TotTBzaaxî ceea ce e înţelept a mai fost gândit. (Goethe) Foaie a Bibliotecii Academiei Române Constantin si Eiena - Ms. siav 778 ANULI, NR.7 IULIE 2020 APARE LUNAR
IN MEMORIAM
ACADEMICIAN VIRGIL GÂNDEA
Arhiereul si Cărturarul 9
Dionisie Romano
- primai donator al i pag. 4-5
Bibliotecii Academiei
200 de ani de la înfiinţarea un unicat -
primei tipografii de Staterul de Muzică Psaltică la Bucureşti tip Lysimach pag. 5
Evoluţia3 cârtii3 de la
manuscris la tipar în
Ţările Române pag 6.7 REGINA MARIA Documente emise A ROMÂNIEI de Cancelaria lui LA PARIS Ştefan cel Mare
pag. 8-9 pag. 3 1919 - acum Online
Un document original de la Mihai Viteazul -1599
Biblioteca Academiei Române a amintim aici, de pildă, studiile scurtă durată şi vizând în plan primit de curând o donaţie din profesorului Ion lonaşcu. Originalul militar realizarea unui front partea domnului Grigore Ghica, slavon, scris pe hârtie (42 cm x 28, antiotoman pentru redobândirea care a lucrat la Institutul 5 cm), cu cerneală neagră şi roşie la independenţei, nu a fost lipsită de o Naţional de Cercetare- monograma domnească, este conştiinţă naţională, dovadă fiind şi Dezvoltare pentru Fizică şi parţial deteriorat şi a avut iniţial un valoarea de simbol pe care unirea Inginerie Nucleară „Horia sigiliu timbrat mobil, actualmente principatelor a avut-o în istoria Hulubei”. Donaţia conţine, între căzut. Documentul este important, românilor până în 1918. Pe de altă alte documente privitoare la el furnizând date despre istoricul parte, măsurile luate de domn în moşiile familiei sale din unei părţi din moşia Colentina, plan intern, în Transilvania de Colentinaşi Fundeni, un restabilită de domn, în urma unei exemplu, după unirea acesteia cu document slavon de la Mihai judecăţi. Radei, fiica lui Ştefan Ţara Românească, pun în lumină Viteazul, datat 14 ianuarie 1599. portar. Valoarea actului se gândirea modernă şi cu respect Acest act este originalul după datorează însă faptului că este emis pentru lege şi dreptate a acestui care s-au făcut în trecut copii şi de Mihai Viteazul, personalitate de conducător. Aşadar, odată cu traduceri la Arhivele Statului, seamă a istoriei româneşti şi bucuria semnalării acestei donaţii care au fost utilizate la europene de la sfârşitul secolului al către Biblioteca Academiei, publicarea hrisovului (în slavonă XVI- lea şi începutul secolului al considerăm oportun să ne şi în româneşte) în volumul XI al XVII- lea. Acum, în 2020, aşadar la reamintim valorile naţionale, morale, seriei Documenta Romaniae 419 ani de moartea sa, evocarea de modernitate, dreptate şi Historica, apărut la Editura faptelor lui Mihai Viteazul ni se pare legalitate promovate de Mihai Academiei Române în 1975. necesară, firească şi deopotrivă Viteazul, care rămâne un model de Actul a fost semnalat şi folositoare. Ne amintim că acesta a conducător creştin şi un simbol de valorificat şi în istoriografie şi realizat, la 1600, prima unire a celor unitate pentru români. trei ţări româneşti, care, deşi de Oana Mădălina Popescu
Editat de Bibiioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina“ IULIE 2020
1916 - Având drept ideal unitatea naţională
strada Dumbrava Roşie, şi de acolo, Rămâneau să iscălească Pokievski la interval de un sfert de oră, am în numele Rusiei şi Brătianu în pornit pe jos, nevăzuţi de nimeni, numele României. Vintilă Brătianu spre Vintilă Brătianu. pregătise în mijlocul mesei o N-am fost de faţă la iscălirea călimară frumoasă şi un condei tratatelor decât cinci persoane: destinat a fi păstrat în amintirea Brătianu, Pokievski, Diamandi, acestei scene istorice. Pokievski, Vintilă Brătianu şi cu mine. emoţionat şi el, a iscălit cel dintâi, în Pokievski, cel din urmă, a sosit cu mijlocul unei tăceri plină de exemplarele Tratatului, cu cele cinci solemnitate, rând pe rând, cele cinci orignale destinate Rusiei, Franţei, exemplare. Brătianu, cel din urmă, a Angliei, Italiei şi României. luat şi el tocul şi, prin iscălitura lui, a Ne-am aşezat deci în biroul lui legat soarta neamului românesc de Vintilă Brătianu, de jur împrejurul soarta Aliaţilor, semnând astfel actul mesei de lucru. Fiecare din noi a însăşi de naştere al unităţii noastre luat câte un exemplar. Eu am fost naţionale. Deasupra mesei, privind însărcinat să citesc şi ceilalţi drept în faţă pe cei ce iscăleau, urmăreau celelalte exemplare, stătea atârnat în părete chipul lui pentru a observa dacă nu cumva la Ion Brătianu cel bătrân. Făuritorul transcriere nu se strecurase vreo independenţei României Mici părea greşală. în treacăt fie zis, pentru că priveşte cum urmaşii săi a putea păstra secretul, miniştrii zămisleau România Mare. Ai fi zis aliaţi transcriseseră singuri, sau prin că spiritul său pluteşte peste noi toţi vreunul din secretarii lor mai de în acele clipe mişcătoare. Când încredere (aşa de pildă, ştiu că totul a fost sfârşit, Brătianu şi cu exemplarul francez era scris de Pokievski, cu lacrimile în ochi, s-au ducele de Luynes) tratatele, aşa îmbrăţişat. Ne-am strâns cu toţii încât caligrafia lăsa mult de dorit şi mâna, arătându-ne speranţa că citirea lor, adesea era anevoioasă, actul pe care îl iscălisem va fi spre înfundat într-un mare fotoliu de folosul Aliaţilor şi spre fericirea piele, lângă fereastră, am citit cu neamului românesc ...”. (B.A.R., voce tare şi răspicat, întâi Arhiva I. G. Duca, I Ms. 4c) Convenţiunea politică, adică Tratatul Gabriela Dumitrescu propriu-zis de alianţă. Prin aceste La Palatul Cotroceni a avut loc la 14 preluarea apărării Dobrogei de către acte declaram război numai august 1916 o şedinţă a Consiliului trupele ruseşti; începerea Austro-Ungariei. S-a dedus de aci de Coroană, în cadrul căreia aprovizionării României cu că ne-am închipuit că vom putea participanţii au fost înştiinţaţi de armament şi echipament militar. circumscrie războiul între noi şi către Suveran despre decizia de I. G. Duca relatează în Memoriile monarhia habsburgică. Ar fi fost o angajare a ţării în război. Majoritatea sale momentul semnării Tratatului naivitate nepermisă. Dacă am ţinut celor prezenţi la Consiliul de de alianţă între România şi statele ca în act să se prevadă numai Coroană au primit cu entuziasm şi Antantei: declaraţiunea de război către speranţă această decizie. Doar P. P. Austria, era pur şi simplu dintr-un Carp, Alex. Marghiloman şi Titu sentiment de delicateţe faţă de Maiorescu, rămaşi fideli politicii Iscalirea Tratatului Rege. Pentru El era deja un mare regelui Carol I şi ideilor sale privind Grija de căpetenie a lui Brătianu era sacrificiu să consimtă a lua armele riscurile unei alianţe cu Rusia, au Casa Vintila Bratianu ca nu cumva Puterile Centrale să înpotriva patriei sale de origină. fost aceia care au făcut opoziţie. prindă de veste că ne-am hotărât, Eram siguri că a doua zi după ce Şedinţa Consiliului de Coroană a aşa încât să putem, a doua zi după vom ataca Austria, Germania va sări confirmat că munca lui Ion I. C. decretarea mobilizării, trece în ajutorul aliatei ei, dar preferam, ca Brătianu şi a reginei Maria dăduse Carpaţii, fără a ne izbi de o serioasă o chestiune de delicateţă faţă de rezultatele aşteptate: regele împotrivire. Dacă aflau de Rege, ca Germania să fie aceea Ferdinand I acceptase ideea intrării încheierea Tratatului cu aliaţii, preţul care ne va declara război nouă, în război alături de statele Antantei. acestei indiscreţiuni era să fie mari decât ca Regele nostru să scoată El La 17 august 1916 s-a semnat, la jertfe pentru armata noastră. Aşa sabia în contra Germaniei. în odaie Bucureşti, de către Ion I.C. Brătianu, fiind, Brătianu s-a înconjurat de domnea o tăcere mormântală. O prim-ministru al României, de toate garanţiile posibile ca să nu se emoţiune concentrată ne stăpânea 4^ Stanislas Pokievski-Koziell, contele poată afla că a ajuns cu Aliaţii la o pe toţi şi mai ales noi românii eram de Saint-Aulaire, Sir George Barclay înţelegere definitivă. până în fundul sufletului pătrunşi de şi baronul Carlo Fasciotti, miniştri Nici membrii Guvernului nu ştiau toţi gravitatea actului pe care îl plenipotenţiari la Bucureşti ai Rusiei, că negociaţiunile cu Aliaţii erau săvârşeam. Franţei, Marii Britanii şi Italiei, terminate şi nici nu aveau După ce am terminat citirea,
Tratatul de alianţă între România, de cunoştinţă de data fixată pentru Pokievski s-a întors către mine şi o parte, şi Rusia, Franţa, Marea declanşarea războiului. Brătianu le mi-a spus: «ca român, poţi fi 'i Britanie şi Italia, de cealaltă parte. spusese că tratativele sunt pe Ion I. C. Bratianu fericit de ceea ce a obţinut dl Printre condiţiile intrării României în isprăvite, dar nu le comunicase război de partea Antantei se stipula amănuntele. Am fost unuşi din Brătianu de la noi. De altfel, am şi satisfacerea dezideratului unirii cu singurii miniştri în curent cu totul. observat că citise şi cu vocea România a teritoriilor româneşti: Brătianu mă rugase să-l ajut plină de mândrie graniţele Bucovina, Transilvania, Crişana, împreună cu Diamandi la României noi». Maramureş şi Banat, aflate în redactatrea unora din dispoziţiunile Nu-mi dădusem seama de acest stăpânirea Austro-Ungariei. Tratatul celor două convenţiuni. lucru, dar, fără voia mea, tonul vibra de alianţă a fost completat cu o De aceea, când a fost vorba să se când se evoca înaintea noastră convenţie militară, prin care procedeze la iscălirea tratatelor, m-a imaginea României ce era menită România se obliga să-şi mobilizeze chemat să asist şi eu. să iasă din jertfele către care ne toate forţele militare terestre şi Era în dimineaţa zilei de 4 august îndreptam. navale şi să intre în război cel mai 1916 la ora 11, pe o căldură Pe urmă, cu acelaşi protocol, am târziu până la 15/28 august 1916 şi tropicală. Ca să nu se poată afla purces şi la cetirea Convenţiunei numai împotriva Austro-Ungariei; nimic, nu s-a petrecut la Brătianu militare. convenţia prevedea condiţiile de acasă, unde obişnuia să primească Când cetirile au fost terminate a colaborare dintre armata română şi pe toţi diplomaţii, ci în casa lui venit rândul iscălirei. Exemplarele armatele aliate: ofensiva generală a Vintilă Brătianu din strada Ţăranilor. erau deja semnate de St. Aulaire în armatei ruse pe direcţia câmpiei Cuvântul de ordine a fost ca toţi să numele Franţei, de Sir George ungare; ofensiva frontului de la venim pe căi deosebite şi pe jos. Cu Berkeiey în numele Angliei şi de Salonic împotriva Bulgariei; Brătianu am fost la Procopiu, în Baronul Fasciotti în numele Italiei. Ion Gheorghe Duca
