DOCSLIB.ORG

Biblioteca Centrala Blaj 1730-1948

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Biblioteca Centrala Blaj 1730-1948 Fond nr. 103 ARHIVELE NAŢIONALE Inv. nr. 1166 DIRECŢ IA JUDEŢ EANĂ CLUJ Fond Biblioteca Centrală Blaj INVENTAR 1730-1948 328 u.a © Arhivele Naţionale ale României Prefaţă Biblioteca Centrală Blaj a luat fiinţă în anul 1747, la iniţiativa episcopului Inochentie Micu Klein, cel care a fondat, în acelaşi an, Ordinul ,,Sfântul Vasile cel Mare”. Primii călugări ai acestui ordin: Silvestru Caliani, Grigore Maior, Gherontie Cotorea, oameni de o deosebită erudiţie, au hotărât să înfiinţeze o bibliotecă pe care au numit-o Biblioteca călugărilor bazilitani, deoarece scopul vieţii lor era ,,cititul cărţilor”. Cele 283 cărţi consemnate în inventarul-manuscris elaborat de către episcopul Inochentie Micu Klein la 14 iunie 1747 au provenit de la episcopul Ioan Giurgiu Pataki (181) şi de la alţi întemeietori (102). Această bibliotecă avea rolul de ,,a deştepta” preoţimea în primul rând ca un scop, alături de cel de înfiinţare a unor şcoli şi biserici româneşti pentru câştigarea de drepturi publice şi politice, în ultimă instanţă a dispreţuitei ,,plebe valachica”. Şcolile Blajului, bisericile, au fost strâns legate între ele, au reprezentat o ,,creaţie românească desăvârşită în felul ei”, ,,şcolile din Blaj erau fără îndoială cele mai bune şcoli, cari puteau să existe pentru români” (N. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, vol. I, Buc., 1915, pag. 447). ,,Biblioteca călugărilor bazilitani” a funcţionat în chiliile Mănăstirii Sfintei Treimi, iar din 1913 a funcţionat într-o clădire proprie, modernă. La data înfiinţării ,,Bibliotecii călugărilor bazilitani”, Inochentie Micu Klein a adus de la Făgăraş, împreună cu biblioteca, şi arhiva proprie, pe care a încredinţat-o probabil unuia dintre călugării bazilitani. Actele arhivei episcopale erau păstrate în una din chiliile mănăstirii. În timpul revoluţiei de la 1848-1849, după cum a notat Ioan Micu Moldovan mai târziu, în casele unde era arhiva episcopiei au fost adăpostiţi caii rebelilor unguri şi s-au aşternut actele arhivelor în loc de paie. O altă parte a arhivei a fost arsă în cuptoare, iar alta a fost aruncată pe apa Târnavei după instaurarea regimului comunist, care considera duşman natural orice bibliotecă şi arhivă ce au aparţinut bisericii greco-catolice. Fondul documentar al Bibliotecii Centrale Blaj a provenit în primul rând din donaţii ale clerului greco-catolic şi mai apoi a unor personalităţi care şi-au împletit, într-un anumit fel şi la un anumit moment, destinul lor cu destinul instituţiilor Blajului: Leonte Moschinus (care a adus o mulţime de cărţi şi manuscrise greceşti), Ignatie Darabant, Grigore Maior (care a primit şi a lăsat Bibliotecii o donaţie din partea Mariei Tereza), Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Timotei Cipariu, Alexandru Şterca-Şuluţiu, Ioan Vancea, Ioan Micu Moldovan, Augustin Bunea etc. S-au mai achiziţionat şi lucrări de la persoane şi instituţii prin plată, în paralel funcţionând şi un bun sistem de© subven Arhiveleţii şi donaţii de Naţionalebani de la persoane private ale şi instituRomânieiţii publice. 2 Până la 1850 această bibliotecă a fost cea mai importantă pentru românii ardeleni de religie greco-catolică. Ea a avut în depozite cărţi rare şi incunabule, o serie aproape completă a vechilor tipărituri românneşti, o colecţie de manuscrise româneşti, latineşti, greceşti, ungureşti, arabe, persane şi turceşti, provenind mai ales de la Timotei Cipariu. Materialul documentar al Bibliotecii a fost împrăştiat în timpul revoluţiei de la 1848-1849, când 800 volume de manuscrise şi cărţi rare din fondul Cipariu au fost transportate la Pesta, iar Biblioteca Seminarului diecezan (înfiinţată după 1830) a fost cărată în Secuime. Toate bibliotecile Blajului au fost unite în 1853 în Biblioteca Arhidiecezană Blaj, iar între anii 1912-1948 aceasta s-a numit Biblioteca Centrală Blaj (care a adunat şi fondurile Bibliotecii profesorilor Gimnaziului Greco-catolic, ale Societăţii de lectură ,,Inochenţiu Micu Klein” (a teologilor din Blaj), a elevilor Gimnaziului greco-catolic din Blaj, ale bibliotecilor sociale de