Comunitatea Româneasc Din Estul Serbiei

IoneliaToarc Comunitatearomâneasc dinestulSerbiei Studiugeografic

Lucrarea apare sub egida Institutului ‘Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni Str. Walter Mrcineanu, nr.1-3, Sector 1, Bucuresti Tel:004 021 3102698, Fax: 004 021 3101536 www.hurmuzachi.ro

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Dedicaceastlucraretuturorromânilor/vlahilordinrsritulSerbiei,existenalorfiind pentruminemotivulrealizriiacesteicercetri Copertaitehnoredactarea:CristianNegoi Copyright©2012 Toatedrepturileiresponsabilitileasupraconinutuluiaparinautorului. DescriereaCIPaBiblioteciiNaionaleaRomâniei TOARC,IONELIA ComunitatearomâneascdinestulSerbiei:studiugeografic/ IoneliaToarc.Bucureti:Semne,2012 ISBN9786061501557

323.1(=135.1)(497.11) 911.3(=135.1)(497.11)

EdituracreditatdeConsiliulNaionalalCercetriitiinifice dinÎnvmântulSuperior(CNCSIS) EdituraSEMNE Str.BarbuDelavranceanr.24 Sector1,Bucureti Tel./Fax:0213188344 email:[email protected] web:www.semneartemis.ro Difuzare: Tel./Fax:0212234116,0213114936 email:[email protected], [email protected] COMENZIONLINE www.semneartemis.ro TiparulexecutatlaS.C.SEMNE‘94SRL Tel./Fax:0216670820 Bucureti,2012

IoneliaToarc

CUPRINS

ARGUMENT ...... 5 I. ISTORICUL CERCETRILOR ...... 7 II. CADRUL NATURAL ...... 11 III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC ...... 20 Perioada antic ...... 21 Perioada otoman ...... 25 Mnstiri ctitorite de domnitori români ...... 28 Perioada austriac ...... 31 Perioada sârbeasc ...... 32 Situaia populaiei din regiune dup anexarea la Serbia ...... 33 Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean ...... 34 IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE ...... 39 Vechimea i continuitatea populaiei ...... 39 Numrul i evoluia numeric a populaiei ...... 41 Densitatea i structura populaiei ...... 43 Numrul i evoluia numeric a populaiei româneti ...... 53 Originea românilor din estul Serbiei ...... 60 Grupuri etnografice i graiuri locale ...... 65 V. AEZRILE UMANE ...... 71 Atestarea documentar a aezrilor umane ...... 73 Reeaua de aezri ...... 76 Aezri româneti din estul Serbiei ...... 81 Originea populaiei româneti ...... 81 Atestarea documentar a aezrilor umane ...... 82 Legende despre întemeierea aezrilor rurale ...... 86 Ocupaii tradiionale ...... 88 Gospodria rural tradiional i modern ...... 89 Tipologia i organizarea gospodriei ...... 90 Materialele de construcie ...... 95

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Obiceiuri de construcie ...... 97 Aezri sezoniere i temporare (slae/colibe) ...... 98 Cimitirul ...... 99 Cimitirul satului Criveli ...... 101 Cimitirul vechi al oraului Bor ...... 101 Mormintele “într ua cii” ...... 102 VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE ...... 114 Toponime din perioada trac ...... 115 Toponime din perioada roman ...... 115 Toponime româneti ...... 118 Toponime din perioada otoman ...... 120 Toponimia regiunii dup anul 1800 ...... 121 Patronimele ...... 126 VII - VIAA SPIRITUAL ...... 130 Obiceiuri i tradiii ...... 130 Obiceiuri i srbtori din ciclul vieii de familie ...... 130 Obiceiuri legate de natere ...... 130 Obiceiuri legate de cstorie ...... 143 Obiceiuri legate de înmormântare ...... 158 Obiceiuri legate de cultul morilor ...... 177 Obiceiuri i srbtori calendaristice ...... 182 Srbtori de toamn ...... 184 Srbtori de iarn ...... 186 Srbtori de primvar ...... 198 Srbtori de var ...... 209 Zavecina-hramul satului ...... 210 Obiceiuri calendaristice disprute ...... 212 Fiinele supranaturale în credinele românilor ...... 214 Cultura popular ...... 217 Portul popular ...... 225 VIII. CONCLUZII ...... 234 SUBIECI INTERVIEVAI ...... 241 GLOSAR ...... 242 INDEX FOTOGRAFII ...... 254 BIBLIOGRAFIE ...... 258 ANEXE ...... 265

IoneliaToarc

ARGUMENT

Motto:

“S nu uitai c patrie i iubire de patrie sunt abstracii sarbede, dac nu te-ai dus singur s te înfreti cu pmântul i poporul din care faci parte” G. Vâlsan

Pornind de la cuvintele marelui geograf George Vâlsan, în realizarea lucrrii Comunitatea româneasc din estul Serbiei. Studiu geografic, un prim motiv l-a constituit dorina cunoaterii neamului din care facem parte, precum i urmrirea destinului comunitilor româneti din teritoriile aflate în imediata vecintate a României, simind înainte de toate o datorie moral fa de oamenii cu care lucrez de mai bine de un deceniu. Un al doilea motiv l-a constituit disproporia mare dintre numrul studiilor lingvistice i de istorie fcute pe aceast zon în ultima jumtate de secol i caracterul adesea lacunar al bibliografiei geografice. Teritoriul analizat a intrat în atenia multor oameni de tiin de-a lungul timpului, studiat îns de cele mai multe ori tangenial i fr a fi tratat ca întreg, toate lucrrile fiind axate doar pe studiul comunitii româneti din arealul moravo-timocean. Privit în ansamblu, particularitatea acestui spaiu o d însi configuraia antropogeografic i diversitatea etno-cultural, având în vedere amplasarea zonei studiate în cadrul statului sârb. În acest context, am încercat în demersul cercetrii o abordare geografic complex a comunitii româneti, studiul dorindu-se a fi un ghid, o carte de vizit cât mai complet i obiectiv a regiunii din rsritul Serbiei, util cercettorilor, diplomailor i opiniei publice. Departe de a fi complet, putând suferi oricând îmbuntiri, orice informaie nou putând-o modifica, cercetarea a urmrit structurarea demersului geografic, toponimic i etnografic pe acele eantioane ce au fost insuficient sau deloc abordate de puinii cercettori geografi, etnografi,

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei lingviti, care prin lucrrile lor au încercat s aduc un plus de clarificri la cele mai importante probleme ce vizau zona. Totodat lucrarea nu s-a limitat doar la unele constatri pur teoretice, pornind de la observaiile înregistrate în literatura de specialitate, referitoare la arealul studiat, ci a fost completat cu investigaii recente efectuate în teren, bazate mai mult pe observaii directe i interviuri, datorit situaiei delicate din teritoriu. Rezultatul final se dorete a fi o lucrare de analiz i sintez a spaiului estic al Serbiei care, prin coninut, structur, metode i procedee utilizate, s contribuie nu doar la clarificarea numeroaselor aspecte etnogeografice specifice acestui spaiu geografic, dar i la aducerea unor elemente de noutate. În final, vreau s îmi exprim recunotina i respectul meu profund, comunitii româneti din estul Serbiei, pentru faptul c înc mai exist acolo, în ciuda numeroaselor procese de deznaionalizare i asimilare, dar i pentru curajul i lupta zilnic de care dau dovad în pstrarea i transmiterea identitii etnice româneti.

Foto 1: Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac

Februarie 2012 Autoarea

I. ISTORICUL CERCETRILOR

Obiectul lucrrii îl reprezint spaiul geografic din estul Serbiei, spaiu cuprins între râurile Timoc, Morava i fluviul Dunrea, studiat sub mai multe aspecte: istoric, demografic, aezri umane, etnografic, cultural. Informaii legate de arealul din rsritul Serbiei, numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului sunt sumare, regiunea fiind, de-a lungul timpului, de cele mai multe ori, consemnat doar accidental de numeroi învai i cltori. Se remarc totui, studiile ce trateaz comunitatea româneasc din aceast zon, majoritatea lucrrilor elaborate care privesc acest spaiu geografic, fcând referire la românii/vlahii din regiune i in mai mult de domeniul istoriei, etnografiei, culturii populare i geopoliticii. Spaiul geografic moravo-timocean nu a fost analizat în detaliu din punct de vedere al geografiei umane pân în momentul actual, analizele realizate având un caracter general în cadrul lucrrilor de mare ansamblu, în care se fac referiri i la acest areal, precum i în lucrrile care trateaz doar anumite fragmente, cu accent pe comunitatea româneasc de aici. Cele mai multe din materialele consultate nu ofer studii consistente despre acest spaiu geografic. Informaii referitoare la acest areal, apar în studiile unor cercettori germani, italieni, francezi, englezi, bulgari, rui i sârbi: F. Kanitz, G. Weigand, Ioszef Szabo, G. Lejan, E. Picot, St. Romansky, T. Georgevici, B. Karic, I. Cvijici, C. Jirecek. Prezena elementului etnic românesc între Dunre, Timoc i Morava este confirmat i în hrile întocmite de geograful A.F. Marsigli (1696), Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867), Lejean Guillaume Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies (1869), H. Kiepert în Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern (1869), Florinschy I.D. în Harta etnografic a slavismului apusean (1911), Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent (1919), (vezi anexe). Aspecte de geografie istoric, ce vizeaz evoluia arealului studiat de-a lungul istoriei, precum i originea i permanena elementului românesc din zon pe mai multe perioade istorice, se regsesc în lucrri cu referiri la spaii

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei geografice, de cele mai multe ori, ample, avându-i ca autori pe Karic V. Srbija (1887), Gravier Gustave Les frontieres historiques de la Serbie (1919), Ion di la Vidin Românii din Tribalia (1990), Drgan Iosif Constantin Istoria românilor (1994), Zbuchea Gheorghe i Stelian Brezeanu Românii de la sud de Dunre, documente, Arhivele Naionale ale României (1997), Zbuchea Gh. O istorie a românilor din Peninsula Balcanic secolul XVIII-XX (1999), Constantinescu N.A. Chestiunea Timocean (2000), Zbuchea Gh i Dobre C. Românii timoceni (2005), Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. Românii din Serbia (2005), Dolha V. Totul despre românii din Timoc (2007), Copcea Florian Istoriografia românilor din Serbia de sud-est (2008), Draghia, Konstandinovic-Traian Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948 (2008). Observaii lingvistice i etnografice regsim în lucrrile lui F. Kanitz Serbien (1868), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens a lui Gustav Weigand (1900), în lucrarea Printre românii notri (1905), a etnografului sârb Tihomir Georgevic, care este unul dintre primele jurnale de teren din istoria etnografiei sârbesti. i etnograful bulgar St. Romansky viziteaz în anul 1916 aproape toate satele româneti din zon, studiaz etnografia acestui inut, adun date etnografice i culege poezii populare i alte texte folclorice incluse în lucrarea Românii dintre Timoc i Morava (1926). Primele însemnri despre folclorul românilor din acest areal apar înc din secolul al XIX-lea i sunt fcute de cercettorul sârb Vuk Karadic, de Emile Picot Chants populaires des Roumains de Serbie (1889), C. Cosmescu Poezii populare de la românii din Serbia în „Convorbiri literare, anul XXXIII, nr. 9, de geograful George Vâlsan i lingvistul George Giuglea, care public împreun o culegere de de literatur popular Dela românii din Serbia (1913). Ovid Densuianu, I.A. Candrea si Th. Sperantia, la 1908, în Graiul nostru, public folclor din sudul Cazanelor Dunrii. Dup al doilea rzboi mondial, cele mai importante lucrri aparin lingvitilor de la Cluj, Emil Petrovici Note de folklor dela românii din Valea Mlavei (1942) i Ion Ptru Folklor dela românii din Sârbia (1942). În 1967, Cristea Sandu Timoc public o bogat colecie de peste 500 de texte, în culegerea Cântece btrâneti i doine. Dup 1989 cercetri sunt fcute în special de ctre lingviti. Prof. dr. Otilia Hedean efectueaz o serie de anchete de teren în Serbia, în urma crora public numeroase articole i studii cu privire la aspectele etnografice, folclorice dar i identitare ale comunitii româneti din spaiul moravo-timocean.

IoneliaToarc

Petru Neiescu, Eugen Beltechi i Nicolae Mocanu, de la Cluj Napoca întocmesc în 2006 Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului – Contribuii la atlasul lingvistic al graiurilor româneti dintre Morava, Dunre i Timoc, iar Annemarie Sorescu-Marinkovi, în lucrarea de doctorat Fiine demonice la românii din Timoc (Serbia) (2010), face o ampl analiz a universului demonic al românilor din estul Serbiei, în special a fiinelor mitologice ce populeaz acest spaiu. Studii despre cultura popular a locuitorilor din regiune, apar i în Serbia, cu precdere dup anul 1962, data la care s-a anunat intenia construirii hidrocentralei de la Porile de Fier i, prin urmare, inundarea satelor de pe malul Dunrii. Apar o serie de monografii ale localitilor din regiune elaborate i publicate de Institutul de Etnografie din cadrul Academiei Sârbe de tiine i Arte din Belgrad, precum i de Glasnik Etnografskog Muzeja1. În ultima perioad, datorit numeroaselor schimbri sociale i politice din Serbia, interesul cercettorilor pentru comunitatea româneasc din rsritul Serbiei a crescut, unii fiind chiar români din acest areal: etnologul Paun Es. Durlic, antropologul Dejan Dimitrijevic-Rufu, Marijana Petrovic- Rignault, etnologul Slavoljub Gacovic etc... Numrul lucrrilor care abordeaz într-o msur mai mare sau mai mic elementele umane ale acestui teritoriu este îns foarte mic. Geograful George Vâlsan este cel care în anul 1913 public trei studii, intitulate Românii din Serbia, Românii din Craina Serbiei i Românii din Bulgaria i Serbia – Aezare, vechime, numr, fizionomie, stare economic i social. Prin aceste lucrri s-a dorit semnalarea existenei unor comuniti româneti aproape nestudiate din sudul Dunrii, interesul pentru comunitatea românilor din aceast regiune fiind de natur geografic, istoric i etnografic/folcloric. Urmeaz lucrrile Românii din Serbia (Boga L.T., 1913), La peninsule balkanique (Cvijic J., 1918), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (Dragomir Silviu, 1922), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i geografic (Szabo Jozsef, 1923), Românii dintre Timoc i Morava (Trâpcea Th. N., 1999 reeditat), Craina - O verig a spaiului etnic românesc (Popp N. M., 1941) i cele trei volume Românii din Timoc (1942-1943) sub îngrijirea lui C. Constante i Anton Golopenia. În 1929, C. Constante public lucrarea intitulat Românii din Valea Timocului i a Moravei, iar în

1 Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 87. 9

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei anul 1943, A. Dumitrescu-Jippa i Octavian Metea public lucrarea Timocul. Cel mai recent studiu asupra populaiei aezrilor umane din estul Serbiei a fost realizat de Dorin Lozovanu în anul 2008 în cadrul lucrrii de doctorat Populaia româneasc din Peninsula Balcanic. Studiu uman geografic, unde face o ampl analiz din punct de vedere uman geografic a comunitii românilor din Serbia, aducând în discuie originea i evoluia etnic a acestora, grupurile etnografice aflate în aceast regiune, datele etnodemografice prezentate fiind cele mai recente i mai complete date publicate pân în prezent.

II. CADRUL NATURAL

Cadrul natural al Serbiei Serbia (în limba sârb Srbija/), oficial Republica Serbia ( /Republika Srbija) este situat în cuprinsul a dou regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest i partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are granie comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia i Heregovina, Bulgaria, Croaia, Macedonia, România i Ungaria. Fr a avea ieire direct la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunrii la Marea Neagr i Europa Central2. Relieful Serbiei, este variat, predominant muntos în sud (aparinând Alpilor Dinarici, alt. max. 2656m în vf. Daravica) i est (Munii Serbiei, cu Defileul Dunrii), colinar i de câmpie (Câmpia Moravei), în partea central, i numai de câmpie (Câmpia Dunrii) în nord, Serbia fiind strbtut de Dunre si de râul Morava, tributar al fluviului, cu o suprafa de 77.453 kmp. Pe teritoriul Serbiei se regsesc munii: Carpai, Balcani, Rodopi i Dinarici, precum i partea de sud a Câmpiei Panoniei. Regiunile geografice din Serbia nu au un statut oficial, unele dintre ele fiind folosite ca baz pentru împrirea administrativ de ordin secund în Serbia (okrug). Neavând o definire administrativ, graniele acestor regiuni sunt vagi de cele mai multe ori, fiind delimitate diferit de ctre specialiti. De cele mai multe ori, regiunile corespund vilor sau cursurilor de ap, primind denumirile de la acestea, fiind mrginite cel mai adesea de masivele muntoase. Vile i câmpiile de-a lungul celor mai late râuri sunt cazuri speciale. În limba sârb, ele sunt cel mai adesea folosite cu prefixul po- (Sava-Posavina, Dunav–Podunavlje, Morava–Pomoravlje). Considerate regiuni geografice, acestea sunt folosite frecvent i acoper arii foarte mari (ex.: Pomoravlje). Teritoriul Serbiei este împrit în 6 regiuni geografice: nordic, vestic, central, estic, sud-vestic i sudic. Organizarea administrativ-teritorial a Serbiei este reglementat prin Legea cu privire la organizarea teritorial3, adoptat de Adunarea Naional a Serbiei, la 29 decembrie 20074. 2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia 3 Legea privind organizarea teritorial i Autonomia local, Parlamentul Serbiei. 11

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Conform Legii, uniti ale organizrii teritoriale sunt: municipiile/opštinele (în limba sârb) în numr de 150, oraele (24) i provinciile autonome (2). Cele dou provincii autonome sunt: Kosovo-Metohija pe scurt Kosovo (cu 28 municipii/opštine i 1 ora) aflat în partea de sud a rii (actualmente în administrarea Naiunilor Unite), i Voivodina (cu 39 municipii/opštine i 6 orae) în partea de nord. Zona care se întinde între Voivodina i Kosovo este numit Serbia Central (cu 83 municipii/opštine i 17 orae), aceasta nefiind o diviziune administrativ (spre deosebire de provinciile autonome), i neavând autoritate regional proprie. Municipiile/opštinile (principalele diviziuni administrative cu prerogative reale) i oraele sunt adunate în districte/judee (okrug în limba sârb), care sunt centre regionale ale autoritii statale, Serbia fiind împrit, în temeiul Punerii în aplicare a Guvernului din 29 ianuarie 19925, în 29 de districte/judee, 5 dintre ele în Kosovo, 7 în Voivodina, 17 în Serbia Central. Serbia central (Uža Srbija - ), denumire folosit mai mult în timpul Republicii Federative Yugoslavia, nu este o diviziune administrativ în sine, ea fiind sub directa jurisdicie a autoritilor Republicii. Voivodina are o anumit autonomie teritorial, iar Kosovo chiar dac i-a declarat independena, este considerat de ctre statul sârb tot o provincie sârbeasc. Cele 17 judee/districte (okrug) ale Serbiei Centrale plus oraul Belgrad sunt: Judeul Mava, Judeul Rasina, Judeul Kolubara, Judeul Bor, Judeul Moravica, Judeul Zajear, Judeul Zlatibor, Judeul Nišava, Judeul Harta nr. 1 Podunavlje, Judeul Pirot, Judeul Branievo, Judeul Toplica, Judeul umadija, Judeul Jablanica, Judeul Pomoravlje, Judeul Pinja i Judeul Raška6.

4 Lokalni i pokrajinski izbori u maju, B92, 29 decembrie 2007. 5 Guvernul Serbiei: disticte din Serbia, 1992 6 http://en.wikipedia.org/wiki/Districts_of_Serbia 12

IoneliaToarc

Poziia geografic i limitele fizico-geografice ale arealului din estul Serbiei Zona studiat i anume, zona de rsrit a Serbiei, face parte din regiunea geografic Serbia Central, frontiera natural a acestei regiuni fiind format de fluviul Dunrea la nord, râul Timoc i grania cu Bulgaria la est, râul Morava la vest, iar la sud de o linie care unete râul Morava cu râul Timoc, prin munii Râtani. Peste acest spaiu geografic se suprapun în prezent, ca delimitare administrativ judeele (okrug în limba sârb) Bor, Zajear, Pomoravije i Branievo, ce se întind pe o suprafa de 11.867 kmp. Caracterizarea fizico-geografic. Relieful este un tot armonios, completându-se cu formele de relief din

Hrile nr. 2 i 3

Banat i Oltenia, având aceleai caractere geografice, toate prinse de Dunre, cu o înlime maxim de 1300 m7.

7 George Vâlsan, (2005), Românii din Craina Serbiei, în vol. 3 din Românii Timoceni, Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, DC Promotions, pag. 10-15. 13

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Aceast regiune se înfieaz ca o mare platform muntoas8, aici desfurându-se partea de sud a munilor Carpai, fiind un inut de legtur între dou mari sisteme muntoase, Carpaii i Balcanii, între dou uniti geografice importante în toate timpurile pentru ciculaia popoarelor, Câmpia român i Stepa maghiar9. În Serbia de rsrit, Munii Carpai se întind pe direcia nord– sud, fiind situai între valea râului Morava la Harta nr. 4 vest, valea râului Timocul Alb la est i valea râului Niava la sud10. Cu toate ca aceti muni din punct de vedere geologic (alctuii din roci eruptive, formate în mezozoic i neozoic teriar), fac parte din munii Carpai, nu au fost inclui în aceast grup decât în secolul 20 de ctre cercettori. În trecut, aceti muni erau trecui ca fcând parte din munii Balcani. Îns G. Vâlsan afirma: “Carpaii nu se opresc la Dunre, ci la Timoc”11. Carpaii de pe teritoriul Serbiei, considerai uneori parte a Carpailor Sudici împreun cu munii Banatului, sunt începând de la Dunre: Munii Miroci (Miro planina), Munii (H)omolie Harta nr. 5 (sursa: Atlasul (Homoljske planine), Marea i Mica Câr Geologic al Serbiei, 1:200.000) (Veliki i Mali Krš), Munii Deli Jovan, 8 N.A.Constantinescu, (2000), Chestiunea Timocean, Litera Internaional, Bucureti, p.13. 9 Th. N. Trâpcea, (1999), Românii dintre Timoc i Morava, Domino, pag. 8-9. 10 Jovan . Markovi, (1990): Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost- Sarajevo. 11 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Bulet. Soc. de Geografie, p.12. 14

IoneliaToarc

Munii Beljanica (Beljanica planina), Munii Kuai (Kuajske planine), Munii Râtani (Rtanj planina), Munii Ozren i Devica (Ozren i Devica).

Foto 2 Muntele Stol -d. i Munii Veliki i Mali Kr (Cleanu al mic i Cleanu al mare) – s.

Regiunea cuprinde toate variaiile formelor de relief, începând cu zona munilor cu pduri întinse, puni pentru creterea vitelor, iar subsolul bogat în zcminte de aur, aram, crbuni i lignit, continuând cu podiul unde se cultiv cereale i via de vie i sfârind cu esul, ce se întinde pe cursul râurilor, unde se gsesc toate bogiile animale ale zonei de câmpie (câmpia Moravei – de-a lungul vii Moravei i câmpia Negotinului – de-a lungul vii Timocului, singurele câmpii mai întinse din zon). Hidrografia zonei12 este armonios distribuit, ea fiind dominat de cele dou râuri mari: Morava i Timocul, care se vars în Dunre. Astfel, râul Morava curge de la sud la nord, unde se vars în Dunre i are ca afluent din podiul timocean râul Reava. Tot în aceeai direcie curge i râul Mlava, care se strecoar printre versanii munilor Golubina. Mai spre est, urmând aceeai direcie i vrsându-se în Dunre în apropierea frontierei româno-sârbe curge râul Pek cu Foto3 Râul Morava în doi aflueni. apropierea oraului Paracin În dreptul Cazanelor curge râul Pore, iar la sud râul Timoc cu cei doi aflueni Timocul Alb i Timocul Negru, cu direcia vest–est. Restul reelei hidrografice este alctuit din râuri scurte i repezi, aflueni ai celor dou râuri i ai Dunrii. 12 Mala Prosvetina Enciklopedija, (1985), Third edition, Prosveta. 15

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Râul Morava Mare (denumit de romani Margus), este partea final a râului Morava, cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Este format din confluena râului Morava de Sud i Morava de Vest, în apropierea orelului Stalac, un important nod feroviar din Serbia Central. De aici i pân la confluena cu Dunrea, la nord de oraul Smederevo, râul Morava Mare are o lungime de 185 km. Bazinul hidrografic al râului este de 6.126 km², acesta curgând prin cel mai fertil i populat teritoriu din Serbia Central, inut numit i valea râului Morava sau Pomoravlje. Pomoravia actual s-a format într-un vast bazin fosilifer, unde acum 200.000 ani se gsea Marea Panoniei. În secolele trecute, pe aceast suprafa se întindeau numai pduri, acum nu a mai ramas nimic din acestea. Morava i-a schimbat de nenumrate ori cursul, vechile cursuri devenind în timp lacuri de mici dimensiuni, cunoscute sub termenul de moravite. Începând din 1966, s-a încercat prevenirea inundaiilor, prin construirea de diguri i baraje pe cele 3 râuri, i pe aflueni (lacurile Bovan, Celije, Gazivode). Morava Mare este navigabil astzi pe 3 km, în trecut fiind navigabil pân la oraul uprija, adic pe ¾ din lungime. Chiar dac Valea Moravei este cea mai populat parte din Serbia Central, numeroasele inundaii i-au determinat pe oameni s se fereasc i s nu îi construiasc locuinele chiar pe malul râului. Singurul ora pe marginea râului este uprija, adesea inundat (de câteva ori chiar în 1990). Alte aezri de-a lungul râului sunt Parain, Jagodina, Batocina, Lapovo, Svilajnac, Velika Plana, Pozarevac i Smederevo. În istoria sârb, aceast vale a devenit leagnul Serbiei moderne, începând cu sec. 19, denumit i Serbia Morav. Râul Timoc13 este râul din Serbia de Rsrit i vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc

Timacus i are ca aflueni numeroase râuri mici, care poart cam acelai nume: (Timocul Svârligului (Svrljiški Timoc), Timocul Târgovitei (Trgoviški Timoc), Timocul Alb [Beli (Knjaževaki) Timoc], Timocul Negru, [rni (Krivovirski) Timoc], Foto 4 Râul Timocul Negru Marele Timoc (Veliki Timoc). în amonte de satul Gradskov De la izvoare (din munii Svârlig) pân 13 http://ro.wikipedia.org/wiki/Raul Timoc 16

IoneliaToarc la confluena cu Dunrea (ca Marele Timoc), râul Timoc are o lungime de 203 km, pe ultimii 15 km pân la vrsare, formând grania între Serbia i Bulgaria. Cel mai important afluent al Timocului este Timocul Negru14, care curge prin depresiunea ârna Reka, populat cu multe sate mici: Valakonje, Savina, Selite, Zvezdan. Acesta strbate cea mai poluat zon, bazinul oraului Bor, de unde i denumirea. Râul a fost puternic afectat ecologic în ultimii ani datorit mineritului i industriei de metale grele din zona Borului i Kriveli, poluând în consecin i Dunrea cu metale grele: cupru, cadmiu etc…Are ca aflueni pe dreapta, râul Radovan, râul Zlot, râul Jasen, râul Banjska, ca în apropiere de oraul Zajear (Ziceri) s se uneasc cu Timocul Alb, pentru a forma pe ultimii 88 km, Timocul Mare sau pur i simplu râul Timoc.

Foto 5 Exploatrile miniere de la Majdanpek (st.) i Bor (dr.)

Timocul se vars în Dunre în dreptul oraului Negotin, la 30 km sud de iganai (Mehedini), locul unde fusese proiectat podul peste Dunre. Pe malul su stâng aproape de limita teritoriului locuit de români se gsete oraul Zaiear. Râul Timoc a dat i numele rscoalei împotriva regelui sârb Milan Obrenovic IV, în 1883 Timoka buna (rscoala din Timoc). Climatul este de tip temperat-continental cu influene sub- mediteraneene, cu meniunea c aici domin subtipul de climat montan, cu temperaturi medii pentru luna ianuarie de -2C în depresiuni, i -11C pe culmi, iar vara temperatura medie a lunii iulie este de 7C, pe culmi. Vânturile care bat în aceast regiune sunt: Coava (vântul rece care distruge plantaiile); Severaul (numit i Vântul mare); Vântul de Sud (numit i Viforni sau Viorni) este un vânt cald, care bate mai ales toamna, dar i

14 UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessement of the Timok River Basin. 17

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei primvara, când topete zpezile. Vântul de Vest îi urmeaz Coavei, fiind un vânt bogat în ploi15. Precipitaiile se caracterizeaz prin neregulariti în repartiia în timp, concluzia fiind aceea c la trei ani bogai în ploi, revine un an secetos16. Vegetaia specific a regiunii este cea de pdure. Domin pdurea de foioase, totui pdurile de altdat sunt reduse la un adevrat maquis (cecri), uneori râpele i “cârile”, fiind pietroase. Datorit caracterului sub- mediteranean se mai întâlnesc înc, nucul crescut în stare natural, Harta nr. 6 (prelucrat dup Harta Vegetaiei, Horvati, 1967) smochinul, liliacul, prul slbatec. Muntele mai pstreaz înc tisa, existând i în toponimie “tisa padina”, lâng tirb, iar la poala dealului “momolul”. Pinul i jneapanul nu sunt cunoscui. Regiunea teraselor, în afar de grdini, se caracterizeaz prin mulimea viilor17. Terenul fiind variat i cuprinzând toate formele de relief, d teritoriului o nuan de bogat vegetaie. Regiunea dintre Morava i Timoc este extrem de bogat. Din zona Borului se exploateaz aurul i arama, fiind cea mai important regiune minier din fosta Yugoslavie. La Maidan Pek se exploateaz pirita. Aurul se extrage din minele de la Glogovica i Neresnica, iar lignitul de la Vârca-Ciuca, Avramica, Bogovina i Râtani18. Regiunea studiat, dup cum s-a constatat, datorit poziiei geografice prielnice, precum i a cadrului natural favorabil, poate oferi bogate i variate resurse de trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti umane în aceste locuri.

15 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 25. 16 *** (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureti, p. 10. 17 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 19. 18 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264. 18

IoneliaToarc

Premisele geografice din acest areal duc la permanena locuirii în principal, datorit succesiunii pe distane reduse a formelor majore de relief, precum i accesibilitatea munilor Carpai de pe teritoriul Serbiei, definit de altitudini moderate, dar i de numeroasele vi i depresiuni. Cu un asemenea potenial de habitat, acest teritoriu a favorizat dup fiecare perioad istoric critic, statornicia i redresarea demografic a locuitorilor regiunii.

Harta nr. 7

(prelucrat dup Harta rutier a Serbiei, 1: 200.000)

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC

Serbia19 este un stat care a trecut printr-o serie de transformri politico- administrative de-a lungul timpului. Rdcinile statului sârb se întind pân în secolul al VII-lea i se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirovi. Regatul Serbiei a fost fondat în secolul al XI-lea, Serbia medieval formându-se în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea avându-l ca figur central pe Marele Jupan tefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui tefan I, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 tefan Duan a înfiinat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în faa turcilor otomani în anul 1389. Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece i a numeroase rebeliuni, a rmas sub conducerea Imperiului Otoman. Viaa religioas a fost dominat de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertii au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziu pe cea de bosniaci, refuzând s mai fie identificai drept de sârbi. Revoltele din anii 1804-1813, respectiv 1815, au dus la înfiinarea Principatului Serbiei. Având o autonomie larg fa de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne. Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condus de ctre Dinastia Obrenovi, cu excepia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea rii s-a aflat Prinul Aleksandar Karaorevi. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, se recunoate independena Serbiei i Muntenegrului. În anul 1918, Serbia fonda împreun cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croailor i slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În 1945 Serbia se proclam Republica Popular Federativ Iugoslavia, iar în 1963 Republica Socialist Federativ Iugoslavia condus de Josip Broz Tito pân la moartea acestuia în 198020. De la cderea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 i pân în 2003, Serbia a format, împreun cu Muntenegru, Republica Federal Iugoslavia. Între 19 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia 20 A.Bârsan, (1968), Mic Atlas Geografic, ed. tiinific, Bucureti, p.76. 20

IoneliaToarc anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia i Muntenegru, dup care la referendum Muntenegru i-a declarat independena, acelai lucru urmând s-l fac i Serbia în 2006. Republica Serbia ca enitate politic independent continu s se confrunte cu instabilitate teritorial pân în prezent, agravat de proclamarea independenei provinciei Kosovo-Metohia, sub denumirea de Republica Kosova în februarie 2008, care de facto nu mai este controlat de autoritile sârbe din 1999.

ISTORICUL SERBIEI DE RSRIT

Perioada antic. Teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava este o arie de veche i continu populare, izvoarele istorice i descoperirile arheologice demonstrând faptul c acest spaiu a fost locuit permanent din vremuri strvechi, diferite populaii succedându-se pân în timpurile moderne. Cele mai numeroase i bine conservate urme se pstreaz din perioada mezolitic (unelte, ceramic i chiar locuine), cea mai veche cultur identificat în cadrul regiunii fiind cultura Lepenski Vir21-Schela Cladovei (în România), situl arheologic mezolitic situat la 19 km de oraul Donji Milanovac constând dintr-o aezare mare, cu aproximativ zece sate satelit. Prima dovad a folosirii metalelor de ctre om, se înregistreaz între mileniu 5-6 în siturile arheologice de la Majdanpek i Rudna Glava22. Mai târziu se extinde i la sud de Dunre cultura neolitic cunoscut sub numele de Starcevo-Cri precum i cea numit Turda-Vinca. Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat cel mai bine de cultura Kostolac23, contemporan culturii Coofeni din România (2500-1900 B.C.). Epoca fierului este reprezentat de cultura Basarabi (sec. VIII-VII), necunoscându-se apartenena rasial a celor mai vechi populaii din zona dunrean, a celor care erau autohtoni. Muli le-au atribuit apartenena la

21 John Chapman, (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. 22 N. Tasic, (1995), p. 157. 23 Cristian Iona Popa, (2009), Cultura Coofeni, Univ. Alba Iulia, p.13. 21

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei marele grup al pelasgilor, populaie cu o istorie în egal msur misterioas i controversat24. În antichitate, pe teritoriul studiat, s-au succedat mai multe culturi i civilizaii, acestea întinzându-se de la sfâritul epocii bronzului (începutul Epocii de Fier), pân la cucerirea Balcanilor în 168-75 î.Hr. de ctre romani. Primii locuitori ai zonei, care populau Serbia înainte de migrarea ilirilor înspre sud-vest25 sunt Tribalii (424 î. Hr., fiind atestai aici înc din sec. VII- III î. Hr.)26, un trib trac foarte rzboinic27, cu care regele Filip al II-lea al Macedoniei, apoi fiul su Alexandru au purtat numeroase rzboaie28. Începuturile istoriei politice a tribalilor sunt puin cunoscute, Herodot amintind de tribalii care triau lâng Istru29, acetia având o organizare statal proprie. Tribalii sunt menionai i de ali istorici antici, precum: Tucidide, Apian, Arian i Trogus Pompeius. Strabon i Diodor îi consider pe tribali de neam tracic, pe când tefan din Bizan crede c sunt de neam iliric. În secolul al III-lea, este cunoscut ptrunderea unui trib celtic, Scordiscii mici, care stpânesc temporar aceast regiune. În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani i i se d denumirea de Moesia (împrit în anul 86 în Moesia Inferior i Superior), dup numele tribului traco-dac, care popula zona înainte de cucerirea roman (75-29BC), populaia tracic de aici fiind romanizat înaintea celei de la nord de Dunre. Moesia Superior a servit ca baz de plecare în rzboaiele împotriva dacilor în timpul împrailor Domiian i Traian, iar dup retragerea aurelian din 285, împratul Diocleian împarte teritoriul în 4 provincii: Dacia Ripensis lâng Dunre, Dacia Mediteranea cu centrul la Ni, Moesia Prima în nord-vest i Dardania în sud. Despre locuitorii

24 Gheorge Zbuchea, Cezar Dobre, (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucureti, p. 8. 25 Wilkes, J. J. The Illyrians, (1992), p. 85, "...the area [South Serbia] was originally populated with Thracians...". 26 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584. 27 Th. N. Trâpcea, op.cit., p. 29 28 K. Jiricek, J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, p. 18-20: Tribalii locuiau pe ambele maluri ale Moravei pân la Isker. Erau rzboinici renumii. Marele lor rege Sirmos a fost învins de Alexandru cel Mare. Mai târziu au luptat în Persia alturi de regele macedonean. 29 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op.cit., p. 9. 22

IoneliaToarc

Moesiei, cronicarul grec Niceta Choniates afirma c “înainte se numeau Moesi, iar acum se numesc Vlahi”30. Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare, s-a asigurat pace, prosperitate31 dar i un spor de populaie pozitiv. Dintre cei 80 de împrai romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac, împratul Caius Galerius Valerius Maximus nscându-se într-o familie din Timoc dintr-o dac refugiat de la nord de Dunre32. Teritoriul dintre râurile Timoc i Morava, din anul 285 i pân în sec.VII, a aparinut provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân la Maidanpek, i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek33. Limesul roman a fost meninut la Dunre pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr. Între sec. IV-VI, este atestat în aceast regiune, o intens via cretin, prin existena a numeroase scaune episcopale la: Horeum Margi (Ciupria), Margum (Dobrovia), Viminacium (Costola), Aquae (Negotin)34. În secolele V si VI, actuala regiune este atacat frecvent de ctre huni, gepizi, ostrogoi. Dup plecarea ostrogoilor, imperiul bizantin îi restabilete grania la Dunre, în aceast perioad numeroase ceti fiind refcute35. Epoca lui Justinian (527-565), se caracterizeaz printr-o oper constructiv36. La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, avarilor i apoi bulgarilor37. Sârbii apar abia în aceast perioad, ei aezându-se în apusul actualei regiuni, ajungând s se întind peste toat zona dintre Timoc i Morava dup mai bine de o mie de ani (1833). Triburile slave ale sârbilor i bosniacilor s-au aezat iniial între râurile Drina i Morava, primii migrând ulterior la vest de râul Drina, pe când sârbii ocup regiunea de la sud de localitatea Kragueva, în regiunile cunoscute în prezent sub numele de 30 Nichita Choniates I, 4, p. 482, în: Izvoarele istoriei României, (1975), III, Bucureti, p. 254 -255. 31 K. Jiricek – J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, I, p. 30. 32 Iosif Constantin Drgan le înir numele în “Istoria românilor”, (1993), Bucureti, p. 46. 33 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV, pag. 80. 34 Pr. Dr. M. Pcurariu, (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, p. 116. 35 D. Dragasevic, Arheologijsko-geografiska istrazivanja, pag. 19-41, cf. G. Popa-Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 21-25. 36 G. Popa Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 101-102; cf. N.Vulic, Nekoliko pitanja iz antike prošlosti, p. 53-63. 37 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 36. 23

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Raka, Kosovo, Sandjak i Muntenegru, întemeind mai multe cnezate i despotate38. Astfel, la sudul Dunrii procesul de formare a poporului i limbii române prin durata mult mai mare a stpânirii romane s-a putut desfura chiar mai temeinic decât în Dacia (al crei nume va fi chiar împrumutat pentru parte din Moesia). Muli lingviti (printre care Sextil Pucariu, E. Gamillscheg), crora li se adaug i istoricul Silviu Dragomir, susin c Timocul, Banatul i Oltenia sunt leagnul formrii limbii române39. Sârbii au slavizat mult mai târziu i numai parial, rmiele coloniilor romane i populaia trac romanizat. În timpul migraiilor i atacurilor avaro-slave de dup sec. VII populaia sud-dunrean romanizat a fost parte slavizat, parte s-a retras în munii din Peninsula Balcanic, dând populaia aromân, parte s-a retras înspre apus între coasta dalmat, Drava i Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii negri)40, iar o parte a rmas în munii Timocului, numeroase izvoare amintind de vlahii timoceni. La 818 “ducis Timocianorum”41 trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Markovici în “Les problemes serbes” se refer la Constantin Porfirogenitul care meniona c pe Morava, Mlava, Pecus nu erau sârbi, ci o alt “populaie de o alt formaie etnic”42. inutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantin vreme de dou secole. Dup cum relateaz clericul Ansbertus43, participanii la cruciada a treia au fost atacai de vlahii dintre Timoc i Morava. Niketas Choniates i Kekaumenos amintesc de o tradiie a rezistenei valahe în faa bizantinilor. În secolele X si XI, românii din rsritul Serbiei au avut cnezatul lor propriu, ce se întindea pe ambele pri ale Dunrii, iar în secolul XII au contribuit la crearea unui arat împreun cu bulgarii, care s-a meninut independent aproape un veac. În 1292, Milutin, succesorul lui Stevan Nemanja, trece pentru prima oar râul Morava, îi învinge pe Drman i Cudelin, evenimentul fiind foarte

38 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.80. 39 Gheorghe Zbuchea, (2002), Românii timoceni, Editura Mirton, Timioara, pag. 26. 40 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, p. 384. 41 Annales Regni Francorum, apud Aurel Decei, p. 63-64. 42 Sandu Cristea Timoc, (1995), Mrturii de la românii uitai, Editura Astra Român, p. 116 43 Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution, p. 250. 24

IoneliaToarc important pentru teritoriul cuprins între râul Morava i munii Miroci, aceasta fiind prima dat când sârbii cuceresc aceast regiune, procesul sârbizrii începând de acum încolo44. Puterea românilor din zon înc va mai persista, din moment ce în secolul XIII cnejii sârbi scot o lege prin care interziceau cununiile cu româncele, ca s nu-i piard neamul. Pe la 1365-1366, regatul Ungariei cucerete întreg malul sudic al Dunrii, de la Belgrad la Vidin, inclusiv aratul de Vidin, stat ce a aprut dup destrmarea imperiului Asnetilor la jumtatea sec. al XIII-lea, care cuprindea partea de nord vest a acestuia, inclusiv partea estic a regiunii studiate. Întreaga regiune se va afla pentru mai bine de dou decenii sub influena i suzeranitatea maghiar. aratul de Vidin va fi transformat de ctre turci, dup btlia de la Nicopole din 1397, în sangeacul, apoi paalâcul de Vidin. Perioada otoman. În 1389 are loc btlia capital de la Kosovo-Pole (Câmpia Mierlei). Cretinii care formaser o alian împotriva otomanilor au fost învini, turcii punând stpânire pe regiune. La 1453 cade i Constantinopolul, astfel, Imperiul Bizantin iese definitiv din istorie. Pe la jumtatea secolului al XV-lea, otomanii cuceresc întreaga peninsul Balcanic, inclusiv teritoriile dunrene, mai puin Belgradul, care se afla sub stpânire maghiar, fiind ocupat de turci abia în 1521. Turcii n-au modificat limitele provinciilor, ci le-au lsat aa cum le-au gsit, la început zicându-le sangeacuri, apoi paalâcuri. Populaia româneasc dintre Timoc i Morava avea s fie pentru câteva sute de ani sub stpânire otoman, acetia creând pe Dunre, între Begrad i Vidin câteva sangeauri ce îi aveau ca puncte centrale puternicele ceti dunrene: Belgrad, Smederevo, Branicevo, Golub, Cladova i Vidin. Cât timp regiunea studiat a fost sub stpânire otoman nu se cunosc prea multe date despre românii de aici, ce se tie, este c în regiune au existat mai multe sedii episcopale ce ascultau fie de Patriarhia de la Constantinopol, fie de cea de pe Peci, dup reînfiinarea acesteia în secolul al XVII-lea45. Din aceast perioad se cunosc dou instituii: a martolosilor i cea a cnezatului46. Prima era format din btinai, cu scopul de a face paza inutului. Ei erau cretini i luptau împotriva haiducilor, locul lor fiind pe drumuri i la trectori. Organizaia martolosilor era numai în inutul ârna

44 St. Stanojevic, Istorija sprskog naroda, p. 127. 45 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.81. 46 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 59-61. 25

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Reca. În Craina, Cliuci (Cheia) i Stari Vlah, instituia cnezatului era diferit de cea din peninsula Balcanic. Aceste inuturi se bucurau de o mare autonomie, cnezii având drepturi dup “legea valah” (jus valahichum, vlaski zakon), i anume: cnezi proprii i doar plata unui tribut anual, fr a se interveni în administraie. De aceea, nici unui turc, fie spahiu sau cltor, nu îi era permis s stea prea mult în inutul respectiv i le era interzis s intre clare i cu caii potcovii în satele din zon. Astfel, paa din Vidin, înainte s ia vreo msur cu repercusiuni asupra inutului, trebuia s îi consulte în prealabil pe cnezii de la Cladova i Negotin. Funcia de cneaz era ereditar, se motenea din tat-n fiu, aceast drept fiind confirmat printr-un berat de sultan, pân în secolele XVIII- XIX47. Balada lui Ptru din Cobilia spune c satele aveau fiecare, cnezi care fac ,,sbor de steni i adun birul”. Aceast funcie de cneaz se mai pstreaz i în prezent în contiina locuitorilor din zon, termenul local folosit de românii de aici, pentru primarul satului fiind acela de “chinezul satului” (termen derivat din cuvântul cneaz). O alt instituie era cea a voinicilor48, care se bucurau de imunitate fiscal i juridic, satele lor fiind scutite de conac. Dreptul românesc în inutul dintre Timoc i Morava era foarte puternic, acest fapt reieind dintr-un codice de legi, kanun-name din vremea lui Soliman Magnificul (1521), acordat vlahilor în schimbul serviciilor cu caracter militar, redat integral de Th.N.Trâpcea: “Vlahii din Branicevo i Vidin s nu plteasc nici haraciu, nici ispenge; s fie scutii i liberi de orice dare, nici o dare de munc s nu dea. Gloabe i pedepse s plteasc. Din gloabe i pedepse pe care le dau, cnezii s ia zeciuial. Amintiii vlahi din cinci case s dea un lncier. Acetia s fac de straj în locurile deschise. Dac se ivete dumanul, toi vlahii voinici ca clrei vor însoi pe musulmani. De la fiecare cas s se dea anual sangeacului câte 85 de akce” 49. Totui, în aceast perioad de ocupaie turceasc au avut loc numeroase revolte i lupte duse de domnitorii români de la nord de Dunre, ajutai de cnezii i haiducii locali împotriva stpânirii turceti.

47 Vuk St. Karadjic, Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.. 48 S.S.Bobcev, Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; St. Novakovic, Stara srpska vojska, p.33. 49 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60. 26

IoneliaToarc

Iancu de Hunedoara va ine piept otomanilor în sudul Dunrii. În campania din 1443 i se altur un uria numr de voluntari din zona Morava, când la 3 noiembrie va cuceri Niul. Tot atunci Skanderbeg va întoarce armele împotriva turcilor în Albania în înelegere cu Iancu de Hunedoara. În 1444 Ioan Corvin cucerete cetatea Cladova, oraul Vidin, apoi Razgradul, umenul, Novi Pazarul ajungând pân la Varna. Viaa bisericeasc era sub ascultarea episcopului de Râmnic. Turcii acord privilegii românilor, Craina fiind sub cârmuirea ereditar a familiei Carapancea. Vestit a fost i Stoian Bulibaa beg la Cladova care avea o soie Fira i care s-a opus turcilor. În 1425, printr-o coordonare a armatelor muntene, bnene i transilvnene, trupele bnene au cucerit cetatea Vidin dup o lupt îndârjit. Un eveniment important în timpul ocupaiei turceti îl constituie ,,rscoala chinejilor” (cnezilor) de la Dii (numele românesc al Vidinului care în antichitate a fost Bononia). La 22 iunie 1560, în faa palatului paei Muzafer din Vidin, 500-600 cneji români din sangeacul Vidin care se întindea pân spre Ni i dincolo de Morava protesteaz atunci când se încearc s li se impun darea ,,filurgiei”. Este o dovad c atunci erau peste 500 de sate valahe în zon50. Provincia era autonom pentru c inutul era o moie a fostei sultane Validè de la Aja Sofia din Constantinopol, cu scopul de a asigura fonduri pentru întreinerea bibliotecii i palatului imperial al sultanei. Vlad epe va ucide în aceeai zon 29.000 turci, iar în 1595 detaamente ale banului Craiovei au ars împrejurimile Vidinului i Vâreul înaintând pân ctre râul Sava. Mihai Viteazul spunea c a alungat turcii din 2.000 de sate dintre ara Româneasc i Grecia, primind la nord de Dunre 16.000 refugiai51. El a fost sprijinit i de haiducii din Balcani. La 1596 românii atac i în Dobrogea iar Baba Novac, român sud-dunrean i el, a eliberat regiunea Vidinului i a nimicit garnizoanele Cladovei, Plevnei i Nicopolului. În 1598 Mihai Viteazul a determinat Poarta s-l recunoasc domn al Munteniei prin victoriile de rsunet care au dus la cucerirea cetilor Nicopol, Vidin, Cladova52.

50 Sandu Cristea Timoc, 1944 (editia 2003), Istoria românilor timoceni din Serbia i Bulgaria, Editura Ziarului Ndejdea, Vâre, pag. 2. 51 ***, Poporul român i … , pagina 161. 52 ***, (1992), Istoria României în date, Chiinu, pagina 124. 27

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Constantin Brâncoveanu va apra i reconstrui i el cetatea Fetislam din Cladova la 1689. În ,,Mrturii româneti peste hotare”, Virgil Cândea indic un numr impresionant de documente care atest ctitoriile românilor în zona Timoc i prezena româneasc la sud de Dunre.

Mnstiri i biserici ctitorite de domnitori români Legturile dintre populaia românesc de pe cele dou maluri ale Dunrii au continuat chiar i în condiii vitrege, domnitorii români de la nordul Dunrii venind de numeroase ori în ajutorul românilor din inutul cuprins între Timoc i Morava, acetia reuind s construiasc chiar lcae de cult aici. Radu I Basarab (1377-1384) a fost i el protector al aratului de Foto 6 Ruinele bisericii Lpunea la Vidin, acest lucru fiind consemnat de inscripia voievodului Radu în biserica domneasc de la Curtea de Arge “domn singur stpânitor al UngroVlahiei, al Vidinului i al Oblastiei”. Mircea cel Btrân s-a impus i el în Balcani în numeroase rânduri. Primele mnstiri din zon dateaz din sec. XIII i crile istorice sârbeti spun c sunt fcute de Radul I Voivoda Vlaci-domnitorul Radu cel Mare (1496-1508). Una dintre cele mai frumoase i cunoscute biserici ctitorite de Radu cel Mare este biserica Lpunea din localitatea cu acelai nume (Boliev), de la poalele muntelui Râtani în ruinele bisericii gsindu-se înscripii ce indicau faptul c aceasta a fost zidit în anul 1501 de ctre Ioan Radul Voievod (Radu cel Mare). Printre vizitatori a fost i F. Kanitz53, Gheorghe Bal54, arhitectul sârb Ðure Boškovic etc. Tot lui Radu cel Mare i se mai atribuie zidirea mnstirilor din Patrua i Lucova, precum i renovarea bisericii Mnstiria din inutul Cheia(Kliu). În lucrarea “Spomenica Timoke eparhije” (1834-1934), 53 F. Kanitz, (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd, p. 400-401. 54 G. Bal, (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopunia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureti, p. 194-199, fig. 14 (inscripia de ctitor) 28

IoneliaToarc despre Mnstiria este legat “numele lui Radu-bei, cel care este cunoscut drept ctitor al bisericii de la Lpunea”, deci conform acesteia “probabil c Radul-bei a renovat i pictat mnstirea Mnstiria”, deoarece “pe ui pân nu demult se putea citi...: Radulbei”55. În povestirile localnicilor mai în vârst mnstirea a fost zidit de Nicodie Sârbul, fiind reparat i din nou pictat de un oarecare voevod valah Radul56. Sfântul Nicodim de la Tismana era se pare fiul unui cnez român din Serbia i a unei domnie înrudite cu familia cneazului sârb Lazr (1371 - 1389) i i-a început viaa monahal la mnstirea Hilandar de la Muntele Athos, dup care s-a stabilit la aina, lâng Cladova, întemeind aici mnstirea cu hramul Sfânta Treime. I se mai atribuie i întemeierea mnstirii Mnstiria, aflate în apropiere. Sfântul Nicodim a întemeiat i condus mnstiri aflate pe ambele Foto 7 Biserica din Loznia maluri ale Dunrii, fiind protejat i sprijinit în opera sa de construire de mnstiri i de întrire a monahismului de ctre familia Basarabilor i de ctre cneazul sârb Lazr, care au druit ctitoriilor sale mai multe sate i alte importante donaii. Ajutor bisericilor din sudul Dunrii vor da i Matei Basarab, Grigore I Ghica, tefan Cantacuzino. În secolele X–XIV a existat i o episcopie a “vlahilor”, supus canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul al XIII- lea îi avea sediul la Vreanoti, localitate identificat cu Vranje, în sudul Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga consemna c “pe la 1200 tefan Nemania d Hilandarului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub tefan Uro I se adaug alte 30 de familii la Drin. Donaii se mai fac, cu sutele de familii de tefan Nemania pentru mnstirea Jicea, de tefan Uro II pentru o alt mnstire i pentru Graciania, de Duan pentru o mnstire lâng Prizern. Vlahii sunt pe atunci i lâng Marea Adriatic, i în Zeta i pe la Pritina”. Pentru mnstirea Corogla din satul Miloevo (Corogla, în timpul turcilor Ocrugla, actualmente Miloevo), Negotin, sec. XIV, F. Kanitz relateaz numeroase legende pe care le-a auzit “printre populaia vlah”, iar 55 M. Ð. Milicevic, Kneževina Srbija, II, p.113; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 13. 56 I. Pelar, pisar umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 14. 29

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei conform uneia din acestea, biserica “a zburat acolo din pmântul pctos valah”57. M. St. Rizinic o compar cu bisericile din Mesembria58. Mnstirea Corogla mai este amintit i în articolele i publicaiile lui J. Stojkovic59, Dušanka Bojanic Luka60, M. Paunovic61 i Ð. Boškovic62. Despre mnstirea Vratna din satul românesc Vratna de lâng Negotin, nu se cunoate momentul construirii i nici ctitorul ei, dar se tie cu siguran c “a doua jumtate a fost ridicat în anul 1415 de Šarban vojvoda od Sturza din Bucureti”. Inscripia a fost trascris în anul 1856 într-un Slujbenic la pagina 163 de stareul de atunci Ghenadie (Živko uri) din Grgureva în Srem63. Despre Mnstirea Vrelo, tradiia spune c a fost întemeiat de “voievodul valah Radul, dar Radul I din secolul XIV, i nu Radul I din secolul XVI”64. În Spomenica Timoke eparhije, apar amintite pe lâng multe obiective vechi i biserica Loznia (Crivi Vir, Boliev, sec. XIV), cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail precum i mnstirea Crepiceva (Crepicevac) din satul Iablania la nord vest de Bolieva, sec. XIV, cu hramul Înlarii Maicii Domnului, despre care se arat c au fost construite de acelai Radul- bei, care a construit i celelate biserici din împrejurimi65. Pe lâng aceste biserici i mnstiri, în defterele turceti de recensmânt din secolele XV-XVI mai apar i: mnstirea Lucovo i Foto 8 Mnstirea din Crepicevac mnstirea din satul Oblak, din

57 F. Kanitz, op. cit., p. 469. 58 M. St. Rizinic, (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3, p.103. 59 Sr. J. Stojkovic, (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd, p. 251; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14 60 D. Bojanic Luka, (1968-969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31- 32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 61 M. Paunovic, (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 62 Ð. Boškovic, (1950), Srednjovekovni spomenici severoistone Srbije, Starinar, I, p. 196- 197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. 63 Spomenica Timoke eparhije, p. 33-34. 64 S. Veljkovic, Boljevac, I, p. 41; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 18. 65 Spomenica Timoke eparhije, p. 33-34; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 21-25. 30

IoneliaToarc nahia ârna Reca, mnstirea Sveti Petr în nahia Vidin, i Sveti Arhanghelo, în nahia Svrlig66. În urma cercetrilor arheologice, pe malul drept al Dunrii apar câteva hramuri importante medievale cretine, pstrate în fundaiile lor, ce pot avea legtur atât cu populaia slav cât i cu cea român din regiune. Amintim resturile unui hram din localitatea Manastir din secolul al XIV-lea, apoi din localitatea Bolietin (Smorna) din secolele XII-XIII, din localitatea Rbnia din secolele XII-XIII, din localitatea Peca Bara din secolul al XIV-lea i din localitatea Hajducica vodenia, secolul al XIV-lea67. Perioada austriac. La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar i teritorii la sud de Dunre (Semedria, Columbac i Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunrii i temporar Banatul, le vor pierde în confruntrile cu Poarta, un rol mare avându-l rscoala românilor bneni din anii 1736-1739. Abuzurile administraiei habsburgice, colonizrile masive cu strini, au dus la o însprire a situaiei populaiilor cretine din Balcani. Astfel, sârbii din inuturile Raka, Kosovo, Muntenegru, Sandjak, Macedonia, Heregovina i Bosnia migreaz în mai multe valuri în noile teritorii austriece: Voivodina, Slavonia i Croaia Oriental, într-o prim faz, apoi în Banat (unde austriecii le acord anumite drepturi numite “privilegii ilirice”)68. Acest masiv deplasare de populaie sârbeasc, a condus la deplasarea centrului politic, bisericesc i cultural naional sârbesc din regiunile istorice Raka i Kosovo, spre regiunea dunrean cu centrul la Belgrad, care între 1718-1739 este capitala provinciei austriece Serbia i din 1815 capitala principatului sârb vasal Imperiului Otoman. Prietenul sârbilor, G. Gravier recunoate i el c pân i sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-venii din inuturile din sud-vest. Populaia român de aici, se altur otomanilor, a cror stpânire o socoteau mult mai blând. O important victorie a românilor rsculai asupra austriecilor a fost cea de la Vâre din 14 februarie 1739, represaliile imperialilor fiind groaznice69. La începutul secolului al XIX-lea, în regiunile dunrene dintre râurile Drina i Timoc au loc dou revolte ale populaiei cretine sprijinite de ctre Austria i Rusia la care au participat i volulntari români din ara Româneasc i voluntari sârbi i români din Imperiul Habsburgic.

66 B. Kneževic, Manastiri u istonoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45. 67 S. Gacovic, op. cit., p. 46. 68 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.82. 69 ***, Istoria militar …, vol. III, pagina 465. 31

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Prima revolt, între 1804-1812, condus de Gheorghe Petrovici Karagheorghe, a fost înbuit de turci. Insurecia sârb s-a bucurat i de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componen i pe voievodul românilor timoceni Miu Karapancea de la Negotin. Unii români se altur micrii de eliberare de sub turci dar se opun schimbrii unui stpân cu altul. Haiduc-Vâlcu lupt împotriva turcilor cu preul vieii la Negotin i Prahovo având oaste i tunuri. Acesta spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”70 i îi ia titlul de “Voievod al Crainei”71. Dup pacea din 1812 rezist în cetatea Negotin. Ali haiduci ai vremii erau Stevan Mokraina, Veliko Petrovici, Ptru Cobilianu, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg i Milenko Stoikovici despre care românii din regiune spun c erau de ai lor. A doua revolt, între 1815-1817, sub conducerea lui Milo Obrenovici va conduce la obinerea autonomiei în cadrul Imperiului Otoman, a teritoriului cuprins între râurile Drina, Morava de sud, Timoc i Dunre, cu capitala la Belgrad. Aceste revolte ale sârbilor, au primit un important sprijin din partea românilor dintre Timoc i Morava, fr de care ajutoarele venite din partea Rusiei nu ar mai fi ajuns la sârbi, datorit faptului c românii ocupau la acea dat toat linia Dunrii. Chiar Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunre, participând i la importanta btlie de la Cladova72. Perioada sârbeasc. În inutul dintre munii Miroci i râul Timoc (Craina), sârbii îi extind grania abia în 10 iunie 1833, la aproape 20 de ani de când statul sârb modern a fost creat cu ajutor rusesc i austriac, pentru a servi interesele celor dou imperii la sud de Dunre. Milo Obrenovici obine de la turci, dup lungi tratative (13 ani), alipirea Crainei la paalâcul Belgradului. Bun diplomat, cu un deosebit sim al realitii, Obrenovici nu i-a întemeiat preteniile pe consideraii de ordin geografic (frontiera natural a statului sârb o constituiau mai degrab munii Miroci, decât râul Timoc), nici de drept istoric (deoarece teritoriul de la est de munii Miroci nu a aparinut niciodat statului medieval sârb), nici de ordin rasial (majoritatea populaiei de la est de munii Miroci era format la acea dat din populaie româneasc, apoi bulgreasc i în numr neînsemnat cea sârbeasc). El a revendicat acest teritoriu pe alte considerente, politice: “Aducei aminte 70 G. Zanetov, Blgarskoto naselenie v srednite vekove, p. 46: “Glavata si davam, Negotina ne davam”(Capul îl dau, Negotinul nu-l dau); cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 107. 71 V. Karadjic, Zitje Ajduka Veljka, p. 231; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 106. 72 N. Ciachir, (1968), România în sud-estul Europei, Bucureti, pagina 10. 32

IoneliaToarc

(ambasadorului rus), spunea Milo deputailor lui, c în ceea ce privete Craina73 s tie bine, noi nu o vom ceda pentru nimic în lume, chiar dac va trebui s ne batem cu turcii. Pentru legturile noastre cu Rusia, ea ne este necesar ca pâinea vieii”74. Gaston Gavrier spune c întrebai fiind ruii cum de au cedat aceste teritorii Serbiei, ar fi rspuns „c ei (sârbii) revendic atât, cât influena Rusiei poate s le ofere”75. Autorul francez continu spunând: „Dac exist o chestiune asupra creia el (Milo) nu va sta la discuie vreodat, aceasta este a Krainei (Margina de N-V). În ciuda obstacolelor naturale i a greutilor de ordin politic, ce se opun la alipirea acestei provincii, care era apanagiul mamei sultanului, Milo vrea cu orice pre, s ocupe regiunea pentru c prin trânsa în adevr se face legtura uoar cu rile dunrene i prin urmare cu Rusia”76. Situaia populaiei din regiunea cuprins între Timoc i Morava, dup anexarea la Serbia. În urma înelegerii de cedare a acestui inut sârbilor, acetia încep s nu mai respecte vechile privilegii date de ctre turci, românilor de aici. Sârbii încep s se instaleze în zon i încep un program agresiv de asimilare i deznaionalizare a acestora. Biserica ortodox sârb va avantaja din ce în ce mai mult populaia sârb, preoii români sunt înlocuii cu cei sârbi, accelerându-se astfel procesul de asimilare al românilor, dat fiind faptul c pân în 1913, populaia româneasc era singura minoritate important din cadrul Serbiei. Clerul român se va retrage dincolo de grani, pe malul drept al râului Timoc (Bulgaria de astzi), înfiinând aici mnstirile Dosul Mare, Coilova, Cosova, Deleina i Zlocutea, precum i bisericile de la Albotina, Tar- Petrova, Dobridol i Ursoaia, care vor intra mai târziu în posesia bulgarilor i macedonenilor77. Sârbii încep s reduc i drepturile judectoreti ale românilor din zon, dar i pe cele legate de rit. Se ajunge pân la a li se interzice dreptul de a-i “spune români”, trebuind s spun c sunt “vlai”78. Pentru a-i face pe

73 El înelege prin Craina, pe cele trei districte: Cheea (Kliuc), Craina, ârna Reca. 74 Gaston Gravier, Les Frontieres historiques de la Serbie, p. 65; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 111. 75 Gaston Gavrier, Les frontieres historiques, p.81. 76 Nicolae Constantinescu, (2000), Chestiunea timocean, Litera Internaional, Bucureti, p.75. 77 Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Naiunea nr. 5/1990, pagina 7. 78 Dorin Lozovanu, (2008), Populaia româneasc din Peninsula Balcanic, Studiu uman geografic, rezumat teza de doctorat, Iai, p. 105. 33

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei români s cread c sunt sârbi, biserica, coala i autoritile sârbizeaz numele de botez, cât i cele de familie. Nu insist acum asupra acestor aspecte, pentru c vor fi prezentate detaliat în capitolul referitor la topominie. De asemenea, au fost interzise slujbele religioase în limba român, fiind premise numai slujbele în limba sârb. Puinele coli româneti au fost desfiinate, românii fiind exclui i din administraia regiunii pe care o locuiau, fiind adui funcionari, jandarmi i preoi sârbi. Se începe i o reducere sistematic a numrului acestora în statistici79. Dup Unirea de la 1959, primul ministru de atunci, Mihail Koglniceanu intervine în favoarea românilor din Serbia, dar i se opune clasa boierilor români i greco-fanarioi, împreun cu biserica ortodox greac. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicat la Berlin în 1917, c “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodat în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de pân atunci. I.F. Dobrescu afirm c “nu avem nici o dovad de-a lungul a o mie de ani de istorie c regiunea timocean ar fi fost la origine sârbeasc i c ulterior, la o dat netiut ea s-a transformat într-una româneasc, aa cum se prezenta ea la sfâritul secolului al XIX-lea, când de la est de râul Morava i pân la grania cu Bulgaria nu se vorbea decât românete” 80. Dup cum s-a putut constata, din lipsa unor izvoare istorice solide referitoare la arealul studiat, originea i istoria exact a populaiei spaiul moravo-timocean este greu de studiat. Vitalitatea deosebit a românilor din regiune, acetia rezistând valurilor migratoare, presiunilor exercitate secole de-a rândul de unele puteri vecine: Imperiul Asnetilor, Imperiul Otoman, Imperiul austro-ungar i pân în prezent statul sârb, a fcut ca în ciuda poziiei lor la interferena unor interese din partea marilor puteri europene ei s-i pstreze unitatea de limb i obiceiuri, poate i datorit faptului c populaia autohton de nenumrate ori a fost nevoit s se retrag spre ariile muntoase sau deluroase mai greu accesibile.

Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean. De-a lungul timpului, funcie de perioada istoric, de stpânirile care s-au succedat în acest inut, precum i de cltorii care l-au vizitat, informai sau mai puin informai, teritoriului cuprins între râurile Morava, Dunre, Timoc i muntele Râtani, i s-a dat mai multe denumiri.

79 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.83. 80 Ibidem, p. 86. 34

IoneliaToarc

Înainte de cucerirea roman, întreaga regiune este cunocut sub numele de Tribalia. În timpul romanilor i se d denumirea de Moesia (fiind împrit în anul 86 în Moesia Inferior i Moesia Superior). Din anul 285 i pân în sec.VII, teritoriul aparine provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân la Maidanpek, i Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek81. La începutul secolului XVI apare în documente denumirea de Kraina (Craina) dat mai ales prii estice a regiunii studiate. În acea perioad, românii din actualul rsrit al Serbiei se rsculau des fa de Paalâcul Vidinului din care fceau parte, otomanii acceptând o reorganizare a zonei. Aceasta funcioneaz între 1565 i 1833 ca Provincia Autonom Margina, având capitala la Negotin, fiind condus de cneji români82. Dup aceea, din 1833, regiunea Margina – este inclus în Serbia, pstrându-i vechea denumire, îns cu traducerea ei în sârb Krajina / Craina. Toponim slav, provenind din cuvântul “kraj”, ce înseamn “sfârit”, cuvântul “krajina”, se refer în primul rând la hotar, grani, marginea unei ri cu delimitri militare de aprare, termenul sârbesc fiind sinonim cu termenul german Mark sau francez Marche83. Denumirea o întâlnim i în cadrul unor regiuni geografice, din Polonia, Croaia84, Bosnia-Heregovina (Bosanka Krajina)85; Muntenegru (Krajina- la nord de Bar i Ulcinj); Slovenia – (Bela krajina, grania Sloveniei cu Croaia), dar i în cadrul unor regiuni politice, în: Rusia, Slovacia, Cehia, Ucraina sau formaiuni politice din timpul rzboiului din Croaia i Bosnia Heregovina, în anii 1990: Republica Sârb Krajina, SAO Krajina, SAO Kninska Krajina, SAO Bosanska Krajina86 etc... În Serbia, denumirea se referea iniial la dou regiuni: 1. Timoka Krajina/Craina Timocului, era regiunea situat în estul Serbiei la grania cu Bulgaria, de-a lungul râului Timoc, aceasta însemnând “frontiera Timocului”. A fost denumit aa, datorit locaiei în apropierea

81 Ibidem, p. 80. 82C.S.Timoc, (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie „strâmbeasc”, Dacia Aurelian - Revista românilor din Timoc. 83 Group of authors (1972), "Krajina". In colonel-general Nikola Gaževi (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. p. 681 84 Excerpt from the book, I. Marinovi, B. Šuti, M. Viski, (2005): Baina: Prošlost Baine, Udruga Pagania, Ploe. 85 Pandi Lajos, (1756-1997)– Kostes Europa . 86 http://en.wikipedia.org/wiki/Krajina 35

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei râului Timoc, chiar în apropierea graniei statului (denumirea de “Krajina” însemnând – sfâritul, marginea statului) i, 2. Negotinska Krajina/Craina Negotinului, denumire care nu apare decât în sursele istorice din secolul al XVIII-lea, în timpul administraiei austriace. Aceasta este amintit ca districtul Krajina, limitrof districtelor Klju i Krivina87. Milo Obrenovici, revendicând teritoriul cuprins între munii Miroci i râul Timoc (1833), îl numete de asemenea Craina, denumirea sârbeasc a regiunii fiind preluat i de locuitorii din zon, indiferent de originea etnic. Haiduc-Vâlcu (secolul al XIX-lea), luptând împotriva turcilor, spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”. Cu timpul, populaia de aici ajunge s se identifice cu denumirea slav a regiunii, întrebai fiind în prezent ce sunt, rspunsul nu se las mult ateptat: “sîntem crineani”. În prezent, denumirea de Craina Serbiei, nu se mai refer strict la regiunea iniial, situat de-a lungul Timocului, ea s-a extins, confundându- se uneori, dar în acelai timp devenind sinonim cu cea a regiunii Timocului. Tendina actual general este aceea de a denumi întreg teritoriu din rsritul Serbiei i nord-vestul Bulgariei ce se întinde de la valea Moravei(vest) la valea Timocului(est), de la Dunre(nord) pân la Munii Râtani(sud) cu termenii generici Valea Timocului sau Craina Serbiei mai rar. Opiniile cercettorilor sau cltorilor români, care au interacionat cu acest spaiu, sunt împrite, fiecare delimitând i dând denumirea teritoriului cel mai probabil, în funcie de informaiile avute, existând adesea i confuzii. În urma cercetrilor efectuate pe teren, am aflat c exist i alte opinii, i anume cele ale românilor din teritoriu. Cele dou numiri mai sus amintite nu se susin în faa localnicilor, din simpul motiv c acetia nu se regsesc în denumirile generice date de ctre alii. Cu varianta regiunea Timocului sau românii timoceni, sunt de acord doar locuitorii din satele de pe valea Timocului: “la Negotin e Craina. i mi mult cuprind ranii, vleanii din câmp, câmpenii. Da’ ai din mi sus, de pe munte, le zâc ungureni. Aicea la noi nu e în minte c sîntem ungureni, tiina zâce c sîntem ungureni, da la lume nu e. Noi sîntem rumâni, numa rumâni, nu sîntem ungureni. Administraia e împrât, la tot îi zâce Timocka Craina, i aici la noi, ama Craina e numai la Negotin. Cladova nu

87 Etnografiski Muzei, (1970), Negotinska Krajina, Beograd, p. 26. 36

IoneliaToarc e. Aici e valea Timocului. Pe al nostru, e numa aia lâng Negotin i ei sînt crineanî88. În ceea ce privete varianta Craina Serbiei, singurii care se denumesc crineani, sunt locuitorii din regiunea administrativ iniial, i anume Timokca Krajina, zona din apropierea Negotinului. Locuitorii din restul teritoriului studiat: valea Moravei, valea Dunrii, munii Homoli, zona Borului, nu recunosc nici o denumire, acestea fiind doar unele dintre inuturile cunoscute la nivel local i dup care locuitorii se recunosc în teritoriu: Branicevo, Zvizd, Stig, Mlava, Reava, (H)omolie, Pore, Kju (Cheia), Krajna i rna Reka, ei numindu-se fie în funcie de regiunea administrativ sau inutul din care fac parte: braniceveni, zicereni; fie dup localitile de provenien: grditeni, râmleni, sltineni, zloteni, osniceni, cislobreni, mnstireni, cmneni, turieni, cobileni, renovilceni, cuceveni etc… 89. O alt împrire pe care o recunosc este aceea a grupelor etnografice: munteni-ungureni i rani, tiind foarte bine fiecare, din ce grup face parte. Singura denumire generic cu care românii din acest spaiu sunt de acord i care îi reprezint, denumire promovat de altfel i de reprezentaii lor, este aceea de românii din Serbia de rsrit, din estul Serbiei i uneori nord-estul Serbiei. Îns tendina actual general este aceea de a denumi întreaga regiune din rsritul Serbiei cu termenul generic Valea Timocului chiar dac din punct de vedere istoric i geografic nu este tocmai corect.

