Licitația De Toamnă - Top 100 Mari Maeștri Ai Artei Românești Marți, 22 Octombrie 2019, 19.00 Athénée Palace Hilton București

112. Constantin Daniel Rosenthal, Ardealul

Licitația de Toamnă - Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești marți, 22 octombrie 2019, 19.00 Athénée Palace Hilton București

12 13 Nicolae Vermont (1866, Bacău - 1932, București)

Închinarea păstorilor, cu motivele satului românesc Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București 42.000 €

La Școala de Belle Arte din București i-a avut colegi pe Ștefan Luchian, Constantin Aricescu și Fritz Storck, ală- turi de care a participat la manifestările secesioniste ale Independenților sau ale Tinerimii Artistic. Sub îndru- marea lui Theodor Aman și-a desăvârșit desenul și a învățat tehnica gravurii, devenind unul dintre cei mai reputați graficieni ai generației sale. Nicolae Vermont a fost unul dintre cei mai importanți membri ai societății Tinerimea Artistică, arta sa aflându-se la granița dintre un academism de factură Müncheneză și un impresionism suscitat sub influența lui Nicolae Grigorescu. 2 | La pozat | 1927 ulei pe carton, 49 × 35 cm, semnat și datat dreapta jos, 1 | Femei în pridvor cu brun, „Nicolae Vermont, 1927” ulei pe carton, 40,5 × 32,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „N. Vermont” € 4.000 - 6.000 € 2.000 - 3.500

14 15 3 | Țărăncuță din Argeș 4 | Clopotniță la Târgoviște ulei pe carton, 48 × 33 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 29,5 × 34,5 cm, semnat dreapta jos, cu cu negru, „N. Vermont” brun, ”N. Vermont” € 4.000 - 6.000 € 1.500 - 2.500

5 | Plimbare prin pădurea Sinaiei | 1902 ulei pe carton, 34,5 × 23,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „N. Vermont, 1902” € 3.000 - 5.000

16 17 6 | Așteptând avocatul | 1914 7 | Garofiţe | 1929 ulei pe carton, 52 × 47,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 43 × 33,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1914” jos, cu negru, „Nicolae Vermont, 1929” € 4.000 - 6.000 € 4.000 - 6.000

18 19 Rudolf Schweitzer-Cumpăna (1886, Pitești - 1975, București)

În vizită Licitația de Impresionism și Postimpresionism Românesc, Artmark, septembrie 2011, București, 40.000 €

Artistul de origine germană a fost unul dintre cei mai iluștri pictori ai satului românesc și ai lumii țăranului român, omagiul suprem adus lor observându-se în adăugarea numelui satului argeșean ce îi oferise primele surse de inspirație, "Cumpăna", la propriul său nume. Chiar dacă s-a educat în mediul nemțesc, urmând cursurile Academiei Regale din Berlin, pictorul va fi influențat în mod particular de specificitatea culturii tradiționale românești, traduse printr-un limbaj pictural tipic, tributar impresionismului german.

9 | În plin soare ulei pe carton, 31,5 × 23 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 1.500 - 2.500 10 | Șalul verde | 1950 ulei pe carton, 66 × 47,5 cm, semnat și datat pe verso, „Schweitzer-Cumpăna, 1950” € 2.500 - 3.500

8 | La o ciorbă | 1926 Proveniență: 11 | Struguri și pere ulei pe carton, 37 × 39,5 cm, semnat și datat dreapta până în 1964, colecția dr. Ioan Dumitrescu-Popovici; ulei pe carton, 34,5 × 34,5 cm, semnat stânga jos, jos, cu brun, „Schweitzer-Cumpăna, 1926” 1964-2004, patrimoniul Muzeului Național de Artă al cu negru, „Schweitzer- Cumpăna” României; din 2004, colecția moștenitorilor familiei € 2.000 - 3.500 Dumitrescu-Popovici. € 1.500 - 2.500

20 21 12 | Pe malul Senei | începutul anilor ‘30 13 | Uliţă din Făgăraş ulei pe pânză, 64 × 81 cm, semnat și localizat stânga ulei pe pânză, 60,5 × 69,5 cm, semnat dreapta jos, cu jos, cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, Paris” negru, „Schweitzer-Cumpăna” € 3.000 - 5.000 € 2.800 - 3.500

22 23 Arthur Verona În 1902, când debuta cu o primă expoziție persona- (1868, Brăila - 1946, București) lă, Arthur Verona era deja un artist realizat, matur, fiind ofițer de dragoni în armata austriacă, cursant al Academiei de Artă din München, prezent în primul val de artiști ce pictează la Baia Mare, alături de Simon Hollósy, student la Academia Julian din Paris, dar și membru fondator al Tinerimii Artistice. Cariera acestuia va cunoaște succesul până în preajma Primului Război Mondial, însă va fi prezent și la marile expoziții internaționale organizate în anii '20 și '30. A fost apropiat al Casei Regale și al protipendadei bucureștene, realizând proiecte decorative atât în reședințele regale, cât și în marile palate ale capitalei.

Petrecere câmpenească Licitația Galeria Numismatica, septembrie 2008 29.707 €

14 | La fântână | 1932-1933 Artist de secol XX, Arthur Verona demonstrează prin arta sa un optimism plastic, ulei pe pânză, 83 × 105 cm, semnat stânga jos, cu roșu, surprins într-o viziune ușor academică, alături de care așează spontanul picturii „Verona” proaspete de plein-air. Începe să creeze în anul 1888, timp în care urma Academia militară din Viena, pe care o va părăsi ulterior în anul 1893 în favoarea artei. Viena € 7.000 - 12.000 va fi și locul unde artistul va expune pentru prima dată: o compoziție cu personaje ce surprinde o patrulă de ulani, reprezentați în peisaj, intitulată „Patrula de noapte”. Odată cu această reprezentație artistul se va afla doar pe drumul artei iar începând cu anul 1893 va avea și primele participări la Saloanele europene și la cele naționale, Opera a participat la a 33-a expoziție a Societății precum Salonul Secesioniștilor susținut la München și Salonului Oficial din țară. Tinerimea Artistică, 6 aprilie-15 mai 1933 și este Încununate cu succes, expozițiile îl vor încuraja să aleagă München-ul pentru stu- menționată și reprodusă în catalogul expoziției la cat. diul artelor, unde se stabilește în anul 1895 și unde se va apropia de arta realist-im- 134, respectiv pag. 29. presionistă a lui Fritz von Uhde și de cea realist-naturalistă a lui Simon Hollósy- în- temeietorul de mai târziu al Școlii de pictură de la Baia Mare. Doi ani mai târziu, Opera este menționată în monografia „Verona”, de în 1897, îl întâlnim la Paris, la Academia Julian, unde ajungea în contextul regăsirii Ion Zurescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, de sine ca artist, unde viziunile și particularitățile sale artistice îi vor fi apreciate și București, 1957, la pag. 29. îmbrățișate de publicul francez, oferindu-i astfel posibilitatea participării la Salonul Oficial și reproducându-i opera „Codrul Herței” într-unul dintre cele mai importante periodice ale vremii, L’Illustration. Subiectul operei, apreciat cu interes datorită subiectului tratat va înfățișa însăși direcțiile pe care artistul le căuta, suprinzând viața de la țară în frumusețea peisajului românesc, unul din motivele cel mai des evo- cate de artist. După un an la Paris artistul se reîntoarce în țară, unde organizează expoziții atât personale, cât și colective, o prezență frecventă înregistrând și în cadrul Tinerimii Artistice, unde se integra încă de la începuturile sale. În 1933, aflată la cea de-a 33-a manifestare, artistul expunea alături de un portret și compoziția „De vorbă lângă fântână”, care ne aduce aproape frumusețea pitorescului românesc de odinioară, surprins într-un plein-air luminos. (G.M.)

Bibliografie: Zurescu, Ion, Verona, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957

24 25 15 | Grâu ulei pe carton, 60 × 45,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Verona” € 3.000 - 4.500

16 | Dimineață de iarnă | 1907 ulei pe pânză, 55 × 110 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Verona, (190)7” € 5.000 - 8.000

Opera a participat la expoziția „Iarna în pictura româ- nească”, Muzeul Municipiului București, 2010.

26 27 17 | Cu oile la păscut (Codrul Herța) | 1910 ulei pe pânză, 120 × 96 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Verona, (19)10” € 5.000 - 8.000

Arthur Verona ne apare astăzi ca unul dintre produse- le tipice ale atmosferei artistice românești din amurgul secolului XIX - început de secol XX. Urmând traseul deja instituționalizat al artistului în epocă, Verona ajungea în 1895 la München cu dorința de a-și dedica întrea- ga existență artei, dat fiind faptul că acesta începuse să practice pictura încă din adolescență, la îndrumarea fratelui mai mare, Nicolae Henri. Pentru artistul nostru, mediul academic munchenez nu va însemna decât ocazia unei apropieri de plein-air-ism, prin contactul cu Fritz von Uhde, secesionist și pictor în manieră impre- sionistă, dar și prin întâlnirea cu întemeietorul coloniei de la Baia Mare, Simon Hollosy, de la care preia tendința realismului senzorial. Ani mai târziu, în cadrul celebrei societăți artistice Tinerimea Artistică, Verona se va defini prin creația sa de maturitate drept un reprezentant al artei ancorate în tradițiile românești, urmând într-un fel coordonatele stilistice ale lui Nicolae Grigorescu.

Bibliografie: PREUTU, Marina, RĂILEANU, Brândușa, “Pictorii familiei Opera cunoaște o variantă de dimensiuni mai mici Verona”, Ed. Humanitas, București, 2002 în colecția Muzeului de Artă Cluj. ZURESCU, Ion, “Verona”, E.S.P.L.A., București, 1957

Arthur Verona, Ciobănaș (detaliu) Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”

28 29 Victor Schramm Cu o creație ce îl plasează în rândul artei central-euro- Alexandry Satmary (1865, Orșova - 1929, München) pene, artistul născut la Orșova se distanțează de mediul (1871, București - 1933, București) artistic autohton încă de la nivelul figurativ. Chiar dacă este din aceeași generație cu Luchian, Vermont sau Verona, Schramm, educat și el la Academia Regală de 109 la Munchen, își va căuta sursele de inspirație tocmai în tematicile tipic nemțești de secol XIX. Portretist, atras 86 de interioarele aristocrate, dar și de scenele istorice, Schramm rămâne tributar unui stil academic, cu care a avut succes în capitala germană, ce îi devine și oraș adoptiv. 18 | Melancolie | 1895 Scenă de război ulei pe carton, 29,5 × 42 cm, semnat și datat dreapta Licitația Gros-Delettrez (S.V.V.), decembrie 2012 jos, cu roșu, „V. Schramm, 1895” 15.000 € € 1.500 - 2.500

Interior oriental (Claudia Millian-Minulescu pozând în interior oriental), Licitația de Orientalism, Artmark, iulie 2010, Constanţa 20.000 € Când Alexandru Satmary își începea ucenicia pe lân- gă Nicolae Grigorescu, bătrânul Szathmari dispăruse de ceva vreme. Tatăl său fusese prieten bun cu Grigorescu încă dinaintea campaniei ocazionate de Războiului de Independență, legăturile familiei în cultura românească fiind destul de ramificate. De altfel, Alexandru va face studiile oficiale în preajma altor cunoștințe ale familiei, profesori la Belle Arte fiindu-i nimeni alți decât Aman, Tattarescu și Ioan Georgescu. O componentă definitorie a vieții și a carierei s-a materializat în urma descoperirii Balcicului (1913), fapt ce îl apropia de Casa Regală, în special de Regina Maria.

19 | Domnișoara O. ulei pe pânză, 47 × 37 cm, semnat dreapta sus, cu brun, ”a.c. Satmary” € 2.000 - 3.500

30 31 Jean Cheller (1911, București - 1952, București)

Iarnă în mahala Licitația Galeria Numismatica, mai 2008, București 21.016 €

Creația lui Jean Cheller, dar și percepția asupra ei, a fost influențată nu doar de scurta sa viață, ci și de climatul politic potrivnic artei sale. Dacă în perioada interbeli- că și în special după 1930 cariera lui Cheller a funcționat în parametri normali, după 1947 numele acestuia a fost marginalizat treptat, rămânând ani de-a rândul în obscuritate. "Indexarea" comunistă nu poate elimi- na însă calitatea și expresia creației lui Cheller, peisajul fiind subiectul cel mai reprezentativ în această discuție.

20 | Anemone ulei pe carton, 65 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Jean Cheller” € 3.000 - 5.000

21 | Natură statică cu legume ulei pe carton, 25 × 35 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „Jean Cheller” € 800 - 1.200

32 33 Constantin Piliuță Artistul s-a făcut remarcat încă din anii debutului, când (1929, Botoșani - 2003, București) emana un stil personal, dar încă tributar lecțiilor luate în preajma lui Ciucurencu. Natura statică și peisajul ancestral românesc au devenit în zecile de ani de cari- eră principalele genuri abordate de Constantin Piliuță. Modelând într-un stil mai mult decât recognoscibil o 108 operă definitorie pentru postmodernismul românesc și urmând un pronunțat fir liric, pânzele lui Piliuță evolu- ează către o pictură a cultului naturii.

Balerine Licitaţia de Vară, Artmark, 2011, București 15.500 €

23 | Satul copilăriei | 1993 ulei pe carton, 65 × 69 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „C. Piliuță, (19)93” € 2.500 - 3.500 24 | Anemone | 1967-1970 ulei pe pânză, 80,5 × 59,5 cm, semnat dreapta sus, cu negru, „Piliuță C.” € 4.000 - 7.500

22 | Flori roz | 1982 ulei pe pânză, 73 × 73 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, „C. Piliuță, (19)82” € 3.000 - 5.000

34 35 Corneliu Baba (1906, Craiova - 1997, București)

Copilul arlechinului Licitația Corneliu Baba și Discipolii, Artmark, septembrie 2014, Bucureşti 50.000 €

Pasionat de muzică și fermecat de George Enescu, cu studii în litere și filosofie, Corneliu Baba avea să fie unul dintre cei mai apreciați elevi ai lui Nicolae Tonitza. Va purta tradiția maestrului său și atunci când va ajunge el însuși profesor la Institutul de Arte Frumoase, influențând generații întregi prin dedicarea și pasiunea 27 | Anemone | 1977 pentru pictură. Chiar dacă pornește de la realism, fiind ulei pe carton, 32 × 23,5 cm, semnat și datat dreapta un foarte bun portretist, cele mai importante cicluri jos, cu alb, „Baba, (19)77” picturale ale lui Baba se vor deschide după evenimen- tele din martie 1977, când omul va deveni subiectul € 6.000 - 9.000 unor explorări expresioniste.

Opera a participat la expoziția “Florile în pictura românească din colecțiile particulare”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2004. 25 | Schiță pentru 1907 cărbune pe hârtie, 40 × 25 cm, semnat stânga jos, cu verde, „CB”; intitulat stânga sus, cu negru, „Pieta, 1907” € 500 - 900

26 | Nud | 1957 acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 26 × 18 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, „Baba, (19)57” € 600 - 1.000

36 37 28 | Cici (Cecilia, sora artistului) | 1924 ulei pe carton, 48 × 33,4 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „Corneliu Baba, iulie 1924” 29 | Doi corturari € 2.000 - 4.000 cărbune și creioane colorate pe hârtie, 28 × 45 cm € 700 - 1.200

30 | Bunica brodând creion pe hârtie lipită pe carton, 10 × 6,5 cm, notat central jos, în creion, „mama mare” € 200 - 300

38 39 31 | Veneția | 1986 Afirmându-se cu precădere în pictura de portret și în compoziția cu figuri, Corneliu ulei pe pânză, 46 × 41 cm, semnat și datat dreapta sus, Baba se va circumscrie ca viziune și concepție principiilor metodologice ale cu negru, „Baba, (19)86” clasicității realiste. Cu o gândire realistă, artistul se consideră posesorul unui registru nelimitat de înțelegere a valorilor plastice, indiferent de manieră sau tendință, € 8.000 - 15.000 oferind noțiunii realiste un sens foarte larg și acordându-i o complexitate în care contactul vizual al artistului se relaționează cu aspectele exterioare ale naturii și implicit cu reprezentările plastice. Acestui realism artistul îi atribuie propriul uni- Opera a participat la expoziția “Italia văzută de pictori vers, un univers insolit al fondului său interior, care stăpânește și guvernează spi- români”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2007. ritul creator, precum și reflexele acestuia. Pe lângă pictura de portret, care ocupă majoritatea creației sale, în repertoriul pictorului vor apărea sporadic și episoa- Opera a participat la expoziția “Casa în pictura de crepusculare, precum „Toledo” sau „Veneția”, când artistul își expune interesul românească din colecții particulare”, Muzeul pentru peisaj. În cazul episodului venețian, acesta îl va stârni pe artist la înțelegerea Municipiului București, 2013. peisajului său specific, pentru care pentru a-l pătrunde este nevoie de o mare tră- ire a frumuseții sale picturale, la fel ca trăirea frumuseții grave a unui portret, în care resursele paletei sunt obligate să conlucreze într-un mod maiestuos. Tratat în preajma anilor 1956, 1961, 1974, precum și în 1980, episodul venețian îi va oferi pictorului numeroase resurse inspiraționale, din care le va alege pe cele mai puțin pitorești, ferindu-se în mod intenționat de seducerea pitorească, care nu i se po- trivea. Colorate cu o pastă bogată, tablourile evocă aspectele unei Veneții pline de impresii, unde expresivitatea formelor se afirmă impozant în urma dialogurilor de lumini și întuneric. (G.M.)

Corneliu Baba, Veneția Licitația de Toamnă, Artmark, 2018, adjudecat pentru 15.000 €

40 41 32 | Moș Oare | anii ‘50 Creația socială a lui Corneliu Baba de după 1947 avea ulei pe carton, 38,5 × 37 cm, semnat dreapta jos, cu să se materializeze în jurul unor arhetipuri dezvoltate brun, ”Baba” în jurul familiei de țărani. Universul rural, pus în față de întregul sistem comunist, avea să rezoneze în câteva € 7.000 - 12.000 opere monumentale pe care Baba le realizează în preajma anului 1950. Inițiat încă din 1942, cu „O cină”, acest ciclu cuprinde diverse proiecții sociale pe care Baba le face în jurul țăranului. Același model pare să ne poarte prin universul imaginat de pictor. Pe țăran îl regăsim ani mai târziu în studiul dedicat lui pictat în 1950, dar mai ales în compozițiile monumentale „Popas” (1949) sau „Gospodăria colectivă”, devenind un martor al schim- bărilor survenite în România sovietică. „Noul om” al lui Baba este deja obosit, aproape năruit, dar mereu prezent. În plus, pare să prevestească și ciclurile de mai târziu descrise de către Baba în jurul unor figuri mascu- line depersonalizate. Regii nebuni sau omul cu lingura par să datoreze Țăranului întreaga lor justificare (chiar și 20 de ani mai târziu).

Corneliu Baba, Popas, 1949(detaliu) donația Baba, Muzeul de Artă Timișoara

Ștefan Luchian, Moș Nicolae Cobzarul (detaliu) M.N.A.R.

42 43 Gheorghe Baba Tatăl lui Corneliu Baba, Gheorghe Baba este cel care (1863, Caransebeș - 1953, Frasin, Câmpulung) l-a introdus în pictură pe fiul fău încă din perioada de adolescență a acestuia. Pictor de biserici, făcând cari- eră în special în zona Olteniei, Baba se specializase și pe pictura de portret, gen practicat și de Corneliu Baba la începuturile sale. A expus alături de fiul său atât la Craiova, cât și în Caransebeș și Timișoara.

Gheorghe Baba, Peisaj din Craiova colecția Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” Craiova

33 | Portretul tatălui | 1929 35 | Cici în haine de iarnă cărbune pe hârtie, 25 × 20,5 cm, semnat și datat stânga 34 | Tatăl artistului ulei pe carton, 33 × 27,5 cm, semnat dreapta jos, cu ne- 36 | Cici în prima zi de școală jos, în creion, „Corn. Baba, (1)929 12.8” creioane colorate pe hârtie, 12,5 × 9,5 cm gru „Baba” ulei pe pânză lipită pe carton, 36,5 × 27,5 cm € 500 - 900 € 200 - 300 € 800 - 1.200 € 800 - 1.200

44 45 Iosif Iser (1881, București - 1958, București)

Nud Licitația nr. 42, Goldart, martie 2010, București 35.454 €

Cu o creație ce răzbate dincolo de stiluri sau încadrări ermetice, opera lui Iosif Iser apropie indiscutabil arta românească interbelică de cea franceză. Alături de filo- nul tematic împrumutat, Iser ni se relevă astăzi drept un pasionat modernist, temele sale fiind mai mult decât relevante în epoca în care cunoștea succesul la Paris. Rămâne fără îndoială cel mai renumit creator al operelor de influență orientală, odalisca iseriană fiind o instituție în sine în istoria artelor românești.

37 | Turci din Dobrogea | 1913-1915 acuarelă pe hârtie, 36 × 45 cm, semnat stânga jos, cu negru, „ISER” € 1.000 - 1.800

38 | Balerină | 1935 39 | Spaniolă | a doua jumătate a anilor ‘30 cărbune pe hârtie cu filigran, 47 × 61,5 cm, semnat și ulei pe pânză, 46 × 38,5 cm, semnat stânga jos, datat dreapta jos, în cărbune, „ISER, (19)35” cu negru, „ISER” € 1.500 - 2.500 € 6.000 - 9.000

46 47 40 | Tătăroaice | 1916-1920 ulei pe carton, 49 × 38 cm, semnat stânga jos, în pastă, „ISER” € 7.000 - 12.000

41 | Târg de animale | anii ‘30 guașă pe hârtie, 48 × 63,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „ISER” € 3.000 - 5.000

48 49 Theodor Aman Influențat de școala pariziană, dar și de structurile neo- 44 | Ursar | 1881 (1831, Câmpulung Muscel - 1891, București) clasicismului autohton, Aman își va împărți cariera între gravură cu acul şi acvaforte, 14,5 × 23,5 cm, semnat şi pictură și pedagogie, fiind un respectat didact și organi- datat stânga jos, în placă, „Aman, (18)81” zator al vieții artistice până către finalul vieții. Dincolo de renumele de făuritor de Școală de Arte, Aman a € 500 - 800 fost un artist polivalent, casa-muzeu lăsată moștenire patrimoniului național fiind mai mult decât grăitoare în acest sens. Decorat cu pictură murală și sculptură pro- O variantă a gravurii este reprodusă în “Repertoriul 20 prie, atelierul lui Aman ne dă măsura valorii celui ce a graficei românești din secolul al XIX-lea”, vol.I, A-R, fost primul profesor al școlii moderne românești Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, de pictură. București, 1974, la pag. 49, cat. 206.

Natură statică cu căpșuni 43 | Țărăncuță din Vlașca Licitația "Aman și elevii lui", Artmark, 2015, București acvaforte și gravură cu acul, 15,5 × 11,5 cm, semnat 160.000 € gravat, lateral stânga, în placă, „Aman” € 500 - 800 O variantă a gravurii este catalogată în “Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea”, vol.I, A-R, București, 1974, la pag. 47, cat. 194. O variantă a gravurii este reprodusă în “Theodor Aman gravor”, Catalog de Mariana Vida, Muzeul Național de Artă, Cabinetul de Desene și Gravuri, București, 1993, la pag. 70, cat. 82 (ilustrații).