clasă ale elevilor din cursul inferior al liceului, ale Preparandiei greco- catolice (Şcoala Normală). Biblioteca Centrală Blaj a fost reorganizată în mai multe rânduri, urmându-se diverse sisteme de registratură şi de inventariere. Primul registru-inventar a fost întocmit de către călugării bazilitani, care au redat fondurile în ordinea formatului cărţii (in folio, in octavo, in duodecimo). În 1774 a fost întocmit un alt inventar pentru Biblioteca Seminarului Mănăstirii Sfintei Treimi, ,,Inventarium Diocesani Balasfalvensis de Anno 1774”. După înviinţarea Institutului Teologic de rang universitar (1830), bibliotecile au fost inventariate în ,,Catalogus Bibliotecae Monasterii Balasfalvensis ad Sanctissimam Trinitatem”. Acesta avea 14 mari teme: 1) Biblia cum aliis Comentariis; 2) Concionatores (oraţii, cuvântări, oratori); 3) Dictionaria; 4) Gramaticales (cărţi de gramatică şi învăţarea limbilor); 5) Historicus prophanos (istorici profani); 6) Historicus Ecclesiasticos (istorici ecleziaşti); 7) Juridicus prophanes (jurişti profani); 8) Juridicus Ecclesiasticos: Decretales, Canones, Synodales; 9) Liturgicos et aliis rituales ecclesiasticos (cărţi liturgice, cărţi de ritual); 10) Mathematicos et physicos; 11) Patres et Doctores Ecclesiae (Sfinţii Părinţi ai bisericii, literatură patristică); 12) Phylosophicos; 13) Theologicos; 14 (Diverse (cărţi în limba italiană, franceză, engleză). Următoarea reorganizare s-a făcut în 1851, pe 14 grupe tamatice mari, principiu cunoscut încă din evul mediu. După unirea tuturor bibliotecilor blăjene în Biblioteca Arhidiecezană în anul 1853 (numită Biblioteca Centrală, în 1912), cărţile bazilitane şi-au păstrat identitatea de fond folosindu-se pentru regăsire propriile inventare topografe (fondul Cipariu, fondul Inochentie Micu Klein, fondurile Şuluţiu, Ştefan Erdelyi, Petru Maior, Ioan Vancea etc.). Prima mare inventariere a întregului material documentar al Bibliotecii Arhidiecezane a făcut-o Ioan Micu Moldovan (aici a intrat şi arhiva Mitropoliei arhidiecezane, precum şi manuscrisele şi cărţile). Cărţile au fost ordonate după sistemul© mobil Arhivele ,,pe ţidule”, dupNaţionaleă sistemul alfabetic, ale şi inventariate României după locul apariţiei. În acelaşi timp, Ioan Micu Moldovan şi-a ordonat şi inventariat fondul personal (23.000 piese), clasându-şi-l pe probleme, alfabetic, loc de emitere şi pe ani. La fel au fost ordonate şi fondurile 3 personale cu propriile cataloage: arhidiecezan, Vâncean, Şuluţ, Micu, Grama, Papfalvi, Vasile Raţiu, V. Liciniu, Horvath, Seminarial. Cărţile au fost aşezate în dulapuri, în funcţie de aceste cataloage. După 1916 s-a început, prin noul bibliotecar Zenovie Pâclişanu, organizarea şi inventarierea bibliotecilor rămase încă neprelucrate. Acesta a evacuat manuscrisele la Oradea Mare şi a depozitat cărţile în pod în timpul primului război mondial, iar în 1917 a terminat reordonarea cărţilor. Următoarea încercare de ordonare şi inventariere a materialului documentar al Bibliotecii Centrale Blaj a fost făcută de către Alexandru Lupeanu-Melin, începând din 1924, când au fost angajaţi 3 clerici pentru întocmirea a 2 cataloage: de fişe şi catalogul-inventar al bibliotecii. Următorul şi ultimul bibliotecar al Bibliotecii Centrale Blaj, care a continuat activitatea de ordonare şi inventariere a fondului documentar, a fost Ştefan Manciulea, care a întocmit un ,,Indice al dosarelor”, cu 607 poziţii, nerespectându-se nici un principiu arhivistic actual, probabil datorită faptului că acest Indice a fost întocmit în condiţii de război, bibliotecarul salvând acest material documentar prin depunerea lui în casa de fier a Bibliotecii Centrale Blaj, într-o casă de fier de la Banca ,,Patria” şi în casa Fundaţiei ,,Laday din Petrisat”. Ultimul inventar întocmit a fost ,,Indicele” manuscriselor şi un catalog al vechilor tipărituri româneşti (1566-1840). După anul 1944 şi până în 1948 a urmat un proces de epurare a cărţilor, hărţilor, ziarelor, deşi din totalul de 80.000 de volume doar jumătate erau atunci ordonate şi inventariate. “Epuratele” au fost aruncate pe Târnava sau au fost arse în curtea bibliotecii, deşi biblioteca avea doar un caracter de depozit, neservind material prin