Revista Teatrul, Nr. 1, Anul IX, Ianuarie 1964

le at x"ni ianuarîe 1964 (anul IX)

:est numâr : AFETA VÂZUTÀ esâ în 3 acte 12 tablouri ) www.cimec.ro teatrul Nr. 1 (anul IX) ianuarie 1964 REVISTÀ LUNARÀ EDITATÀ DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURÀ SI ARTÀ ŞI DEUNIUNEASCRIITORILOR DIN R.P.R. S U M A R m ŞTAFETA NEVĂZUTĂ Piesă în trei acte (12 tablouri) de Paul Everac 1 Traian Şe Imam MIROIU, GORE — ŞI „ŞEFUL"... „Şeful sectorului suflete" pe scena Teatrului de Comédie . 43 Florin Tornea ANGLIA LUI FALSTAFF — MÂŞTI ŞI OAMENI „Nevestele vesele din Windsor" pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale" 50 Mira Iosii JALNICA LUME FÂRĂ MINUNI «Nora* pe scena Teatrului National ,,I. L. Caragiale" ... CO B. Elvin IDEI $1 PERSONAJE IN TEATRUL LUI HORIA LOVINESCU 65 CU COSTACHE ANTONIU despre el şi despre alţii... (Interviu de Al. Popovici) ... 69 Ion Pavlescu IN CÀUTAREA FIRESCULUI ARTISTIC 75 I lie Grămadă ORGANIZAREA ŞTIINTIFICÂ A CREAŢIEI 79 Niki Atanasiu AUREL BARANGA LA 50 DE AN1 83 Valeria Ducea TEATRUL POPULAR: ARTÂ NOUÂ 81 MARI FIGURI ALE TEATRULUI ROMlNESC DIN TRECUT Ion Marin Sadoveanu ION NICULESCU (1863—1917) 37 CRONICA SPECTACOLELOR 89

Coperta I : Stela Popescu in „Pagini alese din revista de altădată" — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (Fotografia : v Hedy Lôliler) Coperta IV : Dem. Rădulescu in „Nevestele vesele din Windsor" de Shakespeare — Teatrul National „I. L. Caragiale''

Desene: SILYAN şi ILEANA BRATU

REDACŢIA ŞI ADMINISTRATE Str. Constantin Mille nr. 5-7-9- Bucureştl -Tel. 14,35.58 Abonamentele se fac prln factorll postal) şl of f ci Ne postale tin Intreaça ţară

PREŢUL UNUI ABONAMENT 15 lei pe trel iunl, 30 lei pe şase lunl, 60 lei pe in an www.cimec.ro Pi 0584

de muL EVERAC

. Dtrt t,im I www.cimec.ro PERSON AJELE:

Anghel Dobrian, director Margareta Dobrian. soţia lui, cliimistă Elena Tatu, şeia laboratorului Ing. Anton Giurcâ, şeiul serviciulai tehnic Ing. Mirrea Sorescu lng. Romulus Iliescu, de la département Constantin Boboc, instructor la regiunea de partid Vasile Săvoiu, prim-secretar al raionuïui de partid Dumitru Iacob, prim-secretar al regiunii de pa'tid Spiridon Sturzu, secretar al organizaţiei de bazà Onoriu Chirileanu, şelul aprovizionàrii Teodor Pa tu lea, şeîul oiielului jundic Eufrosina Istrătoiu, Ieronim Orzea, Nioolae Irimia, Emil Adiaeonesei, Petre Stogu, muncitori Dochiţa Nedelea, Gheorghe Pleşa, Minodora Teică, Marin Venif.min, preşedintele sindicatului Ion Stoica, portar Serretara Alti muncitori şi functionari

Acţiunea se petrece în zilele noastre.

B U 1 efectiv, fiindcă (apâsat, persuasiv) trebuie să punem odată pe picioare Cabinetul directorului unei intreprin- această fabrică ! Şi o vom pure ! deri ioarte moderne. Birou, masâ lungâ Mă bucur de angajamentele pe care de şedinţe. La masâ stau vreo doispre- le-aţ: luat ai<~i, de fată eu tovarăşii zece oameni, se); de resortiri şi servicii. de la minisler şi de la regiune; dar La birou ce allô directorul Anghel Do să ştiti că le voi contrôla eu străş- brian, alâturi de Romulus Iliescu, din nicie. Este neîngăduit, tovarăşi, ca, partea direcţiei générale din minister, după aproape un an de zile, procesul şi de Constantin Eoboc, de la regiunea tehnologic să meargă încă aşa de de partid. Şedinţa e pe siîrşite. Vor- inégal. Ştiu, e şi o vină a fostei beşte directorul. conduceri : ea şi-a primit sanctiunea. Dar dumneavoastră, care ati fost Scena 1 cadre de bază şi pînă acuma, nu socotiti că a sosit momentul să în- DOBRIAN (37 de ani, impunâtor, plû- cepem eu totii împreună o altfel de cut. serios) : Aşadar, tovarăşi, cred muncă, mai organizată ? Au fost şi că ra-aţi înteles, toti. Am nevoie unele performante foarte bune, ino- numai de oameni care să mă ajute v^tii neaşteptate. Dar au fost şi grave-

2 www.cimec.ro rămîneri în umiă, care nu se pot fletul, s-o spună de pe acuma. Ne toléra eu nici un prêt. Tovarăşi nu face un serviciu dacă ne spune. amemnt pe ràmeni. Cer însà fiecăruia Dar cine vrea să meargă înainte, să dintre dimneavodslră un efort sporit, nu-şi crute eforturile ! Statul nostru, o deplină conşiiintă. Să se termine ipartidul nostru aşteaptă de la noi odatâ eu diui iciile, eu ncpunctuali- să ne facem datoria. Şi ne-o vom tatea, eu phmbările fără rost. Să se face 1 Asta este. (Se aşază.) termine odatà eu deconturile gen ILIESCU (se iidicâ): Tovarăşi. două Matei Vasile... (Prezintâ un decont.) cuvinte am de spus. Tovarăşul Do- Poftim ! Malci Vasile, optsprezeee brian a fost destul de limpede. După zile la Bucureşti şi noua la Timi- celé pe care le cunoaşteti, după mă- şoara... Vă întiob: pentru ce? surile care s-au luat pe plan admi- JURISCONSULTE PÀTULEA (cu /u- nistrativ, ministerul — direcţia gé mâtate de voce) : Avea o simpatie nérale — are convingerea că şi la Timişoara. această fabrică va ajunge, în sfîrşit, DOBRIAN (dupa o privire ironied) : să răspundă încrederii care s-a pus Simpatie ! ? Ei bine, tovarăşi, nu I în colectivul ei. Deşi e o fabrică Nu decontez. Şi nici nu mai tolérez mică, de gradul doi, ea are totuşi tot felul de plecări nejustificate. o rentabilitate foarte mare. Statul ŞEFUL DE SERV1CIU CH1R1LEANU nostru a cheltuit bani cu aducerea (tot încet) : Şi tovarăşul director Vel şi cu montarea ei. Este prima oară cescu era tot timpul pe la Bucureşti. în istoria ţării noastre cînd se va Cred că a mîncat jumătate din depla- produce în această ramură şi, de sări. (E sîsîit de vreo doi sa nu mai altfel, chiar pe plan mondial e o întrerupâ şedinţa.) ramură mai mult sau mai putin BOBOC : De-aia a şi ajuns ce-a ajuns. noua, în devenire. Aveti oameni (Unii sînt curioşi să ştie ce-a afuns buni, minunaţi — folositi-i. Cei care Velcescu. Alpi surîd aptobator-iionic. n-au fost buni au plecat. Poate mai Vreo doi ràmîn serioşi.) sînt şi altii, tovarăşul director va ILIESCU : Aeuma şi le-a mîncat pe aprecia. Noi avem încredere în to- toate, (Citeva zîmbete.) varăşul Dobrian, îl cunoaşlem, ştim DOBRIAN : Pe tovarăşul Velcescu are că este capabil. Dînsul a lucrat pe cine să-1 veritice. (Calm, precis.) Dar linie sindicaiă, a lucrat şi pe linie de dumneavoas.tră mă voi ocupa eu. de partid, e un om expérimentât, un (Unele zimbete se topesc.) Voi tn- inginer serios. în trei saptămini s-a cerca să îndrept greşelile de pînă văzut pe unde a trecut. (Aprobâri.) acum, să îmbuiiătăţim condiţiile de Dacă n-ar fi decît înfălişarea curţii... muncă şi de viată ale salariaţilor CHIRILEANU : Şi cantina, tovarăşe noştn, sâ imràm într-un alt ritm de Iliescu I productie... Inceputul a şi fost făcut. BOBOC : V-aduceti aminte cum era Deşi sîntein impreună de numai trei cantina cînd se plimba tovarăşul săptămîni, am bucuria să vă anunţ, Velcescu pe la Bucureşti ? ! tovarăşi, pe baza fişelor de labora- ILIESCU : In curînd o să înceapă tor, că am ajuns aproape de granu- reconstruirea halei a doua... aţi primit latia normale (rumoare aprobativâ)... acreditivul, nu ? la 76 la sută deocamdată I Nu e mult, DOBRIAN : L-am primit. dar e un început bun, promitător. ILIESCU : ...şi atunci o să se poată ILIESCU : Chiar foarte bun. Opt luni lărgi şi grupul social. de zile s-a lucrat la 60 la sută ! PÀTULEA : O să facem echipă de PÀTULEA : Noi ce puteam face, la teatru ! Juridic, tovarăşe director? ILIESCU : O s-o puneti pe tovarăşa CHIRILEANU : Sau noi, la Aprovizio- Tatu să joace... Ce ti-ar plăcea să nare ! ? joci, tovarăşă chimistă ? DOBRIAN : O fabrică e un organism ELENA TATU (32 de ani, calma, se- viu, tovarăşi. Tcate părţile ei sînt rioasà) : Nu ştiu... să vedem... răspunzătoare de intreg. Noi nu pu- CHIRILEANU : în echipa de dansuri, tem merge pe linia sectară : pînă că dansează bine. aicea e Juridicul şi de aicea e Teh- ELENA (cu puţmu iritare) : De unde nicul, treaba lui. (Cu elan.) Noi tre- ştii, tovarăse Chirileanu ? buie să simtim în sufletul nostru ILIESCU : Aşadar, tovarăşi : dacă în fiecare părticică din fabrico asta. trei săptămîni această fabrică a putut Iată ce cer eu de la voi. Cine crede să-şi schimbe înfătişarea, însemnează că nu poaie să pună suflet, tot su că exista initiativă, că exista rezerve

www.cimec.ro de elan şi că în curînd vetf putea răş Velcescu făcea tot felul de promi- anunta partidului şi guvernului suc- siuni, dar eu alţii era rău, dur. Oa cese în productie. Ar fi timpul, to- menii au plecat. cînd ar fi putut să varăşi. Noi ştim că tehnologia e rămînă, să învete o meserie. Ce a foarte complicate., dar avem fabrici făcut tovarăşul Enache? S-a mărginit eu tehnologii şi mai complicate, care la rapoarte, mecanic, dar n-a pus în merg din plin. Totul se poate învăta, discuţie pe tovarăşul Velcescu : aşa-i, tovarăşe Sorescu ? Tovarăşul — stai, bie, ce faci eu oamenii inginer Sorescu face parte din prima ăştia ? Unde îţi pierzi noptile ? De promotie care a studiat această ra- ce nu întăreşli colectivul ? De ce a mură la politehnica din Bucureşti. plecat Marghitan ? — Vedeti, tova- SORESCU (24 de ani, deschis, simpatic, răşi ? Şi multe ultele. A préférât să ager) : Ultimii doi ani. lucreze sectar. fără organizatie. De- ILIESCU : De-aceea, ministerul 1-a re- aceea, tovarăşul Enache n-a mai fost partizat aici să consolideze colectivul reaies. do specialişti. Avem nevoie de cît PÀTULEA : S-a şi mutât, miercurea mai multi tineri de felul acesta. trecută. Tovarăşul director îi va créa condiţii BOBOC : S-a mutât după ce a avut bune de viată şi de muncă, bineîn- şi o sancţiune, tovarăşi, pe Unie de ţeles şi xăspunderi. partid. Da, acum o lună, tovarăşul SORESCU: Bineînteles. Sturzu cunoaşte. (Sturzu dâ din cap.) ILIESCU : La anul o să vă mai dăm Tovarăşul Sturzu e şi el nou în mun- doi sau trei inçineri. ca de secretar, şi vorba aia... DOBRIAN : O să ne creştem şi noi STURZU (40 de ani, calm, pondérât, aici. atenl la toate iără să para, zîmbet ILIESCU : Tovarăşi, atît am avut de Un) : „Sita noua cerne bine." (Des- spus. Munciti eu dragoste, lichidaţi hndere.) greşelile... aveti tot sprijinul. Tova- BOBOC : Cam aşa. O să fie un ajutor răşe Boboc, vrei să spui ceva ? de nădejde pentru tovarăşul Dobrian. BOBOC : Tovarâşi, eu n-am nimica de Şi apoi, mai sîntem şi noi. Veniti adăugat decit atit că întreg comitetul ori de cîte ori aveti greutăti serioase, regional de partid şi tovarăşul prim- tovarăşi. Bineînteles, treceti şi pe la secretar Iacofo personal acordă o raion. Spor la muncă ! atentie mare acestei problème. Aţi DOBRIAN : A vorbit toată lumea ? auzit că alte întreprinderi noi merg Atuncea nu mai prelungim, am ter bine. Unele foarte bine, excelent. minât. (Lumea se scoală.) Tovarăşii Asta de ce nu poate să meargă eu care au problème eu mine, le stau toate sectoarele la fel ? Unde e pie- la dispozitie peste un sfert de oră : dica ? Trebuie găsită şi smulsă, to- Sorescu... tovarăşul Giurcă... varăşi, altfel regiunea se face de CHIRILEANU: Şi eu am, tovarăşe di ruşine. Atîtia bani aruncati... de ce? rector. Ca unii să-şi facă mendrele, chefuri, DOBRIAN : Bine, Peste un sfert de oră. mereu pe la Bucureşti, şi în timpul (les toţi, eu excepţia oaspeţilor şi ăsta fabrica, utilajul ăsta nou, foarte a lui Sturzu.) perfect, dădea rebuturi peste rebu- SORESCU (leşmd) : Hai băietii ! turi. (Unele proteste suide.) ILIESCU : Să nu exagerăm. Scena 2 BOBOC : Nu exagérez, tovarăşi ! Fi- indcă nu mă refer numai la pro ILIESCU : A mers destul de bine. ductie, unde au fost şi rezultate Trebuie luati în mînă de la început. onorabile, deşi nu la inăltimea aştep- (începe sa se îmbiace.) tărilor, mă refer şi la oameni. Au BOBOC : A făcut rău şi pezevenghiul fost unele rebuturi, tovarăşi. N-am ăla de Velcescu. S-a înconjurat de fost atenti. N-am luat lucrurile din vreo doi-trei, şi-a créât o gaşcă... vreme. Tovarăşul Enache, care era DOBRIAN : Ce s-a aies de el ? secretar de organizaţie de bază, nu BOBOC : Naiba sà-1 ia... anchete... cine corespundea. N-a ştiuţ să se orien- ştie unde l-o fi pus. Era om să-i dai teze, a lăsat lucrurile să meargă la pe mina o întreprindere ca asta ? ! întîmplare. S-a sesizat de unele fapte, Nici măcar membru de partid. (Se dar era tirzm. Oamenii au réclamât, duce sâ-şi ia mantaua.) s-au primit multe reclamatii la raion, STURZU : Era candidat. şi chiar şi la noi la regiune. Au fost BOBOC : O Unea aşa eu candidatura acuzatii destul de grave. Acel tova- de cînd ? I

4 www.cimec.ro ILIESCU : L-o fi pus undeva, nu moare BOBOC : Vezi că răspunzi de el, to- el. Că-i băiat cu caite. (Lui Dobrian.) varăşe. De fiecare om răspunzi. Te-ai aranjdt cu totul ? Cu locuinţa ? ILIESCU : Ei, noroc şi sănătate. Duc Sotia de ce n-a venit la şedinţă ? veşti bune, asta e important. Cînd DOBRIAN : Ed na e şefă de serviciu... i-oi raporta tovarăşului adjunct Raicu stă pe post de laborant. Şefă e to- că s-a mai dezmortit aici, să vezi varăşa Tatu. ce vesel o sa fie ! Ţine la dumneata, ILIESCU (privindu-1 cu inleles) : Deo- ştii cum ! ? Mi-aduc aminte cînd spu- camdată. (Dobrian e jenat de aiuzie, nea în consiliu : .Am un om care o pe care se iace câ n-o priccpe.) Uite să facă treabă bună, curătenie géné ce e, tovarăse Dobrian, nu te sfii. rale. Pe Anghel Dobrian." (Mai con Ai intentia sa te debarasezi de ci- fidential, în timp ce Boboc e mai neva, crezj câ e un altul mai util — incolo.) Tovarăşul adjunct Boghiu, fii operatlv ! Aici nu e vorba de care 1-a sustinut pe Velcescu, e pe Popescu sail de Ionescu, e vorba punctul să piece în altă muncă. - pur şi simplu de o ramură eu o mare (Prieteneşte.) Nu ne faci de ris, pondère industrială. Am importât fa- aşa-i! ? brica — intr-un an, doi, vrem să BOBOC (apropiindu-se de Dobrian): Să exportăm piodusele. Aşa se pune pro- trăieşti. O să vină şi tovarăşul se- blema. înteleçji ? cretar Săvoiu de la raion pe la voi. DOBRIAN : Sigur că înteleg. (Din uşă.) Mă oameni buni, sper că ILIESCU : Destul rău ne-a făcut Vel- articolele aléa proaspete de la ga- cescu, şi acoliţii lui. Şi sînt convins zeta de perete nu le-ati pus numai că mai ai in fabrică oameni care-1 de hatîrul nostru, ai ? regretă. STURZU : De trei săptămîni le schim- STURZU : Sînt. băm la fiecare cinci zile, tovarăşe DOBRIAN : Aşa-i totdeauna. Boboc. lnainte, aproape că nu ştia BOBOC : Giurcă, cle pildă, ai văzut cum nimeni la noi că exista gazetă de a stal cînd a venit vorba de vechea perete. conducere. Nici n-a zîmbit, nici ni- ILIESCU : E bine că eşti însurat, tova- mica. răşe Anghel. O sa ai mai puţine ne- STURZU : Nu prea zîmbeşte do obicei. plăceri pe aici decit... altii. (Boboc BOBOC : Apoi cu oamenii care nu ştiu şi Hiescu ies, conduşi de Sturzu.) să zîmbească e neclar, ti-o spun eu. Si nu-i că nu ştie să zîmbească. în fiecare searâ era bot în bot cu Vel- Scena 3 cescu. Sindrofie, muzică... Acolo, cum ştia ? Fii ateat cu el. DOBRIAN (din uşâ) : Ce e, tov?>răşe ILIESCU : Mai aies că e la Tehnic. Orzea ? Vrei să stai de vorbă cu Si răspunde şi exact de sectia a treia, mine ? Păi parcă am mai vorbit unde scîrtîie. o data. *> BO~OC : Poate nu întîmplâtor. ORZEA (insistent) : Trebuie să mă k DOBRIAN (zimbir.d) : Eh, s-au cam asculti, tovarăşe director. terminât poveştile cu sabotaje, to- DOBRIAN : Poftim. Intră. la loc. Spune. varăşi. (Orzea se asază demn si tace, eau- ILIESCU : Cine vorbeşte de sabotaj ? tîr.du-şi cuvinteie.) Fumezi ? Treaba stă mai simplu : este intere- ORZEA : Multam. Am pipă. (Scoate şi sat un om care a lucrat cu Volcescu îr.deasâ pipa cu o mînâ tremurindâ.) să demonslreze că a lucrat luni de DOBRIAN (iiindcă Orzea tace): Mai zile prost şi câ so putea lucra mai sînt cîteva zile de frig şi vine pri- bine? înseamnă să se discrediteze pe el însuşi. măvara. . DOBRIAN : Şi atunci ? ORZEA : Vine la cine vine. Pentru ILIESCU : E mult mai bine să demon- mine n-o mai fi primăvară nicicum. strcze : n-a putut celălalt director, DOBRIAN : De ce vorbeşti aşa ? nu poate nici ăsta. Mă rog, „conditii ORZEA : Ştii dumneata de ce vorbesc. obiective"... Şi îl disculpa oarecum Ori nu ştii ? ! şi pe prietenul lui — înteleçji ? DOBRIAN : Văd că eşti în putere, să- . DOBRIAN (rezervat) : înţeleg, dar nu nătos... Ai să ai zile linişlite, ai să cred. Giurcă munceşte... te odihneşti. ILIESCU: Dar tre ba stă. Sau, mai exact, a stat. O strançjulare mică la ORZEA : Da, 6a, aşa-i. (Dlntr-o d:tâ.) el şi i-a încurcat pe toti. Apoi d?că-s în putere, de ce ai dat cu mine ca şi cu o cutie de chibri- 5 www.cimec.ro tu ri goală ? îs în pu ter e, ca să ma neata că în zidurile astea e toată zvirli ? sănălatea mea ? Aşa să ştii 1 Toată DO-RIAN (calm dar énergie): Stai, reuma care am iuat-o a:i am luat-o. tovaraşe Orzea, nu deraia. Nu te-a (Lăcrimeaza.) zvîrlit nimeni. Ai ieşit la pensie DOBRIAN : Te rog să fii liniştit. moş conform legii. Legea e făcută pentru Orzea. toată lumea. ORZEA : Liniştit fii dumneata, dacă ORZEA : Cum ai venit dumneata, cum poti. Câ m-ai facut să nu mai am m-ai perijionat. nici o haznă de nimic. DOBRIAN : Penrru că aveai vîrsta. DOBRIAN : Ai sa te odihneşti de toate ORZEA : Aveam vîrsta şi pe vremea ostenelilr. domnului Velcescu. El de ce nu m-a ORZEA : Dracu' să se odihnească, nu pensionai? eu ! Vai, doamne. şi în prima zi cura DO RI AN : Il pu veşte. Dacă a comis ^m-arn uitat de eu drag la dumneata! Velcescu o ilegalitate, nu insemnează Iaca a venit om bun — încă le-am câ trebuie s-o comit şi eu. Eu tre- spus şi la altii : îi om bun, nu vă fie buie să mă orientez după legi, pri- frică. Dobrian. nii-i cunoscut numele, cepi ? Eu trebuie sa repar aici ce-au că am avut unul în companie eu stricat altii. mine, de la Simien, în 1916, tot ORZEA . Dii. da — să repari... Eu am Dobrian îl chema, om grozav. Dum stricat aici, aşa-i, toată fabrica ? De neata poale eşti neam eu el, dar nu mine nu rrergea. Acuma merge. A semeni... (Olteazâ adinc.) ieşit hîrbul, qata ! Aşa-i ? DOBRIAN (destul de mişcat) : Ce să DOBRIAN (mai cald) : Te înteleg foarte ; fac ? Nu semân. bine, moş Orzea. Nu pot să fac ni- ORZEA (dupa o clipû) : De ce te porţi mic, crede-mă. aşa eu mine? Ce ti-am făcut să mă ORZEA : El m-a tinut aici, la sectia a lepezi ? (Fourte cald.) Ai luat legea treia, cea mai gréa, apoi dumnezeu aceea în brate. şi-mi dai eu ea în ştie cît m-am strâduit zi şi noapte I cap. Nu te uiţi că aş mai putea Mai bine stătearn dracului la noi şi mişca şi eu... Nnmai aci, la dumneata nu mai veneam aci niciodată, să mă în birou, imi Iremură degetele. asa faci de rîsul lumii. să dai eu picioru-n să ştii, la lucru nu-mi tremură ! Nu mine. Crezi ca eu nu mai pot meşteri te uiU că ar mai fi de învăţat de ce meşteresc altii ? Nu mai sînt bun ? la mine !... DOBRIAN : Eu nu ţi-am spus că nu mai DOBRIAN: S-o luăm şi altfel atunci, eşti bun, tovarăşe Orzea. tovarăşe Orzea : dumneata ai fost ORZEA : Dar paşaportul mi 1-ai dat, adus aici de Velcescu, ca un cadru aşa-i ? ! Mi-a zis Popan cînd a plecat : vechi, eu experienţă. De unde te cu- haid.3 mă acasă, lasă-i sărăciei, că noştea, treaba lui. Eu am înteles şi aşa azi-mîine te scoate. Zic : ba că te-a adus ca să-i înveti şi pe altii nu mă scoate. Ba te scoate, zice, că secrelele meseriei dumitale. E just ? eşti adus de Velcescu, ca şi mine. Ai avut leafă bună, dar treabă n-ai DOBRIAN (eu un început de nerăb- rea făcut, să recunoaştem cinstit. dare) : Dumneata nu întelegi că n-are fn orice caz, copiii ăştia tineri n-au nici o legătură, că exista o hotărîre învătat mare lucru de la dumneata. a Consiliului de Miniştri care regle- De ce ? Pentru că te-ai ascuns de ei. mentează situatia dumitale? Nu vrei Ai venit eu mentalitatea meşterului să pricepi ? care îşi tine secrelele, ca pe vremea ORZEA (mormăind) : Hotărîre... Da' patronilor, să nu i le fure nimeni. dacă ai avut lipsă de mine puteai (Intră Sturzu şi se aşazd.J Dar asta e să mă tii — aşa scrie în hotărîre. o întreprindere socialistă şi un regim (Dobrian tace. Orzea, eu o voce socialist. E o diferentă. joasâ, timbiaiâ de durere reţinutâ.) ORZEA : Pe tcvarăşul Sturzu cine 1-a N-ai avut. Dumneata n-ai avut lipsă învătat la compresor ? de mine. (O pnuzâ.) Cînd am stat DOBRIAN : Va să zică puteai. Atunci eu directorul Velcescu trei zile sub trebuie să trag concluzia ca n-ai planşeu să puaem la punct tacheţii, vrut. Sectia dumitale a mers cel mai dumneata unde ai fost ? Venit-ai să prost în toată fabrica, o ştiu toţi. ne vezi ? (Montindu-se.) Cînd bătea Din cauza ei s-a produs stagnarea. yîntul aci-n mlaştină şi noi descărcam ORZEA : Tovaraşul Velcescu m-a adus ţamburii eu mina şi stăteam pe burtă tocmai ca să... să vedem cum îi montează, fost-ai, DOERIAN : Tovarăşul dumitale Vel domnu' director ? Te gîndeşti dum cescu te-a adus ca să iei unsprezece

www.cimec.ro luni leafă bună, eu sporurl, să-ţi poft ISTRÀTOIU: Pâi da, şi eu plătesc face o peasie rumsecade. Asta este. mereu din pungă. Ce să fac, să mă Ai împlinit şi lunile, ai o pensie duc după el ? Să dea întreprinderea aşa cum ti-ai dorit. Ce mai vrei?l banii. Daca luam piime, plalcam de O adresă de multumire? Ţi-o facem. la mine, nu mai aveam nevoie. Că Şi acum Le rog să ne laşi, că mai tot aşa ne-a promis, cà ne da prime. avem şi allo treburi. (Sunâ. Apare Şi prime s-a făcut. „Lasă că luna Secretara.) Să taci te rog o adresă viitoaie, că luna ailaltă..." Ce să mal în care fabrica... las ? ! De-aia am venit la dumnea- ORZEA (violent) : Nu-mi trebuie adresa voaslrâ voastră ! DOBRIAN: Să vedem dacă ai dreptul. DOBRIAN (violent şi el) : Nici mie ISTRÀTOIU: Ce drept ? Nu vin în nu-mi trebuie teatrul dumitale I Ai fiecaie zi la fabrica ? Àsta e dreptul. înteles ? (Secretara, speriată, s-a re- De la încoput viu. Altii au plecat, tras. Dobrian se strâduieşte să se s-au dus naibii, eu m-am măritat aici calmeze.) în a treia comună, n-am vrut să părîiscsc locul, deşi nu-s născută STURZU (împăciuitoT, blind) : Tovarăşe p-aici ; m-am luat dupa promisiunile Orzea. a venit vremea să te bucuri tovarăşului Velcescu. Acuma, vorba de linişte. Ai meritat-o. Lasă să-şi aia, cred că s-a terminât cu „sa încerce şi altii puterile. Zici că ţi-e vedem". De „să vedem" sint sătulă. dragâ fabrica. (îl bate pe umăt.) DOBRIAN : Adică să plălesc eu ce-a ORZEA (potolil, indurerat): Mă gîn- promis Velcescu, da ? desc că dumneavoastră „mai aveti şi ISTRÀTOIU : Păi stai, tovarăşe direc alte treburi", dar eu, eu nu mai am tor, câ eu n-am venit la dumneata nici una. (Ceilalfi tac. Cu un accent să-mi dai din buzunar, eu am venit impresionant.) Mă gîndesc că toate la fabrică să-mi rezolve şi mie. Cine sporurile şi hălăduirile tărişoarei e director să-mi rezolve. àstia s-or face de azi înainte fără DOBRIAN (enervindu-se) : Va să zică mine! Aşa-i, tovarăşi ? (Privirea lui să vă dau şi primele din urmă pe Dobrian puică at spune : tu ai vrut-o. care vi le-a promis, aşa e ? în la(a acestei priviri, Orzea se ISTRÀTOIU: Stati, tovarăşe director, opreşie.. e gâta să mûrturiseascà ceva, n-o luati aşa. se leline, din mîndrie.) Bună ziua I (lèse. Cei doi rămin o clipă în ta- DOBRIAN : Păi nu vezi ce vorbeşti T cere.) Va să zică tot ce-a apucat să promită SECRETARA (anunţă timid): Tovarăşa un demagog înaintea mea trebuie să Istrătoiu. împlinesc eu ! ? Nu aşa, tovarăşă. lmi pare rău. Te duci la oficiul juridic, vezi dscà ai dreptul şi, dacă ai dreptul, ti se plăteşte. Asta este. Scena 4 Şi nu mă mai amesteca pe mine în castronul lui Velcescu, care U-a pro DOBRIAN (aprobă din cap, tovarăşa mis. Dacă nu ti-ar fi promis, poate intrà) : Ce veste, tovarăşă Istrăţoiu ? n-ar fi acuma undo este. (Istrăţoiu E secret ? iese dczamâgitâ. Secretara bagû capul ISTRÀTOIU : Nj-i secret, tovarăşu' să anunţe pe altcineva, dar directorul director, tovarăşu' Sturzu ştie.. Abo- îi lace semn sâ-l iase pu\in.) namentul acela, tovarăşe Sturzu, păi STURZU : E dintre muncitoarele celé cind mi-1 dati, frale, că uite anul de mai bune. cînd bat drumul după el, două rîn- DOBRIAN (aprinzind o figarâ) : Se duri de pingele mi-am rupt suind poate. Dar eu nu sint aici executorul. scara. testamentar al lui Velcescu. la spune, DOBRIAN: Ce abonament ? tovarăşe Sturzu, omul ăla nu se STURZU : Stă la trei staţii de acl şi tinea decit de prostii ? Păi cum a vine cu trenul. Vrea să-i plătească rezistat atîta ? Nu 1-au reclam.it? fabrica drumul. STURZU : Ba da. In prima perioadă i ISTRÂŢOIU : Pâi sigur, tovarăşe di s-au făcut o multime de denunturi. rector, alţii cum vin aduşi cu auto- DOBRIAN: $i ? buziil ? Tovarăşul Velcescu mi-a STURZU : Si nimic. promis cînd i-am pus problema : DOBRIAN : De pildă, ce i s-a récla „Lasă, fată, că se face". Văzui cum mât ? se făcu. STURZU : Unii au scris că e foarte STURZU : A plecat tovarăşul Velcescu. aspru, că nu se pot împăca cu aspri-

7 www.cimec.ro mea lui, Alţii, că nu le dă ajutor bloc al fabricii. O sărbătoare care să-şi aducă lemnele, nu se intere- mérita să fie semnalată în presă. sează de ei. Mai aveţi ceva eu mine? DOBRIAN : Ce aspru ? ! Eu văd că a DOBRIAN: Nu. adus doi babalici aici şi că făcea CHIRILEANU: Decontul lui Matei ră- fel de fel de promisiuni pe care nu mîne va să zică neonorat. le tinea. DOBRIAN: Cred că am spus o data. STURZU : Şi eu promisiunile astea au (Chirileanu se inclina mulţumit şi fost alte reclamaţii. iese. Sunâ. Secretara intră.) Tovarăşul DOBRIAN : Enache acela nu avea nici Sorescu. (Secretara dă din cap. Intră un fel de influentă pozitivă asupra Sorescu.) lui, nu putea să rezolve? STURZU : L-a réclamât şi Enache că e afemeiat, că mîngîie fetele tinere. Scena 6 DOBRIAN : Si le mingîia, într-adevăr ? STURZU : Aşa se zice. L-ar fi prins SORESCU: Pronto! cînd ar fi mîngiiat-o pe o fata, Do- DOBRIAN : Ei, cum te simţi ? (îi face chita Nedelea, eu care ar fi avut semn să ia loc. îi oieră peste birou ceva. Si mai pe altele. Le mîngîia o ţigară.) pe obraz, fâră nici o jenă. Dar eu SORESCU : Luaţi mai bine de la mine. nu 1-am văzat. La secţia mea n-a Sînt daneze. De la danezul ăsta eu venit decît de doua ori într-un an. maşinăriile. Stă la hotel eu mine. Ieri DOBRIAN : Halal director ! în schimb, i-am încăltat pantofii din greşeală. pe la fete toată ziua !... (Sună.) lntîi s-a supărat. Zic : „lasă, mă frate- SECRETARA : Tovarăşii Giurcă, So- miu, că în materie de calitale de pan- rescu şi Chirileanu. tofi putem să vă dăm lectii". Seara STURZU : De mine mai e nevoie ? Mă 1-am învătat table — pe un Mur- duc putin prin sectii. (Chirileanu fatlar. „Ei, şefule, ce zici?" Ce să intră, Sturzu iese.) zică ? I se descleiase limba. în prima zi, cică, nu-i plăcea nimica. De ieri a început să-i plaça. „Să vezi munci- Scena 5 toarele noastre, băiatule — zic —, şi pe urmă să vorbeşti. Da' ce-i eu CHIRILEANU (usor aferal): Tovarăşe pîrlira aia de maşină de la trei — director, am plăcerea să vă anunţ o poticnirăti?" Dădea şi el din umeri, că au sosit materialele pe care le rîdea. Am auzit că ăia care au fost aşteptam de atîta vreme. Deocam- înaintea lui erau cam scoitoşi. Ăsta dată, avizeie. măcar rîde, e simpatic. DOBRIAN : Bravo ! DOBRIAN : Dumneata cum te-ai aco- CHIRILEANU (prezentind la semnâ- modat ? turà nişte hîrtii şi tamponînd mereu SORESCU : Cum să mă acomodez ?! cerneala) : ïnseamna că aţi păşit eu Mi-a spus o păsărică că-mi dati o dreptul. Am a\ut bucluc mare eu casă eu baie de faiantă, telefon direct ele, în fiecare zi telefoane, adrese. eu Bucureştiul şi vedere spre litoral. Probabil că vă iubeşte cineva de la Am motoreta, mă duc unde vreau. directia gênerală (vâzind privirea lui DOBRIAN : O să ai unele problème Dobrian) — am glumit. In ultima aici. vreme eram disperat. îmi dădusem chiar demlsia de doua ori. Do cînd SORESCU: Lasă să fie! Mi-am făcut ati venit dumueavoastră, am mai şi transferul la U.T.M. La sindicat prins curaj. Ait stil. Şi oamenii sînt mi-au dat să răspund de asigurările parcă nlţii. Sigar ca mai sînt încă sociale. Vorba aia : sînt asigurat multe de făcut, dar principalul e că acum, s-a pornit. Am scris o corespondentă DOBRIAN : Trebnie să scoatem fabrica pentru presa centrais, am un văr din nişte impasuri. care lucrează acolo — o să se bu- SORESCU (entuziast) : Tovarăşe direc cure toti. Am scris mai de mult şi tor ! De ce am învătat cinci ani. de nişte notiţe critice la adresa fostei ce a cheltuit slatul bani eu mine? directiuni. Am vmt s-o ajutăm, nu Ii dăm bătaie nrr^ ! Dumn^avoas'.ră, s-a putut. Aoim sînt convins că vom nou-născut, ca sa ziem aşa, eu nou- avea numai rezultate bune de anun- n^scut Mă tin după d.imn^avoastră. ţat. (O pauză mică.) Ştiu că în cu- DOBRIAN : Este sectia aia a treia, c-^re rind se va da în (olosintă al doilea scirţîie de la începutul începutuluL

8 www.cimec.ro SORESCU : li venim noi de hac, tova- DOBRIAN (retinîndu-şi mînia, sună Se- răşe director. Ştiu, povestea eu injec- cretara -, ioarte sever) : Nu 1-ai che torii, m-am infoimat. Vîscozitatea de- mat pe tovarăşul inginer Giurcă dum ficitară, granulaţia deficitară. O să neata ? vedem. Nu vrea să meargă măgăoaia, SECRETARA: Am telefonat la biroul îi dâm una, să tuşească. Mi-am adus tehnic... (Dobrian dû din cap, Secretara toate cursurile şi manualele, stivă. iese.) Am şi liteialură străină. Mai joc o GIURCÀ : Probabil nu eram acolo. tablă eu danezul, îl mai înghesui cu Venisem să vă cer... contractul să mai pună şi el minuta, DOBRIAN (nervos) : înainte de a-mi dacă ştie. Dar şi fără el, tot o dibă- cere dumneata, am să-U cer ou cîteva cim. (la o scrurnieră de pe masa direc- lucruri, tovarăşe inginer. Ai auzit torului.) Asia e de la Vitrometan, de cred foarte bine, la şedintă, ce anga- la Médias. Frumoase lucruri fac, pe jamente s-au luat. Şi dumneata ţi-ai cinstea mea ! (O învîrte de doua ori luat, dacă nu mă înşel. Aş vrea să-ţi în mînâ, o scapă. Dobrian il urmà- fie foarte clar, tovarăşe inginer, că reşte, cîntări.ndu-1 aient ) O ră facem sînt dispus sa inaugurez o noua pe- şi noi în branşa noastră la fel. Sînteţi rioadă in viata acestei fabrici. Crezi căsătorit? (Foarte simpatic, deloc că îmi poti da ajutor în direclia asta, obraznic.) Mi-e să nu mă găsească sau nu ? şi pe mine ceasul rău pe-aici, să bat GIURCÀ : Dumneavoastră ce credeti ? în... Vitrometan. DOBRIAN : Eu te intreb. Cu angaja- DOBRIAN (se scoalâ, îi dû mina, il mentele formale să ştii că s-a termi conduce spie uşă) : îmi pare bine că nât, tovarăşe Giurcă. eşti dispus. GIURCÀ : Nu aveţi de unde şti dacă SORESCU : Ce altă treabă am, tovarăşe e formal sau nu. director ? Deocamdată, lclsati-mă să DOBRIAN : S-au mai luat angajamente mă orientez trei-patru săptămîni. aci, şi dumneata ţi-ai mai luat pro DOBRIAN: Două. babil. Tovarăşii care au fost înde- SORESCU: Doua. Vă salut. (Simpatia părtati şi-au luat şi ei angajamente. lui Dobrian, după plecarea lui So- E foarte uşor să-ti iei angajamente rescu, are o nuanţâ întrebătoa^e.) din vîrful limbii. SECRETARA : Tovarăşul inginer Giurcă. GIURCÀ : E foarte uşor să vorbiti, to- (Dobrian se întunecâ. Da din cap sa varăşe director, din vîrful limbii cu intre. Se aşazâ la bitou, gâta de mine, înainte de a cunoaşto fabrica. luptă.) DOFRIAN : Dumneata cunoşti probabil fabrica, dar nu mă cunoşti pe mine. I{i atrag atentia că e absolut necesar Scera 7 să mă ajuţi. E şi în interesul dumitale, de altiel. DOBRIAN : Ce-ai de gînd, tovarăşe GIURCÀ (demn) : Cunosc şi argumente Giurcă ? mai serioase decît acest interes, to- GIURCÀ (e un moment surprins câ di- varăşe director. rectorul „ştie" ceea ce toemai vrea DOBRIAN : Am văzut după rezultatele sà-l anunţe -, dar, vâzîr.d figura con- de pînă atum. (Ironie) Nu se poate centraiâ c lui Dobrian, ezitâ) : Nu în- teleg întrebarea. spune că nu 1-ai „ajutat" şi pe Vel- cescu... DO~-RIAN (interpreteazâ altiel ezitarea GIURCÀ (roşu) : Vă rog să-mi îngă- lui Giurcà) : Te-am întrebat ce gîn- duiti să vă spun că nu primesc ironii duri ai. Eşti dispus să cîştigi partida, alături de mine ? de la nimeni. DOBRIAN (ceva mai domol, fiindcă GIURCÀ (pentru care cuvîntul partidă demnitatea lui Giurcà nu-i displace) : e echivoc) : Ce fel de partidă, tova- Ascultă, tovarăşe Giurcă, nu umbla răşe director ? cu vorbe mari. Eu rlec de la premisa DOBRIAN : Dumneata pentru ce fel că eşti un orn cinstit, capabil, dar de partidè crezi că eşti aici ? că ai fost probabil împiedica* să lu- GIURCÀ : Eu am vtnit la damneavoas- crezi de fosta conducere... (Acest ar tră ca să vă c°i... gument întpàciuitor e insotit de o DOBRIAN (întreiupîr.du-l) : Nu ai venit mica ur.dà ae ironie ascunsâ in ochii dumneata la mine, ci te-am chemat directorului.) eu. GIURCÀ (mai încet dar Ioarte clar) : GIURCÀ : Nu cred... lovarăşe director. Nu e adevărat.

www.cimec.ro DOBRIAN fve-xat de încdpôtînarea lui DOBRIAN (strigînd dupa el): Se Giurcâ) : Ce nu e adevărat ? Că eşti aprobă demisia ! N-am nevoie de im- cinblit şi capabil ? perlineuti aici ! (Giurcâ a ieşit. Do- GIURCÀ (vrea sa sarfl, dar se stàpî- brian rumine o clipâ hotărit. După neşte) : Fosta conducere nu m-a îm- care pared it pare râu. Apoi se piedicat sa lucrez. stringe din nuu şi sunà énergie Secre- DOBRIAN : Dar atuncea îţi semnezi tarei.) Cheamà-J pe Sorescu. (Se- propria incapacitate, nu vezi ? (Cu o crelara iese. CUeva minute, Dobrian mişcare dh simpatie, cu oarecare cal- se plimbă agitât prin camera. Se dura.) Tovarăşe Giurcă, de ce nu vrei duce la uşâ.) L-ai chemat? (Secretara, să întelegi cà lin să ajung )a un loarte timotatâ, aratà câ da.) acord eu durnneata, în favoarea bunu- l'ii mors al fabricii ? Vechea condu (Sorescu vine alergind, transpirât ca cere, poftim, nu ţi-a dat un concurs dupa o cursă sportivû.) suficient... DOBRÏAN : Pre'ei serviciul tehnic de GIURCÀ : Mi-a dat un concurs foarte la tovarăşnl Giurcă. Ocupi o garso- larg. nieră în biocul B. DOBRIAN (blind) : Nu-i faci nici un SORESCU : S-d facut. (Face un stînga- serviciu tovarăşului Velcescu, presu- împrejur puţin curaghios şi iese. Di- punînd că eşti nrieten cu el. Comisia rectorul işi aprinde o tigarû. tn uşă de aici s-a pronuntat. a apârut Sturzu, care priveşte şi nu GIURCÀ : Eu am fost ajutat de tova- • zice nimic.) răşul Velcescu. DOBRIAN (caruia i se urea din nou CORTINA sîrqele lu cap) : Cum adică, durn neata conteşti ceea ce a stabilit co misia ministeriald ? GIURCÀ • Comisia a stabilit efectele şi TABLOUL 2 unele cauze. Laboratorul fabricii. tn halate albe, DOBRIAN (dezlànluit). SI care sînt Elena Tatu, şela laborutoruiui. si Mar- dupa dumneala cauzele? Sînt „objec gareta (Eta) Dobrian, sof/a directorulul. tive", nu-i aşa ? De ce taci ? Se vede în plar.ui securd mai pot interveni la- clar în ochii dumitale : sînt „cauze borante, dit, tigumtie. Celé doua iemei obieclive". (hormidabil.) Nu, tovarăşe lucreazà concentrât, iără sû-si vor- Giurcă ! Sui care sînt cauzele? Men- beascû. talitatea învechită, dezmătul, dezor- dinea astea sînt cauzele ! Oameni care îşj fac de cap aci, ingineri care Scena 1 bat apa în piuâ, care pipăie femeile în loc să pipàie maşinile, astea sînt ELENA : Clorhidratul e la durnneata ? cauzele. Nu trebuie să fii mare filozof ETA : Da. Am nevoie de el. ca să le descoperi. Vechiul din men- ELENA : Ia-ti, te rog, intr-o sticlă mai talitdtoa oamernlor. Si ai numai 33 de mică. ani. Si la 33 de ani tara ÎU dă pe ETA (cu neplàcere) : Să-mi termin întîi mînă tot ! (Pololindu-se progresiv.) reactia. (O mica pauzâ.) Ce ai venit sa-mi ceri ? ELENA (vûzitul cû intir/ierea se pre- GIURCÀ (inchumdu-se in sine): Dum- lungeşte) : în timpul ăsta, Sofia stă. neavoastră m-ati chemat. ETA (uşor iiitatâ) : Nu pot să între- DOBRIAN : UUe, nu fi nici durnneata rup. Am început un lucru, trebuie să-1 ironie cu m;ne, ştii ? Eşti eel mai termin, nu ? putin îndreptâtit să fii ironie. ELENA (stăpînir.du-se, dâ un tel de dis- GIURCÀ : Venisem pentru altceva. pozifie generalâ) : Se vor repartiza Acuma va ccr un singur lucru : să-mi reactivii pe loruri de experimentare. dati drumul să plec din fabrică. ETA (intrerup:ndu-şi lucrul, nervoasâ) : DOBRIAN : Vrei să pleci ? Poftim ! (întinde sticluţa.) GIURCÀ (înăbuşil) '■ Nu vreau. M-ati ELENA (calm siăpinit) : Te rog să con- silit sa" plec. tinui. (Dar Etc lasâ totul si. vizibil DOBRIAN: Eu ?! Va să zică, ajunge surescitatà, se duce la geam şi pri- s<1-ti pretind sd-ţi faci datoria pînă veşte alarâ, cprinzindu-şi \igara. la rapăt, sa cîştigi o partidă tehnică... Elena se aşază la locul ei şi îi con GIURCÀ (bruscj : Vă las s-o cîştigati tinua rcacfia.) dumneavoastră, omul nou. Bună ziua. ETA (se intonree) : De ce te amesteei ? (Pieacă spre uşă, iritat.) ELENA c Cred că am dreptul, nu ?