45 | Spoitor 42 | Muzicanți acvaforte și gravură cu acul, 20,5 × 15 cm, semnat acvaforte și gravură cu acul, 16 × 12 cm, semnat și da- stânga jos, gravat, sub cadru, „Th. aman fec.” tat, gravat, stânga jos, „Aman, 1870” € 500 - 800 € 600 - 900 O variantă a gravurii este reprodusă în “Repertoriul O variantă a gravurii este catalogată în “Repertoriul graficei românești din secolul al XIX-lea”, vol.I, A-R, graficei românești din secolul al XIX-lea”, vol.I, A-R, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1974, la pag. 49, cat. 204. București, 1974, la pag. 48, cat. 200.

50 51 46 | Scenă de bal | 1875-1885 Cu o experiență artistică de maturitate în ceea ce acuarelă și guașă pe hârtie lipită pe carton, 26 × 17,5 privește procesul de devenire al școlii moderne de cm, semnat stânga jos, cu brun, ”Th. Aman” pictură și deși aflat sub semnul formării academice, Theodor Aman aduce prin creația sa noi tendințe în pic- € 18.000 - 25.000 tura românească, abordând o artă realistă, inspirată de viață și de natură. Planul său tematic se îndreaptă astfel spre oglindirea realității vii, tratând pe lângă temele religioase și mitologice și subiecte din mediul social al satului românesc, precum și subiecte citadine, contemporane epocii și societății în care trăia. Acest lucru îl va converti într-un cronicar al vremii sale, un cronicar cu pensula, oglindind prin creația sa aspectele societății burgheze din care făcea parte. Pe această temă va realiza un număr important de scene de gen, remarcate cu precădere în ultima sa perioadă de creație, prin care pictorul va reuși să surprindă fațete importante ale epocii sale, o epocă căzută în reverie. Realiste ca interpretare, bogate în sensuri și pline de strălucire cromatică, scenele vor surprinde fastul unei vieți burgheze îmbelșugate, cu personaje surprinse în interioare luxoase, în parcuri splendite cu vegetație luxuriantă sau la serate, subiecte prin care artistul introducea pictura românească în sfera artei europene. Printre titlurile acestei tematici întâlnim opere precum: „La o serată”, „Privind în album”, „Bal mascat în atelier”, „Atelierul mare”, „Trei femei jucând cărți”, „În parc”, „În grădină”, „Pe terasă la Sinaia”, „Petrecere în grădină”, „Petrecere cu lăutari” sau „Scenă de bal”, tratate de pictorul Aman fie în tehnica uleiului, fie a acuarelei, acoperind suprafețele cu grația și bucuria cromatică obișnuită. (G.M.)

Bibliografie: Catalogul Expoziției „Opera inaccesibilă. Acuarela lui Theodor Aman”, Muzeul Theodor Aman, București, 2018. Vasile Florea, Theodor Aman, Ed. Meridiane, București, 1965

52 53 Mișu Teișanu S-a născut la Brăila, în 1884 și a studiat la Școala de (1884, Brăila - 1944, București) Arte Frumoase din București iar apoi la școala parti- culară de artă Academia Julien din Paris unde i-a avut profesori pe pictorii William Adoplhe Bouguereau, pe André-Marcel Baschet și pe Edouard Toudouze, artiști de seamă ai secolului XX. S-a dedicat reprezentări- 139 lor ilustrative, portretelor de interior, reprezentărilor de peisaje și naturilor statice având o tendință estetică decorativă, reușind astfel să surprindă realismul interior al personajelor prin tehnici combinate și estompări de culoare la care adăuga o notă de reverie. 48 | Nuntă împărătească | 1919 acuarelă, tempera, tuș și creion pe carton subțire, 68 Sedusă × 104 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, ”M. Licitația de Mărțișor I, Artmark, București, 2012 Teișanu, 1919” 10.000 € € 2.500 - 3.500

47 | Reverie | 1878 acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 15,5 × 11 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, ”Aman, 1878”; datat central sus cu brun, ”1878” € 3.000 - 5.000

Opera este reprodusă în catalogul „Pictorii portretului. Despre orgoliu în artă”, Mircea Deac, Editura Monitorul Oficial, București, 2013, la pag. 25.

54 55 Leon Biju (1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti)

Intimitate II Licitația de Toamnă, Artmark, octombrie 2010 7.000 €

Student la Școala de Belle-Arte din București la clasa lui G. D. Mirea și Ipolit Strâmbu, Leon Biju și-a pregă- tit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu și acuarelistul Spenrlick. A studiat la Paris, la Academia Julian, însă Războaiele Balcanice îl găseau în țară. În perioada 1919 – 1947 a participat constant la Salon și la expozițiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziție perso- nală a deschis-o în 1927.

50 | Natură statică cu ștergar, pipă și canceu transilvănean 49 | Curte la Balcic ulei pe carton, 50 × 49,5 cm, semnat stânga sus, cu ne- ulei pe carton, 59,5 × 48,5 cm, semnat dreapta jos, gru, „L.A. Biju” cu negru, ”L.A. Biju” € 1.000 - 1.800 € 1.000 - 1.800

56 57 Kimon Loghi Pictura lui Kimon Loghi este strâns legată, în sfera artei (1873, Serres, Macedonia - 1952, București) româneşti, de răspândirea gustului simbolist de nuan- ţă müncheneză. Format la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Theodor Aman şi George Demetrescu Mirea, Kimon Loghi îşi continuă studiile la München, unde este admis în ate- 117 lierul lui Franz von Stück, pictor reprezentativ pentru Jugendstilul bavarez. Făcând parte din generaţia de artişti care au creat în epoca romantică, lucrările lui Kimon Loghi sunt inspirate din lumea feerică a basmu- lui românesc. 51 | Primăvară la Balcic Floarea din păr ulei pe pânză, 46 × 55 cm, semnat dreapta jos, Licitația Primul Meu Tablou Artmark, 2011 cu brun, „KIMON LOGHI” 13.500 € € 1.200 - 1.800

52 | Nimfe la izvor ulei pe pânză, 55 × 44 cm, semnat stânga jos, cu verde, „KIMON LOGHI” € 1.200 - 1.800

58 59 53 | Peisaj romantic 54 | Nimfă ulei pe carton, 54,5 × 70 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 59,5 × 45 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ”KIMON LOGHI” cu violet, „KIMON LOGHI” € 1.200 - 1.800 € 1.200 - 1.800

60 61 Max Herman Maxy Chiar dacă studiile le face în cadrul oficial și academic (1895, Brăila - 1971, Bucureşti) al Școlii de Belle Arte, cu profesori ca Frederic Storck și Camil Ressu, M.H.Maxy va fi atras imediat de valul avangardist, și, imediat după finalizarea primei conflagrații mondiale, descoperea creația unui Arthur Segal, Paul 48 Klee sau Hans Arp. Alături de excepționala carieră în pictură, Maxy rămâne până astăzi un creator: de revista, de curent cultural - Integralismul, sau de Academie de arte decorative. În perioada comunistă s-a ocupat și de profesorat, însă principala activitate s-a învârtit în jurul Muzeului Național de Artă, al cărui director a fost începând cu 1949.

Construcție umană Licitația de Expresionism și Avangardă, Artmark, 2012 44.000 €

55 | Pe gânduri | 1944 Legislațiile antisemite de după 1940 aveau să îl elimine ulei pe carton, 68 × 49,5 cm, semnat și datat dreapta pe Maxy din lumea artistică, anul 1940 fiind ultimul în sus, cu roșu, „Maxy, 1944” care se manifestă public (până în 1945). Creația pictorului din perioada celui de-al Doilea Război Mondial € 9.000 - 16.000 avea să se orienteze către subiectele celebre ale perioadei interbelice. Studiile de interior, portretele și compozițiile constructiviste aveau prioritate, fiind ultima etapă în care Maxy lucrează fără vreun angaja- ment social-politic. Seriei balerinelor, dansatoarelor și a oamenilor de teatru îi este adăugată și această lucrare ce ne introduce în universul spectacolului, amintin- du-ne de Baletistele lui Iosif Iser. Chiar dacă stilistic este mult mai temperat, fără gravitatea avangardistă de odinioară, personajul ne arată măiestria lui Maxy. Portretele realizate de M.H.Maxy în perioada interbelică, în etapa ce coincide cu anii de creație de cea mai pro- fundă factură, relaționată fie la curentele avangardiste sau la cele iscusite de însuși Maxy (ex: Integralismul), sunt desăvârșite cu adevărat în special datorită faptului că acele chipuri reproduse sunt personaje din anturajul artistului sau al mișcărilor artistice specifice.

M.H. Maxy, Trei prietene Licitația de Toamnă, Artmark, 2017, adjudecat pentru 40.000 €

62 63 Alexandru Ciucurencu Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din (1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, București) București cu G.D. Mirea și Camil Ressu, cel care l-a îndrumat spre studii la Academia Julian din Franța. În mediul artistic parizian, sub influența lui André Lhote, ia contact cu arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor. 38 Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artisti- că a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase Camil Ressu. Filtrul ascetizant și esențializarea au condus mai târziu la cicluri picturale excepționale, culoarea fiind cea responsabilă pentru modelarea regimului compozițional.

Jucătoarea de şah Licitaţia Internaționala de Artă, România - Moldova, Artmark, iunie 2012, Duplex București-Chișinău 60.000 €

56 | Natură statică cu vase și jucărie | 1971 Rămânând consecvent cu sine și cu poetica sa- ce ulei pe pânză, 55 × 45 cm, semnat și datat stânga jos, avea drept element central culoarea, artistul va reda cu negru, „AC, (19)71” prin pictura sa transpuneri cromatice vii și luminoase, nerecurgând niciodată la clarobscur, la distorsiunile € 9.000 - 16.000 expresionismului sau la imagistica suprarealismului. În naturile moarte, precum și în compozițiile cu flori, atât de multicolore altădată, se ivește o restrângere la do- Opera a participat la expoziția “Natură statică”, Muzeul uă-trei culori, dintre care una va fi dominantă, artistul Colecțiilor de Artă, București, 1994. decizându-se asupra primatului culorii, în care va în- corpora lumina și căreia îi va conferi strălucire maximă. (G.M.)

Alexandru Ciucurencu, Natură statică cu vase și păpușă Licitația Colecției George Macovescu, Artmark, 2013, adjudecat pentru 15.000 €

64 65 57 | Pălăria galbenă | 1940 Alexandru Ciucurencu devenea spre sfârșitul deceniu- ulei pe carton, 42 × 47 cm, semnat și datat lateral lui patru unul dintre cei mai interesanți pictori moderni dreapta, cu verde, „AC, (19)40” pe care îi cunoștea perioada interbelică, confirmând, alături de H. H. Catargi sau Lucian Grigorescu, adevă- € 15.000 - 25.000 ratul potențial al artei tinere (de atunci). Aprecierea de care se bucura Ciucurencu încă din primii ani de carieră (debuta la Salonul Oficial în 1930) ne este confirmată în primul rând de părerile unor valoroși critici contem- porani lui, Tonitza descriindu-i arta drept “fenomenul Ciucurencu” și încă din 1932 îl vedea foarte valoros: “Alexandru Ciucurencu se prezintă cu două panouri impresionante prin sentimentul înalt, impresionante prin simfonizarea picturală a ansamblului – admirabil adecvată subiectelor - impresionantă prin prețiozitatea materiei utilizate....”. Însă valoarea lui Ciucurencu avea să fie confirmată de ilustra gamă de colecționari pe care îi va fideliza încă de la jumătatea anilor ’30, avându-i ca primi cumpărători pe vestiții Leon Laserson și K. H. Zambaccian. În fapt, cota oferită de aceștia operelor lui Ciucurencu avea să-l transforme pe pictorul nostru într -unul dintre cei mai cumpărați artiști în viață, ega- lându-i pe Petrașcu și Pallady. În 1940, după 10 ani de carieră, Ciucurencu era fără îndoială unul dintre cei mai căutați artiști ai momentului. Venirea războiului avea să îi aducă beneficii interesante, subiectele pictate fiind din ce în ce mai limitate la interior. Modelele sale feminine evoluează, și dacă în perioada 1935-1939 pictează celebrul ciclu de odalisce, începând cu 1940 dedică o serie excepțională tinerelor îmbrăcate de promenadă, mai toate fiind evidențiate prin fermecătoarea pălărie galbenă.

Alexandru Ciucurencu, Fata cu pălărie de paie (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

66 67 58 | Natură statică cu ceainic albastru | 1939 Trăsăturile picturale ale artei lui Ciucurencu le putem trata și înțelege urmărind pașii ulei pe carton, 40 × 50 cm, semnat și datat dreapta jos, pe care acesta i-a urmat încă de la absolvirea Școlii de Arte Frumoase. Unul dintre cu albastru, „AC, (1)939” cei mai talentați elevi ai lui Camil Ressu, sub îndrumarea căruia și-a făcut debutul în viața artistică românească, Ciucurescu se va alinia la modernitatea românească, € 6.000 - 9.000 dar mai ales la cea europeană în urma contactului direct cu școlile vestite, în special cele pariziene. Dacă maestrul André Lhôte, a cărui Academie a urmat-o la în- ceputul deceniului 4, nu i-a influențat decât primii ani de carieră, nu putem afirma același lucru despre întregul modernism francez, care a reprezentat pentru român ocazia unor aprofundări stilistice extraordinare. Arta unui Dufy sau a unui Mattise a dus la modelarea unui limbaj pictural total original, ce s-a manifestat în special în compunerea unor cicluri tematice valabil europene. Exercițiul și perseverența au devenit uneltele principale în mâna unui artist ce dorea să exceleze, fapt relevat de sumedenia de expoziții personale pe care Ciucurencu le-a susținut în anii ’30. După debutul din 1934, cu o primă personală la Sala Mozart, artistul va expune regulat, în fiecare an, până în 1940, lucru ce evidențiază atât munca lui Ciucurencu, dar și o receptare mai mult decât pozitivă din partea publicului (Zambaccian îi achiziționa două opere încă de la expoziția din 1934). În plan pur pictural, pentru această pe- rioadă de început, tematicile abordate de artist au “stagnat” în jurul unor subiecte recognoscibile și la Pallady. Natura statică și interiorul cu personaje(feminine) au reprezentat ocazia unor interogații plastice ce au condus la modelarea unui tipic compozițional. Dacă în interioarele cu tinere femei îi regăsim deopotrivă pe Mattise și pe Pallady, în cazul naturilor statice identificăm un Ciucurencu mult mai spontan, atras de arabescuri, de acea vibrație a compoziției lui Dufy. În natura statică de față regăsim o tratare interiorizantă a subiectului, în care obiectele vizate, chiar dacă nu fac parte din recuzita artistului, sunt transpuse în universul intimist. (I.P.)

Bibliografie: IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, 1958

68 69 Sabin Bălaşa Pasiunea pentru mitul românesc, pentru basm și pen- (1932, Dobriceni, Olt - 2008, București) tru imaginarul mistic l-a condus pe Sabin Bălașa spre o operă învolburată și misterioasă. Tradusă privitorului prin paleta mai mereu coordonată de acel albastru tipic, creația lui Bălașa ne poartă într-o lume a fantas- 97 melor picturale. Celebru și prin pictura monumentală - Sala Pașilor Pierduți sau Biblioteca ASE, Bălașa rămâne finalmente un făuritor de basm și magie.

Flori de măr Licitația "Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești", 59 | Muză | 1986 Artmark, octombrie 2015, București ulei pe pânză, 38 × 46,5 cm, semnat și datat dreapta 18.000 € sus, cu negru, „Sabin Bălașa, (19)86” € 3.000 - 5.000

60 | Anemone ulei pe pânză, 49,5 × 35 cm, semnat lateral stânga, în pastă, „Sabin Bălașa” € 1.500 - 2.500

70 71 Octav Băncilă (1872, Corni, Botoșani - 1944, București)

41 61 | Năframa roșie ulei pe pânză, 58 × 49 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Octav Băncilă” € 3.000 - 5.000

O afacere bună Licitaţia de Orientalism, Artmark, iulie 2011, Constanța 52.500 €

Școlit în două medii predominant academiste - Școala de Belle Arte de la Iași, sub profesorii Panaiteanu Bardasare și Stahi, dar și Academia Regală din München, Octav Băncilă se va sustrage în bună măsură artei tri- butare acestor tipare. Atras de categoriile sociale mar- ginalizate, va crea cicluri remarcabile care iau omul drept subiect principal - țigani, evrei și țărani sunt surprinși în ipostaze grăitoare. Între cele două războaie mondiale a activat și ca profesor la Școala de Belle Arte din Iași. 62 | Chivuță ulei pe pânză, 79 × 46 cm, semnat lateral stânga, cu brun, „Octav Băncilă” € 5.000 - 8.000

72 73 63 | Toporași ulei pe pânză, 33 × 40 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Octav Băncilă” € 1.500 - 2.500

64 | Flori de liliac | 1919 65 | Fumătoarea de pipă | 1913 ulei pe pânză, 45,5 × 34 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 62,5 × 52,5 cm, semnat și datat dreapta sus, cu brun, „Octav Băncilă, 1919” sus, cu albastru, „Octav Băncilă, 1913” € 2.000 - 3.000 € 2.000 - 3.500

74 75 66 | Evreu telal | 1911 Pictor de accente răspicate, viguros glăsuitor și fire năvalnică, Octav Băncilă se află ulei pe pânză, 101 × 81,5 cm, semnat și datat stânga jos, continuu în căutarea acțiunii, a mișcării și a luptei de viață, aducând prin creația sa cu brun, „Octav Băncilă, 1911” un puternic conținut de real, recurgând adesea la forme dinamice ca un temerar. Preocupările sale pentru descrierea faptelor, pentru jalea poporului sau a oricărei € 15.000 - 25.000 forme de nedreptate vor reprezenta însăși temele repertoriului său artistic. După terminarea studiilor la München și după călătorii la Paris și Italia, pictorul revine în țară în anul 1898 și se stabilește la Iași, unde efectuează serviciul militar timp de doi ani. Ajuns aici, pictorul își va instala un atelier în curtea gimnaziului „Ștefan cel Proveniență: Mare”, de pe strada Sărăriei, unde director era cumnatul său, Gheorghe Nădejde; colecția istorică a maestrului fotograf Tadeu (Tadeus) Cios. ceva mai târziu, își va muta atelierul pentru o perioadă în curtea Mitropoliei, fiind adăpostit de diaconul Gheorghe Șerban. Pe timpul șederii sale la Iași, artis- Maestru fotograf, membru fondator al Asociatiei Artiștilor tul va descoperi noi subiecte de pictură, pe care le va întâlni în timpul deselor sale Fotografi, membru fondator și președinte al Asociației drumuri în cartierul Târgu Cucu, loc unde pitorescul naturii se îmbina cu sărăcia Lucrătorilor Fotografi în anii ‘30, Cios intra la mijlocul oamenilor. Pe lângă minunatele priveliști spre Tătărași, cartierul nu era decât o anilor 1940 în elita fotografilor autohtoni, devenind și aglomerare de dughene sărace, posedate de evreii care se ocupau cu mici negoțuri. Furnizor al Curții Regale. Atras de pictură, fotograful Meseriașii bătrâni, cârpacii, peticarii, vânzătorii de haine vechi- așa zișii telali, sau va colecționa o seamă de nume importante ale artei bătrânii aflați la ora rugăciunii ori la sfat deveneau astfel noile sale subiecte pic- moderne românești, în frunte cu Rudolf Schweitzer- turale, (tratate și înainte, la München cu câteva ocazii), contribuind prin realism și Cumpăna, de altfel amic al lui Cios. Băncilă, Grant, Catargi, verosimil la o pictură matură. (G.M.) Steurer sau Enea sunt câteva dintre artiștii care aveau să îi decoreze locuința-atelier.

Fotograful Tadeu Cios în tinerețe.

76 77 Compoziția domină prin prezența celor doi bătrâni implicați într-o interesantă 67 | O afacere bună | 1899 conversație. Primul îi șoptește la ureche detalii care par să-i capteze atenția celui ulei pe pânză, 90 × 100 cm, semnat și datat dreapta de-al doilea. Toată scena este ambientată în ceea ce pare a fi o încăpere sau colțul sus, cu negru, „Octav Băncilă, 1899” unei străzi întunecate care îl preocupă prea puțin pe artist. Lucrarea impresionează prin redarea minuțioasă și realistă a gesturilor celor doi, mai ales a mimicii acesto- € 20.000 - 35.000 ra. Chiar dacă își vorbesc în secret, Băncila trădează gândurile celor doi cu ajutorul unui dialog al mâinilor. Mâna dreaptă este folosită pentru a-l convinge pe interlo- cutor de autenticitatea mesajului. Cu o privire ageră, cuvintele-i sunt măsurate, fapt evidențiat prin degetele care se plimbă prin barba roșcovană. Cei doi gheșeftari discută cu mare interes despre o afacere, au un aer conspirativ după buna credință Opera este menționată în revista “Lumea”, nr. 1, 1 că ei fac lucruri ilicite, lucru observabil și din satisfacția vizibilă de pe fața ascultă- octombrie 1899, pag. 10, în articolul dedicat lui Octav torului. Opera “O afacere bună” se încadrează în tematica picturii sociale, subiect Băncilă, semnat de A. Rodion. de care Băncilă a fost foarte atras, după revenirea sa de la studiile din străinătate. Reîntors în România, la Iași, artistul își improvizează propriul atelier în vecinătatea Opera a participat la Prima Expoziție Personală din 1900, cartierului “Târgul Cucului”, un ambient pitoresc descris așa cum era în timpul lui la Sala de decoruri a Teatrului Național din Iași și este Băncilă, în “Fantomele” poetului D. Anghel. Aici este inspirat și pătruns de condiția menționată ca atare în monografia “Octav Băncilă”, socială și de tipurile energice, de focul inteligenței mediului evreiesc. “Îmi închi- Anton Coman, E.S.P.L.A., 1956, pag 27. pui o zi de târg și fac să mișune pe ulița aceea o lume de țărani venită de prin satele din împrejurime să-și cumpere cele de nevoie la gospodărie. […] iar în prăvălii așez Opera este reprodusă în monografia “Octav Băncilă”, C. tot amestecul de mărfuri mărunte, toată ruina nenumăratelor gospodării care ve- Săteanu, Revista Arta și Arheologia, 1930, la pag. 4. neau aruncate aici, cum vin sfărâmăturile de pe coastă, în urma unui naufragiu. […] strecor din când în când […] bătrâni cu laiberele lungi, cu ciorapii albi, cu căciu- li mari îmblănite, pe sub care se încârlionțesc în șuruburi perciunii…” (D. ANGHEL, ”Fantomele”) De acești vânzători de haine vechi, bătrâni fanatici care se rugau sau se sfătuiau, peticari, a fost atras Băncilă în anii 1899-1900 și mai târziu. Pictorul a creat o serie de tablouri cu evrei, de un realism dus la extrem, care a stârnit multă indignare, deoarece atrăgeau atenția asupra condiției acestora. Realismul de care se folosește în exprimarea trăirilor interioare ale personajelor sale, sentimentele constrastante, amplificate de o cromatică aproape, am putea spune, de clar-ob- scur, ne duce cu gândul la precursorul artei baroce, Carravaggio, ale cărui personaje trăiesc, simt, suferă. Lucrarea a fost reprodusă și comentată în diferite publicații, printre care amintim pe cea a lui C. Săteanu (1930). Împreună cu ”Emigrantul”, care datează din aceeași perioadă, pictura a fost expusă în vitrinele magazinelor din Iași și București, iar ulterior, în prima expoziție a artistului. (cf. COMAN Anton, ”Octav Băncilă”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p.24). Același A. Coman (Petre Comarnescu) ne spune că în anul 1900, revista ”Răsăritul” din Iași a publicat trei foiletoane din care aflăm că “tabloul O afacere bună reprezintă veșnica luptă a evreului – a aceluia din popor – în veșnica-i goană după o bucățică de pâine”(”Octav Băncilă”, p. 24)

Bibliografie: COMAN Anton, ”Octav Băncilă”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954 DREPTU Ruxandra, ”Băncilă”, Ed. Meridiane, București, 1987 Opera reprodusă în Revista Arta și Arheologia, 1930

78 79 Nicolae Grant Al 11-lea copil al familiei, Grant a avut posibilitatea de 70 | Casă muntenească (1868, București - 1950, Câmpulung Muscel) a-și alege drumul în viață, beneficiind de un bun sta- acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 47 × 61 cm, semnat tut social și financiar. Educația primară și secunda- dreapta jos, în peniță, „ngrant” ră o primește în Franța, însă studiile de pictură le face în țară, sub îndrumarea marilor Aman și Tattarescu. € 600 - 900 91 Setea pentru cunoaștere îl va conduce pe artist către 68 | Pridvor la Golești Fontainebleau, unde descoperă pictura în plein-air. Anii acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 45 × 37,5 cm, petrecuți în Franța îi vor oferi lui Grant, în plus față de semnat dreapta jos în peniță, ”ngrant” calitatea studiilor, și oportunitatea descoperirii unor locuri relevante traseului său plastic, precum Bretania, € 600 - 900 unde va picta timp de mai mulți ani.

