35. Constantin Artachino, Crini

Licitația de Vară Duplex București- Iași joi, 19 iunie 2018, 19.00, Athenée Palace Hilton, București - Palatul Culturii, Sala Voievozilor, Iași

24 25 1 | Theodor Aman 4 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Car cu boi După mure | 1872 acvaforte și gravură cu acul, 12,5 × 21,5 cm, semnat acvaforte și gravură cu acul, 19 × 11 cm, semnat şi datat, stânga jos, gravat, „Th. Aman fec.” gravat lateral dreapta, „Th.Aman, 1872” € 600 - 900 € 400 - 600

5 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Cinci figuri şi un nud acvaforte şi gravură cu acul, 15,5 × 12 cm € 400 - 600

6 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Portretul lui Carol I | 1874 acvaforte și gravură cu acul, 23 × 16 cm, semnat, gravat stânga jos, „Theodore Aman del et sculpsit”, datat, gra- vat dreapta jos, „1874” € 400 - 600

6 4

2 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Scamatorul | 1874 acvaforte și gravură cu acul, 12 × 16 cm, semnat şi da- tat, gravat, stânga jos, „Théodore Aman fecit, 1874” € 400 - 600

3 | Theodor Aman 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti Serată | 1874 gravură cu acul, 8 × 12 cm, semnat şi datat, gravat, dreapta jos, „Aman fe., 1874” € 400 - 600 5

26 27 8 | Constantin Iliescu 1899, Râmnicu Vâlcea - 1980, Râmnicu Vâlcea În lumina soarelui ulei pe carton, 47 × 37 cm, semnat stânga jos, cu albastru, „C. Iliescu” € 400 - 600

7 | Eustaţiu Stoenescu »9 | Kimon Loghi 1885, Craiova - 1957, New York 1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti Micul dejun | 1945 Inocență ulei pe carton, 16 × 12,5 cm, semnat și datat pe verso, ulei pe carton, 49 × 50 cm, semnat dreapta jos cu brun, cu negru, „E. Stoenescu, 1945” „KIMON LOGHI” € 1.500 - 2.500 € 1.000 - 1.800

28 29 10 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Curte la Mangalia (Cofetăria lui Delureanu) | 1928-1930 ulei pe carton, 61,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Tonitza” € 40.000 - 60.000

Fosta cetate antică a reprezentat un important izvor de inspirație pentru numeroși artiști în perioada interbeli- că datorită subiectelor și peisajelor captivante cu care își fermeca publicul. Exemplificând țărmul Mării Negre, barcazurile surprinse în larg, farurile maritime, hanuri- le, cafenelele, brutăriile, casele, curțile, stradelele, fân- tânile, așezămintele islamice, cimitirele dar și bazilicile ortodoxe, toate reprezintă imagini ale peisajului dobro- gean de care creatorii săi s-au lăsat impresionați. Cele mai întâlnite motive surprinse erau scenele periferice, peisajele marine, Farul de orientare al Vapoarelor de la dig, Geamia Esmahan Sultan, Biserica Greacă, interioare ale curților sau simple colțuri de stradă. Printre artiștii care au ajuns aici și au oglindit peisajul dobrogean reprezentat de Mangalia se numără: Dumitru Ghiață, Alexandru Satmary, Jean Alexandru Steriadi, Ion Țuculescu, Gheorghe Petrașcu, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu sau Nicolae Tonitza - ultimii trei făcând par- te din celebrul trio de pictori din Grupul celor Patru, Nicolae Tonitza, Curte (detaliu) artiști ce au oglindit în operele lor numeroase peisa- Muzeul Municipiului București je mangaliene, probabil în cea mai reușită monografie vizuală a orașului. Nicolae Tonitza "descoperea" Mangalia în vara anu- lui 1924 și continuă să revină aici pană în 1930-1932, timp în care realizează scene din natură, tema naturii însemnând pentru artist o retragere spre o altă latură a realității, mărturisind că "suprema voluptate nu stă în diversitatea și adâncimea jocurilor sufletești pe care mi le provoacă natura, cât în aspectele pe care sufletul meu le dorește și le impune naturii". Prin trecerea anilor, tendințele creatoare ale lui Tonitza s-au îndreptat ușor și spre o tematică mai senină, cum sunt peisajele surprinse în plein-air, unde coloritul începe să dobândească un loc al său, într-un tumult de ocru, galben, terra di Siena arsă, vibrații de auriu sau cobalt.

Nicolae Tonitza, Cafeneaua mică, Mangalia (detaliu) Muzeul de Artă Craiova

30 31 Motivele creațiilor sale rămân aparent umile, simple și cotidiene, alegându-și de cele mai multe ori colțuri de mahala, interioare tărănești, case, hanuri, brutării sau curți. Fire prietenoasă, este găzduit în casa bătrânului Tefik, gazda sa din vara anului 1930, pe care îl ilustrea- ză într-un portret în ulei dar și casa acestuia care se regăsește imortalizată în acuarelă în multe din operele sale. Din casa acestuia îi împărtășește camaradului său, Constantin Vlădescu impresiile sale despre Mangalia și îl invită să picteze alături de el. Meleagurile dobrogene l-au inspirat la crearea peisaje- lor periferice, redându-le ambianța și surprinzându-le esența chiar și reprezentărilor interioare ale curților de care se pare că era fascinat. Într-unul din aceste pei- saje, cum este și tabloul de față, pictorul aduce în prim plan ocrul dominant al solului dobrogean, arămiul încă- perilor din lemn și azurul pal al unui cer lipsit de nori. În pictura sa forma și spațiul sunt integrate în culoare, iar liniei i se consacră valențe armonioase de lumină. Nicolae Tonitza, Mangalia - Curtea cu rufe (detaliu) Perspectiva de asemenea este surprinsă din unghiuri Muzeul Național de Artă al României diferite unde elementele compoziționale pot fi observa- te din față, ca prin ochii artistului. Multe din aceste peisaje de inspirație mangaliană le va prezenta cu diferite ocazii, atât în cadrul Manifestaţiei renumitului Grup al celor patru, în anul 1929 cât şi în expoziţii personale de atelier, precum cea din anul 1930. Cârciuma lui Delureanu, loc celebru în epocă de întâlni- re a "cafenelei" artistice din Mangalia este aici amintită printr-un pitoresc colț de curte, printr-o tehnică folosi- tă de Tonitza în cazul mai multor localuri. Atracția pen- tru aspectul marginal, izolat, dezumanizat dar amin- tind totuși prezența omului (rufele, uneltele, scaunul și masa) croiește o temă unică în pictura românească. În același timp, pe perioada anilor petrecuți în Mangalia, Tonitza reușea să creeze o monografie vizuală a locuri- lor celor mai interesante, expoziția din 1930 fiind grăi- toare prin onomastica lucrărilor: "Brutărie la Mangalia", "Curtea Cofetăriei Sublime", "Atenanțele hanului", "Hotel Brusalis" sau "Cafeneaua Mică".(G. M)

Restaurantul lui Vasile Delureanu, Mangalia, perioada interbelică Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986 COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1962 ‘‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964 PĂULEANU, Doina, “Pictori români la Balcic”, Monitorul Ofcial, Bucureşti, 2008 ŞORBAN, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973

32 33 11 | Ludovic Bassarab 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti În fața vetrei ulei pe carton, 15,5 × 18 cm, semnat dreapta jos, în creion, „Bassarab” € 500 - 800

12 | Ludovic Bassarab 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti Slujba de duminică ulei pe lemn, 8,5 × 16,5 cm, semnat dreapta jos, în creion, „Bassarab” € 500 - 800

13 | Octav Băncilă 14 | Constantin Jiquidi 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti Aparul | 1906 Popas la han | 1894 ulei pe pânză, 36,5 × 20,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 72,5 × 51 cm, semnat şi datat stânga jos, jos, cu brun, „Octav Băncilă, 1906” cu brun, „Jiquidi, (18)94” € 1.500 - 2.500 € 2.000 - 3.000

34 35 17 | Sava Henţia 1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti Flori de primăvară | 1879 ulei pe pânză, 83,5 × 59,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „S. Henția, 1879” € 2.500 - 3.500

Chiar dacă tema apare după sejurul parizian (1871-1874), natura moartă cu flori pictată într-un stil academist pare să fie direct influențată de acei ani petrecuți de Sava Henția în capitala Franței. Atras de decorativis- mul aranjamentului floral, de eclerajul accentuat, dar și de paleta diversă ocazionată de o astfel de temă, ope- ra lui Henția amintește de creația barocă celebrată în secolul al XVIII-lea în vestul Europei. Totodată această temă putea sp intre în vizorul lui Henția și datorită lui Nicolae Grigorescu, care și el pictase flori sub influența maeștrilor frencezi.

15 | Sava Henţia 16 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) 1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti 1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti Spre fântână | 1882 Ţărăncuţă cu fuior ulei pe lemn, 24 × 18,5 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 41,5 × 25,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „S. H, 1882” cu brun, „Alpar” € 1.200 - 1.800 € 1.500 - 2.500

36 37 18 | Elena Muller-Stăncescu Trandafiri ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „M. Stăncescu” € 600 - 900

19 | Elena Muller-Stăncescu 20 | Elena Muller-Stăncescu 21 | Constion (Constantin Ionescu) Ulcior cu liliac Bujori și mimoze Vas cu gladiole ulei pe carton, 70 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 49 × 70 cm, semnat dreapta jos, ulei pe placaj, 65 × 46 cm, semnat stânga jos, cu roşu, cu negru, „M. Stăncescu” cu negru, „M. Stăncescu” „Constion” € 600 - 900 € 600 - 900 € 600 - 900

38 39 22 | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Ciobănaș pe islaz | 1900-1904 ulei pe pânză, 27 × 41,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Luchian” € 20.000 - 30.000 Chiar dacă cele câteva uleiuri și imagini ce ne-au rămas din perioada de studii a lui Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul impresi- Ștefan Luchian nu denotă clar un atașament față de subiectele și valorile lui Nicolae onist în pictura din România”, Mircea Deac, Monitorul Grigorescu, creația de mai târziu (1890-1904) respiră fără îndoială un aer grigores- Oficial, 2009, la pag. 50. cian. Însă opera lui Grigorescu prezenta o altfel de atmosferă, cu totul deosebită în comparație cu celelalte manifestările artistice din Bucureștiul anilor 1880-1900. Opera a participat la expoziția "Luchian și Firea lui Luchian se asemăna temperamentului lui Grigorescu, învăţăturile adevă- Independenții", Artsafari 2017 și este reprodusă în ratului său maestru croindu-şi calea firesc în conştiinţa sa. De la el a învăţat să-şi catalogul expoziției la pag. 96. bazeze observaţia direct pe aspectele realităţii, să cunoască natura în aspectele ei fundamentale şi să caute să se confunde cu ea, pentru a o putea evoca cu sin- ceritate. Însă aceste precepte îl făceau dezavuabil pe Grigorescu în rândul profe- sorilor de la Belle Arte, cât și în ochii criticii oficiale, considerând operele pictoru- lui „nesfârșite”, cât și desenul acestuia, limitări artistice. Însă poate tocmai aici stă descifrarea alegeri lui Luchian de a se lăsa influențat atât de stilul, cât și de subiectele realizate de Grigorescu în țară. Anii de început de carieră ne înfățișează un Luchian prea puțin stăpân pe mijloacele tehnice, desenul său suferea, iar picta- rea figurii umane era fără îndoială greoaie și nedesăvârșită. Ani mai târziu, în 1912, Luchian se confesa cu privire la școală și la ce însemnase Grigorescu în tinerețea sa: „nu m-am împăcat niciodată cu școala...am învățat mai mult de la Grigorescu și prin muzeele și expozițiile din străinătate” („Ce spune pictorul Luchian”, Aslan, în „Rampa”, 16 feb. 1912). Ca experiență capitală pentru evoluția ulterioară a lui Ștefan Luchian, contactul cu arta lui Nicolae Grigorescu avea să se resimtă în mod intere- sant și după perioada petrecută de cel dintâi la studii în Paris și München, ecourile grigoresciene lăsându-le să se stingă încet, până către 1900. "Ciobănaș pe islaz" ne reproduce tocmai aceste reinterpretări ulterioare pe care Luchian le decantează printr-o paletă și manieră absolut personale. Imaginarul atât de celebru creat de Grigorescu prin abordarea temei ciobănașului trezește afinități figurative în creația de maturitate a lui Luchian, compozițiile create după 1900 marcând o cu totul altă abordare față de influența pe care Grigorescu o emana la sfârșitului secolului al XIX-lea.

Bibliografie: CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, ”Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 Ștefan Luchian, Păstoriță, 1900-1901 (detaliu) Muzeul de Artă Craiova

40 41 23 | Nicolae Vermont 1866, Bacău - 1932, Bucureşti Florăreasă | 1915 ulei pe carton, 37 × 20,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1915” € 1.500 - 2.500

25 | Nicolae Vermont 1866, Bacău - 1932, Bucureşti Ţărăncuţe | 1924 ulei pe pânză, 50,5 × 40 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1924” € 4.000 - 6.000

Opera este reprodusă în catalogul “Pictorii portretului – Despre orgoliu în artă”, Mircea Deac, Monitorul Oficial, București, 2013, la pag. 44, poziția 39.

24 | Nicolae Vermont 1866, Bacău - 1932, Bucureşti Florăreasă | 1920 ulei pe pânză, 49,5 × 29,5 cm, semnat şi datat, dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1920” € 2.000 - 3.500

42 43 26 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Coş cu caise ulei pe pânză, 39,5 × 48 cm, semnat stânga sus, cu ocru, „Octav Băncilă” € 2.000 - 3.500

27 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 28 | Octav Băncilă 29 | Octav Băncilă 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Natură statică cu dovleac şi pere Vas cu panseluţe Iasomie şi irişi | 1908 ulei pe carton, 38 × 56,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 35 × 29,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 69 × 49,5 cm, semnat si datat dreapta cu brun, „Schweitzer-Cumpăna” cu verde, „Octav Băncilă” jos, cu oranj, „Octav Bancilă, (1)908” € 2.000 - 3.000 € 2.000 - 3.000 € 2.500 - 3.500

44 45 31 | Constantin Piliuţă 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti Gălbenele ulei pe pânză, 65 × 65 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuță” € 3.000 - 5.000

30 | Ştefan Câlţia 32 | Constantin Piliuţă n. 1942, Braşov 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti Casa cu ochi | 1999 Flori de câmp | 1989 ulei pe pânză, 50 × 50 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 65 × 65 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, în monogramă, „Câltia, (1)999” cu negru, „C. Piliuță, (19)89” € 2.500 - 3.500 € 3.000 - 5.000

46 47 33 | Nicolae Tonitza 34 | Constantin Artachino 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti Pe malul lacului | 1910-1915 Caise proaspete ulei pe pânză, 35 × 45,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 43,5 × 51 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Toniță” cu negru, „C. Artachino” € 9.000 - 14.000 € 1.800 - 2.500

35 | Constantin Artachino 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti Crini | 1903 ulei pe pânză, 70 × 85 cm, semnat și datat de două ori dreapta jos, cu negru, „C. Artachino, 1903” € 2.500 - 3.500

48 49 36 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti Cârciumărese | 1935 ulei pe carton, 51,5 × 74 cm, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, „Eugenia Filotti-Atanasiu, 1935” € 700 - 1.200

37 | Eugenia Filotti Atanasiu 39 | Eugenia Filotti Atanasiu 1880 - 1968, Bucureşti 38 | Ion Doboşariu 1880 - 1968, Bucureşti Crăițe Tufănele Ulcior cu garoafe | 1930 ulei pe carton, 50,5 × 72 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 45 × 35,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 51 × 37,5 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, „Eugenia Filotti-Atanasiu” cu negru, „I. Doboşariu” în creion, „Eugenia Filotti-Atanasiu, 1930” € 600 - 900 € 300 - 500 € 600 - 900

50 51 40 | Adam Bălţatu 41 | Ion Theodorescu-Sion 1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti Scenă din Dobrogea | 1927 În grădină | 1915 ulei pe carton, 49,5 × 60,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 45,5 × 54,5 cm, semnat stânga jos, jos, cu brun, „Bălțatu, 1927” cu negru, „Theosion, (1)915” € 3.000 - 5.000 € 6.000 - 9.000

52 53 42 | Theodor Pallady 44 | Theodor Pallady 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti Biserica Saint Martin din Vallangoujard | mijlocul Nud pe fotoliu | anii ‘30 anilor ‘30 creion și acuarelă pe hârtie, 29 × 20,5 cm acuarelă şi creion pe hârtie, 15 × 20,5 cm, semnat şi localizat dreapta jos, în creion, „TP, Vallangoujard”; € 700 - 1.200 semnat stânga jos, în creion, „TP” € 600 - 900

43 | Theodor Pallady 45 | Corneliu Baba 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti 1906, Craiova - 1997, Bucureşti Case vechi pe strada Griviței Nud | 1962 acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton, cărbune pe hârtie, 26 × 39 cm, pe verso, ștampilă de 14,5 × 19,5 cm, semnat dreapta jos, în creion, „TP” atelier, „Colecția Artistului Corneliu Baba” € 600 - 900 € 400 - 600

54 55 46 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti La scăldat | 1904 ulei pe pânză, 65 × 80,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „G. Petrașcu, (1)904” € 12.000 - 18.000

Încă de la prima expoziție personală (Ateneul Român, 1900) critica recunoștea o anumită aplecare poetică în pictura acestuia, atât ca onomastică, cât și ca execuție - peisaje la crepuscul sau nocturne. Predilecțile lirice ale lui Petrașcu se vor păstra, iar pasiunea pentru romanticii Byron și Eminescu (Theodor Enescu, pag. 165) se va face simțită mai ales prin interpretarea plastică a operei celui de-al doilea, pictând inspirat de "Scrisoarea a IV-a", în 1897. La fel ca în acea operă, și în creațiile ulte- rioare, de maturitate, Petrașcu își însușește o recuzită profund romantică, așadar recursiv simbolistă: castelul îndepărtat, lacul, crepusculul sau nimfa. De altfel, acest ultim element figurativ avea să prelungească această afinitate a lui Petrașcu față de o tematică simbolistă: nudul feminin și variantele ce pornesc de la acesta justifică într-o bună măsură și opera de față, care este fără îndoială tributară aces- tor aplecări lirice ale lui Petrașcu. Uleiul de față ne prezintă în prim-plan o reinterpretare inedită a unei scene pseu- do-mitologice, din recuzita Simbolismului, în care o suită de personaje se regăsește la marginea lacului, fiind acompaniată și de o prezență animală, și ea o tentă pro- fund simbolistă. Analizând onomastica operelor expuse de Petrașcu în acea peri- oadă (în expozițiile personale sau în cele ale Tinerimii Artistice) descoperim că unul dintre interesele artistului se muta asupra momentului zilei, lumina și poziția soare- lui amintind de impresioniști - "Raze de Septembre", " Seară de Septembre", "Seară la Mangalia" sau "Impresie de seară" fiind unele dintre cele mai grăitoare opere pic- tate în acei ani.