sala de studiu. În anii 1946-1948 biblioteca a fost închisă, iar la desfiinţarea Bisericii greco-catolice, în 1948, s-a desfiinţat şi Biblioteca Centrală Blaj. Aceasta avea în momentul desfiinţării ei peste 75.000 volume carte, peste 1.000 dosare arhivă, o colecţie de manuscrise româneşti (217), latineşti (267), slavone (20), germane (10), ungureşti (17), italieneşti (4), greceşti (8), franceze (1), arabe, turceşti şi persane (ce proveneau de la Timotei Cipariu), (Şt. Manciulea, Biblioteca Centrală Blaj). O parte din aceste manuscrise, cele care au putut fi salvate de la ardere şi aruncare pe Târnava, au fost aduse de către regretatul David Prodan în anii 50, la nou înfiinţata Bibliotecă a Academiei, Filiala Cluj. Aici a început reordonarea şi inventarierea atât a cărţilor şi manuscriselor, cât şi a ,,dosarelor”, respectiv a materialului documentar ce formează obiectul muncii în Arhivă. După apariţia Decretului nr. 472/1971, republicat în 1974, materialul arhivistic a fost preluat la Arhivele Statului, Filiala Cluj, unde se află în prezent. O parte din fonduri a fost preluată împreună cu instrumentele de evidenţă întocmite la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, iar o altă parte a fost ordonată şi inventariată la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale. Pentru fondurile şi colecţiile preluate de la Biblioteca Academiei
Load more

Recommended publications
  • The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: the Relation Between the Nation and People’S Religious Confession
    The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: The Relation between the Nation and People’s Religious Confession Ciprian Ghişa ”Babeş-Bolyai” University Abstract: The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: The Relation between the Nation and People’s Religious Confession. This paper aims to analyze the question of the confessional identity, focusing on one of its main constitutive elements: the relation between the nation and people’s religious confession. The national identity and the confessional one have numerous common characteristics, influencing each other more or less depending on the historical evolution of events. These aspects are more profound in a multi-ethnic, multi-cultural and multi-confessional environment, as otherness is one of the strongest factors that defines and strengthens the confessional as well as the national identity. This was also the case of the Greek- Catholic Church in Romania, in the inter-war period, taking into consideration its new status after the Union of 1918: a minority church in a country with an Orthodox majority. Its relation of otherness with the Romanian Orthodox Church also influenced its relation with the state and therefore it determined also the structure and the intensity of its discourse of identity. Among the most important themes of this discourse we can mention: the Greek-Catholic Church is the church of the forefathers; this Church, its faith and its believers are Romanian; the Union with Rome brought the Romanian people a lot of benefices
    [Show full text]
  • Mvsei Napocensis Xv
    COMITETUL DE CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE COMITETUL NAŢIONAL SOCIALISTĂ AL JUDEŢULUI CLUJ I COM MUZEUL DE ISTORIE AR TRANSILVANIEI CLUJ-NAPOCA ACTA MVSEI NAPOCENSIS XV EXTRAS 1978 BCtl Cluj-Napoca PROIECTUL UNUI VOLUM OMAGIAL ÎNCHINAT ANIVERSARII A 175 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA ŞCOLILOR DIN BLAJ Organizate, dotate şi deschise la 11 pctombrie 17541 prin grija episcopului Petru Pavel Aron, şcolile Blajului sărbătoreau în 1929 a 175-a aniversare. Prilejul a fost socotit de către autorităţile şcolare, ca şi de puternicul grup de intelec­ tuali, foşti profesori sau elevi la Blaj — între care figura centrală era Ioan Bianu, preşe­ dintele Academiei Române —, drept potrivit pentru a edita un volum omagial dedicat rolului imens pe care aceste şcoli l-au avut în renaşterea naţională şi în cultura românească. Cunoscutul om de cultură Ioan Georgescu, autor a numeroase lucrări, pe atunci pro­ fesor secundar în Bucureşti, în scrisoarea adresată la 1 februarie 1929 mitropolitului Vasile Snciu, îi transmite nişte