10 www.cimec.ro ETA : Dar o semnez eu. ELENA (Jovitd în adîneui iiintei ei) : ELENA : O scmr.czi dumneata şi cu Aşadar, tu vrei să pleci... ? mine. Cel pu Un aşa ar trebui. Dacă GIURCÀ (tràqind-o mai alâturi, cu pa- nu ai ebiiza de o anumită calitate. timà retinutô): Lena... (Se uità jenat ETA : Te rog sa PU insinuezi nimic. Am la ceilalli, la aerul prozaic al locu- să-i spun directorului că faci mereu lui.) Lena, nimeni nu-ti poate lua aluzie la fapiul câ-i sînt sotie. locul... orice s-ar intîmpla. ELENA : Dacă e principial, o să rezolve ELENA (dureras). In memorie... cred şi lucrurilu. eu. (Cu o vehemenfû subilà.) Toni, dar nu se poa'.e sa pleci, nu e corect (Imra Giurcă, eu figura descompusă.) să pleci '! (li e ruşinc de gindul că 1-ar putea solicita ea pc el.) Decît dacă ...pleci din cauza mea. Scena 2 GIURCÀ (o imbraţişează, ca un pro ELENA : Ce e, Toni, ai fost ? (Giurcă dă test) : Nu ! . .Cum poti să crezi asta ? din cap.) Şi »e-a refuzat ? (Giurcă Cum? Lena! (O slringe lingù el. Cei- tace.) Nu vrea să-ti dea locuinţă ? lalfi işi lac de lucru, jenaţi. Eta pri- GIURCĂ ; Mi-am dat demisia. veste itonic, laid sa audă nimic.) ELENA {rumine slupefiatâ) : Tu? Ti-ai ÉLËNA : Atunci... dacă îmi spui un cu- dat demisia, tu ? (Giurcă încuviin- vînt, un singur cuvînt... (El tace, ca ţează. Pauzû.) Şi ce ai de gînd să faci? un om cumpànit.) De ce nu-l spui? GIURCĂ : Sa plec. (A ieşil din imbrăţişarea lui.) ELENA : Bine, dar... nu se poate. (Pri- GIURCÀ : Tu ştii că nu-mi place să virea lui arcta câ se poate. Ea in vorbesc. (UHindu-"e imprejur.) Ne-am sista.) Nu se poate, Anton I (Din dis- făcut de ri». (Mai stau unul in faţa crefie. Eta s-a reiras mai încolo.) celuilalt, asa, un timp. Apoi Giurcă GIURCĂ : Şi lofuşi. Aici e exclus să se retrage.) mai rămîn. S-ar spuno că din cauza ELENA (la uşâ) : Inseamnă că şi-a pus mea nu se realizeazâ planul. in gînd să-i scoită pe toti colabora- ELENA (sărind arsû) : Cine a spus-o ? torii lui Velcescu. (Incercind să glu- Dobrian ? (O vede pc Eta.)... Tovarăşul mească.) Să-mi găseşti şi mie un loc Dobrian ? unde te duci. GIURCÀ : Aşa voia să înteleagă. GIURCÀ : Lena, ce frumos a fost aici I ELENA : Mă duc la dînsul ! Ce greu a fo.->t ! Şi ce frumos 1 Ai GIURCA : St.ii. N-are rost. Eu tot plec. s-aştepti ? (O toagà, dar numai din O să văd cu ce fac. ochi.) ELENA : Şi... atunci ? (Sensul e inllm, ELENA: Nu. Ce s-aştept ? se uità jenatâ împrejur.) GIURCÀ : Zàu că n-am putea fi ferl- GIURCÀ ffrâmintindu-şi miinile): Lena- citi acuma. Am fi doi învinşi care se nu so podte să rămîn in conditia asla, consolează unul pe altul. Nu crezi întelege-mâ. Voiam sa . sci fim amîn- aşa ? (Ec. M din cap, aprobindu-l doi împliniti, să avem posibilitatea silit. El lèse. Ea rumine o clipà in- să... mă rog, sa credem in noi, în doitû. Fetclc o privesc cu compa- faptele pe care le facem... în viito- siune. Se intoarce la retorte.) irul nostru, al tău, al meu... Nu pot ELENA : Fetelor, unde e benzolatul de să stau, aşa, umilit, jignit — nu în- potasiu ? telegi ? (Mai mulle fete se reped sâ-i dea ELENA (foarte greu) ; Ba înţeleg. sticluţa Ea tour t.à subslanfu in epru- GIURCÀ : Eram foarte sigur că... lèse. betâ, incercind sa lie impasibilû. Mina Eram sigur. In ziua in care ieşea, pu- îi tremurà. A ridicat eprubela în sus team să vin la tine să-ti spun... s-o priveased. Din partea ceatallă se ELENA : Taci. Nu aici. apropie Eta cu un zimbet jenat, care ar GIURCÀ : In situa lia asta, nu pot să-ţi putea sa lie de inţelegere femininû. Va- spun nimic. Nu am dreptul. Sînt zînd-o zîmbind, Elena scapă retorta. Se sigur că mă aprobi. scoală, îşi scoale haiatul şi iese.) ELENA : Eram aşa de convinsă că se rezolvă ! Că te duci la el şi-ti dă O LABORANTÀ (dupd ce Elena a ieşit): apartament. De-aia nici n-am mai ce- Mizerabilul ! rut pentru mine, nu m-am inscris pe O FEMEIE DE SERVICIU: La pierdut tabel... Vrei să vorbim diseară, să nopţile a fost bună. Acu n-o ia, că-i vedem ce e de făcut ? mai bătrînă cu un an... GIURCÀ : Nu. Vreau să plec imediat. Trebuie. Nu mai pot răsufla. CORTINA

11 www.cimec.ro TABLOUL 3 tinut o şaibă in mînă, sau o bielă. Dacă am fost oitri... Noroc c-am apu- Cabinetu] diieclorului. De cîteva clipe cat acu' la bătrinete... au i nti at trei muncitori : Irimia Nico- DOFRIAN (zîmbind) : Ai treizcci de lae, Adiaconezei Emil şi Stogu Petre. ani ? Prirr.ii doi s:nt tineri, Stogu abia a trecut STOGU : Treizeci şi unu am avut in de 30 de ani. toamnă, merg pe treizeci şi doi. Păi aici au venit băieti de douăzeci de ani şi de optsprezeec... ce credeti ? La Scena 1 început a venit tot felul de adunătură. Pe urmS, s-au răzletit ei. DOBRIAN : Cred că ştiti de ce v-am IRIMIA : Cine a avut dragoste să înveţe chemat, băieţi ! (O mică linişte.) meserie a ramas. IRIMIA : Ştim. Ca să ne spuneti că STOGU : Păi la început n-a fost ca trebuie să ne dăm toată osleneala. Şi acuma. A fost al dracului de tot. să găsim buba. ADÏACONESEI : Umbla după ei tova- DOBRIAN (zîmbeşte surprins de cît de răşul Velcescu ca un capcăun, să-i user pare rolul lui) : Asa !? Ei, vedeti ţie la respect. Că n-am aia, că n-am că ştiţi ? aia... Lasă că o să aveti de toate. Ce, IRIMIA : Şi să ne ridicăm tot mereu au crezut ? Au întins-o, i-au făcut calificarea în niuncă. panorama... L-au réclamât, unii. STOGU (iâcîndu-i semn): Lasă. Poate STOGU (fûcindu-i semn) : Taci, mă ! că tovarăşul director are altceva să (Directorului.) Ei, fiecare eu păcatele ne spună. (întoarce spre Dobrian o lui, parcă nu sliti cum e ? iaţă îr.grijorată.) IRIMIA : Noi am btat, ne-am văzut de DOE RI AN : Uite ce bine ştie Irimia, treabă. vezi ? Vezi că ştie lectia ? Păi dacă ADÏACONESEI : Am avut şi ajutor, ştitf, băieti, de ce n-o aplicati ? De ce ne-au dat tovarăşii cărti. marna naibii numei sectia voastră IRIMIA : Ne-am ridicat şi nivelul ideo merge ca melcul ? Toate sectiile merg logic. mai bine ca a voastră, absolut toate. DOBRIAN: Fratilor, toate bune. Ce Ce, ei mănîncă altceva la prînz? Le-a facem eu sectia a treia, a voastră ? pus mă-«=a piper în scăldătoare? De ce nu dati randament ? Hai cà vă pun şi eu, vreti ? Sînteti STOGU : Tovarôse director... (Celor- trei şefi de tură zdraveni, ia te uită lalţi.) Stati si vorbesc eu. Noi eu ce obraz roşu are tovarăşul Adiaco- trup şi suflet sîntem legati do fabrica nesei. asta ; vorba aia, pe ea o avem, ea ne ADÏACONESEI (oarecum ruşinat) : Păi, e mamă şi tată. Vreti să ne dati afară, dacă am stat in pădure mult, tovarăşe eu va spun : nu e just. director !... IRIMIA (protestînd) : Da' tovarăşul di DOBRIAN : Ce făceai in pădure ? rector n-a vorbit de dat afară — ce ADÏACONESEI : La metri. Tăiam eu ti-a venit ? (Stogu, ca mai expérimen joagărul. Asta făceam. tât, spune eu mimica : lasû, câ ai sa IRIMIA : Eu am fost agricultor, tova- vezi tu 1) răşe director. Adică, tatăl-meu. Eu STOGU : Ma rog, cum o fi, dar n-ar fi mai mult fàceam cărăuşie, că el s-a just. E adevărat că sub tovarăşul Vel schilodit înlr-o zi. Şi pe urmă a dat cescu ne-am ridicat, dar însă noi ori- caii şi eu am venit aicea. cum am fi făcut treabă... DOBRIAN : Voi ştiti, măi, că aveti pe mînă utilajul c?i mai perfecţionat din DOBRIAN : Stati, băieti, să ne înte- lume? legem. Eu vreau să ştiu : sînteţi voi IRIMIA : Stim. Păi am făcut cursuri în stare să asiguratf creşterea randa- pînă ne-am învătat. Si din ce am mai mentului sectiej a treia prin propriile văzut şi de la altii. voastre puleii. sau nu ? Asta mă inte- STOGU : Parcă ăia numai eu de-astea resează. trăiseră ?! ...Am învătat. Am mai luat IRIMIA: Sigur că sîntem! şi de la meşter, pe unde a fost mai DOBRIAN: Pentru că, dacă nu, tineti uşor. toată fabrica în loc. Şi cîştigati şi voi IRIMIA : A făcut cursuri, tovarăşul mult mai putm decît altii din alte Velcescu şi eu tovarăşul Giurcă, eu sectii. Vă convir.e aă cîştigati putin ? noi. A fost cam greu. Poate în altă sectie vă iese dublu. STOGU : Eu, toverăşe director, pot să Eu nu vă cer un răspuns acuma. Gîn- spun că neam de neamul meu n-a diţi-vă. (Scurtâ pauzà.)

www.cimec.ro12 STOGU : Tovarăşe director, eu îmi iau are schita. Ne-am bătut capul, ce cre- angajanientul sa mă străduiesc şi mai deti ?! Tovarăşul Velcescu tot aşa tare ca să ajungem la o cale. Eu nu ne întreba : „Ei, cînd daţî randa- umblu eu mofturi, cit o ieşi o ieşi. Ta- ment" ? Parcă noi n-am da ? tăl meu a muls oi, dar eu vreau să DOBRIAN (crispât, puţin echivoc) : Bine, arăt că şi rominul poate să facă treab^ tovarăşi, cred că v-am înţeles. (Bàie unde îl pui. tii se scoalà, cam îngheţaţi. Dobrian IRIMIA : Dacă întreprinderea crede că îşi dă seama şi lace o sforţare să-i noi am fi mai folositori în altă parte, mai încălzească. Alt ton.) Ei, şi altfel, n-am nimic contra. Eu, ştiţi că din cum vă merge ? Sport, cinematograf ? toate trei turele am rezultatele celé Cu fetele cum stati ? mai bune. Asa că hotărîti. STOGU (care s-a simţit tot timpul ame- ADIACONESEI (moale) : Cum vreti, ninţat, râspur.de pleoştit) : Bine stăm. dar eu n-aş pleca... Am învăţat un DOBRIAN : Aveti vreo fată în sectie ? lucru ca sal iac doar... IRIMIA: Avem. DOBRIAN : Dar etunci fa-1 bine, tova- DOBRIAN : Pe cine ? răşe Adiaconesei ! Nu cu jumătăţi de IRIMIA: Pe Dochita Nedelea. măsură. DOBRIAN : Frumoasă ? ADIACONESEI : Fac cum pot, tovarăşe STOGU: Deh! director, nu pot să spun că fac mai IRIMIA : Ba e frumoasă, lasă. De ce mull. Tovarăşul Giurcă ştie, îl pu- să nu-i spunem tovarâşului director ? teţi întreba. E frumoasă g^ozav. Ca o păpuşă. DOBRIAN : Tovarăşul Giurcă nu mai DOBRIAN : Nu încurcă pe acolo ? (Iri face parle din întreprinderea asta. mia lace [il l) Lucrează ceva ? (Bàietii rămin surprinşi ; Stogu iace IRIMIA: Cum sa nu lucreze?! semn lui Irimia, adicâ : ce ţi-am spus DOBRIAN: Şi cine ii face curte? eu !?) STOGU: Cine poate. ADIACONESEI (tot moale, zîmbind con- DOBRIAN : Şi ea la cine se uită ? strîns) : îi rău că pleacă, tovarăşe IRIMIA: îi fată bună... director. DOBRIAN : A avut vreo combinatie în IRIMIA : Ei, vine altul, mai bun. Aşa e întreprindere ? în viaţă : cadre noi. STOGU : Nu pot să cunosc această pro DOBRIAN : Aveţi inginer specialist blème. acuma. O să vă vie şi un meşter. (Oa- menii tac. E vizibil că sînt timoraţl DOBRIAN : Am auzit c-a mîngîiat-o ci- de aceste veşti.) Poate n-o să vă facă ne va din conducere, din fosta con- plăcere la inceput să ieşiţi din obiş- ducere. nuinţa voastră, dar noi avem dato- STOGU : A vrut s-o mîngîie, dar i-o ria, tovarăşi, să asigurăm productia dat peste mînă. înainte de toate. Aşa că, să vă gîn- DOBRIAN: Cine a vrut? diti bine. STOGU : Parcă nu ştiti dumneavoastră?! ADIACONESEI: N-am ce să mă gîn- DOBRIAN: Cine? desc, tovarăşo director. IRIMIA : Tovarăşul Enache. A luat şi DOBRIAN : Cum aşa ? blam pe linie de partid. ADIACONESEI : N-am ce să mă gîn- desc, dacă vreau sau dacă nu vreau, DOBRIAN : Bine, băieti. La treabă ! sau dacă oi putea... Eu am să mă Tovarăşe Irimia, rămii putin. (Cei- gîndesc la injectorul meu, că de ce lalţi doi salutd şi ies.) Dumneata ai nu iese, bată-1 dumnezeu... L-am în- dat productiile celé mai mari în sec trebat şi pe neamţ sau pe danezul tie în ultimele doua luni, ceea ce do- acela care a fost, nu ştiu ce bolbo- vedeşte conştiinţă. Pînă vine un meş- rosea, nici el nu ştia... Tovarăşul ter calificat, supraveghează-i, te rog, Giurcă... i-am spus odală... hai să des- şi pe ceilalti, ne-am înteles ? facem pinioanele, ce-o să fie ?... şi IRIMIA : Da, tovarăşe director. să ne uitàm la ele, dacă nu ne spune DOBRIAN : Trebuie să găsim împreună nimeni... De cînd cu accidentul nu mai căile pentru îmbunătăţirea sortimen- îndrăznea nimeni să se atingă de vi tului. In ultima lună s-a produs un brator. De oprit nu poti să-1 opreşti, oarecare progrès, dar... că-i producţie, trebuie să aştepţi o întrerupere, o avarie... Acum, dacă to- (In această clipă uşa se deschide varăşul Giurcă pleacă, eu singur nu-1 brusc şi intrâ, neanunţată, Elena Tatu. pot desface, deşi i-am făcul schiţa Secretara vîră pe uşă, în urma ei, un după cum merge... Tovarăşul Giurcă cap dezolat.)

13 www.cimec.ro Seena 2 ELENA : Şi am văzut cum ati tratat-o. De-aia spuneam : poate mai aveţi ELENA (cu o aqitaţie abia re(inută) : nevoie de o demisie. Tovarăşa Do Mai aveţi nevoie de o demisie? brian e capabilS să ronducă laborato- DOBRIAN : Ce s-a întîmplat, tovarăşă rul. Şi, probabil, doritoare. Tatu ? Irimie, poţi pleca. (Irimia iese DOBRIAN : Nu primesc insinuarea du salutînd. Dobrian o poiteşte sa şadâ.) mitale, tovarăşă inginer. Eşti agitată, Mai întîi, vreau să-ţi atrag atenţia te rog sa te lmişteşti. Eu nu am ne- că în biroul meu nu se intră neanun- voie de demisionari, ci de colabora- ţat. Orice ai avea de spus. Se poate tori. (Mica schimô ironicà la Elena.) măcar cioràni la uşă. Dacă tovarăşa Dobrian a abuzat de ELENA : Multumesc pentru punerea la vreo calitate nepermisă, îi voi atrage punct. Aş vrea să vă întreb dacă atentia. (Elena lace.) Este corect că toate lucrurile întelegeti să le puneţi ai venit sà-mi spui. Este, de altfel, la punct la tel ? dovadă că ai încredere în mine. Deo- DOBRIAN (foarte calm) : Despre ce este camdată nu-tf pot cere mai mult, şi vorba, tovaraşă ? nici dumneata mie. Nu sînt aici ca ELENA (dowinată de calmul lui) : Des să-ti dau socoteală de faptele mêle, pre ce este vorba? (O suspensie.) To- ci ca să te ajut în munca dumitale. varăşe Dobnan, atîta vreme cît mai Dacă ai venit numai pentru atîta, con sînt încă şefa laboratorului, nu pot sider incidemul închis. îngădui ca buletinele să fie prezen- ELENA (mult mai potoiită ; ca pentru tate directiunii fără semnătura meà. sine, îndureralù) : Ce uşor îl închi- deţi I (Se vede tnsû bine cù agitaţia Elenei DOBRIAN : Te înşeli, tovarăşă Tatu. E e mai mare decît import anţa obiec- foarte greu. A fost una din celé mai tului.) grêle zile din viata mea de director. DOBRIAN : Şi cine le semnează ? (Deşi Şi o să mai fie şi altele. N-avem ce ştie.) face. E vorba de viitorul acestei fa- ELENA : Tovaràsa chimiste Dobrian. Nu brici şi, in ultima instantă, de... este, de alllel, singurul semn prin ELENA (se ndicà, cu o sâlbnlicie moc- care tovarăşa Dobrian întolege să-mi nitâ) : De viitor, da. Mi 1-ati distrus. îngreuneze sitnaţia, rezemndu-se pe Asta ati fâcut astăzi, în ziua dum- o pozitie spéciale. Aş fi vrut să ştiu neavoastră de director. Vă multumesc. dacă sprijiinti această atitudine. Nu mă cramponez de post, dar vreau ca (Pleacă. Sirène sunâ încetarea lucru- lucrurile să fie clare. lui. Dobrian ràmîne gînditor, obosit. DOTR1AN : Mi se pare că pui problema Intră, temătoare, Secretara.) greşit, tovarăsa Tatu. ELENA : Se poate. Pare că toţi pun em problemele greşit de la o vreme în- Scena 3 coace. DOBRIAN : Nu trebuie să generalizăm. SECRETARA (ioarte siioasâ) : Tovarăşe ELENA : în orice caz, toţi cei care au director, vă rog să mă iertati.. a in- activât într-o legătură mai strînsă cu trat aşa... fâră s-o pot opri. Eu... vechea directmne. DOBRIAN (pnvwd-o vag) : Vino mai DOBRIAN : Depinde de legătură, tova aproape, domnişorico. (Izbit de aerul ràsa Tatu. Sînt legăltiri şi legături. ei constrîns.) Spune, dumneata nu Eu n-am avut incă limp pină acuma ştii să zîmbeşti deloc ? să cercetez exact monta legăturilor SECRETARA (miratà) : Eu ? dumitale cu fosta directiune. DOBRIAN : Ai uitat să zîmbeşti ? Sàu ELENA : Poate că e inutil s-o mai faceţi n-ai ştiut niciodată ? Eşti fată tînără de acum înaipte, tovarăşe director, — de ce esti aşa de posacă ? Ai dacă lucrurile stau aşa. vreun necaz, ceva ? De ce nu vor- DOBRIAN : Şiiu numai atîta că s-au fă- beşti ? cut greşeli şi că, de obicei, pentru SECRETARA : Eu... tovarăşe director... ? greşeli se răspunde. DOBRIAN : Eu, „tovarăşe director". ELENA : Aveţi dreptate, s-au făcut gre- Parcă ti-e frică de ceva. Nu ştii să şeli. S-au acuzat oameni care nu me- rîzi deloc ? ritau lucrul esta. SECRETARA (incearcă să fie serviabilă): DOBRIAN : Am mai auzit parcă în Stiu. cursul 7ilei de astăzi o asemenea DO RIAN: Păi atunci?! Crezi că e apărare a lui Velcescu. plăcut să vezi tot timpul un om în-

14 www.cimec.ro gîndurat la usa ta, cum te priveşte SECRETARA: Pentru că... am stat şi la eu ochii mari speriat să nu facă o cabinetul tovarăşului Velcescu. Dacă greşeală ? Sintem într-o vreme li ati... rezolvat cu ceilalti... béra, tovărăşico, de avînt general, de DOBRIAN (între zimbet şi tristefe) : Nu, ce să fii mohorîlă ? (Secieiara lace o fetito dragă, nu trebuie să-ti fie nici sforţure pateticà sa zîmbeascû. Lucrul o frică. De-aia stai crispată de trei il izbeşle ioaiie adinc pe Dobrian. săptămîni ? (Secretara dû din cap.) Se scoaiû, se apropie de ea, îi pune Nu, fetito mică, tovărăşico Lucretia, o mina pe umât.) la spune, ce este? nu se întîmplă nimic... Trebuie să dre- SECRETARA: Nimic. gem aici, întelegi ? Nu să stricăm, să dregem... (Cu cea mai mare omenie DOBRIAN : Toiuşi este ceva ! îi ridicâ bà:bia şi o mingiie pârin- SECRETARA (dupa codeli): Am văzut teşte pe obi az.) Sa fie totul frumos... că astăzi... toală lumea a strigat aci... Şi tu să fii fiumoasă... aţi dat cu pumnul. Tovarăşul Giurcă ETA (care a apârut de o secundà în a plecat, şi Orzea a plecat, şi to- prag şi a vàzat gestul) : Mergem la varăşa Lena... Probabil, ziceam, îmi masă, Anghele ? vine rîndul şi mie. DOBRIAN : De ce sa-ţi vină ? CORTINA

A C T U L II

TABLOUL 4 STURZU : Tovarăşii s-au orientât după merit, nea Plesa. (îi stringe mina.) A trecut o lună. în cabinetul directo- PLEŞA : Vă spun drept, de ani de zile ruiui sînt prezenţi astâzi vreu 9—10 mă tot gîndesc cam cum o să fie mo- salariaţi — muncitori şi iuncfionari —, menlul cînd o sa iau in mină en, ia căroia preşedintele sindicatului le re de la un apartament al meu, mite cheile unor lucuinţe, in prezenţa tovarăşul care o să mi-o dea cam ce lui Dobrian şi a sec:e:arului de partid, figura o sa aibă... aşa, o trasnaie a Sturzu. Atmosleră insuileţitâ. mea. Stam cîteodată noaptea cu nevasta în pat şi tot făceam un diseurs Scer.a 1 cum o să vorbesc eu atunci... Şi acum VEN1AMIN (zîmbind) : Asta-i o dumi- (ioarte mişcat) nu vedeti ? (Dezolat tale, tovarăşe Pleşa. Ai apartamentul şi iericit.) Am uitat toată cuvintarea, 22. Cu perspective. tovarăse director... (Cu ochii umezi, DOBRIAN : Cu celé mai frumoase pers se repede şi-1 îmbrâtişeazâ pe Do pective. Sà-1 stăpîneşti sănătos. Ce-ti brian.) Vă multumesc... vă multu- face fetita aia mică şi cirna, i-a mai mesc !... Pe dumneavoastră n-am să crescut năsucul ? Vezi că băieţelului vă uit niciodată ! meu îi place nasul drept. DOBRIAN (cald, dar şi pufin ginditor) : VENIAMIN : Cît are al dumneavoastră? Ei, să fiti fericiti, să vă purtati bine. DOBRIAN: Un an. (Face semn lui Veniamin sa con PLEŞA (emotionat) : Să vă trăiască, to- tinue.) varăşe director ! Să trăili şi dumnea- VENIAMIN : Tcvarăşul Chirileanu, a- voastră, împreună cu sotia dumnea- partamentul 23. voastră, şi cu toti cei drag: ! Vă mul- CHIRILEANU (cam discursiv) : Tova- ţumim foarte mult pentru această zi, răşe director, sînt emotionat. Deşi de asemenea tovarăşului secretar şi ştiam că apartamentele sînt gâta, deşi tovarăşului preşedinte al sindicatului. le-am văzut crescînd sub ochii mei, Pot spune că, deşi am aşteptat-o, parcă deşi — de ce să mint ? — ştiam tot nu-mi vine să cred, pînă nu mă că sînt pe listă... văd instalat... Tovarăşe director... VENIAMIN (rizind) : Aprovizionarea lună am s-o tin ! O să fiti multumit asta toate le ştie. de mine, îmi iau angajamentul în STURZU (tot in glumà) : Afară de cum mod solemn. s-aducà materialele la timp. VENIAMIN : Dacă nu eram multumitf DOBRIAN : Ba, de la o vreme, trebuie de dumneata poate că n-aveam ce-ti să recunosc câ lucrul merge ritmic da astăzi. (îi strînge mina.! şi strangulànle în aprovizionare s-au

15 www.cimec.ro rărit binişor. (Privindu-1 fix pe Chi- intregului colectlv. (Rîsetele devin rileanu.) Şi ăsta este motivul principal copioase, unii aplaudă.) pentru care am socotit potrivit să-i PLEŞA (hîtru, peste rîsul general): Ba atribuim tovaraşului Chirileanu din eu aş zice să te multumeşti numai lotul de locuinte. (Veniamin îi întinde eu bărbatu-tău. (Alte rîsete. Tocmai cheia. Dai Chirileanu se întoarce spre atnnci intrà şi tovarâşii Săvoiu, prim- Dobrian.) secretar la raion, şi Boboc.) CHIRILEANU : Tovarăşi, nu e un secret pentru nimeni că ritmul muncii apro- vizionăiii s-a imbunătăţit într-ade- Scena 2 văr, cum s-au îmbunătăţit şi alte sectoare, de la venirea tovarăşului SÀVOIU : Ei, da, aşa îmi place şi director Dobrian (aprobări ia ceilalţi), mie. Asemenea atmosferă să tot gă- căruia trebuie s«5-i fim recunoscători seşti. (Lui Dobrian, care s-a grăbit pentru felal omenesc şi tovărăşesc sâ-l întîmpine.) Am trecut numai în in care se gîndeşte la fiecare din fugă, eu tovarăşul Eoboc. Am fost noi. La această sărbătoare a între- de ti-am vàzut şi hala care se reface. gului colecliv, vreau să-1 anunţ că Păi acum da, se mai înţelege ceva. astăzi, acum cîteva ore, s-au primit Da' bine, măi tovarăşi, ăi de-au avizele şi per.tru cantitatea restantă făcut-o întîi erau eu capu-n traistă ? de materie piimă de care avem ne- Ei n-au văzut că nu se potriveşte ? voie ! (Rumoare de plàcere.) Vă mul- Au trebult procese, arbitra je pentru ţumesc, tovarăşe director, şi vă do- asta ? Velcescu n-a băgat de seamă ? resc să mergetf din succès in succès! BOBOC: Ce să bage?! Lui i s-a dat La mai mare ! de-a gâta. Parcà a făcut el ceva ? DOBRIAN (puţin nervos) : S-o locuieşti SÀVOIU: Trebuia să se zbată, să sănătos ! M;-ai adus dosarul pe care alerge. Tovarăşul Dobrian cum se 1-am cerut ? zbate !? CHIRILEANU (o mică umbră, ascunsă BOBOC : Păi de-aia e tovarăşul Dobrian sub un acr încîntat) : E pe biroul în locul lui Velcescu şi nu invers. dumneavoastră. SÀVOIU : Sturzu, dumneata nu erai DOERIAN : Bine. (Chirileanu mulţu- aicea ? Ca muncitor, comunist... meşte şi ce lor lai ţi doi.) STURZU (liniştit): S-a făcut după pro- VENIAMIN (mai încet, lui Chirileanu): iect, tovarăşe secretar. Cum puteam eu Ţi s-a dat ca stimulent, fiindcă apro- să ştiu ce e în proiect ? Am şi lipsit vizionarea e un sector greu. Altfel, din fabrică, eram la cursuri. Horodniceanu de la Fmanciac are SÀVOIU : Trebuia să ştil, tovarăşe, trei copii. trebuia să te intereseze totul. STURZU : Lui Horodniceanu o să-i dăm STURZU: Tovarăşul Eoboc a fost pe un apartament mai mare. vremea aceca mci... lucra la raion... CHIRILEANU (glumind cam destinât): SÀVOIU : Mă rog, nu-i cazul să facem Şi eu pot să fac trei copii, tovarăşe discutie acuma. Deocamdată, să ne presedinte... bucurăm eu oamenii ăştia că de VENIAMIN : In sfîrşit, a douăzeci şi inîine inlră în casă noua. Ei, tovarăşi, patra cheie — dar care nu e şi ul sînteţi multumiţi? tima, fiindcâ se mai construiesc încă VOCI : Da, tovarăşe secretar. două blocuri noi —■ tovarăşei Mino- SÀVOIU : S-a orientât just conducerea dora Teică, eu ocazia căsătoriei el. cînd v-a atribuit locuinţele? Exista Să fie într-un ceas bun, tovarăşă nemultumiri ? Teică. astepiàm de la dumneata rezultate la înăltime. VENIAMIN : Aşa, unde nu exista ne multumiri, tovarăşe secretar? Nu STURZU (zimbitor) : O să msi crească, poti să-mpaci deodată pe toată lu că-i tînără. mea. CHIRILEANU (licen\ios) : Şi nu numai la înălţirne o să crcască. VOCI : S-a orientât just. Ne-a dat PLEŞA : Rezultatele bune la noua luni bine. Bine că ne-a dat. se cunosc. (Toată lumea ride, se SÀVOIU : Măi lovarăşi, una e „ne-a amuză.) dat bine" şi alta e „bine că ne-a dat". TEICÀ : Tovarâşe director, am să-mi Sînt doua lucruri aici. dau toata osteneala. (Rîsetele se înte- PLEŞA : Sîntem mulţumiti, tovarăşe ţesc, tovarăşa Teică se uită surprinsă secretar. Mai bine nu se putea. şi timidă, fiindcă nu sesizează de ce SÀVOIU : îti închipui dumneata ! Tot- se ride.) ...Bineînţeles, eu coneufsul deauna se poate mai bine.

JG www.cimec.ro PLESA : In orice caz, e mult mai bine dine n-a fost. Erau cîteva lucruri, derit a fost pînă acum. într-un secior, care nu mergeau. SÀVOIU (ride, : Cred şi eu. Nici azi nu merg încă perfect. (Do CHIRILEANU ■ tn toate privintele. brian il priveşte eu surorindere, ca TEICÂ : Spuneti-le tovarăşilor de la şi cîrd l-ar vedea intiia oară.) raion, şi niai sus, că ne-am satisfăcut SÂVOIU (eu elan): O să meargă, de-d bineiea. Si că le mulţumim că tovarăşe, sînt pe drumul bun !... (Ce- ne-au trimis pe tovarăşul director, lorlalU.) Vedeti, tovarăşi, cum se pentru cermtelo noastre. (Alte zîm- potrivesc şi se adună toate : aveti bete.) Că e;au urgente. astăzi şi satislactii, aveti şi rezultate SÂVOIU (amuzat, lui Dobrian, care, cam bune în muncă. Ai văzut cum au po^omorlt, încearcă să surîdâ): I-auzi venit : intr-o zi — s-a potrivit aşa. ce spun tovară^ii ! Asta face cît trei Bravo, tov~răşă inginer! rapoarte. (il bate pe umăr. în clipa ELENA : Eu ? ! De ce ? aceea intrâ Elena Tatu.) SÂVOIU : Lasé, e foarte important serviciul dumilale. Toate probele tree prin mîna dumitale. Spune drept, eşti Sceţr.a 3 fericită în corditiile noi ? ELENA. Da, tovarăşe secretar, sînt ELENA (a venit précipitât, a dat eu multumită. ochii de tovuràsii de la partid şi de SÂVOIU : Se şi cunoaşte. Ei, tovarăşi, ceilalţi dm colectivul iabricii. Şi-a eu treiul ala de care spune tovarăşul corectat graba si-i spune Secretarei, SturzM ce faceti ? Acolo mai e bâta- care s-a ivit lîngă ea în cadrul uşii): lie. Cînd îmi dati s!. treiul gâta, îmi Anunţă-mă, te rog. iau grija de la voi. Continuati. DOBRIAN : Nu mai avem nimic. (Secretara nu ştie ce să iacă. Elena SÂVOIU : Ei, atunci, fiecare la treabă ! infra, avind o figura refinută, pe care 1 (Dâ mina eu Dobrian, iese repede cipar apoi repede semnele une bucurii eu robor, conduşi de Sturzu. Dupa triumiatoarc. Dobrian o pnvc şte pre- et ies to(i, tn grupuri.) caut, ca pe un adversar care a ciştigat DOBRIAN : Tovarăşă Tatu, rămîi, te o parte din partidă.) rog. puţin. (Elena se întoarce.) la loc. (Se aşazâ. Lumina din ochi nu i-a DOBRIAN : Ce s-a întîmplat, tovarăşă Tatu? disparut.) (Elena nu se duce la Săvoiu, aşa cum se aştepta Dobrian, ci înaintează spre Scena 4 el şi-i intinde un plie. Dobrian ii mă- soară incâ o data lucirea din ochi, ELENA (eu o ironie care pare mai apoi ia [licul ş/-/ desiace, grav. Citin- degrubô veselâ) : Vă rog să mă du-l, se însenineazâ.) scuzaţi că arn intrat fără să anunţ. DOBRIAN (ar replica muşcător, dar DOBRIAN : Tovarăsi, vă anunt eu bu- acum vrea să vorbească serios) : Nu curie că tovarăşa chimistă ne-a adus face nimic. Spune, tovarăşă Tatu, un bulletin de laborator din care tovarăşul Săvoiu te-a întrebat dacă rezultă că am sărit de la 72 la 85 eşti multumită. indice» de caliiat.e. Asta e tot. (A ELENA : Dar am răspuns o data. ro^tit-o eu o imensà încàrcûturâ de DOBRIAN : Nu vrei să-mi mai răs- sutislacfie, care explodeazà in ceilalţi punzi şi mie încă o data ? membri ai colectivului. Se întoarce ELENA : Ba da, tovarăşe director : spre Elena şi, privindu-i ochii lumi- sînt. na(i, ii spune scurt şi calm, ca unui DOBRIAN : Adineauri, cînd ai venit eu adversar leal) : Multumesc, lovarăşă buletinul, parc-ai fi avut o bucurie inginer. reală. SÂVOIU (expansiv) : Bravo, mai copii ! ELENA : De ce încercaţi să mi-o întu- Bravo ! Sînteti cineva, mai ! Venia- necati acum ? mine. unde e vremea cînd se chi- DOBRIAN : Dar dumneata eşti prea nuiau toti, umblind alandala, să lucidă, tovarăşă inginer, ca să nu-ti sroatâ ceva din hardnghia asta? Ai, dai seama că progresul întreprinderii ma Boboc ? Cînd trăgeai de toti, care avantajeôza pe unii, care sînt, şi încotro. dezavanlajează pe altii, care au fost. STURZU (limstit, mâsurat) : Tovarăşe ELENA feu un zimbet care depâşeşte î>ecretar, au fost greutăti, dar dezor- ironia) : N-aveti decît să-mi inter-

www.cimec.ro ziceti să mă bucur. Dati o hotărîre în scris pentru locuinţă. Din cîte ştiuv sensul ăsta. nu stai strălucit. DOBRIAN : Cu mine, te rog să nu te ELENA : Nu m-am inscris. prefaci. Prefer să am un adversar DOBRIAN : De ce ? leal decît un prieten perfid. ELENA : Din o mie şi unul de motive, ELENA : Nu vă sint nici prieten, nici DOBRIAN: Care e al o mie şi unulea? adversar. Sint colaboxatorul dum- ELENA : Că nu ara nevoie de locuintă. neavoastră. DOBRIAN : Şi al douăzeci şi patrulea ? DOBRIAN : Ai „colaborat" şi înainte, ELENA : Al douăzeci şi patrulea e că nu ca să zic aşa, cu antecesorul meu, mă mărit, ca tovarăşa Teică. Şi al cu rezultate foarte dubioase. douăzeci şi treilea e ca nu am ELENA : Tocmai de asta mă bucur : că veri în presa centrale, ca tovarăşul rezultatele au început să fie bune. Chirileanu. DOBRIAN : însemnează că înainte luai DOBRIAN (aprinzîndu-se) : Adică, ce-ţi lucrurile mai putin serios decît acum. închipui dumneata ? ELENA : Nu cred, tovarăşe director. ELENA : Nu-mi închipui nimic. Dum Aveti neapărată nevoie să vă ima neata mi-ai cerut motive. ginai că ati fost o cotitură în acti- DOBRIAN : Trebuia să începi cu pri- vitatea mea ? mul, care este că nu mă poli suferi şi că nu vrei să-mi ceri nimic, mie, DOBRIAN : Nu e vorba de ce am eu Dobrian. nevoie, tovarăşă Tatu. ELENA : Zău că vă faceţi iluzii, tova- ELENA : $i mai putin poate fi vorba răşe director. Nu i-am cerut nimic de ce am eu nevoie, nu ? Atunci, nici tovarăşului Velcescu. lucrurile stau aşa : avem rezultate DOBRIAN : In schimb, se pare că i-ai bune. Am muncit pentru ele. Să ne dat. (Elena se ridică, albă. Toată bucurăm de ele. voioşia i-a disparut. Dobrian regretă DOBRIAN (schimbînd tonul, devenind proiund voiba scăpată.) Te rog foarte mai apropiat) : Să-ti spun drept, am mult să raà ierli. Te rog să stai jos. fost destul de surprins să văd că nu (Cum blena ezità.) Te rog. (Elena se mă reclami nicăieri. De ce nu m-ai reaşază. O scurtă pauzà.) Nu i-ai réclamât? Ţi s-a parut jnutil ? cerut casă pentru că nici nu putea ELENA : Da, mi s-a parut inr.til. să-ţi dea. N-avea de unde. DOBRIAN : In ce sens ? Te îndoiai că ELENA : Exact. Blocurile erau abia cineva ar putea să-mi facă vxeun încapute. N-a apucat să le vadă gâta rău, după două luni de la instalare ? şi să primească multumirile sala- Şi după oarecare succese? Hi atrag riaţilor. De altfel, toate lucrurile atentia că vom yvea succese tot mai erau abia începute. mari şi că-ti va fi din ce în ce mai DOBRIAN (cîntûrind un moment si- greu să lupU impolriva mea. Trebuia tuaţia în aceaslă perspectivă, schimbă să profiţi de ocazie. vorba) : Şi despre tovarăşul Giurcă ELENA (nu se supă'ă, iiindcâ ia tonul ce mai ştii ? lui Dobrian nu ca un cinism, ci ca o ELENA : E bine. E într-un institut de iranchete aproape amicalù) : E o lipsă cercetări tehnice. Işi continua studiul. a mea : nu proiit de ocazii, tovarăşe DOBRIAN: Ce studiu ? Dobiian. (O panzâ.) Iar dacă am spus ELENA : Studiul pe care 1-a început că e inutii, este fiindcă nici un for aici pe maşinile din sectia a treia. administrativ nu-mi poate restitui DOBRIAN: Stiu că se fac acum astfel ceea ce mi-ai luat dumneata. de studii la facultăţi, îmi spunea DOBRIAN: Şi ce ti-ain luat, de fapt ? Sorescu. ELENA : Mi-ai luat un lucru pe care ELENA : Unele se fac. Giurcă le-a făcut nu-1 pot défini exact, dar care este prin descifrare. Nu existau cursurù o combinatie între încrederea în tine, DOBRIAN : Bâiatul ăsta tînăr, Sorescu, încrederea în celălalt şi speranţă. se descurcă destul de bine, am im- Proportiile nu le pot preciza. presia. în plus, e bine dispus şi entu- DOBRIAN (ironie amicalù) : Ar trebui. ziasl, nu-i cloaţos. Eşti chimistă. ELENA : Are şi dreptul să fie bine ELENA (zîmbind): Tăiati-mă de la dispuis. Nu pierde noapte după prima. noapte descifrînd tehnologii neobiş- DOBRIAN (serios): Ştii bine că nu nuite. s-au dat incă prime şi că nu se vor DOBRIAN : ...cum făcea Giurcă, vrei da pînă nu va merge totul pe roate. să spui. De unde ştii că asta făcea Mă surprinde insă că nu te-ai in noaptea ?

IS www.cimec.ro ELENA : Pentru că eram eu el în fie- DOBRIAN (eu o neîncredere pateticâ). care noapte. Alunci de ce n-ai contrasemnat ul DOBRIAN : Tovarăşă Tatu, nu ţi-e terior buletinul ? teamă că te compromiţi ? Lumea vor- ELENA (il lasă puţin în suspensie, dar beşte şi aşa vrute şi nevrute. apoi) : L-ani contrasemnat, dacă asta ELENA : E liberă s-o facă. Dacă di- poate să însemne ceva. E semnat nu rectorul e credul, de ce să nu fie şi de o străină, cum spui dumneata, portarul ? ci de şefa laboratorului. De o colabo- DOBRIAN : Soţia mea mi-a povestit ratoare. o scenă foarte bizară în ziua plecării DOBRIAN: Şi atunci, de ce ai făcut lui Giurcă. scandalul acela ? ELENA : Soţia dumitale e dincolo de dezonoare, aşa că are dreptul să ELENA : Pentru ordine. (Dobrian s-a mă privească de sus şi să interpre- calmât, e mulţumit, aproape fericit.) teze cum vrea. Eu am trait eu tova- DOBRIAN (aproape intim) : Crezi deci răşul Giurcă (Dobrian are un zimbet că sotia mea nu a... ? I jenat)... noapte de noapte ... euforiile ELENA : Sotia dumitale are unele ati- pe care ti le dă descoperirea unor tudini precipitate ; dar e un om cin- sensuri noi, complicate, în ordinea stit şi coiect, şi un bun tehnician. lucrurilor. DOBRIAN (privind-o eu recunoştinţâ). DOBRIAN : Vorbeşti de ordinea tehnică O spui parcă eu un fel de bucmrie ■a lucrurilor ? că e aşa. Imi dai un sentiment neo- ELENA : De asta vorbesc. Şi de cea bişnuit de îucredere în ea şi... şi în sufletească, legată de prima. (Scurtà dumneata. pauzâ.) ELENA (eu o imputare tristă in ochi) : DOBRIAN (eu mai mu] tă amical it ate) : Ştii, tovarăşe director, nu e deloc bine sa pierzi acel element aşa de Tovarăşă Tatu, îţi mărturisesc că şi greu de définit, de care am mai vor- pentru mine una din celé mai mari bit o data astăzi. bucurii pe care le am în viaţa mea e să descopăr, şi anume să descopăr DOBRIAN : Ah, cum te răzbuni, tova- resursele adînci, umane, care dictează răşă Lena ! (Vine lîngă ea.) De ce te cutare sau cutare actiune, maşinăria răzbuni ? Hai să fim toţi bucuroşi, asta complicate care trebuie să se aşa cum ai spus. Am avut succès. ridice la nişte parametri mult mai Să ne bucurăm, vrei ? Sincer ! Din înalti decît a fost obişnuită să atingă toată inima I (îi intinde mîna. Tocmai pînă acum. Doresc succesul între- atunci intră in cabinet Eta, sofia prinderii acesteia, tovarăşă Tatu, dar directorului.) nu oricum. E putin cam prea spectaculos succesul acesta, nu găseşti ? Mai aies după atîtea insuccese. Cînd Scena 5 am prezentat atunci în şedinţă primele rezultate bune, primul buletin, ETA (încercînd să surîdă, fără maliţie) : mai tii minte ? Numai un minut, tovarăşe director, ELENA : Sigur că tin. Era un buletin dacă sînteti ocupat. DOF-RIAN : Eram putin ocupat, tova- nesemnat de mine. răşă Dobrian. Dar bine aţi venit. DOBRIAN ; într-adevăr... nesemnat. ELENA (eu o anumitâ intimitate, nepre- (Frapat de o idee, brusc agitât.) meditată, in ton) : Mai aveti ceva Spune-mi, te rog, crezi că Eta, sotia să-mi spuneti, tovarăşe director ? mea, a vrut eu tot dinadinsul să (Cum Dobrian nu râspunde, Elena se aducă lucrurile ca şi cum... scoalâ, cedează locul şi pleacâ. Din ELENA : Ce importante mai are ? uşâ, lansează, tot iără răutate, dar DOBRIAN : Da, ai dreptate. De vreme clar.) Ştiam că intrarea la dumnea- ce rezultatele ulterioare confirma... voastră trebuie anuntată. Cel putin Şi totuşi, nu ! Are multă importants. aşa mi-aţi spus acum o lună. (Zese.J E foarte important să ştiu... dacă re DOBRIAN (încercînd şi el să râminô zultatele de pe acel buletin, nesemnat senin) : Aşadar. tovarăşă, ce vînt de altcineva, de o străină, de dum te-aduce ? neata... erau reale sau nu. (Efoarte ETA : Am venit să te văd. agitât, pune un preţ mare pe râspuns.) DOBRIAN: Foaite bine. ELENA (după un moment mai lung) : ETA : Ajunge atit ? Mă mir. Mi se Tovarăşe director, fii linişlit. Rezul pare că azi eşti pus pe concesii. tatele erau reale. DOBRIAN : Sînt. E o zi frumoasă, clară.