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020
Documentele emise de lui Ştefan cel Mare
Cancelaria Moldovei din timpul supraveghere a marelui logofăt, negustorii braşoveni, dar şi pentru folosirea palimpsestului, textul domniei lui Ştefan cel Mare a emis ajutat de logofeţi de al doilea rang, diferite confirmări de donaţii, fiind actului fals fiind scris după ce un număr considerabil de iar din prima jumătate a secolului al mult mai ieftină în comparaţie cu pergamentul autentic a fost răzuit şi documente, din care s-au mai XVI-lea şi de logofeţi de rangul al pergamentele. Referindu-ne la spălat, menţinându-se neschimbate păstrat în original sau în copii vechi, treilea. Marele logofăt, care era modul de redactare a numai câteva elemente, cum ar fi aproximativ 550 de documente. Din şeful Cancelariei domneşti, documentelor, acestea respectă formula de validare şi elementele de acest total, se regăsesc la coordona şi supraveghea lucrările formularul diplomatic, potrivit datare. De exemplu, în documentul Biblioteca Academiei Romane 267 Cancelariei, răspundea de căruia, în urma hotărârii luată de emis la 5 martie 1493 la Suceava, de documente organizate în redactarea documentelor în Domn şi de membrii prin care voievodul colecţiile „Documente Istorice” şi conformitate cu hotărârile luate de Sfatului ; ■7' dăruieşte lui „Peceţi”, majoritatea intrate prin domn şi de Sfatul său, după care Domnesc, se Sima donaţii, dar şi prin achiziţii, mai ales executa operaţiunea sigilării actelor, dispune Bahiuian o la sfârşitul secolului al XlX-lea şi în subordinea logofătului se aflau scrierea selişte, textul începutul secolului al XX-lea. scriitorii actelor, cunoscuţi sub actului. actului fals Primele documente de la Ştefan cel denumirile de: dieci, scribi, Logofătul este scris Mare au intrat în colecţiile Bibliotecii grămătici sau uricari, buni redacta sau "cn peste cel al în 1880, prin donaţia făcută de D. A. cunoscători de limbă slavonă, dar şi dicta textul documentului Sturdza, pentru ca, după 1904, an polonă, latină, maghiară, turcă diacului. autentic cu în care s-au comemorat 400 de ani (iazagiu), pentru corespondenţa Actele se aceeaşi dată, de la moartea marelui domn, externă. Instruiţi în arta scrisului la redactau dar cu greşeli donaţiile să continue, documentele şcolile de pe lângă mănăstiri şi cu ţinând cont de limbă şi cu fiind apoi publicate, la iniţiativa experienţă în activitatea de de formularul diplomatic ce unele omisiuni. Falsurile Academiei Române, de către Cancelarie, o parte dintre ei au cuprindea: protocolul iniţial, descoperite erau marele slavist loan Bogdan în două urcat în ierarhia aparatului de stat, textul şi protocolul final. pedepsite. Astfel, la 25 volume. ajungând să ocupe chiar şi cele mai Protocolul iniţial era format ianuarie 1472, Ştefan cel Variată din punctul de vedere al înalte funcţii. De la C. C. Giurescu, din: invocaţie, intitulaţie, Mare distruge privilegiile conţinutului, colecţia „Documente aflăm că logofeţi mari au fost numai inscripţie şi salutaţie. Textul putea fi prezentate de Cernu, Românei şi Istorice” este inventariată pe trei pe parcursul celor 47 de ani cât deschis sau nu de o arengă, iar Drăgoi pentru stăpânirea unor sate, pachete, pe măsura intrării lor, a durat domnia lui protocolul deoarece acestea s-au dovedit a fi inventariate în registre, dar şi într-un Ştefan, precum final indica false. Documentele false se catalog cu fişe ordonate cronologic Dobrul, care a elementele de distrugeau în Cancelarie prin tăierea în corpuri de mobilier metalic deţinut această datare şi de lor în partea superioară cu foarfecă, Pichet, situat în sala de lectură a dregătorie până în validare. în forma literei S. Serviciului de manuscrise, oricând 1468, Toma Documentele în ceea ce priveşte validarea la dispoziţia utilizatorilor. (1468-1474) şi emise in documentelor emise în Cancelaria Documentele scrise pe suport din Tăutul, din 1474 timpul domnească, aceasta s-a efectuat pergament, cu sigilii atârnate, pană la moartea domniei lui cu sigilii, cele mai vechi şi mai constituie colecţia de „Peceţi”, domnitorului, toţi Ştefan cel reprezentative fiind cele de tipul organizată în acelaşi catalog, cu fişe din rândul diecilor. Mare aflate în heraldic, de diferite dimensiuni. ordonate cronologic. Din totalul de Dacă la cele două Referindu-ne la una din peceţile lui 610 documente cu peceţi ataşate, începuturile colecţii ale Ştefan cel Mare, putem observa în 68 provin din Cancelaria domniei lui Ştefan Bibliotecii actul din 3 martie 1493, prin care domnească a lui Ştefan cel Mare. cel Mare în Academiei domnul Moldovei întăreşte lui Descrierea lor, cu imagini anexate, Cancelaria sunt în Steţco o bucată de pământ, că este pusă la dispoziţia utilizatorilor domnească general acte actul are o pecete rotundă, mare, de internet pe site-ul www.biblacad. activau unul sau publice, cu diametrul de 80 mm, legată de ro, oferindu-se mai multe informaţii: doi dieci, mai târziu, odată cu validate cu sigiliu domnesc, suportul din pergament cu şnur din cota, data, emitentul, destinatarul, înmulţirea numărului de acte, cunoscute sub denumirea de două fire răsucite de mătase roşie, dimensiunile, suportul pe care s-a apărând şi necesitatea folosirii unui hrisoave sau urice, conservate în conservată într-un căuş de ceară scris, conţinutul documentului fiind număr mai mare de pisari, între doi original, copii târzii, traduceri şi naturală, cu diametrul de 120 mm; redat sub şi cinci, pentru fotocopii. Variate din punctul de în câmpul sigilar, este redată stema formă de ca, în intervalul vedere al conţinutului, marea lor Moldovei: pe un scut triunghiular rezumat. S-a 1462-1472, să majoritate o constituie daniile şi rotunjit, capul de bour având mai avut în activeze confirmările de proprietăţi către coarnele cu vârfurile întoarse spre vedere concomitent particularii din ţară, danii către interior, stea cu cinci raze între ele, prezentarea între şapte şi mănăstirile din Moldova (Humor-15, o roză şi luna conturnată în părţi. în tipurilor de nouă dieci. In cei Dobrovăţ-16, Moldoviţa-17 , exergă, între două cercuri cu contur sigilii, a 47 de ani de Neamţ-18, Bistriţa-19, Putna-20, continuu, apare legenda în limba impresiunilor domnie, în Voroneţ-21, Tazlău-22), dar şi către slavonă: „t Pecetea lui Io. Ştefan^ sigilare, Cancelaria lui mănăstirile de la Muntele Athos voievod, domnul Ţării Moldovei”. în acestea Ştefan au activat (Zografu -23 şi Sfântul Grigorie-24). colecţiile B.A.R., există patru oferind cel puţini 30 de Tratatele de pace încheiate cu documente din prima parte a informaţii de dieci, unii dintre regele Poloniei, cu cel al Ungariei, domniei lui Ştefan cel Mare, în care natură sfragistică, descrierea ei folosiţi şi ca tălmaci în misiunile cu voievodul Podoliei şi cu marele sigiliul domnului, dispus central, sigiliilor fiind insoţită şi de diplomatice ale domnului. duce al Lituaniei, reînnoirea este flancat în părţi de sigilii bibliografie. Activitatea le era răsplătită de privilegiilor comerciale acordate boiereşti, de dimensiuni mai mici, Cele două colecţii au făcut către domn în bani şi moşii; astfel, braşovenilor şi liovenilor se află din ceară verde, cu rol de cosigilare obiectul cercetării în institutele de la 24 ianuarie 1496, Ştefan cel Mare doar în fotocopii în colecţiile a documentului. specialitate ale Academiei Române, dăruieşte lui Toader, pisarul Academiei, originalele aflându-seîn Astfel, documentul de la 5 iunie concretizate prin publicarea domnesc, jumătate din satul alte instituţii din ţară sau din afară. 1472 (Pecete 127) prin care domnul întregului fond de documente în Ciofreşti, pe Bârlad, O categorie aparte o constituie Moldovei întăreşte lui Roman cele două mari colecţii de în marea lor majoritate, docu falsurile documentare, menţionate spătărel o moşie, prezintă, alături importanţă naţională, „Documente mentele moldoveneşti de secol XV în hrisoave sub denumirea de „cărţi de sigiliul domnului, alte şase peceţi privind Istoria României” (DIR) şi sunt scrise pe suport de rele şi înşelătoare” sau „cărţi boiereşti atarnate de suportul din „Documenta Romaniae Historica” pergament, din piele de viţel (mai mincinoase”. Acestea se recunosc pergament, cu şnururi din mătase (DRH), seria A, Moldova, voi.II- III, rar din capră sau oaie), de mărimi după calitatea inferioară a albastră, cu rol de a întări hotărârea oferind celor interesaţi aspecte diferite, de formă dreptunghiulară, pergamentului, greşelile de domnească. Aşadar, documentele importante de viaţă socială, cu marginea de jos îndoită înăuntru, ortografie şi de limbă slavă, de mare valoare emise de economică, instituţională şi pentru a forma plicatura, actele fiind formularul diplomatic cu abateri de Cancelaria lui Ştefan cel Mare, pot fi culturală a societăţii moldovene pe scrise cu cerneală de mai multe la regulă, aspectul peceţilor cu din plin valorificate prin studii de parcursul unei jumătăţi de veac. nuanţe: neagră, rădăcinie, impresiune sigilară deosebită de istorie socială, politică, culturală, Documentele la care ne referim se albăstruie, verde, cu scriere cele autentice, după culoarea religioasă, dar şi prin studii de redactau în Cancelaria domnească semiuncială. Hârtia se folosea şnurului cu care este legată heraldică sau prosopografie. sub directa coordonare si pentru corespondenţa domnului cu pecetea. Uneori, s-a recurs la Liana Nastaselu
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina“ IULIE 2020
Arhiereul si Cărturarul isie Romano -