69 | Țărăncuță acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 45 × 38,5 cm, Printre flori semnat stânga jos, în peniță, ”ngrant” Licitația nr. 434, Alis, aprilie 2008, București 19.444 € € 600 - 900

68 69

71 | Iarnă acuarelă pe carton, 43 × 54 cm, semnat dreapta jos, în peniță, „ngrant” € 600 - 900

80 81 Vasile Popescu A fost autodidact pentru o bună parte a începutului de Adam Bălţatu (1894, București - 1944, București) carieră, stilul fiindu-i mult influențat de o primă călăto- (1899, Huși - 1982, București) rie la Balcic, în cursul anului 1923. Aici se reîntâlnește cu Lucian Grigorescu, intrând amândoi sub aripa lui Al. 111 Steriadi, care îi scoate la peisaj pe coas-tele dobrogene. A fost prieten foarte bun cu pictorul Petre Iorgulescu- Yor, alături de care a realizat și câteva călătorii prin 73 țară, în căutarea unor surse pertinente de imaginar (Transilvania, Faraonari, Mangalia, Balcic).

Pod peste Sabar Licitatia de Toamnă, Artmark octombrie 2011 15.000 €

Sat pescăresc Licitația Galeria Numismatică, septembrie 2008, București 29.707 € 72 | Doamnă în verde | 1937 Chiar dacă a avut o carieră îndelungată, anii comunis- ulei pe carton, 60,5 × 50 cm, semnat și datat stânga mului nu au fost cei mai benefici în moștenirea ce ne-a jos, cu roșu, „Vasile Popescu, (1)937” fost lăsată de pictorul Adam Bălțatu. Totuși, calitatea indiscutabilă a creației sale îl recomandă și îi certifică € 5.000 - 8.000 prezența în rândul celor mai importanți artiști autohtoni, în special în ceea ce privește postimpresionismul românesc. Peisagist înfocat, Bălțatu a creat în cea mai Proveniență: mare parte a carierei într-un regim cromatic specific, colecția Ecaterina Georgescu-Popescu; colecția Lia fiindu-i deseori alipite etichete poetice datorită calității Popescu; veche colecție privată românească, Cehia. lirice a paletei sale. Opera este reprodusă, inventariată și menționată în catalogul „Vasile Popescu”, Ioana Vlasiu, Ed. Meridiane, București, 1971, la cat. 12, sub titlul „Femeie în verde”. Opera este menționată și reprodusă în articolul “Etapele 73 | Crizanteme în vas de porțelan picturii lui Vasile Popescu” în “Studii și cercetări de ulei pe pânză, 65,5 × 54,5 cm, semnat dreapta jos, cu istoria artei”, nr. 1, 1970, pag. 81-91. brun, „Bălțatu” Opera este reprodusă, inventariată și menționată € 1.800 - 2.500 în catalogul „Vasile Popescu”, Marina Preutu, Ed. Meridiane, București, 1990, la cat. 47, sub titlul „Femeia în verde”.

Cu o stăruință asupra motivului, indispensabilă creației sale și a valorilor trainice în care se convertea pictura sa, opera artistului Vasile Popescu devine mărturie pic- turală, înconjurată de simplitate și lirism. Un rol important în opera sa îl va avea și culoarea, investită de artist cu funcții afective precise. Rezumându-se întotdeauna la câteva culori de bază, artistul pictează cu o vădită plăcere și o deosebită vervă, dând dovadă de o mare abilitate a trăsăturilor sale de penel, acordând atenție atât personajelor sale, cât și recuzitei, accentuată de detalii. (G.M.)

82 83 74 | Cimitir tătărăsc la Balcic Lucian Grigorescu Atras de pictura lui Nicolae Grigorescu, ucenicit în ulei pe carton, 35,5 × 49 cm, semnat dreapta jos, (1894, Medgidia - 1965, București) preajma mentorului și prietenului Jean Al. Steriadi, cu brun, „Bălțatu” influențat de cerebralitatea lui Cezanne, dar și de logi- ca construcției lui Derain, Lucian Grigorescu este văzut € 1.200 - 1.800 astăzi drept unul dintre reprezentanții de seamă al unui 70 postimpresionism de factură autohtonă. Povestitor al Balcicului, el însuși personaj insolit al locurilor, Grigorescu a fost atras de peisaj, în special de cel urban, în care nu uită să integreze întotdeauna factorul uman.

76 | Bărci la Tulcea Uliță dobrogeană ulei pe carton, 32 × 43 cm, semnat dreapta jos, Licitaţia de Orientalism, Artmark, iulie 2010, Constanța în creion, „L. Grigorescu” 30.000 € € 1.800 - 2.500

Constantin Artachino (1870, Giurgiu - 1954, București)

Scenă din Dobrogea Licitaţia de Orientalism, Artmark iulie 2011, Constanța 67.500 € Prieten bun cu Ștefan Luchian, coleg de generație și partener în majoritatea acțiunilor întreprinse în domeniul artelor alături de acesta, Constantin Artachino este unul dintre numele de referință ale societății Tinerimea Artistică, societate ce schimba fața picturii românești la început de 1900. Educat în stil academist, cu studii la München, Artachino va realiza o operă tributară unor concepții artistice clasice, fiind totodată adeptul unei arte dependente de comandă și clientelă.

75 | Orientală | 1930-1935 ulei pe carton, 33 × 44,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ”C. Artachino” € 1.200 - 1.800

84 85 Ion (Dem) Demetrescu Olga Greceanu (1903, Craiova - 1977, București) (1890, Câmpulung Muscel - 1978, București)

Scenă medievală Licitația nr. 418, Alis, septembrie 2007, București Autoportret 30.833 € Licitația Internațională de Artă România-Moldova, 2012 De origine nobilă, fiica unei familii de polonezi stabiliţi în România, Olga Greceanu s-a afirmat atât în artele plastice, cât şi ca scriitoare, publicând studii de istoria artei, Cunoscut mai mult pentru activitatea sa în grafică, ca scrieri istorice, literare sau religioase. Este unul din- ilustrator de cărți, reviste pentru copii sau cărți literare, tre membrii fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase, artistul Ion (Dem) Demetrescu va practica în preajma pornește alături de Nina Arbore și Cecilia Cuțescu- anilor săi de început și arta picturii Storck, “Asociaţia Artistelor Pictori şi Sculptori” şi are un rol decisiv în organizarea expoziţiilor Academiei de Arte Decorative.

77 | Adam și Eva | 1927 ulei pe pânză, 134,5 × 90,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „Dem Demetrescu, 1927” 78 | Scrisoarea ulei pe placă prefabricată din rumeguș, 94,5 × 80 cm, € 8.000 - 15.000 semnat stânga jos, cu negru, ”O. Greceanu” € 3.000 - 5.000 Opera a participat la expoziția Salonului Oficial, București, 1927 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 58, pag. 10, sub titlul “Adam și Eva”. Opera este reprodusă în catalogul “Pictori români uitați”, Tudor Octavian, Noi Media Print, București, 2003.

Demetrescu a fost prezent în cadrul Saloanelor Oficiale încă din anul 1924, unde debuta cu lucrări de grafi- că. Câțiva ani mai târziu, în 1927, artistul va adera ca student al Academiei Libere de Pictură, inițiată în anul 1919 de pictorul Arthur Verona, pe care îl va avea și ca profesor. Ca tehnici, vom remarca uleiul sau tempera, prezente în lucrări precum: „Adam și Eva”, dar și în alte lucrări mai târzii precum: „Macedoneancă”, „Mănăstirea Comana” sau „Turnul Galata, Istambul”. Printre temele abordate de artist se vor remarca temele biblice, prezente în lucrări precum „Adam și Eva”, pe care o expunea în anul 1927 în cadrul Salonului Oficial. Inspirată din sacru, tema ilustrează izgonirea din Rai a lui Adam și Eva- protopărinții neamului omenesc. Scena, reprezentată de artist la scară mare, descrie în- tâmplarea în detalii subiective. Protagoniștii, poziționați aproape central, înfățișează sentimentele primordiale resimțite de primii oameni- și anume căința și resem- narea. Reprezentate în culori întunecate, pământii, fără prezența luminii, detaliile afective alcătuiesc paleta coloristică a compoziției. Mărul din mâna Evei- motiv al inculpării și al vinei, ocupă un loc simbolic, un simbo- lism resimțit în întreaga scenă compozițională. (G.M.)

86 87 Nicolae Tonitza (1886, Bârlad - 1940, București)

Nud în iatac Licitația de Iarnă, Artmark, decembrie 2011, București 290.000 € Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profesor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut drept ”pictorul copiilor”, datorită portretelor de copil pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor propriei copilării triste, marcate de neajunsuri şi violență în familie, Tonitza s-a conturat plastic drept unul dinte cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în arta românească modernă. Primul contact al lui Nicolae Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal, unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei librării.

79 | Hagi Iusup Memet | 1936 peniță și accente de acuarelă pe hârtie, 37,5 × 27,5 cm, semnat stânga sus, cu negru, „Tonitza”; intitulat, localizat și datat lateral dreapta, în peniță și creion, „Hagi Iusup, Balcic, 1936, paznicul cimitirului” € 1.500 - 2.500

80 | Turcoaice la Balcic | 1936-1937 Proveniență: guașă pe hârtie, 30,5 × 35,5 cm, semnat și localizat colecția istorică Lt. Col. G. Borneanu. stânga jos, în creion, „N.N. Tonitza, Balcic” Opera este reprodusă în monografia “Nicolae Tonitza”, Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei, 1945, la cat. nr. 42, sub € 8.000 - 15.000 titlul “Turcoaice la Balcic”. Opera este reprodusă și inventariată în „Grupul celor patru”, Doina Păuleanu, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2012, la cat. 33, pag. 56, sub titlul „Turcoaice la Balcic”. Opera a participat la expoziția “Tonitza și geniul copilăriei”, Pavilionul Muzeal, Artsafari, 2019 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 208.

88 89 81 | Flori de câmp | 1934-1935 ulei pe carton, 40 × 30 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „Tonitza” € 15.000 - 25.000

Întâlnim florile în creația artistului încă din anii ’20, una din expozițiie unde le remarcăm fiind Expoziția comună „N. N. Tonitza – Ștefan Dimitrescu”, din ianuarie- februarie 1920, unde printre cele 90 de opere expuse, figurau și zece compoziții cu flori. Mai târziu, în 1928, în cadrul Expoziției „Grupului celor patru” le vom întâlni din nou, figurând sub titlurile de „Garoafe”, „Crizanteme”, precum și alte „Flori”. Începând cu anul 1935, timp de trei consecutive, în timp ce se află la Durău împreună cu elevii săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, artistul va observa și studia florile, imortalizându-le în numeroase panouri. Astfel, în 1938, în cadrul Exhibiției comune, „N. N. Tonitza - Francisc Șirato”, susținută la Sala Dalles, artistul înfățișa publicului un număr de douăzeci și cinci de studii de flori. Printre titluri figurau „Flori de câmp”, „Maci”, „Iriși albi”, „Petunii”, „Călțunași”, „Gladiole”, „Trandafiri ghimpați” sau „Crini”, observate de artist în preajma meleagurilor moldovene, liber, în natura pe care o găsea pretutindeni interesantă și instructivă. (G.M.)

Bibliografie: Șorban, Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, București, 1973. Tonitza, Nicolae, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 1964. Peleanu, Georgeta, Catalogul Expoziției „N. N. Tonitza”, Muzeul de Artă al RPR, București, ianuarie-martie 1964. Brezianu, Barbu, Tonitza, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967.

90 91 82C | Lecția | 1920-1924 Tema copilăriei apare în creația sa încă de timpuriu, ulei pe carton, 60 × 50 cm, semnat stânga jos, începând cu anii 1912, când le va surprinde prime- cu negru, „N. Tonitza” le inocențe, în opere precum „Joc de copii”, „Cap de fetiță”, „Ticuleana” sau „Bébé”. Îi privește la joa- € 100.000 - 200.000 că, la masă, când dorm și visează, în grădină, râde cu ei, le ascultă strigătele și chemările și se înduioșează când plâng. Fie că sunt fii ai unor țărani făgărășeni, din Ținutul Năsăudului, din Sâmbăta de Sus, din Dobrogea Proveniență: ori proprii lui fii sau nepoți, tema copilului va repre- colecția istorică arh. Dimitrie Mohor (1883 - ?), coleg de zenta o temă de studiu de adâncă profunzime, pe liceu și prieten bun cu Nicolae Tonitza; care artistul Tonitza a vrut să o înțeleagă, cercetând- cca. 1945, colecția istorică arh. Ionel Mohor, fiul lui o îndeaproape. Tema copilăriei va fi măiestrită putin Dimitire Mohor; mai târziu, în anul 1921, când se va muta cu familia la colecția istorică Viorica și Jean Ionescu. Vălenii de Munte pentru o perioadă de trei ani, în urma unei invitații făcute de fostul său coleg de studenție, pictorul Dumitru Pavlu. Aici Tonitza își va instala casa Opera a participat la expoziția „Portretul în colecții par- și atelierul pe strada Brenevoiești, la numărul 39, unde ticulare”, Societatea Colecționarilor de Artă, Muzeul de va locui alături de familia sa, căreia i se alăturau și alți Istorie și Artă al Mun. București, 1994. patru copii, Ticuleana, Țuca, Nineta și Ionel al lui Mohor, fiul arhitectului Dimitri Mohor, un adevărat batalion- conform confesiunile pictorului către prietenul său, Fănuță (Ștefan Dimitrescu). Surprinzându-le purtă- rile și atitudinile, pictorul reușea să redea în pânzele sale emoțiile unui tată grijuliu, ce îi privea cu o adâncă iubire. Afecțiunea sa era aceeași și pentru ceilalți copii, de care era îndrăgit pentru micile daruri cu care îi bucura, pentru jocurile la care participa alături de ei, ori pentru zmeele înnălțate. Între pictor și copii se leagă o strânsă legătură, aceștia adresându-i-se ca unui prieten. Adesea se trezea cu scurte scrisori din partea lor, pe care i le vârau pe fereastră dimineața între orele 6 și 8 și seara, între orele 10 și 11, în care îi adresau diferite cereri inocente. Copiii pe care îi are aproape îi vor inspira creațiile, devenind astfel cele mai îndrăgite modele. În acest orășel muntenesc, pictura sa va căpăta o adâncire și o îmbogățire a tematicii

Nicolae Tonitza, Autoportret, 1923 colecție particulară

92 93 iar coloritul va ajunge la străluciri afective, de răsunet. Într-o etapă în care din atent analitic al realității, pictorul Tonitza se va transforma într-un pictor sensibil al culorii și al construcției plastice, ajungând astfel de la amplificarea instanței picturale până la atingerea unei corespondențe naturale. Perioada Văleni va fi perioada în care pictorul va valorifica din plin tema copilului și a copilăriei. Dezvoltând-o, pictorul va căuta să cuprindă cu o privire atentă destinul copiilor din diferite cate- gorii sociale, devenind astfel un „urzitor” al copiilor și concentrându-și întreaga lui putere de interiorizare și simțire în deslușirea fermecătoarei lor inexperiențe și armonioase dezordini, precum și al spaimelor acestora, pentru tot ceea ce înseamnă adevărata libertate și bucurie. Contemplându-i până spre sfârșitul creației, pictorul va crea prin operele sale un adevărat univers, în- chinat copilăriei. Copiii îi pozează de cele mai multe ori fără să știe, pictorul urmărindu-i în mișcări și în gesturi și cercetându-le mereu expresiile. Ilustrați în puritatea firească a vârstei, în simțămintele lor fragede ce le mi- jesc pe chipuri, precum și în simplitatea traiului pe care Portretul primului colecționar al „Lecției”, arh. Dimitrie îl duc, pictorul Tonitza devine prin excelență un uma- Mohor, realizat de Tonitza în perioada studiilor în nist, mereu interesat de oameni, de soarta acestora și Franța, cca. 1911. de dreptul lor la viață. Tipul de copil ce ia ființă în vizi- M.N.A.R. unea sa va fi astfel rezultatul propriei sale experiențe părintești în cămin, precum și al propriei concepții despre lume. Nu mult timp după șederea sa la Văleni, Tonitza avea să le dedice copiilor câteva articole, publi- cate în periodicele „Rampa” sau „Aquaforte”, prin care îi îmbrățișa astfel și pe copiii mai puțin fericiți, aflați în suferințe nemângâiate, neputând rămâne indiferent la cei pe care îi zărește uneori în zdrențe, ori flâmânzi, trăind într-o mâhnire nedreaptă. Îi observase și mai înainte, în 1916 când le dedica albumul „Din lumea celor umili”, prezent la Expoziția de la Sala C., Pasajul Majestic, când expunea alături de Ștefan Dimitrescu. Atunci când îi contemplă, pe chipurile micilor ființe sunt observate diferite stări sufletești, de bucurie, de visare, de curiozitate și uneori de suferință, stări observate

Nicolae Tonitza, Florăreasa fosta colecție Dimitrie Mohor

94 95 cel mai adesea în preajma familiei, dar nu numai. Din afirmările sale, aflăm că opera sa nu se sprijină exclusiv pe autobiografie, pictorul sistematizând elementele disparate după însemnătatea și caracterul lor reprezentativ, relevându-le astfel trăsăturile lor esențiale, tipice ale fenomenelor pe care le traduce în forme cât mai cuprinzătoare și cât mai sintetice. Provenind din colecția arhitectului Dimitrie Mohor (fost coleg la liceu „Manolache K. Epureanu” din Bârlad și prieten apropiat al lui Tonitza) și cuprinsă în marea temă a copilăriei, opera „Lecție” ne aduce în prim-plan chipul fragedei copilării, generalizată de artist în simboluri cuprinză- toare, sentimentul dominant al imaginii fiind concentrat pe chip dar și pe îmbinările cromatice ale suprafeței, țesute de pictor într-un spațiu intim, familiar, unde ino- Nicolae Tonitza, Fetița cu pisică (detaliu) centul și umanul pot fi observate îndeaproape. (G.M.) Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” Bibliografie: Șorban Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, Sibiu, 1973. Comarnescu Petru, N. N. Tonitza, Ed. Tineretului, București, 1962. N. N. Tonitza, Corespondență 1906-1939, Ed. Meridiane, București, 1978.

Nicolae Tonitza alături de soția Ecaterina și cei trei copii, Irina,Petru și Catrina, cca. 1920

Nicolae Tonitza, Spaniola colecție particulară

96 97 83C | Liniștea eternă | 1933 Unul din filoanele cele mai bogate ale măiestriei sale ulei pe carton, 49 × 59 cm, semnat dreapta jos, cu brun, artistice va fi negreșit cromatica sa, pictura însem- „Tonitza” nând pentru Tonitza culoare și totodată mijlocul prin care își va oglindi emoțiile, fundamente pe care se va € 60.000 - 120.000 clădi întreaga sa creație. Astfel, culorile sale sunt apte să cânte, să plângă, să se orchestreze reciproc, legând cu pictorul o strânsă armonie, formată din spiritul și Proveniență: materialul artei sale. Paleta sa devine imaginea sensi- colecția istorică Henri Trembisky; bilă a unei idei, raportată la atitudini, gânduri, emoții, colecția istorică compozitorului Ion Dumitrescu (1913- dând naștere unor nuanțe unice, ce îl vor ajuta pe 1996); artist la evocarea a ceea ce iubea mai mult: oameni, din 1994, importantă colecție bucureșteană. natură sau Balcic. Balcicul inepuizabil avea să îi ofere artistului Tonitza subiecte nesfârșite de inspirație, Opera a participat la expoziția Han-Șirato-Tonitza, Sala frumusețea intimă și pitorească având să îi servească Dalles, 6-31 mai 1934, la cat. 52. drept piloni la armonizarea desăvârșită a coloritului, a formelor, a liniilor și a mișcărilor, făurind compoziții de Opera a participat la expoziția retrospectivă N.N. gen și peisaje în acorduri luminoase, radiante. Colorist Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964 și este fără seamăn și abil mânuitor al liniei, artistul își începe reprodusă și inventariată la cat. 218, pag. 121. întodeauna lucrul la revărsatul zorilor, când lumina se află în starea ei perfectă de strălucire și când totul i se Opera a participat la expoziția “Tonitza și geniul înfățișează limpede și feciorelnic. Graiul viu al lini- copilăriei”, Pavilionul Muzeal, Artsafari, 2019 și este ei, al formelor și al paletei creează o pictură proaspă- reprodusă în catalogul expoziției la pag. 98. tă, realizată din valori plastice nelimitate de expresie și de un nou inepuizabil. Divers prin concept și aborda- Opera este reprodusă în monografia “Nicolae Tonitza”, re picturală, artistul nu crează în sensul academic, cu Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei, 1945, la cat. nr. 43, sub toate acestea însă, creația sa va conserva mereu sub titlul “Liniștea eternă”. o construcție echilibrată. Alături de echilibru, artistul va considera examenul atent asupra naturii încon- Opera este reprodusă în monografia “Tonitza”, Barbu jurătoare ca fiind cea mai sigură inițiere a actului de Brezianu, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, creație iar culoarea, oglinda acurată a sentimentului București, 1967 la pag. 151. de bază al oricărei acțiuni picturale. Coloritul paletei sale, realizat doar din câteva culori fundamentale, Opera este reprodusă în „N. N. Tonitza”, Petru este înviat de artistul care lucrează în sensul naturii. Comarnescu, Ed. Tineretului, București, 1962, sub titlul Particularitățile sale cromatice devin astfel trăsăturile „Liniște eternă”. artei sale, demonstrate în cadrul expozițiilor temerare pe care le organizează alături de cei trei camarazi: Opera este reprodusă în albumul “Tonitza”, Corneliu Șirato, Dimitrescu, Han, împreună cu care forma unitul Baba (prefață), Ed. Meridiane, București, 1965 la cat. 107. Grup al celor patru. Unirea celor patru se frânge din ne- fericire în anul 1933, an marcat de decesul unuia dintre Opera este reprodusă în „Viața ca o pasiune”, Vasile membri, Ștefan Dimitrescu. Aflat la Balcic pentru prima Parizescu, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2008, dată, Tonitza află vestea printr-o telegramă, rămânând pag. 478, sub titlul „Pace eternă”. Opera este reprodusă în „Arta românească modernă și contemporană”, Adriana Botez-Crainic, Ed. Sigma, București, 2000, la pag. 149. Opera este menționată în „Nicolae Tonitza”, Raoul Șorban, Ed. Meridiane, București, 1965, la pag. 76.

