SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE ISTORIA ARTEI “10 ANI DE LA INAUGURAREA GALERIEI DE ARTĂ ROMÂNEASCĂ”

Organizat cu prilejul aniversării Centenarului Marii Uniri

Sibiu, 13-14 decembrie 2018

Joi, 13 decembrie

10:00 Prof. univ. dr. Sabin Adrian LUCA, Manager / Director General, Muzeul Național Brukenthal, Cuvânt de deschidere

10:20 Academician Marius PORUMB, Director (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca), Istoria Artei din România la Centenarul Marii Uniri Rezumat: Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Academia Română, cel mai înalt for științific și cultural național, a inițiat și coordonat elaborarea unei ample sinteze de istorie a artei din România, din preistorie în epoca contemporană, care aduce la zi cercetările în domeniu prin contribuția unui numeros colectiv de specialiști. Bogatul material științific și ilustrativ, editat în două volume, reflectă și încadrează fenomenul artistic din România în contextul cultural artistic european și oferă posibilitatea cunoașterii și aprecierii artei din spațiul românesc la adevărata sa valoare, atât în țară, cât și în străinătate.

10:40 Dr. Alexandru Constantin CHITUȚĂ, Șef de secție (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), Eforturi de constituire a unui stil național în pictura bisericească din țara noastră în perioada 1900–1918. Focus

Rezumat: Reprezentant de seamă al artei românești de la începutul secolului al XX-lea în Transilvania, cu o solidă educație plastică dobândită în țară și peste hotare, Octavian Smigelschi este un exemplu de conștiință pusă în slujba unui ideal național, iar opera sa ilustrează convingător dragostea și respectul pentru valorile neamului românesc. În Transilvania el este un deschizător de noi orizonturi artistice, contribuind la constituirea unui stil național în pictura religioasă, prin integrarea simbolurilor emblematice ale culturii tradiționale românești în canonul artei bizantine; se poate afirma că este promotorul curentului neo-bizantin în Transilvania. Din punct de vedere ideologic, efortul sau se înscrie în amplul curent de înnoire a limbajelor specifice artelor vizuale – pictură, sculptură, arhitectură, arte decorative – care s-au manifestat în toată Europa la începutul secolului al XX-lea.

11:00 Dr. Ana DUMITRAN, Șef de secție (Muzeul Național al Unirii, Secția Museikon, Alba Iulia), Museikon, un nou muzeu de artă veche românească la Alba Iulia Rezumat: Museikon – un muzeu dedicat icoanei și cărții vechi românești – include un spațiu de expunere permanentă, două spații de expunere temporară și un traseu al vestigiilor arheologice, al cărui parcurs interior și exterior aduce din nou la lumină istoria bimilenară a monumentului și a orașului Alba Iulia. Apariția sa în peisajul cultural se datorează parteneriatului între Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei și Muzeul Universității din Bergen (Norvegia) și unei generoase finanțări din partea EEA Grants. Diferența față de celelalte instituții de profil care expun icoane este dată de viziunea inovatoare a designerilor Silvia și Ștefănel Barutcieff, care și-au bazat conceptul pe lumină, transparență și distorsiunile determinate de perspectiva inversă. Museikon nu oferă, însă, doar ocazia unei delectări în fața obiectelor vechi, ci se definește și ca un loc al creării unui patrimoniu nou. Atelierele dedicate anual iconarilor permit un contact direct al publicului cu problemele ridicate de existența icoanei în contemporaneitate. De asemenea, conferințele, expozițiile temporare, activitatea atelierului de restaurare, revista științifică, programul de pedagogie muzeală, paginile proprii de socializare și, nu în ultimul rând, colaborarea cu alte instituții formatoare de opinie antrenează periodic diverse categorii de vizitatori, într-o continuă strădanie de a fi o prezență vie în comunitatea locală și o voce reprezentativă în mediul academic.

