ANUL VII * No. 4-5 * APRIL
Uàishaia
Director:
PETRU BORTES
CiclOpUl-Studiu de EUGEN CIUCA PREŢUL: 20 LEI Literară * Politică * Economică * Socială gazeta ilustrata Redacţia şi adm.: Cluj, Str. Regina Marla 36 * Telef.: 17-4Q Apare lunar Director-editor: Petru Borteş
Abonamente de încurajare Lei 2000 Manuscrisele şi fotografiile primite la revistă na se Foto-col ab oratori: înapoiază Autorităţi, instituţii Lei 1000 Fotofilm, Ciuf, Strada Regina Maria S Cărţile, revistele, ziarele, etc, primite la redacţie, Particulari Lei 200 se vor nota în bibliografia revistei Florescu, Cluj, Str. Regina Maria 32 Un exemplar Lei 20 Splendid (Mircea fuga), Poiana-Sibiulut Secţia reclame: Primeşte anunţări, inserate, In străinătate dublu. Abonamentele se plătesc înainte etc, pe lângă preţurile cele mai moderate Kovács, Oraviţa
Nu uitaţi că COLECŢIILE REVISTEI
„GAZETA ILUSTRATA
de pe anii 1932. 1933, 1934, 1935, 1936 şi 1937 este o podoabă pen tru biblioteca Dv. Preţul unui volum numai 200 lei, inclusiv porto.
COMENZILE LA „GAZETA ILUSTRATĂ" CLUJ, STR. REG. MĂRIA 36
fTIoutăţi şi specialităţi E Depozitul fabricei :
Cluj, Calea Regele Ferdinand 13 S. A. •X- SIBIU-CISNADIE
O/ r pentru costume, pardesiuri bărbăteşti, stofe pentru parde- CJlOjG siuri, tailleururi şi rochii. ^/aiduri, paturi, covoare
Nu vă pierdeţi căutând în ziare şi reviste articole cari pomenesc numele dvs. sau tratând problemele cari vă timpul! interesează, căci o instituţie special creată şi bine organizată pentru aceasta poate face acest lucru mai bine şi mai eftin ca dvs.
vi' Agenţie internaţională de presă şi publicitate Director: Emil Samoilă „SERVICIUL GAZETELOR Bucureşti, Str. Sf. Constantin 24. Tel. 3-16-15. Cereţi telefouic sau în scris urmăreşte tot ce se publică în cele c'rca 1400 publicaţii din România, iar prin intermediul celor prospecte lămuritoare sau o 102 agenţii similare din străinătate, tot ce se scrie în presa din toată lumea şl procură probă gratuita de o săptă- ° T r văMe%iie%tsabiectulcare tăeturi de presă asupra oricărei personalităţi sau subiect. 33 ANUL VII * No. 4-5 Sa%eta ilustrataAPRIL—MA I 1938
Lite r a r ă * Politi c ă * E C O n o m i c ă * Socială Redact a ş administraţia: C uj, Strada Reg na Maria Nr. 36 * Te I e f o n : 17-69
lllllllllllllllil! mmmmmmmm wmmammm IllllllIBlillillliülDIIÜIII
SEPTIMIU ALBINI*) (1861 — 1919) de: VICTOR LAZAR
sigurată ziua de mâine, căci foaia la care lucra, pu SEPTIMIU ALBINI tea fi oricând sistată de barbarele sentinţe date mai ales de Tribunalul din Cluj ,iar scriitorul se aştepta în tot momentul să ieie drumul spre închisoarea de stat din Segedin sau Vaţ, sau spre temniţa ordinară din Cluj, sau Sibiu. Se cerea deci deplină abnegaţie de sine, puţină consideraţie faţă de viitorul său şi al familiei. Starea aceasta a contribuit apoi, ca oamenii presei ardelene de dinainte de războiul mondial *$ nu-şi marcantilizeze nici când munca lor, socotită un apostolat. * O epocă frumoasă în activitatea ziaristică din Transilvania o formează timpul dela întemeierea „Tribunei" din Sibiu şi până după procesul Memo randului. Este epoca, în care lupta e mai vie, nece sitatea unităţii naţionale mai accentuată, convinge rea, că soarele Românilor răsare la Bucureşti, mai In Ardeal, până în 1918, ziaristul român avea o tare. Loviturile date de duşmanul de veacuri sunt situaţie, care se deosebia mult de a confratelui său tot mai dese, dar totodată şi mai oţelitoare pentru din vechiul Regat. El era înainte de toate dascăl al luptăori. neamului, pe care trebuia să-1 apropie prin munca In epoca aceasta s'a desfăşurat şi activitatea zia sa de treapte culturală a neamurilor privelegiate de ristică a lui Septimiu Albini. pe pământul Ardealului românesc. Aceştia lucraseră Septimiu Albini (n. 28 Maiu v. 1861 în Şpring sute de ani, ca să ţină pe Români în robie nu numai jud. Alba) a fost vlăstarul unei familii, în care lupta politică, ci şi materială şi culturală. Izbânda acestei pentru ridicarea culturală şi politică a neamului nos munci a străinilor putea fj cu atât mai sigură, cu tru a fost un cult. Tatăl său, Vasile Albini, proprietar cât ei dispuneau de întreg aparatul administraţiei şi viticultor în Şpring, a fost în 1848—49 tribun în de stat. legiunea lui Ion Axente Sever, mama sa era nepoată După 1848 s'a schimbat numai forma acestei acti de soră a mitropolitului unit Alexandru Şterca Şu- vităţi de nimicire a Românilor ca popor, fondul, ten luţ din Blaj, acesta o mlădiţă din familia Aron, care dinţa rămăsese. Lupta era, pentru ofiţerii neamului, a dat în secolul al 18-lea pe vestitul episcop Petru gazetarii români, grea, i— nu atât pentrucă erau veci Pavel Aron din Blaj. nie expuşi lipsurilor şi pierderii libertăţii personale, Septimiu Albini îşi câştigă învăţătura, după obi ci pentrucă Românilor ardeleni trebuia să li se facă ceiul impus de împrejurările prin cari trecea nea educaţia politică necesară şi pentrucă trebuiau con mul nostru în timpul acela, la scoale cu limba de vinşi, că drepturile lor vechi şi superioritatea lor de predare diferită. Cursul primar îl face la şcoala ro rasă faţă de neamurile străine, invadate în această mânească din Blaj, cursul inferior secundar la li parte a pământului românesc, le impune lupta ne ceul săsesc (german) din Sibiu, bacalaureatul îl ia curmată pentru a obţine o complectă înlăturare a la liceul românesc din Blaj. Din 1879—1882 face lite- nedreptăţilor de veacuri. rile la Universitatea din Viena. Inscriindu-se mem Gazetăria mai era în Ardeal pentru Români şi bru la „România Jună" a st'idenţilor români dela un martiraj. Gazetarul român nu avea nici când a- această Universitate, Septimiu Albini a fost dela în ceput în tabăra „fonetiştilor", adică a aderenţilor so *) Acest articoty a fost scris de regretatul Victor Lazăr cietăţii «Junimea" din Iaşi condusă de Tit Liviu pentru un „Almanah al Presei ardelene", care n'a mai apă Maiorescu, în luptă aprigă cu „etimologişti" şcoalei rut însă. Iată de ce îi facem loc în revista noastră, socotind publicarea lui binevenită în acest an, când s'a vorbit atâta lui Cipariu din Blaj. Prin 1880 s'a format, în sânul do trecutul glorios- al presei ardelene. Septimiu Albini a fost acestei societăţi studenţeşti, un cerc mai îngust de unul din eroii acestei prese, activitatea căruia,, din păcate, studenţi ardeleni, în frunte cu I. S. Paul (mort ca n'a fost îndeajuns pusă în lumină. Victor Lazăr, care a lu profesor universitar în Cluj), în care se citeau dife crat mult alăturea de el la Academie, era în măsură mai mult decât oricine! să o facă aceasta. Redacţia. rite dizertaţiuni cu caracter mai mult literar şi in- fluenţat 'de spiritul „Criticelor" lui Maiorescu. In cer „liberă" le menţinuse şi în epoca constituţională de cul acesta şi-a citit Septimiu Albini conferenţa sa cu după 1867,, dar numai pentru Ardeal, adecă pentru subiectul „Tit Maiorescu şi poezia română". Români. In anul 1886 e numit profesor la şcoala civilă S. Albini a simţit în curând efectele acestei legi (gimnaziul real) de fete a Asociaţiunei „Astra" din excepţionale, căci până în 1894, când cu procesul Sibiu, iar în anul şcolar următor e însărcinat şi cu Memorandului a stat de trei ori în închisoare ordi direcţia acestei scoale. Preocupările lui le dovedeşte nară şi odată în cea de stat. studiul (său Limba română in şcoalele de fete, publi Legea cea veche de presă din timpul absolutis cat în Anuarul II al acestui institut. mului austriac prevedea între penalităţi şi temniţa Se interesa însă şi de luptele politice naţionale, ordinară, cu toţi tâlharii şi înşelătorii împreună, de aceia colabora şi la „Tribuna", iar în anul 1887 câne? cel' acuzat de delict de presă s'ar fi atins cum e ales delegat al poporului pentru adunarea electo va şi de persoana vinovată, sau, fără a fi autorul ar rală naţională ţinută în acest an în Sibiu. ticolului încriminat, era redactorul responsabil sau Avea o fire de dascăl, dar o catedră şcolară editor al foii. Aşa a fost posibil, ca S. Albini să fie nu-1 satisfăcea. Ii trebuia una de pe care să vorbeas condamnat la o lună temniţă ordinară în Cluj, opt că mulţime! Această catedră a găsit-o, în „Tribuna" zile în Sibiu, alte şase luni tot în Sibiu. Tocmai după- din Sibiu. ce se logodise, a trebuit să plece din nou, acum în In anul 1881 partidul naţionali român din Tran închisoarea de stat din Segedin, unde ial făcut trei luni. silvania şi Ungaria se organiză şi-şi stabili şi un In toate patru procesele ,motivele de acuză erau program ide luptă potrivit ou