88 Precizare fcut de F. P., 63 ani, sat Osnicea, aflat la sud de Zaicear 89 Mi s-a reproat de multe ori, în discuiile avute cu românii din arealul moravo-timocean, c generalizând termenii de Timoc sau Craina pentru toat zona, nu se vorbete despre ei, oamenii simpli nu percep aceste denumiri, deoarece sunt date de alii. Reacia era una singur, de frustrare, de excludere, existând o singur întrebare din partea lor: de ce se vorbete numai de o parte din ei, pentru c români sunt i pe valea Dunrii i pe valea Moravei, acetia neregsindu-se în denumirile date. 37

Harta nr. 8

IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE

VECHIMEA I CONTINUITATEA POPULAIEI DIN ESTUL SERBIEI. Teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava, aa cum s-a artat în capitolul de geografie istoric, este o arie de veche i continu populare, diferite populaii succedându-se pân în timpurile moderne. Urme ale prezenei i activitii omului s-au pstrat înc din paleoliticul superior (arheologii identificând, mai ales în peteri unelte de os i corn, unele obiecte de art, respectiv reprezentri antropomorfe sculptate în piatr). Îns cel mai numeroase i bine conservate urme se pstreaz din perioada mezolitic (unelte, ceramic i chiar locuine), o caracteristic general fiind faptul c în zona Porilor de Fier ale Dunrii i în apropiere, de o parte i de alta a fluviului au existat adesea realiti istorice identice sau foarte asemntoare. Cea mai veche cultur identificat în cadrul regiunii cultura Lepenski Vir90-Schela Cladovei (în România), ajunge la apogeu între 5300 î.Hr. i 4800 î.Hr., dar dovezile sugereaz prezena primului om în localitate, în 7000 î.Hr.. Numeroasele sculpturi si arhitectura specifice sunt mrturia unei bogate viei social i religioas condus de locuitori cu nivelul ridicat de cultur. Se presupune c oamenii din cultura Lepenski Vir erau descendeni ai populaiei europene de la sfâritul ultimei ere glaciare. Dup cultura neolitic cunoscut sub numele de Starcevo-Cri precum i cea numit Turda-Vinca, perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat cel mai bine de cultura Kostolac91 (2500-1900 B.C.). Urme de locuire apar prima dat lâng Porile de Fier (Cladovo) i regiunea Timocului (Veljkov, Štubik, peterile din zona Zlotului) i apoi mai departe de-a lungul Dunrii i Timocului. Pentru epoca fierului reprezentant este cultura Basarabi (sec. VIII- VII), cele mai importante situri92 din rsritul Serbiei fiind cele de la Pecine lâng Kostolac, Moara Haiducilor lâng Prahovo, Mala Vrbica i Vajuga- Pesak la Porile de Fier, pestera Zlot lâng Bor.

90 John Chapman, op. cit., p.194-203. 91 Cristian Iona Popa, op. cit., p.13. 92 N. Tasic, op.cit., p.17. 39

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

În antichitate, pe teritoriul studiat s-au succedat mai multe culturi i civilizaii, primii locuitori ai zonei despre care exist informaii fiind tribalii, urmai în secolul al III-lea, de scordiscii mici care pun stpânire temporar peste aceast regiune. În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani i i se d denumirea de Moesia. Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare i un spor mare de populaie. Se construiesc ceti i castele: Viminacium (lâng Costola), Cuppae (Golub), Municipium (Calite), Idimis (Medvegea), Horreum Margi (iuprija), Pontes (Costol), Gamzigrad, Caput Fossae (Techia), Taliata, Zantes (lâng Cladova); drumuri pietruite; se expoatez minele de aram de la Maidanpek; se înmulesc spltoriile de aur de la Podgor93. Limesul roman a fost meninut la Dunre pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr. În secolele V-VI, în spaiul moravo-timocean datorit atacurilor frecvente ale hunilor, gepizilor i ostrogoilor, viaa urban decade, aezrile rurale mutându-se deseori în locuri mai sigure i mai puin accesibile, în zonele de munte. La începutul secolului al VII-lea dominaia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, avarilor i apoi bulgarilor. Sârbii apar tot în aceast perioad, ei aezându-se în apusul actualei regiuni. Documentele istorice ale secolelor IX-XVI, atest deja existena de aezri umane acoperind întreaga regiune, ce cuprind nuclee ale celei mai mari pri din localitile actuale, majoritatea locuitorilor formând-o populaia trac romanizat, ce a dat populaia româneasc de la sud de Dunre, sau vlasii cum sunt numii de sârbi. În sec. XIV urmele românilor/vlahilor se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale rilor sârbe. Balcanistul Sanfeld arat c între sârbi i bulgari s- au interpus vlahii din zona Moravei pomenind i de Vlaka Planina (Munii Româneti)94. Este incontestabil faptul c în apropierea Dunrii, la rsrit de Morava s-au meninut autohtoni români, urmai ai celor care triser mai înainte în Dacia Aurelian95. Peste prima alctuire etnic s-au adugat apoi elemente macedo- române din Pind i din Balcani, precum i elemente bulgreti, otomane, austrice i sârbeti. 93 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264. În satul Bor s-a exploatat arama înc din epoca bronzului. 94 Kristian Sanfeld, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. 95 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 14. 40

IoneliaToarc

Hrile secolelor XVII-XIX, confirm existena satelor cu precdere româneti i evideniaz preferina acestora pentru vi sau zone împdurite, montane, ceea ce subliniaz vechea funcie a pdurii i muntelui, de adpost a aezrilor, culturilor i drumurilor. Tot în aceast perioad, în spaiul estic al Serbiei, se adaug celor existente, noi elemente româneti din Oltenia i Banat. Prezena numeroaselor toponime româneti rspândite în întreaga regiune, atest existena unei populaii româneti, aflate i în prezent în curs de asimilare. Începutul secolului XX, se caracterizeaz printr-un proces intens de înmulire a populaiei i aezrilor, mai ales în zonele joase, de câmpie.

NUMRUL POPULAIEI. Populaia Serbiei conform recensmântului din 2002 este de 7.498.001 locuitori, fr teritoriul Kosovo, populaia medie estimat din Serbia, în 2009 ridicându-se la 7.320.807. Pentru Serbia Central s-a înregistrat un numr de 5.466.009 de locuitori, dintre care arealul vizat având un numr de 712.050 locuitori. Începând cu anii 1990, în Serbia Central, la fel ca în toat Serbia, incluzând i regiunea studiat, se înregistreaz tendine de depopulare (prin rata de cretere a populaiei i spor natural negative), procesul de depopulare fiind în continu dezvoltare, estimându-se pentru anul 2009 o populaie total de 7.320.807 locuitori. Rata de cretere a populaiei în raport cu anul 2008 a fost negativ i s-a ridicat la -4.0 la 1.000 locuitori. Conform statisticilor, rata de cretere natural a fost de -4.6 la 1.000 de locuitori (rata de nscui vii 9,6 i rata mortalitii 14.2). Din 2002 pân în 2009 populaia a sczut cu 179 de mii, rata medie de cretere anual a fost -3.5 la 1.000 de locuitori. Tot în perioada 2002-2009, rata de nscui vii a descrescut 10.4-9.6 nscui-vii (la 1.000 de locuitori). Ponderea femeilor în perioada fertil din populaia total de asemenea, a descrescut de la 24,1% la 23,1%. Rata mortalitii a crescut de 13.7 la 14.2 decese la 1.000 locuitori. Principalele cauze de deces sunt înc bolile circulatorii i neoplasm la brbai, cât i la femei. Rata populaiei masculine a fost redus în comparaie cu 1991 (958.7-946.5), ceea ce înseamn c ponderea populaiei feminine în totalul populaiei este în cretere. Mortalitatea infantil în schimb, a fost semnificativ redus de la 10,1 decese infantile la 7,0 la 1.000 copii nscui vii96.

96 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Statistical Yearbook of Serbia, Belgrade, p.58-62. 41

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

EVOLUIA NUMERIC A POPULAIEI Recensmintele în Serbia încep cu anul 1834, când se efectueaz primul recensmânt în sensul modern al termenului, populaia total fiind redus, de numai 678.192 locuitori. Începând cu aceast dat, populaia cunoate o cretere continu i relativ echilibrat a numrului de locuitori, dat îns i de extinderea teritorial pe care Serbia o realizeaz în timp. Ca urmare a rscoalelor popoarelor cretine din Blacani din 1875-1877, dup Congresul de Pace de la Berlin (1878), Serbia îi extinde teritoriul cu 30% prin alipirea regiunii Ni, crescând astfel i numrul populaiei (tabel nr. 1). Dup Rzboaiele Balcanice din anii 1912-1913, Serbia alipete i vechea vatr sârbeasc Kosovo i Raka, precum i o mare parte a Macedoniei97, între anii 1895-1921, populaia statului sârb aproape dublându-se. Astfel, la recensminte se înregistreaz: Tabel nr. 1. Evoluia numeric a populaiei Serbiei 1834 678.192 locuitori 1841 828.895 locuitori 1843 859.545 locuitori 1846 915.080 locuitori 1850 956.893 locuitori 1854 998.919 locuitori 1859 1.078.281 locuitori 1863 1.108.668 locuitori 1866 1,216,21998 locuitori 1878 1,669,33799 locuitori 1895 2,493,770 locuitori 1921 4,133,478 locuitori 1948 6,527,966 locuitori 1953 6,979,154 locuitori 1961 7,642,227 locuitori 1971 8,446,591 locuitori 1981 9,313,677 locuitori 1991 (fr Kosovo) 7,822,795 locuitori 2002 (fr Kosovo) 7.498.001 locuitori

97 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op.cit., p. 82-83. 98 Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882 – Serbia. 99 Ibidem. 42

IoneliaToarc

DENSITATEA medie a populaiei pentru Serbia Central este de 97,7 locuitori/kmp. Îns în partea rsritean densitatea este mult mai mic (tabel nr. 2), 51 loc./kmp densitatea medie i doar 20-25 locuitori/kmp în zona înalt, de munte, existând unele diferenieri de la jude la jude, determinate de gradul de favorabilitate al condiiilor naturale. Densitatea mic se datoreaz zonei preponderent montane (cu excepia depresiunilor i vilor mai largi), existând îns i cauze de ordin istoric i economic. Astfel, valori peste media pe ar întâlnim doar în orae. STRUCTURA POPULAIEI. Serbia este constituit din trei teritorii: provincia Kosovo, provincia Voivodina i Serbia Central, acestea Harta nr. 9 având o mare diversitate etnic, ca urmare a ocupaiei otomane în sud i a imperiului austro-ungar în nord, fiind populate în majoritate de sârbi. Alturi de sârbi, triesc mai multe minoriti naionale, mai semnificative, conform recensmintelor fiind albanezii (care sunt majoritari în Kosovo), ungurii, bosniacii, iganii, croaii, slovacii, bulgarii, românii etc. De-a lungul timpului, în recensmintele oficiale, numrul i minoritile cele mai importante au variat sensibil. Structura etnic, la nivelul Serbiei, potrivit recensmintelor oficiale. Astfel, potrivit Codului lui Duan, Codul de legi al împratului sârbilor i grecilor Duan cel Puternic, locuitorii din Imperiul sârb au fost între anii 1349-1354, dup naionalitate: sârbi, greci, arbanasi (albanezi), vlahi, saxoni (germani-cei mai muli în aezrile de mineri). Istoricul Jiricek afirm c la 1365, Serbia avea 200.000 de locuitori, populaia fiind format din sârbi i vlahi100. La 1389 turcii desfiineaz Serbia ca stat, teritoriul acesteia fiind divizat vreme de mai bine de 400 de ani. Arealul moravo-timocean, va fi în 100 Cristea Sandu Timoc, (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a revzut, editura Astra Român, Timioara, p. 16. 43

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei aceast perioad împrit, partea estic intr în componena sangeacului Vidinului i partea vestic în componena sangeacului de Branicevo. Turcii întocmesc statistici despre românii din sangeacul Vidinului în anii 1530, 1586, 1723, 1736, 1740 i 1783. În arhivele din Ankara i Istanbul, cercettoarea Desanka Bojanic Lucakc gsete tabelele cu recensmintele populaiei valahe chiar de la 1466, 1478, 1491. Dup cronicile turceti, în anul 1545, aici existau 457 sate valahe sau româneti, 35 mahalale i 90 ctune101, ca în datele din anul 1560, când s-a recunoscut provincia autonom Margina, de ctre turci, s apar în Serbia de rsrit, 498 de sate, 50 de ctune, 18 moii turceti i 26 de mnstiri înlate de domnitorii români102. În 1866, situaia apare alta la nivel de recensmânt, pe naionaliti. Din totalul de 1,216,219: sârbi=1,058,189 (87.01%), români (vlahi) = 127,545 (10.49%), igani= 24,607 (2.02%), germani = 2,589 (0.21%), alii = 3,256 (0.27%). În 1895 din totalul de 2,493,770, sârbi erau circa 2 milioane (cca. 90%), români (vlahi) = 159,000 (6.43%), igani = 46,000 (1.84%). La recensmântul din 1921 (fr Voivodina, dar incluzând Kosovo i Macedonia) se înregistrau din totalul de 4.133.478, sârbi i croai=3,339,369 (80.87%), albanezi=420,473 (10.17%), vlahi=159,549 (3.86%), turci=149,210 (3.61%), germani= 5,969, rui 4,176, sloveni= 3,625, cehi i slovaci = 2,801, unguri = 2,532, francezi = 717, italieni = 503, polonezi = 286, englezi = 231, ruteni = 35, alii (cei mai muli igani) = 44,002. În 1948 din totalul de 6,527,966, majoritatea o formau sârbii= 4,823,730 (73.89%), urmai de albanezi = 532,011 (8.15%), unguri = 433,701 (6.64%), croai = 169,864 (2.60%), muntenegreni = 74,860 (1.15%), igani = 52,181, sloveni = 20,998, macedoneni = 17,917, musulmani = 17,315. Începând din acest moment, românii sau vlahii dispar din statisticile oficiale, ca urmare a tensionrii relaiilor jugolavo-române, dotrit proiectului “Federaia Balcanic” demarat de Iosip Broz Tito. Acest proiect al liderului jugoslav de a crea o federaie balcanic în care s fie incluse Albania i Bulgaria, dar sub conducerea Jugoslaviei, a dus la o ruptur între Stalin i Tito.

101 Ibidem 102 Cristea Sandu Timoc, (2009), LXXI. Câteva relaii medievale cu sârbii, în revista Dacia Aurelian, Timioara, p. 5. 44

IoneliaToarc

La reuniunea Komintermului, din 25-28 iunie 1948 de la Bucureti, se emite un document prin care Tito este considerat “trdtor al socialismului”. Documentul a trebuit s fie aprobat, din motive lesne de îneles i de ctre Gheorghiu Dej, fapt ce a înrutit relaiile dintre Jugoslavia i România103. În 1953 din 6,979,154 total, sârbi = 5,152,939 (73.83%), albanezi = 565,513 (8.10%), unguri = 441,907 (6.33%), croai = 173,246 (2.48%), muntenegreni = 86,061 (1.23%), musulmani = 81,081 (1.16%), igani = 58,800, macedoneni = 27,277, sloveni = 20,717. În 1961 din totalul de 7,642,227, sârbi=5,704,686 (74.65%), albanezi = 699,772 (9.16%), unguri= 449,587 (5.88%), croai = 196,409 (2.57%), muntenegreni = 104,753 (1.37%), musulmani = 93,467 (1.22%), macedoneni= 36,288, yugoslavi = 20,079, sloveni = 19,957, igani = 9,826. Românii/vlahii, reapar în recensmintele oficiale dup mai bine de 20 de ani de absen, datorit faptului c din anul 1955, relaiile dintre Jugoslavia i România încep s se detensioneze, în special prin demararea proiectului Porile de Fier, astfel sporindu-se încrederea între pri. În iulie 1964, un grup de oficialiti iugoslave de rang înalt au avut o întâlnire la Comitetul Central, în care au fost discutate probleme ale colaborrii bilaterale104, execuia S.H.E.N. Porile de Fier începând la 7 septembrie 1964, finalizarea lucrrilor fiind consemnat la 16 mai Harta nr. 10 1972. Drept urmare, la recensmântul din anul 1971 din totalul de 8,446,591 din care sârbi = 6,016,811 (71.23%), albanezi = 984,761 (11.66%), unguri = 430,314 (5.10%), croai= 184,913 (2.19%), musulmani = 154,330 (1.83%), muntenegreni = 125,260 (1.48%), yugoslavi = 123,824 (1.47%), slovaci= 76,733, bulgari = 53,800, igani = 49,894, macedoneni = 42,675,

103 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciile-secrete-criza-iugoslava 104 www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/prietenul-belgrad-nevoie-se-cunoaste 45

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei rui = 20,608, turci = 18,220, sloveni = 15,957, se înregistreaz i un numr de 14,724 de vlahi i 57,419 de români. În 1981 din totalul de 9,313,677, se înregistreaz sârbi = 6,182,159 (66.38%), albanezi = 1,303,032 (13.99%), yugoslavi = 441,941 (4.75%), unguri = 390,468 (4.19%), musulmani= 215,166 (2.31%), croai = 149,368 (1.60%), muntenegreni = 147,466 (1.58%), igani = 110,956 (1.19%), macedoneni = 48,986, sloveni = 12,006. În 1991, (fr Kosovo) din totalul de 7,822,795, apar sârbi = 6,252,405 (79.93%), unguri = 343,800 (4.39%), yugoslavi = 320,186 (4.09%), musulmani = 180,222 (2.3%), muntenegreni = 118,934 (1.52%), croai = 97,344 (1.24%), igani = 94,491 (1.21%), albanezi = 78,281 (1%), slovaci = 66,772 (0.85%), macedoneni = 45,068 (0.58%), români = 42,316 (0.54%), bulgari = 26,698 (0.34%), ucraineni = 18,052 (0.23%), vlahi = 17,804 (0.23%), alii = 34,698 (0.44%), nedeclarat = 10,538 (0.13%), afiliere regional = 4,841 (0.06%), necunoscui = 47,949 (0.61%) La ultimul recensmânt efectuat în 2002 din totalul de 7.498.001, se înregistreaz sârbi-6.212.838 (82,86%), muntenegreni -69.049 (0,92%), iugoslavi-80.721 (1,08%), albanezi-61.647 (0,82%), bosniaci- 136.087 (1,82%), bulgari-20.497 (0,27%), gorani -4.581(0,06%), croai- 70.602(0,94%), macedoneni-25.847 (0,35%), musulmani (dup naionalitate) 19.503 (0,26%), igani- 108.193 (1,44%), vlahi -40.054 (0,53%), români-34.576 (0,46%), germani-3.901 (0,05%), ruteni-15.905 (0,21%), rui-2.588 (0,03%), slovaci- 59.021(0,79%), sloveni-5.104 (0,07%), cehi-2.211 (0,03%), ucraineni-5.354 (0,07%), unguri-293.299 (3,91%), alii-11.711 (0,16%), nedeclarai- Hartanr.11 107.732 (1,44%) i necunoscui-75.483 (1,01%).

IoneliaToarc

Graficnr.1Evoluia numeric a românilor/vlahilor din 200,000 Serbia, conform recensmintelor oficiale 150,000 100,000 50,000 0 an 1895 1921 1948 1953 1961 1971 1991 2002 1866

În ultima perioad inter-recensmânt cota populaiei sârbe este de cretere lent (de la 79,93% în 1991 la 82,86% în 2002). În plus, populaia de naionalitate valah (român) i rom (iganii) a crescut, de asemenea. La membrii altor comuniti etnice se înregistreaz rate negative de cretere. În Serbia Central oficial, sârbii reprezint 89.48% din totalul populaiei, bosniacii fiind cea mai important minoritate cu 2.48%, urmai de igani (1,45%) i albanezi (1,10%). Zona cuprins între Timoc i Morava, are o populaie de 712.050 de locuitori, conform recensmântului din 2002, populaia regiunii fiind format preponderent din dou etnii. Majoritatea etnic o constituie sârbii, urmai fiind de minoritatea româneasc (vlah). Celelalte minoriti sunt slab reprezentate, de cele mai multe ori regsindu-se în orae105. Se ateapt cu interes rezultatele recensmântului din septembrie 2011, mai ales la nivel regional. Structura confesional. Dup religie, cea mai mare parte a populaiei este cretin-ortodox, ceilali credincioi aparinând cultului islamic ori unor secte religioase. În ceea ce-i privete pe românii/vlahii din estul Serbiei, în ultimul secol biserica a fost aproape inexistent în contiina acestora, deoarece lor li s-a suspendat dreptul la slujbele religioase în limba matern. Majoritatea populaiei nu are în prezent nici un contact apropiat cu divinitatea prin mijlocirea bisericii, ci aceast legatur o fac singuri, acest aspect fiind detaliat în capitolul legat de viaa spiritual a românilor din aceast zon. Din momentul alipirii regiunii moravo-timocene la statul sârb (1833), în timpul lui Milos Obrenovic, începe un program agresiv de discriminare

105 Tabel nr. 3 cu rezultatele recensmântului din 2002, pe etnii, în cele 4 judee. 47

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei naional i de asimilare forat a românilor din Serbia de Rsrit, fapt care se continu i în prezent. Biserica Ordotox Sârb a interzis categoric folosirea limbii române în bisericile din regiune, nici mcar la spovedanie nefiind admis folosirea limbii materne de ctre români, iar crile liturgice româneti au fost arse. Preoii români din cele 87 de biserici i 17 mnstiri româneti, ce fiinau sub jurisdicia Mitropoliei Ugro-Vlahiei106, sunt gonii în România i înlocuii cu preoi sârbi, ce cântau liturghia în slava veche, iar dup 1992, sunt folosii în regiune, preoi refugiai din Bosnia i Croaia Heregovina107. De asemenea, prin circulara bisericeasc nr. 765 din 18 august 1899, episcopul Timocului a dat ordin preoilor din eparhia lui ca la botez s se dea copiilor numai nume “curat naionale”, dup o list cu nume de botez sârbeti, afiat în fiecare biseric, obligatorie pentru toi locuitorii zonei (Zbuchea Gh., Dobre C., 2005: 86). De la anul 1860 biserica româneasc din acest spaiu geografic a fost transformat în instrument de desnaionalizare. Cei câiva preoi de origin român, fcându-i studiile în seminarii sârbeti, li s-a ters orice urm de mândrie i contiin româneasc, devenind nu numai funcionari ai statului, ci i ageni ai slavizrii108. Aceast situaie s-a perpetuat pân în secolul XXI, în prezent, în

pofida numeroaselor presiuni venite

Foto 9 Biserica din Malainia (s.) i Biserica din Isacova (Jasikovo) – d. din partea statului sârb i a Bisericii ortodoxe sârbe, situaia bisericii româneti în regiune, pare s se îmbunteasc. In anul 2004, dup mai

106 Boboc A. Cojocaru, (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al contiinei naionale a românilor timoceni, Constelaii ieene, anul V, nr. 2-3 (18-19), p. 29. 107 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op. cit., p. 84-85. 108 A. Jippa Dumitrescu, Octavian Metea, (1943), Revista Timocul, p.47-51. 48

IoneliaToarc bine de 150 de ani, se reiau slujbele religioase în limba român, odat cu sfinirea primei biserici româneti din teritoriu, la Malainia, Negotin, ca urmare a impresionantei lupte duse cu autoritile sârbe, de ctre preotul Bojan Aleksandrovici. Cazul bisericii din Malainia ajunge s fie comentat i în presa internaional. În 2005, BBC scria despre prima slujb româneasc de Pate înfptuit în limba român dupa 180 de ani de dominaie sârb. La sfâritul anului 2006, preotul Bojan Alexandrovic a fost condamnat de statul sârb la dou luni de închisoare, cu suspendare. Actualmente este caterisit de Biserica Sârb, dei canonic aparine de Biserica Ortodox Român. Ca o recunoatere a eforturilor acestuia, Episcopia Daciei Felix din cadrul Patriarhiei Române îl numete în iunie 2011 în postul de preot vicar administrativ pentru Timoc al Episcopiei noastre109. Cazul bisericii din Malainia dar i situaia comunitii româneti din Serbia de Rsrit a fcut obiectul dezbaterilor în Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei, care, la 1 octombrie 2008, a adoptat Rezoluia 1632 (2008) i Recomandarea 1845 (2008), intitulate: „Situaia minoritilor naionale din Voivodina Foto 10 Preotul vicar administrativ i a minoritii etnice române din pentru Timoc, Boian Alexandrovici Serbia”. În raportul Consiliului Europei se spune, c dei e o "aparent cordialitate între Bisericile ortodoxe sârb i român", influena Bisericii sârbe în recunoaterea altor culte "pare exagerat" i "raportorul este surprins totodat de importana canoanelor bisericeti într-un stat secular". Acelai raport mai spune c APCE e "surprins de influena dominant a Bisericii Ortodoxe Sârbe în recunoaterea de ctre stat a altor culte” i nu în ultimul rând c "situaia românilor/vlahilor din estul Serbiei este cu mult mai defavorabil decât a românilor din nordul Serbiei, provincia Voivodina". Autoritile sârbe încearc s stopeze înc, prin diferite tactici de intimidare i hruire, procesul de redeteptare naional a comunitii româneti.

109 Patriarhia Român, Episcopia Daciei Felix, nr.50/2011, Decizie Chiriarhal. 49

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Într-un reportaj despre românii din Serbia, preotul Boian Alexandrovici, afirm c: “M cheam lumea din alte sate s slujesc, dar înc s sperie, înc le e fric. Am intrat acum într-un sat, Bobova, la Sfilan, la o înmormântare la un om i presa sârbeasc a scris azi, la Belgrad, c lumea nu-l mai vrea pe popa sârbesc"110. În anul 2010 se sfinete a doua biseric româneasc, în satul Isacova (Jasikovo), pe valea Moravei, slujbele religioase fiind inute de preotul iconom stavrofor Iel Buobu Lui, paroh al parohiei de Horreum Margi si Isacova. S-a demarat în ultimii doi ani, construirea unei biserici la Busur, Valea Moravei, precum i ridicarea la Malainia a unei a doua biserici, ce va constitui nucleul primei mnstiri româneti din arealul movaro-timocean. Au mai fost ridicate i câteva clopotnie i troie, unde cei doi preoi merg s fac slujbe: în satele ipicovo, Bigrenia, Metovnia, Samarinovac, ârnaica, Geanova. Structura pe grupe de vârst. Populaia din Serbia, inclusiv estul Serbiei, este din ce în ce mai în vârst. În perioada 2002- Harta nr. 12 i Harta nr. 13 2009, proporia populaiei tinere de 15 ani i peste 65 de ani în totalul populaiei variat: procentul de tineri (0-14) a sczut de la 16,1% în 2002 la 15,2% în 2009, în timp ce populaia în vârst de 65 ani i peste a crescut de la 16,6% (2002) la 17,1% (2009). Potrivit recensmântului din 2002, ponderea cea mai mare ca vârst înaintat o au slovenii i germanii, cu o vârst medie de 54.9 i 52.1 ani, dintre toate nationalitatile, urmai de locuitorii de naionalitate bulgar, croat i vlah cu o vârst 110 Ionel Dancu,martie 2011, Dumnezeu nu tie românete în Valea Timocului, Adevrul.ro. 50

IoneliaToarc medie de 48 de ani. Pe de alt parte, cea mai tânr naionalitate este cea de etnie rom, cu o vârst medie de 27,5 ani, iar din grupurile etnice mai mici, goranii111, cu o vârst medie de 32 de ani. Structura populaiei pe medii (urban i rural). Puin peste jumtate din populaia Serbiei triete în mediul urban, procentul fiind de 56%. Numrul populaiei în orae a crescut foarte puin, creterea efectivului populaiei urbane datorându-se unor factori cum sunt: sporul natural al populaiei oraelor i atragerea unui numr însemnat de persoane din mediul rural, îndeosebi ca urmare a mecanizrii lucrrilor agricole. În paralel cu acest proces a avut loc o diminuare a ponderii populaiei rurale. Populaia activ. În ceea ce privete ponderea populaiei active care lucreaz, din 1991pân în 2002 a sczut în medie cu 2,7% (pentru populaia de sex masculin cu 3,5%, pentru femei cu 1,7%). Cotele reduse privind activitatea populaiei de sex masculin au fost cauzate în principal de reducerea activitii la generaia mai în vârst, precum i reducerea ponderii populaiei ocupate în agricultur (17.2 la 10.9). A avut loc o scdere accentuat a populaiei active ocupate în agricultur. Conform celor mai recente rezultate, populaia ocupat în agricultur este de doar 10,9% din totalul populaiei. În raport cu 1991, numrul absolut al populaiei agricole a fost redus cu 37%. În paralel a crescut populaia ocupat în industrie i construcii, mai întâi, iar recent, cea cuprins în sectorul serviciilor.

111 Goranii sunt un grup etnic sud-slavic musulman, însemnând “oamenii muntelui”, care a migrat în Serbia din regiunea Gora, localizat între Albania, Kosovo i Macedonia. 51

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Hrile nr. 14 i nr. 15

IoneliaToarc

NUMRUL I EVOLUIA POPULAIEI ROMÂNETI DIN ESTUL SERBIEI Cu o populaie de 712.050 de locuitori112, în cele 4 judee: Branicevo, Pomoravie, Bor i Zaicear, din care majoritatea este oficial de etnie sârb- 636.420 (89%), urmtoarea minoritate ca importan, este aceea de români (împrii în statisticile oficiale în vlahi-39736 i români-1476). Din totalul de 41.212 de persoane, acetia reprezint 5.78% din totalul populaiei. Anumii lingviti i oameni de tiin, precum i organizaiile româneti din Estul Serbiei ridic îns numrul românilor/vlahilor la 250.000 - 400.000 de locuitori113. Aceste estimri se bazeaz pe faptul c recensmintele sârbeti din secolul al XIX-lea consemnau circa 150.000 de români, adic 10% din populaia Serbiei i majoritatea absolut a estului Serbiei. La acestea se adaug sporul natural demografic, precum i considerarea c nu a existat niciodat un exod a populaiei româneti din zon. Date oficiale. Referitor la numrul total al românilor din estul Serbiei în diverse perioade istorice se pot meniona urmtoarele date: Cercettoarea iugoslav Duanka Bojanic Lukac, gsete în arhivele din Ankara i Istanbul, tabelele cu recensmintele populaiei valahe de la 1466, 1478-1491 i 1740-1741, în judeele Craina i Kladovo-Kljuc. În 71 de sate apare populaie româneasc, regiunea fiind în totalitate de aceast etnie, semnalându-se doar câteva sate de sârbi. În prima statistic alctuit de Serbia la 1834 ca i în cele urmtoare pân la 1846, numrul românilor nu este indicat. Scopul recensmintelor era unul fiscal, de aceea criteriul etnic a fost neglijat114. În 1846 apar primele date statistice legate de românii din Serbia, unde se menioneaz prezena a 97.215 români. În 1857 geograful francez Guillaume Lejean cifreaz numrul românilor din Serbia la 104.343. Conform Meyers Konversationslexikon (Verlag des Bibliographischen Instituts, Leipzig und Wien, Vierte Auflage, 1885-1892) triau în regiunea Timoc (adic în Serbia, dar i în Bulgaria) 250.000 români.

112 Conform recensmântului din 2002. 113 Vezi tabel nr. 3. 114 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 119. 53

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

În anul 1866115, în Serbia triau conform datelor statistice 127.545 români, constituind 10,5 % din populaia total a rii, fiind astfel cifrai ca a doua naiune a rii. La 1884, populaia strin din întreaga Serbie era în procente, de 10,96% din care românii deineau 7,87%, prin urmare ei reprezentând elementul minoritar cel mai numeros din Serbia116. La 1890 populaia româneasc era de 148.684 locuitori, adic deinea o pondere de 6,64% din întreaga populaie, pe judee situaia fiind urmtoarea: Negotin 55,649 (60,77%), Pojareva 58,463 (28,51%), Morava 11.301 (7,05%) i Timoc 30,908 (44,56%). În statistica din 1895 românii constituiau 6,4 % (169.510) din populaia statului, dintre care 183.560 erau rani i 5.950 erau oreni, pe judee fiind repartizai astfel: Negotin 54,582 (58,09%) români i 136.658 sârbi, Pojareva 59,011 (27,03) români i 151.867 sârbi, Morava 9.282 (5,32%) români i 161.817 sârbi i Timoc 34,797 (46,97%) români i 37.575 sârbi. Începând cu 1900, numrul românilor în statisticile oficiale scade brusc i fr motiv la 122.429 persoane, motiv pentru care veridicitatea acestor cifre a devenit tema unor dispute. Primul recensmânt iugoslav, din 1921, arta un spor de populaie româneasc cifrându-se la 139.534 români, repartizai pe judee astfel: Negotin-62.163 români, Pojarev- 44.063 români, Morava – 4.658 români, Timoc – 28.650 români117. Aceast cifr îi include i pe cei aproximativ 15000 - 20000 aromâni din Macedonia de nord (înglobat în 1912 Serbiei). La 1931 în estul Serbiei Centrale triau conform datelor oficiale 57.000 români, ca în 1948, când deja era statul socialist iugoslav, s apar dou etnii disticte: 64.095 români si 102.953 de vlasi. Prin acest fapt s-a încercat mascarea caracterului lor etnic românesc, sugerându-se c ar fi un popor distinct cu limb proprie. Urmtoarele recensminte încep s ne ofere date puternic diminuate i fr o logic real a evoluiei demografice a acestei comuniti. La 1953 apar la recensmânt 198.793 vorbitori de limba român în Serbia Central, ca în 1961 în estul Serbiei Centrale s fie doar 1330 români (oficial vlahi). În doar 20 de ani, populaia român crete brusc în 1981 la 25.535 persoane vorbitoare de "limba valah".

115 Conform Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882, Leipzig und Bielefeld 116 Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII i XVII. 117 Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX. 54

IoneliaToarc

În 1991 în Serbia triau 71.536 persoane vorbitoare de "limba valah" (aproape toate în estul Serbiei Centrale), îns numai 16.539 persoane înregistrate drept valahi. Astfel la recensmântul din 2002 s-au declarat 39.736 vlasi (vlahi) si 1.476 români, în total 41.212 de persoane (5.78%) din populaie. Nu toi îi reprezint pe românii din Serbia de rsrit, exist i igani românofoni care s-au declarat de identitate etnic româneasc. În ultimii ani se constat procese active de emancipare etnic, atât ca vlahi, dar mai ales la contientizarea apartenenei la etnia român în general, fapt care genereaz i unele tensiuni în rândul comunitii. Datele recensmintelor oficiale realizate de-a lungul secolului XX sunt contradictorii, nu se poate aprecia numrul exact al vorbitorilor de limb român i dar i a celor care au identitate etnic româneasc, fie datorit divizrii oficiale între români i vlahi, fie a numrului mare care au fost recenzai ca sârbi, populaia Harta nr. 16 romneasc din zon fiind foarte confuz în ceea ce privete identitatea etnic. Recensmântul din 1921 este cel mai aproape de adevr, fa de cele din perioada postbelic, care ne prezint diminuri majore i oscilaii ilogice ale numrului de români. Cercetrile care s-au facut asupra românilor din zon de la 1800 încoace, au stabilit în mod unanim c regiunea estic a Serbiei i, ca o prelungire a acesteia, colul nord-vestic al Bulgariei sunt locuite într-o msur covâritoare de români i c acetia, prin continuitatea lor teritorial cu cei din stânga Dunrii, prin obiceiurile, tradiiile, costumul, limba lor, absolut identice pe ambele maluri ale Dunrii, sunt o parte întregitoare a poporului român. Date neoficiale. Pentru a vedea felul cum cercettorii au prezentat regiunea, vom cita i reproduce cronologic urmtoarele hri i lucrri:

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Geograful A.F. Marsigli gsete în 1696 c tot malul drept la Dunrii de la Golub în jos era locuit de români118. Etnograful F. Kanitz, începând cu anul 1859, a fcut numeroase anchete de teren în aceast regiune, semnând, mai târziu, câteva lucrri despre Serbia i Bulgaria. El a consemnat masiva prezen a românilor timoceni în zon, 123.000 români la numr, nu vlahi, despre care a fcut i o serie de observaii de natur etnografic, spunând c „originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sforrile tiintei istorice, n-a fost clasificat îndeajuns pân astzi. Niebuhr îi numea un popor enigmatic. Ali cercettori se supralicitau în ipoteze, care duceau la cele mai contradictorii concluzii” 119. Mackenzie G. Muir si Irby A.P. în “Map of the south Slavonic countries”, 1867, confirm prezena elementului etnic românesc între Dunre, Timoc i Morava. Lejean Guillaume în “Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies”, 1869, ne prezint continuitatea masiv a elementului românesc în sudul Dunrii, între vrsarea râului Pek i Vidin. Documentându-se la faa locului el scrie c pentru Serbia românii sunt ,,un mare dar" fiind ,,laborioi, activi i mai prolifici decât sârbii". Spunea c la 1857 erau 39.728 români în cercul Pojareva, 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de toi 104.343 de români. H. Kiepert în “Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern”, 1869, arta de asemenea o continuitate puternic de la nord-est i sud-est cu depirea românilor la vest de Morava. Scriitorii sârbi (V. Caric, B. Jaksic120) recunosc ei înii c actele regilor sârbi atest existena românilor în secolele XIV-XV, chiar mai la sud de inutul locuit acum de ei, 10,4% din populaia Serbiei fiind rumuni. Jozsef Szabo121 spunea c 1/7 din populaia Serbiei o formeaz românii, acetia fiind în numr de 175.000 locuitori. M. Eminescu ca ziarist la Timpul 1876, dup datele din ziarul Pester Loyd din Budapesta, vine cu afirmaia c 1/6 din populaia Serbiei o formeaz românii. A. Bagov (Sarajevo 1896) d un numr de 500.000 români în Serbia. 118 A.F. Marsigli, (1726), Danubius Panonico-Mysicus, Haga tom I, p. 58. 119 F. Kanitz, (1904), Serbien, Lipsca, p.13. 120 B. Jaksic, (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. 121 Jozsef Szabo, (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i geografic, Recenzie de Bocu Sever, în Anuarul Institutului de Istorie Naional, Cluj. 56

IoneliaToarc

Prof. Gustav Weigand de la Universitatea din Leipzig, la 1900, spunea c “Populaia din Craina – colul cel mai muntos nord-estic al Serbiei – este român. Aceast regiune nu numai c deocamdat este la adpost de orice slavizare, dar chiar se constat o întrire considerabil a elementului românesc”, constatând procesul de sârbizare i bulgarizare a acestora, aproximându-le numrul la 180.000, chiar dac de la funcionarii sârbi obinuse informaia c românii ar fi în numr de 150.000122. Sârbul Ljubomir Iavanovici scrie la 1903 c cine ar trece prin zona Timocului “ar putea s cread c aici triete numai o populaie româneasc”123. În anul 1909, G. Vâlsan spunea c regiunea populat cu români în Serbia era limitrof cu judeele – de azi – Mehedini i Cara-Severin, pe valea Timocului i pân dincolo de valea Moravei, iar în sud pân la muntele Rtanj într-un inut ce cuprindea a asea parte din Serbia. Înainte se întindeau i dincolo de Morava, artând c românii din Serbia veche, adic cei din dreapta Dunrii sunt în numr de 260.000-300.000 suflete. G. Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dunrii înc din vremea rilor sârbeti" i e ,,un inut de tranziie între românii din Carpai i aromâni"124. A constatat c românii din Serbia au asimilat o parte mare de slavi (sârbo-bulgari). Florinschy I.D. în “Harta etnografic a slavismului apusean”, 1911, arta în linii mari aceleai adevruri ca i ceilali savani. Prof. bulgar Romansky, strbate regiunea dintre Timoc i Morava, cercetând 391 de sate din care 151 le gsete curat româneti i 298 sârbo- bulgreti. Dup constatrile sale, populaia româneasc în acel an se ridica la 181.696 de locuitori, reprezentând astfel 42% din întreaga populaie a celor 4 judee: Negotin – 60.093 (69%), Pojarev – 73.168(35%), Zaiecear – 33.627 (44%), Morava – 14.808 (23%). El scrie referitor la Craina c “elementul românesc alctuiete aproape trei ptrimi din toat populaia” i “c cele 3 pli nord-vestice: Dolnimilanov, Cladova i Brza Palanca sunt aproape exclusiv româneti. In cel dintâi nu este nici un sat curat sârbesc, în cea de-a doua numai unul, Petrova sau Cralev – populat acum

122 Gustave Weigand, (1900), Românii în Serbia, Transilvania, organul asociaiunii pentru literatura român i cultura poporului român, Sibiiu, nr. V, anul XXXI, p.112. 123 Sandu Cristea Timoc, (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român, Timioara, p. 12. 124 George Giuglea, (1988), Fapte de limb, Bucureti, p. 184. 57

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei vreo 60 de ani de muntenegreni din neamurile Tutco, Mircovici i Pacovici, asemenea i în al 3-lea, numai un sat Stiubic (1963 loc.)” 125. L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria i Serbia”, aprut în 1913, face o ampl analiz a situaiei românilor din Serbia i public situaia pe plase i localiti cu numrul de locuitori. Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea în “Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent”, 1919, ne prezint o rspândire compact a elementului românesc între Bazia i sud de Vidin, spre vest aezarea elementului românesc prelungindu-se pân la Morava. S. Bocu afirm c: “Intre vile Moravei i Timocului, triete o mas compact de 300.000 de români”. M. Seton Watson, chiar dac este cunoscut ca prieten al jugoslavilor, fixa numrul românilor la 200.000 (“Roumanien and the var”). Dr. Popovici i prof. Giuglea au evaluat numrul românilor dunreni din Serbia la 300.000 suflete. Francezul Gustave Gravier în teza de doctorat “Les frontieres historiques de la Serbie”, scria ca “hotarul Serbiei este Morava i nu Timocul”126. In aceast privin, Vâlsan scria: “în toate timpurile, afar de rare excepii, din vremea roman i pân în sec. XIX, hotarul Serbiei, a rmas pe aceast râp, cu o fizaie remarcabil. Cum au ajuns sârbii totui în stpânirea Crainei? Ce argumente au adus? Iat-le: i fiindc la întemeierea statului modern sârbesc, la 1833, Milo nu gsea nici un argument, nici istoric, nici geografic, nici etnic, ca s obin Craina, a apsat, cu toat greutatea argumentul politic: anume, Serbia are nevoie de legtura cu România vecin i prin ea cu Rusia. Nevoia pe care o aveau sârbii de prietenia României a dus la anexarea celui mai compact grup de români rmas în afar de regatul românesc actual”127, spunând mai departe c avem aici “o adevrat Bucovin de Sud”. Chiar în crile colare sârbeti din 1907, numrul românilor din arelul moravo-timocean se ridica la 620.000, iar în 1945 în judeele Craina i Timoc erau 365.000 vlahi sau români (Cristea Sandu Timoc 1996: 19). De-a lungul secolului nostru s-au publicat o serie de statistici asupra numrului românilor dintre Timoc i Morava, atât în România cât i peste 125 Stojan Romanski, (1926), Românite mejdu Timok i Morava,Sofia, p. 48-49. 126 Gustave Gravier, Les frontieres historiques de la Serbie, Paris, p.20-21. 127 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureti, p. 150. 58

IoneliaToarc hotare. Astfel, C. Constante îi estima în 1924 la 500000 de persoane128, iar pentru 1941 Cristea Sandu Timoc, preluând numrul din statistica iugoslav din 1931 îi evalua la 408 346. N. Iorga afirma c “atât în Serbia cât i în Bulgaria sunt sute de mii de

Evoluianumericaromânilor/vlahilor dupdateneoficiale 1000000

500000 mii 0

Grafic nr. 2 români care triesc dincolo de ap tocmai cum triesc oltenii i ranii munteni pe malul cel stâng”129.

Harta nr. 17 V. Cucu130 scrie c în jurul Pirotului i Niului erau în trecut muli români - o prelungire a populaiei româneti din jurul Sofiei fiind pomenit în hrisoavele vechilor ari sârbi. 128 C.Constante , A. Golopenia, (1943), Românii din Timoc, Bucureti. 129 Nicolae Iorga, Sârbi, Bulgari i Români în Peninsula Balcanic în evul mediu, p.8-9. 59

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Statisticile neoficiale ale unor asociaii culturale ale românilor de aici public cifre mult mai optimiste. Astfel Micarea românilor i a vlahilor din Serbia îi evalueaz la cca 1-2 milioane, locuind în vreo 300 de sate i 22 de orae, iar Partidul Independent al vlahilor îi estimeaz la cca. 2 milioane. Numrul real al românilor din aceast regiune în prezent, este în jur de 300.000131 (aprox. 40% din populaia total). Cifrele mai mari, sunt deseori exagerate, fiind estimate de diveri autori sau asociaii care nu in cont de procesul de asimilare extrem de activ al românilor, precum i de depopularea accentuat a regiunii, datorat atât ratei de cretere a populaiei i spor natural negative, cât i migraiei intense, din ultimele decenii (mai ales perioada anilor ‘70-‘80) a locuitorilor, ctre statele vest europene. Conform recensmântului din 2002, în urmtoarele optine vlahii/românii, concentreaz o minoritate reprezentativ, localitile cu populaie româneasc fiind în: Bor (18,2%), Boljevac (26,7%), Negotin (7,5%), Zajecar (4,8%), Kladovo (3%), Majdanpek (12,2%), Kucevo(28,3%), Petrovac(10,9%), Golubac(9,9%), Despotovac(2%), Žabari(3%), Cuprija(4%), Malo Crnice(3%), Svilajnac (1%), Požarevac (11%), Žagubica (22,4%), Veliko Gradište(2%) si Jagodina (0,5%).

ORIGINEA ROMÂNILOR DIN ESTUL SERBIEI

Comunitatea româneasc din rsritul Serbiei este foarte important, dup cum s-a vzut chiar din datele oficiale, aceasta fiind a doua dup etnia sârb, arealul etnic românesc din zon reprezentând o continuitate spre vest a românilor din România i Bulgaria. Între cele dou râuri, Timoc la est i Morava la vest, românii formeaz un areal compact, majoritar în numeroase localiti i opštine (raioane), fiiind întâlnii i în alte regiuni ale Serbiei, dar deja foarte dispersai. Originea românilor din Serbia estic este greu de elucidat, în lipsa unor izvoare bibliografice, acetia fiind consemnai mai mult accidental. Nu exist o opinie unitar în privina originii acestora, de-a lungul timpului emiându-se mai multe teorii. În 1904, F. Kanitz observa c “originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sforrile tiinei istorice, n-a fost clasificat îndeajuns

130 Vasile Cucu, Consideraiuni geografice privind unitatea etnic a României, în Terra nr. 1-2/1992, pagina 22. 131 Conform tabel nr. 3, localitile cu populaie româneasc, coloana 2, estimri populaie 2000. 60

IoneliaToarc pn astzi. Niehbur îi numea îi numea un popor enigmatic. Ali cercettori se supralicitau în ipoteze, ce duceau la cele mai contradictorii ipoteze”132. În urma cercetrilor efectuate pe teren, G. Vâlsan afirma c: “Mrginindu-le la grupul compact românesc dintre Timoc i Morava, în privina vechimii lui, mai toi istoricii români i sârbi sunt de acord: nu avem dovezi de o mare vechime a românilor din aceste inuturi”133. Teoria originii autohtone a românilor din arealul moravo-timocean, bazându-se pe argumente credibile este susinut de o serie de cercettori. Cronicile din secolul al XII-lea, urmate de scrierile lui Dimitrie Cantemir i ale colii Ardelene, istoricii N. Iorga, A.D.Xenopol, Dimitrie Onciu, susin c procesul de etnogenez a poporului roman a avut loc pe ambele maluri ale Dunrii. Muli lingviti (printre care Sextil Pucariu, E. Gamillscheg), crora li se adaug i istoricul Silviu Dragomir, susin c Timocul, Banatul i Oltenia sunt leagnul formrii limbii române134. I.F. Dobrescu i Nicoleta-Laura Dobrescu consider c cea mai plauzibil ipotez este c “o parte a lor (a românilor timoceni n.m.) sunt urmaii direci ai populaiei romanizate din provinciile Moesia Superior i Dacia Ripensis”135. Chiar dac nu mai este de actualitate, teoria reoslerian sau teoria imigraionist, vine în sprijinul autohtoniei românilor din acest spaiu, prin susinerea faptului c dacii au fost distrui în totalitate în cele dou rzboaie daco-romane i c românii s-au format la sud de Dunre i apoi au imigrat la nord. Teritoriul studiat a fost timp îndelungat sub administraie roman, atestarea romanizrii populaiei din arealul moravo-timocean precum i continuitatea populaiei traco-ilire romanizate în decursul secolelor pân în prezent, fiind dat de o serie de surse istorice, precum i de numeroasele dovezi toponimice prezentate în capitolul legat de toponimie. Argumentele în favoarea formrii i pstrrii unei populaii romanizate în acest areal sunt destul de convingtoare. Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava, abund de denumiri româneti, permanena elementului românesc fiind

132 F. Kanitz , (1904), p. 13. 133 George Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societii Regale de Geografie, Bucureti, p. 11. 134 Gheorghe Zbuchea, Românii timoceni, (2002), Editura Mirton, Timioara, p. 26. 135 I.F. Florescu, Nicoleta-Laura Florescu, op.cit., p.85. 61

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei susinut i pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari i sârbi nu o admit136. În susinerea vechimii populaiei româneti în regiunea dintre Morava i Dunre, ca cel mai vechi element etnic din acest areal, vin i diferite surse etnografice, folclorice, lingvistice i antropologice. Un argument convingtor despre vechimea românilor aici, îl constituie i realitatea geografic, elementul autohton întâlnindu-se cel mai adesea în regiunile greu accesibile invadatorilor i anume în zonele împdurite de deal i de munte, populaia gsindu-i adpost în “zbguri”. Teoria originii nord-dunrene este susinut mai ales de istoricii i etnografii sârbi, care nu admit permanena românilor în sudul Dunrii. Ei afirm c românii care locuiesc acum pe teritoriu Serbiei de Rsrit ar fi în totalitate descendeni ai unor grupuri trecute recent, în secolele XVIII-XIX, din Banat i Oltenia în lumea balcanic. Unii dintre aceti învai presupun o migrare a românilor din Banat i ara Româneasc în sec. XV, alii în sec. XVI sau mai degrab în sec. XVII i XVIII. Tihomir Georgevici i alii atribuie venirea românilor în Serbia, ca urmare a atrocitilor dup rscoala lui Horea sau instalrii domniei fanariote in ara Româneasc137. G. Vâlsan a fost categoric cu privire la rolul Dunrii în istoria poporului român: “Dunrea nu e deloc hotar în regiunea Porile de Fier i cu atât mai puin e marginea unei lumi; cci cine a locuit în partea de nord, a trebuit s locuiasc i în partea de sud. Dunrea a fost în trecut mai curând o ax naional româneasc, cum e i Lanul Carpatic, iar nu un hotar”138. În lipsa unor granie fixe, cel puin pân la mijlocul secolului XIX, contactele populaiei în regiune au fost permanente, împrejurrile economice, istorice i politice au condus la migraii succesive, diferite ca amploare în funcie de perioad, dinspre regiunile nord dunrene spre cele sudice. Rzboaiele, calamitile naturale (secete, epidemii de cium), asuprirea de ctre ciocoi i boierime, cstorii, meteugritul, munci sezoniere, pstoritul, mineritul, valorificarea unor noi terenuri agricole, au fost printre motivele deplasrilor în regiune139. Cert este îns faptul c procesul de migraie a populaiei româneti, aa 136 Vezi capitolul referitor la elementele de toponimie. 137 T.Djordjevic, Kroz nase Rumune, p.18, Idem Rumuni u Srbiji, p.166-169. 138 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, ed. postum, în Buletinul Societii Regale de Geografie, p. 14-15. 139 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62. 62

IoneliaToarc cum era i firesc, a fost continuu i de fapt în ambele direcii i datorit faptului c pân în 1832 trecerea Dunrii se fcea fr restricii. Abia în timpul Regulamentului Organic când România era ocupat de rui, guvernatorul Kiseleff a decis în 1834, înfiinarea Corpului Granicerilor pentru paza frontierei pentru prima dat140, astfel rupând legtura între românii de pe ambele maluri ale Dunrii. Regiunile din care s-au fcut deplasrile sunt variate, îns în general cele din apropiere. Cele dou regiuni emitoare de migraii sunt Oltenia, uneori i Muntenia, pentru partea estic a regiunii studiate, i Banatul pentru partea vestic a Serbiei de est. Originari din Moldova, chiar Basarabia, dupa surse istorice înc din secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în localiti din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)141. În favoarea teoriei migraiei de la nord de Dunre a populaiei româneti amintim i cele dou etnonime: cel de ungurean fiind legat de o posibil origine din ara Ungureasc (arealul Banatului i Transilvaniei) i cel de ran pentru cei migrai din ara Româneasc (Oltenia i Muntenia). Fenomenul migraiei este cunoscut îns i în sens invers, de la sud la nord. Românii dintre Morava i Vidin treceau în ara Româneasc pentru a cumpra sare, a face comer sau chiar pentru a se aeza142. Uneori migraia avea la origine chiar i motive mai puin serioase, acest fapt artând pe deplin caracterul fluctuant al populaiei româneti de pe ambele maluri ale Dunrii. Fenomenul migraiei se oglindete prin numeroase dublete folosite de o parte i de alta a fluviului: Orevia (Banat), are dublet în Mehedini i Urovia în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou sate din Dolj; Vârbia/Craina – Vârbia i Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina- Irtanu/Mehedini, Vratna/Craina – Vrata/Mehedini. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia i Banat din cauza epidemiei de cium (Trâpcea Th.N., 1999: 135-136). Are loc îns i o migraie a elementelor sârbeti la nord de Dunre, începând din secolul al XV-lea pân în secolul al XVIII-lea, când în Banat i în Câmpia Panonic se refugiaz emigrani sârbi din provinciile sârbeti din sudul Dunrii, ocupate de turci, sau care deveniser teatrul luptelor dintre otomani i otirile despoilor sârbi. 140 http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/istoria2.php 141 Dorin Lozovanu, op.cit., p. 61. 142 T. Bulat, noiembrie-decembrie 1925, Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, p. 417. 63

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Mai multe au fost cauzele care au generat migraiile sârbilor în evul mediu, principala cauz îns a constituit-o invazia otoman în Balcani i subjugarea statelor feudale balcanice. O migraie a populaiei a avut loc îns i la nivel de regiune, deplasrile de la o localitate la alta în interiorul regiunii fiind frecvente. În numeroase cazuri, s-a constat c populaia româneasc este venit succesiv din alte localiti sau regiuni, populaia mai veche fiind suport pentru înfiinarea unor noi localiti. În general direcia de migraie a fost dinspre valea Timocului (est) spre valea Moravei (vest), locuitori din opštinile Bor, Boljevac, Negotin au migrat spre valea Moravei, înfiinând localiti noi sau alturându-se unei populaii româneti existente. Migraii au avut loc i între regiuni, în interiorul Serbiei, dar i din Bulgaria i Balcani. Este cazul populaiei unor localiti de pe partea dreapt a râului Timoc, de pe teritoriul actual al Bulgariei care a migrat spre localiti din Serbia. Amintim localitile româneti din Serbia- Halova, Miloševo, Aleksandrovac, Šipikovo i oraul Zajecar, unde s-au aezat români din regiunea Vidin din Bulgaria, acetia având numeroase legturi cu localitile româneti din Bulgaria din apropierea graniei, cum ar fi Kosovo, Bregovo, Rabrovo, Deleina143. Un curent migrator puternic a fost i cel macedo-român din Pind i din Balcani, de unde i originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o populaie de care Vâlsan spunea c este alctuit din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi), acetia întemeind satele Râgotina, Sumracov, Vrajogârna, Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planinia, Slivar, Lenova, Vrbora, Bacevia i Lasovo144. O teorie foarte larg rspândit mai ales în cercurile tiinifice sârbeti este aceea precum c vlahii (vlasii) reprezint un grup etnic sârb de origine mixt slavo-romanic, o populaie bilingv care are ca limb matern atât sârba cât i vlaha. Exist i o alt teorie care circul în mediile sârbeti, conform creia grupuri masive de sârbi au trecut cândva în România din cauza asupririi turceti, au învat limba, au deprins obiceiurile, dup care s-au întors în locurile de batin145.

143 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 64. 144 George Valsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureti, p. 150. 145 Annemarie Sorescu-Marinkovic, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 79. 64

IoneliaToarc

Dup cum s-a vzut din teoriile expuse, originea populaiei româneti din arealul Timoc-Morava este una complex, pentru elucidarea realitilor din teren fiind nevoie de cercetri interdisciplinare amnunite la nivel de localiti.

GRUPURI ETNOGRAFICE I GRAIURI LOCALE

Românii din arealul moravo-timocean sunt în marea lor majoritate bilingvi, vorbind atât limba român cât i limba sârb. Se constat îns cazuri în care btrânii, mai ales din satele izolate de munte, nu tiu deloc sârbete, pe când la generaia tânr exist tendina, tot mai frecvent de a înva numai limba sârb. Sunt tot mai numeroase cazurile când prinii îi doresc acest lucru, ei fiind cei care impun o anumit regul i în cas, aceea de a comunica între aduli în limba român, iar cu copiii comunicarea s se fac în limba sârb. Unele dintre motivele invocate de prini sunt dorina de integrare a copiilor mai uor în colectivitate, fr a mai avea parte de discriminri pe criteriu etnic din partea colegilor i a unor cadre didactice, precum i îmbuntirea situaiei colare. Drept urmare, folosirea intensiv a limbii de stat afecteaz fondul lexical de baz prin împrumuturi masive, îmbogirea continu a vocabularului românilor din regiune cu neologisme sârbeti fiind un real pericol la adresa limbii române vorbite în Serbia de rsrit. În funcie de graiul vorbit, de obiceiuri, tradiii, port, cu variante de la un grup la altul, precum i de numele ce-i dau românii de aici unii altora, se identific în spaiul moravo-timocean patru grupe etnografice de limba român distincte între ele: munteni/ungureni, rani – mrginii, bufeni i rudari. Harta nr. 18 Muntenii/Ungurenii formeaz grupul cel mai numeros al românilor fiind rspândii în majoritatea opštinilor din estul Serbiei, în regiunea delimitat de râul Morava la vest, Timocul Negru la sud i Dunrea la nord, la est mrginindu-se cu cellalt grup românesc,

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

ranii. Se înregistreaz îns, o tranziie treptat dialectal i etnografic între cele dou grupuri. În urma cercetrilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de munteni/ungureni, desemnând în fapt aceeai populaie româneasc. Iniial, numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau muneni, adic oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configuraia reliefului, dar i de ocupaia de baz a locuitorilor (pstoritul), cu impact i asupra aspectelor etnografice i etnopsihologice locale. Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau ingurieni146, existând dou teorii cu privire la originea acestuia. O prim teorie emis de G. Giuglea i preluat de mai muli cercettori români, susine faptul c apelativul de ungureni apare ca urmare a situaiei politice din secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen a dominaiilor ungare i austriece, care s-au extins în spaiul moravo-timocean în dou rânduri, pe o durat de mai bine de un secol. O a doua teorie susine proveniena termenului de la imigraia elementelor româneti din Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast teorie este agreat i susinut mai ales de cercettorii sârbi, care consider c întreaga populaie româneasc din estul Serbiei, poart numele de ungureni, dar venii fiind din Ungaria. Ei fac în felul acesta o confuzie voit sau nu, între Banatul aflat la acea dat sub dominaie ungureasc, i statul modern Ungaria. Foto 11 Ansamblu folcloric din Chiar dac termenul de ungureni Bogovina s-a generalizat pentru întreg spaiu cuprins între râurile Pec i Morava, fiind denumirea cea mai cunoscut în studiile actuale de profil, la nivel local exist îns diferenieri. i în prezent, în zona central, între rîurile Pec i Pore, întâlnim vechea ptur de moravo-timoceni (Constantinescu 2000: 46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de ctre localnici. Acest fapt este constatat i de E. Picot, înc din 1889, când emite 146 N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31.

IoneliaToarc ipoteza autohtoniei muntenilor, dat fiind faptul c românii de la "Porecica nu cunosc, se pare, nici una din cele dou numiri (ungureni i rani, n.m.); la ei (munteni n.m.) nu exist nici o tradiie care s-i lege de Valahia sau de Ungaria” (Constantinescu 2000: 31). În teritoriu, frecvena denumirii de muntean scade de la râul Pec înspre valea Moravei, fiind înlocuit treptat cu cea de ungurean. Limita dintre satele de români ungureni i rani este dat aproximativ de Munii Miroci, Deli Jovan, continuându-se apoi pân la sud de Zajecar. Puinele surse lingvistice arat c acetia vorbesc un grai care reprezint continuarea direct a subdialectului bnean. I. Ptru, în 1942 face o succint descriere a idiomului vorbit: “în localitile cu graiu bnean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rostete , d, iar în loc de , (ce, ge), ,”. (Ptru, 1942: 331). În privina subdialectului bnean, etnolingvista sârb Biljana Sikimic, gsete diferene între graiurile din vest (satele Dubocka, Kladurovo) i satele din est (Metovnica), graiul din satul Zlot deosebindu-se pe de alt parte i de unele i de altele (Sikimic 2005 a: 149-150). Românii munteni-ungureni din Serbia, prezint i o serie de particulariti etnografice cum ar fi specificul portului tradiional, bine pstrat, cu elemente arhaice româneti, elementul simbol fiind cciula tipic lor, numit „clb”, sau “clb”, fcut dintr-o singur piele de oaie, i care nu se mai întâlnete nicieri; tradiii i obiceiuri, deseori precretine, pe care le-am detaliat în capitolul legat de viaa spiritual; folclorul este un alt element ce completeaz specificul românilor ungureni.

ranii/mrginiii se întâlnesc într-un numr mult mai mic, în inutul Klju (Cheia) i Negotinska Krajna, fiind concentrai în opštinile Kladovo, Negotin i Zajecar. Graiul ranilor este foarte apropiat de subdialectul muntean al limbii române, fiind o variant a graiului oltean, în unele zone cu interferene i oarecare specific timocean. În lucrarea Foklor dela românii din Serbia, I. Ptru afirma c în “Craina se vorbete graiu foarte apropiat de cel din partea apusean a Olteniei”, el venind i cu precizarea c în “localitile care in de graiul oltenesc, , se rostesc ca în limba literar (ce, ge) dar t,d (urmate de e,i) devin , ca în vestul Olteniei i prin Transilvania” (Ptru 1942: 331). ranii formeaz o continuitate cu românii olteni din regiunile vecine ale României (judeele Mehedini i Dolj), aspectele etnografice i folclorice fiind o combinaie de elemente specifice olteneti cu unele caracteristice românilor timoceni.

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Ca i în cazul românilor munteni, apar controverse în privina provenienei i semnificaiei termenului folosit pentru populaia româneasc din partea de est a arealului studiat. Pentru teritoriu cuprins între munii Miroci, Deli Jovan, Valea Dunrii i valea Timocului denumirile de rani, reni sau mrginii sunt sinonime, identificarea apelativelor respective fiind legat doar de diferenierea lor fa de românii munteni. i în cazul provenienei acestui termen se vehiculeaz teoria confom creia apelativul de ran îi reprezinta iniial pe locuitorii câmpiei i podiurilor, având ocupaia de agricultori (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 47). Ali cercettori merg pe ideea c termenul indic originea locuitorilor i anume c acetia sunt venii din ar, (ara Româneasc n.m.), mai precis din Oltenia. Pentru apelativul de mrginii Giuglea i Foto 12 Ansamblu Constantinescu afirm c provine, fie de la folcloric din Negotin vechiul nume al inutului Craina (regiunea autonom Margina), însemnând “cei de la margine, dinspre Dunre”147, fie numele s-a format din contiina c românii de aici marginesc “ara cea mare”. Mai rar, se întâlnete i termenul de mistrioi148 (Constantinescu 2000: 47), ce desemneaz amestecul populaiei, fiind folosit pentru cei nscui din cstorii mixte. Vâlsan constat i el acelai lucru, adugând c “locuitorii de la es, ei nu-i zic ereni, cum zic celor din România, ci mistrioi, adic oameni de amestec”149. Utilizarea apelativului de ungureni sau rani, este folosit în principal pentru diferenierea celor dou grupuri, unul fa de cellalt, în rest fiind mai puin folosit ca o identitate etnic sau lingvistic regional, numele de ungureni i rani fiind mai mult unul livresc.

Bufenii (sau bufanii). Sub acest nume sunt cunoscui românii fugii din Oltenia împreun cu familiile lor i refugiai în Banat începând cu 147N.A.Constantinescu, op. cit., p.45-46. 148 apelativul de mistrioi este derivat din cuvântul mistre, adic nscut dintr-o ras amestecat 149 George Vâlsan, op. cit., p. 23. 68

IoneliaToarc mijlocul secolului al XVIII-lea i pân în deceniul trei al secolului al XIX- lea, cauza constituind-o situaia economic mai bun, precum i nevoia de for de lucru pentru exploatarea minelor i pdurilor din Banat150. Odat cu reactivarea minei de la Majdanpek în 1847, primii care au populat oraul au fost minerii bufeni din Banat, cel mai mare numr venind în 1851-1852 din regiunea Moldova Nou. Dac iniial, acetia nu au avut contacte cu populaia de români ungureni din arealul înconjurtor, ulterior au avut loc numeroase procese etnice de mixtare între etniile venite la Majdanpek. În prezent, dei se cunoate bine originea româneasc, bufenii se pierd datorit asimilrii i procesului de sârbizare destul de activ.

Rudarii. Sunt considerai cea mai controversat populaie de limb matern româneasc din Craina Serbiei, ca de altfel din Balcani, grupurile de rudari fiind rspândite pe un teritoriu întins din Bosnia pân la Marea Neagr. Etimologic etnonimul de rudari este legat de minerit, la fel ca i cel de biei. Se presupune c la început preocuprile acestei populaii au fost mineritul, în sensul scoaterii aurului din gârle, existând numeroase râuri care ofereau aceast posibilitate în regiunea balcanic (Lozovanu Dorin, 2008: 72). Acesti vorbitori ai limbii române sunt în general considerai ca igani de ctre alte grupuri de români, dar i de celelalte etnii. Totui, ei se declar mai mult români, identitatea de romi sau igani fiind absolut negat.

Identitatea lingvistic i etnografic româneasc este pstrat în multe cazuri pân în prezent, deseori cu un specific local etnolingvistic, legat de un amalgam de elemente dialectale olteneti, munteneti i bnene, precum i datorit lipsei de contact cu arealul etnolingvistic compact românesc. Creterea numeric a populaiei din rsritul Serbiei, a fost incondestabil elementul de permanen constatat în arealul studiat. Structura dup religie respect în linii generale structura etnic, format în principal din dou etnii: sârb i român. La nivelul etniei române se înregistreaz i în prezent numeroase controverse legate de numrul real al comunitii, s-au emis o serie de teorii legate de originea acesteia, se întâlnesc intenionat confuzii, mai ales din partea cercettorilor sârbi, în privina numelor grupelor etnografice ce alctuiesc comunitatea româneasc din estul Serbiei. 150 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bufeni 69

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Confuziile sunt date în principal de colonizrile din secolul al XVIII- lea cu elemente româneti din nordul Dunrii ce au împrosptat ptura autohton româneasc, dar i de stpânirile vremelnice asupra acestui teritoriu. Degradarea vieii economice la sate prin scderea progresiv-accentuat a veniturilor realizate din activitile economice tradiionale, au dus în ultimii 30 de ani, la o depopulare masiv a regiunilor rurale. Printre motivele depopulrii constatate pe parcursul cercetrii o constituie i sporul natural negativ înregistrat în ultima perioad, dar pe de alt parte i o migraie masiv a populaiei din regiunea studiat spre statele vest europene începând cu anii 60 ai secolul al XX-lea. Satele au fost practic depopulate, dei majoritatea locuitorilor au rmas în evidena statistic a statului sârb. Multe dintre localitile rurale au pân la 80 % populaie migrat ca for de munc în Austria, Germania, Frana, Elveia etc. prezena la locul de batin fiind ocazional i mai mult în timpul verii. Se constat regretul la majoritatea btrânilor satelor, acetia fiind convini de faptul c dezrdcinarea va atrage dup sine dispariia identitii de neam. În Ciljeva Bara, erau locuite majoritatea caselor, acum sunt “nu mai mult de 750 de case, cred poate i mi puâne. A fost vreodat 1000 i 4000 de persoane. Da multe ci s-au prsît, muli în strintate s-au dus”(B.N.), iar în “Osnicea sînt la vreo 480 de ci, da lumea moare, s stâng, i inerii pleac, înc rumânii mi rmân, da sârbii a golit satele” (F.P.).

IoneliaToarc

V. AEZRILE UMANE

Împrirea administrativ este în cadrul Serbiei, pe mai multe nivele, ea fiind format din dou provincii autonome (autonomna pokrajina) – Voivodina i Kosovo, i Serbia Central ca parte integr a Serbiei. Cele trei provincii se împart în 29 de districte (ocrug) i 200 de raioane (numite i comune, în sârb opština). În Voivodina exist 46 de opštine, iar în Serbia Central 134 de opštine. În Kosovo în ultimii ani s-au produs modificri administrativ-teritoriale, pe criterii etnice, doar 3 opštine (Leposavic, Zvecan i Zubin Potok) rmânând sub administraia Serbiei. Cât privete arealul studiat, acesta este format din 4 districte (ocrug): Branicevo, Pomoravie, Bor i Zaicear (fr opštinele Sokobanja i Knjazevac) i 20 comune sau opštine, ce se întind pe o suprafa de 11.867 kmp. Principala diviziune administrativ cu prerogative reale, este cea de raion (opština), cea mai stabil diviziune pe parcursul ultimelor decenii ca structur teritorial.

Tabel nr. 2 Împrirea administrativ-teritorial a Serbiei de Rsrit151 Populaie estimat

la 30.06.09 Ocrug/Opština/ Aria, Numrul Total Per/kmp Ora kmp aezrilor 88 SERBIA 361 6 167 7440769 … 55 Serbia Central 4 251 5427851 97 968 Estul Serbiei 11867 532 613419 51

151 Date preluate din Statistica oficial a Serbiei, (2010), Municipiile din Serbia, Belgrad, p. 17. 71

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Ocrug Branievo 3855 189 189556 49 Opština V. Gradište 344 26 19495 57 Opština Golubac 367 24 8931 24 Opština Žabari 263 15 11680 44 Opština Žagubica 760 18 13569 18 Opština Kuevo 721 26 16738 23 Opština Malo Crnie 273 19 12629 46 Opština Petrovac na 650 34 32051 49 Mlavi Oraul Požarevac 477 27 74463 156 Ocrug Pomoravie 2616 191 216186 83 Opština Despotovac 626 33 23093 37 Oraul Jagodina 470 53 69949 149 Opština Parain 542 35 55973 103 Opština Rekovac 365 32 11567 32 Opština Svilajnac 326 22 23917 73 Opština uprija 287 16 31687 110 Ocrug Bor 3505 90 132464 38 Opština Bor 854 14 50779 59 Opština Kladovo 630 23 21757 35 Opština Majdanpek 932 14 20458 22 Opština Negotin 1089 39 39470 36 Ocrug Zajear 3600 173 124423 35 Opština Boljevac 822 20 13767 17 Oraul Zajear 1068 42 61446 58

Regiunea studiat, datorit aezrii prielnice între Dunre, Morava, Timoc i munii Râtani, a oferit dintodeauna omului bogate i variate resurse de trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti umane în aceste locuri, factorii naturali având un rol favorizant în aceast evoluie, ei intervenind activ în relaiile dintre societatea uman i natur. Fragmentarea i energia reliefului, precum i elementele morfologice ale acestuia au condiionat dezvoltarea aezrilor din regiune. Indiferent c sunt sate de vale, de versant sau de contact între dou uniti de relief distincte, satele sunt situate, în primul rând, în apropierea surselor de ap. Aezrile umane din rsritul Serbiei sunt rezultatul unei evoluii îndelungate a procesului de umanizare a acestui spaiu geografic, fiind un teritoriu de strveche i continu locuire, toponimia fiind un element esenial în dovedirea acestui fapt.