11:20 Dr. Tiberiu ALEXA, Director (Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic »), Stratigrafia culturală − un model alternativ de abordare a evoluţiei artelor în epocile modernă şi contemporană. Sugestii privind „arta şi legile sale de evoluţie” pe marginea unei demonstraţii a istoricului de artă francez René Huyghe Rezumat: Istoria artelor se revendică nemijlocit din retorica profesională a veacului al XIX-lea în care a dobândit drept de cetate prin remarcabila realizare istoriografică produsă de Heinrich Wölfflin. Avem toate motivele să credem că secolul al XX-lea a rămas captiv, pare-se iremediabil, puterii de seducţie exercitată de un asemenea model teoretic a cărui primă şi mare calitate rezidă în confortul didactic pe care îl oferă în operaţiunile de clasificare şi ordonare, predare şi învăţare. Pedagogia istoriei artei, predarea disciplinei în mediile educaţionale – dar şi cercetarea de specialitate, organizarea discursului istoriografic – s-au lăsat convinse, iar mai târziu au perpetuat axiomatic – fără să se mai îndoiască, fără să mai reexamineze – validitatea construcţiei mentale conform căreia arta secolului al XIX-lea s-a dezvoltat pe traseul linear neoclasicism–romantism––naturalism–impresionism– neoimpresionism–simbolism–postimpresionism–secesiuni. De aici a mai rămas de făcut un simplu pas până la prelungirea ecuaţiei şi în sarcina secolului al XX-lea, secol în care lucrurile s-au complicat brusc, dar tot în interiorul unei evoluţii lineare pe care, după cum am semnalat în preambul, conştiinţa istorică „á rebours” a stadiului postmodernist se consideră îndreptăţită să o deseneze prin relaţia avangardă–transavangardă (sau, în versiunea, anglo–saxonă: modernism–postmodernism). Întrebarea pe care mi-o pun, aici, este: corespunde, oare, realităţii istorice desenul unei asemenea dezvoltări lineare ? Pe scurt, părerea mea este că acest desen nu este incorect, atâta doar că el nu este, însă, şi complet şi nu acoperă integral realitatea istorică, pe care nici măcar nu o surprinde în complexitatea devenirii sale dinamice, vii. Modelul alternativ pe care îl propun și pe care îl voi dezvolta în acest eseu, este unul al dezvoltării în straturi cultural artistice.

11:45 pauză de cafea

12:15 Dr. Iulia MESEA (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), 10 Ani de la Inaugurarea Galeriei de Artă Românească Rezumat: Anul acesta Muzeul Național Brukenthal aniversează împlinirea a zece ani de la deschiderea Galeriei de Artă Românească. Pentru prima oară în istoria muzeului, în cadrul amplului proces de reorganizare şi restructurare (ca parte a planului managerial), colecției de pictură românească i s-a dedicat un spațiu special, în vecinătatea expozițiilor de artă europeană din Palatul Brukenthal. Segmentul temporal marchează perioada: secolul al XVIII-lea – jumătatea secolului al XX-lea și este ilustrat prin două sute de piese reprezentative ale celor mai importanți artiști români, semnificative pentru evoluţia picturii din România (selectate din cele aproape 1500 de piese existente în colecție). Conceptul tematic elaborat în urma unei cercetări complexe a patrimoniului, este fundamentat pe principiile: cronologic, stilistic, identitar și comparativ; și ştiinţific, informativ și educativ. Principalul obiectiv este conştientizarea publicului de toate categoriile referitor la valorile de artă românească adăpostite în muzeu, alături de mai cunoscutele colecţii de artă europeană, într- o ambianță plăcută și elegantă, care să dozeze inteligent informarea complexă și nuanțată, cu ambianța confortabilă și relaxantă. Pregătirea spațiului de expunere a presupus derularea unui proiect complex de reabilitare (obiectiv din cadrul programului „Reabilitarea Monumentelor Istorice din România” al Ministerului Culturii) și dotare a clădirii.