propuneri în acest sens. Consultîndu-se cu Ioan Bianu şi Zenovie Pîclişanu, aceştia au fost de părere că* în scurtul timp ce a mai rămas „nu poate fi vorba nicidecum de scrierea unei monografii monumentale, cum se cuvine să aibă cele mai vechi şi mai venerabile scoale româneşti“2. Deşi „înrîurirea binefăcătoare asupra întregului neam“ poate fi studiată cu rezultate bune, dar nu se poate „cunoaşte trecutul şcolar propriu-zis, mişcările din învăţamînt etc., decit din rapoartele anuale înaintate de direcţiunile de pe vremuri autorităţilor şcolare superioare. Aceste comori astăzi ne sínt închise“, ele afLîndu-se la Budapesta şi Viena3. Ar fi nevoie pentru aceasta de aranjamente diplomatice, de călă­ torii în străinătate etc.
    [Show full text]
  • Strategia De Dezvoltare Culturala
    CUPRINS Lista de figuri .................................................................................................................................................2 Lista de tabele ...............................................................................................................................................4 REZUMAT ......................................................................................................................................................5 INTRODUCERE ...............................................................................................................................................7 1.1. Patrimoniul cultural mobil și imobil al municipiului ........................................................................9 1.1.1. Patrimoniul cultural mobil .........................................................................................................9 1.1.2. Patrimoniul cultural imobil ..................................................................................................... 15 1.2. Infrastructura culturală ................................................................................................................. 37 1.3. Producția/oferta culturală la nivel local ........................................................................................ 51 1.3.1. Evenimentele culturale organizate la nivel local .................................................................... 52 1.3.2. Analiza resurselor umane din domeniul cultural ..................................................................
    [Show full text]
  • Spre O Nouă Faţă a Bisericii Române Unite*
    Spre o nouă faţă a Bisericii Române Unite* I. Revenirea Bisericii Române Unite la libertate în 31 decembrie 1989 Revoluţia şi lovitura de Stat de la sfârşitul anului 1989 din România au adus pentru această ţară două măsuri împortante: s-a eliberat România de gândirea impusă românilor după al doilea război mondial, şi s-a revenit iar în România la libertatea Bisericii Române Unite, suprimate de Prezidiul Republicii Populare Române de la 1 decembrie 1948. 1. Temeiul religios şi politic al deciziei din 1989 Legătura dintre viaţa politică comunistă şi viaţa religioasă a Bisericii Române Unite din anii 1944-1948, continuată apoi până în 1989, are profund temei şi politic, şi religios. E adevărat că Aliaţii, la sfârşitul celui de al II-lea război mondial, mergând împotriva fasciştilor şi naziştilor, ajunseseră prin împărţirea lumii sub diferite supraputeri să încredinţeze România dominaţiei politice a Uniunii Sovietice, dar prin această încredinţare a Aliaţilor dată Uniunii Sovietice ei legau România şi ţările de la Răsăritul Europei de vechea concepţie antioccidentală a Rusiei ţariste, preluată apoi de comunism, adică le legau de antioccidentalism. Rezultatul acestei supuneri nu a întârziat să apară. România şi ţările din Europa orientală au fost angrenate în lupta împotriva Occidentului. În deosebi Bisericile din Răsărit, care aveau legături cu Roma, au fost obligate să participe la lupta împotriva Occidentului, sau chiar să dispară din activitatea religioasă. E de notat mai ales faptul că în vara anului 1948 Uniunea Sovietică, prin Biserica Ortodoxă Rusă, a convocat la Moscova o conferinţă * Publicat în Perspective 51-52 (1991) 3-80 1 a Bisericilor Ortodoxe care, între altele, a decis şi suprimarea Bisericii Române Unite.