IoneliaToarc

ATESTAREA DOCUMENTAR A AEZRILOR UMANE

În unitatea studiat, o prim generaie de aezri atestat documentar, este cea a aezrilor din perioada roman. Amintim cetile i bastioanele romane: Zanes (Cladovo), Taliata (Donji Milanovac), Cuppae (Golub), Viminacium, Gamzigrad, Horreum Margi (upria), Idimus (Medvegea), Capu Fossae (Techia) etc… Datarea unora dintre aezrile actuale începe îns cu secolele XII- XIII, fiind menionate chiar în hrisoave sârbeti din timpul lui Stefan Nemanja (1198-1199)152. Aezri umane sunt atestate în Foto 13 Centrul satului Metovnia regiune i în secolul al XIV-lea: Brighenia, Zidilje, Brodia, Kucevo, Sena, Srpce, Voluia, Bucovcea, Orlievo, Jdrelo, Petka, Topolovnic, Osania (tabel nr. 6). Este consemnat îns, anul primei atestri cunoscute a localitii, cu numele actual sau altul cunoscut de populaia local. Multe localiti sunt mai vechi decât anii menionai, dar nu exist o certitudine asupra anului fondrii. Între secolele XIV-XVII, aezrile umane din estul Serbiei apar menionate fie în recensmintele turceti, fie sporadic, în scrierile unor învai care au cutreierat acest inut. Începând cu secolul al XVIII-lea apar mai multe informaii cu privire la aezrile omeneti, datorit întocmirii documentelor cartografice cu un coninut mai exact i mai diversificat. Primele hri pentru aceast zon, sunt realizate de austrieci. În acest sens menionm harta “Karte von dem Konigreich Servien” – hart militar austriac (1717), hrile întocmite de G. Lejean (1861), L.N.Maicov (1873), prof. dr. Weigand (1900), L.T.Boga (1913), G. Vâlsan (1910), N. Popp (1921), Ion di la Vidin. În 1740, în harta “Banatului Timioarei”, regiunea dintre Timoc i Morava este împrit în ase districte: districtul Klutscher, Krainaer, Krivinaer, Die Omoli, Kutschainer, Kollumbaczer153. 152 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti, p. 286. 73

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Este tiut faptul c la începutul secolului al XVIII-lea, regiunea era sub ocupaie austriac, hrile din aceast perioad având o deosebit valoare. Documentele cartografice austriece pun în eviden o serie de localiti, atestate în timp (Oritioara, Costeti, Vlaca, Clodul-Cladova, Btua, Vlaseu, Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlachi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga) pe care G.Vâlsan nu le mai regsete Harta nr. 19 (sursa: harta “Banatului Timioarei” ,1740) reproduse în hrile sârbeti de mai târziu, unele fiind greit transcrise, altele falsificate în mod intenionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc154. În aceste condiii, pe harta “Serbia Austriac”, apar localitile: Podgoraz(Podgorac), Popovac, Slot(Zlot), Vrashogrnaz, Krivelj, Tyuprya, Medvedya, Svilainatz(Svilajnac), Porodin, Posharevaz(Požarevac), Gradichtye(Gradište), Golubatz(Golubac), Milanovatz(Donji Milanovac), Maidanpek, Grabova, Tekia, Kladova, Zrnaika(Crnajka), Krepolyn, Radayevatz(Radujevac), Negotin, Gornyane(Gornjane), Sikole, Krively(Krivelj), Bukovaz(Bukovac). În 1861, apare “Harta etnografic a Turciei Europene i statelor vasale autonome”, întocmit de G. Lejean, ce constituie un document foarte valoros în ceea ce privete numele localitilor precum i structura etnic a acestora, Lejean susinînd prezena elementului românesc în majoritatea aezrilor: Kladova, Golubinje, Brsa Palanka(Brza Palanka), Mossna(Mosna), Topolnitza(Topolnica), Tabakovatz, Rudna Glava, Vlaolze(Vlaole), Gornjan, Malainitza(Malajnica), Tanda, Stubika(Štubik), Plavna, Djanovatz (Geanov), Koroglasch (Koroglaš), Mokrani (Mokranje), Karbelova, Sikol(Sikole), Salatz (Salaš), Duboschian 153 Harta Banatul Timioarei, (1740), seciunea cu regiunea dintre Morava i Timoc. 154 Trâpcea, Th. N, op. cit., p.125. 74

IoneliaToarc

(Duboane), Tchokonjatz (okonjar), Zaichar (Zajear), Grljan, Osnitz(Osni), Podgoratz(Podgorac), Zvesdan, Nikolitchevo, Hamzigrad, Metovnitza, Slatina, Ostrel, Brestovatz, Bor, Krivel(Krivelj), Boutchen(Buje), Schagubitza(Žagubica), Bolievatz(Boljevac), Dobropoli(Dobropolje), Gurgussovatz, Valiakom(Valeaconje), Lukovo, Jidel(Židilje), Krupaia, Trojanje, Busur, Burovatz, Bobova, Vitejevo, Porodin, Tchestobroditza (estobrodica), Lapuschnik, Krepolin, Jdrlo(Ždrelo), Milanovatz(Donji Milanovac), Debelilug, Maidanpek, Boletin, Duboka, Mirievo, Dvorisch(Dvorište), Kisilevo, Gradischte(Gradište), Dobra, Golubatz(Golubac), Pojarevatz, Kostolatz(Kostolac), Rama(Ram), Tchourakovo(Giurakovo). Harta lui L.N.Maicov, “Harta etnografic a regiunii estice a Principatului Serbiei” (1873), scoate i ea la rândul su în eviden o serie de localiti: Dubravica, Petka, Kostolac, Drmo, Zaton, Popovi, Poljana, Mal. Crnie, Veliko Crnie, Tribrode, Rabrovo, Mustapi, Ponikva, Cašljeva Bara, Tumane, Rakova Bara, Turia, Bukovce, Kobilje, Kladurovo, Orljevo, Dobra, Boljetin, Milanovac-Donji, Meljnica, Dubokica, Setonye, Roanda, Medvjedja, Isakovo, Bigrenica, Krupaya, Vlaško, Srbska, uprija, Giurakovo, Topolovnik, Kusiljevo, Dobro polje, Zlot, Osni, Šarbanovac, Lasovo, Baevica, Nikulievo, Grljan, Prlita, Vražogranica, Oštrelj, Buje, Krivelj, Salaš, Gornjani, Crnajka, Vratna, Tekya, Petrovo Selo, Sin, Kladušnica, Podvrska, Brloga, Gegerac, Kostol, Korbovo, Vajuga, Bordelj, Jabukovac, Dupljane, Karbulovo, Radujevac, Negotin, Mokranje, Kobišnica, Zlokua, okonjar. În harta întocmit de prof. Weigand în 1900, aprut în Linguistiescher Atlas, “Volkerkarte des rumanischen sprachgebietes–Harta etnic a arealului lingvistic românesc“, apar numeroase localiti în care elementul românesc este majoritar: Urovita, Klokocevac, Plavna, Kobisnica, Radujevac, Bukovice, Jasikovo, Duboane, Topla, Bue, Tanda, Crnajka, Miro, Vlaole, Gorniani, Krivelj, Debeli Lug, Dâlboca, Dobra, Kuajna, Cerevica, Kaono, eremosnik, Ždrelo, Sena. Chiar dac forma denumirii aezrilor a fost schimbat adesea, datorit transcrierii adaptate la grafia statului respectiv, hrile din secolul al XVIII- lea au pstrat numele iniial al localitilor, dat de ctre localnici. Ion di la Vidin în “Harta Tribaliei”, trece localitile din arealul moravo-timocean, cu numele românesc, aa cum era pronunat de locuitori, unele localiti trecându-le chiar cu denumirea din perioada roman: Castelu (în prezent Costol), Grdite, Podu Lung (Pozarevac), Golumbei (Golubac), Melania (satul nu mai exist), Pincum, Adâncata, Lenia, Cuclova,

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Ranov, Melnia, Piatra Mlavi (Petrovac na Mlavi), Ursoaia, Despotova (Despotovac), Vlaca, Podu Nou (Ciupria), Popia, Balta Rece, Valaconie, Lucova (Lukovo), Podgoria (Porgorac), Prahova (Prahovo), Cdâna, Mihil (Mihajlovac), Clococei (Klokocevac), Claudia, Techia etc. Dup 1833, din momentul alipirii întregii regiuni dintre Timoc i Morava la statul sârb, ca urmare a politicilor de deznaionalizare, numele aezrilor încep s fie modificate oficial, hrile statului major sârb artând c regiunea din estul Serbiei este un inut cu denumiri sârbeti numeroase. Denumirile de alt origine, în marea lor majoritate româneti, au fost traduse, adaptate la grafia chirilic sau pur i simplu schimbate155.

Reeaua de aezri. În prezent, în estul Serbiei se afl 532 de localiti, dintre care 20 orae i orele, i 512 aezri rurale156, a cror populaie însuma la recensmântul din 2002 -712.050 de locuitori. În anul 2009 se estima o scdere a populaiei, pân la 613.419 de locuitori, ultimul recensmânt al populaiei având loc în toamna anului 2011. Condiiile de clim, relief, de distribuire a apei (de suprafa i freatic), de sol, reprezint un complex natural ce justific preferinele artate de populaie pentru utilizarea rural a regiunii. Satele concentreaz mai mult de jumtate din populaia regiunii (peste 60%). Totodat, ele au fost acelea care au asigurat continuitatea populaei în zon, spre deosebire de orae, a cror existen a fost în unele perioade atenuat pn la dispariie. Totodat, satul a participat din plin la îmbogirea patrimoniului civilizaiei i este pstrtorul artei populare, al etnografiei i folclorului în mare parte, românesc, în multe cazuri Foto 14 Partea rural a oraului în forme originare. Donji Milanovac

155 Detalii se gsesc în capitolul referitor la elementele de toponimie. 156 Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Municipalities of Serbia, Belgrade, p.17. 76

IoneliaToarc

AEZRILE RURALE

Tipologia satelor. Relieful se constituie ca suport principal al aezrilor umane. În cadrul factorilor naturali, rolul determinant în apariia i dezvoltarea aezrilor umane l-a avut apa. Cele mai multe sate din estul Serbiei sunt aezate îndeosebi pe vile fertile ale apelor care le strbat, în depresiunile largi dintre muni i ulterior de-a lungul drumurilor. Ele fac parte din categoria satelor aglomerate157, compacte, adunat-alungite, cu o uli principal i cu mai multe secundare, care cad pe oseaua principal. Pentru inutul cuprins între râurile Pek, Timoc i Dunre (Craina iniial), Vâlsan gsete dou “rânduri de sate. Unul pe lâng Dunre i altul ascuns pe vile râurilor, restul în terenul aluvionar al teraselor”158. O alt categorie de sate, sunt cele de tip dispersat, acestea întâlnindu-se pe platformele netede ale munilor Homolje, Deli Iovan, Beljanica i Kuaj, “în inutul muntos culmile fiind în realitate câmpii înalte (300-400m), unde se întâlnesc moiile, slaele (colibele), satele muntelui având o form mixt: o parte îngrmdit în Foto 15 Sate de tip dispersat din vâlcea, alta risipit pe înlimile zona muilor Homolie din jur”159. Aceeai împrire o face i C. Contante, “satele de la Dunre sunt îngrmdite, cele de la munte au case rspândite”160. Dup tipologia aezrilor rurale din întreaga Peninsul Balcanic, fcut de geograful sârb Cviji, satele din teritoriu cuprins între râurile Timoc i Morava, sunt de tip timocean161. Cviji caracterizeaz satul timocean ca fiind unul de tip adunat, cu o form rotund, oval, uneori 157 Zecevic Slobodan, (1970), Negotinska Krajna, Etnografski muzei, Beograd, p.34. 158 George Vâlsan, (1911-1912), Românii din Craina Serbiei, p.150. 159 Ibidem 160 C. Constante, (1929), Românii din Valea Timocului i a Moravei, p. 247-248. 161 Jovan Cvijic, (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris, p. 221-222. 77

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei neregulat, cu case adunate, construite în cea mai mare parte din piatr. Casele sunt aezate unele lâng altele, fr o ordine anume, cu ulie întortochiate, la rscrucea din mijlocul satului fiind lasat loc, de obicei pentru biseric, pentru puurile de ap, crâm, sau pentru organizarea horei “oro”, sau “kolo” (în limba sârb). Altitudinea medie a satelor din estul Serbiei este cuprins între 100- 300m. Cea mai joas altitudine o întâlnim la aezrile de pe valea Timocului i valea Pekului. În optina Negotin, satele Radujevac i Srbo sunt situate doar la 40m deasupra nivelului mrii, în optina Kaldovo, satul Ljubicevac (fost Bordei) la 40m, iar în optina Maidanpek, satul Velesnica la Foto 16 Sat de tip compact, situat în 40m i Vaiuga la 46 m. Satele interiorul depresiunii aflate la cea mai mare altitudine se întâlnesc în optina Despotovac – satul Ravna Reka (620m) i în optina Maidanpek: satele Vlaole la 600m, i Jasikovo la 700m. Astfel, densitatea cea mai mare de aezri umane o întâlnim de-a lungul vilor râurilor Timoc cu afluenii lui, Dunre (în aval de Techia), Pore, Pec, Mlava, Morava, i a afluentului su, Rešava (tabel nr. 2). Satele difer ca mrime, form i construcii, în principal în funcie de treapta de relief pe care sunt amplasate. Cu toate acestea, satele de pe întreg arealul pstreaz elemente comune, evidente în modul de organizare al gospodriilor, al activitilor rurale, precum i în viaa spiritual. Din punct de vedere al mrimii demografice, specific este aezarea de mrime mijlocie, cu valoarea cuprins între 500-1000 locuitori. În urma analizei hrilor din mai multe perioade, s-a constat c localizarea vetrelor actuale nu difer mult de cea din trecut. Aezrile apar îns, în marea lor majoritate cu numele transcrise în funcie de fonetica respectiv, fiind adaptate la grafia chirilic, folosit de statul sârb. De-a lungul timpului, în cadrul satelor, structura etnic a suferit cele mai mari modificri. Structura etnic a aezrilor rurale. Din totalul de 512 sate, chiar dac majoritatea populaiei este recenzat ca fiind sârb, în realitate, în urma informaiilor obinute în teren, în 160 de localiti populaia este majoritar româneasc, iar în 39 de sate populaia este mixt (sârb i român), îns

IoneliaToarc cu important componen etnic româneasc, dând un total de 199 sate în care întâlnim români. În 1906, Tihomir Georgevici afirma c “pe toat întinderea Serbiei sunt 485 de localiti locuite i de români, dar numai în 165 din ele exist români într-un numr mai însemnat” 162. În 1907, dup Delatimoc, zona cuprindea 587 sate, în 425 de aezri populaia era mixt, iar în 165 de sate populaia era româneasc163. Pe lâng etnicii români i sârbi, în satele Podvrka (optina Kladovo), Urovia (optina Negotin) i Lukovo (optina Zajecar), se gsete i un numr important de etnici igani, fr a se ti cu exactitate numrul acestora, statisticile oficiale nefiind concludente. Interesant este faptul c în satul Lukovo, ca i în alte sate din zon, iganii nu tiu limba lor, vorbesc românete, considerând-o limba lor matern. De asemenea, în urma deplasrilor în satele de pe valea Moravei, în apropierea drumului naional Požarevac-iuprija, între localitile Poljana i Vlaški Do, am constat existena unui sat format aproape numai din etnici igani, satul Toka164. Dei marcat cu plcu indicatoare de localitate, localitatea Toka nu apare pe hrile rutiere actuale ale Serbiei, probabil datorit numrului mic de locuitori, nefiind considerat o localitate important. Lucru interesant este îns faptul c nu am reuit s aflu structura etnic

Foto 17 Case moderne din satul Tocka

162 Dr. Tihomir Georgevici, op. cit., p.21. 163 Delatimoc, (1907), Românii din Serbia: monografie etnic i statistic, T.G.A. Lzreanu, Bucuresci, p.11. 164 Roata din sârb. toak, demunirea satului fcând referire cel mai probabil la vechea îndeletnicire a acestora. 79

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

i numrul locuitorilor, din surse oficiale, deoarece conform recensmântului pe localiti din 2002, acest sat nu exist, el nefiind înregistrat. Din pcate nu am putut obine mai multe informaii nici de la locuitorii satului, pentru în numele lor nu vorbete decât eful lor, acesta fiind plecat din localitate. Singurul lucru constatat a fost faptul c în locul unui sat ignesc tradiional, am avut surpriza s gsesc un sat format din case moderne, construite în ultimii ani, satul fiind aproape pustiu, cu cei mai muli locuitori plecai în strintate. Nici în studiul fcut de Centrul de Cercetri Etnice165 nu se specific numele aezrilor în care locuiesc etnicii igani, identificarea acestora fcându-se numai la nivel de judee. În cele patru judee care se suprapun peste arealul studiat, exist 54 de aezri (în Branicevo-34, Pomoravie-9, Bor-7 i Zaiecar-4), în care etnia rom (peste 15 familii sau mai mult de 100 de persoane în fiecare sat), convieuiete alturi de alte etnii, fr a se da un numr exact de persoane. Pe lâng satele cu etnici majoritari fie sârbi, români sau igani, de-a lungul timpului, între oraele Zajecar i Negotin, pe partea dreapt a râului Timoc, s-a fcut referire la existena mai multor sate bulgreti. A fost îns o confuzie, voit sau nu, în realitate fiind vorba despre cele opt sate cu populaie majoritar româneasc i un singur sat cu populaie majoritar bulgreasc, ce fceau parte din teritoriile obinute dup primul rzboi balcanic de ctre Bulgaria i pe care aceasta a fost forat s le cedeze Serbiei dup 1919 166. Cele opt sate cu populaie româneasc: Coilova (Kojilovo), Zlocutea (Zlocue), Târnomania, picova (Šipkovo), Mlaua (Mali Jasonovac), Isânov (Veliki Iasenovac), Grscov (Gradskovo), Alova (Halovo), sunt recunoscute în teritoriu, de ctre locuitorii satelor vecine, ca sate de români, pstrându-se totui termenul generic de “sate bugreti”, deoarece în contiina local este înrdcinat ideea c aceste sate au intrat în componena statului sârb, din cadrul Bulgariei, de unde i denumirea respectiv, neavând îns nici o legtur cu structura etnic a satelor în cauz. În 1922, toi locuitorii acestor sate au primit cetenia sârbeasc, fiind obligai s renune la cea bulgreasc.

165 Jaki Božidar, Baši Goran, (30 decembrie 2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad, p. 9-12. 166 Conform Tratatului de Pace între Puterile Aliate i Bulgaria, Protocolul i Declaraia fiind semnate la Neuilly-sur-Seine, 27 Noiembrie 1919. 80

IoneliaToarc

Satul Brte (Braevac), în momentul cedrii lui Serbiei, era un sat cu locuitori venii din Bulgaria de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc din punct de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 declarându-se sârbi. Singurul sat bulgresc care se mai afl în regiunea cuprins între râurile Timoc i Morava, recunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor (lâng Zaicear), chiar dac sunt recenzai doar 6 bulgari din totalul de 2684 de locuitori.

AEZRI ROMÂNETI

Originea locuitorilor din satele româneti este adesea complex. Cert este faptul c populaia veche româneasc (în majoritatea cazurilor populaia româneasc din aceeai localitate nu este omogen la origine), a rezistat tendinelor de asimilare. Totui, poate c nu ar fi supravieuit mult timp acestei lupte, dac nu ar fi împrosptat-o, de-a lungul timpului mai multe valuri de români venii din România i chiar Basarabia, acetia amestecându-se cu locuitorii autohtoni. Locuitorii din satul ovârl sau ai mnstirii Tismana din Mehedini, fug în Serbia în timpul lui Mihai Viteazu, fiind chemai a reveni la locurile lor printr-o carte dat de domnul rii, Alexandru Ilia167, promiându-li-se o scutire de dare, vreme de un an. Un alt document, din 1635, are un coninut asemntor, emis de cancelaria lui Matei Basarab, de data aceasta fiind vorba de locuitorii a apte sate mehedinene: satele mnstirii Tismana – Jidotia, Bucina, Precistia, Clinovul, Breznia, uia i Erhovia. Acelai lucru se întâmpl cu locuitorii satului ovarlighiu, în 1649, alii fug în 1739 în satul Coblinia168. Au existat îns i cazuri de migraie local, cu populaie venit din alte localiti româneti din cadrul Serbiei sau Bulgariei. Dorin Lozovanu îi d ca originari din Banat i Ardeal pe românii din numeroase localiti din regiunea Moravei (Porodin, Bobovo etc.), Mlava (Stamnica, Ranovac etc.), Homolje (Osanica, Krepoljin etc.), Zvižd (Kaona, Turija, Duboka, Bukovska, Neresnica etc.), Crna Reka (opštinile Bor i

167 N.G.Dinculescu, Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul II, p.29. 168 I.C.Filitti, Condica Poenarilor Almjani, p. 293. 81

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Boljevac, în diverse localiti, ca Brestovac, Podgorac, Krivelj etc.); din Oltenia i Muntenia românii din localitile actualelor opštine Kladovo, Negotin i Zajecar; originari din Basarabia, dup surse istorice înc din secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în localiti din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)169. De asemenea, etnonimul de ungurean este legat de o posibil origine a locuitorilor din regiune, din arealul Banatului i Transilvaniei i cel de ran pentru cei venii din “ar” (ara Româneasc), mai precis din Oltenia i Muntenia. Fenomenul migraiei este cunoscut i de la sud la nord. Românii dintre Morava i Vidin treceau Dunrea înot în ara Româneasc din diferite motive, acest fapt artând pe deplin caracterul fluctuant al populaiei româneti de pe ambele maluri ale Dunrii. Fenomenul migraiei se oglindete i prin numeroase dublete folosite de o parte i de alta a fluviului: Orevia (Banat), are dublet în Mehedini i Urovia în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou sate din Dolj; Vârbia/Craina – Vârbia i Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-Irtanu/Mehedini, Vratna/Craina – Vrata/Mehedini. Unii trec Dunrea înotând i se stabilesc în Ostrovu Corbului170. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia i Banat din cauza epidemiei de cium. Atestarea satelor româneti. Regiunea dintre Timoc i Morava, este un areal compact de localiti româneti formând majoritatea de facto în mai multe opštine. Identitatea român este mai slab exprimat fiind substituit oficial prin cea de vlasi (vlahi), iar majoritatea declarându-se chiar sârbi. În prezent tendina este de cretere a numrului celora care se consider români, procesele de renatere naional fiind foarte active în ultima vreme. În ceea ce privete chestiunea vechimii românilor în aceast regiune, exist mai multe opinii. Aa cum se arat în capitolul de toponimie, înc din secolul al XII-lea se atest existena localitilor româneti, inclusiv antroponimia din diversele documente indicând caracterul etnic românesc al populaiei. O serie de localiti de munte i deal sunt considerate ca fiind foarte vechi, necunoscându-se anul înfiinrii lor i neexistând vreo legend despre originea din alte pri. Identificarea unor tradiii i obiceiuri foarte vechi,

169 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62. 170 T. Bulat, (1925), Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, p. 417. 82

IoneliaToarc uneori specifice doar românilor din aceast regiune, completeaz aceste argumente. Cert este faptul c populaia româneasc cea mai veche, care poate fi considerat fr dubii ca fiind autohton, cunoscut sub numele de munteni, este în satele din regiunea de munte-deal, acetia fiind iniial preponderent pstori. Sate ca Jidove, Reavia, Dâlboca, Porodin, Voluia, Ranov, Camna, Topolnic, Boneacu sunt sate vechi româneti, unele dintre ele datând din sec. al XIV-lea. Geograful sârb Cvijic aprecia c în inut ar fi vorba de o veche populaie româneasc deznaionalizat. Gustav Weigand remarc îns c românii sunt, în inutul dintre Timoc i Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor171. Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dunrii înc din vremea rilor sârbeti"172. El d nume româneti de locuri: Glamia Povârscii, Viuga, Snuni (lespede pe care se pune sare la oi), Arar, Peri, Geanova (de la gean de deal), Corbova, Tchia, Mistrioi (aceia care fac cstorii mixte luând fete de peste Dunre). L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria i Serbia”, aprut în 1913, public situaia pe plase i localiti cu numrul de locuitori. Se constat îns i dispariia unor sate precum Oritioara, Costeti, Vlaca, Clodu-Cladova (cu ume de târg lâng Negotin), Btua, Vlaseu, Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlaki Dol, Drestie, Stana, Cestunga i Resestuga173, pe care Vâlsan le gsete pe hrile austriece. Ele nu se mai regsesc pe hrile srbeti de mai târziu. Din satele Iasrebrenia, Zelenike, Milenovi, Srednevo, Mariani, Cliceva, Biscupie, Calite, Zatonia i Cusilievo, elementul românesc a disprut într-o msur însemnat. Aceste sate, la 1733, însumau un numr de 236 de case dintre care jumtate erau locuite de români174. Satele Chisilievo175 (în harta austriac fiind trecut Kisilowa) i Cliceva176, sunt

171 G.Weigand, (1900), Die Rumanischen Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig, p.18. 172 G. Giuglea, op. cit., p. 184. 173 G.Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, în “Buletinul Societii Regale de Geografie”, Bucureti, p.16-18. 174 G.Vitkovic, (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd, p. 136-138. 175 Fr. Miklosich, (1875), Monumenta Serbica spectantia historiam Serbiae, Bosnae Ragusi, Wien, p.194. 83

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei sate româneti vechi: primul ca metoc al mnstirii din Jdrela, iar al doilea, la 1444, ca metoc al mnstirii Tismana. În judeul Zaiecar, satul Gornea Reca era alctuit la 1783 din 50 de case româneti. În secolul urmtor populaia româneasc a disprut cu desvârire177. Exist o alt categorie de sate unde elementul românesc mai dinuie, dei e ameninat s fie deznaionalizat: Suhodol, etonia, în apropierea creia se gsea satul românesc Izvor, Cusilovo, Malo Laole, Vezicevo, Prugovo178. În unele sate românii au disprut total, doar indicii toponimice, ca de exemplu: vlaske nijve, vlaski cladena, vlaske zgrade etc., atest existena lor într-o epoc mai veche. Din aceast categorie fac parte: Burov (pl.Ram), Ceterej, Donia Livadia, Topolnia (pl. Pojarevac), Jivia, Dârmno (pl. Žabari), Boniane i rcvena (pl. Svilajnac), ultimul sat fiind întemeiat chiar de români179. Un capitol important îl contituie solicitarea lui Milo Obrenovic, dup alipirea Crainei la Serbia, de a popula inuturile recent cucerite, încurajându- i pe doritori prin scutiri de dri, împroprietriri. Este cazul locuitorilor din Ostrovu Mare din România, care dup anexarea Crainei, s-au vzut lipsii de pmânturile ce le aveau acolo. Acetia, în numr de 250 de familii au cerut acordul prinului de a se muta acolo, luând cu ei tot avutul, “chiar i uile bisericilor” fiind aezai în satul Mihajlovac, numit astfel dup numele motenitorului. Îns la scurt timp dup aezarea lor în noul sat, când a expirat scutirea de dri în noul sat, abia se mai numrau 69 de familii, restul înapoindu-se pe insul180. Aceste câteva exemple arat caracterul fluctuant al populaiei româneti de pe amblele maluri ale Dunrii, precum i faptul c Dunrea nu a constitutit un obstacol de-a lungul secolelor, întrind astfel spusele etnografului sârb Lj. Jovanovic despre inexistena vreunui sat în care s nu

176 D.Pantelic, (1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd, p.133. 177 M. Miladinovic, (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd, p.71-73 i p.75. 178 Th. N. Trâpcea, Op. cit.: Cea mai veche familie din Popovi se numete Brânzari. În acest sat se mai gsesc câteva familii de aromâni din satul Gopei. 179 M. Miladinovic, op. cit., p. 68-123. Donia Livadia i Topolnia dateaz înc din 1381 180 T. Bulat, op. cit., p. 415-418. 84

IoneliaToarc fie o mahala româneasc, o familie de români sau mcar reminiscene toponimice i de port românesc181. Un argument convingtor despre vechimea românilor aici, îl contituie i realitatea geografic. Bazinul încadrat de cele dou râuri Timoc i Morava, este umplut aproape în întregime de masivul carpatic, de Munii Serbiei, care se continu de la Dunre i pân la izvoarele Timocului. Nicolae Iorga consider c acest inut se prezint cu caractere geografice, etnice i lingvistice asemntoare cu inuturile olteneti i bnene182. i dup prerea lui Vâlsan, caracterul inaccesibil al munilor a fost motivul determinant pentru care nici un alt popor, exceptând pe cel românesc, nu a ptruns în interiorul lor. “Cuibrii în fundoane, zbeguri183, fcând puin agricultur, pstorit sau pescuit, românii s-au perpetuat în ciuda vremurilor grele, inutul Porilor de Fier, mai mult ca oricare altul, ascunde taina formrii i conservrii poporului românânesc”184. Vicisitudinile vremii au fost potrivnice oricrei tentative a românilor de a coborî la es i de a întemeia sate. Migraiile popoarelor barbare dar i desele rzboaie dintre bulgari, pe de o parte, francezi, apoi unguri i sârbi, pe de alta, au obligat populaia autohton, româneasc, s-i caute un adpost mai sigur, pe care l-au gsit în munte, fiind constrâni s rmân în ascunztorile lor “zbguri s-a zâs când lumea fuge i s-astrânge într-un loc, s pitul”(B.N.185). Mai mult decât toate, invazia turceasc, i-a obligat pe români s rmân pe platforma munilor pentru totdeauna186. Ca urmare a acestor consideraii geo-istorice se poate înelege ptrunderea numirilor strine în toponimia dintre Timoc i Morava, mai ales

181 Lj. Jovanovic, (1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. 182 N. Iorga, (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, p.6: “Oltenia se apropie mai mult de Serbia, Oltul al crui nume îl poart, fiind o Morav a rmului stâng al Dunrii” 183 sbeg (zbéguri), în DER, are mai multe sensuri: poate sbg (ceaF, pâcl) de origine necunoscut, sau blrie, buruian (probabil din zbg). În regiune este folosit cu sensul de ascunztoare, posibil fcut printre hiurile de munte, unde populaia nu putea fi gsit de prdtori; refugiu. 184 George Vâlsan, George Giuglea, (1911), Românii din Serbia, Atelierele Socec, Bucureti, p.16. 185 În vederea pstrrii confidenialitii, s-au folosit doar iniialele informatorilor din teren, alte date personale regsindu-se în anexa nr. 1, de la sfâritul lucrrii. 186 Acest proces se poate urmri i la satele aromâneti. Cf. Th. Capidan, Macedoromânii, Etnografie, Isorie, Limb, p. 30. 85

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

în zonele joase. Dar, în timp ce esul a fost strin, muntele a rmas românesc, de unde i numeroasele denumiri româneti pentru marile uniti geografice. Acest fapt este confirmat i de prezena masiv a satelor româneti grupate compact, în zona montan. Satele sunt i în prezent împrite pe mahalale sau cdlâce, ce poart numele familiilor, iar altele veritabile nume topografice, fiind desprite uneori de ogae. Ele erau înconjurate de puni i câmpii, ce ajungeau nevoilor vieii pastorale. Îns dup defriarea pdurilor, tot mai multe sate devin agricole. Dup tipul grupelor etnografice, aezrile româneti din regiunea Serbiei de rsrit, se împart în aezri de “munteni-ungureni” i aezri de „rani”. Dup cum se poate constata, aezrile din prima categorie sunt dominante, situate în marea lor majoritate, la vest de munii Miro, Veliki Graben, Deli Iovan, pân înspre bazinul Moravei. Sunt sate montane, ocupaia principal a locuitorilor fiind creterea animalelor. Satele de rani sunt mai puine ca numr, i le întâlnim aezate în zona de câmpie din bazinul Dunrii i Timocului, ocupaia de baz fiind agricultura. Legende despre întemeierea satelor. Legende despre întemeierea satelor nu sunt foarte numeroase, îns ele exist. Despre satul Cesljeva Bara, stenii cred c numele provine de la „vreo fat s-a dus s s spele, c s duce la turc. A fost vreo fat, a chemat-o Zlotana, mi frumoas fat-n sat. Cu cosâa blond, cum zâcei voi, galben, i acu turcu a venit din deal de sat dup poriz (bir) i cheam s le dea porizu, bani, grâu. Mora s s dea i-n natur. Fata mi frumoas, muierea, mora s s duc s doarm cu turcu, vrei, nu vrei. i s duce fata s s spele la bara aia, acia, c cileva – s-a pieptinat, c la noi s zâce peptini, a bara-râu” (B.N.). Numele satului Ram, se crede c provine de când au fost “râmlenii (romanii) aicea, la 2000 de ani, este aicea deasupra, a fost Lederato, a fost logor, voiska(armat), rimleni, ce a fost, p pe urm când a venit turcii la noi, ei Foto 18 Ruinele cetii romane a stricat aia Lederata i a fcut din satul Ram

IoneliaToarc

încoace, de acui biseric, de acolo a scos piatra, a lucrat, i aicia a fcut raia, ala e fcut înainte la 500 de ani”(M.M.). Despre denumirea satului Šerbanovac (erbanov), locuitorii cred c vine de la numele de cerbi. În grai local, cerbilor li se spune erbi, satul fiind întemeiat se pare, pe locul unde veneau cerbii s bea ap, acest loc altdat acoperit de pduri, fiind strbtut de un râu cu ape calde, termale. Legenda pare s fie adevrat, prin prisma faptului c acest râu cu ape calde curge i astzi prin centrul satului, unde localnicii au amenajat dou bazine. Unul este destinat bii publice, iar altul amenajat Foto 19 Bazin amenajat pentru pentru splarea hainelor, mai ales pe timp de iarn, apa fiind foarte cald. apele termale din satul Altor sate li s-au dat nume dup erbanovac, unde localnicii spal personaliti importante din istoria rufele Serbiei: Mihailovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac; alte aezri se pare c îi trag numele de la animale: Carb-Carbulovo, Vidra-Vidrovac, Corbu-Corbova; Brestovac ar proveni de la un loc cu ulmi-brest în limba sârb; numele satului Kriveli poate s fie din limba latin:gribelius-sit; Osnicea „numele satului nu s tie de unde e. Zâc unii, c e din magari(mgari), în latin, osinus, asinus. Mi întâni Osnicea e scris în popis(registre de recensmânt). Turcii când a scris lumea i s-a zâs Asnici, Asnice” (F.P.). Numele satului Rešanac – poate proveni de loc cu mult secar, “ei (sârbii) îi zâc c-a fost mult scar- rajen, sârbete, aici a fost Stigu, mi mare câmp, mi mult s-a pus scar. Noi zâcem românete Raanu”(A.D.). Studiul satelor, al vechimii lor, al numrului i originii locuitorilor, dei bazat pe un material documentar insuficient, ca i realitile geografice, au darul, în primul rând, s confirme adevrul, care se degaj în mod firesc din capitolul istoric: vechimea elementului românesc dintre Timoc i Morava.

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

OCUPAIILE TRADIIONALE Condiiile geografice, climatice i pedologice favorabile au dus la dezvoltarea agriculturii, creterea animalelor, viticultura, cultura pomilor fructiferi i pescuitul (pentru riveranii apelor). Slobodan Zecevic remarc afinitile unor grupuri etnice ctre anumite ocupaii: locuitorii venii din Kosovo se ocupau mai mult cu viticultura, “imigranii dinarici i valahi, numii Ungureanu” s-au orientat ctre creterea animalelor, iar “valahii numii rani”, erau agricultori, în opinia cercettorului, “fluxurile migratoare cutând un climat analog celui din inutul natal, care favoriza practicarea vechilor Foto 20 Fabricarea ciumurului, meserii”187. sat Clococevac În aproape toate zonele se cultivau cânep, in, care se topeau în apele curgtoare sau în bli special amenajate, ”în topil”. În zona Clococevului oamenii i în prezent se mai ocup cu fabricarea crbunilor de pmânt (a ciumurului), precum i cu confecionarea din rchit a diferitelor obiecte casnice. Fabricarea de rogojini era recunoscut în satele Bukovce i Kobinica, iar prelucrarea pietrei în satele Vidrovac i Mokranje. BCIA. Creterea animalelor în trecut, se remarca prin înfiinarea de stâne i angajarea de ciobani. Pentru prezent, numrul animalelor fiind mai

Foto 21 Stân pe moia satului Foto 22 Însemnarea oilor Brezovia 187 S. Zecevic, op.cit., p. 37 88

IoneliaToarc mic, se practic paza cu rândul, în funcie de numrul de animale pe care le are fiecare familie. Activitatea de îngrijire i folosire în comun a oilor, de ctre mai multe gospodrii, poart în regiune i în prezent numele de “bcie”. Prerile sunt împrite în privina provenienei acestui obicei. Geograful sârb Cviji constat înc din 1918, c în zonele în care creterea animalelor s-a diminuat ca importan, ranii se grupeaz i “in oile cu un cioban comun. Ei fac la comun brânza i laptele”188, el considerând c aceast instituie a “beciei”, este de provenien sârbeasc. Pe de alt parte, Zecevic la 1970, amintind de obiceiul “batchija”189, nu d nici o origine a obiceiului, el afirmând c nu exist nici o diferen în organizarea creterii animalelor între grupurile entice care triesc în aceleai condiii geografice i economice, diferene existând doar între satele de câmpie i cele de la poalele munilor, indiferent de originea populaiei respective. Totodat i românii din satele de munteni-ungureni îi revenic obiceiul, aducând ca argument faptul c sunt singurii pstrtori ai ritualurilor legate de obiceiul bciei (ritualuri descrise în capitolul legat de Obiceiuri calendaristice).

GOSPODRIA TRADIIONAL I MODERN. i în regiunea Serbiei estice, aezrile au evoluat, ca peste tot, de la cele primitive i provizorii, pân la structuri arhitecturale dezvoltate. Ca form iniial de locuire, sunt menionate bordeiele, aezri primitive, pe jumtate îngropate în pmânt. Le întâlnim în memoria celor mai vârstnici localnici, existena acestora fiind confirmat atât de etnografii sârbi sub numele de “burdelj”, cât i de toponimele din teritoriu, pân nu demult numele satului Ljubicevac fiind Bordei Foto 23 Gospodrii concentrate în (Bordelj). Acest tip de construcii s-a vatra satului

188 Jovan Cvijic, op.cit., p. 182. 189 S. Zecevic, op.cit., p. 38. 89

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei pstrat în regiune, pân în a doua jumtate a secolului al XIX-lea190. Gospodriile din trecut, ca i cele actuale se caracterizeaz prin concentrarea lor în vatra satelor. Localizarea vetrelor nu difer mult de cea din trecut, în unele sate fiind totui semnalate schimbri de vatr: “da la noi s zâce c satu n-a fost aicea, da a fost în deal. Aici a fost tot pdure. Lumea care a venit aicea, a cistit(tiat) pdurile alea i s-a fcut sat. Ali

Foto 24 Cas veche ipikovo Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni) din ipikovo (ipicova) cum s-a fcut sat: mijlocu lu sat a fost, unde a fost primariu, a fost iaca aicia di la noi din vale, s zâce la fântâna mare, naci ea a fost pi lâng izvor. Al nostru cotun a fost vreo 500 de m, aicea-n vale, iast o fântân mare, frumoas, a fost, ali acu nu e lume, nu-i nimica, satu-i pust”(B.N.- Cesljeva Bara). În funcie de condiiile locale (poduri întinse de terase sau linii de izvoare în lungul zonelor de contact), satele din regiune prezint fie form poligonal neregulat, fie alungit prin înlnuirea lor pe kilometri întregi. Tipologia locuinelor. Dup tipologia lui Cvijic, casele fac parte din tipul morav, la 1918, el gsind mai Foto 26 Cas veche renovat, sat ales pe vile râurilor Pek, Dunre i Metovnica (Metonia) Timoc i case moderne alturi de cele tradiionale. Tipul morav de cas se caracteriza prin casa masiv, ptrat, construit din lemne sau tugl 190 National Museum Zajear, (2011), Collecions and Exhibition, Zajear, p. 39-40.

IoneliaToarc

(crmid) fr “finisaje”, acoperit cu crmid (igl). Era caracteristic vatra din lemn, de mari dimensiuni. De asemenea, în satele care erau situate în apropierea pdurilor, pân în secolul al XIX-lea, casele erau construite în întregime din lemn, cadru fiind construit cu lemne uoare i flexibile, iar pereii umplui cu materiale corespunztoare. Defriarea pdurilor a dus la dispariia acestui tip de case.

Foto 27 Case moderne, construite lâng case vechi, sat Porodin

Majoritatea caselor vechi aveau temelia construit din piatr, iar partea de sus construit din bârne i scânduri de lemn i câte o fereastr “penger191” mic la fiecare încpere. Ele erau acoperite (cutrupite) cu “crmid”192 (este de fapt o inversare de termini, denumirea de crmid fiind dat de fapt iglei, crmida propriu zis, fiind denumit la românii din

Foto 28 Planul unei gospodrii din Foto 29 Organizare gospodrie, sat Porodin: ptulul/ambarul lipit de Voluia magazie (st.), tucnaua (în spate), casa (dr.), cocina i coteul (în spatele casei) 191 Termen turcesc pentru fereastr, folosit în anumite sate: erbanovac, Porodin etc... 192 cramida, este denumirea dat iglei, igla fiind numit de românii din estul Serbiei, tugl. 91

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei estul Serbiei, tugl). Dup primul rzboi modial, casele încep s fie construite din piatr i de tugl, cldite pe podrum, lipite cu tencuial i acoperite cu olane (numite rep193 în Isânov194).

Plan general de gospodrie: 1-obor/bttura, 2-casa, 3- tucnaua, 4-ptul/ambar, 5-cocina/cote, 6-grdin legume în cazul gospodriilor mari

Organizarea gospodriei “plaului”. În vatra satelor este specific i în prezent, existena unei singure locuine în perimetrul gospodresc. În majoritatea cazurilor, chiar i dup cstoria copiilor, în cazul în care unul dintre ei, de regul cel mic, este oprit în cas, acesta locuiete în aceeai cas cu prinii, nu separat. Mrimea i numrul construciilor a depins întotdeauna de averea familiei, dar i de spaiul disponibil dat de configurarea terenului.

În cadrul “plaului”, gospodriei, fiecare construcie îi are locul ei bine stabilit. Anexele sunt aceleai în toate satele din regiune, singure denumirile unor anexe fiind diferite de la sat la sat, funcie de zon, dar i de grupa etnografic din care fac parte locuitorii satelor respective. În mijlocul gospodriei este “oborul”, „aria”, „bttura”, în trecut de obicei nepietruit. În prezent, este pavat cu dale sau cu beton. În gospodriile cu pmânt mai mult, casa se construia în mijlocul

Foto 30 Tucna veche, din piant cu chirpici (dr.) i tucna modern (st.) 193 rep – igl [din sârb. crep]. Termenul este foarte rar folosit. 194 G. Zicereanu, B.Abraevici, (2007), Isânovul în timp i spaiu, Editura Banatul Montan, p.41. 92

IoneliaToarc

„oborului”, în spatele casei râmânand loc pentru lucrarea pmântului, semnându-se de obicei „crâmpei” (cartofi) i legume. Dac plaul era mic, casa se construia pe lateral, de obicei în partea opus intrrii principale. În funcie de aezarea casei de jur înprejurul curii, urmau anexele “leaurile”, necesare oricrei gospodrii. “Tucnaua195” era cea mai important dup locuin. Format din dou pri, desfurat pe vertical, era utilizat pentru adpostirea animalelor, (în partea de jos) i a fânului, mai târziu i a “tulenilor” (cocenilor) pentru hrana animalelor (în partea de sus). În unele sate tucnaua era folosit doar pentru depozitarea furajelor, pentru vite fiind construite “coerele”. În alte sate, coerele erau folosite pentru depozitarea porumbului. Urmau “ptulele” sau “ambarele” pentru porumb i grâu, “tot s-a fcut mi nalt, s bat vântu, s usche, ambar de grâu, a fost”(A.D.), în prelungirea lor sau în faa acestora fiind amenajat un spaiu pentru uneltele Foto 31 Ptul/ambar folosit necesare lucrrii pmântului, care de pentru cereale obicei se fcea cu boii. Mai erau anexele pentru porci i psri, denumite diferit în satele de rani i munteni. Dac în satele de munteni- ungureni porcii stau în “cocin”, iar psrile în “cote” (erbanov), în satele de rani denumirea este inversat: “coteul” este pentru porci, iar “cocina” pentru psri. O alt denumire întâlnit pentru locul unde se ineau ginile este cea de “curitnic” sau “curelnic”. Unele gospodrii mai aveau în “obor” Foto 32 Cas btrâneasc (curte) i fântân sau “cemea”. În prezent, din erbanov acestor anexe li se adaug garajele pentru maini.

195 Termen folosit în toat regiunea 93

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Spre sfâritul secolului al XIX-lea, locuinele cele mai vechi erau compuse de cele mai multe ori din dou piese: “sob196” (încperea de locuit) i încperea cu vatra, unde se pregtea hrana, denumit “ogeac” în satele de rani: “casa câte dou sobi. La vatr, pe vrâjnic(est), pe lanuri s-a pus cldarea, s-a aninat(atârnat), apoi s-a fcut pâinea în vatr, muma mea când am fost mici, fcea mlai, c atunci nu s-a mi mâncat pâine, ma mlai. Încint, face focu-n vatr, face mult, mult, mult i pune vrânicu deasupra i pe urm când s-ncint desupra bine vatra, in jos ea trage focu i mtur, mtur bine i pune mlaiu. i desupra pune vrânicu c e fcut aa, are un la de rdicat, i deasupra puni Foto 33 Soba/camera de dormit a crbuni, de vrânic. i-l lai. Tu babei Petria, 91 ani, sat Luchia acuma cu o lopeâc, ceva, rceti câta vrânicu. Vez cum e el, frumos, s-a copt, îl cunoti când e copt, i pe urm iai vrânicu i scoî mlaiu. A do margine fierbe oala. Oala a fost de pomânt. i o astruci(acoperi), n-a fost atuncea ca acuma. i pân sara s-a pus cotaua, faci coleaa(mmliga), frigi slnin, jumreî i gata cina”(N.S.). În camera de dormit “în sob”, pe plafon, erau fixate culmi de lemn, pe care se puneau hainele. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu belciuge de fier. Sub “ogeac”, de cele mai multe ori se gsea “podrumul” (locul de depozitare a produselor agroalimentare), în “podrum s-a ânut ciuberele cu carne”(P.S.), “ardovu” sau “îrdovu” (butoaie mari) cu vin i rachiu, “putin i ardov pentru comin”(B.C.). Unele locuine, înainte de intrarea în cas, aveau într-o parte tind, iar în partea Foto 34 Cas btrâneasc cu opus înc o camer, folosit ca tind, sat Slatina, Bor magazine de alimente. Dup Cvijic casa era format din trei peise: marchiz, kua i soba sau ultimele dou, întâlnindu-se exclusiv în satele aglomerate. 196 Soba-camer în limba sârb, termen preluat i de românii din regiune. 94

IoneliaToarc

Dup C. Constante, la începutul secolului XX, locuina era format din: “casa -unde arde focul, in varnicu-stul, coleeru, glei, cobilc197, cârli pentru mlai, plosca de pmânt. Soba de dormit, pivnia i podrumul pentru iarn, case cu paie, scânduri i puine lespezi. Lâng cas curelnic pentru gini, toblari198 pentru vaci, obor îngrdit cu nuiele pentru porci, iar mai la o parte ambarul i cazanul pentru rachiu. Unele au i grdin-baccea”199. Materialele de construcie. Îniial, atât locuinele cât i anexele erau fcute din nuiele împletite, lipite cu pmânt; din piant i chirpici “pmânt cu pleav, pmânt de boce, de-al galben”(B.C.); “din lemn, lipit cu imal. Cu pleaua. Colnici, aia s-anvluit, s-a pus grinzî, din grind pân-n grind, s pune cu pmânt i s lipesc i pr urm cu imal de jos i s vruie cu var”(A.D.) sau lipite cu noroi, în care se punea pleav i paie.

197 Termen întâlnit în prezent în satele de munteni-ungureni, în satele de rani întâlnim termenul de “cobili”. 198 În satul Metovnica l-am întâlnit cu sensul de “ur”. 199 C. Constante, op. cit., p. 247-148. 95

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Începând cu perioada interbelic, crmida ars (tugla), a înlocuit

Foto 35 Evoluia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard plci beton (dr. rând 2), gard modern (jos) aproape în totalitate celelalte materiale de construcie. Gardurile erau din nuiele împletite pe orizontal (cele mai multe), din tarab sau blan (scânduri puse una lâng alta), i chiar din chirpici,

IoneliaToarc crmid sau piatr. Mai nou se fac din beton, în partea inferioar i fier (în form compact sau plas) în partea superioar. Unele garduri sunt în totalitate construite din beton, chiar i pân la înlimea de 2m. Obiceiuri de construcie. S-au pstrat de-a lungul timpului. La temelie se mai îngroap înc, în mod constant, un cap de coco, cu variantele: cap de gin, de miel, “când pui temeliu, iast care taie coco, ali iast care taie berbec, i-i pune capu-n col. Capu i ce bani lapd, acia în col îl taie”(N.S.). Acestea sunt interpretate ca substitute ale jertfei umane i ca o

Foto 36 Case moderne, sat Malainia (s.) i Veliko Gradite (d.) plat a simbolic pntru obinerea bunvoinei fiinelor supranaturale. La cpriori, când se ridic construcia „când s face sus, s pune leamnu deasupra, în urm s face fa de flori, coroan i s-anin sus, s leag o kil de vin, dou, câte vrei i toî maistorii s pune la darurile alea. Care mi bun maistor e” (P.S.). În teren, în prezent am gsit cu mare greutate case mai vechi de 50 de ani, casele btrâneti fiind o raritate, iar cele gsite erau într-o stare avansat de degradare. Fie proprietarii nu le mai folosesc, ei construindu-i locuin în ultimul timp pe locul fostelor slae, fie urmaii proprietarilor fiind plecai din sat, nu se mai întorc. Din pcate, majoritatea locuinelor actuale nu se mai încadreaz într-un tip anume de case (în special casele din vile Moravei, Dunrii i optina Negotin), modelul fiind preluat din zonele în care proprietarii îi au locul de munc (muli dintre acetia fiind plecai înc din anii ‘70 în strintate). Cu toate acestea, este de remarcat faptul c locuitorii pstreaz acelai tip de organizare a spaiului gospodriei actuale, precum i denumirile date cândva anexelor.

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Slaele/colibele. O caracterisic a românilor dintre Timoc i Morava, cu precdere a românilor munteni-ungureni, o constituie aezrile lor, numite “slae” sau „colibe”: „toat casa, sate rumâneti, cum noi zâcem vlahe, obavesno or avut colibe. În coliba aia (iast cu tind), bunari (fântân), tot ce trebuie de o femilie. Îninte s-a fcut zbgurile”(B.N.). Astfel de aezri se regsesc cel mai adesea în satele situate pe dealuri, la poalele muntelui i mai puin în cele de câmpie. Foto 37 Colib-sla transformat în Acest gen de aezare specific aezare permanent, pstreaz acelai plan românilor are un trecut îndeprtat, de funcionare al gospodriei probabil din primele zile ale venirii turcilor în acest inut. Devastrile pricinuite de ei, înclcrile zilnice, nesigurana zilei de mâine, au determinat populaia btina, s se retrag în locuri mai ferite, în aa-numitele zbeguri, unde, construindu-i o csu din nuiele i “astrucmânt” (acoperi) de frunze, i-au creat un adpost pentru familiile lor i “imania” (averea) lor200. Aceste slae sunt rsfirate pe întinderi uneori considerabile: “n-a fost ci, ma colibe de animale, de lea. Lumea trage la colib. O colib de la alta a fost câte 20 de km, e c s-a bgat pin pdurile alea”(B.N.). Acestea se întâlnesc i la românii din Banat i Bulgaria, slaul iniial reprezentând numai o cas pentu adpostul vitelor201. Cu timpul românii s-au mutat cu totul, slaul reprezentând: casa ranului, adpostul vitelor, împreun cu averea sa, punea, livada i arina. Sunt i situaii în care colibele nu s-au mai întrebuinat, fiind lsate în ruin, ca urmare a scderii numrului de animale. Românii mai au i o cas în satul propriu-zis, unde nu coboar decât în anumite cazuri: când trebuie s mearg la ora sau îl cheam optina (primria), la srbtori sau s aib grij de casa din sat.

200 Th. Capidan, (1943), Simbioza albano-român, în Revista Fundaiilor Regale, Bucureti, p.247. 201 St. Manciulea, State i slauri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpaii hotar natural, p.66. 98

IoneliaToarc

De cele mai multe ori, în jurul celui care i-a durat o gospodrie trainic în sla, s-au adunat i alii, încât dup un timp s-a nscut un sat întreg, slaul fiind astfel forma primitiv a multor sate din regiune. De exemplu, satul Zlot era în sec. al XVIII-lea un loc acoperit de slauri, fr s aib mcar un nume de sat, de aceea un cartograf austriac îl reproduce în hart corect: Salasch202. Belaica, pân în sec. al XV-lea era locul unor slae, care abia în a doua jumtate a acestui secol a luat aspectul de sat. Satul Busur a fost întemeiat de locuitorii unor slae din Cestobrnia. Mai pot fi citate multe exemple, pe culmile munilor numrul slaelor fiind impresionant. Sate ca Tanda, Podgor, Boletin, Vratna, Volnia, Colibe, Dobârne, Lescov, Poliana i multe altele sunt propriu-zis slae203. Geograful Cvijic amintete i el de asemenea aezri în spaiul Serbiei de Rsrit, “pstorii sârbi locuind în sate temporare numite katun”204. Pe lâng slae, mai apar i construciile numite “pivnice”, destinate producerii i conservrii vinului, construite la marginea satului propriu-zis, pe care Zecevic le atribuie Foto 38 Pivnice – locuri de locuitorilor de etnie sârb205. depozitare a vinului Cimitirul, cu denumirea generic “la mormini206”, sau “grobite207”, se afl de cele mai multe ori la marginea satului. La fiecare mormânt se pot vedea prunul (acolo unde se mai pune), crucea tradiional din lemn, care în ultimul timp tinde s fie înlocuit cu cea cumprat i monumentul funerar din marmur “spomenicu”, care trebuie pus pân la pomana de un an. În trecut, crucile funerare, pe lâng prun, au fost singurele care au marcat mormintele.

202 Al. Vasilescu, Registrul tuturor localitilor cuprinse în harta Olteniei, p.351. 203 L. Boga, op. cit., p.13-14, G.Vâlsan, Românii din Serbia, p.11 “La noi cânt cocoul mai mult pe deal decât la vale”, spun locuitorii acestor sate. 204 Jovan Cvijic, op.cit., p.178. 205 S. Zecevic, op.cit., p. 34. 206 Denumirea ete caracteristic pentru satele româneti din întreaga regiune. 207 Termenul este rar folosit, l-am întâlnit numai în satele Ram i ipikovo. 99

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

„Crua“, crucea tradiional din lemn, se face din lemn de slcâm, stejar sau gârni, pentru c aceste specii de copaci rezist foarte mult. Crucile funerare se construiesc dup anumite norme generale, îns forma lor poate diferi de la sat la sat, funcie de meter, acesta punându-i amprenta asupra confecionrii acestora, în aa fel încât crucile se pot identifica dup cel care le lucreaz. Ele se lucreaz fie dintr-o singur bucat de lemn, fie din dou buci de lemn. Dintr-o bucat de lemn se Foto 40 Petrectoare din satul fac în Podgorac, Bogovina, Valakonje, Metonia Savinac, Lubnica i în zonele marginale din Osni i Mali Izvor. Din dou buci de lemn, puse în cruce, se fac în Baevica, Dobro Polje, Osni - în partea veche a satului, Gamzigrad, Šarbanovac, Lukovo, Metovnica i Zlot208. În anumite sate, crucile au forme diferite de la femeie la brbat. Crucile funerare se vopsesc cel mai des în culoarea roie, dar în unele sate, se dau cu vopsea de protecie albastr sau verde. La fiecare mormânt din satele româneti se afl puse la picioarele Foto 39 Valakonje (s.) i Bogovina (d.): cruci mortului i câte o msu pentru femei i brbai i cu o banc sau dou, deoarece în timpul anumitor srbtori, când se d de poman mortului i în cimitir, e bine s se ia câte o gustare acolo i de ctre cei vii, ca mortul s nu mnânce singur. În cimitirele vechi din majoritatea localitilor, se pot observa i cruci din piatr de diferite forme, care au fost folosite în trecut, pentru a marca mormintele.

208 informaii culese de la F. P., sat Osnicea. 100

IoneliaToarc

Cimitirul satului Criveli. Cele mai interesante dar i mai bine conservate cruci de piatr le-am întâlnit în cimitirul satului Criveli, multe dintre ele datând din secolul al XIX-lea. Dup strmutarea vechiului sat

Foto 41 Cruci de piatra din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli

Criveli, datorit extinderii minei din Bor, crucile i osemintele din vechiul cimitir au fost mutate într-o margine a noului cimitir, aceast parte constituindu-se ca un adevrat muzeu în aer liber al monumentelor funerare vechi. Simbolurile sculptate în aceste cruci sunt pline de semnificaii strvechi, oglindind foarte bine credinele românilor din regiunea estic a Serbiei, aceste simboluri regsindu-se i pe pâinile rituale. Cimitirul vechi al oraului Bor. În 1903, mina de cupru din Bor, una dintre cele mai mari din Europa, a fost deschis pentru prima dat, fiind un moment important pentru dezvoltarea oraului. Timp de aproape 100 de ani, populaia oraului a fost una dintre cele Foto 42 Cimitirul vechi al oraului Bor mai diverse, mina atrgând ceteni din multe state europene. Astfel, cimitirul vechi al oraului Bor este o important motenire a perioadei comopolite a oraului, fiind martorul convieuirii, dar i al morii laolalt a diferitelor naionaliti. 101

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Se mai disting înc, alturi de mormintele populaiei btinae, în mare parte româneasc: Munanu Dimitrai (1893-1966), Staicovic Stoian (1844- 1934), Radovanociv Darinca (1888-1974), Munion Dimitria (1868-1928), Bogdanovic Elena (1828-1963), Pavlovic vetco (1897-1968), Kalinovic Velco (1898-1953), Aleksandru Guranu (decedat în 1939), i mormintele unor ceteni francezi: Mocq Jeanne (decedat la 1914), Maria Katerine Marchand (decedat în 1927), Henry Marc de Rotalier (decedat în 1909), Gelisse Jean (decedat la 1923); ceteni italieni: Berti Batista (1884-1937), Berti Maria (1873-1949), Jeanne Barbieri (1920-1923), Stefano Bracco (1870-1940), Piacenti Carlo (decedat în 1907); ceteni nemi: Albert Vaidinger (1902-1969), ul Jovan (1905-1973), naider Rudolf (1908- 1955), Ferdinand Ketterlin (decedat în 1952); ceteni rui: Korovaev Alexei (1884-1964), Veleaev Mihail (1869-1951), Veleaev Natalia (1873- 1953); ceteni musulmani: Redzepovski Ahmet (1902-1975); ceteni unguri: Fugo Iano (decedat în 1966).

Mormintele "într ua casii sau într ue, într poarte". Un fapt deosebit de interesant l-am constatat în satele Duboka (Dâlboka) i Voluja (Voluia), morii fiind îngropai ca i în Platforma Luncanilor din România, pe proprietile particulare “în imanie”, în faa casei, în curte sau între gospodrii. Acest tip de înmormântare nu l-am gsit consemnat în nici unul dintre documentele consultate pentru realizarea acestei lucrri, singurul care mi-a confirmat acest obicei fiind etnologul Paun es Durlic, fostul director al Muzeului de Etnografie din Maidanpek. Etnologul Paun es Durlic afirm c înmormântarea în curte, sau cum “se zice aici într ua casii sau într ue, într poarte”, se întâlnete numai la românii munteni-ungureni, în multe sate din inutul Zvižd (Zvijd), dar i în unele sate de pe valea Mlavei: satele Ranovac, Rasanac i Kladurovo. Obiceiul ar fi de "când a trit lupii ai albi" (P.D.), acest tip de îngropare fiind legat de faptul c populaia autohton îi avea în trecut, locuinele (iniial bordeie, colibe-slae i mai apoi case), rspândite, puse pe moie, departe de mijlocul satului, pe culme, aceasta fiind singura modalitate de a-i îngropa morii. Chiar dac în prezent populaia triete în sate de tip adunat, obiceiul s se îngroape în moie, persist i în ziua de astzi. Cu toate c oficial, biserica sârb i autoritile nu sunt de acord cu acest fapt, tacit se permite practicarea acestui obicei, din moment ce la înmormântare preotul oficiaz

102

IoneliaToarc slujba religioas. Locuitorii din inutul Zvijd, cred c este mai bine pentru om "când s-ngroap în moia lui" (P.D.).

Foto 43 Morminte pe punea de lâng cas, sat Voluia

Dup cum s-a putut constata, regiunea este una preponderent rural, condiiile geografice punându-i amprenta asupra mrimii, morfostructurii, funionalitii i caracterului permanent sau temporar al aezrilor rurale. Aezrille mari, în general cu structur compact-adunat sunt situate în câmpii (Câmpia Moravei i Câmpia Negotinului), în depresiunile i vile largi dintre muni. În restul zonei predomin aezrile mijlocii i mici, cu structur risipit, regiunea fiind preponderent muntoas. Mulimea i varietatea tipologic a aezrilor din Craina Serbiei relev condiiile favorabile de locuire a acestora, iar în timpuri istorice de a adposti un numr sporit de locuitori ca urmare a pericolelor iminente din zonele de locuire vecine. În general se constat o zonalitate a aezrilor în funcie de mrimea lor, cele mari fiind situate la altitudini joase, iar cele mici fiind risipite pe versani sau p platformele de eroziune. Numeroasele aezri permanente de azi provin din transformarea de- a lungul timpului a aezrilor temporare sau sezoniere, numite slae sau colibe, ca urmare a extinderii agriculturii montane, a creterii animalelor sau a defririlor. Aceste colibe erau considerate ca a doua cas, ca nite anexe ale satelor de pe vale. Alturi de slae-colibe, se remarc stânele, care se regsesc în toat regiunea.

103

Tabel nr. 3 LOCALITILE CU POPULAIE ROMÂNEASC I MIXT DIN ESTUL SERBIEI CARACTERIZARE DUP NUMR LOCUITORI, ALTITUDINE MEDIE, ANUL ATESTRII DOCUMENTARE, GRUP ETNOGRAFIC, CERCETRI DE TEREN IONELIA TOARC

1 1 2 3 3 3 4 5 6 7 8 Estimri pop. Recensmânt 2002210 2000209

215 212

211 213 214 Anul atestrii Grup rom. Localiti Cercetate Nr. Denumire oficial Denumirea româneasc, dat de localnici Români/ Vlahi Populaie total Români Vlahi Altit. Grai SRBIJA TIMOK SERBIA TIMOC 236384 712.050 2342 39736 1 OPŠTINA BOLIEVA 11167 15849 83 4162

209 Date preluate de la Micarea Democrat a Românilor din Serbia, Republica Serbia, Împrirea pe judee, prelucrare date Svet. Karabasevic, martie 2000. 210 Date preluate din Oficiul de Statistic al Serbiei, Recensmântul populaiei pe localiti, Belgrad, 2003 211 Altitudinea medie este dat în metri deasupra nivelului oceanului planetar, conform estimrilor geodezice din hrile topografice sârbeti ale regiunii, scara 1: 50 000 212 Este consemnat anul primei atestri cunoscute a localitii pe vatra actual. Multe localiti sunt mai vechi decât anii menionai, dar nu exist o certitudine asupra anului fondrii. Datele sunt preluate din Trâpcea Th. N., Românii dintre Timoc i Morava, Domino, 1999. 213 Caracterul etnografic al populaiei româneti din localitate: U: Ungureni (munteni), T: rani, B: Bufani, R: Rudari, igani, dup cercetrile fcute de etnologul Paun es Durlic 214 Graiul românesc vorbit: B: de tip bnean, T: de tip mixt bneano-oltean cu specific local, timocean, O: de tip oltean, R: mixt, olteano-muntean, graiurilor rudarilor, iganilor de limba român. Date preluate de la Asociaia cultural Ariadnae Filum, Bor 215 Sunt notate cu semnul V localitile vizitate pe parcursul cercetrilor de teren din anii 1999, 2000, 2001, 2008, 2010, 2011 104

IoneliaToarc

BOLJEVAC 1. BAEVICA BAEVIA 533 409 1 208 315 1887 U B 2. BOGOVINA BOGOVINA 1611 1348 6 362 250 1455 U,R T 3. BOLJEVAC 1/3216 BOLIO 1310 3784 7 209 291 1834 U,R T V 4. DOBRO POLJE DOBRO POLIA 590 415 0 150 350 1455 U B 5. LUKOVO LUCOVA 704 19 45 330 1455 R,U R 6. MALI IZVOR 1/3 IZVORU ÂL MIC 245 565 4 140 300 1455 U T 7. OSNI OSNIEA 1668 1340 14 826 300 1454 U T V 8. PODGORAC PODGOR 2475 2218 19 1157 260 1560 U T V 9. SAVINAC SAVINA 301 365 0 161 200 U T 10. VALAKONJE VALEACUANI-VALEA 1084 1378 13 881 240 1455 U T V CU ANINI 20 TOTAL 2 OPŠTINA BOR BOR 22842 55817 107 10064 1. BOR 1/10 BUOR 4060 39387 47 2352 1718 U T V 2. BRESTOVAC BRESTO 3140 2950 14 732 300 1736 U T V 3. BUJE BUIA 789 666 0 555 560 1466 U T V 4. GORNJANE GORNIANA 1446 1114 1 905 350 1730 U T V 5. KRIVELJ CRIVELI 1586 1316 7 779 323 sec.XVI U T V 6. LUKA LUCHIA 702 612 4 373 380 sec.XVI U T V 7. METOVNICA METONIA 1569 1331 17 997 200 sec. XV U T V 8. OŠTRELJ OSTRIELI 789 654 0 219 280 sec.XVIII U T V 9. SLATINA SLACINA 1116 921 6 366 237 sec.XV U T V 10. ŠARBANOVAC ERBOV 2161 1836 5 953 210 sec. XVI U T V 11. TANDA TANDA 442 350 0 185 400 1783 U T V 12. TOPLA TOPLA 154 100 0 61 540 U T 13. ZLOT ZLUOT-ZILOT 4280 3757 6 1600 265 sec. XV U B V 14 TOTAL 3 OPŠTINA UPRIJA CIUPRIA 5764 33567 32 1356 216 Ponderea elementului românesc în localitatea respectiv 105

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

1. BATINAC BATIN 1267 871 2 236 170 sec. XIII U B 2. BIGRENICA BRIGHENIA 1510 979 11 677 540 1381 U B V 3. IUPRIJA CIUPRIA 500 20585 7 50 123 U B V 4. ISAKOVO ISACUVA 1181 646 4 361 230 U B V 5. KOVANICA COVANIA 190 0 3 350 U B 6. MIJATOVAC MIATOV 1712 1 4 117 Sec.XVII U B 7. SUPSKA ¼ SUPSCA 450 1434 2 1 140 U B 8. VLAŠKA VLACA 856 372 1 23 120 U B 16 TOTAL 4 OP. DESPOTOVAC DESPOTOV 25611 38 427 1. BELJAJKA BELAICA 354 265 0 67 330 Sec.XVIII U B V 2. DESPOTOVAC 1/10 DESPOTOV 400 4363 1 2 195 U B V 3. DVORIŠTE DVORITE 565 0 0 320 U B 4. JASENOVO ISÂNOA 1247 882 17 317 200 U B 5. JEZERO IEZERU- LACU 433 0 0 390 Sec.XVIII U B 6. ORAŠJE (PLAŽANE) ORA 0 U B V 7. POPOVNJAK POPOVNIC 337 0 0 360 1796 U B V 8. RAVNA REKA RÎMNA RECA 380 0 0 620 U B 9. RESAVICA DUTOVA(RÂSVIA) 2524 1 37 400 U B 10. ŽIDILJE JÎGILIU (JÎGILI) 70% 80 158 4 3 480 Sec. XIV U B 33 TOTAL 5 OP. GOLUBAC GOLUMB 9913 65 870 1. BRNJICA BÂRNIA 531 391 3 60 70 Sec.XVIII U B 2. DOBRA DOBRA 1/5 150 678 2 0 70 1733 U B 3. DVORIŠTE DVORITE 532 305 1 181 166 1467 U B 4. GOLUBAC 1/3 GOLUMB 665 1896 19 88 77 U B V 5. KRIVAA CRIVAEA 649 429 8 368 340 U B 6. KUDREŠ CUDRE 328 193 2 37 150 U B 7. PONIKVE PONICVA 97 0 0 128 1428 U B 8. SNEGOTIN SNEGOTIN 354 201 1 73 384 1467 U B 9. ŽITKOVICA JÎTCOVIA 290 142 3 37 180 Sec. XIX U B

106

IoneliaToarc

24 TOTAL 6 OP. JAGODINA IAGODINA 758 70894 230 30 1. JAGODINA IAGODINA 35589 14 0 116 1399 U,R B 2. DOBRA VODA GLADNA(DOBRA VODA) 758 430 5 15 240 1819 U B 3. STRIŽILO STRIJILE-STRIJILA 479 178 12 170 R R 53 TOTAL 7 OP. KLADOVO CLADOVA 29031 23613 216 568 1. BRZA PALANCA PLANCA-PLNCUA 1557 1076 10 50 60 1740 T,R O V 2. DAVIDOVAC GEGERAI 626 610 4 13 45 1783 T O V 3. GRABOVICA GRABOVIA 2051 880 11 31 40 1530 T O 4. KLADOVO CLADOVA 7000 9142 67 112 45 1524 T,R O V 5. KLADUŠNICA CLDUNIA 904 727 1 6 50 1530 T O V 6. KORBOVO CORBOVA-CORBU 1481 1067 8 50 53 1530 T O 7. KOSTOL COSTOLCASTELLUM- 1177 1053 20 10 50 1736 T O PONTES 8. KUPUZIŠTE CUPUZÎCEA 657 317 10 37 80 1844 T O 9. LJUBIEVAC BORDEI (BORGII) 1366 458 4 6 40 1783 T O 10. MALA VRBITA VÎRBIA MIC 1155 783 13 30 80 1740 T O V 11. MANASTIRICA MNSTIRIA 356 250 1 4 190 1844 T O 12. MILUTINOVAC BÎRLOAGA 275 186 3 0 50 1844 T O 13. NOVI SIP SÎP 812 909 6 5 75 1740 T O V 14. PETROVO SELO PETROVA SELO 129 1 0 410 1850 T O 15. PODVRŠKA POVÂRCA 1944 1143 5 42 160 Sec.XVI T,R O 16. REICA RCIA 106 45 1 0 75 1844 T O 17. REKA RECA 438 278 5 4 90 1820 T O 18. RTKOVO RÎTCOVA (ÎRTCOVA) 1553 1012 7 58 65 1530 T O 19. TEKIJA TECHIA 1129 967 2 0 80 1741 T O V 20. VAJUGA VIUGA 843 563 11 2 46 1530 T O V 21. VELESNICA VELESNIA 668 265 2 17 40 1530 T O 22. VELIKA KAMENICA CAMENIA MARE 1393 757 19 76 67 1530 T,R O 23. VELIKA VRBICA VÎRBIA MARE 1540 996 5 15 90 1530 T O

107

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

23 TOTAL 8 OP. KUEVO CUCEVA 17954 18808 122 5204 1. BRODICA BROGIA 1297 468 5 213 300 1359 R,U R 2. BUKOVSKA BUCOVSCA 674 503 5 420 350 U B 3. CEREMOŠNJA RMONIA 425 317 3 53 450 1718 U B 4. CEROVICA EROVIA 436 381 2 94 200 1733 U B 5. DUBOKA DÂLBOCA 1646 1110 4 92 210 1721 U B V 6. KAONA CAMNA 937 712 4 245 250 1381 U B 7. KUEVO 1/5 CUCEVA 1000 4506 15 143 220 1378 U B V 8. LJEŠNICA LENIA 386 236 1 90 230 1725 U B 9. MALABRESNICA MALABRESNIA 135 2 2 180 1467 U B 10. MUSTAPI MUSTAPICI 1319 740 8 512 180 1725 U B 11. NERESNICA NERESNIA 3128 2365 20 1175 310 Sec.XV U B 12. RABROVO RABROVA 1219 2 5 130 1467 U B 13. RADENKA RADÂNCA 1288 803 11 555 420 Sec.XVIII U B 14. RAKOVA BARA RACOVA BARA 806 464 10 360 300 1718 U B 15. SENA SENA 354 232 1 61 240 1381 U B 16. SRPCE SÎRB 293 151 0 22 140 1381 U B 17. ŠEVICA EVIA 1157 809 9 349 250 Sec.XVIII U B 18. TURIJA TURIA 932 599 9 153 230 1725 U B V 19. VUKOVI VUCOVICI 486 301 1 207 150 1467 U B 20. VOLUJA VOLUIA 1318 1123 7 429 240 1380 U,T B V 26 TOTAL 9 OP. MAJDANPEK MAIDANPEC 17143 23703 67 2817 1. BOLJETIN BOLIECIN 803 672 0 70 180 1733 U T 2. CRNAJKA ÂRNAICA 1256 1099 8 312 320 1718 U T V 3. DEBELI LUG DBI LIUG 507 458 1 131 290 Sec.XVIII U T V 4. DONJI MILANOVAC 40% MILANOV (ORA) 1335 3132 5 19 70 1733 U T V 5. GOLUBINJE GOLUBINIA 1305 1079 2 2 290 Sec.XVIII U T 6. JASIKOVO IASÎCOVA 822 717 0 349 700 1818 U T 7. KLOKOEVAC CLOCOIO 880 711 10 45 300 1524 U T V

108

IoneliaToarc

8. LESKOVO LESCOVA 516 431 0 178 400 1833 U T 9. MAJDANPEK 30% MAIDAN 3528 10071 17 386 400 1560 U,B,R T,F V 10. MIRO MIROI 468 406 0 0 500 1872 U T 11. MOSNA MOSNA 920 787 1 15 220 1733 U T V 12. RUDNA GLAVA RN GLAUA 2549 2309 3 636 490 Sec.XVIII U T V 13. TOPOLNICA TOPOLNIA 1305 1064 13 153 300 Sec.XVIII U T 14. VLAOLE VLAOLEA 949 767 7 521 600 U T 14 TOTAL 10 OP. MALO CRNIE 3752 13853 76 401 1. ALJUDOVO LIDOVA 257 159 1 3 140 1467 U B 2. CRLJENAC TÂRLEN 969 2 4 115 R B 3. KOBILJE COBILIA 1547 930 13 296 215 1467 U B 4. KULA CULA 699 7 2 110 Sec.XV U B V 5. MALO CRNIE ÂRNIU MIC 882 2 0 88 1467 U,R B 6. SALAKOVAC SALACO 768 0 0 91 1467 R B 7. ŠLJIVOVAC LIVOV 214 123 0 0 200 U B 8. VELIKO CRNIE ÂRNIU 611 1 0 101 1467 R,U B 9. VELIKO SELO 1/5 VELICO SELO 140 493 0 0 98 R,U B 10. VRBNICA VÂRBNIA 779 462 9 58 90 U B 11. ZABREGA ZABREGA 387 247 7 37 200 U B 19 TOTAL 11 OP. NEGOTIN NIGOTIN 40128 43418 269 3000 1. ALEKSANDROVAC ZLOCUCIA-ZLOCUTEA 994 588 18 283 110 1491 T O 2. BUKOVE BUCOPCEA 2399 1442 14 103 50 1381 T O 3. CRNOMASNICA ÎRNOMASNIA 426 272 3 45 110 T O 4. DUPLJANE DUPLIANA 1011 564 9 1 210 1784 T,U O 5. DUŠANOVAC GEANOVA-GEAN 14 2320 882 19 146 95 1736 T O 6. JABUKOVAC ICUBOV 2988 1884 32 268 176 Sec.XV T,U O V 7. KOBIŠNICA COBINIA 2507 1355 11 246 50 1530 T O 8. KOVILOVO COILOVA 623 411 10 227 70 1530 T O 9. MALAJNICA MLAINIA 971 683 4 225 250 Sec.XVII U T V

109

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

10. MALA KAMENICA CAMNIA MIC 998 392 8 0 105 1530 T O 11. MIHAJLOVAC MEILOV 1449 718 6 77 60 1833 T O 12. MILOŠEVO(KOROGLAŠ) COROGRA 913 517 4 14 55 1530 T O 13. MOKRANJE(MILANOVO) MOCRANI 1140 710 9 15 100 1491 T O 14. NEGOTIN NIGOTIN (NIGOCIN) 8677 17758 49 266 50 1530 T,U O V 1/2 15. PLAVNA PLAMNA 1127 953 4 188 350 1530 U T 16. PRAHOVO PRAOVA 2296 1506 11 47 60 1530 T O V 17. RADUJEVAC RDIV 2715 1540 16 143 40 1530 T O 18. SAMARINOVAC SÂRMÂNOV 1021 464 1 68 50 1530 T O 19. SLATINA SLATINA 1009 479 5 143 60 1530 T O 20. SRBOVO SÂRBOVLA 951 502 3 22 40 1530 T O 21. UROVICA UROVIA 2826 1191 14 384 80 1530 T,U,R O 22. VELJKOVO BLIVANOV(BLIVANU) 316 206 1 0 110 1530 T O 23. VRATNA VRACNA 451 316 4 81 120 1530 U T 39 TOTAL 12 OP. PARAIN PARACIN 58301 102 1 1. LEBINA LEBINA 715 0 0 240 1453 U 2. TREŠNJEVICA TRENEVIA 1137 90 0 250 1737 R R 35 TOTAL 13 OP. PETROVAC PETROV 19315 34511 251 3535 1. BOŠNJAK BONIAC ½ 348 481 7 0 160 Sec.XVII U T 2. BUSUR BUSUR 1704 1171 17 553 218 1820 U T 3. DUBOKA DUBOCICA 918 582 9 171 176 1467 U B 4. KLADUROVO CLADUROA 796 476 3 300 252 1428 U B 5. LESKOVAC LISCO 616 390 3 26 141 1467 U T 6. MANASTIRICA MÂNSTRIA 1122 748 23 516 166 1820 U B 7. MELNICA MENIA 1473 924 7 419 230 1382 U B 8. OREŠKOVICA OREKOVIA ½ 623 911 15 0 166 1380 U B 9. ORLJEVO ORLEVA 546 260 1 0 124 1381 U T 10. PANKOVO PANCUVA ½ 284 416 1 1 202 1467 U B

110

IoneliaToarc

11. PETROVAC PETRO (MEDVEGE) 1/3 2576 7851 19 57 124 1467 U B V 12. RANOVAC RÂNOV 2787 1779 56 513 250 1467 U B 13. RAŠANAC RAAN (RAAVE) 1264 815 8 247 205 1467 U T 14. STAMNICA STAMNIA 1786 1424 7 220 262 Sec.XIV U T 15. STAREVO STARCIVA 891 585 7 350 178 1467 U T 16. VELIKI POPOVAC POPO 1244 5 1 188 1718 U T 17. VELIKO LAOLE LAOLEA MARE 1925 5 0 141 Sec.XIV R T 18. VITOVNICA VITOVNIA 319 167 1 76 230 1390 U T 19. ŽDRELO JDRIELA 1262 756 10 83 200 1380 U T V 34 TOTAL 14 OP. POŽAREVAC 7614 74902 95 109 1. KOSTOLAC COSTOLA 10% 9313 13 16 81 1380 R,U B V 1000 2. PETKA PETCA 1285 3 0 78 1381 R,U B 3. POŽAREVAC POJAREV 5% 4000 41736 36 86 90 1467 R,U B V 4. RE5ICA RECIA 816 518 0 0 100 1467 U B 5. TRNJANE TÂRNIANA 915 1 2 90 1467 R,U B 27 TOTAL 15 OP. SVILAJNAC SVILAINA 7036 25511 81 235 1. BOBOVO BUBUA 2265 1349 29 110 195 Sec.XIV U B 2. DUBNICA DUCNIA ¼ 808 607 2 0 163 1381 U B 3. LUKOVICA LUCUVA 778 0 2 114 1467 U B 4. MAEVAC MACIU 355 217 3 0 135 U B 5. PROŠTINAC PROÂ 463 254 5 34 220 U B 6. SUBOTICA SUBOCIA (SUBOIA) 1265 757 13 27 138 Sec.XIV U B 7. SVILAJNAC SVILAINA(SVILAIA) 1/5 1804 9395 9 5 100 1467 U B 8. TROPONJE TROPONIA (TOPONE) ½ 685 901 5 54 160 U B 22 TOTAL 16 OP. VELIKO GRADIŠTE VELICO GRADITE 20659 117 354 1. EŠLJEVA BARA CELEVA BARA 489 7 84 115 1467 U B V 2. DOLJAŠNICA DOLIANIA 409 5 36 180 1467 U B

111

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

3. ÐURAKOVO GIURACOVA 338 2 0 100 1467 U,R B 4. KUSIE CUSICE 742 5 5 78 1467 U B 5. RAM RAM 294 3 0 140 Sec.XII U B V 6. TOPOLOVNIK TOPOLOVNIC 1098 13 143 81 1381 U B V 7. VELIKO GRADIŠTE GRAGETE-GRDITE 5658 29 81 72 1467 R,U B V 26 TOTAL 17 OP. ZAJEAR ZAIECIAR 16827 65969 221 2981 1. OKONJAR CIOCONIAR 204 173 1 21 125 Sec.XVIII T O (KOPRIVNICA) 2. DUBOANE DÂLBOEANA 593 455 15 368 370 1725 U,T O 3. GAMZIGRAD GÂZÎGRAD 961 945 1 167 170 1887 U T V 4. GLOGOVICA GLOGOVIA 604 484 12 232 400 Sec.XVIII U O 5. GRADSKOVO GRADSCOVA- 947 666 6 179 310 Sec.XVIII T O V GRADCOVA 6. GRLJAN GÂRLIANA ½-1706 2839 4 4 280 1690 T O V 7. HALOVO ALOVA 1141 856 73 169 320 Sec.XVII T O V 8. LUBNICA LUBNIA 1452 1052 1 374 225 Sec.XV U T 9. MALA JASIKOVA ISÂCOBA MIC 411 332 6 229 330 Sec.XVIII T O 10. MALI JASENOVAC MALA 407 284 48 68 300 Sec. XV T O V 11. NIKOLIEVO NICOLIEA 1061 833 1 96 200 Sec. XV T O V 12. PRLITA PÎRLITA 250 142 0 2 270 1887 T O 13. ŠIPIKOVO PICOVA 672 511 4 335 230 T O V 14. ŠLJIVAR LIVAR 411 329 1 71 210 Sec.XV T O 15. TABAKOVAC TABACOV 281 208 3 17 125 T O 16. VELIKA JASIKOVA ISÂCOVA MARE 1239 998 17 356 220 Sec.XVII T O 17. VELIKI JASENOVAC ISÂNOV 525 370 1 94 270 T O 18. ZAJE5AR ZICERI (ZIERI) 1/10- 39491 19 159 130 1466 T,U O,T V 3962 42 TOTAL 18 OP. ŽABARI JABARI 13885 13034 107 342 1. ALEKSANDROVAC ALEXANDROV PÂRVA 1546 8 1 98 1467 U B

112

IoneliaToarc

2. KOETIN COCETINU 611 404 5 101 150 Sec.XVIII U B 3. MIRIJEVO MIRIEVA 74 474 11 69 180 1467 U B 4. OREOVICA OREVIA 862 5 0 120 Sec.XVIII U B 5. POLATNA POLATNA 387 281 2 0 230 1457 U B 6. PORODIN POROGIN 6454 2036 30 39 108 Sec.XVIII U B V 7. SIBNICA SÎBNIA 407 1 1 170 Sec.XVIII U B 8. SIMI5EVO RACHIN (SIMICEVA) 1005 1465 6 0 105 Sec.XIX U B 9. SVINJAREVO SVINIAREVA 371 213 2 21 195 1381 U B 10. TIEVAC TICIO (CICIO) 539 265 1 8 170 Sec.XVIII U B 11. VITEŽEVO VICEJVA 1402 863 14 101 190 1467 U B V 12. VLAŠKI DO VLACHI DOL 1/3 1310 17 0 150 1467 U,R B V 15 TOTAL OP. ŽAGUBICA JAGUBIA 14823 54 3268 1. BLIZNAK BLIZNA 1/2 361 1 34 380 Sec.XVIII U B 2. BREZNICA BREZNIA 367 211 1 110 250 1467 U B 3. KREPOLJIN CREPOLIN 1/2 1696 10 260 240 Sec.XVI U B 4. LAZNICA LAZNIA 2063 7 1308 400 1467 U T 5. LIPE LIPA 15 0 0 580 U T 6. MEDVEÐICA MEDVEGIA 44 0 42 300 1822 U B 7. MILANOVAC MOGODIA 618 445 2 108 235 1783 U B (MAGUDIA) 8. OSANICA OSNIA 1880 1187 2 671 310 1380 U B 9. SELIŠTE SELICE (SELITA) 585 453 6 189 380 U T 10. SIGE SÎGA 704 11 462 250 1467 U B 11. SUVI DO SUVI DOL 1320 2 0 310 1467 U B 12. ŽAGUBICA IAGUBIA 1/2 2823 6 74 315 1467 U B,T 18 TOTAL

113

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE

Studierea toponimiei a aprut ca o necesitate obiectiv, ea furnizând prin vocabularul su, informaia transmis de inutul respectiv sub nenumrate faete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei studiate, în dimensiunile lui spaiale i temporale. Numirea, denumirea, renumirea locurilor pot spune multe despre impactul societii asupra învelisului forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea reelei de asezri, despre condiiile i motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în nomenclatorul localitilor unei ri.217 Principalele categorii de toponime gsite în documente provenind din cancelaria otoman, hri medievale i moderne, însemnrile de cltorie ale unor istorici, geografi, militari sau simpli cltori strini i români prin zon, articole i monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercettori strini, la care se adaug i propriile informaii culese în timpul deplasrilor pe teren, efectuate în ultimii ani în aezrile româneti dintre Timoc i Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din punct de vedere structural, exist dou tipuri de toponime: nume simple provenite de la un singur element sau compuse, din dou sau mai rar din trei elemente. Numele simple provin de obicei de la o trstur proeminent (munii tirbii, Mgura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate dintr-un element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu, Glmia Povâcii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Cârenilor, Între vi) sau ce ine de obiceiurile din zon. Toponimele simple i compuse constituie majoritatea numelor de locuri din arealul moravo-timocean. Din punct de vedere funcional exist dou tipuri de toponime: antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac, Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia Occidental–teritoriu tracilor dintre Morava i Timoc); toponime provenite din apelative (Bordeie-sat format numai din bordeie, în timpul turcilor, satul Snuni – locul, lespezile de piatr pe care se d sare la vite, Ceret – loc cu cer, Peri – loc cu peri).