12:45 dezbateri 13.30 Prânz, Restaurant Delis, Piața Mică

15:00 Dr. Valentin TRIFESCU (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Contribuția lui Ilona Balogh (1912−1947) la studierea bisericilor de lemn din Transilvania Rezumat: Bisericile de lemn au reprezentat un subiect intens analizat în istoriografia românească de artă din perioada interbelică, autori importanți precum Coriolan Petranu, Atanasie Popa, Victor Brătulescu ori Ioachim Miloia dedicându-le mai multe cărți și studii științifice. Mai puțin cunoscută este perspectiva maghiară asupra acestui subiect. Ilona Balogh a fost un istoric de artă maghiar care a publicat mai multe lucrări dedicate bisericilor de lemn din Transilvania. Cunoașterea activității sale științifice ne-ar îmbogăți perspectiva despre profundele implicații politice, naționale și culturale care au dublat discursul despre artă în perioada cuprinsă de cele două războaie mondiale.

15:20 Dr. Mihaela Sanda SALONTAI (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca), Arhitecți și meșteri constructori din Transilvania între sec. XIII-XVI: Călugării Rezumat: Tema comunicării privește implicarea membrilor ordinelor monastice din Transilvania în activități legate de construcții în Evul Mediu. În cazul cistercienilor, s-a speculat mult pe tema realizării propriilor construcții cu mână de lucru proprie, o ipoteză care este controversată în prezent. Prezența unor meșteri calificați în rândul călugărilor dominicani și participarea acestora la realizarea unor lucrări în beneficiul propriului ordin sau pentru comunități laice este susținută de surse documentare, între care un prim loc îl ocupă reglementările constituționale și deciziile capitlurilor generale referitoare la arhitectură și construcții, promulgate de-a lungul timpului. În cazul dominicanilor transilvăneni, documentele dezvăluie nume de frați clerici și converși calificați în meserii din domeniul construcțiilor și indică faptul că mănăstirile puteau deține unelte și facilități de lucru adecvate în incintele lor.

15:40 Dr. Ciprian FIREA (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca), O nouă piesă din puzzle: donatorul principal al polipticului mare al Patimilor din Sibiu (1519) Rezumat: Prezentarea, ce reflectă interesul recurent al autorului față de această excepțională operă a Sibiului Renașterii, își propune să identifice donatorul principal al acesteia, sugerat de stema din dreapta heraldică. O serie de argumente trimit către identitatea acestui misterios patron.

16:00 Dr. Anda-Lucia SPÂNU (Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu), Imaginile orașelor României de azi, artă și document Rezumat: Orașul, real sau simbolic, s-a aflat întotdeauna pe fundalul unor scene, religioase sau laice, care reprezintă evenimente importante pentru viața locuitorilor săi. Hărțile urbane au fost cunoscute încă din antichitate, atât în Orient, cât și în Occident. Reprezentări ale orașelor au existat și pe hărți și planuri medievale. Dar cele mai vechi vederi veritabile sunt ale orașelor Renașterii. Până de curând erau considerate importante doar pentru valorile lor estetice și artistice, însă cercetările de istorie urbană au demonstrat valoarea lor și ca purtătoare de informație istorică. Această comunicare se va opri asupra reprezentărilor de orașe în opere de artă, încercând să explice evoluția și transformarea lor în imagini istorice cu valoare documentară.

16:20 Dr. Adriana PANTAZI, Șef de secție (Complexul Muzeal Arad), Anii interbelici în memoria colecției de artă a Palatului Cultural din Arad

Rezumat: Galeria de artă a Palatului Cultural din Arad, nucleul colecției de artă a muzeului, s-a structurat pe un fond alcătuit preponderent din pictură maghiară, constituit în primele două decenii ale secolului XX. Etapă în evoluția colecției, perioada interbelică reține inserarea unui segment de artă românească în vechea expunere (20 martie 1927), rezultat al preocupărilor administrației locale pentru a înzestra colecția cu lucrări semnate de artiști români moderni și contemporani. Paralel cu interesul pentru diversificarea tematicii expoziției permanente, au fost susținute și organizate, într-un spațiu special amenajat, expoziții ale artiștilor arădeni. Înregistrate de memoria colecției, lucrările de artă semnate de nume cu rezonanță sau uitate astăzi, dau măsura capacității societății arădene interbelice de a opta pentru re/modelarea rafinamentului artistic.

