Oana Furdea BALADA BLONDELOR IUBIRI 46 Daniela Fulga POEME PENTRU CEI CE CITESC ÎN LINIªTE 47 revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România ºi Constantin Cubleºan LUMINÃ AMARÃ 48 Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate Isidora Ora LUMILE IMAGINARE 50 anul LXI * nr. 10-11 (744-745) * octombrie - noiembrie 2010 Mario Barangea SCRIEREA CREATIVÃ – EXPERIMENT LUDIC, TERAPEUTIC ªI COGNITIV 53 Adrian Popescu CULTURÃ ªI IDENTITATE Marius Conkan FÃPTURA DE HÂRTIE SAU ROMÂNEASCÃ 333 GEOMETRIA HIMERICULUI UNU 56 Mihai Barbu ION D. SÎRBU: CONVORBIRI 5 Florin Mihãilescu CU DL. ÞULI SCRIITORUL ªI LIMBA 57 Ionel Popa ELIBERAT DIN DETENÞIE 11 Ruxandra Cesereanu POVESTAªII ARDELENI ªI MOLDAVI FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU NEWORLINEZII 14 Lucian Dan Teodorovici

UN RÃZBOI-SPECTACOL ALEXANDRU GEORGE CU FANTEZIE 16 Bogdan Odãgescu Ovidiu Pecican A TREIA CALE LAISSEZ LES BONS TEMPS A ISTORICULUI: ROMANUL 59 ROULER 17 literarã Doru Pop O, MAMÃ, ABJECTÃ MAMÃ 60 Florin Lãzãrescu PRINTRE 63 BUTOAIE DE WHISKEY Alex Goldiº REZISTENÞA PRIN FEMINITATE 19 Victor Cubleºan TITLURI, ISTORII, ªI VRÃJITOARE 64 cronica MÃSCÃRI Marius Conkan RECHINUL DIN NEW 20 ORLEOLAND Ancuþa Bodnãrescu TOATE SE ÎNTÂMPLÃ 66 Florin Balotescu ARCA LUI NEO 22 ÎN BLOC 67 Aurel Rãu LEVANT HISPAN 24 Marcel Mureºeanu O ALERGARE DE POMINÃ Ion Pop AUREL RÃU 25 Ruxandra Bularca ROMANELE DE TELEFON PRINTRE STELIªTI MOBIL: CELE MAI PORTABILE BEST-SELLER-URI 69 Petru Poantã SCHIÞÃ DE PORTRET 26 Olga ªtefan NOSTALGIE ªI TRAUMÃ 72 Cãlina Bora DE CE LUPUL DE STEPÃ ESTE O CATEGORIE 74 ªtefan Damian CAPRA LUI SABA DUPÃ DINU FLÃMÂND 76 Diana Adamek SUNT KATHARINA GULDENMANN 27 Liviu C. Þîrãu O RADIOGRAFIE AMERICANÃ A ORAªULUI CLUJ ÎN ANUL 1958 (II) 78 Ion Cocora VERSURI 31 Constantin Hrehor DE VORBÃ CU un cristian INTERVIU CU ION CUCU 32 DIMITRIE VATAMANIUC 83 Felix Nicolau MARMELADÃ, GLOBALIZARE, Georgeta Orian CÂTE POVEªTI, ATÂTEA COLIVII 88 ªI TENTATIVE DE GUST 34 Elena Butuºinã CINCI AUTORI 90 Ovidiu Pecican MODERNITATEA ÎNTRE CÃRÞI PARADIS ªI UTOPIE 36 Bogdan Odãgescu PARCÃ E ªI PARCÃ NU E; MICI Horia Bãdescu IN MEMORIAM APOCALIPSE VESELE ªI TRISTE * Alexandra MIRCEA GHIÞULESCU 38 Georgescu CARTEA LUI KOCH; GLASUL RÃDÃCINII; 39 ZODIA NEDREPTÃÞII * Mara Semenescu DACÃ UTO- Adrian Grãnescu LACRIMI, VISÃRI, AMINTIRI PIA E „CAPUL“ ATUNCI ABSURDUL E „PAJURA“ * Francis Jammes, Andre Gide VERSURI (traduceri Florin Pavel ÎNAINTÂND PE DRUMUL PROZEI * de Corina ºi George Holobâcã) 42 Alexandra Georgescu FEMEIA LUI YERUTONGA; FÃPTURA / THE CREATURE / L’ÊTRE * Constantin Tudor Ispas MEMORIILE UNUI CÃSCAT – Buiciuc UN VOLUM ANTOLOGIC * Ribana Moº RAPUNZEL 43 ELEGIE * Antonela Suciu TUTUNGERIA; SÃ CITIÞI BINE 94-100 Vistian Goia IOAN GROªAN, UN OM DIN EST 45 Mircea Ioan Casimcea AJUSTAREA DESTINULUI 101 1 Ion Buzaºi FOLCLORIªTI SOMEªENI LA Olesea Ciobanu LIVIU DELEANU 121 ªCOLILE BLAJULUI 104 Elena Maria ªorban FESTIVALUL DE MUZICÃ Ioan Pop-Curºeu MADAME BOVARY ON THE VECHE DE LA MIERCUREA CIUC 124 SCREEN 106 Virgil Mihaiu TÂLCUIND Petruþ Pârvescu DINCOLO DE LIZIERA MÂINII 110 FUZIUNI ÎNTRE 111 BELLE-ARTE Horea Porumb DEªERTUL ªI JAZZ (I) 125 Constantin Cubleºan CONVORBIRI CU PROF. UNIV. OCTAVIAN ªCHIAU (IV) 116 Nãstase Leonte PORTRETE DE SCRIITORI 128

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Iurie Matei

Redactor ºef: Adrian Popescu Secretar general de redacþie: Octavian Bour Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan redactori asociaþi: Virgil Mihaiu, Victor Cubleºan Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, V. Fanache, Ion Pop, Gheorghe Grigurcu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad [email protected]; www.revisteaua.ro Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1 ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276) Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Înainte de revoluþia din 1989, fizicianul ºi eseistul Basarab eram mândri cã douã capodopere Nicolescu. Cântãreþele române de ale literaturii anonime, populare, operã, în mare vogã, odatã, la ORIAL Mioriþa ºi Meºterul Manole ne Paris, Hariclea Darclée, Elvira conferã un specific naþional Culturã ºi Popescu, sau la Roma, Mariana intangibil, ireductibil, incontestabil, Nicolescu, pânã la cele de azi, EDIT printre alte naþiuni, o identitate semnificã recunoaºtere talentelor recognoscibilã unanim, aºa cum identitate acestor locuri, dar nu o identitate Eminescu ridica lirismul nostru la culturala specificã, gen Maria cotele înalte ale romantismului Tãnase. Numai pãtrunºi în lumea european, deºi, e drept, cu o româneascã culturalã de dincolo de graniþele întârziere de mai multe decenii. þãrii ne dãm, noi românii, mãsura Brâncuºi, prin modernitatea deplinã a capacitãþilor noastre limbajului sãu plastic, avangardist, intelectuale, artistice. Sau e vorba la vremea sa, ori Eugen Ionescu, Adrian Popescu de eterna indiferenþã a românilor cu invenþia teatrului absurdului, faþã de valoarea artiºtilor lor, unde este cel puþin egal cu preþuiþi acasã doar dacã-i Samuel Beckett, irlandezul, ca sã preþuiesc strãinii. Sau e vorba în nu mai vorbim despre Mircea Eliade, istoricul aceste cazuri de succes internaþional de o religiilor universale, dar ºi al unor comentarii „revãrsare” în apele marine ale culturii universale, aplicate celor douã legende formatoare, amintite unde culoarea valurilor noastre dunãrene, sau mai sus, ne propulsau pe scena mare a culturii conturul crestelor munþilor noºtri carpatici, înseriaþi universale. lanþului alpin, trec pe un plan secund, dar desigur nu dispar. Autorul, savant sau pictor, muzician sau Dupã 1989, contestate virulent, baladele au uneori scriitor, unul care e copios tradus, Kafka, devenit calul de bãtaie al multor intelectuali, un fel Kundera, Kadare, sã rãmânem la cei trei K de patã identitarã, de care e bine sã nu mai amintim internaþionali, ajunge, astfel, la o dublã identitate, în Europa unitã. Mioriþa fiind, în opinia acestora, confruntatã cu standardele cele mai dure. El are o purtãtoarea unei forma-mentis condamnabile prin identitate naþionalã ºi, simultan, nu exclusiv, una pasivitate ºi fatalism, cea de a doua concentrând universalã, o condiþie greu de dobândit, dar nu în versurile sale blestemul unui început promiþãtor, imposibilã. dar nefructificat, mai apoi o construcþie mereu surpatã ºi reluatã, o mai generalã stare de Lucian Blaga, recunoscut ca poet precaritate ºi neînchegare, un, la limitã, „neant reprezentativ al spaþiului românesc, cultiva în valah” clamat de profetul întunecat din Rãºinari, volumele sale dimensiunea metafizicã, fabulosul, eseistul pesimismului mizantropic, aºa de gustat religiosul la limitã cu erezia, cea bogomilicã, catarã, de contemporani. Cu ce am rãmas, atunci, care sau albigenzã cum e cunoscutã în Occident, dar sunt numele care ne certificã identitatea culturalã, ºi expresionismul de sursã germanã, asemeni unui azi? Nu Dracula, deºi mulþi asta cred, nici Georg Trakl. Deºi Blaga nu este prea prizat ca Draculescu, cum îl botezase pe defunctul dictator filosof al culturii, cu toate cã nu este inferior lui prin anii 80 un prieten al meu, sicilian, profesor Gaston Bachelard, are neºansa cã nu a fost universitar de literaturã francezã modernã, la cunoscut la timp, tradus, dincolo de Cortina de Fier, Palermo, ci Eminescu. Puterea românilor de a simþi comentat, valorificat. Noica, eminent filosof, infinitul ºi de a lãuda franciscan natura, cosmosul, logician, de asemenea, netradus nici el la timp, elanul sideral ºi panorama deºertãciunilor umane, briant în unele pagini ca un Eugenio d’Ors sau lirismul absolut strãlucind orbitor în lumea profund ca Unamuno, suportã o eclipsare relativismelor, altfel exprimat... E adevãrat, ºi acest nemeritatã, datoritã unui decalaj istoric, contextului simbol ce pãrea inoxidabil, în faþa vremii ºi a nefavorabil etc. O marcã identitarã esenþialã ne vine adversarilor, a fost contestat, dar mai ales pentru cu toate acestea din poezia ºi filosofia lui Blaga. convingerile sale politice. La numele celebrilor Desigur, lui i se adãuga toatã pleiada de poeþi noºtri interbelici, Tristan Tzara, sau Paul Celan, interbelici, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, pânã toti afirmaþi în Occident, dupã un start românesc la generaþiile mai noi, Nichita Stãnescu, Ioan impetuos, se pot adãuga multe altele, de pildã, Alexandru, Ana Blandiana, care ne-au redat marile Vintilã Horia, premiul Goncourt, 1960, neacordat teme umane, ne-au redeschis izvoarele vii ale din raþiuni ideologice, ori Monica Lovinescu, Virgil lirismului autentic, ce pãreau pierdute sub crusta Ierunca, exilul parizian militant, deci, sau Mircea ideologizantã a retoricii oficiale. Cultul pentru Popescu, exilul literar italian, cu Societatea poezie, la noi, dar ºi alte popoare din Est, e un Academicã Românã, de la Roma, sau sculptorul semn de persistenþã a concepþiei cã arta are o româno-francez Ion Vlad, compozitorul româno- funcþie soteriologicã, îl salveazã pe omul italian Roman Vlad, artistul plastic Camelian contemporan de tiranie ºi de pierderea sufletului. Demetrescu, care trãieºte aproape de Viterbo, sau Regres mental, zic unii, naivitate în era inventatorul transdisciplinaritãþii contemporane, Internetului, nu e vorba despre compensarea prin 3 poezie a limitelor de orice fel, boala sau moartea, Ce ne dã identitate în acest timp al neglijãrii, chiar, de o sãnãtate spiritualã datã de frumuseþea al ºtergerii chiar treptate a identitãþilor naþionale, lirismului, de excavarea resurselor sufleteºti pentru cã De Gaulle, care vorbea despre „o Europã generoase, cum cred alþii. a patriilor” are dreptate în ciuda vremi? Oamenii Bucovinei mãnãstirilor lui Petru Rareº, explicate Cu savantul de origine românã Constantin doct de Sorin Dumitrescu, recent, sau Biserica Palade, nobelizat, cu descoperitorul insulinei, domneascã de la Curtea de Argeº, sau Bucureºtii Nicolae C. Paulescu, nenobelizat, deºi… cu Stefan interbelici cu fervoarea generaþiei tinere, numite Lupaºcu, poate meritând ºi el premiul suedez, cu generaþia ’27, dupã model spaniol, sau vilele în stil Herta Müller chiar luându-l, cu câteva reviste de architectural românesc, teoretizat de nume prestigiu, centenare, sau aproape centenare, respectate, ori muzica unui Enescu sau poate reviste de solidã tradiþie culturalã, cu o breaslã a autorilor de ficþiune, poeþi, prozatori, critici literari, istorici literari ºi istorici ai ideilor estetice, sau traducãtori ne-am forjat o identitate culturalã. Prozatori traduºi în Franþa (majoritatea scriitorilor români cautã la Paris dupã catedrala Notre-Dame, intrarea la editura Gallimard) sau Germania, de la Cãrtãrescu la Dan Lungu sau Filip Florian, de la Gabriela Adameºteanu la Varujan Vosganiam, Nora Iuga, Ion Mureºan, Marta Petreu etc. Noi suntem mai întotdeauna cu surprizele quasi-geniale, cu Nãstase, Comãneci, Hagi, sau cu Werner won Oberth, tenis, fotbal, gimnasticã, rachete, dar ºi cu „invazia feþelor negre”, cum îi denumeau francezii pe devastatorii mineri, manevraþi perfid de unii mai pricepuþi în aplicarea „tehnicii loviturii de stat”, explicate cu minuþiozitate, ºi valabile mereu, de Curzio Malaparte, cândva corespondent de rãzboi, pe frontul germano- româno italian, prin Moldova. Fostul prieten al lui Mussolini, apoi reporterul entuziasmat de China popularã, postbelicã, nu prea are cuvinte de laudã pentru români în volumul Kaputt. Cã descrierea pogromului din Iaºi e facutã sau nu de un martor ocular, nici nu mai conteazã, pogromul a avut loc, spre Est, mai departe decât era nevoie, ne-am dus, am întors, mai spre final, armele, lucru care ni se întâmplã nouã, românilor, des. Transilvania unei renumite ºcoli medicale, a Ce nu s-a spus, sau s-a spus doar rar, e cã revistelor literare, de dupã Marea Unire, Iaºul sub comunism identitatea religioasã nu s-a pierdut, Bisericii Trei Ierarhi, Bucovima frescelor votive, ortodoxia a lucrat, mai pe faþã, mai pe ascuns, au Palatului culturii sau Craiova parcurilor ºi a fost cedãri, compromisuri ºi acomodãri, dar ºi Muzeului de artã Theodor Aman, pictura lui mãrturii de credinþã, iar greco-catolicii deºi Biserica Corneliu Baba, sau Horia Bernea, „Jurnalul fericirii” lor a fost prin decret în 1948 intezisã, a rezistat în al lui Nicolae Steinhardt, Biblioteca Universitarã din catacombe. Biserica unitã a cunoscut martirajul în Bucureºti, „împuºcatã” la revoluþie, restauratã veacul XX, iar ierarhia, detenþia, alãturi de elita splendid, acum, de fapt „Fundaþia Carol al II-lea” politicã, intelectualã, la închisorile din Sighet, Aiud, la origine, sau regizorii Andrei ªerban, Silviu la Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Niciunul dintre Purcãtete, actorul Ion Caramitru, Andrei Pleºu ºi episcopii români greco-catolici nu a trãdat, ceea Nicolae Manolescu, editurile, „Festivalul ce l-a fãcut pe Pius al XII-ea sã exclame „12 internaþional de muzicã George Enescu”, „Casa apostoli a avut Biserica românã unitã ºi printre ei poporului” devenitã sediul Parlamentului? Toate, niciun Iuda”. Au fost cei care au jucat rolul I.L.Caragiale ºi Matei Viºniec, dramaturgi cu arie tradãtorului, destui, în alte domenii. Luptãtorii de receptare internaþionalã, Roºia Montanã ºi anticomuniºti din munþi au rezistat mai multe Sarmizegetusa, cultura, de tip umanist, generalistã, decenii, un legendar comandant Ion Gavrilã- integratoare, vulnerabilã în faþa profitului imediat, Ogoranu e eroul unui film recent, sobru ºi tragic, oricum, oricând, ea, cenuºãreasa lumii al regizorului Constantin Popescu. Prin anii 60, sunt contemporane. capturaþi ultimii luptãtori, un fenomen identitar la români, lupta cu arma în munþi, fãrã speranþa ajutorului extern al Aliaþilor, luptã doar din 4 convingeri patriotice. ª În anul 1968, angajaþii cu d.Þuli, Obiectivul se lanseazã Securitãþii îl urmãreau pe scriitorul într-o lungã diatribã împotriva Ion D. Sîrbu cãruia îi dãduserã situaþiei din þarã: “-Ce este cu numele de cod “ªerbãnescu”. I-au scumpetea asta care s-a instalat în casã un aparat (postul declanºat ºi economiile astea nr.10 ITX) cu care fãceau nemaipomenite. Noi trecem printr- înregistrãri din “mediul ambiental”. o crizã economicã Asta însemna cã tot ceea ce se nemaipomenitã. Pãi, curbele de vorbea în casã era înregistrat ºi, sacrificiu ale lui Iorga de care ºi- ulterior, redat în exemplare unice, au bãtut joc… Astea sunt curbe de strict secrete, pentru uzul sacrificiu, care se fac acum. 30 la diferitelor direcþii din Securitate. În sutã din buget, redus în toate data de 8 decembrie 1968, sectoarele, impozitele sunt Securitatea din Craiova transcrie înfiorãtoare, îmi dã cu o mânã ºi- o convorbire-maraton între mi ia cu alta. O treime plãtesc eu “Obiectiv” ºi un domn Þuli care dupã venitul literar ºi nu mai apare în apartamentul familiei renteazã sã faci… Numai hoþii pot Sîrbu la ora 18 ºi 54 de minute ºi sã trãiascã, cã ãia nu plãtesc va sta pânã la ora 22,00. Obiectivul impozit. Pentru ce furi nu plãteºti era avizat de vizita d-lui Þuli pentru impozit, înþelegi? Ce câºtigi, cã acesta ºi-o anunþase, în plãteºti impozit. Eu nu am ce sã prealabil, de la un post telefonic fur, cã aº fura. Ce sã fur? Un care nu era al lui dar care a fost Ion D. Sîrbu: scriitor american sau francez identificat operativ de Securitate (ºi angajeazã o carte, primeºte un care se gãsea în Craiova pe strada avans, îi dã un avans calculat, are Griviþa Roºie, nr.1) Transcrierea Convorbiri o dactilografã, o femeie, poate sã s-a fãcut pe 10 (zece) file bea o bere, poate sã cãlãtoreascã, numerotate de la 141 la 150 în bate la maºinã. Eu am un avantaj: Dosarul I5264/II aflat la Consiliul cu dl. Þuli am o piesã pe piaþã, am douã Naþional pentru Studierea piese pe piaþã, am un film ºi, ºi…. Arhivelor Securitãþii. Nu se poate, nu se poate! Ceva România se afla, dupã august Mihai Barbu nu este în ordine!” Dl. Þuli îi dã 1968, într-o perioadã incertã. Dupã dreptate (“Nu e în ordine nimic”.) ce þara noastrã nu s-a alãturat dupã care Obiectivul îºi continuã þãrilor din Tratatul de la Varºovia nestingherit monologul: “Îmi spune pentru a participa la invadarea 1.“Astea sunt curbe de ãsta, domnule, cã a fost acuma la Cehoslovaciei ºi la înãbuºirea sacrificiu, care se fac acum. 30 þarã. Pot sã spun cã banda asta Primãverii de la Praga, Bucureºtiul la sutã din buget, redus în toate de bandiþi… sunt acuma sunt se temea de posibile represiuni sectoarele, impozitele sunt lipitorile satului. Înainte erau popa, din partea Moscovei. Aceste înfiorãtoare…” notarul ºi învãþãtorul. ªtii, ãºtia probleme (la care se adãuga ºi erau “ºmecherii”, lipitorile satului ºi dramatica situaþie internã) îi În cursul dimineþii, Securitatea între ãºtia trãiau 100 de chiaburi, preocupau în mod deosebit pe cei nu a reþinut, din convorbirile care care-ºi fãceau case ºi-ºi mãritau doi domni, “ªerbãnescu” ºi Þuli. au avut loc în apartamentul familei fetele… Acuma, lipitorile satului Discuþia dintre cei doi este “ªerbãnescu”, probleme care sã sunt: contabilul ºef, preºedintele transcrisã, subliniatã ºi adnotatã prezinte, în opinia lor, o gospodãriei, secretarul de Securitate, într-o primã “importanþã majorã”. Scriitorul face organizaþiei de bazã”. Dl. Þuli simte variantã, pe 10 pagini. Pentru cã o comandã cu Bucureºtiul ºi nevoia sã facã o precizare: “ªi unele pãrþi ale discuþiei erau doar vorbeºte cu regizorul Horia ºeful clubului…” Obiectivul îºi rezumate, maiorul Clipici Popescu, anunþându-l cã se va continuã, netulburat, peroraþia: “ªi Gheorghe e nevoit sã reia, într-o deplasa, a doua zi, în Capitalã. fac ce vor ºi restul satului stã ºi se Completare la nota din ziua de Dupã-amiazã, vine în vizitã uitã la ei, nu fac absolut nimica. 08.12.68 de la Ob. “ªerbãnescu” Rodica, o doamnã care spune cã Femeile lucreazã, mã, în pãrþile sensibile ale discuþiei. Este “în momentul de faþã toatã lumea gospodãrii, bãrbaþii nu fac nimic, vorba, în primul rând, de acea furã, nu munceºte, minte ca sã cã toþi au funcþii. Cei care sunt (în parte a discuþiei privitoare la trãiascã mai bine”. Cei de faþã sunt sat) ºi cei care nu sunt , sunt plecaþi posibilitatea apariþiei unei noi de acord cu afirmaþiile doamnei. la munci. ªi… e nevoie de o reviste (“Sinteze” sau “Europolis”) Dl.Þuli este servit cu cafea ºi, analizã a guvernului cã ruºii sunt redactatã de foºti deþinuþi politici. pentru cã cei doi bãrbaþi se porci ºi nu pot lua nici o mãsurã Apoi, sunt detaliate, pe alte ºase angajaserã, în discuþii importante, revoluþionarã”. Dl. Þuli repetã de pagini, ºi discuþiile privitoare la doamna Rodica este trimisã sã douã ori fraza: “O sã se aleagã detenþie ºi deþinuþi. cumpere un coniac. Rãmas singur praful de ruºi!” dupã care 5 Obiectivul continuã: “Nimic nu pot venit aici… Drãghici era, încã, în putere. În sã treacã. E atât de mare, cum sã Obiectivul:- Are cine sã facã anul viitor, Ceauºescu îl face spun, spaþiul acela cã pot sã aceastã… simplu soldat ºi îl trimite director înghitã orice crizã. Nu? Nu uita cã Þuli: - Cã se cârâie Ceauºescu, la Întreprinderea Agricolã de Stat Siberia aia e imensã ºi îi mai trimit cã… situaþia este aºa cum e… Buftea, de unde iese la pensie în sã se mai hrãneascã acolo. În Obiectivul: - E adevãrat. Însã 1972. Moare, în 1993, la Siberia sunt foarte multe sã ºtii cã Ceauºescu are o opoziþie Budapesta, unde fugise pentru a gospodãrii particulare, sã ºtii… (Dl. a partidului împotriva ãstora. nu putea fi extrãdat în România. Þuli: Da!) ªi se duc mulþi þãrani Enormã, domnule! N.n.) acolo, arã o bucatã de ogor ºi Þuli: - Potim? Obiectivul: - Domnule, eu luni trãiesc. Aºa fac mulþi…Nu se poate Obiectivul: - Are o opoziþie mã duc la Bucureºti. Mãcar atâta face un pas cã ruºii se încruntã. enormã, domnule! sã aflu. ªtii, eu am sã aflu… ªi se încruntã continuu! N-au sã Þuli: - Nu ºtiu dacã are! Nu ºtiu Þuli: Evoluþia lui Ceauºescu de facã manevre la noi, nu ºtii?” dacã are! Trebuie sã fie fantomele anul ãsta a fost magistralã. A fost Þuli:- Nu se ºtie… alea, draci…care au fost înlãturaþi, tot ce putea face mai bun. bãtrânii ãia: Leonte Rãutu, Avram Obiectivul: - Politica internã e 2. “Domnule, ruºii nu pot Bunaciu… dezastruoasã, domnule… intra în România decât în douã (Leonte Rãutu/Lev Oigenstein Þuli: Cu politica internã nu are eventualitãþi…” era, în 1968, secretar al ce sã facã. În sistemul ãsta nu o Comitetului Central al P.C.R. În sã poatã face nimic. Cererea ºi Obiectivul: - Nu se ºtie? Dar perioada 1956-1965, Rãutu a fost oferta dacã le împiedici, dacã le ceva a fost , mã, cã am fost la ºeful Direcþiei de Propagandã ºi pui tot soiul de obstrucþii, de Bucureºti ºi am vãzut 40 de ruºi Culturã a P.M.R., funcþie care, tâmpenii, nu… Concurenþa, de ãia care… Pe cuvântul meu cã potrivit Raportului Tismãneanu, concurenþa, sistemul ãsta a pe amândouã pãrþile mantalei echivala cu cea de “dictator al împins, dracu’, lumea înainte. aveau decoraþii ca la… Aºa ceva culturii române”. În ultima perioadã Dacã-l împiedici sã acþioneze, cum n-am mai pomenit. Eu ºtiam dar… a activitãþii sale partinice, Leonte dracu’ sã facã? Este imposibil. Mai Dl. Þuli lãmureºte lucrurile: Rãutu a fost timp de zece ani, între devreme sau mai târziu, în toate “Domnule, la Europa liberã a spus anii 1972-1982, rectorul Academiei þãrile… ªi atuncea spun: lasã cã cã se pare cã a avut loc o „ªtefan Gheorghiu”. A murit în anul românii sunt mai puturoºi… conferinþã tehnicã cu 1993, la Bucureºti. Avram Bunaciu standardizarea armamentului, a fost acuzator public ºef la 3. “Chestia cea mai grozavã chestii…” Tribunalul Poporului pânã în 28 din familia noastrã…” Obiectivul: - Da. În orice caz, iunie 1946. Comisiile Tribunalului la Bucureºti, din surse bine au examinat, în acea perioadã În continuare, Securitatea scrie informate am aflat de sentimentul tulbure, 2700 de suspecþi pentru cã “Obiectivul afirmã, din nou, ãsta de mare uºurare cã am crime de rãzboi ºi crime împotriva unele neajunsuri care se manifestã scãpat. Înþelegi? umanitãþii ºi a pronunþat 668 de în þara noastrã, faþa de care nu se Dl. Þuli a înþeles. Obiectivul condamnãri. În 1945, a organizat ia (sic!) mãsuri ºi marea majoritate continuã: “Sãptãmâna trecutã, la Tribunalul Poporului din Cluj iar, a oamenilor contempleazã ºi se sfârºit. Adicã pericolul a trecut ulterior, a devenit profesor mulþumeºte cu situaþia în care se deocamdatã, ºtii?” Acum, în acest universitar, ministru al Justiþiei, gãseºte”. În acest moment al moment al discuþiei, d. Þuli se între 1948 ºi 1949 ºi ministru de discuþiei, vine doamna Rodica, dovedeºte a fi un interlocutor Externe între 1958-1961. A murit femeia care a “fãcut rost” de interesant pe teme de securitate în 1983. N.n.) coniac. Cei doi schimbã subiectul regionalã ºi are loc un dialog Obiectivul: - Alexandru ºi vorbesc despre filmul documentat pe care îl reproducem Drãghici… Obiectivului (e vorba de “Corigenþa mai jos: Þuli: -Drãghici. Ãla e pe… Nu domnului profesor”) care urma sã Þuli: - Domnule, ruºii nu pot se poate face nimic, absolut nimic. aibã premiera, luni 9.12.1968. intra în România decât în douã Trebuie sã ºtii cã evoluþia lui Apoi cei doi , dl.”ªerbãnescu” ºi dl. eventualitãþi.. Ceauºescu, dupã pãrerea mea, Þuli, discutã posibilitãþile de a trãi Obiectivul: - În caz cã începe cã… în condiþii normale, în majoritatea un rãzboi general… (Alexandru Drãghici ºi-a þãrilor. Astfel, domnul Þuli: - Nu! început cariera la fel ca Avram “ªerbãnescu” dã un exemplu, în Obiectivul: - Franþa în mod Bunaciu, ca acuzator public la acest sens, pe numitul Puiu Moga, sigur o va face. Tribunalul Poporului. În 1965 era, fratele lui Dorin Moga de la Teatrul Þuli: - Franþa depinde de deja, general-colonel dupã ce “Constantin Nottara” din Bucureºti. evoluþia Iugoslaviei ºi a Albaniei ºi/ fusese ministru al Securitãþii Acesta, de profesie doctor, în anul sau în situaþia unor schimbãri Statului –între 1952 ºi 1957- ºi 1946 s-a cãsãtorit cu o italiancã profunde la noi. Sã ºtii cã se ministru de Interne-între 1957 ºi din Bucureºti, cu care a plecat în apropie. În 3 luni, în douã luni de 1965. La ora când cei doi- Italia ºi acum se aflã în Canada, 6 zile, cu libertatea presei ºi ruºii au Obiectivul ºi dl. Þuli- stau de vorbã, are opt copii, este medic, are cabinet particular, vilã ºi douã foarte îngrijorat cã am impresia cã Bucureºti ºi un altul, Petriºor, pe maºini. Legat de aceastã ultimã are sã-ºi piardã viaþa. Abia aºtept care nu l-a vãzut decât o singurã problemã, domnul “ªerbãnescu” sã treacã aceºti doi ani pânã la datã dar datoritã lui a fãcut spune: ”Uite ce este, mã, tu faci o pensie pentru cã sunt foarte închisoare”. mare prostie. Eu sã fiu în locul tãu obosit”. Ajutor de bucãtar, asta În rândurile care urmeazã, ºi la vârsta ta… Însã pãcat cã tu este ruda mea bogatã din Franþa. Securitatea doar trece în revistã nu înveþi o limbã strãinã… (Râde.) Aºa m-a emoþionat cã i- subiectele abordate: “cei doi Þuli: - Pãi, franceza… am trimis noi niºte bani… discutã despre foarte multe piese Ob.: - Ei,cu franceza te (Dl. Þuli crede cã el, dacã este de teatru, despre actori ºi descurci tu… tehnician, ar avea o ºansã mai caracteristicile lor în rolurile pe care Þuli: - Domnule, eu ce ar trebui mare dacã ar pleca în Occident la le interpreteazã”. Aceste chestiuni sã fac? o firmã francezã sau la una literar-artistice îl lasã rece pe cel Ob.: - Pe cuvântul meu de englezã-care ºtie cã e mai care transcrie banda magneticã. onoare, în primul rând faþã de toatã serioasã. Dar dl. Þuli nu trãieºte Astfel cã, astãzi, nu putem ºtii ce activitatea ta este o laºitate. Ce vei prost din punct de vedere material gândea Sîrbu, în particular, despre face, este o laºitate, vei face ce pentru cã, potrivit celor spuse de piesele ºi actorii cu care a fost am fãcut ºi eu în 25 de ani de zile… el, îºi poate permite una-douã contemporan. Dacã maiorul Clipici Þuli: - Nu, aºa e. Eu îmi dau fripturi pe zi.) Obiectivul e, însã, ar fi avut rãbdare sã transcrie totul, seama… tranºant: “E, sã fiu în locul tãu! imaginea noastrã despre Obiectiv Ob.: - Eu îmi dau perfect seama Acuma nu trebuie ca sã-þi riºti ºi ar fi fost, cu siguranþã, una cu mult cã nu se mai poate face nimic viaþa ca sã ajungi în strãinãtate. E mai completã… aicea, nu se mai poate repara chestie de puþinã încãpãþânare ºi Printre altele, Obiectivul spune nimic…Mie mi-a spus chestia asta puþinã ºmecherie... Eu am avut în d-lui Þuli cã a obþinut aprobarea un francez, unul din francezii cu mânã bani cu care se poate trãi ca el, ºi încã alte persoane, sã care mi-am permis sã discut mai chibzuit douã luni de zile. În valutã, scoatã o revistã intitulatã „Sinteze”. multe ºi de toate. El povestea cã nu? Trai chibziut, adicã sã ai ce „Persoanele care participã, dupã “eu pe cine cunosc le spun: Dã-i mânca douã luni de zile pânã te cum spune el, toþi sunt puºcãriaºi drumul de aicea, ce dracu’ mai stai pui pe picioare. ªi de ce sã nu ceri, enunþând ºi numele acestora: aicea?” ªi zicea: Eu, francez, lucrat mã, sã deschideþi lumea, mã, sã BALOTÃ, KOTRUª (e vorba, în Rusia 2 ani de zile, asta înainte stai închis în Craiova, mã?” desigur, de Cotruº, n.n.), CHIªE de a veni la voi. Îmi spunea: nu În continuare, rezumã (?) toþi ardeleni ºi ADRIAN înþeleg de ce dracu’ nu pleci de aici, Securitatea cele înregistrate, MARINO care este din Moldova ºi nu vã înþeleg pe voi care puteþi domnii discutã despre un individ locuieºte la Cluj. Mai candideaã ºi trece…” (Toceaschi?) care a fost închis ani este propus ºi numitul NOIKAI (e Obiectivul aduce, acum, în de zile ºi care are un frate un Anglia vorba de Constantin Noica, n.n.) discuþie “chestia cea mai grozavã care este binecunoscut de Obiectiv care, deasemenea, a fost arestat”. din familia noastrã”. El povesteºte ºi, acum, este inginer la D.S.A.P.C. Despre cel care urma sã facã cum “ani de zile am trãit cu iluzia în Timiºoara. Acum un an de zile, parte, din partea Comitetului cã Bein Bela Sefel (?) – paranteza când fratele sãu a venit la Craiova, Central, în aceastã ipoteticã aparþine Securitãþii, n.n.- ãsta are fiind la Orºova când mai avea 30 redacþie, ºtim cã Securitatea îi o situaþie în Franþa. ªi nu ne-a scris de minute pânã sã plece înapoi în transcrie numele în mod diferit de ºi nu ne-a scris deloc... Pânã la Anglia, acest Toceaschi a pus la o înregistrare la alta: e când urmã am scris o scrisoare, în zahãr în rezervor ºi a rãmas Chiºe, când Kiº. E posibil ca Sîrbu franþuzeºte, pe care a trimis-o Feri maºina la el în România. sã se fi referit la Dumitru Ghiºe, prin cineva care a plecat în Franþa. un om cu funcþii de rãspundere în La care am primit urmãtoarea 4. „Numai Sîrbu m-a cultura ºi educaþia socialistã a scrisoare (mie îmi scrie în determinat sã plec. Sã nu uiþi vremii dar, în acelaºi timp, dublat franþuzeºte, la ceilalþi le-a scris în acest lucru!” de un filosof care scria ºi despre ungureºte): ”Iubiþii mei, eu n-am „Existenþialismul francez ºi vrut sã vã scriu pentru cã nu am Securitatea face urmãtoarele problemele eticii” sau „Dimensiuni vrut sã vã fac o mare decepþie. remarci referitoare la foºti deþinuþi, umane”. „Aceastã revistã, spune Probabil cã voi aveþi o imagine înainte a le detalia ulterior: “Dl. Obiectivul, va fi foarte tãioasã ºi falsã despre mine. Eu am acum Þuli, de foarte multe ori, nu pierde va cuprinde articole despre 52 sau 62 (“nu mai ºtiu cât a scris din vedere ºi-i reaminteºte de moralã, culturã etc iar valoarea précis”, spune Obiectivul, dar e numele mai multor persoane care unui articol va fi cât salariul unuia foarte probabil ca expeditorul sã dupã cum justificã el, a auzit de la de la Securitate”. Schimbând aibã, mai degrabã, 58 de ani, cunoscuþi cã au fost la închisoare discuþia, vorbesc despre eventuala întrucât în Franþa se iese la pensie împreunã cu Obiectivul. Obiectivul cãsãtorie a musafirului. „Musafirul la 60 de ani, n.n.). Mai am doi ani le cunoaºte ºi despre fiecare în intenþionând sã plece acasã pierde pânã la pensie, sunt ajutor de parte dã unele relaþii, cum este de din vedere ºi-i reaminteºte din nou bucãtar la un hotel, fiul meu este exemplu ºeful organizaþiei cu care ca sã-l convingã cât mai mult sã grav bolnav de tuberculozã ºi sunt a fost condamnat, l-a întâlnit în plece din România în strãinãtate 7 spunându-i aici pute pãmântul de cu Ceauºescu de nu mai mã vãd contabil... c...t. Dupã ce ai sã pleci, zice unde... dar scriu despre moralã. Þuli: - El are o sprânceanã jos Obiectivul, ai sã-mi mulþumeºti Din punct de vedere material, ºi una sus ca un buzunar, aºa? spunând: Numai Sîrbu m-a spune Obiectivul, revista va fi Obiectivul:- Da, da, da. Ãsta determinat sã plec. Sã nu uiþi acest susþinutã de C.C.- Secþia de este. Toceaschi era colonel... ªtii lucru”. propagandã ºi agitaþie ºi va avea unde este Toceaschi acuma? Plecând musafirul, Obiectivul un tiraj de 5.000 de exemplare ºi Þuli: - Este la D.S.A.P.C. rãmâne în camerã cu soþia. „Sunt nu vor fi vândute ci date ca un Timiºoara (În continuare, Domnul convins cã l-am smucit din loc”, buletin informativ intern. Þuli povesteºte cum a fãcut acest spune el satisfãcut. În continuare, (Precizãm cã sublinierile de mai Toceaschi de a rãmas cu maºina dl. „ªerbãnescu” deschide radioul sus aparþin Securitãþii iar pe fratelui sãu care venise cu ea din ºi ascultã, ca orice român aflat sub marginea din stânga a paginii e Anglia - vezi nota anterioarã). dictaturã, „Europa liberã”. Era ora scris, de-a lungul unei linii verticale Obiectivul: - Toceaschi nu era 22,00. Ora la care începea care încadreazã cele subliniate, polonez. El era o amestecãturã transmiterea ºtirilor. Bucuresti) cosmopolitã. Nu ºtiu ce era... 3. Înainte ca musafirul Ion Þuli:- Ruºi, ruºi erau.... 5. Completare la nota din ziua Trandafirescu (Þuli) sã plece, în Refugiaþi în timpul revoluþiei în de 08.12.68 de la Ob. afarã de cele scrise în nota Romania. “ªerbãnescu” anterioarã, Obiectivul mai spune: Obiectivul: - Da. „Tu sã asculþi de sfatul meu ºi când Þuli: - Costel spunea cã din Câteva zile mi târziu, în data vei ajunge în strãinãtate sã faci o câte sute sau mii de deþinuþi, el era de 13. 12. 1968, Securitatea mai declaraþie la Europa liberã ºi sã singurul care nu avea cãmaºã pe adaugã un supliment de ºase spui cã primul om care m-a el, cã le dãdea pe þigãri. pagini (numerotate de la 151 la îndemnat sã plec a fost Ion Sîrbu”. Obiectivul: - Dar nu era 156 în Dosarul I5264/II) în care se 4. Referitor la persoanele cu trãdãtor, nu era laº. Ce vreau eu transcrie, cuvânt cu cuvânt, ceea care domnul „ªerbãnescu” a fost sã-þi spun? Sã precizãm cã nu era ce în prima versiune era doar în închisoare ºi despre care s-a din categoria râmãtorilor trãdãtori rezumat. ªefii Securitãþii nu s-au scris ºi în nota anterioarã, redãm ci a boierilor de puºcãrie. El avea mulþumit doar cu o informaþie, mai jos discuþiile complete purtate demnitate faþã de patrie rezumatã concis de maiorul Clipici, de Obiectiv ºi musafir. nemaipomenitã. Acest Toceaschi despre o revistã care ar fi putut era cineva în puºcãrie dar stilul apãrea, în circuit intern, cu 6. „El a vrut ce vrea sãu... concursul mai multor deþinuþi Ceauºescu acuma: sã facem Þuli: - Eu cred cã nu aº rezista. politici. Dl. Þuli a fost deconspirat comunismul nostru, Istoriile puºcãriei, pur ºi simplu, mã încã de la primul punct al socialismul nostru, exact fascineazã. Pentru cã ºtiu, aºa, “Completãrii” ºi, în plus, aflãm formula asta a noastrã...” vreo 6-7 oameni care au fãcut întâmplãri palpitante despre puºcãrie ºi pentru mine este o oameni care i-au marcat scriitorului Þuli: - Uite unu....(nu se trãire superioarã. ªi ascult istoriile anii de detenþie. Iatã, transcrise din înþelege) a dat exemplu din astea din puºcãrie, dar cred cã n- fila 151 din Dosarul care îl are erou puºcãrie pe domnul Patca (?) aº rezista... pe Obiectvul “ªerbãnescu”, cele Toceaschi, cam aºa ceva îl Obiectivul: - Nu, ai fi fost un patru puncte pentru care cheamã, au fost doi fraþi, unul a excelent puºcãriaº. Securitatea se întoarce ºi face plecat în Anglia ºi altul a fãcut Þuli: - Nu existã. completãrile necesare la prima puºcãrie la Salcia. Obiectivul: - Eu am zis cã transcriere. Deci: Obiectivul: - Cum îl cheamã? înnebunesc în primele trei zile ºi 1. Domnul Þuli care viziteazã Þuli:-Patca Toceaschi... uite cã am fost o foarte bun obiectivul la data de mai sus, se Obiectivul: - Da, cum sã nu, puºcãriaº. identificã în persoana numitului domnule... Þuli: - Domnule, în armatã e Trandafirescu Ion. Þuli: - Era o figurã mare. Nu era una... în puºcãrie te bate, te face 2. Printre persoanele care legat de lucrurile materiale, nu... praf acolo... urmeazã sã editeze revista Obiectivul: - ªtii ce a fãcut O altã figurã legendarã din anii „SINTEZE”sau „EUROPOLIS” Toceaschi? Îl cunoºti? detenþiei este d. Holcinschi, ale face parte ºi numitul KIS despre Þuli: - Eu nu-l cunosc! Prin cãrui fapte sunt evocate, cu lux de care Obiectivul spune: „Ca sã nu intermediul amicului ãstuia... amãnunte, de cãtre cei doi fim toþi puºcãriaºi, am luat ºi pe Obiectivul: - Ãla care l-a interlocutori: KIª, din ºefii de la C.C. Revista rãsturnat... Într-o zi ostaºii erau Obiectivul: - Acest Holcinschi este foarte îndrãzneaþã, scrisã pe foarte flãmânzi, Dunãrea era (aceasta e o altã persoanã, nota o hârtie proastã, fãrã condiþie mare. În sfârºit, au venit Securitãþii) cu care eu am fost puþin tehnicã ºi fiecare vom scrie câte alimentele, au venit vapoarele ºi implicat, fiindcã a fost vecinul meu un articol, dar eu mã feresc sã timp de o sãptãmâna de zile s-a la Cluj ºi toþi m-au anchetat dacã scriu despre filosofia culturii naþiunii mâncat mâncare fãrã sare. Îmi am avut ceva cu el, dar n-am avut 8 române, cã mã leg de niºte chestii este prieten, este inginer sau nimic. Îþi spun, Holcinschi era ºef... la organizaþia din Cluj, conferenþiar Kotruºi (Cotruº, n.n.), care Kotruºi 200, 300 lei. L-am vãzut, mi-a zis de marxism la Universitate. (sic!) l-a bãgat pe Doinaºi (Doinaº, cã este vãr cu doamna Everak Despre Holcinschi în puºcãrie se n.n.) ºi care Doinaºi (sic!) m-a (Everac, n.n.) Pe vremea aceea vorbea foarte mult. ªi anchetatorii bãgat pe mine. Este ºeful lanþului, Everak (sic!) era foarte finã. ziceau: „Aha, Holcinschi ãsta...” Ce cum sã spun... Înþelegi ce vreau sã spun? Aºa ca era Holcinschi ºi cum se plimbã el Doamna: El a fost prima legãturi cu... prin Bucureºti foarte liber... ªi verigã. Þuli: - Everak (!?) a fãcut ºi el? acuma am aflat. Odatã, l-am vãzut Obiectivul: - Prima verigã, da. Obiectivul: Nu, Everak a pe stradã ºi i-am spus: „Mã, Petriºor era student la englezã ºi scãpat. Nu ºtii vorba aia care a Holcinschi, iartã-mã, dar eu nu el era prieten cu Doinaº ºi spus-o el la Uniunea Scriitorilor, la vreau sã stau de vorbã cu tine, consãtean cu Doinaº. Eu discutam Casa Scriitorilor, într-o searã când, înþelegi? Servus, nu sunt supãrat cu Doinaº de posibilitatea acum doi ani sau acum un an ºi pe tine, vezi-þi de treabã. N-am rãsturnãrii regimului... Eu fiind cu umãtate, am fost acasã la el, la încredere în tine... Iartã-mã, dar eu Doinaº, aºa, stãteam în birou, eu masã ºi zice:”Hai sã vedem ce mai în tine nu am încredere...” Ãsta nu am cãzut pe chestia asta, înþelegi? este prin oraº, pe la Casa lui vrea sã scrie cãrþi de filosofie, nu Petriºor, Petriºor, Petriºor. Culmea Sadoveanu, la Casa Scriitorilor, cã vrea sã facã literaturã, a pierdut cã Doinaº, într-o searã, mi-a spus n-am mai fost demult”. Mergem pe catedra universitarã. ªi aia a luat- cã ar fi bine sã-l inviþi sã mãnânce. drum trãncãnind. Noi bãusem o prin aventurã. Adicã, nepotul A venit o ploaie, înþelegi, ºi nu m- ceva la el, puþin, aºa, eram dispus. mitropolitului din Cernãuþi devine am putut duce la întâlnirea Când deschid uºa dinspre grãdinã, profesor de marxism la Cluj. El respectivã pe care Doinaº mi-a n-am intrat pe uºa principalã ºi am evadeazã de la Securitatea din fixat-o. „Sã stai de vorbã cu el cã ocolit aºa, în sala mare, se face o Cluj, a doborât 5 gardieni, a sãrit are sã-þi spunã o problemã tãcere, toate capetele se întorc peste gardul de zid cu curent interesantã”, mi-a spus Doinaº. Eu spre noi, era ceva... Stãteau pe numai în cãmaºã ºi izmene ºi l-au sunt convins cã încrederea oarbã patru rânduri, toþi se cunosc, eu gãsit tocmai în cimitirul din Cluj. ªi pe care o avea în mine ºi în cinstea probabil am prezentat o surprizã toþi paznicii de la Securitate ºtiau mea fiindcã nu eram suspectat, pentru ei ºi mã uitam ºi zic tare judo, i-a doborât pe toþi ºi a scãpat. mai ales cu Doinaº ºi aveam ºi un aºa, în general: „Bine, mã, Everak, Apoi, l-au prins ºi a stat 7 luni de trecut aºa. La ora aceia, la masã, tu ai zis cã mã duci la Casa zile cu cãtuºe ºi cu lanþuri la mi-ar fi spus el cã este ºeful unei Scriitorilor, nu la Jilava!” Înþelegi? picioare. ªi cu mâncare redusã... organizaþii, cã aceastã Toþi, atunci, într-un hohot de râs Era ªeful organizaþiei de rezistenþã organizaþie... Era mult sã fi spus au zis: „Gary! Gary!” Toþi fuseserã din Cluj. El a vrut ce vrea cã eu sigur îl refuzam, înþelegi? la Jilava, ºtii? Atunci, Everac Ceauºescu acuma: sã facem Asta m-a asigurat participarea spune: „Mã aºa, o vreme o sã comunismul nostru, socialismul mea la organizaþie. El a mãrturisit apucãm ºi noi, aºtia care nu am nostru, exact formula asta a totul, cum... Ãsta a fost singurul fãcut puºcãrie, cã eu am vrut sã noastrã. argument dacã nu venea ploaia, fac puºcãrie, dar hoþul ãsta de (În continuare, obiectivul nebãnuitor, ãsta îmi propunea ºi Sîrbu nu m-a denunþat!” discuþiei despre o altã persoanã, odatã propus, era cert, mã D-na: - ªi Petriºor, atunci, ce-a cu care, deasemenea, a fost la înþelegi? Chiar vorbim ca sã mã fãcut? închisoare ºi despre care s-a scris duc dupã propunere, sã-l denunþ... Ob.: - El mi s-a pãrut atât de ºi în nota anterioarã.) înþelegi? ªi atunci ºtiai cã eºti ridicol. N-am avut ce sã-i spun? pierdut. Domnule, de asta, acuma, Mã, Petriºor, eu sincer sã fiu, nu 7. „Bine, mã, Everac, tu ai zis îºi dau seama numai cei care sunt mi-am adus aminte de tine, acuma cã mã duci la Casa Scriitorilor, în puºcãrie. Cei care sunt afarã nu când mi-am adus aminte de tine, nu la Jilava!” ºtiu asta. (Râde.) Ce dracu’ puteai acuma când mã uit mai bine la tine, sã spui? Uite, suntem oameni parcã te-am mai vãzut odatã în Obiectivul: - ªtii, la „Capºa”, serioºi, bagã-þi minþile în cap, nu viaþã, dar am vãzut atâta lume de înainte de a intra în „Bechet”(?) se pot face astfel de lucruri. Aºa ai atunci încât... I-am spus: „tu sã-þi Horia întârziase. Eu sosisem mai fi spus, nu? Pe mine nu mã vezi de treabã...” devreme, mã strângea pantoful intereseazã chestiunea asta. În acest timp, domnul Þuli groaznic ºi zic sã mã duc la Servus! ªi, gata, se ducea. Însã citeºte ceva dintr-un ziar ºi „Capºa” ºi... n-am gãsit loc ºi venea partea cealaltã ºi zicea „ce subiectul discuþiei se schimbã stãteam în picioare ºi vine la mine þi-a spus?”, ºtii... Aºa venea la vorbind despre situaþia din Izdrael unu ºi zice: „Domnul Sîrbu?” Zic: anchetã. Parcã îmi aduc aminte de (sic!) care acuma nu mai apar ca „Da!” Nu l-a recunoscut. ªi zice: acest nume Petriºor, parcã îmi o naþiune ci ca un popor. „Domnul Sîrbu, eu sunt Petriºor. aduc aminte cã a venit odatã în „Restul discuþiilor au fost Când am auzit Petriºor, era sã intru redacþie, cã era student la englezã, redate în nota anterioarã”, scrie, în pãmânt. Acest om, pe care cã venea ºi a propus sã facã o în finalul înregistrãrilor, cu necunoscându-l eu, a figurat în notã. A publicat el, odatã, despre sentimentul datoriei împlinite, toate actele mele de puºcãrie. Este teatrul lui Shakespeare din Londra. maiorul Clipici Gheorghe, în ziua omul care l-a bãgat la Puºcãrie pe El voia sã câºtige ºi el ceva bani: de 13 decembrie 1968. 9 8. Post scriptum trist cu lei ianuarie 1971, la Inspectoratul comunicase la ºantier tov. G. puþini ºi o deþinere ilegalã de omolog din Mehedinþi o adresã, (funcþionarã la serv. Aprovizionare valutã înregistratã sub nr. 57586, prin IMB Craiova) contramandarea care se solicita, din nou, prin acestei înþelegeri. Buþi, care O Notã strict secretã din 8 semnãtura inspectorului ºef, lt.col. transmisese cele de mai sus la martie 1969 face dovada cã, la Bodunescu Ion, identificarea cererea expresã a sursei, a adus acea datã, Securitatea deþinea numitului Trandafirescu Nicolae de la Bucureºti, de la ing. I. Panait informaþii concrete cã numitul din Turnu-Severin. Cei din Dolj au un plic deschis pentru inginerul Trandafirescu (zis Þuli) era inginer aflat cã respectivul funcþiona, Trandafirescu o scrisoare ºi zece mecanic, ºef de lot la acum, ca ºef de ºantier la hârtii de 100 de lei (în ziua de 2 Întreprinderea de Montaj Combinatul de Celulozã din iulie a.c.) Copia scrisorii ºi seria Bucureºti, pe ºantierul din Iºalniþa localitate. “Asupra susnumitului biletelor sunt menþionate mai jos. ºi cã “manifestã în mod repetat o deþinem informaþii din care rezultã Sursa va transmite plicul atitudine necorespunzãtoare faþã cã are manifestãri duºmãnoase ºi inginerului Trandafirescu astãzi, 3 de regimul socialist din þara aduce injuri (sic!) la adresa iulie a.c. Sursa este informatã de noastrã, dedându-se la denigrãri conducãtorilor de Partid ºi de Stat. la ing. Trandafirescu cã acesta cu privire la politica internã Deasemeni, mai rezultã cã are urmeazã sã cumpere valuta de la promovatã de PCR”. Deaseme- intenþia de a nu se mai întoarce în D. (ºeful firmei G.P. - acid azotic, nea, Securitatea ºtia, din con- þarã în cazul cã va pleca la sau de la G. (ºeful firmei K.- azotat vorbirea înregistratã în dosarul specializare în Anglia. Organele e amoniu). Sursa menþioneazã cã Obiectivului “Sîrbulescu”, cã noastre au avizat negativ plecarea a fãcut oficiul de intermediere ºi a numitul Sîrbu Ion-Dezideriu - sa la specializare”. Pentru a putea pus-o pe Buþi sã joace acelaºi rol secretar literar la Teatrul Naþional sã-l discretiteze ºi, la nevoie, sã-l în conformitate cu indicaþile primite din Craiova, l-a îndemnat sã-ºi poatã condamna, d-lui Þuli i se anterior. (Buþi nu are cunoºtinþã de pãrãseascã patria pentru însceneazã o deþinere ilegalã de prezenta notã)”. Sursa „Mihãiþã” îºi totdeauna, la primul prilej ce i s-ar valutã. În aceastã afacere, d.Þuli terminã de redactat infama notã ivi de a cãlãtori în strãinãtate iar este doar un intermediar care joi, 3 iulie 1969, la ora 6 a.m. d. Þuli “a achiesat la aceastã urma sã cadã în plasa Securitãþii La fila 71 din dosar, aflãm care sunt incitare”. Deasemenea a afirmat absolut nevinovat. Informatorul seriile celor zece bancnote de 100 cã el (Þuli), “fiind un bun specialist, “Mihãiþã” relateazã, în nota sa din de lei (B0010 619179, H0006 690 un bun tehnician, va gãsi un 2.07.1969 (Dosarul I5264/II, filele 084 etc) cu care urma sã fie prins plasament sigur al capacitãþii sale 70,71) întregul scenariu potrivit asupra faptului (schimb ºi deþinere de muncã peste graniþã, optând cãruia ing. Trandafirescu trebui ilegalã de valutã) inginerul pentru Anglia, deoarece englezii forþat sã greºeascã. “Luni, 30 iunie Trandafirescu. Deasemenea, sunt mai serioºi” (Dosarul I5264/ a.c. în jurul orei 11 a.m., sursa a „Mihãiþã” a anexat ºi conþinutul II, fila 72). Potrivit Securitãþii, fost acostatã de ing. Trandafirescu bileþelului scris la Bucureºti, în ziua obiectivul “Sîrbulescu”, “în cercuri care, în prezenþa ing. S Eugraf i-a de 2.07. 1969 de inginerul I.Panait: foarte apropiate de relaþii, foarte spus urmãtoarele: Miercurea „Dragã Tov. Trandafirescu, restrânse, obiºnuieºte a profera trecutã (25 iunie a.c.) când a venit Nu ºtiu dacã tov. Grigorescu þi-a expresii triviale la adresa con- de la Bucureºti, ing. A. Petre mi-a comunicat contramandarea celor ducãtorilor noºtri de partid ºi de transmis din partea ing. I. Panait discutate. În cazul când D-ta ai stat”. Astfel, scrie Securitatea, într-o rugãmintea de a-i face rost de ceva acþionat eu îþi trimit prin D-na discuþie din data de 27.01.1969, bani (valutã) de la strãini, întrucât (numele este ºters de Securitate) Obiectivul a afirmat: “Este ceva sora lui urmeazã sã plece în RFG 1.000 de lei, conform celor stabilite. îngrozitor! Mã gândesc la acel ºi are nevoie. ªtiu cã Buþi urmeazã Cu mulþumiri,....” E foarte probabil sãrman, imbecil Ceauºescu cât sã plece desearã în delegaþie la cã d. Trandafirescu, spirit naiv ºi este de derutat…” Securitatea a Bucureºti, la întreprindere. Roag- caritabil, sã fi acþionat în spiritul mai aflat cã înginerul Trandafirescu o sã-i spunã lui P. cã i-am fãcut celor puse la cale de sursa era, la acea datã, necãsãtorit ºi cã rost de 550 de franci francezi la „Mihãiþã”. Nu am gãsit în arhiva stãtea în gazdã la familia unui actor 7,50 lei/bucata ºi 100 de mãrci CNSAS documente care sã de la Teatrul Naþional din Craiova, RFG la paritatea 4 marci= 5 franci probeze sau sã infirme aceastã fiind o rudã apropiatã cu aceasta. francezi dar cã am urgent nevoie ipotezã. Cert e cã d. Trandafirescu Nota aceasta a fost înaintatã, la de bani pentru a-i putea cumpãra, nu a primit acceptul Securitãþii de sfârºitul anului, la organul teritorial adicã de circa 5100 lei. Sursa a a pãrãsi þara ºi, din pãcate, pentru de partid. Dupã discuþia sa cu trimis, prin Buþi, cele de mai sus o sumã de nimic era pasibil, Sîrbu (din care reieºea intenþia inginerului I. Panait. Ulterior, marþi oricând, sã fie (sã fi fost?) inginerului Trandafirescu de a 1 iulie, în jurul orei 9 a.m. ing. S. condamnat pentru deþinere ilegalã rãmâne, dacã i s-ar fi ivit ocazia, Eugraf a vorbit la telefon cu ing. I. de valutã. în strãinãtate), el a rãmas, Panait ºi a primit comunicarea de Fotografie de Mihai Barbu permanent, în atenþia Securitãþii. contramandare. Probabil cã Inspectoratul judeþean de Se- anterior acestei convorbiri 10 curitate expediazã, în ziua 13 telefonice, ing. I. Panait ª Dupã un stadiu de zece ani de personajelor, produse ale acelui operã de sertar ºi dupã cinzeci de fundal istoric. Formal, materia ani de detenþie, romanul lui Dinu romanului este structuratã în opt Pillat, Aºteptînd ceasul de apoi, pãrþi, fiecare parte în trei capitole, vede lumina tiparului la Eliberat care la rîndul lor sunt construite Humanitas în 2010. Ideea dintr-un numãr variabil de romanului o avea din 1943, pe secvenþe. cînd lucra la Tinereþe ciudatã. Din din Firul epic, atît cît existã, este scrisoarea din octombrie 1948 unul simplu, liniar, fãrã ramificaþii adresatã lui Cãlinescu rezultã cã arborescente ale conflictului ºi romanul era terminat. Justiþia detenþie intrigii. Cu toate cã are cîteva comunistã va folosi romanul, ingrediente poliþiste (cãlãtorii ºi confiscat în 1959, drept “corp acþiuni clandestine, urmãriri, delict” ºi “cap de acuzare” împuºcãturi, percheziþii), totuºi împotriva autorului în procesul ritmul naraþiunii nu este alert, lotului Noica-Pillat din 1959-1960. “exterior”, ci “interior”, tensionat. La istoria romanului arestat nu Dupã incipit-ul cu inserþii mai avem, deocamdatã, ce balzaciene, unul din elementele adãuga la cele spuse de Gabriel constructive, care devine vizibil, Liiceanu în “prefaþã” ºi de Monica este alternanþa imaginilor de Pillat în “nota introductivã” care grup cu cele de personalitate (a însoþesc aceastã primã ediþie. individului). Pentru psihoza Putem considera cã “Tinereþe colectivã rãmîn exemplare sce- ciudatã” (1943), “Moartea coti- nele care redau manifestarea dianã”(1946) ºi Aºteptînd ceasul antisemitã violentã de la faculta- de apoi(1948/2010) formeazã o te; marºurile nocturne ale trilogie despre cãutarea adevã- “camarazilor”; amintirile “vesti- rurilor esenþiale ale existenþei. torilor” din taberele de muncã. Aºteptînd ceasul de apoi Existã ºi alternanþa planurilor conþine suficiente date de temporale (de multe ori pe încadrare istoricã, dar scopul aceeaºi paginã) prezent/trecut ºi scriitorului nu a fost fresca istoricã a planurilor psihice, trãirea în a momentului premergãtor concret (autenticitate)/proiecþie în izbucnirii celui de-al doilea rãzboi imaginar. Pentru proiecþia în mondial, ci cel de a elabora un imaginar, ilustrativã este secvenþa roman de analizã a conºtiinþelor Ionel Popa în care ªtefãnucã trãieºte în ºi psihologiilor, în cãutarea unui închipuire atentatul asupra rãspuns la întrebarea cum a fost primului-ministru, când graniþa posibilã deturnarea puritãþii dintre realitate ºi imaginar dispare sufleteºti a unor tineri cãtre genericã, “vestitorii”. (p. 269-271). În interiorul alter- violenþã ºi crimã. Folosind La un prim nivel al textului, nanþelor narative (elemente de stil metafora, sugeratã de text, putem tema romanului ar fi una veche ºi indirect liber, dialog, monolog, afirma cã romancierul vrea sã universalã: confruntarea dintre momente de analepsã ºi de desluºeascã drumul de la generaþii care reprezintã douã prolepsã) sunt de remarcat douã muºchetar la demon. Titlul momente istorice, cea a pãrinþilor, aspecte: obiectivitatea ºi imper- romanului a trecut prin trei cei care au luptat ºi au împlinit sonalitatea naratorului, fiecare variante. Primul titlu, “Tinerii noului niºte idealui naþionale ºi care personaj fiind lãsat sã-ºi execute veac”, fiind prea lipsit de acum, în prezentul copiilor se partitura, ºi caracteristicile expresivitate ºi avînd ºi un înþeles complac, mai mult sau mai puþin, dialogului, un dialog caracteristic sociologic banal a fost abandonat. în starea de “dolce far niente”, ºi textului dramatic: concis, clar, ªi al doilea titlu, “Vestitorii” generaþia copiilor, generaþia care impune “dicþie” din partea pãrîndu-i-se neadecvat pentru “anilor furioºi” impulsionaþi ºi celor implicaþi. Textul romanului ceea ce voia sã exprime romanul, pulsionaþi de alte idealuri, de alte conþine ºi cîteva aspecte este pãrãsit. “Aºteptînd ceasul de concepþii, în speþã de mitul omului revendicate de la poetica apoi” este titlul la care s-a oprit nou, ideal pe care istoria l-a autenticitãþii: documentul, scri- romancierul în convingerea cã e invalidat ca fiind nu numai utopic, soarea, jurnalul. La acestea mai cel mai potrivit pentru a sugera ci de-a dreptul antiuman. Fundalul adãugãm citatele biblice care una din ideile ideologiei istoric cu întreaga ºi complexa lui trimit, fie la ideologia “vestitorilor”, “vestitorilor”, lichidarea lui Miticã probematicã e doar rama fie la gîndul sau gestul pentru a pregãti parusia. În romanului în care scriitorul e personajului. interiorul romanului e pãstratã preocupat de dimensiunea psiho- Aºteptînd ceasul de apoi stã pentru personaje denominaþia moralã ºi de conºtiinþã a pe un paradox: roman psihologic 11 fãrã analizã psihologicã! Analiza membrii familiei Holban, re- tehnicã e de gãsit ºi în creionarea din “vîrful peniþei” este suplinitã cu prezentativã pentru societatea celorlalte personaje. succes de douã “tehnici”: 1. care trece printr-un moment de Din rîndul personajelor se Coliziunea dintre stãri crizã. “Bãtrînul” Grigore Holban detaºeazã ªtefãnucã. E cel mai contradictorii ºi incompatibile cum prin egoism ºi vanitate de savant, “tînãr” dintre “vestitori”. E tînãrul ar fi: refuzul disciplinei/aceptarea e total rupt de realitatea imediatã, frãmîntat de întrebãri ºi aflat în înregimentãrii, iubire/crimã, concretã. Trãieºte închis în bi- cãutarea unui ideal care sã dea blîndeþe creºtinã/violenþã în bliotecã, care, pînã la urmã, nu-l existenþei un sens. Toatã drama numele lui Iisus. Acestea þin în “fecundeazã”; savantul istoric e cãderii sale în mitul negativ al primul rînd de infrastructura permanent în stadiul de “mînuire” “vestitorilor” e sintetizatã în romanului. 2.Tehnica simbolului a fiºelor de studiu. Raluca Holban, întrebarea care îl însoþeºte (imagini-situaþii, gesturi, obiecte). unul dintre cele mai realizate permanent: “cum poþi sã ucizi în Nu întîmplãtor, romanul începe cu personaje din roman, e surprinsã numele lui Iisus?” Candidul o imagine simbolicã: cãruþa (o în cîteva ipostaze feminine ªtefãnucã intrã în rîndul “frãþiei” luntre a lui Caron) care transportã arhetipale. Situaþia ei existenþialã aproape involuntar, contaminat, pe cei trei “vestitori” fugari, din este singurãtatea. Luptîndu-se vrãjit de gesticulaþia (propaganda) care unul e rãnit. Alt exemplu: în cu ea, stã “aplecatã” asupra vieþii energicã a “vestitorilor”. Aceºtia în timpul percheziþiei directorului copiilor. Simte agesivitatea tembelismul lor ideologic liceului în scopul descoperirii ºi prezentului, dar nu-l poate amestecã istoria cu mistica ºi confiscãrii materialelor de înþelege (din ce cauzã?). Raluca judecata moralã cu crima; propagandã legionarã, ªtefãnucã Holban e o fire sensibilã, stãpînitã paradisul nu poate fi întemeiat pe frãmîntã în mîini în neºtire de nostagii (copilãria, visuri vãrsare de sînge; Noul Ierusalim manualul de eticã etc. Dintre neîmplinite, în primul rînd cel e imposibil în timpul Istoriei; Iisus obiectele cu încãrcãturã simbolicã erotic). În aceastã stare de nu poate ucide, iar crima nu e amintim: pendula din castelul neputinþã ºi singurãtate Raluca se calea mîntuirii. ªtefãnucã e cel Holbanilor care mãsoarã timpul; refugiazã în trecut, descoperind care sesizeazã incompatibilitatea ceasul mort care indicã aceeaºi cã scrisul e un antidot. Jurnalul dintre ideal ºi crimã. Nodul orã; cupeul; castelul vs Bucureºti; Ralucãi Holban (“caietul cu coperþi psihologic de alunecare de la tabloul cu Napoleon în bãtãlia de negre”) este romanul ei, în muºchetar la demon e surprins în la Waterloo. interiorul romanului obiectiv al partea finalã a capitolului doi din Aminteam mai devreme de naratorului din afarã. În propriul partea întîi. De aici încolo, obiectivitatea naratorului (scrii- ei roman, Raluca Holban se romancierul va urmãri drumul torului). Aceastã obiectivitate ºi surprinde în adevãrate ipostaze dramatic al neliniºtilor, îndoielilor, impersonalitate nu-l împiedicã pe arhetipale: copilã, adolescentã, cãutãrilor. Pe acest drum, scriitor sã-ºi manifeste poziþia vis- soþie, mamã, iubitã. Trãind ªtefãnucã înþelege cã idealul à-vis de ideologia ºi faptele prezentul în neliniºte, ea îºi cautã omului nou e o nãlucã “vestitorilor”. Mijlocul de expri- “rãdãcinile” care sã-i dea tãrie ºi generatoare de crimã. Odatã cu mare este ironia finã, care la o speranþã. Raluca Holban are un revelarea acestui adevãr se lecturã rapidã ºi neprofesionalã interior plin ºi tensionat. În schimb, produce surparea lui interioarã. nu e remarcatã. Iatã cîteva al “vestitorilor e unul gol ºi buimac. Iatã cum aratã ºi se comportã exemple: criminalul fanatic Rotaru Mergînd cu speculaþia mai dupã ieºirea din arest: “privirea în citeºte fascicole de romane sen- departe, putem afirma cã Raluca gol”, “trãsãturi de o rigiditate de zaþionale: “Aventurile submari- Holban e un simbol al þãrii. mascã”, “gura subþiatã pînã la nului Dox”, “Omul cu cinci mãºti”; Starea complexã de crizã a dispariþia buzelor”. Neavînd scaun pe ce sã ºadã în societãþii, care germineazã boli Lucian Holban nu mai este timpul unei ºedinþe a camarazilor, precum cele de care suferã natural ºi omenesc ca fratele ºi Licã adunã un braþ de cãrþi pe “vestitorii”, e sugeratã de cîteva sora lui. Pentru Liliana (notaþia care ºi le clãdi “sub ºezut”; detalii din familia Holban: naratorului e în ton ironic), el este naivitatea lui ªtefãnucã e înstrãinarea dintre soþi, dintre “domnul care gîndeºte”, parcã consemnatã ironic: la împuºcarea pãrinþi ºi copii, adulterul, devierea bãtrîn din naºtere. Lucian e ros camarazilor în frunte cu Vesper sexualã a lui Lucian, maturizarea de un orgoliu nemãsurat ºi de o (Cãpitanul) în încercarea acestora rapidã ºi dramaticã a lui mare ambiþie: “Ambiþia lui era sã de fugã de sub escortã, ªtefãnucã ªtefãnucã, drama eroticã a aibã ºi el un cuvînt de spus în întreabã “– Dar cum de l-a pãrãsit Lilianei. În cazul celor trei fraþi, dilemele de orientare ale Sfîntul Gheorghe? Nu înþeleg. scriitorul nu dezvoltã, dupã cum spiritualitãþii contemporane.” Putea sã se întîmple o minune…” aºteptam, psihologii individuale Suferind de egocentrism ºi Cu cît ironia este mai finã, cu atît minuþios elaborate. El se opreºte megalomanie intelectual- e mai nimicitoare. la notarea amãnuntului revelator spiritualã nu vrea sã piardã Tipologia personajelor se (o vorbã, o nuanþã de ton, un gest, marele “ceas al istoriei”: “simþea constituie, conform cu tipul de o atitudine) care individualizeazã cã are sã dea o operã conflict, în nuanþe dihotomice. În temperamental, caracterial, monumentalã, ceva care, în 12 prim planul naraþiunii se aflã moral-afectiv, intelectual. Aceeaºi cuprinsul culturii autohtone, nu putea sã se compare decît cu ani? Deocamdatã, nu ºtim dacã al lui Cãlinescu (partea cu ceva ce însemnase în alte planuri autorul lui a avut ideea de replicã episodul legionar). Din com- “Getica” lui Pîrvan, “Spaþiul la literatura legionarã apologeticã paraþia referitoare la episodul mioritic” al lui Blaga, “Istoria din perioada interbelicã. Dacã menþionat, romanul pillatian iese literaturii române” a lui luãm în considerare poetica superior. În altã ordine de idei Cãlinescu. Aflat într-un adevãrat autenticitãþii ºi ideea de “vivere romanul lui Pillat (chiar presupusa delir vede “volumul în vitrinele pericolosamente”, atunci romanul trilogie) poate fi luat ca replicã la librãriilor editat de-a dreptul în lui Dinu Pillat poate fi pus într-o idilismul din “La Medeleni”, limba francezã, în colecþia anumitã relaþie de atmosferã cu romanul lui Ionel Teodoreanu. Dar «Bibliothèque philosophique “Huliganii” lui Mircea Eliade. romanul lui Pillat stã cel mai bine contemporaine» cu titlul pre- Proiectiv, Aºteptînd ceasul de (mai firesc) alãturi de “Gorila” lui scurtat L’homme nouveau. Gîndul apoi ne duce spre “Bietul Ioanide” Rebreanu. nu-l fãcu sã zîmbeascã. I se pãrea ceva legitim […] Deºi legat de cazul unor coordonate istorice locale, cartea lui urma sã ia în dezbatere însuºi destinul omului contemporan, venind totodatã cu soluþia ieºirii din crizã. Nu e el sortit sã fie profetul renaºterii spirituale care trebuia sã aibã loc?” Refractar oricãrei forme de disciplinã, personajul nu întîrzie sã se alãture (înregimenteze) “cuibului” de “vestitori” din facultate. Barbaria ideologiei “vestitorilor” este ilustratã prin ideile ºi faptele lui Rotaru, Vasia, Licã, Stanian. Rotaru întruchipeazã crima rece, sistemticã ºi plãnuitã. El e un creier demonic. Vasia este anarhistul care actioneazã sub impulsul inconºtientului unde s-a refulat ideea indusã (fanatismul). Licã e tipul parvenitului ideologico- politic, al oportunistului ºi delatorului. Gheorghiu e fanaticul schizofrenic. Stanian ilustreazã dictonul “vivere pericolosamente”. Alãturi de ªtefãnucã, dar pe alte cãi, Stanian înþelege incom- patibilitatea dintre credinþã ºi crimã. Dacã ªtefanucã urca Golgota pînã la capãt, Stanian, cel care a pãlmuit pe evreul Rosner crezînd cã înfãptuieºte o “datorie istoricã”, cautã refugiul (un refugiu totuºi laº) în cãlugãrie. Trãsãtura comunã a acestor “vestitori” este fanatismul. Acest fanatism cunoaºte trei forme (trepte) de manifestare: cea instinctiv- barbarã venitã din inconºtientul animalic (Rotaru ºi Vasia), cea ideatic-filozoficã (Lucian) ºi fanatismul juvenil izvorît din naivitate ºi necunoaºtere, ilustrat de ªtefãnucã. Care este locul acestui roman

în cadrul literaturii noastre din MAMA care a lipsit peste cincizeci de 13 În mai 2009 când am ajuns la talent: Florin Lãzãrescu ºi New Orleans pentru întâia datã, cu Lucian Dan Teodorovici. prilejul lecturii din Submarinul iertat (Forgiven Submarine, cartea de Runda întâi poezie scrisã împreunã cu Andrei Povestaºii Codrescu), am ingurgitat oraºul ca În prima dimineaþã fac un mic pe un omfalos narativ. Drept care tur de recunoaºtere, amuºinând mi-a venit ideea de a lansa un ardeleni ºi strãzile spãlate cu detergent, microfestival româno-american homleºii din faþa catedralei, pentru anul 2010. Cheia propunerii umezeala sãþioasã ºi fierbinte, se afla în atelierul de scriere moldavi ghicitorii în Tarot cu cercei în nas ORI LA NEW ORLEANS creatoare concentrat pe 1001 de ºi buze. Jazzul scânceºte nopþi ºi pe arta naraþiunii, pe care încetiºor pe la colþuri. Ca stalker, îl þinusem din februarie 2008 pânã faþã în faþã Andrei ne poartã prin cotloanele în iulie 2009 împreunã cu 15 Cartierului Francez, scotocind

POVESTIT studenþi (majoritatea de la secþia pentru ºi alãturi de noi: ajungem de Literaturã Comparatã, în cadrul cu la locul unde Faulkner ºi-a scris Literelor clujene). Experimentul prima carte (astãzi acolo este o durase un an ºi jumãtate ºi librãrie). Ajungem ºi la edificiul coagulase într-un manuscris neworlinezii Ursulinelor, gãzduind odinioarã consistent care cuprindea aproape douãzeci ºi cinci de fecioare ºaptezeci de povestiri. Andrei franceze, din care, pretind Codrescu ºtia de existenþa acestui Ruxandra Cesereanu neworlinezii, se trag toate famiile atelier clujean ºi mã încurajase ca de viþã din urbe (e o legendã durata lui sã fie de exact 1001 de urbanã ironizatã cu amuzament zile ºi nopþi. Nu a fost sã fie aºa: de toatã lumea, de fapt)! Statuia atelierul a durat 550 de zile. Acest pentru discuþia despre Imaginar lui Hristos cel cu nouã degete atelier a fost, deci, cheia ºi originea care urma sã facã liantul cu (unul rãpit de uraganul Katrina – propunerii pe care i-am fãcut-o lui Phantasma – Centrul de o altã legendã urbanã recentã) îºi Andrei Codrescu, aceea a unui Cercetare a Imaginarului, din are ºi ea povestea ei: umbra microfestival de povestiri ºi Cluj. Arabescurile creolo- statuii este, însã, cea spec- povestitori, pornind de la sintagma transilvano-moldave s-au taculoasã, zãrindu-se seara ca o ªeherezada în mileniul trei la New des-fãºurat din 21 pânã în 25 mare pasãre deasupra perdantei Orleans. Aºa s-au nãscut septembrie 2010, avându-i în strãzi Bourbon! Pe malul Arabescurile creolo-transilvano- echipã pe clujenii Corin Braga, Mississippiului ne scriem nume- moldave, le în nisip ºi susþinãtori Echipa clujeanã ºi Andrei Codrescu culegem scoici, entuziaºti fiind întrucât se Andrei gãsesc puhoi. Codrescu, apoi Andrei ne poar- Corina ªuteu, tã în garsoni- directoarea era lui ornatã cu Institututului obiecte tote- Cultural Român mice folosite din New York în romanele (mediatoarea Mesi@ ºi proiectului pe Wakefield, lângã ICR Bu- povestim cureºti) ºi poetul despre demoni, postsuprarealist ascultãm Dave Brinks, cântece patronul lãutãreºti spaþiului boem româneºti ºi Gold Mine jazz de pre- Saloon (din Ca- tutindeni, rtierul Francez gustãm bere al New Orleans-ului), cel care pe studenþii mei Marius Conkan neworlinezã, bem cognac fusese, de altfel, gazda din 2009 ºi Bogdan Odãgescu, precum ºi franþuzesc ºi cãdem în torpoare pentru lectura din Forgiven pe subsemnata, plus pe cei doi de naratori. Seara, la Gold Mine Submarine. Al treilea partener a povestaºi iaºioþi selectaþi de Saloon, e prima rundã de lecturi. fost Bill Lavender de la mine tocmai pentru arta Andrei, Dave Brinks ºi cu mine 14 Universitatea neworlinezã, gazdã naraþiunii pe care o mânuiau cu facem oficiile casei ºi deschidem turnirul. Lucian Dan Teodorovici îi secolul al nouãsprezecelea. Bourbon Street, acolo unde se amuzã ºi intrigã pe ascultãtori cu Seara, într-un local plasat pieziº, cântã rock retro, ca sã ingurgitãm ironia lui ºi cu invocarea lui asistãm la prepararea meticuloasã sonor cât ne þin puterile ºi sã ne Leonard Cohen din text; Florin a absintului. facem rezerve. Lãzãrescu este un povestaº cu ritualuri narative în circuit deschis Runda a treia Natchez blues care farmecã; Marius Conkan are succes cu parabola sa delicatã Vizitãm Acvariul din New Toatã trupa clujevito-iaºiotã de despre liniºte; Bogdan Odãgescu Orleans, fiindcã suntem doritori de povestaºi (ºase la numãr) facem captiveazã cu povestirea sa hâtrã rechini, pisici de mare ori cãluþi de cãlãtoria cu vaporul pe Mississippi. despre nebunie ºi înþelepciune la mare. Dar senzaþia este crocodilul Maºinãria de deplasare se un loc. Mai departe citesc Bill alb. La început am crezut cã era numeºte Natchez ºi e singurul ORI LA NEW ORLEANS Lavender, DeWitt Brinson, R. de plastic, întrucât nu îmi vapor uriaº cu zbaturi care mai Moose Jackson, spirite orale, existã pe Mississippi. Apa e causeuri, enterteineri rostind maronie ºi compactã, iar malurile

povestiri miºcate, marcate de aduc aminte foarte rar de POVESTIT teatralitate. La final, puþinã poezie atmosfera marktwainianã pe care nu stricã: Andrei ºi cu mine citim cu toþii râvneam sã o regãsim: doar o partiturã din Submarinul iertat, pe ici pe colo niºte docuri din bârne apoi Marius îºi citeºte poemul ºi verdeaþã de deltã, în rest ºlepuri, adus special pentru New Orleans nave de rãzboi ºi peisaj industrial. ºi pentru Gold Mine Saloon. La întoarcerea pe mal, cumpãrãm mãºti de carnaval, pãpuºi Voodoo Runda a doua ºi alte trucuri de pãcãlit pe cei de acasã. Seara, la Gold Mine Toatã lumea improvizeazã jazz Saloon, Andrei lanseazã ºi citeºte în stradã ºi toatã lumea vrea din The Poetry Lesson, proaspãta carnaval aici, orice obiect devine lui carte de prozã, histrionicã, pretext pentru veselie: mãturi, scintilantã, scrisã cu har de pãlãrii, mãrgele din plastic se spiriduº mustãcios. Facem poze prefac în obiecte cu suflu ºi viaþã. cu toþii lângã butoaiele din Gold Seara la Gold Mine Saloon e runda Mine Saloon. Rãtãcim ºi tragem doi de poveºti: Corin citeºte din cel ultima raitã în cãutarea rockului de-al treilea roman al sãu, încã retro pe Bourbon Street. În ultima nepublicat, Luiza Textoris, ºi închipuisem cã existã crocodili albi. dimineaþã fug în cimitirul din stârneºte comentarii despre Dar el a clipit din ochii bulbucaþi, Cartierul francez, ca sã vãd mixtura halucinantã a textului. Eu ca sã pricep cã era viu. Scotocim mormântul faimoasei regine citesc Povestea tristei Yazra care apoi prin magazinul de antichitãþi Voodoo – Marie Laveau, unde s-a preschimbat în mãscãrici, Voodoo: deºi vechi, pãpuºile de vizitatorii lasã ofrande kitsch. Apoi comisã la atelierul de scriere aici sunt tot kitsch, sincretismul ... traversãm iar Atlanticul în zbor creatoare din Cluj (traducãtorul religios se dovedeºte riscant ºi iatã-ne acasã! tuturor poveºtilor este Alistair Ian estetic în zonã, doar mãºtile din Blyth). Apariþia serii este Dave lemn ºi mãrgele par mai ºlefuite, Brinks cu caschetã de mãscãrici în rest ne sãturãm de platforme cu postmodern iluminat, care recitã cioburi de oglindã ºi sticlã coloratã, un poem lung, rãsucit de pe un sul pipe de prosperitate, Iisuºi sau tocãtor. Andrei citeºte anamorfotici, capete ºi gheare histrionic din cartea sa despre miniaturale de aligatori, cranii ªeherezada (care va apãrea în metamorfice, brãþãri-amuletã! primãvara lui 2011). Actorul Dupã-amiaza la Universitatea din Spitzfaden ºi soþia sa, poeta Jessica New Orleans are loc o masã Vaporul Natchez Faust-Spitzfaden, interpreteazã rotundã despre imaginar, arhetip asemeni unui ventriloc, cu ajutorul ºi … anarhetip. Discutãm ºi P.S. unei pãpuºi uriaºe care înfãþiºeazã polemizãm cordial vreo orã ºi Trupa Animals lansase în 1964 un bãtrân locuitor al New Orleans- jumãtate. Drumul dus-întors este un hit aproape nevrotic numit ului. Turnirul este încheiat de special: strãbatem mai întâi House of the Rising Sun, în care James Nolan, vechi beatnik. La districtul cu clãdiri rezidenþiale din spaþiul central era New Orleans: final, Dave Brinks ne premiazã pe lemn, cu verandã, apoi plonjãm sã nu creadã nimeni cã New Orl Corin ºi pe mine cu niºte piroane fãþiº în atmosfera de deltã a este un oraº nevrotic, uh, nici aurite de cale feratã, ultimele Mississippiului, cu pajiºti pline de vorbã de aºa ceva, exact pe dos; piroane bãtute în ºinele cãii ferate egrete albe. O parte din clujeviþi singura lui nevrozã, dacã existã construite la New Orleans în intrãm seara în pub-urile de pe vreuna, este plãcerea vieþii! 15 Cînd am ajuns la hotel, am gãsit Mississippi, care se contami- un pliant, elegant, chiar lîngã neazã însã cu muzicã tot prin recepþie. Pe el scria aºa: „Nights oamenii de pe maluri sau de pe of creole arabesque & vapoare. Mã refer la felul de a fi al Transylvanian-Moldavian Un rãzboi- celor de-acolo, care se rãzbunã pe fascination. A battle of the bards! Katrina, devastatorul uragan Brought to you by the Romanian despre care cu toþii am auzit, Cultural Institute in New York and spectacol personificînd-o ºi luînd-o în tãbarcã, the Gold Mine Saloon in New cu tot felul de mesaje pe tricouri, Orleans”. Iar mai departe, oricine pe panouri sau pe orice suvenir. putea afla ºi în ce consta „marea cu fantezie New Orleans e muzicã. ORI LA NEW ORLEANS bãtãlie”: „Corin Braga, Ruxandra Începînd de la numele oraºului, pe Cesereanu, Marius Conkan, care locuitorii îl pronunþã cîntat, cu Bogdan Odãgescu, Lucian Dan un „orliãns” lungit, cald, care pare Teodorovici, and Florin Lãzãrescu a te invita la dans, pînã la

POVESTIT FROM ROMANIA will face NEW homeless-ii plini de viaþã, ORLEANS CHAMPIONS Dave „cerºetorii” care nu-þi dau deloc Brinks, Andrei Codrescu, Bill senzaþia cã-þi cerºesc, ci cã-þi fac Lavender, Jessica Faust- o favoare dacã le dai un ban. Spityfaden, R. Moose Jackson, Favoarea de a întîlni o micã, infimã James Nolan and DeWitt Brinson”. parte din ceea ce, adunînd, Marketing. Nici nu se putea scãzînd ºi-apoi literaturizînd, altfel, am gîndit, de vreme ce ne Lucian Dan Teodorovici înseamnã America. aflam în þara care a inventat New Orleans, cîþiva scriitori conceptul. Pînã ºi o simplã întîlnire români, alþi cîþiva scriitori americani literarã, mi-am spus în continuare (printre care ºi molipsitorul, prin (mai mult ca sã mã autoliniºtesc, mã refer numai la muzica energia pe care o degajã, româno- cãci provocarea „rãzboinicã” îmi propriu-zisã, la umbrele lui Louis american Andrei Codrescu). 21-26 dãdea deja fiori), e transpusã Armstrong pe care le vezi, mai septembrie 2010. ªi, din pãcate, mediatic într-un fel de arenã, o bine zis „le auzi” peste tot. Nu mã vorbind de-aici, de atît de departe, confruntare la sînge, care sã refer numai la blues, nu mã refer despre ceea ce este acolo, tot atragã spectatorii. numai la jazz, nu mã refer numai ceea ce scriu îmi pare cã se N-a fost doar marketing însã. la sunetele combinate de pe rezumã la date reci, precum Scriitorii cu care ne-am confruntat Bourbon Street, nu mã refer acestea din paragraful de faþã. sub cupola celor „1001 de nopþi”, numai la spectacolele uluitoare, Pentru cã, în afara oraºului, chiar nãscocitã ºi pictatã de Ruxandra 100% autentice, de pe dacã poþi lua cu tine muzica lui, Cesereanu ºi Andrei Codrescu ºi Frenchmen Street. Mã refer la cãci þi se impregneazã în toatã susþinutã de ICR New York, au venit oameni, la felul cum ºtiu sã se fiinþa, e foarte greu, dacã nu chiar ca la rãzboi. Un rãzboi-spectacol, bucure de existenþa lor de-acolo imposibil, sã o transmiþi mai în care arma neconvenþionalã a fost pe-acolo. Mã refer la nu foarte departe. Ea se simte, în toatã forþa, fantezia. Pe scena improvizatã din spectaculosul, în sine, fluviu doar la faþa locului. Gold Mine Saloon, scriitorii Lucian Dan Teodorovici americani ºi-au garnisit lectura cu Lucian Dan Teodorovici cîntec de flaut, ºi-au transformat frazele scrise în melodii, au declamat, au „invitat” chiar în faþa publicului o pãpuºã pentru a citi opera scriitorului din spatele ei. Spectacol în tot sensul cuvîntului. Iar noi, scriitorii români invitaþi acolo, am fãcut ce ne-a stat în putinþã, cu mai puþina noastrã experienþã într- ale show-ului cultural, sã facem faþã confruntãrii. Din fericire, din ce am aflat ulterior, dar ºi din reacþiile publicului, lucrul ãsta s-a întîmplat. Pentru cã am fost oaspeþi, îmi place sã cred cã am smuls un egal onorabil în acest „meci” între scriitori. Dincolo de evenimentele culturale la care-am participat, 16 New Orleans-ul e muzicã. ªi nu Înafarã de Mardi Gras, „1001 de zile ºi nopþi”, atelier uraganul Katrina, niscaiva aligatori, care, în vitezã fiind spus, a fost o echipã de baschet, douã melodii, unul din evenimentele matrice una cântatã de Louis Armstrong Laissez care au conturat întreaga idee a ºi una de Animals, un tramvai roºu, seriei de manifestãri. Americanii faptul cã dacã vrei sã numeri mai au combinat literatura cu show- rar spui în gând one mississippi, ul, performance de zile mari two mississippies etc., plus câteva les bons oferind Dave Brinks, Andrei alte referinþe livreºti, mare lucru nu Codrescu, Bill Lavender, Jessica ºtiam despre New Orleans înainte Faust-Spitzfaden, R. Moose sã aterizãm acolo, dupã vreo 18 temps Jackson, James Nolan ºi DeWitt ore de zbor ºi aºteptat prin Brinson. Proza a fost amestecatã ORI LA NEW ORLEANS aeroporturi, undeva la finalul celei pe ici pe colo ºi cu poezie, dupã mai dilatate zile din viaþa mea, nici rouler gust. mai lungã ºi nici mai scurtã de 32

de ore. Impresiile ardeleanului care POVESTIT În seara de 21 septembrie, în n-a vãzut Parisul, dar a vãzut din jurul orei locale 23, alãturi de avion, de la depãrtare, Ruxandra Cesereanu, Corin Manhattan-ul Braga ºi Marius Conkan, eram în echipa clujeanã cea obositã, dar Pentru început, trebuie sã spun cu temele fãcute, proaspãt aterizaþi ce susþin în continuare cu la New Orleans, pregãtiþi pentru Bogdan Odãgescu abnegaþie: New Orleans nu poate festivalul de povestiri „1001 fi gãsit cu adevãrat pe Google Nights”. Din echipa româneascã, Earth sau Google Maps din simplul de la Iaºi, erau ajunºi deja Lucian motiv cã este un loc din altã lume, Dan Teodorovici ºi Florin sesiune de autografe, acestea au orice asociere cu Statele Unite, ori Lãzãrescu, povestitori de mare fost manifestãrile oficiale. Românii chiar Terra fiind mai mult seamã (pe lângã scriitori, redactori, au citit cam aºa: Lucian Dan întâmplãtoare decât cauzalã, iar scenariºti, câte unul ºi fotograf, Teodorovici o versiune comprimatã cartierul francez, French Quarter câte altul ºi regizor, când ºi pe a povestirii-introducere din (unde, ironic sau nu, mai bine de unde mai apucã nu mã întrebaþi), Celelalte poveºti de dragoste; trei sferturi din case sunt construite astfel cã formaþia era completã. Florin Lãzãrescu tot o versiune în era spaniolã a zonei), cu ale sale Ca sã fie rama cât mai clar ºi comprimatã, a unei povestiri din Bourbon Street, Dauphine, cât mai paralel aºezatã faþã de Lampa cu cãciulã; Corin Braga un Frenchmen sau Toulouse Street, muchiile peretelui, o sã mai fragment din romanul inedit, Luiza cu târgul de la marginea spun cã festivalul a luat naºtere Textoris; iar Ruxandra Cesereanu, Mississippi-ului, cu zbaturile navei la propunerea Ruxandrei Marius Conkan ºi subsemnatul au Natchez, cu ale sale motoare pe Cesereanu, la care au rãspuns citit povestiri scrise în cadrul aburi, cu mirosul de mlaºtinã care festiv, zgomotos ºi entuziast atelierului de creative writing te loveºte la aeroport, însã pe îl Andrei Codrescu, Dave Brinks ºi Bill Lavender, iar întreg programul Trupa povestaºilor clujeni ºi ieºeni s-a desfãºurat sub umbrela ICR New York, Corina ªuteu & Co. dându-ºi girul. Douã seri de lecturã în Gold Mine Saloon, în inima cartierului francez, unde au citit povestiri ºi au oferit performan- ce autori români ºi americani, o conferinþã susþinutã la Univer- sitatea din New Orleans, unde s-au întâlnit douã centre de cercetare a imaginarului, Phantasma din Cluj (Corin Braga) ºi cel local (New Orleans School for the Imagination - Dave Brinks, Andrei Codrescu & Bill Lavender), precum ºi o lansare / lecturã publicã a lui Andrei Codrescu ºi a ultimului sãu volum, The Poetry Lesson (detalii în bonusul de la sfârºitul articolului), urmate de o 17 rãsuceºte Omar Khayyam în mor- mânt, cu vinul roºu din mânã cu tot, cum la Roma sunt deja prea multe ºi oricum nu s-ar potrivi, cum n-am cãlcat în portul Bassra ºi nu ºtiu ce povestaºi mai sunt prin cafe- nelele de acolo acum, tind sã cred cã New Orleans e cel mai bun loc.