    [Show full text]
  • Preoţii Greco-Catolici, Apoi a Fost Dus La Închisoarea Din Sighet
    PREOŢI GRECO-CATOLICI Preotul Ion-Joldea Dunca (†), parohul Ieudului - Maramureş, a fost grav maltratat şi a murit în temniţă. Preotul Victor Fanea (†) a fost parohul comunei Sâncrai, judeţul Satu Mare. Arestat, închis, condamnat la muncă silnică, pentru că nu a trecut la Ortodoxie, a fost trimis în lagăr, lângă Stoeneşti, pe Dunăre, şi de aici în lagărul Salcia, fiind chinuit, supus unui regim de exterminare. A murit în aprilie 1960 şi a fost aruncat în groapa comună. Soţia sa a rămas văduvă cu cinci copii mici1. Preotul Iuliu Făgărăşanu, născut la 31 mai 1903 în comuna Ludişor, judeţul Alba, paroh în Pătrungeni, judeţul Alba, hirotonit la 21 iunie 1925 de către episcopul Vasile Suciu, a fost condamnat prin sentinţa 79/1960 a Tribunalului Militar Bucureşti la şapte ani de închisoare, pentru "uneltire contra ordinii sociale" şi întemniţat la Jilava şi Aiud. Preotul Eusebiu Fătu, din Baia Mare, astăzi profesor la Institutul Teologic Român Unit, a fost arestat de trei securişti în 13 februarie 1952. La Securitatea din Baia Mare a întâlnit foarte mulţi preoţi. Pe la orele 3 noaptea, au fost încărcaţi cu toţii în două camioane, transportaţi la Satu Mare şi închişi în celulele de la subsolul casei avocatului dr. Titus Demian. Izolat, ţinut în întuneric şi păzit de gardieni, care-i înjurau continuu fiindcă a fost hirotonit preot clandestin, a fost acuzat că face parte dintr-o organizaţie subversivă "Astra". A fost obligat să stea zile şi nopţi în picioare, iar când n-a mai rezistat, au adus un medic evreu de la spitalul din localitate care i-a dat două pilule şi a zis râzând: "kutya baja sincs" (N-are nici boala câinelui).
    [Show full text]
  • Listă De Lucrări A
    Listă de lucrări a. Cărți 1.Viață parohială și diversitate confesională în Transilvania secolului al XVIII-lea. Studiu de caz: uniți și ortodocși în comitatul Dăbâca, Ed. Mega, 2015. 2. Biserica greco-catolică din comitatul Cluj în secolul al XVIII-lea, Presa Universitară Clujeană, 2007. 3. ”…scoale-te, du-te, propoveduește…” Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler și enoriași 1697-1780, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004. 4. Istoria Baroului Cluj, Editura Mega-Argonaut, Cluj-Napoca, 2012, 334 p. (co-autor împreună cu Mirel Ionescu) b. Capitole în cărți 1. ”Un cititor din secolul al XVIII-lea și cărțile sale: Alexandru Fiscuti”, în Ioan Bolovan, Ovidiu Ghitta (coord.), Istoria ca datorie. Omagiu academicianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea vârstei de 60 de ani, Academia Română/Centrul de Studii transilvane, Cluj- Napoca, 2015, p. 577-590. 2. ”L’Unione con la Chiesa Romana nell’immagine. Il sinodo degli Santi Padri ossia la Chiesa dell’Oriente e quella dell’Occidente immaginate come albero fruttifero, Blaj (1765- 1766), în Ioan Aurel Pop, Ovidiu Ghitta, Ioan Bolovan, Ana-Victoria Sima (coord.), Dal cuore dell’Europa. Omaggio al professor Cesare Alzati per il compimento dei 70 anni, Accademia Romena/Centro di Studi Transilvani, Cluj-Napoca, 2015, p. 243-258. 3. ”Grigore Maior. Schiță de portret”, în Viorel Ciubotă, Vasile Rus (coord.), Episcopul Grigore Maior. La 300 de ani de la naștere, Editura Muzeului Sătmărean, 2015, p. 34-39. 4. ”Cășeiu- un protopopiat în anii conflictului confesional”, în Daniela Deteșan, Mirela Popa Andrei, Madly Lorand (ed.), Fascinația trecutului. Omagiu istoricului Simion Retegan la împlinirea vârstei de 75 de ani, Ed.