Bibliografie: CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, "Expoziția de pictură G. Petrașcu" [cata- log], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 COSTESCU, Eleonora, "Gheorghe Petraşcu", Editura Meridiane, Bucureşti, 1975

Gheorghe Petrașcu, La scăldat Licitația unei colecții de Artă Modernă importantă, 2017, Artmark, adjudecat pentru 28.000 €

56 57 47 | Gheorghe G. Vânătoru 49 | Ion Theodorescu-Sion 1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti Natură statică cu tablă de şah | 1939 Natură statică cu flori și cărți | 1925 ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat şi datat stânga sus, ulei pe carton, 39 × 30,5 cm, semnat și datat dreapta cu alb, „Gng. Vânătoru, (19)39” jos, cu negru, „TheoSion, 1925” € 1.800 - 2.500 € 1.800 - 2.500

48 | Gheorghe Petraşcu 50 | Ion Theodorescu-Sion 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti Floarea-soarelui Ulcior cu narcise | 1937 ulei pe carton, 15,5 × 18,5 cm, semnat dreapta sus, ulei pe carton, 45,5 × 34 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „G. Petraşcu” cu negru, ”TeodoSion, 1937” € 2.000 - 3.500 € 2.500 - 3.500

58 59 51 | Fried Pal 53 | Nicolae Gropeanu 1893 - 1976 1865, Bacău - 1936, Paris Balerină Femeie în interior ulei pe pânză, 81 × 60 cm, semnat stânga jos, pastel pe hârtie, 80,5 × 64,5 cm, semnat şi dedicat cu negru, „Fried Pal” dreapta jos, cu negru, „A notre belle-soeur aprecieux souvenir de la part de Anna et Nicolas Gropeano, N. € 1.000 - 1.800 Gropeano” € 800 - 1.500

52 | Paul Scorţescu 54 | Magdalena Rădulescu 1895, Iași - 1976, Paris 1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris Crizanteme și maci Amicul ulei pe pânză, 108,5 × 79,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 70 × 56 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Scortesco” cu negru, „Magdalena Rădulescu” € 1.000 - 1.800 € 1.800 - 2.500

60 61 55 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Autoportret cu pipă | 1900-1905 ulei pe pânză, 50 × 41 cm, semnat lateral dreapta, cu negru, „Petrașcu” € 18.000 - 25.000

Fără nici cea mai mică intenție de individualizare, Gheorghe Petrașcu elimină amănuntele fizionomice, gestica, reușind să creeze echilibrul dorit între măreția cadrului natural și om. Exceptând perioada romanti- că, de început de secol al XX-lea, când personajele sunt încadrate unui spațiu mistic sau floral, inspirat de poe- zia simbolistă, Petrașcu s-a mai folosit de personajul uman, de fiecare dată feminin, fie în interioarele fami- liale sau în compoziții cu nuduri, din nou însă fără un interes pictural crescut față de motiv. Petrașcu are totuși o viziune plastică asupra ființei umane, raportarea la el însuși determină în procesul pictural o introspecție și analiză a sufletului într-o serie extinsă de autoportretizări extrem de valabile atât bio- grafic, stilistic dar și compozițional. Pictorul s-a scrutat pe sine însuși, stăruitor, încă din anii tinereții până spre sfârșitul carierei, în opere determinante în stabilirea unui traseu pictural elocvent. Primul autoportret cunoscut semnat de Gheorghe Petrașcu datează din anii studenției, din 1895, o ope- ră de pură inspirație grigoresciană, dar relevantă pen- tru pictura pe care o va practica Petrașcu pentru încă câțiva ani. Avea doar 23 de ani, însă elementul atât de recognoscibil mai târziu, privirea ageră, este prezent încă din această apariție timpurie. Peste 8 ani, la doar a doua expoziție personală, Petrașcu se prezenta cu o serie impresionantă de autoportrete, nu mai puțin de 20 de studii în ulei sau creion fiind prezente pe sime- zele Ateneului. O dată cu înaintarea în vârstă, Petrașcu nu renunță la această metodă de autobiografiere și cunoaștere, pictând opere remarcabile prin severita- tea și profunzimea cu care își definește personalitatea. Chiar dacă pictorul nu a căutat să se definească drept un Rembrandt autohton, Petrașcu ne-a lăsat o serie de uleiuri extrem de prețioase ce ne pot ajuta să înțelegem și omul din spatele pictorului.

Bibliografie: FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989

Gheorghe Petrașcu, Autoportret (detaliu) Muzeul Zambaccian

62 63 56 | Leon Biju 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti Barcă pe Nil | ulei pe carton, 47,5 × 56,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „L.A. Biju” € 1.200 - 1.800

57 | Dumitru Ghiaţă 58 | Lucian Grigorescu Opera a participat la expoziția “Franța văzută de pictori Proveniență: 1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti 1894, Medgidia - 1965, Bucureşti români”, realizată sub auspiciile Asociației “Les amis de colecția istorică G. Crăciun; la France”, București, 1946 și este menționată și repro- colecția istorică a criticului de artă Marin Mihalache. Golf în Mangalia | 1921-1923 Cassis | prima jumătate a anilor ‘30 dusă în catalogul expoziției la cat. 57, sub titlul “Cassis”. ulei pe carton, 48 × 59 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 46 × 64 cm, semnat dreapta jos, cu brun, în creion, „Ghiață D” „L. Grigorescu” Opera este reprodusă în monografia “Lucian Grigorescu”, Magda Cârneci, Ed. Meridiane, București, € 1.800 - 2.500 € 6.000 - 9.000 1989 la cat. 54.

64 65 59 | Vasile Popescu 1894, Bucureşti - 1944, Bucureşti Natură statică cu fructieră și oglindă | 1937 ulei pe carton, 60,5 × 48,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Vasile Popescu, 1937” 60 | Iosif Iser 1881, București - 1958, Bucureşti € 6.000 - 10.000 La pozat | 1933 guașă pe hârtie, 65,5 × 45 cm, semnat și datat dreapta "Natura statică cu fructieră și oglindă" ne introduce jos, cu negru, „ISER, (19)33” într-unul dintre cele mai specifice subiecte ale creației lui Vasile Popescu, fiind variantă a "Naturii statice cu € 6.000 - 9.000 oglindă" expusă în anul 1936 la Salonului Oficial (astăzi în colecția M.N.A.R.). Acea operă și implicit ciclul din care făcea parte deveneau una dintre cele mai impor- tante abordări ale temei naturii statice din pictura modernă românească. Opera de față, cea mai apropiată interpretare a acelei opere, reia desigur motivul central al fructierei, dar poate mai important, punctează etapa din creația lui Popescu în care albul este centrul pictu- ral compozițional. Rama oglinzii ce se găsea în locuința pictorului, obiect de rezonanță vizuală și simbolistică certă, pictată în albul ca de var introduce prin contrast un discurs cromatic limitat la perioada 1935-1940, defi- nind aceste opere excepționale realizate de Popescu în acei ani.

Bibliografie: PREUTU, Marina, “Vasile Popescu”, Ed. Meridiane, București, 1990

66 67 61 | Nicolae Dărăscu 62 | Constantin C. (Ali-Baba) Constantinescu 63 | Constantin Artachino 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti 1897 - 1967 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti Velă în Deltă | 1914 Tătăroaică la Balcic | 1930-1935 Profil de turc | 1934 ulei pe pânză, 45,5 × 52 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 81,5 × 61,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză, 50 × 40 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „N. C. Dărăscu, 1914” în creion, „C. C. Constantinescu” cu negru, „C. Artachino, 1934” € 6.000 - 9.000 € 2.000 - 3.000 € 1.500 - 2.500

68 69 64 | Elena Muller-Stăncescu 66 | Elena Muller-Stăncescu Coacăze şi cireşe Bujori ulei pe carton, 33 × 47 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „E. Muller” cu negru, „E. Muller-Stăncescu” € 350 - 550 € 600 - 900

65 | Dimitrie Serafim 67 | Elena Muller-Stăncescu 1862, Bucureşti - 1931, Bucureşti Coş cu flori de câmp Solitudine ulei pe carton, 50 × 70 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză lipită pe carton, 80 × 50,5 cm cu negru, „M. Stăncescu” € 1.200 - 1.800 € 600 - 900

70 71 68 | Nicolae Gropeanu 1865, Bacău - 1936, Paris Parcul Palatului de la Versailles ulei pe carton, 62 × 75 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „N. Gropeano” € 1.500 - 2.500

70 | Nicolae Grimani 1872 - 1925 Plimbarea | 1900 ulei pe pânză, 75 × 60,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu ocru „N. GRIMANI, 1900” € 1.000 - 1.800

69 | Sile Ionescu 71 | Sile Ionescu 1890 - 1960 1890 - 1960 Vedere spre Castelul Sant’Angelo (Roma) | 1939 Sânziene | 1938 ulei pe carton, 35 × 48,5 cm, semnat, datat și localizat ulei pe pânză, 72 × 57 cm, semnat, datat și localizat dreapta jos, în creion, „Sile Ionescu, Roma, 1939” dreapta jos, cu roșu, „Sile Ionescu, 1938, Neapoli” € 400 - 600 € 500 - 800

72 73 72 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Garoafe ulei pe carton, 49 × 71 cm, semnat stânga sus, cu galben, „Octav Băncilă” € 3.000 - 5.000

74 | Octav Băncilă 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Zambile ulei pe pânză, 72 × 40 cm, semnat dreapta sus, cu galben, „Octav Băncilă” € 2.000 - 3.000

Pe verso, ștampilă de participare la expoziția retros- pectivă Octav Băncilă, Muzeul de Artă Iași.

73 | Octav Băncilă 75 | Ludovic Bassarab 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti Flori de liliac Natură statică cu garoafe şi pisică ulei pe pânză, 50,5 × 60 cm, semnat stânga sus, ulei pe pânză lipită pe carton, 42 × 31 cm, semnat cu brun, greu lizibil, „Octav Băncilă” dreapta jos, în creion, „Bassarab” € 2.500 - 3.500 € 900 - 1.500

74 75 76 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Casă la Târgoviște | mijlocul anilor '20 ulei pe pânză, 46,5 × 32 cm, semnat stânga jos, cu negru, „G. Petrașcu” € 8.000 - 12.000 Plein-air-ismul petrașcian a adus în prim-planul dis- cursului pictural o gamă inedită de tehnici de reinter- pretare formală, atât în cadrul cromatic, dar mai ales în accesarea dimensiunii materiale a pastei. Această atât de binecunoscută caracteristică a uleiurilor lui Gheorghe Petrașcu a evoluat sub auspicii plastice origi- nale, într-un proces temperat, de acumulări succesi- ve. Chiar dacă artistul abordează pictura după cadre- le ei clasice, lucrând aproape toate genurile picturale, peisajul s-a detașat ca cel ce a ajutat cel mai mult la transformarea și evoluția stilului. Aici găsim cu adevărat sursele de influență cele mai pertinente, acele subiecte preferate de Petrașcu în rândul unei manifestări plasi- ce extinse. Motivul, așa cum îl descoperim și în uleiul de față, se îndreaptă către materialitatea proximă a cultu- rii omului: “Casele vechi boierești, clădirile de altăda- tă cu livriile simple și pline de poezie ale stilului româ- nesc; casele cu streașini largi și cu acoperișuri țuguiate, cu prispe ori pălimare misterioase, cu câte un gârlici de pivniță întunecoasă ce îți lasă impresia ruinei și a pără- duirii [...]”(Nicolae Pralea). Târgoviște, fosta reședință domnească medievală, târg important și cale de acces între principalele orașe ale României vechi, îl atrăgea pe Petrașcu încă din tinerețe, devenind pentru o bună perioadă de timp casa și atelierul preferat. Între 1920 și până către izbugnirea celui de-al Doilea Război Mondial, artistul va surprinde pe pânzele sale fie peisaje din orașul adoptiv, fie instanțe din propriul atelier, fixând astfel Târgoviște în marea monografie picturală a artei românești moderne.

Bibliografie: FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989

76 77 77 | Rodica Maniu Mützner 79 | Octav Băncilă 1890, Bucureşti - 1958, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Maternitate | a doua jumătate a anilor ‘20 Ciobănaș cu desagă | 1912 ulei pe carton, 61 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe pânză, 35 × 25,5 cm, semnat şi datat stânga jos, „R. Maniu” cu negru, „Octav Băncilă, 1912” € 1.500 - 2.500 € 2.000 - 3.500

78 | Richard Hette 80 | Octav Băncilă 1890, Piatra Neamţ - 1981, Iaşi 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti Micuța țărăncuță Peisaj pe Valea Agapiei | 1915 teracotă, 36 × 15 × 11,5 cm, semnat lateral dreapta, „R.P. ulei pe pânză, 57 × 39 cm, semnat, datat și localizat Hette” stânga jos, cu roșu, „Octav Băncilă, 1915, Agapia” € 500 - 700 € 2.500 - 4.500

78 79 81 | Samuel Mützner 1884, Bucureşti - 1959, Bucureşti Calea Victoriei | 1944 ulei pe carton, 56 × 44 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, „S. Mutzner, 1944” € 8.000 - 12.000 Între impresioniştii români, Samuel Mützner se deta- şează prin devotamentul personal pentru cuceri- rea luminii şi pentru culoare. Lucrând doar în aer liber, dorind să surprindă permanent efectele luminii asu- pra culorii, Mützner a dovedit a reală adeziune la lecţia impresioniştilor francezi. Evoluţia impresionismului în pictura românească apare marcată de creaţiile câtorva artişti români ce au dovedit o hotărâtă aderare la pre- ceptele curentului şi o asimilare a teoriilor neoimpre- sioniste. Astfel, începutul secolului XX este momentul debutului lui Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, iar mai târziu al lui Lucian Grigorescu. În con- tinuarea unor tematici preferate de impresioniști, Mützner pare a aborda peisajul în toate variantele sale grăitoare pentu adeziunea la cel mai celebreu curent al picturii mondiale. De la peisajul marin, la călătoria de studiu, la sejurul de la Giverny, Mützner încearcă să reintrepreteze mereu figurativul pornind de la lumină și perspectivă, iangurând în pictura românească teme absolut unice (Japonia, America de Sud, arhipelagul Mediteranean). Cu toate că de cele mai multe ori când ne referim la peisajul practicat de Mützner ne rapor- tăm la ciclurile celebre din nordul Africii, din Franța sau din Balciculul interbelic, pictorul a abordat mai mereu și peisajul urban, o categorie aparte în "cultul" vizual impresionist. Astfel de la nopțile newyorkeze (pictate de Mützner în 1916), la străduțele din Tokio sau Peking, până la scene din București, descoperim o temă bien definită și la fel de importantă în creația de aproape 50 de ani a lui Samuel Mützner. "Calea Victoriei", operă pictată în 1944, devine cu atât mai interesantă, cu cât observăm forfota unui oraș aflat în plin conflict mon- dial, o forfotă urbană indiferentă uneori la bombarda- mentele ce zguduiau Bucureștiul începând cu aprilie 1944.