217 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc i internaional, Editura Meronia, Bucureti, p. 3. 114

IoneliaToarc

Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil trac, latin, român, turc, german, slav. Fiecare din aceste limbi a contribuit cu noi toponime i a influenat forma toponimelor deja existente.

Toponime din perioada trac. În trecut, regiunea era cunoscut sub numele de Tribalia, denumire provenit de la tribali- populaie de neam tracic (dup Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup tefan din Bizan), atestat aici înc din sec. VII-III î. Hr)218. Populaia tracic de aici a început s fie romanizat înaintea celei de la nord de Dunre, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute i terminând în anul 15 d. Hr.

Toponime din perioada roman. În arealul studiat, în categoria toponimelor de origine latin, mai cunoscute se înscriu hidronimele, care sunt i limitele acestei zone. Fluviul Dunrea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin, în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav, fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns de la terminologia latineasc Danuvius, se consider a fi element de provenien celt dânu (fortis), dar vechiul nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care într-o perioad mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important i bine fixat, este i explicaia lui D.Puchil, preluat de I.Conea i L.Badea (2005), ce argumenta originea româneasc a fluviului Dunrea din aromânul Duna la care adugm apelativul românesc “rea”. Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de Rsrit de vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc: Timacus219, dar neputându-se traduce, sârbii au convenit s înlocuiasc “c”-ul latin cu “k” ruso-germanic. Râul Pec(Pek)/Pecus, poart nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”, care înseamn oaie220. Din vremea aceea i pân azi, în inutul acesta, îndeletnicirea de baz a populaiei, este aceea de cretere a oilor i a vitelor.

218 ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti, pagina 584. 219 John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579. 220 Dup Sandu Cristea Timoc. 115

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

În privina munilor Homolje – sunt câteva interpretri în ceea ce privete originea numelui: numele ar proveni din limba român “omul/omului”; o alt explicaie arat c ar veni din cuvântul slav “hlm”, ce înseamn deal, munte; pe când a treia ipotez sugereaz c numele ar proveni de la un tip de brânz de capr sau oaie, pe care slavii o produceau aici221. Alte urme ale latinizrii zonei se gsesc i în denumirile aezrilor: Oraul "Kladovo" (P) în limba sârb, este cunoscut în român ca i "Cladova", iar în limba german "Kladowo" sau "Kladovo". În timpul Imperiului Roman, numele oraului a fost "Zanes" în timp ce fortificaiile au fost cunoscute ca "Diana" i "Pontes" (de la grecescul "pontos"-"mare", sau latinescul "pontem" - "pod"). Mai târziu, slavii vechi au fondat aici o aezare, care a fost numit Novi Grad (S I), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numit "Fetislam". Numele Kladovo de astzi a fost menionat pentru prima dat în 1596 într-un document militar austriac. Exist mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al oraului222: În conformitate cu o teorie (Ranka Kuic), numele oraului deriv de la cuvântul celtic "kladiff" care înseamn "cimitir". Conform altei teorii (Ranko Jakovljevic), denumirea provine de la cuvântul "klad" (un dispozitiv folosit pentru închiderea oamenilor). Conform teoriei a treia, numele este derivat din cuvântul slav "kladenac" care înseamn "bine" sau din cuvântul slav "klada" care înseamn "ciot". Exist, de asemenea, o teorie care spune c numele oraului deriv de la voievodul Glad, care a domnit peste aceast regiune în secolul al IX-lea. Pentru oraul Negotin, exist teza de origine slavon: proto-slavicul "nga" înseamn "grij" i sufixul "-ota /-otina" înseamn "aciunea suferit sau efectuat" dându-i demnificaia, denumirii de Negotin ca "un loc de refugiu pentru vindecare" În sprijinul acestei ipoteze vine i faptul c oraul istoric este situat în mijlocul mlatinilor. Exist, de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniol "Negocios"), precum i faptul c Negotin este într-o regiune cu prezena unui semnificative minoriti vlahe (români). În cele din urm, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" i "tin", însemnând "cetate de

221 Kostic Stanko, http://homoljetourism.org/homolje/index.html 222 Statistical Office of Serbia. Municipalities of Serbia, 2006 116

IoneliaToarc rzboi"223. Ca aezare, oraul Negotin este menionat pentru prima oar în 1530. Cetatea Taliata din perioada roman, a devenit orasul Donji Milanovat. De la înfiinarea sa, iniial pe o insul a Dunrii, în sec. XIX, oraul a fost mutat de dou ori. În 1830, din cauza inundaiilor frecvente, prinul Milo a ordonat ca oraul s fie mutat pe malul drept al Dunrii, astfel fiind primul ora din Serbia construit dup un plan de urbanism. Dup construirea hidrocentralei Djerdap/Porile de Fier în 1970, oraul a fost mutat din nou, în locaia sa prezent. Cuppae, un bastion în timpul romanilor (sec. I-VI), transformat apoi în orasul Columbria, în latin, 554/5 AD224, a devenit peste timp, orasul Golubac () în sârb, în român ca Golumbei sau Columbaci, în limba maghiar ca Galambóc i în turc ca Güvercinlik ceea ce înseamn "porumbar". Numele actual este derivat din golub, cuvînt de origine sârb pentru "porumbel" i este, prin urmare, adesea tradus ca "oraul de porumbei". Foto 44 Cetatea Golubac Dup Cristea Sandu Timoc denumirea de “musc columbac” din legenda Iovan Iorgovan ar proveni de la numele oraului: “legenda spune c musca columbac de la Golub (din stânca Babacaia), de atunci îi are originea”225. Cetatea roman Viminacium, situat pe teritoriul satului Stari Kostolac i Drmno, la 13 km de la Kostolac, a fost tabr militar roman i capitala provinciei Moesia Superior. Site-ul arheologic ocup un total de 450 de hectare. Oraul dateaz din secolul 1 AD i conine vestigii arheologice de temple, strzi, piee, amfiteatre, palate, hipodromuri i bi romane. Acesta se afl pe drumul roman Via militaris.

223 Prof. Dr. Ranka Kui of the Philology Faculty of the University of Belgrade "Red & White-Serbian-Celtic Parallels" (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka, 2000.) 224 Notitia Dignitatum, the Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x 225 Sandu Cristea Timoc, (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru literatur, Bucureti, p.42. 117

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Gamzigrad (sârb: , latin: FELIX ROMVLIANA) este un sit arheologic din sec. IV A.D. i staiune balnear, situat în apropierea oraului Zajecar i aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO226. Este locaia unui complex de palate i temple antice romane Felix Romuliana, construit de imparatul Galerius (nscut în aceast zon) în memoria mamei sale Romula. Principalul domeniu acoper 10 de acri (40.000 m). Dintre cei 80 de împrai romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac227 Oraul Horreum Margi (horreum: Grânar, Margi: Morava), însemnând “Grânarul Moravei” a fost fondat de ctre romani ca un fort, pe drumul de la Constantinopol la Roma, unde se traverseaz râul cunoscut acum sub numele de Velika Morava. Acesta a servit drept baz militar roman, a avut o fabric de scuturi i a câtigat statutul de municipium înainte 224AD228. Românii din zon îl numesc Podu Nou, îns sub stpânire slav, a devenit cunoscut sub numele de Ravno ("plat"), deoarece râul pe care este aezat trece printr-o vale plat. Actualmente oraul este cunoscut sub numele de uprija, nume ce provine de la cuvântul "köprü" din turc i înseamn "pod", acesta fiind dat de turci în timpul stpânirii lor. Alte aezri de mai mic importan care s-au pstrat din epoca roman sunt: satul Ram, în apropiere de Viminacium, ce ar proveni de la numele de Roma, satenii spunând i azi: Râm; Municipium a devenit Calite; Idimus – Medvegea; Pontes – Castellum-iar în 1856 devine Costol; Caput Fossae – satul Techia de astzi.

Toponime româneti. Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc i Morava, abund de denumiri româneti, permanena elementului românesc fiind susinut i pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari i sârbi nu o admit. Unii dintre acetia presupun o migrare a românilor din Banat i ara Romîneasc în sec. al XV-lea, alii în sec. al VXI-lea sau mai degrab în sec. al XVII-lea i al XVIII-lea. În inutul iniial al Crainei (teritoriul cuprins între râul Timoc, munii Deli Iovan, Veliki Greben i Miroci) i Kliuc (Cheia), frecvena denumirilor româneti este mult mai mare, decât înspre Valea Moravei, unde întâlnim deja un amestec de topomine româneti cu sârbeti, cele din urm fiind majoritare. Motivul este acela c teritoriul dintre Valea Timocului cade în 226 http://whc.unesco.org/en/list/1253 227 Iosif Constantin Drgan le înir numele în “Istoria românilor” , Bucureti, Europa Nova, 1994, pag. 46. 228 Arnold Hugh Martin Jones, The later Roman Empire,: a social economic and administrative survey p. 284-602. 118

IoneliaToarc stpânire sârbeasc relativ târziu (1833), fa de teritoriul cuprins între râurile Pek i Morava, care înc din secolul al XII-lea ajunge sub stpânirea sârbeasc, chiar i vremelnic, procesul de deznaionalizare fiind unul de durat. În sec. XIV urmele vlahilor dintre Timoc i Morava se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale rilor sârbe. Silviu Dragomir gsete 39 de documente sârbeti ce îi menioneaz pe vlahi, unul din sec. XII, un hrisov sârbesc fiind chiar din timpul lui Stefan Nemanja 1198-1199229. În cuprisul regiunii, Vâlsan consider c ar fi existat nu mai puin de 250 de denumiri de sate alctuite din cuvântul vlah, afar de alte denumiri de râuri, muni i chiar inuturi întregi (Stari Vlah)230. În Karte von dem Konigreich Servien – hart militar austriac din 1717 i dup raportul exarhului mitropoliei din Belgrad, cu numele de Maksim Radkovic, privitor la situaia bisericilor i mnstirilor dintre Morava i Miroci, întocmit dup vizitarea lor în anul 1733, apar satele Boletin i Colubina – Golubina. Tot G. Vâlsan citeaz o serie de hri vechi din sec. XVIII, ce abund de denumiri româneti231. Astfel la 1723, acesta noteaz munii tirbii, Deli-Ion, pârâul Alb, satul Costeti. La 1769: Btua, Vâltura; la 1799: Cotu Timoc, Stâna, Cestuga. De asemenea, nici hrile topografice austriece 1:200.000, publicate în preajma anului 1900, sau publicaiile de Vâre, Orova, Kraguiev i Zajecar nu erau lipsite de toponimie româneasc. Iat câteva numiri extrase, dintre care cele de muni abund: Tâlva Budii, Tâlva Scoruului, Cornet, Grâpciunea, Malinicu, Câru, Straja, Busur, Culme, Tâlva Fget, Culmea al mic, Cracu Lipei, Piatra Neagr, Mastacn, Curmtura, Porumba, Gorun, Tâlva lui Bla, Stupina, Vcari, Cornet, Faa lui Bui, Custure, Tâlva Înalt, Dealul Mare, V. Cârenilor, Între vi. Denumiri curat româneti întâlnete i Giuglea: satul Viuga, derivat din vale, numirea fiind dat dup locul unde e aezat; satul Snuni – locul, lespezile de piatr de pe care se d sare la vite, el fiind un sla pe dealurile de lâng Povârca. Ceret – loc cu cer, arar, Peri – loc cu peri, care sunt presrai peste tot în Craina, în apropiere de Geanova232.

229 Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti, p. 286. 230 George Vâlsan, op. cit., p.17. 231 N. M. Popp, (1941), Craina - O verig a spaiului etnic românesc, Bucureti, p. 134-135 232 George Giuglea, (1911-1912), Romanii din Serbia, Anuarul de geografie i antrolopogie, anul II, Bucureti, p.48. 119

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Unele denumiri româneti de muni (tirbii, Vâscul, Deli Ion, Vile Severineti, Costeti, Podior, Casa Verde, Culmea lui Milcu), râuri (Cotu Timoc, Prâu Alb) i sate (Oritioara, Costeti, Vlaca, Clodul-Cladova, Btua, Vlaseu, Vlaskita, Vltura, Gura Sergun, Vlachi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga), care se regsesc reproduse în hrile austriece de la începutul i sfâritul sec. XVIII (1769-1789), lipsesc aproape total din hrile sârbeti de mai târziu, unele fiind greit transcrise, altele falsificate în mod intenionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc233. Pentru oraul Zaicear, exist dou preri privitoare la originea denumirii. Prima dintre ele merge pe ideea c denumirea ar fi de origine turc. Cea de-a doua prere spune c numele oraului ar fi de origine româneasc, format din sintagma „Zii cer” [un sacrificiu, o ofrand], cu alte cuvinte: „Zeii cer”234. Locuitorii oraului îi cunosc i astzi oraul sub numele de Ziceri235. inutul dintre râurile Timoc i Morava, fiind un inut de margine dar i de legtur între dou mari uniti geografice, este în acelai timp i un inut de amestec al populaiei. În secolele V si VI, actuala regiune din rsritul Serbiei a fost de nenumrate ori atacat de huni, gepizi, ostrogoi, avari i ali migratori. În secolul al VII-lea îi fac apariia i sârbii. La începutul sec. VII dominaia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, iar la sfâritul secolului XIV (1396), Imperiul Otoman, îi impune stpânirea asupra zonei, pân în sec. XVIII. Apar în perioada turceasc toponime noi, ca: Baragim actuala localitate Paracin, Kara Burum – Crna Reka, Gurusa care din anul 1833 va fi transformat în Gurgusovac, ca mai apoi în Kniajevac.

Toponime din perioada otoman. Kadân Konak (Casa Cadânelor)- locul de relaxare pentru cei mai înstrii-, va deveni Miloeva Kula. Originea numelui Oraului Majdanpek, renumit pentru minele de cupru înc din antichitate, este bazat pe cuvântul majdan (din turc – madan/min) i râul Pek, deci mina de pe râul Pek. De-a lungul istoriei, minele s-au dezvoltat fiind în stpânirea mai multor proprietari: cehi, belgieni, austrieci, fiind intens exploatat.

233 Th. N. Trâpcea, , op. cit., p.125. 234 Este vorba de o etimologie popular. 235 Este denumirea pe care o folosesc românii din zon, în vorbirea zilnic. 120

IoneliaToarc

Peste primul strat etnic, acela al vlahilor/românilor, din 1378 odat cu migraiile dinspre sud, s-au adugat i elemente sârbe. Un curent migrator puternic a fost i cel macedo-român din Pind i din Balcani, de unde i originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o populaie de care se spunea c este alctuit din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi): satele Râgotina, Sumracov, Vrajogârna, Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planinia, Slivar, Lenova, Vrbora, Bacevia i Lasovo236. Unul dintre cele mai vechi curente de migraie a fost cel kosovar (Kosovo Polje-Metohia), în aceast perioad fiind înfiinate satele Vârbia, Livage, livova, Porodin, Lucia, Popova. Muntenegrenii i-au întemeiat pe înlimile munilor Miroci, un sat Petrovoselo, sat pe care românii îl numesc Petroel237. Pe terasele de deasupra Costolului, chiar în faa Severinului a existat pân nu demult un sat, Osoina, cu români venii din „fundoane” (din regiuni îndeprtate), din „Bugrie” (Bulgaria). Gustav Weigand remarc faptul c românii sunt, în inutul dintre Timoc i Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor, când acetia au putut împrumuta de la o populaie bulgreasc numirile bulgreti ca Dâlboca, Topolnia, Stol i Camna238. Popovici Atanasie, spune despre cercettorul Karic239, c acestuia îi este greu s constate dac printre românii de azi mai sunt aceeai cu cei pe care sârbii i-au gsit când s-au aezat pe acest teritoriu. Este posibil ca la 1481 teritoriul sa fi fost ocupat de români, atrai de fertilitatea solului. Un exemplu de stratificare etnic îl reprezint dou cazuri lingvistice. Satele Geanova (denumit mai târziu Dusanovac) i Corbova s-au numit în sec. al XIV-lea Gean i Corbu. Dup btlia de la Cosovo (1389), valurile de metanati sârbi au inundat inutul Timocului i Moravei, modificând toponimia lui, cele dou sate româneti primind sufixul – ova240.

Evoluia elementelor de toponimie dup 1800. Însi denumirea regiunii, aceea de Krajina, este un toponim slav, însemnând în primul rând hotar sau grania unei ri cu delimitri militare de aprare, iar în al doilea 236 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socetii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureti, p. 150. 237 Idem, p. 24. 238 Gustave Weigand, (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. 239 Istoricul sârb care a aprofundat toponimia româneasc din zon. 240 Th. N. Trâpcea, op.cit., p.125. 121

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei rând însemnând o regiune. Acest toponim a înlocuit în timp, vechiul toponim românesc Margina, folosit pentru desemnarea acestui teritoriu. Geograful Vâlsan i lingvistul Giuglea constat în 1910, în urma consultrii hrilor statului major sârb 1/75.000, c regiunea Crainei este un inut cu denumiri sârbeti numeroase, dând exemplu satele Vârbia, (din slav Vârbia – slcioar) i Povârca (slav Podvrska), ultimul însemnând sat de sub vârf, acesta fiind aezat sub un deal ce domin prin înlimea lui împrejurimile: Glmia Povârcii. Acest fapt era contrazis îns de studiul pe teren fcut de cei doi cercettori. Ei descoper c ofierii au trecut pe hri denumiri sârbeti, care proveneau din unele nume româneti ce au fost traduse, i numai unde nu a existat nici o denumire sârbeasc sau nu s-a putut traduce denumirea româneasc, au fost trecute denumirile ca atare, gsite pe teren241. Din cercetrile acestora, reiese faptul c s-au tradus astfel pe sârbete, atât denumiri de culmi sau de râuri, cât i de sate: Izvorul mic – Mali Izvor, Câmpu Bun – Dobropolje, Satu mare – Veliko Selo, Piatra Mlavii – Petru I Karageorgevic –Petrovac na Mlavi, Tâlva Neagr–Crnivrh, Buiefu– Bolievac, Brtei–Bracevac, Cestobrdia–Cestobrodica, Dâlboca–Doboka, Brighenia-Bigrenica. Alte denumiri au fost înlocuite: satul Degerai a devenit Davidovac, Bârloaga-Milutinovac, Gladna – Dobra Voda, Bordei – Ljubievac, Vidra - Vidrovac, Geanova – Dusanovac, Sârbovlah – Srbovo, Camna – Kaona, Corogla – Miloševo (Koroglaš), Cioconiar - Koprivnica (okonjar). Alte denumiri de sate au fost adaptate: satul Valea cu Anini (Valakoane – Valakonje) împreun cu satul Podgor formau iniial un singur sat Baraleva (Paralovo) – pe râul Timoc. În perioada turc, locuitorii au fugit din sat, unii s-au dus i s-au aezat în actualul sat Podgor, iar alii mai la vale, pe râul din Valea cu Anini, unde era mult anin (alnus glutinosa), de unde au dat i numele satului242. Unele nume de sate au rmas netransformate, îns au fost adaptate la ortografia sârb: Pârlita – Prlita, Gârleana – Grljan, Artani – Rtanj, Corbu- Korbova, Carbu-Karbulovo, Cuciova – Kucevo, Isânov – Veliki Jasenovac, Metonia – Metovnica, Mocrani – Mokranje, Podgor – Podgorac, Nicolicea – Nikolicevo, picoca – Sipicovo, Zlocutea – Zlocue, Alova – Halovo243.

241 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 38. 242 T. Georgevici, op. cit., p. 42. 243 N. Th. Trâpcea, op. cit., p. 138-194. 122

IoneliaToarc

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar i teritorii la sud de Dunre (Semedria, Columbac i Negotin). Din aceast perioad oraul Podu Lung primete denumirea de Passarowitz (1718), urmând ca în anul 1856 s fie redenumit în Pozarevac. Oficial, de-a lungul timpului, statul sârb, a încercat prin diferite metode, diminuarea importanei denumirilor româneti întâlnite în întreg inutul dintre Timoc i Morava, mergând pân la dispariia acestora. Constatrile lui Vâlsan de acum 100 de ani, conform crora majoritatea toponimelor de origine român fie au fost traduse, schimbate, transcrise greit sau adaptate la grafia chirilic, sunt înc valabile. Actualizând cercetrile lui Vâlsan, în urma analizrii hrilor 1:50000, întocmite între anii 1951-1970 de Vojnogeografskog Instituta, Institutul Geografic Militar al Serbiei, pe baza sondajelor topografice din anii 1925- 1935, se constat înc prezena a numeroase toponime româneti, în cadrul respectivelor hri. Denumirile româneti au fost fie notate în graiul locului, de multe ori transcrierea fiind greit, voit ori nu, fie au adaptate într-adevr la grafia sârb, cartarea regiunii fiind îngreunat de necunoterea limbii române: Ogašoreu (Ogaul Ru), Dosu Moraluruj (cel mai probabil Dosu-Pdurea Morarului), Kraku Kumušuroj (Cracul cu Muuroi), Poljana Kusanunj (Poiana cu snuni), Kulmea Mormentulj (Culmea Mormântului), Kulmea alu Šerban (Culmea lui erban), 5ej (Tei) etc. Denumirile româneti apar cel mai frecvent în zonele deluroase i montane din arealul moravo-timocean, i anume: Crna Reka (Bolievac, Bor), Pore (Maidanpek, Doni Milanovac), (H)omolie, Zvižd i Krajna iniial (partea înalt a Negotinului), fiind majoritare în aceste inuturi. Treptat, se înregistreaz o scdere a toponimelor româneti cu cât se înainteaz spre zonele joase, de câmpie: valea Timocului, valea Dunrii, denumirile de origine româneasc disprând aproape în totalitate, mai ales spre Valea Moravei. Frecvena mare a toponimelor româneti în zonele înalte se datoreaz concentrrii masive a aezrilor româneti în aceste inuturi, populaia româneasc fiind nevoit de-a lungul timpului, datorit migraiilor popoarelor barbare precum i a deselor rzboaie dintre bulgari, francezi, unguri i sârbi, s îi gseasc un adpost sigur în zona montan. Ca urmare a acestor consideraii geo-istorice, în zonele joase ptrunderea denumirilor strine în toponimia dintre Timoc i Morava s-a fcut cu uurin, deznaionalizarea i asimilarea populaiei autohtone fiind mult mai mare, de unde i frecvena redus aici, a denumirilor româneti.

123

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Cele mai mari modificri se întâlnesc, aa cum constata i geograful Vâlsan în 1910, la nivelul oiconimelor i hidronimelor locale. Se întâlnesc pe hrile studiate, doar câteva denumiri ce atest existena unor slae româneti: Sek, Popadjia, Zbeg (Donji Milanovac), Radulovac, Ramna, Radolug, Magarceva Cula (Petrovac). Foarte puine vi i râuri locale, mai pstreaz denumirile româneti: Lac, Zamna, Grindu Raduluj, V. Poljana, Stana Bara, Adamova Bara, Balta (Negotin), Valja Grabova, Stana Bara, Balta Lunga (Donji Milanovac), Balta, Saka (Petrovac), Rakitova Bara, Faca(Faa) Mare, Balta Dop, Nasip, Balta Luduci, Turski Branik, ardak, Balta Perilor (Petrovac), Valja Srbaska, Valja Repire(probabil Repede), Valja Mare, V. Polak, Albina, V. Spinja (Veliko Gradite), Valja Stankule, Valja Strnjak, Valja Prvul (Bor). În privina oronimelor, în regiunea din estul Serbiei, predomin înc denumirile româneti, chiar dac sunt transcrise în limba sârb. Pentru ramificaia unor lanuri muntoase, se întâlnete frecvent în toat regiunea, termenul de crac transcris krak. O frecven foarte mare o înregistreaz i apelativul culme transcris kulme, precum i apelativul cioac transcris oka sau uka. În general, toponimele româneti din arealul studiat provin fie de la numele proprietarilor ce dein terenurile, pdurile de pe culmile munilor i câmpurile cultivabile: Kraku Bogdan, Kraku Simi, Kraku lu Pejdonj, Kraku Olar, Kraku Brani, Kraku Firizan, Kraku Krš, Markov Krak, Kraku Brlan, Kraku Šindra, Kraku Lordi, Kraku Japa, Kraku Bauca, Kraku Pervuli, Kraku Srbuluj, Kraku Stepan, Kraku Bugarescku, Kraku lu Vizurini, Kraku Floresku, Kraku Draguluj, Kraku Kiridesku, Kraku Barbuluj, Kraku @uri, Kraku 5ulin, Kraku Alat (Cracul cellat-alalt), Kulmea @ani, Lisa Poljana, Patulu Avramu (Ptulul lui Avram), Poljana @uroni (Poiana Giurgionilor), 5oka Babi (Cioaca Babii), 5oka Pauli, Kulmea Milku, Kulmea Mickovi, 5oka George, 5oka Jankuli, Kulmea Turkuli, 5oka Deljia, 5oka lu Berlan, 5oka Mošu, 5oka Jonji, Kulmea alu Šerban, Kapufeci, 5oka Trujkoni, 5oka Preda, 5oka Stanuluj, 5oka 5orban, 5oka Stan, 5oka Babe, Kosta Iljia Lisa Poljana, Vlaška Livada, Poljana @uroni, Kulma Lupan, Dosu Moraluruj, Dos Labiš, fie provin de la o trstur proeminent a peisajului: Kraku Mnjalt, Dalu mare, Dalu al Mare, @alu Mare, Kampu Lung, Dosul Mare, Dos Mare, Kulmea Mare, 5oka Njalta (Cioaca înalt), 5oka Lunga, Kraku Long, Kraku Lung, Kraku Lat, Kraku Alat, Kulmea Repide, Kulmea Mare, Goli Krš, Golo Br., Golaš. Se întâlnesc de asemenea, numeroase hileonime, cu ajutorul acestora putând reconstitui atât formaiunile forestiere sau vegetale cât i unele

124

IoneliaToarc activiti legate de domeniul forestier, existente în trecut în acest areal: Ulmu, Skoruš, K'mpušeret (Câmpu cu Cer), Goruniš, Frisinej (Frsinei), Cetina, Arcari (Arari), Faca prunuluj (Faa prunului), Na 5ereš (la cere), Karpiniš (Crpini), Tri goruna (trei goruni), Tilva cu Frasinj, Prun, Alun, Stupinj (Stupi), Kulmea Kuratur (Culmea Curturii), Sanunj (Snuni), 5oka Prljite (Cioaca Pârlit), @alu Perilor (Dealul Perilor), Dubrava (Dumbrava), 5oka Vinjilor (Cioaca Viilor), Tilva ku Bužoru (Tâlva cu bujori), Kulmea Flori, Oskoruša, 5oka Gorunj, 5oka Vinjilor, Kulmea Albine, Kuratur, Kustur, Petriš, 5eret, Periš, Frasan, Gorun, Poljana Kusanunj, Kraku Žugatri, Kraku Karpin, Kraku Kueru etc. Redau mai jos i alte denumiri româneti gsite pe hrile întocmite de Institutul Geografic Militar al Serbiei, dovezi de necontestat, care probeaz înc o dat existena i continuitatea elementului românesc în arealul din moravo-timocean; culme-cioac-deal: Kraku Krag244, Kraku Kalafir, Kraku Graba, Kraku Reu, Kraku Šukuri, Kraku Dupeš, Kraku 5irbi, Kraku Hadžjie, Kraku la Kruš, Kraku Venturiša, Kraku Kumušuroj, Kraku Skorca, Kraku Pet, Kraku Smidos, Kraku Plopi, Pripor, Tilva Urosa, Kraku Pripor, Somnik, Koš, Kraku Proulj, Cracu Kani, Kraku Dobrii, Kraku Ursuli, Kraku Balta, Kraku Karamida, Kraku Ursoii, Kraku Koriti, Kraku Togaj, Kraku Krastavec, Kraku Ursuli, Kraku Ograda, Puturoasa, Baja, Dilma, Magura, Liljak, Flamanda, 5oka Rošja, Okna, Padina, 5oka Grljej, Krua Fei, Kulmea Mormentulj; câmpuri-terenuri: Porkarec, Drum, Pojenj, Koturi, Strana, Buum, Sapatura, Intra drumi, Mogila, Zbegovište, Tavan, Kalaura, Kukuluj, Pester Ponor, Vakarija, Buda, Cuc, Ogoru, Karamid, Desupra, Veriga, Brsanj, Poljana Feaska, Stupunj, Bivoljaa, Zbeg, Krušar, Kolai, Stupinj P., Kulmea Satuluj, Lakur, Susulejka, Padure.

În schimb, în hrile generale turistice i colare245 ale Serbiei, în prezent, majoritatea toponimelor apar ca fiind de origine slav, grafia este predominant chirilic, doar câteva denumiri mai amintesc de originea lor româneasc (Poljana, Vlaski Do, Valja Fundata -lac pe râul Pek-, Tilva Goronjit, Vajuga, Popadjia, Goli krs, Kopita) 246.

Totui, în unele hri turistice regionale actuale, emise de organizaiile de turism ale optinelor, se preiau informaiile din hrile întocmite pân în 244 Denumirea de krceag este dat urciorului. 245 Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. 246 Srbija, (2007), Auto-turistiko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd, p.14- 21. 125

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei anii 1970, aprând astfel i denumirile româneti întâlnite în hrile mai sus amintite. Amintesc doar harta “Ruralni turizam, Istona Srbija-Bor”247, unde pe lâng denumirile sârbeti de râuri: Borska reka, Kriveljska reka, Borsko jezero, majoritatea numelor de vârfuri i culmi care apar pe hart, sunt româneti: vârful Kurmatura (979m), vârful Pjatra Rošlja (744m), vârful Mikulj (1023m), vrh Goli (1037m), Kulmeamare, Goli krš, Stobori.

În urma cercetrilor în teren, am constatat c situaia în teritoriu este total diferit de cea prezentat în hrile oficiale actuale, fapt consemnat i de Vâlsan acum 100 de ani. La nivel local, în zonele locuite de comunitatea româneasc, toponimele se pstreaz în forma iniial, stenii folosind zilnic denumirile româneti. Dau câteva exemple de toponime, pe care localnicii le folosesc frecvent: dealuri: Dealul Cerâ, dealul Târleiche, Padina (Isânov)248, Dealu al lu Râtu, Dealu al mare (Celevabara), Cioca (însemnând deal mai mic), ealu al mare(Osnicea), Cioaca Borului (Bor), dealul Pincum (Ram); Cârcioara (cu sensul de piatr goal), Cleanu al Mare(Criveli); ogae: ogaul Pietrii, ogelul de pe Pisc, de la Râp, de la Salc, Ogaul Slitei ce izvorte aproape de Într Drumuri, ogaul din Poieni, ogaul de la Mormini, Drumul Morii (Isânov), Ogau al Sc, Dumbrava (erbanov); mori pe ap: Moara Nou, Moara Badi, Moara din Cot, Moara de la Vârtej, Moara lui Van al Nicolii, Moara lui Iaa, terenuri: terenul Vârca, terenul Seciu, terenul La Ulm, terenul Poiana Mare, Seci (Pamânt bun i neted), terenul Njilova, terenul Porcre, terenul Funduri, es, terenul Olrii, Valea mare, Tufa mare, Tufa mic (Celevabara), Între rugi(Ram) culmi: Cracu Rou, Cracu, Grzii, Coasta Golii, Stârmin, Botior, Cioac, Cracu Iacov, Coasta Feregi(Isânov), apa Arnuta (Osnicea), apa alb, “încoace s cheam ada (insul), pi lâng Dunre, unde apa s-apropie” (Ram).

NUMELE DE FAMILIE (PATRONIMELE). Foarte multe toponime au existat sau exist ca nume apelative în limba de toate zilele. O parte din toponime sunt nume de persoane, adesea purttorii de nume slave fiind românii – mulimea de toponime de origine slav nu este totodat, o dovad despre numrul mare al slavilor în timpuri mai vechi, uneori

247 Hart emis de organizaia de turism din Bor, care face parte din RARIS-Regionalna agencija za razvoj istone Srbije. 248 G. Zicereanu, B. Abraevici, op.cit., p.138-140. 126

IoneliaToarc toponimicul slav nefiind decât traducerea celui românesc. Numele de familie (înaintea srbizrilor lor), i mai ales poreclele, sunt pur româneti. Început în timpul lui Milos Obrenovic, programul agresiv de discriminare naional i de asimilare forat a românilor din Serbia de Rsrit, continu i în prezent. Învtorii români au fost înlocuii cu cei sârbi, iar preoii au fost gonii în România i înlocuii de asemenea cu preoi sârbi, ce cântau liturghia în slava veche. Pân la acea dat, numele date copiilor erau româneti, naul fiind cel care alegea numele copilului, fr a-i întreba pe prini: “vreodat lumea s-a chemat cum s-a chemat la noi: Lica, Rdosau, Cola, Jâlcu, Florea, Nasta, Ana, Petra, Nua, Polca, Voica, Maria, Dinca”(A.D., Rean); „baba sava, burcea lu iano

Foto 45 Baba Petria, 91 ani (2001) i mo Ilici, 73 ani (2001), sat Luchia

(P.S., Porodin); „a fost îninte: Stana, Floarea, Iovana, Gheorghe, Stoian, Pera, Ilia, Licu, Gicu, Nicula, Bogdan” (M.M., Ram); Van, Paun, Pn (F.P., Osnicea); Cucu, Lpdat, Beac, Ciortan, Preda, Ioni (B.C., ipicova). Foto 46 imanovic Polca, 98 ani Mitropolitul de atunci a întocmit (2010), din neamul giurgionilor, o list cu câte 20 de prenume Porodin masculine i feminine sârbeti, pe care le-a împrit preoilor sârbi pentru a-i boteza pe copiii românilor (treptat numele i prenumele româneti au început s dispar)249. Chiar Tihomir Georgevici recunoate c în “urma interveniei autoritilor bisericeti, astzi nume ca cele de mai sus (Pârvu, Ion, Truca, Tril, Iancu, Martin, Jurca, Ana, Stana, Petra, Brândua, Dumitra etc....),

249Dr. A. Popovici, (1916), Sârbii despre românii din Serbia, în Tribuna, nr. 14, p. 246-249, p.247. 127

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei nu se pot da copiilor, preoii având grija de a le înlocui prin alte nume curat sârbeti”250. Pe lâng biseric i autoritile încep sârbizarea numelor româneti de familie dup 1919-1920. Procedura era, ca la toate numele care nu erau slave s li se aduge un “-ici” în coad, precum: Ursulovici, Popovici, Budalovici, Andreevici, Barbucici, Musteici, Fusulevici, Stangacilovic, Balasevic, Lapadatovic, Blagoevic, Miloievici, Ciulinovici, Antici, Bagevici, Balacovici, Predovici, Lenarevici, Pîrvulovici, Calinovici, Ciocoievici, Zaicereanovici, Alexandrovici, Durlici, Perici, Marinovici, Constantinovici, Predovici, Karabasevic (nume ce provine de la termenul de carab “cimpoi” în grai local, adic Cimpoierul). Alte nume au fost pur i simplu schimbate: Ghi Cioc a devenit George ucovici, Gog Pârvu Dinu – Gheorghi Marinov, Lapadati – Ciosici, Liubu Chiu – Milosevici, Stancu Buzatu – Petrovici, vetcu Tran – Iovanovici, Uro Grgzal – Miloevici, Van a lui Plioant – Ivan Bagevici, Voia Nicoli – Calinovici, Nistor Stncuu – Nestor Stankovici, Marin al lui Dândac – Marin Danducovici, Toader – Todorovici251, sau cazul dr. Atanasie Popovici, al crui nume era de fapt Furnic252. Cu toate acestea i în prezent satele româneti din estul Serbiei sunt împrite pe mahalale sau cdlâce (termen întânit mai mult în partea estic a regiunii), numele folosite fiind curat româneti: Pietri, Dobreti – Ciocoieti, ai lui Dumitracu, Semeneti, Mancovenii, Miloetii, Floiereti, Abreti, Anuti, ai lui Dndâc, ai lui Mtii, Zicereni (Isânov)253; “cadalucu tot i s zâce Voinetii, p da altu ughinetii, Mrinconi, Drguleti, Stnconii, Todoreti„ (P.F., Osnicea); “este familii giurgioni, iuconi, predoni, vuiconi, cicioni, a lu pelea, a lu aniu, a lu turtoni, marconi, a lu ruji, a lu pauneti, branconi, stanconii, ciciricu, bolobonii, mogonii, cimenii, stoilonii, a lu raicu, a lu beân, milenconii, blonii, zâmbrenii, olconii, a lu micoloni, chitonii, zoroicheni, porconi, a lu fiioni, bajonii, bornii, miculetii, mengionii, orgoat, dolonii, frenonii, brâgleti, a lu raconi, a lu parc, a lu edu, a lu pca, paionii, a lu toporu, a lu vârzobu, a lu teâtu, a lu brâcheni, a lu mârta, marcuoni, tot rumuneti...... iast i o familie de sârbi, al lu guteru, bugaru, a lu maghiaru, a lu srba, vezi e aia, poate vezi a fost vreo sârboiac” (N.S., Porodin); “ca a mea fmilie mi mult este: Markovici, este patru-cinci ci în sat, au fost alî Nicolici, al ei 250 T. Georgevici, op. cit., p. 69. 251 G. Zicereanu, B.Abraevici, op.cit., p.138-140. 252 D.A.N.I.C., Font Stoica Vasile, dosar I-155, f.37. 253 G. Zicereanu, B. Abraevici, op.cit., p.150-154. 128

IoneliaToarc s-au dus în Banat. Na primer, de noi s spune Mrconi, este Giurgioni” (M.M., Ram); “iast Giurgevici, Balanovici, Carabaici, Simonovici, mi mulî sînt Adamovici. De aicea sînt, de unde rumânete, p rumâni am fost bre, numa am învat coli, m-a dat tata al meu i pr mine i fraele meu, s învm sârbeate. Noi aicea 9 sate avem româneti i 2 sate sârbeti. Ei (sârbii) îs veniî”254(Z.C., erbanov). Zagorca Ciulinovic tie i de unde li se trage numele de famlie: “a fost aicea samo(numai) o tuf i a venit un om cu vreo muiere, i a pornit, avem fântn colo, a gsît izvoru i a fcut muierea aia copii, i a venit mora vreunii din vreo tineri, da ei zâcea c caii au fost clcaî copii mulî i a mâncat urechile la vreun copil, i de acia le-a rmas numele de ciulin. i aveau fmilie i peste Timoc, da i acia”. Oamenii în sate se recunosc i în prezent mai uor dup porecle (policre), decât dup numele oficiale de familie: a lui Putiu, Ni lu Ilie, Zarcu lu Stancu Badi, Anghel al lui Buric, Mladen al lui Moac, Milia lui Bobocu, Dancu lu Cioc, Ceda al chioapii, Tnasie a lui Dud, Toader al lui Meag, Vidu lu Stncuu, Milan al Raini, Vancu lu Lenariu, Bojic lu Tru, Duana lu Predui, Dnil al Ionii, Ilie al lu tefan Ghi, Natalia lu Pipe, Violetca lu Van lu Clin, Nic al lui Cluelu, Dania lu Pârvu Peri, Pârvu lu Micu, Ghi lu Trântipa, Sandu lu Stârcea, Ghina lu Lip, Ilie al lui Gan, Maria lu Tlcin, Slavca lu Gog al lu Stan, Biu lu Chioru, Veselina lu Ciocoiu, Sreten al lui Gâsc, Mil a lu Costia âganu, Marin âganu, Slavia lu Puia, Stoic a lui Pil (Isânov)255; a lu mutu, Dragomir al lui Râc, Dusan al lui Paicu, Vlaicu lu Tril, (N.S., Porodin); “a lu Lab, mou a fost surd i le-a zâs a lu Surdu, Iancu, a lu Bugariu, c mou al bâtrîn a fost din Bugria, la vale a fost a lu Piloni, a fost 12-15 ci, acu nu mi e nima, a lu Rusu, Cioconi-ciocni, de la cioc, a lu Gârcu, s-a ugit(a rmas) vreunu aici i aa ia rmas numele, a lu Turcu” (F.P., Osnicea) etc256... Analiza elementelor de toponimie din rsritul Serbiei, prezentate în lucrarea de fa, poate oferi dovezi incontestabile privind populaia româneasc autohton, prezent pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu strmoii traci i romani pân în zilele noastre, fie c s-au aflat sub dominaie bulgar, otoman, austriac sau sârb.

254 Informaie culeas de la Zagorca Ciulinovici, 86 ani, erbanov. 255 Zicereanu G., Abraevici B., op.cit., p.149-157. 256 Denumiri culese din teren, în ultimii ani, din satele Bresto, Metonia, Bucea, Luchia, Osnicea, Isânov, Ram, Celevabara, Slatina, Porodin, Malainia, Bigrenia, Petrov etc...

129

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

VII. VIAA SPIRITUAL LA ROMÂNII DIN ESTUL SERBIEI

Datorit unei etnogeneze complexe cât i a influenei limitate a bisericii, aproape inexistente în regiunea moravo-timocean, multe elemente precretine au supravieuit de-a lungul timpului, viaa spiritual a populaiei din regiune fiind una arhaic i divers. Viaa spiritual a românilor din arealul studiat, compus fiind din tradiii orale i muzicale, obiceiuri, credine i rituri magice, are adesea, puternice rdcini precretine. Regiunea Serbiei de rsrit este foarte bogat în obiceiuri care joac un rol important chiar i astzi în viaa cotidian a locuitorilor. Multe ritualuri se practic i în prezent, în timp ce altele mai supravieuiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst. Nu exist evenimente care s nu fie însoite de tradiii corespunztoare, acestea fiind nite reguli, coduri tradiionale de comportament, aprute din experien i obinuin care, asemenea legilor, dei nu sunt scrise, conduc din umbr întreaga societate i reprezint o caracteristic etic esenial a oricrei comuniti etnice.

OBICEIURI I SRBTORI DIN CICLUL VIEII DE FAMILIE Momentele cele mai importante ale vieii fiecrui om sunt un pretext pentru folosirea obiceiurilor corespunztoare, care au drept scop fericirea persoanei care este în centrul evenimentului. Obiceiurile populare din ciclul familial au avut rol decisiv reglarea nupialitii, natalitii i mortalitii. Trecerea era pregtit cu mult timp înainte, prin obiceiuri, acte rituale, i practici magice.

OBICEIURILE LEGATE DE NATERE constituie un grup important de practici i obiceiuri ce are în vedere sosirea pe lume a unei fiine noi, având menirea de a-l ajuta pe copil s se intregreze în familie, neam i comunitatea rural. Aciunile care stimuleaz fecunditatea începeau chiar din timpul ceremoniei nupiale, se prelungeau pân în momentul cstoriei, fiind încununate de naterea copilului. În regiunea cuprins între Timoc i Morava, dup cstorie, în vederea procrerii toat familia are grij de tânra soie, în special soacra i bunica,

130

IoneliaToarc dar se stabilete o colaborare consultativ i între mamele celor doi soi, cu privire la conceperea i îngrijirea sarcinii. Regulile stabilite erau urmate cu sfinenie: în cazul în care locuina era format dintr-o singur camer cu vatra la mijloc, de cele mai multe ori, toi ai casei au dormit împreun pe rogojini, cu picioarele întoarse ctre foc. Aproape de u cu securea alturi, dormeau bunicul i bunica, apoi nora sau fiica cu soul, lâng el fiul sau ginerele cu soia. Copiii minori au dormit între prini. Locurile de dormit s-au schimbat în funcie de vârsta copiilor i dominarea sexelor în familie. În asemenea condiii, actul sexual, chiar i în cazul proaspt cstoriilor, nu s-a efectuat în cas, nici noaptea în timpul somnului celorlali membri ai familiei. Tinerilor cstorii le-au ales lucru în câmp i în gospodrie, acolo unde puteau fi singuri. Era ruine s îi exprime dragostea reciproc fa de cei btrâni. Pentru conceperea copilului i alegerea sexului, tinerii soi erau sftuii s fac dragoste cu capul întors spre rsrit, cel mai bine sub corn ca s fie copilul sntos tun, iar motivele practice fiind: sub corn nu erau erpi, iar cornul ca arbore tufos asigura o bun protecie vizual. Despre toate acestea femeia trebuia s aib grij, fr a avea obligaia s-l iniieze i pe brbat257. Absena sarcinii mai mult de un an provoca nelinite în familie. Prima msur era aceea ca femeia steril s mnânce aproximativ zece flori de „iarb moale” care crete pe câmp i în vie: flori roii pentru fat i flori albastre pentru biat. Dup discuiile avute cu soacra i cu mama, mergeau dup sfaturi i la „muceR irLie“ (femei care posed cunotine). O alt msur era trecerea femeii printr-o crcan (copac crescut dintr-o rdcin dar cu 2 tulpini), procedeul considerându-se eficient i curativ pentru femeia steril. Înainte de trecerea prin crcan, femeia trebuia s poarte în sân un mr i un ou, iar la brâu busuioc. Femeia începea trecerea, întoars cu faa spre rsrit. Trecând prin cracan de la stânga la dreapta, îi fcea cruce i zicea: „Ajut-m Senta-Maic Marie i aia e am venit, sî rmân greuaLe ca tuae muieriFi, sî fac î cuo copic ca tuat muma î mucaRa“(F.P.). Acest act era întotdeauna efectuat în prezena unei alte persoane, de obicei soacra. Un astfel de copac, unul dintre puinii, a existat la hotarul Gamzigrad numit „Opštine“. S-a considerat c are mai multe aciuni eficiente asupra sntii. Totodat, se mergea i la vrjitoarele satului dup sfaturi, aceastea încercând prin vraj stabileasc un echilibru între so i soie, echilibru care dup prerea lor, era tulburat prin vrji aruncate asupra soilor de ctre 257 date culese de la P.F., 65 de ani, sat Osnicea. 131

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei anumite persoane care le vroiau rul, atunci când s-au cstorit, la nunt sau înaintea nunii. Exista i reversul medaliei, când femeile foloseau anumite plante pentru protecie, împotriva sarcinilor nedorite: “un etnolog, a auzât c-n Craina, muierile tiu vreo iarb care o pun unde trebe de s nu rmân greoanie, c prinîî o mrit cu vreun slut, cu vreun cinr, da ea, la muiare în sânge s aib brbat zdravn, de s fac copii puternici, de s poat s lucre”. Secretul era pstrat cu grij de femei: “Ama e secret, nima, nu spun muierile, i eu dup 10 ani am întrbat, a gsât, mi-a spus muierea ce iarb. i aia s v art: s tii c nu e nici o filozofie, c lumea nu s-a lovit cu filozofia, numa cu viaa, ea s rade rdcina i o pune unde trebe, 7-8 pân la 10 ceasuri, i nu rmâne greoanie. Am auzât i de la veterinari c iarba aia poate s fac contracie în matri i poate s lapege, mi lesne s fiace vaca ori oaia. Este cicoarea. Aa muiare btrân din Zlot mi- a spus, c alîî n-au tiut. La noi aia a fcut, sârbii, ârnogorîî, âganii i acuma fac. Mie îmi spune copilu, c copilu al mi mic e muzicant”(F.P.). Obiceiurile de natere în aceast zon, implic mai multe momente importante: naterea copilului, ursitorile, botezul, tiatul moului, ridicatul la grind. Dr. Slobodan Zecevic afirma c: “Exist o serie de obiceiuri privind actul în sine al naterii: noul-nscut trebuie înc de la natere s fie pus în contact cu pmântul care îi d fora vital; sunt urmele culturii preistorice ale Mamei Pmânt. Citm în continuare msurile de precauie împotriva demonilor la care sunt supui atât mama cât i ftul pe durata unei anumite perioade: actul bii rituale, folosirea unor amulete sau a altor msuri de protejare. Ciclul se termin prin obiceiuri ce însoesc copilul pân la iniierea lui – introducerea în cercul adulilor”258. Aceeai credin în fora vital pe care o d Pmântul, se întâlnete i la Ion Ghinoiu, care crede c venirea dintr-o lume (preexistena) la natere, a pruncului i plecarea în alt lume (postexistena), la moarte a muribundului, are nevoie de o energie suplimentar oferit de Pmântul Mam259. Naterea copilului prilejuiete i acum în estul Serbiei o mare concentrare de aciuni, acte rituale i practici rituale, menite a uura venirea pe lume a copilului.

258 Zecevic Slobodan, op.cit., p. 43-44. 259 Ion Ghinoiu, (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaiei Culturale Române, Bucureti, p. 148-149. 132

IoneliaToarc

Nu trebuie neglijate nici aciunile i interdiciile la care erau i sunt supuse femeile însrcinate, al cror scop este de a duce sarcina pân la capt, de a asigura fora pentru o natere normal i în acelai timp fericirea i dezvoltarea noului-nscut. Femeia gravid “greoanie“ sau „încrcat” – trebuie s in srbtorile, s in posturile i s se fereasc de eventuale influene negative ale vieii cotidiene. Ea lucra mai mult în acas, iar în afara casei avea grij de grdin, mulgea vitele i efectua alte activiti mai uoare. Ea nu avea voie s pun lemnele pe foc cu vârful întors în jos, sau s fac focul în vatr punând lemnele cu vârful înainte, deoarece copilul se va nate cu picoarele inainte. În timp ce turna ap cu paharul într-un vas sau când turna ap membrilor casei s se spele pe fa sau pe mâini, nu are voie s fac aceasta turnând apa „peste mân”. Femeia gravid nu are voie s fure un fruct sau s mnânce fructe de la alii, pentru c acel fruct va aprea pe corpul copilului ca o pat. Exist credina c dac în timpul sarcinii lovete cu piciorul un câine sau o pisic, copilul va fi pros ca animalul pe care l-a lovit. Este interzis s i se fac vrji femeii gravide pentru c i copilul va avea de suferit. Dac totui se întâmpl ceva din cele menionate, femeia gravid trebuie imediat s pun mâna pe pmânt, în acest fel rul transmiându-se pmântului. În trecut, femeile nteau de cele mai multe ori acas, cel mai adesea pe pmânt, stând în picioare sau pe vine: “moaa era la nscare: când s-a fcut copilu, mi întâni în cas muierile: soacra fetii i muma ei dac e, dac nu, vreo muiere ia ajutat de s fac copil, din picoare. Nu ezut, numa stârcit. Aa a fcut rumânele copiii”(F.P). Nteau în faa vetrei focului sau lâng pat, pe un bra de fân sau paie. “Pân, na primer (de exemplu) s punea jos i punea fân, acolo am fcut-o”(I.P.). Naterea era asistat de mam sau soacr, împreun cu o femeie cu experien, moaa. Ele înfurau i strângeau partea de sus a stomacului cu o estur, o presiune suplimentar fcând-o i prin cuprinderea de la spate a gravidei. Pe piept îi turnau ou sau ap ca s alunece copilul din mam ca oul sau ca apa. Motivul practic al acestui procedeu este explicat de F. P. prin faptul c rceala oului sau a apei provoaca contracia muchilor i astfel se crea o presiune suplimentar a pântecelui asupra copilului (F.P.). Tierea cordonului ombilical. Imediat dup natere s-a „gat buricu“. Cordonul ombilical era în trecut, când femeile nteau acas, tiat prin punerea acestuia pe tiul unei seceri sau a unui cuit i lovit „cu rastu“ (cu

133

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei rsteul) de la boi: “moaa a tiat buricu. Mi întâni rstu, la jug, ce s pune s bag la lact i seacera ori scurea. Ma pe seacere mi mult, s pune buricu pe seacere i s-a dat cu rstu, aa l-a tiat”(F.P.). Restul cordonului se usuc si se pstreaz pentru tratarea sterilitii: “i acuma moaa l-a legat buricu, da crâmptu la e buric care a rmas, l-a pzât i l-a uscat. C a fost bun, care nu rmâne greoane, s bea di pi el, c s fac copii”(F.P.). Faa sau aa de înfat. Moaa trebuie s aduc o sfoar din estur din lân numit „faie“ sau „a i înfuiat“, cu care se înfa copilul. Un capt al acesteia este prins de un scutec, iar la captul cellalt se coase o bucat de tmâie s nu vin ai nepomeniî, a roie, un ban i în unele sate: ale btrâne, a pus i usturoi i nite iarb. Faa are rolul de a apra copilul boal i de deochi. Copiii au fost inui numai în scutece i legai cu faa mult timp:„i dai pr urm pr dup copil pân la vâru(vârful) lu deget, c-aa a fost vreodat, da i mâinili i s-au legat. Îninte, de btrânea s-a ânut legat mult”(P.S.), crezându-se „c-o s fie irept”. La natere, mai important decât naia este moitul. Moaa este din neam, moa de batin, moic sau rud cu familia în care se nate copilul: “Sor bun/dac nu altcineva, cineva apropiat”(P.I.), “muiere mi btrân, când muierea trebuie s fac copilu, ajut”(S.M.), fiind aleas din partea tatlui sau a mamei, foarte rar o rud de sex masculin. Moaa, singur sau împreun cu soul ei îndeplinesc numeroase funcii ceremoniale i rituale, fiind ca o adevrat instituie: ajut femeia la natere i tie buricul copilului, dac aceasta nate acas, îi face prima scald, îl pzete de forele malefice prin descântece, pune masa ursitoarelor, scoate copilul din spital, dac acesta se nate în “bolni”260, duce copilul la biseric pentru botez, îl d la grind de Sf. Vasile: “Moaa e s sprimeasc de beba, în ce s scoace beba. Ea cumpr duni, pelene, oba vesno, aia bengi i tot aia ce duce moaa, predai la babi, o-nvluie-n aia i moaa-l i ia din bolni (spital). Când ajunge acas’, ea-l scald i-l îmbrac i pe orm e ruceac. Sprimesc care ce are. Dac e de post, posno s-a fcut pe post, el atuncea face de post. Da’ dac e perion slasta, tu atuncea faci ili care ce are. i aa”. (N.S.) Dup etnologul Ghinoiu, cuvântul moa, este “sigur preroman, se înrudete cu forma albanez i face parte probabil, din graiurile ilirico-traco-

260 Spital în limba sârb, termen preluat i de românii din estul Serbiei 134

IoneliaToarc dacice, deci aparine vechiului fond autohton carpato-balcanic, termenul fiind preluat din limba român de bulgari, unguri ucraineni, polonezi”261. În satul Porodin, dar i alte sate dinspre Valea Moravei, termenul de moa se regsete sub numele de “Babi”, locuitorii recunoscând c: “demult i la noi avea numele de moa”(P.S.). Prima scald a nou-nscutului. Moaa face prima baie a nou- nscutului la 3 zile dup natere. În prima scald se pune ap sfinit: “molivda otma te duci i pui samo cât, câta pân la 40 de zâle, din molivd”(A.D.), alturi de “pene e gâsc, s nu-i fie frig, s-i fie cald întoeuna”(L.B.) i câteva crengue de busuioc, acesta protejând copilul împotriva rului. În timpul scldatului moaa nu are voie s vorbeasc pentru ca acest copil s nu fie plângcios. Dup tergere, copilul se afum cu fum de suntoare, iar apa de la prima scald se toarn la rdcina unui pom roditor, de obicei “apa o duc la mru e Sâmpetru”(A.D.), sub care urmeaz s se fac mai apoi i ritualurile de la luatul din mo i nunta. Scldatul copilului de ctre moa timp de patruzeci de zile, se mai întâlnete doar în satele dinspre valea Timocului, în satele dinspre munii Homoli i valea Moravei, scalda de ctre moa fcându-se doar în primele zile de la natere. Cândva, tatl i ceilali membri ai familiei puteau s vad nou-nscutul abia dup prima baie. În unele sate se mai pstreaz înc interdicia de a scoate copilul afar pân la patruzeci de zile pentru fi protejat de influea oimanilor, „pîntru oimani. i acuma pân la o lun de zâle, nu o scos copilu afar s nu s bage oimanii în copil. i dac l-a scos, nu cuteza ca scutecele, dac sunt uscate afar, oalele nu cuteza s-negureaz, cu faa aia a copilului, dac a uscat-o pe prjin, trebuia s le ia înuntru pân nu zvârne(apune) soarele c s nu s bage oimanii în ele“(N.S.), s nu fie expuse “trimesturilor” (vrjilor). Dac în sat sau în apropiere exist o biseric, se aduce apa sfinit de acolo i copilul este înscris în crile bisericeti. Obiceiuri de protecie a copilului. Protecia nou-nscutului a fost continu pentru c „nu se tia de unde poate veni rul“. Existau anumite ritualuri de protecie, de care mama trebuia s in cont. Rul cel mai frecvent, care putea s afecteze copilul este deochiul. Împotriva deochiului se folosea a roie care era cusut pe faa copilului, s-a legat la încheietura de la mâna dreapt sau s-a pus în leagn sub copil. Întodeuna „a tiut care

261 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 152; cf. V. Scurtu, (1966), Termeni de înrudire în limba român, Editura Academiei, Bucureti, p. 236. 135

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei sînt muieri reale de ochi. Le-a primit, numa i-a fcut la copil cruce la frune, pân n-o tunat(intrat) ea în cas. i tmânia a fost iar e eochiat, întoeuna. Ori mum-sa a pit copilu pân nu...... p copilu a fost jos, pete, trece peste el” (A.D.). Descântecele erau folosite ca tratament împotriva unor boli ale copiilor. Dac membrii familiei au presupus c este deochiat copilul, cea mai btrân femeie din cas lua ap în gur, stingea în ap o bucat de jeratic i cu aceast ap stropea copilul. Pentru un somn linitit, în fiecare noapte înainte de culcare, copilul era afumat cu o cârp aprins. Ca s nu urineze în somn, între picioare era afumat cu mtura. Lehuza, trebuie de asemenea izolat. Dup natere, ea era i înc este considerat necurat timp de 6 sptmâni, “pân la cetrideset dana (40 zile), leuza nu s culc cu omu”(P.S.), nu are voie s ias afar, „nici mama nu a ieit” i “nu avea voie în mnstire (biseric)”(Z.C.). Ea este protejat de familie, nu are voie nici “s fac munc grea” timp de ase luni dup natere. Nu bea ap, ci „40 de zâle bea numa vin, c ea cic a pierdut sângele, a slbit, credina fiind c ”mora262 s bea vin, s s- nzdrveneasc. i a mâncat care mi bun, a dus lumea grij i de s-i întoarc puterile”(F.P.). „Ursatuarele-Urstorile“- reprezint un moment deosebit al integrrii noului-nscut în lumea cea trectoare. Din toate timpurile i la toate popoarele, în special la cele indoeuropene263, credina în predestinare a fost una dintre coordonatele principale ale modului de via tradiional. Dei se credea c înc de la natere, viaa omului este ursit, de trei ursitoare (cel mai frecvent) i c împotriva destinului nu se poate face prea mult, deoarece “ce i-e scris, în frunte i-e pus”, omul societilor tradiionale a cutat, prin diverse datini, practice, ritualuri i ceremonii specifice, s-i cunoasc viitorul i în limita posibilitilor, s-l îmbunteasc. Credina în Ursitori este bine înrdcinat i înc vie în aceast regiune, orice întrerupere a lucrrii lor devenind malefic:“mama mea spunea c-a auzit pân a zis: ‘a, bodaproste, c ne-a fcut focu s ne-nclzim, în casa asta nime de bube s nu moar. Aa ne spunea, s-a-nclzit lâng foc”(P.I.). Ursitorile vegheaz ca fiecare om s-i aib soarta proprie. Nimeni nu le tie numele, fiind numite ursitoarea cea mic, cea mijlocie i cea mare: „n-au nume. Iast a mic, a mare i a mijlocie”(M.M.).