    [Show full text]
  • The History of the Greek-Catholic Church As Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography
    The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations Cecilia Cârja, Ion Cârja Babeş-Bolyai University Abstract: The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations. The study aims to present seve- ral considerations concerning a scientific research topic which was almost non- existent prior to 1989: the history of Romanian Greek-Catholic Church. The liberalisation of the historical writing in post-communist Romania has created a favourable climate for restarting the research concerning the history of the Church and of religious life. It is in this context that the Romanian United Church became once more an important subject in the Romanian historiography. The research of the history of the Greek-Catholic Church meant , for that period, going to primary sources (archives in and outside the country), as well as identifying main research topics such as: the Union of the Transylvanian Romanians with the Church of Rome, personalities and institutions, relations between the Greek-Catholic Church with the Holly See and with the Latin Catholic Church from Austria-Hungary in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century, the outlawry of this Church in 1948, the period of the communist persecution etc. When surveying the topic, we are dealing with three ways of connecting with the history of the Romanian Greek-Catholic Church: academic history, a result of studies and research conducted by specialists, the official, encomiastic history automatically assumed by the United elites and clergy and a disputed history generated by a difficult dialogue and the tensed relations with the Orthodox Church following the post-communist transition.
    [Show full text]
  • MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE Element
    MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE Elemente ale discursului istoric la Ştefan Meteş (1887-1977) [Rezumatul tezei de doctorat] COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. UNIV. DR. IACOB MÂRZA DOCTORAND: OVIDIU-VALENTIN BOC ALBA IULIA 2013 Cuprins Prolegomene Argument I. Direcţii în istoriografia românească de la sfârşitul secolului al XIX- lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea II. Etape şi momente din viaţa şi activitatea istoricului Ştefan Meteş II.1. Originile şi familia II.2. Perioada studiilor II.3. Director al Arhivelor Statului din Cluj (1922-1947) II.4. Activitatea politică II.5. Biblioteca istoricului Ştefan Meteş II.6. Ultimii ani ai vieţii III. Cronologia şi etapele operei lui Ştefan Meteş III.1. Formarea profesională şi influenţa mediului istoriografic, mai ales a mentorului Nicolae Iorga III.2. Valenţe şi concepţii pozitiviste în opera sa. Locul ocupat de istoricul Ştefan Meteş în istoriografia românească III.3. Raportările lui Ştefan Meteş la istoriografia vremii. I Lupaş, S. Dragomir III.4. Fondul arhivistic Ştefan Meteş, izvor inedit de cunoaştere III.5. Corespondenţa – izvor de cercetare şi reflectare a activităţii istoricului Ştefan Meteş IV. Discurs istoric şi principalele teme sau direcţii IV.1. Metodă şi concepţie istorică IV.2. Ştefan Meteş, istoric al Bisericii românilor ardeleni: Elemente ale discursului IV.2.1. Influenţa şcolii critice asupra discursului istoricului Ştefan Meteş, cu referire la lucrările de istorie bisericească. Particularităţi ale scrisului şi concepţiei istorice IV.2.2. Consideraţii generale asupra discursului de istorie bisericească la Ştefan Meteş. Clasificarea, tematica şi importanţa lucrărilor şi studiilor de istorie a Bisericii românilor ardeleni IV.3.