Bibliografie: ANDREESCU, Viorica, „Samuel Mützner”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974 MARIAN, Rodica, „Samuel Mützner”, Ed. Antet, Bucureşti, 2005

80 81 82 | Dimitrie Berea 1908, Bacău - 1975, Paris Stradă în Montmartre | 1954 ulei pe pânză, 38 × 46 cm, semnat și datat stânga jos, cu verde, „Berea, (19)54” € 1.200 - 1.800

84 | Francisc Gall 1912, Cluj - 1987, Paris Montmartre | 1971 ulei pe pânză, 61 × 50 cm, semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu roşu, „F. Gall, Montmartre, (19)71” 83 | Francisc Gall 1912, Cluj - 1987, Paris € 2.000 - 3.000 Vânzătorii de carte de pe Grands Augustins ulei pe pânză, 54 × 66 cm, semnat şi localizat dreapta Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a con- jos, cu roşu, „F. Gall, Paris” firma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate 85 | Lili Pancu emite un certificat de autenticitate. 1908, Măicăneşti, Vrancea - 2006, București € 2.000 - 3.000 Portret de fetiță ulei pe pânză, 70 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a con- cu negru, „Lili Pancu” firma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate emite un certificat de autenticitate. € 800 - 1.200

82 83 Capodopere din colecția dirijorului George Georgescu (1887-1964)

George Georgescu este cunoscut drept dirijor, academician, director al Orchestrei Darius Milhaud, Francis Poulenc și Germaine Tailleferre. Filarmonice din București și unul dintre cei mai mari reprezentați ai stilului clasic Între 1926-1927 va conduce Filarmonica din New York şi orchestra Operei din specific școlii germane, mediu în care și-a aprofundat și studiile. Washington, preluând bagheta lui Arturo Toscanini. Reîntors în ţară, va relua până în Talentul său muzical s-a evidențiat foarte devreme, reușind să deslușească sin- anul 1944, direcţia Orchestrei Filarmonice din Bucureşti și în paralel, pe cea a Operei gur secretele viorii. La Giurgiu, unde a locuit o perioadă, va dirija corul bisericii, Române, între 1930-1940. afirmându-și încă de pe atunci vocația. Încurajat de profesorul Ştefan Nanulescu, În timpul directoratului său, orchestra Filarmonicii va atinge o maturitate de apre- de care va rămâne legat multă vreme, se decide să urmeze cariera muzicală. ciat, ajungând la nivelul marilor orchestre ale lumii, promovând de-a lungul carierei Mai târziu, urmează cursurile Conservatorului din Bucureşti, între 1906 - 1910, sale mulți compozitori și muzicieni români. finalizându-le mult mai timpuriu, în 4 ani, în loc de 7 şi, la îndemnul colegului său Este invitat şi celebrat peste tot ca unul din marii şefi de orchestră ai momentului, Theodor Popovici, decide să-şi continue studiile în străinătate. Va studia vio- la Florenţa, Viena, Berlin, Barcelona, unde i se va înmâna Diploma de onoare pen- loncelul la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin, între 1911 – 1918 cu profesorul tru cel mai strălucit dirijor, iar Statul francez îi va oferi titlul de Cavaler al Legiunii de Hugo Becker, la propunerile căruia va face parte ulterior din celebrul cvartet Henry Onoare. Marteau și va lua primul contact cu publicul internațional. În toamna lui 1944 dirijorul George Georgescu riscă să își întrerupă din nou carie- În urma unui accident la mâna stângă, va fi nevoit să-și întrerupă cariera de vio- ra în urma unei acuzații prin care rezulta că ar fi "interpretat muzică germană", însă loncelist, însă sub îndrumările dirijorului Arthur Nikisch și a compozitorului Richard în 1947, la intervenţia lui George Enescu, acesta va reveni la pupitru, la conduce- Strauss, care i-au urmărit îndeaproape parcursul, va reuși să își urmeze reala rea Orchestrei Radio și ulterior directorul primelor ediții ale Festivalului „George vocație, și anume cea de dirijor, trecând la pupitrul Orchestrei filarmonicii berlineze. Enescu"(după 1958). Prima sa reprezentație o va susține în 1918, când va dirija orchestra cu mare suc- Susține numeroase turnee, atât singur, dar şi cu orchestra Filarmonicii, la ces, reprezentare în urma căreia va fi foarte apreciat atât de public cât şi de critica Budapesta, Praga, Moscova, Sankt Petersburg, dar şi în Austria, Germania, Italia, vremii. Franţa, Statele Unite fiind fără îndoială unul din marile nume ale muzicii clasice La întoarcerea în țară, în 1920, va susține primul său concert la Ateneul Român, internaționale. invitat de dirijorul Dimitrie Dinicu care îi ceda locul său la pupitru, în seara de 4 Soția sa, Tutu George Georgescu, muzicolog si scriitor, născută Florica Oroveanu, ianuarie. provenită dintr-o familie de moşieri din Oltenia, descendentă din familia de boieri În 1921 este numit Directorul artistic al Filarmonicii din București, al cărei preşedinte moldoveni Plesnilă, a fost fiica adoptivă a inginerului Constantin D. Buşilă, decan la de onoare la acea vreme era Regele Ferdinand, prin însărcinarea căruia va pleca mai Politehnică şi întemeietor al energeticii româneşti, ministru al Lucrărilor Publice şi apoi la Viena pentru a aduce prin concurs instrumentişti pentru Filarmonică. Comunicaţiilor în Guvernul Ion Antonescu. În cartea dedicată soțului său, "Amintiri Un an mai târziu, este numit directorul Operei Române timp în care va înființa prima dintr-un secol", publicată în 2001, așterne și rememorează seri alături de Enescu școală de balet din România. În cursul anului 1926 se va afla la Paris, unde va face sau priveliști cu Regina Măria trecând în caleaşcă și imortalizări fotografice ale vieții parte din Grupul celor 6, format din muzicienii: Georges Auric, Arthur Honegger, de familie, alături de George Georgescu, "un aristocrat al baghetei vârstei de aur".

În septembrie 1958, la ediția inaugurală a Festivalului "George Enescu", George Georgescu, împreună cu Yehudi Menuhin şi David Oistrah, deschidea festivitățile prin Concertul în re minor pentru două viori şi ansamblu de corzi, de Johann Sebastian Bach.

84 85 86 | Eustaţiu Stoenescu George Oprescu vorbește în monografia dedicată lui Eustațiu Stoenescu de influența 1885, Craiova - 1957, New York lui James Whistler asupra viziunii plastice a artistului român. În portrete sau inte- rioare, dar și în peisaje, influența englezului se resimte în special în tehnica griu- Ponte Vecchio (Florența) | prima jumătate a ani- rilor pictorului român, tehnică care se reclamă totodată și pe filiația John Singer lor ‘20 Sargent. Dedicat mai ales creării unei impresionante galerii de portrete care-l vor ulei pe carton, 51 × 70, semnat stânga jos, cu gri, face cunoscut în Europa, dar și în America, Stoenescu se va dedica peisajului odată „Stoenescu” cu amplele călătorii la Londra, Paris sau în Italia ori în țară, la Drăghiceni. 87 | Ion Theodorescu-Sion Proveniență: În cursul verilor anilor 1919 și 1920, Ion Theodorescu- În momentul în care ia contact cu lumina italiană (Veneția și Florența), surprinsă 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti colecția istorică a inginerului Constantin Bușilă (1877 - Sion a întreprins campanii de lucru în județul Brașov, în € 6.000 - 9.000 în diverse lucrări și în diferite momente ale zilei, pictorul avea deja ”gestul sigur și 1950); colecția istorică a acad. George Georgescu (1887- compania bunului său prieten, Camil Ressu. Aceștia vor sensibil” al manierei post impresio­niste. Fluiditatea luminii venețiene ori ceața den- Colţ de dumbravă | 1920 1964). Lucrarea trecea cel mai probabil dintr-o colecția picta atunci în împrejurimile Brașovului, în Satulung și Proveniență: să londoneză îl învățaseră pe Stoenescu să privească și să redea în manieră perso- ulei pe carton, 70 × 87 cm, semnat stânga jos, cu negru, în alta prin intermediul lui Tutu Georgescu (1912-2008), Noua, dar și la poalele Pietrei Craiului. colecția istorică a acad. George Georgescu (1887-1964). nală efectele subtile ale peisajului. Siguranța fusese obținută și prin perspectivele „TheoSion” fiica adoptivă a lui Constantin Bușilă, care devenea în ample din vederile venețiene în care clădirile și oamenii erau topiți în tușe nervoase, 1933 soția compozitorului și dirijorului Gogu Georgescu. exemple ale spontaneității în redare. € 6.000 - 9.000

86 87 88 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Cântecul ciobănașului | 1895-1900 ulei pe lemn, 46,5 × 29,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Grigorescu” € 60.000 - 90.000

Proveniență: Ultimul deceniu de viață al lui Nicolae Grigorescu ne colecția istorică Elena și ing. Constantin Bușilă (1877- prezintă un personaj extrem de interesat și motivat în 1950); a-și găsi locul cuvenit și în arta europeană, nu numai colecția istorică a acad. George Georgescu (1887-1964). în cea românească, pentru care reprezenta absolutul și măiestria. Regăsim astfel motivația deselor incursiuni în Lucrarea trecea cel mai probabil dintr-o colecția în alta Occident pe care Grigorescu și le stabilea în funcție de prin intermediul lui Tutu Georgescu (1912-2008), fiica programul mai tânărului său prieten, William Ritter, sau adoptivă a inginerului Constantin Bușilă, care deve- în funcție de starea sănătății și necesitatea unui tra- nea în 1933 soția compozitorului și dirijorului George tament. Apropierea de criticul elvețian s-a dovedit mai Georgescu. Figură excepțională a culturii românești, mult decât o simplă colaborare artist – cercetător, iar George Georgescu devenea încă din perioada interbeli- prietenia strânsă dintre cei doi a reprezentat și punc- că unul dintre cei mai importanți dirijori pe plan mon- tul de plecare al proiectului neîndeplinit pe care Ritter dial. De la primul concert dijirat la Ateneul Român în îl susținea necondiționat, un Grigorescu european. 1920, până în ultimul an de viață, în 1964, Georgescu Probabil acest lucru a fost influențat și de dezamăgi- și-a pus amprenta asupra fenomenului muzical, fiind rea profundă cauzată de modalitatea în care Pavilionul pe rând directorul artistic al “Societăţii Filarmonica” Românesc, și mai mult decât atât, spațiul dedicat lui din București, dirijor al Filarmonicii din New York și al Grigorescu, au fost organizate și repartizate în 1900. celei din Varșovia, director al Orchestrei Filarmonice Ultima apariție a lui Nicolae Grigorescu pe simezele din Bucureşti (până în 1944), director al Orchestrei europene nici nu a mai existat, supărarea provocată de Naționale Radio (după 1947) și pentru ultimii zece ani spațiul repartizat la Expoziția Universală de la Paris fiind de viață, din nou director al Filarmonicii București, mai mult decât nedemnă pentru cel mai mare pictor perioadă în care a organizat și supervizat inaugurarea român, în viață, la acel moment. Festivalului „George Enescu”; colecția Tutu Georgescu (1912-2008). Itinerarul pe care l-a urmat Grigorescu după 1895- 1900, în ultimii 10 ani ai vieții, a avut un parcurs ine- dit pentru un om care trecuse de 60 de ani, dar care își dorea încă foarte multe. Dacă ar fi să ignorăm pic- torul Grigorescu pentru o scurtă vreme, această ulti- mă etapă a vieții ne prezintă ”cutezătorul” Grigorescu, care nu își uitase impulsurile tinereții. Este recunoscu- tă drept valabilă nota biografică conform căreia anii de după 1900 au reprezentat anii călătoriilor prin Moldova, apoi restrângerea treptată, iminentă a spațiului, în jurul Câmpinei. Pentru început se resimte o dimi- nuare a aparițiilor în spațiul european, frecventarea stațiunilor balneare reprezentând acum unica direcție

Ing. Constantin Bușilă sursă: "Amintiri dintr-un secol", Tutu Georgescu, Ed. Muzicală, 2001.

88 89 pe care o luau călătoriile lui Grigorescu. La Karlovy- Vary se întâlnise cu Ritter și în anii ce trecuseră, însă acum stațiunea devenise singurul punct de conexiu- ne între cei doi. Una dintre cele mai însemnate acțiuni pe care Grigorescu dorea să le întreprindă în compania elvețianului trebuia să aibă loc în 1901, și ar fi fost pro- babil un traseu inițiatic pentru cel ce ar fi trebuit să fie primul monografist al lui Grigorescu. Călătoria prin ini- ma Moldovei nu s-a mai ținut, sănătatea pictorului fiind prea șubredă pentru o acțiune atât de solicitantă. În ceea ce privește legăturile cu prietenii din România, Alexandru Vlahuță a rămas cel mai apropiat suflet de care Grigorescu nu s-a simțit niciodată străin. Chiar dacă nu se întâlneau de fiecare dată, corespondența dintre cei doi stă mărturie pentru grija cu care își Nicolae Grigorescu, Ciobănaș (detaliu) împărtășeau gândurile și peripețiile din locurile în care Muzeul Național de Artă al României călătoreau. Desigur că pentru Grigorescu Agapia a reprezentat locul idilic pe care l-a păstrat în suflet, dar și pe pânză, fiind definiția spațiului sacru românesc. L-a pictat avându-l în fața ochilor până în 1902, ultimul an în care vizitea- ză vechea bisericuță din complexul monastic. L-a pic- tat în albul caselor cernute, ce îi aminteau de casele din Valea natală, a pictat omul și stările lui primordi- ale la fel de implicat emoțional ca și în locurile dragi, muntenești. După acest an, Grigorescu nu va mai pleca mai departe de Buzău, față de casa nouă ce se ridica la Câmpina. A pictat Muncelul, a pictat la Rucăr, în Sinaia și la Poiana, a pictat Câmpina locală, toate aceste ima- gini fiind aduse o ultimă oară la Ateneu, în fața publicu- lui bucureștean, în 1904, drept finalitate a seriei impre- sionante de expoziții consecutive pe care energicul, Grigorescu le organizase din 1900.

Nicolae Grigorescu, Țărancă torcând (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

90 91 Devenit un fel de “subiect naţional” al spaţiului româ- nesc, motivul ciobănaşului însoţit de turma sa de oi revine frecvent în creaţia artistului, cu precădere în ultima perioadă artistică, oferindu-ne numeroase vari- aţii ale temei. Deşi fiecare reluare aduce în prim-plan aproape aceeaşi figură a ciobanului, cu mici transfor- mări la nivelul fizionomiei sau al costumului, cu bâta pe umăr sau sprijinindu-se în ea, urmat de câine şi de tur- ma de oi pe partea stângă sau pe partea dreaptă, sau cântând la fluier, operele devin spaţii ale unor noi cău- tări în materie de artă, mai ales la nivelul compoziţiei. O analiză detaliată a „ciobănaşilor” lui Grigorescu ne-a oferit-o Alexandru Vlahuţă: „În picioare, în atitudinea lui obişnuită, de o firească eleganţă, cu palma stân- gă pe măciuca ghioagei, cu braţul drept adus ca un arc, sprijinit pe mâna stângă, se uită-n adâncul zărilor, cu ochi cari mai mult gândesc decât văd; lângă el, câine- le lui cel mai iubit stă parcă în aşteptarea unui cuvânt, a unei porunci. E tăcere, - nu se aude decât ronţăitul oilor cari pasc mai prin apropiere şi, din când în când – cling, clang – tilinca sutaşelor” (v. ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910).

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș cu turma de oi Licitaţia Internațională de Artă, România - Moldova, 2012, Artmark, adjudecat pentru 195.000 € Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008 MATEESCU, Denia (şi alţii), ”Nicolae Grigorescu (1838- 1907). Ininéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impresionisme” (catalog), Somogy éditions d’art, Paris 2006 VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

92 93 90 | Apcar (Abgar) Baltazar 1880, Bucureşti - 1909, Bucureşti Luminiș ulei pe pânză lipită pe carton, 31,5 × 40 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „A. Baltazar” € 1.200 - 1.800

89 | Camil Ressu 91 | Ion Stoica Dumitrescu 1880, Galaţi - 1962, Bucureşti 1886, Zănoaga, Dolj - 1956, Bucureşti Biserica din deal | 1915-1920 Ciobănaș cu turma de oi ulei pe carton, 49 × 63,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe lemn, 37,5 × 46,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu” cu brun, „Stoica D.” € 5.000 - 8.000 € 300 - 450

94 95 92 | Alexandru Ciucurencu 1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti 94 | Nicolae Tonitza 1907 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti ulei pe carton, 22,5 × 32,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, „AC” Libertatea la porțile închisorii | 1919 tuş şi accente de acuarelă pe hârtie lipită pe car- € 2.000 - 3.500 ton, 38,5 × 27,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „N. TONITZA” € 800 - 1.500 Notat central jos, cu negru, "-Cine-i? -Libertatea... -Nu cunosc- în lături!!..."