Biblioteca Societăţii Academice manuscrisul Didahiilor lui Antim merita onoarea ce i se făcuse. cunoştinţele necesare şi nu s-a Române îşi are începutul în donaţia Ivireanul, pe care apoi l-a publicat. Recunoscându-i meritele culturale lăsat furat de formalisme. A privit Episcopului de Buzău Dionisie De asemenea. Bogdan Petriceicu şi de înfiinţare a unei noi instituţii ce mereu la necesităţile didactice şi, Romano, donaţie prezentată chiar Hasdeu a împrumutat de la Dionisie avea să păstreze o mare parte din prin implicarea totală, a putut să în prima şedinţă de lucru a acesteia, cinci manuscrise româneşti şi patrimoniul cultural naţional depăşască atât obstacolele la 6 august 1867. Liturghierul tipărit în 1702 la Buzău, (Biblioteca Academiei Române), administrative, precum lipsa Luând cuvântul în această primă acestea fiindu-i de folos studiului Dionisie a fost numit membru de locaşurilor de învăţământ, cât şi şedinţă şi încercând să prezinte un pentru Etymologicum Magnum onoare al Academiei Române în cele de ordin didactic. Tactul lui istoric al ideii pentru formarea unei Romaniae. Un alt beneficiar al şedinţa solemnă din 27 septembrie pedagogic i-a apropiat pe părinţi şi Societăţi literare române. August bibliotecii ierarhului buzoian a fost 1868, de către secretarul general copii deopotrivă de şcoală. Treboniu Laurian îşi exprima regretul şi Mihail Kogălniceanu, care a August Treboniu Laurian, devenind Nefiind un conformist, a îndrăznit să pentru pierderea bibliotecii folosit manuscrisele româneşti cel dintâi membru de onoare din aplice metode pedagogice noi, căpitanului Constantin Cornescu pentru diverse materiale istorice. istoria acestei instituţii. precum carnetul de elev, excluderea Oltelniceanu, care conţinea In semn de gratitudine pentru Restul cărţilor aparţinând bibliotecii pedepselor fizice din procesul „monumente remarcabile pentru generoasa donaţie făcută Societăţii lui Dionisie va intra în patrimoniul didactic. Dionisie considera că limba şi literatura română”. Prezent învăţătura trebuie stimată prin ea la şedinţă. Episcopul Dionisie însăşi, cheltuiala necesară ei fiind Romano a declarat: „Nu s-a pierdut, D/0NISI[ ROMANO- productivă. Astăzi în managementul domnilor, ea este la mine şi sunt 1806-1875 şcolar ideile lui se regăsesc în fericit de a o pune la dispoziţia expresia „plus valoare”. Societăţii Literare”. Dedicat procesului didactic în Donaţia cuprindea 81 de cărţi totalitate, Dionisie a considerat româneşti vechi, legate în 73 de indinspensabil parteneriatul şcoală volume, de la cele mai vechi - comunitate locală - autoritate tipărituri, din epoca coresiană, până publică, indispensabil, mai ales în la anul 1836, în majoritate cărţi situaţiile speciale care necesită o bisericeşti, dar şi gramatici, cărţi intervenţie mai largă din punct de juridice şi cărţi de şcoală {Biblioteca vedere administrativ, de exemplu Academiei R.S.R., 1867-1967. vagabondajul elevilor şi ajutorarea Cartea centenarului. Bucureşti, cazurilor sociale. Pedagogia 1968, p. 13). întreaga viaţă a lui contemporană a făcut o adevărată Dionisie Romano a gravitat în jurul modă culturală din această idee. cărţii, ajutând pe ceilalţi să o poată într-o vreme când în spaţiul citi şi înţelege, tipărind-o, editând-o românesc a vorbi despre sau colecţionând-o. Cât a fost şcolarizarea fetelor în mod oficial, „profesor naţional” la Buzău, a instituţional, era aproape o erezie, înfiinţat şi a îmbogăţit biblioteca mai ales în privinţa şcolilor pentru „Şcolii Normale”, ca stareţ la monahii (călugăriţe), Dionisie a Mănăstirea Neamţ a pus în ordine înfiinţat „şcoli model pentru fete” biblioteca mănăstirii, a numit un sau „şcoli de educaţie pentru sexul bibliotecar cu studii de specialitate, femeiesc”, având în componenţa lor a amenajat o sală de lectură şi a şi internat. A considerat că educaţia dezvoltat colecţiile ei prin achiziţii. nu se opreşte la uşa şcolii şi a lucrat De aceea, când s-a ivit posibilitatea în acest sens şi din postura de de a cumpăra biblioteca bibliofilului editor, publicist şi gazetar Constantin Cornescu Oltelniceanu a bisericesc pentru a deştepta în făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru fiecare om „puterile intelectuale”. a o achiziţiona. Pentru Dionisie, cartea era mijlocul în acest sens, s-a împrumutat de la de răspândire a culturii cel mai episcopul Pilotei al Buzăului cu 300 eficient, iar biblioteca era „templul de galbeni, restul de 200 de galbeni culturii”. De aceea, pe unde l-a până la suma cerută de vânzători purtat viaţa, a încercat să înfiinţeze asigurând-o din fonduri proprii. sau să îmbogăţească bibliotecile de Această bibliotecă de şapte mii de orice fel. în acelaşi registru se volume a fost îmbogăţită şi cu alte regăseşte şi donaţia sa, care a stat titluri în decursul vieţii sale. Nu s-au la baza Bibliotecii Academiei Literare Române, aceasta i-a trimis Bibliotecii Academie Române în 17 putut determina cu exactitate cărţile Române. A militat toată viaţa, dar la 23 august 1868 o scrisoare de septembrie 1897, căci neavând provenite din biblioteca lui mai ales ca arhiereu, pentru un cler mulţumire: „Delegaţiunea testament, averea lui a fost Oltelniceanu, dar cu siguranţă cele care să se ridice la măsura înaltei academică română răspunzând la disputată de Statul român cu mai valoroase cărţi din biblioteca lui sale chemări dumnezeieşti de adresa R S. Voastre, prin care îi moştenitorii. Statul a achitat suma Dionisie erau cele din vechea îndrumător al poporului. Considera trimiteţi 73 de bucăţi din preţioasa de zece mii de lei noului proprietar bibliotecă cumpărată. S-a că Biserica trebuie să fie un colecţiune a răposatului al bibliotecii, N. Garoflide, avocatul considerat că, într-o proporţie mare, „gardian al moralei” spre folosul Oltelniceanu, n-are îndestule moştenitorilor, intrând definitiv în aparţin bibliotecii Oltelniceanu societăţii şi întărirea Statului, expresiuni spre a vă mulţumi de posesia cărţilor. Cu toate că nu a cărţile cu specific istoric, literar şi Biserica trebuind să depăşească frumoasa şi nepreţuita donaţiune ce beneficiat de educaţie în şcoli politic, iar cele din domeniul cadrul îngust al clericalismului. cu atâta generozitate faceţi înalte, învăţând mai mult singur şi filologiei şi lingvisticii, şi în special Nu a sistematizat sau teoretizat Societăţii academice române şi ajungând la o cultură enciclopedică, cele referitoare la limbile orientale, modele culturale sau teologice, dar totdeodată vă aduce dinainte Dionisie a fost un deschizător de în totalitate. Cărţile tipărite după prin activitatea sa a arătat un model muţumiri şi pentru oferta ce-i faceţi drumuri pedagogice, culturale şi 1854, precum şi cele bisericeşti, s-a de împăcare a călugărului cu de a mai dărui şi alte cărţi tipărite şi teologice. A încercat şi a reuşit, deşi considerat că au fost achiziţionate cetăţeanul şi a Bisericii cu manuscrise din câte societatea va nu la măsura la care îşi propusese, de Dionisie. societatea modernă, păstrând afla că pot servi la scopul să facă şcoli, programe analitice, Cea mai preţioasă parte a bibliotecii neatinsă dogma ortodoxă. instituţiunii sale. Delegaţiunea nu manuale, biblioteci, să editeze lui Dionisie Romano o reprezenta Ca episcop eparhiot s-a concentrat cunoaşte alt mijloc de a vă mulţumi periodice, contribuind la fondul de manuscrise compus din pe reorganizarea tipografiei pentru generoasa P. S. Voastre modernizarea învăţământului 400 de manuscrise româneşti, 45 episcopiei şi datorită autorităţii faptă, decât rugându-vă să primiţi a românesc. greceşti, 10 slave, 9 orientale şi 1 harice pe îmbunătăţirea stării fi propus ca membru onorar al Dionisie a considerat profesoratul o francez. Doritorii de cultură au găsit morale a clerului de mir. Societăţii academice şi să-i misiune, iar educaţia elevilor o în Dionisie un sprijin, acesta Reorganizarea tipografiei a fost împărtăşiţi răspuns dacă daţi „sfântă însărcinare”. A reuşit să împrumutându-le manuscrise începută în primăvara anului 1866 şi învoirea P. S. Voastre la aceasta”. integreze în procesul de învăţământ valoroase spre a fi studiate. Aşa a durat doi ani, fondurile episcopiei Dionisie a răspuns afirmativ în data idei noi pentru că a privit mereu la este cazul Episcopului fiind reduse datorită secularizării. de 30 august 1868, adăugând că se binele elevului, la modalitatea cea Melchisedec, care a putut studia Tipografia şi-a reluat activitatea în va sili şi în viitor să lucreze pentru a mai bună de a-l ajuta să asimileze data de 19 martie 1868, având opt
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020 tFE^mn
primul donator al Bibliotecii
constituie miezul citirilor liturgice totdeauna pe calea progresului care, terminându-l acum, rog. Prea din cadrul slujbelor bisericeşti, fiind după trebuinţele simţite de fii săi, înălţate Doamne, să binevoiţi a-l folosite pe tot parcursul anului. când Capii ei au fost luminaţi şi primi cu bunătatea cu care primiţi Valoarea lor liturgică sporeşte şi iubitori de binele comun. orice semn de progres în cultura semnificaţia actului tipografic (...) Sunt mai mulţi ani de când în naţională”. patronat de episcopul Dionisie. şcoli şi în cancelarii se cetesce şi se Dionisie a rezistat presiunilor în cadrul ierarhiei Bisericii Ortodoxe scrie cu litere străbune. Nu se mitropolitului Nifon, care invoca în Române exista la acea dată un putea. Prea înălţate Doamne, ca mod greşit canoane şi texte curent majoritar în favoarea Biserica să stea în loc în privinţa scripturistice în argumentarea menţinerii literei chirilice în cărţile de aceasta, căci tinerimea ce urmează conservatorismului său, alcătuind la cult. Episcopul Dionisie dovedea şi în şcoli nu mai poate ceti în cererea Ministerului Cultelor un prin aceasta că era în ton cu Biserică, fiind cărţile tipărite cu memoriu bine documentat privind vremurile, înţelegând necesitatea litere cirilice. Mai multe reclamări au folosirea limbii vorbite în cult. tiparului bisericesc cu litere latine. pornit şi de la poporanii eparhioţi, întreaga viaţă a lui Dionisie Romano Cele două cărţi erau destinate de prin care se cere introducerea a gravitat în jurul cărţii, ajutând pe i Ministerul Cultelor bisericilor literelor strămoşeşti în Biserică ca ceilalţi să o poată citi şi înţelege, macedo-române. Prefaţa acestora satisfacerea a unei prime tipărind-o, editând-o sau era o adevărată mărturisire de necesităţi.Onoratul Minister al colecţionând-o. Condiţionările angajaţi. încununarea iubirii sale de credinţă a lui Dionisie faţă de limba Cultelor, cunoscând aceasta m-a diverse au făcut din el un tipărituri a fost imprimarea cu litere română şi rolul ei fundamental în însărcinat a tipări Sf. Evanghelie cu autodidact, care şi-a însuşit o latine, sub coordonarea sa, a existenţa neamului românesc. litere străbune, carte ce am avut cultură enciclopedică prin lecturi Evangheliei şi a Apostolului pentru „Biserica conservatoare prin onoarea a o prezenta respectuos asidue. Acestea l-au făcut să prima dată în Biserica Ortodoxă instituţiunea sa, în ceea ce privesce înălţimii voastre. Tot atât de iubească cartea. Română. Aceste două cărţi sântele Dogme şi Canoane, a mers trebuincios era şi Apostoiul, pe Remus Brihac
Un unicat - Staterul de tip Lysimach
w g
J.