    [Show full text]
  • Biserica, Politica Si Cultura La Episcopul Ioan Giurgiu Patachi
    BISERICĂ, POLITICĂ ŞI CULTURĂ LA EPISCOPUL IOAN GIURGIU PATACHI (1681-1727) Iacob Mârza „În 1727 moare un episcop, carele deşi avuse viaţă scurtă, lăsă însă în urma sa un monument epocal nu numai pentru biserică ci şi pentru cultura naţională, căci câştigă de la împăratul două domenii, care apoi s-au schimbat pentru domeniul de la Blaj. După 70-80 de ani nu mai ştie nici un român, când, unde şi cum a murit acel episcop. Unul pune anul morţii lui la 1725, altul la 1727 şi iarăşi altul la 1728. Vine apoi abia în zilele noastre dr. Nilles şi scoate din documentele societăţii sale data morţii lui Pataki IV Kalendas Novembres 1727” 1. O privire de ansamblu asupra vieţii şi activităţii publice a episcopului Ioan Giurgiu Patachi (1681-1727), invocat mai sus din perspectiva discursului romantic postrevoluţionar datorat lui George Bariţiu, de care dispunem în congruenţă cu istoriografia asupra stării Bisericii Române Unite în deceniile 2-3 ale secolului al XVIII-lea 2, pline de experienţe instituţionale şi teologice, cu referire directă la invocatul episcop, ne aduce spre analiză şi interpretare trei cuvinte cheie (Schlagworte ): biserică , politică şi cultură . Suntem în faţa unui model al preotului şi intelectualului român, crescut şi educat în şcolile catolice şi iezuite, curriculum -ul lui indicând calea posibilă de afirmare culturală, oferită de autorităţile guberniale şi aulice românilor uniţi cu Biserica Romei. De fapt, viaţa, activitatea şi opera (nescrisă) a lui Ioan Giurgiu Patachi au ilustrat, în general dar şi în particular, acest trinom , nelipsit de conotaţii naţional-politice, într-o etapă în care s-au ridicat, în faţa Bisericii Române Unite, nenumărate probleme instituţional-organizatorice şi teologice.
    [Show full text]
  • Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia Facultatea De Istorie Şi Filologie
    UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOLOGIE IMPLICARE ŞI ACŢIUNE CULTURALĂ LA ROMÂNII ARDELENI ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA: GRIGORE MAIOR (1715-1785) TEZĂ DE DOCTORAT Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Iacob MÂRZA Doctorand: Cristian BARTA ALBA IULIA 2012 CUPRINS ARGUMENT Importanţa şi scopul cercetării Metoda de lucru şi structura lucrării Stadiul cercetărilor Capitolul I Coordonate ale vieţii politice la românii ardeleni în veacul Luminilor: de la Inochentie Micu Klein la Grigore Maior I.1. Contextul politic european I.2. Relaţiile Pontifilor Romani cu Curtea vieneză I.2.1. Poziţia Sfântului Scaun în contextul politic european din secolul al XVIII-lea I.2.2. Raporturile Sfântului Scaun cu Imperiul Habsburgic în timpul reformismului terezian şi iosefin I.2.2.1. Relaţiile Sfântului Scaun cu Împărăteasa Maria Tereza I.2.2.2. Relaţiile Sfântului Scaun cu Împăratul Iosif al II-lea I.2. Contextul politic şi administrativ transilvănean I.2.1. Naţiuni şi religii recepte I.3.2. Evoluţia instituţiilor politico-administrative centrale şi transilvănene în secolul al XVIII-lea I.3.2.1. La nivel central I.3.2.2. Instituţiile politico-administrative transilvănene Capitolul II Relaţiile episcopului Grigore Maior cu autorităţile transilvănene, habsburgice şi romane (1764-1782) II.1. Raporturile lui Grigore Maior cu autorităţile transilvănene, habsburgice şi romane înainte de episcopat II.1.1. Perioada studiilor la Roma II.1.2. În calitate de susţinător al episcopului Inochentie Micu Klein II.1.3 În raportul cu Petru Pavel Aron II.1.4. Pe fondul opoziţiei faţă de candidatura lui Atanasie Rednic II.2. Alegerea şi numirea ca episcop II.2.1 Dosarul lui Grigore Maior II.2.1.1 Metodologia întocmirii Dosarului II.2.1.2 Profilul uman, moral, spiritual şi intelectual al candidatului Grigore Maior II.2.1.3 Aspecte ecleziastice şi identitare II.3.
