. Oamenii veseli (Shrek), (c) DreamWorks 2001

PRO-SCRIS

Revistã româneascã de criticã, teorie ºi istorie literarã science fiction An 3 nr. 1-2 (11-12) martie-iunie 2002 Arhiva on-line numãr curent din perioada 04.03 - 10.06.2002

PRO-DUS Cãtãlin Ionescu - Un altfel de editorial PRO-TEZE Cãtãlin Ionescu - Principiile teoretice PRO-TEST Györfi-Deák György - Pre-Text PRO-DOMO Györfi-Deák György - Pre-Scris (cuvânt înainte) (elõszó) (prologue) PRO-EMINENÞE Györfi-Deák György - Conu Iancu faþã cu ºtiinþificþiunea Mircea Opriþã - Tendinþe actuale (Lucian Ionicã) Lucian Ionicã - Antologii ºi culegeri SF Lucian Ionicã - Ce-i de fãcut ? (Literaturã ºi paraliteraturã SF) Lucian Ionicã - Chestionar SF (1985) Lucian Ionicã - Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticipaþia 1986 Lucian Ionicã - Elemente SF în literatura generalã (I, II, III) Lucian Ionicã - Explicaþii necesare Lucian Ionicã - Fantezie ºi naivitate în literatura de anticipaþie Lucian Ionicã - Însemnãri despre ideea SF Lucian Ionicã - Justificãri ºi argumente Lucian Ionicã - Natura literaturii SF - contribuþii ºi poziþii teoretice româneºti Lucian Ionicã - Privire ipoteticã asupra devenirii literaturii SF. Lucian Ionicã - Schiþa unei posibile structuri Lucian Ionicã - Tinerii ºi literatura SF Stanislaw Lem - O convorbire la sfârºit de mileniu Radu Bãrbulescu de vorbã cu Gheorghe Sãsãrman Cãtãlin Ionescu de vorbã cu Radu Pavel Gheo PRO-GRESII Cornel Robu - Istoria contrafactualã în floare Liviu Radu - Fantasy ºi science fiction PRO-POZIÞII Ovidiu Bufnilã - Asupra misiunii Ovidiu Bufnilã - Magicienii secretului Ovidiu Bufnilã - Economia rãzboiului ºi rãzboaiele economice Ovidiu Bufnilã - Imaginea celuilalt ºi deconstrucþia autoritãþii Voicu Bugariu - Fragmente critice (VI) : Ars combinatoria Györfi-Deák György - Crucificarea lui Moreaugarin Györfi-Deák György - Un "copil teribil" printre femei Cãtãlin Ionescu - Rollerball 2002 PRO-FILE Remus Cernea - Societatea culturalã NOESIS PRO-TON Ovidiu Bufnilã - Câmpuri magnetice Radu Pavel Gheo - La o bere... Roberto R. Grant - Ucigaºul melcilor Györfi-Deák György - Livada Cãtãlin Ionescu - Troia, întâmplãtor Liviu Radu - Mesagerul Gheorghe Sãsãrman - Varianta balcanicã PRO-PORÞIE Arhiva on-line Index de autori Link-uri alese PRO-NUME Au trudit la alcãtuirea acestei ediþii... PRO-SCRIS Va urma...

PRO-DUS

UN ALTFEL DE EDITORIAL Cãtãlin Ionescu

Pro-Scris 11-12 nu ar fi trebuit sã existe. Sau, mai curând, nu acum. Din simplul mo tiv cã de aici, de unde mã aflu acum, nu am nici o posibilitate sã mã ocup de revista ac easta. ªi pentru cã, din principiu, nu-mi place sã vorbesc despre mine, nu vã mai dau al te detalii. Mã simt totuºi obligat la alte câteva precizãri. Pro-Scris 11-12 are un nou editor, în persoana lui Györfi-Deák György. Cu tot ceea ce decurge logic din aceasta afirmaþie. E ste o nouã ediþie Pro-Scris. Altfel decât celelalte. Face un pas mare înainte, publicând, pentru prima oarã de la lansare, prozã science fiction. Este gânditã, realizatã, finisatã ºi u pload-atã de altcineva decât subsemnatul - ºi aºa este normal sã fie, dar, din pãcate, în þara sta suntem încã obiºnuiþi sã ne mirãm când ceva este normal... Ar trebui poate sã spun câteva cuvinte despre Gyuri. Dar nu prea ºtiu cum s-o fac , fãrã sã-l supãr - pentru cã sunt convins cã nici lui nu-i place sã se vorbeascã despre el. A utea, mai bine, sã luaþi "Dicþionarul SF", sã-l deschideþi la pagina... nu ºtiu care, cã eu l- am rãsfoit pe internet ºi sã vedeþi acolo, Györfi-Deák, György, nãscut la..., membru..., premi .., etc. Date certe, dar date reci. Sigur ca "Dicþionarul SF" este un lucru bun ºi u til, dar nu la modul absolut... Sã lãsãm deci cãile oficiale ºi sã purcedem pe cele netradiþio nale. Admir la Gyuri 2 lucruri: felul cum stãpâneºte ºi mânuieºte limba românã (deºi de etnie iarã, dã lecþii multor, foarte multor români în privinþa asta!) ºi felul cum îºi cultivã, pasi dacã mi-e îngãduit s-o spun, pasiunile. Culmea, nu am avut pânã acum plãcerea sã-l întâlnesc rietenul meu Gyuri. Ne cunoaºtem doar din scrisori ºi multe, foarte multe mail-uri. Gyuri este, mã vãd nevoit sã repet, o figurã aparte în lumea strâmtã ºi mult prea orgolioasã a ence fiction-ului românesc, prin mãiestria, modestia ºi consecvenþa cu care scrie prozã ºi e seuri, cu care traduce din ºi în maghiarã, cu care trimite "Bârfele sf" pe internet, cu care promoveazã punþi de legãturã cu reviste ºi site-uri din Ungaria, specializate pe scie nce fiction ºi lista asta improvizatã este departe de a fi completã... Dacã ar fi fost d upã mine, l-aº fi ales senator, în locul... altcuiva, sau mãcar l-aº fi obligat sã se mute în Cluj, pe post de Primar... Curios, dar în cele din urmã firesc, Pro-Scris existã în continuare pe internet, da torita... internetului. Este poate lecþia cea mai importantã pe care revista aceasta a încercat sã o promoveze chiar de la primul numãr, atunci când s-a precizat cã este anim atã de SPIRITULUI LIBER AL INTERNETULUI. Nu este un simplu slogan. Este o realitate pe care nici acum mulþi dintre noi nu-i înþeleg toate sensurile. ªi este pãcat, ca într-o lume în care libertatea este una din dimensiunile majore, sã preferi viaþa înconjuratã de pereþii apãsãtori ai nostalgiilor trecut ului. Deci, sã nu o mai lungim, Pro-Scris 11 - 12 existã. ªi, în maniera sa - inconfundab ilã, îndrãznesc sã spun - merge mai departe. Houston, 18 februarie 2002

PRO-TEZE

PRINCIPIILE TEORETICE Cãtãlin Ionescu

Pro-Scris este o revistã periodicã independentã de criticã science fiction româneascã. Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fãrã nici o restricþie. De asemenea , semnatarii articolelor nu beneficiazã de nici o recompensã materialã, pãstrându-si însã drep tul de copyright - ºi implicit rãspunderea - asupra textelor proprii. Toate material ele sunt publicate cu acordul autorilor. Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com Pro-Scris vã oferã posibilitatea de download a fiecãrui numãr apãrut anterior, pe car e îl veþi gãsi într-un fiºier comprimat (*.zip) în Arhiva on-line. Regimul electronic al publicaþiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaþi sã trimitã prietenilor materialele preluate din revistã sau chiar revista la pachet (ar hiva completã obþinutã la cerere), dar cu douã condiþii: sã transmitã textul (arhiva) integral (ã) ºi sã nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentr u a se obþine vreun profit material în urma lor, fãrã acordul autorilor.

Pro-Scris este o revistã deschisã tuturor celor interesaþi. Nu se acceptã materiale sub standardele de calitate promovate de revistã. Pro-Scris nu publicã (deocamdatã) p rozã sefe. Materialele ºi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail. portland.co.uk Pro-Scris este o publicaþie animatã de Spiritul Liber al Internetului. © 2000 - 2002 Editorul

PRO-TEST

PRE-TEXT Györfi-Deák György

Întotdeauna am privit internetul ca pe o mare a cunoºtinþelor umane, o imensã bibli otecã publicã, unde oricine e dornic sã citeascã intrã fãrã sã plãteascã vreo taxã, fãrã sã i ermis, fãrã sã i se impunã un termen de restituire, fãrã sã se teamã cã i s-ar putea fura, ar a strica sau ar putea pierde ceva. Poate cã unora le place sã vorbeascã cu oameni aflaþi la mare depãrtare, pe alþii îi atrage explozia de culori a imaginilor ce pot fi prelu ate cu gãleata, unii preferã sã trãiascã emoþiile jocurilor de reþea sau sã asculte muzica pe re nu ºi-o pot permite sã o cumpere. Nu discut despre gusturile sau culorile prefera te ale altora. Eu privesc internetul ca o bibliotecã globalã ºi acest lucru transpare ºi din acest numãr al Pro-Scris, care e un raft dintr-un dulap dedicat SF-ului. Iar menirea bibliotecilor e sã selecte>ze valorile, sã le conserve ºi sã le punã la dispoziþia c elor aplecaþi spre cercetarea foilor de hârtie. Ori celor care mai au timp pentru "d ulcea zãbavã" care o constituie "cetitul cãrþilor" ºi vor sã se deconecteze. Cãrþi au fost tipãrite secole de-a rândul în China pânã când Gutenberg a scos de sub teas prima sa Biblie. Întocmai ca ºi în cazul prafului de puºcã, locuitorii Imperiului de Mijlo c (cel dintre Cer ºi Pãmânt) n-au recurs la latura distructivã a invenþiei lor, ci le-au f olosit doar pentru distracþie. Praful de puºcã pentru artificii, iar cãrþile pentru romane le populare (iatã un paradox semantic, bun sã arate mãrginirea gândirii ºi a limbii: chine zii sunt niºte analfabeþi - doar nu cunosc nici o literã din alfabet -, care ºtiu cu toþii sã citeascã - ce-i drept, ideograme). Existã însã un lucru care leagã cele douã civilizaþii a ate la capetele diferite ale aceleiaºi întinderi de pãmânt: cu toþii au aruncat în foc cãrþile are n-au corespuns unui moment politic dat. Subiectul a fost tratat în cheie extre mã de Ray Bradbury, care în "Fahrenheit 451" ºi-a imaginat o societate unde pompierii sunt chemaþi sã rãscoleascã locuinþele în cãutarea unor cãrþi ºi sã le ardã. Internetul reprez e ignifugare totalã a volumelor azvârlite de fanatici în vâlvãtãile rugurilor. Textele inter zise capãtã astfel o existenþã imaterialã, ele nu mai au un suport care sã poatã fi pipãit, câ , sfâºiat. În ultimã instanþã, ele se transformã în niºte spirite ce capãtã proprietatea ubicu pot fi simultan în mai multe locuri. Mai trebuie oare sã ne temem de fantomele care strãbat Europa? Gutenberg ºi-a pus invenþia în slujba protestantismului. Traducerea Bibliei în limb a vulgarã a poporului, cãruia i s-a oferit posibilitatea sã-ºi caute singur calea cãtre mânt uirea sufletului, a constituit o armã politicã ce a împãrþit pentru a doua oarã lumea creºtinã tabere diferite ºi a pârjolit Europa. Un singur colþ de lume, un principat independent aflat la intersecþia a trei mari imperii, punct de status quo în balanþa puterii, a s cãpat neatins de râvna neiertãrii aproapelui, întrucât cuminþii ºi înþelepþii principi ardelen secolele XVI-XVII au considerat cã toþi cei care nu se pun împotrivã, lucreazã în folosul tu turor. În Transilvania, Biblia a fost tradusã atât în germanã, cât ºi în maghiarã ori în român ºi fost tipãritã pentru prima oarã cu caractere latine. Totuºi, peste hotare suntem cunos cuþi ca o patrie a vampirilor, locul unde connaþionalii lui Harry Potter se scapã de o aspeþii nedoriþi, precum balaurii norvegieni cu creastã. Dacã tiparul a constituit prima revoluþie a cunoaºterii, radioul ºi televiziunea pe cea de-a doua, Internetul reprezintã cea de-a treia revoluþie, un hotar pe care mulþi se tem sã-l treacã. În fundal, se dã o luptã strânsã între cei care vor acces nelimitat la to e informaþiile disponibile ºi cei care vor sã foloseascã reþeaua globalã ca un mijloc de con trol total al populaþiei. Firme considerate pânã nu de mult serioase, au cedat presiun ilor guvernamentale ºi au lãsat niºte portiþe de acces cãtre intimitatea utilizatorilor. D escoperite de haiducii informatici, ele au fost folosite chiar împotriva trãdãtorilor, ale cãror conturi au fost uºurate de câteva zeci de milioane de dolari. "Eºaloane" aþinti te asupra tuturor telecomunicaþiilor, dotate cu supercalculatoare rãcite cu heliu, p rograme de decriptare ºi traducere instantanee, se prãbuºesc ca un Goliath lovit de pi atra azvârlitã de praºtia lui David ºi devin ridicole în momentul în care o mânã de asasini tr iºi de un nou Bãtrân al Munþilor reuºeºte sã spulbere Noua Ordine Mondialã în numele lui Allah i multe calculatoare nu înseamnã neapãrat mai multã inteligenþã, mai ales în absenþa factorulu uman, ci o facturã mai consistentã la plata curentului. Trecând peste toatã aceastã panoramã a deºertãciunilor, sã ne bucurãm cã internetul exist m putut pune în slujba Dumneavoastrã, a cititorului interesat de science fiction. În m omentul când Cãtãlin m-a anunþat cã va pleca din þarã, Jiboul dispunea de o legãturã sigurã cu abia de patru luni. Când am început lucrul la acest numãr, habar nu aveam cum ar treb ui sã fie structurat un fiºier *.html. La închegarea acestui numãr, Cãtãlin a depus un efort dublu, deoarece, pe lângã activitatea de editor a fost nevoit sã se transforme ºi în prof esor, sã trateze cu mult tact îmbufnãrile mele secuieºti ºi sã-mi arate drumul cel bun print re ciudatele instrucþiuni ce transpun un text într-o paginã de web. Desigur, totul a f ost posibil doar prin intermediul internetului, care a unit întru infosferã un orãºel af lat în încrengãtura cãilor ferate din Nord-Vestul þãrii ºi metropola americanã de unde omul a rnit sã cucereascã Luna sau unde tocmai a fost prezentatã prima pisicuþã clonatã viabilã din l ume. ªi dacã imaginaþia omeneascã nu are limite, iar noile tehnologii ne pun instrumente magice la îndemânã, eu zic totuºi sã nu ne lãsãm rãpiþi de iluzii. Nici internetul nu poate s cã peste umbra sa. Precum ne-a lãsat Einstein cu limbã de moarte, viteza maximã cu care se circulã în spaþiul cosmic, inclusiv cea de propagare a informaþiei, este viteza lumin ii. Reþeaua globalã de calculatoare aparþine planetei mamã, îi oferã numãrul maxim de circumvo luþiuni, îi interconecteazã toate micile celule cenuºii. Dar în momentul în care omul se des prinde de sol ºi porneºte printre stele cu toþi warpii de care dispune, el pierde legãtu ra cu realitatea, nu mai are tehnic posibilitatea sã-ºi reactualizeze în timp util pro pria bazã de date, devine fiul unei alte realitãþi informaþionale. Cu cât va cãlãtori mai depa rte, cu atât istoria va întârzia sã-l ajungã din urmã. Paradoxul gemenilor, cel în care timpul trece diferit pentru doi fraþi, unul aflat la bordul unei nave stelare ºi altul rãmas acasã, se aplicã ºi în cazul sistemelor informaþionale, cel puþin pânã în clipa când fizicien descoperi niºte scurtãturi în Univers ori un alt tip de câmp fundamental, necunoscut or i nebãgat în seamã în prezent, dar care va permite oamenilor sã se simtã la ei acasã în orice lþ al Galaxiei. Iar omul va reuºi sã treacã într-o bunã zi ºi peste acest prag, îºi va creea c le magice cu care sã treacã prin ºapte nebuloase într-o clipã ºi atunci Externetul va prinde viaþã. Oare cât va costa atunci o conexiune dial-up cu capãtul lumii?

PRO-DOMO

PRE-SCRIS (cuvânt înainte) (elõszó) (prologue) Györfi-Deák György

* * *

CUVÂNT ÎNAINTE

Întotdeauna am privit internetul ca pe o mare a cunoºtinþelor umane, o imensã bibliotecã p ublicã, unde oricine e dornic sã citeascã intrã fãrã sã plãteascã vreo taxã, fãrã sã i se cear , fãrã sã i se impunã un termen de restituire, fãrã sã se teamã cã i s-ar putea fura, ar putea ica sau ar putea pierde ceva. Internetul e o bibliotecã globalã ºi acest lucru transpa re ºi din acest numãr al Pro-Scris, care e un raft dintr-un dulap dedicat SF-ului. M enirea bibliotecilor e sã selecteze valorile, sã le conserve ºi sã le punã la dispoziþia cel or aplecaþi spre cercetare. Ori celor care vor sã se deconecteze. Despre aceste lucr uri vã povestesc într-un Pro-Test ce deschide prima ediþie din acest an a periodicului on-line profilat pe analiza science fiction-ului românesc. Cãtãlin Ionescu, cel care a lansat ºi a impus Pro-Scris printre publicaþiile cultur ale româneºti, vã explicã de ce acest numãr aratã altcumva decât aþi fost obiºnuiþi într-un al editorial intitulat Pro-Dus. M-am strãduit, pe cât posibil, sã urmez întocmai principii le formulate de el în Pro-Teze, mai ales în ceea ce priveºte calitatea materialelor pu blicate. Nu de mult s-au împlinit 150 de ani de la naºterea lui Ion Luca Caragiale. Nu s tricã sã vedem ce atitudine adoptã Nenea Iancu faþã cu stiinþificþiunea. ªi viþãvercea. Dacã în noiembrie Pro-Scris a grupat filele unui dosar critic Pro-Eminenþe ce pri vea viaþa ºi opera lui I. C. Vissarion, creatorul basmului SF, de aceastã datã ne-am opr it asupra studiilor teoretice semnate de Lucian Ionicã . Am pornit de la prezentar ea lui Mircea Opriþã din cel de-al 15-lea capitol (Tendinþe actuale) al monumentalei m onografii "Anticipaþia româneascã" ºi am desprins trimiteri cãtre unele articole teoretice oricând actuale, precum Antologii ºi culegeri SF, Ce-i de fãcut ? (Literaturã ºi paralite raturã SF), Chestionar SF (1985), Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticip aþia 1986, Elemente SF în literatura generalã (I, II, III), Explicaþii necesare, Fantezi e ºi naivitate în literatura de anticipaþie, Însemnãri despre ideea SF, Justificãri ºi argumen te, Natura literaturii SF - contribuþii ºi poziþii teoretice româneºti, Privire ipoteticã as upra devenirii literaturii SF. , Schiþa unei posibile structuri, Tinerii ºi literatu ra SF. Pãrãsind raftul materialelor de arhivã, secþiunea Pro-Eminenþe exploreazã actualitatea publicînd mai multe interviuri. Stanislaw Lem poartã o convorbire la sfârºit de mileniu cu fanii maghiari ce susþin ºi promoveazã de 7 ani SOLARIA, un sit care ne pune zilnic la dispoziþie ultimele noutãþi din lumea ºtiinþelor ºi artei. Poetul ºi prozatorul Radu Bãrbu scu, preºedintele Asociaþiei Scriitorilor Români ºi Germani din Bavaria, directorul ºi pro prietarul Revistei Observator ºi al Editurii Radu Bãrbulescu, stã de vorbã cu Gheorghe Sãsãr man, un arhitect al lumii reale ºi imaginare. Dincolo, peste Marea cea Mare, în Amer ica, din Houston-ul centrului spaþial care a trimis primii oameni pe Lunã ºi Seattle-u l unde inteligenþa umanã dã raþiune calculatoarelor, convorbesc Cãtãlin Ionescu ºi Radu Pavel Gheo. În acest numãr încheiem seria de Pro-Gresii care au avut ca numitor comun eseul p rofesorului clujean Cornel Robu, "Istoria contrafactualã în floare". Alãturi de Domnia Sa, Liviu Radu, care în 2001 a ras premiile puse în bãtaie de SIGMA atât la categoria r oman, cât ºi la categoria volum de povestiri, exerseazã la "Paralele între lumi paralele " ºi ne aratã cã ºtie la fel de bine sã scrie eseuri, discutând despre "Fantasy ºi science-fic tion". Anul 2001 a fost unul deosebit de bun pentru Ovidiu Bufnilã, care ºi-a vãzut publ icate douã romane, "Cadavre de lux" ºi "Cruciada lui Moreaugarin". Despre ultimul (ºi despre avântul bufnilian) scrie Györfi-Deák György în articolul "Crucificarea lui Moreauga rin" de la rubrica Pro-Poziþii. Nu putem trece cu vederea nici ultimul volum de po vestiri al lui Mihail Grãmescu, "Rãzbunarea Yvonei", unde au fost reunite mai multe poveºti de dragoste, ce ne pot oferi ºi unele sugestii biografice ºi descriu cu savoar e climatul literar din multilateral luminoasa "Epocã de aur". Cãtãlin Ionescu ne scrie de dincolo de Apa cea Mare despre "Rollerball", varianta 2002, unul dintre film ele lansate de curând. "Critica noastrã SF e desuetã. Ea nu distinge categoriile, e arogantã sau superfi cialã, e paternalistã sau academicã. Exemple? Câte vrei. Critica SF româneascã scrie dupã manualul ºcolar. Criticul român de SF, în cele mai mul te cazuri trateazã ficþionalul, oricare ar fi el, ca pe o structurã finitã, ca pe o comp unere ºcolareascã cu început, cuprins ºi încheiere. (...) E nevoie de un alt Critic! E nevoie de un alt Simþ Critic! Noi românii avem nevoie de un Nou Spirit Critic!" Autorul acestor rânduri e Ovidiu Bufnilã, cãlãreþul apocaliptic al calului troian ce va spulbera rânduielile birocratice ale modului scolastic de a înþelege literatura. El nu demoleazã de dragul unui Jihad propriu, ci vine cu niºte Pro-Poziþii concrete, con cretizate în câteva eseuri pe care vi le recomandãm cu cãldurã (cât mai e preþul megacaloriei? ): "Economia rãzboiului", "Asupra misiunii", "Magicienii secretului" ºi "Imaginea ce luilalt". Voicu Bugariu îºi continuã Fragmentele critice cu partea a ºasea, care cuprinde un eseu despre manierism. În ultima vreme au apãrut mai multe publicaþii, pe care realizatorii Pro-Scris ar fi dorit sã le prezinte în rubrica dedicatã lor, Pro-File. Cum editurile nu par sã fie interesate sã-ºi promoveze marfa ºi imaginea, iar colaboratorii noºtri sunt peste mãsurã de ocupaþi, lucru de înþeles în aceste vremuri de tranziþie, ne-am mulþumit sã reproducem aici do ar textul lui Remus Cernea, ce prezintã o premierã naþionalã în domeniul bibliotecilor inf ormaþionale româneºti, CD-ul realizat de Societatea culturalã NOESIS. Gãsim pe acest purtãto r multimedia mai multe scrieri science-fiction, unele scrise de autori pe care n u i-am fi bãnuit cã simpatizeazã într-ascuns acest gen literar. (Pro) Filaþi-i! Acest numãr al Pro-Scris cuprinde ºi o parte dedicatã lucrãrilor de prozã scurtã, Pro-T on. În deschidere, primul capitol din "Câmpuri magnetice", urmãtorul roman al lui Ovid iu Bufnilã. Sfârºitul lumii îi surprinde pe eroii lui Radu Pavel Gheo "La o bere...". Ro berto R. Grant îl urmãreºte pas cu pas pe "Ucigaºul melcilor". ªi va veni ziua când nu ne vo m putea ascunde sentimentele, reiese din "Livada" înfãþiºatã de Györfi-Deák György. Istoria nu ste întotdeauna ceea ce pare, susþine personajul lui Cãtãlin Ionescu din povestirea "Tro ia, întâmplãtor". Un înger pogoarã în "Mesagerul" lui Liviu Radu ca sã ne aducã vestea cã Pãmâ lat, lucru demonstrat. Parcã pentru a ilustra eseul lui Cornel Robu despre ucronii , Gheorghe Sãsãrman scrie despre o posibilã federalizare get-beget româneascã în "Varianta b alcanicã". Ca de obicei, vã oferim o Pro-Porþie consistentã ce cuprinde un "Index de autori" , o "Arhivã on-line" ºi tot ceea ce am putut aduna în "Link-uri alese". Lista colaboratorilor care au realizat împreunã cu noi acest numãr poate fi aflatã în rubrica Pro-Nume. Încheiem cu un gând exprimat de Caragiale, ce constituie punctul final al Pro-S cris (va urma)

* * *

ELÕSZÓ

Mindig úgy tekintettem az internetre, mint az emberi ismeretek tengerére, egy h atalmas nyilvános könyvtárra, ahova akárkinek szabad bejárása van, ha szeretne valamit olvas ni, anélkül, hogy bérletet fizessen, belépõjegyet kérjenek tõle vagy megfenyegessék a kölcsönz k szigorú betartásával. Attól sem kell tartani, hogy ellopnak, megrongálnak, vagy elveszíten ek valamit. Az internet egy hatalmas világkönyvtár, amint az észrevehetõ a Pro-Scris (szójáték "scris" = "írás"; "pro-scris" = "(profi szintû) írásra buzdító"; "proscris" = "számûzött, beti ) e számából is. A könyvtárakban pedig kiszûrik az értékeket, elraktározzák, hogy majd egyszer hassák az irodalmat kutató szakembereknek. Vagy azoknak az egyszerû lelkeknek, akik ki kapcsolódni szeretnének némi jó olvasnivalóval. Ezekrõl s más dolgokról beszélek a Pro-Test-be zójáték: "test" = "teszt, próba"; "pro-test" = "(profik által) kipróbálásra ajánlott"; "protes "tiltakozás"), ami megnyitja a román tudományos fantasztikus irodalmat elemzõ on-line f olyóirat idei elsõ, dupla számát. Cãtãlin Ionescu, aki megteremtette és megismertette a Pro-Scris-t a romániai kulturál is kiadványok sorában, megmagyarázza, miért néz ki másképpen ez a szám, egy eltérõ módon megfo t iker-vezércikkben, a Pro-Dus-ban (szójáték: "dus" = "eltávozott"; "pro-dus" = "távozást elõi "produs" = "termés"). Amennyire csak lehetett, igyekeztem arra, hogy híven betartsa m az általa meghatározott vezérvonalakat, amelyek a Pro-Teze (szójáték: "teze" = "elõirások"; ro-teze" = "(profik által összeállított) szabályokat ismertetõ"; "proteze" = "protézis, mûtag" rovatban találhatók, fõleg ami az anyagok minõségét illeti. Az idén 150 éve annak, hogy megszületett Ion Luca Caragiale román elbeszélõ és színmûíró. ártana megvizsgálni milyen álláspontot foglalt a Jánku Bátyának becézett író a tudományos-fan s irodalommal szemben. És fordítva is. Hogyha a novemberi számban a Pro-Scris egy olyan Pro-Eminenþe (szójáték: "eminenþe" = " kiválóságok"; "pro-eminenþe" = "kiválóságokat ismertetõ"; "proeminenþe" = "dudorok, kimagasló dossziét tartalmazott, amely I. C. Vissarion, a román sci-fi mesék mûfaját megteremtõ író mun ismertette, most az egyszer Lucian Ionicã temesvári egyetemi tanár sci-fi elméleti tanu lmányait mutatjuk be. Kiinduló pontunk Mircea Opriþã ("Anticipaþia româneascã") hatalmas mûvén 5-ik fejezete (Tendinþe actuale) (A jelen tendenciái), ahonnan tovább irányítjuk az olvasót olyan örökzöld tanulmányokra, mint: Antologii ºi culegeri SF (Sci-fi antológiák és szöveggyûjt , Ce-i de fãcut ? (Literaturã ºi paraliteraturã SF) (Mi a tennivaló? Sci-fi irodalom vagy csak irka-firkák)), Chestionar SF (1985) (Kérdõíves felmérés - 1985), Rezultatele chestionar ului din Almanahul Anticipaþia 1986 (A kérdõíves felmérés eredményei - 1986), Elemente SF în l eratura generalã (I, II, III) (Sci-fi elemek az általános irodalomban - I, II és III rész) , Explicaþii necesare (Szükséges magyarázatok), Fantezie ºi naivitate în literatura de antic ipaþie (Képzeleterõ és naivitás a tudományos-fantasztikus irodalomban), Însemnãri despre ideea F (Jegyzetek a sci-fi ötletek voltáról), Justificãri ºi argumente (Magyarázkodások és érvek), ra literaturii SF - contribuþii ºi poziþii teoretice româneºti (A sci-fi irodalom természete . Román elméleti hozzáállások és hozzájárulások), Privire ipoteticã asupra devenirii literatur (Talányos szemlélet a sci-fi irodalom alakulásáról), Schiþa unei posibile structuri (Egy le hetséges felépítés jegyzéke), Tinerii ºi literatura SF (Az ifjak és a sci-fi irodalom). Letérvén az irattári szövegeket tartalmazó polcról, a Pro-Eminenþe rovat feltérképezi a j idõszakot és több interjút közöl. Az évezred végén, Stanislaw Lem elbeszélget (o convorbire l de mileniu) azokkal a magyar rajongókkal, akik több éve fenntartják és terjesztik a SOLARI A magazint, egy olyan web-oldalt, amelyik naponta közöl híreket a tudományok és a szépmûvészet erületérõl. Radu Bãrbulescu költõ és író, a Bajorföldi Román és Német Írószõvetségnek az elnök at és a Bãrbulescu kiadó igazgatója és tulajdonosa, Gheorghe Sãsãrmannal beszélget, aki a képz beli és a valódi világ építésze. Tengeren túlról, Amerikából, Houston városából, ahonnan az el dték a Holdra és Seattle-bõl, ahol az emberi értelem értelmet kölcsönöz a számítógépeinknek, C és Radu Pavel Gheo csevegnek egymással. Ezzel a számmal befejezzük azt a Pro-Gresii (szójáték: "gresii" = "csiszolókövek"; "pro-g resii" = "csiszolásra, további finomításra buzdító"; "progresii" = "haladvány, törtetések") so tát, amelyek Cornel Robu kolozsvári egyetemi tanárnak az esszéjét mutatták be, "A virágzó kont faktuális (másféle, mint a tények által bemutatott) történelem" (Istoria contrafactualã în flo . A tisztelt tanár úr mellett, Liviu Radu, aki 2001-ben a legjobb regénynek és a legjobb novellás kötetnek ítélt SIGMA (ejtsd szigma) díjakat sajátította ki magának, közös elemet ker an párhuzamos világok között, mint "A fantasy és a sci-fi irodalom" (Fantasy ºi science-fict ion). A 2001 év Ovidiu Bufnilã számára is bõségesen termett, mert két regénye jelent meg, "Cada e de lux" (Luxustetemek) és "Cruciada lui Moreaugarin" (Moreaugarin keresztes hadjár ata). Az utolsóról (és Ovidiu Bufnilã viharos elõrehaladásáról) írt Györfi-Deák György a "More resztrefeszítése" címû cikkben, amely a Pro-Poziþii (szójáték: "poziþii" = "testtartások, állá ; "pro-poziþii" = "helyes állásfoglalásokat elõsegítõ"; "propoziþii" = "mondatok") rovatban ka ató. "Rãzbunarea Yvonei" (Yvona bosszúállása), Mihail Grãmescu utólsó kötete. Nem hagyhatjuk f lmen kívül, mert számos olyan szerelmi affért tartalmaz, amely hasznos életrajzi útmutatásokat rejt és jókedvûen tárja fel a "sokoldalúan fényes" Ceausescu idejebeli - "Aranykorszaki"-ir odalmi élet viszonyait. Cãtãlin Ionescu a tengerentúli Új Világból üzen nekünk és, miután megn llerball" új, 2002-s változatát, megosztja velünk élményeit. "A mi sci-fi kritikánk elavult. Nem tud különbséget tenni a különbözõ kategóriák között, gy felületes, paternalista (úgy óvja a szerzõt, mint családapa a gyermekeit) vagy akadémikus . Példa erre? Ahányat kívántok. A román sci-fi kritikák az iskolai tankönyvek módjára elemzik az írásokat. A román sci-fi ritikus legtöbbször úgy viszonyul a fikcionális (elképzelt, megalkotott) világokhoz, akármelyi krõl is lenne szó, mint egy standard felépítésûhöz: "bekezdést, cselekményt és záró részt tart fogalmazást vár el. Más kritikusokra lenne szükségünk! Más kritikai szemléletre lenne szükségünk! Nekünk, románoknak, egy új kritikai szemléletre lenne szükségünk!" E sorok szerzõje Ovidiu Bufnilã, a trójai falón lovagló, világvéget hirdetõ lovas, aki az rodalmat szkolatikus módon felfogó bürokratikus szabályokat szeretné szétrombolni. Nem egy s ajátságos keresztes háború kedvéért teszi ezt, hanem konkrét Pro-Poziþii-ban (lásd fentebb a m rázatát) foglal álláspontot, egy pár olyan esszében, amelyet forrón (mennyi újabban a távfûtés unk: "A háború gazdasága" ("Economia rãzboiului"), "A küldetésrõl" ("Asupra misiunii"), "A nag ytitok mágusai" ("Magicienii secretului") és "A másik alaktani felfogása" ("Imaginea cel uilalt"). Voicu Bugariu tovább folytatja a "Kritikai elemzési töredékek" közlését, amelyek egy, a m anierizmusról írt esszét tartalmaznak. Az utolsó idõben több olyan kiadvány jelent meg, amelyet a Pro-Scris szerzõgárdája szíves bemutatott volna a számukra fenntartott Pro-File (szójáték: "file" = "oldalak"; "pro-fi le" = "a lapozgatás elõmozdításáért"; "profile" = "alakzatok") rovatban. Mivel a könyvkiadók e csöppet sem igyekeznek azon, hogy bemutassák magukat vagy termékeiket és munkatársaink ször nyen elfoglalt emberek, ami végül is megbocsátható az ilyen váltságos idõkben, megelégedtünk a , hogy megjelentessük Remus Cernea, reklám szövegét, amely bemutatja a Noesis Kulturális Tár saság által kiadott multimédiás CD lemezt, amely a román elektronikai könyvtárok körében egy n ti premiert jelképez. Ezen a multimédia hordozón több sci-fi írást is találunk, közöttük olyan tõl is, akikrõl sohasem gyanítottuk volna, hogy titokban rokonszenveznek eme irodalmi mûfajjal. Kövessék nyomon õket! A Pro-Scris e száma tartalmaz egy külön rovatot, Pro-Ton (szójáték: "ton" = "alaphang"; "pro-ton" = "kezdet bátorító"; "proton" = "az elsõ, alap elemi részecske") amely kimondot tan rövid prózákat tartalmaz. Mindjárt az elején Ovidiu Bufnilã következõ regényének, a "Mágne k"-nek ("Câmpuri magnetice") elsõ fejezete. A világvége "Sörözgetés" (La o bere...) közben kap el Radu Pavel Gheo hõseit. Roberto R. Grant lépésrõl lépésre nyomon követi "A csigák gyilkosá Ucigaºul melcilor). Hamarosan eljön az a nap, amikor nem fogjuk tudni elrejteni érzelm einket, vélhetõ Györfi-Deák György "Almás liget"-ébõl (Livada). A történelem nem mindig az, am utatkozik, mondja Cãtãlin Ionescu hõse a "Véletlenül, Trója" (Troia, întâmplãtor) címû elbeszé Radu "Égi hírnök"-e (Mesagerul) egy, a mennybõl leszállt angyal, aki jó hírt hoz nekünk: való lapos a föld, amint azt a fizika is bizonyítja. Mintha aláfestené Cornel Robu a másféle történ mekrõl szóló esszéjét, Gheorghe Sãsãrman egy lehetséges, teljesen eredeti román federációzásró változat"-ban (Varianta balcanicã). Mint szokásosan, egy bõséges Pro-Porþie-val (szójáték: "porþie" = "adag"; "pro-porþie" - osan, becsületesen szeretnénk adagolni az információt"; "proporþie" - "arány") kínáljuk a tisz lt olvasót, ahol "A szerzõk névsora"(Index de autori), egy "On-line irattár" (Arhivã on-li ne) és egy "Válogatott címgyûjtemény" (Link-uri alese) kapható. Munkatársaink névsora, akikkel együtt állítottuk össze ez a számot, a Pro-Nume (szójáték: " = "név", "pro-nume" = "névmutatói leleplezés", "pronume" = "névmutató") Befejezésként, végsõ pontként Caragiale egyik gondolata zárja a Pro-Scris (va urma) Pro -Scris (folytatjuk...) tartalmát.

* * * PRO-LOGUE

I have always seen Internet as a human knowledge ocean, a huge lending libr ary where anyone can enter freely, no ID's, no return dead lines, no fear that h e could be robbed, or that himself might damage or lose something. Internet is a world library and one can see this through the transparency of this issue of Pr o-Scris (pun, meaning in the same time Outlaw and Pro[fessional] Writing), which is just a shelf in a science fiction dedicated bookcase. The purpose of the lib raries is to select the values, to preserve them and to keep them at hand of the ones leaned towards research. Or of the ones willing to relax. I narrate of suc h things in a Pro-Test (Protest / Pro[fessional] Test), which opens the first is sue of this year of the present web-zine, dedicated to Romanian science fiction analysis. Cãtãlin Ionescu, the one who set going Pro-Scris among Romanian cultural public ations, explains to you why this issue is somehow different of what you have bee n used to see. It's his different leading article, named Pro-Dus (Product / Pro[ fessional] Leave). And I have exerted myself to follow exactly his guiding lines worded in Pro-Teze (Prostheses / Pro[fessional] Theses), especially the ones re garding the quality of the writings. 150 years from the birth of Ion Luca Caragiale carried out not so long ago. It does not hurt us to see the attitude adopted by Nenea Iancu faþã cu stiinþificþiunea (Uncle Iancu facing fiction of science). Or vice versa. In November last year Pro-Scris grouped together the files of a Pro-Eminenþe (Proeminences / Pro[fessional] Eminences) critical folder centered upon the life and work of I. C. Vissarion, creator of science fiction fairy tale. This time w e are taking into consideration the theoretical studies signed by Lucian Ionicã. W e started from Mircea Opriþã's introduction from the chapter 15 (Tendinþe actuale) (Pr esent tendencies) of the monumental monography "Anticipaþia româneascã" ("Romanian Sci ence Fiction") and we inferred references to some always up-to-dated theoretical texts, like Antologii ºi culegeri SF (Sci-Fi Anthologies and Collections), Ce-i d e fãcut ? (Literaturã ºi paraliteraturã SF) (What Shall We Do: Sci-Fi Literature and Par aliterature), Chestionar SF (1985) (Sci-Fi Questionnaire - 1985), Rezultatele ch estionarului din Almanahul Anticipaþia 1986 (1986 Sci-Fi Almanac Questionnaire Res ults), Elemente SF în literatura generalã (I, II, III) (Sci-Fi Elements Inside the M ainstream Literature - Parts I, II, III), Explicaþii necesare (Necessary Explanati ons), Fantezie ºi naivitate în literatura de anticipaþie (Imagination and Naivety Insi de Science Fiction), Însemnãri despre ideea SF (Notes about Sci-Fi Idea), Justificãri ºi argumente (Justifications and Reasons), Natura literaturii SF - contribuþii ºi poziþi i teoretice româneºti (Science Fiction Nature: Romanian Contributions and Theoretica l Positions), Privire ipoteticã asupra devenirii literaturii SF. (Hypothetical Reg ard upon Science Fiction Formation), Schiþa unei posibile structuri (Possible Stru cture Draft), Tinerii ºi literatura SF (Youth People and Literature). Leaving the archive works area, Pro-Eminenþe section explores also the presen t by means of several interviews. Stanislaw Lem is having A Talk at the End of M illennium (o convorbire la sfârºit de mileniu) with Hungarian fans that maintain and promote for 7 years SOLARIA, one special site that makes available daily the la test news from science and art. The poet and prose writer Radu Bãrbulescu, chairma n of Romanian and German Writers Association from Bavaria, manager and owner of Revista Observator (Observer Magazine), of Radu Barbulescu Publishing House talk s with Gheorghe Sãsãrman, an architect of real and imaginary worlds. Over there, bey ond the Great Ocean, in America, out from Houston, where there is the Space Cent er who sent the first men to the Moon, and out to Seattle, where human mind offe r reason to artificial intelligence, talk Cãtãlin Ionescu and Radu Pavel Gheo. In this issue we finish Pro-Gresii (Progressions / Pro[fessional] Whetstone s) serial which had as common denominator the essay signed by Cornel Robu, profe ssor from the city of Cluj, about Counterfactual History (Istoria contrafactualã în floare). Side by side is Liviu Radu, who won in the year 2001 the SIGMA Awards, both Novel and Short Story Categories, and now he is telling us about some other Parallels Between Parallel Worlds, impressing us with his talent of essay write r also, today subject being Fantasy and Science Fiction (Fantasy ºi science-fictio n). The year 2001 was a very good year for Ovidiu Bufnilã, because 2 novels of hi m were published: "Cadavre de lux" (Luxury Dead Bodies) and "Cruciada lui Moreau garin" (Moreaugarin's Crusade). Györfi-Deák György wrote about the latest novel (and a lso about Bufnilian enthusiasm ) in his column "Crucificarea lui Moreaugarin" (M oreaugarin's Crucifixion). We cannot pass the last compilation of short stories by Mihail Grãmescu, "Rãzbunarea Yvonei" (Yvonne's Vengeance) where one can find seve ral love stories which can offer some biographical suggestions that describe ful l of flavor the literary climate from the multilaterally bright "Golden Era" (Ce asescu's one). Cãtãlin Ionescu writes beyond the Great Ocean about "Rollerball", 200 2 variant, one of the latest released movies. "Our critique is obsolescent. It does not tell one category from other, it is arrogant or shallow, it is paternal or academically. E.g.'s? All over creation. Science fiction critique is based on scholar manual. Most of the cases, the Romanian science fiction critic deals with fiction environment, whatever it mig ht be, as with a finite structure, like a elementary school composition with int roduction, contents and end. Another critic is needed! Another sense of critique is needed! We Romanians, we need another New Spirit of the Critique!" The author who wrote the lines is Ovidiu Bufnilã, apocalyptic rider of the Tr ojan horse that will dispel the bureaucratic rules of the scholastic ways to und erstand literature. He is not demolishing for the sake of an own Jihad, but come s with real Sentences (Pro-Poziþii: Sentences / Pro[fessional] Positions), materia lized in several essays that we warmly recommend them: "Economia rãzboiului" (The Economics of the War), "Asupra misiunii" (Upon the Mission), "Magicienii secretu lui" (The Magicians of the Secret) and "Imaginea celuilalt" (The Image of the Ot her One). Voicu Bugariu continues his Critical Fragments (Fragmente Critice) with a si xth part, which includes an essay about mannerism. In the last time several publications have issued and the editors of Pro-Sc ris would have liked to introduced to you in the folder dedicated to them, Pro-F ile (Profiles / Pro[fessional] Pages). But as long as the publishing houses seem not to be interested to promote their goods and as long as our contributors are exceedingly busy, which is quite understandable during transition periods, we c ontent ourselves to reproduce here only Remus Cernea's text, which introduces yo u a national premiere in the area of Romanian informational libraries: the CD is sued by NOESIS Cultural Society. We can find on this CD several science fiction writings, some of them by author which were hard to suspect that they sympathize this literary genre. Go for it! This issue of Pro-Scris includes also one area dedicated to short stories, Pro-Ton (Proton / Pro[fessional] Tone). It opens with the first chapter of "Câmpur i magnetice" (Magnetic Fields), the next novel by Ovidiu Bufnilã. The end of the w orld catches unawares the characters of Radu Pavel Gheo, and this is happening " While drinking beer" (La o bere...). Roberto R. Grant follows every step of "The Killer of the Snails" (Ucigaºul melcilor). The day when we shall be no longer abl e to hide our feelings will come, this follows out of "The Orchard" (Livada) ima gined by Györfi-Deák György. History is not always what it seems to be, asserts the ch aracter of Cãtãlin Ionescu from the short story "Troja, Casual" (Troia, întâmplãtor). One angel comes down into the short story "The Messenger" (Mesagerul) by Liviu Radu to bring us the new that Earth is flat, demonstrated thing. As if to illustrate Cornel Robu's essay about alternate histories, Gheorghe Sãsãrman shows us about a po ssible Romanian true-born federalization in "The Balkans Variant" (Varianta balc anicã). As usual, we offer you one consistent Pro-Porþie (Ratio / Pro[fessional] rati on) which includes an Author Index (Index de autori), an On-line Archive (Arhivã o n-line) and all that we were able to gather as Selected Links (Link-uri alese). The list of the contributors of this issue can be found in the Pro-Nume (Pr onouns / Pro[fessional] Nouns) heading. We end with a thought stated by Caragiale, which is the full stop of this i ssue, Pro-Scris (va urma) [Pro-Scris (To Be Continued)].

Translated by Cãtãlin Ionescu

PRO-EMINENÞE

CONU IANCU FAÞÃ CU ªTIINÞIFICÞIUNEA Györfi-Deák György

Autorii satirici au recurs dintotdeauna la elementele specifice literaturii S.F. ca sã-ºi determine contemporanii sã se compare cu vieþuitorii dintr-o altã societate , mai înþeleaptã ori de-a dreptul tiranicã, trãitoare într-al nouãlea cer ori pulverizatã de A calips. Lista poate începe cu Lucian din Samosata (Istoria adevãratã) ºi continua cu Jon athan Swift (Cãlãtoriile lui Gulliver), Voltaire (Micromegas), Mark Twain (Un yanche u la curtea regelui Arthur), Karinthy Frigyes (Moartea hipnoticã), Ilf ºi Petrov (Fu ncþionarul invizibil), etc. Deºi pare sã fie o regulã, ea nu se aplicã decât cu þârâita în cazul lui Ion Luca Caragia Nenea Iancu ne-a lãsat mai multe momente ºi schiþe, povestiri pline de umor, nuvele ºi b asme fantastice, baºca un ditamai studiu de lobotomie, dar mai nimic ce-ar putea f i corelat cu temele science-fiction. Apariþia Satanei ca personaj fantastic în proza caragialianã n-are nimic nelumesc, extraterestru, el "nu depãºeºte conceptul folcloric; diavolul se-ntrupeazã în om ca sã neispiteascã slãbiciunile, (...) el este duhul rãu, ce ne turburã subconºtientul, scoþând la suprafaþã anume dorinþi tãinuite; rolul lui este accidenta surprinzãtor, scoþând pe om din fãgaºul obiºnuit al vieþii, care, o datã ieºit din cercul mag l înrâuririi diavoleºti, îºi reia ritmul normal".(Pompiliu Constantinescu, Satanismul la I .L.Caragiale). "Cronica fantezistã" ºi "Zig-zag"-ul publicate pe parcursul anului 1874 în "Ghimp ele" nu sar peste hotarul ironicului. Rãmâne ideea ºocantã a "vârstei de cauciuc" din "Zgo mot", când omenirea va scãpa de poluarea sonorã prin folosirea unor "ºine de cauciuc, roþi de cauciuc, potcoave, cãruþe, fluiere, sirene, clopoþei ºi clopote, tobe ºi trâmbiþe de cauci uc", dar situarea umoristului "printre primii reprezentanþi ai proto-S.F.-ului român esc", alãturi de mai puþin cunoscuþii George Radu Malidon, Al.N.Dariu ºi Demetriu G.Ione scu (viitorul Take Ionescu), sãvârºitã de Florin Manolescu în repetate rânduri, ultima datã ch iar în "Dicþionarul scriitorilor români" întocmit de trioul Zaciu, Papahagi, Aurel Sasu, ni se pare mai mult decât binevoitoare (nici dânsul n-a marºat pe aceastã idee în volumul dedicat literaturii S.F.). Deºi "ghespre comeata" din 1899 a þinut "o prelejere" ºi domnul Mariu Chicoº Rostog an, "distinsul pedagog ºi director al ºcoalei model Ulpiu Traian", Caragiale a scris la modul serios un articol pentru ziarul "Universul" despre teoriile lui Rudolf Falb, care prezisese sfârºitul Pãmântului la 1 noiembrie 1899 (prin intoxicare cu gaze în urma trecerii prin coada cometei). (Manolescu, 1980, p.95) Totuºi, exemplele ofer ite de H. G. Wells (În zilele cometei) sau sir Arthur Conan Doyle (Centura otrãvitã) n u l-au determinat sã -ºi închine harul prãpãstiosului. Nici traducerile din Edgar Allan Poe: Sistemul doctorului Catran ºi al profes orului Panã; Masca; O balercã de Amontillado (Manolescu, 1980, p.199) nu l-au influe nþat într-atât încât sã-l coboare pe Miticã într-un Maelstroem pontic sau sã-l înalþe pe Lunã. a ºi îngrozitoarea ºi oribila dramã din strada Uranus" este, ca ºi "Groaznica sinucidere d in strada Fidelitãþii", mai degrabã o derâdere a foamei de senzaþional decât o replicã la "Dub la crimã din strada Morgii". Încercând sã împrãºtie fumurile nobiliare ale fiului sãu Matei, care studia heraldica cãu u-ºi strãmoºi ºi blazoane, Caragiale îºi arãta creºtetul turtit ºi-i spunea cã este semnul gen r ce purtaserã (ca ºi bunicul sãu ªtefan, bucãtarul) tava cu plãcinte la ospeþele boierilor. ( Iosifescu, 1951, p.8.) Ca atare, cumpãnind adânc dupã ce am examinat întreaga sa operã, pu tem spune cã I. L. Caragiale e mai degrabã poet decât autor de science-fiction. Totuºi posteritatea sa posedã o capacitate paranormalã ce nu poate fi trecutã cu ve derea. Majoritatea criticilor care i-au cercetat opera au început sã scrie S.F. Chia r dacã vã va pãrea impardonabil, nu vom cãuta acum ºi aici o explicaþie logicã a acestui fenom en incredibil, ci îl vom lãsa sã funcþioneze nestingherit, sã constituie un fel de artã acup uncturalã, o armonizare a suflurilor printr-o dispunere bine rânduitã de înþepãturi. Ne vom mãrgini doar sã-l descriem. Criticul ºi profesorul universitar Silvian Iosifescu a fost apreciat de coleg ul sãu, Marian Popa, ca "vãdind preocupãri dispersate peste mari spaþii ale culturii, ca re sunt luate grãbit în consideraþie" (Popa, p.303) Jucând rolul de îndrumãtor literar în dece niul al ºaselea, o parte din opera sa a fost marcatã de necesitatea de a- ºi prezenta judecãþile de valoare de pe poziþiile luptei de clasã ºi reflecta fidel concepþiile ºi dogmele din epoca proletcultistã. Regãsim permanenta raportare ideologicã ºi în cele trei studii de mare întindere dedicate autorului "Momente"-lor: "Caragiale" (1951), "Momentul Caragiale" (1963, rãsplãtit cu Premiul de Stat) ºi "Dimensiuni caragialiene" (1972). F ereastra "liberalã" dintre 1965-1971 îi va permite sã lase în urmã handicapul limitelor im puse ºi-i va înlesni elaborarea unei sinteze, azi la fel de actualã ºi de valoroasã ca la data apariþiei ei: "Literatura de frontierã" (1971). Ea îºi propune sã studieze "teritorii de graniþe, în care literatura intrã în combinaþii i mult sau mai puþin sudate cu documentul istoric, cu ºtiinþa ºi cu filosofia." (p.7). În genurile de frontierã, precum eseul filosofic, memorialistica, jurnalul de cãlãtorie, biografia romanþatã, romanul istoric, pamfletul, reportajul, feericul, fantasticul ºi science-fiction-ul, "extraliteralul e tratat conºtient din unghiul ºi cu mijloacele literaturii" (p.9.). Capitolul consacrat S.F.-ului , publicat într-o primã formã în revista "Viaþa Româneascã" nr.7/iulie 1966, debuteazã cu un citat din prefaþa lui Anthony Boucher la antologia "New Tales of Space and Time": "Literatura ºtiinþifico-fantasticã se mândreºte a fi cea m ai liberã ideologic dintre formele de amuzament popular, poate singura formã prin ca re un om poate susþine orice idee în care crede, singura formã în care cititorii sunt to t atât de interesaþi de ideile scriitorului cât ºi de acþiune" (p.267). "Textul acesta", c omenteazã ºugubãþ criticul, "a fost scris în 1951 ºi, plasat pe fondul maccarthismului, cons tituie un act de curaj". Definitã ca "sinteza între ºtiinþã ºi fantezie" (p.275), "ciudata împerechere dintre date le ºtiinþei ºi îndrãznelile inspiraþiei" (p.5), "verosimilul ºtiinþific" (p.276), "utopia cont poranã", literatura de anticipaþie este analizatã în raport cu policier-ul, proza goticã ºi fantasticã, ºtiinþa popularizatã, literatura de cãlãtorii. În ciuda bogãþiei de informaþii cup al posibilului interes, ne vom mãrgini sã redãm un singur aspect, cel legat de intenþii le anunþate în subtitlul acestui articol ºi anume raportarea S.F.-ului la umor. "Prezenþa redusã a comicului", crede autorul, deosebeºte ºtiinþa-ficþiune atât "de strãbu ei, însemnarea de cãlãtorie" (p.278), cât ºi de fantasticul romantic. "Comicul era pentru romantici o apãrare împotriva realului, uneori un semn grafic care-l punea în parante zã. Fantasticul ºtiinþific e construit în jurul posibilului, credibilului. (...) Tonul g rav pare necesar pentru menþinerea credibilitãþii, deºi se pot concepe diverse asocieri în tre umor ºi grandiosul cosmic" (p.279). "Pionierii fantasticului ºtiinþific au încercat sã introducã râsul ca o pauzã de respiraþie, care sã facã mai suportabile, mai «familiare» dim unile interastrale" (p.280). Precum vedeþi, Silvian Iosifescu susþine, ca ºi I. L. Car agiale, cã "moftangiul ºtiinþific este sacrosant". Dacã vã amintiþi, cererea lui Miticã de a f i servit cu protoxid de hidrogen rãmâne fãrã rãspuns. "Cum? Nici mãcar apã nu aveþi?" se indig azã celebrul personaj. Dar, la urma urmei, câtã gravitate încape într-o prozã S.F.? Bancurile ºi anecdotele co nstituie modalitãþi prin care extraterestrii testeazã psihologia umanã, concluzioneazã ero ul lui Isaac Asimov din "ªugubãþul" dupã analiza problemei pe calculator. Deci, umorul e ste o metodã top-secret de investigare. În momentul în care oamenii vor afla acest luc ru, "micuþii omuleþi verzi" se vor retrage ºi ne vor lua aceastã posibilitate de a stârni râsul. S i atunci? "Începem o altã istorie mai puþin veselã decât cea de pânã ieri ; râsul ºi gluma nu ne vo i putea sluji de mângâiere ca altãdatã (...). Copiii noºtri vor avea poate de ce sã plângã - n am râs destul", citeazã Florin Manolescu drept concluzie a volumului "Caragiale ºi Ca ragiale. Jocuri cu mai multe strategii", dintr-o scrisoare adresatã de umoristul a utoexilat la Berlin lui Petre Th. Missir. Printr-un context de împrejurãri ce þine de domeniul faptelor ieºite din comun, tot Florin Manolescu a publicat în urmã cu douãzeci de ani monografia "Literatura S.F.", care, în ciuda apariþiei unui studiu mult mai c uprinzãtor alcãtuit de Mircea Opriþã (publicat în 1994, în vremea euRocon-ului timiºorean), a rãmas cea mai accesibilã istorie româneascã dedicatã literaturii de anticipaþie. Ea ar fi urmat sã fie continuatã cu un al doilea volum la sfârºitul anilor '80, când criticul ºi-a asumat dificila sarcinã de a susþine rubrica destinatã tinerilor autori di n cadrul emisiuni "Exploratorii lumii de mâine" (realizatã pe atunci de Dan Ursulean u), tocmai pentru a putea cuprinde mai bine amploarea fenomenului S.F. Din motiv e pe care nu le cunoaºtem, a renunþat în cele din urmã la aceastã intenþie. Pe atunci se înãlþa un alt astru pe firmamentul S.F.-ului. Criticul care alcãtuise migãlita serie a "Literaturii române între cele douã rãzboaie mondiale" (trei volume, între 1967-1975) , socotitã drept "una dintre cele mai impunãtoare lucrãri de sintezã produse de critica româneascã actualã") avea sã-ºi ºocheze colegii prin publicarea de "prozã fantastic pornind de la paradoxe logice ºi tehnologice" (Popa, p.200). Ulterior, Ovid. S. Cr ohmãlniceanu îºi va aduna povestirile în douã volume: "Istorii insolite" (1980, Premiul As ociaþiei Scriitorilor din Bucureºti) ºi "Alte istorii insolite" (1986). Specializându-se în literatura perioadei interbelice, el a urmãrit receptarea ope rei lui Caragiale în epocã, subiect concretizat în studiul "Caragiale ºi dreapta româneascã" , publicat în nr.6/1962 al revistei "Viaþa Româneascã". Apariþia articolului a avut drept urmare o scrisoare din partea lui Felix Aderca, pãrintele a ceea ce pana cea slobo dã de gurã, mânuitã de G. Cãlinescu, a desemnat drept "un basm futurist": romanul utopic " Oraºele scufundate" (1937). "Nimeni nicãieri azi nu s-a ocupat de originea ºi evoluþia în timp social-politicã a psihologiei lui Carageale. Studiul dumitale (...) purcede de la cel mai îndelung ºi mai preþios moralism social al vieþii ºi operei lui", scria Aderca, "bãtãiosul autor al Mi cului tratat de esteticã" (Crohmãlniceanu, p.80). Ca urmare, Crohmãlniceanu a încercat sã- l determine sã reintre în viaþa literarã ºi sã devinã un colaborator permanent al revistei "Vi aþa Româneascã". L-a invitat la redacþie. Bãtrânul critic a venit, dar a refuzat oferta. Ave a sã se desprindã din aceastã lume o datã cu frunzele cãzute în toamna aceluiaºi an. "Adrian Rogoz, care-l cunoºtea mai îndeaproape, mi-a spus cã Aderca avusese cu câtãva vreme în urmã un accident (...) Fascinant e cã Rogoz a ajuns la bãtrâneþe sã semene extraordi nar cu Aderca. Îl ascultam pe bunul meu prieten ºi trebuia sã alung mereu senzaþia cã în faþa mea stãtea biograful domnului Ionel Lãcustã Termidor. Aderca leit. Un Aderca volubil, fantast, obsedat de clasificarea geniilor, aºa cum mi-l reprezentam pe autorul atâto r cãrþi îndrãgite ºi cum nu mai arãta bãrbatul obosit, stânjenit, care pierduse cu totul chefu publicisticii." (Crohmãlniceanu, p.82) Aderca însuºi publicase în anii '30 un studiu pereche, "Caragiale Venetic? Un ate ntat la spiritul comic", luând atitudine împotriva desemnãrii marelui dramaturg drept "cel din urmã ocupant fanariot". "Fãrã realitãþile noastre", zice criticul, "Caragiale est e inexistent; cã aceste realitãþi au fost ridicate ºi transfigurate în artã, e meritul geniu lui lui Caragiale, geniu unic la noi ºi care apare destul de rar ºi în celelalte liter aturi". (Aderca, p.293-294) Conu Iancu a fost un om interesat de inovaþiile epocii sale, "sensibil la apr opierea unui nou secol ºi dornic sã înregistreze ºtirile ºi spectacolele tehnice de senzaþie ". (Manolescu, 1983, p.180) Cu toate acestea, el nu ºi-a dorit sã opreascã clipa, ci s -o trãiascã. Chiar dacã n-a jucat niciodatã pe scenã, Caragiale a trãit pentru ºi întru teatru El a avut sufletul unui actor, iar actorul este, întrucât arta ºi meseria lui îi impune sã fie, OMUL MOMENTULUI. El nu poate îndrãzni sã-ºi arunce privirea dincolo de orizontul c lipei, deoarece acolo se va regãsi într-un alt rol, într-o altã întreprindere de cãutare a s uccesului; va afla un alt eu, sieºi strãin, poate chiar duºmãnos ºi gelos. Nici un umorist care a scris ºi dramaturgie, vezi Aristofan, Apuleius, Moliére, George Bernard Shaw , Cehov sau Marin Sorescu, n-a creat nimic ce-ar putea fi anexat S.F.-ului, vorb a lui C. M. Kornbluth, "printr-un Anschluss literar". Ca urmare, nimeni "n-are d reptul sã-i cearã lui Caragiale alte atitudini decât cele pe care le-a avut, nici sã-i p ropunã teme ºi idealuri" (Aderca, p. 296). Ce-i drept, moºtenirea lui Conu Iancu cupri nde ºi niºte influenþe ciudate asupra criticilor ºi biografilor sãi, de-a dreptul fantasti ce prin incomprehensibilitatea mecanismului care le-a generat. "Spun unii ºi alþii cã n-ar fi la mijloc puterea ursitoarelor, ci cã numai vraja dragostii a fãcut aºa prefac eri minunate..." (Fãt Frumos cu moþ în frunte)

Bibliografie citatã: Aderca, Felix. Oameni ºi idei. Cluj, Dacia, 1983 Caragiale, I. L. Nuvele, povestiri, amintiri. Timiºoara, Facla, 1984 Crohmãlniceanu, Ovid. S. Amintiri deghizate. Bucureºti, Nemira, 1994 Dicþionarul scriitorilor români. Vol. I: A-C. Bucureºti, Editura Fundaþiei Cultural e Române, 1995 Iosifescu, Silvian. Literatura de frontierã. Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1971 Iosifescu, Silvian. Caragiale. Bucureºti, Editura pentru Literaturã ºi Artã a Uniun ii Scriitorilor din R.P.R., 1951 Manolescu, Florin. Literatura S.F. Bucureºti, Editura Univers, 1980 Manolescu, Florin. Caragiale ºi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Buc ureºti, Editura Cartea Româneascã, 1983 Popa, Marian. Dicþionar de literaturã românã contemporanã. Bucureºti, Editura Albatros, 1971

TENDINÞE RECENTE. ZEL GAZETÃRESC ªI TEHNICI DE COMPUTER. O CHIRURGIE A IRONIEI PROFESI ONALE (Lucian Ionicã) Mircea Opriþã

(...) Cu o bunã înzestrare pentru critica de opinie, Lucian Ionicã a pãtruns în domeniu adu când însufleþirea candidã ºi uneltele simple ale prospectorului descins în chip norocos deas upra unui filon aurifer. Articolele sale mai vechi ("Explicaþii necesare", "Fantez ie ºi naivitate în literatura de anticipaþie", 1980; "Privire ipoteticã asupra devenirii literaturii SF", "Justificãri ºi argumente", 1981; "«Verosimilitatea» în literatura SF", 1984; "Natura literaturii SF - contribuþii ºi poziþii teoretice româneºti", 1985) evitã supe rficialitatea zglobie ori ursuzenia iritabilã a parafrazelor cenacliere. O anumitã i ngenuitate se trãdeazã, totuºi: a privirii care alunecã uºor uimitã peste "descoperirile" te oretice fãcute într-un material rãsturnat, din timp în timp, ºi de lopeþile altora. Impresia este produsã nu de eventualele stângãcii profesionale, ci de caracterul metodei. Dacã u nii exploreazã întinderile genului înarmaþi cu instrumentarul complicat al vreunui siste m teoretic însuºit dinainte, Lucian Ionicã pare cã intrã în teritoriu doar cu o hartã desenatã e mânã, încrezãtor în propria sa inspiraþie. Aceasta nu-l înºealã, conducându-l mereu spre pun importante, unde deschiderea - sau redeschiderea - unui front de lucru poate sã sc oatã la luminã ceva util pentru înþelegerea anticipaþiei. Ideile luate în discuþie nu sunt noi, fãrã îndoialã. Pe mãsurã ce le regãseºte, autorul l deocamdatã din ochi, preocupat sã-ºi stabileascã o poziþie proprie în raport cu ele. Bazat în mare mãsurã pe intuiþie, procesul acesta nu exclude unele aproximãri diletante. Ele vor fi însã corectate mai târziu, printr-o elaborare mai îngrijitã, þintind spre exactitate. Su btilitãþilor de gândire li se preferã tãietura exactã, înlãnþuirea logicã a argumentelor nu es rareori tulburatã de accidente retorice. Mai ales în textele de început, gestul criti c rãmâne marcat de o tendinþã moralizatoare. Vorbind, de pildã, despre deficienþele stilisti ce ale lucrãrilor SF, Lucian Ionicã are în minte o pedagogie a scrisului. Comentând o co ntradicþie depistatã "între forma vremelnicã, aproape conjuncturalã" a genului (în ipostaza sa tehnicistã, care mizeazã exagerat pe ºtiinþã ºi pe viitor) ºi "elementul uman fundamental, ancestral" (2), el vizeazã iarãºi defecte tolerate, chiar încurajate printr-o dârzã teoretiz are aberantã în cenacluri. Dacã ocoleºte, totuºi, polemica deschisã, autorul o face nu atât di n neputinþa de a o susþine, cât din scepticism. Unui dialog al surzilor îi opune, cu înþelep ciune, rãceala aparentã a expozeului lucid, punctat din loc în loc de tirul calculat a l opiniei personale. Deserviciul adus anticipaþiei de o propagandã realizatã prin argu mente extraliterare (psihologice, pedagogice etc.) apare astfel cât se poate de li mpede într-un raþionament amintind cauze pledate în chip asemãnãtor de Kernbach, Colin, Ho bana - ºi axat pe paralela relevantã, pe reducerea la absurd (Justificãri ºi argumente): "Artele ca arte nu au nevoie de justificãri, deci nici literatura SF nu are n evoie de nici o justiticare. Existenþa ei însãºi o legitimeazã. Nu ar fi cât se poate de str aniu ca în revistele literare tradiþionale [...] sã aparã articole ºi studii care sã argumen teze utilitatea existenþei, sã zicem, a romanului psihologic, a poeziei de dragoste sau a acelui teatru numit «commedia dell'arte»?" Dezvoltarea logicã, strânsã, aproape rectilinie a judecãþilor permite, din fericire, ºi un joc de nuanþe care, ca în Natura literaturii SF, dã supleþe ideii, atenuându-i totodatã tonul prea pretenþios: "În ceea ce ne priveºte, considerãm cã literatura SF reprezintã, în esenþã, o modalitate terarã ºi nu o tematicã deosebitã. Pe de o parte, despre cosmonauþi ºi nave cosmice se poate scrie «obiºnuit», vezi de exemplu Oriana Fallaci, Dacã soarele moare, sau Evgheni Evtuºen ko, Dulce þinut al poamelor, iar pe de altã parte, despre omul comun, de pe stradã, se poate scrie în manierã SF. Fãrã îndoialã cã literatura SF a pus în evidenþã noi teme, noi mot terare, dar acest fapt nu-i dã dreptul sã instituie un monopol asupra lor." Preocupat mereu de specificul genului, Lucian Ionicã se situeazã însã constant de p artea sa literarã. Ceea ce nu-l împiedicã totuºi ca, în "Literaturã ºi paraliteraturã SF" (198 , sã descrie modul pervers în care mult vehiculata idee a supremaþiei faptului literar în SF se poate altera, prin rãstãlmãcire interesatã, pânã la o completã anulare în practica c i specifice ºi a publicãrii ei. Alãturi de "Tinerii ºi literatura SF" (1986), unde apar formulate concluziile unei anchete pe bazã de chestionar, articolul citat mai sus ilustreazã în publicistica autorului o notabilã orientare sociologicã. În acest sens, cali ficarea sa este indiscutabilã, iar aprecierile trebuie sã se ia în serios când susþine - a rgumentat netemeinicia lamentaþiilor privitoare la o aºa-zisã involuþie, cantitativã ºi cali tativã, a genului în anii precedenþi. La fel, când discutã în termeni de mentalitate socio-l iterarã poziþiile fundamentale existente în raport cu anticipaþia. Fãrã a-ºi pierde din preciz ie, analizele câºtigã acum fineþea care le lipsea în mai convenþionalele eseuri anterioare. Chiar ºi aici, în declaratã investigaþie sociologicã, finalitatea studiului vizeazã perfecþion area unei practici literare. Concubinajul SF-ului literar cu cel paraliterar îl in dispune pe critic, deºi el are abilitatea de a nu priva nici una din cele douã orien tãri ale genului de ºansa unei grile valorice proprii. Dar progresul domeniului rãmâne în mod inevitabil legat de conºtientiarea unei deosebiri structurale, operaþie în absenþa cãr eia o serie de confuzii riscã sã se permanentizeze, stingherind creaþia. În texte ca "Schiþa unei posibile structuri" (1982) ºi "Însemnãri despre ideea SF" (1 987). Lucian Ionicã viziteazã teritorii mai specializate ale unei teorii a anticipaþie i. Principala sa descoperire este distincþia între "ideea SF" ºi "ideea literarã SF", ca modalitate specificã de investigare a structurilor primare, cu valoare paradigmat icã în gen. În esenþã, lucrurile se reduc la schema: obiect obiect în miºcare, cu noua calitat e introdusã în primul de aceasta din urmã. Lucru în sine, descriptibil doar într-o ipostazã staticã ºi inactivã sub aspectul relaþionãrilor complexe, "ideea SF" ar depune mãrturie ca s implã probã de inventivitate a scriitorului. Rãmâne ca trecerea sa spre o realitate supe rioarã, de idee literarã SF , sã se producã prin încãrcarea ei "de un înþeles, de o semnificaþ deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenþã amorfã, neutrã ºi gratuitã «ideea SF» vine o existenþã cu sens, trecând astfel în axiologic".(3) Legatã de intuiþie ºi expusã încã a ilor, aceastã despicare a firului sugereazã totuºi un criteriu de identificare structu ralã a subliteraturii genului (care n-ar conþine decât "idei SF", nu ºi "idei literare S F") ºi o clasificare tipologicã: SF-ul pur, axiomatica SF, parabola SF. Lãsatã sã funcþionez e la limita dintre partea validã a anticipaþiei ºi maculatura ei (e vorba aici de un " criteriu de valoare"), distincþia pomenitã mai sus este înºelãtoare întrucât depinde incontest abil de necunoscutele semnificaþiei menite sã transforme "ideea SF" în idee literarã SF . Tipologia propusã trebuie vãzutã ºi ea în sensul unui îndreptar schematic, neîncãpãtor pentr ele scrieri rebele. În acelaºi timp altele, "impure", pot migra de la un tip al clas ificãrii la celãlalt, în funcþie de accentele interpretãrii. Contribuþiile teoretice ale lui Lucian Ionicã au inteligenþã, chiar dacã unele soluþii, insuficient finisate, rãmân discutabile. Nãzuinþa autorului nu e strãinã, în secret, de dinam itarea unor mai vechi cliºee interpretative ce defineau genul fie prin relaþia cu ºtii nþa, fie prin funcþia sa prospectivã. Succesul operaþiei este doar aparent, din moment c e nici conþinutul intim al "ideii SF" ºi al "ideii literare SF" nu poate fi despãrþit to tal de elementele ºtiinþei ori ale spiritului anticipativ, oricât de elastic reprezent ate. Remediabilã, eroarea aceasta se compenseazã prin numeroase judecãþi valabile, privi nd funcþiile ideilor SF sau relaþiile stabilite de idei cu textul care le include. P e traiectoria descrisã de ca spre motivul "folclorizat", ideii SF i se testeazã pe rân d natura, originalitatea, valoarea ºi efectele. E prea devreme sã vorbim de un siste m închegat, fiindcã multe probleme sunt abia schiþate. În cazul altora, întrebãrile cu miez sugereazã rãspunsuri care deocamdatã întârzie sã se coaguleze în tiparul ferm al unor raþionam te exacte. Interesantã pe faþete, vãdind putere de organizare, teoria începutã aici ar put ea deveni importantã dacã s-ar extinde dincolo de subiectul fatalmente limitat al "i deii SF" spre a îmbrãþiºa un câmp mai larg de probleme. Lucrul început se cere continuat pânã îmbinarea perfectã a pieselor în mecanism. În orientarea sa deopotrivã spre sociologie ºi spre teoria literarã, Lucian Ionicã îl u rmeazã pe Voicu Bugariu, care e însã mai sigur în teoretizãri, dar mai expus aproximãrilor i ntuitive ºi riscurilor lor când exploreazã material sociologic. ªi unul ºi celãlalt tind sã-ºi ascheze sub o rãcealã calculatã sensibilitatea criticã, fapt care lui Lucian Ionicã îi reuºeºt totuºi, mai puþin.