Bonus – The Poetry Lesson

ORI LA NEW ORLEANS Promiteam mai sus detalii despre ultima carte a lui Andrei Codrescu, The Poetry Lesson, apãrutã anul acesta la Princeton

POVESTIT University Press. Da, am fãcut Andrei Codrescu parte dintre cei care au cãzut în plasã ºi au crezut cã Andrei pierzi, din obiºnuinþã, în vreo douã neworlinezii o alintã Joanie on the Codrescu se va da pe brazdã ºi zile, cu mâncarea tradiþionalã Pony, cu statuia lui Isus din spatele va scrie un volum sobru, rezultatul creolã ºi cea Cajun, cu muzica ºi catedralei St. Louis, cea pe care fructuos al anilor pe care i-a cu poveºtile care explodeazã din Katrina a lãsat-o cu doar nouã petrecut predând cursuri de Poetry doi în doi metri, cu multele degete, cu americanii care ºtiu Writing la Baton Rouge, pânã în cabareturi, baruri ºi magazine cu ºocant de multe lucruri despre 2009, când s-a retras dintre cei suveniruri, cu localnicii care te-ar România, cu poliþiºtii cãlare ºi academici. Am greºit doar la cãra ºi-n spate uneori de bucurie ºaretele vintage, cu înnebuniþii ºi adjectivul „sobru”, iar acum, privind cã turiºtii apreciazã culoarea aproape religioºii fani New Orleans în urmã, mai ales la Ghidul localã, cu veselia ºi libertatea de Saints, câºtigãtorii Superbowl de Postuman Dada, apãrut ºi el de exprimare atât de naturale anul trecut, cu hotelurile mignone, curând, îmi dau seama cât de naiv americanului în vacanþã, cu cu chelnerii cel mai probabil am putut fi. Volumul The Poetry plimbãrile aiurea în timpul cãrora retardaþi mintal, cu aerul Lesson, la modul lax, poate fi gãseºti strãzi numite Camino Real condiþionat ºi gheaþa din pahare, considerat inclusiv roman ori sau Ursulines Avenue, cu omniprezente, care ne-au rãcit povestire, fragmentarium vrãjitoarele care-þi citesc în piaþa sãnãtos pe (aproape) toþi est- memorialistic sudat ad-hoc prin Papei Ioan Paul al II-lea în cãrþi de europenii, cu publicul de la lecturi, rama oferitã, dar de dragul tarot, cu bãºtinaºii creoli, negri de- destul de numeros ºi implicat, confuziei o sã îi spunem pur ºi a binelea, mexicani, caucazieni degajat, sincer, autentic, cu gafele simplu „cea mai recentã carte sadea, pakistanezi sau indieni, involuntare, cu berile locale semnatã Andrei Codrescu”. Din care au învãþat sã exploateze bunicele, cu berile la draft absolut The Poetry Lesson se poate afla fiecare gãselniþã turisticã posibilã oribile, cu cafelele spãlãcite, cu care sunt cele 10 unelte ale poeziei pe lumea asta, cu jet lag-ul care vinurile obscen de scumpe la ºi cele 10 muze ale poetului, ce întãreºte senzaþia de derealizare pahar, cu artiºtii stradali de toate este aceea o epitogramã, cine este la care peisajele instigã, cu barurile culorile ºi îndeletnicirile, cu poliþiºti înmormântat lângã bunul prieten Gold Mine Saloon, Molly’s ori The mai degrabã ghizi, cu copiii sordizi al lui John Keats, Joseph Severn, Spotted Cat, cu dimineþile leneºe de pe cutiile cu lapte, cu... stai ce este un Ghost Companion, de ºi toride, cu MUZICA, MUZICA, puþin... ce ziceam? Da, tot acest ce poeþii n-ar trebui sã fie uneori MUZICA jazz, blues, country, cu amestec, pus în mixer ºi primari, cât de homo sau Canal Street, care desparte lumea amestecat, alternativ, pe ritmuri de heterosexual a fost Allen Ginsberg realã de Mississippicondo, cu zilele Vendredi 13, Caravan, Blueberry ºi de ce, cum reacþioneazã ca pretexte plictisitoare pentru Hill, Honeysuckle Rose, Gogol studenþii americani de acum la nopþile albe ce urmeazã, cu Bordello, Madonna, Michael mamutul liric, cum poþi lua interviuri librãriile ºi anticariatele pline de Jackson, 50 Cent, din nou poeþilor morþi ºi, mai ales, de ce minuni, cu cimitirele suprarealiste Reinhardt, Armstrong, Fats majoritatea sunt îngropaþi la Paris, de acolo, cu pisicile lor negre cu Domino, Louis Jordan ºi Charlie plus alte multe sfaturi practice, tot, cu podul pe care-l traversa Parker... rezultã într-un hippie fapte istorice, bârfe ºi unelte Burroughs de fiecare datã când jazzy free-spirited shake cum n-au scriitoriceºti. Pe scurt, The Poetry rãmânea fãrã bani sau droguri, cu vãzut parisurile. Un loc mai bun Lesson e o carte de bucate care cãmãruþa de pe Pirate’s Alley unde pentru un templu închinat nu-þi va spune cum sã gãteºti, dar a scris Faulkner primul sãu roman, ªeherezadei, surorii sale îþi va povesti multe ºi mãrunte cu statuia aurie a Ioanei D’Arc ºi Duniazada ori sclavei acesteia, despre cele mai exotice mâncãruri, ale sale tunuri þintind ostentativ Raºazada? Cum Iranul ºi Irakul trimiþându-te la vânãtoare de 18 spre downtown, pe care închinã acum alte temple, de se fantome gurmande prin biblioteci. Am aterizat în Atlanta, pe un Sã luãm cîteva elemente care aeroport burduºit cu soldaþi – i-ar putea indigna pe unii mai împrãºtiaþi prin baruri, pe jos, la scorþoºi: festivalul a avut loc într- fumoar, în sala de aºteptare – de un bar, printre butoaie de wiskey la celebrii „marines” la „airborn” Printre ºi vrãjitoare atîrnate pe pereþi, iar soldiers. Mare parte, doar publicul putea sã bea ºi sã fumeze adolescenþi, bãrbaþi ºi femei, de în timp ce asista la lecturi. Scriitorii toate culorile, erau echipaþi ca de butoaie de invitaþi – ºase români ºi ºapte plecare la rãzboi, cu numele înscris americani – stãteau amestecaþi mare pe piept ºi pe rucsac – vorba printre oameni ºi interveneau, pe cinicã a lui Teodorovici, împreunã whiskey ºi rînd, pe o scenã amenejatã ca cu care am venit aici: ca sã poa- pentru un stand-up comedy. ªi, în ORI LA NEW ORLEANS tã fi mai uºor de identificat „în ciuda acestor elemente caz cã...” –, însã aveau un vrãjitoare „neserioase”, mi s-a pãrut cã a fost comportament de oameni care una dintre cele mai serioase

se pregãtesc doar ca sã fie manifestãri culturale la care am POVESTIT figuranþi într-un war movie de luat parte. Mai mult, cã doar prin succes. La aeroportul din New prezentãri de genul acesta poþi Orleans, i-am cerut ºoferului care pãstra vie legãtura dintre scriitori urma sã ne ducã la hotel sã ne- ºi public, poþi arãta cã literaturã aºtepte sã fumãm o þigarã (dupã produsã în singurãtatea autorului, vreo 20 de ore de nefumat). Ne-a o datã scoasã în luminile rampei, spus sã nu ne grãbim, sã ne stãm Florin Lãzãrescu e capabilã sã devinã un adevãrat cît vrem, cã oamenii de pe-aici spectacol public. sînt mai domoli din fire, nu se Mai rar – cum ar fi proiectul de grãbesc nicãieri. „Bine-am nimerit, lecturi de la Muzeul Þãranului îi zic cu Teodorovici, am dat peste ipocritã – sã-l umpli de sens. Român, de exemplu – am vãzut moldovenii Americii”. Lucru care În altã ordine de idei, am fost la lucruri asemãnãtoare ºi în ni s-a confirmat cumva ºi în zilele New Orleans pentru a participa cu România, însã la noi am impresia urmãtoare. Cu unele mici-mari o lecturã la Festivalul „1001 de cã tonul întîlnirilor cu publicul e dat diferenþe. Cum ar fi, de exemplu, nopþi în New Orleans”, pus la cale, de manifestãri de tip „parastas”, în cã proverbiala noastrã încetinealã prin intermediul ICR, de cãtre care atît autorii, cît ºi criticii care (ca sã nu-i zic lene) n-a produs Ruxandra Cesereanu, Corin stau în faþa publicului (cu morga nimic asemãnãtor jazz-ului care Braga (pe partea româneascã) ºi de rigoare) se chinuie sã prezinte a fost inventat aici. Andrei Codrescu (pe partea literatura ca pe o materie ºtiinþificã, De vorbãreþi, locanicii mi s-au americãneascã). N-a fost neapãrat serioasã, elitistã precum fizica pãrut ceva ºi mai ºi decît noi. Pur o iluminare (m-am m-am gîndit la cuanticã. ºi simplu, dacã-þi încruciºezi Multã vreme (dupã ce am lucrat privirea cu ei pe stradã, te salutã în domeniul PR-ului de carte) mi ca ºi cum te-ar cunoaºte de-o s-a pãrut cã scriitorii români cã nu viaþã. În plus, dacã te vãd turist, sînt deloc interesaþi de promovare, se pare cã îºi asumã datoria cã marea majoritate se considerã civicã de a-þi ura bun venit. ªi genii cãrora le e suficent sã scrie cine nu vorbeºte, cîntã. Pe unde- pentru a fi percepuþi ca atare. Uºor- apucã, în mijlocul strãzii, în uºa uºor, lucrurile s-au schimbat. casei, pe bicicletã. Cred cã n-o Autorii au învãþat rolul promovãrii, sã-mi iasã prea curînd din minte instituþiile de profil au încat sã o – rîd ºi acum cînd scriu – cam în punã în practicã. Din pãcate, cu ce fel unul dintre zecile de toþii au continuat în mare parte sã cîntãreþi i-a improvizat lui neglijeze elementele de spectacol Teodorovici, „the man with the pe care le presupune aceasta. camera”, un blues. Vrem nu vrem – ºi mani- ªi, ca totul sã fie perfect, e festarea din New Orleans mi-a prima datã cînd, fiind în reconfirmat asta – un adevãr strãinãtate, simt cã a fi român e simplu e de recunoscut: pînã cînd considerat de localnici un lucru Florin Lãzãrescu prezentarea literaturii nu va fi senzaþional (a nu se înþelege prin asta ºi cu prilejul altor lecturi transformatã într-un spectacol (ºi asta cã mi-a fost vreodatã ruºine publice la care am participat în pentru asta nu-i suficient aportul cã-s român). Aici, România e doar Europa), ci doar cea mai în forþã instituþiilor, ci ºi al scriitorilor), un nume de þarã îndepãrtatã, pe reconfirmare a faptului cã aici, literatura în sine nu va ieºi din care ceilalþi aºteaptã cu acasã, nu ºtim sã ne „vindem” zona marginalului, nu se va întîlni entuziasm – sigur nu cu o politeþe literatura. cu mult-doritul public larg. 19 Când dihania aerianã numitã unde Madame Dupuy organizeazã Lufthansa coborî în Newark, o balurile mascate din New statuie mãruntã cât o lumânare ne Orleoland. Bardul Andrei ne-a dat fãcu semn nu doar pentru a de înþeles cã noi ne aflãm în Þinutul consfinþi popasul nostru în zona de Rechinul Mlaºtinilor tocmai pentru a captura peste ocean, ci ºi pentru a ne acest rechin nãbãdãios, dar nici avertiza cã vor urma cinci zile de mãcar Ruxandra C ºi Corin B, care pominã. Povestaºi clujeviþi pe din erau un soi de cãlãtori-ºefi, nu ºtiau Lufthansa eram numai patru, Corin cum va fi cu putinþã acest lucru. B, Ruxandra C, Bogdan ºi eu, Cât despre povestea muzelor, întrucât ceilalþi doi, Florin ºi Lucian, New bardul Andrei a fost voit misterios ORI LA NEW ORLEANS tâlcuitori ieºeni de meserie, ºi ne-a spus doar atât: au fost cãlãtoriserã cu o dihanie vitezofilã odatã nouã muze, ºi cu Kate zece. ºi ajunserã în New Orleoland cu Orleoland Ceea ce pentru noi, povestaºi câteva ceasuri înaintea noastrã. neiniþiaþi în ale ritualurilor voodoo,

POVESTIT De la aeroport pânã la palatul era aproape de neînþeles. contesei Madame Dupuy am fost Lucrurile însã aveau sã se escortaþi cu o limuzinã neagrã, limpezeascã începând cu seara condusã de un lord hãbãuc ºi celei de-a doua zile, când poetul- obsedat de cimitire, care de-a elf Dave Brinks ne-a invitat la Gold lungul drumului pânã la palat ne-a Mine Saloon, pentru o primã rundã povestit despre preotese voodoo de poveºti. Am citit eu, Bogdan, plutitoare prin mlaºtini ºi despre Marius Conkan Lucian ºi Florin, apoi câþiva barzi morminte în care niºte aligatori din împrejurimile Orleolandului, derbedei ºi-au fãcut cuib. În sala aºa încât pe la miezul nopþii, în de recepþie a palatului ne aºtepta Gold Mine Saloon se simþea însãºi contesa Madame Dupuy, o întorsãturã neaºteptatã pentru damful de prãdãtor al rechinului negresã bãtrânã ºi hazlie, care, din fiecare dintre cei ºase tâlcuitori care, pesemne, vrãjit fiind de câte am înþeles, a fost obligatã sã poposiþi în Þinutul Mlaºtinilor. istorisirile noastre se hotãrî sã pãrãseascã Franþa în timpul celui Întrucât de la bardul Andrei am pãrãseascã Bourbon Street ºi sã de-al doilea rãzboi mondial, aflat pentru prima datã povestea se furiºeze sub tejgheaua întrucât era dama preferatã de rechinului ºi a celor nouã muze barmanului. În acea noapte nu am companie a Regelui Soare, înainte care de fapt erau zece, dacã o izbutit, însã, decât sã-i zãrim coada ca acesta sã fie mazilit de cãtre adãugãm ºi pe Kate. Iar povestea uriaºã, de pãsãroi al fluviului, revoluþionari. Aºa încât, Madame rechinului suna cam aºa: într-o zi, fluturând printre paharele de Dupuy, veriºoarã primarã cu un rechin intoxicat cu adrenalinã whiskey ca o frunzã de palmier în Madame de Pompadour, se sparse sticla acvariului din New haremul califului Harun Al Raºid. îmbarcã într-o corabie de Orleoland ºi, dupã ce înghiþi câþiva În ziua urmãtoare, am cãutat colonizatori ºi, în timp ce strãbãtea turiºti, o luã în goanã pe strãzile rechinul peste tot: în casa unde Atlanticul, îi veni în minte Faulkner ºi-a scris primul nãstruºnica idee sã Poetul Dave Brinks roman, în bazarul cu construiascã în New mãºti ºi aligatori cãsãpiþi, Orleoland, cum va fi numit chiar ºi pe malul fluviului ulterior Þinutul Mlaºtinilor, Mississippi unde ne-am un palat florentin asemã- scris numele în nisip ºi de nãtor cu cel al familiei unde am cules kilograme Strozzi din Roma. ªi de scoici, deºi eram astfel s-a nãscut palatul convinºi cã rechinul, cu piscinã ºi baldachine, aflând de prezenþa cu bucãtari francezi ºi noastrã, nu se mai mexicani, în care toþi cei adãpostea în docurile ºase povestaºi din Tran- pãrãginite, ci era un sylvania ºi Iashland rechin homeless, ca orice aveam sã ne buimãcim dihanie care trebuia sã fie pentru o bucatã de vreme. capturatã de niºte În dimineaþa celei de- povestaºi. A venit seara a doua zile, ne-am întâlnit în faþa oraºului ºi nimeni nu îl mai zãri de când, în acelaºi Gold Mine Saloon, muzeului, unde era expusã masca atunci. Localnicii zvonesc cã Ruxandra C, Corin B ºi Andrei s- mortuarã a lui Napoleon, cu bardul rechinul cu pricina s-ar adãposti în au strãduit sã ade-meneascã Andrei, care era un soi de mag Mississippi ºi cã ar ieºi din apã rechinul, ajutaþi fiind de Yazra, cea povestaº din New Orleoland. Din doar noaptea pentru a face noi prefãcutã în mãscãrici, ºi de Luiza 20 acea clipã lucrurile au luat o victime pe Bourbon Street, locul Textoris, Alisã din Louisiana, care a pãrãsit pentru o vreme Damien Hirst. Era un rechin Cartierul Francez ºi, mai ales, pe Wonderland. Tumbele ironice ale obiºnuit, cu piele albastrã ºi Bourbon Street, întrucât ne-am lui Andrei ºi descântecul poison umedã, cu ochi negri ºi pleoape dat seama într-un târziu cã al Ruxandrei au halucinat rechinul strãvezii, însã înotãtoarele lui erau rechinul dezertor a pãrãsit pentru pentru totdeauna, aºa încât, uscate ca niºte foi de þigarã. Ne- tot-deauna New Orleoland. Am ascultãtori ºi povestaºi am putut a lãsat pe toþi cei din încãpere sã- înþeles doar atunci cã rechinul nu sã-l vedem în toatã splendoarea l atingem cât sã ne umezim dege- putea fi niciodatã capturat ºi cã lui, levitând deasupra boxelor din tele, apoi a luat-o la fugã pe uºa nu trebuia capturat, fiindcã el era Gold Mine Saloon, ca ºi cum ar fi de la Gold Mine Saloon ºi dus a însãºi Kate, cea de-a zecea fost unul dintre expo-natele lui fost. Degeaba l-am cãutat prin muzã. ORI LA NEW ORLEANS POVESTIT

CHEMARE LA LUPTÃ II

21 Lumea ºi miºcãrile ei cãtre zid. Sau pus la zid, poate? Ca ºi în multe dintre tratamentele În cartea lui din 1985, Zenobia, medicale, manevrele sunt inva- Gellu Naum introducea la un zive, traumatizante, rãpind din moment dat o serie de fapte Arca lui demnitatea individului ºi din poetice care solicitau încã o datã necesitatea libertãþii fizice ºi sta-tutul prozei, transformând-o mentale. Pânã ºi traseul stradal într-o structurã vie, simultanã cu NEO urmat de protestanþi capãtã mai miºcãrile reale ale lumii, dacã nu degrabã aspectul unui marº cumva chiar devansându-le; era funerar nedus pânã la capãt, a vorba, de pildã, de pãduri cãrui singurã urmã de solidaritate subterane, amnezii care durau de rãmâne în compasiunea ne- treizeci de ani, hipnoze colective, participantului, a celui de pe peºti bãtrâni de o jumãtate de margine (care nu e nicidecum secol, un fel de semne cã, dincolo marginal, ci e doar pe margine...) chiar de cele mai destabilizatoare Forma de protest actualã ar fi mai gesturi ale noastre, lumea îºi per- degrabã una celularã, dezvoltatã formeazã naturaleþea. Senzaþia nu prin migraþii cãtre centru, ci prin este, poate, apropiatã ºi de cea pe transferul unor idei (aºa cum se care o descria si M. Blecher, atunci întâmpla în jurul anilor 1840, dar când spunea cã simte în acelaºi ºi în 1989). timp toate miºcãrile lumii. Tehnic vorbind, se pot aduce în discuþie Florin Balotescu Altã realitate, altã ficþiune imediat nu doar capacitatea suprearealistã de (re)descoperire Încã se vorbeºte despre marile a neobiºnuitului, ci ºi textualitatea istorii ale literaturii, strânse într-un postmodernã stratificatã geologic, altfel, foarte dificil de formulat; volum uriaº, încã se aºteaptã de poate pe baza unor afinitãþi pronunþarea unor principii, a unor la unii scriitori marele roman. elective. Este însã vorba mai mult linii de gândire a fost, pare-se, Numai cã s-ar putea sã fie vorba decât de o tehnicã, de o atenþie complet despãrþitã de literatura despre altceva: s-ar putea sã se ale cãrei exersãri ºi realizãri fac poeticã, fiind lãsatã pe seama simtã, de fapt, nevoia, unei istorii necesarã reorientarea menta- discursului politic sau a unor literare în miºcare, a unei ficþiuni litãþilor ºi abilitãþilor noastre her- producþii liricoide completamente care are mai puþin de a face cu meneutice sau de interpretare. ridicole. Nimic sau rareori ecouri ideea de proiect, de creaþie ºi mai Zguduirile provocate de acest din rigoarea suprarealismului, mult cu recuperarea unor stãri, cu tip de discurs sunt necesare, mai din dadaismul coroziv, din nai- explorarea unor spaþii noi, înþelese cu seamã cã e aproape imposibil vitatea furioasã ºi entuziastã a nu ca proiecþii ale imaginaþiei, ci sã se conceapã ceva valabil ºi paºoptiºtilor, din dezinvoltura ca trangresare ale spaþiilor realitãþii viabil, în absenþa unui spirit de cyber-spaþiului sau „dogma” cunoscute. Textul poetic în sine are observaþie acut. Atenþia ar putea explozivã a lui Lars von Trier. capacitatea extraordinarã de a fi o cãdea imediat asupra textului Nu e vorba de numele oarecum sursã de interogaþie istoricã, de a poetic (prefer aceastã denumire izolate din peisajul actual, de lichefia rigiditãþile mentale, de a celei de „literar” care este când câþiva poeþi sau critici care ºtiu deschide spre un set de facultãþi prea generalã, când prea despre ce este vorba, ci de o gene- noi sau explorate într-un mod restrictivã), pentru cã el a putut fi ralitate care se simte ºi care e diferit, cum este capacitatea de întotdeauna legat de o anumitã confundatã cu realitatea. Spre anticipare a miºcãrilor timpului. facultate teoretic-divinatorie, analizã ºi interpretare argumentul Romanele sau poezia care se adesea refuzatã de contempo- imediat este la îndemâna oricui: scriu par sã nu mai fie, aºa cum rani. Nu e vorba de spiritul profetic formele de protest actuale, aºa- nu nici lumea nu este, un fel de în sens mistic, ci de o mete- numitele mitinguri care nu sunt corãbii ale lui Noe, de nave care orologie a lecturii ºi a cãrþii în sine nimic mai mult decât niºte simple conservã, pânã la o descoperire (în sensul dat de Radu Petrescu, adunãri ad-hoc puse în miºcare sau o revelaþie ulterioarã, lucrurile dar ºi de anunþare, dacã nu mecanic, nu au nimic de a face cu importante. Unul dintre modelele cumva chiar trasare a unor ideea de reformã-reformare- pe care le gãseam tipice pentru tendinþe ale vremii). transformare, de promovare a poetul contemporan, dacã nu unor idei corozive în sens benefic, pentru poetul dintotdeauna, era cel Discursul la zid de afirmare a unui manifest. Cel descris de Matei Caragiale în Craii mai adesea, mitingurile au loc în de Curtea-Veche, dar prezent încã Este curios cât de puþinã atenþie faþa unor instituþii reprezentative, din operele antice, apoi la (unii) se acordã acestui rol al literaturii, dar ele devin o formã adresatã nu romantici, simboliºti, suprarealiºti manifestului ca afirmarã clarã a contra uni ordini, a unei ideologii, sau postmoderni, acela al trecerii 22 unor lucruri adesea neclare ºi, de ci este, literalmente, un discurs voluntare printr-un fel de nigredo din care, neaºteptat, rãsare favoarea accesãrii empatice a sã aibã nevoie cu adevãrat de o splendoarea. Poate ºi mai apropiat lumii interioare a subiecutului salvare este discursul; el nu mai de ceea ce se întâmplã acum este analizat (Jaspers), iar aceasta fãrã poate fi nici unul centralizat, nici personajul NEO din trilogia Matrix, a mai punea la socotealã cã, încã unul excesiv de „creat”, ci unul cel care e un ales, dar care se din 1846, Kirkegaard avansa ideea aproape de simultaneitate între miºcã, de fapt, pe cont propriu, cel cã adevãrul þine de subiectiv. Dupã teorii ºi gesturi, fãrã a identifica care e obligat sã jongleze cu ani 1990 însã, mulþi dintre oamenii acest lucru cu o fantasmã „zis ºi propria identitate, identitate care e, de ºtiinþã moderni (M. Evans, D. fãcut” care rãmâne apanajul ma- dacã se poate spune aºa, de tip Greaves, T. Greenhalgh sau B. giei. Este vorba de o înregistrare conectiv, miºcându-se atât în Hurwitz) susþin importanþa expe- a faptelor ºi de conectarea lor ºi ipostaza de Magician, cât ºi în cea rienþei personale, a experienþei la ele; probabil cã se poate vorbi de Nebun, al cãrui spaþiu de aºa cum este ea naratã de subiect, mereu de o nouã literaturã, iar desfãºoarã sau se repliazã o datã pentru a obþine o viziune complexã acum, noua literaturã þine cumva cu gesturile lui, la care nu mai sunt ºi nu doar un set insular de ºi de o ºtiinþã a „hãrþilor”, pe care in importante în primã fazã nici manifestãri ºi simptome, ceea ce funcþioneazã un instinct care umbra, nici dublul, nici urma, ci R. S. Downie numea în 1994 merge în toate direcþiile. Fie cã îl felul în care se conecteazã la whole person understanding, numim instinct poetic sau nu, el realitãþi. Spaþiul lui Neo este (ºi) aºadar un tip de cunoaºtere obligã la o reformare continuã, la spaþiul poetic, iar el are de a face „întreagã”, mai apropiatã de realizarea unor ierarhii mobile, la ºi cu un alt tip de discurs, care realitate, a persoanei. o regândire a cronologiei trece, sondându-le, de sisteme ºi Dincolo de toate aceste vârstelor, poate, în cele din urmã structuri, în numele descoperirii observaþii mai degrabã rapide, ºi pe toate nivelurile, de un unei naturaleþi, unei surse de rãmâne ideea cã lucrul care pare update. lansare pentru individ. The power of The One extends beyond [the Matrix]. It reaches from here all the way back to where it came from, se spune în Matrix. E vorba, aºadar, de un discurs-miºcare- gest care nu face decât sã reorienteze, sã marcheze, sã creeze breºe. Dacã în literaturã ºi artã, aceste lucruri sunt evidente, rãmâne ca ele sã fie puse în legãturã cu zona vieþii în ansamblu ei, ºi, probabil cã ceea ce va urma va fi o reevaluare a importanþei pe care o are experienþa personalã în varianta ei excepþionalã, neaº- teptatã, revoluþionarã. Încã din 1969, Anaïs Nin scria we don’t see things how they are, we see them how we are, aºadar miºcarea dintre lume ºi noi, dintre lume ºi poet, este în ambele sensuri; în 2002, Allan Beveridge, psihiatru american, vorbea despre extraor- dinara importanþã a experienþei interioare a pacientului. El cita o lungã linie de intelectuali care au pledat pentru trecerea barierelor, pentru întoarcerea spre individ; astfel, încã din 1958, fizicianul Heisenberg avertiza cã ºtiinþa nu trebuie sã mai fie ºi nu mai este doar un observator obiectiv, ci un mediator în relaþia complexã dintre om ºi naturã; mai mult, nu se poate obþine o cunoaºtere valabilã a unui obiect, dacã acesta rãmâne izolat (Schrödinger), specialistul fiind dator sã renunþe la preconcepþii în ODà TITANULUI 23 Aurel Rãu TURNUL MICALET II Dar turn unde-un Machado a scris Desde una torre, LEVANT HISPAN Sonet în care a preamãrit largul latin, Sã crezi – cu moartea-n trup ºi-mbrãcat în aurore... Mã uit în sus, cum el în spre Soria lui. Amin. SITUARE DESPÃRÞIRE DE TAINà Mediterana. Între continente, ªi noi, cu ea – de toate, trei, în gând. Plec, Mío Cid, cu ochii plânºi cadiu ªi ancora! Aceleaºi mori de vânt, Ce pierd ce-am stãpânit: câteva scurte Rãsãritean hidalg printr-un poniente...! Trãiri... Jimena, ne-a plãcut la curte! Mãtasea, Lonja. Gara, unde scriu. MASà DE SRIS Sà VÃD PALMIERII... Castelul, maur ºi creºtin, pe stâncã. La doi paºi marea, spre nisip cobori. Sã vãd palmierii-n Elx, sunt la drum de ªi palmierii lungi, pe cer ca flori. dimineaþã, ªi grija de un semn, sub arme încã. Sosit, mã duc de-a dreptul la cel „Imperial”, „Cu ºase crengi” – e-ntâiul ºi-astfel, în palmeral. Din cãpºunar, mã fac grãdinarul lui, pe viaþã. MEDITERANEI

În Genova odatã mi-a fost dat sã visez, BÃRBAT ÎN SUPERMARKET Acum în Alicante te-ascult, cu-nfiorare. În nas verigã, în urechi cercei, Eºi „lacul nostru”, îmi spun – ligur, cartaginez... Pe dinþi, crezi, strasuri, pãru-n cozi vreo sutã Dintr-un Levant spre-un altul, om beat, cu faþa-n Stil afro, pe-obraji perle, în scântei. soare. Plãtind, la rând. ªi-o blondã, ce-l sãrutã.

„UNIVERSITAT D’ALCANT” PATRU PEªTI

„-Ne întâlnim la mânã”... Poezie, De aur toþi, ºi-arginturi. Se-apropie, reped o Mai sunt speranþe: Mâna care scrie, Luminã, se despart ºi revin, pe-al mãrii prund. ªi nu oricum, pe cer, prin mult senin – Sunt suflete, cumva? re-ntrupãri? în ei se-ascund Statuie! Autorul, Azorín... Un Góngora, un Lope, un Calderón, Quevedo? FEMEIE PE PLAJÃ TREN DE VALENCIA Atâta de frumoasã, ºi singurã-n zi, Doamne! Prin Spania. C-un tren de zi strãbat De mare, fruct oprit; ori doar din bãsniri greceºti. Sierre, grãdini. Villena. Vreun palat? „Þi-aºtern, sclav, la picioare”, sã-i spui, „optzeci Mari instalaþii eoliene, rând. de toamne Iar eu, în gând numai cu mori de vânt. Dar „Muºcã-þi limba!”, scurt un recul. ªi doar priveºti.

CATEDRALA SFINTEI MARII PRIMÃRIA DIN ALICANTE

În catedralã, pentru ce-am venit. E, sus, o nuntã. Cu Dali urc, cel ce Înving: privesc Sfântul Potir, smerit, Un San Batista are-aici sculptat, De-agatã, roºuri. Cum, ºi azi, ºuvoi, Sub scãri. ttar m-a oprit „Dama din Elce“, Sângele Lui se varsã pentru noi! Din mers. Cobor, urc iar. Parc-am visat.

BRELOC TURNUL MICALET Stânca din Alicante, când o priveºti din apã: Nu urc în Turn, atât duh n-am de dat... Un grav iber cu ochii spre larguri, numai gând, Mã revanºez printr-un înconjurat: Ziua; în nopþi, un tânãr, cu nasul cârn, râzând. Poarta Apostolilor, zid de zid. Ãst rapt al meu: grec, punic, roman, arab. 24 ªi-un duh din El Cantar del Mío Cid... Ce-mi scapã Acum, când poetul Aurel Rãu impresiei, provocând sincope ale rotunjeºte al optulea deceniu de comunicãrii, uzând de dexteritãþi viaþã, supravieþuindu-le rodnic de tradiþie manieristã, aduse uneori confraþilor de crez estetic, se pot pânã în pragul estetizãrii preþioase recapitula câteva dintre trãsãturile Aurel Rãu ori al eteratului senzorialism de care-i individualizeazã scrisul în haiku. Versul sãu are, astfel, grupul „steliºtilor” constituit la sintaxa „dificilã” a constructului începutul deceniului al ºaselea în printre cãrturãresc, învioratã adesea ºi jurul lui A. E. Baconsky: adicã coloratã salutar de instantaneul alãturi, mai ales, de Aurel senzaþiei fruste, de efect în ecuaþia Gurghianu ºi Victor Felea. Au steliºti imaginii, cãci de la „masa stil” sau strãbãtut toþi, în grade diferite de din „chioºcul verde” în care s-a „angajare” etapa zisã proletcultistã dorit nu o datã instalat sub ochii sau realist-socialistã, ºi-a plãtit cititorului, câte o privire fugarã dar fiecare tributul cerut de Puterea pregnantã în priza ei rapidã asupra zilei, dând Cezarului ce era ºi nu concretelor se deschide era al sãu ºi prea puþin surprinzãtor, împrospãtând Dumnezeului poeziei. Dar tot ei au viziunea. spart ramele ºi zidurile care-i Mãrturisindu-se adesea constrângeau, eliberându-se „pierdut printre cãrþi” ori „adâncit printre primii în epoca durã a în toate scrisurile” autorul Miºcãrii stalinismului, de servituþile de revoluþie din 1985, pe o linie conformiste. Dovadã luãrile de deschisã fertil de o altã carte cuvânt curajoase la congresul majorã a sa, Turn cu ceas, apãrutã scriitorilor din 1956, punct de în 1971, Aurel Rãu ºi-a conturat rãscruce pentru poezia în linii tot mai ferme ºi expresive româneascã. ªi-au construit, un soi de blazon al sãu, o fiecare în felul sãu, o poeticã a heralidicã sui generis, în geometria reveriei, Baconsky mai sacerdotal cãreia elementele de în solemnitatea visãrilor sale de „grometrizare” specifice dau, ca sã peregrin obsedat de ceþoase zicem aºa, muguri ºi frunze, în tãrâmuri baltice ºi de istorie murumurul „stelar” care este româneascã retrãitã ca murmur deopotrivã al literei scrise ºi tipãrite solemn prelungit dinspre spaþiul Ion Pop ºi al emoþiei surprinse nemediat. mioritic blagian în propriul „flux al Într-o familie, aºadar, de spirite memoriei”; Gurghianu, poate cel congenere ºi afinitãþi elective care mai liric-sentimental, ieºind dintre o unificã în ramele unui moment tractoare ºi uzine ca sã asculte constant dintre camarazii de la literar aparte din istoria poeziei doar „murmurul strãzii”, mai „Steaua”: deoarece, concentrat româneºti neomoderniste, curând interior decât întors cãtre adesea asupra artei combinatorii, portretul lui Aurel Rãu are lumea din afarã; Felea, propunând a texturii discursive, s-a apãrat puternice „semne particulare”. E un alt „ritual solitar”, deambulând pânã la cavsieliminarea completã, semnificativ, îmi pare, faptul cã în tot pe strãzi de oraº transilvan, însã de stridenþele orei. Accentele munca sa de harnic ºi inspirat mai atent, în notaþiile sale mãcar ironice, apãsând asupra traducãtor de poezie universalã, s- dezabuzate, la proza cotidianã, cu derizoriului existenþei constrânse a îndreptat spre autori pentru care lecþia modestiei acute a lui Bacovia de „sistem”, ca sã nu mai vorbim o anumitã ritualitate solemnã a în minte; în fine, Aurel Rãu, despre somptuoasele imprecaþii versului, marcat de amintiri antice desprins din rãdãcina comunã, de de culoare profetic-apocalipticã ale ºi de tonalitãþi de verset epopeic ruralitate ritualizatã, cu celãlalt lui Baconsky, în îmsemnãrile de ºi biblic a contat foarte mult: un Aurel, Gurghianu, dar ºi, în parte, amar jurnal liric amar ale lui Victor Saint-John Perse (tãlmãcit cu „transhumanþele” stilizate din Felea sunt, ca atare, ca ºi integral), un Kavafis, un Georgios lirica baconskyanã, pentru a-ºi inexistente la poetul astãzi Seferis. Dar ºi poeþi sensibili la gãsi, relativ repede, vocea proprie octogenar. El ºi-a gãsit mereu peisaj, la „stampe”, precum un în grafia ºi cali-grafia livrescã a echilibrul în contemplaþia Antonio Machado, sau obligând la unor „peisaje”,. „stampe”, vedute supravegheatã a exteriorului, în rafinãri exigente ale muzicii solare ori nocturne, cu acel „ritual al reveriei”, cum îl versuului, precum simboliºtii medievalitãþi recuperate cu o numeam cândva, conservat ºi francezi. emoþie aproape mereu filtratã în reluat deopotrivã în gestica Nu e de uitat, la acest ceas arhitecturile calculat construite ale solemnã cu mãsurã, în celãlalt festiv, cã octogenarul de acum a poemelor. ritm, al desenului decorativ, într-o preluat de la A. E. Baconsky, Pe aceastã direcþie, a fost, se finã regie a textului, exploatând înlãturat de oficialitate în 1959 de poate spune astãzi, cel mai fluiditãþi ori destrãmãri studiate ale la conducerea revistei Steaua, o 25 ºtafetã pe care a purtat-o cu cât a fost posibil în condiþiile socio- în aceste pagini atestã încã o datã aceeaºi exigenþã faþã de valoare, politice constrângãtoare, þinuta la prezenþa vie, într-o publicaþie pe vreme de nu mai puþin patru care ajunsese, contra a nu puþine care a slujit-o atâta vreme, servind decenii, reuºind sã-i pãstreze, pe obstacole. Omagiul ce i se aduce în felul acesta ºi cultura românã.

Iatã o performanþã probabil prinzãtor. Poemele sale sînt singularã în istoria literaturii construcþii minuþios elaborate, cu române: Aurel Rãu este o prezenþã lucrãtura finã ºi adeseori plinã de continuã în redacþia „Almanahului arabescuri. Plãcerea modelajului literar”, respectiv a revistei Schiþã în limbaj, la limita preþiozitãþii, este „Steaua”. În acest interval, 41 de prezentã ºi în proza ºi eseistica ani a fost redactor ºef (1959-2000), autorului. Existã o marcã stilisticã iar o scurtã perioadã, adjunctul lui de portret Aurel Rãu imediat sesizabilã în A.E. Baconsky. A publicat aici toate tipurile de discurs practicate, constant, numãr de numãr (poezii ea constînd în esenþã în construirea originale, traduceri, memorialisticã, artistã, uºor estetizantã, a sintaxei. articole de atitudine, eseuri) ºi s-a Dincolo de semantismul ei, fraza implicat cu pricepere ºi cu o tinde sã devinã un „obiect” artistic pedanterie uneori enervantã în Petru Poantã ºi pare cîteodatã o monturã construcþia revistei. „Steaua” a complicatã în care cuvintele sti- însemnat ºi înseamnã încã pentru clesc ca niºte mici pietre el mai mult decît un „loc de preþioase. El scrie cu obsesia muncã”. Este vorba mai curînd de intruziunile masive ºi avariante ale artizanalã a bijutierului, arta, în o devoþiune. Sigur cã o asemenea ideologiei comuniste. Toate sensul de artificiu, prevalînd stabilitate, într-o funcþie de acestea pot pãrea astãzi doar niºte categoric asupra spontaneitãþii. conducere mai ales, presupune o solemne banalitãþi, dar în condiþiile Dar în spaþiul literar, respectiv în anumitã coregrafie a confor- de atunci ale configurau o marcã cel poetic, Aurel Rãu a avut o mismului ºi compromisului, sesizantã în cîmpul literar. Aurel prezenþã cu adevãrat fer- însã Aurel Rãu n-a reprezentat, în Rãu însuºi avea distincþie în mentativã în anii 60 – 70 ai regimul comunist, tipul obedi- epocã. ªtia sã dea prestanþã ºi stil veacului trecut, ºi asta prin entului convins. Din adolescenþã, funcþiei sale într-o atmosferã de traducerile sale, îndeosebi cele el începe sã se formeze în colegialitate bonomã. Nu era un din S.J. Perse ºi C. Kavafis. orizontul criteriului poetic mo- boem ºi nici un birocrat. Privea Echivalenþele în limba românã ale dernist ºi are, prin natura sa, o vo- lumea cu umor deºi îi plãcea sã celor doi poeþi constituie creaþii caþie liberalã. Proletcultismul nu-l „joace” ºi în registrul gravitãþii. majore, ele instituind în cîmpul liricii corupe, ba chiar îi oferã ºansa unui Oricum, în orice împrejurare nu autohtone douã limbaje (stiluri) gest nonconformist cînd, împreunã uita cã este scriitor în primul rînd originale ºi de sine stãtãtoare ºi cu cu ceilalþi poeþi de la „Steaua” ( A.E. ºi cã acest statut, al lui ºi al o forþã durabilã de influenþã asupra Baconsky, Victor Felea ºi Aurel celorlalþi, trebuie mereu apãrat. poeziei contemporane. Asemenea Gurghianu) denunþã poezia Dar, în acelaºi timp cu salahoria traduceri actualizeazã de fapt convenþionalã ºi reportericeascã, nobilã la revistã, Aurel Rãu ºi-a latenþe nebãnuite de expresivitate pledînd pentru întoarcerea la construit o operã consistentã care a limbii. Astfel cã, în cazul lui S.J. lirism, ca expresie a subiectivitãþii. cuprinde zeci de volume: poezie, Perse mai cu seamã, Aurel Rãu Sub conducerea sa, apoi revista prozã, însemnãri de cãlãtorie, nu este doar un traducãtor, ci, în ºi-a consolidat an de an prestigiul eseuri, istorie literarã ºi traduceri. primul rînd, un excepþional poet. printr-o politicã literarã onestã ºi Mai întîi este poetul, un neomo- De altminteri, el ar rãmîne în istoria prin sincronizarea promptã cu dernist cu disponibilitãþi variate, de literaturii ºi numai cu aceastã metamorfozele succesive ale la imagism ºi intertextualism, pînã profesiune într-atît de remarcabile literaturii ºi artei. Fire prudentã ºi la experimentul ludic al formelor. sînt toate traducerile sale. În sfîrºit, echilibratã, nu i-au lipsit totuºi S-a spus cã e în principal un poet sã mai spun cã Aurel Rãu temeritãþile: imediat dupã 1970 al privirii, cu o prodigioasã reprezintã în literatura noastrã tipul aduce în redacþie patru tineri memorie a locurilor ºi obiectelor, poetului cult ºi cã modelul sãu, mai echinoxiºti; face din „Steaua”, însã, în aceeaºi mãsurã, el rãmîne mult sau mai puþin asumat, este pentru o perioadã scurtã, un foarte un maestru al sintaxei rafinate ºi Ion Pillat. Nu e vorba de o dinamic bilunar; sporeºte numãrul adeseori manieriste. Cultivã, cu eventualã imitaþie or de influenþe colaboratorilor cu mulþi dintre aceeaºi dexteritate, versul liber ºi directe ºi vizibile, ci de niºte protagoniºtii vieþii culturale; susþine prozodia clasicã (ºi cu o excelentã similitudini de adîncime privind campania de promovare criticã a cristalizare în sonet) concentrat relaþiile dintre culturã, existenþã ºi generaþiei optzeciste ºi, în genere, frecvent asupra procedeelor ºi creaþie, dintre tradiþie ºi inovaþie 26 reuºeºte sã protejeze revista de figurilor stilistice cu efect sur- sau dintre universal ºi naþional. Sunt Katharina Diana Adamek Guldenmann

Nu e vremea cea mai potrivitã sã te porneºti la sunt în primejdie. Vom face, deci, un popas. Crengile drum, cãci e deja toamnã, iar dupã mijlocul lui fãrã frunze nu sunt însã un acoperiº ºi nici ierburile octombrie ploile se înmulþesc, putându-se oricând ude un aºternut, dacã vrea sã doarmã, Roro va fi preschimba în ninsoare. Dar Roro e nerãbdãtor sã nevoit sã se furiºeze mai aproape de convoi, sub se îndepãrteze, chiar ºi pe jos ºi îmbrãcat numai cu una dintre cãruþe, ºi sã închidã ochii nu pentru un ce a apucat sã ia pe el ºi într-o micã boccea în care somn lung ºi liniºtitor, ci numai pentru aþipeli de câteva a înghesuit, ce gând bun, împreunã cu o pãturã din clipe. Dar nici aºa nu se poate feri de umezealã, ploaia lânã de caprã ºi un cojoc al lui Otto. Cât despre cizme, ºi frigul l-au pãtruns pânã în oase, pãtura s-a udat ºi sunt aceleaºi pe care le-a purtat ºi la palat, croite pe nici chiar cojocul lui Otto nu-i mai poate stãpâni mãsura lui, din piele finã ºi moale, dar cam roase de dârdâitul. Iar în mica boccea, biscuiþii ºi turtele s-au atâta umblat, chiar dacã un timp numai prin casã. Nu fãcut terci, nu se mai poate alege nimic din aceastã are nici o cãruþã care sã-l ocroteascã de frig, priviri hranã, poate doar s-o dea unuia dintre mãgãruºi. strãine ºi obosealã, iar mâncarea e doar aceea pe Ceea ce, ridicându-se, va ºi face, ºi ca sã scape de care o poate duce cu el ºi care i-a fost la îndemânã, ceea ce nu mai poate fi folosit, ºi ca sã se turte uscate ºi biscuiþi. Toate spun Nu, numai sufletul dezmorþeascã. Ia, ºopteºte el, întinzând mîna spre lui, ros de propriile lui neguri ºi ispitit de pelerina botul ultimului animal al caravanei, nãrile freamãtã, neagrã, a hotãrât Da, sã plecãm, deci. Dar unde? miros, aleg ºi trimit apoi spre el un suflu cald ºi un Roro nu are nici o idee despre paºii pe care îi va scurt fornãit ca un suspin de plãcere. Atingerea a face, sigur e însã cã nu pe drumul Flandrei vrea el sã fost uºoarã, urma ei un mic tremur, în palma lui Roro meargã, dupã alaiul prinþesei, ci cât mai departe de n-a mai rãmas nimic, ºi ultimele fãrâmituri s-au ºters, el. Va umbla noaptea, iar ziua va sta ascuns, luându- iar cu asta trupul cenuºiu s-a îndestulat, iar cel înmuiat se apoi dupã urmele de cãruþã, undeva va ieºi. de ploaie ºi frig s-a încãlzit, toate sunt bune, putem Pãrãseºte Viena pe sub aceeaºi poartã roºie pe merge înainte. Din noaptea aceea chiar vremea se care a trecut-o la intrare ºi care îi pare ºi acum, în îndreaptã, cerul nu mai apasã cu neguri ºi nori, doar noaptea aceasta caldã încã ºi luminatã de o lunã foamea roade în pântec, dar asta s-a mai întâmplat, plinã, un cuptor încins, cu luciri ca de jar. Nu se am mai intrat astfel într-un oraº, o vom mai face o grãbeºte, fiindcã nu cautã nimic anume, încã nu. datã, numai puþinã rãbdare. Dupã care, atâtea ºi Pãºeºte cu nepãsare peste vreascuri uscate ºi pietre, atâtea, vom ajunge, iatã, la Linz. uneori se poticneºte într-o groapã sau se afundã prea La porþile oraºului cãrãuºii dezleagã mãgarii, mult în nisip, dar paºii lui sunt egali ºi îºi recapãtã lãsându-i liberi sã aleagã din ierburile puþine care au repede echilibrul, urmând umbra cãruþelor ºi a mai rãmas, ciulini ºi volburã mai ales, dar pentru pofta catârilor încãrcaþi cu burdufuri de sare. E drumul spre lor mare e ºi asta o desfãtare, timp în care butoaiele Linz, într-acolo se îndreaptã convoaiele, unele pe cu sare sunt descãrcate, fiindcã de la acest prag vor fluviu, altele pe uscat, înþelege Roro, amintindu-ºi urma alte cãi. Ar fi, dupã toate aceste semne, ceasul cuvintele prinþului din ziua în care l-a dus la Dunãre unui rãmas bun. Doar cã stelele altceva au hotãrât ºi i-a arãtat, depozitatã pe chei, sarea minelor din acestei clipe: o întâlnire. Salzburg. Vor ajunge în câteva zile, pânã acolo sunt Ce faci acolo ºi de cine te ascunzi?, întreabã o doar puþin peste treizeci de leghe, iar cu noroc, dacã voce, e a unei femei tinere. Roro tresare ºi-ºi strânge va fi sã-l aibã, va gãsi în oraº sau în împrejurimi un pelerina, s-a crezut protejat de trunchiul unui stejar, adãpost pentru cât se va întinde iarna. Cu acest gând dar, ca ºi când ar fi vãzut prin el, fata l-a descoperit. urmãreºte de acum caravana mãgãruºilor, iar când Hai, nu te mai acoperi atât, þi-am vãzut deja chipul ea se opreºte, se odihneºte ºi el, apoi îºi reia paºii, atins ca de ciuma Vienei, cãci dintr-acolo ghicesc cã potrivindu-ºi ritmul cu trapul animalelor de povarã. vii, dar tu altã boalã porþi ºi de ea eu nu mã tem, ieºi! Poveri duce ºi el. Vocea e poruncitoare, seninã însã ºi prietenoasã, Drumul va fi mai lung însã ºi mai greu decât au Roro îºi va pãrãsi de aceea ascunzãtoarea, înaintând crezut, ºi el ºi cãrãuºii. Pentru cã dupã douã zile fãrã teamã spre femeia tânãrã care îl aºteaptã ºi care senine s-au pornit ploile ºi vântul rece, apoi peisajul nu-l mai cerceteazã nici cu privirea, nici cu vreo vorbã. s-a schimbat dintr-odatã, copacii s-au dezvelit, Spune doar cã vede cã e istovit ºi îi cere s-o urmeze. puhoaiele reci s-au umflat, mãturând pietriºul ºi Abia dupã un timp, dupã ce, strecurându-se pe lângã transformând prafurile aurii ale cãrãrii într-o mâzgã ziduri ºi apoi printre tufiºuri, s-au îndepãrtat îndeajuns mocirloasã. Chiar ºi sub plesniturile iuþi ºi fierbinþi ale de orice loc deschis privirilor, femeia începe din nou biciului, animalele abia de mai fac câþiva paºi, dupã sã vorbeascã, Numele meu e Katharina, spune ea, care se împotmolesc în noroi, clãtinându-se ºi ºi am ieºit de cu zori sã culeg belladonna, dar azi, în descumpãnind toatã caravana. Butoiaºele din loc de ierburi, iatã ce mi s-a întâmplat, am dat de spinãrile lor sunt bine legate, dar chiar ºi aºa, cu atâtea tine, care ai nevoie acum de hranã, haine uscate ºi opinteli ºi sub cãderea mocnitã, dar insidioasã a ploii, de un somn lung, dupã aia mai vedem. Îl conduce 27 spre ceea ce pare un han vechi ºi pãrãsit, A fost al Se va întoarce abia a doua zi, în zori, tremurând tatãlui meu, Melchior Guldenmann din Eltingen, iar din tot corpul, are pãrul încâlcit ºi ochii ei verzi sunt acum e al meu, numai cã eu nu þin locul ãsta pentru rãscoliþi ca de cenuºã. Nu scoate o vorbã, îºi toarnã oaspeþi, am altele de fãcut, spune, deschizând uºa. doar o canã din vinul cu care l-a ispitit ºi pe Roro, Dinãuntru izbucneºte un miros puternic ºi amestecat bea, îºi scoate apoi încãlþãrile murdare de pãmânt de ierburi sãlbatice, pe care nãrile lui Roro, atât de ud ºi se culcã. Dar când se trezeºte, peste câteva obiºnuite cu miresmele, nu le recunosc. Se opreºte ceasuri, e veselã din nou, râde ºi spune cã aºa e în o clipã, ameþit. O, râde ea, sunt numai niºte plante, casa asta, se doarme cam mult, el se va obiºnui însã acum încã n-au puteri, doar dupã ce le fierb, vino ºi pe rând cu toate dacã va rãmâne peste iarnã aici ºi nu te teme, nu-þi va face nimeni ºi nimic rãu aici. Fata asta va trebui sã facã, sã accepte gãzduirea, fiindcã se miºcã repede, aduce schimburi curate, cerându-i nimeni nu porneºte la drum pe ninsoare. Iar acum, te cu aceeaºi voce poruncitoare sã le îmbrace, apoi îi rog sã aprinzi focul, ca eu sã pot pregãti ceva de pune dinainte o tocanã aburindã (oare când ºi cum a mâncare, mai zice, alegând una dintre legãturile de încãlzit-o?, se întreabã Roro, cãci n-a vãzut nici un ciuperci uscate care stau atârnate de grinzi. Roro se foc), ºi o canã cu vin, cu gust necunoscut ºi amar, supune ºi face ceea ce de atâtea ori a mai fãcut, Bea-o!, îl îndeamnã ea, dupã care îl conduce, atent ºi concentrat, aºeazã lemnele, cântãrindu-le legãnându-se sau plutind, oh, cred cã am adormit greutatea, relieful ºi echilibrul, dupã care, suflând uºor deja, suspinã Roro, spre o odaie cu obloanele trase, când dintr-o parte când din alta, le controleazã flacãra. Vorbim când te trezeºti. Katharina a încremenit, stã cu ciupercile uscate în Somnul e mai lung ºi mai profund decât au crezut mânã ºi cu ochii aþintiþi asupra gesturilor lui. Ce e?, amândoi, istoveala drumului prin ploaie ºi frig cere întreabã el, Nimic, vine rãspunsul. Dar din ziua aceea douã zile ºi nopþi ca sã se ºteargã. Bine, vom aºtepta, nu-l va mai scãpa din ochi ori de câte ori Roro se va asta va face ºi Katharina pândindu-l din când în când apropia de cuptor. În rest, pare uneori sã nici nu-l ºi dându-i sã soarbã dintr-o canã cu fierturi, Mai dormi, observe, absorbitã cu totul de ierburile ei, atârnate la ºopteºte ea, acoperindu-l ºi retrãgându-se apoi uºor, uscat mai peste tot în casã sau pãstrate în sãculeþi nu trebuie sã pãºeascã pentru asta pe vârfuri, cãci închiºi sub cheie într-o ladã dositã sub pat. Uneori îºi are umbletul mai mult ca un zbor. Cred cã m-au ameþit pune acelaºi ºal de lânã ºi dispare pentru o noapte ierburile astea, cãci n-am dormit niciodatã atât, spune sau chiar mai multe, întorcându-se la fel de istovitã ºi Roro la capãtul acestor zile. Katharina nu se grãbeºte având nevoie, ca sã-ºi revinã, de vinul cu gust amãrui sã rãspundã, doar ochii ei verzi se lumineazã de un ºi miresme amestecate. Într-o dimineaþã însã, spre zâmbet. E foarte tânãrã, înaltã ºi subþire, cu liniile mijlocul lui noiembrie, la întoarcerea dintr-o astfel de trupului unduioase, dar încordate parcã sub febre rãtãcire, Katharina dã pe neaºteptate uºa de o parte, ascunse, iar pãrul ei lung se revarsã peste umeri dar nu se mai îndreaptã din prag þintã spre cana cu într-o nestãpânire de bucle în culoarea alunei, ºi totul vinul tãmãduitor, cu care Roro s-a obiºnuit deja s-o în ea stã ca sub muºcãtura unui vânt deschis. Erai aºtepte, ci spre el, iar ochii sãi verzi, rãscoliþi din nou obosit, rãspunde fata, iar aici, aproape de pãdure, de nori de cenuºã, îl ating altfel acum, cu tristeþe. timpul nu se mãsoarã, vino acum sã mãnânci, însã Cred cã trebuie sã ºtii, îi spune apoi, cã la Segovia o mai întâi sã-mi spui numele tãu. Roro, Ãsta e un alint reginã îºi poartã coroana. ªi am sã-þi dau pentru asta ºi aºa te voi chema ºi eu de acum, dar vreau sã ºtiu sã bei, adaugã ea, împingând de o parte cana numele tãu adevãrat, cel cu care te-a botezat mama pregãtitã ºi alegând altceva, o sticlã cu o tincturã ta., Rudolf., Ca de împãrat., Aºa s-a potrivit., Nimic întunecatã din care toarnã în douã pahare, Haide, nu e o întâmplare, spune ea ºi îl priveºte adânc. Apoi, da, e o vrãjitorie, dar avem amândoi nevoie astãzi de cât timp el mãnâncã, minunându-se de aromele ea. Fiertura e uleioasã ºi are acelaºi gust amar, ca ºi fripturii, e iepure de pãdure, ea tace, dar continuã sã- cum s-ar fi macerat acolo doar pieliþe de nucã ºi pelin, l cerceteze cu ochii într-un fel ciudat, ca ºi cum l-ar cu toate astea bãutura desface, înghiþiturã dupã atinge cu degetele pe tot corpul., Mi-e greu sã mãnânc înghiþiturã, o dulceaþã la fel de puternicã ºi arome ca aºa., Cum?, Dacã mã priveºti tot timpul., O fac doar de pierzanie. Cum ai aflat?, întreabã, înainte de a cât sã înþeleg, Ce?, Cine eºti, cãci nici numele ºi nici aluneca cu totul în somn, în pragul unei fãptura ta nu sunt obiºnuite., Poate, rãspunde Roro, nemaiîncercate ameþeli, Roro., Într-un vis, aºa cum fiindcã am trupul ca de elefant., E mai mult decât þi se întâmplã ºi þie. Cât pot, îþi voi povesti. Sunt doar atât, ai o flacãrã în tine ºi un har., ªtiu doar sã fac o bolborosealã vorbele ei de acum, bãutura a pãtruns- prãjituri., Aºa, deci, asta era taina ta. Apoi Katharina o ºi a învins-o sau, poate, dimpotrivã, de acolo îºi tace din nou, îi toarnã vin ºi, deºi el spune cã nu bea trage ea puterile pentru toate aceste cuvinte, atât de de obicei, fata îl roagã sã guste, nu e doar ceea ce s- încâlcite, care urmeazã. ar crede, în zeama de struguri sunt multe ierburi Sunt Katharina Guldenmann, fiica lui Melchior tãmãduitoare care îi vor face bine. Dupã care, din Eltingen, mai tânãrã ºi în toate mai priceputã învelindu-se într-un ºal, îl anunþã cã va ieºi, el sã nu decât celelalte vrãjitoare, oricât de întinsã le este faima se teamã ºi sã nu se îngrijoreze de nimic, ar putea ºi oricum s-ar numi ele, Christine Plum, Walpurga sã doarmã sau, de ce nu?, sã coacã niºte prãjituri. ªi Hausmannin sau Merga Bien. Eu am calea mea ºi iar îl priveºte într-un fel ciudat, la fel ca mai înainte, locurile unde numai mie mi se aratã, ca sã le pot ca ºi când degetele ei i s-ar strecura, fierbinþi, pe sub culege, ierburile de leac, ca ºi otrãvurile. Singurã bat 28 haine. pãdurile ºi ºtiu ceasul fiecãrei plante, aºteptând trecerea zãpezilor ca sã smulg cu rãdãcinã cu tot sãu, iar faptul cã a fost numit ºi el vrãjitor îºi aflã pricina spânzul, ori soarele verii ca sã rup tulpinile de într-un alt lucru oricând la vedere ºi despre care i-a mãselariþã ºi sã le fierb apoi în oþet. Numai eu mã mãrturisit deja, în plãcerea ºi priceperea lui de a face strecor noaptea, fãrã sã-mi fie fricã, pe creste prãjituri, moºtenitã de la unchiul sãu, Féliz. mãturate de vânt, unde s-au legãnat spânzurãtorile Din ziua aceea Roro a reînceput sã frãmânte ºi ºi unde creºte ºi þipã dacã o tai, putând chiar ucide sã coacã pandiºpanuri, sã pregãteascã jeleuri, pe cel care se apropie prea mult, mandragora, ºi tot amandine ºi dropsuri, vegheat la început de aºa, doar eu cunosc de unde sã aleg cucuta, cea Katharina, care s-a rugat sã o lase aproape fiindcã apãrãtoare de demoni ºi dãtãtoare de un somn greu vrea sã vadã totul, de la cum cerne fãina la cum scoate ca ºi moartea, omagul pentru vârful otrãvit al sãgeþilor din cuptor tava cu figurine colorate. Mentã, ierburi ºi chemarea spiritelor celor morþi, ciumãfaia pentru aromate ºi miere de pãdure se gãsesc din belºug în viziuni, vâscul pentru vindecãri ºi apãrãtoare de cele casã, doar fãina se terminã de la un timp, dar pentru rele, ca ºi de vârcolaci, ori pelinul care te fereºte de asta Katharina s-a ºi gândit cum sã facã, va merge ºerpi. Iar dintre toate, cel mai mult, mie belladonna în oraº, ducând cu ea câteva torturi ºi va aduce în îmi place, cãci cu ea îmi sporesc frumuseþea, iar schimb cele de trebuinþã. Ar trebui sã vin cu tine, elixirul pe care îl prepar din ea, dupã amestecuri ºi spune Roro, Nicidecum, te-ar putea alunga cu pietre, fierturi ºi strecurãri îndelungi, dându-l apoi celor care crezând cã aduci ciuma în oraº, mã descurc singurã, îl cer, înmulþeºte pe vecie ºi face de neºters orice doar sã-mi pregãteºti ce þi-am cerut. dragoste, toate plãcerile, dar cu ele, sã mi se ierte În noaptea aceea, în timp ce Katharina iese, asta, ºi chinul. Am încercat ºi eu licoarea ºi de aceea învelitã în ºalul de lânã ºi purtatã de febra care i se bântui acum nopþile prin pãdure, pânã mi se întunecã trezeºte din nou în ochi ºi pe care simþurile ei n-o pot ochii ºi sunt gata sã-mi pierd rãsuflarea, cãci nu spre stãpâni, Roro va pune deja la copt aluaturile ºi va Heinrich, fiul lui Sebald Kepler din Weil der Stadt, cel amesteca crema dulce din gãlbenuº de ou, unt, alune cãruia i-am fãgãduit cã-i voi fi soþie, alerg eu, ci altele ºi scorþiºoarã, adãugând la urmã ºi sucul unei lãmâi sunt îmbrãþiºãrile care îmi încing ºi în somn tot trupul din cele pãstrate în pivniþã, într-o lãdiþã acoperitã cu cu foc. Numai cã despre ele n-am îngãduinþã sã cearã. Fata întârzie însã pânã în dimineaþa urmãtoare, vorbesc. astfel cã la torturile învelite cu o pânzã subþire se vor Cum nici aceastã prinþesã nu mai are dezlegare adãuga ºi câteva tãvi cu jeleuri în formã, cum altfel pentru nimic ºi de aceea ºi-a strâns buzele, sau dupã visul Katharinei decât de pãuni, cu cozile ºi poate o muºcãturã din adînc e cea care o sileºte sã coroanele de pe creºtet mai strãlucitoare decât i-au tacã. Eu o vãd, iatã, cum înainteazã sub porþile ºi ieºit oricând altãdatã. Iar când toate vor fi gata, apare arcadele împodobite cu flori ale Segoviei, pe un cal ºi ea, sfârºitã, însã cu toatã fiinþa ca luminatã încã de cu capã stracojie. E palidã ºi þine mai mult ochii închiºi, jaruri, Oh!, spune, îndreptându-se direct, fãrã sã mai ca sã se apere de soare, spune, dar eu ºtiu cã nu de caute ca de obicei cana cu vin, spre masa plinã cu lumina prea puternicã se fereºte ºi nici de salutul pãsãrile colorate, inundate de luminã. Oh!, repetã, mulþimii, ci de arsura din inima ei. Poartã o pãlãrie cu vrând sã le atigã, dar retrãgându-ºi cu repeziciune pene care va fi schimbatã cu un voal ca aburul de mâna de parcã pãunii ar continua încã sã ardã, Toate subþire, ca pãmântul însã de greu, ºi apoi cu o astea sunt vii. Dupã care vrea sã vadã ºi torturile ºi coroanã, cãci pentru asta a venit ea aici. Pentru sã guste dintr-unul, despre care zice cã e cea mai strãlucirea acestei diademe de aur, nestemate ºi perle neasemuitã potrivealã de arome pe care a cunoscut- pe care regele însuºi i-o aºeazã pe frunte, pentru o vreodatã, desigur acum ar dori ºi vinul ºi apoi asta jurã ea acum credinþã ºi sub puterea ei se leagã somnul, doar de câteva ceasuri, iar dupã aia va aranja sã se prefacã cã nu aude ceea ce sfâºie chiar în totul, cu grijã sã nu strice nimic, în douã coºuri ºi va aceastã clipã, peste cântãrile sfinte ºi castanietele pleca spre oraº. Azi nu e timp, deci, de viziuni, doar lumeºti, auzul tuturor: þipãtul înnebunit al unei pãsãri. de suspine ºi rãsuceli care-i lasã gura uscatã iar trupul Asta spune Katharina, cu un icnet, un scurt strigãt plin de sudoare. Când deschide ochii, pare tristã ºi de spaimã, înainte de a se trezi. κi ºterge fruntea ºi îndepãrtatã, dar îºi aminteºte ce a promis, cerceteazã vrea sã bea puþinã apã, e prea obositã însã, aºa cã îl doar lumina ºi spune cã are timp destul, pânã în oraº roagã pe Roro sã-i aducã o canã. Dupã aceea însã e cale de un ceas. ªi astfel vor începe drumurile, tot râde din nou ºi zice cã poate a vorbit fãrã ºir, aºa i se mai dese ºi grele prin ninsoarea iernii care stãpâneºte întâmplã uneori. Dar toate sunt adevãrate, doar cã deja, cãci aceastã primã încercare va ieºi cu succes. ea nu-ºi aminteºte prea bine, uitã imediat aproape Katharina se întoarce spre searã, mulþumitã de tot ceea ce vede în vis cel mai adesea amestecat, târguielile despre care s-au înþeles, la care a adãugat cele de demult cu cele care încã n-au prins viaþã ºi ºi o fustã nouã, un ºal ºi o pereche de botine. Toatã chip, însã vor veni negreºit, dupã cum le-a fost scris. lumea s-a minunat de pãuni, iar despre torturi au spus ªi acum, fiindcã þi-am spus toate astea ºi vei afla ºi cã n-au asemãnare ºi cã mai vor. altele încã dacã vei vrea sã asculþi, eu te-aº ruga sã- La transportul urmãtor Katharina vine în plus cu mi dezvãlui ºi tu taina care te leagã de foc. Fiindcã mãnuºi îmblãnite, o nãframã din dantelã ºi podoabe am vãzut cum te miºti ºi toate se schimbã în tine pentru gât, iar dupã celãlalt apare dintre hãþiºuri cãlare când te apropii de cuptor. Roro rãspunde cã nu are pe spinarea unui mãgãruº. L-am cumpãrat ºi i-am ce sã ascundã mai mult decât ceea ce ea a vãzut, pus numele Federlin, cu el mã voi miºca mai uºor ºi crustele multe ale trupului ºi negii uriaºi ai chipului vom putea încãrca mai multe, numai cã nu ºtiu ce sã 29 rãspund la întrebarea cine preparã toate astea, eu sabia care-i va spinteca gâtul ºi-i va ºterge pe vecie trec de mult drept vrãjitoare pentru cã adun ierburi ºi rãsuflarea imediat ce se va întoarce pe câmpul de rãdãcini ºi am fost crescutã, dupã ce Melchior, tatãl luptã. meu, a murit, de o mãtuºã care a fost condamnatã ºi În aceeaºi lunã cu mine va naºte ºi trista reginã arsã pe rug. Iar acum vin cu dulciurile tale despre a Spaniei. Va avea tot un fiu pe care îl va boteza care a început sã se ºopteascã în oraº cã nu sunt Fernando, iar dupã el vor veni Carlos Lorenzo, Diego lucrarea unui om, ci ispitiri de-ale vreunui demon, ceea Felix, Filip, care va fi ºi el rege, ºi Maria. Iar de aici ce nu le face mai puþin cãutate, ci dimpotrivã, le urcã încolo nu mai vãd. ºi faima ºi preþul. Dupã alte câteva drumuri, Katharina Decât într-o parte flãcãri ºi în alta o grãdinã. aduce vestea cã brutãria la care lasã torturile cu alune Cu vorbele astea se trezeºte Katharina ºi scorþiºoarã e luatã cu asalt, iar lumea cere, Guldenmann, fiindcã acesta e numele ei de fatã, nu înghesuindu-se, numai ºi numai Linzer Torte, cãci e încã mãritatã ºi tot ce a povestit doar într-un vis s- aºa au gãsit sã numeascã, deosebindu-le de orice ºi a întâmplat. E la fel de obositã ca întotdeauna când fãcând din ele dreptul oraºului, prãjiturile lui Roro. bolboroseºte aºa, cu ochii închiºi, vrea apã, dar, spre Katharina i-a cumpãrat ºi lui haine de schimb, deosebire de alte dãþi, acum îºi aminteºte limpede dar a fãcut-o cu mare bãgare de seamã, departe de ceva: numele unuia din ºirul copiilor reginei. Acesta brutãrie, ca sã nu stârneascã ºi mai mult vorbele. Cu e Felix, dar i-am putea spune ºi Féliz, nu?, întreabã toate astea, ceva tot s-a auzit prin târg despre o aºa ea, fãrã sã-l mai priveascã însã pe Roro. târguialã, ciudatã ºi nepotrivitã mai cu seamã acum, când ea e pe cale sã se mãrite cu Heinrich Kepler, (fragment din romanul Dulcea poveste a bãrbat tânãr ºi în puteri, de meserie însã soldat ºi, tristului elefant) deci, mai mult pe drumuri., Asta e!, o lasã prea mult singurã, iar ea bate cãrãri tãinuite., Cine ºtie ce mai ascunde., Taine de vrãjitoare. Taine, da, ele bântuie visele Katharinei de fiecare datã când îºi toarnã în paharul cu vin ºi fierturã de ierburi câteva picãturi din tinctura întunecatã, numai cã nu le þine pentru ea ºi nici n-ar putea, pentru cã la trezire uitã aproape tot ce a vorbit în somn. ªi le va aminti însã, mult timp dupã aceea, Roro. Mi-ai fãgãduit, spune Heinrich Kepler, soldat plãtit sã ucidã pe cine i se porunceºte, ºi eliberat acum, doar pentru câteva zile, de pe câmpiile însângerate ale Flandrei ºi din rândurile oºtirii rãsculaþilor, spre a împlini cele cu care s-a legat în urmã cu un an: sã mã ia de nevastã pe mine, Katharina, sãlbatica. E mai, crengile poartã frunze ºi flori, dar eu nu cu bucurie îi rãspund la îmbrãþiºare, deºi tocmai mã îndrept cu el spre altar. ªi spun Da, în timp ce tot trupul meu se frânge, cãci altceva îºi aminteºte ºi altã strânsoare ar dori decât cea cu care mã sufocã acest corsaj al rochiei albe cu jupon de mãtase, atât de nepotrivitã pentru mine. Tremur, iar el, Heinrich, ia drept nerãbdare zbuciumul meu, iar la noapte drept patimã ceea ce va fi doar furie. Împotriva mea ºi a lumii ºi a tuturor stelelor care mã silesc sã fac asta, doar pentru ca fiul meu, care se va numi Johannes ºi încã, dupã bãrbatul acesta, luat cu cununie, Kepler, sã poatã dezlega cu mintea lui cum se miºcã astrele ºi se învârt planetele, pãmântul sau soarele. Eu pentru asta nu am pricepere. El însã, copilul care mi s-a lipit deja pe dinãuntru de pântec, va ºti. Noaptea aceasta va trece repede, mi-am pregãtit deja ierburile care sã-mi amorþeascã simþirea, dar sã nu-mi domoleascã ardoarea în care el trebuie sã se încreadã. Fãrã sã simtã cum mint ºi cum plãtesc astfel, cu trupul încins numai de flacãra neputinþei, drumul spre soare ºi stele al fiului meu. Voi naºte în CONSTANTIN AL XI-LEA PALEOLOGUL ruºine, cãci înainte de împlinirea a ºapte luni mãcar de la cununie, dar soldatul acesta care îmi muºcã acum buzele, nu va afla, pentru cã aceeaºi stea care 30 îl va feri de sila întrebãrilor, nu-l va apãra însã ºi de Ion Cocora cum în vechile fotografii la minut se stacojeau uniformele soldaþilor La ce liniºte Laurei ºi Luizei ºi urechile nou nãscuþilor aud nevroza în expansiune a lumii calcând La ce liniºte aº mai putea râvni astãzi pistele marilor aeroporturi când departe de orice adãpost care sã apere umbra pãianjenului negru creºte în mine Fiecare deznãdejde nu mai posed energie nici cât pentru a înlãtura cea mai banalã opreliºte aceea ce nu lasã mâna Fiecare deznãdejde în plus sã ridice cutia de chibrite de pe noptierã ºi sã este urmatã de o scufundare aprindã lumânarea pe care stau cu privirea într-un clopot fixatã unde paºii tãi doamne ca pe o ultimã pâlpâire a speranþei din ochii pot fi auziþi fiicelor cum calcã peste dalele unui suflet pãrãsit mã afund în penitenþã doamne ºi cred cã moartea ºi de aºteptare va fi un somn îndelung pe o pajiºte din copilãrie când nu visezi nimic altceva decât cã trupul Cum le schimbã bãtrâneþea þi se elibereazã de pãrþile întunecate ale vieþii Cum le schimbã bãtrâneþea pe toate Frica despre coapsa ºi nara ta nu se mai ºtie nimic memoria nu mai e acum decât un muºuroi Frica de om bãtrân mã atinge cu degetele ei din care cârtiþele s-au ridicat în stoluri vâscoase cu indiferenþa morþilor ce pãrãsesc frigiderul o privesc în ochi ºi caut un ºiretlic cu care sã o nu o mai trezesc din amorþire cu nici o cravaºã fac nu-mi mai scoate dinainte nici mãcar gardul sã nu vadã cum tremurã þepele pe spinarea pe care þi-am scris dedicaþia poemului ariciului ca ºi când te-aº fi îndemnat sã traversezi un râu ascuns în poem ca sub o lespede graþioasã nu-þi pot rãspunde de ce mâinile mi se scurteazã de ce formele limbajului scad în greutate cineva parcã mã îndeamnã sã întorc privirea de ce spectacolul ascuns al trupului tãu noaptea înapoi nu mai e decât o bâlbâialã de cuvinte diforme sã-mi ridic viaþa trãitã ca pe un bolovan deasupra capului Ogarii himerici fãrã sã mã obsedeze melancolia timbrului de pe o carte poºtalã Presimt cã sfârºitul nu va întârzia fãrã sã mi se înconvoaie mâinile fãrã sã mã sunt pãrãsit de orice urmã de spaimã apuce greaþa nu-mi clãnþãne dinþii nu-mi tremurã pleoapele nu-mi sângereazã tãlpile ºi cãlcâile cum nimic nu a fost mai de mult nici foºnetul rochiei sângerau tale atunci când cãlcam pe nãvoadele de cuie nici o tinereþe inconºtientã rãmasã într-o pâlnie din adâncul întunecat ºi nisipos al iluziilor de gramofon la gândul cã nu voi mai fugãri prin gâtlejul îmi spun vã tot spun nu eu sunt un fericit sticlelor de votcã dupã ogarii himerici ai poeziei proprietar de momâi mã bucur cã las posteritãþii trupul tãu în negurã de vremi aud ca ºi voi paºi cãlcând pe plin de mir ca ºi când ar fi miezul unui mãr roºu lipitori Cum sã-mi pliez Nevroza în expansiune Cum sã-mi pliez eul acesta obosit Ar trebui un cântec încãpãtor, precum ºi înfricoºat de el însuºi ca ºi când ar aparþine Foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare unei lumi ce nu mai existã decât în oglinzi Ion Barbu sã intre în pielea ta tânãrã ºi dureros de realã cu bufeuri de febrã despre care mã întreb Într-o searã care întârzie sã vinã poate dacã ar putea sã facã scrum ore zile ani voi scrie un cântec precum tãcerea perucilor îndulcindu-mi viaþa cu ficþiuni ºi spaime de monarhi ale instrumentelor muzicale dinainte de a te fi întâlnit cum sã uit cã bãtrâneþea nu se jupoaie bãtrânii poeþi mor ca niºte vieþuitoare de pe trup ca blana de pe iepure de acvarii dupã ce o viaþã întreagã au exersat mersul pe sârmã albeºte pãrul muzelor de singurãtate ª 31 Ion Cucu a þinut, într-un fel, un jurnal literar Le-a dat privilegiul (ºi ºansa) de a fi ilustraþi într- fotografic. Pasionat de literaturã ºi având o o istorie literarã. Fãrã a omite, fireºte, autorii cu fascinaþie pentru scriitori, fotoreporterul a adevãrat importanþi, alãturi de care a stat, cunoscut ºi a preþuit ca nimeni altul scriitorul fotografic vorbind, de la început ºi pânã la sfârºit. român. E un exemplu de devotament ºi de Cele aproape 200 de imagini cu Nichita Stãnescu, pasiune pentru importanþa unei meserii. Serviciul fotografiat încã din 1959, stau mãrturie cã pe care Ion Cucu l-a fãcut literaturii române este, fotograful n-a fost un simplu colecþionar iscusit. la o adicã, mai important decât cel fãcut artei Ion Cucu n-a ilustrat doar dicþionare ºi istorii fotografice. Pe mulþi dintre scriitorii români, Ion literare, ci a însufleþit literatura românã a ultimilor Cucu i-a fãcut mai scriitori decât sunt în realitate. 50 de ani.

Dupã atâþia ani de fotografiat debutanþi. Aºa se face cã am scriitori, cum vi se pare breasla imagini la debut cu majoritatea scriitoriceascã? scriitorilor din ultimele decenii. Nu-i pot trãda pe scriitori, i-am Ion Cucu: Fotografiam enorm, consideram iubit toatã viaþa, chiar dacã astãzi cã e de datoria mea sã iubesc a fi scriitor nu prea mai impre- astfel scriitorii. Cel puþin douã-trei sioneazã pe nimeni ºi numãrul „De când imagini pe zi. Dar trebuie ºtiut cã scriitorilor e din ce în ce mai mare. n-am fãcut ce-am fãcut din ne- Simt nevoia sã mã liniºtesc. Vreau cesitãþi materiale. Niciodatã nu sã las imaginile sã vorbeascã în am evaluat fotografiile mele pe locul meu. Sã circule în toatã þara declanºez formate sau pe importanþa per- expoziþii ºi sã devinã, pe cât se sonajului din ea. Fotografiile îmi poate, permanentizate Pentru cã alinã rãnile sufleteºti, îmi hrãnesc scriitorii adevãraþi sunt acolo. De pânã hipersensibilitatea, sunt ca niºte fapt, visez o expoziþie despre care pietre de râu presãrate înaintea cei care o viziteazã sã poatã mea, ca o cãrare pe care calc ºi spune: „Am mers prin expoziþia aia developez care mã fereºte sã mã scufund în a lui Cucu ºi-am îmbãtrânit pânã noroiul vieþii. Încã fotografiez fãrã am ieºit din ea.” sã ºtiu ce-mi iese. Emoþia e Vã mai amintiþi care a fost prima nu ºtiu decisivã. De când declanºez, pânã fotografie publicatã la rubrica O developez, nu ºtiu nimic. Ce istorie a literaturii române, o rubricã rãmâne ºi ce se pierde. Dar, ca sã care a þinut nu mai puþin de 20 de nimic“ revin la întrebare, criteriul principal ani? al publicãrii fotografiilor mele în Da, au fost 20 de ani de apariþie un interviu de un cristian revistele literare a fost unul strict neîntreruptã, iar schimbãrile personal: acela al întâlnirilor cu redacþionale nu au afectat-o în subiectul. vreun fel. Rubrica am început-o în sã lucrez. Zecile de deplasãri, 1973, pe vremea când ªtefan sutele de evenimente lucrau Cum staþi cu „steliºtii”? Bãnulescu era redactor la singure în mine. Aveam o dorinþã Bãnuiesc cã existã în filmofototecã Luceafãrul. Era alimentatã cu fo- imagini cu Adrian Popescu, Aurel tografii fãcute la zi, la festivitãþi ale Rãu ºi ceilalþi... Uniunii Scriitorilor, primiri în Sã-i luãm pe rând... Uniune, debuturi editoriale sau Adrian Popescu e un personaj premieri. Publicam câte trei de cu care te poþi împrieteni de la fiecare datã: o imagine de grup ºi prima întâlnire. E ca un univers cu douã portrete. Primele au fost porþile larg deschise, pe care poþi portretele lui Constantin Noica ºi intra în voie, nelãtrat de câini rãi ºi a Sânzianei Pop ºi o imagine în cred cã poþi rãmâne mult timp în care apãreau Gabriela Melinescu, bune condiþiuni în interiorul acestui Adrian Pãunescu ºi Ion Gheorghe. univers. L-am fotografiat de multe Pe ce criterii intrau fotografiile? ori. De câte ori am avut ocazia. Cum vã organizaþi publicarea lor Face parte din categoria de scriitori în Scânteia tineretului, Luceafãrul pe care n-am catadicsit totuºi s-o sau România literarã? fotografiez de câte ori ne-am Criteriile îmi aparþineau în întâlnit. Dac-aº locui cu el în totalitate. Fiecare apãrea dupã un acelaºi oraº, sunt convins cã am timp oarecare. Am avut grijã ca Ion Cucu fi prieteni apropiaþi, lucru care m- diversitatea sã fie cât mai mare. de neoprit de a fotografia. ªi nu ar ºi bucura. Dar ºi de la distanþa Era ca o gimnasticã de întreþinere, doar celebritãþi, nume importante Cluj-Bucureºti, amiciþia noastrã nu- 32 ritmul mã impulsiona ºi mã fãcea ale literaturii. Am pus mare preþ pe ºi pierde din tonicitate. Pe Aurel Rãu l-am fotografiat Cu Petru Poantã n-am Mircea Ivãnescu / Iustin Panþa, un mai ales la festivitãþi. Am o schimbat niciodatã douã vorbe. pariu 2000-ist, cu expoziþia 2000 fotografie când ia un premiu din Dar îl am în câteva imagini, alãturi + în care apar tineri scriitori de azi. mâna lui Zaharia Stancu, unul din de Dinu Flãmând ºi Al. Papilian. Am dat drumul unui set consistent documentele la care þin foarte mult Trei bãieþi tineri, frumoºi, un grup de fotografii pe site-ul Uniunii ºi cresc valoarea filmofototecii. plãcut la privire, cu el în mijloc. Scriitorilor din România, secþiunea Mi-aduc aminte cã mi-a spus în Aurel Gurghianu. Mi-era greu Arhiva Foto Ion Cucu ºi filmãm o glumã: sã-i þin minte numele, nu pentru serie document intitulatã „50 de „M-aþi fotografiat cam rar, cã ar fi greu de pronunþat, ci pentru ani de fotografie”. Sigur, Fotote- domnu’ Cucu!” cã l-am întâlnit mai rar. Când intrau ca României Literare merge clujenii pe poarta sediului din Casa sãptãmânal, ca de atâþia ani, Monteoru din Calea Victoriei nr. înainte. ªi existã ºi alte câteva 115, ºirul de scriitori începea cu surprize. Cred cã am încã multe Mircea Zaciu. La un pas, Augustin de spus, nu doar fotografic. Tocmai Buzura, apoi mai totdeauna Aurel de aceea m-am hotãrât sã spun Gurghianu. Rareori se intercala povestea acestor peste 20.000 de Aurel Rãu. Buzura fãcea paºi mai fotografii. Pentru cã fiecare are o mari ºi-avea totdeauna în mânã un poveste pe care vreau s-o spun. bagaj. „Antenele” mele nu s-au înºelat de Cum vã împãcaþi cu lipsa de multe ori în privinþa scriitorilor. I- creditare a fotografiilor lui Ion am iubit ca un nebun. Cum sã ai Cucu? îndrãzneala, ca dintr-o cutie de Sunt obiºnuit deja, deºi nu mi tablã, cu ciob puþin oval în faþã, sã se pare corect ºi tot mai cred cã recreezi lumea, cum credeam eu? importanþa fotografiei autorului nu Ce crezi cã face acea lentilã? e doar un basm. De obicei, Scoate imagine prin sufletul tãu ºi Petru Dumitriu scriitorul de pe copera cãrþilor ia sufletul celui din faþa ta. E clar româneºti are o figurã anostã. cã valoare e ºi în cel care are cutia Nu l-am omis anume, fireºte. Márquez, Llosa au fotografii la în mânã ºi umblã cu ea prin lume. Iar remarca domniei sale m-a nivelul operei. Nu e o întâmplare, În cazul meu, prin lumea scriitorilor. onorat, având în vedere cã sunt comenzi speciale. La noi, de Sã fie ºi „vocile din fotografii” ardelenii sunt zgârciþi în laude. cele mai multe ori, orice fotografie de vinã pentru planurile viitoare? Pe Baconsky l-am fotografiat are ºanse sã ilustreze o carte. Am Cu siguranþã. Existã o viaþã de douã ori. O datã viu ºi o datã atras atenþia de mai multe ori unor nevãzutã în fotografii. Fotografia mort. Viu, la o întâlnire cu scriitorii, editori cã ºi fotografia autorului are mi-a fixat niºte jaloane. Totul a la sediul USR din Kiseleff. Tehnic un rost al ei. Degeaba. Sper cã voi intrat adânc în mine ºi-n sufletul vorbind, era fotogenic. Îl trecusem reuºi sã deschid o expoziþie cu cãrþi meu. Oricând pot sã deschid cutiile pe lista celor pe care ar fi urmat în care portrete fãcute de Ion Cucu mele, în care scriitorii sunt sub sã-i fotografiez pentru a au ajuns pe copertã. ‘i, pentru cã formã de fotografii sau de filme, sã- suplimenta golul din fototecã. Dar vorbeam de creditul foto, am mi amintesc momentele în care i- odatã cu nenorocirea din 1977, descoperit chiar de curând un alt am fotografiat, sã dialoghez cu ei. speranþa mi-a fost rãpitã. Douã zile aspect neplãcut. Nu e prima datã Pentru mine ei trãiesc, atâta timp am pândit la scoaterea de sub când se-ntâmplã... Fotografia lui cât fotografiile ºi filmele existã. dãrâmãturi a celor care au murit Petru Dumitriu de pe coperta în blocul Continental. ªi el întârzia volumului semnat de Victor sã aparã. A doua zi, spre searã, Cubleºan – Petru Dumitriu pe o targã care se legãna, cãratã romancier, editura Limes, 2009 e de doi tineri militari, i-am descoperit fãcutã de Ion Cucu. Deschizând trupul. Faþa era greu de privit. Dar cartea, am putut citi: colecþie dunga de la pantaloni rãmãsese coordonatã de..., editor..., impecabilã. coperta.... Sigur, e foarte important Victor Felea avea o apariþie cine a fãcut coperta, modelul vreau vestimentarã care îmi atrãgea sã spun. Dar, totuºi, fotografia? atenþia de cum intra în Sala Ce urmeazã în viitorul apropiat? Oglinzilor. Pãrea un detectiv, cu Lucrez la o trilogie Ion Cucu. E pãlãria trasã pe ochi. Chiar am o vorba despre cele trei volume pe fotografie de detectiv, îmbrãcat care le-am proiectat împreunã: într-un trench, cu aceeaºi pãlãrie „Cum ar arãta viaþa fãrã trasã pe ochi ºi cu mâna dreaptã fotografie?”, „Sala Oglinzilor” ºi îndreptatã ca un pistol spre Ion „Acasã la scriitori”. În paralel, Marin Preda Drãgãnoiu. Cred cã e una dintre câteva expoziþii itinerante, cu o bijuteriile mele fotografice. primã ieºire la Sibiu, cu expoziþia ©Ion Cucu 33 „Poporul e o femeie care etape ale ei sunt recurente. Apoi, n-aºteaptã decât sã fie siluitã” pentru modã importante sunt (Radu Aldulescu, Istoria eroilor numãrul, cantitatea. A fi la modã unui þinut de rãcoare ºi verdeaþã) Marmeladã, echivaleazã cu a fi la fel cu o Cum sã cucereºti un popor? ªi aglomerare umanã ce tinde spre de ce sã-l cucereºti? Pãi cum de turmã. Odatã cu globalizarea, ce? Ca sã-l foloseºti ori sã-l globalizare, deschiderea graniþelor nu numai aneantizezi – sau sã-l foloseºti pentru cãlãtorii, dar ºi pentru pânã la aneantizare. Cã doar nu programe de studiu, cariere, mai credem în intenþiile misionare mãrfuri, artã etc, moda s-a ale puritanilor Founding Fathers, ºi tentative transformat în molimã. Succesul plecaþi sã civilizeze America! la public coincide aproape Dar este posibil sã elimini un axiomatic cu propunerea unor popor de pe scena istoriei? O de gust produse – fie ele ºi intelectuale – discuþie despre aºa ceva poartã simplificate, edulcorate ºi douã personaje din Mesagerii ploii, confortabile. De multe ori m-am romanul lui Ismail Kadare despre întrebat cum de atâþia oameni pot invazia otomanã în Albania, pe trãi repetitiv isteria unor mode care vremea lui Skandenberg. s-au dovedit ridicole. Fãrã ca Intendentul-ºef îi demonstreazã supraeul lor sã le tragã vreodatã cronicarului Mevla Celebi cã un semnalul de alarmã al simþului popor nu poate fi distrus prin ridicolului. Dar când nu te rãzboi, pentru cã sporul lui natural Felix Nicolau strãduieºti sã-þi formezi gusturile, este mai rapid decât genocidul e firesc sã transferi ºansa de a militar. ªi atunci trebuie sã-i „furi alege unor „creatori” care, la rândul cerul” ºi limba. Chiar mai lor, n-au nici ei gust, pentru cã sunt importantã decât convertirea beneficii, ba mai zãmisleºte ºi capabili sã-l negocieze. Deci le forþatã la o altã religie este martiri. ªiretenia, însã, negreºit! este uºor sã satisfacã mulþimile uzurparea limbii. Dar asta tot nu Comuniºtii ridicau ºiretenia la cãrora le aparþin de drept. înseamnã eradicare. Exact cum pãtrat. În timp ce Lenin ºi Stalin arãta ºi bãtrâna entomolog din puneau la pãmânt biserici ºi Portocale mecanice Pãsãrile, filmul din 1963 al lui mãcelãreau preoþi, un romancier Hitchcock. Pãsãrile sunt prea rus, N. ªundik, scotea din mânecã Un desperado ca Anthony numeroase pentru a le ucide pe portrete de activiºti „luminaþi”, care Burgess, în Portocala mecanicã, toate. Norocul nostru este cã sunt tratau religia ca pe o superstiþie ce avea în vedere perversitatea incapabile sã acþioneze concentrat nu se cuvine smulsã poporului. distrugerii gustului. Alex e un agresiv, cã speciile nu se aliazã Trezirea la raþiune se înfãptuieºte adolescent plin de cruzime, ires- între ele în vederea unui rãzboi mai uºor prin convingere, prin ponsabil “and all that cow”, cum contra umanitãþii. educaþie º.a.m.d. În Renul cel iute ar completa el însuºi. Dar în Intendentul-ºef intuieºte foarte de picior, tradus la noi în 1955, momentul când este transformat bine cã prin convertirea unui popor secretarul de raion îºi admo- în om nou, epurat de violenþã prin la o altã religie nu-l demontezi, ci îi nesteazã subordonaþii prea zeloºi supraexpunere vizualã la violenþã, modifici reacþiile. Nu aºa procedau ºi le cere sã-i înapoieze idolii unui luându-i-se ºi posibilitatea de a se romanii prin cultul imperial? ªi nu ºaman ciukciu. Titlul romanului – purifica prin muzica adevãratã, ne aºa au fost îmblânziþi, europe- dedicat „comuniºtilor ºi comso- dãm seama cã mobilul este cu nizaþi, cruzii vikingi? Numai cuce- moliºtilor din Ciukotka” – nu se totul altul. Doctorul care conduce ritorii-negustori nu încercau sã referã la vreo lume romantic- experimentul recunoaºte cã habar schimbe sufletele, ci doar sã facã virginã, ci reprezintã denumirea n-are de muzicã, însã se foloseºte afaceri profitabile. Vezi cazul unei cooperative de producþie. de pasiunea nobilã a pacientului portughezilor, atât de diferiþi de Dar, în cele din urmã – ºi acesta pentru a-l reduce la stadiul de spanioli. Din acest unghi, pare mai este punctul nodal al eseului meu individ incapabil de trãiri puternice. digerabilã diatriba lui Nietzsche la – cea mai eficientã metodã de a Chiar ºi Alex þipã cã e un pãcat sã adresa creºtinismului ºi a transforma un popor în populaþie suprapui simfoniile lui Beethoven filantropiei ipocrite. este pervertirea gustului. Gustul peste filmele cu ororile din rãzboi este în strânsã legãturã cu stilul, ale naziºtilor sau ale japonezilor. Comuniºtii ºi ºamanii iar acesta este o manifestare strict Scopul ministrului de interne individualã. În niciun caz nu se („minister of the inferior”) este sã Nici teoriile lui Machiavelli nu au poate spune despre un om care obþinã portocale mecanice, adicã dat rezultate fabuloase. Acolo, se îmbracã, citeºte, cãlãtoreºte ºi cetãþeni probi, funcþionari ire- stãpânitorul trebuia sã îmbine forþa vorbeºte dupã cum e moda cã ar proºabili, fãrã apetit spiritual. O brutalã cu ºiretenia. În timp, s-a avea stil. Moda este strict legatã marmeladã umanoidã incapabilã 34 vãzut cã forþa nu aduce mari de prezent, indiferent cã unele sã gândeascã pentru ea însãºi, robotizatã ºi în cele din urmã, efortului de a înþelege, de a o abilitate, dar nu se cultivã pe el complet neinteresantã. Superfluã... dezvolta personalitatea. Ceea ce însuºi ca întreg. În revista Diagonale am dat nu se poate înfãptui decât prin Încã odatã folclorul, depozitul peste un interviu luat de Radu curajul de a lua pauzã de la rutinã, înþelepciunii populare, se Voinescu Ioanei Georgescu- de la carierism, birocraþie ºi dovedeºte pragmatic ºi atât. Rãileanu, cineastã româncã distracþie mecanizatã. Proverbul „cine aleargã dupã mai stabilitã în Franþa. Participantã mai Masele sunt prinse într-o mulþi iepuri nu prinde nici unul” nu mult în calitate de spectatoare, dar ecuaþie simplistã, fãrã nicio demonstreazã decât adevãrul ºi de cameramanã la miºcãrile necunoscutã. Meserii rutiniere, în general valabil cã cine se studenþeºti din 1968, este ºi ea, în care proliferarea sistemului autolimiteazã o duce mai bine. De felul ei detaºat-mandarin, o birocratic creeazã senzaþia de câte ori aud remarca nu e pe gustul soixante-huitarde, o baba-cool. complexitate intelectualã, com- meu! la oameni de artã. Ceea ce Opinia ei este cã „’68 a fost o mare pensate prin defulãri haotice ºi, ar suna inteligent dacã ºi-ar ºi PAUZÔ. Dar o pauzã binevenitã, paradoxal, robotizate. Cei cu putea explicita gusturile. Numai cã o negare a rutinei gen vând-forþã- profesii intelectuale se înghesuie puþini sunt aceia capabili sã-ºi de-muncã-contra-salariu, pentru în ecuaþii de gradul doi, în care motiveze alegerile. ªi, din pãcate, ca eu sã supravieþuiesc, iar miza este hiperspecializarea. printre aleºi nu sunt foarte des patronul sã obþinã plus-valoare. Când Toma d’Aquino avertiza cã artiºtii, care seamãnã uneori cu Când vieþuirea devine su- se teme de omul unei singure niºte mecanisme de creaþie. E mult pravieþuire, atunci nu mai are rost cãrþi (Timeo hominem unius libri), mai interesant sã le cunoºti opera, sã discutãm despre rafinarea avea în vedere fanatismul, decât pe ei înºiºi. Numai cã – veste gusturilor. Iar fãrã gust nu obþinem îngustimea, infatuarea lipsitã de bunã – între timp s-a descoperit decât lucruri urâte, un context curiozitate. La fel, specialistul, MULTIversul. Compus din mai neasortat, indiferent cã ne referim tehnocratul nu are cum sã fie un multe universuri. O infinitate de la conversaþie, arhitecturã sau om de gust. El este un intelectual galaxii în expansiune. Deci vremea la orice altceva. Bineînþeles, ratat pentru cã face abstracþie de UNIversului a trecut. E timpul sã supravieþuirea nu îi este rezervatã diversitate. Lumea noastrã a ne relaxãm, sã ne ºlefuim gusturile, doar omului ajuns la sapã de lemn. devenit una a specialiºtilor, un soi dar sã le ºi lãrgim, ca sã nu sfârºim Sunt ºi din aceia care se folosesc de funcþionari superiori, mai bine ca niºte snobi ridicoli. Altminteri, de o sapã din lemn de esenþã sau mai prost plãtiþi. Homo artiºtii verificã zisa lui Tacit din scumpã ºi cãrora tot sãraci li se renascentistus a eºuat în homo Agricola: Ubi solitudinem faciunt pare cã sunt. Pentru cã s-a pierdut technicus, cel care stãpâneºte pacem appellant („Unde seamãnã simþul mãsurii, ceea ce iar duce la foarte bine o techné, îºi dezvoltã pustiul, spun cã aduc pacea”). lipsa de gust. Focalizarea pe funcþii ºi averi nu lasã timp pentru cultivarea gustului. ªi atunci se apeleazã la profesionistul gustului, stilistul. Poate însã acesta sã nu ia în seamã preferinþele clienþilor sãi neºlefuiþi? Nu! Deci, implicit, stilistul nu este un om cu gust, ci unul care negociazã gustul, care îl perverteºte.