w
înfrângerea coaliţiei vest- 1. Capul diademat 2. BAIIAEQI (dr.) - pontice pro-seleucide al lui Alexandru AYIIMAX-Y (st)
(Istros, Kallatis, Cdessos, zeificat, Atena stânci pe
Mesembria, Apollonia) în dreapta, cu tron spre stânga, faţa Byzantionului (aliatul cornul lui ţinând o Nike în
Egiptului ptolemaic) în Ammon mâna dreaptă,
Războiul Monopolului fără suliţă,
(mijlocul sec. III a.Cr.) a mâna stânga dus la afirmarea pe scut; în
Tomisului ca polis şi câmp stânga, baterea primelor I sigla cetăţii monede de aur proprii, h staterul de tip Lysimach. ! (TC), în exergă
Raritatea staterilor monograma tomitani timpurii de magistratului acest tip este maximă, monetar N. Aur; ax exemplarul fiind un unicat. 12; 8,33 g; 18 mm
Importanţa istorică este (3:1). B. A. R., Cabinetul excepţională. Numismatic; AV. A. 154. Dr Viorel Petac
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020
Evoluţia cărţii de la manuscris la tipar în Ţările Române
Literatura veche a avut un rol categoria postincunabulelor, fundamental în evoluţia culturii aceste căi^i nu au pagină de titlu, române, iar ceasloavele, psaltirile iar informaţiile referitoare la sau cazaniile au constituit mărturia publicare sunt precizate la sfârşitul vie a trecutului nostru şi se găsesc textului, în câteva rânduri ce pot la temelia dezvoltării literaturii constitui un colofon. Prin aceste noastre de mai departe. în afară de tipărituri în limba slavonă, Macarie ».f P A-S-fi/i A’^ semnificaţiile ei majore, literatura creează un stil tipografic nou, de hftTAIA^Tf mare eleganţă şi sobrietate, medievală cuprinde şi un j^ajimTiTa^H Al A'tuft şj considerabil material artistic, cu constituind un model atât pentru deosebire în cadrul genului narativ- tipografii din provinciile române, istoric. Fenomenul cultural, cu cât şi pentru cei din afară. Astfel importante consecinţe pentru iniţialele ornate şi frontispiciile vor spiritualitatea românească îşi are fi preluate mai târziu de Filip ^,1 ŢTHnE|)H'i:Xt'£X A'Tun I originea în viaţa bisericească. Moldoveanul şi Coresi, dar şi de AOfi Bojidar Vukovic, în Psaltirea din i 'i&D M ATOeH , Mănăstirile, focare de cultură, cum Hf^.HtAtAinţij^i.nţocR'tijieNÎeyi.. ty le numeşte N. Cartojan, au favorizat 1512, de ieromonahul Mardarie, în AVÂaO 6^AU lîf)(KA CNA EAÎA-1 ; copierea de manuscrise, tipărirea primul Evangheliar sârb din 1552 kK0/K( e^OHCAHO J ^ n,|.iţAţA o|rfosA^^HEH: de cărţi religioase şi, tot în (tipăriturile sârbe păstrând chiar şi CE A5i n och'aaa Â'rrAAyoero 5» ÂwtHTn K » T C P0P A ’ mănăstiri, se scriu cronici, stema valahă) sau în primele \ nj^iAHlJEiyiliTKOH» HXEO^rOTtf ţ)1 funcţionează şcoli, se păstrează tipărituri ruseşti anonime, documente de limbă românească şi moscovite, din 1556 - 1563...... ^ slavonă. în centrele mănăstireşti din După o pauză de aproape patru (gUOTECţ tMl cele trei ţări româneşti existau, pe decenii, producţia tipografică din Evangheliarul tipărit de Macarie la 1512 Pravila de la Govora, 1640 lângă scriptorii, ateliere de caligrafi, Muntenia cunoaşte o nouă etapă. miniaturişti şi legători, precum şi Sosit din Gracanica, împreună cu la Braşov, Alba lulia, Sas-Sebeş şi acestuia şi i-au continuat opera, biblioteci şi şcoli de slovenie. Cele colaboratorul său Moisi călugărul, Orăştie. Braşovul era cunoscut ca întemeind la rândul lor tipografii mai importante centre culturale şi Dimitrie Liubavici, nepot al lui un mare centru comercial şi cultural, la Sebeş şi Orăştie. Diacul Lorinţ a miniaturistice erau în Moldova pe Bojidar Vucovici, tipăreşte la al epocii, în Şcheii Braşovului tipărit la Alba lulia un Evangheliar lângă Mănăstirile Neamţ şi Putna in Târgovişte, între 1545-1551, cinci funcţiona o şcoală pentru Ţara Românească, la Mănăstirea cărţi în limba slavonă: Molitvenicul slavonesc (1579), sub patronajul lui comunitatea românească. Aici îşi Christophor Bâthory, voievodul Bistriţa din Oltenia, iar în (1545), Apostolul (1547) în două începe activitatea diaconul Coresi, Transilvaniei. La Orăştie, diacul Transilvania, la Biserica Şcheilor din ediţii, dintre care una pentru care a tipărit la Braşov, între anii Şerban Coresi şi diacul Marien au Braşov şi Mănăstirea Feleacului. Moldova, prima cunoscută la noi, 1557- 1582, în limba română şi cu imprimat pentru prima dată Biblia în Arta caligrafică şi miniaturistică un Minei şi un Evangheliar (1546- ajutorul protestanţilor ardeleni, saşi limba română, în 1582, într-o ediţie atinge un nivel înalt în Moldova în 1551), comandat de Iliaş Rareş şi unguri, principalele cărţi care conţine numai primele cărţi din timpul lui Alexandru cel Bun şi pentru Moldova. Cu Dimitrie religioase: întrebarea creştinească Ştefan cel Mare, când se creează Liubavici, Moise, călugărul tipograf. Vechiul Testament, Geneza şi adevărate opere de artă. Un (Catehismul), din 1559, prima sa Exodul, cunoscută sub numele de Oprea şi Petre ucenici, Târgoviştea tipăritură în limba română exemplu este Gavril Uric, care îşi încheie activitatea tipografică Palia de la Orăştie. Tot fiul lui creează o şcoală din care se va (exemplarul Academiei, donat de A. Coresi, Şerban, tipăreşte în 1588, pentru o lungă perioadă. Anderco fiind legat împreună în naşte arta miniaturistică originală un Liturghier slavonesc. In Transilvania, se cunoaşte binecunoscutul Codice de la leud). moldovenească, mai ales în existenţa unei tipografii la Sibiu, După o pauză de câteva decenii, Evangheliarul, în 1561, apărut cu motivele frontispiciilor, deoarece care a funcţionat începând cu prima secolul al XVII-lea înregistrează cheltuiala lui Johannes Benkner, impunerea respectării tradiţiei jumătate a secolului al XVI-lea. revigorarea activităţii tipografice în judele Braşovului. în cei 30 de ani obliga ca redarea figurilor şi a Aici a existat o secţie românească vremea domnitorilor Vasile Lupu şi de activitate Coresi a imprimat 36 temelor biblice să fie îngrădită de aflată sub conducerea lui Filip Matei Basarab, prin înfiinţarea unor de cărţi care au circulat pe întreg canoane rigide. Astfel, creativitatea Moldoveanu, care tipăreşte în 1546 noi centre tipografice, şi cu sprijinul teritoriul locuit de români. Ucenicii se va exprima prin decoraţia Tetraevangheliarul slavon, urmat de lui Petru Movilă. în prima jumătate a frontispiciilor, a latrinelor şi a lui Coresi, Călin, Lorinţ, Lavrentie, secolului, au existat în Ţara diaconul Coresi şi ucenicii săi, care Şerban (fiul său), Marien, au lucrat coloritului acestora. vor tipări cărţi în slavonă şi română. Românească trei centre tipografice Se fac simţite acurn unele motive alături de maestrul lor în tipografia importante, la Câmpulung, Govora noi, mai elaborate. în şi Târgovişte, în care au lucrat aceste manuscrise se meşteri ucraineni, veniţi de la Kiev şi ilustrează scene în care Ic^A Liov, aşa fiind Timotei Alexandrovici I 2 t predomină elementele ir^dctn/A'ATCifn , r*? Verbiţchi (cel care a condus geometrice, înlocuite treptat 4^;,tAK( fA(*/aiei6 IA IVCi) tipografia de la Pecerska Lavra), cu elemente vegetale şi k’f'l . tVkţÂtVKt fkfA'i. loan Kunutovici, loan Glebcovici zoomorfe. sau tipografi sârbi din oficinele de la KonnitifOAi'i , Scrise la început pe * Lemberg şi Kiev, precum Ştefan din pergament şi apoi pe hârtie, croA'L (rkU'k ecn fi Ohrida, Meletie Macedoneanul, calitatea desenului, oiji M't n(Ar/Y0Ai^^-itÂntn/iinAA Radu şi Proca Stanciovici ori Teodor caligrafia îngrijită, varietatea mu)nri(4nhUi]î9Pk şi Lupin Dimitrievici. coloritului în care se Dintre tipăriturile de Câmpulung regăsesc aurul şi IWUJATjpH iTUS:A€:''«nAAtATl AJATll^ ycâhhi|A merită amintite: un Molitvenic chinovarul, ne dezvăluie slavonesc, prima carte apărută aici, manuscrisele româneşti ca imprimată la 1635 de Verbiţchi, adevărate opere de artă. incluzând versuri închinate lui Matei în acest context tiparul Basarab de cumnatul său Udrişte pătrunde pe teritoriul celor Năsturel, şi un Antologhion nrtpnif elf; nprfe<îa . lunAi^X trei ţări române; în Ţara slavonesc, tipărit în 1643 de Ştefan tAt,Gtuthn: Românească a ajuns în din Ohrida şi loan Kunutovici. timpul domniei lui Radu cel în Moldova, apariţia tiparului se
Mare (1495-1508) care, cu leagă de cea mai însemnată domnie ajutorul tipografului monah din prima jumătate a secolului al
Macarie, venit aici la XVII-lea, aceea a lui Vasile Lupu începutul secolului al XVI- KAroa: (1634-1653), entuziast susţinător al lea, tipăreşte la Mănăstirea culturii şi al bisericii. Cu sprijinul lui
Deaiu, trei lucrări, Petru Movilă, în timpul păstoririi Liturghierul, 1508, Octoihul, Mitropolitului Varlaam, a fost ■:Mh 1510 şi Evangheliarul, 1512. instalată în 1642, în Mănăstirea Slujebnicul Arhieresc al Mitropolitului Putăndu-se încadra în Sfinţii Trei Ierarhi din laşi, prima Liturghier, 1653-1654, Ţara Românească Ştefan al Ungrovlahiei; sec. XVII (mijloc) istoria tipărului românesc, în tipografie moldovenească. Petru Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020
Tommaso Gozzadini. într-o epocă în care greaca se impunea din ce în ce mai mult, surprinzătoare poate De la Gavril Uric la Antim Ivireanul părea şi tipărirea Gramaticii slavoneşti a lui Meletie Smotriţki, în