19 www.cimec.ro O sumă de oameni au plecat fericiti Chirileanu. (Se râzgîndeşte.) Sau de aici. E o zi bună. lasă-1. (Secretam iese.) ETA : Crezi că şi tovarăşa Tatu a ETA (mai Dasionat) : Tu eşti în fond plecat feritită ? N-am avut impresia. un om bun, du.tr-o bucată, dar ex- Oamenh fericiti nu înteapă. perienta ta eu femeile, iartă-mă că DOBRIAN : în orice caz, aş fi dorit ti-o spun, e destul de redusă. să piece fericită. DOBRIAN (cu umor) : îmi fac autocri- ETA : h absolute nevoie pentru bunul tica. Si, dacă vrei, îmi iau angaja- mers al fabricii ? mentul... DOBRIAN : Cred că da. Oricum, to- ETA ; Nu te prinde aerul ăsta comic, varăşa nu rm-a făcut necazuri pînă Anghele, eu îţi vorbesc serios. Eşti acum. îi sînt, într-un fel, dator director de putină vreme, trebuie să ETA : Da, nu ţi-a făcut decît serviciul fii un director excelent, de care să de a-ti pune la punct nevasta se vorbească. Asta aşteptăm toţi de DOBRIAN : Mi se pare că am lichidat la tine. de mult acest incident. Lucrurile DOBRIAN : De ce nu spui „asta aş- s-au normalizat, după cite ştiu. teaptă nevastă-ta de la tine" ? Tu nu ETA : S-d seninut şi un acord ? Mi-e vezi că, în vreme ce o acuzi pe ea teamă cà am mtrat tocmai cînd se că face totul pentru Anton Giurcă, parafa. tu, la rîndul tău, faci totul pentru DOBRIAN : Draga mea, am nevoie să-mi Anghel Dobiian? cîştig colaboratori, nu să-i îndepăr- ETA (cu puţii.ă înverşunare) : Recunosc tez. in două luni m-am lămurit destul Atunci de ce sa spui că e cu noi? de bine cine vrea să muncească şi DOBRIAN (riaicind şi el puţin vocea) : cine nu. Această tovarăşă este eu Dar ce, „noi" înseamnă eu şi cu noi. tine ? ETA : Ce naiv eşti ! (Cu admiraţie şin- ETA : Nu „eu şi cu tine". înseamnă ceră.) Eşti ?şa de drăgut cînd eşti to'i cei care şi-au dat mîna ca naiv ! Angheluş ! (îi mîngiie părul ; fabrica asta sa se urnească odată Dobriar,, puţin nemulţumit de acest înainte. înhcamnă cei care te-au pro- aer tutelar, se îndepărtează şi se pus direclot, cei care le-au sprijinit, aşază la biiou, deschizînd dosarul din ţi-au dat încredere, care te ascultă ia\a lui.) şi te urmeazà şi sînt în stare să DOBRIAN : Dacă ai venit să-mi spui meargă eu tme pînă la sfîrşit. că sint naiv, cred că ai ales o oră DOBRIAN (usor acid): Şi cei care mă nepotrivitâ. iubesc... ETA : Da, mi-am dat şi eu seama că am ETA : Da, şi cei care te iubesc ! Da ! căzut prost. Ţi-am speriat... colabora- DOBRIAN : $i care, din cauza asta, toarea. nu vor să lase şi pe alţii să mă DOBRIAN : în schimb, m-ai „salvat" iubeascà. pe mine, nu-i aşa ? ETA : Ba da, dar nu o inamică traves- ETA : De ce vorbeşti prostii ? Ştii bine tită, cum este această femeie. De ce că nu sînt absurdă. Dar fata asta nu judeci mai adîne ? De ce nu vezi bătrînă n-o să-ţi ierte niciodată că mai în miezul lucrurilor ? i-ai îndepăitat iubitul, Anghele. O femeie nu iartă uşor una ca asta. DOBRIAN : Ştii ce văd eu, dragă Eta, O femeie luptă în toate chipurile dacă mă uit mai adîne la această pentru dragoste, îii.-dcă îşi imaginează" ieşire a ta ? O gelozie profundă, foarte greu o viaţă plină, fără dra asta văd. Nu te minti pe tine, caută goste. Dacà-1 iubeşte cu adevărat pe să te verifici. Şi dacă mă uit şi mai Giurcă, aşa cum pare, tot ce face, face adîne... pentru el. (Dobrian, eu figura cuîun- ETA : Anghele, te rog ! dată în dosai, se adumbreşte puţin.) DOBRIAN : Şi dacă mă uit şi mai adîne, Lucrează pentru el, pentru prestigiul sub această gelozie văd o doză mare lui, pentru reabilitarea lui, nu pentru de iubire pentru mine. Şi dacă mă altceva — cşa sînt femeile. E atentă uit sub această iubire, văd un soi cu mine, e drăguţă cu tine, iti spune de egoism, pe care îl ai şi tu, pe lucruri care îti fac plăcere, fiindcă care îl am şi eu, pentru mine şi vrea să-1 revadS pe Giurcă al ei, să-1 pentru lucrurile care îmi sînt apro- readucă aici. Mă asculţi, Anghele ? piate ; şi care nu e ran alîta vreme DOTRIAN (puiînd că urmăreşte dosa cît nu se revarsă asupra altora. rul) : Te ascult. (Sună. Apare Secre- ETA : Aşadar, ei îi dai voie să fie tara.) Cheamà-1 imediat pe tovarăşul egoistă, dar pe mine mă obligi să fiu

20 www.cimec.ro generoasă în numele dragostei pentru o zi ca asta, după multe zile de tine ? ! ploaie şi de mizerie — vezi cum DOBRIAN : Dacă dragostea aceasta în- cresc toate, după ce s-au plămădit seamnă ceva real, atunci vei fi ge- acolo în zilele întunecoase. Odată neroasă fără să te oblig nici eu, nici ies ! Dă şi mugurul. iese şi coltul nimeni. „Oamenii ferici.i nu înteapă" ierbii, clădirea se ridică, motoarele — parcă tu ai spus-o adineauri. duduie... Şi cind mai văd că iese şi ETA : îmi pare rău că mă răstălmă- aburul ăsta din pămînt şi se desface, ceşti. Şi am impresia că o faci dina- şi scaldă contururile... dumneata dins. (Vine lîngâ el.) Nu vezi că-ţi bei? vreau binele, Anghele ? STURZU (zîmbind) : Mai beau. DOTRIAN : Ascultă, Eta, astăzi am DOBRIAN (euloric) : Ei, uite, cam aşa greşit profund fată de tine. Am avut senzatie am, ca după un pahar de la un moment dat o mică îndoială eu vin bun. Şi mîine vin alte problème, privire la buletinul pe care mi 1-ai şi le înfruntăm şi pe aïea ! Eşti în dat pentru şedinta eu ministerul. în- mişcare. Mergi odată eu viata. Pui ţelegi ? Am crezut o clipă, nu că mina la modelarea ei !... O simti nu-mi vrei binele, départe de asta, aicea în mina — ştii ? Dacâ n-ai sim- ci, dimpatrivă, ca-mi vrei prea mult ţămîntul ăsta, păcat cà te mai îm- binele. Şi a voi prea mult binele braci dimineata şi ca-ti tragi pan- cuiva duce ureori la greşeli. tofii !... ETA (dupa o pauzâ) : Şi ? STURZU (calm): Important e ca toti DOBRIAN : Mi-am revenit. Mi-am dat oamenii, nu numai directorul, să aibă seamu c-a tost o slăbiciune şi o simtamîntul ăsta, în fiecare dimi aberatie. neata. ETA : Ti-ai dat seama ? ! Singur ? (îl DOBRIAN (oprindu-se) : E un reproş ? priveşte drept in ochi.) Singur ti-ai STURZU : De fapt, ştiam că o să vie dat seama ? Sau a început să mă o zi caldă, de destindere Dumneata contrasemneze lovarăşa Tatu şi în ai luat-o cam tare, tovaràse Anghel, problemele de încredere familiară ? la început, acum pot să ti-o spun. (Privirea ii scnpâră.) DOBRIAN : Cred că era necesar să se DOBRIAN (vme la ea şi o ia de umeri. procedeze eu oarecare fermUate, nu ? O priveşte eu o mulţumire admira- Asta era şi părerea altor tovarăşi. tivà) : Ce frumoasă te face mîndria, De altfel, şi oamenii m-au sprijinit, Eta I (O îmbrăţişeaza.) ceea ce înseainnă... STURZU (fâră să se grûbeascâ) : Da. CORTINA Fiindcă li s-a explicat eu râbdare o sumă de lucruri. S-a discutât eu ei... S-a făcut totul ca să fii întelcs, TABLOUL 5 şi urmat... chiar cind unele măsuri (tărâ accent) le-ai luat singur... (îl Curtea fabrîcii, eu ghereta portarului. priveşte in ochi.) Asta înseamnă. tn lund, clàdiri in construcţie. Zi ia e primăvăratică, solarà. Se simle viaţa DOBRIAN (gînditor) : Mda... (tntre timp în toi. Directorul a ieşit in curte eu au ajuns la ghereta portarului. Sturzu. E încîntat de această zi ge- Acesta îi salutà cuviincios.) Ei, cura neroasă, care îl face bun şi puternic. merge eu tineretile, moş Stoica ?

Scena 2 Scena 1 DOBRIAN : Se termina şi reprofilarea PORTARUL (frapat de lamiliaritatea atelierului patru ! In iunie, intrăm neobisnuitâ a tonului, râspunde pe eu toată capacitatea ! Au muncil bine, mâsurû) : Merge, tovarăşe director. ce zici ? Am toate măselele-n gură. Nu lipseşte nici una din inventar. STURZU : Da, au muncit bine. DOBRIAN (încîntat de ce vede) : Hei, STURZU: Il ia baba la rost, altfel. grebla ei de viată, că frumoasă-i DOBRIAN : Va să zică, poti să mănînci uneori I Eu am să-U spun drept, to- carne macră. varăşe Spiridon, fără să mă feresc : PORTARUL: Cît de multă, tovarăşe nu cred că e altă viată mai bună de director, mai ales dacă e stropită trait decît de director de întreprin- oleacă. dere — cîteodată, bineînţeles. E cite STURZU: Cu Fetească?

www.cimec.ro PORTARUL (hîtru): Eu-s om bătrîn, ştia nimeni ? ! Vezi că şi alţii mai tovarăşe secretar, la mine s-ar prinde bîjbîiau. mai bine Băbeasca. (Cei doi zîmbesc.) DOBRIAN (cam constrîns) : Dar eel DOBRIAN : Da' îţi place cum arată puţin ăia nu se pretindeau meşteri fabrica noastră acum ? mari, spuneau că nu ştiu. PORTARUL : Păi cum să nu-mi plaça ? PORTARUL: Aşa era el, tantoş, da. Se poate ? Cui nu i-ar plăcca ? Chiar Insă eu mine nu era. Venea şi spu- îmi ziceam adineauri, aşa, in sinea nea : „Mă Stoica, mă, nu-i dăm de mea : mă, piăpăditule de Orzea rost deloc. Nu ştiu nici eu, că n-am — că-mi scrise,. taman citii scri- de unde, şi trebuie să le explic la soarea —, de ce te duseşi, mă, ca copiii ăştia, şi mă fac dracului de prostu', şi n-ai stat să vezi ce mîn- ris." Şi începea să-i tremure bărbia drete se face aci ? Te supăraşi ca de ciudă, o data i-au dat şi lacrimile. văcarul pe sal... „Lasă, zic, c-o să vă învătati unul DOBRIAN : Nu s-a supărat, a ieşit la pe altul... — Da, zice, dar ei aşteaptă pensie. de la mine să găsesc şurubul. Ei PORTARUL (mirât): La pensie?! Păi prind mai repede, sînt mai ageri şi, era mai mare ca mine? (Dobrian nu dacă greşesc, lor nu le taie nimenea răspunde.j O fi fost, să ştii. Păcat, capul..." Aşa stătea şi plîngea cu putea să mai stea, măcar p-aci prim- lacrimi, uite ici la mine în gheretă, prejur, să vadă. Eu, după ce m-or cînd nu-1 vedea nimeni... pensiona, crezi că mă duc ? As ! DOBRIAN (tulburat) : Bine, moş Stoica. Toată ziua o să stau la portită să Ţigări ai ? (Scoate cîteva din pachet.) case gura, ce se mai face. PORTARUL : Parcă lui nu i-ar fi plăcut STURZU : Păi, d-acuma multe pe din- să vină zi cu soare şi să meargă afară nu se mai fac, că s-au făcut. treaba, să aibă şi el multumire? Da' dumitale o să-ţi dăm permis DOBRIAN: Bine. (îi dă tot pachetul.) să intri in fabrică unde vrei. Tovarăşul Sorescu unde e ? PORTARUL : Aşa, aşa, tăicutule ! Dar PORTARUL: A plecat la trei şi jumă- parcă tot era mai tînăr decît mine, tate, cu motoreta : cu Anicuţa aia Orzea. Ori nu era ? maruntà. de la Livrări. îi băiat vesel, DOBRIAN : Mai e şi tinereţea din inimos. N-ar trece o data fără să-mi inimă, moş Stoica. Dumneata, la dea mina. Şi ştie la glume, eu sacul ! poartă, corespunzi. Dar el avea o Il iubesc toti, cred că şi tovarăşa muncă importante, şi pentru aia era Anicuta. cam bătrîn. Ce era să fac, să-1 pun STURZU (zîmbind): Păi dacă o duce cu portar în locul dumitale ? motoreta !... PORTARUL : Păi nu venea, că era tare PORTARUL : Asa, cîte n-a dus ? ! Să ţanţoş. El se tinea meşter, şi meşter am eu atîtia ani în fabrică. (Ceilalţi bun. surîd şi pleacâ. Tocmai trece Pătulea.) DOBRIAN : Dacă era bun, poate stătea şi astăzi aici. PORTARUL : Cum ştiţi dumneavoastră, Scena 3 tovarăşe director, dar eu tin că era om priceput. Dar dumneavoastră ştiti PÀTULEA : Tovarăşe director, în legă- mai bine, şi GU tovarăşul Sturzu, tură cu contestatia lui Matei la co- care a lucrat cu el, a învătat mese- misia de litigii pentru deplasarea rie. Tovarăşul Sturzu e bun muncitor, aceea... mă gîndesc. DOBRIAN : Să i se plătească. (Pătulea STURZU : M-a ajutat, e adevărat. Mai rămîne coniuz.) Să i se plătească, am mult decît eu pe el. spus. DOBRIAN : Tovarăşul Sturzu era la PÀTULEA : Dar e contestaţie pendinte cempresoare, care se cunosc de multa la comisie.. vreme, şi aici la sectia a treia era o tehnică nouă, cea mai modernă, DOBRIAN : Dati-i banii şi terminaţi- moş Stoica. N-o ştia. PÀTULEA : Dar dumneavoastră ati dis- PORTARUL (scărpinindu-se in cap) : pus doar... Păi, dar, o ştia cineva ? Zic şi eu, DOBRIAN : Şi tot eu dispun acuma să-i ca prostu'. dati. DOBRIAN (puţin impacientat) : Trebuia PÀTULEA : Dar nu e principial, tova- s-o înveţe. răşe director, iertati-mă. PORTARUL : Apoi de la cine, doamne iartă-mă, tovarăşe director, dacă n-o DOBRIAN : De ce nu e principial ? Delegatfa e semnată ? 22 www.cimec.ro PÀTULEA: E semnată de fosta con- mai ascultà, apoi se ridică şi merge ducere. la tablou. Tăcere reliqioasă.) DOBRIAN : Adică de directorul fabricii. DOCHITA: Cit spuno la turatie? (Se Omul a fost în deplasare ? Atunci ? opreşte, se uità, şopteşte, nevenindu-i PÀTULEA: Tovarăşe director, îmi per să creadâ.) Mămucă 1 Da' ce a apu- mit să vă atrag atenţia : ne facem cat-o ? de ris in fata comisiei de litigii şi a IRIMIA (aproape speriat) : Uite-te la salariatflor. Si se creează şi un pre coeficientul de vîscozitate ! cedent primejdios. DOCHITA (se uità) : Oare Une mult DOBRIAN : Şi djcă pierdem la comisia aşa ? (Incredulâ.) Să nu se fi stricat de litigii, e mai bine? ceva... I ? PÀTULEA: N-avrm cum să pierdem. IRIMIA (eu jumâtate de gură încă) : DOBRIAN (violent) : De unde ştii ? (Il Cum să se strice ? ! Asta inseamnă fixează în oclii.) stricat ? Asta înseamnă... (Cu o bucu- PÀTULEA feu jumâtate de voce) : Dacă rie refinută.) Ştii tu ce inseamnă ? pierdem avem măcar o acoperire. DOCHIŢA: I-ai făcut ceva? DOBRIAN : Nu ne trebuie acoperire, IRIMIA; I-arn lot făcut, şi eu... şi tovarăşe jurist. N-am nevoie de pro ceilalti. Nu ştii cînd i-a scos Emil cedure Ne trebuie operativitate şi Adiaconesei injectorul şi 1-am montât dreptate. Intelogi ? Poate am făcut apoi ambii doi, eu cu el ? Dar asta a o greşeală atunci. Revin asupra ei. fost, cînd ? Marti. Viaţa nu e o schema. (Arată şan- DOCHITA: Si de atunci tu n-ai mai tierul.) Dumneata vezi bine ce e meşterit la el ? viaţa : construcţii, greşeli, reparaţii, IRIMIA : Numai la pinioane, putin. avînt înainte. Asta e ! (Pătulea se la ascultâ ! (Ascultà amindoi.) Auzi întoarce la Sturzu, ca pentru a-i cere cum face ? un sprijin.) DOCHITA (dind drumul, în slîrşit, la STURZU (eu ton liniştit) : Conducerea satisfacţie, cu o slirşeală ca dupa o a examinât contestatia lui Matei şi a găsit-o întemeiată, tovarăşe Pătulea. cursâ lungâ) : Merge... PÀTULEA: Am inteles. (Pleacă.) IRIMIA (nebun) : Merge, sigur că DOBRIAN : De unde ştii că e înteme- merge ! (Se opreşte speriat.) Taci I iată? (Ascultà amindoi.) la uite-te la gra- ■STURZU : Deocamdată, fiindcă ai spus-o nulatie I dumneata. E bine să ai autoritatea DOCHITA (se uità) : E cam... Ba e bună. întreagă. (Dobiian îl priveşte eu gra- (Izbucnind.) E cea mai... Nicolae, să titudine, dar şi eu mirare.) Dar nu chemăm pe cineva să constate I trebuie să te enervezi, tovarăşe An- IRIMIA : Mai stai putin. ghel. Trebuie sa explici. DOCHITA : Cheamă pe cineva ! Poate DOBRIAN (eu un zîmbet, scuzindu-se): nu vedem noi bine. (A pus mina pe E prea mult soare dintr-o data !... teleion.) Tovarăşul Munteanu, venitf. putin pînă la trei ! Florico, mă auzi ? CORTINA Vino şi tu ! IRIMIA: Unde e Emil? Caută-1 pe Emil şi pe Bondar. TABLOUL 6 DOCHITA : Emil e învoit. De-aia s-au inversât schimburile astăzi. (la lai Secţia a treia. După-amiază înaintată. teleionul.) Alo, tovarăşi, veniti putin ! Pe platou sint doi oameni în schimb : Cum „nu poti lăsa", măi tovarăşe ? Nicolae liimia şi Dochifa Nedelea. Do- E important ! (Lui Irimia.) Crăilă nu chifa série ceva în registrul de control, vrea să vină, zice că să ne lăsăm liimia se plimbâ prin iaţa maşinilor şi de bancuri. a tablourilor de comandă. La un mo IRIMIA (care in timpul ăsta urmăreşte ment dat, se opreşte surprins, aient. înirigurat tablourile) : Merge... în- seamnă că schema lui Sorescu...

Scena 1 Scena 2

IRIMIA : Măi fată ! Tu n-auzi nimic ? SORESCU (intrînd bine dispus) : Ce fac la fii atentă ! (Dochiţa îşi ridică iru- băietii ? Ce face aia mică ? (Dochifa mosul cap de papuşă buculată şi as- îl priveşte radios.) Mă copii, am vă- cultă.) Nu ţi se pare ceva ? (Dochiţa zut un film I...

23 www.cimec.ro IRIMIA : TovaTăşe inginer, veniti putin- VENIAMIN : Sînteti cineva atunci ! tel aci ! Atum, impdiat ! DOBRIAN (calm, palid, se apropie de SORESCU (se apropie de aparate. Tot tablouri. lm>pecteuza repede, in tâce- atunci mai intià doi sau trei munci- rea generalà. Se întoarce. S pu ne — tori Sorescu privii:d.) Ei, nu ma în- stâpînindu-se — dar cu o mare càl- nebuni, soro ! (Fluierà admirâtiv.) Ei, durâ.) E bine, scumpii moi. Va mul- las-o ! De cind ? ţumesc. (O clipà se mai pâstreazâ DOCHIŢA : De cîteva minute. liniştea, apoi zgomotele izbucnesc din SORESCU : Directorul ştie ? Chemati-1 nou, asurzitoare.) pe director. Vezi că Veniamin e in SORESCU : încet, că speriati maşinile. schimb la doi. (Dochifa merge să UN MUNCITOR: Noi vă multumim telefoneze. Sorescu, celorlalfi.i Ei, ce dumneavoastră, tovarăşe director. ziceti ? (Muncitorii tree, rind pe rind, ALT MUNCITOR: Ne-ati adus o zodie şi se uitâ la parametri. Nu le vine bună, tovară^e director ! sa cteadà.) VENIAMIN : Munca, asta e zodia bună. UN MUNCITOR: Inseamnă că... Munca şi priceperea. SORESCU : lnseamnă că s-a rezolvat. DOBRIAN (lui liimia): Tu rămîi pînă Ptiu, să n-o deochi ! (Maşinii.) Tin-te la terminarea turei. (Lui Veniamin.} bine, mamâ dragă ! Aşa sa mergi o Imi faci imediat propuneri de premii sută de am ! Auzi tu ? (O mingiie. substanţiale pentru cei din schimb. Celorlaifi ) Bravo, copii ! (Dochiţa sare ïntr-un picior de bu- IRIMIA (biiquindj: Tovarăşe inginer I curie.) Dumnecita esli... Tovarăşe inginer !... Sînt fericit, tova- DOCHIŢA: Dochita Nedelea. răşe inginei ! (Suiocat de o bucurie DOBRIAN : ...eţ.ti învitată la direcţiune, nemaipomeiiilà.) Sînt fericit, atita pot acum imediat, cu registrul de evi- să vă spun. Să trăiţi ! dentă a maşinilor. SORESCU : Slaţi niteluş, să ne convin- SORESCU : Poti să aduci şi o foto- gem. (Se mai duc o data to\i la apa grafie. rate şi le privesc.) DOBRIAN : De asemenea şi tovarăşul IRIMIA (intàritai) : Merge, ce vă spun Sorescu. eu ! S-a asezat ! Merge ! Tehnică mo SORESCU : Din fată sau din profil ? derns ! Mondială ! La noi aici ! Cu DOr.RIAN : Ceilalţi, vă rog să poftiti mîinile astea, ale noastre ! (între timp, la locurile voastre. Am cîştigat o au mai verdt cîţiva muncilori.) Să mare bătălie, tovarăşi. Mergem trăiti ! înainte. UN MUNCITOR (extaziat) : Vă relici- tăm, tovarăşi ! Bravo ! (Şi al\ii se CORTINA reped sâ-i ielicite.) IRIMIA : Sus cu tovarăşnl Sorescu I Sus cu el ! (Vor sa-l ridice pe So TABLOUL7 rescu, acesta se iereşte. Gâlâgie. Dau să-1 ridice şi pe Irimia. Atunci intră Biroul directorului. S-a fâcut seară. directorul cu preşedintele sindica- Intrâ Dobnan si, odatà cu cl, inca bu- tului.) curoasâ dar şi siînjenită, Dochiţa Ne delea.

Scena 3 Scena 1 DOBRIAN: Ce este? DOBRIAN (aprinzînd lumina) : De ce DOCH1ŢA (iepezmdu-se la el, îl îm- ai amuţit ? brăţişează) ; S-a rezolvat, tovarăşe DOCHIŢA: Aşa. director. S-a rezolvat ! (Il sùrutâ cu DOBRIAN : Àsta-i un răspuns de p'e- loc.) şcolar, nu de muncitor în tehnica IRIMIA (ţipâ şi et) : Avem randament noua. de sută la sută 1 Lucrăm la capaci- DOCHIŢA (codirdu-se) : Să nu vă tatea nominală ! Tovarăşe director ! supărati pe mine, tovarăşe director, IDobrian, desprinzindu-se din îmbră- că v-am luat în brate adineauri, dar ţişare, îl întreabà din ochi pe Sorescu n-am mai ştiut ce să fac de bucurie. dacă e adevârat.) Zău aşa ! (E copilăroasâ şi comică în dezolarea ei.) SORESCU : Ce să-i faci ! Se întîmplă I... DOBRIAN (ca s-o nàcâjeascà) : De ce IRIMIA : Dupa unsprezece luni, tova- nu 1-ai luat şi pe tovarăşul Sorescu răşi ! atunci ?

24 www.cimec.ro DOCHIŢA (repede, iiindcă îl iubeşte gîia şi el nu. „Uite-aşa, de-aia. Di pe Sorescu) : Eu ? Nu se poate. El rectorul mă mîngîie în altâ parte e... (Se rusmeazà.) Nu iau eu pe ori- decît dumneata." Mie îmi place să se cine. De fapt... n-ara mai luat pe poarte oamenii frumos cu mine... nimeni pînă acum. „Lasă — zice — că ştiu eu ce e de DOBRIAN : Chiar pe nimeni, pe ni făcut". Nu-mi plăcea, nu. Tovarăşul meni ? Sturzu e de o mie de ori mai cum- DOCHIŢA : Pe r.imeni. (O pau7ù.) ...Pe secade, nici nu se compara. (Intrà încă cineva... Dar nu pot să vă spun. Sorescu.) DOBRIAN (imeresat) : Ba te rog foarte mult să-mi spui. Repede, pînă nu vin ceilalti- Scer.a 2 DOCHIŢA: Nu pot,. Zău aşa... DOBRIAN (insistent): Dochito ! (Ea SORESCU : M-am înfiintat şi eu. (Do lasà ochii ïn /os.) Ei, nu te necăji. chita il soarbe din priviri.) N-ai decît să nu-mi spui. La vîrsta DOBRIAN: Ei, haide, învingătorilor, ta, toate letele au un iubit. să-mi spuneţi cum a fost. Punct cu DOCHIŢA : Nu. nu e asta... (Hotàrîn- punct. (Văzînd că tac.) Cine id cu- du-se brusc.) Am să vă spun. (laràsi vîntul ? Tovarăşul inginer. codealû, iuiasi curuj brusc.) Pe tova- SORESCU (cu o mare iranchele) : To- xăşul director Velcescu. (Tace o varăşe director, eu n-am nici o vină. clipa.) Dur numai o data. DOBRIAN famuzat) : Bravo tie ! Ince- DOBRIAN : Mă rog. putul e promitător 1 DOCHIŢA : QnJ să piece. Toti stăteau, SORESCU : Dacă îi spînzură pe cei se uitau la el ciudat, parcă cine ştie care au dat solutia, să ştiti că eu ce făcuşe. Aitii zimbeau aşa, in mor nevinovat. barbă, ca tovaraşul Chirileanu, ştiţi DOBRIAN : Hai să vorbim şi putin că el i-a băgat multe reclamaţii... serios, vrei ? Eu v-am chemat sa fa- Tovarăşul nu şiia ce să le spună : a cem întîi o analiză tehnică şi ştiinti- trecut primre ci in curte, era foarte fică a fenomenului, să vedem cum amărit. Vreo doi se fereau să nu dea s-a întîmplat „miracolul". mîna cu el, alîă dată slăteau coco- SORESCU : Eu ce pot să spun ? Habar şaţi în fata lui — ce fel de oameni n-am. de nimic ! M-am dus la el, i-am spus : DOBRIAN (mai sever) : Tovarăşe ingi tovarăşe director, îmi pare rău că ner, te invit să fii serios. plecati ! N-a zis nimica, ma mîngîiat SORESCU: Vă declar cît se poate de pe obraz, c-a?a avea obiceiul. Am serios, tovaràse director. Parcă mie vrut să-i iau valiza să i-o transport nu mi-ar plàcea să mă laud, să-mi la gara, nu m-a lăsat. M-am uitat văd poza în ziar ? ! N-am mai fost o data în o^hii lui... aşa... erau vi- fotografiat în ziar de la campionatele neti, trişli de toi. Dar ştii cum? de basket. Dar dacă nu ştiu, nu ştiu ! trişti !... M-a apucat o milă atunci, DOBRIAN : Bine, dar trebuie să se fi m-am repezit la el şi 1-am îmbrătf- întîmplat ceva I Ai luat vreo mesura ? şat ! (1st suîln nasul.) ...Am făcut Ai făcut vreo intervenţie ? rău ? (Drept râspuns, Dobrian o min- SORESCU : Sigur că am luat unele gîie încet pe obraz, ca pe un copil. măsuri, şi că am ciocânit şi că am Ea H ia palrria, cu amindouâ mîinile, căutat cu băietii, de ne-au ieşit ochii într-un gest de tandreţe filialà.) Aşa la toti. Da' n-aş putea să spun exact îmi făcea şi el... era aşa de bun ! din ce se trage toată povestea. Intr-o Striga la oameni, dar ce putea face? zi a început să meargă, asta este. La început, veniseră destui vîntură- DOBRIAN : Dar nu se poate, tovarăşe lume. Şi la mine a strigat o data, dar Sorescu I n-am pus la inimă. SORESCU : Altceva ce să adaug ? DOBRIAN (după o meditaţie} : Şi eu Nu-mi ştiu nimica la sufletul mou. tovarăşul Enacbe ce-ai avut ? Am avut o documentatie răma ă de DOCH1ŢA (tresàrind, ce de un vis la tovarăşul Giurcă. După ea m-am rôu) : Ce sa am, nimica n-am avut. orientât mai mult (Dobrian râmine Era un om care... eu cred c-o să-1 şi ior ginditor.) dea afară din partid. De cite ori mă DOBRIAN : Dochita, tu ce zici ? Cum prindea singură, se rînjea la mine. s-a întîmplat ? Să vină şi tovarăşul O data a vrut să pună mîna pe mine, Adiaconesei şi tovarăşul Fondar. i-am dat peste mina. Era furios, că DOCHIŢA : E plaçât Adiaconesei, s-a cică directorul de ce mă poate mîn- învoit. Pe tovarăşul Stogu 1-ati

25 www.cimec.ro schimbat. Eu ce pot să vorbesc ? SORESCU : E posibil, dar nu pot afirma Dacă nu ştie tovarăşul inginer... eu certitudine. S-au adus şi alte îm- DOBRIAN : Bine, dar cine a lucrat, bunătătiri. (Intrà Ela.) cine a pus mîna efectiv în maşinărie ETA: E adevărat, Anghele? E o veste zilele astea ? mare. Pe cine să felicit întii ? Pe DOCHIŢA : Cam toţi au pus mîna. tine sau pc ei ? Au tot démontât, au montât şi iar au DOBRIAN: Cred că pe tovarăşul So- démontât.. în mers... Adiaconesei a rescu... (Sorescu face un gest mirât.) mai şi oprit. A zis : „Mama ei, nu Insă pentru altceva decît ÎJi închipui. mă intercsează productia, astăzi şi ETA : S-a logodit ? mîine ! Am să dau mai puţin două- DOBRIAN (zîmbind): Vezi, Dochita, la trei zile, o să luâm mai putină ce se gîndesc femelle cînd félicita ? leafă. Dar o dibăcesc eu." (Ràspunzind Eiei.) Nu s-a logodit, SORESCU (tnclnlat): Tovarăşe director, s-a deiinit. (lntră Pâtuiea cu soţia.) nu v-am spus eu la început c-o di- PÀTULEA : Tovarăşe director, am aflat băcim ? la cinematograf, eram la o drama. DOBRIAN (Dochiţei) : Dar bine, Irimia Am ieşit eu soţia repede. Am venit a pornit-o. să ne înveselim. De cînd aşteptăm DOCHIŢA : Astăzi era Irimia în schimb, evenimentul ăsta ! (Sincer bucuros.) dar poti să ştii cine a pornit-o ? De Aveti dreptate : ce contează fleacu- fapt era schiinbul lui Emil. rile? Important e că mergem bine. DOBRIAN : Dar Irimia dă totdeauna Ne duceti la succese. (Celorlalţi.) productie superioară lui Adiaconesei. Bravo, băieti ! (Intră Elena.) Si cînd asta ? Noaptea, în schimbul trei, cînd se dă de obicei cea mai ELENA : Mă bucur, tovarăşe director ! mică. Cea mai mare ar trebui s-o dea (îi strînge mîna.) Bondar, în schimbul întii, şi o dă DOBRIAN (privind-o în ochi eu un anu- Irimia. De ce ? me înţeles) : Pentru cine ? SORESCU : Depinde şi de cum exploa- ELENA : Pentru toţi. (Cu o nuanţă caie tează maşina, tovarăşe director. Dacă nu se poate detini.) Vă felicit, tova- Irimia o înnebnneşte noaptea, Bon răşă Dobrian, pentru binemeritatele dar abia o poale redresa. înseamnă succese aie sotului dumneavoastră. că Irimia primeşte maşina în cea mai ETA : Multumesc, tovarăşă Tatu. Iţi bună stare de la Adiaconesei, şi doresc şi eu multă satisfactie. poate să facă ce vrea eu ea. DOBRIAN (gînditor) : Adică, el culege (Intră Chiriieanu şi alţi cîţiva îunc- roadele de la ce a pregătit altul ? ţionari.) SORESCU: Naiba ştie. DOCHIŢA (il tachinează rîzînd) : Àsta CHIRILEANU: Vă salut, să trăiti, to- e tot un răspuns de preşcolar şi nu varăşe director, şi mereu la mai de inginer de tehnică nouă. mare ! Iată un lucru care confirma încă o data... SORESCU : în materie de unicate de tehnică mondiale, toţi sîntem aici DOBRIAN : Nu confirma nimic, tova- preşcolari şi şcolari. Şi meşterul ăsta, răşe Chiriieanu 1... danezul, abia dacă e bacalaureat. CHIRILEANU: Ba da, ba da ! Să lăsăm Numai Giurcă era student. Şi se pare modestia, tovarăşe director ! Ştim cu că şi Velcescu. Făceau aici un fel toţii ce ati făcut pentru fabrica acea- de facultate serală şi nocturne. Mi-a sta. Ştiu şi alţii. Am vorbit şi cu lăsat caietele toate. Bucureştiul. Sub îndrumarea dum- DOCHIŢA : Cînd eram în tura de neavoastră, aceşti tineri minunaţi... noapte, eu la făceam cafelele. Lui DOBRIAN (intreiupîndu-l nerăbdător) : tovarăşul Velcescu îi plăcea muzica, Minunati, într-adevăr, tovarăşe Chi lucra mai bine eu radio deschis. riieanu ! Tovarăşi, prieteni, vă mul Tovarăşa Tatu transcria şchemele. tumesc pentru gîndurile voastre bune (Intră Stutzu.) şi pentru graba cu care aţi alergat. Vă multumesc pentru ajutorul vostru. Ajunge cu festivismul. Să nu exa- Scena 3 gerăm. Intoarceti-vă la programele dumneavoastră, ne vedem mîine. STURZU : Eram la cabinetul de partid (Distribuie cîteva strîngeri de mîna, cînd am auzit. Trebuie să fie piuliţa ies to\i, aiarâ de Eta şi Sturzu. Cînd nouă pe care a ajustat-o unul din să iasû Elena, Dobrian o apucă de băieţi. braf şi o opreşte.)

www.cimec.ro26 Scena 4 PORTARUL (gindindu-se) : Nu i-am vă- zut, tovarăşu' director, de ce să spun DOBRIAN : De ce nu mi-ai spus tot ? că i-am vazut. O data 1-am văzut De ce? De ce m-ai lăsat să bîjbîi ? pe tovarăşul Velcescu mai eu chef, De ce ai lăsat să fii bănuită, şi dum- dar era ziua, nu noaptea. Şi nu mi- neata, şi altii... de ce ? (Elena nu răs- rosea deloc. Atîta că era ca beat. pundc. El insista.) De ce? (O strînge DOBRIAN : Cînd asta ? de braţ, violent.} De ce ? (Ea îi arun- PORTARUL : lntr-o zi cînd s-au pornit cà o priviie adîncă, pâtrunzătoare.) prăpăditele aléa de maşini de la trei ELENA: Nu-i totuna ? (Iese.) de au făcut 60 la sută din plan... ETA : Ce s-a întîmplat ? Că pînă atunci nu făcuseră. Dar de DOBRIAN (teribil de agitât) : Să vină ce mă întrebaţi ?... portarul, moş Stoica ! (Remarcă pe DOBRIAN (toarte hărţuit de gînduri) : Dochita şi Sorescu, care au ramas Bine, moş Stoica, poti pleca ! (Porta uimiţi.) Plecati, copii ! (Lui Sorescu.) rul rămîne nedumerit şi oarecum Trimite-mi-1 pe Stoica ! jignit.) SORESCU: Imediat ! (Aleargă. Iese şi STURZU (lui Stoica, liniştit, explica Dochita. Dobrian se plimbâ eu paşi te) ; Am avut o discutie, şi pentru mari prin birou.) că dumneata erai un om de mare înoredere... (Stoica zîmbeşte măgulit ETA (mai înect, lui Sturzu) : S-a întîm la amîndoi şi iese.) plat vreun furt ? (Sturzu nu ştie nimic.) Ce este? (Vine portarul.) Scena 6 Scena 5 VENIAMIN : V-am adus propunerea de premiere : tovarăşul Sorescu, to- DOBRIAN : Tovarăşe Stoica, dumneata varăşul Irimia. tovarăşa Nedelea. clnd făceai de serviciu, ziua sait Mai tree pe cineva ? noaptea ? DOBRIAN (brusc) : Mai stăm putin eu PORTARUL : Şi ziua şi noaptea făceam, premierea, tovarăşe Veniamin ! (Ve- niamin îl priveşte intrebător, neînţe- după cum era tura. legînd nimic.) Nu premiem pe nimeni DOBRIAN: Ai văzut vreodată pe to- deocamdată ! Să nu ne grăbim. Să varăşii Velcescu şi Giurcă ieşind chibzuim împreună. (Sofiei sale.) Nu noaptea din curte, sau dimineata ? a fost nici un furt propriu-zis, Eta. PORTARUL: I-am văzut. Oho, de cîte (Tuturor.) Dar mai stăm putin, to- ori ! Altădată, şi eu tovarăşa chi- varăşi... mistă. DOBRIAN: I-ai văzut vreodată beti ? CORTINA

A C T U L III

TABLOUL 8 CHIRILEANU : Ei da, bineînţeles, lîngă soţ. Şi apoi la noi, acuma, parcă e O alee în curtea iabricil. Pomi tineri. localitate balneo-climaterică. O vreme O bancà. Pe bancà stâ Ela Dobrian, minunată. Si pomişorii ăştia — cînd legănînd càruciorul copilului. Are o au crescut ? Mină de gospodar, ce expresie împàrfità intre duioşia pentru mai ! (Se apropie Dobrian, îoarte copil şi nelinişte pentru altceva, mai preocupat.) Tocmai spuneam tovarăşei mare. Trece tovarăşul Chirileanu. ce plăcut e să te plimbi acuma prin curtea fabricii, parcă eşti la Hercu- Scena 1 lane. Şi pentru copil o să fie grozav să se joace pe gazonul verde. CHIRILEANU: Săiut mîna. Ce faceţi, stimată tovarăşă ? Mi se pare că as- DOBRIAN (eu gîndul în altà parte): tăzi ati intrat în concediu. Unde o să Da... sigur... vi-1 petreceti ? CHIRILEANU (privind càruciorul): Aveti ETA : Nu ştiu încă. Poate rămîn aici. un fecior, tovarăşe director, leit vă

27 www.cimec.ro seamănă, biicătică ruptă. (îl scuipă de DOBRIAN : Sigur că foarte bine. Dar deochi.) Ptiu-ptiu ! Ce il faceţi, mi- aici s-a schimbjt directorul, întelegi ? nistru ? (Vtea su rida.) Velcescu a plvcat eu coada între pi- ETA (vâzînd pe Dobrian absent, răs- cioue, şi eu am venit eu toate ono- punae ea) ; Sănătos să fie. Şi să în- rurile. vete. ETA : Ai venit pe meritul tău. CHIRILEANU : Apoi eu cred că are DOBRIAN: Poate. de la cine învăta. Şi cînd o să ajungă ETA : Nu poaie : sigur. mai măricel, şi o să ia seama la fie- DOBRIAN : Bine. Sigur. Pe meritul care lucru facut de tata, o să fie meu. Si ce-am făcut aici ? teribil de mîndru şi o să vrea să facă ETA : Ai redresat situaţia. la fel. Asta e cea mai bună şcoală. DOBRIAN: Da ? Am cules roadeler DOBRIAN (absent) : Sigur... da.. muncii lui Velcescu, asta am făcut ! CHIRILEANU (simţind absenta lui Do- Am fructifient experienta lui, eşecul brian) : Ne-au venit piesele de lui, asta am făcut. Tu nu întelegi că schimb. omul ăsta a lucrat eu o metodă şi DOBRIAN: Bun. eu o tenacitate care mă surprind şi CHIRILEANU : Intreabă Canabie dacă pe mine ? A luat lucrul de la începu- poate trimite maşina la gară, la 11, tul începutului, a selectionat oameni, să-1 ia pe tova'ăsul Iliescu. şi-a créât cadre din nimic, şi-a în- DOBRIAN ; S-o trimilă. suşit şi a tinut în mînă, cum a putut, CHIRILEANU ('mainte de a pleca, eu procedee tehnice pe care nu le cu- un aer de mulţumire) : Atf citit „Ro- noştea pe atunci nimeni din tara şi minia libéra" de azi, tovarăşe di foarte putini chiar în străinătate. Dar rector ? pentru asta trebuie răbdare de că- DOBRIAN (cam nerâbdïtor) : Am citit-o. milă !... Trebuie elort ! In timpul ăsta (Tonul nu-1 predispune pe Chirileanu te zbati eu cîte o maşinărie care nu la comentarii, osa câ se retrage.) merge, eu vreun constructor care ti-a greşit construcţia, eu un departament care îţi cere plan şi care îti trimite tot felul de inspeotori, şi mai buni Scena 2 şi mai răi, să te impulsioneze, te zbati eu munciton de ocazie care fug şi care ETA (după o clipâ de pauză, uşor în- te réclama, mai ai cîte un functionar grijoiatô) : Ce sciie? care te Une în şah eu cine ştie ce DOBRIAN (eu neplôcere) : Ce să scrie?! Tudă a lui şi, tot în timpul ăsta, tre Imi face un porlret... arată cum m-am buie să înveti, să înveţi, fir-ar al dra- ridicat... mă laudă... Asta este. cului. ca să le ştii şi să le dirijezi ETA : Ai voibit eu Bucureştiul ? pe toate. Şi dacă îti mai dă naiba un DOBRIAN : Incă nu. Am să vorbesc. secretar de panid ca Enache şi o ne- Lucrul e lămimt pentru mine. vastă divortată şi răzbunătoare, eşti ETA (revenind eu precipitare la o dis- aramjat. Asta e povestea lui Vel cuţie anterioaiâ) : Dragul meu, cred cescu. N-a avut cantina măturată ? că e depidsai ce spui. Cred că exa- N-a avut ! Am venit eu şi am mă tu- gerezi. rat cantina. „Bravo Dobrian !" Am DOBRIAN (insuiletit) : Nu exagérez ni- pus panourile şi gazeta de percte. mica. E foarte limpede pentru cine „Bravo Dobricin !" Am impartit locuin- vrea eu adevărat să vadă. tele pe care le-a început el. „Bravo Dobrian !" „Să trăiţi, tovarăşe direc ETA : Atunci de ce n-au văzut alţii ? tor !" ,N-o să vă uităm niciodată ! DOBRIAN : Nu ştiu. Nu voiau ? Nu pu- Sînteti om bun!" Şi el ? O bestie, un teau ? Unii au fost luati de un fel de neputincios. Aşa rămîne în mintea vîrtej de moment. N-au înteles că oa- unora. Nu e adevărat, Eta ! Acest I menii ăştia s-au zbătut, au făcut Velcescu e un tip şi jumătate ! pe dracu-n patru să mişte o maşinărie foarte-foarte complicată. Că n-au ETA : De unde ştii tu ? izbutit ? E un caz special, nenorocit. DOBRIAN : Acum îl cunosc mai bine Alte fabrici, de cum se in^talează, decît pe orieare colaborator al meu. sînt deosebit de productive. La asta Oriunde pun mîna, simt că a fost şi a fost undeva, din vina nu ştiu cui, mina lui înainte. Nu exista resort poate chiar a fabricantului, un schep- tehnic important unde să nu simt sis, şi abia acnraa 1-au pipăit şi a cum s-a opintit şi el. Tu ştii că h-^la îmeeput sa meaigă. esta, de pildâ, a fost reconstruite ETA : Foarte bine. pentru că s-a dus Velcescu la arbi-

28 www.cimec.ro traj şi i-a convins personal pe loti, Velcescu, care stăruîa mereu Acuma eu cîteva zile inainte de a fi inlo- au revenit. dar nu mai e Velcescu, cuit ? Şi hala asta mi se atribuie mie! sînt eu. Ce să-ti mai spun? ETA : Nu ştiu dacă este cazul să-ţi Oamenii eu rare lucrez sînt faci o problemă spéciale d;n asta, cernuti printr-o selectie naturală de cînd ai atitea altele. un an şi ceva. sînt cei mai buni, nu DOBRIAN (continuindu-şi gîndul): Vel- J mai pleacă. Pînâ si danezul care a cescu n-are materie prima. Face efor- venit acum e mai priceput şi mai ac- turi, trimite oameni, şi materia prima cesibil decît cei cu care a lucrat începe să sosească, dar nu-1 mai gă- Velcescu. Face tot ce scrie în con seşte pe el : mă găseşte pe mine. Ba tract, ba chiar îi place să colaboreze. încă îi mai şi bruftuiesc achizito- E o înlîmpldre, mă rog, că Giurcă xul. Să nu-ti îtichipui că atunci cînd nu se întcleçea cu străinii ; Sorescu, «m revenit si am aprobat decontul care e mai "deschis şi mai vesel, se lui Matei Vasile a fost din genero- înteleqc. E o îmimplare, tot in lavoa- zitate. Nici vorbă ! I-am cerut lui rea meu. Asta n-o ştie nimeni decît Chirileanu dosarul, 1-am studiat ; erai eu, Eta. Toate lucrurile acestea mă- toemai la mine în birou în ziua aia : runte puteuu sa tragă în balanta lui Matei a făcut demersuri exceptionale. Velcescu. Nu le-a ridicat nimeni. întelegi tu ? Exceptionale ! S-a şi Sturzu nu le cunoştea, Enache il duş- văzut ! Trebuia să-l iau să-1 premiez mănea. Omul a plecat învins Nu te în lata tuturor, dar il denigram în- întrebi ce se petrece cu el acuma ? tr-un fel pe Chirileanu şi n-aveam ETA : Vrei sa spui câ tu n-ai făcut interesul s-o fac. Am préférât, aşa, nimic aici ? Că nu trebuia să-1 un fel de mărinimie de despot. în schimbi ? Eşli absurd. Cred că n-ai fond, m-am comportât ca un laş, ce stat nici tu degeaba. Era haos, acuma mai încoace şi incolo ! e ordine. ETA : Anghele, nu spune asta. Te-ai DOBRIAN (ironie) : „Bravo Dobrian !" comportai foarte leal. Ai studiat si- (Mcdilativ.) Si puielul ăsta sub care tualia şi ai rezolvat-o, aşa cum era stăm acuma e sădit de Velcescu. Dar drept şi cinstit. pînă n-a făcut frunză, nu 1-a observât DOBRIAN : Bun. Dar atunci trebuie să nimeni. Stătoa în pămint, in noroi, în fiu leal şi eu Velcescu, după ce i-am „haos". Acuma a ajuns „Băile Hercu- studiat situatia, nu ? lane", pentru unii ca Chirileanu. In ETA : Tu n-ai căderea să decizi de si schimb, el, Velcescu, s-a veştejit. tuatia lui Veli escu. E treaba altora. (Cu un lel de iezolu(ie.) Asta nu e DOBRIAN : Ba am. Atita cît depinde voie, draga mea ! (Se uità la copilul de mine. din càrucior.) Ce frumos doarme ! ETA : Dar nu depinde de tine în nici un . (Dâ sa se ridice ) fel. ETA (cam spcriată) : Ce ai de gînd să DOBRIAN : Ba o să depindă ! Eu am. faci ? (// apucà de mina, cu tan- depins în orice caz de el I Eu sînt dre(e.) Mai slai pu tin. (Despre copil.) ceea ce sii.t, din cauza lui. Pînă şi A gemut toată dimineata. Cred că înjurăturile la adresa lui Velcescu se încep sd-i iasâ dintii. Ce ai de gînd contabilizează in profitul meu. Şi să faci ? asta nu e diept. DOBRIAN : Am să văd. ETA (stàruitoare) : Tot nu poti să-i faci ETA (calm) : Eu nu vreau să te influen- nimica, Ai.ghele. Nu 1-ai dat tu afară. ţez în nici un fel, desi în modul tău Sînt at i lia oameni care au cercetat de a privi lucrurile văd o mare exa- lucrurile. şi pe o fată şi pe alta. gerare şi o... influente străină... (Mis- DOBRIAN (inverşunat) : Pe o fată le-au care de mirare Ici Dobrian.) Da, da, cercetat, pe o singură fală ! Cu toată Anghele, de ce să nu recunoşti ? De cinstea şi bună-crcdinta, nu le-au la un moment dat, ai devenit mult putut vedeu decil pe o singură faţă mai îngăduitor tu... anumiti tovarăşi, — asta e giczavl Numai eu le-am ai început sa trev i uşor peste pozitia p-itut cerceta pe amîndouă fetele, ta şi peste menirea pentru care ai fiindcă numai cu lucrez in interiorul fost numit aici. lor, in acelaşi post. Mie mi-au re DOBRIAN: Ce lel de menire ? Care structurât sortimentele, întelegi. Eta? „anumiti tovarăsi" ? An făcut la minister o greşeală de ETA : Nu te aprinde. Dacă te aprinzi, planificaro — se mai întimplă, foarte e o confirmare în plus. Crezi că mi-a rar. dat se inlimplă — şi nu s-au disparut din miule scena de acum o convias de ea decît după plecarea lui săptămînă, cînd o ţineai pe tovarăşa