98 99 fulgerat în fața unei asemenea tragedii. Rememorările sale cu privire la tristul eveniment se vor regăsi câte- va luni mai târziu într-un elaborat articol, publicat de Tonitza în revista „Arta și omul”, pe care îl închina pictorului Ștefan Dimitrescu. Aflat în fantasticul oraș dobrogean, pe care cu un an înainte îl perindase și bunul său prieten Fănuță, Tonitza rememorează peregrinările acestuia, călcând pe urmele sale, ajungând prin locurile prin care a trecut, cutreierând curțile tăinuite, cărările umbrite ori falezele capricioase și fierbinți, descoperind astfel un tărâm luminos și plin de noi revelații. Un suflu de omagiu urma să îl aibă și expoziția grupului din 1934, aflată la a șaptea ediție, eveniment la care golul lăsat de moartea camaradului Dimitrescu avea să fie umplut de prezența autoportretului său, inclus în expoziție la sugestia lui Tonitza. Începând cu acest moment, grupul se va restrânge, luând numele de „Grupul Han-Șirato- Tonitza”. Expoziția va fi cu adevărat memorabilă: Șirato și Tonitza vor expune cu precădere aspecte din Balcic, înfățișând o nouă etapă de creație și de confirma- re, adevărate izbânzi pentru întreaga pictură modernă românească, creația lui Oscar Han de asemenea fiind foarte bine primită de public. Alături de picturile lui Șirato, lucrările lui Tonitza aduceau o izvorâtă viziune a acelorași preferate țărmuri, artistul aflându-se într-o evidentă transformare a expresiei sale artistice. Balcicul „Liniștea eternă” reprodus în „Tonitza”, Barbu Brezianu, lui Tonitza este cufundat într-o lumină caldă, în care Ed. Meridiane, București, 1967. nesfârșitele dimineți poetizate par a filtra lumini opaline ce se aștern pe țărmuri. Formele împrumută ondulații și simetrii ritmate, înscriindu-se în contururi simple și armonii lineare, poetizând priveliștele zugrăvite. Începând cu descoperirea Balcicului, creația sa va cunoaște o nouă etapă, aceea a luminii, etapă cristalizată către anul 1935, perioadă în care va realiza o serie de lu- crări de referință pentru arta sa: „Cafenea Mangalia”, „Cafenea Balcic”, „Balcicul în zori”, „Poarta lui Osman”, „Baia turcească”, „Scara hanului Caramiti”, „Cafeneaua lui Mamut”, „Bordee sub muntele alb”, sau „Liniștea eternă”, utilizând o paletă restrânsă de culori, dispuse pe suprafețe mari, plate, de intensitate luminoasă ega- lă, fără umbre, cu o linie sensibilă și fluentă, ce păstrea- ză în memoria traseelor formele parcurse. Compozițiile vestitoare ale unei noi tematici luminoase propuse de pictorul înnamorat, alături de atmosfera locului, de lumină și de culori vor fi și ele părtașe la descrierea mi- nunatei așezări pitorești, transformându-l pe Tonitza într-un leal contemplator al Balcicului. (G.M.)

Bibliografie: Păuleanu Doina, Grupul celor patru, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2012. N. N. Tonitza, „Ștefan Dimitrescu”, Arta și omul, Anul I, Nr. 3, 1933, pp. 28-39. Șorban Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, Sibiu, 1973. Brezianu Barbu, N. N. Tonitza, Ed. Meridiane, București, 1986. Corneliu Baba (prefață), Tonitza, Ed. Meridiane, „Liniștea eternă” reprodus în catalogul expoziției „N.N. București, 1965. Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964.

100 101 84 | Fetița blondă | 1925-1926 În creația pictorului Tonitza portretele de copii ocupă ulei pe carton, 16,5 × 15,5 cm un rol preponderent, interesul său asupra subiectului fiind dezvoltat încă de la începuturile sale într-ale € 7.000 - 12.000 picturii. Părăsind pentru o vreme scenele cu iz intim, artistul se va concentra asupra temei copilului și a co- pilăriei, o perioadă binecunoscută în acest demers de O variantă a operei „Cap de fetiță” se află în colecția cunoaștere fiind perioada petrecută la Vălenii de Munte, Muzeului Național de Artă al României, clasată în când interesul său pentru lumea celor mici îl vor con- Patrimonioul Național la cat. Fond. duce spre noi revelări plastice, convertindu-se într-un „urzitor al încântătoarelor capete de copii”. Va rămâne impresionat de întreaga lor ființă, de fermecătoarea lor inexperiență, de spaima pentru tot ce era impus de tradiție și de autoritate, precum și de pasiunea acestora pentru tot ce însemna mișcare liberă și bucurie a vieții. Îi privește la joacă, la masa sau în grădină, când dorm și visează, râde cu ei, le ascultă strigătele și chemă- rile și se înduioșează când plâng. Își surprinde proprii copii încă din leagăn, de la primii pași, observându-le purtările și privirile sincere, ilustrând pe pânză emoțiile simțite de un tată, afecțiunea sa fiind împărtășită tu- turor copiilor pe care îi întâlnea. Atitudinile lor simple, firești, vor rezuma adesea reprezentări din față sau din profil, alteori reprezentări de bust sau în între- gime ori de grup, precum: „Cap de copil”, „Fetiță cu fundă”, „Katiușa lipoveanca”, „Ticuleana” sau „Frații”. În surprinderea copiilor îl vor atrage cel mai mult chipurile acestora, privirile cu ochi rotunzi, fascinate de miracolul lumii și învăluite în sentimentul unei negrăite inocențe. Meditative, tăcute, senine și optimiste, portretele de copii sunt întruchipări ale unei purități nepă- trunzătoare, izvorâte dintr-un optimism plenar, alteori din temeri inocente, prin intermediul cărora artistul va descoperi un întreg univers de inspirație. (G.M.)

Nicolae Tonitza, Visare Liictația de Vară, Artmark, 2018, adjudecat pentru 18.000 €

102 103 85 | Ulcior cu tufănele | 1927-1929 ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat stânga sus, cu ocru, „Tonitza” € 18.000 - 25.000

Tematica florilor lui Tonitza aduce în prim-plan un dis- curs mult mai amplu şi anume acela al puternicei relaţii ce se stabileşte între arta proprie şi cea a unui alt mare geniu al picturii româneşti, Ştefan Luchian. Sub această înrâurire apar şi naturile statice tonitziene cu flori ce au consistenţa smalţului, ale căror petale au fost modelate în pastă, flori asemuite unor „fuzee de culori pe care nu le-ar putea recunoaşte un botanist, dar pe care un pictor le poate distinge” (K. Zambaccian)

104 105 Dacă analizăm creația lui Tonitza din perioada 1920-1939 (perioada de maturita- 86 | Întoarcerea din larg | 1929-1930 te), observăm că peisajul nu a reprezentat o alegere constantă în câmpul imagi- ulei pe carton, 20 × 24,5 cm, semnat dreapta sus, cu nar, ci a vibrat prin diverse cicluri coordonate fie de locurile străbătute (Vălenii de negru, „Tonitza” Munte, Țara Făgărașului, Mangalia, Constanța, Balcic), fie de sentimentele resimțite de artist în fața subiectului. Dobrogea a reprezentat pentru Nicolae Tonitza spațiul € 15.000 - 25.000 principalelor descoperire estetice atât în domeniul peisajului (pe care îl practică asiduu atât în Mangalia, cât mai ales în Balcic), cât și a compozițiilor cu personaje – apariția primelor portrete de esență orientală, zonală. Perioada de creație ce coincide cu sejururile la Mangalia a marcat profund a doua jumătate a anilor ’20, în special datorită specificității vizuale, dar și a profundelor schimbări survenite în creația pictorului. Reconsiderarea atmosferei prin prisma luminii tipic dobrogene, zeni- tale, a reprezentat principalul câștig ce a modelat picturalitatea. Tonitza resimte Proveniență: această schimbare cel mai profund în peisaj, pentru că, atunci când se distanțează colecția istorică Maria și dr. Nicolae Mihail. de intimitatea proximității (cafenele, curtea lui Tefik, străduțele Mangaliei) sau iese din zona cvasi-urbană (biserica, brutaria, colțurile pitorești) pictorul descoperă în- Opera a participat la expoziția retrospectivă “N.N. tinderea marină sau creează într-o atmosferă în lipsa elementului uman. De obicei Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, ianuarie- aceste peisaje sunt și intitulate ca atare (“Liniștea eternă”, “Zi tristă la Mangalia”, martie 1964 și este reprodus în catalogul expoziției la “Impresie de amurg”), trecute printr-un filtru tipic expresionist, de altfel și premisa cat. 197, pag. 114. de la care pornesc căutările pentru vedutelor reprezentate. În “Întoarcerea din larg” găsim tocmai acea extindere a limbajului pictural dincolo de limita de “confort” pe Opera este reprodusă în albumul “Tonitza”, Corneliu care Tonitza și-o stabilise în preajma unor teme-matriță. Cel mai probabil avem de Baba, Ed. Meridiane, București, 1965 la cat. 95, sub titlul a face cu o imagine din Mangalia, acesta fiind principalul loc de la mare în care pic- “Pescar cu barca la malul mării”. torul a lucrat până la descoperirea Balcicului (1933). Opera, o compoziție inovativă în care Tonitza limitează foarte mult vederea și închide perspectiva, este focaliza- Opera a participat la Expoziția națională de pictură tă în jurul unei acțiuni tipice, oferindu-i dinamica cuvenită. Paleta este redusă la și grafică Nicolae N. Tonitza, Muzeul de Artă al R.S.R., câteva tonuri, însă ce impresionează este tehnica de pictare -cuțitul de paletă fiind București, 1979 și este menționat în catalogul expoziției unica metoda. Această compoziție lărgește suita de imagini ce alcătuiesc povestea la cat. 169, pag. 15. Mangaliei văzută de Nicolae Tonitza în a doua jumătate a deceniului trei al secolului trecut și totodată ne oferă o nouă perspectivă asupra peisagistului Tonitza.

Bibliografie: BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 Catalogul Expoziției “N.N.Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964

106 107 Francisc Şirato Francisc Șirato și-a început cariera drept desena- (1877, Craiova - 1953, București) tor și grafician, pictura fiind apropiată în timp, nu fără greutăți de ordin material sau chiar venite din partea criticii ce nu îi aprecia opera. Urmează cursurile Școlii de Belle Arte din București, experimentează curentele 44 în vogă - neoimpresionismul, însă succesul îl va atin- ge mult mai târziu, în timpul primului Război Mondial și imediat după finalizarea lui. A făcut parte din celebrul "Grupul celor Patru", a pictat ani la rând în Dobrogea (Mangalia și Balcic), și a fost un mare publicist și critic de artă.

Lila în galben Licitația de Impresionism și Postimpresionism, Artmark septembrie 2010, București 50.000 €

87 | Vânzătoarea de covoare | 1926-1930 Proveniență: ulei pe pânză, 81,5 × 64,5 cm, semnat și localizat 1939-1995, colecția de tablouri cu tematică industrială și dreapta jos, cu oranj, „Șirato, Romania” comercială din toate țările lumii a IBM (The International Business Machines Corporation, SUA). € 15.000 - 25.000 din 1995, colecție particulară, Pennsylvania, SUA. Opera a participat la expoziția “Contemporary Art of 79 Countries”, colecția IBM Corporation, Gallery of Science and Art, Golden Gate International Exposition, San Francisco, 1939 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 64. Opera este menționată, inventariată și reprodusă în monografia „Fr. Șirato”, Vasile Drăguț, ESPLA, București, 1956, la cat. 12, pp. 28-29, sub titlul „Vânzătoarea de covoare”. Opera este menționată și descrisă în articolul „Francisc Șirato”, Petru Comarnescu, Arta Plastică, vol. 4, nr. 1, 1957, pp. 24-28, sub titlul „Vânzătoarele de covoare”. Opera este menționată în inventarul operelor vândute de Francisc Șirato în 1939, cu suma de 25.000 lei, companiei IBM, în “Pictorul Francisc Șirato și colecționarii săi”, în “Revista muzeelor și monumentelor”, seria muzee, nr. 8, 1987.

“Vânzătoarea de covoare” reprodusă în monografia “Șirato”, Vasile Drăguț, ESPLA, 1956.

108 109 Căutând să adâncească psihologia și comportarea oamenilor simpli odată cu primele expoziții personale prin compoziții precum „Popas” sau „Trei țărani”, Francisc Șirato aduce țăranului român un nou statut pictural. Noul subiect, înzestrat cu o expresie defini- tă, se îndreaptă începând cu anul 1924 spre decorativ, prin care artistul intenționează să potențeze în forme monumentale aspecte din viața poporului. Cu o plasti- citate bizuită încă pe linie și volum desenat, personajele capătă vigoare și solemnitate. În această tema- tică decorativă regăsim lucrări precum: „Întâlnirea”, „Țesătoarele de covoare”, „Vânzătorul de covoare” sau „Vânzătoarele de covoare”, compoziții ce mărturisesc căutările sale în privința artei monumentale. Lucrate la dimensiuni mari și pictate în ulei, compozițiile sunt tratate în spiritul artei populare, ținând seama de stilizarea picturală, propice artei decorative. Atitudinile de o statică noblețe ale personajelor reies din expresivitatea liniei care își află particularitățile prin încerca- rea de a încadra formele eritistice în geometrii proprii, păstrându-și esența realistă. Cu o fizionomie modelată cu grijă și falduri ample tratate larg, detaliile amintesc de echilibrul cariatidelor antice. Preocuparea sa pentru viața de la sat și pentru înfățișarea însușirilor poporului nativ se vor regăsi în repertoriul creației sale până spre anii ’30, perioadă în care pictorul va dezvolta un stil de “Vânzătoarea de covoare” reprodusă în catalogul expresie propriu, unde monumentalul și decorativul vor expoziției “Contemporary Art of 79 Countries”, IBM, San fi noile sale idealuri plastice. (G.M.) Francisco, 1939.

Bibliografie: Drăguț Vasile, „Fr. Șirato”, ESPLA, București, 1956. Oprea Petre, Catalogul „Expoziției Francisc Șirato 1877- 1953”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1965. Comarnescu Petru, „Francisc Șirato”, Arta Plastică, vol. 4, nr. 1, 1957, pp. 24-28.

110 111 88 | Natură statică cu pensule și pepene galben Proveniență: | 1928 col. Fortuna Cojan. ulei pe carton, 40 × 50 cm, semnat stânga jos, cu brun, Opera a participat la Expoziția „Grupului celor patru”, în ”Șirato” anul 1929. € 9.000 - 15.000 Opera a participat la Expoziția „Francisc Șirato 1877- 1953”, Muzeul de Artă al R.P.R., 1965 și este reprodusă și inventariată în catalogul expoziției la cat. 17, pp. 54-55, sub titlul „Natură statică cu pepene galben”. Opera este reprodusă și inventariată în „Francisc Șirato”, Dan Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1967, la cat. 15, sub titlul „Natură moartă cu pepene galben”. Opera este reprodusă, menționată și inventariată în „Sirato”, Mihai Ispir, Ed. Meridiane, Sibiu,1979, sub titlul „Natură moartă cu pepene galben”.

„Natura statică cu pensule și pepene galben” reprodu- „Natura statică cu pensule și pepene galben” reprodusă să în catalogul expoziției Francisc Șirato, Muzeul de Artă în albumul „Șirato”, Mihai Ispir, 1979 al R.P.R., 1965

112 113 Vasile Grigore Pictor și colecționar, făuritor de muzeu ce-i poartă (1935, București - 2012, Bucureşti) numele, Vasile Grigore a trăit în lumea culturală româ- nească mai bine de jumătate de veac, timp în care și-a înscris numele în panoplia marilor maeștrii. În pictură nu a evitat experienţele curentelor avangardiste, creația sa manifestând tendinţe către geometrizare şi esenţializa- re, până aproape de abstracţie. Rămâne totuşi mereu în sfera figurativului, tinzând către o formă care să exprime aspiraţia sa către spiritualitate prin artă.

Flori galbene în vase albe și scoică, Licitația Monavissa, ianuarie 2008 7.059 €

89 | Terasă la Cannes | 1996 Raportându-se la ceea ce găsea esenţial la maeştrii ar- ulei pe pânză, 95 × 133,5 cm, semnat si datat dreapta tei moderne româneşti, Vasile Grigore nu a ignorat nici jos, cu negru, „V.Grigore, (19)96” cuceririle avangardei, fiind deschis către unele noţiuni ale abstracţionismului şi gestualismului. Întotdeauna € 4.000 - 7.500 însă a respectat forma sugestivă a corpurilor şi volumelor, pe care a redat-o aplicând culoarea de des- cendenţă fauvă în tuşe gestualist-abstracte. Pete de Opera a participat la Expoziția „V. Grigore”, Cercul culori primare, aşezate în contraste complementare cu Militar Național, București, mai 1998 și este reprodusă tuşe aproape lichide de ulei, formează prin contururi- în catalogul expoziției. le lor desene desluşite, prefigurându-l pe desenatorul Vasile Grigore. Pictura sa se suprapune conceptului de desen strict al volumelor, uneori fără ca desenul să fie efectiv transpus pe pânză, alteori lăsând să transpară prin stratul pictural. Nudurile sunt pentru Vasile Grigore prilejul de a experimenta raporturile dintre forme, linii şi culori, căutând contrastele pe mai multe niveluri de expresie. Desenul este unul dispus să se preteze pic- turalului, dar ferm, având funcţia de a descrie volumul din câteva tuşe lungi. Formele sunt apoi umplute cu pete de culoare care poartă amprenta gestului de penel cu care au fost lăsate pe pânză, substanţa picturală variind textural în redarea diferitelor materialităţi ale obiectelor.

114 115 Nicolae Dărăscu A studiat în cadrul Școlii de Belle Arte din București cu (1883, Giurgiu - 1959, București) Ipolit Strâmbu și cu G.D.Mirea, apoi a urmat cursurile Academiei de Beaux-Arts din Paris. Cu toate acestea, principala lecție a luat-o în fața șevaletului, în natură. Cultivat, mereu interesat de inovație, a fost mereu la 39 curent cu experimentele și noutățile vremii. Astfel se apropia la începutul secolului XX de tendințele neoim- presioniste popularizate de creația lui Signac sau călă- torea încă din 1910 la Veneția, descoperind sursa unor cicluri picturale ce îl vor face celebru.

Chioggia Licitația de Vară, Artmark, iunie 2011, București 57.500 €

Creația de maturitate a lui Nicolae Dărăscu se confundă deseori cu scenele pictate 90 | Tătăroaice la Balcic | 1923-1924 fie pe canalele Veneției, fie printre dealurile Balcicului atât de pitoresc. Operele sale, ulei pe carton, 53,5 × 64,5 cm, semnat dreapta jos, cu căutări ale unor sinteze între spontaneitatea primei impresii transpuse în culoare roșu, „N. Dărăscu” (impresionism) şi tendinţa cézanniană de conturare a formelor, sunt opere ale bu- curiei în culori, conturată în privelişti ale naturii, în marine veneţiene sau în imagi- € 20.000 - 35.000 nea dealurilor potolite. Una dintre cele mai importante etape pe care le-a cunoscut pictura lui Dărăscu ne este oferită de popasul cu adevărat însemnat pe meleagurile dobrogene. Recunoscut pentru seriozitatea și dorința de cunoaștere, artistul nu a ezitat în a parcurge întregul teritoriu dintre Dunăre și mare, fiind printre puținii care au reușit să acopere pictural această suprafață. De la porțile Deltei și până la por- turile de la mare, Dărăscu a pictat omul, dar mai ales locul, probabil unul dintre cele mai specifice pe care peisajul românesc le poate oferi. Principalele spații din care au pornit interogațiile plastice au fost cele două borne geografice ale Dobrogei, Tulcea, drept intrare în Deltă, și Balcicul, acea colonie magică de pe malul Mării Negre. Una dintre cele mai emblematice opere create de Dărăscu pe dealurile Balcicului avea să fie creată la mijlocul anilor ’20, atunci când concepea „Cimitirul tătărăsc”, pânză pe care a lucrat-o în mai multe variante. Opera cunoaște alte 2-3 variante realizate de Dărăscu în anii 1923 și 1924, probabil cea mai celebră regăsindu-se în colecția Zambaccian. O altă variantă se găsește și în colecția Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă, Topalu, opera de față fiind probabil singura variantă în libertate.