262 “Trebuie” în limba sârb, termen preluat i folosit frecvent de românii din estul Serbiei 263 Ion Ghinoiu, op. cit., p. 157. 136

IoneliaToarc

Foarte puini le-au dat i un nume: “P ai btrâni, spune c sunt jenske (femei), p tiu cum s chiam: Vârbura, Vârbarea i Mizlcua”(P.I.). Masa ursitorilor se pune a 3-a noapte dup natere, “p da, la trei nopî”. Funcie de regiune, turta se pregtete de ctre moa, acas la ea: “al treilea zî, ea(moaa) aduce turta”(B.N) sau este pregtit acas la luz: “turta o punea ai din cas”(A.D.). De asemenea variaz i numrul turtelor, de la sat la sat, punându-se o turt sau 3 turte, nedospite i nesrate: „trei colaci înguriî i 3 lumnri i 3 paare de ap i 3 grundeni de miere”(Z.C.). Turtiele pân nu se pun la copt “pe tabl, pe poret (cuptor)” se orneaz cu o cruce la mijloc pentru cea tînr, dou pentru cea mijlocie i trei pentru cea mai mare. Acestea se ung cu puin miere, „aia s pune lumânare i s pune trochi i s pune i miere de stup i miere de trest(trestie), cât sare i le dai de poman la urstori”(L.B.). Ele se pun pe o bucat de pânz sau pe o msu rotund, la capul copilului i lâng fiecare turt se pune câte o „trochi de ap, numa s pierdur i trocile alea”(N.S.) sau un pahar cu ap i diverse obiecte, cu scopul de a cpta bunvoina ursitorilor i prezicerea unui destin cât mai bun. Pentru viaa copilului este decisiv hotrârea celei mai tinere ursitoare:„noaptea vin alea 3 ursâtori, 3 fee. i acu ele resc(decid). Zâce una, alalalt i a treilea din mijloc. Cum ea zâce, aa are s-i fie jivotu, viaa, de când s-a fcut, pân moare”(P.I.). Soarta se interpreteaz pe baza visului pe care l-a avut mama în acea noapte. Ea trebuie s-l rein i s-l spun, astfel încât femeile mai btrâne, din vis s interpreteze mesajul destinului: „i ce a visat într-o noape de aia, muma, ea a povestit visu la muieri i iale pe visu la a ghicit”. “Dac visz rom, atuncea o s fie tii, nu norocos, dali o s fie vozacili(ofer), da’nu s tie cum. Dac visz sngire(sânge), e, tuncea sngirele alea amu poa’ s duc i-n ztvor, închisoare, inim rea. Dac visz vrun poclon, vreo floare frumoas, palice, bogato, ili -a dat pâine, ili ete aa, atuncea o s fie gusto liubivi. Tako(aa). “ (P.I.) Moaa, pe lâng turt: „nu vine cu turta goal, dac e de slast(de dulce) aduce un pui, o kil de vin, pune vreun ban, c s fie cu strece, cu noroc, copilu ori fata. i-acuma duce, i-acuma pune, la cap aia la pat unde doarme”(N.S.). Chiar dac femeile nu mai nasc acas, obiceiul de ursitori se pstreaz, ritualul fiind îndeplinit, funcie de locul naterii: „Aa a fost demult. Acuma ele s fac mi mult prin bolni(spital)”(Z.C.). Masa de ursitori se ridica în prezena a trei biei, dac nou-nscutul este biat, sau trei fetie dac e fat, i li se d s mnânce turile i s bea

137

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei apa din pahare: “Dimineaa, turile alea, colaii alea, le-mpar la copilai s le mnânce cu mierea-aia, cu apa aia din pru, ce s-a pus prst(peste) noape, ce-a sttu”(A.D.). Turtele trebuie mâncate în cas, credina fiind aceea c dac sunt consumate în afara casei, copilul va fura când va crete. Dimineaa dup ateptarea ursitoarelor, moaa înf copilul, aranjeaz „Fagân“ (leagnul). În leagn se pune lân:”iai un caer de lân i când pui caeru’ zici aa: S fie moale ca lâna, s nu zbieri pre ai ti, s fii bun cu vorb molcu cum e lâna pre oaie, nicicând s nu fii sprios”(P.I.), se pune un aternut din pânz i o ptur. Mai întâi, în leagn se pune o pisic, s-i fie copilului mereu cald în el, iar dup aceea se pune copilul înfat i se acoper (astruc) cu o alt ptur, când se scoate din cas sau când doarme: „puni mâu’: s fii moale ca mâ, s ai uvek voie bun cum e mâu’ bun i clduros, s dai cu el prin câte ape re(rece), s fie zdravn i nicicând s nu fie friguros. E, pe orm, nu e mora(neaprat) ba atuncea ziua cân’ vini, ali când îl ia, îl puni care vrea pre moar, pe piatra di la moar i zici: s fie vorbitor ca ochiu morii”. (P.S.) Copilul s-a inut în leagn, acesta având “bieri” pentru a putea fi legat la spate, iar în cas s-a legat de verigi la grind i s-a folosit pentru legnarea copilului. Ca s adoarm mai uor copilului, mama îi cânta cântece de leagn. Povoinia este un obicei recent: “când vine acas (de la spital), la o sptmân dup ce s face, ali n-a fost de btrânea”(A.D.). Se pune o mas în cinstea copilului i a mamei, la care particip familia, rudele i vecinii. Ridicatul la grind -“Când faci grânei”. Un alt rol important pe care îl are moaa, în zona montan între Homoli i valea Timocului, la românii munteni-ungureni, este acela ca în ziua de Sf. Vasile s-l ridice pe copil la grind: “Atuncea moaa fae colac, aa cao cap. i pr colacu al ia(aci), puni, frigi coast i fierbi oau i flie e brânz i o kil cu vin i cu soc(suc) i rchie i tot aia moaa adue. i pân nu pleai cu prânzu’, tu iai colacu’ i copilu/fat ce s fie i zâci aa, stau pre prag la Foto 47 Ridicarea la u i zici: cum âne grinda greutae atât s grind a lui Jurj Andrei, 2 ân copilu sntae. De 3 ori zici aa i-l rdici ani, sat Metovnia

138

IoneliaToarc

i pân-n grind i pro urm frângi colacu i cao zici aiasta e un prcel(bucat) de moa. la-l ia moaa, da’llalt s taie i s d la goti(oaspei). La aillal’ ce-s aciia.”(J.Z.) Atunci “moaa o druie pe leuz cu: cptâi(pern), o prechi de cirepi, o cârp(basma)”(P.S.). Acest obicei, cu cât înaintm în satele dinspre vest, spre Valea Moravei, s-a pierdut, nu se mai regsete, în schimb în satele româneti din est, pe valea Timocului, am întâlnit echivalentul ritualului în aa numita ceremonie Muaa-Moaa, ceea ce demonstreaz înc o dat rolul important pe care aceasta îl are la naterea copilului. „MUAA“ (MOAA), este o festivitate mai mic i poart numele persoanei care are rolul de a tia buricul nou-nscutului. Ceremonia se face în cinstea moaei i a copilului, petrecerea organizându-se în perioada dintre Sfântul Vasile i Boboteaz, în casa moaei. Ea pregtete o pâine special cu decoraiuni pentru aceast ocazie, iar prinii aduceau altdat coaste de porc fcute la cuptor, uic i vin. Acum aduce fiecare ce crede de cuvin. Înainte de ora dousprezece pân în prânz, moaa se pune în capul mesei întoars cu faa spe rsrit, cuprinde copilul de la subrae, care este, deasemenea întors spre rsrit îl ridic de trei ori pân la grind i zice: „Copilu sî traiasc, pru alb s- mpFeasc!“(F.P.). Un sfert din pâine se atârn pe cuier în cas pentru creterea i sntatea copilului, unde rmâne timp de trei zile. Masa se d în sntatea i norocul copilului. În ultimul timp, numrul invitailor s-a mrit, petrecerea fiind organizat cu muzic. Au existat cazuri în care mai multe familii s-au îneles s organizeze serbarea într-un singur loc, în acelai timp, cu moaa i oaspeii si. Muzica au pltit-o împreun: “i moaele s-a împreunat, 2-3 ci s-a fcut i toî la un loc, o veslie mi mare, toî a pltit lutarii”(F.P.). Astzi se organizeaz din ce în ce mai rar „moaa“. „Luvatu in chic“-Tiatul moului. Este prima tunsoare a copilului i este de datoria naului s o fac. Se taie moul doar la biei: “s ia din chic numai la bie”, deoarece fetelor nu li s-a scurtat prul. Se face pân la sfâritul primului an de via al copilului sau în al treilea an, în nici un caz în al doilea an. Pân la acest eveniment, prinii nu au voie s tund copilul, indiferent de lungimea prului, nici cciul nu îi puneau altdat pe cap. Pentru a-i proteja de frig, copiilor li s-a pus batic pe cap. Dac nou-nscutul era biat, botezul i luatul din mo se puteau organiza în acelai timp. Stenii mai bogai organizau aceste ceremonii separat. Luatul din mo se organizeaz în

139

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei cas dac e toamna sau iarna, iar primvara sau vara, în curte, sub aer liber. Pentru aceast ocazie prini copilului trebuiau s pstreze uic i un butoi cu vin. Actul tunsului îl efectueaz naul i naa în prezena prinilor, bunicilor i a rudelor. Ritualul are loc sub acelai mr: “s duc iar la mru de Sâmpetru”(F.P.), de regul tot acela unde s-a aruncat apa de la prima scald a copilului. “Vine nau aduce pânz alb i puni copilu pre pânz alb i ce duci sub mru-l care rodece”(C.D.). Ar fi fost bine dac mrul era cu rod, dar nu neaprat. Ritualul are loc totdeauna înainte de prânz. Mama se aeaz pe un scunel, ”îi duc la mum un scamn”, întoars spre rsrit, iar bunica pune copilul în poala mamei. Cineva d naei o pâine “îngurit”, cu o lumânare aprins, iar ea o pune copilului deasupra capului. Naului i se d o foarfec, i el trebuie s tie, prin colac, uviele în form de cruce: deasupra capului, de la cretet, mai sus de urechea dreapt, apoi, mai sus de urechea stâng: „i acolo le taie câta dici i câta dii. S face cao crue i pru la ce-l taie”(P.I.) îl d mamei care îl pune pe un bnu, „pr banu’ la”, ca s fie copilul harnic i curat ca bnuul, “îl lipeace cu cear di la roi, gi la stup i zici aare: s fie curat ca banu’ i s fie falnic ca mierea, ca seara s ai zdravelie i ponom i lipeci pru de aia, de banu’ la cu cear.”(M.I.) Prul este pstrat ca un talisman, pentru norocul copilului. Acesta poate fi folosit mai târziu pentru descântat sau vrjit: ”i-i d la mum pru la ce l-a tiat, i ea îl pune-n cear, i îl pzte, cât e vie. C e bun e descântat. Da în ce descântece, nu tiu”(A.D.). Apoi, naul îi pune copilului cciula pe cap pentru prima dat dup natere, iar prinii au voie s tund copilul începând de a doua zi sau dup câteva zile. Petrecerea poate s înceap imediat dup ce naul binecuvânteaz pâinea, purcelul fript, uica i vinul cu urmtoarele cuvinte: „Mîncaria î butura i pi mas sî fie în sanataa finului mieu, lu ...... , cu striee(noroc) sî-i fie luvatu -in chic!“ (F.P.) În timpul petrecerii, naul lua copilul în brae i mergea în jurul mesei cu el de la oaspete la oaspete pentru a primi cadouri. Numele copilului i „Boedzul“ (Botezul). Dac la naterea copilului, rolul cel mai important îl are moaa, la ritualurile legate de botez, de copilrie în general, incluzând i obiceiurile de nunt, rolul important va reveni naului. „Naâia“ (Nia), are o semnificaie important pentru familie, chiar dac este o form de rudenie artificial. Naului îi se spune „na“, sau “nun“, iar naei, „nan“, sau „ni“. Cel care este nit i se spune „fin“. Respectarea reciproc este profund i permanent.

140

IoneliaToarc

Dreptul de a alege numele i-a aparinut exclusiv naului: „nau s-antrebat e nume. Prinî nu a zâs numele, acuma întreab nau prinîî.”(P.I.) Numele erau date dup strmoi, de obiei dup bunic. Dup tat s-a dat numele, numai în cazul în care în familie au existat copii care au murit înainte de botez. Copilul n-a fost strigat pe nume pân la botez, ci doar „copil“, dac era biat, sau „fat“, dac era feti. Copilului trebuia s i se dea numele pân la sfîritul primului an sau în al treilea an de via, în niciun caz în al doilea an. Un obicei interesant întâlnit în teren, era acela în cazul în care o familie nu avea na, acest lucru având mai multe cauze: pieirea naului în rzboi, decesul natural i stingerea gospodriei, înstrinarea cumetrilor prin destrmarea gospodriei sau refuzarea naului s mai accepte acest rol. În cazul în care nou-nscutul nu avea na de botez, acesta nu era cutat mergând din familie în familie. Înainte de timpul stabilit pentru botez pe parcursul primului an de via a nou-nscutului, prinii au dus copilul la o intersecie, “rspântece” lâng drum, sau sub o punte unde trecerea oamenilor este mai frecvent. Lsau copilul acolo, iar prinii se ascundeau în apropiere. La plânsul copilului cltorului care se apropia, prinii îi comunicau intenia lor. I se ddea trectorului un prosop, pechir, o turti i un pui fript i-l s accepte rolul de na al copilului. În asemenea situaii cumetria n-a fost refuzat niciodat. Astzi obiceiul s-a pierdut, în cazul în care copilul nu are na din diferite motive, acesta se alege pe baza de prietenie. Nia este ereditar, se transmite din tat în fiu, iar în cazul cstoriilor când biatul trece la casa fetei, este ginere în cas, de la socru la ginere i fiic. Altfel, unele nii dureaz de mai mult de un secol. În prezent, muli au renunat la nie, mai ales familiile care au motenit-o din timpuri strvechi, datorit obligaiilor financiare foarte mari pe care naul le are la toate evenimentele importante, când se ateapt de la na cadouri mari i scumpe. Numrul de invitai la „boedz“ (botez) a variat în funcie de posibilitatea financiar a gospodriei. La biseric, naul inea copilul în brae, pe tot parcursul slujbei religioase: “nau, el âne copilu pân îl boteaz”(M.M.). Mama copilului nu avea voie s merg la biseric, ea trebuia s rmân acas, i s se gândeasc la viitorul copilului, fcând anumite lucruri în privina aceasta: “pân popa-l boteaz la biseric, ce e bine s fac mum- sa acas: eu am uit(rmas) acas. i acu, ce eu m gândesc ce s lucre el în viaa lui, ce a vrea s fie, eu aia s lucru, s fac aicea acas. i eu mi-a

141

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei fost ciud pre tia c ei n-a tiut s bat sapa. i eu am luat i am btut i sapa, i coasa i la nicoval am lucrat colo”(N.S.). Nu tot timpul copiii au fost de acord cu meseria aleas de mam: “pe mine m-a ztrit...... nu e zî s nu bat cu ciocanu”(fiul lui N.S). Când se întorceau de la biseric, se fcea petrecere, “ili dac e de slast, cu carne, e atunci tai purcel, i faci sup, sarme, tot din carne de purcel i chemi femilie, nau i struica, moaa, aia toî vin la prânz. Vreodat, s-a tiut, s-a dat lu na pechir, chime, irepi, lu nâ isto aa, lu copii, iar aa, lu moa iar aa, i lu llaî”(N.B.). Pentru botez se frmânt un colac decorat cu bilue la mijloc i cu o coroan (pâine împletit) pe marginea de sus, dar capetele coroanei nu se împreun pentru c este pâinea vieii. La mijlocul pâinii se înfige o lumânare. Aceast pâine se pune în faa naului, care d pâinea în sntate: „Sî fie în sanataa lu Iancu (Marii), în sanataa parinîlor, a naului, a naîî, i a finuluc. Sî tracasc copilu, perin alb (pentru biat) – bercu albe (pentru fat) sî-npFeasc!“(F.P.) Oaspeii rspund: „S’ajue!“. Acest moment marcheaz i începutul mesei. Moaa muc din pâine ca s fie copilul vorbre, naul frânge sau taie pâinea i împarte oaspeilor câte o bucat. Apoi, naul ia copilul în brae i, mergând de la invitat la invitat, îi întreab cum se va numi copilul, pân când cineva ghicete: „mi întâni merg cu copilu, pi lâng mas, i tot nat îi d vreun dar, ce a avut i s ghiceasc numele. i când vreunu ghiceate, i îi d la copil vreun grunden de miare, vreo cciuli. i a ghicit, a ocolit, a adunat darurile di la toî, atuncea s-a dus în fruncea mesîî, nau a dat în sntacea copilului, în sntacea prinâlor, a moaii i a naului”(M.S.). Celui care a ghicit, naul îi d drept recompens o moned. Pân în acel moment nici prinii nu tiau numele copilului. Dup ghicirea i comunicarea numelui, copilului i se dau daruri: mai întâi naul, moaa i apoi ceilali. Darurile au fost sub form de pturi sau haine: cama, cciul, osete, mnui. Botezul copilului s-a fcut cu întârziere: “dac nu l-a fcut pân la cptâniu la al lui, pân n-o împlinit anu, în anu de doi nu l-a fcut. Numa în anu de trei. În anu de doi nicicând. Ama unu i trei i când l-a botezat ia dat i nume”(J.Z.). Se proceda astfel, pân familia s-a convins c acesta va supravieui i pentru c s-a crezut c înscrierea în crile bisericeti va permite forelor rele s-l gseasc fr greuti i s-i duneze cu boal sau cu deces, deoarece moartea alege oamenii din cartea vieii, ce poate vedea din coninutul bocetului „petrectura“ care se cânt la înmormântarea decedatului.

142

IoneliaToarc

Copilului nelegitim i se spunea simplu „cópil“, acesta nefiind dorit. Mamei care a nscut un asemenea copil nu i s-a zis ca „a nscut”, ci „s-a cópilit“. În astfel de cazuri, aceti copii aveau de suferit din partea comunitii, fiind de cele mai multe ori izolai, expui tachinrii din partea altor copii. Multe msuri de protecie au fost omise, nu au avut moa, nici na, nu li se fceau petreceri sau festiviti de familie. Totui, în familie btrânii ocroteau copilul i mama, acetia spunând c: „E pcat s moar, de la Dumnezeu e dat”(F.P.). În cazul în care mama se cstorea i lua copilul în familia nou, acesta era tratat ca un strin. De obicei erau îndreptai s fie slugi la famili bogate sau au fost adoptai de ctre familiile fr copii. Copilul înfiat a fost îngrijit ca i propriul copil i a avut dreptul la motenire. A fost numit „fiuor i sufFit“. În Bacevia (Baevica) pomana decedatului nscut în afara cstoriei a fost altfel pregtit, indiferent c el, ca om matur sau btrân, a putut fi om bun i cu reputaie.

OBICEIURILE LEGATE DE CSTORIE Sunt un complex ceremonial ce marcheaz în mod srbtoresc schimbarea existenei unui tânr cuplu. Nunta include în satele din estul Serbiei, chiar i astzi, numeroase momente rituale, prin care e reglat “trecerea” dintr-o etap într-alta. Obiceiurile nu au nici o legtur cu cstoria civil sau religioas, ele precedând cu mult actul nupial în sine, scopul fiind acela de iniiere a tinerilor în viaa conjugal, de cunoatere a viitorului so, de protecie a tinerilor cstorii. Iniierea se fcea începând cu vârsta de cincisprezece ani, când aveau voie s participe la festiviti, bieii sub optsprezece ani fiind considerai „danaei“ (flciandri, dncei), iar dup optsprezece „dana“ (dnaci). Fetia devenea fat din momentul în care începea s poarte „muo“, i anume o coad împletit trecut peste frunte. Ea se acoperea cu „propuada“ (broboad), iar mai târziu cu „cherpa“ (basma), astfel încât coada s se poat vedea. Din momentul apariiei menstruaiei prinii îi pregteau haine de srbtoare asemntoare persoanelor adulte de sex feminin, fata având voie s mearg frecvent la petrecerile satului. Ea era învat acas s joace, “sî nu ias în lume, da sî nu ie juca“(F.P.), ea având voie s se prind în hor abia când a învat s joace, sub supravegherea atent a prinilor în vederea pstrrii puritii.

143

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Aceast responsabilitate revenea mamelor i bunicilor, „copiii n-o putut s s vad de lucru, i nu le-a lsat ai btrâni. Fetele le-a pzât mumânile”(B.N.). Ele mergeau cu fetele la eztori, nuni, hramuri, clci, bâlciuri, având grij s nu intre cu bieii în relaii „interzise”: „cum a pornit s s duc la hori, atunci a dus muierile grij de ele s nu s împreune cu vreun biat”(F.P.). “Îninte s cunoteau la joc. Ieeau cu prinîî, cu tata, cu muma. A trecut pe drum, ali nu cuteaz s vie s vorbeasc cu mine”(A.D.). Singura ocazie când fetele puteau s se întâlneasc cu bieii fr supravegherea prinilor a fost duminica, în timp ce pzeu oile îns i atunci niciuna nu s-a izolat de grup. În timp ce bieii le fceau curte, ele au tors sau au rsucit. Nici la petreceri fetele nu se izolau de grup: “ama când s-a dus la veslie, la zavecin, a fost negur, a fost vreun furconi înpat i- n furconi, lamb la petrol, la gaz. A putut s joace, a putut s vorbeasc cu ea, ama n-a cutezat s ias în negur. i nici nu ieit, fetele au tiut”(B.N.). De obicei, se anuau reciproc despre petreceri, eztori i conveneau asupra urmtoarei întâlniri. i cu aceast ocazie prinii aveau grij ca cineva mai mare s fie cu ei: „nici cât am pzât oile nu m-a lsat s vorbesc cu copiii”(N.S.). La petreceri, fetele se grupau, înelegându-se lâng ce biei vor juca în hor, în timp ce însoitoarele lor (mama sau bunica) stteau deoparte: „eu joc lâng care m cheam. Noi sîntem, na primer (de exemplu) fee, ei copii doi, i vine i te cheam. El pltete colo viraci, i vine i te cheam: vrei s joci înainte, aa s-a zâs”(N.B.). Fata tia dinainte lâng cine au voie s joace, dup ce criterii s îi gseasc un baiat: s fie de familie bun, s nu fie mai în vârst cu mult decât ea i s aib pmânt: „i s nu joc cu toî, samo cu de-ai gazd, nu cu de-ai sraci, i mi btrâni decât mine s nu fie. Eu am fost, cum a mers ai btrâni, ma n-a vrut muma mea, s m dea c e mi btrân dect mine, cu 6 ani. N-am întrebat, c am tiut lâng care cutez, lâng care nu cutez. Am vrut s dobândesc odat i btaie”(A.D.). Dup ce se termina hora, bieii se apropiau de grup i fiecare stabilea cu fata care îi era drag „petracutu“ (însoirea pân acas). Fata putea s accepte sau s amâne, ateptând alt ocazie de la un biat mai de seam i mai frumos. i bieii au încercat la alte fete. Dac de fat se apropie un alt biat care îi place mai mult, ea îl anun pe cellalt c nu poate s mearg cu el oferindu-i o alt ocazie. Bieii fcând acelai lucru. Fata alegea însoitorul dup voia ei, fr a avea obligaia s mearg cu acelai biat mai multe ori. Biatul refuzat n-a avut dreptul s se supere pe ea pentru aceasta. Dac între timp, între cei doi apar anumite sentimente, atunci la petreceri erau în cea mai mare parte împreun.

144

IoneliaToarc

Acest comportament al fetei era aprobat de familie, în acest fel începând pregtirea pentru cstorie. Tinerii îndrgostii comunicau prin mesaje, cu ajutorul prietenilor i rudelor. Vârsta de cstorie pentru brbai a fost între 22-25 de ani, iar pentru femei între 18-22 de ani. Au existat situaii când aceast regul a fost înclcat: în cazul în care trebuia adus ginere în cas, cstoria fetei avea loc pe la cincisprezece ani. În timpul rzboaielor balcanice:”copiii s-nsurau de 14-15 ani i feaile. A noastr bab a spus, c mama ei a spus c vreodat de 20 ani, nu s-a mritat înintea lu 20. Ali a fost rzboiu, i câta la 10-15 ani rzboi. i are omu un copil, doi, îl iau în rzboi. S gândete, n-are nimic, casa goal. Ei atuncea iut’, mi iut’ îi însoar, ca s aib gloat i dac piere el atuncea s le râmie, aia vreme de Turcie. Turcu, copil care a fost cununat, nu l-a luat. Care n-a fost însurat, l-a luat turcu, di de 5 pân la 17-18 ani”(B.N.). i în primul rzboi mondial când au fost ucii foarte muli brbai, pentru asigurarea forei de munc i continuarea gospodriei, femeile au luat de nurori fete mai mari pentru fiii care înc nu erau supui obligaiilor militare, tiind c ei vor pleca în rzboi, dar vor rmâne urmaii i nora care vor continua „viaa” gospodriei. Unele femei i-au mritat fiicele minore cu brbai mai în vârst, întori din rzboi, dar i cu invalizi de rzboi. Regula cea mai important ce era pstrat cu sfinenie, era aceeea ca potenialii soi s nu fie rude de sânge, considerându-se rude de sânge pân la gradul al aptelea de rudenie. Limita de rudenie pentru cstorii s-a schimbat dup al doilea rzboi mondial, pân la gradul al cincilea de rudenie, persoanele în vârst fiind îngrozite de acest lucru, spunând c „a venit sfâritul lumii”. Alte condiie pentru o cstorie reuit, pentru ca urmaii s fie sntoi, harnici i cinstii, era ca biatul neaprat s fie de familie bun: “vreodat a ezut tot aa ai btrâni, s-a vorbit, ete aicia este copil bun, de bun femilie, colo la nu e bun, la câta bea, uvec s-a ctat i animalul de femelie, aia s tii tu. Iaca vaca care-npunge, bate cu cracii, bou care omoar nu e bun, ala ili s castreaz ili s taie. S tii ce v pun acum, c-i 100% asigurat: care de femilie ar omorât, omor i-ai lor copii, care de femilie fur, au s fure, care femilie de curvari, e curvari, care-s brbi, îs brbi, care e femilie bun, e femilie bun”(B.N.). În privina soilor, propunerea era fcut de prini, în multe cazuri respectându-se cuvântul tinerilor, iar alegerea era fcut împreun, ”da’ n-au ales copiii, au ales ai btrâni”(N.B.). Dac tinerii nu erau de acord cu sugestia prinilor, btrânii casei erau de partea tinerilor i pledau pentru

145

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei alegerea lor: ”au fost jocuri, eztori, ali n-au întrebat prinîî dar vreau copiii pr care vreau. Da au btut. Care a avut imanie(pmânt), aia fat s d imanie, atâta i-atâta”(M.M.). În caz contrar, de multe ori fata se mrita dup biatul ales fr voina prinilor, fugind de acas. Copiii singuri la prini au fost într-o situaie mai dificil dac prinii se opuneau alegerii fcute, pentru c ei „nu aveau unde s se duc de acas”, în aceste cazuri trebuind bgat un ginere în cas, îns în astfel de cstorii adesea se întâmplu cazuri de divor i înfidelitate între soi. Ritualurile la o nunt rneasc erau respectate cu sfinenie. Organizarea i desfurarea întregii suite ceremoniale la românii din Serbia de Rsrit, se bazeaz pe coordonate fundamentale ale mentalitii specific satului românesc tradiional: respectivul moment i valoarea transmis de antecesori i preocuprile pentru asigurarea triniciei noii familii. Se începe cu acte prenupiale, ca: vorba, peitul, gostâia (logodna) i nunta. Vorba este primul act din complexul ceremonial al nunii. La vorb s-a mers la fat dup ce prinii celor doi au schimbat mesaje, de obicei, prin intermediul prietenilor comuni sau a rudelor: „atuncea tremete vreo fmilie, vreun neam, i el vine, i strâg la vracni, la poart, i spune de ce-a venit, acu dac tata meu i muma mea vreau, ei îl primesc. Dac nu vreau, ei nu-l primesc”(P.I.). În unele cazuri, alturi de prini, la vorba au participat biatul i fata. „P da, acuma mie mi-e drag de ine (tine). Cum s fac? Vin prinii lui mai întâi, ea tace, ea st-n gânduri, ama ei pe orm s zborsc (vorbesc), vin prinii lui i el, i s zborsc ei ai btrâni, p pe orm s zborsc ei amândoi, a fcut c vin s o-mpeasc”(P.I.). În satul Celevabara, fata nu avea voie s participe la discuii: “acu, toi a ezut dup astal264, fata nu e acia”(B.N.). În discuii, era o „rânduial”, despre care toi tiau, regulile fiind respectate întocmai: „nu s spune otma la ce a venit. Am venit s vedem ce fceî, aia toî a tiut, ali a fost un rând, cum a mers proedura. Ali s-a tiut care vorbete, care tace. Tot ei s-a vorbit înainte, de aia”(B.N.). Cu acordul celor doi, s-a stabilit peitul. Prinii s-au îneles asupra darurilor, iar în urma înelegerii, prinii biatului i-au dat fetei „arvun” din bani, aceasta fiind o sum simbolic. Prinii biatului se interesau totodat i de zestrea „mirazul” miresei „care are miraz s dea, care n-are, n-are. Care-s bogai ei a ctat miraz, care n-are, sângur s fie fata frumoas. Dac fata nu avea bani, mora (trebuie) s afli pe unu care vrea s o ia. 264 Mas, în limba sârb, termen de asemenea preluat i folosit frecvent în regiune 146

IoneliaToarc

Ieste care nu vrea s ia fr miraz. Lumea din aia a trit. Ai stoac, pomânt, poi s trieti, n-ai ce. Slujb n-a fost, care a fost în sat unu chitr i pop care a avut plat, altu n-a avut nima”(M.M.). În continuare viitorii cuscri au precizat când va avea loc „împenia“ (peitul), „gostâia“ (logodna) i nunta. Gazda trebuia s serveasc oaspeii cu uic numai dac s-au îneles, în caz contrar, peitorii n-ar fi fost servii. Dac fetei nu-i place de biat sau refuz propunerea de cstorie, prinii o susin. În cazul în care ea se rzgândete în privina cstoriei propuse, prinii fetei trimit mesaj prinilor biatului s vin din nou. Atunci totul s-ar încheia dup procedura stabilit i „acordul” este confirmat. „Împenia“. Împeit la fat au venit biatul cu prinii si ducând un colac simplu, ”într-o duminic s face tocma, s-a zâs”(M.B.). Biatul, înainte de prânz, îi prinde fetei în pr, pe partea dreapt, o bucat de pânz alb pe care erau cusute “parale”, monede de argint „bani care nu o fost umbltori”(M.B.), ce n-au fost în circulaie. Acest ornament se numete „chit“, iar procedeul „dat bani“. Fata nu mai poart „muo“, iar „chita“ este purtat pân la „gostâie“ la toate petrecerile, ca semn c e împeit. În Osnicea, biatul trebuia s-i dea i “un ban umbltori, cât de mic”. În alte sate, s-a fcut o chit (legtur), chit de flori i-n mijlocu’ei taniri (bani)….i ia dat chita (legtura) ei. Vez’ aa e…Chita, îi dau chita aia i împreun nu c cu dulugeaua, c cu przneal nu s-mpreun, numai când i-a dat chita i i-a împreunat i ea s-a dus i…aa a fost”(P.I.). În satul Podvârca biatul a dat fetei: “ la mân verig, îi dai galben, dac ai avut, dac n-ai avut, vrun inel, vro cârp(basma), ceva, un rând de mrgele, tocmete lutari, muzic”(K.S.) Dup peit familiile s-au ajutat la munci „s-a dus unii la alî la ajutur, la lucru, la una alta”(B.N.), tinerii putând s se întâlneasc mai des, au ieit împreun la petreceri, încercând s se cunoasc reciproc, „ama copiii n-o dormit unu cu altu”(F.P.), ca s nu fie mireasa “gravid la nunt“. Dac peitul se întrerupe, „chita“ este întoars la biat. „Gostâia“ (Logodna). „Gostâia“ se fcea cu o sptmân, cel mult o lun înainte de nunt. Ea se organiza duminica în casa viitoarei mirese, toate cheltuielile fiind suportate de prinii fetei cu un ajutor mai mic de la prinii biatului. Au fost invitate în primul rând rudele apropiate din partea fetei, fraii i surorile ambilor prini, naii, ambele „muae“ cu familiile, prietenii apropiai i viitorul cavaler de onoare. Se proceda ca i la tiatul moului, oaspeii au adus o parte din alimente, iar gazda a pregtit pentru petrecere pîine de mlai, varz fiart cu carne de oaie, ciorb gras i

147

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei friptur. Nu s-au adus daruri. Dac prinii se înelegeau la peit asupra darurilor pentru logodn, însemna c nunta nu se mai fcea, aceasta fiind singura ceremonie organizat, dup care fata trecea în casa biatului. În acest caz erau invitai mai muli oaspei, iar cheltuielile erau suportate de ambele pri. Acest obicei s-a practicat mai ales dup primul rzboi mondial i cel mai adesea în cazul familiilor srace. Altfel, fata trecea la biat abia dup nunt.

OBICEIURI LEGATE DE NUNT

Reprezint evenimentul cel mai important din viaa unei persoane, marcând printr-un ceremonial fastuos momentul întemeierii unei familii, în scopul procrerii, al începerii unui nou ciclu vital265. Nunta se fcea de obicei “numa’ toamna”, (când începea s fiarb vinul), la o sptamân dup „gostâie“ sau cel târziu la o lun. Ziua pentru nunt a fost duminic, eventual joi. Nunta nu s-a organizat sâmbta, pentru c este „ziua morilor”. Invitaiile la nunt erau fcute de obicei de ambii cuscri, împreun sau fiecare la nuntaii lui, aproximativ cu o lun înaintea nunii. Se mergea pe la fiecare invitat cu o plosc sau un clondir de uic “rachiu” decorat cu o uvi de lân vopsit i cu o floare înflorit, „pus o floare desupra, legat cu o sfacm de lân”(A.D.). Au fost chemai toi cei care au fost datori, la care s-a mers la nunt cu cadouri, dup urmtoarea regul: „dac la nunt am dus purcel fript, îmi întoarce purcel fript, dac îmi dau o curc vie, aceasta le voi întorce”(F.P.). Pentru invitarea naului la nunt se ducea plocon. Lui i-au dus trei turte puse una peste alta, deasupra turtelor s-a pus ficat, brânz i ou fierte. Cu astea, un clondir cu uic i plosca cu vin. Participanii la nunt erau mirii, prinii mirilor, rudele i toi cei invitai, fr de care nunta nu se putea face. „Nau î naâa“, “nunu i nana”(Naul i naa) sunt nuntaii care au un rol foarte important, “la noi nau s-a postit266, ca pe apa puân. Care nau i-a lsat, sree(noroc) n-a mi cptat”(B.N.). Ei au fost primii care au aflat de la prini intenia finului de a se cstori i de alegerea

265 Ion Ghinoiu, (1997), Obiceiuri populare de peste an, Dicionar, Editura Fundaiei Culturale Române, Bucureti, p. 138. 266 Cu sensul de “respectat”. 148

IoneliaToarc viitoarei soii. La nunt ei se aeaz în capul mesei. Naii miresei se aeaz lâng naii mirelui, dar ceremoniile de nunt le-a efectuat naii mirelui. Starostele apare ca participant abia dup al doilea rzboi mondial sub influena obiceiurilor de nunt sârbeti în urma cstoriilor mixte între sârbi i români. Cstoriile mixte s-au fcut i înainte, dar fr nunt, doar prin trecerea miresei sau a mirelui în viitoarea familie. „Cumnatu i mîn“ (cumnatul de mân/Cavalerul de onoare) este, de obicei, fratele sau veriorul miresei. El poart numele de „cumnat i mîn“ în satele dintre munii Homoli i Timoc, i “conobat” sau „apciu” în satele de pe valea Moravei. Acesta are mai multe obligaii de îndeplinit. Atept nuntaii alturi de mireas i îi servete cu butur. La mâna stâng a avut legat o „propuad“, i a dus cu sine o plosc mic cu uic i una cu vin care au fost decorate cu o uvi de lân i cu siminoc. Lor li se altur i mirele, numai dac vrea. Cumnatul de mân st mereu în partea stâng a miresei, în timp ce partea dreapt îi aparine mirelui, chiar i în hor. Tot el este cel care are în grij naul pe toat durata nunii, “s duce la na, întreab nau cum e, s scoal nau de la mas, aa a fost de btrânea, el s mânie, s pitul, dac nu la îmbiat cumnatu de mân, s bea, s mnânce. Care a fost lsat s asculce pr na, s mânie nau dac nu îi faci pe voie”(F.P.). „S-a zâs apciu, acu iast conobat, care o gândit samo de na. Ce îi trebuie la na, tu mora s-i faci. A crat nau i pr roile de plug, a poftit nau s fie crat pr roile de plug”(B.N.). Îns cel mai important rol pe care îl are cavalerul de onoare la nunt este s „pzeasc” mireasa. De când iese mireasa din casa printeasc i pân duminic noaptea, când “el o pred la mldjenie, ama mora s o pzasc, s n-o fure vreunu”. Mireasa este însoit permanent de acesta: doarme cu ea în pat la mire acas în noaptea de sâmbt, joac lâng ea în hor, îi este alturi la mas, “ama dac mldjenia s scoal de lâng ea, el mora s o pzasc”. „Dârzarii“. Acetia sunt clreii care transportau, în ziua nunii, “mirazul“ (zestrea) de nunt a miresei, de la casa ei pân la casa Foto 48 Zestrea transportat cu mirelui. tractoarele, sat Cisljeva Bara Zestrea era format din pturi de

149

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei aternut, hainele ei de srbtoare, perne, pânz esut, vasele i hainele de folosinta zilnic: “ce-a fcut, custuri, s-a fcut cilim, pichere, eu am avut de trei camere”(N.M.), „s-au sprimit oamenii mult, au lucrat atuncea, eu tiu pe bunica mea ea a sut mult, cilime, tot, ali tot de nunt”(P.S.). Dârzarii crau zestrea “cu cociile” (cruele) trase de cai, “s merge prin 5-6 sate, de la Camna, ete aa, 20 km a mers cu caii”(B.N.). Caii erau „chitii”(aranjai) cu “pechire”(prosoape) i cu flori. Obiceiul se mai pstreaz, îns pentru transportul zestrei, crua cu cai a fost înlocuit de tractorul cu remorc sau recent de autoturisme. „Stagarii“-Stegarii erau cei care animau petrecerea. Câte un stegar sau câte doi au avut mireasa, mirele i naul. Ei au fost prietenii sau rudele lor. Steagurile le-au fcut stegarii prin legarea unei marame in varful bului (înainte, în loc de maram s-a folosit o bucat de pânz esut): ”da steagu s-a fcut dintr-o cârp de îmbrobodit, legat într-un bât”(S.P.). Stegarii au mers alturi de cel cruia i-a aparinut în timpul efecturii anumitor ritualuri, fiind glgioi i veseli, prin strigt îndemnând la but i la veselie. Moaele au avut un loc de onoare la nunt. Obligaia ei a fost s “participe” la cununie. Moaa mirelui cu familia s-a aezat în partea dreapt a nailor, iar moaa miresei cu familia s-a aezat în partea stâng a nailor. Desfurarea nunii. Nunta propriu zis începea sâmbt dup amiaz, evenimentul desfurându-se în paralel la cele dou familii implicate. „Învlitu guovii“/Învelitul miresei are loc acas la fat împreun cu pregtirea asteia. Prietenele i verioarele „samo(numai) fee mari, care nu s-a mi mritat” (S.S.) o pieptnau i îi aranjeau „sovuonu“ – voalul, i „a chicit-o, a îmbrcat-o”. Fata purta la gât, “care a avut la gu” o salb de “galbeni, 6 de-ai mici i unu de-al mare”(M.M.), iar dac era din familie mai bogat “erau mi muli, ar ia au avut câte 100”(P.S.). „Sovonul“, voalul se facea din „propuad“, aceasta fiind o pânz de in cu o lungime de un metru i lime de aproximativ treizeci de centimetri, cu dou – trei vergi esute de culoare bordo i negr i cu ornamente scurte la capete. Modul de îmbrcare al miresei, în ce privete celelalte pri ale îmbrcminii, nu s-a deosebit de cel de la ocazii speciale: opinci, osete din stof, cma, pestelc cu ciucuri, cingtoare i gheb. În casa mirelui sâmbta a început pregtirea mesei pentru nunt. „Gituorii“ (buctarii) au splat cldrile în care vor gti, au tiat porcul pentru frigare, i oaia pentru gtit varza i ciorb gras. Femeile care au

150

IoneliaToarc venit s ajute, numite „gaituae“ (buctresele), au pregtit estul i au copt pâine de mlai i pâine. „Asculttuorii“ (servitorii) aranjau masa de nunt i grinzile pentru ezut “s punea loitrele jos, i s incinge câte-o pânz. C tot natu i-aduce pânza lui, dac are, dac nu aa pe blan i gata, lumea a fost srac”(F.P.). Ei aezau nuntaii, puneau cunun de flori la poart i tot cu flori împodobeau ua de la intrare. În curte, vizavi de mas, de obicei pe partea de vest, s-a pus o prjin pe care, în ziua nunii, se va aeza la vedere mirazul (zestrea) miresei care va îmbrca viitoarea ei cas. În acelai timp, mldujenia (mirele) s-a pregtit cu prinii s aduc mireasa. Mirele poart numele de “mldujenie”, în satele dinspre valea Timocului, i „bechean sau bechear” în satele din vestul regiunii. Biatul se pornea spre casa miresei „în cap de murg”, pân nu se întuneca, cu prinii i cu muzic. Venirea acestuia era anunat prin pocnituri, în casa miresei în acest timp pregtindu-se o turt pentru primirea mirelui. Pe pragul casei câteva femei cântau cântecul „Scuae mum turta, ia-c vie nunta“ („Scoate mam turta, ia-c vine nunta“)(F.P.). Scuae, mum, turta, Scoate, mam, turta, scuae, mum, turta scoate, mam, turta, a-c vie nunta. ia-c vine nunta.

a-c vie nunta, Iac vine nunta. cuapt i do cuapt, coapt ne coapt, cuapt i do cuapt. Coapt ne coapt. Ras i do ras, Ras ne ras, ras i do ras, ras ne ras, câ tunar-n cas. c intrar-n cas.

Câ tunar-n cas C intrar-n cas. sâ ad la mas, s ead la mas, sâ ad la mas. s ead la mas.

Sâ ad la mas, S ead la mas, sâ s mâ vorbasc, s se mai vorbiasc, sâ s mâ vorbasc. s se mai vorbiasc.

Sâ s mâ vorbasc, S se mai vorbiasc, fata s-o n-peasc, fata s-o în peeasc, fata s-o n-peasc. fata s-o în peeasc.

151

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

“Mdujenia/becheanul“ este primit cu un troc de vin pe care trebuie s-l bea pe pragul casei: „acuma st îninea cii. i ias tata feii, i cu vin îl roag pe mldujenia, i zîce: sntace socrule, i el bea. Odat, atunci mi întâni îi zâce socru, i le d i la aillai”(M.I.). Nuntaii nu intr în cas. În satele din estul regiunii, mireasa merge de sâmbt seara la mire, condus i pzit în acelai timp de cumnatul de mân: „i s duc acas’, fata cu cumnatu dorm, vreundeva colo, pe vreun pat, am cumnatu n-o d la mldujenie”. În satele dinspre Valea Moravei, “govia nu vine sâmbt sara”, nuntaii vin dup mireas duminic dimineaa. Duminic, înainte de prânzul de nunt s-a pregtit rântaul, strchinile de lut sau de lemn, butura s-a turnat în vase mai mici, pâinea de mlai s-a tiat buci. Mirele s-a îmbrcat în haine noi, nepurtate pân atunci. Peste cciul i s-a pus „cunun i smiic“ (cunun din siminoc). Peste umrul drept i s-a pus „propuada“, ale crei capete au fost legate cu o sfoar pe partea stâng. Duminic diminea veneau i stegarii cu steagurile pregtite, i de la casa mirelui se pleca dup na: “mâine zî ne-am dus dup na, nau ne-a fost din alt sat, ne-am dus toî cu nunta, i venim aicea”(P.I.). Începutul nunii este marcat de sosirea nailor, care erau ateptai la poart cu muzic i butur. La primire au participat toi cei care erau în casa mirelui, inclusiv mireasa cu cumnatul de mân, în cazul în care aceasta venea de sâmbt seara. Dac mireasa nu era în casa mirelui, toat nunta mergea s o aduc: “cu cociile (cruele), cu caii, chitii cu pechire când e din altu sat, când e din sat pr picioare s merge. Pechire au avut caii i samo 3-4 copii care m- au scos din sob267. i care cumpr cocou alb. Iast dou fete la mine care pun în piept, aici, lea, florile lea, i vând cocou alb, lu ia-i doi, ili trei i li s pune pechirile i ei cumpr, dau bani câta de govie i de florile lea care îi pune aicea i pltesc cocou”(N.S.). Pân acolo, am mers bre, cu crua, cu clre’…4-5 clre’. ia îi chicesc(aranjeaz) cu cunun, pechire(prosoape) i ia merg îninte, da’ noi cu crua, ai tineri i cu nau’…dup clre’. In cptâiul(captul) satului ateapt nunta toat. Pân venim noi. Vin clreii-nainte, da, e, p mândru a fost, ama(dar) acuma nu e nimica…”(P.I.).

267 Camer, în limba sârb, termenul fiind folosit i de români. 152

IoneliaToarc

Sosirea alaiului de nunt, ca i sâmbt seara, este anunat de pocnitori, numite “pranghii” în satul Celevabara: “a pocnit, a fost i pranghie: aa de gros fier, i este groap înuntru, i s pune prau(praf de puc) deasupra, aa s bate i s bate cu rtie (hârtie), i duci fitil, s-aprinde, dedesupra, aia s las mi departe, colo, i când aia s aprinde prau la când pocnete, ias sângur fieru, ea nu poa’ s-l sparg, c-i groas, fieru de tri dete, l-arunc mi departe. A’ pocnete tare. Aia îi spune pranghia, atuncea pornete i nunta. Tot satu a avut câte 2-3 pranghii: la Crciun, la Patiu, la biseric când pocnete pranghia, c-i srbtoare, lumea nu lucr”(B.N.). Când nunta ajungea la poarta miresei, trebuiau s plteasc pentru a intra în cas, poarta fiind închis: “îi ateapt din fmilia aia ineri, nu poate nima s treac pân nu pune banu, la poart colo”(Z.C.). Dup ce pltesc intrarea, naul i mirele sunt supui unui test. Întâi li se aduce “o feti mic, o mântunesc(aranjeaz) ei. Ali fata aia mic merge i ea la toi gotii(invitaii) s ia câta vreun ban”(C.D.). Dac nu o accept, în unele sate li se aduce i „vreun mo bâtrân, îl pun govie, îl fac mireas. Doamne apr, au dus-o la unu: au, lele, râsu pdurii. Nu e aia”(P.S.). Fata nu ieea nici ea foarte repede, în întâmpinarea nunii, „n-am ieit otma (imediat) din cas, mora s plteasc” i abia atunci “fata trece lâng bechean, lâng brbat, ei joac, nau pornete jocu, iast jocuri multe”(P.I.). Cununia. De la casa miresei, tot alaiul pleac spre biseric, unde sunt cununai. Lumânrile de cununie sunt inute atât de na cât i de moa: “dou lumânri âne nau la lele lu govia i lu mldujenia, dou âne moaa, i material, aa peste mâini, pânz. Mldujenia a mers i partea ireapt, i întodeuna al omenesc a avut parea ireapt, înc di la Rim a fost aa”(F.P.). Dup cununie pe drum spre casa mirelui, au grij îns ca lumânrile s nu “stâng, c a cui s stânge întâni, la moare mi întâni”(P.I.). Îns obiceiul de a se cununa la biseric, este unul recent, “mult vreme nu s-au cununat la beseric, samo în sat. Acu vd c merg”(B.N.). În trecut a existat un alt obicei de cununie la românii din estul Serbiei, pstrat în amintirea celor mai în vârst, fiind un mod arhaic de cununie, plin de simboluri i semnificaii. Ritualul s-a desfurat “pân e ziua în cretere” sub un mr, de regul acelai „mr e Sâmpetru“, întâlnit în ritualurile de la natere i tirea moului. Mirele i mireasa, împreun cu alaiul de nunt au mers la mr. Se punea pe pmânt un jug. Mirele se aeza pe partea mai groas a jugului în

153

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei partea dreapt, iar mireasa în partea stâng, ambii întori cu faa spre rsrit. Naa scotea o „cârpu” roie pe care o punea pe maiul de umplut cuburul pe care naul îl inea în mân. Naul punea bucata de pânz mirelui peste cciul, iar el, cu micri uoare din cap, o d jos. Naul lua cu maiul cârpa i o punea miresei pe cap. i ea o ddea jos în acelai fel. Se proceda aa de trei ori, numai c, a treia oar, mireasa lua cârpa i o punea la brâu. Atunci naul trgea cu pistolul în mr i rupea o crengu. Mirele cu mireasa se ridicau, i luau jugul trecând mâinile prin partea unde se înjug – mirele pe partea dreapt, mireasa pe partea stâng. Mergând spre rsrit, naul îi biciuia uor cu crengua zicînd „is, a, is, a“. Dup câiva pai, aruncau jugul în fa, tot spre rsrit. Tot timpul lutarii cântau „i duor“. Tot grupul, însoit de muzic, pleacau spre cas (F.P). Ajuni aici, soacra se aeaza pe un scunel lâng vatr, iar de la prag pân la ea se “aternea“ pânz alb esut. Mireasa se apropia de soacr clcând pe pânz. Aceasta îi descoperea sânul drept, iar moaa mirelui, lua miere de albine cu o pan de pasre dintr-o farfurie i ungea sânul soacrei. Mireasa trebuia s ling mierea, procedeul repetându-se de trei. Semnificaia s-a uitat în timp, cei mai muli spunând c: „cic s-i fie dulce soacra ca mierea, da’ nu e e aia”(F.P.). Credina la cei btrâni,este îns c prin acest ritual soacra lua mireasa de fiic, iar nora lua soacra de mam, linsul mierii de pe sân simbolizeazând alptarea. Începând cu anii douzeci ai secolului trecut, modul acesta de cununie s-a eliminat parial, iar în prezent nu se mai practic deloc. În schimb s-a pstrat un alt ritual, dup ce nunta se întoarce de la biseric. Ruperea turtei i aruncarea sitei pe cas. În faa casei, aproape de prag, se pune o msu rotund, i “pr mas colo pus pâinea cu sarea, cu zciru(zahr), dou pâini i cât o kil cu vin. O pâine o iau eu, una el. i-n urm îmi d sâta”(P.S.). Mireasa urc pe msu întoars spre rsrit, cu pâinea de mlai într-o mân i cu sita numit în unele sate “ciur”, în cealalt. În sit s-au pus “grâu i boab i caeru de lân, alb i bani”(Z.C.). Ea pune sita pe cap, în ea rupe turta, i apoi arunc bucile spre nuntai “lapd, prst toat lumea care-a venit, care cat la mine i-n urm lapd sâta pr cas. i acua, dac st sâta pre cas, s-anin, ede govia, dac nu s-anin, cic nu ade”(N.S.). În funcie de poziia sitei-ciurului czut pe cas, se afl sexul primului copil. Nuntaii încearc s prind buci din turt, deoarece se crede c „trateaz frigurile”, frisoanele. La sfârit, în unele sate, mireasa arunc i securea peste cas, ce semnific alungarea rului din curte.

154

IoneliaToarc

De pe mas, mireasa este luat de mire, “când am lpdat ciuru, el mora s m ia în bra i s m bage-nuntru”(N.S.). În cas, tinerii soi sunt ateptai de soacr cu pâine i sare, care îi face cruce i le ureaz s se îneleag în csnicie ca pâinea cu sarea. În satul Luchia, se proceda la legarea mirilor cu frâul de la cal sau cu un tergar peste mijloc sau de gât de ctre na i bgarea acestora în cas:“Nau’ ia armu(hamul) sta, frâu’ de la cal i îi pune pe amândoi, govia înainte, da’ modojinia pe orm, i-i leag, da’ nau’ s bag în cas, -aa îi bag-n cas lega”(P.I.). Un obicei rar întâlnit este acela ca în cas, mireasa s fie ateptat i de un copil mic, care „ede pre un cptâi (pern) mic”(F.P.). Lâng el se pune un colac i lân. Mireasa st puin lâng copil, pe o pânz, dup care ia copilul i îl ridic, iar pânza pe care a stat ea, o “lapd, l-arunc pr la s s-anine pr cas s s udeasc(rmân) gravid”(F.P.). Toate aceste ritualuri s-au terminat pân în prânz. Mai trebuie s soseasc „dârzarii“, i s înceap masa. Acetia îi anunau sosirea prin pocnituri. De îndat ce au aprut la poart, ajutoarele de la nunt au alergat s prind caii de frâu ca s poat coborî zestrea. Clreii forau caii s fac salturi, s alerge, s se ridice, ca s nu poat fi prini. Spectacolul dura aproximativ zece minute, apoi clreii împreun cu ajutoarele au coborât zestrea i au aranjat-o pe prjina pregtit sau pe o sfoar întins aproape de mas: “s-anin i cergi, i cilimuri i tot, c s vad lumea, ce-ai pr sat”(S.P.). Masa de nunt. Începea cu servirea rachiului i numai dup ce naul binecuvânta masa cu petale de flori „fluori mari“. Servitorii aduceau pâinea de porumb i strchinile cu varz, apoi ciorba groas. Ca i la botez, oaspeii aduceau i ei de acas mâncare: “tot nat are cu el o pâine, ori dou, cât vrea, i piprci, brânz, are pui fript, a dac a dus friptur, îi întorc jumtae de friptur, din purcel ori miel”(F.P.). Mireasa mergea cu cumnatul de mân la nuntai i le sruta mâna, iar ei îi ddeau mai demult un mr, un cub de zahr sau vreun bnu. În timpul mesei se ofereau daruri reciproc. Dup aceasta s-au strâns darurile. O parte din friptur, care a fost adus cadou, a fost tiat i servit nuntailor, iar jumtatea cealalt întoars celui care a adus-o. Dac darul nu era sub form de friptur, se aduceau i vase de pmânt, pânz esut, dar i câte vreun curcan sau coco viu. Dup ce s-au strâns darurile, invitaii se servesc cu friptur i mmlig, vin, în ordinea în care a fost servit uica. Nuntaii au consumat buturile pe care i le-au adus de acas.

155

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Pân nu se termin masa, mirele i mireasa împreun cu cumnatul de mân au mers cu turta în jurul meselor ca s strâng banii. Nuntaii au dat fiecare cât a avut. Dup-amiaz, nunta se continua cu jocul, iar seara la petrecere au venit oamenii din sat care n-au fost ziua la nunt. Putea s vin oricine, nu s-au fcut diferenieri între nuntai i celali care participau la joc. Persoanele în varst au prsit nunta mai devreme ca s hrneasc vitele, iar tinerii au rmas pân noaptea târziu. Pe la miezul nopii petrecerea înceteaz i nuntaii plec. Mai rmân rudele apropiate i naul. Pentru el se pregtete mmaliga “mora s fac colea, di na”. Pân naul bea, stegarii au trebuit s zic „amiiiin“ i s reziste pân ce se bea tot vinul din pahar. Aceasta se repet i dup cin, pân cand naul decide s plece, dar cu obligaia ca înainte de plecare s „împrtie nunta”, ce a constat în stricarea voalului – „strîcat sovonu guoviii“. S-a dat jos de la gâtul miresei salba de galbeni, se rupe aa care ine voalul prins de pr i puin se strâmb. Aceasta e semnul c mireasa devine femeie. Aici se oprete obligaia cavalerului de onoare s mai protejeze mireasa. Luni, nunta se continua, fr ca mireasa s mai poarte îns voalul “samo ce nu pune govia sovoniu în cap, numa s pieptin aa, i s-mbrac în alte oale. i dimineaa s scoal i mtur câta, i numa vine alta din fmilie, ili o fat i m piaptin, i feate zâc la penger(fereastr): eu mi-s aicea la fereastr, da-n afar iracii (muzicanii)”(F.P.). Se procedeaz ca i duminic, se merge dup na, dup moa, sunt invitai din nou la mas, cu muzic. Seara se termina nunta, se aduceau paie de grâu care erau puse pe jos, iar “acu unii cossc cao paiele alea la grâu, a govia strânge i face bra, a mldujenia leag. i odat ei s-apuc i s bat din mâini, i noi dm fuga. i eu i el i ne-ateapt, înintea noastr ies i ne d câte-o pâine în mân, i dm fuga i ne pitulm. i nunta gata s-a gtat”(N.S.). Mari se face curenie, se aranjeaz toat casa i sunt întoarse lucrurile împrumutate: “vin, ai ce-a tiat porcii, înaintea lu nunt, marî vin i s dogostsc, spal vasle i duc astalele, c atuncea a fost, de la cas la cas s-a mers, s-a strâns astale de nunt”(M.I.). În a treia zi dup nunt (miercuri, dac nunta a fost duminic, sau duminic dac nunta a fost joi), prinii miresei au mers s viziteze fiica: “s vad cum e, cum e în pat, cum e una alta. Aia muierile duc grija pentru copii, pentru fcut copii, s vad, da e biatu cadâr(capabil) e fcut copii, ori nu”(F.P.). În vizit se mergea cu un colac simplu, o turt.

156

IoneliaToarc

Au fost cazuri, când nunta se fcea mai târziu, odat cu botezul primului nscut. Cu explicaia dat de unii interlocutori, conform creia din cauza srciei se proceda astfel, nu au fost de acord alte persoane intervievate, ei crezând c era un alt motiv, mult mai întemeiat: “de multe ori fac nunta, s trujejesc(se ceart) i s despart. Aa când are un copil, femeia s las la munc”(B.N.). Modul de cstorie descris mai sus este cel general, fiind modul oficial, acceptat i verificat prin normele sociale i morale, un procedeu fr consecine. Au existat îns i alte moduri cstorie, îns violente i nedorite, repercusiunile fiind dure: damnri morale, excomunicare din comunitate, lipsa de ajutor i colaborare la munc, omisiunea din practicile i ritualurile sociale obinuite. „Furat fata“ (furatul fetei). Dac biatul i fata se iubesc, dar el nu e pe placul prinilor ei, fata se înelege cu biatul, i fuge de acas, folosindu-se expresia „a dat fuga“. Furatul avea loc cel mai adesea la eztori sau petreceri, unde comunitatea putea repede s afle, acest lucru împiedicând fata s se întoarc la prini sau pe acetia încercând s-o foreze s se întoarc, având în vedere faptul c deja exista posibilitatea s fi rmas însrcinat. Cum se proceda: Biatul venea cu câiva prieteni care izolau fata în mulime i se îndreptau cu ea spre marginea petrecerii, iar apoi în întuneric. O prindeau de mâini i de picioare sau „treceau prjina prin brâul ei”(M.I.), o luau „pe ciobârneac” i fugeau în întuneric. Pân femeia care a însoit-o observa dispariia ei, prietenii rpitorului se întorceau i rspândeau vestea c fata este rpit sau c a fugit. Fata trebuia s se împace cu situia, tiind c nu mai are cale de întoarcere. Prinii celor doi se împcau foarte greu i dup o perioad lung de negocieri prin intermediul rudelor. În multe cazuri, o asemenea cstorie rmânea fr cadourile obinuite. Fata care a avut relaii sexuale înainte de cstorie, se mrita foarte greu de team c nu se va tii al cui e copilul. Ea putea s se mrite numai dup un vduv, dup un srac sau în alt sat. La începutul secolului al XX-lea, în timpul rzboaielor, dar i dup, au fost cazuri când fata s-a cstorit cu soul surorii ei în cazul decesului surorii, pentru a avea grij de copiii surorii i a nate copiii si. S-au întâmplat cazuri i unde brbatul s-a cstorit cu vduva fratelui din acelai motiv. Aceste cstorii au fost acceptate îns, mai ales dup greutile provocate de rzboi. „JiLiRe în cas“, biatul care s-a mutat în casa soiei, este un alt mod de cstorie. De asemenea cstorii aveau parte brbaii ce proveneau din

157

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei familiile cu doi sau mai muli biei, dintre care unul, dup legile nescrise ale satului, trebuie s plece din cas. Gineri au primit acele familii care au avut una sau dou fiice. În caz contrar gospodria disprea. Prinii fetei erau cei care hotrau ce ginere vor aduce în cas pentru a menine gospodria, fata fiind obligat s se supun deciziilor luate de prini. Ea a fost îndrumat spre un anumit biat la petreceri, doar lui i-a permis s-o însoeasc, iar prinii prin rude i prieteni au negociat încheierea cstoriei. Dac n-au putut s gseasc un ginere într-o familie cu aproximativ aceai stare material, l-au cutat în familii mai srace. Familiile srace au gsit mai greu gineri, astfel de familii de obicei stingându-se prin cstoria fiicei în afara familiei. Ordinea obiceiurilor înainte de nunt a fost ca i la celelalte cstorii. Cheltuielile pentru nunt le-a suportat familia miresei cu un mic sprijin de ctre familia mirelui, mai ales dac a fost într-o stare financiar mai mic. Din obiceiurile de nunt a fost omis obiceiul de a merge dup mireas, deoarece mirele a venit în casa miresei în ziua nunii împreun cu nuntaii si. Proprietatea pe care ginerele o aducea în noua familie, era numai a lui, ca drept de motenire din averea printeasc. Ginerele a fost tratat ca un membru egal al familiei, a participat la luarea deciziilor i a fost îndrumat în sensul intrrii în ritmul de via i de munc al gospodriei noi. Cu totul alt comportament s-a avut fa de ginerele care a provenit dintr-o familie srac, situaie sintetizat foarte bine în proverbul:„JiLiRe în cas, ca mâu sup mas“(F.P.).

OBICEIURI LEGATE DE ÎNMORMÂNTARE

În comunitatea tradiional a românilor din estul Serbiei se crede c ceea ce au ursit la natere ursitoarele, aa se va întâmpla i nu altfel. Ritul funerar i cultul morilor constituie poate partea cea mai important din viaa spiritual a oamenilor din aceast regiune. El este foarte dezvoltat, “fiind unul din atributele spirituale caracteristice al populaiei vlahe, în timp ce pentru celelalte grupuri de populaie, obiceiul de a celebra srbtoarea satului Slava, este momentul cheie în cursul anului”268. 268 National Museum Zajear, op.cit., p.42.

158

IoneliaToarc

Credina profund în viaa de dup moarte, a dezvoltat o serie de obiceiuri de înmormântare la românii din Serbia de rsrit, conform crora sufletul mortului nu-i va gsi odihna pe lumea cealalt dac nu sunt îndeplinite toate ritualurile. Acestea încep din momentul morii i dureaz pân dup înmormântare. Omul satului se pregtete i în prezent treptat, material i sufletete, pentru moarte, cu mult timp înaintea anilor de btrânee, de unde i grija lui pentru desfurarea întocmai a obiceiurilor la înmormântare. Uneori pregtirea i cheltuielile sunt fcute înainte, în timpul i dup înmormântare. Pentru a trece dincolo împcat, sunt necesare dou condiii – s fie pregtit pentru marea trecere i s i se fac rânduielile. În plus, românii din dreapta Dunrii au o Carte a Morilor – nescris, cuprinzând texte de iniiere a sufletului pentru lumea de dincolo. Mesajele ei sunt adresate mortului strigat pe nume. Dac unele obiceiuri legate de naterea copilului i cele de cstorie, s-au pierdut ori au fost adaptate în funcie de modernizarea societii, nu acelai lucru s-a întâmplat cu credinele i obiceiurile legate de moarte, acestea fiind pstrate înc cu sfinenie, cel puin în sate. Majoritatea ritualurilor practicate pe care le-am consemnat, sunt credine i straturi culturale anterioare cretinismului. Întrucât moartea este recepionat ca o disociere a sufletului de trup, românii din Timoc practic un biritual funerar: plecarea trupului la 3-4 zile (înhumarea) i plecarea sufletului la 40 de zile (slobozirea apei sau izvorului). Semne prevestitoare de moarte. În estul Serbiei, se crede i azi c moartea este anunat prin semne. Printre cele mai puternice semne prevestitore de moarte pentru o persoan, sunt cântatul cucului i al cucuvelei în curte sau aproape de cas, apariia ursului în vis, chemarea în vis de cineva decedat, la el. „Muara“ (moartea) este prezentat ca un demon, fr chip, urât, cu dini mari, îmbrcat în negru. Moartea se mai arat omului i în form de fluture sau pasre care zboar în jurul lui. Celui care i se arat în vis sau în realitate, devine contient de faptul c va muri i anun membrii familiei despre asta. Din acel moment cineva trebuie tot timpul s fie pe lâng el. Se numete „somoiva“ i este de sex feminin.

159

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Se crede de asemenea, oamenii buni mor uor, iar cei care au fcut fapte rele, mor greu. Pentru astfel de oameni se sfinete apa în biseric i cu ea se stropete mortul. Lumânarea de moarte se aprinde atunci când se observ c muribundului îi iese sufletul. Muribundul are nevoie de lumin. Moartea fr lumânare eludeaz normalul. Moartea “fr lumin, nu este lucru curat”(P.I.). Acelai lucru îl constata i T. Georgevici269: “Românii au grij ca nimeni s nu moar fr lumânare, cci cine moare fr lumânare, pe lumea cealalt este desprit de ceilali oameni”. De asemenea se crede c cel care moare fr lumânare, pe lumea cealalt va fi venic în întuneric. Lumânarea aprins se pune în mâna dreapt a muribundului, i se ia la câteva ore dup moarte. Ea nu trebuie s ard pân la capt în mâna rposatului. Acestuia îi se aprind cel puin trei lumnri. Cu ele se merge cimitir, numit “la mormini”, în majoritatea satelor, i ocazional „grobite”. Dup înmormântare cele trei lumânri se iau acas i se aprind la fiecare poman, iar la pomana de un an se las s ard pân la capt. Înainte de a i se lua lumânarea din mân, cu o bucat de pânz se msoar mortul începând de la picioare, dup care pânza se rupe deasupra capului. Ea se va folosi ca acopermânt. Crucea (Crua) e o lumânare care se face în cas din cear, în form de svastic având o prelungire în form de mâner, la mijloc punându-se un bnu. Ea se pune pe pieptul decedatului i Foto 49 Crucea, sat rmâne acolo, fr s se aprind. Osnicea Lumânarea Raiului sau Lumânarea Mare este o lumânare special, confecionat pentru cei care mor fr lumânare (în rzboi, accidente, singuri sau ucii), ea numindu-se în unele sate „lomanaRa raculuc“ iar în alte sate „lomanaRa maRe“ (lumânarea mare). Aceast lumânare o fac femeile în cas ori mai nou se pot cumpra de la magazinele de pompe funebre. Timp de patruzeci de zile de la moarte se duce lumânarea raiului în biseric, la slujb i se aprinde la fiecare poman pân la apte ani. În satele dinspre Valea Moravei, aceast lumânare nu se confecioneaz.

269 Tihomir Georgevici, op.cit., p. 48. 160

IoneliaToarc

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas, sat Criveli (s.), model nou din comer, sat Bacevia (d.)

Scldatul muribundului se face înainte ca acesta s îi dea sufletul: “Când s-a vzut c bolnavul e gata s moar, cineva din ai si, dup voina lui, îl scald cu ap cldu sau rece. Scldatul nu se face nici în cas si nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este aezat pe fân sau pe iarb, dezbrcat în pielea goal i apoi scldat. Dup aceea este din nou îmbrcat, cu haine noi sau cu cele vechi, ca moartea s-l gseasc curat. Iar dup ce a murit, a doua oar nu-l mai scald. Se ine seama îns ca bolnavul s nu moar gol; cci aa va fi i în lumea cealalt. Muribundului i se pune în sân i un bnu, ca s moar cu dânsul”270. De regul, hainele se pregtesc din timpul vieii. Dac muribundul este mai mult timp în com i nu se tie sigur dac va supravieui, se încearc s se afle stadiul în care este. Într-o strachin se toarn ap, iar de o parte se pune o pâine i de partea cealalt un tciune stins. Din fus se face un fir cu plumb care se ine deasupra capului. Dac fusul se leagn spre pâine, va supravieui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald, se îmbrac în haine noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac te plângi, nu te-ntorci ctr el, c poate s mi triasc, s s-ntoarc, c-i pare ru i s mi chinuie. i nu zâci nimic ctr el, s nu vorbeti, c dac vorbeti tu, el s-ntoarce, îl întorci”(N.s.) i se pregtete sau se aprinde lumânarea. Sufletul mortului. Dac a murit de moarte natural, pentru momentul morii, se spune „ia ieât suflitu“, dar dac moartea e provocat: „ia luvat suflitu“. 270 Dragutin Mihailovici – din satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici. 161

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Se crede c sufletul, dup moarte zboar spre cer, pe lumea cealalt, în form de corp uman, el meninându-i „chipul“, având puterea s apar i s dispar. Pentru ca sufletul s ajung pe lumea cealalt, trebuie s treac peste „puna raiului“(L.B.) („puntea raiului“) care e îngust ca o frânghie, doar sufletele curate putând s ajung la cellalt capt al podului. Imaginea despre lumea cealalt este descris de femeile clarvztoare i cei care cad în trans, raiul fiind vzut ca o poian mare, verde, plin de flori i fructe cu oameni veseli, iar separat femeile cu copiii, care se joac. Iarba nu se îndoiete de la mersul lor. Dup trezirea din trans, se descrie pe cine au vzut, unde se afl morii respectivi, transmit mesaje de la mori celor vii. Se crede sufletul rposatului se întoarce acas pân la patruzeci de zile în form de pasre, pisic, câine sau de alte animale. Întoarcerea o anun prin lovirea în tavan, prin rsturnarea vaselor, prin lovirea sau ciocnirea în u sau geam. Dac nu reuete s intre în cas, se ascunde prin scorburile copacilor, coere i case prsite. Se poate vedea la intersecii în form de animal sau om. Pentru a se proteja, dar i pentru protecia animalelor, familia decedatului desena o cruce cu catran la ua casei, la ua oborului, la ua grajdului, la ua strungii i la ua coteelor. Acum obiceiul nu se mai practic. Dac decedatul tot încearc s se întoarc, unul dintre membrii familiei, cu capul gol i pe jumtate dezbrcat, înconjoar casa având în mân o opinc aprins i un topor, iar cu cealalt vars mei. Se credea c aceste obiecte au puterea s îl întârzie pe mort, mortul putând s se taie în topor, opinca ars s-i miroase urât i s piard timpul adunând meiul, pân cânt cocoii. Oglinzile i tablourile se întorc cu faa spre perete ca semn de doliu. Sub patul pe care se afl mortul pân la înmormântare, se pune un vas cu ap. Femeile îi pun basmele negre, iar brbaii îi dau cciulile jos. În trecut nu s-a purtat doliu, femeile exprimându-i starea de doliu prin faptul c n-au purtat ornamente pe cap, iar fetele au îmbrobodit basmaua peste prul despletit. În perioada de doliu brbaii nu se tund i nu se rad, nu joac, nu pltesc muzica, dac sunt prezeni la petreceri. Msura mortului se ia cu un fir de bumbac sau cu o sfoar i se folosete la confecionarea statului. Statu este o lumânare care se face din cear de albine, “lumânarea o faci lung, de cear i iai i o msori cât e el, de la frunce pân la vârvu lu

162

IoneliaToarc degete. i numai o iei i o faci ca crucea, i i-o puni aicea în piept, lipeti un ban i s-groap cu ea”(S.P.). Ea se face în form de spiral i când moare omu’, femeile îl spal i pe pept(piept) s pune statu’ pân la înmormântare. Apoi statu este adus acas i “Arde pân la 6 sptmâni, pân s due (duce) la tmâiat. Când due (duce) fata, apa. Atuncea îl aprinde i el s aib pân la 6 sptmâni (N.S.), alturi de o turt i un pahar de ap. Pe turt se pune: brânz, carne sau fructe, un cub de zahr, iar în zilele de post trebuie s fie de post. Pentru plata vmilor pe care mortul trebuie s le treac, se pun bani pe mort, dar i în buzunar. Când bolnavul moare, toat apa din cas Foto 51 Statu trebuie s fie vrsat, cci nu mai este bun, fiind ap de mort. De aceea se aduce alt ap proaspt. Imediat ce a murit, familia are grij ca cel mort s nu plece cu norocul din cas, în acest sens: “la noi, demult a fost, s d cu un cucuruz i cu tbchera de bani, pr sub mâna lui, de 3 ori, i numai iai din cucuruzu la i sameni. Poace fi c lui i-a fi mers, în cucuruz, în smânâi, în bani, s nu s duc norocu dup el”(N.S.). Iar dac familia vrea s zugrveasc mai apoi camera în care a murit, trebuie s aib grij „dac vrei s vrui soba, pn la an, bagi cât e el mort, câta var i câta pmânt în sob s fie. La noi dac nu i-ai bgat pomânt i var, 1 an de zâle nu poî s vrui”(P.I.). Sicriul se numete “tron”, “leagn” sau “snduc” i este lucrat din lemn. Alturi de mort în leagn, într-un scule, sunt aezate alimente i buturi (mere, dulceuri, sticl de vin, friptur); precum i toate accesorile de buzunar ale rposatului, bul i instrumentul la care a cântat, dac a fost lutar, i o moned ca s aib de drum sau în rai. Dac se întâmpl ca s moar doi oameni din cas, “pr un an, mora s tai un coco s-l îngropi cu la al doilea, ca s nu moar din cas i al treilea”(A.D.). T. Georgevici, amintete i un obicei de la începutul secolului, când românii din satul Brestovi-Bor i din satele învecinate, la înmormântarea cuiva, “obinuiesc s pun în sicriu, alturi de cadavru, între altele i un ciomag. Aa e rânduiala. Dar sârbii pretind c dup explicaiile date chiar de români, acest lucru se face pentru ca mortul – în lumea cealalt – s se poat apra de sârbi”, cercettorul venind cu explicaia c românii ar avea

163

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

“– nu tiu de unde – dac nu chiar înnscut în ei i un fel de ur de ras sau naional împotriva altor naiuni, deci i împotriva sârbilor”271. Unde are loc decesul “îi pui (mortului) tri(trei) oale (de ap), o bucat de pâine i o bomboan”. (N.B.) Asemenea practici sunt motivate de credina c sufletul mortului colind 40 de zile prin locurile cunoscute. În aceast cumpn pentru suflet, este bine s-i asiguri acestuia cele necesare i grij permanent, altminteri poate deveni malefic. Dac un copil moare nebotezat, el nu este îngropat în cimitir, ci în alt parte. Tot aa nu se înmormânteaz la cimitir nici sinucigaii.