NOTE: 2 Lucian Ionicã, Privire ipoteticã asupra devenirii literaturii SF, în Paradox '8 1, [nr. 6], Timiºoara, 1981, p. 4. (înapoi) 3 Idem, Schiþa unei posibile structuri, în Paradox '82, [nr. 8], Timiºoara, 1982, p. 4. (înapoi)

ANTOLOGII ªI CULEGERI SF Lucian Ionicã

Fãrã proza scurtã, apãrutã în periodice (literare sau de popularizare ºtiinþificã), în al ri ori volume, literatura SF ar arãta cu totul altfel ; mai puþin scînteietoare, mai p uþin dinamicã. Ponderea însemnatã a povestirilor în raport cu romanele SF are o explicaþie m ultiplã, pornind de la ucenicia literarã, pînã la ceea ce, între anumite limite, s-ar pute a considera drept un element specific genului. Pentru unii autori importantã este doar ideea SF, si cîteva pagini sînt îndeajuns, romanul ar solicita construcþie epicã, per sonaje, analizã psihologicã etc. Antologiile, pe lîngã actul recuperator faþã de textele din periodice, mai au menir ea de a furniza o imagine a fenomenului literar în dimensiunile sale spaþiale, tempo rale sau tematice. O culturã, o epocã, un autor ori un anumit motiv constituie de ob icei subiectele abordate. Dificultatea lucrãrilor de acest gen coristã în tensiunea es enþialã dintre douã cerinþe contradictorii : pe de o parte necesitatea de a da o descrier e" cît mai exactã a domeniului, ceea ee ar presupune ilustrarea întregii scãri valorice, iar pe de alta de a alege si difuza numai operele importante. Reunirea între cope rþile unei cãrþi a cîtorva povestiri antologice" nu reflectã doar o anumitã realitate, aºa cu a fost înþeleasã de autorul selecþiei, nu este doar un act constatator, ci este si unul valorizator, activ, ce va influenþa publicul cititor. Antologiile au prin urmare u n important rol formativ, negativ sau pozitiv. A judeca ºi a decide acceptarea sau respingerea unei povestiri, presupune o bunã cunoaºtere a domeniului, criterii vali de ºi ferme de selecþie, curaj, cu alte cuvinte competenþã ; competenþã doveditã de fapte (art icole, studii), nu uutoconstatatã ºi autoafirmatã. Prima antologie de prozã SF din literatura universalã pare a fi, dupã unii autori , Pocket Science-fiction" (1945). La noi, cea dintîi se tipãreºte in 1966 : Viitorul a înc eput ieri" ºi reprezintã o retrospectivã a anticipaþiei franceze. Aceasta, precum ºi altel e care vor urma ºi vor avea în vedere pe precursorii anticipaþiei româneºti, pe autorii it alieni, pe maeºtrii anticipaþiei clasice, se datoresc activitãþii tenace a lui Ion Hoban a. Cu profesionalism si sobrietate, evitînd patetismele facile, neconvingãtoare, a d eschis cãi oferind excelente modele, din nefericire nu întotdeauna urmate. Aducerea în atenþia contemporanilor a primelor scrieri SF autohtone, realã contribuþie la istoria literaturii SF româneºti, precum ºi mijlocirea cunoaºterii celor mai reprezentativi aut ori ai unor literaturi strãine, eforturi subsumate afirmãrii posibilitãþilor artistice a le genului, constituie principalele sale merite ca antologator. Oameni ºi stele (1975), datoratã lui Victor Zednic, este prima antologie care îºi p ropune sã înmãnuncheze cele mai frumoase povestiri SF româneºti ale perioadei postbelice, de aproape douã decenii, inauguratã cu romanul Drum printre aºtri (1954), de Radu Nor si I. M. ªtefan. La un an, urmeazã O falie în timp". Ion Hobana alãturã texte aparþinînd ºi î lor ºi scriitorilor contemporani autori de volume SF. Ambele antologii au marcat în mod binevenit unul din momentele importante ale procesului de maturizare ideaticã ºi artisticã. În 1983 apare cea mai amplã culegere de texte de pînã acum, reunind scriitori consa craþi ºi debutanþi : Alfa o antologie a literaturii de anticipaþie româneºti", realizatã de Mironov, Ion Ilie losif ºi R. Honga. Critica i-a fãcut o primire rezervatã: antologie cu nume pretenþios (...) unde alãturi de puþine texte bine scrise se gãsesc o mulþime de o neiertãtoare stîngã-cie literarã. Ceea ce demonstreazã cã pe autorii antologiei (...) nu ar tu literarã îi preocupã, din pãcate, în primul rînd" (Mirela Roznoveanu Contemporanul 26/198 3). Opiniile venite din fandom nu diferã prea mult : gruparea s-a fãcut pe consideren te aproape consecvent literare, important fiind faptul cã toþi antologaþii scriu SF". A rtiºti ai cuvîntului (...) coexistã cu modeºti mînuitori de prefabricate literare (...), d iletanþi glorioºi în fandom (...) vin umãr la umãr cu scriitori de profesie". (Sorin Anton i Almanah Anticipaþia' 85). Iar Doru Pruteanu opineazã cã aceastã antologie prezintã inter es pentru socio-criticã. Antologatorii ºi-au asumat riscurile unei, poate, prea largi cuprinderi. O an tologie nu este o cercetare sociologicã si prin urmare nu este obligatã sã ia în seamã tot ce existã, bun sau rãu. ªi totuºi, o selecþie a existat: autori valoroºi, publicaþi ºi premia precum Ovidiu Bufnilã, Silviu Genescu º.a., au fost omiºi din sumar. Ce criterii s-au aplicat, este greu de înþeles. Impresia unei anumite labilitãþi nu poate fi îndepãrtatã ; dar, aºa cum este, antologia existã ºi se oferã ca material de studiu. Dacã din 1966 pînã în 1984 au apãrut, în medie, o antologie sau o culegere la fiecare a n ºi jumãtate, în 1985 ºi 1986 apar cinci asemenea lucrãri. Putem vorbi de o adevãratã explozi e. Constandina Paligora, în Avertisment pentru liniºtea planetei", reuneºte proze ale autorilor tineri, debutanþi sau nu editorial, cele mai multe selecþionate în urma unu i concurs. Rezultatul întîlneºte intenþia : noul val" se defineºte exersînd pe o temã gravã º are actualitate. Dar performerul boom-ului editorial este Al. Mironov, el reuºeºte sã scoatã patru c ulegeri la trei edituri, secondat de D. Meriºca (o datã), M. Bãdescu (de douã ori) ºi I. I . Iosif (o datã). Bucuria numãrului nu este, din pãcate, ºi o bucurie a calitãþii. Se pot formula serio ase rezerve îndeosebi asupra culegerilor tematice. Introducerile, prezentarea auto rilor, precum ºi comentariile textelor, mai ales acestea din urmã, creeazã o stare de jenã prin neîndemînare ºi lipsã de profesionalitate. Par compuneri didactice destinate ele vilor de gimnaziu, situîndu-se departe de ceea ce ar trebui sã fie un serios aparat critic, care sã îndrume ºi sã ofere cititorului informaþia necesarã pentru situarea lucrãrilor selectate în contextul literaturii SF româneºti ºi universale. Cîteva repere istorice ºi un studiu temeinic ar fi fost fãrã îndoialã utile. Tezismul tehnico-ºti-inþific, neconvingãtor, aduce deservicii proiectatei serii de culegeri SF. Textele alese, foarte diferenþiate valoric, nu sînt cele mai reprezentative nic i pentru literatura noastrã SF, nici pentru cea strãinã. Mai mult, unele dintre ele ni ci nu se încadreazã în temele desemnate prin titluri, ceea ce stîrneºte o altã serie de nedu meriri. In concluzie, putem constata cu regret cã ne aflãm în faþa unor culegeri tematic e avînd un vãdit caracter comercial, cuprinzînd, cu unele excepþii, lucrãri de minimã rezist enþã literar-artisticã, nicidecum în faþa unor antologii. Sensul cuvintelor fiind fixat în d icþionare, ce rost are sã se creeze confuzie printre cititori ? Antologiile sînt un preþios instrument cultural, contribuind la educarea gustul ui cititorilor, a bunului gust literar. Cu atît mai necesare ºi importante devin ele în SF, unde adevãratele valori nu ºi-au dobîndit încã un statut ferm, unde cititorii tineri , apropiaþi ca vîrstã, dar destul de diferenþiaþi ca nivel de înþelegere, au nevoie de o îndru re adecvatã. ªi în acest sens, responsabilitatea antologatorului apare evidentã.

HELION 4, magazin al clubului de anticipaþie, Timiºoara, iunie 1987, p.55-56.

CE-I DE FÃCUT ? (LITERATURÃ ªI PARALITERATURÃ SF) Lucian Ionicã

În articole, la colocvii ºi în discuþii particulare ºi-a fãcut loc în ultima vreme o vari antã a mitului vremurilor de aur. Pare a fi devenit de bon ton, cel puþin pentru uni i, sã deplîngã nivelul tot mai scãzut al literaturii sf. Se aduc ºi argumente: se publicã ma i puþin, juriile concursurilor periodice nu prea au ce alege, chiar ºi "Almanahul", da, chiar ºi "Almanahul" n-ar merge prea bine... Ce-i de fãcut? Ce mãsuri sã se ia? Tratamentul depinde de diagnostic, iar în privinþa asta îngãduiþi-mi sã am o altã pãrere; iteratura sf româneascã nu se aflã într-o fazã de declin, dimpotrivã, în primul rînd pentru cã eput sã capete o conºtiinþã criticã de sine cum n-a avut pînã acum. Deºi importantele cãrþi ap ltimii ani, semnate de Ton Hobana, Florin Mariolescu, Vircea Opritã, Horia Aramã, nu vizeazã în principal creaþia autohtonã, influenta lor a fost ºi este în continuare extrem d e binevenitã, oferind modele ºi ridicînd dezbaterile la un nivel înalt, de certã profesion alitate. În absenþa unei conºtiinþe critice, nici nu se poate vorbi de un progres real, decît cu totul întîmplãtor. Dacã parcurgem sumarele culegerilor ºi antologiilor publicate în ultimii cincispr ezece ani, precum ºi cele ale Almanahurilor, vom avea surpriza sã constatãm existenþa a peste o sutã (!) de autori care au publicat cel puþin o prozã sf. Asta, fãrã a pune la soc otealã fanzinele. Dacã scãdem pe membrii Uniunii Scriitorilor, numãrul debutanþilor se rid icã la aproximativ 90. Nu oferã aceºti aspiranþi la lumea literelor o garanþie sigurã pentru viitor ? Faptul cã din '80 ºi pînã azi opt tineri ºi-au tipãrit primul volum nu dovedeºte oar e o forþã ºi o deschidere îmbucurãtoare ? Cînd s-a mai produs o asemenea serie de debuturi e ditoriale ? Niciodatã. Desigur, cu 10-15 ani în urmã producþia de carte sf era mai bogatã, apãreau mai multe titluri pe an, dar sã nu ne amãgim inutil, cîte dintre ele au rezistat probei timpulu i ? De cîte ne mai amintim, cîte au reprezentat un adevãrat eveniment, un moment de re ferinþã în istoria literarã a genului ? Din nefericire, numãrul acestora este extrem de mi c, iatã adevãrata mãsurã de care trebuie sã þinem seama. Aº fi tentaþi sã zicem : decît mult º mai bine puþin, dar bun, dacã relaþia dialecticã dintre cantitate ºi calitate n-ar fi cev a mai complexã. Nici numãrul cititorilor nu a scãzut, Almanahul Anticipaþia se vinde în cîteva ore de la apariþia sa în chioºcuri, ca un ziar. Iatã, suficiente argumente pentru a nu crede într-o presupusã, dar inexistentã invo luþie. Cu totul altul este motivul care ar trebui sã ne dea de gîndit, din pãcate rãmîne ade sea ignorat, ºi anume situaþia actualã a literaturii sf, nivelul sãu general scãzut compar ativ cu cel al literaturii contemporane româneºti. De-abia acum ºi în acest sens putem sã ne punem întrebarea: Ce-i de fãcut? Nu i se poate da un rãspuns înainte de a examina, fie ºi sumar, peisajul literar sf de la noi. Este necesarã o radiografie care sã surprindã trãsãturile dominante ale mome ntului. Privitã astfel, literatura sf se prezintã ca un domeniu de creaþie oarecum sep arat, distinct de literatura contemporanã româneascã: are o viaþã literarã proprie, cu scrii tori ºi editori specializaþi. Paralelismul subzistã în ciuda anumitor contacte, numãrul "t recerilor" este prea mic (încã) pentru a determina o schimbare a situaþiei ºi a opiniei generale. Atitudinea faþã de relaþia dintre literatura sf ºi literatura generalã, inclusiv faþã de actuala izolare, este chestiunea fundamentalã a momentului ºi ea pune în discuþie numero ase alte probleme, cu adânci implicaþii asupra creaþiei - aspectul care, de fapt, inte reseazã cel mai mult. Este fireascã, este de acceptat o asemenea disjuncþie, sau ar fi de dorit o anulare a ei ? La prima vedere s-ar pãrea cã întrebarea a primit un rãspuns definitiv, s-a repetat adesea, devenind deja un loc comun, cã "literatura sf este în primul rînd literaturã", numai cã practica literarã si cea editorialã dovedesc din plin cã formulãrii de mai sus i s-au atribuit cele mai diferite sensuri, ajungîndu-se pînã la ne garea ei. Rãstãlmãcirea a constat în aºezarea pe primul loc a ceea ce literatura sf este d e-abia în al treilea sau al patrulea rînd. Cauzele acestei atitudini paradoxale merg de la aspecte individuale (de ex. , cineva care nu citeºte decît sfj ocolind marea literaturã, are o scarã de valori cu totul personale), la cele generale (de ex. , ab senþa manifestãrii frecvente, continue a unei critici specializate, competente). Prin urmare, se pot observa douã poziþii principale aflate în opoziþie. Una afirmã te oretic apartenenþa sf-ului la literaturã, dar promoveazã un sf paraliterar, punînd în evid enþã valenþele sale utilitar-recreative; separarea de literatura generalã e privitã cu och i buni întrucît permite stabilirea nestingheritã a unei ierarhii interne, plecînd îndeobºte de la literatura sf anglo-americanã: critica literarã e acceptatã doar în mãsura in care e ste laudativã, orice obiecþie e suspectatã ºi acuzatã de practici nepermise, de atac la pe rsoanã; militeazã pentru publicarea a cît mai mult sf , oriunde, oricum ºi de orice fel; manifestã preocupãri pentru prozelitism; atmosfera fandomului e unica respirabilã. A doua tendinþã se confruntã cu douã serii de prejudecãþi, pe de o parte cele ale marii literaturi, care priveºte sf-ul în bloc, nediferenþiat, taxîndu-l drept paraliteraturã, p rin urmare incapabil din capul locului de a da vreo lucrare valoroasã artistic, ia r pe de altã parte, cu cele din interior , care stînjenesc ºi ele dezvoltarea unui sf literar; ar promova critica literarã, dar nu prea are unde; exigenþele sale, adesea neînþelese, nu-i atrag o situaþie prea fericitã; militeazã pentru ideea unui specific naþion al; autorii strãini reprezintã termeni de comparaþie, nu modele de imitat. Privind eu oarecare obiectivitate, ajungem la concluzia sã, deºi sînt opuse, cele douã opþiuni nu se exclud reciproc, prin urmare este posibilã o "coexistenþã paºnicã". Singur a condiþie care s-ar impune ar fi "delimitarea teritoriilor ºi a zonelor de influenþã". Este posibil lucrul acesta? Nu ºtiu, dar dacã este posibil, atunci el constituie un prim rãspuns la întrebarea din titlu, începutul l-ar constitui tocmai conºtientizarea ac estei deosebiri, ignoratã adesea: sf literar - sf paraliterar - sf pentru copii. A r urma apoi, cum e ºi firesc, sã se discute ºi sã se precizeze statutul ºi valorile lor sp ecifice, iar juriile concursurilor ºi, în special, editorii sã le aibã în vedere. : Aceastã propunere nu se va realiza de la sine, ea va întîlni destule obstacole, p oate nu se va realiza deloc, dar altã soluþie nu existã. Dacã se doreºte o realã creºtere valo ricã ºi recunoaºterea sf-ului drept literaturã cu drepturi depline, nu avem de ales. Reprezentanþii prozei sf de divertisment utilitar nu vor admite cã opera lor es te paraliteraturã, vor susþine cu multã energie nu numai cã scriu literatura în toatã regula , dar cã ºi una de foarte bunã calitate, dupã cum o pot dovedit numeroase lucrãri geniale, adevãrate capodopere, lucrãri de cãpãtîi ale secolului nostru. Evident se contureazã un inu til dialog al surzilor. Dorim sã-l evitãm. Paraliteraturã nu înseamnã automat maculaturã, ea nu se aflã neapãrat sub-literaturã, ci alãturi, este altceva. Sunt douã domenii cu scopuri distincte: "Divertisment" nu est e neapãrat un epitet peiorativ, divertismentul ponte fi superior sau facil, existã o diferenþã de valoare ºi în interiorul sãu, paraliteratura nu tinde spre opera de artã, ea r ealizeazã diferite produse destinate consumului, satisfãcînd anumite trebuinþe ne-artist ice. Faptul cã ele manifestã tot în scris nu trebuie sã ne ducã în eroare. Cred cã dezvoltarea literaturii sf româneºti este marcatã destul de puternic ºi de ab senþa unor instrumente teoretice de lucru, Fãrã ele, confuziile, bîjbîielile n-au cum fi e vitate. Sînt necesare o teorie ºi o istorie a teoriilor literaturii sf, o istorie a literaturii sf româneºti, o istorie a literaturii sf universale (am spus a literatur ii sf, nu a paraliteraturii sf !). Pînã se vor gãsi acei oameni care sã scrie asemenea cãrþi de referinþã, sînt binevenite ºi studiile de dimensiuni mai restrînse, ele contribuind to cmai la identificarea celor mai semnificative probleme. Contribuþii parþiale, valoro ase, existã, ele sînt, dupã cum spuneam, foarte utile, dar nu ºi suficiente. Pe scurt, a cesta ar fi un al doilea rãspuns la întrebarea iniþialã. Cele douã aspecte evidenþiate, dist incþia literatura sf - paraliteraturã sf ºi necesitatea instrumentelor teoretice, se r emarcã prin caracterul lor esenþial.

Articol apãrut iniþial în "Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului", nr. 6 (261), 7 februarie 1987; republicat în : BIBLIOTECA NOVA 1/1987, Buletin de teorie , criticã ºi istorie a literaturii SF: editat de cenaclurile HELION si H.G.WELLS sub egida Casei Universitarilor, Timiºoara, 1987, p.6-7.

CHESTIONAR SF (1985) Lucian Ionicã

STIMAÞI CITITORI, VÃ RUGÃM SÃ COMPLETAÞI URMÃTORUL

CHESTIONAR

Un grup de cercetãtori de la Centrul de ªtiinþe Sociale din cadrul Universitãþii din Timiºoara doreºte sã cunoascã preferinþele ºi opiniile dumneavoastrã cu privire la literatura de anticipaþie. Vã rugãm sã rãspundeþi la întrebãrile din chestionar prin alegerea unei singure variante din cele propuse, - încercuind cifra de cod din dreptul rãspunsului care corespunde opiniei sau preferinþei dumneavoastrã. Acolo unde se indicã, puteþi alege mai multe vari ante de rãspuns trecând I pentru prima alegere, II pentru urmãtoarea, III pentru ultim a preferinþã. La întrebãrile fãrã rãspunsuri preformulate, vã rugãm sã formulaþi în scris opin oastrã. Dacã asupra unei chestiuni nu aveþi formatã încã o pãrere specificaþi ºi acest lucru. tionarele sunt anonime. Prin urmare nu trebuie sã vã scrieþi numele, adresa sau locul de muncã. Dupã completare, decupaþi pagina din Almanah ºi expediaþi chestionarul pânã cel târziu la 30 IX 1985 pe adresa urmãtoare:

Revista ªTIINÞÃ ªI TEHNICÃ" Piaþa Scânteii 1, cod 79.781, Bucureºti Pentru chestionarul din Almanahul Anticipaþia.

Pentru obþinerea unor rezultate relevante, rãspunsul dumneavoastrã reprezintã o con tribuþie importantã. Nu amânaþi expedierea chestionarului. Concluziile acestui sondaj le veþi putea citi în paginile Almanahului Anticipaþia '87", unde vor fi reproduse ºi unele opinii ale dumneavoastrã. Vã mulþumim!

1. Vã consideraþi un pasionat al literaturii SF? Da ...... l Nu...... 2 Nu prea ...... 3

2. Din ce categorie aþi dori sã facã parte subiectele povestirilor ºi romanelor SF? (douã alegeri, în ordinea preferinþei) Aventuri, poliþiste...... l Psihologice...... 2 Filozofice ...... 3 Social-politice ...... 4 Tehnico-ºtiinþifice ...... 5 Umoristice...... 6 Nu am o preferinþã deosebitã ...... 7 Alte categorii (specificaþi) ...... 8

3. Dupã pãrerea dumneavoastrã ce este mai important într-o prozã ºtiinþifico-fantasticã? Informaþia tehnico-ºtiinþificã utilizatã ...... l Valoarea literar-artisticã ...... 2 Ambele sunt la fel de importante ...... 3 Nu ºtiu ...... 4 4 - 5. Care din urmãtoarele teme (motive) SF vã intereseazã mai mult? (trei alegeri, în ordinea preferinþei) Cãlãtorii cosmice ...... l Extraterestrii, contactul cu alte civilizaþii .... 2 Cãlãtoria în timp ...... 3 Roboti ºi androizi...... 4 Conflicte interstelare .... 5 Descoperiri ºtiinþifice .... 6 Anticiparea viitorului .... 7 Universuri paralele ..... 8 Lumi pierdute ...... 9 Paleoastronauticã...... 10 Facultãþi psihice paranormale ...... 11 Relaþia calculator-om.... 12 Utopii, distopii...... 13 Nu am o preferinþã deosebitã ...... 14 Alte teme (specificaþi) .15

6. Ce aºteptaþi dumneavoastrã în primul rând de la o carte SF? Informaþii despre noi descoperiri ºtiinþifice .... l Ipoteze ºi teorii îndrãzneþe despre enigme ale ºtiinþei...... 2 Descrierea unor lumi ale viitorului...... 3 Sã ofere un alt mod de a privi ºi înþelege lumea de azi ...... 4 Prezentarea unor lumi ºi a unor fiinþe fantastice ...... 5 Un ingenios joc intelectual ...... 6 Altceva (specificaþi) .... 7

7. Spre ce romane se îndreaptã preferinþele dumneavoastrã? Istorice ...... l De actualitate ...... 2 Cu acþiunea în viitor ... 3 Nu am o preferinþã deosebitã ...... 4 Spre alte tipuri de romane (specificaþi)...... 5

8. Scriitorii de literaturã SF adoptã atitudini diferite faþã de datele ºtiinþei ºi tehnicii c ontemporane. Care dintre situaþiile urmãtoare prezintã cel mai mare interes pentru dum neavoastrã? Autorul respectã în totalitate datele verificate ale ºtiinþei ...... l Autorul porneºte de la ipotezele ºtiinþei contemporane ...... 2 Autorul nu respectã în totalitate datele ºtiinþei ºi formuleazã ipoteze fantastice ...... 3 Autorul nu este interesat de datele ºtiinþei, ci, pornind de la premise fantastice, realizeazã construcþii logic coerente ...... 4 Fantezia scriitorului încalcã logica atunci când acest lucru este justificat din punct de vedere artistic ...... 5 Nu-mi dau seama ...... 6

9. Ce reprezintã fenomenul OZN dupã opinia dumneavoastrã? Nave ale unor fiinþe extraterestre ...... l Nave dintr-un univers paralel ...... 2 Fenomene fizice neelucidate încã...... 3 Iluzii optice ale unor persoane de bunã credinþã ...... 4 Mãrturii false ale unor persoane interesate .... 5 Nu am nici o pãrere.... 6

10. Credeþi cã se va realiza vreodatã cãlãtoria în timp? Da...... l Nu...... 2 Nu ºtiu ...... 3

11. Întâmplãrile ºi situaþiile din povestirile ºi romanele SF pot avea diferite grade de pro babilitate. Spre care se îndreaptã preferinþele dumneavoastrã (trei alegeri, în ordinea pr eferinþei)? Existente, reale...... l Inexistente, dar sigur posibile...... 2 Probabile ...... 3 Improbabile ...... 4 Imposibile...... 5 Nu am o preferinþã deosebitã ...... 6

12. în general, preferinþele dumneavoastrã se îndreaptã spre: Cãrþi a cãror lecturã presupune o concentrare sporitã ...... l Cãrþi distractive, ce constituie o lecturã uºoarã, deconectantã...... 2 Cãrþi de o naturã intermediarã celor de mai sus ...... 3

13. Ce anume vã atrage la literatura ºtiinþifico-fantasticã?

14. Ce aþi avea de reproºat scriitorilor de literaturã de anticipaþie?

15. Consideraþi cã literatura SF vã ajutã în activitatea dumneavoastrã? În ce fel?

16. În ce categorie de vârstã vã încadraþi? Pânã la 15 ani...... l 16-20 ani ...... 2 21-25 ani ...... 3 26-30 ani ...... 4 31-35 ani ...... 5 36-40 ani ...... 6 41-45 ani ...... 7 46-50 ani ...... 8 Peste 51 de ani...... 9

17. Sexul: M...... l F ...... 2

18. Pregãtirea ºcolarã: ªcoala generalã...... l Liceul ...... 2 Facultate ...... 3 Specializare postlicealã . 4 Scoalã profesionalã .... 5 Alte situaþii ...... 6

19. Ocupaþia actualã

20. Localitatea în care domiciliaþi este de tip (specificaþi): Urban ...... l Rural...... 2

Almanah ANTICIPAÞIA 1986, p.71-72

REZULTATELE CHESTIONARULUI DIN ALMANAHUL ANTICIPAÞIA 1986 Lucian Ionicã

În urma publicãrii Chestionarului SF în Almanahul Anticipaþia '86, s-au primit la re dacþie 1652 de scrisori din întreaga þarã, ceea ce atestã largul interes de care acesta s- a bucurat printre cititori. Mulþumim cãlduros tuturor celor care au dat curs invitaþiei de a ne scrie ºi ne-au comunicat pãrerile lor, contribuind în acest fel la obþinerea unor rezultate cât mai rel evante. Sondajul de opinie iniþiat (programul pentru prelucrarea pe calculator a date lor a fost realizat de Mircea Drãgan, iar înregistrarea formularelor a fost efectuatã de Gabriela Papoe) a încercat sã rãspundã la douã probleme generale: cine sunt cititorii A lmanahului Anticipaþia ºi ce aºteaptã ei de la literatura ºtiinþifico-fantasticã.

STRUCTURA EªANTIONULUI De la început þinem sã facem o precizare importantã: întrucât stabilirea eºantionului nu s-a bazat pe o selecþie aleatoare, generalizarea rezultatelor la toþi cititorii Alma nahului trebuie fãcutã cu o anumitã prudenþã. Rãspunsurile sunt totuºi semnificative, ele cara cterizând pe cei mai pasionaþi cititori ai genului, altfel spus, pe cititorul special izat". Pentru a avea un termen de comparaþie, cu ocazia punerii în vânzare la Timiºoara a volumului de prozã SF Avertisment pentru liniºtea planetei", Ed. Albatros, s-au înmânat c umpãrãtorilor ºi câte un chestionar, pentru cititorii de carte SF. în ceea ce priveºte vârsta sexul cititorilor, vom prezenta comparativ datele obþinute:

Vârsta Almanah Carte ani % % pânã la 15 10,3 3,5 16 - 20 57,0 22,3 21-25 18,6 35,9 26-30 7,1 14,4 31-35 3,6 9,3 36-40 1,5 8,9 41-45 0,6 3,5 46-50 0,6 0,3 peste 51 0,4 1,5

Eºantionul corespunzãtor cititorilor de carte SF este mai echilibrat, procentul celor sub 20 de ani fiind doar de 25,8%, spre deosebire de Almanah", unde el ati nge 67%. Diferenþa dintre cele douã anchete apare datoritã modalitãþilor diferite de retur nare a chestionarelor - prin completare pe loc, la librãrie, în primul caz, respecti v, prin poºtã, în al doilea. Se dovedeºte încã o datã cã entuziasmul este îndeosebi apanajul t ilor. Distribuþia obþinutã pentru cititorii de carte SF pare a fi cea mai apropiatã de a devãr, descriind structura de vârsta realã a iubitorilor de SF.

Sexul Almanah Carte % % Masculin 78,4 76,2 Feminin 21,6 23,8

Distribuþia eºantionului în funcþie de ocupaþie ºi studii confirmã structura de vârsta ob tã:

Elevi - 44,5% Studenþi - 13,7% Muncitori, tehnicieni - 13,9% Studii superioare - 7,9% Alte situaþii - 4,6% Nu rãspund - 15,3%

Credem cã distribuþia eºantionului dupã localitatea de domiciliu a fost influenþatã de difuzarea Almanahului cu precãdere în mediul urban. Dar ºi alþi factori pot fi luaþi în cons iderare: urban rural 90,5% 9,5%

OPÞIUNILE CITITORILOR Câteva concluzii. În contrast cu relativa omogenitate de vârstã a eºantionului, analiza rãspunsurilor e videnþiazã existenþa unor preferinþe diferite. Ele vizeazã chestiuni precum tematica, tehni cismul", rolul informaþiei de naturã ºtiinþificã, gradul" de fantastic etc. Sã amintim ºi pro ema nivelului de receptare artisticã a textului: unii ar dori lucrãri mai clare, mai uºor de înþeles, fãrã prea multe neologisme, cuprinzând eventuale explicaþii, alþii, dimpotri deplâng tocmai facilitatea, ºabloanele, lipsa de profunzime etc. Chiar ºi în cazul unei literaturi care presupune o oarecare iniþiere", deci un fel de speciali zare", lectorul este divers. Ar constitui o evidentã simplificare încerc area de a-i stabili un profil unic, standard. Rãmâne sã ne întrebãm dacã vârsta reprezintã sau u un factor important în determinarea preferinþelor sale literare SF. Rãspunsul este ºi D a" ºi Nu". Nu" - deoarece tineri de aceeaºi vârsta au preferinþe ºi niveluri de receptare destu l de diferite, ceea ce sugereazã prezenþa ºi acþiunea altor factori mediul cultural, int eligenþa, personalitatea etc. Da" - pentru cã existã o sensibilã diferenþã, ºi de cunoºtinþe, ºi de experienþã, între ani ºi cel de 25-26 de ani Zece ani la aceastã vârsta înseamnã foarte mult. Deºi SF-ul îºi ar majoritatea cititorilor sub 30 de ani, sintagma literaturã pentru tineret", care i se aplicã adesea, ar trebui nuanþatã spre a nu lãsa loc unor nedorite confuzii. Interesant este cã fenomenul lecturii diferite se evidenþiazã ºi la nivel statistic , nu doar în cazuri izolate, de excepþie. Succesul enorm de librãrie al oricãrei apariþii editoriale SF nu trebuie sa dea iluzia unui public uniform în ceea ce priveºte gustu rile ºi aºteptãrile sale. Dimpotrivã. Formularea unui rãspuns tranºant la întrebarea iniþialã - ce aºteaptã cititorii de la lit eratura SF? - nu este uºoarã, deoarece nu existã un singur rãspuns, ci mai multe. Unii c autã aventura cosmicã, alþii sunt fascinaþi de enigmele terestre ori ale universului, alþi i vor sã-si apropie viitorul º.a.m.d. Totuºi, se pot desprinde câteva trãsãturi, dacã nu gener ale, cel puþin predominante. Ele relevã atributele benefice ale acestei literaturi: - nãruirea prejudecãþilor ºi a comoditãþilor de gândire, - deschiderea spre noul oferit de progresul cunoaºterii ºtiinþifice; - respingerea viziunilor pesimiste asupra viitorului omenirii; - fascinaþia alteritãþii, a acelui altcum care ar putea fi posibil, ori chiar pro babil; - puterea unei imaginaþii ºi a unei fantezii specifice genului - exerciþiu prelim inar al propriei creativitãþi în diverse alte domenii; - cãutarea apolinicului. Þinând seama de larga audienþã a literaturii SF, îndeosebi pri ntre tineri, apariþia unei publicaþii periodice de profil ar fi primitã cu foarte mare interes. Numeroase scrisori conþinând propuneri în acest sens stau drept mãrturie. Revi sta s-ar constitui într-un factor dinamic în promovarea unui spirit deschis, îndrãzneþ nov ator, propunând o continuã confruntare cu necunoscutul materiei, micro ºi macrocosmice . Nu mai puþin însemnat ar fi rolul ei în formarea unei gândiri ateist-umaniste a noilor generalii. Rãspunsuri. Prezentam in continuare valoarea procentualã a opþiunilor exprimate d e cãtre cititori prin alegerea unei singure, a douã sau a trei variante dintre rãspuns urile preformulate la întrebãrile cuprinse în chestionar. Punem astfel la dispoziþie un material care, speram, va prezenta interes pentru câþi mai mulþi dintre dumneavoastrã. A naliza statisticã detaliatã a chestionarelor, stabilirea tuturor corelaþiilor necesare re prezintã un demers mai puþin spectaculos ºi el se adreseazã în primul rând specialiºtilor.

(1) Vã consideraþi un pasionat al literaturii SF ? Da ...... 92,1% Nu prea ...... 7,2% Nu ...... 0,4% Nu rãspund ..... 0,1%

(2) Din ce categorie aþi dori sã facã parte subiectele povestirilor ºi romanelor SF? (do uã alegeri - 200%) Tehnico-ºtiinþifice ..... 56,3% Psihologice ...... 42,5% Aventuri, poliþiste .... 41,6% Umoristice ...... 17,9% Filozofice ...... 10,8% Social-politice ...... 8,2% Nu am o preferinþã deosebitã ...... 7,69% Alte categorii ...... 2,9% Nu rãspund ...... 11,9%

(3) Dupã pãrerea dumneavoastrã, ce este mai important într-o prozã ºtiinþifico-fantasticã? Informaþia tehnico-ºtiinþificã utilizatã ...... 11,7% Valoarea literar-artisticã .... 12,2% Ambele sunt la fel de importante ...... 74,6% Nu ºtiu .... 1%

(4-5) Care din urmãtoarele teme (motive) SF vã intereseazã mai mult? (trei alegeri 300 %) Extraterestrii, contactul cu alte civilizaþii ..... 56,8% Cãlãtoria în timp ..... 38,6% Cãlãtorii cosmice .... 26,8% Conflicte interstelare ...... 24,8% Anticiparea viitorului ...... 24,2% Facultãþi psihice para normale ...... 19,6% Universuri paralele ...... 18,6% Descoperiri ºtiinþifice ...... 17,9% Lumi pierdute ...... 16% Paleoastronautica .... 11% Relaþia calculator-om .... 9,4% Nu am o preferinþa deosebitã ...... 7,6% Roboþi ºi androizi .. 6,2% Utopii, distopii ...... 3,4% Alte teme ...... 1,3% Alegeri neefectuate ...... 17,2%

Surprinde, desigur, interesul extrem de scãzut manifest.; faþã de teme precum roboþi i" ºi calculatoarele", pânã mai ieri considerate, alãturi de navele-cosmice" ºi extraterest i", adevãrate embleme ale literaturii SF. Probabil cã, o datã cu pãtrunderea lor în viaþa co tidianã, aura de fascinaþie ce le înconjura odatã tinde sã se modifice.

(6) Ce aºteptaþi dumneavoastrã în primul rând de ia o carte SF? Ipoteze ºi teorii îndrãzneþe despre enigme ale ºtiinþei ...... 25,9% Sã ofere un alt mod de a privi si înþelege lumea de azi ...... 16 % Descrierea unor lumi ale viitorului ...... 15,4% Un ingenios joc intelectual ...... 14,5% Prezentarea unor lumi ºi a unor fiinþe fantastice ...... 11,2% Nu am o preferinþã deosebitã ...... 8,6% Informaþii despre noi descoperiri ºtiinþifice ... 5 % Alte preferinþe ...... 2,5% Nu rãspund ...... 0,5%

Distribuþia relativ uniformã, absenþa unei polarizãri evidente sugereazã cât de diverse sunt aºteptãrile ºi preferinþele cititorilor. (7) Spre ce romane se îndreaptã preferinþele dumneavoastrã? Cu acþiunea în viitor ...... 55,9% Nu am o preferinþa deosebitã ...... 24,5% De actualitate ...... 10,1% Istorice ...... 4,9% Spre alte categorii de romane ...... 3,7% Nu rãspund ...... 0,7%

(8) Scriitorii de literaturã SF adoptã atitudini diferite faþã de datele ºtiinþei ºi tehnicii contemporane. Care dintre situaþiile urmãtoare prezintã cel mai mare interes pentru du mneavoastrã? Autorul porneºte de la ipotezele ºtiinþei contemporane ...... 37,4% Autorul nu respectã în totalitate datele ºtiinþei ºi formuleazã ipoteze fantastice ...... 23,8% Autorul nu este interesat de datele ºtiinþei, ci, pornind de la premise fantast ice. realizeazã construcþii logic coerente ...... 18,2% Fantezia scriitorului încalcã logica atunci când acest lucru este justificat din punct de vedere artistic ...... 7,2% Autorul respectã în totalitate datele verificate ale ºtiinþei ...... 5,2% Nu-mi dau seama ... 4,2% Nu am o preferinþã deosebitã ...... 3,4% Nu rãspund ...... 0,3%

(9) Ce reprezintã fenomenul OZN dupã opinia dumneavoastrã? Nave ale unor fiinþe extraterestre ...... 45,6% Fenomene fizice neelucidate încã ...... 27,1% Nave dintr-un univers paralel ...... 10,8% Nu am nici o pãrere ...... 7,1% Au ales douã sau mai multe variante ...... 5,2% Iluzii optice ale unor persoane de bunã credinþã ...... 1,2% Mãrturii false ale unor persoane interesate .... 1,1% Alte opinii ...... 1,0% Nu rãspund ...... 0,7%

(10) Credeþi cã se va realiza vreodatã cãlãtoria în timp? Da ...... 51,4% Nu ºtiu ...... 28,1% Nu ...... 19,1% Alte opinii ...... 0,5% Nu rãspund ...... 0,8%

(11) Întâmplãrile ºi situaþiile din povestirile ºi romanele SF pot avea diferite grade de pr obabilitate. Spre care se îndreaptã preferinþele dumneavoastrã? (trei alegeri - 300%) Existente, reale ...... 43,4% Inexistente, dar sigur posibile ...... 77,5% Probabile ...... 74,2% Improbabile ...... 23,7% Imposibile ...... 25,2% Nu am o preferinþã deosebitã ...... :.. 8,9% Alegeri neefectuate ...... 46,7%

(12) În general, preferinþele dumneavoastrã se îndreaptã spre: Cãrþi a cãror lecturã presupune o concentrare sporitã ...... 45,6% Cãrþi distractive, ce constituie o lecturã uºoarã, deconectantã ...... 7,7% Cãrþi de o naturã intermediara celor de mã, sus ...... 44,2% Nu am o preferinþã deosebitã ...... 1,7% Nu rãspund ...... 0,6%

La urmãtoarele trei întrebãri vom renunþa la evidenþierea statisticã a rezultatelor în fa voarea prezentãrii unei selecþii din cele mai semnificative rãspunsuri.

(13) Ce anume va atrage la literatura ºtiinþifico-fantasticã? L. SF are un sâmbure de adevãr Acest sâmbure este cãutat atât de cei care scriu, cât ºi d e cei ce savureazã literatura de anticipaþie. * Îmi creeazã sentimentul cã realitatea poat e fi ºi altfel decât o ºtim noi. (violonist) * În primii ani m-au atras aventura, strani etatea, lumile noi descrise in SF. Mai târziu mi-am dat seama cã farã SF nu pot trãi. (l aborant) * Ce ciudat, pânã în momentul când am citit întrebarea ºtiam, acum, cã existã o aseme a întrebare, nu mai ºtiu sigur. Poate pentru cã mi dã iluzia ca undeva, în Univers, pe o a ltã planetã albastrã... SF-ul e zborul gândului, e fericirea de a te elibera din lanþurile lutului ºi toate prejudecãþile trecutului. (elevã) * Depãºirea cliºeelor învechite; polemica upra dogmelor ºtiinþei contemporane; curajul de a dezvãlui tarele prezentului; îngrijora rea pentru viitorul speciei umane; speranþa într-o lume mai bunã. * Sondarea atitudini i umane in. contexte inedite, necaracteristice altor domenii literare: creativit atea, imaginaþia debordantã ce sublimeazã ambientul" actului lecturii; un impuls interi or de o uimitoare forþã, generat probabil de cele mai adânci straturi ale personalitãþii, (arhitect) * Cred cã L. SF ar putea fi un strigãt de alarmã ar putea lupta pentru liniºt e ºi pace. Mã impresioneazã fiorul straniu ce-mi revine în suflet dupã ce am terminat de c itit o nuvelã SF bunã, acel inefabil pe care trebuie sã cuprindã o lucrare deosebitã: (ele vã) * Nu prea mã atrage l. SF. Consider ca are prea mult ã fantezie, prefer ceva mai r eal. mai adevãrat. (elev) * Dorinþa de a trãi mãcar un ceas în viitor (inginer) * Cred cã SF -ul este una din multiplele cãi de propagare a ºtiinþei într-un mod instructiv ºi educativ . * L. SF este pionierul ce descoperã mereu noi piste de vis pe care, venind din u rmã, geniul omenesc le schimbã în realitate, (învãþãtoare) * Din cele mai vechi timpuri, omul a dorit sã ºtie ce-i rezervã viitorul. L. SF prezintã descoperirile viitorului ºi totodatã c onstituie o punte de legãturã între copii ºi adulþi, este basmul tuturor. (elev) * Faptul cã prezintã unele ipoteze care cautã sã elucideze unele enigme trecute, prezente sau vii toare. * Nu ºtiu sã explic exact ce anume, dar cred cã noutatea, cãutarea, insolitul, (e conomist) * Probabil faptul cã este o literaturã neconvenþionalã", deschisã experimentelor de tot felul ºi care se potriveºte perioadei actuale de revoluþie ºtiinþificã-tehnicã. (ingine r) * Trateazã probleme care nu sunt abordate de literatura clasicã, oferã posibilitate a de a pãtrunde în alte universuri, în alt timp ºi spaþiu; de asemenea, eroii se confruntã c u alte probleme ºi greutãþi decât cele pe care le întâlnim cotidian ºi, nu în ultimul rând, of irii un interesant joc intelectual, (elev) * Mã atrage acest joc al posibilului ºi i mposibilului. (desenator tehnic) * O întrebare la care nu pot sã rãspund, nu pentru cã n u mi-ar place SF-ul, ci din simplul motiv cã îmi place prea mult. (elev) * Ceea ce mã atrage la L. SF este ideea SF - când este originalã - ºi felul în care autorul o pune în v aloare, (student) * Nu în ultimul rând este posibilitatea proprie acestui gen litera r de abordare din diferite unghiuri a unor probleme ce confruntã lumea de azi, cum ar fi cursa înarmãrilor sau poluarea mediului înconjurãtor * In L. SF se construiesc ºi s e propun spre receptare sisteme (de naturã socialã, psihologicã, tehnologicã etc.) coere nte ºi veridice, pornind de la premise presupuse adevãrate, în structura elementelor i ntervine pe de altã parte intuiþia, fondul de simþire, fantezia, care salveazã sistemul de rigiditate ºi uscãciune, transformându-l într-un întreg flexibil, fluid, în ultimã instanþã n. (elevã) * Fiecare dintre noi sperã cã în întreg universul sã nu fim singurele fiinþe inteli gente. Povestirile SF concretizeazã aceste vise ale noastre.

(14) Ce aþi avea de reproºat scriitorilor de literatura de anticipaþie? Dar n-am nimic de reproºat! Dupã mine, avem scriitori SF foarte buni. Doar tira jul cãrþilor SF este mic, la noi se vând ca pâinea caldã. * Personajele feminine sunt marg inalizate, adesea constituie doar un pretext sau pur ºi simplu nu apar. Prejudecãþi?! * La unii ar fi de dorit o mai mare coerenþã a construc þiei narative ºi, totodatã, o mai accentuatã veridicitate a situaþiilor prezentate, (student) * Sã nu cadã pe panta unei l iteraturi zãri excesive a creaþiilor lor. Un limbaj clar este cu atât mai de dorit cu cât situaþia descrisã este mai complicatã! * Nu-mi plac prenumele englezeºti folosite în scr ierile româneºti. O sã trãim, pânã la urmã, cu senzaþia cã numai cu ei se pot întâmpla lucruri , neobiºnuite sau minunate, ori cã numai ei sunt în stare sã realizeze ceva. (mecanic) * Mi-ar place ca eroii sã aibã sentimente care sã se raporteze cât mai mult la cele umane , pentru ca sã înþeleg mai bine trãirile ºi logica personajelor, nu numai dupã acþiunile lor, ci ºi dupã motivaþiile lor interioare, (student) * Cei ce se iubesc cu adevãrat nu-ºi repr oºeazã niciodatã defectele, (elevã) * De ce se sare mereu peste impedimentele comunicãrii cu alte civilizaþii, de ce nu se încearcã soluþionarea lor? * Referitor la noul val: lip sa de originalitate, reluarea obsesivã, pânã la saturaþie, a unor teme arhi-cunoscute; t ratarea acestora într-un registru minor, cu conflicte minore, cu personaje lipsite de orice... personalitate, fãrã substanþa umanã, sau, dimpotrivã, exacerbarea la proporþii (pretins) cosmice a unor conflicte la fel de minore ºi de ridicole; tehnicizarea e xcesivã; lipsa de umor. Referitor la seniorii SF-ul românesc: oare nu mai au chiar n imic de spus? * Nu-mi pot permite sã reproºez ceva unui scriitor. Un reproº, însã, î! adrese z editurilor. * Prezentarea unor fenomene fantastice fãrã a se încerca o explicaþie fict ivã a acestora. * Nu ar fi rãu sã se aleagã mai des ra subiect dragostea. * Scriu prea p uþin. * Sunt de acord cã povestirile avertisment au un rol important, dar nu credeþi cã prea mult pesimism stricã? * Nu sunt de acord cu literatura umoristicã de anticipaþie, pentru cã ea denatureazã scopurile literaturi; SF adevãrate, (elev) * Câte o data îºi face loc ºi puþin umor. care este bine venit. In unele situaþii accentueazã nota de tragic. T ocmai aceasta face sa vi breze coardele sufletului. * Mai multã atenþie la scrierile umoristice! E de dorit un umor de calitate, iar personajele sã parã totuºi fiinþe intel igente. * Nu ºtiu dacã ar fi ceva de reproºat, poate faptul cã nu publicã ºi nu editeazã mai d es ºi în tiraje mai mari. * Prea puþine romane. prea multe proze scurte, de câteva pagin i. Aceasta dã o notã de debut literaturii noastre SF. ceea ce nu este adevãrat. * Scri itorii de literaturã SF sunt destul de buni, dupã pãrerea mea. Totuºi, ar putea sã scrie d espre niºte imperii galactice, cãlãtorii ºi aventuri care sã stâr neascã interesul tuturor, (e lev) * Ceea ce mã deranjeazã la scrierile SF (nu la majoritatea) este prea marea apr ofundare a subiectului. Prefer sã citesc scrieri uºoare, care sã nu mã oblige sã mã concentr ez prea mult asupra elementelor secundare. * L. SF nu uzeazã de subiecte foarte se rioase, care sã-i dea greutate, sau nu, îndeajuns. Autorii se mulþumesc la un ºoc trecãtor asupra cititorului ºi nu propun subiecte care sã punã probleme. (profesor) * Mai demu lt citeam în povestirile SF ca în anul 2000 superoraºele cu benzi rulante vor fi popul ate de mii de piloþi, roboþi etc. Nu scria în nici o povestire dacã va exista vreun cont abil. Iatã, mai sunt 15 ani ºi în 2000 vor exista mai mulþi contabili într-un singur oraº, d ecât cosmonauþi în întreaga lume. * Aceste idei vã rog a binevoi sã le daþi unui cenaclu pentr u a fi dezvoltate ºi sã ajungã o povestire: Într-o altã galaxie, pe o alta planetã, era foart e dezvoltat ºahul. Planeta era împãrþitã în mai multe þãri, iar fiecare þarã avea un rege. Reg a cel mai bun jucãtor de ºah din þarã (cunoºtea foarte multe deschideri, jocuri de mijloc ºi finaluri). Aceastã planetã nu cunoºtea ce este brutalitatea. Un rãzboi între douã þãri era un oc de ºah între cei doi regi. Ostaºii se duelau" cu cei de acelaºi grad din armata adversã, tot pe tabla de ºah. Gradele se dãdeau în funcþie de cunoºtinþele de ºah. Dacã douã oºti nu a celaºi numãr de soldaþi, oastea mai micã juca mai multe partide. Hoþii, pungaºii ºi toþi ceila asemenea erau întemniþaþi, nu pentru cã furau la colþ de stradã sau au fãcut biºniþã, ca pe pl noastrã, ci pentru cã la o micã neatenþie a adversarului îi luau vreo piesã de pe tablã, schim bau locul alteia sau puneau o figurã în plus. Toþi aceºtia erau eliberaþi atunci când reuºeau sã-i învingã pe cei pe care au încercat sã-i triºeze, asta dupã ani de studii în celulã, unde e punea la dispoziþie tabla ºi piesele necesare. Fiecare cetãþean avea cunoºtinþe de ºah, în f cþie de ele ocupa ºi un anumit loc în societate, încã de la scoalã, pe lângã alte materii, ca tematica, istoria, geografia, copiii învãþau ºi ºahul" Ioniþã Cornel. * Prea mulþi omuleþi ve sau alte culori!) ºi plante superfenomenale". Lucrãrile bune nu depãºesc limita unei imag inaþii normale. * Sunt prea timizi, dacã ar fi mai fantastici, ar fi mult mai frumos . * Unii scriitori dau dovadã de prea multã fantezie ºi povestesc întâmplãri imposibile. * E pregnantã încãtuºarea unor texte SF în real, anticiparea, în cazul lor, nu e decât o extrapol are a unor realitãþi contemporane. * Nu mã atrage jocul intelectual, nici construcþia lo gicã perfectã pornind de la o ipotezã pe care o consider absurdã. Verosimilul, certitudi nea, numai ele îmi incitã gândirea. Ipotezele SF trebuie sã fie probabile, nici reale, n ici absurde - aceasta este regula frumosului joc SF. * Zgârcenia tehnicã! Aº vrea mai concretizate funcþionalitãþile, descrierile tehnice, conexiunile diverselor aparaturi, alte moduri de transmitere a informaþiilor, tehnologii noi, materiale noi etc. * Prea multe povestiri zdrãngãne de fierãraie tehnicizatã, care, pânã la urmã, va ajunge la guno i, aºa cum se întâmpla ºi în viaþã. * În unele cazuri, ar fi de reproºat insuficienta document iinþificã, neglijarea aspectului tehnic ºi ºtiinþific al operelor în favoarea supraîncãrcãrii irism ºi procedee stilistice exagerate. Aºa cum nu trebuie neglijatã partea artisticã ºi l iterarã, aºa trebuie respectate ºi aspectele ºtiinþifice, tehnice, logica ºi coerenþa operei.

(15) Consideraþi ca literatura SF va ajutã în activitatea dumneavoastrã? În ce fel? Sigur cã da. L. SF mã ajutã în activitatea mea de student sã întrevãd mai bine viitorul p e care eu ºi generaþia mea îl vom construi. * Acest gen literar incitã la o cãutare contin uã a noului, la o grijã permanentã faþã de valorile umane. * Indiscutabil, - ca profesor mã ajutã sã fiu receptiv la nou, sã-i înþeleg mai bine pe elevii mei, sã-i modelez potrivit cer inþelor viitorului, sã-i înarmez cu acel soi de optimism sãnãtos care te fereºte de iluzii, dar te ºi pregãteºte sã întâmpini fãrã complexe neobiºnuitul. * Foarte mult. Poate ºi datoritã i. Aceastã literaturã stimuleazã inventivitatea cititorului, mai ales a tinerilor, tre zeºte ambiþii profesionale înalte, deschide apetitul pentru promovarea noului în ºtiinþã ºi nu umai, dezvoltã calitãþi precum ordinea, disciplina ºi hotãrârea în deciziile luate, (electroni st) * Nu! îmi dãuneazã foarte mult. Atunci când prind o carte SF nu o las pânã nu o termin. Aºa cã numai de ajutor nu-mi este. (farmacistã) * Mã ajutã spiritul literaturii SF, fãcându-mã mã îndoiesc de ceea ce e considerat ºtiut pânã la capãt, sã nu mã tem de noþiuni abstracte ºi erpretarea fenomenelor neobiºnuite. (student) * Da. Mã ajutã sã-mi înving comoditatea, îmi t rezeºte elanuri, aspiraþii, deschide drum pentru performanþe în activitatea profesionalã ºi pentru utilizarea cât mai completã a creativitãþii proprii în viaþa cotidianã. (violonist) * E ste singura în mãsurã sã-l facã pe om sã înþeleagã cã trebuie sã þinã pasul cu progresul socie rãmânã pasiv la noile cuceriri ale ºtiinþei ºi tehnicii * În adolescenþã mi-a insuflat gustul tru cunoaºtere, încredere in ºtiinþã. Astãzi este un stimulent preþios al imaginaþiei, (cercet ) * L. SF nu mã ajutã în activitatea profesionalã, dar a devenit pentru timpul meu liber aproape o necesitate. * Am sã vã dau un exemplu foarte, foarte concret. Când eram micã, trebuia sã fac destul de des analiza sîngelui. Era cel mai chinuitor lucru ºi plângeam foarte tare. Într-o zi am citit O piatrã pe cer" de Isaac Asimov. M-a impresionat ext raordinar puterea lui Joseph Schwartz de a se impune prin forþa gândului. De atunci nu mi-a mai fost fricã de analize. * Da! SF-ul m-a ajutat ºi mã ajutã prin optimismul cv asigeneral degajat de el. Îmi oferã teme de meditaþie ºi mã ajutã sã înþeleg lumea altfel. * D rin ipoteze ºi teorii îndrãzneþe privind tratamentul unor maladii incurabile la ora actu alã. (student) * Mã ajutã uneori sã cunosc mai bine lumea din jurul meu, alteori pe mine însãmi. Mã învaþã sã nu trec indiferentã pe lângã ceea ce mã înconjoarã, sã refuz lenea de a aþã sã cred în partea bunã a omului ºi sã lupt împotriva a tot ceea ce este urât ºi rãu. * L. eazã o mobilitate a gândului foarte necesarã în activitatea mea.

Almanah ANTICIPAÞIA 1987, p.115-119

ELEMENTE SF ÎN LITERATURA GENERALÃ (I, II, III) Lucian Ionicã

1. Se impun mai întîi cîteva lãmuriri în privinþa titlului de mai sus. Vorbind despre elem ente SF avem în vedere acele teme, motive ºi idei care, în mod justificat sau nu, au d evenit, pentru cei mai mulþi cititori, semne sigure, caracteristice ale literaturi i numitã ºtiinþifico-fantasticã, de anticipaþie etc. În pofida acestei relaþii biunivoce, avem surpriza sã reîntîlnim componente SF ºi în afara domeniului ce le-a consacrat ºi fixat într-u n anume fel în conºtiinþa culturalã contemporanã. Titlul conþine in mod tacit, ºi de aceea primejdios, o prejudecatã. înainte de a fi acceptatã sau respinsã, ea trebuie identificatã. Sintagma literatura generalã n-are sens decît în raport cu literatura S.F. ºi desemneazã beletristica ne-S.F., numitã ºi main-stream , literatura mare º.a.m.d. Distincþia, valabilã ºi utilã pînã la un punct, înceteazã de a ma fel atunci cînd se afirmã existenþa unei bariere de netrecut între cele douã zone, conside rîndu-se cã deosebirile ar copleºi asemãnãrile ºi punctele comune. ªi o ultimã precizare preliminarã ; articolul de faþã nu reprezintã un act de imperiali sm literar, nu-ºi propune sã anexeze nici direct, nici indirect, mascat, noi teritor ii pentru literatura S.F., ci sã punã în evidenþã un binevenit dialog, desfãºurat liber, fãrã trîngerile diverselor complexe de superioritate ori de inferioritate. Nu vom face profeþii asupra relaþiilor viitoare dintre cele douã arii literare, de altfel destul d e artificial delimitate astfel, mai degrabã pentru raþiuni de moment, decît reflectînd o structurã realã. Este ceva în genul echipa x ºi restul lumii. Mai mult, însãºi literatura se prezintã unitarã, fiind lipsitã de o esenþã comunã, indivizibilã. Sînt destule motive sã cr cã sub cunoscuta denumire genericã se grupeazã cîteva modalitãþi literare, destul de diferi te între ele. Desigur, ar fi de dorit sã se ºtie dacã, sau în ce mãsurã, au o naturã comunã da stadiul actual al criticii literare aplicate asupra domeniului S.F., asemenea an alize sînt destul de timide. Care este originea elementelor S.F., cum ajung ele in literatura generalã ? E ste vorba doar de o preluare ? Deºi la prima vedere s-ar putea crede cã singura moda litate este transferul, influenþa livrescã în realitate lucrurile sînt ceva mai complexe , putîndu-se evidenþia cel puþin patru cãi diferite. Prima dintre ele in ordine cronologicã dezvãluie existenþa unui proces în sens inve rs. În mari opere ale literaturii universale, anterioare secolelor XVIII ºi XIX, apa r motive ce se regãsesc azi în literatura S.F. Existã încercãri de a acredita ideea cã acele elemente erau S.F. dintr-un început ºi nu ar fi devenit astfel de abia în timpurile n oastre. Exagerãri desigur. Vom cita ºi noi, alãturi de alþi comentatori, cîteva versuri din Iliada, in care Ho mer descrie ciudatele însoþitoare ale lui Hefaistos : (...) tropãind mãrunt îl ajutã / Fete durate din aur, dar vii cã fecioarele aievea / Au, deopotrivã cu dînsele minte ºi glas ºi tãrie / ªi-nvãþãturã la lucru de mînã deprins de la zîne, / Ele se strãduie alãturi de bunul s rudnic / Merge ºi-aproape de Tetis pe tron strãlucit se aºeazã. (XVIII, 406411, trad. G. M urnu). Motivul omului automat (fete durate din aur afirmaþie luatã in sensul propriu, nu în cel metaforic va face o strãlucitã carierã, neocolindu-i pe romantici, ajungînd in l iteratura S.F. sub forma robotului umanoid, unul din cele mai frecvente cliºee. Pa re neobiºnuitã consemnarea unei asemenea idei în antichitate : om artificial ºi totuºi însuf leþit. Dar dacã ne gîndim la sculptura greacã, la puternica impresie pe care o va fi lãsat privitorilor, dacã ne amintim de legenda lui Pigmalion ºi a Galateii, atunci lucrur ile devin mai puþin surprinzãtoare. Dacã la Homer întâlnim prototipul fiinþei artificiale, alcãtuitã dupã chipul celei natura le, asemãnarea avînd rolul ºi importanþa ei, Cosmogonia lui Berossos, preot caldeean al lui Marduk pe la 270 î.e.n., conþine o adevãratã artã combinatorie ce îndepãrteazã de lumea re va sluji, chiar dacã nu direct, drept model pentru o bunã parte a fiinþelor fantastic e, a monºtrilor (dar nu numai) ce populeazã literatura S.F. (dar nu numai): A fost un timp, aºa spune el, în care «Totul» era întuneric ºi apã ºi atunci au luat fiinþã vieþuitoare ite ºi de conformaþie ciudatã. Cãci atunci ar fi luat naºtere oamenii cu douã aripi, unii ch iar cu patru aripi ºi cu faþa dublã ; de asemenea, unii care aveau an trup ºi douã capete, unul bãrbãtesc ºi altul femeiesc. Alþii aveau douã sexe, masculin ºi feminin. O altã parte di n oameni aveau picioare ºi coarne de caprã, o altã parte aveau picioare de cal, în spate fiind cum sînt caii. Iar în faþã avînd chip de om, aºadar de forma hipocentaurilor. Tot atu nci ar fi luat naºtere ºi faunii cu cap de om, precum ºi dinii cu patru trupuri, la sp ate cu cozi de peºte. Ar mai fi fost cai cu capul de cîine ºi de om. (Gîndirea asiro-babi lonianã în texte, pp. 5255). Un exemplu contemporan, mult mai temperat, pentru posibilitãþile literare oferi te de arta combinãrilor, îl vom decupa din romanul lui Elias Canetti, Orbirea : Într-o noapte îi crescuserã deodatã pleoape la urechi, pe care le deschidea ºi le închidea dupã pla c, ca la ochi. Le încercã de sute de ori ºi rîse. Se închideau ca un capac, izolau acustic perfect, crescuserã ca la comandã ºi erau, de la bun început, desãvîrºite. De bucurie se ciup i de ele. Atunci se trezi ºi, în locul pleoapelor pe urechi, rãmãseserã doar niºte lobi obiºnu iþi, iar el visase (p. 146) Procedeul este simplu ºi destul de eficient : un întreg se descompune în pãrþile comp onente iar acestea sînt transferate, grefate pe alte întreguri, rezultînd o combinaþie n eobiºnuitã. Succesul ei depinde de puterea de ºoc, de ingeniozitate ; trebuie sã fie cev a destul de simplu ca sã te întrebi cum de nu te-ai gîndit tu însuþi la aºa ceva. Mai depind de puterea de semnificare; doar însoþitã de sens, construcþia imaginarã va fi feritã de ris curile unui pitoresc fantastic gratuit. Prezenþa motivelor considerate astãzi drept S.F. în textele antice nu le transfor mã pe acestea din urmã în literaturã S.F. Caracterul ºtiinþifico-fantastic, fantastic ori re alist al unei teme, al unui motiv ori al unei idei se cristalizeazã doar la nivelu l operei al întregului. Luate separat, izolate de context, motivele vor ilustra do ar disponibilitãþile pentru registre literare diferite. O a doua explicaþie privind originea elementelor S.F. în literatura generalã are în vedere o apariþie concomitentã cauzatã de utilizarea unor surse comune de inspiraþie : climatul, noile probleme ºi noile preocupãri ale fiecãrei epoci. Romanul lui N. V. Gogol, Suflete moarte, al cãrui prim volum a fost publicat în 1842, cuprinde relatarea unui fapt neobiºnuit. Nastasia Petrovna Korobocika îi pove steºte lui Cicikov : Fierarul a ars singur, maicã, i s-a aprins ceva înãuntru ; bãuse peste puterile lui. S-a desprins din el o vãpaie albastrã, a ars de tot, a ars ºi s-a înnegri t ca un tãciune. Fenomenul se numeºte ardere spontanã ºi nu a primit încã o explicaþie unan eptatã, pe deplin mulþumitoare. O dozã de mister rãmîne, învãluind relatãrile destul de rare º eu de crezut ale unor asemenea întîmplãri. Alte douã fragmente vor ilustra un anumit sincronism tematic între literatura g eneralã ºi literatura SF. Ce s-ar întîmpla cu o secure în spaþiu ? Quelle idée ! Dacã ar aj umva acolo, presupun cã, la o asemenea depãrtare, ar începe sã se roteascã în jurul pãmîntului chip de satelit. Astronomii ar calcula cu precizie ora cînd apune ºi cînd rãsare, iar Ga tþug l-ar înscrie în calendar, atîta tot. Ipoteza oarecum nãstruºnicã a unei securi în spaþiu ic este examinatã cu prudenþã, iar concluziile sînt realiste, chiar ºtiinþifice. Fantasticul rezidã în ipotezã, nu în desfãºurarea ei. Dar poate cã ºi pãmîntul pe care te afli acum ºi-a repetat existenþa de un bilion de ori pînã acum. La un moment dat, viaþa se stinge cu desãvîrºire, planeta îngheaþã, crapã, începe , descompunîndu-se în elementele din care a fost plãmãditã, apa acoperã din nou uscatul; apo i rãsare o nouã cometã, un soare nou, din care se desprinde o altã planetã. Aceastã cosmogene zã periodicã ne prezintã, atît prin formã, cît ºi prin conþinut, o idee S.F. tipicã. Ambele fr nte se.gãsesc in Fraþii Karamazov, în capitolul care descrie halucinaþia lui Ivan Feodor ovici. Nimeni nu va susþine pentru acest motiv cã Dostoievski ar fi înclinat spre lite ratura S.F. El a folosit, în mãsura în care a considerat necesar, ºi aceastã modalitate li terarã. O a treia cale prin care elementele S.F. au pãtruns în literatura generalã constã în preluarea viziunii literaturii S.F., a modalitãþii specifice ei ºi crearea de noi moti ve, idei etc. În romanul Bani pentru Mãria, de Valentin Rasputin, vînzãtoarea unui magaz in sãtesc se pomeneºte cu o mare lipsã în gestiune. Trebuie sã strîngã bani pentru a acoperi p aguba. Soþul ei ar vrea sã se împrumute de la oamenii din sat, dar nu ºtie la cine sã apel eze. Noaptea are un vis, care îi oferã o soluþie S.F. Visã cã merge cu maºina aceea care-l tr ezise (...) maºina merge mai departe, tot in beznã. Dar de îndatã ce dã peste o casã unde sînt bani, un dispozitiv necunoscut lui intra în funcþiune ºi farurile se aprind. A patra cale o reprezintã influenþa directã exercitatã de literatura S.F. asupra li teraturii generale, in urma cãreia sînt preluate teme, idei ºi motive. Vom exemplifica prin tema oraºului, aºa cum apare ea tratatã în literatura SF. : Expresia unei lumi în miºca re, oraºele cotropite de om trãiesc de o vreme cu senzaþia cã oraºele au existat înaintea oa menilor precum ºi pãdurile ºi munþii, ei numai le-au ocupat vremelnic ºi mai devreme sau m ai tîrziu vor trebui sã le pãrãseascã oricît le-am ignora, ne aparþin, fac parte din viaþa n rã (B. Horasangian. Parcul Ioanid, pp. 1920).

(PARADOX '87, supliment Forum studenþesc, editat în colaborare cu Cenaclul de literatu rã ºtiinþifico-fantasticã H.G.WELLS al Casei de Culturã a Studenþilor din Centrul Universita Timiºoara, pag. 1-2.) (înapoi la titlu)

2. Dupã ce în prima parte am amintit cãile prin care motive S.F. au pãtruns ºi pãtrund încã iteratura generalã, în continuare ne vom opri, cu totul sumar, la diversitatea posib ilitãþilor structurale ºi funcþionale întîlnite în noul mediu. 1. Surprinzãtor, poate chiar paradoxal, este rolul de nucleu al unui întreg rom an sau numai al unui fragment pe care îl joacã elementul S.F. Situaþie uimitoare de vr eme ce ne-am aºtepta ca el sã fie doar un ingredient în literatura de tradiþie realisticã. D ouã lucrãri, oarecum recente, bine primite de criticã, se aflã în aceastã situaþie : Efectul P de Gheorghe Schwartz ºi Tratament fabulatoriu de Mircea Nedelciu. Afirmaþia cã un element S.F. poate sã ocupe un loc central într-un roman main-strea m ridicã deîndatã o dificilã chestiune de taxonomie : de unde ºtim cã lucrarea respectivã face parte din main-stream ºi nu este un S.F. propriu-zis ? Rãspunsul la aceastã întrebare a r trebui sã facã apel la teoria literaturii S.F., sã invoce o serie de criterii riguro ase care sã ajute în stabilirea naturii adevãrate a unei opere : S.F. sau ne-S.F. Cum pînã în prezent, istoria literaturii S.F. nu a rezolvat mulþumitor problema specificului , persistînd opinii foarte diferite, nu existã, prin urmare, nici un fel de criterii a cãror valabilitate sã nu fie pusã la îndoialã. Mai mult chiar, discuþiile privind esenþa li teraturii S.F. au ajuns sã fie ocolite pentru cã deveniserã plictisitoare prin repetar ea unor locuri comune, nu întotdeauna exacte. Pînã cînd lucrurile se vor schimba, se pro cedeazã oarecum impresionist: citesc un text, am sentimentul cã este S.F. (sau nu este S.F.), apoi caut argumentele justificative. Nu mult diferit am procedat ºi în cazul celor douã romane amintite mai înainte. M-a m bazat, drept, nu pe propria mea impresie, ci pe opiniile criticii literare. În mãs ura în care mi-au fost accesibile unsprezece cronici la Efectul P ºi ºaisprezece la Tr atament fabulatoriu. Sã vedem, dar, care sînt verdictele, uneori exprimate direct, a lteori indirect, numai sugerat, privind încadrarea lucrãrilor. ªapte cronicari apropie Efectul P de genul science-fiction, considerînd cã romanu l conþine o parte sau fragmente ori numai elemente S.F. Îl apropie, dar nu îl integrea zã ! În Efectul P scenariul de tip ºtiinþifico-fantastic se apropie de exigenþele unei utop ii satirice moderne (...). De menþionat numai cã aspectul senzaþional, inerent unor fa pte din recuzita S. F., suferã pe parcurs o modificare realistã, cu unele digresiuni anecdotice. (Cornel Moraru, Vatra, 9/83) Gheorghe Schwartz nu oferã statutul de «vede tã» nici elementelor de science-fiction (...), nici atmosferei de absurd ºi grotesc (. ..), nici locurilor comune ale «mainstream»-ului (...). (Gabriel Rusu, Tomis, 7/83), P rin subiect, recentul roman se apropie de literatura S.F. (...) (Gheorghe Glodean u, Steaua, 9/84) Efectul P, susþine Tudor Dumitru Sava (Tribuna, 32/83), nu este o mogen, migreazã dintr-un gen în altul : cînd eºti în atmosferã kafkianã, cînd eºti în plinã oza e fantasticã cu totul, cînd intrã în zona politicului. Un cronicar afirmã destul de limpede cã nu este vorba de literaturã ºtiinþifico-fanta sticã : Sigur, Efectul P poate ti citit ºi ca un roman de acþiune, aparent e chiar o fa ntezie de felul S.F., neadîncitã însã in aceste date. (A.I. Brumaru, Astra, 9/83), iar alþi trei nu amintesc în nici un fel literatura S.F. în legãturã cu romanul în discuþie. În treacã trebuie sã remarcãm existenþa unei anumite imprecizii termenologice : unii apreciazã dr ept fantastic ceea ce alþii considerã a fi S.F. În concluzie, putem spune cã nici unul din criticii avuþi în vedere nu afirmã cã Efectu l P ar face parte din literatura S.F. Încadrarea romanului Tratament fabulatoriu în literatura main-stream este ºi mai evidentã din moment ce în cincisprezece cronici nici mãcar nu se aminteºte noþiunea de S. F., iar o a ºasesprezecea respinge în mod explicit vreo influenþã a genului amintit ; Iatã de ce n-aº zice cã proza lui Mircea Nedelciu se atinge cu literatura S.F. : pentru cã peste tot nu se urmãreºte multiplicarea, in oglindã, a lumilor, ci se studiazã uneori la modul propriu o conºtiinþã «fabulatorie». (Val Condurache, Convorbiri literare, 10/86). To tuºi, Constantin Sorescu noteazã cã senzaþia e mai degrabã de cãlãtorie într-un «univers para lansterul pare a exista, dar pe alte coordonate ale timpului (. . .) ºi ale spaþiulu i (. . .). (Suplimentul LAST 7/87). În rest, cronicile vorbesc despre fantastic, f antasmagoric, oniric, simbolic ºi parabolã, schizofrenie, imaninar, halucinaþie, delir . În faþa unei asemenea unitãþi de vederi, s-ar pãrea cã va fi dificil sã susþinem existenþ eunui element S.F. ºi încã într-o poziþie cheie. Premiza romanului Efectul P consta în descoperirea fãcutã de savantul Poolo: aces ta a descifrat secretul vieþii veºnice : un om nu moare decît atunci cînd ajunge la convi ngerea cã n-ar fi exclus sã moarã ºi el, cînd aceastã posibilitate i se pare personalã ºi prof dã ºi nu o simplã expresie folositã în treacãt. Bineînþeles, la aceastã regulã se excepteazã m tale, survenite prin accident sau crimã, (p. 243-244). Iatã o idee parabolã, încadrabilã în c ategoria S.F. O acceptãm în planul ficþiunii nu pentru presupusul ei adevãr ºtiinþific, ci p entru semnificaþia sa profundã - doar cînd te consideri învins, de abia atunci eºti învins c u adevãrat. Ideea S.F. gliseazã spre epic : Ar fi de ajuns ca cineva sã le transmitã o pa rte din indiferenþa lui vitalã pentru ca muribunzii sã continue sã trãiascã, (p. 250). În Tratament fabulatoriu, nu falansterul din Valea Plînsii constituie elementul ºtiinþifico-fantastic la care vrem sã ne referim. De altfel, o serie de autori consid erã cã utopia nici nu face parte... [fragment lipsã].