29 www.cimec.ro Tatu de braţ şi sirigai la ea : „De Scena 3 ce nu mi-ai spus ? De ce?" şi ea ţi-a aruncat privirca aceea sfidătoare?... DOBRIAN : Ce am de gînd ? iar tu, in ioc s-o pui la punct. cedezi ETA (incomodatâ de prezenţa lui uimitor de repede. O singură vorbă Sturzu) : Bine, lasă că vorbim la bună să spui despre Giurcă al ei şi prînz, acasă. despre clica lui Velcescu, şi ride de DOBRIAN : Tovarăşe Sturzu, am ajuns tine toată fabrica. la concluzia (Eta vrea să-I oprească) DOERIAN (uimit) : Crezi? Crezi că e că directorul Velcescu, predecesorul aşa? meu, a fost un om foarte capabil şi că celé mai multe din realizările noastre ETA : Vrei să-1 chemi pe Giurcă înapoi? trebuie atribuite muncii lui. Dumneata Devii ridicol, Anghele. Dacă vine îna ce crezi ? poi acum, întîi şi întîi il face de doi bani pe Sorescu, care e la începutul ETA (lui Sturzu) : Vrea să meargă să carierei, şi care se vede dintr-o data spună asta. închipuie-ţi ! pus într-o situatie intolerabilă. STURZU (cumpănit, ca de obicei) : Eu cred că e bine să ne gîndim puţin. DOBRIAN : Fleacuri, Eta. Giurcă n-a DOBRIAN : M-am gîndit, nu puţin, ci fost pus de mine într-o situatie into- foarte mult. lerabilă ? STURZU : Dar trebuie să se gîndească ETA (montîndu-se) : L-ai concediat şi ceilalU tovarăşi. pentru binele producţiei ! DOBRIAN : CeilalU tovarăsi, cînd au DOBRIAN (repede) : Iar Sorescu mi-a trebuit să se gîndească, au tăcut, în mărturisit c-a lucrat după Giurcă. cap eu dumneata. Atunci ? STURZU : Tovarăşe Anghel, uite ce ETA (deconcertată) : Ţi-a mărturisit el vreau să-ţi spun : aşa cum pui dum aşa ceva ? De faţă eu alţii ? neata chestiunea, e cam brusc, mi se pare. Aici a avut loc o discuţie, s-au DOBRIAN : Mi-a mărturisit-o mie, per cercetat lucrurile... E adcvărat că, din sonal. A avut această superioxitate, motive obiective, eu n-am participât un tînăr zburdalnic. Şi eu, om matur, la ea. să nu mi-o pot îngădui ? DOBRIAN: Peftim ! ETA (sarcastic si amar) : Va să zică îl STURZU : E adevărat, de asemenea, că aduci înapoi. Te-a învins, vicleana. eu n-am fost totdeauna de acord cu DOBRIAN (mai tare): Nu asta importa! părerile tovaràsului Enache. Dar dacă Nu vrei să întelegi ? Eu nu am o pro s-a tras o concluzie, pe baza unei blems eu Giurcă aici, eu am o pro majorităţi, indiferent că am lipsit sau blème eu Velcescu I Am să mă duc nu, oa membru de partid mă anga- să spun : tovarăşi, 1-aţi considérât jează şi pe mine. greşit pe tovarăşul Velcescu. Meritele DOBRIAN : Chiar dacă ulterior apar pe care mi le atribuiţi trebuie să le aspecte care nu erau cunoscute / impart neapărat eu el. atunci ? Tovarăşe Sturzu ? ETA (speriatû) : Nu se poate ! Faci o STURZU : Care sînt aceste aspecte ? prostie ! Doar tovarăşul Velcescu şi-a desfă- şurat activitatea între noi, nu pe altă DOBRIAN (eu pasiune) : O să se poată! planetă. i ETA : îti dai seama ce faci ? Vrei să-i DOBRIAN : Şi dumneata pretinzi că l-ai îmtărîti împotriva ta ? Vrei să obligi cunoscut bine ? pe alţii să creadă că au greşit — STURZU : Nu pretind. Prea multe pri- cînd ? toemai acum cînd lucrurile lejuri nu mi-a dat să-1 cunosc. Cu merg ? Nu vezi că e fără nici o mine a vorbit de trei ori, în total. noimă ? Iţi convine să-ţi pui în pri- DOBRIAN : Şi atunci ? De unde puteai mejdie capitalul moral pe care ţi l-ai şti ce era în mintea lui ? agonisit, eu atîta trudă, ca să ajungem pînă aici, Anghele? Nu se poate, STURZU (cu bun-simţ): Tovarăşe An eşti obosit ! Ia-ţi şi tu trei zile de ghel, să fim putin rezonabili. Crezi că puteam să ma duc la el să-1 în- concediu şi mergem undeva eu co- treb : ce e în mintea dumitale, tova- pilul. E şi ei neliniştit acuma, are pe- răşe Velcescu ? Poate că tovarăşul rioada asta gréa. şi-a exprimat în fata altora gîndurile DOBRIAN : Ma duc. (Se scoalâ rezolut.) lui. Sau poate şi le exprima acolo ETA (alarmatà) : Anghele, stai puţin ! unde este acum. Nu pleca ! Spune-mi, te rog, ce ai de DOBRIAN (ricanînd): Adică. acolo gînd I (Apare Sturzu.) unde a ajuns din cauza aşa-zisei „re-

30 www.cimec.ro zonabilităţi" a unora dintre oamenii cea mai grava e insuccesul lui Vel de aici. cescu. Tovarăşii, văzînd şi alte fabrici STURZU : Nu putea să ajungă decît în- noi în alte regiuni, care mergeau din tr-un ait loc de muncă, unde îşi va plin, erau pe bună dreptate exaspe- face datoria mai bine. rati de acest insuccès şi au luat mă- DOBRIAN : Va să zică, aşa consider! suri, pînă la un punct eficace. Dar I dumneata ?! el pregâtea succesul meu. Asta e STURZU : Eu consider că şi tovarăşul ceea ce nu se întelege. Şi asta vreau Velcescu va avea de cîştigat reflec- să le spun la toti. Mă simt solidar eu* tînd la această împrejurare, cum şi eforturile acestui Velcescu necu- fabrica a avut de cîştigat. noscut. Reprezentăm amîndoi econo- DOBRIAN : Ba eu aş spune că dumneata mia socialistâ romînească şi morala ai avea de reflectat la această împre socialislă. Şi dumneata ar trebui să jurare, inainte de a reflecta el. E fii alături de mine. Eu nu afirm că vorba de un candidat de partid, de s-a greşit, afirm că nu s-a cunoscut un om în pmere, care n-a putut să totul. Si nu lupt împotriva cuiva, ci I culeagă roadele propriei sale vredni- pentru cineva. cii. Şi i le culeg eu. ETA (revoitatû) : Lupti împotriva ta, ETA (luîndu-1 pe Sturzu mart or): Spune asta este clar. Şi împotriva mea şi a dacă nu e... nu ştiu cum. Dar, An- copilului tău. Spune, tovarăşe Sturzu, ghele, U-ai luat-o în cap. Atîţia oa- în ziua în care îi apare folografia în meni... ziar, face crize asta !? DOBRIAN (vehement) : Ce oameni ? Pe STURZU : Inteleg că e vorba de o por- acest Velcescu îl tine Enache în pra- nire bună, mănnimoasă, dar trebuie gul intrării în partid din nişte motive să... pe care mi-e ruşine să le discut ETA : E vorba de... să nu spun eu des- acum. îl defăimează, spune că umblă pre ce e voiba. eu femei, cà fece beiii, că e inca- DOBRIAN: Ei, ba nu! Să-ţi iasă din pabil. Incapabil !? cap lucrul ăsia. Eta ! Dacă n-ai altă ETA : Nu e vorba numai de tovarăşul măsură, schimbà-ti măsura I Crezi că Enache. Mai e şi tovarăşul Boboc. toată lumea se guvernează după inte- DOBRIAN : Boboc ? Boboc e un om rese de fustă, sau de gelozie, sau de de bună-credintă, un om cinstit, dar ambiţie ? care a fost depăşit de problème. S-a ETA (aprinsă) : E o simplă paradă tot ţinut dupa Velcescu, 1-a lăudat, 1-a ceea ce faci ! Ca să dovedeşti, ce ? stimulât. Dupa asta, cînd s-au îngră- Că eşti o personalitate ? Dar ai destul mădit unele gretităti, mai mari decît teren pentru asta. Ai dat aicca un se aştepta, pcrmnd de la cîte un fapt elan, nu ? Mie personal — Hi vorbesc măruril, s-a apucat să-1 suspecleze şi acum ca functionară — mi-ai dat un i-a créât, fără să vrea, o atmosferă elan de a munci, de a înfăptui lucruri nesănătoasă. A plătit Velcescu, care mari. E un curent general în toată conducea. fabrica... Nu ? Tovarăşe Sturzu t STURZU (atent, dorind sincer să se la- (Sturzu o aprobâ din cap.) Ai animât, mureascd) : Şi tovarăşul Săvoiu ? Pe ai redresat încrederea oamenilor. Şi el cum îl consideri ? acuma vii şi le spui : Velcescu a fost, DOFRIAN : A fost dezinformat, pur şi el a făcut... Din două una : sau n-or simplu ! L-a informat Enache cum a să te creadă, şi pierzi din prestigiu, vrut. E un om eu suflet de aur, dar sau or să te creadà, şi pierzi şi mai uneori influenţabil. Se încrede în alţii. mult. Şi, ce e mai prost, e că pierd Iar pe tovaràsul Iacob, 1-a informat şi ei toemai elanul pe care 1-am cîş- în special Boboc, care, obtinînd re- tigat gratie venirii taie. (Lui Sturzu.) zultate bune în alte sectoare, a tre- N-am dreptate ? cut între timp la regiune. STURZU : Dintr-un punct de vedere, STURZU : înseamnă că, după părerea da. dumitale, partidul... DOBRIAN : Bun. Si atuncea să primesc DOBRIAN (loarte énergie) : Nu ! Nu în fiecare zi, senin, felicitări pentru partidul, tovarăşe Slurzu ! Un om, succesele mêle, să ştiu că undeva este un singur om de rea-credintă tenace, un om care suferă din cauza lor, şi pe care de altfel partidul 1-a şi blâ să tac. Să mă obişnuiesc aşa. Să nu mât la timp, a spéculât toate greută- mai tresar cînd il visez pe Orzea, tile, toate nemultumirile, toate zvo- care îmi spune: „păi de unde era să nurile şi reclamatiile care s-au învăt, tovarăşe Dobrian?" Sa i pe adunat în aproape un an şi din care Giurcà intinzîndu-mi caietele eu

31 www.cimec.ro schite : „poftim, pentru succesul dum- ai dobîndil o comoditate de „direc- neavoaslrà, lovarăşe Dobrian I" toare", un cenformism de marna, fiind- STURZU : Al fabiicii, nu al dumitale. că ai copiul mie şi vrei să-l prote- DOBRIAN : Perfect. El dă iabricii, dar jezi de cine ştie ce zguduiri imagi- eu sâ-1 las sa piece pentru că e „de-al nare. Nu-i un motiv ! Alitudinea, pon-« lui Velcescu" ? Intelegi, tovarăşe tru om. nu e o chestiune se/onieră • Sturzu ? Eu îl dau afară, dar el nu suspendăm tinuia morală pentru că pleacă eu schitele, ci le predă lui So- alăptăm. E o chestiune de substanţă. rescu, care, să zicem aşa, e „de-al lui Cu asta alăptăm. Şi nu un copil, ci Dobrian" ! Va sa zică, Giurcă poate viitorul nostru. (Pleacă agitât.) concepe ideea de solidaritate socială, ETA (cu obrojii aprinşi) : Ei, ce spui poate dj lectii de socialism, şi eu, Do de asta, tovaraşe Sturzu ?! (Ca sà-1 brian, comunbt cu activitate politică instige.) Te-a fàcut de doua parale, serioasă, nu pot, fiindcă nu e, chipu- ca pe mine. rile, in inlere«ul copilului meu — STURZU (liniştit, tutelar, ca un irate nu?! mai mare, : Are singe cald, se STURZU (pârinteste) : Nu te agita aşa, aprinde repede. Dar spune totul pe tovarăşe Dobrian. Să judecăm liniştit, fata. Ccea ce Velcescu nu făcea. Va cu cap. trebui să discu'.ăm serios cu activul. •■DOBRIAN (dezlănţuit) : Dar ce valoare ETA (aproùpe rugător): Şi ai să-1 con- umană, ce principii îi dau copilului vingi sa lenunte. nu-i aşa ? Dumneata meu, pe ce (eazem umanitatea din el, ai o inflicntà liniştitoare asupra lui. dacâ eu in clipa asta mă fac că nu STURZU (greoi, invingind uneie rezis- ştiu că un om a fost ofensat, şi sub- tenţe subiettive) : Dacă e cum spune estimat şi demoralizat, şi că poten- tovarăşul, atunci merg cu dînsul I tialul lui uman a fost înjumătătit ?! (Lui Sturzu.) Şi dacă fiul meu, atunci CORTINA cînd va vrea să intre în partid, se va izbi de vreun tovarăş Enache ? STURZU : Să speràm că pînă atunci n-o TABLOUL 9 sa mai fie tovarăşi Enache de acest fel Cabinetul directorului. Discuta Iliescu .DOPRIAN (teribii): Vezi ? Va să zică şi Dobrian. recunoşti că a fost o piedică ? Va sa zicâ to'.i Leneficiem de trecerea timpu- Scena 1 lui, de imbunătătirea lucrurilor. Nu- ILIESCU : E curios ceea ce aflu de la mai Velcescu nu. Pe el îl trimiti să dumneala. Dai asta nu are darul de reflecteze ! (Ptivindu-I aprig în ochi a mă surprinde. pe Sturzu.) De ce nu te preocupă si- DOr-RlAN : Cum aşa ? tuatia de partid a lui Velcescu, to- ILIESCU : Şi în general nu poate sa varăşe secretar de partid? surprindă pe un om cu o gîndire for STURZU (ieşindu-şi şi el o data din mata şi cu o oarecare experientă de calmul obişnuit): Pentru că pînă viata\ Este o simplă negatie dialec- acum zece minute nu m-a sesizat tică. Velcescu a fost probabil mai po- nimeni de ea, tovarăşe director ! Şi trivit decît altii pe vremea aceea, do- pentru că vâd că directorul şi-a luat vadă că 1-au şi aies să conducă acea şi aceastà atributie asupra lui ! stà fabrică. După aia, cînd n-a mai ETA (ironie, sustinîndu-l) : Exact. I s-a mers, a venit, din necesităti fireşti, urît cu binele. Cam devreme. pe baza unui determinism riguros, le- DOBRIAN : Directorul ? Directorul.. ma gic, un om şi mai potrivit, care eşti inte de a fi director, a fost şi el dumneata şi cere 1-ai éliminât pe el. secretar de partid, tovarăşi. Şi a fost Nu pot fi doi directori, nu ? şi pieşedinte de sindicat. Şi a cuno- DOBRIAN : Negatie dialectică înseamnà scut omul in tcate felurile. cu ce e înlocuiri'd vechiului cu noul. bun şi cu ce e rău. Şi pentru bunul ILIESCU • Exact ceea ce s-a întîmplat. ăsta luptă, in orice post ar fi, şi Si ccea ce se întîmplă în toate pro- chiar dacă. pnn absurd, şi 1-ar pierde. cescle de creşlero. Noul înlocuieşte Nu te injo-i. El

32 www.cimec.ro succède, ci eel care are viziunea mai Am dat, foarte prost inspirât de dum largă asupra viilorului, mai concretă, neata, cîtiva oameni afară, am dis- mai leninislă, accla e nou. Să nu re- trus o căsnicie, am amărît o bătrî- zolvăm problems în cuvinte. De ce e neţe, am răzbunat nişte invidii, şi Velcescu mai vechi ? Fiindcă a plecat am tras cu toate forţele înainte 1 eu doua lirai mainte de a-şi vedea Atît am făcut. Intr-o zi, fabrica a in- visul eu ochii ? Iartă-mă, dar modul ceput să meargă. Sint absolut con ăsta de a judeca mi se pare vechi,s vins că tovarăşul Raicu nu gîndeşte formai. Trebuie să căutăm adevă-f cum îl calomniezi dumneata, ci că s-ar rul, nu să găsim formula în care să-1 bucura din toctă inima, chiar dacă escamotăm. ar afla că fabrica a fost pusă în mis- ILIESCU : Te rog să mă scuzi, dar nu care do eel mai înverşunat duşman sinl obişnuit să mi se vorbească pe al lui. De ce să punem problema acest ton. strîmt, cu intrigi inventate? De ce să DOBRIAN f needy H cà şi-a ieşit din tire): facem o chesliune de cine ştie ce Te rog să ma scuzi şi dumneata. Mă manevre ? E un caz special, şi atît. aprind totdeauna cînd se foloseşte Alte fabrici merg din primele doua greşit dialeaica marxistă. zile, nu trebuie doborit nimeni pentru ILIESCU: Cied ca supraestimezi capa- asta. citatea dumitale de a judeca lucru- ILIESCU (sculindu-se vexât) : Spuneam rile, şi o subestimezi pe a altora. To- că-ti lipseşte simtul de orientare. Am varăşul adjund Raicu m-a trimis să impresia că şi gralitudinea. te încurajez şi să-i aduc rezultate DOBRIAN (révoltai): Ştiam că am bune, nu crilici la adresa discernă- venit prin merilele mole. Aşadar, ca mîntului său. sâ-ti fac dumitale un serviciu in mi DOBRIAN : Dar eu cred că e un re- nister, trebuie să ascund un adevăr zultat foarte bun că avem încă un care costă un om capabil ? Sînt obli- om de nădejde în cîmpul constructo- gat să fiu ambitios numai pentru că rilor socialismului. Să redescoperi un eşti şi dumneata ? Pentru că dum om nu-i un iezultat bun? neata ai, intîmplător, spirit de biseri- ILIESCU : Zău, lovarăşe Dobrian, nu cută, trebuie sa aibă şi alţii ? ştiu cum să-ţi spun, mi se pare c-ai ILIESCU (se scoalû): Refuz să disait pierdul putin din orientare. Dumneata, în acest mod. (Merge spre uşâ.) într-un fel, dai prilejul tovarăşului DOBRIAN : Şi eu, să accept modul du Boghiu să se considère îndreptătit mitale de a pune problema. să-1 fi susţinut în continuare pe Vel cescu. ILIESCU (ameninţâtor): O să vorbim DOBRIAN: Dur bineînteles ! în alto conditii ! ILIESCU : Şi asta, după ce tovarăşul DOBRIAN (zimbind): E greu să mă Raicu a pus un cuvînt greu pentru ameninţi. Mă apără succesele lui Vel dumneata. De asta eşti dumneata aici. cescu. Pe care 1-ai concediat dum t Do ce vrei sa complici situatia ? Nu neata. Pentru că nu putea rezolva e vorba numai de a dumitale, ce unele situalii prost concepute. (Cind dracu, nu intelegi, omule? E un cre Iliescu e la usù.) Cu mine cred că n-o dit care ţi s-a deschis, un sprijin să fie nevoie să le oboseşti. Mă duc caro U s-a dat. Şi dumneata, ce spui?! cu singur unde trebuie. (Iliescu a Pu tea să nu mi se dea, o rezolva şi icşit trîntind usa.) celâlalt. (Dobrian trînleşie culia de figàri pe DOBRIAN: Aşa e obiectiv, tovarăşe birou, rumine un moment apatic şi Iliescu. Solutia nu e o descoperire a amûril, apoi se duce să-şi ia pd/dria mea. ci o coacere in timp a mai şi lulgarinul din cuicr. Vrca sa iasă. multor conditii. Intră, timidă, Secretara, cu un teanc de ILIESCU : Şi pentru asta trebuie să dis- plicuri.) creditezi pe cei care te-au sprijinit ? DOBRIAN : Nu discréditez pe nlmenl I % ILIESCU : Bine, atunci să-ţi spun des Scena 2 chis : mă discreditezi pe mine, tova- răşe Dobrian, care am raportat că aici SECRETARA: Tovarăşe director... v-am s-a produs o cotitură, care ti-am făcut adus corespondenta. atmosferă şi care 1-am asigurat pe DOBRIAN (incâlzit, Si lace semn s-o tovarăşul ministru Raicu... punû pe birou) : Las-o acolo. DOBRIAN (strigînd) : Dar nu s-a pro SECRETARA: Tovarăşe director... (Ezită dus nici o cbtiturâ, tovarăşe Iliescu. mult pînă cind spune.) Să nu plecati...

3 — Tcatrul nr. 1 33 www.cimec.ro Vă rog din suflet să mu plecati... TABLOUL 10 Abia... abia am învătat şi eu să zîmbesc !... Raionul de partid, cabinetul primului DOBRIAN : Bine ai făcut ! (O mîngiie secretar. Sàvoiu îl ascultă pe Dobrian în treacăt.) La ce ară e mîine şedinţa? eu o iaţă bine dispusà pe care se ivesc SECRETARA: La zece. réflexe de admiraţie. E un om sănătos, (Dobrian iese preocupat, hotărît. în comunicativ, iradiind optimism. clipa [următoare \apare Eta.) ETA: Umde e? Scena 1 SECRETARA (puţin stînjenită de apari- ţia ei, arată în direcţia în care a SÀVOIU : E straşnic, măi tovarăşe ï plecat Dobrian şi-i spune eu un elan De oînd marna m-a făcut, n-am mai spontan, dar privind-o critic) : Un om auzit aşa ceva. Să vină unul să-i puie grozav ! in cîrcă altuia toate meritele ! M-ai ETA : Ştiu. (Apoi, irâmîntîndu-se, biruin- făcut praf, Dobrian, parcă nici nu-mi du-se.) Du-te după el... aleaxga ! Spu- vine să-mi ored urechilor, zău aşa ! ne-i că... Spune-i că-i doresc succès !... (E numai zîmbet.) La multe mă aştep- Mult succès !... (Secretara, uimită şi tam de la dunnneata, dar asta e cea bucuroasă, a plecat, în timp ce Eta con mai grozavă. tinua.) ...Că sînt mindră !... (Nu mai DOBRIAN : Atunci... ? poate. Au nàpàdit-o lacrimi. S-a în- SAVOIU : După ce că esti un bun or- chis în cabinetul lui Dobrian şi, sin- ganizatox, un oap iscusit, mai eşti şi gură, îi cautâ prezenţa, umbra. S-a modest, colac peste pupăză ! (Scrutîn- aşezat pe canapea, a rămas visătoare-, du-1 eu o lucire vesel-ironicà.) Sau atitudinea soţului ei a răscolit în ea poate mi-oi fi spus-o numai aşa, ca o iiinţă mai adîncà, mai nobilà. Plînge să faci pe teribilul ? (Sub zîmbetul încetişor. Cineva bate la uşă. Eta se bonom, îl examinează foarte atent.) stăpîneşte imediat şi răspunde Secre- DOBRIAN : Cum asta, tovarăşe Săvoiu ? tarei.) Poftim ! Vino ! (Dar nu intrâ SĂVOIU (şi-a format convingerea) : Eh, Secretara, ci Elena.) glumesc, nu eşti dumneata omul ăla. ELENA (dominîndu-şi surprinderea, re- Dar te ţii tare, tovarăşe, să ştii ! Ei, ce) : Tovarăşul director nu-i aici ? şi acuma, spune-mi ce te-a mai adus ETA (se scoalâ, îi iese în iaţă, se la mine ? Ceva necazuri ? Trebuie pus opreşte la un pas. ïi spune liniştit, umărul undeva ? Ţi-a sărit vreo bucşă sincer, eu o proiundà omenie regâ- la căruţă ? sità) : Tovarăşă Tatu, sînt geloasă pe DOBRIAN (déconcertât) : Nimic spe dumneata. (Elena clipeşte.) Nu, ştiu cial... Pentru asta venisem. că n-ai făcut nimic împotriva fami- SÀVOIU (examinîndu-1 din nou, ca şi liei mêle, şi că n-ai să faci. Nici soţul cînd nu 1-ar prea crede) : Bun, bun, meu nu \i-a făcut ce! mai mie avans, bun. Am înţeles. Foarte frumos. O să sînt sigură. Dax între dumneata şi el ne gîndim. Dar ai şi alte problème,- exista o apropiere de structura. Aveţi nu ? Mi-a spus Boboc că ati ajuns foarte muLte punote comune — oa la indicii normali. E bine. E foarte femeie, le simt. Din cauza asta sînt bine. Şi pe urmă ? (Făcînd încurajator uneori nepermis de laşă. Mi-e teamă eu ochiul.) Depăşirea — pe cînd ? de dumneata. Ar trebui sa te pre- DOBRIAN : Tovarăşe prim-secretax, mă ţuiesc, să te admir... şi totuşi mi-e interesează soarta lui Simian Vel- teamă. cesai, fost director, candidat de ELENA (dupa o tăcere) : îţi multurnesc, partid. Aş vrea să-1 ajut, dacă are di- tavarăşă Eta ! E îmtîia oară că ne vor- ficultăţi, să demonstrez ce a făcut bim ca doi oameni. (Evita patetismul-, pentru ciwistruirea socialismului. apoi eu un ton diurn, aproape glu- SÀVOIU : Cui să-i demonstrezi ? meţ, abia amărui.) Ştii că şi eu sînt DOBRIAN : Oricui. Şi aicea la raion, uneori geloasă pe dumneata : trebuie dacă trebuie. Cred că raionul a fost să fie teribil să fii mamă, nu? dezinf armât. SECRETARA (intrînd disperatà) : Nu SÀVOIU : Să demanslrezi... Foarte bine. 1-am mai ajuns ! A plecat. Ce ne Deooamdată ne-ai demonstrat un lucru faoemîl (E aşa de dezolatà, încît Eta de prêt : că esti un tip solid, un di şi Elena au iiecare, zîmbind, o miş- rector de nădejde, căruia mérita să-i care în direcţia ei.) dăm tot ajutorul. DOBRIAN : In momentul de fată ea CORTINA vreau să vă dau ajutor, tovarăşe

34 www.cimec.ro prim-secretar. Raionul a făcut, după să-i ia apărarea lui Velcescu, poti părarea mea, o greşeală, pe care are să-mi spui ? încă timp s-o indrapte. DOBRIAN (încurcat): Ştiu eu... Poate SAVOIU : Va să zică, am făcut o gre- nu i-a cunoscut nimeni intentiile... şeală. Ei, nu e bine dacă ara fă eut-o. Poate a intimddat pe unul, pe altul... Dar să fim atenţi, nu cumva să faci Şi apoi, one să tie partea unud di dumneata o greşeală, luînd-o aşa rector care incă nu s-a arătat capa- pieptiş, tovarăşe, in treburi care de bil, care e sever, care nu are grijă obicei se discuta la diverse niveluri de cantină, care... Nu era nimeni in şi unde nu hotărăşte unul singur. Te stare de la locul lui de muncă, ori- simţi dumneata chiar aşa de îndemnat cît de bine intentionat ar fi fost, să să dai decizii administrative ? aibă vederea générale, de perspec DOBRIAN : Nu vorbesc administrativ, tive, a lucrurilor. Numad directorul tovarăşe Săvoiu, ci ca un om despre stă in centrul lor. un ait om. (Cu mare căldură.) Cu SÀVOIU : Bun şi aşa. Atunci de ce n-a acest sentiment am venit eu aici. Nu venit Velcescu personal să se plingă soarta administrativă a lui Velcescu de Enache ? El doar avea perspec mă interesează, ci soarta lui umană tive !? (Zîmbeşte, dar e ioarte atent, şi politică. Daţi-mi o ştire despre el. îl interesează mult răspunsul.) De ce n-a fost încă admis in partid ? DOBRIAN (şi mai încurcat) : Nu pot să Am venit ca un eomunist la un altul, . ştiu... Explioaţii sînt... N-avea timp... să discut despre un eomunist. Nu-i ardea de asta... nu voia conflicte SAVOIU : Ei, da. Aşa da. (Hîtm.) Poate cind era cu mintea îndreptată spre pînă la urmă o să băgăm de seamă altceva... Aştepta să se rezolve... Era că n-am făout o greşeală chiar aşa mîndru.. de mare, punîndu-te pe dumneata. SÀVOIU (mormàind ciudos) : Mîndru...!? Ştii ce, tovarăşe Dobrian ? Vino la (Teleîon.) Alo, da. Să aştepte, tova- masă la mine, nu astăzi, că plec, ci răşe ! Am să vin ! Cine, tovarăşul poimîine, şi discutăm in tihmă. Şi Boboc ? Bine, bine. Cîteva minute ! acuma, fiindcă tot sînt cu un picior (Lui Dobrian, tot calm.) Va să zică, la poartă, spune-ţi repede păsurile Velcescu n-a venit să ne atragă urgente, unde ai nevoie de noi. Cu atentia. Alţii n-au venit. Sturzu n-a lubrefianţii aceia aţi rezolvat ? venit. Atunci pe cine ne rezemăm noi DOBRIAN (iără să se mişte) : Tova- acolo, tovarăşe ? De ce exista partid ? răşe Savoiu, de ce n-a fost primit Vel Ca să vii dumneata singur ? cescu in partid după un an de sta- DOBRIAN (tot mai pornit) : Dar şi eu giu? sînt partid, tovarăşe Savoiu. Şi eu am SAVOIU (se întoarce cu pălăria în cap, fost seoretar de partid ! se aşază la birou şi spune cu o anu- SÀVOIU : Da. Sigur. Ai fost. mită blîndeţe) : Dobrian, ca să mă DOBRIAN (cu pasiune) : Şi Enache a pui la zid aşa, găsesc că ar fi fost lost şi nu mai este. Vezi cum inter- mai potrivit să fii secretarul de partid pretezi ? Adică, Enache a fost vala- al fabricii. Sau, măcar, să fi venit bil pentru cît a fost, şi cind vine impreună eu el. Nu orezi că-i logic Sturzu, e valabil Sturzu. Ce a făcut ce spun ? De ce n-a venit şi Sturzu ? şi ce a spus Enache rămîne bun pen (Dobrian tace.) Vezi ? O iei de la tru dumneata. Iar eu cSnd vin dupa butuc, o iau şi eu. Va să zică treci Velcescu, ce fac eu e bun, şi ce a peste organul dumi taie de partid şi făcut Velcescu înaintea mea nu e va vdi la noi să ne spui dintr-o data că labil, e prost. Cum vine asta ? La sîntem dezinformaţi. Şi atunci acel unii se adună şi la altii se desparte!? organ ce păzeşte ? El ce roi are ? De ce ? DOBRIAN (cam strîmtorat si, din cauza SÀVOIU (ridicînd şi el puţin vocea) : asta, cam brusc) : Dar dumneata ştii Nu-i cazul să te otărăşti la moi, tova- bine, in lumina unor împrejurări ré răşe Dobrian, nici să despici firul de cente, că pe rapoartele tovarăşului par în patru. Sper că n-ai venit să Enache nu se poate pune temei ! mă judeci şi să-mi tai capul. Mi-ai SÀVOIU (calm) : Tovao-asul Enache a adus o informare. Utilă. Eu mi-am avut scăderi, a avut slăbiciuni, a notat-o. Vrei să vorbim despre un to- fost sancţionat. Insă pe vremea aceea varăş pe care noi 1-am ţinut de rău, reprezenta o organizatie care a con- dar el era bun şi neprihănit. Ştii ce ? tribuit la întărirea fabricii. De ce, Nici chiar aşa să n-o luăm !... Pe Vel dragul meu Dobrian, din organizaţia cescu mi 1-ai pictat astăzi ca pe un asta. n-a venit nimeni să-1 conteste, sfînt. Află că nu era chiar exact cum

35 www.cimec.ro ţi-1 imagine/.i dumneata, ci mai Scena 2 aproape de cum 1-am văzut eu, con cret, eu ochii mei. Şi eu 1-ain văzut BOBOC (şi el cam nervos) : Ce e cu şi treaz, şi afumat, şi... lovarăşul acesta, Dobrian? A uitat DOBRIAN (déconcertât de tot, clătinat să mai dea bună ziua ? L-am întilnit în credinta lui). Nu se poate I pe scară. SÀVOIU (eu ironie bonomâ) : Ei da, la SÀVOIU (ginditor, privind pe lereastră): dumneata nu se poate... Dar eu am Probabil nu te-a văzut. E cam grăbit. fost eu el la un G.A.S. odată, şi BOBOC: Grăbit să dea bună ziua? Nu cînd ne-au prezentat lovarăşii un sor- cumva i se suie şi lui fumul la cap ? timent de vin, din două pahare a fost SÀVOIU (intorcindu-se de la geam) : crită... Şi a început să bîiguiască de Ce spuneai ? una Luci, şi cite şi mai cite... Ches- BOBOC : Zic, mu cumva calcă pe ur- tiuni care nu au importante, în fond, mele lui Velcescu ? dar... SÀVOIU (cu o anumită iinele) : Cam DOBRIAN (eu o noua aprindere) : Ba asta pretinde şi el. nu ! Ce dovedeşte asta ? Tocmai că BOBOC (mirât) : Cum aşa ? Ce, mu e nu era învătat să bea I Şi Luci e fosta zdravăn ? (Vdzînd cd Sàvoiu se aşază.) lui nevastă, care i-a făcut mii de Dar nu plecăm ? şicane, 1-a compromis peste tot, şi SÀVOIU : la ascultă, Boboc, ce poti din cauza căreia a pătimit ca un... să-mi spui tu la ora asta despre Vel (Ciaxon în curte.) cescu ? SÀVOIU (mai sever, mai nerâbdàtor) : BOBOC: Despre Velcescu?! Ce să Uite ce este, tovarăşe : aicea e raion spun ? Acum zece zile ştiu că era de partid, nu „Oastea Domnului". Noi încă în anchetă la Comitetul Central. ne-am dat un aviz o data, organele De ce rniă întrebi ? Ai aflat ceva ? compétente au examinât eu atenlie SÀVOIU: Da. Am aflat că a fost um şi poate mai analizează şi acum. Eu director foarte capabil. Hi spun numai dumitale, ca om, să BOBOC (precaut) : Nu zău !? De la Co te fereşti de generalizări pripitc. mitetul Central ai aflat ? DOBRIAN (exaspérât) : Şi eu îţi spun SÀVOIU : Nu, de la Dobrian. dumitale, tovarăşe, că exista un con BOBOC (zăpăcit) : Ei nu ! E culmea ! cret al vietii, făcut din fapte mititele, Şi ?... Dumneata ce parère ai ? care se adună, şi că dumneata gene- SÀVOIU (privindu-1 oblic) : Păi, eu ralizezi pripit fiindcă mu tii seama de cred că părerea mea o cam şlii, că ele! doar mi-ai şi ajutat să mi-o fac. SÀVOIU : Noi dacă am greşit, o să BOBOC : Asta o spui serios ? răspundem, tovarăşe. Cum şi dum neata, dacă greşeşti, răspunzi ! Fată SÀVOIU (eu un zimbet déconcertant) : de noi şi fată de altii I (la o hirtie Glumesc, mu vezi ?... Vrei să-tf spun de pe birou.) Uite, tovarăşa Istrătoiu ce parère am ? Am o parère curioasă, se plînge că nu-i dai abonament pe generală : cînd un om vine la raion C.F.R. De ce nu-i dai ? (îi întinde hîr- şi se ia de piept cu primul secretar tia.) Credeam că am scăpat de re- ca să-1 reabiliteze pe cel dinaintea clamatii. lui, ori nu e prea zdravăn, cum zi- DOBRIAN (amar) : E pe tabelul de abo- seşi, ori atunci (îl priveşte lung)... Ei naroente. Urma să-1 iscălesc... da ! Un om ca Dobrian mu vine de SÀVOIU (ironie neîncrezâloare, de om florile mărului. (Veselie umbroasă.) care a lost jignit) : Urma.. da. (în- Şi nu renumtă aşa de repede să dea chizînd incidentul.) Bine. bună ziua unui instructor de la regiune... DOBRIAN (jignit la rindul lui de neîn- crederea lui Săvoiu, strigâ) : Urma, BOBOC (indignât) : Adică cum ? Vine, da ! Urma, tovarăşe Săvoiu ! Aşa cum spune un cuvînt, şi dumneata eşti şi Velcescu uima să izbîndească dacă gâta să tragi concluzii... dumneavoastră... (Vede că Săvoiu îl SÀVOIU: L-am lăsat, să văd pînă priveşte dur, termina brusc.) Vă salut! unde merge. Eu nu mai trag concluzii (Iese.) după cîteva cuvinte. (Cu un zimbet SÀVOIU (iace un gest de enervare, în aparenţă nevinovat, dar de iapt strigă scurt) : Dobrian ! Stai ! acid.)... Am mai crescut şi eu, tova- (Dar Dobrian nu se întoarce. Săvoiu răşe Boboc. Formal, omul n-avea deschide iereastra, vrea să-1 strige. dreptate, i-am dovedit-o. Dar mă Intrâ, eu servieta şi pregătit de drum, uitam la el cum se zbate pentru Boboc. Săvoiu încnide, renunţă.) altul...

36 www.cimec.ro BOBOC : Ce vrea, la urma urmei ? îi BOBOC: ...Eu. pare rău c-a fost pus director ? Nu SÀVOIU: Hopa! Incet ! Care va să mai rezistă ? zicâ, aşa. Păi de ce să n-aibă încre SÀVOIU (visa tor) : ...mă uitam cum se dere în noi, tovarăşe Boboc ? Admiti xepede, ca berbecul tînăr... (Revine la tu aşa ceva, mai frate ? Trebuia să-i Boboc, îi răspunde.) Rezistă, mai to- dăm dispozitii precise să aibă încre varăşe ! E otel. îi pare numai rău dere in instructorul raional Boboc. că 1-am ponegrit pe Velcescu, că nu Sarcină ! 1-am susţinut destul ! BOBOC : Eu nu pricep ce vrei să spui, BOBOC (ricanînd): Cît să-1 sustinem?! tovaràse Săvoiu. Adică... simt eu ceva, Dacă n-a mers... Am făcut tot ce ce vrei dumneata să spui. Că, adică, se putea face. trebuia sà-i cîştig încrederea. Eu, SÀVOIU : Dobrtan zicea din contră că lui. Da? el, Velcescu, a făcut tot ce se putea SÀVOIU : Stau şi mă întreb aşa, frate face, şi noi nu. Boboc : de ce să existe un comunist BOBOC : Asta e o prostie, care i diiar de a noaslră, gura legătura raionului eu el ? tovarăşe Boboc, a raionului... !?

www.cimec.ro37 BOBOC : Păi, dar stai putin, tovarăşe TABLOUL 11 Săvoiu, chestiimea nu se pune, în momentul de faţă, dacă eu să mă Un cîmp. Undeva, în iund, maşina de- bucur sau nu de... capotabiiă a primului secretar ai re- SÀVOIU (îl întrerupe): Eu te întreb giunii. Se văd nişte siluete, care apoi ca om... ca om de partid. (Telefon.) dispar. în primul pian se plimbâ în- Da. Cine ? Da. Să trăieşti, tovarăşe coace si încoio, discutînd, primui se Sturzu. Ce este ? Da. A fost pe aici. cretar Iacob şi Anghel Dobrian. A plecat de curînd. Să nu i-o iau în nume de rău ? (Zîmbind.) Da, ştiu IACOB : Anul ăsta, grîul o să fie că are inimă bună, ştiu. lute ? (Zîm- foarte frumos. A şi fost semănat ca beşte şi mai tare.) Da, e cam iute, lumea. Şi, pe urmă, iarna a fost bo- sigur. (Rîzînd.) Ne-am certat, sigur. gată în zăpezi şi, cum exista argilă la M-a probozit, ştii cum !? Ei, cum o cîtiva metri, solul reţine umiditatea. să mă supăr, ce dracu ! Mi-a plăcut. De unde eşti de loc, tovarăşe Do Ba mi-a plăcut, sincer ! Da, tovarăşe! brian ? Sigur ! Dar dumneata de ce n-ai DOBRIAN : Dinspre Şimleu. venit cu el ? N-ai putut ? Să cerce- IACOB : Ait pămînt. Acolo prind mai tezi ? Foarte bine faci ! Ne intere- mult rădăcinoasele. Am auzit că te-ai sează. Ne interesează foarte mult. acomodat bine. (După ce şi-a dat Dacă are dreptate, da. Consulta ac- acest timp de reilecţie, vine iără tivul, pe toti oamenii cinstiti de la tranziţie la subiect.) E foaTte intere- voi. La Bucureşti ? Da, dacă e oazul. sant ce-mi spui. Şi întc-o oarecare O să vă ajute tovarăşul instructor măsură s-ar putea să ai dreptate : regional Boboc. O să meargă chiar Velcescu a greşit faţă de toată lu el. Pînă sus, dacă e nevoie. E aici mea, în primul rînd fiindcă n-a reu- lîngă mine. Am fi bucuroşi. Unde a şit, sau, şi mai precis, n-a reuşit la plecat Dobrian ? Nu ştiu. (Rîzînd.) timp. Lasă-1, că nu se pierde. Să trăieşti, DOBRIAN : Era imposibil ! Credeti-mă ! tovarăşe Sturzu ! (Lasă receptorul. Cu IACOB : Să spunem că e aşa. Deşi, în admiraţie, despre Sturzu.) Alt tip. E treacăt fie zis, mulţi dintre ai noştri îngrijorat de Dobrian, să nu facă vreo au avut lucruri imposibile de făcut boacănă. Tot timpul e lîngă el. (Lui şi totuşi le-au făcut. în timpul pe care Boboc.) Ai să ne ajuti, aşa-i ? unii îl pierd cu justificările şi cu „fac- BOBOC (cam înţepat) : Dacă îmi dai o torii obiectivi", alţii făptuiesc. astfel de dispoziţie... DOBRIAN : Exact aşa a gîndit şi Vel cescu, tovarăşe Iaoob ! Cred că de-aia SÀVOIU (ioaite cald) : Costică, eu dis- nici nu s-a plîns. Spera, în fiecare pozitii nu pot să-ţi dau, nu mai eşti minut, să cîştige bătălia. Era îndărăt- la mine la raion. Dar e cineva care nic, ar fi cîştigat-o ! poate să-ţi dea. Nu, nici tovarăşul IACOB : Hai să admit em şi asta, tova- Iacob. Altcineva, mai aşa, mai dinlă- răşe Dobrian : Velcescu era un om untru niţel... M-ai înţeles. Aşa-i că, dirz, care s-a înverşunat să stăpî- dacă ar fi să fie nevoie, ai să mai nească o tehnică neobişnuită. Care iei o data lucruxile de la capăt ? Să stătea noaptea cu Giurcă şi inter ajutăm lămurirea adevărului ? (il préta observatiile de peste zi. Hai să priveşte stăruitor.) eliminăm şi betia şi încurcăturile BOBOC (greoi) : Am să le mai iau o personale, şi pretinsul despotism. la data. Deşi... ele s-au discutât sus- să vedem, ce rămîne ? Dès!... mă fac de rîs, personal... DOBRIAN : Că a fost un om profund SÀVOIU (hîtru) : Dobrian zicea că s-ar cinstit, putea să nu fie nimeni de vină decît IACOB : De acord. Altceva ? un şurubel de la o maşină... Eu zic DOBRIAN: Că era cu trup şi suflet ca poate să mai existe un şurubel, pentru fabrioa lui... două şi la cite unii din noi... O ve- IACOB : De acord. Şi mai încoio ? DOBRIAN : Că a făcut tot ce omeneşte rificare e bună totdeauna. Măcar ca şi tehniceşte era posibil pentru ca să poti spune, sus, că avem în pro- fabrica lui... ductie nişte tovărăşei, măi frate, cu IACOB (întrerupîndu-1) : Da. Să-tf care nu ne e ruşine 1 Ai ? Să mer- «pun ceva, Dobrian : din '47, de la gem, Costică I nationalizare, în întreprinderile noas- tare s-au pritocit cîtiva directori, şi CORTINA nu se poate băga mina în foc că unii

3S www.cimec.ro dimtre ei nu erau oameni puşi pe avem nevoie de toate elanurile şi ca- treabă... pacităţile de muncă. O fabrică e un DOBRIAN : înţeleg ce vreţi să-mi spu- organism viu, aşa le-am spus la în- neţi : că au fast depăşiţi de vreme, ceput oamenilor. Acum le-aş spune : ca profesionişti. Dar în cazul nos- o industrie e un organism viu, unde tru... toate părtile îşi răspund. IACOB : Nu totdeauna ! Nu te grăbi. IACOB : Sigur. Un organism care tră- Unii au făcut studii, au ajuiis tehni- ieşte şi se dezvoltă. cieni cu experienţă. Şi tot au fost DOBRIAN : Bunăoară, la mine, în hala înlocuiţL De ce? a treia, cea mai grea, omul care sco- DOBRIAN : Poate şi din greşeală... tea randamenteie mari se sprijinea pe IACOB : Admit şi asta, poftim. Viaţa ceea ce îi pregăteau celelalte schim- e tumultuoasă, nu stă pe cîntare de buri. întîi, am vrut să-1 premiez. Pe farmacie. Se mai greşeşte. Se mai în- urmă, mi-am dat seama : nu mergeau dreaptă. Totuşi, părerea mea e că unul fără altul. Şi atunci de ce să nu s-a greşit decît foarte rar. Şi deyin eu succesorul unor sfortări faptele au dovedit-o. Cum îţi explici multiple şi să las pe unul din cei atunci ? oare le-au făcut să fie ponegrit ? De DOBRIAN : Contează şi impulsul pe ce să-rni întemeiez eu o falsă popu- care îl aduce un am nou... energia laritate pe discreditul unui alergător • lui, dornică de acţiune... Omul nou care are tot dreptul la stimă ? Gîn- întotdeauna... desc că pentru construirea unei lumi IACOB : Nu-i adevărat. Contează une- mai bune e nevoie să evităm pierde- ori, dar nu e hotărîtor. Sînt şi ocazii rile, orice fel de pierdere. Aşa face cînd continuitatea e mai bună decît un bun gospodar. schimbarea. Nu e ăsta secretul secre- IACOB : Foarte exact, tovarăşe Do- telor. la gîndeşte-te putfn I Stai să-ti brian ! Orice bun gospodar évita pier- pun altă întrebare : eşti foarte sigur derile. Asta este arta de a conduce, că, dacă erai într-o situatie asemă- să zicem, o întoreprindere : să ştii nătoare, Velcescu făcea acelaşi luoru să le vezi si pe celé mari, şi pe celé pentru dumneata ? mici. Să ştii să pui în mişcare fie- DOBRIAN (încurcat) : Nu-mi dau seama, oare fărîmă de énergie, nu să stai tovarăşe Iacob... îmi închipui că... De noaptea de unul singur sau aproape altfel, nu asta am venit eu să sustin şi să le rezolvi din capul tău. Oricît aici. Nu asta e problema importantă : de bun ar fi acest cap. „ce ar fi făcut Velcescu dacă..." Eu DOBRIAN: Dar cînd te-au izolat alţii, am venit să spun ce a iâcut Velcescu, fără voia ta ? efectiv. IACOB : Izolat !? Tovarăşe Dobrian, vă- IACOB (clipind, cu un zîmbet şiret, zut-ai dumneata la noi vreun sector ascuns) : Atunci nu te-am înteles eu. de activitate unde să n-ai oameni dis- Eu credeam că ai venit să vorbim puşi să te sprijine, ba uneori şi pînă despre omul Velcescu, despre soarta la sacrificiu ? Totul e să ajungi la lui ca am, în care intră şi gîndi- inima lor, să-i faci să te urmeze. rea lui, şi toate. De-aia un director e bun, şi altul DOBRIAN (care n-a sesizat nuanţa, se nu e. Zici că_ Velcescu a făcut mult pentru izbînda fabricii. Cred că n-a f însuileţeşte) : Dar bineîmteles, tova- tfăşe prim-secretar ! Şi în primul rînd făcut tot ce trebuia să facă. Şi do- mă interesează Velcescu ca verigă vada este că, în momentele grêle, nu în aceasta mare organizatie, în acea- s-a putut rezema pe acei tovarăşi stă mare familie care este industria care puteau să-i fie de un mare folos noastră noua. Eu am venit să lupt în toate privinţele. / pentru ideea transmiterii elanului, a DOBRIAN : A avut totuşi oameni care puterii de muncă de la om la om. 1-au... Eu socotesc că eel care mi-a créât IACOB : Ici şi colo, cîtiva, care îi cu- mie baze pentru o productie normală noşteau sforţările şi care lucrau şi şi eel care îmi face la Baia Mare sau ei niai de capul lor, fiindcă ăsta cam la Galati un pinion, o şaibă, o bucşă era stilul de muncă. Dar activul fa îmi transmit de fapt din elanul lor bricii n-a fost solicitât deajuns. De de viaţă. Şi eu îl transmit mai de- ce? j parte. Şi atunci, sîntem eu totii în- DOBRIAN (încercînd, vag) : Pentru că tr-un fel de ştafetă nevăzută, care tovarăşul Enache... face o cursă lungă, unică în istorie. IACOB: Lasă-1 pe Enache. Putea Ena De ce să cadă un alergător ? Doar che să-1 rupă, singur şi pentru multă