Intelectualii rataþi

Blaise Pascal, în Provinciale, a scris depeºã dupã depeºã contra iezuiþilor ce puneau pe picioare Contrareforma. O idee a acestora era „graþia actualã” – conform cãreia acela care comite o greºealã, fãrã sã aibã conºtiinþa greºelii, nu pãcãtuieºte. Prin extrapolare, aceeaºi este situaþia în domeniul gustului: cine nu poate identifica kitschul, prostul-gust, nu este responsabil pentru promovarea lui. Or, Pascal repudiazã o asemenea teorie

comodã în numele specificului LIBERUL ARBITRU umanitãþii. Adicã în numele 35 Importanþa cãrþii Du paradis venite în gândirea unor întregi perdu à l’antiutopie aux XVIe – societãþi ºi epoci. Interogându-le, XVIIIe siècles (Paris, Ed. el accede la sesizarea unuia dintre Classiques Garnier, 2010, 416 p.) tronsoanele pe care transformarea scrisã de Corin Braga rãmâne, în Modernitatea gândirii europene, odatã cu continuare, insuficient observatã în modernizarea, se reconstruieºte. mediile savante româneºti, deºi „Odatã cu modernitatea”? Dar prin aceastã nouã monografie între dacã modernitatea înseamnã, de autorul abordeazã într-un mod fapt, tocmai aceastã descindere pe radical diferit faþã de predecesori pãmânt ºi deschidere atentã a – de la Romul Munteanu la Adrian paradis ºi ochilor, lãsând deoparte proiecþiile Marino ºi Pompiliu Teodor – exalta(n)te, fãrã suficient suport? materialul cãruia i se aplicã. Într-o astfel de lecturã, fãcutã Decupând problematica para- utopie posibilã de noul volum al lui Corin disului pierdut, comparatistul Braga, modernitatea nu mai este clujean nu este un miltonian un rãstimp istoric sau un mãnunchi mioritic, cum ar putea crede de trãsãturi stilistice desprinse din cineva, dupã cum nici un pios plin evoluþia societãþii ºi a culturii, ci un de fervoare, cãutând pretutindeni mod al dispunerii omului în lume Raiul de pe poziþiile credinþei prin intermediul proiectãrii înzestrate cu armãturã doctã, cum acesteia. pare sã sugereze titlul. Pe Braga În lumina acestei posibilitãþi de îl intereseazã, mereu, imaginarul Ovidiu Pecican a înþelege propunerea autorului, european ºi temele sale, de- obþinem o cheie de lecturã a cupând, de astã datã, din sfera raportãrilor la timpul istoric, la reprezentãrilor intelectuale ale condiþia umanã ºi desigur la temei paradisiace expresiile ei fiecãruia i-ar reveni bunuri dupã conceperea visului de izbãvire ºi revelatoare din lumea Europei nevoi, ºi nu dupã posibilitãþile – perfecþiune umanã. Cãci în noua clasice (cum îi spunea Pierre limitate – ale societãþii de a-i grilã devine firesc ca unii dintre Chaunu) ºi a iluminismului. satisface necesitãþile, este o oameni sã rãmânã în interiorul Este însã de precizat cã în utopie, o contrautopie sau, pur ºi vechii paradigme, a proiecþiilor cartea menþionatã, cezura care simplu, un echivalent al Raiului mitic-paradisiace, în timp ce alþii sã desparte în mod tradiþional cele terestru. Numai în aparenþã adere, instinctiv ºi reflexiv, la cea douã etape cultural-istorice nu face chestiunea se înfãþiºeazã ca fiind de a doua, pe care am numit-o nici obiectul vreunei abordãri una de purã categorisire. ªi doar modernã. Achiziþia este preþioasã, exprese, nici al unei delimitãri la o privire superficialã nu are ea fiindcã îngãduie înþelegerea mai speciale. Câtã vreme proiectul de a face cu demersul lui Corin adecvatã a unei societãþi cum este, formulat este acela de a urmãri Braga, care se opreºte la secolul de pildã, cea româneascã, unde pas cu pas, prin intermediul al XVIII-lea, în vreme ce discrepanþele dintre modul urban cazuisticii literare, procesul comunismul s-a afirmat virulent ºi cel rural de existenþã este mai degradãrii treptate a proiecþiei mai ales în secolul al XX-lea. vizibilã ºi încã efectivã, ºi unde, la culturale a Raiului, prin utopie, Istoria ideilor ºi a reprezentãrilor nu fel, fãrã a fi neapãrat în strictã ºi pânã la pragul negaþionist al decurge în parametrii cronologiei directã conexiune cu prima, antiutopiei, ceea ce rezultã este un punctuale, evenimenþiale, ci se coabitarea mentalitãþii conexate la soi de Bildungsroman savant al întinde în durata lungã a trecerii arhetipal ºi sacru cu cealaltã, declasã-rii unei proiecþii colective timpului, dupã cum observa „dezvrãjitã”, lucidã ºi mai amarã, durabile. Procesul merge mânã în Fernand Braudel. Iar faptul cã se perpetueazã, fãcând dificilã mânã cu triumful raþionalitãþii, cu istoricii „canonici” nu se grãbesc calificarea societãþii ca întreg drept „dezvrã-jirea lumii”, cu pierderea sã se desprindã din chingile premodernã sau modernã. Faliile iluziilor ºi accentuarea luciditãþii instrumentarului ºi problemati- sunt, într-un astfel de caz, nu în prag-matice... Ceva se pierde ºi zãrilor tradiþionale, mai curând primul rând sociale ori economice, ceva se câºtigã. pozitiviste, speriate de nou, nu este ocupaþionale ori de dispunere într- Problema este dacã, petre- un motiv de abandon al tentativelor una din cele douã ambianþe de cându-se toate acestea, antiutopia reluate, iar ºi iar, de punere a viaþã, ci mai ales imaginare, de înlocuieºte în modernitate polul trecutului în paginã. gândire ºi reprezentare a propriei arhetipal al Raiului, dacã acesta Dar Corin Braga face ºi altceva: condiþii umane. din urmã ajunge sã fie declarat el produce dovada cã istoria De fapt, povestea relatatã de definitiv drept imposibil ºi, textelor – pe care o numim, cu un Corin Braga aratã – în cuvintele eventual, chiar indezirabil. A termen nepotrivit prin laxitate, lui – astfel: „Atacul creºtin contra rãspunde la o asemenea întrebare „istorie literarã” – poate furniza utopiei viza în primul rând erezia înseamnã sã decizi dacã socie- mãrturii de primã mânã în adamicã ºi pelagianã, dupã care 36 tatea proiectatã de comuniºti, unde înþelegerea transformãrilor sur- omul este capabil, utilizându-ºi inteligenþa ºi abilitãþile, sã ofere o pãmânt. [...] Mesajul pe care îl utopia coministã în romanul Ferma alternativã la achiziþia lui Isus impune ideologia creºtinã gândirii animalelor sau pe cea antiindi- Cristos ºi a Bisericii. Ideea cã utopice este clar: construirea unei vidualistã, totalitarã, a controlului Cetatea omului poate suplini utopii sau dorinþa de a accede la permanent ºi a spãlãrii creierului din grãdina ºi regatul divin erau, în una atrage damnarea! Cenzura ºi 1984, calificatã, aceasta din urmã, ochii gânditorilor creºtini din sec. autocenzura religioasã placheazã numai dintr-o eroare de parcurs, al XVI-lea ºi al XVII-lea, o ficþiunile utopice pe scenariul drept (numai) anticomunistã. impietate ºi o blasfemie. În acest cãderii biblice” (p. 363, 372) Publicarea grabnicã a cãrþii în limba context, s-a putut vedea Cartea despre trecerea De la românã va stimula, cred, dez- mentalitatea ortodoxã, pioasã, Paradisul pierdut la antiutopie în baterea referitoare la sensurile ºi fideistã sau pur ºi simplu secolele al XVI-lea – al XVIII-lea semnificaþiile unei astfel de pesimistã obligându-i pe mai mulþi apare astfel surprinzãtor de înruditã explorãri, înfãþiºând modernitãþii (fie utopiºti sã îºi închidã sau sã îºi în spirit cu tentativele lui George ea ºi târzie) o oglindã lipsitã de distrugã paradisul lor de pe Orwell de a înþelege ºi combate concesii. REGELE FLUTURE 37 Era suplu, frenetic, bântuit de scriiturã lui artistã, nu e deloc idee, robit puterii expresive a strãin. cuvântului. Insã lumea de care a fost bântuit Mircea Ghiþulescu, lumea Era exigent ºi deopotrivã Dincolo de care a fost cu adevãrat bolnav înþelegãtor, pãrea inflexibil dar a fost lumea teatrului. Nu doar a purta în adâncul fiinþei lui o imensã operei dramatice, a textului fãrã de încãrcãturã de înþelegere ºi de care teatrul, de la tragicii greci ºi omenie. Era uneori arþãgos ºi pânã astãzi, n-ar putea exista, ci intratabil pentru a-ºi ascunde rãnile ºi a celor care creazã spectacolul: ºi infinita tandreþe cu care se uita cortinã actorul, regizorul, scenograful, la oameni ºi la spectacolul lumii. maestrul de lumini.

Era bolnav de prietenie, într-o A slujit teatrul românesc din epocã în care oamenii par a refuza postura de cronicar, director de tot mai ades acest dar suprem al teatru, director general al teatrelor zeilor, de adevãr ºi, mai ales de din România, creator ºi director de lumea de dincolo de cortinã, de revistã ºi de festivaluri teatrale. lumea dramaturgilor, a actorilor, a Decenii la rând s-a bãtut pentru regizorilor ºi scenografilor, cu un dramaturgia naþionalã. Decenii la cuvânt, de lumea teatrului. rând a apãrat spectacolul de teatru împotriva vicisitudinilor istoriei. Fãptura lui de muntean uscat Decenii la rând a luat pulsul ºi aþos, pe care ºi-a pãstrat-o din spectacolelor jucate pe scenele vremea tinereþilor noastre noastre, a fost prezent la sute ºi universitare ºi echinoxiste pânã-n sute de reprezentaþii, despre care amurgul maturitãþii, traducea nu In memoriam a dat seamã. Cu onestitate, cu numai natura neliniºtitã a trupului, Mircea Ghiþulescu severã iubire pentru truda celor ci ºi, ºi mai ales, frenezia interioarã care puneau dinaintea publicului a unui spirit bântuit de idee ºi de fascinanta oglindã a vieþii ºi a morþii bãnuiala unei acute lipse de timp într-o prezentare în care discursul închipuite în realitatea lor absolutã. pentru împlinirea unei opere ºi a critic impune nu doar prin Cu indubitabilã pricepere în lectura unui proiect ce a înzestrat cultura acurateþea judecãþilor, ci ºi prin actului teatral. Decenii la rând a românã cu o lucrare expresivitate. fost, alãturi de Valentin Silvestru, monumentalã: Istoria literaturii nu numai cel mai înzestrat dar române – Dramaturgia. Pe care n- Iar de aceastã expresivitate poate cel mai credibil critic de ar fi putut-o realiza dacã n-ar fi excelentul romancier care este teatru. adãugat sprintenelii omului de Mircea Ghiþulescu, finul observator dincolo de munþi, puterea de al naturii umane manifestate în ªi-a dorit ºi putea sã fie muncã, rigoarea ºi rãbdarea contextul constrângerilor istorice cronicarul total al universului ardeleanului care devenise pentru descrisã în tribulaþiile personajelor scenic. Aºa se face cã a publicat o lungã perioadã de timp. O lucrare din Omul de nisip, Oglinda lui o altã carte exemplarã dedicatã exemplarã, care umple o lacunã Narcis ori Wiener Walzer, cu actorilor: Cartea cu artiºti. Teatrul lãsatã în urmã de toate Istoriile românesc contemporan ºi ºtiu cã literarurii române, de la paradig- în zilele ºi nopþile sale de trudã, maticul George Cãlinescu pânã cãci era un insomniac incurabil, epigonii acestuia. O lucrare pregãtea o la fel de monumentalã exemplarã prin înþelegerea exactã Istorie a spectacolului de teatru ºi practicarea virtuþilor unei adevã- românesc. rate istorii literare: exhaustivitate, acribie, absenþa oricãrui parti-pris, Din pãcate dinaintea lui Mircea spirit critic golit de orice ranchiunã, Ghiþulescu, indefectibilul meu frumuseþea discursului. Istoria... lui prieten, timpul a tras prea devreme Mircea Ghiþulescu - care definitiva cortina. În luminile rampei a rãmas în 2008 proiectul început în 1984 pentru totdeauna aceastã lucrare, cu incitanta O panoramã a aceastã operã monumentalã. Însã literaturii dramatice române de dincolo de cortinã, sunt sigur, contemporane, devenitã în 2000 Mircea continuã sã priveascã admirabila Istoria literaturii atent, amuzat ºi complice, dramatice române contemporane spectacolul (încã) strãlucitor al – acoperã totalitatea operelor teatrului românesc. 38 dramatice scrise în româneºte REGELE VAGABOND Horia Bãdescu Încerc acum în luna septembrie am rãspuns, de fapt nu prea pot a anului 2010 sã încropesc cîteva spune cã o fac, din moment ce nu rînduri despre Ioþa. E ca ºi cînd aº e o „activitate permanentã”...! încerca sã scriu pe nerãsuflate sau „Cum sã fie permanentã, bãtrîne, dintr-o singurã rãsuflare... Lacrimi, n-are cum sã fie, scrii doar atunci Fãrã sã-mi fi închipuit despre cînd „te pãleºte”...! Asta era ºi o noi cã am fi nemuritori nu mi-am încurajare. Am rîs amîndoi. Atunci imaginat niciodatã cã voi putea visãri, am ºtiut, am fost sigur cã vom scrie despre Ioþa (Ioan Radin deveni prieteni... Buni prieteni. Peianov) la timpul trecut... Nu mi- Folosesc pluralul nu pentru a ne am închipuit aceasta cu toate cã amintiri evoca pe noi doi ci pentru cã mã deja, aºa cum ºtiþi, au plecat dintre refer la „echipa” noastrã echi- noi colegii Marcel Constantin noxistã, promoþia 1967-1972 Runcanu, Marian Papahagi, (adicã Ioþa, pasager trei ani prin- Nicolae Diaconu, Vasile Sav, asta tre noi, ªtefan Damian, Vasile Sav, ca sã-i pomenesc doar pe cei din Ion Marcoº ºi subsemnatul...). imediata noastrã apropiere Plecarea cam brutalã a lui Ioþa (la (ascendentã)... Vestea rea, ºtirea Tîrgu Mureº în redacþia revistei de cele mai multe ori vine sau se Vatra), încheierea unei etape s-a insinueazã pe neaºteptate, în sãvîrºit destul de brusc. Primele momente deloc potrivite (la urma sale poveºti (destãinuite nouã, urmelor care ar fi momentele adicã noilor sãi prieteni) au fost potrivite pentru aºa ceva ? Existã despre armatã. Cu asta ne astfel de momente ? Nu. Sigur nu depãºise... Fiind mai mare decît existã. Recunosc, pretenþia mea noi cu patru ani, ne fãceam cã nu este absurdã.). ªi cînd se întîmplã, observãm amãnuntul acesta... impactul îþi paralizeazã simþurile. In memoriam Ascultam tãcuþi. A fost luat de la Îþi vine atunci sã strigi (destinului): Ioan Radin-Peianov facultate, în 1968, prinzînd ºi „Stai o clipã, lasã-mã puþin în pace, momentul august al aceluiaºi an mãcar sã-mi adun puþin gîndurile cînd a fost invadatã Cehoslovacia. care-mi sînt plecate de acasã pe O amintire aproape cît un rãzboi. dealuri ca ºi oile turmei... Lasã-mã oriunde s-ar afla (ca ºi cum nimic Noi care nu fãcuserãm încã o clipã sã mã adun ºi apoi revino, nu s-ar fi întîmplat...). Prin faþã mi armata îl ascultam cu emoþie dar cã tot nu te pot opri, dar aºteaptã- se derulau, mai departe, imagini ºi cu invidie. Treptat, prietenia mã, mãcar, sã pot întîmpina sau fraze spuse de noi aºa cum noastrã avansînd, cunoscîndu-ne cumplita veste aºa cum se numai memoria stimulatã de o mai bine, culoarea poveºtii pierea cuvine...!” Dar aºa ceva nu se nenorocire neaºteptatã le poate schimbîndu-se într-o gravurã cu poate întîmpla decît în propria declanºa... Mã întorsesem, astfel ºanþuri adînci. Ca un monument, noastrã minte... stîrnit, la sfîrºitul anilor ºaizeci. Au poate chiar funerar... De la bãrbãþia Despre moartea lui Ioþa m-a fost vreo trei ani ºi ceva, unii dintre vitejeascã, rãzboinicã a lui Ernst anunþat soþia lui, Rodica, a doua cei mai frumoºi ani, în timpul Jünger la pacifismul (defetist) al lui sau a treia zi. Zile dupã aceea nu facultãþii pe care i-am evocat în Erich-Maria Remarque. Nici nu s- mã mai gîndeam decît, obsedant, cîteva ocazii. Vreo trei ani în care ar putea scrie sau vorbi altfel la timpul pe care l-am petrecut am început sã ne formãm despre un rãzboi (chiar despre un împreunã. Hoinãrind prin Clujul cristalizîndu-ne opþiunile pentru rãzboi care, din fericire n-a avut studenþiei, traversînd strada, viitorul nostru literar. Vreo trei ani, loc). Ne-a destãinuit impresiile sale conversînd neatenþi la trafic, Ioþa studenþi la Filologia clujeanã, în despre primul an de facultate fãcut m-a întrebat odatã: „Oare, de ce, care am apucat sã ne citim unul la Timiºoara, experienþele sale totdeauna, în faþa unui pericol altuia puþinul cît scriseserãm, ani (încã nereuºite) prin redacþii. Prin (iminent), ca ºi acuma cînd în care am citit în cenacluri, în care intermediul sãu am cunoscut traversãm, þii sã atragi atenþia am debutat, în care ne-am deprins lumea literarã timiºoreanã, fie interlocutorului evocîndu-i (nu cu munca (informare, lecturã, personal (cînd era cazul, atunci strigîndu-i) numele ? Ca ºi cum scris, transcris, redacþie, plimbãri cînd primea vizite), fie prin relatãrile astfel l-ai aduce înapoi, la prin librãrii, cãutãri la chioºcuri de sale. Apoi toþi cinci (repet: el, Ioþa momentul de dinainte... Dac-ai presã etc.). Nici nu mai ºtiu cum Peianov, ªtefan Damian, Vasile avea atîta forþã...” Exact ca la ne-am descoperit unul pe altul, cã Sav, Ion Marcoº ºi cu mine) masa de montaj, cînd se înlãturã scriem. Cu umorul sãu ghicit, împreunã ne-am continuat, foarte secvenþele nereuºite ale filmului. sesizat (uºor dacã-l cunoºteai, solidari, lupta pentru „cucerirea” Nimeni nu va mai ºti niciodatã sau, deloc, imposibil de întrevãzut redacþiilor, primii noºtri paºi (de despre existenþa lor. Ce simplu ar dacã nu nu-l ºtiai...) îndãrãtul data aceasta adevãraþi) în lumea fi dacã aº striga acum (adicã azi), seriozitãþii, m-a întrebat, puþin scrisului. Nu voi repeta (aici) ceea Ioþa ! Ioþa ! ªi el mi s-ar alãtura de încruntat, scurt: „Comiþi ?” Da, i- ce am scris cu alte ocazii. Dar n-a 39 durat prea mult... A trebuit sã vinã greºitã. Rusa ºi sîrba îl ajutau sã în Schiþã de portret, Cartea despãrþirea. Spre amintire ne-am poatã face astfel de consideraþii... Româneascã, 1988 (deci dupã 12 fãcut sau, mai bine spus, ne-am La rîndul meu îl întrebam atunci ani), mergînd, continuînd sã schimbat cîte un dar. Eu am primit cînd „descopeream” un cuvînt (de meargã pe acelaºi drum, oferindu- de la el o minunatã ediþie Marc exemplu polonez), asemãnãtor cu ne acum douã nuvele (deci rã- Chagall, cu foarte bune cel rusesc, cum „sunã” pe sîrbeº- mãsese tributar tot genului scurt) reproduceri... Chagall este o lume, te? Lumea evreiascã a lui Chagall din acelaºi univers. Mai mult decît de fapt, nu o altã lume, ci o lume se desfãºura pe un fundal clar în precedentele proze scurte (cele din care facem ºi noi parte, rusesc. Era o explicaþie dar ºi o aparþinînd Aventurilor tînãrului desenul lui figurativ, foarte clar, legãturã. Explicaþiile ºi legãturile Serafim), acestea prin lungimea culorile sale invitã la cunoaºtere ºi le-am aprofundat ºi cu „ajutorul” pe lor, prin acþiune sau prin dialoguri, vizitare dar ºi la reverie. O lume care mi l-a dat prietenia noastrã. imaginea devenea mai clarã, cele populatã de (evrei) bãtrîni cu bãrbi Rãsfoirea albumului însemna, trei dimensiuni ale volumului uriaºe, istoriile micilor aºezãri vrînd-nevrînd, ºi o întîlnire cu Ioþa creîndu-ne mai multã precizie. (numite) stetl din Rusia de vest, (cel de dinaintea plecãrii din Cluj). Fãrã îndoialã ºi traducerile descrise, printre altele, ºi în proza Plecarea lui într-o redacþie îl publicate i-au ajutat sã-ºi cizeleze lui Shalom Alehem. Despre Rusia, transformaserã într-un erou stilul. De aceea el a tradus (din despre Polonia, despre Iugoslavia nãzdrãvan, îl fãcuserã superior rusã) pe Daniil Harms (Un povesteam adesea. Ioþa mã nouã care rãmîneam, în conti- spectacol ratat, Junimea, 1982) iar informa despre miturile lumii slave. nuare, niºte studenþi supuºi unor din sîrbã Milislav Saviæ, Ivan Iugoslavia (ºi în special titoismul) rigori ce ni se pãreau infantile... Mai Cvetanoviæ, Ljubiša Djidiæ, era un capitol aparte al con- ales cã apucase sã-mi po- Radomir Andriæ, Danilo Kiš, Jovan versaþiilor noastre. Prin intermediul vesteascã cum a fost primit în Streija Popoviæ, Miloš Crnjanski. A acestora explica momente sau redacþie, cum s-a acomodat, cum tradus, de asemenea din românã motive din cele citite, auzite, i se deruleazã viaþa de zi cu zi. în sîrbã. Ne-am regãsit vorbind, vãzute. Cadoul, ca ºi toate Semnele, mai corect în- din pãcate, foarte rar la telefon – amintirile noastre (comune) le-am semnele, prieteniei noastre au n-aº putea sã vã spun de ce n-o luat ºi ca pe un simbol. Eram rãmas. Aºa zic eu pentru cã le fãceam ºi în scris – fãcînd planuri prieteni foarte buni, prietenia simþeam... Au rãmas persistînd, foarte vagi. Puþine scrisori ne-au înseamnã, de cele mai multe ori, deºi corespondenþa noastrã era rãmas, de obicei însoþind vreo ranguri egale, poziþii la acelaºi aproape zero, în schimb în rarele carte, vreo revistã sau diferite nivel... Aºadar nu era transmiterea momente cînd ne revedeam tãieturi din ziare se rezumau cam (luminii) pe care o fãcea maestrul reînnodam prietenia întreruptã. O la aceleaºi cuvinte telegrafice: „Îþi ucenicului sãu. Mai degrabã era lipeam exact de unde s-a frînt trimit alãturat ce mi-ai cerut. mãsura, garanþia prieteniei cîndva ºi mergeam mai departe... Salutãri...” Dupã plecarea lui din noastre. Þineam împreunã lumina Gîndind pentru o evocare a prie- Cluj nu pot estima de cîte ori ne- asupra noastrã fiindcã n-aveam teniei noastre solicitatã cîndva am mai întîlnit. Sã zic de cinci sau cui s-o dãm mai departe. Sau, de Vatra, am citat din Cartea de ºase ori, cel mult de zece ori, poate, ea ne lumina deopotrivã... proverbelor ceea ce am simþit cã dintre care douã au fost cu ocazia El mi-a facilitat intrarea în lumea se potrivea cel mai bine comemorãrii Echinox-ului. El m-a slavã (pe care o iubea mai mult sentimentului nostru. (Ca sã fie vizitat acasã de nenumãrate ori (în decît orice) ºi prin mulþimea de clar, reproduc: „Prietenul adevãrat vremea studenþiei dar ºi de cîteva filme pe care le vãzuserãm iubeºte oricînd ºi în nenorocire ori dupã...). Eu n-am avut ocazia împreunã (multe dintre acestea ajunge ca un frate !” 17.17 decît în 1975 sã-l vizitez „acasã” fiind ruseºti – sovietice –, Proverbe). Iatã o a doua trimitere la el, la Timiºoara, în cartierul cehoslovace, iugoslave, poloneze la evrei... Timpul a trecut în fugã Freidorf, pe strada Andreescu. etc.), mai mult mi-a creat ºi o pe lîngã noi, întîlnirile au devenit Timpul, voinþa destinului, a brodit- anumitã predilecþie pentru acestea ºi mai rare, semnele de viaþã ce ni o iarãºi. Primind vestea dispariþiei pe care nu pot s-o neg. Cam tot le trimeteam se concretizau doar sale, la început de septembrie, aºa a fost ºi cu lecturile noastre prin schimburile propriilor noastre tocmai citeam o carte (evreiascã) sau cu prezenþa la concertele cãrþi cu autografe. Aventurile ajungînd (ce coincidenþã) la o simfonice. Mai corect: toate tînãrului Serafim, Dacia 1976, o poveste despre doi prieteni. Doi demersurile noastre culturale se carte de proze (în marea lor prieteni crescuþi împreunã ca ºi subsumau scrisului, „creaþiei” majoritate scurte sau foarte fraþii care ulterior s-au despãrþit, noastre, erau fapte com- scurte), descriind o lume (cam fiecare apucînd-o pe altã cale. plementare acestui scop. Un urîtã), lumea noastrã cotidianã Veºtile concretizate prin schimburi cercetãtor (literar) le-ar putea (meschinã dar „socialistã”), lumea de scrisori s-au rãrit... Ocazia a descoperi lesne. Vrînd-nevrînd epocii „omului nou”, lumea în care fãcut ca unul dintre ei ajungînd la fãceam ºi filologie comparatã (cãci vieþuiam. O carte originalã în care ananghie sã fie ajutat substanþial n-aº putea-o numi gramaticã), Ioþa inspiraþia venea (ca la scriitorii din de celãlalt care aflase despre îmi atrãgea atenþia atenþia cînd o epoca sovieticã-comunistã) din aceasta în mod miraculos (ce 40 traducere era incompletã sau cele mai apropiate „realitãþi”. Sau potrivire nemaipomenitã cu proverbul ales de mine din Vechiul sau greu, scurt sau lung) ºi nou... Dar destinul a fost mai rapid Testament !), iar apoi o vreme noaptea (adãugînd alte cafele la decît noi. Am primit aºadar vestea, iarãºi n-au mai auzit unul despre cele bãute ziua) se apuca de nu m-am împãcat nicicum cu rea- altul... În sfîrºit la moartea nefericitã treabã. Foarte eficient. În studen- litatea ºi am dat iarãºi drumul oilor ºi pãcãtoasã a unuia dintre ei þie uneori îºi bea singur cafeaua – gîndurilor mele sã fugã pe celãlat intervine la Marele Creator (cu mine care fumam) cu puþin dealuri... Revãd tabloul lui Chagall, spre a-i mai da un prilej de viaþã înainte de ora zece seara. Apoi ne Peste Vitebsk: o încruciºare de pãmînteascã (printr-un fel de despãrþeam. ªtiam cã el va citi sau drumuri (era în 1914), curtea din- reîncarnare) celui plecat, prilej prin va scrie. Bînd cafele ºi fumînd. dãrãtul unei case acoperitã de un care acesta sã-ºi poatã corecta Chiar ºi hobby-urile noastre au fost gard, cîþiva copaci desfrunziþi, greºelile. Momentul cu adevãrat diferite, el s-a ocupat, cu mare dincolo o bisericã îngrãditã de culminant al acestei povestiri osîrdie de pescuit (se poate vedea un gard mic, zidãrie ºi lemn, în hasidice era tocmai aceastã ºi în ce a scris), eu de fotografie. depãrtare cîteva case, în intervenþie a prietenului (frate) Asemãnãtor a fost ºi drumul nos- perspectivã, mici. Iarnã, zãpadã ºi pentru celãlalt... Asta însemna tru „postrevoluþionar”, amîndoi peste toate acestea un evreu prietenia... Pentru a satisface transformîndu-ne din oameni de bãtrîn, cu barbã ºi ºapcã cu curioziteatea celui interesat, m-am redacþie în bibliotecari. Peste ani cozoroc, levitînd (într-o poziþie referit la cartea lui Meyer Levin ambii folosind, distraþi cuvîntul oblicã). În mîna dreaptã þine un intitulatã Baal Shem Tov. Povestiri redacþie (neputîndu-ne debarasa baston cu cîrjã, cu stînga îºi þine hasidice despre minunile lui Rabbi de el) pentru a denumi serviciul un sac ce-l poartã pe umãr. Poate Israel. nostru. Spuneam, aºadar, po- cã-i moºul din spaimele copilãriei Oare prietenia înseamnã ºi vesteam interlocutorilor „în timp care adunã copiii rãi... ªi aº mai asemãnare sau complemen- ce mergeam spre redacþie, s-a adãuga versurile lui Miloš taritate? Probabil ambele posibi- întîmplat...” Ne corectam, reluînd Crnjanski (traduse chiar de Ioþa): litãþi sînt valabile. Asemãnãtoare fraza: „în timp ce mergeam spre au fost traiectoriile noastre bibliotecã s-a întîmplat cutare lu- profesionale, studenþi la filologie cru...” E o ruºine sã fii bibliotecar? E „În manta-mi lungã de satin cernit ambii am început în redacþia o degradare? Nici el, nici eu n-am sub cer pribegesc. revistei Echinox, apoi fiecare la cîte fost grozav de productivi, fiecare ªi oriunde ajung cu ºoapta-mi o redacþie, Ioþa la revista Vatra, eu am scris cîteva cãrþi, fiind urmãriþi stîrnesc la editura Dacia. În copilãrie de o permanentã reticenþã care ne lacrimi, visãri, surîs chinuit.” amîndoi am primit, chiar la apariþie, oprea sã considerãm lucrul în dar de la pãrinþi Dicþionarul limbii terminat, amînîndu-ne, repetat, Iatã am reuºit sã scriu pe române moderne, dicþionarul finalizarea lui, mereu. Mai deunãzi nerãsuflate, cîteva rînduri, prea normã al limbii române, apãrut în poliþiºtii clujeni au demonstrat puþine, dar le-am scris dintr-o 1958. Fiind de vîrste diferite eu la pentru salarii decente, protestînd singurã rãsuflare... Dar cred cã m- sfîrºitul ºcolii primare, el în primele pentru micºorarea penibilã a am putut face înþeles... clase ale ciclului doi, pentru fiecare retribuþiei. Ca sã fie mai con- Adrian Grãnescu a însemnat altceva: pentru Ioþa o vingãtori au scris pe o pancartã cã regulã imuabilã, o carte la care salariul lor a ajuns sã fie egal cu reveneai mereu cãutînd întot- cel al unui bibliotecar, care (trebuia deauna folosirea corectã ºi exactã sã se înþeleagã, prin complicitate) a cuvîntului (nepermiþînd nici o nu „face” nimic în timpul progra- greºealã) interlocutorilor... Pentru mului, adicã al „lucrului”, deci un mine abia mai tîrziu, prin facul- om care poate primi o sumã de tate, cînd am început sã scriu, un batjocurã, riscînd, cîteodatã, rar, sã instrument de verificare a cadã de pe scara cu care se urcã „proprietãþii” unor cuvinte sau la raft... Bibliotecar, prin urmare, ocazia gãsirii unor sinonime pentru este o meserie uºoa-rã, fãrã riscuri evitarea unor repetiþii ºi prost plãtitã... Dar, pe bunã (supãrãtoare). Nu ne-am dreptate. Ei, poliþiºtii, în schimb, au asemãnat niciodatã în ce privea riscuri foarte mari (un lucru perfect programul nostru de lucru ºi a adevãrat), iar bibliotecarii (cu care numãrul de cafele bãute în cursul se aseamãnã, acum prin forþa unei zile... Eu scriam în timpul zilei, împrejurãrilor, în ce priveºte la cele mai întîmplãtoare ore (de veniturile) n-au... Curat la ºase pînã la douãzeciºidouã), constituþional cum ar fi zis Ghiþã vorba lui Ioþa, atunci cînd mã Pristanda. Dacã ar fi trãit Ioþa i-aº „pãlea” (inspiraþia) ºi tot atunci fi trimis tãietura din ziar cu aceastã DON JUAN rescriam, refãceam, finisam... El, informaþie ºi poate, poate l-ar fi în schimb, îºi consuma biniºor ziua resuscitat pe Serafim... Sau poate (cu un program care putea fi uºor ar fi scris ceva cu totul ºi cu totul ª 41 Francis Jammes Voi veni urmat de mii de urechi, în fruntea celor ce-au purtat pe spinare desagi, de cei ce-au fost înhãmaþi la trãsurile saltimbancilor, Elegia a treia la cãruþele ce carã pene ºi tinichele, de cei ce poartã-n spinare butoaie, E-un þinut cu rãcoare blândã pe maluri de ape. de mãgãriþe umflate ca niºte burdufuri, pãºind cu Potecile cu muºchi negru se pierd în întuneric pas poticnit, Spre crânguri albastre, pline cu umbre de de cei cãrora li s-au bandajat picioarele, dragoste. din cauza rãnilor infectate ce fac sã roiascã în jur Cerul e prea jos pentru copaci aºa de înalþi. muºtele încãpãþânate. Aici, la prieteni, vin sã-mi plimb tristeþea, Doamne, fã sã vin cu mãgarii la tine. ºi, în plin soare, hoinãresc printre flori ºi mã Fã, ca în pace, îngerii sã ne conducã liniºtesc. spre râurile mãrginite de pomi în care tremurã Când se tulburã pentru pãtimirea inimii mele, cireºele Nu-mi vin cuvinte-n gând sã-i potolesc. ca pielea fetelor tinere, ºi, fã ca, aplecat asupra odihnei sufletelor, Poate c-atunci când nu voi fi, un copil de treabã pe tãrâmul Tãu divin sã fiu asemenea mãgarilor îºi va aminti c-a vãzut trecând pe alee ce-ºi oglindesc umila ºi blânda lor sãrãcie un tânãr, cu pãlãrie de soare, ce-ºi fuma în apele limpezi ale iubirii eterne. tacticos pipa, într-o dimineaþã de Varã. André Gide Dar tu, nu mã vei mai vedea purtându-þi Despãrþirea în suflet, *** Tânjind dupã tine, Nathanael, sã-þi vorbesc despre rodii? c-o suferinþã cât pãdurea de mare… Se vindeau pentru câþiva bãnuþi în iarmaroacele ªi nici n-ai înþelege cât de departe suntem. din Levant Nu-mi pare rãu dupã gura ta. direct de pe gardurile de stuf pe care se ªi, totuºi, de ce sufãr atât? scuturaserã. Pe cele ce se rostogoleau în praf Dacã tu ºtii, iubito, vino ºi spune-mi de ce. Le culegeau copiii goi puºcã. Spune-mi de ce încã sufãr? Mustul le era acriºor ca al zmeurii Se poate ca ºi arborii sã fie bolnavi? necoapte. Vor muri ºi ei odatã cu mine? Floarea lor pãrea urzitã din cearã, Va muri cerul? ªi tu vei muri? De aceeaºi culoare cu fructul. 1898 Comoarã pãzitã, faguri de miere, Rugãciune pentru a merge cu mãgarii Abundenþã a savorii, în Paradis Arhitecturã pentagonalã. Scoarþa se crapã; sâmburii cad; Când va fi sã merg la Tine, Bunule Dumnezeu, fã Sâmburi de sânge în cupe de-azur; sã fie într-o zi când vei presãra peste lume Picãturi de aur, pe platouri de bronz pulberi de sãrbãtoare. Aº vrea, aºa cum fac ºi pe smãlþuit. pãmânt s-aleg drumul care-mi place spre Paradis, Cântã acum, Simiane, smochina, acolo unde în plinã zi strãlucesc stelele. Pentru cã are iubiri tãinuite. Pentru drumul cel mare mi-aº lua ºi bastonul, Iar din mers, le-aº zice mãgarilor, prietenii mei: Cânt smochina,-mi rãspunde, Sunt Francis Jammes ºi merg sigur în Paradis, Ale cãrei frumoase iubiri sunt ascunse. Cãci n-are cum sã fie infern în împãrãþia lui Inflorescenþa ei rãsucitã Dumnezeu. E-o odaie de tainã unde se celebreazã nunþi. Le-aº spune: Haideþi, blânzi prieteni ai cerului, Niciun parfum nu se dezvãluie celor de-afarã, Biete dobitoace atât de dragi mie, care, c-o bruscã Ca ºi cum nu s-ar evapora, miºcare Parfumurile devin doar savoare ºi suculenþã. -a urechilor, Floare lipsitã de frumuseþe, dar fruct plin de delicii, alungaþi muºtele sâcâitoare, loviturile de ciomag Fruct ce nu-i decât o floare rãscoaptã. ºi albinele… Fã sã fiu în mijlocul acestor animale Am cântat smochina,-mi rãspunde, pe care le-ndrãgesc nespus, pentru cã-ºi pleacã Tu cântã acum toate florile. blând capul (Nourritures terrestres) ºi se opresc încruciºându-ºi picioarele c-o 42 supuºenie ce te-ndeamnã la milã. Traducere: Corina ºi George Holobâcã MemoMemoriileriile DEBUT unuiunui ccaaa( scatscat –– RapunzelRapunzel Tudor Ispas Timp de ºase ani fusese vedeta ªcheiului la Renunþã la furculiþã, o puse la loc, alãturi de cuþit, ºi îºi fotbal. ªase ani frumoºi cu driblinguri halucinante ºi suflecã mânecile. Era cald, cum nu se aºteptase sã fie, goluri imposibile, ºase ani plini ºi puºtiul de pe Variºte atât de aproape de Marea Nordului. Împachetase numai îºi meritase din plin porecla de Titanul din ªchei. cãmaºi cu mânecã lungã ºi pantaloni de velur, câteva Îl chema Titu Constantin ºi se mutase cu ai lui în sacouri, o geacã ºi douã cravate. Acum, pe cãldura oraº pe când avea cinci ani. Taicã-su lucra la Steagu asta, se vedea nevoit sã îºi mai cumpere una, alta. Roºu, îl recrutaserã de când pusese piciorul în urbe, Apucã sticla de bere, ºi-o lipi de buze ºi o bãu dintr-un iar maicã-sa, dupã doi ani de stat la oale, intrase la foc. Când îl vãzu pe ospãtar mai comandã una. Rulmentul ca secretarã. Dacã l-ai fi întrebat care era Undeva sub masã noile lui Pume, negre cu alb, treaba cu talentul lui, þi-ar fi îngânat ceva de vara lui bãteau în pavaj ritmul unei melodii auzite în dimineaþa ’70, cum imediat dupã Campionatul din Mexic primise aia. Când terminã de mâncat ºi le scoase uºor din de la un unchi de-al sãu o minge de fotbal Adidas picioare, le înfãºurã în foaia subþire ca de calc ºi le Telstar, albã cu negru, inscripþionatã minunat Official puse înapoi în cutia cu feline mici, albe, desenate WorldCup Mexico 1970. Nici mãcar o dublã nu fãcuse migãlos pe toate pãrþile. cu ea, o pãstrase la loc de cinste într-o vazã aurie, Între timp ospãtarul apãruse cu berea. Îi fãcu alãturi de-o pereche de Puma “King” din acelaºi an, semn s-o lase aºa, sã n-o mai toarne în pahar. Aerul aºezatã ca la magazin, în vitrina cu geamuri ondulate. mirosea a cartofi prãjiti, a varã ºi a multã, multã Asta era explicaþia lui, pe care o dãdea numai la beþie, Veronica. IAR-ul nu-i mirosise niciodatã a nimic. în timp ce fãcea duble cu pahare de þuicã prin localul Acelaºi IAR care îi mâncase cei mai buni ani din viaþã, Favorit. De fapt nici mãcar nu era o explicaþie, ci doar care îi halise ca pe-o gaufrã cu multã friºcã, cãpºuni o istorioarã pe care o repeta încontinuu pânâ îþi fãcea ºi topping de ciocolatã. Apucã cu degetele o bucatã mintea sã nãscoceascã cele mai nãstruºnice idei. de cãpºunã, o înmuie în friºcã ºi o înghiþi cu poftã. În În liceu îi plãcuse terbil de mult, mereu fusese piaþa mare, pe jos, stãteau tineri cu rucsaci in spate. ceva de fãcut, o minge care trebuia împinsã în vreo Câteva blonde, cu picioare lungi, frumoase, arãtau cu poartã sau niscaiva scoruri de reglat cu moldovenii. degetul spre turnul cu drapeluri colorate. O luã la pas Plus cã la 3 nu exista chef fãrã Titu, beþie fãrã dublele printre grupuri ºi grupuri, savurând atent fiecare lui ºi fatã care sã nu vrea sã asculte istorii întregi despre muºcãturã din graufra sa. Florea Dumitrache sau Dobrin. Aºa cã patru ani fusese Patru ani vãzuse numai cocul ei în faþa ochilor. Uriaº, mai tot timpul ocupat. blond, sfidãtor, dominându-i toate trãsãturile spatelui, Pe Republicii pãºea ca pe gazon, iar fetele îi tronând peste sarafanul ei albastru ºi peste cãmãºuþa cãdeau la picioare ca fundaºii. Culcase în patul lui transparentã cu manºete cartonate. Îl privea mereu patru ºefe de promoþie, douã profesoare de francezã, ameninþãtor, de deasupra gâtului ei subþire, radiind peste una de englezã ºi o bibliotecarã, iar restul, ei bine restul caietele sale cu porci o luminã aproape solarã. fuseserã doar oportunitãþi. Oportunitãþi cu sâni ºi craci Pânã la sfârºitul clasei a unsprezecea, gâlma ºi funduri rotunde ca Telstarul din vitrinã. aurie îl acaparase complet. Devenise o obsesie. În Moldovencele rãmâneau totuºi preferatele lui, îi cele ºase ore pe care le petrecea la ºcoalã tot al treilea plãcea sã le punã la locul lor, în genunchi, iar el sã gând care îi trecea prin cap se îndrepta înspre boþul roteascã mingea pe arãtãtor în timp ce obrajii lor gãlbui din faþa sa. ªi tot ce ar fi vrut sã facã, era sã executau miºcãri complicate. Doar cu Pumele în întindã mâna ºi sã scoatã clamele care îl þineau picioare ºi cu un fular SR la gât îºi închipuia cã o suspendat ºi-apoi toate buclele captive sã se posedã pe însãºi Brigitte Bardot, tolãnitã pe gazonul prãvãleascã peste umerii ei, sã-i dãrâme penarul, sã Tineretului. ªi-o dorea goalã, învelitã doar în steagul se rostogoleascã pe bancã pânã în poalele lui, ºi-apoi Franþei, nu pe fetiþa din “Et Dieu...Crea La Femme”, ci sã continue sã cadã ºi sã cadã ºi sã cadã... Sã se pe Giuseppina, femeia din “Histoires Extraordinaires”, învârtã ca mingile date de el, pe podeaua murdarâ. pe linia porþii, din stadionul de la ªprenghi. Sã iasã din clasã ºi sã facã înconjurul pãmântului, IAR-ul îi mâncase cei mai buni ani din viaþã, i-i aºternând o cãrare galbenã ºi lucioasã ca în filmul cu halise ca pe-o gãletuºã cu scoici negre fãcute în vin, sperietoarea, omul de tinichea ºi leul. ªi-apoi ar fi jucat stropite cu mult usturoi ºi bine condimentate. Ani buni un tenis de picior, exact acolo, pe micuþul drum, într- ca o porþie de moules-frites servitã cu priveliºte spre un un careu desenat cu cretã roºie. Ar fi jucat un meci Grand Place ºi o bere tare cu spumã de douã degete. superb pe care l-ar fi câºtigat la avantaj, cu Plecã ochii în gãletuºã ca sã studieze mai atent Beckenbauer sau Cruyff sau cu oricine ar fi fost dispus carnea moale, gãlbuie din cochilii. Alese una ºi îºi sã joace. Mingea ar fi fost ºi ea, bineînþeles, aurie, înfipse furculiþa în ea, nu reuºi sã o apuce bine aºa cã impletitã, întocmai ca balonul de pe sigla Barcelonei. se ajutã cu arãtãtorul. O ridicã în dreptul ochilor, o mai Plasa ºi stâlpii, blonzi la fel. cercetã preþ de câteva secunde ºi o înfulecã repede. O chema Mirela, Mirela Strãvãlache, dar el îi 43 spunea Veronica sau Nica ºi ea era posesoarea cât o poartã de fotbal ºi îl abandonase acolo, în timp minunatului coc blond care îi lumina lui zilele. ce ea îºi reluase poziþia din faþa oglinzii, meºterind cu * farduri ºi creme ºi cu tot felul de tuburi care mai de Râdea de el ºi spunea cã ia totul prea în serios, care mai colorate. Iar el stãtea fãrã expresie, exact cã fusese doar un meci, nimic mai mult ºi cã Fofo ºi aºa cum îl lãsase, cu mâinile împreunate ca la loviturile ºleahta lui de nespãlaþi avuseserã o baftã teribilã. Dar libere, aºteptând sã fie lovit în faþã de parfumul ei, nimic nu pãrea sã-i schimbe starea de spirit. Nici mãcar pulverizat de pe faþa pãmântului de o dârã de iasomie zâmbetul ei de rezervã sau jocul cocului ei auriu, care cu esenþe de trandafir ºi poate un strop de violete. în ziua aceea avea un luciu cu totul deosebit. Se Douã puf-uri mai încolo îl izbi într-adevãr, îmbufnase de-a binelea ºi mersul lui crãcãnat, de inconfundabilul ei Givenchy Interdit cu peisaje de varã, fotbalist, cãpãtase o nuanþã de tristeþe. Pãºea greu, poezie ºi mult, mult fotbal. abia târându-se, în timp ce ea se fâþâia vesel dintr-o Era nouã fãrã câteva minute ºi noroiul se scurgea parte în alta, mutându-ºi mereu zâmbetul în colþul din ghetele lui de fotbal, de pe jambiere ºi din pantaloni. dinspre el. Simþea cum se scurge cu totul înspre ea, mai întâi I-ar fi povestit despre nuvela pe care tocmai o cazu în ghete, apoi se strecurã prin gãurile din talpi terminase cu o searã in urmã, cu bãtrânul care arãta pânã la covor, se rostogoli spre scãunelul ei, în valuri ca la douãzeci de ani ºi nimeni nu îi ceda locul în ºi valuri de substanþã amorfã. autobuz, dar era mult prea tristã pentru dispoziþia lui. Se vãzu apoi în oglindã, îºi vãzu ºi tricoul albastru Intrarã la Unic ca sã mãnânce ultima îngheþatã de pe luminat de o dârã galbenã, nufãrul alb ºi zecele lui anul ãla, exact aºa cum stabiliserã cu câteva ore Platiny poleite parcã cu aur. înainte când merseserã împreunã spre ºcoalã. Reflecþia mâinii se apropia de ea, dispãrea o clipã, Parfait-ul cu mult rom ºi stafide era servit în cupe fãcea o miºcare bruscã ºi cocul începea uºor-uºor sã mici argintii, care reflectau atât de bine mâinile lor ºi se destrame. Se prãbuºea ca un turn de apã pe strãlucirile linguriþelor gãurite. Veronica, cu gura plinã covorul persan, valuri peste valuri de fire blonde, de îngheþatã decretã ziua aceea, ziua unui nou început aºternându-se la vârfurile picioarelor lui, gâlme uriaºe ºi îºi arcui mustaþa cremoasã cât putu. rostogolindu-se, izbindu-se de bibliotecã, dãrâmând Se pornirã încet spre apartamentul ei, dar nu tot în calea lor, cãrþi peste tot, bucle aurii încolãcindu- înainte ca ea sã cumpere o bucatã mare de parfait se de draperii, urcând pânã la geamuri, spãrgându-le ambalatã frumos într-un staniol gros ca hârtia. ºi desfãºurându-se afarã pânã pe piatra cubicã. Simfonia a noua cânta pe fundal, în timp ce Diagonale blonde, orizontale aproape transparente ºi mâinile delicate ale Veronicãi, spãrgeau matrioºcele o întreagã pânzã ca de pãianjen mirosind a Givenchy. ca pe ouã. Fãcea faimoasa ei omletã din pãpuºi ruseºti Se întinserã amândoi pe aºternutul blond, ea în pe care o comenta mereu într-o francezã fluentã, exact cãmaºã albã de noapte, el în hainele de fotbal. O mânã ca un mare bucãtar în emisiunile de pe posturile îi descheie nasturii de la spate ºi rochiþa se desfiletã strãine. În faþa ei, lãþit pe fotoliu, Titu nu vroia sã de pe corpul ei, lãsând-o complet goalã. O privea ºi zâmbeascã sub nici o formã. Primi pânã ºi mingea nu putea spune nimic, capul nu-i mai funcþiona, nu albã, mãzgalitã cu citate celebre, direct in cap, dar tot mai auzea nici mãcar vocea lui Þopescu comentând fãrã nici un rãspuns. Privea într-un punct fix ºi se undeva în fundal, cum auzise la toate celelalte partide gândea numai la Fofo ºi la cum trecuse pe lângã el de amor ale lui. Nu tu primul unsprezece, nu tu de ºase ori. Îi dãduse mingea printre picioare ºi-apoi palmares, nu tu nimic, doar o vreme excepþionala rânjise ca un dement. Nu-ºi putea scoate din cap figura pentru fotbal, atât. lui, toatã umilinþa pe care o îndurase. Dacã ar fi putut i-ar fi spus cã arãta ca Venus, Veronica îºi fãcea de lucru pe lângã bibliotecã ºi suprinsã de Botticelli cu Polaroid-ul exact când ieºise zicea ceva de titanomahie, dar el nu ºtia ce însemna din mare, dar i se pãrea mult prea banal pentru ea, asta ºi nici nu vroia sã afle. Se ridicã de pe scaun, pentru Veronica, fiica inginerului Strãvãlache. salutã sec ºi ieºi din apartament. Ar fi vrut sã ºtie mai multe ca sã o facã sã * zâmbeascã, sã-ºi gãseascã cuvintele ºi sã-i spunã κi amintea perfect noaptea în care fugise cât de mult îi plãcea sã îi vadã pulpele încruciºându- jumãtate de oraº numai ca sã o vadã, când îi bãtuse se de atâta pudoare ºi încheieturile acoperindu-i pe cu pietricele în geam, trebuie sã fi fost opt jumate, jumãtate sfârcurile. I-ar fi spus tot dacã ar fi reuºit sã- cãci era 4 martie ºi ea îl întrebase uºor încruntatã: ºi descleºteze dinþii din zâmbetul ãla idiot care îi “Ce vrei cu mine Titu?”. Iar el îi rãspunse pierdut: deforma buzele. “Vreau doar sã te privesc...” ºi rãmãsese cu gura Simþea cum hainele zboarã de pe el, era cãscatã, zgribulit, cu o uitãturã de parcã îºi luase craci transpirat ºi pãrul i se lipise de vârful capului, tâmplele de la jumãtate din RSR - un dobitoc care fugise tocmai i se aburiserã ºi îºi citea privirea din privirea ei, una din Steagu doar ca sã o vadã. dâmbã, mai dâmbã decât rânjetul pe care i-l afiºa. κi amintea totul ca ºi cum ar fi fost ieri, noaptea Stãtea însã cu ochii larg deschiºi ca sã îi vadã fiecare de 4 martie. La nouã fãrã un sfert urcase scãrile ºi îi miºcare, fiecare expresie ºi ºtia cumva cã a face deschisese ea. ªi pe bune cã arãta ca o zâna în dragoste cu ea þinându-þi ochii închiºi ar fi fost ca ºi cãmaºa ei albã ca neaua, un gât lung ºi transparent, cum þi-ai fi bãtut la maºinã scrisoarea de adio. purtând acelaºi nimb blond în jurul capului ºi a mâinilor Se afundau amândoi în camera aia, pereþii se ºi a pulpelor, ºi toatã sclipirea, luminând casa scãrilor lungeau ºi buzele ei încãpeau la fix în buzele lui, de ºi plãcuþa cu numele vecinului de vis-à-vis. parcã fuseserã sculptate unele pentru celelalte. Nouã 44 Îl strecurase în camera ei înaltã, printr-o uºã mare ºi douãzeci ºi douã de minute 1977. De curând a apãrut primul atrase, subjugate de mese volum din romanul prozatorului pantagruelice, de bãuturi populare optzecist Ioan Groºan, Un om din ori de import. Mãrcile de þigãri îi Est (Ed. Noul Scris Românesc ºi definesc pe indivizi ca origine ºi Ed. Tracus Arte, 2010). Cum Ioan rang social. Cei mai mulþi sunt scriitorul a publicat fragmente din apãsaþi de grija zilei de mâine: iarna carte în anii trecuþi, era de aºteptat caloriferele sunt reci, apa caldã sã fie întâmpinat de criticii literari Groºan, lipseºte, curentul se întrerupe, cu acea curiozitate fireascã faþã de aºadar þara merge prost ºi, de un prozator care a fost onorat, la aceea, crede Nelu Sanepidu, o debut, cu premiul Uniunii un om din bunã parte dintre români îºi sting Scriitorilor. Dar, cum se întâmplã la amarul vieþii în alcool, în libidou, în noi, sunt vãzute ºi dilatate întâi jocul de fotbal ºi table etc pãrþile negative ale romanului, ºi est Bovarismele de duzinã provoacã prea puþin evidenþiate aspectele ce dezastre familiale pentru cã fiecare þin de originalitatea “scriiturii” lui “contabilã grãsuþã”, fiecare Ioan Groºan. În acest sens, au fost “învãþãtoare pãroasã”, fiecare exprimate opinii de cãtre Andrei “preoteasã pieptoasã” tânjeºte Terian (în Cultura din 8 apr. 2010) dupã o aventurã, ca formã de ºi de Cosmin Ciotloº (în România evadare din traiul diurn atât de literarã din 23 apr. a.c.). Amândoi insuportabil. considerã cã opera nu este un Însã dincolo de necazurile roman, ci un “montaj de proze Vistian Goia zilnice, unii oameni obiºnuiþi îºi dau scurte”, datoritã “structurii lui seama cã soarta lor nu depinde în fragmentare”. Apoi, ar fi “o comedie primul rând de un Dumnezeu lejerã ºi episodicã, scrisã “adormit, ce nu se trezeºte decât ireproºabil”! multiple sunt “scrisorile” lui Nelu rareori”, ci de altceva. Hilde-tante, Sigur, romanul lui Ioan Groºan Cucerzan, poreclit “Sanepidu”, un personaj – simbol al înþelepciunii nu este unul obiºnuit, unde firul epic adresate unui amic, în care îi populare – ghiceºte cu mintea ei curge liniar de la un capitol la altul. relateazã peripeþiile lui erotice ºi modestã cã acel “ceva” care Din contrã, parcã a dorit sã-l prin care scriitorul evocã în stil hotãrãºte soarta oamenilor e zgâlþâie pe cititor pentru a nu epistolar subiectele zilei, frã- “Politica”. Semnele ei sunt “picoti”, sã-i punã o seamã de mântãrile cunoscuþilor, apucã- presãrate peste tot ºi românul întrebãri la care el sã caute turile protipendadei comuniste, anonim le poate dibui aºa dupã rãspunsul în text ori în subtext, teama permanentã care-i stãpâ- cum îºi dã seama cã va fi sau nu naratorul adoptând adeseori nea pe oamenii obiºnuiþi º.a.m.d. va fi furtunã dupã înãlþimea la care postura regizorului care se amuzã, Prin acele epistole sunt corelate în zboarã rândunelele. Ioan Groºan în afara scenei, de “jocul” bunã parte evenimentele pe care a redat aici mentalitatea omului surprinzãtor al personajelor. le parcurg personajele, simbolistica simplu. De fapt, fiinþele modeste Credem cã romanul este o povestirii, tâlcul lor având rolul de populeazã epica romanului ºi nu parabolã a unei lumi aflate în liant în existenþa lumii imaginate de vreun personaj proeminent care, amurg: societatea româneascã scriitor. prin statura ºi manifestãrile lui, ar buimãcitã de starea jalnicã în care Naratorul se simte “acasã” domina cuprinsul acestuia. a ajuns în ultimele trei luni ale anului privind ºi judecând (uneori ºi cu Sigur, sunt parodiate limbajul de 1989. “Preceptele” comuniste au apelul la opere ºi nume de scriitori lemn, gesturile ºi conduita fost compromise ºi nu mai erau din literatura românã ºi univer- personajelor, gândirea lor rigidã crezute pe nici un palier al puterii salã) lumea aflatã la apusul ºi neputinþa de-a ieºi din cadrele politice ºi în nici un strat al comunismului românesc, deci vieþii croite de activiºtii de partid. populaþiei. De aici dezorientarea privind-o din “culise”, prea puþin de Parodia exceleazã în personajelor, gesturile lor ilogice, pe scena socialã propriu-zisã. În configurarea caricaturalã a pe cât de spontane, pe atât de felul acesta surprinde psihologia ºi ardeleanului obsedat de originea lui condamnabile. Parcã ºi-au pierdut conduita protagoniºtilor în plan romanã, Horaþiu Pop, din Zalãu, “busola” ºi navigheazã aleatoriu, dual: unul este comportamentul tatãl Liviei Porolissa-Pop, un fãrã sã întrezãreascã un liman al intim, particular ºi altul cel oficial, “latinist” înverºunat ºi un pãtimaº izbãvirii. Aºa se explicã atmosfera când aceºtia se aflã în exercitarea degustãtor de produse transilvane, “apocalipticã”, prezentã aici, funcþiilor politice sau administrative. de la horincã la vinul de Lechinþa precum ºi în unele scrieri anterioare Prozatorul parodiazã ambele pânã la … “În tot judeþul nostru, ale prozatorului, dupã cum a ipostaze prin situaþiile comice slãnina e reginã!” Dupã ce e remarcat Eugen Simion, printr-o inventate ºi în care sunt satirizate gãzduit în casa boiereascã a analogie cu aceea din nuvelele lui tabieturi ºi sechele ale existenþei sãlãjanului, gazetarul bucureºtean ªtefan Bãnulescu. vrãfuite de traiul haotic al profitã ºi de fiica acestuia, reþinând Interesante ºi pline de înþelesuri vieþuielnicilor. Personajele sunt (continuare în pag. 77) 45 Dincolo de o eventualã prizã aproape deloc sã plictiseascã, empatic-mediaticã de care orice tensiunea ºi ritmul riguros istorie acuplabilã unui playlist controlate conferind tonusul lecturii Mãdãlina Manole e firesc sã între rândurile care înnoadã dispunã (în cazul de faþã, top 5-ul Balada puzderia notoriilor rãsturnãri de fiind alcãtuit din selecþia: Te-am situaþie. Mai degrabã decât vãzut, mi-ai plãcut, Ei ºi ce, Asta e empatia pe care o reclamã doar viaþa, Nu eºti chiar un înger, blondelor subiectul, romanul stârneºte Stai lângã mine, mamã), romanul simpatia cititorului faþã de calitãþile Ana Maria ºi îngerii apãrut în 2010 narative ale autorului, prin controlul la Cartea Româneascã, constituie iubiri extrem de subtil pe care acesta îl din o sumedenie de puncte de exercitã asupra unor zone de vedere o provocare, a cãrei graniþã nuanþã a psihologiei personajelor. imperceptibilã dintre pariu ºi Scriitura frustã, emblematicã a lui sfidare, o trece Radu Aldulescu Aldulescu, francheþea tranºantã, cam la fel de inopinat ca ºi aproape aridã, cinismul specific, personajele a cãror viaþã o atât de insidios încât devine cartografiazã. Îndelung bãtãtorita înduioºãtor (ºi deopotrivã filierã a raportului realitate-ficþiune reconfortant, în cazul acesta), redevine un punct medial în precum ºi dinamismul ºi oralitatea dezbaterile asupra universului prin intermediul cãrora sunt livrate romanesc, întrucât, fapt cunoscut concepþiile personajelor, conferã o deja, Aldulescu reitereazã epic Oana Furdea forþã descriptivã greu de conceput drama cât se poate de realã a unei în cazul unui roman cu premisa „mame îndurerate, care striga acestuia. Aceste concepþii sunt dupã ajutor”, dupã cum suntem recalibrate ºi prin intermediul unei anunþaþi în prefaþa Mãdãlinei Ghiu pasul, este reliefat cu o ironii discursive în egalã mãsurã În conformitate cu ideea cã „viaþa spectaculoasã precizie nepãrtinitoare ºi cumva bate filmul, dar nu ºi cartea”, în- neartificialã, factura realistã a afectuoasã, prin care sunt dublate trebarea la care, dupã parcurgerea romanului fiind valorificatã mai personajele. prefeþei, se presupune cã rãs- degrabã prin intermediul acestor În cele din urmã, melanjul pe punde romanul, este, în mod le- grefe ale unor conjuncturi sociale, care îl înainteazã Aldulescu gitim: „De ce fix povestea asta?”. decât prin mult proclamata rãmâne o chestiune extrem de Însã justificarea narativã a întoarcere la poveste, fãrã ca riscantã. Chiar dacã, în definitiv, la background-ului nu se dovedeºte scriitura sã devinã îmbâcsitã cu nivel literar pariul e câºtigat de a fi temeinicã, povestea, oricât de detalii redundante. Densitatea autor, acest lucru se întâmplã la regretabilã, nereuºind sã se personajelor ar fi putut, de limitã. Romanul este vandabil atât singularizaze între alte o mie de asemenea, obtura întrucâtva amatorilor de literaturã sen- felul acesta. textul, însã ponderea lor rezidã în timentalã, cât ºi mai pretenþioºilor Totuºi, aceastã conglomerare reconstituirea þesãturii sociale cititori preocupaþi de stil, însã panta de încurcãturi ºi locuri comune nu despre care vorbeam, diversele pe care se desfãºoarã naraþiunea se constiuite per ansamblu într-un personaje secundare, de la pãtura este alunecoasã, în mãsura în care roman de duzinã, marele beneficiu proletariatului tenace abrutizat, la nu toatã lumea apreciazã sã îi fie al acestuia fiind acela de a fi scris clasa auslanderilor oprimatã de un pusã la încercare rãbdarea în de Radu Aldulescu. Trecând cu sistem australopitec dezumanizat cazul unei proze pe care o vederea placiditatea strictã a firului ºi el, la fermecãtoarele vestigii considerã pe mãsura percepþei lor, epic (reductibil, în linii mari, la umane capitaliste care defileazã indiferent de care parte a baricadei drama Marianei care trebuie sã prin Imbiss-urile vieneze, reuºind s-ar situa. fugã în 1987 în Austria pentru a sã acapareze dimensiunea scãpa de puºcãrie, lãsând-o pe expansivã a romanului într-o fiica Ana Maria în România, mãsurã mai mare decât cele dificultãþile de a o aduce pe principale, prin tertipurile ºi aceasta la Viena ºi apoi idiosincrasiile lor. Astfel cã, în cele acomodarea într-o societate din urmã, bãtaie mai lungã faþã de capitalistã care culmineazã cu picanteriile dramatice, are tot îmbolnãvirea ºi moartea fetei, plus „banalul” cotidian. multe alegeri greºite, dar scuzabile O delectare oarecum perversã, la nivel uman, care marcheazã încât este secondatã ºi de o formã acest traseu), contextul de frustrare, este aceea cã în desfãºurãrii micilor/marilor drame pofida limitelor previzibile ale 46 care bântuie personajele la tot melodramei, romanul nu ajunge EVADAREA DIN RUINE Apãrut la editura Eikon din Cluj- funcþioneazã în dauna trãirii Napoca, 2009, volumul Poeme imediate: Poetul rãmâne un pentru cei care citesc în liniºte de intelectual care-ºi struneºte emoþia Olimpiu Nuºfelean contureazã un în rãceala contemplaþiei, fiind nu univers în care lirismul detaºat ºi Poeme bãrbatul femeii, ci cântãreþul ei: pe alocuri gnomic se întâlneºte cu “Eu,deci, cânt femeia de la cratiþã/ lirismul subiectiv al trãirilor pentru care bãrbatul- noaptea e leu/ asumate. Definitorie este balan- pentru cei iar ziua-preºul de sub picioarele sarea între simbol (care e mai ºefului”. ideatic ºi care îndepãrteazã O liricã implicatã apare în Visul emoþia) ºi imaginea metaforicã de ce citesc omului liber (al treilea grupaj). Într- facturã expre-sionistã (care susþine o lume mizerã, Poetul se simte un lirism mai cald al sensibilitãþii). izolat într-un “pod sus”, într-o “cãruþã În textele în care limbajul sen- în liniºte susã”, într-o “câmpie susã”. Poza tenþios, minimalist ºi simbolic se este romanticã: de o parte, întâlneºte cu metafora, poezia lui lumea”susã” a Poetului; de cealaltã Olimpiu Nuºfelean se impune. parte, “noroiul stãtut”,”patul indecent Volumul cuprinde ºase grupaje al politicii”, “noroiul istoriei”. lirice: Cântec înspãimântat; Iluzie În amplul Poem transilvan (cu la Veneþia; Visul omului liber; Poem ecouri din Ioan Alexandru) registrul transilvan; Un simplu schimb de patriotic este un pandant liric al luminã;Realitatea utilã poeziei de dragoste (apar imagini În primul grupaj ideea liricã de Daniela Fulga recurente). ªi aici, Poetul sacrificã bazã este cã facerea ºi lectura pe altarul reflecþiei cãldura emoþiei. poeziei se constituie într-o extincþie De aceea, Olimpiu Nuºfelean liniºtitã care permite trecerea de rãmâne un descifrator de sensuri la Culturã la o Naturã primordialã; sorginte biblicã: ”Nu greºeala Evei (arhetipale, uneori) în gesturile poezia-murire-frumoasã te trimite în marea ta îndoialã/ eliptice ale iubitei, în relieful ºi timpul înseamnã regresie de la cuvântul teoria nu poate fi înºelatã cu un patriei, în zgura zilei cenuºii. Este un rostit/scris la “cuvântul intraductibil/ mãr/ preþul fugii din Rai îl plãteºti/ Poet-înþelept, non-participativ, care ce-i gata sã înmugureascã”. cu veacuri de dragoste.” trece senin, înfãºurat aproape Lectura însãºi este un drum regal (Dragoste). O surprinzãtoare întotdeauna în veºmintele curate spre moartea în natura fiinþialã, o desprindere din rama acestui ºi strãlucitoare ale liricii reflexive. Iatã cufundare “în susurul apei pe prund tablou gnomic se produce în Lanþ câteva aforisme poetice ale acestui (…)”. Risipirea este metafora neoro- - expresia devine mai naivã în ultim Deceneu în lumea literaturii manticã a regãsirii de sine prin sensul unei liricizãri melodice neomoderne: “Grâul sub fereastrã/ moarte: “Lecturã a poeziei/ toþi se realizate prin rima care conferã îmbracã în cãmaºa vieþii/ Chipul risipesc- pe lângã casele lor”. În poemului un aspect cantabil de eroilor” (p.91); “Fãrã sã plângi/ duios/ Lecþia de românã, înelegerea romanþã, iar emoþia este lãsatã vie: în mintea oricãrui om/poþi uºor sã poeziei este coborâtã în derizoriu ”Hai, prinde-mã-n-belciuge de înfigi/un gând dureros” (p.84);” Un ºi grotesc: profesoara ochelaristã nepã-sarea ta/ ºi fã-mã sã-mi arunc bãrbat luminat/face cât un/an de are în faþã copiii care chicotesc ºi mantia de petale/ în secolul acesta, bucurii” (p.91). apoi coboarã în caricatura pe-oriunde ai umbla/ pãrul iubitelor Textele din Un simplu schimb batjocurii literatura. Sunt douã sunã a zale.”. de luminã au un ton elegiac, iar tipuri de lecturi/înþele-geri ale Eva diafanã citind la nesfârºit influenþa discursului sacru se textului la Nuºfelean. ºi îndepãrtându-se spectral în împleteºte ciudat cu intertex- Grupajul al doilea (Iluzie la imaginea arhetipalã ºi platã de pe tualitatea neomodernã (influenþe Veneþia) dezvoltã un imaginar al zidul unei mãnãstiri (în Dragoste) din Ion Barbu - în Ouã roºii apar dragostei, dar miºcarea sufle- devine în Femeia printre verdeþuri ”mari cetãþi de var”). Circum- teascã este cenzuratã intelectual ºi cratiþe o bucãtãreasã destoinicã: stanþializarea creºtinã conferã prin actul contemplãrii, iar Poetul “Nu-i femeie cea care-ºi arde poemelor un relief mai pregnant. rãmâne departe de plãcerile simple ceapa-n castron[…]/ Femeia realã În grupajul Realitatea utilã apare ºi pure ale vieþii pe care le sesizeazã […] tãifãsuieºte cu vecina de scarã/ între detaºare ºi asumarea trãirii doar prin procura simbolului. cât un parlamentar/despre cum se directe, între reflexiv ºi subiectiv. Limbajul uºor pedant nu bate un ou.” Fãptura contemplatã Totuºi, tonalitatea sentenþioasã contureazã dragostea, ci mai (iubita/femeia) a câºtigat în închide uneori vibraþia sensibilitãþii culturala iubire contemplativã, iar adevãrul vieþii, dar Poetul a rãmas fixînd-o în idée: “Poezia pe care-o îndrãgostiþii sunt cititorii de cãrþi, nu un reflexiv. La nivelul coborât al scriu azi/ mâine va muri” ( Poemul personajele lor vii. Expresia obiectului/fãpturii contemplate, neliniºtii mele). sentenþioasã intelectualizeazã emoþia câºtigã în dauna Pendulând între un expresio- emoþia imobilizând-o în rama intelectualizãrii pedante; dar la nism neomodern (în care emoþia ideaticã a unui lirism reflexiv de nivelul atitudinii, contemplaþia (continuare în pag.73) 47 Maramureºan la origini, cu elogios” de Nichita Stãnescu, N. studii filologice fãcute la Cluj, Petre Steinhardt, Ioan Alexandru, ªtefan Got este unul dintre poeþii stabiliþi Aug. Doinaº, Nicolae Balotã, în capitalã ce nu s-a rupt de tradiþia Gheorghe Grigurcu, Constantin liricii ardeleneºti, misionarã, ºi mai Luminã Ciopraga, Mihai Cimpoi º.a., pe ales a ºtiut sã-ºi cultive prietenii bunã dreptate. Dar, îmi ridic eu rãmaºi dincoace de Carpaþi. De sprânceana a mirare: numele meu fiecare datã (cel puþin, în ultima amarã nu figureazã printre cei ce au vreme) când îi apãrea un nou comentat elogios lirica lui Petre volum, primeam de la el un telefon Got! Sã fie, oare, atât de ingrat (Vorbeam la telefon destul de des poetul încât sã omitã numele meu ºi, ca sã fiu foarte sincer, unor dintre comentatorii operei sale?! asemenea convorbiri datorez o Nu cred. ªi mã liniºtesc: desigur frumoasã, pentru mine, colaborare eu nu pot sta alãturi de aceºti la revista Viaþa româneascã, unde maeºtri, enumeraþi mai înainte. el a fost ani îndelungaþi redactor Dar, revin numaidecât, întrebându- prestigios ºi bun gospodar) prin mã, de data aceasta punând la care îmi vestea bucuria spiritualã bãtaie ºi orgoliul meu ardelenesc: ce o încerca, solicitându-mã, dacã nici de Zaharia Sângeorzan, de nu-mi era peste mânã (ºi nu-mi Liviu Grãsoiu, de Mircea Popa º.a. era, fireºte, ba din contrã) sã scriu nu mã pot prenumãra? ªi iarãºi îmi despre noile sale versuri, vreo cânt ºi-mi descânt singur: e vorba recenzie sau vreo cronicã prin Constantin Cubleºan de comentarii elogioase ºi desigur, paginile revistelor de la noi. Ceea în înþelegerea poetului, recenziile ce am ºi fãcut, repet, cu plãcere, mele n-au fost destul de de fiecare datã. Plãcerea de a citi înãlþãtoare. Aici îmi gãsesc, nici poezia pe care o scrie ºi plãcerea însuºi Petre Got “a fost în pericol vorbã, o vinã realã: n-am scris de a-i consemna virtuþile de scriitor. de a fi dat afatã din facultate” însã despre nimeni niciodatã cã e Am scris, aºadar, de câteva ori, “câþiva dintre profesorii sãi s-au genial, deci nici despre Petre Got. dupã pãrerea mea la modul cel mobilizat exemplar ºi l-au salvat” Oare asta sã fie cauza omisiunii mai elogios cu putinþã ºi de fiecare – fapt, de asemenea, filtrat într-o mele din repertoriu, dupã ce datã poetul mi-a dat telefon sã-mi sensibilã poezie intitulatã Drumul: rugãmintea de a scrie despre mulþumeascã ºi sã-mi aprecieze ”Îmi daþi pâine de cenuºã/ ªi apã cãrþile sale a fost la fel de realã ca comentariul. Cu alte cuvinte, între neagrã îmi daþi,/ Aerul este de ºi mulþumirile ce au urmat lecturii noi s-a pãstrat - ºi am ºtiut sã iascã,/ Imi ascundeþi steaua vie (...) textelor critice pe care le-am întreþinem, amândoi – o prietenie Imi duc înainte crucea,/ Fiecare comis! Iatã-mã într-o dilemã din colegialã constructivã, de cea mai pas suspinã,/ Lacrima devine razã/ care nu pot ieºi, ca sã parafrazez bunã calitate, în opinia ºi în ªi drumul îl simt soldat”. În rân- discursul unui personaj ca- simþirea mea. Primesc ºi acum un durile ce urmeazã se menþio- ragialian. ªi, mã aplec asupra elegant volum de poeme (Luminã neazã ºi faptul cã “zilele de 21-22 paginilor volumul, cãutând a amarã, Editura Limes, Cluj- decembrie 1989 din Bucureºti l-au remarca, mãcar de data aceasta, Napoca, 2010), dupã ce trimiterea gãsit în stradã alãturi de cei care blagianismul versului lui Petre Got: lui prin poºtã îmi fusese anunþatã, s-au ridicat împotriva dictaturii ”Am sãpat în sufeltul meu/ Ca într- conform obiceiului, printr-un comuniste” cãci, împreunã cu o minã de aur,/ Nu a fost simplu, telefon galant. Am deschis cartea, atâþia alþi concitadini/concetãþeni, nu a fost greu,/ A fost in-ex-pri-ma- cu nerãbdare, ºi am citit, fireºte, a suferit ºi el: ”Ne-mpãcaþi mi-s bil” (Invers), sau: “Îi caut urmele mai întâi acele pagini de anii, sufocaþi,/ Seceta sufletelor nu pe lângã râu/ Împreunã cu fluturii, prezentare a poetului, nesemnate se mai termina,/ Pãmântul þipa ca cu albinele” (Taxã). Poate cã nu. dar, cu siguranþã vizate de Petre un rãnit/ Prins între fiare ªi atunci remarc halouri din Got, care nu publicã nimic pânã contorsionate,/ Nu mai poate sã Villon:”Ah, unde sunt anotimnpurile nu citeºte totul de câteva ori, respire” (Când). E o poezie - de odinioarã” (Gând). Mã reîntorc pentru a se înmcredinþa de aceasta din volumul recent - pentru a-mi spune cã n-am fost calitatea textului. Aflu astfel, de încãrcatã de sensuri dramatice ale sensibil la sentimentalismul de tip acolo, cã “Tatãl sãu a fost deþinut existenþei ºi izbãvirea, liniºtea, romanþã (“Inimã, inimã, nu te opri,/ politic (1959-1962)” – fapt ce se credinþa în umanitate ºi în rosturile Rabdã ºi taci” – Inimã, inimã; ca reverbereazã, de altfel, în cuprinsul ei vine din aplecarea spre sensurile în romanþa aceia: “Rabdã inimã ºi volumului, ºi într-o poezie cu iz vibrante ale înþelegerilor reli- taci, ca pãmântul care-l calci...”- o evocator, Rãspuns:”...tatãl meu a gioase:”Tatã ceresc, Te implorãm stilizare intelectualã a creaþiei... ajuns/ În iadul din Gherla,/ În zarca ajutã/ Sã înceapã vindecarea, din populare), ori, poate, trebuie sã mã de la Aiud” –, cã a fost deþinut adânc” (Stare). Mai aflu, din îndrept spre slava Scripturii, politic, “la fel, vãrul primar dinspre aceeaºi prezentare, cã “lirica lui citind:”Sunt calea spre Tine” 48 mamã, Ioan Pop (1958-1964)”, cã Petre Got a fost comentatã (Înserare), aºa cum zisese Mântuitorul: Eu sunt calea! Dar, va coborî în nuc -/ Voi fi singur ºi metaforic:”Mã voi desprinde cum oare, nu e prea mult?! Cu siguranþã nãuc,/ Voi fi cel mai trist prin un fir/ Din pletele pãdurii,/ Lacrima nu, dacã þin ca pe viitor sã fiu trecut veac”(Lied), iar altãdatã:”Minunea va deveni/ Rouã ºtiutã doar de pe lista pomelnicului adulatorilor. mea cu ochi cãprui,/ Nimãnui sã nu îngeri” (Silaba mea) sau:”Orologii Dar, sã nu vorbesc cu pãcat. Poezia mã spui/ Cã trec noaptea peste de ceaþã foºnesc,/ inima îmi cautã lui Petre Got e autenticã, înfioratã grui/ La iubirile dintâi.// Ca un vânt un alt drum,/ Un alt ritm;/ Va reuºi de trãiri sensibile, adesea în refrene mã zbat, mã frâng/ Dupã sufletul sã le gãseascã?” (Valul se sfarmã), ce au splendori de de prunc,/ Dupã sufletul copil/ sau:”Cât mai este ora în lume/ Mã ludicitate:”Domnule noiembrie,/ Floare de april” (Ipostazã). E întrebi cu îngrijorare./ Eu tac, Lasã-mi, lasã, rogu-te/ Platina, gingãºie ºi puritate aici. Versul are rãspunsul poate deveni/ Ranã smaraldele,/ inima, iubirile.// Nu le caligrafie finã, filigranatã, melodia deschisã în ranã” (Tangentã). fugãri pe vânt,/ Nu le duce în îi dã mlãdiere ºi vivacitate ca un Volumul Lumina amarã al lui Petre mormânt,/ Floarea, ramul ºi lumina/ vânt de Sud ce leagãnã frunziºul Got, adaugã un nou cerc de vârstã Sã nu fermenteze tine” (Substrat), câmpului ºi codrului. Poezia în trãinicia arborelui liric pe care autorul sau, în altã parte:”Vine viscol, o sã- aceasta mi se pare a fi mult mai ºi-l cultivã cu atâta ritualicã smerenie mi ia/ Drumurile, dragostea,/ Vine apropiatã de sufletul lui Petre Got de o viaþã întreagã, bine individualizat bezna, voi umbla/ Tot mai rar în decât cea construitã cãznit din... între ceilalþi, sãdiþi de generaþia sa în calea ta.// Vevetiþã de foc luna/ Nu locui comune pervertite oarecum peisajul poeziei noastre actuale.