116 117 91 | Bărci la Veneția | 1926-1927 ulei pe carton, 50,5 × 46,5 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, „N. Dărăscu” € 15.000 - 25.000

Prima călătorie pe care o întreprinde Dărăscu în nor- dul Italiei, la Veneția și Chioggia, se consuma în jurul lui 1910, aceeași perioadă în care Gheorghe Petrașcu descoperea și el vedutele lagunare. Este probabil unul dintre cele mai interesante elemente biografice ce îi leagă pe cei mai celebrați pictori de Veneții pe care țara noastră i-a avut. Primul ciclu cu adevărat coerent ce a surprins laguna italiană s-a conturat între anii 1914- 1915, perioadă în care Dărăscu începea să depășească etapa pointilistă prin aprofundarea paletei cromatice, și mai ales prin utilizarea din ce în ce mai pregnantă a uleiului, ce căpăta din nou importanță în fața acuarelei atât de îndrăgite. În 1927, ciclul de marine realizate la Veneția primea chiar o expoziție proprie, coincizând cu cea de-a cincea expoziție personală Dărăscu, într- o manifestare aparent restrânsă, în propriul atelier, în clădirea din Aristide Briand, nr. 11 bis. Acel an puncta maturizarea paletei dărăsciene, urmându-i un deceniu în care uleiurile realizate de Dărăscu în Veneția vor deveni reper în arta românească modernă. În construirea vederilor veneţiene, Dărăscu porneşte mereu de la col- ţurile ce au trezit interes vizual şi, chiar dacă revizitea- ză acelaşi colţ de mai multe ori, în ani diverși, niciodată nu se întâlneşte aceeaşi pregnanţă picturală. Peisajul îşi pierde din calităţile de pur motiv pictural, deoarece acesta resimte o mutaţie în valorificare, metodele cromatice fiind astfel încărcate de importanţă. Astfel, locurile alese de pictor au doar menirea de a oferi primul strat vizual şi, desigur, trebuie să ofere și elementele propice unei reproduceri, efect de lumină sau o perspectivă generoasă şi atrăgătoare. Acest lucru este identificabil și în cazul de față, în care Dărăscu alege un loc pe care îl recunoaștem în alte câteva picturi: prima apariție a colțului o surprindem în 1921 (vezi „Bărci la Veneția”, Artmark, 2012, lot 113), însă regăsim aceeași configurație și în „Veneția”, Artmark, 2014, lot 78 cât și în „Chioggia”, colecția istorică I.L.Georgescu, expoziția Dărăscu 1966

118 119 92 | Natură statică cu fructe și ceas de șemineu | Prima călătorie pe care o întreprinde Dărăscu în nor- a doua jumătate a anilor ‘20 dul Italiei, la Veneția și Chioggia, se consuma în jurul lui 1910, aceeași perioadă în care Gheorghe Petrașcu ulei pe pânză, 53,5 × 65 cm, semnat stânga jos, cu roșu, descoperea și el vedutele lagunare. Este probabil unul „Dărăscu”; semnat lateral dreapta, cu brun, „D.” dintre cele mai interesante elemente biografice ce îi leagă pe cei mai celebrați pictori de Veneții pe care țara € 12.000 - 18.000 noastră i-a avut. Primul ciclu cu adevărat coerent ce a surprins laguna italiană s-a conturat între anii 1914- 1915, perioadă în care Dărăscu începea să depășească etapa pointilistă prin aprofundarea paletei cromatice, și mai ales prin utilizarea din ce în ce mai pregnantă a uleiului, ce căpăta din nou importanță în fața acuarelei atât de îndrăgite. În 1927, ciclul de marine realizate la Veneția primea chiar o expoziție proprie, coincizând cu cea de-a cincea expoziție personală Dărăscu, într- o manifestare aparent restrânsă, în propriul atelier, în clădirea din Aristide Briand, nr. 11 bis. Acel an puncta maturizarea paletei dărăsciene, urmându-i un deceniu în care uleiurile realizate de Dărăscu în Veneția vor deveni reper în arta românească modernă. În construirea vederilor veneţiene, Dărăscu porneşte mereu de la col- ţurile ce au trezit interes vizual şi, chiar dacă revizitea- ză acelaşi colţ de mai multe ori, în ani diverși, niciodată nu se întâlneşte aceeaşi pregnanţă picturală. Peisajul îşi pierde din calităţile de pur motiv pictural, deoarece acesta resimte o mutaţie în valorificare, metodele cromatice fiind astfel încărcate de importanţă. Astfel, locurile alese de pictor au doar menirea de a oferi primul strat vizual şi, desigur, trebuie să ofere și elementele propice unei reproduceri, efect de lumină sau o perspectivă generoasă şi atrăgătoare. Acest lucru este identificabil și în cazul de față, în care Dărăscu alege un loc pe care îl recunoaștem în alte câteva picturi: prima apariție a colțului o surprindem în 1921 (vezi „Bărci la Veneția”, Artmark, 2012, lot 113), însă regăsim aceeași configurație și în „Veneția”, Artmark, 2014, lot 78 cât și în „Chioggia”, colecția istorică I.L.Georgescu, expoziția Dărăscu 1966

Nicolae Dărăscu, Natură statică (detaliu) Muzeul Național Brukenthal

120 121 Magdalena Rădulescu Imaginarul croit de pictura Magdalenei Rădulescu își (1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris) are rădăcinile în vechile obiceiuri și mituri românești, transpuse în pătrunzătoare cicluri narative prin filtra- re, simplificare și esențializare. Magia și ezotericul sunt translatate în acest cadru pictural, creația sa prezen- tându-ne astfel o tematică insolită, originală şi inova- 122 toare.

Toreador 94 | Călușari | 1959 Licitația nr. 421, Alis, octombrie 2007, București ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat și datat dreapta jos, 12.500 € cu roșu, ”Magdalena Rădulesco, 1959” € 1.200 - 1.800

93 | Case la Balcic | 1933-1935 ulei pe pânză, 37 × 45 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Dărăscu” € 6.000 - 9.000

122 123 Samuel Mützner Samuel Mützner este fără îndoială unul dintre cei (1884, București - 1959, București) mai avizi călători pe care i-a cunoscut istoria artelor românești. Căutările, studiul și experimentul cromatic l-au purtat în numeroase locuri exotice. A fost în Antile, Margarita, San Juan și Curaçao, Maracaibo și 19 Caracas, dar și pe coasta de nord a Africii, coasta de est a Statelor Unite, China, Japonia, coasta Mediteranei și multe alte locuri din Europa. A modelat un impresionism foarte personal și, de la lecțiile luate în preajma lui Monet până la peregrinările prin Marea Asiei de Est, Mützner a rămas îndrăgostit de culoare și vibrația ei prin pensulație.

Curtezane din Shimabara Licitația de Vară, Armark, iunie2017 160.000 €

95 | Étude a Bagatelle Considerat unul dintre pictorii postimpresionişti ro- ulei pe pânză, 45 × 55 cm, semnat stânga jos, cu negru, mâni, Mützner şi-a făcut studiile la Paris, la Academia „S. Mützner” Julian, la cursurile lui Jean Paul Lorens, după doi ani în care studiază la Academia Regală Bavareză de Artă din € 6.000 - 9.000 Munchen, cu Karl Raupp, Anton Azbé şi Simon Hollosy, în spiritul academismului. În scurt timp, părăseşte spa- ţiul atelierului, pentru a practica pictura în plein-air, Opera a participat la Expoziția “Samuel Mützner în mod de lucru care aduce paletei sale mai multă lumi- colecții bucureștene”, Muzeul Colecțiilor de Artă, nozitate, intensificând culorile. Lucrează în mahalale- București, 2001 și este reprodusă în catalogul expoziției le şi satele din preajma Parisului, renunţând la tonurile la cat. 31. întunecate care îi caracterizau paleta în perioada mün- cheneză şi adoptând procedee de lucru bazate pe ob- servaţia directă a naturii. În 1908, Mützner se stabileşte la Giverny şi lucrează timp de doi ani în apropierea lui Claude Monet, perioadă ce a marcat o etapă importan- tă în evoluţia sa artistică, pe care artistul o descrie ca fiind “deschiderea drumului către lumină şi culoare”. A fost totodată începutul deschiderii către arta înnoitoa- re practicată de artiştii francezi, care la 20 de ani după momentul de apogeu al impresionismului, se găseau în faza căutărilor postimpresioniste. Mützner a asimilat nu numai procedeele stilistice ale acestora, pointillismul sau divizionismul, ci şi tematica: peisaje însorite, cu na- tură abundentă, pictate în plein-air, expresive prin po- sibilităţile de a surprinde efectele tranzitorii ale luminii. Chiar dacă pictat la zeci de ani față de momentul inițierii în impresionism, Mützner a conceput peisajul de față an amintirea studiilor de pensulație și culoare, amintind de exercițiile impresioniste de la sfârșitul secolului al XIX-lea. “Étude a Bagatelle” în catalogul expoziției “Samuel Mützner în colecții bucureștene”, 2001, pag. 17, cat. 31.

124 125 97 | Femeie în interior ulei pe lemn, 20 × 25,5 cm, semnat dreapta sus, cu brun, „S. Mützner” 96 | Piața San Marco | 1928 € 1.500 - 2.500 ulei pe carton, 23 × 30,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „S. Mützner, (19)28” Proveniență: € 2.500 - 3.500 veche colecție privată românească, Cehia.

126 127 98 | Baroneasa | 1905 99 | Lunca Argeșului | 1946 ulei pe pânză, 116 × 97 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe carton, 32 × 45 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, ”S. Mützner, 1905” cu negru, „S. Mützner, (19)46” € 3.500 - 5.500 € 3.500 - 4.500

128 129 Gheorghe Petraşcu Fratele criticului de artă Nicolae Petrașcu, Gheorghe (1872, Tecuci - 1949, București) Petrașcu l-a cunoscut pe primul său mentor - Nicolae Grigorescu - chiar prin intermediul fratelui. Petrașcu inițiază primul itinerar de călătorii tot sub influența maestrului impresionist, descoperind astfel orașele din 37 Bretania. Călător înfocat, pictorul a fost atras în special de peisajul francez și cel românesc, însă Veneția pre- zintă vedutele cele mai insolite.

Veneţia Licitația Alis, octombrie 2011 66.744 €

100 | Lucreția privind gravuri | 1935 Reprezentant al artei moderne, pictorul Petrașcu con- ulei pe pânză, 42 × 33,5 cm, semnat și datat stânga sus, tinuă marea tradiție a artei românești, creând o operă cu negru, „G. Petrașcu, (1)935” tânără, desăvârșită și liberă. Va stărui asupra universu- lui familiar, căruia îi va descoperi frumusețile tăinui- € 20.000 - 35.000 te, având drept orizont universul apropiat: un divan pe care este întins un așternut oriental, tablourile proprii ce umpleau pereții atelierului, șevalete pe care stăteau lucrări abia schițate sau în curs de finisare, fereastra Opera a participat la expoziția personală Gheorghe mare cu perdele, ori covoarele populare omniprezente, Petrașcu, Sala Dalles, București, 18 martie-14 aprilie de un colorit deosebit, atârnate pe perete sau întinse 1936 și este reprodusă în catalogul expoziției sub titlul pe podea, în mijlocul cărora era surprinsă adesea și “Privind gravuri”. soția sa- unul din personajele sale preferate. Respectul său pentru motivul mărunt și pentru modestul obiect al existenței casnice, avea să le trateze în interpretări grave și în străluciri cromatice, ce veneau să înnobi- leze suprafețele pânzelor sale. Redate cu o mână de maestru, culoarea și materia obiectelor surprinse în interioare sunt însuflețite de lumina care le întărește și care învăluie totul într-un spațiu intim. Admirabil desenator dar și mai abil în postura de pictor, Petrașcu construiește direct în culoare atunci când pictează, materia căpătând astfel sub penelul său consistență. În acest mod pictura sa reușește să însumeze frumusețea redescoperită a motivului cu cea a paletei, care se încarcă de lumină. Prezentă la expoziția persona- lă din martie 1936, de la Sala Dalles opera „Interior la Târgoviște”, făcea parte dintr-o viziune artistică deja cunoscută de public, însă înfățișată sub noi aspecte. Astfel, în cadrul aceleiași expoziții, unde expunea un număr de 280 de opere, în repertoriul artistului regă- seam peisagii de iarnă, peisagii venețiene, naturi moarte cu cărți, fructe sau vase de metal și câteva interio- ruri, creații ce indicau noi îndrumări ale artistului către alte clarități și modulări de tonuri, mai luminoase și mai calde, față de dominantele sumbre și reci, utilizate anterior. (G.M.)

Gheorghe Petrașcu, Interior la Târgoviște Licitația de Iarnă, Artmark, 2013, adjudecat pentru 35.000 €

130 131 101 | Femei la malul mării ulei pe lemn, 19 × 23 cm, semnat stânga jos, cu negru, ”Gh. Petrașcu” € 8.000 - 15.000

Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul impresionist în pictura din România”, Mircea Deac, Editura Monitorul Oficial, București, 2009, la pag. 62.

Din categoria motivelor predilecte, peisajele lui Gheorghe Petrașcu impresionează prin compunerea unui spaţiu din care artistul a încercat să elimine constant tot ce are viaţă. Astfel, oamenii din peisajele lui Petraşcu ni se prezintă în poze statice, aproape împie- trite, în momente de relaxare sau de reflectare la malul mării: de cele mai multe ori, femei inerte, din aceeaşi materie din care este construit mediul ambiant, îmbră- cate simplu şi cu pălării ample, ce îşi fac apariţia la malul mării, precum şi alte personaje în care recunoaştem, de cele mai multe ori, membrii familiei lui Petraşcu. „Femei pe malul mării”înfăţişează binecunoscuta at- mosferă de tihnă, într-o armonie coloristică extraordi- nară şi de o rară preţiozitate.

132 133 102 | Interior de atelier Cu o artă bazată pe realitatea concretă și urmându- ulei pe carton, 30 × 44,5 cm, semnat dreapta jos, și calea proprie, artistul Petrașcu este creatorul unei cu roșu, „G. Petrașcu” opere desăvârșite, unde portretele, peisajele, naturile statice și interioarele de atelier alcătuiesc un univers € 12.000 - 18.000 intim, restrâns și familiar. Astfel, opera sa irumpe din realitatea mediului zilnic de viață, din locurile pe care le vizitează, din contactul cu cei pe care îi are în jur și din împrejurările cele mai apropiate; același chip, același obiect, aceeași casă, același fotoliu, putând alcătui de fiecare dată noi compoziții. Observăm în creația sa in- tegrarea specificului național, sugerată de artist prin prezența scoarțelor, ori a covoarelor cu fond negru sau motive florale, în stilizarea decorativă a elementelor, precum și în cromatica sobră. Pictura sa este consis- tentă, densă și materială, pânzele fiindu-i bine hrănite cu culoare iar pasta generoasă, bogată și suculen- tă, fie că este pusă cu pensula, fie cu cuțitul. Culoarea, gravă prin armoniile pe care le creează și prin lumina neobișnuită ce iese din interiorul formelor reușește să impună prin prezență. Cu ajutorul acesteia pictorul reușește sugerarea spațiului și adâncimea, evitând calea perspectivei lineare obișnuite. Negrul, utilizat în acorduri de culoare și nu ca mijloc de a le întuneca pe celelalte, devine pecetea unui artist universal, capabil să redea cu strălucire originalitatea și modernitatea artei românești prin echilibru și constanțe. În pictura sa de interior găsim reluată adesea imortalizarea propriu- lui atelier, cu o frecvență mai mare în perioada anilor anilor ’35, până spre anii ’40, perioadă în care pictorul se va afla pictând la Târgoviște, Techirghiol, București și în împrejurimi. Preferința pentru interiorul tradițional și pentru propria artă, prezentă de asemenea în aceste interioare alcătuiesc un spațiu intim al artistului, aflat în comuniune cu armoniile artei populare, traduse în sinteze moderne. (G.M.)

Gheorghe Petrașcu în atelier, din „Ilustrația Națională”, 1937

134 135 George Călinescu definea Veneţiile lui Petraşcu astfel: „dramatice privelişti veneţiene ale lui Petraşcu, cu mult mai profunde decât ale lui Canaletto, descom- 103 | Veneția | 1924 puneri în culori grele şi somptuoase a unui cadavru de ulei pe carton, 33,5 × 23,5 cm, semnat și datat dreapta oraş”. Mai târziu, pasionatul colecționar de Petrașcu, jos, cu negru, ”G. Petrașcu, (1)924” avocatul Diaconu, declara despre marinele lagunare ale pictorului: „Viziunea interioară a pictorului s-a supra- € 12.000 - 18.000 pus perfect peste peisaj, fără depăşiri şi fără lacune... Atmosfera de taină, în care se complace pictorul, a găsit corespondenţe în faţadele palatelor ce par să închidă, în umbra lor propice, secretul puternicelor pasiuni, pe O variantă a operei se regăsește în colecția Muzeului de care le-a adăpostit Renaşterea, crudă şi superbă; gus- Artă Iași. tul înnăscut pentru patină a găsit rezonanţe frăţeşti în tonurile macerate de vremuri ale somptuoasei cetăţi a lagunelor. De aici acele izbutiri unice, de valoare uni- versală, care îl aşează alături de marii pictori ai Veneţiei şi care fac din «Veneţiile» lui Petraşcu, supremele sale realizări.” Nici Krikor Zambaccian, și el colecționar avid de Veneții de Petrașcu, nu evita să elogieze creația amicului său: „nimeni, dar absolut nimeni, nu a pictat Veneţia aşa adevărat ca Petraşcu”. Toate acestea erau deja materializate la 1924, anul în care Gheorghe Petrașcu expunea la Bienala de la Veneția 10 lucrări, fiind unul dintre focusurile prezenței românești la expoziție. Evident că participarea prilejuia și o vizită de lucru a pictorului, de când ne parvine și opera de față.

Gheorghe Petrașcu, Veneția, 1924 Licitația de Iarnă, Artmark, 2013, adjudecat pentru 28.000 €

136 137 104 | Natură statică cu ulcior şi fructe | 1933 Activitatea din 1933 îl surprinde pe pictor participând ulei pe carton, 26 × 37 cm, semnat şi datat dreapta sus, ca expozant în cadrul Tinerimii Artistice și în cadrul cu roşu, „G. Petraşcu, (1)933” Salonului Oficial, în același an organizând totodată și o importantă expoziție retrospectivă la Sala Dalles, odată € 6.000 - 9.000 cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, unde expunea peste 400 de lucrări. Cu un limbaj nou, distinct de cel al contemporanilor, Petrașcu ne înfățișează prin creația sa impresiile unui pictor stăpân pe toate mijloacele pe care le cunoaște. În gama sa coloristică, nu prea întinsă, 105 | Femeie cu umbrelă însă aleasă cu pricepere, de la griuri închise până la gri- ulei pe lemn, 31,5 × 20,5 cm, semnat stânga jos, uri deschise, se întrevăd uneori nuanțe de albastru, de cu negru, ”G. Petrașcu” galben sau de oranj, de roz, de verde ori de roșuri surde, ce încălzesc pânza cu văpaia lor. (G.M.) € 8.000 - 12.000

138 139 106 | Cârciumărese | 1924 Creator distins al secolului al XX-lea, Gheorghe Petrașcu ulei pe pânză, 38 × 36 cm, semnat și datat stânga jos, și-a concentrat creația pe un registru tematic amplu, cu negru, „G. Petrașcu, (1)924” ce cuprinde piesaje, scene de interior, portrete sau naturi statice, teme în care își va revărsa inepuizabila € 15.000 - 25.000 bogăție a paletei sale. În cazul naturilor statice, alături de obiecte, florile vor reprezenta pentru artist o nouă inspirație, remarcate în repertoriul său în preajma anilor 1903, 1913, 1919 sau 1924, cu ocazia deselor expoziții atât personale, cât și de grup. (G.M.)

140 141 Peisajul oriental apare în pictura lui Gheorghe Petrașcu 107 | Geamie la Silistra | 1915-1920 încă din prima perioadă de creație, de îndată ce picto- ulei pe carton, 24 × 33 cm, semnat dreapta jos, cu ne- rul călătorește, pentru început, la Mangalia, pe care o gru, „G. Petrașcu” descoperă încă din 1904, apoi în Egipt, în sejururile la Assuan din cursul anilor 1906-1907. Chiar dacă această € 8.000 - 12.000 etapă de creație este conturată în jurul experimentelor de factură impresionistă, drept “urmaș” al mentorului Nicolae Grigorescu, peisajele lui Petrașcu nu se vor pierde într-o factură pitorească, tipică pentru majoritatea artiștilor ce pictau în manieră impresionistă subiecte inedite ca acelea oferite de atmosfera orietală. Petrașcu reușea încă din acei primi ani de practică să depășească factura pur figurativă, și compunea peisaje sub adâncul studiu cromatic, dar și tehnic. Față de compozițiile din Egipt, Mangalia nu dispare din imaginarul artistului odată cu trecerea anilor, ci va reprezenta “miezul” principalelor itinerarii pe care Petrașcu le va întreprinde în zona Dobrogei între 1910 și 1935. Silistra intră și ea în acest cadru lărgit, al așezărilor umane cu specific cvasi-orietal, alături de descoperirea Balcicului (1913); pictează în plus la Turtucaia, Constanța, Caliacra și desigur Mangalia.

Gheorghe Petrașcu, Geamie Licitația de Primăvară, Artmark, 2013, adjudecat pentru 20.000 €

142 143 109 | Natură statică cu vase și cărți | 1941 Proveniență: ulei pe lemn, 18,5 × 27 cm, semnat și datat dreapta sus, colecția istorică a pictorului Vasile Grigore. cu roșu, „G. Petrașcu, (1)941” 108 | Conac în Franța Proveniență: Opera a participat la expoziția “Natură statică”, Muzeul ulei pe carton, 33 × 41 cm, semnat dreapta jos, cu ne- veche colecție privată românească, Cehia. € 6.000 - 9.000 Colecțiilor de Artă, București, 1994. gru, „G. Petrașcu” € 7.000 - 10.000

144 145 Mihail Ștefănescu (1843, Ploiești - 1900, Cannes)

138

Natură moartă cu gutui Licitația colecției Nicolae și Hrisanti Petrescu, Artmark, 2011 10.000 € Mihail Ștefănescu intră în categoria privilegiată a artiștilor celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea prin faptul că beneficiază de înființarea Școlii de Belle Arte, fiind un reprezentant al primei generații de pictori ieșiți din proaspăta instituție. În 1864, Ștefănescu intra în clasa lui Theodor Aman, pe care o va absolvi 4 ani mai târziu. Pictorul a fost beneficiarul unei burse pentru străinătate, pe care o valorifica prin plecarea la Paris, la Academia de Arte Frumoase, pe perioada 1871- 1873. Cariera sa cuprinde și unele momente de absență din viața artistică românească, pentru o perioadă de 10 ani, între 1877 și 1887 fiind inexistent pe simezele expozițiilor românești.

110 | Trandafiri | 1887 111 | Biserică între munți | 1886 ulei pe carton, 36 × 22 cm, semnat și datat central jos, ulei pe carton, 69 × 49 cm, semnat și datat central jos, cu brun, „M. Ștefănescu, 1887” cu roșu, „M. Ștefănescu, 1886” € 1.000 - 1.800 € 1.800 - 2.500

146 147 Constantin Daniel Rosenthal Pictor crucial în dezvoltarea picturii moderne (1820, Budapesta - 1851, Budapesta) românești, C.D. Rosenthal se regăsește printre cei mai de seamă artiști ai mijlocului de secol XIX, pictând în maniera vestică a timpurilor. Atras de neoclasicism și biedermeier, Rosenthal va excela în pictura de portret, însă aura sa de pictor revoluționar va fi cea care îl va propulsa în elitele culturii românești.