împrejurările de luptă cele obişnuite în Ungaria: agitaţie contra statului un de atunci. Comitetul acestui partid naţional era com gar, agitaţie contra naţionalităţii maghiare, pe care gu pus din fruntaşii poporului ,unii dintre ei luptători vernele ungureşti nu o socoteau, când le venea la din anii 1848—49. Dai* în lupta mai înteţită, care se socoteală, ca existând separat, ele susţinând, că în pornise, şi cei din generaţia mai tânără îşi cereau lo Ungaria există o singură naţiune: cea maghiară, oare cul lor ,nu numai ca simpli gregari, ci eu vot hotărî-, cuprinde însă şi „Maghiari de buze, valahe, de buze tor. Acestora li se părea că cei din comitet nu lu slovace, germane etc". crează icu destulă energie, nici cu destul curaj, nici Unele din aceste procese eraiu precedate de per î cu destul entusiasm, oaire să pătrundă în massele chiziţii la redacţie sau Ia domiciliu pentru a se afla cât mai largi ale poporului românesc. Doreau să se manuscrisul original, când se bănuia un alt autor al accentueze eu mai multă tărie, că soarele răsare pen articolului (împricinat. tru toţi Românii la Bucureşti. Aceasta să se dove De cea mai grea condamnare s'a învrednicit S. dească, între altele, şi priri o îmbrăţişare mai căldu Albini în procesul Memoranidului, când a fost con roasă a literaturii române din vechiul Regat, prin damnat în 9 Octomvrie 1894, la doi ani şi jum. tem îndreptarea limbii după modelul cellei de acolo, prin niţă de stat. Sentinţa a fost atât de grea, pentru că o interesare şi mai vie de mişcările culturale şi poli S. Albini ocupa postul de secretar în comitetul oen- tice de acolo. tral al partidului naţional român din Transilvania Mişcarea aceasta era îndreptăţită,. dar se pre şi Ungaria. zenta ca un cuţit cu două tăişuri. Nimeni nu se pu Ţinuta acuzatului în faţa Tribunalulri şi a Curţii tea îndoi de onorabilitatea icalor ce aveau conduce cu juraţi din Cluj a fost demnă, ca şi a celorlalţi acu rea politică a poporului român ardelean, mai ales zaţi români. Şi el a declarat, că nu simte trebuinţa că activitatea politică era în Ardeal împreunată cu de, a se apăra, mai ales că nu e vorba de justiţie, ci jertfe. încercarea de a înviora şi lărgi interesul pen de persecuţie politică. Dimpotrivă, a acuzat pe pro tru aceasta activitate putea să pară păgubitoare pen curor, că a abuzat de instituţiile justiţiei pentru sco tru solidaritatea politică a poporului român. puri de prigonire politică. Cu toatei acestea, un grup de oameni se hotărî a La procesul Memorandului din Cluj, Albini a porni lupta cea nouă ca ritm şi a înfiinţa şi un nou fost adus din temniţă dela Seghedin, unde-jşi făcea organ de publicitate. Acesta a fost Tribuna din Si osânda la care fusese condamnat în ultimul său pro biu. La conducerea Tribunei fu chemat scriitorul şi ces de presă. pedagogul Ioan Slavici, care crescut în ildeile de al O parte dintre conducătorii României de alunei truism ale Ardealului românesc, îşi părăsi postul văzând că nici prin demersuri la ultima instanţă, la tihnit de profesor la azilul „Elena Doamna" din Bu împăratul, nu s'a obţinut nici o uşurare în asuprirea cureşti şi veni la Sibiu, unde ştia că-1 aşteaptă şi pe care o îndura naţiunea română din Transilvania temniţa. şi Ungaria, a sfătuit pe conducătorii ardeleni con Intre cei ce au lucrat la această foaie, un loc damnaţi în procesul Memorandului să se refugieze de frunte a ocupat şi Septimiu Albini, care pără în România liberă şi de acolo să acţioneze mai de sind cariera liniştită de profesor, a întrat în 1888 ca parte pentru liberarea neamului. Intr'o scrisoare redactor responsabil la Tribuna, chemat chiar de I. adresată de D. A. Sturza comitetului naţional român Slavici. Slujba de redactor responsabil la presa ro din Transilvania şi adusa de B. St. Delavrancea şi mânească din Ardeal, era înainte de liberare o sar St. Sihleanu se zicea: „1. ar fi o mare şi ireparabilă cină grea. Prigonirea sistematică a presei române greşală politică a se recunoaşte legitimitatea verdic ere. uşurată de legea de presă excepţională pentru tului de condamnare dela Cluj şi prin urmare a se Ardeal (nu şi pentru Ungaria), căci ea prevedea pe supune acestui verdict. 2. se împune ca o datorie depse nu numai pentru scriitorul unui articol încri patriotică îşi naţională, ca cei condamnaţi la Cluj să minat, ci totodată şi pentru redactorul responsabil transporte în România centrul activităţii lor si lupta chiar şi pentru conducătorul tipografiei. Erau vechile ce susţin pentru existenţa naţională a Românilor din dispoziţii ale absolutismului nutrise, pe cari Ungaria Ungaria şi Transilvania." Adevărat că în 1901 D. A. Sturdza s'a exprimat în cameră altminteri despre „Câteva constatări în chestiunea pasivităţii": „...de cei ce i-au ascultat sfatul în 1894. oarece ei (fraţii din România) sunt mai în măsur? Intre cei ce au ascultat acest indemn, a fost şi decât noi a cunoaşte arcanele politice generale, căci S. Albini, care după trecerea lui în „Ţară" scrie: conduc singuri un stat în plin progres şi au dat „Este evident, că guvernul din Budapesta vrea să atâtea dovezi că ştiu cum să-1 conducă, şi deoarece facă tăcere împrejurul chestiunei române aruncând nu putem avea amici mai binevoitori decât pe dânşii^ în temniţă pe toţi aceia, cari prin cuvânt, prin pre părerile lor la toată -întâmplarea sunt pentru noi un să şi prin orice alt mod se afirmă ca apărător al na motiv mai mult de a ne convinge, că a discuta ches-- ţionalităţii noastre." tia pasivităţii nu e nici de cum un păcat contra or todoxismului naţional." Ca redactor la „Tribuna", Septimiu Albini nu s'a mulţumit numai cu munca zilnică în redacţie Iată unul din fruntaşii ardeleni, care-şi dădeau întreruptă des de prezentări în faţa Tribunalului şi seama că soa-rele răsare pentru Românii ardeleni {, de închisoare. A colabor-st la Replică, a tradus ro ungureni la Bucureşti nu numai în privinţa cultu manul Homo sum al egiptologului Georg Ebers, Pa. rală, ci şi în cea politică! Urnele junelui Werther de Goethe şi a scris multe Ideia activităţii politice şi în privinţa alegerilor foiletoane cu subiect literar în „Tribuna". pentru1 Camera din Budapesta a biruit în 1905 şi re Stabilindu-se în Bucureşti, a continuat să cola zultatul a fost mulţumitor. boreze la „Tribuna" ţi la-unele ziare din capitală- Septimiu Albini a găsit timp si putere şi pentru cum au fost „Voinţa Naiţonală" şi altele, luptând şi lucrări de sinteză istorică-culturală. mai deoarte tot pentru cauza pe care servise cu pre Irţ 1909 -s apărut, în colaborare cu Ioan Bianu; ţul libertăţii individuale şi cu jertfa expatrierii, — broşura >,Politica Românilor din Ungaria. Trecut. veşnic convins, că va ajunge să se reîntoarcă iară'j Prezent. Viitor." In Transilvania începuse din im odată, fără paşaport, în Ardealul iubit. un slab curent de „moderatism român" faţă de gu Timp de mai mulţi ani a lucrat în Bucureşti H vernul din Budapesta. In broşură se arată încercăr. la marea colecţiei de documente „Anul 1848 în Prin de felul acesta eşuate şi până atunci şi se trage con cipatele Române", apoi, în 1904, silit de greutăţile cluzia, că orice încercare ide felul acesta este cel pu vieţii şi ale familiei, a întrat funcţionar (corector) ţin o absurditate, -dacă nu deadreptul o trădare de la Academia Română, la început cu o leafă lunară neam, câtă vreme stăpânitorii Ungariei persistă în de 250 lei. actuala lor politică de stat, care serveşte numai in Munca istovitoare de birou nu 1-a împiedecat teresele rasei maghiare. insă dela continuarea actiivtăţii politice cu scrisul. In sânul partidului naţional român din Ardeal se In 1910 a publicat lucrarea „Mişcarea din i8h8 11 iscaseră discuţiuni, unele şi de caracter personal, în Principatele Române , bazată pe colecţia eea~m,a- mai importantă era însă cea de caracter principiar. re de documente „Anul 1848 în Principatele Ro începuse să se discute din nou asupra oportunităţii mâne", de care am iamintit mai sus. Lucrarea arată, politice active, adică a participării Românilor la ale înainte de toate, caracterul şi importanţa istorică a gerile pentru Camera din Budapesta. Activitatea- elec acestui an memorabil. torală era recomandată şi de presa română din Bu In volumul „Omagiu lui Ioan Bianu, cuprin cureşti. zând mai ales lucrări de a le foştilor funcţionari dela Despre importanţa părerilor exprimate în presa Biblioteca Academiei Române, Septimiu Albini a pu din România liberă, S. Albini zice într'un articol blicat frumoasa lucrare „Direcţia nouă în Ardeal".