Movilă a adus de la Kiev un teasc, 1686) şi la Bucureşti (Apostolul, Merită a fi reţinute, într-o enumerare 1697, în cuprinsul căreia Antim introduce la sfârşit o listă de termeni iar garnitura de litere mobile şi 1683, Biblia, 1688). selectivă, lucrarea lui Vasile echivalenţi în limba greacă. O celălalt utilaj necesar funcţionării Cea mai importantă carte a celei Macedoneanul, Capitole tipografiei a fost cumpărat de de-a doua jumătăţi a secolului al îndemnătoare, 1703, lucrările fiilor tipăritură specială este Liturghierul domnitorul Vasile Lupu de la Liov. în XVII-lea este indiscutabil Biblia de la lui Constantin Brâncoveanu, şi grecesc şi arăbesc apărut în 1701, imprimat pentru creştinii din numai cinci ani cât a fiinţat, au Bucureşti, tipărită în 1688, în anume predicile comemorative în Antiohia şi deschizând seria apărut aici cărţi de căpătâi ale Tipografia Domnească, monument greacă ale lui Ştefan Brâncoveanu, tipăriturilor arabe sau cu text culturii româneşti. Astfel, după de limbă română şi realizare Cuvânt panegiric la marele paralel, în efortul domnitorului Decretul Patriarhului Parthenie remarcabilă din punct de vedere Constantin, Cuvânt panegiric la muntean de a sprijini creştinismul şi (1642), prima lucrare ieşeană, tipografic. martirul Ştefan, apărute în două în afara ţării, în spaţiile dominate de tipărită în greacă, s-a imprimat în O apariţie excepţională a epocii ediţii în 1701 şi 1702, şi Cuvânt tipografia Trisfetitelor, în 1643, puterea otomană. Presele şi este lucrarea lui Dimitrie Cantemir, panegiric la Adormirea Născătoarei, opera cea mai însemnată a caracterele speciale au fost trimise Divanul sau gâlceava înţeleptului din 1703, Paralele greceşti şi Mitropolitului Varlaam, Carte în cele din urmă în Siria, la Alep, Moldovei. Alături de Scrisoarea romane ale lui Plutarh, în traducerea românească de învăţătură la unde s-au tipărit o Psaltire arabă, în Moldovei, apărută mult mai târziu, neogrecească a lui Constantin duminicile de peste an şi la 1706, două ediţii ale Evangheliei în abia în secolul al XlX-lea, reprezintă Brâncoveanu, fiul cel mare al arabă, prima în 1706, a doua în praznicele împărăteşti şi la Sfinţii singurele opere cantemiriene domnitorului sau Cuvântare la 1708, cu cheltuiala hatmanului Ivan mari, cunoscută sub titlul Cazania publicate în ţară până la 1830. patima cea mântuitoare din 1704. Mazeppa şi un Penticostar arab, în lui Varlaam. Cartea are două părţi: Astfel, Istoria creşterii şi descreşterii In perioada în care Tipografia 1711, majoritatea lucrărilor fiind prima, cuprinde 54 de Cazanii la duminici (13 ale Triodului, 9 ■...... Penticostar şi 32 la Octoih); partea I A îli {««» î I-/ jr rŢi’ (V, Î77 a doua cuprinde 21 de Cazanii la ImI ii» diferite sărbători. Datorită stilului în iteî li® Silii care a fost scrisă, într-o limbă sfăi mifh» română populară, vie, a fost nu sili .jtSWHâseaGKA cRf flnisrx' fes numai o carte pentru serviciul KtKK UIHAMIIH KOilCO A-tlfU fiiS |kS bisericesc, ci şi o carte de lectură, a K,ft jr:r,iy,T/Hr /rv.fj e.m.'t'n.T. mi, *'ilctE/r.'E liî-K2 î !!,•£ rfuM „«Iiimi, | ®S o etapă nouă în evoluţia limbii şi a 2 «KK iOMHi
I«âi!imîEJiai*KATi!K03HH!.:T i! K03HH9 tXOilfiCEltXOil; 69« t # J, I literaturii naţionale. Influenţa acestei OlK» opere este demonstrată şi de UIH ilE K o'c T HH k E r î Ii K Oft !!Si1 I HĂFe g'c ŢiVt 0 # V* T tipăriturile ulterioare care au preluat Stsi „ , , , .... , , tlffioTt Ai (yi AAI mfitH >AAI ^ Ai^ni nţiiTiiHpi mj« fii fragmente ale textului ei, aşa fiind naT'tfflKlrf.lS ^Vo.lTIH Pi < rife eKIÎ KO/OH4T Kl^AoMHtA UIH fTTn.S 8 ^rOATI tJrfOCAAj'lIfi . UIh ^HAIM AAyUH (AM fjV Evanghelia învăţătoare de la fj KăAfUJim ^lEtŢţ At^Kf'lî. utHTO-iTÎ isMi'iîw-frf it cjjV Târgovişte din 1644 sau TnnîfKTi’ix!^ AAHTfOnoAm 4 Chiriacodromionul tipărit la Bălgrad nfTO^ÎlH n,-? OTfHK7( rtVfl 4-tOAO(M hit în 1699. O a doua carte tipărită de «H'ţfenexH'rli’xi » oriî xxTiîjHxoji'* ţ-^h v)i mitropolitul Varlaam este intitulată tâ XX xWxi AtAA ^Aflfi A'^AAiU t ^ ■ ''A Cele Şapte Taine ale Bisericii (laşi, «fi AtAA QriifsfiF/fi r ^xŢnH . ’Mî 1644), structurată sub formă de iiw.î X^H .ţ. E»^HXE. X întrebări şi răspunsuri asupra l'iS semnificaţiei şi rânduielii tainelor 5 b $ "V t X. XX UI sacramentale, o încercare de stt>»rfis«sasa8asss®ffiB0sss^ps^3sîSir.v.te:!;as* 1 | —B * fj/n> xyfXB apărare şi răspândire a temeiurilor credinţei ortodoxe împotriva Biblia de la Bucureşti Dim. Cantemir, Divanul Antim Ivireanul, Evanghelie românească calvinilor. în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, în Ţara Românească, după mutarea curţii otomane, redactată în latină domnească bucureşteană îşi traduse în arabă de Athanasie Mitropoliei Ţării Româneşti de la (Historia incrementorum atque întrerupe activitatea, Antim Dabbas, Patriarhul Antiohiei, cel Târgovişte la Bucureşti, se decrementorum Aulae înfiinţează, tot sub patronaj care în prefeţele cărţilor recunoaşte instalează, în 1678, în sediul noii Othomanicae) între 1714 şi 1716, a domnesc, o nouă tipografie la meritul lui Constantin Brâncoveanu mănăstiri zidite în complexul de fost publicată succesiv la Paris în Snagov, o adevărată şcoală pentru şi sprijinul acordat de acesta. clădiri al mitropoliei, din iniţiativa lui 1743, la Londra în 1734-1735, la tipografi, precum Mihai^lştvanovici Tot din porunca sa a fost trimisă o Varlaam, Mitropolitul Ungrovlahiei, o Hamburg în 1745, iar Descripţie şi Gheorghe Radovici. în cei cinci tiparniţă şi la Tiflis (Tbilisi), unde Mihai Iştvanovici a ajutat la nouă tipografie şi se tipăreşte în Moldaviae (Descrierea Moldovei), ani, cât a funcţionat, între 1696 şi realizarea primelor tipărituri limba română Cheia înţelesului, o scrisă în latină în perioada când 1701, oficina a produs 15 tipărituri, georgiene. O altă tipografie înfiinţată antologie de oratorie religioasă trăia în Rusia, la cererea Academiei în română, greacă, slavonă şi arabă, de Antim este cea de la Râmnic, (predici), traducere a lucrării lui din Berlin, a fost publicată în limba unele ediţii având text paralel. Prima fondată în 1705, în perioada în care loanichie Galeatovski din Cernigov. germană la Hamburg în 1769 -1770 carte apărută aici este Orânduiala a primit conducerea Episcopiei de Tipărită din porunca lui Şerban şi în limba rusă la Moscova în 1769. slujbei Sfinţilor Constantin şi Elena aici. Dintre cele 10 lucrări tipărite Cantacuzino, cartea este Ultimii ani ai secolului al XVII-lea şi din 1696, urmată în 1697, o Evan până în 1707, când activitatea se împodobită cu frontispicii, viniete, începutul secolului următor în Ţara ghelie românească, un Antologhion, întrerupe, menţionăm: iniţiale ornate şi xilogravuri Românească stau sub semnul Manualul lui loan Karyophilles, o Antologhionul din 1705, Molitvenicul reprezentând stema Mitropoliei consistentei activităţi editoriale, dar Psaltire, în 1700, reeditare a ediţiei din 1706, Octoihul d\n 1706, Tomul Ungrovlahiei şi Duminica tuturor şi sub semnul operei teologice şi de din 1694, traducere în română a bucuriei, în limba greacă, învăţătură sfinţilor, lucrate de Ivan Bacov, unul îndrumare spirituală a lui Antim scrierii lui Maxim Peloponesianul, dintre cei mai cunoscuţi gravori ai Ivireanul, personalitate cu multiple sub titlul Carte sau lumină, în 1699, pre scurt pentru taina pocăinţei, epocii. şi complexe faţete: om învăţat, precum şi Mărturisirea credinţei scriere a lui Antim. Ajuns Mitropolit al Ţării Româneşti, în aceeaşi tipografie a Mitropoliei de predicator plin de har, tipograf, ortodoxe a lui Petru Movilă (1699). Antim Ivireanul deschide în 1708 la la Bucureşti, apare în 1682 o gravor şi desenator înzestrat. După în aceeaşi tipografie sunt Târgovişte, după jumătate de veac Evanghelie tradusă de lordache numirea lui Mitrofan ca Episcop al imprimate, în 1700, cu caracterele de pauză, o tipografie a Mitropoliei Cantacuzino şi tipărită de Chiriac Buzăului, Antim, ucenicul său, preia Bibliei de la Bucureşti, învăţăturile care a funcţionat numai până la tipograful, cu frumoase portrete ale conducerea Tipografiei Domneşti, creştineşti, în traducerea moartea sa. S-au tipărit la celor patru evanghelişti atribuite lui continuându-i opera tipografică şi românească a lui Filothei Târgovişte textele necesare Damaschin Gherbest-Voinescu, spirituală la un nivel de excelenţă, Sfetagoreţul şi cu osteneala serviciului liturgic, precum şi scrieri cunoscut pentru prodigioasa lui în oficina bucureşteană, activitatea tipografului Gheorghe Radovici. dogmatice, de formare spirituală activitate. Numele lui Damaschin lui s-a desfăşurat în două perioade, Aceluiaşi traducător i se datorează creştină şi de învăţătură pentru Gherbest se leagă de alte câteva între 1691 şi 1694 şi apoi, între 1701 şi prima ediţie în limba română a preoţi, în total 21 de tipărituri importante lucrări, imprimate la laşi şi 1705, etape în care a imprimat cărţii populare Floarea darurilor, realizate până în 1715. (Psaltirea, 1690, Molitvenicul de- cărţi în română, greacă, slavonă şi arabă, cu cara- ctere noi, fabricate scriere cu scop didactic, de formare Oana Lucia Dimitriu nţeles, 1681, Vieţile svinţilor, 1682 - din iniţiativa şi cu cheltuiala sa. morală, inspirată de lucrarea lui
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020
... dacă, prin popularitatea Regina Maria a României