39 www.cimec.ro vreme, de oamenii de partid ? Vel- ţ Aşa că lasă ştafeta să alerge înainte. cescu a văzut că Enache SI încurcă, Tu ti-ai făcut cursa, ne-o facem noi şi în loc să facă totul să-şi apropie acum. Şi line minte că secretul succe- oamenii, să-1 demaşte pe Enache, s-a selor de care am vorbit e că te înte- închis în găoace şi s-a ocupat de pro- meiezi pe oamenii tăi din fabrică, pe blemele tehnice şi administrative. De- cei mai buni dintre ei, că le explici ■aia te-am intrebat adineauri dacă fiecare intentie, fiecare gînd al tău Velcescu ar fi vênit aici în locul (Dobrian se posomorâşte, o umbrâ se dumitale, în situaţia inversa, să ducă aşaza pe privirea iui), că nu alergi o acţiune politică, sau ar fi consi de unul singur... Il ai şi pe Sturzu dérât că e mai util să-şi continue alătuii, nu-i aşa ? Poti conta pe el, munca lui acolo, să mai cîştige un nu ? ceas. Şi n-ai să-mi poti răspunde, to- DOBRIAN (cam încurcat): Da, tovarăşe varăşe Dobriau. (Dobrian tace.) Vezi? Iacob... Aşa că eu iti admit că Velcescu a IACOB : El cunoaşte această actiune putut să fie un pionier de valoare, a ta!? care, la altă fabrică, in conditii nor male, s-ar fi descurcat de minune ; DOBRIAN (eu jumàtate de gurâ) : O dar aici, într-o situatie neobişnuită, cunoaşte... era mare ncvoie de un director. Şi IACOB : Şi îmi închipui că ati verifi- iată, dumneata eşti acest director, cat împreună tot ce mi-ai spus (Do pentrj că prinlre multe altele te ocupi brian se frămintă nervos) şi că sîn- chiar de el, de Velcescu. Si nu sin- teti răspunzâţori amîndoi. De ce taci? gur. Sînt convins că ai antrenat şi (Tăcere penibilâ.) Cum, de data asta pe altii în actiune. Aşa c? nu sînteti împreunâ ? (Dcodatù apare, DOBRIAN (încurcat, lâsînd capul în grâbit, Sturzu, incercînd sâ-şi poto- jos) : Tovarăşe Iacob... nu cred că e lească respirafia.) cazul să ma lâudati atîta... fiindcă... STURZU : Ba da, tovarăşe prim-secre IACOB : Nu te laud eu, n-ai grijă. tar. Eu am rainas mai în urmâ fiind- Sint atîtia allii care laudă aşa-numitul că (un zîmbet de îineţe abia simţită) „miracol romîne^c" al industrializării. mă mise mai greu. Avem rezuJtate strălucite, Dobrian, IACOB (privindu-i eu o anumită înţele- eu care orice tara s-ar putea mîndri. gere) : Aha. Bine atunci. Aşa da. Dar adevăratul „miracol", uite-1 ! STURZU : Tovarăşul director v-a spus Omul ăsta al nostru, plecat de jos, probabil totul. Eu nu mai am nimica ridicat prin opinteli, ajuns tehnician de adăugal. şi director, şi activist, pus să răs- DOBRIAN (reînsutleţindu-se) : Am eu ! pundâ de mari valori. Ăsta e „mira- Aş vrea să adunăm mîine oamenii, colul" : oameni ca dumneata şi ca altii, care se zbat pentru ceea ce e tovarăşe Iacob şi tovarăşe Sturzu, la valoros în oameni. (il dă mîna de ple- şedinţa aceea a noastră de productie, care.) Sînt bucuros de celé ce mi-ai şi să declar de fată eu toti : tovarăşi, spus despre Velcescu. Voi transmite. prin eforturile noastre aie tuturor, Tovarăşii or să aprecieze cum se gratie îndrumării de partid şi muncii cuvine. voastre inimoase, itît sub directiunea DOBRIAN (apucîndu-1 de mînecă) : To- mea cît şi a lovaràsului Velcescu... varăşe Iacob 1... IACOB (continuînd) : ...gratie muncii IACOB (zimbind) : Bine, am eă te tin eroice şi activitătii de pionierat a în curent. Chiar mîine seară îU dau atîtor allor conJucători de întreprin- de ştire. deri nou înfiintate, am ajuns "a noi, DOBRIAN (aprins, ca de obicei) : Nu romînii, să avem astăzi aproape e vorba numai să-mi dati de ştire, cea mai mare creştere a ind-istriali- tovarăşe prim-secretar ! E vorba zării din lume ! (Incurajator, le stringe să verificati lolul ! să punem umărul! mîna.) O să prirneşti veşti în curînd. Eu, dacă aş şli că nu e tirziu. m-aş Bune, sper. (Pleacd.) duce chi-u acuma pînă sus la... DOBRIAN (care nu şi-a revenit pe de- IACOB (revenind): încetişor, Dobrian. piin, priveşte jenat la Sturzu şi por- Incetf.şor !... Nu pierde din vedere pă- neşte alâturi de e/. La un moment durea de dragul copacului. In modat se opreşte şi îl întreabà, eu o mentul de lafă, poti să fii sigur că undl de recunoştinfâ în glas): De toti cei eu care ai vorbil se mişcă. ce ai venit totuşi după mine, tova- Ori atunci nu-1 cunoşti pe Săvoiu. răşe Spiridon ?

40 www.cimec.ro STURZU (zîmbind moale): Fiindcă ţi-ai DOBRIAN (ia la intîmplare o scrisoare uital tigările, tovarăşe Anghel... si, în limp ce o deslace, începe) : Tovarăşi, v-am convocat astăzi aci, (îi întinde cutia, ia şi el o figară, şi, înainte de a dezbate problemele Dobrian i-o aprinde. Merg mai départe curente, aş vrea să vă cerem să re- amindoi.) flectati serios asupra unei situaţii care s-a ivit în viata fabricii noas- CORTINA tre. şi să tragetf, să tragem eu toţii, concluziile celé mai potrivitc... (Emo- ţie in asistenţă. Dobrian se opreşte TABLOUL 12 o clipâ să citeascâ mecanic scrisoarea din taţa lui pentru a-şi aduna mal Cabinetul directorului. Sînt convo- bine gîndurile. Dar, pe mâsurâ ce caţi din non şelii de serviciu, de ate- ci teste, expresia i se schimbà, îndul- iiere, muncilori iruntaşi. Aimoslerâ de cindu-se, apoi capâtâ o strâlucire incertitudine. Se aşteaptâ sosirea direc ciudată. Reia cuvîntarea, eu vechile torului eu unele veşti importante. Pu- cuvinte aproape, dar complet eu un ţinâ rumoare. Pufiitâ îngrijorare. în ait accent.) ...O situaţie neobişnuită, sfîrşit, soseşte eu Sturzu. E palid, obo- spuneam, care ne impune să ne dăm sit. Ţine într-însul unele intenta ne- măsura întregii noastre capacităti. desluşite. tn drum spre birou, îi iese Am să vă citesc ce scrie aici. Citeşte, în cale Elena Tatu. tovarăşe Sturzu, te rog. ELENA : Aş vrea să vă vorbesc ceva. STURZU (cileşte): „Colectivul fabricii înainte de şedintă, dacă se poate. «Orizontul roşu», a doua fabrică pe (Dobrian se opreşte.) Aş vrea să-mi ramură, de curînd pusă în functiune, dati voie să plec din întreprindere. vă cheamă, dragi tovarăşi, la o în- (Dobrian se crispeazâ. Eta vine trecere socialiste în cinstea zilei de aproape şi ascultâ eu uimire. Dar 23 August, eu obieclivul «produse Elena adaugă calm.) Ma mărit. eît mai variate, la calitatea cea mai DOBRIAN (o priveşte o clipă, îşi con înaltă şi la pretul de cost eel mai tinua mersul spre biroul lui. Nu se mie» Cu salutăii tovărăşeşti. Direc aşază. Descoperă nervos corespon tor, Grigore Antohi. Inginer-şef (eu dent a nerezolvatà) : Ce e eu mapa emotiei, Simion Velcescu". (Se lace asta { SECRET ARA (explicînd): Cea pe care o linişte absolulâ.) v-am adus-o ieri, la plecarea dum- DOBRIAN (clai si vesel) : Primim în- neavoastră... trecerea, tovarăşi 1

Bucureşti, martie 1963 C O R T I N A www.cimec.ro ^f *3

TeatruI National „I. L. Caragiale" Gr. Vasiliu-Birlic în Harpagon „AVARUL" de Molière Regia : Al. Finţi

www.cimec.ro /tllKpiM,

nalizînd piesa lui Al. Mirodan, Şeîul sectorului suflete, unii dintre cronicarii dramatici făceau asociatii eu personaje din Steaua iàrâ nume de Mihail Sebastian. Astfel, Valentin Silvestru descoparea relaţia Grig-Horaţiu, iar Valeriu Ripeanu opunea destinele Monei şi Magdalenei. In ce mă priveşte, aş merge mai départe pe linia filiaţiei Sebastian-Mirodan, consi dered Şeiul, în întregimea sa, o replică data Stelei iără nume. N-aş porni insă de la celé doua personaje pomenite, ci de la Gore, şi aş subintitula piesa: Răzbu- narea lui Miroiu. Poate şi pentru că ambele personaje îmi stăruie în minte prin imaginea creată de Radu Beligan, la spectacolul Teatrului de Comédie aveam merci sentimentul unei confruntări între un Miroiu înfrînt pe toate planurile de o societate adversă şi un nou Miroiu, de data asta învingător, care e Gore. Dacă piesa lui Sebastian duce la concluzia neputinţei omului de a se realiza, reflectînd drama- tica stare de lucruri a lumii burgheze, Seiul lui Mirodan, izvorît din noile realităţi, ajunge la concluzii contrare : în lumea noastră, realizarea omului e nu numai posibilă, dar constituie obiectivul esential al orînduirii socialiste. Aci, Horatiu, continuatorul mentalităţii lui Grig în noile conditii, se dezvăluie în toată lamenta- bila sa goliciune şi este cel ce păxăseşte scena înfrînt, iar Magdalena (care-1 părăsise la un moment dat pe Gore, ca altădată Mona pe Miroiu) se va reîntoarce la acesta. întelegînd că numai rupînd definitiv eu Horatiu va putea fi un om liber şi eu adevărat fericit. Răsturnarea relatiilor umane din piesa lui Mirodan reflectă răstur- narea relatiilor sociale, reflectă opoziţia tranşantă dintre două lumi şi superioritatea celei socialiste, unde, după cum spune Şeful, „fericirea se discuta la nivel înalt". Dar piesa lui Mirodan nu se limitează doar la celé trei personaje echivalente eroilor din Steaua iârà nume. Inventia sa dramatică merge mult mai départe, reuşind să concretizeze scenic, printr-un simbol realist, întregul suport social şi uman determinant al destinului eroilor săi ; e vorba de Şeful sectorului suflete, întru-

* TEATRUL DE COMEDIE. „Şeful sectorului suflete" de Al. Mirodan. Regia : Moni Gheler- ter. Scenografia : Dan Nemteanu. Distribuţia : Radu Beligan (Şeful sectorului suflete şi Gore) ; Marcela Rusu (Magdalena) ; Amza Pellea (Horatiu) ; Dom. Savu (Costică) ; Sanda Toma (Ofelia) ; Costel Constantinescu (Inovatorul) ; Marian Naţiş (Un băiat de 10 ani).

www.cimec.ro43 chipare a noii societăţi, conştient responsabile de irealizarea şi fericirea individuals a fiecăruia dintre membrii săi. în legătură eu acest personaj s-a discutât mult şi, după părerea mea, cam inutil, creîndu-se chiar unele confuzii, în limp ce chestiunea e cît se poate de clară. Aşa cum subliniază cronica din „Scînteia", „simbolul pe carc-1 exprima Şeful sectorului suflete are valoare artislică în măsura în care rcliefează un continut autentic de viată". Şi nu poti fi decit de acord cu prevenirea care se face, în aceeaşi cronică, împotriva transformării in modă a „căutării excesive, eu orice prêt, a unor personaje conventionale, abstracte", făiă contact eu realilatea. Modalitatea scenică aleasă de Mirodan în prezentarea Şefului nu numai că nu e expresia unor căutări formale, dar exprima însuşi continutul ideologic al piesei. Conceput realist din punct de vedcre al caracterului şi al cadrului de viată în care se mişcă, personajul are toate calitătile şi întreaga viabililale a unui erou dramatic cum e, de pildă, Cerchez din Ziariştii. Să tragem oare de aci concluzia că lucrarea ar fi avut de cîştigal dacă $eful, în loc să apară ca un produs al fanteziei Megda- lenei, ar fi fost un activist cu idenlitate précisa ? Cred oâ nu. Dimpotrtvă. O asemenea tratare ar fi dus, in cazul de fată, la o sărăcire a sensurilor piesei, la o îngustare a perspectivei. Apărînd ca „gînd" al Magdalenei, se reliefează o idee deosebit de pretioasă, şi anurae că în mintea fiecăruia dintre noi exista acumulatâ. din zeci şi sute de crîmpeie de viaţă, o imagine foarte inallă, tipică lumii noaslro, a societătii şi a omului, imagine care, in momente de răscruce, constituie un suport moral şi un îndreptar în conduită. Pe Magdalena, toemai această imagine colectivă, compusă din ceea ce e mai bun în societate, imagine întruchipaiâ în Şeful sectorului suflele, o face să-şi schimbe felul de vială, să părăsească o existentă meschină şi înjositoare alături de Horatiu şi sa opteze pentru o alta, plină de frumusete şi id-'al, a lui Gore. Sînt nenumărate elemente concrete in piesa ce demonstreazâ cu claritate că imaginea avînd la bază lipul uman al lui Gore este îmbcgătHă de Magdalena

www.cimec.ro44 Amza Pcllea (Horatiu) si Radu Beligan (Şcful) www.cimec.ro Şi cea mai primejdioasă piedică, cea care le favorizează pe celelalte, le lasă să trăiască, este propria inertie, pasivitatea, complacerea, împăcarea, lenea de actiune, lenea de a lupta contra lor, lenea de a te elibera, „lenea de a te lepădi de frică", pentru a folosi o replică a piesei. Aici interventia se cere a fi radicală. ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE : ...Aşadar, voi pătrunde, mai eu binişorul. mai eu de-a sila, în sufletul tău, voi cerceta, mai ou grijă sau mai eu bisturiul, rănile... MAGDALENA : Mi-e milă de mine... Ziceai adineaori că eşti un om bun. ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE : Bun eu răul ? Voi sfărîma ce e de sfărîmat şi vom reconstrui ce e de reconstruit... MAGDALENA : Am impresia că mă confunzi. La urma urmei, ce sînt eu ? Casa, stradă, raion, oras ? ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE: Eşti o lume. O mare lume mică. Dacă Gagarin a răzbit in ceruri, noi zburăm mai sus, în adîneuri. Dacă Titov a cucerit macrocosmosul, eu voi învinge microcosmosul... Ai în fata dumitale pe cel dintîi cosmonaut al sufletului omenesc. Bună seara, planetă. E xaspunsul dat, în numele solidarităţii umane, singuraticelor stele fără nume ale lui Mihail Sebastian, celor care rătăceau izolat, fără a putea comunica între ele, pentru că „nu se puteau abate niciodată din drumul lor". Cu rămăşiţele vechiului, Mirodan încrucişează spada prin intermediul Şefului, izbutind, într-un susţinut duel al replicilor, o adevărată cascade de vervă satirică. E drept ca unele situaţii sînt minore şi nu întotdeauna la înălţimea incărcăturii caustice a textului (ca, de pildă, scena imaginară de la raion, unde era de préférât o singură actiune, dar importante şi dramatică, celor trei interventii expozitive alo Actritei, Inovatorului şi Copilului, nu toate de égala calitate). Tonalitatea generală a piesei este însă una de frumusete şi superioritate morală, de mare farmec şi scă- părătoare inteligentă, şi ea s-a întîlnit perfect cu tonalitatea spécifiée a Teatrului de Comédie, alcătuită din calităţi similare, calităti ce creează spiritul unui teatru contemporan de ridicat nivel ideologic şi artistic. E, de fapt, o ântîlnire mai veche. Ea a avut loc mai întîi pe scena Teatrului National (ma refer la întilnirea Mirodan- Beligan-Ghelerter din Ziariştii), continuînd cu Celebrul 702 şi acum cu Şeful sectorului suilete. Trio-ul acesta, căruia i s-a adăugat o actriţă de factura Marcelei

De la stinça la dreapta : Dem. Savu (Coslică). Amza Pellea (Hora(in), Costel Constantinescu (Inovatorul)

www.cimec.ro M

www.cimec.ro Rusu, ca şi înlreaga echipă a teatrului condus de Radu Beligan, a demonstrat încă o data (dacă mai era nevoie) ce inseamnă un spectacol bazat pe afinităţile artistice aie creatorilor săi. Fără îndoială că pivotul spectacolului, coloana sa vertebrală îl constituie dublul rol al Şefului şi al lui Gore. De felul interpretării sale depinde in mod hotărîtor transmiterea deplină a continutului de idei al piesei, a mesajului ei, într-un cuvînt, soarta spectacolului. Susţinerea celor două roluri presupune două compo- ziţii distincte, pe date psihologice şi mijloace de expresie diferite, ce trebuie să se contopească într-o imagine dialectic-unitară. Problemă complexe, de aprofundat studiu al caracterelor şi de mare virtuozitate. In interpretarea lui Radu Beligan, celé două chipuri prind viaţă — surprinzător de asemănătoare şi totuşi calitativ deosebite. Din jocul său, gîndit şi studiat pînă la celé mai subtile nuanţe psihologice, poti reconstitui întregul procès de gîndire care a dat naştere, in mintea Magda- lenei, imaginii Şefului sectorului suflete. Gore trăieşte în Şef, dar eu o persona- lilate şi perspectivă asupra vietii mult îmbogătite, şi această îmbogătire duce. în ciuda asemănării fizice, la doua expresii — chiar fizic — diferite. Jocul continuu al asemănării şi deosebirii, realizat eu virtuozitate, e îndeosebi evident în scenele in care Gore trăieşte în realitate situatiile, gesturile, atitudinile imaginii din gîndul Magdalenei. Gore apare mereu ca un frate mai mie al Şefului. El te cucereste prin poezia firească, simplă, eu care se dăruie vietii, creatiei şi dragostei sale. Dar în timp ce, în fata Magdalenei, Gore e literalmente „topit" (iar Beligan joacă această emotie de licean îndrăgostit eu o candoare, un farmec şi un umor irezistibile), almosfera pe care o întretine în scenă, în rolul Şefului, e aceea a unui univers poetic lucid, critic şi chiar violent polemic fată de slăbiciunile ei, şi, în general, fată de manifestările vechii mentalităti din societatea noastră, tocmai pentru că Şeful răs- punde de această viată, de această dragoste, de împlinirea tuturor idealurilor unor oameni ca Gore şi Magdalena. Pasiunea şi arta cu care Beligan declanşează în numele unui larg şi învăluitor umanism o energică răfuială cu urîtul şi mediocri- tatea, certitudinea care se degajă din jocul său că immosul va invinge fac ca, în interpretarea sa, Şeful sectorului suflete să devină o splendidă imagine a activis- tului comunist, întru totul corespunzălor cuvintelor Magdalenei : „puternic, mîndru, îndrăznet, gâta oricînd să se arunce în foc pentru semenii săi, neiertător cu răul din lume, intransigent, pur, cosmonaut al sufletului omenesc, purtător de soare pe pămînt". Exploziile de rîs şi aplauzele ce însotesc aproape replica de replică spectacolul sînt dovada profundei salisfactii etice şi estetice pe care o provoacă. Modul cum rezolvă Radu Beligan o atit de complexă problemă de interpretare este şi do astă data rezultatul stăpînirii rarelor sale calităti printr-o adevărată sliinfa a artei actorului. Pentru că numai o asemenea stăpînire poate créa specta- torului impresia acelei simplilăti, acelei lipse de efort care au făcut pe unui dintre oaspetii noştri de peste hotare să exclame : „Beligan e ca o haină fără cusături. Cade perfect şi nu ştii cum e făcută !" Fiecare mişcare e măsurată şi plină de ele-

48 www.cimec.ro expresia unei gîndiri şi metode avansate de teatru, a unei solide experiente şi culturi teatrale. Acest stil, ce domina azi Teatrul de Comédie, face ca interpreţii piesei lui Mirodan să-şi afirme şi propria lor personalitate şi — ca s-o numesc astfel — o personalitate de echipă, din care fac parte intégrante şi autorul si directorul de scenă. Moni Ghelerter a potentat la maximum această dublă personalitate şi a obtinut un spectacol în primul rînd jucal eu plăccre. Ai tot limpul sentimentul (cu rare exceptii, pe alocuri, unde textul lincezeşte) că actorii înşişi se delectează transmitînd publicului textul. Directia de scenă a asigurat echilibrul şi bunul-gust ce-i sînt proprii, distribuind în aşa fel accentele încit să realizeze, pe canavaua unei aparent banale poveşti de dragoste, sensurile sociale largi şi rezonanta cetătenească a piesei. Pictorul scenograf Dan Nemteanu a fosl un colaborator discret (şi poate tocmai de aceea atît de prezent) în crearea atmosferei spectacolului. Cred totuşi că anumite momente (ca, de pildă, cel de la raion) ar fi cîştigat in expresivitate dacă dispozitivul scenic ar fi lăsat o mai mare distanţă între planul real (camera Mag- dalenei) şi planul imaginar (cabinetul Şefului). Cu Magdalena, autorul a fost mai putin darnic. Rolul e mai mult o schiţă neurmărită consecvent, cu o evolutie psihologică prea sumară ca să devină un caratter. Aproape jumătate din partea a doua a piesei, eroina, deşi se află pe scenă, e cu totul absenta din ţesătura dramatică. Cu atît mai mare e meritul Marcelei Rusu, care n-a insistât pe „drama" Magdalenei, ci a exploatat tocmai calitătile ei la tente, mai pregnant sublimate de autor, şi anume dorinta de „altceva", vivacitatea de gîndire şi umorul, ce înfloresc în prezenţa lui Gore şi a Şefului. Marcela Rusu joacă saltul spre luciditate al Magdalenei cu bucurie interioară şi spirituală femi- nitate, ca un rezultat al descoperirii demnilătii de om. Ruplura ei de Horatiu apare astfel ca despărtirea nu de un bărbat, ci de un mod de viaţâ. In interpretarea Mar celei Rusu, Magdalena se conturează în special prin ceea ce ea va deveni, şi asta contribute în bună măsură la almosfera tonică a spectacolului. Sobru (şi cu atît mai mult haz) interpretează Amza Pellea rolul lui Horatiu. Platitudinea cu morgă, opacitatea cu ifose de principialitate şi simt al realitétii. ascun- zînd de fapt o josnică atitudine de „exploatator de suflele", se prăbuşesc succesiv, iar ridicolul personajului creşte odată cu exasperarea sa în fata noilor situatii, neaşteplate şi, pentru el, de neînteles. Aerul din ce în ce mai stupéfiât al lui Amza Pellea, Irecerea de la crizele comice de isterie la o biată biiguială, insotită de o neputincioasă ridicare din uineri, dau rolului o suculentă comică deosebita. Pe linia „graselor" sale aparitii, Dem. Savu, un Costică-băiat-de-treabă. putin şmecher, dar in fond cinstit şi inimos. Sanda Toma şi Costel Constantinescu au roluri doar de cîteva minute, dar se simte că sint încredintate unor foarte buni şi disciplinai actori. în tcatrul sovietic s-a păstrat un vechi obicei : cînd un spect^col sau un artist entuziasmează, publicul strigă : „Multumesc I" La noi, obiceiul nu exista. Totuşi, la sfîrşitul spectacolului Şelul sectorului suilete, am cilit acest cuvînt în privirile oamenilor care umpleau sala şi aplaudau cu un dablu sentiment : de recunoştintă şi de regret că celé doua ore trecuseră atit de repede. Am impărtăşil acelaşi senti ment, cu bucuria că Teatrul de Comédie a dus la succès înca o piesă originale contemporană. Traian ŞeJmaru

• • • • •

4 — Teatrul nr. 1 www.cimec.ro ■S ia ti i oameni

„NEVESTELE VESELE DIN WINDSOR" pe scena Teatrului National „I. L Caragiale" *

propierea lui Lucian Giurchescu de comedia shakespeareană nu ni se pare întîmplătoare ; ea poate fi pusà pe seama predilectiilor regizorului pentru un teatru de comunicativitate directă, explozivă, pentru un teatru de actiune rapidă, de expresie nesofisticată prin dantelării stilis- tice, subtilităţi şi rafinamente înşelătoare. Pe această Unie, întîlnirea eu Brecht (Puntila şi Şvejk) i-a fost deosebit de rodnică : i-a revelat, pe nişte texte nemijlocit legate de timpurile noastre, sursele adînci în timp, dar şi trăsăturile şi tehnica originară a teatrului popular ; i-a înlesnit să valorifice aceste trăsături şi această tehnică, păstrînd, din elementele culte ce li s-au suprapus eu vremea, pe acelea care le-au cizelat şi îmbogăţit, şi înlăturînd pe celé ce le-au învăluit şi vătuit (în anii civilizatiei şi culturii burgheze, pînă la sufocare). Cercetarea universului de idei poetic si dramatic Shakespearean — la care a adàstat eu profundă şi activa reflectie Brecht — s-a réclamât astfel în chip firesc şi regizorului care 1-a cultivât la noi atît de merituos. Nu, desigur, ca o initiative de împlinire întîrziată a virtutilor sale creatoare, ci, dimpotrivă, ca una de gréa încercare, menită să înlesnească cristalizarea convinqerilor si liniilor artistice directoare mărturisite de el pînă acum. Dintre acestea, credem că putem recunoaste la Giurchescu ca primordiale convingerea că teatrul contemporan este de neînţeles înafara substantei şi valentelor lui suculent populare. Insăşi alegerea Nevestelor poate, de altfel, fi socotită grai- toare în această privintă. Cu Comedia eroiiloi, Giurchescu făcea mai degrabă, credem, un act precaut de tatonare, de aclimatizare. Neîncumetîndu-se să înfrunte dintr-o data lianele, regizorul s-a exersat mai întîi în atingerea ramurilor gingaşe

* Regia : Lucian Giurchescu. Scenografia : Dan Nemţcanu. Distribuţia : Al. Giugaru si- Ion Henter (Falstaff) : Ion Manu ci Nicolae Enache (Shallow) ; Mihai Fotino şi Mircea Co- jan fSlender) ; Dem. Rădulescu (Ford) ; Igor Bardu (Page) ; Mihai Berechet (Dr. Caius) ; Const. Stănescu (Sit Hugh Evans) ; Victor Moldovan (Pistol) ; Const. Rauţchi (Nym) ; Mircea Cojan (Bardolph) ;. Damian Crîsmam si Florin Piersic (Fenton) ; Gh. Cristcscu (Rugby) ; George Sirbu (Simple) ; Carmen Stă- nescu si Draga Olteanu (D-na Page) ; Valeria Gagealov şi Coca Andronescu (D-na Ford) ; Cristina But geanu si Draga Olteanu (D-na Quickly) ; Coca Andronescu si Catiţa Ispas (Ann Page).

www.cimec.ro50 Sus : Valeria Gagealov (doamna Ford) si Carmen Stănescu (Doamna Page) ; mijloc : Al. Giugaru (Falstaff) ; jos : Mihai Fotino (Slender) şi Cristina Bugeann (doamna Quickly)

www.cimec.ro ale cuvîntului şi rîsului marelui Will. A colectat, eu acest prim pas, roadele unei certe ataşări de ceea ce — vorba lui Goethe — Shakespeare este mai presus de toate. anume de poetul Shakespeare. Tot arsenalul de încurcate relatii scenice, care fac hazul aoarent al Comediei erorilor, manevrate eu dezinvoltură de artificiile gratioase aie imbroglio-ului, regizorul 1-a subcrdonal acelui inefabil şi oceanic zăcămînt de Doezie, în primul rînd caractenstic dramaturgului elisabetan. Dincolo de observable critice la care din alte unghiuri de vedere, mai lăturalnice sau mai puţin lăturalnice, invita, spectacolul Comediei erorilor este subjugat eu elegantă, şi mai aies fără ostentaţie, de freamătul poetic. Categoria popularului se demonstra astfel a nu fi destinată eu orice prêt şi exclusiv liniilor şi accentelor îngroşate, gesturilor brute, hazului hohotit. A fost o demonstratie nespus de pretioasă. Trecerea practică la Nevestele vesele nu a fost propriu-zis ulterioară Comediei erorilor. Premierele s-au succédât, dar conceptia şi viziunea spectacolelor, ba chiar repetitiile, au fost oarecum simultané. Nu putem, de aceea, judeca spectacolul de la National în lumina experientei şi cîştigurilor dobîndite eu spectacolul de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra". E însă cert că, spre deosebire do constructia .încurcăturilor", comedia falstaffiană a supus pe regizor unei încordări creatoare mult mai intense, unei munci de clarificare mult mai complexe. Traditia Nevestelor vesele — prin excelentă burgheză — estropiază comedia lui Shakesppare pînă la o însignifiantă panlalonadă. Faimosul „jupîn Slănină" şi „stîlp de cîrciumi", John Falstaff, ilara rămăşita înfumurată a nobletii cavalereşti, devine, în această „traditie", obiect al unui haz mecanic, golit de alte sensuri, în afara poate a conlrastului pe care-1 realizează pretentiile lui eu fizicul său de burtoasă decrepitudine şi ca starea lui de scăpătat fără întoarcere. în jurai acestui mitic „burduf umplut de dropică", spectacolele traditionale au tesut firele unor spectacole de comédie de siţuaţii clovneşti şi de încurcături corespunzătoare menite a potenţa, în celé ma; bune dintre cazuri, ideea cuminţeniei morale compatibile eu echivocul maniefl&loi *■%- singurul filon de îngăduinţă conformiste pe care Shakespeare pare a-1 fi lăsat să circule (intre paranteze) prin vesela dar mul- tiplu neiertatoarea lui şarjă la adresa societaţii şi moravurilor vremii sale. Puterea acestei traditii sterilizatoare nu era uşor de înfrînt. Cu atît mai mult eu cît instrumentatia propriu-zis teatrală a comediei e alcătuită din elemente (personaje şi situaţii) uşor pretabile la o atmosferă, la o tonalitate şi la culori lipsite ca atare de pretentia unor semnificatii prea grave. Numai că teatrul lui Shakespeare e revelator nu atît prin mijloacele cu care comunică, ci Drin ceea ce şi cum comunică, folosindu-le. Efectele orchestratiei dramatice shakespeareene — deopotrivă celé de ansamblu, ca şi celé solistice .— pot apărea uneori naive, de utilizare comună, dacă nu ajung să degaje din ële climatul istoric şi climatul poetic specific cu care dramaturgul-poet Je-a imprégnât. Acest climat apare în Nevestele vesele mai transparent şi mai tranşant decît în oricare alla comédie a lui. E climatul de tranzitie a unei orînduiri sociale (feudale) la altă orinduire (burgheză). Structurile umane se disting : de o parte, categoriile extreme — una declasată ori pe cale a se declasa (constelatia Falstaff) ; alta în procès de cristalizare ca clasă (familiile Page, Ford); de altă parte, categoriile in termédiare: pe treapta de sus Shallow-Slender, doctorul Caius, preotul Evans; pe treapta de jos — a josniciei fără ifose — hangiul „Jaretierei", mijlocitoarea Quickly. In acest climat, sensurile istorice sînt în apaienta lor imediată, toluşi, încă difuze, ca şi relaţiile dintre oameni, ca şi structura lor moral-psihologică. Vechiul şi noul, parcă nedecise încă, se întretaie, se întrepătrund, se cheamă şi se resping reciproc. Făgaşurile noi aie istoriei abia se desenează — înlocuind în etica socială orqoliul onorabilităţii spadei şi rangului cu onorabilitatea, şi ea falsă şi artificială, a pro- prietătii, ducînd la confuzia onoarei cu onerosul. Lumea e furată de mirajul aurului (Indiile prind să îmbogătească Anglia) ; e obsedată de qîndul căpătuirii sau de satisfactia măcar a unei pungi de arginti, zvirlită drept recompensa pentru un serviciu necurat, ori strecurată dintr-un buzunar avut şi neprecaut într-altul, isteţ dar gol, de pungaş. E un climat de viaţă nespus de divers dezinvolt, nespus de colorât şi dinamic, dar în fondul lui — frustat de valorile elementare aie omeniei : draqoste, încredere în oameni, cinste — nespus de trist. Anglia, în care Shakes peare se aşază să zugrăvească această amară stare de lucruri, era însă „veselă" în straturile ei de suprafată. Iar fresca momentului, cînd aurul prinde să domine spiritele — şi să le secăluiască de orice alte virtuW — devine şi ea o frescă violent şi nediferentiat .veselă". Cuvîntul şi personajele lui Shakespeare, actiunile lor

www.cimec.ro52 au adesea o încărcătură de explozivă truculenţă, şi astăzt şocantă. Sub ea zvîcneşte însă indignarea sau durerea ; dincolo de ea bat aripile viziunii luminoase, crezînd fn triumful bunului-simţ, în victoria unei umanităţi care cîndva se va regăsi, necesar, pe sine, şi se va implini in esenţa ei real nobilă. Fata deopotrivă candidă, Iucidă şi liberă — faţa bunului-simţ — a Annei Page ; măritişul ei peste voinţa negustorese construite a părinţilor sînt o prezenţă şi un act de „răzvrătire" care nu încheie doar, printr-un „sfîrşit fericit", comedia Nevestelor vesele -, ele sanctio- nează din faşă alienarea omului sub capitalism, şi mărturisesc, in semnificatia lor ultima, cea mai adînca, această nestrămutat optimistă credintă a lui Shakes peare în frumusetea şi dreptatea viitorului omenirii. Trecerea fugară, discrete, dar robustă, a Annei Page prin meandrele comediei Nevestelor este o replied ascondentă, esenţială — de o greutate poetică şi filozofică neluată în seamă, în orice caz nerelevată de „tradiţie" — adusă prezenţei descendente, deşi zgomotoase, a cavalerului Falstaff (cu tot ce prezenta lui semnifică, dincolo de costum şi de calitatea lui de personaj), adusă deopotrivă prezentei nu mai putin ilare, deşi bătăioase. a acelora ce reprezintă (ca personaje şi entităti : Page, Ford etc.) etica puritanistă ce învestmînta şi era menită să apere cu falsa ei „onoare de familist" interesele şi puterea banului. Aceste „prezenţe" în viata reală a societăţii alcătuiau o lume divorsă a înşelăciunii şi se înlănţuiau în trama comediei, în chip firesc, ca un carusel al farsei şi ca victime ale propriilor lor feste. Veselia Nevestelor din Windsor îşi caută şi-şi află temeiul în această prăbuşire generală a protagoniştilor farsei, sub greutatea „faptei ce n-a fost înşelăciune", săvîrşită de Ann Page. Şi tot de aici — din elogiul adus de Shakespeare „sfîntului păcat" al luptei pentru cinstea şi puritatea sentimentelor, pentru adevăr şi frumos in relaţiile dintre oameni — creşte şi-şi impune, mai aies în zilele noastre, farmecul stenic al poeziei ce căptuşeşte cu surîsul peren al istoriei hohotirea irezistibilă caTe răsplăteşte acţiunea şi personaj ele comediei Nevestelor vesele din Windsor.

* * *

Nu vom precupeţi In aprocierea spectacolului de la Teatrul National nici o laudă pentru ceea ce el demonstrează : înţelegere şi limpezime, pe alocuri şi o binevenită îndrăzneală în înfătişarea liniilor divers demascatoare aie comediei lui Shakespeare. Lucian Giurchescu a extins cu îndreptătire adresa satirică a acestui ultim, dar cel mai copios şi plin de tîlc intermezzo falstaffian din cîte întrerup si pimentează dramele istorice închinate de Shakespeare capetelor încoronate aie casei de Lancaster. La Windsor, dizgratiatul fost „cîrdaş" întru chefuri şi pehlivănii al orintului Hall (acum Henric al V-lea) apare aici, în 'spectacol, nu doar (potrivit promisiunii epilogului din a doua parte a lui Henric al IV-lea) ca pretext pentru o noua „poveste", cu „multă carne grasă". Accentul — deşi spectacolui excelează în primul rînd în dinamism, într-o succesiune crescînd accelerate de fapte scenice — e pus, în general, pe elementele şi culorile de frescă, pe temperam^nte, tipuri şi ticuri, pe pornirile şi interesele felurite şi adverse ^le mediuliu „nou" ce înconjoară lumea veche de gîndire şi de aspiratii a lui Falstaff. Aşa se face că, în spectacolui ştint ca poveste de ilariant amurg al instituţiei cavalereşti, regizorul ne oferă satisfactia de a asista la descoperirea şi exploatarea unui zăcămînl drama tic, parcă inédit, ascirns în ţesătura comediei. Este vorba de prefigurarea grotescă a unui Georges Dandin, în persoana burghczului Ford, a cărui „dramă" se consuma paralel, pe aceeaşi pédala a ilarităţii şi semnificatiei, cu „drama" cavalerului Sir John. Comedia Nevestelor a dobîndit astfel doua centre de interes : unui privind procesul de destrămare a evului feudal, celălalt privind procesul de închegare a orînduirii şi structurii morale burgheze ; amîndouă — peplanuri deosebite — nespus de suculente ; nici unui însă împietînd importanţa dramatică {respectiv comică) a celuilalt, ci, dimpotrivă, completînd-o, stimulînd-o. Lucian Giurchescu a smuls, eu evident efect revelator, un văl de nepăsare şi a şters un strat gros de colb ce a acoperit înţelesul unor pagini esenţiale din textul comediei. Aceste pagini- fuseseră lăsate altădată pradă utilităţii lor strict anecdotice şi apăreau de aceea interzise comunicăiii şi vehiculării părerilor integrals ale lui Shakespeare despre orizonturile umane aie timpului său. îndrăzneala lecturit noi a lui Giurchescu este, în această privintă, de mare prêt. Ea îşi dă mina eu îndrăzneala interpretării prestigioase a lui Dem Rădulescu, a cărui evolutie în costumul şi în „drama geloziei" lui Ford concurează şi izbuteşte să egaleze în

www.cimec.ro53 rezultate artistice evolutia bocacescă a rubicondului erou de la Hanul Jaretierei. Càci Dem. Rădulescu nu opune o oarecare mască — palidă şi aprigă — a indig- nării, altei măşti (centrale), tumefiate de alcool şi de neputinţă orgolioasă. Nu, el creează, netrecut prin artificiul şi îngroşările grimei, un portret — portretul proprietătii proaspăt chivernisite şi al puterii derivate din această proprietate. Revărsat cu ahtiere despotică pînă in zonele celé mai sensibile ale moralei, sentimentul proprietăţ'ii se vrea sentimenlul unei inebranlabile sigurante de sine şi nu se concepe obstaculat, înşelat, primejduit. Dar tocmai de aceea e, oricînd şi din orice parte, gâta a se desfoia în îndoieli şi suspiciune. Condiţia şi morala puritan? a proorietătii burgheze e nemărturisit legată de un aprig complex de vinovătie — care se sublimează dezlănţuit în gestul apărării prin atac. Dem. Rădulescu joacă — trăieşte — acest complex şi această sublimare, atît în raporturile lui eu soţia sa („veselă") şi mai eu seamă în raport eu primejdia posibilei lui descalificări „morale" în rîndul lumii — al clasei sale. Gelozia lui Ford-Dem. Rădulescu e exprimată cu şoapta insidioasă ori cu vocea spartă şi răguşită ; cu pumnii strînşi şi fălcile înolestate, ori cu gestul larg, bătînd haotic aerul, şi cu glasul zvîrlit spre acutele supreme ale furiei ; cu ochii aprinşi, căutînd besmetic să pătrundă „revelaţia adevărului" în ochii şi în acţiunile altora, ori pironindu-se halucinaţi asupra cîte unei viziuni proprii ce-1 înfricoşează , sperînd ori implorînd, ori pretin- zînd lumii sale şi publicului spectator (pe care şi-1 socoate a fi dm lumea sa) întelegerea disperării ce-1 macină şi solidarizarea cu dînsul ; ori potenţînd resursele exasperării ce-1 învolburează, dar şi resursele inventivitătii cu care e înzestrat, şi care se reduc în fond la contrasensul neghiob al banilor ce pot cumpăra totul — pînă şi fidelitatea şi liniştea conjugală. Dem. Rădulescu joacă in gelozia candidatului la incornorare o mare metaforă, cu ascuţită adresă contemporană : metafora instabilitătii, de la rădăcină, a puterii fundate pe etica relaţiilor băneşti. O joacă simplu, direct, cu o économie calculate a mijloacelor de expresie, con- struindu-şi cu ele o „sinceritate" frenetică a sentimentului ce-1 răvăşeşte, sinceri tate contrastante (şi, prin aceasta, de imediate consecinţe comice) cu liniile carica turale ori şterse, ori aruncate în umbra care, în majoritatea lor, desenează fetele protagoniştilor ce fac cor de-a lungul actiunii şi horesc lîngă dînsul, chiar angajaţi pe alte coordonate, în jurul eroului (şi victimei) comediei : sir John Falstaff. Teatral vorbind, Falstaff rămîne însă pîrghia de bază a întimplărilor pline de haz din Windsor. E o întreprindere nebănuit de dificilă să lupti cu consacrările monumentale. Fata jovial buhăită a pîntecosului aventurier al damigenelor şi al alcovurilor de tot felul şi de toate pretenţiile s-a impus de secole pe seen ele lumii, ca un atare model definitiv consacrât. Al. Giugaru a rééditât cu verificata lui măiestrie trăsăturile de neşters ale acelei statui de grăsime care închipuie pe îmbătrînitul şi legendarul spadasin al poltroneriei şarlatane, al minciunii insolente, al laşităţii parazite, în care se uneste, ca într-o trinitate a întunericului, viciul, nelegiuirea, vanitatea. Al. Giugaru a fost, în opoziţie cu Dem. Rădulescu (care şi-a proiectat rolul spre zările moderne aie istoriei), un caracter al propriului său costum, decis ancorat în negurile trecutului, neaderent schimbărilor, deşi dornic a se adapta lor, măcar pentru a nu-şi mai vedea cizmele scîlciate. A fost ca atare o prezentă deplină, solicitînd prin rotunzimea lui corporală, ca şi prin rotunzimea corespunzătoare — molatecă dar truculentă — a gestului, a privirii, a vorbei, a mişcării, o bunăvoie deschisă a privitorilor, libéra de exigenţa unei alte determinări. In acţiunea comediei, Al. Giugaru a fost, de aceea, pare-se scutit să mai caute, dincolo de compoziţia şi eficienţa comică, fără xeproş, a măştii, şi dincolo de adeevarea ei diferitelor situatii pe care e ţinută a le dinamiza, izvoarele posibile ale unor objective şi sensuri comice suplimentare, mai adînei. Obiect al triplei farse burleşti, pe care i-o joacă „cinstitele" femei — şi „onorabilele" celclalte fete — ale Windsorului, Falstaff e chemat însă de Shakespeare să detină şi să révèle în memoria spectatorilor şi cititorilor lui, mai mult decît o dimensiuno, o zestre şi o culoare teatral tipologică. Dacă Nevestele vese/e — intermezzo culmi nant la cronicile lancasteriene — se constituie ca o comédie plenară, autonomă, nu putem uita că Falstaff circula prin aceste cronici, cu o insistentă ce nu poate fi totdeauna pusă pe seama „succesului teatral" ce o repurtase înfătişarea lui. Falstaff este un sens întors al unei intregi epoci şi al mentalitătii ce domina o anumită catégorie socială a acestei epoci. După cum au remarcat unii cercetători ai operei şi vremii lui Shakespeare, sir John Falstaff face parte — pe plan spiritual — din familia altui cavaler de legendară şi neştearsă celebritate : Don Quijote (cavaler

54 www.cimec.ro al „tristei figuri", deşi înfăţişarea lui uscătfvă — contrastînd eu cea rotofee imortalizată de Shakespeare — a făcut, şi face încă, dintr-un anumit punct de vedere, obiectul hazului posterităţii). E drept, căile lor de accès la legendă sînt opuse. Falstaff se mai înrudeşte, prin disponibilitatea lui epicureică şi prin frustetea expriraării sale, putfn (pînă la bunul-simţ şi lipsa de vicii) şi eu scutienil eroului lui Cervantes — Sancho Panza ; el se înrudeste apoi, mult, prin locvacitate, lăudă- roşenie, lipsă de scrupule, eu rabelaisianul Panurge. Acestea sînt însă înrudiri de manifestare şi de expresie. Esentială şi dominantă în motivul falstaffîan — ca şi în ce] al lui Don Quijote — este încăpătinarea, soră eu inconştienţa, de a «rezista istoriei, de a nu îngădui disparitfa instituţiei cavalereşti, de a opune inexora- bilului — în lipsa unei realităti palpabile — măcar ideea, eficienţa iluzorie a continutului ei de viată şi a valorilor ei depăşite. Exista pe traiectoria nepăsării şi veseliei aparente a naturii comice a lui Falstaff o undă de luciditate djamatică. „Virtutea — spune el într-un loc — are atît de putină căutare într-o vreme ca aceasta, cînd taraba e mare dregător, încît adevărata vitejie seamănă eu vitejia ursarului. Agerimea s-a prefăcut într-o cîrciumăreasă care-şi iroseşte creierii făcînd socoteli, iar toate celelalte înzestrări ale omului, din pricina răutăţii oamenilor care le dăltuiesc, nu fac o ceapă degerată." Este recunoaşterea, în rădăcină, a tarelor burgheziei. Falstaff are de asemenea conştiinta „îmbătrînirii" lui : o mărturiseşte nu •o dată, şi chiar scrisorile către „onestele" neveste ale burghezilor Ford şi Page poartă în exordiul lor această mărturisire. E vorba nu doar de îmbătrînirea lui trupească, ci şi de îmbătrînirea lui istorică. Iarăşi, aici, conştiinta acelei lucidităţi dramatice, ascunsă sub învelişul cinismului, viciului, detracării — conştiinţa mole- şirii, a nimicniciei, a pieirii lui naturale, necesare. Cramponarea lui de o condiţie de viată care 1-a părăsit şi dăinuirea lui in perimetrul de vială al unei lumi şi •al unui început de epocă ce-1 depâşesc poartă, desigur, în ele, germenele hazului stîrnit de o haină ieşită din modă, purtată eu ostentatie. Dar ele au în acelaşi timp timbrul unei neîndurătoare voci vizionar critice la adresa timpului şi „virtutflor"