Vorniceasa Anica Manu si Dimitrie, fiul ei Licitația Colecției familiei boierești Manu. Începuturile picturii românești (sec. XVIII - XIX), Artmark, 2016

112 | Ardealul | 1848-1850 Angajați în lupta pentru cucerirea libertăților poporului și realizarea idealurilor ulei pe pânză, 111 × 84 cm naționale de independență și suveranitate a țării, artiștii anului 1848 își vor schimba felul de a gândi și de a simți, maturizându-și concepția despre lume, adân- € 20.000 - 35.000 cind experiența de viață și filtrând totul prin conștiința luptătorului politic și social. Astfel, arta unor artiști precum Rosenthal, Negulici și Iscovescu, va împărtăși re- volta maselor, pe care o vor înțelege și sluji iar noua atmosferă, întăritoare a luptei pentru libertate și progres se va închega în creația acestora, fiind pătrunsă de un Opera a participat la Expoziția „Portretul în pictura suflu grav, eroic. Specific artei anilor 1848 va fi de asemenea și straduința artiștilor românească din colecții particulare”, Muzeul Național de a înfățișa personaje ce întruchipează idealurile de libertate și dreptate, idea- Cotroceni, București, 2014. luri pentru care poporul lupta la acel moment. Individualizate nu prin atribute exterioare, ci mai degrabă prin trăsături psihologice, subiectele picturale vor deveni Opera este reprodusă în catalogul „Pictorii portretului. eroi, primind însușiri temerare, brave. Personalitățile care ilustrează revoluția de Despre orgoliu în artă”, Mircea Deac, Editura Monitorul la 1848, portretizate de artiștii vremii sunt înfățișate ca niște exemple de inițiativă, Oficial, București, 2013, la pag. 15. de curaj, calități necesare momentului social militant. Aceste portrete, profund semnificative, înzestrate cu un bogat conținut ideologic vor avea în plan tematic un rol important în evoluția picturii românești. Faptul că artistul simte nevoia să exprime căldura dragostei față de modelul său, care îi este și tovarăș de luptă, atât real cât și la nivel alegoric, idealizat, pictura sa îi cere un spor de mijloace plastice, portretul oferind încazul acesta o imagine lăuntrică, subiectivă. Reprezentant al picturii revoluționare de la 1848 alături de Ion Negulici și Barbu Iscovescu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal ajungea la București la jumătatea secolului al XIX- lea, în anul 1842. Ajuns pe tărâmurile valahe, pictorul avea să fie introdus în scurt timp în cercurile intelectualilor pregresiști din țară de către Ion Negulici, pe care îl cunoștea la Viena, în același an, când își desfășura studiile de desen arheologic, la Academia de Arte Frumoase. Tot aici, pictorul Rosenthal va lega puternice priete- nii cu viitorii conducători ai mișcării revoluționare, precum Constantin Alexandru Rosetti, publicist și om politic, de care îl va lega o strânsă amiciție. Pătruns de spiritul revoluționar al românilor cu care se identifica, pictorul Rosenthal va reuși să transmită prin pictura sa sentimentul vâltorii la care lua parte, introducând în creația sa pe lângă portretul cu valoare istorică și portretul cu conținut simbolic, alegoric, tratând idealul revoluționar al epocii trăite la un înalt nivel de măies- trie artistică. Determinat de a face noi căutări, pictorul va introduce în limbajul său plastic clarobscurul și efectele de ecleraj, tehnici deprinse în urma studiile realizate la Paris, între anii 1844-1846. Construcția obiectului, coloritul precum și dozarea subtilă a luminii reprezintă calități ce indică un adânc sentiment al artistului pentru modelul înfățișat, părtaș ca și acesta al acelorași idei revoluționare. Urmărit pretutindeni de spiritul revoluționar al valahilor, pictorul Rosenthal își va găsi vocația în tema revoluției, care îi zdruncină și îi așează ființa totodată, noul său ideal său plastic fiind acela de a creea figuri eroice, nobile și blânde, figuri de femei, mame care să regenereze secolul, trăsături pe care le va ilustra ulterior în opere precum: „România revoluționară”, „România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății” sau „Ardealul”, mărturii ale unei epoci însușite. (G.M.)

148 149 Gheorghe Tattarescu Gheorghe Tattarescu a fost unul dintre cei mai repre- (1818, Focșani - 1894, București) zentativi, dacă nu chiar pionerul, neoclasicismului în spațiul românesc. Școlit în spiritul pictorilor zugravi, sub influența unchiului, Tattarescu se va școlii profesi- onal la Academia San Luca din Roma, de unde, asimi- 125 lând academismul italian, va porni drumul inițiatic către neoclasicism. Pictor revoluționar, pașoptist și în artă, Tattarescu va promova la mijlocul secolului al XIX-lea principiile națiunii, independenței și neatârnării printr-o suită de opere emblematice.

Bătrân cerșetor Licitația Alis, februarie 2005 12.000 €

113 | Sfânta Treime și Sfinții Ierarhi | 1858 Fondator al primei Școli de arte frumoase alături de ulei pe pânză, 78 × 56 cm, semnat și datat dreapta jos, Theodor Aman, meșter al picturii de șevalet și inițiator cu roșu, ”G. M. Tattarescu, 1858” al neo-clasicimului în pictura bisericească de secol XIX, Gheorghe Tattarescu devine prin admirabila sa acti- € 8.000 - 15.000 vitate unul din patriarhii picturii românești. Își începe ucenicia sub îndrumările unchiului său, pitarul Nicolae Teodorescu, de la care va învăța meșteșugul zugrăviei Opera este reprodusă în catalogul „Pictorii portretului. de gros și alături de care se va remarca încă de timpuriu Despre orgoliu în artă”, Mircea Deac, Editura Monitorul în decorarea bisericilor. Mai târziu, va studia belle-arte Oficial, București, 2013, la pag. 16. la Roma, în cadrul Academiei San Luca, unde va executa copii după maeștrii Rafael, Murillo, Salvatore Rosa sau Guido Reni și unde va manifesta un cert interes pentru academismul italian. Întors în țară, tânărul zugrav se va remarca prin pictarea tehnicii uleiului în stil neo-clasic și a unui număr impresionant de biserici, precum: biserica Episcopiei Râmnicului, Mănăstirea Bistrița, Târgșor, Mănăstirea Ghighiu, Sfânta Vineri-Ploiești, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Nicolae Șelari, Colțea, Biserica Albă, Kretzulescu, Radu Vodă sau Catedrala mitropoli- tană din Iași, ș.a. Pe lângă pictura de biserici, va realiza și numeroase icoane în ulei, fapt ce va conduce la formarea unui stil pictural- stilul tattarescian. Realizată în anul 1858, an în care Tattarescu începea pictura biseri- cii „Sfântul Spiridon Nou” din București, icoana „Sfânta Treime și Sfinții Ierarhi” ilustrează o scenă religioa- să, unde elementele noului încep să se evidențieze din ce în ce mai mult, dând contur noului clasic care avea să schimbe pentru o bună vreme canoanele picturii bisericești. (G.M.)

150 151 Nicolae Grigorescu Părăsind cursurile Şcolii de Beaux-Arts din Paris pen- (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina) tru a se alătura coloniei artistice de lângă pădurea Fontainebleau, Grigorescu s-a format în jurul unor artişti precum Camille Corot, Gustave Courbet sau Jean-François Millet. Grigorescu a asimilat şi a filtrat 9 experienţele acestora, opera sa din perioada de înce- put invocând liric măreţia naturii - aceeaşi care răzbate şi din pictura lui Corot - realismul lui Courbet şi figura ţăranului, aşa cum descinde din arta lui Millet. Perioada de la Barbizon a constituit una dintre premisele esenţi- ale ale formării viziunii sale profund originale, marcată de opţiunea pentru realism şi limbaj spontan.

Ţărăncuţă cu basma albă Licitaţia de Toamnă, Artmark, octombrie 2018, Bucureşti 340.000 €

114 | Stânci în pădurea Fontainebleau | 1866-1868 Părăsind cursurile Şcolii de Beaux-Arts din Paris pen- ulei pe carton, 27 × 35 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, tru a se alătura coloniei artistice de lângă pădurea „Grigorescu” Fontainebleau, Nicolae Grigorescu s-a format în jurul unor artişti precum Camille Corot, Gustave Courbet sau € 15.000 - 25.000 Jean-François Millet. Grigorescu a asimilat şi a filtrat experienţele acestora, opera sa din perioada de început invocând liric măreţia naturii - aceeaşi care răzbate şi din pictura lui Corot - realismul lui Courbet şi figura ţă- ranului, aşa cum descinde din arta lui Millet. Perioada de la Barbizon a constituit una dintre premisele esenţiale ale formării viziunii sale profund originale, marcată de opţiunea pentru realism şi limbaj spontan. Picturile perioadei imediat următoare întoarcerii sale în ţară, din care face parte şi peisajul de faţă, afirmă moştenirea maeştrilor Şcolii de la Barbizon: fineţea va- loraţiei culorilor, nuanţele luminoase ale peisajului, in- tegrarea picturală completă a figurii, alegerea instanta- neului şi a schiţei, gustul pentru materie şi tuşele vioaie. Spiritul picturii franceze sa va manifesta, în moduri variate, de-a lungul întregii creaţii grigoresciene. Motivul pădurii, unul dintre preferatele artistului, este tratat într-o manieră apropiată de romantism, în care se remarcă aspecte ce ţin de observaţia în plein-air şi studiul efectelor de lumină. Momentul pe care îl alege Grigorescu aici pare a fi apusul soarelui, când sub co- roanele copacilor se întinde întunericul, iar razele care pătrund prin desişul vegetaţiei aprind colţuri în culori intense.

Nicolae Grigorescu, Stânci la Fountainebleau, 1867 (detaliu) Muzeul Național de Artă al României

152 153 115C | Primăvara în livadă | 1880-1885 Uimit în fața frumuseților acestei lumi și plin de ulei pe pânză, 46 × 65 cm, semnat stânga jos, cu roșu, recunoștință că i s-a îngăduit să le vadă, Grigorescu ”Grigorescu” și-a descărcat prinosul fericirii sale în pictură, rămâ- nând atras pe parcursul întregii sale creații de natură și € 50.000 - 80.000 de peisaj. Pretutindeni, fie în țară, fie în Franța, pictorul descifrează în metafore lirice frumusețea naturii, sur- prinzând cu o vibrantă înțelegere meleagurile pe care le zugrăvește. În preajma pădurii de la Fontainebleau, Proveniență: unde se regăsea în preajma anilor 1863, Grigorescu până în 2002, colecția pictoriței Nuni Dona, nepoată a avea să își desăvârșească educația ca impresionist, colecționarului dr. Iosif Dona, cât și a scriitorului Barbu alături de artiști precum: Troyon, Diaz, Rousseau, Corot, Delavrancea, amândoi colecționari avizi de pânze sem- Millet, Daubigny sau Courbet. Aici, sub uriașele bolți de nate de Nicolae Grigorescu. umbră, spre locul de întâlnire cu natura și în căuta- rea clipei eterne închinătorii artei aveau să se regă- Opera este inventariată, catalogată și reprodusă în sească cei dintâi peisagiști. De la „Intrarea în pădurea arhiva Remus Niculescu, monograful artistului timp de de la Fontainebleau”, pictată în primii ani de ședere în peste 50 de ani. Franța, la „Luminișul”, realizat mai târziu, laitmotivuri- le peisajelor sale vor fi fie margini de păduri, fie copaci Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul impresionist solitari ori pâlcuri, ori frunziș, ilustrate de pictor în di- în pictura din România”, Mircea Deac, Editura Monitorul verse ipostaze. Odată cu revenirea sa de la Barbizon din Oficial, București, 2009, la pag. 16. 1879 încep să se observe în tehnica sa particularități impresioniste, prezente ulterior în peisajele realizate în împrejurimile natale, pe care artistul le colindă neîntrerupt. Rucăr, Dâmbovicioara, Lunca Siretului, Câmpulung-Muscel sau Târgoviște se vor regăsi printre locurile cele mai îndrăgite de artist, surprinse fie pri- măvara, fie vara sau toamna, când lumina este prielnică picturii în aer liber. Învățămintele neprețuite prelua- te de la impresioniștii de la Fontainebleau se observă deopotrivă în problemele tehnice, precum și în modul liber de a picta, în luminozitatea tonurilor folosite sau în expresivitatea tușelor. Observația directă asupra naturii în neîncetata ei schimbare și refacere, accen- tuată de o sensibilitate și o receptivitate aparte față de frumusețea lumii înconjurătoare, determină modularea limbajului său pictural în limitele unei abordări realiste. Astfel, cromatica sa se înviorează iar formele construite prin pete de culoare sunt orchestrate pe pânză în tonuri

Nicolae Grigorescu, Măr înflorit fost în colecția istorică Iosif Dona

154 155 mai luminoase. Materia picturală de asemeni cunoaște schimbări, fiind așternută în tușe spontane. Vizual mai înainte de toate, prin maniera de execuție, prin claritate, prin colorit luminos și veridic, Grigorescu rămâne un credincios al naturii, în mijlocul căreia se simte în largul său și pe care o îmbracă în expresii plastice ne- asemuite. Odată cu calitățile demonstrate ca pictor al luminii, Grigorescu este totodată și un remarcabil interpret al naturii vegetale, natura relevându-i marea sa bogăție de culori, deseori oprindu-se asupra subiectelor simple, precum întinderea lină a dealurilor colinda- te, verdele blând al ierbii, cerul imens și armonios sau un simplu copac, surprins în livadă. Atfel, opere precum „Peisaj la Posada”, „Peisaj de câmpie”, „Toamnă pe Valea Doftanei”, „Primăvară pe Valea Doftanei” sau „Primăvară” mărturisesc această neprețuită calita- te a sa de a dezvălui privitorului aspecte nebănuite ale naturii pe care penelul său le îmbracă în noi haine de culoare și lumină. (G.M.)

Bibliografie: Barbu Brezianu, „Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987. Alexandru Vlahuță, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910. Mariana Vida, „Grigorescu pictor al naturii=Grigorescu peintre de la nature: (1838-1907)”, Ed. Muzeul Național de Artă al României, București, 2007. Alexandru Cebuc, „Grigorescu”, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2007.

156 157 116 | Santinela | 1877 ulei pe pânză, 26 × 37 cm, semnat stânga jos, cu roșu, ”Grigorescu” € 30.000 - 50.000

Opera este inventariată, catalogată și reprodusă în arhiva Remus Niculescu, monograful artistului timp de peste 50 de ani. Opera este reprodusă în catalogul “Peisajul impresionist în pictura din România”, Mircea Deac, Editura Monitorul Oficial, București, 2009, la pag. 19. Pe verso, autentificare olografă de Jean Al. Steriadi.

Pornit ca urmare a necesității Principatelor Române de a se elibera de sub dominaţie turcească, Războiul de Independență se desfășura într-un context internațional favorabil, fapt ce îi facilita proclama- rea sa ca stat independent la 9 mai 1877. Drept urmare, în iunie 1877 armata română intra în toiul operațiunilor militare de peste Dunăre, având în frunte 38.000 de oameni și un corp de artiști-reporteri, ce aveau să însoțească armata pe front. Alături de Sava Henția, de acuarelistul Szathmary și de tânărul George Demetrescu Mirea avea să se regăsească și Grigorescu, invitat de doctorul Carol Davila, care conducea serviciul

Nicolae Grigorescu, Studiu de roșior (detaliu) M.N.A.R.

158 159 sanitar al armatei. Pe lângă statutul istoric al mărtu- riilor grafice, transmise revistelor și ziarelor din țară, aceste mărturii reprezentau totodată adevărate opere de artă, participarea artiștilor la un asemenea eveniment având să joace un rol foarte important în creația acestora. Astfel, împrejurimile războiului îi vor oferi pictorului Grigorescu posibilitatea de a înregistra și de a reda instantaneul faptelor și al întâmplărilor petrecu- te, desenul devenind în această perioadă o necesita- te imperioasă și o activitate constantă. Numeroase și variate, puternic dinamice și arareori statice, scenele redau instantanee din viața zilnică a armatei, cu personaje surprinse în diferite momente ori fixări de detalii, în vederea unor compoziții viitoare, lucrate de artist atât în timpul războiului cât și după închierea acestuia. Astfel, repertoriul său se îmbogățește zilnic, ochiul său descoperind neîncetat subiecte tot mai interesante: din natura înconjurătoare, din mediul ofițeresc în mijlocul căruia trăiește, sau din viața soldatului român, pe care îl observă de aproape, atât fizic, cât și în adânc, ilustrân- du-l real și verosimil, în mijlocul împrejurimilor vitrege, străjuind pentru neatârnarea țării sale. (G.M.)

Bibliografie: Oprescu George, Nicolae Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1961. Expoziția retrospectivă „Nicolae Grigorescu”, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1984. Cebuc Alexandru, Grigorescu, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2007.

160 161 Theodor Pallady Parisul a reprezentat un adevărat magnet pentru (1871, Iaşi - 1956, Bucureşti) Theodor Pallady, care până în 1939 își va petrece zeci de ani în capitala Franței. Modernist pur, în relație continuă cu colegul și tovarășul Matisse, Pallady a creat un univers pictural realist, coordonat totuși de introspecție, 34 tipic unui artist hipercelebral. Atras de personajul femi- nin, ce devine motiv universal, cât și de compoziția de interior - natura statica, propriul atelier. Pallady trans- pune subiectele preferate într-un regim estetic asceti- zat, cu o paletă și o tehnică simplificate.

Nud cu eșarfă galbenă Licitația nr. 406, Alis, martie 2007, București 75.758 €

118 | Case la Turtucaia acuarelă, creion și accente de ulei și guașă pe hârtie, 15 × 21 cm, semnat și localizat dreapta jos, în creion, „TP, Turtucaia” € 1.000 - 1.800

117 | Autoportret creion și acuarelă pe hârtie, 23,5 × 17,5 cm, semnat dreapta jos, în creion, ”TP” € 800 - 1.500 119 | Case lângă Iași acuarelă şi creion pe hârtie, 20 × 20,5 cm, semnat și localizat dreapta jos, în creion, „TP, Iassy” € 1.000 - 1.800

162 163 120 | Coș cu portocale | mijlocul anilor ‘30 Reprezentant al picturii românești interbelice, Theodor ulei pe pânză lipită pe carton, 49,5 × 60 cm, semnat Pallady este creatorul unei unei opere în intimitatea că- dreapta jos, cu albastru, „TPallady” reia nu se poate pătrunde decât după prealabile recu- legeri și concentrări. Dovedind o statornicie care îl face € 35.000 - 55.000 să prefere pictura tradițională în locul înnoirilor tehnice ale timpului său, artistul va căuta să îmbogățească tradiționalul, pornind de la originile sale de matități Proveniență: și transparențe. Universul artei sale va cuprinde sfera colecția artistului; colecția acad. av. Emanoil Pantazi mediului intim al unei vieți cotidiene, plină de sen- (1870-1942); colecția av. Alexandru Pantazi (1909- suri tainice, tinzând către acorduri ce au efect străin 1987); 1979-2019, colecția Muzeului Național de Artă al structurilor opulente, configurându-se într-o lume de României. frumuseți spiritualizate. Exteriorizându-se cu discreție și calm, fără euforii mistice, pictorul Pallady se află Opera a participat la expoziția personală Theodor Pallady, într-un univers deseori exprimat într-o stare nostal- Atheneul Român, București, 1937, cat. 35, conform gică, unde sălăsluiește ordinea și sobrietatea. Acordă inscripției de pe verso (X 35-1). o mare atenție alcătuirii cât și ritmului constructiv al compoziției, supunându-se unei rigori clasice. Odată Opera a participat la expoziția retrospectivă Omagiu lui cu terminarea studiilor de la Paris, unde se instruiește Theodor Pallady, București, decembrie 1971-februarie cu profesori precum Gustave Moreau, Aimé Morot sau 1972 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 236, Fernand Cormont, Pallady începe să devină interesat de pag 248-249. reprezentarea mediului ambiant, mediu ce apare con- cretizat în tablourile sale printr-o gamă de ritmuri decorative. Linia sa va fi subordonată unor tonuri ușor lip- site de lumină, precum roz, bleu, verde sau lila, cărora li se adaugă culori neutre de brun, ocru sau gri, înfățișate într-o mare varietate tonală. Începând cu anul 1925 în opera sa se cristelizează o nouă evoluție; paleta sa se luminează, tentele de culoare sporesc în claritate iar al- burile și negrurile sunt alăturate cu intenția evidentă de a conferi strălucire. Cu un spirit de măsură bine cum- pănit, Pallady nu renunță total la valori, dar tinde să le înlocuiască printr-un ritm al maselor colorate, creând raporturi de vecinătătți cromatice, exprimate în lungi- mile de undă ale tentelor. Evoluția sa va tinde începând cu acest moment pentru latura expresivă a culorii, dovedindu-se astfel un colorist de mare subtilitate și considerând în același timp că forma este mai impor- tantă decât restul, care i se adaugă. Fidel transfigurării realității, artistul nu părăsește universul diurn, mediul în care trăiește, arta sa nedepărtându-se astfel de fondul realului, chiar dacă aspiră spre lumea abstractă

„Coș cu portocale” reprodus în catalogul expoziției retrospective Theodor Pallady, 1972

164 165 a ideilor. Prin opera sa, Pallady dă picturii românești noi impulsuri de exprimare, călăuzind-o spre un înalt ideal de frumusețe și armonie, deschizând perspec- tive neabordate încă, unde orice exces își află balanța cumpătului și orice tendință neavenită primește o logi- că. Abordând un număr mic de teme precum peisaje, nuduri, interioare cu personaje sau fără personaje, naturi moarte sau autoportrete, asupra cărora revine de nenumărate ori în mod voit, artistul le va reda acestora întotdeauna noi înfățișări, îmbogățindu-le cu noi emoții, traduse în dispoziția obiectelor, în echilibrul formelor sau în ritmul culorii. Alături de compozițiile cu nuduri, ades observate în creația sa, naturile moarte constituie marea parte a operei sale, fiind genurile care se potrivesc percepției sale și care îi vor oferi o deplină libertate în ceea ce privește spiritul de construcție și de sinteză, în crearea unei ordini și a unui echilibru armonios, întemeiat pe ritmuri și corespondențe. Vom întâlni natura moartă chiar și în compozițiile de interior, precum și în intimitatea personajelor, întregind ansamblul Theodor Pallady, Panou decorativ celor mai diferite subiecte. Cotidianul, universul liricei din „Pallady”, Anatol Mândrescu, ed. Meridiane, 1971 palladyene va fi spațiul unde lucrurile simple, obiectele familiare își vor dezvălui misterul, transfigurându-se. În aceste abordări Pallady nu va picta subiecte, nu se va opri la aparent, nici nu se va preocupa de înfățișarea fidelă a obiectului, ci va picta o lume întreagă de forme și de culori, redând ritmul suprafețelor și al liniilor, precum și raporturile dintre culori, oferind tabloului o construcție perfect închegată. Obiectele rămân astfel doar un punct de plecare, acestea trăind prin propriile valori geometrice și cromatice. Într-o compoziție precis organizată, obiectele devin elementele unei armonii particulare, răspunzându-și și alcătuind un ansamblu unitar, atât sub raportul existenței logice a construcției geometrice cât și a celei cromatice. Compoziția ia ființă din aceste obiecte și forme, din relațiile ce se stabilesc între ele, ritmurile geometrice fiind susținute de acor- durile tonale. Realizată în aceleași ritmuri și armonii, opera „Coș cu portocale”, prezentă în anul 1937 în cadrul expoziției personale, susținută la Ateneul Român, precum și ulterior, în anul 1971, la expoziția retrospecti- vă omagială, închinată pictorului Pallady, ne înfățișează spiritul creației palladyene, aflată într-o perioadă de maturitate, când atenția îi este îndreptată asupra unei palete mai cromatice și asupra neîntreruptului echilibru compozițional. (G.M.)

Bibliografie: Șorban Raoul, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, București, 1975. Mândrescu Anatol, Theodor Pallady, Ed. Meridiane, București, 1971. Cebuc Alexandru, Pallady, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2008. Dițescu Ștefan, Omagiu lui Theodor Pallady. Expoziție comemorativă organizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistului, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, decembrie 1971 - februa- Primul colecționar al operei, avocatul Emanoil Pantazi. rie 1972.

166 167 Verso lot 121, Theodor Pallady, Natură statică cu evantai.

