Fond nr. 103 ARHIVELE NAŢIONALE Inv. nr. 1166 DIRECŢ IA JUDEŢ EANĂ CLUJ Fond Biblioteca Centrală Blaj INVENTAR 1730-1948 328 u.a © Arhivele Naţionale ale României Prefaţă Biblioteca Centrală Blaj a luat fiinţă în anul 1747, la iniţiativa episcopului Inochentie Micu Klein, cel care a fondat, în acelaşi an, Ordinul ,,Sfântul Vasile cel Mare”. Primii călugări ai acestui ordin: Silvestru Caliani, Grigore Maior, Gherontie Cotorea, oameni de o deosebită erudiţie, au hotărât să înfiinţeze o bibliotecă pe care au numit-o Biblioteca călugărilor bazilitani, deoarece scopul vieţii lor era ,,cititul cărţilor”. Cele 283 cărţi consemnate în inventarul-manuscris elaborat de către episcopul Inochentie Micu Klein la 14 iunie 1747 au provenit de la episcopul Ioan Giurgiu Pataki (181) şi de la alţi întemeietori (102). Această bibliotecă avea rolul de ,,a deştepta” preoţimea în primul rând ca un scop, alături de cel de înfiinţare a unor şcoli şi biserici româneşti pentru câştigarea de drepturi publice şi politice, în ultimă instanţă a dispreţuitei ,,plebe valachica”. Şcolile Blajului, bisericile, au fost strâns legate între ele, au reprezentat o ,,creaţie românească desăvârşită în felul ei”, ,,şcolile din Blaj erau fără îndoială cele mai bune şcoli, cari puteau să existe pentru români” (N. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, vol. I, Buc., 1915, pag. 447). ,,Biblioteca călugărilor bazilitani” a funcţionat în chiliile Mănăstirii Sfintei Treimi, iar din 1913 a funcţionat într-o clădire proprie, modernă. La data înfiinţării ,,Bibliotecii călugărilor bazilitani”, Inochentie Micu Klein a adus de la Făgăraş, împreună cu biblioteca, şi arhiva proprie, pe care a încredinţat-o probabil unuia dintre călugării bazilitani. Actele arhivei episcopale erau păstrate în una din chiliile mănăstirii. În timpul revoluţiei de la 1848-1849, după cum a notat Ioan Micu Moldovan mai târziu, în casele unde era arhiva episcopiei au fost adăpostiţi caii rebelilor unguri şi s-au aşternut actele arhivelor în loc de paie. O altă parte a arhivei a fost arsă în cuptoare, iar alta a fost aruncată pe apa Târnavei după instaurarea regimului comunist, care considera duşman natural orice bibliotecă şi arhivă ce au aparţinut bisericii greco-catolice. Fondul documentar al Bibliotecii Centrale Blaj a provenit în primul rând din donaţii ale clerului greco-catolic şi mai apoi a unor personalităţi care şi-au împletit, într-un anumit fel şi la un anumit moment, destinul lor cu destinul instituţiilor Blajului: Leonte Moschinus (care a adus o mulţime de cărţi şi manuscrise greceşti), Ignatie Darabant, Grigore Maior (care a primit şi a lăsat Bibliotecii o donaţie din partea Mariei Tereza), Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Timotei Cipariu, Alexandru Şterca-Şuluţiu, Ioan Vancea, Ioan Micu Moldovan, Augustin Bunea etc. S-au mai achiziţionat şi lucrări de la persoane şi instituţii prin plată, în paralel funcţionând şi un bun sistem de© subven Arhiveleţii şi donaţii de Naţionalebani de la persoane private ale şi instituRomânieiţii publice. 2 Până la 1850 această bibliotecă a fost cea mai importantă pentru românii ardeleni de religie greco-catolică. Ea a avut în depozite cărţi rare şi incunabule, o serie aproape completă a vechilor tipărituri românneşti, o colecţie de manuscrise româneşti, latineşti, greceşti, ungureşti, arabe, persane şi turceşti, provenind mai ales de la Timotei Cipariu. Materialul documentar al Bibliotecii a fost împrăştiat în timpul revoluţiei de la 1848-1849, când 800 volume de manuscrise şi cărţi rare din fondul Cipariu au fost transportate la Pesta, iar Biblioteca Seminarului diecezan (înfiinţată după 1830) a fost cărată în Secuime. Toate bibliotecile Blajului au fost unite în 1853 în Biblioteca Arhidiecezană Blaj, iar între anii 1912-1948 aceasta s-a numit Biblioteca Centrală Blaj (care a adunat şi fondurile Bibliotecii profesorilor Gimnaziului Greco-catolic, ale Societăţii de lectură ,,Inochenţiu Micu Klein” (a teologilor din Blaj), a elevilor Gimnaziului greco-catolic din Blaj, ale bibliotecilor sociale de clasă ale elevilor din cursul inferior al liceului, ale Preparandiei greco- catolice (Şcoala Normală). Biblioteca Centrală Blaj a fost reorganizată în mai multe rânduri, urmându-se diverse sisteme de registratură şi de inventariere. Primul registru-inventar a fost întocmit de către călugării bazilitani, care au redat fondurile în ordinea formatului cărţii (in folio, in octavo, in duodecimo). În 1774 a fost întocmit un alt inventar pentru Biblioteca Seminarului Mănăstirii Sfintei Treimi, ,,Inventarium Diocesani Balasfalvensis de Anno 1774”. După înviinţarea Institutului Teologic de rang universitar (1830), bibliotecile au fost inventariate în ,,Catalogus Bibliotecae Monasterii Balasfalvensis ad Sanctissimam Trinitatem”. Acesta avea 14 mari teme: 