(PARADOX '88, supliment Forum studenþesc, editat în colaborare cu Cenaclul de literatu rã ºtiinþifico-fantasticã H.G.WELLS al Casei de Culturã a Studenþilor din Centrul Universita Timiºoara, pag. 2.) (înapoi la titlu)

3. Ce-ar fi fost dacã... Ucronia sau ficþiunea politicã este o specie a SF-ului (vezi Florin Manolescu, Literatura SF, Ed. Univers, 1980, pp 7677). ipoteze alternative la mersul real al istoriei prind viaþã în paginile cãrþilor. Istoria adevãratã este opritã la o anumitã datã cî dãmîntul ori sensul unei situaþii este schimbat de cãtre autor ºi pus ca temelie axiomaticã unei alte desfãºurãri ulterioare decît cea cunoscutã. Napoleon învinge în Rusia, la fel ºi la terloo, rãzboiul de secesiune e cîºtigat de sudiºti, cel de al doilea rãzboi mondial se te rminã cu victoria axei, America învinge în Vietnam etc. Sînt preferate, dupã cum se observã, evenimente de amploare, cu implicaþii majore asupra întregii societãþi. Principiul care stã la baza unor asemenea lucrãri poate fi descoperit în întrebarea; Ce-ar fi fost dacã... ?- Ea ascunde fie simpla curiozitate pentru un posibil ce a trecut, fie un joc, u n divertisment, fie o cale de a pune în evidenþã relaþii ori fapte mai puþin vizibile, un mijloc de a înþelege mai bine anumite procese istorice. Acest procedeu, ce-ar fi fost dacã..., aparþine doar literaturii SF? Nu, el se reîn tîlneºte, destul de des chiar ºi în alte domenii. Poate cã originea lui se aflã în regretul nã ut în faþa unei întîmplãri nefericite. Un accident, de pildã, stîrneºte remarci de felul: dac ar fi fãcut cutare lucru, nu s-ar fi produs .... În asemenea cazuri relaþia e oarecum simplã de la cauzã la efect, în alte situaþii intervine un oarecare grad de indeterminar e, consecinþele nu mai sînt tot atît de sigure, în sport, de exemplu, se întîlnese comentari i de genul : Dacã l-ar fi introdus în echipã, pe X, atunci... Ce s-ar fi întîmplat atunci imposibil de dovedit, rãmîn doar presupunerile în favoarea cãrora se aduc argumente ºi se desfãºoarã demonstraþii. Ce-ar fi fost dacã... reprezintã una din cãile de acces la ficþiune, o ficþiune ce poat e sluji uneori la cunoaºterea de sine. Sã-l urmãrim pe Valeriu Braniºte, în Amintiri din înc hisoare, scrise la începutul secolului : Cum stau aici în aceastã singurãtate a temniþei ºi m gîndesc la cîte toate, îmi pun întrebarea oþioasã, cã oare suportat-aº fi eu aceºti 27 ani? ªi , ce s-ar fi ales din mine? Aº fi devenit ºi eu o maºinã. Mi-aº fi avut ºi eu cãile cu pietrel e anumite, pe care cãlcam, mergînd la ºcoalã ºi venind înapoi pe acelaºi drum ani lungi de-a r dul, om cu tabiet, din care nu se lasã deranjat, petrificînd deja în metodele cari trãia u odinioarã vii fructificînd spiritul, luptînd an de an cu aceeaº neºtiinþã a elevilor, care s e reproduce mereu, încît þi se pare cã tot baþi apa în piuã ºi în definitiv numãrînd anii de s cu a cãror creºtere þi se par lecþiile tot mai mult o neplãcutã întrerupere a vacanþelor. (p 3). Sã fie doar un joc, o tentaþie ce trebuie reprimatã, cum pare sã încline autorul amint it? Încercare oþioasã a rãspunde la întrebãrile, cã ce ar fi fost dacã asta ºi cealaltã se fã r asta ºi asta nu se întîmpla. N-a fost ºi fie aºa ! ªi nimeni nu poate spune ce ar fi fost dacã nu era aºa (p. 153). Peste decenii, Tudor Octavian pare chiar mai categoric: E înto tdeauna nepotrivit sã presupui ce ar fi fost un lucru, dacã nu ar fi ajuns lucrul pe care-l ºtim. (Vermeer ºi criticii sãi, p. 71). ªi totuºi, cît este de necesarã uneori, la scara istoriei ºi a societãþii, nu doar a indi vidului, o asemenea recuperare în imaginar a unei cãi (ºanse !) ocolite (ratate) cîndva ! Sã facem puþinã strategie-ficþiune spune ziaristul Michel Leclercq, intervievîndu-l pe Pi erre La Goyet, autorul unei cãrþi despre cel de-al doilea rãzboi mondial, intitulatã Munc hen. Sã presupunem cã Daladier ºi Chamberlain i-au spus Nu lui Hitler. Acesta decide im ediat sã invadeze Cehoslovacia, începe rãzboiul. (...) în timp ce Cehoslovacia rezistã ast fel din toate puterile, ce pot face Aliaþii?. În timp ce britanicii ºi, eventual, soviet icii încep sã se organizeze rãspunde autorul , armata francezã poate interveni cu eficaci tate. Cãci ea este departe de-a fi atît de slabã pe cît s-a pretins ! (vezi Lumea '89 cai et de vacanþã, p. 99). Aceiaºi ani îi are în vedere ºi Radu Tudoran într-un fragment din O sut una lovituri de tun: Deºi de Gaulle nu avea nevoie de un apãrãtor, am simþit datoria sã-i r estitui generalului ceea ce a fost umbrit de omul politic ºi sã spun cã dacã el atunci a r fi fost mai mare peste armatã ºi s-ar fi .bucurat de sprijinul guvernului, nemþii n- ar fi ocupat Parisul (.. .) (p. 187). Scenariile rezultate prin aplicarea acestui procedeu se caracterizeazã prin g radul de verosimilitate: ele pot fi realiste ori fanteziste. Importanþa lor rezultã din lumina îndreptatã asupra istoriei reale, de mãsura în care ne face sã o redescoperim ºi sã o înþelegem mai bine. Ieºirea vremelnicã ºi ipoteticã din realitate, ca mijloc de investigare, de cunoaºter e, în ultimã instanþã, o întîlnim ºi într-o carte de eseuri despre fotografie: Cum am vedea n umea dacã am avea altfel de ochi sau mai mulþi ochi ? Pãºind în domeniul presupunerilor, n e putem închipui capul înconjurat de ochi, sau doi ochi deasupra urechilor ºi unul în ce afã. Ce imagini s-ar forma din combinarea tuturor acestor unghiuri de vedere? Sã nu n i se parã aceastã întrebare chiar atît de fantezistã. (E. Iarovici, Fotografia ºi lumea de az i, p. 16). În fragmentul de mai sus, cronologia istoriei a fost înlocuitã de cronologi a evoluþiei biologice. Ficþiunea politicã sau ucronia nu este nici bizarã, nici ilogicã, nici fantasmagori cã în raport cu gîndirea obiºnuitã - nu este în contradicþie cu bunul simþ comun, dimpotrivã, um am arãtat, se aflã în prelungirea acestuia. Poatã felul în care este folositã întrebarea c ar fi fost dacã... sã aducã o notã distinctã. Ridicatã la rangul de principiu, de metodã, ea te folositã într-un spaþiu larg. John Fowles o considerã chiar definitorie pentru scriit ori ºi scenariºti : Ei nu trãiesc viaþa lor, ci alte vieþi; nu o pornesc pe cãile largi ale c ertitudinii, ci rãtãcesc, ca niºte savanþi nomazi, prin multiple regiuni ale Ipoteticulu i, prin toate formele de trecut ºi viitor pe care le poate îmbrãca orice prezent. (Dani el Martin, p.259)

(PARADOX '89, supliment al revistei Forum studenþesc, pag. 1.)

EXPLICAÞII NECESARE Lucian Ionicã

Cititorul familiarizat cu proza secolului al douãzecilea ar putea, pe bunã drep tate, sã fie mirat de diferenþa care existã uneori între subiectele ºi stilul lucrãrilor apa rþinînd literaturii ºtiinþifico-fantastice. Subiectele se desfãºoarã în viitoruri îndepãrtate mai indefinite, pe cînd scriitura nu se poate lãuda a fi la un nivel anticipativ simil ar, dimpotrivã. Una dintre cauzele lipsei de modernitate a laturii literare a lucrãr ilor s.f. rezidã, în mod paradoxal, chiar în specificul ei. Cîºtigul cel mare al prozei moderne, de la Flaubert încoace, se considerã ca s-a pr odus o datã cu eliminarea scriitorului din cartea sa. Pornindu-se de la atrãgãtoarea d istincþie dintre a povesti ºi a prezenta, ultima permiþînd obþinerea unor efecte mai drama tice, mai convingãtoare, scriitorul omniscient, foarte îndatoritor cu cititorul medi u ºi sub-mediu, gata sã-i sarã în ajutor ºi sã-i explice orice întîmplare a cãrei semnificaþie fi putut scãpa, s-a retras în spatele personajelor, faptelor, lucrurilor, recunoscînd cã nici el nu ºtie mai multe decît cititorul. Deºi mulþi autori au recomandat prezentarea ca pe un indiciu sigur al valorii est etice a unei proze, scriitorul este, totuºi, prezent întotdeauna în opera sa într-o formã sau alta, într-o mãsurã mai mare sau mai micã. Valoarea unei proze nu depinde de interve nþia autorului, ca fapt în sine, ci de forma ºi sensul ei. Dacã formele particulare pe ca re le îmbracã sînt dãunãtoare sau utile rãmîne întotdeauna o problemã complexã, o problemã car te fi rezolvatã prin vreo referire comodã la reguli abstracte (Wayne C. Booth). Spre deosebire de literatura tradiþionalã, în. literatura sf se face simþitã necesita tea unor explicaþii. Cititorul trebuie introdus într-o lume total neobiºnuitã, ruptã sub r aportul întîmplãrilor ºi al lucrurilor, dar nu ºi sub raportul semnificaþiilor, de lumea noa strã de azi. Cititorul trebuie mai întîi instruit. ªi cine altul decît autorul este cei ma i competent ºi col mai în mãsurã sã facã acest serviciu lectorului, de a-i oferi cheia extra ordinarului ºtiinþific, realizat, din pãcate, nu o datã printr-o intervenþie directã, greu d e disimilat, cu puternice ambiþii didactice ? Cît din vinã aparþine scriitorului ºi cît se p te pune pe seama genului ? Iatã un exemplu. Un fragment dintr-o povestire de numai ºapte pagini : Steaua, a cunoscutului scriitor britanic Arthur C. Clarke. Anual, numai în galaxia noastrã, mai mult de o sutã ee stele explodeazã ºi strãlucesc timp de cîteva ore sau cîteva zile, avînd o luminã de mii de ori mai vie decît în starea normalã, înainte de a se scufunda în moarte ºi ob scuritate. Acestea sînt novele ordinare, catastrofe banale ale universului. De la în ceputul lucrãrilor mele la observatorul lunar am înregistrat spectrogramele ºi curbele de luminozitate a zeci de astfel de stele. Mai rar, de trei sau patru ori într-o mie de ani, se produce un fenomen în comp araþie cu care nova nu este nimic. Cînd o stea devine supernovã ea poate strãluci un moment cu o luminã mai puternicã de cît toþi sorii galaxiei la un loc. Astronomii chinezi au observat aceasta în 1054, fãrã a înþe lege ceea ce vedeau. Cinci secole mai tîrziu, în 1572, o supernovã a fulgerat în constel aþia Cassiopea cu atîta luminozitate încît s-a putut distinge în plinã zi. De atunci, într-o m ie de ani, s-au mai produs alte trei supernove. Misiunea noastrã era de a explora resturile unei asemenea catastrofe, de a de scoperi evenimentele care le-au provocat ºi, dacã este posibil, de a gãsi cauzele lor. De acum înainte, introducerea, adicã punerea în temã fiind fãcutã, povestirea poate sã în apã. Aceasta nu înseamnã cã explicaþiile trebuie sa stea neapãrat la începutul povestirii, e ot fi prevãzute în oricare altã parte a ei. De faptul cã intervenþia profesoralã a autorului în planul povestirii nu este de bu n augur, scriitorii de science-fiction ºi-au dat seama ºi au cãutat soluþii care sã împace n evoia de inteligibilitate cu valoarea artisticã. Una din cele mai comode soluþii constã în a pune în gura personajelor textele expli cative. Bietele personaje, fãr' de nici o apãrare, sînt cuprinse de dorinþa de a-ºi pune în evidenþã erudiþia, chiar în faþa propriei lor persoane, aºa cum este personajul din exemplul citat mai sus. Dialogurile devin foarte docte, dar, în acelaºi timp, foarte artific iale. Dacã un asemenea text poate fi interesant din punct de vedere ºtiinþific (ºi aici în mãsura în care datele nu sînt cunoscute deja de cititor), din punct de vedere literar nu prezintã nici o valoare. În fapt, aceastã soluþie au rezolvã nimic, deoarece deranjeazã nu atît intervenþia autoru lui cît intenþia didacticistã, indiferent din partea cui ar veni. O altã modalitate, fericitã, a gãsit Italo Calvino ; avînd în vedere cunoºtinþele ºi inte genþa cititorului, prezintã foarte succint ideea ºtiinþificã de la care pleacã ; textul, de cîteva rînduri, se aflã la începutul lucrãrii, separat de aceasta. Iatã douã exemple : În mãsura în care galaxiile se îndepãrteazã, rarefierea universului este compensatã prin ormarea altor noi galaxii, compuse din materie ce se creeazã ex novo. Pentru a menþi ne stabilã densitatea medie a universului, e de-ajuns sã se creeze un atom de hidrog en la fiecare 250 milioane de ani pentru 40 centimetri cubi de spaþiu în expansiune. (Acestei teorii, numitã Teoria stãrii continue, i se opune ipoteza cã universul s-ar fi creat într-un moment precis, printr-o imensã explozie). Sau : Primele vertebrate, care în Carbonifer au trecut de la viaþa acvaticã la cea teres trã, proveneau din peºti osoºi cu plãmîni, ale cãror înotãtoare puteau fi aduse sub corp ºi fo te apoi drept labe pe pãmînt. O altã cale, mai discretã, se bazeazã pe cultura stiinþifico-fantasticã a cititorului . Un element sf poate fi folosit fãrã explicaþiile de rigoare dacã a mai fost folosit într -o altã operã, chiar a unui alt scriitor. Treptat s-a înfiripat o mitologie stiinþifico- fantasticã, la care se poate apela chiar dacã nu este atît de elaboratã pe cît ar dori Mic hel Butor : Sã ne imaginãm cã anumiþi autori, în loc sã descrie la întîmplare ºi foarte la re oraºe mai mult sau mai puþin permutabile, îºi iau drept unic decor al povestirii lor un singur oraº, un oraº anume, situat cu precizie în spaþiu ºi viitor; ºi fiecare þine seama de d escrierile celorlalþi pentru a introduce noile sale idei. Probabil cã, odatã cu ridicarea nivelului general de instruire ºi cu creºterea numãru lui de pasionaþi ai literaturii ºtiinþifico-fantastice, aceastã ultimã modalitate, mai apr opiatã de arta literarã, sã se generalizeze. Optimismul va fi întunecat dacã ne gîndim la ex plozia informaþionalã, la faptul cã un singur om nu poate cunoaºte bine decît un domeniu e xtrem de limitat ºi la faptul cã literatura sf îºi trage seva dintr-o zonã greu accesibilã n especialiºtilor : frontierele cunoaºterii.

Paradox '80, [nr. 4], supliment al revistei Forum studenþesc, Timiºoara, 1980

FANTEZIE ªI NAIVITATE ÎN LITERATURA DE ANTICIPAÞIE Lucian Ionicã

[text neinclus în grupajul omagial]

ÎNSEMNÃRI DESPRE IDEEA SF Lucian Ionicã

Eseu distins cu premiul Uniunii Scriitorilor la concursul de literaturã ºi artã de ant icipaþie tehnico-ºtiinþificã, ediþia 1986.

În comentariile asupra literaturii sf revine adesea sintagma: idee sf, ce se dovedeºte un instrument necesar în examinarea laturii specifice a domeniului. Desemnîn d o realitate destul de diversã, sensul ei conþine, inevitabil, o anumitã dozã de ambigu itate. Contextul joacã în aceste condiþii un rol salutar. Critica, în demersul ei interpretativ ºi valorizator, abordeazã, cum e ºi firesc, înd eosebi conþinutul ideilor sf, lãsînd în plan secund ceea ce am putea numi forma de idee sf (am fi fost tentaþi sã spunem ideea de idee sf, dacã o asemenea construcþie nu ar suna neobiºnuit). Ideile sf nu se confundã cu ideile filozofice, sociale, politice, estetice et c., ce se întîlnesc atît în beletristica generalã, cît ºi în beletristica sf, ele au o naturã te ºi pot îndeplini mai multe funcþii specifice în povestirile, nuvelele ºi romanele sf, f iind o componentã principalã a modalitãþii estetice a genului.

Natura ideilor sf. Explicaþiile ipotetice ale unor fenomene misterioase (de exemplu, meteoritul (?) Tungus), speculaþiile bazate pe o teorie ºtiinþificã incitantã (vezi pe acelea care au pornit de la teoria relativitãþii), anticiparea unor probleme ale viitorului º.a.m.d. se pot constitui în idei sf. Diferitele categorii de extraterestri, vehiculele sp aþiale ºi temporale, mijloacele de telecomunicaþii, roboþii, întreaga varietate de aparate , invenþii ºi descoperiri ale viitorului pot fi ºi ele idei sf. Trebuie doar sã nu se însc rie în obiºnuit, sã nu copieze realitatea, sã conþinã o dozã nu de fantastic, acesta fiind un efect literar, ci de fantezie, dar, în acelaºi timp, sã aibã un aer de raþionalitate ºi de f iresc natural, sã parã accesibile cunoaºterii umane. Condiþii necesare, dar nu ºi suficien te. Dupã cum s-a putut observa, sînt idei sf care se exteriorizeazã ºi iau, în lumea literel or, înfãþiºãri concret-senzoriale (de exemplu, sub forma gadget-urilor), altele, în schimb, sînt constructe speculative ºi rãmîn la nivelul intelectului, al gîndului pur Scoase din c ontextul prozei, ideile din prima categorie îºi pierd în general nota de ºtiinþifico-fanta stic. Ele devin neutre din acest punct de vedere, de aceea apar ºi în opere avînd un alt caracter: fantastic, absurd, suprarealist etc. Ideea unor oameni care se deplas eazã pe un fel de nori, pentru a evita oboseala mersului pe jos, sugereazã la prima vedere o realizarea tehnologicã, un fel de vehicul aerian ce pare a fi luat dintr- o lucrare sf. Dar aceastã idee o întîlnim în romanul lui Li Ruzhen, Flori în grãdinã (1), apãr în China, în anul 1828, lucrare de facturã mitico-fantasticã ºi nicidecum ºtiinþifico-fantast icã. Dar ideea trecerii unui personaj din lumea realã în lumea unei imagini? Asta sigu r cã e sf, va spune poate cineva, gîndindu-se la schiþa Efect holografic (2), de Rodica Br etin, unde este vorba în speþã de o hologramã. Ce argument mai bun s-ar putea aduce? Fie , dar ce ne facem cã aceeaºi idee apare ºi în povestirea fantasticã a lui E.P. Mitchel, Nea semuitul tablou de Corot (3) ºi în romanul istoric Memoria (4), de Eugen Uricaru? În miezul ideii se aflã scînteia de ingeniozitate, fãrîma de nou, micul salt alãturi de banalitate - adicã o invenþie, ºi poate ar fi mai bine sã ºi o numim aºa. Structural vorbin d, sînt construcþii din fragmente de obiºnuit, îmbinate neobiºnuit, la care se adaugã uneori modificarea ordinului de mãrime (amplificãri, micºorãri) ori a ritmului (accelerãri, înceti niri). Caracterul textelor, al operei, este cel care impune o anumitã grilã de lectu rã, conferind astfel o anumitã coloraturã ideii: sf, fantasticã, absurdã etc.

Funcþiile ideilor sf. Acestea sînt multiple, de nivele ºi valori diferenþiate: 1. Funcþia structuralã. Ideile sf instituie în spaþiul textului un numãr de legitãþi, reg uli ºi principii, implicite sau explicite, care contrazic aºteptãrile noastre ºi impun o distanþare de imaginea cotidianului, pe scurt, instituie o nouã lume. Depãrtarea de r ealitate este doar aparentã, rãmîn legãturile profunde. Noile universuri nu sînt pur fante ziste, ele îºi pãstreazã o bogatã capacitate de semnificare ºi simbolizare. Jocul gratuit, d acã apare uneori, tine de un autor sau altul, nu de modalitatea literarã în sine. Din aceastã perspectivã, ideile sf au douã roluri: a) rolul de cãrãmizi, de materie din care se alcãtuieºte lucrarea (bineînþeles, materi zei nu se reduce numai la atît). Ideile se pot înlãnþui ca într-un joc de puzzle, generînd s tructuri ale cãror principii de îmbinare constituie idei sf de ordin din superior, m eta-idei. b) rolul de nucleu; literar vorbind, ele sînt cele mai interesante, cele mai importante ºi în jurul lor se organizeazã întreaga lucrare, este ideea sf principalã. Este tica genului cere ca ea fie originalã, sã aducã un plus, chiar dacã tema este cunoscutã. Rareori ideea sf nucleu impune o anumitã organizare epicã sau o anumitã .abordare stilisticã, în mod obiºnuit ea lasã o deplinã libertate scriitorului. Tocmai aici, de ce sã n-o recunoaºtem, se observã precaritatea mijloacelor literare ale unor autori. Pe lîn gã invenþia sf propriu-zisã, este la fel de necesarã ºi o bogatã imaginaþie literarã, precum º bunã stãpînire a tehnicilor scriiturii. Iatã de ce nu pot fi de acord cu acele opinii ca re, dacã am înþeles bine, susþin cã literatura sf se caracterizeazã prin suspans ºi tensiune e picã, iar în afara lor nu ar avea nici o ºansã. Aceastã condiþionare de principiu mi se pare a fi o nemotivatã restrîngere a disponibilitãþilor literare ale sf-ului, contrazisã de ex istenþa unor opere valoroase nu prin epic, ci printr-o tensiune de alt ordin. Tot aici ar trebui sã distingem între adevãratele ºi falsele idei sf, ultimele repr ezentînd o simpla translaþie în cosmos a unor realitãþi terestre: robinsonul lui Daniel De foe devine un robinson spaþial, expediþiile în junglele terestre se mutã printre galaxii . Submarinul Nautilius este în acelaºi timp obiect sf ºi cadru narativ sf. Cãlãtoriile cã tanului Nemo ºi a prietenilor sãi au o cu totul alta naturã, cel puþin în unele fragmente, decît cãlãtoriile de pînã atunci. Jules Verne nu schimbã doar o etichetã, ci creeazã un nou t de aventurã. Puþin importã dacã el a avut sau nu primul ideea submarinului, ceea ce con teazã este construcþia literarã ineditã. 2. Funcþia literar-esteticã. Ideile sf pot fi frumoase sau nu, interesante sau nu, profunde sau nu etc., suficiente motive pentru a le aprecia în chip diferit ºi a vorbi de valoare în legãturã cu ele. Nu orice fantasmagorie, mai mult sau mai puþin întîmplãt oare, nu orice bizarerie posedã valenþe estetice sau filozofice. Acestea rezultã, în ult imã instanþã, tot prin raportare la realitatea înconjurãtoare, aºa cum ºi cît o cunoaºtem astã eea sf, un produs al fanteziei, intrã într-un dialog, deci o relaþie activã, cu universu l nostru, punîndu-l în cauzã. Valoarea ei literarã nu rezidã nici în exactitatea vreunei ant icipaþii (chiar ºi numai pentru cã ar trebui sã aºteptãm cam mult momentul confirmãrii), nici soluþionarea vreunei probleme ºtiinþifice sau tehnologice contemporane, ci în viziunea ineditã pe care o propune asupra lucrurilor cunoscute, în complexitatea ºi profunzimea raþionalã a acestei deschideri. Provocînd un vertij intelectual (V. Bugariu), un scur t dar intens moment de spaimã epistemologicã, ideea sf constituie ºi prilejul unei raf inate delectãri intelectual-estetice: frumuseþea ei apãrînd din ºi ca ingeniozitate. 3. Funcþia utilitarã. Ideile sf au ºi o asemenea funcþie. Spun animatorii genului, recunosc ºi cititorii, literatura sf stimuleazã imaginaþia ºi fantezia, asigurã o mobilita te sporitã a gîndului, ferindu-l de prejudecãþile anchilozante, dezvoltã interesul pentru cuceririle ºtiinþei, pentru munca de cercetare ºtiinþificã, uneori, se zice, dã ºi soluþii. To e acestea se datoresc în cea mai mare parte tocmai ideii sf. Nici stilul, nici acþiu nea, nici personajele nu pot duce la asemenea rezultate. Exagerarea importanþei funcþiei utilitare în dauna celei literar-estetice ascunde un risc: ar putea sã cauzeze scãderea de la o anumitã vîrstã a interesului pentru literat ura sf, fenomen real, pus în evidenþã de investigaþiile sociologice. Dupã ce tînãrul a deprins gustul pentru ºtiinþã, pentru cercetare, dupã ce i-au fost înlãturate prejudecãþile ºi a dobî urajul de a gîndi singur ºi de a înfrunta greutãþile muncii creative, la ce bun sã mai citea scã sf? Ce a avut de primit a primit, ce putea sã-i dea sf-ul i-a dat ºi gata, tînãrul îºi ved e de drum, se apucã de treabã. SF-ul n-a fost decît o etapã. Desigur, dezechilibrul dintre funcþii nu este singurul factor care determinã ca tinerii sã reprezinte majoritatea cititorilor, dar nu este el oare cel mai import ant? Ca fenomenul de renunþare la literatura ºtiinþifico-fantasticã în favoarea fie a lite raturii generale, fie a filmului, fie a muzicii, fie în favoarea a nimic, adicã o re nunþare pur ºi simplu, sã nu se mai petreacã, tînãrul ar trebui îndemnat sã deprindã plãcerea ii, a descifrãrii mesajului artistic, a meditaþiei în cãutarea sensurilor profunde, sã nu se mulþumeascã doar cu idei neobiºnuite, ci sã caute semnificaþia de dincolo de ele, sã i se formeze bunul gust de care are atîta nevoie o personalitate multilateralã - iatã þeluri educative pentru sf mult mai greu de atins decît familiarizarea cu anumite domeni i ale cunoaºterii.

Teme ºi motive sf. Examinînd doar temele endogene (5) ale literaturii sf se observã cã unele dintre ele au un caracter mai general, mai cuprinzãtor, incluzînd alte teme, devenite astfe l subteme; acestea, la rîndul lor, pot include sub-subteme º.a.m.d., punctul final c onstituindu-l deschiderea într-unul sau mai multe motive sf. O eventualã tentativã de clasificare se loveºte de o dificultate: existã subteme ºi motive care ar cere sã fie înca drate nu numai într-o singurã temã, ci în douã sau mai multe, pãrînd a rezulta din interferenþ acestora. Numãrul nivelelor dintre tema generalã ºi unul dintre motive diferã de la caz la ca z, putînd chiar sã ºi lipseascã; tendinþa lor este de a creºte în timp prin apariþia unor noi tive ºi subteme. Se obþine în final o hartã a derivãrilor tematice, o imagine arborescentã c e sugereazã ºi indicã un proces de creºtere, ai cãrui muguri sînt ideile sf. Schema aceasta nu este definitivã, ea se îmbogãþeºte mereu. Tema generalã numitã lumea paralelã sau univer lel cuprinde, printre altele, ºi subtema trecerea dintr-un univers în altul care se poa te concretiza prin mai multe motive, unul dintre acestea este intrarea în imagine, c u cele patru variante ale sale (poate ºi mai multe), intrarea în tablou, în fotografie , în hologramã ºi în oglindã. Tot un motiv al trecerii apare ºi în povestirile Axolotul (6), de Julio Cortazar ºi , respectiv, Un caz (7), de M. Grãmescu, dar este o altfel de trecere, de la o speci e la alta în interiorul aceleiaºi lumi. Ambele povestiri relateazã acelaºi lucru: transf ormarea unui om intr-un peºte. De remarcat, în altã ordine de idei, cã lumea paralelã nu est e o temã strict sf: Olimpul mitologiei antice greceºti reprezenta, în multe privinþe, o copie în imaginar a vieþii muritorilor. Ideea sf nu se confundã cu motivul sf decît dacã acesta este inedit, adicã nu a dev enit încã motiv ºi nu a apãrut în mai multe, opere ºi la mai mulþi autori. În raport cu un mot propriu-zis, cunoscut, ideea sf se manifestã prin interpretarea nouã pe care i-o dã, în ceea ce aduce în plus, nou, original. Depãºind faza interogãrii asupra raþiunii propriei sale existenþe, estetica genului a r trebui sã dea un rãspuns ºi la urmãtoarele întrebãri: care este raportul dintre temele end ogene ºi temele general umane? Literatura sf se referã, de exemplu, la roboþi ºi la extr aterestri pentru a prezenta implicaþiile eventualei lor apariþii în mijlocul nostru sa u pentru a obþine o perspectivã cu totul deosebitã, revelatoare de sensuri inedite asu pra unor teme perene, cum ar fi, sã zicem, prietenia, dragostea, dreptatea? Adicã, t emele sf sînt scop în sine sau doar elemente de mijlocire, modalitãþi? Se poate aborda p roblema cãlãtoriei în timp ca atare, dar ea poate sã constituie doar un mijloc, un prete xt. Ce implicaþii estetice are numãrul temelor endogene prezente într-o lucrare? Se po ate vorbi despre o temã cadru ºi una nucleu? Poate va reieºi mai limpede importanþa, chi ar stringenþa unor asemenea dezbateri, dacã voi aminti, cu titlu de exemplu, povesti rea lui G. Ceauºu Exsperia, trimiteþi o inima (8). Întîlnim aici mai multe teme, subteme ºi motive sf: îngheþarea bolnavilor pînã la descoperirea tratamentului salvator, descindere a în viitor, rãzboiul spaþial, invazia extraterestrilor (ca alarmã falsã), revolta ciberil or, autocratul, oraºul subteran - subiectul fiind de fapt lupta erpului pentru rea lizarea pãcii. În absenþa unor rãspunsuri nuanþate la asemenea probleme este dificil de ap reciat din punct de vedere strict sf valoarea unei lucrãri (din fericire nu ºi din p unct de vedere literar, de bine de rãu teoria literaturii generale existã ºi oferã sufic iente repere).

Evoluþia temelor. Temele nu sînt insensibile la trecerea timpului, unele dintre ele se perimeazã ajungînd în raftul curiozitãþilor (9), sau în viaþa de toate zilele, altele, dimpotrivã, se de zvoltã prin crearea unor noi motive ºi subteme. Probabil cã boom-ul actual nu va þine mu lt. Sînt voci.care susþin cã el a ºi trecut. In realitate, în ciuda unei aparente multiplic itãþi inepuizabile, ideile, temele ºi punctele de vedere sînt în numãr relativ limitat, astfe l rezumã Jacques Marx pãrerea lui Stanislaw Lem (10). Cîþi scriitori se pot lãuda cu lansa rea nu a unei subteme, dar mãcar a unui motiv sf? Se pare cã e din ce în ce mai greu sã inventezi, ce era de spus s-a spus, iar noi am venit prea tîrziu (au constatat-o ºi alþii, în alte domenii artistice sau filozofice). Oare chiar aºa sã fie? Pînã la un punct s- ar pãrea cã da. Sã luãm o problemã care a preocupat oamenii din totdeauna: transmiterea in formaþiilor. Din antichitate soluþiile propuse s-au ameliorat mereu ºi azi, dacã lucruri le nu sînt mulþumitoare, sînt cel puþin acceptabile. Dar ce ne oferã pentru viitor banca d e inventivitate a literaturii sf? Ei bine, gãsim aici rezolvãrile definitive, perfec te, adicã, ne dãm searna imediat, destul de puþin: televideofonul (eventual cu imagine tridimensionalã) avînd legãturi în orice punct al galaxiei ºi comunicarea instantanee, de plinã, pe cale telepaticã (între oameni, între oameni ºi calculatoare, între oameni ºi fiinþe traterestre). Se poate dori ceva mai mult, se poate trece dincolo de asemenea pe rformanþe? Imaginaþia întîlneºte un obstacol terifiant, propria sa limita. Lucrurile se re petã ºi în cazul altor subteme. Ce se va întîmpla cu literatura sf, va fi ea condamnatã la m anierismul de care vorbeºte Voicu Bugariu? Va intra SF-ul în declin o datã cu presupus a secare a izvorului de motive sf? Sã nu intrãm în panicã, mai bine, sã privim cu atenþie spre ce fel de limitã se îndreaptã eratura sf, pentru cã dupã unele semne, se apropie de una. De-a lungul istoriei sale omul a tot inventat strãduindu-se sã dea de capãtul problemelor pe care le avea. Astãzi , orice scriitor de sf poate împlini dintr-o trãsãturã de condei orice aspiraþie, orice do rinþã: nu trebuie decît sã rosteascã un cuvînt cu totul nou ºi necunoscut ºi sã spunã cã acela mele aparatului sau al fenomenului, adicã a ceva extrem de nebulos, dar care rezol vã, hocus-pocus, ceea ce era de rezolvat. Dacã dorinþele s-au terminat, fiind satisfãcut e, ce ne rãmîne? Sã inventãm noi dorinþe, noi trebuinþe sau sã renunþãm la acest hocus-pocus teresãm mai îndeaproape de mijloacele ºi cãile de gãsire a soluþiilor. Nici una, nici alta n u par satisfãcãtoare, prima pentru cã noile dorinþe vor dispare imediat ce au fost formu late, iar a doua ne-ar întoarce indubitabil spre tehnicismul de care tocmai am scãpa t cu bine ºi rãsuflãm uºuraþi. Cred cã nu existã nici un motiv real de îngrijorare. De abia atunci cînd nu vor mai apãrea noi motive sf (dacã asta se va întîmpla cîndva) sau generarea lor se va încetini foa rte mult, literatura sf va ajunge în ansamblul ei în situaþia literaturii generale, un de nu se prea inventeazã noi teme, iar motivele sînt cam aceleaºi pe lungi perioade de timp. Oamenii tot oameni, casele tot case, rîurile sînt aceleaºi, munþii la fel - natur a s-a schimbat prea puþin în ultimele mii de ani. Totuºi, cãruþa a fost înlocuitã de automobil , relaþiile sociale s-au mai schimbat ºi, vrînd-nevrînd, au mai apãrut ºi probleme ºi teme noi , vezi de exemplu, pe cele ale obsedantului deceniu. Simplificînd lucrurile într-o a numitã mãsurã, putem spune cã literatura generalã prezintã aceeaºi lume în viziuni diferite, p cînd literatura sf prezintã lumi diferite într-o aceeaºi viziune, lucrãri apãrute sub semnãtur i diferite pãrînd a fi scrise de acelaºi autor. Bineînþeles, aceastã situaþie nu e eternã, nu de modalitatea esteticã a genului, are cauze exterioare. Se poate vorbi în literatura sf de reflectarea, de investigarea unor medii um ane ºi culturale diferite? Se poate vorbi, dar n-au intrat în atenþia scriitorilor de sf decît accidental, de abia în vremea din urmã au început sã se mai schimbe lucrurile. Sã f im clari, nu doar a aminti de piloþi, de cercetãtori, de exploratori etc, ci de a pãtr unde în lumea spiritualã a unor asemenea categorii. Desigur, o atare invenþie nu e de loc la îndemîna oricui.

Ideea sf ºi originalitatea. ªi aici se pune problema limitelor. Cît de originalã poate fi o idee sf? Pînã unde po ate merge fantezia unui autor, adicã pînã unde ar avea voie? ªi corolarul: ce anume l-ar putea opri la un moment dat pe scriitor în drumul sãu? Rãspunsul este scurt: inteligi bilitatea textului. Se ºtie de altfel cã imaginarul pur nu existã, sau dacã existã devine i ncomunicabil. Toatã arta, în sf, este de a crea o lume suficient de diferitã pentru a reþine atenþia, dar suficient de asemãnãtoare pentru a nu dezorienta cititorul, susþine pe bunã dreptate Jacques Marx (11), lãsînd o marjã suficientã pentru desfãºurarea fanteziei. În celãlalt sens, ne putem de asemenea întreba: cît de neoriginalã poate fi o idee sf ? Cînd vom vorbi numai de cliºee ºi de influenþã ºi cînd de plagiat? O idee sf împrumutatã are destule ºanse sã se transforme cu timpul în motiv sf, iar mot ivele sînt supuse unui proces de folclorizare. Se acumuleazã ºi nu se mai ºtie cine este creatorul unuia sau altuia, au devenit un bun al tuturor ºi le folosim cu toþii. Da r cum? Bunul simþ pretinde ca tratarea sã fie personalã, sã existe o contribuþie originalã - ceea ce e cam vag. Conform celor spuse anterior, originalitatea nu trebuie cãutatã atît la nivelul m otivului, cît la nivelul ideii sf. Originalitatea literarã a operei constituie o altã problemã. La E. P. Mitchel, motivul intrãrii în imagine este folosit în registru fantast ic, pentru a sugera aspectele extraordinare, necunoscute ale lumii înconjurãtoare, d ar precizãrile finale transformã totul într-o anecdotã, fiorul iniþial este domolit ºi bagat elizat. Autorul se teme sã admitã, în planul prozei, desigur, prezenþa fantasticului. Pînã l a urmã, problema este asta: personajul spune adevãrul sau halucineazã? La Eugen Uricar u motivul apare în ultima scenã a romanului ºi are valoare simbolicã. Eroul, Ermil Stroe scu, a descoperit o nouã ideologie ºi se alãturã ei. Intrarea în fotografie, admisã fãrã dubiu a realã, subliniazã prin aceastã rupere în plan estetic (final fantastic la un roman rea list) aderarea la cauza militanþilor socialiºti. ªi Rodica Bretin îºi asumã realitatea faptu lui extraordinar, dar valoarea lui simbolicã este îndoielnicã. Holograma nu-i altceva decît o maºinã de ucis, o sofisticatã armã, dar de ce este omorît eroul, nici nu se spune, n ici nu se sugereazã. Ce este mai important, crima sau modul în care a fost înfãptuitã? O a numitã impresie de gratuitate îºi face loc. Aprecierea contribuþiei personale la tratarea unui motiv sf cunoscut depinde în bunã mãsurã de experienþa literarã ºi de gustul cititorului, dar o lecturã paralelã va pune o cum în evidenþã similitudinile nepermise, fie cã sînt la nivelul textului, al unor situaþii sau al unor idei sf.

Ideea sf ºi valoarea. Valoarea ideii ºi valoarea textului în care ea apare sînt douã lucruri diferite, deºi unii comentatori tind sã o reducã pe a doua la cea dintîi. Cînd am spus text, m-am gîndit nu numai la stil ºi la scriiturã (altã tendinþã de reducere), ci ºi la ideea literarã sf (12) , la construcþia personajelor, la defãºurarea epicã etc., adicã la tot ceea ce înseamnã în ult instanþã o prozã. Ideea sf, fie cu rol de nucleu, fie cu rol de materie, de cãrãmidã, cont ºi ea la valoarea finalã a operei, aportul ei nu este precumpãnitor decît în puþine ºi specia le cazuri, de exemplu în cel al lucrãrilor scurte, al schiþelor, dar nici asta nu este o regulã. Valoarea ideii sf în sine, independentã de relaþiile în care intrã în plan literar, rez ultã din ºi va fi apreciatã în funcþie de: a) noutate: mãsura în care propune un motiv sf nou sau constituie o interpretar e ineditã în cadrul unei teme sau a unui motiv, ori realizeazã o îmbinare neobiºnuitã de mot ive; b) profunzime: nu orice idee sf nouã este la fel de importantã, ce conteazã cîteva. degete în plus la un monstru? Întîlnim felurite invenþii, dar ce strat al realitãþii noastre ating, ce probleme ne pun nouã? c) caracter: ideile sf, chiar luate separat, nu sînt neutre, au anumite trãsãturi , au un anumit caracter. Unele dau impresia de idei ºtiinþifice realizabile foarte c urînd, pentru altele termenul acesta e ceva mai îndepãrtat, altele stîrnesc pur ºi simplu în doiala cã s-ar putea împlini vreodatã. Cu unele nici nu meritã sã-þi baþi capul, sînt de-a dre ul neserioase, frivole: Chiar ºi eu am fost tatã de-al treilea a treisprezece copii, tatã de-al doilea a patru copii ºi tatã, cred, al mai multor copii (13). Nu lipsesc nici ideile umoristice în sine: în povestirea The Makeshift Rochet, de Poul Anderson, rachetele funcþioneazã cu un combustibil special, ºi anume cu bere! De asemenea, ideile pot avea diferite coloraturi politice ºi morale, în special cele din domeniul ºtiinþelor umane. Aprecierea caracterului ideii sf în sine nu trebuie absolutizatã, contextul în ca re ea se gãseºte poate sã-i aducã modificãri sensibile. O idee neverosimilã în raport cu stadi ul actual al cunoºtinþelor, în planul operei dobîndeºte uneori o excelentã viabilitate artis ticã. N-ar avea nici un sens sã se caute un grad optim de verosimilitate, ceea ce cont eazã e consistenþa ideaticã ºi plauzibilitatea literarã.

Ideea sf ºi textul. Ideea sf are o existenþã anterioarã ºi independentã de text, ea e uºor rezumabilã în una- uã fraze, deci într-un alt text decît al operei, în operã ea va pãtrunde fie în mod direct, en unþatã de vocea auctorialã (Delfinii ºtiau, poate de secole, cã mult aºteptaþii oaspeþi din s doar pentru ei ar fi putut veni) (14), enunþatã prin intervenþia explicativã a vreunui p ersonaj (Îþi aminteºti de presupunerea lui Lilly despre metodele lor de navigaþie? Sugera o metodã multivariabilã, utilizînd temperatura, viteza ºi gustul apei, poziþia stelelor, soarelui º.a.m.d., percepînd toate astea instantaneu. Evident, aceste lucruri sînt per fect valabile ºi este clar cã modul lor de comunicare foloseºte sune tul, simþul tactil, poziþii ºi miºcãri ale corpului. Acum, cã ºtim toate astea, putem intra în mare alãturi de ei cercînd sã folosim toate posibilitãþile acestea de comunicare) (15) sau va apare în mod ind irect, transpusã fiind în conflict, în situaþii, în acþiune ºi tipologia personajelor etc. Fãr se referi expres la literatura ºi ideile sf, opinia lui R. Wellek ºi A. Warren pare a avea ºi aici valabilitate: Evident, nu se poate vorbi de problema ideilor dintr-o operã literarã atît timp cît aceste idei rãmîn simplã materie brutã, simple afirmaþii. Proble e pune numai atunci cînd ºi numai dacã aceste idei sînt într-adevãr încorporate în chiar textu operei literare, cînd devin pãrþi «constitutive» ale acesteia, pe scurt, cînd înceteazã de a idei în sensul obiºnuit de noþiuni, devenind simboluri sau chiar mituri. (16). În aceastã direcþie se poate merge pînã la a susþine împreunã cu Faulkner cã Nu mã intereseazã ideile, c nii, omul în conflict cu el însuºi, cu aproapele sãu, cu timpul sau cu þara, cu mediul sãu. ( 17). Da, dar ce bogãþie de idei se aflã în spatele acestor oameni, dincolo de personaje, în notaþia pãtrunzãtoare, uneori acidã, a scriitorului? Nu toþi autorii reuºesc sã-ºi dizolve ideile sf, unii nici nu încearcã, ei recurg la so a comodã a dialogului. Prozele se consumã mocnit în nesfîrºite discuþii, adevãrate colocvii, p ersonajele enunþã ºcolãreºte, direct, ideile sf. Neîndemînarea este evidentã ºi lucrãrile se î artificialitate, pãrînd simple compuneri cu caracter didactic. Dar sã nu absolutizãm, proza de facturã eseisticã ºi-a cîºtigat dreptul la existenþã în l ura generalã ºi nu mai poate fi ignoratã. Rãmîne de vãzut care sînt elementele specifice în ca ul literaturii sf. Condiþia primã rãmîne calitatea, pentru cã nu eseismul în sine e de nedor it, ci nivelul sãu scãzut, impostura, diletantismul, preþiozitatea, suficienþa, nu sînt de ajuns? Ideea sf ºi noþiunea sf. Poate cea mai frecventã formã de manifestare a ideilor sf o constituie noþiunea sf. Efortul inventiv solicitat este de obicei minim ºi pot fi utilizate aproape oriunde ºi oricînd, dar cu ce consecinþe? Mai întîi sã observãm cã acest procedeu se întîlneºte ºi dincolo de aria sf-ului, de exem proza lui Julio Cortazar. Un întreg ciclu are ca eroi fiinþe inteligente numite: cr onopiu (cronopii), speranþã (speranþe) ºi gloriu (glorii). Oscilînd între aparate, fenomene, fiinþe º.a.m.d. complet fantastice ºi modificarea p arþialã a unor elemente din realitate, noþiunile sf au diferite grade de explicitare, ceea ce influenþeazã rolul jucat de ele. Astfel: a) noþiuni explicate complet - autorul dã la subsol sau chiar în text o definiþie t ip dicþionar; - mascã antropoidã - metodã complexã, biopsihicã, de modificare a înfãþiºãrii unui om pr barea datelor antropometrice ºi faciale (noþiune fantasticã) (18). - a dezafecta - metodã de suspendare a perdelei impenetrabile de raze cu care sînt înconjurate personalitãþile împotriva substituirilor ºi influenþelor parapsihice ale spio najului inter-galactic (noþiune fantasticã) (19). - constatã cu neplãcere cã se afla întins în mijlocul unor straturi de agonii - plante indigene care se hrãnesc cu cadavre descompuse de lumina verde a lui Pedgre, mare le soare verde (20) (s.n.). Practica specificãrii finale noþiune fantasticã a ieºit din uz, devenind desuetã. Azi, autorii au mai mare încredere în discernãmîntul cititorilor. b) sensul este dedus din nume - iatã cîteva exemple de asemenea noþiuni auto-lãmuri -toare: energomobil (21), frunze de metal organic (22), torpile magneto-psihotronice ( 23) etc. c) cuvîntul este opac ºi sensul derivã din context - aici ambiguitãþile sînt cãutate, înþ urile proprii rãmînînd vagi, chiar obscure: dinspre pseronii lipiþi de tîmple pornea comand a de a învinge (24), circulau zvonuri cum cã inamicul perfecþionase «marii mastodonþi» ºi «c a Vie» ºi dispunea de bindravcuri vii (25), becul roºu clipeºte anemic ºi rar pe servidotul ce-i atîrnã în mînã. Vrea sã se apuce ºi ea de lucru ºi chiar întinde mina spre okobol (...). (26) Nu lipsesc nici amuzamentele: o armã numitã spaldã (27), gradul de samiral (28), o bãuturã cãreia i se spune setha (29), iar ºaltãr nu este banalul întrerupãtor electric, aºa m ar putea sã creadã vreun naiv, ci o armã a irºilor! (30) Sînt autori ce dovedesc o predilecþie deosebitã pentru noþiunile sf, în lucrãrile lor s e pot întîlni cu zecile. De cele mai multe ori ele au un rol pur decorativ, fiind li psite de vreo valoare simbolicã. Numãrul exagerat de mare, dar mai ales lipsa de fun cþionalitate pot submina viabilitatea convenþiei în virtutea cãreia procedeul a fost acc eptat de cititor.

Ideea sf ºi personajul. Ideea sf fiind de naturã abstractã, indiferent de concretizãrile pe care le ia, s e opune prin ea însãºi existenþei individuale, particulare, unice a eroului. Aceastã tensi une se rezolvã adesea în favoarea ideii, ideea sf devenind personaj (31). Vertijul i nvenþiei pune în umbrã trãirile unui om sau altul, ideea se aflã deasupra, ea reprezintã leg icul, pe cînd personajul pasiunea ºi accidentul. Dacã dezvoltarea pe aceasta bazã dovedeºt e forþã, originalitate, coerenþã ºi nu se lasã atrasa în capcanele bine disimulate ale naivitã absenþa personajului sau transformarea sa într-o simplã umbrã, nu va fi resimþitã ca o scãder e, ca un minus al lucrãrii. Uneori ideea nu poate prinde viaþã decît cu ajutorul unui erou uman. Atunci, aces ta este privit ca un rãu necesar, e tolerat. Tratat cu superficialitate, atribuind u-i-se reacþii schematice, el devine neconvingãtor, neverosimil. O lecturã nepretenþioasã poate trece uºor peste asemenea neajunsuri, hrãnindu-se doar din desfãºurarea ideii sf. Aºa se aplicã, de exemplu, succesul deosebit al unor lucrãri, precum Regii nisipurilor d e George R.R. Martin. Cazul ideal se aratã imediat în îmbinarea organicã, armonioasã a ideii ºi a personajulu i, prima þinînd de modalitatea sf, iar a doua de mãiestria literarã.

Ideea sf ºi publicul. Stau ºi mã întreb, dacã într-o bunã zi s-ar întîmpla ca la ºcoalã, pe lîngã matematicã, r orie, biologie, chimie, tehnologii de tot felul etc., s-ar introduce ºi o materie la care sã se înveþe despre paradoxurile temporale, nodurile spaþiale, marþieni, venusieni ºi alþi extraterestri, gãuri negre, trecerea în hiperspaþiu, farfurii zburãtoare, ciborgi ºi multe alte asemenea lucruri captivante, mã întreb, zic, cine ar mai citi atunci lite raturã sf? Adicã de ce ar mai face-o dupã ce ea ºi-a pierdut farmecul ezoteric? Ce s-ar mai putea gãsi în plus? În plus, cititorul va gãsi, dar asta numai dacã va ºti cum ºi unde sã ute, tensiunea vieþii pe care nici un tratat ºtiinþific nu o poate avea, precum ºi plãcere a ficþiunii (alta decît cea a fanteziei), pe care doar literatura i-o poate oferi.

NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Bucureºti, Ed. Univers, 1985, p. 51 2. din vol. cu acelaºi titlu, Bucureºti, Ed. Albatros, 1985 3. din vol. Omul de cristal, Bucureºti, Ed. Univers, 1980 4. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1983 5. Cornel Robu, Motive literare Clasice în versiune sf, în Almanah Anticipaþia '87, Bucure i, 1986, p. 124 6. În vol. Sfîrºitul jocului, Bucureºti, E.L.U., 1969 7. În Almanah Scînteia tineretului 1986, Bucureºti, 1985, p. 133-135 8. Suplimentul Argonaut, nr. 6, al revistei Convorbiri literare, Iaºi, 1984 9. Florin Manolescu, Literatura SF, Bucureºti, Ed. Univers, 1980, p. 83 10. Sous dessus dessous, ou l'imaginaire inversif, în Revue de l'Universite de Brux elles, nr. 1-2/1985, p. 155. (Anterior, aceeaºi idee se întîlneºte ºi la Roger Caillois, De la basm la povestirea ºtiinþifico-fantasticã, în Antologia nuvelei fantastice, Bucureºti, E d. Univers, 1970, p. 28 sau în Viitorul? Atenþie!, Bucureºti, Ed. Tineretului, 1968, p. 77) 11. idem, p. 154 12. Schiþa unei posibile structuri, în Almanah Anticipaþia '84 13. C. Smith, În adîncurile bãtrînului Pãmînt, în Povestiri despre invenþiile mileniului III reºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1986, p. 84 14. Cordon R. Dickson, Golful delfinului, în Almanah Anticipaþia '87, p. 53 15. idem, p. 52 16. Teoria literaturii. Bucureºti, E.L.U., 1967, p. 168 17. Faulkner în the University, New York, Vintage Book, 1965, p. 18, apud Sorin Al exandrescu, William Faulkner, Bucureºti, E.L.U., 1969, p. 60 18. ªtefan Nicolici, În ultima clipã, în Almanah Anticipaþia '87, p. 177 19. idem, p. 179 20. Alexandru Ungureanu, Ne vom întoarce pe Herbwue, în Almanah Anticipaþia '87, p 148 21. George Ceauºu, Atacul gondronilor, în vol. Avertisment pentru liniºtea planetei, Buc ureºti, Ed. Albatros, 1985 22. Mihail Grãmescu, Nike, în vol. Avertisment... 23. Tudor Negoiþã, Zãrghitul, în Almanah Anticipaþia '87 24. Rodica Bretin, Ultimul Gdar, în vol. Avertisment..., p. 7 25. Bogdan Rusu, Pasãrea de cuarþ, în Almanah Anticipaþia '87, p. 70 26. Viorel Pîrligras, Fantastica lume a lui Cristobald, în Almanah Anticipaþia '87, p.22 1 27. Mihail Grãmescu, op. cit. 28. Alexandru Ungureanu, op. cit. 29. Rodica Bretin, op. cit. 30. Mihail Grãmescu, op. cit. 31. Florin Manolescu, op. cit., p. 48

JUSTIFICÃRI ªI ARGUMENTE Lucian Ionicã

Istoria desigur, nu cea din compendii privitã cu ochiul sociologului ne aratã, printre altele, cã întotdeauna colectivitãþile umane ce nu au primit recunoaºterea ºi aproba rea oficialã sau neoficialã a societãþii ºi nu au beneficiat de sprijinul ei fiind tratate cu mai multã sau mai puþinã indiferenþã, s-au dovedit foarte active ºi ingenioase în gãsirea or pentru afirmarea unitãþii ºi. mai ales. a identitãþii lor. Am putea spline cã existã un rap ort invers proporþional între interesul (înþeles ca aprobare) manifestat de societate ºi i ntensitatea activitãþii de tip propagandistic desfãºuratã de acestea în scopul atragerii de noi adepþi. Multã energie umanã s-a cheltuit astfel, uneori chiar ºi vieþi, exemple sînt num eroase: creºtinismul la începuturile sale, mai apoi ereziile, cele religioase dar ºi c ele ºtiinþifice, societãþile conspirative din trecut, grupãrile teroriste de azi sau, într-u n alt registru, asociaþiile pentru promovarea limbii esperanto, asociaþiile filateliºt ilor, ale columbofililor, ale chinologilor etc. Dupã cum se poate observa, exemple le alese, la care cititorul însuºi poate adãuga numeroase altele, nu se aflã la acelaºi ni vel de generalitate si importanþã, semnificaþiile lor social-istorice fiind diferite. Aceastã lege sociologicã acþioneazã ºi în cazul cenaclurilor de literaturã ºi artã sf. În tul încetãrii apariþiei popularei "Colecþii de povestiri ºtiinþifico-fantastice", în anul 1974 , asemenea cenacluri existau doar în numãr de patru sau cinci, la Bucureºti, Timiºoara, Craiova ºi Oradea. Era de aºteptat ca odatã cu scãderea ºi a numãrului de apariþii editoriale de gen, activitatea cenaclurilor sã se diminueze, treptat sã-ºi piardã membrii al cãror in teres sã fie captat de alte domenii, iar pasiunea pentru sf sã se piardã. Contrazicînd p redicþiile bazate doar pe bunul simþ, lucrurile s-au petrecut exact invers. Astãzi, ex istã peste douãzeci de cenacluri rãspîndite în întreaga þarã, dintre oraºele mari doar Cluj-Na rãmînînd dator. În mod inexplicabil, existã chiar ºi un cenaclu sãtesc, la Guranda, judeþul B oºani. În cîteva locuri, prin truda fanilor ºi sprijinul organizaþiilor tutelare au fost e ditate fanzine ºi micro-fanzine cu profiluri individualizate, diversitatea lor fii nd pe deplin reconfortantã. Aceste semne ale unei vieþi literare sf în plin avînt, chiar efervescente, nu ar fi complete dacã nu am adãuga la ele preocuparea continuã de a susþine ºi chiar demonstra necesitatea ºi utilitatea literaturii sf, mai mult decît valoarea ei sau a unor lucrãr i anume. Într-un secol ca al nostru în care, mai mult decît oricînd, economicul ºi rentabilita tea imediatã primeazã în dauna beneficiilor de mai tîrziu, transformarea literaturii sf în instrument ar putea fi consideratã de unii nu numai de iertat, ba chiar de neînlãtura t, fiind singura cale ce i se deschide dreaptã, netedã ºi ademenitoare. Vremea cînd literatura sf era confundatã cu un fel de literaturã de popularizare ºt iinþificã mai atractivã, în care rolul înveliºului dulce al medicamentelor amare îl juca acþiu a palpitantã, a trecut. S-a fãcut un pas înainte, dar insuficient, deoarece astãzi se ma i teoretizeazã în jurul unor aserþiuni de genul: "literatura sf trezeºte interesul ºi educã tînãra generaþie pentru activitatea de cercetare ºtiinþificã ºi tehnicã", literatura sf dezvo aginaþia ºtiinþificã ºi tehnicã", literatura sf ne fereºte de ºocul viitorului prin anticipãr le" etc. Fãrã a ignora posibilitatea realã a existenþei ºi a unor asemenea valenþe, nu trebu ie sã uitãm cã ele vor fi întotdeauna secundare faþã de cele estetice. Se ºtie doar cã opera d artã este importantã ºi valoroasã prin ea însãºi ºi nu are o utilitate practicã, imediatã, ext ei. Artele ca arte nu au nevoie de justificãri, deci nici literatura sf nu are nev oie de nici un fel de justificãri. Existenþa ei însãºi o legitimeazã. Nu ar fi cît se poate de straniu ca în revistele literare tradiþionale (ne-sf) sã aparã articole ºi studii care sã a rgumenteze utilitatea existenþei, sã zicem, a romanului psihologic, a poeziei de dra goste sau a acelui teatru numit commedia dell'arte? Arta plasticã, ei da chiar ace astã artã, sã existe doar pentru cã societatea are nevoie de proiecte tehnice, iar proie ctele, dupã cum se ºtie, presupun desenul? Oare nu se face un deserviciu literaturii sf cãutîndu-se întemeierea ei pe argumente psihologice, pedagogice, sociologice etc.. adicã în domenii extraliterare prin punerea în evidenþã a probabilei sale eficiente? Rãspun sul la aceastã ultimã întrebare nu poate fi decît afirmativ. Oricît de mult am dori ca lumea literarã sã renunþe la prejudecãþile sale, sã distingã sf l de calitate de maculaturã ºi sã acorde primului locul cuvenit, în alegerea mijloacelor ºi a argumentelor folosite în promovarea sf-ului trebuie sã se dea dovadã de moderaþie ºi d iscernãmînt, sã nu-l apãrãm cu orice preþ, pentru cã preþul ar putea sã fie chiar literatura s Paradox '81, [nr. 7], Timiºoara, octombrie-noiembrie, 1981, p.3

NATURA LITERATURII SF - CONTRIBUÞII ªI POZIÞII TEORETICE ROMÂNEªTI Lucian Ionicã

Problema naturii literaturii ºtiinþifico-fantastice a preocupat numeroºi autori. Subiectul se aratã incitant prin consecinþele majore pe care le implicã o opþiune sau al ta, Science-fiction-ul se încadreazã în aria largã a beletristicii? Dacã da, prin ce se de osebeºte de proza main-stream, care este specificul ei în plan estetic? Dacã nu, ce es te atunci, mai avem de a face în acest caz cu o manifestare artisticã ? Sînt numai cîtev a dintre întrebãrile la care s-a cãutat, explicit sau implicit, un rãspuns. Ele urmãresc a celaºi scop, conturarea unei poetici specifice, în ciuda unor lucrãri de mai mare ampl oare, cele mai multe intervenþii au apãrut sub forma unor articole, mai mult sau mai puþin ocazionale; cercetãtorul se aflã în faþa unor capitole disparate, uneori contradict orii, ce aºteaptã sã fie asamblate într-o teorie unitarã. Examinarea naturii particulare a literaturii SF s-a fãcut la trei nivele dife rite: al denumirii, al definiþiei ºi al definirii genului. Denumirile încetãþenite sînt nesa tisfãcãtoare, fie cã le raportãm la originalul englez, fie cã le raportãm la producþia literar ca atare. Science-fiction-ul modern nu se mai recunoaºte drept ficþiune-stiinþificã. A da o definiþie este o operaþie logicã finitã; se reduce la a cuprinde trãsãturile ese nþiale într-o formulare cît mai concisã (genul proxim ºi diferenþa specificã). Nu se poate pun e un semn de egalitate între definiþie ºi realitatea avutã în vedere, mult mai complexã, afl atã într-o permanentã devenire. A defini presupune, în schimb, o succesiune continuã de op eraþii cognitive ce vizeazã circumscrierea din ce în ce mai precisã a unui subiect. Din aceastã cauzã ea este nelimitatã. În continuare ne vom opri doar asupra ultimei ipostaze, cea a definirii, încercîn d o privire generalã asupra contribuþiilor ºi poziþiilor româneºti; desigur, nu vom putea ep uiza subiectul. În intervenþiile autorilor noºtri privind tema în discuþie se pot distinge trei orien tãri principale: prima dintre ele defineºte literatura SF printr-o anumitã arie temati cã, dezinteresîndu-se sau chiar negînd caracterul ei literar-artistic; o a doua direcþie stabileºte existenþa unei poetici specifice, în cadrul literaturii beletristice ºi neagã ideea unei problematici deosebite; o a treia direcþie, mai greu de delimitat pract ic, încearcã realizarea unei sinteze a primelor douã poziþii. Temele generale, considerate de unii autori drept definitorii pentru litera tura SF sînt ºtiinþa ºi (sau) viitorul. Plecând de aici i se deduce un anumit statut ºi un a numit rol. Aria sa de investigaþie este fie impactul revoluþiei ºtiinþifico-tehnice cont emporane asupra omului ºi a societãþii, fie analiza evoluþiei viitoare a societãþii umane. Ro lul SF-ului la noi rãspunde A. Mironov la o anchetã din 1981 a revistei Orizont treb uie sã fie în perfectã concordanþã cu cerinþele societãþii sã civilizeze tehnologic tineretul indu-l pentru sarcinile rapide ce-i stau în faþã prin rapide înþeleg întîmplãri din deceniil ecolele imediat urmãtoare. I. M. ªtefan se desolidarizeazã de cei care reduc filonul ºtiinþific la un simplu pr etext, la un basm graþios dar steril, strãin de rãscolitoarele probleme individuale ºi s ociale pe care ºtiinþele contemporane le ridicã în faþa noastrã, precum ºi de cei care în nu ult trîmbiþatei campanii antitehniciste vor sã mãrgineascã SF-ul la un joc ambiguu, la par abolã ºi metaforã, sã-i tãgãduiascã tradiþionala valoare cognitivã ºi previzionistã, ca ºi for dã (Anticipaþia '83). Tot ca o tematicã anumitã este înþeleasã literatura SF ºi de cãtre un scriitor ce nu apar ne spaþiului literaturii SF, Mircea Horia Simionescu: Se cade sã salutãm ºi sã aplaudãm mai p recaut, ºi numai cãrþile rigorii ºi ale descifrãrilor într-adevãr plauzibile, cãrþile realiste pre timpul încã nesosit, cãrþile din care arta garantã a plãsmuirilor adevãrate nu lipseºt ) (Viaþa Româneascã, 2/1976). Deci, literatura SF presupune o privire prospectivã, antic ipatoare. Dacã literatura cealaltã, pe care am studiat-o la ºcoalã, se intereseazã de prezent º ecut, apare ca necesar sã existe o preocupare îndreptatã ºi spre locul rãmas vacant, adicã sp re viitor. Denumirea de literaturã de anticipaþie consemneazã aceastã orientare. Anticipaþia este cea mai importantã specie a genului, spunea încã din 1959 Ion Hobana, sugerînd compl exitatea structurii interne a genului. Literatura ºtiinþifico-fantasticã aratã Narcis Zãrne scu oferã modele pentru înþelegerea, adaptarea ºi asimilarea unui viitor posibil. Consum area de science fiction este echivalentã cu interiorizarea afectivã a viitorului lum ii, cu inocularea de utopie ºi fantastic, cu imunizarea contra viruºilor viitori, co ntra posibilelor obstacole fizice ºi psihice (Viaþa Româneascã, 1/1974). Ce este fantastul din categoria science-fiction? se întreabã Victor Kernbach. Bineînþeles, un profet. Iar acã nu este un profet, nu este nimic (CPSF, nr. 357, 1969). Pare firesc sã ne întrebãm dacã aceastã dimensiune prospectivã, anticipatoare, este o c aracteristicã definitorie a literaturii SF? Se pare cã nu. Adrian Marino afirmã cã antici paþia constituie una din constantele istorice ale literaturi. Orice secol anticipã u n alt secol (Dicþionar de idei literare, p. 647). În acelaºi sens, N. Steinhardt este c onvins de caracterul esenþial viitorologic al operei artistice ca atare, poate fi soc otitã ca un truism constatarea însuºirii profetice a oricãrui artist, nu ne îndoim cã Stendh , Gogol, Lautremont Rimbaud, I. L. Caragiale, Joyce, Proust au fost anticipatori ( Viaþa Româneascã, 1/1974). Dupã cum se observã, noþiunea de anticipare, în cele douã intervenþ e mai sus, capãtã un alt sens, mai profund, decît cel utilizat în discuþiile despre scienc e-fiction. Nu numai literatura SF anticipeazã, ci orice adevãratã operã de artã. Anticipaþia de tip SF trebuie înþeleasã prin prisma specificului ei (ori a specificurilor ei), de la actul terapeutic amintit anterior , la statutul futurologic sau, la cel mai res trîns, de previziune asupra dezvoltãrii ºtiinþei. În privinþa acestei din urmã dimensiuni, Ion Hobana precizeazã: Previziunea ºtiinþificã a scriitorului se verificã doar pe planul maril or idei anticipatoare. Jules Verne a prevãzut nu avionul ºi vehicolul cosmic ca atar e, ci faptul cã viitorul este al aparatelor de zbor mai grele decît aerul ºi cã oamenii vor strãpunge cuirasa gravitaþiei (Viitorul? Atenþie! p. 92). Un pericol care pîndeºte înþelegerea literaturii SF constã în privirea viitorului doar prin prisma dezvoltãrii ºtiinþei. Este evident cã societatea presupune ºi alte domenii la fel de importante: activitatea economicã, politicã etc. Nu poate fi vorba de o adevãra tã anticipare dacã nu se are în vedere societatea în întregul ei, nu numai un singur aspec t, cel al viitoarelor descoperiri ºtiinþifice ºi al implicaþiilor lor. Cantonarea doar în domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii nu va fi ºi nici nu este prielnicã pentru literatura SF. Viziunea sa ar rãmîne îngustã, deformatã, adicã neºtiinþificã ! Dan Culcer abordeazã anticipaþia de tip SF dintr-o altã perspectivã: Atitudinea pros pectivã în zona relaþiilor umane ºi a mutaþiilor din structurile sociale nu este neapãrat sp ecificã acestei literaturi ºi nici scopul ei prioritar. Mai degrabã zona de maxim inte res rãmîne tot prezentul ºi este o chestiune de convenþie faptul cã acest prezent este ofe rit ca ºi cum ar fi viitor (Serii ºi grupuri, p 50). Anticipaþia nu mai este anticipaþie propriu-zisã, adicã o privire cãtre un mîine, în sensul viitorologiei, ci este o formã, adicã o modalitate literarã, în felul acesta pãtrundem în spaþiul teoriilor care identificã litera tura SF cu o poeticã specificã, teorii datorate mai ales literaþilor. În cadrul lor se p ot distinge cîteva orientãri. Una din ele porneºte de la aserþiunea cã literatura SF se bazeazã pe o poeticã a logo sului ºtiinþific, avînd drept principal procedeu extrapolarea. Coerenþa deductivã este împle titã cu adevãrul ºtiinþific. Universurile imaginate nu sînt fanteziste, ele reflectã o reali tate posibilã. Scriitorul nu face decît sã devanseze timpul, el ne prezintã un fel de re portaj dintr-un viitor potenþial. Prin urmare, literatura SF ar avea o armãturã riguros ºtiinþificã. Construcþia de o perfectã logicã ºtiinþificã îmbracã fantasticul, transportînd ers insolit dar posibil, care decurge din datele exacte ºi existente ale ºtiinþei (Sand a Radian, Viaþa Româneascã, 7/1966). Depãºind condiþiile restrictive impuse de prezenþa obligatorie a ºtiinþei, alþi autori vã literatura SF o poeticã a logicului, ceea ce, evident, nu presupune renunþarea la a devãr. Se realizeazã doar o schimbare de planuri, de la adevãrul ºtiinþific se trece la re flectarea logic adevãratã. Iatã, în acest sens, cîteva opinii cu nuanþele personale fireºti. iteratura ºtiinþifico-fantasticã totul are o explicaþie. Absolut orice se explicã aici, ce l puþin logic, dacã nu ºtiinþific. ªi dupã o logicã a noastrã, a oamenilor, nu a unor alte lum Ioana Creþulescu, Viaþa Româneascã, 1/1974). Am ajuns sã mã conving tot mai mult mãrturiseº S. Crohmãlniceanu cã specificul literaturii ºtjinþifico-fantastice rezidã într-o logicizare sistematicã a imaginaþiei. Pe o ipotezã oricît de nãstruºnicã a acesteia din urmã, mintea con ruieºte mereu un eºafodaj strict raþional. Fascinaþia literaturii de anticipaþie vine dint r-o atare logicã strînsã impusã fantasticului (Viaþa Româneascã, 1/1974). Acest caracter al l eraturii SF îl determinã pe Dan Culcer sã preia denumirea de conjecturã raþionalã pentru dom iul în discuþie: Proza de tip cora are o naturã deductivã. Odatã acceptatã premiza, restul sc rierii (schematic vorbind) se dezvoltã prin aplicarea consecventã a ei (Serii ºi grupur i, p. 57). În ultima sa carte. Ion Hobana acceptã ideea cã invenþiile ºi descoperirile ºtiinþi fice din literatura SF sînt o modalitate literarã, în fapt convenþii propuse de autor, i ar cititorul trebuie sã le accepte ca atare. Cercetarea lor sub aspectul valabilitãþii ºtiinþifice nu-ºi are sensul: Invizibilitatea era pentru el (pentru H. G. Wells n. L. I.) nu o posibilitate sau mãcar o ipotezã cu ºanse de verificare într-un viitor previzib il, ci o convenþie, un truc magic necesar realizãrii dramei lui Griffin (Autori, cãrþi, i dei, p. 106). A treia direcþie în înþelegerea naturii particulare a literaturii SF încearcã, dupã cum s puneam, o sintezã ce delimiteazã un spaþiu literar. Contururile sale diferã de la autor la autor. Astfel, Voicu Bugariu ne propune o cale de loc frecventatã de cãtre teoreti cieni. Este vorba despre interpretarea ºi înþelegerea science-fiction-ului prin prisma esteticii manieriste (Ateneu, 3/1983). Alãturi de considerarea SF-ului drept o mod alitate literarã, Voicu Bugariu a admis ºi existenþa unei teme specifice: într-adevãr, scri erile despre care se spune cã fac parte din genul science-fiction se disting print r-o serie de trãsãturi comune. Aceste trãsãturi þin, în primul rînd, de temã (...) aceste teme ot fi încadrate într-una singurã: explorarea unui mediu insolit (Viaþa Româneascã, 1/1974). Florin Manolescu afirmã cã sinteza a fost deja realizatã în actul literar SF ºi poate fi descoperitã în lucrãrile genului: Urmãrind sã concilieze douã atitudini specifice unor si steme diferite de valori (atitudinea ºtiinþificã ºi atitudinea esteticã) literatura SF a f ost nevoitã, în chip firesc, sã-ºi compunã o personalitate lexicalã nouã ºi un numãr de teme, ii, personaje, obiecte ºi procedee literare proprii, încadrate într-un context narativ diferit de acela al literaturii mainstream (Echinox, 6-7/1979). Ion Hobana descoperã în perenitatea literaturii SF argumentul simbiozei reuºitei dintre temã ºi procedeu: indiferent de cantitatea de date sau ipoteze ºtiinþifice reale s au imaginare pe care le vehiculeazã, SF-ul este în primul rînd literaturã. Aºa se explicã fa ptul cã lucrãrile valoroase nu ºi-au pierdut puterea de seducþie o datã cu realizarea mira colelor pe care le propuneau cititorilor în momentul apariþiei (Orizont, 6/1981). În ceea ce ne priveºte, considerãm cã literatura SF reprezintã, în esenþã, o modalitate l erarã ºi nu o tematicã deosebitã. Pe de o parte, despre cosmonauþi ºi nave cosmice se poate scrie obiºnuit, vezi de exemplu Oriana Fallaci, Dacã soarele moare, sau Evgheni Evtuºenc o, Dulce þinut al poamelor, iar, pe de altã parte, despre omul comun, de pe stradã, se poate scrie în manierã SF. Fãrã îndoialã cã literatura SF a pus în evidenþã noi teme, noi mot terare, dar acest fapt nu-i dã dreptul sã instituie un monopol asupra lor. Am recurs la numeroase citate din dorinþa de a atrage atenþia asupra unor contr ibuþii româneºti la teoria literaturii SF, cer scuze celor pe care nu i-am amintit din lipsã de spaþiu. De asemenea, am mai dorit sã realizez ºi un început de dezbatere. Dacã aut orii amintiþi mai sus, ori alþii se vor simþi îndemnaþi sã-ºi dezvolte modul lor de a înþelege eratura SF, contrazicînd sau nu cele afirmate aici, atunci unui din scopurile aces tui articol a fost atins.