Falstaff nu poate, aşadar, sa treacă prin farsele ce i se joacă la Windsor numai ca obiect şi numai de hazul farselor, fără a-şi sărăci sieşi combustia drama- iică reală, şi fără a îngusta, în acelaşi timp, conul de lumină satirică şi umanistă al Comediei. Din păcate, o atare îngustare o constatăm în spectacolul nostru. E drept, Lucian Giurchescu a dimensionat eu inspiratie, pe semnificatii satirice de adîneime. •odată eu natura geloziei lui Ford, şi calitatea „răzbunării" femeilor vesele (nu fondul lor — zice-se, cinstit, dar vesel —, ci recunoaşterea pollroneriei lui Falstaff, dublată apoi de accesul exploziv de gelozie al lui' Ford, au fost déterminante în initierea „răzbunârii"). Cu toale acestea, oprilă aici, inspiratia regizorului, raportată la focarul şi telnl de bază al comediei, ca şi în contexlul ei de sensuri, priveşte o latură, dacă nu minora, ^ecundară. Ea apare ca singurul nod al spectacolului (celelalte actiuni grupîndu-se periferic, pe meirginea faptelor, neorganizate cu necesitate in trama comediei). Justificarea, motivarea farselor se pierd în masa viu colorată şi trépidant mişcată a evenimentelor, grupărilor şi situatiilor scenice. Falstaff e pus din capul locului să joace el însuşi, aproape cu exclusivitate, atitudini şi situatii, iar celelalte personaje să-şi rezume rostul lor dramatic în a le secunda, a le stimula, ori în a se manifesta ele însele pe traiectoria unei pure bufonade. Cum s-a putut petrece aceasta ? Credem că explicatia o poate inlesni, mai presus de alte presupuneri, preţul ce se acordă, în conceptia spectacolului, valorilor 'scenice, natura ce li se conféra si locul pe care-1 ocupă. 55 www.cimec.ro Regizorul a fost neîndoios captât de ideea că Nevestele vesele se pretează unei scăpărătoare înscenări de tipul comediei de improvizaţie. Mai mult, ca acest mod de inscenare îi este eu deosebire propriu. Ideea, ca atare, raărturiseşte nu numai convingerea că solutia scenică a comediei se cere a fi de factura populară, dar şi în primul rînd că factorul popular exista dominant şi irapregnează substanta comediei, că el planează deasupră-i ca o pavăză. Rîsul este în Nevestele vesele un rezulţat sponlan al farselor ce se rostogolesc pe seama unuia sau altuia dintre personaje ; şi, ca atare, şi un vehicul al actiunii însăşi, şi unul dintre declanşatorii imediati de voie bună a sălii, spectalorul fiind invitât să rîdă odată şi împreună eu protagoniştii. Dar comedia iscă şi un ris neîncorporat propriu-zis actiunii, un rîs obiectiv care se constiluie, ca în Gogol, personaj. Acesta nu măsoară calitatea şi efectul farselor, ci calitatea şi dimensiunile umane ale structurilor individuate, ale moravurilor, mentalitătilor, societătii pe care comedia le înfătişează. Stîrniiea mai eu seamă a acestui rts e în măsură să conlere, în esenţă, caracter popular spectacolului. Acest ris este rîsul sanctionator al lui Shakespeare însuşi, al istoriei, al poporului. Al speclatorulûi. Care nu participa altiei şi care e invitât sa participe asliel la veselia lumii clin Windsor-ul lui Falstaff şi doamnelor Page şi Ford. Se exclud ori pot fi conciliate aceste doua categorii (sau trepte) aie rîsului ? întrebarea se pune nu atît pe tărîmul teoretic, cît pe cel practic, al selectării şi ierarhizârii accentelor şi efectelor comice in spectacol, al modului în care ele se dozează şi se valorifică, al felului în care se izbuleşte a se intégra rîsul spontan în rîsul necesar. Modalitatea folosită de Giurchescu penlru restaurarea factorului popular In comedia shakespeareană nu este c-iientată atît spre spectaculos cît spre înseşi condiţiile şi modalitatile scenice în faţa cărora era chemat şi petrecea omul de rind din vremea lui Shakespeare. Fireşte, aluziile la commedia dell'arle şi împru- muturile încercate din procedeele şi stilul ei pot fi discutabile, dar nu în cadrul spectacolului de la Teatrul National. Intoarcerea la Shakespeare nu vrea. în fond, să însemne neapărat o fidelă reconstituire stilistică a scenei shakespeareene, ci strădania de a da pregnantă şi forlă comunicativă ideilor, universului uman, spiritului Shakespearean, edulcorate sau pierdute de-a lungul secolelor, in teatrul celui de-al patrulea perete. Preocuparea de a da forţă comunicabilă maxima spectacolului este statornică strădaniei creatoare la Giurchescu. în colaborare eu Dan Nemteanu s-a realizat un ingenios cadru scenic, liber de servitutile unei scenografii acaparatoare şi refuzat unei viziuni pastorale sau de camera, in care îndeobşte era montată comedia shakespeareană. Prin mobilitatea ' plurivalentă a decoratiei, prin dimensiunile şi liniile ei de vignetă gracilă, aşezată parcă la subsolul paginilor unui in-quarto al textului comediei, ce străjuie^te fundulul, aeesi cadru scenic oferă dinlru început privitorului coordonatele culturale şi spirituale ale spectacolului, îi evocă un mediu uman versatil, care va popula acest spectacol, mediu ce se respinge însă meditaliilor grave ; ca atare, scena transmite presentimeutul unei largi şi neconditionate destinderi şi totodată oferă interpretilor putinta unei evolutii nestingherite, ba le solicita o asemenea evolutie. Ea pregă- teşte aşadar terenul de desfăşurare a unei acţiuni stăpînite de boarea continua a ilarităţii. In adevar, sub semnul acestei ilarităti, secundîndu-i pe Al. Giugaru şi Dem. Rădulescu, o seamă de „măşti" dau eu brutalitate viată scenei. Vorbim de „măşti" şi nu de personaje propriu-zise : rolurile celé mai suculente sînt lucrate în spiritul sarcastic al şarjei groase şi descoperă nu atît caractère, cît profiluxi caracteristice, atitudini, manii de comportament şi de gîndire care se lasă ca atare pradă rîsului. Sir Hugh Evans, eu funcţia lui celăţenească şi dramatică de cleric şi samsar de uniuni conjugale „uns de domnul", e construit de Constantin Stănescu eu dexteritate caricaturale consumată, din priviri orbecăinde, din falsete de strană bisericească, dinlr-o mieroasă şi picantă, dar tot confesional unduită, stîlcire fonetică (de ce şi gramalicală ?) a graiului, dintr-un sistem de gesturi şi atitudini onctuos măsurate pe aria unei ascunse şi, iarăşi, „profesional" sludiate şi practicate ipocrizii. Discipol al lui Esculap şi al lui Galen, doctorul Caius se înfătişează ca o contrapon- dere temperamentală şi functională a lui Evans. „Inimă vitează din maduvă de soc", doctorul Caius e văzut şi „alcătuit" de Mihai Berechet eu o dispozitie neobosit fuqoasă, dintr-o sinqură, fundamentală, culoaie: furia, arcuită, după „moda [ran- ceză", în paşi dansanti, şi opăiind ca un acid ardeiat fata, privirile şi accentul.

56 www.cimec.ro de asemenea frantuzeşte graseiat, al qlasului său, venit să facă pereche lui Evans în stropşirea limbii. (Interpretul insista însă prea mult, am zice exclusiv, pe hibridi- zarea galică a accentelor ; calitatea interpretative se pierde astfel în cantitatea — de altfel excelent — mimetică, şi riscă a se transforma, excedînd, în cusur.) Tandemul .de neam" Shallow-Slender (unchiul şi nepotul) e iprins între polii senilităţii lucide şi imbecilitătii eu nazuri temătoare şi fumuri tembel agresive, He către Nicolae Enache (Shallow) şi Mihai Fotino (Slender). Contrastele nu ajung însă a se atrage eu deplinătate, pentru a realiza în comun ilustrarea unei alte fatete (paraielă eu aceea, declasată, a lui Falstaff) a ruinei nobilimii. Nicolae Enache se păstrează în straiele rnndiţiei sociale a personajului şi în peruca si grima vîrstei lui, s^tis- făcut de ele şi indiferent la risipa agitată de vervă şi inteligenta eu care, dimpo- trivă, Mihai Fotino îşi construieşte rolul. Păcatul indiferenţei pe c*re-l reproşăm lui Nicolae Enache îl întîlnim şi la Igor Bardu, interpretul lui Page, personaj chemat prin trăsăturile apăsat domoale ale gîndirii şi felului său de a actiona (în fond, trăsături calculât refractare „scandalului") sa completeze — să dubleze prin contrast — liniile tumultuoase aie lui Ford. Igor Bardu nu ajunge să dea îr>să expresie personajului ; îl poartă prin spectacol parcă fără încredere şi de aceea fără preocuparea de a-i împrumuta vreun relief, lăsîndu-1 să devina, dintr-o virtuală imagine a filistinismului incipient, o prezentă ştearsă, o nervură mai mnlt simetrică a comediei. Efortul Cristinei Bugeanu de a contura morala de mijlocitoare a jupînesei Quickly din forme planturoase, din ochiade şi aparteuai, din jovială mlea- bilitate şi falsă servilitate şi serviabilitate, e lărdabil ; el se transmite totuşi prea vizibil ca efort, nu e înca închegat si >rotunjit într-o comnozitfe ; e încà" o „maseâ" latentă. Vechii suitari ai lui Falstaff — Pistol, Nym, Bardolph — închipme o tripla mască : a dejectiunii eu veleităti etice de veselă speluncă puritană. Umbră şi trenă a lui sir John (chiar dacă, ori tocmai pentru că se desface de dînsul, simtind'i-1 la ananghie supremă şi mirosindu-i ca totală şi definitive dizgratia în care a eşuat), tripticul acesta de muşchetari ai cotcăriei capătă viată scenică prin mijlocirea inter pretative a lui Victor Moldovan (Pistol), Constantin Rauţchi (Nym) şi Mircea Cojan (Bardolph). Ei intră în spectacol solidar, nediferentiat, dar lasă în urmă doar arsenalul de suculenta episodică a nonşalantei răguşite eu care C. Rauţchi îşi poartà" ticul verbal: „ăsta-i hazul !". Ceilalţi doi interprets deşi (mai ales Victor Moldovan) sînt mai febrili şi mai deschişi „jocului", pierd repede din consistenţă — înainte de a ajunge culori tipologice efective. Sîntem înclinaţi sa" trecem aceste „pierderi" (ca şi celé ce privesc interrre- tarea lui Page şi a lui Shallow) nu atît ipe seama interpretilor, cit, în bună măsură, pe seama unor neîmpliniri pe care regia le-a dovedit alături de rezultate valoroase, în stabilirea mult doritei legături între scenă şi sala. Asemenea neîmnliniri pot fi recunoscute şi în stridenta eu care „femeile vesele" (Carmen Stănescu şi Valeria Gagealov, respectiv doamnele Page şi Ford) ambilionează — rizînd în qîlqîiri neîn- trerupte şi stimulîndu-se zgomotos una pe cealaltă la rîs — să işte ropotirea sălii, neglijînd a mai adăuga lumina vreunei alte semnificaţii acestui rîs ; poate însuşirile lor personale — dar acestea sînt oarecum contrare cerinţelor textului, care subli- niază, în ce le priveşte, absenta nurilor. Să trecem, în sfîrşit, în sfera acelorasi neîmpliniri, perechea Fenton-Ann Page (Damian Crîşmaru — Coca Andronescu). Sînt singurele fete umane în comédie care se păstrează ca feţe umane. Chipurile, prezenţa şi actiunea lor (în special ale Annei) sînt, am văzut, concluzive şi se rostuiesc ca filonul şi tîlcul generos al prospetimii şi dezlegării luminos-poetice a farselor de la Windsor. Damian Crişmaru (Fenton) se mişcă însă, în spectacol, eu un aer nepotrivit, uşor întunecat, silnic dezinvolt, doar pe reţelele farsei, şi lasă, în trecerea lui prin aceste retele, mai degrabă imaqinea neagră a biografiei lui (argument al neîncrederii părintilor Annei în dînsul) decît imaqinea unei tinereti care se recucereşte pe sine, în ce are bun, frumos, senin. Iar Coca Andronescu îşi consuma eu brio zîmbetele în doi péri, căutătura biciuitoare, duritatea cuvîntului şi gestului, pentru a scoate în relief tembelismul lui Slender şi al lumii ce-1 reprezintă şi-1 promovează, fâră a găsi însă un loc şi un moment prielnic ca să se mărturisească pe sine — lumea ei de convingeri şi aspiratii —, decît eu totul precar, prin needificatoare ricoşe, în episoade construite tot pe schelele situatiilor şi efectelor burleşti. Neajunsuri ce apar în primul rînd pe planul interpretărilor, ele sînt, înainte de toate, de ordin regizoral, deoarece se grupează, toate, în chip vizibil. îndărătul aceloT valori prin intermediul cărora Lucian Giurchescu a căutat să închege şi sa

57 www.cimec.ro dinamizeze comunicativitatea şi eficienta comunicării cu sala, prin intermediul cărora a izbutit să capteze interesul şi ataşamentul spectatorilor la întîmplările scenei. Cu o exceptie, două („femeile vesele", doamna Quickly), neîmplinirile semnalate vorbesc de un anumit distinguo al regizorului fată de personajele incri minate (şi fată de rostul lor în comédie). E un distinguo care aduce cu dezinteresul şi care, fată de alte personaje (Hangiul „Jaretierei", Robin — tînărul paj al lui Falstaff, William, feciorul lui Page), a mers pînă la toiala lor eliminare din spectacol. (în ce priveşte pe Robin, acesta a fost înlocuit, fără a ne putea lămuri de ce, printr-un copil de vîrstă preşcolară.) Ce a putut détermina şi justifica atare dezinteres ? Probabil o pondère mică pe care respectivele personaje o au, după părerea regizorului, în tesătuxa şi desfăşurarea comediei ; probabil virtutea lor minima, iarăşi după părerea regizo rului, de a spune ceva, de a se releva scenic, de a contribui la o comuniune dîna- mică a scenei cu sala. Pe aceleaşi considerente au fost desigur eliminate şi o seamă de replici, de pasaje, de tablouri din textul piesei. Nu găsim necesar să discutăm dreptul regizorului de a folosi creionul albastru pe textele dramatlce clasice. E un drept de mult cîştigat al teatrului — inclusiv asupra marii opère a lui Shakespeare. Conditia cenzurii regizorale se restrînge însă exclusiv la chestiuni ce tin fie de timpul măsurat inlăuntrul căruia se poate întinde un spectacol, fie de valorile teatrale îndoielnice ale unui text dramatic, în nici un caz, foarfeca ori creionul albastru nu pot opera asupra spiritului, sensu - rilor, valorilor poetice aie acestui text, fără a risca primejdia denaturării, a sără- cirii continutului şi, poate, şi a valorilor formale aie textului. Ne întrebam, în cazul Nevestelor vesele, de ce apare Falstaff, ca personaj, sărăcit de combustia lui real dramaticâ ; de ce comedia nu se revelează în spectacol pe toate directiile ei umaniste şi poetice. Răspunsul îl dă operatia prea puţin cuin- pànita, credem, a regizorului, de a éluda din spectacol o seamă de pasaje şi de personaje-cheie. Fără a cunoaşte relatiile lui Falstaff cu lumea înconjurătoare, cu universul de interese comune şi divergente ce-1 leagă ori îl despart de ea, farsele cîte i se joacă devin insolite, şi înseşi itele comediei, in ansamblul ei, duc la un lant de actiuni ilariante pentru ele însele şi atît. Acelaşi efect îl are absenta unor personaje ca Hangiul ori ca tînărul Robin, a căror existenţă în comédie nu e, in nici un caz, otîoasă, mimai decorative. Dezinteresul fată de personajele care circula in spectacol, uşurate de încărcătura lor dramatică (Page, „femeile vesele") şi poetică (Fenton, Ann Page), şi, în génère, construirea çpectacolului pe efectele caricaturale aie unor personaje-măşti şi cu neglijarea evolutiei lor ca personaje ca şi a relatiilor lor social-dramatice duc la acelaşi rezultat : numai la rîsul odată şi împreună cu protagoniştii veseliei windsoriene, opresc hazul comediei la o treaptă oarecum minora, îl împiedică a se înălţa la vooatia filozofică şi poetică pe care i-a destinat-o dramaturgul. La aceasta contribuie şi interventiile unor intempestive „inspiratii" aie unor condeie străine în textul lui Shakespeare. (Nu credem ca apar- tin traducătorului, Florian Nicolau.) Sînt interventii care abundă şi izbesc prin iipsa lor de har, prin echivocul şi calitatea lor îndoielnică. Nu credem nici că asemenea interventii au la bază gindul în putinta unei „îndreptări" a fortei comice şi poetice a cuvîntului lui Shakespeare. Şi, în general, asemenea intervenţii, chiar cînd sînt respectuos initiate, sînt neadmisibile. Mai aies la noi, mai aies în zilele noastre. Ele nu slujesc un act de cultură, cum este încercarea de a pune în valoare geniul lui Shakespeare, efortul merituos (chiar dacă pe alocuri putînd fi supus discutiei), depus pentru închegarea Nevestelor vesele din Windsor într-un spectacol de netăgăduită răspundere artistică.

www.cimec.ro Florin Tomea George Vraca în rolul titular

TeatruI „C. I. Nottara" PRÇMIER£ „RICHARD AL lll-lea" de Shakespeare Reqia : Ion Şahighian. www.cimec.ro o fc=!JSUDDDEff l UQDDDÛS

ŒJPffl ŒDDDDfflODD

„NORA" de Henrik Ibsen pe scena Teatrului National „I. L Caragiale"*

pectatorii de azi ai Norel găsesc profunde motive de reflecţie şi substantiale satisfacţii în piesa care a tulburat de la prima ei re- prezentare conştiintele veacului trecut, stîrnind apoi, gereratie după generaţie — în societatea Helmerilor —, înverşunate polemici, pledoarii şi rechizitorii. In fiecare epocă, interpretele célèbre aie Norei — roi de partitură obliga- torie în cariera oricărei mari aclriţe — culegeau furtunoasele aplauze aie .publicului, care reactiona diferit, istoriceşte diferit, în fata intîmplărilor din Casa eu pâpuşi. Precum se ştie, Nora, simbol al ra/vialirii împolriva conventiilor cod ilui burghez al familiei, a fost concomitent acuzată şi apărată, acoperită de oprobiul public şi luată drept port-drapel — în bibliografia dramelor lui Ibsen, această piesă fiind, fără îndoială, cea mai populară, cea mai cunoscută, cea mai reprezentată. Furtuna stîrnită de publicarea şi reprezentarea piesei (1879) cunoaşte şi o anecdolica bo- gată în semnificatii. Pentru cercurile filistine din Germania, Nora devenise, în discutii, un subiect incendiar, şi de altfel pe scenă s-a încercat o variantà în care gestul final al eroinei — trîntirea violenta a uşii casei lui Helmer — se voia tem pérât, corectat printr-o tardivă şi mulă pocăinţă. Acest gest, prin care Ibsen îşi rostea implacabila sentintă, demascînd iluzia fericirii şi armoniei relatiilor în familia burgheză, a fost, în primul rind, contestât : în numele datoriei conjugale, materne, morale etc. Dar sensurile profunde aie renumitei piese nu şi-au aflat semnificatiile depline în diversele interpretări şi exegeze critice care au însoţit-o de la aparitie şi pînă azi. Limitarea problematicii Norei la emanciparea femeii, la pledoaria pentru egali- tatea ei în drepturi constitutionale, prezentarea conflictului drept un melodramatic antagonism înlre un sot odios, tiranic, şi o femeie-copil, naivă, dar voluntară, în sfîrşit, încercările de a-1 absolvi pe Helmer în lumina viitoarei şi ipoteticei lui pé nitente mărqineau şi miesorau eu bună ştiinţă întinsele şi adîneile ramificaţii ale

* Regia : Ion Cojar. Scenografia : Al. Brătăşanu. Distribuţia : Geo Barton şi F.manoil Petrat (Helmer); Marceîa Rusu şi Valeria Gapealov (Nora); Chiril Eronomu ti Gh. Cozo- rici (Doctoral Rank) ; Raluca Zamfirescu şi IZlisabeti Preda (Doamna Linde) ; Nilci Atanasiu ţi Const. Rauţchi (Krogstad) ; Nelly Dordea si Fifi Mihailovici (Anne Marie) ; Corina Soare şi Virginia Ciupagca (O slujnică) ; Gabriel Florea si George Sîrbu (Un comisionar) ; Florin Florcscu, Dragoş Păunescu- fi Cătălina Manolescu (Gopiii lui Helmet).

GO www.cimec.ro eriticii ibseniene la adresa lumii sale. „...Nu cunosc decît cîteva drame ibseniene şi nu ştiu nicidecum dacă şi în ce măsură Ibsen poate fi făcut răspunzălor de elucu- braţiile mai muk sau mai putin isterice aie carioristelor burţheze şi filistine..." — spunea Engels, într-o scrisoare către Paul Ernst (1890), polemizînd eu cartea unui oarecare filistin german Bahr. Spectatorii de azi ai Norei descoperă în piesă o vastă şi fecundă suprafată de idei, într-o „clasică" şi riguros dramatică demonstratie a vici- situdinilor unei lumi guvernate de legea banului. Cu desăvîrşita măiestrie a unel- telor de dramaturg, Ibsen ridică, în Nora, o conslructie dramaticâ impecabilă în ar- ticulatiile scenice, impregnate de un substantial strat de idei filozofice (sîntem în anul 1879, cu un decemu şi ceva după scrierea lui Brandt şi Peer Gynt, poème hibride ca varielate stilistică) rezultat din crearea unor caractère réaliste tipice intr-un conflict caracteristic. Supunînd unei amănuntite radiografii o celulă vitală a societătii burgheze, şi anume familia, Ibsen constata că banii guverneazS, fătiş sau prin intermediul unor transparente şi conventionale văluii, destinele şi împrejurările în care evoluează acele destine. Demonstratia lui Ibsen este simplă, am spune chiar lipsită de sublilităti, dar ce imagine artistică bogată, cuprinzătoare, ce caractère puternice şi ce situatii semnificative dezvăluie scriitorul, făcîndu-ne să sesizăm limpede ceea ce Marx denumea „puterea banilor de a întoarce totul pe dos" K „Ei (banii — n.n.) transforma credinla în necredintă, iubirea în ură, ura în iubire, virtutea în viciu, viciul in virtute, sluga în stăpîn, stăpînul în slugă, prostia în inteligenţă, inteligenta în prostie"... Banii, mai bine spus lipsa lor, o obligă pe Nora la gestul ei „funest", la „minciuna" sàlvatoare ; aceeaşi pricină îl détermina pe Krogstad să comită un gest la fel de „reprobabil". De asemenea, banii slujesc drept scuză pentru infidelitatea doamnei Linde fată de iubirea ei din tinerete etc. Dar, precum vedem, fiecare gest-nod al înlăntuirii dramatice sau moment din preistoria actiunii scenice — procedeu freevent în dramaturgia lui Ibsen — are o consecintă socială cu repercusiuni etice distincte numai in conlextul social al epocii respective, doar în perimetrul istoric al societétii burgheze. In lumina legilor acestei societăţi, Nora apare ca o mincinoasă pasibilă de pedeapsă, Krogstad — ca un şantajist fără inimă, doamna Linde — ca un suflet mărinimos gâta de sacrifiai ş.a.m.d. Dar la confruntarea personajelor cu spectalorul de azi, în lumina realitătilor istorice, sociale actuale, contururile lor psihologice capată noi dimensiuni, uneori structural diforite de investitura lor iniţială. Scoasă din chenarul social respectiv, fapta care a declanşat drama Norei pare azi minora, fără nici o valoare, nu spune nimic spectatorilor, teama fată de Helmer, de neînţeles, după cum nici Krogstad nu poate fi considérât ca un diabolic reprezentant al răului, un sumbru mandatar al unui destin implacabil. Iar Rank îşi poate pierde şi el luminoasa aureola de raisonneur lucid, de prieten neputincios, dar suflet nobil, arătîndu-se, ca şi ceilalti, un pion acţionat de legile şi mecanismul respectivei societăti. Ibsen prezintă dramaturgic în mod exemplar (nu este el părintele dramei réa liste?) eroziunea acestei celule vitale a societătii, iar violenta ràsturnare a valorilor etice se produce într-un paradoxal joc al aparentelor şi esentelor, într-o ne- conlenită opozitie dintre real şi ideal. Tabloului ideal al familiei fericite, strîns unite în jurul pomului de crăciun (prezenta simbolului religios, ca o conditie a soli- ditătii convictuirii matrimoniale), i se suprapune — întîi ca o pată obscură, apoi, cu linii tot mai puternice — ecoul grav, consecintele tragice aie faptei Norei. Eveni- menlele psihologice se răsfrîng însă din interior spre exterior, se îndreaplă din salonul Hclmerilor înspre opinia publică, Nora aşteptînd, pasivă, sentinta societătii, rostită printr-un demn reprezentant — omul ei iubit. Ca un leit-motiv liric şi lotodată pătruns de o ascunsă ironie, se anuntă de la bun început credinta Norei în ,minunea mult visata", acea minune care trebuia să se producă în pofida legilor lumii respective, pentru a o apăra, dovedind esenta şi nu aparenta, apărînd minriuna adevărată şi condamnînd adevărul mincinos. Părintele dramei réaliste, neînlrecutul constructor de lcalru, răstoarnă însă toate aceste premise cu o matemalică pre izie. Sentinta opiniei publice nu poate fi schimbată, ecourile din afară résina împlaca- bile, mecanismul societătii acţionează perfect, fără fisură, şi în mod v.onsecvent va urma demascarea lui Helmer, luminarea egoismului lui féroce, a teribilei laşităti, a supunerii lui în fata convcntiilor şi minciunilor conventionale, împăcarca cu aparentele şi igr.orarea esenteloi. „Minunea minunată", minunea mult visa to — de- monstrează Ibsen eroinei sale, şi totodată contemporanilor şocati, ultragiati de bru-

1 „Manuscrise cconomico-filozofice", Marx-Kngels ,-Despre literaiură şi aria", pag. 145.

67 www.cimec.ro talitatea adevărului piesei — nu exista, nu se poate înfăptui într-o lume jalnică, unde „stîlpii societătii" 11 califică pe doctorul Stockmann drept „duşman al poporu- ttii", unde Rosmersholm e silit sa se sinucidă şi tatăl Hedwigăi, al micutei „rate săl- batice", obligat să accepte minciuna, pentru a-şi suporta viaţa. Minunea — adică smulgerea din alienare, din înstrăinarea de esenţa lor umană, a indivizilor, în lumea relatiilor capitaliste — cu alte cuvinte, renuntarea lui Torwald Helmer la cariera sa, de dragul unei femei, sau renunţarea lui Krogstad, împovărat tată de familie, la pîinea copiilor săi, nu se poate realiza, din pricini istoriceste explicabile. In concordanţă cu aceste legi, in fata acestei lumi unde, precum am văzut, minunile nu se pot săvîrşi, Nora ar fi trebuit să rămînă acasă, re- semnată, fericită că pericolul compromiterii a trecut şi că totul e la fel de cald şi de armonios ca în trecul. „In cadrul proprietătii private — scrie Marx în aceleaşi „Manuscrise economico-filozofice" — omul se întoarce la locuinta-vizuină, care este acum otrăvită de suflarea pestilenţială, mephitică, a civilizaţiei, şi fată de care are o situaţie precară, ca fată de o putere străină, care i se poate sustrage în fiecare zi, din care poate fi dat afară în orice zi, dacă nu plăteşte. El trebuie să plătească această casă a mortii". Dar eroina lui Ibsen, rudă spirituală cu o întreaga familie de răzvrătiti, nu mai vrea să plătească „casa morţii", pe care societatea o pre- zintă, măsluit, drept fericita şi poleita „casă cu păpuşi". Iar schimbarea caracterolo- gică a Norei, deznodămîntul acut al dramei reprezintă teza filozofului nordic, care preconiza — prin caractère vii, puternice, şi nu prin concepte abstracte — libertatea de voinţă, eliberarea personalitătii umane din cătuşele sufocantei lumi burgheze şi afirmarea adevăratei vocatii. * * *

Spectatorii au în această stagiune multumirea să întîlnească piesa lui Ibsen pe afişul primei noastre scene, într-un spectacol prestigios, destinât unei vieti in- delungate. Sarcina realizării lui a fost încredintată tînărului regizor Ion Co jar. După propria-i mărturisire, Cojar a primit cu emotie colaborarea „cu cîtiva dintre strălu- ciţii actori ai colectivului în care şi-a făcut ucenicia, la un text clasic a cărui valoare artistică şi educativă e in măsură să stîrnească pasiunea oricărui om de teatru". Dincolo de problemele spectacolului, regia a avut de făcut fată unei dible distribuţii, initiative exemplară şi eficientă prin efortul depus la realizarea concomi- tentă a unui secund spectacol, şi nu ceea ce se întelege in mod frecvent prin ..a doua distribuée", adică sporadica acoperire a unor roluri cu mai multi interpret ! De aici şi dificultăţile muncii pentru càutarea şi aflarea mijioacelor artistice prin care aceeaşi conceptie şi viziune asupra piesei sa se transpună cu identică fidelitate creatoare in reprezentaţie. Premiera Norei ne-a oferit o imagine elocventă a piesei, într-un stil demn de traditiile şi posibilitătile primei noastre scene. în decorul sugerînd o violenta opu- lentă, semnat de Al. Brătăşanu, se realizează o sobră adincire a textului, o relie- fare a idealurilor umaniste ibseniene, proiectîndu-se în prim-plan, cu subtilă vigoare şi clar relief de idei, lupta Norei pentru a deveni ea însăşi. Marcela Rusu dă un contur puternic, profund contemporan, eroinei, realizînd, eu o înaltă ţinută artistică, arcul evoluţiei Noiei, de la naivitătile şi candorile sotiei răsfătate, de la deruta femeii încoltite de nemiloase articole de lege, de la încăpă- ţînarea în speranţă şi cumplita trezire şi dezamăgire în faţa eşecului minunii, la Inflorirea personalităţii omului pe care Ibsen îl prezenta aici, prototip al omului liber. Marcela Rusu demonstrează în Nora un joc de conceptie, ideilor rolului sub- ordonîndu-li-se o întinsă gamă de mijloace actoriceşti complexe, dispuse cu o impe- cabilă tehnică a măiestriei interpretative. Gestul final al Norei, replicile ndîncind concluzia şi mesajul piesei, actrita le-a pregătit în anterioare insesizabile trepte de la începutul traiectoriei ei scenice. De-a lungul celor trei acte, chiar în momentele de aparentă seninătate, răsfăt sau cochetărie, Marcela Rusu transmite acuta nelinişte interioară, surda nemultumire a femeii cu sufletul mutilât de gratiile „casei morţii", chiar dacă acestea par aurite. Compozitia minutios realizată în acest spectacol de Niki Atanasiu se desparte tranşant de stilul binecunoscutelor sale creaţii pe scena Nationalului (cu excepţia rolului Schwalbe din DezertoruI, care releva o nouă fată a talentului său). El contu- rează o figura sinistră, cinică prin brutalitatea afişârii intentiilor maléfice, si a cărei neaşteptată rezervă de umanitate, exprimată în final, contribuie la complexiuite.» liniilor psihologice. Consecventă acestei conceptii despre rolul lui Krogstad. si în

62 www.cimec.ro cadrul acestor idei despre personaj, interpretarea lui Niki Atanasiu, bogată in nuanţe subtil dozate, prilejuieşte un adevărat portret „dr. cararter". La rîndul său, Geo Barton a zugrăvit in linii dense, sobre, un Torwald Helmer trufaş şi multumit de sine însuşi, veritabil „stîlp al societătii", conducînd eu precizie spectatorii spre înfă- ţişarea adevăratului chip, venal şi odios, antipatică întruchipare a cinstei şi corecti- tudinii, al acestui onorabil tată de familie şi perfect gentleman. Fidel indicatiilor regizorale şi conceptiei (după părerea noastră, discutabilă) asupra rolului, Chiril Economu 1-a înfătişat pe Rank ca pe un personaj dezgustător, un ins fais, un infirm, în primul rfnd moral, pe urmă fizic. Un personaj eu o bogată viată sufletească, ostil sufocantei morale puritane, luptînd împotriva umilitoarei conditii impuse femeii, creionează eu discrete Raluca Zamfirescu, în rolul doamnei Linde, singurul personaj care intuieşte intolerabila min- ciună din „casa eu păpuşi". _ In realizarea acestei prime editii scenice a Norei, Ion Cojar a demonstrat . bogătia teatrului clasic de idei şi caractère, operind, fără false „înnoiri" ale textului, o transpunere creatoare, de tinută. j Txanscriind scenic pentru a doua oară replicile Norei, regizorul ne-a déclarât că a avut în vedere faptul că tînăra echipă de interpreţi trebuie să se antreneze într-un spectacol-şcoală, în care masivitatea rolurilor, profunzimea caracterelor, strin- genţa conflictului si, în sfîrşit, subtextul filozofic să transpara eu claritate şi expresivitate artistică. O misiune pedagogică deci, extrem de utilă perfectionării actoriceşti a tineretului în teatru. Rezultatele s-au arătat fructuoase, a doua première constituted un spectacol tineresc, impetuos, eu valori proprii din celé mai interesante. In spectacol s-au demonstrat nu numai maturitate artistică şi creatii actoriceşti valoroase, dar şi o conceptie asupra textului îndrăzneată, înnoitoare. In rolul lui Torwald Helmer, Emanoil Petrut realizează o compozitie interesantă in liniile directoare aie personajului. Petrut ne prezintă un Helmer tînăr, în plină parvenire so- cială, satisfăcut de tot ce posedă şi, printre altele, de încîntătoarea Nora, pe care o iubeşte sincer, aşa cum poate un Helmer să iubească : in mărginirea şi incapacitatea sa de a discerne omul de obiect, dorinţa, de dragoste, filantropia sentimentale, de obli- gatiile de a dărui conform necesităţilor omului de lîngă tine. Meritul interpretăriî lui Petrut constă în ridicolul pe care el izbuteşte să-1 arunce în final asupra per sonajului, dezbrăcîndu-1 treptat de toate aparentele calităţi şi lăsînd t-1 gol, cara- ghios şi lamentabil. Şi Constantin Rautchi aduce, în rolul lui Krogstad, puncte de vedere noi asupra personajului, dezvăluindu-ne din neaşteptate unghiuri „întune- catul" chip. Krogstad apare ca o victimă strivită (recunoaştem aici disponibilitatea actorului, nerelevată pînă acum, către ceea ce el a realizat in Oameni sarmani de Dostoïevski, pe micul écran), ca un ins silit de împrejurări, în pofida realelor lui înclinări, In ultima instante, a fondului său uman (care, de altfel, şi răzbate in finalul piesei), să actioneze mîrşav, pentru a se apăra. Aceeaşi conceptie regizorală după care doctorul Rank ar fi un fais prieten al casei, un caracter ambiguu, tulbure, o dezvoltă şi Gheorghe Cozorici, intr-o compo zitie minutios detaliată, îngroşînd acele sensuri care pot într-adevăr înnegri pe cel ce, în montările traditionale, reprezenta raisonneurul luminos al piesoi. Farà îndo- ială, un examen greu a trebuit să-1 treacă Valeria Gagealov, interpréta rolului titular. De celé mai multe ori, actriţa izbuteşte să redea veridicitatea trăirilor şi frămîntă- rilor Norei, mai aies în prima parte a spectacolului, unde conturează o imagine plină de farmec şi tinerete, o Noră naivă, necunoscînd lumea în care trăieşte. ,Mo- mentul tarantellei" vibrează de emotie, înscriindu-se ca una dintre celé mai bune scene ale spectacolului. Dar interpréta mai are de înfruntat dificultătile fmalului, mai trebuie să adîncească trecerea spre saltul caractérologie al Norei. pentru a-i reda personajului majora şi deplina lui semnificatie. Elisabeta Preda (deamna Lin-I^) nu exprima eu suficientă claritate artistică obligaţiile personajului in contextul dramei, tratîndu-1 eu oarecare monotonie. Pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale", Nora de Ibsen se impune ca o montare de prestigiu, oferindu-ne prilejul de a aplauda creatiile actoriceşti ale unor interpreti din generatii diferite, de a médita la acest text clasic, căruia ii descoperim noi şi interesante semnificatii contemporane. Mira Iosif www.cimec.ro Eugenia Bădulescu (Alta) si George Constantin (Pietro Gralla)

Teatrul „C I. Nottara"

„ACT VENETIAN" de Camil Petrescu PRÇMIERÇ Regia : Emit Mar.dric www.cimec.ro idei şi personaje in teatrul lui Horia Lovinescu

■B eatrul lui Horia Lovinescu prilejuieşte cunoaşterea unui dramaturg kCitdfl de intelectualitate superioară, hrănit ca lecturi bogat3 si care i-au ascuţit sensibilitatea pentru întrebările decisive ale epocii. Face parte din familia acelor scriitori care socot că principala fi'.nctie a artei este de a pune omul în prezenţa problemelor care-i însearană existenta, de a-i cere să reflecteze la actele sale, la ceea ce este irevocabil în ele, la răspunderea fată de societate. El are o ţinută gravă, stăpînind patetismul destinelor şi al întîmplărilor în fraze austere, refuzînd, în general, efectele facile, familiaritătile lesnicioase cu publicul. Totul e riguros, reflectat în piesele sale. Traversind volumul recent apărutl, constatăm îndată că eroii lui H. Lovinescu se situează mereu pe firul marilor confruntări ale istoriei contemporane, văzută ca un lanţ de momente spirituale dramatice ce somează conştiintele să ia atitudine. Tmprejurările ce-i adună pe eroi în aceeaşi furtună şi sub acelaşi cer sînt provocate de prăbuşirea societătii burgheze, de naşterea unei orînduiri superioare, de lupta împotriva acelor carnasieri ai istoriei care sînt provocatorii de războaie. Evenimentele de la 23 August 1944 au marcat creatia lui Horia Lovinescu în substratul ei cel mai adinc. Autorul evocă, în doua din piesele sale, momentul eliberării şi consecinţele lui în straturile marii şi micii burghezii, analizează urmă- rile actului istoric în viata unor intelectuali extrem de deosebiti ca orientare şi conceptie (exponenti ai vechii societăti, victime nefericite sau adversaii hotărîti ai claselor exploatatoare), dar sensul lui 23 August 1944 pecetluieşte toate lucrările dramatice ale scriitorului. Critica orînduirii capitaliste, a războaielor pe care le

1 Horia Lovinescu, „Tcatru", Editura pentru Literatură, 1963.

www.cimec.ro65 nasc şi le ântretin spasmele violente aie unei societăţi în agonie — prin structura ei, pînă în ultima clipă, rapace şi barbară —, examenul rolului şi al conditiei inte- lectualului în eonflictul dintre burghezie şi proletariat sînt făcute de un seriitar care a înţeles rnecanismul istoric din perspectiva revoluţiei socialiste. Iată şi de ce în piesele lui Horia Lovinescu analiza unei drame individuale se însoţeşte lucid! de procesul de cunoaştere a unei situaţii sociale, subliniindu-se raportul care exista între împlinirea ori ratarea unui personaj şi poziţia sa de clasă. Iată şi de ce mişcarea oamenilor an lume este mereu pusă în relaţie eu realitatea obiectivă, eu concretul social, arătîndu-se că mediul înconjurător nu rămîne un simplu element ai vietii ideilor sau sentimentelor, ci este de celé mai multe ori o cauză, un impuls. Oricît ar fi de deosebite dramele pe care le trăiesc personajele, ele exprima, în celé din urmă, frămîntările momentului contemporan, iar aceste frămîntări — aparent văzute numai dinlăuntrul celor ce le străbat — sînt proiectate pe fundalul marilor transformări, în lumina setei noastre de adevăr şi de justiţie, a necesităţii istorice pe care o reprezintă socialismul. * * *

Toate dramele lui Lovinescu au acelaşi decor, şi anume al unei colectivităU — de celé mai multe ori o familie —, purtată de valul evenimentelor să se cunoască, să ia act de destinul ei. In Citadela siărîmată, în Hanu] de la răscruce şi în Surorile Boga ne aflăm mereu în fata aceluiaşi mijloc dramatic. Un grup de oameni, foarte diferiţi ca mentalitate, înfruntă o împrejurare de natură să spulbere jumătăţile de adevăruri, sa iutească vertiginos procesele morale şi să ducă la salvatoare clari- ficări. Această mică lume (care seamănă eu o cetate asediată, eu o insulă amenin- tată de apele mării sau eu o corabie ce şi-a pierdut cîrma) trăieşte, sub ameninţarea loviturii dramatice, sfîşieri lăuntrice, răscumpărate însă de adevărurile pe care le-a prilejuit. Fireşte, încă înainte de declanşarea conflictului propriu-zis, exista înlăuntrul grupului uman pozitii adverse. O distantă imensă separă, bunăoară, pe bătrîna savantă Dinescu de ceilalţi membri ai familiei Dragomirescu din Citadela sfărî- mată. Această iemeie, eu un caracter drept şi franc, învătată dintotdeauna să trăiască din propria ei muncă, urînd, eu dirzenia omului de ştiinţă împătimat de adevăr, himerele şi minciuna, nutrind o ostilitate neascunsă pentru parazitismul social, este, din capul docului, o „dizidentă" lîn mediul citadel ei. De aceea, fără căutări inutile, fără orize lăuntrice, recules şi limpede — aşa cum este ultimul act al unui vechi şi îndreptătit procès sufletesc —, bătrîna Dinescu se va desprinde de famuli a ei. Ciocnirea eu reailitatea, pare a spune dramaturgul, este uneori dureroasă, dar totdeauna fertilă, fiindcă ea împiedică o conştiinţă să trăiască în amăgire, în min ciuna. Matei Dragomirescu din Citadela siărîmată, care promovează ideea evaziunii din realitate, se dovedeşte un element social cum nu se poate mai primejdios. Acest plăsmuitor de miraje, care poartă eu sine halucinanta nelinişte a unei socie tal damnâte, operează, conştient şi lucid, eu intenţia de a îmtuneca spiritele, o falsificare a vieţii. El e un profel al avenlurii individuale de exaltare sumbră, pentru care universul rămîne o iluzie. Se înconjură de o lume de mituri şi de fantasme, menite să transforme existenta într-o verigâ intermédiare eu abisul, eu nimieul şi eaută să prindă, în aceste tentacule aie obscurtătii, pe toţi cei din jurul său. Exponent al filozofiei care a patronat eflorescenta monstruoasă a fascismului, Matei Dragomirescu respinge în mod préméditât cunoaşterea obiectivă a vieţii, întrucît nu va obtine niciodată asentimentul .realităţii. In întunericul pe care-1 răspîndesc gîndurile sale, viaţa celor legaţi de el devine un coşmar, şi înţelegem foarte bine strigatul disperat al unui personaj din Citadela : „Doamne, fă să fie lumină. Vom fi alţi oameni". Dacă alti membri ai familiei Dragomirescu se opun realităţii eu o neîntelegere venită dintr-o lăcomie sordidă, el se împotriveşite vieţii vii şi adevărate dintr-un egoism nu mai putin infamant şi, în orice caz, eu aceeaşi rădăcină socială. Autorul conehide : cei ce — din eroare sau din credulitate — se dasă antrenaţi în acest complot împotriva realităţii, care favorizează uneori imposturi, alteori însă şi crime, îşi plătesc scump greşeala. Matei sfîrşeşte prin a se sinucide, Irina trage după sine o iubire care o coboară în întuneric, Petru este aruncat într-un Jăzboi în care îşi pierde vederea.