NEBUNUL DISPERAT

49 Cartarea lumilor imaginare dinapoia graniþelor, în perimetrul realului ºi raþionalului, un alfabet Îmi plac foarte mult hãrþile. ªi pe care te chinui sã îl reconstitui ambiþia umanã de a prinde între din amintiri, dar pe care deja îl fel ºi fel de marcaje tot ce o Lumile întinezi cu bagajul dinafarã destul înconjoarã, pentru a putea înghiþi de mult pentru a nu mai putea universul sub forma unui recupera din el decât porþiuni concentrat fãcut din liniuþe, imaginare disparate, cuvinte deposedate de cruciuliþe, cerculeþe ºi mii de alte gramaticã, unitãþi ºtirbe pe care simboluri inventate pentru a eseu mutant încerci sã le inserezi în limbajele semnala curenþii de aer cald sau ºi soft-urile realului, fãrã sã ajungi existenþa zãcãmintelor aluvionare. vreodatã la o re-creare a versiunii Dar cel mai mult îmi plac hãrþile originale. miºcãtoare, prin care oamenii încearcã sã carteze lumile Dar pe cât de imposibil este de imaginare, hãrþile în care nicio decodat, recodat ºi re-creat o lume scarã de mãsurã nu-ºi mai poate imaginarã, pe atât de uºor este þine unitãþile în frâu ºi nici un munte accesul fiecãruia înspre astfel de nu mai poate garanta cã e mai înalt lumi. Atât de uºor încât alunecarea decât un muºuroi de cârtiþã. A face înspre o lume imaginarã ºade într- harta unei lumi imaginare o sinapsã. Nu vorbim despre seamãnã cu sculptura în ceaþã. lumile imaginare ce au calitatea de Odatã ce-ai mãsurat o fâºie, Isidora Ora construct intelectual orientat (pe aceasta se risipeºte sau le înghite care le-aº numi lumi inventate – pe celelalte. Iar demersul de a fie ele slujite de literaturã sau arte întocmi o asemenea hartã este vizuale) ºi nici de roadele coapte invariabil un proces cu final ºi introducându-i în propria de lumile imaginare pe crengile deschis, în care nicio demonstraþie substanþã sub formã de personaje realitãþii (basme, mituri, credinþe, nu are valoare de adevãr, noi, beneficiind de instrumente din religii) – ci de bazinul în care se reprezentând cel mult o tãlmãcire ce în ce mai sofisticate ºi poate îmbãia ºi scufunda oricine, subiectivã, o suitã de ecuaþii în contribuind la întortocherea bazin pe care cât pe ce era sã îl care necunoscutele variazã la fantasmelor. numesc „personal”, dar pe care nu infinit. ªi asta fãrã o îmbrãþiºare I-adevãrat cã poþi oricând opera l-am mai adjectivat din grijã faþã aprioricã a relativismului, cãci un decupaj oarecare într-o lume de reþeaua care îl alimenteazã. lumile imaginare au o atracþie imaginarã, ºi poþi petrece peste el Fiecare îºi are propria lume gravitaþionalã care înºfacã pie- un ºablon interpretativ. I-adevãrat imaginarã, a lui ºi numai a lui, cu destalul prudenþei, al metodei ºi al cã poþi ferfeniþi o lume imaginarã, toate cã ea nu este decât un vas atitudinilor rezervate, obligând dezmembrând-o în particule pe din miliardele de vase comuni- exploratorul sã cerceteze angajat care le poþi introduce într-o minte cante formate din lumi imaginare. ºi creativ, fãcându-l în mare parte artificialã ºi rearanja într-o serie Nu o sã mã scotocesc prin bu- „scufundãtor” ºi rãpindu-i posi- impresionantã de algoritmi. Dar zunare dupã teoriile legate de bilitatea de a rãmâne pe deplin rãdãcina lumilor imaginare nu nevoia creãrii ºi întreþinerii acestor ancorat în criteriile lumii reale. poate fi smulsã in integrum, ci doar lumi. Aº putea gãsi diferite bileþele tãiatã. Motiv pentru care orice privind lumile compensative, sau Toþi geodezii acestor lumi au studiu care-ºi doreºte sã remedierile imaginare ale nea- încercat sã identifice puncte fixe demonstreze ceva, e obligat sã junsurilor realitãþii, fiþuici despre ºi dinamisme matriciale, com- plece de la premisa unei structuri ieºirea din sclavia logicitãþii ºi parând lumile imaginare între ele fractale a unei lumi imaginare, arderea mecanismelor raþionale ºi forþând apropieri care sã-i pentru a legitima afirmaþiile asupra întru simþirea libertãþii ºi pipãirea conducã spre inventarierea unor acesteia în absenþa chiar a nesãþioasã a haosului; sau spaþii comune. Filozofia, medicina, rãdãcinii ei. dimpotrivã, însemnãri despre matematica, fizica, literatura, capturile de imaginar menite sã antropologia, sociologia, psiho- Bãile de imaginar ordoneze realitatea ºi sã o aºeze logia, istoria, artele – toate s-au în forme de cozonac, numite abandonat ispitei de a explora Pentru a explora lumile arhetipuri. Ar fi caraghios totuºi sã aceastã terra incognita, ºi de a-ºi imaginare, e insuficient sã le pipãi încep a mã cãuta prin buzunare, amplasa pe ea propriile steguleþe scoarþa ºi protuberanþele din atâta vreme cât scufundãrile cele cuceritoare. Iar de cele mai multe exterior. Trebuie sã pãtrunzi în ele mai de folos se fac în pielea goalã. ori, lumile imaginare nu au fãcut pe calea propriului imaginar, mai Pe de altã parte, clasarea lor sub decât sã absoarbã ºi sã se precis sã interferezi ºi sã comunici un termen înrudit cu infracþiunea, hrãneascã din aceste cuceriri, cu ele pe limba lor, o limbã al cãrei drept rezultate ale „evazio- 50 înghiþind pionierii ºi descãlecãtorii alfabet îl uiþi odatã ieºit din nou nismului”, în loc sã mã lase sã mã scufund, mã scuipã la mal mai sus, nu toate constructele comunicabile ci ºi contaminante, asemenea unui microb zvârlit cât- fantastice au legãturã cu lumile fãrã a judeca utilitatea sau colo de-o turmã de leucocite al imaginare ºi nici lumile imaginare nocivitatea acestor contaminãri. cãror pãºunat tihnit a fost pentru o nu sunt compuse neapãrat din Pe de altã parte, odatã modificatã clipã tulburat. I-adevãrat cã ne nãluci ºi anamorfoze. realitatea, ca rezultat al impregnãrii putem gândi la o evadare. Dar cu substanþa imaginarã, elemen- dacã e vorba de o evadare din Dimpotrivã, în lumile imaginare tele noi vor fi din nou transportate realitate, accentul ar trebui pus pe sunt transportate adesea hãlci în bazinul „personal”, suferind o captivitatea în care ea ne þine. Pe imense de realitate, cu personaje nouã spãlare, sau hrãnind cu noi bruiajul cu care realitatea cu tot. Fiinþele reale sunt aduse informaþii „stafia” aflatã pe rol, asurzeºte fiinþa, fãcând-o pe post de stafii, îºi pãstreazã în personajele cercetate ºi de-o parte inaudibilã sieºi. Prin urmare nu mare parte portretul din realitate ºi de alta a graniþei, întâmplãrile, este o evadare din locul în care ar dar sunt mânuite de pãpuºarul teoriile, interesele, cãutãrile care trebui sã fii ci, dimpotrivã, un refuz discreþionar care le poate murdãri, dau de furcã atât eului imaginar cât al prizonieratului ºi o placare ciufuli, ucide, învia, înfrumuseþa, ºi celui real, secvenþele epice ºi defensivã a abuzurilor realitãþii întrona, anchiloza – pãstrându-le dintr-o parte ºi din cealaltã. asupra structurilor interioare. însã caracterul din realitate ºi Retragerea în lumile imaginare servindu-se de el pentru a þese în Gâlceava lumilor imaginare împrospãteazã coerenþa internã, jurul lui întâmplãri. De aceea, cu realitatea uneori în detrimentul coerenþei „cultivarea” lumilor imaginare este, sociale, readucând fiinþa spre printre altele, ºi modul de a-i În altã ordine de idei, pãrãsind propriile ei cerinþe ºi, prin urmare, explora pe ceilalþi, de a le supune modulul „contaminare”, prin care reindicându-i hrana care îi este tiparele comportamentale din cãlãtorul imaginar îºi prãfuieºte propice, ºtergând oferta bogatã realitate la încercãri ireproductibile ciubotele prin propria lume dar nepotrivitã fãcutã de exterior, în plan real, de a stoarce de la ele lãuntricã ºi intrã apoi cu noroiul ºi repornind incursiunile vânã- reacþii la situaþii impracticabile în adunat pe tãlpi în casa realitãþii, toreºti menite sã nutreascã eul cu lumile de suprafaþã, de a filtra lãsând urme asupra spaþiului cu substanþele pe care le poate eurile celorlalþi prin pânze care care intrã realmente în contact, asimila. Concediind rapid teoriile afarã nu pot fi þesute, de a le lãsa tehnologia comunicaþiilor face psiho-medicale referitoare la cumva propriile psihisme sã se posibilã o „virusare” la distanþã, o prelungirea duratei acestor scurgã în al tãu prin mizanscene comunicabilitate fãrã precedent a incursiuni vânãtoreºti ºi pierderea imaginare ºi de-a le pipãi lumilor imaginare, prin toate contactului cu realitatea, vedem profunzimile în secret. suporturile media pe care le up- cum dupã o hrãnire cores- gradeazã de la orã la orã. O simplã punzãtoare, „scufundãtorul” se Nu e de neglijat faptul cã lumile fotografie, o înregistrare vocalã, un ridicã la suprafaþã cu forþe imaginare iau cu ele din realitate text, un filmuleþ ajung la adrese pe proaspete, ºi nu de puþine ori, îºi bucãþi inobservabile într-o analizã care culegãtorul-scufundãtor nu le- depune la picioarele celor aflaþi pe conºtientã ºi bine dirijatã, sau ar fi putut trece niciodatã la mal, nãvodul plin cu „imaginar din firmituri care scapã memorãrii pro- destinatar. Lumile lui imaginare lumea lui”. gramate. Portretele personajelor ajung în lumile imaginare ale unor sunt compuse din detalii care receptori a cãror existenþã acesta Tãlmãcirea ºi propagarea altminteri ar scãpa prea lesne o ignorã, iar lumile lui sunt afectate lumilor imaginare conºtientului, iar toate peripeþiile ºi de cele ale altora printr-o inter-relaþionãrile imaginare aduc diversitate de mijloace ºi cu o Comunicarea lumilor imaginare un arsenal de fapte ºi întâmplãri vitezã a succesiunilor molipsirii þine de plasticitatea ºi capacitatea casate de mult de judecata care impun o tot mai mare ratã de de evocare a emiþãtorului, fie ele raþionalã sau poate chiar prelinse refresh a imaginarului personal. de naturã verbalã, fie subsumate printre degetele acesteia. Motiv Prin urmare, cu cât e receptorul oricãror alte mijloace de exprimare pentru care ºi îmbãierea în lumile mai deschis/expus comunicãrii de – artisticã sau nu. Cu siguranþã, imaginare îmbogãþeºte eul, orice tip, cu atât propriile lumi însã, lumile imaginare sunt, într-o restituindu-i piese de puzzle prin imaginare îºi vor modifica nuan- anumitã mãsurã, comunicabile ºi care-ºi poate completa ulterior þele ºi coordonatele mai des. transmisibile. Cã e vorba de un tabloul realitãþii. I-adevãrat cã existã ºi tipologii simplu dialog, de un teatru psihice rezistente la schimbare ºi alegoric, de o pânzã suprarealistã, Prin urmare, lumile imaginare cazuri de rumegare obstinatã a de un roman cyberpunk, de un nu sunt doar comunicabile prin uneia ºi aceleiaºi lumi imaginare balet acvatic, de un circ cu dresurã formele numite în treacãt anterior. la infinit, dar cu aceastã precizare de libelule sau de un film cu efecte Ci prin chiar impregnarea eului ne apropiem iarãºi de perimetrul speciale, lumile imaginare revenit în lumea realã cu un aport cazurilor speciale, al deviaþiilor, al cuprinse în aceste transcrieri pot de deducþii ºi inducþii, modificând, daltonismelor psihice, al situaþiilor fi comunicate, dacã autorul lor are în consecinþã, chiar realitatea. în care subconºtientul este ocupat harul exprimãrii. Cum spuneam ºi Putem spune cã nu sunt doar ºi mult prea preocupat de un singur 51 element prioritar, astfel încât nu constrângeri fizice (cum ar fi distruge complet spaþiul de joc. De mai poate livra conºtientului ponderabilitatea) sau morale (câte ce? Pentru cã nici aceste lumi nu adaosuri de culoare. jocuri nu se bazeazã pe omorârea mai hrãnesc. κi pãstreazã Lãsând de-o parte astfel de adversarului!) sau introducând calitatea de a fi lumi virtuale, dar cazuri particulare, receptorul de opþiuni inexistente (vieþi multiple, ºi-o pierd pe cea de a fi lumi informaþii e susceptibil de a le avataruri infinite, etc.) - toate imaginare. Interiorizarea lor nu se prelucra, depozita sau ascunde. ªi aceste platforme massive- mai produce decât prin impulsuri cum acestea sunt tot mai multe, multiplayer ºi role-playing reziduale, þinând de mecanismele devin ºi tot mai greu de decelat ºi accentueazã contaminarea, aduc puse la dispoziþie de tehnologie. de triat raþional. Motiv pentru care, lumi imaginare împreunã, le Rãmâne sintaxa dar se pierde lumea imaginarã, ca interfaþã între combinã ºi le trimit înapoi la semantica. conºtient ºi subconºtientul tot mai participant amestecate bine, asaltat, are misiunea de a se aºteptând de la el un nou rãspuns, Acelaºi lucru se poate întâmpla ocupa de selectarea ºi prioritizarea pe baza proaspãtului mixaj. Nu e ºi cu lumile imaginare nerostite ºi noilor informaþii ºi a noilor vorba doar de o cyber-realitate în nedezvelite, pãstorite îndelung în parcursuri interioare ce decurg din care limitele dintre grafica þipãtoare tãcere, fãrã o proiectare voitã a lor ele. cu pelicani care înghit peºtiºori se în lumea exterioarã. Acestea pot aflã hãt departe faþã de omul care avea unul sau mai multe cicluri de În afarã de modalitãþile de þine mâna pe mouse. Se viaþã, pot muri sau pot sfârºi intercomunicare deja menþionate, construiesc lumi în care opþiunea abandonate în azilul lumilor între lumile imaginare se creeazã de joc a userului dubleazã o imaginare. Teatre întregi dispar tot mai multe platforme de atitudine din realitate, conferindu-i sau se pãstreazã sub forma relaþionare, astfel încât acestea însã mult mai multe libertãþi. amintirii unor bãi de culoare, iar încep sã capete un tip nou de Virtualul începe sã cearã revenirea asupra lor e însoþitã de interoperabilitate. Personaje mobilizarea proceselor de plictisul ºi indiferenþa resimþite în beneficiind de instrumentare conºtiinþã pentru un simplu joc. Iar faþa unei rochii demodate, care pe diverse ºi trasee la alegere se pot jucãtorul dezvoltã un model vremuri a fãcut furori. Asemenea angaja în jocuri în care lumile decizional pe care îl ia cu sine în dinozaurilor, lumile imaginare se imaginare îºi împrumutã diferite realitate ºi dupã ce închide retrag discret sub crusta lipsei lor elemente, se compun una din computerul, când extra-opþiunile de adaptare. Se cuvine a preciza fragmentele alteia, sau dezvoltã de viaþã sau de control suprem sau cã ceea ce dispare este doar sub-lumi, asemenea unui „cadavru de reversibilitate, de exemplu, angrenajul epic, distribuþia ºi delicios” cu milioane de dispar. Ia cu el toatã imagistica ºi recuzita, cãci manevrele ºi participanþi. Cadrul ºezãtorilor de toate automatismele dezvoltate în operaþiunile deja dobândite sunt odinioarã, la care se împãrtãºeau timpul unui joc iar impulsul de a pãstrate ºi perfecþionate, fiind în poveºti cu strigoi pe care fiecare apãsa pe „undo” dupã ce a pus schimb aplicate unor personaje ºi le exagera ºi înflorea în funcþie de prea mult zahãr în cafea, rãmâne unor roluri noi, capabile la rândul „recordurile” impuse de ante- o formã de impregnare pe care lor sã contribuie combinatoric vorbitori, este asigurat de internet activitãþile virtuale o pot menþine tocmai la înmulþirea operaþiunilor, iar lumile imaginare pot fi construite mult timp în viaþã, influenþând în rafinând filtrãrile, simplificând ºi în echipã. Evident, e doar o formã mod incalculabil deciziile ºi creând scurtãturi, amplificând de a spune cã fiecare îºi transcrie atitudinile din realitate. mesajele voalate ºi limpezindu-le propria lume imaginarã, pornind de sensul, ºtergând praful de pe la pretextele oferite de ceilalþi ºi Cimitirul viu al lumilor lentilele mãtuite ale lumilor acceptând materialele pre- imaginare imaginare obosite ºi uzate. fabricate spre a hotãrî doar asupra Unele lumi imaginare dispar arhitecturii. Cã e vorba de sesiuni Totuºi, oricât de multã definitiv, iar întoarcerea la ele de meditaþie derulate internautic ºi dependenþã ar genera o astfel de apare la fel de inutilã ca folosirea cãlãuzite alternativ de diverºi useri, lume, suprasaturarea sau unui baros rudimentar în ºlefuirea cã e vorba de sesiuni live de intoxicarea referitoare la spaþiile unei suprafeþe deja polisate „remote viewing”, în care telepatia virtuale comune intervine ca în ultrasonic. Altele, deºi par ºi alte abilitãþi extra-senzoriale sunt cazul oricãrei adicþii, instinctul de dispãrute, se-ascund de fapt într- probate prin intermediul web-ului, conservare presând asupra o prelungã hibernare, din care vor sau cã e vorba de „puneri în rol” ºi renunþãrii la viciu ºi generând fi reactivate mai târziu, când jocuri care copiazã realitatea dar manifestãri de tip compulsiv: realitatea va avea nevoie de ele, o fac elasticã ºi modelabilã dorinþa de a schimba regulile pentru a i se explica fiinþei într-un scoþând din ea diverse jocului, de a redefini setãrile, de a limbaj deja familiar.

52 ª În luna octombrie 2009, vecinãtate” devine definitorie dupã Fundaþia “Calea Victoriei” din chiar prima jumãtate de orã, pe Bucureºti mi-a oferit ºansa de a care o investesc în relaxarea susþine un curs experimental de prezenþei lor acolo. Arbitrez creative writing. Spun ”ex- Scrierea interacþiunile dintre ei dupã perimental” pentru cã nu aveam o sesiunea de ”freewriting” – primul viziune destul de clarã, la acel exerciþiu practic pe care îl propun. moment, asupra continuitãþii creativã – Se evalueazã reciproc, eu doar cursului. Am încercat sã-mi dispun coordonez. De la un caz la altul cunoºtinele, acumulate la un curs fac recomandãri care privesc stilul asemãnãtor la care participasem experiment sau gramatica. Nimic mai mult. în vara lui 2009 la Madrid, într-o Dupã aceastã primã întâlnire (sunt manierã pe cât posibil atractivã ºapte în total) dau câte o temã astfel încât sã nu dezamãgesc ludic, fiecãruia dintre ei. Temele acestea marea generozitate ºi aºteptãrile sunt ”personalizate” iniþial. În timp Fundaþiei. Nici acum nu ºtiu în ce ele capãtã un caracter din ce în ce mãsurã mi-a reuºit acest lucru. terapeutic mai general. Mã ghidez întotdea- Însã am o certitudine: numãrul din una dupã predispoziþia cursanþilor. ce în ce mai mare al celor care au Seriile au fost substanþial diferite început sã caute acest curs mã ºi cognitiv între ele, au existat distanþe mari determinã sã cred cã mã descurc între preocupãrile cotidiene ale acceptabil printre teorii literare ºi cursanþilor. De la cultura generalã metode de provocare a creativitãþii. Mario Barangea accesibilã oricui pânã la cultura Dar nu despre mine vreau sã pur livrescã – achiziþie cvasi-voca- vorbesc, desigur, ºi nici despre þionalã. E unul dintre lucrurile pe aºteptãrile sau împlinirile pe care care încã nu mi le explic. Este într- acest curs mi le oferã. Miza acestui literaturii ci ºi din alte domenii (sã adevãr imposibil de elucidat de ce articol o reprezintã, în primul rând, le numim conexe): teoriile despre în actuala serie sunt majoritari metodica unui curs de scriere imaginarul artistic, retoricã, liceenii sau studenþii în primul creativã, apoi – importanþa psihanalizã etc. an (la facultãþi tehnice cu didacticii ºi, în cele din urmã, preponderenþã) iar în precedenta utilitatea unui astfel de demers Stimularea creativitãþii au fost în salã aproape numai pedagogic non-formal. angajaþi în companii multinaþionale Vreau sã subliniez încã de la Pentru cã am zãbovit nepermis în cãutarea unui hobby. începutul articolului (aºa cum fac de mult în introducere, voi trece Pentru cã pun un accent pu- ºi în prima orã de curs) cã nu sunt direct la prezentarea sumarã a ternic pe ”freewriting”, ar trebui scriitor, nici absolvent de litere cursului. Motivaþia principalã este poate sã explic ce înþeleg prin asta. mãcar ºi nici un terapeut – aºa stimularea creativitãþii. Scrierea liberã pe un subiect cum ar putea sã rezulte din cele Obiectivul cursului este deja aleatoriu este conceperea unui text pe care le veþi citi în continuare. În îndeplinit încã din momentul în de maxim 150 de cuvinte în care ceea ce priveºte formarea mea care cursanþii se înscriu la el. Cred expresiile se asociazã fãrã profesionalã sunt dator Facultãþii asta fiindcã nimeni nu vine la un constrângerea unei teme date. de Filosofie - Universitatea din atelier de creativitate dacã nu e Astfel se poate evalua distanþa sau Bucureºti. Am ajuns la cunoºtinþele sigur de abilitãþile sale în materie apropierea la care un cursant se de creative writing mai întâi prin de ficþionalizare. Pornind de la situeazã faþã de ideea de ”a scrie”. lecturi iar mai apoi dintr-un interes aceastã premisã, ceea ce dã Unii sunt, inevitabil, total personal care viza lãmurirea ideii consistenþã activitãþii mele este, în nepregãtiþi. Alþii, în schimb, par sã de ”blocaj”. Am pus cuvântul între mare parte, doar punerea în aibã deja exerciþiul scrierii. În ghilimele pentru cã ulterior mi-am miºcare a persuasiunii. Eu nu ambele cazuri se pot observa niºte dat seama cã blocajul scriitoricesc trebuie decât sã-i conving cã motive, niºte teme prin care nu existã ca atare – e vorba doar existã, pentru fiecare în parte, imaginaþia respirã ori se sufocã. de o necesarã ”odihnã a minþii” sau posibilitatea de a concretiza fluxul Unii scriu dintr-odatã mult despre de eterogenitatea unor idei (de imaginaþiei creatoare. ªi fac lucrul nimic, învârtindu-se în jurul unei neorânduiala lor) ori e vorba pur ºi ãsta ajutându-mã de câteva idei- jumãtãþi de idei, alþii au deja o simplu de indolenþã. În cadrul pivot. Ideile acestea formeazã ”temã personalã” pe care sunt gata cursului de la Madrid am avut metoda ºi, în acelaºi timp, materia sã o supunã oricãrei coerciþii. aproape de fiecare datã ocazia sã cursului. O sã încerc sã le descriu Aceºtia din urmã sunt cei care vor realizez în ce marasm al într-o oarecare ordine. În primul exploata, sub o îndrumare atentã, prejudecãilor despre literaturã ºi rând îmi întemeiez întreg discursul exerciþii de stil. Cei care ex- creativitate trãiam. Mi-a fost mai pe interactivitate. Cursanþii stau pe perimenteazã un ”gol al scriiturii” uºor de atunci sã înþeleg o mulþime scaune alãturate, ca la orice alt vor încerca, pe de altã parte, sã de lucruri, nu numai din câmpul curs, însã senzaþia de ”bunã- scufunde o temã impusã în texte 53 care sã exploreze moduri ºi timpuri cotidianitate) sã se poatã apleca Apoi am regândit tot cursul, dându- verbale, substantivizãri puternice, serios de scris bucãþi de prozã. Iar i aspectul actual de atelier proiecþii în adjective, disecãri aceastã vidare a mentalului social, interactiv. Un atelier e altceva adverbiale etc. aceastã de-stressare se produce decât un curs totuºi. Chiar cuvântul Pentru cã cei mai mulþi mi-au complet ºi poate mai rapid prin “atelier” duce instantaneu cu cerut un curs “pentru avansaþi”, m- plonjarea în lirism. Înþeleg sã gândul la chestiuni care þin de artã. am gândit la posibilitatea de a expun altfel poezia decât prin În acest caz este ºi adevãrat. Nu prelungi cumva atelierele deja lirismul cu care este de obicei cã aº face artã acolo ci fiindcã coordonate. Aceastã posibilitate a alãturatã. Poezia face obiectul unei scrisul ºi jocul cu ºi de-a cuvintele devenit realitate atunci când întâlniri speciale ºi este doar sunt forme de artã în sine. Spre preºedinta Fundaþiei, doamna teoretizatã nu ºi testatã. deosebire de picturã, sculpturã sau Sandra Ecobescu, mi-a îngãduit, În celãlat curs, cel de cinci ceramicã – scrisul promite o altfel printr-o încã ºi mai mare întâlniri, exerciþiile pe teme date de manualitate: cea a fluxului bunãvoinþã, continuarea cursului sunt mult mai puþine. Ultima datã creator stãvilit de un instrument de iniþial, numit acum ”pentru am propus unul singur. Am adus scris ºi de foaia albã. Un pictor începãtori”, cu unul ceva mai fiecãruia câte o carte a Sandrei poate conduce pensula în tuºe sofisticat care poartã denumirea Brown, i-am rugat sã pãstreze mereu expandabile, poate opera oarecum emfaticã de ”curs pentru doar titlul iar subiectul sã-l modificãri nenumãrate pe pânza avansaþi”. Am conceput un grad metaforizeze cât mai dramatic cu tabloului, fãrã ca asta sã mai mare de complexitate al putinþã. Nu au rescris cartea (nu cenzureze imaginaþia creatoare. exerciþiilor ºi am avut în intenþie acesta era sensul exerciþiului) ci au Pe când în modelajul frazelor sã recomand câteva tehnici mai reevaluat personajele (punând existã întotdeauna o serie de neobiºnuite de stimulare a accent pe incidentele secundare) momente premergãtoare actului creativitãþii (lucid dreaming, self ºi au conturat povestiri paralele (în scrierii propriu-zise. Sunt clipele în awareness, evaluare brain- genurile ce se potriveau fiecãrui care gândirea cântãreºte storming etc). Însã am realizat cursant – fantasy, horror, soft- muzicalitatea frazei sau chipul pur imediat cã nu puteam sã am erotic, umoristic, absurd etc). A estetic al ei (ponderea verbelor, cerinþe atât de “psihedelice” în doar fost ºi un exerciþiu prin care am densitatea adjectivelor etc). cinci ºedinþe (cât are atelierul de încercat sã determin cât de Dupã cum se observã, am ales scriere creativã ”pentru avansaþi”). proastã e literatura proastã ºi dacã sã propun cuvintele ca loc de O întâlnire sãp-tãmânalã de douã aceasta poate fi convertitã. joacã ºi ca jucãrii în acelaºi timp. ore nu poate acoperi volumul de Aº vrea sã cred cã pot conduce Limbajele specializate, argoul, informaþii pe care aº fi pregãtit sã- treptat, în etape, starea de fapt din jargonul – toate acestea urmea- l transmit. Am pãstrat totuºi ca aceste ateliere de creativitate. zã în cel mai firesc mod exerciþiile puncte pro-gramatice orientative Realitatea mã contrazice de de contorsionare lexicalã. Re- aceste tehnici, centrându-mã pe fiecare datã. Nu e obositor cât e comand întotdeauna sinonime- exerciþii de conºtientizare a incitant. Tocmai pentru cã materia le (reale sau ficþionalizate), literaturitãii, de tahigrafie, de cursului este creativitatea – nu mã paronimele (când e vorba de epuizare a subiectului, de pot dezbãra de aleatoriu ºi joaca mimeticã a cuvintelor), cercetare a categoriilor “minimale” imprevizibil. Sper sã nu sune omonimele (pentru decriptarea (bana-litatea, personajul fad, ciudat, anarhic sau neprofesionist sensurilor, înþelegerea confuziei “stingerea” unei descrieri etc). dar trebuie sã concedem unei lingvistice ºi a ”aducerii din În cursul de ºapte întâlniri forme de nonconformism atunci condei”). Poate cã ar fi potrivit sã încerc sã acopãr (în funcþie ºi de când încercãm sã scoatem în amintesc ºi câteva exerciþii. O dorinþele celor care se aflã în faþa lumina conºtiinþei originalitatea, gamã care îmi place foarte mult mea) o bandã cât mai largã de statutul fundamental al fiinþei este cea a încercãrilor de expresii ale literaturii. Încep cu umane – puterea de a crea. ficþionalizare. O cronicã pe cât proza – de care cei mai mulþi sunt Niciodatã nu am repetat exerciþiile posibil amãnunþitã ºi savantã la o interesaþi. Fireºte cã pãrerea lor ºi cu fiecare serie am lucrat ceva carte care nu s-a publicat încã, a este cã proza, fiindcã aparent se nou. unui autor care nu existã. O des- scrie mai uºor decât poezia, ar criere detaliatã a geografiei unui trebui sã fie prima alegere. Le Interactivitatea cartier inexistent din Bucureºti sau demonstrez însã pe parcurs cã chiar a unui oraº de negãsit. O proza ia o multitudine de forme – Aºadar, spre surprinderea celor cronicã muzicalã a unui album de la romanul realist pânã la proza care au venit la curs, niciodatã nu neapãrut al unei formaþii-fantomã. poeticã. ªi cã e de preferat pentru am respectat planul desfãºurat în Acestea ºi multe altele sunt orice începãtor sã descopere mai synopsis-ul de pe pagina web a exerciþii care intrã lejer în cadrul întâi de toate lirismul ca materie Fundaþiei. Iniþial am vrut sã urmez ficþionalizãrii. Desigur cã propun primã a defulãrilor iniþiale. Ideea punctele expuse pe site, sã fac ºi teme strict-realiste (în spiritul este cã abia dupã ce cineva ”s-a totul conform unui program bine unei imitãri conºtiente a unor stiluri golit” pe sine de sine însuºi (ca stabilit dinainte (având în vedere ºi genuri literare sau a unor 54 fiinþã implicatã masiv în cã sunt atât de puþine ºedinþe). autori). Scrisul ca terapie ºi adâncimea cuvintelor – mereu iau o formulã de conlucrare cu alte cunoaºtere de sine în considerare importanþa re- ateliere care se desfãºoarã sub flexivitãþii. În fond este un tip cât egida Fundaþiei. Mã gândesc, de Discuþia despre utilitatea unui se poate de concret de consiliere exemplu, la un mixaj pasager cu asemenea curs dã prilejul unor alte filosoficã. Poate cã sintagma atelierul de arta actorului sau la o (secundare ºi terþiare) rãspunsuri aceasta sunã destul de neobiºnuit colaborare fertilã cu cel de dans la o serie de întrebãri adiacente. dar ea este de multã vreme folositã contemporan. Locul cuvintelor Rezumând, pot sã mãrturisesc un în Occident cu rezultate demne de este în paginã (dacã ne preocupã fapt sigur: scrisul ca terapie este luat în seamã. Scrierea creativã ca exclusiv scrisul) dar ele sunt mobilul principal al cursului. formã a unui ghidaj filosofic prin vorbite/jucate de cele mai multe Desigur cã vin ºi persoane care ºi- literaturã, ca substitut valabil al ori. Sunt efemere cu totul dacã ar dori o eventualã notorietate autoanalizei, ca modalitate a nu ºtim sã le însoþim de o gesticã literarã. Însã principala categorie contactului onest ºi deplin cu numai a lor, dacã – dincolo de a o constituie cei care vor sã propriile disponibilitãþi afective ºi le scrie – nu le ”dansãm” într-o desfãºoare niºte trãiri interioare ce intelectuale. Fãrã pretenþii de elegantã oralitate. Întâlnirea cu refuzã sã se exteriorizeze. transformare “peste noapte” în scrisul se iniþiazã prin lecturã Seamãnã cu o exorcizare, privind scriitori a cursanþilor ºi fãrã amãgiri (care trebuie sã fie creativã ea de la distanþã. Adevãrul este cã induse despre celebritate ºi talent. însãºi) ºi se continuã prin apropiindu-mã de intenþiile lor Cam la acestea se rezumã acest experienþa vie, asumatã ºi observ mai degrabã apetenþã curs de creative writing. imposibil de negat. Triumfalist pentru catharsis. E o dorinþã Mi-aº dori foarte mult ca în (dar de netãgãduit) – a scrie nemãrturisitã pe care o au cei mai perioada urmãtoare sã pot stabili înseamnã a fi viu – . mulþi – aceea de a se putea goli de un bagaj care a devenit în timp prea greu. Nu le ia prea multã DESPÃRÞIREA DE SINE vreme sã recunoascã nevoia de terapie. Tocmai de aceea am sã subliniez încã o datã predispoziþia majoritãþii cursanþilor cãtre un gen de ”spovedanie publicã” aºa cum se fãcea ea odatã, în biserica primarã. Nu e un act religios, nici vorbã de aºa ceva. Este doar o disponibilitate pentru re-aranjare, re-semnificare personalã, re- punere în funcþiune sub pretextul compunerii unor texte literare. Faptul cã nu sunt scriitor sau cã nu fac parte din comunitatea literaþilor (cã nu sunt critic, jurnalist ºi nici mãcar aspirant) ar putea sã inspire neîncredere dar poziþia absolut neutrã în care mã situez mã face sã pot aprecia obiectiv/ lipsit de pãrtinire acest proces ludic al scrierii creative. La fel se întâmplã ºi în cazul lipsei mele de calificare în psihologie (zic asta a propos de terapeutica practicii scrisului). E o foarte finã ºi greu recognoscibilã graniþã între impos- turã ºi manevrarea profesionistã a aºteptãrilor unor oameni. Sunt foarte atent ºi scrupulos, conºtient fiind de importanþa pe care autocu- noaºterea o are. Întrucât ce altceva este scrierea creativã decât o formã acceptabilã ºi sustenabilã a cunoaºterii de sine. Fie cã lucrez pe jurnale de vise sau pe logica povestirii, pe conturarea de stil sau pe 55 Metadiscursul poetic al anume cuvântul, versul, poemul. Floarei Þuþuianu poate fi in- Un text reprezentativ pentru confortabil pentru cititorul care poetica Floarei Þuþuianu este Eu cautã în poezie limbaje ale de jur împrejur în care sunt trupului, sondãri ale cotidianului Fãptura reinvestite o serie de teme ºi ºi geografii simptomatice ale motive (precum golul, adevãrul, lumii omului actual, dincolo de orbirea) cu care majoritatea structurile pseudometafizice care de hârtie poeþilor au operat de-a lungul sunt legate cu precãdere de o timpului. În ciuda scenariului poeticã specific neomodernistã cliºeic, al fiinþei pãrãsite de (vezi în special circumvoluþiu- sau cuvânt, care astfel devine o nile abstracte ale lui Nichita fãpturã vidã, incapabilã sã Stãnescu). În volumul Mãrinimia “cunoascã adevãrul”, ultimele Ta (cu-vânt înainte de Horia- geometria douã versuri vitalizeazã întreaga Roman Patapievici, Brumar, simbolisticã a poemului: Eu de jur 2010), Floarea Þuþuianu împrejurul meu din cap pânã în revitalizeazã un fel de a fi al himericului picioare/ Toatã un singur vers. poeziei care ºi-a pierdut Or, tocmai aceastã construcþie a consistenþa în mediul literar poetului ca poem sintetizeazã, în actual, contaminat de iconi unu fond, imaginarul metadiscursiv al neoexpresioniºti ºi de hiperbole Floricãi Þuþuianu. Fiindcã doar ale unui biografism redundant. poetul devenit vers ºi implicit Întrucât poetica Floarei Þuþuianu Marius Conkan poem, care îºi asumã o identitate se revendicã de la pulsiunile unui para-realã, va putea sã jongleze imaginar care a conservat poezia cu abstracþiunile ºi sã transforme ca stare purã, capabilã sã cuvântul în personaj. Altfel, din comunice cu formele originare, care-l desparte de trup”). postura fãpturii angrenate în paradisiace ale umanului ºi sã Dincolo de reticenþa pe care real, metadiscursul riscã sã fie reinvesteascã fãptura deznã- anumiþi cititori o pot avea faþã superfluu ºi sufocant în cele din dãjduitã cu valenþe sacre. Tocmai de o asemenea poezie care urmã. Aºa încât, judecând astfel de aceea poeta gloseazã în mod vorbeºte mai degrabã despre lucrurile, Floarea Þuþuianu este excesiv despre cuvânt, ima- cuvinte decât despre oameni, nu în acest volum mai degrabã un ginându-l în toate ipostazele trebuie trecut cu vederea faptul poem decât o poetã, iar ima- sale, fiindcã, în acest caz, numai cã metadiscursul din Mãrinimia ginarul sãu o þesãturã de cuvinte- cuvântul poate organiza Ta are o construcþie complexã, personaje care îºi cer dreptul de existenþa într-o dimensiune fiind structurat sub forma unor a exista textual. Eu de jur împrejur solarã. Aºadar, cuvântul hristic, texte biblice. Atentã la detalii, configureazã tocmai acea taumaturgic („Al ºaptelea cuvânt poeta realizeazã o disecþie a geometrie a himericului unu, a coboarã de pe cruce”), cuvântul realitãþii extrãgând din aceasta fãpturii-poem care îºi traseazã un genezic, în-temeietor („De-acum singurele organe neperisabile, ºi cerc-limitã în raport cu realitatea, numai Cuvântul mã mai poate distanþându-se de mundan ºi începe”), cuvântul ca fiinþã a pulverizându-se într-o metalume poemului disecatã microscopic lingvisticã (“Am intrat în cuvinte/ („Prima literã/ este ºi cea care ca ºi cum aº fi intrat în rândul taie în carne vie cuvântul”), lumii/ Iar pe cuvinte stau ca pe cuvântul ca structurã onticã, jar”). Unitatea este, în acest visceralã a umanului („Cãci din context, himericã, irealizabilã, cuvinte eºti ºi în hârtie te vei întrucât, poetizând despre starea preface”), cuvântul ca materie de a fi cuvânt, vers, poem, divinã care se opune nimicului, fãptura de hârtie se va afla în vidului („Uimite cuvintele s-au continuã metamorfozã, nefiind scurs de pe mine/ ªi s-au tras cu niciodatã egalã cu sine însãºi. De un pas înapoi/ tot mai mult gol/ aici decurge un soi de dramatism Tot mai multã liniºte/ Iar eu tot al solitudinii, de interogaþie mai golitã ºi lipsitã de sens”) ºi nesfârºitã asupra logosului multe alte ipostaze ale logosului demiurg, de incantaþie liturgicã a poematic transpun o geometrie increatului care trãieºte în a himericului unu care s-a des- “mãruntaiele cuvintelor”, de centrat, dispersat, pulverizând neputinþã a femeii-poem care fãptura umanã ºi preschimbând- cautã redempþiunea, cãci – o într-o existenþã de hârtie („am mãrturiseºte ea - “uneori cuvântul 56 simþit singurãtatea marelui unu/ VISUL UNUI CUCERITOR coboarã în mine ºi mã ridicã”. Una dintre ultimele cãrþi de figuranþi de harþe puerile. De la eseuri ale lui Alexandru George lupta politicã de principii, la este Povestea unor vorbe (Muzeul polemica de idei sau la disputa Naþional al Literaturii Române, pentru un adevãr, adversarii, care 2009). Ea reconfirmã, cît se poate Scriitorul se întîmplã sã þi se opunã, nu de normal, cîteva dintre înseamnã cã te “împiedicã” în fapt caracteristicile ce-i definesc în procesul gîndirii. Orice idee autorului nostru scrisul ºi ºi limba trebuie sã treacã printr-o personalitatea, dar adaugã, sau confruntare maximã de forþã, care cel puþin concentreazã într-o nu este neapãrat obligatoriu sã succesiune mai insistentã, ºi un existe pentru martorul exterior al interes special, acela al scriitorului, disputei, dar sigur pentru cel care ca intelectual ºi ca artist, pentru vrea sã ajungã la un adevãr. problemele limbii. Îl regãsim aici, Acestuia, cred eu, îi foloseºte chiar înainte de toate, pe cititorul mai mult. Omul e mai aproape de pasionat, curios ºi insaþiabil, cu o absolut în efortul de a epuiza cu arie de atenþie ºi de preocupare trudã ºi temeritate afirmaþiile surprinzãtor de întinsã ºi de care-i vin împotrivã decît în uºu- diversã, un cititor liber de orice rinþa naivã sau doar satisfãcutã de constrîngeri ºi obligaþii exterioare, a îmbrãþiºa fãrã nici un examen mobilizat numai de nevoia lui numai pe una. A te gîndi la interioarã de adevãr ºi de purã preopinent înseamnã a-þi controla plãcere spiritualã. O spune singur, Florin Mihãilescu propriul tãu gînd, cãci adevãrata fãrã nici un echivoc: „am citit cãutare a adevãrului e aceea în alandala o mulþime de lucruri” (p. care în primul rînd recunoºti 77), iar lectura n-a intrat niciodatã necesitatea pentru tine a în viaþa mea în categoria prilej biblioteca, în condiþiile unei adversarului care þi-l poate “efortului”, n-am citit decît din schimbãri de locuinþã, declarã cu dezvãlui” (p. 112). Stimularea plãcere, fãrã alegere, din purã o nonºalantã sinceritate cã „am reflecþiei prin controversã face ca curiozitate intelectualã; arareori m- constatat cã sînt cãrþi pe care nu adversarul sã devinã nici mai mult, am “documentat” asupra unei le-am citit, sau aproape nu-mi nici mai puþin decît „un aliat pentru probleme (care tot de atîtea ori a amintesc nimic din ele; altele, din propria ta gîndire” (p. 113), un fost una de filosofie, deci una care nu reþinusem decît amãnunte factor indispensabil ºi fundamental “titanicã”), lecturile mele literare (deci, cîteva pagini), altele, despre al dialecticii spiritului în drum spre fiind mai apropiate ca tip de M. care abia puteam formula o opinie adevãr, încît „contrazicerea îþi Ralea ºi N. Steinhardt decît de Z. sinteticã etc. etc.” (pp. 77-78), dezvãluie faptul cã orice afirmaþie Ornea ºi D. Micu” (p. 78). înþelegem o datã mai mult ºi mai e, în fond, o interogaþie” (p. 114). Iatã de ce Alexandru George concret cît adevãr cuprinde Sînt aceste cîteva pagini, din care recunoaºte a nu fi un spirit paradoxala vorbã a Selmei am citat, un memento excepþional sistematic, „ein Systematiker”, ci Lagerlöf, potrivit cãreia cultura este pentru o veritabilã higienã ºi mai curînd un degustãtor de ceea ce rãmîne dupã ce ai uitat deontologie intelectualã, care ar esenþe, aflat într-o stare de tot. merita sã fie mereu prezent în permanentã disponibilitate Îl reîntîlnim de asemenea în atitudinea oricãrui gînditor aspirînd hedonisticã. ªi totuºi, în pofida recentul volum pe acel Alexandru realmente la un cît de mic acces acestei conformaþii a spiritului sãu George situat de nenumãrate ori pe calea fãrã sfîrºit a cunoaºterii. ºi a unei maniere mai totdeauna în rãspãr cu opinia comunã. El ªi mai este ceva: o asemenea imprevizibile de a gîndi, lucrurile se corecteazã, nuanþeazã, restabi- poziþionare þine cu siguranþã ºi de leagã ºi se armonizeazã leºte fapte, sau pur ºi simplu un elementar democratism al imperturbabil în mintea eseistului, respinge alegaþii insuficient oricãrui dialog de idei. Alexandru încît rezultatele sînt fãrã îndoialã dovedite. Spiritul sãu polemic este George însuºi e o dovadã ºi un impresionante ºi încîntãtoare prin o formã de voluptate a dialogului exemplu edificator, inclusiv în originalitate, pertinenþã ºi chiar... intelectual, dupã cum este în cartea despre care discutãm aici. erudiþie. Fie ºi fãrã a se fi constituit acelaºi timp o condiþie absolut De altminteri, paginile ei în chip sever organizat ºi dogmatic necesarã a clarificãrii interioare ºi mustesc de o multitudine de disciplinat, cultura impenitentului a apropierii de adevãr. Încît un observaþii ºi de conexiuni care pun nostru cititor este redutabilã în autentic om de culturã nu trebuie aspecte cunoscute în lumini noi ºi toate privinþele, evoluînd cu sã se teamã cîtuºi de puþin de neaºteptate, fie cã e vorba de agreabilã dezinvolturã în toate adversitate, ci sã se bucure de ea, Caragiale sau de marxism, de planurile, de la istoria politicã la aºa cum se exprimã atît de Cãlinescu sau de folclor. Însã cele mai mãrunte, dar nu mai puþin convingãtor Alexandru George: „partea leului” e asiguratã, cum am semnificative chestiuni de „A-þi dori permanent adversari nu semnalat deja, de comentariile ºi vocabular. Cînd revãzîndu-ºi cu un înseamnã a cãuta motive sau interpretãrile unor probleme de 57 naturã lingvisticã. Autorul urmã- creatori de stil (ca Arghezi) ºi obiectivã, ci la o „realitate” care nu reºte situaþia ºi destinul unor creatori de viziune (ca Blaga). Cu existã decît în plan imaginar. cuvinte, evocã momentele nefaste alte cuvinte, la unii, efectele Sînt toate acestea cîteva ale influenþei limbii ruse asupra estetice se concentreazã în planul reverberaþii sau alunecãri în idiomului nostru naþional, mult mai expresivitãþii limbii, cîtã vreme, la marginea textului lui Alexandru puternic marcat, aproape indelebil ceilalþi, creaþia se valorificã în George, care ne invitã desigur la ºi oricum benefic, de contactul planul expresivitãþii universului amplificãri ºi explicaþii supli- îndelungat cu vocabularul altei configurat. Dar dacã în poezie mentare, prin care poate ne-am moºtenitoare a latinei noastre disocierea nu e decît una de grad, îndepãrta de punctul de plecare. comune, limba lui Voltaire ºi a lui între expresia liricã ºi cea epicã ea Ele s-au desprins însã din discuþia De Gaulle, în fine, priveºte cu se dovedeºte una de esenþã, în jurul unei cãrþi cu care sîntem scepticism ºi oarecare contra- rãmînînd evident, pe deasupra de acord mai mult decît într-o rietate ascensiunea universalã a oricãror distanþe sau înrudiri, cã privinþã. De unde rezultã cã nu limbii engleze, de a cãrei forþã în poezia utilizeazã, prin însãºi natura numai adversarii sînt provocatori procesul de apropiere ºi paci- ei, eminamente, limbajul conotativ, în felul cel mai profitabil, ci ºi ficare a popoarelor nu se aratã în vreme ce naraþiunea, tot prin preopinenþii cu care împãrtãºim cîtuºi de puþin sigur. natura ei, pe cel denotativ. Poezia mai multe clauze de solidaritate. Relaþia limbii, a oricãrei limbi, cultivã expresia figuratã, Ceea ce înseamnã de asemenea cu comunicarea, al cãrei instru- comunicînd, pe cale de sugestii, cã nu numai controversele ment este, ºi cu arta, al cãrei obiect trãiri difuze, deseori incerte ºi „renteazã” vorba lui Ibrãileanu, ci a devenit, revine de repetate ori în evanescente, dar ºi misterioase ºi afinitãþile spirituale elective. consideraþiile lui Alexandru adîncimi interioare. În schimb, Alexandru George este pentru George, pentru a argumenta proza construieºte universuri comentatorul sãu de azi un vechi concluzia cã „limba unui popor e ficþionale, lumi posibile în sens ºi drag prieten de idei, dupã cum mai mult decît o formã de mimetic, ºi le descrie într-o limbã pentru ceilalþi cititori ai lui se exprimare, e un fapt de culturã, de a cãrei trãsãturã dominantã devine impune ca un inconfundabil ºi sensibilitate, de legãturã cu un tocmai proprietatea termenilor, admirabil scriitor ºi eseist întreg trecut” (p. 52). Rolul me- deci nonfigurativitatea lor, la fel ca contemporan, model de vîrf a taforei i se pare eseistului nostru în limbajul intelectual, cu diferenþa ceea ce ne place sã numim, de pretabil (ºi inter-pretabil) la a totuºi, absolut revelatoare, cã nu cîte ori avem ocazia, formula declanºa un veritabil scandal prin se raporteazã la realitatea intelectualismului estetic. caracterul sãu de piedicã în desfãºurarea unei comunicãri rapide, exacte ºi pragmatice. Dar metafora este, pe de altã parte, fireºte, ºi o ºansã pentru dez- voltarea ºi potenþarea limbii. Sã spunem apoi cã, între limbajul tranzitiv al discursului intelectual ºi cel sugestiv al artei verbale, nu trebuie presupusã o contradicþie ca de la comunicare la noncomu- nicare. În realitate, ºi gîndirea, ºi arta se comunicã prin limbã, diferenþa fãcînd-o substanþa care se transmite ºi care este, bineînþeles, în fiecare caz, alta. Una comunicã gîndirea, recte idei ºi cunoºtinþe, cu totul altceva comunicã poezia ºi proza literarã, recte stãri interioare, reverii sau lumi imaginare. Dar, întrucît scriind despre cãrþi, nu doar le descriem, le interpretãm ºi le apreciem, ci dezvoltãm colateral ºi propriile noastre constatãri ori pure ipoteze sã remarcãm, prelungind virtualitãþile textului, diferenþele notabile dintre limbajul poetic ºi VIS CU CEAS DEFECT cel narativ. Am deosebit cîndva douã categorii de scriitori, dupã 58 transparenþa cu care se exprimã: Despre cum îþi fac cãrþile În istoriografie, problematica biografia sã semene cu a per- reconstituirii adecvate, în spiritul sonajelor proprii mãrturiseºte, în fidelitãþii faþã de adevãr, rãmâne felul sãu, ºi ciclul romanesc Cei o una centralã. Dificultatea de a sutã de Gheorghe Schwartz. Ajuns A treia cale rãspunde întrebãrii ei este cea la al optulea volum, intitulat Cei o marcatã de oscilaþia între refacerea sutã. Secretul Florenþa, proiectul arheologicã, minuþioasã, a tabloului prozatorului bãnãþean stabilit la a istoricului: de epocã ºi abandonarea maniei Arad se deruleazã nu doar pe axa exhaustivului în favoarea dorinþei marelui timp istoric, din de a înþelege mai mult spiritul decât CRONICA LITERARà strãfundurile unui trecut cãruia romanul litera faptelor. Aceasta a devenit, Schwartz îi dã carnaþie ºi sub raportul reconstituirii savante, consistenþã în maniera vieþilor – bãtãlia dintre pozitivismele recon- succesive, nu paralele – exersate GHEORGHE stitutive ºi diversele hermeneutici de Plutarh ºi... Borges, ci ºi pe SCHVARTZ care privilegiazã interogaþia ºi aceea a vieþii proprii. Scriitorul efortul de a ajunge la sensul fap- trudeºte de mai bine de douã CEI O SUTÃ. telor. Este, practic, vorba despre decenii la edificarea fantasmei lui bãtãlia dintotdeauna dintre cei care de proporþii, în orice caz dinainte SECRETUL vor sã vadã (Toma) ºi cei ce vor sã de 1988, când i-a apãrut primul FLORENÞA priceapã (Petru). volum, Anabasis, urmat de celelalte A existat însã ºi o terþã ºase urmãri ale sale: Ecce homo tentaþie. Ea s-a lãsat teoretizatã mai (1993), Oul de aur (1998), Mâna Curtea Veche, 2010 ales în vremea romantismului ºi se albã (2000), Vara rece (2004), Axa referã la ceea ce ar putea apãrea lumii (2005) ºi Culoarul templier drept o a treia cale. Când istoricul, (2008). Între timp... e ca în Dumas- pornind de la documente, prin tatãl: au trecut nu doar primele Ovidiu Pecican empatie cu ele, ajunge sã îºi ºaptezeci ºi una de biografii, ci foloseascã intuiþia ºi sã pãtrundã s-au scurs ºi peste douã decenii cu mintea ºi cu sufletul lui dincolo din propria viaþã a Scribului, cu de ceea ce este strict bune ºi cu rele. Printre altele, acest interval recent de documentabil, ajungând la depistarea spiritului unei timp conþine ºi elaborarea meticuloasã ºi inspiratã, epoci, a dominantelor ei de gândire ºi de acþiune, amplu documentatã istoric – pentru obþinerea atunci el atinge direct la þintã adevãrul istoric, printr- impresiei de verosimil – a zecilor de vieþi care, pornind un adevãrat procedeu de divinaþie, de magie din adânca antichitate, refac „lanþul trofic” al unei linii proceduralã. În anii 1860, Hasdeu vorbea cu toatã genealogice umane. seriozitatea despre aºa ceva, dar mai aproape de Am mai scris despre unele dintre romanele noi, o întreagã ºcoalã istoricã francezã prestigioasã acestui ciclu a cãrui acþiune romanescã se dovedeºte – cea de la revista Annales – credea cã se aflã în tenace, persuasivã, cu bãtaie lungã. Frecventarea posesia a suficiente temeiuri pentru a decreta cã de cãtre prozator a diverselor epoci ºi arealuri existã mentalitãþi, sensibilitãþi colective la care se geoistorice, în succesiune neabãtutã – deºi abil poate ajunge în mod ºtiinþific, þintind astfel cu- regizatã, cãci succesiunea generaþiilor este cea care noaºterea unor stãri de spirit, afecte dominante la poartã încoace ºi încolo prin lumea cea veche –, nivelul unor societãþi. Rãmâne ca deceniile care vin devine un demers fãrã îndoialã istoric, deºi întreprins sã stabileascã partea de succes ºi partea de iluzie a cu mijloacele beletristicii. La urma urmei, ºi Gh. unor astfel de convingeri ºi tentative. Dar, de curând, Schwartz îºi duce conºtiincios la capãt demersul de eu însumi am combãtut teoretizãri similare susþinerilor cercetãtor al trecutului, procedeu prealabil scrierii, dar tânãrului Hasdeu, profesate de publicistul Sorin Lavric strict necesar acesteia, pentru o plauzibilã ºi vie în revuistica literarã a momentului. ambientare istoricã. ªi el încearcã sã descifreze Ceea ce îmi pãrea neserios ºi neplauzibil la meandrele sensurilor ºi direcþia unor dezvoltãri Lavric, care se lua în serios ca profesionist al societale, chiar dacã, spre a le da o coerenþã care istoriografiei, în cazul tentativei unui prozator precum altminteri le-ar lipsi, încearcã sã le închege în jurul Gh. Schwartz îmi apare ca extrem de interesant. Dacã siluetelor unor persoane. ªi el, ca alþi istorici, opteazã e cineva care poate încerca în deplinã legitimitate între mai multe posibilitãþi de a interpreta faptele, calea intuiþiei ºi divinaþiei istoriografice, acela este, optând pentru cea care îl ajutã sã înþeleagã cel mai fãrã îndoialã, romancierul. Cel puþin de la Balzac bine misterioasa deplasare a axului istoriei lumii. încoace, ºi el se antreneazã în evocarea unor întregi Suntem pe linia subþire a creãrii unei istorii alternative societãþi, pictând fresce epice ºi cãutând sã ºi, în acelaºi timp, aceeaºi. Ea nu trebuie confundatã organizeze lumea ficþiunii proprii într-un scenariu cu cu versiunile contrafactuale, fiindcã întrebarea sens, coerent, în care lucrurile decurg dupã legile autorului nu este „ce-ar fi fost dacã?”, ci mai degrabã creºterii unor conflicte ºi ajung pânã la rezolvarea „cum a fost într-adevãr?”. Alternativ, aºadar, da; însã lor. „Comedia umanã” devine acum proiectul aureolat nu ºi contrafactual. Cum se poate scrie aºa ceva? cãtre care tind toþi cei care viseazã la caracterul 59 demiurgic al prozei, autorii de epopei. În Cei o sutã, morþii lui ªtefan cel Mare!). Cum cel dintâi erou al proiectul apare în deplinãtatea lui, pe verticala volumului de faþã s-a nãscut în 1303, se poate spune timpului, ºi nu pe orizontala orizontului spaþial. În plus, cã volumul al optulea din ciclul centuriei imaginate asumarea lui la dimensiunile unei sute de generaþii, de Gh. Schwartz cuprinde douã secole care închid afirmã un orgoliu aproape nemãsurat, megaloman, în ele trecerea de la medievalitate la începuturile unei care înteþeºte însã cãtre o parabolã a exemplaritãþii. timpurii modernitãþi. Odatã cu Secretul Florenþa – titlu care aminteºte Scriitura saturatã de erudiþie ºi decantatã stilistic, de Codul da Vinci ºi alte seducþii prozastice oscilând între Tacit ºi Suetoniu, pe de o parte, ºi un contemporane – autorul ajunge sã treacã în revistã Borges sublimat, aparþine unuia dintre cei mai CRONICA LITERARà generaþiile 72 – 79, atingând odatã cu decesul ultimilor înzestraþi autori de roman românesc contemporan. doi anul 1504 (pentru români, acesta rãmâne anul

O. Nimigean scrie o prozã capitol acestui episod cu puternice îndesatã, ardeleneascã în sensul valenþe psihanalitice: „Bagã-mi cel mai bun al cuvântului, în care canula în gãoazã!”, exclamã mama elementele de grai local se în- la un moment dat), asistând la tâlnesc fericit cu o urbanitate fãrã O, mamã, regresul acesteia în starea de reflexe artificiale. Eroul sãu este sugar. descendentul livresc al lui Ion al Romanul este construit pe o Glanetaºului, ajuns scriitor, abjectã schemã simbolicã pe cât de sim- fãcându-ºi meseria cu aceeaºi plã, pe atât de eficientã. În vreme dârzenie ºi încãpãþânare ca ºi ce starea fizicã a mamei se strãmoºul sãu literar. El este un Ion mamã degradeazã ºi aceasta se în- care citeºte Colto Maltese ºi se uitã depãrteazã de fiu înspre moarte, la Star Trek, un Ion care este el o pierde emoþional pe cealaltã preocupat de metafizicã ºi apãsat O. NIMIGEAN femeie importantã din viaþã: Zelda de amintirile copilãriei, procesate (Ioana). Romanul de fapt începe cu via Citizen Kane. felul în care soþia naratorului se Romanul Rãdãcina de bucsau mutã în altã camerã, cei doi se aflã (Polirom, 2010) reprezintã, pentru RÃDÃCINA în pragul divorþului, au un mariaj mine, revelaþia anului, în contextul DE BUCSAU marcat de violenþe (atacuri cu în care proza contemporanã se cuþitul, ruperea certificatului de baricadase într-un soi de cãsãtorie), trãdãri adulterine ºi autoreferenþialitate manieristã. nemulþumire, iar Liviu este nevoit Rãdãcina de bucsau este o carte Polirom, 2010 sã revinã acasã, pentru cã primeºte îmbibatã de autenticitate ºi, înainte vestea cã mama sa este grav de orice, un gest de curaj, o antitezã bolnavã. La un moment dat Ioana la toate proiecþiile idealizate ale (poreclitã Zelda), iubita ºi soþia care mamei din proza ºi cultura românã. Doru Pop se pregãteºte sã îl abandoneze pe Nimigean reuºeºte sã producã un Liviu, îl viziteazã (de fapt o viziteazã contrapunct narativ la edulcorãrile pe mama bolnavã) ºi se substituie din proza (ºi cinematograful nostru) direct acesteia, punându-ºi un – unde „Mama” apãrea mereu ca o figurã solarã, capot, preluând funcþiile gospodãreºti ale acesteia, hrãnitoare ºi tandrã. Cartea lui O. Nimigean are în frecând rufele, spãlând geamurile ºi punând ordine centru o imagine deterioratã a mamei, portretizeazã în casã. Aceastã dublã determinare a relaþiilor o mamã degradatã, „moale”, lipsitã de putere, care bãrbatului cu femeia iubitã (mama ºi soþia), transpare se dezveleºte pentru a-i arãta fiului bolile ºi care este ºi din circularitatea poveºtii – cartea se încheie cu supusã unei descompuneri (atât simbolice, cât ºi aºteptarea unei chemãri din partea iubitei (care nu fizice). În tot acest timp Liviu (fiul din roman) mai vine), dupã ce începuse o chemare din partea recupereazã anamnesic firele din propria-i viaþã. În mamei (care nu se mai terminã). timp ce mama „se goleºte de viaþã”, Liviu vrea sã Explicaþia în sensul cel mai clinic-psihanalitic descopere care este esenþa propriei vieþi. Prins între poate fi gãsitã în trauma provocatã de separarea frica de moartea mamei („dacã mã pomenesc singur primordialã de mamã, care este similarã cu cu cadavrul ei”) ºi frica de abandon (soþia lui Liviu descoperirea ºi asimilarea ab-jecþiei. Aºa cum tocmai „a dat divorþ”), fiul ajunge la o cunoaºtere intimã demonstreazã Julia Kristeva, cu exemple culturale a mamei, bazatã însã pe fiziologic ºi pe durere. În din ritualurile pãgâne, pângãrirea imaginilor sacre din sens psihanalitic Fiul îºi asumã o suferinþã care are viaþa noastrã este o formã de afirmare a identitãþii – corespondent în suferinþa cauzatã Mamei la naºtere. „abjecþia sinelului” devine o formã de afirmare de sine. Intimitatea aceasta ajunge uneori la paroxism, el nu În cele din urmã repulsia, mânjirea excrementalã, doar cã îºi spalã propria mamã, dar este nevoit sã îi privirea deterioratã ºi degradarea umanã sunt toate 60 introducã irigatorul în anus (Nimigean dedicã un întreg sinonime cu imposibilitatea descoperirii identitãþii de sine. Problema lui Liviu este tocmai aceea cã nu ºtie cu oameni interesaþi de Becali ºi de emisiunile OTV- cine este ºi nu poate procesa ºi accepta ceea ce ului, iar amestecul acesta dintre planuri produce o este. Decãderea mamei – care este gradualã ºi autenticitate inegalabilã. merge pânã la regresul fizic absolut – unde mama De aceea se poate spune cã proza de facturã devine sugarul fiului, cãreia acesta îi cumpãrã rebrenianã are în Nimigean un continuator modern, „pamperºi”, pe care o schimbã ºi o ºterge ca pe un problemele romanului „þãrãnesc” (mama suferã copil, regresul la stadiul infantil al mamei permite fiului pentru cã nu îºi mai recupereazã un hectar de teren) anamneza. se întâlnesc cu descrierea vie a unui context La aceasta se adaugã figura tatãlui, aparent contemporan (bufetul de la sat este invadat de ºtearsã, care este cuplatã cu urbanitatea ºi cu manelizarea generalizatã, tratat cu accente CRONICA LITERARà inteligenþa – pentru cã Tatãl este cel care îi deschide caragialeºti: „cum sã ia poliþia mãsuri, dacã patronu-i fiului drumul spre literaturã, cel care îi lãmureºte fiului tot poliþist”) ºi cu lecturile (ori problematicile) filozofice nedumeririle ideologice ºi care îl ghideazã în plan cele mai actuale. Tema fiului revenit acasã la patul social. Acelaºi tatã „se scapã pe el” în tren ºi moare de boalã al mamei (subiect mai mult psihanalitic decât într-un mod abrupt, nelãsând nicio urmã simbolicã paseist-þãrãnesc), consacratã prin analiza freudianã, pentru fiul sãu (faptul cã Tatãl plânge uºor „ca guvernatã de dinamica dintre Eros ºi Thanatos este Bãsescu” adaugã dimensiunii de gol de însoþitã de episoade erotice ºi autoerotice, toate reprezentare). De fapt ºi Zelda se lãmureºte dupã descrise de Nimigean într-o manierã abruptã ºi durã, douãzeci de ani cã s-a încurcat cu un „luzãr”, iar cei dar în acelaºi timp lipsitã de agresivitatea prozei douãzeci de ani pierduþi din viaþã sunt recuperaþi hipersexualizate din acest deceniu. narativ ca o formã de recuperare a identitãþii. Natura „graficã” a limbajului acestui roman îºi Simbolistica psihanaliticã este mai mereu uºor pãstreazã naturaleþea în pofida naturalismului evident de recuperat din aceastã carte, atacul ºobolanilor din (cum se întâmplã în rememorarea episodului sexual garsoniera tânãrului cuplu este legat dramatic de cu Dy). Deºi universul fantasmelor feminine ale lui episodul prinderii ºoarecelui din casa mamei, explicit Liviu Negrese este populat de fecioare nude, gravide legat de morbiditate, sau acela în care, la naºtere, ºi maestre ale sexului tantric, acestea nu schimbã micul Liviu aproape cã îºi pierde viaþa, iar medicul traseul eroului aflat în cãutarea „femeii generice”. care îl salveazã cere sã fie botezat Wenceslas, ceea Naturaleþea (ºi uneori naturalismul) modului de a ce trimite spre falsa identitate. De fapt „icu” (porecla povesti al lui Nimigean, datã ºi de adevãrul ºi de lui Liviu) nu mai are „acasã”, tocmai pentru cã nu mai sinceritatea duse la extrem, face ca povestea acestui are identitate. El îºi cautã originea, dar nu gãseºte cuplu care trece prin avorturile din epoca celui mai nici originea materialã ºi nici pe aceea a identitãþii de dur ceauºism ºi prin cele ale democraþiei, care suferã sine. El nu mai poate identifica starea de „eu însumi”, din princina sãrãciei ºi care sfârºeºte prin a se separa, a pierdut „secretul constitutiv al spiralelor mele”. Tot sã devinã o poveste universal valabilã. De fapt aici ce mai are este un eu scindat între misticã ºi credinþã este forþa romanescã a lui Nimigean, autenticitatea, („rugãciunea lui Cleopa”), extensie a eului calm, iar naturalismul de limbaj utilizat de autor nu cade biruitor al „fiarei”, ºi fiara însãºi care îl conduce. El nicio clipã în vulgaritate sau obscenitate tocmai pentru este simultan omul care trãieºte în ura faþã de cotidian, cã îºi pãstreazã credibilitatea ºi veridicitatea. într-o „Românicã de cãcat, plinã de afutceriºti, O altã calitate a scriiturii lui Nimigean o regãsim puliticieni ºi cacademicieni” ºi omul care este aruncat în descrierea scenelor, proiectate într-un foarte acut abrupt în acest cotidian. „Ceea ce mã oripileazã ca limbaj cinematografic (deºi pe alocuri referinþele sunt irealitate e însãºi realitatea”, spune Liviu, iar dezgustul stridente, cum sunt cele la filmele cu Stan ºi Bran fiziologic la care este expus genereazã procesul sau la Basic Instinct). Adeseori filmul apare în carte rememorãrii ºi al interiorizãrii. ca o referinþã extratextualã, aºa sunt amintirile „din Nimigean reuºeºte toate aceste descrieri revista Cinema”, comparaþiile cu Jane Fonda, îmbinând largi volute suprarealiste – aºa este visul Lollobrigida, Audrey Hepburn sau Marlene Dietrich. printre recifurile de corali – cu imagini aproape Tot romanul dã impresia cã intrã în concurenþã cu fotografice ale cotidianului – cum este descrierea Moartea domnului Lãzãrescu, prin detaliile ºi cãlãtoriei cu trenul „foamei” din anii ’80 (de altfel trenul atmosfera pe care le redã. Sistemul medical ºi gara sunt locaþii recurente la Nimigean). ªi romanul românesc apare în toatã goliciunea lui ºi care este, ºi personajul ies ºi recad în ºi din lumea concretã. în acest sens, una dintre cele mai realiste reprezentãri Aceste prãbuºiri în cotidian ale lui Liviu sunt de o ale tragediei instituþionale din România de astãzi. savoare extraordinarã, Nimigean noteazã cu acribie Atmosfera de spital de provincie devine aproape ºi cu talent de ironist caracteristicile unei românitãþi olfactivã, iar climaxul narativ al cãrþii se petrece tocmai alterate (aºa este episodul ex-þãranilor lui Rebreanu în aceastã atmosferã decrepitã ºi degradatã, atât ajunºi în garã, care încurcã partea din faþã a gãrii cu uman, cât ºi social, populatã de ostilitatea medicilor, cea din spate, ºi care este una dintre cele mai comice lipsurile materiale ºi de decãderea umanã. ºi fruste rescrieri a fibrei noastre etnice). Autorul ne Degradarea ºi absurditatea însoþesc fiecare capitol. duce cu imaginaþa de la garsoniera din oraº spre Chiar din titlu aproape fiecare secvenþã a cãrþii începe lumea cu ciucãlãi înmuiaþi în motorinã, cu closetul cu un cuvânt alterat (Hifrofor, pentru Hidrofor, Wa Za din curte sprijinit de doi pari de fag, o lume în care Banga, Altcineceva, Gisant etc.). Aceastã degradare focul se face cu coceni ºi cu revista literarã „Steaua”, o regãsim, programatic, în chiar titlul romanului. Dacã 61 vã întrebaþi ce este „bucsau”-ul, acesta este numele rolul Dictatorului. La fel sunt ºi personajele care îl regional al scaiului de papurã, o trimitere cam înconjoarã: „popa ªincai”, prietenul cu care se transparentã la Iov, cel din Vechiul Testament. întâlneºte într-o parohie ardeleneascã este un Aici trebuie fãcut un reproº abordãrii lui Nimigean: amestec de fan al trupei „The Doors” (care merge în autorul ar fi trebuit sã ºtie cã, dacã face paradã de vitezã pe lângã agenþii de poliþie, cu potcapul pe cap ortodoxia lui, citatul este din Biblia „neoprotestantã” ºi fredonând piese hippie) ºi un preot de þarã evlavios. a lui Cornilescu, Iov, cap. 30 v. 4, „cei ce n-au ca Ioana este un amestec de dãruire emoþionalã ºi pâine decât rãdãcina de bucsau”. Biblia ortodoxã frigiditate sentimentalã. Personajele oscileazã între traduce astfel pasajul: „Ei culegeau ierburi de prin fericirea simplã, enunþatã redundant, ºi disperarea CRONICA LITERARà mãrãcini ºi pâinea lor era rãdãcina de ienupãr”. cumplitã, la limita tragicului. Chiar ºi iubirea este pusã Oricum ar fi, ienupãr sau bucsau (ori, mai bine, în termeni ambivalenþi, când vulgari (în sensul propriu bucsãu), pâinea amãrãciunii la care face trimitere al cuvântului), cu terminologie împrumutatã de la Nimigean este o referinþã excesiv livrescã ºi forþatã Zavaidoc sau din maneliºtii contemporani sau folclorul la destinul „amar” al lui Liviu. Acest destin al lui Liviu urban (erai o floare, un crin, amorul cel mai fin, singura începe înainte de Revoluþie – eroul fiind terorizat de piedicã în calea uitãrii, te iubeam la disperare), când o „porcinã” comunistã, personaj pe care îl regãseºte cu o tandreþe fãrã margini. Eroul lui Nimigean este la catedrã dupã ’90 (fãrã sã uite sã spunã cã gradele adeseori de un machism abrupt ºi ireversibl – didactice sunt dublate de gradele de securist), drept „fidelitatea e a inimii, nu a penisului” (de ce tocmai care ceea ce a urmat pentru el dupã ’89 nu mai acum eufemistic?!), spune el, iar altãdatã vorbeºte înseamnã timp propriu-zis, pentru cã nu e asimilat în concepte filosofice heideggeriene despre acelaºi intim. Natura autobiograficã a romanului este evidentã sentiment. ºi consecinþele sale ineluctabile în logica interpretãrii Este bine cã finalul cãrþii refuzã truismul ºi convenþia. romanului – personajul principal face Facultatea la Eroul, tot comentând pe marginea ideilor din „Scrisoare Iaºi (asemenea autorului), are aproximativ vârsta despre umanism”, ne oferã o cheie interpretativã a acestuia (nãscut prin anii 60) ºi este el însuºi scriitor întregului roman. Problematica acestuia se învârte în (scrisul împletindu-se sistematic cu realitatea). jurul întrebãrii: „care este esenþa fiinþãrii, ce ne face sã Liviu refuzã „integrarea”, adaptarea ºi fim oameni?” Fãrã sã rãspundã direct, pentru cã mama conformizarea, ºi nu gãseºte niciun loc unde sã îºi continuã sã respire, soþia este în continuare departe, gãseascã normalitatea. Unde sã te duci, se întreabã fãrã sã ne ofere vreun deznodãmânt explicit, Liviu ne eroul lui Nimigean, dacã nici în mãnãstirile face sã înþelegem cã viaþa continuã, cã fiinþarea merge „camaradului ºi tovarãºului Teoctist” nu ai vreo spe- mai departe orice ar fi. ranþã ºi nici altruismul social ºi politic nu are efect. Singura întrebare pentru mine, nu personalã, ci Din aceastã confruntare apare sciziunea, „un al de istorie literarã, este aceea dacã, dupã un astfel de treilea” eu, care „nu eºti tu”. Ambivalenþa de personaj roman, Nimigean va mai reuºi sã scrie ceva la fel de ºi personalitate este constanta cãrþii, eroul se autentic. Pentru cã genul acesta de prozã fie rãmâne defineºte ca un amestec de Jim Morrison ºi discipol „romanul vieþii”, fie devine momentul de confirmare, al pãrintelui Cleopa, el se comparã pe sine cu Chaplin, punctul de pornire pentru un scriitor de cursã lungã, care este când Charlot, când Charlie Chaplin jucând cu mare potenþial, în proza autohtonã.

62 Alexandru Pãsat Dacã n-a epuizat cu totul obligi sã inventeze cãi pe care sã-l subiectul, inflaþia de memorialisticã eternizeze, la care nu se gândiserã ºi ficþiune despre comunism din ºi care nu existã [...] Trebuie sã-l laºi ultimele douã decenii a fãcut ca sã se strice din interior”. unghiurile ºi perspectivele noi sã fie Rezistenþa Cu totul ambiguu din punctul tot mai greu de identificat. De la de vedere al poziþionãrii în interiorul condamnarea fãrã drept de apel societãþii comuniste e ºi mediul pânã la redescoperirea cotidianului prin boem-artistic în care se formeazã comunist în roz, prin filtrul nostalgiei adolescenta Irina Vernescu, alt ºi al umorului, cam toate inflexiunile personaj principal al romanului. La CRONICA LITERARà de tonalitate au traversat romanele feminitate fel ca Petru Popescu (în „Prins”, dar ºi jurnalele recente. Existã, însã, nu numai), Stelian Þurlea surprinde semnale destul de clare cã distanþa cu fineþe moravurile acelui high-life temporalã va dizolva tot mai mult STELIAN ÞURLEA tineresc de la rãscrucea deceniilor atitudinea eticã, îmbibatã de ºapte-opt, în care presiunea sentimente, fãcând ca perioada sistemului, slãbitã ea însãºi „de comunistã sã devinã un subiect ca sus”, se topeºte pânã la dispariþie. oricare altul, cadru general TREI FEMEI Petrecerile de la 2 Mai sau Vama neinteresant în sine, dar util pentru Veche, cu „brambureala amoroasã” creionarea unor medii sau continuã, alimentatã ºi întreþinutã de caractere. Semne clare ale acestei cultura de masã occidentalã, noi atitudini pot fi identificate în contribuie la un libertinaj generalizat Cartea româneascã, ultimul roman al lui Stelian Þurlea, 2010 care seamãnã mai degrabã cu unul dintre cei mai prolifici prozatori avântul tineresc-huliganic al ºi jurnaliºti culturali actuali. Cãci, interbelicului decât cu obedienþa deºi povestea din „Trei femei” încruntatã a omului comunist. Astfel (Cartea româneascã, 2010) Alex Goldiº încât reacþia la sistem – mulþi dintre cuprinde mai bine de jumãtate de aceºti tineri boemi sunt consideraþi veac din istoria contemporanã a „adversari ai regimului” – e doar României, sunt greu de identificat epifenomenul unei revolte ado- tipologiile sociale cu care ne-am obiºnuit. Securistul lescentine mai ample faþã de tabu-urile sociale de tot vigilent, brutalul torþionar sau activistul politic peste soiul. Valorile democratice ale generaþiei ’68, cu sur- mãsurã de zelos nu mai stau faþã în faþã, într-o sele lor cele mai directe, identificabile în Bob Marley, înfruntare pe viaþã ºi pe moarte, cu victima inocentã, Elton John, Mick Jagger sau Beatles, alcãtuiesc cu disidentul sau cu artistul care sapã, discret dar fundalul sonor al nonconformismului dintotdeauna. persistent, la temeliile ideologiei totalitariste. Conºtient cã biologicul sau individualul sunt factori cel Impresioneazã, de la bun început, în cartea lui Stelian puþin la fel de importanþi ca ideologicul, Stelian Þurlea Þurlea, tocmai complexitatea psihologicã a atitudinilor nu-l transformã, ca atâþia prozatori care au tematizat faþã de sistem. Nu numai cã personajele nu intrã în comunismul, în model absolut de construcþie ºi de tipologiile amintite mai sus, dar chiar când mãrturisesc evaluare a propriilor personaje. adeziuni sau fac gesturi de delimitare faþã de statu Derulate invers cronologic, cele trei poveºti din quo-ul ideologic, motivaþiile lor sunt tot atât de roman refac, dinspre nepoatã spre bunicã, imprevizibile precum psihologia umanã în sine. Vitoria confruntãrile Ancãi, a Irinei ºi a Vitoriei nu doar cu Vernescu, una dintre figurile centrale ale romanului, destinul mare, ci ºi cu accidente biografice individuale. intrã în Partid în perioada dejistã nu doar pentru a-ºi Ceea ce întreþine tensiunea întregii cãrþi, care se citeºte consolida autoritatea în mediul profesional – e un cu sufletul la gurã, e structura enigmatic-poliþistã: Anca cunoscut medic-chirurg –, ci ºi din dispreþ real faþã de trebuie sã-ºi reconfigureze arborele genealogic, prin aspiraþiile superficial-burgheze ale prietenelor, Irina ºi Vitoria, pentru a descoperi secrete îngropate preocupate exclusiv de cãsãtorii avantajoase ºi de o în istoria familiei de câteva decenii. Originalitatea viaþã de familie tihnitã. Dupã cum cel mai liber personaj romanului nu constã, totuºi, în elucidarea acestui din roman, matusalemicul Victor Antoniade, nu este mister fondator, ci în încercarea de a reface istoria nicidecum un disident, ci un filozof epicureic, gata sã recentã a României exclusiv dintr-un unghi feminin. demonstreze, paradoxal, cã tocmai rezistenþa Cãci, mai puþin prinsã în mecanismele puterii ºi de înverºunatã contribuie la persistenþa în timp a multe ori mai curajoasã ºi mai voluntarã decât bãrbatul, sistemului: „Îi condamna pe toþi cei care înjurau regimul femeia a conservat, citim printre rânduri, oaze de ºi nu-ºi trãiau viaþa, pentru cã nu erau atenþi la lecþiile normalitate în timpul celor mai bulversante evenimente istoriei. În istorie nimic nu e veºnic, nici chiar cel mai istorice. Dacã figura Ancãi, cel mai tânãr vlãstar al puternic imperiu. Comunismul ãsta o sã dureze familiei, e destul de schematicã (semn cã pe prozator douãzeci de ani, cincizeci de ani, pe urmã o sã fie îl intereseazã nu prezentul în sine, ci prezentul ca efect înlocuit cu altceva, e o lege. Dacã te chinui prea mult al istoriei), excelent sunt puse în scenã destinele tuturor acum sã-l dai peste cap, nu faci decât sã-i înverºunezi celorlalte personaje feminine. Independenþa ºi pe cei care vor sã-l menþinã ºi profitã de pe urma lui, îi inflexibilitatea sunt trãsãturi constante, fie cã e vorba 63 de chirurgul stalinist Vitoria Vernescu, de fotografa postrevoluþionarã). boemã Mara Oprescu, sau de profesoara universitarã Cea mai surprinzãtoare e, însã, indepedenþa Irina Teodoru/Pãtraºcu. În ciuda nenorocirilor destinu- absolutã a acestor femei faþã de lumea bãrbaþilor. Dacã lui, a nedreptãþilor sistemului sau chiar a erorilor nu-ºi asumã neapãrat o izolare orgolioasã sau individuale (cãci prozatorul nu se lasã furat de impulsuri castratoare, precum Vitoria Vernescu, figurile feminine idealizatoare), niciuna dintre aceste femei nu renunþã din romanul lui Stelian Þurlea pot trãi fãrã niciun fel de la setul propriu de principii morale. Dincolo de probleme în singurãtate. Pe Irina, moartea succesivã profesionalism, Vitoria îºi impune, ca o ascezã pentru a celor doi soþi nu fac decât s-o radicalizeze existenþial, pãcatul de a-ºi fi „turnat” la Securitate cea mai bunã în timp ce Anca vede în tânãrul pretendent, fost student CRONICA LITERARà prietenã, devotamentul absolut faþã de fiica adoptivã, al mamei, o modalitate de a întreþine memoria acesteia. „e femeia radicalã, care nu se poate dedica total decât Secundare în lumea celor „trei femei”, personajele unei singure persoane”. Memorabil rãmâne masculine sunt secundare ºi în ordinea naraþiunii, cãci paralelismul dintre stahanovista (chiar ºi în niciunul dintre ele nu se reþine. În schimb, figura episodicã devotament) Vitoria ºi mama naturalã a Irinei, Mara a bunicii Marei e extraordinarã. Puterea de a þine în Oprescu. Fiinþã sensibilã dar robustã, aceasta din frâu, prin inteligenþã maternã, dar ºi printr-o bunã urmã îºi gãseºte în meseria de fotograf rãtãcitor prin tacticã a discreþiei, o micã societate, face ca atât de localitãþi marginale o modalitate de distanþare faþã de desele rãsturnãri politice din anii ’40, de la legionarism un sistem politic represiv, colecþionând, totodatã, istorii pânã la comunism, devastatoare la nivelul întregii þãri, ºi anecdote individuale. Ciudat e cã, fãrã a beneficia sã producã ecouri minime în localitatea Vârfuri. Ca de un destin spectaculos, Irina îºi moºteneºte în egalã prototip al celor „trei femei”, „boieroaica” Balaºa mãsurã cele douã mame: asprimea ºi consecvenþa Cristescu reprezintã însãºi ideea de rezistenþã prin în profesie o fac sã urce relativ repede treptele feminitate, centralã în cartea lui Stelian Þurlea. O carte specializãrii academice – chiar cu preþul unei formale care va plãcea, sunt convins, atât criticului preocupat înscrieri în Partid –, în timp ce individualismul ºi de detectarea unor caractere literare remarcabile, cât scepticismul congenital o þin la distanþã faþã de orice ºi cititorului ingenuu, avid dupã rãsturnãri de situaþie activism social, fie el ºi unul bine intenþionat (perioada ºi dupã trame detectivistice bine regizate.