121 | Confidențe | anii ‘30 ulei pe carton, 38 × 45,5 cm, semnat dreapta jos, în Cu un rol de cele mai multe ori simbolic în opera sa, creion, „T.P.” staticul compozițiilor artistului Pallady și meditația îndelungă asupra motivelor alese concentrează ade- € 20.000 - 30.000 sea semnificații tranzitorii. Intim implicat în tehnica meșteșugului său, precum și în alcătuirea arhitectura- lă a compoziției, a coloritului, a ritmului și a atmosferei, Pallady va fi de asemenea și un original interpret al 122 | Intimitate materialului; predilect al uleiului, artistul convertește ulei pe carton, 17 × 16 cm, semnat lateral stânga, Proveniență: acest material, în general consistent și onctuos, cu în creion, „TP” colecția istorică Gheorghe Răut (1890-1982); colecția aspect lucios, în interpretări temperate, stinse, mate. istorică Ninette Schapira (1925-2007). (G.M.) € 2.000 - 3.000

168 169 123 | Natură statică cu scoică (Omagiul lui Yvonne Proveniență: Cousin) | 1941 colecția istorică ing. Leon Laserson (1887 - 1946). Leon Laserson, evreu originar din Letonia, născut ulei pe pânză lipită pe carton, 60 × 50 cm, semnat la- la Riga, avea să devină în perioada interbelică unul teral dreapta, în creion, „TP”; semnat lateral dreapta, în dintre cei mai mari industriași din domeniul petrolier creion, ”T. Pallady” - se stabilea în România în 1919. A fost inginer la “Concordia” - Moreni, apoi la societatea petroliferă € 25.000 - 35.000 “Steaua Română”, din 1938 deschizându-și, alături de fratele său, o societate de import de utilaje petrolifere - o biografie ce justifică statutul financiar al unuia dintre cei mai înstăriți colecționari ai deceniilor 4 și 5. Laserson a achiziționat în perioada 1930 - 1945 un număr impresionant de opere ale contemporanilor săi, Petrașcu, Iser, Pallady, Ciucurencu, colecția sa devenind “poate cea mai pretențioasă ca valoare plastică din tot ce avem în București, azi (1945)” - afirma Corneliu Baba. Colecționarul va intra în contact cu operele lui Theodor Pallady de îndată ce pictorul se întorcea definitiv în țară -1939, fiind consiliat de criticul de artă Ionel Jianu, ajungând atât mare colecționar de Pallady, cât și prieten intim. Opera poartă pe verso marca Z 42, marcă corespondentă în jurnalul pe care îl ține Theodor Pallady în anii 1941- 1942, astfel putem determina că perioda în care a fost pictată natura statică și anume mijlocul lui august 1941, desenul fiind realizat pe 14 august 1941 (din “Jurnal”). Totodată, din jurnalul artistului aflăm că în data de 7 decembrie 1941 acesta îi rezerva lui Leon Laserson 3 lucrări, printre care și Z 42, opera de față. Opera a participat la expoziția “Natură statică”, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1994. Opera a participat la expoziția “Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, București, 2008.

Theodor Pallady alături de muza sa, Yvonne Cusin, FRanța cca. 1938

170 171 124 | Peisaj în sudul Franței ulei pe carton, 56 × 45 cm, semnat dreapta jos, în cre- 125 | Peisaj din Bretania | sfârșitul anilor 30’ Opera a participat la expoziția personală Theodor Pallady, ion, „T. Pallady” ulei pe pânză lipită pe carton, 34,5 × 38 cm, semnat Ateneul Român, București, 1940, la cat. 108. stânga jos, în creion, „TP” € 3.500 - 6.500 € 6.000 - 8.000 Proveniență: Proveniență: veche colecție privată românească, Cehia. veche colecție privată românească, Cehia.

172 173 Ștefan Luchian Ştefan Luchian este, alături de Nicolae Grigorescu şi Ion (1868, Ștefănești - 1916, București) Andreescu, unul dintre întemeietorii şcolii româneşti de pictură. La graniţa dintre secolele XIX şi XX, Ştefan Luchian, receptiv la înnoirile artei europene, a fost cel mai semnificativ dintre artiştii care s-au opus acade- 10 mismului şi artei de salon, îmbogăţind arta româneas- că cu o pictură întemeiată pe tradiţiile şcolii româneşti. Colorist prin excelenţă, Ștefan Luchian acorda o grijă deosebită desenului, construind cu rigoare compoziţii- le. Din lecţia impresionismului a preluat tehnica armo- niei culorii pure, dar a respins ideea de a reda momentul, definit prin jocul luminii, căutând să singularizeze în arta sa ceea ce este permanent în lumea reală.

Două fete Licitația nr. 206, Goldart, aprilie 2013, București 300.000 €

126 | Pariziancă | 1895-1900 În maniera tipică a lui Ștefan Luchian, opera cunoaște acuarelă pe pânză lipită pe carton, 27 × 20,5 cm, sem- variante în ulei, pastel și desen. Varianta de dimensi- nat stânga jos, cu gri, ”Luchian” uni mai mici în ulei se regăsește în colecția Muzeului Memorial „Octavian Goga”, Ciucea. € 20.000 - 30.000 Opera a participat în Expoziția ”Portretul în pictura românească din colecții particulare” organizată la Muzeul Național Cotroceni în colaborare cu Societatea Colecționarilor de Artă din România în perioada 24 aprilie 2014 – 20 mai 2014. Opera este reprodusă în în albumul de artă “Pictorii portretului – Despre orgoliu în artă” de Mircea Deac, Monitorul Oficial, București, 2013, la pagina 60, poziția 56. Opera este reprodusă în catalogul expoziție ”Portretul în pictura românească din colecții particulare” realizat de Societatea Colecționarilor de Artă din România în colaborare cu Muzeul Național Cotroceni, pagina 64. Opera a participat la expoziția „Luchian și Independenții”, Pavilionul Muzeal, Artsafari, 2017 și este reprodusă în catalogul expoziției la pag. 89.

Ștefan Luchian, Fetița (detaliu) Muzeul Memorial „Octavian Goga”, Ciucea

174 175 127 | Odihnă la câmp | 1904-1905 acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 26,5 × 41,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „Luchian” € 15.000 - 25.000

Proveniență: Continuator al tradiției realiste, izorâtă din convingerea colecția istorică Irina Procopiu, doamnă de onoare a conform căreia artistul este dator să pornească de la Reginei Maria (probabil cumpărat de la pictor); o atentă și neîntreruptă observare a vieții și a realității colecția istorică B. Cerkess, București; înconjurătoare, Ștefan Luchian își va găsi inspirația în veche colecție privată românească, Cehia. primele perioade de creație în mijlocul naturii, în al că- rei sens și spirit va alege să lucreze. Respectul pentru Opera a participat la Expoziția Andreescu și Luchian, realitate este perceput de artist drept principal izvor de 1923, la cat. 62. ispirație pentru o creație autentică, dând naștere unei opere izvorâte din dragostea sa pentru natură și pen- Opera a participat la Expoziția retrospectivă Luchian, tru viață. Astfel, încă de la prima sa expoziție, organi- 4-13 martie 1939, la cat. 102 și este inventariată în zată în cadrul asociației Cercului artistic și susținută catalogul expoziției la pag. 19, sub titlul „La dejugat”. la Ateneul Român, printre exponate apăreau titlurile: „Oi la pășune”, „Viței”, drept mărturie a preocupări- Opera este reprodusă în „Ștefan Luchian. Pictură. Pastel. lor sale pentru studiul vieții și al naturii, observate în Acuarelă. Desen”, Theodor Enescu, Institutul Cultural spațiul pitorescului românesc. Preocupat de tot ce era Român, București, 2007, la pag. 313, sub titlul „Un pozitiv în pictura epocii sale, de realism, precum și de popas”. luminozitățile și claritățile cromatice ale impresionismului, Luchian va deveni creatorul unei opere cu trăsă- Opera este semnalată în „Luchian”, Theodor Enescu, turi realiste, unde lumina va deveni un atribut al culorii Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, la pag. 23. pure. Înzestrat cu eminentă pasiune pentru studiu, ar- Opera este menționată în „Ștefan Luchian. Peisajul și tistul va urmări rezolvarea problemelor în tehnici pre- compoziția în aer liber”, Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă cum cărbune, acuarelă, pastel, ulei, tehnici în care își va al Republicii Socialiste România, București, 1968, la pag. demonstra cu vrednicie îndemânările. Aproape de na- 98. Acest motiv este prezent și în lucrările: „Peisaj cu o tură și de sat, la Poiana, la Filipeștii de Pădure, unde se căruță cu boi” (1889-1900, ulei pe carton - 18,5 x 41,5), va afla lucrând, în perioada 1902-1903, Luchian va cre- col S. Anastasiu, lucrată la Poiana (Ialomița) și prezentă ea câteva tematici inspirate de pitoresc, precum tema la Expoziția Andreescu și Luchian, 1923, în lucrarea crângului, a lucrării pământului sau a vieții domesti- „Căruță cu doi dejugați” (1902-1904, cărbune pe carton ce, teme reluate de artist cu mai multe ocazii. Opera gălbui – 19,8 x 27,5), col. Prof. I. Cantacuzino, MNAR, „Odihnă la câmp”, realizată între 1904-1905, propune o în lucrarea „Popas” (1903-1904, pastel pe carton – 43 temă îndrăgită de artist, al cărei motiv îl vom găsi pre- x 54), col. C. Angelescu; Banca de Stat; MNAR; Muzeul zent și în alte lucrări, realizate anterior, între 1902-1904 de Artă Ploiești, prezentă de asemenea la Expoziția și tratate în diferite tehnici, pe lângă tehnica acuarelei, retrospectivă Luchian 4-13 martie 1939 (cat. 119) odată precum cea a pastelului sau a cărbunelui. Lucrarea va cu varianta în acuarelă, precum și în lucrarea „Peisaj de fi prezentă la Expoziția Andreescu și Luchian, din anul țară cu doi boi dejugați” (1902-1904, ulei pe pânză – 40 1923, precum și în cadrul Expoziției retrospective de x 56), col. Banca de Stat; MNAR. mai târziu, din martie 1939. (G.M.)

Bibliografie: Enescu, Theodor, Ștefan Luchian. Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen, Institutul Cultural Român, București, 2007. Enescu Theodor, Luchian, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957. Dițescu, Ștefan, Ștefan Luchian. Peisajul și compoziția în aer liber, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1968. Benedict, Maria, Ștefan Luchian, Ed. Meridiane, București, 1962.

Ștefan Luchian, Boi dejugați (detaliu) Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

176 177 128 | Margine de crâng | 1904-1905 Apărător al tehnicii pastelului, o tehnică deprecia- pastel pe hârtie, 46,5 × 33 cm, semnat dreapta jos, cu tă și neînțeleasă adesea de publicul epocii sale, Ștefan negru, „Luchian” Luchian va conduce pastelul la valoarea sa adevărată, dezvăluindu-i calitățile și virtuțile nebănuite. Admiră € 8.000 - 12.000 pastelul pentru că acesta păstrează gamele coloritului din natură, game pe care artistul le șlefuiește într-un mod liric, poetic și unde printr-un singur detaliu, de- Proveniență: venit caracteristic, artistul poate rezuma o întreagă Colecția Dr. I. Cornățeanu. priveliște. Rapid și liber în fluiditatea sa, pastelul va fi utilizat de artist în natură, unde va surprinde nume- Opera este reprodusă în „Ștefan Luchian. Pictură. Pastel. roase peisaje. La Brebu sau pe Valea Prahovei, unde îl Acuarelă. Desen”, Theodor Enescu, Institutul Cultural regăsim vara, la peisaj, Luchian își va desăvârși stilul Român, București, 2007, la pag. 295, sub titlul „Copaci”. de peisagist și va aduce pastelului noi triumfuri. Din natură, artistul va alege priveliști apropiate, restrânse la o atmosferă caracteristică, alteori stăruind asupra detaliilor ce definesc spiritul locului. Astfel, un colț de codru, un crâng cu arbori răsfirați sau chiar un singur copac pot deveni motive plastice, surprinse de artist de aproape, apropiere prin care evocă comuniunea și dia- logul său cu natura. Cu un simțământ direct al realității, artistul va surprinde formele observate, ce se înscriu de la sine în geometria naturii, ca un adevăr, pe care îl va reda desăvârșit prin tehnica îndrăgită. Drept urmare, tot ce este poetic, grațios și sonor, va fi surprins de artist în nuanțe plăpânde, percepute de artist ca praful de pe aripile fluturilor. Practicant și admirator acerb al pastelului, Luchian devine un apărător al tehnicii, căreia îi atribuie calități trainice în timp, și nu doar temporare, contribuind astfel la valorificarea și afirmarea acesteia. Pastelurile sale, aduse la desăvârșire, mărturisesc liniștea și bucuria în contactul cu frumusețea naturii, nevoia de lumină și de viață- prin verdele atât de des înfățișat de către artistul Luchian, maestru al culorii în- noitoare. (G.M.)

Bibliografie: Enescu, Theodor, Ștefan Luchian. Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen, Institutul Cultural Român, București, 2007. Dițescu, Ștefan, Ștefan Luchian. Peisajul și compoziția în aer liber, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1968. Comarnescu, Petru, Ștefan Luchian, Ed. Tineretului, București, 1960.

178 179 129 | Trandafiri Picturile cu flori îl apropie pe Ștefan Luchian de arta po- pastel pe pânză, 47 × 36 cm, semnat dreapta jos, cu roz, pulară, nu numai prin trimiterea pe care o fac ulcelele ”Luchian” în care sunt aşezate florile, ci prin ambianţa croma- tică a tablourilor sale, inspirată din tonurile ceramicii € 15.000 - 25.000 smălţuite. Brunul fundalurilor, fără a încerca să creeze iluzia de spaţiu, are modulaţii ce amintesc de lutul din care sunt făcute vasele, iar subtilitatea nuanţelor de verde ale tulpinelor plantelor şi frunzelor, de la pal, la verde smarald, verde-gri şi verde închis se regăsesc în modelele decorative ale olăriei populare. Trandafirii s-au aflat printre florile preferate de Luchian, pe care le-a pictat adesea, preferându-le pentru explozia de culoare sau pentru familiaritatea lor, precum şi pentru felul în care desenul lor rima cu modelele vegetale ale decoraţiei vaselor populare româneşti. Chiar dacă nu realizează foarte multe opere cu flori în pastel, Luchian a reușit în aceste instanțe să atingă chiar mai mult note de sensibilitateși fragilitate, oferită în cazul acestora cu atât mai mult față de însuși subiectul ales.

180 181 Spiridon Georgescu Ion Jalea Născut la 19 mai 1887, în localitatea Casimcea din jude- (1887, București-1974, București) (1887, Casimcea, Constanța - 1983, București) ţul Tulcea, absolvă în 1908 Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti. Prin atelierul de sculptură al şcolii trecuseră Ioan Georgescu şi Dimitrie Paciurea, iar profesori fuseseră Hegel şi Ionescu-Valbudea, acesta 68 fiind un centru important de formare pentru prime- 102 le generaţii de sculptori români. Urmează apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe Frederik Storck şi Dimitrie Paciurea. Îşi desăvârşeşte formaţia artistică la Paris, la Academia Julian, unde lucrează cu profesorii Paul Landowski şi Henri Bouchard.

Arcaş odihnindu-se Tableaux Impressionnistes et Modernes, Artmark, iulie 2012, Constanța 32.000 € Adio, arme! Licitația de Sculptură și Mobilier de Grădină, Artmark, mai 2017 131 | Femeie cu bostan 17.000 € ipsos, 25,5 × 10,5 × 10 cm, semnat la bază,”I. Jalea” € 800 - 1.500 Cu o carieră de peste 50 de ani, Spiridon Georgescu este astăzi recunoscut drept unul dintre sculpto- rii pasionați de subiecte militare și naționale, opera sa monumentală stând astăzi exemplu. Cele trei opere de for public din București certifică pasiunea acestuia: Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, 1923 (din fața Muzeului Militar), Monumentul Infanteristului, 1930 (podul Cotroceni) și Monumentul Eroilor din Arma Geniului, 1929 (Piața Leu). A fost elev al lui Ștefan Ionescu-Valbudea la Școala de Arte și Meserii București.

130 | Prometeu | 1931 bronz, 34 × 20 × 30 cm, semnat și datat la bază, „Sp. Georgescu, 1931” € 1.500 - 2.500

132 | Ruga ipsos, 26,5 × 12,5 × 11 cm, semnat lateral, ”I. Jalea” € 1.000 - 1.800

182 183 Horia Damian (1922, București - 2012, Paris)

Jucătorii de rugby Félix Marcilhac Collection Privée, Sotheby's, decembrie 2014, Paris 38.000 €

Gândirea analitică, educată în anii de studii arhitectura- le, este cea care a coordonat multe dintre experimentele artistice pe care Horia Damian le-a realizat în lunga-i carieră. De la pictura pe care o realiza la începutul anilor '40, ce îl recomanda printre numele de referință ale acelei generații românești, realizările lui Damian de după plecarea în Franța evocă discursul unui adevărat experimentalist de valoare internațională.

133 | Constelație | 1961 134 | Compoziție cu negru și auriu acrilic, ulei, relief din gesso pe hârtie lipită pe pânză, ulei, gesso și acrilic pe pânză, 130 × 97 cm 63,5 × 48,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, „DAMIAN, (19)61” € 4.000 - 6.000 € 2.000 - 3.500

184 185 Marcel Iancu A fost pictor, grafician și arhitect și a influențat în cei (1895, București - 1984, Tel-Aviv, Israel) mai bine de 60 de ani de carieră culturile a două nații. A colaborat cu gruparea Dadaistă, a coordonat principalele publicații românești interbelice ce s-au ocupat de avangardă și, alături de fratele său, a proiectat zeci de 24 clădiri în București. După 1941 a emigrat, devenind pro- motor al artelor și creator de școală, punând pe picioare atât colonia artistică de la Ein Hod, cât și viitorul muzeu Dada.

Le petit bal à Zürich Loudmer, noiembrie 2009, Paris 137.204 €

135 | Vedere către port | 1930 A doua perioadă de creaţie (1922-1940) a lui Marcel ulei pe carton, 48,5 × 61 cm, semnat și datat stânga jos, Iancu este în primă fază strâns legată de relaţia apro- în creion, „Marcel Iancu, (1)930” piată a artistului cu revistele de avangardă româneşti, în mod special cu „Contimporanul” şi „Punct”, cărora € 8.000 - 15.000 el însuşi le imprimă o orientare estetică bazată pe ideile cubismului, futurismului, expresionismului şi constructivismului, pentru ca ulterior, după 1927, creaţia artistului să se centreze mai mult pe expresivitate prin punerea în evidenţă a elementelor vizuale ce rezultă din puterea de impact a liniei şi din energia culorilor. De acum datează peisaje, interioare, naturi statice, com- poziţii cu mai multe personaje, scene din viaţa rurală, al căror limbaj plastic le apropie expresionismului. Noutăţi se pot observa şi în limbajul cromatic preferat de artist în cel de-al patrulea deceniu. Pe bună dreptate observa Eugen Ionescu într-unul din articolele sale din 1932, referindu-se la culoarea artistului, că aceasta este „spirituală şi abstractă, nu atât de densă, cât intensă” (Eugen Ionescu, „Expoziţia Marcel Iancu”, în „România Literară”, 20 februarie 1932).

Marcel Iancu, Natură statică Licitația de Toamnă, Artmark, 2012, adjudecat pentru 13.500 €

186 187 136 | Viziune cromolitografie și foiță de aluminiu, 35 × 48 cm, semnat dreapta jos, în creion, „Marcel Iancu”; numerotat central jos, în creion, „25/100”; intitulat stânga jos, în creion, „Vission Collage” € 500 - 800

137 | Composition Dada dadalit pe pânză, 43 × 59 cm, semnat dreapta jos, în creion,”Marcel Ianco”; numerotat central jos, în cre- 138 | Natură statică | cca. 1970 ion, ”22/100”; intitulat și datat stânga jos, în creion, ulei pe carton, 35 × 50 cm, semnat dreapta jos, ”Planche rouge, 1921” cu negru, „Janco” € 1.000 - 1.800 € 3.000 - 4.500

188 189 (Gyula Halász) BrassaÏ Victor Brauner (1899, Brașov-1984, Nisa, Franța) (1903, Piatra Neamț - 1966, Paris)

18 3

Cazul straniu al domnului K, Calmels-Cohen, 2003, Paris 700.000 €

Graffiti I - lucrare folosită la realizarea tapiseriei Victor Brauner a fost un artist al ideilor, inspirat de "Harpie", Million&Associes, 2006 științele oculte, politică, psihologie și preocupat de 170.000 € hasidism, evenimențialitate, misticism și mai ales supra-realitate. Artistul a fost înțeles târziu, de către puțini oameni rafinați. Eugen Ionesco scria după moar- Chiar dacă a studiat pictura și sculptura la Academia tea sa: ”Era inteligența însăși, umorul însuși, blândețea de Arte Frumoase din Budapesta, Gyula Halazs avea însăși; și avea aceeași dificultate de a trăi ca mine.” să își găsească vocația în alt domeniu al artelor vizu- Profund marcat de prigoana din timpul războiului dar ale. Fotografia, cea care l-a făcut celebru pe Brassaï, și de sărăcia în care trăiește, până în 1953, Brauner era descoperită de artist tocmai în relație cu Parisul, de lucrează seria ”Retractaților”, lucrări marcate de un altfel prima expoziție fiind dedicată orașului surprins suprarealism existențial, în care introspecția joacă un pe timp de noapte. A beneficiat de societatea artisti- rol purificator. că pariziană, Montparnasse-ul oferindu-i ocazia să se împrietenească și să fotografieze personalități precum Dali, Picasso sau Matisse. Corneliu Michăilescu (1887, București - 1965, București) 140 | Codex d’un visage acvaforte, 23,5 × 20 cm, semnat dreapta jos, în cre- 139 | Picasso în atelierul său din strada Grands ion, „Victor Brauner”; numerotat stânga jos, în creion, Augustin, în 1939 100 ‚26/50” fotografie, 38 × 28 cm, semnat în ştampilă pe verso, € 800 - 1.200 „BRASSAI 81. RUE DU FAUBERG St-JACQUES PARIS XIV Teleph.: PORT ROYAL 23-41”; notat pe verso, în pix, „No. Pic. 98” € 2.000 - 4.000

Compoziţie cu motive româneşti Licitaţia Internațională de Artă, România - Moldova, Artmark, 2012, București 17.500 €

Corneliu Michailescu a fost unul dintre numele cele mai însemnate ce au activat în domeniul avangardei românești, fiind, timp de mai bine de 15 ani, un pro- motor al cubismului și constructivismului. Școlit în București, în contact cu școala italiană modernă, dar și cu cea franțuzească, pictorul a creat un univers nemăr- ginit în care linia, geometricul, dar și viziunea suprare- 141 | Viziune alistă au coordonat opere unice, atât în pictură, cât și acuarelă și tuș pe hârtie, 19 × 11 cm, semnat dreapta jos, în grafică și sculptură. În a doua parte a vieții s-a izolat cu negru, în monogramă, ”CM” de mediile artistice românești, revenirea la pictură fiind totuși îngrădită de restricțiile comunismului. € 200 - 300

190 191 Jules Perahim Cu o carieră împărțită în 3 componente biografice dis- Paul Ackerman Familia Ackerman - de origini evreiești - alegea să emi- (1914, București - 2008, Paris) tincte, Jules Perahim este una dintre cele mai intere- (1908, Iași - 1981, Paris) greze în 1912 în Franța, date fiind mișcările antisemi- sante personalități ale picturii și culturii românești. te ale vremurilor. Paul Ackerman nu se dedică pictu- Dacă în anii '30 - '40 se evidenția în rândul avangardei rii din tinerețe, fiind interesat de o diplomă și carieră, românești, colaborând cu principalele nuclee artistice dar, chiar dacă urmează Facultatea de litere și drept, 80 și literare (UNU, ALGE), în perioada comunistă va fi inte- în 1939 intră în atelierul lui Fernand Léger, luând un grat în posturi de conducere, renunțând pe alocuri la 83 contact serios cu creația unuia dintre cei mai celebri pictură. Ultima perioadă, cea mai îndelungată, ne oferă 142 | La Machine à devrire | 1976 avangardiști francezi. Cariera îi este influențată inițial un artist eliberat ce revine la pasiunea pentru suprare- ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat și datat dreapta jos, de cubismul personal al lui Jacques Villon, cu care a fost alism. cu gri, „Perahim, (19)76” bun prieten. € 5.500 - 6.500 Personaje cubiste 143 | Călătorie Portretul lui Gherasim Luca Signature Fine Art Auction, Heritage Galleries & ulei pe pânză, 81 × 100 cm, semnat dreapta jos, Livres XX siecle, Binoche et Giquello, iunie 2012, Paris Opera este însoțită de certificat de autenticitate semnat Auctioneer, noiembrie 2008, Dallas, cu brun, „Ackerman” 22.000 € de Marina Vanci- Perahim. 20.193 € € 600 - 1.000

41 192 193 Alexandru Istrati Natalia Dumitrescu Născută în același an ca soțul ei, Alexandru Istrati, (1915, Dorohoi - 2001, Paris) (1915, București - 1997, Paris) Natalia Dumitrescu va avea un traseu asemănă- tor acestuia. De la studiile urmate în clasa lui Francisc Șirato din cadrul Academiei de Arte Frumoase, Dumitrescu își va schimba radical direcțiile artisti- 64 63 ce de îndată ce se stabilește în Franța (1947). Atrasă de arta abstractă, de concept, dar și de moștenirea lui Kandinsky, va colabora în cadrul Salonului Réalités Nouvelles. Va expune totodată și în cele mai celebre galerii pariziene precum Galeria Denise René. 145 | Compoziție în roșu Compoziție tempera pe hârtie, 38 × 50 cm, semnat dreapta jos, Contemporary Art 2, Artcurial, 2010, Paris în peniță, ”N. Dumitresco” 34.000 € € 500 - 800 Solitude Important Contemporary Art, Loudmer, august 1989, Paris 33.539 €

Născut la Dorohoi, Istrati, pasionat şi cochetând cu pictura încă de la vârsta de 9 ani, urmează în paralel cursurile de la Facultatea de Drept şi Academia de Arte Frumoase. În 1947, primeşte o bursă de studii din partea statului francez. La Paris, îşi aprofundează studiile la academia André Lhote şi Academia Naţională de Arte Frumoase. Stilul lui Alexandru Istrati evoluează rapid spre un abstracţionism liric liber, marcat de un verde profund, roşu violent şi galben intens.