95 | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti "Dacă ne mai faceți hoți..."| 1919 tuş şi laviu pe hârtie lipită pe carton, 33 × 24,5 cm, semnat şi datat stânga sus, cu negru, „N. Tonitza, nov. (1)919” € 800 - 1.500 Notat central jos, cu negru, "Dacă ne mai faceţi hoţi în gazeta voastră dăm ordine jurnalului nostru să vă scoa- 93 | Iosif Iser tă la iveală toate pungăşiile..." 1881, București - 1958, Bucureşti Adeziunea lui Nicolae Tonitza la viziunea socialistă avea să ofere graficii sale o cate- Tăiem toate subvenţiile! | 1910-1915 gorie aparte, și anume grafica militantă. Ororile războiului, prizonieratul, statu- tuş şi acuarelă pe carton, 42,5 × 34,5 cm, semnat lateral tul social precar pe care îl avea ca artist și desigur situația financiară și neajunsuri- sale. În anii 1919-1920 Tonitza va expune zeci de lucrări de grafică în principalele dreapta, cu alb, „ISER” le de zi cu zi îl vor transforma pentru perioada imediat următoare Primului Război ziare de stânga ale vremurilor- "Avântul" și "Cuvântul Liber", criticând în special cla- Mondial într-un militant, atât prin articolele redactate, dar mai ales prin ilustrațiile sa politică de la conducere. € 700 - 1.000

96 97 96 | Constantin Jiquidi 98 | Ary Murnu 1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti Bătăuș electoral | 1898 În urmărire | 1927 acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 38 × 29 cm, semnat acuarelă, tuş și creion pe hârtie, 66 × 47,5 cm, semnat, şi datat stânga jos, cu brun, „Jiquidi, (18)98” datat şi intitulat dreapta jos, în creion „În urmărire, 5 IX 1927, MURNU” € 500 - 800 € 500 - 800 O variantă a operei se regăsește în colecția Muzeului Național de Artă al României, Cabinetul de stampe și desene, inv. 27.434/2825.

99 | Ary Murnu 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti Împreună în același pat (Regele Ferdinand şi Kaiserul Wilhem I) | cca. 1910 97 | Constantin Jiquidi acuarelă şi tuş pe hârtie, 35,5 × 26,5 cm, semnat stânga 1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti jos, cu negru, „A. MURNU” Oleacă de psaltichie (Lascăr Catargiu, € 200 - 300 preşedintele Consiliului de Miniştri la 1895) | 1895 acuarelă pe hârtie, 33,5 × 26 cm, semnat stânga jos, cu roşu, „Jiquidi, (18)95” Creația lui Ary Murnu ocupă un loc extrem de important în ilustrația și caricatura românească modernă, artistul € 600 - 900 fiind unul dintre cei mai importanți graficieni ai înce- Probabil cel mai celebru grafician și ilustrator de la sfârșitul secolului al XIX-lea, putului de secol XX. Colaboarea cu revistele “Furnica” Constantin Jiquidi murea la doar 34 de ani, în 1899, lăsându-și neterminată marea și “Reforma” aveau să îl propulseze în fruntea graficii monografie a figurilor României lui 1900. Amic cu Caragiale și prieten bun cu Radu Notat dreapta sus, în creion, "O LEACĂ DI PSALTICHIE"; politice, însă măiestria lui avea să fie evidențiată și prin Rosetti, Jiquidi cunoștea consacrarea prin publicarea albumului "Caricatura". intitulat central jos, cu brun, "Lascăr Catargiu, ilustrația de carte (“Iliada”, “Gruie-al lui Novac” sau Tipurile umane create, dar mai ales reproducerea figurilor tipului lui reprezintă președintele consiliului de Miniștri 1895, 30 feb." “Povestea neamului nostru”) și chiar în grafica pentru creația sa grafică cea mai importantă. copii (“Lumea copiilor”).

98 99 101 | Iosif Steurer 1885, Viena - 1971, Bucureşti La perceptor acuarelă şi tuş pe hârtie, 28 x 42 cm (fiecare), semnat dreapta jos, în tuş, „I. St” € 400 - 600 100 | Nicolae Petrescu-Găină Notat stânga jos, cu negru, "Maestrul V. Al. Jean nemai 1871, Craiova - 1931, București putând răspunde enormului număr de clienţi şi solici- tatori plus căldura din ultimele zile, părăseşte ocazional Caricatură cu privire la tirajul Ziarului Dimineața Capitala, când clienţii şi solicitatorii, prinzând de veste | 1928 aleargă după dânsul...Ziarul Dimineaţa 8/7/928" acuarelă şi tuş pe hârtie lipită pe carton, 42 × 78 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Petrescu” € 500 - 800

100 101 102 | Victor Ion Popa 103 | Iosif Iser 104 | Jean Alexandru Steriadi 105 | Ary Murnu 106 | Diodor Dure 107 | Gruia Păunescu 1895, Bucureşti - 1946, Bucureşti 1881, București - 1958, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti 1901, Mehadia, Caraş-Severin - 1941, Rusia 1887 - 1976 Scriitorul Isaiia Răcăciuni | 1934 Politician | cca. 1910 Generaţia de sacrificiu Burghez la promenadă Diplomat | 1938 În căutarea substituţilor | 1919 tuș și cărbune pe hârtie, 31 × 23 cm, semnat şi datat tus şi laviu pe carton, 35 × 25 cm, semnat stânga jos, tuş pe hârtie lipită pe carton, 25 × 19,5 cm tuş şi acuarelă pe carton, 33,5 × 24,5 cm, semnat tuș și acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 29 × 23 cm, tus şi acuarelă pe hârtie, 46 × 27,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „POPA, 1934” cu negru, „ISER” dreapta jos, cu negru, „A. MURNU” semnat şi datat stânga jos, cu negru, „DURE, 1938” dreapta jos, cu negru, „GRuIA, V/(1)919” € 350 - 550 € 200 - 300 € 400 - 600 € 300 - 500 € 200 - 300 € 200 - 300 Notat central jos, cu negru, "Noi generaţia de sacrificiu, care am murit pentru ţară..." Notat dreapta sus, cu negru, "În căutarea substituților"

102 103 108C | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Odaia prizonierilor | 1919-1920 ulei pe carton, 78 × 68,5 cm, semnat stânga sus, cu negru, „Tonitza” € 60.000 - 100.000

Opera a fost pictată în perioada imediat următoare Personalitate vizibilă în pictura, grafica și în scriitu- Primului Război Mondial, între 1919 și 1920, având punct ra publicistă cu precădere, Nicolae Tonitza a avut un de pornire experiența propriu-zisă din lagărul de la mesaj curat și propriu prin ceea ce a creat și a lăsat Kârdjali, cât și unele desene-studii pe care Tonitza le-a generațiilor. Fie cu penelul sau cu penița, a știut să realizat în anii 1916-1918. așterne realități, să ierarhizeze valori, să încurajeze talente și să omagieze artiști distinși. Putem considera studiu preliminat desenul “Soldați S-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, iar după în lagărul bulgăresc de la Kîrdjali”, 1916, din colecția afirmațiile artistului se pare că vocația i s-ar dezvă- Muzeului Național de Artă al României, Cabinetul de luit încă din copilărie, în jocurile de-a teatrul în care Stampe și Gravuri, inv. 27853/3255. îndeplinea misiunea de scenograf. Abilitățile artistice s-au evidențiat și mai târziu, în 1902, la absolvirea cla- sei a IV-a gimnaziale, când încheia cu nota 10 la desen. Aceste abilități l-au condus mai departe spre Academia de belle-arte din Iași, unde printre cei aleși la clasa pro- fesorului Gheorghe Popovici se mai aflau și viitorii artiști Ștefan Dimitrescu, Grigore Negoșanu, Dimitrie Pavlu cu care a colaborat încă de la începutul drumului său artistic. Potrivit mărturiilor sale, momentul fascinant din anii de academie a fost când a început să studieze natura vie, moment în care a început să simtă fiorii artei, rezulta- tele fiindu-i apreciate și de profesorii săi care îi acor- dau în 1905 o medalie de bronz pentru o . Printre primele sale proiecte se numără zugrăvirile bisericești în stil Tattarescu, stil favorizat la acea vre- me, proiecte pe care le desfășura de obicei pe perioada vacanțelor de vară alături de colegii săi sau de profeso- rul său, Gheorghe Popovici pe care în anul 1906 l-a aju- tat la decorarea capelei mitropolitane din Iași. Spiritul său naționalist și evenimentele la care a luat parte l-au împins spre meleagurile Germaniei în 1908, decizie pe care a luat-o în semn de protest pentru eli- minarea a doi dintre colegii săi. Ajuns la München, se înscrie la Königliche Bayerische Akademie der Bildende Künste, la clasa profesorului Hugo von Habermann cu care a avut o relație foarte bună deoarece amândoi erau atrași de capodoperelor trecutului, direcție care va deveni pentru Tonitza ,,învățătura sa supremă”. În această perioadă susține o expoziție la Kunstverein

Nicolae Tonitza soldat din "Tonitza", Barbu Brezianu, Meridiane, 1967

104 105 și debutează în publicistică cu primul său articol, "Importanța criticii de artă", destinat revistei Arta Română din Iași, prin care aducea în lumină necesita- tea educației artistice prin intermediul criticii de artă. O altă revistă cu care începea să colaboreze la acea vre- me a fost Furnica, unde trimitea desene și caricaturi pe temele sociale din România. După Germania, urmează Italia unde va experimenta pictura de peisaje în plein-air, urmată de Franța unde va lucra în atelierele artiștilor Edmond Aman- Jean și Pierre Laprade, perioadă în care va realiza peisaje, por- trete și compoziții incluse într-o expoziție cu 40 de opere în atelierul său din Montparnasse, în 1910. Anul următor se întoarce în țară, își termină studii- le și obține certificatul de pictor bisericesc, reluându-și totodată și activitățile de artist expozant, de caricatu- rist și de zugrav de biserici alături de vechii săi prieteni, Constantin Bacalu și Ștefan Dimitrescu. Revenirea în țară i-a deschis drumul spre noi carie- re, precum cea de profesor de desen la Liceul militar din Iași în 1914 sau secretar de redacție al ziarului Iașul în 1915. Anul următor, în august este mobilizat și trimis pe front unde cade prizonier în batălia de la Turtucaia (începu- tul lui septembrie 1916), cade prizonier și este închis în lagărul de la Kîrdjali în Bulgaria timp de aproape doi ani unde se îmbolnăvește de malarie și reumatism. Această perioadă îi schimbă foarte mult stilul și tema- ticile cu care expune în anii de după război, operele sale primind astfel pecetea celor doi ani de detenție. În toate aceste creații influențate de prizonierat se pot obser- va expuse propriile trăiri sau cele alături de camarazii săi, scriitorul Gheorghe Banea sau pictorul Constantin Vlădescu. Cu cel din urmă a realizat chiar și o revis- tă umoristică în timpul de prizonierat, în cinci nume- re- "Nu te lăsa", "Nici mort", "Ține-o aici", "Sărbătorile", "Nu te lăsa", lăsând în urmă însă doar câteva foi grafice grăitoare. La aproximativ un an, în urma unor acorduri internaționale, i se îngăduie să își reia profesia într-un atelier improvizat, unde va compune desene, ilustrații

Nicolae Tonitza, Ofițer în captivitate (detaliu) Muzeul Național de Artă al României, Cabinetul de Stampe

106 107 și texte de propagandă pacifistă, care deși nu vor tre- ce fizic de temniță, le va transpune mai târziu, la alte proporții, după eliberarea din aprilie 1918. Primele expoziții ale sale de după această perioa- dă expun tema războiului trăită de artistul însuși și este redată în opere precum- "După căderea Turtucaiei", "Convoi de prizonieri", "Curtea prizonieri- lor", "Înmormântarea unui prizonier român în Bulgaria" sau "Mama soldatului", adevărate pagini de jurnal, dar poate și una dintre cele mai coerente creații ce ilustrea- ză ororea războiului. Totodată, evidența asimilare a unui discurs expresionist oferă acestor opere un statut pri- vilegiat, fiind printre puținele abordări plastice din arta românească de o asemenea anvergură. O mărturie picturală interioară este și opera "Odaia pri- zonierilor", realizată în tehnica uleiului pe carton, între anii 1919-1920, unde artistul expune angoasa împovă- Nicolae Tonitza, Lt. col. Simionof, comandantul rată a anilor grei de război și nevoința îndurată de cei lagărului (detaliu) doi camarazi, surprinși într-un colț de cameră cenușiu. Muzeul Național de Artă al României, Cabinetul de Simplitatea paletei de culori redă ternul și ritmul difuz Stampe al scenei, integrând această operă evident în tema largă a războiul,dar mai specific în cea a prizonieratului temă ce va dăinui în opera artistului încă câțiva ani, până către 1925.

Bibliografie: Tonitza, Raoul Șorban, Ed. Meridiane, 1973 Catalog Expoziția N.N. Tonitza, Muzeul de artă al R.P.R., București, ianuarie- martie 1964 N. N. Tonitza, Barbu Brezoianu, Ed. Meridiane, 1986

Nicolae Tonitza, Dezertorii, 1919 (detaliu) Muzeul de Artă Iași

108 109 109 | Paul Scorţescu 1895, Iași - 1976, Paris Buna Vestire | anii ‘50 ulei pe carton, 58,5 × 77,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Scorţesco” € 1.200 - 1.800

111 | Hans Mattis Teutsch 1884, Braşov - 1960, Braşov Compoziție | 1919-1920 tempera pe hârtie, 36 × 28,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „MT” € 2.000 - 4.000

Artist de talie internaţională, Mattis-Teutsch pe lângă colaborarile cu reviste şi grupuri marcante ale avan- gardei, expune activ alături de cele mai importante nume ale epocii, personalităţi care la fel ca şi artistul proliferau primatul spiritual al artei, concept cu care Kandinsky revoluţiona arta modernă cantonată în reda- rea realităţii imediate, cotidiene. În anul 1921 expune de două ori alături de cei din Der Sturm – alături de Paul Klee, și în expoziția colectivă ce marca 100 de numere ale revistei omonime, alături de Boccioni, Braque, Itten, Kandinsky, Klee, Picabia. 110 | Paul Scorţescu 1895, Iași - 1976, Paris Jocul ielelor ulei pe pânză, 60 × 81 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, „Scorţesco” € 1.200 - 1.800

110 111 112 | Alexandru Ciucurencu 1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti Pieta | 1930 ulei pe carton, 99 × 69 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „Al. Ciucurencu, (1)930” € 10.000 - 15.000

Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din București cu G.D. Mirea și Camil Ressu, cel care l-a îndrumat spre studii la Academia Julian din Franța. În mediul artistic parizian, sub influența lui André Lhote, ia contact cu arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor. Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artisti- că a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase Camil Ressu. Filtrul ascetizant și esențializarea au con- dus mai târziu la cicluri picturale excepționale, culoa- rea fiind cea responsabilă pentru modelarea regimului compozițional. Alexandru Ciucurencu a fost văzut, pentru o scur- tă perioadă a carierei sale, drept un foarte bun elev al lui Camil Ressu, pentru că, la debutul său pe simezele bucureștene, în jurul lui 1930, arta sa emana o profun- dă concepție plastică preluată de la maestrul său din timpul anilor de studii. Debutul, marcat de lucrarea “În gară”, îl impunea aproape instantaneu pe Ciucurencu în rândul generației noi – era laureat al Salonului Oficial din 1930 cu această lucrare, în special datorită potenței picturale de care dădea dovadă un creația sa, dar și din cauza unor factor externi – pictorul era deja tre- cut prin viață - simțise războiul, și era mult mai matur decât colegii săi, debutând la 27 de ani. Până la marea revelație modernistă, instituită în urma contactului cu arta franceză – prin figura lui Andre Lhote, Ciucurencu a experimentat în regim pictural sub infuența unei gândiri universaliste asupra artei și a marilor curente clasice. Acest fapt e lesne de înțeles în special datorită acestor prime opere realizate la începutul anilor ’30, așa cum este și opera de față.

Bibliografie: IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994

Alexandru Ciucurencu, Țărani (detaliu) colecția B.C.R.