Cu mult înainte de a închide general de proze ºi nu ar fi eronat coperþile noului volum semnat de apelate poezie. Ambele piese Cosmin Perþa ºtiam deja cã nu va ale volumului sînt o superbã de- fi uºor sã scriu coerent mai mult de monstraþie a scrierii unui text douã fraze la cald, cã, dupã o Titluri, explodat, sub dicteul autoimpus al lecturã ineditã, cel mai bine e sã coºmarului volubil ºi hilar ºi cu taci pentru un timp. Autorul a reuºit minime doze de subterfugii teh- sã mã surprindã din nou. Îl vedeam istorii, nice. Viaþa închipuitã a micului N. pe Cosmin Perþa, dupã primele Ceauºescu ºi Peisaj cu clauni la douã volume de poezie, înscris asfinþit pornesc de la desene deja pe un traseu care pãrea intuibil mãscãri simple, o autobiografie fictivã altoitã prin paginile de versuri. Îl vedeam pe o întîlnire de amor, respectiv o un autor pasionat de desene poveste în ramã într-un azil de complexe ale construcþiei, angajat COSMIN PERÞA nebuni (ceva aminteºte de E. A. în viziuni capabile de a organiza Poe cu Hopa-Hop sau opt textul, îl vedeam un autor al ordinii urangutani înlãnþuiþi). Autorul, chiar ºi al reveriei întunecate. Primul dacã alege deliberat scheme cu un volum de prozã (Întâmplãri la DOUà pronunþat caracter ludic ºi prin marginea lumii. Aventurile lui Axinte POVESTIRI excelenþã permisive înspre Abramovici Papadopulos în pustie) fabulaþie ºi incoerenþã, adoptã o infirma deja imaginea formatã. Cel atitudine extrem de serioasã în de al doilea, Douã povestiri, începe elaborarea textului. Dacã te laºi de-a dreptul o reinventare a Tracus Arte, 2010 înºelat de aerul uºor familiar ºi scriitorului, bazîndu-se ºi pe relaxat indus de utilizarea cîtorva recentul volum de poeme. ºabloane clasice ale prozei, Cosmin Perþa propune un precum adresarea directã ºi volum dificil. Dificil pentru lecturã, Victor Cubleºan complice cãtre cititor, confesiuni dificil pentru discuþii. Dificil de prins mimate ºi explicaþii voalate din într-o formulã. Dacã îl iei în serios. partea naratorului, eºti rapid Dacã nu îl iei în serios îl poþi duce introdus în atmosferã de la capãt ºi te trezeºti cu dificila problemã de a consecvenþa cu care Cosmin Perþa îºi propune sã fie rãspunde la dificila întrebare ce anume am citit? Cele inconsecvent. Scriitura e un delir care nu lasã decît douã povestiri din titlu sînt în definiþia autorului niºte parþial impresia de a fi controlat, o construcþie în 64 micro-romane, pot fi salvator numite cu un termen vecinãtatea imediatã a avangardei din care pare sã îºi copieze planul de ansamblu. Pe de altã parte existã se dovedeºte un poet bun. La fel ca fiecare figurã ce în permanenþã un element unificator ºi centralizator rãzbate în cele din urmã la microfonul naratorial. în ruperile lirice ale texturii, în pasajele în care textul Personaje? Nu, nu chiar. Figuri care se destramã înceteazã de a mai dialoga cu Urmuz ºi se permanent, se topesc pentru a se recompune instaureazã în prezentul poeziei. Ceea ce fascineazã instantaneu sub alte coordonate, mereu pentru a pe drept la Cosmin Perþa este capacitatea fabuloasã recompune mici statuete, bune de a susþine texte. de a-ºi schimba extrem de brusc stilul discursului, Nu cred cã autorul a intenþionat vreodatã sã trecînd de la fraze simpliste, în genul compunerilor construiascã personaje în sensul acela clasic pe care ºcolare, la o frazare complexã, ironicã ºi autoreflexivã, îl înþelegem cu toþii. Numele din acest volum sînt iar mai apoi la inserþii fulgurante de poezie în stare apelative pentru actanþi lirici, voci ale unui ritm poetic CRONICA LITERARà crudã, nealtoitã deloc la formula prozei în care e care se strecoarã insidios în volum. Douã povestiri înregimentatã. Genul acesta de text este cel care este un volum extrem de personal. Un volum care reuºeºte sã provoace dialogul direct cu cititorul, cu reuºeºte sã vorbeascã foarte mult despre modul în cel care acceptã provocarea unui astfel de tip de care autorului sãu îi place sã vorbeascã. Un volum lecturã. Titlurile sînt în primul rînd responsabile, prin care, asemeni coºmarului a cãrei construcþie o factura lor de calc sugerînd un cu totul alt tip de orizont împrumutã, nu poate decît sã fascineze ºi sã de aºteptare decît cel necesar pentru un contact îndepãrteze în acelaºi timp. necontondent cu acest volum. Desigur, nimic nu se Cosmin Perþa reuºeºte un tur de forþã prin întîmplã în aceste texte, nici o acþiune nu are o urmare Douã povestiri. Materia tumultoasã ºi niciodatã coerentã, nici o acþiune nu implicã realmente o alta. încremenitã a naraþiunii false, jocurile textuale, dar Totul se scurge într-o scrîºnitã încleºtare de tablouri mai ales capacitatea surprinzãtoare de a realiza grandioase pe care penelul le umple, în ritm de din douã cuvinte aruncate parcã în joacã un poem melopee, cu scene pe care un cititor care a parcurs prezintã o carte care va fi o experienþã veritabilã volumele anterioare ale autorului le-ar putea socoti de lecturã. Dacã, desigur, aºa cum spuneam de clasice. la început, nu o veþi lua foarte în serios, pentru a Singurãtatea mea doarme ca o coropiºniþã,/ sub afla adevãrata viaþã închipuitã a micului N. pãmîntul din pleoapã. Personajul micul N. Ceauºescu Ceauºescu. VIS ÎNTRE CIVILIZAÞII 65 Runda 1: Apartamentul nu este vorba de o prozã obiºnuitã ci de un supraroman. Acest subtitlu Blocul 29, apartamentul 1 poate induce ideea de metatext, (Polirom, 2009, Bucureºti) este un trasând o punte de legãturã între roman de debut, focalizat pe relaþia Toate titlu ºi una din cele douã teme tensionatã dintre o bunicã ºi centrale ale romanului, nepoata sa, cu o acþiune minimalã, detabuizarea literaturii. În acelaºi unde mãrcile cotidianului se timp termenul poate fi citit ca prim împânzesc textul ca o matrice, indiciu al lumii romaneºti create de care ar avea toate ºansele sã Maria Manolescu, caracterizatã de devinã distrugãtoare. Corina întâmplã o puternicã prezenþã a super- Sabãu îºi face apariþia pe scena lativului, autoarea intenþionând sã prozei româneºti cu un text, care construiascã un paroxism al ratãrii. nu se fereºte de banal, nu se în bloc Romanul se îndepãrteazã de foloseºte de spectaculos ºi structura clasicã, fiind alcãtuit, de reuºeºte sã plimbe cititorul într-o fapt, din douã mini-romane, unul scriiturã plãcutã ºi coerentã al Mariei Hristescu ºi unul al fiului afirmând un stil propriu al ei, Cristi Hristescu. Sub aceastã scriitoarei. formulã scriitoarea introduce Romanul este construit pe baza conflictele majore dintre aceste unei naraþiuni la persoana întâi, douã personaje ºi totodatã obsesia prin care nepoata de doisprezece pe baza cãreia se desfãºoarã ani prezinþã relaþia sa cu bunica, Ancuþa Bodnãrescu întregul text. Dupã cum anunþã ºi conflictul major fiind lipsa de Cristi Hristescu, în ipostaza lui de atenþie pe care aceastã prezenþã narator, textul face apel la o acaparantã o manifestã faþã de interpretare psihanaliticã, figura „povestitoare”, alãturi de un numãr foloseºte de instrumentul banalului oedipianã jucând rolul unui spectru restrâns de întâmplãri ºi nu în scopul de a-l transforma în imposibil de eliminat din ecuaþia personaje-figuri ale vieþii cotidiene. actant, cãzând astfel victimã unei vieþii. Obsesia fiului este de a avea Pretextul unui copil-narator îi analize riguroase, ci îl foloseºte ca o legãturã carnalã cu o mamã permite scriitoarei sã creeze o fundal, pe baza cãruia se (însã faþã de propria sa mamã naraþiune contrapuncticã, în care desfãºoarã acþiunea. O asemenea manifestã, totuºi, o formã de aºa-numitele evenimente sau aparentã neglijenþã ar putea sã repulsie atât la nivel spiritual cât ºi reflecþii serioase sunt amestecate pericliteze coerenþa textului dacã fizic) legându-se adeseori de cu acele peisaje irelevante ale unei atenþia cititorului nu ar fi încontinuu moartea timpurie a tatãlui sãu, vieþi obiºnuite. Irinuca realizeazã defocalizatã de pe acestea. Astfel privindu-l ca pe un fapt ce trebuia repetate radiografii ale realitãþii, elementele banalului sunt integrate sã se întâmple. Cea de-a doua surprinzând cititorul nu neapãrat total în realitate, ele nu mai au temã este legatã de conflictul de prin ceea ce reuºeºte sã vadã, ci puterea de a influenþa viaþa suprafaþã dintre cei doi: mama prin momentele în care personajelor, oferindu-li-se doar refuzã sã recunoascã identitatea acapareazã câte un colþ mai rolul unui decor. de scriitor a fiului, fiind scandalizatã ascuns al lumii. Intercalarea Din aceste puncte de vedere de limbajul licenþios pe care acesta acestor imagini dã naºtere unui Blocul 29, apartamentul 1 este un îl foloseºte. Astfel cele douã mini- ludic al gravului, naratorul alegând roman reuºit anunþând o scriitoare romane servesc pe rând drept la modul arbitrar ce trece ºi ce nu promiþãtoare, însã el nu trece de mostre de literaturã bunã ºi de prin filtrul subiectivitãþii sale. testul celor 100 de pagini. În a doua literaturã proastã. Aceste douã linii Aceastã tehnicã este dublatã de jumãtate a sa, textul începe sã principale ale romanului sunt însã dimensiunea polifonicã a plictiseascã, deºi tensiunea este prelucrate la modul tezist ºi romanului, care deºi se prezintã bine dozatã, nelipsindu-i coerenþa adeseori superficial, romanul sub forma unui monolog extins pe alãturi de tehnicile narative bine neavând o scriiturã convingãtoare 193 de pagini, surprinde nu doar articulate, însã acestea nu se pe baza cãreia sã susþinã universul vocea copilului de doisprezece ani, dovedesc a fi suficiente, subiectul, pe care îl propune. Primul roman ci ºi a bunicii, a celorlalte rude, a fãrã sã cadã în derizoriu, fiind prea (cel al mamei) nu este prin nimic prietenelor sale ºi a colocatarilor. puþin ofertant. ofertant, cititorul este pus sã par- Mãrci precum Cocolino, Flanco curgã pagini întregi de lamentaþii sau diverse denumiri de baruri, Runda 2: Liftul ale acestui personaj. Dacã se ia în instituþii existente în Câmpulung- considerare cã acesta ar constitui Muscel, oraºul în care este plasat Cel de-al doilea roman al de fapt un exemplu de „aºa nu se romanul, acþioneazã sub formã de autoarei Maria Manolescu (Ca face literaturã” (astfel având câºtig stabilizatori ai realismului construit picãturile de sânge pe linoleumul de cauzã literatura detabuizatã) ºi de Corina Sabãu. Spre deosebire din lift, Cartea Româneascã, 2010, nimic mai mult, discursul îºi 66 de Dan Lungu, autoarea se Bucureºti) îºi avertizeazã cititorii cã (continuare în pag. 105) Marcel Mureºeanu (( (( O alergare de pomina( Pleacã de lângã mine cineva. Înseamnã cã a fost la ºeful ei, dar cu gândul în altã parte. aici. Simþurile mele mi-o spun, dar, pentru cã fiecare Doctorul fericit, e foarte fericit! dintre ele se dã în vânt sã mã convingã cã el a aflat – Am avut noroc, cântã el în gând, am avut noroc! primul, nu mai ºtiu ce sã cred: a fost cineva lângã Puteau fi ºi ai mei. mine, totuºi? Sunt în cãutarea unor urme. Mã miºc. O fãpturã, ca o umbrã, se pierde la orizont. Pare a fi un cal. Rodion, lupul ºi câinele Pare a fi un cal roºu. Pare a fi un cal roºu, bãtrân, înspumat, în alergare. În vreme ce stãtea întins în sicriu, domnul Rodion Numai cel de al ºaselea simþ se bate cu palmele ºi-a adus aminte c-a uitat sã treacã o dorinþã a sa în peste genunchi ºi nu mai poate de râs. testament. – Nu te lua dupã ele, zice Al ªaselea, nu-i niciun Speriat, a aºteptat sã vinã ceasul al treilea dupã cal acolo, e numai moartea, care-o aleargã pe soacra miezul nopþii, când toþi cei din jur dormeau buºtean. primarului. S-a sculat biniºor, a dat sã se strecoare în camera Într-adevãr, de cãtre sat se aude cineva strigând: lui, dar dintr-odatã a uitat (iarãºi!) unde se aflã. A – Opreºte-te, toanto, n-am vrut decât sã te sperii! uitat, de fapt, tot: ºi cine cu cine ºi ce cu ce! A venit iarna. Astfel cã, în loc sã scrie ce avea de scris ºi sã se întoarcã în coºciug, domnul Rodion ºi-a luat lumea în cap, a trecut pragul, s-a strecurat în grãdinã ºi de Adelaida ºi timpul acolo pe câmp, pânã a ajuns la Drumul ªelimbãrului. Obosit, s-a aºezat pe-o piatrã de pe marginea Dimineaþa, în camera de internat, Adelaida îºi drumului, tocmai când a intrat luna în nori. S-a zbãtut scutura rochiþa pe fereastrã. Nu mai avea alta ºi aºa el sã stea treaz, cât s-a zbãtut, dar toropeala l-a învins o scutura ea dimineaþa. Când a scãpat-o din mânã în cele din urmã. A aþipit. Tocmai atunci a trecut un era într-o zi de aprilie ºi s-a albit la faþã ca floarea de lup flãmând pe-acolo ºi l-a vãzut. mãr. Lupul n-a stat mult la îndoialã, ºi-a cerut iertare Rochiþa Adelaidei a ajuns încet jos, plutind. în gând ºi i-a sãrit la beregatã. N-a simþit cã domnul Tocmai atunci trecea pe acolo dirigintele ei, cu care Rodion miroase a tãmâie ºi a cearã, dar chiar dacã fãcea geografie. ar fi simþit, foamea n-alege! Aºa cã l-a mâncat tot, – Domnule profesor, s-a trezit Adelaida strigându-l, pânã i-a lãsat oasele albe, iar hainele de pe el le-a fiþi aºa de bun ºi aduceþi-mi rochiþa, cã mi-a scãpat împãturit ºi le-a aºezat peste ele, crezând cã din mânã fãrã sã vreau. poate-i vor fi cuiva de folos. Dirigintele a ridicat rochiþa ºi a pus-o pe braþul Când s-au trezit cei care-l privegheau, au vãzut sãu ca pe-o podoabã, apoi a înconjurat clãdirea ºi a coºciugul gol ºi s-au speriat, unul, care mai citise ceva, urcat pe uºa din faþã pânã la etajul al treilea. s-a gândit la învierea lui Lazãr, ceilalþi au susþinut cã Lui i s-a pãrut cã drumul a durat o zi ºi-o noapte e vorba de o rãpire în toatã regula. ºi nu mai voia sã ajungã. Adelaidei i s-a pãrut ºi mai Între timp, lupului i s-a fãcut fricã ºi greaþã de mult. fapta sa ºi i-a mãrturisit câinelui. Acesta din urmã a fugit în casã, dar pe drum a amuþit, i-a pierit graiul, aºa cã n-a avut ce spune stãpânei ºi rubedeniilor, iar Curca el pânã azi nu s-a însãnãtoºit. Am putea zice cã a murit odatã cu stãpânul sãu, aºa cum se ºi cuvenea. Se zvoneºte cã la dispensarul veterinar comunal a fost internatã o curcã gravidã. Doctorul ºi asistenta þin secretul sub cheie. Va fi o loviturã în lumea O educaþie greºitã medicalã! îºi freacã ei gleznele. Stau amândoi cu urechea pe burta curcii ºi aud Din când în când ºi din vreme în vreme, piuitul dãdãtor de speranþã. Spre mirarea lor colosalã, Dumnezeu se face cã-l lasã pe Om singur acasã curca naºte cu trei zile înainte de termen, sau de ºi-i zice: soroc, cum vrei sã zici. – Vezi cã plec puþintel în Galaxia mea de la ªarã, Cei doi sunt prinºi pe picior greºit, dar experienþa tu sã fii cuminte, sã nu te înnãdeºti la smântânã, sã îºi spune cuvântul. Mama scapã sãnãtoasã! Puii, zece nu adormi îmbrãcat ºi mai ales sã nu uiþi sã hrãneºti la numãr, scapã ºi ei sãnãtoºi! Dar, stupoare: micile orãtãniile! Altfel, fã ce-þi trece prin mintea ta cea bunã! fiinþe sunt jumãtate curci, jumãtate gâscãnei! Asistenta ªi-am mai lãsat Eu o scrisoricã, în tindã, lângã oglindã, se bate peste frunte (uºor)! cu niºte treburi, aºa cã ia-o ºi-o citeºte! – V-aduceþi aminte când s-au ascuns gânsacul – Nici o grijã, Doamne, Tãticul ºi Stãpânul meu, ºi curca în birja noastrã? întreabã asistenta, cu ochii nici o grijã, întocmai voi face! 67 Dar cum pleacã Atotputernicul din preajmã, Omul chiciura de pe salcâmi. se aºezã pe prag, scoase iasca, cremenea ºi – N-ai aflat încã? Eu, Moartea! amnarul, îºi înfipse degetele în tutunul demult pregãtit – Ptii, bãtu-te-ar ... se posomorî el. N-avem loc, pe ascuns, cu miere galbenã de albine, îl înveli în du-te pe drum înainte ºi poate te-or adãposti la foiþã, dãdu flacãrã ºi se puse pe pufãit. Pe la jumãtatea „Iunosti”! Nu-i departe. Oricum, numai comandantul þigãrii, îºi aduse aminte cã uitase într-o cotruþã o sticlã poate aproba sã te gãzduim. cu rachiaº de prune, aºa cã întinse mâna, destupã – Cine-i comandantul tãu? insistã Moartea. lucrul acela, iar dupã ce-ºi ºterse gura c-o floare de – Colonelul Vladimir McClaren, zis Ciontosul! fãcu mãr, începu sã gâlgâie încetiºor, nelãsând sã i se el pe militãrosul, socotind s-o sperie. iveascã vreo plãcere pe faþã, astfel cã, dacã l-ar fi – Tovarãºul Vladimir, adicã! se înviorã cãlãtoarea. vãzut cineva ar fi zis cã-ºi spalã gâtul cu saramurã. Cheamã-l ºi spune-i cã vin tocmai de la Taganrog ºi Vitele ºi pãsãrile, simþindu-se flãmânde, venirã cã mã lasã puterile. ªopteºte-i cã-i aduc veºti! lângã el ºi-l traserã de mânecã, sã le hrãneascã, dar Când sosi comandantul, se aprinserã toate Omul tocmai trecuse biniºor pe pragul somnului, luminile din Turnul Porþii, reflectoarele linserã norii vãzându-se la un loc cu fãpturile cele mai aburoase ºi movilele de omãt, iar lupii îºi ascunserã umbrele ºi mai pricepute în ademeniri ºi mângâieri. sub ei, fãcându-se nevãzuþi. Aºa-l gãsi Domnul, întors din zmeuriºul de lângã – Bine-ai venit, generãleaso! o luã în rãspãr casã, unde plecase, de fapt, sã-ºi astâmpere setea colonelul, din ºuba lui groasã, mirosind a ulei ars, ºi sã-ºi ude cu dulceaþa boabelor sfintele Lui buze. ceea ce nu-i plãcu Morþii. Ce vânt te-aduce? Pus în faþa adevãrului, surâse prelung în Sine, pãºi – Crivãþul ºi pãcatele mele! Mai sã mã rãtãcesc încet, sã nu-l trezeascã, hrãni vieþuitoarele ºi cum ºi sã pier! începuse sã adie un vânticel de searã, îl acoperi cu Poarta se deschise, iar zãpada scârþâi aspru sub cojocelul Lui de lânã þurcanã ºi-i puse o pernã umplutã picioarele celor doi, care se îndreptarã direct spre cu fân la cãpãtâi. popota ofiþerilor. Din copacul cu ramuri încâlcite, înþeleapta Bufniþã Pânã-n zori petrecurã colonelul, cu ofiþerii, cu scoase un oftat în care se adunase toatã amãrãciunea Moartea ºi cu acordeonistul lagãrului. Se înseninase, ei ºi de abia se stãpâni sã nu-ºi strige gândul: iar gerul devenise câine turbat, dar stelele nu se – O sã vadã El la ce duce proasta educaþie, dar înghesuiau sã lumineze acel loc unde cãlcai numai va fi prea târziu! pe suferinþã. Apoi, bãutura ºi oboseala îi rãzbirã pe rând, pânã n-au mai rãmas în picioare decât colonelul ºi Moartea. Colonelul ºi Moartea – ªi-acum ce facem? bâigui ea, aruncându-ºi ruºinatã privirile-n jur. Se zice cã aºa de tare se îmbãtase Moartea, în Colonelul ridicã din umeri a neputinþã, se îndreptã ziua aceea de joi, la o petrecere în barul „Krupskaia”, spre ea ºi-o îmbrãþiºã drãgãstos, apoi puse samovarul cã dimineaþa mirosea dupã ea a vodcã, de fugeau pe soba de tuci ºi fãcu un ceai tare, de Ceylon, în oamenii când se apropia. care turnã ultimul strop de vodcã. Vãzând asta, s-a ruºinat ºi-a luat-o pe jos prin – Eu zic sã ne liniºtim! propuse Moartea ºi-i scãpã stepã, pe zãpadã ºi pe viscol, ºi doar spre searã s-a o lacrimã pe plita fierbinte. oprit la poarta unui gulag, parcã anume pus în calea vântului, sã-i nenoroceascã ºi mai tare pe bieþii întemniþaþi. Cum avea nevoie de adãpost, iar gerul se înteþea odatã cu întunericul, Moartea s-a oprit în faþa porþii ºi-a început a bate cu pumnul în tabla de fier ruginit ºi a zgrepþãna cu unghiile ei netãiate de-un veac. – Cine-i acolo? a întrebat scurt gardianul, cu mâna strânsã pe armã. – Eu sunt, Moartea, deschide cã mor de frig ºi n-aº vrea sã mã ai pe conºtiinþã! – Nu pot, se zgriburi soldatul, auzind de cine-i vorba, n-am voie sã las pe nimeni fãrã foaie de liberã trecere! – Dacã-i aºa, cheamã pe ºeful gãrzii, sã mã- nþeleg cu el, dar grãbeºte-te! se potoli dumneaei. Soldatul se apropie de clopotul din dreapta lui ºi-i trezi limba, lovind-o de pereþii de bronz. Trecu cam un sfert de ceas, dacã nu mai bine, pânã se ivi, clãtinându-se, umbra sergentului Bunin, cel aflat de cart în acea zi, a doua din februarie, numitã pe-aici ºi „Vinerea Lupului”. 68 – Ce-i? Cine-i acolo? zbierã el, de se scuturã POPAS ]N PUSTIUL GEOMETRIC Pentru companiile de teleco- terizeazã un joc de computer, municaþii, indiferent cã privesc cititorii putând înlocui oricând, releele de telefonie mobilã sau literalmente, personajul principal. nobilul serviciu de aprovizionare cu Ketai a fost criticat de mulþi trafic de internet, este limpede cã Romanele cercetãtori pentru înclinaþia sa viitorul valorificãrii propriilor acþiuni cãtre propoziþii simple ºi fire de piaþã zace în promisiunea de telefon narative cliºeistice sau banale. CONFLUENÞE oferitã generos de cea de-a doua Acest lucru ridicã întrebãri în ceea versiune a Reþelei, id est WEB 2.0 ce priveºte stabilirea standardelor ºi de comunitãþile sale de utilizatori mobil: de calitate sau dacã ideile ce tânjesc dupã o interconectare sofisticate lingvistic dezvoltate de ideaticã globalã. secolele de tradiþie literarã ar trebui Romanele scrise pe ºi pentru cele mai sa fie stabilite ca mãsurã a calitãþii telefonul mobil sunt primul gen în formatele tehnice care au literar care apare în era celularã portabile evoluat de-a lungul diferitelor prin intermediul mesajului text- direcþii ale “codexului” sau sms. Aceste aºa-numite romane, canonului literar. pe care le vom numi aici, simplu, best-seller- “mobile” ºi-au început cariera fiind Instrucþiuni de utilizare scrise de tinere femei japoneze ºi uri având subiecte aparent banale, cu Romanele mobile sunt tentã amoroasã precum relaþii, Ketai Bunko: ficþiunile descãrcabile în instalãri de scurtã triunghiuri conjugale, violuri sau “mobile” duratã ºi funcþioneazã pe aparatele graviditate. mobile ca aplicaþii bazate pe În timp însã, romanele mobile limbajul Java. au cãpãtat ºi alte nuanþe narative Publicate de cãtre membrii unui de-a lungul evoluþiei lor explozive site al unei comunitãþi celulare, vizând numeroase alte subiecte: Ruxandra Bularca romanele mobile/ketai sunt thriller-uri, romane poliþiste, disponibile pentru a fi descãrcate autoreflexive sau chiar criticã. gratuit ºi citite doar prin intermediul Cel mai mare site agregator de telefoanelor mobile. Aceastã astfel de romane poartã numele de vândute) ºi transformat apoi într- lecturã are cel mai adesea loc în Maho i-Land ºi adãposteºte sub un lung metraj, într-un manga ºi trenuri ºi metrouri aglomerate în cupola sa internauticã mai mult de apoi într-un serial. timpul unor “navete” îndelungate. un milion de astfel de lucrãri, Romanul mobil s-a rãspândit Lucrãrile de acest fel sunt majoritatea scrise de amatori, viral înspre celelalte zone ale publicate în capitole abreviate de toate fiind disponibile generos prin globului devenind un gen imposibil câte ºaptezeci de cuvinte, amintind descãrcare gratuitã. de ignorat în curriculumul de restricþia celor ºaptesprezece În 2007, aproape o sutã de academic de specialitate. În silabe ale haiku-urilor sau de astfel de romane mobile gãzduite Europa, acest fapt s-a petrecut tot variantele ironico-ludice ale rudelor de agregatorul cu pricina au fost în jurul anului 2007. Deºi Japonia restrictivo-europenist-oulipiene, publicate pe suport de hârtie ºi este locul oficial de naºtere al capitole ideal de citit între douã unele dintre ele chiar ecranizate. romanului mobil, fenomenul s-a opriri ale respectivului tren. Cinci dintre cele zece cele mai bine rãspândit, graþie lungimii limitate În ciuda ecranelor mici, cam vândute cãrþi în Japonia în anul a textului ºi accesibilitãþii, în cercu- jumãtate din dimensiunea unei 2007 au fost astfel de romane. rile universitare europene de cãrþi de vizitã, ºi a expunerii reduse Primul roman mobil, Deep creative writing. Romanul mobil a afiºajului, spaþierea liniilor de text Love, a fost publicat în 2003, în schimbã paradigma lecturii prin este generoasã ºi aerisitã iar aceeaºi þarã de un bãrbat din portabilitate. Majoritatea scriitorilor lectura decurge uºor ºi savuros. Tokyo în jur de treizeci de ani care care sunt studenþi filologi au înþeles O puzderie de rânduri de text se auto-intituleazã Yoshi. Acest repede cã aceste scrieri accesi- scurte, de propozitii comprimate, roman are ca subiect viaþa bile au un rol esenial în a atrage majoritatea compuse din dialog amoroasã promiscuã a unei cititorii, chiar ºi prin simplul fapt fragmentar sunt juxtapuse cu o adolescente din Tokyo care se cã încorporeazã evenimente multitudine de simboluri proprii îmblonãveºte de SIDA, firul narativ emergente din cotidian care serviciului de mesaje scurte, sau având o evoluþie spiralatã dinspre surprind zeitgeistul generaþiei pe scurt, sms-ului. descriptiv spre auto-reflexiv. tinere. Diferind de romanele obiºnuite, Tratând o problemã comunã în Romanele mobile creeazã o romanele “mobile” pot fi structurate Japonia, social vorbind, romanul lume virtualã prin intermediul potrivit intenþiilor sau dorinþelor s-a bucurat de o nesperatã faimã aparatului mobil, mai precis, a auctoriale, evident conform internaþionalã fiind publicat (cu mesajului scris, care seamãnã cu regulilor interne create pe parcurs aproape trei milioane de copii interacþiunea online ce carac- de mecanismul intern ºi propriu 69 acestui tip de text. extrem de subtile. Multe din popularitatea acestor romane De pildã, dacã în povestea propoziþiile uzuale japoneze se faptului cã se potrivesc de minune depãnatã existã o ceartã, autorul limiteazã la un singur cuvânt-verb. stilului de viaþã al adolescenþilor ºi poate alege sã restrângã spaþiul Gândurile ºi acþiunile pur auto- al oamenilor tineri. Acest segment dintre rândurile aºternute pe centrate ale personajelor de roman demografic nu numai cã comunicã ecranul aparatului mobil sau sã le ketai devin astfel mai autentice fãrã în mod obiºnuit prin mesaje ketai

CONFLUENÞE aglutineze în constelaþii de componenta lor descriptivã. însã se ocupã ºi cu parcurgerea interjecþii cu valoare predicativã Scrierea ºi publicarea lecturilor pe ecranele-tovarãºe-de- sau propoziþii simple ºi extrem de secvenþialã ºi fragmentatã fac drum între staþiile de metrou. concise. Pe de altã parte, dacã imposibil procesul de generare a Cu alte cuvinte, dacã citeºti un autorul descrie o situaþie în termeni unei structuri complexe cel mai roman ketai poþi surprinde pulsul calmi ºi balsamici, spaþierea adesea pentru cã autorul însuºi nu generaþiei tinere ºi temele care o rândurilor poate fi mai mare decât are o idee clarã iniþialã despre preocupã. Atracþia sporitã a în mod obiºnuit. ansamblul operei sale sau despre acestui tip de scriiturã rezidã atât În cea mai mare parte aspectul cum va evolua acþiunea. în conþinut, cât ºi în stilul de scriere rândurilor romanelor mobile con- Jargonul utilizat în scriere sau performare textualã. Aceste þine destule spaþii goale cãzând creeazã o atmosferã îmbietoare, poveºti sunt un conglomerat sub incidenþa lizibilitãþii facile. de intimitate între text ºi cititor, disciplinat, alcãtuit din numeroase Fiecare capitol trimis ca mesaj oferindu-i acestuia din urmã iluzia conversaþii, dizlocând componenta text conþine aproximativ ºaptezeci cã citeºte un pasaj care îi este descriptivã sau caracterul de sau o sutã de cuvinte fãcând dedicat în exclusivitate ºi care îi didascalie a acesteia. Astfel cititorii obiectul unei astfel de limitãri vorbeºte direct pe propria-i limbã, romanelor ketai au posibilitatea de oulipiene aº putea spune, care þine prin angajarea intenþionatã de a le parcurge ca pe niºte colecþii de caracterul propriu mesajului de cãtre scriitori a emoticoanelor ºi de benzi desenate. telefonie mobilã. simbolurilor pictogramatice ce Majoritatea propoziþiilor sunt oferã o dimensiune modernã Triburile “degetului scurte ºi ca imperativ scriitoricesc textului. opozabil” se utilizeazã predominant dialogul. Absenþa aprofundãrii perso- Lucrãrile rezultate sunt cola- najelor sau a caracteristicilor lor Internetul ºi comunitãþile sale au borative, profund emoþionante, complexe faciliteazã citirea, însã o îndelungatã existenþã în mediul alerte ca ritm ºi cu un preponderent fac totodatã obiectul unei populat de telefonia mobilã. O caracter vizual, semãnând izbitor regretabile nefamiliarizãri a generaþie întreagã a crescut ºi s-a ca impact cu strãmoºii manga. lectorilor cu literatura tradiþionalã. maturizat folosind telefoanele În ceea ce priveºte acest tip de Romanele mobile au revo- mobile pentru a-ºi documenta scriiturã, ethosul internautic luþionat nu doar modul în care reciproc aceastã maturizare, japonez este dominat în cea mai japonezii comunicã verbal ci chiar pentru a comunica, a face mare parte a sa de identitãþi ºi cel în care ei scriu. Un japonez cumpãrãturi, a-ºi urmãri pro- contrafãcute ºi artificii nominale tasteazã în mod obiºnuit în gramele preferate sau filmele, sau avataruri, un soi de nom de higarana si katana. Pentru idiomul dupã caz, chiar pentru a citi cãrþi plume care permit travestiuri kanji, se apeleazã la silabe de sau pentru a crea conþinut într-un reþelare. Astfel cã identitatea realã higarana ºi katana ºi nu apãsarea fel sau altul, pentru a-ºi atesta a scriitorilor este rareori revelatã, multiplã pe o singurã tastã pentru textual existenþa. Din acest motiv servind unei cathartice inter- a reproduce o singurã literã aºa ei fac cu toþii parte dintr-un ºanjabilitãþi a subiecþilor care cum fac europenii. adevãrat “trib al degetului parcurg o lecturã plaisiristã de opozabil”. identificare. Travestiþii internautici De ce sã citim romane De asemenea, site-urile de sunt cei mai extremiºti actanþi de celulare? ªi de ce sã le scriem? romane ketai au cãpãtat statutul acest fel, fapt care a dus la o astfel de noduri comunitare oferind de fluiditate identitarã fãrã A tasta cu o singurã mânã este utilizatorilor posibilitatea de a precedent. destul de incomod, dacã nu chiar interacþiona ºi a accesa orice titlu sisific. Suntem obiºnuiþi sã disponibil. Bineînþeles, ºi scriitorii De ce Japonia? aºternem cuvinte pe foi, sau mã au ºansa de a obþine un feedback rog, biþi pe un hard-disk, la fel de imediat din partea cititorilor ºi de a Limba niponã pare a avea o repede precum gândim. Astfel cã obþine motivaþii îndestulãtoare predilecþie pentru acest tip de acest fel lent de comunicare pentru a-ºi continua sau scriere, fiind un idiom contextual înlesnit de tastatura unui telefon aprofunda, dupã caz, poveºtile. unde cuvintele-cupolã câºtigã mobil pare cel puþin înnebunitor. “Un aspect interesant al extra-sensuri prin varietatea de Unii adepþi ai tastaturii clasice de romanelor ketai este faptul cã legãturi pe care le genereazã ºi pe computer de tip “qwerty” cititorii ºi scriitorii acestor romane care majoritatea cititorilor le pricep aseamãnã procesul cu a-þi spãla îºi schimbã deseori locurile între imediat deºi acestea sunt deseori automobilul cu periuþa de dinþi. ei. În majoritatea cazurilor, cititorii, 70 implicite ºi aproape întotdeauna Editorii cãrþilor mobile atribuie inspiraþi de naraþiunile mobile din cadrul acestor site-uri, încep a-ºi sparge graniþele canonico-rigide în ceea ce priveºte modul în care depãna propriile poveºti ficþionale ale academismului ºi aduce sunt utilizate cuvintele, maniera prin aceleaºi mijloace” spune maistream-ul sub radarele prãfuite descriptivã sau de vorbire curentã; Mayumi Sato, editor la Goma ale bibliotecilor virtuale. avem nevoie de aceste romane ca Books, editurã responsabilã cu Koichiro Tomioka, profesor de de un barometru pentru modul în publicarea a trei dintre cele cinci literaturã japonezã la Universitatea care simt tinerii”, este de pãrere cele mai bine vândute cãrþi ketai Kanto Gakuin atenþioneazã sociologul Kensuke Suzuki. CONFLUENÞE ale acestui an. canoanele contemporane a nu În mod tradiþional, scriitorii Mediul reþelar face atât obiectul ignora acest fenomen care permite niponi ne-au obiºnuit pe noi creãrii de comunitãþi, cât ºi al unui romancierilor un oarecare grad de occidentalii cu o coloraturã mijloc pentru propagare, distribuþie apreciere ºi recunoaºtere. Însã emoþionalã a fiecãrei scene ºi comerþ liber. adaugã, cu sângele rece specific descrise, plimbând privirea Scriitorii de romane ketai nu pacificatorilor scolastici, cã lectorialã pe fiecare suprafaþã, pornesc în mod necesar de la autocoagularea textelor mobile mângâind optic fiecare texturã ºi ideea cã ºi-ar dori sã devinã într-un bine închegat ºi aclamat gustând vizual fiecare nuanþã. În scriitori, ci mai degrabã încep a gen literar, depinde în totalitate de cazul romanelor mobile acest lucru scrie din dorinþa de integrare ºi de aplicarea standardelor literare devine de prisos. “Dacã limitezi participare în cadrul unei ridicate la maniera în care aceste privirea cititorului la un spaþiu comunitãþi scriitori ºi cititori ketai, romane sunt produse. singular, aceasta va pierde un loc în mijlocul cãruia pot depãna În interiorul sistemului senzaþia familiaritãþii cu acel poveºti proprii, pot interacþiona tradiþional, presupuºii scriitori îºi spaþiu”, spune Naito, o scriitoare prin intermediul ficþiunii (ºi supun operele unei trieri feroce care a fost iniþiatã în tainele scriiturii autoficþionalizãrii) cu alte suflete întocmite de revistele literare în mobile de cãtre editoarea ei. sensibile la eposul cotidian. speranþa cã vor fi publicaþi ºi Scrise la persoana întâi, Yoshi, fost profesor de liceu, recunoscuþi ca atare. Editorii sunt majoritatea acestor texte se citesc îºi vede cititorii ca membrii unei în acest caz mediatorii dintre text ca niºte jurnale intime. Aproape toþi comunitãþi de tip galaxie, co- ºi ochiul public. autorii sunt femei tinere imersate munitate care graviteazã cuminte Datoritã faptului cã romanele în chestiuni ale inimii, adevãrate în jurul sãu. El citeºte sumedenia mobile sunt deseori publicate fãrã descendente spirituale ale lui de mesaje electronice trimise zil- a vedea privirea încruntatã a Shikibu Murasaki, curtezana care nic de fanii sãi adolescenþi ºi vreunui recenzor literar, ele pot în secolul al XI-lea scria “Povestea utilizeazã materialul trimis de avea un aspect amatoricesc. lui Genji”. aceºtia ca subiect aglutinant Publicul, neintermediat de aceastã Însã aspectul de netãgãduit al pentru viitoarele sale naraþiuni. datã, face nestingherit evaluarea. modelului nipon este relaþia intimã Beneficiind de o reacþie Problema care se pune însã creatã între cititor ºi scriitor. Livratã imediatã, autorul învestit îºi poate este dacã acest nou tip de scriitor pe ecranul propriului telefon mobil, da rapid seama dacã cititorii sãi poate continua sã scrie ca prozator o poveste poate atinge gradul devin plictisiþi ºi schimbã intriga profesionist ºi dupã ce trece de psihologic de intimitate ºi atunci când simte cã este copiat testul instituþionalizat. intensitate provocat de e-mailul de alþi semeni-prozatori. “Este ca Este evident faptul cã aceste personal sau mesajul scris de ºi când ai mixa muzicã într-un texte nu mai pot fi ignorate de mâna unei persoane apropiate. club”, spune Yoshi. “Realizezi critica literarã, însã în ochii Existã o imediateþe implicitã în imediat dacã publicul nu acesteia romanele ketai sunt însuºi mecanismul de propagare. reacþioneazã ºi poþi schimba categorisite laolaltã cu benzile Adepþii ficþiunii de roman mobil se imediat ceea ce nu funcþioneazã desenate ºi muzica mainstream. privesc pe ei înºiºi, în mod pentru mulþimi”. Împotriva tuturor obiecþiilor, îndreptãþit, ca semeni ai scriitorilor Sã nu uitãm cã ºi Dickens scria textele de acest tip au avut un pe care îi admirã ºi urmãresc acel adesea în aceastã manierã. Se impact semnificativ asupra autor ºi lucrãrile sale ca ºi când ar prea poate sã asistãm la reiterarea literaturii nipone. Noii prozatori ai fi prietenii sãi confesori. Firul romanelor serializate. telefoniei mobile sperã în narativ devine oarecum irelevant. continuare la recunoaºterea Ceea ce hrãneºte aceastã culturã Literaturã capricioasã sau lucrãrilor lor ca aparþinând unui este ideea de comunitate, amorul grafomanie? gen consacrat la fel de valid ca pentu tehnologie ºi credinþa cã oricare altul în reþeaua literaturii ceva intens ºi profund uman va Este posibil ca majoritatea contemporane. tâºni la suprafaþã. oamenilor sã nu aibã nici cea mai Pe de altã parte, importanþa vagã idee în legaturã cu înfãþiºarea acestor texte este ºi de altã naturã; unui astfel de roman, iar alþii sã se naraþiunile de acest tip beneficiazã îndoiascã de faptul cã aceste de un pronunþat caracter oral prin romane ar putea întemeia un nou indexarea riguroasã a detaliilor tip de literaturã, însã aceste cãrþi etnografice. “Ficþiunile ketai devin se bucurã de un succes enorm ce adevãrate compendii de informaþie ª 71 Lumea plutitoare a gheiºelor ºi vrut sã fie „departe” ºi a dat greº. a artiºtilor fascinaþi de imaginea Moartea voitã a fiicei celei mari, reflectatã a lampioanelor sau de Extinderea domeniului discretã ºi violentã în toatã viteza de cãdere a florilor de cireº efemer. pudoarea ei introvertitã, s-a înecat. Au rãmas în urmã funcþioneazã ca o gaurã de acele “ar fi putut sã fie” con- vierme care o transportã înapoi în CONFLUENÞE taminând zone strãine de Nagasaki-ul natal, populat ºi fascinaþia efemerã a detaliilor Nostalgie agresat de „umbre”. Un oraº semni-ficative. Personajele lui devenit irecognoscibil, un oraº din Ishiguro privesc, mereu, înapoi. adevãruri pulverizate, dinamitate. Vocile lor sunt condiþionate, parcã, ºi traumã Personajele din „Amintirea paildã de aceastã poziþie indecisã, a munþilor” (romanul de debut al narând fragmentar porþiuni dintr- în proza lui lui Ishiguro) sunt personaje care o poveste cu potenþial “eroizant” „au pierdut” ºi personaje care „ar care nu mai foloseºte, în fapt, Kazuo Ishiguro fi putut sã fie pierdute” (dar nu au nimãnui. Melanjul de evenimente fost). Structurile lor carenþate secãtuite, dezavuate, ºi de elideazã cumulul de cauzalitãþi sentimentalism pregnant (mascat, specifice acelora eminamente sau, dimpotrivã, potenþat de tonul tragice, asumând instantaneitatea egal al acestor naraþiuni) risipei, a ireparabilului. Au pierdut construiesc un topos aparte al „brusc”, ºi existenþele lor continuã nostalgiei, un fel de block universe mecanic, în dialoguri pe jumãtate impenetrabil altfel decât prin Olga ªtefan intuite, pe jumãtate stângace. În deschiderea aproape obedientã goluri de sens ºi interacþiuni faþã de memoria afectului. parþiale. Etsuko îºi aduce aminte Romanele cu subiect „nipon” perioada primei sale sarcini ºi ale lui Kazuo Ishiguro, dar ºi acele dar acestea sunt scurte, aidoma scurta prietenie cu Sachiko, texte angrenate în realitatea unor vise întretãiate de-a lungul femeie-paria, trãind sub auspiciile britanicã precum „Rãmãºiþele unei lungi cãlãtorii. Toate vocile iluziei plecãrii împreunã cu un iubit zilei”, „Pe când eram orfani” sau par sã se þinã cu toatã verva lor incert cãtre America. Reia alegoria postumanã „Sã nu mã „narativã” de un fir al Ariadnei, portretul voit infantilizat al pãrãseºti” configureazã mici isto- perceput ca inestetic, dar necesar acesteia, tensiunea crescândã din rii ale despãrþirii. Despãrþiri re- ieºirii la suprafaþã din labirintele imaginea de copil alienat, rebel, semnate, reconstruite, redefinite neliniºtitoare ale memoriei. Timpul închistat într-o sensibilitate „narativ” în logica unui haiku istoric ºi timpul privat sunt polii deopotrivã fragilã ºi crudã a lui amânat. Lumea pentru care scrie între care se miºcã, fragile, aceste Mariko, fiica acesteia, punându- Ishiguro tolereazã greu poveºtile caractere, aidoma pulberii din le într-un straniu paralelism cu împinse îndãrãtul paravanelor piliturã de fier. Magnetizate de evenimentele marcate de ne- nostalgiei: iar vocile care le angoasa ireversibilitãþii ºi fas- ºansã ale propriei vieþi. Trãind în populeazã creeazã impresia cã cinate de orice mod de-a triºa cu vecinãtatea unei morþi otrãvite, luptã împotriva unui impuls de a- principiile temporalitãþii rec-tilinii, retrospective ºi, în egalã mãsurã, ºi lãsa „neîntâmplãrile” în ele astupã rãnile prezen-tului cu prospective, femeile din acest suspensie. Existã, se pare, o þarã himerele trecutului. roman dezvoltã un dublu discurs nemarcatã pe nicio hartã. Þara în Iar aceste trãsãturi se vãd cel al fugii ºi al cãutãrii zadarnice: care pleacã toþi aceia pe care nu- mai bine redate în „Amintirea Sachiko îºi pregãteºte sãp- i vom revedea niciodatã. palidã a munþilor” ºi „Un artist al tãmânal bagajele pentru o Nu artiºti, ci artizani ai lumii lumii trecãtoare”, ambele plasate cãlãtorie etern amânatã. Mariko trecãtoare, personajele lui pun în într-un context pe care Ishiguro „urmeazã” zilnic fantoma unei discurs procentul batjocoritor de însuºi l-a asumat ca pierdut, femei „întâlnite demult”. Etsuko nesemnificativ al posibilitãþii ca tributar nuanþelor crepusculare ale însãºi va fugi „altundeva” finalul lor sã fie unul conotat sfârºitului de lume: Japonia de (sperând sã abandoneze toate pozitiv. Dar toate finalurile fericite dupã cel de-al Doilea Rãzboi mãrcile vechii sale existenþe se vãd limitate. Intervin mai mereu Mondial. Existã o mare întrebare casnice, tarate de rãcealã ºi nuanþele acelui tragism deviant. cãreia romanele cu structurã echilibrate doar de relaþia cu Pentru cã proza lui Ishiguro confesivã consacrate acestui socrul sãu, bãtrân intelectual reinventeazã tragicul situându-l subiect vor (ºi pot) sã-i rãspundã: anacronic, al cãrui portret va fi într-un raport de interdependenþã Cine sunt ei (aceºti oameni ai reluat ºi dezvoltat de Ishiguro în cu ritmul insuficient coordonat al nostalgiilor revalidate, al exis- „Un artist al lumii trecãtoare”). experienþelor în contra sau în tenþelor deposedate de atributele Legãturile din miezul cel mai pofida timpului. Totul pare sã ceritudinii)? puternic vascularizat al poveºtii depindã de durate. Divagaþiile slãbesc, se destramã, intrã sub 72 înghit senzaþia irecuperabilitãþii, Etsuko vieþuieºte în Anglia. A zodia unui „nimic mai mult” care accentueazã impresia de eºec oboseala ºi resemnarea cã totul intereseazã atât ceea ce s-a necompensabil, tulburãtor din (totul „al lui”) porneºte de la o întâmplat, cât ceea ce spun cauza acestui anonimat circum- minciunã, de la o aºteptare oamenii cã s-ar fi întâmplat. ªi stanþial, din pricina propriei sale înºelatã, generând nimic în afara aceastã afirmaþie stã la baza unui nespectaculozitãþi. unui vid bine astupat cu iluzii construct retoric crud, subtil chiar, degenerate. Iar în rama acestor subtextual vorbind, nemilos: Protagonistul romanului „Un poveºti supraaglomerate de lãsând o prea mare marjã CONFLUENÞE artist al lumii trecãtoare” este Ono termenii „trãdãrii” ºi ai „loialitãþii”, anecdotelor pragmatice care Matsuji. A fost artist afiliat optimismul este doar un alt nume muºcã din fiecare basm în care propagandei naþionaliste din sau un alt pretext al discursului aceºti „anonimi” puºi în poveste timpul rãzboiului ºi este asimilat înfrângerii, redus aici la dimen- ar fi vrut sã trãiascã (proiecþie fãrã ca exponenþial pentru erorile siunile unei drame personale. speranþã, balerinã într-o cutiuþã acelei generaþii, vãzându-se muzicalã, nedumeritã cã muzica exclus din ritmul vieþii celei noi a Unde este fatalitatea ºi în falia ºi rotirea ei s-au oprit, iar utilitatea Japoniei postbelice. Fidel unor cãrei dimensiuni a acestor sau frumuseþea îi sunt puse, adevãruri rãstãlmãcite, singur într- microistorii parcã aleatoriu dez- temporar, la îndoialã). Ceea ce un „aorist” rebutat, îºi povesteºte voltate la proporþii romaneºti spun Etsuko sau Ono cã s-a zilele petrecute în sânul familiei încape estetica acestor produse întâmplat are în spate acele culise legându-le de „nãvodul” unui umane incomplete ale schimbãrii, desonorizate, ale cãror voci sau trecut pe care perspectivele acestor dezertori fãrã voie dintr- ecouri sau, în sfârºit, evidenþe prezentului îl fac de nerecu- un context care nu îi recunoaºte, rãzbat prea târziu. Cei doi sunt noscut. Voce nesigurã (narativ), personaje schilodite aidoma unor distribuiþi, din punctul de vedere Ono rezolvã, incomplet ºi pe hibakusha? unei istorii narabile omniscient, în jumãtate omisiv, un puzzle În tensiunea „formatului” cvasi- rolul de personaje secundare evenimenþial din care lipsesc diaristic al acestor „relatãri”, existã (puse în slujba rutinei), contribuind piesele consacrate inteligibilitãþii ºi o altã viaþã pe care atât Etsuko, la formarea de pattern-uri ansamblului. Povestea lui, si- cât ºi bãtrânul Ono ar fi putut sã o irelevante pentru cazurile lor milarã casei deopotrivã im- aibã (în limitele deplin asumate particulare. Ishiguro îºi asumã punãtoare ºi implacabil pãrã- ale propriei lor ficþionalitãþi), dar le- acest fapt ºi îl exploateazã la limita ginite pe care o locuieºte, îºi au avut pe acestea, singurele care dintre candoare ºi persistenþã a pierde vigoarea, îºi pierde firul, li s-au acordat, le acceptã fisurile, revoltei. pãstrându-ºi farmecul de relicvã incompatibilitãþile, „handicapurile” Resursele acestor doi poli a unui timp ce nu va reveni. Prins cu sfialã (adoptând, atitudinal, o atitudinali pun în discuþie ceva mai între uºile glisante ale unor formã de politeþe sfioasã demnã mult decât tematizarea impli- vinovãþii supradimensionate ºi de orice dialog kawabatian). Aici/ caþiilor marii istorii asupra istoriilor captiv neputinþei de a reconsolida acolo nu e nimic extrapro- mici, pulverizate. Prin ele se credinþa în puterea vindecãtoare blematizabil. E doar un vârtej care justificã urmele „abuzive” ale a acceptãrii oricãrei forme de promite sã înghitã anual câþiva memoriei augmentate: încercând trecut „repudiabil”, sustrãgându- centimetri din þãrmul de sub tãlpile sã facã din imaginea personalã ºi se, principial, înþelegerii frumuseþii lor deja alergice la uscat (ei sunt, din aceea obiectivã a trecutului unei lumi necreditabile (lumea stabileam anterior, naufragiaþi ai suprafeþe coincidente, nostalgia plãcerii efemere, tainice ºi amintirii, asumând trecutul sparge limitele stricte ale neasimilabile spectrului ade- câtorva cutremure devastatoare ºi minimelor interpretãri, deviind vãrurilor tari), bãtrânul pictor pronosticuri vizându-le pe cele ce înspre o zonã puternic marcatã de descoperã în sine mai multã vor urma). Ishiguro afirma la un substanþa corozivã a iluziei vremelnicie decât persuasiune, moment dat cã, în fapt, nu îl „vindecãtoare”. sugerând cã, adesea, capriciile istoriei sunt mai puþin durabile decât machiajul unei gheiºe, în ciuda structurii riguroase pe care par a se baza, intenþional, ambele. În fond, ºi adevãrul lui Ono suferã de un tip de colorblindness (ceva (urmare din pag.47) este temperatã printr-o viziune mai radical decât tipicul caz al între detaºare ºi asumarea trãirii calmã ce lasã deschis un peisaj „daltonismului”), iar ficþiunile lui directe, între reflexiv ºi subiectiv. metafizic la care se accede prin „comode” conþin erori picturale ºi Totuºi, tonalitatea sentenþioasã poezie) ºi un lirism reflexiv mini- tuºe prost executate mai degrabã închide uneori vibraþia sensibilitãþii malist (în care simbolul accentu- decât secvenþe scandaloase. fixînd-o în idee: “Poezia pe care-o eazã ideea), poemele lui Olimpiu Mutaþiile sociale ºi injustiþia scriu azi/ mâine va muri” ( Poemul Nuºfelean se înscriu, prin atitu- atitudinii insurgente vizavi de neliniºtii mele). dine, într-un neoclasicism în care se rãmãºiþele unei epoci revolute Pendulând între un expresio- topesc reminiscenþe romantice, reflectã, în cele din urmã, nism neomodern (în care emoþia expresioniste ºi moderne. 73 Apãrând precum ºablon în de aceea nu afirmã ca Nietzsche: majoritatea romanelor lui Hermann „Dumnezeu a murit”, ci considerã Hese, þinem sã numim lupul de cã important, înainte de existenþa stepã o categorie literarã, întrucât vreunei figuri divine, este adevãrul însuºeºte o serie de trãsãturi pe De ce subiectivitãþii. Pentru conturarea care le putem aplica nu numai în figurii lupului de stepã, putem romanele autorului Lupului de spune cã atunci când vom afirma stepã, ci ºi în scrierile altor autori, lupul de cã soluþia finalã propusã de per- scrieri ce aparþin mai multor genuri sonaj este de facturã religioasã, ne literare, nu neapãrat prozei. vom referi tocmai la aceastã Aceastã categorie discutã, înainte stepã este exprimare liberã a voinþei, fãrã a de orice, problematica lui «Eu este ne referi la Dumnezeul creºtin. mai mulþi», conturând, prin Mai putem menþiona faptul cã conºtientizarea acestui fapt, o Kierkegaard crediteazã mai identitatea personajelor ce aderã degrabã individul care se închinã la aceastã categorie pe care o la idoli, decât creºtinul care se propunem. «Eu este mai mulþi», de categorie închinã într-un spirit impropriu divi- cele mai multe ori, apare precum nitãþii ce crede cã l-a creat, întrucât o conºtientizare de final, pe care primul se reveleazã idolului sãu „cu personajele ºi-o însuºesc. Pânã a întreaga pasiune a infinitului”, ajunge la atingerea acestei simþiri emanând mai mult adevãr decât însã, dacã o putem numi astfel, cel din urmã. Va spune filosoful: toate personajele suferã mai întâi Cãlina Bora „…unul se roagã lui Dumnezeu în un proces de mortificare lãuntricã, adevãr, deºi adorã un idol; celãlalt datorat trãirii în rigoare (fie cã este se roagã într-un mod fals vorba de rigoarea impusã de adevãratului Dumnezeu, ºi deci social, fie cã este vorba de o filosofia lui Nietzsche, survine din adorã în fapt un idol” (Patrik rigoare impusã de trãirea în cadrul asumarea existenþei acelei morþi Gardiner, Kierkegaard). unei secte religioase), urmatã de lãuntrice, care declanºându-se va Revenind la primele categorii o eliberare ºi satisfacere a pu- eroda forma, eliberând individul în ale triadei lui Kierkegaard, eticul ºi seurilor instinctuale, ºi, în mod intui- diversitatea manifestãrii sale. Cu esteticul, pe care filosoful le discutã tiv, concluzionând cu conºtientizarea alte cuvinte, subiectul nu mai simte în eseul Sau/Sau, publicat la lui «Eu este mai mulþi». fricã în a muri, ci chiar dorinþã de a începutul lui 1843, vom încerca sã se recontopi cu fluxul energetic, le conturãm, în scopul de a arãta Dinspre etic spre estetic ludic, care i-a plãsmuit forma. cã lupul de stepã este un În altã ordine de idei, privind conglomerat între cele douã ºi Urmãrind filiera, înainte de acum din prisma filosofiei lui categoria religiosului, a exprimãrii orice, nietzscheeanã, întrucât Kierkegaard, conºtientizarea lui voinþei deci. Ca atare, individul Hermann Hesse preia teoriile <>, îºi aflã supus eticului va fi întotdeauna cel filosofului ºi le aplicã prozei sale, rãspunsul în elementul de care se va percepe precum un acest traseu pe care candidatul la religiozitate a triadei pe care obiectiv, împovãrat cu sarcini categoria lupului de stepã îl filosoful o propune. Aºadar, se sociale multiple. Este individul, urmeazã, ar debuta cu: trãirea poate spune cã lupul de stepã îºi spune Kierkegaard, care îºi conform regulilor sociale (individul declanºeazã cãutarea sinelui, guverneazã interiorul în funcþie de fiind subjugatul formei, al pornind din etic, trecând prin datoria pe care o are, în funcþie de palpabilului, deci al apolinicului), estetic ºi intrând în religios. Înainte dihotomiile: bine-rãu, adevãr- urmat de conºtientizarea energiilor de a caracteriza fiecare element falsitate. Este individul implicat în interioare, a energiilor primordiale, al triadei, este necesar de societate, neinteriorizat, un om al care îl transcend în artistic ºi menþionat faptul cã în momentul diurnului care coincide cu figura dionisiac, dându-i certitudinea în care Kierkegaard propune cãmilei, pe care Nietzsche o existenþei libertãþii de a fi. Aceastã termenul de religios, acesta nu se propune în triada sa din Aºa grãit- energie a primordialului este referã la religiosul creºtin, cel cu a Zarathustra. Totodatã, este conþinutã de formã, „prin urmare, care am fi familiarizaþi, ci la un fel individul care exprimã, prin voinþa nu poate trãi o asemenea moarte de conºtientizare de interior, pe sa, universalul. În opinia lui Hesse, <>, aºa cum aparenþa apoli- s-o aibã, fãrã a urmãri sfaturile ºi corespunde stãrii de om, care nicã include, ºi ea, clocotul opiniile unui învãþãtor, considerând priveazã individul de adevãratele dionisiac care o ameninþã” (ªtefan cã a crede implicã „exprimarea sale intenþii: „tot ceea ce mi se Borbély, Visul lupului de stepã – voinþei” individuale, ci nu a celei întâmplã – spune Haller – în micile eseuri). Explicaþia conºtientizãrii lui colective. Desigur, filosoful nu mele ceasuri de bucurie, tot ceea «Eu este mai mulþi», neabãtându- exclude faptul cã transcendenþa ce pentru mine înseamnã 74 ne de la metoda propusã de poate fi locuitã de un Dumnezeu, voluptate, eveniment, extaz ºi înãlþare, toate acestea oamenii le libertatea instinctualã pe care o faþã cu propriile dorinþe. cunosc, ºi le cautã, ºi le îndrãgesc poartã componenta lup, mai poartã * cel mult în cãrþi, cãci în viaþã le ceva în sine ºi anume tocmai acea Alt aspect ce contureazã considerã drept o nebunie” voinþã de a fi, acea exprimare nuanþa categoriei lupului de stepã (Hermann Hesse, Lupul de stepã). liberã a voinþei despre care este prezenþa râsului. De cele mai Aºadar, condiþia de om este chiar vorbeºte Kierkegaard. Citând din multe ori, Hesse jongleazã cu opusul condiþiei de lup, care ar tratatul despre Lupul de stepã, diferenþele de esenþã care se corespunde mai degrabã ca- tratat pe care Haller i-l lasã instaleazã între râs ºi rânjet, toþi tegoriei esteticului. Prin aceasta nepotului sãu sub formã de lupii de stepã practicând, una din din urmã, Kierkegaard carac- manuscris, observãm dificultatea aceste manifestãri. Asta se terizeazã individul care rãspunde trãirii în cadrul acestor douã întâmplã ºi în cazul lui Haller care, prompt la necesitãþile senzoriale, categorii: cea de om (etic) ºi cea intrând în teatrul magic, aflã cã ca fiind un om al divertismentului, de lup (estetic): „Se întâmpla ca aceasta este de fapt o ºcoalã a extrem de fascinat de tot ceea ce lupul sã aibã sentimentul cã râsului: „Te afli aici – îi spune înseamnã experimental, fiind, din trãieºte când ca lup, când ca om, Pablo – într-o ºcoalã a umorului, aceastã cauzã, lipsit de stabilitatea lucru ce se întâmplã tuturor fiinþelor va trebui sã înveþi cum se râde… ºi sistematizarea de care dã astfel amestecate, însã cã, atunci iar orice umor de calitate începe dovadã individul etic. Este omul când era lup, omul din el stãtea prin aceea cã nu-þi mai iei în serios guvernat de interioritatea în care mereu la pândã, uitându-se mereu propria persoanã” (Hesse, Lupul se autoclaustreazã, tisteþea fiind cu atenþie, cântãrind ºi judecând de stepã). adevãratul sãu secret existenþial, – iar în timp ce era om, lupul putând fi catalogat precum erou al proceda la fel. […] Când Haller se Despre ratarea lupui de stepã tragicului. Harry Haller, lupul de simþea ºi se comporta ca un lup, stepã din romanul lui Hesse, chiar arãtându-ºi colþii, simþind cã urãºte Privind dintr-o altã perspectivã, menþioneazã, la un moment dat: ºi duºmãneºte de moarte pe toþi ne putem întreba dacã se poate „Singurãtatea înseamnã inde- oamenii, cu apucãturile ºi pune problema unei ratãri din pendenþã, iar eu mi-o dorisem ºi moravurile lor ipocrite ºi depravate, partea lupilor de stepã, atât a mi-o câºtigasem în decursul multor partea de om dintr-însul stãtea la lupilor din romanele lui Hesse, cât ani. Era într-adevãr rece, dar ºi pândã, þinându-l pe lup sub ºi a celor din romanele sau operele liniºtitã, minunat de liniºtitã ºi observaþie, numindu-l aminal ºi altor scriitori. Din punctul nostru de totodatã imensã, ca spaþiul mare fiarã, stricându-i ºi înveninându-i vedere, aceastã problemã îºi ºi liniºtit în care se roteau stelele” orice bucurie pe care o deºtepta poate gãsi justificare exclusiv dacã (p. 40). Revenind la esteticul lui firea lui simplã, sãnãtoasã ºi privim din exteriorul categoriei, din Kierkegaard, acesta menþionea- sãlbaticã de lup” (Hesse, Lupul de prisma condiþiei de fãpturã socialã. zã cã individul devotat trãirii în stepã). Liniºtea acestui conflict, Or, din aceastã undã desigur cã estetic este acela care-ºi infuzea- uneori acid, alteori latent, dintre om un personaj dionisiac, unul care va zã fatalismul, care reprezintã ºi lup de stepã va fi datã de întrevede acþiuni epicureice, nu va seducãtorul din el, de unde ºi conºtientizarea lui «Eu este mai fi niciodatã considerat de cãtre neputinþa de a dori profund ºi mulþi». societate un om împlinit, întrucât sincer, simþindu-se mereu într-o Conºtientizarea acestui fapt, locul ocupat de el în sistemul social atmosferã de crizã. Putem spune, survine în momentul în care lupii va fi acela al marginalului. El va fi aºadar, cã trãind estetic, omul, rupt de stepã se privesc în oglindã. cel care va trãi departe de de societate ºi de ierarhizãrile ei, Fenomenul catoptric care în Lupul centralitatea structurii sociale în capãtã coordonatele de lup, de stepã se manifestã prin care, vrând-nevrând se aflã. întrucât trãieºte mult ºi divers la utilizarea unei oglinzi propriu-zise Totdeauna, i se vor acorda etichete nivel senzorial. (scena în care Haller este în teatrul discriminatorii de cãtre alteritate, * magic, priveºte în oglindã ºi se asta desigur în mãsura în care nu Dacã ar fi sã discutãm cei doi vede sub forme infinite de Harry va ºti cum sã joace un rol pertinet termeni ce intrã în structura Haller, de diferite vârste, în mod în faþa mulþimilor. Pe de altã parte, propriu-zisã a terminologiei lupului simultan) se produce ºi atunci un lup de stepã ratat, care în opera de stepã, ºi anume lup + stepã, când personajul, cum este lui Hesse este Kuhn, va fi acela am putea spune cã esteticul se Siddharta, trece râul sau când, de care nu va ajunge sã-ºi trãiascã gãseºte doar în termenul de lup, pildã, Josef Knecht, personaj din diversitatea. Va fi acela care va termen care din start face romanul Jocul cu mãrgele de gusta ºi se va complace doar cu conexiuni cu latura instinctualã, sticlã, se îneacã în râu. Aºadar, pendularea dintre etic ºi estetic, animalicã a omului. În termeni oglinda este mereu prezentã în neasumându-ºi concret niciuna homerici, de plildã, aceastã laturã romanele lui Hesse, de cele mai dintre ipostaze. În rest, în coincide palierului epitymiei, multe ori absorbind personajele în momentul în care punem întrucât constã în satisfacerea interiorul ei, care este un spaþiu al problema posibilei ratãri din partea dorinþelor de orice tip: foame, sete, simulacrului, dar este, totodatã, ºi lupului de stepã, vorbim numai ºi micþiune, dorinþe erotice etc. un spaþiu al inconºtientului, acolo numai din prisma socialului, a Termenul stepã, pe lângã unde personajele se aflã faþã-n condiþiei de om. 75 Aºa dupã cum a remarcat reminiscenþele poeziei bombastice adesea critica literarã, începutul dannunziene. În 1912 volumul Coi activitãþii poetice a lui Saba este miei occhi (ulterior publicat cu titlul caracterizat prin efortul continuu, Trieste e una donna) a fost primit patetic, de identificare a unui limbaj Capra cu rãcealã de critica literarã, aºa poetic cât mai simplu ºi mai direct dupã cum fusese primitã ºi cu putinþã. Obsesia limbajului nu culegerea Poesie. Dupã este una caracteristicã doar pentru lui Saba experienþa rãzboiului (fusese Saba: ea se înscrie într-o miºcare reþinut la serviciile din spatele mai largã, ce defineºte sfârºitul frontului), s-a întors în Triestul deve- secolului al XIX-lea ºi începuturile dupã nit italian ºi s-a dedicat activitãþii celui de-al XX-lea, aºadar în plinã de librar; sub sigla propriei librãrii perioadã dannunzianã (opera a publicat mai multe volume de acestuia, imitatã de un mare Dinu versuri care au întrunit adeziunea numãr de autori este caracterizatã unui Eugenio Montale ºi Giacomo printr-o “redescoperire” a Debenedetti. De-abia în 1921 a patrimoniului lingvistic aulic, Flãmând ieºit prima ediþie a Canþonierului latinizant, rar, dar ºi a unor (titlul petrarchist este relevant elemente marinisto-gongorice pentru Saba), care l-a impus adesea sufocante pentru expresia atenþiei altor confraþi, cu care, de poeticã) ºi apãrea din necesitatea altminteri, era în corespondenþã: negãrii literaturii dannunziene, fie Palazzeschi, Soffici, Papini, Penna, prin ironizarea lui de tip ªtefan Damian Sereni, Solmi º.a. crepuscularist (aºa cum se vede Înainte ºi în perioada celui de-al mai ales în opera lui Guido doilea rãzboi mondial Saba Gozzano, ori a lui Marino Moretti (renunþase la comunitatea ebraicã cei mai cunoscuþi dintre ei), ori a Italiei, mai exact la Pisa (unde în dupã introducerea legilor rasiale din futuriºtilor lui Marinetti, ale cãror 1903 se înscrisese la Universitate, 1938) a avut o activitate publicã propuneri, chiar dacã violente ºi ºi de unde, între 1905-1906, se redusã ºi chiar a fost nevoit, dupã excesive, vor conduce, însã, la o dusese la Firenze, unde dorea sã 8 septembrie 1943, sã se refugieze restructurare a expresiei, în cunoascã miºcarea tinerilor la Firenze ºi apoi la Roma, trãind detrimentul sintaxei, prin abolirea scriitori din jurul revistei “La Voce”) clandestin, ajutat de diferiþi prieteni. adjectivelor, a adverbelor, a sem- pentru cã doar acolo i se pãrea cã La Roma, în 1945, a publicat a doua nelor de punctuaþie. Restructu- gãseºte mediul cel mai potrivit ediþie a Canþonierului, urmatã, trei rarea limbajului poetic ºi narativ a pentru a recupera atât literatura ani mai târziu, de ediþia a treia ºi de constituit însã ºi obiectivul altor italianã veche, cât ºi pe “modernii” interpretarea propriei sale opere, scriitori, mai puþin vehemenþi decât Carducci ºi D’Annunzio, ºi sã-i cu titlul Storia e cronistoria del futuriºtii, dintre care se remarcã, cunoascã pe cei care aveau, “Canzoniere”. Între timp primise printre alþii, Pirandello ºi Tozzi, ulterior, sã creeze o miºcare premiul Viareggio, dupã publicarea triestinii Svevo ºi Saba, ori literarã de dimensiuni europene. unui volum de proze autobiografice, ermeticii, reticenþi în folosirea unei În 1910, dupã ce-ºi satisfãcuse aforisme, consemnãri despre limbi stufoase tocmai ca opoziþie stagiul militar între Firenze ºi lecturile fãcute, despre culturã ºi faþã de acea “bolsaggine letteraria” Salerno (Saba era cetãþean italian, moravuri, Scorciatoie e raccontini. (moliciune) ce caracteriza limba- tatãl, cu care avusese un raport Dupã 1950 Saba, bolnav jul lui D’Annunzio, dupã cum se ex- dificil, fiind cetãþean al regatului mental ºi fizic, a urmat un ºir lung prima fãrã menajamente senezul italian) ºi scrisese Versi militari de internãri în spitale, înseninate Federigo Tozzi într-un celebru articol. (Versuri militare – 1908), se doar de publicarea celei de-a patra Dar problema limbii a constituit cãsãtorise deja cu Carolina Wolfler ediþii a Canþonierului (1951) ºi de ºi o piatrã de încercare mai ales (zisã Lina, de la care avusese o lucrul la romanul Ernesto (rãmas pentru Svevo, Slataper, Saba; fiicã, Linuccia) ºi publica volumul neterminat). Ediþia a cincea a deja aceºtia din urmã, trãind într-un de versuri, intitulat Poesie, în care celebrului canþonier a ieºit postum, Triest multietnic, port austriac la încerca sã-ºi ilustreze opiniile în 1961, fiindcã Saba s-a stins din Adriatica, cunoscãtori ai culturii afirmate în scrierea programaticã viaþã în august 1957 într-o clinicã mitteleuropene, au manifestat în (respinsã de “vocieni” ºi pusã în din Gorizia, dupã ce cu un an mai raport cu confraþii din peninsulã un luminã postum, în 1959) intitulatã înainte îl pãrãsise ºi Lina “femeia” sentiment de inferioritate datoritã Quello che resta da fare ai poeti cãreia i-a fost credincios, precum unei imperfecte cunoaºteri a limbii (Ceea ce le rãmâne de fãcut poe- îi fusese ºi Triestului. italiene ºi au fãcut eforturi continue þilor) ºi anume necesitatea unei Aºa dupã cum adesea a sã ºi-o perfecþioneze. În acest poezii “oneste”, care, pe urmele observat critica literarã, Saba s-a sens, pentru viitorul autor al ideilor manzoniene, cãuta sã dovedit a fi un scriitor realist, Canþonierului, se impunea ne- identifice adevãrul, ºi sã elimine interesat sã surprindã realitatea ºi, 76 cesitatea studierii ei în regatul estetismul, decorativismul ºi în cadrul acesteia, sã se autodefineascã, definindu-i pe brativã îi permitea recuperarea preluând ediþia Umberto Saba, ceilalþi prin intermediul Linei ºi al unor locuri ºi personaje din Tutte le poesie, îngrijitã de Arrigo oraºului Trieste, între cele douã mitologia clasicã) când scrie Stara, Arnoldo Mondadori Editore, puncte referenþiale exprimate în unsprezece poezii adunate sub Milano, 2004, într-o traducere Trieste e una donna - Triestul ºi o titlul Uccelli, ieºind, pentru o scurtã româneascã subtilã ºi exactã, femeie desfãºurându-se întreaga perioadã, din starea nevroticã în sensibilã la valoarea intrinsecã a existenþã a autorului, care le-a iubit care cãzuse ºi în care va recãdea cuvântului, la sensurile profunde ºi “tocmai pentru ceea ce au peste scurtã vreme, conside- ascunse ale acestuia, completeazã caracteristic ºi de neconfundat”, rându-se “o greutate moartã pe imaginea unui scriitor în care dupã cum afirmase Saba însuºi. suprafaþa pãmântului”. Pãsãrile elementele personale ºi cele ale A nutrit un puternic ataºament faþã reprezintã, aici, incarnaþii mistice colectivitãþii cãreia i-a aparþinut de lumea animalã, a fiinþelor umile ale unor posibilitãþi existenþiale s-au împletit armonios, tocmai în ori chiar a lucrurilor, descoperind, personale, atât de mult urmãrite spiritul unei fraternitãþi universale cu asemenea lui Tozzi (din poemele în spre a fi atinse prin intermediul multe ascendenþe biblice. prozã din Bestie, Cose, Persone), poeziei. Biografie poeticã individualã ºi cã între acestea existã legãturi Traducerea în româneºte, în biografie liric-realistã a perso- puternice, “fraterne”, ºi prin analogie, 2009, a unui numãr masiv de najelor, a teritoriului ºi a momen- numeroase interferenþe. poeme, prevãzutã ºi cu o prefaþã telor istorice care i-au jalonat viaþa, Dupã experienþa psihanaliticã bine articulatã, semnatã de versurile din Canþonier, simple ºi din Cuor morituro, culegerea care Margherita Ganeri, cu o Postfaþã armonioase, pãstreazã toatã cuprindea poeziile scrise între anii remarcabilã prin acuitatea savoarea ºi profunzimea unor 1925-1930 ºi în care recuperarea interpretãrii, câteva Note asupra versete biblice dar ºi din copilãriei devenise motiv central, ediþiei datorate italienistei simplitatea poeziei americane, expresia poeticã s-a remarcat Smaranda Elian Bratu cu alte despre care se vorbeºte mai puþin printr-o mai mare incisivitate, sub câteva Note ale traducãtorului atunci când se analizeazã poezia influenþa, recunoscutã de autor, a Dinu Flãmând, necesare mai bunei lui Saba. O dovadã a acestor lui Ungaretti; în aceeaºi perioadã înþelegeri a eforturilor ºi opþiunilor dimensiuni este tocmai poezia Saba lucreazã la Preludio e Fughe acestuia, constituie, pe drept care dã ºi o parte din titlul (1928-1929), unde abandoneazã cuvânt, un eveniment literar, care volumului: “Am vorbit cu o caprã. / obiºnuitul lui autobiografism în reconstituie o personalitate poeticã Era singurã pe imaº, era legatã. / favoarea unor teme mai puþin de excepþie. Actuala ediþie, cea Sãtulã de iarbã, muiatã / toatã de obiºnuite, mai îndrãzneþe, ºi a unor mai complexã ºi nuanþatã aflatã la ploaie, behãia. // Iar behãiala ei forme dialogate, lucru care îi îndemâna cititorului român, se monotonã se înfrãþea / cu durerea permite limbajului sã se complice adaugã altor valoroase transpuneri mea. I-am rãspuns, întâi / din iar enedecasilabului sã primeascã în limba noastrã datoratã unor joacã, dar ºi fiindcã durerea mea noi tensiuni, spre a putea reflecta cunoscuþi poeþi ºi realizatori de este eternã, / are un singur glas ºi discursul dublu al vocilor narante. antologii, printre care se pot aminti este neschimbat. / Glasul pe care În anii 1933-34 Saba, compunând Petru Sfetca, Ilie Constantin, îl auzeam / gemând într-o caprã nucleul iniþial al celei de-a treia edi- Edgar Papu, A. E. Baconsky. însinguratã. // Într-o caprã cu faþa þii a Canþonierului, intitulat Parole, Capra e altri poemi – Capra ºi alte semitã / auzeam tânduindu-se tot eliminând de-acum autobiogra- poeme (Ed. Humanitas, 2009), rãul lumii, / ºi tot ce este viaþã.” fismul, se apropie mai mult de gustul ºi aºteptãrile contempora- BUTUCENI, TOAMNA nilor, scriitura sa va fi aici mult mai puþin legatã de realitate, mai simbolicã ºi autoreferenþialã, aºa (urmare din pag. 45) metehnele moºtenite de la dupã cum fãceau, în aceeaºi memorandiºti, pe care prozatorul perioadã, ºi Montale ºi Ungaretti. doar sforãitul lui apocaliptic, le hiperbolizeazã prin condeiul lui Dar vor mai fi încã prezente imaginile asemãnat cu zgomotul din jungla de umorist talentat. ºi stilemele care caracterizau africanã: “rãgete de leu, lãtrãturi de Personajele din aceastã carte volumele precedente. Un document babuini, plânsete de hienã, þiuituri ne amintesc, prin pitorescul lor, de ºi mai dramatic al existenþei lui Saba de pãsãri necunoscute”. Tipul cele din Groapa lui Eugen Barbu este reflectat în culegerea Ultime ardeleanului este vãzut nu prin grila . Iar specificul romanesc ne duce cose (compusã între 1935-1943), lui Slavici sau Rebreanu, ci prin cu gândul la filmele lui Kusturica. unde esenþialitatea ºi limpezimea “ochelarii” lui Caragiale. Deºi Adicã, omenescul cuprins îþi lasã vor ajunge sã nu-i permitã efortului originar din Transilvania, Ioan impresia unei lumi pe care nu o poþi stilistic sã se releve. Groºan nu este, prin scrisul sãu, judeca ºi cuprinde în cadrane O nouã perioadã creativã îl un moralist ºi nu priveºte viaþa ferme, cu tuºe apãsate, de aceea animã în vara lui 1948 (experienþa bãºtinaºilor dintre munþi cu acele e greu de definit. Societatea cu Mediterranee, cu doi ani mai principii înþepenite în mintea ºi româneascã reflectatã în roman e devreme, prin tonalitatea pro- comportamentul acestora. Vieþu- una în derivã, are prea multe gramaticã, apologeticã ºi cele- ielnicii de aici sunt surprinºi în slãbiciuni ºi prea puþine certitudini. 77 Continuãm sã publicãm opi- martie, ºi a fost stabilitã o vizitã în niile diplomatului american cu ziua alegerilor, la o secþie de privire la Clujul din 1958. În acel votare. an, Ambasada Statelor Unite ale Americii organizase, mai întâi O (e) Sentimentele pro- întâi în Bucureºti ºi apoi la americane ale unor intelectuali Muzeul de Artã din Cluj, o clujeni tipici expoziþie intitulatã Construit în radiografie SUA, care a avut o mare au- În România, 1 martie se nu- dienþã în acest important centru meºte „Sãrbãtoare de Mãrþiºor”. universitar transilvan. Cum se americanã Este o zi în care bunii prieteni îºi poate de altfel deduce ºi din ana- oferã reciproc cadouri simple ºi lizele consacrate de diplomatul necostisitoaree, de obicei insigne american vieþii ºtiinþifice ºi cultura- a cu simboluri de noroc, de genul le din aceastã parte a þãrii. trifoiului cu patru foi sau a buburuze- lor, pe care le poartã pe rever. III. VIAÞA CULTURALà DIN oraºului În aceastã zi, ºase intelectuali CLUJ clujeni de la Politehnicã, Operã ºi Institutul de Arte Plastice, fãrã sã (d) Interesul pentru cultura Cluj în anul se cunoascã reciproc, au dat occidentalã la Cluj diplomatului Legaþiei mici cadouri, i-au fãcut demonstraþii Succesul lui Construit în SUA 1958 (II) emoþionante de prietenie ºi i-au a constituit o dovadã a interesului lãsat mesaje înduioºãtoare „în pentru culturile occidentale la Cluj. memoria vizitei dumneavoastrã la În timpul singurei sãptãmâni în Liviu C. Þîrãu Cluj ºi în speranþa viitoarelor care a fost deschisã în capitala noastre relaþii culturale”. transilvãneanã, peste 50000 de În Bucureºti, acest gen de persoane au vizitat expoziþia. În legãturi de prietenie cu românii ciuda intensei propagande a le vedeþi ºi care ne reamintesc de sunt de negãsit. Partidului Comunist, referitoare la marea dragoste pentru Uniunea vizita lui Kádár la Cluj în 28 Sovieticã. Ne face sã ne dãm (f) Universitãþile februarie ºi la alegerile naþionale seama cã vestul nu ne-a uitat în administrative din 2 martie, buzunarul Carpaþilor”. La Cluj existã douãzeci ºi ºase Expoziþia a atras în mod constant Au fost folosite ºi câteva de instituþii distincte de educaþie mulþimi mai mari de 7000 de materiale USIA, care nu au putut superioarã, inclusiv ºapte institute persoane zilnic. fi folosite în timpul expoziþiei mai specializate ºi nouãsprezece Expoziþia a fost gãzduitã în îndelungate din capitalã. facultãþi care compun cele douã vechiul palat Bánffy din piaþa Politehnica a difuzat, pentru universitãþi – Victor Babeº principalã, faþã în faþã cu Catedrala membrii facultãþii ºi pentru studenþii (Universitatea româneascã), Sf. Mihail ºi cu statuia ecvestrã din anul patru de la inginerie, trei fondatã în 1871 ºi denumitã astfel realizatã de Ioan Fadrusz, ºi care filme USIA despre arhitectura dupã un faimos profesor în îl înfãþiºeazã pe Matei Corvin, cel americanã ºi despre construcþiile medicinã; ºi Bolyai (Universitatea mai important fiu al Clujului, care de oþel. maghiarã), fondatã în 1945 ºi a devenit la sfârºitul secolului al V- Atât Institutul cât ºi Univer- denumitã dupã un matematician lea rege al Ungariei. În aceastã sitatea românã au acceptat fãrã maghiar din Transilvania. locaþie centralã este noul sediu al rezerve ºi cu un interes evident Institutele includ: Institutul de Muzeului Municipal de Artã. „prezentarea” colecþiilor de imagini Medicinã ºi Farmacie, Institutul Potrivit directorului Muzeului, color despre arhitectura americanã Politehnic, cel de Agronomie, cel profesorul Ditroi, interesul pentru colonialã ºi contemporanã. A fost de Arte Plastice, Conservatorul de expoziþia americanã a fost mai posibil sã se facã cadou personal Muzicã ºi ªcoala de Arte mare decât pentru majoritatea institutelor, muzeelor, teatrelor ºi Dramatice ºi de Balet legatã de expoziþiilor de artã ºi a reflectat unor persoane, mai mult de 800 Teatrul Român de Stat ºi de Teatrul simpatia pentru America a multor de reviste americane. 50 de cãrþi Maghiar de Stat. minoritãþi din Ardeal. „Atât de multe au fost date Muzeului Municipal de Dintre aceste douãzeci ºi ºase persoane au remarcat”, a spus Artã, Institutului de Arte Plastice ºi de entitãþi, Universitatea Bolyai ºi acesta, „cât de încântate erau sã Politehnicii. Secþia Maghiarã a Institutului de vadã afiºe maghiare ºi româneºti Au fost stabilite vizite cu cei doi Agronomie sunt creaþii academice publicând o expoziþie americanã în rectori ai universitãþilor românã ºi noi ºi exclusive ale regimului actual. aceastã perioadã de alegeri. maghiarã ºi cu încã patruzeci de Propaganda româneascã Publicitatea a fost în mare contrast lideri intelectuali, dintre care unii actualã pune mare accent pe 78 cu unele dintre sloganurile pe care erau candidaþi în alegerile din 2 posibilitatea unora, sub comunism, de a studia în limba maternã ºi România”, clasa a doua. A lucrat aceºtia pe care i-am întâlnit în accentueazã în afiºe, panourile de în Italia în situri arheologice muzeu (profesorul Condurachi, afiºaj de pe coridoarele universitãþii romane timp de mulþi ani înainte profesorul Mircea Rusu, ºi ºi în cãmine, precum ºi în ghiduri de comunism, vorbeºte foarte bine profesorul Vlassa), respectivii nu cã, înainte de 1918, tot italianã, germanã ºi francezã ºi un sunt orientaþi cãtre Uniunea învãþãmântul din Transilvania pic de englezã. O personalitate Sovieticã, manifestând interes trebuia sã se realizeze doar în destul de atrãgãtoare, este cordial asupra revistelor americane ºi a maghiarã. ºi pare în principal interesat de activitãþii americane din domeniul De fapt, între 1919 ºi 1940, scopuri academice. [studiilor] clasice, desfãºuratã în învãþãmântul era complet Totuºi, el participã activ la þãrile vecine, Grecia ºi Turcia. schimbat ºi era permis doar în politica culturalã a regimului, ºi-a Prorectorul este Dr. Ion românã. Astfel, noile institute în condus studenþii „en masse” la Ciobanu, care a fost ocupat cu maghiarã ºi egalitatea celor douã manifestãrile de la garã, din 28 alegerile din 2 martie când limbi în cele mai multe dintre februarie, pentru mitingul în diplomatul [nostru] a vizitat institute, sunt încercãri de a onoarea delegaþiei maghiare, a rectoratul ºi nu a petrecut mai mult reconcilia ºi de a se folosi fost un candidat de „succes” al de cinci minute cu el. economic ºi politic de grupurile Circumscripþiei 13 în alegerile din Rectorul a aranjat ca diplomatul mari ale populaþiei, care preferã sã 2 martie ºi a fost autorul unei ode Legaþiei sã vorbeascã cu vorbeascã ºi sã scrie în maghiarã în onoarea lui Janos Kádár, care profesorul Virgil Vãtãºianu, în jur ºi care o vorbesc „en famille”. a apãrut pe prima paginã a Fãcliei, de 57 de ani, profesor de istorie din 28 februarie. bizantinã, fost director al ªcolii (g) Numãrul studenþilor Pe de altã parte, potrivit Române de Studii Clasice de la profesorului Vãtãºianu, a fost de Roma, ºi un om cãruia i s-a oferit Sunt 12.500 de studenþi înscriºi asemenea o forþã în revenirea odatã postul de Curator al Colecþiei în cele ºapte institute, cu aproxi- anumitor cursuri care fuseserã Dumbarton Oaks din Washington mativ 8.500 mai mult faþã de cât interzise sub stalinism, în D.C. declarau statisticile comuniste, din curriculum, ºi a favorizat profesori Intelectual extrem de interesant afiºele de alegeri, cã ar fi fost îndepãrtaþi din Universitate între ºi comunicativ, dupã ce a petrecut înscriºi în 1939. 1946 ºi 1955, obþinându-le poziþii zece ani în strãinãtate ºi Universitatea româneascã în noua Filialã din Cluj a Academiei cunoscând foarte bine Europa de înscrie aproximativ 4.500 de Române. Vest, profesorul Vãtãºianu este în studenþi, respectiv de douã ori Principala realizare academicã totalitate orientat înspre Occident. numãrul din 1939, iar Universitatea a profesorului Daicoviciu a fost Vorbeºte o englezã bunã, maghiarã aproximativ 1.500. Staful aceea de a descoperi, cataloga ºi maghiara, rusa, italiana, franceza celor douã universitãþi împreunã înseria descoperirile dacice de la ºi germana. S-a reîntors din Roma este aproape de 1.000 de profesori, Sarmisegetuza ºi Piatra Roºie din la Cluj în 1946 din raþiuni familiale, lectori etc. Transilvania, care au stabilit pãrinþii lui fiind în viaþã, dar nu a Numãrul studenþilor neîn- antecedentele culturii române. El reuºit sã obþinã un post de profesor matriculaþi, auditori, ºi a celor care este cea mai mare personalitate din moment ce era considerat a fi nu sunt înscriºi, este de ordinul mondialã în preistoria ºi istoria prea mult apropiat de vechea zecilor de mii, iar potrivit unei surse, clasicã a României de Nord, ºi a Fundaþie de Artã Prinþul Carol ºi acesta este de 60.000. Aceºti scris aproape o sutã de studii. Se era suspectat de sentimente studenþi pot sã intre în examene ºi spune cã este idolatrizat de cãtre anticomuniste. Sub protecþia lui sã primeascã credite universitare, þãranii din acea regiune ºi cã e Daicoviciu, a primit un post de dar datoritã originilor lor burgheze folosit de regim pentru a-i calma cercetãtor în Academie care, nu pot candida la posturi de stat în în privinþa colectivizãrii. Profesorul spunea, îi aducea o sumã cu care multe domenii. Drept urmare, sunt Vãtãºianu a spus cã dânsul a abia putea sã trãiascã. nevoiþi sã devinã muncitori impus un mare respect ºi o mare El a mai spus cã alþi industriali. autoritate liderilor Partidului binecunoscuþi profesori români Comunist din Regiunea Cluj. Soþia care fuseserã închiºi în perioada (h) Rectorii ºi Prorectorii sa este de asemenea un postbelicã de cãtre comuniºti, Universitãþilor intelectual activ (dânsa a vizitat fuseserã recent eliberaþi din Construit în SUA). închisoare ºi primiserã asemeni Profesorul Constantin Daicoviciu, Profesorul se simte mai acasã lui, datoritã intervenþiei Rectorului, un veteran comunist, membru al în biroul sãu de la Muzeul de burse de cercetare din partea Academiei Române ºi un arheolog Arheologie din Cluj, strada Emil Academiei, care sã le permitã sã clasicist binecunoscut internaþional, Isac nr. 2, decât la Rectorat, supravieþuiascã. conduce Unversitatea românã. El înconjurat de colecþiile pe care le- El a citat cazul profesorului ºi-a celebrat a 60-a aniversare pe 1 a excavat personal ºi le-a aranjat. Silviu Dragomir, faimos profesor de martie, ocazie cu care Marea A pregãtit o generaþie de strãluciþi istorie la Universitatea din Cluj Adunare Naþionalã l-a decorat cu tineri istorici ai artei ºi de arheologi, înainte de rãzboi, un presupus „Steaua Republicii Populare însã judecând dupã trei dintre prieten apropiat al diplomaþilor 79 americani din România de dinainte spus, a avut o lipsã de succes spus, li s-a dat o nouã speranþã cã de rãzboi ºi lider politic al partidului remarcabilã. legãturile cu colegii din Vest vor fi minoritãþilor etnice din Transil- Nici o legãturã cu Vestul, a reluate atunci când România va vania. [sic! – în realitate al spus, nu a fost permisã în aceºti adera la UNESCO, dar pentru ca Partidului Naþional Român]. ani dificili, mai ales cu Ungaria, pe un Institut singur sau un profesor Profesorul Dragomir, a mai spus care comuniºtii o considerau sã beneficieze din relaþiile cu el, a fost eliberat în 1957, dupã unealta principalã prin care tradiþiile UNESCO este încã imposibil. patru ani de închisoare – fãrã occidentale s-au infiltrat în Cãrþile, înregistrãrile, materiale- judecatã – pentru activitãþi Transilvania. le de studiu ºi congresele inter- împotriva statului ºi lucreazã în La ceva timp dupã demolarea naþionale etc. ale UNESCO inte- prezent la Academie. [cultului] lui Stalin, a spus, cursuri reseazã Universitatea, dar nu s-a vechi, care fuseserã abandonate, spus cã ar putea încã participa la (i) Raportul reîntoarcerii la au revenit în curriculum. În 1955, acþiuni în Occident. Prezenþa lui Curriculumul Tradiþional a fost invitat de cãtre Daicoviciu Construit în SUA în oraº, a mai sã organizeze un curs general în spus, a reînnoit de asemenea Din 1946 în 1955, a spus Istoria Artei. Astãzi, a spus, acest aceste aspiraþii ºi i-a determinat profesorul Vãtãºianu, educaþia curs a devenit atât de popular încât pe profesori sã creadã cã existã superioarã din Cluj a fost complet Sfatul Popular a permis ca seara în aceasta un dezgheþ. Este sub orientarea marxistã, iar sã fie repetate cursurile de interesat personal sã reînnoiascã Universitatea din Cluj a fost forþatã dimineaþã, pentru clasele de contactele cu istoricii de artã din sã imite Universitatea din Mos- educaþie a adulþilor, iar cinci sute Vest pe care i-a cunoscut în cova, chiar pânã la detaliile de concitadini se înghesuiau în trecut, un american pe nume administrative. Formele tipãrite ºi sala de curs. Interesul persoanelor Wildmore, interesat de mozai- publicaþiile, a spus, au fost pentru mai în vârstã, al studenþilor de la curile din Hagia Sofia din Istanbul, un timp publicate mai întâi în rusã Universitatea maghiarã, de la profesorul Longhi din Florenþa, o ºi abia apoi în maghiarã ºi româ- Medicinã ºi de la Politehnicã faþã autoritate vest germanã în arta nã. Grãdina Botanicã, a spus, a de aceste cursuri reprezintã bizantinã, pe nume Folbach, ºi fost prezentatã ca o altã dovadã foamea transilvãnenilor pentru curatorul Iugoslav al Muzeului de a succesului experimentelor locuri de peste hotare, pe care nu Frescã Sârbã din Belgrad. Michurin ºi a teoriilor lui Pavlov, pot spera sã le viziteze pânã nu A spus cã este încântat de care au dominat complet se schimbã situaþia paºapoarte- posibilitatea de a vorbi liber ºi atât cercetarea ºi publicaþiile Insti- lor. „Mulþi dintre ei îmi spun cã a de mult timp cu un american ºi a tutului Medical Farmaceutic. vedea imagini colorate ale mai spus cã presupunea cã di- Cursurile de tip vestic pe care Parisului, Romei, Florenþei, plomatul Legaþiei ar fi fost urmãrit românii le-au introdus în 1919, Londrei, München-ului este de poliþie în cea mai mare parte a atunci când au venit la conducerea singura hranã a sufletului pe care ºederii sale în Cluj (nu a fost vechii Universitãþi maghiare, au o au ºi e ca ºi cum ºi-ar lua o evident, însã se poate sã fi fost fost abandonate. Acestea au vacanþã.” aºa). A stabilit o nouã întâlnire inclus Sociologia, Istoria Artei, Cursul lui de Istoria Artei la pentru a-l revedea pe diplomat Estetica Literarã, Filologia Ge- Universitate, a spus, a început cu câteva zile mai tîrziu. neralã, Psihologia Experimentalã, 20 de studenþi înscriºi în 1955 Profesorul Vãtãºianu este inte- Pedologia Experimentalã ºi ºi numãrã acum 300. „Aceasta în- resat de revistele americane de Pedagogia, Fonetica Experi- seamnã cã situaþia mea financiarã artã ºi de publicaþiile academice mentalã, Istoria Universalã ºi s-a schimbat fundamental, astfel din colecþiile Dumbarton Oaks din Istoria Medicinii. încât acum pot sã-mi permit lucruri Washington, de lucrãrile arheo- Noile cursuri care au fost burgheze, precum cãrþi de vizitã logice americane recente legate de adãugate tratau în special din nou ºi pot sã-mi permit sã-i Muzeul Agora al ªcolii Americane principiile, teoria ºi aplicaþiile cumpãr unui strãin o bãuturã. de Studii Clasice din Atena ºi de principiilor marxist-leniniste în Faptul cã strãinul e un american activitãþile întreprinse de americani diferite ºtiinþe ºi tehnologii. Clujul îmi dovedeºte cã toatã situaþia se în Anatolia ºi la Istambul. El ar vrea a avut odinioarã, a spus, cursuri schimbã gradual dar sigur.” sã schimbe lucrarea lui Istoria Artei de Bizantinologie, Filologie Profesorul Vãtãºianu a spus cã Bizanzine care va apãrea în Slavonã ºi Istorie Sud-Est cunoºtinþele lui de rusã l-au salvat decembrie, cu un profesor Europeanã, dar nu a fost niciodatã de închisoare. Universitatea ºi american care lucreazã în acelaºi un centru de Studii Slave datoritã Partidul, a spus, au nevoie de domeniu. antipatiei primare a intelectualilor câþiva intelectuali vorbitori de rusã, pentru ruºi. Sovieticii, a spus, au pentru a rãspunde vizitelor (j) Oficiali din Universitatea insistat ca un Centru de Slavisticã bizantinologilor sovietici, maghiari Maghiarã sã fie dezvoltat ºi l-au numit ºi est germani, care au fost singurii Director pe veteranul comunist, vizitatori strãini la Cluj în acest Rectorul Universitãþii Ma- profesorul Emil Petrovici, Membru domeniu, din 1946. ghiare este profesorul Ludovic 80 al Academiei Române. Centrul, a Tuturor intelectualilor români, a Takács, un bãrbat la început de 60 de ani. Din moment ce ºi el a fost cursurile prin corespondenþã ale al Universitãþii din Budapesta. candidat în alegerile din 2 martie, Universitãþii. Aceºtia trebuiau sã stea întreaga nu a putut sã petreacã mult timp Asemeni profesorului din varã, însã au fost trataþi atît de cu diplomatul Legaþiei, pe care l-a Universitatea româneascã ºi el a mizerabil, au primit o mâncare atât îndrumat cordial cãtre Prorector, spus cã acele cursuri, care de rea ºi au fost atât de prost îndemnându-l sã viziteze labora- fuseserã eliminate din programe cazaþi, încât vizita a condus la o toarele universitãþii. pe timpul intensei influenþe ceartã româno-maghiarã. Prorec- Prorectorul, profesorul András sovietice asupra învãþãmântului torul a protestat în faþa oficialilor Bodor, cãtre 50 de ani, a studiat la superior , erau reintroduse treptat. maghiari din Budapesta, ceea ce Oxford ºi vorbeºte perfect engleza. Amândouã Universitãþile a dus la [reaprinderea] ranchiunei, Este un filolog clasic ºi a publicat fuseserã vizitate, cu cinci zile prin care întreg amarul istoric al lucrãri despre istoria ºi relaþiile înainte, de cãtre profesorul Albert maghiarilor împotriva sistemului dintre egipteni, greci ºi latini. G. Sims de la Institutul de Educaþie educativ românesc din Tran- A petrecut o orã foarte Internaþionalã din New York. În silvania a erupt. Relaþiile s-au prietenoasã cu oficialul Legaþiei ºi ambele Universitãþi, vizita lui pare deteriorat atât de rãu, încât grupul a spus cã 50 de studenþi din cã a generat speranþa cã regimul ºi-a fãcut bagajele ºi s-a întors la Universitatea Bolyai se specializau va permite cãlãtoriile profesorilor Cluj într-o suflare, cu mult înaintea în filologie englezã ºi luau cursuri în SUA. Ambele Rectorate ºtiau sfârºitului perioadei de schimb de istoria limbii ºi de literaturã despre noile programe de planificat. englezã ºi americanã. Ar fi fost schimburi culturale dintre SUA ºi În toatã aceastã perioadã, fericit, a mai spus, sã primeascã Uniunea Sovieticã. Prorectorul a încunoºtiinþat ulterior exemplare din revistelele filologice Cãrþile de impresii ale Sfatul Popular Cluj, erau deja americane ºi a spus cã a vizitatorilor ambelor Universitãþi rumori despre o revoltã stu- corespondat odinioarã cu un aratã cã în ultimii ani au fost foarte denþeascã în Universitatea din anume profesor Elbrick din SUA puþini vizitatori din vest la Cluj. Cele Budapesta. Studenþii maghiari au ºi cu un anume Profesor Childs din mai recente intrãri din vest erau privit dispreþuitor vizita românilor, Anglia, ambii filologi comparatiºti. semnãturi ale unui parlamentar a declarat el, aceºtia susþinând cã Universitatea avea nevoie, a spus englez ºi ale unui grup de comerþ urmau, de asemenea, sã vinã sã el, de o colecþie de clasici literari condus de Primarul ºi soþia elibereze Transilvania de con- americani. Se referea la acestuia din Leeds. Paginile cu ducerea româneascã ºi cã vor fi Wordsworth, Dickens, Longfellow, scris oriental ocupau cele mai ajutaþi în aceasta de cãtre studenþii Melville, Whitman ºi Twain în felul multe dintre paginile precedente. maghiari din Cluj. tipic comunist ca fiind „progresivi”, Aceste ameninþãri erau dar a bãtut în retragere la co- (k) Arestãri ale studenþilor rãspândite de cãtre studenþii mentariul fãcut de diplomatul clujeni în timpul revoluþiei maghiare români care se întorseserã ºi, Legaþiei cã Melville a fost ºi un potrivit profesorului, acestea mare „romanticist”. Profesorul Vãtãºianu a spus cã pãreau sã aibã un oarecare temei, Noua Universitate Maghiarã, a mai mult de 100 de studenþi, atunci când veºtile ulterioare spus, a fost înfiinþatã pentru cursuri majoritatea din Universitatea despre revoluþie au ajuns la Cluj. care sã dureze cinci ani, dar acum maghiarã din Cluj, dar ºi cîþiva de Profunda implicare a transilvã- a revenit la curricula standard de la Universitatea Româneascã, au nenilor, legatã de soarta multora patru ani. Un student în filologie fost arestaþi ºi þinuþi pentru dintre rudele lor apropiate [din comparatã, a spus, dupã patru ani perioade scurte, mai ales pentru a Ungaria], a condus la o mare agita- îºi lua examenul de stat pentru a fi intimidaþi, în timpul revoluþiei þie studenþeascã ºi la tensiuni între deveni profesor, redactor de maghiare. Exista teama, a spus, cele douã Universitãþi. editurã sau translator. Tezele, a iar asta era mai de grabã co- Profesorul Vãtãºianu a cãlatorit spus, erau despre autori englezi roboratã de cãtre alþi doi profesori în strãinãtate, pentru prima datã sau americani, dar ca cele mai clujeni, cã rebeliunea prin de când s-a întors din Italia, la o multe dintre tezele de licenþã, a intermediul studenþilor ar fi putut lunã dupã vizita studenþilor români. observat, nu erau foarte foarte cuprinde întreaga Transilvanie ºi, Aceasta a fost la Budapesta ºi a bune, nici una din acest domeniu în continuare, întreaga Românie. avut loc la o lunã înainte de revoluþie. nefiind publicatã de cãtre Absenþa unei revolte conduse Aceeaºi oficiali din Consiliul Stu- Universitate. Antologia de lucrãri de studenþi la Cluj, a spus, se denþesc Maghiar, care avuseserã academice a Universitãþii, care datora lipsei cooperãrii cu studenþii treabã cu studenþii români, l-au aniversa primul ei deceniu, nu români. abordat ca pe de un transilvãnean include nici un studiu despre În iulie ºi august 1956, a spus, care vorbeºte maghiarã ºi l-au filologia occidentalã. un grup de 30 de studenþi români întrebat dacã studenþii din Cluj A mai spus ca sunt 330 de conduºi de cãtre Prorectorul manifestau vreo simpatie pentru profesori, inclusiv lectorii, iar Universitãþii române din Cluj, studenþii Universitãþii din Buda- studenþii vin din oraºe maghiare profesorul Ion Ciobanu, a fãcut o pesta în dorinþa lor de a schimba din toatã România. Alþi peste 1000 vizitã la Budapesta în calitate de în vreun fel comunismul. El a spus de maghiari erau înscriºi la oaspeþi ai Consiliului Studenþesc cã presupunea cã era testat ºi 81 interogat probabil de cãtre ofiþeri în „jargonul” comunist, în termeni guvernul american nu a simþit cã AVO ºi a rãspuns cã nu existau de contrarevoluþie ºi a fost întrebat Uniunea Sovieticã devenise mai semne ale sentimentelor antista- dacã se gândea cã era într-adevãr liberalã dupã moartea lui Stalin. tale ale studenþilor din Cluj. o revoluþie popularã adevãratã „La fel ca în orice lucru”, a spus, „o În timpul primei sãptãmâni a sau o contrarevoluþie. „Ei bine, în datã ce se realizeazã o schimbare revoluþiei, a spus, s-au putut primele zile a fost o revoluþie ºi situaþia devine mai bunã, nu te asculta clar anumite transmisii adevãratã, dar pe urmã imperia- poþi reîntoarce la vechile vremuri. radio clandestine ale rebelilor, iar liºtii au exploatat-o ºi contrarevolu- Aceasta este calea pe care o reacþiile celor douã corpuri stu- þia a devenit necesarã”. A fost adoptã azi sovieticii; le dau denþeºti comune au atins cel mai întrebat dacã se gândea cã oamenilor lor o oarecare libertate înalt nivel. Este în obiºnuinþa sa, a guvernul american s-a aflat printre ºi de aceea nu se pot întoarce în spus, sã rãmânã dupã cursuri sã imperialiºtii împlicaþi, iar el a timpuri staliniste. De aceea simþim completeze formele administrative rãspuns cu precauþie cã „nu cã nu ne putem întoarce la vechile cerute, de exemplu subiectul poporul american, însã sigur zile. Prea mulþi dintre noi au avut cursului, prezenþa etc. A fost anumite grupuri ca, de exemplu, o viaþã mai bunã în comunism.” conºtient, în acel timp, de faptul Radio Europa Liberã. Chiar ºi aici Cei doi domni au petrecut mai cã un numãr imens de studenþi i-am auzit apelurile cãtre poporul mult de patru ore împreunã cu maghiari au umplut sala de curs ºi maghiar de a rupe legãturile cu diplomatul Legaþiei ºi au vrut sã stãruiau, dupã acesta, în a-i solicita Uniunea Sovieticã”. ºtie cât de mult socialism era în pe români sã li se alãture în „Atunci când revoluþia maghiarã viaþa britanicã ºi americanã, ce rãspândirea revoluþiei. El ºi alþi a izbucnit”, a spus Salvanu, este capitalismul popular ºi dacã profesori vorbitori de maghiarã din „urmând evenimentelor din a schimbat capitalismul ceva cu Universitatea Româneascã, mi-a Polonia, am crezut cã a fost o adevãrat de la rãzboi încoace, spus, confruntîndu-se cu problema miºcare care se va rãspândi în dacã viaþa americanã este complet de a fi acuzaþi de organizarea întregul bloc, de la Marea Balticã automatizatã, dacã femeile au mai întâlnirilor politice în timpul la Marea Neagrã. Noi, intelectualii, mare importanþã decât în þãrile cursurilor lor, a vorbit cu studenþii care am fost de multe ori oaspeþii comuniste, dacã Biserica Catolicã maghiari vizitatori ºi le-a cerut sã Uniunii Sovietice ºi am vãzut cât a devenit puternicã în SUA, dacã se împrãºtie, sã fie atenþi ºi sã-ºi bine a fãcut comunismul acolo situaþia negrilor a devenit într- poarte discuþiile în altã parte. pentru oameni, nu eram, cu adevãr mai bunã, în ce fel de case A pretins cã, datoritã per- siguranþã, antisovietici la acea datã, locuiesc negrii, daca ar putea sistenþei acestora în a încerca sã ºi am fi luptat împotriva rãspândirii artiºtii ºi profesorii sã ducã un trai îi organizeze pe români, studenþii miºcãrii aici. Unii dintre studenþi, din bun ºi sa-ºi permitã maºini ºi case, maghiari fuseserã arestaþi ºi motive [generate de un] romaticism ce fel de restricþii de paºaport pentru cã mulþi dintre ei au fost prost înþeles, simþeau diferit ºi american sunt ºi de ce nu puteau probabil denunþaþi de cei din grupul pentru aceasta au fost închiºi.” jurnaliºtii sã meargã în China, ce de 30 de români reîntorºi din Amândoi domnii, probabil limbi [strãine] folosesc în tehno- Ungaria profund antimaghiari. membri ai Partidului Comunist, au logie, americanii se mutau din þarã În timpul unui prânz luat ulterior vrut sã ºtie cum era perceputã din cauza preferinþelor lor sau din la Hotelul Continental, profesorul Uniunea Sovieticã de cãtre omul cauza fricii de rãzboi, este publicul András Kós, maghiar ºi profesor de rând din SUA, de ce s-a american interesat, într-adevãr, de sculpturã ºi profesorul Virgil dezintegrat Partidul Comunist în de arta abstractã, a distrus Salvanu, român ºi profesor de ingi- SUA ºi de ce nu a devenit niciodatã televiziunea obiceiul de a citi cãrþi nerie, au discutat, de asemenea, cu popular. Kós a întrebat dacã etc. prudenþã efectele revoluþiei ma- ghiare în Cluj ºi au confirmat, la rân- dul lor, informaþia cã peste 100 de studenþi fuseserã arestaþi, dar ºi cã au fost de mult timp eliberaþi din închisoare. „Prima reacþie”, a spus Kós, „a fost asemeni reacþiei la ºtiri despre demonstraþiile din Germania de Est ºi din Polonia, dar atunci când am auzit cã atâþia oameni fuseserã uciºi, toþi cei de aici am devenit implicaþi emoþional. Ne simþim foarte aproape de Budapesta, vorbim aceeaºi limbã ºi ºtiam cã mulþi dintre prietenii noºtri apropiaþi