PARADOX '85, supliment "Forum studenþesc", editat în colaborare cu Cenaclul de liter aturã ºtiinþifico-fantasticã "H.G.WELLS" al Casei de Culturã a Studenþilor din Centrul Unive rsitar Timiºoara, pag. 1 & 3 (9 & 11).

PRIVIRE IPOTETICà ASUPRA DEVENIRII LITERATURII SF Lucian Ionicã Poate nu este exagerat sã credem cã literatura SF ºi acea parte a sufletului omen esc cãreia ea i se adreseazã, nãscînd satisfacþii altcum de negãsit, sã se fi aflat la început r-o stare de totalã indistincþie, ascunsã în mit ºi în gîndirea miticã aºa cum, în antichitate sofia îngloba nenumãrate alte discipline ale minþii, ce s-au desprins mai tîrziu, cîºtigîndu-º autonomia binemeritatã, dreptul la o existenþã de sine stãtãtoare. SF-ul se origineazã, bineînþeles nu ca atare, ca SF, ei foarte mediat, în existenþa l a omul primitiv a unei dorinþe de altceva decît ceea ce vedea cu ochii în apropierea s a. Era împins, fãrã sã se poatã opune decît la nivelul unui individ sau altul, dar nu ºi la ce l al speciei, spre o depãºire pe toate cãile a lumii înconjurãtoare; ºi aceasta nu era numai curiozitatea. Exista o voinþã instinctivã de transcendere e realitãþii prin explicaþie cauz alã ºi finalã, prin înþelegere, prin luare în stãpînire, prin transformare. Ieºirea din mit s-a fãcut prin aceastã aspiraþie fundamentalã, definitorie, care a da t naºtere unei noi necesitãþi: necesitatea cãlãtoriei, a deplasãrii în spaþiu. Cel orizontal a ost rezervat oamenilor, fiinþe umile, iar cel vertical zeilor, semizeilor ºi eroilor fiinþe miraculoase. Doar peste multe secole acest din urmã spaþiu a revenit în realitat e ºi în culturã, oamenilor obiºnuiþi. Trecerea de la spaþiul orizontal la cel vertical s-a r ealizat de cãtre subiecþi umani care au apelat la elemente supranaturale magice sau creºtine. Legenda Meºterului Manole este un asemenea exemplu, catedralele gotice, co nstruite în cea mai mare parte de artiºti anonimi, un altul. Nevoia cãlãtoriei orizontale s-a dezvoltat mereu, s-a rafinat continuu trecînd de la actul cãlãtoriei propriu-zise la exersarea voiajului spiritual ºi a reflexiilor lo r literare. Cutreierarea lumilor îndepãrtate a constituit, multã vreme, o minã, inepuizabilã de n ecunoscut. Omului i se crease nevoia de necunoscut, dar nu de orice fel, ci de u n necunoscut accesibil, adicã unul uºor de învins; în caz contrar picarescul ar fi trecu t în tragic, pierzîndu-ºi efectul sãu psihoterapeutic. Cînd þinuturile exotice nu au mai avut forþa de fascinaþie necesarã, a fost nevoie de altceva, se cerea, prin urmare, cuceritã o nouã dimensiune. Rãmãsese liberã doar axa timp ului, spaþiul vertical fiind stãpînit încã de fiinþeie mitologice. ªi pentru acest pas, atît d extraordinar ca pentru toate marile treceri ce se doresc fireºti ºi acceptate se cer ea un moment da mijlocire. Rolul a fost jucat foarte bine de cîteva opere literare : Despre cea mai bunã organizare a statului ºi despre noua insulã Utopia de Thomas Morus , Cetatea soarelui de Tommaso Campanella ºi Atlantida da Francis Bacon, reunite sub nu mele de utopii. Viitorul era astfel plasat într-un loc îndepãrtat, medierea sãvîrºindu-se pr in spaþializarea timpului. (Reversul, adicã temporalizarea spaþiului, dupã cîte ºtiu, nu a f ost încã încercat.) Sau, mai precis, dacã ne gîndim la înþelesul etimologic al termenului gene ric, utopie, care înseamnã nicãieri, ne dam seama cã spaþiul ºi timpul real au fost neantiza , fãcînd loc unui alt tandem spaþiu-timp. Un fenomen nou apãrut, exterior logicii dezvoltãrii de pînã atunci a aspiraþiei umane fundamentale, amintitã la început, s-a unit cu aceasta într-un mod neaºteptat, rezultînd ceea ce avea sã se numeascã mai tîrziu, literaturã ºtiinþifico-fantasticã; era vorba despre ºt nþã. Se poate pune urmãtoarea întrebare, exprimînd o nedumerire justificatã: de ce tocma i acum, începînd de abia cu secolul al XIX-lea, se constituie, în acest mod, literatur a SF? Doar ºi pînã atunci existase ºtiinþã, de ce acest aliaj ºtiinþã-ficþiune nu se realizase inte? ªi, de fapt, ce era nou? S-ar putea spune cã de abia din secolele XVIII - XIX a început creºterea puternicã a ºtiinþei ºi cã de abia acum a cãpãtat puterea de a fascina oamenii obiºnuiþi, numai acum ºti i s-a recunoscut statutul social de ºtiinþã. Rãspunsul acesta este adevãrat, dar nemulþumeºte prin generalitate, prin faptul cã nu evidenþiazã mecanismul intern ce a dus la un asem enea rezultat. Dezvoltarea extensivã ºi intensivã a ºtiinþei a avut, printre alte consecinþe, ºi apariþi unui izvor inedit de recunoscut. Explicaþia constituirii genului SF rezidã în caracter ul noului tip de necunoscut. Pînã atunci, puþinul necunoscut pus în evidenþã de cãtre ºtiinþã zenta încredere, nu avea respectabilitate, se afla pe acelaºi plan cu ruºinosul ºi erezi a. Exista un singur fel de taine recunoscute ºi apreciate: Sfintele Taine, accesib ile doar prin Credinþã, adicã prin Necunoaºtere ºi Neºtiinþã (Operele pe sare le-am putea cate risi în preistoria SF-ului iau în derîdere, mai mult sau mai puþin, acest Necunoscut ofi cial, distribuit obligatoriu ºi cu insistenþã. În Statele lunii, de Cyrano de Bergerac, un locuitor al satelitului terestru, dupã ce dezvãluie pãmînteanului cã moneda acelei þãri o con stituiau versurile originale, îi explicã în continuare: Existã ºi cîrciumari care fac altfel de afaceri Cînd pleci de la ei, îþi cer, pe mãsura cheltuielilor, o chitanþã pentru cealaltã l ume, ºi îndatã ce le-o dai, scriu într-un registru mare, pe care îl numesc: «socotelile lui Dumnezeu», cam ceea ce urmeazã : "în afarã de aceasta, valoarea atîtor versuri, livratã în ziu a cutare lui cutãricã. pe care Dumnezeu trebuie sã ramburseze de îndatã dupã primirea chitanþe i, din primul fond disponibil»; ºi cînd simt cã se apropie moartea, taie în bucãþi registrele le înghit, deoarece cred cã dacã ele nu ar fi astfel digerate, Dumnezeu nu le-ar pute a citi ºi ei nu ar.mai avea nici un folos".) Ce a cauzat schimbarea de atitudine? Tainele religiei erau negative, inhiba nte ºi absolute, pe cînd necunoscutul ºtiinþei se dovedise pozitiv, incitant ºi, ceea ce e ste mai important, relativ: devenise astfel un necunoscut de consum, mereu nou ºi variat - l-a sedus pe om în cele din urmã ºi i-a redat încrederea în sine. Deoarece cucerirea timpului ºi a ºtiinþei s-a realizat aproape în aceeaºi perioadã, ºi pî prezent nu au fost epuizate toate posibilitãþile lor, aceastã literaturã care rãspunde une i anumite faþete a sufletului omenesc, se numeºte încã de anticipaþie ºi (sau) ºtiinþifico- cã. Se cuvine sã facem o precizare. Pornitã de foarte departe, ascunsã multã vreme în dif erite manifestãri culturale (cine ºtie, poate mai este ºi acum ascunsã, nefiind dezvãluitã în tregime) literaturii SF nu îi va fi dat sã se întîlneascã în mod fericit cu spiritul ºi sã se sãvîrºeascã, aºa cum se întîmplã în triada hegelianã. Cauza mi se pare a fi urmãtoarea: SF-ul nomizat ºi se dezvoltã independent, cãutînd sã se împlineascã, adicã sã transforme în realitat e posibilitãþile sale teoretice. Acum îºi este suficient sieºi. Se simte zburdãlnicia copilu lui scãpat în primãvarã. Cu alte cuvinte a apãrut o contradicþie (semn bun dacã se va dovedi cã este dialect icã) între forma vremelnicã, aproape conjuncturalã, aº putea spune cea legatã accidental de iinþã sau viitor, pînã cînd vor apãrea noi forme de necunoscut ºi elementul uman fundamental ancestral, ce se strãduieºte, cu obstinaþie, dar fãrã a forþa, sã aparã la suprafaþã în deplin pezime. Pentru acest element SF-ul nu este decît o etapã, un moment, valoros ºi, poate , chiar indispensabil al devenirii sale, dar nu un fetiº. SF-ul, în forma sa actualã, nu reuºeºte sã exprime în totalitate elementul filogenetic, deci nu este doar formã a acestuia, este mai mult în independenþa ºi autonomia sa ºi mai puþin în posibilitatea ºi existenþa contradicþiei. Dacã nu ar exista contradicþia amintitã, l ar fi privit cu ochiul neutru al certitudinii dezantropologizate oferite de is torie, nu ar. apãrea nici o valoare afectivã. Nestînd lucrurile aºa, arborele filogeneti c îºi permite sã analizeze SF-ul cu ironicã superioritate ºi caldã simpatie, ca pe un copil ambiþios. SF-ul autonom, aºa cum îl cunoaºtem astãzi, în încercarea lui de a strãbate toate drumuri le ce i se deschid se va diversifica din ce în ce mai mult prin apariþia unor subgen uri fapt observabil ºi în prezent , ce vor cãuta sã-ºi etaleze specificul limbajului lor, p cînd se va pune îndreptãþit întrebarea dacã mai pot fi reunite sub numele acesta arhaic de Li teraturã ºtiinþifico-fantasticã, þinînd parcã de tipicãria unui profesor extrem de pedant. Astfel SF-ul va trece în altceva. ªi atunci, în locul lui, ce va rãmîne? Este foarte simplu: literatura! Sau, cine ºtie...

PARADOX '80, supliment "Forum studenþesc", editat în colaborare cu Cenaclul de liter aturã ºtiinþifico-fantasticã "H.G.WELLS" al Casei de Culturã a Studenþilor din Centrul Unive rsitar Timiºoara, p.4.

SCHIÞA UNEI POSIBILE STRUCTURI Lucian Ionicã a) IDEE SF - IDEE LITERARà SF" Sub denumirea genericã; de literaturã stiinþifico-fantasticã (SF) sau de anticipaþie se ascunde un fenomen literar ºi sociologic foarte divers în manifestãri, fapt ce a pu s adeseori dificultãþi fie prin cãutarea unui nume mai adecvat, fie prin formularea un ei definiþii cît mai complete, fie prin stabilirea unor tipologii unificatoare. Disc uþiile pe aceste teme au fost atît de frecvente ºi de acaparatoare, încît astãzi a apãrut reac a contrarã: evitarea lor cu orice preþ. Pentru a ne apropia de structurile primare, cu valoare paradigmaticã în literat ura SF, ni se pare util a se face mai întîi deosebirea între douã entitãþi: ideea SF ºi ide erarã SF. Fãrã a încerca sã dãm o definiþie, prin ideea SF se poate înþelege un obiect, un u un proces, bazate pe legi neobiºnuite. Acestea din urmã pot fi posibile - cu difer ite grade de probabilitate - sau imposibile în raport cu nivelul actual al cunoºtinþel or noastre despre lume, ori miraculoase (vezi Tzvetan Todorov, Introducere în lite ratura fantasticã), adicã fãrã nici o raportare directã la universul cunoscut, ale cãrui gra niþe le depãºeºte deschizînd o breºã spre zonele nesondate nici mãcar de imaginaþie. Ideile S ituie materia din care, alãturi de cuvinte, este alcãtuitã proza SF, dupã cum piatra est e materia sculptorului. Pentru scriitor, ele reprezintã o adevãratã probã de inventivita te. Stanislaw Lem, de exemplu, ca sã protejeze o planetã, o înconjoarã asemeni unei cetãþi m edievale cu un sistem de turbioane magnetice ºi ºanþuri gravitaþionale în care timpul zbura atît de repede, cã numai ce vreun duºman nimerea din nebãgare de seamã pe acolo, îndatã se ºi curgeau o sutã de milioane de ani sau mai mult ºi, de atîta bãtrîneþe, se fãcea praf ºi pulber Spunînd doar atît despre ideea SF ea nu se va deosebi de ideea F (adicã, ideea fantas ticã) deºi, prin tradiþie, existã motive ce aparþin unui gen sau altul, cum ar fi vampirii , fantomele ori vrãjitoarele pentru fantastic, navele cosmice, roboþii sau extratereºt rii pentru SF. Dar, dupã cum observa Kingsley Amis, aceste elemente au migrat dint r-un domeniu în altul, ne mai puþind fi folosite drept criteriu de identificare. Fan tasticul a fost influenþat de SF, dupã cum ºi SF-ul a fost influenþat de fantastic. Distincþia dintre cele douã idei, SF ºi F, apare în momentul utilizãrii lor, în momentu l valorificãrii, cînd îmbracã formele de idee literarã SF ºi idee literarã F. La acest niv ior, SF-ul apare ca real, deoarece se sugereazã, cel puþin, unei explicaþii coerente, raþionale - chiar dacã fantezistã - a unor situaþii inexplicabile, bizare. Fantasticul e ste ne-real (Florin Manolescu, Literatura SF) deoarece nu se intereseazã de cauze, ci de consecinþe. Cu toate acestea, în mod paradoxal, convenþia acþioneazã mult mai puþin în cazul literaturii fantastice; aceastã pare mult mai adevãratã, mult mai probabilã, de aici entimentele de groazã, de teamã etc. Trecerea de la ideea SF la ideea literarã SF se realizeazã prin legarea primei de u n înþeles, de o semnificaþie, deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenþã amor fã, neutrã ºi gratuitã ideea SF devine o existenþã cu sens, trecînd astfel în axiologic. Fãr mnificaþie ideea SF nu are drept de ºedere în cetatea literaturii ºi a esteticului, rãmînînd r o simplã dorinþã ºtiinþificã-tehnologicã sau o bizarerie. Distincþia idee SF - idee liter onstituie ºi într-un criteriu de valoare, ce permite identificarea structuralã a subli teraturii SF, prin faptul cã aceasta conþine doar idei SF nu ºi idei literare SF. Dacã teo tic lucrurile par destul de simple, practic însã ele sînt ceva mai complicate, valoare a operaþionalã a criteriului axiologic depinzînd de modul mai larg sau mai îngust în care este înþeleasã natura semnificaþiei ce trebuie sã i se ataºeze ideii SF": de la învãþãturi ex pe un ton didactic, pînã la idei ºi structuri de mare profunzime. În povestirea Detunãtura de Ray Bradbury, o expediþie temporalã ucide din greºealã un f ture ce a trãit cu ºaizeci de milioane de ani în urmã, ceea ce va avea drept consecinþã schi mbarea rezultatului alegerilor prezidenþiale din anul plecãrii, precum ºi modificãri în or tografie ºi exprimare. Dacã în povestirea amintitã ar exista doar aceastã idee SF, nu ºi o literarã SF, ea ar fi cel puþin ridicolã. Nu este vina scriitorului dacã unii cititori n u vãd decît atît. b) O TIPOLOGIE A LITERATURII SF Bazîndu-ne pe cele arãtate mai înainte, putem încerca sã distingem trei categorii fun damentale ale prozei SF. 1. SF-ul pur. Se prezintã într-o modalitate cît mai atractivã ºi pregnantã ideea literarã SF în sine, stînd - preocupare pentru eventualele ei implicaþii în planul realitãþii cotidiene, aºa cum o cunoaºtem. Conflictul rãmîne prizonier în noile universuri create mirifice ºi stranii, fãrã a avea vreo legãturã directã cu realitatea; doar una indirectã, nu mai puþin importantã - ce a mediatã de cãtre cititor. Valoarea lucrãrilor din aceastã categorie rezidã în primul rînd în frumuseþea, originalit atea ºi profunzimea ideii literare SF si în al doilea rînd în calitatea scriiturii. Existã f doialã o mare asemãnare cu estetica matematicienilor care apreciazã drept frumoasã sau nu o anumitã cale de rezolvare a unei ecuaþii. Este mai mult o invenþie ºi autorul filosofeazã discret în spatele unor întîmplãri a cãro menire este doar de a face mai accesibilã ideea neobiºnuitã. Proza ºtiinþifico-fantasticã, s ne Silvian Iosifescu, în Literatura de frontierã, rãmîne totuºi o formã de literaturã contemp anã direct filozoficã. Un alt Pãmînt, identic pînã în cele mai mici amãnunte cu al nostru, un iecare dintre noi avem un altor ego, constituie cadrul povestirii Ceilalþi de Ovid. S. Crohmãlniceanu. Un cosmonaut este trimis spre celãlalt Pãmînt fãrã a se cunoaºte existenþa estei uluitoare identitãþi, în acelaºi timp dublura sa extraterestrã reface drumul în sens i nvers. Ajuns la destinaþie, cosmonautul are mai întîi convingerea cã se aflã din nou pe Pãmînt . Este uimit, nu înþelege cum de s-a întors fãrã sã se fi abãtut de la traseul iniþial ce îl î de sistemul nostru solar. Apoi înþelege. Îi privi pe toþi cu sentimentul, cert cã sînt alþii Realiza însã instantaneu la fel de vie convingerea ea nu va izbuti sã dovedeascã aceasta ºi-l cuprinse o imensã groazã.

2. Axiomatica SF. Sub acest nume sînt cuprinse acele opere în care ideile SF, chiar ºi neoriginale, sînt privite prin prisma consecinþelor pe care le-ar genera dacã ar apãrea la un moment dat în ordinea obiºnuitã a lumii. Axiomatica SF se naºte din întrepãtrunderea universului ºtii nþifico-fantastic cu cel terestru, la intersecþia lor. Prototipul, clasic al acestei categorii (nu de puþine ori de senzaþie) este romanul lui H. G. Wells Omul invizibil. Acceptînd drept axiomã un fapt ce contrazice legile naturale cunoscute se poate dezvolta, cu rigoare ºi coerenþã logicã un nou univers, diferit, dar pe care îl simþim al n ostru. Prin comparaþie înþelegem mai bine. Procedînd astfel, scriitorul are la îndemînã un ins trument inedit, remarcabil, specific, în amploarea sa, literaturii ºtiinþifico-fantast ice, cu ajutorul cãruia radiografiazã o zonã sau alta a lumii noastre.

3. Parabola SF. O parte din lucrãrile încadrate science-fictionului ºi receptate ca atare de citi tor sînt de fapt pseudo-SF, acest lucru neinfluenþînd prin el însuºi valoarea artisticã. Sînt folosite elemente, motive ºi chiar cliºee SF pentru a dezbate probleme ale realitãþii co ntemporane. Ni se vorbeºte de un uriaº rãzboi între civilizaþii galactice, dar ne dãm foarte repede seama cã liga planetelor democratice seamãnã în mod straniu eu Organizaþia Naþiunilor Unite. ªi mai departe, cu valoare de concluzie: Anticipaþia a creat un limbaj cu ajut orul cãruia se poate exprima în principiu orice (Michel Butor, Repertoriu). Este cate goria de lucrãri parabolã în care se vorbeºte despre extratereºtri vizîndu-se pãmîntenii, conf m principiului cuprins în zicala: vezi mai uºor paiul din ochiul altuia, decît bîrna din ochiul tãu. Povestirea Puþin mai devreme de Gheorghe Sãsãrman reuneºte calitãþile a douã ca i, Axiomatica SF ºi Parabola SF. În anul 1983, un fizician de renume mondial descope rã un procedeu prin care ar putea instantaneu face inertã întreaga cantitate de materi al fisionabil de pe planetã; în consecinþã someazã marile puteri sã încheie, în termen de un a un tratat privind interzicerea oricãror arme nucleare ºi distrugerea celor existent e; în caz contrar va inactiva materialul fisionabil, inclusiv cel folosit în scopuri paºnice. Cu acest ultimatum plin de consecinþe începe povestirea. Bineînþeles, totul se p etrece pe altã planetã ºi orice asemãnare ... În concluzie, putem spune cã literatura SF apare, structural vorbind, ca o sumã a celor trei categorii de mai sus, SF-ul pur, Axiomatica SF ºi Parabola SF, a cãror înþel egere se bazeazã pe ideea SF în cele trei forme ale sale: posibil, imposibil, ºi miracul os. Înþeleasã astfel, literatura SF nu se mai defineºte nici prin ºtiinþã ºi nici prin anticip , ceea ce, pentru fani ºi nu numai pentru ei, ar putea reprezenta un sacrilegiu. Paradox '82, [nr. 8], Timiºoara, 1982, p.4

TINERII ªI LITERATURA SF Lucian Ionicã

[text neinclus în grupajul omagial]

O CONVORBIRE LA SFÂRªIT DE MILENIU CU STANISLAW LEM J. A.Tillman ºi András Monory

Numele lui Stanislaw Lem nu este necunoscut cititorilor magazinului science -fiction SOLARIA din Ungaria. O bunã parte din opera scriitorului polonez de liter aturã SF a vãzut lumina tiparului ºi tradusã în maghiarã, cele mai cunoscute fiind Solaris ( Solaris, 1971), Ciberiada (Cyberiada, 1967), Întoarcerea din stele (Powrot s gwiaz d, 1961) ºi Eden (Eden, 1959). Nu demult a apãrut volumul "Convorbiri la sfârºit de mileniu", unde politicienii, savanþii ºi artiºtii (printre ei ºi Stanislaw Lem) rememoreazã evenimentele ce au marcat secolul XX, discutã despre relaþiile, interdependenþa dintre ºtiinþã ºi societate ºi despre mi niul care va urma. În afara de interviul lui Lem, volumul îi cuprinde ºi pe László Ervin, Eszterházy Péter ºi Dalai Lama.

În povestirile ºi romanele Dumneavoastrã aþi pus adeseori pe tapet probleme filosof ice, cosmologice ori metafizice, care nu numai cã nu prea apãreau în literaturã, dar nu erau luate în seamã nici mãcar în discursurile rostite într-o împrejurare sau alta. Ce v-a c ondus cãtre formularea acestor întrebãri ? Primul meu roman, pe care ulterior am încercat sã-l ascund din faþa publicului, p urta titlul "Omul din Marte" (Czlowiek z Marsa, 1946). Acesta a fost scris odini oarã, în timpul ocupaþiei fasciste ºi nu mã gândeam deloc sã-l public într-o carte. El a fost nit sã fie citit de cunoºtinþele mele ºi l-am scris ca sã mã binedispun, deoarece viaþa sub oc upaþia nemþeascã a fost neînchipuit de apãsãtoare. Dar, în acelaºi timp - ºi trebuie sã recuno st lucru - am citit cu entuziasm cãrþi precum "Rãzboiul lumilor" de H. G. Wells, precu m ºi romanele lui Stapledon ori Jules Verne, pe care le îndrãgesc ºi în prezent. Desigur, cum zice o vorbã, nu toþi amatorii de cotlet în sos tartar trebuie sã se facã bucãtari. Dint re cititorii literaturii fantastice doar puþini ajung sã fie scriitori ce activeazã în a cest domeniu. În cazul meu, trebuie sã vã mãrturisesc cã nu pot sã vã explic decât pe o cale o litã de ce-au decurs lucrurile tocmai în felul acesta. Primul meu roman adevãrat, care l-am scris reunind niºte istorisiri contemporan e, inspirate de realitãþile poloneze - desigur, niºte fabulaþii, cu elemente fictive -, a fost "Spitalul transfigurãrii" (Szpital Przemienienia, 1957). Cum în vremea respec tivã deja se încetãþenise realismul socialist, manuscrisul respectiv a fost considerat, chiar dacã nu contrarevoluþionar, dar oricum decadent, scârbos ºi aºa mai departe. Prin ur mare, eu am fost exclus din Uniunea Scriitorilor de pe atunci ºi m-am apucat sã prac tic medicina. Mai târziu, am început sã scriu prozã fantasticã, întâi o povestire, apoi alta ºi apoi As onauþii (Astronauci, 1951). M-am trezit cã el a fost tradus în germanã ºi publicat în "Repub lica Democratã Germanã", într-un tiraj surprinzãtor de mare. Tot pe neaºteptate s-a nãscut încã o carte de-a mea, Solaris (Solaris, 1971); nu ºtiu de ce anume m-am apucat de ea, ºtiu doar unde am scris-o - în Tatra era o cabanã a sc riitorilor, acolo am terminat-o într-o lunã. De atunci a fost tradusã în 26 de limbi ºi a apãrut în nu ºtiu câte milioane de exemplare, în America, în Japonia ºi Dumnezeu ºtie încã und de alergie, reacþionez la polenul florilor, aºa cã am fost nevoit sã mã retrag periodic în munþi, în casa scriitorilor, în perioada când natura înfloreºte. Acolo am petrecut câte 4-6 sã i an de an ºi de fiecare datã am scris câte o carte. Efectiv, aºa s-a întâmplat.

Dar nu toate cãrþile "s-au nãscut din întâmplare", ci printre ele sunt ºi unele care au cerut în prealabil o serioasã pregãtire ºtiinþificã ºi filosoficã. Odatã mi-a venit pofta sã scriu despre viitor. Pe atunci, pe la noi nici nu se auzise de futurologie, în schimb eu am alcãtuit volumul intitulat "Summa technologia e" (Summa technologiae, 1964). Ea l-a fermecat pe unul dintre laureaþii sovietici ai Premiului Nobel, aºa cã dupã câþiva ani au tradus-o în limba rusã. Apoi cartea mi-a fost ti pãritã în amândouã Germaniile, de asemenea, ºi la Dumneavoastrã, în Ungaria. Desigur, nu a fos un succes comercial, de librãrie, deosebit, pot spune cã a stârnit numai un interes li mitat. În schimb, datoritã acestei cãrþi am ajuns, într-un mod de asemenea surprinzãtor, sã fi u trecut în dicþionarele de filosofie. Aºa se face cã în Germania am fost catalogat drept un filosof, care se ocupã de diferitele probleme filosofice sub masca science-fict ionului. Foarte multe dintre cele prevãzute în urmã cu 35 de ani, câþi au trecut de când am scris cartea, s-au adeverit. Sã luãm realitatea virtualã, pe care, desigur, pe atunci o denumisem altfel: fantomologie. Chestiile astea sunt niºte fantome. Despre semni ficaþia filosoficã a acestor lucruri, despre aceste iluzii produse artificial se poa te spune cã întrupeazã crezul solipsist al episcopului Berkeley: "esse est precipit". Nu existã decât ceea ce omul percepe. În "Summa technologiae" am scris ºi despre faptul cã, în perioada urmãtoare, omenirea va copia toate tehnologiile pe care natura le-a produs în cursul evoluþiei naturii. Desigur, atunci când am aºternut pe hârtie aceastã afirmaþie, au râs de mine. ªi nu oricine, ci niºte filosofi demni de luat în seamã au considerat cã sunt niºte nonsensuri, niºte poveºti obþinute prin combinarea unor elemente de utopie cu ultimele descoperiri ºtiinþifice. În schimb, acum le-au redescoperit cumva ºi am devenit peste noape un pionier al ac estor problematici. Desigur, aceastã transformare este absurdã, eu nu sunt un ghicit or, n-aveam de unde sã zic cã prima clonã va fi o oaie cu numele Dolly. Dar, în linii ge nerale, am perceput aceastã tendinþã ºi am atras atenþia ºi asupra uriaºelor pericole care pân sc în acest domeniu. Adicã în mãsura în care omul reuºeºte sã obþinã aºa-numitele puteri ºi în ice, atunci sãrmanul sãu suflet va trebui sã-ºi asume o imensã povarã. Manipularea ereditãþii te deosebit de periculoasã. Dezvoltarea prin tehnologii genetice e la fel de greu de dirijat ca ºi evoluþia biologicã. Cel puþin, azi încã nu suntem în stare s-o dirijãm. Dar, in intermediul ingineriei genetice, s-ar putea sã reuºim într-o bunã zi. Ne aflãm la început ul unei epoci ce uneori îmi dã fiori.

De aceea aþi abandonat scrierea de romane ºi v-aþi apucat sã scrieþi în exclusivitate e seuri ? Când generalul Jaruzelski a introdus aºa-numita stare de necesitate, m-am trezi t dintr-odatã rupt de restul lumii, editorul meu german a sãrit în ajutorul meu ºi am pr imit o bursã în Berlin. Acolo am putut sã lucrez vreme de un an în împrejurãri cât se poate de favorabile ºi am scris mai multe cãrþi: Minutul omenirii, Eºecurile, Sistemele de armam ent din secolul XXI. Într-un cuvânt, am tras tare. Apoi, din Berlin ne-am mutat în Viena. Am trãit acolo pânã în 1988, când ne-am mutat ai ci, în Cracovia. Atunci mi-am spus, gata cu science-fictionul, am scris suficient. Trãim niºte timpuri demne de luat în seamã, trebuie sã mã ocup de altceva. Am þinut o rubricã r-un sãptãmânal catolic, apoi am scris articole pentru o publicaþie intitulatã "Odera". Ap oi, pe nepusã masã, ce? de la magazinul electronic PC s-au interesat dacã pot sã le scri u niºte eseuri. Am încercat o datã, de douã ori, treaba continuã de patru ani de zile, le tot scriu eseuri. Aceste articole au fost adunate într-o carte, care acum este acc esibilã ºi în traducere germanã pe Internet. Altminteri, sunt foarte sceptic în privinþa Internetului. ªtiþi, asta este ca ºi cum omul ar turna apa dintr-un pahar într-altul; obþine tot apã, oricare ar fi obiectul în c are ar turna-o. Internetul e tocmai potrivit pentru burse, bãnci, oameni de afacer i, în cazul diferitelor firme sau mari corporaþii faciliteazã schimbul rapid de inform aþii. Dar, totodatã, creeazã ºi posibilitãþile unei noi categorii de infracþiuni, aºa-numitul omputer crime". Asta nu înseamnã numai hackeri, ci acum au apãrut ºi tâlhari informatici c are sparg coduri. Ulterior, desigur, se creeazã filtrele, precum existã viruºi ºi antivi ruºi ºi aºa mai departe. Sunt lucruri binecunoscute, o luptã ce dureazã din vechime, ce op une sabia împotriva armurii si armura împotriva sabiei. Existã aceastã escaladare a violenþei. Iar Internetul o amplificã în continuare. Dacã u n om liniºtit, asemenea mie, se aºeazã în faþa televizorului, ronþãie alune prãjite ºi îºi bea vreme ce are acces la un numãr ce va atinge în curând 400 de posturi de televiziune, a tunci va învãþa lesne cum sã monteze un amortizor pe þeava pistolului, cât de uºor este sã uci alþi oameni ºi ce motive ar avea s-o facã : diamante, heroinã, eventual pentru a intra în posesia vreunei moºteniri. Ni se face cunoºtinþã cu cea mai largã panoplie de infracþiuni. Mass-media ºi Internetul au foarte multe aspecte negative. Intuiþia îmi spune cã Internetul produce mai multe pagube decât foloase. Un proverb german spune: "lucrul pe care nu-l cunosc nu mã poate arde". Însã cred cã, în câþiva ani, oam enii se vor obiºnui cu noutatea ºi vor înþelege cã acestea nu pot produce nimic inedit. Altminteri, am fost sceptic dintotdeauna. Nu cred în farfuriile zburãtoare, nu cred în Triunghiul Bermudelor, în psihocineticã, în telepatie. Adicã sunt foarte sceptic.

Poziþia Dumneavoastrã este susþinutã de nenumãrate mãrturii sosite din diferite puncte ale lumii. Bazându-vã pe experienþa deceniilor de "prospectare a viitorului" pe care l e-aþi lãsat în urmã, cum vedeþi în prezent felul în care se contureazã viitorul ? Precum am amintit, sunt un sceptic înrãit. Redacþia polonezã a BBC m-a sunat de mai multe ori ºi m-a chestionat despre acest subiect, apoi, spre uimirea mea, am auzi t spunându-se cã prea vãd totul în negru. Totuºi, lucrurile nu pot fi simplificate într-o as emenea mãsurã. De exemplu, m-a contactat o organizaþie, o fundaþie particularã germano-ame ricanã, care ºi-a propus sã salveze Pãmântul, mai precis, omenirea. Drept urmare, apar mai multe semne de întrebare: existã o asemenea ameninþare ? Eu am rãspuns: da, existã, dar n u mâine, nici mãcar peste un an, dar în mileniul urmãtor situaþia se va înrãutãþi din ce în ce ult. Ea va fi determinatã de explozia demograficã, de schimbarea climei; pe scurt, l ucrurile pot deveni mai rele decât sunt în prezent. Avem mijloacele necesare ca sã împie dicãm acest lucru ? Teoretic, da; însã dorind sã le transpunem în practicã vom constata cã ele mai mult lipsesc. De ce ? Pentru cã guvernãrile din toate þãrile democratice au o viaþã scu rtã. Ele se întind pe 4-5, maximum 7 ani. Democraþiile nu dispun de niºte guverne care sã conducã þara 20, 50 sau, hai sã zicem, 100 de ani. În schimb, pentru a iniþia proiectele m enite sã ne ajute, de exemplu, sã luptãm împotriva modificãrii climei ori contra poluãrii mãri lor, ar fi necesarã o omenire unitã. Eu cred cã ne aflãm într-o zonã de vid ºi nimic nu poate umple acest gol. În parte, ace asta poate explica ºi acel zbucium sufletesc fãrã precedent pe care l-a stârnit moartea prinþesei Diana. Noi avem nevoie de idoli, scena goalã dinaintea noastrã trebuie umplu tã cu ceva. Uite marea problemã a epocii noastre, pe care nici un fel de science-fic tion n-o poate rezolva. Totodatã, deceniile precedente au fost caracterizate de o viziune optimistã asu pra viitorului ºi de credinþa în progres. Ele au atins culmea în timpul expediþiilor selen are, când mulþi îºi închipuiau cã vor ajunge sã-ºi petreacã sfârºitul de sãptãmânã pe Lunã. Azi deja ºtim, cât de neînchipuit de riscantã a fost o întreprindere precum programul APOLLO ºi aselenizarea americanã. Aproape cã e o minune cã ea a fost dusã la bun sfârºit, fãr ci o catastrofã. În acelaºi timp, trebuie sã amintim cã reuºita a fost o victorie politicã, ni cidecum astronauticã, a Statelor Unite asupra Uniunii Sovietice. Am asistat la o c ursã menitã sã stabileascã cine va stãpâni spaþiul cosmic, pe care au câºtigat-o americanii. A ns, dar ce ne-au lãsat nouã moºtenire ? Câteva autovehicule hârbuite abandonate pe Lunã, nim ic altceva. Luna e iarãºi pustie, nimeni n-a câºtigat nimic în urma întreprinderii, dar chia r cã nimic. Am crezut cã suntem în stare sã facem orice, în realitate lucrurile stau cu totul ºi cu totul altcumva. Pãmântul este un glob locuit de niºte fiinþe minuscule pe care le num im oameni. Raportat la dimensiunile pãmântului, sunt mult mai mici decât microbii de p e coaja unei portocale sau a unui grapefruit. ªi dacã va interveni o schimbare a cli mei ºi temperatura medie va creºte numai. cu douã grade, imediat platoºele de gheaþã de la p oli vor începe sã se topeascã, iar curenþii marini îºi vor schimba cursul. Vor urma niºte schi mbãri neplãcute ºi, mai ales, cu implicaþii majore, faþã de care nu vom ºtii cum sã reacþionãm rece dezvoltarea noastrã a fost pânã acum exclusiv unilateralã. Desigur, ar fi foarte uºor sã stingem omenirea în totalitatea ei în urma unui rãzboi atomic. N-ar fi cine ºtie ce. S ilozurile sunt înþesate de rachete ce au puzderie de încãrcãturi atomice de ordinul megato nelor, aºa cã se poate rezolva uºor. În schimb, puºi în faþa cutremurelor nu ºtim deloc cum sã cþionãm, deoarece nu putem sã le prevedem. Apoi, sã amintim lupta dintre medicinã ºi agenþii patogeni : bacteriile au devenit imune la antibiotice, deoarece am încercat sã le rãpunem. Adicã, oriunde înfruntãm marile fo rþe din naturã, ni se dã de înþeles cã omul, luat în esenþã, este neînchipuit de slab. Acum deja ºtim cã pe parcursul miliardelor de ani ce constituie istoria pãmânteanã, în mod periodic s-a întâmplat câte o catastrofã; cu patru sute cincizeci de mii de ani în urmã, la începutul erei geologice numite Permian, 90 sutã din biomasã a dispãrut. Apoi, evoluþi a a reuºit sã-ºi reia cursul, pânã acum ºaizeci de milioane de ani, când, între Cretacic ºi Tr c, s-au stins dinozaurii ºi celelalte reptile uriaºe. Ca urmare, mamiferelor li s-a oferit oportunitatea sã evolueze. Noi înºine am apãrut ca urmare a acestei catastrofe. D acã ea n-ar fi avut loc, atunci probabil cã noi nici n-am fi apãrut. Pe lângã acestea, din marea grãdinã zoologicã globalã dispare câte o specie o datã la tre sau patru zile, iar aºa-numitul fond genetic al vieþii scade din ce în ce, se micºoreazã t ot mai mult. ªi acesta este un lucru cât se poate de periculos. Numitele monoculturi pot fi atacate foarte uºor de diferite boli. Într-un cuvânt: progresul a depãºit de mult cadrul unei ipotetice epoci de aur, progresul a devenit o forþã periculoasã ºi noi am înce put sã înþelegem, încetul cu încetul, ce neplãceri ne provoacã.

În schimb, dacã urmãrim prognozele elaborate de cei pasionaþi de robotisticã, cum ar fi de exemplu Hans Machovecnek, rezultã cã fiinþa numitã om nu va juca cine ºtie ce rol în v iitor. În mãsura în care cu adevãrat omul va ajunge doar sã facã umbrã Pãmântului, atunci, trebu mãrturisesc, restul nu mã mai intereseazã. Sfârºitul omenirii înseamnã în acelaºi timp ºi punc nal al istoriei umane. Faptul în sine ar denota cã, privind dintr-o anumitã perspectivã, omul a fost doar o verigã în lanþul evoluþiei, între plante, ºopârle, dinozauri, maimuþe ºi r Atunci vor exista doar roboþi. Dar ce-mi pasã mie de roboþi ? Mai degrabã, sã ne preocupe cele patru miliarde de ani, care dau acea inimaginabilã profunzime a timpului, ce reprezintã vârsta Pãmântului. De-a lungul primelor trei miliarde n-au existat decât organ ismele monocelulare: bacterii, microbi ºi alge, nimic altceva. ªi vreme de lungi mil enii n-a existat nimic altceva. E un lucru care nu poate fi povestit ca atare, n u ai ce însãila, nu ai ce fabula, nu existã acþiune, nimic. Câtã vreme vom vieþui ºi cât timp vor trãi urmaºii noºtri, vor existã întâmplãri ce pot s ite, pot sã fie examinate. În ceea ce priveºte faptele viitoare, eu rãmân de asemenea scep tic, deoarece ºtiu cã în momentul în care omul va fi în stare sã producã roboþi dotaþi cu inte nþã, e de la sine înþeles cã ei vor putea fi folosiþi, proiectaþi ca atare pentru a îndeplini siuni militare. Deºi nu este rentabil ! Pur ºi simplu, e vorba de faptul cã producerea unui robot va costa mai mult decât un om. Cu cât va creºte numãrul oamenilor ce trãiesc p e Pãmânt, cu atât va valora mai puþin o viaþã de om. Din pãcate, e o realitate deja prezentã. Un individ se strecoarã în pat ori se întinde pe iarbã cu o fatã ºi gata, copilul e fãcut . Astfel, doar în câþiva ani, se obþine un soldat, un om, un robot. El nu-i confecþionat d in metal, ci un robot cu corp ºi sânge omenesc! Ce credeþi, cine va folosi tehnologii scumpe ca sã producã în mod artificial aºa ceva ? Artefactele devin necesare numai în cazu l când n-ai altceva la îndemânã : de aceea nu existã bioteleviziune. Existã ceva care seamãnã un calculator ºi e viu : creierul din cãpãþâna noastrã, dar asta este una dintre rarele exc epþii. În principiu, este vorba despre faptul cã atâta vreme cât vor fi oameni, va exista ºi culturã omeneascã. Cât despre faptul cã undeva în cosmos ar exista niºte roboþi, lucrul acest a nu mã intereseazã, deoarece n-au rãsãrit pur ºi simplu din piliturã; cineva i-a construit. Cine era el ? Atunci acolo trebuia sã fie o inteligenþã; nu cred în Dumnezeu, nu existã d ecât forþe ale naturii. Iar în cosmos nu-i nimic altceva.

Sã înþeleg atunci cã nu împãrtãºiþi interesul, ce cuprinde pãturi din ce în ce mai largi, eligenþele extraterestre ? A fost o vreme, când am participat la activitãþile desfãºurate de cea mai cunoscutã fun daþie pentru cãutarea civilizaþiilor extraterestre, aºa-numita SETI. Am asistat la dezba teri, am lansat ipoteze, am lucrat împreunã cu americanul Carl Sagan ºi alþii. Eu mi-am declarat ºi acolo îndoielile. Ceea ce nu înseamnã cã nu existã nimeni în afara noastrã, ci doa cã pe o razã de câteva mii de ani luminã nu existã nimeni. ªi dacã nu-i nimeni, atunci asta ni ci nu are vreun efect concret asupra noastrã. Sã zicem cã dinspre Nebuloasa din Androm eda sau dracu' ºtie din care direcþie va veni un semnal, pentru cã el a pornit cãtre Pãmânt ºi vine ca fulgerul cu viteza maximã permisã în univers, viteza luminii, astfel încât va aju nge în curând la noi. Dupã ce, sã presupunem, a strãbãtut cale de 70 de mii de ani. Prin urm are, putem sã le lãsãm cu limbã de moarte urmaºilor sã le trimitã un rãspuns, care va semnala istenþa noastrã dupã încã 70 de mii de ani. Vi se pare cã ar fi un dialog ? În nici un caz. In tervalele de asemenea mãrimi îl fac imposibil. Aºa cã eu cred cã oamenii ar trebui. sã se oc upe de altceva.

Se pare cã dacã ceva devine posibil din punct de vedere tehnic, atunci posibili tatea este imediat exploatatã. Iar cercetãrile nici nu urmãresc într-atât sã îndeplineascã îna misiune a cunoaºterii cât sã identifice posibilitãþile de aplicare concretã. Domnul Burda, fabricantul de haine, dorind sã-ºi reducã impozitele, a înfiinþat o fun daþie în Germania: Academia celui al Treilea Mileniu. Aceastã Academie m-a invitat ºi pe mine ca sã þin o conferinþã despre posibilitãþile de manipulare a creierului uman; dacã sunt posibile interconectarea unor cipuri cu creierul, crearea unor interfeþe zise "mur dare" care sã conecteze cerebelul cu maºina, cu calculatorul. Eu n-am dorit sã intru în joc, dar organizatorul m-a tot rugat, cu o asemenea insistenþã, încât în cele din urmã am ac ceptat. Aºa cã am scris un eseu despre ce lucruri dezgustãtoare se vor întâmpla. ªi asta num ai deoarece omul a transformat într-o obiºnuinþã ca tot ce e posibil sã fie realizat. Progresul este dirijat în prezent strict de interesele economice. Desigur, când va au existat ºi idealiºti. Unul dintre ei a fost contele Zeppelin. ªi nici fraþii Wrigh t nu s-au gândit în primul rând cã vor face grãmezi de bani cu avionul lor. În dezvoltarea t ehnicii se întâmplã ceea ce serveºte atât omului, cât ºi micilor sau marilor capitaliºti. Dacã lucrul ce trebuie fãcut este bun ori rãu, n-avem de unde sã ºtim dinainte. Când pr imii fizicieni, precum Lise Neitner ºi Otto Hahn, ba chiar însuºi Einstein, s-au ocupa t pentru prima oarã cu fisiunea nuclearã, n-aveau nici cea mai micã bãnuialã cã ea poate fi transformatã într-o bombã atomicã ºi cã ulterior va produce deºeuri radioactive, Cernobîlul ºi ai departe. Începutul este adesea foarte incitant ºi nevinovat, ºi dulce, dar ceea ce urmeazã d upã aceastã este jenant, în marea majoritate a cazurilor. Practic, fiecare tehnologie are un frontispiciu, o laturã strãlucitoare, însoritã, în vreme ce pe partea opusã, reversul cel întunecat, implicaþiile ulterioare devin cu totul periculoase, ba chiar pot uci de, precum Cernobîlul.

În acelaºi timp, cercetãrile sunt motivate invocându-se faptul cã ele sunt menite sã ne rezolve problemele, iar ceea ce n-am izbutit sã facem pânã în prezent, vom reuºi în curând or i mai târziu. Nu putem spune, cã cercetãrile ar fi rezolvat ceva; întotdeauna e vorba despre fa ptul cã în mãsura în care ele rezolvã o problemã, sfera întrebãrilor se lãrgeºte. În acea clip eamã de noi probleme, necunoscute pânã atunci, despre existenþa cãrora nici nu se ºtia pânã at ci. Asta chiar aºa se întâmplã. Nu demult, unul dintre redactorii de la American Scienti st a scris o carte despre sfârºitul ºtiinþei. Conform acesteia, în curând vom ajunge sã ºtim t . Ceea ce e un nonsens ! Întotdeauna dinaintea noastrã se aflã imensul ocean al necuno scutului. Newton a formulat deosebit de expresiv acest adevãr: se simþea ca un copil , care se joacã cu scoicile pe þãrmul mãrii, iar neºtiutul reprezintã însuºi imensul ocean, Desigur, pericolele pot fi semnalate dinainte, ameninþãrile pot fi deduse, dar nu putem sã alcãtuim o panorama realã a viitorului. Ori o prognozã a viitorului politic pe Pãmânt e imposibilã dintru început. Viitorul tehnologic ne e doar foarte puþin accesibi l. Acum biotehnologiile provoacã niºte schimbãri generale. Aici se ascund pericole foa rte mari. Desigur, vor fi create regulile si regulamentele de securitate necesar e, dar ele nu vor valora nimic. Putem spune cã omul se strãduieºte sã baricadeze uºa, în tim p ce grozãvia se revarsã pe fereastrã. Nici nu ºtim de unde provine aceasta, nu-i aºa, pur ºi simplu n-avem de unde sã ºtim. Prin urmare, nu poate fi vorba despre faptul cã am fi stãpâni Marii Gnoze, cã am fi atotºtiutori ºi cã am ºtii ce trebuie sã facem. Dimpotrivã, ºti te puþine lucruri.

Dar, bineînþeles, existã ºi probleme mai importante, pe care nu le putem neglija: n ouã, oamenilor, nu ne-ar fi îngãduit sã ne ocupãm tot timpul încercând sã ne câºtigãm existenþ upã bani. De exemplu, azi iar am primit o ofertã din America, ca sã permit ecranizarea un eia dintre cãrþile mele, în schimbul cãreia mi s-au oferit 200.000 de dolari. Le-am rãspun s ca nu sunt interesat. ªtiu cã mi-ar pricinui numai neplãceri. În primul rând, aº tremura d e grija sã nu-mi transforme cartea într-un kitsch. Iar un autor n-are nici o putere, el practic n-are nici o influenþã; nu ºtie cum sã delimiteze totul în paragrafele unui co ntract, altminteri producãtorii nici nu l-ar lãsa sã intervinã. Ei zic: dumneata vrei sã i nvestim 18 milioane de dolari, dar sã dispui de o frânã de siguranþã, pe care sã o tragi în mo mentul când nu îþi place ceva, ceea ce ne va provoca mari pagube, Prin urmare, tot cee a ce facem, ne priveºte. Zic eu, ce nevoie am eu de asemenea neplãceri ? E mai bine dacã nu fac nimic ! La ce bun toate acestea ? Altminteri, eu sunt deja un om bãtrân, mi-am îndeplinit misi unea; eu mã mulþumesc tot ceea ce am creat, cu munca mea, cu opera mea; mie îmi sunt d e ajuns. N-am nici o nevoie de nimic altceva, decât de un pic de supã, câteva ceºti de c afea, cã oricum mã aºteaptã mormântul. Aºa stau lucrurile, dupã pãrerea mea. 24 iunie 2000

Interviu preluat din Magazinul SF SOLARIA (www.solaria.hu) traducere de Györfi-Deák György

UNDE VEI GÃSI CUVÂNTUL CE EXPRIMÃ ADEVÃRUL... Radu Bãrbulescu de vorbã cu Gheorghe Sãsãrman

1. Stimate domnule Sãsãrman, cãutând, pentru revista Tomis, care dupã 1989 s-a dovedit o bun gazdã a autorilor din exil, printre scriitorii români stabiliþi în Germania, un partener de discuþii, m-am oprit asupra dvs. Motivul meu este limpede: sunteþi un vechi memb ru al Uniunii Scriitorilor din România, unde v-au apãrut pânã în 1983, anul plecãrii dvs. de finitive, trei volume de povestiri, un volum de eseuri ºi un roman, plus un numãr im presionant de colaborãri în antologii ºi în presa literarã ºi de specialitate, sunteþi, deci, un scriitor consacrat dinaintea sosirii dvs. în Occident. Tocmai de aceea aº dori sã r eperãm împreunã unele aspecte legate de condiþia scriitorului român stabilit pe alte merid iane. În primul rând aº dori sã aflãm cauza plecãrii dvs. din þarã, ºi, mai ales, în ce mãsurã minat la acest gest atmosfera dominantã în mediile literare ºi publicistice româneºti la înc eputul anilor 80? Cine a lucrat în acea vreme în presã îºi mai aminteºte poate cã, în primãvara lui 1982 sub p ul strãveziu al rentabilizãrii s-a declanºat în domeniul educaþiei ºi culturii un nou val de epurãri. Eram pe atunci publicist-comentator la revista Contemporanul, unde rãspund eam de rubrica de arhitecturã ºi urbanism ºi, împreunã cu fizicianul Gheorghe G. Pop (cuno scut ca poet ºi sculptor sub pseudonimul Gavril ªedran), de pagina de ºtiinþã. Am fost che mat în faþa unei instanþe ad-hoc, din care fãceau parte membri ai conducerii redacþiei ºi ai biroului de partid, unde mi s-a comunicat cã postul meu urmeazã sã fie redus la... o jumãtate de normã. Am priceput imediat despre ce era vorba: aveam un frate rãmas în Cana da, un transfug carevasãzicã, fapt cunoscut ºi tolerat timp de zece ani, dar care, oda tã cu strângerea ºurubului în materie de dosare, mã fãcuse peste noapte indezirabil. Poveste a cu jumãtatea de normã era cusutã cu aþã albã: ar fi însemnat sã fiu plãtit pe jumãtate, dar continuare aceeaºi muncã lipsit, pe deasupra, ºi de aportul colegului Pop, care tocmai ceruse sã emigreze în Elveþia, drept care i-a fost desfãcut contractul de muncã. Bineînþeles cã onorata instanþã n-a avut probitatea elementarã de a-mi comunica adevãratul motiv al ac estei amputãri, care mã punea în imposibilitatea de a-mi hrãni familia (în ianuarie mi se nãscuse al doilea copil). Desigur, aveam o meserie de bazã (eram în posesia diplomei d e arhitect, ba chiar a titlului de doctor în teoria arhitecturii), pe care însã n-am p racticat-o nici o zi, lucrând de la absolvirea facultãþii, timp de 17 ani, ca ziarist. Poate cã altul în locul meu s-ar fi resemnat ºi ar fi acceptat situaþia, cãutând sã-ºi cârpea mva venitul, pentru a supravieþui. Eram atât de revoltat, încât am preferat sã-mi caut altã slujbã, înaintând în acelaºi timp un memoriu, prin care ceream sã fiu repus în drepturi. Nu av eam deloc iluzia cã mi se va face dreptate, dar nici nu voiam sã-mi reproºez cã am pãrãsit p ur ºi simplu arena, fãrã sã fi întreprins ºi aceastã ultimã încercare. M-am angajat la Institu de proiectãri din Arad, dar nu ca arhitect (colegii mei de promoþie ajunseserã între tim p ºefi de atelier, sau chiar directori de institut, iar eu mã descalificasem de tot) , ci ca analist de sisteme, în care scop am urmat un curs rapid de calificare. În no ua situaþie, ºansele de a mai fi publicat deveniserã practic egale cu zero: piesa mea Farul, programatã pentru stagiunea imediat urmãtoare a Teatrului Naþional din Craiova, a fost scoasã din repertoriu fãrã alte explicaþii. Fusesem invitat sã particip la Convenþia europeanã de science-fiction (la ediþia din 1980 mi se decernase Premiul Europa, ac ordat pentru cea mai bunã povestire europeanã a genului), dar mi s-a refuzat paºaportu l. Cum era de aºteptat, la memoriu nu mi s-a rãspuns. Timp de un an, la Arad, soþia me a ziaristã ºi ea, absolventã a facultãþii de germanisticã n-a reuºit sã gãseascã de lucru. împrejurãrile în care m-am decis sã pãrãsesc þara. Cine ar fi bãnuit, în iulie 1983, cã peste ni dictatura lui Ceauºescu despre care credeam cã ne va îngropa pe toþi va lua sfârºit?

2. Acestea fiind motivele despãrþirii dvs. de România, trebuie sã remarcãm cã, în 1986, la num ai trei ani dupã stabilirea dvs. aici, editura münchenezã Heyne tipãrea, sub titlul Die E nklaven der Zeit, versiunea germanã a romanului 2000, apãrut în 1982 la Editura Eminescu, ºi cã, în 1994, editura parizianã Noel Blandin publica, în traducere francezã, volumul Cuadr atura cercului, apãrut în 1975 la Editura Dacia din Cluj ceea ce constituie o atestar e internaþionalã a calitãþilor prozei dvs. În ce mãsurã s-au reflectat aceste succese editoria le în activitatea dvs. scriitoriceascã ulterioarã? Cum au fost ele primite de confraþii români stabiliþi prin Occident? Dar de cei din þarã? Mãrturisesc cã aceste succese au avut pentru mine un rol important, în sensul cã m-au întãri t în convingerea, desigur donchiºotescã, de a-mi continua activitatea scriitoriceascã. Mã stabilisem la München, într-un mediu cultural total strãin, unde am fost nevoit sã învãþ nu do ar o meserie nouã, cea de informatician (câþi scriitori îºi câºtigã azi pâinea prin producþia rã, chiar în propria lor þarã?), ci mai întâi de toate o altã limbã, una deloc uºoarã, mai ale i trecut biniºor de 40 de ani. Am continuat sã scriu, renunþând la zile de concediu ºi la week-end-uri, drãmuind ceasurile pe care le-aº fi datorat familiei ºi claustrându-mã cu îndãrã icie în faþa colilor albe de hârtie. Cu confraþii români stabiliþi prin Occident aveam puþine contacte ºi, de altfel, nici înaint e de a pãrãsi þara n-am excelat în a-mi face relaþii în lumea literarã. Evit din principiu g㺠ºi bisericuþele: nu mã pricep ºi nici nu doresc sã cultiv alt gen de relaþii decât cele bazat e pe o realã afinitate structuralã ºi de preocupãri. Pe de altã parte, debutând eu ºi evoluând ultã vreme în ghetoul numit science-fiction, n-am prea beneficiat de interes din par tea criticii literare. În fine, aº mai adãuga cã, la data sosirii mele la München, cercuri le culturale ale exilului erau grupate în jurul postului Europa Liberã, de care am c rezut de cuviinþã sã mã þin la distanþã, atât pentru a nu le pricinui neplãceri suplimentare r or apropiate (întrega familie a soþiei mele era încã în þarã, iar eu mai aveam acolo doi fraþi o sorã, care trãgeau acum ponoasele de pe urma a doi transfugi), cât ºi pentru motivul f oarte simplu cã îmi repugna ideea ca, dupã nouã ani de activitate la Scânteia ºi alþi opt la C ontemporanul, sã trec acum cu arme ºi bagaje de partea cealaltã a frontului. Aºa se face cã am început sã particip la ºedinþele cenaclului Apoziþia abia din 1990, deci dupã dispariþi acelui front, ºi tot de pe atunci dateazã primele mele luãri de contact cu mediul inte lectual al exilului. Ceea ce explicã, cel puþin în parte, de ce publicarea traducerii germane a romanului meu la München, în 1986, n-a fost consemnatã dupã ºtiinþa mea nici în icaþiile exilului ºi, bineînþeles, nici în cele din þarã. Cu ediþia francezã a Cuadraturii cercului, a primei mele cãrþi de prozã fantasticã, lucruril e stau puþin altfel. Cum volumul apãrut în 1975 în Editura Dacia fusese ciopârþit de cenzurã ( zece povestiri fuseserã complet eliminate, iar finalul altor trei sau patru modifi cat), aveam satisfacþia unei prime versiuni integrale ºi, totodatã, a unei traduceri e xcelente, semnate de Hélene Lenz, directoarea Institutului de romanisticã al Univers itãþii din Strassbourg. M-am adresat, aºadar, Centrului cultural român din Paris cu suge stia ca volumul sã fie prezentat acolo, îndatã dupã apariþie. Mi s-a rãspuns scurt cã o asemen ea acþiune nu poate fi inclusã în program. Fãrã alte explicaþii. Am aflat apoi de la distins a traducãtoare cã volumul a fãcut obiectul unei mese rotunde la Radio France, prilej c u care cartea a fost pur ºi simplu desfiinþatã. Cum sunt departe de a fi un nume pentr u redactorii emisiunii cu pricina, nu-mi pot imagina cã un asemenea episod putea f i pus pe rol fãrã concursul binevoitor al unor confraþi români. N-am aflat nici pânã azi dacã nta propriu-zisã eram eu, editorul sau traducãtoarea, nici cine sau ce se ascunde îndãrãtu l întregii cabale, pe care o evoc aici doar pentru a vã oferi o mostrã a modului în care are loc uneori primirea printre conaþionali a unor succese editoriale. În þarã, apariþia a trecut neluatã în seamã, deºi cortina de fier dispãruse de câþiva ani. Am avut însã ºi ecour tive: am primit felicitãri din partea profesorului Alexandru Ciorãnescu, cãruia îi trimi sesem un exemplar, iar Daniel Walther, unul dintre cei mai apreciaþi autori france zi de prozã SF ºi fantasticã, a publicat o cronicã elogioasã în ziarul la care lucreazã ca red actor, în Dernieres Nouvelles dAlsace.

3. Aþi mai întreþinut, dupã stabilirea aici, legãturile cu colegii ºi prietenii scriitori di n România? Cum aþi fost întâmpinat de mediul intelectual-scriitoricesc românesc din München? Ce relaþii aþi reuºit sã înfiripaþi în mediul editorial ºi publicistic german? Ce prieteni (s iitori) v-au stat aproape în momentele mai dificile? Pânã în decembrie 1989 am evitat sã-i expun pe prietenii mei riscului unor legãturi deschi se cu mine, fugarul; dar mulþi dintre ei au trecut peste asemenea considerente ºi au venit sã mã întâlneascã cu prilejul unor vizite pe care le-am fãcut în þarã, iar unii au cont t chiar sã-mi scrie. Astfel încât dupã prãbuºirea dictaturii am putut constata cu satisfacþie cã legãturile supravieþuiserã anilor de restriºte. Adevãrul este cã una dintre pierderile cele mai dureroase, pe drumul exilului, o constituie tocmai întreruperea contactelor f ireºti cu prietenii. Cu atât mai mare mi-a fost bucuria de a relua, chiar de la dist anþã, dialogul nestânjenit cu ei. La München am parcurs un drum lent dar constant, de la izolarea autoimpusã din primi i ani, la care m-am mai referit, prin tatonãri prudente ºi oarecum timide la începutul anilor 90, pânã la relaþia pe care aº putea-o numi acum normalã, cel puþin din punctul meu d e vedere, cu mediul intelectual român de aici. Mã refer nu numai la formele de conta ct, ca sã zic aºa, instituþionalizate Asociaþia culturalã Apoziþia, Asociaþia scriitorilor, vistele Dorul, Observator ºi Arche Noah, editurile Radu Bãrbulescu ºi Dorul ci ºi la une le legãturi cu caracter privat, personal. Desigur cã nici acceptarea mea nu a fost u n proces simplu, întrucât nu mã prea potriveam în tiparul emigrantului din deceniul al n ouãlea. În materie de relaþii cu mediul editorial ºi publicistic german nu prea stau bine. De la romanul apãrut, în 1986, în Editura Heyne, nu s-a mai petrecut nimic semnificativ. Pe lângã faptul cã, ocupat 10-12 ore pe zi cu munca la birou, nu prea am când sã bat la uºa editorilor, trebuie spus cã aceºtia nu par interesaþi sã examineze manuscrise redactate în limba românã, mulþumindu-se sã afirme, pe un ton foarte politicos de altminteri, cum cã a utorii est-europeni n-au trecere la public. Bineînþeles cã existã prin acea parte a lumi i ºi autori celebri, care sunt traduºi ºi publicaþi, cum oricine poate sã constate, atâta do ar cã eu nu fac parte din numita categorie. De reþinut cã, deºi sunt cetãþean german ºi trãies la München de 18 ani, rãmân pentru editorii de aici un est-european, cel puþin cât timp nu mã prezint cu un text gata tradus în limba germanã. Dacã e sã mã refer la momentele mai dificile ale vieþii, trebuie sã spun cã, pentru mine, el e au început cu mult înainte de a mã stabili în Occident. Aº vrea deci sã-i evoc ºi pe cei car e, de-a lungul întregii mele activitãþi literare, m-au sprijinit ºi m-au încurajat. În primu l rând, pe Adrian Rogoz, sub a cãrui îndrumare am debutat ºi m-am format ca scriitor ºi ca re, pânã în ultimele lui zile, mi-a citit manuscrisele ºi mi-a stat alãturi cu îndemnuri ºi sf aturi. Pe Mircea Opriþã, care a fãcut posibilã publicarea la Editura Dacia, în 1975, a Cua draturii cercului dupã patru ani de peregrinãri pe la porþile altor edituri. Pe Dan Cu lcer, care a riscat sã tipãreascã în Vatra câteva dintre povestirile eliminate de cenzurã di n acel volum, precum ºi alte texte, nu mai puþin problematice. Pe Florin Bãnescu ºi Gheo rghe Schwartz, care m-au primit cu cãldurã în cercul scriitorilor arãdeni, dupã ce am fost nevoit sã plec, în împrejurãrile date, de la Contemporanul. Pe Horia Aramã, care m-a cita t în Colecþionarul de insule, doctul lui studiu dedicat utopiei, apãrut în anii când eu fi guram pe lista fugarilor, a proscriºilor. Pe Laurenþiu Ulici, care ca atâþia alþii n-a pre getat sã mã întâlneascã în toþi acei ani. Pe colegii mei de clasã Virgil Stanciu, Ion Pop ºi G ghe G. Pop (alias Gavril ªedran), în a cãror constantã prietenie mi-am gãsit sprijin în clip e de restriºte. ªi nu în ultimul rând pe Cornel Robu, cãruia îi datorez în bunã mãsurã reluare enþei mele, dupã 1990, în presa literarã din þarã.

4. În 1994 aþi revenit în peisajul publicistic din þarã cu romanul Cupa de cucutã, editat de ditura Sedona din Timiºoara. Constituie pentru dvs. aceastã reîntoarcere semnul unei a titudini recuperative ireversibile a «scriitorilor transfugi » sau doar un act episo dic? ªtiu cã aþi mai scris (am publicat-o, de altfel, în Observator-München), o fascinantã p iesã de teatru, Farul, care ridicã în plurilogul teatral românesc, printre altele, o temã, z ic eu, stringent actualã, aceea a închiderii/deschiderii unui teritoriu izolat. În ce mãsurã a trezit piesa dvs. interesul mediilor teatrale ºi literare din þarã? Mi-ar fi greu sã fac o apreciere cu caracter generalizator asupra existenþei unei at itudini recuperative la adresa scriitorilor dinafara þãrii. Întâlnirile de la Neptun au reprezentat un gest semnificativ în aceastã direcþie, însã rãmâne de vãzut dacã, dupã dispariþ aurenþiu Ulici, ºirul lor va putea fi cândva reluat. Experienþa mea personalã în relaþia cu te atrele, cu editurile ºi cu publicaþiile literare este mai curând descurajantã, ceea ce s e datoreazã, desigur, în bunã mãsurã, stãrii financiare precare a consumatorului de culturã ºi implicit, a mediilor propagatoare din România, care supravieþuiesc numai în virtutea u nor subvenþii anemice de la buget. E limpede cã editurile nu pot trãi din tiraje de câte va sute de exemplare, parþial rãmase ºi ele în depozit. Pe de altã parte, existã un numãr de a utori în frunte cu marii noºtri exilaþi Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu de a cãror recuperare ireversibilã nimeni nu s-ar mai putea îndoi. Sã fie, aºadar, o simplã ches tiune de valoare? Sã aibã oare dreptate acele voci care pretind cã, în afara câtorva cazur i notabile, scriitorii diasporei ar fi niºte diletanþi umflaþi în pene, certaþi nu o datã cu normele elementare de gramaticã ºi ortografie? Sau mai curând, aºa cum cred alþii, o dova dã a faptului cã singura ºansã a celor din exil de a fi acceptaþi în propria þarã este reuºita editorialã în patria adoptivã probã ingratã, pe care puþini pot s-o treacã. Fapt este apariþia romanului meu Cupa de cucutã la Editura Sedona (survenitã dupã mai bi ne de trei ani de aºteptare inutilã la Editura Eminescu) a trecut practic neobservatã. Cu o singurã excepþie: Cornel Robu i-a dedicat o cronicã pe douã pagini de revistã, numin du-l << un vitriolant roman alegoric ºi satiric despre iepoca Ceauºescu, cea mai bunã ca rte de pânã acum a autorului ºi cea mai decantatã transfigurare literarã de pânã acum a neasem uitei iepoci >> (Tribuna 4/1996) ºi l-a propus chiar pentru un premiu al Uniunii scr iitorilor. Nu-mi explic nici pânã astãzi lipsa oricãrui alt ecou în presa literarã la o cart e cu o temã atât de importantã, totuºi, ºi în paginile cãreia concentram experienþa mea de gaz ar, acumulatã în 17 ani de dictaturã ceauºistã. Cu piesa Farul n-am ajuns deocamdatã la necesara confruntare cu scena ºi cu publicul . Acceptatã la începutul anilor 80 în ceea ce se chema pe atunci repertoriu naþional ºi pusã pe index odatã cu plecarea mea din þarã, revãzutã de mine prin 1997 ºi publicatã în Observator ea se aflã încã în cãutarea unui teatru. Printre cei care au citit piesa ºi au comentat-o fa vorabil se numãrã actori ºi regizori, dar toþi au remarcat dificultatea de a pune în scenã o piesã cu o distribuþie relativ numeroasã, cu decoruri ºi costume ieºite din banal, în condiþi ile de penurie generalizatã cu care sunt confruntate astãzi teatrele.

5. Cu diversele dvs. experienþe în materie de publicare, dar ºi în planul existenþei de zi cu zi, aº dori sã vã întreb, cum aþi defini acum situaþia scriitorului român transferat într- mediu strãin? Constituie emigrarea, pentru un scriitor, o ºansã, o fatalitate sau o p edeapsã, un exil? Emigrarea poate fi o ºansã pentru cel în stare a se exprima deplin ca scriitor într-o li mbã strãinã este cazul lui Emil Cioran ºi al lui Eugen Ionescu sau când aceasta îi este ch r limba maternã, ca în cazul unei Herta Müller. Numai cã, dupã opinia multora, asemenea ca zuri nu mai aparþin, la modul propriu, literaturii din þara de origine. Scriitor român rãmâne acela care continuã sã scrie româneºte. S-a spus, nu fãrã temei, cã adevãrata patrie a scriitor este limba în care scrie. Transferarea într-un mediu cultural strãin reprezin tã, în acest sens, dupã opinia mea, o adevãratã pacoste, mai ales atunci când, din motive de cu totul alt ordin, ºi mã refer la starea de lucruri din România, comunicarea cu publ icul cititor, cu cercurile literare din patrie rãmâne anevoioasã. Dar dificultãþile apar cu mult înainte, încep chiar prin actul de a scrie. Trebuie sã ai o memorie zdravãnã, pentru ca, dupã ani de imersiune deplinã într-un cu totul alt mediu lin gvistic, sã-þi pãstrezi capacitatea de a stãpâni ca scriitor limba ta maternã, pe care uneor i nu þi se iveºte ocazia s-o vorbeºti sau s-o auzi sãptãmâni sau luni de-a rândul. Nu o datã m s-a întâmplat sã stau ca paralizat cu creionul în mânã, chinuindu-mã sã-mi gãsesc cuvintele, s onind cu înfrigurare în strãfundurile memoriei dupã o vorbã anume, care sã se potriveascã sema ntic ºi cromatic în structura ºi în ritmul frazei, un cuvinþel despre care eram sigur cã exi stã, care-mi stãtea, cum se zice, pe limbã, dar pe care nu reuºeam nicicum sã mi-l amintes c. Unde vei gãsi cuvântul ce exprimã adevãrul orice scriitor ºtie câtã suferinþã se ascunde tã exclamaþie eminescianã, dar numai un exilat, cãruia cordonul ombilical al limbii i-a fost retezat implacabil, cunoaºte adevãratul coºmar, teama cã va ajunge cândva neînstare sã ma i scrie. Iar când, învingând inerþia cotidianului ºi lacunele memoriei, izbuteºti în fine sã-þi vezi op rinzând contur, bucuria acestei izbânzi þi-e umbritã de bãnuiala perfidã cã scrii doar pentru tine, pentru mãgulirea vanã a propriului orgoliu. Cãci editorii þãrii gazdã refuzã sã ia act d existenþa ta ermetic zãvorâtã în gãoacea unei limbi pentru ei barbare, pe când cei din fosta p atrie, crezând probabil cã prin Occident plouã cu arginþi, aºteaptã sã-þi finanþezi singur cãr cepþiile sunt rare ºi cu atât mai demne de a fi remarcate: Editura Dacia tocmai mi-a t ipãrit romanul Sud contra Nord, la care aºtept ecouri.

6. Mult stimate domnule Sãsãrman, dupã aceste multe întrebãri indiscrete, îndrãznesc sã v-o pu pe cea mai indiscretã: ce proiecte literare aveþi acum în lucru? Nu prea obiºnuiesc sã discut în public despre textele la care lucrez. Printre altele, din pricina extrem de puþinului timp de care dispun pentru scris, ceea ce face ca munca la o carte sã se întindã peste ani ºi ani cum a fost cazul ºi cu Sud contra Nord, un roman de numai 160 de pagini, scris între 1991 ºi 1997. Dar ca sã nu vã las chiar fãrã rãspun s: în prezent caut o editurã germanã care sã publice traducerea excelentã a aceluiaºi roman, realizatã de fiica mea Anna. Adun totodatã material pentru un nou volum de povestir i câteva au fost citite la Cenaclul Apoziþia, douã dintre ele au ºi apãrut în þarã ºi plãn tru mai târziu, un roman ºi o piesã de teatru. Un vis încã neîmplinit ar fi sã scot o ediþie r eascã integralã a Cuadraturii cercului, pentru care aveam cândva un contract, rãmas neon orat, cu Editura RAO Internaþional. Mã pregãtesc, de fapt, tot mai intens, pentru vrem ea de dupã pensionare când, eliberat de alte griji, sper sã mã pot dedica, în sfârºit, pe depl in, literaturii. Dar pânã atunci mai am de robotit la un patron oarecare, vreo cinci aniºori...

Stimate domnule Sãsãrman, vã mulþumesc pentru rãspunsurile dvs.