112 113 114 | Corneliu Brudașcu n. 1937, Tusa, Sălaj Câmpie | ulei pe pânză, 48 × 48,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „C. Brudaşcu” € 1.200 - 1.800

113 | Sabin Bălaşa 115 | Sorin Ionescu 1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti 1913, Bucureşti - 1999, Bucureşti Azur | 1973 Vas cu flori ulei pe pânză, 64 × 83 cm, semnat şi datat dreapta jos, ulei pe placaj, 52,5 × 41 cm, semnat dreapta jos, cu alb, cu negru, „Sabin Bălaşa, (19)73” „Sorin Ionescu” € 7.000 - 12.000 € 600 - 900

114 115 116 | Ion Pacea 118 | Liviu Suhar 1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti n. 1943, Iacobeni, Suceava Natură statică de atelier Jocul caprei | 1981 ulei pe pânză, 73,5 × 92,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 41,5 × 41 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Pacea” cu rosu, „L. Suhar, (19)81” € 1.800 - 2.500 € 700 - 1.200

117 | Harry Guttman 119 | Spiru Chintilă 1933, Bucureşti - 2015, București 1921, Bazargic, Caliacra, Bulgaria - 1985, Bucureşti Citadină Natură statică cu pâine și cuțit ulei pe pânză, 39,5 × 47,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză, 55 × 73 cm, semnat dreapta jos, în creion, „H. Guttman” cu negru, „Sp. Chintilă” € 1.000 - 1.600 € 1.500 - 2.500

116 117 120 | Ion Musceleanu 1903, Caracal - 1997, Bucureşti Pe gânduri ulei pe carton, 46 × 38 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, „I. Musceleanu” € 800 - 1.200

121 | Ion Musceleanu 1903, Caracal - 1997, Bucureşti Vas cu flori | 1990 ulei pe pânză lipită pe carton, 61 × 46 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, „I. Musceleanu, (1)990” € 600 - 900

122 | Eva Cerbu (Siegler) 1924, Bucureşti - 2008, Bucureşti Țărănci la șezătoare ulei, acuarelă și cărbune pe hârtie, 43 × 36,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „E. Cerbu” € 500 - 800

123 | Corneliu Baba 1906, Craiova - 1997, Bucureşti Cici | 1932 ulei pe placaj, 50 × 40 cm, semnat şi datat dreapta sus, cu brun, „C. Baba, (19)32” € 4.500 - 5.500 Cecilia (Cici) Baba a fost sora artistului și apare portre- tizată în câteva opere pictate de Corneliu Baba în prima perioadă de creație, atunci când locuia alături de părinți Notat pe verso, cu brun, "Autentificat, Baba, (19)95" și soră în Banat.

118 119 124 | Alexandru Ciucurencu 1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti Natură statică cu flori de primăvară | a doua jumătate a anilor ‘30 ulei pe carton, 61 × 48 cm, semnat dreapta jos, în monogramă, cu alb, „AC” € 7.000 - 12.000

Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G.D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efec- tul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găz- duia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Ciucurencu, cu o voca- ţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru pre- ocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante. După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări con- stante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei sale. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictu- ral rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupa- re specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din isto- ria poporului, peisajele industriale şi scenele de muncă din fabrici şi de pe ogoare. Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării rea- lului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţi- şate. De la Pallady, Ciucurencu a preluat anumite reguli de compunere a naturilor statice, precum şi respectul pentru ordine şi rigoare geometrizată în compunerea tablou- lui, menită să înfrâneze elanurile debordante. De la marii colorişti români, Luchian, Petraşcu, Tonitza, a învăţat în special că pictura nu trebuie concepută ca pe un mesaj al intelectului, cât mai degrabă, ca pe unul al emoţiei artistice resimţite în faţa fenomenelor vieţii. După ce traversează o etapă constructivistă, Ciucurencu se dezlănţuie într-o explozie de culoare şi îşi îngăduie libertatea celor mai îndrăzne- ţe combinaţii, intrând în faza sa de maximă jubilare coloristică, despre care vorbea criticul Radu Bogdan în 1947, referindu-se la raportul dintre culoare şi obiect: ”asis- tăm la o inversiune de roluri: obiectul aparţine culorii, şi nu culoarea obiectului”. Altfel spus, ”pictura lui Ciucurencu porneşte de la senzaţie. O simplă pată de culoa- re care a impresionat retina pictorului, continuând să obsedeze câmpul lui vizual, devine punctul de plecare al unui întreg tablou”. ”Natură statică cu flori de primăvară” afirmă preocuparea pictorului de a inves- ti culoarea cu capacitatea de a sugera forma în mod material. Culorile pe care le foloseşte aici sunt cele la care recurge în mod constant în naturile sale moarte, într-o intensitate moderată, izvorâtă din trăirea sa lirică în faţa motivului. Armonii de brun, albastru deschis şi verde, în diferite consistenţe de pastă şi opacităţi, tind către un acord decorativ, fără a se îndepărta însă de la concordanţa cu realitatea.

Bibliografie: GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de stat pentru Literatură și Artă, 1958 OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

Alexandru Ciucurencu, Vas cu flori Licitația de Toamnă, 2013, Artmark, adjudecat pentru 13.000 €

120 121 125 | Spiru Chintilă 1921, Bazargic, Caliacra, Bulgaria - 1985, Bucureşti Natură statică cu fructe ulei pe carton, 49 × 59 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Sp. Chintilă” € 1.200 - 1.800

127 | Henri H. Catargi 1894, Bucureşti - 1976, Bucureşti Natură statică cu paravan și scoică | 1972 ulei pe hârtie lipită pe pânză, 140,5 × 90,5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, „H.H. C. (19)72” € 4.000 - 6.000

Printr-un proces de redescoperire a existenţei materiei, Catargi recurge la compoziţii monumentale în redarea temelor abordate, în special în reprezentarea naturi- lor moarte. Tematică deprinsă din contactul cu Pallady, un mare pasionat al naturilor statice, demersul plastic iscat de Catargi, prin decantare şi epurare a impresiilor vizuale, se va materializa în rafinamentul pictural ofe- rit pânzelor sale. Construcţia lucrărilor porneşte întot- deauna de la limbajul de expresie, ce este preliminar conturat după precepte de filiatură palladiană. Filtrarea imaginii, care porneşte logic de la construcţia liniei, are drept prim rezultat o simplificare a volumelor, urmată instinctual de o reducere a formelor la esenţial.

126 | Mircea Ciobanu 1950, Bucureşti - 1991, Geneva Natură statică cu vase ulei pe pânză, 60 × 80 cm, semnat dreapta sus, cu galben, „Ciobanu” € 2.000 - 3.500

122 123 128 | Adam Bălţatu 130 | Dumitru Ghiaţă 1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti Uliţă din Huşi De la fântână ulei pe carton, 50 × 65 cm, semnat stânga jos, cu roz, ulei pe carton, 33 × 40 cm, semnat dreapta jos, „Bălţatu” în creion, „Ghiață D.” € 1.800 - 2.500 € 2.500 - 3.500

129 | Adam Bălţatu 131 | Ion Mirea 1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu - 1987, Paris Case la Constanţa | 1925-1927 Acoperişuri ulei pe carton, 34,5 × 49 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 29,5 × 33,5 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Bălţatu” cu negru, „mirea” € 1.800 - 2.500 € 700 - 1.200

124 125 132 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Peisaj de pe Valea Doftanei | 1895-1904 ulei pe lemn, 34 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „Grigorescu” € 20.000 - 35.000

Opera lui Nicolae Grigorescu din preajma lui 1900 încă trezește dispute în legătu- ră cu adevărata sursă a imaginarului modelat - și aici nu ne referim la inspirație, ci la acțiunea conștientă de a interpreta natura într-o anumită manieră, tehnică, abordare. Fie că Grigorescu e racordat la curentele contemporane lui și trebuie să evidențiem întâietatea Art-Nouveau-ului la 1900, fie că problemele de vedere au fost adevărata cauză a “perioadei albe”, răspunsul este cel mai probabil la mijloc. Justificarea acestei ambiguități biografice pare totuși plauzibilă: folosirea albului excesiv era cauzat de vederea slăbită, însă totodată albul este caracteristic decora- tivismului Art-Nouveau. În același timp, nu putem exclude din discuție, atât în cazul personajelor, cât și a peisajelor, efectele picturale individualizate în această ulti- mă perioadă. Trupurile fusiforme ale ciobănițelor sau orizonturile unduite, curbilinii sunt elemente ale unui limbaj ce poate explica apropierea artei lui Grigorescu de cel mai celebru curent din jurul lui 1900. Calitatea primară a operei dezvoltate în ultimii 10 ani de creație ține de viziune, o viziune inconfundabilă ce s-a tradus prin contactul nemijlocit cu realitatea ime- diată, filtrată (sau nu) prin sensibilitatea lirică atât de pasională. Peisajul a fost cu adevărat câștigat atunci când Nicolae Grigorescu a capacitat să racordeze stilul la acea viziune, prin propria-i opinie despre Impresionism, valoarea lucrurilor și este- tica coordonatoare. Câștigurile acestei ultime perioade, în special în maniera pic- turală, au constat în valorația oferită întregii compoziții, prin capacitatea artistului de a picta întregul, dar și fracțiunile, cu aceeași însemnătate și calitate a universu- lui luminos. În plus, Grigorescu a reușit să împrumute din pictura cu personaje acea idealizare tipică ce îl împiedica să prezinte altceva decât frumosul și optimistul, astfel , peisajul său se înscrie în coordonatele unei topografii senzoriale cu adevărat reușite. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii, toate intră în imaginarul grigorescian și sunt transformate, în parte, în excelențe estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente. Puternic stilizat, “Peisajul din Valea Doftanei” ne introduce în creația ultimilor ani, desfășurându-se sub ochii privitorului drept o piesă de impresie nealterată, la pri- ma mână, senzorială și pictată instinctiv. Grigorescu se folosește de pensule mai late cu care întinde culoarea pe suprafețe generoase ale panoului de lemn, reușind să esențializeze forma, care, în afara copacului, se topește în volumele cromatice.

Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008 VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910

Nicolae Grigorescu, Peisaj de toamnă (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

126 127 134 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Mahoane la Balcic | 1914 tempera pe hârtie lipită pe carton, 48 × 48,5 cm, sem- nat, datat și localizat dreapta jos, cu brun, „Dărăscu, Balcic, 1914” € 3.000 - 5.000

133 | Iosif Iser 1881, București - 1958, Bucureşti Piața de Flori înspre Bărăție | mijlocul anilor ‘30 guaşă vernisată pe hârtie lipită pe carton, 65,5 × 50 cm, semnat stânga jos, cu negru, „ISER” € 6.000 - 9.000

Pentru Iser peisajul citadin a prezentat mereu o atracție nemaipomenită și nu o dată s-a apropiat de scenele animate oferite de locurile pe care le-a vizitat, precum Spania sau mai ales, Franța. Aglomerările umane au fost vizate în special de Iser, aglomerări pe care le cău- ta atât pe străzile pariziene, dar și în piețele pitorești ale Iașiului sau Bucureștiului. De cele mai multe ori pictorul alege să folosească tehnica guașei, rapidă și jucăușă, cea mai la îndemână pentru o prezentare spontană și imediată a unei priveliști sau a unui subiect interesant. Iser dezvoltă astfel o tehnică relativ minoră, pe care o transformă într-o manieră picturală excelentă.

135 | Nicolae Enea 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău Turnul din Sibiu ulei pe pânză, 68,5 × 44,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „N. Enea” € 1.000 - 1.800

128 129 136 | Ştefan Constantinescu 1898, Târgu Ocna - 1984, Bucureşti Piața Unirii | 1938 ulei pe pânză lipită pe carton, 24 × 31 cm, semnat şi da- tat dreapta jos, în creion, „Șt. Constantinescu, 1938” € 1.500 - 2.000

138 | Jean Alexandru Steriadi În preajma lui Lucien Simon, cel care a înlesnit călătoria în Bretania lui Alexandru 1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti Steriadi și lui Ștefan Popescu, pictorul nostru va prelua principalele elemente ale stilului ce se va definitiva în timp, decenii mai târziu. Impresionismul a reprezen- Iarnă în București | 1914 tat pentru Steriadi probabil ultima redută pe care un artist și un profesionist ca el ulei pe pânză, 50,5 × 80,5 cm, semnat și datat dreapta o putea răzbate. Chiar dacă nu s-a lăsat condus de teorii și principii constitutive, 137 | Micaela Eleutheriade jos, cu negru, „Jean Al. Steriadi, 1914” Steriadi s-a îndreptat toată cariera către acest stil, atât de îndrăgit de o gintă artis- 1900, Bucureşti - 1984, Bucureşti tică caracterizată de un epigonism grigorescian. € 6.000 - 9.000 După depășirea marilor compoziții tematice, cu care asalta genurile cele mai perso- Peisaj pe Valea Prahovei nale ale artei universale, Steriadi își va descoperi adevărata chemare în peisagisti- ulei pe pânză, 55 × 60 cm, semnat dreapta jos, cu brun, că. Așa cum și moștenirea plastică ne-o arată, peisajul, fie el de sorginte marină, în „Eleutheriade” Balcicuri zenitale sau în Bretanii efemere, sau de inspirație urbană, în urma contac- tului cu parfumul de epocă al capitalei, s-a modelat independent de contextul sau € 1.000 - 1.800 epoca din care lesne poate fi extras.

130 131 139 | Paul Scorţescu 141 | Rudolf Negely 1895, Iași - 1976, Paris 1883, Sopron, Ungaria - 1950, Pe malul lacului Como | mijlocul anilor ‘20 Plecarea în larg | 1938 ulei pe pânză, 60 × 50 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 59,5 × 80 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Scorțesco” cu negru, „Rudolf Negely, (1)938” € 800 - 1.500 € 1.000 - 1.800

140 | Paul Scorţescu 1895, Iași - 1976, Paris 142 | Ştefan Constantinescu 1898, Târgu Ocna - 1984, Bucureşti Stradă în Franța | mijlocul anilor ‘20 ulei pe pânză, 65 × 54 cm, semnat dreapta jos, Vedere din portul Concarneau cu negru, „Scorțesco” ulei pe pânză, 60,5 × 81 cm € 1.000 - 1.800 € 1.500 - 2.500

132 133 143 | Iulia Hălăucescu 145 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1924, Tarcău, Neamţ - 2008, Piatra Neamţ 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti La Moși Stradă din Augsburg | 1938 ulei pe pânză, 55 × 72,5 cm, semnat dreapta jos, în ulei pe pânză lipită pe carton, 21 × 27 cm, semnat creion, „Iulia Hălăucescu” dreapta jos, cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 500 - 800 € 800 - 1.200

146 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 144 | Hortensia Masichievici Mişu 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1917, București - 2010, București După muncă La bâlci ulei pe pânză, 43 × 50 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 50 × 60 cm cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 400 - 600 € 1.800 - 2.500

134 135 147C | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Gălbenele și ulcior | 1908-1910 ulei pe pânză, 50 × 70 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „St. Luchian” € 100.000 - 180.000

Ștefan Luchian avut nevoie să fie recuperat în momen- tele în care, ulterior dispariției sale, creația celui dece- dat la doar 48 de ani nu avea nici monografie dedi- cată (avea să primească abia în 1924), nici o expoziție retrospectivă revelatoare (cele comune din 1923, 1932 culminau în 1939 cu o mare retrospectivă organizată sub egida Academiei Române). Momentul inoportun al dispariției lui Luchian (28 iunie 1916) era concretizat, la doar două luni distanță, de intrarea oficială a României în Primul Război Mondial (27 august 1916), perioadă după care manifestările artistice vor lipsi sau vor face loc unor mișcări cu caracter național, care se vor liniști abia ulterior, după entuziasmul Marii Uniri și al înco- ronării lui Ferdinand I. Ce-i drept nici în timpul vieții recunoașterea nu va fi lesne de atins. Cu toate că carie- ra lui Luchian nu s-a întins pe o durată foarte însem- nată, receptarea de către critică, oficialități și marele public va avea un caracter volatil. Este pe rând apre- ciat, elogiat și dat exemplu pentru creația modernă de sorginte europeană, cât și criticat, sabotat sau subiect al unui dezinteres ciudat în primii ani ai secolului XX. În toată această sinusoidă putem însă recunoaște per- sonajele care vor fi campionii artei lui Luchian atunci când acesta se dovedește a fi incapabil în a-și pro- mova creația. Alexandru Bogdan-Pitești, acel mece- na și promotor al artei moderne în cultura românescă, apoi Virgil Cioflec, prieten bun și ulterior prim mono- graf al artistului vor oferi, primul, o colecție impresio- nantă de uleiuri, pasteluri (27 la număr) și desene (37) de Luchian, iar cel de-al doilea o susținerea mora- lă continuă, o critică elogioasă și, finalmente un prim catalog de artă dedicat amicului său pictor. În tot acest proces de susținere, prezentare și promovare a meri- telor indiscutabile pe care Ștefan Luchian le-a avut în promovarea unei atmosfere moderne în pictura româ- nească după 1900 s-au aliniat pictori, poeți și istorici de

Ștefan Luchian, Tufănele galbene Licitația de Iarnă, 2013, Artmark, adjudecat pentru 170.000 €