REDACTIA „TRIBUNEI" DIN SIBIU ÎN 1894
In picioare dela stânga spre dreapta: Ioan Dordea, Ioan Moţa, I. Russu Şirianu şi G. Moldovan; şezând: I. Dolean, Liviu Albini, Septimiu Albini, G. Bogdan Duică şi Gustav Augustini. (Azi trăesc: Păr. Ioan Moţa şi G. Moldovan). O faptă de curaj mare a săvârşit Albini în 1914, tractat o boală, care 1-a chinuit până în 7 Noembrie d.ipă începerea războiului mondial, când a plecat 1919, când şi-a dat obştescul sfârşit, tot în Cut, unde ca trimis al Academiei Române la Cernăuţi ca să a fost înmormântat alături de alţi membrii ai fa aducă de acolo 11 lăzi mari, cari cuprindeau mate miliei. rialul din seamd afară preţios pentru marele Dicţio In spiritul, în care a muncit pentru neam, şa-a nar al limbei Române, lucrat de dl. Sextil Puşcariu, educat şi cei trei copii, din cari doi au luat parte la profesor universitar acolo, dar mobilizat şi plecat războiul pentru întregirea neamului. In una din scri pe frontul italian. A reuşit să-şi împlinească CJ brn sorile adresate fiului său Radu — celalalt ca docto rezultat misiunea, cu toate ică avea de aface cu fai rand în medicină făcea serviciul la spitale — îi zice: mosul colonel Eischer, călăul Românilor. Dar acesta „ ... nu numai ca popor, ca naţiune, ci personal fie nu ştia cine e Albini... care dintre luptători se va reîntoarce mai mare, mai Apropierea armatelor inamice de Bucureşti, l-au bun şi mai om de pe câmpul de luptă. Tu, care ai silit şi pe Septimiu Albini să se refugieze cu familia plecat copil din casa părintească, ne vei reveni băr în Moldova. Dintre toţi ardelenii adăpostiţi in Rega bat in toată puterea cuvântului. Supoartă deci cu tul vechiu atât de primitor de cei năpăstuiţi, el ar bărbăţie şi credinţă greutăţile războiului, căci o faci fi avut să sufere mai mult, dacă ar fi căzut în mâi spre binele ţării, dar şi spre al tău propriu. Fă-ţi da nile celor din Ungaria. Guvernul din Budapesta in toria întreagă, în conştiinţă şi cu curaj ..." Iar în stituise pentru înhăţarea Ardelenilor „neplăcuţi" tre alt loc: „E misiunea voastră, dragilor mei ostaşi, să cuţi în „Ţară" o comisiune specială compusă din săvârşiţi prin biruinţele voastre şi marea operă de faimosul Iancso Benedek, Gaghi, secretarul societăţii asanare socială şi morală... Am încredere, că veţi istorice maghiare din Budapesta, şi maiorul Krafft avea şi acest succes care va fi tot atât de mare ca şi de origine sas din Sibiu. A trecut deci şi S. Albini cucerirea Transilvaniei. De aceia eu totdeauna i>m cu familia sa nu numai prin toate greutăţile refugiu iubit armata, căci presimţeam, că ea este singira lui din Moldova, dar după trădarea Ruşilor şi pătrun noastră speranţă. Am fost şi sunt pătruns de adevă derea comisarilor germani însoţiţi şi de personal rul, că un popor numai atâta valorează, cât valo austro-ungar, a fost nevoit să se refugieze in Rusia rează oştirea lui." la Gruskoia, apoi la Elisabetgrad. Radu, fiul cel mai mare, a căzut eroic în lur>tele In toamna anului 1918, ştirea despre înfrânge dela Mărăşeşti. rea inamicilor noştri, l-au însufleţit mai mult de&a >i Mulţi din generaţia de astăzi, profitoarea lupte pe alţii. Nu e vorba numai de realizarea unităţii na lor şi suferinţelor celor anteriori, nici nu ştiu, că ţionale, pentru care a luptat şi el cu grai şi înscris, între luptătorii dintr'un timp nu de mult trecut la ci acum îşi vedea >apropiată împlinirea dorinţei fer- locul de frunte a fost şi Septimiu Albini. Iar dintre binte de a-şi revedea Ardealul iubit şi vechea vatră cei ce l-au cunoscut, mulţi l-au uitat... E rău că e părintească. In Eebruarie 1919, întâia oră după 25 aşa. Neamul, care îşi uită de binefăcătorii lui jert- de uni, a călcat iairăşi pe pământul acestui ţinut ro fito'ri de muncă şi libertate personală, îşi riscă vii mânesc, acum desrobit. A vizitat mai întâi satul Cut torul, lipsindu-se de pildele, cari, urmate, înalţă (jud. Alba), unde a fost casa părintească; populaţia pe om. 1-a primit cu un entuziasm de nedescris. A vizitat Septimiu Albini, mort sărac, dar cu conştiinţa Sibiul, unde a muncit în redacţia „Tribunei", Blajul împăcată, că şi-a făcut, până la sfârşitul vieţii dalo- iar pe urmă sa dus şi în Munţii Apuseni, unde trăia ria de Român, este o astfel de pildă pentru loţi cei o soră. Cu trupul slăbit de mizeriile pribegiei, a con de azi şi viitori.
DIN EXTREMUL ORIENT: Un frumos cartier din oraşul Sangha', unde sunt instalate marile bănci europene CE POVESTEŞTE O RAGUZANCĂ DESPRE - TARA MIORIŢEI*) - de ELENA General D. MOTAŞ. (Elmot)
„... Mergem spre Agapia. Curtea e împrejmuită cu uluci, iar poarta are Alte privelişti. Alte tablouri. Alte idile, în mij straişină şi e toată lucrată ca o adevărată podoabă. locul unei naturi minunate, fastuoase şi pe alocuri a- De după geam surâde oacheşa şi nelipsita muş tât de naive. cată, cu obrăjorii roşu aprins, ce contrastează atât Dejpie câmpuri aurii ne salută o boare de vânt de plastic pe fondul alb, alibi, al perdelelor de bo- parfumat a fân cosit, ceeace ne împrospătează su rangic brodat. fletele şi ne reînoeşte energia scăzută de urgia arşiţei. O mireazmă îmbătătoare de fân cosit unduiază... Peste tot aur... aur... aur... pluteşte în jurul nostru ca o aripă de vis molatec ... O simfonie în galben. Un concert al belşugului Maşina mereu alunecă ... alunecă domol, cu şi al frumuseţei ce iradiază, izbucneşte viguroasă şi prinsă ai zice şi ea, în mreaja farmecului calm ce opulentă din sânul pământului acestuia ... pătrunde până şi fiinţele mecanice... Stoguri, căpiţe, ca nişte copii cu pălării enorme, La o cotitură din stânga e un stâlp cu tăbliţă de lemn pe care stă scris sub o săgeată: ne;salută dape holdele înfierbântate ale dealurilor în deliriu... „Sfânta Mănăstire Agapia." De o parte şi de alta a drumului, sate întregi de cirezi aurii se perindează... E aproape ceva fantas Şi o luăm cu încetul spre lăcaşul sfânt, aşezat magorie ... neînchipuit, ca din basm; iar ţăranii um undeva mai sus. blă printre această efemeră arhitectură de aur, ca Intrăm într'o alee. nişte pitici într'o ţară fermecată... In fund zărim tradiţionala clopotniţă cu un ceas Depe mirişti îndepărtate, se desprinde câte un mare în frunte, ca ochiul iciclqpului ce supraveghea cocostârc înalt tşi svelt în fracul lui alb impecabil, cu ză necontenit intrarea de subt o boltă. două panouri negre şi culoţi, ce lasă să se vadă o De fiecare parte e câte o aripă a porţii de stejar pereche de picioare subţiri, subţiri... de chuimbar. vechiu, masiv, uns cu ulei gras şi ferecat din toate Se duce undeva... spre taina albastră1 a zărilor... părţile cu fier ruginit, având, spre mai mare sigu Acolo jos, la iazul satului, stau doi cai cu că ranţă, şi o broască de dimensiuni neobişnuite. ruţa. Cu spinarea încovoiată şi-au băgat botul în într'o firidă a peretelui din dreapta stă un feli sideful apei, care la rândul ei le redă înapoi figurile nar străvechi. întoarse şi tremurătoare... fără a se atinge de con Ne dăm jos din maşină, având impresia că in tururile masive ale ţăranului ide alături, ce doarme dus trăm într'o cetate medievală... în atmosfera arhaică plină de mireasma amurgului. 