erau în mijlocul evenimentelor.” El PEISAJ OLANDEZ 82 s-a referit la aceste [evenimente] Constantin Hrehor: Am —Îi repartizezi o camerã la observat cã tot atâta biografie câtã mansardã, sã ia masa la cantina aveþi în Bucovina, aveþi ºi în DIMITRIE VATAMANIUC - 90 cãminului. Sã punã biblioteca în Ardeal. O bunã parte, furtunoasã, ordine în timp foarte scurt ºi sã s-a consumat în Cluj… afiºeze programul de lucru. Dimitrie Vatamaniuc: Zodia Aveam practic ºi numirea în mea, a Cumpenei, în seama cãreia funcþie, cum s-ar spune, sã fiu sigur mã obiºnuisem sã tot pun ce mi de post. se întâmpla rãu, se dovedi a nu fi Casa Ne-am întors la cãmin fiecare întotdeauna mincinoasã. Aveam în din noi cu convingerea lucrului bine cãminul „Avram Iancu” din Cluj, fãcut. Intendentul îmi spuse, la camera mea la mansardã, noastrã despãrþire, în faþa Cãminului: mobilatã cu un pat, o mãsuþã, o —Te gospodãreºti singur. noptierã ºi la uºã o mãturã ºi un Avem mult de lucru la clãdirea fãraº. Era bine ! Foarte bine ! din Cluj ºi centralã. Am participat la descãrcarea Erau ºi acolo multe de fãcut. Ca cutiilor cu cãrþi ale bibliotecii, dupã potop. Mobilierul adus de la ierbarul ºi a altor câteva lucruri, „Pãdurea Sibiu aºtepta în stradã. Terminarea aduse cu camionul de la garã, la lucrãrilor în sãlile de curs mai era depunerea veselei în sala de în desfãºurare. Trenul cu mobila mese. Activitatea mea de aici o de Universitãþii plecã din Sibiu, cum continua pe cea de la Sibiu ºi de am arãtat mai sus, în 1 august la Pãltiniº. 1945, ultimul în 25 septembrie Camera de serviciu pentru nãpârci“ 1945. Serviciile administrative ale bibliotecã, dacã se putea numi Rectoratului se întorceau la Cluj aºa, era o debara ceva mai mare abia în martie 1946. ºi avea uºa spre sala de mese ºi Biblioteca Cãminului Univer- se gãsea într-o stare destul de Psihologia persoanei. sitãþii maghiare „Franz Iosif”, acum bunã. Rafturile erau încãlecate Profesorul ne primi bine. Avu a Cãminului Universitãþii „Regele între ele ºi cãrþile pe jos, grãmadã. impresia cã eram dintre vizitatorii Ferdinand” cuprindea cãrþi de Situaþia nu se compara cu cea medicinã ºi de literaturã în lãsatã de studenþii maghiari la maghiarã, puþine în românã. Policlinicile Universitãþii la mutarea Cãrþile de literaturã românã ºi Facultãþii de Medicinã la Târgu maghiarã le-am orânduit alfabetic, Mureº. pe raftul din stânga, în care am Totul acolo fusese distrus. introdus ºi pe cele aduse de la Intendentul cu care mã Sibiu. Pentru cãrþile de medicinã împrietenisem la Sibiu, cum am am rezervat raftul din fund ºi cel arãtat mai sus, mã ajutã sã pun din dreapta. Aici am adoptat rafturile în ordine. ordinea pe domenii, în funcþie de —Mâine avem – îmi spuse el complexul clinicilor clujene. ªtiam la despãrþire – un drum la clinica de la Sibiu cã studenþii nu reþineau, profesorului Goia. adesea, numele autorilor, dar Nu am înþeles pentru ce trebuia organizarea strictã pe specialitãþi, sã mergem la clinicã. Aveam sã putea fi utilã. Am afiºat programul aflu cã acolo se gãsea internat de lucru pe uºa bibliotecii, care profesorul Liviu Rusu, cel care dãdea spre sufragerie ºi care rãspundea de Cãminul „Avram care veneau pe la el sã-ºi arate servea, cum am arãtat, ºi ca salã Iancu”. Prietenul meu avea nevoie simpatia pentru trecerea cu bine a de lecturã. Timp de o sãptãmânã de aprobarea profesorului pentru operaþiei la care fusese supus. nimeni nu mã deranjã. Trecusem gãzduirea mea în cãmin. Fãcurãm ºi noi urarea cuvenitã, ºi la organizarea fiºierului ºi abia Profesorul Liviu Rusu mã dupã care prietenul meu îi aºteptam sã termin, ca sã vãd ce cunoºtea de la Sibiu, de când îi prezentã un fel de dare de seamã, se întâmplã prin oraº. frecventasem cursurile de esteticã cam extinsã, în care se gãsea Eram înscriºi la Universitatea literarã, care figurau între materiile cãminul, dupã luarea în primire de „Regele Ferdinand I” din Cluj vreo obligatorii la specialitatea mea. la administraþia maghiarã. Propuse 300 de studenþi refugiaþi din Avusesem cu profesorul con- sã mi se încredinþeze conducerea Basarabia ºi Bucovina. Numãrul troverse în legãturã cu concepþia bibliotecii, cum o avusem la Sibiu. studenþilor înscriºi impresiona. sa despre structura personalitãþii Nu spuse nimic în aceastã privinþã. Numai cã cei mai mulþi figurau la artistice din Estetica poeziei lirice. Profesorul conveni asupra Drept unde prezenþa nu era Mai aproape de realitate mi se propunerii ºi gãsi potrivit sã-i dea obligatorie. Studenþii de la ºtiinþele pãru N. Mãrgineanu în tratatul sãu prietenului meu câteva îndrumãri. umaniste eram împrãºtiaþi pe 83 facultãþi. Din Bucovina se aflau trei pãrul meu pentru care eram existenþa unei societãþi clandestine studenþi, unul la literaturã, unul la invidiat. Oricum, numãrul „tunºilor” „Kali”, nume pe care îl strigam noi istorie ºi altul la limbi strãine. Mai sporea cu fiecare zi, dovadã cã studenþii, cu ecou, mai ales noap- era unul la Conservator. Studenþii poliþia îºi gãsi, pe lângã altele, o tea. Se rulase la cinematografele bucovineni de la medicinã – 12 la nouã ocupaþie. Dar, zodia mea, a din Cluj un film englezesc numãr – formau un grup compact, Cumpenei, mi-a fost ºi de astã datã Gungadin, în care eroul principal în cel al mediciniºtilor. De altfel, favorabilã. Mã þinu legat de folosea cuvântul „Kali”, strigãt de studenþii de la medicinã vor fi în bibliotecã ºi am scãpat de mâna ajutor. Îl foloseam ºi noi, mijloc de fruntea evenimentelor de la Cluj, poliþiei, pentru costumul meu comunicare sã se ºtie pe unde ne din 1945-1946. bucovinean, pe care l-am purtat de aflãm în oraº ºi la ieºirea de la Veneau la Cluj încredinþaþi cã când plecasem de acasã pentru cinematograf ºi de la teatru. vom continua activitatea Societãþii studii la Cernãuþi, apoi în anii de la C.H: „Kali”, de pe limba „Junimea”, a studenþilor cernã- Sibiu ºi acum la Cluj. Era agresorilor, interesant, deveni o uþeni, înfiinþatã în 1878 ºi supri- îmbrãcãmintea noastrã, specificã, parolã-avertisment împotriva lor. matã de dictatura regalã în 1938. a bucovinenilor, de care aveam sã D.V.: Era de neînþeles pentru Luasem hotãrârea la Sibiu, cum mã despart mai târziu, când am ce poliþia nu accepta explicaþia am arãtat, sã-i cooptãm pe stu- ajuns profesor la Dej, judeþul Cluj. noastrã cu privire la „Kali”, fiind denþii bucovineni de la Facultatea Despre aceasta însã, mai încredinþaþi cã vãzu filmul ºi de ªtiinþe, Politehnicã ºi Conser- încolo ! Gheorghe Crãciun, chestorul vatorul clujean, în refugiu la Timi- Purtam sumanul meu lung, poliþiei din Cluj, care a ºtiut sã-ºi ºoara ºi Academia Comercialã, în pânã la genunchi, cu înflorituri. facã merite ajungând conducãtorul refugiu la Braºov. Pentru celelalte anotimpuri aveam închisorii de tristã faimã din Aiud. Alta era situaþia la Sibiu unde un pardesiu. Îl îmbrãcam ºi nu se Nu este greu de observat cã rector era Iuliu Haþieganu ºi alta la vedeau de sub el decât iþarii. Am rapoartele poliþiei din Cluj sunt Cluj unde fusese instalat de pus pe uºa de la bibliotecã un bilet: înfrumuseþate în favoarea comuniºti Emil Petrovici. Întrunirile „Sunt la manifestaþie !” activitãþilor sale. noastre au fost interzise; i se puse Îmbrãcat în pardesiu asistam la Cea dintâi confruntare a în vedere profesorului cã nu avea o întrunire a Partidului Naþional noastrã, studenþii Universitãþii aprobarea sã gãzduiascã în Þãrãnesc – Maniu. Aveam prilejul clujene, cu autoritãþile comuniste Cabinetul sãu „reuniuni studenþeºti sã-l aud prima datã, pe Zaharia din conducerea oraºului, s-a reacþionare”. Societatea „Junimea” Boilã, reprezentantul þãrãniºtilor produs în 24 ianuarie 1946. Ziua înfiinþatã de noi la Sibiu, va transilvãneni. Cuvântarea sa, bine fusese declaratã sãrbãtoare legalã funcþiona ºi la Cluj, cum voi arãta informatã asupra evenimentelor ºi se primi ordin ca evenimentul mai departe, în cadrul miºcãrii politice, stârnea rumoare în salã istoric din 1859 sã fie sãrbãtorit studenþeºti clujene. prin referirile istorice la conducãtorii pentru educaþia cetãþeneascã. Conducerea Universitãþii politici ai urbei. Am mai trecut pe Adunaþi în holul Universitãþii am „Regele Ferdinand I” avea la Cluj la Partidul Naþional Þãrãnesc – plecat în coloanã manifestând în o conduitã oscilantã faþã de Maniu ºi mi-a plãcut sã ascult ºi spiritul nostru patriotic, pe traseul studenþi, spre deosebire de epoca alte cuvântãri. Toate conduceau Piaþa Libertãþii – Teatrul Naþional refugiului la Sibiu. A fost alãturi de spre o singurã speranþã – venirea – sediile partidelor conducãtoare noi numai în câteva împrejurãri. Nu americanilor. ale oraºului. Pe sediul Partidului era de mirare cã ne orientam spre C.H.: De prea multe ori românii Comunist Român ºi al sediului Partidul Naþional Þãrãnesc–Maniu ºi-au pus speranþa într-aceastã Partidului Social-Democrat–Lothar ºi spre Partidul Naþional Liberal– „venire”… Rãdãceanu, în loc sã fie arborat Brãtianu. D.V.: Am trecut la Partidul drapelul românesc la sãrbãtoarea Eram ocupat cu punerea în Naþional Liberal – Brãtianu. Se noastrã naþionalã, se puserã ordine a bibliotecii, când un coleg întâmpla ca la ºedinþa la care steaguri ale Ungariei Mari. Un grup bucovinean de la medicinã, Aurel venisem; se purtau discuþii tot de studenþi au dat jos steagurile ºi Todoran, colocatar în Cãminul despre venirea americanilor. A au devastat sediile celor douã „Avram Iancu” veni sã-mi spunã cã rãmas din trecerea mea pe la partide. Dupã aceastã acþiune ne- avuse mari necazuri din cauza Partidul Naþional Liberal – Brãtianu am întors la cãmine. costumul sãu bucovinean. A fost ºi o mãrturie, poezia O minune !, Arborarea steagurilor ungureºti luat de pe stradã, dus la poliþie ºi care se publicã în „Naþiunea nu era întâmplãtoare. Cu câteva interogat în privinþa legãturii sale românã” în numãrul de Crãciun din zile mai înainte, un comunicat al cu Sumanele negre, o organizaþie 25 decembrie 1944. Partidului Social Democrat punea anticomunistã, care acþiona în În trecerea pe la cele douã în discuþie autonomia Transil- Munþii Rodnei. I se dãdu drumul partide istorice mi-am fãcut vaniei. Opinia publicã primea dupã o noapte de interogatoriu. convingerea cã acestea erau rãspuns la aceste pretenþii prin Aveam motive sã fiu îngrijorat de alãturi de noi, la fel de vulnerabile manifestaþia noastrã. modul cum proceda poliþia. în faþa puterii politice ca ºi noi Demonstraþia din 24 Ianuarie Primejdia mã pândea ºi pe mine studenþii. 1946 marcheazã momentul în 84 ºi mã puteam trezi tuns, lipsit de Poliþia din Cluj era alarmatã de care noi, studenþii, vom fi plasaþi în tabãra opoziþiei faþã de puterea care fuseserã înrolaþi în armatã, a înviat”. Au vorbit protopopul politicã. De aici înainte vor avea luptarã pe front ºi, întorºi sã-ºi Laurenþiu Curea, care va înceta loc confruntãri cu organele termine pregãtirea profesionalã. curând din viaþã, episcopul Nicolae represive ale puterii politice ºi Între aceºtia se afla ºi buco- Colan ºi episcopul Iuliu Hossu. Am arestãri din rândul nostru, vineanul Gheorghe Todoran, fra- defilat cu cântece patriotice prin evenimentele culminând cu tele lui Aurel Todoran, colegul meu tot oraºul, l-am ovaþionat în faþa demonstraþiile din mai-iunie 1946. de la Cãminul „Avram Iancu”. Nu Comandantului Sovietic pe Stalin. Senatul Universitãþii „Regele avu loc în cãmin ºi gãsi gãzduire La statuia lui Matei Corvin au vorbit Ferdinand I” din Cluj þinu în 12 la o gospodãrie pe Feleac. mai mulþi studenþi de la medicinã. martie 1946, în sala Colegiului Senatul se vãzu silit sã facã faþã A. E. Baconsky s-a urcat pe statuia Academiei, la care am participat grevei studenþilor de la medicinã, lui Matei Corvin ºi de acolo 3.000 de studenþi, ºedinþa de sã satisfacã cererea lor. În ºedinþa transmise mulþimii un mesaj pa- constituire a Asociaþiei studenþilor, din 26 aprilie 1946, când ia aceastã triotic în versuri. A fost, dupã câte iniþiatã, cum am vãzut încã de la hotãrâre, þinu sã precizeze cã nu ºtim, cea dintâi apariþie a sa în Sibiu. Cu câteva zile mai înainte, aprobã ºi scutirea de taxe. public, cu o declamaþie a unei în 6 martie 1946, se sãrbãtori ºi la Au loc ºi la conducerea poezii originale anticomuniste. Cluj un an de la instalarea Centrului Studenþesc „Petru Maior” C.H.: Câþi din… nonconformiºtii guvernului Petru Groza. L-au schimbãri importante. Marcel bãtãioºi de azi, dintre condeierii huiduit pe Vasile Vaida, secretarul Bãnicescu se interneazã în clinicã tineri, ºtiu aceasta ? Regionalei P.C.R., care elogia pentru operaþie ºi conducerea D.V.: Manifestaþiile noastre, ale contribuþia comuniºtilor la Centrului Studenþesc „Petru Maior” studenþilor erau spontane. Strigam readucerea Universitãþii la Cluj din o ia cu începere din 1 iunie 1946, „Kali” ºi grupul se forma, ca din refugiul sãu din anii 1940-1944. În Valeriu Anania, cãlugãr, atunci stu- pãmânt, pentru demonstraþii. confruntãrile cu comuniºtii, doi dent la medicinã. Centrul studenþesc „Petru studenþi au fost rãniþi ºi se operarã C.H.: Un personaj emblematic, Maior” considerã cã pentru arestãri în rândul nostru, nu ºi al alãturi de Dvs., atunci în miºcarea sãrbãtorirea zilei de 10 Mai se agresorilor. revoluþionarã ºi, astãzi, în rândul impunea sã ne pregãtim. Senatul Universitãþii sub con- dintâi al seniorilor culturii ! Partidul Comunist Român ºi ducerea rectorului Emil Petrovici D.V.: Studenþimea clujeanã, celelalte autoritãþi locale din Cluj, dãdea curs dispoziþiilor Partidului între care ºi noi bucovinenii am trãit hotãrârã sã serbeze ziua de 10 Comunist Român sã gãseascã momente de neliniºte în martie- Mai printr-o paradã militarã. Era mijloacele necesare sã þinã sub aprilie 1946, cât timp se discuta ziua Victoriei. În tribunã se afla control activitatea studenþimii. Se despre Tratatul de Pace, la Paris. printre invitaþi ºi Iosif Ianuerevici reînfiinþã, cum nu se prevãzu la Conducãtorii maghiari din mai Vâºinski. luarea acestei hotãrâri, vechiul multe localitãþi pregãteau Sãrbãtorirea zilei de 10 Mai era Centru Studenþesc „Petru Maior” revenirea armatei ungare ºi ºi pentru noi ziua victoriei, dar ºi cu un comitet provizoriu, format din întâmpinarea ei pe sub Arcuri de ziua regalitãþii. Marcel Bãnicescu, Nelu ªtefan, Ilie triumf. Pregãtirile pentru Centrul studenþesc „Petru Piþurcã. Conducerea definitivã întâmpinarea armatei ungare se Maior” organizã sãrbãtorirea zilei urma sã fie stabilitã prin alegeri pe fãceau la Cluj de cãtre formaþiuni de 10 Mai 1946, nu la Universitate, facultãþi, pe criterii strict profe- paramilitare ungureºti, de la pentru motive uºor de înþeles, ci sionale. întreprinderile „Dermata” ºi „Iris”. la Mãnãºtur, comuna învecinatã Centrul Studenþesc „Petru Încrederea într-un asemenea curs Clujului, la Facultatea de Maior” a luat, cu începere din al evenimentelor istorice se Agronomie. Un raport al poliþiei martie 1946, conducerea acþiunilor întemeia pe educaþia ºovinã a arãta cã se adunaserã acolo ºi studenþeºti, atât în plan social, cât horthyºtilor maghiari cã vor stãpâni studenþi în costume populare ºi în privinþa luptei naþionale. veºnic pe alþii. Hotãrârea luatã la bucovinene, într-un gest antisovietic Societatea „Junimea” a Paris, la Conferinþa de Pace din 7 faþã de ocuparea de cãtre U.R.S.S. studenþilor bucovineni se mai 1946, favorabilã României, fu a unei pãrþi din Bucovina. Ne aflam încadreazã în miºcarea studenþimii pentru maghiari o mare deziluzie acolo ºi cu studenþi ai Societãþii clujene ºi ia parte la manifestaþiile ce-i va urmãri pânã în zilele „Junimea”, încadratã în Centrul organizate de Centrul Studenþesc noastre. Studenþesc „Petru Maior”. O foto- „Petru Maior”. Vestea transmisã la Radio grafie ne aratã ºi pe noi pregãtiþi Studenþii de la medicinã au Bucureºti cu privire la hotãrârea pentru încolonare. declarat grevã în 4 aprilie 1946, conferinþei de la Paris, cu revenirea Parada pentru ziua victoriei se anticipând-o pe cea din iunie 1946. Transilvaniei de Nord la România, deschise cu defilarea armatei, Studenþii cer deblocarea exa- stârni la Cluj un mare entuziasm. dupã care urmã un grup de cãlãreþi menelor, dupã practica de la Sibiu. Participam la manifestaþii, dupã în costume naþionale. Coloana Se puteau urma cursurile an de an, aprecierile poliþiei 5.000 de studenþi noastrã, a studenþilor, plecã de la chiar dacã existau restanþe din cei la care se alãturarã ºi publicul. Mãnãºtur în urma cãlãreþilor, în precedenþi. Cei mai mulþi res- Ajunºi la Catedrala ortodoxã am frunte cu noi, studenþii bucovineni, tanþieri la examene erau studenþii îngenuncheat ºi am cântat „Hristos cu steagul tricolor ºi în costume 85 naþionale. La apariþia coloanei lui Social-Democrat Lothar vânturã din ce în ce mai mult, ca o noastre, un ziar exclamã: Rãdãceanu. Devastarea Cãmi- nouã provocare”. –Vin studenþii ! nului „Avram Iancu” se pregãti într- Atacatorii Cãminului „Avram Coloana noastrã, a studenþilor, o ordine de atac, utilizatã în Iancu” ºtim cine erau ºi i-am auzit ajunsã în faþa tribunei oficiale, practica militarã. strigând la asaltul Cãminului transformã manifestaþia din una Când discutam în sala de mese „Avram Iancu”, în acea noapte din politicã, oficialã, în una naþionalã. despre ce ni se putea întâmpla, am iunie 1946: „Folyon az oláh vén” – Studenþii strigarã „Patria”, „Regele” auzit un zgomot în stradã ºi am Sã curgã sânge valah !”. ºi însoþirã protestele lor ºi cu lozinci avut impresia, pentru moment, cã În dimineaþa zilei de 29 mai, anticomuniste. Reprezentantul studenþii coborârã de la dormitoare foarte devreme, se adunã lume în Uniunii Populare Maghiare fu oprit sã ieºim la manifestaþie ºi cã uitarã faþa cãminului „Avram Iancu” sã sã ia cuvântul, precum ºi cei de la de noi. Veni o comandã în priveascã la actele de vandalism. sindicatele muncitoreºti. Mani- maghiarã ºi ferestrele de la sala Am primit dispoziþii sã coborâm ºi festaþia a avut pentru noi o de mese au fost prefãcute în noi în stradã pentru o nouã importanþã aparte. Ni se alãturã ºi þãndãri ºi bolovani sãltau pe mese. manifestaþie. Mã aºteptam ca populaþia româneascã în mani- –Ne atacã – tãlmãci un coleg. profesorii Universitãþii Cluj sã fie festaþiile noastre împotriva puterii Fuga la etaj ! printre noi, în faþa Cãminului comuniste. Uºa de la intrare opunea „Avram Iancu”. Acest lucru nu s-a Eram în dupã amiaza zilei de rezistenþã ºi am apucat sã întâmplat. Numai ªtefan Paºca, 28 mai 1946, vreo 30 de studenþi ajungem, nu tocmai în ordine, la profesorul de literaturã românã în sala de mese, care ne servea, etaj. Împreunã cu colegii care se veche, se gãsea în mulþime, cum am arãtat mai sus, ºi ca salã aflau în clãdire, am trecut la înainte ca noi sã fi coborât de la de lecturã ºi pentru întrunirile apãrarea noastrã. Am aruncat dormitoare. Era indignat ºi invita noastre. Aºteptam sã coboare de paturile din camera din faþa scãrii pe cei adunaþi în faþa Cãminului la dormitoare ºi ceilalþi studenþi, sã de metal, în spiralã, care urca de „Avram Iancu” sã priveascã la ne încolonãm ºi sã ieºim în oraº la parter ºi am blocat cu ele actele de vandalism. la manifestaþie. Nu ni se spuse urcarea la etaj la noi. Am târât ºi –Istoria i-a aºezat pe maghiari unde. În seara zilei de 26 mai, un dulap ºi l-am prãvãlit peste în mijlocul Europei – comentã studenþii avurã o altercaþie cu liderii paturi. Am aruncat cu noptiere ºi profesorul – unde s-au civilizat ! Nu Tineretului Progresist; au fost tot ce ne-a cãzut în mânã, de sus ºi hunii din ei ! arestaþi mai mulþi studenþi. De altfel de la etaj, asupra atacatorilor din Mi-au rãmas în minte întipãrite arestãrile formau practica cu faþa clãdirii. Se stinse ºi lumina în aceste cuvinte ºi în tot ce întreprind aplicare imediatã în aceste clãdire, la ordin, cum aveam sã maghiarii în þara noastrã, sub manifestaþii. Mai mulþi studenþi din aflãm mai târziu. Ne-am retras de atâtea forme, trãdeazã natura lor cei arestaþi au fost expediaþi la la ferestre. Gloanþele loveau de migratori. Coloana noastrã în Bucureºti, fãrã sã se mai audã de clãdirea. frunte cu Comitetul Centrului eliberarea lor. C.H.: Dacã V-ar fi descoperit, Studenþesc „Petru Maior” plecã din O coloanã a studenþilor a aþi fi fost victime în grup, sigur. faþa Cãminului „Avram Iancu” cãtre demonstrat în 27 mai în faþa D.V.: Atacatorii, în furia lor au ora 9. Ne-am oprit la sediilor partidelor, zise lovit ºi o clãdire vecinã cu Cãminul Comandamentul Sovietic. Un muncitoreºti, cerând eliberarea „Avram Iancu”, care gãzduia poºta raport al poliþiei aratã cã eram studentelor arestate. Forþele de militarã sovieticã. Soldaþii sovietici 1.500-2.000 de studenþi. L-am ordine trimise împotriva studenþilor au tras focuri de avertisment ºi ovaþionat pe Stalin ºi pe ostaºii întâmpinarã o mare rezistenþã. atacatorii s-au urcat în camioane sovietici pentru acþiunea lor din Izbutirã sã rãstoarne „tancul cu ºi s-au fãcut nevãzuþi în noapte. ajun. Delegaþia noastrã a fost apã” al poliþiei ºi sã-i alunge pe Au lãsat în urma lor parterul cu primitã sã i se asculte doleanþele. muncitorii trimiºi împotriva lor. sala de mese ºi subsolul distruse Comandantul ne-a vorbit de la Existau toate semnele cã în întregime. Reproduceri asupra balcon ºi ne-a spus în puþine Partidul Comunist Român pre- acestor acte de vandalism din cuvinte cã în Cluj existã gãtea pedepsirea noastrã. „Naþiunea Românã” ziarul clujean, administraþie româneascã care sã Nici eu, nici colegii mei nu din Anexe, sunt relevante. ne satisfacã revendicãrile. Aveam aveam cunoºtinþã de aceste Greºeala agresorilor a fost sã aflãm din presã cã ne-a primit pregãtiri, care se fãceau pentru salvarea noastrã ! adjunctul comandantului ºi cã pedepsirea noastrã. Documente Doina Cornea declara într-o expunerea sa în ruseºte fusese din arhivã, publicate dupã 2000, intervenþie a sa la sesiunea rãu tradusã. Noi am interpretat-o informeazã asupra lor. Partidul organizatã la Sighet, în 1994, cu ca fiind în favoarea noastrã. Comunist Român folosi pentru privire la greva noastrã, a C.H.: Erau paleative naive. Era acþiunea sa sindicatele de la studenþimii clujene: „Noi am strigat imposibil sã creadã aºa ceva Dermata (Herbak) ºi de la [în 1946], la geamuri «muncitorii îi tinerii, intelectuali în devenire, cu Atelierele C.F.R. Participã ºi omoarã pe studenþi» ºi nicidecum mintea ascuþitã, speculativã. organizaþiile locale ale Uniunii «ungurii îi omoarã pe studenþi», D.V.: De la Comandamentul 86 Populare Maghiare ºi Partidu- interpretarea care, astãzi, se Armatei Sovietice ne-am îndreptat spre Prefecturã. În documentele se aratã în Procesul verbal ºi hotãrî preºedintele Valeriu Anania, publicate în ultima vreme se aratã sã se adreseze guvernului Þãrii ºi cãlugãr, cum ºtim, student la cã la Prefecturã se aflau în acel Ministerului Educaþiei Naþionale medicinã, care va sta de aici moment Vasile Pogãceanu, pentru sancþionarea exemplarã a înainte în fruntea miºcãrii noastre prefectul judeþului, colonelul Migal, agresorilor ºi a complicilor lor. studenþeºti. Valeriu Anania arãtã ºeful Comisiei Aliate de Control, Senatul invitã ºi o delegaþie a în expunerea sa cã studenþimea generalul Emil Buzincu, colonelul studenþilor sã ia cunoºtinþã de înregistra în acþiunile sale un eºec Brusaliu, comandantul Pieþei, Prim poziþia sa. Formã ºi o comisie sã în faþa autoritãþilor politice ºi ad- – Procurorul Pop Maxim ºi probabil evalueze pagubele produse la ministrative. Atacatorii Cãminului ºi alþi reprezentanþi ai administraþiei Cãminul „Avram Iancu”. „Avram Iancu” nu fuseserã locale. Prefectul acceptã sã Asistãm acum, pentru prima pedepsiþi, la Dermata nu se primeascã delegaþia noastrã, însã datã, la o solidarizare a Corpului întreprinserã cercetãri, studenþii formatã numai din 6 studenþi, în profesoral cu studenþii. arestaþi ºi trimiºi la Bucureºti nu frunte cu Marcel Bãnicescu. Solidarizarea însã a fost de fuseserã aduºi la Cluj, se operau Comasaþi în faþa Prefecturii stri- scurtã duratã ! Nimic din ce se noi arestãri. Se hotãrî declararea gam: „Jos teroarea!” „Dreptate!” conveni nu se aduse la îndeplinire. grevei „simbolice”; fiind sâmbãtã, „Jos prefectul!”, „Dezarmarea Poliþia continuã sã facã arestãri. ºi cum nici duminica nu se þineau „Dermatei”, „Eliberarea imediatã a În ziua de 30 mai, Ziua Eroilor se cursuri, se stabili hotãrârea studenþilor arestaþi!” organizeazã festivitãþi în toatã þara, definitivã: adunarea generalã Cum discuþiile se prelungeau ºi dar nu ºi la Cluj, de teamã sã nu pentru marþi 4 iunie 1946. nu aveam nici o informaþie despre se dea ocazia studenþilor sã facã „Tribuna nouã”, ziarul clujean, rezultatul lor, se formã o nouã manifestãri de amploare. O prezentând studenþimea grevistã delegaþie dintre noi ºi plecã la demonstraþie studenþeascã avu defavorabil, publicã un fel de dare Mãnãºtur, sã aducã ºi locuitorii din totuºi loc. Se adunarã în faþa de seamã, Pe marginea comuna învecinatã, susþinãtorii sediului Partidului Comunist – se incidentelor de la Cluj, în care noºtri pe toatã durata aratã în documentele publicate în vorbeºte de necesitatea înþelegerii revendicãrilor studenþeºti. Nu-mi ultima vreme – 1.000 de studenþi, între muncitorii intelectuali ºi amintesc sã fi ajuns la ajutorul cerând sã intre în sediu pentru muncitorii manuali. Muncitorii mãnãºturenilor. convorbiri. Interveni poliþia ºi intelectuali, adicã noi studenþii, Discuþiile de la Prefecturã se întâmpinã o aprigã rezistenþã din eram prezentaþi ca „pensionari” ai soldarã cu eliberarea studenþilor partea studenþilor. Rapoartele bodegilor ºi scandalurilor nocturne, arestaþi, care se aflau închiºi la Cluj poliþiei arãtau cã manifestãrile care foloseau „lozinci fasciste”. ºi a celor duºi la Turda. Se amâna studenþilor se organizau spontan Ziarul putea spune orice despre noi un rãspuns pentru eliberarea ºi creau mari dificultãþi în supra- studenþii, dar autorul articolului nu studenþilor arestaþi ºi trimiºi la vegherea lor. avuse curiozitatea sã vadã Bucureºti. Se evitã sã se dea un Se constitui în urma mani- devastarea Cãminului „Avram rãspuns cu privire la dezarmarea festãrilor din 30 mai o comisie Iancu”. Putea scrie cã muncitorii „Dermatei” ºi la pedepsirea formatã din profesorii Senatului strigarã „Jos Kali”, „Jos fasciºtii”, atacatorilor de la Cãminul „Avram Universitãþii ºi din studenþi, membri „Jos huliganii”, dupã care au Iancu”. ai Centrului Studenþesc „Petru pãtruns în clãdire ºi au distrus Demonstraþia noastrã din 23 Maior”, care pleacã la Bucureºti, „primele etaje”, iar studenþii adicã mai 1946, de mare amploare, cum se aratã în presã, sã poarte „fasciºtii”, „huliganii” se retrag la începutã dimineaþa ºi încheiatã discuþii cu Petru Groza ºi cu ªtefan ultimul etaj. Situaþia se cunoºtea târziu, spre orele 15 a fost cea mai Voitec, Ministrul Educaþiei totuºi, fiind distrus parterul ºi lungã, fãrã întrerupere ºi fãrã Naþionale. subsolul, iar studenþii s-au incidente violente de stradã. Se Nimic nu se putea aºtepta de baricadat la etajul întâi. Articolul întâmplã prima oarã când se la asemenea demersuri. denigra studenþimea ºi în satisfãceau revendicãrile noastre. Promisiunea autoritãþilor locale momentul când trecu de la greva Câteva. privind pedepsirea agresorilor, nu „simbolicã” la greva realã. Puþine ! Foarte puþine ! se îndeplini. Nu se fãcuse nici o Senatul Universitãþii se întruni cercetare la Dermata, iar poliþia (va urma) în absenþa rectorului Emil adusese întãriri de la Oradea. Petrovici, îndatã dupã închiderea Arestãrile continuau în rândul demonstraþiei noastre de la studenþilor ºi într-o singurã zi Prefecturã. Profesorii condam- fuseserã ridicaþi 17 studenþi. naserã agresiunea de la Cãminul Centrul Studenþesc „Petru „Avram Iancu”. Se asocie pro- Maior” convocã adunarea ge- testului general ºi Constantin neralã la Colegiul Academiei în 1 Daicoviciu, decanul Facultãþii de iunie 1946. Marcel Bãnicescu, Litere; singura datã când s-a aflat preºedintele Centrului Studenþesc alãturi de noi. Senatul condamnã fiind internat în spital pentru o „vandalismul ºi banditismul”, cum operaþie, conducerea o luã vice- ª 87 Cine îl cunoaºte pe criticul ºi a hamsterilor pe care aceasta îi istoricul literar Constantin creºtea pentru comerþ. O banalã Cubleºan, ºtie cã e ºi un foarte bun scenã de gelozie conjugalã „povestaº”. Nu o datã, întâmplãrile degenereazã astfel într-un incident povestite de el ajung sã devinã Câte de proporþii groteºti. „Colivia” este folclor, fiind repetate ca niºte sexualitatea, de data aceasta, sau, bancuri bune. Ca sã ne mutãm în mai mult, complexele ºi nesi- zona seriosului, sã recunoaºtem, poveºti, guranþa care fac din om sclavul alãturi de cei care s-au desfãtat cel ridicolului. puþin o datã cu aceastã mostrã de Poate cea mai „tare” secvenþã oralitate modernã, cã o anume atâtea a cãrþii este În urma cutremurului. „circulaþie” sau un anume caracter Povestea cuplului Mihai-Violeta memorabil al conþinuturilor creºte treptat, în limitele unei povestite se datoreazã talentului colivii... moralitãþi de-a dreptul în- înnãscut al lui Constantin Cubleºan spãimântãtoare. Felul în care de a povesti, pur ºi simplu. Desigur, prozatorul gestioneazã conflictul talentul acesta merge mânã în este absolut ingenios: în urma mânã cu o plãcere nedisimulatã de cutremurului din 1977, iese la a spune povestea ºi, implicit, de a ivealã povestea absurdã a unui soþ se desfãta cu reacþiile publicului. înºelat. De sub molozul unui bloc Fireºte, prozatorul Constantin prãbuºit, ies la suprafaþã mizerii Cubleºan e o ipostazã cunoscutã, umane, resturi ale unei lumi mai ales amatorilor de SF. Georgeta Orian „perfecte”, ale unei familii „fericite”. Culegerea de prozã scurtã Omul Dincolo de drama umanã, este în colivie (Casa Cãrþii de ªtiinþã, detectabilã ironia crudã a poveºtii Cluj-Napoca, 2010) vine sã care pune în discuþie un alt tip de completeze seria unor volume demonstra cum omul îºi „colivie”: cuplul acoperit cu o circumscrise aceluiaºi gen construieºte „colivia” în spatele „crustã” de perfecþiune, aparenþa, (Clopotele de apã, 1970; Aproape unui pretext, de data aceasta, minciuna, suprafaþa „netedã” care de curcubeu, 1972; Umbra ulmilor tabiet-fixaþie-obicei-rutinã. Cititã în ascunde asperitãþi ºi gunoi uman. tineri, 1976; Viaþa ºi încã o zi, 1980; grilã parþial psihologicã, proza Alunecând subtil înspre proze Sincere felicitãri, 1991 º.a.). aduce în discuþie uºurinþa cu care de mai largã desfãºurare, Fiecare prozã pune în discuþie un omul poate sã alunece înspre Constatin Cubleºan propune, în alt tip de „colivie” cãruia omul îi este patologic, maladiv, chiar fãrã sã-ºi Voiajul de nuntã, un scenariu în un potenþial locatar. Bucãþile sunt dea seama, iar în unele (fericite) genul filmelor româneºti care au aranjate cumva cronologic: cazuri un stimul puternic, cu rol de dat peste cap cinematografia întâmplãri plasate într-un trecut nu eveniment-declanºator, poate europeanã, obligând-o sã le foarte îndepãrtat sunt urmate de deturna situaþia. premieze. În urma lecturii, n-avem poveºti din zona de trecere de la o În Moº Crãciun, ucigaºul se altã soluþie decât sã acceptãm, încã epocã la alta. „Amintiri din epoca contureazã o nouã situaþie bizarã, o datã, cã trãim zilnic într-un film de aur” ºi „poveºti de tranziþie” par între tânãra Bebi ºi unchiul Viorel, românesc, deci nu ne mai mirã sã fie douã dintre criteriile care în copilãrie îl întruchipa pe nimic. Luând drept fundal so- generatoare de epos. îndrãgitul personaj. Situaþia cietatea româneascã din regimul Subintitulat „Nuvele ºi povestiri”, alunecã înspre tentativa de viol- trecut, nuvela se construieºte în volumul oferã cititorului douã- incest. „Colivia”, de data aceasta, jurul cuplului Viorel Pop-Theodora, sprezece proze. Colecþionarul este este în zona relaþiilor inter-umane, fiicã de ºtab. Mirajul Occidentului povestea înduioºãtoare a micu- înspre sânge, carne, instinct, produce o adevãratã tragedie, o lui Paul, crescut de mãtuºa producând efecte care merg pânã dramã inutilã a unei familii care Smaranda, o colecþionarã de câini la distrugerea miturilor copilãriei. avea toate premisele unei traiectorii de porþelan. Este magistral De altfel, acesta este ºi mobilul „normale”. Deturnatã de ambiþia surprinsã mania femeii, prin titlului. unei „fericiri” prost înþelese, descrierea „colecþiei” ºi a obsesiei Autorul se orienteazã înspre rezumatã la bani ºi poziþie socialã, pentru locul ºi povestea fiecãrui zona tragi-comicului cu triunghiul povestea celor doi tineri se exponat. Proza pune problema conjugal Maria-Emilian-domniºoara sfârºeºte cu boalã ºi moarte. alegerii între autentic ºi fals/kitsch: Catrinel din O poveste de gelozie, Finalul este aproape rebrenian, cel femeia, pusã de micul orfan în cu hamsteri. Realizatã cu in- puþin de prozã ardeleanã: femeia situaþia de a avea un câine real, cu strumente aproape caragialiene, care ºi-a pierdut copilul într-un mod tot ceea ce poate el oferi, în special Maria îºi urmãreºte soþul, pânã la absurd ºi inutil este obligatã sã un feed-back emoþional, refuzã cu prinderea lui în flagrant în casa lui plãteascã ºi o amendã pentru cã îndârjire sã aibã de-a face cu Catrinel. Schema ar fi clasicã pânã nu a returnat la timp paºaportul. varianta realã a pasiunii ei. De fapt, în acest punct, dacã n-ar degenera „Colivia” este aproape concentricã 88 intenþia povestirii este de a în ridicol o datã cu marea „evadare” în aceastã prozã: pe de-o parte, este regimul cu toate limitãrile mediul afacerilor ºi anturajul snob mâncarea ºi bãutura au contribuit impuse, frizând absurdul, pe de altã îl expun pe soþ. Sursa bunãstãrii deja la starea propice, conservele parte, superficialitatea umanã, lipsa iniþiale se pierde tot în nebulosul ºi vodca înlocuind puiul în þiglã ºi de consistenþã ºi de orizont, care decembrie ’89, când fostul vinul în oale noi ale Ancuþei celei aruncã omul în zona periferiei sindicalist, prins de evenimente cu de demult), nenea Berzu spune existenþiale. Cu o valoare intrinsec banii oamenilor asupra lui, decide povestea felului ingenios în care, eticã, Voiajul de nuntã creºte pro- sã se privatizeze într-un gest de în timpul totalitarismului rezistent la gresiv ºi pozitiv pentru a-ºi sfârºi orgoliu. Pus în situaþia de a culturã, a reuºit sã înfiinþeze o intriga în marasm ºi mizerie. participa cu soþia la un team- bibliotecã publicã într-un oraº de O figurã desprinsã din realul building într-o staþiune montanã ºi provincie. Hanul Ancuþei se mutã imediat ºi familiar este ºi Domnul refuzat de aceasta, Dragu (nume într-un cort de pescari, iar ploaia Take, posesor de certificat de ironic) se vede nevoit sã-ºi sporeºte atmosfera de poveste, revoluþionar, din O carierã ratatã. „închirieze” una dintre prostituatele aºa încât a doua povestire, Profitând de buimãceala creatã de lângã podul pe unde trece zilnic. Dosarul, vine sã încheie magistral imediat dupã decembrie ’89, Treptat, aventura se transformã aventura epicã cu istoria unui acesta face o rapidã ascensiune în într-un „ménage à trois”, pânã când director de teatru care, în vremea politicã, deºi certificatul care îi protagonistul aflã cã Lola, cealaltã de tristã amintire, este expus, fãrã faciliteazã acest traseu acoperã o jumãtate de care avea nevoie sã ºtie, unei probe din partea imposturã notorie. Ambiþiile pentru ca partea femininã a cuplului agenþilor Securitãþii care, în timpul nefondate ºi superficialitatea sã formeze un tot, practica în unui turneu în strãinãtate, îl ispitesc personajului degenereazã în continuare meseria din care el cu posibilitatea de a rãmâne în snobism, arivism, conturând astfel credea cã o extrãsese. Vorbind Occident ºi cu oferta unei cariere un nou tip de „colivie”: politica ºi despre adulter ºi vieþi paralele, în domeniu, într-o lume care, de ierarhia generatã de aceasta. proza readuce în discuþie „colivia” dincolo de cortinã, pãrea mai Secvenþa este de un realism cuplului în care lipsa de comunicare degrabã una utopicã. Omul are, incontestabil, cu atât mai mult cu ºi inadaptarea la nevoile celuilalt dupã mulþi ani, ºocul de a afla cât pune în discuþie o poveste dau naºtere unor situaþii ridicole. Ce adevãrul despre dosarul sãu de la absolut verosimilã: cu siguranþã, în este mai trist este cã ºi societatea, Securitate ºi trãieºte retroactiv fiecare târg de provincie existã cel „casta” oamenilor de afaceri, spaima a ceea ce s-ar fi putut puþin un domn Take, pe care lumea, convenienþele contribuie la întâmpla. în general, îl ºtie ºi uneori îl ºi alienarea individului în aºa manierã Povestirea care încheie demascã. încât pierderea libertãþii interioare volumul, Caruselul, este un text din Pomana mortului construieºte devine un risc pe care omul nici 1985 al autorului. Aºezarea lui un personaj care ilustreazã foarte mãcar nu sesizeazã când ºi-l alãturi de celelalte proze nu face bine sintagma „un ochi plânge, unul asumã. decât sã dea unitate de stil râde”: profesorul Danciu, pen- O altã ipostazã a umanului întru- volumului. Protagonistul, Matei sionar, rãmas vãduv, la graniþa chipeazã Constantin Cubleºan în Gorcea, este reflectarea fidelã a depresiei, îºi gãseºte o „ocupaþie”: personajul cameleonic Negrescu- expresiei „a ºti sã te-nvârþi” pe care, devine, din greºealã / din întâm- Fekete-Schwartz din Tovarãºu’ în final, o ilustreazã la modul cât plare, „companie” la înmormântãri. Partenie. Aici prozatorului îi se poate de propriu, într-un carusel De data aceasta, „colivia” care se reuºeºte o atmosferã care trimite care nu se mai opreºte. Omul este contureazã este societatea care se la Caragiale din nuvelele fantastice, învins, practic, de propriile lui arme, debaraseazã (alãturi de familie, construind o subtilã secvenþã în într-o întâmplare de o ironie uneori) de cei care nu mai produc, care personajul are toate ingre- exemplarã. nu mai sunt activi ºi, deci, nu mai dientele unui caracter malefic. Cele zece poveºti propun, sunt interesanþi pentru nimeni. Relevarea unor adevãruri nespuse aºadar, tot atâtea „colivii”: mai mici Împins încet-încet înspre margine mult timp, renunþarea la politeþea sau mai mari, individuale sau de cãtre cei „activi”, Danciu îºi convenþiilor, moºtenitã din vremuri colective, cu gratii aurite sau de fier gãseºte un loc în lumea tãcutã ºi când sinceritatea putea avea efecte brut, construite în interiorul sau îngãduitoare a morþilor, în spaþiul de bumerang, induc ideea „coliviei” în exteriorul fiinþei umane. De un nepretenþios al cimitirului, alãturi de sociale, în care conºtiinþa devine o realism care-l face pe cititor sã „familiile îndurerate” ºi „adunãrile trãsãturã incomodã. se întrebe dacã nu cumva se întristate”. Dacã n-ar fi de plâns, În sezon de pescuit are inspirã din întâmplãri reale, uneori aproape cã îþi vine sã râzi. atributele naratologice ale unui chiar autobiografice, prozele lui Fata de lângã pod readuce în mic decameron, limitându-se la Constantin Cubleºan, dincolo de discuþie triunghiul conjugal, una din doar douã poveºti incluse, calitãþile unui povestitor înnãscut, „coliviile” cu generoase posibilitãþi Biblioteca ºi Dosarul. Într-o aduc în discuþie tot atâtea variante epice. Florin Dragu devine, cu atmosferã sadovenianã în care de Iona care, oricâte burþi ar timpul, un important om de afaceri, toate ale ritualului povestirii sunt spinteca, tot nu reuºeºte sã ajungã secondat de pretenþioasa ºi ursuza împlinite, în variantã modernã, afarã. Însã acestor Iona nimeni nu soþie, Melania, care pare sã nu ce-i drept (pescarii se strâng în jurul le-a pus în mânã cuþitul cu care rezoneze cu ritmul alert la care focului, la vremea poveºtilor, (continuare în pag. 105) 89 Povestirile aproape Povestirile cautã aceeaºi elevaþie adevãrate ale unui cãlãtor spiritualã ca ºi în volumul etern precedent, constituind invitaþii la „cãlãtorii pe verticalã” în valorile Cele douã volume de amintiri, Cinci trecutului ºi în dilemele prezentului, eseuri ºi povestiri ale lui Horea reflecþiile fiind stimulate de ieºirea Porumb („Fiii lui Ramses”, 2006 ºi din propria matcã ºi intrarea în „Ca spiþele unei roþi – povestiri autori spaþiile diversitãþii ºi ale straniului, aproape adevãrate”, 2010), cum sunt locurile sacre pe care ambele publicate de editura Horea Porumb le evocã. America clujeanã Limes, reprezintã de Sud ºi întâlnirile ºamanice, concretizarea literarã a cãutãrilor muntele Sfânt sau sãrbãtorile spirituale ale autorului, întinse pe pastorale ale meleagurilor natale, durata câtorva decenii. Deºi de sunt tot atâtea prilejuri de meditaþie formaþie ºtiinþificã, având lucrãri asupra destinului individual în notabile în domeniu, Horea cercul mai mare al lumescului. Porumb nu este lipsit de darul „Spiþe ale unei roþi” care nu poate povestirii, destãinuind astfel o fi opritã, povestirile ºi gândurile vocaþie secundã care leagã autorului trec fãrã dificultate de la neprevãzutul ºi distantul în scrierile probleme de eticã la eveniment sale. Aparent heteroclit, abordând monden, de la pelerinaj spiritual la epoci ºi spaþii culturale diverse, excursie organizatã. Postmodernã stilul sãu este coerent, marcat de Elena Butuºinã din punct de vedere al abordãrii o vizibilã propensiune pentru structurale ºi al eterogeneitãþii, axiologic ºi pentru iniþiatic. În fond, lucrarea beneficiazã însã de o cãlãtoriile sale, imaginate sau structurã de adâncime modernã, inspirate din propria-i biografie, se despãrþirilor de valorile, dat fiind cã drumurile în spaþiu ºi întâmplã de-a lungul unor tra- recuperabile doar fragmentar, ale timp pe care le urmeazã Horea see simbolice, reprezentând mai trecutului. Astfel, premiile literare Porumb se încheie cu o încercare degrabã cãutãri ale unor rãs- franceze ale începutului de ani de misticism poetic al reîntâlnirii. punsuri existenþiale decât ale unor 2000 sunt juxtapuse articolelor terminus-uri artistice. publicate în revistele culturale Istoria mare, oficialã se întretaie Adrian Marino – vârstele transilvãnene, iar întâlnirile cu devenirii cu biografia mãrturisitã fãrã „lumea bunã” a societãþii europene menajamente, iar personajele se sunt analizate prin prisma aceluiaºi Apãrutã în cadrul colecþiei succed cu o vitezã cinematograficã sentiment derizoriu ca ºi întâlnirile Doctoralia a editurii Dacia, în acest în mintea cititorului care le simte ocazionale cu personaje aproape an, cartea „Adrian Marino – aproape de sine, probabil ºi caragialeºti ale þãrii natale. vârstele devenirii” este rezultatul datoritã stilului reportericesc ºi Reflecþia asupra emigrãrii ºi a unui studiu îndelungat ºi exhaustiv documentaristic al demersului statutului de strãin, precum ºi întreprins de cãtre tânãra scriptural. Horea Porumb afirmã asupra diferenþelor culturale, se cercetãtoare Simona-Maria Pop fãrã preget sursele sale ideatice, alãturã meditaþiei detaºate asupra asupra figurii magistrale a criticului precum ºi scopul cãutãrii neîncetate imortalitãþii sufletului, a iubirii sau clujean. Într-un stil dinamic, a unor origini, combinând în acest a contrastului dintre civilizaþia trecând cu uºurinþã de la un proces elemente de filozofie dintre orientalã ºi cea occidentalã. subiect la altul, de la hermeneuticã cele mai subtile, politicã, istorie ºi Publicate anterior în revista la istorie literarã ºi de la detaºarea ºtiinþã. Credinþa, dincolo de formele Steaua, povestirile sunt adunate monografiei la subiectivitatea sale culturale, reprezintã constanta astfel sub titulatura „Fiii lui impresiei personale, autoarea îºi substratului oricãrei povestiri, fie cã Ramses” tocmai pentru a începe prompt studiul cu afirmaþia este tratatã personal, implicat, fie accentua dialogul între civilizaþii ºi „Nici un profet nu e bine primit în cã apare analizatã prin lentila epoci pentru care pledeazã þara lui”. Acestea fiind spuse, intelectualului european care cautã autorul, dar ºi pentru a purta demersul critic este unul rãspunsuri într-un „altceva”, la mesajul subtil al unei întâlniri a recuperator, la scurt timp de la marginile lumii sale. creºtinismului cu sursele sale stingerea polemicilor legate de Scrise atât în oraºul Cluj, cât ºi istorice. reabilitarea figurii lui Marino. departe de þarã, povestirile din „Fiii Apãrut recent, volumul „Ca Încercând o eliberare a subiectului lui Ramses” par a construi un jurnal spiþele unei roþi – povestiri aproape de valul de cliºee cu care atipic în care autorul îºi noteazã adevãrate”, include tot articole încercarea postumã de reabilitare impresiile asupra unei lumi în anterior publicate în Steaua, ºi l-a acoperit, autoarea opteazã permanentã miºcare, marcatã de exprimã din start implicarea pentru o eludare a oficialului ºi o hazardul întâlnirilor cu personaje factorului autobiografic, mascat de regãsire a omului ºi a operei cãreia 90 ilustre sau anonime, ºi al diversitatea numelor ºi a locurilor. acesta i s-a dedicat. Omagiul potrivit lui Marino este, susþine Marino pe scena culturalã ritmul oferit de scriitura lui Naum, Simona-Maria Pop, aprofundarea româneascã este accentuat în mizând pe magia recuperatoare a operei pe care acesta a lãsat-o în capitolele urmãtoare, în legãturã versurilor sale. În argument, au- urma sa, iar metoda de la care cu abordarea hermeneuticii lui toarea explicã maniera în care va autoarea se revendicã i-a fost Mircea Eliade, precum ºi a încerca aplicarea, în studiul poe- sugeratã de însuºi Marino, dat fiind „simpatiilor ºi idiosincrasiilor” ziei, a sistemelor filosofice ale unor cã, la o lecturã atentã, inclusiv manifestate în relaþie cu figura lui gânditori înrudiþi spiritual cu Naum, mecanismele adecvate receptãrii Noica. Lucrul la hermeneutica lui demonstrând fondul arhetipal al sale transpar din ceea ce acesta Eliade a avut drept obiectiv major preocupãrilor poetice ale acestuia, a scris – nu crearea unei statui consolidarea unei hermeneutici dar ºi finalitatea speratã – revalo- distante ºi reci cãreia sã i se româneºti moderne, precum ºi rificarea sinelui ºi rezolvarea crizei închine posteritatea, ci crearea instituirea unei tradiþii a revelãrii moderne a realitãþii. unei atmosfere ºi a unui cadru metodei de gândire de adâncime Încadratã iniþial în peisajul amplu cultural menite a asigura libertatea a lui Eliade, dincolo de denaturãrile al suprarealismului european (ale de spirit, competenþa ºi luciditatea. publicistice ale subiectului. cãrui principii teoretice sunt Eseul psihologic al Simonei-Maria Alegându-ºi spre dezbatere teme explicate în prima parte a cãrþii), Pop, nefiind evocare, nici exegezã, uitate sau evitate pânã atunci, poezia lui Gellu Naum este ulterior se vrea a fi mai degrabã „un portret Marino cautã, de fapt, sã re- analizatã din perspectiva iniþierii în evantai”, cu elemente inedite dimensioneze poziþia intelectu- fiinþei, a devenirii ºi a individuaþiei, datorate accesului la arhiva alului român în contextul cultural accentuând permanent ºi constan- personalã a lui Marino ºi la european. Vocaþia ideologicã a tele fenomenului avangardist în dosarele CNSAS, ajungând astfel criticului se dedicã, în primul rând, spaþiul românesc. În acest sens, sã includã ºi secvenþe mai puþin formãrii unei conºtiinþe europene, dezbaterea relaþiei de prietenie ºi cunoscute ale vieþii lui, precum Marino anticipând idei în vogã inspiraþie reciprocã dintre Naum ºi detenþia sau deportarea în ulterior, cum ar fi aceea a Victor Brauner constituie subiectul Bãrãgan. De asemenea, jurnalul procesului de integrare progre- unuia dintre capitole, autoarea in- de cãlãtorie este inclus în sivã, a învingerii propriilor com- sistând pe mecanismele interacþiu- materialul documentar, dezvãluind plexe ºi a promovãrii imaginii þãrii nii mitologiilor personale ale celor omul cu toate angoasele, singu- în strãinãtate. Studiul se încheie cu doi artiºti ºi pe jocul teatral al trãiri- rãtãþile ºi dilemele sale. analiza fenomenului de instituþio- lor arhetipale, pus în legãturã cu Astfel, studiul debuteazã ab- nalizare a valorii lui Adrian Marino, opera dramaturgicã a lui Naum. De rupt cu experienþa detenþiei în datorate atât creaþiei sale, cât ºi ºcolii departe cea mai consistentã parte închisorile comuniste, a domi- pe care acesta a creat-o, prin dis- a studiului o constituie hermeneutica ciliului forþat în Bãrãgan ºi a cipolii ºi partenerii sãi de idei. literaturii ca experienþã a cãutãrii persecuþiei de cãtre Securitate. sinelui, incluzând cele trei etape Conºtientizarea necesitãþii me- O cãlãtorie spre arhetipul esenþiale ale iniþierii suprarealiste: moriei acelor ani, precum ºi interioritãþii crezul revoluþionar, revelarea prietenia salvatoare, întreþinutã misterului alchimic al poeziei ºi printr-o corespondenþa continuã cu Rezultatul unei cercetãri salvarea fiinþei prin iubire. Superior, Mircea Carp, constituie secvenþele doctorale purtând acelaºi titlu, doar acest din urmã stadiu poate acestui prim capitol. Cea de-a cartea „Gellu Naum. O cãlãtorie produce reconfigurarea lumii, doua experienþã cu un mare spre arhetipul interioritãþii”, apãrutã atunci când poetul distinge graniþele potenþial alienant este cea a la editura ieºeanã Timpul, în 2010, sensibile dintre iubirea devoratoare strãinãtãþii. Intelectualul de reprezintã demersul hermeneutic ºi cea salvatoare. Iar acest proces formaþie europeanã Adrian Marino riscant, dar în mare mãsurã reuºit, de elucidare se produce, considerã este analizat acum din perspectiva al autoarei Isabel Vintilã. Dorind sã Isabel Vintilã, o datã cu trãirea contrastului dintre turismul ofere o imagine mai puþin familiarã primitivitãþii lãuntrice ºi a arhe- comercial ºi cel intelectual, ambele asupra poeziei lui Gellu Naum, tipurilor interioritãþii. De aceea, activitãþi putând fi interpretate ºi ca autoarea analizeazã din arhetipurile devenirii care struc- atitudini în faþa lumii ºi a propriei perspectiva mai multor modele tureazã imaginarul poetic al lui persoane. Statutul intelectualului interpretative, printre care Naum sunt analizate sintetic. român în strãinãtate ºi locul sãu psihocritica ºi arhetipologia. Procesul de interpretare încearcã mai larg în contextul exilului Ipostaze literare ale ethosului românesc sunt alte subiecte atingerea unei onestitãþi faþã de românesc interesante ale abordãrii care se crezul poetic, pentru a nu intra în încheie printr-o pledoarie pentru conflict cu însãºi poziþia lui Naum Cel de-al doilea volum al „reîntoarcerea acasã” – faþã de criticã ºi faþã de Gloselor la „neaºezare” scrise de reîntoarcerea la origini, sistematizarea inerentã acesteia. Doru George Burlacu, publicat în revitalizarea spiritualã pe care doar În consecinþã, Isabel Vintilã acest an la editura clujeanã Grinta, participarea la o tradiþie o poate opteazã pentru dezvãluirea, prin reprezintã continuarea studiului aduce cu sine. interpretare, a dimensiunii apãrut în urmã cu opt ani, ºi Nonconformismul figurii lui abstruse, iniþiatice, a operei, în acoperã perioada secolului al XIX- 91 lea, recreatã prin scrisorile ºi Revelaþia lumii în care sunt siliþi sã neaºezarea vine dintr-un conflict memoriile de cãlãtorie ale unor trãiascã, dar departe de care nu rãu înþeles între omul nou ºi personalitãþi ca Dinicu Golescu, ar supravieþui, constituie, în reprezentantul lumii vechi. Pentru Dimitrie Bolintineanu, Grigore esenþã, revelaþia alteritãþii care, în eul narator, scrie Burlacu, Alexandrescu, Mihail Kogãl- majoritatea cazurilor, este modernitatea este mai mult niceanu, Vasile Alecsandri sau marcatã, pânã la urmã, de un minimalã decât asumatã, sufletul Alecu Russo. Acesta din urmã este optimism revigorant. În cazul lui sãu tânjind dupã rânduielile unui citat în motto-ul cãrþii, anunþând Dimitrie Bolintineanu, sufletul trecut idealizat. Înstrãinarea poziþia criticã, pe cât posibil romantic dã tonul viziunii sale exilatului devine însingurare în obiectivã, pe care autorul o va asupra locului, nãlucirile firii de propria þarã, cãdere într-o umbrã adopta faþã de starea de fapt artist contribuind la substratul a neînþelegerii ºi a suferinþei descrisã. Demonstraþia studiului revoluþionar al scriiturii. „Patria provocate de ceilalþi. Parodia ºi are ca finalitate statuarea rãmâne mai departe o picturã furia desacralizantã vin împotriva „neaºezãrii” ca „invariant anomic vãzutã în zarea unei idei”, scrie anchilozei vieþii publice, a reformei al fiinþãrii noastre”. „Metehnele Burlacu, referindu-se la perspec- de faþadã ºi a gravelor discrepanþe civilizatorii” ale poporului român tiva din care românul prigonit de sociale în critica întreprinsã de sunt descrise ºi apoi comentate pe acasã scrie la mijlocul secolului al Alecu Russo. Interesantã este ton tragicomic, într-un limbaj XIX-lea. Alãturi de acest tip de actualitatea multor dintre consi- flexibil, pe alocuri colocvial, nelipsit demers emoþional romantic, se deraþiile incluse în carte, fapt vizibil de un substrat moralizator. aflã ºi o altã abordare – „cea de începând chiar de la nivelul lingvistic, Oricum, dificultatea mesajului ghid turistic cu ambiþii de roman”, unde predominã „vocabule grele provoacã rupturi la nivelul tonului cum este cazul lui Alexandru precum harababurã, bramburealã general, evitând liniaritatea pe care Pelimon. Abordarea problematicii ori haos”. un demers caracterologic de acest devine incisivã o datã cu privirea tip o refuzã. Depãºind nivelul strict satiricã a lui Grigore Alexandrescu, Rubaiatele khayyâmiene ºi istoric sau etnografic, demersul epicul fiind, de astã datã, prelucrat paradoxurile exegezei concentreazã aceste douã într-o relaþie mult mai finã faþã de Gheorghe Iorga este primul metode, deschizându-se ºi spre virtualul lector. Ironia are drept þintã traducãtor din persanã al poeziilor perspectiva imagologicã. individul înglobat generic în tradiþional atribuite lui Omar Muntenii, moldovenii ºi ar- categoria „slujbaºului de stat”. Khayyâm ºi unul dintre foarte delenii sunt subiecþii celor trei Citatele abundã, prezenþa lor fiind puþinii specialiºti români în limba capitole mari ale volumului, figura motivatã, dupã mãrturisirile auto- ºi cultura persanã. Lucrarea Omar lor genericã desprinzându-se din rului, pentru a susþine probitatea Khayyâm ºi “complexele” mitului selecþiile operate de Doru George afirmaþiilor, dar ºi pentru a reactiva european, apãrutã la editura Burlacu în scrierile gânditorilor memoria cititorilor pentru care ieºeanã Universitas XXI, în 2009, citaþi mai sus. În cazul fragmentelor acest capitol de literaturã de secol reprezintã rezultatul unei cercetãri alese pentru dezbatere, majo- XIX rãmâne necunoscut altfel. întreprinse încã din perioada ritatea învãþaþilor vremii, boieri de Ostilitatea autoritãþilor statului ºi traducerilor în românã a neam, plimbaþi prin þãri strãine la entuziasmul faþã de strãinãtate rubaiatelor, aprofundatã cu prilejul studii ºi nu numai, comparã transpar din consideraþiile lui Ion cercetãrii doctorale ºi publicatã, permanent lumea occidentalã cu Ghica, contrapunctatã însã de simbolic, la exact 150 de ani de la cea orientalã, în care încadreazã Costache Negruzzi, care nu ezitã apariþia primei versiuni europene moravurile lumii noastre, schema de la a înfiera populaþiile con- a operei khayyâmiene, datorate lui antiteticã pe care o accentueazã locuitoare pentru starea de decãdere Edward FitzGerald. mereu având o finalitate primordial moralã a târgurilor moldave. În Amplã ca dimensiune ºi educativã. Eul narator, analizat de reflecþiile scrise de el în afara problematicã dezbãtutã, lucrarea autorul cãrþii cu fiecare prilej, spaþiului românesc, Mihail Ko- beneficiazã de o puternicã dezvãluie marca unei însingurãri gãlniceanu încearcã un demers bibliografie în domeniu (deºi, dupã autoimpuse, atunci când nu este comparatist, lipsit de valenþe cum mãrturiseºte autorul, exegeza vorba de exil forþat. estetice, ajungând însã la o lui Khayyâm este extrem de Aparent detaºat, dar mereu aglomerare de observaþii lipsite de eterogenã, cuprinzând articole, având o umbrã de emoþie fraternã reflexivitate auctorialã. eseuri, note, explicaþii mai mult sau faþã de lumea descrisã, naratorul Relaþia centrului cu provincia, mai puþin speculative), având în încearcã, în cazul Golescu, spre precum ºi contrastele rezultate din vedere cã nici un alt poet, afirmã exemplu, sã evite autoiluzionarea încercarea permanentã de „a fi în comentatorii cãrþii, nu s-a bucurat – tarã caracterologicã a poporului pas cu lumea” conduc spre de o mai largã popularitate ºi român. Critica se adreseazã mai atitudinea generalã de prezentare traducere în limbile lumii. ales instituþiilor defectuoase de a stãrii de fapt – mai degrabã Paradoxul vine însã, fapt pe care învãþãmânt, dar ºi clericalismului monologare, în defavoarea dia- Gheorghe Iorga îl mãrturiseºte din excesiv, pe care cãrturarii de logului ºi a deschiderii reale cãtre start, din absenþa oricãrui text formaþie iluministã o acuzã pe celãlalt. Tot cazul Negruzzi îi oferã olograf ºi, astfel, a oricãrei 92 parcursul demersului lor critic. autorului ocazia de a conchide cã certitudini cu privire la paternitatea rubaiatelor. În aceastã situaþie, decât opera în sine – un caz straniu mentelor, anecdoticul nu lipseºte, Iorga pledeazã pentru sintagma în care „diacronia ignorã sin- ca de altfel, nici suspansul, figura „rubaiate khayyâmiene” în cronia”, valoarea operei fiind lui Khayyam fiind legatã ºi de secta defavoarea celei de „rubaiate ale consecinþa „aventurii sale euro- Asasinilor sau de miºcarea ezo- lui Omar Khayyâm”. americane”. Structura lucrãrii tericã a ismailiþilor. Arta khayyâmia- Studiul de faþã începe deci cu dezvãluie maniera în care nã este studiatã din perspectiva o privire detaºatã, datã de poziþia Gheorghe Iorga a abordat lumea structurii, a semnificaþiilor ºi exterioarã în raport cu lumea rubaiatelor: epoca ºi viaþa lui temelor, încadratã apoi în tabloul islamicã, dar ºi cu un serios Khayyâm ocupã prima treime poe-ziei mistice persane. Partea background cultural în domeniu. a studiului, urmatã de pre- finalã, care dã ºi titlul întregului Din punct de vedere metodologic, zentarea ºi interpretarea operei studiu, descrie ºi criticã, rând pe abordarea este comparativã, khayyâmiene, þelul spre care rând, traducerile succesive ºi axatã îndeosebi pe receptarea conduc aceste douã capitole fiind exegeza controversatã, pentru europeanã a operei în discuþie, dar partea cea mai substanialã a cãrþii a recurge, spre sfârºit, la figura vizeazã ºi palierele imagologic, – opera lui Khayyâm în cultura postmodern-ficþionalã a poetului tematic ºi mitologic. Sunt puse sub europeanã, mitul european ºi persan, aºa cum apare în semnul întrebãrii fenomenele „complexele” receptãrii rubaia- romanele a patru scriitori datorate traducerilor indirecte, a telor. Dacã prima parte fixeazã contemporani: Habib Tengour, limitelor traducerilor din persanã, coordonatele culturale ale Amin Maalouf, Freidoune dar ºi paradoxurile sociologice ale lumii medievale persane ºi euro- Sahebjam ºi Jean-Luc Lacroix. receptãrii europene a poetului. pene, pe fundalul influenþelor ºi Dincolo de fabulosul romanesc, Analizând „complexele” mitului meta-morfozelor, viaþa poetului – aceste abordãri ficþionale ale european, Iorga radiografiazã de pe cât de precar poate fi personajului istoric mãrturisesc fapt vicisitudinile cercetãrii reconstituirea sa biograficã –, despre practicile alteritãþii, khayyâmiene de la prima mistificãrile, inter-polãrile ºi, în metacomunicare ºi reflecþia traducere în englezã, deja definitiv, relativismul docu- interculturalã. menþionatã mai sus. Autorul porneºte, în demersul sãu, de la statuarea valorii arhetipale pe care textele khayyâmiene au cãpãtat- o, mai ales într-un context istorico- politic în care nu poate fi evitat substratul identitar cu care au fost încãrcate. Posibilitatea traducerii literale fiind exclusã, Gheorghe Iorga scrie despre actul de „transcreaþie” (termen preluat de la Haroldo do Campos), sãvârºit de traducãtor în faþa textului persan care se sustrage, pierzându-se o datã cu ieºirea din propria paradigmã, ºi fiind re- lecturat la trecerea în limba-þintã. Ceea ce autorul va urmãri, în consecinþã, este realizarea unei panorame a epocii în care Khayyâm a creat ºi, comparativ, a celei în care opera sa a intrat în posteritate graþie traducerilor ºi exegezei. Concluzia la care ajunge astfel vizeazã disproporþia dintre receptarea socio-lingvisticã ºi studiul surselor, pe de o parte, ºi abordarea esteticã a operei khayyâmiene, pe de altã parte (dupã cum mãrturiseºte atât cartea în discuþie, cât ºi aceastã scurtã prezentare a ei). Khayyâm pare a fi, în viziunea lui Iorga, singurul caz din literatura universalã în care receptarea REGELE VAGABOND operei devine mai importantã 93 Plânsul, jalea, durerea sunt netrebuincios ºi moare”; „În lumea Parcã e stãri de bazã ale poeziei lui Nicolae corpurilor este regula cã poþi pieri Mocanu, ridicate la superlativ: de mâna altuia, dar în cea CÃRÞI „Picurã ceaþa/ din depãrtare -/ spiritualã nu poþi pieri decât prin ºi parcã nu e Ochiul luminii/ doare mai tare (…) tine însuþi”. Pe-o culme de-aceste/ rãsunã Având la îndemânã aceste Volumul de poezii al lui Nicolae arar/ ca-ntr-o poveste/ de jale-un douã faruri care lumineazã Mocanu, Amiazã tîrzie (editura caval” (Ca-ntr-o poveste, p. 77) ori paginile, lectura se face, cel puþin Scriptor, 2009), are ca subtitlu “Un voievod îºi poartã trist pe faþã/ în prima sutã de pagini (din cele „poeme din alt mileniu”, însã care surîsul strîmb al celor solitari” (Pe aproape douã sute), printre este acest alt mileniu rãmâne un poduri lungi, p. 99). Cãderea rânduri, urmãrind discursul mister. Având în vedere ludicul cetãþilor ruinate ale Apocalipsei subsidiar niciodatã sugerat pânã rimelor ºi, uneori, versificaþia, tipic rãsunã de-a lungul ºi de-a latul la capãt. Fãrã acest joc, cititorul barbiene, aº tinde sã cred cã acest versurilor, moartea fãcând rãmânea aproape cu mâna goalã: alt mileniu este unul care chiar rotocoale, însã existã o anumitã o cãsnicie de un plictis proverbial dacã este unul apropiat nouã, delicateþe, langoare, resemnare ºi (Septimiu ºi Lavinia), un soþ gelos rãmâne neînþeles, dar poate cã chiar voluptate a acesteia: „Da - pe nevasta infidelã, el la rândul lui este mai bine aºa, misterul criptat încã e bine/ cît mai poþi spune/ Da- fiind implicat într-un joc de seducþie ºi domeniul astral fiind unelte încã e bine// Lumina trece prin tine livresco-erotic cu vecina Nati. importante în lirica lui Nicolae -/ subtilã otravã// Când cade Telenovela este bine regizatã ºi Mocanu (cu ecouri blagiene). cortina/ ghilotinã suavã” (Cortina, capcana este intenþionat întinsã de „ªerpi neºtiuþi – ºerpi nevãzuþi p. 55). autor. – ºerpi cunoscuþi/ albaºtri ºerpi cu Invocarea calofiliei, încercând Acest prim strat, cel solzi albaºtri/ Veninul lor e o analizã mai atentã, ar fi de-a telenovelistic, de care vocea necesarã hranã/ tîrziilor întoarceri dreptul un truism. Simbolism, narativã (Septimiu) se dintre aºtri// De-atîta vreme iatã n- modernism, romantism, câte puþin îndepãrteazã treptat pentru a am plivit/ Încep sã miros a junglã din fiecare existã în versurile lui pregãti terenul urmãtorului înveliº, stelarã/ Cheile însã cu care intram/ Nicolae Mocanu. Melodicitate, dar este în acelaºi timp pretext ºi fond. le-am pierdut – înãuntru sau ºi manierism, sensibilitate, însã ºi De aici se evadeazã brusc într-o înafarã” (Întoarcere, p. 6). Acestea patetism exacerbat. Dincolo de altã lume, una a cãutãrii, Septimiu sunt primele douã strofe ale patinãrile frecvente, poezia din strãbãtând Franþa de la un capãt volumului, iar în continuare Nicolae Amiazã tîrzie are ca principalã la altul, gravitând în jurul Parisului, Mocanu nu se dezminte, (i)logica funcþie gnoseologia, ceea ce poate oamenii ºi locurile fiind diapozitive poemelor sale funcþionând pe fi riscant, chiar ºi construind o care se succed sec ºi în vitezã, sub scheme dihotomice sau tripartite. mitologie poeticã proprie cu rol de ameninþarea Meteoritului, Adâncul temelor grele este ºi mai instrumentar. Apocalipsei, luatã în derâdere ºi puternic conturat prin acestã ramã Bogdan Odãgescu în serios în acelaºi timp. Registrul formalã a descântecului, izul este unul al însemnãrilor turistice, pãgân al versurilor fiind pronunþat: singurul lucru care pãstreazã „Vin de departe umbre ciudate/ continuitatea fiind fantomele încet alunecând cãtre tine/ pe la Mici apocalipse trecutului, reziduurile fantasmatice. margine de crînguri – pe la margini Dacã salvarea nu a venit nici din de sate/ Urma lor fiara albastrã le- stele, nici din lume, ea este cãutatã o þine” (Viziune nocturnã, p.68). vesele ºi triste în Lume. Dar, din nou, soluþia este Printre toate aceste game Ultimul roman al lui Alexandru în altã parte. „Mi s-a fãcut lehamite astrale, pateticul loveºte puternic Jurcan, Cei rãmaºi pe pãmânt sã-mi vãd mutra avansând spre atunci când te aºtepþi mai puþin. ªi (Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010), acelaºi vid” (p. 92), remarcã doare: „Din adânc - necunoscute/ debutezã, dacã nu eºti atent la naratorul sec, privind pe laptop curg izvoare – plâng izvoare/ micile indicii presãrate de autor în imaginile filmate într-una din Conul simplu de luminã/ doare – primele zeci de pagini, ca o prozã escapadele turistice francofone. pur ºi simplu doare// Ochi strãini care jongleazã cu registre ºi tonuri Cum privirile personajului- aprind aminul/ Fumul de tãmãie minore, fãrã o mizã bine þintitã, narator sunt întotdeauna suie/ Steaua de departe însãºi/ discursul înecându-se în prozaicul îndreptate în urmã, cãutarea fiind parcã e ºi parcã nu e” (Roua cel mai anost. Dacã, însã, suntem introspectivã ºi retrospectivã, ultimelor toamne, p. 56). Sintagma atenþi la moto-urile volumului faptul cã declicul celui de-al treilea „parcã e ºi parcã nu e” sintetizeazã (primul din Valentin Rasputin, iar ºi ultim strat, cel care deþine ºi întreaga dramã a necunoscutului, al doilea din jurnalul lui cheia sau, dacã nu, o replicã din a misterului în faþa cãruia se Kierkegaard), lucrurile încep sã se plastilinã a acesteia, are loc printr- înfãþiºeazã un spirit atât romantic încurce: „Desluºit însã nu poate fi un dialog cu Marcel Proust în faþa cât ºi sceptic, doborât, însã în chiar totul pe lumea asta ºi, de fapt, mormântului acestuia de la Sacré- continuare însetat de cunoaºtere, nici nu trebuie sã fie, cãci orice Coeur. Rezultatul? „Te poþi 94 naiv, dar totuºi profund introspectiv. lucru desluºit devine curând îmbolnãvi de ficþiune? Iubeam atât de mult cãrþile, încât au invadat românã, englezã, francezã ºi creaþiei sale. pãmântul, înlocuind ce era de înveºmântãri ortografic-semantice Poetul apeleazã la rostiri

CÃRÞI înlocuit? S-a instalat... livrescul pe misterioase ale cuvintelor, cãci tradiþionaliste succinte prin care pãmânt ca sã ne salveze de “vorbele încifreazã” ºi construiesc creeazã poeme pastelate ºi ode apropiata Apocalipsã?” (p. 154). “ganja-poeme”. În titlul volumului solemne dedicate Þãrii Mara- Deodatã îmi apare panoul cu apare numele bacteriologului mureºului în faþa cãreia se închinã numele localitãþii urmãtoare: O ZI german Koch, fãcându-se astfel ca un haiduc al scrisului. DIN VIAÞA LUI IVAN posibilã trimiterea la ideea de Muzicalitatea versurilor revelã o DENISOVICI.” (p. 139). O foarte purificare a poeziei ºi prelucrare nostalgie vãditã dupã copilãrie nimeritã carte ca portiþã de alchimicã a acesteia prin strategii care este reaºteptatã în stadiul evadare într-un univers textualist spectaculoase. ultim al vieþii ºi totodatã poetul care, dacã nu oferã o scãpare sau Poetul propune o lume în care sperã la posibilitatea renaºterii ºi rãspunsuri finale, permite mici... nebunii sunt oameni epici ºi în care vieþuirii în pântecul matern. zvâcniri transcedentale celor se perindã într-o promenadã liricã Poeziile ilustreazã pregnant rãmaºi pe pãmânt. De la Soljeniþîn Leda, Cehov, Dali, Quijote, S. obsesia luminii, a cromatismelor apoi prin Harry Potter, Buzzati, Plath, Van Gogh, Cezanne ºi ine- stranii: “lacrimi verzi”, “albastre Don Quijote, Thomas Mann, vitabil “n(Aum)” care nu este altul ierburi”, a curcubeelor ºi a aºtrilor Fowles, Micul prinþ, cu o micã decât Gellu Naum. Menirea de a ce poartã simbolul aspiraþiei cãtre escalã în oraºul Biblia, trecând ºi fi poet conferã atribute aparte, înalt. Atmosfera creatã este de prin alte cãrþi, Septimiu strãbate magice, întrucât “pe ape doar sfinþii feerie cosmicã ºi teluricã, de rafturile bibliotecii ca într-Un colind ºi poeþii pot merge”, prevestind cãlãtorie pentru descoperirea de Crãciun combinat cu reinventarea poeziei: “chipurile “þinutului veºnic nou/al luminii” care Purgatoriul dantesc. vom renova/poetica din temelii”. se regãseºte ºi în cuvinte: Dincolo de câteva stângãcii de Versurile pot avea ºi aromã de “nãscute-n zodii bune/cuvintele registru ºi câteva probleme de poezie experimentalã ºi de atelier poartã pe umeri lumini”. adecvare în raport cu propriile poetic în care dominã amestecul, Încântarea patrioticã a poetului strategii pe care romanul le are, decuparea cuvintelor ºi revãrsarea se adânceºte pe mãsura volumul este interesant prin modul poeziei în lume: “poezia curgea pe preamãririi tuturor simbolurilor în care se desfãºoarã cititorului. strãzi”. Poemul “Ecce Homo” geografice, culturale, istorice ale Întrebarea „Care e lumea pe care dezvãluie un portret uman þãrii care a luat naºtere în urma o construim pentru a recupera acaparant: “un mãr verde/îi þine loc sacrificiului întemeietor al eroilor. lumea pe care am pierdut-o (ºi de nas”, “e bine înfipt sub picioarele Eroii sunt categoria umanã timpul pe care l-am pierdut, sale” ºi “porumbei îi ies/de prin supremã cântatã în poemele lui desigur)?” nu este ridicatã cu buzunare” ca ºi când omul ar fi un Ion Petrovai, întrucât ei sunt energii solemnitate, naratorul pãstrând magician absolut. De asemenea, creatoare, “vulcani ce-au emanat distanþa optimã atât faþã de cititor, este ineditã sugestia umplerii înnoitoare lavã”. cât ºi faþã de text, cam tot timpul. golurilor dintre cuvinte de cãtre “o Acest joc cu distanþele, ce-i drept, pasãre mare” care devine pãzitor Alexandra Georgescu cu câteva mutãri hazardate, este lingvistic al coacerii poemelor. un atuu al romanului Celor rãmaºi Alexandru Ovidiu Vintilã ne oferã pe pãmânt. o lume cusutã pe dos, strãbãtutã de “lighioane ºi supralighioane”, de Bogdan Odãgescu salvamari, poeþi, duci, bufoni ºi Zodia nedreptãþii împãraþi ce se miºcã pe mãsura fluiditãii versurilor într-un du-te-vino Zodia nedreptãþii (Editura cosmic. Samuel, Mediaº, 2010) este Alexandra Georgescu însemnul zodiacal funest sub care Cartea lui Koch George L. Nimigeanu reuneºte destinele bucovinenilor ºi În Cartea lui Koch (Editura basarabenilor surghiuniþi de cãtre Brumar, Timiºoara, 2009), sovietici. Volumul cuprinde trei Alexandru Ovidiu Vintilã reuºeºte Glasul rãdãcinii cicluri de poeme: “Muntele sã construiascã printr-o geometrie zãdãrniciei”, “Amintiri dintr-o liricã stranie, poeme fluide, Cel mai recent volum de poezii copilãrie interzisã” ºi “Somnul colorate, alerte ºi zgomotoase, al lui Ion Petrovai, Glasul rãdãcinii, raþiunii”, toate purtând amprenta amintind de tehnicile avangar- publicat la Editura Dacia XXI, Cluj- ororilor ºi condamnãrii la exil pe diste ºi suprarealiste. Versurile Napoca, 2010, însumeazã poeme care poetul le-a trãit alãturi de oferã senzaia poemelor-colaj, reunite sub trei titluri de cãpãtâi: familia sa. preparând dupã un reþetar “De strajã vremii”, “Fulguiri lirice” Încã din debutul volumului, învãluitor cocktailuri veritabile de ºi “Glasul rãdãcinii” urmate de cv- istoria este definitã ca inventariere spaþii, timpuri ºi prezenþe umane. ul bio-bibliografic al scriitorului ºi a victimelor pe care le lasã in urmã, Existã suprapuneri de limbi: de disecþii asupra activitãþii ºi omul primind chiar de la naºtere 95 statut de potenþial ºi viitor cadavru, discomfort terminologic, inclusiv detaliu dovedeºte cã lucrarea de el fiind memoria crimelor istoriei: lui Eugène Ionesco, tocmai faþã este una ambiþioasã ºi “istoria de fiecare zi se oficializeazã datoritã „impulsului sãu complexã, posesoare a darului cu morga”. De altfel, “istoria antiutopic”, iar argumentul din (atât de elementar ºi atât de secretã” împiedicã fiinþa umanã sã incipitul volumului promite o necesar în acelaºi timp) de a urmãreascã mecanismele lumii ºi demonstraþie prin recurgere la stârni curiozitate cititorului. îi programeazã viaþa, astfel încât text, o abordare bazatã pe omul ajunge sã se simtã “apatrid fidelitatea unei lecturi de tip Mara Semenescu în propria limbã ºi-n propria viaþã”. close-reading a operei iones- Atât trecutul istoric cât ºi viitorul ciene. sunt contaminate de urã, de Împãrþit în cinci capitole, Înaintând pe trãdare, de nedreptate, încât volumul începe cu o trasare a lumea devine o închisoare în care liniilor definitiorii pentru teatrul de eºti silit sã munceºti, sã înduri, sã avangardã (termen preferat de drumul prozei experimentezi foamea ºi exilul. Ionesco însuºi în detrimentul Cu sprijinul editurii Casa Cãrþii Întreg universul s-a molipsit cu celui de teatru absurd) ºi de ªtiinþã, Leon-Iosif Grapini “reumatisme politice” iar omul a continuã, în capitolul secund, cu publicã un nou volum de prozã, devenit “un fel de ranã cosmicã a o analizã a „criticii utopiei” din Memorialul Cetãþii (precedat de clipei” cãruia nu-i rãmane decat piesele autorului. Urmãtorele Cetatea cu Nebuni ºi La capãtul puterea de a îndura. pãrþi se ocupã, pe rând, cu Lumii), renunþând, pentru moment, Poetul cautã neîncetat ima- ilustrarea contradicþiilor din la volumele sale de poezie. ginea satului care a fost pre- teatrul ionescian întemeiate pe Trecerea de la liricã la prozã este schimbat într-un abator uman de refuzul ordinii utopice, cu încã pronunþatã în activitatea sa cãtre o “ciumã roºie” ºi pe care motivarea recurenþei de romancier, acesta nereuºind sã încearcã sã-l reconstruiascã în personajului idiotului ºi cu se desprindã în totalitate de o scris, evocând, de asemenea, raportarea dramaturgului la liricizare a construcþiilor clipe trãite alãturi de parinþi ºi bunici Caragiale ºi la Urmuz. gramaticale ºi de implementarea în drumul lor prin vãmile iadului. În De remarcat la nivelul unor stridente imagini viziuale. Cu tot acest “gulag soljeniþânian”, construcþiei este efortul constant toate acestea, probabil din dorinþa poetul îºi asumã parcurgerea unui al autoarei de a crea un corp de a respinge orice apropiere de imitatio christi, menþionând adesea textual unitar, de a stabili forma liricã, frazele domnului experienþa Golgotei ºi figura lui corespondenþe între capitole Grapini sunt interminabile, Iisus. care, de altfel, ar putea foarte extinzându-se uneori cu mare Întreg volumul este dovada bine sã beneficieze de autonomie uºurinþã peste nivelul unei singure unui ceremonial funebru de rang ideaticã. Astfel, încã din primele pagini, ceea ce duce la cãderea cosmic, în care nu existã speranþa pagini înþelegem cã absurdul într-un “exces de prozã”. zilei de mâine, ci doar lupta poate fi bazat pe „impulsurile În ceea ce priveºte personajele, prezentului pentru cei care sunt contradictorii” care dominã omul autorul nu întrebuinþeazã o gamã actanþi la un circ dictat ºi impus. (cap. III) sau cã revedicarea unei de nume, ci doar de categorizãri legãturi cu predecesorii români în funcþie de vârstã ºi de poziþiile Alexandra Georgescu este un corolar al revoltei ocupate. Aºadar ne confruntãm cu absolute de sorginte avan- un scriitor, un moº ºi un tânãr, un gardistã (cap. V). Observãm primar ºi un vice, un preot ºi un Dacã utopia e totodatã o tendinþã cãtre comandant, etc, incipitul firului epic stabilirea contextului cultural prezentându-l pe scriitor care, deºi bine conturat ºi intens infiltrându-se într-o bazã de arhive „capul“ atunci documentat, poate distrage pentru a cãuta atestãrile unui loc atenþia de la scopul iniþial al ascuns, o zonã de care localnicii absurdul e lucrãrii. Aceastã propensiune se tem sã vorbeascã. Moºul, figura cãtre lãrgirea spectrului analizei înþelepciunii din afara comunitãþii (cu referinþe la teatrul pirandellian ºi tânãrul, figura rebelului ce „pajura“ sau artandian ºi gânditori precum pãrãseºte comunitatea, sunt cãile În cartea Eugène Ionesco - Aristotel ºi Roland Barthes), se scriitorului de a accesa cetatea absurdul ca apocalips al utopiei, dovedeºte pe parcurs a nu fi în ascunsã, o comunitate a cãrei apãrutã la Casa Cãrþii de ªtiinþã detrimentul abordãrii focusate pe ordine este menþinutã de puternica ºi distinsã cu premiul pentru text. Autorea face multiple referiri doctrinã creºtinã, de tradiþiile ei ºi debut al Filialei Cluj a USR, Irina la pasaje non-ficþionale din de sistemul militar. Intervenind în Ungureanu îºi propune sã Ionesco ºi recurge la exemple cadrul conducerii acestei stabileascã o corespondenþã de aplicate pe subiectul pieselor. comunitãþi, scriitorul contribuie la sens între cele douã categorii Tocmai aceastã pendulare destrãmarea ascunsului, la conceptuale – absurdul ºi utopia. între general ºi particular, acest eliberarea cetãþenilor captivi în 96 Absurdul ar crea un asemenea joc la limita dintre ansamblu ºi necunoscut. Romanul Memorialul Cetãþii viaã e ecranizatã livresc de cãtre volumul, invitã la scrutarea plaseazã în prim-plan figura scriitor, fiind prezentatã ca o serie microscopicã a întâmplãrilor