16:40 Dr. Gudrun-Liane ITTU (Biblioteca Univesității „Lucian Blaga”, Sibiu), Arta plastică a germanilor din România în „anii puterii populare” (1948– 1989) Rezumat: Lucrarea doreşte să ofere o privire asupra vieţii artistice a etnicilor germani în timpul comunismului, când, spre deosebire de perioada interbelică, aceştia nu au mai format un grup aparte, ci erau integraţi mişcării artistice româneşti. Privită în ansamblu, producţia artistică din perioada de referinţă a parcurs etape asemănătoare sau identice cu cele creatorilor etnici români. Aşa stând lucrurile, s-ar putea pune întrebarea de ce este nevoie de o astfel de abordare dacă ne referim la o perioadă în care specificul etnic îşi pierduse importanţa, fiind detectabil doar la anumite categorii de vârstă sau în anumite perioade ale epocii comuniste. Parafrazând un cunoscut estetician român, etnia nu este „nici servitute şi nici virtute” ci un dat, care, într-o măsură mai mare sau mai mică îşi pune amprenta asupra vieţii şi creaţiei unui individ. Unii artişti germani au dezvoltat un limbaj artistic aparte, inspirat din tradiţiile şi din experienţele istorice ale minorităţii căreia îi aparţineau. Astfel, predilecţia pentru expresionism o vom constata nu numai la generaţia perioadei interbelice, ci şi la artiştii mai tineri, formaţi după sfârşitul războiului. De asemenea, tradiţia de buni desenatori şi gravori, prin care excelaseră deja în perioada interbelică, a fost continuată. După o primă fază impusă întregului lagăr socialist, în care toţi artiştii erau obligaţi să urmeze canoanele realismului socialist (1948–1954), presiunea ideologică a mai slăbit, iar creatorii mai vârstnici s-au întors întrucâtva la stilurile practicate în perioada interbelică. Spre deosebire de aceştia, tinerii, formaţi sub imperiul realismului socialist, au privit spre Occident şi Statele Unite, dorind sincronizarea artei lor cu tendinţele artistice la modă în acele părţi ale lumii. După 1965, în timpul „marelui dezgheţ politic”, mulţi dintre artiştii valoroşi au avut prilejul să călătorească în străinătate, să urmeze stagii de pregătire şi/sau să participe la expoziţii internaţionale şi să cunoască artişti şi critici de artă străini. Contactul cu lumea liberă, deşi atent controlat de organele Securităţii, le-a lărgit orizontul, trezindu-le totodată dorinţa de a beneficia de libertate de creaţie. Astfel, atunci când li s-a ivit prilejul, mulţi dintre ei au părăsit România definitiv. Fenomenul s-a acutizat după 1971, când faimoasele „teze din iulie” au impus din nou dirijismul politic şi transformarea arta într-o anexă a propagandei politice. Obiectivul partidului comunist de „omogenizare socială şi naţională a societăţii”, concept pe care minorităţile îl traduceau prin „deznaţionalizare”, a constituit un motiv în plus de pierdere a încrederii în viitor şi de îndreptare spre alte meleaguri. Astfel, România a pierdut an de an artişti plastici valoroşi, iar la sfârşitul anilor ’80, în preajma evenimentelor din decembrie 1989, această categorie profesională aproape dispăruse.