0 curte mare, pătrată, cu galerii suprapuse jur imţprejur şi în mijloc: o biserică. Şi iar trece un car cu fân. Şi iar unul, încă unul Mergem spre arhondaric în căutarea tradiţio şi încă unul... Un şir nesfârşit... precum e nesfâr nalei ospitalităţi, mai cu seamă că venim neanunţaţi şită şi bogăţia acestui pământ binecuvântat al Ro şi în plin sezon. mâniei! Suim o scară înaltă, oare ne duce spre arhonda In mijlocul unui car o fată frumoasă doarme ric. La capătul ei de sus ne vine spre întâmpinare o buştean cu oi floare de muşcată după ureche, singu tânără maică. ra martoră a visului ei fraged... Având eu mania numelor, o întreb, 'fără ocol şi Maşina bâzâe, bâzâe cu un bondar uriaş, alu pe loc, care e numele ei? Şi ea îmi răspunde cu cel necând domol pe catifeaua drumului ce se scurge mai fermecător surâs: „Mă chiamă Maica Polixenia". lin, nepăsător, ca un gând neîntrerupt... Conform daitinei ordinului e îmbrăcată toată în Trece sat după sat. negru, nerămânând descoperit decât vârful mâinilor O ceată de copii zburdalnici ţipă, strigă cu ne şi triunghiul chipului ialb ca zăpada, din care scâm- astâmpăr, scoţând de după gard capetele lor mici şi tează doi ochi mari, negri, tocă aprinşi de dorul ne frumoase ca floarea soarelui... înăbuşit al vieţii... Atraşi de zgomotul motorului, rămân în urma Maica Polixenia e o fiinţă (încântătoare. Mică, noastră înveliţi într'un nor de colb plumburiu, ce slabă, dar sglobie ca o căprioară, îţi câştigă sufletul încetul cu încetul le absorbe contururile, precum pul din cea dintâi clipă, cu amabilitatea ei firească, sim berea timpului îneacă trecutul, nerăimânând decât plă şi neprăf acută. o gingaşă amintire, plutind ca o floare moartă la —. N'am s'o uit niciodată. suprafaţa conştiinţei... Astfel de fiinţe ar trebui deapururea să iasă în Mai toate casele au cerdac. Sunt făcute din vălă calea oamenilor. tuc şi acoperite cu pae, sau şindrilă, în chip de solzi, După ce ne-am exprimat dorinţa, Maica Poli cu o cruciuliţă în frunte. xenia, cu un gest al manei, plin de bună voinţă caldă, Faţada acestor case e totdeauna cochetă, armo ne arată o uşă în fundul culoarului lung şi răcoros, nioasă în rusticitatea ei. Mai toate sunt văpsite în dând drept în sufragerie. albăstrui. „Vă rog, poftiţi acolo, până ce găsesc o odae." Şi pleacă. Tot cu zâmbetul pe buze, oare n'o *) Din volumul manuscris cu acelaş titlu. părăseşte, cred, nici în vis. După câteva clipe vine înapoi. Pe o tăviţă aduce Ospătăria mănăstirii, spre care ne îndreptăm, e dulceaţa de cireşe amare strecurată în vârful lingu chiar aici lângă poarta principală făcând parte din riţelor de cositor până în fundul paharelor, csiri aceiaşi clădire. sclipesc cu focuri de ametist în lumina asfinţitului. E mică. B;ne întreţinută şi deşi în stil sobru, E un obiceiu patriarhal, cât se poate de minu auster, totuşi oferă mult. nat. O privire ide profundă recunoştinţă o întâmpină Masă bogată, curată şi bine servită de surorile din partea no>astră pe Maica Polixenia. mănăstire! Şi iar a plecat. Pe noi ne serveşte sora Măria. O fată tânără, De data asta pentru un timp mai îndelungat. durdulie şi harnică, cu obrajii aprinşi ca laleaua în primăvară. Cu greu ne putem închipui că aceasta Aşa mereu aşteptând, ne plimbăm prin sufra tânără făptură şi-a închis porţile vieţii, .spre a lua gerie de sus ân jos de jos în sus, uitându-ne la mo cărarea cenuşie a renuţării şi a sihăstriei... bila veche, modestă şi puţină, precum şi la tablouri Totuşi, se vede că ea aspiră la acest scop înalt le în stil bizantin dqpe peretele din fund. Deasupra şi crede din adâncul firii sale în lumina izbândei... unei laviţe atârnă icoana Maicii Domnului, dedesub E ora nopţii. tul căreia o camdilă veche, varsă pete de lumină Se aude dăngănitul clopotelor de departe. Ecoul roşietică. din luncă răspunde la chemarea lor mistică, ca pe Totul respiră linişte, reculegere şi austeritate. urmă să se distrame... să dispară încetul cu încetul Gând îin pervazul uşii Maica Polixenia reapare, prin desişuri şi copaci, mângâind acoperişurile chi cu 'vn fctetl
poate importa din România unele materii prime, (de ex. ECONOMIA ITALIANĂ DE PROF. petrol) căci acolo îşi poate plasa multe din produsele indus JLUIGI VILLAR1 triei sale. Spre o autarkia s'a făcut mari progrese în epoca sanc Dl. Prof. Luigi Villari dala Ministerul Culturi poporu ţiunilor îndreptate în contra Italiei. Australia, de unde Italia lui din Italia a ţinut, la 27. II, ora 19, în sala festivă a se aproviziona cu cantităţi însemnate de lână necesară indus Prefecturii, în cadrele Institutului de Cultura Italiană, sec triei sale textile, a fost ţară severă sancţionistă, Italia însă ţiunea Cluj, o interesantă conferinţă cu subiectul: Economia pentru a nu lăsa să lâncezească industria sa textilă, a cău italiană de la 1860 până azi. tat remediu şi 1-a şi găsit, căci inginerii italieni au inventat Conferenţiarul este foarte cunoscut în Europa şi peste fabricarea lânei/ artificiale din lapte, deaceia când s'a ridcat Ocean prin studiile sale asupra problemei emigrării italiene, un economist cerând înmulţirea oilor ou 100,900 capete, un alt tot cu scopul de a studia de vizu emigraţia italiană Dsa a economist a spus că dimpotrivă, trebue înmulţit numărul făcut lungi călătorii în Europa centrală şi sud-estică. A în vacilor. De fapt, lâna artificială costă ca jumătate cât lâna deplinit diferite însărcinări din partea Ministerului de ex veritabilă. terne italiene în Anglia, Statele Unite, Societatea Naţiuni Industria chimică a ajuns să satisfacă nevoile (fabrica lor etc. mare Montecatini) în metalurgie cea mai mare instalaţiune Conferenţa sa o începe, spunând câteva cuvinte despre este fabrica Fiat (Milano). economia italiană înainte de 1861, adică înainte de unitatea Italia nu putea să aibă la (dispoziţie în interior ţării Italiei: industria italiană era slabă, iar agricultura, ocupaţia grâul necesar, dar după aşa zisă batiaglia del grano (termenul marei majorităţi a populaţiei atunci precum şi azi ,producea suggestiv al Ini Mussolini) se produce g-ăal necesar hranei puţin din cauza sterilităţii solului. Latifundii îri sensul celor populaţiei. S'a semănat cu grâu de doua ori atâta supuu^.a care existau în Europa centrală şi Sud-Estică înainte de răz însă nu în dauna altor semănături, ci în terenurile nuasu- boi, nu existau în Italia, majoritatea erau gospodării agricola noase liberate de apă, mijlocii şi mici, tendinţa actuală este spre formarea micei 5. Politica bancară. Toată organizarea băncilor este fă proprietăţi- Chiar şi industria italiană era cea a ţesutului, cută în aşa fel ca, stând sub protecţia statului, să fie folosi care de altfel a îmbogăţit şi republicate italiene medievale, toare cetăţenilor. Apoi în loc de 3 bănci de «misiune are acum mai ales Firenţe. La Ferrara era o industrie a armelor. In numai una. general existau numeroase industrii ale artelor mici. 6. Politica colonială. Din colonii (Africa orientală) Ita Economia italiană după unitatea Italiei (1861). Se credea lia va avea multe materii prime de care are nevoie: bum că unitatea Italiei va resolva toate dificultăţile economiei bac ,cafea, lemne şi metale. italiene, totuşi nu s'a întâmplat aşa, s'au ivit alte multe Deocamdată sunt foarte costisitoare căile ferate con probleme. struite aici. dar Începe & fi mai Înlesnită construcţia lor. Războiul mondial a distrus aproape în întregime eco Conferenţiarul şi-a dezvoltat conferenţa intr'o expune nomia italiană: înafară de cei 600,000 morţi, Italia a pierdut re, care mtrune preoiziumea ştiinţifică cu claritatea stilului. V* din navale sale mercantile, cari au fost scufundate de sub S'a terminat conferenţa augurând o apropiere culturală şi marinele germane. economică cât mai strânsă între Italia şi România. Cm începerea1 erei fasiste (1922) economia italiană a în AL. DOBOŞP ceput să se ridice şi toate greutăţile trecutului încep să fie înlăturate. Şi astăzi industria italiană se bazează tot pe mica in COMEMORAREA CENTENARULUI dustrie: 130,000 stabilimente mici, 8000 stabilimente mijlocii LUi GIACOMO LKOPARlJl şi abea 700 mari. Nu este adunat capital mare în câteva mâni, In sala festivă a Prefecturii, Institutul de Cultură Ita ceeace este şi un bine şi un rău, dar Italia dispune de un liană în România, secţia Otuj, şi-a inaugurat activitatea din element industrial excelent: mâna de lucru a lucrătorului har actuala stagiune, cu comemorarea centenarului poemului ita nic şd inteligent. lian, Giaoomo Leopardi. Dr. Lilio Cialdea, directorul institu Criza mondială din 1929 a atins foarte mult industria tului, ne-a prezentat pe eminentul profesor dr. Alberto Gia- italiană, producţia ei s'a redus ou V3. Dar după trecerea crizei nola dela Institutul de Cultură Italiană din Bucureşti, care a s'a dublat această producţie. desfăşurat cu multă vervă şi date bogate, interesanta con Conferenţiarul recunoaşte de la 'noeput, fără îneunjur, ferinţă. Conferenţiarul, autor al numeroaselor tratate şi că Italia nu este o ţară bogată şi mai aies na dispune de studii valoroase în domeniul limbilor clasice, a dovedit că combustibilul (cărbune) şi materiile (fier) prim-neoesare marei dispune de o temeinică pregătire şi în ceeace priveşte limba industrii. şi literatura italiană. 