144 | Flăcări | 1957 ulei pe pânză, 100 × 50 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „A. Istrati, (19)57” € 1.500 - 2.500

194 195 Arthur Segal Arthur Segal este astăzi văzut drept un produs al cul- (1875, Iași - 1944, Londra) turii europene, barierele teritoriale fiind depășite de însuși artistul ce a activat cu succes în România, Germania, Elveția și Anglia. A fost atras de cele mai per- 147 | Copil pe stradă (Botoșani) | 1897 tinente curente care i-au fost contemporane. A pic- ulei pe pânză, 48,5 × 68 cm, semnat și datat dreapta 12 tat influențat de impresionism și postimpresionism, jos, cu brun, „A.S., (18)97” s-a raliat secesionismului german, a fost expresionist, cohetând însă și cu teoriile dadaiste. În paralel cu cre- € 8.000 - 15.000 aţia artistică și-a exercitat şi talentul de teoretician al picturii, fiind un profesor de mare succes.

Der Sundenfall Opera este reprodusă în catalogul Expoziției „Arthur Christie's 2009 Segal 1875-1944”, Herzogenrath, Wulf; Liska, Pavel, 228.595 € Ed. Argon, Berlin, 1987, la p. 321, sub titlul „Strasse aus Botosani”.

146 | Regiment des puces ulei pe pânză, 46,5 × 38 cm, semnat stânga jos, cu negru, ”N. Dumitresco” € 1.200 - 1.800

196 197 Nicolae Enea Artist cu pregătire polivalentă, Enea a asimilat precep- (1897, Lucăcești, Bacău - 1960, Bacău) tele neoclasicismului de la profesorul său, G.D. Mirea, pe care le-a confruntat ulterior cu cele însușite de la Jean Al. Steriadi, G. Petraşcu şi A. Verona, la Academia Liberă de Pictură. Atras de teme tradiționale, pictorul și-a pus 120 paleta atât în slujba unor creații relevante spiritului românesc - familia, viața și munca țăranului - cât și în modelarea unor opere inspiraționale.

Tătăroaice la cișmea Licitația de Toamnă - Mari Maeștri ai Artei Românești, Artmark, octombrie 2012, București, 13.000 €

149 | Canceu cu bujori ulei pe carton, 47,5 × 33 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „N. Enea” € 1.000 - 1.800

148 | Masa în familie | 1930 ulei pe pânză, 59 × 79,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „N. Enea, 1930” € 1.500 - 2.500

150 | Vas cu trandafiri 151 | Natură statică cu vase și fructe ulei pe carton, 47,5 × 36,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 59,5 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ”N. Enea” cu brun, „Enea” € 1.000 - 1.800 € 1.000 - 1.800

198 199 Ştefan Popescu Reprezentant de seamă al impresionismului autohton, (1872, Fințești, Buzău - 1948, București) Ștefan Popescu a fost unul dintre animatorii vieții artistice românești din Parisul anului 1900. Școlit la marile academii europene din München și Paris, Popescu și-a 92 însușit de tânăr spiritul călător, oferindu-ne un univers imaginar ce acoperă - printre alte țări - Franța, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia sau Germania.

Marrakech 152 | Natură statică cu flori de măceș| anii ‘20 Licitația de Artă Românească Importantă, Artmark, ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat dreapta jos, cu ne- ianuarie 2013, București gru, ”Șt. Popescu” 19.000 € € 2.500 - 3.500

153 | Afumatul algelor la Penmarc’h | 1900-1905 ulei pe pânză, 38 × 55 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „St. Popesco” € 3.000 - 5.000

200 201 154 | Margine de pădure 155 | Început de toamnă ulei pe lemn, 27 × 35 cm, semnat stânga jos, cu negru, ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat stânga jos, cu brun, „Şt. Popescu” „Șt. Popescu” € 1.500 - 2.500 € 3.000 - 5.000

202 203 Marius Bunescu Marius Bunescu impresionează prin anii trăiţi în lumea (1881, Caracal - 1971, București) artei, atât ca pictor şi grafician dar şi ca director sau administrator al muzeelor şi galeriilor româneşti, pentru care a fost un întemeietor şi reformator. Primele lec- ţii de pictură şi desen le primeşte la Constanţa (1904- 134 1906) de la Dimitrie Hârlescu, cel care îl îndreaptă spre o plecare la studii în Germania (1906), unde se va înscrie la cursurile Academiei Regale din München. Debutează expoziţional în 1911 la Salon Oficial în Bucureşti, cu primele 5 lucrări pe care le şi vinde, iar prima expoziţie personală o are în 1919 la librăria Minerva. 156 | Marinari în portul Constanța | 1938 Veneția ulei pe carton, 38,5 × 46 cm, semnat stânga jos, Licitația numărul 424, Alis, septembrie 2007, București cu negru, „Bunescu” 10.588 € € 1.200 - 1.800

157 | Faleză la Constanța ulei pe carton, 43 × 35 cm, semnat dreapta jos, cu negru, ”Bunescu” € 900 - 1.400

204 205 158 | Tufănele 159 | Moară ulei pe pânză, 55,5 × 46 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 46,5 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu albastru, „Bunescu” cu albastru, „Bunescu” € 1.000 - 1.800 € 1.000 - 1.800

206 207 Francisc (François) Gall Chiar dacă primul contact serios cu pictura îl are în (1912, Cluj-Napoca - 1987, Paris) preajma expresionistului Aurel Popp, François Gall va deveni unul dintre reprezentanții ultimului val al impresionismului francez. Cu studii inițiale în cadrul 53 Academiei de Arte Frumoase din Roma, pictorul alege calea Parisului în 1936, înscriindu-se la Belle Arte, unde îl va cunoaște pe André Devambez, care îi va deveni cel mai important mentor. 160 | Saint Valery sur Somme | 1950 ulei pe pânză, 50 × 61 cm, semnat, datat și localizat dreapta jos, cu roșu, „F. Gall, St. Valery, (19)50” Balerină legându-și șireturile € 1.800 - 2.500 Spring Auction, Dobiaschofsky Auktionen, aprilie 2010, Berna 38.797 € Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a confirma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate emite un certificat de autenticitate.

161 | Flori și fructe ulei pe pânză, 26,5 × 46 cm, semnat stânga jos, cu brun, „F. gall” € 1.500 - 2.500

Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a confirma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate emite un certificat de autenticitate.

208 209 Mihail Simonidy Formarea artistică a lui Simonidy ne îndreptățește să îl Alexandru Moser Padina (1870, București - 1933, Paris) plasăm printre fruntașii simbolismului, cu o carieră ce (1904, Padina, Buzău - 1994, Zürich) surprinde trei decenii de activitate profundă în Franța și cu o prezență importantă în majoritatea evenimentelor artistice din Paris. Chiar dacă studiile le începe în țară, 90 în preajma atelierului lui Theodor Aman, Mihail Simonidy 114 avea să se îndrepte rapid către studiul în străinăta- te, câștigând bursa pentru Paris la doar 3 ani distanță, în toamna lui 1891. Pregătirea în atelierele Academiei Julian în preajma lui Gabriel Ferrier aveau să îi aducă admiterea la Școala de Belle Arte din Paris (1893), dar și elementele necesare unei cariere de succes. Peisaj romantic 162 | Natură statică cu ananas și struguri | 1930 Licitația de Marine și marinărit, Artmark, 2014, Constanţa ulei pe pânză, 50,5 × 65 cm, semnat și datat dreapta 20.000 € sus, cu negru, ‚’Simonidy, (1)930’’ Rue St. Severin € 1.500 - 2.500 Licitația Alis, octombrie 2008 14.706 €

Născut în localitatea Padina, judeţul Buzău, a preluat mai târziu, drept pseudonim, numele satului natal. Din puţinele date biografice care ne parvin, aflăm că a studiat la Bucureşti, la Academia de Belle Arte, frec- ventând probabil şi Academia liberă de pictură, unde profesori erau J.Al. Steriadi, G. Petraşcu şi A. Verona. În 1949 părăseşte definitiv România pentru a se stabili în Elveţia, ţara de origine a tatălui său. A pictat în manie- ră postimpresionistă, iar atracția pentru materialitate și volumetrie i-au adus comparații relevante cu maestrul Gh. Petrașcu.

163 | Flori de câmp ulei pe pânză, 101 × 81 cm, semnat dreapta jos, cu albastru, ”Padina” € 4.000 - 6.000

210 211 Ștefan Dimitrescu Ștefan Dimitrescu este fără îndoială unul dintre pilonii (1886, Huși - 1933, Iași) picturii românești moderne. Școlit în atmosfera rigi- dă a Școlii de Belle Arte din Iași, pictorul a reușit către sfârșitul vieții, mai întâi ca profesor și mai apoi ca rec- 65 tor, să reconfigureze instituția ce îl dezamăgise în anii de studiu. Cu o carieră excepțională, legată deseori de relația cu bunul prieten Nicolae Tonitza, Dimitrescu rămâne unul dintre marii creatori ai perioadei interbelice.

Fetița cu păpușă Licitaţia de Vară, Artmark, 2017, București 32.500 €

164 | Țărăncuțe din Săliște | 1925-1926 Reprezentant autentic al picturii românești, Ștefan ulei pe carton, 96 × 70 cm, semnat dreapta jos, cu brun, Dimitrescu își are originile operei sale adânc înrădăci- „St. Dimitrescu” nate în sufletul poporului. Paleta sa, formată din bru- nuri și ocruri pline de vigoare, de căldură și de sensibili- € 30.000 - 45.000 tate iau naștere în pânzele sale din însuși pământul gliei, pe când albastrurile și griurile brumate își au originea în zările cerului boltit. Cu o dorință râvnitoare de a-și O variantă de dimensiuni mai mici se regăsește în cunoaște țara, pictorul va întreprinde numeroase călă- colecția Muzeului de Artă Galați. torii prin ținuturile grandioase ale Oltului și Făgărașilor, pe meleagurile Moldovei, precum și în ținuturile tori- de ale Dobrogei. Peste tot pe unde va trece, acesta va zugrăvi priveliști emoționante ale peisajului, case și interioare țărănești și foarte adesea se va opri asupra chipurilor memorabile de țărani și țărăncuțe. Înțelegând în profunzime specificul românesc, pictorul Dimitrescu îl va reda în spiritualitatea sa lăuntrică, în spirit de or- dine și claritate și în iubire pentru natură. Astfel, opere precum: „Țărancă din Vlaici”, „Fată din Făgăraș”, „Necazuri”, „Țărănci țesând la război”, „Fete din Țara Oltului”, „Interior țărănesc”, „Aprinzând țigara”, „Bucătăreasă”, „Odaia flăcăului”, „Unchieșii”, „Pe Valea Bistriței”, „Țărancă din Maramureș” sau „Țărănci din Săliște”, realizate între anii 1922-1928 vor fi mărturiile veridice ale acestei profunde înțelegeri ale specificului românesc, redate de artist în trăsăturile sale esențiale. În ceea ce privește pictura cu personaje, țăranii sunt tratați într-un stil grav și simplu, remarcându-se prin adâncime și prin constanțele lor umane de unde emană calmul, înțelepciunea, firescul și forța morală. Purtător și interpret al unui asemenea mesaj, al unor aleanuri și năzuințe cu izvoare ancestrale în viața neamului său, pictorul Ștefan Dimitrescu devine rapsodul țăranilor și țărăncuțelor, cărora le va zugrăvi virtuțile cu o impre- sionantă simplitate și sinceritate. Realizată în preajma anilor 1925, prima reprezentare cunoscută a operei

212 213 „Țărănci din Săliște” avea să facă parte din marele ciclu transilvănean, alături de o altă lucrare importan- tă „Unchieșii”, realizată într-o manieră asemănătoare, prin prisma înfățișării statice a personajelor portretizate. Compoziție excepțională prin virtuțile cromatice și prin potențialul său afectiv cu care este plasticiza- tă, opera înfățișează o atmosferă de ritual, trăsătură însușită prin atitudinile și expresiilor celor trei femei expuse în prim-plan, personaje înconjurate de o nobilă aură spirituală și morală. Prin moderația care îl carac- terizează, Ștefan Dumitrescu aparține pământului ro- mânesc, existând în acesta un sentiment tainic de par- ticipare la procesele naturii, ca atitudine fundamentală a artei sale iar sobrietatea plină de căldură a paletei utilizate, modelajul frust al planurilor de culoare și însuși aerul ce se se desprinde din pânzele sale sunt indicații asupra viziunii sale autentice. Pictorul se dovedește astfel un consevent cu sine însuși, îngăduindu-și să se manifeste portrivit structurii sale intime, creând în spiritul specificului național, fără să îl adopte din exterior, ci alegând să îl reprezinte cu autenticitate. (G.M.)

Bibliografie: Paradais Claudiu, Ștefan Dimitrescu, Ed. Meridiane, București, 1978. Catalogul Expoziției „Ștefan Dimitrescu 1886-1933”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1959. Bednarik Beatrice, Ștefan Dimitrescu, Ed. Meridiane, București, 1965.

214 215 165 | Case la Balcic | începutul anilor ‘30 167 | Țărăncuță așteptând acuarelă și tuș pe carton, 25,5 × 36 cm, semnat dreapta ulei pe carton, 27 × 35 cm, semnat dreapta jos, cu ne- jos, în peniță, ”Șt. Dimitrescu” gru, „R. Maniu” € 700 - 1.000 € 800 - 1.500

Rodica Maniu-Mützner (1890, București - 1958, București)

Pe plajă, Art for Children - Licitație în scop caritabil, Artmark, mai 2014, Bucureşti, 20.000 €

Parcursul artistic al Rodicăi Maniu începe sub îndruma- rea lui Nicolae Vermont, care o iniţiează în limbajul artelor plastice şi în special în tehnica peisajului, continuând apoi cu studii la renumitele Academii de pictură, Julian si Grande Chaumière, din Franţa. Stilul său se dezvoltă astfel către o pictură ce pune în centrul tematicii sale lumea rurală, fără a omite, însă, simbolismul şi sensibilitatea ca modalităţi de sondare a realităţii. O nouă etapă în activitatea artistică a pictoriţei se dezvoltă odată cu căsătoria ei cu pictorul Samuel Mützner, din 1923.

166 | Țărăncuță în iarbă acuarelă și creion pe hârtie lipită pe carton, 26,5 × 32 168 | Strânsul fânului cm, semnat stânga jos, în creion, ”R. Maniu” ulei pe carton, 49 × 69 cm € 500 - 800 € 800 - 1.500

216 217 Traian Cornescu Camil Ressu (1885, Botoșani - 1965, București) Pictor și scenograf, Cornescu a rămas în istoria artelor (1880, Galați - 1962, București) drept ucenic al lui Ștefan Luchian, în ultima parte a vieții a maestrului. Soț al nepoatei lui Luchian, Cornescu avea totuși să facă carieră în perioda interbelică drept artist 21 155 scenograf în cadrul Teatrului Național, lucrând zeci de ani ca ilustrator și scenograf.

169 | Tradiții românești Portretul lui Ștefan Luchian ulei pe pânză, 73,5 × 89 cm, semnat stânga jos, M.N.A.R. cu verde, ilizibil, „Cornescu” € 1.800 - 2.500 Aișe Licitația de Vară, Artmark, iunie 2009, București 160.000 €

Studiile în preajma lui G.D. Mirea, în cadrul Școlii de Belle Arte din București, nu vor fi decât prima etapă evoluti- vă în cariera unui artist ce avea să influențeze nu doar pictura românească interbelică, ci și generații întregi de viitori artiști. Cu popasuri la München, dar mai ales la Paris, Ressu se va maturiza rapid, devenind încă îna- inte de Primul Război Mondial un nume de referință. A fost timp de aproape trei decenii profesor la Belle Arte, a condus Sindicatul artelor, iar după 1950 a devenit președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.

170 | Țăran la lumina lămpii (actorul Ion Brezeanu în “Năpasta”) ulei pe carton, 99 × 69,5 cm, semnat stânga jos, în creion, „C. Ressu” € 12.000 - 18.000

218 219 EustaŢiu Stoenescu Ipolit Strâmbu (1885, Craiova - 1957, New York) (1871, Mărășești, Gorj - 1934, București)

57 87

Portret În grădină Licitaţia nr. 413, Alis, iunie 2007, București Licitația de Impresionism și Postimpresionism 37.500 € Românesc, Artmark, septembrie 2011, București 20.000 € Poate cel mai însemnat portretist din pictura româ- nească, cu o rezonanță importantă și în străinăta- te, Eustațiu Stoenescu ocupă un loc înalt în arta primei Student la București și München, expozant la Paris, jumătăți de secol XX. Tributar creației lui Grigorescu, dar Ipolit Strâmbu a revenit în țară în jurul lui 1900, când școlit cu adevărat în academiile pariziene, Stoenescu a și-a început lunga carieră de profesor. În paralel, a fost preluat de la maestrul Laurens pasiunea pentru vechii un fervent inovator, participând la înființarea Tinerimii maeștri - îi recunoaște pe Velasquez și Whistler drept Artistice și la revitalizarea coloniei artistice de la Baia mentori spirituali. Chiar dacă portretul îl recomandă Mare, după 1919. A organizat cursuri serale de pictură lesne, Stoenescu a fost și un pasionat peisagist, călă- și a pus bazele unei școli de artă decorativă, numărân- toriile sale în Italia și Franța fiind cele mai relevante în du-se printre primii organizatori ai Muzeului Național de modelarea unui imaginar eclectic, dar totodată grăitor Artă Populară. prin estetica și eleganța lor picturală.

172 | Cochetărie | 1932 ulei pe pânză lipită pe carton, 126,5 × 78 cm, semnat și 171 | Senzualitate (Baroneasa) datat stânga jos, cu negru, ”Strâmbu, 1932” ulei pe pânză, 176 × 108,5 cm, semnat dreapta jos, cu ocru, „Stoenescu” € 7.000 - 12.000 € 4.000 - 6.000

220 221 173 | Cusătoreasă | 1927 Aurel Kessler Leon Viorescu ulei pe carton, d=32 cm, semnat și datat dreapta jos, (1900 - 1970) (1886, Botoșani - 1936, București) cu negru, „Strâmbu, 1927” Membru al curentelor moderne din deceniile patru- cinci ale sec. XX, Kessler s-a remarcat în special prin € 1.200 - 1.800 abordarea sa originală în peisaj. Atras de pitorescul Balcicului va crea cicluri de peisaje ce îl vor recomanda 113 principalelor grupări artistice ale anilor 1930 - Criterion sau Grupul Plastic 1934

Balcic Licitația de Iarnă, Artmark, 2015 Lectură Licitația de Impresionism și Postimpresionism Românesc Artmark, 2011 15.000 €

Absolvent al Școlii de Belle Arte din Iași, coleg de generație cu Tonitza și Ștefan Dimitrescu, de altfel și prieteni foarte buni, Viorescu s-a prezentat pe întrea- ga durată a vieții drept un personaj tihnit, dar mai 174 | Natură statică cu pipă şi ciuline | mijlocul ales muncitor. În ceea ce privește sursa imaginarului, anilor ‘20 Viorescu a ales traseul specificul național, însă peisajul și pitorescul acestuia - în special la Balcic - l-au atras ulei pe carton, 41 × 43,5 cm, semnat dreapta jos, constant pe parcursul carierei. cu negru, „Moscu (Alexandru)” € 800 - 1.200

Alexandru Moscu (1896, Bârlad - 1979, București)

175 | Tânără cu pălărie | 1937 Baigneuse ulei pe pânză, 55,5 × 38 cm, semnat și datat central jos, Licitaţia de Toamnă Artmark, 2011 cu brun, „Aurel Kessler, (19)37” 20.000 € € 1.000 - 1.800 Pictor de formație germanică, Moscu a fost un personaj nelipsit de pe simezele expoziționale ale primei jumătăți 176 | Natură statică cu crizanteme și mărgele a secolului XX. A fost activ în cadrul Tinerimii Artistice, ulei pe carton, 64 × 49 cm, semnat dreapta jos, în pas- dar și al Grupului Nostru, iar după 1944 a preluat con- tă, „L. Viorescu” ducerea Muzeului Aman, continuând misiunea lui Mișu Teișanu sau Dimitrie Berea. € 600 - 900

222 223