CÃRÞI scriitorului (personaj) ce pãtrunde de ritualuri aproape primordiale. cotidiene: “cãutaþi mai adânc în într-o lume strãinã din dorinþa Obsesia vieuitoarelor marine întâmplãri”, care pot fi “minu- explorãrii celorlali, dar ’i de sine. care sãvârºesc ceremonii de nate”, “barbare” sau “tãcute”. Stabilirea sa în acest colectiv sfâºiere rezoneazã cu dorinþa Poetul oferã definiþii ale fãpturii contureazã figura autorului, care oamenilor de a îmbrãca trupuri care existã dincolo de percepþiile alege sã pãrãseascã domeniul de peºti ºi cu sãvârºirea unor ºi capacitãþile de cunoaºtere ale versurilor în favoarea prozei ºi sã- rânduieli oculte cu “ierburi ºi unei persoane, fãpturi fiind atât ºi stabileascã locuina pe acest plante ce ard ne-ntrerupt sã nu cei pe care îi cunoaºtem cât ºi teren. Cu toate acestea, revenind se abatã prin preajmã zeul cei pe care nu-vom cunoaºte la ideea din incipit, stilul abordat temut”. niciodatã, precum ºi nume pe de Leon-Iosif Grapini situeazã Scrierea e definitã ca act care le ºtim ºi nume pe care nu Memorialul Cetãþii într-un nefiresc, colorat violet, cu des- le ºtim. primitivism al artei lirice contopit cu fãºurare dreapta-stânga, întru- Alexa Gavril Bâle creioneazã o extremã a prozei, liricizarea ºi cât ea se prezintã “ca o scriere o poezie a umanitãþii, a co- lungimea frazelor rezultând într-o apocrifã a unui vrãjitor”. Prin lectivului, a strigãtului universal incoerenþã a relatãrii. Necesitatea poemele lui Petre Tãnãsoaica se polifonic: “e un roi mare de de a se desprinde de trecutul sãu plimbã pictori, psihanaliºti, fãpturi” iar tot acest furnicar de literar îl împinge pe autor atât de personaje consacrate în lite- fãpturi “din arbori/de pe câmp, departe încât replicile personajelor ratura universalã, filosofi, dar ºi din case, din avioane” formeazã sunt separate printr-o simplã îngeri postmoderni plictisiþi care Marea Fiinþã cosmicã. Existã virgulã, ceea ce impune dificultãþi stau pe terasã la o bere. trimiterea la unificarea într-un în a recunoaºte “vorbitorii”. Poetul propune o poezie a suflet universal în care coexistã În ciuda unui prea mare efort aºternuturilor, o poezie despre toate destinele umane cu tot cu de concretizare a stilului sãu, lumina coapselor feminine, gândurile ºi speranþele lor. Leon-Iosif Grapini se afirmã pe despre femeia albã a lui Ultimul poem pune în discuþie scena literarã româneascã, Yerutonga sau despre “grãdinile faptul cã în faþa lui Dumnezeu impunând o amprentã de lui Adam” care se îmbinã în fãpturile se adunã laolaltã romancier, nu de poet. Memorialul scene lirico-epice. “asemenea ostaºilor” într-un cor Cetãþii atestã tãria deciziei sale de armonizat de inimi, prezenþi “unii a nu se reîntoarce deocamdatã Alexandra Georgescu pentru ceilalþi”. într-o lume a versurilor. Alexandra Georgescu Florin Pavel Fãptura / Femeia The creature / Un volum lui Yerutonga L’être antologic În volumul Fãptura (Ed. Volumul Sãlaºe în iarnã de Petre Tãnãsoaica penduleazã Scriptorium, Baia Mare, 2010), Octavian Doclin a apãrut la Editura în volumul “Femeia lui Alexa Gavril Bâle construieºte Anthropos din Timiºoara, în 2010, Yerutonga” între sfera liricului ºi ºapte poeme care dispun pe ºi este o antologie, cuprinzând cea a prozei scurte, realizând lângã varianta în limba românã versuri publicate de-a lungul ceremoniale erotice senzuale de câte o variantã în englezã, întregii cariere de poet a consumate în peisaje exotice respectiv în francezã, fiind însoite cunoscutului scriitor reºiþean. marine ºi solare. În fiecare poem totodatã de desene sugestive Antologia confirmã faptul cã al volumului existã câte o “ea” trasate de Ion Marchiº. Versurile Octavian Doclin este un Narcis care este râvnitã, cãutatã, cãci au o curgere magicã neîntreruptã modern. Eul poetic se contemplã eul poetic se simte incomplet, de semne de punctuaþie sau doar în apa poemului, îndrãgostit de iubirea fiind jucatã, în mod nobil, pe alocuri pigmentate cu câte o propriul lui chip, vãzut acolo, pe tabla de ºah sau rãsfoitã “pe virgulã iar prin traducerile în reflectat de poem. ªi poetului net, apoi prin ziare”. englezã/francezã, ele se modern i se întâmplã ceea ce i Existã nenumãrate trimiteri la înveºmânteazã cu sonoritãþi s-a întâmplat lui Narcis. Îndrãgostit perechea arhetipalã care suferã aparte. peste mãsurã de propriul eu, el o adaptare modernã, precum ºi Întregul volum se constituie cade în apa poemului ºi „se cãlãtorii în ali timpi, timpi ai într-o adresare directã cãtre îneacã” în ea. Cãderea este împãrailor, ai piramidelor cititor, întrucât poemele nu sunt cauzatã de tragica stare a poetului. egiptene sau ai pãgânitãii încifrate, ci deschise cãtre lume, Lacrimile lui de iubire tulburã apa orientale ºi elene. Apariia-cheie poetul decodându-le pentru poemului ºi, nemaivãzându-ºi din volum este Yerutonga a cãrui cititor. Versul prin care debuteazã chipul, poetul devine poemul care 97 reflectã acest chip. Altfel spus, mificate dintre creaþie ºi creator precum alga albastrã” (p. 64). ªi poetul devine prizonierul poemului, (adesea, creator al creatorului). iubirea neprihãnitã, ritualizatã în este (cum criticii au observat deja) Poemul devine, printr-o spec- paradisul naturist, ia forma poemei: „zidit” în poem. Poemul îi devine taculoasã metamorfozã, însãºi „Îþi limpezeºti cugetul/ cu stropul de univers. copilãria paradisiacã, în lumea vin strecurat prin faguri de miere/ Aranjarea poeziilor în ordine senzaþiilor: „ascuns în lanul de tainic puternic mai nedesluºit/ se invers cronologicã – de la cele mai cânepã/ din grãdina casei iveºte cuvântul// Cu mirt ungi pãrul noi (din Aquarius, 2009) pânã la copilãriei/ chema roiul de viespi ºi iubitei/ mirosind a flori de pãdure/ cele mai vechi (din cartea de privea cerul albastru/ culcat pe ºi pânã la liziera unei lumi de debut, Neliniºtea purpurei, 1979) spate în rãcoarea cânepii/ vedea dincolo/ îþi petreci poema/ ca pe o – este mai mult decât un noncon- mai bine lumea visatã/ prin fecioarã nelumitã” (p. 72). formism. Este o cãutare cu valoare crãpãtura ochilor lui verzi/ mai cruzi Înaintarea spre versurile din existenþialã, o cãutare a unor cãi ca verdele crud al cânepii/ cânepa volumele de început duce la diferite ale evoluþiei, altele decât – pârga puterii cuvintelor sale/ în ieºirea din poem. Poetul se realul bine cunoscut ºi bine fixat. tinereþe” (p. 28 – 29). Ne aflãm, detaºeazã de actul creaþiei sale, De exemplu, într-o poezie, poetul bãnuim, în elementul primordial al privindu-l de la distanþã ºi afirmã: „mama mea mai tânãrã ca poemului, la rãdãcina lui. Dar înregistrându-i evoluþia: „Sã refuzi mine” (p. 93). Versul trimite imediat naºterea poemului, urmatã de cuvintele/ sã fii atât de zgârcit cu la Pietà de Michelangelo, unde coacere, duce, inevitabil, la ele/ încât sã pierzi/ naºterea fecioara Maria, mamã tânãrã, îl moarte, care este, de fapt, un nou punctului/ sã duci pânã dincolo de þine în braþe pe fiul ei mort Isus, început. Faptele sunt interioare ºi pânzele albe/ moartea./ Adicã în bãtrân. Îmbãtrânirea poate fi a graviteazã în jurul morþii, prin partea cealaltã / a poemului”. (p. poetului, în faþa operei sale. succesiuni de „acþiuni” rapide. 133). Detaºarea devine repede „Drumul retroactiv” apare de mai Distanþa de moarte variazã mereu aproape completã. Vocea poetului multe ori: “aºa cum poemei de ºi evoluþiile sinelui sunt numite cu se aude, distinctã, dinafarã, din dina-intea cuvântului/ ajungi sã-i dorinþa consemnãrii complete. realul bine ºtiut, legãtura cu auzi mai întâi foºnetul/ în somnul Poemul nu mai este minim, poemul/textul înfãþiºându-se târziu” (p. 49); “el care ºtia sã-ºi minimal, scurt, în care esen- numai în cadrul unei comparaþii: citeascã poemul/ tot atât de bine þializarea este, de fapt, con- „Port iubita de mânã cu necesara ca ºi cum/ l-ar fi scris de la sfârºit centrarea în puþin cuvinte. Totuºi, disperare/ prin grãdina trãdãrii la început” (p. 75). deºi este mai lung, cu o desfãºurare exagerate/ aºezatã la poalele Poetul îºi simte apartenenþa la cu meandre, labirinticã, poemul nu muntelui dispãrut// Îi urmãresc poporul din cortul poemei. Din suferã de redundanþã, de visul/ îndelung provocat/ ca pe un contopirea principiului masculin, verbozitate. ªi aici este cãutatã ºi discurs despre indiferenþã/ citit mai Poemul, cu principiul feminin, gãsitã esenþializarea, dar apoi într-o scriere recent Poema, ia naºtere poporul construcþia este mai “mare” din descoperitã// Într-un mod de viaþã Poetului, sub Cort (adãpost cauza multitudinii ipostazelor naturist/ bat monedã de schimb din protector, domeniu al creaþiei, surprinse. Fluxul liric este brãzdat privirile ei/ sãrutul – cum o micã ameninþat însã de efemeritate). de cuvintele mergând în zig-zag- plantã înþelept identificatã” (p. 140). Poetul este robit creaþiei, iar creaþia uri care nu se suprapun. Cuvintele Poemele din volumele tot mai este, la rândul ei, suficientã sieºi, sunt apropiate, grele de încãrcãtura depãrtate în timp înregistreazã, cu stãpânitoare de sine. lor semanticã, nelãsând nici un reveniri ºi cu întârzieri, refugierea Esenþializarea este mereu cãutatã. spaþiu „de respiraþie” între ele. poetului în real, depãrtarea de Este o constantã a poeziei lui Trecerea poate fi în moarte, dar poem/text. Din ce în ce mai Octavian Doclin. O disciplinare imensa izolare poate fi ºi accentuatã, separarea devine severã a cuvintelor, un traseu de rãmânerea în poem. definitivã. un laconism evident, lapidar, Lumea poetului este Poemul. În excelentul volum antologic al auster ne întâmpinã fãrã încetare. El, poemul, este un lagãr al vieþii lui Octavian Doclin este relevatã, Poemul este scurt, este foarte ºi al morþii, cuprins de Dumnezeire. cu pregnanþã, trecerea eului poetic scurt, este minim. Uneori, se Din acest loc atotcuprinzãtor sunt din casa lui idealã – poemul – în reduce la final de poem, unde, alungate, cu sacrificii, „cuvintele casa lui materialã – realul. evident, tensiunea creºte. Poetul putrede, trãdãtoare, fãþarnice” (p. Constantin Buiciuc îºi defineºte poemul minim: „La fel/ 62). O datã înlãturate impuritãþile, cum firul de nisip/ intrând în scoicã/ drumul spre contopirea cu n-o mai pãrãseºte/ nici dupã ivirea/ Divinitatea este deschis, iar elanul perlei/ (tot astfel punctul/ prins în eului poetic este de neoprit: „De capcana desenului pânzei/ unde pânã unde sã vin/ la tine Elegie poemului minim)” (p. 12). Din acest neumblat ºi virgin/ deschide-te-n univers naturist se naºte, ca un rod cercuri senin/ prin mine la tine Odatã cu volumul de versuri în pârgã, Poemul. Apar ºi alte Amin// ºi-acum încã mâna de sare/ Elegia. Civis transilvanie (Editura simboluri – Scribul, Stãpânul – pe urma din paºii în vale/ închide- Limes 2010), Viorel Tãutan îºi 98 care reliefeazã legãturile ra- se-va-n tine mai vastã/ cândva rescrie elegiac biografia ºi o remodeleazã exponenþial potrivit / de ceaþã [..] ” (Urcuº) viziunii artistice optzeciste ºi în Poezia ºi izvorul ei de inspi-raþie

CÃRÞI acord cu impactul pe care spaþiul sunt surse de interogaþii cultural transilvan, impregnat de metafizice. Poetul ironizeazã Tutungeria valorile etice ºi spirituale societatea de consum carac- autohtone, l-a avut asupra sen- terizatã de lipsa-de-adâncime, Prin volumul Tutungeria – The sibilitãþii ºi a conºtiinþei sale. În noþiune legatã de nihilismul Tabacconist’s (bilingv, român- lumina memoriei afective, biografia nitzcheean, prin contrast cu englez, Limes, Cluj-Napoca, 2010) liricã a poetului se recompune sentimentul de intimitate ºi de Flavius Lucãcel rescrie, în cheie treptat ºi se reve-leazã, vers dupã cãldurã umanã pe care îl conferã literarã, realitatea româneascã vers, densã sau rarefiatã, credinþa într-o religie. Ecuaþia decembristã ºi postdecembristã. intelectualizatã ori simplã, învãluitã „creºtinism-tehnologie” reiese din în miresmele trecutului ºi reliefând versurile: „pupilele se dilatã în Cartea conþine douã tragi-comedii: resorturile sale sufleteºti: „Tot astfel freneticã ondulare prin coclauri de Tutungeria - The Tabacconist’s, însumi stau aplecat/ deasupra colii Internet cauþi...cauþi...pânã povestea declanºãrii revoluþiei ºi rãbdãtoare ºi-ncerc sã-mi luminez/ când...(?)” (Cãutare pe internet). a implicãrii naive a tinerilor în prezumtivul cititor destãnuindu-i ce Poetul evidenþiazã astfel im- încercarea de a schimba istoria încercat-am/ când m-am decis sã portanþa cunoaºterii prin în- (,,Aici e linia de start. Toþi cu pas „denun” eu, mai sus, tristeile/ cum toarcerea cãtre sine, cãtre egal pornim, ºansele-s egale! dominat-au existenþa-mi mascatã- adâncurile fiinþei. Reconstrucþia va fi scurtã ºi abil de-aparenþe [..]. “ (Elegia). În anumite poezii, autorul fructoasã. S-a terminat cu Volumul este structurat în trei teoretizeazã condiþia creatoare, sacrificiul.”). A doua tragi-comedie, pãri: primele douã având un meditând interogativ asupra ei: Chiuveta (Dramã în douã acte ºi caracter preponderent liric, Elegia, Cine sunt eu? se întreabã acesta trei Vise) – The Sink (Drama in two apoi Herbar cu flori vii în timp ce a în Portret. El este mesagerul Acts and Three Dreams), este treia Poeme în prozã, este „Marelui Creator”, „vânatul preios”, povestea dramaticã a unei familii caracterizatã prin existenþa unor cum se autocircumscrie/ autode- în care ginerele, Gicu, ocupã rolul multiple elemente narative. În timp fineºte el în poemul Avatari, femeii în casã, socrul este fost ce prima parte evocã anumite adolescentul îndrãgostit ce membru de partid, iar fiul este un evenimente sau trãiri ale poetului compune poezii „drãguþelor”, ,,prosper” om politic. ce stau sub semnul tristeii, a doua înþeleptul vârstnic conºtient ºi Referindu-se la Tutungeria, parte accentueazã mai degrabã marcat tragic de fugit irreparabile Mircea Ghiþulescu noteazã în aspectele frumoase ale trecutului tempus. prefaþa intitulatã De la biografie la sãu. Alter-ego-ul sãu liric cone- politicã cu popasuri în metafizicã: Structura poeticã a autorului xeazã constant spiritualul cu „[...]o secvenþã cu accentuat relevã un ascet care trãieºte senzorialul, creând spectacole caracter personal despre revoluþia poezia ca opusã euforiei. Acesta sinestezice în spaþiul poematic. În «furatã». Nimic nu este inventat, se autoproclamã „personaj fictiv al poezia Portret, poetul se dar totul este ascuns, ceea ce propriilor iluzii” guvernat de metamorfozeazã într-o entitate dovedeºte o foarte specialã „alternanþa sentimentelor anti- empiricã, o fiinþã hibridã, ten- capacitate de transfigurare, de nomice” („cât de nemulþumit eºti tacularã aflatã într-o cãutare transformare a realitãþii anoste în de tine/ ºi cât de lene îi e sã te freneticã a propriei identitãþi. El irealitate artisticã.” În ilustrarea schimbi”) ilustrând, în acelaºi timp, asimileazã diferite avataruri acestei idei, autorul se foloseºte problematica condiþiei poetice: „s- care îi conferã o identitate, de personaje obiºnuite, chiar o iei razna pe aleea gloriilor eterne finalmente, omogenã, dar fluidã, banale (tutungereasa, orfanul, / din cimitirul central, neobosit permanent perfectibilã ºi re- soldatul dezertor sau tânãrul în trecându-i / hoitul printre spiritele definibilã. El este concomintent cãutarea identitãþii), personaje celorlalþi, / ºtii cã vei prinde totul ºi nimic, unul ºi multiplul, naive care pot fi uºor manipulate mometul tãu de glorie,/ antum sau centrul ºi periferia, Phoenixul ºi înºelate de cei care oscileazã în post festum [..].” (Intermezzo pe care “arde” ºi se re-creeazã pe funcþie de schimbarea situaþiei circuit închis). Eul liric nu-ºi sine într-un conglomerat fun- politice. Tuturor acestor personaje mascheazã durerea de a trãi damental antinomic. Laitmotiv li se alãturã Dora, prezicãtoarea, sisific: „Înrobit al provinciei pãzeºti textual, versul readuce în prim- o voce care, în versuri, anticipã floarea de mac de-o viaã [..] ”, trãire plan atât problematica acutã a desfãºurarea evenimentelor, dar ºi ce nu-l împiedicã sã aspire la condiþiei duale a fiinþei poetice, episoadele tragice care-i vor avea trans-cendent. Dimpotrivã, prin in- cât ºi pe aceea a scepticismului protagoniºti pe cei trei tineri, flexiunile psalmice ce conferã o creatorului, a neputinþei umane victime ale unei situaþii politice de anumitã religiozitate poeziei, de a pãtrunde îndeajuns “tai- neînfrânt. autorul evidenþiazã importanþa nele” fãrã a distruge/nimici Dacã prima piesã ilustreazã accederii la divinitate: „începi „orizontul misterului”. perioada revoluþiei, cea de-a doua, urcuºul / trepte rãsar sub fiecare Chiuveta, ne aduce în faþã lumea pas/ arar te sprijini pe câte un braþ Ribana Moº de dupã sacrificiu. Piesa se 99 desfãºoarã pe douã planuri: unul, maþie ale unor tineri” (Gheorghe Magda Ursache. Acestora li se povestea familiei Ticu, iar cel de- Grigurcu în prefaþa intitulatã Un ton alãturã ºi cei care fac al doilea, ascensiunea politicã a lui tranºant), ºi nu numai, autoarea antipublicitate României ºi Adiºor cu ajutorul Vanei ºi al asumându-ºi ipostaza de critic ce românilor, numindu-i ,,neam de favorurilor sale sexuale, episod ce condamnã necunoaºterea traistã”, „laºi” sau „leneºi”, ºi care trimite în mod evident la comedia generalã a românilor. sunt criticaþi aspru în primul capitol lui I.L.Caragiale, O scrisoare Volumul este compus din opt al cãrþii, Lovitura de imagine. pierdutã (dupã cum ºi Mircea capitole: Lovitura de imagine, Desigur cã majoritatea Ghiþulescu remarca în prefaþa Memoranda, Povestiri cu Pro- articolelor din volum sunt dedicate volumului). Aceastã tragi-comedie letfantome, Câmpul magnetic al literaturii, mai ales, problemei cu se remarcã prin tratarea problemei puterii, Nu-i pace sub mãslinii care se confruntã aceasta, din culpabilitãþii; o vinã colectivã în literaturii, Republica socialistã a punctul de vedere al Magdei ceea ce priveºte comunismul ºi dosarelor, „Ah, Absurdul are Ursache: marginalizarea postcomunismul ce-i caracte- ramuri!”, Replay-uri, cãrora li se ,,scriitorilor autentici”, (ca Noica, rizeazã pe toþi membrii familiei, adaugã prefaþa Un ton tranºant, Blaga, Iorga, Eliade sau Cioran) ºi însã neasumatã decât de unele semnatã de Gheorghe Grigurcu, promovarea „scriitorilor de carton”. personaje, mai puþin vinovate. ºi Bãtãlia pentru memorie e tema Concluzia ar fi: „cultura trebuie Astfel, Floarea este sinucigaºa majorã..., un interviu acordat de ajutatã nu de Columbeanu, care-i care îi tulburã visele lui Gicu, cel autoare Valeriei Manta-Tãicuþu. plãteºte pe istorici sã-i scrie istoria, care încearcã, parcã, mereu sã se De remarcat la întregul volum ci de stat.” spele în chiuvetã (care are rolul de este faptul cã, pe lângã con- Având în vedere numãrul mare a absorbi toate ,,mizeriile” familiei) damnarea neºtiinþei în domeniul de „scriitori” apãruþi peste noapte, de vina comunismului pe care a literaturii ºi culturii, este reproºatã dar ºi unele emisiuni de televi- tãinuit-o. ªi aici adevãraþii vino- ºi necunoaºterea limbii române ziune care îi promoveazã, suntem vaþi, Ticu ºi Tica, vor cunoaºte corecte. Oameni de televiziune, de acord cu atitudinea criticã a pedeapsã pregãtitã de autor, politicieni, oameni de afaceri sau Magdei Ursache ºi sperãm într-o absorbirea lor de cãtre chiuveta oameni de rând care promoveazã rãsturnare a abordãrii adoptate de mass-media în vederea care le-a ascuns toate secretele. ,,genocidul lingvistic” ºi integrarea promovãrii valorilor literare ºi Piesa se terminã totuºi într-o cheie masivã a anglicismelor inutile în culturale. optimistã, cu încrederea acordatã limba românã sunt incriminaþi de Antonela Suciu generaþiei tinere, cei doi copii ai familiei, Uma ºi Elvis, care au posibilitatea de-a începe re- construcþia identitarã. Scris într-un ritm alert ºi caracterizat prin comprimarea lumii prezentate, volumul lui Flavius Lucãcel este bine scris, pe gustul cititorilor. Antonela Suciu Sã citiþi bine!