1 Se ocupă apoi pe larg de probleme puse de regimul In faţa noastră, viaţia( lui Giacomo Leopardi, nefericitul fascist în economia italiană. poet italian, s'a desfăşurat ea un film colorat, ou întreg dra 1. Electrificarea forţei motri-je. Apele din Alpi iarna în matismul ei copleşitor. Copilul neînţeles de părinţi, îşi macină gheaţă, dar atunci apele din Apenini au; abundanţă de apă. copilăria între zidurile austere şi neprietenoase ale) casei pă In oelelte anotimpuri apele din Apenini îşi reduc considera rinteşti; adolescentul firav şi bolnăvicios îşi iroseşte iluziilet bil debitul de apară, dar atunci apele din Alpi sunt bogate pe lespezile crude ale realităţii, trăind din zi în zi o viaţă în apă. tot mai interioară, mai îndepărtată de realitate, melancolie, întrebuinţarea apei pentru desvoltarea forţei motrice înfiorat de vedenii, chinuit de aşteptare, ajunge vârsta ma electrice în regiunile menţionate, au ca scop econmia de turităţii, a împlinirii celor visate. Aici însă, conştiinţa in cărbune. Pân'acum a ,fosf) întrebuinţată forţa electrice numai feriorităţii sale fizice îl face să fugă de oameni, căutând în industria textilă, dar acuma, cu înaintarea tehnicei, se refugiul îin singurătate şi visare. Imaginaţia sa orgiacă de va întrebuinţa şi în industria metalurugică (industria pe- vine de astă dată oreeatoare, aşternând pe file numeroase, sante) instalându-se cuptoare electrice. bogăţii de culori şi simţăminte, într'o limbă melodică şi ar 2. Căile ferate italiene erau scurte, ea făcute pentru monioasă. Concepţia despre viaţă a nefericitului poet, e con cele şapte state din care se compunea în trecut Italia. Acuma centrată magistral în Zibaldone, jurnalul său intim. Opera au fost lungite conform noilor necesităţi şi un procent în principală a lui Leopardi ef însă Canti, o piatră de hotar în semnat din ele au fost electrificat, mai ales în regiunile evoluţia limbii italieneşti, eopod'qperă a poeziei pure, ce cu muntoase, unde se consuma mult cărbune sau acolo unde prinde froimiuseţi de imagini şi expresii, nebănuite. Vizionar traversând tonele lungi înconoda călătorii cu fumul. al unei Italii mari şi feriâote, poet al celor umili şi suferinzi, In viitor vor fi electrificate şi mai mulţi căi ferate. îndrăgostit de natura cu care are dese convorbiri, copleşit 3. Organizarea muncii a fost dintre cele mai de seamă de inutilitatea vieţii, poezia lui Giaoomo Leopardi, ca fond inovaţii ale guvernului fascist. A evita grevele care de şi formă, este una dintre cele mai bogate capitole din lite altfel isunt interzise ca unele ce primejduesc întreaga econo ratura italiană. mie naţională — este datoria comitetelor mixte, compuse Conferenţiarul a evocat cu căldură sbuciumul terestra din reprezentanţi capitalului şi ai muncitorilor. Aceste comi- al acestui mare plăsmuitor de viers, intercalând citate bine- teta sunt organe patronate de stat. alese din opera poetului, menite să ilustreze geniul creatar- 4. Autarhia, adică dorinţa; de a nu importa, pe cât po atât de fecund al lui Giaoomo Laopavdi, sibil, din alte ţări. Nu se înţelege în senz strict ci să im Publicul a rămas cu o impresie unitară despre opera şî porte mărfuri numai din ţările în care Italia exportă măr viaţa poetului, răsplătind cu vii aplauze pe eruditul şi ini furi. In privinţa această — remarcă conferenţiarul, Italia mosul dr. Alberto Gianola. (gsb.) Teatrul National
O P E B A s'a ilustrat nu numai în calitate de compozitor, ci şi ca dirijor, cântăreţ şi actor. Mâcinându-şi forţele zi de zi, în După premiera din luna Octomvrie (Poştaşul din hon. lupta grea pentru existenţă, Lortzing se stinse de timpuriu jumeau, despre care am relatat în nr. 9—10 din Sept Oct. (în 21 Ian. 1851, la Berlin), în vârstă de abia 48 de ani. Sărac, 1937), a urmat un lung interval de timp, când nu s'a mai dar împăcat cu soarta şi senin îşi trăi traiul cel mai vesel produs la Opera Română nici un eveniment cu totul nou. dintre compozitorii germani ai veacului trecut. Cu, toate gri S'au reluat unele opere din vechiul repertoriu, iar în luna jile perpetue, el avu răgaz să se cultive neîncetat, nizuind Decemvrie s'a dat o reprezentaţie extraordinară cu concursul mereu spre sferele superioare ale artei pure. unor solişti delà Bucureşti (baritonul Tassian şi soprana Me- Ideea fundamentală ce stă la baza operei comice, c© taxa). E vorba de capodopera lui Rossini Bărbierul din Se- s'a reprezentat la noi, se poate comprima în următoarele: -villa, în care baritonul Gavrilescu a interpretat rolul docto dorinţa fierbinte a unui mare domnitor de a se introduce, în rului Bartolo. Prin această reprezentaţie de gală, baritonul mod nemijlocit, în meşteşugul construirii de corăbii, pentru Traian Gavrilescu îşi ia rămas bun delà publicul clujan. E ca, la timpul său, să poată să fie un vrednic îndrumător şi înduioşătoare o astfel de despărţire. Dl. Traian Gavrilescu povăţuitor al poporului său. Dar asta-i ceva cu totul serios, ne-a procurat multe clipe senine prin jocul d-sale degajat iar autorul voia să creieze ceva comic. Material hazliu îi în diferite roluri de factură comică. De aceea se cuvine să-i oferă gelozia celuilalt Petru, a lui Ivanov-dezertorul, înfumu păstrăm o plăcută amintire. rarea şi prezumpţia prostească a primarului van Bett, stân găcia diplomatică a ministrului englez, etc. Distribuţia a fost ireproşabilă: Gogu Simionescu (ţarul BOCCACJO — TAR ŞI TESLAR. Rusiei), I. Puica (Petru Ivanov), C. TJjeicu (primarul din Saar- Abia în luna Ianuarie din acest an se montează două dan), N. Avrigeanu (ministrul Rusiei), L. Popovici (ministrul ,.apere" comice: Boccacio de Fr. Suppé şi Ţar şi testar de G. Angliei), I. Rânzescu (ministrul Franţei), d-ra Lya Hubic Lortzing, care văd acum pentru întâia dată lumina rampei, (nepoata primarului) şi d-na S. Bosica (văduva Browe). la Cluj. Meritul conducerii muzicale îi revine d-lui Max Să- Autorul celei dintâi, e născut în Dalmaţia şi şi-a făcut văeanu. Direcţia de scenă a avut-O dl. N. Bretan, iar maeştrii studiile muzicale la Viena cu Sechter şi Seyfried. In ce pri de cor şi de balet au rămas cei cunoscuţi: d-nul H. Klee şi veşte mijloacele de expresie, Suppé este aderentul lui Offen- d-na Chiţi Stanciu. bach, dar prin redarea coloritului local specific vienez şi-a * dobândit o originalitate remarcabilă. Printre operetele sale Ca şi în stagiunile precedente Opera Română din ora mai amintim în afară de Boccacio (compusă la 1879), Frumoa şul nostru pleacă şi de data asta în propagandă artistică, în sa Galathea (1865) şi Fatiniţza (1876). două rânduri, la Oradea, Timişoara şi Arad. In opera sa comică în , 3 acte, de care ne ocupăm aici, întâiul turneu durează delà 30 Nov. până la 7 Dec. aflăm o reţea complicată de intrigi, ţesută de autorii livre 1937, dându-se în primul oraş o singură reprezentaţie, în al tului (Lagye, Chivot şi Duru) în jurul faimosului poet Bocca doilea 7 reprezentaţii, iar în al 3-lea iarăşi o singură re cio, „favoritul femeilor şi spaima bărbaţilor". In compli prezentaţie. S'au jucat următoarele opere: Traviata, Năpasta, catul joc al dragostei, poetul e ajutat în primul rând de Martha, Cavaleria şi Pagliacci, Ebrea şi Mireasa