ÎNMORMÂNTAREA are loc a doua zi dup deces „24 de ceasuri la noi, s treac pân îl îngropi, nu cutez mi ninte”(N.S.). Sunt anunate rudele i se cheam oameni care vor ajuta la înmormântare: cinci brbai vor spa mormântul, trei – cinci femei vor pregti mâncarea, doi – trei meteri vor construi sicriul, un meter pentru crucea funerar i o feti care va duce ap. Ea trebuie s aib în jur de zece ani, s fie „curat“. Am constatat c, din ce în ce mai mult se renun la construirea leagnului i a crucii de ctre meterii din sat, familia preferând s le cumpere din comer. La înmormântare, vin obligatoriu cei care au avut un deces în propria familie la scurt timp înainte de acesta. Aceste familii vin cu „pomat“. Aceasta este o bucat de pânz pe care se pune un („colac maRe cu gaur“) cu lumânare, o strachin cu mai multe feluri de alimente, ap, uic i vin în sticle mai mici i un buchet de flori. Toate aceastea se pregtesc în dou pachete: unul se d de poman decedatului ca dar de mulumire c va înlocui mortul lor de la straj în faa porii raiului, i al doilea decedatului su. Cu aceast ocazie, actualul rposat, cedeaz rposatului lor locul. Ambele pachete le primete brbatul din casa decedatului dac i decedatul este brbat. Azi obiceiul s-a modernizat, alimentele se pun pe o tav. În arbanovac (Šarbanovac) acest ritual se repeta la urmtorii apte decedai, îns azi se merge doar la trei. În Bacevia (Baevica) se merge la trei decedai, dar acest ritual se face în aa fel încât se toarn ap peste cel mort, dup ce se las în mormânt. (F.P.) Petrectura are un coninut invariabil i înlocuia altdat preotul, fiind mai veche decât ceremonia bisericeasc ce se desfoar în prezent. Pân nu se scotea rposatul afar, un grup de dou – trei femei cântau „petrectura“ 271 T ihomir Georgevici, op. cit., p. 79. 164

IoneliaToarc

ezând de partea dreapt a mortului i inând câte o lumânare. Atunci când menioneaz în text izvorul, cineva din cas d de poman mortului un pahar cu ap. Femeilor care cântau li se pltea o sum mic de bani: “a fost câte 3 petrecturi, în zâua aia ele vin, le cheam, i isto s sprimete cîrp i le pltete. Ili cirepi, i câte o lumânare, i ele ed, afar, toate trei, i ele petrec cu lumânrile lea aprins-n mini. i pe urm lor li s plteate, i li s d în urm dup Foto 52 Petrectoare, aia de mâncare”(P.S.). În „petrectur“ se dau sat Bogovina mortului îndrumri despre drumul spre lumea cealalt, despre pericolele care îl ateapt pe acest drum, a c din ea se poate afla totul despre înelegerea lumii cereti. Acest obicei s-a pierdut în primul rând datorit faptului c petrectoarele ori au murit, ori mai sunt foarte puine i în vârst, iar dintre fete nu mai vrea nimeni s învee: “petrectoarele, alea la noi a murit, nu mi este. Baba tot a sprimit de-ale trei petrectoare, noi nici n-am tiut c-a murit una. Aia ce am avut aici, în Dubocica, n-am avut, c-a murit babele ce-a tiut s petreac. A fost mule ’ninte, ama nu vrea nima s-nve”(A.D.). Un alt motiv este faptul c în prezent, înmormântarea se face cu preot, aceste practici nefiind aprobate de biseric. Mortul este scos din cas cu picioarele înainte. În timp ce leagnul este scos din cas, cei din familie se prind de el, “câta tragi de leagn, i zâci: eu te trag pr tine, s nu m tragi tu pr mine”(B.N.). În Lubnia, în locul unde a stat mortul, imediat dup ce l-au scos afar, în podea se fixeaz oul cu un cui i aa st peste noapte. A dou zi fata care car apa mtur oul. În alte sate, imediat dup scoaterea mortului din cas se mtur de ctre o femeie, stabilit dinainte, aceeai care a primit i lumânrile. Ea mtur, are o “oal a lu mortu la i nu vorbeate. Pn mtur nu vorbete cu nima. i pune gunoiu la în oala aia, i ia oala aia cu câte lumânri s-a ugit, ali vreodat s-a pus scândur sub mort, cao punce de trecut, i astrânge gunoiu la, i-l pune colo în oala aia i ia mtura i ia oala, i s duce i-ntr-un cot, în grin, lapd oala i gunoiu i mtura, i s-toarce înapoi, te speli pe mâini i s bag-n sob. Prst prag, acia unde a fost mortu, s bate în sob, un pironi, i s sparge un ou aci, ca acia s s bage boalili, moartea, tii, s nu s duc-n fmilie, ma în pmânt. i-n urm vine

165

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei alt muiere, prst prag, îi d o lumânare, i îi pltete câa bani, i o cârp, un pechir, un cirepi, un spun, i d de poman i zâce: bogdaprost, i pe urm te apuci i vorbeti”(Z.C.). Se crede c oul trebuie spart pentru ca decedatul s nu se transforme în “moroni”, în strigoi. Gunoiul este dus în grdin i îngropat, sau în alte sate “s lapd pe ap” deoarece se crede c “la noi iast muieri care mi fac vrjuri, nu-s multe în Rean, a fost 3 ali mi iaste”. „i din banii care îi iau de pr pipt, i maramia care o ia de la gur”. „i inelu de pe mân. tii cum fac. Am avut noi aicea nite vecini, care a a vut. Iau curaua i cu aia fac, leag. i cu lumânarea de suflet, cu care moare, i cu aia fac”(A.D.). Dup ce moare omu’, ei scot oalele (hainele), patu’ lui i le lapd (arunc). Unii, bine, naravno (desigur), le spal i le bag-nuntru (P.I.). În camera unde a murit, la geam s pune un pahar cu ap, unul cu vin i unul cu rachiu, “s stea, cic bea”. Se las fie numai o noapte, fie “mare Foto 53 Trecerea punii de ctre aia pn la 40 i s las i lumina cortegiu funerar, sat Bacevia aprins” (N.B.). Mortul era dus odat cu carul, iar acum cu tractorul. Se pune cu picioarele înainte, lâng sicriu se pune crucea funerar i florile care au fost date de poman i lsate. Se pregtete o gleat sau o cldare cu ap i busuioc. Pân e înc în cas se stropete i mortul i sicriul, iar afar tot cortegiul funebru. Cortegiul funerar se oprete la fiecare trecere peste ap curgtoare. Atunci se stropete din nou decedatul, carul i cortegiul funerar, deoarece se crede c în ap va cdea tot rul. În procesiunea funerar în spatele decedatului, merg membrii familiei i rudele cele mai apropiate. Înainte puteau s mearg doar cel care conducea carul sau tractorul, cei trei care duc steagurile, doi care duc tvile cu pomana, fata „cu dou vedre cu ap, chitite cu flori, în mân, ar în ele îi pune ili cârp, ili pechir. Am înintea lu fata ce duce apa, mearge crucea”(B.N.) i preotul dac familia apela la acesta i cel care duce prunul, dup caz. Procesiunea trebuie s treac cel puin pe la trei rscruci. Nunta neagr se face tinerilor care mor necstorii, înmormântarea fiind cu muzic. În faa cortegiului merg stegari, pentru c n-au avut nunt,

166

IoneliaToarc

“vin copii, fete, pretini, drugari care a fost, umbl pe câmp pe unde a trecut”(M.I.). Prunul este un element important în ceremonialul funerar, întâlnit în toat regiunea. În unele sate, s-a renunat îns la prun: “bine, s-a pus, ama prunu s-a lsat acuma”(N.S.). În cazul înmormântrii cu prun, s-a ales cel care a rsrit de la sine. Prunul se scoate cu rdcin i i se pun pe crengi, înainte de plecare, fire colorate de lân, prosoape, batiste, oglind i prjituri din turt dulce, “s-anin i cirepi, i pechire i cârpe, i chiuri, i lu la ce-l duce, dc e om, s d chime, i pechir i cirepi. A, dac e muiere atucea s dea cârp, cirepi, chi, ili combilizon, ili mai” (Z.C.). Prunul se planteaz la mormânt dup cruce, dar nu e bine s se prind. De aceea se clatin mereu, în timpul urmtoarelor vizite la cimitir. Foto 54 Prunu, sat În satul Valea cu Anini (Valeacoanje), înc Valeacoanie din 1905, Tihomir Georgevici consemneaz obiceiul, dar numai în cazul tinerilor. Groapa se sap dup anumite reguli: unul dintre sptori înfige târncopul în mijlocul terenului stabilit pentru groap. O femeie din cas sau din neamul decedatului, stropete cu vin negru târncopul i locul însemnat în pmânt, apoi vars vin în cruce i stabilete unghiurile gropii. Restul de vin se d preotului pentru slujba de înmormântare în cazul în care acesta se va desfura. Înainte de a lsa decedatul în groap, în ea coboar o femeie care n-are so, în unele sate o femeie care este curat, „mtur” groapa cu un col de Foto 55 Coborârea în fust de la dreapta spre stânga i o mormânt, sat Criveli tmâie de trei ori tot de la dreapta la stânga. În Podgor (Podgorac), intr o femeie creia i-a încetat ciclul menstrual, fiind socotit curat. Mortului nu i se acoper picioarele, ca s nu se împiedice pe lumea cealal.

167

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Dup ce las decedatul în groap, omul care a început s sape groapa, trage pmântul în cruce peste sicriu luând cu sapa câte o dat din fiecare parte a gropii, iar de la dreapta la stînga, începând de la cap. Apoi toat lumea arunc o mân de pmânt rostind: „Sî-i fie râna uuar!“ Pe partea Foto 56 Dup întoarcerea de la principal, întoars spre rsrit se pune crucea de înmormântare, lumea se spal pe mâni i lemn. Toi din cortegiu se arunc jrgi peste cap, sat Bacevia apropie de mormânt i sunt stropii cu restul de ap, primul care se apropie fiind cel care a început groapa. O femeie din casa mortului, stând de partea dreapt a decedatului, d de poman peste groap fiecrui sptor câte un colac cu gaur, o lumânare i un prosop. Atunci când se întorc de la cimitir, toi se spal pe mâini în prima ap curgtoare pe care o gsesc. O femeie din familie pleac întotdeauna ultima de la cimitir. Ea ia o glie de pmânt de pe mormânt i o sfrâm pe drum pân la prima ap curgtoare, în aa fel încât dac decedatul devine strigoi, s piard timpul adunând pmântul sfrâmat. Pân la patruzeci de zile se merge în fiecare zi la cimitir. Mai întâi se împodobete mormântul i crucea funerar, apoi se tmâie, se dau de poman flori i o lumânare, câte unul sau mai muli colaci, fructe, cuburi de zahr i dulciuri, ap i cel puin o butur alcolic i se bocete i se d de poman mâncarea adus. E bine s se ia câte o gustare acolo de ctre cei vii, ca mortul s nu mnânce singur. Acesta este i motivul pentru care, la fiecare mormânt din satele româneti se afl puse la picioarele mortului câte o msu i cu dou bnci. În ultima zi de vizit la cimitir, în ziua pomenii, se sparge cdelnia cu o lovitur în cruce. Dac rudele greesc cu ceva în tot ceremonialul funerar i dac el însui nu se pregtete cum se cuvine de plecare, exist riscul rtcirii: va fi plecat de aici i nu va ajunge dincolo. Pericolul întoarcerii vizeaz mai ales rudele i pe cei apropiai. De aceea, un sistem coerent de rituri funerare efectuate dup tipare strvechi se desfoar în zilele care preced înhumarea trupului, în timpul înmormântrii, la 40 de zile, i apoi la diferite date pân la 7 ani, când mortul se integreaz în rândul strmoilor fiind pomenit împreun cu ei.

168

IoneliaToarc

Pomana este un ciclu de festin ritual, care se repet la intervale bine determinate. Scopul acestor festine este de a trimite mortului mâncare, haine i alte obiecte necesare pe lumea cealalt. Cratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica i dansul pentru sufletul celui mort, au aceeai destinaie. Prin aceste ritualuri, se presupune c i se asigur mortului, ap rece, foc i distracie pe lumea cealalt. Pentru românii de aici, a fost mai important cum se moare decât cum se triete, cultul morilor fiind mai puternic decât toate celelalte. Exist ritualuri care nu s-au schimbat de secole. Sistemul de pomeni are cele mai precise i stricte reguli, chiar dac acestea au început s se modernizeze, unele detalii fiind în prezent omise, coninutul lor depinzând în mare msur i de situaia economic a familiei. Cu toate acestea, ritualul în sine nu s-a schimbat. Termenul arhaic pentru poman în anumite sate, care în prezent nu se mai folosete a fost acela de „cumând“, fiind treptat înlocuit cu cuvântul “poman”. Pomenile se dau de ctre cei vii morilor, ca acetia s aib pe lumea cealalt tot ce le trebuie. Pomenile sunt „mese“ cu pâini rituale, diferite feluri de alimente i buturi, lumânri, flori i foc, care se organizeaz pân la 7 ani. Grija celor vii pentru cei mori nu se oprete nici dup apte ani, existând numeroase srbtori peste an când li se d de poman foc, ap, lumin, hran, fructe, flori. Pomenile moderne difer de cele din trecut pentru c pâinile se pregtesc în brutrii dar i datorit bogiei i coninutul meselor în hran i buturi. Anterior, pâinea a fost preparat din fin de Foto 57 Pomana în satul Criveli (s.) i pomana în mlai amestecat cu satul Bacevia (d.) fin de secar sau de grâu, iar din mâncruri s-a gtit varz cu carne de oaie i ciorb gras. În trecut masa s-a pus pe canate i pe scânduri, peste care s-a aternut pânz de cânep esut pentru asemenea trebuine. Azi pomenile se pun pe

169

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei mese. Întotdeauna se tinde ca pomana s se pun în direcia vest – est, numai c începutul pomenii este în partea de vest, aa cum i mortul e situat în mormânt, respectând principiul solar dup care estul simbolizeaz natere i via, iar apusul soarelui i vestul simbolizeaz sfâritul i moartea. Pomenile pentru sufletul mortului au loc imediat dup înmormântare, la 1 sptmân, la 6 sptmâni, la un an, i în fiecare an, pân la 7 ani: “Mort- tot anu’ pân la 7 ani”. (N.B.) Aceste ritualuri sufer mici modificri de la un sat la altul, în special în privina numrului de colaci i capete (cpeele): “Cinci la sâmbta, da’ noau(nou) la jumtacea (jumtatea) de an, da unpreae(11) la anu’. Ete aa… Ama(dar) care poace(poate), câte unu. Da’ care poace (poate) 2,3,7, i atunci pun 7 i to e kraj (asta este)”(P.I.). “Ii pui poman sara(seara), când îl îngroap. Ii pui trii(trei) pâini i legume, butur i dai luia de poman, la la ce-a murit i mnânc oamenii ce-or lucrat. i iar, pe urm la sptmân, îi pui. Pune: cinci pâini i cinzeci de colaci i…iar aa butur, mâncare, lturghie(liturghie) pe pâine, colac de b de poman. i iar-aa, îi pentru ia ce-or fost la lucru i mnânc, cin. i colacii ia ce rmân, la noi, aa îi adun i-i dau…(N.S.). „ara“. Aceast poman se pune imediat dup înmormântare. Pomana va fi de post dac înmormântarea a fost în zi de post. “Pomana mortului s fae (face) mai întâi atunci când el a murit, p’ ”ar”, aia i s zâce(zice) “ar”. Aia care tot God (Dumnezeu) a lucrat, tii am cistuit(lucrat) pi(pe) la leagn (tron), pi(pe) la groap, ia vin i acolo fac nite colaci, i pun i câte-o cârpu(batist, basma) la tot colacu’ i le d la to’, na primer (mai întâi) la ia care-a venit aia (aici), mi întâi la cei ce-au lucrat. S d, da bone, de bodaproste…E, i aia, i s zîce “ar”. Da’ pe orm sâmbt, la sptmâna – asta ce vine, îi pun poman sâmbt, sâmbta aia. Da’ pun aia cao(cum) s zîce cape’(cpeel), la noi, tii un colac, doi, trei, patru mi mari i na primer (mai întâi) câce(câte) capece(capete) s pune cao mi mul”(N.S.). Pentru aceast poman se pregtesc trei sau cinci colaci, aa se continu pân la al aptelea an, Foto 58 Prescura cu bilue, sat pentru care se pregtesc apte pâini principale. Pentru fiecare poman Gamzigrad urmtoare se mrete de câte dou uniti de pâini pân la un an. Numrul

170

IoneliaToarc celorlalte pâini, „colacul lung“, depinde de numrul oamenilor care sunt chemai la poman. Lumânrile se aprind atunci când oamenii se aeaz la mas i se tmâie. Lumânrile se pun doar în pâinile principale i se d de poman doar celui mort. În cazul în care înmormântarea a fost sâmbt, regulile permit s se pun imediat i „sptmâna“, adic pomana de o sâptmân. Dac cineva a murit fr lumânare, pentru pomana care se d în ziua de înmormântare, se coace un colac special pe care se pun 44 de bilue din aluat, în ele se pun 44 de lumnri mici, 44 de bnui, 44 de buci de zahr i se d de poman separat. El nu face parte din întregul de pâini. Nu exist o regul cu privire la cantitatea i tipurile de pâini, dar toate trebuie s fie pregtie într-un numr impar. În arbanova (Šarbanovac) se pune la începutul mesei „prescura cu apte bilue“ (o turt cu apte bilue care înlocuiete „liturghia“ în varianta din Osnici (Osni), iar la captul cellalt al mesei o turt cu cinci bilue. „Stmâna“ (sptmâna), este denumirea pentru pomana de apte zile. Dac înmormântarea e sâmbta, i aceasta se pune în ziua înmormântrii, iar în alte cazuri i în zilele de mari sau joi. Este important s nu treac mai mult de apte zile de la ziua înmormântrii. Pentru aceast poman se pregtesc „5 capete“, iar cel principal se numr de 22 de ori. Parastasul se d de poman doar celui mort. Dimineaa, se dau de poman hainele pe care mortul le-a purtat în fiecare zi – „uaFe purtria“ (haine purtate). Hainele se pun jos pe o ptur, în curte sau în cas, alturi de alte obiecte plcute decedatului. Pe lâng haine, pe partea dreapt, pe un aternut sau pe o msu, se pune un vas cu ap i apte colaci mici „colac cu gaur”: pentru cel mort, pentru lun, pentru soare, pentru Dumnezeu, pentru Maica Domnului, pentru Sfântul Ioan i pentru Sfântul Arhanghel. Lumânrile se pun i se aprind pe colaci, cu excepia celor care marcheaz soarele i luna, deoarece acestea au lumina lor proprie. Urmeaz cântecul de jale prin care se cheam mortul în cas i în familie, s se alture celor vii, s vad cum îi se dau hainele de poman i s le îmbrace. O femeie care d de poman, tmâie hainele i colaci i cheam pe cineva care s fie „marturie“ – martor, c hainele vor fi dedicate mortului. inând în mân colacul i lumânarea care sunt menite pentru cel mort, rostete, repetând de trei ori, dup cum urmeaz: Suae fraîėuae, Soare frioare, Lun, suor bun, Lun, sor bun, patrudzîV patru prazLiVe, patruzeci i patru de srbtori, Svei ovaLe, Sfântul Ioan,

171

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Sînta majk Marije, Sfânta Maic Marie, î tu Iancue, i tu Iancule, sî fi marturiėe s fii martori cî s dîm lu Pîtru ca s-i dm lui Petru uaii i poman?(F.P.) Hainele de poman? Martorul rspunde: „Sî fiu!“. Aceeai femeie menioneaz hainele care se dau de poman i prile din care sunt compuse. Cei prezeni confirm cu: „bogdaproste“. Tot ea, inând în mân acelai colac îl întinde spre martor, rostete acelai text de trei ori, dar în form de confirmare, iar martorul rspunde: „bogdaproste“ i primete pâinea cu lumnarea. Brbaii care sunt rude mai îndeprtate înceteaz de a mai fi în doliu, se rad i încep s poarte cciul. „Patrudzii“ (patruzeci de zile). Cea mai important în semnificaii este pomana de 6 sptmâni. Ea se face dup acelai ritual ca la „ar“ i pomana de o sptmân: “Pe urm pui poman la patruzeci (40 de zile). Iar-aa. Iar faci capu’, aicea, cu sococeli(rânduieli) i, iar aa, dai din el tot. Ei, dar din pâinile alea care rmân, bagi în cas. i colaci faci iar- aa i mlai iar aa pui. i mi pui o chit(legtur) de flori aicea, acolo pui o chit de flori, în ailalt pune alt chit de flori…” (M.S.). Acum îns se dau de poman i hainele noi ale decedatului, pe care le-a purtat doar la anumite ocazii: “dai oale la 40, ali i mi purtre, de-ale lui, dac are mi noi. Mi întâi dai lu fratele lu muierea lui”(F.P.) Se cumpr îns i ceva nou care se adaug costumului. Dup ce se aranjeaz hainele, se tmâie i femeile cânt cântecul de jale. Se dau de poman dimineaa, cu „mrturie”, ca la pomana precedent, celui cruia i se d seara un colac. Cel care va purta hainele le îmbrac, i se dau de poman i pe el. Pentru patruzeci de zile se d de Foto 59 Haine date de poman poman o pâine, patru colaci, o strachin nou, o lingur i o mas cu scaune. Toate acestea se pun la capul mesei i se dau de poman înainte de a da pomana de pe mas, “la 40, s pun 50 de colaci, într-o cmar i 50 de vedre de ap” (B.M.). Începutul mesei se marcheaz cu o cunun din flori de sezon în form de arc. În arcul cununii se pune o oglind, câteva prosoape, un spun, uneori i o fotografie înramat a mortului i acestea de dau de poman împreun cu masa rotund.

172

IoneliaToarc

Cu acest prilej se împodobete i bâtul, acesta fiind confecionat dintr-o ramur de alun i este împodobit cu un mr, cu monezi i flori. El va sta în capul mesei “la cptâi”. “Dac a murit muiere (în capul mesei) se pune fat; dac e om, un copil”. (N.S.). La pomana de 40 de zile are loc i “slobodzâtul apei”, fata care a crat apele pentru mortul respectiv timp de 40 de zile, fiind acum rspltit. Pomana de „Žumatae i an“ (jumtate de an) se „pune“ Foto 60 în luna în care se împlinete Colacul de bât i bâtul la pomana de 40 jumtate de an de la moarte. Se zile, sat Bacevia fac nou capete, iar „capul al numrat“, se numr de 55 de ori. Dac familia dorete s mai dea cuiva poman (de obici celui care a murit înaintea celui pentru care se pune pomana), se mai pregtete un „cap“. Pomana nu se abate de la regulile generale. „Anu“. La pomana de un an se încheie perioada de doliu. Brbaii îi rad barba i încep s poarte cciul, iar femeile înlocuiesc basmaua neagr cu una nou de alt culoare. Cea purtat este atârnat într-un mr i se las acolo. Aceasta se face pentru membrii vii ai casei, pentru copiii, pentru sntatea lor, pentru via lung. Pomana de an nu se deosebete de celelalte pomeni, Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevia se adaug doar câteva detalii. La „anu“, se pregtesc i se pun unsprezece capete. Pâinea principal – „capul al numrat”, se numr de 110 ori „îi numeri, dac fmilii mi multe, 110, 115”(N.S.) În ziua pomenii, fetia care „trae ap“ – aduce ap în gospodrie, dar vasele nu se numr. „Slobodzâtul apei“ se face ca la patruzeci de zile, cu mici excepii. Pe o bucat de dovleac care trebuie s pluteasc pe ap cu lumnrile, în loc de noduri care au fost legate în timpul notrii numrului de pahare cu ap date

173

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei de poman, se pun semine de dovleac folosite pentru numrarea paharelor, în timp ce se d apa de poman. I se dau iari mortului haine de poman, de aceast dat toate noi, o mas nou i o banc, înlocuit azi cu scaune dar i un pat, patul nefiind obligatoriu: ”oale s dau tot nou. i Gode în ce puni mâncarea, tot nou. i la anu s pune, cum s spune spomenicu la (crucea de marmur)” (A.D.).

Pentru aceast poman se taie Foto 62 Colaci dai de poman la obligatoriu un purcel. Femeilor slobozitul apei, sat Bacevia care au participat la pregtirea pomenii i brbailor care au ajutat la înmormântare, li se d câte o batist, un prosop sau osete ca semn de mulumire pentru ajutor. Aa se pun pomenile pân la 7 ani, “capu al numrat“, socotindu-se de 220 de ori la 2 ani, la 3 ani de 330 de ori, iar la 7 ani se numr de 770 de ori. Numrul acestora difer, de la sat la sat. La 40 de zile se fac 44 de colaci, “la jumtae de an 55, la anu 110, la alt an 117, la 7 ani, câî a fost vreodat 120 i 7 capece, unu îngurit, unu neîngurit. i merg zacoanile, legea. Câe un cap i pe urm la 7 ani pune 7 capee. În alte sae s pune 2,3,4, câî ani face. Cum e satu aa i obiceiu”(F.P.). „ape a“-pomana de apte ani este ultima poman care se d de la moartea decedatului. Pentru pomana de apte ani totul trebuie s fie nou: strchinile sau castroanele, lingurile, vasele pentru butur, cerafurile de pe mese etc... Dimineaa se dau de poman haine noi. Acum, cel care este în via, so/soie, poate s îi dea i el haine de poman. Ambele rânduri de haine se pun pe un pat nou, care se d de poman împreun cu hainele. Pân în orele dousprezece trebuie s se „slobad apa“. Se dau de poman i acum o mas nou cu dou scaune care se pune în fruntea celorlalte mese. Pe mas se pun patru „colaci“ cu lumânri (câte unul în fiecare col al mesei), la mijloc o pâine mai mare cu o lumânare mare, dou pahare, dou tcâmuri, dou farfurii, un ulcior, vase cu vin i cu uic, serveele, oglind i pieptene i o vaz cu un buchet de flori, un miel

174

IoneliaToarc sau purcel “fript întreg”, câteva prosoape, osete. Masa se d de poman mortului separat de masa principal. Tuturor celor care au ajutat la pomenile de-a lungul celor 7 ani, li se d câte un prosop, osete, traist drept mulumire. Când se d cadoul gazda zice: „S fie lui ...., s fie iertat ce ai lucrat!“. Cel care primete cadoul rspunde: „s fie iertat!“. Când pomana de apte ani se organizeaz cu muzic, lutarii se pun la captul mesei. Cânt în timp ce se d masa de poman, dar se d de poman i melodia. În timpul mesei lutarii cânt i melodii mai vesele, iar dup mas cânt o melodie de hor, care se d, de asemenea, de poman. Priveghiul. În majoriatea satelor se întâlnete ca fiind focul ritual care se d de poman la Zpostit, „o zî ninte pân nu tun272 postu” (M.M.), în special morilor fr lumânare. În unele sate, pomana de apte ani se numete „privieg'“ (priveghi), focul fiind dat de poman pentru mori, el aprinzându-se în aceste sate la ultima poman, la apte ani. Anterior, focul pentru mori s-a fcut i la pomana pentru un an. Focul se face aproape de mas. Pe lemn uscat se aeaz crengi i apoi, butuci spari. Peste ele, la vârf, se pune un cerc sau se leag cu vi de vie slbatic. Dup ce se aprinde focul, gospodina casei arunc tmâie în foc, i d de poman în felul urmtor: „Fuocu priviegiului, caldura sî vearia, miruosu i tamîLe, cînicu in lau, sî fie lu Ptru i ape aL i la noi, sî s încaldzasc, sî s veeriadz, sî s vesaFasc cu noi, sî chiame la fuoc, la caldur la vesaFie soîcFi(prietenii) luc!“ (F.P.) Dup care, toate cele pregtite se dau de poman. În satul Zlot, priveghiul, are loc în sptmâna brânzii, “la Zilot, este obiceiul ca toi stenii s duc în vatra satului grmezi de lemne, din care aprind unul sau mai multe focuri mari, în jurul crora joac. Aceste focuri se aprind pentru oamenii care au murit fr lumânare”(B.N.). Dup toate pomenile, rudele viziteaz regulat mormintele, trimiând pe lumea cealalt prin „dat i poman“ (datul de poman), tot ce se crede c ar avea nevoie morii.

272 Cuvântul are mai multe sensuri. În cazul de fa, este folosit cu sensul de „a începe”. Un alt sens este acela de a intra undeva: „tun în cas”. 175

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

TIPURILE DE PÂINI RITUALE Pâinea este unul dintre elementele eseniale în cadrul desfurrii diferitelor ritualuri. În privina pâinilor rituale, exist mai multe feluri de pregtire a pâinilor cu aceeai semnificaie. În toate satele se pot gsi aceleai detalii, îns cu diferite variante. Diferena const în modul i mrimea simbolurilor dedicate pâinii principale, în timp ce formele lor sunt identice. Funcia ornamental este simbolic i are anumite roluri în anumite ritualuri. „Capu“-Capul. Aceasta este denumirea pentru pâinea principal în toate satele. Printre acestea e cel mai important „capul numrat” (pâinile care se numr) i el se pune întotdeauna în captul mesei, pe latura de vest. „Socoeluile“7, simbolurile din aluat care se coc odat cu baza pentru pâine sunt: „luna“, „suarili“ (soarele), „mâna“, „puna“ (puntea), „ireptaa“ (dreptatea), „strîmbataa“ (nedreptatea), „fuarfi“ (foarfeca), „dzaFe“ (zale – lanuri) „coccaca“ (svastica), „furca pomântuluc“ (furca pmântului, stâlpul), „vântura“ (vijelia), „înpFeita“ (împletita), „ispFeita“ (despletita), „scara“, „înpropoita în sus“ (îmbrobodita în sus), „înproita în juos“ (îmbrobodita în jos), „ispropoita“ (dezbrobodita), „vulturu“ (vulturul), „lunga“ (lunga), „lata“, „Fimba“, „prazLicu - 3“, „crua“ (crucea), „spândzuratuaRa” (spânzurtoarea), „papua“, „brebcaiFi“ (vrabia) (F.P.). În timp, s-a mai uitat din simboluri, femeile în vârst menionând doar 25 de simboluri. Etnologul Pun Es. Durlic meioneaz îns circa 40 de semne antice pe pâinile rituale, dintre toate cel mai mult impresionându-l svastica, ea ocupând locul central printre simbolurile tainice ale pâinilor rituale ale românilor din regiune. Pe pâinea numit Muo, s-ar afla dou simboluri strvechi: svastica (LuVafur- Luceafrul) i crucea cu luna nou, “crucea cu cele patru semilune îl reprezint pe cel care a murit, iar svastica st pe pieptul lui pentru a-l învia pe lumea cealalt”(P.D.). Foto 63 Alte pâini rituale sunt laturgia (liturghia) - Colacul numit Mo o turt mic cu apte bilue care se aeaz în partea central a pâinii principale, malai se face din fin de porumb, pîLa 7 Denumirea comun pentru simboluri în diferite sate. 176

IoneliaToarc

i sup cap (pâinea de sub cap)- nu se decoreaz i se pune peste pâinea de mlai, colacu i bât care se d de poman împreun cu un b, decorat cu un buchet de flori i cu o batist, colac lunguiat (colac lung), colac mic cu gaur, colac mare cu gaur, cociaia, talari, priescura, papua i vrabianu. Ultimele dou pâini se coc separat i se dau copiilor ca s nu înjure sau s „murdreasc” pomana, în cazul în care sunt nerbdtori i vor s mnânce din poman. O analiz complex a pomenilor, pâinilor rituale, a simbolurilor i semnificaiilor acestora o face etnologul Paun es Durlic, care întocmete i o hart cu tipurile de pomeni întâlnite în satele româneti din estul Serbiei.273 În lucrarea sa, “Limba sfânt a pâinii vlahilor”, acesta afirm c o parte din semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbuta se regsesc pe pâinea ritual a românilor din Serbia, dar i pe numeroase cruci vechi de piatr, din cimitirele româneti din regiune. Comparate între ele, semnele de pe tbliele de la Trtria i Vinca pa s fie aceleai cu cele de pe pâinile rituale ale românilor/vlahilor din arealul moravo-timocean. Simboluri ca spirala, crucea Sfântului Andrei, crucea, luna nou, soarele sau svastica se regsesc atât pe tblie cât i în decoraia pâinilor.

OBICEIURI LEGATE DE CULTUL MORILOR

SLOBOZITUL APEI este poate cel mai important dintre aceste obiceiuri. El se practic i în prezent. Apa are un rol foarte important în ritualurile postume. Etnologul sârb okic Danica, recunoate faptul c ritualul de trimitere a apei decedailor, în Serbia rsritean este total diferit de cel al popoarelor slave. Dac la acetia din urm apa se toarn peste morminte, în “nord-estul Serbiei, Banat i satele sârbeti de la Djerdapul românesc exist un ritual special de trimitere a apei, persoanelor decedate”274. Cercettoarea consemneaz ritualul, ca fiind practicat atât în satele româneti cât i cele sârbeti din zona Branicevo, bazinul Moravei, Stig, bazinul râului Mlava, Zvijd i Homolie. Îns arealul de desfurare a ritualului “slobozitul apei” se întinde în toat regiunea moravo-timocean.

273 Durli, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd, p. 49 274 ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac, p.2 177

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Apa se car pentru sufletul celui mort de ctre o fat, nu mai mare de 10 ani, dar e “curat“, care nu e din casa mortului, imediat dup moartea acestuia i pân la 40 de zile. Ea poart numele de “apar” sau “sacagiu” în unele sate, i în fiecare zi duce în cas câte un vas cu ap “e la izvor, ori acuma din bunari (fântân)” (Z.C.), pe care o d de poman mortului. Apa se folosete pentru but i pentru mâncare: “Fata car ap toat ziua cum a murit. De trei ori duce în toat ziua pân la 6 sptmâni. Uglavno (neaprat) s nu treac ziua. A fost demult, dimineaa, ali(dar) acuma, care e aproape i s duce la coal dimineaa. Car pân când s zvârete (termin). E numrat i legat, când God (Dumnezeu) a dus apa. Aia are o a i când God Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevia due(duce) apa. Duce fata pin(prin) sat pân la 6 sptmâni la toat casa cât ajunge, i are a i acuma câte vars îmi faci atâtea noduri. C la la aa, la la aa”.(P.I.) În ziua pomenii de 40 de zile, fata duce 44 de vase cu ap pentru pregtirea pâinilor i a mâncrurilor pentru poman, dar aceast ap nu se d de poman deoarece se va da de poman mâncarea care se va pregti cu aceast ap.

Foto 65 Slobozitul apei acas (st.) i colacii pregtii (dr.)

“Vedrele le-a însemnat fie cu boabe e psui, ori e cucuruz, pune acolo în grmad, când a dus vasu, pune un bob” (A.D.), fie le numr „pe bât de mr, urma, i cu cuâtu încrestez” (F.P.), fie le numr pe „rabo, s face rabo de lemn, i la toat vadra, la toat cofa o taie”(Z.C.).

178

IoneliaToarc

La patruzeci de zile, se face „slobadzîtul apei“. Dou–trei femei, dintre care una bun cunosctoare al obiceiului, împreun cu fetia care a crat apa, merg la o ap curgtoare sau o fântân (în inuturile Homolie, Zvijd, Mlava, Timoc) i cur locul unde curge apa i-l decoreaz cu flori i cu bnui.

Femeia martor, nu trebuie s fie din casa decedatului. Se pregtesc trei sau apte colaci rotunzi cu gaur, numrul lor variind de la sat la sat, cu câte un cub de zahr, lumânri aprinse, i se pun pe o pânz lâng ap. Unul se las fr lumnare. Acolo “pune cârpa jos i pune trei pitioare cu cucoei”. “P’ pe orm când slobod apa, una toarn i una, ete(uite) aa, le deznoad. S fie ap la mortu’ la, s fie ap la mortu’ la. Ete, aa e”(P.I.). Femeia care d de poman se adreseaz martorului i întreab: „Sî fii marturie sî slobadzîm apa lu ...... ?“(F.P.). Ea rspunde: „Sî fiu!“. Fetia începe s dea apa de poman, ia ap cu un trochi, o d de poman „Sî fie lu ...... !“. Femeile prezente pentru fiecare pahar rostesc: „Sî-l prostasc Dumnezu!“ (s-l ierte Dumnezeu), i apoi o vars în josul apei de la locul de unde a luat-o. Aa fac pân d de poman i vars 44 de pahare, iar pentru fiecare pahar, o femeie din cele prezente, leag câte un nod pe sfoar. Ia sfoara care a fost folosit pentru însemnarea paharelor vrsate, se taie între noduri i se pune peste lumânri, iar ele aprinse la fiecare capt se las pe cursul apei. Lumânrile i apa care curge se dau de poman mortului, „s fie lsat ca s se duc totul la sufletul lui“. Colacii se dau de poman „lu Dumnizu“, „la muma luc“ (Maicii Domnului), „lu Sfîntu Iovan“ (Sfântului Ioan), „LuLi“ (Lunii), „Suarilui“ (Soarelui), „la-l muort“ (celui mort), iar colacul fr lumnare „lu Aranel“ (Sfântului Arhanghel). În Porodin i Reane, se mai d de poman un colac i lui “Sveti Nicola”, zilei în care se face pomana, dar nu se d Maicii Domnului. În cazul în care murea o persoan logodit, la patruzeci de zile, logodnicul cel viu trebuia s se culce pe mormântul mortului. Acest obicei nu se mai practic. În satele din Valea Moravei i Stig, nu se mai merge la o ap curgtoare, slobozirea apei se face acas, la fântân, în grdin sau în camera unde s-a murit: “i când e do gata, taie rabou, 40 a încrestat, pre urm taie rabou pe crâm, mrunt, cu cuâtu i-l astrânge cu cârpa, i când s-ncepe apa s ia cofa, vadra, i o lumânare, i s bag-n sob acolo, unde a murit la. S nu mi s ias afar, s încinde sta, geamu, s vars prst sta. i-n urm, s pune o mas aa, a fost odat o mas aa

179

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei rotat, jos, de lemn. Pe asta s pune iar colaci, s pune unu mare, de bât, rotat, s face i bât, de leamn de prun, i câta s cistate, iaca atâta, s albete i s face chit de flori, i s leag cu a roie, chita aia i s pune colacu la, isto vreo cârp de asta s pune, s pune un blid, i-n blid puni veluca i cuâtu, lingura i puni ceua de mâncare, brânz, pete, i puni ali 7 colaci de-ai mici, s pune în ocol, lumânri în ei. i acuma iar iei cârpa aia ce-am astrâns cu rabou la i s-ncinge iar pr geamu la. i toarn apa aia din vedre, s fie slobozât i oprostât(iertat) apa” (N.S.). Apa se sloboade la 40 de zile, la apomana de un an i la 7 ani. Apa scump. Când s sloboade, aia e tras apa. Pe urm este apa scump. Ea se car tot aa, de o fat. În arbanov ea se introduce în cas în timpul postului Sfântului Petru i Pavel. În Metovnica „apa scump“ se aduce în cas de la „zuoima“ (Joia mare) pân la „muoî i fra“(Moii de fragi, prima mari în postul Sfântului Petru i Pavel). Ca s nu se ajung la confuzii, fiecare intoducere a apei se înseamn cu legarea unui nod pe sfoar. În aceast perioad, o feti tras apa la mai multe gospodrii, iar pentru aceasta, la sfârit, a cptat cadou o bucat de pânz. HORA DE POMAN. Este dat mortului, mai ales pentru cei care au murit cei care au murit tineri i cei mori fr lumin: “Hora e plcit(pltit) pentru l de-a murit. Plcesc(pltesc) copiii mortului, rudele. Se d ou, flori”.(P.I.) Sunt cazuri când prinii decedatului au organizat petrecere în curte sau la vreun loc public pentru a da hora i petrecerea de poman prietenilor lui. Hora se organizeaz i în timp ce rudele sunt în doliu. Se face un colac mare, decorat dup voina mamei, se pune o lumânare mare, un buchet de flori i multe dulciuri, i pe colacii mici câte o lumânare mic i câte un cub de zahr. Se aduce un purcel “fript” i cel puin dou tipuri de buturi. Toate se pun pe o msu rotund sau pe mas. Lutarii cânt melodii de doliu i femeia d de poman decedatului lumina lumânrilor, mâncarea i sunetul muzicii, chemându-l la petrecere. Dup ce se d de poman se invit fetele i bieii în hor. Fiecrui juctor i se d în mân câte o lumânare aprins i un buchet de flori legat cu o batist. Femeia d buchetul de poman: „Chita-sta i fluoR sî fie la copilu mieu, sî-i fie uora prostît!“. Juctorii rspund: „Sî prostasc Dumnizu!“. Dup ce fac câteva cercuri jucând lent, ritmul melodiei se schimb, juctorii las buchetele i joac un joc adevrat. Mama d de poman i aceast hor cu chemarea mortului s se alture lor.

180

IoneliaToarc

„SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act prin care o persoan care a încetat s poarte doliu, se elibereaz de interdicia de a juca în hor. O femeie din familia mortului pune o batist persoanei care trebuie s se ias din doliu în faa piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin doliul pentru cel care n-a jucat pân acum. Persoana care înceteaz de a mai purta doliu, se pune de trei ori pe batist rostind, împreun cu femeia care pune batista: „Sî prostasc Dumnizu!“ „POMANA I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (srindar) este obiceiul de a face poman pentru oameni care înc sunt în via. Când cineva nu are motenitori sau îmbtrânete i îi este fric, pentru c dup moarte familia lui nu va voi sau nu va putea s-i fac pomenile dup rânduieli, atunci îi face singur pomana în timpul vieii, în orice anotimp al anului, fie în timpul postului, fie când se mnânc de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de marmur) cu omu când mi-am pus. Aici iast oameni vii i-a pus spomenice, i pomeni, s nu chinuie copiii s fac”(A.D.). Aceste pomeni se fac ca i cele svârite pentru sufletul unui mort, cu singura deosebire c de ast dat nu se frmânt turte. Acest obicei, consemnat i de T. Georgevici la începutul secolului, este cât se poate de prezent i astzi, etnologul Paun Es Durlic, înregistrându-l în satul Rudna Glava. Filmul su documentar “Eu, decedatul”, a câtigat premiul Foto 66 Pomana fcut din Muzeului Etnografic din Beograd. timpul vieii

DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de ctre cercettori, dar care nu s-a mai pstrat de-a lungul timpului, acesta disprând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc îl mai gsea activ: “în unele sate româneti din Serbia exist un obicei foarte interesant care const în aceea c familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la moartea cuiva îl dezgroap pentru a-l mai vedea înca o dat, dup care îl îngroap la loc. Cu toate ca preoii au cutat s-l stârpeasc, unii din românii notri continu, totui s-l svâreasc în tain noaptea” (Georgevic T., 2004: 57). Unii btrâni intervievai i-l mai amintesc îns: ”Acu’ nu mi dezgroap mortul, demult a dezgropat la 6 sptmâni i pe orm ba eu

181

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

ân(in) minte pe tata când l-a dezgropat, la 6 sptmâni i alea acum hotrâi nu mi face nima aia…S punea numa’ pmânt, trgea pomânt pe el, apoi lemne…” (P.I.). Toate aceste ritualuri: pomenile, cratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica i dansul pentru sufletul mortului, toate au aceeai destinaie. Prin aceste obiceiuri se asigur, se spune, mortului ap proaspt, foc i distracie. Credina în supravegherea sufletului dup moarte este un reper de spiritualitate a românilor de pretutindeni. Un fapt consemnat de T. Georgevici în satul Ranov, i anume c pe vremuri, când oamenii îmbtrâneau i deveneau o povar pentru ai lor, erau omorâi nu l-am mai gsit decât în amintirile locuitorilor din satul Celjeva Bara. În satul Celjeva Bara, acest obicei s-a numit “Lapot”: „Pita a fost de cucuruz, de prâmb. Îi pune mlaiu-n cap, s nu-i dea-n cap, s nu ia pcate, d în mlai, a p’ la moare. Lapot s-a zâs. Îl iau pe al btrân i-l duc undeva, în vreo pdure” (B.N.). În majoritatea satelor din regiune bradul are simbol de moarte. De el nu este legat nici un obicei: “i nu e bun s fie brad în obor. Une este brad în obor, s stânge casa. Care pune bradu în obor, a lui s stânge casa” (F.P.).

OBICEIURI CALENDARISTICE

Ciclul anual al obiceiurilor, vzute în ansamblu, este total diferit de ciclul anual al srbtorilor cretine, unele dintre acestea având ca baz srbtori precretine, creându-se astfel o simbioz între obiceiuri. Dând la o parte ptura superficial cretin, putem foarte uor descoperi ciclul riturilor pgâne de altdat. Astfel, Sfântul Ilie a preluat atributele tunetului, Sf. Vartolomeu cele ale vântului, cavalerii mitici ai apocalipsei numii todorci, se regsesc în srbtoarea sfântului Toader, cultul ursului, de asemenea este legat de srbtorile cretine, chiar dac el nu se mai practic demult. Respectul pentru “zapis” – copacul sfânt din spaiul moravo-timocean, care este i reedina zeului tunetului, sub protecia cruia se afl satul în timpul hramului, are legtur cu cultul pdurii. Calendarul popular s-a pstrat foarte bine la românii de aici, în bun parte i datorit zonei (de deal i de munte), unde emanciparea este înc puin vizibil, activitile economice desfurate i în prezent, fiind aceleai: creterea animalelor i lucrul pmântului. ranul din aceast zon înc mai

182

IoneliaToarc cunoate destul de bine perioadele favorabile de cele nefavorabile pentru muncile agricole i tie s delimiteze zilele lucrtoare de cele nelucrtoare, chiar dac de cele mai multe ori a uitat semnificaia srbtorii sau a interdiciei, rspunsul fiind unul singur: aa am pomenit, aa e bine, mora s fie aa. Acelai calendar îi indic zilele de petrecere dar i zilele de post. Un astfel de calendar asigur omului legtura cu mediul, natura, dar i cu divinitatea. Slobodan Zecevic, în urma studiului fcut în Craina Negotinului constata c: “dac despre credinele populare se poate spune c sunt consecina unei false relaii între cauz i efect care ne duce spre domeniul imaginaiei, cunotinele populare pe de alt parte sunt bazate pe observaii empirice. Aplicarea acestora din urm se gsete în primul rând în medicina popular, apoi în meteorologie, astronomie (determinarea vremii dup poziia corpurilor cereti) i în alte ocazii legate de viaa cotidian” 275. Românii din Craina foloseau calendarul lunar, srbtorile fiind stabilite în funcie de fazele lunii. Anul s-a numrat dup vizibilitatea lunii i urmrirea fazelor lunare, luând în considerare când începe luna nou. Prima sptmân din luna nou s-a numit „duminic inâr“ (duminica tânr). De la ea s-au numrat sptmânile ca s calculeze durata lunii care începe i srbtorile în cursul aceleai lunii. Luna nou a avut i alte semnificaii: se fceau vrji, începeau activitile agricole, nu se lucra în anumite zile, se ddeau sau se luau bani, se fceau sau nu împrumuri i altele. În calendarul popular exist i în prezent un ir de srbtori cu denumirea „ziua“: ziua ursului, ziua ciorilor, ziua oarecilor, ziua cârtiei, ziua lupilor, ziua erpilor, ziua iepelor, ziua cailor. În credinele populare de aici, zilele sptmânii, au o mare influen asupra vieii umane. Zile bune sunt considerate: luni, miercuri i joi. Sâmbt e ziua morilor i este cea mai potrivit pentru pomeni. Se crede c cel mai greu este pentru persoanele care sunt nscute mari pentru c toat viaa vor vedea fenomene supranaturale, miracole i vor avea multe neplceri, iar cei care sunt nscui vineri vor fi nefericii în via i întotdeauna vor avea parte de nenorociri. Duminic este ziua când nu se muncete i nu s-au înjugat vitele pentru c i „jugul trebuia s se odihneasc“. Duminic este zi favorabil pentru c nu poart nume dup corpurile cereti, este ziua pmântului.

275 Slobodan Zecevic, op. cit., p. 46. 183

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Obiceiurile anuale i durata anotimpurilor sunt legate de schimbrile climatice. Iarna s-a stabilit dup activitile cârtiei i dureaz de la primul ger puternic de la începutul sau mijlocul lui noiembrie pân la „Dragobiae“ – „Dragobete“ pe 10 martie, srbtoare ce marcheaz începutul primverii. Sfâritul primverii i începutul verii se arat atunci “când teiul întoarce dosul frunzei spre soare“. Aceasta se întâmpl, de obicei, pe la Sf. Apostol Bartolomeu. Toamna începe cu coacerea strugurilor, de obicei pe la “Zâua ursului“, pe 14 august. În cele mai multe sate Sf. Mare Mucenic Dimitrie este considerat prima srbtoare de toamn. Fiecare anotimp are srbtorile lui specifice, majoritatea regulilor fiind înc urmate cu sfinenie, în caz contrar existând riscul de repercusiuni nedorite. Unele srbtori se regsesc în calendarul ortodox (Serbia folosete calendarul vechi, gregorian, care este cu 13 zile în urma celui iulian), altele se pstreaz vii în memoria populaiei prin transmiterea lor din generaie în generaie.

SRBTORILE DE TOAMN Dzîua ursului-Ziua ursului, se suprapune cu Sfinii 7 Mucenici Macabei, 14 august. Se d de poman o turt cu o lumnare i mâncare de post, în special legume i fructe. Dac este miere, se d de poman cu turta. În acea zi femeile i-au fcut vase de lut, „iriL“ (sturi). Pmânt au adus dintr-un loc special, fr calcar i pietricele. L-au turnat într-o groap care a fost anterior spat, au pus ap i l-au lsat câteva ore s se înmoaie dup care l-au frmântat clcând alternativ cu picioarele. Spre sfârit se adaug pr de porc care a fost un fel de armtur. Modelarea Virinilor se face în cas. Uscarea a durat o perioad mai lung deoarece nu s-au scos imediat la soare ca s nu crape. Astfel de vase au durat i câte treizeci de ani. În ele au copt femeile pâine, pâine de mlai, plcint, carne, mâncare de cartofi i alte mâncruri. Pentru pregtirea pomenilor i a srbtorilor familiale s-au folosit mai multe Virini. La executarea stelor nu au putut participa femeile care nu sunt curate i gravidele. În “ziua ursului” „nu s lucr c te mnânc câinii ti din obor, i mnânc scroafele purceii, mnânc mieii, mnânc ginile”(N.S.). Pobrajîmi (Schimbare la Fa a Domnului) se srbtorete pe 19 august i în aceast zi dup ce se dau de poman, se mnânc primii struguri pe anul în curs.

184

IoneliaToarc

Sînta Maria (Adormirea Maicii Domnului) se srbtorete pe 28 august, iar Maria Mic (Naterea Maicii Domnului) pe 21 septembrie. Ambele se srbtoresc ca hram i se d de poman morilor. Pentru prima dat de la începutul anului se d de poman porumb fiert. Sfânta Maria este considerat protectoarea femeilor. Când se gsesc în dificultate îi fac semnul crucii i totdeanua pronun: „Sînta maic Marie, cu nuoi sî fie!“ (F.P.) Urmeaz Svei Iovanu (Tierea Capului Sf. Ioan Boteztorul) pe 11 septembrie, Crîstuvu (Înalarea Sfintei Crucii), pe 27 septembrie, Viniria mare (Sfânta Parascheva), 27 octombrie. Sf. Mihoiu sau Panagiuru se serba pe 12 octombrie, “de la mioi, s ating oile, s mârlesc, s fete i mai amânat, în primovar. Demult mihoi s- a zâs. Sfântul Mihoiu”(M.M.) i Luinu (Sfântul Luca) pe 31 octombrie. În aceast zi nu se înjug boii, nu se lucreaz la câmp, deoarece se crede c lupii vor sfâia oile. Muoî i grîu (Moii de toamn) coincid cu începutul lunii noiembrie. În Mali Izvor se d de Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat poman grâu fiert cu pâine i erbanov lumânare Domnului, Maicii sale, câmpului, pentru creterea grânelor i pentru protejarea lor de intemperii. Separat se d de poman morilor. Sîmiedru (Sf. Mare Mucenic Dimitrie), 8 noiembrie, este urmat de Dzîua ocîîlor (Ziua oarecilor) 9 noiembrie. Atunci nu se toarce, nu se cârpete, nu se ese i nu se croeteaz, deoarece oarecii vor roade firele toarse i hainele. Aranilu i tuamn (Sfântul Arhanghel de toamn) este srbtorit pe 21 noiembrie ca patronul casei. În aceast zi se d de poman morilor, nu se înjug vitele, nu se ar i nu se lucreaz pe lâng cas. Fiipii (Sfinii Martiri) încep pe 24 noiembrie ca „Filipi ai mari“ i dureaz trei zile înainte i patru zile dup Lsatul secului de Crciun. În acest timp nu se d nimic din cas, mai ales alimente, nici nu se lucreaz în cas sau la pmânt. Nu se lucreaz lâna. Dac ceva trebuie s se lucreze în aceast perioad, trebuie început în prima zi. Se crede c prin nerespectarea acestor reguli lupii vor sfâia oile în timpul anului.

185

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Urmeaz Zpostîtu crunului (Lsatul secului de Crciun) pe 26 noiembrie, Oveea (Intrarea în Biseric a Maicii Domnului), pe 4 decembrie, i Aimpia (Sfântul Alipie), care se serbeaz trei zile, începând din 9 decembrie. De Sfântul Andrei pe 13 decembrie, nu se lucreaz de frica lupilor acum, a urilor în trecut.

SRBTORILE DE IARN

Încep cu Barbura mare, Sf. Mare Muceni Varvara, 17 decembrie, fiind srbtoarea care marcheaz începutul ciclului anual. Acum se aflau seminele a ceea ce va fi semnat, cu intenia de a influena rodul semnturilor i fertilitatea animalelor domestice. Nu se lucreaz, iar în acest timp nimeni nu trebuie s se loveasc, mai ales copiii, deoarece se crede c în dreptul loviturii va aprea un semn. Sf. Varvara împreun cu cele dou surori ale ei, sunt considerate ocrotitoarele copiilor. Acum se pune i „cluoa“ (cloca), „ca s stea ginile pe ou“(A.D.). Dup u se face un cuib cu puine paie, se pun câteva nuci i se pune un copil în locul ginii ca, în timpul anului, s stea cloca pe ou. Lui i se arunc câteva boabe de porumb, copilul imitând gina. Copilul se elibereaz de acest dtorie dup o jumtate de or pân la o or. Pe vremuri copiii trebuiau s-i petreac timpul acolo de dimineaa pân la amiaz. În cazul în care copilul flmânzete în timp ce îndeplinete sarcina de cloc, i se d mâncare în mân i trebuie s-o mnânce ezând în cuib. Dac nu exist copiii în familie, femeile pun o ppu pe care o fac din cârpe i materiale care se afl la îndemân. Svei icuola (Sfântul Nicolae) de iarn este pe 19 decembrie, se srbtorete trei zile, cu mâncare de post, srbtoarea fiind foarte rspândit. Ignatu (Sfântul Ignatie) pe 2 ianuarie, marcheaz începutul srbtorilor de Crciun. Se taie porcul de Crciun, îns nu în toate satele se mai pstreaz acest obicei, în unele sate, acum porcul se taie i în alte zile. Se folosete expresia: “Ignatu, cic rupe ficatu”(B.N.). De Ignat se topea untura, pielea de porc se întindea i se punea la uscat pe un copac pentru confecionarea opincilor, iar carnea s-a srat i s-a pus în ciubr. În aceast zi se mnânc de dulce. Pân la Crciun se fierbe spunul i se pune la pstrare. În satul Celevabara, tiatul porcului este recent. În trecut, se tiau oi sau vaci: “noi la Crciun, la Pati, n-am tiat porci. Noi am avut oi, vaci,

186

IoneliaToarc

îninte. De când a venit turcii la noi, vine maica lui, ia mielu, îl ia dinintea lu copii. Ali ai notri au bgat de sam, turcii nu mnânc carne de porc, i atunci a tiat purcelu. Îninte s-a tiat, a zâs peceneac, purcel de 40-50 de kile, pân la 70-80, ala e grsun, mari porci. Îl taie, pun pe frigare. Spal ou de gin, care ce a avut, îl bag-n purcel, când ou pocnete, purcelu e fript, îl iau de pe foc” (B.N.). Ažunu- Ajunul Crciunului este ziua dinainte de Crciun, pe 6 ianuarie i este zi de post. Dimineaa cei din cas mnânc dovleac fript, iar brbaii plecau în trecut la vântoare. Întori de la vântoare, brbaii pregteau coFinda sau colindra. Aceasta este un b de salcie sau alun, curat de coaj în fâii, apoi înfurat cu coaja în spiral i expus la fumul de paie aprinse. Dup afumare colida rmâne în

Foto 68 Colind(r), sat erbanov

Foto 69 Colindre - Colindtorii dou culori: alb i negru. Aceste bee le purtau toi brbaii, mai ales copiii. Spre sear brbatul introduce în cas o creang de cer pe care o acoper cu crbuni în vatr. Cândva, în arbanova, gazda se ducea dimineaa devreme dup o creang de cer, cu ea aâa focul prin rostirea dorinelor de Crciun, iar la sfârit o aga pe lanurile de la vatr. Colindrie, sunt colindtorii ce se organizeaz tot în Ajunul Crciunului. Sunt grupuri numai de brbai ce colind fiecare cas, dorind gazdei noroc i un an roditor. Fiecare poart o traist pentru alimente i o „coFind“. Prin sat s-au anunat cu un strigt de cor „Berecheeeet!“ (belug). Fiecare grup este condus de un om cu experien în desfurarea ritualului i care tie cel mai bine cuvintele de desfurare a obiceiului. La intrarea în cas, gazda ateapt colindtorii cu ua deschis. În cas intr un grup mai mic cu capul aplecat în fa. Ei aâ cu „coFinda“ focul în vatr, rostind cuvintele: „Bun dzîua la Ajun cî mîė bun la CraVun. 187

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Uoi în strung, baL la pung, vaV la vacaria, puorV la porcaria, mielušii, calušîi, vialuš, purValuš, bereciet în puod!“(F.P.)

Alt variant de urare:

“Bun sara la Ajun î mi bun la CraVun Cluei, mieluei Vilui, purcelui Câte ceape, atâtea iape, Câi usturoi, atâia boi, Câte miare, atâtea astale Câi purici pe cojoc, Atâia copii la joc Colindrei, ua deschidei Putilii ………” (Z.J.)

Cu colind(r)a se atinge tavanul camerei, iar ceilali din grup strig „berecheeeet!“. Aceasta se repet de trei ori. Gospodina casei le împarte porumb, fin, carne, ou, brânz, fasole, nuci i alte alimente care se afl în cas. Fiecare participant primete câte ceva. De aceea s-a avut grij ca grupul s nu numere mai mult de douzeci de membri. Gazdele bogate au invitat tot grupul în cas i au servit colindtorii cu uic i cu vin. Dup ce ies din cas, gospodina, arunc ap dup ei, iar unele îi ud – pentru noroc i an roditor. În cazul în care au dat peste o gospodrie în care a murit cineva, i nu s-au împlinit Foto 70 Plata colindtorilor patruzeci de zile de la deces, gospodina d

188

IoneliaToarc poman peste fereastr 44 de colaci cu lumnri întinzind fiecrui colindtor cu rostirea: „Sî fie lu ....“, iar ei rspund „Sî fie prostît“ sau „Bogdapruost“. Azi acest obicei se prelungete pân la împlinirea unui an. Dac dau peste o gospodrie care nu primete colindtori, urrile sunt dintre cele mai urâte. Obiceiul se practic, în mai toate zonele, îns acum particip din ce în ce mai mult i copiii. În satul Reana, obiceiul nu se mai practic: “Colindat, aici s-a lsat, da încolo la rsrit, mi merg copii. Mergeau cu un bât de-al lung, colindr, i pe urm îl fceau, din alun” (A.D.) Dup cercettorul sârb T. Georgevici, obiceiul de colindat al românilor din estul Serbiei, ar corespunde obiceiului sârbesc “colenda”276. Dup ce termin casele de urat, se întâlnesc toi la casa unde s-au hotrât s atepte Crciunul împreun. Din alimentele primite pregtesc cina, aceasta fiind completat de gazd. Ei sunt însoii i de muzic i totul se transform în petrecere. În seara de ajun, dup cin, se pun “iast nuci, vreodat în 4 coturi ete aa, încruci s pun câte o nuc, s pzasc casa prst tot anu de boale, de nebunii. i nu ric masa, rmâne aa, o astruc (acopr), pân mâne zî, s-atepte, aa udeti (faci), la ajun” (A.D.). În noaptea de ajun focul trebuie pzit s nu se sting.

OBICEIURI ÎN ZIUA DE CRCIUN Crciunul se serbeaz pe 7 ianuarie i în fiecare cas, dimineaa devreme se face „colea277”, i se prjete carne. Dup cântatul cocoilor de diminea “s scoal baba”, femeile pregtesc “borându, aa s zâce, cu carne de la porc de pr burt, s fierbe i s gtete cu fnin de cucuruz. i aia s mânânc diminea pân nu s face zâua, s fierb ma, zvârtiuc, sângereî, cârnaî, i ficaî s frig ili carne i colea“(N.S.) i se pune masa, care se începe cu brânz – pentru sntatea oilor. Se frmânt mai apoi aluatul pentru pâine, fierb varza i prjesc carnea în vase de Foto 71 Coleaa din pmânt mai demult, acum la cuptor. dimineaa Crciunului

276 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43. 277 Este termenul folosit în toat regiunea pentru mmlig, termenul de mmlig nefiind cunoscut . 189

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Tot acum, se afl i îndatoririle celor din cas, pentru anul viitor, „s-a ezut c tot natu a avut lucru lui” (M.I.). Se face mlaiul de prânz, iar în mlai “a pus smne în el”. Se pun bani, grâu, “psui, cucuruz, s pune toate smânâile din ptlgele, din piparc, de curcubt (de la mare galben, dovlece, de porci), piatr de la oi, s pune i corn, dac ai, ala este bun de sntace. Care-l afl la este sntos” (N.S.). Câte persoane sunt în cas, atâtea buci se rup i „care ce afl”. „Mou taie mlaiu, mi întâi lui, pa lu baba lui, p merge ...... a, baba a ogodit colo i cum rdic coaja la mlai, s vede smnu. În lea smânâi, lu la-i merge în anu la, care a aflat prâmb, el e bun s samene, tu ai luat banu, tu eti bun s te duci la pia, poate s-î mearg banii” (B.N.). „Care a dobândit oile, ala lucr cu oile. Care a dobândit vacile, ala lucr cu vacile, ei au împrât munca d prst an, naci la anu al nou, au tiut care ce s lucre. Ala a fost obicei” (F.P.). Jumerica sau Jumeriche, este un obicei care se practica în dimineaa Crciunului i se adresa mai ales fetelor i bieilor. Aceasta era o persoan din familie, mascat în zdrene, uns cu funingine, i cu un lan la gât. Intra în cas cu zgomote, strigte, bti din lan i verifica cât de harnice au fost fetiele, cât au tors, au lucrat, i cât de cumini i asculttori au fost bieii. Dup al doilea rzboi mondial obiceiul n-a mai fost practicat, decât izolat (se mai practic în satele Porodin, Rean), unde se fac grupuri de „Jumeriche: când s îmbrac, s ia ceva în cap, s fac, s bat, s duc în sat dup cârnaî, aia iast la noi. Întreab fetile, unde este fat mare, ce ai sprimit tu de toat vara, ce ai lucrat, ai tors, ai sut, ai împleit, ai fcut irepi de iarn. Dac n-ai nimica s le-ari, ei au troc cu paie, i cic atunci s-i dea foc în mâini, ce de ai mâini dac n-ai lucrat prst var nimica” (S.P., N.S.). Apoi, ei iau vtraiu „sângertoriu”, înteesc focul în vatr i ureaz: “câte schintii, atâtea s fie bani, miei, purcei, s fie sntee i le dai s bea câta rchie cald, ce vreu ei. i le dai un cârnat, le dai câta carne, le dai câta slnin, i ei pe urm iar pleac, de la cas la cas. Au i bât lung ca mciuca, au i trti aninate ca s pun cârnaî, slnina, au aninate i iruri de piparc, este care îi d i usturoi, îi pune dup cap”. De acest obicei îi aduc aminte cu nostalgie i unii dintre informatorii mai în vârst din alte sate: “la mine-n sat, s-a fcut, la Crciun, s face aa un om, s mschirete, s unge cu ceua, pune în cap” (S.P.). Sub masa de Crciun, în trecut, s-au pus paie, iar pe paie s-au pus nuci. În Mali Izvor, peste paie i nuci, se pune o creang de cer pe care a rupt-o gazda în aceea diminea. În cas se lsa câinele s se plimbe în jurul mesei – ca s intre norocul în cas (F.P).

190

IoneliaToarc

Masa de prânz începe cu datul de poman i binecuvântarea colacilor i mesei de Crciun: „MîncaRa e ie pi mas, carLa î bautura, sî fie pântru dzîua i acuma, pântru Craun, sî fie în sanataa nuastr, în sanataa viiluor, în striea(norocul) cšî!“. (F.P.) Se rspunde „s-ajue“. O parte din mâncarea pregtit se d de poman celor mori, dar în vase diferite, lui Dumnezeu i Maicii Domnului. Copiii au mâncat separat, la o msu, iar “astalu al mare, a fost de femilia mare”(M.M.). Exist numeroase reguli în cele trei zile de Crciun, pe care nu ai voie s le încalci: dup mas nu se doarme ca s nu plece roiul de albine; în timpul zilei nu se face curat ca s nu se alunge norocul din cas; nu se merge în vizit ca s nu-i duci norocul altcuiva. Mari, joi i smbt dup Crciun nu s-a muncit pentru c altfel te înbolnveai. În prima sptmân dup Crciun nu s-a tors pentru sntatea oilor, mieilor, “pcurarului”(ciobanului) i a altor membri ai familiei, deoarece se credea c cei care vor purta haine din lâna toars în acest timp, se vor înbolnvi sau s li se va întâmpla ceva ru. Furca a fost, ca precauie, înlturat din cas Foto 72 Pomana de Crciun, sau a fost ascuns la grind.(F.P.) sat Criveli Se prognoza, de asemenea vremea pe anul urmtor, prin observarea celor 12 zile dintre Crciunul vechi gregorian i Crciunul srbtorit pe stil nou. Fiecare zi reprezenta o lun. Stiepînu-Sfântul tefan este a treia zi de Crciun. În aceast zi se d de poman sfântului menionat o pâine, o lumânare i brânz. Dimineaa, se pun dup u coji de ceap i se las peste noapte – ca s rodeasc ceapa. Se srbtorete i ca patronul casei. Sîn-Vasîiu (Sfântul Vasile cel Mare) se srbtorete pe 14 ianuarie. În ajunul Sfântului Vasile, fetele au dus busuioc i l-au pus unde curge apa din izvor, iar în ziua Sfântului Vasile au mers s se spele pe fa, au luat busuiocul i l-au pstrat pentru vrjit i ghicit. În satul Valeacoani, femeia care are dou fete, îneap pe mal dou fire de busuioc, ca s afle starea material a viitorilor soi, în fucie de prinderea chiciurei pe cele dou fire, fiind tiut faptul c întotdeauna chiciura apare doar pe un fir. În aceeai sear, în ajunul Sfântul Vasile, tinerii s-au adunat într-o cas ca s descopere cum le va fi ursitul. Ritualul se numete „s pun

191

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

uoburFi“(s pun cioburile), ori „vražît“, (ghicit). O femeie din cas, ascunde sub “blide, inere, le întorci cu faa aa în jos” (farfurii) mai multe obiecte: pieptene, oglind, inel, tciune, uvi de lân, achie, un bob de porumb, piparc (ardei iute), un cui i o bucat de slnin, mlai, fiecare obiect reprezentând trstura dominant din personalitatea ursitului sau usitei. Porumbul însemna c alesul va fi bogat, pieptene – colos, oglind – frumos, inel – subirel, tciune – negru, lâna – pcurar (cioban) sau pros, în alte sate, mlai-srac, achie – meter, cui – fierar i slnina – comerciant. În prezena bieilor apar glume i bun dispoziie. În plus, dac este i muzic, grupul transform ghicitul în petrecere. Farfuriile se amestec, dup care fiecare tânr are dreptul s aleag de trei ori. În ajun de Sfântul Vasile existau i practici prin care se fcea prognoza vremii pentru anul în curs. Cpâni înjumtite de ceap se despart astfel încât s se separe dousprezece coji din partea comestibil. Se pun în patru grupuri câte trei aa c fiecare s poarte semnul unei luni. În fiecare coaj se pune câte jumtate de linguri de sare i se las la fereastr peste noapte. Dimineaa se verific cojile. Acolo unde apare ap, aceea lun va fi ploioas sau cu zpad, iar coaja fr ap arat c luna va fi fr precipitaii. Se mai poate ghici i în ziua înainte de Boboteaz. În rstimpul de la Sfântul Vasile pân la Boboteaz, se ddea i nou-nscutul la grind, sau se desfura obiceiul numit Moaa. Boadza-Boboteaza. În ajunul Bobotezei fetele au pus în zpad sau în gard trei fire de busuioc. Fiecare fir a fost numit cu numele unui biat. Acel fir care în timpul nopii va fi acoperit cu chiciur, este semnul c biatul al crui nume poart este viitorul, so. În Osnicea femeile din fiecare familie, în ajunul Bobotezei, au mers la pârâu sau izvor i pe mal au înfipt câte un fir de busuioc. Tot acolo ddeau i ap de poman celor mori, pentru fiecare mort vrsându-se câte o can de ap. Într-o gleat sau cldare se ia ap i cu busuiocul de la izvor, se stropete casa, pe cei din cas, vitele, anexele casei, ogoarele, punile i pomii fructiferi, pentru sntate i rod bun. Restul de ap, împreun cu busuiocul, s-a pus într-un vas ca „ap boedzat“ (ap botezat). În timpul anului aceast ap s-a folosit pentru vrjit, ca leac pentru ameliorarea dureii de cap sau s-a but pentru durerea de stomac. Restul de ap s-a pstrat pân la Boboteaza urmtoare.(F.P) Aceast practic a apei este cunoscut i în alte sate din inutul Crna reka. Cârdalesa se organiza în ajunul Bobotezei. Se proceda ca i la Crciun, numai c de data aceasta, grupul de colindtori era format numai din femei, care colindau casele din sat, pe care le stropeau cu busuioc i cu ap sfinit,

192

IoneliaToarc urând prosperitate gospodriei, sntate celor din cas, rodnicia ogoarelor i înmulirea vitelor:„sî fi sanatos šî labduruoš, copiii s traiasc, ani mul sî- npFiniasc, luocurlii sî roasc, viiFi sî s plamaasc ...“ (F.P.). Au existat i case care nu au primit colindtoarele. Din alimentele adunate din sat, grupul pregtea cina i au organizat veselie i hor. În cas au intrat membrii grupului, iar o fat cu lumânarea aprins de trei ori a înconjurat lanul de la vatr, mutând-o dintr-o mân în alta. Acest obicei a fost cunoscut în toate satele, îns astzi nu se mai practic. Mai exist credina, c în ziua de bobotez, care vânt bate, acel vânt s boteaz i “are s bat prst tot anu de zâle. Dac bate de la deal, Coaua mare, vânt urât tare, friguros, dac bate de la vale al de la vale, s zâce, Severeu e di la rsrit” (B.N.). Svei Iovanu-Sfântul Ioan Boteztorul-20 ianuarie i Svei Sava- Sfântul Sava-27 ianuarie, se srbtoresc ca patroni ai casei, cu oaspei. Prânzul i colacii, se dau de poman sfinilor respectivi, iar o parte din alimentele pregtite pentru mas, separat se d de poman morilor. La sf. Ioan înainte de amiaz se merge la cimitir. Urmeaz srbtorile Sîm-Pietru i iarn sau (Cinstitul lan) pe 29 ianuarie. O zi înainte i o zi dup Sfântul Petru se srbtorete verijili lu Sîm-Pietru (Lanul lui Sfântul Petru). Nu se lucreaz pentru sntatea vitelor i membrilor casei. De dzîua lu Ruican (Ziua lui Ruican) pe 3 februarie, se face iari o prognoz a vremii, pe anul în curs. Dac e înainte de amiaz vremea frumoas, iarna va dura înc ase sptmâni. Dac e înorat cu precipitii i frig, lumea sper c va veni vremea frumoas i c anul va fi roditor. Pe vremuri s-au dat de poman o pâine i o lumânare. Acum obiceiul s-a pierdut. iricuva, este ziua dedicat ciorilor, stncuelor, mierlelor, coofenelor, uliilor i a altor psri care atac psrile de curte, grdinile, semnturile, cânepa, via de vie, cireii i alte plante. Întotdeauna e miercuri, cu dou sptmâni înainte de lsatul secului mic. Aceast sptmân se numete „sptmâna pistri“ (sptmâna pestri) i este penultima sptmân din luna lui februarie. Se fierb boabe de pomumb i se dau de poman psrilor, ca s se hrneasc i s nu provoace daune. O parte din boabele fierte se arunc în câmp, iar alt parte se mnânc în timpul zilei. Femeile torc ca s se „usue“ psrilor ciocul precum firele de lân dac nu sunt mulumite cu ceea ce au primit. Muošî i pipei (Moii de piftii). Srbtoarea coincide cu Moii de iarn. Ei sunt mereu smbta, înainte de lsatul secului mic. Se fierb piftii i

193

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei se dau morilor de poman împreun cu colaci. În (Mali Izvor) se pregtete pentru aceast zi i „psat“. Copiilor nu li s-a dat voie s mnânce piftii a doua zi, ca s nu încruneasc devreme i la btrânee s nu tremure ca piftiile. Zîpostîtu al mic-Lsatul secului de carne/mic începe pregtirea pentru întâmpinarea postului de Pati. Se merge de obicei la “mormini”, înainte de prânz, cu flori, lumânri, un colac, ceva dulciuri, vin i uic. Se d de poman la ultimul mort din cas. Priveghiul “s face samo la zpostât”(P.S.). Spre sear familia pregtete „privceghiul“, focul ritual dat de poman pentru cei mori, de regul cei mori fr lumânare. În satele satele Valeaconie (Valakonje), Savina (Savinac), Podgor (Podgorac) i Bogovina, acesta se face numai la pomana de apte ani, indeferent dac a murit cu sau fr lumânare. În jurul focului se adun toi ai casei. Cea mai btrân femeie din familie, arunc în continuu câte o bucic de tmâie în flacr, iar lumina i cldura flacrii, împreun cu mirosul de tmâie, se d de poman tuturor morilor. Obiceiul de priveghi variaz de la sat la sat. În Vitejeva, “în satu meu”, ritualul de priveghi e „altmintrerea. C-a murit i tatal meu i fratele meu fr’ de lumânare. La ei s face priveghiu samo(doar) de lemn de prun rou, i-l face nalt, i-l leag, ca sarcina, i ia o mas de atia, nou. i un scamn nou, i ia inere, blide, i ia isto colaci, i face cmar aici. i oale cu sup, cu sarm, cu carne de pui, dac e de slast(de dulce). Dac e duminica când s d carnea. Da la masa aia, s pune pânz alb, i s pune-n ea, jos pân la cmara aia unde a fcut s aprind focu”(N.S.). Priveghiul se face i în centrul satului. Pân la al doilea rzboi mondial, “chinezul278” primarul comunei asigura lemne din pdurea local. În jurul focului se aduna tot satul i cu voce tare fiecare ddea de poman focul morilor si. Sptmâna alb dureaz de la Lsatul secului de carne pân la Lsatul secului de brânz (mare). În timpul sptmânii albe se mnânc, cel mai des, mâncare de dulce, dar s fie alb: lapte, brânz, ou i mmlig. Copiilor le este permis s mnânce carnea care a rmas de la Lsatul secului de carne. În timpul sptmânii albe, se pregtete pomana alb, pentru mortul cruia nu are apte ani de la moarte. Zilele pentru pomana alb sunt mari,

278 Termenul chinez – face trimiterea la cneaz., conductorul cnezatelor, a formaiunilor politice româneti din zon, din sec. X-XVIII. Termenul este folosit frecvent în satele româneti din estul Serbiei. 194

IoneliaToarc joi i sâmbt. La pomana alb nu se cheam oaspei, iar pe pe mas trebuie s fie totul alb: 44 de colaci „colac mic cu gaur“, lumânri albe pe ei, câte o bucat de brânz, ou fiert, turt dulce alb, iar separat orez cu lapte, lapte i, mai recent prjituri. În fiecare turt se înfinge i câte o floare alb dac este. Toate aceste se dau de poman mortului. Pomana umi (Pomana ciumii) se pregtea i se ddea în timpul sptmânii albe. Se fcea la o intersecie cu trei sau patru “craci“ (drumuri). Se organiza pentru sntatea vitelor i a familiei, împotriva ciumei i altor boli, pentru înmulirea turmelor. Ciuma era personificat în form de femeie urât, cocoat, neîngrijit i toat în zdrene. Vizitând casele i satele, seamn boala la oameni i turmele de vite. De aceea trebuie inut cât mai departe de oameni, de vite, de sate. În alte sate, pentru aprarea de cium, cu o cârp aprins au afumat în jurul gospodriei sau în jurul satului când aceasta a fost organizat de autoritile satului. Sîmbîta lu Lazr este la sfâritul sptmânii albe i nu coincide cu srbtoarea ortodox „Sâmbta lui Lazr“. În aceast zi se pregtesc obligatoriu „plain“ (plcini), care se dau de poman lui Lazar i celor mori. Se spune c el a murit în acea sâmbt de dorul plcintelor: „în sâmbta lu Lazr s face plcinî (cu brânz i cu ou) i s d, s împarte, mi ninte lui, de poman lu Lazr, c-a murit cic de doru lu plcinî”(A.d.) Zîpostîtu al mare-Lsatul secului de brânz, coincide cu începutul lui martie dup fazele lunii. Se pregtete numai mâncare alb care se d de poman. Se merge la cimitir i seara se face „privėegi“, în acelai fel ca i pentru Lsatul secului de carne. A doua zi începe Postul Patelui. Sîm-Tuairi/Sfântul Teodor, todorci sau sptmâna lui Teodor, aa este numit prima sptmân din postul Patelui, ea începe mari la miezul nopii, la „mara vasâlor“ (mara vaselor), i se termin marea viitoare la miezul nopii. În timpul sptmânii lui Teodor nu s-a lucrat lâna. „Dac lucri, te iau Sântoaderii”(Z.C.). Nu s-a tors i nu s-a esut ca s nu se tâmpeasc oile, iar mieii, purceii sau vieii s nu se nasc mori, dar s-a lucrat în afara casei, la câmp, în funcie de vreme. Dac se scotea mâncare din cas, chiar i pentru câini, trebuia s fie acoperit, pentru a nu fi expus todorcilor. Pentru protecia împotriva lor trebuie s pori “pelin i usturoi i boji, s pune la perin, în pat. Alea 3 zâle nu te speli pe cap” (B.N.). Exist numeroase poveti despre relele pe care “todorcii” le pot face.