17:00 Dr. Alexandru Gh. SONOC Șef secție (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), Câteva considerații asupra portretelor membrilor familiei judelui regal Petrus von Klausenburger din Mediaș păstrate la Muzeul Național Brukenthal Rezumat: Portretul lui Petrus von Klausenburger (1651−1759), jude regal din Mediaș, și al soției sale Susanna von Klausenburger, născută Adami (1701−?), au fost donate de către preotul evanghelic Julius Hannenheim din Hosman. Ele au fost pictate de către Stephanus Adolph Valepagi (1729−1798) în 1759, anul decesului judelui, în preajma acestui eveniment sau mai curând puțin ulterior. Ambele personaje sunt reprezentate în port specific elitelor provinciale săsești, făcând aluzie la statutul de magistrat al soțului, respectiv și la cel de văduvă al soției sale. În fndalul ultimului portret, prin intermediul unr copaci frânți sau în diferite stadia de dezvoltare, se face aluzie la numărul și vârsta copiilor decedați și supraviețuitori. Autorul celor două portrete, este puțin cunoscut: se știe că a fost activ în împrejurimile orașului Mediaș, în a doua jumătate a sec. XVIII, iar pintre lucrările sale (portrete și pictură de altar) se numără altarul baroc de la Boian, semnat și datat în 1772, pentru care a colaborat cu sculptorul Michael Zillmann. Artistul ar putea fiul farmacistului Johann Adolf Walepagi, atestat la Mediaș în perioada 1714−1730. Unul dintre copiii supraviețuitori ai amintitului jude regal din Mediaș este Petrus Traugott von Klausenburger (1733−1765), locotenent în garda regală de nobili maghiari de la Viena și, ulterior, căpitan al regimentului românesc de grăniceri de la Orlat, al cărui portret pictat la Viena, la 7 ianuarie 1762 de către Josef Credisch (1717−1770), greșit considerat ca fiind un pictor transilvănean. Acest portret de ofițer a fost achiziționat în 1965, de la Gustav A. Fritsch din Sibiu. Autorul lucrării este, de fapt, un artist austriac, autor al unui portret al generalului conte Franz Leopold Nádasdy (1708−1783), cunoscut în prezent doar datorită unei gravuri de reproducere semnată de Johannes Esaias Nilson (1721−1788), dar și al tabloului cu reprezentarea Sf. Familii (1742) pentru altarul principal al bisericii Sf. Iosif din Eberau, în Burgenland, pe fostul domeniu al familiei Erdődy.

18:00 Cină, Restaurant La cuptor

Vineri, 14 decembrie

10:00 Dr. Dana JENEI (Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”, București), Picturi murale din prima parte a secolului al XVII-lea la Sibiu și sursele lor grafice Rezumat: Picturile murale din prima parte a secolului al XVII-lea, care se păstrează în mai multe case de locuit din Sibiu, demonstrează faptul că exigențele elitei locale erau sincronizate cu arta și cultura central-europeană a momentului. Unul dintre cele mai cunoscute ansambluri interioare, cuprinzând scene figurative și motive vegetal-florale tipice Renașterii transilvănene, a fost descoperit în anul 1957 în sala de la parterul casei din Piaţa Mică nr. 22 din Sibiu și datează din 1631. Recent, am identificat sursa grafică a scenei intitulate în bibliografie, „Alegoria Fericirii”, într-o gravură apărută la Strasbourg, în anul 1608.

10:20 Dr. Daniela DÂMBOIU (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), Arta orfevrăriei la superlativ: o lucrare inedită a aurarului sibian Jakob Schließer Rezumat: Un vas spectaculos de orfevrărie sibiană – cu un itinerar sinuos al provenienței, inițial în proprietatea vecinătății “Reispergasse” din Sibiu, ajuns ulterior într-o celebră colecție din Viena, vândut în 2008 prin Casa de licitație Sotheby’s din New York și aflat în prezent la un cunoscut colecționar din Germania – este datat în anul 1650 și poartă sigla meșterului aurar sibian Jakob Schließer (activ între anii 1642−1671). Vasul din argint aurit în formă de moară (cunoscut în literatura de specialitate și sub denumirile de “Mühlenpokal” sau “Trinkspiel”) a fost încă din epoca creației sale și este mai ales astăzi (când există extrem de puține piese similare în lume) o raritate, cu valoare artistică excepțională. Piesa deține și un mecanism ingenios prin care apa este “transformată” în vin (adică se introduce în pocalul mare apă, care se scurge prin cel de al doilea pocal mai mic, apoi prin moara de argint, ca în final prin jgeab să iasă vin). Această transpunere vizuală a scenei biblice a Nunții din Cana Galileii, care reflectă prima minune atribuită lui Isus, face ca destinația vasului să fi fost cea a unui “Pocal de nuntă” − în cadrul cunoscutei vecinătăți din Sibiu.

