Simpozionul Național De Istoria Artei “10 Ani De La Inaugurarea Galeriei De Artă Românească”
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE ISTORIA ARTEI “10 ANI DE LA INAUGURAREA GALERIEI DE ARTĂ ROMÂNEASCĂ” Organizat cu prilejul aniversării Centenarului Marii Uniri Sibiu, 13-14 decembrie 2018 Joi, 13 decembrie 10:00 Prof. univ. dr. Sabin Adrian LUCA, Manager / Director General, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu Cuvânt de deschidere 10:20 Academician Marius PORUMB, Director (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca), Istoria Artei din România la Centenarul Marii Uniri Rezumat: Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Academia Română, cel mai înalt for științific și cultural național, a inițiat și coordonat elaborarea unei ample sinteze de istorie a artei din România, din preistorie în epoca contemporană, care aduce la zi cercetările în domeniu prin contribuția unui numeros colectiv de specialiști. Bogatul material științific și ilustrativ, editat în două volume, reflectă și încadrează fenomenul artistic din România în contextul cultural artistic european și oferă posibilitatea cunoașterii și aprecierii artei din spațiul românesc la adevărata sa valoare, atât în țară, cât și în străinătate. 10:40 Dr. Alexandru Constantin CHITUȚĂ, Șef de secție (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), Eforturi de constituire a unui stil național în pictura bisericească din țara noastră în perioada 1900–1918. Focus Octavian Smigelschi Rezumat: Reprezentant de seamă al artei românești de la începutul secolului al XX-lea în Transilvania, cu o solidă educație plastică dobândită în țară și peste hotare, Octavian Smigelschi este un exemplu de conștiință pusă în slujba unui ideal național, iar opera sa ilustrează convingător dragostea și respectul pentru valorile neamului românesc. În Transilvania el este un deschizător de noi orizonturi artistice, contribuind la constituirea unui stil național în pictura religioasă, prin integrarea simbolurilor emblematice ale culturii tradiționale românești în canonul artei bizantine; se poate afirma că este promotorul curentului neo-bizantin în Transilvania. Din punct de vedere ideologic, efortul sau se înscrie în amplul curent de înnoire a limbajelor specifice artelor vizuale – pictură, sculptură, arhitectură, arte decorative – care s-au manifestat în toată Europa la începutul secolului al XX-lea. 11:00 Dr. Ana DUMITRAN, Șef de secție (Muzeul Național al Unirii, Secția Museikon, Alba Iulia), Museikon, un nou muzeu de artă veche românească la Alba Iulia Rezumat: Museikon – un muzeu dedicat icoanei și cărții vechi românești – include un spațiu de expunere permanentă, două spații de expunere temporară și un traseu al vestigiilor arheologice, al cărui parcurs interior și exterior aduce din nou la lumină istoria bimilenară a monumentului și a orașului Alba Iulia. Apariția sa în peisajul cultural se datorează parteneriatului între Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei și Muzeul Universității din Bergen (Norvegia) și unei generoase finanțări din partea EEA Grants. Diferența față de celelalte instituții de profil care expun icoane este dată de viziunea inovatoare a designerilor Silvia și Ștefănel Barutcieff, care și-au bazat conceptul pe lumină, transparență și distorsiunile determinate de perspectiva inversă. Museikon nu oferă, însă, doar ocazia unei delectări în fața obiectelor vechi, ci se definește și ca un loc al creării unui patrimoniu nou. Atelierele dedicate anual iconarilor permit un contact direct al publicului cu problemele ridicate de existența icoanei în contemporaneitate. De asemenea, conferințele, expozițiile temporare, activitatea atelierului de restaurare, revista științifică, programul de pedagogie muzeală, paginile proprii de socializare și, nu în ultimul rând, colaborarea cu alte instituții formatoare de opinie antrenează periodic diverse categorii de vizitatori, într-o continuă strădanie de a fi o prezență vie în comunitatea locală și o voce reprezentativă în mediul academic. 11:20 Dr. Tiberiu ALEXA, Director (Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»), Stratigrafia culturală − un model alternativ de abordare a evoluţiei artelor în epocile modernă şi contemporană. Sugestii privind „arta şi legile sale de evoluţie” pe marginea unei demonstraţii a istoricului de artă francez René Huyghe Rezumat: Istoria artelor se revendică nemijlocit din retorica profesională a veacului al XIX-lea în care a dobândit drept de cetate prin remarcabila realizare istoriografică produsă de Heinrich Wölfflin. Avem toate motivele să credem că secolul al XX-lea a rămas captiv, pare-se iremediabil, puterii de seducţie exercitată de un asemenea model teoretic a cărui primă şi mare calitate rezidă în confortul didactic pe care îl oferă în operaţiunile de clasificare şi ordonare, predare şi