mea putea niciodată să scriu toate astfel de erou, dar este stingheritor acestea. Figuri, figuri şi flori şi toţi şi, mai ales, o zi obişnuită şi un cap, neîndoielnică, doritori să-mi relateze cele mai un creier, o limbă şi un trup^ importante noutăţi, fiecare după omenesc nu sunt de ajuns. în plus, opinia lui şi permanent tot mai eram plină de praf, aveam nevoie să pot să-mi ajut multe flori fiind aduse, splendid mă spăl, să fac o baie, să mă liliac, şi trandafiri, şi cale, şi orhidee, coafez, bietul meu păr care îmi ţara, atunci şi violete, şi irişi, narcise, frezii ca o cade ! Am avut o coafeză, un compensaţie pentru anii lipsiţi de doctor pentru păr, şi tot timpul flori pe care i-am avut! Camera mea soseau flori. Crengi întregi de liliac, totul va fi bine. a devenit o adevărată expoziţie de care camera mea era atât de florală. Mă simt foarte bine la Ritz. plina, încât abia mă puteam Premierul român Ionel Brătianu a N Toţi se agită în jurul meu, fac mare întoarce, erau atât de frumos ajuns la negocierile de pace de la caz de mine, mă tratează ca pe o aranjate, l-am telegrafiat lui Nando, Paris în ianuarie 1919; cerea eroină. Este măgulitor şi tulburător. lui Barbu, lui Nicky, toţi aşteaptă respectarea Convenţiei semnate cu Toţi jurnaliştii din lume încearcă să veşti, dar de la distanţă ştirile par Antanta în vara lui 1916, adică In mai multe gări am împărţit ţigări mă acapareze şi, ca un roi de slăbuţe, ştiu aceasta dintr-o recunoaşterea Unirii cu Transilvania. soldaţilor francezi şi italieni. albine, zumzăieîn jurul meu. experienţă dureroasă. Dejun cu Urmărea de asemenea Aviatorul francez, ofiţerul Perrain, Concepţia modernă despre lucru a Antoneştii, Jeannot Lahovary, Elise recunoaşterea alipirii Bucovinei şi a care călătoreşte cu noi, este foarte devenit foarte stranie. Trec Brătianu şi suita mea. După-masă, frontierei de pe Nistru, deci drăguţ. El a fost citat „ă l’ordre du surâzătoare prin toate încercând să convorbire cu Antonescu, apoi am recuperarea Basarabiei. Dar, jour ” de şapte ori! M-am dus la evit tumultul şi vâltoarea; îndelunga încercat să ies pentru o mică imediat, liderul român s-a culcare devreme, dar am dormit convorbire cu Bratianu despre plimbare cu cele două fiice ale confruntat cu reproşul că România doar pe apucate, fiind deja foarte situaţie, despre oamenii politici pe mele. Atâta lume s-a îmbulzit în cedase în faţa Puterilor Centrale şi jurul nostru, încât a trebuit să urcăm semnase Pacea separată cu în maşină şi să mergem spre un loc Germania în martie/mai 1918. mai îndepărtat, unde am coborât Bucureştiul avea însă prieteni din nou din maşină să ne plimbăm. influenţi în Armata Franceză, Am intrat în magazine, am începând cu generalul Henri cumpărat o carte pentru Nando şi Berthelot, devenit adjunctul şefului una pentru Carol. In apropiere de Marelui Stat IVIajor, Ferdinand Foch Ritz, oamenii din nou au început să şi nu numai. în plus, chiar în timpul se îmbulzească. M-am dus să războiului, când România fusese cumpăr o sticlă de parfum şi am înfrântă, comportamentul găsit o mulţime adunată afară, excepţional al Reginei Maria şi femei de diferite naţionalităţi, refuzul Regelui Ferdinand de a se entuziaste şi gata să mă aclame, recunoaşte înfrânt, făcuseră unele au şi alergat să-mi dea flori. înconjurul lumii. Opinia publică Din fericire, nu sunt timidă, pot să occidentală înţelegea că România suport totul cu naturaleţe, dar este fusese sacrificată militar pentru a puţin jenant. Vremea a fost atrage trupe germane din marile inimoasă şi mi-a fost prea cald în încleştări de pe Frontul de Vest. Cu haina mea. l-am întâlnit pe dr. toate acestea, în primăvara anului Koverchon şi pe generalul Petain, ei 1919, după terminarea Primului mi-au luat haina şi au dus-o înapoi Război Mondial, negocierile pentru la hotel. Cele două fiice ale mele trasarea graniţelor României trenau, erau încântate, în mare parte, din cauza dar cumpărăturile sunt dificile în schimburilor dure de reproşuri între asemenea împrejurări, în plus, nu prim-ministrul Ionel Brătianu şi mai suntem obişnuite cu atât de Franţa şi Anglia. Situaţia României multe lucruri. Nu-mi place să mă la conferinţă fiind periclitată, decid la repezeală şi totuşi, ştiu că politicienii erau în căutarea unei în continuu voi fi presată de timp. soluţii pentru a ieşi din această Ne-am întors pentru ceai şi ca să ne situaţie. în acest context. Ministrul emoţionată în legătură cu sosirea care îi voi vedea, despre unde şi îmbrăcăm. Franţei la Bucureşti, contele de de mâine. înainte de sosire, chiar în cum pot ajuta sau încerca să ajut. Au venit Vendomii - o mare bucurie Saint-Aulaire, a propus trimiterea la tren, am şi fost rugată, printr-o notă Dar, Doamne, cât de greu este să- să ne întâlnim după atâtea câte s- Paris a Reginei Maria, într-o ultimă din partea lui Brătianu, dacă vreau mi păstrez calmul. Totul şi toţi mă au întâmplat. Sărmanul Carlo a încercare de recăpătare a să primesc un ziarist de la „Matin”, presează în acelaşi timp. Orice, în murit subit de gripă! Cel mai mic bunăvoinţei Aliaţilor. împreună cu soţia sa. Ea este afară de odihnă, este Parisul. frate al lui Nando, şi ei nu s-au mai Eforturi diplomatice ale Reginei sunt binecunoscuta „Collete Wiilie” - Parisul tumultuos, distractiv, acum, văzut niciodată, ce trist! Biata descrise cel mai bine chiar în niciodată n-am auzit o femeie să este tot atât de plin de englezi şi Josephine! Castelul lor se află în paginile jurnalului său: spună lucruri atât de amabile. americani pe cât este de francezi. în partea ocupată de englezi, aşa Da, sunt la Paris ! Greu de imaginat. orice clipă prieteni vechi vin fericiţi încât Henriette se va putea duce să Marţi, 19 februarie/4 martie 1919 şi emoţionaţi să ne vadă aici. o vadă. Aceasta îmi dă peste cap O zi lungă, dar liniştită. La trezire, Miercuri, 20 februar^m. martie 1919 Doctori ofiţeri care au fost în aranjamentele mele cu Lisabeta. dimineaţa, mă aflam la Milano. Se România, oameni pe care i-am Trebuie sa născocesc altceva. La pare că trecem prin Mont Cenis. dar sunt aici! Noi am ajuns exact la văzut ultima oară la Paris, artişti, ora 6, mare recepţie la parter, dată Desigur, aceasta va fi ultima mea zi orele 8,45, fiind îngrozitor autori, duci şi marchizi şi tot timpul de întreaga colonie de români de de calm. Am citit foarte mult şi am zdruncinaţi de tren, neobişnuiţi ziarişti, ziarişti! Urmează să mi se aici şi de unii francezi care au fost în privit pe fereastră. Am mers câtuşi de puţin cu asemenea viteză. vorbească, să mi se ia interviuri, să România, dr. Devaux, Rochefort, aproape tot timpul printre munţi La gară, o mare primire, deşi fiu fotografiată, invitată, hăituită, Raindre, Beaumonte etc... Am înalţi, totul era foarte frumos şi eu neoficială, din partea francezilor şi supraonorată şi toate acestea, cum cunoscut-o pe doamna de St. eram uimită cât de sus fuseseră românilor. Erau atât de mulţi, încât s-ar zice, neoficial. Mă ţin cât pot Aulaire, foarte drăguţă, l-am văzut construite case şi sate, suspendate sunt sigură că am spus „How do de tare, ceea ce nu este prea uşor. pe Barrat, Evans, care au sosit la ca nişte cuiburi de rândunică, sus you do” doar la jumătate dintre ei. Se spune că atmosfera nu era prea Paris înaintea noastră, un alt de tot în locurile cele mai abrupte şi Flori de o minunată frumuseţe mi favorabilă României, dar este destul jurnalist, în final, nişte ofiţeri şi apoi fără căi de acces vizibile. Sălbatice, au fost oferite în cantităţi uriaşe. de favorabilă pentru mine. Dar Vendomii la o ceaşcă cu ceai. Am romantice şi trainice, cu munţi Publicul a aclamat şi fotografii m-au dacă, prin popularitatea mea scris acasă, din pat! Oh ! ce zi, şi înzăpeziţi care privesc încruntaţi din agasat la fiecare pas. Din clipa în neîndoielnică, pot să-mi ajut ţara, mâine o să fie şi mai rău!”[...j spate. care am coborât din tren am fost atunci totul va fi bine. Nu spun că O frumoasă zi însorită, dar n-am prinsă într-un iureş sălbatic. Nu voi este neplăcut să se facă din tine un putut ieşi, deoarece, cât a fost ziua
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020 TBKAtlB LA REINE DE ROUMANIE A PRIS HIER sIaNCE A L’ACADEMIE DES BEAUX-ARTS
la Paris
fost întrerupţi cu noi întrebări, solicitări şi invitaţii şi tot mereu flori, flori, flori. Toate ziarele sunt pline de interviurile mele; Antonescu, care consideră într-un fel că mă are în grijă pentru că este ministru aici, e nebun de bucurie datorită felului în care ziarele vorbesc despre mine. f N-am timp decât seara, în pat, să le citesc şi, desigur, acestea mă fac să zâmbesc, pentru că eu sunt cea care am determinat să se scrie asemenea lucruri. Cele care mă amuză cel mai mult trebuie decupate şi lipite aici; aceasta va legătură cu încheierea păcii şi când încântat, a spus că iubeşte Vineri, 22 februarie/7 martie 1919 constitui un lucru amuzant şi am încercat să-i explic motivele, m- România şi că vrea să se ocupe de interesant pentru mai târziu. Toată a privit drept în ochi şi a zis: «ne me ea şi să o apere din toate puterile de lungă, a trebuit să primesc lume. onoarea ce mi s-a acordat este racontez-pas tout cela, vous etiez sale. El este bucuros că am venit Complicaţia de a-mi trata părul face adusă ţării mele, iată de ce sunt pour la resistance, vous ». M-a pus aici neoficial şi a declarat că este pregătirea mea dimineaţa foarte încântată să văd că Parisul îşi în încurcătură, dar i-am mărturisit calea potrivită, că le peuple se dificilă, aceasta îmi ia o jumătate de pierde puţin capul după mine. Am cu curaj că, fiind femeie, sunt bucură de mine mai mult în felul oră şi apoi trebuie să-mi ondulez venit aici pentru ţara mea şi orice adesea pătimaşă şi, fiind atât de acesta şi că eu trebuie să merg în părul ca să pot arăta cât de cât succes aş putea avea, el este aproape, nu aveam nici un recul ca mijlocul lor cât mai mult posibil. decent. Este, de asemenea, singura pentru ţara mea. să văd lucrurile en entier. Din II rigolait tout le temps, debordând oră pe care o am ca să mă spăl, să Nu mi-i pot aminti pe toţi pe care păcate, nu pot repeta toată de bună dispoziţie şi transpirând mă îmbrac şi să probez, cu toate că i-am văzut, dar la 11 1/2 m-am dus conversaţia noastră, nu am timp, abundent iarna, ca şi vara, ceea ce ştiu că Brătianu şi ceilalţi mă la Clemenceau. Parisul era scăldat dar mi-a făcut plăcere şi nu cred că pare să fie caracteristica lui în toate aşteaptă în cealaltă cameră cu de lumina soarelui şi un vânt de el s-a plictisit, deoarece, atunci anotimpurile. L-am mai văzut pe St. întrebări presante care au nevoie de primăvară plutea în aer. Symky şi când m-am ridicat pe jumătate