Acest interviu a apãrut iniþial în numãrul 12 din decembrie 2001 al Revistei TOMIS (Cons tanþa) DE VORBÃ CU RADU PAVEL GHEO Cãtãlin Ionescu

1) Radu Pavel Gheo, aº îndrãzni sã spun cã eºti una din figurile "misterioase" ale science f iction-ului românesc. Unul dintre puþinii literaþi din domeniu, care publicã o carte de criticã ºi nenumarate articole ºi apoi, oarecum pe neaºteptate, pleacã în Lumea Nouã, spre o v iaþã, aºa cum ai definit-o singur, ca fiind ALTFEL (definiþie cu care eu sunt 100 % de a cord). Ce am greºit ºi ce am omis în aceastã prezentare? Figurã misterioasã... îmi place imaginea. Într-un interviu mai vechi, pe care mi l-a luat Ionuþ Bãnuþã pentru Jurnalul S.F., zicea ceva de lup singuratic. ªi imaginea aia mi-a t. Adevãrul e însã cã sînt un ins normal, poate uneori prea socotit, prea aºezat. Din cauza asta am ajuns mai rar pe la nenumãratele întîlniri ale SF-iºtilor din þarã, dar am mers la c ele care mã interesau, mai ales dacã eram prin zonã. Erau Zilele Helion, care nu o spun doar din patriotism local mi se pãreau cele mai bine organizate ºi mai fertile. Acol o se discuta la un nivel destul de ridicat. E drept cã ºi selecþia invitaþilor care avea u cazarea ºi masa plãtite era mai durã, de unde ºi limitarea numãrului de turiºti SF. Mai me rgeam pe la Zilele Dan Meriºca, atunci cînd eram în Iaºi. Remarcabil deºi, din pãcate, fãr uitate a fost ºi proiectul lui Dan-Silviu Boerescu de a cupla scriitorii de SF cu scriitorii din aºa-numitul mainstream. Astfel s-a ajuns la întîlnirea de la Cãlãraºi, din 19 99. Lucrurile însã nu au mers mai departe. A mai fost, desigur, ºi EuROcon-ul de la Ti miºoara, din 1994. Revenind la fondul întrebãrii, vreau sã spun cã mi-ar fi fãcut plãcere sã fiu mai aproape de scriitorii SF din celelalte pãrþi ale þãrii. SF-iºtii timiºoreni au fost mai izolaþi de ce ilalþi, iar eu doar cu ocazia peregrinãrilor mele familiale, între Iaºi ºi Timiºoara, am aju ns sã mã apropii ºi de alte grupuri. Pe de altã parte, continui sã cred cã e important sã scri i (bine, dacã se poate), iar textele tale sã ajungã la cititori. Persoana ta fizicã poat e fi la fel de bine în Timiºoara, Iaºi, Bucureºti sau Bellevue, unde stau acum, la vreo trei case de Microsoft, ca sã zic aºa. De ce am plecat în America? Asta e. Dacã un alt român ar fi cîºtigat la loteria vizel or în timp ce avea o slujbã prost plãtitã, dacã mai fãcea vreo trei altele pe de lãturi ca sã atã supravieþui ºi nu avea nici un fel de perspective, crezi cã nu s-ar fi simþit atras de visul american? Cã visul e altfel decît realitatea, asta trebuia sã aflu pe pielea me a. ªi apoi Statele Unite sînt o þarã bunã. Meritã sã trãieºti în ea... dacã îþi place. Din pãc plictiseºte de moarte. Mi-e urît ºi mi-e dor de Timiºoara. Dacã ãsta e patriotism, înseamnã cã patriot. De scris sper sã mai scriu ºi în continuare. Plecarea în America nu înseamnã renunþarea l a scris. Vreau s-o vãd ca pe o întrerupere, nu foarte semnificativã. Poate cã în ultima vr eme m-am mai risipit ºi în alte direcþii (articole de ziar, criticã literarã, teoretizãri), dar mã simt în primul rînd scriitor. Prozator. Cã o sã reuºesc sau nu sã o dovedesc, asta e al tã problemã. Repet, America e doar o etapã, cum au fost dacã mi-e permisã comparaþia cele prezece luni de armatã pe vremea comunismului. 2) Despre America ai vorbit de multe ori. Fiind eu însumi acum în aceastã parte a lumi i, nu pot sã nu-þi pun câteva întrebãri pe marginea unor fapte care mie mi-au dat de gândit. De pildã, multã lume care ia contact cu America susþine cã, în ultima instanþã, americanii su nt la fel de birocratici ºi plini de inerþie precum Rusia sau, dacã vrei, fosta URSS. Eºti de acord cã America este o imensã maºinãrie birocraticã? Da, cu siguranþã. Americanii ºi-au dezvoltat un sistem birocratic care aminteºte de cel din Imperiul Austro-Ungar al secolului trecut. Dar poate cã asta e soarta ori cãrei þãri imense nu poate fi guvernatã decît apelînd la birocraþie. Partea bunã a lucrurilo te cã sistemul lor birocratic, deºi adesea extrem de lent (au trecut nouã luni de cînd e u ºi Alina aºteptãm green card-ul, deºi ni s-a spus cã va dura maxim trei luni), este pe d e altã parte foarte bine pus la punct. Morile birocraþilor americani macinã încet, dar s igur. Dacã fac comparaþie cu birocraþia fãrã sens din România, unde nu mai ºtie nimeni ce acte îþi trebuie, cine e responsabil cu ce, unde trebuie sã mergi, îmi dau seama de avantaje le sistemului birocratic american. Mã tem cã, într-un fel, ne-am obiºnuit sã vedem Statele Unite ca pe un fel de stat-utopie, în care totul trebuie sã meargã ºnur, cînd de fapt mer ge doar bine. Aici m-am obiºnuit sã vãd birocraþia asta ca pe un rãu necesar, fiindcã mãcar ºt cã, oricît de întortocheate ar fi cãile pe care trebuie sã le urmezi, ele existã, le poþi gãs mãcar sînt sigure. Mi se pare suficient. 3) Crezi cã forþa economicã ºi politicã (pentru cã eu nu cred cã pot fi separate aceste 2 aspe cte) se bazeazã ºi pe "tertipuri"? De pildã, eliminarea avionului Concorde din jocul a viatic mondial, s-a bazat într-adevãr pe neajunsurile acestui tip de aparat, sau pe teama americanã cã traversarea Oceanului nu în 8-10 ore, ci doar în 3-4 ar falimenta com paniile lor aviatice? Mãrturisesc (nu îndeajuns de ruºinat) cã nu pot sã spun mare lucru despre subiect. Cu alte cuvinte, habar n-aveam de povestea cu Concorde. Oricum, companiile lor aer iene au acum destule probleme dupã atacul de pe 11 septembrie. Altfel, ºtiu mãcar atît: cã în lumea afacerilor concurenþa e strînsã, lupta acerbã, iar regulile... un titlu de carte de management de aici sunã exact aºa Regula e cã nu existã nici un fel de reguli. Chiar d acã ar fi exact cum spui, sînt prea socotit ca sã-i condamn pe oamenii de afaceri amer icani pentru ceea ce ar face ºi cei congolezi, dacã ar avea puterea financiarã ºi mediat icã a celor dintîi. 4. În ce mãsurã crezi cã atacurile teroriste au zdruncinat viaþa americanã? Ai vãzut acea, sã- zicem reclamã, pentru cã este difuzatã odatã cu publicitatea TV obiºnuitã, în care diferiþi oa ni luptã împotriva terorismului pur ºi simplu continuându-ºi în mod normal viaþa? Nu este, dup pãrerea mea, un spot publicitar nici gratuit ºi nici stupid, pentru cã subliniazã cu forþã ºi eleganþã o idee fundamentalã: dacã terorismul este îndreptat împotriva libertãþii, atunci cea i bunã cale de contraatac este libertatea. Se poate vorbi aºadar de un efect ciudat, de întãrire a solidaritãþii ºi, de ce nu, a patriotismului american, dupã evenimentele din 11 septembrie 2001? Da, patriotismul americanilor a fost stîrnit, întãrit ºi cum era de aºteptat chiar ex acerbat dupã evenimentele din 11 septembrie 2001. Am avut ºansa sã fiu aici ºi sã vãd cum li e modificã atitudinea. Odatã ºi-odatã o sã pun la punct un eseu pe tema asta (poate ar ave a loc chiar în Pro-scris, cã pe hîrtie o sã intre el undeva). Americanii sînt obsedaþi de id eea de libertate a individului ºi ãsta e unul din punctele forte ale civilizaþiei lor. Dar efectul nu mi se pare ciudat, ci normal. În parantezã fie spus, am remarcat lip sa de solidaritate ºi uºurinþa cu care se desþãreazã românii, lucru care dovedeºte mã tem uniþi ca popor doar la nivel retoric-patriotard. ªi mai e un lucru la care american ii sînt foarte buni: la propagandã. Vorbesc acum de propagandã serioasã, fãcutã cu profesion alism, cea care poate schimba idei ºi influenþa atitudini. Viaþa americanului obiºnuit s e desfãºoarã aproape la fel ca înainte, cu mici modificãri, gen întãrirea securitãþii la aerop Ca sã fiu ºi eu retoric, nu mai au Twin Towers, dar au Statuia Libertãþii. Iar timpul ºte rge astfel de rãni, mai ales cînd nu sînt percepute direct de individ. La urma urmei, chiar dacã sunã cinic, mai bine de 99% din populaþia Statelor Unite care s-a revoltat civic ºi patriotic dupã atacul terorist din 11 septembrie nu avea pe nimeni care sã le fi murit acolo, aºa cã uitarea a venit mai uºor ºi mai repede. 5) Sã lãsãm America ºi sã ne reîntoarcem la pasiunea noastrã comunã. Ce te-a atras în "jocul" nce fiction - vorbesc din punctul de vedere al unui absolvent de Litere? Mai întîi, poate ar trebui sã mai spun a cîta oarã? cã nu judec SF-ul ºi restul liter ii cu instrumente diferite. Literatura e literaturã. Bunã sau proastã. Însã recunosc cã scie nce fiction-ul m-a atras ºi mã atrage în continuare. Poate fiindcã e legat de primele me le lecturi, cele ale copilãriei, ºi-mi aminteºte indirect de o epocã auritã. Cu certitudin e fiindcã oferã un spaþiu uriaº de manifestare imaginaþiei scriitorului ºi o libertate de miºc are în mediul ficþiunii cum greu mai gãseºti. Mai clar: atunci cînd scrii sã zicem un roma realist, eºti dependent de spaþiul concret în care îþi plasezi textul ºi de epoca aleasã. Cum sã scrii despre Anglia victorianã fãrã sã cunoºti obiceiurile, îmbrãcãmintea, mîncãrurile, mij de transport ale vremii? Cum sã scrii despre Paris fãrã sã cunoºti Parisul? Umberto Eco po vestea despre scrisoarea unui cititor al Pendulului lui Foucault, cititor care în l inii mari îi atrãgea atenþia cã a scris despre o anumitã noapte în care personajul mergea pe o stradã din Paris (parcã) ºi admira cerul înstelat. Numai cã în Paris, în noaptea respectivã pe care Eco o precizeazã calendaristic în carte), plouase cu gãleata. De unde cer înstel at? Aºadar, prozatorul greºise. De fapt nu greºise, iar în istorisirea lui Eco era vorba despre e o exagerare, un extremism al detaliului. E demnã de reþinut totuºi, ca avert isment pentru scriitor. Ei bine, SF-ul te lasã sã te miºti mai liber, sã imaginezi ºi sã cre ezi oraºe, lumi, personaje, toalete elegante ºi stranii, orice. Mai e ceva, foarte i mportant: cînd faci toate astea, te simþi mai puþin un cronicar (chiar al istoriei ima ginate) ºi mai mult un creator de lume. E o senzaþie plãcutã. 6) Mã simt tentat sã-þi pun o întrebare al cãrui rãspuns m-a frãmântat de multe ori în ultima oadã: ce înseamnã, la urma urmei, a fi critic literar? Conferã diploma de absolvire a un ui facultãþi automat calitatea de critic? Prin ce se deosebeºte un critic absolvent al Filologiei de un altul, fãrã aceasta calitate? Grea întrebare ºi foarte susceptibilã la rãspunsuri-cliºeu. Aºadar, o sã cad ºi eu în pãc liºeelor. Criticul literar e un cititor specializat, care a citit mai mult despre cum se scrie ºi cum se judecã o operã literarã, iar apoi încearcã sã combine informaþia teoret judecata personalã, de cititor (totuºi). Calitatea de absolvent de facultate (event ual umanistã) nu are neapãrat legãturã cu talentul critic ºi interpretativ. Facultatea ofe rã doar direcþii de instruire în domeniu. Talentul, intuiþia ºi plãcerea lecturii sînt însã ne re oricãrui critic, cu sau fãrã patalama universitarã. Cred totuºi cã un absolvent de Litere are un atu faþã de ceilalþi critici literari. Nu vreau sã o iau razna prin explicaþii ala mbicate; cred cã e avantajul pe care îl are un mecanic auto faþã de cetãþeanul care îºi reparã a la garaj din plãcere sau spirit practic. E un avantaj relativ, dar el existã. Ce-i drept, un critic înzestrat nu are nevoie neapãrat de Facultatea de Litere (de un me diu literar însã da), iar dintre absolvenþii de Litere rareori ies critici sau scriito ri. De cele mai multe ori nici profesori ca lumea nu ies... ºi ºtiu despre ce vorbes c. 7) O sã te inoportunez acum cu o altã întrebare, la care mã simt dator sã-þi fac câteva preciz i. Se spune cã cel care priveºte de departe, are adesea o percepþie mai bunã decât cel dir ect implicat. Spune-mi te rog, existã o anume "închistare" a science fiction-ului ro mânesc, o incapacitate sistematicã de a-ºi depãºi condiþia amatoriceascã? Mai mult, crezi ca e xistã "grupãri de interese" (ºi þin sã subliniez ghilimelele de rigoare) în science fiction- ul românesc? ªi dacã da, pe ce-ºi bazeazã acestea existenþa? Închistarea SF-ului românesc... Sigur cã existã, aºa cum existã o (ºi mai mare) închistar a literaturii române în general. Cel puþin în ultimul deceniu. Lucrurile astea se pot însã r ezolva, dacã existã o dorinþã de deschidere din partea ambelor tabere (presupunînd cã SF-ul ºi mainstream-ul sînt douã tabere diferite). Deocamdatã însã, cum am zis, cred cã întreaga viaþã erarã de la noi trebuie modificatã zdravãn. Altfel, riscãm sã ne moarã monºtrii sacri înaint pune ceva prospãturã în locul lor. ªi, slavã Domnului, este de unde... De fapt, procesul a ºi început. Eu zic sã mai avem ceva rãbdare. Deocamdatã situaþia e cam tristã, dar nu doar p entru SF-iºti. Cu toatã poziþia superioarã în care se plaseazã scriitorii ºi criticii din ceea ce noi numim (cam neclar) mainstream, prima ºansã de a ajunge la cititori într-o lume în care singurii scriitorii vag cunoscuþi, dupã nume, sînt cei din manual, o au exact a utorii de SF. Pe o piaþã literarã normalã, SF-ul s-ar vinde ºi s-ar citi. Nu cred însã cã putem vorbi de o constanþã a amatorismului în science fiction-ul de la noi. În primul rînd, pentru cã în România nu prea existã nicãieri scriitori profesioniºti, ci entual scriitori cu sinecure. Recunosc cã eu înþeleg prin profesionist un scriitor care are ca principal mijloc de subzistenþã veniturile din scris, ceea ce nu prea seamãnã cu ce ºtiu eu din þarã. Ba, mã înºel: scriitor profesionist este, la noi, Pavel Coruþ. Dacã la aº va se referã profesionismul... Pe de altã parte, termenul de amator are ceva gãunos în el. Cine are vocaþie de scriitor nu e amator, ci scriitor. Dacã nu o are, dar scrie în neºt ire, e grafoman. Terminologia asta cu amatori ºi profesioniºti sunã prea mult a Cîntarea R iei eu zic sã nu ne mai lãsãm pãcãliþi de separarea asta între scriitorii cu legitimaþie ºi 8) Crezi cã, per total în aceasta lume contradictorie, science fiction-ul reprezintã u n drum artistic viabil? Crezi cã marile creaþii ale genului, fie carte, fie film, au - sau au avut - un cuvânt de spus în lumea pe care o trãim? Apropo, ce carte, ce film le consideri a fi de cãpãtâi? E greu sã gãsesc ceva original de spus aici, mai ales cã e vorba de un rãspuns simp lu, Da sau Nu. Da, sigur, orice operã de artã (indiferent de valoare) poate influenþa într n fel sau altul, poate crea atitudini, reacþii, nostalgii, bucurie. Printre ele, ºi filmul sau literatura SF. Sã amintesc de E.T., de Rãzboiul stelelor sau de Star Trek (ca , valoroase sau nu nu despre asta vorbim , au influenþat generaþii). Din filmele sau cãrþile de cãpãtîi ale SF-ului aº putea face ºi eu o listã nesfîrºitã, cu are în minte fiecare pasionat al genului. Prefer sã nu le înºir ºi dupã aceea sã-mi parã rãu c itat vreun autor sau vreun film. Oricum, preferinþele mele se îndreaptã în general spre science fiction-ul european, unde scriitorii ºi regizorii par sã aibã mai multã grijã pent ru actul artistic. Despre diferenþa între literatura SF europeanã ºi SF-ul propriu-zis, care e zic eu de sorginte americanã, sper sã scriu vreodatã mai mult ºi mai clar vreodatã. Ca sã mã contrazic puþin, o sã amintesc totuºi cã mã fascineazã povestirile lui Cordwainer Sm h ºi îmi plac Ray Bradbury ºi Philip K. Dick, dar nu i-aº putea lãsa deoparte pe H.G. Well s, Karel Capek, pe fraþii Strugaþki sau pe Stanislaw Lem. Îmi place fantastic de mult Kurt Vonnegut jr., dar ºi Jonathan Swift. Apoi Povestea fãrã sfîrºit ºi Momo ale lui Micha e, Ultima licornã a lui Peter Beagle... dar mã opresc aici, altfel risc sã nu mã mai opres c. 9) Crezi cã impactul audio-vizual are o rezonanþã negativã, inclusiv asupra science fict ion-ului? Crezi cã internetul (ºi chiar cinematografia) au o influenþã nefastã asupra cãrþii? Cum vezi viitorul apropiat prin aceastã prismã? Iar mi-e greu sã rãspund prea categoric. De data asta, aº opta pentru ceva gen ºi da , ºi nu. Dacã e sã ne gîndim cã destui oameni care înainte citeau petrec acum mai mult timp l a calculator decît cu o carte în mînã, aº înclina sã spun cã da, Internetul are o influenþã nu bunã. Pe de altã parte, chiar interviul de faþã o sã aparã, cred, într-o revistã electronicã. stele de SF pe hîrtie au sucombat în România, dar existã în continuare ºi fac treabã bunã exac spaþiul virtual care ne-a furat din timpul de citit. Aºa cã... 10) Te rog, în încheiere, sã-þi adresezi singur o întrebare ºi sã rãspunzi la ea. Îþi mulþumes mult. Habar nu am ce m-aº putea întreba. Poate dacã am vreun plan scriitoricesc de viit or, ca sã spun cã n-am nici unul, dar cã visez la puþin timp liber, în care sã mai scriu. Sa u ce îmi doresc cel mai mult la ora asta, trãind faimosul American dream, ca sã pot zi ce un apartament în Timiºoara. Ori, o întrebare destul de serioasã, poate prea serioasã: Aº ea trãi fãrã sã scriu? Aº putea, cu siguranþã cã da, dar mi s-ar lua o bucatã bunã din bucuri Mulþumesc pentru ocazia de a vorbi despre mine e ºi asta o bucurie a vieþii.

PRO-GRESII

ISTORIA CONTRAFACTUALà ÎN FLOARE Cornel Robu ESEURI ªI ANTOLOGII Dar existenþa precursorilor este perceputã ºi revendicatã, cum se ºtie, numai retroac tiv, numai în momentul când miºcarea care ºi-i revendicã este deja în plinã afirmare. Pentru imþi nevoia de predecesori ºi pentru a-i descoperi în consecinþã, o miºcare trebuie mai în e, sã ia fiinþã ºi sã subziste prin forþe proprii. Acest moment a venit, atât pentru istoria ntrafactualã din istoriografie ºi politologie, cât ºi pentru istoria alternativã din scienc fiction abia dupã cel de-al doilea rãzboi mondial: concomitentã, prezumabil, nu întâmplãtoar e. Primul articol publicat unde se propune o ipotezã contrafactualã explicitã drept bazã pentru o analizã istoricã (13) dateazã din 1955 ºi este semnat de istoricul american John R. Meyer, care, împreunã cu Alfred H. Conrad a pus bazele aºa-numitei noi istorii econ omice (14) de orientare contrafactualã în analizã ºi argumentaþie. Peste numai un deceniu ( un deceniu ºi jumãtate), saturaþia începea a se face simþitã ºi situaþia era coaptã pentru rea e sens contrar: deja în 1965 se înregistreazã atacuri anti-contrafactuale, mai întâi în pagi ni de revistã (Fritz Redlich) (15), pentru ca în 1970 aceste atacuri ºi respingeri sã ia proporþiile unei întregi cãrþi, Historians' Fallacies : Toward & Logic of Historical Th ought, unde autorul, David Hackett Fischer, respinge de plano istoria contrafact ualã, ca fundamental eronatã. Ceea ce n-a împiedicat, chiar în acelaºi an (1970), apariþia a încã unei cãrþi de doctrinã ºi metodologie contrafactualã: The New Economic History ; Recent Papers on Methodology, o culegere de studii ºi eseuri apãrutã sub redacþia lui Ralph L. Andreano. Spun încã, pentru cã doctrina contrafactualã nu duce lipsã de pledoarii pro domo ; încã în interbelic, John Buchan semna cãrþi precum The Causal and the Casual in History (1929) sau Men and Deeds (1935), J. C. Squire publica o culegere de aplicaþii cont rafactuale (If It Had Hiappened Otherwdse, 1931), deja amintitã ºi la care vom mai r eveni, F. J. C. Hearnshaw scria de unul singur o culegere similarã (The 'Ifs' of H istory, 1929), iar un istoric ºi filosof al istoriei de talia lui Arnold 3. Toynbe e (1889-1975) avansa ºi el ipoteze contrafactuale, în A Study of History (vol. II, 1 935). Dupã rãzboi, însã, titlurile de istorie ºi de doctrinã contrafactualã pur ºi simplu abund i dau seama cã, în acest moment, pot fi surprins braconând undeva hãt-departe de literat urã, dar, dacã risc aceastã fadã paradã de erudiþie, ºi încã într-un domeniu pentru care nu am itare, pe niºte domenii unde n-am permis de vânãtoare, - e numai pentru cã nu-mi iese din cap fanatismul anti-contrafactual al istoricilor români, anatema pe care în mod refl ex o aruncã asupra oricare ipoteze de acest fel, astfel încât, mã gândesc, poate nu stricã sã le fie contrapusã falanga unor nume de istorici strãini cel puþin la fel de redutabili ºi de profesioniºti care, în ce-i priveºte, ºi-n ce priveºte istoria acelor pãrþi de lume, uipã-n sân ºi nu se sperie aºa uºor de Satana, când acesta vine de întreabã, inocent ºi inofen cum i-e felul: What if... ?, Ce-ar fi fost dacã... ?). Cea mai accesibilã expunere a doctrinei contrafactuale pentru neiniþiaþi o oferã, în 1969, J. D. Gould (Hypothetical History, în Economic History Review, nr. 22, 1969) ( 16) ºi din acelaºi an dateazã pledoaria lui Wayne Dumas pentru predarea în ºcoli a istorie i contrafactuale (17), consideraþiile lui George G. S. Murphy On Counterfactual Pro positions (18) sau reeditarea cãrþii lui John Buchan, Oameni ºi fapte (Men and Deeds, 1 935, ed. II 1969), precedaþi, în 1964-'65 de Robert W. Fogel (19), în 1967-'68 de Alex ander Gerschenkron (20), în 1968 de George Green (21); ºi urmaþi, în 1970 de amintita cu legere a lui Ralph L. Andreano (22), în 1972 de Barbara Tuchman (autoare tradusã ºi la noi cu câteva cãrþi de istorie propriu-zisã, admirabile) care specula contrafactual asu pra unei ipotetice vizite a lui Mao Tse-Dun la Washington (23); apoi, în 1973, de David K. Lewis cu un volum de Counterfactuals în care justificã existenþa unor lumi pos ibile (24); tot în 1973, de Gary E. Gygax ºi Terry Stafford care, în urma unei contrafa ctuale victorii-fulger a nemþilor la Stalingrad, descriu Victorious German Arms ; An Alternate Military History of World War II (1973); în 1974, de Allen C. Kelley ºi Geffrey G. Williamson, care se exerseazã în istoria contrafactualã a Japoniei (25); în 1975, de Peter D. McClelland care aduce noi contribuþii teoretice la doctrina cont rafactualã (26); logicã a contrafactualului examinatã ºi de T. A. Climo ºi P. G. A. Howell s, în 1976 (27), sau de C. H. Lee, în 1977 (28); în 1977-'78, Lee B. Cooper (29) recom andã profesorilor de istorie nu numai istoria contrafactualã, dar ºi istoria alternativã d in science-fiction pentru înaltele-i valenþe formativ-educative (aþi vãzut? vã speriarãþi dege aba: ce mai manuale alternative ar ieºi de-aci! sã-þi baþi copiii, sã dai cu cãciula-n câini dezbateri de doctrinã contrafactualã ºi la Jon Elster, în 1978 (30), ºi la Jarle Simensen, tot în 1978 (31); la Susan Previant Lee ºi Peter Passell, în 1979; aplicaþii contrafact uale la Hugh Neuberger ºi Houston M. Stokes, tot în 1979; ºi - ca sã încheiem cu un nume m ai cunoscut - istoricul britanic Hugh R. Trevor-Roper (n. 1914), în prelegerea sa de adio la Universitatea din Oxford, la 20 mai 1980, îºi îndemna colegii ºi confraþii întru istorie sã fie atenþi nu numai la ceea ce s-a întâmplat, dar ºi la ce s-ar fi putut, la fe l de bine, întâmpla. (32) Cu adevãrat interesantã, în conexiunea pe care-o urmãrim aici cu literatura SF, dev ine istoria contrafactualã nu sub raport doctrinar ºi metodologic, ci în nenumãratele-i aplicaþii practice, în speculaþiile pe cazuri date, concrete, punctuale, în studii ºi, mai a les, eseuri care se apropie tot mai mult de speculaþiile ficþionale ce apar tot atun ci. Eseurile de istorie contrafactualã aplicatã apar fie izolat, în reviste, fie reunite în culegeri puse sub un titlu comun, ceea ce le sporeºte forþa, dacã nu de convingere, cel puþin de atracþie. Vegetaþia e prea luxuriantã pentru a încerca, aici, mai mult decât o sumarã spicuire, un florilegiu de titluri incitante prin însuºi pitorescul lor intrinsec. Formula este inauguratã de F. J. C. Hearnshaw care, de unul singur, scrie în 19 29 un numãr de 19 scurte eseuri contrafactuale pe care le reuneºte în volum sub titlul The 'Ifs' of History (33): ce-ar fi fost da cã Alexandru Macedon n-ar fi murit aºa de tânãr? dacã generalul roman Publius Quintilius Varus n-ar fi fost înfrânt, împreunã cu cele trei legiuni ale sale, în Pãdurea Teutoburgicã? dacã arabii ar fi cucerit Constantinopo lul în anul 718? dacã William (Wilhelm) Cuceritorul n-ar fi ieºit biruitor la Hastings , în 1066? dacã regele John al Angliei n-ar fi fost aºa de detestabil? dacã Genghis Han n-ar fi existat? dacã Ioana d'Arc ar fi rãmas la ea acasã, la Domrémy? dacã Cristofor Colu mb n-ar fi descoperit America? dacã regele Henry VIII al Angliei n-ar fi întâlnit-o ni ciodatã pe Anne Boleyn? dacã Henri IV al Franþei n-ar fi fost asasinat? dacã Charles I a l Angliei n-ar fi fost decapitat? dacã Spania n-ar fi pierdut Gibraltarul, în 1704? dacã Regina Anna a Angliei, ultima din dinastia Stuart, n-ar fi murit în 1714? dacã Pr etendentul la coroana britanicã (James III) n-ar fi fost izgonit înapoi în Franþa (5 febr. 1716)? dacã Robert Clive n-ar fi învins la Arcot (1751) ºi India ar fi rãmas sub dominaþi e francezã? dacã Nelson l-ar fi capturat pe Napoleon în 1798? dacã Napoleon nu s-ar fi a venturat în Rusia? dacã n-ar fi existat telegraf electric în anii 1850? dacã telegrama d e la Ems (13 iulie 1870) n-ar fi fost expediatã ºi rãzboiul franco-german n-ar fi izbu cnit? O mai mare audienþã pare sã fi avut, doi ani mai târziu, culegerea coordonatã de J. C . Squire sub titlul If It Had Happened Otherwlse : Lapses into Imaginary History (1931), audienþã prelungitã pânã dupã rãzboi, din moment ce cartea s-a reeditat în 1964, sub tlul If, or History Rewritten, (34) cum am mai spus. Pe lângã eseul, deja amintit, a l lui André Maurois, culegerea mai cuprinde încã 13 asemenea exerciþii de biliard contra factual, prefaþate ºi pledate de John Wheeler-Bennett, prin consideraþii asupra istori ei alternative; coordonatorul, J. C. Squire, contribuie personal cu o speculaþie d e istorie literarã, discreditând cunoscuta ipotezã dupã care adevãratul autor al operelor lui Shakespeare ar fi contemporanul sãu, aproape la fel de ilustru, Francis Bacon (If It Had Been Discovered in 1930 that Bacon Really Did Write Shakespeare); celel alte titluri, însã, se referã, toate, la historia magna, în variante contrafactuale, bin eînþeles: If Drouet's Cart Had struck, unde Hilaire Belloc vede Europa secolului XX împãrþ e douã imperii ostile, cel britanic ºi cel habsburgic, ca urmare a înãbuºirii Revoluþiei Fra nceze de cãtre Ludovic al XVI-lea ; If Don John of Austria Had Married Mary Queen o f Scots, ipotezã din care G. K. Chesterton (1874-1935) derivã un distrugãtor rãzboi al Im periului Britanic contra turcilor; If Napoleon Had Escaped to America, ar fi întemei at un imperiu în America Latinã, dar ºi-ar fi gãsit sfârºitul în India, asemeni lui Alexandru Macedon - crede H. A. L. Fisher ; If the Moors in Spain Had Won... , dacã maurii din Spania ar fi învins în 1491, la Lanjaron, armatele reunite ale Isabellei de Castili a ºi-ale lui Ferdinand de Aragon, civilizaþia islamicã ar mai înflori ºi azi în Granada - su sþine Philip Guedalla ; If the Emperor Frederik III Had Not Had Cancer ºi n-ar fi muri t din aceastã cauzã în 1888, în 1914 Germania ar fi fost republicã ºi primul rãzboi mondial n- ar mai fi început - presupune Emil Ludwtig ; If Byron Had Become King of Greece în loc sã moarã tânãr ºi eroic la Missolonghi, în 1824, istoria l-ar þine minte ca pe o emblemã a se litaþii decrepite - rãsuflã uºurat Harold Nicolson ; If Napoleon Had Won the Battle of Wa terloo - încã un rãspuns la o infatigabilã întrebare, dat de un venerabil istoric britanic, G. M. Trevelyan (1876-1962), a cãrui clasicã Istorie ilustratã a Angliei (Illustrated Hi story of England, 1926) a fost tradusã ºi la noi, în 1975; If the Dutch Had Kept Nieuw A msterdam ºi acesta n-ar fi devenit niciodatã New York, prohibiþia n-ar fi fost aºa apãsãtoare ca în metropola anilor '20 - pledeazã pro domo istoricul american de origine olande zã Hendrik Willem van Loon (1882-1944), cunoscut pe vremuri în România prin traducerea unei captivante Istorii a omenirii (The Story of Mankind, 1921) ; If Booth Had M issed Lincoln, dacã actorul John Wilkes Booth, fanaticul sudist care l-a împuºcat pe preºed intele Abraham Lincoln, la Teatrul Ford din Washington (14 apr. 1865), ºi-ar fi gr eºit þinta - încã o întrebare recurentã, cãreia îi rãspunde, de aceastã datã, Milton Waldmann Charles Petrie imagineazã consecinþele unei restauraþii a dinastiei Stuart, în 1745, su b Charles Edward, The Young Pretender (If: A Jacobite Fantasy), iar Ronald Knox pe c ele ale grevei generale britanice din 1926 (If the General Strike Had Succeeded). Se poate observa prezenþa unor semnãturi de notorietate în epocã (G. K. Chesterton, André Maurois, Emil Ludwig, G. M. Trevelyan, Hendrik van Loon), dar picãtura cea ma i picantã am pãstrat-o pentru la urmã. În general, avem surpriza de-a întâlni, printre cei c are, într-un moment sau altul, au practicat acest sport mental al speculaþiei contra factuale, nume ilustre, dar nici unul de talia lui Winston S. Churchill (1874-19 65), la care propun sã ne oprim un moment, fie ºi numai pentru pitorescul posturii în care-l regãsim: în culegerea amintitã (J. C. Squire, editor, op. cit. , 1931, 1964), încã de pe atunci celebrul om de stat semneazã eseul Dacã [generalul sudist] Lee ar fi învi ns în bãtãlia de la Gettysburg (If Lee Had Won the Battle of G'ettysburg) ; rãzboiul de se cesiune (the Civil War, 1861-1865) revine în nenumãrate variante contrafactuale mai al es sub pana unor autori americani, cum e ºi firesc, dar iatã ºi un britanic (ºi ce mai b ritanic!) interesat de chestiune: Winston Churchill crede cã o victorie a Sudului asupra Nordului ar fi împiedicat uniunea americanã ºi solidaritatea anglofonã transatlan ticã ceea ce ar fi dus la o altã înfãþiºare a lumii dupã primul rãzboi mondial. De exemplu, la lume precum cea imaginatã de scriitorul, tot britanic, Len Deighton, în romanul SS - GB (1978, v. supra), unde Churchil este executat (împuºcat) în 1941, imediat dupã ocup area Angliei de cãtre naziºti. ªi dacã tot am trecut de la primul rãzboi mondial la al doi lea, nu atât un nou Hitler învingãtor, la care prelungirea pânã în prezent a ipotezei lui Ch chill ne întoarce, ne vine irepresibil în minte, ci o bubã ceva mai micã, dar care pe noi ne doare la fel de tare: ar fi ºi greu sã ne abþinem, având mingea gata ridicatã la fileu de la rituala întrebare contrafactualã: What if... : Ce-ar fi fost dacã acelaºi Churchill n-ar fi gãsit pe masã, la Yalta, un anumit petec (ºerveþel?) de hârtie? Trec peste alte asemenea culegeri de eseuri contrafactuale, cum ar fi cea r ealizatã în 1977 de Morton Borden ºi Otis L. Graham Jr. , Speculations on American His tory (35), sau peste jocurile de rãzboi (wargames) iniþiate de revista Strategy and Ta ctics sub genericul Simulations (1973-1979) (36), pentru a menþiona soluþia originalã prin care ipoteza contrafactualã este asumatã subiectiv, interactiv de comentator, c are se pune personal în pielea personajului istoric comentat: Dac'aº fi fost eu... , If I Had Been... ; Ten Historical Fantasies (1979), volum coordonat de Daniel Snowm an. (37) Dupã câteva consideraþii introductive asupra naturii ºi filosofiei istoriei alte rnative, numitul Editor trece cuvântul contributorilor, ca sã spunã fiecare ce-ar fi fãc ar fi fost el... ": If I Had Been the Earl of Shel-burne in 1762-1765: How I Woul d Have Steered British Policy in Such a Way as to Have Prevented the American Co lonies from Wanting to Rebel a Decade Later (Roger Thompson); If I Had Been Benjam in Franklin in the Early 1770s: How I Would Have Prevented American Discontent f rom Becoming Revolution (Esmond Wright); If I Had Been Benito Juarez in 1867 How I Would Have Pardoned the Emperor Maximilian - And, Perhaps, Saved Mexico from De cades of Political and Social Turmoil (Peter Calvert); If I Had Been Adolphe Thier s in 1870: How I Would Prevented the France-Prussian War (Maurice Pearton) ; If I Had Been Wllliam Ewart Gladsto ne in 1880: How; I Would Have Solved the Irish Pr oblem (Owen Dudley Edwards) ; If I Had Been Alexander Kerensky in 1917: How I Woul d Prevented the Bolshevik Revolution (Harold Shukman) ; If I Had Been Hideki Tojo in 1941: How I Would Have Avoided Bombing Pearl Harbor (Louis Allen); If I Had Bee n Konrad Adenauer in 1952: How I Would Have Accepted Stalin's Proposal for a Uni ted Neutralized Germany (Roger Morgan) ; If I Had Been Alexander Dubcek in 1968: H ow I Would Have Saved the 'Prague Spring' and Prevented the Warsaw Pact Invasion (Philif Windsor) ; If I Had Been Salvador Allende in 1972-1973: How I Would Have Stayed in Power in Chile (Harold Blakemore). Bineînþeles cã toate aceste picante delicatese contrafactuale au rãmas inaccesibile c ititorului român înainte de 1989, dar la fel ºi de-atunci încoace. Ceva asemãnãtor putem tot uºi gãsi, de sãmânþã, într-o carte a unui autor ceh (sau slovac?), V. P. Borovièka, Atentate c e urmau sã schimbe lumea (Atentáty, které me(ly zme(nít sve(t, Praha, 1975) publicatã în tra ducere româneascã (Nicolae Nicoarã) de Editura Politicã din Bucureºti, în 1978. Sunt, desigu r, mai mult simple tangenþe, redus la virtuale implicaþii contrafactuale, mai ales în cazul atentatelor ratate (Napoleon I, Napoleon III, Louis Philippe, regina Victo ria a Angliei, împãraþii germani Wilhelm I ºi Wilhelm II, Bismarck, Lenin, Hitler, Musso lini, Truman, Adenauer, de Gaulle ºi alþii, campionul atentatelor nereuºite fiind rege le iordanian Hussein, cu un numãr de opt supravieþuiri); dar ºi dupã 1975, anul apariþiei cãrþii, au mai fost atentate ratate cu înalt potenþial contrafactual ºi care, într-adevãr, ar i schimbat lumea, aºa cum o cunoaºtem azi, în caz de funestã reuºitã": Papa Ioan Paul al II- a scãpând ca prin miracol de glonþul fiorosului asasin turc Ali Agca (Aggeá), preºedintele american Ronald Reagan la un pas de moarte în 1981, preºedintele rus Elþin urcat pe t anc ºi expunându-se liber gloanþelor ce puteau veni în orice moment, preºedintele (încã) sovie tic Gorbaciov arestat ºi sechestrat în vederea unei iminente execuþii, preºedintele gruz in ªevardnadze supravieþuind mai multor atentate (dar nu ºi antecesorul sãu, Gamsahurdia ) º. a. m. d. Atentatele izbutite, mult mai numeroase (consemnate, explicabil, în nu mãr mai mare de istorie ºi de memoria colectivã), nu prezintã, în principiu, valenþe contraf actuale, întrucât au produs efecte în istoria realã"; totuºi, chiar ºi în acest caz, rãmâne p trebarea ce-ar fi fost dacã atentatul ar fi dat greº, iar respectivul personaj istoric ar mai fi trãit ani sau decenii . Sã facem, însã, un elementar exerciþiu de imaginaþie contrafactualã ad hoc ºi sã ne între e exemplu, ce-ar fi fost dacã împãratul Napoleon al III-lea al Franþei ar fi fost ucis de conspiratorii italieni pentru ceea ce ei considerau a fi trãdare ºi abandonare a ideal urilor Italiei în ghearele Austriei habsburgice: ce-ar fi fost dacã?, oare ce curs ar fi luat evenimentele în Principatele Dunãrene, care-ºi urmãreau ºi ele idealul lor de unir e, dacã Napoleon al III-lea, zeul cel bun (ºi masonic, se zice) al Unirii Principatelo r (24 ian. 1859) ar fi fost ucis la 28 apr. 1855 de italianul Pianori, sau la 8 sept. 1855 de italianul Bellamar, sau la 14 ian. 1858 de complotiºtii italieni con duºi de Felice Orsini? V. P. Borovièka este de pãrere cã eºecul acestui ultim atentat (a m ai fost de fapt unul, la 24 dec. 1863, dar acesta pe noi nu ne mai atinge) ºi cond amnarea la moarte a atentatorilor Orsini Pieri ºi Rudio ar fi lucrat, în cele din ur mã, prin ricoºeu psihologic în opinia publicã francezã, tot în favoarea idealurilor de unifi care ale italienilor: n-avea de unde sã ºtie, autorul ceh, cã mult mai directã va fi fos t consecuþia contrafactualã în cazul idealurilor de unificare ale moldovalahilor din Prin cipatele Danubiene... Hai sã dãm mânã cu mânã!... ªi, ca sã revenim în cea mai recentã actualitate, s-ar pãrea cã, în Occident, piaþa mai cã ºi astãzi asemenea antologii de speculaþii contrafactuale care, din moment ce mai au succes de librãrie, comercial, înseamnã cã nici intelectual nu ºi-au epuizat de tot resurs ele de atracþie: ceea ce, cu atât mai mult, s-ar verifica ºi la noi, judecând, cel puþin, dupã tonul admirativ ºi jinduitor pe care o revistã de garantat prestigiu intelectual cum este România literarã aduce, recent (în nr. 31, 9-15 august 2000), la cunoºtinþa selec tului ºi pretenþiosului sãu public cititor apariþia unei astfel de cãrþi: "Pasionantul joc dar dacã... , în care se imagineazã cursul ulterior al istoriei în cazul în care anumite evenimente determinante s-ar fi petrecut altfel, a prilejui t o serie de eseuri publicate iniþial în revista US Quarterly Journal of Military Hi story. Adunate acum în volumul What if, apãrut la Editura Macmillan sub coordonarea lui Robert Cowdey, cele 30 de speculaþii demonstreazã în primul rând cã, în special în înfrunt e militare pe câmpul de luptã, au existat totdeauna, dincolo de strategii ºi tactici, o parte de hazard, de accidental ºi incontrolabil. De pildã, dacã la 6 iunie 1944 aver sele de ploaie nu s-ar fi oprit, debarcarea pe plajele Normandiei ar fi fost imp osibilã ºi soarta rãzboiului - alta. Când a dat ordinul de declanºare a operaþiunii 'Overlor d', Eisenhower s-a bazat pe previziunile meteorologului J. M. Stagg, care nu ave a totuºi nici o certitudine cã timpul se va îmbunãtãþi, în iunie vremea fiind imprevizibilã. D fiecare datã, lucrurile s-ar fi putut petrece diferit: dacã vara n-ar fi fost atât de umedã [ºi le-ar fi permis sã-ºi aducã pe poziþii artileria grea] turcii ar fi cucerit Viena în 1529. Dacã vântoasele n-ar fi dispersat Invincibila Armada [dupã înfrângerea suferitã în augu st 1588 din partea flotei engleze], toatã America ar fi fost azi latinã. Dacã Ogodai, al treilea fiu al lui Genghiz Han, nu ºi-ar fi dat ultima suflare în 1241, obligând cl anurile mongole sã se opreascã pentru a-ºi alege un nou ºef [Kuyuk, 1246-1248], Parisul, Roma ºi creºtinãtatea catolicã ar fi fost mãturate una dupã alta. Autorii eseurilor îºi imagi azã succesiunea evenimentelor istorice în funcþie de aceste alternative, într-o carte pa sionantã despre rãzboaie ºi ca joc de noroc. " Cine are urechi de auzit? Cine simte pulsul pieþei? Cine se prinde-n joc"? Alune lu' sau A lu' Nelu ? Numai noi sã n-avem contrafactualii noºtri? Acum, când toatã Europa , as usually, stã cu ochii pe noi...

UCRONIA ÎN FLOARE Formula antologiilor contrafactuale trebuie sã fi fost de succes cu câteva dece nii în urmã, din moment ce, tot cam pe-atunci, scriitori de science-fiction se mobil izeazã ºi ei în iniþiative similare, dar punând la contribuþie resursele proprii, specifice: nu numai speculaþia intelectualã, rece, oricât de agilã, proprie eseului, ci imaginaþia p ropriu-zis creatoare, palpitând în carnea ficþiunii, a povestirii, a acelor if stories atâ de gustate în epocã. Bineînþeles cã tot realizãrile personale - unele anterioare, altele ult erioare - sunt cele care conteazã ºi care au rãmas în istoria genului, fiind extrem de num eroase, ºi acestea; dar pentru sincronismul, pentru concomitenþa dintre eseu ºi povestir e, dintre istoria contrafactualã ºi istoria alternativã, nu poate fi decât concludent ºi s ul unor antologii sf precum Lumi eventuale (Worlds of Maybe, 1970) a lui Robert Silverberg, sau Dincolo de Timp (Beyond Time, 1976) alcãtuitã de Sandra Ley. În antologia din 1970 a lui Robert Silverberg (38) gãsim nume mai puþine, dar mai rãsunãtoare, cu titluri mai vechi, apãrute prin reviste cu decenii înainte ºi convocate a cum pentru a depune mãrturie asupra sincronismului (dacã nu protocronismului) dintre science-fiction ºi istoria contrafactualã"; trec peste America punico-celticã din Dele nda est (1955) a lui Poul Anderson, discutatã deja cu o altã ocazie, ºi semnalez, dint re mai multele istorii alternative (Americi descoperite ºi colonizate de chinezi, ro mani, ruºi, vikingi etc. ) schiþate de Murray Leinster în nuvela Razna prin timp (Sidew ise in Time, 1934), doar America aºa cum aratã în urma victoriei sudiºtilor la Gettysburg (1863), examinatã, cum tocmai am vãzut, ºi de Winston Churchill, cu trei ani mai înaint e (1931, v. supra); apoi, în ordine cronologicã (atât a evenimentelor ucronizate, cât ºi a apariþiei ficþiunilor ucronizante Navigaþi! Navigaþi! (Sail On! Sail On !, 1952) de Phili p José Farmer, unde Cristofor Columb descoperã mult mai comod America navigând la bord ul unor caravele echipate cu transmisie radio; Eroare de traducere (Translation E rror, 1959), unde Robert Silverberg, fãrã sã fi ºtiut, bineînþeles, de încercarea anterioarã i Victor Anestin al nostru (Puterea ºtiinþei sau Cum a fost omorât Rãzboiul European, 1916 ), stranguleazã ostilitãþile din primul rãzboi mondial cu ajutorul unui alien (extratere stru), dar nu dezinteresat ºi umanist conciliatoriu ca la Anestin, ci tot din agresi vitate ºi egoism, cosmice însã, pentru a frâna cursa tehnologicã stimulatã de rãzboi ºi-a st tfel ieºirea omului în Spaþiu; în fine, cu Larry Niven, în Toate acele miriade de drumuri (All the Myriad Ways, 1968), ajungem la un alt rãzboi mondial al treilea, dezlãnþuit pri n criza rachetelor sovietice (1962) instalate clandestin de Hruºciov în Cuba, ºi la come rþul trans-temporal ce prosperã în lumea de dupã acest distrugãtor rãzboi. În schimb, în sumarul antologiei Dincolo de Timp (Beyond Time, 1976), antologatoa rea, Sandra Ley, include numai povestiri inedite, comandate ºi scrise anume pentru aceastã ocazie (un sharecrop avant la lettre) (39), titluri dintre care vom spicui doar câteva, sumarul fiind mai bogat: Jupiter râde (Jupiter Laughs) de Edmund Cooper: în celebra acþiune de ucidere a pruncilor ordonatã de Irod, Iisus Christos nu poate fi s alvat, de unde rezultã, peste secole, o Reginã Victoria pe post de satrap roman; Acl amaþii pentru ºef (Hail to the Chief) de Lucy Cores: America anului 2000, dupã muºamalizar ea cazului Watergate în 1972; Zbor neprogramat (Unscheduled Flight) de Juanita Coulson : Triunghiul Bermudelor este o poartã fãrã ieºire pe unde se intrã într-o altã Americã, popula e urmaºii vikingilor care-au descoperit-o primii; Eu sunt libertatea (Soy la libert ad) de Robert Coulson: într-o Americã populatã de chicanos latino-americani, preºedintele T exasului, Lyndon Johnson, este asasinat de teroriºti; Rãsãrit de soare (The Rising of t he Sun) de Gordon Eklund: Arabii cuceresc tot vestul Europei, în secolul al VIII-le a, iar în America secolului al XIX-lea incaºii folosesc energia atomicã în ritualurile l or religioase ; Polonezã (Polonaise) de Alan Dean Foster: Polonia nu a fost niciodatã îm pãrþitã, Europa aratã altfel; Rãzboaiele napoleoniene (The Napoleonic Wars de Felix C. Gotsc halk: în 1958, la New Orleans, dinastia ce descinde din Napoleon a ajuns în ultimul grad de marasm; ªah-mat în ºase mutãri (Checkmate in Six Moves) de Olga Ley: Kerenski îi dep orteazã pe Lenin ºi pe Troþki - ºi gata cu dictatura proletariatului ! ; Scrisoare din Ame rica (Letter from America) de Hi. R. Percy: anglofonii nu se simt prea bine într-o A mericã francofonã; Cliometrul (The Cliometricon) de George Zebrowski: aparat pus la di spoziþia istoricilor pentru a explora venirea Judecãþii de Apoi la diverse scadenþe (cuvân tul trimite, dar nu derivã direct din cliometrie, orientare contrafactualã cunoscutã în ep ocã mai ales sub denumirea de noua istorie economicã (v. Donald N. McCloskey, 1978) (4 0); O orã cu Dr. Chang (A Class with Dr. Chang) de Ward Moore: America a rãmas neutrã în a l doilea rãzboi mondial, întrucât Germania nazistã s-a aliat cu China, nu cu Japonia. Ward Moore (1903-1978) este cunoscut, însã, mai ales ca autor al romanului Brin g the Jubilee (1953), una dintre pietrele de hotar ale genului, în care dezvoltã aceeaºi ipotezã contrafactualã care am vãzut cã reþinuse, în 1931, atenþia lui Winston Churchill ºi, 934, fantezia lui Murray Leinster: victoria confederaþilor sudiºti în decisiva bãtãlie de la Gettysburg (1-3 iulie 1863). Mult mai cunoscut decât eseul lui Winston Churchill (ºi, oricum, literaturã!), mult mai elaborat ºi mai complex decât nuvela lui Murray Lein ster, romanul lui Ward Moore îºi ia, ironic, titlul dintr-un vechi cântec de pe vremea Rãzboiului Civil american (Marching Through Georgia) ºi câºtigã în complexitate printr-o î rã narativã pe care-am mai vãzut-o: auto-anularea simulatã a ucroniei, redresarea, în final , a traseului aloistoric la cursul istoric real, consemnat de istoriografie ºi cunos cut ca atare de toatã lumea, aºa ºi nu altfel. Specializat în istoria Rãzboiului Civil, dar controversã cu alþi istorici ai epocii, Kodge Backmaker protagonistul romanului (nãsc ut în 1921 ºi mort în 1877 - sic!) profit de accesul la comanda unei maºini a timpului ºi se întoarce în dimineaþa zilei de 1 iulie 1863 la Gettysburg, ca sã se edifice pe viu asup ra adevãrului; interceptat de o patrulã confederatã, îl ucide pe ofiþerul care-o comanda ºi care urma sã fie omul-cheie în victoria sudiºtilor, anulatã astfel iremediabil; neconsol at în regretul dupã America sudistã în care se nãscuse ºi pe care-o condamnase el însuºi la tenþã, personajul moare într-o Americã nordistã, aºa cum o consemneazã istoria ºi o ºtie toa Dar cel care, la un deceniu dupã Ward Moore, avea sã ducã la perfecþiune aceastã soluþi e de final ºi acest gen de roman este, cum am mai spus, Philip K. Dick (1928-1982) , în Omul din Castelul înalt (The Man in tne High Castle, 1962, - trad. rom. Mircea ªt efancu, 1995. ) - poate cel mai bun roman ucronic scris pânã acum.

"FUTURE HISTORY SAU POLITIQUE-FICTION" În perimetrul tematic dat, în aceastã clasã a istoriilor alternative sau a romanelor aloistorice, în orice caz în sub-clasa tematicã a romanelor în care Hitler învinge (Hitler ns - v. supra) - un singur titlu pare a se apropia de faima ºi de anvergura romanul ui lui Philip K. Dick, la care atâta am zãbovit (nu acum, cu o altã ocazie): romanul l ui Norman Spinrad (n. 1940) Visul de fier (The Iron Dream, 1972 trad. rom. Gabriel Stoian, 1994), unde Adolf Hitler trãieºte într-un univers paralel ºi într-o istorie altern ivã, ºi acolo, în America acelui univers ºi-a acelei istorii, este autor de science-ficti on ºi câºtigã Premiul Hugo în 1954 (an în care, în universul nostru ºi-n istoria realã, râ nu s-a acordat nimãnui) cu romanul sf Stãpânul svasticii (Lord of the Swastika), al cãrui text ocupã aproape în întregime spaþiul romanului lui Spinrad. Pentru o ultimã disociere t ematicã, necesarã înainte de-a ne lua rãmas bun de la acest capitol al literaturii sf, u nul printre altele ºi nici mãcar cel mai important sau mai definitoriu, dar cu cârlig la public, - sã spunem, însã, câteva cuvinte ºi despre alte trei titluri ale aceluiaºi autor. Mai întâi, festa pe care istoria realã (dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991) i-a j ucat-o autorului american (de mulþi ani rezident la Paris), luând-o înaintea romanului P rimãvara ruseascã (Russian Spring, 1991; trad. rom. Constantin Dumitru-Palcus, 1995, 2 vol. , sub titlul Grand Tour Navette); revigoratã prin perestroika lui Gorbaciov, Uniunea Sovieticã ajunge în scurtã vreme sã domine întreaga lume, iar cosmonauþii sovietici au ajuns deja pe Marte, în cartea lui Norman Spinrad; în realitate, U. R. S. S. se de zmembra prin implozie, tot în 1991, aproape concomitent cu apariþia cãrþii la New York. Ironia istoriei, care nu-l iartã nici pe un autor el însuºi atât de ironic, cum este Nor man Spinrad! Celelalte douã titluri, despre care am vorbit ºi într-un alt context, sun t romanul Eroi neînsemnaþi (Little Heroes, 1987; trad. rom. Eugen Cristea, 1993, sub t itlul Maºinãria rock-and-roll) ºi volumul Alte Americi (Other Americas, 1988, 4 nuvele; trad. rom. Mihail Moroiu, 1995). Este o mostrã de ceea ce altãdatã, la noi, se numea (ºi se recomanda imperativ de la foruri) prin sintagma anticipaþie pe termen scurt, iar pe alte meridiane, am aflat a cum cã apare curent sub denumirea oximoronicã de future history": o istorie alternativã, ipoteticã ºi apocrifã, dar plasatã nu în trecut, ci în viitor, într-un viitor apropiat (am v eja disocierea tematicã, de naturã a antrena majore consecinþe tipologice ºi estetice, înt re near future ºi far future). O inovaþie terminologicã francezã (parcã mai mult franglez ermitent vehiculatã ºi la noi, este politique- fiction (uneori în traducere: ficþiune poli ticã). Ficþiunea politicã are în vedere o realitate apropiatã, faþã de care se comportã ca u ariu viitorologic imaginar. Ea încearcã sã explice (sau sã anticipeze) evenimente politi ce care au marcat (sau ar putea sã marcheze) conºtiinþa omenirii ºi care prin caracterul lor spectacular se înconjoarã cu un aer de mitologie sau legendã. (41) În continuare, Fl orin Manolescu citeazã dintr-o carte a exegeþilor francofoni Igor ºi Griºka Bogdanoff (L a science-fiction, Paris, 1976) urmãtoarele trei elemente de definiþie": "1. Ficþiunea politicã îºi alege drept cadru o situaþie socio-politicã realã, din care ex trapoleazã câteva elemente, pe termen foarte scurt (doi sau trei ani). 2. Ficþiunea politic integreazã temele anticipaþiei sociologice ºi ale universului paralel, dar povestirea rãmâne întotdeauna centratã doar pe evoluþia fluxului politic. 3. În ficþiunea politicã identificãm o intenþie moralizatoare, criticã sau apologeticã. 42) Nu întâlnim, în exegeza anglofonã a genului, vreo sintagmã echivalenþã (politics fiction litical fiction), în schimb aici se disociazã între alternate history (ucronia), future hi story (altã sub-clasã în perimetrul sf, corespunzând în linii mari definiþiei de mai sus a f unii politice) ºi political thrillers (categorie aflatã în afara sf-ului, deºi limitrofã ºi ori conexã). "Viitorul îndepãrtat al unor anticipaþii pe termen lung, al unor imperii sau confede raþii galactice etc. imaginate ad libitum pe ample spaþii tipografice sau suprafeþe te xtuale, în cicluri romaneºti de la trilogii în sus, cu banalizatele deja sequels ºi preq uels de care atâta s-a uzat ºi s-a abuzat, din raþiuni mai ales comerciale - aºadar aces t far future al romanelor ciclice poate avea, ºi el, o cronologie internã ce poate fi re constituitã de cititori sau de exegeþi, o istorie viitoare propriu numitã astfel, dar nu despre aceasta este vorba aici, la aceasta conexitate cu istoria alternativã a trec utului, a trecuturilor, cu ucronia. Un trecut care se prelungeºte, inerþial, în prezent ºi într-un viitor apropiat, previ zibil, poate racorda, parþial cel puþin, ºi aceastã near future history la ucronie, la isto ria alternativã, conferindu-i un statut similar. Pe prim plan vor trece însã, prin forþa îm prejurãrilor, mizele care se joacã în acest prezent sau în acest viitor apropiat: sociol ogice, politologice, ideologice, satirã moralã sau politicã, militantism de toate felu rile, alegorie, parabolã, suspans, senzaþionalism, eventual scandal º. a. m. d. Chiar da cã sintagma politique-fiction nu apare ºi în variante sau echivalãri anglofone (politics fi ction, political fiction), ca denumire a unei clase ori sub-clase tematice distinct e, aceasta nu înseamnã cã n-ar exista o veche ºi masivã prezenþã a politicii în science-fictio ca temã ºi ca mizã, graþie desigur, ºi confluenþei sau joncþiunii cu un alt filon tematic: ut opia ºi distopia. În fond, ºi celebrul roman al lui George Orwell 1984 (1949, este o an ticipaþie pe termen scurt, o future history, dar aluvionând nu dinspre alternate history, nu dinspre ucronie, ci dinspre distopie, dinspre Noi (Mî, 1920) a lui Evgheni Zamia tin, dinspre Vajnica Lume Nouã (Brave New World, 1932) a lui Aldous Huxley ºi dinspre Ferma animalelor (Animal Farm, 1945) a aceluiaºi Orwell. Din direcþia anticipaþiei ucronic e, deci în planul unei speculaþii sau extrapolãri ce angajeazã prioritar timpul, nu spaþiu l, vine ficþiunea politicã, istoria viitoare sau istoria viitorului, aºadar istoria prez vã a unui viitor apropiat, iminent, explorat ºi exploatat (literar ºi comercial) pentr u virtualitãþile-i încã indecise, dar urmând curând a se decide, generatoare aºadar de suspen de thrill": între political thriller ºi politique fiction frontiera e greu de trasat cu precizie, diferenþa fiind de cãutat, poate, în câtimea de alterare contrafactualã a istorie i, registru ce poate eventual lipsi din prima categorie, nu ºi din a doua. Alterare contrafactualã care, prelungitã din trecut asupra prezentului, ajunge sã dea ºi peste ma rginile acestuia, sã debordeze asupra viitorului (un viitor apropiat, iminent, limita t la o fâºie de timp limitrofã cu prezentul). "POLITICAL THRILLERS" Din cuprinzãtorul articol rezervat pentru POLITICS în ºi mai cuprinzãtoarea Enciclope die de science-fiction a lui Peter Nicholls, (43) aflãm ºi de existenþa unor autori ce nu aparþin propriu-zis domeniului, nu sunt science-fiction writers, în schimb s-au sp ecializat (mai profitabil, poate) în acest prosper subgenre etichetat - probabil ºi în r afturile librãriilor, deci din raþiuni merceologice - drept political thrillers"; s-a r fi ilustrat în acest subgen, aflãm cu aceastã ocazie, printre alþi bãrbaþi politici, ºi un f ost vice-preºedinþe (cu cântec!) al S. U. A. , Spiro T. Agnew (n. 1918). Demni de come ntarii mai specifice sunt consideraþi, totuºi, autori specializaþi, precum americanul Ri chard Condon (n. 1915) care, în Candidatul manciurian (The Manchurian Candidate, 195 9, film 1962), decanteazã pânã la paradigmã scenariul asasinãrii unui preºedinte american ; în Trofee de iarnã (Winter Kills, 1974), se aplicã unui caz concret: asasinarea unui strãv eziu John Fitzgerald Kennedy este instigatã chiar de propriul sãu tatã; guvernul S. U. A. este rãsturnat prin violenþã în ªuierul securii (The Whisper of the Axe, 1976) ºi în Împ mericii (The Emperor of America, 1990); Moartea unui politician (Death of a Politic ian, 1971 aduce pedeapsa capitalã unui ficþional Richard Nixon, pedeapsã aplicatã, garant eazã John Clute (44), cu o vigoare swiftianã. Copleºit ºi cu alte superlative, Richard Con don pare a fi un autor interesant, dar netradus încã la noi, asemeni unui alt autor american de political thrillers, Allen Drury (n. 1918), în cazul acestuia embargo"-ul fiind mai explicabil, cel puþin pânã în 1989: tãiºul satiric, cum aflãm de la acelaºi omnisci t comentator, John Clute (45), este consecvent orientat în sens conservator ºi antic omunist, precum în Sceptrul lui Saturn (The Throne of Saturn, 1971), unde ruºii sabote azã prima expediþie americanã cu echipaj uman spre Marte; în Vino Ninive. vino Tyr ; Preºe dinþia lui Edward M. Dason (Come Nineveh, Come Tyre : The Presidency of Edward M. D ason, 1973), unde comunismul mondial ia prin surprindere America ºi-o prãvale în haos; în Fãgãduinþa bucuriei : Preºedinþia lui Orrim Knox (The Promise of Joy : The Presidency of O rrin Knox, 1975). unde sistemul comunist, sfâºiat de un rãzboi între U. R. S. S. ºi China, þi ne totuºi sub ameninþare o Americã subminatã din interior de pacifism ºi liberalism; seria , începutã în 1959 cu Advise and Consent, roman distins cu Premiul Pulitzer, ºi continua tã pânã în anii 80, cu The Hill of Summer ; A Novel of the Soviet Conquest (1981) ºi The Ro ads of Earth (1984), oferã, în versiune anticipat contrafactualã specificã în future histor y, o istorie completã a viitorului apropiat (a full-fledged history of the near future) (John Clute, ibidem) În schimb, cu regret, nu vom gãsi consemnaþi în cuprinzãtoarea Enciclopedie a lui (Jo hn Clute ºi Peter Nicholls (ed. II, 1995) autori americani de political thrillers tr aduºi, la vremea lor, în România precum Drew Pearson (1898-1969), influent comentator ºi analist politic, cu Senatorul (The Senator, 1968), carte pe care traducãtoarea ºi p refaþatoarea ediþiei româneºti (1971), Felicia Antip, o numeºte roman de anticipaþie social-p oliticã"; sau John Ehrlichman, cu romanul În spatele uºilor închise / Compania (Washingto n Behind Closed Doors, The Company, 1976) (trad. rom. Bianca Zamfirescu, 1982), m ai cunoscut din ecranizarea (serial TV) difuzatã ºi de Televiziunea Românã, tot înainte de 1989. Dintre autorii britanici de political thrillers, cel mai cunoscut, la noi, pa re a fi scoþianul Alistair MacLean (1922-1987), tradus cu mai multe romane de rãzboi ( cel mai faimos fiind Tunurile din Navarone (The Guns of Navarone, 1957; film 1962: ,- trad. rom. ) dar nu ºi cu romane de anticipaþie, precum Poarta de Aur (The Golden Ga te,. 1976), unde teroriºtii iau ostatec un preºedinte american, sau Adio California (F arewell California, 1977), unde un cutremur ameninþã sã scufunde însoritul stat american sub apele Pacificului. (46) Douglas Hurd (n. 1938), ministru conservator britanic, a scris ºi romane de an ticipaþie pe termen scurt, confirmate între timp de istoria realã": Un surâs pe faþa tigrulu i (The Smile on the Face of the Tiger) anticipeazã, în 1959, revenirea Hong Kong-ului la China (1997) iar Whisky cu gheaþã (Scotch on the Rocks, 1971) prefigureazã devoluþia Sc i (actualmente în curs). (47) În fine, Frederick Forsyth (n. 1938), poate cel mai faimos autor de political thrillers, a fost tradus ºi la noi cu câteva din renumitele-i best sellers": Ziua ªacalu lui (The Day of the Jackal, 1971; film 1979; trad. rom. Rodica Mihãilã, 1994); Dezinfo rmatorul (The Deceiver, 1975; trad. rom. Radu Paraschivescu, 1995); Alternativa di avolului (The Devil's Alternative, 1979; trad. rom. Ondine Christina Dãscãliþa, 1995). ( 48) E de la sine înþeles cã toate aceste political thrillers, circumscrise fiind unui v iitor apropiat, iminent, de aici îºi vor deriva atât calitãþile cât ºi limitele, virtuþile ºi ituþile, cum se spune. Având alte mize decât are adevãratul science-fiction, mize mai imed iate, mai palpabile, pe termen scurt poate majore, dar pe termen ceva mai îndelungat inevitabil minore; fiind, poate, la ordinea zilei, atractive prin interesul imedi at ºi contingent pe care-l prezintã la un moment dat, dar repede perisabile odatã cu a cest interes, chiar sub raportul sub care intereseazã la acel moment dat, ca sã nu m ai vorbim sub raport propriu-zis literar, estetic; având un acces mai dificil, spo radic dacã nu inexistent, la sursele de sense of wonder ºi chiar la sense of loss, la sen zaþia de pierdere - aceastã future history, aceste anticipaþii pe termen scurt nu pot fig a timpul decât în granulaþie mãruntã ºi rãmân astfel, inevitabil, departe de adevãratul sc n, rãmân la periferia, tematicã ºi valoricã, a literaturii sf, dar totuºi în hinterlandul aces teia. Refuzatã de sense of wonder, la masa sãracului, anticipaþia pe termen scurt pe teme s ociale ºi politice - future history, sau politique fiction, sau political thriller - se poate consola, fãrã regrete, ci poate tocmai dimpotrivã, cu alte bucate, mai abundente ºi mai suculente, din care, nu o datã, este chematã sã se înfrupte la masa bogatului": ºi nu doar la figurat, dar chiar la propriu, la tiraje ºi încasãri, la onorarii ºi onoruri. C e autor n-ar fi mai bucuros, de exemplu, mai degrabã decât de recunoaºterea unui raref iat ºi ascetic sense of wonder, de o caracterizare precum cea pe care John Clute i-o face lui Richard Condon: "În toate [romanele acestuia - n. n. ] gãsim prezumatã o Americã subtil dar distinc t alta decât a noastrã, [precum la Philip K. Dick, oare? - n. n. ] în toatã opera lui Ri chard Condon, atenþia la întorsãturile acþiunii, de o intensitate dusã pânã aproape în pragul alismului magic, se îmbinã cu privirea fãrã greº cu care ochiul palpeazã suprafaþa hipnoticã a ucrurilor, doar pentru a ascunde sub o amãgitoare glazurã profundul cinism al autoru lui în privinþa animalului din om. Dar abisul de dedesubt rãmâne întotdeauna acolo. (49) Nec plus ultra ! ªi totuºi, degeaba! E prea puþin. Prietenii (cunoscãtorii, adicã) ºtiu de ce!...