1) Biblia cum aliis Comentariis; 2) Concionatores (oraţii, cuvântări, oratori); 3) Dictionaria; 4) Gramaticales (cărţi de gramatică şi învăţarea limbilor); 5) Historicus prophanos (istorici profani); 6) Historicus Ecclesiasticos (istorici ecleziaşti); 7) Juridicus prophanes (jurişti profani); 8) Juridicus Ecclesiasticos: Decretales, Canones, Synodales; 9) Liturgicos et aliis rituales ecclesiasticos (cărţi liturgice, cărţi de ritual); 10) Mathematicos et physicos; 11) Patres et Doctores Ecclesiae (Sfinţii Părinţi ai bisericii, literatură patristică); 12) Phylosophicos; 13) Theologicos; 14 (Diverse (cărţi în limba italiană, franceză, engleză). Următoarea reorganizare s-a făcut în 1851, pe 14 grupe tamatice mari, principiu cunoscut încă din evul mediu. După unirea tuturor bibliotecilor blăjene în Biblioteca Arhidiecezană în anul 1853 (numită Biblioteca Centrală, în 1912), cărţile bazilitane şi-au păstrat identitatea de fond folosindu-se pentru regăsire propriile inventare topografe (fondul Cipariu, fondul Inochentie Micu Klein, fondurile Şuluţiu, Ştefan Erdelyi, Petru Maior, Ioan Vancea etc.). Prima mare inventariere a întregului material documentar al Bibliotecii Arhidiecezane a făcut-o Ioan Micu Moldovan (aici a intrat şi arhiva Mitropoliei arhidiecezane, precum şi manuscrisele şi cărţile). Cărţile au fost ordonate după sistemul© mobil Arhivele ,,pe ţidule”, dupNaţionaleă sistemul alfabetic, ale şi inventariate României după locul apariţiei. În acelaşi timp, Ioan Micu Moldovan şi-a ordonat şi inventariat fondul personal (23.000 piese), clasându-şi-l pe probleme, alfabetic, loc de emitere şi pe ani. La fel au fost ordonate şi fondurile 3 personale cu propriile cataloage: arhidiecezan, Vâncean, Şuluţ, Micu, Grama, Papfalvi, Vasile Raţiu, V. Liciniu, Horvath, Seminarial. Cărţile au fost aşezate în dulapuri, în funcţie de aceste cataloage. După 1916 s-a început, prin noul bibliotecar Zenovie Pâclişanu, organizarea şi inventarierea bibliotecilor rămase încă neprelucrate. Acesta a evacuat manuscrisele la Oradea Mare şi a depozitat cărţile în pod în timpul primului război mondial, iar în 1917 a terminat reordonarea cărţilor. Următoarea încercare de ordonare şi inventariere a materialului documentar al Bibliotecii Centrale Blaj a fost făcută de către Alexandru Lupeanu-Melin, începând din 1924, când au fost angajaţi 3 clerici pentru întocmirea a 2 cataloage: de fişe şi catalogul-inventar al bibliotecii. Următorul şi ultimul bibliotecar al Bibliotecii Centrale Blaj, care a continuat activitatea de ordonare şi inventariere a fondului documentar, a fost Ştefan Manciulea, care a întocmit un ,,Indice al dosarelor”, cu 607 poziţii, nerespectându-se nici un principiu arhivistic actual, probabil datorită faptului că acest Indice a fost întocmit în condiţii de război, bibliotecarul salvând acest material documentar prin depunerea lui în casa de fier a Bibliotecii Centrale Blaj, într-o casă de fier de la Banca ,,Patria” şi în casa Fundaţiei ,,Laday din Petrisat”. Ultimul inventar întocmit a fost ,,Indicele” manuscriselor şi un catalog al vechilor tipărituri româneşti (1566-1840). După anul 1944 şi până în 1948 a urmat un proces de epurare a cărţilor, hărţilor, ziarelor, deşi din totalul de 80.000 de volume doar jumătate erau atunci ordonate şi inventariate. “Epuratele” au fost aruncate pe Târnava sau au fost arse în curtea bibliotecii, deşi biblioteca avea doar un caracter de depozit, neservind material prin sala de studiu. În anii 1946-1948 biblioteca a fost închisă, iar la desfiinţarea Bisericii greco-catolice, în 1948, s-a desfiinţat şi Biblioteca Centrală Blaj. Aceasta avea în momentul desfiinţării ei peste 75.000 volume carte, peste 1.000 dosare arhivă, o colecţie de manuscrise româneşti (217), latineşti (267), slavone (20), germane (10), ungureşti (17), italieneşti (4), greceşti (8), franceze (1), arabe, turceşti şi persane (ce proveneau de la Timotei Cipariu), (Şt. Manciulea, Biblioteca Centrală Blaj). O parte din aceste manuscrise, cele care au putut fi salvate de la ardere şi aruncare pe Târnava, au fost aduse de către regretatul David Prodan în anii 50, la nou înfiinţata Bibliotecă a Academiei, Filiala Cluj. Aici a început reordonarea şi inventarierea atât a cărţilor şi manuscriselor, cât şi a ,,dosarelor”, respectiv a materialului documentar ce formează obiectul muncii în Arhivă. După apariţia Decretului nr. 472/1971, republicat în 1974, materialul arhivistic a fost preluat la Arhivele Statului, Filiala Cluj, unde se află în prezent. O parte din fonduri a fost preluată împreună cu instrumentele de evidenţă întocmite la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, iar o altă parte a fost ordonată şi inventariată la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale. Pentru fondurile şi colecţiile preluate de la Biblioteca Academiei