136 137 artă, generând în cultura românească acest proces de însușire și de recunoaștere a artistului. Tudor Arghezi, Nicolae Tonitza și Francisc Șirato, ulterior Oscar Walter Cisek, Krikor Zambaccian, George Oprescu, Jacques Lassaigne, Ionel Jianu, Petre Comarnescu și, final- mente, Theodor Enescu sunt cei care rememorează, apreciază, cercetează și diseminează viața personală, cariera și creația lui Ștefan Luchian. Marile retrospec- tive din perioada 1966-1968 reintroduceau și reconfir- mau superioaritatea picturală a lui Luchian în tabloul artei românești moderne. Expoziția dedicată peisajului și cea închinată florilor aveau să devină poli culturali în sine, cea din urmă fiind fără îndoială cea mai aplauda- tă și însemnată expoziție dedicată artistului. Florile lui Luchian deveneau încă din epocă subiectul celor mai înflăcărate comentarii, cu atât mai mult cu cât aura de martir pe care Luchian o căpăta în ultimii 3-4 ani de viață era hrănită și de dedicarea lui totală către acest subiect. Însă naturile statice cu flori intrau în imaginarul Ștefan Luchian, Flori galbene (detaliu) plastic al artistului încă din prima perioadă de creație, Muzeul de Artă Iași natura statică fiind la sfârșitul secolului al XIX-lea o temă deja celebră în pictura românească. Grigorescu pictase flori, de la nalbe și trandafiri la ghivece flam- boiante cu flori de câmp, instaurând un anumit gust pentru subiect. Aman aborda și el în deceniile 8 și 9 această mare și generoasă temă, construiind compoziții excepționale în care florile sunt fie actorul principal, fie adjutant. Însă probabil capacitatea lui Luchian de a introduce un anume fler acestor opere aveau să îl deli- miteze clar față de breasla sa, devenind chiar după 1900 - așadar după o perioadă predispusă picturii de farmec Art Nouveau - cel mai reprezentativ pictor al florilor. Acest lucru se corobora și cu elemente grăitoare ale biografiei artistului, astfel apariția maladiei degenera- tive de după 1901 avea să îi limiteze la diverse interva- luri de timp deplasarea, așadar lucrul în atelier devenea mult mai important decât pictura în natură. Șevaletul de lucru și scenografia naturii statice devine atunci importantă, structura (pe alocuri cezanniană) a acestor compoziții cu flori fiind intens analizată. Buchetele cu flori, ulcelele, școarțele, mănunchiurile de tufănele sau firele de anemone sunt distribuite și interpretate în toa- te acele picturi ce astăzi construiesc sintagma de "pic- tor al florilor". Recurența tablourilor cu flori devine din ce în ce mai evidentă către 1910-1912, când sănătatea lui Luchian era șubrezită. Dacă în expozițiile din 1902- 1904 putem descoperi câte 3-4 pânze cu flori, către 1908-1910 lucrurile se schimbă: în 1908, la Ateneu, expune 11 uleiuri cu flori de primăvară, trandafiri si tufă- nele; iar în 1910, la Tinerimea Artistică din noiembrie prezenta din 15 opere, 13 erau flori.

Ștefan Luchian, Crizanteme (detaliu) Muzeul de Artă Arad Vasele folosite de Ștefan Luchian drept recuzită pen- tru picturile sale. Vasul central se regăsește pictat în "Gălbenele și ulcior".

138 139 140 141 Ultimii 5 ani de carieră și anume 1908-1913 (ultimul an în care Luchian mai putea picta) reprezintă din multe puncte de vedere cea mai importantă parte a vieții și carierei pictorului. Aceste momente surprind evoluția finală și desăvârșirea unui stil, dar și a unor subiec- te celebre ale creației ultimilor 15 ani de viață. Peisajul primea una dintre experiențele fundamentale, ciclu- rile realizate la Brebu și Moinești în verile anilor 1908, respectiv 1909, atât în pastel, cât și în ulei, îl fixau def- nitiv pe artist în vârful creației peisagiste autohtone. Concepția despre natură văzută și realitate și proiec- tarea lor pe pânză primeau tot atunci cea mai însem- nată adnotare stilistică, operele individualizându-l definitiv, drept acel “iluminat al picturii românești”. Interpretarea formală și coloristă a motivelor picturale reprezentau unicul obiectiv al creației lui Luchian, fapt evidențiat înzecit atât în peisaje (Brebu, Moinești), cât și în compozițiile de interior (de la "Maci" la "Lăutul").

Ștefan Luchian, Gălbenele (detaliu) Gălbenele lui Luchian și modul în care este construi- Colecția Zdrobiș tă opera de față ne introduc într-o subcategorie a marii teme a florilor. Florile scoase din ulcior și ulciorul împins într-o parte a pânzei ne oferă o imagine inedită, regă- sibilă în doar alte câteva pânze ("Portocale și garoa- fe", Muzeul de Artă Constanța, "Flori și cană", Muzeul de Artă Cluj sau "Crizantemele lângă vas", Muzeul de Artă Craiova) și acelea muzeale. Tăria culorilor folosite, atent racordate la lumină și la acumularea vizuală, este ate- nuată, ca la mai toate operele de maturite, prin registrul inferior, în acel "paravan afigurativ" ce contrastează și evidențiază prim-planul atât de viu și colorat. Scoarța, și ea o apariție rară, este probabil una dintre cele mai puternic cromatic recuzite folosite de Luchian în cari- era sa, iar explozia de culoare este susținută doar de măiestria pensulei și a cuțitului de paletă.

Bibliografie: CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 LASSAIGNE, Jacques, „Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 PELEANU, Georgeta, OPREA, Petre, SCHOBEL, Doina,” Ștefan Luchian, Portocale și garoafe (detaliu) Catalogul Expoziţiei Florile în opera pictorului Ştefan Muzeul de Artă Constanța Luchian”, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 1966

142 143 148 | Nicolae Vermont 150 | Nicolae Grant 1866, Bacău - 1932, Bucureşti 1868, Bucureşti - 1950, Câmpulung Muscel Săsoaică în grădină | 1930 Primăvara în grădina bunicilor | 1910-1915 ulei pe pânză lipită pe carton, 47,5 × 35 cm, semnat și acuarelă şi guaşă pe hârtie lipită pe carton, 37,5 × 45,5 datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1930” cm, semnat dreapta jos, în peniță, „N. Grant” € 2.500 - 3.500 € 600 - 900

149 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 151 | Samuel Mützner 1884, Bucureşti - 1959, Bucureşti Plecarea la câmp | 1924 ulei pe carton, 73 × 50 cm, semnat stânga sus, cu brun, Vedere spre Piatra Craiului | 1932 „Schweitzer-Cumpăna”; datat stânga jos, cu brun, „1924” ulei pe carton, 33 × 40,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „S. Mutzner, (19)32” € 3.000 - 5.000 € 2.500 - 3.500

144 145 152 | Jeno Karpathy 153 | Dimitrie Ştiubei 1870 - 1950 1901, Bacău - 1986, Mettmann, Germania Furtună pe mare Dimineață în Istanbul | 1945 ulei pe pânză, 150 × 200 cm, semnat central jos, ulei pe carton, 49 × 67 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „E. Karpathy” cu negru, „Știubei, (19)45” € 3.000 - 5.000 € 1.500 - 2.500

154 | Dimitrie Florian (Doboșariu) Nocturnă ulei pe pânză, 50 × 69 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „D. Florian” € 600 - 900

146 147 155 | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Jochei | 1898-1908 pastel pe hârtie, 19 × 25 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Lukian” € 8.000 - 14.000

Inaugurată în anii petrecuți în Paris (1891-1893), tema hipistă la Ștefan Luchian nu avea să cunoască decât o singură lucrare în ulei, cunoscuta "Ultimă cursă de toamnă" pictată de artist cel mai probabil în toam- na lui 1892 la Paris. Astăzi la Muzeul Național de Artă al României, această operă, pictată sub influența impresioniștilor (Manet și Degas pictau în anii 1870 instantanee de la cursele celebre ale Parisului din Bois de Boulogne), este polul de interes al acestei teme, și, chiar dacă rămâne singurul ulei cunoscut, inițiază un mic ciclu de desene și pasteluri hipice ce continuă câtiva ani până după 1900. Luchian, cunoscut pasio- nat de sporturile "extreme" ale sfârșitului de sec. XIX, se pare că își continuase pasiunea și la reîntoarcerea în țară, unde, pe lângă ciclism și cursele cu caleașca, pe care le practica la nivel amatoresc, se pare că deținea și un cal, fapt foarte probabil pentru unul dintre cei mai Ștefan Luchian, Jochei (detaliu) reprezentativi "dandy" ai Bucureștiului sfârșitului de M.N.A.R., Cabinetul de Stampe secol XIX. Suita de 4 - 6 desene, pasteluri și acuralele care continuă tema cursei de cai pare să continue până spre 1908, moment în care se inaugura celebrul hipo- drom bucureștean de la Băneasca. Însă pe durata anilor 1893-1900, moment din care dateaza aceste schițe și pasteluri realizate de Luchian, hipismul pare că exista într-o variantă amatorească, așa cum ne-o arată inte- resul pictorului pentru subiect. Cel mai probabil cursele văzute de bucureșteni, inclusiv de Luchian, aveau loc pe platoul Cotroceni, acolo unde se pare ca a funcționat primul hipodrom din capitală.

Bibliografie: DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, ”Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947 LASSAIGNE, Jacques, „Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972

Ștefan Luchian, la curse (detaliu) din "Luchian. Catalog critic" de Theodor Enescu, ICR, 2007

148 149 156 | Ştefan Câlţia 158 | Constantin Piliuţă n. 1942, Braşov 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti Vas cu flori de câmp | 2013 Peisaj de iarnă | 1979 ulei pe pânză, 22,5 × 20,5 cm, semnat şi datat central ulei pe pânză, 55,5 × 55,5 cm, semnat și datat dreapta sus, cu roşu, în monogramă, „Câlția, 2013” sus, în creion, „C. Piliuță, (19)79” € 800 - 1.200 € 1.800 - 2.500

159 | Ion Irimescu 1903, Preuţeşti, Suceava - 2005, Fălticeni Muză bronz, 26,5 × 21 × 11 cm, semnat la bază, „Irimescu” € 1.200 - 1.800 157 | Ovidiu Avram n. 1953, Teius, Alba Personaj cosmic ulei pe pânză, 50 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu galben, „Avram” € 1.000 - 2.000

150 151 160 | Constantin Piliuţă 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti După pescuit | 1964 ulei pe placaj, 50,5 × 66 cm, semnat și datat dreapta sus, cu negru, „Piliuță C., (19)64” € 2.500 - 4.500

162 | Paul Miracovici 1906, Frumoasa, Harghita - 1973, Bucureşti Natură statică cu vânat ulei pe carton, 60 × 73 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „miracovici” € 1.800 - 2.500

161 | Gheorghe G. Vânătoru 163 | Constantin Piliuţă 1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti Nud | 1980 Vas cu flori ulei pe carton, 32 × 41,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 34 × 14 cm, semnat stânga sus, jos, cu alb, „Gng. V, (19)80” cu negru, „Piliuţă C.” € 1.500 - 2.500 € 700 - 900

152 153 164 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 166 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 167 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti Natură statică cu ulcior și mere Toamnă târzie Țăran cu desagă | 1928 ulei pe carton, 33,5 × 43,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 43,5 × 34 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 104 × 70 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” cu negru, „R. Schweitzer-Cumpăna” cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, 1928” € 1.200 - 1.800 € 1.800 - 2.500 € 3.000 - 4.500

165 | Petre Bulgăraş 1884, Bârlad - 1939, Iaşi Natură statică cu legume și ulcior | 1921 ulei pe carton, 49,5 × 70 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, „Bulgăraș, 1921” € 600 - 900

154 155 168 | Ion Stoica Dumitrescu 170 | Aurelia Ananescu 1886, Zănoaga, Dolj - 1956, Bucureşti Repetiții pentru concert Școlăriță ulei pe carton, 26 × 37 cm, semnat dreapta jos, cu alb, ulei pe pânză, 62,5 × 73,5 cm, semnat și localizat stânga „Ananescu” jos, în creion, „Stoica D., Munchen” € 300 - 500 € 900 - 1.500

169 | Ipolit Strâmbu 1871, Mărășești, Gorj - 1934, Bucureşti În grădină | 1910-1915 ulei pe pânză lipită pe placaj, 33,5 × 48,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Strâmbu” € 1.500 - 2.500

171 | Gheorghe (Geo) Zlotescu 1906, Bucureşti - 1983, Bucureşti Vas cu garoafe | 1931 ulei pe carton, 49,5 × 35 cm, semnat stânga sus, în creion, „gL”; datat dreapta sus, în creion, „(1)931” € 400 - 600

156 157 172F | Nicolae Tonitza 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti Visare | 1926-1928 ulei pe carton, 18 × 15 cm, semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza" € 7.000 - 10.000

Proveniență: Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profe- anii '30-'50, colecția diplomatului român Basil Stoica sor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile (1889 - 1959), apropiat al lui Thomas Masaryk și al lui emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut Ionel I.C. Brătianu, cunoscător a 14 limbi străine, lup- drept "pictorul copiilor", datorită portretelor de copil tător pentru fondarea și consacrarea României Mari, pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor pro- președinte în 1918 al Ligii Naționale a Românilor din priei copilării triste, marcate de neajunsuri şi violență America, ministru plenipotențiar în Bulgaria și Albania în familie, Tonitza s-a conturat plastic drept unul dinte (1930-1936), Țările de Jos (1937-1939), secretar general cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în al Ministerului Afacerilor Externe (1939-1945), negoci- arta românească modernă. Primul contact al lui Nicolae ator în 1946 al cauzei României ca și țară cobeligeran- Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal, tă la Conferința de Pace de la Paris; decedat la Jilava unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând după 9 ani de detenție; preluată din familia diplomatu- un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei lui prin confiscare în 1977 de Muzeul Național de Artă al librării. României; în 2009, după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moşte- Portretele lui Tonitza, în special cele create între 1920 nitorilor diplomatului; și 1938, se derulează pe parcursul acestor două dece- nii într-o manieră cursivă, dinspre universul intim(soția, Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului copiii) către o creație universal-românească. Chipurile Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, copiilor sunt cele ce deschid drumul unei portretis- nr. 2041 din 29.01.2010. tici afective, în care Tonitza își declară crezul artis- tic. Pentru artist portretul nu trebuie să răspunde unor cerințe de veridicitate absolută, zugrăvirea trăsătu- rilor fiind abordată de foarte multe ori într-o manieră sumară, chiar vagă uneori. Intensitatea culorii devine astfel principala caracteristică definitorie în prezen- tarea chipului, chiar și în desenarea trupului. Jocul de nuanțe căutat de Tonitza, nuanțe de interpretare dar și de nuanțe cromatice, a dus la conceperea efectivă a complexității umane, care nu trebuie să fie cuantifi- că într-o reproducere rece, insensibilă, după “natură”. Aprofundarea portretului a dus astfel la o interpretare psihologică, cauzată și de caracterul pictorului, răscolit de propria-i existență tumultoasă. Tenta dramatizan- tă nu apare imediat, ci se dezvoltă treptat, însă aceasta se va manifesta destul de pregnant începând cu a doua jumătate a deceniului trei al secolului trecut. Odată cu modelarea chipurilor propriilor copii, Tonitza va începe să conceapă treptat un portret-tip, unde nu mai caută să reproducă un chip anume, ci să surprindă expresia, trăsătura, grimasa prin căutarea sentimentului profund uman, de cele mai multe ori chiar cel propriu.

Bibliografie: CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru,”N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

158 159 173 | Jean David 1908, București - 1993, Tel Aviv La scăldat ulei pe pânză, 60,5 × 81,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „JEAN DAVID” € 2.500 - 3.500

175 | Nadia Grossman-Bulighin 1891 - 1930, Câmpulung Muscel Natură statică cu librete și mănuși | mijlocul anilor ‘20 ulei pe carton, 70 × 49 cm € 2.000 - 3.500

Proveniență: în anii ‘30 colecția unei prietene apropiate a artistei; din anii ‘80 colecția dr. V. Grigorescu;

În scurta sa activitate, Nadia Bulighin se apropie de mediile avangardiste bucureștene. O prezență discretă, ale cărei lucrări se fac remarcate cu ușurință datori- tă inovațiilor tehnice și stilistice la care artista recur- ge natural, fără ostentație. Formată în mediul artistic parizian, Nadia Bulighin adoptă modul de reprezentare cubist, reușind să aplice vocabularul plastic redus la linii și curbe unor compoziții aproape totdeauna inspirate din viața cotidiană.