10:40 Dr. Carmen FLORESCU (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), Pictura bisericilor de lemn din Maramureş între meşteşug şi artă Rezumat: Ţara Maramureşului este infuzată de tradiţia construirii în lemn care se manifestă vădit la nivelul arhitecturii bisericilor şi caselor. Din patrimoniul moroşenesc însă, alături de aceste mărturii ale măiestriei meşterilor constructori, fac parte şi picturile care decorează interioarele locaşurilor de cult. În secolul al XVIII-lea, scenele reprezentate pe pereţii interiori şi bolţile acestora sunt ridicate la rangul de artă prin sinteza abordării valenţelor postbizantine sau baroce, în corelaţie cu motivele populare care evidenţiază specificul local. În cadrul acestei prezentări ne propunem să identificăm tematicile de bază ale programului iconografic, precum şi să discutăm, pe baza exemplelor, tehnicile folosite în pictură.

11:00 Drd. Raluca COBUZ (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu), Pictura murală a bisericii fortificate din Curciu. Iconografie, mesaj și rolul comanditarului Rezumat: Articolul de față dorește să includă picturile murale ale bisericii din Curciu pe lista în continuă creștere a bisericilor transilvănene care adăpostesc importante picturi murale medievale. Studiul urmărește prezentarea în ansamblu a programului pictural, identificarea și analiza fiecărei scene, urmând să se descifreze mesajul transmis, legătura cu practicile religioase care aveau loc în biserică și să identifice rolul pe care comanditarul sau comunitatea l-a avut în ceea ce privește selecția acestor imagini.

11:20 Drd. Radu POPICA, Șef de secție (Muzeul de Artă, Brașov), Repere privind evoluţia artei brașovene (1815-1918) Rezumat: Studiul analizează arta brașoveană din perioada 1815−1918. În secolul XIX arta braşoveană a evoluat sub semnul clasicismului academist, modulat de influenţa Biedermeier. Viaţa artistică a fost slab dezvoltată, alături de artiştii călători fiind activi puţini artişti braşoveni, remarcându-se prin contribuţia lor Mişu Popp şi Wilhelm Kamner. Începând de la sfârșitul secolului XIX s-au manifestat curentele artei moderne: realism, impresionism, simbolism, arta 1900, expresionism etc. La începutul secolului XX exemplul lui și a impulsionat începuturile unei vieți artistice active. Acum au debutat numeroşi artiști, dintre care se remarcă Hans Eder și Hans Mattis-Teutsch, lideri ai generației interbelice, perioadă de apogeu a centrului artistic brașovean.

11:40 Dr. Ioana Monica Savu GRUIŢĂ (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), În amintirea lui Cornel Smigelschi. Lucrări din perioada 1890-1902 Rezumat: Pictorului Octavian Smigelschi este recunoscut mai cu seamă pentru arta sa monumentală şi pentru picturile cu temă religioasă, dar artistul a avut şi serii de lucrări care au abordat teme legate de viaţa satului românesc, portretistică, peisaj sau teme simboliste. În comunicarea mea doresc să mă opresc asupra lucrărilor create de artist în perioada 1890-1902 care îl au ca personaj central pe fratele său, Cornel Smigelschi, cel mai mic dintre cei patru fraţi ai familiei. Acesta a murit în anul 1892, la vârsta de 16 ani, din cauza tuberculozei. Evenimentul a fost unul marcant în viaţa personală a artistului şi s-a reflectat pe deplin în creaţia sa, una dintre lucrările emblematice dedicate lui Cornel fiind Tânăr citind, care face parte din Galeria de Artă Românească a Muzeului Naţional Brukenthal.

12:00 Dr. Cora FODOR (Muzeul de Artă, Târgu Mureș), Eugen Gâscă, pictorul „elegiilor sonore”. Lucrări în Muzeul de Artă din Târgu Mureș Rezumat: Eugen Gâscă (1908−1989) se plasează în galeria celor mai importanţi exponenţi ai noilor generaţii de artişti (cea de-a doua) formate la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj. Aparent simplă şi uşor de pătruns, opera lui Eugen Gâscă este plină de sinteză şi îmbibată de mister. El a urmărit redarea unor forme esenţializate, umbre siluetate desprinse dintr-o lume atemporală şi inserate în linie şi culoare.

13:00 Prânz, Restaurantul Delis, Piața Mică

15:00 Vizită în Palatul Brukenthal