TRIMITERI BIBLIOGRAFICE 13) John R. Meyer, An Input-Output Approach to Evaluating the Influence of Export s on British Industrial Production in the Late Nineteenth Century, in Exploration s in Entrepreneurial History, 8 (1955) pp. 12-34. This was the first published ar ticle to pose an explicit conterfactual hypothesis as a basis for historical ana lysis. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 362). (înapoi la text) 14) It was actually a collaborative effort by Meyer and Alfred H. Conrad. Along w ith two other papers [...] it began the development of the new economic history, a lthough the term itself was coined later. All three papers are reprinted in Conr ad and Meyer, The Economics of Slavery, and Other Studies in Econometric History , Aldine, Chicago, 1964. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , pp. 362-363). (înapoi la text) 15) Fritz Redlich, 'New' and Traditional Approaches to Economic History and Their Interdependence, in Journal of Economic History, 25 (1965), pp. 480-495. Vigorous attack on the concept of conterfactuals, later somewhat moderated [...] (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 367). (înapoi la text) 16) C. J. D. Gould, Hypothetical History, in Economic History Reviev 2nd series, 2 2 (1969), pp. 195-207. Perhaps the most accesible discussion of conterfactual his tory for the nonexpert. (Hacker & Chamberlain art. cit. , p. 352). (înapoi la text ) 17) Wayne Dumas, Speculative Reconstruction of History : A New Perspective on an Old Idea, în Social Education, 33 (1969), pp. 54-55 A plea for using alternate histo ry in the classroom. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 347). (înapoi la text) 18) George G. S. Murphy, On Counterfactual Propositions, in History and Theory, Be iheft 9: Studies in Quantitative History and the Logic of the Social Sciences, 1 969, pp. 14-38 (ibidem). (înapoi la text) 19) Robert W. Fogel, Railways and American Economic Growth: Essays in Econgmetric History, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1964. Another version, perhap s most accesible to the nonexpert [... ] reprinted in Peter Temin, editor, New E conomic History: Selected Reactings, Penguin, Baltimore, 1973. (Hacker & Chamberl ain, art. cit. ,p. 350] Robert W. Fogel, The New Economic History, Its Findings a nd Methods, in Economic History Review, 19 (1966), pp. 642-656. Includes a discuss ion and justification of counterfactual history. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 350). (înapoi la text) 20) Alexander Gerschenkron, The Discipline and I, in Journal of Economic History, 27 (1967), pp. 443-449. Reprinted in Continuity in History, and Other Essays, Be lknap Press of Harvard University Press, Cambridge, 1968. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 352). (înapoi la text) 21) George Green, Comment [on papers by Lance E. Davis and Fritz Redlich], in Expl orations in Entrepreneurial History, 2nd series, 6 (1968), pp. 109-115. Reprinte d in Ralph L. Andreano, editor, New Economic History, 1970. Besides commenting, G reen offers some ground rula designed to forestall pure speculation in counterfa ctual history. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 353). (înapoi la text) 22) Ralph L. Andreano, editor, The New Economic History : Recent Papers on Metho dology, Wiley, New York, 1970 (ibidem). (înapoi la text) 23) Barbara W. Tuchman, If Mao Had Come to Washington: An Essay in Alternatives, i n Foreign Affairs, 51 (1972), pp. 44-64. Reprinted in Tuchman, Notes from China, Collier, New York, 1972. What might have resulted if pro-Chiang Ambassador Hlirl ey had not burked the request by Mao and Chou En-lai to meet with Roosevelt. (Ha cker & Chamberlain, art. cit. , p. 375). (înapoi la text) 24) David K. Lewis, Counterfactuals, Harvard University Press, Cambridge, 1973 ( ibidem). (înapoi la text) 25) Allen C. Kelley and Jeffrey G. Williamson, Lessons from Japanese Development ; An Analytical Economic History, University of Chicago Press, Chicago and Lond on, 1974 (ibidem). (înapoi la text) 26) Peter D. McClelland, Causal Explanation and Model Building in Hlstory, Econo mics, and the New Economic History, Cornell University Press, Ithaca, New York a nd London, 1975. The book also has an exter sive bibliography. (Hacker & Chamberl ain, art. cit. , p. 361). (înapoi la text) 27) T. A. Climo and P. G. A. Howells, Possible Worlds in Historical Explanation, i n History and Theory, 15 (1976), pp. 1-20. A philosophical analysis of the logic of counterfactuals in history. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 344). Cf. B . C. Hurst, A Comment on the Possible Worlds of Climo and Howells, in History and Theory, 18 (1979; pp. 52-60 (ibidem). (înapoi la text) 28) C. H. Lee, The Quantitative Approach to Economic History, St. Martin's Press , New York, 1977. See especially chap. 4, Counterfactual Models and Social Saving s. (Hacker & Chamberlain, art. cit. ,p359 (înapoi la text) 29) Lee B. Cooper, Folk History, Alternative History, and Futurt History, in Teach ing History, 2 (1977), pp. 58-62. Lee B. Cooper, Beyond Flash Gordon and 'Star Wars': Science Fiction and History I nstruction, in Social Education, 42(1978), 392-97? Lee B. Cooper, Science Fiction: A New Frontier for History Teachers, paper present ed at the annual meeting of the American Historical Association, San Francisco, 27-30 Dec. 1978 (ibidem). (înapoi la text) 30) Jon Elster, Logic and Society ; Contradictions and Possible Worlds, Wiley, C hichester, New York, 1978 (ibidem). (înapoi la text) 31) Jarle Simensen, Counterfactual Arguments in Historical Analysis, in History in Africa, 5 (1978), pp. 169-186. The implicatiom of counterfactuals for the study of history, as exemplified by the courses African development might have taken w ithout colonialism. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 371). (înapoi la text) 32) Hugh R. Trevor-Roper, History and Imagination : A Valedictory Lecture. Unive rsity of Oxford, 20 May 1980, Clarendon Press, Oxford, 1980 (ibidem). (înapoi la t ext) 33) F. O. K. Hearnshaw, The 'Ifs' of History, George Newnes, London 1929 (ibidem ). (înapoi la text) 34) J. C. Squire, editor, If It Had Happened Otherwise ; Lapses into Imaginary H istory, Longmans & Green, London, 1931 (2nd impression 1932). American edition t itled If: or, History Rewritten, Viking, New York, 1931; Kennikat, Port Washingt on, N. Y., 1964. A new edition If It Had Happened Otherwise, Sidgwick & Jackson, London, 1972; St. Martin's Press, New York, 1972 (ibidem). (înapoi la text) 35) Morton Borden and Otis L. Graham Jr. , Speculations on American History, Hea th, Lexington (Mass. ) and Toronto, 1977 (ibidem). (înapoi la text) 36) Simulations Publications. War games published in Strategy and Tactics. 1973- 1979. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , pp. 371-372) (înapoi la text) 37) Daniel Snowman, editor, If I Had Been...: Ten Historical Fantasies, Rowman & Littlefield, Totowa (New Dersey), 1979; Robson, London, 1979. An introductory di scussion of the nature and philosophy of alternative history, followed by schola rly essays on alternatives. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 372). (înapoi la text) 38) Robert Silverberg, editor, Worlds of Maybe : Seven Stories of Science Fictio n, Thomas Nelson, New York, 1970; Dell. New, York, 1974 Includes an introduction on alternate history, but see also his afterword to 'Trips'. (Hacker & Chamberla in, art. cit. , p. 371). (înapoi la text) 39) Sandra Ley, editor, Beyond Time, Pocket Books, New York, 1976 An original ant hology of short stories on alternate history. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 360). (înapoi la text) 40) Donald N. McCloskey, The Achievements of the Cliometric School, in Journal of Economic History, 38 (1978), pp. 13-2. 8. Cliometrics is synonymous with new econ omic history, and this paper offers a good survey of the field. (Hacker & Chambe rlain, art. cit . , p. 361 ) (înapoi la text) 41) Florin Manolescu, Literatura S. F. , Editura Univers, Bucureºti, 1980, p.77 (îna poi la text) 42) Igor & Griºka Bogdanoff, La science-fiction, Paris, 1976, pp. 98-99; apud Flor in Manolescu, op. cit. , p.77. (înapoi la text) 43) Peter Nicholls, POLITICS, în Encyclopedia... ed. I, 1979, pp. 467-469; articol l a a cãrui semnãturã, în a II-a ediþie a Enciclopediei (1993), Peter Nicholls ºi l-a asociat ºi pe Brian Stableford (pp. 945-947) (înapoi la text) 44) John Clute, CONDON, Richard, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p. 257. (înapoi la text) 45) John Clute, DRURY, Allen, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p.355 (înapoi la text ) 46) John Clute, MacLEAN, Alistair, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, pp. 759-760. V ezi ºi Robert A. Lee, Alistair MacLean: The Key is Fear, The Borgo Press, San Bern ardino, California, 1976, 60 p. (înapoi la text) 47) John Clute, HURD, Douglas, în Encyclopedia ... , ed. II, 1993, p.605 (înapoi la te xt) 48) John Clute, FORSYTH, Frederick, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p. 439. (înapoi la text) 49) John Clute, CONDON, Richard, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p. 257. (înapoi la text)

PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (): FANTASY ªI SCIENCE FICTION Liviu Radu

Mulþi dintre cititorii de SF (mai ales dintre admiratorii hard SF-ului) nu ac ceptã ideea cã între fantasy ºi science fiction ar putea sã existe vreo legãturã. S-a ajuns ch iar la situaþii limitã, exemplul cel mai edificator fiind articolul lui Cornel Robu din Almanahul Anticipaþia 1996, în care autorul a interpretat artificial un articol dintr-o enciclopedie, numai ca sã poatã demonstra cã aceste genuri n-au nimic în comun. Sã vedem cum stau, de fapt lucrurile. Majoritatea autorilor de literaturã SF - cu excepþia unui numãr redus de autori d e texte hard SF - au scris ºi fantasy. Vom regãsi, în toatã istoria SF-ului, de la A. Me rritt la Fritz Leiber, de la A. Norton la Orson Scott Card ºi Dan Simmons, mari au tori care s-au afirmat ºi ca scriitori valoroºi de fantasy. Fãrã a mai aminti de cei ale cãror creaþii se situeazã la limita celor douã genuri (un exemplu l-ar constitui Castel ul seniorului Valentine, de Robert Silverberg, pe care o revendicã ambele genuri) De fapt, confuzia este generatã, în primul rând, de ambiguitatea termenului fanta sy. Definiþiile din dicþionare ºi enciclopedii se dovedesc mai contradictorii decât cele referitoare la definirea termenului science fiction. Unii considerã cã în fantasy se în cadreazã toate textele legate de imaginar (inclusiv SF), alþii limiteazã un pic hotare le genului, incluzând în el numai textele cu caracter fantastic. De exemplu, Borges este considerat autor de fantasy, alãturi de autorii de prozã fantasticã anglo-saxonã, g otic german ºi fantastic romantic francez. Se face astfel o confuzie regretabilã cu subgenurile specifice fantasy, precum dark fantasy, sword and sorcery, heroic fa ntasy, etc. De aceea, considerãm necesar sã subliniem cã, atunci când discutãm despre fant asy în cadrul acestui text, ne referim numai la sensul restrâns al termenului, la un gen literar care trateazã evenimente, aventuri, etc, ce se desfãºoarã într-o lume în care s upranaturalul constituie un element natural (spre deosebire de literatura fantas ticã, în care supranaturalul erupe violent într-o lume normalã). De fapt, cãrþile care apar sub eticheta fantasy acceptã aceastã definiþie a genului. În acest context, literatura f antasy reprezintã o variantã pentru adulþi a basmului popular (preluând prea puþine elemen te din basmul cult) ºi folosind motive ºi recuzitã (inclusiv personaje secundare - pit ici, troli, iele, etc) din basm. Este vorba, deci, de o literaturã popularã (în sensul pe care l-am definit în alte articole) ºi care va avea caracteristicile acestui tip de literaturã. Sã vedem, deci, dacã literatura fantasy, în sensul pe care l-am definit, are vreo legãturã cu literatura SF. În primul rând, cele douã genuri îºi plaseazã acþiunea în medii diferite (mai mult sau ma puþin) de lumea pe care o cunoaºtem. Ca atare, efortul autorului va fi îndreptat, în pri mul rând, spre prezentarea caracterului specific al acestei lumi. În aceastã privinþã, gãsim o similitudine perfectã cu literatura SF, care ºi ea trebuie sã familiarizeze cititor ul cu mediul socio-istoric-tehnologic în care se desfãºoarã acþiunea. În al doilea rând, cele douã genuri, ca descendente aparte ale literaturii popula re, creazã caractere eroice, nu personaje. Un Conan, o Xena, au trãiri exagerate, mo numentale, impresionante, dar schematice. Personajele sunt rareori aprofundate, sunt creionate în tuºe groase, de obicei doar în alb ºi negru. În al treilea rând, literatura fantasy se strãduieºte sã creeze o logicã a fenomenelor, o logicã bazatã pe alte legi naturale, dar care sunt coerente ºi înlãnþuite, nu haotice ºi ab surde. Putem afirma, fãrã a greºi de loc, cã literatura fantasy este un SF în care legile ºt iinþei au fost înlocuite cu un alt set de legi, supranaturale sau care par supranatu rale, dar care sunt respectate, în lumea respectivã, la fel de riguros ca legile ºtiinþe i în universul nostru. Mai mult, autorii de fantasy au cãutat - chiar mai mult decât cei de science fi ction - sã producã la cititor acel sense of wonder pe care domnul Robu îl limiteazã numa i la SF. Având în vedere cã genurile respective au apãrut pe piaþa literarã cam în acelaºi timp ºi începuturi - adicã prin 1920 - nici mãcar nu se deosebeau prea mult, autorii de scien ce fiction folosind elemente fantasy ºi invers, nu putem spune cã unul dintre ele l- a influenþat pe celãlalt, cã unul se trage din celãlalt. Mai mult, atât SF-ul cât ºi fantasy se feresc sã se implice religios. Romnele fanta sy descriu religii, zei ºi evenimente supranaturale, dar autorul le trateazã cu detaºa re, fãrã credinþã. În acelaºi timp, multe dintre fenomenele supranaturale ce apar în literatura fant asy pot fi considerate fenomene paranormale - cam aceleaºi care, în literatura SF, a par ca fenomene cu o bazã ºtiinþificã evidentã. Trebuie sã atragem însã atenþia cã obârºiile celor douã genuri sunt diferite ºi cã se adr nor categorii distincte de cititori. Literatura fantasy poate fi apreciatã de amat orii de soft SF, dar rareori va fi gustatã de fanii hard SF-ului (care sunt intere saþi în primul rând de aspectul ºtiinþific al intrigii). Evoluþia actualã a genului fantasy cãtre istorii alternative, în care vrãjitorii ºi fen omenele supranaturale modificã într-un mod substanþial istoria standard, face ca ºi aces t gen sã se îndrepte - ca ºi science fiction - de la o literaturã menitã sã trezeascã a sense of wonder cãtre o literaturã de tipul ce deºtepþi suntem cã pricepem. Pornind din rãdãcini diferite, abordând din unghiuri diferite realitatea, dar având la început un public comun, science fiction ºi fantasy par a se îndrepta, din nou, cãtr e o þintã comunã. Iar înclinarea tot mai pronunþatã cãtre fantastic a cititorilor ar putea sã vitalizeze un gen care s-a adresat întotdeauna visãtorilor ce se ascund în oamenii soc ietãþii tehnice.

PRO-POZIÞII

ASUPRA MISIUNII Ovidiu Bufnilã

Motto: Eu nu vã spun ce am citit, eu vã spun ce gândesc. Mihaela Bufnilã

Sã vorbim despre lucruri simple. Sã vorbim despre simplitate. Ce înseamnã deschidere? Ce putem spune despre aceastã încercare a deschiderii? Sã des chidem un dialog, sã deschidem o carte secretã, se deschidem o fereastrã? Cum ne apropiem de un asemenea eveniment? Desigur, purtând cu noi o gramaticã de vreme ce, pentru fiinþa umanã totul este Tex t. Raportul de adevãr este o construcþie textualã, un miracol al limbajelor fiinþei ca re sunt reductibile la o gramaticã fundamentalã. Aici descoperim contradicþii, inconveniente, defecte, în modurile de manifestar e ale gramaticii care suportã manifestãri ale principiului lui unu care se mutiplicã, o gramaticã putând fi în acelaºi timp douã gramatici pentru înlesnirea acestui acord dinamic ce este limbajul. Vom avea mai multe gramatici în funcþie de condiþiile de zonã, de perimetru, de sec tor, fiinþa fiind ea înseºi sectorialã, fragmentatã. Aici descoperim, prin gramatici, tulburãtoarea diferenþã între fragment ºi sector, in tuim sau chiar supunem dezbaterii manifestãri ale ordinii ºi ale entropiei. Fiinþa fii nd paradoxalã. Paradoxul vine din predispoziþia de ordine ºi de neordine. Existenþa unui câmp eucl idian într-un ocean entropic produce confuzie sau stãri de beþie intelectualã, produce c livaje temporale sau furia maselor precum ºi instituirea jocului de celulã. Jocul de celulã este un euclidian care se metamorfozeazã în Modelul Insulei, în aºtep tarea unui terþ ºi aºa mai departe. În clar, lucrurile fiinþei sunt simple, gramaticile funcþionând sau fiinþând în ºi prin f nþã. Întrebarea asupra genei morþii este instituirea metafizicii moderne care pune în disc uþie moartea lui Dumnezeu. Limbajul genetic, descoperit prin experiment, prin pozi tivare a discursului filozofic în fapt, este o aparenþã a planului ascuns. Cum s-a scr is sau cine sau de ce? Gramaticile geneticii sunt un existent, un raport de adevãr aflat înaintea fiinþei. Dar sunt oare aceste gramatici genetice, gramaticile fundam entale? Existã oare gramatici ale câmpului istoric? Este oare succesiunea cheia de boltã a Istoriei? ªi dacã nu? Dacã exista Istoria ca raport de simultaneitate într-un câmp istor ic de anvergurã, într-un metacâmp istoric, dincolo de Naturã ºi natural? Ar fi oare Natura doar o instrucþiune? ªi atunci exerciþiul filozofic asupra modernitãþii ºi postmodernitãþii sã fie inutil? E r icol discursul asupra modernitãþii iar dacã nu e ridicol e prematur, criticul Inchiziþie i, contemporan Inchiziþiei, fiind în dreptul sãu natural dar ºi insurgent de a se consid era o construcþie a modernitãþii? Gramaticile fundamentale admit sau nu defecte de interpretare? A deschide înseamnã a te elibera de tirania conduitei, de strânsoarea dogmei, a d octrinei, a dictaturii termenului ºi a referinþei. Referinþa este un morbid de prim rang. Puþini cei ce se pun în pericol pãrãsind refer inþa ºi admiþând un discurs liber. Platon? Aristotel? E timpul unei Revoluþii Intelectuale. Care ar fi sarcinile fiinþei potrivit gramaticilor fundamentale? Raportul de adevãr plin de gravitate, care gravitate e ºi ea un raport de adevãr, este unul potrivit cãruia fiinþa este cuprinsã. A fi înãuntru înseamnã a avea materialitate, seamnã a confunda materialitatea cu Aparenþa. Nici nu s-ar putea altfel de vreme ce fiinþa este un produs al unui Sens Ultim. Sensul Ultim ar putea fi un finit sau un infinit ºi dezvoltând un astfel de dis curs ne asumãm responsabilitatea ºi riscul de a rãmâne prizonieri ai finitului ºi infinitu lui. Suntem de fapt un punctaj. Avem o structurã informaþionalã, suntem un nor de punc te. Problema e dacã acest nor de puncte se poate gândi pe sine ºi cum poate face aceas ta. Care ar fi gramaticile fundamentale? Iatã de ce lucrurile sunt simple iar restul o simplã bagatelã, o desfãºurare neimport antã. Restul : cãrþile, revoluþiile, execuþiile, rãzboaiele, cutia de bere Piels, concertul de rock, balul de sâmbãtã seara, controversele asupra suprarealismului, aporiile desp re postmodernism ºi despre Mosad, KGB, CIA, SRI, SIE, despre Troþki ºi despre Pol Pot, Paul Goma ºi insuportabila povarã a individualistului, ridicolul disidentului român c hinuit de neimportanþã ºi de desincronizare în Istorie, literatul tânjind dupã premiul Nobel , naþionalistul luptând cu morile de vânt, ratarea Istoriei, lipsirea simþului de navigaþi e, Ben Laden ºi Putin, toate instrucþiuni suspecte ale unui construct neimportant. Materialitatea este iluzie din moment ce ubicuitatea electronului ºi vitezele cuantice construiesc Aparenþa. E simplu. Mai mult decât atât, tulburãtor. Fiinþa ºi lucrurile fiinþei ar trebui gândite ca raport de existenþã întâi de toate ºi ap a raport de adevãr. În rest, propoziþii. Text. Deschidere înseamnã desfãºurarea textului. Tocmai de aceea nu sunt scriitor ci mã revendic a fi magician. Când scriu nu scriu ci desfãºor. Pe mãsurã ce desfãºor deschid fie o fereastrã, fie o ca e secretã, fie un dialog. Sunt Grile Secrete, sunt Artele Privirii, sunt Principiile. Ajung aici la un raport de adevãr esenþial: fiinþa fiind în exerciþiul ei de cuprins un nefiind, a o trata aºa e ca ºi cum aº avea de instrumentat un fiind real în lipsa un ei gramatici fundamentale. Lipsind, construiesc o gramaticã fundamentalã. Îi asigur fiinþei o posibilitate ºi o probabilitate de existenþã. Sunt de fapt o mulþime de puncte care funcþioneazã sau fiinþeazã într-un raport de ade vãr care este propriul discurs al acestei mulþimi de puncte aflate în imposibilitatea de a avea o certitudine ºi tocmai de aceea construieºte o certitudine. Nu existã în acest raport de adevãr un UNU care deþine întreg raportul de adevãr ºi tocm ai de aceea lipseºte relaþia de subordonare care ar putea fi instituitã sau instrument atã. Experimentul ºtiinþific ºi, asemenea lui, revelaþia, sunt construite de simbol dar nu sunt raport de adevãr ele fiind funcþii sau fiinþãri ale fiinþei aflatã cuprinsã într-o in rtitudine remarcabilã. Nu trãim într-un Univers ci într-o Incertitudine fiind mulþimi de puncte care se gân desc pe ele însele. Dacã sunt compus din electronul ubicuu atunci ceva din mine, esenþa mea, perif eriile mele sunt ºi ele asemenea. E simplu, nu? Restul e banal, e vulgar, ridicol dar de trebuinþã: credinþa, ritualul, magia po pularã, politica, formatorul de opinie, pericolul nuclear, rasa, rãzboiul de cotropi re, filozofia despre mase, masonii, revoluþiile de catifea, tortul de ciocolatã ºi toa te desfãºurãrile posibile sau probabile. Bufnilã nu scrie. Foloseºte gramaticile fundamentale ºi instrumenteazã evenimente construind sarcini istorice pentru personaje sau pentru evenimente. Unele dintre ele se regãsesc în Istoria Recentã. Personajele ºi evenimentele sunt reale. Un magician nu poate construi istoria, nefiind un prestidigitator mãrunt sau un ºarlatan. Anver gura construcþiilor este uluitoare ºi ca exerciþiu temporal privit ca un raport de inf init. A construi evenimente istorice nu e asemenea exerciþiului politic al partide lor, asemenea misiunilor serviciilor secrete sau asemenea falselor disidenþe const ruite în pripã de filfizoni ºi de neputincioºi care-ºi reclamã banalul exerciþiu filizofic a f i puseu gramatical fundamental. Nu mã intereseazã discursul lui Platon, al lui Aristotel, al lui Hegel, al lui Hitler sau Stalin, nu gãsesc de cuviinþã sã-l critic pe Patapievici sau pe Liiceanu sau pe Sorin Ovidiu Vântu, pe globaliºti sau pe conservatorii britanici, pe molah sau p e mujahedin sau pe guru ºi e greu sã intru în rezonanþã pentru cã strãdania e sã depãºim simpl hidere, sã depãºim conceptul de eliberare. A te elibera? E fals. Nu suntem prizonieri pentru cã nu suntem. Altul este raportul de adevãr. Nu sunt filozof. Nu sunt mason, nefiind aservit obedienþei, nu sunt autodidact, nu sunt un rãtãcit al culturii instituþi onalizate, nu sunt un transfug, nici ratat intelectual, nu sunt tobã de carte dar nici venetic burduºit de tomuri filozofice care debordeazã, nu sunt un oarecare efec t de lecturã. E straniu, e periculos, e sublim dar ºi tragic sã te gândeºti a fi un nefiin d instrumentat potrivit unor gramatici care funcþioneazã sau fiinþeazã în absenþa ta care pe ntru tine e chiar prezenþa. Tocmai de aceea sunt un fiind al acþiunii, al misiunii. Misiunea este în corpu l miracolului care ar putea fi exerciþiul gramaticilor fundamentale. Stãpânirea verbul ui sau a metaforei, logica augustã, referenþialitatea sunt tot atâtea bagatele duminic ale. Nu sunt ofiþer în serviciile secrete deºi sunt un spion abil ºi periculos al univer sului plin de universuri. Limbajul? Cât risc! Ce pericol! Limbajul e o stare textualã a universului plin de universuri. Tot Viul nu este altceva decât o ENCICLOPEDIE în funcþiune sau în fiinþare. Viul fiind Enciclopedie tinde prin fiinþare sau funcþionalitate sã devinã o Totalitate. Totalitatea nu este un finit deºi formele Enciclopediei îºi doresc finitul care poate reprezenta Ecuaþia Unicã, Dezvãluirea lui Unu, Adevãrul Întreg. Magia este aparenþa Totalitãþii. Experienþã ºi Metafizicã, Exerciþiu ºi Revelaþie. Magia ea cãreia mã aflu de la bun început este un Ubicuu. Privit cu îngãduinþã, teamã ºi cumpãtare a a fi un dublu dãruit dihotomiei în exerciþiul ei. Am fost instruit, antrenat ºi iniþiat în G rile Secrete, în Artele Privirii ºi în filozofia Principiilor. Primul meu raport de ad evãr este cã misiunea stã în corpul Miracolului.

MAGICIENII SECRETULUI sau despre Bufnilã interpelându-l pe Bufnilã asupra sensului ultim Ovidiu Bufnilã

Fãrã îndoialã, fiinþa este un arestat al Sensului Ultim ºi tocmai aceasta ar fi obiectu l interpelãrii îi spune plin de maliþie Bufnilã lui Bufnilã þâºnind dintr-o bulã fantasmagoric angul întâi. Bãnuind a fi iniþiat, consider cã suprarealismul este o instrucþiune a aparenþei tocmai de aceea ficþiunile bufniliene sunt construcþii simbolice ale aparenþei ele ne aparþinând realului decât formal. Bufnilã zâmbeºte ironic ºi vorbeºte despre premiile pe care le-a luat Bufnilã, premiile fiind ale recunoaºterii fiindului ºi nu ale leºioasei glorii literare. Bula fantasmag oricã e strivitã de un elefant roz în timp ce submarinul galben cutreierã domeniile imag inarului în cãutarea Sensului Ultim. Bufnilã se iþeºte din turela submarinului ºi povesteºte d espre dublul sãu amintind de manipulatorul manipulat. Bufnilã nefiind scriitor ci luptãtor în rãzboaiele informaþionale iniþiat fiind. Dar rãzb oaiele informaþionale care pot fi citite potrivit instrucþiunilor ficþionale bufnilien e nu sunt nimic lipsind interpretarea rãzboaielor matriceale. Bufnilã se urcã în aerosta t ºi porneºte în urmãrirea lui Bufnilã care, în piaþa publicã din Takla Makan explicã augustei ciale de ce ficþiunile lui sunt dincolo de frontierã nefiind fantastice, science fic tion, absurde sau dur-realiste sau suprarealiste. Suprarealismul bufnilian nu este un puseu anvangardist ºi nici o încercare post modernistã nefiind al literaturii. Bufnilã e un magician al secretului intre magicie nii secretului nevãzuþi, pierduþi în imensitatea Aparenþei. Bufnilã e un construct informaþion al pornit în cãutarea Sensului Ultim el fiind rãzboinic ºi magician ºi nu scriitor. Limbajul sentenþios este al rãzboinicului în timp ce actele sunt ale magicianului . Un Nou Spirit Critic ar putea fi dezlegarea de vulgar, spune Bufnilã construindu -ºi rãzboaiele informaþionale în pieþele publice sau în culisele politicii desecretizând ocult a de serviciu. Bufnilã îl invitã pe Bufnilã la o cafea pe o terasã în Takla Makan ºi îl interpeleazã: Trãim ºi ne sfârºim sub semnul unui Secret originar... Înscrierea ºi circumscrierea la miracolul acesta e calea! A fi înscris e calea cãtre reflecþie... A fi circumscris e semnul sigur al misionarismului! Fãrã îndoialã cã Bufnilã nu e scriitor ºi nici nu e important numele meu, spune Bufnilã s bind uºor din cafea. Mã întreb dacã toate acestea au vreun rost ºi dacã Aparenþa nu este cumva o expresie a suprarealismului deficitar interpretat în saloanele literare în care s e construiesc utopii ratând superbia ºi insurgenþa. Magicienii secretului reconstruiesc universul plin de universuri ºi tocmai de aceea ficþiunile bufniliene sunt reconstrucþii ale fiindului ºi nicidecum alãturãri de pr opoziþii, viteza profunzimilor fiind prima instrucþiune a explicitãrii felului în care, fie fiinþeazã, fie funcþioneazã Aparenþa.

ECONOMIA RÃZBOIULUI ªI RÃZBOAIELE ECONOMIEI seduc masele largi spre atotputernicia trocului virtual Ovidiu Bufnilã

Virtualitatea dã lovituri serioase economiei încã studiate în academii prãfuite alãturi de profesori desueþi, surzi la zgomotul rãzboaielor. Economia rãzboiului e în floare aºa cum sunt ºi trandafirii fie ei roºii, albaºtri sau galbeni. Ocultarea actelor rãzboinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist poate sã se ducã liniºtit la culcare pentru cã v echile ideologii ºi teorii economice sunt deja la muzeul naþiunilor aflate în colaps. Resursele ºi nu religiozitatea vor patrona suflul rãzboinicului. Înghiþite cu rapiditate , economiile Rãsãritului îºi dau obºtescul sfârºit în timp ce modelul economicoccidental se ap pie de glorioasa estincþie.Economia virtualã se aratã victorioasã dar rãzboaiele ºi complexi tãþile locale vor controla avântul sau declinul economic. Monitoarele vor deveni bun d e folosinþã comun iar vulgarizarea virtualului nu va duce la mãreþia democraþiei ºi înflorirea ei ci la sfârºitul implacabil. Desueþi acei gânditori care viseazã la votantul computeriz at într-o lume în care eºti virusat prin e-mail sau cumpãrat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click. Marxismul, liberalismul ºi autoritaris mul vor sucomba în faþa noii economii, fiind o economie a rãzboiului, cãci rãzboiul e sucu lent ºi profitabil. Organizaþiile antirãzboinice vor înflori fiind ºi ele supuse profitulu i. Serviciile secrete vor aºtepta desecretizarea iminentã prin acte economice iar tr ocul virtual se va înscãuna ca ºi rege.Trocul va fi Împãratul Lumii ºi Anticristul în acelaºi mp. Distrugerea familiei prin monosexualism ºi spectacol decadent al vulvei larg m ediatizate nu face decât sã distrugã bugetul cuplului tradiþional spre afluirea noii eco nomii. Statele vor fi pulverizate de individualism ºi comportament antimonopolist in timp ce marile corporaþii se vor înghiþi pânã când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puþinãtatea resurselor vor produce noi rãzboaie. Dar nu rãzboaiele în sine sunt subtilul înþeles al economiei viitoare ci stãrile rãzboinice. Minoritãþile, prea slabe din p unct de vedere economic pentru a duce rãzboaie de duratã dar pline de vioiciune în pla n spiritual ºi solidar, vor fi o piaþã sigurã pentru artefactul de rãzboi ºi vor induce în zon ele limitrofe economii de rãzboi. India militarizatã va duce la declinul economic al Chinei în timp ce Rusia va încerca sã-ºi controleze periferiile prin act comercial de rãz boi nu prin rãzboiul însuºi. Trocul virtual va fi împãrat ºi anticrist într-o lume în care sub lul rãzboi meteorologic ar putea avea sorþi de izbândã în timp ce teoria etatistã sau libera lismul economic vor rãmâne fãrã suport.Statul va sfârºi în desuetudine, structurile sale de pu tere fiind virusate ºi necrozate de grupuri rivale, de ºantaj ºi corupþie iar liberalism ul economic va fi ucis de economia morþii, de un spirit religios haotic care va re clama nu libertatea economicã ci libertatea estincþiei economice. Lipsirea de sens ºi miºcarea imaginarã a pieþelor de desfacere vor afecta orice prognozã economicã, instrument area haosului fiind necesarã pentru a se gãsi o nouã ordine economicã. Miºcãrile antiglobali ste nu sunt decât o reflecþie a actului autoritar global, un adjuvant care produce f apte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apãr are pânã la actele de corupþie în consiliile municipale ale oraºelor care au fost rase de bãtãliile globalitãþii. Forþele economice vor sfârºi ºi ele în plictis sau în mirajul jocului l, cyber-muncitorii fiind doar o iluzie opticã. Acþionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aºa-zisei hotãrâri sau adunãri a acþionarilor. Pieþele cu geometrie variabilã sunt domeniile viitorului aºa cum câmpurile p etroliere vor intra sub influenþa Chinei sau Rusiei sau Orientului sau Statelor Un ite sau a unor confederaþii ºi înþelegeri internaþionale. Economia cu geometrie variabilã va fi cheia de boltã aºa cum trocul electronic va deveni fundamentala într-o lume care, dacã nu-ºi va atribui o misiune atotcuprinzãtoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci ºi s ute de stãri rãzboinice cu profit substanþial pe termen scurt. Economiile rãzboinice vor sfâºia statele, armatele, astãzi deconstruite, revenind în forþã la putere.Complexitãþile, gu rnate de minþi strãlucitoare sau nãucite, vor folosi elanul rãzboinic minoritar în dauna m etropolei care, din punct de vedere economic, va fi susþinutã de periferii. Rãzboiul e conomic se va duce între periferii fie cã vor fi ele asiatice, europene sau mexicane . Metropola se va sfârºi în confruntãri ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcþionari ºi virtualizând utopiile economice care au guvernat l umea în dauna ei, prin lagãr ºi apocalipsã, prin propagandã ºi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenþei. Masele largi vor fi seduse ºi s e vor arunca orbeºte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul ºi lipsindu-l astfe l de sens.

IMAGINEA CELUILALT ªI DECONSTRUCÞIA AUTORITÃÞII sau despre evoluþia sociologiei Ovidiu Bufnilã

Lipsirea de istorie prin deconstrucþie a normei ºi reevaluarea atitudinalã într-un iluzoriu continuum pare a fi tendinþa sfârºitului de mileniu. Fragmentarea ºi simultanei zarea centru-periferie aresteazã elanul omului de ºtiinþã care decade din dreptul sãu natu ral. Nu marile spaþii de lecturã sociale vor fi ale sfârºitului de mileniu iar sociologu l nu va mai fi lectorul ideal. Nevãzând în aceasta moartea sociologiei ci o metamorfozã, o schimbare de ritm. Imaginea Celuilalt nu va mai fi obiect de studiu ºi nici eve niment al stãrii civile, el nemaifiind al grupului ci al lui însuºi. Eul Multiplicant multiplicat în serii de comportamente ºi atitudini îl face pe analistul conservator ºi l ipsit de orizont sã creadã cã faptele sociologice nu vor mai fi, nivelare fiind prin m ultiplicare. Societãþile nefiind pe moarte ci într-un vârtej informaþional, structurile lo r informaþionale prãbuºindu-se în ele însele fie prin regim inflaþionist fie prin constrângere la comportament copiat sau indus. Schimbarea sentimentului religios atât prin sch imbarea obiectului cât ºi prin reciclarea subiectului dau îndreptãri asupra tendinþelor. U nitatea diversitãþii ºi descoperirea limbilor sunt iluzorii, unitatea nefiind cãci autor itatea se deconstruieºte construindu-se, aflându-se în plin proces de eroziune. Aceast a fiind dinamica haosului. Cãci Eroul, fermentul sociologiei, ºi actele sale, fie er ou exemplar prin comportament exemplar fie erou al actelor sociale ºi al prospecþiei sociologice prin legãturã ºi atitudine, prin concept ºi tendinþã, se prãbuºesc în el însuºi. îl egalizeazã cu el însuºi ci multiplicarea Celuilalt. Celãlalt nu mai admite Eroul ca fu ncþie socialã negându-i funcþia. Societãþile nu mai pot fi categorisite ºi inventariate, numit e ºi definite. Faliile nu sunt aºa cum nu sunt nici limitele sociologiei ea nemaifii nd ºtiinþã ce poartã structura aparþinãtoare magicului. Noile comportamente, noile manifestãri ale spiritului religios, actele habitatului ºi ploile acide construiesc chipul Ce luilalt. Sociologul nu va mai fi în opoziþie. El nu va mai fi martorul. Rãmânând martor el se va sfârºi. Dãruindu-se acþiunii, el va fi Eroul. Eroul ºi Celãlalt, norma. Rãzboaiele de p e stadioane ºi ºarjele antiglobaliºtilor sunt sfârºirea sociologiei clasice ºi desuete. Ea n u va mai fi ºtiinþã moartã ci artã militarã. Comunicarea nu este mijloc ºi nici mediu aºa cum ci tiparul nu a fost, nici televiziunea ºi nici internetul. Poate cã sunt stãri ale so ciologicului, ele fiind corpul analizei iar nu obiectul, ele fiind desfãºurarea. Soc iologia viitorului nu este a obiectelor moarte sau simpla citire a scãrii valorice , valoarea nemaifiind un construct static. Valoarea nu este un asumat ºi nici un dãr uit aºa cum sociologia nu este periferic, ea fiind corpul împotriva corporalitãþii ca ºi s tigmat social. Mesajul este aici ºi acum. Evenimentul este mesajul iar nu componen tele lui, nu statisticile, nu anchetele panel, nu sondajele ºi nu actul politici. Simultaneitatea este cheia de boltã a noii sociologii care nu va fi a proximitãþii, a alãturãrii sau a limitei autoritãþii ci va fi, deconstruindu-se autoritatea, chiar aceas ta. Sociologia va fi Celãlalt construindu-se pe sine ºi subminând autoritatea, evenime ntul aici ºi acum fiind al întregului. Matricile societãþilor vor fi ale complexitãþii ºi ale sfârºirii limitei, complexitatea fiind mai mult decât structurã complexã sau dinamicã a obie ctului social, obiectul social nemaifiind. Marea construcþie, prin deconstrucþia aut oritãþii , nu înseamnã disoluþia socialului ci e calea cãtre simultaneitate ºi lipsire de opoz iþie, matricile societãþilor construindu-se odatã cu analiza sociologului, iluzorie fiin d graniþa dintre observaþie ºi construcþie ºi interpretare. Moartea autoritãþii este nimic alt ceva decât moartea discursivului autoritar ºi conservator ºi moartea pasivului. Ieºit de sub conul de luminã al academicului subordonat ministerialului prin fonduri ºi simp ozion ºi medalii ale conjuncturii ºi funestului carnaval al autoritãþii închistate, actul sociologului va fi al rãzboinicului demiurg care distruge pentru a construi. Punând în luminã matricile socialului ºi structurile dinamice ale lumilor, sociologul va fi în noul sãu drept natural sã recompunã partitura socialului nu pe potriva mesajului sau împ otriva lui, nu pe potriva instrumentarului ºi dicþionarului. El va fi acela care va schimba aici ºi acum instrucþiunile socialului reunind sentimentul religios cu opini a publicã ºi construind astfel noul mesaj, noua structurã care ºi ea va fi supusã derizori ului ºi sfârºirii într-o lume a vecinãtãþilor ºi nu a limitelor iluzorii ºi apocaliptice.Din a tã perspectivã, limbajul sentenþios, dincolo de autoironia purã, nu se vrea cuprins conf uziei el nefiind predicþie ºi nici mãcar profeþie. Limbajul sentenþios pare mai mult o prãbuºi re a semnului sprijinind eretica interpretare a simultaneitãþii.

FRAGMENTE CRITICE (VI) : ARS COMBINATORIA Voicu Bugariu

Câteva precizãri Articolul reprodus mai jos este relativ important pentru cine se intereseazã în mod onest de istoria sefeului românesc. Acest text a fost recent menþionat în mod inc orect. Pentru cine doreºte sã ºtie cum stau de fapt lucrurile, îl reproduc mai jos. ARS COMBINATORIA Nu puþini atribuie scrierilor de tip science-fiction o anumitã ilegitimitate es teticã ºi, în consecinþã, le trateazã cu miloasã ironie, adresându-le aprecieri în care bagate rea se ascunde sub o îngãduinþã politicoasã. Cum reacþioneazã susþinãtorii genului? De regulã, apucã pe calea steril-sentimentalã a unor avocaþi lipsiþi de argumente logice, recurgând, dupã caz, la ineficienta rãþoialã veleitarã sau la oximoronica milogealã demnã. Ce solicitã ei Un loc pentru scrierile SF în teritoriul "sacru" al literaturii mari. Existã, desigu r, ºi teoreticieni mai avizaþi, ale cãror argumentãri pornesc, de preferinþã, de la trei ide i: 1. scrieri de tip proto-SF au apãrut din cele mai vechi timpuri, 2. denigratorii genului sunt, în fond, niºte neinformaþi, care cunosc mult prea p uþine dintre textele reprezentative, ºi 3. la fel ca în cazul oricãrui alt fel de literaturã, scrierile SF valide din pun ct de vedere estetic sunt mult mai puþin numeroase decât cele ratate. Cât priveºte susþinerea operelor SF considerate individual, ea se întemeiazã pe argum ente împrumutate de la diverse tipuri de criticã a prozei. Cã pledoariile rostite pânã acum în sprijinul literaturii SF de la noi nu au fost t ocmai convingãtoare o dovedeºte, în primul rând, chiar ticul redacþional al organizãrii peri odice a unor "anchete". Iarãºi ºi iarãºi, de vreo zece ani încoace, revistele ºi ziarele vor s afle din când în când, pãrerile unor autori care scriu literaturã SF sau doar o comenteazã. Practic, fiecare anchetã ia lucrurile de la capãt. Este SF-ul literaturã? Are el "vale nþe educative"? Ce legãturi are cu ºtiinþa? Sunt întrebãri repetate în mod obsesiv. Alãturi de banalele lor rãspunsuri, ele conda mnã genul la o perpetuã copilãrie. La fel de nefavorabile genului sunt ºi stereotipele, nesfârºitele tribulaþii pe teme de spaþiu tipografic, pe care le exprimã în diferite ocazii diverºi membri ai "miºcãrii SF", cei mai mulþi dintre ei fiind tineri. Este vorba despre efectul unei nefericite orientãri, manifestatã în mod copios pânã în urmã cu câþiva ani ºi av luenþã. Respectiva orientare situeazã pe un plan secund realizarea artisticã ºi artizanalã a textelor SF, încurajând din rãsputeri ceea ce aº numi gestul SF. "Scrii SF? Da? N-are i mportanþã cum scrii, eºti de-al nostru! Vom face tot ce ne stã în putinþã pentru ca sã fii pub cat, dacã nu într-o revistã tipãritã, mãcar în una multiplicatã." Iatã esenþa acestui mod pãgu vedea lucrurile. Se pot deci constata semnele unei duble ineficienþe. Pe de o parte, teoretici enii ºi criticii nu reuºesc sã fie deosebit de convingãtori, dar nici din cale afarã de pãtr unzãtori, pe de alta, practicienii (autori, editori, redactori de revistã ºi de ziar) se dovedesc nu arareori influenþaþi de orientarea cantitativã despre care am amintit. Ce este de fãcut? Dupã pãrerea mea, de naturã sã participe la atenuarea celor douã neaj unsuri ar fi clarificarea statutului estetic al genului. Desigur, o asemenea acþiu ne este în curs, numeroasele contribuþii teoretice apãrute la noi în ultimii ani aducând i dei interesante. Sunt însã necesare precizãri ºi mai pertinente. Propun, în acest sens, o cale deloc frecventatã de cãtre teoreticieni. Este vorba despre interpretrarea ºi înþelegerea science- fiction-ului prin prisma esteticii mani eriste. Ideea unei apartenenþe de aceastã naturã am enunþat-o într-o intervenþie apãrutã în re a "Argeº" (nr. 3, 1981), precum ºi în câteva recenzii, la cãrþi de prozã ºtiinþifico-fantastic ite în revista "Luceafãrul". Mi se iveºte acum prilejul sã aduc câteva precizãri. Cum în textu l de faþã nu este loc pentru prea multe amãnunte, voi menþiona, în chip de introducere, do ar ideea cã literaturã manieristã nu este defel acelaºi lucru cu literaturã manieratã, prima fiind rodul unei estetici a iregularului, iar a doua neînsemnând decât efectul unei a cþiuni de conformare. Cum se face cã apartenenþa manieristã a literaturii SF nu a fost sesizatã de cãtre te oreticienii ºi criticii noºtri? Prima explicaþie rezidã în faptul cã principalele lucrãri dedi cate manierismului, apãrute la noi, se referã mai ales la poezie ºi la artele plastice , menþiunile unor cãrþi de prozã fiind foarte sãrace ºi neatingând deloc literatura SF. Este v orba despre: Ernst Robert Curtius, Literatura europeanã ºi Evul mediu latin, în româneºte de Adolf Armbruster, Editura Univers, Bucureºti, 1970; Gustav René Hocke, Lumea ca l abirint, traducere de Victor H. Adrian, Editura Meridiane, Bucureºti, 1973 ºi Manier ismul în literaturã, în româneºte de Herta Spuhn, Editura Univers, Bucureºti, 1977; Victor I eronim Stoichiþã, Pontormo ºi manierismul, Editura Meridiane, Bucureºti, 1978. Ar fi int eresant de ºtiut dacã lucrãrile despre manierism apãrute doar în alte þãri ºi mai dificil de c sultat sesizeazã apropierea. Menþionez acum, regretând cã trebuie sã recurg la o înºiruire succintã, cele mai importan te elemente ale esteticii manieriste. Punctul de plecare este conceptul ºi nu natu ra. Sunt cãutate legitãþi ale artificialului. Este þintitã armonia contrariilor; drept efe ct, orice devine compatibil cu orice. Activitatea artisticã este intelectualizatã. S e renunþã la principiul verosimilitãþii. Manierismul este o "ars combinatoria", dar ºi o a rtã a derivãrilor. În general, sentimentalismul este refuzat, mizându-se pe efecte detec tabile cerebral. În ce fel aceste preferinþe apar în scrierile despre care discutãm? Lit eratura SF imagineazã lumi coerente. Ea se întemeiazã pe admiterea celor mai imprevizi bile incompatibilitãþi (om - fiinþe extraterestre, materie - antimaterie, lume - antil ume etc.). intelectualizarea care prezideazã scrierea acestei literaturi este de l a sine înþeleasã, din moment ce se mizeazã pe tensiuni apãrute între concepte ( umanitate - necunoscut, om - maºinã, prezent - viitor etc.). Într-adevãr, verosimilitatea nu are ce cãuta într-o scriere SF. Arta combinãrilor este favorizatã de logica fantasticului. Arta derivãrilor este tocmai extrapolarea, procedeu predilect în literatura SF. ªtim, în fin e, cã personajele din prozele SF au o anumitã descãrnare conceptualã, fapt ce le face, d e regulã, inapte pentru conflicte amoroase (acest aspect nefiind o limitã, ci un par ametru estetic). Mituri, teme, motive predominante în literatura manieristã: labirintul, mit al cãutãrii (echivalentul lui este Cosmosul, în care cãlãtorii astrali cautã fiinþe raþionale), M otaurul ºi alþi monºtri (având drept replicã infinita faunã imaginatã de autorii SF), maºinile iraculoase, capabile de performanþe aducãtoare de stupefacþie (literatura SF exceleazã în maºini), Circe, mit al puterii de a transforma, Proteu, mit al reversibilitãþii (SF-ul le ilustreazã din plin). Ceva despre procedeele retorice preferate de cãtre manieriºti. În primul rând conce tto-ul ("Concetti sunt - sau trebuie sã fie - formule magice ale frumuseþii, care cu ajutorul sofismelor ºi al unor figuri retorice iregulare. (...) Concetto -ul oferã o surprinzãtoare concordia discors a unor idei. (...) ... un concetto izbu tit se înfãþiºeazã nu numai ca o concordanþã de noþiuni antitetice; el constituie totodatã... mestec de imagini. Sunt reunite, deci, atât noþiuni eterogene cât ºi imagini eterogene. (...) În multe, în prea multe cazuri, puterea de invenþie este înlocuitã printr-o simplã dis punere , în acest chip deosebit de artificial". - G. R. Hocke, Manierismul în literaturã, ed. cit, pp. 209 ºi 211). În literatura SF procedeul abundã. Fãrã,îndoialã, co to-ul cel mai reprezentativ este robotul, unire producãtoare de vertij intelectual între ideea de om ºi cea de maºinã. Alte exemple sunt foarte simplu de gãsit: cãlãtorul venit din viitor sau din trecut ºi lumea în care nimereºte, animalul cãruia i se grefeazã un cr eier de om, monstrul inform dotat cu o vie inteligenþã etc. Foarte uzitate de cãtre li teratura SF sunr paradoxul (cel mai cunoscut este cel temporal), oximoronul, cat ahreza. Prin adoptarea punctului de vedere pe care l-am argumentat, câteva persistent e confuzii teoretice ar fi, în sfârºit, dizolvate. Mã voi referi doar la una dintre ele, poate cea mai frecvent exprimatã. Iatã cum este definitã literatura SF în Dicþionar de te rmeni literari, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1976, p. 170: "Accentul cade aici pe justificarea <ºtiinþificã> a unor acte ce par a þine de fantasticul pur, pe spec ularea literarã a unor teorii ºi ipoteze ºtiinþifice, uneori chiar confirmate de progres ul cunoaºterii, dar care rezistã în plan artistic în mãsura în care ficþiunile respective sunt plauzibile din punct de vedere literar". În realitate, nu este vorba despre nici o justificare, recuzita ºtiinþificã fiind folositã în scopurile la care m-am referit (scri erile de popularizare a unor ipoteze ºtiinþifice nu intrã, propriu-zis, în sfera liteatu rii SF). Alãturi de avantajele teoretice, schema teoreticã pe care am propus-o este favo rabilã ºi pentru cei care scriu literaturã SF. Este bine cunoscut faptul cã autorii mani eriºti au acordat întotdeauna o atenþie aproape obsesivã realizãrii artizanale a textelor lor. Meditând la acest aspect, autorii de proze SF ar avea, poate, mai îndelungi ezi tãri înainte de a încredinþa tiparului unele dintre scrierile lor. (Ateneu, nr. 3, martie 1983)

CRUCIFICAREA LUI MOREAUGARIN Györfi-Deák György

Ovidiu Bufnilã e printre puþinii autori de valoare din generaþia cenaclistã (intratã în istorie ca "noul val", lansatã la sfârºitul anilor '70 - începutul anilor '80), care n- a beneficiat atunci de un volum de debut, deºi ar fi meritat-o cu prisosinþã. Pânã în 1994, an care începe agonia fandomului românesc, vãzuse lumina tiparului doar romanul (asupr a acestui termen tehnic vom reveni) "JAZZONIA" (Bacãu, Editura Plumb, 1992), premi at de fani în 1993, întâmpinat cu cãldurã de criticii literari. Mircea Opriþã scria în "Antici a româneascã" : "JAZZONIA este un roman compus cu haz, comedie bufã. Anticipaþia se parodizeazã a ici voios, fãrã agresivitate." Jurnalul SF avea sã-i dedice numãrul 65 (aprilie 1994) în întregime, publicând primel e opt capitole dintr-un al doilea roman, "Cadavre de lux", anunþat sã aparã la Editura Calende. Ceva n-a mers cum trebuie, pentru cã dupã euROcon '94, Jurnalul SF a conti nuat sã publice în foileton noi fragmente din carte (nr.76-82 / 1994), care ulterior a figurat ºi în planul de editurã al "Daciei" clujene. În urma privatizãrii acesteia, rom anul a apãrut în cele din urmã, dupã încã o serie de peripeþii, la sfârºitul anului 2001, în s e publicaþii electronice îngrijitã de Societatea Culturalã Noesis (CD-ROM + site Interne t). Dacã în JAZZONIA Ovidiu Bufnilã ne vorbea despre Entropia Informaþionalã, iar în "Cadav re de lux" dezvãluia Instrucþiunile Manipulãrii ºi cãuta Codurile, în aceeaºi prezentare din n umãrul special alcãtuit de Jurnalul SF autorul anunþa potenþiala apariþie a încã douã volume, oartea purpurie", un volum de short-short-stories apãrut la Editura Brâncuºi în 1995 ºi un roman intitulat "Adamville". Cine va parcurge "Cruciada lui Moreaugarin" va ved ea imediat cã este vorba despre o primã variantã a acestui roman. Adamville este un orãºel populat de personaje bufniliene, care, ca de obicei, s e agitã într-una, dând viaþã uneia dintre cele mai ciudate universuri create de un autor r omân. Unii comentatori au încercat sã-i îndese scrierile în categoria "realismului fantast ic dâmboviþean", vãzând în inginerul fãurar (stãpân ce dispune dupã voie de puterea ºi dirijea voie magia câmpului magnetic) creatorul unui tãrâm de vis populat cu simulacre dotate cu conºtiinþã de sine, supuse unor blânde agresiuni degresate (digresiuni mãiestrit grupat e în ºapte ouã filozofale), desconsiderate cu o bonomie sorã cu tandreþea. Precum a observ at ºi Cãtãlin Ionescu în prefaþa volumului, Adamville este altceva decât un Macondo gadgetiz at, el este un tãrâm virtual, dar nu cibernetic, ci unul realizat prin sugestie, mij loc magic, care singularizeazã proza lui Ovidiu Bufnilã. Adamville e un spaþiu exclus din suprarealismul mamã, deoarece consuma prea multã energie, prea multã culoare localã, dar e la fel de nãucitor. O Lume Nouã, creatã de un moment magnetic. O pasã. En passant . În "Cruciada lui Moreaugarin" ni se vorbeºte, conform mãrturiei autorului, despre "Calea Rãzbonicului nuntit cu Magicianul". Ovidiu Bufnilã însuºi a îmbrãcat cãmaºa morþii ºi ea eroului sãu, cu care se identificã pânã la adresa de cãsuþã poºtalã, s-a transformat într-u m evenimenþial, un vortex imagiconic în existenþa cãruia acþiuni banale capãtã întorsãturi nea te, meandre fractalice, dislocãri din logica realului. Un singur exemplu: la nici douã sãptãmâni dupã ce am expediat traducerea maghiarã a "Americii pierdute", a avut loc ata cul terorist asupra turnurilor gemene. Moreaugarin, magicianul ucis de Ib Hassan, pãrãseºte lumea morþilor ca sã ajungã într-un alt Infern. Pe tot parcursul romanului el se confruntã cu oglindirea sa, cea destrãm atã ºi reînsãilatã în finalul cãrþii. El este nemuritor, deoarece este unic, mai precis este " incipiul lui unu care se multiplicã". Magia e o putere fãrã de chip ("vine ea ºi dezlega rea lucrurilor!") iese din rigoarea consemnãrii savante ("ritmul e cheia lucrurilo r") ºi e disponibilã în cantitãþi ce l-ar deruta pe Harry Potter ºi colegii sãi ("de la stratu l de ozon ni se trage" ). Moreaugarin este de fapt un anti-erou, vrãjile sale sunt tratate ca niºte simpl e vrãjeli. Nici Ovidiu Bufnilã, nici Agatha, un personaj preluat din Jazzonia ºi poves tirile mai vechi, ce întruchipeazã eternul feminin, nu iubesc eroii în armuri þintuite c u diamante de luminã veche. "Fiinþa umanã pare sã-ºi piardã sensul într-o lume aparent sufocat de eroi". Dezamãgit, luat în derâdere, magicianul se coboarã la nivelul vrãjitorilor ºi proc edeazã dupã tipicul solomonarilor: pogoarã din ceruri Mandhala, un monstru apocaliptic , ce rade din temelii lumea în care a trãit pânã acum. Victoria îi lasã un gust amar, pentru cã cel care dispune de puterea de a distruge Universul, nu poate sã se distrugã pe si ne. "Jocul ficþiunii ºi al realului creeazã un turbion de nebãnuit", o spiralã pe care ant i-eroul nu poate s-o pãrãseascã, indiferent de sensul în care o strãbate. Pro-Scris vã prezintã în aceastã ediþie primul capitol din cel de-al patrulea roman, intitulat "Câmpuri magnetice", care ne vorbeºte despre Planul Ascuns al Lumii. Un al t fragment poate fi citit în ultimul numãr din "Lumile virtuale". Ovidiu Bufnilã ne pr omite apariþia cât mai curând posibil în rafturile librãriilor, aºa cã nu putem sã încheiem, c ar sã punem un... (va urma)

(despre: Ovidiu Bufnilã, Cruciada lui Moreaugarin, Ed. Pygmalion, 2001.)

UN "COPIL TERIBIL" PRINTRE FEMEI Györfi-Deák György -

UN "COPIL TERIBIL" PRINTRE FEMEI Györfi-Deák György Mihail Grãmescu este un nume care nu mai poate trece neobservat în science-fict ionul românesc, fiind o prezenþã care se doreºte întotdeauna activã ºi care reuºeºte sã atragã supra sa an de an. Zic aceasta, deoarece în ultima vreme i-am reîntâlnit prozele (ºi nu numai) în cele mai neaºteptate locuri. De exemplu, vara trecutã (2001) am avut surpriz a sã-i descopãr un volum apãrut în format electronic pe CD-ul alãturat unui numãr al reviste i PC-Magazine, ce cuprindea nuvelele "Anomia", "Comunicare prin juxtapunere", "P etrecerea" si eseul "Invincibilul Mighty Mouse". Ulterior, am aflat cã el poate fi preluat de pe situl Societãþii Culturale Noesis, www .noesis.ro . Interesul scriitorilor faþã de inovaþiile tehnice de ultimã orã pare ciudat, deºi n-ar trebui sã ne surprindã. Sadoveanu, de exemplu, a dobândit una dintre primele l icenþe de radioamator acordate în România, iar medicul Vasile Voiculescu s-a numãrat pri ntre primii colaboratori ai Radio Bucureºti. Mihail Grãmescu tocmai a fãcut pasul ce d esparte Galaxia McLuhan de universul virtual. Dupã apariþia volumului "Ildiko" (Ed. Tritonic, 2001), ce cuprinde ºi minunata po veste a imposibilei împliniri din microromanul "Calea de apã", naraþiune întâmpinatã cu multã cãldurã de mai mulþi critici ori iubitori de frumos, prezentatã ºi într-un numãr precedent al Pro-Scris, nu ne-am fi aºteptat ca Mihai sã reaparã atât de curând cu un nou titlu. Dar ia tã cã, dispunând de resurse nebãnuite, el s-a decis sã continue seria poveºtilor de dragoste , începutã cu "Ildiko" ºi "Altãdatã", cu alte 14 naraþiuni ce încheagã "Rãzbunarea Yvonei" (Ed itonic, 2001), o culegere subintitulatã cu o anumitã socotealã "Povestiri cu fete". Cu prinsul ne aratã cã nu este vorba numai despre atât, în dreptul numelor feminine fiind t recut ºi câte un titlu de revistã literarã: "Rodica (Luceafãrul)", Lili (Contemporanul, Pl acebo)", "Zgulilitica Miºone (Viaþa româneascã)", "Ultima oaie (Viaþa româneascã)". Sincer sã u, acesta a fost motivul care m-a determinat sã încep lectura cãrþii, deoarece poveºtile d e dragoste nu mã atrag în mod deosebit, le las de obicei în grija soþiei. Am descoperit curând cã povestirile lui Mihail Grãmescu cuprind lucruri mult mai serioase decât pomelnicul unor vremelnice cuceriri, listã începutã pe vremea când stãtea pe oliþã mestecând usturoi (un vermifug popular) ºi care nu are încã un sfârºit. În subtext, ele iesc o cronicã social-politicã ºi o analizã lucidã a moravurilor literare din anii '60-'70 . Naratorul participã ca martor mut la presiunile exercitate asupra tatãlui sãu, un li terar de þinutã, neîmplinit într-o operã proprie, pentru cã firea sa rebelã de boem l-a purtat tot timpul "împotriva curentului", vorbind "ce-nu-trebuie-cu-cine-nu-trebuie". Om ul a ajuns la închisoare doar pentru cã a spus odatã la un pahar cã "i-ar plãcea sã meargã pri n lume, sã vadã ºi el Turnul Eiffel ºi Statuia Libertãþii". Relaþia dintre fiu ºi tatã a fost ea tensionatã, de la vârsta "somnului de dupã-masã", rãgaz când pãrinþii ar fi dorit sã se ret intimitate, pânã la seducerea Yvei, femeia care a marcat debutul erotic al povestito rului, când s-a umplut paharul ºi ruptura a devenit definitivã: "am aflat atunci cã tata era o canalie, epava unei morale mizerabile despre care nu ni se predase la ºcoalã nimic". Regãsim toatã pofta de viaþã ºi umorul solar lãsate moºtenire literaturii române de nemur orul humuleºtean în povestea Crãciunului petrecut în autobuz, unde o tânãrã de bani-gata, îmbr haine scumpe de blanã, adunã din "cerºit" (de fapt, din colindat) o cãciuliþã de bani de la muncitorii întorºi din schimbul de dupã-masã, surprinºi de îndrãzneala tinerei. Aceeaºi îmdrã inereascã este însã drastic sancþionatã în "Concursul de debut", unde o clipã de joacã de-a v- ascunselea printre coloanele Academiei frânge zborul unui tânãr autor. Minulescu a rãmas corigent la limba românã pentru cã o tânãrã l-a preferat, spre dezolarea profesorului de li teraturã. Ei bine, naratorul din "Rãzbunarea Yvonei" pãþeºte acelaºi lucru pentru cã atunci câ i se cere sã scrie despre "Naþionalismul în opera lui Eminescu", îºi începe teza cu un frag ment din cunoscuta "Doinã". ªi sã nu uitãm, era vorba despre un talent care depãºise cadrul revistei liceului ºi reuºise sã publice chiar în "Luceafãrul". Dar nu se face sã citeºti "Crai i de Curte-Veche" în ora de francezã atunci când ai de-a face cu o dãscãliþã încuiatã, care pr jio" în loc de "je" ºi al cãrei soþ este un ºtab de la Inspectoratul General al Învãþãmântului Transferat la un alt liceu, nãbãdãiosul adolescent intrã sub benefica protecþie a bãtrânu lui director Alexandru Albu, care face tot ce poate ca sã-l sprijine. Dar, în primul rând, îi publicã scrierile: "Abia ieºise de sub tipar revista ºcolii, cã mi se ºi dusese buhu l printre colegi. Aiurealã ca a mea nu mai citiserã ei nici prin revistele oficiale, darmite într-una ºcolarã". În mod surprinzãtor, primul idol al ucenicului literar a fost Adrian Pãunescu. Da r cei care l-au îndrumat cu adevãrat au fost scriitorul Tudor Opriº (într-o vreme) ºi, mai cu seamã, poetul George Chirilã. Este contactat de fanii SF ºi cele patru "eseuri poe tice" scrise de Geta Matei vor constitui punctul de plecare a unei aventuri în ima ginar pe care continuã sã o trãiascã ºi în prezent: "Habar n-avea Getuþa cã un sfert de paginã al ei, ori doar câteva fraze sau vreo si ntagmã mai imprecisã, avea sã se transforme dupã îndelungatã elaborare logicã ºi reformulare a isticã în <> - cum avea sã fie catalogat la momentul dat, ca re va <> - considerat borgesian, pe vremea când nici nu au zisem de Borges..." Dar despre aceastã devenire vom afla, probabil, în viitorul volum, cel ce va într egi "fresca de epocã", "romanul modular" despre care Mihail Grãmescu ne mãrturiseºte în po stfaþa volumului cã însumeazã cam 500 de pagini, povestiri ce vor "rãmâne pentru vremuri mai bune ºi cu mai mare apetit literar decât acestea prin care trecem".

(despre: Mihail Grãmescu, Rãzbunarea Yvonei, Ed. Tritonic, 2001.)

ROLLERBALL 2002 sau de la moartea copacului la moartea Uniunii Sovietice... Cãtãlin Ionescu

În a doua jumãtate a anilor 70, critica româneascã de film remarca faimosul "Roller ball", varianta 1975, în regia lui Norman Jewison, avându-l în rolul principal pe faim osul James Caan. La început cu reþinutã admiraþie, subliniind desigur calitãþile "anticapita liste" ºi "general umane" ale peliculei. Încerc sã citez din memorie câteva fragmente di n criticile timpului, reþinute din lecturile "Almanahului Cinema": în 1976 pelicula este menþinutã la o ºtachetã înaltã, în 1978 devine tot mai des un "cal de bãtaie" - "violenþa tuitã a filmelor americane", "ce sens poate avea revolta lui Jonathan E într-o lume dezumanizatã?" - pentru ca la începutul anilor 80 sã nu se mai scrie nimic despre el. Un punct comun totuºi: scena subintitulatã "moartea copacului", consideratã de cr itica perioadei drept momentul cel mai cutremurãtor ºi, desigur, mai uman. Nu ºtiu câþi dintre cititorii acestor rânduri au vãzut filmul. Mãrturisesc cã eu l-am vãz in anii '90, pe un canal german de televiziune, ºi nu am înþeles mare lucru - în primul rând pentru cã nu cunosc limba germanã. Dar, în ceea ce mã priveºte, moartea copacului, nu m-a impresionat în mod deosebit. Nu semãna deloc cu ce-mi imaginasem eu, citind cron icile din reviste. Nu era o parabolã a distrugerii vegetaþiei - ºi implicit a speranþei - ci o parabolã a însingurãrii într-o lume nepãsãtoare. Bogaþii prieteni ai echipei de rollerb all nu distrugeau ultimul copac scãpat ca prin minune de capitalismul sãlbatic ºi "def riºator", ci-ºi omorau, pur si simplu, plictisul, într-o lume violentã prin singurãtate. H ainele tipice anilor '70 ºi presiunea celor 20 de ani scurºi de la premierã au transfo rmat însã parabola "zidului" copacului bombardat în ciudãþenie.

Rollerball 2002 reia într-un mod diferit parabola însingurãrii dintr-un viitor te hnologic, plin, in 1975, de televizoarele imense din fiecare camerã a casei vedete i Jonathan E. Viitorul este acum cel al capitalismului din fostele republici sov ietice, ironizat cu mânã forte de John McTiernan (Al 13-lea rãzboinic, Afacerea Thomas Crown, Die Hard 3, Vânãtoarea pentru Octombrie Roºu, Die Hard, Predator, etc). Noul J onathan joaca rollerball nu în America, ci în fostele republici, creºtine sau musulman e, ale defunctei Uniuni Sovietice. Necruþãtor, McTiernan trece cu aparatul de filmat peste reclamele cu Coca Cola scrise cu caractere chirilice ºi cele cu femei pe ju mãtate nude, pentru a arata apoi mizeria locuinþelor sau a celor care stau chiar în st radã, fluturând sãlbãticiþi neschimbatele steaguri roºii. Mai mult, grotescul este împins la e xtrem atunci când comentatorului texan, care face parte din echipa de rollerball i se aduce o bãuturã (dublã ironie, alcool într-o þarã islamicã) de cãtre o femeie cu faþa acop dar etalându-ºi sutienul strâmt, din care se revarsã voluptoase forme mustind a silicon ... Sigur, Rollerball 2002 nu mai seamãnã cu cel din 1975. De altfel, tânãrul Kris Klei n pare mai degrabã interesat de "tradiþia" în stil Keanu Reaves (cu care ºi aduce, în mod mai mult sau mai puþin vag) decât de cea a lui James Caan, dar jocul actoricesc este în esenþã bun, mai ales cã Jean Reno face faþã, evident, cu brio la noul personaj negativ, cel fascinat numai de cuantumul încasãrilor din transmisiile în direct de televiziune ºi neinteresat de vieþile care sunt sacrificate iarãºi pe altarul banilor scoºi din reþelele TV... Trecând peste finalul edulcorat, mult mai "happy-end"-izat decât ar fi fost caz ul, "Rollerball" este un film care, dincolo de comercialul inerent, ridicã la modu l subtil câteva probleme grele. Fapt care, în ultimã instanþã, îi va fi, probabil, fatal. Pe ntru cã Box Office-ul nu tolereazã, de obicei, astfel de atitudini...

13.02.2002

ROLLERBALL (1975) Regia: Norman Jewison Producãtor: Norman Jewison Scenariu: William Harrison Distribuþie: James Caan, John Houseman, Maud Adams, John Beck ROLLERBALL (2002) Regia: John McTiernan Producãtor: Kristen Branan, John McTiernan, Charles Roven, Beau St. Clair, Michael Tadross Scenariu: William Harrison, Larry Ferguson, John Pogue Distribuþie: Chris Klein, Jean Reno, LL Cool J, Rebecca Romijn-Stamos

PRO-FILE

SOCIETATEA CULTURALÃ NOESIS Remus Cernea va ofera un CD-ROM care contine 50 de volume de literatura româna contemporana (ca rtile fiind însotite si de filme digitale cu sau despre scriitorii publicati) la p retul de doar 200.000 de lei (plus taxele postale pentru cumparatorii care nu su nt din Bucuresti). Acest produs cultural multimedia este rezultatul unui proiect demarat in luna au gust si reprezinta o premiera pentru Romania (nu au mai fost pana acum editate e -carti si filme cu autorii acestora pe un CD-ROM). CD-ul a fost foarte bine primit atât de catre presa cât si de catre publicul care l- a achizitionat. Pentru comenzi ne puteti contacta la [email protected] sau 091.98.20.56 (Remus Cerne a) (detalii la www.noesis.ro) Mai jos va prezint continutul CD-ului: ESEISTICA Andrei Cornea - "Cuvintelnic fara frontiere" (prefata video de Andrei Oisteanu) Adrian Mihalache - "Navi-GÂND-ind" (eseuri despre ciber-cultura) Gabriel Andreescu - "Polemici neortodoxe" Mircea Malitza - "Pietre vii" Bogdan Stanoiu - "Spatii complementare" FILOSOFIE POLITICA Gheorghe Stoica - "Machiavelli, filosof al politicii" Ion Goian - "De la polis la ontologia politica" ROMAN Gellu Naum - "Zenobia" Elena Pasima - "Tormdass" - premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1999) Jean Lorin Sterian - "Clopotele bat fara noima" Ovidiu Bufnila - "Cadavre de lux" VOLUME DE POVESTIRI Tudor Octavian - "Povestiri" vol I Mihail Gramescu - "Comunicare prin juxtapunere" Adina Lipai - "Nimic" Ana Maria Negrila - "Lumina din adâncuri" Colectia de poezie LETHE Nora Iuga - "Spitalul manechinelor" Cezar Ivanescu "Efebul de la Marathon" Daniel Banulescu - "Te voi iubi pân' la sfârsitul patului" Paul Daian - "Stângacia în salut a femeii" (premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti - 1999) Nora Vasilescu "Carte de despartire" Dan Iancu "Despre înteles" (editia a II-a) (premiul pentru debut al editurii Cartea Româneasca în 1997) Gheorghe Iova - "Sintaxa libertatii de a spune" Ioana Ieronim - "Poeme electronice" Nina Vasile - "Distanta din miezul noptii" Gelu Vlasin - "Atac de panica" Dragos Niculescu - "Farmecul iluziei" Ilinca Bernea, Matei Ghigiu, Bogdan Geana - "Ignorantii" volum colectiv Radu Herjeu - "Ramasite de tinerete" Nicolae Macovei - "Un om cu trenci gri si ilustratii color abstracte" Constantin Virgil Banescu - "Câinele, femeia si ocheada" (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut 2001) Razvan Tupa - "Fetis" TEATRU Iosif Naghiu - "A treia caravela..." Marius Theodor Barna - "Fata în fata" Andreea Valean - "Teatru" Alina Nelega - " www.nonstop.ro" câstigatoare a Concursului UNITER Cea mai buna piesa româneasca a anului 2000 Carte editata în colaborare cu UNITEXT Saviana Stanescu - "Apocalipsa gonflabila" câstigatoare a Concursului UNITER Cea mai buna piesa româneasca a anului 1999 Carte editata în colaborare cu UNITEXT CRITICA DE TEATRU SI FILM Ion Cazaban - "Scena româneasca si expresionismul" Mircea Dumitrescu - "Cinematografia universala - eseuri" (vol. I) ISTORIA LITERATURII George Muntean - "Eminescu - 100 documente noi" Mihai Radulescu - "Istoria literaturii române de detentie" (vol. I) VOLUM ÎN AFARA COLECTIILOR Stefan Tiron - "Pan-a-sonyc" (manual) REVISTE Respiro (numerele 1-4) Revista de literatura care apare doar pe internet la adresa www.revistarespiro.c om si în care semneaza autori români din tara si din diaspora precum Ioan Es Pop, Pa ul Vinicius, Paul Doru Mugur, Horia Gârbea, Lucian Mândruta, Petre Catalin Logofatu, Cornel Mihai Ungureanu, Ioana Dragan, Bogdan Suceava, Adrian George Sahlean, Do ina Ioanid, Adina Dabija, Mihai Ignat, Dan Danila, Sorin Grad, Adi Urmanov, Mari ana Marin, Simona Minassian, Horia Tabacu, Alina Stanescu, Lucian Sarbu, Andreea Valean, Mihai Dinu, Dan-Silviu Boerescu, Katherine Bar, Magda Cârneci, Florin Fâra, Mugur Grosu, Gabriela Rotaru, Mircea Tuglea, Nora Vasilescu, Mihail Galatanu, R azvan Radulescu, Victor Ieremia, Luiza Carol, Stelian Tanase, Petre Barbu, Stefa n Caraman, Mona Mamulea, Silviu Dancu, Ioana Nicolaie, Traian T. Cosovei, Ioni P lesa, Miruna Serban, Adrian Buz... Studii Internationale realizata de Centrul de Studii Internationale Revista care apare în limbile româna si engleza, pe acest CD-ROM fiind versiunea român a. Editori: Gabriel Andreescu si Renate Weber ANTOLOGIILE VIRTUALE NOESIS Antologia Virtuala Noesis nr. 1 (prima carte din România editata în format Microsoft Reader, septembrie 2000) cu texte semnate de: Adina Dabija, Arthur Dogariu, Cat alin Tenita, Ioana Uricaru, Cristian Galeriu, Cristi Mungiu, Nina Vasile, Gelu V lasin, Giordano Segneri, Jean Lorin Sterian, Andreea Valean, Costi Gurgu, Ovidiu Tichindelean, Dan Cristian Cârciumaru, Laurentiu Bratan, Mirel Palada, Stefan Tir on, Oana Bosca Malin, Adriana Gheorghe, Bogdan Stanoiu, Remus Cernea, Razvan Tup a, Adi Urmanov, Felix Damian, Miriam Ceres, Viorel Budescu, samd... Antologia Virtuala Noesis nr. 2 (noiembrie 2000) cu texte semnate de: Gheorghe I ova, Adina Dabija, Costi Gurgu, Gelu Vlasin, Jean Lorin Sterian, Laurentiu Brata n, Marius Ianus, Nora Vasilescu, Ana Maria Negrila, Virgil Banescu, Paul Cernat, Alexandru Matei, Tamara Cuprian, Remus Cernea, Adina Lipai, Miriam Ceres, Alexa ndra Botculescu, Robert Coravu, Razvan Tupa, Ioana Baetica, Mirel Palada samd... Antologia Virtuala Noesis nr. 3 (aprilie 2001) cu texte semnate de: Andrei Corne a, Sorin Vieru, Cristi Mungiu, Radu Herjeu, Alexandru Polgar, Robert David, Adin a Lipai, Bogdan Stanoiu, Nora Vasilescu, Carolina Ivanescu, Cosmin Perta, Ioana Nestorescu, Oana Andra Rotaru, Elena Fenoghen, Laurentiu Vedinas, Sânziana Cotoara , Ana Catinca Popovici, Ioana Pelehatai, Adina Antonie, Camelia Hostinar, Otilia Panainte, Catalina Avasilencei, Szabo Tiberiu Iosif, Andreea Plesea samd... Antologia Virtuala Noesis nr. 4 (noiembrie 2001) cu texte semnate de: Stefan Car aman, Ilinca Bernea, Corneliu Mihai Ungureanu, Dan Lungu, Alma Dorian, Bogdan Ge ana, Alexandru Matei, Eugenia Taralunga, Sorin Grad, Remus Cernea, Victor Loghin , Sorin Grad, Oana Solica, Marian Coman, Onofrei Muler samd... FILME DIGITALE Societatea Culturala Noesis va prezinta 47 de filme digitale dintre care 45 sunt realizate cu scriitorii editati, unul este despre cartile electronice, iar ulti mul rezuma în aproximativ 12 minute lansarea a 12 volume în format Microsoft Reader, în data de 18 aprilie 2001, la Teatrul Act din Bucuresti. Spectacolul a fost real izat de catre Trupa de Teatru CALEIDOSCOP (Iulia Sâia, Luminita Vâlciu, Manuela Alio nte, George Frâncu, Dana Teodorescu Vulc, Dan Vulc) în colaborare cu Mugur Gherase s i Paul Daian, dupa o idee de Gabriela Bagrinovschi si Remus Cernea. Regia: Andre ea Valean. NOTA Acest CD-ROM a fost lansat oficial miercuri 28 noiembrie 2001 în cadrul Târgului de Carte "Gaudeamus". MULTUMIRI: Paula Apreutesei, Dan Iancu, Paul Daian, Radu Dobrescu, Adrian Bratfanov, Marian Popescu, Elena Popescu, Anatol Carmin (IQ), Sorin Vieru, Nina Vasile, Gelu Vlas in, Nora Vasilescu, Lenti Chiriac, Constantin Virgil Banescu, Adina Bolboceanu, Cristian Manafu, parintilor... Au sprijinit acest proiect cultural: MICROSOFT ROMANIA, BRD - SOCIETE GENERALE, PC MAGAZINE, COMPAQ, TOTALNET, CISCO.