174 | Magdalena Rădulescu 1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris Dansul căluşarilor ulei pe pânză, 50 × 61 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Magdalena Rădulesco” € 1.200 - 1.800

160 161 177 | Henri H. Catargi 1894, Bucureşti - 1976, Bucureşti Flori de câmp | 1967 ulei pe carton, 64,5 × 48,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu oranj, ”H.H. Catargi, (19)67” € 1.200 - 1.800

176 | Dumitru Ghiaţă 1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti 178 | Mandia (Maria) Ullea Paşcanu Tufănele Natură statică cu fructe şi carafă ulei pe carton pânzat, 59,5 × 48,5 cm, semnat dreapta ulei pe carton, 55,5 × 45,5 cm, semnat stânga jos, jos, cu albastru, „Ghiaţă D.” cu negru, „M. Ullea” € 4.000 - 7.500 € 700 - 900

162 163 179 | Eustaţiu Stoenescu 1885, Craiova - 1957, New York La hipodrom | 1931 ulei pe pânză, 100 × 65,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Stoenescu, 1931” € 12.000 - 18.000 Eustațiu Stoenescu se distinge în pictura românească și nu numai ca unul dintre cei mai de seamă portretiști, impunându-se atenției pe trei continente. Colorist și observator în același timp, Stoenescu realizează dincolo de adevărul unei fizionomii, expunerea totală a frământării interioare. Fie că e vorba de oameni politici, intelec- tuali, industriași, femei elegante sau simple, pentru fiecare figură el știa să găseas- că trăsăturile dominante de caracter și să le facă evidente pentru public. Moment cheie al dezvoltării sale ca artist este anul 1900, cel al plecării la Paris. Tânărul de 16 ani aflat sub o pregnantă influență grigoresciană, este primit în atelierul lui Jean Paul Laurens, pictor specializat în compoziții istorice și un profesor desăvârșit, unde studiază alături de Steriadi, Ressu, Dărăscu, Mutzner ș.a. Prin relația strânsă cu mentorul său, pictorul craiovean îi va cunoaște și pe Rodin și Bourdelle, în ate- lierul din Dépôt de Marbres. Debutul său are loc în 1905, la Paris și Craiova. Fiind un mare admirator al lui Velasquez, Stoenescu dă deja dovada unor aprecieri specia- le față de portret, dar pictura sa încă pendulează între mai multe direcții. Ceea ce-l impune decisiv în istoria artei este succesul răsunător obținut în primăvara anului 1930, când expune la New York, în celebra Galerie Duran Ruel. America este într- atât de impresionată de Stoenescu încât se organizează în cinstea lui recepții, cea mai grandioasă fiind la Colony Club unde participă și F.D. Roosevelt. Anii ‘30 și-i împarte între Paris, București și Craiova. Își petrece verile zugrăvind Biserica Sfântul Gheorghe. La București organizează o nouă expoziție personală, la Automobil Club. Anul 1931 este anul realizării celebrului portret al avocatului Alexandrescu, expus abia un an mai târziu. După două expoziții la Salonul Oficial din Paris, Stoenescu începe să fie mai prezent în viața artistică românească, să-și consolideze relațiile și poziția în lumea mondenă a capitalei. Cererile pentru portete sunt din ce în ce mai frecvente iar lumea este de-a dreptul emoționată de puterea sa de evocare. Stoenescu restrânge la un moment și câteva pete de culoare, o existență parcă mai autentică decât cea reală. Portretele sale, marcate de jocul nuanțelor de gri, roșu închis și alb-crem, unde manifestă o grijă deosebită pentru efectele luminii, pentru sugerarea adâncimii sau reliefului prin degradeuri de ton, se prezintă ca o artă des- tul de controversată pentru pretențiile vremii dar, tocmai prin asta, așa atrăgătoare. Portretul “fetiței în roșu” este una din operele realizate odată cu noua celebritate de care se bucura deja Stoenescu în 1931. În opoziție cu numeroasele reprezentări, uneori aproape satirice, ale unor persoane influente ale Bucureștiului, în acest caz avem parte de inocență și delicatețe. Aceleași nuanțe extraodinare de gri alcătuiesc fundalul picturii, același roșu melancolic îmbogățește rochia tinerei, dar ceea ce frapează în această compoziție, debordând de expresivitate, este chipul acesteia. Fata pare că privește în depărtare spre ceva ce nu poate obține. Este o dovadă clară a faptului că Stoenescu a reușit cea mai complexă introducere în portret a elemen- tului psihologic. Portretele sale, ca și cel de față, par că cer să le fie ghicite poveștile. Din punct de vedere tehnic, lumina dulce și estompată, distribuită egal, contribuie la atmosfera de calmitate-frâmântare, emanată direct din sufletul personajului.

Bibliografie: OPRESCU, George, "Stoenescu", Ed. Casa Școalelor, București, 1946 REZEANU, Paul, "Eustațiu Stoenescu", Ed. ARC – 2000, București

164 165 180 | Valentin Hoeflich 182 | Mina Byck Wepper 1910, Bucureşti - 1995, Bucureşti 1899, Bârlad, Vaslui - 1964, Bucureşti Vas cu flori Natură statică cu tufănele şi ceaşcă de cafea ulei pe pânză, 56 × 49,5 cm, semnat stânga sus, ulei pe carton, 52 × 74 cm, semnat dreapta jos, cu brun, cu roşu, „Hoeflich V.” „Mina Byck” € 500 - 800 € 1.200 - 1.800

181 | Adam Bălţatu 183 | Constantin Isachie Popescu 1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Vas cu crizanteme Anemone | 1928 ulei pe carton, 59,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 44 × 64,5 cm, semnat, datat și localizat cu brun, „Bălțatu” dreapta jos, cu gri, „Isachie, Nice, (1)928” € 1.800 - 2.500 € 800 - 1.500

166 167 184 | Honoriu Creţulescu 186 | Constantin Artachino 1897, București - 1979, Bucureşti 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti Spre Cheile Bicazului | 1953 Case dobrogene | 1910 ulei pe pânză, 81 × 65 cm, semnat, datat și localizat ulei pe pânză, 45,5 × 59,5 cm, semnat și datat dreapta dreapta jos, cu roșu, „H. I. Crețulescu, 1953, BICA-CHEI jos, cu negru, „C. Artachino, 1910” SAT” € 1.200 - 1.800 € 800 - 1.200

185 | Constantin Artachino 187 | Alexandru Popp 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti 1868 - 1949 Sonde pe Valea Prahovei Margine de sat ulei pe lemn, 41 × 30,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 34,5 × 39,5 cm, semnat dreapta jos, cu verde, „C. Artachino” cu roșu, „A. Popp” € 1.200 - 1.800 € 500 - 800

168 169 188 | Nicolae Grigorescu 1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina Primăvară la Posada | cca. 1900 ulei pe pânză, 42,5 × 55 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Grigorescu” € 18.000 - 25.000

Începând cu anii 1864, drumurile de vară ale lui Grigorescu îl vor duce pe melea- gurile țării, pe plaiurile moldovene, muntene, transilvănene sau prahovene, de pe reliefurile cărora va surprinde într-un plein-air modern imaginea vie a pajiștii românești. Ca urmare a lecțiilor de la Barbizon, unde experimentează o adevărată școală a naturii, artistul își însușește o manieră impresionistă, manieră pe care o va con- sacra unei mari părți a operei sale și căreia îi va rămâne fidel pentru strălucirea cu care îl răsplătea. Peisajele lui Grigorescu se nasc din contactul deschis și direct cu natura, observân- du-i îndeaproape orizonturile și captându-i efectele de lumină pe care le va reda apoi picturilor sale. Marea sa temă, Natura va fi prezentată publicului într-un număr impresionant de expoziții personale, în locuri precum Palatul Ateneului, Tinerimea Artistică sau Palatul Artelor. Fie la Sinaia, Rucăr, Câmpulung sau pe îndrăgita Vale a Prahovei, atenția artistului se va îndrepta nu asupra personajelor, ci asupra fundalului pitoresc. Printre cele mai îndrăgite locuri se află Câmpina, unde va trăi și lucra în ultimii 17 ani ai vieții în casa- atelier pe care o achiziționa în 1891, de unde va contempla multe din peisajele sale. Cutreierând împrejurimile, ajunge și la Posada, un cătun de munte, situat între Comarnic și Sinaia, deasupra Orăștiilor, presărat cu pajiști verzi și adăpostit de codru. Aici își va instala un atelier de vară, unde va reveni timp de câțiva ani la rând și unde motivele picturale alese vor fi peisajele libere în natură. Peisajul de la Posada, prezentat într-o perspectivă aeriană aparte, în care se evită simetriile mecanice, face parte dintr-o serie de peisagii pe această temă și suge- reazând în linii simple un colț de natură surprins pe dealurile prahovene, cu un cer de vară albastru-oriental, arbori răsfirați, prevăzut de un drum șerpuit. Paleta lumi- noasă de nuanțe descrie introducerea în maniera albă ce avea să îi caracterizeze această ultimă perioadă de creație, acordând operelor sale acea senzație de atmo- sferă pe care o înfățișează ultimele sale peisaje. (G.M.)

Bibliografie: Remus Niculescu, “Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog” de, Muzeul de artă al Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 G.Oprescu, Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani, Bucuresti, ed.Meridiane, 1970 A.Vlahuţă, “Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910

Nicolae Grigorescu, Peisaj (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

170 171 189 | Sabin Popp 191 | Gheorghe Ionescu Doru 1895, Bucureşti - 1928, Viena 1889, Craiova - 1988 Veneția | 1926 Acropole ulei pe pânză lipită pe carton, 27 × 35 cm, semnat și ulei pe pânză lipită pe carton, 33 × 40,5 cm, semnat datat dreapta jos, cu roșu, „Sabiin Popp, (1)926” stânga jos, cu albastru, „Ionescu Doru” € 600 - 900 € 600 - 900

190 | Sile Ionescu 192 | Constantin Isachie Popescu 1890 - 1960 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti Napoli | 1939 Prima zăpadă ulei pe carton, 36,5 × 48,5 cm, semnat, localizat și da- ulei pe carton, 50 × 69 cm, semnat dreapta jos, tat stânga jos, în creion, „Sile Ionescu, Neapole, 1939” cu brun, „C. Isachie” € 400 - 600 € 900 - 1.500

172 173 193C | Ştefan Luchian 1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti Tânără pariziancă | 1891-1893 ulei și guașă pe pânză lipită pe carton, 43 × 35 cm, semnat lateral stânga, cu brun, „LUKIAN S.” € 25.000 - 35.000

Opera este reprodusă în monografia “Luchian”, Petru În 1891 începea ultima perioadă de studii pentru Ștefan Luchian, perioadă în care, Comarnescu, Ionel Jianu, E.S.P.L.A., București, 1956 la în bună măsură, pictorul își desăvârșea educația începută în clasele Școlii de Belle cat. 38, pag. 51, sub titlul “Portret de femeie”. Arte. Prima perioadă de ședere a lui Luchian la Paris pare să fie legată mai mult de un sejur cultural, nefiind cunoscută afilierea tânărului pictor cu vreo academie libe- Opera este catalogată și reprodusă în “Ștefan Luchian. ră sau vreun atelier de artist. De altfel, prezența acestuia la Paris este menționată Pictură, pastel, acuarelă, desen”, catalog critic de rar, una fiind legată de participarea sa la activitățile Ligii pentru Unitatea Culturală Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura a Tuturor Românilor, denumită şi Liga Culturală, organizație ce își începea activita- Institutul Cultural Român, București, 2007, cat. 22, pag. tea în ianuarie 1891. În Parisul acelor vremuri se mai regăseau la studii personalități 47, sub titlul “Profil de fată”. ca Nicolae Iorga (bursier al École Pratigue des Hautes Études, secţia istorie-filo- sofie), dar mai ales o suită importantă de artiști din țară: pictorul, prietenul și vii- Proveniență: torul colaborator Constantin Artachino, Alexandru Bănulescu, I. Bălănescu, Mihail colecția istorică Mathilda Rădoi (1864-?); Simonidy, Dimitrie Serafim sau sculptorul D.D. Mirea. Majoritatea acestor artiști din perioada interbelică, colecția istorică Barbu puteau fi întâlniți în celebrele ateliere ale Academiei Julian, una dintre cele mai Theodorescu (1905 - 1979), redactor, editor și istoric importante academii private ale perioadei moderne. Perioada petrecută de Luchian literar, apropiat al lui Nicolae Iorga. la Academia Julian și profesorii sub care acesta avea să stea la corectura săptă- mânală sau bisăptămânală reprezintă punctul cel mai interesant pentru cerce- Mathilda Rădoi, născută Luchian, verișoara lui Ștefan tătorii perioadei pariziene a artistului. Robert-Fleury și Bouguereau (profesor din Luchian, se năștea în familia lui Gheorghe Luchian 1875), cele mai importante figuri ale Academiei, dar și din cadrul Școlii de Belle Arte (unchiul pictorului) și a Alexandrinei I. Movilă. Relația (același Bouguereau era aici profesor din 1888) și al Salonului Oficial, apăreau în dintre cei doi veri avea să fie una de prietenie și dreptul profesorilor pe care Luchian îi menționa în expozițiile din 1894 și 1895 din afecțiune, Luchian comparând-o chiar cu o soră. România, așa cum regulamentul o cerea. Pe lângă lunile petrecute la Academia Acesta avea să îi realizeze 4 portrete între 1892 și (căci doar un semestru pare a fi activitatea sa în cadrul școlii), Luchian descoperea 1904 și nu o dată o va vizita pe aceasta la moșia din Parisul sfârșitului de secol XIX - Impresioniștii erau acceptați și apreciați la sce- Filipeștii de Pădure: "dar am uitat să-ți spun că aci sunt nă deschisă, măiestria lui Manet era reconfirmată și expusă în spații publice, Monet la o verișoară, voioasă și blândă, un tip de adevăra- expunea seriile de “Căpițe” (1891) și “Plopi” (1892), neo-impresioniștii începeau să tă româncă, și care mă îngrijește mai bine ca o soră" redefinească și ei modernitatea, nume ca Seurat, Signac sau Pissarro impunându- (într-o scrisoare către Virgil Cioflec din august 1903). se pentru totdeauna în pictura universală. Luchian își completa educația vizuală cu Tot Luchian avea să realizeze și pictura decorativă din vizitele în muzee și prin realizarea de copii după vechi maeștri, practică preluată din vila pe care Mathilda Rădoi și-o ridica începând cu 1896 sejurul de studii din München. La Louvre și Luxembourg pictorul avea să acumule- în centrul Bucureștiului (str. Oțetari), pictură ce rămâ- ze și să contrabalanseze ceea ce putea vedea în expozițiile private sau în Saloanele ne un document unic în cariera de pictor de fresce a lui Parisului din perioada 1891-1893. Ștefan Luchian. În ceea ce privește pictura lui Luchian și ceea ce devenea pentru câțiva ani un numitor comun al reminiscențelor stilistice pariziene, creația lui Édouard Manet (1832-1883) avea să reprezinte punctul central al intereselor pictorului român. Chiar dacă ulterior Luchian a lucrat în spiritul creației postimpresioniste, afinitățile de viziune erau extrase din pictura lui Manet, considerată încă din deceniul zece al secolului al XIX-lea precursoare atât a impresionismului, cât și a postimpresionis- mului. Ca o notă de final pentru perioada extraordinară petrecută de Ștefan Luchian la Paris și ceea ce însemnase pentru el, putem aminti chiar unele cuvinte ale artistu- lui, care, la aproape 15 ani distanță, i se destăinuia bunului său prieten și susținător, Virgil Cioflec: “Coboram pe Bd. St. Michel, vesel că pot să merg și eu ca toată lumea și mă minunam, și nu-mi venea să cred, cum de pot, așa de-o dată, să mă stre- cor atât de iute prin mulțimea asta enormă de oameni și trăsuri. Mă duceam spre muzeul Luxembourg cu o nerăbdare grozavă, să văz noile săli ale impresioniștilor. Eram atât de mulțumit, în locurile astea, pe care cu 14 ani în urmă, le cunoscusem atât de bine, unde făurisem atâtea iluzii...”. (scrisoare adresată lui Virgil Cioflec, 14 noiembrie 1906).

Bibliografie: COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ , Vasile, "Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, "Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească", Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000

Opera reprodusă și studiată în "Luchian. Catalog critic" de Theodor Enescu, ICR, 2007, pag. 47.