195

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Fiecare zi din sptmâna lui Sân Toader are o anumit semnificaie i anumite interdicii, ce trebuie respectate întocmai, pentru protecia oamenilor i vitelor. Luni este Lunea uarîlor-Lunea ciorilor sau „Lunea psrilor“. În timpul zilei se fierb boabe de porumb. O parte se mnânc, iar o parte se arunc peste acoperiul casei i se d de poman ciorilor i altor duntori de câmp ca s nu mai provoace daune. Nu s mnânc cu lingurile, duminic “sara s pitul lingurile, i nu s mnânc luni cu lingurile c s nu scoat cioarele pe loc cucuruzu, s nu fac tet, ce iast pin bteale, pin pomi”(A.D.). Are aceeai semnificaie ca i „iricuva“, dar e srbtoare de post. Mara vasâlor-Marea vaselor, numit i marea albastr, este dedicat splrii vaselor de grsime. Toate vasele folosite, mai ales cele dn timpul postului, s-au splat cu nisip i cu leie “s face din cenu i ap fiart”. Cârpele cu care s-au splat i s-au ters vasele, se usuc i se pstreaz pentru afumarea în ziua de Sfinii 40 de Micenici, la Buna vestire i la Florii. La miezul nopii „sî pun Sîm-Tuairi“, începe sptmâna lui Teodor. În seara aceasta “nu s cânt, nu s uier, nu s vorbeate tare, nu s duce afar, nu s ias din cas, lumea st în cas, i dac face ceva, el nu mi ias, nu mi deschide ua, s ias noaptea afar” (P.S.). Miercurea naruad-Miercurea neroad este a doua zi din sptmâna lui Teodor. Oamenii nu lucrau „pântru lumce nacajât“, pentru oameni invalizi i de team s nu li se întâmple i lor acelai lucru. În alte sate se numete miercurea ocââlor (miercurea oarecilor) i nu se lucreaz, “lumea âne, nu lucr s nu fac socâî, obolii s nu fac rle pi la ci, pi la vite, pi la grâuri, pi la aia ce iast, ce tot nat are-n casa lui” (A.D.). În Juoia iapilor-Joia iepelor, nu era bine s se prelucreze cânepa, s se ese, mai ales dac cineva are “are vite greoane, demult a fost iape i de aia s-a zâs joia iapelor. Da iast vaci, iast oi, ce God e, lumea pzte, toate ce sînt greoane” (B.N.) ca s fie caii blânzi, sntoi, s nu bat cu copitele. Cine are cai, în acea zi îi hrnete i îi esal mai bine. Viniria buiedzîlor-Vinerea buruienelor, este ziua când toi din cas, în special fetele, se spal pe cap cu anumite plante, s miroase frumos i s creasc prul mai repede, dar era i un tratament pentru prevenirea cderii prului. Se spal dimineaa deveme, cu “buiedzî”(buruieni): cu rdcin de oman, odolean i salvin, culese în acea diminea, se pun în leie i se spal. În Gamzigrad, în fiecare an, lâng cetatea roman Felix Romuliana, s-a organizat o întrunire, iar mai târziu a fost mutat în casa de cultur din sat.

196

IoneliaToarc

Fiecare poart o rdcin de oman pentru miros, dar i cu convingerea c va fi aprat de boal i de todoraci. În alte sate omanul se pune sub pern unde a stat pân a lsat miros (F.P). Buiezii se toac i se dau i la vite ca s fac lapte. O plant bun pentru ca vitele s dea lapte este Barba caprii. Tot acum nu este bine s “vezî gini pn nu speli cu oman, pui, c s creasc pru mare” (Z.C.) Sîm-Tuairu al mare, dup calendar „Smbta lui Teodor“ este cea mai grea zi din sptmâna lui Teodor “i „atunci s face mlai cu copit (copite de cai), alea s fac pe mlai, s d cu cucuruzu frânt, s face ca copiâle i s d la sântoaderi, la zâua lor, s numeate la zâua lor ala mlai” (Z.C.). Dei todorci pot aprea în fiecare zi din acea sptmân, în sâmbta lui Teodor nu a fost voie s se lucreze absolut nimic. În acea zi todorcii puteau s apar i printre oameni, cu chip de om. Pot face ru oricui care îi întâlnete. De aceea noaptea nu se iese din cas. Noaptea se pot auzi btând pe pod. Dup înfiare se aseamn cu pisica, dar au copite. La eztori pot aprea îmbrcai i transformai în biei. Cozile, similare cu cele ale cailor, le ascund între picioare deoarece nu dispar în timpul transformrii. Odat cu primul cântat al cocoilor acetia dispar. În satul Zlot, în aceast zi se tund cozile cailor. În Duminic pi sîmtuairi-Duminica lui Teodor, nu e voie s se lucreze nimic în cas pentru copii i pentru vite, s nu se îmbolnveasc. Nu se lucreaz nici cu lâna, pentru sntatea oilor. O oaie din turm au numit-o „Tuaira“ sau un berbec „Tuair“, dup credina c va aciona ca o protectoare asupra celorlalte oi. Lunia paztuorilor-Lunea pzitorilor sau „lunea ciobanilor“ este dedicat brbailor, pzitorilor i cresctorilor de vite. Nu e voie s se taie sau s se coase cu acul nimic ce ar purta pe sine, deoarece cel care nu respect interdicia poate s se taie sau s se înjunghie în timp ce lucreaz. Mara încuniat-Marea încuiat este ultima zi din sptamâna lui Teodor. Nu e voie s se lucreze deoarece todorcii pot s „te-ncuie, nu tii nimica-n urm”, dar i pot paraliza pe cineva din familie. La miezul nopii se încheie sptamâna lui Teodor. Sântoaderii pleac, “sara s duc, nu s lucr nimica, numa ce s cur smâna, aia s cur câta la mara vaslor, câta la Sântoaderu-al mare, i-allalt s do cur atunci la mara-ncuniat. Cucuruzu, tulenii s lapd pe ap, bobilii s samn primvara, i pe urm miercuri, dup ce e miercurea bobilor, atunci s slobod zâlili, s lucr de toate, ma’ s fierb boabe, i s dau la ia care a rmas, la ai chiopi, la ai orbi, s aibe de drum, de cai, s duc, s nu mi

197

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei fac tet-n urm, la ci, la lume la care are vite, c ei aa s-a zîs, c ei mi mare tet fac la vite” (A.D.).

SRBTORILE DE PRIMVAR Dragobiae-Dragobetele, se serbeaz pe 10 martie i nu se lucreaz. Este prima dat în acel an când ies la suprafa cârtiele i oareci de câmp i omul trebuie s le hrneasc. Se fierb boabe de porumb i se arunc pe pmânt pentru hran. Se crede c ele in minte acest lucru i dauna va fi mai mic. Dac omul nu face acest lucru, ele vor nvli pe semnturi i vor pricinui daun mare. Babii-babele sunt între Dragobete i Sfinii 40 de mucenici, în total 12 zile. Sunt zece babe, la începutul i sfâritul lor fiind câte un „muo“ mo: dragobėae“ (Dragobete) i „Sîmîî“, Sfinii 40 de Mucenici. Acest rstimp de dousprezece zile se folosete pentru prevederea timpului din cele 12 luni ale anului, data de 11 martie fiind considerat luna ianuarie, iar 22 martie luna decembrie. Sâmîî-Sfinii 40 de Mucenici se srbtoresc pe 22 martie. Numele srbtorii de Sâmî, vine de la credina c de de acum “pornete s lucre pmântu”, pmântul simte c vine primvara i trebuie începute muncile la câmp. S crede c de la Sâmî, “ias 44 de boî de cldur din pomânt. Cum acuma, poate s ias cldura s s msure cu boile. Da boat e aia ce s bate, s bat parii, s bate cepu la butoi, s bate pomânt când s face-n cas, demult cu pomânt s-a pus pe jos, în cas. P, când s d la un loc cu boata de 44 de ori, locu la unde s-a dat cu boata, e câta mi cald decât allalt ping el. i acuma, când s pune mâna acia, unde s-a dat cu boata, s sâmte c e pmântu mi cald. Sama de aia i s zâce Sâm, c s sâmte c pmântu s-apuc s lucre, pmântu s-apuc s fie mi cald, s-apuc lucrurile s s lucre pe cîmp” (P.S). Dimineaa devreme în ziua Sâmilor, se face foc în curte i mult fum. Se ia apoi cârpa, “râza s zâce”, pstrat de la „mara vasâlor“ (marea vaselor), se aprinde, “sri prst focu la, prst fumu la, de trei ori i aprinzi râza aia i iei i dai cu râza aia pe dup craci. i iei râza aia i mergi prin obor, te bagi în cas, în sobi, la c s nu s bage gongilii în cas” (N.S.), se afum casa i vitele împotriva erpilor. Acelai ritual se face i la Buna vestire i la Florii. În ziua de Sâmî, nu e bine s se umble cu sforile, nici cu furcile de strâns fânul, ca s nu plece albinele din stup, “aia e mi bun dac s ia miere din zâua aia di la stupi, atunci e bun i de stup, s d i în sntatea stupilor, s-i pzasc Sîmîî, s s-nmulasc i ete aa. S numete: s fie

198

IoneliaToarc la zâua de Sâmî, p s fie la vâlve care duc ploaia, p la vâlve care pzsc izvoarele, la stele, la lun, la Dumnezu, la soare, la luceaferi, la furcilii pomântului, în sntatea vielor, i aa, în berechet, în sntatea copiilor, la toî, de sntate, aa s d” (B.N.). Se frmânt colaci mici cu sare. Mijlocul se marcheaz cu o eav de esut, se coc i se ung cu miere. Se dau de poman srbtorii i morilor, i se mnânc la prânz. Pentru prânz se pregtete i un colac ce se d de poman zilei respective, împreun cu o lumânare. În ziua aceasta nu s-a lucrat de teama erpilor. Cine lucreaz, tot anul va vedea erpi i v tri cu team. Înainte sau dup prânz, se merge la cimitir, se împodobesc mormintele, se tmâie i se aprind lumânrile. Dac înc ar fi zpad, lâng copaci se afl floare de spânz pentru împodobirea mormintelor cu flori proaspete. „Blogovešana“ (Buna Vestire) este pe 7 aprilie. E prima dat în an când se aude cucul. La Buna Vestire morilor li se d de poman colac, lumânare, cartofi i pete. Nu se lucreaz de teama erpilor, iar dimineaa, se afum gospodria cu cârpa “râza” care a rmas de la Sâmî, pentru alungarea erpilor. „Fluriii“ (Floriile). De Florii, fetele i femeile tinere merg în câmp s

Foto 73 esturi scoase la aer de Florii, sat Metovnia culeag flori slbatice. Fiecare s-a împodobit cu cele mai frumoase flori din care fac buchet, fiind pstrate pân la Pati. Tototdat sunt scoase la aer toate esturile din cas, pentru a se aerisi. Astfel se marcheaz începutul cureniei generale din fiecare gospodrie înainte de sarbtoarea Patelui. La Juoi-mari-Joia mare se aprind „focorele“. Dimineaa devreme, gospodina aprinde trei, cinci sau apte focuri, neaprat în numr impar, din tulpini de boji, “joi dimineaa ne sculm, fcem focurelu, în obor, pe urm la morminî” (F.P.).

199

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

În satele de pe munte, focurelele se fac din “ubeli” (amestec de flori de munte) uscate, care se culeg miercuri, îninte de Joimari. „Muierile culeg ubeli uscate, le pun pe trast i le-atârn la grind, nu e bun s le pun jos. S duc muierili i copiii pe dos, i culeg flori: mix, brebenei, cucoi, priboi i vioreale. Priboiu s gaste numa pe câr. Când ajung la colib, fac ile de flori” (J.Z.). Primul foc este pentru Dumnezeu, iar celelalte pentru mori, i se dau de poman împreun cu cldura, lumina i mirosul de tmâie. Locul în jurul focurilor s-a stropit cu ap. În unele sate stropirea cu ap nu se face. Înainte de amiaz femeile din cas, neaprat fetele pentru a înva obiceiurile, merg la cimitir cu colaci, cartofi prjii în ulei, pure de fasole, bob, pete, prjituri de post sau stafide, mere i pere uscate, lumânri i flori. În satul Vitejva la cimitir se duce joi dimineaa, “denoapte, mora nici nu rsare soarele, nici nu s vede”(N.S.). La cimitir se duce o legtur de boji cu care se face focul. Se împodobete mormântul cu flori Foto 74 Focurele aprinse în curte culese pe câmp la Florii, lâng mormântul ultimului membru decedat al familiei, se întinde pânza pe care se pun colacii i vasele cu mâncruri, apoi se tmâie, se aprinde focul i se d de poman decedatului i tuturor morilor din familie. Dup ce se d de poman toi iau acolo masa: “i-n urm iai i mi ninte iai din grâu, din miere, din ce iast, c-aa-i bun, ca s vad i mortu la ce te-ai dus la el, ce i-ai dus“ (S.M.). Pe timpul comunismului autoritile au interzis s se mearg la cimitir cu mâncare. Pentru a pstra ritualul întreg, femeile au mers la cimitir miercuri, ceea ce, în unele sate, s-a pstrat pân azi. La joimari, „aicea, la noi, în Porodin, cu Foto 75 Focurele aprinse la de cusara, miercuri, cu o zî nainte, s mormini dimineaa devreme, sat duce la morminî” (P.S.). La fel se Podgor procedeaz i în satul Zlot. Prin anii

200

IoneliaToarc

aptezeci au încetat s aprind i s dea focul de poman la cimitir, în unele sate limitându-se la focurelele de acas. Vinieria uaulor-Vinerea oulor. Aceast zi este destinat fârbuirii (vopsirii) oulor, mai demult din coji de ceap i alte plante naturale, mai târziu vopseaua se procura din comer. Pentru colorare femeile au folosit cear de albine pe care au topit-o i cu un pai sau cu o pan au pus pe ou care s-au vopsit prin scufundarea într-un vas cu vopsea. Brbaii au putut, în aceast zi, s mearg la arat sau s desfoare activiti mai mici pe imanie sau acas. Oule le vopsete de regul, cea mai btrân femeie din familie. De obiecei pentru fiecare membru de familie s-au vopsit câte zece ou sau câte o sut de ou de familie. Primul ou s-a vopsit în culoare roie, “el s las s pzasc casa pân la Patile allalt”, astzi numrul i culoarea lor variaz. Cu vopseaua ce rmâne, se vopsesc puin vitele, s fie sntoase ca oule. Se crede c toat familia va fi sntoas anul respectiv dac unul dintre copii fur ou roii. În unele regiuni, coul cu ou vopsite se aeaz, vineri seara, într-un pom roditor din spatele casei.

OBICEIURI DE „PAŠI“ PATE

Patele este asociat i la românii din Serbia de rsrit, ca la toi românii, cu o serie de alimente rituale, dintre care, pe lâng oule roii, cel mai important este colacul

Foto 76 Colacul de Pati (st.) i mâncare de Pati (dr.) Patelui. Acesta este fcut din fin de grâu i are diferite forme, în funcie de regiune. Uneori este împletit, apoi înconjurat cu o cunun, alteori este simplu i rotund. Pe el se aeaz ou roii, de regul în numr impar, lumânri, sare i o bucat de carne. Perioada în care biserica celebreaz moartea i învierea lui Isus Cristos, se suprapune de facto peste alte srbtori de sorginte pgân, cu caracter echinocial. Srbtorile cretine ale Crciunului solar i Patelui lunar sunt

201

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei suprapuneri culturale noi peste structuri sezoniere pgâne, srbtori dedicate Soarelui i Lunii. In felul acesta se justific srbtori care aparin altor straturi culturale anterioare cretinismului. Ritualul de Pati din satele româneti din estul Serbiei ilustreaz cel mai bine afirmaia de mai sus. În ziua de Pate, înainte de a rsri soarele, gazda „domacinul" scoate cu sapa o brazd de pmânt cu iarb, “glie” cum este numit i o pune în faa uii, pe partea exterioar, în unele sate pe prag sau lâng prag. De asemenea exist sate în care se scot dou brazde, care vor fi puse una înaintea i una înapoia pragului. Gospodina pregtete un colac, un pahar sau un castron de vin, în vin se pune floare de corn i urzic. Pe glie se st cu faa spre rsrit. Cu mâna stâng se ine paharul, pâinea i oul, se st pe gile cu faa întoars spre rsrit, se face cruce, se ia câte o înghiitur de pâine i ou, se bea vin spunând: „cum a venit Patile acuma, aa s vin i la timp(la anul), numa’ anul s ne afle vii i zdraveni, pe mine i copiii mei i omu’ meu, s ne dea ponom i bereghet”(A.D.). Apoi se învârtete Foto 77 Glia în în cerc spre partea dreapt. Aceasta se repet de ritualul Patelui trei ori, apoi se sare de pe glie spre est. Aceast împrtanie se numete „luvat pašiFi“. Toi din familie repet ritualul, de la cel mai în vârst (bunicul) i terminând cu copiii. Glia se ine pe pervazul ferestrei trei zile, iar a patra zi se întoarce la locul de unde e luat – ca s nu rmân ran pe sol. Exist mici diferene în executarea ritualului de Pate, esena fiind aceeai. În Luchia, sâmbt seara sau duminic dimineaa într-o strachin nou se pune floare de mr, un ou curat i tocat, urzic, floare de corn, o plant alb numit pati, buci dintr-un colac care a fost pstrat de la Joi Mari i vin rou, toate acestea formând „Pacile", care va fi but duminic dimineaa. Foto 78 Ritualul de Luatul În unele sate unde „Pacile" se Patelui prepar sâmbt seara, înainte de

202

IoneliaToarc apusul soarelui strachina respectiv, cu o lingur în ea, se pune în pom, în coul cu ou, unde va sta pân a doua zi de diminea. Este bine ca în timpul ritualului fiecare participant s aib un ou rou în sân sau în buzunar. În Valeacoanie glia se pune pe partea interioar a pragului, i se sare peste prag. În Mali Izvor ritualul s-a fcut pe pajite uitându-se spre soare. În Podgorac i Zlot, împrtitul se face pe secure, care este aezat pe glia de pmânt, cu tiul în afar, spre u. Cândva oul pentru împrtire s-a spart de capul berbecului conductor de turm, iar alt ou s-a îngropat în arc pentru sntatea i fertilitatea turmei. Vitelor li s-a pus în nutre sau în hran. Dup ce se spal pe fa toi membrii familiei aleg câte un ou cu care au trecut peste fa i cap, s fie sntoi i rumeni ca oul. Copiilor le-au trecul oul prin sân ca s preia de la el sntate i for. În acelai timp, aceasta a putut s aib i semnificaia de transmitere a fertilitii. Oule de Pate se ciocnesc dup mas, cojile fiind adunate într-un anumit loc i îngropate. Pentru masa de prânz se pregtesc diferite feluri de mâncare i purcel la frigare (la proap). În colacul de Pate se pune un ou vopsit înainte de a se pune la copt. Se dau de poman colaci, lumânare, din fiecare mâncare câte un castron i friptur, atât Patelui, cât i morilor. În cele trei zile de Pati nu se lucreaz. În ziua de Pate nu se merge la cimitir, numai “la a doua zî. Îninte, s-a dus i zâua dintâi, dimineaa” (P.I.). Mâtcalu-Mtclul se srbtorea a dou mari dup Pate i era srbtoarea fetelor. Acest obicei nu se mai întâlnete astzi decât în povestirile celor în vârst, unii dintre cei chestionai, aducându-i aminte cu greu despre srbtoare: “Mtclu, la 9 zâle dup Pati. Românii di la rsrit279 fac jocuri, i a dus tot nat aa, câte ceva, pun la mas, i dau de poman, aprind lumânri”(P.S.). i la “Petrou, a fost mare srbtoare, pn mi napoi” (B.N.). Mai la sud de satul Valeacoanie, numele este menionat pe o cruce: “iast aa, la un pod aa la stânga, iast cruce de lemn i scrie Mtclu” (S.P.). Luni, la „Lunia mâtcaluluc“, fetele au vopsit ou iar mari, la „Mâtcalu“, oule se ddeau de poman împreun cu colaci, pentru norocul

279 Informatorul fiind din satul Rean, de pe valea Moravei, el fcând referire la românii dinspre valea Timocului. 203

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei fetelor. În timpul zilei de mari, acestea se vizitau, fceau schimb de ou, în unele sate spunând c s-au „învaruccat“ (învruicit). Aceasta era o relaie de prietenie foarte strâns, se puteau invita una pe cealalt la nuni, puteau s-i încredineze secretele una celeilalte. Prietenia dura pân la cstorie, dar uneori chiar i pân la sfâritul vieii dac nu se cstoreau în alt sat. În Zlot i Podgorac fetele au organizat eztori i au invitat biei. Fiecare a adus câteva ou ca s fie suficient pentru toi pentru a se ciocni. În Metovnica fetele i bieii s-au întâlnit lâng foc pe care l-au aprins lâng râu sau pârâu. Fetele au adus ou vopsite i le-au împrit bieilor. i urmtoarele 2 zile ale srbtorii Patelui, abund de danii i pomeni. Insuritul sau Invruicitul - se practic a treia zi de Pati, la fântân sau la pâru. Obiceiul const în schimbarea simbolic a copiilor, trecerea oulor roii prin cunun i viza în special sntatea copiilor, dar avea poate i un rol iniiatic. Acum, copiii îi caut frai de cruce sau vruici, de care se vor lega pe toat viaa: “S-nvruicesc prima zi sau la trei zile dup Pate, la Rpotin. E, atuncea s-a întâlnit, s-a adunat doau fete, în ziua aia, or doi copii i ei s- anvruicit, fetele. Ama(dar) i-a schimbat acolo oau, una la alta i ei de- aicea-n colo zice verioar or vruic, or surat, or cumnat, în tot felu’. Da’ p’, copiii(bieii) când s-anfrit i-a tiat aicea, s-anpat la deti(deget), i când a izbit(ieit) o âr(puin) sânge, aa am auzit pe mama mea, da’ bine ei, i-a supt sânge unu di(de) la altu’. Nacia(tii), e aia, zice înfral. El când s-anfrât de-la, ama s ia în cârc(spate) i s trece peste oga, trec încolo i te-ntorci îndrt i d-aci-ncolo, naci(tii), s- anvruicit, verioar, vruic, ce este…Fetele i-au dat ou una la alta, a schimbat oau(ou), iar aa i-a dat ou una la alta i s-a trecut în gârg(spate) piste(peste) oga, cu el în gârg(spate) i pe orm l-antins iar piste(peste) oga i naci(tii), atunci s-a legat înfrala aia, învruiceala aia. S-a vorbit aia. De aci îninte, sîntem frai, vruici or de-acia ce…Tu-mi eti verioar, eu sînt verior. Nu s-a cântat nimic”. (N.S.). Ropainu-rpotinul are loc a treia mari dup Pate. Nu se lucreaz la câmp, de fric s nu fie trsnii, iar femeile nu torc. Ziua stelor – are loc tot la Rpotin, care se spune c este i ziua femeilor, obicei relatat de Tihomir Georgevici la 1905, în satul Luchia: “In ajunul sfântului Bartolomeu, cunoscut aici sub numele “Rapacin”, femeile fac nite ulcele de pmânt, în credina c de sunt fcute în ziua aceea vor dura mai mult. Ulcelele sunt lucrate de mai multe femei laolalt; pentru facerea lor, pe lâng pmânt special, rou, se mai întrebuineaz: cenua, baliga de cal i câli. Acest material se amestec cu apa, se calc bine, apoi

204

IoneliaToarc se ia dintr-însul atâta cât trebuie pentru o ulcea i i se d forma cu mâna. Ulcelele gata, se pun la rcoare s se usuce”. În satul Gradscov se întâlnete o alt variant a acestui obicei: “Muierile în ziua lor trebuie s-i fac lapte i ele caut ste. stele sunt de pmânt, duc ap acolo i caut nroi i fac ste. i aa a fost atuncea, c atuncea na primer(de exemplu), voi oamenii(brbaii) nu cuteaz s zic la muieri nimica, c ei iau btaie. Postiete(circul) o variant, zice c: Atuncea c fiindc Dumnezu a îndrgit ziua aia s fie ziua la muieri. Ama(dar) muierea când a aflat c e ziua ei i s-a pus pe om(brbat) i l-a luat de diminea s-l bat pân sara. i-atuncea Dumnezu a zis c ce muierea svarno(într-adevr) poag pe ea, l-ar omorî pe om, da mi bine ziua ei când este s s zdueac(transpire) s fac ste, ca s-i treac ziua s nu bat omu’.”(N.S.). În satele din vestul regiunii (Valea Moravei) nu se cunoate obiceiul. Sîm-uordzu, (Sfântul Gheorghe) se srbtorete pe 6 mai. Este ziua în care se face stâna, în satele de munte, ziua în care se urc cu oile la munte, ziua când se mulg oile prima dat în acel an. Ziua dinainte de Sfântul Gheorghe se cheam „napruour“ (zori). Oile se scot devreme la pscut, undeva mai la “dos, s pitul, c-n zîua de Sângeorz iast muieri care tiu s descânte i fur laptele la Foto 79 Obinerea brânzei, sat oi”(M.M.). Bacevia

Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovia Foto 81 Pomana dat Sfântului Gheorghe Dup întoarcere de la pune se efectueaz primul muls, iar laptele se încheag pentru ca a doua zi, de Sfântul Gheorghe, s se dea brânza de poman morilor. 205

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

În aceast zi poate s se are. Pe câmp s-au cules plante care s-au amestecat, la Sfântul Gheorghe cu uruial, cu care s-au hrnit vitele, în special oile. În ziua de Sfântul Gheorghe oile se întorc devreme de la paune i se mulg, iar gospodina împodobete poarta, “buiandrugul” casei i intrarea în „obor” i în grajd. Pentru împodobit s-a folosit crengi de salcie i leutean. Este folosit i frunza de fag, care pune la u, la „tal la vie, la gini, la porci, la oi, la vaci, la toate cile într u”(Z.J.). Mulsul s-a fcut prin spat i prin colac rotund în form de cerc. În pâine se afl un bnu. Fiecare oaie se mulge cu câte trei jeturi, pentru fiecare micare a mulsului se întoarce partea cealalt a spatei. Gazda, sau ciobanul, cu brbaii din familie, prind colacul cu ambele mâini i îl învârtesc, rostind: pcurarul – „cucu“, i rspunsul – „rascucu“. (Acest amnunt e pstrat în Foto 82 Însemnarea Osniea, Zlot i oilor pe rbo Metovnica) (F.P.). Acest ritual se face de trei ori i apoi rup colacul. În a crui bucat se afl bnuul, va fi fericit tot anul sau va fi “pcurar” tot anul. Pâinea se d la Foto 83 Msuratul laptelui oi, i apoi se termin de muls, laptele fiind fiert mai apoi pentru prânz. Dimineaa devreme se taie un miel sau un purcel i se prjete. O pâine i o lumânare mai mare, brânza, laptele i carnea, se dedic srbtorii, iar celelalte se dau de poman morilor. Dup prânz au mers la hor. Înainte de Sfântul Gheorghe nu s-au muls oile i nici miei nu s-au taiat. Cei care au avut în cas mori, în primul rând copii, sau membri de familie care au murit dup Sfântul Gheorghe de anul trecut, n-au mâncat lapte i carne de miel înainte de a da de poman celui mort în ziua de Sfântul Gheorghe. Tot la Sângiorz cândva, „atuncea haiducii s-astrâng (se adunau)”(B.N.). În satele de munte, dup Sfântul Gheorghe, are loc obiceiul “bcia”. De acum, se înarc mieii i oile se mân în munte, unde se face stâna, care ine pân la sfâritul seceriului.

206

IoneliaToarc

La “bcie”, toi stenii adun oile la un cioban, “împreun lumea oile sara”, dup care fiecare mulge oile altuia, niciodat pe ale lui. Dimineaa, se duce “pcurariu” (ciobanul) cu ele la pune, iar la prânz când se întoarce, le adap, le bag pe toate în strung i le msoar. Aceast msurtoare const în faptul c “tot nat mulge oile lui”, pune laptele într-o gleat i îl cântrete. Dup ce este golit laptele, se arat gleata i se zice: ”S-artm sâmbrai fundu la glei”. Aa procedeaz toi cei care au oi, dup care se compar numrul de litri de lapte, pe baza acestei numrtoare stabilindu-se ordinea i numrul de zile pentru paza oilor. Ale cu oi au dat mai mult lapte, acela le va pzi mai multe zile. Primul care începe s le pzeasc, zice ctre steni: ”chit le-ai adus, chit le luai”(Z.J.). Pe durata stânei, cine le pzete în ziua respectiv, acela le mulge i face brânz pentru familie. “Oile sînt în stân pân toamna, pân nu ninge. Pe orm tot nat ia oile lui i stâna s sparge” (Z.J.). Svei icuola (Sfântul Nicolae) de var se srbtorete ca hramul casei pe 22 mai, urmat de Ispasu al mic-Înalarea Domnului care se serbeaz a patra joi dup Pati i Ispasu al mare a cincia joie dup Pate. Se srbtoresc ca hramul casei i al satului. Duminica mae sau Pogorârea Sfântului Duh se srbtorete în a aptea sptmân dup Pate ca srbtoarea satului. În aceaai zi sunt moii rusaliilor, „muošî rusaFilor“. Pentru cimitir se pregtea „colac cu gaur“ i lumânri. Pe fiecare colac s-au pus ciree i aa s-a dat de poman morilor. Rusae-Rusaliile se crede c sunt fiine invizibile care apar doar pe sptmâna rusaliilor. Omul care le întâlnete, nu le vede, dar le simte consecinele devenind ameit, absent, tot timpul tace sau nu tie ce vorbete – „la šoimanit“, e ameit, „la luvat rusalilii“. Pe care-l iau rusaliile, aa va fi pân la rusaliile de anul viitor. Nu exist descântece împotriva rusaliilor, singura arm fiind purtarea de usturoi i pelin. De-a lungul întregii sptmâni trebuie s se consume cel puin un cel de usturoi pe zi. Sub pern se pun pelin i un cel de usturoi ca s nu fie vrjit omul în vis. Este bine ca oamenii s se mite cât mai puin posibil, mai ales noaptea. Nu era voie s se fac baie copilului dup apusul soarelui. Treburile în gospodrie s-au efectuat în mod regulat, dar nu au cutezat s coase, s cârpeasc, s toarc, nu au avut voie s planteze i s sape grdina, s coseasc, s înhame i s transporte. Nu au îndrznit s se odihneasc la umbra nucului. A fost de dorit ca o parte a îmbrcminii s fie îmbrcat pe dos, s se doarm în “cirepi, s nu vin rusaliile, s te ia când dormi”(S.S.)

207

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Prezena rusaliilor se putea gsi în locurile unde iarba a crescut în form de cerc. Se distinge iarba dup înlime i culoare (este mai mare i mai întunecat), tiindu-se c înainte de sptmâna Rusaliilor nu au existat asemenea locuri. Ele au jucat hora acolo sau au prânzit. Rusaliile sunt considerate srbtori rele, ca i Sântoaderii. Dac se îmbolnvete cineva în timpul rusaliilor, familia anun vecinii s vin s-i dea ocol bolnavului, jucând (F.P.). Pericolul înceteaz între smbt i duminic, astfel încât oamenii au putut s srbtoreasc linititi lsatul secului pentru postul Sfântului Petru i Pavel. Obiceiul Rusaliilor sau Crielor, este consemnat i de Tihomir Georgevic, el considerând c obiceiul ar corespunde obiceiului sârbesc Crallia (regina). Cândva, în zilele Rusaliilor, în satul Valea cu Anini (Valeacoanie) umblau prin sat “crie”, care cântau i jucau. ranii aduceau în faa lor pe cei bolnavi i ele îi zgâlâiau spre a-i lecui. Acest obicei a disprut astzi din regiune, dar muli îi mai aduc aminte. Se mai pstreaz totui, în plasa Svijd, în satul Dâlboca (Duboca), care a devenit foarte cunoscut din cauza acestui obicei. În acest sat vine i acum lume mult numai pentru a vedea “cum vor cdea Rusalele i cum crbuul le va readuce în simire prin glasul crbielor lui”(D.P.). În trecut, Cderea Rusalelor se numea cderea femeilor într-un somn hipnotic, din care erau readuse în simire prin cântecul “crbuului”. Obiceiul, aa cum l-au gsit T. Georgevici i M. G. Milichevici, nu mai exist, astzi pstrându-se doar pentru spectacol. Juoia viare-Joia Verde este în sptamâna Rusaliilor i nu se lucreaz, credina fiind c cine încalc regula poate s înverzeasc i s moar sau “bate piatr”. Viniri pi rusale-Vineri pe Rusalii/Rusalnica, este cea mai important zi din sptmâna Rusaliilor. Nu s-au scos vitele la pscut, ci se hrnesc în arcuri sau în grajduri ca s nu fie expuse „rusaliilor“ care ar putea s le înbolnveasc. Duminica mic-Duminica Mic, Lsatul secului pentru postul Sfântului Petru i Pavel, se srbtorete ca hram în majoritatea satelor. Nu se lucreaz i se d de poman. Muoi i fra-(Moii de fragi sau de primvar) se serbeaz în prima mari a postului Sfântului Petru i Pavel. Cine a avut copii mori, nu a mâncat cpuni pân în acea zi când se da de poman copilului mort cpuni, i abia apoi a mâncat. În aceast zi a morilor se d de poman

208

IoneliaToarc cpunii i celorlali decedai, astfel încât pentru fiecare decedat din cas se frmânt câte un colac, pe ei se pun cpuni, câte un cartof fiert i câte un cel de usturoi. Dac nu sunt cpuni se pune frunz de fragi în loc de fructe. Vârtaluomu-Sf. Apostol Bartolomeu este în data de 24 iunie, i a preluat atribuiile zeului vântului, el fiind foarte periculos pentru c poate aduce distrugeri cauzate de trsnet i de grindin. Este considerat stpânul stihiei. De aceea nu s-a lucrat: “Vârtolomu, nu s lucr, frunza de tei s- antoarce, când pe-o parte când pe alta, în aia zî. Aia tot srbtoare rea e, tot ce a strâns omu, l-a învârtit, l-a luat” (N.S.).

SRBTORILE DE VAR Sîmdzîiai“-Sâmzienele sunt pe 7 iulie. Dimineaa s culeg sâmziene, “florile alea galbene”, se face una-trei coronie i se d de poman. Întâi se d lui Dumnezeu, zilei de Sâmziene, i la cei mori i le “anini”(agi) la cas, i la poart afar. Împreun cu coroniele se d de poman i un colac, lumnare, cpuni i ciree dac mai sunt, sau alte fructe. Înainte de amiaz femeile au mers s culeag suntoare. Ea se usuc i s-a folosit pentru împotriva erpilor, pentru vindecarea trsririi din somn, i durerilor de stomac, de piept, de cap. Tulpina aprins (care scoate fum) se trece din mân în mân, în jurul capului i corpului celui bolnav, acestora punându-li- se i în mâncare. Suntoarea se folosea i pentru vrjit. Sîm-Pietru-Sfinii Apostoli Petru i Pavel, se serbeaz pe 12 iulie. Pentru masa de prânz au tiat un miel sau un purcel. Nu se merge în vizit. i nu se lucreaz. Dac pic miercuri sau vineri, se d de poman mâncare de post. Pân în aceast zi, prinii crora le mor copiii, sau sunt mori tineri în familie, nu mnânc mere, pân nu se d de poman mrul de Sâmpetru. Urmeaz pe 13 iulie, Fraii lu Sîm-Pietru-(Fratele lui Sfântul Petru i Vrai-Vracii. Aceast srbtoare se suprapune peste Sf. Mucenici Doctori fr de argini, Cosma i Damian) în 14 iulie. În aceast azi nu se lucreaz, deoarece este considerat una dintre cele mai “grele“ srbtori. În ziua de Procoplia-Sf. Mare Mucenic Procopie, 21 iulie, nu se lucreaz ca s se pstreze fânul i grâul de incendii i fulgere. Se d de poman o pâine i o lumânare. În Mali Izvor aceast zi se numete i „baba surd“(F.P.). Tot de frica fulgerelor nu se lucreaz nici pe 26 iulie, de ziua Aranilului-Soborul Sf. Arhangel Gavril i în ziua de Pria-Pârlie/Sfânta Mare Muceni Marina, în 30 iulie.

209

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Sveiia-Sfântul Ilie se serbeaz pe 2 august ca patronul casei i ca hram. Nu se lucreaz de frica trsnetelor: “muma lu St. Ilie nu i-a spus când s-a fcut c s-i fi spus, care tie ce ar fi fcut, c dudie la Sf. Ilie. Dac ar fi tiut cine tie cum ar fi duduit, cum i-ar fi mânat caii i cocia (crua), s dudie i s sfulgere. Când a trecut zâua lui, iar atuncea muma lui i-a spus” (N.S.). Dimineaa se frmânt pâine i se d de poman împreun cu o lumânare i cu alimente Sfântului Ilie. Sunt sate în care se organizeaz bâlci. (Šarbanovac) Urmeaz Viniria mare-Sfânta Parascheva de var (8 august), Paneiu-Sf. Pantelimon pe 9 august i Zîpostîtu Sîni Marii -Lsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului pe 13 august. În aceste zile nu se lucreaz i se d de poman zilelor rspective i morilor.

„ZAVEINA“ (HRAMUL SATULUI) Este un tip de srbtoare care se face pentru protecia culturilor agricole, prin care se încearc îmbunarea i mulumirea sfântului care de-a lungul timpului a provocat pagube respectivului sat. Alegerea a depins i de perioada când s-au întâmplat pagubele: la ziua srbtorii, înainte sau dup. Pentru locul desfurrii se alege de obicei, un loc înalt sau care a fost cel mai mult expus intemperiilor. Pentru organizarea hramului se alege un „colcar“, care are obligaia s organizeze sculptarea amuletei, executarea adpostului, s aduc mese i bnci, s aleag i s tocmeasc muzica, s anune gospodriile despre srbtorirea hramului. El conduce întreaga srbtoare. Pentru sculptarea „smnului“, se alege, dac este posibil, un copac roditor. Altdat se alegea un arbore înalt i gros, despre care se credea c este sfânt. Dimineaa, în ziua hramului, colcarul cu un grup de vecini “comii”, iau cu ei un colac în form de inel, un fel sau dou de buturi, lumânare, flori i o uvi de lân. Semnul în form de cruce de Foto 84 Copacul ales aproximativ zece centimetri, este fcut prin pentru zapis scrijelirea, prin decojirea copacului pe partea de apus. Dup ce îi face semnul crucii, colcarul zice:„S-ajue Dumnidzu sî faem sîmnu zavieiLi Vrtaluomuluc!“ (F.P.) iar cei prezeni rspund:

210

IoneliaToarc

„S-ajue“. Aceast cruce se decoreaz cu flori i lân, în crptur se pune un bnu, lâng el se pune o lumânare mare aprins, iar colacul cu o lumânare mai mic se dedic Sfântului: „Sî fie pântru dzîua i astâdz, pântru Vrtaluom, sî Li apiRe câmpu, berechetu šî câšîFi i pcatr, i sîait, i tuae rîaFiFi!“(F.P.) Cândva demult, dup sculptarea crucii, s-a tiat mielul care s-a fript pentru hram, iar colcarul pentru fiecare familie a împrit câte o bucat de friptur. Acest copac i se spune “zapis” în limba sârb, termen folosit tot mai des i de românii din estul Serbiei, dar adaptat oarecum, find numit “zpisc”, în Isânov. Termenul românesc pe care T. Georgevici în îl gsete i îl noteaz, este “zpârg”. Etnologul sârb oki Danica, ajunge la concluzia c ritualul “zapisului” reprezint un simbol Foto 85 Semnul pe zapis convenional al graniei ce separ lumea experienelor umane de lumea credinelor metafizice i c întregul cult al copacului sfânt “zapis”, este o form de comunicare cu lumea supranatural280. Fiecare familie aduce totul ce trebuie pentru masa de prânz. Dac e hramul în timpul postului, acas se dau de poman colacul, lumânarea i mâncarea de post sfântului i zilei care se srbtorete, iar pentru mas s-a tiat mielul sau purcelul. S-a considerat c sfinii pedepsesc oamenii prin diferite pagube pentru c nu le respect numele. Aezarea la mas a fcut-o colcarul. Dup mas fiecare primete oaspei, iar spre sear, începe hora pentru toi cei care doresc s viziteze, chiar i pentru cei din alte sate. Hora a avut loc în jurul stâlpului pe care l-a pus colcarul la un loc adecvat cu câteva felinare agate sau cu lmpi de carabit. Dup masa de prânz, reprezentanii gospodriilor au ales colcarul pentru anul viitor. Semnul se face în fiecare an i se decoreaz din nou. Astzi hramul satului, se organizeaz foarte rar în sate, deoarece prin modenizarea vieii la sat, ritualurile îi pierd funcia, dispare credina în scopul srbtorii, tinerii nu mai respect tradiiile satului, ei fiind pe deplin legai de ora. 280 Danica ocic, (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac . 211

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

OBICEIURI ANUALE DISPRUTE

Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile din perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucrrilor de câmp. Dup cinci sptmâni de ploaie neîncetat, în jur de Rusalii, sub îndrumarea persoanelor în vârst, „copiii s-adun, mai mruî, 10,12, 13, 15 ani: prind mâ negru i îi fac leagn in coaj e tei. Coaja o iau, o dejghior, pun înuntru mâu, ama pân nu îl pun înuntru îi coas gura cu acu, mâtu viu. i acuma mearge, mi mult feae, a fost care a dus leagnu, i i-a fcut cruce in bâte, i merg i pe drum cânt: moare muma ploii, învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, i pân ajung la rspântie, i acolo îl îngroap, aa de viu. Lumea a crezut în aia, jertf, s opreasc ploaia. i alea sînt pierdute”(F.P.). Intersecia trebuie s aib cel puin trei drumuri. S-a crezut c ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind convini c prin acest ritual au contribuit la reducerea suferinei umane prin posibilitatea de a continua lucrul i a salva semnturile deteriorate. În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap, ies pe pragul casei i se adreseaz celui care dirijeaz ploaia cu urmtoarele cuvinte: „Sî duc pluaia la mun, la mîri, în pustîne, une cucu nu cânt, une iarba nu cRaše, sî nu las satu la fuamie, pi nuoi, copiii nuotri î viiFi nuatre!“(F.P.). Apoi se toarn apa din pahar. Mugaiala. Denumirea obiceiului provine din onomatopeea sunetului pe care îl provoac participanii în timpul efecturii acestuia. Aciunea obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “e dudit sceta, nu de chemat ploaia, c ei a gândit c seceta e vreun duh, care a tunat în sat i s-l goneasc”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost efectuat ultima dat spre sfâritul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut nici sub alt denumire. Din cauza secetei prelungite care amenina cu foamete, brbaii dintr-o anumit mahala s-au îneles s organizeze „mugaial“. Se adunau în grup dup cântatul primilor cocoi, în jur de orele 22. Într-un anumit loc i-au dezbrcat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au lsat s le pzeasc. Dup distribuirea direciilor, au încetat s vorbeasc i s comunice între ei. Înarmai cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case prsite, grajduri, guri în copac, poduri, bârloguri i alte obiecte în care ar fi putut s se ascund seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac ar fi ieit bufnia din vreun obiect sau alt pasre de noapte, au crezut c au

212

IoneliaToarc alungat seceta. Interdicia de vorbire a durat pan la reîntoarcerea la locul de unde au plecat. Paparuda. Poate proveni din cuvintele „bab rud“. Aceasta este modul în care “dodola” (iganca) se adreseaz gospodinei. Pe baza lor a aprut denumirea grupului i a obiceiului care, cu timpul, a fost simplificat în pronunie. Dodole au format igncile care au mers în grup, de la cas la cas, au cântat i au jucat chemând ploaia pentru recompens în alimente. Românii nu au considerat dodole ca practica sa obinuit, dar sunt acceptate ca înlocuire pentru ritualul pierdut „mugaiala“. Dodola a fost o fat împodobit cu crengi, frunze i flori. Ea a colindat fiecare cas în compania femeilor adulte. Cântând i jucând, au rugat pentru ploaie: „Duduluaie, pluie, rud, bab, rud, ia ie i Li ud, cu gaata pin, pluaia sî Li vin. Duduluaie, pluaie, grîu sî Li casc, grîu sî Li casc, luocu sî roasc, rud, bab, rud, ia ie i Li ud, cu gaata pin, pluaėa sî Li vin. Une dau cu plugu, Dumnji-Dzîu cu udu, une dau cu sapa, Dumnji-Dzîu cu apa!“ (F.P.)

213

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

FIINELE SUPRANATURALE ÎN CREDINELE ROMÂNILOR

În privina credinelor în anumite fiine supranaturale, se mai gsesc în prezent în satele româneti din Serbia de Rsrit, nu numai urme, ci chiar credine în desfurare. Demonii281 sunt urme ale personificrii diferitelor fenomene naturale sau ale unor fiine care dup moarte se transform în “moroni” (strigoi), fcând ru persoanelor din jur. Se împart în demoni ai naturii i demoni care influeneaz destinul omului. Din prima categorie, fac parte demonii apei, demonii pdurii care stpânesc peste întinsele pduri din zon, “muma pdurii” fiind des întânit în povetile btrânilor din regiune, i dragonul care influeneaz fenomenele atmosferice, având în acelai timp caracterul predecesorului mitic. Printre demonii care dirijeaz destinul uman, cele mai importante sunt: “ursitorile”, care determin soarta omului pentru toat viaa sa. Demonii naturii sunt împrii în demoni buni i demoni ri, ei fiind menionai în descântece sau anumite rituluri, chiar dac i-au pierdut funcia demonic original. Amintim câteva dintre fiinele supranaturale consemnate în povestirile subiecilor intervievai: Milostân-binefctoarele(F.P.), sunt slujitoarele lui Dumnezeu. Ele sunt în numr de trei. Credina oamenilor în cele trei binefctoare este foarte puternic, fiind convini c dac au un necaz i se roag Domnului, acesta îi trimite binefctoarele. Niciodat nu se anun, dar se simt peste tot. Ele apr omul respectiv, îl ajut s înving nenorocirile, îi aduc linite i bunstare. Când se nate copilul ele protejeaz lehuza i copilul, îl linitesc atunci când plânge i îl apr de rele. Dup îndeplinirea datoriei, binefctoarele pleac de lâng om, dar revin din când în când, la srbtori, la pomeni. Sâmdzâiana (F.P.) se crede c este o fat frumoas, invizibil, care se plimb pe câmp. Se îmbrac în diferite culori: alb, albastru sau roz, funcie de situaie. Ea plutete în aer toat vara, aducând verdea copacilor i punilor. Adaug punilor flori de toate culorile, fluturi i psri. Sânziana

281 ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 46-47. 214

IoneliaToarc este considerat protectoarea tinerilor, deoarece i ea e tânr. În fiecare an, ea druiete omului planta medicinal, suntoarea, care-i i poart numele. Muma pdurii (Z.C., A.D., I.P.) este unul dintre peronajele mitologice cele mai rspândite în toat regiunee, ea trind în pdure. Totui, evit pdurile cu întindere mic sau cu copaci mici. Prezena ei se recunoate dup vârfurile copacilor, care se rotesc, “bat ca vijelia”, pe timp de calm atmosferic. Uneori ea uier, fluier. Este periculoas doar pentru copii, pe care îi chinuie, urmrindu-i înc de la natere. Atunci când copilul tresare din somn i plânge, se crede c “muma pdurii“ îl chinuie, prezena ei fiind alungat doar prin descântec. În cazul în care nu se iau imediat msuri de protecie, ea poate ucide copilul. Dac cineva aude plâns de copil în pdure, înseamn c l-a luat „muma pdurii“. Exist i o plant numit „muma pdurii“, folosit ca medicament, dar i în ritualurile de protecie a copiilor, gsirea i utilizarea ei fiind fcut de anumite femei. Šojma- oimanii (P.S., N.S., A.D.) sunt fiine invizibile care iau form de brbat. Ei pot duna mai ales copiilor nou-nscui. De aceea, copiii nu erau scoi din cas dup natere, timp de patruzeci de zile. Omul pe care l-au luat „šojmaLi“ este recunoscut dup privirea vag, neatenie, nu se exprim clar, nu tie unde merge. Despre el se spune c „a šojmaLit“ (a oimnit). I se poate întâmpla acest lucru numai dac încalc anumite interdicii din timpul sptmânii lui Sântoader: dac brbaii merg cu capul gol i femeile fr basma, dac cineva lucreaz în sptmâna respectiv, dac doarme timp îndelungat sub nuc, dac se culc pe iarb verde sau pe pmânt umed, dac merge pe rou i pe iarb ud, mai ales dac e descul. oimanii pot poseda omul i noaptea, în timp ce merge pe drum. Atunci el nu tie pe unde merge, iar diavolul îl poate trage în ap sau în prpastie. Posedarea omului de ctre oimani se crede c poate dura de la câteva ore, zile, pân chiar la sfâritul vieii. Singura protecie împotriva lor, este descântecul „pentru alungarea oimanilor“. Vâlvele (Z.J., B.N.) sunt zâne ce triesc pe cer. Credina este aceea c ele „dirijeaz“ norii, ploaia, grindina, vijelia. Ca i “milostânVile”, ele sunt ajutoarele lui Dumnezeu, îndeplinind voina acestuia. Exist zâne bune i rele. Cele bune aduc ploaie, iar cele rele aduc grindin, vijelie i vreme rea. Se crede c ele sunt într-o întrecere continu. Aceste vâlve se prindeau în hor, de obicei sub un copac. În acel loc iarba i pmântul erau bttorite, femeile care-i luau copiii la muncile

215

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei câmpului, îi puneau în acel, în hoara zânelor deoarece credeau c acestea au grij de ei, pân mamele îi terminau lucrul. Exist îns i credina în zâne rele care se pot transforma în arpe sau în balaur, fr îns a ucide pe nimeni. Ele pot doar s posede oameni, mai ales nou-nscuii, singura protecie fiind suntoarea, imediat dup natere copilul i lehuza trebuind s fie afumai cu fum de suntoare uscat. Zmu-zmeul sau zburtorul (B.C., Z.C., Z.J.), este personajul mitologic legat de vârsta adult din viaa omului (latura sa erotic). Este perceput ca o fiin asemntoare opârlei, dar de mari dimensiuni i cu aripi de liliac. El se poate vedea doar noaptea i triete în scorburile copacilor din pduri, în peteri sau locuri izolate departe de oameni. Oamenilor nu le face ru, dar poate s s sperie vitele. Când se împrtie oile i toate pleac în aceeai direcie, se spune c este “zmul” sau „muma padurii“. Acesta se poate transforma cel mai adesea în brbat, care poate avea relaii intime cu o femeie vduv sau cu o fat btrân, de aceea ele evit mritatul. În cas el intr i iese prin co, în form de flacr. Din asemenea relaii se pot nate i copii. Localnicii cred despre aceti copii c sunt mai mereu sntoi i neînfricai. Dracu triete în ap. Se gsete de obicei în jurul morilor, în ape de mic adâncime, pe sub poduri i puni: „Pândete trectorii ca s-i trag în ap. Conductorul tuturor este tarturu al batrân“ (tartorul cel btrân) (F.P.). În forma sa adevtrat diavolul e negru, pros, are cap de câine, picioare i urechi de capr i coada lui e bifurcat. Poate s ia orice form, chiar i de om. Nu face ru femeilor care spal rufele în râu i oamenilor care înmoaie cânepa. Miazanuopca–Miaznoaptea este un alt personaj mitologic întâlnit mai ales la românii munteni-ungureni: “Miaznopî a fost, acua nu e” (M.M.). Ea aprea ca o fiin cu form de grmad de fân. Se mic repede i cu zgomot mare, ca un dangt de clopot, i poate depi omul în fug. Poate s surprind cltorul neatent i îngândurat, pe timp de noapte s alerge dup el sau s-l striveasc. Pentru a se salva, omul trebuie s se dea la o parte i „mnadza nuopcâ“ va trece bubuind pe lân el. Moruoni viu - Strigoiul viu poate s devin un brbat sau o femeie care sunt bolnavi de o lung perioad de timp, care nu se pot ridica din pat. Acesta se recunoate dup privirea schimbat, se umfl, se mic puin sau st constant culcat, mai mult tace, mnânc puin, îns are o fa “rumen i zdravn“, ceea ce înseamn în credina românilor din zon, c el se

216

IoneliaToarc hrnete cu sângele cuiva „suge sânge din creaturile vii“, din aceast cauz pot s se îmbolnveasc i s moar animalele din gospodrie i din vecini. Singura protecie atât pentru oameni cât i pentru animale, erau descântecele „i moruoL“. Toat gospodria i oamenii se stropeau cu ap descântat, se ddea foc la planta numit „mtura“(ttar) i cu aceasta afumau totul. Pericolul de posibil strigoi viu exist atâta timp cât e acel om în via. Dac devine strigoi dup moarte, se iau alte msuri de aprare „împotriva strigoilor“ (A.D.); “De moroni s-a temut 40 de zâle, când vine acas, da pe urm nu s-a temut nima” (M.M.).

CULTURA POPULAR

Folclorul românilor din rsritul Serbiei îsi are rdcinile în vremuri strvechi, ancestrale, cu obiceiuri dintre cele mai autentice. Cultura popular este de o mare vitalitate, fcând astfel posibil pstrarea identitii românesti prin: legende, pilde, poezii, poveti, zictori, fabule, glume, balade, cântece i dansuri etc. Între aceste categorii exist uneori o strâns legtur, fiind unite prin valoarea lor estetic, graniele dintre ele nu sunt precis delimitate deoarece unele producii literare presupun i existena muzicii i a dansului. Atât specialitii români, cât i cei sârbi au fost preocupai de specificul acestei populaii i de cultura sa popular, chiar dac cercetrile lor au urmat traiecte diferite. Din pcate, numrul lucrrilor publicate în România este destul de mic, nefiind înc editat nici o lucrare tiinific de mare amploare despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei i valea Timocului, în majoritatea studiilor cultura popular ocupând doar câteva pagini. Chiar dac folclorul din regiune nu reprezint obiectivul principal al cercetrii, voi prezenta câteva aspecte ale vieii spirituale din zon, care mi- au fost semnalate de ctre interlocutori. Într-o perioad în care comunitile tradiionale i conservatoare se sting treptat, românii din estul Serbiei au reuit s îi menin aproape nealterat patrimoniul cultural immaterial, prezent mai ales în satele de deal i munte, în satele de câmpie deja fcându-se simit expansiunea modernului în gospodriile tradiionale.

CÂNTATU. Cântecele au fost deosebit de importante, muzica i poezia, având în satul românesc din estul Serbiei, forme i sensuri de o

217

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei neobinuit bogie. Cântecul în îneles de muzic i poezia în îneles de vers cântat, alctuiesc în mintea stenilor o unitate organic de nedescris. Cântecele se pot împri în cântece de lume, din care fac parte cântecele lirice i cântecele epice i cântece rituale. Cântecele lirice aveau o tematic foarte larg, ele cântând despre frumuseea iubirii, despre secretele iubirilor ascunse, despre dorul de familie i altele. Ele persist înc, fiind întâlnite în repertoriul majoritii persoanelor din generaia a treia, numite “cântece de btrânea“: “Cucu cânt, mierla zâce“, „Negotine, Negotine“, „ede una la o lun“, „Gherghin, Gherghin“, „Fugi, urâte e pe prag“, „Departe, naic, departe“, „Frunzâoar, iarb crea“, „Foaie verde, spic de grâu“, „Dunric, Dunric“282. Cântecele epice au avut texte cu coninuturi tematice diferite, balada fiind aici caracteristic. În funcie de coninutul lor, baladele din regiunea Serbiei de rsrit pot fi gupate în: a) Balade pastorale, ce aveau ca teme întâmplrile i nenorocirile ciobanilor, despre câinii lor, despre lupta dus s-i salveze turmele de hoi, de animale slbatice sau de intemperii. b) Baladele vitejeti (eroice sau voiniceti) i haiduceti, aveau ca teme: vitejia i înelepciunea btrânului Novac, ale fiului su „Gruia lu Novac“, nedreptatea fcut prizonierului „@eu“, lupta pentru dreptate dus de haiducii „Ptru i-n CobiFia î Milan i-n Rabruva“ (Petru din Kobilje i Milan din Rabrovo), problemele haiducului „Cuosta Bala“ i vitejia haiducului Velcu. Ali eroi sunt cântai în legendele: Ptru di la Izvor, Marcu Viteazu, Gruicea, Novac, Doiecin, Ghi Ctni283. c) Baladele istorice cântau despre uciderea cneazului Mihajlo Obrenovi, suferinele soldailor din desele rzboaie din aceast zon, bine ilustrate în cântecul „FiRac, mucc, blastamat“ („Fire-ai, muic, blestemat“), suferinele soldailor de pe râul Drina din anul 1944 în baladele „@i la Drina“, „@in cîmpu JedRenuluc“284. c) Baladele fantastico-mitologice erau: balada Iana Sîmdzîana, în care aceasta se lupt împotriva cstoriei cu fratele ei, Soarele; balada meterul 282 Aceste cântece sunt cântate de Saronic Persa, sat Gorneana i Nestorovic Miriana, sat Criveli. 283 Cristea Sandu Timoc, (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru literatur, Bucureti. 284 Aceste legende mai erau cântate înc în anul 1985, în satul Gornjana, de Saronic Persa, 85 ani, când au fost culese de Miladin Šaronji. 218

IoneliaToarc

„ManuocFa“ (Manole), balada „Sînta macca ViLiRa“ (Sfânta Maic Vinerea), balada Iovan Iorgovan, Vântu Crivetu, Mizlcua, Mizl Craiu285. Într-un alt cântec mitologic este vorba de lupta dintre vânturi, care se bat cu grindin i cu pietre, cu copaci i cu pmânt, dar îi desparte Soarele dup o lupt de o lun. Aproape toate piesele se terminau cu o pild. Baladele mai sunt cântate în prezent doar de câiva btrâni, Miroslav Ciulin i Slobodan Bâzu fiind cei mai în vârst, dar i cei mai buni performeri. Cristea Sandu Timoc afirma înc din 1967, c “balada mai triete în fiecare comun doar la câiva barzi pasionai, cu memorie capabil de a putea reine între 5.000-15.000 de versuri, dintre care muli sunt netiutori de carte”286. Bogia repertoriului lutarilor i exuberana lor stilistic au fascinat pe parcursul acestui secol pe etnologii care au venit în contact cu ei, repertoriu acestora fiind de câteva sute i mii de versuri. Ei se grupeaz în dou categorii, cei btrâni cu un prestigiu incontestabil în zon i cei tineri crora li se transmite întreaga motenire cultural. Urmrind contextul geografic al zonei, se observ c cei mai muli lutari fac parte din satele montane, izolate, deci Foto 86 Slobodan Markovic zis Bâzu (st.) conservatoare în privina pstrrii i Miroslav Ciulin (dr.), printre puinii cântecului. rapsozi de balade din regiune Slobodan Markovici, mai cunoscut dup porecl, Slobodan Bâzu este poate cel mai cunoscut lutar de factur tradiional, repertoriul lui fiind impresionant, putând s cânte dup cum mrturisesc localnicii fr s reia melodiile sau versurile de “astar pân mâine diminea”, fapt consemnat i de noi în anul 2001, când a cântat fr întrerupere, o noapte întreag. O atare prestaie atrage atenia unei predispoziii native cultivate în timp. Chiar el recunoate: c “a fost greu de astea lucruri. N-a putut s cânte tot nat, ama a putut atunci s cânte la care l-a druit Dumnezu. Dar acuma poate tot nat, c s sloboade astea (reportofon n.m.) de zece ori i înva”. Din bogatul su repertoriu amintim cântece de factur local: “Rândunic mic”, „Ilencu, fat mare”, „Cât ieream cinr ca salca”,

285 Cristea Sandu Timoc, op.cit. 286 Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 21 219

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

„Giegiu”, „Ruia Ruiculi”, „Biau, mnânc, mâncarea nu-mi plae”, dar i variata baladei „Mioria” cunoscut în regiune sub numele “Pe-un crac de munte”, „Strig o fat din cetate”, „Iovan Iorgovan”, „Meteru Manoile” etc. Regretatul Draghi Cârcioab, elevul lui Slobodan Bâz i unul din stâlpii micrii de renatere a românilor din Slatina Borului, a deinut de asemenea un repertoriu impresionant de piese autentice, îns a dobândit i faima de “restaurator” de cântece, deoarece unor vechi texte locale le-a dat ritm, cântându-le „câta mi iut”.

Cântecele de joc, erau expresii ale ritmului interior, fiind cântece legate de dans, hora identificându- se cu jocul. Cântecele rituale, religioase i magice, cântate în situaii bine Foto 87 Transmiterea folclorului definite, sunt un alt fragment din tinerei generaii bogatul folclor românesc dintre Timoc i Morava. a) Cântecele de srbtoare, înc active, sunt periodice i comemoreaz diferite întâmplari din istoria religioas (colindele) sau pentru înduplecarea naturii (cântecele pentru oprirea ploii “muma ploii”, cântecul crielor, cântecul paparudei); nu insist asupra lor, deoarece ritualurile au prezentate detaliat în subcapitolul legat de obiceiuri i tradiii. b) Cântecul de înmormântare “petrectura”, este poate cel mai important i cunoscut cântec ritual propriu-zis. Ea are un coninut invariabil, în „petrectur“ dându-se adesea mortului sfaturi despre drumul spre lumea cealalt, despre pericolele care îl ateapt pe acest drum. Din pcate, acest cântec este pe cale de dispariie, datorit faptului c petrectoarele ori au murit, ori mai sunt foarte puine i în vârst, iar din generaia tânr, nu mai vrea nimeni s învee textele. Un exemplu de petrectur, este Cânecu raiului, cântat de baba Piersa din Gornjana, Bor, 85 de ani.

220

IoneliaToarc

INSTRUMENTELE287 cele mai folosite au fost:

Buen (buciumul), în prezent nu se mai folosete, era un instrument al ciobanilor, fcut din coaj de tei. Fluer (fluierul), este un instrument care a fost fcut din lemn de jugastru sau de frasin împrit în dou jumti pe lungime, jumtile fiind scobite i reunite prin legarea cu coaj de cire. Este instrumentul cu cea mai lung utilizare în muzica popular, folosit i astzi. Crbii (cimpoiul). Cimpoaiele s-au lucrat pe dou voci, piesele din lemn fiind fcute din lemn tare i cimpoiul din lemn de corn. Pentru burduf s-a folosit pielea netbcit de miel. Mutiucurile au fost fcute din lemn de soc. Lauta (vioara) apare, dup prerea cercettorilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ea ofer cântreului posibilitatea de interpretare a melodiilor într-o gam larg de tonuri. Foto 88 Trucu Ciulin, Claet (clarinetul), se face dintr-o bucat de satul erbanov lemn de lungimea fluierului, care se îngurete. Are în jur de ase guri pentru interpretarea sunetului în partea din fa i una pentru degetul mare în partea din spate. Tuoba (tob). Tobele au fost fcute de igani – „eganari“ prin arcuirea unei buci de fag, iar pielea a fost strâns cu o sfoar. Toba a fost un instrument obligatoriu în toate ansamblurile muzicale. Dup al doilea Rzboi Mondial, a aprut trompeta, înlocuind unele instrumente tradiionale.

JOCUL-Jucatu era învat de la o vârst fraged, nu aveai voie s iei „în lume, fr a ti juca”. Srbtorile satului au fost locul i momentul când omul a putut s se descarce i s se elibereze de greutile cotidiene. De aceea petrecerile i horele au fost organizate foarte des, ele având i o funcie social puternic. La aceste adunri tinerii fceau cunotin, se etala îmbrcmintea, se scoteau în eviden abilitile de joc. 287 Informaiile despre denumirea i confecionarea instrumentelor mi-au fost oferite de domnul Filip Paunelovici, 65 ani, din satul Osnicea, acesta pe lâng faptul c este un foarte bun cunosctor al folclorului din zona Timocului negru (Crna Reka), este i specialist în confecionarea tobelor. 221

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Hora s-a numit „uor“ i se juca închis288. Deschiderea horei este o apariie recent, spre sfâritul anilor treizeci ai secolului XX sub influena modului sârb de a juca. Jocul era iniiat de conductorul petrecerii (gazda sau colcar) sau cel mai nerbdtor, în acelai timp i cel mai bun juctor. Dac începea hora un brbat cstorit, în hor se prindeau mai întâi soii i soiile, i apoi cei necstorii. Având în vedere c a fost ruine ca o fat s joace lâng un brbat cstorit sau un biat lâng o femeie cstorit, trecerea era fcut de rude sau juctorii de acelai sex. Dup deschiderea horei, brbatul, dup regul, a fost conductorul horei. inutul în hor a fost strâns, doar de centur, mâna stâng peste cea dreapt. Libertatea micrilor se reflect în rotirea ritmic în timpul pirii i legnarea în timpul tresririi, acest procedeu fiind caracteristic mai ales la românii din zona Timocului Negru (ârnoreca). În timpul rotirii, femeia inea privirea înainte i capul se legna uor Foto 89 Ansamblu folcloric pe umeri. Brbaii, în timpul jocului puteau s fac micri improvizate, dar n-aveau voie s ias din sistemul de baz al jocului. Solul era atins întotdeauna cu talpa întreg, iar pasul fr ridicare de la sol, cu încovoierea genunchilor în jos. În timpul jocului, se strigau adesea glume. Acestea mai sunt cunoscute i astzi, de majoritatea femeilor din regiune.

„i cînd muica ma facut Urs în uor n-am vadzut, Da acuma, vai i miLe, Uoe-l juac lîng miLe!“(F.P.)

„în-e daico pîn mîi puot!“(F.P.)

„Cîtr miLe, cîtr iLe, cîtr nuoi amînduoi!“(F.P.)

288 Explicaiile legate de desfurarea horei, sunt culese de la acelai Filip Paunelovic, Osnicea, care de peste dou decenii, este conductorul ansamblului folcloric din sat. 222

IoneliaToarc

Când termin strigtura, celelalte femei din hor încuviinau, ipând „iii-i“. Džadževi Dragoslav, într-un studiu etnologic extins identific în toat regiunea, prin cercetarea sistematic a 75 sate, toate jocurile româneti i sârbeti. Lista cuprinde 394 jocuri sârbeti i 324 jocuri româneti. Jocurile româneti se pot împri în jocuri cu i fr tremurat – „tramurat“. Se crede c jocurile fr tremurat sunt mai vechi. Acestea sunt: „batrîna, coštReFca, tri pazîae, iar cele mai noi - dauFic dacc, cepura, ocîe. Printre jocurile mai vechi sunt i cele cu bti: ropîta, tobašanca, minta, cu lovituturi tari a picioarelor în sol. Unele jocuri, pe lâng denumire, poart i apartenena satelor dup care au putut fi identificate. Acestea sunt: socana ca la arbanu, tramuria ca la LugLia, tobašanca ca la Baevia, tramuria ca la Foto 90 Ansamblu folcloric DobropuoFa, brestovFana ca la Zluot. de copii Jocurile româneti din zona Timocului negru (Crnoreka) sunt: batrîna, coštReFca, tri pazîae, ruopîta, tramuria, tramuria pi piuor, brestovFana, vacaRaa, sojana, prorupta, piuoru al maRe, ccuapa, op zdrn-zdrn, minîta, ocîe, tobaanca, dauFic dacc, cepura (boboica), cisîRu, jijiFana, poluanka (F.P). În celelalte inuturi: inutul Moravei, Homoli, Valea Dunrii, jocurile frecvent întâlnite sunt: btârna, btrâniasc, batuta, btârna pistpior, dodorca, gruianka (Zaiecear), gruianka, coconiete, (Craina, Pojarev, Alexin), danca (Craina), metoviceanca, miroceanca, paracinca, nodu, ora, ora-n loc (Osnici, Valeacoanie, Lubnia), ora-npleit (Turia), ora de doi, ora de tri, ora nostra, ora feilor, ora a opta, ora a patru (Miro), ora ursu (Bucovcea), ora rumuniasc (Bârnia), omolianca, orantoars (Tanda), prepior, prorupta, perina, pari, ruzmarin, rastau, stara vlahinia, vlahinia, frunzariu, cuca, ocâ289. Dintre jocurile sârbeti amintesc: Žikono kolo, zaplet, katanka, kukunješte, koštanka, levka, levakinja, lesa, minota, neda grivne, orlovka etc290…

289 Dragoslav Džadževi, (2006), Narodne Igre Severnoistone Srbije, Pojarev,p. 147-177 290 Ibidem 223

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Astzi, de jocurile tradiionale se ocup doar ansamblurile culturale i grupurile folclorice steti, care din pcate, nu mai pstreaz în totalitate caracteristicile i coninutul stilistic de exprimare a jocului motenit, introducând i elemente noi, strine, fiind influenate de mass-media i din dorina de spectacol. Totui, chiar dac ansamblurile folclorice nu mai pstreaz toate elementele tradiionale, acestea au meritul de a menine vie identitatea românilor din zon. Ansamblurile folclorice sunt înc numeroase la românii dintre Timoc i Morava, cu precdere în partea de est a regiunii, acestea regsindu-se în majoritatea satelor de aici. Amintim cele mai cunoscute Foto 91 Întâlnirile satelor - ansambluri folclorice: din satele Susreti sela Lubnia – Zajecar, Cobinia – Negotin, Bogovina – Boliev, rnaica, Brestov, Luchia, Tanda, Metovnia, Criveli – Bor etc. Aceste ansambluri folclorice au o activitate bogat, dat i în prezent de manifestrile „susreti sela”, (întreceri folclorice între sate), desfurate frecvent, dup un calendar bine stabilit, mai ales primvara i toamna, fiind trecute i ca atracii turistice ale zonei. Pe lâng aceste manifestri, au loc periodic i numeroase festivaluri folclorice naionale i internaionale, la care ansamblurile folclorice sunt invitate s participe, transmind astfel generaiilor viitoare valorile identitare ale românilor din regiune. Au existat i jocuri de ritual (jocul Sâmdzienelor, jocul Rusalelor), dar nu mai sunt cunoscute, nu se mai pstreaz în amintirile informatorilor, excepie fcând ritualul pentru oprirea ploii, „muma pluoii“. Jocul Rusalelor sau „cadzutu“, este un obicei legat de cultul morilor i însemna cderea în trans a anumitor femei înzestrate cu capaciti de medium, care fceau legtura între oamenii de pe „aceast“ i cei de pe „cealalt lume“. Obiceiul este consemnat de Tihomir Georgevici, înc din 1905, în satele Valeacoani i Duboka, când prin sat umblau “criele”, care cântau i

224

IoneliaToarc jucau, încercând s vindece oamenii bolnavi prin zgâlâire. Cercettorul asociaz acest joc, obiceiului sârbesc “Krallica” (Regina)291. M.G. Milichevici amintete i el de “ Criee sau Rusale”, care în satul Duboka au devenit celebre, jocul adunând mult lume pentru a vedea “cum vor cdea Rusalele i cum crbuul292(cumpoierul) le va readuce în simire, prin glasul crbielor(cimpoiului) lui”. Ritualul este descris i de ali cercettori, în 1938 i 1939, G.A. Küppers asistând la „caderea Rusaliilor” în acelai sat, a fost uimit s regseasc exact acelai ansamblu ritual consemnat cu o jumtate de secol înainte. Important de menionat, e c acest obicei se pstreaz i astzi în satele din inutul Zvijd, cu precdere în satul Duboka, dar numai la nivel de spectacol, ritualul propriu-zis i scopul în sine al ritualului, nu se mai întâlnete. De la ritmul tribal al horei-dansul colectiv inconfundabil al regiunii- pân la “clb” sau “clb”, cciulile originale ale muntenilor din zon, tezaurul folclorului românilor din zon, este imens pentru patrimoniul cultural românesc i universal.

PORTUL POPULAR

Regiunea din estul Serbiei Centrale este considerat de specialitii sârbi i nu numai, ca fiind una dintre cele mai interesante regiuni din Balcani, atât din punct etnic cât i din punct de vedere etnologic293. Costumul popular reprezint o trstur important, ce caracterizeaz un grup etnic i contribuie la o mai bun cunoatere a tradiiei i culturii populare a acelui grup. Co-existena naionalitilor român i sârb în regiunea cuprins între Timoc i Morava, a dus la o bogie i o varietate de elemente în îmbrcmintea tradiional. În privina portului tradiional la românii din regiune, caracterizat prin elemente arhaice, etnologul Zecevic constat câteva mici diferene, date cum era i firesc, de zonele în care acetia locuiesc, costumul românilor

291 Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43 i pp. 91-94. 292 Termenul de crbu face referire la cimpoier, cimpoiul în grai local fiind numit “carab”. 293 National Museum Zajear, op. cit., p. 38. 225

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei ungureni, adic al locuitorilor zonelor montane, numii i munteni, venind cu câteva elemente în plus fa de cel al ranilor, care triesc la câmpie294. Toate costumele au îns caracteristici comune: piese de îmbrcminte din aba alb, cingtori cu ornamente tipice, custuri minuioase, opinci de porc.