PRO-TON

CÂMPURI MAGNETICE Ovidiu Bufnilã

MOTTO: Enciclopedia este ceea ce eºti dispus sã fii. Enciclopedia înseamnã deschidere ºi este o chestiune de vocaþie iar bibliografia est e un inventar care strãbãtut cu sârguinþã. Mihaela BUFNILÃ

Capitolul 1

Reinterpretarea structurilor narative ºi descriptive ne obligã sã reorganizãm instru cþiunile conþinute în inventarul nostru enciclopedic. Lumile din Molina Mar, din Burbansk, din Puerto Pico ºi din Qiatotocoatl ne ap ar ca fiind imperfecte, actele economice, religioase, militare, culturale ºi de or ice altã naturã fiind adesea fãrã substanþã. Imperfecþiunea nu este însã þelul nostru ultim aºa cum spionii de dincolo de orizontul vizibil nu sunt adevãraþii noºtri duºmani. Acþiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne-au aju tat însã sã descoperim proprietãþile uluitoare ale orizontalitãþii. Am reuºit astfel sã intuim strategicile câmpurilor magnetice ºi am înþeles cã alcãtuirea l ilor nesfârºite se revendicã a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretãrii. A m aflat cã maliþia sau aroganþa celui care intepreteazã sunt dovezi sigure de vulnerabil itate. Savanþii desueþi din Patola, din Beauburg ºi din Gugumbe au preamãrit tradiþia ºi au luat cu asalt întemeierile forþelor de creºtere lucrând în dauna lor ºi spre binele spiritul ui conservator. Malagambiºtii literari din Pântraºiva, din Kalombra ºi Baha au þinut prele geri ºi conferinþe despre marele nimic nãucind masele largi ºi vestind o ultimã apocalipsã p entru a fi pe placul augustei oficiale. Toate aceste experienþe ne-au convins sã pornim în cãutarea miracolului ºi au organiza t ceea ce numim adeseori tendinþa. Experienþa însoþeºte sensul ascuns al misiunii noastre ºi ne îndreptãþeºte sã credem cã, d ai multe ori, ignoranþa ºi prostia sunt instituþionalizate cu bunã ºtiinþã în lumile enciclope ei. Ele sunt susþinute fie de propaganda în dauna binelui public fie de monopolul pu s pe nemurire. Ele au un efect devastator stârnind vârtejuri virtuale ºi producând revol uþii pe care savanþii desueþi din Doga Noga ºi Marsila Molé le confundã cu câte o bifurcaþie e mplarã, tânjind dupã un eveniment cu efecte devastatoare. Aºa stând lucrurile, imperfecþiunea nu vorbeºte despre sfârºitul istoriei. Lupta dintre periferie ºi centru ascunde alte înþelesuri decât cele oficiale ºi pune istoria sub semnul întrebãrii. Cinismul ucide elanul critic iar critica devine inutilã într-o lume în care c orpul ucide privirea. Noi am pornit însã în cãutarea sensului ultim convinºi cã, deºi pare finitã, existenþa est construcþie fãrã de capãt. Suntem prizonieri ai unor matrice informaþionale fundamentale d ar încercãm sã construim ceea ce pare de neconstruit. În aparenta noastrã miºcare prin universul plin de universuri, descoperim cã sensuri le înþepenite în stereotipii sunt mai mortale decât proiectilele sau forþele telurice. Con spiratorii plini de tenacitate din Quanqo Koqué ºi Togai cautã în profunzimile enciclope diei formula magicã prin care ar putea stãpâni miºcãrile tectonice ºi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, tainã ºi miracol. Iminenta desecretizare arde formele ºi produce evenimente în cascadã punând profeþiile în mare dificultate ºi bagatelizând acþiunile secretoºilor din Guaribo, din Metembo ºi Wole Wa. Dezvãluirea nu este însã decãderea secretului. Rãzboaiele informaþionale ne dezvãluie cã evoluþia este a limitei iar organizarea supe rioarã prin catastrofe e a vecinãtãþii. Formele pornite spre sensul ultim al lucrurilor îºi pierd de cele mai multe ori supleþea geneticã ºi simþul interpretãrii. Tocmai de aceea luptãm cu fervoare în rãzboaiele in rmaþionale urmãrind transformãrile neaºteptate. Probabilitatea existenþei unei bifurcaþii în proximitatea noastrã ne-a fãcut sã iniþiem pr ocedurile de secretizare a universului plin de universuri ºi sã luãm aminte la sfârºitul n aþiunilor, la sfârºitul imperiilor ºi la vulgarizarea istoriei. Ameninþarea imperiului ar putea fi bifurcaþia. Iar terorismul ar putea ascunde p rofunzimile formelor aduse de dincolo de orizontul vizibil de spionii encicloped iilor pe care nu le-am supus interpretãrii. Construit cu perversitate, terorismul e refuzul celuilalt. În aparenþã, terorismul asigurã prezenþa diriguitoare. E prezenþa duºmanului. Prezenþa maleficã. El nu anunþã noile r aie ci epoca imperialã. Care va fi imperiul? Nu care va fi ci cum va funcþiona imperiul e important de ºtiut. Aflându-ne în zona predicþiei sau a profeþiei, ne putem înºela asupra termenilor. Dar imperfecþiunea e tocmai superbia gândirii. Lipsirea de mari armate aflate în înc leºtãri sângeroase ºi pline de tragic ºi grandoare anunþã un construct imperial. Diferenþa este pregãtitã. Artele complexitãþii se desfãºoarã pline de perversitate. Imperiul se întinde etern, jin duind dupã starea sa imaginarã. Imperiul pare a fi sensul ultim, ultima instrucþiune a enciclopediei noastre. Imperiul e sfârºitul democraþiei. Ea sucombã, se sufocã sub elanul maselor al cãror metabolism trebuie sã funcþioneze co ntinuu îngurgitând falºii eroi. Falºii eroi sunt construiþi cu abilitate sau din greºealã în M trokas, Azego Bazego ºi Tulule. Exerciþiul lor stã fie sub semnul conspiraþiei fie sub s emnul rebeliunii, insurgenþa nefiind invocatã. Starea de insurgenþã, aducãtoare de sens, este înlocuitã în epoca imperialã cu starea de b eligeranþã continuã. Vor fi avut loc toate rãzboaiele informaþionale posibile în Popocatepet lán, în Galeea, în tumultuoasa Bulbona. . Celãlalt ar putea fi eternul duºman în timp ce marile armate se preschimbã în gãrzi impe riale specializate ºi înarmate pânã-n dinþi. Ele sunt trimise sã restabileascã ordinea prin ed ict imperial ºi prin manipulãri. Ele sunt trimise, mesianic, sã aducã fie pacea, fie sab ia mulþimilor care se vânzolesc în vecinãtatea oraºelor rotitoare aflate la nord de Ghile Ga. Celãlalt este diabolizat. El va fi nu ars pe rug sau ucis în bãtãlie ci va fi pulver izat semantic în încâlcite procese pierdute în noianul ºtirilor ameþitoare fie anulat prin a cte diplomatice de miniºtrii de externe ai orientalelor ºi occidentalelor. Artele complexitãþii se nutresc din aceleaºi fundamente autoritare ale enciclopedi ei. Ele metabolizeazã bibliografia. Ele controleazã centrul ºi periferia dând viaþã fantasme lor care cutreierã prin minþile naivilor sau îndrãgostiþilor din Baasa, din Kualimbo ºi din Gotela. Noul imperiu nu este din acest punct de vedere un pas înainte. Structurile narative ºi descriptive intrã într-o erã plinã de convulsii care nu anunþã o r enaºtere ci o decãdere în celãlalt. Este în fapt, toatã aceastã epocã imperialã, o utopicã de rangul I sau, mai mult, o impo sibilitate strategicã, un finit al exerciþiului de putere. Vorbind despre aceasta, nu vom ºti niciodatã dacã deciziile noastre au fost corect e sau nu. Nu vom ºti niciodatã dacã structurile narative ºi descriptive pe care le folos im sunt posibile potrivit noilor instrucþiuni enciclopedice. Mareea trandafirilor din Adamville, extazul mulþimilor din Takla Makan, dimine aþa generalilor din Quanqo Koqué, diamantele de luminã veche ºi aventurile lui Pitoºkin su nt construcþii imaginare sau urma lãsatã de structurile turbulente specifice complexitãþil or? Vom descoperi cã de fapt complexitãþile sunt expresia dinamicii câmpurilor magnetice care guverneazã artele privirii? Trãim într-o superbie a incertitudinii. Guvernatorul din Togai nu are încredere în împãratul Ogawa iar vicepreºedintele Weinbe rger îi suspecteazã pe toþi. Obin Oba nu pleacã urechea la linguºeli iar Pitoºkin, omul colo nelului Sharun, se întreabã adeseori dacã existã cu adevãrat ºi dacã lumea este într-adevãr re Noi, magicienii secretului, luãm forme ºi pãtrundem în miezul evenimentelor fiind ch iar esenþa lor. Nu ºtim sigur dacã fiinþãm sau ne aflãm doar în funcþiune dupã un plan ascuns cãrui instrucþiuni nu le deþinem. Plutim într-un ocean de ambiguitate. Dar ºtim cã minunata artã a spionajului ne-a desluºit cã dacã zidurile ar fi limitã absolu tã atunci nu ar mai fi nimic.

© Ovidiu Bufnilã 2001

LA O BERE... Radu Pavel Gheo

Dupã amiazã. Un birt întunecos, cu mese de lemn acoperite de pete lipicioase, per eþi afumaþi, zugrãviþi în maro, ºi un miros stãtut, acru. La o masã stau doi cetãþeni de vîrst , cu burtã, mustaþã ºi chelie avansatã. În faþa lor, pe masã, patru halbe de bere, douã pe jum goale. Cetãþean 1 (ofteazã): Greu... Cetãþean 2 (idem): Greu al dracului... C 1: Sãrãcie mare. C 2: Mare de tot. Tot mai bine era pe vremea lui Ceauºescu, sãracu... C 1: Aveai o slujbã, aveai de mîncare, te puteai îmbrãca dintr-un salar. Acum... C 2: Mã uit la tinerii ãºtia, cum se însoarã astãzi. Pãi din ce-or sã trãiascã? C 1: Tot pe spinarea pãrinþilor, sãracii de noi... Ai copii? C 2: Nu. C 1: Nici eu. M-a ferit Dumnezeu. Ce m-aº fi fãcut astãzi? Am eu un vecin, ºi-are ãsta un copil de vreo 20 de ani. Acuma vrea sã se-nsoare... Cu ce? ªi nu face nimica toatã ziu a. C 2: Pãi ce sã facã? Slujbe nu-s... Sã lucreze la patron, sã scoatã ãla sufletul din el? Pe vr emea noastrã... C 1: Las cã ºi noi am muncit! Dar astãzi nimeni nu mai vrea sã facã nimic, numai sã fure. Vin e sfîrºitul lumii, ascultã-mã pe mine! C 2: Nu mai e ruºine. N-ai vãzut la ãia, la americani, cum umblã omosexualii pe stradã de mînã, ºi nu-i bate Dumnezeu. C 1: Îi bate, îi bate... Crezi cã scapã? ªi dupã ce le-a fãcut NATO la sîrbi... Ai vãzut? neno rea de pe lume... ªi cutremurele, astea crezi cã nu vin tot de la Dumnezeu? Nu lasã el lumea aºa. Vine sfîrºitul. C 2 (indiferent): Vine. C 1: Am fost la bisericã ºi m-am spovedit. Nu ºtii cînd vine mînia lui Dumnezeu, e bine sã f ii pregãtit. Acum îs mai uºurat. C 2: Io pe ãºtia de la guvern i-aº lichida. ªi pe toþi patronii, cã nu le mai pasã de nimeni. nu se mai tem de nimic. C 1: De nimic, aºa-i. E, la omu sãrac... Ce zici, mai luãm una? C 2: Douã, cã nu m-aleargã nimeni. (Întorcîndu-se:) Alo, fata! Patru aici, la bãiatu! C 1 (bîþîie din picior): Parcã-i moartã, aºa se miºcã. C 2: Ce le pasã? Salaru-i salar, cãldurica cãlduricã iarna, rãcoricã vara. Umbli printre mes e ºi-þi lasã unu o mie, altu douã mii... (Tãcere prelungã. Chelneriþa lasã berea pe masã ºi pleacã. Cei doi sorb o gurã, se uitã unul l tul. Trec cîteva minute.) C 1: Tinerii de azi. C 2: Nici un respect, aºa-i. Tot mai bine era înainte. C 1: La Ceauºescu îi þinea bine-n frîu. Nu miºca unu-n front. Cum nu-i convenea ceva, cum. .. bine? Nu-þi place? Ia treci tu la canal! C 2: O dictaturã ne-ar trebui nouã. Sã vinã armata ºi sã-i punã la muncã. Sã stea aºa, cu bici tele lor. C 1: Vine sfîrºitul lumii, ascultã-mã ce-þi spun. (Brusc se aud niºte trîmbiþe asurzitoare, pornind din toate colþurile birtului, din pereþi , de pe stradã.) C 1, C 2 (sar speriaþi): Ce dracu-i asta? Ce se-ntîmplã aici? (În prag apare o formã luminoasã, orbitoare. Cei doi îºi pun mîinile streaºinã la ochi.) Forma de luminã (voce extrem de blîndã): Staþi liniºtiþi, oameni buni. E sfîrºitul lumii. Nu v eriaþi. C 1, C 2 (sar de pe scaune): ªi noi ce sã facem? Ce facem... acum? Forma de luminã (se uitã spre ei lung, meditînd, apoi): Voi nimic. Staþi liniºtiþi... Pe voi nu vã aºteaptã nimeni. (Forma luminoasã se depãrteazã, urmatã cu paºi moi de chelneriþã. Cei doi rãmîn cîteva minute pãniþi. Apoi se aºeazã iar la masã. Beau o gurã de bere, la unison.) C 1: Îþi spuneam de patronii ãia. Sã vezi, intru eu într-un butic din ãsta... (Afarã se aude o larmã îngrozitoare, strigãte, tropote de cai, împuºcãturi, plînsete disperate care acoperã vocea cetãþeanului.) C 2 (îi strigã la ureche): Ce ziceai? C 1 (þipînd ºi el): Pãi cu buticul ãla, în care am intrat eu odatã sã cumpãr niºte pantofi, cã re-i aveam... (Zgomotul se înteþeºte, se aude tot mai aproape. Poþi distinge clar tropotele cailor, vo ci jeluitoare de femei, þipetele unor copii ºi niºte înjurãturi înfioarãtoare, tãiate la jumãt ) C 1 (furios, þipã): Lua-i-ar mama dracului, cã nu mai poþi vorbi douã vorbe în liniºte! C 2 (timid): E sfîrºitul lumii, n-ai auzit? C 1 (la fel de furios): ªi ce-mi pasã mie? Eu m-am spovedit, þi-am spus. Þie sã-þi pese, cã po ate-þi dau cu halba asta-n cap. Eu n-am grijã. C 2: Dar n-ai auzit ce-a spus ãla? (Brusc peretele birtului se prãbuºeºte ºi peste mese nãvãlesc, fornãind pe nãri, patru cai mîn niºte cavaleri cu sãbiile scoase. Cei doi inºi se lipesc de perete, þinînd halbele cu gri jã în mîini). C1: Ia uite, altã parascovenie... (Cavalerii îºi opresc caii în faþa celor doi, îi privesc lung o clipã, apoi pornesc din nou, trecînd peste tejghea, prin peretele celãlalt al birtului. Prin praful iscat de tre cerea lor se disting cîteva siluete peste care caii calcã nemilos, în strigãte ºi plînsete t ot mai jalnice. Dupã un timp totul se liniºteºte.) C 1 (se scuturã de praf, aºeazã halba pe masã ºi îºi aprinde o þigarã): ªi sã vezi, iese de du o fîºneaþã din aia, cu fusta de douã palme, ºi se uitã la mine ca la poartã nouã. Doamne, spe r fi pus cãlãreþii ãia laba pe ea...Asta aº fi vrut sã vãd! ªi ce crezi cã face vaca? (Ia un t ieunat) Mã scuzaþi, noi trebuie sã închidem, cã... Da io i-am tãiat-o... (Discuþia continuã pe acelaºi ton, în timp ce afarã se întunecã tot mai puternic.)

UCIGAªUL MELCILOR Roberto R. Grant

I. Locuieºti în Kronstadt, un oraº din Transilvania. Eºti cetãþean român, etnic german. Te n umeºti Wilhelm R. Numele românesc al oraºului tãu este altul. Îl accepþi, desigur, dar în corespondenþa cu persoane din Germania întrebuinþezi Kronstadt. Nu intri niciodatã în discuþii despre rapor turile etniei tale cu românii. Eºti mult prea orgolios pentru aºa ceva. Pãrinþii tãi nu sunt niºte oameni avuþi, dar tu, din motive obscure, te-ai simþit întotdeauna Junker, boier, nobil. N-ai tribulaþii în legãturã cu etnia ta. Saºii, spui, se deosebesc de unguri. Nu r evendicã aproape nimic de la români. ªi nici nu se simt oarecum inconfortabil în þara de l a Dunãre ºi Carpaþi. Mulþi au emigrat în Germania. De ce? Dintr-o toanã, nu fiindcã le-ar fi f ost imposibil sã reziste. Eu, de exemplu, n-am dorit niciodatã sã plec. Trufia ta este atât de mare, încât seamãnã cu modestia exageratã. Da, Wilhelm, eºti cumpl it de orgolios, de parcã ai fi de-a dreptul un Graf. Or, tu n-ai nici mãcar un von îna intea numelui. Aºa þi-a spus un român oarecum inteligent, nimerit la o petrecere datã de voi. Nu te-ai supãrat. Sau, cel puþin, n-ai arãtat-o. Ai zâmbit politicos. Valahul ãsta v orbeºte ºi el. Habar n-are cum stau lucrurile. Dar este un om acceptabil, în definitiv . ªtie sã mânuiascã tacâmurile, nu vorbeºte cu gura plinã, nu se uitã lung la soþia ta, ca ºi dori sã-i vadã sânii ºi ºoldurile prin haine. Are ºi umor. Tu nu prea ai aºa ceva, fiindcã eº rea confortabil instalat în tine însuþi. Umorul presupune disperarea bine ascunsã. Este politeþea deznãdejdii, a spus Schiller. Tu, dimpotrivã, în seara petrecerii te simþi bine, ai doar patruzeci ºi cinci, eºti sãnãtos. Fetiþa voastrã este reuºitã. Câºtigaþi amândoi dest . Ce sã-i faci? În România, treburile merg cum merg, dar asta nu înseamnã prea mult, omul se obiºnuieºte. Da, Valahul, înfãþiºarea lui de intelectual atipic, forþa lui iritantã, neclarã, þinând d xualitate. Dacã nu þi-ai controla pânã ºi gândurile, nu cumva sã-þi scape vreunul vulgar, þi-a spus, atunci, ãsta este pur ºi simplu potent ºi îi place mult sã se futã. Femeile simt asta . Iatã de ce mã calcã pe nervi. Dupã câþiva ani, individul a devenit amantul soþiei tale. Ea, o doamnã, realmente, nu pregeta sã-l viziteze în garsoniera lui modestã, situatã cam departe de Centru. Ai afla t destul de repede. Coborât pentru o clipã din trufia ta, ai intuit cã ea se simte foa rte bine, cã are un timp bun, cum ar spune un american. ªi chiar avea. Ochelaristul cel suspect o servea bine. Veºnicul secret. Dar astea s-au petrecut mai demult, în Bukarest, bãtrâne Wilhelm. Acum þi se poate spune aºa. Ai fãcut ºi tu vreo cincizeci ºi cinci. Este o vârstã, oricum ai suci-o. Nu mai þii cont de infidelitãþi, nu te mai gândeºti la revanºe. Ai divorþat, te-ai mutat în Kronstadt. Este o searã de primãvarã târzie. Soarele stã sã disparã. Pe pervazul ferestrei tale se i veºte un melc. Ezitant, totuºi decis - paradox! -, miºcându-ºi tentaculele, alunecând încet, a bia perceptibil, ca într-un vis. Aºa ceva nu se poate, îþi spui. Cum sã urce un melc la et aj? Absurd. ªi totuºi. Melcul este real, n-ai o halucinaþie. Când ajunge la marginea pervazului, melcul nu se opreºte. Se strânge în cochilie, îºi dã drumul. Cade pe masã cu un zgomot sec, o vagã trozniturã. ªi-a spart casa? Va muri? Nu. Dupã un timp, când balansul cochiliei s-a încheiat, începe sã se arate, la fel de lent, într uchipare a prudenþei ºi a lipsei asiatice de grabã. Gasteropode. La râpa Uvedenrode / Ce multe gasteropode! Un vers al lui Ion Barbu, cel cãsãtorit cu o germanã sadea. Supras exuale / Supramuzicale. Alt vers, din aceeaºi poezie ciudatã. Te uiþi atent la manevrele melcului. Traverseazã masa din nuc masiv, sclipitoar e. În urma lui rãmâne o dârã ca de scuipat, scârboasã. Doi alþi melci au apãrut pe pervaz ºi repetã manevra. Cad ºi ei pe masã. Primul se opreºt e ºi pare cã-i aºteaptã. Sunt trei, în miºcare ultraîncetinitã, minunat de lentã, îþi trece pr . Îi admiri, deºi sunt murdari. ªi atât de curaþi! Fãrã mucus n-ar putea sã înainteze. Îi scuz ceput. Totuºi, aici este locuinþa mea, iar ãºtia sunt niºte intruºi. N-au dreptul sã intre nep oftiþi. Dacã ai avea umor, ai începe sã râzi de acest gând. Nu. Rãmâi serios, sever, singur, i ecabil în halatul tãu de casã. Eºti proaspãt tuns. Te razi de douã ori pe zi, deºi eºti cam sp e felul tãu. Bãrbieritul te liniºteºte ºi te satisface. Ajunºi la marginea mesei, cei trei ezitã, îºi rotesc tentaculele, se întorc unul spre altul, de parcã ar comunica. Au luat o decizie. Merg înainte, alunecã. Tentaculele înti nse la maximum. útia presimt cã nu vor pãþi nimic. Covorul este gros. De unde ºtiu asta? In tuiþia, bãtrâne, intuiþia. ªi tu ai una: se vor lãsa sã cadã, încã o datã. Aºa se întâmplã. Cad fãrã zgomot. Îngenunchezi, te uiþi la ei. Nemiºcaþi, deocamdatã. Ies cochilii, se întind, îºi recapãtã înfãþiºarea lor himericã. Nu reuºesc sã înainteze, îi împie ale covorului. Se vor zbate acolo toatã noaptea? Pe covorul meu þesut de mânã? Moºtenit de la bunici? Adus din Orient? Dacã nu cumva este o imitaþie reuºitã? Eºti un mare domn, nea Wilhelm, iatã adevãrul. Un ins mai vulgar i-ar ridica fãrã fas oane ºi i-ar arunca pe fereastrã, înspre acoperiºul casei mai scunde de alãturi. Nu l-ar i ntreresa ce s-ar întâmpla cu ei. S-ar auzi niºte troznete neplãcute? ªi ce dacã? Dupã câteva s unde totul ar fi uitat. Altul, mai milos, ar putea sã-i ducã în parc sau i-ar plasa într -o grãdinã de zarzavat, cãrându-i într-o pungã de pastic. Tu, nu. Eziþi, îþi savurezi nehotãrâ nobil nu se murdãreºte cu aºa ceva. Într-o altã epocã, ai fi tras de un cordon mãtãsos, s-ar f ivit un slujitor imperturbabil. Melcii ar fi dispãrut, ca ºi cum n-ar fi fost. O slu jnicã ar fi curãþat apoi covorul. O patã umedã þi-ar fi amintit, pentru puþinã vreme, de stran l ºi neplãcutul episod. Lumina zilei s-a estompat. Cerul este purpuriu. A secetã, ar zice un þãran. Culoa rea unei hlamide imperiale, îþi spui tu. Ar trebui sã simþi o pace interioarã, bãtrâne. În def itiv, viaþa este frumoasã. Iar melcii, în inocenþa lor, superbi. Dar nu, intruºii te scot din sãrite. Tu, cel stãpânit, rezervat chiar ºi atunci când eºti nedreptãþit în mod grosolan, ins de vulgara furie. De parcã aº fi drogat. Încerci sã-þi recucereºti morga ta aristocraticã. (Minciuna, nea Wilhelm, este mai isteric de expresivã decât adevãrul. Acesta din urmã a re un aer de modestie, chiar dacã este, sã zicem, ucigãtor. Ifosele tale de Junker au fost întotdeauna exagerate, ce sã mai discutãm. Iar calmul tãu a fost ºi este întrucâtva contr afãcut. Nu eºti prea sigur de tine, deºi n-o recunoºti. Nenorocitul ãla de testosteron! Îþi jo acã feste urâte. În ultimii ani nu-þi mai reuºeºte perfect decât furia presenilã. Asta-i situa Nu admiþi aºa ceva, evident. Încã. Crezi cã totul este OK cu psihicul tãu.) Melcii, cei trei ciudaþi, îþi stârnesc singura reacþie autenticã disponibilã. Furia, da. Nu te-ai enervat în mod vizibil când ai fost "disponibilizat". Nici când soþia ta, marea doamnã cu apetituri sãnãtoase de femeie din popor, te-a anunþat cã divorþeazã. Te superi, în himb, pe niºte melci inocenþi. Stai înþepenit în fotoliu, încerci sã te calmezi. Te-ai documentat, ºtii cã trebuie sã ai gândire pozitivã. Gândurile negative sunt dãunãtoare. Cum sã urãsc niºte melci? Este absurd! cmai eu! Respiri calm, adânc, rar. Un truc, pentru liniºtire. Îl cunoºti ºi pe-ãsta. ªtii ºi m te altele, de altfel. Limba spaniolã, de pildã. Nimeni nu te-a verificat, ce-i drept . Te cred toþi, pe cuvânt. Oricum, germana este punctul tãu forte. Hoch Deutsch, evide nt. N-ai scoate un cuvânt în dialectul sãsesc nici dacã ai fi în faþa plutonului de execuþie. Te strãduieºti ºi cu accentul. Încerci sã pronunþi mai gutural, dar nu-þi prea iese pasienþa. rbeºti o germanã corectã, dar întrucâtva desuetã. Vrând-nevrând, nu ºtii cum evolueazã limba v Germania. Iar pronunþia "latã" a românilor te-a contaminat pentru totdeauna. Nimic de fãcut în acestã privinþã. Prostii, în definitiv, mãrunþiºuri. Ce conteazã pronunþia, accentul? Porcii ãºtia mici mi u invadat locuinþa. Uite, pe pervaz au mai apãrut câþiva. Intru în Kafka, mein Gott! Nu se poate, nu se admite. Îi strâng ºi-i duc. Într-un parc, într-o grãdinã. Le place salata. Culti vatorii se plâng de ei ºi-i distrug. Nu þin cont de înfãþiºarea lor enigmaticã ºi nici de fapt sunt unisexuaþi. Când acela a intrat prima oarã în casa noastrã, a venit vorba despre melci. Era de- a dreptul erudit, nenorocitul! Dãdea amãnunte scabroase despre acuplarea melcilor. P e cine interesau? În primul rând, pe femei, deºi nici-una nu cerea amãnunte. Soþia mea ave a niºte ochi rotunzi, uitase sã mai fie ironicã. Se uita þintã la el. Doar acum îmi amintesc privirile ei de atunci. Curios lucru! Specimenul venea cu detalii. Melcii sunt hermafrodiþi. Au o glandã sexualã comunã, numitã ovotostis, care produce ambele categorii de celule. Acestea au la început un drum comun, canalul hermafrodit. Ulterior, celulele masculine se separã prin sperm iduct, canal deferent ºi penis. Ovulele se opresc într-o camerã de fecundare ºi apoi sun t evacuate prin oviduct ºi vaginã. Allosperma de la un individ este introdusã prin vag inã ºi depozitatã vremelnic - acesta a fost cuvântul folosit de el - într-un rezervor, rec eptaculul seminal sau bursa copulatrix. De aici, printr-un ºanþ special al oviductul ui, este condusã în camera de fecundare. Penisul melcilor este disproporþionat de mare , a încheiat omul, foarte serios. Era nebun? Sau voia doar sã ne epateze? Un bufon, mai degrabã. Nu i-am spus nim ic, evident. Nu puteam sã mã cobor la nivelul lui. Da, corect, te-ai mulþumit sã-l priveºt i serios, în timp de toþi ceilalþi (toate celelalte) se distrau. Inclusiv pe seama ta, presupui. Îþi dai seama cã îi fãcea curte soþiei tale pe o cale întortocheatã. Ce poate fi mai libi nos decât doi melci acuplaþi? Mucozitãþi dezgustãtoare, act sexual nesfârºit de lung. Penisul mare. Ca în bancul cu Bulã. Numele. Bulã. Prenumele. Bulã. Sexul. Enorm. Da, a spus aces t banc tâmpit, în timp ce tu, cu memoria ta fenomenalã cu tot, nu reuºeai sã-i arunci vreo ironie mai acãtãrii. El simþise, ca un animal, cã în soþia ta zãcea o femeie feroce de senzualã, dar ºi o inte lectualã cu gusturi rafinate. Mai intuise cã ea nutrea un anume dispreþ pentru bãrbaþi, ca sex. A atacat-o printr-un punct slab apãrat. A excitat-o, vorbindu-i despre melci ! Ce porcãrie! Schweinerei! Rezultatele s-au vãzut mai târziu, când ai început sã-i apari, e i, tot mai nesãrat. Erai impecabil, nici vorbã. Înalt, subþire, danturã bine întreþinutã, chia o prestaþie sexualã mulþuimitoare. Dar lipsa umorului s-a dovedit fatalã. Ea te ironiza tot timpul, la asta se pricepea. Iar tu, stereotip, te supãrai. Pe când el, înlocuindu -te ºi fiind ironizat de ea, se distra, pe seama lui însuºi. Pe el, bãtrâne, nu-l interesa u vorbele ei, îþi dai ºi tu seama, poate, ci forþa pulpelor, teribilã, precum ºi orgasmul co tropitor, de o rarã sinceritate ºi neruºinare, grohãitul ei final. Simþea cã a îndeplinit o ce rinþã aflatã, zice-se, în Coran: cel mai mare pãcat este sã nu satisfaci o femeie, la pat. Dar amãnuntele tehnice nu mai au nici-o importanþã. Lucrurile s-au schimbat. Nici ei nu mai sunt împreunã. S-au strãduit cu folos vreme de cinci ani ºi apoi s-au despãrþit. Aºa e viaþa. Cuprinsã de angoasã, fosta ta soþie a început sã mãnânce prea mult. S-a cam îngrã nteazã. Dupã cincizeci, altfel se vãd anumite activitãþi. Se schimbã "prioritãþile" ºi "consid tele". Melcii sunt problema ta. Îþi inculcã o furie plebeianã, cu totul nedoritã, dar nu m ai puþin irezistibilã. Îi vei culege ºi-i vei duce undeva. Nu vei povesti nimãnui despre e i. De altfel, nici n-ai fi crezut. Melcii de livadã nu pot escalada un zid, dupã câte ºt ii. Cum sã ajungã la etajul întâi? Te ridici încet din fotoliu. Nici-o miºcare bruscã! Regula ta de aur. Sã fie alþii ex pansivi, eu sunt aparent flegmatic. Ca un britanic clasic? Sau chiar ca un samur ai? Virtuþile de bazã ale samuraiului sunt rãbdarea ºi stãpânirea de sine. Energia izbucneºte cu atât mai multã forþã. Faci un pas cãtre cei trei melci de pe covor. Îi striveºti. Troznituri urmate de clefãituri slabe. S-a terminat. Îi execuþi ºi pe cei doi apãruþi între timp pe masã. Cu podul lmei drepte. Zgomotul cochiliilor ce se sparg este altul, mai net. Te-ai rãnit. Sângerezi uºor. Nu simþi scârbã, nici regret. N-am fãcut decât ceea ce trebu . Îþi dai seama, cu groazã ºi plãcere tulbure, cã actul strivirii þi-a procurat un rudiment de plãcere sexualã.

II. Asearã n-ai mai primit nici-o "vizitã gasteropodicã". Ai gãsit aceastã expresie ºi þi-ai repetat-o cu voce scãzutã. Ca sã auzi cum sunã în româneºte. În germanã, formarea noului cuvân st simplã, evident. Spiritul limbii este altul. Aglutinarea, nevoia de precizie ab solutã. Româna este altfel. Are imprecizii poetice. O ºtii ºi pe-asta. Citeºti mult. Un in giner trebuie sã fie un om cultivat. Este cazul tãu. Memoria ta aproape fotograficã te ajutã. N-ai probleme cu acumularea culturalã. Când Melcul - i-ai schimbat pe parcurs porecla, Valahul suna cumva ºovin; or, t u eºti un perfect democrat - a început sã vorbeascã despre un domeniu atât de bizar precum viaþa melcilor, te-ai simþit frustrat. Nu erai în stare sã-l combaþi. Þi-ai spus, sau îþi spu acum, în aceastã dimineaþã cu luminã clarã, cã s-a pregãtit special pentru a te pune într-o si de inferioritate. S-a gândit cum sã te reducã la tãcere ºi ascultare. Atunci, îþi aminteºti b e, ai fost cât pe ce sã te scuzi, sã dispari de la petrecere o jumãtate de orã ºi sã te uiþi î o enciclopedie. Sã afli repede amãnunte despre viaþa melcilor, de fapt a melcului de l ivadã, Helix pomatia. Sã-l înfunzi pe Melc cu un amãnunt, sã-l reduci la tãcere. N-ai fãcut-o. Ai un tabiet, dimineaþa. Ieºi din casã ºi cumperi ziare. Apoi te plimbi puþin, dacã tim pul este frumos. Pe stradã, în faþa casei tale cu un etaj, recuperatã de câþiva ani, te opreºti fãrã motiv iveºti pieziº înspre ferestrele chiriaºilor. Le-ai închiriat parterul. Din suma obþinutã o duc i destul de bine, la urma urmelor. Câþiva melci pe trotuar. O invazie? Eleganþi, imperturbabili, având destinaþii mister ioase. Te uiþi în jur. Nici-un trecãtor. Destul de ciudat. O clipã, simþi panicã. Þi-o reprimi imediat. Nu-þi permiþi aºa ceva. Frica este pentru alþii. Totuºi. Rãmâi nehotãrât în faþa por Nimeni. Nici mãcar un zvon de maºinã. Te duci repede înspre melci, îi striveºti cu pantoful tãu elegant. Al treilea zgomo t: melc ucis pe asfalt. Primul, pe covor, al doilea, pe masa de nuc masiv, incer tã ca stil. (Îþi place sã crezi cã este Biedermeier.) Te-a vãzut cineva? Se pare cã nu. Nu este elegant sã omori o vietate. ªi totuºi. Nu pot sã mã stãpânesc. Sã merg la un psi atru? Nu. Melcii sunt dãunãtori, în definitiv. Sigur, ar trebui stârpiþi în alte feluri. Ar putea fi chiar culeºi, sunt comestibili. O firmã. Export de melci vii. Sau congelaþi. Porneºti înspre chioºcul de ziare. Alþi melci, vii, atât de frumoºi! Neverosimil de ele ganþi! Tacticoºi! Rãbdãtori ca niºte samurai. útia savureazã dinainte clipa împrerecherii. Pr . Nu sunt conºtienþi, evident. Trãiesc pentru copulaþia monstruos de lungã. Sclipitori! Atât de curaþi! Îi striveºti cu gesturi precise. Ãsta este al doisprezecelea. Pe peretele metalic al chioºcului de presã urcã un melc foarte mare. Ãsta o fi rege le lor. Progreseazã. N-are ventuze, precum insectele, dar reuºeºte. κi neagã condiþia. Tentac ulele lui sunt neverosimil de lungi. Cele mai mari poartã niºte puncte închise la culo are, ochii. Mucusul cel scârbos îi unge corpul. Este umed ºi strãlucitor. Piciorul lui m usculos (mollusca) este parcã acoperit cu solzii metalici ai unei cãmãºi de oºtean medieva l. Îl loveºti cu podul palmei drepte, bandajat cu un pansament adeziv. Dai greº prima oarã. Cochilia crapã, dar nu cedeazã. Melcul se desprinde ºi cade pe pavaj cu un zgomot ambiguu. Îl calci. L-ai lichidat. Simþi satisfacþia tulbure. Un impuls discret în pantal onii tãi impecabili, în chiloþii tãi scumpi, cumpãraþi într-o þarã occidentalã, personal, de l outique unde preþurile erau de trei ori mai mari decât la magazinele obiºnuite. Vânzãtoarea, o femeie având aerul uºor rãtãcit al unei fete bãtrâne, îþi dã ziarele. Plãt ulþumesc, pleci. O bizarã senzaþie de istovire. N-ai mai pãþit aºa ceva, de când ai renunþat l relaþiile sexuale ºi te-ai refugiat într-o singurãtate orgolioasã, mai puþin inconfortabilã de cât s-ar spune. Este o sfârºealã plãcutã. Îþi aminteºti de niºte tehnici tantrice, ce recomand ejaculare interioarã, menitã sã fortifice bãrbatul ºi sã-l ducã treptat spre postura de supra om. Nu le-ai luat niciodatã în serios. Dar acum, în faþa melcului cel mare, mort, îþi spui cã ar putea sã existe ceva real în toatã povestea. Te gândeºti cã senzaþia de sfârºealã nu este d ca unui triumf. Nu te-ai înºelat, de data asta. Ai brodit-o, nea Wilhelm. Nu trece n ici-un minut ºi începi sã te simþi excelent. De parcã tocmai ai ieºit din mâinile unui maseur. Bunã treabã! Te întorci acasã, mergând încet, atent la þinutã. Drept, privirile înainte. Absolut. Doar aºa. N-ai televizor. Din spirit de contradicþie? Sau pentru cã, în opinia ta, este vul gar sã te uiþi la aºa ceva? Ai, în schimb, un aparat de radio digital, ultima generaþie. O sculã mai scumpã decât s-ar crede. În România nici nu se gãseºte aºa ceva, dacã nu cumva te î laupunkt. Îl deschizi. Nimic deosebit. Ai o toanã. Ia sã auzim un post local! Zâmbeºti îngãdui tor. În fond, tinerii ãºtia nici nu sunt rãi. Fac ºi ei ce pot. Sunt antrenanþi. Ia sã auzim! Un buletin de ºtiri. În Kronstadt a avut loc un grav accident. O scurgere de gaze ur matã de o explozie. Au murit cinci persoane. Asearã. Treci pe alt post. Asculþi valsuri vieneze. Frumos! Wunderbar! Muzica asta nu putea sã aparã decât într-o lume fericitã, armonioasã. Înainte de marile rãzboaie. Ai dreptat Asculþi liniºtit. Eºti fericit, în aceste momente. Mintea ºi sufletul îþi sunt curate ºi g sclipitoare, precum corpurile melcilor. Timpul nu mai curge trivial, cu zvâcniri le lui lipsite de graþie, s-a oprit. Pentru tine, nea Wilhelm! Cât de simple sunt to ate, uneori! Treptat, însã, ceva începe sã te sâcâie. Valsul este perfect, dar nu-l poþi savura pe dep lin. Îþi doreºti postul local, cu muzica lui modernã, idioatã. Desigur, cu excepþia unor mel odii, destul de rare, din pãcate. Doreºti sã auzi vocea precipitatã a disc jockey-ului. ªi buletinul de ºtiri locale. Nu cumva se va vorbi despre o invazie de melci? În fine. Într-un cartier mãrginaº, un camion scãpat de sub control a mãturat un refugiu unde oamen ii aºteptau tramvaiul. Mai multe victime. Câþiva grav rãniþi. Aº fi vrut ceva despre melci. Invazia este asociatã în minþile noastre, nicht wahr?, nea Wilhelm?, cu ideea de agresiune rapidã. O nãvalã a lãcustelor - iatã ceva de înþeles. O ocupare a unei þãri. ªi asta logic. Chiar un atac venit din Cosmos. Dar, de exemplu, cum ar ataca niºte broaºte þes toase? Atât de lente, inexorabil de încete? Nu se poate. Melcii sunt invadatori doar într-un vis urât. Sunt mult prea înceþi. Ideea de agresivitate nu le poate fi asociatã cu nici-un chip. ªi, în plus, sunt atât de defensivi! Prin excelenþã non-agresivi. La cea ma i micã primejdie se strâng în cochiliile lor. Cum sã cotropeascã un oraº? Este absurd. ªi totuºi ai o presimþire... Simþi o nesiguranþã ºi un tremur discret al fiinþei tale, bã Asta simþi. Orgoliul tãu luptã eroic, te scoate de câteva ori la suprafaþã, unde luceºte soar ele luciditãþii. Dar, imediat, eºti din nou tras spre adâncurile întunecoase ale setimente lor confuze. Vor spune ceva despre melci. În curând. Aº putea sã pun pariu. Sau am avut o halucinaþie? Ori sunt nebun, ori melcii sunt în oraº. Cauþi un alt post local. Din nou, muzicã. Reziºti, aºtepþi. La ora unsprezece, în fine, ºtirea. O voce oarecum ezitantã de femeie tânãrã spune cã melcii de livadã au invadat oraºul. rimãria a luat mãsuri. Melcii au apãrut în timpul nopþii. Nu se ºtie de unde vin, dinspre pãdu re, probabil. Cã doar n-au fost paraºutaþi, glumeºte doamna de la radio. Ieºi din locuinþã. Te îndrepþi spre Centru. Mã duc sã vãd melcii terciuiþi? Eu? Ce-ar put i mai vulgar? Cu toate acestea. Strada ta este în pantã. În Kronstadt, cartierele selecte sunt pe dealuri. Blocur ile, în schimb, se aflã pe locuri plate. Cobori, deci. Întâlneºti melci, îi striveºti în treac fãrã sã mai simþi ceva special. A intervenit rutina, îþi spui. În continuare, nici-un trecãtor Un grup de melci. Static. Îþi dai seama cu întârziere cã sunt grupaþi câte doi. útia fac goste! izbucneºti cu voce tare, încãlcându-þi propria interdicþie. Sã nu vorbesc singur, orice s-ar întâmpla! De câte ori te simþi pe punctul de a bodogãni bãtrâneºte, îþi repeþi aceastã d prin minte înjurãturi româneºti. Întotdeauna þi s-au pãrut comice. Acum, mai puþin. Ucizi melcii cei lubrici. Câte doi dintr-o datã. Satisfacþie! Ai o erecþie rapidã, ma i puþin obiºnuitã la vârsta ta. Din penis îþi iese parcã un abur invizibil. Aproape un orgasm, nea Wilhelm! Poþi sã te feliciþi. Eºti bun, ce sã mai discutãm. Un bãrbat în toatã regula, în celor cincizeci ºi cinci de ani, împliniþi anul trecut, în ziua de 4 iunie 2007. Soþia ta a greºit, când te-a pãrãsit. Absolut. Din josul strãzii se apropie o adolescentã. N-are mai mult de cinsprezece, deºi e ste înaltã. O ºtii, locuieºte mai sus de tine. Sunteþi aproape vecini. Dacã aþi trãi într-un s te-ar saluta. Mersul ei este ciudat, în zig-zag. Asta fiindcã ocoleºte melcii. Ajunsã în d reptul tãu, te priveºte întrebãtor. Faþa ei curatã, neatinsã de timp, ochii ei verzi, limpezi, pielea ei luminoasã, aproape transparentã. Se opreºte, se uitã la melcii zdrobiþi. Unii d intre ei mai miºcã. Se uitã mustrãtor la tine? Ar putea sã-mi fie fiicã, ba chiar nepoatã. În ntea ei este reproº ecologist, automat, deprins din filme ºi articole de ziar. Sã prot ejãm fauna! Sã nu ucidem câinii vagabonzi! Sã avem grijã de ultimii leoparzi ai planetei! Pãdurile... Jungla Amazonului... Sã nu le distrugem! Se apropie trei bãrbaþi ºi o femeie. Au feþe rãvãºite. útia aratã de parcã l-ar fi vãzut ul, în persoanã. Nu intri în vorbã cu necunoscuþi, din principiu, dar acum este loc pentru o excepþie. Ce s-a întâmplat, vã rog? întrebi politicos. O catastrofã. S-a prãbuºit un avion cãlãtori, înainte de aterizare. Unde? Aici, la noi. Au murit toþi, aºa se spune. Când? Acum câteva minute. Tocmai vorbeam la telefon cu un coleg de la aeroport. În timp de ce discuta cu mine, a vãzut totul. De unde ºtiþi cã nu sunt supravieþuitori? S-a produc o exp lozie mare. Este imposibil sã scape cineva din asemenea flãcãri. Femeia începe sã plângã. Lacrimile se scurg încet pe faþa ei împietritã. Avea pe cineva î ion, spune bãrbatul. Grupul pleacã. Fata a rãmas pe loc ºi te priveºte atent. Mai întâi, te simþi oarecum flat at. Sunt, totuºi, un bãrbat, iar ea, o femeie. Apoi, realizezi cã nici vorbã nu poate sã f ie de gerontofilie. Nu, fata te radiografiazã, îþi priveºte în suflet, folosind un dar pie rdut sau uitat de adulþi. Ce s-a întâmplat? o întrebi. Vã rog sã mã scuzaþi, spune fata. Nu se ade sã priveºti pe cineva. Vreau sã spun, fix. Este nepoliticos. Da? Aºa þi-a spus mãmica ta ? Fata ezitã. Cred cã trebuie sã aflu de ce aþi cãlcat melcii în picioare. Asta-i bunã, spui a proape amuzat. Sunt niºte animale dãunãtoare. Poþi sã-l întrebi pe orice grãdinar. Dacã întâln gândac în bucãtãrie, nu-l striveºti? N-avem gândaci, spune fata în ºoaptã, fãrã nici-o urmã de Apoi pleacã încet, atentã la melcii de pe stradã. Te uiþi în urma ei, ridici din umeri. Adolescenþii sunt ciudaþi. Asta o ºtie oricine. ªi eu am dreptul sã fiu aºa, fiindcã, am citi t, dupã cincizeci, oamenii trec printr-o etapã analogã adolescenþei. Te îndrepþi spre Centru. Melcii sunt tot mai mulþi, deºi ar trebui sã fie invers. Mai distrugi câþiva, destui. Ai fi dispus sã-i lichidezi pe toþi, dar n-ai timp suficient. Vrei sã vezi ce se întâmplã. Mii, poate zeci de mii. Melci de livadã. Calmi, maiestuoºi, navigând pe uscat înspr e þinte enigmatice. Trecãtori puþini. Oameni, adicã. Nimeni nu ia vreo atitudine împotriva invadatorilor. Eºti singurul lichidator. Angajaþii Primãriei n-au apãrut. Inadmisibil! Câtã delãsare! N-ai nici-un resentiment faþã de români, dar în Germania aºa va n-ar fi fost posibil. Acolo s-ar fi intervenit imediat. Melcii urcã pe zidurile clãdirilor, parcurg geamurile vitrinelor, traverseazã pan ourile publicitare. Sunt mulþi ºi pe strada principalã, unde vehiculele n-au acces. Tr ecãtorii, suspect de puþini, îi ocolesc cu grijã. Mergi fãrã sã te fereºti, mai calci vreo cât zeci. Troznetele cochiliilor þi-au devenit familiare, nu le mai dai nici-o atenþie. Dupã o vreme, îþi dai seama cã eºti singurul terminator. Cu excepþia câtorva accidente. N iºte oameni în vârstã au mai stâlcit câte un gasteropod. De fiecare datã, pe feþele respectivi r, regeretul adânc. Isteric, îþi spui tu. Sunt atât de mulþi, încât nu conteazã dispariþia cât ute. Sau mii. Gândeºti cã eºti poate ales de Providenþã, pentru a curãþa oraºul de melci. Din moment ce eni nu intervine!? Cineva trebuie s-o facã. Acþionând metodic, ai obþine rezultate destu l de bune. Eventual, Municipalitatea sã constituie echipe de voluntari, coordonate de tine, omul de acþiune. Un grup de oameni în faþa unei vitrine. Pe un ecran mare de televizor, ºtirile lo cale. O fatã cu ochi halucinant de strãlucitori vorbeºte despre deraierea unui tren, în apropiere de Kronstadt. Numãrul victimelor se pare cã este de ordinul sutelor. Spect atorii vorbesc în ºoaptã. Câteva femei plâng. Se aude un þipãt. O þãrancã în vârstã. A avut un cepe sã-l boceascã în surdinã. Oamenii o privesc cu seriozitate. Ai putea sã-i spui cã maril e dureri sunt mute. N-o faci. În mulþime, preferi sã treci neobservat. Modul cum te îmbr aci este o dovadã. Îþi plac griurile. Cravatele - ultradiscrete. Eºti un adevãrat domn, ne a Wilhelm, ce sã mai discutãm! Te îndepãrtezi de grup. Mersul tãu începe sã fie "ca piºatul boului", cum ar spune Melc ul, dacã te-ar vedea. De departe, s-ar spune cã eºti beat. Înaintezi în zig-zag, fiindcã ai în ceput sã-þi iei rolul în serios. Ucizi cât mai mulþi melci cu putinþã. Plãcerea ta tulbure cre cu fiecare troznet de cochilie. Încã puþin ºi vei obþine un orgasm. Îþi fluturã prin minte cã n sadic ºi doar acum o afli. Sadismul face parte din impulsia morþii, spune Freud. M emoria ta extraordinarã te ajutã încã o datã. Aºa este, bãtrâne, din tentaþia morþii. Nimeni nu te imitã. Puþinii trecãtori continuã sã ocoleascã melcii. Eºti singurul gâde al asteropodelor.

III. Nu ºtiu de ce Herr R. mi s-a pãrut atât de ciudat astãzi. Avea o privire de drogat. Era impecabil, not clean, but impeccable clean, ca întotdeauna, dar ceva nu mai f uncþiona. Pãrinþii mei nu se salutã cu el. Aºa cã nici eu nu-i spun bunã ziua. O colegã de-a m mi-a spus cã îi place de el, ca bãrbat. Am râs, dar pe urmã l-am privit mai atent. nu ºtiu câþi ani are, probabil vreo patruzeci ºi cinci. Cât tatãl meu. N-are burtã, nici chelie. Nu l-am vãzut niciodatã neras. Este atât de elegant! Poate cã Hilde n-a spus o prostie atât d e mare. Ce dacã nu este tânãr? Am vãzut eu lucruri ºi mai ºi, prin filme. De câteva ori am încercat sã-l privesc "provocator". N-a avut nici-o reacþie. S-a u itat întotdeauna la mine de parcã aº fi fost strãvezie. Întotdeauna pare foarte preocupat. L-am întrebat odatã pe tatãl meu ce învârteºte Herr R. Mi-a spus cã a fost dat afarã. Este in ner. Din ce trãieºte? Din chiria plãtitã de cei de la parter ºi din banii trimiºi de pãrinþii i, din Germania. Melcii ãºtia! Herr R. îi omoarã. Mie îmi sunt simpatici. Îmi place încetineala lor. Mama mi-a povestit într-o zi ceva despre Zen. Asta este un fel de religie, fãrã o divinitat e anume. Trebuie sã-þi anulezi toate dorinþele ºi aºa atingi starea de iluminare. Am price put foarte bine ce mi-a spus, deºi n-am decât cinsprezece ani. La ºcoalã ni s-au fãcut tes te de inteligenþã. IQ. Am ieºit prima, cu 195. Au repetat testul. La fel. Am avut dupã a ia o perioadã destul de proastã. Colegii au început sã mã cam ocoleascã. Pânã ºi Hilde, priete ea cea mai bunã, a devenit distantã. Am ieºit în faþa clasei ºi am început sã-i înjur pe toþi. e. Le-am spus cã n-am nici-o legãturã cu propria mea minte ºi cã ea, mintea, este de capul ei. N-am nici-o treabã cu ea. Eu sunt independentã ºi voi nu trebuie sã mã segregaþi. Chiar aºa le-am spus. De ce sã nu mã mai chemaþi la petreceri? Mã cac în inteligenþa mea. Aºa am în at. Au râs cu toþii ºi dupã aia lucrurile au început sã meargã mai bine. Deºi uneori am impres cã mã privesc, totuºi, ca pe un animal ciudat. Nepericulos, chiar simpatic, dar anorm al. Acum prietenul meu este prostul clasei. Îmi place foarte mult de tine, Christi ne, zice el, foarte serios. De ce? Fiindcã eºti frumoasã, dar ºi pentru cã semeni cu mine. Nu te deranjeazã aºa-zisa mea inteligenþã? Nu. De fapt, eu cred cã eºti cretinã. Chestiile as tea mã distreazã atât de tare! Când cineva mã face proastã, mã simt excelent, iatã adevãrul. D tfel, el este un bãiat frumos, musculos, chiar pãros. Intrã ºi în casã, vãd. N-am nimic cu ei, îi las în pace. Nu fac nici-un rãu. Murdãresc, p . Dar totul se poate spãla, dupã cum spune maicã-mea. Are ºi ea textele ei. La radio, ºtiri despre deraierea trenului. Asta la câteva ore dupã prãbuºirea avionul ui! Urâtã coincidenþã! Povestea cu melcii... Accidentele... Herr Wilhelm R. Lucruri fãrã nic i-o legãturã între ele. Totuºi, simt dorinþa de a le gãsi un numitor comun. Poate vine sfârºit lumii, cum mi-au spus niºte cetãþeni foarte politicoºi, pe stradã. I-am ascultat, deºi maicã- mea mi-a spus cã nu este bine sã intru în vorbã cu necunoscuþi. Vor fi semne ciudate, zice au. Catastrofe, semne cereºti, vestind apropierea momentului final. Apocalipsa. Bãtãli a finalã între bine ºi rãu. Mi-au dat niºte broºuri, nu le-am citit. Vin din toate pãrþile, tot mai mulþi. Închid geamurile. Sã-i strâng? Sã-i pun într-o pung plastic ºi sã-i duc afarã? Nu mi-e scârbã de ei. Sunt atât de ciudaþi! Întotdeauna mi-au plãc ucrurile bizare. M-au satisfãcut. Nu pot sã vorbesc aºa ceva cu prietenii mei. ªi nici c u mama. Nici nu trebuie sã spun cuiva, la urma urmelor. Îmi plac ºi gata. Înainte am vãzut de multe ori rãmãºiþele lor, pe asfalt. Uneori ies aiurea la plimbare din verdeaþã. Poate îºi cautã partenerul. Sau partenera. Nu, sunt hermafrodiþi. Am citit un deva despre asta. Sunt animale perfecte? Se împreuneazã, totuºi. ªi pe aici, prin casã, am vreo trei cupluri. Nemiºcaþi, satisfãcuþi. Eu sunt o fecioarã inteligentã. Ce sã fac? Nu mã d anjeazã prea mult chestia asta, deºi unele colege râd de mine ºi spun cã sunt de modã veche. Chestia cu sexul nu mi se pare atât de fascinantã. Tentantã, da. Dar vaginul meu nu e ste buricul Pãmântului. ªi nici clitorisul. Aºa cred. Acum îl vãd pe Herr R. Nu ºtiu ce se întâmplã cu mine, dar pur ºi simplu ºtiu ce face în t moment. Merge prin oraº ºi omoarã melci. Mai înainte a fãcut-o cu oarecare sfialã, ca ºi cum i-ar fi fost ruºine. Acum nu se mai fereºte. Este singurul care omoarã melci. Trecãtori i se fac cã nu-l observã. În el se petrece un lucru ciudat. Nu ºtiu exact ce. Ceva confu z ºi, cum sã spun, tulbure. Ca o beþie. M-am îmbãtat odatã ºi ºtiu cum este. Când bei prea mul ine mai întâi o veselie ºi apoi o tristeþe. Ceva amestecat. El trãieºte aºa ceva. Îi prind ºi gândurile. Vrea sã lichideze toþi melcii, sã cureþe oraºul de ei. Îi omoarã º urcaþi pe pereþi, pe geamuri, pe vitrine. Îi loveºte scurt ºi precis, ca un luptãtor de kar ate. S-a înroºit uºor la faþã, Herr R., se simte mai bine ca niciodatã. Cum se poate aºa ceva? Un domn atât de elegant ºi de civilizat! De neînþeles. Mai am ceva de învãþat pentru azi, dar stau nemiºcatã, cu ochii închiºi. Îl urmãresc pe H R. Simt cã ar trebui oprit. Niºte furnicãturi ciudate. De parcã aerul s-ar fi rãcit brusc. Geamurile zãngãne uºor. Un zgomot înfundat, venit din Pãmânt. Un cutremur? Rãmân pe loc, nu mi-e fricã. Lustra începe sã e balanseze încet. Casa noastrã a fost construitã de unul care se temea de cutremure. Asta o ºtiu de la tata. Va rezista. Cutremurul se înteþeºte. Mobilele se miºcã, scaunul de sub mine o ia razna. Mã duc la uºã mã þin. Vãd pe fereastrã cum se dãrâmã niºte clãdiri din vale. Þipete. Doar în mintea mea? Emisiunea de la radio se întrerupe. Balansul casei este tot mai puternic. Aud strigãte din stradã. De data asta sunt sigurã cã nu vin doar din capul meu. Un sentimen t de teroare. Suferinþã mare. Simþitã de altcineva ºi, în acelaºi timp, de mine. Herr R. nu s- a liniºtit. În ciuda cutremurului, continuã sã ucidã melci. Furios, aproape dement de mânie. Opreºte-l Christine! Este un ordin, venit de la nu ºtiu cine. Îþi ordon sã-l opreºti! O cli pã doar, simt cã voi începe sã plâng. Îmi trece imediat. Îl vizualizez foarte clar pe Herr R. Intru în conºtiinþa lui, mã confund cu el. Iritarea ºi ura i se domolesc încet. Cutremurul c ontinuã. Împreunã cu Herr R. alerg pe strãzi unde cad coºuri de case, tencuialã, cãrãmizi. Ca -un bombardament. Nu mai ucide melcii. Trecem pe lângã niºte blocuri dãrâmate. Au cãzut ºi cas e cu mai puþine etaje. Este prãpãd. ªtiam cã la noi nu este o zonã seismicã. Nu-i aºa. O casã se dãrâmã dintr-o datã, ca printr-o scamatorie. Zidul dinspre stradã se prãbuºeºte te noi. Wilhelm n-are timp sã se fereascã. În timp ce zidul cade, el este un melc. Moa re strivit, fãrã sã sufere. Asta fiindcã nu mai ºtie ce înseamnã durere, fricã, furie. În ulti lui clipe de viaþã este o creaturã primitivã, fãrã conºtiinþã de sine. Aud un troznet, ca ºi ar fi spart cochilia unui melc uriaº. Apoi, nimic. Liniºte. ªi praf. Mult praf. Mã regãsesc în uºa camerei mele. Cutremurul a trecut.

* Textul de faþã este varianta revãzutã a celui apãrut in revista "Ficþiuni" 3/1999.

LIVADA Györfi-Deák György

Isidor ºi Voichiþa cumpãraserã apartamentul de la inginerul B., care se hotãrâse sã emigr eze în Australia, dupã ce se convinsese cu ochii sãi cã sârbii din Belgradul bombardat de americani duceau o viaþã mult mai decentã dupã zece ani de rãzboi decât românii dupã un deceni de pace. Omului nu-i pãsa cã va petrece Crãciunul printre salcâmii în floare ori cã de Flori i va avea promoroacã în ferestre, numai sã ºtie cã pruncii sãi vor avea de toate ºi munca lor va fi respectatã. La plecare, inginerul lãsase majoritatea mobilelor din casã, nemaivorbind despr e garniºele de la fereastrã, rafturile din cãmarã, dulãpiorul din baie, lucruri folositoar e, fãcute cu mânã de meºter. Alãturi de toate acestea, rãmãsese un tablou, agãþat deasupra com din dormitor. La prima vedere, pãrea cã numai rama e de el: un cadru solid de lemn, modelat s implu, fãrã zorzoane baroce, un dreptunghi impunãtor, cu un ºanþ adâncit împrejurul barierei p atrulatere, ca un fel de tranºee auritã cu marginile mult rãsfrânte în exterior. În ochiul sãu , o pânzã înneguratã, semnatã lãbãrþat ºi indescifrabil, trata un subiect banal: o moarã de vâ rginea unui eleºteu, luminatã strãveziu de o lunã cadavericã, pictatã probabil cu alb de plu mb. Pe un fel de debarcader, o siluetã femininã, înveºmântatã într-o rochie sinilie, cu un ºal ernut pe umeri, scruta întunericul, cu cine ºtie ce gânduri sinucigaºe. - Sã-l dai jos, cã sperie copiii, hotãrî Voichiþa. Isidor se întinse dupã tablou ºi-l desprinse din cui. Femeia adunã cu mãtura pânzele de pãianjen, în spatele cãrora apãru un dreptunghi de o culoare mai deschisã. Bãrbatul întoarse pictura, pânza era bine prinsã ºi întinsã pe un cadru solid, întãrit la mijloc. "E pãcat s-o aruncãm", se gândi Isidor, cãruia îi plãcea uneori sã picteze. "O sã desenez ltceva pe ea". În iulie se nimeri sã fie o vreme secetoasã ºi canicularã, aºa cã într-o sãptãmânã au zug sa, au apucat sã cureþe parchetul ºi geamurile ºi sã mute mobilele la loc. Dormeza au vândut -o la un preþ de chilipir, nu vroiau sã doarmã într-un pat strãin ºi ºi-au cumpãrat un altul, neresc, cu saltele din acelea relaxante. L-au aºternut, au pornit televizorul, sã ai bã copiii o ocupaþie, apoi s-au strecurat în dormitor ºi s-au trântit în pat. Au constatat m ulþumiþi cã nu se aude nici o scârþâiturã, nici un bufnet care sã atragã atenþia micuþilor. Pr scurta acalmie oferitã de desenele animate, Isidor se trase biniºor înspre femeie, da r Voichiþa îºi eliberã braþul, þinti cu degetul peretele gol, cel pe care fusese atârnat tablo ul, uite acolo cuiul! ºi decise: - Aici trebuie sã punem ceva. - Sã punem pictura înapoi. - Grozãvia aia? - Îþi desenez altceva pe ea, sãri Isidor ºi aduse tabloul, scoase pânza din el ºi atârnã drul gol în cui. - E mai bine aºa, decise Voichiþa ºi-ºi muºcã anume buza, trãgându-ºi colþurile gurii în un surâs ademenitor. A doua zi, Isidor scoase o pensulã latã ºi trase un grund fin peste întinderea de a pe. Cum dupã uscare încã tot se mai zãrea reflexia lunii în iazul de smoalã, aºternu încã un s , mai concentrat, sã fie sigur cã scapã de ea. Apoi se gândi : ce sã picteze, o marinã sau o scenã de vânãtoare? Naturile moarte nu-l inspirau deloc. Ar fi îndrãznit sã se apuce de un nud, dar ceva îi ºoptea cã Voichiþa n-ar fi agreat ideea. ªi-apoi ce sã le explice copiilor, cã ãºtia bântuiau prin toatã casa ºi îºi trãiau din plin vârsta lui "de ce?" Trebuia sã fie c n ºi ceva plin de viaþã. Asta e! O livadã de meri primãvara. Puse mâna pe cãrbune ºi trasã douã arce de cerc, unul mai abrupt, în prim plan, altul m ai molcom, în fundal. Marcã punctele unde va planta trunchiurile de pom prin iarba f ragedã de april. Vedea deja lumina blajinã strecuratã-n umbrã printre ramurile înflorite ºi auzea forfota albinuþelor. - Tati, îmi cumpeli o oghindã magicã? se agãþã Ani cu mânuþele de genunchii sãi. - Ce cauþi aici? o bruftului Isidor. Vezi sã nu-mi rãstorni vopselele! - Vleau o oghindã magicã!... porni fetiþa sã bâzâie. Omul puse cãrbunele jos ºi o prinse blând de mânuþã, ca s-o conducã afarã. "Reclamele ast de la televizor înnebunesc copiii!" Oglinda magicã era ultima gãselniþã la modã, nu costa înf iorãtor de mult ºi, la o adicã, îºi merita banii. Mezina se întinse dupã tubul de sienã: - Vleau sã pictez!... ªi vleau o oghindã magicã!... - Hai, fii cuminte, du-te sã te joci, cã-þi cumpãrã tata una. - Promiþi? suspinã Ani mai îmbunatã. - Pe cuvântul meu de barbizon! declarã solemn Isidor. Fetiþa fugi sã-ºi necãjeascã fratele cu vestea cã va primi jucãria mult doritã. Era una d tre aplicaþiile neobiºnuite ale cristalelor lichide. Deºi I.Fl. Dumitrescu folosise încã l a sfârºitul deceniului al optulea ecrane acoperite cu pelicule formate din aceste su bstanþe pentru a construi dispozitive ieftine de punere în evidenþã a biocâmpului uman, ni meni nu se gândise pe atunci cã ele ar fi putut avea ºi o aplicaþie comercialã de succes. De fapt, în România acest tip de investigaþii fusese interzis curând, datoritã unui scanda l legat de "meditaþia transcedentalã", aºa cã I.Fl. Dumitrescu a profitat de prima ocazi e ce i s-a oferit ca sã rãmânã în occident. Aici, rezultatele cercetãrilor legate de aura energeticã ce înconjoarã orice vietat e trezeau interesul periodic, de Sfântul Valentin, când revistele de ºtiinþã publicau pe c opertã strãlucirea galacticã ce unea palmele a doi oameni care se iubesc ºi anunþau ultime le progrese în domeniu. Apoi, pe neaºteptate, la fel cum mãrul i-a picat lui Newton în c reºtet ºi cum Becquerel ºi-a dat seama cã sãrurile de uraniu emit o radiaþie ce impresioneazã plãcile fotografice, fizicianul italian Antonio Perelli a remarcat faptul cã cifrele de pe afiºajul calculatorului sãu de buzunar se desluºeau mult mai bine atunci când era prost-dispus. Urmaºul lui Volta a studiat fenomenul îndeaproape ºi, inspirat de una d intre cele mai cunoscute poveºti ale fraþilor Grimm, a nãscocit oglinda magicã. Þineþi minte cum mama vitregã a frumoasei Albã ca Zãpada dorea sã-ºi verifice în fiecare condiþia de "top model"? "Oglindã, oglinjoarã," întreba împãrãteasa cea invidioasã, "cine-i cea mai frumoasã în þa Dacã ar fi þinut atunci în mânã o oglindã empaticã Perelli, suprafaþa acesteia s-ar fi în cat ca ºi sufletul ei. Acum, cu ajutorul acestui dispozitiv banal, fiecare om pute a sã-ºi verifice starea sufleteascã. Tinerii îndrãgostiþi se opreau în faþa câte unei oglinzi ene aºezate în vitrinã, sã se bucure cum imaginea lor devenea de o puritate cristalinã, ia r, din adâncul sticlei, suprafaþa reflectoare împrãºtia scânteieri diamantine. Isidor cãzu pe gânduri. Imaginea strãlucirii ce-i uneºte pe tinerii îndrãgostiþi îl inspi Dragostea prezenta ºi alte faþete, venea un timp când înflãcãratul "eros" ori se stingea, or i se transforma în "agapé", lumina blândã a iubirii dintre Philemon ºi Baucis, întocmai cum avântul primãverii se domolea în vremea muncilor de peste varã, cum cuiburile pãsãrelelor se umpleau de guri nesãtule, cum floarea se despuia de corolã ca sã-ºi împlineascã menirea de a perpetua viaþa. ªtia ce vrea, dar habar nu avea cum sã procedeze. Avea însã o idee despre felul cum i-ar putea determina pe alþii, mai experimentaþi ºi cu resurse, sã-i rezolve problema. κi adunã tuburile de vopsea ºi sticluþele, atârnã pânza pe un cui din perete ºi îºi schimbã haine scoatã pe copii în oraº. Le cumpãrã amândurora câte o oglinjoarã ºi se bucurã sã vadã cã, în cã Nelu ºi Ani se alergau ºi se pãruiau toatã ziua, ambele suprafeþe reflectorizante strãluce au netulburate: erau o familie unitã. Puse bine ambalajele ºi, odatã ajuns acasã, le examinã cu atenþie. Spre norocul sãu, co ncernul italian care le producea venise în România atras de ieftinãtatea forþei de muncã ºi îº deschisese o fabricã la Arad, aºa cã puse mâna pe telefon ºi îl sunã pe directorul acesteia. A aflat cã-l cheamã Rognean, dar nu l-a gãsit, omul plecase în capitalã, sã rezolve niºte probl eme. Secretara îi dãdu un numãr de telefon mobil, dar Isidor nu dorea sã-ºi încarce nota de platã excesiv de mult, aºa cã rãmase în expectativã. Reuºi sã-l contacteze abia peste douã zil explicã ideea care-i venise ºi, spre uimirea sa, vãzu cã ea trezeºte entuziasmul managerul ui, nu de alta, dar dacã se miºca rapid, firma producãtoare ar fi putut câºtiga o poziþie de frunte pe piaþa pãpuºilor, lucru care le-ar fi adus o mulþime de bani. Cum terminã convorbirea, Rognean îºi rugã secretara sã trimitã un fax la centru, apoi sã sune la Timiºoara ºi sã-i rezerve un loc la prima cursã de avion. În ziua urmãtoare, se întâln cu patronii italieni ºi le împãrtãºi ideea lui Isidor: sã le picteze pãpuºilor lacrimi cu o vo ea bazatã pe cristalele lichide empatice. Câtã vreme fetiþele se jucau cu ele binedispus e, vopseaua era transparentã, deci în ochii ºi pe obrajii pãpuºilor nu se vedea nimic. În mo mentul când, din cine ºtie ce cauzã, copilele se înnegurau, cristalele îºi roteau planul de polarizare, lumina incidentã nu mai era reflectatã ºi pe feþele de cauciuc roz apãreau ºirag urile de lacrimi, semn cã ele suferã alãturi de stãpânele lor. Ideea simplã, dar de mare efe ct, i-a cucerit imediat pe ºefi, care i-au pus imediat pe chimiºtii firmei la treabã. "Într-o sãptãmânã veþi vedea primele rezultate", au afirmat aceºtia ºi au început sã caut tul cel mai potrivit sã fixeze cristalele lichide pe o suprafaþã de cauciuc. Dupã o lunã d e muncã, obþinuserã combinaþiile ce permiteau fabricarea tuturor culorilor din spectrul curcubeului. Isidor, suflet de artist, nu ceruse drept platã decât un set de asemenea vopsel uri sensibile la sentimentele umane. Întors acasã, începu sã lucreze cu multã râvnã la tablou : fãcu cerul, senin ºi strãlucitor, fãrã nici o scamã de nor pe el, covorul de iarbã prelins p e coasta dealului, trunchiurile ºi ramurile înfrunzite ale pomilor. Când sã ajungã la flor i, a acoperit lucrarea cu o pânzã umedã ºi a aºteptat. În ciuda faimei pe care o au afaceriºtii, Rognean s-a dovedit a fi un om de cuvân t ºi, în momentul când s-a trecut la producþia primei serii de "pãpuºi Dora", l-a chemat pe Isidor la Arad, ca sã se achite de datorie. I-a pus în mânã prima pãpuºã simþitoare fabricatã ia, împreunã cu o micã garderobã, sã le ducã acasã fetiþei sale, "zici cã o cheamã Ani, ca pe mea?". Lui Nelu, Isidor i-a ales un joc electronic tridimensional, programabil, cu o mulþime de casete, iar Voichiþei i-a adus o cutie muzicalã lãcuitã, de tipul clasic, cu cheiþã, care susura cristalin "Love Me Tender" ori de câte ori o deschidea. I-a alãtu rat un buchet de trandafiri olandezi, cã în oraºele mari gãseºti oricând de toate, numai ban i sã ai, iar femeile nu se omoarã dupã gãselniþele tehnice, însã pricep lesne ce vor sã zicã f le. Sosirea lui a fost un triumf, l-au întâmpinat ca pe un Moº Crãciun, doar brad nu i- au fãcut. Isidor le-a împãrþit cadourile primite, apoi i-a lãsat sã-ºi vadã fiecare de jucãria ºi s-a retras sã-ºi termine opera. Fiind binedispus, pensula îi umbla ca vrãjitã în mânã, aºa i curând. Voichiþa îl urmãri curioasã cum se strecoarã cu pânza încã umedã în dormitor, unde î oþi: - O livadã de meri, primãvara, le arãtã Isidor. - O, tati! se minunã Ani. Dar unde sunt florile? Într-adevãr, pe ramuri nu se zãrea nici o petalã. - Veniþi mai aproape! De aici nu se vede. Îi împinse uºor în faþã, cât sã ajungã la un braþ distanþã de tablou. Dintr-odatã, Ani se cutremurã, Nelu rãmase cu gura cãscatã, iar Voichiþa îi cuprinse mulþ itã palma. Minune! La apropierea lor, livada se umplu toatã de flori mari, alb-rozalii, atârnate-n ciorchine spumoase de crenguþe. Petalele lor fremãtau, parcã înfiorate de o boa re cãlduþã de vânt, împrãºtiind strãlucirea soarelui prin întreaga camerã. Tulburate de pacea i, umbrele se foiau neliniºtite încolo ºi-ncoace. Petele de luminã se amestecau incontin uu cu ele, forfoteau prin iarbã, prelingându-se pic cu pic de pe un fir pe celãlalt. De undeva, din depãrtare, de dincolo, din pãduricea de pe dealul vecin, un cuc îºi strigã numele, clar ºi rãspicat: -Cucu! Isidor tresãri îngrijorat: - Oare mi-au rãmas ceva bani prin buzunare?