vândută. Delio, un coleg de facultate. Pentru ca acţiunea să devină Artiştii noştri au fost foarte bine primiţi, contribuind din mai interesantă, mai umoristică şi mai plină de haz, se re nou la consolidarea reputaţiei Operei Române din Cluj. curge de deghizări şi la fel de fel de păcăleli. In special în In al doilea turneu s'au dat Timişorenilor 3 opere ce nu actul al II-lea, scenele din jurul pomului fermecat stârnesc le auziseră până acum: Manon, Horia şi Boccacio. Aşadar, o veselie autentică, care electrizează întreaga sală. — După aproape jumătate din repertoriu era format din premiere, multe piedeci, înlăturate prin multe şiretlicuri. Boccacio reu pentru dânşii. S'au mai reprezentat Aida, Tannhăuser, Faust şeşte să se apropie de Beatrice, aleasa inimei sale. Destinul şi Povestirile lui Hoffmann. La Oradea s'au dat în acest tur însă îi departe, celebrul poet fiind invitat la curtea regelui neu (care durează delà 21 Febr 1 Martie 1938 inel.) 2 spec din Neapole, unde pleacă . .. singur. tacole, iar la Arad numai unul singur. Direcţia muzicală şi de scenă a avut-o dl. Jean Bo- Ofensiva artistică e deci în plină desfăşurare. Păcat bescu; maestru de cor a fost dl. Hermann Klee; maestra de numai că până la sfârşitul anului 1937, aşadar în partea I balet d-na Chiţi Stanciu; iar decorurile sugestive au fost a stagiunei actuale, ba chiar până în Februarie a. c. nu a alcătuite după schiţele pictorului W. Widmann. sosit nici o celebritate străină la Cluj. Astfel capitolul nostru In rolul titular, greu de executat, s'au ilustrat din privitor la „Oaspeţii Operei Române" e ca şi inexistent. nou cunoscutele aptitudini scenice ale d-nei Lya Pop. Am ION GHERGHEL, admirat fără rezerve, şi de data aceasta, verva şi tempera mentul acestei artiste de rasă. Din punct de vedere vocal a CONCERTE avut de biruit deasemenea dificultăţi mult mai mari, decât cum s'ar crede în primul moment, după o examinare sumară filarmonice „Gh. Dima", a a rolului. D-na Lya Pop poate să fie aşadar, cu drept cu fost dirijat de abila şi in vânt, mândră de executarea acestui rol complex. teligenta baghetă a d. Din numerosul ansamblu merită să fie relevaţi d-nii Eugen Lazar. Muzician L. Popovici (în rolul grădinarului Randolfo), N. Bobescu erudit, disciplinat, dotat cu (dogarul Tromboli), I. Rânzescu (studentul Lelio), Tr. Nicolau un just simţ de pătrundere (prinţul Orlando), I. Puica (bărbierul Quiquibiu), precum şi şi-a dovedit posibilităţile d-nele E. Periş-Capellaro (Peronella), Florica Istrate (Frişca) de conducător de orches şi d-şoara L. Hubic (Beatrice). tră în Simphonia mi- ma * jor de Haydn. Simphonia Cealaltă operă comică, Ţar şi teslar e alcătuită, şi ca a fost executată corect, echi libret, de către însuşi compozitorul Lortzing, care a utilizat un librat şi ou înţelegere. Din isvor francez. Textul românesc îl datorăm lui Eugen Florea. restul programului desprin Lucrarea lui Lortzing a fost reprezentată mai întâi dem acel danis colorat de la Lipsea, în 22 Dec. 1837. Nu s'a bucurat însă de un succes Borodin: Polovtsiennes şi remarcabil, decât dupâce a fost jucată şi la Berlin, în 4 Ian. două lucrări originale, în 1839. O serie întreagă de compozitori au încercat să se primă audiţia: , Capricip de apropie, în cursul timpului de măreaţa figură a lui Petru Mary Munteanu-Cupcea şi cel Mare. Amintim doar pe câţiva: Francezul Grétry, Weigl Două dansuri de O. Zeno din Viena, Vaccai din Parma, apoi Donizetti, Mercadante din Vancea. Lissabona şi Englezul Cooke, Dar nici unul dintre aceştia, Dl. Eugen Lazar. D. Eugen Lazar, acest nici chiar Meyerbeer, care a prelucrat şi el acest motiv, nu muzician 'bine ^ntenţiomiat, s'au ridicat la puterea vitală a creaţiei lui Lortzing. Şi totuşi Ultimul concert din sta merită încurajarea iubito ce grea viaţă a avut de îndurat acest artist talentat, oare giunea trecută al Societăţii rilor de muzică. (gsb.) CRONICA MUZICALĂ
CONCERTUL VIOLONISTULUI VIRGIL POP
de : GEORGE SBÂRCEA
In sala mare a colegiului academic „Carol II", lui şi o frazare justă. Orchestra condusă de Anton sub tutela societăţii de binefacere „Caritatea", violi- Ronat, cu priceperea ce-1 caracterizează, a fost bu nistul ardelean Virgil Pop, şi-a aranjat primul con nă. In unele locuri doar, am avut senzaţia unei vagi cert din actuala stagiune muzicală, secundat de or deslânări a instrumentelor, a unei lipse de contact chestra Operei Române. In faţa unui public înţelegă organic între orchestră şi solist. tor, tânărul virtuos ia dovedit excepţionale calităţi Lotusland de Cyril Scott, compozitor englez neo- technice şi un nerv muzical de autentică substanţă, impresionist, este o miniatură descriptivă, exotică, Programul cu grijă întocmit, cuprinzând câteva pie augmentată de armonii ciudate, evocatoare de bizare se de muzică românească alături de Cesar Franck, arome. Interpretul a redat calmul mistic, serenitatea Wieniawsky, Cyril Scoit, Bela Bcirtok $. Novacek, transfigurată a piesei. Pianul calm, economic dozat, face mărturia uneS personalităţi de variate posibiljilăţi. a acompaniat cu înţelegere. Virgil Pop şi-a executat dificilul program cu o Au urmat Dansurile româneşti de Béla Bartok, pregătire technică desăvârşită. Un ton amplu, de în a cărui activitate creatoare abundă tematica popu rezonanţe interioar.?, arcuşul mânuit cu deosebită lară românească. Dansurile româneşti, concepute ini măestrie şi interpretarea intelectualizată. iată cali ţial pentru pian solo, în transcripţia violinistica pierd tăţile de căpăteiiie ale tânărului violiniut. din complexitatea sonoră şi din amplitudinea origina Sonata pentru vioară şi pian de Cesar Franck, lă. Interpretarea a conturat just temele de substanţă înseamnă în literatura muzicală piatră de hotar, fiind folclorică, reuşind — prin ritmul amplu intens trăit întâia piesă de acest gen, în care pianul încetează ş5 temperamentul tineresc, să creeze unul dintre de^a mai fi un simplu instrument acompaniator, con- cele mai atrăgătoare puncte din program. topindu-se cu vioara în desvoltarea temelor şi pri In Bagatela de Ion Scărlătcscu, piesă în stil româ mind uni rol egal cu al vioarei. Ceace înseamnă că nesc, compusă sub o vădită influenţă a curentului Sonata presupune o organică colaborare între vioa francez, violinistul ardelean a accentuat caracterul ră şi pian şi o pătrundere a structurii interioare a românesc al piesei, jonglând uşurinţă cu tema. piesei. Stilul bucăţii e rafinat, auster totuşi, subtil şi totodată masiv; adică un stil complex, de un accen Dar posibilităţile technice brilante ale lui Virgil tuat intelectualism, vibrant şi sobru, Cu tainice tâlcuri. Pop- s'au evidenţiat desăvârşit abia în Perpetuum Să găseşti tonul just pentru Sonata de Franck, este mobile de Novacek, piesă de pură virtuozitate, şi în în sine o realizare artistică preţioasă. Dar să mai şi Variaţiunile de Euqen Cuteanu, tânărul compozitor imprimi piesei un suflu unitar de o largă concepţie român, care dovedeşte o perfectă cunoaştere a vio- muzicală?! Virgil Pop a executat cu arcuş sensibil şi linei. Interpretul a cUsvoltat o vervă demnă de cei nerv mult Sonata dificilă, care şi-a relevat frumuse mai rutinaţi maeştrii ai arcuşului, subjugând audi ţile în tonul amplu şi nobil al vioarei. La pian Anton toriul şi declanşând aplauze calde. Dar Virgil Pop a Ronai, abilul dirijor dela Opera Română, pianist ru mai dovedit că este versat şi în arta creaţiei, cu un tinat, conştient de efortul spiritual şi tehnic pe care-1 reuşit Impromtu românesc. Un stil românesc inte- incumbă executarea Sonatei, a cântat corect, dozând lectualizat, cursiv şi pur, armonii spontane şi sin just efectele dinamice, cari uneori au avut sonorităţi cere, sunt mărturia unei vene creatoare, promiţă orchestrale. toare de serioase realizări viitoare. Concertul in re minor de Wieniawsky, pentru Cele trei adausuri, un Schubcrt