    [Show full text]
  • Capitolul Xi Episcopia Română Unită De Oradea Episcopul
    CAPITOLUL XI EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ DE ORADEA EPISCOPUL AUXILIAR MELETIE COVACI (1748-1770). Prima organizare bisericească, după unirea de la 1700 a românilor greco-catolici din părţile bihorene, a avut loc sub episcopul latin al eparhiei Oradea, Emeric Csáky (1702-1723), care l-a numit pe canonicul său, Vasile Paul, arhidiacon al catolicilor români de rit bizantin, arhidiaconatul numărând 70 de parohii unite.163) Episcopul următor, Nicolae Csáky, pentru prosperitatea credincioşilor săi catolici de rit grec (bizantin), a stăruit pe lângă Sfântul Scaun să-i dea un episcop auxiliar român unit care, în calitate de vicar al său, să păstorească pe credincioşii români. Această dorinţă se va realiza numai sub urmaşul său, episcopul latin Paul Forgách, în 1748, prin numirea de către papa Benedict al XIV-lea a preotului român unit din Diosig, Meletie Covaci, originar din Macedonia, ca episcop titular de Tegea - scaun vacant prin desfiinţare - auxiliar al episcopului latin de Oradea şi vicar al acestuia pentru parohiile române unite. A fost consacrat după ritul bizantin de către episcopul rutean unit al Muncaciului, Emanoil Olsavschi. Românii însă au fost nemulţumiţi cu această formulă de pastoraţie, cum de altfel au fost şi mai înainte, sub arhidiaconatul condus de Vasile Paul. Dar, ceea ce va grăbi schimbarea stării de lucruri, va fi vizitaţia canonică făcută în părţile bihorene de către episcopul ortodox sârb al Aradului, Sineziu Jivanovici, în anul 1753. Acesta, promiţându-le românilor marea cu sarea şi tot felul de privilegii, o mare parte dintre românii uniţi din Bihor s-au lăsat ademeniţi de acest alt "apostol sârb" şi au părăsit unirea.
    [Show full text]
  • Regional Enlightenment in Transylvania: the Educational Reforms of Bishop Petru Pavel Aron, Their Influences and Effects On
    SLOVO, VOL. 27, NO. 1 (SPRING 2015), 9–33. DOI: 10.14324/111.0954-6839.030 Regional Enlightenment in Transylvania: The educational reforms of Bishop Petru Pavel Aron, their influences and effects on the Uniate society in Transylvania in the Age of Enlightenment MARIA IULIA FLORUTAU School of Slavonic and East European Studies, University College London The Transylvanian Enlightenment is a very contained phenomenon, yet fully fledged, attributed to a group of intellectuals in the last two decades of the eighteenth century known as the Transylvanian School. However, efforts towards Enlightenment appear much sooner, made possible by Uniate Bishop Inochentie Micu Klein’s ideas and especially through the actions of his successor, Petru Pavel Aron. With the financial help of the Habsburg Empire, particularly that of Empress Maria Theresa, Bishop Aron created schools, a typography and an intellectual circle that established the foundation for the Transylvanian School. Largely under-researched, the Bishop’s educational efforts will be examined in this study to argue that Enlightenment among the ethnic Romanian population appeared in Transylvania in a peripheral form forty years earlier than the Transylvanian School. I. DEGREES OF ENLIGHTENMENT Any of the numerous studies on Enlightenment or Enlightenment-related topics conventionally begin by asserting the difficulties of defining the concept. Many of these studies may quote Immanuel Kant’s famous definition that Enlightenment is “man’s emergence from his self-imposed immaturity”1 because it explains the shift in the mind-set of European civilization. Other definitions can be pertinent to most aspects of the phenomenon, such as Peter Gay’s definition as “philosophes, […] the totality of their ideas, their strategies, and their careers”,2 one that is very helpful when considering the precise points of belief that changed and identifying their promoters.
    [Show full text]