învăţare. Pedagogia istoriei artei, predarea disciplinei în mediile educaţionale – dar şi cercetarea de specialitate, organizarea discursului istoriografic – s-au lăsat convinse, iar mai târziu au perpetuat axiomatic – fără să se mai îndoiască, fără să mai reexamineze – validitatea construcţiei mentale conform căreia arta secolului al XIX-lea s-a dezvoltat pe traseul linear neoclasicism–romantism–realism–naturalism–impresionism– neoimpresionism–simbolism–postimpresionism–secesiuni. De aici a mai rămas de făcut un simplu pas până la prelungirea ecuaţiei şi în sarcina secolului al XX-lea, secol în care lucrurile s-au complicat brusc, dar tot în interiorul unei evoluţii lineare pe care, după cum am semnalat în preambul, conştiinţa istorică „á rebours” a stadiului postmodernist se consideră îndreptăţită să o deseneze prin relaţia avangardă–transavangardă (sau, în versiunea, anglo–saxonă: modernism–postmodernism). Întrebarea pe care mi-o pun, aici, este: corespunde, oare, realităţii istorice desenul unei asemenea dezvoltări lineare ? Pe scurt, părerea mea este că acest desen nu este incorect, atâta doar că el nu este, însă, şi complet şi nu acoperă integral realitatea istorică, pe care nici măcar nu o surprinde în complexitatea devenirii sale dinamice, vii. Modelul alternativ pe care îl propun și pe care îl voi dezvolta în acest eseu, este unul al dezvoltării în straturi cultural artistice. 11:45 pauză de cafea 12:15 Dr. Iulia MESEA (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), 10 Ani de la Inaugurarea Galeriei de Artă Românească Rezumat: Anul acesta Muzeul Național Brukenthal aniversează împlinirea a zece ani de la deschiderea Galeriei de Artă Românească. Pentru prima oară în istoria muzeului, în cadrul amplului proces de reorganizare şi restructurare (ca parte a planului managerial), colecției de pictură românească i s-a dedicat un spațiu special, în vecinătatea expozițiilor de artă europeană din Palatul Brukenthal. Segmentul temporal marchează perioada: secolul al XVIII-lea – jumătatea secolului al XX-lea și este ilustrat prin două sute de piese reprezentative ale celor mai importanți artiști români, semnificative pentru evoluţia picturii din România (selectate din cele aproape 1500 de piese existente în colecție). Conceptul tematic elaborat în urma unei cercetări complexe a patrimoniului, este fundamentat pe principiile: cronologic, stilistic, identitar și comparativ; și ştiinţific, informativ și educativ. Principalul obiectiv este conştientizarea publicului de toate categoriile referitor la valorile de artă românească adăpostite în muzeu, alături de mai cunoscutele colecţii de artă europeană, într- o ambianță plăcută și elegantă, care să dozeze inteligent informarea complexă și nuanțată, cu ambianța confortabilă și relaxantă. Pregătirea spațiului de expunere a presupus derularea unui proiect complex de reabilitare (obiectiv din cadrul programului „Reabilitarea Monumentelor Istorice din România” al Ministerului Culturii) și dotare a clădirii. 12:45 dezbateri 13.30 Prânz, Restaurant Delis, Piața Mică 15:00 Dr. Valentin TRIFESCU (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Contribuția lui Ilona Balogh (1912−1947) la studierea bisericilor de lemn din Transilvania Rezumat: Bisericile de lemn au reprezentat un subiect intens analizat în istoriografia românească de artă din perioada interbelică, autori importanți precum Coriolan Petranu, Atanasie Popa, Victor Brătulescu ori Ioachim Miloia dedicându-le mai multe cărți și studii științifice. Mai puțin cunoscută este perspectiva maghiară asupra acestui subiect. Ilona Balogh a fost un istoric de artă maghiar care a publicat mai multe lucrări dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Cunoașterea activității sale științifice ne-ar îmbogăți perspectiva despre profundele implicații politice, naționale și culturale care au dublat discursul despre artă în perioada cuprinsă de cele două războaie mondiale. 15:20 Dr. Mihaela Sanda SALONTAI (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca), Arhitecți și meșteri constructori din Transilvania între sec. XIII-XVI: Călugării Rezumat: Tema comunicării privește implicarea membrilor ordinelor monastice din Transilvania în activități legate de construcții în Evul Mediu. În cazul cistercienilor, s-a speculat mult pe tema realizării propriilor construcții cu mână de lucru proprie, o ipoteză care este controversată în prezent. Prezența unor meșteri calificați în rândul călugărilor dominicani și participarea acestora la realizarea unor lucrări în beneficiul propriului ordin sau pentru comunități laice este susținută de surse documentare, între care un prim loc îl ocupă reglementările constituționale și deciziile capitlurilor generale referitoare la arhitectură și construcții, promulgate de-a lungul timpului. În cazul dominicanilor transilvăneni, documentele dezvăluie nume de frați clerici