174 175 194 | Constantin Isachie Popescu 196 | Leon Biju 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti Peisaj de iarnă | 1929 Canceu cu trandafiri ulei pe carton, 35,5 × 54 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 54,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, jos, cu negru, „C. Isachie, 1929” cu negru, „L. A. Biju” € 700 - 1.000 € 700 - 900

195 | Leon Biju 197 | Leon Biju 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti Flori de cireș Tărăncuță cu năframă albă ulei pe carton, 49,5 × 60 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 80 × 70 cm, semnat stânga jos, cu albastru, „L.A. Biju” cu negru, „L. A. Biju” € 600 - 900 € 1.000 - 1.800

176 177 198 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) 1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti Dumbravă ulei pe pânză, 28 × 40,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Alpar” € 600 - 900

201 | Cicerone Popescu 1908, Vălenii de Munte, Prahova - 1998, Giurgiu Ogradă | 1953 ulei pe carton, 38 × 47,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, „Cicerone, 1953” € 400 - 700

200 | Petre Bulgăraş 1884, Bârlad - 1939, Iaşi 199 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) Țărăncuță 1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti ulei pe carton, 69 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „Bulgăraș” Câmpie ulei pe pânză, 39 × 62 cm, semnat stânga jos, cu brun, € 700 - 1.000 „Alpar” € 800 - 1.200

178 179 202 | Ion Theodorescu-Sion Constanța reapare în imaginarul lui Theodorescu – Sion la începutul anilor ’20, după 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti ce orașul de la mare fusese străbătut și pictat în deceniul anterior. Probabil cea mai 203 | Ion Theodorescu-Sion însemnată constribuție a acestuia a marcat compozițiile alegorice pictate de Sion în 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti Case în Constanța veche | prima jumătate a ani- jurul lui 1915-1916, orânduite în jurul miturilor Tomisului. Peisajul de față ne prezintă lor '20 cu adevărat o compoziție descriptivă, a unei vederi ce o recunoaștem și din pictura Bujori | 1927 ulei pe carton, 49 × 60,5 cm, semnat stânga jos, unui Marius Bunescu, mult mai aplecat spre creația peisagistă decât pictorul nos- ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, „TheoSion” tru. Plasarea operei într-o perioadă anume ține atât de alegerea subiectului, peisa- cu negru, „TSion, 1927” jul fiind pentru Theodorescu-Sion un gen bine încadrat în corpul pictural, dar și de € 5.000 - 8.000 motivele folosite (femeie în peisaj) și mai ales de maniera de pictare. € 5.000 - 8.000

180 181 204 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Natură statică cu flori şi lulea ulei pe pânză, 45 × 54,5 cm, semnat stânga sus, cu roşu, „Dărăscu” € 8.000 - 14.000

Proveniență: Din anii ‘20 încep să apară florile în naturile statice ale anii '30, colecția av. Constantin Ionașcu; lui Dărăscu, de obicei cele de toamnă: cârciumăre- anii '60, colecţia Angelica Ionaşcu. se, crizanteme, trandafiri. Așezate în căni sunt, în pri- mă fază, însoțite și de alte obiecte, precum cărți, lămpi, fructiere sau de alte componente de recuzită relevan- te interogației plastice. Gama cromatică nu se înde- părtează de cea care dominase la început și peisajul, roșul și albastrul rămânând suverane. Se observă însă și influența cuceririlor din vastele călătorii. Strălucirea luminii întâlnite la Balcic ori în Deltă pune pe flori albu- ri sidefate și valorate prin contrastul cu cel de lângă, în roz și galben pal. Buchetele sale sunt mereu bogate, par să erupă din vasul în care stau, revârsându-se către privitor. Alegerea florilor de toamnă, cu predilecție spre cele de câmp, susține senzația de aglomerare, acestea fiind structural flori bogate. Pentru Dărăscu florile dobân- desc aceeași consistență materială pe care a căutat să o dea în toate lucrările sale, acea preocupare pentru materialitate din peisaje. Pentru Dărăscu, buchetele de flori nu reclamă reda- rea gingașă de tip impresionist, care i-ar fi dat șansa unor ample digresiuni subiective. Ele se supun aceleiași maniere autonome a motivului. Viziunea se apropie de cea a lui Petrașcu, ale cărui naturi statice par mine- ralizate, în cazul său și datorită abundenței de pastă. Încremenirea florilor lui Dărăscu nu anunță o pietri- ficare în timp, ci surprinderea momentului efemer în care acestea și-au revelat, în maxim de potență, seva. Preocuparea pentru lumină se leagă de cea pentru culoare. Aceasta nu descompune, ci irizează aleatoriu petalele, punând în valoare tonuri ascunse.

Bibliografie: Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1966 DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane, București, 1966

Nicolae Dărăscu, Natură statică cu bujori și carte Licitația de Vară, 2011, Artmark, adjudecat pentru 18.000 €

182 183 206 | Henri Daniel 1891, Botoşani - 1965, București Interior | 1937 acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton, 21 × 25 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Henri Daniel, (1)937” € 400 - 700

207 | Max Arnold 1897, Iaşi - 1946, Bucureşti Biserica Sf. Domenico din Arezzo | 1925 acuarelă pe hârtie, 49 × 39 cm, semnat şi locali- zat dreapta jos, în creion, „M. W. arnold, St. Dominic, Volterra” € 800 - 1.200 205 | Iosif Iser Prieten din copilărie cu Ion Minulescu, Iser, asemeni marelui poet, va influența 1881, București - 1958, Bucureşti puternic cultura românească printr-o creație picturală universală. Atras de expre- sionism, dar și de mișcările moderniste franțuzești, Iser va trăi zeci de ani în capita- În plină perioadă de călătorii de studiu, la mijlocul ani- Intimitate | sfârșitul anilor ‘20 la artelor, Parisul fiind mai mult decât o a doua casă, ci și locul marilor succese din lor ‘20, mai exact între 1925 și 1926, Arnold se stabilește ulei pe pânză, 50,5 × 61,5 cm, semnat dreapta jos, afara granițelor României. Din multele lucruri demne de menționate putem aminti pentru un an în Italia. Va locui la Florența și Genova, cu negru, „ISER” marile compoziții de inspirație orientală, Iser fiind deasemeni unul dintre primii pic- însă va călători atât în Lombardia cât și în zona centrală tori ce descoperă și pictează Balcicul de unde "fură" tema odaliscei, ce se va mula a Italiei, pictând și în orășele mai mici ca Arezzo, Nervi € 6.000 - 9.000 unui ciclu la fel de relevant ca cel al lui Henri Matisse. sau Volterra.

184 185 208 | Julius Podlipny 1898, Bratislava - 1991, Timişoara Acordeonistul | 1928 ulei pe placaj, 76 × 71 cm, semnat şi datat dreapta jos, în creion, „Podlipny, (1)928” € 1.800 - 2.500

210 | Nicolae Popa-Iași 1901, Ipatele, Iaşi - 1962, Iaşi Întoarcerea de la muncă ulei pe pânză, 121 × 100 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, „N. Popa” € 1.800 - 2.500

209 | Theodor Kiriacoff Suruceanu 1900, Chişinău - 1958, Bucureşti Harap Alb acuarelă pe hârtie, 26,5 × 39 cm, semnat dreapta jos, în creion, „Th. Kiriacoff” € 150 - 250

186 187 212 | Natalia Dumitrescu 1915, Bucureşti - 1997, Paris Nud în atelier ulei pe carton, 67,5 × 48 cm, semnat stânga sus, cu negru, „Dumitrescu Natalia” € 1.200 - 1.800 Lucrarea a participat la Expoziția „Interbelicii şi con- tinuatorii” , partea I, 18 mai – 20 iunie 2008, Muzeul 211 | Nicolae Enea Național Cotroceni, Bucuresti, prezentată pe site-ul 213 | Nicolae Enea 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău muzeului. 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău Pe verso are eticheta expoziției și este reprodu- Sărutul să în albumul expoziției „Interbelicii și continuatorii - La pozat (Elvira) ulei pe carton, 53,5 × 73 cm, semnat stânga jos, lucrări din colecții particulare”, realizat de Societatea ulei pe pânză lipită pe carton, 76,5 × 46 cm, semnat cu negru, „N. Enea” Colecționarilor de Artă din România în colaborare cu stânga jos, cu negru, „N. Enea” Muzeul Național Cotroceni, Decembrie 2008, la pagi- € 2.500 - 3.500 na 142. € 2.000 - 3.500

188 189 214 | Gheorghe Petraşcu 1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti Pe malul mării | 1937 ulei pe carton, 25 × 35 cm, semnat și datat dreapta jos, cu albastru, „G. Petrașcu, (1)937” € 12.000 - 18.000

Eclectismul tematic ne amintește de opera lui Grigorescu, în seria de pânze realizate în Bretania, în care surprinde câte un personaj feminin pe malul mării, într-una dintre cele mai expresive creații impresionis- te românești. Petrașcu, urmaș spiritual al lui Grigorescu și influențat direct de acesta pentru o bună parte a debutului, pictează această serie într-un fel de oma- giu adus creației grigoresciene. În plus, ciclul artistu- lui nostru primește o notă aparte prin faptul că modelul folosit este aproape exclusiv soția sa, alături de care a călătorit în majoritatea itinerariilor realizate în perioa- da interbelică. Exceptând peisajele realizate în Bretania, marea apare la Petrașcu în urma sejururilor petrecute la Techirghiol, Mangalia sau Balcic. Primul dintre acestea apărea încă din 1915 în imaginarul pictorului, iar cu îna- intarea în vârstă Techirghiol devenea popas obligatoriu, datorită special calităților balneare ale zonei. Aparițiile estivale ale Lucreției (sau ale fiicei sale) descriu picturile anilor '30 care sunt construite după o rețetă pictura- lă bine studiată de artist. Opera de față este pictată cel mai probabil în lunile de vară ale anului 1937, după ce în mai același an Petrașcu era primit oficial în Academia Română, rostind un discurs despre evoluția picturii românești.

Bibliografie: COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1975 „Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul Gheorghe Petrașcu alături de soția sa Lucreția, pictând de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972 la Techirghiol în 1936.

Gheorghe Petrașcu, Femeie pe malul mării Licitația de Iarnă, 2015, Artmark, adjudecat pentru 35.000 €

190 191 215 | Zamfir Dumitrescu 217 | Gheorghe Vrăneanţu n. 1946, București 1939, Timişoara - 2006, Pitești Flori și mere Peisaj de iarnă | 1990 ulei pe pânză, 73 × 54 cm, semnat și notat central jos, ulei pe pânză, 30 × 40 cm, semnat și datat stânga jos, cu alb, în monogramă, „Z, 7285” cu negru, „făcut de Vrăneanțu, 1990” € 800 - 1.200 € 1.000 - 1.800

216 | Mişu Teişanu 1884, Brăila - 1944, Bucureşti 218 | Gheorghe Vrăneanţu 1939, Timişoara - 2006, Pitești În atelierul artistului pastel pe carton, 60 × 50 cm, semnat stânga jos, Munci de toamnă | 1971 cu negru, „M. Teişanu” ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat şi datat central jos, cu roşu, „Vrăneanţu, 1971” € 600 - 900 € 2.500 - 3.500

192 193 219 | Gheorghe G. Vânătoru 221 | Istvan (Ștefan) Boldizsar (Boldișor) 1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1897, Oroshaza (Ungaria) - 1984, Budapesta Peisaj din Sozopol | 1974 Vedere spre Dealul Florilor ulei pe pânză lipită pe carton, 49 × 61,5 cm, semnat şi ulei pe pânză, 78 × 99 cm, semnat dreapta jos, cu brun, datat dreapta jos, cu albastru, „Gng. V., (19)74” „Boldiszar” € 1.200 - 1.800 € 800 - 1.500

220 | Vasile Popescu 222 | Gheorghe G. Vânătoru 1894, Bucureşti - 1944, Bucureşti 1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti Acoperişuri în Bucureşti | 1941 Peisaj de iarnă | 1961 ulei pe carton, 53 × 74 cm, semnat şi datat dreapta jos, ulei pe carton, 44 × 58 cm, semnat şi datat stânga jos, cu brun, „Vasile Popescu, (1)941” cu brun, „Gng. V., (19)41” € 2.500 - 3.500 € 1.000 - 1.800

194 195 223 | Nicolae Dărăscu 1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti Sat din Argeș | a doua jumătate a anilor ‘40 ulei pe pânză, 46,5 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Dărăscu” € 8.000 - 14.000

În fața peisajului românesc, viziunea lui Nicolae Dărăscu avea să se muleze, atât cromatică, cît și compozițional, pe o structură impresionistă mai personală. Apare compoziția tipică, ce s-a statornicit cu vremea în arta sa, prim-planul dominat de arbori ce flanchează cel de-al doilea plan, peisajul ce se întrezărește în depăr- tare. Vibrația pensulei se domolește (după perioada neoimpresionistă), iar paleta se îmbogățește de gri- uri valorate. De asemenea, stabilirea corespondenței între realitate și imagine plastică devenea o proble- mă imperioasă. Nevoia unei stabilități arhitectonice care să se transmită pe pânză îl apropie de Cezanne, a cărui influență se simte mai ales în modul de redare a pâlcurilor de case ce se ivesc din vegetația abundentă, mereu așezate în fundal. Culoarea este pusă în slujba creării perspectivei, așezând în prim plan culori reci și în plan secund culori calde. Peisajele lui Dărăscu indică prin rezolvarea tehnică locul în care au fost executate. Dacă în țară acestea sunt realizate în tușe largi, cu tre- ceri mediate de tonalități intermediare, cele franțuzești sau Venețiile sunt compuse din tușe mici. Lumina la Dărăscu nu a descompus ori filtrat, ci a întărit culoa- rea. Ea este vizibilă în lucrările sale prin capacitatea de reflectare a suprafeței obiectelor redate, așadar prin culoarea aplicată. Moștenirea experienței neoimpre- sioniste a fost dialogul a două dominante cromatice în opera sa, roșu și albastru, ceea ce l-a apropiat din nou de metoda lui Cezanne privind raportul cromatic dintre cald și rece. Specific pentru peisajele realizate în ultimii 10 ani de carieră, și mai exact pentru operele realiza- te în zona Argeșului, Dărăscu își va recalibra încă o dată maniera, pictând mult mai dezinvolt, în pensulații libe- re, iar culoarea, racordată evident la tușă, va vibra mai mult spre tonurile secundare.

Bibliografie: “Nicolae Dărăscu, Magician al culorii”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 2009 CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton,“Expoziția N. Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1966 DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane, București, 1966

Nicolae Dărăscu, Peisaj argeșean Licitația de Impresionism și Postimpresionism, 2010, Artmark, adjudecat pentru 14.500 €

196 197 224 | Gheorghe Ionescu Doru 226 | Marius Bunescu 1889, Craiova - 1988 1881, Caracal - 1971, Bucureşti Țărăncuță în fața casei Clopotnița Mănăstirii Radu-Vodă | ulei pe carton, 49,5 × 65 cm, semnat dreapta jos, prima jumătate a anilor ‘30 cu negru, „Ionescu Doru” ulei pe pânză, 73 × 60 cm, semnat dreapta sus, cu negru, „Bunescu” € 800 - 1.200 € 1.800 - 2.500

225 | Pan Ioanid 227 | Leon Biju 1878, Bucureşti - 1956, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti Popas Canceu cu garoafe ulei pe carton, 37,5 × 53,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 43 × 35 cm, semnat stânga jos, cu negru, cu gri, „Pan Ioanid” „L. A. Biju” € 700 - 900 € 500 - 800

198 199 228 | Theodor Pallady 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti Vas cu lalele şi boule-de-neige | anii ‘20 ulei pe carton, 64 × 50 cm, semnat lateral dreapta, în creion, "TP" € 20.000 - 30.000

Unul dintre cele mai expresive duete pe care le-a cunoscut creația lui Theodor Pallady, nudul și flori- le, reprezintă o permanentă și discretă alăturare ce a contribuit la crearea acelei atmosfere de intimitate a interiorului, atât de îndrăgită de artist.Astfel, în naturi- le sale statice, Theodor Pallady se relevă drept pictorul esențelor, al ideilor primordiale, al principiilor profund personale ce modelează caracterul și ființa creatorului de frumos. Nu este un secret tipologia picturală pe care artistul o dislocă prin abordarea acestui subiect, natura statică fiind tratată – în întregul corp al creației palla- diene – după precepte nu atât figurative, cât expresi- ve. Obiectul – drept recuzită a pictorului - recompus este aproape nul din punct de vedere al existenței lui cotidiene: un vas de flori, o scrumieră, o pălărie, cărţi, evantaiul sau o draperie, toate îşi pierd utilitatea clasi- că. Asemenea lui Cézanne, de la care se inspiră, Pallady construieşte compoziţii în care structura formei devi- ne din ce în ce mai independentă de aspectul lucruri- lor, iar culoarea şi lumina se eliberează de asemănarea cu natura. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezul- tat al experimentelor şi teoriilor sale artistice, din care putem sustrage, dacă nu toată esența estetică, măcar această componentă ascetizantă (dar personală) pe care o identificăm și în opera de față. Maniera aceas- ta o dezvolta încă de la începutul anilor '20 - contem- porană așadar cu opera de față - iar tehnica va rămâne aproape de Pallady până la ultimul ciclu de naturi sta- tice realizate în anii '40, reîntors în România. Atracția artistului de familiaritatea interiorului propriu reiese mereu tocmai prin alegerea recurentă a unor elemente constitutive pe care le vedem și în "Vas cu lalele și bou- le-de-neige": vasul în sine, cartea, oglinda și mai ales fața de masă.

Bibliografie: MÎNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

200 201