www.cimec.ro66 In Surorile Boga, tema actelor umane şi a consecintelor lor este privitâ dintr-o perspective asemănătoare. Şi aici avem de-a face cu oamem izolaţi de realităţile sociale şi despărţiti unui de celălalt pnntr-o însuficientă cunoaştere. Celé trei surori care-şi irosesc viata, fără un tel care să le lumineze orizontul şi fără o pasiune care să unească în aceeaşi flacără zilele existenţe: ior, par a coborî lent şi iremediabil spre mediocritate şi cenuşiu. Totuşi, speranţa nu le părăseşte, căci „toft oamenii ştiu, în adîncul inimii lor, că undeva este o lumină şi că, odată şi odată, îi vor păşi pragul". Cînd revoluţia socială face să irurnpă această lumină, calvarul celor trei surori ia sfîrşit, existenta lor dobîndeşte un înteles, iar actele lor de fiecare zi, o frumuseţe nebănuită. Acum se încheie şi ait procès, nu mai putin dureros, născut din necunoaşterea oamenilor din imediata lor apropiere. Valentina întelege însuşirile omului care o iubise, iar Ioana descoperă cu uimire caracterul odios al omului pe care 1-a iubit. Experienta străbătută de celé trei suron are, ca şi pentru Petru din Citadela slărîmată, un sens rodnic, fiindcă integrarea în istorie, în societate, se asociază cu armonia sufletească. Acest echilibru interior este trainic ca orice construcţie înfăptuită pe clarviziune. Problema răspunderii şi a cunoaşterii este reluată şi în celé trei drame aie războiului. Personajele din Hanul de la răscruce sînt chemate să trăiască simbolic una din acele împrejurări în care conştiintele se delimitează, iar caracterele se definesc fără drept de apel. Chestiunea nu este de a vedea încă o data ce înseamnă catastrofa unui război, ci de a médita la responsabilitatea noastră şi de a actions, la capătul unui neobosit procès moral şi al unor confruntări şi rechizitorii aspre, împotriva unui măcel nuclear. Interesul scriitorului nu se poartă, de aceea, asupra situaţiilor concrete în care omul este pus în război sau al ororilor pe care le dezlăntuie o conflagratie, ci asupra gravei şi criminalei iresponsabilităti a celor ce ar dori dezlăntuirea ei. Fată în fată cu moartea, în atmosfera întunecată care apasă pentru cîteva ore asupra personajelor, dar mai aies la capătul lor, sensul destinelor reunite în hanul de la răscruce se limpezeşte, fiecare dobîndind o întelegere a sa sau a celuilalt care-i lipsise pînă atunci : logodnicul se dezvăluie ca o fiintă laşă, logodnica descoperă neaşteptate resurse de frumusete şi curaj, călugărul îşi mărturiseşte lipsa de credintă etc. DacS războiul înseamnă pentru Horia Lovinescu un triumf al tenebrelor, o imensă orbire (eroul său din Oaspetele din iaptul serii o spune explicit cînd evocă, într-un tablou apocaliptic, imaginea unei omeniri lipsite de vedere, în care „florile şi pomii ne-ar fi mai départe decît visurile", în care „oamenii şi-ar pipăi unii altora feţele, ca să-şi dea seama dacă pling sau dacă mai pot surîde"), el este, în acelaşi timp, una dintre acele tragice ocazii care afirmă oamenii in bine sau în rău, scoţînd la iveală tot substratul unor suflete. Oswald din drama O întîmplare T3prezintă un astfel de personaj ros de focul secret al unor nemultumiri funciare. Atrocitatea lui bolnavă, făcută din aspiratii nesatisfăcute, din ranchiună nespovedită, din suferintă sordidă, va izbucni monstruos în zilele războiului. (De altminteri, trebuie să spunem că scriitorul se arată inclinât spre investigarea zonelor de umbră ale conştiintelor, peregrinînd, pe drumurile lor de noapte, în tainite în care lumina are culoarea încăperilor din care s-a consumât tot oxigenul, iar undeva, foarte aproape, pluteşte, grea, amenintarea unei dezlăntuiri fatale.) Dezbătînd chestiunea îndatoririlor omului fata de oameni şi a cunoaşterii reciproce, Horia Lovinescu deschide evident şi dezbaterea eu privire la perfectibi- litatea eroilor săi. Convingerea dramaturgului este că suferinţa purifică şi regene- rează orice fiinţă, oricît ar fi de decăzută, dacă ea îşi păstrează nealterate izvoarele de generozitate. Neli Dărăscu din Febre constituie, în acest sens, un personaj semni- ficativ. Opacitatea acestei femei superficiale, frivole, fată de încercarea soţului ei de a-şi clădi viaţa pe o solidă bază etică, pare definitive. Dar, in ceie din urmă, ea se arată aptă de reînnoire morale, ca de altminteri şi Valentina din Surorile Boga sau Petru din Citadela slărîmată. Neli Dărăscu va cunoaşte lumina tîrziu, dar o va cunoaşte. Vorbind despre Febre, este cazul să amintim că nucleul dramei rămîne légat, ca şi în celelalte piese aie scriitorului, de o necunoaştere a realitătii şi de o neîntelegere a oamenilor din vecinătate. Căci ruptura ivită între cei doi soti Dărăscu se datorează, initial, refuzului îndîrjit al femeii de a se adapta vietii

www.cimec.ro67 alèse de bărbatul ei. In realitate, situaţia nu este însă deloc insolubilă, şi finalul o demonstrează — din păcate, prea tirziu, dar aceasta numai fiindcă doctorul Dărăscu a fost insensibil la procesul de transformare a femeii, fiindcă nu a cunoscut-o eu adevărat. Se poate observa apoi că, pentru mai toate personajele lui Lovinescn care acced la cunoaştere şi încheie fericit o metamorfoză morală (în piesele lui Lovinescu, cunoaşterea merge mînă în imînă eu etica), rezultatul este totdeauna o mare lumină ce le inundă inteligenta şi inima. Analizînd structura pieselor lui Horia Lovinescu, solid construite, sîntem izbiţi mai putin de puterea de inventie a autorului — intriga are, de altminteri, un vizibil caracter élaborât —, cît de gravitatea ideilor care-1 preocupă şi de adîn- cimea argumentatiei pe care o dezvoltă. Nu este un joc de inteligentă, o artă rece, abstracts aceea pe care ne-o propune Horia Lovinescu. Şi aceasta nu numai fiindcă personajele sînt înrădăcinate într-o actiune iar gîndurile lor preced, înto- vărăşesc şi explică un fapt — actul fiind în celé din urmă acela care-i defineşte —, dar pentru că scriitorul izbuteşte să introduce pe cititor în esenta preocupărilor curente, în peisajul şi atmosfera generală de idei aie epocii. Situîndu-se la punctul de confluentă a celor mai pregnante conflicte şi surprinzîndu-le eu coneizie şi vigoare, literatura lui Hoiia Lovinescu are o tensiune reală, convingînd şi învingînd prin capaeitatea de a ne face să xeflectam la întrebările de azi aie umanitătii şi la obligatia ei de a trăi în limpedea cunoaştere a răspunsurilor. Tipurile sociale de care se ocupă scriitorul acoperă o arie largă. Am vorbit, în cuprinsul acestui articol, despre o série de personaje — am zice, personajele de vîrf aie teatrului lui Horia Lovinescu —, dar varietatea eroilor e eu mult mai mare ; şi nu ne referim aici la faptul că scriitorul descrie adesea şi reprezentanti ai burgheziei şi ai proletariatului, ci în primul rînd la varietatea tipurilor de intelectuali de care se ocupă : bătrînul Dragomirescu rămîne, spre exemplu, o ilustrare reuşită a vechiului filistin burghez, sclerozat în obtuzitate, deprins să-şi ascundă mişelia sub notiunea festivă şi cuvîntul eu panaş ; Mereută din Surorile Boga reprezintă întruchiparea unui umanitarism fără vlagă, chcltuit steril şi menit să fie — prin vocatie — victima farà de apărare a agresivitătn burgheze ; doctorul Pantazi constituie un exemplu de om de ştiinţă aservit menta- litătii vechi, eu tot eortegiul ei de tranzacţii abjecte, etc. etc. Ca şi toate celelalte personaje aie (lui Horia Lovinescu, ele sînt judecate după atitudinea lor fată de revolutie, fată de noile realităti. Este inutil să spunem că prezenta permanente a acestui criteriu face ca tipuri umane destul de cunoscute să obtină o nouă concreteţe, o noua actualitate. Sub raportul construcţiei personajelor, observăm că eroul reprezintă în piesă o idee în numele căreia vorbeşte şi acţionează eu o implacabilă consecventă, într-un perfect acord eu el însuşi, fără răsuciri interioare, fără dibuiri, mereu égal eu sine, în aceeaşi atitudine fundamental. Fiecare are o fizionomie precis conturată, o structura definitive şi o functie dramatică. Destinul unei idei se confundă eu destinul său personal. Să nu se creadă că astfel de personaje n-au vigoare. E o tarie a temperaturilor înalte, care nu Uşneşte din spontaneitate, din exubérante, ci din veghea meditatiei şi din pulsatia spiritului. B. Elvin www.cimec.ro cu COSTHCHE HIM TO f\l IU despre d şi despre alţii

— Să începem cu inceputul ! — începutul e la 1900. început de secol in satul Ţigănaşi, la 20 km. sud de Iaşi. înainte de a ajunge în satul meu natal trebuia să treci prin Rai. Invers ca în trilogia lui Dante. Rai era un cătun aşezat între Iaşi şi Ţigănaşi... Dintr-o familie săracă, împovărată de mulţi copii, m-am ridicat sub aripa protectoare a unui umil învatator iubitor al artelor frumoase. învăţătorul înjghebase şi o mică echipă, să-i spunem de artişti amatori. Repertoriu de bază : Alecsandri. — Şi contactul cu teatrul ? — Teatrul se numeşte Teatrul National din Iaşi, iar legătura cu el am făcut-o prin Conservator, pe care-1 urmam odată cu gimnaziul. Pe scena Teatrului National jucau atunci Aglae Prutcanu, State Dragomir, Mihai Popovici-senior, sotii Cuzinschi, Profir, Momuleanu, Pétrone, Vernescu-Vîlcea, Didina Castriş, Mir- cea Pella, Gh. Cirja, Vasile Boldescu. Un repertoriu eclectic, împănat eu mélodrame şi vodeviluri, din care însă nu lipseau marile creaţii ale dramaturgiei universale, în care apăreau adeseori invitaţi din Capitală, marii actori Aristizza Romanescu, C. Nottara, Ar. Demetriad etc. etc. Italianului Borelli, care detinuse numeroşi ani funcţia de director de scenă, îi urmase, pentru o scurtă perioadă, H. Lecca, şi mai tîrziu actori fruntaşi, mai aies Vlad Cuzinschi, State Dragomir şi Ştefan Braborescu, azi artist al poporului. — Si, bine inteles, la Conservator aţi avut un maestru al cârui exemplu 1-aţi urmat...

00 www.cimec.ro — Am fost elevul lui State Dragomir, o figura interesantă a teatrului ieşean, profesor de istorie şi filozofie la Liceul National, profesor la Institutele unite, profesor la Conservator şi, bineînteles, actor al Teatrului National (născut in 1870, decedat in 1920). Acesta a fost un actor valoros al teatrului ieşean, posedînd o vastă cultură generală. El s-a îndreptat eu o mare pasiune spre repertoriul clasic rus (Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă, Kabanov din Furtuna, Luca din Azilul de noapte etc.). Metoda sa de analiză a unei piese, în calitate de regizor, era o noutate pentru actori : el discuta pe marginea textului problemele de ordin istorie, politic, psihologic, social, făcînd, cum am spune azi, analiza ştlinţifică a rolurilor. Avînd şi preocupări literare, a scris o sumedenie de piese : Şteian eel Mare, Şteiăniţă Vodă, Ion Vodă eel Cumplit, Cîntarea Romîniei etc...., multe dintre ele jucate la Teatrul National din Iaşi. Ca profesor la Conservator, stimula la studenţii săi pasiunea pentru scenă. dublată de cultură şi studiu. Nu voi uita una din „precuvîntările" sale, adresată nouă, studentilor : „Dacă, din cauza unei situaţii strălucite, aş fi impiedicat să mai fac teatru, nu aş şovăi nici un moment, aş renunta la tot, numai la teatru nu. Pentru nimic in lume nu aş renunta la bucuria imensă de a putea spune de pe scenă cuvintul bun şi înălţător, de a propaga morala şi cultura, de a introduce pe scena Teatrului National şi a răspîndi cît mai multe piese din cea mai bună literature şi pe cît mai multe scene din tara, de a contribui cu entuziasmul, cu mintea şi sufletul meu la eel mai frumos mod de civilizare şi de înnobilare a sentimentelor, de a avea putinta să dau, de acolo, de pe scenă, in fata mulţimii, ca un imbold şi ca un exemplu, întreg sufletul meu de romîn iubitor de patrie, de a ţine conferinte şi cuvîntări — şi toate acestea în calitate de artist, servind totodată

— Şi apoi... teatrul... scena... ? — Am cinstea de a fi fost remarcat şi apoi angajat de directorul Teatrului National din Iaşi, Mihail Sadoveanu. Colegi : Gică Popovici, Milută Gheorghiu, Al. Critico, Aurel Ghiţescu, Anny Braeski... Primii ani de studenţie şi de teatru au fost ani de grêle privatiuni, de umi- linţe şi lipsuri, anii crînceni 1916—1918. ... Primul turneu... primele deeeptii. Era în toamna lui 1918. Intr-o zi, State Dragomir ne-a anunţat : „Mîine sa veniti mai devreme : vom conduce pe ultimul drum pe cea mal mare artistă va ţării noastre, Aristizza Romanescu". Era foarte emotionat, avea ochii în lacrimi. A doua zi ne-am adunat, foarte devreme, la profesor acasă, unde de obicei tineam cursurile. Ne-a vorbit despre Aristizza Romanescu. Ne-a vorbit despre marele său talent, despre nenumăratele ei creaţii, despre vocea ei melodioasă, şi după aceea am mers impreună la cimitirul „Eternitatea". Lume puţină in jurul sicriului, majoritatea actori. Primul care a luat cuvîntul a fost marele Nottara, după care au vorbit şi altii. Ultimul a vorbit State Dragomir : „S-a stins din viaţă, in mizerie şi uitată de toţi, cea mai mare artistă de pînă astăzi a ţării noastre". Puţin timp după această întîmplare a mûrit şi State Dragomir... L-am avut apoi profesor pe subtilul meşter de sonete Mihai Codreanu, artizan al meşteşugului de a rosti limpede şi logic cuvîntul pe scenă... Am jucat la Iaşi în Pe malul gîrlei, Doua orieline, învierea. A fost perioada în care am cunoscut de aproape un mare actor de comédie : Vernescu-Vîlcea. Jucam O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Vernescu juca pe jupîn Dumitrache şi eu pe Nae Ipingescu : el avea şaizeci şi patru de ani, eu douăzeci. La începutul repetitiilor, mă simteam foarte jenat. Vernescu-Vîlcea era un actor cu mare reputatie, iar eu de-abia îneepeam... Mereu îmi spunea : „Haide, mă, dă-ţi drumul, nu-ţi fie ruşine. îndrăzneşte. Şi eu — zice el — tot aşa eram cînd m-a angajat Millo". — Deci, plină activitate în teatru... — Ara jucat apoi pe diverse scene, urmînd drumul firesc al deslinului actorului provincial de acum treizeci de ani... Iaşi... Sibiu... Craiova... Apoi, din cînd în cînd, angajamente sporadice la Bucureşti.

www.cimec.ro70 Sus:inIon dm^Damenu inving de AI. Voitin şi în P. K. Muromski din „Nunta lui Krecinski" de Suhovo-Kobîlin ; mijloc : în Nenea lancu din „Acolo, départe" de Mircea Ştefănescu ; jos : în Cetăteanul turmentat din „O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale şi în Profesorul Andronic din „Ultima oră" de Mihail Sebastian.

www.cimec.ro ... Şi între drumuri, între posturi nestabile : Caragiale. Intîlniri eu rolurile lui „nea Iancu". întîlniri de neuitat I Roluri, 'roluri, in drame, comedii, vodeviluri... Şi, în sfîrşit, Teatrul National din Bucureşti, într-un repertoriu ce începea eu Troylus şi Cressida şi se încheia eu... Omul cu masca. 13 martie 1939 a fost o data memorabilă pentru mine: rolul bătrînului Iancu din Acolo, départe de Mircea Ştefănescu, în regia lui Ion Şahighian. — Şi apoi, adevâratul drum al carierei dv. artistice... — Au fost anii de după 23 August. Aş puteo aminti, la întîmplare : Trei surori, Unchiul Vania, Nunta lui Krecinski, Fericirea iurată, Câsătoria, Institutorii, Pu- terea cea mare, O chestiune personală şi O scrisoare pierdută, Ziua cea mare, Ultima oră, Anii negri, Cuza Vodâ, Acolo, départe, Oamenii înving, sau filmele : Bâietii veseli şi Dardée. De fiecare titlu de piesă mă leagă o treaptă urcată spre întelegerea cît mai deplină a artei realismului socialist. Asistent, apoi lector, conferentiar, profesor şi rector al Institutului de teatru „I. L. Caragiale", députât aies de-a lungul a trei legislaturi ca reprezentant al cir- cumscriptiei 317 din cartierul Rahova, membru în Comitetul de luptă pentru pace, preşedinte al decadelor dramaturgiei originale şi al concursurilor bienalo de artişti amatori, m-am străduit să-mi îndeplinesc îndaioririle sociale de artist-cetătean. — Acum cîteva zile v-am ascultat intr-o premieră radioîonică, in rolul lui Zavrodnîi din Bulevardul. Leningradului... — Cu teatrul radiofonic am legături vechi, pentru că am considérât vocea ca principala „unealtă" actoricească. E o moştenire de la marii noştri înaintaşi, mai ales de la profesorul Mihai Codreanu... Am întîlnit apoi aceeaşi grijă la regizorul V. I. Popa, cu care am colaborat la mulle emisiuni radiofonice. Mă întristează aşadar cind văd cum unii regizori sau actori tree cu prea mare uşurintă peste această problemă şi uite cum, în decoruri moderne, cu lumini expresive, răsună voci răguşite, inexpresive, voci care nu ştiu să măsoare cadenta cuvnt- telor. Vai, nu mai vorbesc de versuri... Personal, mi-am propus ca totdeauna vocea să fie prima arma a actorului. Ca buzduganul zmeului, vocea este aceea care pă- trunde mai întîi spre sală. Cu această mică paranteză, să încep...... Să încep cu Acolo, départe şi cu balrînul Iancu, în care am vrut să sinte- tizez coordonatele mişcărilor sufleteşti ale personajului, un întreg univers provin cial ros de inertie şi de lipsă de întelegere. Am dont să ocolesc sentimentalismul, să aduc luciditatea în melodrama înrudirea lui Iancu — unchi mai bătrîn sau poate chiar tată — cu Andronic poate fi consemnată. Profesorul din Ultima orà trebuia să păstreze cite ceva dir» aerul provincial de unde plecase, o anume candoare care apare din detaşarea sa de lumea rapace a capitalismului, .pe care o pricepe cu greu şi din care se elibereazâ visînd la campaniile lui Alexandru Macedon. Poezia lui Andronic e poezia unui oro înnobilat de ştiintă, accentele comice au o undă tragică, chapliniană. Eroul e pîndii de mari primejdii, pe care le respinge, paradoxal, printr-o candoare uluitoare, de- mascînd astfel fără crutare lumea murdară a afaceriştilor, căreia îi contrapune îma- ginea unui om cinstit, dar, clin păcate, dezarmat. Din aceeaşi familie de eroi face parte şi profesorul de muzică Udrea, prietenul lui Miroiu, din Steaua lâră nume. Aici, aparitiile mêle episodice, discrete, trebuiau să sugereze mereu faplul că Miroiu nu este singur ; personajul nu se definea cari catural, prin excesiva grijă de a obtine un „corn englez", ci semnifica, în primul rind, in mediul în care trăieşte eroul, un prieten bun şi cald. Am avut o mare afinitate cu eroii cehovieni din Unchiul Vania şi Trei surori (Prozorov). Ar trebui să mă opresc putin mai mult asupra lui Caragiale, ai cărui eroi i-am interprétât prin excelantă (în epoci diferite), de la „cetătean" la „catindat". Realis- mul adîne cu care am vrut să-i caracterizez, moştenit de la marii mei înaintaşi, exprimarea unor sensuri spécifiée pi in gest, mimică şi chiar vestimentatie au stat la baza muncii mêle... Desigur, favoritul meu a fost „cetateanul". In tinerete jucasem alâturi de Vernescu-Vîlcea (apreciat chiar de Caragiale ca cel mai bun interpret al pieseloi sale), şi apoi, de-a lungul anilor, alături de marii interpreti caragialeni. Pe scena

www.cimec.ro72 Teatrului National, aveam de „luptat" şi eu marea amintire a interpretării lui I. Bre- zeanu... Şi iată, azi sînt aproape patruzeci de ani de cind joe acest persona). Am pornit în roi de la gîndul că trebuie să refuz cabotinajul, trucul ieftin şi spectaculos, in compunerea acestui produs tipic al politicianismului burghez, să încerc să realizez o caricatura umană, care să sugereze datele initiale de „identi- tate" a personajului, in lumina unui Daumier al timpului. „Cetăteanul turmentat" nu e un simplu erou comic, ci mesagerul unei lumi décrépite. Pentru acest rol mi-am schimbat complet fizlonomia : o privire rătăcită de alcool, în care se ghiceşte totuşi viclenia, ameteala betivului care se sprijină şi in „bastonul" pe care i-1 con féra siguranta situatiei sale de „apropitar". El va avea impresia că vine de undeva de départe... Primele sale replici par urmarea firească

CO 3 ._ J, O te

- < ^ D < "S 9) r— A

Aurélia Sorescu (Ileana) si Septimiu Sevei (Anton) De la stînga la dreapta : Adrian Georgescu (Mihai), Gina Petrini (Fata de stradă), Septimiu Sever (Anton) si Petre Ghcorghiu (Dan)

www.cimec.ro SPECTACOLUL ŞI CREATOBII SĂl

n concluziile discutiei în jurul spectaoolului Umbra, publicată în KZSfl H „Teatrul" nr. 9, se insista pe ideea „noii teatralităti". Eliberată de continutul ambiguu pe care îl deţinea altădată sau, mai bine zis, pe care îl suscita termenul „teatralitate" în alte vechi discutii, şi, dimpotrivă, adînc ancorată în Tealităţile teatrului pe care îl construim azi, „teatralitatea" e înţeleasă oa rezultat al unor permanente şi asidue căutări de noi mijloace cît mai expresive şi eontemporane în teatru. Cred că „noua teatralitate" nu este altceva decît o noua haină a bătrînei Thalia, care, cuprinsă din ce în ce mai mult de vîrtejul actuali- tăţii în dezvoltare imipetuoa«ă, pretinde să-i găsim noi exprimări, sinorone eu uriaşele transformări din jurul mostru, de care nu trebuie să ne lăsăm depăşiti. După o perioadă mai îndelungată, în care tot ceea ce era exeatie într-un spectaool apartinea regizorului, în care se vorbea, şi poate pe drept cuvînt, despre spectacole „regizorale" interesante sau „scenografice" îndrăzneţe, acum (mă refer din non la discuţia în jurul spectacolului Umbra) se discuta şi despre aportul actOTului, fie el realizat din proprie initiative, fie la sugestia regizorului, dar, în sfîrşit, despre aportul care concretizează căutările respective ale actorului pentru a se intégra în ideea générale a spectacolului. In fiecare actor trăieşte dorinta vie de a săvîrşi ceva nou, de a progresa pe calea măiestriei şi a deveni un actor complet, în această îndelungată căutare care aparţlne exclusiv actorului, pe drumul investi- gării noilor mijloace de exprimare în teatrul contemporan, ne apar uneori nenumă- rate solutii — foarte multe false — care trebuie, rînd pe rînd, analizate, triate, eventual eliminate, pentru ca pînă la urmă să ne rămînă un mic mănunchi da solutii.

75 www.cimec.ro In prima şi in ultima înstanţa, concepţia noastră despre rol trebuie să corespundă conceptiei regizcrale. Colaborarea regizor-actor trebuie să se arate desăvîrşită în spectacol. într-o atmosferă de „pură" teorie de teatru, în care avocatii de culise emit superbe teorii despre mişcarea scenică şi trăire, dar fără solutii practice ; eu repetitii conduse de xegizori timizi, ale căror indicatii date eu multiple menajamente sînt retrase la cea mai mică disputa eu actorul, ou actori recalcitranţi care nu accepta nimic, considerîndu-se atoateştiutori, sau care ascultă în aparenţă şi fac tot după cum ştiu ei — în atare conditii, spectacolele devin un amalgam hibrid de stiluri şi idei. Mai exista şi o catégorie de regizori care considéra actorii cobai pentru experienţele lor de teatru, experiente uneori de foarte discutabilă calitate. Alteori, dintr-o dorintă fierbinte de reuşită, de a avea succès şi a se reliefa, unii actori se izolează de xestul colectivului, prezentîndu-se ca solişti mai întotdeauna slabi. Conditia unui spectacol de bună calitate, a unei bune realizări în cadrul unui colectiv, şi printr-un colectiv, este o atmosferă creatoare, animatoare, un climat marcat de o perfectă conhicrare a actorilor ou regizorii, a vîrstnicilor eu tinerii, într-o ambianţâ de într-ajutorare concretă. Asemenea atmosferă este prielnică muncii asupra rolului, căutărilor, lasă loc bucuriei (dar şi dezamăgirilor în faţa soluţiilor false), noptilor fără somn, dar şi unei continue sperante ce nu te lasă să demobilizezi. Tot ceea ce gîndim şi facem în elaborarea unui roi, de la conceptia generală la micile detalii, trebuie să fie propriu personajului, să-1 întregească (dar nu să-1 încarce), să-1 contureze, să-i dea pondère şi să-1 exprime complet, multilateral. Mijloacele artistice pe care le folosim trebuie să fie bazate pe un eontinut anume, să nu aibă nimic artificial sau fais. Şi de cîte tentaţii mu sîntem ispitiţi ! Dorind să facem eu tot dinadinsul ceva viu, de cîte ori nu ajungem la aşa-zisele „teribi- lisme". Sau, pentru a nu ne répéta, pentru a fi „noi", cautăm solutii alambicate, impresionante, dar goale. „Noul" însă din exprimarea noastră trebuie să fie acce- sibil oricui, să ne punem întotdeauna întrebarea : vreau să fac astfel, dar oare publicul va întelege ? Trebuie să găsim întotdeauna mijloacele expresive potrivite 6tilului spectacolului, dar în acelaşi timp fireşti. Firescul ! De cîte ori, de dragul firescului, nu ajungeam la „simplism", la relatare cotidiană, transformînd personajele în oameni şterşi, palizi, din cauza unui debit monoton, asemănător unui zumzet de albină ce are un dar narcotic, dar nu convingător. Simplitatea în vorbire trebuie să fie organica, nu ostentativă, firescul riu trebuie căutat, asta ne-ar duce, oum spuneam mai sus, la simplism. „Vreau să vorbesc cît mai simplu, mai firesc, şi ca atare mă feresc de «banala logică»". Nu, logica frazei rămîne, colorarea se face la fel ca întotdeauna, numai că tonul este filiera pnn oare cuvintele nu sînt învătate mecanic, ci conduse de idee. La îe& de supărătoare este şi apăsarea pe cuvinte, pe vocale, ca sa se „audă". Fais. Firescul trebuie să fie emoţionant toemai prin simplitatea lui, dar numai dăruirea totală, întelegerea profundă a ideii détermina oaracterul emotionant al firescului. Unii actori, bazindu-se pe aşa-zisul stil modern de joc, adică fals-laconic, fals-cotidian, ajung la maniera, se intitulează „actori moderni", nedîndu-şi de fapt seama că ei joacă astfel pentru că nu pot juca altfel. Şi pentru că s-au mărginit să ia drept valabilă o forma proprie cîndva şi ouiva — pe alte date însă — totul apare la ei fais, artificial, lipit. Noul nu se ia eu împrumut, îl avem în noi, în simtirea şi în gîndirea noastră. Şi e firesc să fie aşa ! După mine, noul în teatru înseamnă a fi modern în concoptie, simplu în mijloacele de expresie, firesc în ţinută, în gest, în mişcare, în atitudini. Desigur, firescul din teatru nu se poate confunda eu firescul din viată. Anumite momente care, luate ca atare din spectacol şi transpuse în viată, ar părea poato deplasate, artificiale, în teatru — fiind proprii stilului personajului, epocii — se arată foarte fireşti. Un actor poate urla firesc, se poate tăvăli firesc sau chiar poate tăcea firesc, eu conditia ca toate manifestările lui să fie proprii personajului, organic integrate spectacolului, stilului reprezentatiei şi să convingă spectatorii. Este impresionant să vezi un actor de vîrstă ca Ovidiu Rocoş, care — în Hagi Tcdose,

www.cimec.ro76 de exemplu — printr-o dăruire totală te face să uiti că eşti spectator, iar mijloacele ce le utilizează îti apar fireşti, proprii trăsăturilor avarului Hagi Tudose. Actorul trebuie in permanentă să gîndească şi, pe scenă, mintea lui nu are voie să aibă goluri. Fiecare reacţie, fiecare cuvînt trebuie gîndit şi nu répétât mecanic, şi asta în fiecare spectacol, la fiecare roi. Aşa se poate ajunge la ceea ce numim strălucire, şi actorul, în orice roi, trebuie să strălucească. Fiecare roi trebuie să aibă un crescendo, iar dacă textul nu ni-1 indiea, trebuie să-1 găsim, să-1 inventăm noi. Şi asta contribuie la strălucire. Cel mai mare duşman al actorului este lenea, o boală ce loveşte fără deosebire de vîrstă. Lenea paralizează gîndirea, căutarea, ducînd în ultimă instanţă la manierism şi la o îmbătrînire în meserie înainte de vreme. Multi suferim de manierism. Numai că, dacă ai norocul să fii puţin mai vîrstnic cînd te-atinge această boală, şi ai în urmă un palmarès de creaţii reale, te poti ascunde liniştit în dosul „personalităţii". Personalitatea sigur că trebuie să existe, fără ea nu se poate vorbi de creaţie, ci numai de împrumut. Personalitatea trebuie să se întrevadă, .nu trebuie să se etaleze. De exemplu, recunosc in Lucia din Portretul personalitatea Ilenei Predescu după adînea putere de pătrundere, după ponderea caracteristică a personajului, după vibratia profundă ce se retransmite în sală. Manierismul la tineri intervine sau din — cum spuneam mai sus — neputinta de a face altceva, sau din comoditate. Sigur că este mult mai simplu să-ti con- struieşti în pripă un roi nou, mai mie, din elemente adunate sau rămase din vechi roluri de mult realizate, lăsînd fantezia să se odihnească, să se „întremeze" pentru viitorul roi..., pentru „lovitură". Dar fiecare cedare de acest fel duce la o îmbolnă- vire fără leac. Un actor tînăr în interpretare, nou, modem şi fără „maniera", pe oare 1-am revăzut de curînd şi care m-a impresionat prin jocul său, este Florin Scărlătescu. El nu s-a molipsit de lenea actoricească şi nici nu s-a lăsat copleşit de aparente inovatii. Şi mai sînt multi actori proaspeti în fiecare interpretare în teatrele din regiuni. Actori ca : A. Adamovici, V. Dain, N. Albanezu, Gilda Marinescu pot sta foarte bine în banca intîi, alături de Silvia Popovici, O. Cotescu, V. Rebengiuc... la fel de preocupati de a găsi o expresie contemporană şi de a o reda prin mijloace simple şi concise. La sfîrşitul muncii asupra rolului, privirea xetrospectivă pe unii îi dezamă- geşte, pe altii îi stimulează. Exigenta în realizări trebuie să fie maxima faţă de noi înşine, mai scăzută faţă de altii. Nu avem voie să ne multumim eu ceea ce am făcut, întotdeauna trebuie să avem sentimentul că putem face mai mult, şi gîndirea, munca asupra rolului să nu ne părăsească pînă la sfîrşitul seriei de spectacole. Aici se poate vorbi despre paiul din ochiul vecinului — zicală atît de potrivită la meseria noastră Poate că şi eu în ceea ce spun acum văd mai mult paiul doeît bîrna. Si acest lucru mi-1 confirma faptul că spectacolele proaste pe care le văd, din cînd în cînd, nu ma nemultumesc întru totul. Dar şi din ele ar trebui să învăt. Să învăt cum nu trebuie să se facă teatru. După cum, dintr-o indicatie regizorala ce nu mi se pare potrivită, şi xăsturnînd-o, găsesc cheia unei scene. Dar tot ce spun despre mine trădează un dram de subiectivitate. în acest domeniu, aştept după fiecare roi cuvîntul altora, competenti, dar de multe ori aştept în zadai. Noi, actorii de la teatrele din regiuni, sîntem mai feriti de aspra săpuneală a criticilor. dar în acelaşi timp sîntem lipsiti şi de ochiul proaspăt care să ne ajute să depăşim un stadiu în care ne complacem poate de prea multă vreme. Bucurîndu-ne să constatăm pasul înainte făcut de tinerii noştri colegi eu spectacolul Umbra. regretăm în acelaşi timp că nu am fost noi aceia care să fi prilejuit o asemenea discutie despre „noua teatralitate". , Ion Pavlescu actor la Teatrul National dlu Craiova www.cimec.ro sa

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj

„OROLOGIUL KREMLINULUI" de N. Pogodin Regia : Harag Gyorgy

PRÇMIERÇ Teatrul de Stat din Timişoara (secţia germanâ)

„INSPECTORUI. DE POLIŢIE" de John P.iestley Regia : Dan Radu Jonescu

De la stînga la drenpta : Hans Baumert (Inspectorui Goole), Karl Hoffmann (Eric Biriing), Hadamut Becker (Sheila), l.Jr'ula Armburster (doamna Biriing), Rudolf Schati (domnul Biriing)

www.cimec.ro to

EH oitr. ABB I Z AIÎ Î: A ST II Nil PICA A CKKATIEI

astfel de problemă este mult mai complicate şi mai dificilă decît ar părea la simpla ei enuntare. Fiecare teatru îşi are istoria şi viaţa sa proprie, eu sarcini adaptate profilului său, deşi, în esentă, uti- hzînd aceleaşi mijloace, toate teatrele urmăresc aceleaşi ţeluri. în acest articol, care nu are pretenţia să rezolve toate aspectele acestei pro blème, vom dezbate doar laturile ei principale, alît comune tuturor teatrelor, cît şi legate de viala concrete a Teatrului National din Iaşi.

Repertoriul rămîne problema principală in activitatea unui teatru, iar directorul este răspunzător de felul cum ştie să satisfacă exigentele tot mai înalte ale publicului, ţinînd seama de posibilitătile optime de acoperire a rolurilor de către membrii colectivului din teatru şi de necesitatea echilibrării genurilorde spectacole aflate pe afiş. Neîndoielnic, o conditie sine qua non este înscrierea în repertoriu a unor piese contemporane romîneşti, eu o înaltă valoare artistică. Repertoriul este imaginea fidelă a stilului şi profilului, définit sau în dezvoltare, al teatrului respectiv. El reprezintă nivelul de viată spirituală a teatrului, precum şi ambianta spirituala a soectatorilor. Iaşul are un public extrem de exigent. El s-a format datorită activitătii Tea trului National ieşean — eu îndelungata şi rodnica sa existentă —, datorită calităti» spectacolelor prezentate pe scena acestui teatru. Teatrul National „Vasile Alecsandri" din Iaşi, ca teatrul col mai vechi din tara noastră, are, in chip hotărît, obligatia de a se încadra într-o activitate ascen- dentă. De aceea, şi repertoriul său trebuie să cuprindă, in fiecare stagiune, tot ce este mai bun în dramaturgia natională şi mondială. In stagiunea trecută, un spectacol deosebit poato fi considérât cel eu draina lui Shakespeare, Richard al lll-lea. într-adevăr, pentru realizatea ei optima pe scenă, lucrarea pretinde un efort accentuât, eu atîî mai mult eu cît cinematogratia engleză

www.cimec.ro79 a realizat eu această piesă o creatie excepţională, iar spectatorul este dispus să judece montările din teatru prin comparatie cu cele din filme. Prin rezolvarea ju- dicioasă a dificultătilor pe care le ridică drama shakespeareană, prin valoarea inter- preţilor din cadrul colectivului actoricesc al Teatrului National din Iaşi, acest spectacol a căpătat cea mai mare pondère în repertoriul stagiunii trecute. Un roi de prim ordin a izbutit tînărul actor Constantin Dinulescu, interpretindu-1 pe Richard al Ill-lea. Spectacolul se înscrie în mod firesc în repertoriul permanent al teatrului. Tot în această catégorie de spectacole considerăm Febre de Horia Lovinescu, Furtuna de Ostrovski şi, în chip deosebit, Bulevardul Leningradului de I. Stock. Sustinem afirmaţiile noastre prin aceea că fiecare piesă reprezintă o valoroasă creaţie literară, că fiecare spectacol în parte a fost bine realizat — interprétante actoriceşti ridicîndu-se la un nivel înalt şi bucurîndu-se, deci, de multă popularitate în rîndul spectatorilor. Sperăm ca spectacolele acestei stagiuni să obtină şi ele aprecierea spectatorilor. Răzvan şi Vidra de B. P. Haşdeu şi Steaua polară de Sergiu Fărcăşan, a căror .pre- mieră a avut loc, au fost lucrate sub semnul acestui deziderat. Notăm printre pro- iecte A 12-a noapte de Shakespeare şi Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller. Prin tematica distincte, prin stilul specific şi problemele interesante şi variate, fiecare din aceste piese oferă largi posibilităţi de afirmare actorilor. Şi, ca o initiative aparté — la a cărei realizare lucrăm intens — un festival de tragédie antică, care va cuprinde : Prometeu înlânţuit de Eschil, Antigona şi Troienele de Euripide, Oedip Rcge de Sofocle. Desigur, dezideratele artistice aie Teatrului National din Iaşi trebuie realizate de un bun colectiv, existent în acest teatru, sub îndrumarea unui bun colectiv de regizori. Piesa eu problematica cea mai actuală — aceea a luptei împotriva influente- lor ideologiei burgheze contemporane —, şi anume Steaua polară de Sergiu Fărcăşan, a fost prezentată în premieră la 19 octombrie 1963. Ea exprima cu multă veridicitate lupta dintre conceptia perimată despre lume şi viata şi conceptia noua, înain- tată — în rîndul unor lucrători ştiintifici din socielatea noastră în drum spre socialism. Au început şi repetitiile cu piesa A 12-a noapte de Shakespeare. Cu acest spectacol şi cu drama Richard al III-lea, precum şi cu o eventuală reluare a comediei Visul unei nopţi de vară, Teatrul National din Iaşi va sărbători aniversarea a 400 ani de la naşterea titanului Renaşterii, William Shakespeare. Acestea sînt sarcinile mai importante care stau în fata colectivului actoricesc iesean. Pentru viitorii cinci ani, dorim să acordăm locul cuvenit în repertoriu pieselor din dramaturgia clasică romînească. Vom avea în vedere opera lui Vasile Alecsandri, pe care teatrul nostru este obligat, prin traditie, să o valorifice, întrucît „bardul de la Mirceşti" a fost unul dintre primii conducători ai scenei ieşene şi unul dintre initiatorii teatrului xomînesc. Dintre creatiile dramatice aie lui Cara- giale vor trebui reluate spectacolele care s-au bucurat de succès pe scena Naţio- nalului ieşcan : O scrisoare pierdutà, O noapte furtunoasă. De asemenea, ne prcocupă includerea în repertoriu — în următorii cinci ani— a unor lucrări din antichitatea greacă : Sofocle, Euripide ; a unor opère valoroase din clasicii universali : Shakespeare, Goethe, Shaw, Ibsen, eventual Goldoni şi Lope de Vega, Tolstoi (piese sau dramatizări), Gorki, Ostrovski. Repertoriul nostru permanent cuprinde următoarele piese : Chiriţa în provincie, O scrisoare picrdută, Căruţa cu paiaţe, Povestea Unirii, Mutter Courage, Richard al III-lea, Peripeţiile bravului soldat Svejk. Aceste spectacole vor fi reprezentate pe scena noastră atîta timp cît rolurile principale vor fi interpretate în mod satis- făcător (de exemplu : Chiriţa, Mutter Courage). Asigurarea unui repertoriu permanent este posibilă numai în functie de această conditie. Dar lista de spectacole poate fi mereu lărgită : de pildă, acum sperăm să-i adăugăm reuşitul spectacol iîdzvan şi Vidra, pentru că socotim că baza repertoriului permanent trebuie să o constituie piesele clasice şi contemporane romîneşti.

SO www.cimec.ro Directorul de teatru este răspunzător şi de colaborarea eu autorii draraatici. Oraştil laşi es>te iinul din pulernicele centre culturale aie târii noastre. Exista la Iaşi o traditie scriitoricească bine constituită (mai putin în domeniul dramaturgiei), care trebuie fructificată. In acest sens, scriitorii din Iaşi au lost invitati la consfă- tuiri eu conducerea Teatrului National. Pînă în prezent, ca rod al acestei colabo- rări, am prezentat — eu mult succès —, în stagiunea trecută, piesa Grădina eu trandaliri a lui Andi Andries. Cu acelaşi autor lucrăm la o noua comédie, intitulată Atenţle, sens unie !, pe care sperăm să o putem prezenta încă în această stagiune. Intrucît teatrul nostru este profund interesat în achizitionarea unor piese contemporane de reală valoare literară, considerăm că este de datoria scriitorilor ieşeni să ajungă la închegarea unor opère dramatice de genuri variate ; colaborăm în acest sens cu Ion Istrati, Nicolae Ţatomir. Am dori, de asemenea, să valorificăm dramati- zarea lui G. Vasilescu după romanul lui M. Sadoveanu, Neamul Şoimâreştilor. * * *

Ridicarea nivelului artistic al colectivului, creşterea măiestriei tineretului actoricesc nu sînt numai răspunderi cu caracter general şi de durată, ci sarcini concrete şi imediate. Teatrul National din Iaşi are, în această directie, o boqată traditie progresistă. Astăzi încă, celé mai bune teatre din tara noastră au în colectivele lor actori talentati şi bine pregătiti care şi-au făcut ucenicia şi s-au ridicat pe înalte culmi de creatie tocmai la Teatrul National din Iaşi. Este necesar să se continue aceste bune tradilii progresiste şi să lie dezvoltată arta aetorului pe linia principiilor realismului socialist şi mai départe în cadrul coleclivului nostru. Succesele obtinute chiar în stagiunea treculă vădesc preocupareà pentru cres- terea neîncetată a nivelului de pregătire profesională şi culturală al actorilor. Noi manifestăm o atentie deosebită fată de tineri, fată de generatia de mîine, care va prelua şi va continua măiestria artistică a înaintaşilor. Mentionarea unor rezultate pozilive, consemnate în cronicile dramatice, certifică tocmai această afirmatie. Ea confirma şi perfecta colaborare între generatiile de actori, care face ca spectacolele teatrului nostru să aibă un interesant aspect de veridicitate şi omoge- nitate. Astfel, in spectacolul Fehre s-au evidentiat tinerii : Margareta Pogonat, Boris Olinescu, Cornelia Gheorghiu şi Virgiliu Costin. In Bulevurdul Leningradului de I. Stock, alături de actori vîrstnici ca George Popovici, Anny Braeski, artişti emeriti, Nirolae Veniaş, s-au evidentiat în mod deosebit Cornelia Gheorghiu, Valentin Io- nescu, Marcel Finchelescu. In Richard al III-lea, protagonistul, Constantin Dinulescu, a dovedit calităti artistice deosebite. Dintre tineri s-au remarcat şi Adina Popa, Dorin Varga, dupa cum dintre vîrstnici s-au distins în mod deosebit Margareta Baciu, Anny Braeski, Valeriu Burlacu, Aurel Vizitiu. în Grâdina cu trandaiui de Andi Andrieş s-au evidentiat tinerii : Cristina Deleanu, Valentin Ionescu, Cornelia Gheorghiu, Nicolae Modval, iar dintre vîrstnici Relia Ghitescu şi 1. Schimbischi. în Furtuna de A. N. Ostrovski, rolurile principale au fost interpretate de tinerii: Cornelia Gheorghiu (Caterina), Boris Olinescu (Boris), Cristina Deleanu (Varvara), Sergiu Tudose (Cudriaş), Teofil Vîlcu (Kulîghin), alături de acton ca : Elena Foca, Relia Ghitescu şi alţii. In Adam şi Eva de A. Baranga o interpretare foarte bună au dat Virgil Raiciu {Adam) şi Margareta Pogonat (Eva), alături de excelenta interpretare a lui Stefan Dăncinescu (Manolache). Interpretări valoroase au putut fi întîlnite în spectacolul Capu/ altora de Marcel Aymé : tinerii Dorin Varga (Valorin), Adrian Tuca (Dujardin), precum şi Carmen Barbu, Valea Marinescu, Mihai Grosariu, M. Finchelescu. O interesantă compozitie a fost aceea a lui Traian Ghitescu (Fripon). In toate spectacolele Teatrului National din Iaşi, tineretul s-a afirmat cu multă vigoare în roluri importante. El este ajutat cu toată seiiozitatea de intreaga pleiadă a actorilor vîrstnici. Acest lucru vădeşte că în Teatrul National din Iaşi s-a créât un climat adeevat unei activităti de rodnică colaborare între generatii.