MATERIALELE DIN CARE SE CONFECIONAU HAINELE

Îmbrcmintea, ca de altfel i totul pentru cas, erau lucrate în trecut de femei, erau esute în cas, populaia bazându-se complet pe propriile resurse. Materialele brute obinute, erau prelucrate dup tehnici transmise din generaie în generaie. Principalele materiale brute pentru confecionarea hainelor au fost: cânepa, inul, lâna i pielea. „Cîipa“ (cânepa), adaptându-se la toate condiiile climatice, a fost principala plant folosit: „p tot s-a sut, bre, de in, de fuior, câlî, s-a tors, s-a fcut pânz, a fost în 6 locuri, de la podu sta pân la Duboca, a fost cânepite” (B.N.). Era semnat primvara, cânepa, fiind de dou feluri: „o soart alb i o soart roie i iast o soart care s pune primvara, da’ o soart s pune toamna” (A.D.). „Aldani“ (cânep masculin) era culeas prin smulgere în iulie dup polenizare, iar cânepa feminin spre sfâritul lui august. A fost legat în „valuog“ (snop mic). Seminele erau separate prin frecarea între palme i apoi cânepa era scufundat în ap curgtoare, la topil, „topil i s-a zâs, s face bptân, la oga, s pune pietre pe ea, c ea s ridic de pe ap sus, ea mora(trebuie) s fie în topil în ap, cotropit în ap” (N.S.), i „s muriadz“ (proces de înmuiere), care a durat dou sptmâni. Dup uscare, urmeaz procedura de „batut cîLipa“, separarea fibrelor de tulpini. Aceast lucru se realiza cu ajutorul unui „proap“ (meli) i „nabuoinic“ (naboinic), astfel obinându-se „cîl“ (câli), “muierile a lucrat aia mi mult”. Urma procedeul „drâglat“, în unele sate „brâglat”, cânepa brut fiind eliberat de resturile de tulpin i de fibrele mai scurte cu ajutorul unei “drâgle“ sau „brglete“. Când se bregla, „s scoate fuior de cânep, nu caer, numa i s-a zâs fuior“(F.P.), era legat i pregtit pentru toarcerea firelor, iar restul, „zgriabiL“, a fost folosit pentru bteal de esut saltele i saci. Tot acest procedeu era unul de durat i foarte greu, amintirile celor în vârt nefiind unele plcute: “Culegi cânepile, le bagi în ap, pân le murezî, 294 *** (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 41. 226

IoneliaToarc pe urm le usci, p le baî, p pre urm le drceti, p cât chin a fost” (B.N.). „In“ (inul) a fost prelucrat în acelai fel. Cânepa i inul nu se mai cultiv de la începutul anilor aizeci. „Lîna“ (lâna). Tunsul oilor a fost fcut de ctre brbai, în iunie i iulie, dup înrcarea mieilor. Lâna se spla “cu ap fiart, la oga, unde a fost ogaele, unde a fost ap mi mult, din ap fiart cu ap rce, s limpezte, s pune pe gard”(A.D.). Dup spalare, lâna era „dârndait“, scuturat prin lovirea cu un b i apoi „scarmanat“ (ruperea uvielor), activitate realizat manual de femei. „Darait“ (drcitul) a fost efectuat cu ajutorul unui „darac“ (drac). Prin drcit au obinut „pâr“ (lân de calitate) sub form „caer“, din care au obinut fire toarse mai subiri sau mai groase, pentru de esutul fustelor, a pturilor, tritilor, feelor de pern, orurilor i executarea ciucurilor pe ele, pentru cingtori i brodrii. „Canur“ (lân de calitate mai proast) a fost toars pentru bteal. Mai târziu a fost prelucrat în atelier de drcit lâna. „Tuors“ (torsul) lânii era efectuat folosind „furc“ (furca) i „fus“ (fusul). Furcile de tors erau fcute de brbai, iar fusele luate, la schimb, de la igani. Toate aceste activiti de prelucrare a lânii erau executate de femei, în cadrul clcilor sau eztorilor, fiind o form de ajutor în comunitate. esturile nu se vopseau, predomina îmbrcmintea Foto 92 Modele de furc monocromatic. Pentru obinerea unor fire vopsite folosite pentru decorarea anumitor pri ale îmbrcminii, “a fost cernele”, se foloseau anumite plante i frunze: „negru“, era obinut prin fierberea firelor toarse în coaj de „frasân negru“ (frasin negru) i mai târziu adugând sulfat negru. „Braun“ (maron) a fost obinut din frunze de nuc în combinaie cu coji de nuci crude. Maron deschis s-a obinut din frunze de gutui. Pentru obinerea culorii „galbin“- galben, a fost folosit coaja de ceap, iar pentru nuana de portocaliu,

227

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

„scumpin“ (scumpie). Se mai folosea coaj de anin i coaj de “ceroni” (cer). esutul a fost precedat de un ir de aciuni. Urdzal (urzeala) este depnat de pe fus pe „râcituor al mare“ (rchitor mare), transformat în „muotc“ (motc, scul), din care se face ghem. Cu ajutorul „vrani“ (vârtelniei), a fost mutat pe „mosuar“ (mosoare). Urmtoarea etap în pregtirea firelor de esut pentru lungimea esturii este „urdzît“ (urzitul) “pe gard, s-a urzât pe gard, i s face Foto 93 Model estur, sat natr”(P.I.), montarea rzboiului de Porodin esut, „navait“ (nvditul) în „i“ i „spat“. Se esea cu una sau cu dou ie. Lungimea urzelii a fost planificat în „frimbie“, i a fost precizat dup rchitor a crui lungime a fost nou palme de brbat (în jur de 200 centimetri). Baal-bteala e toars mai aspru (mai groas i noduroas), din lân de calitate mai proast care a fost separat în timpul drcitului sau, dup splare, a fost prelucrat la atelierul de drcit. esutul propriu zis se fcea cu ajutorul rzboiului de esut, existând câte unul în fiecare gospodrie: „rzboiu s fae din lemn, i are dou suluri, i, brâgle, spat, talpi i fuii”(F.P.). De obicei, se esea iarna. Ultimul proces în procurarea hainelor, era acela de a le face bune de Foto 93 Rzboiul de esut, purtat, deoarece dup ce erau esute, sat Brestov acestea nu puteau fi îmbrcate, fiind foarte aspre: “când s-a fcut cioarecu, el aa nu e bun, numa-l mân la vial, i la vial, a fost viala la ap, i acolo s bate cioarecu de s-ngroeaz, s-n flocoeaz” (Z.C.).

228

IoneliaToarc

PORTUL TRADIIONAL

Inul a fost folosit pentru esutul „propuadei“(broboad). Cmile pentru brbai i femei se confecionau din cânep sau in, sau prin combinarea lor cu bumbacul. Din estur de lân (postav) se confecionau „uarici“(cioareci, pantaloni) i prile de sus ale hainelor. Materialul pentru cingtoare i pestelci se obinea printr-o tehnic de esut a firelor din lân, diferit de felul în care s-a esut postavul. Toat îmbrcmintea a fost cusut de mân, încheierea ei fcându-se „cu ciptuoR“ (se îndoia). Câlan-cma brbteasc sau „chime alb” era cusut din pânz de cânep esut în dou ie. Camaa a avut mâneci largi i totdeauna s-a purtat introdus în pantaloni. uari-cioareci. Pantalonii de brbat au fost confecionai din postav, esut în patru ie. În timpul verii, purtau pantaloni din cânep, numii „izmcaLe“ (izmene). ituo-cingtoarea era înfurat peste cma. Ea a fost mai lat, având i funcia de protejare a pântecelui de efectele efortului. Zabun este haina brbteasc ce se îmbrca peste cma. Lungimea lui este pân la jumtatea coapsei, iar lungimea mânecelor – pân la coate. Toate marginile sunt decorate cu nur, iar partea din piept cu mai multe rânduri de nururi. Aceste decoraiuni au fost numite „braîR“. Peste „zabun“ au înfurat „braiR“ (brâu mai subire). Caula-cciul295 sau “clb”, “clb296”, a fost fcut din piele de oaie brut, netuns. Era purtat numai de românii munteni din zonele înalte. A fost cusut de mân, din dou buci triunghiulare. Purtarea acestei cciuli a fost interzis prin Ordinul nr. 3820 de ctre eful Foto 95 Clbul sau districtului Boljevac, pe 23 noiembrie 1883297 cu clbul

295 Termen întâlnit la românii rani . 296 Termen folosit de românii munteni-ungureni. 297 Publikacija Istorijskog arhiva, (ediia 1988), Zajear, p. 55. 229

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei scopul „rezolvrii“ igienei la români, deoarece „cciulile de astzi nu sunt deloc practice...“ ceea ce a fost pretextul pentru eliminarea mrcii de la costumul popular. Aceasta s-a întâmplat i cu basmelele purtate de femei, câiva ani mai devreme. Opin-opincile au fost confecionate din piele brut de porc „de poarc” i mai târziu de vit. Pielea se jupuia cu cuitul, se punea sare pe ea, „câta piatr vânt”, i se punea la uscat. Prul a fost tuns sau ras de pe piele cu o bucat de sticl. Au fost cusute cu sfoar de câli, iar pentru legarea pe picior s-a folosit sfoar de lân. Aceleai opinci au fost purtate în fiecare zi i la ocazii speciale. Iniial, opincile erau fcute fr clcâi, “c la noi a fost srcie mare, c a fost copii mulî, porcu mic, pielea mic, i cât a fost pielea atât a fost opinca de mare, fr clcâni”(B.N.). Opincile au fost înclate peste obiele. Pe perioada iernii piciorul a fost înfurat cu piele de miel brut, peste care se trgeau opincile. Pentru ocazii festive pentru brbai se cauut „calcioL“, ciorapi scuri din aba. Mai târziu apar ciorapii de lân. Cmaa pentru femeie, dup croial i cusut nu diferea de cea brbteasc. În timp ce cmaa brbteasc a ajuns pân la genunchi, cea de femeie a fost msurat dup înlimea persoanei, de la umeri pân la clcâi. A fost cusut din pânz de cânep, iar mai târziu dintr-o combinaie esut din cânep i bumbac. Erau brodate partea de la gât i piept a cmii, mânecile pe partea exterioar, tivul mânecelor i tivul de jos al cmii. Lungimea cmii era reglat cu cingtoarea, astfel încât s acopere genunchii. Pe partea din fa i din spate a fost legat câte un „oprieg“ sau „zvelc cu ciucuri“. Acestea sunt pistelci cu Foto 96 Port femeiesc i brbtesc caracteristic satelor de ciucuri care au munteni-ungureni fost compuse din partea de sus esut, i partea de jos creat din ciucuri.

230

IoneliaToarc

Peste cma femeile au îmbrcat „ceb“, hain fr mâneci, care a fost cusut din postav alb. În unele sate se numea „ain“ sau “bibrac“. Aceast îmbrcminte a fost înlocuit cu vest „ilâc“ spre sfâritul secolului al XIX-lea. Ele au fost confecionate din postav vopsit (culoare neagr sau brun-închis), cusute i împodobite la maina de cusut.

ub- cojoc este îmbrcminte comun (ca o hain de iarn) confecionat din postav alb. A fost purtat peste „zabun“ sau „aėn“ în Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani condiii de iarn.

Acoperirea capului s-a fcut în funcie de statul femeii298. Femeile cstorite îi confecionau „pFeiR“(mee) din prul czut în urma pieptnrii, dup care se împletea cu prul „viu“ i cu uvie de lân în jurul capului sub diferite forme. Deasupra au purtat „aps“, iar peste aceasta „propuad“. În urma interdiciei de a purta aps, pentru acoperirea capului s-a folosit numai „propuad“, care se obinea prin esutul inului sau a bumbacului cu in. Basmaua de culoare alb sau galben, cu o bordur floral de culoare neagr începe s fie purtat pe la începutul secolului al XX-lea. Se legau pe sub brbie cu nodul fcut la cretet. Pentru decorarea i împodobirea basmelelor s-au folosit penele rare de psri, legate în buchet numit „cocuori“ i împreun cu buchetul de colilie uscat, a fost prins la ceaf. Faa au decorat-o cu o floare a crei coad a fost vârât sub basma: fetele au purtat floarea de partea stâng, iar femeile de partea dreapt.

298 National Museum Zajear, op.cit., p. 38. 231

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Opincile de femei erau înclate peste ciorapi treisferturi din aba pe care le-au numit „uari“. În perioada iernii femeile, la ocazii festive, au înclat peste aceti ciorapi, „caluoL“ (ciorapi mai scuri din postav), urmai fiind de ciorapii de lân. Maina de cusut a intrat în uz prin anii 1880, femeia scpând de cusutul hainelor la mân. Modelele vechi au fost pstrate pân la sfâritul Primului Rzboi Mondial. Dezvoltarea mineritului în Valea Timocului i construirea cii ferate Zajear – Parain, au dat posibilitatea populaiei s procure mai uor Foto 98 Ciorapi de lân hainele necesare. A început vopsirea esturii cu model nou, pentru sulfat negru cumprat din comer i înlocuirea femei postavului alb cu cel negru. Costumul popular a fost purtat pân la începutul secolului al XX-lea, astzi foarte greu se mai poate gsi, acum “aa port se gsete decât pe la vreunele care i pstreaz îmbrcmintea btrân în lacr (lada de zestre) i rar o îmbrac”299. În general costumul popular se folosete în cadrul festivalurilor folclorice sau la anumite srbtori. Singurul element folosit frecvent i azi de btrânii satului, este traista. Dup cum s-a vzut, interesul pentru comunitatea de români din regiune, nu este de dat foarte recent, primele însemnri despre acetia fiind fcute acum un secol si jumtate, specialitii români cât i cei sârbi fiind preocupai de specificul acestei populaii i de cultura sa popular, chiar dac cercetrile lor au urmat traiecte diferite. Foto 99 Modele de traist Regiunea din Serbia de rsrit, este foarte bogat în obiceiuri care joac un rol important chiar i azi in viaa cotidian a locuitorilor. Multe rituri se practic i în prezent, în timp ce altele mai supravieuiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst. Obiceiurile românilor din aceast regiune se caracterizeaz printr-o unitate terminologic, structural-fenomenologic, simbolic extrem de mare. Civilizaia i cultura carpatic au rmas imortalizate în costumele i custurile specifice. Portul popular, alimentat permanent de aria montan i 299 Ion Zicereanu, Boja Abraevici, op. cit., p. 91. 232

IoneliaToarc adaptat la condiiile geografice de deal i câmpie, prezint pe fondul unor elemente autentice de baz, variaii care îi sporesc valoarea artistic. Portul popular reflect de asemenea i ocupaiile principale ale comunitii românei din zon. Din pcate, datorit faptului c numrul lucrrilor publicate în România este destul de mic, viaa spiritual a românilor din arealul moravo-timocean nu s-a bucurat de atenia care i s-ar fi cuvenit, în mai toate studiile tiprite la noi în ar existând câteva pagini despre obiceiurile i folclorul acestei comuniti, îns pân acum nefiind editat nici o lucrare tiinific de mare amploare despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei i Valea Timocului. S-a constatat c tipul, graiurile, portul, obiceiurile, tradiiile i toate manifestrile de via sunt aproape identice cu cele ale românilor din Oltenia, Muntenia i Banat. Chiar dac aceast regiune a fost vizitat de o serie de cercettori în ultimele dou veacuri, este una extrem de bogat din punct de vedere etnocultural. Arealul studiat fiind un spaiu extrem de tradiional, constituie o adevrat arhiv etnografic, un adevrat muzeu viu, în care se pot întâlni i culege obiceiuri i tradiii care s-au stins de mult în alte zone. Regiunea din estul Serbiei pstreaz elemente inedite provenite atât din valorificarea resurselor specifice muntelui, cât i din obiceiurile i cultura pastoral transmis de-a lungul generaiilor. Este, pe scurt, un teren aproape necercetat, pentru o cercetare complex fiind nevoie îns de echipe de cercetare interdisciplinare care s studieze elementele istorice, geografice, etnografice, lingvistice, etnomuzicologice etc.

233

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

VIII. CONCLUZII

Datorit proceselor politice i socio-economice prin care a trecut Serbia în ultimul deceniu, aceasta fiind afectat de o puternic criz politic, social i economic, cu repercusiuni i asupra arealului studiat, la nivel de populaie se înregistreaz tendine accentuate de depopulare a regiunii, în special prin emigrarea la lucru în statele Europei de Vest. O alt problem deosebit de delicat ce se adaug celor de ordin social i economic o constituie situaia minoritilor etnice din estul Serbiei, aceasta nerespectând faptic acordurile internaionale cu privire la drepturile minoritilor naionale. Dup cum s-a artat în lucrarea de fa, minoritatea româneasc, recunoscut oficial ca minoritate vlah abia în anul 2007 de ctre statul sârb, întâmpin numeroase dificulti în afirmarea propriei identitii entice i în recunoaterea ei ca minoritate româneasc. Într-o vizit de documentare tiinific în septembrie 2005, acad. Eugen Simion constatând realitatea lingvistic a românilor din spaiul moravo- timocean, a afirmat c "doleanele acestora mi s-au prut rezonabile. Sunt ceteni fideli ai statului sârb! Vor doar coli în limba matern, biserici în care s slujeasc în limba român, acces la mijloacele de comunicare".300 Dac în perioada otoman românii din estul Serbiei au avut o anumit form de autonomie local i libertate religioas, de la anexarea regiunii de ctre Serbia din 1833, s-a început un puternic proces de deznaionalizare i asimilare a comunitii româneti. Spre deosebire de situaia minoritilor etnice din Voivodina, unde exist drepturi pentru dezvoltarea etnocultural, românii din regiunea Morava-Timoc, n-au beneficiat de aceste drepturi. Datorit presiunilor exercitate de diferite organisme internaionale, statul sârb a fost nevoit în anul 2007 s recunoasc minoritatea român din arealul moravo-timocean, care pân atunci era înregistrat ca grup etnic distinct.

300 Eugen Simion, (octombrie 2005), Academia Român în Valea Timocului, interviu realizat de Elena Solunca Moise, în Academica, XV, nr. 43, p. 30. 234

IoneliaToarc

Folosindu-se îns de termenul de vlah utilizat în epoca medieval de ctre slavi pentru desemnarea tuturor românilor i cu care unii locuitori ai zonei se identific, recunoaterea s-a fcut la nivel de minoritate vlah cu limba matern româna, i nu de minoritate român, aa cum era normal. S-a încearcat în acest fel o difereniere de minoritatea româneasc din Voivodina, acionându-se pe principiul "divide et impera", urmrindu-se totodat i diminuarea influenelor etno-culturale i politice româneti în regiune. Faptul c acest grup etnic a fost "ascuns" în mod intenionat de vecinii notri, a dus la confuzii nu numai în rândul cercettorilor i diplomailor, ci i al localnicilor, acetia în prezent asumându-i mai multe identiti entice. Identitatea de vlah. Termenul de vlah sau valah, se întâlnete în diferite variante la mai toate popoarele europene. Polonezii au denumirea de wolah, bulgarii pe cea de vlah, germanii–welch sau wallon, ungurii–olah, italienii– valacha, francezii–valaques, englezii–walach, grecii–vlahos i cuovlahi pentru aromâni (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Referiri mai numeroase cu privire la cuvântul vlah apar în izvoarele scrise bizantine, slave i occidentale dup anul 1000301. La majoritatea popoarelor europene denumirea de vlah desemna populaia de origine latin roman302 ce tria alturi de popoarele respective, pentru slavi i maghiari apelativul vlah fiind sinonim cu cel de român. În cazuri particulare, termenul de vlah a cunoscut i alte sensuri, fie legate de ocupaie, respectiv de pstorit, fie cu sensul de apartenen la ortodoxie, fr îns ca sensul iniial s dispar. (Zbuchea Gh., Dobre C. 2005: 7) În privina românilor din arealul moravo-timocean, sârbii i în prezent le dau numele de vlah/valah sau vlas, chiar dac acetia de-a lungul timpului n-au purtat alt nume distinct, în afara celui de "rumân" sau "român", termeni folosii i astzi. Învatul sârb Karic afirma c: “pe aceti ciobani, cresctori de vite, sârbii îi numeau vlas (români)”. (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 208) Înc din anul 1349 arul Duan ddea o lege, zakon Valahom (Jus Valahorum) prin care fixa drile în oi ale vlahilor din Serbia i totodat interzicea cstoria sârbilor cu româncele (valahele). (Cristea Sandu Timoc 1996: 10) Chiar dac apartenena româneasc a vlahilor din Serbia a fost sesizat de-a lungul timpului de numeroi cltori, diplomai, cercettori, autoritile

301 Gh. Zbuchea, C. Dobre, , op.cit., p.7. 302 Cristea Sandu Timoc, op.cit., p.2. 235

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei sârbe încearc înc s ascund caracterul lor românesc, prin substituirea apelativului de român sau rumân cu cel de vlah, bazându-se i pe teoria care susine faptul c vlahii/valahii sunt de fapt descendenii unor sârbi, românizai în secolul al XVIII-lea (Cristea Sandu Timoc 1996: 3). Acestei teorii i se opune în principal realitatea lingvistic, vlahii din estul Serbiei vorbind o limba neslav, respectiv româna. Pân în anul 1921, la recensmintele oficiale, termenii de vlah i român alternau, sinonimia celor doi termeni fiind acceptat, putându-se face astfel comparaii în privina identitii român-vlah cu unele cazuri asemntoare: ungur-maghiar, german-neam, igan-rom, grec-elin, francez-gal, belgian- valon etc... Începând cu anul 1948, românii dispar brusc de pe listele de recensmânt, intenionat sau nu, aprând în schimb o rubric aparte, cea a vlahilor. Se sugereaz treptat c acetia ar alctui o etnie distinct cu o limb diferit, fr nici o legtur cu Romania, care se tie c în perioada medieval se numea ara Româneasc sau Valahia, iar slavii îi ziceau Vlaka (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Cauza este de natur politic, pentru a evita eventualele revendicri teritoriale ale populaiei româneti, urmrindu-se totodat i diminuarea influenelor etno-culturale i politice româneti în regiune. Din considerente politice, sârbii au transformat denumirea de vlah, utilizat pentru numirea tuturor românilor în perioada medieval de ctre majoritatea vecinilor României, într-un instrument eficient de deznaionalizare i asimilare a comunitii româneti din arealul studiat, creându-se astfel în timp, o schimbare a identitii populaiei româneti. Se încearc prin aceast metod convingerea localnicilor români c acetia sunt sârbi românizai, din constatrile noastre în teren, fr prea mare succes îns. Totui se creaz adesea confuzii, între noiunile de cetenie i naionalitate, din aceast cauz întâlnindu-se mai multe identiti la nivelul populaiei româneti din arealul studiat. Faptul c denumirea de vlahi dat românilor, era generalizat în evul mediu, pentru întreaga Peninsul Balcanic, creaz în continuare numeroase confuzii i în rândul diplomailor, cercettorilor, opiniei publice, atât la nivel de localizare geografic cât i ca identitate etnic. Nu de puine ori, românii din estul Serbiei sunt confundai fie cu românii din Banatul sârbesc, fie cu aromânii din Peninsula Balcanic, cu toate c ei nu am nici o legtur cu acetia, aa cum reiese i din capitolul legat de geodemografie. Identitatea sârb se întâlnete frecvent la românii din regiunea studiat, în contiina lor aceast identitate fiind îns de cele mai multe ori sinonim

236

IoneliaToarc cu cea de cetenie sârb, datorit faptului c se afl în componena statului sârb. Contiina propriului specific etnic i lingvistic se manifest prin recunoaterea identitii de vlah sau rumân, din pcate, acest lucru românii din regiune îl recunosc numai la nivel local sau când e vorba de deosebirea de sârbii din satele sau regiunile vecine, i nu la nivel de declaraii oficiale. Motivele sunt fie de ordin politic, în general persistând frica de a nu avea neplceri din cauza declarrii unei alte identiti decât cea majoritar, fie din dorina de identificare cu populaia majoritar titular în statul care îl reprezint, precum i dorina de a depi marginalizarea politic, socio- economic, cultural, psihologic creat pe parcursul mai multor decenii la care au fost supui locuitorii de aici. Identitatea de român s-a diminuat mult începând cu perioada de dup ce de-al doilea rzboi mondial, datorit politicilor agresive de asimilare etnocultural, precum i crearea din partea statului sârb a unei imagini a românilor inferioare celei de sârb, adesea cu sens peiorativ. Un alt motiv de negare a identitii române l-a constituit situaia politic i socio-economic din România post revoluionar, românii din regiune refuzând s se identifice cu românii venii la munc în Serbia, deoarece li s-a creat o imagine negativ despre România. Pe parcursul deplasrilor realizate în regiune în perioada 1999-2002 fiind i primii ani în care am luat contact cu realitile din teren, în discuii legate de identitatea locuitorilor, m-am lovit de multe ori de afirmaii de genul "eu nu sînt român, nu sînt ca cei care îmi lucr pmâtul, eu sînt sârb". Abia dup 2001, datorit schimbrii conjucturii internaionale, precum i a raporturilor politice i socio-economice dintre cele dou ri, România îmbuntindu-i în ultimul timp imaginea în raport cu Serbia, micrile de emancipare etnic româneasc au început s reapar. În prezent s-a ajuns în situaia c vlahilor vorbitori de limb român, dei numr aproximativ 40.000 de oameni conform recensmântului din 2002, cu mult mai mult fa de românii din Voivodina i cca. 200.000- 300.000 în realitate, acordarea drepturilor fundamentale la învmânt i religie în limba matern, s se fac doar la nivel declarativ, realitatea din teritoriu susinând acest fapt. Din pcate învmântul în limba român lipseste total, nu exist nici mcar predarea facultativ a limbii române în vreo coal din regiune. Iniiativa înfiinrii Protopopiatului de Dacia Ripensis în 2004 de ctre preotul Boian Alexandrovici în satul natal Malainia a fost întâmpinat negativ de ctre oficialitile Bisericii Ortodoxe Sârbe care au creat o serie de probleme, împiedicând mult timp oficierea slujbelor în limba român.

237

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Au fost înfiinate o serie de organizaii culturale i politice care au ca scop promovarea drepturilor românilor/vlahilor din regiune. Au aprut câteva publicaii cum ar fi „Vorba Noastr”, „Curcubeul Timocean”, unele cri, fr prea mare impact îns, deoarece necunoscându-se limba român scris, acestea au trebuit s fie editate tot în limba sârb. S-a creat agenia de pres Timoc Press ce produce i unele emisiuni TV, tiri, precum i documentare despre activitile comunitilor româneti din regiune. Emisiunile radio se limiteaz îns la programele folclorice i muzica româneasc local, comunicarea tirilor între programe fcându-se din pcate tot în limba sârb. Alturi de emaniciparea religioas în limba român, o activitate intens este i în rândul formaiunilor politice. Prima a fost Micarea Democrat a Românilor din Serbia, înfiinat în 1993 i condus pân în prezent de Dimitrie Crciunovici. Mai târziu se înfiineaz i Partia Democrat a Rumânilor din Sârbie, condus de dr. Predrag Balaevici, la ora actual existând i o serie de partide mici, cum ar fi Partidul Vlahilor Sârbi, de orientare radical pro-sârbeasc, condus de Zaichescovici, apoi Partidul Democrat Român de la Petrov si altele practic inactive. Diversele asociaii culturale sunt în prezent sub egida Consiliului Rumânilor din Sârbie, care a fost înfiinat în 2007 i este recunoscut de stat ca reprezentând interesele minoritii vlahe din Serbia. La nivelul tineretului, situaia este destul de grav. Datorit puternicii politici de asimilare, precum i în lipsa unor servicii de ordin cultural- educaional (ore de studiu în limba român, reviste i publicaii în limba român, televiziune, radio, biseric), tinerii cu mici excepii, renun s mai vorbeasc în limba matern. Chiar dac acum exist posibilitatea realizrii studiilor în România, puini tineri aleg aceast opiune, datorit inconvenientului lingvistic în primul rând. Se constat din ce în ce mai multe cazuri în care prinii opteaz pentru învarea de ctre copii, numai a limbii oficiale de stat, în vederea unei mai bune integrri în societatea sârbeasc. Singura soluie const în implicarea mai activ a statului român precum i a instituiilor i asociaiilor nonguvernamentale de profil, în vederea respectrii în fapt a drepturilor minoritilor i acordurilor internaionale, referitoare la dreptul minoritilor pentru învmânt i biseric în limba matern.

238

IoneliaToarc

Regiunea studiat, dup cum s-a constatat, datorit aezrii prielnice între râurile Dunre, Morava, Timoc i munii Râtani, precum i a cadrului natural favorabil, a oferit dintodeauna omului, bogate i variate resurse de trai, atrgând astfel, de-a lungul timpului, diferite comuniti umane în aceste locuri. În absena izvoarelor istorice i a unor argumente solide referitoare la arealul în discuie, originea i istoria exact a populaiei spaiul moravo- timocean este greu de studiat, necesitând anchete de teren îndelungate i foarte detaliate. Numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului, regiunea este, astzi, din punct de vedere demografic, un amestec de populaie sârbeasc i româneasc, fr a se putea preciza îns cu exactitate numrul românilor, identitatea etnic adesea confuz, precum i presiunile exercitate de statul sârb asupra minoritarilor îngreunând acest demers. Totodat, recensmintele oficiale nu pot fi luate ca un reper credibil, datorit politicilor de deznaionalizare i asimilare întreprinse de-a lungul timpului de autoritile sârbe, proces ce continu i în prezent foarte activ. De un real folos în înelegerea i clarificarea multor necunoscute ale acestei regiuni au fost lucrrile diverilor cercettori care au inclus mcar i tangenial acest areal în preocuprile lor. Analiza elementelor de toponimie din arealul moravo-timocean, poate oferi dovezi incontestabile privind populaia româneasc autohton, prezent pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu strmoii traci i romani i pân în zilele noastre, fie c s-a aflat sub dominaie bulgar, otoman, austriac, apoi sârb. Influenele sârbeti se resimt mai ales în ultimele decenii, datorit reducerii izolarii comunitii româneti din regiune în raport cu populaia înconjurtoare, ocupaiile tradiionale devenind secundare fa de migraia pentru lucru în orae i strinatate dar i a unor îndeletniciri comune cu populaia majoritar. Fiind o regiune mai mult montan, românii din zon au pstrat în obiceiuri i tradiii toat frumuseea sufletului românesc, rezistând de cele mai multe ori prin fore proprii, prin profundul ataament fa de limb i tradiii. Cu toate c au fost mai mereu lipsii de biserici i coli care s le cultive contiina etnic, acest fapt uurând opera sistematic i masiv promovat de deznaionalizare i asimilare etnic, românii din arealul moravo-timocean nu i-au pierdut, nici dup sute de ani, graiul i obiceiurile strmoeti, aproape identice cu cele din Oltenia, fapt ce demonstreaz

239

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei apartenena acestora la neamul românesc. Reprezentanii lor cer în primul rând minime garanii de a-i pstra identitatea etnolingvistic. Având în vedere complexitatea acestei zone, lucrarea de fa nu e decât o încercare de a scoate în eviden individualitatea spaiului moravo- timocean în ansamblul regiunii înconjurtoare, de a face cunoscut mai concret condiiile pe care le prezint acest teritoriu. Totodat ar fi salutar demararea unor proiecte de cercetare inderdisciplinar comune cu specialiti sârbi, pentru a cuprinde într-o sintez integratoare toate aspectele înc puin cunoscute ale regiunii. Studiul de fa se vrea un instrument de lucru în mâinile celor preocupai de problematica românilor din dreapta Dunrii, a cror identitate româneasc se pstreaz înc, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, fiind totui alterat de influenele celor care îi domin.

240

IoneliaToarc

Subieci intervievai, vârsta, localitatea i anul în care s-a fcut culegerea303

B. N., brbat, 54 ani, agricultor, Cesljeva Bara, 2010 L. B., femeie 53 ani, studii liceu, Gornejana, 2000-2002 D. C., brbat, 54 ani, lutar, Slatina, 2001 Z. C., femeie, 83 ani, casnic, erbanovac, 2010 B. C., brbat, 82 ani, pensionar, Sipikovo, 2011 A. D., femeie, 70 ani, casnic, Reanac, 2010 P. D., brbat, 63 ani, etnolog pensionar, Majdanpek, 2011 M. I., brbat, 73 ani, agricultor, Luchia, 2001 P. I., brbat, 52 ani, agricultor, Tanda, 2008 P. I., femeie, 91 ani, casnic, Luchia, 2001 Z. J., brbat, 34 ani, studii superioare, Metovnica, 2001, 2010, 2011 D. K., brbat, 30 ani, studii superioare, erbanovac, 2011 M. M., brbat, 85 ani, pensionar, Ram, 2010 S. M., brbat, 70 ani, lutar i agricultor, Slatina, 2001 B. N., femeie, 63 ani, casnic, Zlot, 2000 F. P., brbat, 65 ani, învtor pensionar, Osnicea, 2010 S. P., brbat, 28 ani, studii superioare, Porodin, 2010 N. S.,femeie, 60 ani, casnic, Gradskov, 2011 N. ., femeie, 60 ani, casnic, Porodin, 2010 P. ., femeie, 98 ani, casnic, Porodin, 2010

303 S-au trecut doar iniialele interlocutorilor, din dorina de a respecta confidenialitatea acestora, luându-se în considerare ca relevante din punct de vedere tiinific alte date personale (sexul, vârsta, ocupaia, studii, localitatea).

241

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

GLOSAR

a – iar [din sârb. a] adângia - procesul prin care oamenii bolnavi se ard cu un fier incins la ceaf pentru a se face bine adunatuare, adunatuori - unelt de lemn în form de roat pe care se pun mosoarele pentru a urzi aiduc, aidui - haiduci ain, aiLe - hain al, aHe - 1. monstru; 2. arpe ali – dar, îns [din sârb. ali] aluvat, aluvaturi - aluat alergtuare, alergtuori - unelt în form de b, uor înconvoiat pe care se pun mosoarele ama – îns, zu c ambar, ambare – hambar pentru cereale: porumb i grâu amei - a omeni, a da de poman a anina – a aga, a atârna a postit – a respectat, (din sârb. poštovati) ardov – butoi mare în care se ine vinul i uica arie, ari - hârtie ascultutorii – persoanele care ajut la servirea mesei în timpul nunii astal, astale - mas astrâns – adunat a astruca - a acoperi rtie – hrtie baal - firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeal pentru a forma estura, bteal baetank, baHetanke - înclminte supiri pe care le folosesc balerinele, dar le mai folosesc i femeile care joac în hor bara – râu mare basama - probabil ba - chiar baau, baaHe - grdin batiere, batiri - lamp electric portabil cu baterie bârabar - paralel bek’iar – flcu, holtei, mire bibarac, bibarae - baibarac, hain scurt pân la brâu, fr mâneci i fr guler btrâa – de btrânee, în vremea veche

242

IoneliaToarc bât, bâe - bât bâza - bâza, joc de copii blan, blanL - blan de lemn, scândur blâgoveana - Buna Vestire blit – vas din pmânt bolni - spital borug, boru - viroag, vale mic, mocirloas brâgl, brâgHe - parte mobil la rzboiul de esut, care susine spata bribrel, bribrLei - brebenel brui - a bruci, a înepa, a înpunge buat, bu - unealt format dintr-un corp greu de lemn, de diferite mrimi, fixate pe un mâner, folosit manual la btut Bugrie - Bulgaria buiee, buiedz - plant bunari - fântân butuarc, butuor - buturug, copac cruia i-a putrezit miezul cadâlm - drum asfaltat cadâr – a fi capabil de ceva caier, caiere - caier de lân cap – colac mare, cpeel cazan, cazaLe - cuptor cazn, cznuri - pedeaps cat – caut, se uit clb, clb – cciul, fcut din piele de oaie cptat - primit crbi - cimpoaie crmid - igl cptâ, câpatâLe - pern umplut cu paie cânta (a s) – a se boci cârceag – ulcior pentru vin sau uic cârp, cârpe - 1. cârpa, basma; 2. bucat de pânz (veche), folosit de obicei în gospodrie, pentru tersul prafului sau tergerea vaselor cârâie, câri - stânc câta - puin cât–godze - oricât ceturi – brâu de lân chimea – cma chinez, cnez – conductorul satului, primar [din cuvântul cneaz] chit – mnunchi, legtur, buchet chitesc - aranjeaz cioac – deal cistit - curat [din sârb. isto]

243

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei cima – cimea, fântân ciumur – crbune de pmânt ciur – sit, ciurel clac, cl - clac, munc colectiv organizat de steni pentru a se ajuta reciproc cobilc, cobiHV - bucat de lemn pentru a duce dou glei o dat cobili – termenul pentru cobilc, folosit de românii rani cocie - cru cocin – anexa pentru porci sau pentru gini, funcie de inut coc(u)o - floricele de porumb coapte colac, cola - colac colael, colaei - prjitur colea - mmlig coleriu - fcle, folosit la mestecarea mmligii coib, coHibi - colib, sla, cas colind(r), colindz - b de alun sau de salcie care se decoreaz i se d de pomana la ajunul Crciunului, folosit de colindtori colindre - colindtori colore - acolo combilizon - combinezon comâie, comâi - vecin [din sîrb. komšija] conac, conae - conac, cas conei, coneie - condei cori, corLi - batic cu trei coluri, pe care îl puneau femeile pe cap ca s le in prul cornuri – coluri (pentru basma sau faa de mas) cosâ – coad core, cori - coar, construcie special din nuiele pentru adpostirea animalelor domestice cot - curb cote – anexa pentru porci sau gini, funcie de inut cotria – co de nuiele cotun - ctun craci - picioare crâ(u)mpiel, crâ(u)mpiei- cartof crâmptu – rest de ceva, bucat crean, creaLe - fust crea crug (în) – în cruce cuaf, cuafe - cof, gleat cucurudz, cucurudz - porumb cuedza - a cuteza, a îndrzni cum-godze – oricum cumnatu de mân – însoitorul miresei

244

IoneliaToarc curcubt - dovleac curitnic – coteul ginilor erau, erauri - ceraf ebe, ebi - ptur dintr-o estur de fire sintetice, de bumbac, care servete la învelit irini- vas de pmânt, cu marginile ridicate, în care se coace pâinea la cuptor cilim – covor inr – tânr, mire ineriu - tineret irepi - ciorapi dalt, dl - dalt daic – mândr, iubit drac, darae - darac, unealt de pieptnat i de scrmnat lâna dmâzluc - animal domestic, bun pentru reproducere dârai - a drci, a pieptna lâna cu daracul dârjal, drjHi - mâner dârjeav – ar, stat dârzari – tinerii care aduc zestrea miresei la casa mirelui deda - bunic descunie - descuie destruci – dai la o parte, descoperi dogostsc – petrec, srbtoresc domin – stpânul casei [din sârb. domain] drâgla - a drâgla, drci, prui, pieptna, scrmna drâgee, drâgHe - pieptene pentru drâglat drugari – prieteni, tovari [din sârb. drugar] drumi - a cltori dudie – tun îl dudie – îl gonete dudit – 1. gonit, 2. a tunat duliae - dovleac duos, duosuri - pdure durmit – a dormit emper, empere - pulover inuape - dimineaa devreme isupra - deasupra dzae - a zcea, a sta mult timp bolnav la pat farin - fin frbui - a vopsi fârc – sfresc, termin fârtat, fârta - fârtat, prieten femilie - familie

245

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei focurelu – focurile date de poman morilor la Joimari frigare, frigri - frigruie, vergea de lemn ascuit la un capt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jraticului friguri – frisoane, boal fuior, fuioare - fuior, mnunchi de cânep, meliat i periat, gata de tors fund, funduri - fund, taler de lemn pe care se rstoarn mmliga, se toac zarzavaturile fus, fus - fus galbii- salb de galbeni, bani de aur gazd - bogat gtitorii – buctari, buctrese gâltân, gâltâLi - gâldan, cel mai adânc loc în râu glogin, glogiLi, s.m. - arbust cu flori albe, pducel gloat – copii muli glie, gli - glie, bucat de pmânt god - Dumnezeu gongili - erpi gostâie – petrecere, ospeie, logodn goti - oaspei govie - mireas greoae - gravid, însrcinat grobite - cimitir gropariu - gropar gutân, gutâLe - gutuie i - ei iair - ieder ibomic, ibomLiV - ibovnic, amant iertat (bab) – femeie trecut de menopauz ieke, ieki - achie ili - sau [din sârb. ili] imal – noroi, lut imanie - pmânt ispravi - a isprvi, a termina isto – la fel, exact [din sârb. isto] i, i - i iut - iute, rapid înconia - 1. a încondeia; 2. a decide despre soarta cuiva încuniat - încuiat înisar - spre sear înfuiat - înfat îninta - a (se) încinge, a (se) înfierbânta, a (se) înclzi tare joavin, joaviLi - jivin, vietate, fiin

246

IoneliaToarc joimari - Joia Mare jumieriee, jumirie - jumri Jumerichele - oameni mascai, ce umbl prin sat în dimineaa Crciunului. O întruchipeaz pe Joimrica, fiin suptanatural care se intereseaz mai ales de hrnicia fetelor i a nevestelor tinere jivotu – via lacr – lad de zestre lapti - laptele cucului lavi – banc lung din lemn, aflat în interiorul locuinei sau la poart leac - leac, mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament leagn - 1. leagnul copilului, 2. sicriu legume - mâncare gtit lemn, lemLe - lemn, copac lesne – uor leâie - leie, obinut din ap fiart cu cenu leauri - acareturi litr - litr, sticl de jumtate de litru, în care se pune de obicei uica a se lia – a se spla pe cap loviu, lovi- vântor luoc, luocuri - poriune de pmânt cultivat lumin - lumânare lunaic – nscut în aceeai lun ma – dar, îns, numai mai – maieu malaua - mahalaua maramia - basma maistor - persoan care d dovad de pricepere, de iscusin într-un anumit gen de activitate, maistru marie, -ia. - mare, care trezete admiraie, care se impune prin caliti deosebite matioaic – mam vitreg mlai - turta, aliment preparat din fin de porumb mnstire - biseric mrunî - mici mschirii - mascai Mtclu – srbtoare popular, în saptmâna de dup Pate mâna - a mâna, a îndemna la mers; a sili s urmeze un anumit traseu; a dirija mândru - frumos mâu - pisic megiutim - dar, ins, (din sârb. meutim) Miaznopi – Miaznoapte, personaj mitologic Milostâni – zâne, iele

247

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei miraz - zestre mics - zambil mia – ânar, joc de copii mldujenia – mire molidv - agheasm mora - trebuie [din sârb. mora] moroni – moroi, strigoi mormin - cimitir mostocheaz - amestec mosuor, mosuar - mosor motc - scul (lân depnat) muiere - femeie mum - mam murg (în) – apus de Soare naboinic – 1. pan de lemn cu care se despic butucii, 2. unelt din lemn, în form de cuit, cu care se bate cânepa naic - neic na primer – de exemplu naci – tii naruod, naruodz - nrod, nebun natu tot – ins, om, tot omu natr, natre - natr, parte a urzelii dintre ie i sulul de dinapoi sau de dinainte al rzboiului de esut nâvai - a nvdi, a trece firele urzelii prin ie i spat, în ordinea cerut de modelul esturii nigura,- a (se) întuneca niv – câmp, pmânt lucrat [din sârb. njiva] nopârc - arpe obavesno - obligatoriu, (din sârb. obavezno) obor - curte, bttur oii - a (se) odihni oga, oga - oga ogeac – încperea tradiional în care se afl vatra, unde se sttea, se prepara mâncarea, se mânca i uneori se dormea ogoit – aranjat, îmbrcat ogoi - a (se) ogoi, a hrani animalele olal - drojdie oman – plant rdcinoas de culoare alb, cu care fetele i femeile se splau pe cap în ziua de Sfântul Toader Omoli – munii Homolje opleaci – brichet (din sârb. upalja) or - hor

248

IoneliaToarc oriz - orez ostai - a osteni, a obosi otma – imediat, îndat [din sârb. odmah] paar – pahar pacl – pachet pain - depresiune pali - a se ofili, a se veteji para-deda - strbunic pcurari - cioban psui - fasole [din sârb. pasulj] paaua - (în practicile pgâne) amestec de pâine, ou, urzic, floare de corn, vin, care se ia în dimineaa Patelui patent - caps, buton de închidere (la cercei) pazdare - buci de cânep ptul – anexa pentru grâu sau porumb pzânari - buzunar pecinile – pecie, carne fr grsime, muschi de porc penger - fereastr pechir - prosop petrectoare – bocitoare profesionist piegl - 1. fier de calcat; 2. rindea pieglui - a netezi pieri - prul strâns in coad, împletit piparc, pipr- ardei iute pironi – cuie mari pistec, pistH - pistelc, pies dintr-o estur dreptunghiular, împodobit cu broderii i purtat peste poale pit - pine pitula - a (se) ascunde piv - bere plâmai - a frmânta aluatul plâtoan - ptlgea, roie poac - potec, crare podrum – beci sub cas, unde se ineau alimente policr - porecl poluc - sticl pomânt – pmânt popis – recensmânt fcut în timpul turcilor porconi – ur de fân poriz – bir, taxe prajân - prjin, bucat de lemn lung i subire, de obicei folosit pentru a fixa sau a susine ceva

249

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei pranghie – instrument de pocnit, pocnitoare prau – praf de puc praznic – serbarea patronului, sfântului casei prvaie - obor priboi – plant cu frunze plcut mirositoare i cu flori mari, roii, folosit ca medicament primovara - primvara puale - poale, jupon, fust (scrobit) care se îmbrac pe sub rochie putragan - putregai rabo - rboj rachie - uic raion - jude rat - rzboi raspânie - rspântie, intersecie raial - garnitur din mmlig cu oet razbuoi - razboi de esut rdioane – aparat de radio rscucu – formul rostit în ritualul de redresare a lactaiei vitelor rstu – resteu, component a jugului râmleni - romani rânduiete – se organizeaz râchia - a rchia, a depna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rchitor râchitor, râchituare - rchitor, unealt pe care se deapn tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul râz, râz - cârp, petec, lucru prost; hain rupt, uzat cu care se afum casa, oamenii, animalele cu ocazia diverselor srbtori de primvar, mai ales la 9/22 martie – Sâmîî (40 de Mucenici), contra erpilor rtui - a lupta, a participa la razboi riecl- bluz pentru femei confecionat din pânz subire rumai - mueel samo - numai [din sârb. samo] sanduc - snduc, lad, sicriu, cutie de lemn în care se pstreaz hainele [din sârb. sanduk] sain - sanie Sâmpietru - Sfântul Petru Sâmii – cei 40 de Mucenici sâmzian - suntoare sângire – lanuri sânereriei – cârnai în sânge Sânta - Sfânt Sântuaer, sântuai - Sfântul Teodor Sânurdz - Sfântul Gheorghe

250

IoneliaToarc sârme - sarmale sât - sit scamn - scaun scârmana - a scrmna schimburi - haine, îmbrcminte scrobi - a scrobi scruob - scrob sfacm - bucat sficipietru - Sfântul Petru slast - (despre zile sau perioade) în care este îngduit s se mnânce orice fel de aliment; de dulce slic – fotografie [din sârb. slika] sloboae – d drumul, elibereaz soba – camer de dormit soc - suc solomândr – opârl sovoniu – voalul miresei spat - spat, pies din rzboiul de esut sprimete - pregtete, prepar (din sârb. spremiti) spomânta - a înspimânta, a speria spomenic - piatr funerar din marmur spudz - spuz, cenu fierbinte stania - staie stmâna - sptmâna stroica – domnioara de onoare a miresei stârcit - adunat stegari – tinerii ce duc steagurile la nunt stoac – arc de vite strâctori – strecurtoare din pânz, folosit pentru a face brânza stree - noroc storî - a pieri struia – curent electric strug - strung strung - strung, încpere special amenajat pentru adpostirea oilor suart, suare - sort, fel, tip sucal, sucaHe - sucal, unealt cu ajutorul creia se deapn pe evi firul sucn, sucLe - fust sul - sul, pies de lemn folosit la rzboiul de esut sumoiv - moartea suvieic - suveic svai - a se sfdi, certa sviciovan - Sfntul Ioan

251

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

c (c) - cic ep, epuri - cep, dop de lemn cu care se astup gaura butoiului erap, erapi - ciorapi ero, eroLi - stejar irie, iriL - st itoare, itori - brâu de lân iuare, iuori, s.f. - cioar uaric, uari - stof alb, groas, de lân âfoeri - sifonier, dulap de haine et - pagub echiru- zahr ele – spate iraci – cântrei, lutari ocâe, ocâ - oarece ubiau, ubieHe - tulpini de plante uscate, crengi subiri de prun sau de gutui tal, tluri - staul talpi, talpi - tlpi, ching la rzboiul de esut tan, tL - geant mic esut din lân tatar - plant din care se face mtura de curte tmeliu – temelia casei tmâneriu – vasul cu care se tmâie, cdelnia tmânie - tmâie tmnit - aranjat târn, târLe - târn, co mare de nuiele tind - pridvor tilarai - meseria de tâmplar toblari-ur tocheaz – toac, mrunete topil, topiHi - topil, loc îngrdit în albia unui râu sau într-o ap stttoare, unde se pune cânepa la topit trast, tri - traist, obiect în form de sac, confecionat din lân i prevzut cu baiere, care serveste la transportarea obiectelor trochi, troc – tigv, plant cu fructe cu coaj tare, glbuie, în form de par, de dimensiuni variate, din care se bea apa tucna – anexa destinat vitelor i pstrarea fânului tugl - crmid tuleni - tulean, cocean tun – intr într-o încpere (tun în cas) turt, ture - turt, pâine mic care se d de poman ar - pomana de dup înmormântare st, sturi - est oal, uale - hain

252

IoneliaToarc

rep – igl [din sârb. crep] uc – pup, srut ui – a rmâne uica - unchi usche – usuce (s se) uvec – întotdeauna [din sârb. uvek] vaial - main din lemn pentru batut esturile din lân vârai - vârtelni ve - deja veluca - lingur vâlve – fiine supranaturale care stpânesc grindina i furtunile vâr – vârful vlah, valah - român voiic - voinic, soldat; tânr bine fcut, curajos, viteaz, îndrazne, care are o mare putere fizic voiska - armat voz - tren vraci - poart de lemn vrjuri – vrji, farmece vrenici – vrednici, harnici vruniva - undeva zacuan, zacuaLe - un fel de pine mic, rotund ornat cu diferite semne i simboluri, care se d sfânilor de poman zacon - lege zavelc - fot zavisate - depinde (din sârb. zavisi) zapi - a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva, a opinti zaraf, zarafi - vânzatori de bijuterii, de obicei la blci zcir - zahr ziin - ulei znat - meserie, meteug zpis, zpârg – loc sfânt zâpostât - lsatul secului, seara înainte de începerea celor patru posturi în care se mnânc de dulce ztrit – omorât, nimicit, terminat [din sârb. zatrti] zvârnit – apus, scptatul Soarelui [din sârb. zavrnuti] zvârit - terminat zvecin – srbtoare mare, hramul satului [din sârb. zavetina] zbg – refugiu în pdure, fcut din buruieni zuita - uita

253

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

INDEX FOTOGRAFII

Foto 1 Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac, 2011, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 2 Muntele Stol, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc i Munii Veliki i Mali Kr, 2011, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 3 Râul Morava în apropierea oraului Paracin 2010, arhiv personal Ionelia Toarc Foto 4 Râul Timocul Negru în amonte de satul Gradskov, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 5 Exploatrile miniere de la Majdanpek (st.) i Bor (dr.) , 2010, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 6 Ruinele bisericii Lpunea, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 7 Biserica din Loznia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 8 Mnstirea din Crepicevac, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 9 Bisericile din Malainia i din Isacova (Jasikovo), 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 10 Preotul vicar administrativ pentru Timoc, Boian Alexandrovici, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 12 Ansamblu folcloric din Negotin, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 13 Centrul satului Metovnia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 14 Partea rural a oraului Donji Milanovac, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 15 Sate de tip dispersat din zona muilor Homolie, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 16 Sat de tip compact, în interiorul depresiunii, satul Crnajka, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 17 Ccase moderne din satul Tocka (jos), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 18 Ruinele cetii din satul Ram, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 19 Bazin amenajat pentru apele termale din satul erbanovac, unde localnicii spal rufele, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 20 Fabricarea ciumurului, sat Clococevac, 2009, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 21 Bcia, moia satului Brezovia, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 22 Însemnarea oilor, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 23 Gospodrii concentrate în vatra satului, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 24 Cas veche ipikovo, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni) din ipikovo, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc

254

IoneliaToarc

Foto 26 Cas veche renovat, sat Metovnica, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 27 Case moderne, cosntruite lâng case vechi, tradiionale, sat Porodin (stânga jos) i sat Vlaki Do (dreapta jos), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 28 Planul unei gospodrii din Porodin: ptulul/ambarul lipit de magazie (st.), tucnaua (în spate), casa (dr.), cocina i coteul (în spatele casei), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 29 Organizare gospodrie, sat Voluia, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 30 Tucna veche, din piant cu chirpici (dr.) i tucna modern (st.), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 31 Ptul/ambar folosit pentru cereale, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 32 Cas btrâneasc din erbanovac, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 33 Soba/camera de dormit a Petriei Ilici, sat Luchia, 2001, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 34 Cas btrâneasc cu tind, sat Slatina, Bor, 2001, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 35 Evoluia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard plci beton (dr. rând 2), gard modern (jos), 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 36 Case moderne, sat Malainia (st.) i Veliko Gradite (d.), 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 37 Colib-sla transformat în aezare permanent, pstreaz acelai plan de funcionare al gospodriei, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 38 Pivnice, loc depozitare vin, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 39 Podgorac: cruci pentru femei i brbai, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic Foto 40 Petrectoare, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 41 Cruci din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 42 Cimitirul vechi al oraului Bor, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 43 Morminte spate pe punea de lâng cas, sat Voluia, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 44 Cetatea Golubac, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 45 baba Petria, 91 ani i mo Ilici- fiul, 73 ani, sat Luchia, 2001, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 46 imanovic Polca, 98 ani (2010), din neamul giurgionilor, Porodin, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 47 Ridicarea la grind a lui Jurj Andrei, 2 ani, sat Metovnia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 48 Zestrea transportat cu tractoarele, sat Cisljeva Bara, 2010, arhiv personal: Bane Nicolic Foto 49 Crucea, sat Osnicea, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic

255

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: lucrat în cas, sat Criveli (drp. sus), model nou din comer, sat Bacevia (jos) Foto 51 Statu, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic Foto 52 Petrectoare, sat Bogovina, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 53 Trecerea punii de ctre cortegiu funerar, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 54 Prunu, sat Valeacoanie, 2001, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 55 Coborârea mortului în mormânt, sat Criveli, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 56 Dup întoarcerea de la înmormântare, lumea se spal pe mâni i arunc jaragai peste cap, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 57 Pomana în satul Criveli (st.) i pomana în satul Bacevia (drp.), 2009, arhiv personal: Sneja Lpadatovic i Zavia Jurj Foto 58 Prescura cu bilue, sat Gamzigrad, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 59 Haine date de poman la 40 de zile, pentru Sanea, sat Gamzigrad, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 60 Colacul de bât i bâtul la pomana de 40 zile, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 62 Colaci dai de poman la slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 63 Colacul numit Mo, 2008, arhiv personal: Filip Paunelovic Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 65 Slobozitul apei acas (sus st.) i colacii pregtii (dr. jos), 2009, arhiv personal: Sneja Lpadatovic Foto 66 Pomana fcut din timpul vieii, 2004, arhiv personal: Paun es Durlic Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat erbanov, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 68 Colind(r), sat erbanov, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 69 Colindre – Colindtorii, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 70 Plata colindtorilor, sat Criveli, 2010, arhiv personal: Sneja Lapadatovic Foto 71 Coleaa din dimineaa Crciunului, 2010, arhiv personal: Sneja Lapadatovic Foto 72 Pomana de Crciun, sat Criveli, 2010, arhiv personal: Sneja Lapadatovic Foto 73 De Florii se scot toate esturile se scot la aer, sat Metovnia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 74 Focurelele aprinse în curte, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 75 Focurele aprinse la mormini dimineaa devreme, sat Podgor, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 76 Colacul de Pati (st. sus) i mâncare de Pati (dr. jos), 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 77 Glia din ritualul Patelui, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 78 Ritualul de Luatul Patelui, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj

256

IoneliaToarc

Foto 79 Obinerea brânzei, sat Bacevia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovia, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 81 Pomana dat Sf. Gheorghe2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 82 Însemnarea oilor pe rbo2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 83 Msuratul laptelui 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 84 Copacul ales pentru zapis, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 85 Semnul pe zapis, sat ebanov, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 86 Slobodan Bâzu (st.) i Miroslav Ciulin (dr.), printre puinii rapsozi de balade din regiune2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 87 Transmiterea folcorului tinerei generaii, 2010, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 88 Trucu Ciulin, satul erbanov, 2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 89 Ansamblu folcloric Metovnia, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 90 Ansamblu folcloric de copii, sat Bretovac, 2009, arhiv personal: Zavisa Jurj Foto 91 Întâlnirile satelor - Susreti sela, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 92 Modele de furc, Muzeul Zajecar i sat Porodin, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 93 Model estur, sat Porodin, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 94 Rzboiul de esut, sat Brestov, 2009, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 95 Clbul sau clbul2009, arhiv personal: Zavia Jurj Foto 96 Port carcateristic satelor de munteni-ungureni, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani, 2011, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 98 Ciorapi de lân model nou, pentru femei, 2011, Muzeul Zajecar, arhiv personal: Ionelia Toarc Foto 99 Modele de traist, 2010, arhiv personal: Ionelia Toarc

257

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

BIBLIOGRAFIE

Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution. Bal, G. (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopunia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureti. Bârsan, A. (1968), Mic Atlas Geografic, Editura tiinific, Bucureti. Berciu-Draghicescu, Adina (1996), Românii din Balcani. Cultura si spiritualitate, Editura Globus, Bucuresti. Boardman, John (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10. Bobcev S.S., Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; Novakovic St., Stara srpska vojska, p.33. Bojanic Luka D. (1968-1969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31-32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. Boga L.T. (1913), Românii din Serbia, în Anuarul Geografic i Antropogeografic, Bucureti. Boga, L. T. (1913), Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria si Serbia (note etnografice si statistice), Tipografia “Vocea Poporului”, Bucuresti. Boškovic, Ð. (1950), Srednjovekovni spomenici severoistone Srbije, Starinar, I, , p. 196-197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. Bucua, Emanoil (1927), Românii din Bulgaria, Editura Cartea Româneasc, Bucuresti. Bucua, E. (1923), Românii dintre Timoc i Vidin, Bucureti. Budi, Monica (2001), “Comunitatea româneasc de pe valea Timocului bulgresc”, editura Militar, Bucuresti. Bulat, T. (1925), Un caz interesant de migraiune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, Craiova. Burada, Th. (1908), O cltorie la vlahii (românii) din Kraina, Croaia i Dalmaia, Tipografia i Papetria Progresul, Iai Butur Valeriu (1978), Etnografia poporului român, Dacia, Cluj Napoca. Capidan, Theodor (1926), Românii nomazi. Studiu din viaa românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj. Chapman, John (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. Ciachir, N. (1968), România în sud-estul Europei, Bucureti. Choniates Nichita I, 4, p. 482, în : Izvoarele istoriei României, III, Bucureti, 1975, p. 254 -255 Cojocaru Boboc A. (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al contiinei naionale a românilor timoceni, Constelaii ieene, anul V, nr. 2-3 (18- 19).

258

IoneliaToarc

Constante, C., Golopenia A. (1943), Românii din Timoc, Bucureti. Constante, C. (1934), Despre români, Bucuresti. Constantinescu, N.A. (2000), Chestiunea Timocean, Litera Internaional, Bucureti. Copcea, Florian (2008), Istoriografia românilor din Serbia de sud-est, Autograf MJM, Craiova. Costachie, S., Ion, D. F. (2010), Geopolitica spaiului balcanic, Editura Transversal, Bucureti. Cucu, Vasile (2009), Satul românesc-tradiie, contemporaneitate i sperane de viitor, Editura Transversal, Bucureti. Cucu, V. (1974), Geografia populaiei i aezrile omeneti, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti. Cvijic, J. (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris. Cvijic, J. (1923), Românii dintre Vidin i Timoc, Bucuresti. Dinculescu, N.G.(1923), Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul II. Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV. Dolha,V., Totul despre românii din Timoc, în Revista Asociaiei Învtorilor din judeul Arad i a Casei Corpului Didactic Alexandru Gavra, Arad, anul LXXVII, serie nou, nr. 3, aprilie 2007. Donat, Ion (1947), Despre toponimia slav din Oltenia, Fundaia Regele Mihai, Craiova Dragic, Dragomir (2004), Istraživanje zaturene istine o vlasima, Forum za kulturu vlaha, Bor. Draghia, Konstandinovic-Traian (2008), Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948, Liga Cultural pentru Unitatea românilor de pretutindeni i editura Semne. Dragomir, Silviu (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureti. Dragomir, Silviu (1924), Vlahii si Morlacii. Studii din istoria românismului balcanic, Imprimeria Bornemisa, Cluj. Drgan, Iosif Constantin (1994), Istoria românilor, Europa Nova, Bucureti. Džadževi, Dragoslav (2006), Narodne Igre Severnoistone Srbije, Pojarev. Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII i XVII. Dumitrescu, Jipa, Metea A. Octavian (1943), Revista Timocul, Bucuresti. Durli, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd. Filitti, I.C., Condica Poenarilor Almjani, în “Arhivele Olteniei", mai-august, Craiova, 1929, p. 293. Florescu, F. (1937), Românii din dreapta Dunrii, în Sociologie Româneasc, Bucureti. Gamillscheg, E., Originea românilor, p.8-9, apud Gh. I. Brtianu, Tradiia istoric a desclecatului rii Româneti în lumina noulor cercetri.

259

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Gacovic, Slavoljub (2008), Kud se dodoše rumuni Tihomira @orevica, Bor. Gacovic, Slavoljub (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor. Georgevici, T. (2004), Printre românii notri, Note de cltorie, Ariadnae Filum, Bor Geraud, M., Leservoisier, O., Pottier, R. (2001), Noiunile cheie ale Etnologiei, Editura Polirom, Bucureti. Ghinoiu, Ion (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundaiei Culturale Române, Bucureti. Giuglea, G. (1988), Fapte de limb, Bucureti. Giuglea, G., Vâlsan G. (1913), De la românii din Serbia, Culegere de literatur popular, Bucureti. ocic, Danica (2006), Jenska Oglavlia, Narodni Muzei Pozarevac. ocic, Danica (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac. ocic, Danica (1999), Ornaments and symbols of ritual breads in the area of Branicevo, Etno-culturoloski Zbornik, k. V, Svârlig. ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac. Gravier, Gustave (1919), Les frontieres historiques de la Serbie, Librairie Armand Colin, Paris. Guvernul Serbiei (1992), Districte din Serbia, Belgrad. Hagi-Gogu, T. (1939), Romanus i Valachus sau ce este romanus, roman, român, aromân, valah si vlah, Bucuresti. Hedean, O. (1999-2000), Interferene etnofolclorice, în revista Mioria, nr. 6-7, Timioara. Hydropower and navigation syustem "Morava" (Concepts of regulation of rivers Great Morava and South Morava for navigation and hydropower production.) Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Naiunea nr. 5/1990. Iorga, N. (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, Cultura Naional, Bucarest. Jaksic, B. (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. Jaki, Božidar, Baši, Goran (2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad. Jiricek K., Radonic J. (1911), Istorija Srba, Beograd. Jones, Arnold Hugh Martin, (1964), The later Roman Empire, 284-602: a social, economic and administrative survey, B. Blackwell. Jovanovic, Lj.(1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. Kanitz, F. (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd.

260

IoneliaToarc

Kanitz, F. (1868), Serbien, Leipzig. Karic, V. (1887), Srbija, Kraljevsko-srpska drž. Štamparija. Karadjic, Vuk St., Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60. Kiepert, H. (1869), Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern. Kui, Ranka, (2000), Red & White-Serbian-Celtic Parallels, (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka. Kneževic, B., Manastiri u istonoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45 Parlamentul Serbiei, Legea privind organizarea teritorial i Autonomia Local Lejean, Guillaume (1869), Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies. Lozovanu, D. (2008), Populaia româneasc din Peninsula Balcanic, Studiu uman geografic, teza de doctorat, Iai. Mackenzie G. Muir si Irby A.P. (1867), Map of the soud Slavonic countries”. Mallat, I. (1902), La Serbie contemporaine, Paris, p.31, vol.I. Manciulea St., State i slauri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpaii hotar natural, p.66. Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia. Markovi, Jovan . (1990), Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-Sarajevo Marinovi, B., Šuti, M., Viski (2005), Excerpt from the book I.: Baina: Prošlost Baine, Udruga Pagania, Ploe. Marsigli, A.F. (1726), Danubius-pannonico-mysicus, Haga, tom I, p. 27. Martonne, de Em. (1908), L’Evolution des Alpes de Transylvanie, Librairie Armand Colin, Paris. Matei, Horia C., Negut, S., Ion Nicolae, Steflea, N., (1993), Statele lumii. Mica enciclopedie, Editura Rombay, Bucuresti. Mihaescu, H. (1993), La romanité dans le Sud-Est de l-Europe, Editura Academiei Române, Bucuresti. Mihu, A. (2002), Antropologie Cultural, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Miladinovic M. (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd. Milicevic, M. Ð., Kneževina Srbija, II, p.113; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor. Milivojevi, M., Martinovi, M. (2003), Utilisation of Geothermal Hydrology in Serbia, International Geothermal Conference, Reykjavik. National Museum Zajear, (2011), Collecions and Exhibition, Zajear. Ion, Nicolae (2005), Etnografie i toponimie, Credis, Bucureti. Notitia Dignitatum, The Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x

261

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Olteanu, Marius-Album de fotografii, (2010), Timoc-Lumea de dincolo, editat de Institutul Cultural Român. Panea, N., Blosu, C., Obrocea, G. (1996), Folclorul românilor din Timocul bulgresc, Editura Omniscop, Craiova. Pantelic, D.(1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd. Passarowitz, Nicopole si Svistu, Dunonia, (1994) Sacra Tribalia, Editura Erasmus, Bucuresti. Paunovic, M. (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului. Pcurariu, M. (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti. Pelar, I., Pisar umruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spaiul zonei Timocului, Bor, p. 14. Petrovic, Dragoljub (1966), Iredenta fašisticke Rumunije u Severoistocnoj Srbiji 1941-1944, Beograd. Popp, N. M. (1941), Craina - O verig a spaiului etnic românesc, Bucureti. Popa, Cristian, Iona (2009), Cultura Coofeni, Univ. Alba Iulia. Popa Lisseanu G.(1939), Românii în isvoarele istoriei medievale, Tipografia Bucovina I.E.Toroutiu, Bucureti. Rizinic, M. St. (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3 p.103. Romansky, St. (1926), Românii dintre Morava i Timoc, Sofia. Sanfeld, Kristian, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. Stanojevic, M., Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264 Stojkovic, Sr. J. (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd. Ion, Nicolae, Suditu, Bogdan (2008), Toponimie româneasc i internaional, Editura Meronia, Bucuresti. Szabo, Jozsef (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic i geografic, Bocu Sever, Recenzie de în Anuarul Institutului de Istorie Naional, Cluj. tefan, Gheorghe (1962), Formarea limbii si a poporului român. Apariia primelor state feudale pe teritoriul rii noastre, Editura Politica, Bucuresti. tefnescu, C. M. (1997), Populaia i habitatul românesc în Balcani, ed. Carro, Bucureti. Tasic, N., Historical picture of development of early iron age in the serbian danube basin, Belgrade, Balcanica XXXV, p.17. Timoc, Cristea Sandu (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a revzut, ed. Astra Român, Timioara. Timoc, Cristea Sandu (1995), Mrturii de la românii uitai, Editura Astra Român.

262

IoneliaToarc

Timoc, Cristea Sandu (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie „strâmbeasc”, Dacia Aurelian - Revista românilor din Timoc. Timoc, Cristea Sandu (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român, Timioara. Timoc, Cristea Sandu (1967), Cântece btrâneti i doine, Editura pentru literatur, Bucureti. Toarc, I. (2011), Românii din bazinul Timocului, revista Societii de Geografie din România „Terra”, Anul 2010-2011, Editura CD Press, Bucureti. Toarc, I. (2010), Românii din Serbia de Rsrit, în Buletinul Societii de Geografie din România, Filiala Prahova, nr. 3/2010, Ploieti. Toarc, I. (2011), Elemente de toponimie în Craina Serbiei, în GEIS “Referate i comunicari de geografie”-vol XV, Editura Casei Corpului Didactic Deva. Trâpcea Th. N. (1999), Românii dintre Timoc i Morava, Domino. UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessment of the Timok River Basin. Vasilescu, Al., Registrul tuturor localitilor cuprinse în harta Olteniei, Arhiva Olteniei, II. Vâlsan, G. (1918), Les roumains de Bulgarie et Serbie, Paris. Vâlsan, G. (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societii Regale de Geografie, Bucureti. Weigand, Gustave (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. Weigand, Gustave (1900), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig. Wilkes, J. J. (1992), The Illyrians, Oxford: Bleckwell. Vitkovic, G. (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd. Vlduiu, Ion (1973), Etnografia româneasc, istoric: Cultura material. Obiceiuri, Editura tiinific, Bucureti Zaicereanu, Grigore, Abrasevici, Boja (2005), Isânovul, în spaiu i timp, Zaiceri Zbuchea Gheorghe, Stelian Brezeanu, (1997), Românii de la sud de Dunre, documente, Arhivele Naionale ale României, Bucureti Zbuchea, Gheorghe (1999), O istorie a românilor din Peninsula Balcanic secolul XVIII-XX, Ed. Biblioteca Bucuretilor, Bucureti. Zbuchea, Gh, Dobre, C. (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucureti. ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd. ***, (1992), Istoria României în date, Chiinu ***, (1996), Dicionar de istorie veche a României, Bucureti. ***, (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureti, pag. 10

263

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

***, (1997), Românii de la Sud de Dunre. Documente, Arhivele Nationale ale României, Bucuresti, (rom.) Revista Timocul, nr. 3-4, din martie aprilie 1934. ***, (2007), Românii din afara granielor rii, Coordonate istorice i naionale în cadrul european, Casa editorial Demiurg, Iai. ***, (2006), Românii din afara granielor rii. Evoluie istoric i situaie prezent în perspectiva integrrii României în Uniunea European, Casa Editorial Demiurg, Iai. ***, (2007), Românii din nord-estul Serbiei (Valea Timocului), Ed. coala vremii, Arad. ***, (1993), Spaiul istoric i etnic românesc, Editura Militar, Bucuresti. ***, (2007), Srbija, Auto-turistiko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd,. ***, Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. ***, (2010), Statistica oficial a Serbiei, Municipiile din Serbia, Belgrad, ***, (2010), Statistical Office of the Republic of Serbia, Statistical Yearbook of Serbia, Belgrad. ***, Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX ***, (2006), Atlas of Serbia; Intersistem Kartofragija. ***, Popis stanovništva, domainstava i stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili etnika pripadnost po naseljima Group of authors (1969), Pξ (in Serbo-Croatian). V + ) , vol. 3. Novi Sad/Zagreb: Matica srpska/Matica hrvatska. p. 30. Group of authors (1972), Krajina. In colonel-general Nikola Gaževi (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. (1882), Serbia, Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas. http://whc.unesco.org/en/list/1253 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia http://homoljetourism.org/homolje/index.html

264

IoneliaToarc

Anexe Prezena elementului etnic românesc confirmat de hri întocmite de diveri cercettori i cltori prin spaiul moravo-timocean, începând cu secolul al XVIII-lea

RomâniidinvaleaTimocului,MlaveiiPekuluiiSârbiidin Banat, hart întocmit de prof. Sc. Demetresco, C. Polyso, prof. A.D.AtanasiuiEd.Borcea,1919,Paris

265

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

PopoareledinPeninsulaBalcanic AndreesAllgemeinerHandatlas,primaediie,Leipzig(Germania)1881, Pagina64

266

HartaetnograficaTurcieieuropeneiastatelorvasaleautonome întocmitdeG.Lejeanla1869

267

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

HartaetnograficaPeninsuleiBalcanice,întocmitdeJovanCvijic(1914)

268

IoneliaToarc

HartaetnograficaTurcieiînEuropa, întocmitdeErnstRavenstein,1880

269

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

HartaetnograficaAustroUngariei,conformrecensmântuluidin1890

270

IoneliaToarc

Hartaetnograficapopulaiilordin TurciaEuropean

dupG.Lejean,Kanitz,deGzoernig,1876cu nota:aceasthartnupoateaveadecâto valoareaproximativ,ceamaimarepartea populaiiloraparinândraselorilimbilor diferite,fiindamestecateinusuprapuse

271

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

272

IoneliaToarc

Hartalumiislovene, întocmitdeprof.Jos.Erben (1868)

273

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

274

IoneliaToarc

275

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

HartaadministrativaRegatuluiJugoslav,întocmitdeVladMarinkovic

276

IoneliaToarc

277

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Harta etnografica priiesticea Principatului Serbiei,

întocmitde

L.N.Maicov, Sankt Petersburg, 1873

278

IoneliaToarc

279

ComunitatearomâneascdinestulSerbiei

Hartacuaezrileumanedinspaiulmoravotimocean, întocmitdeL.T.Boga,1913

280

IoneliaToarc

281