şi două piese vioară şi orchestră, este o piesă complexă în colorit de Fritz Kreisler, au fost cântate cu tinerească exu- brilantă şi cerând o technică cizelată până la cea berenţă, declanşând în auditoriu manifestarea unei mai ascuţită virtuozitate Ca structură muzicală, con totale preţuiri. certul aparţine şeoalei post-romantice, având o ne Concertul s'a soldat cu un strălucit succes mo bănuită bogăţie de nuanţe. Virgil Pop a redat cu gust ral, însemnând pentru Virgil Pop un examen de ma şi interiorizare adecuată concertul dificil, culminând turitate muzicală, deţinută de foarte puţini dintre în câteva pasagii, cu o impecabilă mânuire a arcuşu tinerii noştri virtuoşi. Pagina condusă, de EUGENIA MUREŞANU, învăţătoare * * * * FIRICEL A fost odată o babă care n'avea nici un copil. Deodată, ajunse într'o sală, care le'ntrecea pe Intr'o zi, se hotărî — împreună cu moşneagul ei toate. Firicel nu mai văzuse asemenea minunăţii. — să meargă în pădure şi ce-o găsi — acela să le Flori din lumea largă, cu petale de aur şi culori ne fie copil. numărate. în pădure au găsit o bucată de lemn cu un bilet Pe un pat alb de crisanteme, dormia o zână mi legat de el. ci, mică. puţin mai mică decât Firicel. Zâna era ne ¡Pe bilet era scris: Firicel. spus de frumoasă. Firicel se apropia de ea şi o* atinse Au luat lemnul şi 1-âu dus acasă. cu mâna. După trei zile, lemnul începu să vorbească. Zâna, speriată, se trezi şi, buimăcită de somn şi — Mamă, id!ă-mi de mâncare! groază, se răsti: Baba îi dădu să mănânce şi să bea şi apoi îl — Cine eşti tu, om necunoscut ,care ai îndrăsnit culcă. să Intri în palatul meu şi cine te-a adus aici la mine, După alte trei zile, lemnul ceru1 haine. unde nu calcă picior de om? Spune, că dacă nu, o Baba îi făcu o cămaşă albă şi îl îmbrăcă. vei păţi! Deodată, lemnul se făcu uni copil imic, cât o pe '— Sunt Firicel. Sunt singur pe lume. NIam pe niţă şi subţire cât un fir de iarbă. nimeni. O pasăre mare xn'a adus aici, la palatul tău. Firicel locuia într'un degetar. — A, zise zâna, fericită, ştiu cine eşti. Eu am tri Acolo dormia aproape toată ziua. mis acea pasăre, în lumea largă, să te caute. Am vi Masa o lua pe un cuţit, pe care se şi legăna. Altă sat într'o noapte că numai Firicel mă va scăpa din treabă n'avea decât să idbarmă şi să mănânce. Dar nenorocirea mea. Am nevoie ide tine, Firicel, şi le baba ise luase deo grije. Zilele treceau şi Firicel nu rog să-mi stai în ajutor. mai creştea. Nu ştia ce să facă. Atunci se hotărî să-1 Firicel, încremenise. Ce nevoie avea frumoasa gonească. zână de el? El nu ştia decât să mănânce şi să se le Intr'o zi îl duse în pădure, îl aşeză pe-o frunză gene pe muchia cuţitului. Mirat, el zisej şi-1 lăsă acolo. Firicel începu să plângă, dar degeaba! — Zână minunată, fac tot ce Trei. Dar nu ştiu Rămase singur şi noaptea se ¡apropia. Deodată veni o ce-aş putea face. Nu mă pricep la nimic! pasăre mare, mare — cât un avion de copii şi-i Zânia răspunse: spuse: — Tu, Firicel, îmi vei aduce cel mai mare folos — Nu mai plânge! Vino cu mine. din lume. Stai jos să-ţi povestesc. Firicel se aşează pe gâtul ei şi pasărea îl duse — Eu sunt împărăteasa florilor din toată lumea. departe ,peste munţi şi mări. Se tot duseră până a- In palatul meu se găsesc flori din ţările cele mai în junseră la un palat făcut numai din frunze si flori. depărtate şi necunoscute. îmi lipseşte o singură floa Atunci pasărea zise: re, pentru care aş dărui tot ce am. Floarea, care se — De azi înainte, acesta va fi palatul tău. Eu deschide dimineaţa, iar seara se închide. Aceia tre- plec. bue să mi-o aduci, Firicel. Firicel, uimit de ce vedea, deschise portiţa de — Unde s'o găsesc? Zise Firicel, nedumerit. frunze şi întră (într'o sală mare cât o cutie de chi- — In lumea largă, răspunse zâna. Şi dacă în trei brite. Ferestrele erau mari ca nişte ochi de furnică. zile nu eşti aici cu aceia floare, te voiu preface şi pe Aci, Firicel se odihni pe un scaun rotund, mititel, tine într'o floare, cum vezi multe pe aici. Dar dacă cât o boabă de piper. După ce dormi câteva minute, mi-o vei aduce, atunci te voiu face împăratul florilor se sculă şi porni mai departe. Trecu prîn c«N mrri, şi vei trăi toată viaţa aici, alături de mine, în împă cât nişte cutii de conserve, cu mese şi scaune îm răţia florilor. pletite din toate florile lumii; prin săli largi, cât un Firicel lăsase ochii jos. Unde să plece ca să gă penar, în cari erau aşternute covoare preţioase din sească minunata floare, care se deschide la răsăritul flori necunoscute. Dar ceace îl fermeca pe Firicel, soarelui >şi seara, în amurg, adoarme şi ea? In ice ţări ?i-!ţ făcea chiar fericit — nespus de fericit — era par să plece să aducă frumoasei zâne, acea floare ciuda fumul acelor flori necunoscute care-1 îmbăta. tă, pe care zâna trebuia s'o aibă în trei zile? Se hotărî. Spuse zânei că pleacă să caute fru Dar cea dintâi grije a lui Firicel, fu să-şi facă moasa floare şi dacă o găseşte, o va aduce. o carte groasă din petalele celor mai scumpe flori, Dar Firicel nu plecă departe de palat. Ajunse în care să povestească- viaţa lor. In fiecare zi Firicel într'o pădure deasă şi neagră. Aci, se aşeză pe-o pia însemna întâmplările lor sau conversaţii din lim tră şi începu să plângă. Trei zile plânse într'una. Şi ba lor. lacrimile lui de copil sărman şi singur pe lumea Fiecare floare avea o poveste ca şi un copil. aceasta ,au căzut toate, grămadă, jos la picioarele lui. Erau flori bune, ascultătoare, linişte, cari răbdau In a treia z\ pe locul unde plânsese, zări o floa orice. Erau flori neastâmpărate, cari se revoltau când re albastră, ca un clopoţel. Avea nişte petale subţiri, vântul bătea prea tare sau soarele le încălzea prea mai subţiri (decât aripile unui fluturaş. mult. Dar cea mai cuminte era floarea dimineţii năs Uimit, Firicel se aplecă s'o vadă mai bine. Dar cută din apa proaspătă şi clară a ochilor lui Firicel. Înainte de-a o atinge, floarea-i vorbi, cu un glas sub Povestea ei a scris-o Firicel pe cea dintâi pagină ţire, ca un cântec de copil: din Cartea Florilor. Era o poveste simplă. A unor — Ia-cmă cu tine, Firicel, sunt floarea dimineţii lacrimi de copil fără căpătâi, din cari isvorise acea care-am răsărit din lacrimile tale. Eu am cules în floare preţioasă, care încă nu răsărise pe faţa pă potirul inimii mele, picăturile toate din apa limpede mântului. In fiecare dimineaţă floarea se înmulţea, a ochilor tăi. Sunt cea dintâi dintre flori, care mă se întindea şi se urca tot mai sus, spre cer. Palatul trezesc şi cea din urmă, care adorm. Dar nu mă lăsa ajunse îmbrăcat într'o haină din aceste Hori, clopoţei singură, aici în pădurea aceasta, unde nu pătrunde drăgălaşi şi harnici dimineaţa,, dar somnoroşi seara. soarele până la mine. Du-mă în: palatul tău! Culorile se înmulţiau şi podoa1îa~"ibr se îmbogăţea Această minune, cu greu o înţelegea Firicel Smul zi de zi. se floarea cu rădăcinile ei şi plecă spre palatul florilor. împărăţia florilor ajunse cea mai puternică din — Da, zise zâna, aceasta e floarea care ru-a lip lume. Căci florile isvoriau oriunde. sit. De azi înainte împărăţia mea e întreagă, nu-mi Iar Firicel era fericit trăind în mijloci ¡1 lor, a- lipseşte nici-o floare. Tu vei fi împăratul florilor. scultându-le limba pe oare oricine ar putea s'o în Tu, Firicel, vei conduce toate treburile împărăţiei ţeleagă. mele, de azi înainte. EUGESIA MUREŞANU