81 www.cimec.ro Dezvoltarea profesională este stimulate şi de variatele roluri pe care urmează să le interpreteze actorii de la teatrul nostru, în cadiul Studio-ului ; eu prilejul unui ciclu de 15 conferinte expérimentale despre istoria teatrului universal, care vor cuprinde fragmente de piese de la teatrul antic pînă la teatrul contemporan, tinerii actori vor putea să exerseze pe clapele unui amplu registru artistic. Concomitent eu învăţămîntul ideologic, aceste experienţe vor contribui la ridicarea nivelului profesional, cultural şi ideologic al colectivului de actori. Antrenarea celor mai bune cadre actoriceşti în munca de asistenţă regizorală sau chiar în aceea de regie artis- tică este de asemenea un mijloc bun şi pretios în ridicarea nivelului lor profesional. Faptul că majoritatea actorilor au înţeles just linia spectacolelor şi au realizat interpretări foarte bune şi bune, că unii dintre ei ţin conferinte, referale sau interesante analize asupra unor lucrări sau roluri demonstrează că nivelul actorilor ieşeni este în creştere

Autorul a crescut odată eu noi, şi dacă in calendar e inscris eu bilanţul a 50 de ani, ca dramaturg nu are declt 16... Aurel Baranga s-a afirmat in anul 1947 eu Bal in Făgădău. Mascarada électo rale, farsa electorilor burghezi, corupţia şi venalitatea erau surprinse, In această piesă, de un condei incisiv, ca şi mai tîrziu in Bulevardul împăcării. Piese ocazionale ? Erau scrise eu ocazia alegerilor. Dar, prin capacitatea artis- tică a scriitorului, prin observaţia tipurilor, prin caracterele dramatice, depăşeau cadrul evenimentelor. Piese agitatoriee, comedii de bună tradiţie earagialească in acelasi timp, ele răspundeau chemării partidului către scriitori şi artişti, de a demasca fără cruţare vechiul din societate. Aurel Baranga a ţinut să fie in ritm eu timpul : piesele sale au urmat, una după alta, ancorate in realitate, răspunzînd problematicii celei mai arzătoare. Am fost bucuros de a fi pe scenă unul din statornicii săi interpreţi. La aniversarea de 30 de ani de luptă a partidului, in colaborare eu N. Moraru, a sens Anii negri, frescă puternică, evocare dramatică a unor vremi de lupte aprige şi eroice, închinată zorilor de azi... Am jucat pe redactorul-şef Coman. L-am reîn- tîlnit pe Baranga in creaţia majora a activităţii sale : Mielul turbat, piesă în care adîncul continut de idei e îmbrăcat în savuroasa haină a umorului nostru national L-am jucat eu mare plăcere la premieră pe veşnic agitatul, ridicolul Tache Imireanu. Mielul turbat a dat aripi noi comediei, deschizînd capitolul satirei realist-socialiste în dramaturgia noastră. Eroul pozitiv al comediei şi-a aflat întruchiparea : Spiridon Biserică. Piesa lui Baranga a răspuns practic discuţiilor teoretice eu privire la rolul ofensiv al satirei, eu privire la poziţia purtătorului mesajului înaintat în comédie. Piesă puternic educativă, avînd largi ecouri în opinia publică, Mielul turbat a repurtat în laţa spectatorilor un succès neegalat pînă atunci de vreo altă comédie originale. L-am aplaudat pentru Reţeta ieiicuii, Siciliana, Aïeul de triumi sau Récolta de aur, cîte titluri, tot atîtea sectoare aie vieţii cotidiene abordate eu mijloacele come diei, dar adesea şi eu celé aie dramei puterniee, răscolitoare. Acum îl joe pe Manolache, unul din principalii locuitori ai „iparadisului" lui Adam şi Eva ; e ceea ce numim noi, actorii, un „roi bun", care oferă numeroase posibilităţi scenice, care scoate interpretul în lumină, îl valorifică. Pentru că Baranga nu uită actorii cînd scrie teatru. Această afirmatie nu con- tine nici un paradox... E un scriitor strîns légat de teatru, cunoaşte actorii, îi „vede* în roi, scrie pentru ei... La vîrsta adolescenţei dramaturgului şi cea a jumătăţii de secol pe care o îm- plineste omul, sîntem încredinţati noi, vechii săi prieteni, interpretii, că Aurel Ba ranga va scrie tot mai mult şi tot mai bine, spre desăvîrşirea sa artistică. Nu-i putem face altă urare decît aceea de a păstra tinereţea operei sale, care să-i facă pe oameni „sa se despartă de trecutul lor rîzînd". Niki Atanasiu artist emerit lauréat al Premlului de Stat

So www.cimec.ro tea.tpu-1 popiL|nr: a,rtă. noiLâ. IH ţ^ a Călăraşi, la Tulcea, Turnu Severin şi Rîmnicu-Vîlcea au apărut ■^^^^■■^Él primele teatre populare de pe cuprinsul tării. Elo s-au născut pe baza vechilor cercuri artistice de amatori, care au activât ani de zile în cadrul Caselor de cultură din aceste oraşe. Alături de teatrele profesioniste, teatrelc populare — expresia cea mai evoluată a forţelor creatoare inepuizabile aie maselor — vin să aducă, prin spectacole prezentate în stagiuni permanente, una din celé mai pretioase contribuţii la educatia cultural-estetică a milioanelor de spectatori. înfiintarea lor nu reprezintă o simplă schimbare de denumire, ci o etapă nouă în activitatea colectivelor de artişti amatori. Spectacolul inaugural al Teatrului popular din Tulcea, eu piesa lui Horia Lo vinescu — Febre, a căpătat aci o semnilicatie deosebită, ea zugrăvind, pe fundalul vietii unui sat de pescari din Delta, procesul de transformare a conştiinţei oamenilor, trecerea lor la un mod înaintat de a privi şi întelege viaţa. Ţinînd seama de complex'tatea piesei, de multiplicitatea planurilor pe care e proie:tală actiunea, de diversitatea tipologică, echipa de actori amatori avea de trecut o probă dificilă. Din desfăşurarea spectacolului, ne-am dat seama că în rîndul color 50 de membri ai acestui colectiv de artişti amatori exista mulţi interpreti care posedă bogate resurse creatoare, în stare să facă fată unor complicate sarcini interpretative. îndrumati de regizorul Constantin Dinischiotu, de la Teatiul de Slat din Constanta, interpretii tulceni au descifrat piesa cu atentie şi dragoste, i-au pus în lumină ideile. Cu multă autenticitate au lost înfătişate mediul şi atmosfera lucrării. Scenele de masă, în care s-au distins tipuri pitoreşti, pregnant individua- lizate, cum ar fi : Iani (Paul Romano-telegrafist), Filip (Ion Coca-muncitor), Parasca (Canela Hagiopol-functionară), Danilov (Nicu Niculescu-telegrafist), Axinia (Jana Marcu-munritoare) şi altii constituie cea mai reuşită parte a spectacolului. Montarea, în ansamblul ei, se caracterizează printr-o exprimare limpede şi expresivă. Personajul principal, doctorul Toma, e interprétât cu precizie, cu o simplitate plină de nobleţe şi cu un dramatism retinut, de către ing. Constantin Crişan. Dovedind un bogat bagaj de oxperientă interpretative, Constantin Crişan (lauréat al celui de-al Ill-lea Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale", pentru rolul Hijneôkov din Zari necuprinse) s-a preocupat şi de data aceasta — şi a reuşit — să redea impasul încercat de personajul lui Horia Lovinescu, să sublinieze acea întelegere profundă pe care o dobîndeşte eroul, cu pretul a nenumărate şi grêle încercări prin care trece de-a lungul actiunii. Conducindu-şi conseevent personajul pe o Unie de mare sinceritate, funetfo- narul Vasile Coatu ne-a oferit portretul lui Frîncu într-o lumină de caldă şi con- vingătoare umanitate, impunîndu-1 la valoarea semnificatiei pe care o are acest personaj — om de partid — in conflictul piesei. Ara văzut în spectacolul tulcean o Ancă vie şi interesantă, interpretată de muncitoarea Nina Gurei, radiind căldură şi inţelegere, cu capacitatea de a rezolva, printr-un emotionant firesc, trăsăturile personajului : modestia, feminitatea, blindetea. Am remarcat şi pe tehnicianul Eugen Ştefănescu, pentru discretia cu care a prezentat 84 www.cimec.ro drama lui Mereş şi pentru forţa morală pe care o dezvăluie dincolo de suferintă, de accentele bolii ; pe profesorul Ştefan Radu, pentru întruchinarea dată rolului Pan- tazi. Spectacolul se cerea împlinit pe linia dezbaterii de idei pe care şi-o propusese piesa, prin reliefarea mai puternică şi mai convingătoare a eroinei principale, Neli, precum şi a Profesorului. Interpréta înzestrată, dar lipsilă deocamcb.tă de tehmca actoricească, tehniciana Nina Ştefănescu nu a izbutit să redea variatiile pdholo- gice ale eroinei, zbuciumul ei sufletesc, să marcheze pregnant evolutia personajului. în spectacol, s-au realizat astfel mai puţin nuanţele celui de-al doilea plan al piesei, subtextele relaţiei sentimentale dintre Toma şi Neli. Dincolo de aceste insuficienţe, trebuie să menţionăm, in general, ca o reuşită omogenitatea acestui colectiv, tendinţa spre un joc sobru, sincer, spre evitarea facilităţilor şi aproxima- ţiilor în interpretare. Acestea sînt de fapt calităti de bază ale colectivului, cucerite de-a lungul celor zece ani de existenţă. Evidenţiată şi cu prilejul montării piesei lui N. Virta Zări necuprinse {spectacol distins cu premiul I la cea de-a treivi ediţie a Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale"), calitatea artistică a ansam- blului rămîne, fireşte, principalul criteriu pentru care i s-a acordat acestei echipe titlul de teatru popular. în istoria teatrului popular tulcean e bine însă să fie mentionate şi celelalte abiective din programul artistico-social pe care le-a realizat echipa, sub îndrumarea însufleţită şi cntuziastă a directorului Casei de cultură din Tulcea, Grigore Cuculis, de la începuturi şi pînă la stadiul actual. Colectivul de teatru al artiştilor amatori din Tulcea — înfiinfat în 1954, pe lîngă Casa de cultură — reprezenta prima manifestare organizată de teatru în această aşezare de la portile Deltei, veche de peste 2000 de ani, în care pînă la Eliberare n-a existât decît o singură instituţie culturală : un cinematograf zis „regal", pe care patronul 1-a transformat mai tîrziu într-o hală de peste. Era timpul în care Mihail Sadoveanu putea afirma, nu fără îndreptătire, că la Tulcea se găseşte mai multă culture In pămînt decît la suprafaţă. Alături de celelalte instituţii culturale : trei cinematografe, biblioteca raională, muzeu etc., înfiinţate aici în anii noştri, Casa de culture, prin toate sectiile sale, dar mai aies prin secţia de teatru, a început o interesantă şi pasionantă muncă de reînviere a culturii, de dezvoltare a ei la „suprafaţa" oraşului. Cu un repertoriu alcătuit din piese reprezentative, într-un act sau mai multe, din literatura dramatică, autohtonă şi străină, ca : Iarbă rea de Aurel Baranga, Anii negri de Aurel Baranga şi Nicolae Moraru, Omul care a vâzut moarlea de Victor Eftimiu, Oameni care tac de Al. Voitin, Fiul meu de Gergely Sandor, Alarma de O. Vasiliev, Zări necuprinse de N. Virta etc., echipa de teatru a prezentat sute de spectacole la sediu şi in deplasare, atrăgînd spre scenă. spre cultură şi educaţie, un număr impresionant de spectatori. Cu légitima mîndrie, membrii acestui colectiv de teatru amator afirmă că, numai în anul 1963, au prezentat 50 de spectacole, că în raza lor de activitate nu a rămas gospodărie col*K:tivă nevizitată, că au fost date reprezentaţii în Delta, în aşezări pescăreşti îndepărtate, puţin accesibile. Recrutarea publicului nou s-a desfăşurat deci începînd cu nucleele importante : cherhanale, gospodării colective, întreprinderi, şcoli. cluburi etc. Propagarea culturii socialiste în celé mai îndepărtate centre rămîne unul dintre obiectivele pe care Teatrul popular din Tulcea e dator să le urmărească cu aceeaşi perseverentă şi cu acelaşi elan ca şi pină acuui. * * * Astăzi, cînd prin înfiinţarea teatielor populare creaţia artistică de masă capătă un nou avînt, e necesar să fie luate în discuţie unele problème de interes general, privind căile intensei dezvoltări a mişcării artistice amatoare, îndatoririle ce revin noilor institutii în raport cu educatia estetică a publicului, cu formare^ gustului pentru teatru. Obiectivul nr. 1 pe care etapa actuală a dezvoltării teatrului de amatori în general, a teatrului popular în special, îl impune este repertoriul de calitate. Exigenţa publicului reclama, indiferent dacă e vorba de profesionişti sau de amatori, artă adevăratâ, şi nu surogat. Părerea că arta amatorilor ar fi de nivel inferior nu-şi găseşte temei. O piesă de valoare este pentru artiştii amatori o şcoală, o lectie de viată, de creatie, în timp ce o piesă mediocră constituie o inutilă pierdere de vreme pentru cei ce vin din productie pe scenă nu numei pentru a spune ceva important spectatorilor, ci şi pentru a-şi lărgi orizontul spiritual. E nevoie, fireşte, de o anumită suplcte în aplicarea criteriilor de alegere a repertoriului, de o adîncă analiză a posibilitătilor de interpretare aie unui colectiv

www.cimec.ro86 sau altuia. Alegerea unei piese care depăşeşte posibilităţile interpretilor, după criteriul „merge şi aşa, nu sîntem profesionişti", poate fi profund dăunătoare. Ca unul din mijloacele celé mai largi de educaţie estetică a oamenilor muncii, în repertoriul teatrului de amatori ar trebui să figureze cu prioritate tema contem- porană şi eroul contemporan. Principala preocupare a noilor teatre populare ar trebui să o constituie introducerea în repertoriu a piesei originale, directe şi agita- torice, eu problematica cea mai actuală pe care o furnizează viaţa. In sfera artei noastre realist-socialiste, teatrul de amatori, ca şi cel profesionist de altfel, este chemat să contribuie activ la educarea in spirit comunist a oamenilor muncii, să propage prin argumentele artei concepţia nouă despre societate, despre viaţă, despre omul nou. Caracteristicile publicului din regiune reprezintă o coordonată principală, în rapoit cu care urmează să se orienteze constant teatrul papular, în elortul de pro- movare a unor certe valori ideologice şi estetice. Am găsit, de aceea, interesantă preocuparea Teatrului popular din Tulcea de a introduce în repertoriul primei lui stagiuini permanente ipiesa lui M. Davidoglu Omul din Ceatal (într-o versiune refăcută) şi încă două piese originale de actualitate, alături de Titanic-Vals a lui Tudor Muşatescu, de Valpea şi strugurii a lui Figueiredo, de Accidentul lui Carlos Lara, de Un milion pentru un suris a lui Sofxonov. Un roi hotărîtor în evoluţia teatrului popular îl are, dupa cum se ştie, instructorul echipei. El este cel chemat să asigure continuitatea muncii, să dirijeze, într-un procès bine coordonat, creşterea colectivului spre o activitate artistică égala şi constantă. Calitatea unui spectacoi e determinată, în primul rînd, de efortul instructorului de a organiza munca echipei, de a ajuta pe interpréta să-şi însuşească măiestria interpretative. Instructorului îi revine datoria să imprime muncii elanul necesar, să educe colectivul, pentru ca aceste teatre să nu se transforme în între- prinderi de spectacole, în instituţii administrative, ci în adevărate şcoli care să trezească şi să dezvolte interesul pentru cultură. Instructorul teatrului popular are înaintea sa o muncă vastă şi serioasă, nu atît în ceea ce priveşte rezolvarea compoziţiei spectacolului, a arhitectonicii géné rale a montării, cît în privinţa muncii de pedagog, de familiarizaie a interpretilor cu terminologia de teatru, cu tehnica actoricească. în repetitii care trebuie sa se desfăşoare foarte viu şi să fie interesante, pentru a capta atenţia amatorilor, se cere instaurât un climat favorabil studiului, discuţiilor creatoare, dusă o consec- ventă lupté cu inertia, cu vedetismul, pericol care poate să paralizeze munca unui colectiv. Colectivul de artişti amatori nu trebuie luat drept o trambulină pentru trecerea la scena profesionistă. Pentru toate acestea, soarta colectivelor teatrelor populare trebuie încredintata unor oameni cu un înalt nivel de cultură, temeinic pregătiţi din punct de vedere profesional. Deocamdată, la unele dintre noile teatre populare, îndrumarea colectivului este încredintata unor regizori profesionişti, care asigură pentru moment dezvoltarea activitătii. Ar fi indicat ca aceştia să-şi crească urmaşi din mijlocul fiecărui colectiv, nevoia de instructori calificati simtindu-se foarte mult. Catedra de regie recent reînfiinţată la Institutul de artă teatrală şi cinemato- grafică „I. L. Caragiale" ar putea trimite, pe viitor, studenţi din ultimul &n, să-şi facă stagiul de practică la teatrele populare. Acesta ar fi un lucru extrem de folositor, atît pentru unii cît şi pentru ceilalţi. Şi mai exista o problemă vitală : legătura cu profesioniştii. îmbinarea organică dintre activitatea amatoare şi cea profesionbtă constituie premisa dezvoltării şi îmbogătirii tezaurului artistic al societătii noastre. Se impun multiple şi variate forme de colaborare : întîlniri cu artişti şi regizori de seamă, vizionări reciproce de spectacole, participarea maeştrilor la spectacolele echipelor de amatori şi, invers, discuţii pe marginea spectacolelor etc. Forurile care îndrumă ambele activităti au datoria să sprijine mai sistematic şi mai concret asemenea acţiuni. Realizările şi metodele celor mai bune colective aie teatrelor populare să fie consemnate şi larg ipopularizate. Primele teatre populare din tara îşi încep activitatea sub semnul unei date istorice : cea de-a 20-a aniversare a eliberării patriei noastre. în bilanţul realizărilor celor mai semnificative aie acestor ani, aportul teatrelor populare se va înscrie, desigur, ca o noua cucerire a revoluţiei cultuxale. Valeria Ducea www.cimec.ro MARI FIGURI ALE TEATRVLVI ROMÎNESG DIN TRECVT

ION NICULESCU (1863—1917)

in marea generaţie de actori formaţi în ultimele decenii ale veacului trecut şi ilustrind primele decade ale veacului nostru, eel mai devreme disparut a fost Ion Niculescu. El a murit in Iaşii relu- giului, în iulie 1917, după o viaţă de numai cincizeci şi patru de ani, curmînd o carieră strălucită, de mare comedian. Vreme îndelungă ne depărtează astăzi de epoca de stràlucire a actorului, de care numai cei încărcaţi de ani îşi mai pot aduce aminte eu emotie. Bucureştean neaoş, dintr-o veche familie funcţionărească. Ion Niculescu a avut de luptat şi el, la vremea lui, ca mai toti colegii săi, eu prejudecăţile antiactoriceşti ale unei familii mic-burgheze ; şi, ca la mulţi colegi, chemarea puternică spre teatru a învins şi la el. A fost elevul aceluiaşi Stefan Vellescu, dascàlul atitor actori, om cu statură falnică şi înaltă, eu bogate şi stu- foase mustăţi, eu glas baritonal şi gestul puternic. Blind însă, amical, entuziast pentru arta actoricească, indemnător şi îndrumător al unui întreg tineret spre scenă. După socotelile programelor şi ale urmelor tipărite, debutul lui Ion Niculescu la Teatrul National ar fi avut loc la 29 septembrie 1884, în Zoil clin Fîntîna Blan- duziei. Lucrul este îndoielnic, pentru că, după mai puţin de doua luni, în ziua de 13 noiembrie 1884, Iancu Niculescu creează cel mai de seamă personaj al său, pe Caţavencu din Scrisoarea pierdută, roi pe care 1-a jucat cu multă strălucire pînă la moarte. E puţin probabil — după cum se precizează şi in anumite documente pe care le-am avut la dispozitie — ca mult iscusitul în d-ale teatrului Ion Luca Cara- giale să fi încredintat un roi de importanţa lui Catavencu unui debutant, fără să-1 fi cunoscut dintr-o prealabilă activitate. Şi, într-adevăr, cercetări mai amănun- ţite şi mărturii orale duc debutul lui Ion Niculescu cu trei ani în urmă. Nottara, în discursul funebru îostit la Iaşi, în 1917, îşi aminteşte de Ion Niculescu jucînd, în 1883, în Chouileuri, iar poetul Radu D. Rosetti adaugă, din precise amintiri dintr-un contact efemer al s5u eu scena, că, în 1881, Ion Niculescu a interprétât pe Limbă-Dulce din Despot Vodă al lui Vasile Alecsandri. E aproape cert că acesta este anul debutului său. Foarte devreme însă, Ion Niculescu a fost cu totul stăpîn pe mijloacele sale. L-am văzut jucînd, în plinătatea talentului, înainte de primul război mondial, într-un repertoriu în care reveneau creatiile sale de seamă din Shakespeare, din Molière, din Gogol, din Caragiale, dintr-o literature drama- tică originală ce mergea de la Grigore Ventura la Petre Locusteanu, şi cîteodată şi în roluri din vodeviluri şi piese uşoare, cum se reprezentau în acea vreme. Robust, dînd impresia de om gras, mai aies prin rotundul fetei sale, mobilă totuşi şi expresivă, elastic, sprinten, în ciuda aparentelor, Ion Niculescu era actorul

67 www.cimec.ro Ion Niculescn

tnnăscut pentru marile roluri ale comediei de caracter, lucrînd însă cu acelaşi talent şi pricepere şi aparitiile lui în far^e !?i comedli uşoare. \vaa la indemina posibilitatea de a lucra pe serii de gesturi mărunte, expresive, bine studiate, după cum i se potrivea gestul larg, cu multe sensuri — de la duplicitate plnă la o falsa generozitate, ascunzind socoteli dubioase, ca in Catavencu. Distribuţia de la premiera din '84 a Sciisorii pierdute, in care Ion Niculescu îşi fixa definitivele dimensiuni actoriceşti şi posibilităţi, distributie închegată sub ochii lui Caragiale, era Lmpresionanlă. O transcriem aci, in parte, pentru a aminti încă o data „marea trupă a Nationalului" din vremea aceea : Nottara interpréta pe Tipătescu, lancu Petrescu, pe Trahanache, Stefan Iulian, pe Pristanda, M. Mateescu, pe CetateanuI turmentat, Alex. Catopol, pe Farfuridi, Aristizza Romanesou, pe Zoe. Era o distri butie între egali, pentru Ion Niculescu in Catavencu. A jucat şi pe Iordache din D-ale carnavaluiui, dar mi-1 reamintesc, unie în candoare şi nevinovătie mahala- gească, în 1912, în celebrul său travesti din Coana Efimita —■ in Conu Leonida, prea iubitul consort fată cu reactiunea, fiind însuşi lancu Brezeanu. Avea un glas subti- ratec, tenoral, din care cu un joc de falsete scotea, cu măsură, efecte ilare. în Coana Efimita, mai aies, a folosit calitatea aceasta. Avea o mare ştiintă a dozării precise. Izbutea să asocieze comicul duioşiei, ca în doctorul Jùttner, în Brôse'.ke din Institutorii şi, mai aies — pe o treaptă mai înaltă, de data aceasta a prefăcă- toriei şi candorii —, în Polonius din Hamlet, roi pe care, de asemenea, 1-a detinut toată viaţa. Dar nici relieful pur dramatic nu-i era strain, cum ar fi fost. de pildă, în Sbierea din iîdzvan şi Vidra şi în acel Vigneron din piesa Corhii a lui Henry Becque, jucată în traducerea lui Mihail Sadoveanu, la 26 octombrie 1909, ca piesă de debut a Agepsinei Macri. Grima nu-1 ascundea. Stia însă să folosească acceso- riile compunerii plastice a rolului astfel încît să asigure, din afară, indicatii precise creatiilor sale. Asa, de pildă, felurite şi totuşi în acelaşi sill, creatiile lui din Molière, fie că ar fi fost în Argan din Bolnavul închipuit, fie în jupîn Jacques din Avarul. Ca şi lancu Petrescu, Ion Niculescu avea un precis discernămînt al stilu- rilor, ştiind, de pildă, să servească, cu acelaşi fond de comic viguros, dar în ait fel, după epocă şi autor, şi pe Shakespeare, .si pe Gogol, şi pe Caragiale. Figura marelui actor Ion Niculescu se cere reamintită tinerelor generatii, alături de marii şi egalii săi contemporani, el fiind unul dintre oreatorii realismului •actoricesc din şcoala romînească de tealru. Ion Marin Sadoveanu

www.cimec.ro88 TEATRUL DE STAT DIN ORADEA (seeţia maghlord) „ÎNTOARCEREA DIN VIS" de Lucia Demetrius

Data premicrei : 13 octomtri« 1963. Regia : Szombati Gillc Ottô. Scenografia : Nagy Sàndor. Distri- buţia : G. Vitâlyos Ildikô (Maria) ; Dàlnoky Andrâs (Anatol) ; Halasi Gyula (Laurenţiu) ; D. Halasi Erzsébet (Vera) ; Borsos Barna (Emil) : Bânyai Eva (Paula).

Ideea acestei piese a Luciei Demetrius de situatii şi de medii, unde „visul" eun e cît se poate de irtteresantă şi îmbie- complement al realitătii, pe care o în- toare : să compari — la nivelul şi tregeşte şi o explică. O realitate, bine- înăuntrul conştiintei individuaie — cli- înţeles, morală, fiindcă „visul" Mariei matul moral al vieţii socialiste eu mo- nu e, în ultimă instanţă, decît un rapid dul de viaţă capitalist, şi să optezi şi clarificator procès de const iintâ. apoi, in mod necesar, pentru umanismul Alături de puterea evocatoare a Luciei profund al realităţii noastre ! însăşi Demetrius, se face simtită, şi aici, ca- această opţiune — deliberată, conşti- pacitatea ei de caracterizare, de portre- entà — are vibraţia unui mesaj civic tizare. Maria e un personaj croit eu vi- de înaltà ţinută De fapt, arhitecta Ma goare, în vine îi curge sînge adevdrat ? ria, eroina principale, respinge hotărît, are replica vie, organica, reactiile îi în finalul piesei, ultima tentaţie şi ten sînt fireşti, alcătuind o interesantă pretative de a fi smulsă din lumea de care zentă feminină în peisajul literaturii e ataşată organic, aceea a familiei, a noastre dramatice. Izbutită e şi figura tării sale... Paulei, dar aceasta nu are decît o Ce reprezintă Intoarcerea din vis în funcţie adiacentă, de culoare şi atmo- fluxul dramaturgic aproape continuu al sferă. In celelalte personaje — inclusiv autoarei Cumpănei şi a lui Vlaicu ? In în Anatol, sotul Mariei — se alter- plan tematic, de conţinut, asistăm la o nează autenticitatea eu schematismul, lărgire de motive, la încercarea de a unor replici robuste şi eu miez urmîn- urmări destinul unor personaje dincolo du-le altele, générale, conventional e, de frontierele ţării, lăsînd să circule, în fără o legătură necesară eu împre- dialog, termenii unui fel de dezbatere jurările. critică Est-Vest. Lărgirea tematică nu e Dar, în pofida unor personale cîş- doar de ordin spaţial-geografic, ci vi- tiguri dramaturgice de netagàduit, piesa zează în primul rînd esente sociale şi Luciei Demetrius dă, la lectură şi în morale. Jocul „generaţiilor" — pentru spectacol, sentimentul unui efort nedus care Lucia Demetrius a arătat întot- pînă la capăt. Autoarea a aies, ca ve- deauna predilectie — e proiectat de hicul dramatic al ideilor, dragostea. data aceasta nu în decorul familial, Dragostea curată, cinstită, pe de o al „arborelui généalogie", ci pe un fun- parte, aventura uşuratică, labilitatea dal mai vast. Analiza moravurilor şi sentimentală, pe de altă parte. Maria mentalităţii burgheze străbate, în sens îşi iubeşte sotul, Anatol. şi fi 1, Emil ; invers, un canal care la no: şi-a pierdut Laurentiu, pseudo-artistul pribeag prin definitiv apele tulburi în nisip, în ine- lume, o mai iubeşte pe Maria, fiind xistenţă. De fapt, întoarcerea din vis gâta să o abandoneze pe Vera, amanta tinde să demonstreze imposibilitatea sa ; dar nici aceasta nu-1 mai iubeşte „întoarcarii" în iealitate a unui mod de pe Laurenţiu, preferînd să-şi verifice viată — capitalist — respins şi îngro- efectele fairmecului frivol pe candoarea pat pentru totdoauna. lui Emil. Rezultă astfel nu faimosul In planul tehnicii dramatice, această „triunghi", ci o întretăiere a do :ă tri- piesă reprezintă efortul autoarei de a-şi unghiuri, un fel de poligon în cinci col- împrospăta modalitatea, părâsind con turi, complicat pe parcurs (în „visul" struct tradiţională, complicînd şi „miş- Mariei) de schimbarea stării civile a cînd" acţiunea printr-o liberă alternare personajelor. Astfel, după părerea mea,

89 www.cimec.ro teza fundamental a Intoarcerii din vis ispre o sală de biliard, nu în salonul — demonstrarea superiorităţii morale a unei... arhitecte I ) Singurele element e lumii socialiste — nu e susţinută în- ,de decor ce se salvează într-o oare- totdeauna eu argumente spécifiée. Nu icare măsură sînt fundalurile tablourilor pentru că Maria nu trăieşte „pe viu" 1, 5 şi 4 (siluete de arbori, în contra- aventura decăderii, a ratării, spre care ilumină, şi ale tuirnului. Eiffel şi Nôtre o atrage Laurenţiu, nu : credem In Dame), dax, de bună seamă, atît nu forta simbolică a visului, de multe ori ajunge. echivalentă, in operele de artă, eu efi- In acest cadru aproximativ, regizorul cienta şi semnificaţia „tranşei de viaţă", a faptului concret. (De altfel, notiunea Szombati Gille Ottô şi-a condus inter de vis mi se pare aci nepotrivit apli- préta cu oareeare dibăcie, dar nu i-a cată ; titlul adeevat al piesei ar fi mai ferit de retorică, în gesturi mai ales. degrabă întoarcerea din coşmar.) Ava- In seenele din „vis" am ghieit că a stat tarurile, tribulaţiile, sinuozităţile triste tîn intenţia regizorului o anumită auto- ale unor amewuri impletite in două sau imatizare a personajelor, care ar fi trei şuviţe de acţiune nu conving decît iputut să ducă la efecte expresive inte- unilateral, partial, asupra calităţii noi, iresante, subliniind tocmai alienarea per distinctive, a moralei noastre de azi. sonajelor. Dar această intenţie n-a fost Teza piesei e morală şi ideologică, pro- observată pînă la capăt, astfel că, mai pusă fiind în cîmpul conştiinţei, dar ar mult decît din jocul actorilor, atmosfera gument ele şi demonstratia sînt de or- tablourilor „visate" s-a ţesut cu mij- dinul temperamentului, al jocului capri- loace scenice ajutătoare (un aranjament cios al sentimentelor. în felul acesta, muzical dubios şi o amplă utilizare de autoarea nu a spus esenţiaiul despre lumini şi clarobscur). alternativa morală în care-şi plasează Dintre interpreţi s-a detaşat evident eroii. Lumea lui Laurentiu rămîne insu- — şi datorită textului — G. Vitâlyos ficient analizată, în timp ce mediul Jldikô, care a dat Mariei o statuxă pentru care optează Maria — casa, fa- plină de noblete umană, discreţie în milia, munca ei — are un colorât în mişearea sentimentelor, duioşie de mare măsură provincial, patriarhal, de mamă şi de sotie credineioasă, >într-un bunăstare măruntă, resemnată la zbo- cuvînt. a conturat cu destulă precizie ruri de mică altitudine. prototipul unei intelectuale a contem- poraneitătii noastre. Ba a fost secon- Ceea ce nu înseamnă că piesa Luciei dată cu echilibxu şi eu finete de către Demetrius — datorită unor caractère Dâlnoki Andràs (Anatol). Schematismul creionate cu abilitate ; datorită unei lui Laurentiu şi al Verei a fost tratat constructii ingenioase, care oferă teren în linii îngroşate excesiv, prin inter- larg intervenţiei regizorale şi actori- pretarea lui Halasi Gyula (eaxe şi-a ceşti ; datorită ideilor şi sentimentelor puse in contrast — n-ar fi demnă de înţeles personajul ca un fel de gangster atenţia oamenilor de teatru şi, prin de mina a doua) şi a Elisabetei D. Ha ei, a publicului. Dimpotrivă, are su- lasi (mai degrabă o figura din lumea ficiente premise pentru o interesantă brechtiana a Operei de trei parale). vcrificare scenică, aşa acum a dovedit, Corect în efortul de a se întineri, partial, şi spectacolul secţiei maghiare .Borsos Barna (Enul), şi uneori nu lipsită a Teatrului de Stat din Oradea. de haz Bânyai Éva (Paula). Dar chiar şi aşa, cu scăderile arătate, Colectivul orădean s-a străduit să spectacolul e mărturia unei initiative aşeze piesa într-o lumină cît mai clară, eurajoase şi lăudabile din partea colec- să-i organizeze cît mai consistent li- tivului maghiar din Oradea. O initiativă niile de fortă ale conflictului şi pole- care ar trebui sa dea de gîndit celor micii de idei. Dar efortul regizorului ce ar avea menirea să vérifiée viabili- Szombati Gille Ottô şi al interpretilor tatea acestei lucrări in versiunea ei a fost sensibil diminuât, ca efect, de originală Fiindcă o piesă nu îneepe să nivelul foarte scăzut al decorurilor lui ,trăiască nici in sertarul soriito.ru lui, nici Nagy Sàndor : diletante, de estradă în paginile revisxelor : viata piesei de ultraprovincială, urît desenate şi mai teatru e strîns legate şi conditionată ales colorate. (E de mirare că Maria, de viaţa scenei. E o demonstratie pe întorcîndu-se din coşmar, ţine să ră- rare întoarcerea din vis aşteaptă s-o imînă în mediul conceput de scenograful confirme — tocmai pentru a-şi valori- orădean : uşile vopsite cafeniu, de pildă, fica mai complet calităţile — prin apa- cu perdele verzi, ar putea da, eel mult. riţia şi pe scena altor teatre din ţară.

www.cimec.ro TEATRUL DE STAT DIN ORADEA (seeţia romlnă) „LUCEAFĂRUL" de Barbu Ştefânescu-Delavrancea

Data premierei : 2 octombrie 1963. Regia artistică : Ion Deloreanu. Decoruri şi costume : Tatiana Manolescu-Uleu. Distribuţia : Liviu Mărtinus (Petru Rares) ; Ion Pater (Logofătul Baloş) ; Saidu Simionici (Vornicul Groza) ; Dorel Urlăţeanu (Pîrcălabul Mihu) ; Marcel Segărceanu (Pîrcălabul Matiaş) ; Mişu Vla dimir (Postelnicul Albotă) ; Constantin Simionescu (Pîrcălabul Liciu) ; Grig. Schiţcu (Spătarul Şandru) ; Octavian Uleu (Biv-vel-logofălul Trotuşan) ; Corneliu Zdrehuş (Pan Craşneş) ; Valentin Avrigcanu (Chelarul Hîrea) ; Nicolae Toma (Mogîrdici) ; Ion Abrudan (Sandomir) ; George Şi'monca (Corbea) ; Ion Martin (Cre- mene) ; Radu Reisel (Doftorul Şmil) ; Teodor Buzea (I-ul ostaş) ; Ilie Iliescu (Al II-lea ostaş) ; Valenu Grama (AJ III-lea ostaţ) ; Ivan Sugar (Un copil de casă) ; Jean Săndulescu (O iscoadă) ; Cionca Cornel (Andrea) ; Chişe Gheorghe (Antonio) ; Valeriu Grama (I-ul pescar) ; Grig. Schiţcu (Al H-lea pescar) ; Teodor Buzea (Al Ill-lea pescar) ; Ilie Iliescu (Al IV-lea pescar) ; Jean Săndulescu (Al V-lea pescar) ; Alla Tăutu (Elena Doamna) • Lili Mihăilescu- Vladimir (Oana) ; Vivi Popescu (Genunea) ; Anca Miere-Chi- rilâ (Nastasia) ; Maud Mary (Dolca).

Cînd un tealru se angajează să sus- ştiind că ne jertfim pentru bucuriile ţină o pledoarie, cînd are de dat şi de lor...". cîştigat o bătălie artistică — e un semn Nici din punct de vedere strict dra bun. E semn că oamenii acestui teatru matic, Lucealârul nu mérita minimali- sînt profesionalmente treji, caută dru- zată de către critica de pînă acuma : muri mai putin umblate, sînt capabili această piesă are, desigur, scăderile să creeze şi să întreţină un climat de Apusului de- soare şi ale Vilorului, artă viu, sînt animaţi de un proaspăt dar are şi multe din calităţile lor. inter es cultural şi educativ. E cazul sec- Actul I e o pregătire dibace a acţiunii ţiei romîne a teatrului orădean, care ulterioaxe, o punere clară în problemă şi-a dus la bun sfîrşit ideea revalorifi- — sosirea lui Rares la curtea Sucevei cării ultimei drame din „Trilogia Mol- — şi o amplă piezentare a caracterelor dovei" a lui Delavrancea, Luceaiărul. principale. Şi dacă — într-adevăr — Concepţia regizorului, jocul actorilor, actul V e parazitar şi înregistrează o decorurile, programul de sală (eu pa- vertiginoasă coborîre de cotă, actul IV, sionata „argumentare" a includerii Lu- în schimb, e scris eu o subtilă măies- ceatârului în repertoriu), tatul dă clara trie dramaturgică. impresie a unui crez artistic comun, a unei colaborări entuziaste în toate Acest act, IV, rconsiliul de coroană" compartimentele : un spectacol eu ade- al lui Rares, e şi momentul-culme al vărat al întreqului teatru. spectacolului oràdean prin realizarea lui regizorală, actoricească, scenogra- Luceaiărul, această lucrare tîrzie a lui fică. Tensiunea e urmărită în toate spi- Delavrancea, întruneşte suficiente cali- ralele ei ascendente, gîndurile şi senti- tăţi, de conftnut şi de fortă dramatică, mentele sînt detectate în celé mai pentru a-şi mérita „reînvierea" pe sce- adînci ascunzişurj ale conştiintelor, re- nele noastre. Găsim în ea idei preti- plicile au tăiş viu, ritmul e marcat eu oase : exaltarea valorii patriotismului exactitate. Regizorul Ion. Deloreanu şi-a popular, prezentat mereu în netă supe- regăsit vechea vînă de talent şi vechea rioritate morală faţă de laşitatea boie- vigoare, pe care i le cunoscusem în- rimii ; ţinuta morală exemplară a citor- tr-un spectacol de acum cinci-şase ani, va persona je, în frunte eu Petru Ra Hanul de la răscruce. El a înteles în res ,- ideea de continuitate — în istoria adîneime timbrul de aspră măretie al noastră — a politicii luminate a lui Ste dramei, nobletea desfăşurării, necesara fan cel Maiv ; un sens epic just — ei demnitate scenică, şi le-a respectai, chiar dacă brodât pe alocuri pe avînturi le-a restituit integral în spectacol Ciştigind întreg colectivul, ideea spec romantice — al istoriei nationale ; dar, tacolului Lucealârul a devenit un cata- mai aies, o caldă noblete, eu care sînt lizator al tuturcr resurselor artistice, impregnate atît earacterele, cît şi dia- lăsînd valorilor personale un amplu loc logul. Exista în Lucealârul replici me- de afirmare. în primul rînd, trebuie morabile, şi e bine — credem — ca în- mentionat turul de fortă al lui Liviu deosebi tineretul şcolar să-şi complcteze Mărtinuş (Petru Rares), care a reuşit să notiunile de istorie şi pe asemenea facă din propria sa tinerete (de vîrstă texte. De pildă : „Moştenitorii noştri şi artistică) un pilon de fortă şi de nu ne vor măsura viata după bucuriile petos. Poate că frazarea sa nu acoperă ei, ci după jertfele pe care le-am făeut totdcauna logica frazei, poate ca tim-

www.cimec.ro91 brul frumos al vocii îl încîntă, pe Colectivul orădean a citit în mod alocuri, totuşi, în ansamblu, interpre- critic textul lui Delavrancea şi a ell- ! tarea data lui Petru Rares poate fi so- minât o parte din retorisin

TEATRUL „ŢAXDARICA" „ELEFĂNŢELUL CURIOS" de Nina Cassian, dupa o povestire de R. Kipling Elcfănţelul fără trompa Am vărzut la începutul stagiunii spec tacolul Teatrului „Ţăndărică" — EJe- fănţelul curios, pe text de Nina Cassian, inspirât din povestirea lui Kipling. L-am revăzut acuma. Spectacolul a fost şi rămine un excelent spectacol de pă- puşi, care mérita să fie consemnat mai devreme. în primul rînd pentru text. Dupa reuşita lui Gelu Naum ou Apolodor, adaptarea Ninei Cassian — de fapt, mai mult o reinterpretare — se distinge prin f armée şi gratie, fiind un text destinât prin excelenţă păpuşilor. T,e- gătura acestui qen de spectacol eu poeţii se dovedeşte din ce în ce mai rodnică — şi nu din întîmpjare : teatrul de păpuşi, eu obligativitatea stilizării, acţionînd numai prin figuri de stil si prin comprimare metaforică, este, de fapt, un gen poetic. în aparitia tot mai frecventă a unor texte eu remarcabile

www.cimec.ro lupta între crocodil şi elefănţel, jocul tigrului cu covrigi în coadă, perfor- mantele trompei de elefant —, dar aceste momonte nu exista in sine, ci ca parti aie povestirii poetice. „Trimi- terile la actualitate" pigmentează plăcut desfăşurarea actiunii, amintind prin detalii că jocul la care asistăm nu e lipsit de legătură cu viata noastră de fiecare zi. Uneori Irimiterile devin mal substanţiale (de pildă, în portretul pitonului eufundat în autoadmiratie), dez- văluind intentii satirice. Stilizarea caricaturale — principiu fundamental în spectacolul de pă- puşi — trăieşte chiar în replică şi rimă, ingeniozitătile de versificare, voit şi subliniat copilàresti, naive, accentuînd farmecul spoctacolului. Iată cum intră în scenă elefantul: „De ce? Unde ? Cînd? Cine? Cu ce? Care? Cum?* şi, mai départe: „In ce fel? Pentru ce? De cînd? încotro ?" Şi .iată cum vor- beşte el cu maimuta :

Struţul pe bicicletă Nene Paviane, Vreau şi eu banane 1 Cum ţ-ajung la ele, Paviane nene?" calităti literare recunoaştem rezultatul muncii asidue depuse, atîtia ani, de In sfîrşit, ritmul şi tonalitatea gene- cieatorii de la „Ţăndărică". Cu timpul rală a piesei vibrează de veselie, de se constituie — în deplinul sens al poftă de joc — dispozitie absolut ne- cuvîntului — o dramaturgie pentru pă- cesară pentru un spectacol de păpuşi, puşi. Cârţii eu Apolodor îi va urma pe caie montarea lui Lenkisch o reali- noua piesă a lui Gelu Naum despre Robinson, iar Nina Cassian scrie, pen tru adulti, un spect^col original care să vorbească despre munca ooetică. Pavianul în junglă Cu fantezie, eu bucuria de a povesti, poeta repovesteşte aventurile elefan- tului, îmbogătindu-le cu variaţii pe temcle lui Kipling, pe teme tradiţio- nale păpuşăreşti sau chiar pe teme de actualitate. Piesa poate să multumeasca pe spectatorii de toate vîrstele, satis- făcînd, prin ingeniozitate, imaginatia avidă a copiilor şi oferindu-le celor mari plăcerea de a urmări un joe spi ritual, imbibât de ironie şi umor. Iată cîteva din calităţile prin exce- lentă „păpuşăreşti" ale textului. Eleiăn- ţelul are morală — primă necesitate într-un spectacol pentru copii —, dar textul nu este didactic sau plictisitor, ci îşi demonstrează teza moralizatoare eu graţia naivă a acelor cîntece şi poezii care îi învată pe copii, în joacă, să se spele, să nu plirtisească pe cei mari eu prea multe întrebări etc. Piesa este construite in aşa fel incît să permită mînuitorilor scenele tradiţio- nale de virtuozitate papusărească — www.cimec.ro zează la Teatrul „Ţăndărică". Sceno- psihologice just intuite) este uimitoare grafia Mioarei Buescu, care foloseşte tocmai fiindcă se asociază cu mişcarea arbitrarul aparent al unor stilizări îm- păpuşii. Rîdem şi aplaudăm fiindcă pinse foarte départe (jungla — pădure trăim iluzia că păpuşa este vie, ne de umbrele sau şirag de mături, mun- încîntă ceea ce vedem pentru că, sub ţii — triunghruri de carton), se clarifică ochii noştri, personajul fantastic şi prin mişcarea păpuşilor, care dă ime- conventional trăieşte realmente. Inter- diat fiecărui obiect din decor sensul preta-mînuitoare crede in ceea ce face, cerut de acţiune. Cîteva păpuşi sînt se bucură de jocul păpuşilor, interpre- deosebit de izbutite : struţul cu bici- tează cu dăruire ; ea posedă, cert, un cletă, tigrul cu covrigi în coadă, croco- talent deosebit. dilul. Regizorul a ştiut să dezvolte Spectacolul nu are cusururi care să „dramatic" acţiunea — nu in sensul mérite atenţie. O rezervă — ţinînd mai grav al cuvîntului, ci eu exuberamţa mult de gust, deoît de anume prin binevoitor ironică a piesei. în înlăn- cipe — se poate formula. Artiştii de la ţuirea decorurilor şi a mişcărilor exista1 „Ţăndărică" au ajuns la perfecţiunea^ o gradaţie bine gîndită, lupta dintre profesională : păpuşile sînt frumoase, crocodil şi elefănţel se desfăşoară în- decorurile dovedesc ingeniozitate, mî tr-un crescendo bine dozat, momentele nuitorii excelează. Cîteodată însă de- de divertisment — cîntecele, scenele săvîrşirea tehnică acoperă arta mînui- de virtuozitate păpuşărească — dau torilor şi creează, în anumite momente, echilibru întregului. o oarecare distanţă între spectatori şi păpuşari. Atunci avem senzaţia că Cea mai importante contribuée la admirăm complexitatea unei jucării me- spectacol o aduc însă mînuitorii. Qţiva canice lucrate cu multă migală, dar nu din ei creează (nu este o exagerare) mai simţim contactul viu cu actul spon- adevărate personaje. Prostia grava, tan de oreaţie al mînuitorului nevăzut. impozantă a struţului (minuit şi inter Faptul că în acest spectacol s-a renun- prétât de Mihai Pruiinski), pedan- ţat la partitura sonoră fixă, imprimată tismul exagérât al pitonului (interpret pe bandă de magnetofon, a dat mînui- — Costel Popovici), sentimentalismul torilor — cum am văzut — prilejul aoru al girafei (Rita Stoian) sînt ele- de a-şi créa pînă la capăt personajele mentele unor fermecătoare caricatun şi în spectacol. Reprezentatii mai puţin vii, care se nasc din mişcarea păpu- desăvîrşite tehnic, păpuşi mai puţin şilor şi din expresivitatea vocilor. Cu- spectaculoase, dat dincolo de care se ceritor este elefănţelul Brînduşei Zaita» simte prezenta păpuşarului pot să cap- Silvestru. Ploaia de întrebări cu care tiveze mai mult decît celé mai compli bombardează pe toată lumea are hazul cate mnstrucţii mecanice. Pentru că dezarmant al curiozitătii de copil ; bu- elf» încîntă nu prin abilitatea mecanis- curia cu care se spală chicotind, scîn- melor scenice, ci prin pulsaţia vie, fan- cetele cînd este bătut, exclamaţiile de tezia şi sinceritatea celui r>e care îl uimire sau de satisfacţie sînt sincere, simti mînuind păpuşa. adevărate. Această sinceritate (s-ar putea vorbi chiar de bogătia nuantelor Ana Maria Narti

INSTlTUTUim DE ISTOfil^

www.cimec.ro 4 &♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦^ :: TEATRUL REGIONAL BUCUREŞTI

^&mvx*

PREZINTA

I GRADINA CU TRANDAFIRI MATEIAŞ GÎSCARUL: de ANDI ANDRIEŞ de MORICZ ZSIGMOND Begia : traducere de GEOEGE TEODOEESCU AL. ANDRIŢOIU şi AL. MAROŞI R A Z B 0 I U L Eegia : VLAD MUGUB de CARLO GOLDONI ÎNDRAZN EALA Eegia : HOEEA POPESCU de GHEORGHE VLAD POVESTEA Eegia : MIHAI DIMIU ALEXANDREI S0K0L0VA după VINOGRADSKAIA MIELUL TURBAT Eegia : de AUREL BARANGA I GEOEGE TEODOEESCU Eegia : DINU CEENESCU PUNCTUL CULMINANT DRACUL UITAT l de GHEORGHE VLAD Eegia : MIHAI DIMIU de JAN DRDA traducere de JEAN GROSU Prim regizor artistic : GEORGE TEODORESCU Eegia: DIKU CEEKESCU J SPECTACOL ALECSANDRI („laşii'n carnaval" : şi „Millo director") Eegia : DINU CERNBSCU

V11TOARE PREMIERE POVESTE DE IARNÀ de WILLIAM SHAKESPEAEE

^♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦Ht ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ www.cimec.ro BI!IIBl!!B!!ran!IBIil!BlBI!l!B{1!!Bm!BI!!!B!MniX TEATRUL DE STAT DIN REŞIŢA | PEEZINTĂ ÎN KEPEETOEIUL STAGIUNII 19G3-1964 PREMIERE AN CH ET A de AL. VOITIN Eegia : PETRE SA VA RĂLEANU Scenograria : OV1DIU MOŞIXSCHI

NU PUNEŢI DRAGOSTEA LA ÎNCERCARE - prelucrare de GEORGE CARABIN după un scenariu de BASILIO LOCATELLI Eogia : DAN ALECSANDRESCU Scenografia: OVIDIU MOŞI.VSC1H

PROMITE-MI CÂ 0 SA TE IUBESC de SIDONIA DRÂGUŞANU Eegia : EUGEN VAJVCEA

SABIA LUI DAMOCLES de NAZIM HIKMET Eegia : EUGEN YANCEA Scenografia: OVIDIU MOŞINSCHI DOI TINERI DIN VERONA de WILLIAM SHAKESPEARE SALONUL 42 de s. ALIOŞIN

RELUÀRI 0 FELIE DE LUNÂ de AUREL STORIN Eegia : IOSIF BÎTA Scenografia: OVIDIU MOŞINSCni

DQAMNA NEVAZUTA de CALDERON DE LA BARCA ■ Eegia : NELI IURAŞOC-GHEORGHIU Scenografia: OVIDIU MOŞIXSCUI

■!IIIBIIIIBlinBIIUBIIIIBUIB«ll!BI!UBIll!B!IIIBIIIIBIIUBI[llBH^ www.cimec.ro TEATRUL DE OPERĂ ŞI BALET AL R.P.R.

Din rcpcrtoriul stagiunii 1963-1964

OEDI P do George Enescu (libretul de Edmond Fleg, dupa Sofoclc) RÂ S CO A LA de Gheorghe Dumitrescu (libretul de Gheorghe Dumitrescu, după Liviu Rcbrcanu) O NOAPTE FURTUNOASÀ de Paul Gonstantinescu (libretul de Paul Gonstantinescu, după Garagialc) LA PIAŢA balet de Mihail Jora PRlCULICIUL balet de Zeno Vancca (scenariul de Gelu Matei şi Oleg Danovski) CALIN poem coregrafie de A. Mendelsohn (scenariul de Tilde Urseanu, după Euiincscu) FATA CU GAROAFE de GJieorghe Dumitrescu (libretul de Nicolae Tdutu) LOGODNA LA MÂNÂSTIRE do Serghei Prokofiev MANON de Jules Massenet FÎNTÎNA DIN BACCISARAI de Bons Asaficv BORIS GUDUNOV de Modest Musorgski MAEŞTRII CÎNTĂREŢI DIN NORNBERG de Richard Wagner FALSTAFF de Giuseppe Verdi CAVALERUL ROZELOR do Richard Strauss

Viitoarele premiere:

IANCU JIANU balet de Mircea Ghiriac (scenariul de Oleg Danovski) MOTANUL ÎNCÂLŢAT operapentru copii de Gomel Trâilescu # (libretul de Tudor Muşatescu)

I. P. I. C. 5284 | 44.20(2 1 www.cimec.ro tt