să Aulaire şi apoi pe soţii Vendome şi răspunsuri imediate. Acestor Antonescu m-au însoţit. Am fost spun că socoteam că i-am răpit am plecat la un mare ceai la debuturi ale zilei este greu să le faci primită cu onoruri militare şi imnul timpul, el a protestat şi a spus că nu reşedinţa lui Brătianu, unde am faţă cu calm. Această dimineaţă a întâlnit o imensitate de oameni şi n- fost pur şi simplu îngrozitoare şi am am putut vorbi decât cu câţiva, avut sentimentul că mă luptam cu printre care Paleologue, fostul întreg Parisul, pentru că nu exista ambasador la Retrograd. Am întâlnit croitor, pălărier şi alţi furnizori care mulţi prieteni vechi, familia Ruspoli, să nu vrea să mă îmbrace, dar eu Leo Kennedy, familia Bayens şi nu doresc să mă las antrenată în mulţi francezi care au fost în cheltuieli în acest moment când ţara Romania şi care m-au întâmpinat ca mea încă este în suferinţă. Şi, în şi cum ar fi fost supuşii mei, printre afară de aceasta, eu mi-am pierdut care, Nicolai, unul din favoriţii mei, obiceiul veşmintelor scumpe şi pot, un regalist înfocat, a cărui soţie (aşa în linişte, să mă uit, fără prea mari spune Elise Brătianu) a vrut să se tentaţii la lucrurile de preţ care îmi facă blondă, pentru că soţul ei i-a atrag privirea. Da, am devenit povestit prea mult despre părul primul slujbaş al ţării mele, acesta-i blond al reginei! - Ei bine, părul meu adevărul şi aceasta mă absoarbe blond continuă să cadă! întru totul, îmi stăpâneşte toate Aş vrea să-i consemnez pe hârtie gândurile, indiferent cât de mult pe toţi oamenii pe care i-am văzut, sunt flatată şi onorată, pentru că, dar nu am timp şi capul mi se fără îndoială, aceasta este ce mi se învârteşte ca o morişcă. De întâmplă mie acum, ei, pur şi simplu asemenea, l-am văzut pe generalul mă ridică în slăvi. Noroc că am 43 Thompson, doamna de Gaunay şi de ani, altfel mi-aş imagina că sunt Anna de Noailles, care le-a făcut pe irezistibilă - întrucât sunt acum în fiicele mele să hohotească, fiind plin [cu] magnetismul meu natural, într-o rochie scurtă care abia îi care nu are foarte mult de-a face cu naţional, cântat frumos, ca un se grăbea deloc. Dacă am ajuns la acoperea genunchii când s-a vârsta mea. J’ai meme encore, ceea aşezat. Am venit acasă să mă adevărat imn. Bătrânul domn a bătrâna lui inimă pătimaşă cu ce Barbu doreşte pentru mine, un coborât repede scările să mă problemelle ţării mele nu ştiu, dar schimb pentru operă. M-am imbrăcat toată în alb, arătam foarte succes de joiie femme\, care întâmpine, ca şi cum ar fi fost un că am oferit o imagine frumosă ţării înseamnă atât de mult pentru om tânăr. Ceea ce m-a frapat în mele prin surâsul meu, aceasta cred decent, deşi rochia mea nu avea francezi, cât şi pentru alţii. Ei bine, mod ciudat a fost faptul că purta că am făcut-o, pentru că după absolut nimic de-a face cu moda de după ce m-am luptat cu furnizorii mănuşi. Am urcat împreună scările, aceea el i-a spus lui Antonescu: azi. La operă, o primire semioficială mei, am fost luată în mână de urmaţi de mulţi ofiţeri, apoi am intrat «Oh! une Reine comme celle-la il foarte vibrantă, imnul naţional etc. Brătianu şi Mişu ca să trecem în numai noi în birouţsău şi am avut o faut la recevoir avec honneur O frumoasă reprezentaţie cu Castor revistă toate problemele noastre lungă convorbire. întotdeauna mi- militaire, le General Foch en tete! » şi Po/uxîn costume din epoca lui naţionale, deoarece astăzi trebuie am imaginat că mi-ar plăcea să Am plecat în sunetul Marseillaisei, Ludovic al XlV-lea, foarte originale şi să-l întâlnesc pe marele vorbesc cu Clemenceau şi am soarele umplând aerul cu pulbere excelent executate. Sala pe trei Clemanceau, Le Tigre, cum îl făcut-o. Nu este nimic bătrân în el, aurie. La dejun, ambasadorul englez sferturi plină de americani. Nicolai a numesc ei aici. nici măcar o părticică din creierul lui cu soţia. Lordul şi Lady Derby. Ne venit să vorbească cu mine în Am ascultat cât am putut de atentă, nu este învechită sau rigidă. în el am simţit bine împreună. Brătianu şi pauză, el pretinde «que je releve la dar Brătianu foloseşte fraze lungi şi există acea naturaleţe caracteristică Mişu au fost şi ei invitaţi. După- cause royale», că Parisul este greoaie, mai ales pentru cineva unui soldat, este însă un masă, mai multe audienţe şi o vizită nebun după mine, că este trist că căruia îi plesneşte capul de încăpăţânat. Are anumite motive de surpriză din partea Eulaliei, cu nu pot fi regina Franţei. Nu ne-am încordare, ca al meu astăzi. Cu nemulţumire faţă de România, în Sandra şi un prinţ de Bourbon. Cea întors acasă foarte târziu, întrucât toate acestea, am supt cât de multă care el perseverează şi în unele mai grozavă întâlnire a mea a fost Mini acum are loc devreme, ca şi înţelepciune am putut ca să-i spun momente priveam unul la celălalt ca acea cu Albert Thomas, care a cum nu suntem încă în timp de bătrânului tigru ceea ce gândesc, doi luptători. De regulă, îmi place cerut să mă vadă. Aproape că m-a pace. Nu eram obosită, în pofida dar în felul meu propriu, care, aceasta, dar nu pot spune că el îmbrăţişat, îşi amintea fiecare zilei îngrozitoare pe care am avut-o desigur, îl va plictisi pe bătrân mai avea vreo intenţie de a se lăsa detaliu al vizitei sale în România, a şi căreia i-am putut face faţă ”. [...] puţin decât cel al lui Brătianu. convins. M-a atacat de front In vorbit si a râs si a fost deosebit de (B. A. R., A 3349) Permanent, în timp ce vorbeam, am Gabriela Dumitrescu
Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" IULIE 2020
200 de ani de la înfiinţarea primei tipografii de
Muzică Psaltică la Bucureşti
Anul acesta se împlinesc 200 de ani trebuincioase slujbelor bisericeşti. în cazul precedent. Abonaţii din de la înfiinţarea primei tipografii cu Pentru o vreme, postul de director Moldova lipsesc, iar cei din afara semne muzicale bisericeşti va fi ocupat de fostul său elev şi Ţării Româneşti sunt foarte puţini. (psaltice) din întreaga lume ucenic de încredere. Anton Pann. Printre cei care i-au rămas i- basiuca.ro vv ortodoxă, la Bucureşti. Remarcabila Primele două cărţi ieşite la lumină în credincioşi lui Petru Efesiu şi în cel reuşită i s-a datorat lui Petru ManuiI tipografia inaugurată de Petru de-al doilea proiect tipografic se că primele culegeri de cânturi ale lui Efesiu (t1840), un profesor şi psalt ManuiI Efesiu, în 1820, au fost numără domnitorul Ţării Româneşti Anton Pann, tot în tiparniţa lui grec trimis de Patriarhia de Anastasimatarul şi Doxastarul. Pe împreună cu cei trei fii ai săi, Efesiu au văzut lumina zilei. Constantinopol să predea noul lângă faptul că erau printre cele mai mitropolitul Dionisie, episcopul O parte din tezaurul muzical scris alfabet muzical „hrisantic” (numit comune şi indispensabile cărţi de llarion al Argeşului şi mai mulţi de Petru Efesiu se găseşte astăzi U n"1 • ...... , ...... ------^- în Biblioteca Academiei Române /Iriat.c J/o/.duOitig Kvoioc fCvQWC yxuQ/.uro 5 l3'lOon^Tog . X«A ' V? x X . . . . , 1 şi constituie un valoros izvor 11)/' ra f(h S° T0 '''■r)n'nv 'Tf}? EayM^niaţf llf.dytvog. } documentar pentru cercetătorii din fh'xa ()tf( to Msnr/.oi> a/o?.(iov 'Uquc Mi}-- rob'Tnlmc rtj? Afoh^aClac, v.ttl ru di-AU rt/.tVTuiCt xr/.ug întreaga lume. d) idUcv xQfj'UV rij:; 'AvOti’Tixi]'; KfiQTtjS. De la tipărirea primei cărţi de *0 IT«J'U Familia Bellio îşi are originea în Macedonia secolului al XVIII-lea. Cel mai vechi strămoş a acestei Ctitor al Bisericii familii pare a fi fost George Bellio (Bellu), care a avut doi băieţi: Ion Ştefan Bellu- Bellu, decedat fără urmaşi, si de la Gostinari importante funcţii administrative, Gheorghie Caragea voievod I aducătoare de venituri. Ştefan Bellu gospod zemii Vlascoe. După cumpără domenii funciare în mai încredinţarea ce ne dă dumnealui multe judeţe ale ţării: Piscani (peste vel logofăt de Ţara de Sus prin 80 % din proprietăţile moşnenilor această anaforă, dăm şi locali) Negreni, Tămăşeşti şi Valea domneasca întărire la această Nandrii (comuna Dârmăneşti- condică spre mai buna credinţă Argeş). Primul domeniu pare a fi a acestor seneturi. 1817, iunie fost însă cel de la Urlaţi, în Prahova, 30”. Condica vorbeşte despre unde construieşte un conac cu începutul primelor curţi boiereşti dependinţe gospodăreşti, rămase în de pe moşia Goştinari ale familiei fiinţă până în zilele noastre Bellu, extrem de populară şi (domeniul de la Urlaţi a fost donat astăzi prin cimitirul care îi poartă de fiul său Alexandru Bellu numele, precum şi prin terenurile h Academiei Române şi astăzi este sale din Bucureşti, pe care astăzi muzeu). se află curtea Academiei Un alt domeniu important cumpărat Române (este vorba despre de Ştefan Bellu a fost cel de la Casa Bellu, care era amplasată Gostinu (Goştinari-Giurgiu), unde, paralel cu Calea Victoriei, de asemenea, construieşte un demolată în anii ‘84, fiindcă o conac şi dependinţe gospodăreşti, bucată din tabla de pe acoperiş, locaţie considerată ,,prima curte luată de vânt, aterizase direct în boierească din Muntenia a familiei calea tovarăşului). ridicată în 1818, ceea ce era eronat. Bellu”. în 1812, Ştefan Bellu este Condica de moşii a boierului O condică de moşii din 29 iunie menţionat în documente, ca fiind fanariot păstrată în arhiva Bibliotecii 1817, aflată în Biblioteca Academiei cântăreţ la strana dreaptă a răspunde întrebării referitoare la Dumitru Bellu. Dumitru Bellu Române (A 2873), răspunde la una Mitropoliei din Bucureşti. anul când s-a început construcţia (căsătorit cu Despa) a avut, la din întrebările multor trecători Manuscrisul grecesc 1310 din aşezămintelor şi terminarea lor: rândul său, o fată şi trei băieţi: prin comuna Goştinari, un sat colecţia Bibliotecii Academiei ne 1817 (după 30 iunie) - 1818 Gheorghe, Ştefan şi Costache. istoric de la sud de Dunăre - Cine a vorbeşte despre abilităţile (martie). Avem speranţa că acest Primul care a venit oficial în Ţara construit o biserică boierească excepţionale de psalt ale acestui scurt articol va fi punctul de început Românească a fost Costache Bellu acolo acum mai bine de două fanariot. Ştefan Bellu comandă lui al demitificării istoriei acestor (1772-1838) care, în calitatea sa de secole? Dionisie Fotino să-i redacteze un aşezăminte, renunţându-se definitiv bancher, l-a însoţit pe domnitorul O însemnare pe unul din pereţii manuscris psaltic de la ideea că ele au fost ridicate de loan George Caragea la venirea sa sudici ai acestui edificiu, datată o virtuozitate deosebită în privinţa Barbu Bellu, ministrul Justiţiei din în Bucureşti în iarna anului 1812. Se 1817, a condus pe foarte mulţi cântărilor bisericeşti cuprinse în spune că a stat puţin în Bucureşti, doar până la recuperarea sumelor investite în domnia lui Caragea vodă, după care a plecat la Viena, unde a şi murit fără urmaşi. Pentru unele servicii aduse Imperiului Habsburgic, Costache Bellu a fost învestit de către împăratul Francisc I (1817) cu titlul de baron. Ştefan Bellu, al doilea fiu al lui Dumitru Bellu, s-a născut în oraşul Pella (Macedonia) la 9 martie 1767. A fost adus în Ţara Românească în jurul anului 1780, de către unchiul său Zicho (Zehno), fostul egumen al mănăstirii Colţea. La începutul deceniului al doilea al secolului al XlX-lea, odată cu învestirea lui loan George Caragea ca domnitor al Ţării Româneşti (1812-1818), Ştefan Bellu revine în Bucureşti şi intră în slujba noului domnitor (Caragea), care îl ridică, iniţial, în treapta de clucer (în 1812), mai apoi în cea de mare vistier şi mare logofăt al Dreptăţii. Stabilit în capitala Ţării Româneşti şi fiind ,,în slujba domniei”, beneficiar al unor cercetători la concluzia că biserica acesta: Anastasimatar nou, scurt, timpul domniei lui Alexandru loan a fost ridicată în acest an. Condica armonios şi după sens alcătuit de Cuza, donatorul terenului pentru mai sus amintită vine cu răspunsul mine, Dionisie vătaf din Vechiul Cimitirul Bellu din Bucureşti. la întrebarea noastră:,,Prea înălţate Patras al Ahaiei din Peloponez, din Mărirea fostului mare demnitar Doamne, această condică îndemnul arhon paharnicului Ştefan începuse să pălească încă din cuprinzătoare în foi scrise patruzeci, Belio, pentru iubitorii de muze din 1821, când, împreună cu arnăuţii lui patruzeci şi nouă a dumnealui biv Bucureştii Ţării Româneşti. în luna Ipsilanti, uneltise împotriva turcilor. vel logofăt de Ţara de Sus Ştefan septembrie a anului 1809. Mai apoi, necazurile întâmplate în Beliu, procitindu-să cu cele După primirea în posesie a moşiei familie, ca şi dizgraţia domnitorului adevărate seneturi şi găsindu-să de la Goştinari (30 iunie 1817), Grigore Ghica IV, împotriva căruia întocmai, am iscălit lafieştecare Ştefan Bellu începe construcţia făcuse imprudenţa să se ridice, l-au foaie, care, pentru a-şi avea edificiului eclesiastic şi zidurile îmbolnăvit de inimă şi i-au grăbit credinţa şi ţinerea de seamă, să împrejmuitoare. Până la sfârşitul. A trecut la Domnul la 6 mai binevoieşti Măria Ta, a să da şi identificarea acestei frumoase 1833 şi a fost înmormântat la întărire cu luminata pecetea Mării condici a lui Ştefan Bellu, timp de mânăstirea Radu Vodă din tale, precum s-au urmat şi la alte un secol şi mai bine s-a crezut că Bucureşti. asemenea condici. Io loan biserica de la Goştinari a fost Ion Andrei Târlescu Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina" TEXaZlB IULIE 2020 Academicianul Virgil Gândea a lăsat în urmă o moştenire spirituală specială. Donată de fiica sa, Ioana In memoriam - academician Feodorov, o bună parte din colecţia de carte veche şi modernă este astăzi accesibilă cititorilor de la VIRGIL CÂNDEA Biblioteca Academiei Române, într- o sală dedicată memoriei Profesorului, Sala de lectură VIrgII Cândea, de la a cărei înfiinţare se academicianului român). oferit oportunitatea de a achiziţiona împlinesc doisprezece ani. Deopotrivă,a publicat opera lui carte rară, lucrări unicat despre ţara Virgil Cândea a studiat şi şi-a Paisie Velicikovski, a cercetat noastră şi nu numai. desăvârşit formaţia de istoric, jurist, donaţiile româneşti de la Muntele Polivalenţa preocupărilor s-a teolog, filosof, diplomat, bibliofil şi Athos şi a descifrat lecturile lui regăsit în laboratorul său de lucru: colecţionar, în cea mai mare parte, Mihai Eminescu din scrierile cărţi, manuscrise, stampe, hărţi, într-un răstimp puţin favorabil părinţilor Bisericii noastre. Un periodice, fotografii, casete. Astăzi, preemţiunii intelectuale. Cu toate domeniu mereu ofertant, şi pe care acest adevărat tezaur, de peste acestea, printr-o muncă de l-a stăpânit în chip magistral, 3000 de volume, formează fondul benedictin, cu un entuziasm ce rămâne cel al circulaţiei ideilor. sălii de lectură ce îi poartă numele. aminteşte de oamenii Renaşterii şi o L-a aprofundat în studii originale Valoarea lor ne ajută să înţelegem disciplină ieşită din comun pentru {Raţiunea dominantă, Introducere în mai bine personalitatea Constantin Barbu, cu cele 25 de volume facsimilate, reprezentând integrala scrierilor eruditului domnitor). Sala mai găzduieşte peste 200 de lucrări de literatură ezoterică (mistică, alchimie, astrologie, kabala, indianistică). Organizată pe domenii, biblioteca profesorului Virgil Cândea este accesibilă publicului în condiţii de lucru cu totul deosebite - într-o sală spaţioasă, luminoasă şi, cel mai important, cu acces direct la raft. După ce o viaţă întreagă a strâns un patrimoniu preţios, dânsul, prin voinţă testamentară, şi familia, din respect pentru dorinţa sa, au înţeles să-l încredinţeze Bibliotecii Academiei Române, instituţia care, de mai bine de un secol şi jumătate, reprezintă în mod desăvârşit spiritualitatea românească. Dincolo de aceste cărţi „este şi va rămâne spiritul cărturarului Virgil Cândea, un om de o nobleţe rară, de o bunătate şi omenie care i-a înnobilat pe toţi lucrul bine făcut, Virgil Cândea a documentaţia ştiinţifică) şi l-a academicianului şi, în acelaşi timp, cei care l-au cunoscut” (Mircea lăsat o operă valoroasă ce trebuie împărtăşit unui auditoriu divers, ca să constatăm importanţa lor Păcurariu). cercetată din variate puncte de profesor invitat la Napoli, Geneva, intrinsecă. Astfel, din cele o sută de Claudia Nichita vedere. După Nicolae lorga, el a Beirut, Strasbourg, Washington sau cărţi cu regim de carte rară, 75 sunt fixat, în chip magistral, dimensiunile Roma. în sfârşit, creaţia sa şi-a unicate, tipărite între 1592 şi 1881. spirituale ale culturii noastre găsit răsplata în ţară, unde a fost Putem menţiona: Sf. Hieronymus, naţionale. Astfel, i-a adus în prim ales academician (în 1993) şi De canonicis scripturis (Roma, plan, cu ediţii critice, comentarii, noi membru în Adunarea naţională 1592), Thomas a Kempis, De variante ale unor opere, pe Nicolae bisericească, iar în afară a fost Imitatlone ChrIstI (Paris, 1597), Olahus, Udrişte Năsturel, Nicolae cooptat în organisme de profil la traduceri ale scrierilor Sf. Grigorie Milescu, Dimitrie Cantemir (i-a de Nyssa (Paris, 1615), Sf. loan plăcut, cu blândă ironie, să se Gură- de-Aur (Paris, 1636), Sf. autointituleze „secretarul postum” Maxim mărturisitorul (Paris, 1675), al acestuia). Constantin dar şi opere istorice clasice, Cantacuzino stolnicul. precum HIstoIre de Constantinople Despre Biblioteca Academiei, în depuls le regne de L’ ANCIEN care a şi lucrat de altfel, Virgil JUSTIN, jusqu’ă la fin de l’EmpIre, Cândea spunea că este „un ocean de cărţi, de manuscrise, de vechi Tradulte sur Ies Originaux Grecs par documente” şi că această instituţie Mr COUSIN, (Paris, 1685), a contribuit decisiv la formarea sa. Josephus Flavius, HIstoIre des Juifs Monumentala operă despre (Paris, 1722), James Beattie, An patrimoniul cultural românesc aflat Essay on the Nature and în străinătate a fost preocuparea Immutablllty of Truth (London, care a înnobilat întreaga activitate a 1778). Acestora li se adaugă distinsului om de cultură. A mers numeroase periodice de interes peste tot, căutând mărturii ştiinţific: „East European româneşti şi a extins astfel Quarterly”, „Etudes cunoaşterea contribuţiei Traditionnelles”, „Le voile d’lsis”, conaţionalilor săi la patrimoniul „Dieu Vivant”, „Almanahul Parohiei cultural universal. Solida formaţie Geneva, Munchen, Paris, Atena sau Ortodoxe Române din Viena”, teologică, dobândită nu doar la Milano. Nu putem omite din această „Revista Fundaţiilor”, „Cadmos”, facultatea de profil, dar şi în enumerare calitatea de preşedinte „Acta Literaria” ş.a. Sala de lectură îndelungate discuţii cu părinţii al Asociaţiei internaţionale de studii a fost gândită pentru a reface, Stăniloaie, Cleopa, Boghiu, i-au sud-est europene. într-o oarecare măsură, atmosfera deschis lumea Răsăritului ortodox. Minuţia şi stăruinţa cu care a lucrat casei savantului. Astfel, sunt Aşa a studiat pictura post-bizantină în arhivele din ţară şi din străinătate grupate cărţile scrise de acesta de expresie arabă, regăsită în (între altele la Universitatea Harvard (articolele şi studiile urmând să fie icoanele melkite (o expoziţie din SUA, unde, în 1983, a adăugate în continuare); apoi organizată În1969 la Beirut şi o descoperit manuscrisul lucrării lui operele lui Dimitrie Cantemir decoraţie din partea statului libanez Dimitrie Cantemir, Istoria creşterii şl (editate de el, dar şi ce au scris sau au confirmat valoarea demersului descreşterii Curţii Otomane) i-au adunat alţi cercetători, între care Editat de Biblioteca Academiei Române împreună cu Asociaţia „Stefadina“