CRONICA LITERARĂ: Iiiim IIIIIMIII Note despre o bibliografie profesori la Universitatea din Cluj .(D. Iorga e Profesor In epoca noastră, în care zilnic apar nenumărate cărţi onorar al Universităţii din Cluj). Bibliografia sistematică şi reviste, bibliografia (repertoriu bibliografic sau bibliogra a Dlui Crăciun, e o contribuţie valoroasă pentru cercetători, fia critică) e absolut necesară, atât pentru informaţie cât şi un model bibliografic şi un document antirevizionist. pentru cercetări ştiinţifice. La noi, bibliografia nu ar© tra „Fisa de pensie şi noua procedura diţii seculare. Oea mai veche bibliografie românească e „Di pentru înscrierea la pensie" sertaţie despre tipografii", de Vasile Pop, apărută la Sibiu, Ultima modificare adusă legii generale de pensii prin în 1838. In ultimul timp, înregistrăm şi o îmbogăţire a cer Deoretul-Lege No. 2207/937, a creiat o notuăt procedură pentru cetărilor bibliografice. îmi face impresia că cele mai nume valoriifcarea drepturilor la pensie şi a prevăzut noui acte roase bibliografii au apărut în domeniul istoriei. Ar fi de şi formalităţi pentru înscrierea la pensie a tuturor func dorit să apară mai multe şi în alte domenii. Voiu aminti că ţionarilor publici ou drept de pensie delà Stat. în domeniul teologiei oare mă preocupă mai mult — a- DL Dr. I. Coeoneţu, Directorul Casei de Pensii a Teatre proape nu există bibliografii. Ini toate domeniile înregistrăm lor şi Operelor de Stat, cunoscutul autor al lucrărilor de însă începuturi. pensii, a tipărit recent o interesantă lucrare cu titlul de La Universitatea Daciei Superioare, Dl. Ioachim Cră mai sus, în care expune într'o formă concisă şi pe înţelesul ciun a întemeeat o bibliotecă de cercetări bibliografice, în tuturor, nouile norme pentru pensionarea tuturor salariaţi care până acum au apărut 15 lucrări (bibliografie, biblio lor publici, în vigoare delà 1 Ianuarie 1938. grafie istorică, geografică, medicală, clasică, etc.). Lucrarea In afară de actele şi formalităţile necesare în prezent ultimă e „Bibliografia Transilvaniei Româneşti 1916—1936", pentru valorificarea drepturilor la pensie, în orice împreju de Dl. Ioachim Crăciun. A apărat mai intâiu în .,'ilevu* rare ca: limită de vârstă, vârstă de pensie, infirmităţi, deces, de Transylvanie" (1937). E destinată lumii întregi, tradu- transmitere, etc., autorul mai arată: noul regim al vărsării cându-se în limba franceză toate titlurile. reţinerilor pentru timpul servit fără reţineri la pensie; fişa In studiul intraductiv scris în limba franceză, se ex de pensie şi modul ei de folosire; declaraţia domiciliului real pune planul şi rezultatele bibliografiei. Dl. Crăciun împart© şi sancţiunile ce s'au prevăzut pentru cei cari vor încasa în istoria Transilvaniei în următoarele epoci: 1. Istoria Veche. viitor .pensii în plus; noul calcul al pensiilor, în vigoare delà Perioada de plămădire a poporului român până la ultimeile 1 Decembrie 1937; şi în fine forniulare-model şi instrucţiuni năvăliri barbare (1241). Această epocă o subdivide în: a) pre necesare pentru valorificarea drepturilor la pensie în con istoria şi protoistoria ţinuturilor locuite de Români; b) epoca formitate cu prevederile Decretului-Lege No. 2207/937. daeo-romană ,până la 275; c) epooa năvălirilor barbare (275— Practician şi teotieian în acelaşi timp, Dl. Dr. Coco 1241). neţu a redat în această nouă lucrare a sa, esenţialul dispozi- 2. Istoria medie. Perioada organizării voevodale şi a Prin .ţiunilor legale, privitoare la practica aşezării drepturilor la cipatelor Române până la unirea lor sub Mihaiu Viteazul pensie. Expunerea sa limpede face din această carte o ex (1241—1601). celentă călăuză în materie de pensii, indispensabilă pentru 3. Istoria modernă. Perioada tendinţelor de unitate po oricine are de rezolvat o chestie de pensii, şi nu dispune de litică, religioasă şi culturală până la sfârşitul secolului al timp iş bani de cheltuit. XVIII-a. (1601—1792). Cum prin ultimele dispozitiuni legale, autorităţile au 4. Istoria contemporană. Perioada înfăptuirii succesive devenit primele birouri de înregistrae a cererilor de pensie, a unităţii naţionale până la încoronarea primului rege al tu în viitor ele vor trebui să cunoască în deaproape toate actele turor Românilor la Alba Iulia (1792—1922). şi formalităţile necesare pentru fiecare caz ce li se prezintă, Bibliografia înregistrează 4056 titluri, aranjate siste spre a le da curs urgent şi soluţiona just. Deaceia fieeare matic şi însoţite de indice valoros. Dintre autori, Dl. Crăciun autoritate va avea absolută nevoie de această importantă lu evidenţiază 12, cari au mai multe lucrări: Dnii N. larga, I. Lu- crare. paş, G. Bogdan-Duică, A. Lapedatu, O. Ghibu, I. Pâclişanu, Cartea costă 40 lei, plus porto şi se găseşte de vânzare N. Drăganu, S. Puşcariu, S. Dragomir, G. Oiuhandu, C. Pe- la principalele librării din Cluj şi la Revista Gazeta Ilustrată, tranu si St. Meteş. Dintre aceste 12 personalităţi 9 (75%) sunt Cluj, Str. Regina Maria 36. PUBLICAŢIILE REVISTEI „GAZETA ILUSTRATA DIN CLUJ VOLUME APĂRUTE: Dr. Mihail Macrea:
_Dr. Emanu.il Anca: Institutul de studii clasice. O scurtă prezentare a activităţii şi a colecţiilor sale. 22 pagini, 30 ilu Slănicul Moldovei şi apele sale cu 11 ilustraţi- straţiuni, rezumat francez Lei 40. uni, planul turistic al împrejurimilor, 20 pa gini Lei 5. Nistor Meteş, ing.:
V. Beneş: Uzinele Electrice Cluj, S. A. în Regie Mixtă 1906—1936 cu numeroase ilustraţiuni. Planul Bouquet, Raffet, Lancelot. Desene privitoare la Clujului, schiţe etc. 64 pag. Lei 20. principatele Române din Colecţia , G. Sion" cu 56 reproduceri. Ediţia I epuizată. In lucru Edi Tiberiu Morariu: ţia Il-a, 32 pagini mari, hârtie velină Lei 100. Profesorul EntwmeM de Martonne la Cluj şi în Pinacoteca „V. Cioflec" din Cluj. Prezentare cri Munţii Apuseni, cu 11 ilustraţiuni şi o hartă în tică cu 25 reproduceri, 18 pagini Lei 30. text Lei 10. Morabito Iosephus: Ştefan Bezdechi: Epigramatum Liber, 28 pag. V. Pârvarii in Memoriam, 8 pagini. Iosif E. Naghiu: Petru Borteş: Bio-Bibliograftla' iui Vasile Pârvan 1882—1927, Călăuza oraşului Cluj. Partea I. Ediţia IlI-a cu cu fotografia, Lei 20. un plan al oraşului, format mic 32 pagini, Lei 40. Călăuza oraşului Cluj şi a împrejurimilor, Muzeul Eparhiei ortodoxe Române a Clujului, cu ilustraţiuni, 16 pagini, Lei 20. 342 pagini,, 38 ilustraţiuni, 3 hărţi, format de buzunar, Lei 70. Indicatorul alfabetic al locali SUB TIPAR tăţilor din judeţul Cluj, român-maghiar, ma- Prof, l Moisil: Viaţa studenţească dela Heidelberg. ghiar-român, cu harta jud. Lei 40. Harta gene Ştefan Meteş; Trecutul Românilor din oraşul Cluj. rală a municipiului Cluj, format mare, în 8 cu lori, Ed. IV-a Lei 100; necolorată Lei 60, cu in Ion Gherghel: Tiberiu Bredieeanu. dicator alfabetic al străzilor român-maghiar, Ardealul muzical, voi. I. format mic, necolorat Lei 20. Gazeta Ilustrată Alex. Borza: Grădina Botanică din Cluj. anii 1932/1933, 1934, 1935, 1936, 1937, broşată Lei 200, în pânză Lei 250. V. Beneş: Colegiul Academic din Cluj. Ion Chelcea: Valeriu Seredan.- Garda Naţională Română a Mari narilor din Pola. Muzeuli Etnografic al Ardealului, Cluj, cu ocazia reorganizării şi inaugurării din Iunie 1937 cu Petru Borteş: Legionarii Români în Italia. ilustraţiuni. Rezumat francez-german, Nicolae Filip: Desvoltarea tehnicei în industria gra Literatură populară română contra dommaţiu- fică. nii maghiare în Ardeal, cu 7 clişee în text, 30 Petre Petrinca: Românii din Grecia. pagini, Lei 20. Titu Vale: La Românii din Pind. I. Crăciun: Baba Novac, Generalul lui Mihuiu Viteazul, 30 7. Stanciu: Institutul de Mineralogie-geologie. pagini, 12 clişee, dintre care unul colorat; hâr Tib. Morariu: Situaţia Geografică a oraşului Cluj. tie velină, Lei 20. Ion Breazu.- Clujul literar. Alexandru Doboşi: I. Moga.- Institutul de Istorie Naţională. Abisinia. Conflictul Italo-Abisinian. 8 pagini. Una hartă în colori, ilustraţiuni, format mare Lei 20. G. Predescu: Clima Clujului. Roma Aeterna (articole), cu 19 ilustraţiuni. For 1 Iencica: învăţământul primar al Municipiului Cluj. mat mic Lei 20. Olimpiu Boitoş: Clujul pitoresc. ATENŢIUNE
la 15 Iunie 1938 MAREA TRAGERE FINALA a Loteriei ie Stat 30 milionari iioni
Şl ALTE iu. i:*2 ciştipri în valoare totala ie peste
Eei 317 milioane Schimbaţi lozurile!