Volumul Sã citiþi bine! Eseuri lirice, epice ºi dramatice (Casa Editorialã Demiurg, Iaºi, 2010) al Magdei Ursache reprezintã reunirea in volum a articolelor scrise de autoare în diverse reviste din þarã cu referire la viaþa culturalã ºi la neajunsurile sale. Autoarea remarcã lipsurile cu care se confruntã societatea actualã în ceea ce priveºte promovarea neechilibratã a valorilor româ- neºti în raport cu „vedetele” ªAPTE IMAGINI ALE PROPRIULUI CORP PE FUNDALUL UNICEI autohtone. De asemenea, aceasta VIEÞI ªI A SINGUREI IUBIRI CE DUREAZA DIN EGIPTUL ANTIC 100 „incrimineazã carenþele de infor- PÂNà ASTÃZI MIRCEA IOAN CASIMCEA AJUSTAREAAJUSTAREA DESTINULUIDESTINULUI Sentimentul matern ori patern premerge, de Cum priviri curioase îi cercetau pântecul, iar regulã, naºterea copilului ºi se amplificã dupã acest femeia simþea fierbinþeala acelor cãutãri hulpave în eveniment. Mã refeream la simþãmintele viitorului tatã jurul trupului, ca pe un brâu dogorâtor, fãcu precizarea natural, dar ºi la cele ale bãrbatului devenit tatã prin cea mare: înfierea succesorului. Nu încerc o diferenþiere subtilã, - Sã înfiem... Onofrei a gândit întâi ºi eu m-am cu desluºiri psihopedagogice, sugerez doar cã bucurat ºi l-am încurajat... Cum trebuie sã facã delimitarea este aproape insesizabilã, relevantã nevasta supusã. numai prin fine nuanþe. Sentimentul patern, în al doilea Precizarea le-a dezamãgit pe cele mai multe, caz, se tulburã când este prevestit de bucuria însã le-a stârnit altã curiozitate, deductibilã: insidioasã emanatã de simþul excesiv al proprietãþii. - De la cine? Oare cine-s pãrinþii? Cine este Mã gândesc la avuþie, fireºte. mama? Întâmplãrile pe care doresc sã le evoc îl au - E-te-te... Ia-cã-tã... S-a vârât Onofrei în vreuna protagonist pe Onofrei Hulpe, poreclit Purnicã, fiindcã de la noi? Iacãtã! ºi-a consolidat din tinereþe averea moºtenitã de la Ochii femeilor strãluceau ºi lumina lor o înconjura pãrinþi ºi de la socri. Prin strãdanii temerare, cât ºi aidoma unor cercuri strãlucitoare, contopite într-un prin exhibiþii ºi trocuri izbutite, mult favorabile sieºi, a voal transparent. Gurile uimite, buzele întredeschise devenit proprietarul unei considerabile turme de oi ºi degajau murmure. de capre, al multor hectare de pãmânt arabil, cu De acolo, dintre femei, s-a ridicat brusc glas pãºune ºi împãdurit, ulterior a investit într-un armonios ºi hotãrât: restaurant cu salon de dans. Datoritã acestor calitãþi -La mine se aflã plodul... Eu sunt aceea... de priceput gospodar, a fost primar în douã legislaturi N-a reuºit sã comunice pânã la capãt vestea, ºi a devenit membru fondator al unei bãnci prospere. fiindcã licãrul ochilor i-au înfãºurat trupul. Aneta era Se simþea onorat de propriile succese, motiv care prietena lor, a celor mai multe, iar acestea cunoºteau i-a întreþinut vanitatea. Totuºi a izbutit sã-ºi controleze cã ea era grea la al cincelea copil, însã n-au presupus trufia când gândul cã nu are cui lãsa averea l-a nici un moment cã l-ar fi conceput cu Onofrei. Bãrbatul împresurat definitiv, ca un fileu uriaº aruncat asupra ei, Indrei, ºtie? Cunoaºte oare ce a pus femeia la sa de mâna invizibilã a Destinului trufaº. Lipsea cale? S-au întâlnit în aer câteva glasuri, cam aceleaºi legãtura dintre el ºi averea lui, dupã ce va fi petrecut cuvinte: în ailaltã lume, dar mai înainte lipsea toiagul bãtrâneþii. - Cu cine l-ai fãcut? Cine e tãtâne-su? Bucuroasã, entuziasmatã, nevasta sa, Andra, ºi- N-a bãnuit aceste întrebãri, fiindcã nu s-a gândit a revenit brusc din apatia care îi adumbrea faþa, vreo clipã cã prietenele din copilãrie ar presupune cã strãlucitoare altãdatã. A fost adusã de la peste s-a hãndrãlit cu Onofrei, sã-i facã lui ºi femeii lui copil. patruzeci de kilometri de la tãtâne-sãu, straºnic om, A încercat sã vorbeascã, însã cuvintele s-au lipit înstãrit gospodar. Femeia nu doar s-a bucurat, chiar dezordonate de cerul gurii, de buze. Privirea s-a ºi-a încurajat bãrbatul decis sã modifice traiul familiei, încrâncenat, faþa i s-a roºit ºi a fost acoperitã de rictus convieþuirea lor. Glasul ei plãcut, de altistã, s-a auzit uriaº. A rãspuns în locul ei nevasta lui Onofrei: iarãºi prin casã, prin curte, înãlþând cântece vechi, - Nu aºa, dragelor. Nu aºa. În pântecul Anetei se duioase ºi vesele, pe care le fredona îndatã dupã coace copilul ei ºi al Indreiului. Dumnezeule... Oare cãsãtorie. κi reamintea versurile, iar cele ce se ce gândiþi voi? Copilul, fie fatã, fie bãiat, va trece în încãpãþânau sã se ascundã în uitare, erau repede casa noastrã... Fi-va al nostru, al Onofreiului ºi al meu înlocuite cu vorbe aºezate în vers de ea însãºi, înseºi ...al Andrei. rimele se aºezau prompt pe locurile cuvenite. S-a nimerit fetiþã sãnãtoasã ºi au adoptat-o Este de la sine înþeles cã vecinele, apoi satul Onofrei ºi nevasta lui. La primãrie au înscris-o întreg, au observat cu uimire brusca schimbare a Andrada, tot aºa i-a spus preotul la botez. Indrei ºi conduitei celei copleºite pânã atunci de severã Aneta au primit recompensã ºi mulþumire cinci oi cu ipohondrie. N-a fost nevoie sã insiste prin demersurile mieluþi sugari, porumb boabe, grâu, orz, ovãz, roade lor, fiindcã Andra le-a oferit cu vioiciune presupusa mãsurate cu mulþi saci. Gândul lui Onofrei zbura ca tainã: sãgeata peste cincisprezece ani, chiar mai departe. - Trebuie sã aflaþi toate...Va sosi în casa noastrã Nevestei i-a comunicat gândul devenit hotãrâre, copil înfãºat... îndatã dupã botezul fetiþei. 101 - Fetiþa Andrada trebuie sã aibã frãþior. Ce spui? adeseori cã este fatã frumoasã ºi norocoasã. Faþa Nu s-ar plictisi împreunã...Ce zici de pofta mea? Andradei ºi-a schimbat culoarea în câteva rânduri, Era de fapt dorinþã veche, ascunsã multã vreme alb-pal, gãlbui, roz... A dus degetul arãtãtor la gurã, în suflet. N-a comunicat nimãnui astã poftã de tatã sã stãvileascã vorbele care s-au hotãrât sã comunice mândru, gând patern neîndoios. A comunicat astfel uimire, bucurie, mâhnire. Dar George al cui este? nevestei doar o parte din cugetarea tãinuitã, însã chiar Aaa! Fratele tãu George, se adreseazã acum fetei, a numai partea asta de veste a bucurat-o încã o datã. fost adus din altã parte. Mamã îi este Sabina N-a reuºit sã aleagã cuvinte de mulþumire pentru Pendelete, femeie singurã, cu griji multe. precautul soþ. Ochii n-au avut nevoie de cuvinte, Mama confirmã cu capul de douã-trei ori, tatãl privirea incandescentã ºi lacrimile luminoase au se ridicã în picioare, pãºeºte scurt în câteva direcþii, comunicat lui Onofrei starea ei de beatitudine. Este cautã loc bun sã-i poatã privi în faþã pe toþi trei, îºi mai mult decât euforie aceastã dispoziþie sufleteascã depãrteazã picioarele lungi, duce mâinile la spate ºi adusã Andrei de vorbele bãrbatului. Mult mai târziu tace în continuare. Numai nevasta lui tresare, ascultã reuºi femeia sã ºopteascã, privindu-l cu desfãtare: bãtãile tot mai amplificate ale propriei inimi, - Bunul Iisus Cristos ºi Sfânta Fecioarã Maria sã încredinþatã cã de data asta va afla împreunã cu copiii te aºeze în paza lor. Vestea m-a scos pentru cealaltã parte a tainei purtate optsprezece ani. totdeauna din strânsoarea sorþii hapsâne. Mã rog lui Momente multe de liniºte aparentã s-au succedat Dumnezeu în fiecare zi pentru sãnãtatea ta... Pentru anevoios, pânã când acestea au fost curmate de un sãnãtatea familiei noastre. glas uºor panicat, umplut cu tandreþe, gentileþe, dar Feciorul împlinise anul când l-au adus acasã, ºi cu poruncã: botezat de mamã-sa, femeie nemãritatã, harnicã la - Iubiþii mei copii ºi ai mamei Andra, am a vã plãmãdit copii. Creºtea ºase cu silinþa mâinilor ºi cu spune despre cãsãtorie cã ea este prietenie prelungitã sudoarea trupului, aºa cã fapta lui Onofrei i-a uºurat cu acte la primãrie ºi cu credinþã la sfânta bisericã. traiul. Niciunul dintre copii nu seamãnã cu vreun Tatãl meu, mocan sosit din mãrginimea Sibiului, mã bãrbat din comunitatea lor, motiv ca lumea sã creadã încredinþa cã unirea pe viaþã este meºteºug ºi ºtiinþã cã taþii îºi trãiesc viaþa prin alte sate. Cel mic, George, deodatã. Prietenie vârâtã în familie tânãrã...Cât de a devenit brusc þinta curiozitãþii consãtenilor, mai minunat! Faptã plãcutã oamenilor, precum ºi lui precis din ziua când Onofrei ºi Andra au anunþat Dumnezeu. înfierea copilului. Fireºte cã paternitatea i-a fost Tãcu îndelung sã cerceteze pe îndelete feþele atribuitã lui Onofrei care, de fapt, nu a cãlcat vreodatã tinerilor, dar ºi faþa nevestei. George îl privea în curtea Sabinei, însã ei s-ar fi putut întâlni altundeva. concentrat, buza superioarã s-a scurs sub cealaltã Dupã ce s-a lepãdat de George, oferindu-l lui Onofrei buzã, ºi asculta acum zvâcnirea propriilor timpane, ºi Andrei, Sabina s-a lepãdat ºi de sãrãcie, chiar dacã vibrarea tâmplelor. Andrada coborî privirea cãtre îndestularea nu a fost pe vrerea ei ºi pentru anii poftiþi degetele adunate în poala rochiei de galã, clipea de ea. periodic, astfel cã genele lungi ºi negre unduiau în Au adus în casã douã speranþe pentru ritmul în care se agitau pleoapele peste ochii verzi. perpetuarea averii, pentru bãtrâneþe. George ºi Câteva ºuviþe din pãrul ºaten s-au prelins pe fruntea Andrada creºteau sãnãtoºi, îngrijiþi cu afecþiune de largã, uºor bombatã, ºi zâmbet delicat a zãbovit pe pãrinþii adoptivi. Începutul cãlãtoriei lor prin viaþã a buzele plãcut arcuite, înviorate de discretã vibraþie... fost ornat cu bucurii, visuri, împliniri ºcolare, cu Numai sufletul ei a trimis mesager în sufletul lui deprinderi gospodãreºti ºi casnice. Alexandru: Curând ne vom aduna laolaltã. Andra Pãrinþii nu le-au destãinuit cã sunt înfiaþi, nici aºteaptã cu încordare acoperitã cu vãl de liniºte. comunitatea, înºiºi pãrinþii naturali au pãstrat secretul. Onofrei a sfârºit brusc rãgazul oferit celor trei, Tinerii cunoºteau cã sunt fraþi din aceeaºi mamã ºi pentru a înþelege cum se cuvine sensul ºi folosul acelaºi tatã, aºa cã se comportau ca atare unul cu veºtii ce urmeazã sã o comunice. Începu sã celãlalt. Pânã într-o zi, când tatãl Onofrei i-a chemat vorbeascã rar, apãsat, cuvintele apãreau aromate de la tainicã vorbire, de faþã cu mama Andra. Cei trei nu sub pliurile zâmbetului prelungit. bãnuiau pricina întâlnirii, de aceea se precipitau din - Averea poate sã fie vas din porþelan. Poate cauza curiozitãþii, îndeosebi femeia încerca sã talger din aur... Dacã spargi în douã porþelanul..., sau presupunã motivul acelei chemãri. în trei... Dacã tai în tot atâtea bucãþi cazanul din aur... Onofrei a zãbovit în odaia alãturatã, sã amplifice Ce rãmâne? Mai are acela valoarea dintâi? Mai are astfel starea sufleteascã a celor aflaþi în camera acela sau celãlalt frumuseþea lucrului întreg? Nuuu... rezervatã musafirilor. Inimile bãteau grabnic în trei Nicidecum. piepturi când, în fine, uriaºul bãrbat a deschis brusc - E la mintea cocoºului, îl susþine Andra, fãrã sã uºa, a intrat semeþ ºi bine dispus. Faþa lui emana bãnuiascã încotro vor duce vorbele ºirete ale lui luminoasã satisfacþie. A mângâiat fruntea tinerilor, Onofrei. pãrul soþiei, apoi s-a aºezat pe scaunul rezervat sieºi. Bãrbatul sfârºi spre stupefacþia tinerilor ºi Considerã cã a sosit, iatã, vremea sã dezvãluie nãucirea femeii: copiilor adevãrul despre pãrinþii lor ºi încã ceva. Pãrinþii - Dacã voi, copii buni, frumoºi, bogaþi ºi ascultãtori buni ai fetei, aºadar, se numesc Indrei ºi Aneta nu sunteþi fraþi buni... Atunci... Bratosin, cei din strada Umbroasã. Îi cunoaºte, fiindcã - Atunci! Se dezmetici mama. 102 aceia o preþuiesc, iar mama adevãratã îi spune Andrada tresãri, ca ºi cum ar fi alunecat într-un coºmar. Vorbi apãsat, aproape strigând: categoricã, dar glasul a fost moale ºi cuvintele au - Atunci ...Nu! Nu aºa! rãsunat anemic: George nu reuºea sã iasã din buimãcealã. - Sã mã laºi în pace. Mincinoºilor... - Ce înseamnã atunci? Despre ce poate fi vorba? Mama ºi-a îndreptat spatele ºi a rãmas tãcutã lângã Tatãl râdea molcom ºi scoase pe îndelete gândul pat, cu mâinile atârnate, cu pumnii strânºi. Is-tovitã, aºezat multã vreme în tainã: ascultã cam aceleaºi cuvinte spuse cu obidã: - Atunci înseamnã sã duceþi prietenia ºi dragostea - Min-ci-noºi...Dã-mi pace... de fraþi în cãsnicie. Nu fiecare în familia lui... Amândoi În dupã-amiaza duminicii care a urmat, Andrada în unicã familie... Sã înnoiþi dragostea de fraþi în a deschis nehotãtâtã uºa salonului de dans ºi a intrat dragoste de soþ ºi soþie... Ei? fãrã ezitare. Pãºea negrabnic cãtre un grup de George se ridicã de pe scaun, îºi dezbrãcã haina, prietene. S-a întâmplat sã fie pauzã, de aceea cam o aºezã pe antebraþul stâng, iar cu pumnul drept lovi toate privirile au înconjurat-o aproape instantaneu, masa, ca protest convingãtor. Îndatã au izbucnit iscoditoare, îngãduitoare. Paºii ei se aºezau ritmic cuvinte neînduplecate: pe timpanele celor dinãuntru ca un pãrelnic marº - Atunci mã înfricoºez de mârºãvia pusã de triumfal, trupul de lianã verde se unduia mândru prin dumneavoastrã la cale. cercurile de luminã izvorâte din pupilele dilatate, Fata se ridicã de pe scaun când izbucni în hohote acoperite ºi descoperite de clipiri domoale. Numai de plâns ºi se nãpusti în camera ei cu obrajii obrajii înfioraþi, bujori de serã, dezvãluiau fidel starea învãpãiaþi, umeziþi cu lacrimi. Fratele ezitã între gestul sufleteascã a fetei. de-a o urma, s-o liniºteascã, ºi disponibilitatea de a- Intenþionat sau întâmplãtor, primaºul grupului de ºi continua peroraþia. În momentele de nehotãrâre instrumentiºti a strigat sã fie auzit de toatã lumea: mama Andra s-a apropiat grabnic de el ºi aºezã damentangou! Andrada s-a decis înainte ca fetele palma uºoarã pe umãrul mâinii care încã pendula în din salon sã se dezmeticeascã. S-a smuls brusc din aer. Vorbi cu tandreþe. încremenirea oferitã ei de prietenele care n-au reuºit - Liniºtiþi-vã. Liniºteºte-te, George. Mãcar tu... sã-i adreseze mãcar o întrebare despre vestea Tatãl vostru v-a oferit o soluþie... Doar o pãrere... slobozitã în sat. ªi-a îndreptat paºii cãtre Alexandru Lovit în amorul propriu de comportarea fetei, dar ºi George, aflaþi într-o discuþie prelungitã ºi ºi a bãiatului, cât ºi de neinspiratele cuvinte rostite de contradictorie, confirmatã de pantomimã expresivã. femeie, fãcu un pas cãtre mamã ºi bãiat, strigând cu Ajunsã în faþa lor, le-a trimis drept salut zâmbet larg, disperare: ademenitor, ºi dupã o scurtã ezitare, mai curând o - Eu nu sugerez! N-am ascuns taina în mine ani pauzã incertã, a întins antebraþele spre George, de zile sã-mi dau acum cu pãrerea! Eu impun. Este adresându-i fãrã ºovãire invitaþia: obligaþia mea sã apãr averea noastrã. Sã rãmânã - Sã dansãm... neciopârþitã, fiindcã împreunã am muncit din greu. Ar fi vrut sã-i spunã frate, dragã, însã a renunþat. Dupã toate astea eu sugerez? Îmi spun doar pãrerea? Când i-a cuprins mijlocul cu mâna stângã ºi-a lipit Ei doi se vor cãsãtori. Vor rãmâne în casa asta mare, fruntea de bãrbia lui ºi s-au înãlþat astfel în dans. cu noi... Pânã la sfârºit... Oare pe unde plutea tãcerea lor? Se întâlneau Uluitã de intenþia tatãlui Onofrei în ceea ce îi gândurile lor, ori alunecau în spaþii paralele? Ochii priveºte pe ei, fraþii, Andrada s-a aruncat pe patul din minþii constatã, inima nu mai cere, redevine cardium, camerã, rãvãºitã de vestea comunicatã de Onofrei magicã pompã. Oamenii presupun: cu fermitate. Hohotele de plâns s-au potolit anevoie, - Fata asta pleacã iute la mãnãstire sã îmbrace lacrimile nu mai umezeau batista, totuºi suspinele straie de mãicuþã. domoale se intersectau cu murmure. Aºa a gãsit-o - Da de unde! Încearcã sã-l facã gelos pe Andu. Andra când a deschis precautã uºa ºi a intrat pe - Nu cred în ruptul gâtului. Mai curând merge la nesimþite. A rãmas locului mai multe secunde ºi a mama ei naturalã, sã primeascã sfat cum se ticluiesc desluºit cã murmurul fetei nu era altceva decât o plozii din flori. Ha-ha! înºiruire de cuvinte adresate iubitului ei, Alexandru. - Nu cârti. Nu stropi cu fiere zilele ºi anii care Dintre silabele ºi literele slobozite de buzele stau sã vinã. Ea rãmâne în casa lui Onofrei, pregãtitã încrâncenate se coagulau îndeosebi acelea care de mãritat cu fostul ei frate. Cu George... Crezi? evocau acest prenume diminutivat: San-du... Sen- - Cunosc cã în avere nu se loveºte cu piciorul. di... An-du... Mai cunosc cã Andrada are structurã viguroasã, aºa Mama s-a apropiat uºurel de pat, s-a înclinat sã- cã zãresc viitor bun pentru ea. i mângâie spatele ºi sã ºopteascã la urechea stângã - George se rãzgândeºte... Andu se mai poate a fetei: gândi... - Potoleºte-te, Andrada. Liniºteºte-te. Gândul ºi lucrarea tatãlui tãu..., al vostru, se aºtern spre binele tãu ºi al lui George. Cum gândeºte bãrbatul meu este cel mai bine, fiindcã el oferã dezlegare minunatã...Veþi fi dupã nuntã cei mai pricopsiþi din pãrþile noastre. Nesuportând îndemnurile disimulate, Andrada schimbã poziþia corpului, însã faþa se aflã încã fixatã de perna fierbinte ºi umedã. A încercat sã fie ª 103 Ca în atâtea domenii ale culturii, ªcolile Blajului, Samuil Pop din ºi în folcloristica româneascã, Morlaca se afla printre ºcolari ºi ªcolile Blajului au meritul secãºeanul Nicolae Pauleti, cu pionieratului. Întemeiate în anul care folcloristul someºean prezintã 1754, de cãtre Episcopul Petru Folcloriºti interesante similitudini: o viaþã Pavel Aron, ele trãiesc primul pãmânteanã nemilos de scurtã ; moment de elevaþie intelectualã ambii trec la cele veºnice la vârsta în perioada pe care istoriile literare someºeni de 32 de ani, ambii aveau veleitãþi o numesc a ªcolii Ardelene. literare ºi cultivau oda omagialã Reprezentanþii ªcolii Ardelene închinând aceluiaºi episcop (Samuil Micu, Gheorghe ªincai, la ªcolile blãjean, Ioan Lemeny, o „onorare” Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) – oda lui Nicolae Pauleti s-a tipãrit, n-au fost folcloriºti, dar au preþuit a lui Samuil Pop a rãmas în limba popularã ºi creaþiile Blajului manuscris; au realizat culegeri de folclorice. Samuil Micu în folclor, cu titlu asemãnãtor, care au Dicþionarul latino-valachicum rãmas în manuscris; Pauleti: explicã o serie de cuvinte, expresii Cântãri ºi strigãturi româneºti de ºi locuþiuni populare, Gheorghe cari cântã fetele ºi feciorii jucând, ªincai, prelucreazã dupã un model scrise de Nicolae Pauleti în Roºia german o Învãþãturã fireascã spre în anul 1838; Samuil Pop, surparea superstiþiilor norodului, Strigãturi la joc. Colecþia lui Nicolae prezentând o serie de credinþe ºi Pauleti a fost publicatã postum, în eresuri populare, iar Ion Budai- Ion Buzaºi trei ediþii de cãtre Al. Lupeanu- Deleanu, în Þiganiada înfãþiºeazã Melin (1927), Ioan Muºlea (1962) ºi reproduce fragmentar oraþii de ºi Ioan Chindriº (1980), a lui Samuil nuntã (dupã Dimitrie Cantemir, cu Pop a rãmas pânã azi în ma- Descrierea Moldovei, Þiganiada veneau la începutul secolului XIX, nuscris; ambii au fost preoþi de este a doua operã literarã în care ºcolari din toate pãrþile þarã: Nicolae Pauleti la Fãgetul se citeazã aceastã specie Transilvaniei, pe jos, sub forma Târnavelor ºi Samuil Pop la Gilãu folcloricã de nuntã; în aceeaºi unor caravane. lângã Cluj. operã avem câteva consideraþii Unul dintre aceºti ºcolari, Un alt moment important în despre versificaþia popularã, discipol al lui Timotei Cipariu este istoria folcloristicii blãjene îl despre credinþele populare etc.) someºeanul Samuil Pop (1812- reprezintã activitatea lui Ion Folcloristica blãjeanã îºi are 1844), considerat „ cel dintâi fol- Micu Moldovan (1833-1915), începuturile în epoca paºop- clorist, în sensul adevãrat, dintre colaboratorul ºi continuatorul acti- tismului transilvan, numit foarte dascãlii Blajului” (Al. Lupeanu- vitãþii lui Cipariu. Ca ºi magistrul sugestiv în studii mai noi de istorie Melin). Despre el avem puþine sãu preþuit, îºi îndemna elevii, de literarã, „cea de a doua generaþie date, a trãit puþin, doar 32 de ani. pe tot cuprinsul Transilvaniei, sã a ªcolii Ardelene”. Reprezentantul Fecior de preot din comuna culeagã folclor. Rod al acestui cel mai de seamã al acestei Morlaca, judeþul Cluj, a fãcut stu- îndemn sunt douã masive colecþii generaþii este Timotei Cipariu diile liceale la Cluj ºi Seminarul folclorice, una de poezii ºi alta de (1805-1887), personalitate enci- Teologic din Blaj. În anul 1836, la basme. Cea de poezii a fost clopedicã a culturii române. Între absolvirea Seminarului, a func- încredinþatã spre publicare preocupãrile sale multiple ºi þionat un an (1836-1837) ca pro- prietenului sãu, marele filoromân, variate nu lipseºte interesul pentru fesor la liceu. Satul pe care „l-a universitarul ceh de la Praga, Jan folclor, în ipostaze felurite: de la pãstorit ca preot” a fost Gilãu, de Urban Jarnik, care împreunã cu consemnarea unor producþii fol- lângã Cluj, unde a rãmas din 1837, Andrei Bârseanu, a publicat-o sub clorice (poezii, strigãturi, proverbe, pânã la pretimpuria sa moarte, în titlul Doine ºi strigãturi din Ardeal, snoave, ghicitori etc.) pânã la 1844. Toate scrierile sale au rãmas iar colecþia de poveºti a rãmas aprecieri entuziaste despre poe- în manuscris. Pe lângã cele multã vreme în manuscris ºi s-a zia popularã – asemãnãtoare cu enumerate de Al. Lupeanu, în publicat prin anii ’80 ai secolului cele ale lui Vasile Alecsandri din dicþionarul Dascãlii Blajului, trecut de cãtre folcloriºtii Maria ºi articolul Poezia poporalã, sau la Nicolae Comºa mai menþioneazã Ioan Cuceu sub titlul Basme scrierea unor poezii ce prezintã O onorare lui Lemeny la zece ani româneºti din Transilvania. Din obiceiuri ºi credinþe populare de pãstorire, iar ªtefan Manciulea, ªcoala folcloristicã a lui Ion Micu (poezia Sângiorgiu), sau poezii în care a fost o vreme directorul Moldovan, alãturi de Alexe Viciu, metru popular (Codrul), dar mai Bibliotecii Centrale Arhidiecezane Alexandru Lupeanu, face parte ºi ales îndemnul adresat elevilor sãi din Blaj, un voluminos manuscris someºeanul Traian Gherman de a culege poezii populare. Poate Strigãturi la joc (1830-1840), cea (1879-1961). cã, în activitatea folcloristicã a lui dintâi colecþie de folclor realizatã Traian Gherman s-a nãscut în Timotei Cipariu acesta este cel mai de dascãlii Blajului. Cam în comuna Corpadea, judeþul Cluj. 104 însemnat merit. La ªcolile Blajului, aceeaºi perioadã în care studia la Dupã studiile elementare în satul natal urmeazã liceul ºi Teologia la naþionalã”. ªi articolul-program necunoscute. Dintele vremii!”. Blaj, iar studii universitare realiste continuã în acelaºi ton însufleþit, În afarã de „întemeietorii la Budapesta. În toamna anului împrumutat parcã din articolele revistei” menþionaþi, la „Comoara 1907 a fost numit profesor de despre folclor ale paºoptiºtilor satelor” colaboreazã câþiva matematicã ºi fizicã la Liceul „Sf. noºtri: „Pentru cunoaºterea unui folcloriºti cunoscuþi : Alexiu Viciu, Vasile cel Mare” din Blaj; în luna popor, izvorul cel mai preþios, datele maramureºeanul P. Hossu- septembrie a anului 1919 e numit cele mai sigure ºi reale ni le dã Longin, Emanoil Elefterescu, director al liceului de fete din Blaj. folclorul ºi etnografia. Acestea sunt Simeon Rusu, Aurelian Borºianu, În decembrie 1927 pleacã la Cluj, icoana nemeºteºugitã a sufletului Gavril Bichigean º.a. ca inspector ºcolar regional ºi unui neam. În ele se oglindesc toate In decurdul timpului, s-au general pentru ºcolile secundare. durerile ºi bucuriile de azi, frã- publicat în paginile revistei mate- Între 1936-1940 a funcþionat ca mântãrile trecutului ºi nãdejdile riale despre datini ºi obiceiuri profesor de fizicã ºi chimie la Liceul viitorului. Sunt docu-mente sigure agrare (de pildã prãcºorul < lat. „Gh. Bariþiu” din Cluj, unde dupã ºi nealterate, documente care nu pratum, din Bistra, Munþii Apu- Marea Unire din 1918 a fost sunt scrise de mâna omeneascã, seni), materiale de meteorologie aproape douã decenii un alt dascãl dictate de o pornire sau pricepere popularã, colinde, strigãturi (chiui- venit de la Blaj, scriitorul Al. Ciura. individualã ºi adeseori momentanã; turi), legende, snoave (numite în A decedat la Cluj, în anul 1961. sunt documente în care grãieºte unele numere ale revistei În folcloristicã marea realizare colectivitatea, sufletul neamului „bogdãºii þãrãneºti”), proverbe, a lui Traian Gherman este editarea întreg, în temeiul unei selecþionãri descântece, cuvinte dialectale, revistei „Comoara satelor”(1923- precizate de generaþii întregi. Dacã recenzii la cãrþi de folcloristicã. 1927), timp de patru ani, când era vrem sã ne cunoaºtem neamul, sã Revista întâmpina greutãþi fi- profesor la ªcolile Blajului. cãutãm aceste documente în însãºi nanciare, care determinã întâr- Este prima revistã cu caracter fiinþa noastrã ca neam, în grai ºi zierea apariþiei sau publicarea strict folcloric din Transilvania! limbã, în felul de gândire ºi simþire, unor numere duble; pe contra- „ªezãtoarea” lui Iosif Vulcan, în viaþa familialã ºi în aspiraþiile pagina foii de titlu, apãrea în tot- subintitulatã „Foaia poporului pentru viitor. deauna aceastã solicitare: De la român” (1875-1882), nu este Trãind omul sub vremi, ºi nu Redacþie: „Rugãm pe toþi aceia, propriu-zis o revistã de folclor, ci vremile sub om, aceste vremi ºi- care poartã interes faþã de folclor una care publicã literaturã pentru au lãsat pecetea în sufletul nostru – în special preoþi, învãþãtori, popor, ºi alãturi de acestea ºi ca neam, dar în acelaºi timp profesori – sã ne deie tot concursul culegeri de poezie popularã. Chiar aceastã pecete suprapusã în lor sprijinind revista prin câºtigare în þarã, în perioada interbelicã, sufletul nostru a întunecat adeseori de abonenþi… ”Aºa se face, cã în revistele de folclor sunt rare. expresia vremilor trecute, de nu 1927, dupã patru ani de apariþie, Notabile sunt „ªezãtoarea” lui cumva n-a fãcut-o sã disparã cu la aceste dificultãþi materiale, Artur Gorovei, din Fãlticeni, ce-ºi totul… Câte datini, câte credinþe, adãugându-se ºi plecarea continuã apariþia de la sfârºitul azi dispãrute, câte cuvinte vechi directorului-editor Traian Gherman secolului XIX, „Ion Creangã” neaoºe azi înlocuite, câte la Cluj, revista „Comoara satelor” (1908-1921) întemeiatã la Bârlad îndeletniciri de odinioarã azi îºi înceteazã apariþia. de G.T.Kirileanu ºi Tudor Pamfile, ºi „Izvoraºul” – Bistriþa, Mehedinþi, editatã de preotul Gh. N. (urmare din pag.66) filtreze realitatea printr-o Dumitrescu. gãseºte o scuzã - privilegiu de care naivitate proprie copiilor, astfel Pe coperta fiecãrui numãr nu se mai poate bucura ºi cel de- conferind textului o anumitã apare menþionat numele lui Traian al doilea roman, care eºueazã în fluiditate. Gherman – Blaj, ca director-editor, a fi emblema unei „adevãrate Cele douã romane nu reuºesc iar pe contrapagina copertei, literaturi”-. Existã o diferenþã sã se unifice într-un singur text „întemeietorii revistei”, sintagmã discursivã evidentã între cele coerent, ceea ce face ca o primã prin care trebuie sã înþelegem douã, însã din punct de vedere impresie în urma lecturii sã fie colectivul de redacþie: Traian calitativ, un singur aspect (singurul aceea cã autoarea nu a reuºit sã Gherman, Alexandru Lupeanu, care de fapt salveazã întregul construiascã acel singur roman ºi Iuliu Maior, Ioan Moldovan, roman) este opþiunea autoarei, ca încearcã acum sã confecþioneze Laurean Moldovan, Ioan Pop- în romanul lui Crsiti Hristescu, sã unul din jumãtãþile neterminate. Câmpeanu, Ioan Pop-Zãicani, ªtefan Pop. În nr.1 se publicã Articolul – (urmare din pag. 89) ambiþioneazã sã surprindã program în care se subliniazã cã sã-ºi gãseascã drumul spre aspecte ale societãþii româneºti scopul revistei este „adunarea ieºirea din colivie. Cel mult, ajung din ultimele decenii: spectaculosul folclorului românesc ca material în zona ridicolului. Nuvelele ºi stã în banal ºi în faptul divers, utilizat pe seama celor ce vor scrie povestirile din volumul Omul în comicul stã în tragic, iar zâmbetul istoria neamului ºi de a mântui colivie pot constitui, fiecare în pe jumãtate, în iscusinþa pro- de la pieire aceastã comoarã parte, scenarii pentru pelicule care zatorului de a zugrãvi oameni. 105 Un volum publicat recent de Madame Bovary, regia Daniele cercetãtoarea americanã, de la D’Anza (Italia, 1981); Universitatea din Delaware, Mary Spasi I sokhrani [trad. Sauve et Donaldson-Evans, Madame Madame Garde], regia Alexandre Sokourov Bovary at the Movies, Adaptation, (URSS, 1990); Ideology, Context, Amsterdam / Madame Bovary, regia Claude New York, Rodopi (Faux-Titre), Bovary Chabrol (Franþa, 1991); 2009, 218 p., mi se pare a necesita Madam Bovari ot Sliven [trad. o discuþie detaliatã. Titlul o spune Madame Bovary de Sliven], regia cu destul de multã limpezime – on the screen, Emil Tsanev (Bulgaria, 1991); Donaldson-Evans este preocu- Maya Memsaab, regia Ketan patã sã analizeze filmele realizate Mehta (India, 1992); pornind de la capodopera lui sau despre Vale Abraão [trad. Val Flaubert, Doamna Bovary (1857), Abraham], regia Manoel de în trei direcþii principale: aceea a Oliveira (Portugalia, 1993); adaptãrii propriu-zise ºi a misterele Madame Bovary, regia Tim strategiilor pe care cineaºtii le pun Fywell (Anglia, 2000). în practicã confruntaþi cu unul Dacã cele trei direcþii principale dintre cele mai pasionante romane adaptãrii de analizã enunþate de Donaldson- din literatura universalã, aceea a Evans încã din titlul cãrþii mi se par ideologiei care subîntinde adap- filmice pertinente, cred totuºi cã tãrile în cauzã, ºi – în sfârºit – cea privilegierea termenului median, a dublului context cultural în care Ioan Pop-Curºeu anume „ideologia” care a stat la trebuie gânditã o adaptare. Într- baza fiecãrei adaptãri în parte, adevãr, cineastul trebuie sã aibã dãuneazã cãrþii ºi o împiedicã pe mereu în vedere contextul cultural cercetãtoare sã profite pe deplin în care a fost produsã ºi receptatã Madame Bovary, regia Rex de unele intuiþii extraordinare. Una opera pe care o adapteazã, însã Tucker (Anglia, 1964); dintre aceste intuiþii îi spune cã pe de altã parte se serveºte de Madame Bovary, regia Hans- existã o ironie fundamentalã a mijloace tehnice ºi propriu-zis Dieter Schwarze (Germania, adaptãrilor filmice ale Doamnei artistice specifice epocii sale 1968); Bovary, caracterizate printr-o pentru a conferi un sens nou Die Nackte Bovary (trad. fr. Les subiectivitate care le distinge materiei de la care a plecat. Folles Nuits de la Bovary), regia radical de textul fondator, a cãrui Mary Donaldson-Evans Hans Schott-Schöbinger [alias: obiectivitate chirurgicalã (ca sã utilizeazã un corpus (aproape) John Scott] (Germania / Italia, reluãm o formulã a lui Sainte- exhaustiv de variante ale 1969); Beuve) era marea mândrie a romanului flaubertian, fie ele romancierului. Din pãcate, în concepute pentru marele ecran, momentul când stabileºte o sau pentru televiziune, subliniind echivalenþã între subiectivitate ºi încã din Introducere paradoxul cã „ideologie personalã”, Donaldson- Flaubert se arãta mereu reticent Evans îºi interzice sã exploreze în ceea ce priveºte ilustrarea – cu toate resorturile profunde ale ajutorul gravurilor – a romanelor creativitãþii cineaºtilor, în orizontul sale, refuzând sã lase ficþiunile cãreia ideologia (fie ea personalã, romaneºti sã prindã corp în felul sau colectivã) joacã numai un rol acesta. Filmele pe care lucreazã restrâns, ea interacþionând cercetãtoarea, provenind din permanent cu emoþii, amintiri, perioade istorice ºi þãri cu tradiþii jocuri ale fanteziei, gusturi care nu cinematografice foarte diferite, formeazã neapãrat un orizont sunt optsprezece la numãr ºi cred „ideologic”. cã o enumerare a lor nu este lipsitã În consecinþã, cercetãtoarea se de interes pentru cititorul român: preocupã mai mult de faptul cã Unholy Love, regia Albert Ray cineaºtii francezi (Jean Renoir, (SUA, 1932); Claude Chabrol) au adaptat fidel Madame Bovary, regia Jean o operã majorã a „patrimoniului Renoir (Franþa, 1934); Madame Bovary, regia Pierre naþional”, pentru a o face sã ajungã Madame Bovary, regia Gerhard Cardinal (Franþa, 1974); la un public cât mai larg, decât de Lamprecht (Germania, 1937); Madame Bovary, regia Rodney raþiunile estetice ºi personale Madame Bovary, regia Carlos Bennett (Anglia, 1975); profunde care i-au fãcut pe Schlieper (Argentina, 1947); Pany Bovary, to ja [trad. amândoi sã se apropie cu o Madame Bovary, regia Madame Bovary, c’est moi], regia fascinaþie vizibilã de textul lui 106 Vincente Minnelli (SUA, 1949); Janusz Kaminski (Polonia, 1976); Flaubert. De asemenea, Donaldson-Evans reþine ca specifice celei de-a ºaptea arte –, ºi Claude Chabrol, cãrora – de semnificative adaptãri unde pe care Donaldson-Evans nu le altfel – cercetãtoarea americanã le încãrcãtura „ideologicã” se pune suficient în valoare ºi din care acordã spaþii largi ºi capitole dovedeºte extrem de puternicã. O nu face o axã majorã a studiului autonome în cartea sa, alãturi de adaptare italo-germanã, în regia sãu, în ciuda unor deschideri ºi adaptarea întreprinsã de Tim Hans Schott-Schöbinger [alias: sugestii pasionante în acest sens Fywell. Motivul pentru care John Scott], turnatã cu ocazia celei ºi în ciuda faptului cã declarã în realizatorii enumeraþi sunt de-a 25-a aniversãri a cãderii celui Introducere: „the films are judged privilegiaþi de cercetãtoarea de-Al Treilea Reich, face din on their own merit, as works of art americanã este ºi cã a refuzat sã Emma o femeie uºuraticã încã de in their own right” (p. 17). Diferenþa analizeze filme a cãror limbã nu o la început. Machiajul ei de curvã, de calitate esteticã nu vine doar stãpâneºte ºi în care partea faptul cã se aruncã în braþele din limitele producþiei ºi din faptul lingvisticã nu reprezintã altceva negustorului – care nu se mai cã, de pildã, filmele de televiziune decât o „traducere a unei numeºte Lheureux, ci Adolphe! – sunt constrânse de buget sã traduceri”. totul sugereazã o dimensiune adopte anumite tehnici capabile sã Calitatea filmului semnat de alegoricã, doamna Bovary reþinã atenþia unor spectatori Jean Renoir (1932), aºa cum întruchipând rãtãcirea Franþei ºi prompþi în a schimba canalul intuieºte ºi Mary Donaldson- ridicarea ei. În interpretarea lui atunci când se plictisesc (gros- Evans, vine din utilizarea unor Donaldson-Evans, a face dintr-o planul, simplificarea sau chiar tehnici vizuale „impresioniste”, carte clasicã a literaturii un film care frizeazã pornografia înseamnã a lãsa sã transparã vechea ºi persistenta ostilitate a nemþilor faþã de Franþa! În adaptarea indianã, Maya Memsaab, turnatã la scurtã vreme dupã filmul lui Chabrol, se simt liniile dominante ale ideologiei hinduismului. Numele eroinei însuºi, devenitã o femeie din India modernã, este asociat cu amãgirea, iluzia, aparenþa, min- ciuna. Victimã a influenþei oc- cidentale asupra moravurilor din Orient, Maya se revoltã împotriva tradiþiilor propriei sale culturi, schimbã sariul cu fustele mini ºi cu bluzele decoltate ºi devine astfel o perfectã ºi moralã întruchipare a femeii pierdute. Filmul indian ia forma unei anchete poliþiste menite sã elucideze circumstanþele stranii ale morþii eroinei, despre care nu se ºtie cu certitudine dacã este o suprimarea unor episoade care amintesc de Pierre-Auguste sinucidere sau o crimã. costisitoare, cum ar fi acela al Renoir, tatãl cineastului, ºi mai Atenþia fixatã maniacal asupra expoziþiei agricole, Partea a II-a, puþin din „teatralitatea” punerii în „ideologiei” (cãreia din fericire nu-i Capitolul VIII). Aceste diferenþe se scenã (încã destul de frecventã în conferã întotdeauna un sens foarte datoreazã mult mai mult capacitãþii anii treizeci), vizibilã ºi în faptul cã limitativ), o obligã pe Mary analitice a fiecãrui cineast în parte, actorii au fost aleºi din lumea Donaldson-Evans sã punã adesea puterii sale de a înþelege noutatea oamenilor de teatru. Subliniind toate filmele discutate pe acelaºi radicalã a întreprinderii romaneºti înrudirea filmului realizat de Renoir plan simbolic, deºi nu le acordã a lui Flaubert ºi constanþei cu care cu pictura tatãlui, Mary Donaldson- tuturor spaþii echivalente. Este se identificã cu personajul feminin Evans tinde sã se distingã de o adevãrat cã fiecare film în parte dupã principiul bine cunoscut întreagã tradiþie de interpretare, poate furniza câteva exemple Madame Bovary, c’est moi! Când axatã pe interogarea legãturilor captivante ale modului cum subiectivitatea este ceva mai mult teatru-film. Cu toate cã a fost orizontul ideologic funcþioneazã ca decât o „ideologie personalã”, e mutilat de distribuitori din raþiuni forþã configuratoare în procesul de clar pentru orice spectator cu economice sau cã lui Renoir i s-a creaþie. Dar, dincolo de asta, existã competenþe medii de interpretare impus actriþa Valentine Tessier între diversele adaptãri diferenþe cã din masa celor optsprezece (amanta producãtorului Gaston nete de calitate artisticã – în adaptãri se disting cele semnate Gallimard) în rolul principal, alãturi orizontul mijloacelor ºi efectelor de Jean Renoir, Vincente Minnelli de propriul sãu frate, celebrul 107 Pierre Renoir, în rolul lui lui Charles negustorul Lheureux, ceea ce încât cineastul pãsteazã ritmul Bovary, filmul strãluceºte printr-o înseamnã cã în societatea de la narativ al originalului ºi recurge la remarcabilã utilizare a camerei, mijlocul veacului al XIX-lea vocea off, ceea ce permite lectura care impune spectatorului sã-ºi mecanismele capitalismului unor lungi extrase de text (pe schimbe continuu punctul de deveniserã mai semnificative literaþi îi bucurã acest parti-pris vedere, atrãgându-l în intimitatea decât acelea ale pasiunii estetic, care pe cinefilii puri ºi duri personajelor zugrãvite cu un romantice, cã tragedia banului o îi poate scoate din sãrite). remarcabil realism. învinsese deja pe-a adulterului. Dar, mai presus de toate, Cât priveºte filmul realizat de Munca de studio a cineastului se Chabrol a înþeles un imperativ de Vincente Minelli, Donaldson- axeazã constant pe o combinare creaþie fundamental, pe care Evans îl interpreteazã literal, ºi o scurtcircuitare permanentã a Flaubert îl enunþa într-o scrisoare axându-se pe problemele cenzurii melodramei cu parodia: astfel, cãtre Louise Colet, din 16 ianuarie ºi ale modului cum regizorul a dorit Yonville, burg provincial prãfuit ºi 1852: „Ce qui me semble beau, ce sã se conformeze „ideologiei” plictisitor, este preschimbat într-un que je voudrais faire, c’est un livre oficiale a Hollywood-ului, sin- decor de operetã pãrând sã sur rien, un livre sans attache tetizatã în Codul de producþie provinã direct din cãrþile extérieure, qui se tiendrait de lui- Hays. Or, la o vizionare mai atentã sentimentale citite de Emma pe même par la force interne de son a filmului din 1949, în raport cu vremea când îºi fãcea educaþia la style, comme la terre sans être celelalte producþii ale regizorului soutenue se tient en l’air, un livre (ºi mã gândesc aici în special la qui n’aurait presque pas de sujet An American in Paris, The Bad and ou du moins où le sujet serait the Beautiful, Gigi), reiese cã, presque invisible, si cela se peut. dincolo de aspectul conformist Les œuvres les plus belles sont aparent, acela de fastuoasã me- celles où il y a le moins de matière; lodramã hollywoodianã, Minelli plus l’expression se rapproche de realizeazã un film unde reflecþia la pensée, plus le mot colle dessus se centreazã – la fel ca în romanul et disparaît, plus c’est beau. Je flaubertian – ºi pe kitsch-ul crois que l’avenir de l’Art est dans presupus de orice scenariu ces voies.” melodramatic. Parodia este vizibilã Gérard Genette, într-un articol chiar de la începutul filmului, care cãlugãriþe. Melodrama ºi parodia din Figures I, Les Silences de se deschide cu procesul istoric din se conjugã ºi în dialogurile filmului, Flaubert, pare sã reþinã douã 1857 ºi cu discursul pãtimaº subliniindu-i caracterul profund aspecte care merg în sensul creãrii pronunþat de romancier, axat în ironic, dar de o ironie diferitã de unei „cãrþi pe nimic”, sau despre jurul ideii cã nu cartea este imoralã, aceea omniprezentã în scriitura lui nimic. Pe de o parte, ar fi un „exces ci eroina, acuzatã de propriul ei Flaubert. de prezenþã materialã”, care creator cã se hrãneºte cu vise Filmul lui Claude Chabrol, fidel împiedicã acþiunea sã alerge ridicole, cu fantasmagorii fãrã romanului ºi adaptãrii lui Jean înainte ºi care obligã atenþia acoperire în realitate. Dupã acest Renoir pe care o „citeazã” noastrã de cititori sã stãruie prolog, se produce o schimbare în adeseori, aduce în prim plan o îndelung asupra obiectelor, lãsând naraþiunea filmului, Flaubert Emma jucatã magistral de Isabelle de-o parte personajele ºi dispare, acþiunea „obiectivã” pare Huppert, actriþã care s-a distins ºi vicisitudinile existenþei acestora. sã predomine, deºi romancierul îºi la teatru încarnând personaje Pe de altã parte, ar fi tãcerile care pãstreazã rolul de narator ºi de similare (Hedda Gabler). Chabrol intervin în naraþiunea flaubertianã comentator. Fãcând fãtiº ceea ce mizeazã pe o esteticã specificã în cele mai neaºteptate ºi mai Flaubert îºi interzisese sã facã, Noului Val francez, al cãrui iniþiator importante momente. Emma anume implicând romancierul în a fost alãturi de alþi cineaºti, Rouault tace când îi face curte judecarea moralã a personajului recurgând la mobilitatea camerei Charles, Emma Bovary tace în creat, cineastul recreeazã pe ºi a perspectivei: panoramicele ºi braþele celor doi amanþi ai sãi, ecran contextul judecãþii pripite a travellingurile impecabile desfid Léon ºi Rodolphe etc. Însã, în contemporanilor asupra unui orice viziune staticã asupra opinia lui Gérard Genette, chiar roman ce avea sã se dovedeascã, faptelor. Somptuozitatea cro- dacã prezenþa materialã ºi tãcerile odatã cu trecerea timpului, maticã, precizia reconstituirii merg în sensul „livre sur rien”, revoluþionar. Minelli aratã spec- istorice, rapiditatea naraþiunii Flaubert nu îºi atinge perfect tatorilor cum ar fi vrut propriii filmice ºi faptul cã Claude Chabrol scopul poetic: tot ce reuºeºte contemporani ai lui Flaubert sã-l a înþeles cã personajul ataºant de- romancierul este sã întindã vadã pe acesta gândind; mai mult a lungul intrigii este – într-o uniform peste toate subiectele pe decât atât, aceºtia ar fi preferat ca oarecare mãsurã – Charles fac din care le trateazã vãlul uniform ºi eroina sã se sinucidã din cauza adaptarea sa cea mai reuºitã greu al unui limbaj pietrificat. Am iubirilor trãdate, nu – aºa cum se tentativã de a transpune Madame trimis la Genette, deoarece mi se întâmplã în realitate – mai degrabã Bovary pe ecran. Fidelitatea faþã pare cã Chabrol îºi construieºte 108 din cauza datoriilor contractate la de roman merge atât de departe, filmul pe aceste douã coordonate: scrieri „proto-cinematografice”. Mary Donaldson-Evans aminteºte de recursul frecvent la vedere, de precizia descrierilor, de tendinþa de a arãta mai degrabã decât de a povesti ºi mai ales de folosirea unor tehnici care vor fi reluate ulterior în cinematograf (de pildã, montajul uimitor al scenei expoziþiei agricole, care ne plaseazã succesiv ºi simultan alãturi de Emma ºi Rodolphe, dar ºi în piaþã, printre animale). S-ar mai putea adãuga aici bogãþia cromaticii, precizia caracterelor ºi acuitatea psihologicã, obiectivitatea (care n-a fost luatã în calcul de excesul de prezenþã materialã ºi face ca vidul sã fie mai pregnant. cineaºti!), naraþiunea ritmatã, suc- savanta punere în scenã a Avem doar zidul maro, dezolant, de- cesiunea de capitole sinonimã cu tãcerilor. ªi, lucru deloc uºor pentru cupajul uºii-fereastrã ºi personajul o succesiune de lungi planuri- un cineast, Claude Chabrol care se clatinã imperceptibil în secvenþã, decupajul cvasi- reuºeºte sã construiascã o respectivul cadru. cinematografic, plãcerea ca- reflecþie vizualã asupra vidului unei Ca sã revin la Donaldson- drajelor rafinate, plasarea unor existenþe de femeie, care se Evans, trebuie sã subliniez faptul acþiuni diferite în diversele punc- desfãºoarã într-un permanent cã „sociologia adaptãrii” pe care o te ale „imaginii” (ca în balul de la dans pe marginea prãpastiei. întreprinde cu destul succes în Vaubyessard), sau jocul cu aºtep- În ecranizarea romanului cartea sa nu ar fi avut decât tãrile ºi aprehensiunile specta- flaubertian, existã un moment beneficii din complementul unei torilor. Dincolo de asta, cartea când vidul ºi atracþia abisului sunt perspective mai specific estetice, lui Donaldson-Evans este un redate cu multã claritate ºi care ar fi subliniat mai apãsat îndemn la recitirea romanului discernãmânt filmic. Dupã ce faptul cã adaptarea romanului flaubertian în ecuaþie cu filmele primeºte o scrisoare de rupturã din scris de Flaubert acum un secol pe care le-a inspirat, a textului partea lui Rodolphe, Emma urcã ºi jumãtate pune în primul rând în legãturã cu imaginea, de care în pod ºi acolo, pe marginea probleme tehnice, având în cultura contemporanã tinde sã-l ferestrei, simte cu acuitate atracþia vedere cã ne aflãm în faþa unei sudeze din ce în ce mai strâns. golului, tentaþia sinuciderii. Regizorul de film redã perfect toatã tensiunea scenei din roman. Isabelle Huppert este, într-o primã etapã, filmatã în contra-plonjeu, în decupajul unei uºi-ferestre, pe un fond geometric, monoton, consti- tuit de alternanþa cãrãmizilor din zid. Personajul se clatinã ca ºi cum ar vrea sã se arunce în gol, apoi face o miºcare semi-circularã, elegantã, ºi îºi retrage capul de partea cealaltã a uºii-ferestre. În chiar acea clipã, se produce o schimbare de plan: camera nu o mai filmeazã de jos în sus, ci din pod, din faþã, ca sã sublinieze pe de o parte cã Emma s-a reîntors din moarte la viaþã, iar pe de altã parte cã aceastã femeie va fi din ce în ce mai mult victima circumstanþelor. Imobilitatea imaginii este un mod inteligent de a reprezenta vidul în cinema: Chabrol, atâta vreme cât dureazã vertijul resimþit de Madame Bovary, DON JUAN ne impune o imagine imobilã, care 109 Petruþ Pârvescu dincolo de cãpesterie mujdeiul de usturoi pus la-nchegat dãdea târcoale dincolo de liziera mâinii iar ochii tulburi prindeau în mãselele pleoapelor ceapa spartã între bolovanii mici de sare priveam lacom nouã linguri ºi blide în strachina goalã dincolo de liziera mâinii atunci mama mândrã ºi tulbure alcãtuire visul cobora parcã din cer pitrocea pânã la os fiinþa mea proaspãt nãpârlitã peste noi ca o sãrbãtoare mãmãliga galbenã mare umbroasã dospind în aburii mirosul formei gãsea culoarea în tingirea aleasã amiezii printre bucãþi de slãninã ºi carne afumatã zeul unei lumi de prãsilã scrijei cu ou bãtut în lapte de cuc înþãrcat fudulii de þap bãtrân pe varzã acrã îngândurat o doamne oarecum nedumirit peisajul acela în cercuri mãrunte ne privea pe fiecare în parte se ridica mândru ºi tainic pânã la tavan cum stam acolo toþi pe rogojinã grãmadã pe când decoraþiile humei pe chituci dupã rânduialã în mijlocul odãii trona bãtrâna masa de lemn cu mânecile suflecate pânã la cot ºi gurile rotundã micã cu trei picioare noduri aºteptând încordate semnul crucii! semn ºi aºteptare (din vol. în pregãtire pãcala fãgeþelului) ARLECHINUL INVIDIOS 110 Horea Porumb DESER,,, TUL Plecasem sã-mi înec amarul ca struþul, în nisip. peste tot oraºul, venind din deºert, ºi nu auzeai nici La Atena, în avionul de Cairo s-au îmbarcat doar vacarmul. Am vizitat Muzeul de antichitãþi ºi Citadela. trei pasageri. Avionul venea, de fapt, de peste Ocean Dupã cum se ºtie, Citadela, construitã în grabã de ºi aici fãcea doar escalã. În el cãlãtorea un personaj cãtre Saladin de teama cruciaþilor, a întrebuinþat enigmatic, viitorul nostru ghid, dar nici unul dintre noi blocurile de piatrã gata ºlefuite, recuperate din nu ºtia încã acest lucru. Am urcat eu, mai era un piramide. american, cam de vârsta mea, la 30 de ani, ºi un A doua zi am pornit la drum. Traversarea Canalului tânãr de vreo 20, care venise cu un alt avion, de la de Suez cu autobusul a fost o dezamãgire: n-am vãzut Londra, ºi care fãcuse transbordarea pe al nostru. nimic, cãci am intrat într-un tunel care ne-a scos Tânãrul era înalt, îmbrãcat îngrijit, ca englezii ºcoliþi, departe, pe partea cealaltã. Am urmat un timp apoi purta pãrul scurt, lins ºi despãrþit cu cãrare pe o parte. þãrmul Golfului Suez, unde se vedeau în larg, ici ºi Avea obrazul bronzat, buzele groase, senzuale, colo, câte o platformã petrolierã, apoi am intrat în sprâncenele frumos arcuite ºi ochii mari, albaºtri - o inima munþilor Sinai, un univers stâncos. Mãnãstirea frumuseþe de bãiat. Sfânta Caterina, acolo unde Moise a vãzut Rugul Americanul, cu un polo galben, descheiat la gât ºi arzând, aparþine tuturor religiilor Cãrþii, lucru consfinþit rãsfrânt peste pantalonii bruni, trei-sferturi, cu de însuºi Profetul Mohamed printr-un pergament picioarele goale în niºte sandale din piele cu talpã expus în tainiþa bisericii. Ca sã intrãm acolo, am fost Vibram, avea ca singur bagaj de mânã o dozã de ‘intervievaþi’ individual de un pãrinte, care ne-a fixat bere din care sorbise pânã în momentul trecerii prin contribuþia bãneascã ‘voluntarã’: eu, fiind ortodox, am poarta magneticã, dupã care îl vãzui din nou cu bere avut de plãtit mai puþin decât americanul! pânã la urcarea în avion. (Acolo l-am zãrit iar ºi am În cele din urmã am ajuns în partea opusã a observat cum a intrat la stewardese, dupã perdea, ºi peninsulei. La staþiunea de patru stele unde am tras, a revenit cu alte douã doze!). Aflasem de la el încã în americanul s-a repezit la bãut ºi l-am vãzut tot restul holul aeroportului cã venea din Macedonia (fostã zilei pe marginea piscinei, prãjindu-se în soarele iugoslavã), cã lucra pentru C.I.A., cã supraveghease arzãtor, fãrã nici o protecþie, ‘opãrindu-ºi’ cu indiferenþã conformitatea instalaþiilor noii ambasade a S.U.A. ºi picioarele, braþele pânã la mânecuþele bluzei ºi cã acum era în luna de concediu plãtit, de care pomeþii obrazului, ºi dând pe gât bere dupã bere. N- beneficia în calitate de agent guvernamental expatriat. am putut relua o discuþie cu el. Am beneficiat la rându- Faptul cã se dãdea drept agent de la C.I.A. nu m-a mi de brandy-ul local, fabricat anume pentru turiºti, impresionat câtuºi de puþin, întâi, pentru cã nu pãrea pe care barmanii îl turnau cu un gest de scârbã deloc inteligent, ºi-apoi pentru cã un adevãrat agent nedisimulatã, cãci socoteau cã bãutura venea de la nu s-ar fi lãudat cu acest titlu. Dar cã venea din Satana (cei învãþaþi ºtiu, însã, cã brandy ar avea voie Macedonia mã frapa, pentru cã, fiind nãscut la sã bea, cãci Coranul interzice, explicit, doar vinul!). A Salonic, automat, eram ºi eu macedonean, chit cã ai doua zi am ieºit de cum rãsãrise soarele ºi am cheltuit mei se trãgeau, se pare, din aromânii de la Bitolia. o groazã de bani sã facem o scufundare într-un loc La Cairo am tras împreunã cu el la acelaºi hotel. urât, lângã uzina de desalinizare a apei, ca apoi sã Camerele ocupau etajele 11-13 dintr-un bloc-turn cu aflãm cã hotelul era plasat chiar în faþa unei banchize birouri. Casa scãrilor era închisã cu un zid care-þi de corali ºi cã era suficient sã faci pluta cu faþa în jos interzicea trecerea spre etajele inferioare, astfel cã ca sã te afunzi într-o lume mirificã. Am aºteptat ore singurul acces era cu liftul. Acest fapt îmi dãdea un în ºir, apoi, în port, venirea bacului, într-un hangar sentiment de neliniºte ºi înjosire: în caz de primejdie unde erau îngrãmãdiþi sute de oameni. Date fiind eram prizonier în zgârie-nor! Dar în Orient lumea nu circumstanþele, aº zice cã nici n-a fost aºa de e sensibilã la genul acesta de înjosiri! promiscuu precum ar fi putut sã fie, iar de muºte am Am descoperit cã amândoi aveam aceeaºi scãpat de îndatã ce am descoperit cã trebuia sã ne destinaþie, peninsula Sinai ºi apoi Iordania, aºa cã plasãm sub unul din ventilatoarele care se roteau în am început aventura comunã încã de la Cairo, tavan. parcurgând oraºul în taxi ºi pe jos. Din Cairo Tower Destinaþia noastrã era Aqaba, locul pe unde se priveliºtea era magnificã - ai fi zis cã-i haosul dinaintea scurg fisticul ºi fosfaþii Iordaniei. Singurul oraº ºi punct apocalipsei ºi totuºi îþi dãdea senzaþia unei metropole de acces la Marea Roºie este actualmente împãrþit perfect funcþionale. Oraºul crescuse în aºa mãsurã, între trei þãri ºi poartã nume diferite: Taba în partea încât piramidele de la Gizeh, pe care le zãreai egipteanã, Eilat în cea israelianã ºi Aqaba în cea profilându-se în aburul fierbinte de la orizont, erau iordanianã. Oraºul se profila pe fundalul munþilor de practic înghiþite de periferia ce se-ntindea pânã la granit, care cãpãtaserã o culoare irealã violacee- ele. De sus nu vedeai praful ce se revãrsa inexorabil roºiaticã în lumina soarelui care bãtea dinspre apus. 111 Am înþeles, privindu-i, de unde venea numele Mãrii Hasan o sã-ºi uite nereuºita învãþând pe viu.” Roºii! - “ªi eu vin dupã o nereuºitã”, îndrãznii sã spun, Când a izbucnit rãzboiul din 1914, un arheolog dar nimeni nu mã luã în seamã. britanic de 26 de ani, pasionat de deºert, a fost cooptat Conducãtorul caravanei a avut de rezolvat de serviciile secrete ca sã incite pe arabi sã se probleme pe tot parcursul: un animal îºi rupsese rãscoale împotriva dominaþiei otomane. Tânãrul, unghia ºi l-a pansat învelindu-i copita cu o bucatã de devenit faimos ºi cunoscut sub numele de ‘Lawrence piele; pe altul, care se julise, l-a dat cu cremã, unui al of Arabia’, a remarcat cã cetatea Aqaba era fortificatã treilea, care tuºea, i-a administrat cu siringa antibiotic, doar în partea dinspre mare, turcii neconcepând cã iar la un al patrulea i-a cauterizat rana cu fierul încins un atac ar fi putut proveni ºi dinspre uscat. Cu o ceatã - asta în timp ce dromaderii ceilalþi se odihneau de beduini saudieni, Lawrence a traversat deºertul ºi tãvãlindu-se cu voluptate în nisip. Se zice cã nisipul i-a lat prin surprindere, pe la spate. A fãcut Coroanei, le servea drept ecran solar. Ici ºi colo vedeai schelete: de fapt, un mare deserviciu: dacã Arabia Sauditã e ºi dacã un animal nu putea þine ritmul, trebuia sacrificat, azi independentã, în loc sã fi fost înglobatã în Imperiul pentru a nu întârzia caravana! britanic, e pentru cã Lawrence îi ajutase pe arabi sã Traversarea a durat trei zile. Cãmilele se elibereze singuri! transportaserã totul: mâncarea, vreascurile de foc, Nu micã ne fu surpriza când, debarcaþi în portul pânza de cort ºi plãpumile (!) cu care ne-am acoperit Aqaba, dãdurãm de tânãrul acela frumos, care ca sã dormim. În timpul nopþii dromaderilor li se legau cãlãtorise, ca ºi noi, în avion, de la Atena. Numele lui cu o panglicã picioarele pliate la genunchi, ca sã nu era Hasan. Era înveºmântat de data aceasta în se ridice ºi, tot aºa, le-au fost legate când au trebuit ‘jellaba’ tradiþionalã (dacã-i cu glugã, e jellaba, dacã sã fie oblojite. Fiecare dromader îºi avea panglica n-are glugã, e caftan!), ºi þinea respectuos companie lui. unui om în vârstã, purtând jellaba ºi el, gras, rumen, În ultima zi am preferat sã merg alãturi de Hasan debordând de energie, cu obrazul fãrã nici un rid, cu pe jos - ºezuturile ne erau parcã malaxate de atâta mustaþa argintie impecabil ajustatã, ... ºi care se cãlãrit. Þineam amândoi ochii închiºi ºi avansam la dovedea sã fie chiar misteriosul din avion: ghidul nimerealã. (Bolile ‘profesionale’ la beduini sunt... nostru! Ne-am repezit sã-l salutãm pe bãiat, dar am prostata ºi orbirea!). Culmea, americanul, cu fost îngheþaþi auzind remarca: picioarele încruciºate cu nonºalanþã, cãlãrea cu o - “Cine v-a dat permisiunea sã-i vorbiþi?” uºurinþã de invidiat. În fine, la destinaþie am dat de Am crezut cã era ofensat cã nu ne adresaserãm apã. Am fost uimit de atâta rãbdare ºi înþelegere din lui mai întâi, datã fiindu-i vârsta. partea bietelor dobitoace: primele s-au apropiat de În cele din urmã am aflat cã bãtrânul fusese fântânã ºi au început sã soarbã cu lãcomie ponderatã, profesor ºi cã genul acesta de abordare îi permitea în timp ce restul aºteptau cuminþi la oarecare distanþã, sã-ºi impunã autoritatea din prima clipã. Îl chema adulmecând molcom. Apoi a urmat seria a doua, a Osman1 (Osman, Hasan, ºi dacã mai adãugam pe treia... Abou Bakr, aveam în ordine cronologicã inversã pe Am fost instalaþi, în fine, frânþi de obosealã, în cei trei fraþi, urmaºi ai Profetului - ºi, dintre toþi, Osman ‘apartamentele’ lui Osman. Reºedinþa bãtrânului ghid fusese cel mai autoritar!...). Osman al nostru era un cort din lânã neagrã de caprã, de forma unui abandonase meseria de profesor ca sã devinã ghid, vagon, împãrþit în ‘compartimente’ prin pereþi din dar fãcea ºi alte gheºefturi ocazionale, ca acum, de aceeaºi lânã. Împletitura era rarã pe vreme uscatã, pildã, când urma sã livreze trei duzini de cãmile la o pentru a lãsa sã treacã briza, dar, când ploua, se destinaþie în deºert, în Wadi Rum, urmând ca noi sã- umfla ºi devenea impermeabilã. Culoarea neagrã era l însoþim în periplu. Tocmai se întorcea de la Los cam sinistrã, dar confortul era remarcabil. Angeles, unde avea mici afaceri în curs. A doua zi dimineaþa a mai venit un ghid - alt fost Osman îl primise în grijã pe Hasan la Cairo, de la profesor - cu câþiva turiºti, când încã noi mai pãrinþii ‘care nu-l mai voiau’. A promis sã-l instruiascã leneveam. Curios lucru, triada se completase: pe acel în practicile beduine ºi ‘sã-l înzestreze cu o meserie’. ghid îl chema Abou Bakr! - “În Iordania, sã fii profesor nu e o meserie Spre searã am asistat, cu toþii, la prepararea bãnoasã, în timp ce în Egipt e cu totul altfel, cu condiþia tradiþionalului ‘berbec înãbuºit’. S-a sãpat o groapã sã-þi facã loc ceilalþi! Dai lecþii particulare ºi ajungi în nisip, adâncã de vreun metru ºi tot atât de largã. milionar într-un an, îþi cumperi casã cu teren, ºi ce S-a fãcut apoi un foc straºnic (din buºteni serioºi, teren! cu palmieri ºi piscinã!... Pãrinþii lui Hasan n-au provenind de la magazinul... Carrefour din Cairo, avut posibilitatea sã-i plãteascã profesori. Îl aduºi de noi, cu caravana, anume în acest scop!). trimiseserã la Londra sã-ºi încerce norocul, în ideea Când lemnele au ajuns la stadiul de tãciuni argintii, cã va reuºi prin forþe proprii, dar uite c-a fost nevoit s-adus o oalã imensã, în care, peste un strat de sã revinã fãrã sã-ºi fi luat faimoasele ‘A-levels’, care cartofi, erau aºezate bucãþi de carne de berbec. sunt echivalentul bacalaureatului nostru. El o sã ne Capacul a fost acoperit cu... un covor persan, dupã însoþeascã ºi o sã înceapã sã ‘fure’ din meseria care totul a fost astupat cu nisip ºi lãsat sã ‘lucreze’ conducãtorului caravanei. La vârsta mea, eu nu mai îngropat timp de patru ore. ‘La beduini, cel mai tânãr pot îndeplini acest rol. Conducãtorul trebuie sã fie serveºte’. Lui Hasan îi reveni, aºadar, sarcina sã ne tânãr ºi puternic - e rãspunzãtor de viaþa oamenilor, distribuie porþiile, pe care el o îndeplini cu o graþie 112 a animalelor ºi de bunurile pe care le transportã. desãvârºitã. Nu-mi place carnea de oaie, în general, dar exersez ºase ore pe zi, indiferent dacã aveam aceasta a fost de vis! L-am întrebat pe bãiat: contract sau nu. Deºi plãteam impresarului o sumã - “Unde ai învãþat sã serveºti cu atâta eleganþã?” fixã imensã, doar rareori îmi gãsea de lucru. Odatã - “Cine þi-a dat voie sã-l întrebi?”, interveni bãtrânul, s-a nimerit sã cânt cu o italiancã de vârsta mea, vigilent. Am aflat, totuºi, cã la Londra lucrase într-un pianistã, de o mare virtuozitate. M-au trecut fiorii. Am pub, ca sã-ºi facã bani. rãmas fascinat de felul cum interpreta. Am vrut sã- - “Aici eu sunt stãpânul ºi trebuie sã fie conºtient ncerc marea cu degetul ºi ‘m-am dat la ea’. Atât a de asta. L-am bãtut dis-de-dimineaþã, anume ca sã aºteptat! se înveþe cu ideea”. - “Am spectacol la New York abia peste douã Nu ºtiu dacã glumise, ori vorbise serios. Hasan sãptãmâni - Concertul nr. 27 de Mozart, e ultima lui plecã privirea, supus. Osman continuã: piesã. Vino sã mergem împreunã, pe banii mei, în - “Ocupându-se de caravane, o sã câºtige doar insulele Bermude, sã profitãm de acest timp de atât cât sã-ºi ducã viaþa, dar nu mai mult. Mulþi sunt, rãgaz.” însã, cei care nu au nici atât. Mai târziu, poate, o sã- Am acceptat. Fãceam dragoste dimineaþa, la ºi diversifice activitatea, va câºtiga în plus ºi se va prânz ºi seara. O zi, a doua, a treia... Eu, care pânã putea cãsãtori.” atunci exersasem câte ºase ore pe zi! Dar ea? Nu se - “În Egipt, dacã n-ai apartamentul tãu ºi maºinã, pregãtea pentru concert? S-a prezentat la Carnegie fetele nici nu se uitã la tine. Multe preferã sã rãmânã Hall (da, la celebra salã!), la repetiþia cu orchestra, nemãritate dacã nu pot trãi separat de pãrinþi.”, abia în dimineaþa dinaintea spectacolului. Dupã primul îndrãzni sã ia parte la discuþie Hasan. acord, s-a oprit: - “ªi-apoi mai e coºmarul cãsãtoriei”, adãugã Abou - “Acesta nu-i Concertul nr. 27”, zice. Bakr. “Vin, desigur, pãrinþii, care aduc fiecare vreo - “Evident, avem în program Concertul nr. 9!” zece fraþi sau surori, cu soþii, respectiv soþiile - “Eu am pregãtit Concertul nr. 27! Sã schimbãm corespunzãtoare. (Poligamia e doar o poveste - programul!” nimeni nu-ºi permite mai multe soþii în ziua de azi!). - “Imposibil, nu avem partiturile pentru orchestrã!” Cei vreo douãzeci de cumnaþi ºi cumnate îºi aduc, la - “Concertul nr. 9 nu l-am mai cântat din studenþie! rândul lor, pãrinþii ºi copiii, cu nepoþii, dacã e cazul, Hai sã încercãm, poate mi-l amintesc!” ba ºi pe veri!” ªi-a adus aminte de el fãrã nici o ezitare, a rãmas - “E o reuniune de þesãturã a legãturilor familiale apoi o orã singurã, sã mai ºlefuiascã unele pasaje, de la care nu te poþi eschiva - dar, uite cã te alegi cu iar seara, în Auditoriul Isaac Stern, a fost ovaþionatã vreo patru sute de musafiri, pe care trebuie sã-i culci de 2800 de spectatori! În acel moment am înþeles cã ºi sã-i hrãneºti!”, completã Osman. eu nu eram fãcut sã fiu artist ºi am decis sã mã las Bãtrânii s-au retras. Argaþii se apucarã sã facã de vioarã. ‘muzicã’, un fel de zgomot, bãtând în diverse vase - “Mã simt la capãtul unui drum. Am venit anume ce serviserã la gãtit. în deºert, fiindcã el se potriveºte cu vidul ce-l resimt - “Vezi bine cã nu seamãnã a egiptean”, îmi ºopti în suflet”, îmi încheiasem povestirea. americanul la ureche. “Nu mã mir cã pãrinþii nu l-au - “Soarele cãlãtoreºte pe boltã de la Rãsãrit la putut pãstra în preajma lor, în vãzul comunitãþii”... Apus, apoi de la Apus la Rãsãrit prin trupul lui Nut M-am apropiat de Hasan. Simþeam nevoia sã mã (zic vechii egipteni), ca sã re-aparã a doua zi mai destãinui cuiva. radios ca oricând!”, mã încurajã Hasan, filozofând. - “Ce-o fi în sufletul tãu?”, îl întreb. În sine mea i-am fost extrem de recunoscãtor pentru - “Deocamdatã lupt sã mã deprind cu singurãtatea. acest sprijin. Coranul ne interzice ‘furnicaþiile’ ºi ºtiu cã, atâta timp Americanul mã privise în tot acest timp cu o mutrã cât nu mã voi atinge de o femeie, trupul n-o s-o incredulã, aproape dispreþuitoare ºi am regretat cã doreascã. Încerc sã-mi fac un rost în viaþã... Deºertul fusese de faþã. Treaba lui, mi-am zis. Pentru a doua impune solidaritate între oameni. Mai întâi, trebuie zi, þinuse morþiº sã ne pãrãseascã ºi sã meargã la sã-mi gãsesc propria armonie, sã mã împac cu mine Petra cu grupul condus de Abou Bakr. A insistat sã însumi.” vinã ºi Hasan cu ei. - “Sunt ºi eu la o rãspântie. Aº vrea sã þi-o - “Mâine vã duc pe toþi cu jeepul în deºert, iar mãrturisesc.” poimâine mergem împreunã la Petra ºi chiar mai Iatã ce i-am povestit. departe!”, încercase Osman sã-l reþinã. “Eu vã Sunt violonist. Grecii pot fi ºi ei buni la acest recomand sã nu plecaþi mâine”, mai spuse, instrument. De pildã, în 1988, vioara lui Paganini a adresându-se lui Abou Bakr, dar nu stãrui, de teamã fost împrumutatã, drept recompensã, unui violonist sã nu creadã cã vrea sã-i fure clientul. grec - Leonidas Kavakos, atunci în vârstã de 21 de Deºertul iordanian e constituit dintr-o succesiune ani. Kavakos studiase la vioarã de la vârsta de cinci de creste muntoase, care s-au scufundat cu milioane ani. Paganini, începuse ºi el tot de la cinci ani (iar la de ani în urmã, iar spaþiul dintre ele a fost umplut cu 16 ani n-a mai rezistat foliei succesului ºi s-a apucat o mare, dar nu de apã, ci de nisip - însã la fel de de bãuturã ºi joc de cãrþi). Amândoi au fost geniali. netedã ca ºi oceanul. Eu nu sunt. Am terminat cu succes Conservatorul Peste noapte plouase straºnic (precedenþii nori naþional ºi am fost trimis la master classes de cãtre se scuturaserã în deºert cu vreo cinci ani în urmã!) ºi Fundaþia Onassis. Dar, ca sã mã menþin, trebuia sã potopul spãlase rocile, de culoare brunã, brãzdatã 113 cu vine de marmurã neagrã, ºi bãtucise nisipul din invadatorii creºtini, la fel ca ºi cuceritorii romani, au vale. Am trecut pe la un loc de popas ce pãrea înþeles interesul geopolitic al zonei: se instalaserã, la abandonat, marcat de un pomiºor verde, pirpiriu, ce rândul lor, în interiorul þãrii – tot ca sã controleze creºtea între stânci. Era prevãzut cu o cisternã drumul caravanelor! subteranã, pentru alimentarea cu apã a caravanelor. Am înnoptat în zonã ºi am reîntâlnit grupul lui Abou Cisterna se umplea prin colectarea, cu stãruinþã, a Bakr. Americanul era în stare de ºoc încã din ziua picãturilor de rouã ce se prelingeau pe rocã ºi care precedentã ºi ne privea buimãcit, ca un lunatic, erau conduse prin mici jgheaburi pânã la rezervor. înconjurat de sticle de bere goale. Ce se întâmplase? Oare locul o fi fost utilizat ºi de Lawrence în persoanã? O aversã de ploaie venitã din senin (surioara celei Osman ne-a arãtat urmele rãmase în nisip a zeci care ne udase noaptea dinainte) i-a surprins tocmai de vietãþi nocturne - cãrãbuº, scorpion, ºopârlã, în defileu. În câteva clipe, un puhoi imens se nãpustise ºobolan, vulpe,... Deºertul nu doarme. Chiar ºi o gâzã prin culoarul îngust. Erau tocmai în dreptul unor trepte insignifiantã îºi are viaþa ei ºi þine la dreptul de-a ºi-o sãpate în peretele drept ºi au avut rãgazul de-o clipã trãi!... Am vãzut desene rupestre cu un vânãtor în sã se caþere pe terasa unuia dintre edificii. De acolo luptã cu leul, datând din vremea Reginei de Saaba au privit, îngroziþi, evoluþia torentului devastator, care (secolul VII înainte de Christos), inscripþii în scriere ducea cu sine învãlmãºiþi oameni, tarabe, ºarete ºi aramaicã (din secolul II înainte de Christos), apoi niºte mãgãruºi. Totul nu durase decât câteva minute. grafitti, de data asta din secolul I al erei noastre. - “Eu v-am spus sã mai aºteptaþi o zi!”, le reaminti Oamenii au învins mereu deºertul, secol dupã secol! Osman. Dar deºertul sufletesc?... - “Ai anticipat cã vom fi în primejdie? Cum ai ºtiut - “Nabateenii sunt strãmoºii beduinilor de azi. Ei c-o sã plouã?” sunt depozitarii limbii arabe literare, singurii care o - “Am vãzut cã mãgarul ciulea urechile, le þinea vorbesc corect! Dupã o perioadã de înflorire, în orientate drept în sus!”... vremea reginei de Saaba ºi a regelui Salomon (dacã Era a doua oarã cã deºertul ‘vãrsase’ apã. Dar cei doi or fi existat cu adevãrat!), au fost suficienþi deºertul sufletesc, ce resurse are?... câþiva ani de neglijenþã pentru ca sistemul de irigaþii, Mai departe urma sã fim ghidaþi de Abou Bakr. care menþinuse peninsula în înflorire, sã se ducã de - “E bine sã cunoºti ºi istoria lui!”, mã incitã Osman. râpã. Ca sã nu moarã de foame, locuitorii au devenit “Tatãl lui Abou Bakr a tradus pe Diderot în arabã! ªi- nomazi ºi au rãmas aºa pânã în ziua de astãzi. Ca a încropit o tarabã, în port la Damasc, unde a fabricat sã iasã din sãrãcie, au înfiinþat, pe itinerarul dubluri de chei, lucrând în alternanþã, el ºi nevasta, caravanelor, adevãrate staþii de ‘service’, pentru ca sa plãteascã studiile copiilor, ºase la numãr. Nu odihna cãlãtorilor, a animalelor ºi alimentarea lor cu oricine are inteligenþa, sau norocul, sã-ºi gãseascã o apã. Petra, unde vom merge mâine, e ilustrarea soluþie de supravieþuire!...” perfectã a reuºitei lor. Fiind ei înºiºi cãlãtori, au sãpat Abou Bakr n-avea chef sã ne povesteascã despre în stâncã ceea ce au vãzut pe unde au trecut: palate el, în schimb perora despre þara lui. siriene, corintice, egiptene. Le-au creat, doar ca sã le - “Iordania, ‘nu are voie’ sa fie bogatã. De ce n-ar serveascã de morminte. Casele lor de zi cu zi, din avea ºi ea petrol? Tocmai s-a gãsit gaz pânã ºi în lut, nu s-au pãstrat”- socoti Osman de cuviinþã sã Israel! Nouã ni se permite sã exportãm doar fosfaþi ºi anticipeze vizita de a doua zi. zarzavaturi. Culturile sunt irigate, cãci apã avem. (Intr- Cu secole în urmã, oamenii aceia se gãseau, ºi adevãr, vãzusem parcele verzi, udate picur cu picur, ei, la o rãspântie... Meseria de caravanier nu era sfidând nisipul sterp din jur). dezonorantã, din moment ce persista de milenii - Abou Bakr ne-a dus sã ne scãldãm în Marea gândi, cu siguranþã, Hasan. Trebuia sã gãsesc o Moartã, am urcat cu el pe colina Nebo, de unde Moise soluþie ºi pentru mine... vãzuse Þara promisã înainte de a-ºi da duhul, am A doua zi am vizitat Petra. Ceea ce se vedea, era vizitat comunitatea ortodoxã de la Madaba, unde am de pe la anul 100 al erei noastre, scurt timp dinainte fost miraþi sã vedem o clasã de ºcolari musulmani, ºi dupã cucerirea romanã. Se intra în Petra printr-un respectuoºi, aduºi în vizitã la biserica greceascã, în defileu ca un curs de râu, lung de doi kilometri, care care un mozaic reprezenta Palestina de altã datã, servea drept poartã de apãrare ºi care, de fapt, era o apoi am fost impresionaþi de capitala Aman. Pe colinã crãpãturã în munte, formatã o datã cu, ºi drept trona o acropolã elenã, ale cãrei coloane mai dãinuiau prelungire, a Marelui Rift african. Ceea ce-au realizat încã, în timp ce palatul guvernatorului omeiad, de nabateenii, ca sã le serveascã de morminte, îþi tãia alãturi, era cãzut în ruine. În centru, Nimphaionul respiraþia. Dar nu era vorba numai de morminte: mai roman servea drept loc de depozitare a lãzilor de erau sãli unde, pe bãnci de piatrã, pe vremuri, gunoi ale pieþei de alãturi... În Aman femeile pot sã dormeau oamenii, în jurul animalelor. Plasate astfel, aparã nestingherite în rochii mini, în timp ce la amiazã în centrul odãii, erau pãzite ºi þineau totodatã drept circulaþia se întrerupe, iar bãrbaþii ies cu rogojini în sursã de cãldurã! mijlocul strãzii, la rugãciune... La câþiva kilometri mai la nord, am vizitat o cetate O þarã laicã, plinã de contraste, dar bine rânduitã. a cruciaþilor, Karak, un colos cu ºase etaje, în centrul De când vorbisem cu el în seara aceea, Hasan fiecãrui etaj gãsindu-se un manej de mãrimea unui se þinea în preajma mea, neabãtut. hipodrom, unde fãceau întreceri cavalerii. Construitã Seara, Abou Bakr a reluat monologul: 114 cu o mie de ani mai târziu decât Petra, ne arãta cã - “Democraþiile occidentale au drept unic rol sã justifice puterea celor ce-o deþin. Sistemele politice apropiase de o musulmanã, originarã din Bosnia- nu se pot exporta altor lumi. Lumii noastre i-aº da un Herþegovina, cu zece ani mai în vârstã. Mutat ‘la ea’, sfat înþelept: bãrbaþii sã foloseascã prezervativ (un adicã la un loc cu pãrinþii, cu fiica din cãsãtoria copil, doi, maximum, ajung); sã renunþe la condimente precedentã ºi soþul acesteia (fiica urându-ºi mama; (ele te fac iute la fire, la femei ºi la ceartã); sã-ºi trimitã ºi mai era ºi însãrcinatã), Hasan fusese transformat copiii la ºcoalã, inclusiv fetele. Dacã toþi ar proceda într-un fel de slugã. Cu o maºinã veche îl puneau sã aºa, nu s-ar mai vorbi de ‘lumea a treia’ “! facã tot felul de transporturi. Schimbã brusc subiectul: Când l-am revãzut, era întunecat la chip ºi rãu - “Cu banii câºtigaþi din transporturi la beduini, îmbrãcat. Se purta distant ºi privea distrat. Avea barba Hasan nu-ºi va putea întreþine o familie, dar e mai nerasã. Nu poþi strãmuta un om dintr-o tradiþie într- bine decât nimic. E tânãr încã ºi va reuºi mai târziu - alta! Nu te poþi amesteca în destinele oamenilor! ºi se va cãsãtori. Important e cã Hasan a acceptat Acum parcã era iar în deºert. un nou început.” Dupã ani de zile am aflat, însã, cã-ºi aflase, totuºi, …Sosi ziua despãrþirii. Eram doar noi trei, resursele, calea. americanul, Hasan ºi cu mine, la o mãsuþã de bodegã, Între timp, americanul, revenit în locurile lui natale, în Aman. Aici americanul are brusc o idee: îi spune din prerie, în cea mai fericitã þarã din lume, s-a lui Hasan cã i-ar putea asigura, provizoriu, o slujbã schimbat vizibil: nu mai bea bere, cugeta, rãsfoia o în Macedonia. carte, o Biblie ºi pãrea mai modest, mai conºtient de - “Hasan, bãiete, tu nu trebuie sã rãmâi în deºert”, propriile-i limite. Lucra pe cont propriu (n-am înþeles îi vorbi. “Ai putea sã lucrezi un timp, dincoace, înainte ce) ºi - voi fi aflat dintr-o scrisoare - mai era ºi de a începe ceva, poate la oraº, în lumea ta, pe cont îndrãgostit. propriu. Eu însã îþi propun chiar sã vii o datã cu mine. Iar eu m-am întors la vechea ºi unica mea meserie, Cei mai mulþi muncitori americani care lucreazã la tot ce þine de vioarã, ºi-mi fac generos datoria faþã de construirea Ambasadei noastre sunt de culoare ºi ea ºi faþã de mine, însã prin altã prismã. Apreciasem sunt musulmani, te ºi vãd printre ei. O sã te ajute sã nopþile senine din deºert ºi am început sã mã preocup ai un început uºor. Uite, bani pentru avion.” de astronomie. Fiind redusã la esenþã, astronomia Parcã mi-ar fi ghicit gândul. M-am asociat ºi eu la se înrudeºte cu matematica, ºi amândouã cu filozofia acoperirea sumei pentru bilete ºi ceva pe deasupra. ºi muzica. M-am profilat sã fac muzicã pe calculator, Hasan s-a opus la început, apoi a acceptat. Între timp sã scriu propriile mele texte, sã le interpretez. Mi-am apar Osman ºi Abou Bakr. gãsit astfel un debuºeu viabil. - “Va putea aduna un minimum pânã ce ar porni Trecusem ºi eu printr-un intermezzo pustiu ºi-mi ceva pe cont propriu, dacã ar fi sã te gândeºti câte regãsisem resursele. presupune orice început, fie ºi meseria de caravanier”, ªi, cum fosta mea meserie de solist clasic nu mai interveni în favoarea lui, pe neaºteptate, Abou Bakr: intra în discuþie, am îndrãznit sã dau un telefon în “Corabia deºertului, acum, e, însã, camioneta Toyota!” Italia, în dorul celuilalt mare instrument pe care se - “Ideea cu Macedonia e bunã”, încuviinþã ºi reazemã poezia muzicalã a lumii! Dar nu mai relatez Osman. ce a urmat - într-o altã noapte, de poveste. Cum aº Am aflat apoi, tot de la el, cã erou la inundaþia de putea sã iau numele zeului iubirii în deºert? la Petra fusese tocmai Hasan. De acolo, de sus, unde se refugiaserã pe terasã, vãzuse doi oameni pe cale Scris la Fez, 23 februarie, Cluj, 23 aprilie ºi Paris, sã se înece, rãsturnaþi de ape. Se aruncase spre a le 23 septembrie 2010. veni în ajutor, îi trase sus ºi, cu un profesionalism nebãnuit, le dãduse primele îngrijiri, le fãcu respiraþie 1 ‘Sunnicii’, care au preluat puterea dupã moartea artificialã. A reieºit cã bãiatul urmase în Anglia un Profetului, sunt ginerii acestuia, în ordine: Abou Bakr curs de sanitar voluntar ºi cã avea chiar diplomã în (632-634), Omar (634-644) ºi Osman (644-656). acest sens! ‘ªiitul’ Ali (656-661), vãr cu Profetul prin Abou Talib - “Iar eu, care credeam cã o sã-l dea gata seria de (unchiul lui Mohamed), ºi soþ al Fatimei (fiica celui întâmplãri ºi probleme medicale pe care ºeful din urmã), fusese îndeprtat de la putere, iar versiunea caravanei a trebuit sã le înfrunte în drumul spre Wadi Coranului pe care Ali o deþinuse (de patru ori mai Rum!”, exclamã cu un gest teatral Osman, apoi lungã) a fost distrus din porunca lui Osman. Yazid continuã. “Abou Bakr are dreptate. Bãiatul trebuie sã Mo’awiya, un vãr mai îndepãrtat fondeazã ulterior plece. Dar mai întâi, Hasan va merge sã-ºi avertizeze dinastia Omeiazilor, care guverneazã , de la Damasc, pãrinþii!” pânã în 750 (ºi în Andaluzia pânã în secolul IX), urmat El plecã pânã una alta la Cairo în aceeaºi zi în de Abbasizi, care se instaleazã la Bagdad ºi care care noi am pornit-o spre casele noastre. Dupã o conduc imperiul pânã în 1258. Dinastia iordanianã lunã, era instalat la Skopje. Muncitorii musulmani de (haºemit) e plasat în afara certurilor succesorale: la Ambasada americanã îl ajutaserã. Gãsi de lucru monarhul actual e urmaºul lui Haºem, fost gardian la la o fabricã de produse lactate. Era încrezãtor în sine. Meca ºi rudã cu bunicul lui Mohamed. Se scula la patru dimineaþa ca sã prindã autobuzul de ora cinci, care-l ducea în localitatea alãturatã, unde era uzina. Într-un timp mi-am propus sã-l vizitez. Se ª 115 În calitate de decan al Facultãþii corpul ºcolii, mai ales prin de Filologie, ºi mare iubitor de artã, þesãturile, covoarele frumoase ce aþi organizat, celebrã de acum, se realizau uneori la rãzboiul de Galeria „Filo”, în care au expus Momente þesut sub ochii miraþi ai copilului de aproape toþi artiºtii plastici atunci. Îmi plãcea sã privesc importanþi ai momentului, cum a colecþia de textile, în special de decurs aceastã colaborare cu ei? dintr-un prosoape, care existau la noi în Sunteþi un mare colecþionar de casã, cu intenþia de a oferi mostre artã, de „lucruri frumoase”, cum vã traseu elevelor, prin ele ºi mamelor, place sã le numiþi. Casa pentru „lucrul manual” al lor. În dumneavoastrã aratã ca un casele oamenilor din sat îmi plã- veritabil muzeu, un rezultat firesc existenþial (IV) cea sã descopãr aºa numitele a unei vechi pasiuni pentru „cusãturi”, cu imagini dintre cele acestea, adicã artã popularã, mai variate, adecvate textelor ce ceramicã ºi textile, în special le însoþeau. Dacã am început aºa, prosoape, dar ºi picturã, sculpturã, pe mãsurã ce paºii vieþii m au graficã, apoi colecþia de ceasuri, purtat prin atâtea locuri, prin þarã de artã neagrã, de vase de cupru ºi strãinãtate, ochii s au deschis ºi altele, cred cã pentru aceasta v tot mai mari ºi ideea de a avea în a ajutat ºi familia, în special soþia preajma mi imediatã ceea ce mi dumneavoastrã, dar ºi copiii de la place, ceea ce este frumos, plãcut o vreme ºi, nu în ultimul rând, casa la vedere, s a lãrgit mereu. Din dumneavoastrã. Cum aþi ajuns în ceea ce þi am spus pânã acum, posesia acestui apartament? nu e greu sã realizezi cã apro- pierea mea de cei ce creeazã Pasiunea pentru frumos, frumosul, de artiºtii plastici, a venit interesant, deosebit, niciodatã cu Convorbiri cu ca o împlinire a unor vise. Student ideea de a avea o valoare în casã prof. univ. Octavian ªchiau fiind la Cluj sau tânãr cadru didactic (aºa cum o percep foarte mulþi am cunoscut pe mulþi dintre viitorii dintre cei care ajung din varii mari artiºti ai urbei ºi prin ei, pe motive în casa noastrã ºi nu se pot de cât, sã le am în preajmã, mi au mulþi dintre cei ce ºi fãcuserã un opri sã nu exclame „vai, ce valori adus o deosebitã bucurie. La nume, pe cei deja consacraþi; am aveþi”), e foarte veche. Bucuria de Dumbrãveni, unde am urmat cultivat prietenia cu aceºtia, am a privi ceva frumos am trãit o încã liceul, un oraº în care trãiesc în cea pãtruns în atelierele lor, le am din frageda mi copilãrie. Am mai bunã armonie români, saºi ºi admirat lucrãrile, am frecventat subliniat în cadrul acestui dialog cã armeni, dar ºi maghiari, mi a fost expoziþiile ºi aºa s a nãscut ideea m am nãscut într o ºcoalã a cãrei dat sã ajung în casele unor colegi Galeriei „Filo”. Iniþiatã ca decan de curte ºi grãdinã erau pline de flori, ºi am rãmas plãcut surprins cã profesorul, prietenul ºi colegul care mai ales prin varietatea lor pereþii unor camere erau meu, Dumitru Pop, am îmbrãþiºat coloristicã, dar ºi delicateþea lor, împodobiþi cu picturi ale unor foarte repede ideea lui ºi împreunã mã atrãgeau în mod deosebit. modeºti artiºti locali sau cu am trecut la treabã. Apoi devenind Eram încã copil mic, cred cã nici reproduceri dupã pictori deja decan mi s a transmis întreaga nu ajunsesem sã fiu înscris în consacraþi, ceea ce vãzusem deja responsabilitate. Aºa s a nãscut clasa întâi primarã, când am ºi la ºcoala tatãlui meu. Surpriza încãperea de la subsolul Filologiei descoperit frumuseþea, varietatea cea mare am avut o tot la ºi aºa au ajuns ca o bunã parte la secuii care apãreau destul de Dumbrãveni când în locuinþa dintre artiºtii plastici clujeni sã des în comuna noastrã cu profesoarei noastre de desen am realizeze o expoziþie într un oraº produsele lor ceramice (farfurii, vãzut o întreagã colecþie de în care se oferea sub acest aspect cancee, oale etc.). În paralel în sculpturã micã executatã de prea puþin. Pentru organizarea satul ªoimuº, ce þine administrativ sculptorul Medrea, a cãrui elevã unei expoziþii, având maºinã, mã de comuna în care m am nãscut, fusese în tinereþea ei profesoara avântam în transportul în care trãiesc numai români, am noastrã. Tot la Dumbrãveni exponatelor, picturã sau sculpturã, descoperit vase cu alte modele, cu sculptorul Virgil Fulicea adusese ajutam la panotarea acestora, alte forme, care erau cumpãrate bustul lui Timotei Cipariu care prilej de formare a ochiului în de la niºte olari moldoveni ºi, urma sã fie dezvelit în faþa liceului vederea amplasãrii fiecãrei piese; amintindu mi de acestea mult mai ce i purta numele. marele avantaj venea din ceea ce târziu, eram deja student, am Cum vezi încã din copilãrie am realizat cu ocazia amenajãrii reuºit sã le achiziþionez la niºte interesul pentru a þi duce viaþa într sãlii, am blocat singurul geam cu preþuri absolut derizorii, le am un cadru plãcut s a sedimentat pânzã de sac, material pe care l depozitat în podul casei pãrinteºti treptat. El s a augumentat mereu am folosit ºi la acoperirea celor ºi atunci când am ajuns la Cluj, într ºi în locuinþa noastrã, cu camere patru pereþi ºi, în felul acesta, 116 o locuinþã care sã mi permitã, cât mari, luminoase, ce se gãseau în lumina se revãrsa egal, prin becurile instalate, ºi nu existau care nu mai sunt între noi, ºi nu doamna Elaº ne a dãruit un al locuri care sã dezavantajeze o ºtiu dacã mã voi încumeta sã i doilea bust. Cele mai multe lucrãri lucrare sau alta. Sala oferea o amintesc pe cei care trãiesc de sunt reprezentate de darurile intimitate rar întâlnitã, de care tu teama de a nu greºi; cu Anastase primite de la prieteni dragi, între ca creator, organizator sau vizitator Demian, un nume preþuit, cel ce a care þin sã i amintesc pe sculptorul (cei mai mulþi fiind dintre studenþii fost profesor la Academia de arte Eugen Gocan, între care unele, noºtri, pentru care am ºi gândit din oraºul nostru, care a ilustrat mai mari, sunt expuse în curtea organizarea Galeriei), te simþeai revista Gândirea, care cu un an casei noastre, pe Vasile Pop, foarte bine la „un pahar de vorbã”, sau doi înainte de moarte, pictorul pe care l iubim, dar ºi pe cum se spune, în jurul unei poposea adeseori la Cluj ºi cu nepotul nostru, Valentin Codoiu, mãsuþe, aºezat pe un scãunel ºi acest prilej am petrecut alãturi de cel pe care l am adus în casã la participai nu la un vernisaj ci la el, în casa noastrã, dupã mese terminarea clasei a patra din satul închiderea expoziþiei, când, dacã frumoase, când a fãcut portretele meu natal ºi a devenit pictorul, þi a plãcut vreo lucrare, puteai s o celor doi copii ai mei, Simona ºi poate mai mult în ultima vreme cumperi, la un preþ colegial iar banii ªerban, dar ne a dãruit ºi câteva scenograful, colaboratorul apropiat îi puteai da în rate, uneori pânã la desene, pe unul dintre acestea l a al regizorului Mãnuþiu, cunoscut un an (putea fi ºi de 50 de lei), dãruit Sorucãi, soþia mea, cu o pânã ºi la Paris prin talentul sãu fiindcã leul socialist îºi pãstra dedicaþie pe care numai un mare deosebit. Avem numeroase lucrãri valoarea. În felul acesta mulþi artist putea s o facã; am citit o în semnate de Bubuºor, cum a universitari, de cele mai multe ori nenumãrate rânduri, aºa cã dã mi rãmas cu numele în familia filologi, puteau sã devinã voie sã þi o spun: „Îmi face o noastrã, pentru a nu fi confundat colecþionari sau dacã nu, puteau deosebitã bucurie sã decorez casa cu Bubu. sã se bucure în casa lor de „o drãguþei Doamne ªchiau cu Pasiunea pentru artã îþi rezervã valoare”. Pentru mine, dar ºi pentru aceastã poezie desenatã de mine, uneori surprize la care nu te ai colegii mei, Galeria a fost locul Cluj, A. Demian. 1 IV 75, pentru putut gândi niciodatã. Nu pot sã ideal unde puteai sã bei o cafeluþã, ziua Doamnei de naºtere de la 14. nu amintesc cã în timpul ºederii la e adevãrat nu se fuma, într un martie”; Ion Vlasiu cu o picturã, Tübingen, printr un student care cadru plãcut ºi ceea ce era foarte deºi a fost în primul rând sculptor, fãcea parte din Corul studenþilor important el se schimba o datã la cu Culese din fân, o pânzã romaniºti, condus cu multã dãruire douã sãptãmâni. ªi totul a durat înrãmatã de el, pusã sub braþul de lectorul de spaniolã, prietenul din 1976, când am fost ales meu la plecarea din atelierul lui din meu Paco Orozs, am descoperit decanul Facultãþii, pentru care nu Bucureºti; Traian Bilþiu Dãncuº, din un numãr de 12 tablouri, semnate m am zbãtut, a venit pe Sighet, unde s a impus din tinereþe, de Elena Popeea, într o casã din neaºteptate, pânã în ianuarie 1990 ºi apoi viaþa l a dus în capitalã ºi m oraºul Ebingen, în care a trãit o ºi tot pe neaºteptate am plecat la a trimis în podul casei lui sã mi aleg sorã de a artistei, ºi acum nepoata Leipzig ca profesor invitat pentru o lucrare ºi aºa m am întors la Cluj ei, doamna Lilly Seeliger; am scris cinci ani ºi am început din nou sã cu Crizanteme pe mãsuþã, cu cu mult entuziasm, la timpul mã conving tot mai mult cã norocul ºtergar maramureºean ºi o carte potrivit, în revista Tribuna, despre ºi l poate face omul atunci când de Eminescu (acolo unde m a aceste pânze m am îngrijit ca la ºtie sã iubeascã „frumosul”, care trimis am avut senzaþia fetei retrospectiva, organizatã de poate fi exprimat nu numai prin moºului din poveste); o acuarelã Muzeu de Artã din oraºul nostru, culoare, formã, dimensiune, ci ºi de Mircea Vremir, pe lângã douã aceastã „comoarã româneascã” prin omenie, comportament, trei pânze de ale lui, Pe Neva, la sã fie introdusã în Catalogul ce s dragoste faþã de aproapele sãu. Leningrad, unde m am cunoscut a întocmit în aceastã împrejurare. Au expus creatori din toate cu el ºi nu la Cluj, unde am devenit ªi fiindcã am amintit acest cor al generaþiile, dar nu risc o înºiruire prieteni. Mã opresc însã aici, ar studenþilor romaniºti, adaug cã la a lor, fiindcã pe toþi i am îndrãgit trebui sã te reþin prea mult, în invitaþia lui Paco am început sã l într un fel sau altul, mulþi dintre ei realitate fiecare dintre lucrãrile frecventez ºi eu ºi am introdus în îmi erau deja prieteni încã intrate în casa noastrã îºi are repertoriul lui douã cântece dinaintea deschiderii Galeriei, alþii istoria ei, consemnatã prin ceea ce româneºti, Cucule, pasãre surã ºi pe parcurs, ºi cu ajutorul lor, casa scrie în spatele ei (de cine au fost S a dus cucul de pe aici, care s au noastrã, în realitate apartamentul dãruite, în ce împrejurãri etc.). Sunt bucurat de mare succes. Mi am nostru, destul de încãpãtor, se în casã cãtre zece portrete ale spus ºi de data aceasta, ce bine spune cã a devenit un adevãrat mele, fãcute de prieteni pictori, cã am voce, ºi i am mulþumit încã muzeu. La aceasta, e adevãrat te unul singur e dãruit de un sculptor, o datã tatãlui meu care a introdus împinge casa pe care o ai, fiindcã Benczedi, replicã la un portret fãcut adeseori în corul ºcolii aceste în ea întotdeauna mai gãseºti loc de doamna Chiricuþã. Precizez cã frumoase piese corale, dar ºi pentru ceva „frumos”, în care sã acestea nu s au fãcut la „comanda” profesorilor mei de muzicã din liceu te simþi bine. mea. Existã apoi busturile copiilor ºi facultate, Dunca ºi Felea, ale În locuinþa noastrã sunt foarte mei, rãmase în material încã cãror formaþii corale le am susþinut multe lucrãri de care mã leagã nefinit, gips, dãruite de prietenul ºi eu. amintiri de neuitat. Sã încep cu cei nostru Vasile Rus; pentru Simona, Dar sã nu uit, întrebai de 117 colecþia de ceasuri. În locuinþa decupa din Fãclia anunþuri în aceastã întrebare, fiindcã etapa noastrã s a pãstrat, pânã la legãturã cu vânzarea unor imobile aceasta este strâns legatã de moartea tatãlui meu, un ceas cu sau apartamente ºi ne îndemna întoarcerea mea de la Leipzig, simt douã greutãþi care a funcþionat tot mereu cã e bine sã avem casa nevoia sã-þi reþin atenþia cu ceea timpul ºi deºi la orele exacte noastrã proprie. Fãrã sã l refuzãm, ce s-a întâmplat înainte de Alba producea niºte sunete destul de l am amânat mereu pânã într o zi, Iulia. În ianuarie, 1990, un telefon puternice nu deranja pe nimeni. când, de dragul lui, am pornit primit de la profesorul Paul Tata a avut mare grijã pentru el, el împreunã sã vedem cam ce ni se Cornea, ajuns în noua conjuncturã însuºi îl ungea din când în când oferã. Ni s au deschis ochii, am ministrul sau secretarul de stat cu petrol ºi el continua sã batã dar vãzut câteva apartamente pentru învãþãmântul superior, prin adevãratul imbold a venit într o superbe, unele scoase la vânzare care am fost întrebat dacã nu sunt împrejurare pe care þi o relatez pe încã din anii 50, dar foarte greu, dispus sã plec la Leipzig, de data scurt. În anii când eram la practic imposibil, de a intra în ele. aceasta pe un post de profesor, Tübingen, o datã în drum spre Pânã la urmã, îndemnat, într un pentru o perioadã de cinci ani. Îþi Bucureºti unde trebuia sã mi fel, de vecinãtate imediatã cu casa mãrturisesc sincer rãspunsul depun întotdeauna, la orice Agârbiceanu, de la numãrul 31, noi afirmativ a venit destul de greu ºi revenire în þarã, paºaportul, m am locuim la 25, în care mai trãiau încã l-am dat abia dupã ce profesorul oprit la Câmpina, eram cu doamna Agârbiceanu, împreunã mi-a relatat cã în acel moment mai Mercedesul profesorului Scridon, cu fiica Uca, ne am hotãrât sã erau doar cinci lectori trimiºi peste am vizitat Muzeul „Nicolae cumpãrãm apartamentul de la etaj, hotare faþã de cei peste o sutã pe Grigorescu” unde am vãzut un scos de multã vreme de vânzare care eu însumi i-am întâlnit la ceas superb cu cuc, cu trei de proprietara lui ce trãia la Bra- începutul anilor ºaptezeci, când greutãþi, despre care muzeograful ºov, dar cu slabe speranþe de a participam la Bucureºti, în preajma ne a spus cã el a fost adus din putea intra în el, fiindcã fusese reluãrii cursurilor universitare, în Pãdurea Neagrã, Germania, de rechiziþionat de armatã. E cadrul aºa numitelor „ºedinþe de pictor, când a petrecut acolo, în adevãrat, preþul n a fost la valoarea instructaj”. Cum au dispãrut atâtea aceastã zonã atât de pitoreascã, lui adevãratã, s a putut cumpãra posturi în cei douãzeci de ani ce mai multe luni. Eu tocmai în anii în rate, deºi nu ne am fãcut multe s-au scurs de atunci era o aceea eram la Tübingen ºi atunci iluzii cã ne vom putea cândva muta întrebare la care s-a putut mi am zis cã trebuie sã achiziþionez în el, dar am devenit proprietari, rãspunde relativ uºor prin ceea ce ºi eu aºa ceva ºi de aici a început primeam ºi ceva chirie pânã într o ºtiam cu toþii despre „acþiunile” colecþia. Mai întâi un ceas cu cuc, zi, când, minune, chiriaºul nostru cancelariei II. Am acceptat ºi, în cu douã greutãþi, apoi, când am ºi a gãsit o altã locuinþã ºi la mod surprinzãtor, la sfârºitul lunii reuºit sã fac ceva economii, al începutul anilor 70, în schimbul amintite mai înainte am sosit la doilea cu trei greutãþi ºi apoi, din unei filodorme destul de pipãratã, Leipzig unde m-am revãzut dupã nou unul cu douã, sã i arãt ºi tatãlui pe care am acceptat o, tot la atâþia ani, cu mare bucurie, cu mai meu cã existã un astfel de ceas, îndemnul tatãlui nostru, ne am mulþi dintre foºtii mei studenþi din fiindcã atunci când se întorcea de putut muta în el. Ne am convins oraºul târgurilor, acum cadre la oraº iar noi, copiii, sãream pe el cã o casã, cum e apartamentul universitare, trei dintre aceºtia ºi l întrebam ce ne a adus, nostru, ne a îndemnat mereu s o chiar angajaþi ai Universitãþii. Am rãspundea când geanta lui era împodobim cu „lucruri frumoase”, avut atunci bucuria de a-l cunoaºte goalã, „un ceas cu cuc”, ceea ce cum îmi place sã le spun, deºi ºtiu pe profesorul Klaus Bochmann, învãþase de copil în casa cã artiºtilor plastici le repugnã devenit între timp directorul pãrinteascã, adicã nimic. adjectivul „frumos”, aºteptând Institutului de romanisticã, ºi mi- Am rãmas dator cu rãspunsul întotdeauna niºte aprecieri mai au revenit obligaþiile unui profesor, în legãturã cu casa, în realitate sofisticate, ale celor ce sunt critici pe o normã întreagã la început, iar, apartamentul de la etajul întâi, în de artã profesioniºti. dupã unificare, am fost trecut, nu care locuim. A fost o mare ºansã numai eu, pe câte o jumãtate de pentru noi ca tatãl nostru, al lui Revenit în þarã, de la Leipzig, normã, dar am rãmas cu bucuria Soruca, dar ºi pentru mine a fost în vara anului 1990, aþi ajuns din de a putea fi prezent la împlinirea un tatã adevãrat (nu mi place sã toamna acestui an sã puneþi a o sutã de ani de când celebrul folosesc cuvântul socru, îmi sunã umãrul la bunul mers al profesor Gustav Weigand a ca ceva strãin!), provenind dintr o Universitãþii „1 Decembrie 1918" înfiinþat Institutul român din Leipzig. veche familie „nemeºeascã”, adicã din Alba Iulia. Alþi ani grei ºi totuºi A fost o mare sãrbãtoare pentru un fel de mici nobili, Bizãu, mai frumoºi prin ceea ce a rezultat. Cu toþi romaniºtii din Germania, cu târziu, bãnuiesc, prin cine aþi pornit la drum acolo, invitaþi din România, din Cluj au maghiarizare, a devenit Bizo, de punând bazele unei Catedre solide participat Ion Mãrii ºi Eugen la poalele Þibleºului, nu ºi a pierdut de Limba ºi literatura românã, Beltechi. niciodatã simþul proprietãþii, pe completatã la scurtã vreme cu cea Renunþ la alte detalii ca sã când noi nu l aveam. Încã din prin de limbi strãine, francezã ºi rãspund repede ºi pe scurt la anii 60, dupã ce am ajuns, englezã? întrebarea de bazã, legatã de Alba 118 mutându ne în ceva mai bun, tata Înainte de a-þi rãspunde la Iulia, nu înainte de a spune cã în toamna aceluiaºi an, 1990, am ºeful Catedrei de filologie, am Mihuþ la Francezã; Sever Trifu, venit de data aceasta, ceea ce nu rãmas activ acolo mai bine de zece Virgil Stanciu, Ioan Popa, Aurel s-a putut întâmpla la Tübingen, cu ani, la început ca profesor, ºef de Curtui la Englezã. Am avut tot Soruca, soþia mea, împreunã cu catedrã, apoi profesor consultant. timpul o foarte bunã colaborare cu primul nostru nepot, Radu, care nu N-aº vrea sã mã întind prea mult. cel ce mã invitase, profesorul Iuliu împlinise trei ani, hotãrâre care a M-am simþit excelent, Univer- Paul, pe care-l regret enorm, am produs uneori entuziasm, altãdatã sitatea de acolo era încã în anii de simþit întotdeauna cã ºi el a fost mirare, cã am avut curajul la plinã dezvoltare, cu elanurile fireºti un fiu de dascãl, dar ºi cu aceastã vârstã, eu aveam deja 60 ale unui început. Pe parcurs a profesorul Iacob Mârza, decanul de ani, „sã aducem pe lume” un crescut numãrul cadrelor di- în funcþie la sosirea mea, apoi ºi copil. dactice, în paralel cu al studenþilor, rectorul Instituþiei, dar bucuria cea Revenisem, aºa dar, în þarã, dacã la început aveam numai mai mare am trãit-o când m†am reþine cã acolo, la Lipsca, am specialitatea Românã-francezã, întâlnit cu foºti studenþi de ai mei, sãrbãtorit împlinirea celor 65 de peste doi ani s-a admis ºi cu Aurel Pantea, dar mai ales cu ani, ºi cu totalã încredere în funcþionarea specialitãþii Românã- Ileana Ghemeº, colaboratoarea Universitatea pe care am servit-o englezã. În lumea filologilor, ca ºi mea de mare nãdejde, o fiinþã cu loialitate, la Cluj sau in spaþiul a acelora care veneau în control, înzestratã cu multe calitãþi între german timp de 12 ani, în trei eram destul de bine cunoscut, care am reþinut calitatea ei de bun etape, am înaintat o cerere ceea ce, o spun cu modestia de organizator, hãrnicia ei, pregãtirea rectoratului cãruia, în conformitate totdeauna, a însemnat ceva pentru profesionalã deosebitã, atenþia cu legea aºa cum o ºtiam eu, i-am aprobãrile ce le ceream de la permanentã care mi-a acordat-o. cerut prelungirea activitãþii mele cu Minister, ºi n-au fost puþine. Am Colaborarea cu ea atâþia ani mi-a un an, cu convingerea cã tot aºa simþit tot timpul cã sunt ocrotit, lãsat o frumoasã ºi trainicã mã voi putea bucura de acum fiindcã prin mine ºi dupã mine au amintire. O amintesc ºi pe fosta înainte pânã voi avea 70 de ani. acceptat colaborarea cu tânãra mea asistentã la cursul de La o întâlnire cu rectorul, instituþie specialiºti cunoscuþi, veniþi literaturã românã veche ºi profesorul Andrei Marga, mi s-a de la Cluj (profesorul D. D. premodernã, pe Diana Câmpan, pãrut cã nu va fi uºor, fiindcã mai Draºoveanu, profesorul Vasile formatã la Universitatea din are vreo 15-16 cazuri cu conþinut Fanache dar ºi mai tinerii Mihai Timiºoara, cu dascãli care, în similar, dar cã va þine seama de Gherman, Gavril Neamþu, marea lor majoritate, s-au format situaþia oarecum aparte a mea ºi Constantin Milaº, Constantin la Cluj ºi sã fiu fericit cã dupã cã-mi va comunica rezultatul. Mladin, ºi tu, bineînþeles; oferta ta celelalte douã asistente pe care le- Ce a urmat? La câteva zile, în am primit†o cu mare bucurie, ºtiind am avut la Cluj, care au ajuns aºteptarea rãspunsului, am primit cã eºti fiu de învãþãtor, ca ºi mine, cadre didactice strãlucite, e vorba un telefon de la rectorul categorie socialã pentru care am de Georgeta Antonescu ºi Doina Universitãþii albaiuliene, profesorul avut întotdeauna o mare slã- Curticãpeanu, Diana se gãseºte la Iuliu Paul, prin care mi-a propus biciune, cã ai o fire liniºtitã, de care înãlþimea lor. sã merg pânã la el a doua zi, cu o te trãdeazã figura ta de om bun, Anii în slujba Universitãþii „1 maºinã a instituþiei sale, care are blând ca o pisicã, deºi, când am Decembrie 1918" din Alba Iulia m- ceva treburi la Cluj; era o invitaþie devenit prieteni, mi-ai spus, vezi, au ajutat într-un fel sã rãmân tânãr, colegialã, fiindcã mi-a amintit cã de cã pisica blândã zgârie rãu, în ce fiindcã contactul cu ºcoala, cu fapt ne cunoaºtem din anii mã priveºte nu m-ai convins.) la tineretul, te menþine, te pune la studenþiei, eu la filologie, el la Românã; Rodica Chira, Silvia treabã, când simþi cã le place ceea istorie. Bineînþeles, am acceptat- ce faci cu ei. Aici am fost nevoit o, ne-am întâlnit, mi-a fãcut sã-mi lãrgesc investigaþiile în propunerea sã fiu de acord sã istoria literaturii române, pe lângã lucrez acolo. În momentul acela, cea veche ºi premodernã, la cea cred cã în capul amândurora, modernã propriu-zis, mergând trecea ceva din conþinutul pânã la marii clasici ai literaturii proverbului „cine n-are bãtrâni sã române. Apoi au urmat mai multe ºi-i cumpere”, dar am acceptat cursuri speciale, la studenþi dar ºi foarte repede propunerea fiindcã la masteranzi: Literaturã autenticã mi-am dat seama cã în felul acesta la cronicarii români, Literatura de voi rãmâne încã o bunã vreme cãlãtorie, Sã-i cunoaºtem pe între zidurile unei ºcoli, deci acolo Romul Munteanu, pe Mircea unde am venit pe lume, fiindcã am Zaciu, pe Cornel Regman ºi altele. mai spus-o de atâtea ori, eu m- Am considerat însã cã modul în am nãscut într-o ºcoalã. Era în care mi s-a ridicat calitatea de preajma deschiderii anului ºcolar, profesor consultant nu l-am 1995/1996, ºi printre participanþii meritat; fãrã sã fiu chemat sã mi la deschidere eram ºi eu prezent se comunice aceastã hotãrâre, am ºi din acel moment, fiind numit ºi TINARUL ARTIST LA SF. SEC. XX bãnuit-o doar cu ocazia depunerii 119 unei cereri adresate ºefului de Clujului; la pensionarea de la interviu, dialog sau interogatoriu, catedrã, deopotrivã ºi decanului, Universitatea din Alba Iulia, la care m-am supus cu prin care arãtam ce doresc sã fac aceasta v-a conferit titlul de convingerea cã ai ajuns sã mã în calitatea mea de profesor profesor emerit, dupã ce cu câþiva cunoºti mai bine, cu calitãþile dar consultant pentru noul an ºcolar; ani înainte aþi fost decorat cu ºi cu limitele, sã nu zic defectele, eram la o ºedinþã de catedrã, ºeful Ordinul, meritul Învãþãmânt în grad pe care, pânã la urmã, le are catedrei a citit cererea, s-a uitat de comandor. Sunt titluri ce atestã fiecare om. Poate am fost un om cãtre prodecan care a spus foarte calitatea ºi contribuþia dum- norocos, îmi spun adeseori mie jenant „sus”, altceva n†am aflat ºi neavoastrã la educarea ºi dar spun ºi alþii probabil despre am aºteptat toatã vara un rãspuns. formarea unor noi generaþii de mine, cã am vãzut multe în viaþã, Cei de „sus” uitaserã probabil cã intelectuali români, dar ºi cã am avut ºansa sã-mi întemeiez eu am fost invitat la Alba Iulia ºi cã angajamentul dumneavoastrã în o familie fericitã, cu o soþie, n-am cerºit acest lucru. viaþa curentã a obºtei, a cetãþii. tovarãºã de viaþã, minunatã, ea Cum timpul are darul de a Sunteþi mulþumit de ceea ce aþi profesoarã de fizicã, eu filolog, cu estompa astfel de momente mi-am fãcut în aceºti 80 de ani pe care îi doi copii minunaþi, care s-au putut amintit cã, de fapt, la propunerea împliniþi acum? realiza în þarã, sunt lângã noi cu Universitãþii din Alba Iulia am fost De Universitatea din Cluj nu m- copiii lor, nepoþii noºtri dragi, ceea decorat cu Ordinul pentru meritul am despãrþit niciodatã, în ciuda ce ne face fericiþi cã putem în Învãþãmânt în grad de comandor, faptului cã am pãrãsit-o de atâtea continuare sã-i ajutãm, aºa cum dat în decembrie 2004, semnat de ori ºi, cu toate acestea la revenirea ºi noi la rândul nostru am fost preºedintele Iliescu ºi pe cel de mea în þarã, de la Berlin, apoi ajutaþi. Ce poate fi mai concludent Profesor emerit al Universitãþii din Tübingen, apoi Leipzig, mi-am decât cã pe lângã titlul de profesor, Alba Iulia din decembrie 2008, ce regãsit întotdeauna masa de lucru de mai multã vreme l-am câºtigat s-au adãugat la titlul de Cetãþean ºi dulapul cu cãrþi, cu bucuria celor ºi pe cel de procuror, adicã procur de onoare al municipiului Cluj- pe care i-am pãrãsit. Tot aºa s-a tot ceea ce mi se cere ca sã-i vãd Napoca, de care ai amintit în întâmplat ºi dupã ce am luat ºi pe ei fericiþi. Îþi mulþumesc, dragã întrebarea ta. Simt nevoia s-o spun hotãrârea de a mã transfera la Titi, pentru cã m-ai ascultat. E cã n-am visat niciodatã la astfel de Universitatea „1 Decembrie 1918" posibil ca ºi þie sã nu-þi fi convenit onoruri ºi cã la adresa primitã din din Alba Iulia. A fost un mare noroc acest nume, sã zicem de rãsfãþ, partea Consiliului municipal Cluj, pentru mine cã, pãstrându-mi în aºa cum ºi eu m-am luptat sã scap în care mi se comunica intenþia de continuare aceleaºi utilitãþi, adicã o vreme de al meu, pe care-l ºtii; a mi se acorda acest titlu, am masã, dulap, cheie la cabinet, am încã nu eºti bunic, ºtiu cã încã nu rãspuns cã mã simt onorat de revenit mereu acolo, mai ales cã eºti, te asigur cã îþi vor spune aºa propunere dar cã în oraºul nostru am folosit din plin biblioteca ºi nu bunicule, cum ai dori tu! se gãsesc foarte mulþi cetãþeni Facultãþii, de preferinþã pe cea de care au merite mult mai mari decât împrumut, mai puþin frecventatã de Vã mulþumesc, domnule mine. Rãspunsul a fost, cu toate studenþi ºi, în afarã de aceasta îmi profesor, din toatã inima pentru acestea, cel ºtiut. ªi ca sã închei permite sã pãstrez cãrþile mai aceste frumoase mãrturisiri ºi nu- ºi cu rãspunsul la aceastã multã vreme. Revenind mereu în mi rãmâne, acum la încheierea întrebare, þin sã-þi spun cã, dacã clãdirea de pe strada Horea trãiesc discuþiei noastre, decât sã vã urez s-ar fi repetat ceea ce mi s-a bucuria de a mã întâlni cu foºti ani mulþi ºi fericiþi, de acum înainte, întâmplat la Cluj, rãspunsul meu colegi de catedrã, cu foºti studenþi alãturi de toþi cei dragi ai familiei ºi ar fi fost identic. Cu cel de „profesor ºi prin discuþiile purtate cu ei de prietenii cu care aþi fost emerit” probabil s-a încercat o constatãm cã studenþii de azi înconjurat, în toate etapele unei reparaþie pentru ceea ce s-a parcã nu prea seamãnã cu cei de vieþi pline de realizãri. hotãrât „sus”. Cine au fost aceia ieri, e vorba mai ales de nu ºtiu ºi chiar dacã aº ºti omul schimbarea mentalitãþii lor, în care „nu are duºmani”, cum am condiþiile noilor vremuri pe care le fost calificat de prieteni, ºtie sã uite. trãim. Studenþii de astãzi circulã Te asigur, dragã Titi. mai mult, au posibilitãþi nenumãrate de a cunoaºte centre Revenind la Cluj, cum vi se pare universitare din alte þãri, prin azi Facultatea de Litere, cu nenumãratele canale care existã. aceastã nouã generaþie de cadre Contactul cu acestea sunt în mod didactice, dintre care multora le- incontestabil benefice pentru ei. La aþi fost profesor? E o altã fel ºi cadrele didactice pot circula deschidere acum în învãþãmânt, mai mult, îºi procurã cãrþi cu mai sunt alte posibilitãþi de cercetare, multã uºurinþã, câºtigã experienþã, de realizare a unor contacte cu li se deschid alte orizonturi. strãinãtatea. În urmã cu mai mulþi Poate aºtepþi din partea mea ani, Municipalitatea v-a conferit niºte concluzii, acum la vârsta UMBRA UNEI PASARI PESTE AROMA 120 titlul de cetãþean de onoare al senectuþii, la încheierea acestui UNUI CINTEC Liviu Deleanu este poetul din „gãsim în ea sensibilitate, imagini”.4 umbrã al literaturii din stânga Volumul Ceasul de veghe a fost, Prutului. S-a nãscut la 8 februarie Un poet dupã cum s-a constatat, un bun 1911 la Iaºi, într-o familie de prilej de a reflecta pe marginea funcþionari. A urmat cursurile basarabean: noilor tendinþe în literaturã. În liceale în oraºul natal. Dragostea aceastã poezie proletarianã, pentru literaturã ºi talentul susþine Isabela Sadoveanu în scriitoricesc l-a moºtenit de la tatãl numãrul din 27 iunie 1937 al sãu, care a cochetat un timp cu Adevãrului literar ºi artistic, „rãsunã arta scrisului. Convins cã scrisul accentul unui adevãrat elan poetic nu e cea mai profitabilã activitate, ºi se realizeazã de multe ori în mod el îºi sfãutieºte fiul sã se dedice fericit aliajul dintre formulele altei îndeletniciri. Poezia, însã, îl familiale, sau aºa-zisul limbaj ademenise deja irecuperabil pe natural ºi limbajul purificat pentru tânãrul Liviu Deleanu, care a uzul special al poeziei.”5 Acest început sã-ºi publice lucrãrile în volum, deºi s-a scuturat oarecum presa localã de la vârsta de doar de influenþe, mai pãstreazã ceva 11 ani. Prima publicaþie a sa este din poezia lui Arghezi, iar afinitãþile o compunere. Debutul poetic va pot fi descoperite uºor, mai ales la avea loc trei ani mai târziu prin nivel lexical. În acelaºi timp, tipãrirea nesperatã a unei prime constatã Enric Furtunã, „temele ºi încercãri lirice într-un ziar ieºean. tratarea socialului ºi multe imagini La vârsta de 15 ani îºi vede proaspete vorbesc despre un poet gãzduite într-o altã publicaþie ºi care se cautã ºi e pe drumul cel câteva epigrame, pentru ca în Liviu bun sã se gãseascã”6. Volumul lui 1927, la doar 16 ani, elev fiind, sã- Liviu Deleanu se remarcã prin ºi þinã în mânã ºi primul volum de simplitatea ºi naturaleþea poezii – Oglinzi fermecate, apãrut Deleanu exprimãrii, prin frumuseþea la editura Goldner din Iaºi. versurilor ºi prin mãiestria Volumul, care include poezii Olesea Ciobanu versificaþiei - acestea fiind, de fapt, publicate în ziarele vremii – Opinia, niºte constante ale poeziei lui Avântul, Seara, Iaºul, Înainte º.a. Deleanu, valabile atât pentru a fost întâmpinat pozitiv de creaþia poetului din perioada de recenzenþi,. printre care ca fiind un câºtig important pentru pânã la cel de-al doilea rãzboi A.P.Samson (Rampa, decembrie, poezia modernistã româneascã, mondial, cât ºi pentru opera 1927), Enric Furtunã (Lumea, 25 iar autorul acestuia Liviu Deleanu acestuia, scrisã sub regimul mai, 1930), Gr. Malciu (Viaþa – considerat a fi un poet de o comunist. Asupra acestei noi literarã, nr.130, 1930), J.Sejeanu „autenticã sensibilitate”, care culegeri de poezie se vor pronunþa (Rampa, nr. 3911, 1931) º.a. pianoteazã clapele unei orge ce îi G. Spina (Adevãrul, nr. 16356, Poemele adunate de Liviu faciliteazã viitoare ascensiuni”.3 1937), ªtefan Popescu (Dacia Deleanu în acest volum sunt, Cel de-al doilea volum de nouã, 13 februarie, 1938), afirmã Enric Furtunã, „nu sunt, versuri al tânãrului poet Liviu evenimentul fiind consemnat ºi de versuri amabile ºi agreabile (...). Deleanu, Ceasul de veghe, apare alte publicaþii ale timpului. În Sunt stãri ºi efecte de spaimã, între la Bucureºti, la editura ªantier, în acelaºi an, 1937, publicã ciclul zi ºi noapte...”1 Modernist 1937, la un interval de zece ani de Sãbii peste Spania, care a fost „temperat”, autorul Oglinzilor la debutul sãu editorial. Cartea a ulterior tradus în mai multe limbi. fermecate, „fãrã a scrie strofe avut acelaºi succes ºi acelaºi ecou Un salt impotant din punct de indescifrabile, asemenea unor în presã ca ºi volumul anterior, vedere calitativ în activitatea creaþii pentru care nu existã încã Oglinzi fermecate. Culegerea a literarã a lui Liviu Deleanu îl metode de rezolvare, ºi-a dat fost remarcatã de însuºi George marcheazã cel de-al treilea volum, seama cã poezia nu poate fi simþitã Cãlinescu în Adevãrul literar ºi de poeme ºi balade, Glod alb, cu dicþionarul ºi, ajutat de talent, artistic din 12 septembrie, 1937. apãrut la editura Cultura poporului ne-a dat câteva versuri de bunã Deºi noteazã o anumitã din Bucureºti, în 1940. Culegerea calitate.”2 Critica interbelicã a „inconsecvenþã a stilului”, George prezintã un amalgam de elemente recunoscut în versurile de debut Cãlinescu remarcã îndemânarea moderniste, romantice, toate pe ale poetului de la Iaºi înrâuriri din poetului în tratarea problemelor fundalul unui peisaj realist, în creaþia lui Tudor Arghezi, dar ºi umanitare ºi care se manifestã imagini îndrãzneþe. ªi acest volum influenþe din George Bacovia, printr-o nedisimulatã simpatie a provocat un vãdit interes, Demostene Botez, Camil pentru mineri, lucrãtori, croitorese, remarcându-se eleganþa Baltazar... Excluzând afinitãþile vagabonzi. În poezia lui Liviu versurilor, la sinceritatea ºi modul poeziei sale cu cea a creatorilor Deleanu nimic nu e reprobabil, personal al lui Liviu Deleanu de a sus-numiþi, volumul este apreciat dimpotrivã, afirmã Cãlinescu, se apropia de problemele 121 stringente ale umanitãþii. Critica etichetatã ca fiind opera marelui mai mult forþatã, pe unul din literarã observã, însã, cã ºi poezia creator anonim. ultimele planuri ale vieþii literare din acest volum trãdeazã influenþa Nãscut la Iaºi, Liviu Deleanu se active din RSSM. Fiind o persoanã vãditã ºi covârºitoare a liricii lui refugiazã în 1940, în perioada celui foarte modestã, el n-a cãutat titluri, Tudor Arghezi, care, afirmã Aurel de-al doilea rãzboi mondial, la onoruri, decoraþii, ºi, de fapt, nici Vlad, „trebuie neapãrat înlãturatã, Chiºinãu. În acelaºi an este primit nu le-a avut. Tot din modestie ºi deoarece ameninþã sã înãbuºe în calitate de membru al Uniunii cuminþenie nu obiecta ºi nu le autenticul talent al autorului.” Scriitorilor din Moldova. Foarte riposta celor care îi criticau opera Creaþia poetului de pânã la 1940 curând, în 1942, este invitat sã ºi personalitatea. Întotdeauna rãmâne una de facturã modernã. colaboreze la ziarul Moldova asculta cu capul plecat aberaþiile „În primele sale volume apar toate Socialistã, care se edita la ºi încriminãrile ce i se aduceau. atributele poeziei moderniste: Moscova, unde poetul avea sã Poetul era sigur cã va veni ºi timpul bolnav, ravagiile urâtului, petreacã doi ani, ca mai apoi, în momentul justiþiei, care va pune vidul, femeile ofticoase, „pustiul ºi 1944, sã revinã în Moldova. În lucrurile în ordinea lor fireascã. De noaptea închisã cu lacãte”, tãcerea acea perioadã dificilã sub aspect altfel, critica ideologicã nu a încetat de sicriu, atmosfera macabrã, ideologic, Liviu Deleanu se dedicã niciodatã sã-l persecute, poetul populatã de draci ºi de strigoi”7. mai mult poeziei pentru copii. E ieºean fiind acuzat neîncetat de Activitatea poetului a fost calea pe care au luat-o ºi alþi poeþi naþionalism burghez sau etichetat foarte productivã în perioada din regiune pentru a evita drept simbolist, cosmopolit... Pe interbelicã. În anul în care i se ideologizarea extremã sau lângã faptul cã era nãscut la Iaºi, editeazã volumul Oglinzi compromisurile. Cu toate acestea, în România, a avut de suferit pânã fermecate, Deleanu, elev fiind, Liviu Deleanu a plãtit tribut la sfârºitul vieþii din cauza primului întemeiazã, împreunã cu poetul ºi regimului comunist cu poemul sãu volum de poezii Oglinzi pianistul român Virgil Gheorghiu, Krasnodon, intitulat ulterior fermecate, care a fost calificat de un ziar cu profil literar, întitulat Tinereþe fãrã moarte, dar ºi cu cãtre exegeþii comuniºti ca fiind Prospectul, având ºi subtitlul basmul Buzduganul fermecat sau unul decadent. Or, modernismul Simptom literar. Publicaþia care cu placheta de poezii Vremuri noi. era aspru blamat în perioada avea doar patru pagini ºi era scrisã Publicã mai multe cãrþi în perioada stalinistã. Cã Liviu Deleanu nu a în întregime de aceºti doi fondatori, de dupã rãzboi, printre care agreat ideologia sovieticã o nu a avut o viaþã prea lungã, cauza menþionãm: Poezii ºi poeme dovedeºte ºi faptul cã n-a fost fiind lipsa mijloacelor financiare. (1954), Stihuri alese (1958), vreodatã membru de partid. Peste puþin timp, Liviu Deleanu Freamãt (1962), Ieºire din legendã Ideologii lumii noi, comuniste, înfiinþeazã ºi elaboreazã împreunã (1963), Dragostea noastrã cea de aveau, deci, tot temeiul sã-l lase cu un grup de gimnaziºti revista toate zilele (1966), Cartea dorului undeva în umbra vieþii literare, sã- Vitrina Literarã, al cãrei redactor a (1967) º.a, dar ºi multe volume de i neglijeze talentul ºi sã menþinã fost. Incompetenþa tinerilor în poezii pentru copii: Mi-e drag sã un câmp de tensiune puternicã în problemele juridice legate de meºteresc (1955), Bucurii pentru jurul creaþiei ºi personalitãþii dreptul la existenþã al acestei copii (1956), Licurici (1961), Triluri acestuia. Paradoxul e, publicaþii a dus la pierderea ei într- vesele (1963)... mãrturiseºte Baca Deleanu în un timp foarte scurt. În anul 1928, Poetul Liviu Deleanu se stinge Carte pentru tine ºi despre tine, tânãrul poet pleacã din Iaºi la din viaþã la data de 12 mai, 1967. scrisã în memoria soþului, cã în Bucureºti, unde colaboreazã la Este înmormântat la Chiºinãu în perioada sovieticã a fost în publicaþii importante precum: cimitirul Armenesc. Îi apar postum permanenþã acuzat de toate relele Bilete de papagal - condusã de mai multe volume cu poezii, posibile, Deleanu fiind „calul de Tudor Arghezi, idolul tânãrului poet selectate ºi îngrijite de soþia bãtaie” al apãrãtorilor cauzei ieºean, Adevãrul literar ºi artistic, poetului, Baca Deleanu: (ªi de n- comuniste, ca mai apoi - ºi aici e Rampa, Vitrina literarã, Dimineaþa, ar fi cuvântul iubire,1982; Mi-e paradoxul -, dupã destrãmarea ªantier, Viaþa româneascã, drag, 1988; Poezii, 1988, dar ºi imperiului sovietic sã fie stigmatizat Almanahul ilustrat, Dacia nouã, culegerea Epigrame cu adresã drept comunist ori stalinist. Cuvântul liber, Radical (Craiova) (1999), iar în colaborare cu Nicolae Reproºurile ºi acuzaþiile care i se º.a. Dincolo de poezii ºi epigrame, Rusu ºi Vasile Romanciuc, aduceau erau uneori nefondate ºi Deleanu a scris texte pentru editeazã volumul selectiv Rãscolite chiar absurde. Soþia poetului îºi cântece, multe dintre ele fiind tãceri (2001). aminteºte cã pânã ºi versurile din foarte cunoscute: de exemplu cântecul Mãrioarã-leliºoarã ºi Sanie cu zurgãlãi, despre care ºi Dupã debutul promiþãtor, care anume: „Sã-þi cuprind cu mâna astãzi se crede cã este un cântec a atras atenþia criticii române din brâul // ªi sã trec cu tine râul.// Sub popular. Menþionãm cu titlu de perioada interbelicã, autorul un pom, sub o crenguþã, // sã ne parantezã cã, în general, creaþia Oglinzilor fermecate pãºeºte, facem o cãsuþã”, evocau, în opinia poetului (cu precãdere poezia odatã cu instaurarea puterii ideologilor comuniºti, dorul de pentru copii ºi textele cântecelor sovietice în Basarabia, într-o nouã Þarã, de România, ceea ce pentru din perioada de dupã al doilea etapã a activitãþii sale artistice, timpurile respective constituia unul 122 rãzboi mondial) era deseori caracterizatã printr-o retragere, dintre cele mai grave acte de naþionalism, criticii în cauzã obscure, ameþindu-l cu emisiunile ºi comunicatele de la susþinând ferm cã râul la care se propaganda minciunoasã a radio sau televiziune. Durerea, fãcea referinþã în text nu era altul claselor explotatoare”. În aceste susþine Baca Deleanu, era decât cel care desparte Moldova circumstanþe, „momit de diferite aproape fizicã. Singurul antidot de România, adicã Prutul. O altã mode, în izbeliºtea cãrora se pentru aceastã crâncenã suferinþã acuzaþie, tot atât de elucubrantã, frãmânta, adolescentul Deleanu era dicþionarul. Se cufunda în i-o aduce Fiodor Ponomari, care avea sã-ºi macine energia ca sã lumea cuvintelor ºi rãmânea aºa susþinea în cadrul unei adunãri cã dea la ivealã nebuloase speculaþii mult timp, pânã îºi gãsea liniºtea. Deleanu s-ar situa împotriva puterii cerebrale ºi pretenþioase artificii sovietice, de vreme ce nu scrie formaliste.”9 Note „ocercuri”, adicã schiþe. Dar, cum Cum e ºi firesc, datã fiind 1. Enric Furtunã, Referinþe critice, în se poate bãnui, niciun volum al schimbarea sistemului politic de Liviu Deleanu, Rãscolite tãceri. – poetului nu a fost criticat mai mult dupã cel de-al doilea rãzboi Timiºoara: Ed. Augusta, 2001, p.142; decât cele elaborate în perioada mondial, creaþia lui Liviu 2. Samson, A.P., Ibid. p. 141; de pânã la 1940. Calomniind Deleanu de sub regimul comunist 3. L.B., Ibid. p. 142; artistul ºi ponegrind opera diferã mult de poezia din primele 4. Cãlinescu, George, Ibid, p. 149; 5. Sadoveanu, Isabela, Ibid, p. 148; acestuia, ideologii aveau o datã în sale trei volume. E cert însã cã 6. Furtunã, Enric, Ibid., p.148; plus prilejul de a defãima regimul poetul a rãmas acelaºi adept al 7. Cimpoi, Mihai, O istorie deschisã a politic burghezo-român. Astfel, în expresiei ºi al formei (Deleanu a literaturii române din Basarabia. Ediþia a cartea sa Freamãtul de-a pururi cultivat insistent sonetul, idila, II-a, revãzutã ºi adãugitã. – Chiºinãu: Ed. viu, consacrat operei lui Liviu cântecul, crochiul, pastelul), fiind, Arc, 1997, p.175; 8. Rabii, Barbu, Freamãtul de-a pururi Deleanu, Barbu Rabii justificã într- dupã cum remarcã ºi critica din viu., Chiºinãu: Ed. Lumina, 1971, p.5; un fel „rãtãcirile” de debut ale regiune, un clasicist pe întrega 9. Ibid. p.4 – 6; poetului, însinuându-se cã de vinã duratã a activitãþii sale 10. Cimpoi, Mihai, O istorie deschisã era situaþia „deprimantã” din þarã, scriitoriceºti. Deleanu, deºi a plãtit ..., p.175; 11. Ciocanu Anatol, Tãcutul Deleanu, când „din aparatele de radio vamã regimului prin câteva poezii poet ºi copil, în Glasul naþiunii, 7 februarie, rãbufneau [...] rãcnetele fioroase ºi poeme, „a salvat adesea 1991. ale caporalului în rol de dictator”, artisticul prin grija pentru cuvânt, 12. Ciocanu, Ion, Liviu Deleanu între ºi „presa fascistã propaga cu disciplina clasicistã ºi cultivarea metafora sugestivã ºi tributul plãtit osârdie „pasul de gâscã” al general-umanului.”10 Autorul ideologiei comuniste, în cartea sa Literatura românã. Studii ºi materiale vermachtului hitlrist, iar revistele Ceasului de veghe a fost adesea, pentru învãþãmântul preuniversitar. Sub mondene de pe malurile dupã cum remarcã Anatol Ciocanu redacþia lui Mihail Dolgan, Chiºinãu: Ed. 11 Dâmboviþei omagiau cu un „un etalon al expresiei cantabile” Prometeu, 2003, p.342; entuziasm morbid fizionomia or, constatã un alt critic literar, Ion „frumosului Adolf”, când Ciocanu, tocmai faptul cã a activat „pãiengeniºul negru-cafeniu al ºi, respectiv, s-a format în climatul fascismului prindea în mrejele sale modern al literaturii române, tot mai multe þãri europene, iar însuºindu-ºi astfel limba românã dreptcredincioºii ascultau smeriþi curatã ºi expresivã, „i-a permis lui predicile veninoase despre Liviu Deleanu sã se distingã – ºi „sãlbãtãciile” roºiilor în Spania”.8 dupã 1940 - printr-o scriiturã nu Din perspectivã comunistã, nici numai corectã, dar ºi plasticã, de climatul literar românesc din cele mai multe ori sugestivã.”12 perioada interbelicã nu era unul Trebuie de menþionat cã Liviu benefic creaþiei „în leatul acela Deleanu a rãmas întotdeauna fidel cumplit ºi tulbure”, „când toate limbii de acasã, este poetul care armele ideologice erau puse în nu a încetat nici dupã 1950 sã scrie slujba fascizãrii ºi provocãrii cu grafie latinã. Poeziile, textele i rãzboiului imperialist antisovietic, le dactilografia soþia. Era absolut iar „România reacþionarã sigur cã scrisul cu caractere rezervase literaturii un rol de vazã chirilice trebuia sã fie anulat în acest vast arsenal”. În timp ce curând, din moment ce nu aceasta „minunatele cãrþi ale lui e „haina” fireascã a limbii poporului Sadoveanu” erau „date pradã bãºtinaº. Baca Deleanu, soþia rugurilor la colþuri de strãzi”, „barzii poetului, menþioneazã cã acesta moºierilor, scriitoraºi fãrã tendinþã, nu era un capriciu sau vreun moft închizându-se chipurile– în turnul de-al poetului. Literatura, limba, de fildeº, dar închinându-se în alfabetul latin constituiau crezul, realitate ideilor misticismului ºi altor fãgaºul, respiraþia ºi marea temã „isme” decadente, cãrora Parnasul a poetului. Din acelaºi motiv DEZINTEGRAREA "CRUCEI ATOMICE" A LUI Salvador Dali le pierduse rãbojul, se întreceau reacþiona dureros la greºelile care (fragment) în a copleºi cititorul cu imagini împânzeau revistele ºi ziarele, 123 Dacã fiecare cetate ar fi cea popularã. chematã la viaþã prin muzicã, O expoziþie documentarã ºi atunci traiul nostru artistic ar fi mai discuþiile au ilustrat perioada autentic... Cetatea Mikó din Miercurea Ciuc- comunistã, meandrele cenzurii, Miercurea Ciuc este o îmbu- Cetatea trezitã interzicerea manifestãrii ºi reluarea curãtoare excepþie. Construitã la viaþã ei dupã Revoluþie, într-un registru între anii 1623–1631, ea oferã mai ales sentimental. Expoziþia cadrul Festivalulului de Muzicã vestimentarã cu piese în stil Veche, începând cu anul 1980, medieval create de Edith Schlandt aflat deci astãzi, la ceas jubiliar. Festivalul a fost o reuºitã. Personalitatea lui Ioan Cãianu Excelente, iniþiativele con- (nãscut pe la 1629 – decedat în silierului artistic, dr. muzicolog 1687), cãlugãrul franciscan stabilit de Ignac Filip. Orchestra barocã a la ªumuleu, a fost, peste secole, Festivalului – condusã de reputata inspiratoare în perpetuarea muzicii violonistã germanã Ulrike Titze – vechi, pe aceste meleaguri, de la Muzicã a reunit „crema” instrumentiºtilor cetate la mãnãstire. noºtri de profil, cu activitate în þarã Ediþia 2010 a urmat bivalenþa sau în afara ei. Concertul inaugural statornicitã în ultimii ani: Veche al acestei ample formaþii – program prezentarea elitei mondiale a predominant Bach, lucrat în muzicii vechi, respectiv, intense repetiþii – a demonstrat promovarea formaþiilor autohtone. varietatea stilisticã a epocii, de la Ensemble Unicorn din Viena a Elena Maria ªorban stilul galant la cel sensibil, oferit un program antologic al beneficiind de o coordonare tehnic- repertoriului sãu, însã nu suficient artisticã exemplarã dintre detalii ºi de liber faþã de notele scrise, iar esenþe, aplaudatã de circa 700 de virtuozitatea instrumentalã, oricât XIX-lea care, iatã, se îndepãrteazã auditori. Cealaltã iniþiativã: de spectaculoasã, nu poate de prezent ºi pãtrunde în zona Universitatea de Varã, care convinge dacã este unilateralã – veche. Concertele solistice i-au funcþioneazã deja de trei ani ºi contraexemplul fiind ansamblul adus în prim-plan pe rapsozii creºte evident. De la an la an, budapestan Musica Historica, Tamás Kiss-Kobzos, Lászlö Kuncz auzim progresul discipolilor, unde muzica pare spontanã ºi ai vedem cum maeºtrii reuºesc sã cãrui membri mânuiesc, fiecare, o þinã legãtura cu majoritarii care sumedenie de instrumente. Tot la revin, simþim implicarea deplinã a categoria de oaspeþi, formaþia tuturor. Faþã de alte cursuri de ungarã Musica profana a oferit un profil, aici au loc ºi avansaþii, ºi amestec de valori ºi soluþii începãtorii; în plus, se asigurã momentane controversate. însuºirea dansurilor de epocã Dintre formaþiile autohtone, au pentru toþi (este aberant sã cântâm fost prezente cam jumãtate dintre menuet fãrã a ºti paºii – ci chiar cele ce practicã, la noi, muzica aºa se întâmplã, din pãcate...), se veche – fiind selectate acelea care adaugã cursuri istoric-teoretice. au avut legãturi constante, pe Ansamblul clujean Dargason în Viitorul este asigurat. În cetate curtea cetãþii Mikó – foto Gyula Ádám parcursul anilor, cu Festivalul, dar primesc spaþiu aparte, programele ºi (criza-i crizã...) componenþã mai – cu un program reprezentativ din cu ºi pentru copii: ansamblurile Mi redusã numeric. Asrfel, voi începe lirica maghiarã ºi europeanã – , szól (flaute drepte), Schola cu menþionarea câtorva domenii respectiv, Erzsébet Györfi, cu o Cantorum (cântece cu elemente care, în mod regretabil, au lipsit – impresionantã selecþie din teatrale), Dargason (un caz aparte: dansurile istorice, muzica liturgicã. cântecele religioase tipãrite de ºase fetiþe clujene, cu dansuri din Ne-au consolat însã în mod Cãianu ºi variantele lor folclorizate. vremea lui Shakespeare), convingãtor, clujenii din Flauto Dintre fondatorii prezenþi, de „Pörgettyû” ºi „Talentum”, cu dolce, Collegium din Carei, menþionat ansamblul Barozda, activitãþi manuale ºi ludice pentru Lyceum Consort din Bucureºti, reunit, peste ani – într-o toþi. într-o geografie cuprinzãtoare a emoþiona(n)tã confruntare cu sine La anul ºi la mulþi ani, muzicii vechi, alãturi de formaþiile însuºi, peste timp. Adicã, într-un Festivalului de Muzicã Veche din þinut (care ne reprezintã concert ºi un cd, cu înregistrãri harghitean! frecvent, peste hotare), precum interzise la vremea lor (1986), Kájoni Consort sau Codex, cu editate abia acum, reluate ºi pe viu, extensii pline de interes: muzicã în curtea cetãþii – cu un repertoriu medievalã spaniolã, respectiv, emblematic pentru confluenþa 124 muzicã „verbunkos” din secolul al dintre muzica tradiþionalã cultã ºi ª M’a frapat întotdeauna improvizatorice. Paradigmatic în receptivitatea manifestatã de acest sens rãmâne însuºi artiºtii plastici faþã de jazz. Dacã Brâncuºi, deþinãtor – de altminteri prea puþini dintre colegii literaþi se – al unei fabuloase colecþii dis- lãsau convinºi de insistenþele mele Tâlcuind cografice cu indubitabile afinitãþi sã asiste la vreun concert, sã se (sau „premoniþiuni”) jazzistice, informeze în privinþa muzicii noi, cuprinzând titluri precum Le Sacré sã asculte anumite albume fuziuni du Printemps ºi Petruºka de JAZZ CONTEXT discografice sau emisiuni Stravinsky, Trois petites pièces radiofonice, în schimb pictorii, montées, Trois mélodies, Trois sculptorii, graficienii, fotografii, între poèmes de Jean Cocteau de Erik designerii (oarecum în ton ºi cu Satie (cu Darius Milhaud la pian) arhitecþii) nu aveau nevoie de etc. Apoi, sã ne reamintim de invitaþii speciale. Se apropiau de belle-arte originalele coperte concepute de „muzica secolului 20” din proprie Sorin Dumitrescu pentru discurile iniþiativã. Unii dintre ei depãºeau apãrute în Seria Jazz a casei de rapid statutul de simplii jazzofili, ºi jazz discuri Electrecord, în anii 1980. teoretizau pe teme de jazz, Dupã cãderea regimului deveneau la rândul lor propagatori totalitar, diverºi artiºti români au sau chiar impresari (un caz (I) realizat numeroase lucrãri ce pot reprezentativ, în perimetrul plasticii fi subsumate unei asemenea clujene, îl reprezintã pictorul- tendinþe. Citez, aleatoriu, doar promotor-cultural Florin Liviu Virgil Mihaiu câteva nume ce-mi vin pe fugã în ªtefan; dar nu pot uita nici minte: pictorii ºi graficienii Horia admirabilele sentenþe despre jazz Bernea (jazzofil declarat), Nicolae emise de cãtre pictorul Stefan Maniu, Ioan Horvath Bugnariu, Kancsura – pe care am reuºit sã Desigur, existã acei plasticieni Mihai Chiseliþã, Adriana Elian, le captez pentru posteritate pe înzestraþi cu harul de a crea Mircea Baciu, Ion Severin, Vasile când realizam emisiunea opere ce încorporeazã influenþe Butnaru, Virgil Parghel, Eugen Jazzorelief la TVR Cluj). sau chiar conþinuturi muzical- Calmâc, sau fotografii noºtri cu

Coperta miticului album Abraxas (1970) al formatiei Santana consta dintr'o reproducere a tabloului Annunciation (1961) al pictorului Abdul Mati Klarwein 125 semnificative reuºite în surprin- Am fãcut aceastã introducere, Am în vedere, în primul rând, derea procesului de interpretare pentru a releva – o datã în plus – fabuloasa lucrare Annunciation, jazzisticã in actu – Fred Nuss ºi douã dintre caracteristicile funciare preluatã de ghitaristul Carlos Emilian Sãvescu. ale jazzului: capacitatea înnãscutã Santana pentru albumul Abraxas, Amintiri emoþionante mã leagã de a se interrelaþiona cu celelalte apãrut la Columbia Records în de pictoriþa Carmen Cristian, din a arte ºi impactul acestor mixturi 1970. O capodoperã muzical- cãrei iniþiativã am realizat ani de asupra vieþii noastre afectiv- pictoricã a universului discografic zile (începând din 1980) emisiunea intelectuale. Certamente, pe – chiar dacã tabloul ca atare Eseu Jazz la Radio Cluj, urmatã parcursul vieþii mele au existat apãruse avant la lettre, în 1961. în anii 1990 de sus-amintitul momente-cheie, când totul Dupã ani, liderul faimoasei trupe Jazzorelief (preluat ºi pe TVR2, conspira în favoarea unor de jazz-rock latino Santana avu mai apoi pe TVR Cultural). O experienþe definitorii. Acestea luau inspiraþia sã i-l cearã artistului, experienþã de viaþã ce s’ar cuveni naºtere prin coagularea unor drept ilustraþie pentru cel de-al rememoratã, cândva, mai pe larg. elemente aparent disparat- doilea album al formaþiei. A fost o ªi cum aº putea sã-l uit pe aleatorii, care însã gravitau spre concordie perfect avantajoasã imbatabilul grafician al revistei acelaºi „punct focal”, reprezentat pentru toþi cei implicaþi: muzica Steaua, excelentissimul Octavian de o operã de artã nemaiîntâlnitã, beneficia de un ambalaj cum nu Bour? Dânsul vegheazã începând inubliabilã. Nu voi din 1990 asupra celor mai vechi ºi intra aici în de- constante pagini de jazz din presa talii despre un noastrã – rubrica de faþã, Jazz asemenea prim Context. ºoc cultural, pe Studii de specialitate constatã care l-am trãit în cã în istoria modernismului, de la iunie 1967, când impresionism ºi expresionism a apãrut albumul pânã la cubism, suprarealism, Sgt. Pepper’s abstracþionism, action-painting Lonely Hearts etc., existã peste o sutã de pictori Club Band al de anvergurã din diverse þãri, ce formaþiei The ºi-au ales teme din domeniul Beatles. Se în- muzicii, dansului, jazzului, þelege cã „unda instrumentelor muzicale (de de ºoc” fu pri- exemplu, Manet, Degas, Cezanne, mordialmente Renoir, Matisse, Klimt, Picasso, una muzicalã, Braque, Chagall, Dali, Mondrian, însã amplificatã Balthus, Botero º.a.m.d.). Trãind de coperta ce o acompania. se poate mai atractiv; discul a în ultimii patru ani în Portu- Devenit între timp o operã iconicã depãºit milionul de vânzãri, servind galia din obligaþie profesionalã, a artei pop, acel colaj (intitulat ca vehicul de difuzare pentru am constatat cã fenomenul de People We Like, ce cuprindea imagine; finalmente, cei mai empatie dintre cele douã arte peste 70 de personalitãþi cultural- avantajaþi au fost pasionaþii de se repetã ºi la scara acestei cul- artistice, politice, religioase) fu- frumos. În autobiografia sa, Klarwein turi, începând cu pãrinþii avan- sese conceput de cuplul britanico- aminteºte cã a ajuns astfel sã-ºi gardismului autohton Amadeo american Peter Blake & Jann revadã opera în cele mai Souza Cardoso (de altfel, bun amic Haworth, apoi fotografiat de improbabile locuri de pe Terra – pe al lui Brâncuºi) ºi José de Almada Michael Cooper, totul sub peretele colibei unui ºaman din Negreiros. În aceastã þarã sunt îndrumarea artisticã a lui Robert Niger, sau în camionul unui organizate cu regularitate expozi- Fraser. Începând de atunci, art- rastafarian din Jamaica ce þii consacrate interferenþelor work-ul albumelor de jazz, rock ºi transporta ganja (marijuana)... ªi jazzistico-plastice. Dintre cele pop a devenit pe zi ce trece tot conchide: „Eram aºadar în bunã relativ recente, aº aminti-o pe mai sofisticat, pe mãsura evoluþiei companie globala, muchisimas aceea a pictorului Ernesto Neves, ascendente a standardelor gracias, Carlito!” intitulatã Sons do Jazz (Sunetele estetice, aflate în consonanþã cu Annunciation reinterpreteazã, jazzului). Printre jazzmenii de extinderea libertãþilor cucerite de o manierã senzual-ireverentã, renume portretizaþi în atitudini pe plan global în anii 1960. tema biblicã a bunei vestiri: arhan- caracteristice de cãtre artist Momente de apogeu ale ghelul Gabriel anunþând-o pe Ma- i-am recunoscut – cu realã finalului acelui deceniu aveau ria cã va da naºtere Fiului lui Dum- plãcere esteticã – pe Miles sã fie eternizate prin fericitul nezeu. În viziunea provocatoare a Davis, John Surman, Dizzy mariaj dintre muzica unor LP-uri lui Klarwein, mesagerul divin apare Gillespie, Dave Liebman... Cei emblematice ºi tablourile de ca o fãpturã înaripatã ºi tatuatã, dornici sã vadã reproduceri ale pe coperta lor, purtând semnã- cãlare pe o tobã conga (explicaþia acestor lucrãri pot accesa site- tura „celui mai faimos artist pictorului: „Tobele au fost întot- 126 ul www.ernestoneves.pt necunoscut”, Abdul Mati Klarwein. deauna utilizate spre a anunþa ceva”), iar mâna sa indicã pe cer Mike Carabello / percuþie, conga; „Bildungsromanului” Demian, pu- simbolul ebraic aleph (cu sensul Alberto Gianquinto / pian; Gregg blicat de Hesse în 1919: „We stood de început). Figura principalã Rolie / keyboards, vocal; Rico before it and began to freeze inside femininã e o voluptuoasã negresã Reyes / percuþie; Steven Saphore from the exertion. We questioned the nudã, împresuratã de sugestii / tabla; Michael Shrieve / baterie; painting, berated it, made love to it, vizuale ale fertilitãþii. În partea Victor Gonzales / ghitarã bas. prayed to it: We called it mother, stângã pot fi vãzuþi trei dansatori- Piesele incluse pe discul origi- called it whore and slut, called it our vrãjitori din tribul african Wodaabe nal, de vinil, erau: Singing Winds, beloved, called it Abraxas.” (Stãteam (posibilã referinþã la cei trei crai), Crying Beasts, Black Magic înaintea ei ºi începurãm sã îngheþãm alãturi de un mic autoportret al Woman, Oye Como Va, Incident pe dinãuntru de încordare. Întrebam pictorului, iar în centru un detaliu at Neshabur, Se Acabo, Mother’s pictura, o luam la rost, fãceam amor peisagistic din ambianþa casei Daughter, Samba Pa Ti, Hope cu ea, ne rugam la ea: o numeam unde locuise pictorul pe Insula You’re Feeling Better ºi El Nicoya. mamã, o numeam curvã ºi târfã, o Mallorca. Cu toate cã titlul trimite Pe lângã încãrcãtura simboli- numeam iubita noastrã, o numeam expres la asemenea descifrãri, le cã iniþialã a tabloului, albumul ca Abraxas.”) Cum se vede, aceastã dau dreptate ºi celor ce considerã entitate muzical-plasticã-emotiv- operã de artã emblematicã pentru tabloul mai curând o purã cognitivã adaugã ºi alte straturi momentul 1970 e rezultatul unei referenþiale. În tratatul sãu de gnosticã Cele ºapte predici pentru morþi (1916), psiho- logul helvet Carl Jung de- finea Abraxas ca pe o zeitate ce combinã toate opoziþiile într’o unicã Fi- inþã, superioarã Dumnezeului creºtin ºi lui satan. Însuºi titlul albumu- lui preia o in- fluenþã directã de la Hermann Hesse (care, dacã bine îmi amintesc, ape- confluenþe estetice ºi al unor energii lase la Jung exalta(n)te dificil de imaginat în afara spre a-ºi trata acelei epoci de graþie (încheiatã în þara depresiile). Pe noastrã, în mod brutal, prin odioasa verso-ul coper- turnurã ideologicã de inspiraþie nord- celebrare a vieþii terestre, în tei se aflã înscris un motto preluat coreano-maoistã, adoptatã de dicta- opulenþa ºi diversitatea ei (florile, din traducerea englezã a torul scorniceºtean în iunie 1971). parfumurile ºi pietrele, exuberanþa Fotografii ale formaþiei SANTANA si ale liderului ei, Carlos Santana, vegetalã ºi coloristicã, erotismul din perioada legendarului recital sustinut la Festivalul de manifest ºi subliminal...). Demnã la Woodstock 1969 de elogii e compatibilitatea dintre aceastã luxuriantã viziune ºi Jimi Hendrix muzica formaþiei Santana, aflatã probabil la apogeul creativitãþii sale. Sã ne reamintim componenþa de la acea datã a trupei, consideratã drept cea mai convingãtoare dintre toate avatarurile prin care a trecut: Carlos Santana / ghitarã, voce; José Chepito Areas / percuþie, conga, þimbale; David Brown / bas; 127 SCRIITORI ROMÂNI (I) Portrete de Nãstase Leonte

128