TROIA, ÎNTÂMPLÃTOR Cãtãlin Ionescu

1. - Eºti sub influenþa poveºtilor de adormit copiii, spuse profesorul. - Este chiar atât de improbabilã teoria mea? întrebã Alex, rãbdãtor. Trecuse multã vreme de la publicarea articolelor sale în revistele de specialit ate. Iar reacþia fusese, de cele mai multe ori, de respingere violentã. - Te intereseazã într-adevãr motivul reþinerilor mele? fãcu obosit profesorul de Isto rie de la Universitatea din Delhi. - Da, domnule profesor. - În primul rând mã îndoiesc, ºi asta în ciuda realizãrilor dumitale, cã înþelegi ceea ce ie din istoria ºi mitologia indianã. Alex privi la rându-i plictisit rafturile bibliotecii încãrcate din biroul decanu lui. - Stãpânesc, printre altele, sanscrita ºi greaca veche, domnule profesor. - Da, dar esti atât de european... murmurã celãlalt. Arheologul îl privi uimit. - Vremea Agartthei a trecut cam de multiºor, domnule profesor! - Nu mã înþelege gresit, domnule Pole, se apãrã profesorul. Sunt, ca ºi dumneata, om de ºtiinþã ºi nu un speculant al secretelor îngropate ºi pãstrate neatinse pânã azi de societãþi ce. Dar, cum sã-þi spun, antardhana nu este tabernacolul. - Nu caut Arca Pierdutã, domnule profesor. De ce amestecaþi filmele cu realitat ea? Eu v-am vorbit la modul cel mai serios. - Lasã-mã sã termin, tinere. Ceea ce voiam sã-þi spun este faptul cã antardhana nu este decât un simbol. - ªi dacã este mai mult decât atât? - Ce? Un dezintegrator atomic? Un laser? O armã fabuloasã uitatã de extratereºtrii care au întemeiat mitologia ºi cultura vedicã ºi au dezvoltat puterile umane spre þeluri p sihice obscure? Am auzit, de atâtea ori, aceste vorbe. Nici mãcar nu eºti original, ti nere. - Deci nu vreþi sã mã ajutaþi? Alex se ridicase în picioare. - Cu ce? Bãtrânul fãcu un semn de neputinþã, apoi continuã: - Oricum vei face ce vrei. Sapã la Mohenjo-Daro. La Harappa. Unde pofteºti. ªtii foarte bine cã aceste localitãþi sunt dincolo, în Pakistan. Iar în Pakistan nu-i o situaþie prea grozavã. Dar în fond, nici noi nu suntem chiar un model de democraþie occidentalã. Nici mãcar eu, vezi? ªi ceva însã îmi spune cã nu te vei opri. Cã vei rãscoli toatã valea Indu Ce mai aºtepti de la mine? - Nu asta am vrut de la dumneavoastrã, domnule profesor. În nici un caz, lecþii d espre sistemele politice, pentru cã sunt chestiuni care nu mã intereseazã. - Atunci ce te intereseazã? Sã te aprob? Te-am ascultat cu atenþie, dar argumente le dumitale îmi par extrem de firave. - ªi, în concluzie, chiar consideraþi cã totul este o prostie? Bãtrânul indian îl privi cu atenþie preþ de câteva clipe. - Poate cã nu. Te ajutã la ceva? Alex tresãri. - Deci ºtiþi mai multe? Profesorul oftã. - Dacã, prin cel mai absurd caz, ai descoperi ceva, urmele acestei arme fabul oase, la ce þi-ar folosi? Alex îºi aranjase între timp þinuta ºi se îndreptã spre uºã. - Vedeþi, domnule profesor, am citit în reviste vechi articolele dumneavoastrã de spre posibilitatea existenþei unor urme reale ale epopeilor sanscrite. Vorbeaþi în cla r despre narayana, pushpaka vimana ºi chiar, dacã nu mã înºealã memoria, despre antardhana. Profesorul surâse. - Sunt multe minuni în lume, iar pe unele le traversãm zilnic cu ochii orbi... Nu avem, poate, deschiºi ochii spiritului. Astfel, poþi uºor confunda tabernacolul cu o stâncã oarecare. Alex se înroºi. - Bineînþeles. Iar Agarttha o pot confunda cu metroul de sub Himalaya! Ezitã o clipã, apoi se calmã. În fond el venise dupã ajutor. - Mã iertaþi. Desigur, ºi eu plec de la câteva ipoteze simple. Cã Mahabharata, Ramaya na ºi toate celelalte nu sunt numai legende. ªi, domnule profesor, guvernul pakistan ez m-a autorizat sã efectuez sãpãturi pe valea Indului. Chiar ºi militarii sunt interesaþi de istorie, uneori chiar mai mult decât istoricii de profesie. Vã cer scuze pentru timpul pe care vi l-am rãpit. Se ridicã ºi pãºi spre ieºire. - Domnule Pole! Încremeni în uºã, apoi se întoarse spre decan, aºteptând. - Pentru a ajunge la sublim, tinere prieten, nu este nevoie sã sapi în þãri strãine. E suficient sã... Pole aºteptã un timp, dar profesorul nu mai continuã. - La revedere, domnule profesor. Uºa se închisese în spatele lui când bãtrânul murmurã: - ...Sã aºtepþi neaºteptatul, domnule Pole...

2. - ªantierele astea mã fac sã mã gândesc cã, în fond, arheologia este o industrie care pro duce Istoria, îi mãrturisi lui Alex Pole trimisul oficial al Universitãþii din Lahore. Stãteau amândoi de vorbã, urmãrind forfota oamenilor care sãpau. Iar Alex se amuza. - Mda, tot aºa cum stiloul secretã cerneala, nu? Poate cã da, deºi uneori mã întreb ºi eu dacã nu cumva descoperim ceea ce dorim ºi nu ceea ce existã cu adevãrat. - Nu vã înþeleg... - Poate cã Troia, întâmplãtor, a fost o cetate oarecare. Poate cã nici nu a fost nici un rãzboi, ci a pierit datoritã unui cutremur, de pildã. Poate cã Homer a fost un scrii tor de science fiction ºi nu un cronicar... - Bine, dar ºi dumneavoastrã procedaþi ca Schliemann, porniþi de la ficþiune încercând sã dovediþi veridicitatea. Pole oftã. - Nu vreau sub nici o formã sã fiu nepoliticos, dar guvernul þãrii dumneavoastrã m-a în clinat spre aceste gânduri. Nu mã aºteptam defel ca oficialitãþile dumneavoastrã sã-mi acorde atât de uºor aprobarea de sãpãturi. Nu vã judec modalitãþile de guvernare, dar am senzaþia cã ria are, la dumneavoastrã, valenþe politice. Dãdu din umeri, ºi continuã, prefãcându-se cã nu observã aerul încurcat al universitarulu - Dar vorbeam de fapt de Schliemann. ªtiþi, dispun de tehnici de sute de ori ma i perfecþionate decât Schliemann ºi plec de la surse mult mai sigure ºi totuºi, de atâtea lu ni, nimic... Exact în acel moment Jensen, asistentul sãu, veni în fugã. - Acolo... articulã cu greu, un sunet metalic... Coborârã cu toþii, înfriguraþi. Lucrãtorii dezgropau deja un obiect nu prea mare. Avea o forma paralelipipedicã. Alex îl luã cu grijã. Pãrea sã fie un bloc metalic, extrem de uºor. Aluminiu? Îl ridicã cu ambele braþe spre luminã, privindu-l încordat. ªi brusc, Universul îºi himbã faþa, transformându-se într-un întuneric absolut în care Pole nu era decât o stanã de pi rã. 3. Alex Pole sesizã îndulcirea nuanþei de întuneric. Apoi îºi dãdu seama cã redevenise stãpâ opriului sãu corp. Încercã sã-ºi reaminteascã cele intâmplate ºi reuºi fãrã nici o dificultate cutia aceea în braþe leºinase ºi se trezise aici... Dar nu era la spital. Curios, stãtea în picioare, lângã o coloanã. ªi se afla într-un soi de templu... Apãru ºi o tânãrã, îmbrãcatã î costum antic. Ce naiba se întâmpla cu el? - Domniºoarã! o apelã Pole pe tânãra care nu pãrea sã-l fi observat încã. Ea se sperie ºi scãpã jos vasul pe care îl ducea. Întoarse capul ºi-l privi îngrozitã. Di vasul spart se simþeau miasme puternice, necunoscute. Fata deschise gura ºi murumurã c eva. Alex nu înþelese. - Do you speak English, miss? încercã Pole. Ea se dãdu câþiva paºi înapoi. Nu mai era la fel de îngrozitã, dar i se citea încã teama aþa ei. Pronunþã din nou aceleaºi cuvinte, pe care Alex le înþelese de data aceasta. Erau în g reaca veche. - Cine eºti tu, strãine, cel care te ascunzi aici? O farsã? Dar cine sã-i monteze pe valea Indului o farsã atât de sofisticatã? - Cine eºti tu, fatã? articulã greoi Alex în limba veche. Tânãra tresãri iar, speriatã. - Pe mine mã cunoaºte toatã lumea aici. De unde vii, strãine? Din afara cetãþii? Eºti isc oadã? Cetate? Care cetate? Simþi cã-ºi pierde rãbdarea. - Destul cu joaca. Cu cine mã pot înþelege omeneºte aici? Vorbise iar în englezã ºi fata îl privi uimitã. Enervat, formulã în greceºte: - Unde mã aflu? Scoase din buzunar o þigarã ºi ºi-o aprinse cu bricheta. Tânãra tresãri îngrozitã, vãzând - Stãpâne, eºti zeu! O mãrite zeu!... Se aruncase în genunchi la picioarele lui Pole. - Nu sunt zeu. Mã numesc Pole ºi... - Mãrite Apollon! îl intrerupse fata. Sunt mândrã cã ochii tãi luminoºi mã privesc... ªi ta de acum este la fel de frumoasã pe cât se spune în cântece... Alex rãmase cu gura cãscatã. Pentru prima oara în viaþa lui o femeie îi fãcea complimente în greaca veche. Dar parfumul degajat de vas devenise pregnant. Un miros cu rezonanþã orientalã, c are parcã îi sãgeta trupul, ºi i se fãcuse cald... Aruncã înciudat þigara. Senzaþia de rãu nu- - Cine eºti tu, copilã? murmurã Alex stins. - Cassandra, mãrite zeu. Fiica regelui Priam. Arheologul avu atunci sentimentul absurd cã fata aceasta nu glumea, cã totul er a adevãrat ºi cã se afla, într-adevar, în vechea Troie. Dar spiritul lui se lãsã iar furat de miros. Poate cã, mai curând, visa... Iar tânãra aceasta... O femeie oarecare. O femeie f rumoasa. Troia. Cassandra. Ce conta un nume? - Cassandra, esti frumoasã... - Râzi de mine, zeule Apollon... Sunt atâtea muritoare mai frumoase decât mine... Dacã ar fi fost lucid, poate ar fi descifrat nuanþa de cochetãrie din glas. Dar P ole era pe jumãtate adormit. - Cassandra, cetatea va fi distrusã, Hector ºi Paris vor muri, zidurile vor fi arse ºi tu... Cãlãtorise în timp? Nu, visa... Un vis frumos... Un vis fantastic... - Mãrite zeu... Puternice Apollon... Cine vorbea? El? Cassandra? Întinse mâna sã o atingã dar în faþa lui începurã sã joace lu multicolore, violente, ºi el intrã iar în peºtera întunericului absolut...

4. Alex Pole deschise ochii ºi nu percepu la început decât negrul presãrat cu scânteiere a stelelor. Se afla întins pe o câmpie. Simþea iarba de sub el. Se ridicã ºovãielnic, capul îl durea îngrozitor, dar starea aceea de irealitate îl pãrãsise. Închise ochii, încercând sã se ncentreze. κi amintea perfect ceea ce se întâmplase anterior, dar nimic nu-i era totuºi c lar. Unde se afla? Privi în jur, în lumina palidã a lunii. Nu prea departe, valurile mãr ii se spãrgeau de þãrm, iar în partea opusã se distingeau focurile unei tabere uriaºe. Dar n imic nu semãna cu valea Indului. ªi avu senzaþia stupidã cã într-adevãr cãlãtorise în timp ºi se întâlnise în mod real cu Cassandra. Real? Ce însemna aici, real? Apoi firul raþionamentului lui Pole fãcu un salt brusc. Istoria vorbea de faptu l cã Apollon o dorise pe Cassandra, oferindu-i în schimbul dragostei ei, darul profeþi ei. Fiind refuzat, zeul a blestemat-o sã-ºi pãstreze harul, dar sã nu fie crezutã de nimen i... Cassandra, sau mitul dramei celei care ºtie ºi nu poate interveni cu nimic... I ar el îi spusese cã Troia va pieri ºi... Absurd. Ca ºi confuzia dintre numele lui ºi cel a l zeului soare. Totul nu avea nici o noimã. Se afla într-adevãr în Turcia, pe dealul unde peste câteva milenii se va înãlþa localitat ea Hisarlâk? Ajunsese în jurul anului 1190 î.H.? Data însã nu era defel sigurã. Troia s-ar f i putut foarte bine situa ºi undeva pe la mijlocul sau chiar începutul mileniului al doilea înainte de Hristos. ªi mai ales, cum ajunsese aici? Antardhana, sau blocul d escoperit lângã Mohenjo-Daro, era o maºinã de cãlãtorit în timp? Care funcþiona? - Nici o miºcare, strãine! Oºteanul se ivise pe neaºteptate în preajma sa. Îl ameninþa cu o suliþã ascuþitã, pãstrân rã încruntatã. Bineînþeles, gândi Pole, ºi o suliþã poate ucide. - Eºti iscoadã, nu? Ilionii... Pole se hotãrâ brusc. - Nu sunt iscoadã. Sunt neguþãtor venit de departe ºi am fost prins de tâlhari în mijlo cul mãrii. Au vrut sã mã omoare, dar s-au îmbãtat ºi corabia s-a lovit de stânci. M-am strecur at într-o barcã ºi am ajuns aici. Nu ºtiu cine sunteþi ºi ce rãzboi duceþi. Oºteanul pãru nehotãrât. - Într-adevãr, strãine, limba pe care o vorbeºti nu seamãnã cu cea a ilionilor. Te voi duce darã la stãpânii mei ºi ei îþi vor hotãrî soarta. - Cine sunt ei? - Puternicul rege Agamemnon, fiul lui Atreu ºi fratele sãu, bãlanul Menelaos, soþul prea frumoasei Helene, rãpitã de nevolnicul Paris, împreunã cu însoþitorii lor: eroul Ahill eus, invincibilul, înþeleptul rege Nestor, isteþul Odysseus, vitejii Aiax de la Salami na, fiul lui Telamon ºi Aiax din Locrida, fiul lui Oileu, nobilul Patrokles ºi bravi i Diomedes, Idomeneus, Meriones, Eurypylos... Alex strânse din dinþi, pierzând ºirul de nume înºirate cu emfazã de soldat. Numele îi er familiare, dar coºmarul nu dãdea semne de încheiere. Ce cãuta el în Troia, adicã în Ilion - d upã numele grecesc - sau în Turcia? Ultima datã era în Pakistan. Ultima datã însemna cã va fi acolo peste vreo 3000 de ani. Sau 4000. Mai conta? Totuºi, de ce-l adusese aici an tardhana? Între timp se apropiaserã de tabãrã. Omul îl conduse precaut printre corturi, spre zo na centralã, unde se aflau corturile regale. Acolo, la o masã lungã, se gãseau cãpeteniile ahee. Înclinându-se, oºteanul se prezentã celui din capul mesei, un bãrbat înalt, spãtos, dar cu ochii tulburi din cauza bãuturii. Alex, la rândul lui îi repetã povestea pe care i-o servise oºteanului. - De unde vii, strãine? întrebã cu glas sigur, Agamemnon. - De departe, mãrite rege, dinspre soare rãsare. - Vãd cã nu eºti iscoadã, iar straiele tale aratã cã într-adevãr vii de departe. Stai la sã ºi ia din bucate cã þi-o fi foame. Ai trecut prin destule ºi aici te afli în puternica ta bãrã ahee. Alex mulþumi printr-o plecãciune ºi se întrebã, în sinea sa, cam cât timp ar fi supravieþ t acolo fãrã vastele sale cunoºtinþe de greacã veche ºi istorie anticã... - ªi cum te numeºti, strãine? Pole fãcu imediat asocierea între numele sãu ºi cel al zeului soare, Apollon, aºa cã rãsp unse precaut: - Alexis, din neamul lui Poliensis, mãrite rege. Un bãrbat de la masã tresãri ºi-l privi fix, cu intensitate. Alex îi sesizã ochii care trãdau o inteligenþã vie, ascuþitã, în contrast evident cu figurile buhãite de bãuturã ale cel lþi. Privirea aceea de foc îl þintui o clipã, apoi îl pãrãsi, lãsându-l descumpãnit. Dar cãutã pãtrunzãtoare îi pãruse a fi cunoscutã, dar nu reuºi sã o asocieze cu nimeni din memoria sa. O voce se ridicã nerãbdãtoare, continuând discuþia întreruptã de sosirea lui Alex. - Spune Kalhas, spune profetule, vorbele tale sunt adevãrate, lãmureºte aceastã pri cinã de sfadã. - Viteze Aiax, vorbele îþi sunt pe mãsura faptei, dar eu nu sunt un rãzboinic desto inic, ci doar un truditor pe drumurile fãrã pulbere ale zeilor... ªi sunt multe lucrur i pe care nu le ºtiu, sau de care mã tem..., rãspunse necunoscutul care îl privise atât de intens pe Alex. O umbrã se ridicã masivã, acoperind focul. - Vorbeºte Kalhas, rãspunde la întrebarea lui Menelaos: care este cea mai frumoasã dintre femeile aheilor? - Puternice Ahilleus, astfel de vorbe pot face mult rãu. - Nu, profetule, adevãrul nu supãrã pe nimeni, se înfierbântã Ahilleus. Spune! Menelaos, pe jumãtate beat, ridicã la rându-i vocea: - Cine, vitejilor, se bucurã de desfãtãrile celei mai frumoase femei? Cea mai înfoc atã ºi priceputã în meseriile muiereºti? - Taci, Menelaos, porunci calm Agamemnon. Mai bine te-ai duce ºi te-ai culca, cãci Dionysos þi-a tulburat minþile. ªi Helene a ta este tot în braþele lui Paris, adãugã, zâ d cu cruzime. Dar nu pãrea supãrat. Mai degrabã amuzat. - Spune Kalhas, cine este cea mai frumoasã roabã? - De ce nu îi cereþi pãrerea lui Odysseus cel isteþ? - Odysseus nu are nici o roabã frumoasã, bubui nerãbdãtor Ahilleus. N-o þine decât pe T arentis, slãbãnoaga. Singura femeie care ar fi putut fi zeiþã dacã ar fi fost nemuritoare este Briseis a mea. Agamemnon interveni, golind pocalul. - Fiica regelui Hrises, prea frumoasa Hriseis, roaba mea, este de departe c ea mai ispititoare ºi mai pãtimaºã dintre femeile din tabãrã - ºi poate din tot Argosul ºi Myk osul. Ahilleus pufni, trântind un pumn formidabil în masã. - O bãlanã! Cum poate fi o femeie cu pãrul bãlai cea mai frumoasã? Agamemnon se ridicã ºi el în picioare. - Cum?! Ahilleus, bagã de seamã, sunt din neamul atrizilor ºi judecata mea este c ea bunã. Hriseis a mea este cea mai sãlbatecã ºi înfocatã. Menelaos zvâcni, cu un gest imprecis. - Ba Semelisis! facu râgâind. Roaba mea din... Mai mulþi meseni izbucnirã în râs, ºuºotind între ei. Nu prea semãna cu un soþ care porni n rãzboi, pentru cã fusese înºelat în onoarea lui... Ahilleus însã se înfuriase de-a binelea. - Briseis! Frumuseþea nu are altã reginã decât pe zeiþa Aphrodite... - Ahilleus ajunge poet în faþa îmbujoratei Briseis, fãcu o voce batjocoritoare. - Tãceþi! urlã Ahilleus. Era într-adevãr înspãimântãtor. κi trãsese sabia pe jumãtate din teacã ºi privea cu ochi ur. - Kalhas, spune totuºi, cine e cea mai frumoasã? continuã Agamemnon. Hriseis, nu, de bunã seamã?... - Hriseis ar trebui datã înapoi marelui preot Hrises, tatãl ei, care a venit azi dupã ea încãrcat cu daruri bogate. Ar fi un gest de înþelepciune faþã de poporul lui Hrises, c are ne-ar fi de ajutor ca aliat, nu ca duºman, spuse o voce calmã. Agamemnon strigã mânios: - Odysseus, n-ai scos un cuvânt toatã seara ºi acum þi-au trimis zeii glasul înapoi? Ceilalþi tãcurã, intimidaþi. Marele Atrid nu trebuia contrazis în accesele sale de fu rie. Alex asculta mirat cearta aceasta stupidã. Ahilleus însã nu avea chef sã tacã. - Kalhas, Oysseus are dreptate, nu? Hriseis ar trebui datã înapoi ºi atunci Brise is ar rãmâne fãrã nici o umbrã pe chipul ei îmbujorat. - Înapoierea lui Hriseis ar fi totodatã ºi un gest de bunãvoinþã faþã de zeul Apollon car este acum tare mâniat pe ofensa adusã preotului sãu. Agamemnon goli alt pocal ºi-l trânti de pãmânt. - Zei?! Pe Hades, Apollon e sus în ceruri ºi n-are timp de noi... Kalhas se ridicã, demn. - Oameni, zeii ne privesc. Apollon e mânios pe noi. Poate cã ne urmãreºte de sus, d in ceruri... Sau poate ne ascultã, strecurat printre noi... Alex tresãri. Privirea lui Kalhas îl fixa insistent. Dar strigãtele lui Agamemnon se fãcurã iar auzite. - Cum?! Zeii sã fie darã contra mea? Contra aheilor din cauza mea? Tãcu o clipã, rumegându-ºi gândurile. Apoi continuã, cu glasul sugrumat de furie: - Prea bine! Mâine, Hrises îºi va primi fiica înapoi ºi un car de daruri. Dar tu, Ahi lleus, pentru cã ai vrut sã mã pãgubeºti de Hriseis ºi ai smuls vorbele lui Kalhas vei rãmâne l pagubit. Vei scoate din cortul tãu pe tânãra Briseis, cea mai frumoasã roabã ahee, care de azi înainte va fi roaba mea. Am hotãrât! Ahilleus îºi scoase sabia de tot din teacã. Dar Aiax ºi Odysseus sãrirã spre el, ºoptindu -i câteva cuvinte. Ahilleus împietri cu sabia în mânã. Bãtrânul Nestor încercã sã spunã ºi el - Agamemnon, mare rege, nu cãuta sã iei cu sila ceea ce aparþine unui prieten. Ia r tu, Ahilleus, nu te împotrivi marelui nostru stãpân. - Nu, bãtrâne, rãspunse Ahilleus cu voce surdã. Nu mã voi opune. Dar sã ºtii, rege care a i femei multe, care eºti ultimul la bãtãlie ºi primul la pradã, cã de mâine sabia ºi suliþa me vor mai împãrþi moartea printre ilioni, pânã când nu-mi va fi spãlatã ruºinea asta... ªi tu, gamemnon, te vei cãi amarnic... Vai, þie, rege! κi bãgã sabia în teacã ºi plecã clãtinându-se pe picioarele-i solide. Toþi ceilalþi se r aþi. Seara se terminase prost de tot. Alex simþi o mânã pe umãr. Se întoarse ºi întâlni privir ui Odysseus. - Strãine, te poftesc în noaptea asta în cortul meu, cãci altundeva nu ai unde dorm i. ªi poate îmi vei povesti lucruri minunate din depãrtãrile pe care le-ai strãbãtut... Alex simþi oboseala acumulatã în el ºi surâse recunoscãtor. - Mulþumesc, Odysseus.

5. - Þi-e somn, nobile Alexis? - Mi-a mai trecut, Odysseus, ºopti Alex. Vocile izvorau din întunericul cortului. Sclava Tarentis se retrãsese în colþul ei, dupã ce le spãlase picioarele ºi în scurtã vreme i se auzise respiraþia regulatã a somnului. Alex însã vorbise mult cu Ulise. Îi povestise, jumãtate în glumã, jumãtate în serios, întâmplã ahabharata, pe care Odysseus le ascultase cu nesaþ. Apoi tãcuserã o bunã bucatã de vreme. Alex începuse sã se gândeascã iar la situaþia sa. Ce cãuta în asediul Troiei? Ridicã din umeri oftã încetiºor. Putea înnebuni foarte uºor în felul acesta. Ulise îl simþise. - Strãine, eºti om luminat ºi înþelept. Se vede dupã cele povestite. Dar mã întreb, cum d cunoºti tu toate aceste lucruri? Istorii pierdute în negura timpului... ªtii, pe când te ascultam, am avut impresia cã eºti, cum sã zic?, parcã din alt tãrâm. Ca ºi Kalhas, profetul. Alex tresãri. - Kalhas? Dar ce spune el? - Vorbeºte uneori despre viitor. Dar nu este prea sigur de el. Uneori spune cã nu ºtie ce se va întâmpla, însã eu cred cã nu vrea sã spunã. Odatã l-am întrebat dacã aheii vo oiul. - ªi? - A zâmbit ºi mi-a rãspuns în doi peri cã, da, se poate spune ºi aºa. Dar asta ce înseamn a sau nu? Alex cãzu pe gânduri, dar Ulise continuã: - Apoi mi-am zis cã, în fond, era simplu, ºi ar fi trebuit sã ºtiu ºi eu acest rãspuns. U n rãzboi nu este câºtigat de nimeni, niciodatã. Toþi pierd câte ceva... - Kalhas are dreptate. Dar tu simþi, Odysseus, cã vei apuca sfârºitul rãzboiului ºi te vei întoarce acasã... Ulise tãcu un timp, apoi zise, ca prin vis: - Strãine, ai ºi nu ai dreptate. Îmi doresc sã se termine acest rãzboi stupid. Dar ai ci, în colþul ãsta de lume, simt cã eu nu mai am demult casã... Nu mã voi întoarce în Ithaca.. Am sã-mi iau corãbiile ºi voi pleca pe mãri... Vreau sã ajung la capãtul lumii, dacã va fi exi stând acel capãt, ºi acolo sã-mi dea ºi mie Chronos din ºtiinþa lui, aºa cum þi-a dat ºi þie.. alhas... Alex nu se putu opri sã nu întrebe: - ªi familia? ªi soaþa ta? - Penelope? zâmbi amar Odysseus. A preferat întotdeauna sã coasã decât sã stea în preajma mea... Bãiatul a fost mereu departe de mine... Mai curând mi-e dor de câinele meu... Crezi cã altminteri nu gãseam eu ceva mai bun ca sã-i pãcãlesc pe oamenii ãºtia ºi sã nu vin a Tãcu, gânditor, ºi Alex închise ºi el ochii. Odatã cu pleoapele sale, ceva cãzu peste lum e ºi Alex ºtiu cã Odysseus nu avea sã-l mai gãseascã dimineaþa, în cortul sãu. 6. De data aceasta Alex Pole se regãsi destul de repede. Încã nu putea deschide ochi i, trupul nu îl mai asculta, dar mintea îi era limpede, de parcã dormise un somn foart e odihnitor. Într-un fel era fascinat de visul acesta. Pentru el, ca istoric, era un noroc fabulos. Dar dacã, totuºi, nu era decât un vis ºi acum se trezise? Reuºi sã deschidã ochii ºi o recunoscu imediat pe Cassandra, care, la rându-i, nu pãru foarte miratã cã îl revede. Explicaþia veni pe datã. - O, Apollon, mi-ai ascultat ruga! Ce bun eºti cã ai pogorât din ceruri din nou l a mine! Se afla într-un templu, ascuns dupã niºte coloane. - Nu m-au crezut, puternice Apollon! Nu m-a crezut nimeni! Le-am spus cã Hect or va pieri. Dar moartea lui Patrokles parcã le luase minþile. Ca ºi rãpunerea lui Licao n de cãtre crudul Ahilleus. Oare toþi fii lui Priam sunt darã, sortiþi morþii? Alex întoarse privirea. Rolul acesta nu era pentru el. Cassandra continuã: - În piaþã a fost aprins rugul. Andromahe îºi smulge pletele de durere lângã trupul frate lui meu, soþul ei. Iar tatãl nostru, Priam... Se înecã ºi nu mai putu sã continue. Alex întrebã aproape fãrã rost: - Cum a murit Hector? - Nu ºtii, mãrite? În lupta cu Ahilleus s-a împiedicat de o piatrã ºi a cãzut. Atunci l-a rãpus Ahilleus. Alex îºi imaginã scena. Ironicã moarte. Homer avusese grijã sã treacã sub tãcere multe as cte. Chiar prea multe. Dar, la urma urmei, când trãise Homer? La câte sute de ani de l a distrugerea Troiei? - Ce urmeazã, puternice zeu? De ce voia voastrã este atât de asprã cu noi? Pole coborâ ochii. - Ilionul va pieri. Nu peste multã vreme. - De ce? þipã fata. De ce? - Nici ceilalþi nu vor fi fericiþi. Marele Agamemnon va fi ucis la întoarcere de soaþa sa, Klytaimnestra, Ahilleus va fi rãpus în curând în faþa Ilionului... - Dar noi? îl întrerupse fata. Noi? - Tu vei supravieþui, Cassandra... - Uneori, moartea este mai bunã decât viaþa. Salveazã cetatea, mãrite Apollon, te imp lor, salveaz-o! Ia ce vrei de la mine, trupul, sufletul, dar salveaz-o! - Nu pot, Cassandra... Nu poate nimeni sã o salveze... Fata izbucni într-un hohot de plâns. - Atunci rãzbunã-l pe Hector! Ucide-l pe sãlbaticul Ahilleus, aºa cum ai promis! Rãzb unã-l, zeule soare! Alex tresãri. Legenda istorisea sfârºitul lui Ahilleus, rãpus de o sãgeatã trasã de zeul Apollon. ªi asta însemna cã el era cel care trebuia sã-l ucidã pe Ahilleus! Deschise gura sã-i explice Cassandrei cã nu a promis cã el îl va omorî pe Ahilleus, d ar templul dispãru brusc ºi Alex se trezi iar aruncat în þesãtura spiralatã a timpului.

7. κi reveni destul de repede, ajutat ºi de larma grozavã din jur. Þipete, urlete, zãngãnit de sãbii, nechezat de cai, bufniturile înfundate ale lãnciilor izbind în scuturi. Se af la de data aceasta în afara zidurilor Troiei, asaltatã din toate pãrþile de ahei. Îl stãpânea o stare confuzã, o derutã lãuntricã. Pe de-o parte, spectacolul îl atrãgea ca un magnet. Pe de altã parte, simþea din plin oroarea rãzboiului: trupuri spintecate, cu mãruntaiele re vãrsate, membre tãiate, capete retezate... Se întrebã pentru o clipã ce s-ar întâmpla dacã l-ar nimeri vreo sãgeatã sau l-ar tãia vr abie. Înainte de a-ºi continua gândul, îl zãri pe Ahilleus, cu o armurã strãlucitoare, care-ºi roia drum spre un tânãr aflat la baza zidurilor, înfãºurat într-o blanã de leopard ºi care trã sãgeþi cu mare vitezã ºi precizie, care bãnui cã este Paris. Nu, de data aceasta totul era a iurea. Chiar sã vrea, cum putea sã-l omoare pe imensul Ahilleus? Poate doar cu o mit ralierã! ªi Alex se gândi cã nu avea rost sã asiste cuminte la spectacol. Smulse sabia unui oºtean cãzut ºi, prinzând o clipã de rãgaz, se strecurã pânã aproape de u. - Ahilleus, zeii sunt contra noastrã. Fugi în tabãra ahee, bãtrânul Nestor e pe moart e, trânti Alex prima minciunã care-i venise în minte. Rãzboinicul însã îl privi crunt. - Aha, ai reapãrut, iscoadã, tu care fugi miºeleºte din tabãra care te ospãteazã? ªi mai neºti sã mã minþi? Vei pieri chiar de mâna mea! Ahilleus fãcu un pas înapoi sã-ºi ia avânt, dar se opri, ca fulgerat. Faþa i se schimon osi, scoase un geamãt scurt ºi se prãbuºi la pãmânt. Abia atunci Alex vãzu ºerpii care îl muºc Ahilleus de picior. Acesta nimerise din greºealã într-un cuib de ºerpi veninoºi ºi armura c are-l protejase de sãgeþile lui Paris, nu-l mai ajutase cu nimic. Un oºtean de lângã el se rãsuci spre Alex ºi arheologul recunoscu trãsãturile impenetrabi le ale lui Kalhas. κi dãdu iar seama cã profetul semãna bine cu cineva cunoscut, dar imag inea se destrãmã ºi întunericul începu sã-l învãluie lent.

8. Se afla într-un templu, ascuns într-un colþ întunecat, dar vocile pe care le auzea i se pãreau cunoscute. - Þi-e foame, cerºetorule? - Da, stãpânã, mi-e foame. Tuturor ne e foame ºi frig. - Cum te numeºti, sãrmane? - Drantes, mãritã reginã. - Drantes?... Vocea masculinã avea un timbru grav. Semãna cu glasul trist al lui Ulise. Ceala ltã voce era altfel. Femininã, catifelatã, dar cu inflexiuni metalice, dure. Dispreþuito are. - De ce nu, Drantes... Un nume ca oricare altul... Un bãrbat ca oricare altul ... - ªi Deifob este un bãrbat ca oricare altul? - Cerºetorule, ia bine seama, te-aº putea ucide în cele mai crunte chinuri! Sunt stãpâna Ilionului, nu uita acest lucru! Femeia era Helene. Iar bãrbatul trebuia sã fie Odysseus, strecurat în Troia, în pri ma misiune de spionaj consemnatã de istorie. De istoria cunoscutã de el, se corectã Al ex. - Oamenii spun cã Ilionul va pieri. Hector ºi Paris sunt morþi, ca ºi Licaon. Încet-înc et Priam ºi-a pierdut aproape toþi fiii. - Prostule! replicã femeia. Nici duºmanii noºtri nu o duc mai bine. Patrokles mor t, Ahilleus mort, Aiax Telamon mort. Zeul Hades a primit mulþi oºteni ahei, cerºetorul e. ªi mã întreb dacã n-ar fi cazul sã te primeascã ºi pe tine, Odysseus! Alex zâmbi în sinea sa. Avusese dreptate. Dar Helene nu se lãsase înºelatã. - Ce mai aºtepþi, frumoasã Helene? Cheamã oºtenii. - De ce Odysseus? Da, ai dreptate, mi-e scârbã de Menelaos ºi de Atrizii lui ºi de rãzboiul ãsta. Dar aº vrea sã ºtiu ce gândeºti tu. - E cazul ca rãzboiul sã se termine. Femeia izbucni: - Odysseus! Lasã vorbele meºteºiugite. Aici suntem numai noi doi. Iar tu, aminteºte -þi, m-ai iubit pe vremuri. - Te-am iubit. Eram tânãr ºi neghiob. - Ai face-o iar, acum? - Acum? - Acum, aici. M-aº putea dãrui þie. Ai vrea? - De ce, Helene? - Pentru cã eu fac ce vreau cu viaþa mea. Pe Paris l-am iubit, înþelegi? Menelaos e ra un beþivan nenorocit, dar cu Paris a fost altceva. Iar Deifob... Trebuia sã fie c ineva lângã mine, dupã moartea lui Paris, fie chiar fratele lui... - ªi eu?... Alex avu senzaþia cã vorbele astea îi scãpaserã lui Ulise fãrã voia sa. - ªi tu? repetã femeia. Ai fi putut fi tu. Vrei? - Nu, Helene. Au trecut atâþia ani... Ai îmbãtrânit odatã cu mine... - Ce vrei, Odysseus? þipã Helene. - Ilionul. Nu-i destul? Helene se ridicã în picioare. - Foarte bine! Du-te, Odysseus. Iscodeºte. Mãsoarã zidurile, fã planuri ale cetãþii, de scoase oamenii. Fã ce vrei. Te vei convinge cã Ilionul nu poate fi distrus. Voi nu-l veþi cuceri niciodatã. Cetatea asta este la fel de puternicã ºi de mândrã ca ºi voi, ºi atâta me cât va exista un singur bãrbat în stare sã þinã o armã în mânã, cetatea va rãmâne aici, nea - Ilionul va pieri. Zeii au prorocit-o. Helene fãcu un gest dispreþuitor. - Lasã-i pe zei, Odysseus. Mã dezamãgeºti. Zeii cu cerurile, noi cu pãmânturile. Þine min te, isteþule, Ilionul nu va fi cucerit niciodatã de ahei. Niciodatã! ªi nimeni nu se îndoi eºte de asta, în afarã poate de micuþa Cassandra. Spune-i asta lui Meneloas. Acum pleacã, regina cetãþii are ºi alte treburi de rezolvat. Ulise ieºi din templu, urmat la scurt timp de Helene. Imediat însã o altã siluetã se ivi din spatele unei coloane, fugind în faþa altarului. - Zeiþã puternicã ºi înþeleaptã, spune-i preotesei tale, oare totul este adevãrat? Ilionu nu poate fi cucerit ºi perfida Helene are dreptate? Atunci de ce m-a minþit zeul Apo llon? De ce nu mã crede nimeni? De ce toþi se joacã cu mine, când e vorba de vieþile atâtor oameni, femei ºi copii? Alex simþi compasiune pentru Cassandra ºi voi sã se îndrepte spre fatã, dar întunericul îl învãlui brusc ºi el închise, resemnat, ochii.

9. Întunericul persista, nu foarte dens, ci doar ca un crepuscul înaintat, gri-albãs trui. Exista ºi nu exista, în acelaºi timp, iar lui i se pãrea cã pluteºte undeva, în aer, dea supra pãmântului. Imaginea de sub el ondulã puþin ºi deodatã zãri iar Troia, cu zidurile binec unoscute. Cetatea era pustie ºi Alex înþelese cã era noapte ºi oamenii dormeau, visând la gr ijile lor de toate zilele. Apoi zãri o umbrã pe strãzile pustii ºi de acolo, de sus, o recunoscu pe Cassandra. Fata ieºise îngânduratã din templul lui Apollon, singurã, luminându-ºi drumul cu o torþã. Deo dintre douã case apropiate apãru un cal nãrãvaº care se repezi spre Cassandra, care, speri atã, se aruncã lateral. Torþa îi cãzu din mânã ºi alunecã peste niºte paie care se aflau acolo andra îºi reveni imediat din sperieturã ºi vãzu paiele în flãcãri. Deschise gura sã strige dup or, dar nu þipã ºi privi câteva momente culoarea vãpãii. Alex o auzi însã murmurând ca pentru . Helene a spus cã Ilionul nu va cãdea niciodatã ºi l-a convins ºi pe isteþul Odysseus... Dar zeul a spus cã Ilionul va fi distrus... Oare zeul ºi-a bãtut joc de mine?... Mai curând Helene ºi-a bãtut joc de mine... Helene, neruºinata, care ºi-a bãtut joc de Ilion ºi il ionii au crezut-o... Ilionul, cetatea mea, a crezut-o pe perfida de Helene ºi nu m -a crezut pe mine, fiica regelui Priam... Ilionul nu m-a crezut... Cassandra se înapoie în fugã în templu, de unde reveni imediat cu mai multe fãclii în mân începu sã alerge prin cetate. ...Ilionul nu m-a crezut pe mine, preoteasa zeilor, ci pe destrãbãlata de Helen e... Alex Pole simþi o ghearã rãscolindu-l la fiecare torþã aruncatã de Cassandra în locuri ca re se aprindeau imediat. - Ilionul va pieri, a spus zeul luminii... Sã-i dãm luminã, zeului Apollon..., ur la acum Cassandra în goana ei dementã prin cetatea adormitã. Alex ºtia ce avea sã urmeze. Troienii se vor trezi prea târziu pentru a stãvili foc ul ºi atunci când porþile vor arde, moartea va nãvãli în cetate, purtatã de rãzboinicii ahei. Imaginea se ondulã iar ºi arheologului i se oferirã mai multe cadre ale apocalips ului: ...Undeva, într-o piaþã, Deifob, ultimul soþ al Helenei este ucis în torturi ºi Menelao s rânjeºte, þinând-o de braþ pe Helene, care priveºte nepãsãtoare, cu zâmbetul pe buze, deºi m ul i-a crãpat de la cãldura flãcãrilor ºi frumuseþea a trecut demult, rãmânând o femeie bãtrân mai poate ascunde vârsta...... Astyanax, fiul lui Hector, este aruncat dintr-o casã pe fereastrã, zdrobindu -se de pietre, în faþa mamei sale, Andromaha, care fusese violatã de Pyrrhos, fiul lui Ahilleus...... Rezemat de un zid, cu sabia plecatã, Odysseus urmãreºte îngândurat ultimele zvârcoli ri ale soldatului pe care tocmai l-a rãpus...... Priam este ucis tot de Pyrrhos, un fel de trimis al morþii, în faþa bãtrânei Hecab e, a cãrei faþã parcã a împrumutat aceeaºi mascã a durerii de pe chipul Andromahei...... În sala tezaurelor troiene Agamemnon priveºte încremenit, cu ochii strãlucind de lãcomie, bogãþiile adunate acolo...... Cassandra este violatã chiar în templul Athenei de Aiax Oileu, a cãrui spadã stã a runcatã lângã bustul spart al zeiþei înþelepciunii... Alex Pole era - sau fusese - arheolog, ºi ºtia cã Istoria a însemnat, de cele mai m ulte ori, moarte. Dar între a citi cãrþi ºi a fi martor direct era o distanþã enormã. ªi simþi acrimã imaterialã prelingându-se pe obrazul sãu nevãzut. Apoi auzi o voce liniºtitã, sau poate nu o voce, ci un miros, sau o altã senzaþie n elãmuritã, un gând, pe care însã îl percepu foarte clar. ªtia cã este Kalhas, sau acela pe car cunoscuse sub numele de Kalhas. Aceasta este Istoria, Alex. Trecutul, dupã cum vezi, este la fel de dinamic ca ºi prezentul. Arheologul dori sã-i poatã râde în nas, ironic. Reuºi însã sã-i rãspundã în acelaºi mod, fort aparent: Nu dinamicã, profetule, ci mai curând mincinoasã, ca ºi prezentul! De ce, Alex? Nimeni n-ar fi avut pretenþia ca totul sã fi fost pãstrat de Homer ºi d e Arktinos întocmai ca în realitate. Istoria trebuie sã fie nu numai informaþie, ci ºi artã. De-acolo, de unde vii tu, sunteþi mulþi filozofi? Vã plimbaþi prin trecut ºi deveniþi ma i înþelepþi, cu fiecare om care moare lângã voi? Nu fi ironic, Alex. Ce te face sã crezi cã vin din viitorul tãu? Întrebarea îl descumpãni pe arheolog. Pãi, cãlãtoria în timp... Cãlãtoria în timp þine foarte puþin de tehnologie, sau aºa cum înþelegi tu tehnologia. E mai curând un mod de a privi universul. ªi a fost, ºi este dintotdeauna la îndemâna oameni lor. Este, dacã vrei, unul din atributele divinitãþii... Te crezi Dumnezeu, Kalhas? Aºa, cum te plimbi de-a lungul veacurilor ºi modifici câte ceva, pe ici, pe colo, ai puterea în mânã, nu-i aºa? Pãi n-ai de gând sã mã ucizi ºi pe dacã n-o sã am chef sã te venerez? Mã scârbeºti, profetule... Gândul lui Kalhas pãru încãrcat de tristeþe: Liniºteºte-te, Alex! Eu nu am modificat nimic. Sau nu mai mult decât ai modificat tu. ªi când m-am referit la divinitate, am fãcut-o în ideea cã ºi oamenii, toþi oamenii, sunt parte a unui mare plan divin, indiferent de credinþele lor. Nu-i vorba de a fi sau nu niºte aleºi, niºte profeþi, niºte supermani, sau niºte despoþi ordinari doritori de sânge utere. Parcã ai spus odatã cã te intereseazã Istoria ºi nu politica. ªi totuºi ai acceptat joc ul unei puteri militare care, dacã ai fi obþinut rezultate remarcabile, ºi le-ar fi însuºi t în numele concepþiilor ei dictatoriale. Ai fi contribuit astfel în mod direct la mod ificarea Istoriei viitoare. În ciuda faptului cã afirmai, îþi aminteºti, cã descoperim ceea ce dorim. Aici, greºim cu toþii, se pare. Nu descoperim ceea ce dorim, ci transformãm ceea ce descoperim în ceea ce dorim, fãrã sã înþelegem... De asta m-ai adus aici? N-ai înþeles, nu te-am adus eu aici... Existã ceva în structura Istoriei, sau poate chiar în urzeala Timpului, care nu se poate modifica. Acel ceva este mitul. Ai vãzut , indiferent de realitate, Istoria pãstreazã mitul, ºi nu faptele. ªi nu vorbesc de cert urile de beþivani dintre olimpieni, sau nemulþumirea lui Ulise faþã de etern credincioas a sa Penelope, ci de faptul cã nimeni nu ºi-a închipuit cã faimosul cal troian a fost un cal care a speriat o biatã Cassandra cu minþile rãtãcite, cã o cetate atât de puternicã a fos t ruinatã de o micã preoteasã a zeilor... Pole simþi tristeþea celuilalt ca fiind aproape materialã, invadându-l încetul cu încet ul. ªi atunci, ce caut eu aici? Cine m-a adus? Ce am eu de-a face cu mitul Troiei ºi -al Cassandrei? Poate este un vis... Dar tu ºtii cu adevãrat ce este visul? Poate cã visul este ceva esenþial, care ne ajutã sã trãim, ceva ca aerul ºi hrana... Nu, Alex, nu doar sã trãim, ci sã cunoaºtem, sã înþelegem. Visul este o formã de inþiere voluþie. Trebuie sã avem curajul de a cãuta ºi a studia adevãrul în faþã. Vrei sã continui? Pole se simþi din nou descumpãnit: De ce eu, Kalhas? Sunt un ales, cumva? Nu existã aleºi, domnule Alex Pole. Pur ºi simplu a venit vremea ta. Sau poate nu, poate este încã prea devreme, chiar dacã, într-un anume fel, omenirea a irosit deja pre a mult timp prosteºte. De câte ori ne-am mai întâlnit pânã acum, Kalhas? Pentru prima oarã gândul celãlalt ezitã. Ai reuºit sã mã surprinzi, Alex. ªi mã bucurã lucrul acesta. La revedere, aºadar... Stai! se repezi arheologul. Cum, doar la revedere ºi atât? La revedere, înseamnã pe curând, domnule Alex Pole... Îmi pare rãu cã nu vei descoperi a ntardhana pe valea Indului. Dar ai urcat deja o treaptã. ªi, într-un anume fel, mi-e ºi puþin milã de tine... Mai stai puþin, Kalhas! Dar nu-i mai rãspunse nimeni. Iar el rãmase îngândurat, în timp ce întunericul din juru l lui ondulã ºi se luminã treptat. Apoi îºi dãdu seama cã devenise conºtient de trupul sãu ºi e spate, cu ochii închiºi. Deschise ochii ºi privi indiferent camera albã de spital unde se afla. Privi ce asul cu calendar de pe noptierã. Douã ore în Troia, întâmplâtor, îºi zise încercat de sentimen ontradictorii. Întinse mâna dupã butonul care chema asistenta dar mâna i se opri la jumãta tea drumului. Brusc îºi dãdu seama cu cine semãnau foarte bine ochii profetului Kalhas, cãutãtura aceea pãtrunzãtoare, dar blândã. Cu ochii decanului de Istorie de la Universitatea din Delhi. Sau, mai curând, aºa cum ar fi arãtat acei ochi în urmã cu treizeci sau patruz eci de ani. Respirã adânc, îºi retrase mânã de lângã buton ºi se întinse iar în pat, relaxat, ca pentru sine: Deci, pe curând, Kalhas...

MESAGERUL Liviu Radu

Îngerul apãruse brusc în faþa tânãrului care stãtea la birou, cu niºte cãrþi groase în fa cã trecuse direct prin perete, pentru cã Berþi nu auzise scârþâitul uºii. Deci trecuse prin perete ºi acum stãtea în faþa biroului, cu aripi mari, albe, ce a tingeau podeaua cu vârfurile. Veºmântul lui lucea bizar, având o luminozitate puternicã, d ar suportabilã pentru ochi. Figura îngerului avea ceva nefiresc, dar Berþi nu-ºi explica de unde provenea impresia aceea: de la ochii prea mari ºi prea luminoºi, de la expr esia de-o seninãtate nepãmânteascã, dar, într-un fel nedefinit, ameninþãtoare... Rãmaserã amândoi tãcuþi, privindu-se cercetãtor. În cele din urmã, tânãrul angajat al bir pentru invenþii simþi cã-i datoria lui sã spunã ceva ºi bâigui, conºtient de absurdul situaþie - Eºti cu adevãrat un înger? - Bineînþeles. Nu se vede? - ªi cum ai intrat? Adicã nu, ca înger poþi sã intri oriunde... Ce doreºti? - Sunt un mesager ºi am venit sã-þi transmit cuvântul Domnului. - Domnul are sã-mi spunã ceva? Mie? - Oricât nu-þi vine sã crezi, Domnul are sã-þi spunã ceva. |ie. Domnul are câte un cuvânt entru fiecare. ªi vai celor care nu þin seama de cuvântul Lui! Dupã ce-ºi strigase ameninþarea cu un glas ce fãcuse sã se cutremure geamurile, îngerul privi în sus ºi continuã, cu un glas plin de detaºare, ce sugera cã citeazã cuvintele altcu iva: - Noi, alfa ºi omega, începutul ºi sfârºitul, ºtim cã tu te vei strãdui sã explici mister lumii oamenilor. Vrem sã-þi dezvãluim un mare secret al Creaþiei: pãmântul este plat. Apoi îngerul tãcu ºi se relaxã. Berþi rãmase cu gura cãscatã. Nu pricepuse nimic. În cele urmã întrebã: - Cum adicã e plat? - Ca o carte de joc. Adicã nu chiar ca o carte de joc, pentru cã-i pãtrat, cu colþu rile uºor rotunjite, îi explicã îngerul, cu blândeþe. - ªi soarele se învârte în jurul lui, îl luã gura pe dinainte pe Berþi. - Nu vorbi prosti! se enervã îngerul. Cum sã se roteascã în jurul pãmântului? Toatã lumea e cã planetele se rotesc în jurul soarelui. ªi mai au ºi o miºcare proprie de revoluþie. Alt e întrebãri? Ce sã-i rãspundã? Cã totul i se pãrea o glumã proastã? Se mulþumi sã dea din cap, abãtut. - Bine. Atunci mesajul a fost transmis ºi recepþionat, nu-i nevoie de semnãturã de primire, eu am plecat, la revedere. ªi fii atent la ce faci! Iar în clipa urmãtoare îngerul dispãru, lãsând încãperea în întuneric. Berþi îºi reveni cu greu din ºoc ºi aprinse lampa. Dar lumina nu-l liniºti. Dimpotrivã, u mbrele miºcãtoare, provocate de flacãra pâlpâitoare, dãdeau un aspect sumbru camerei, accent uând caracterul de coºmar absurd al întregii poveºti. Visase. ªi dacã nu visase? Dacã mesajul era adevãrat? Dacã Dumnezeu îi atrãsese atenþia a pra unui lucru pe care nu-l vãzuse nimeni? Dar chestia cu pãmântul plat n-avea nici un sens. Cum adicã era plat, dar se rotea în jurul soarelui? Sigur, toatã lumea era de a cord cã pãmântul nu-i o sferã perfectã, dar de aici pânã la un pãtrat cu grosime neglijabilã e ale lungã... Sigur, soluþia cea mai comodã ar fi fost sã ignore toatã chestia, sã considere cã adorm ise la slujbã ºi avusese un vis stupid. Numai cã era convins cã nu visase, iar ameninþarea îngerului nu trebuia ignoratã. Dar dacã Domnul, în mila lui, îi atrãsese atenþia cã exista o neconcordanþã între realita lucrurilor ºi ceea ce vedeau oamenii? Dacã toatã teoria pãmântului sferic se baza pe anumi te efecte naturale, care aveau loc în anumite condiþii? ªi care ar fi acele condiþii? Sã presupunem cã sistemul solar se miºcã în univers cu vitezã enormã, apropiatã de cea a minii. ªi cã acest lucru provoacã o deformare a spaþiului.... A spaþiului ºi timpului.... da , da... Iar un observator aflat în afara spaþiului ºi timpului, cum era Dumnezeu, pute a sã vadã pãmântul cum era în realitate, adicã turtit... Da, îºi zise Albert Einstein, exista o logicã în teoria asta. Ar putea s-o defineas cã. Fãrã a pomeni de pãmântul plat ºi de mesagerul Domnului, cã nu l-ar crede nimeni.

VARIANTA BALCANICÃ Gheorghe Sãsãrman

Fãrã sã-ºi abatã privirea de la harta proiectatã pe monitor, Johannes van Hamruden soar be câteva înghiþituri de apã mineralã. Pe hartã se citeºte conturul unui stat-fantomã, care co inuã sã existe mai mult formal, numai oficial, pentru comunitatea internaþionalã. Înãuntrul fruntariilor de odinioarã se pot desluºi o serie de formaþiuni bizare, sugerate prin c ulori diferite, dar trecând una într-alta fãrã o delimitare precisã, ca petele gãlbui sau ru ginii de pe frunzele lovite de nostalgia iremediabilã a toamnei. O simplã atingere a monitorului - ºi în cuprinsul fiecãrei pete de culoare apare câte-o inscripþie: Voievodat ul Pravoslavnic al Moldovei, Scaunele Libere Secuieºti, Imperiul Unit al Romilor, Þa ra Banatului Neatârnat, Hanatul Islamic Dobrogean, Federaþia Transilvanã Maghiarã, Repub lica Independentã Oltenia, Regatul Mioritic al Românilor Autentici, Þaratul Bulgar Tra nsdanubian, Maramureºul Preasfânt Protocreºtin, Liga Tomitanã a Pontului Euxin... Genul acesta de reprezentare orientativã, fãrã graniþe riguroase, îi aminteºte Înaltului Comisar al Naþiunilor Unite de hãrþile istoriei timpurii ale aceleiaºi zone geografice, pe care nu o datã stau schiþate tot atât de vag teritorii controlate cândva de felurite populaþii sta bile sau migratoare -celþi, sciþi, greci, traci, daco-romani, ostrogoþi, slavi, huni, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, tãtari... Dar ceea ce pentru timpuri pierdute în negura secolelor se explicã fie prin lipsa documentelor certe,fie prin absenþa ori i nstabilitatea unei organizãri statale propriu-zise ºi implicit a unor frontiere ferm e, cugetã van Hamruden, constituie în cazul de faþã urmarea unei situaþii mai mult decât ciu date: unul ºi acelaºi teritoriu este revendicat concomitent de mai multe pretinse st ate, din puzderia celor care au nãpãdit harta, aceeaºi grupare etnicã fiind nu o datã invo catã sub denumiri distincte drept temei al suveranitãþii de cãtre parlamente ºi guverne au toproclamate rivale. Comisarul micºoreazã harta ºi o surghiuneºte în chip de simbol într-un colþ al monitorulu i, pe care încep acum sã se deruleze ºtiri ºi imagini difuzate de agenþiile de presã, extras e din reportaje ºi interviuri filmate sau tipãrite, din documente oficiale sau secre te, secvenþe din rapoartele grupurilor de observatori.

Cluj, 9 aprilie. În pofida recentului acord de încetare a focului, unitãþile de art ilerie grea de pe Cetãþuie ale Federaþiei au bombardat din nou catedrala ortodoxã precum ºi cartierele Gheorghieni ºi Mãnãºtur, provocând mari pagube materiale ºi numeroase victime î rândul populaþiei civile. Martorii oculari vorbesc de un adevãrat mãcel, în care n-au fost cruþate nici mãcar closetele publice. În replicã, trupele Regatului Mioritic au lansat de pe Feleac peste douãzeci de rachete de tip Horia, Cloºca ºi Criºan asupra Pieþei Libertãþii , incendiind catedrala romano-catolicã ºi Palatul Bánffy. Reluarea ostilitãþilor pare sã fi fost pricinuitã de o nouã tentativã - eºuatã - de a arunca în aer statuia ecvestrã a lui Matei Corvin, tentativã atribuitã de purtãtorul de cuvânt al Federaþiei unui grup de fanatici o rtodocºi. Regatul Mioritic acuzã la rândul lui Federaþia cã ar fi trimis o echipã de teroriºti în Piaþa Victoriei, cu misiunea de a distruge monumentul triumfal al lui Avram Ianc u, inaugurat de primãrie în aºa-zisa perioadã funariotã. (France Presse.)

Strict secret. Personalul consulatelor noastre de la Chiºinãu ºi Iaºi va urmãri în perm anenþã stimularea pe toate cãile a tendinþelor de unificare a celor douã provincii moldove neºti ºi de emancipare a lor deplinã de sub tutela Bucureºtiului. Conform prevederilor n oastre, într-un viitor nu prea depãrtat, prin unirea acestora urmeazã sã ia naºtere un sta t purtând pur ºi simplu numele de Moldova, membru cu drepturi depline al Comunitãþii Sta telor Independente, ºi care trebuie împiedicat în orice caz sã intre în sfera de influenþã a U crainei. Un tratat de prietenie ºi câteva baze militare vor fi, pe lângã scrierea chirilicã ºi r usa ca limbã oficialã de stat, preþul cerut Moldovei pentru sprijinul nostru în redobândir ea nordului Bucovinei ºi a judeþelor sudice, pânã la Dunãre ºi Marea Neagrã - eventual în schi ul Transnistriei. Tratatul va prevedea staþionarea de trupe terestre, de unitãþi naval e, de aviaþie ºi de rachete, inclusiv cu focoase nucleare. Restabilitã în graniþele ei ist orice, Moldova va juca în sistemul alianþelor noastre strategice rolul unui cap de p od, al unui pion avansat spre centrul Europei, de unde vom putea þine în ºah întregul pa ct nord-atlantic. (Din Circulara internã 777/2041 a Ministerului de Externe al Rus iei.)

Ancheta asupra lagãrelor de concentrare ºi de exterminare de pe teritoriul cont rolat de trupele Þãrii Banatului a fost întreruptã fãrã a se putea ajunge la rezultate concl udente. ªtirile cu privire la o masivã colonizare a regiunii cu familii provenind di n Serbia ºi Muntenegru n-au putut fi deocamdatã confirmate. Existã indicii asupra unor mãsuri de expulzare a populaþiei nesârbeºti, fãrã sã se poatã preciza totuºi dacã o parte din i vizaþi - mai ales bãrbaþi ºi tineri apþi pentru serviciul militar - ar fi fost într-adevãr t ransportaþi în lagãre. Trei membri ai Comisiei au primit aprobarea de a vizita unul di ntre presupusele lagãre de exterminare, situat lângã Jimbolia, dar la data descinderii nu se afla acolo decât o echipã de deratizare. Conform declaraþiei unor reprezentanþi a i oficialitãþilor locale, lagãrul ar fi destinat exclusiv adãpostirii familiilor silite sã-ºi pãrãseascã vremelnic locuinþele din pricina unor operaþiuni militare; ºtirile despre exe i în masã ºi gropi comune în care ar zace sute de cadavre ar fi - dupã aceeaºi sursã - scornel i rãuvoitoare, menite sã compromitã politica realistã ºi constructivã a guvernului bãnãþean. ( Raportul preliminar al Comisiei Internaþionale a Crucii Roºii.)

Þaratul Transdanubian existã ºi va exista, se spune într-o proclamaþie a celui mai no u suveran european, Asam al IV-lea, proclamaþie remisã redacþiei prin intermediul core spondentului nostru special din Giurgiu. Ca vrednici urmaºi de sânge ºi de spirit ai t racilor de pe ambele maluri dunãrene, bulgarii ºi numai ei au moºtenit dreptul sacrosa nct de a stãpâni deopotrivã Balcanii ºi Carpaþii. Dacã vitregia istoriei ne-a împiedicat - în uri repetate - sã ne împlinim menirea, astãzi a sosit ceasul mãreþ la care atâtea generaþii au visat! ªi nu suntem puþini: supuºii noºtri potenþiali îºi strâng rândurile nu numai la Sofia na, la Plovdiv ºi Rusciuc, ci ºi la Bucureºti ºi Craiova, la Slatina ºi Caracal. Iar dacã Þara tul nu figureazã încã pe nici o hartã, mâine nu numai geografia, ci ºi istoria Europei va fi nevoitã sã ne acorde locul care ni se cuvine... (ªtire publicatã pe pagina întîi a ziarului sofiot Vitoºa News.)

- Ne puteþi preciza þelurile noii asociaþii, a cãrei constituire a fost anunþatã ieri c oncomitent la Hermannstadt (numele german al Sibiului - n.n.) ºi Heilbronn? - Bineînþeles, surâde Michael Paulini, purtãtorul de cuvânt al Comitetului pentru rec olonizarea Ardealului. Saºii de pretutindeni nu mai pot accepta sã tot priveascã pasiv i cum plaiurile lor strãmoºeºti sunt revendicate ba de unii, ba de alþii, în baza unor jus tificãri rizibile sau de-a dreptul fanteziste. Cele peste trei sute de foste comun itãþi germane din Transilvania, pe care comitetul nostru le reprezintã, ºi-au propus sã înte meieze o asociaþie pentru promovarea militantã a culturii sãseºti. - Vã aflaþi încã în faza declaraþiilor de intenþii, sau aveþi ºi un program de acþiune, c concrete ºi termene precise? - Istoria oficialã a Ardealului, scrisã la Budapesta sau la Bucureºti, a falsific at sistematic adevãrul în privinþa colonizãrii sãseºti. S-a trecut de tot sub tãcere contribuþ multisecularã a populaþiei germane la propãºirea pe toate planurile a acestui þinut care, înainte de venirea coloniºtilor, era acoperit pe de-a întregul de codri. Este de la s ine înþeles cã programul nostru nu se rezumã la acþiuni pur academice, de rectificare a is toriografiei. - Preconizaþi cumva instituirea unei autonomii teritoriale? - Numai saºii au cãderea de a guverna þinutul strãjuit de cele ºapte burguri (în origin al, Siebenbürgen - n.n.), de biserici fortificate ºi de cetãþi þãrãneºti, pe care strãbunii lo au adus la înflorire cu sudoarea frunþii ºi l-au apãrat cu preþul sângelui. - Se obiecteazã adeseori cã familiile germane din Ardeal se pot numãra azi pe deg ete... - Dacã generaþia bunicilor noºtri a fost silitã sã-ºi pãrãseascã vatra, de altfel în circ istorice binecunoscute, þelul nostru este sã facem joncþiunea cu tradiþia. Ce poate însem na o întrerupere de câteva decenii pentru o istorie cvasi-milenarã? (Interviu difuzat de postul de televiziune Bayerischer Rundfunk ºi publicat u lterior în ziarul Tribuna Sibiului.)

- Stimaþi telespectatori, retransmitem acum la cererea generalã senzaþionalul nos tru reportaj dedicat unei unitãþi antrenate sã opereze în adâncul teritoriului inamic. Faþa oacheºã a crainicei se estompeazã treptat ºi dispare. Pe fundalul sonor al marºulu i triumfal din Aida este proiectat pe ecran genericul Jurnalului de front. Acord urile eroice continuã, în timp ce obiectivul camerei de luat vederi îi aduce în prim-pla n pe luptãtorii unei companii de elitã - chipuri de escroci ºi triºori, potlogari unºi cu toate alifiile, tâlhari de drumul mare sau experþi în gãinãrii mai mãrunte, borfaºi de rând, m glitori de ocazie sau cerºetori profesioniºti. Fiecare e costumat dupã cum o cere spec ificul branºei, încât cu greu s-ar putea crede cã e vorba de o unitate militarã. Indivizii pãlãvrãgesc în gura mare, arme nu se vãd nicãieri, de aliniere nici pomenealã, iar la ivirea unui colonel - care poartã, la rândul lui, destul de lejer uniforma armatei imperial e - nimeni nu se prea sinchiseºte. - Mãi labagiilor, îi cheamã colonelul la ordine, ia mai lãsaþi vrãjeala ºi holbaþi-vã moa încoa! Neamul nostru... - Neamu mã-ti, i-o reteazã scurt, spre delectarea generalã, un cerºetor plin de bube . - Neamul nostru, continuã impasibil ofiþerul când rumoarea se mai potoleºte, ºi-a dov edit cu prisosinþã vitejia încã din vremurile legendare cântate de Ion Budai-Deleanu. Astãzi eroismul nu se mai poartã. E out, s-anþeles? N-avem nevoie de eroi. - S-anþeles... - Nici o grijã, domcolonel, se aud voci din front. - Cine mai face astãzi pe eroul e un idiot, conchide cu superioritate colonel ul. - Cine face pe idiotul e adevãratul erou! - Aºa e, vãd cã aþi bãgat bine la deblã, aprobã ofiþerul cu satisfacþie. Rãzboiul nu se m stãzi cu puºca, ºi nici cu baioneta - ci cu isteþimea. Nu cu forþa armelor sau cu tãria muºchi lor, ci cu agerimea minþii sau cu iuþeala mâinii. - Lãsaþi pe noi, domcolonel! - Noi n-avem nevoie de cuceriri, nici sã stãpânim teritorii. Grija asta s-o aibã alþi i. Imperiul n-are hotare: noi operãm pretutindeni. Iar unde operãm noi, naþiunile deca d. Noi suntem internaþionaliºti. Noi suntem europeni autentici! S-anþeles? - Nþeles, sã trãiþi, domcolonel! - Atunci, la treabã! - La treabã, mânca-þi-aº... exclamã plin de entuziasm cerºetorul cel bubos. Molipsitor, entuziasmul se generalizeazã. Acordurile marºului triumfal sunt rel uate, în timp ce pe ecran reapare chipul crainicei, anunþând sfârºitul emisiunii. (Televiz iunea Imperialã.)

La arme, cetãþeni ai Regatului Mioritic! La arme, români autentici! De aici, din Blaj, din inima fierbinte a Ardealului, sã pornim cruciada sacrã de reîntregire a gint ei noastre strãvechi între hotarele marelui Burebista! Noi, adevãraþii coborâtori din Trai an ºi Decebal, noi care ne-am pãstrat neîntinate fiinþa etnicã ºi grupa sanguinã în pofida tut or vicisitudinilor istoriei, noi care ne-am perpetuat nealterate portul ºi graiul, credinþa ºi obiceiurile, seninã insulã a daco-romanitãþii între oceanul slav ºi bulboana huni noi suntem singurii stãpâni de drept ai acestor plaiuri! Ne-au umilit destul hoardele sãlbatice ale pustei, spunându-ne în batjocurã opincar i ºi mãmãligari, tratându-ne drept venetici tocmai ei pe noi - ei, invadatorii porniþi din pãgânitatea stepelor asiatice, pe noi, pãmântenii de totdeauna ai acestor locuri! Ne-au asuprit destul rãpindu-ne þara ºi glia, oprindu-ne sã ne cultivãm limba ºi chiar sã o vorbim, suprimându-i pe cei tari ºi silindu-i pe cei slabi sã se lepede de neam. Osemintele n eredate þãrânei ale martirilor nu îngãduie nici uitarea ºi nici iertarea creºtineascã. Cu cruc ºi tricolorul în frunte, cu pãlinca ºi slana în traistã, dar chiuind cu briºca în mânã, ca da aruncau cu sãgeþile în nouri, vom porni sã dezrobim vatra strãmoºeascã! Am fost atâtea veacur blajini ºi rãbdurii - vom fi de-acum necruþãtori. Sã nu cuteze cumva vreun vândut sã ne spurce rândurile... Nici bulgãroii, nici turciþii , nici grecoteii, scursorile Fanarului, nici pãduchioasele lor slugi fãrã simbrie care în ultimul veac au trecut Carpaþii în cãutare de chilipiruri, sau cei care, înavuþiþi de rãzb ie ºi de false revoluþii, cu ifose de domni, au venit sã ne predice nouã patriotismul. N e-om descurca ºi fãrã ei, cei buni numai de gurã, ºi care la greu ar da oricum primii bir cu fugiþii, ori s-ar înhãita cu duºmanii, ca în atâtea alte rânduri. Numai aºa, veghind ºi pe mai departe cu sfinþenie la puritatea sufletului ºi a sângel ui, cu gândul la jertfa strãbunilor ºi cu privirea aþintitã la viitorul care ne aparþine, vo m fãuri prin luptã neînduratã o Daco-Românie de Aur, unde nu va fi loc decât pentru cei aleºi - o patrie, un popor, o limbã. Moarte vrãjmaºilor! Sã le arãtãm tuturor cã ºi mãmãliga explode (Discurs televizat al generalului-regent Ion Hãbãuc.)

Istambul a fost secole de-a rândul ºi rãmâne în continuare centrul de gravitaþie firesc al sud-estului european. Fosta Românie nu face nici ea excepþie, aºa cum au dovedit-o în ultimele decenii avântul extraordinar al legãturilor noastre comerciale ºi bancare, intensitatea traficului de mãrfuri ºi de persoane. E suficient sã amintim cã, într-o þarã mare producãtoare de cereale ºi cu vechi tradiþii în sectorul panificaþiei, brutãriile turceºti au cunoscut dupã 1990 o adevãratã proliferare, sau cã linia de autobuze Bucureºti-Istambul a fost, ani în ºir, nu numai un model de confort, civilizaþie ºi punctualitate, ci de dep arte ºi cea mai solicitatã legãturã rutierã a capitalei româneºti. Interesul nostru legitim pentru aceastã regiune geograficã, interes bazat pe o în delungatã istorie comunã, justificã pe deplin ºi chiar ne cere în mod imperios sã sprijinim orice încercare de a rãspândi Coranul, pe calea paºnicã a convertirii sau cu puterea de co nvingere a armelor. Proclamarea Hanatului trebuie consideratã în acest context doar ca un modest început; numele lui, care trimite cu gândul mai curând spre Crimeea ºi spre Samarcand decât spre Ankara, pare sã fi fost anume ales în aceastã fazã pentru nu ne expu ne prea curând ca iniþiatori ºi pentru a abate atenþia de la adevãratele noastre intenþii. L ecþia dureroasã a istoriei ne-a învãþat cã Valahia, Moldova ºi Transilvania nu pot fi statorni c supuse decât prin religie. Ar fi o greºealã de neiertat sã ratãm asediul Vienei pentru a doua oarã! (Comentariu redacþional din revista de politicã internaþionalã Siktir Kemal At atürk.)

- Domnule van Hamruden, se aude vocea pilotului, ar fi bine sã ne legãm centura de siguranþã. - Turbulenþe atmosferice? - Turbulenþe marþiale. Survolãm o zonã în care, cu tot armistiþiul, operaþiunile militare au fost reluate. S-ar putea sã fiu constrâns la manevre destul de incomode. Sper cã a vem paraºuta la îndemânã... - Crezi cã ãºtia ar fi în stare sã ne ia în colimator? - Nu se ºtie niciodatã.

Iaºi, 11 aprilie. Circa cinci sute de primari ai unor comune de pe ambele mal uri ale Prutului s-au adunat în Piaþa Unirii pentru a cere alipirea Voievodatului Pr avoslavnic la Republica Moldova. Pe pancartele scrise cu caractere chirilice se puteau citi lozinci precum Sã isprãvim cu dezbinarea!, De la Nistru la Ceahlãu - un norod ºi o glie!, Jos cu dictatura samavolnicã a Bucureºtiului!, Slavã veºnicã frãþiei cu Sfânt biserica mãnãstirii Trei Ierarhi, demonstranþii au evocat personalitatea lui Dimitrie Cantemir, precum ºi a ilustrului sãu protector, þarul Petru cel Mare. Manifestaþia a lua t sfârºit în faþa Palatului Culturii, unde primarii au încins o horã în jurul monumentului lui ªtefan cel Mare, recitând cu înflãcãrare versuri istorice precum Stepan, Stepan, Cneaz ºel Mare, samãn pi sviatu nu are. (Agenþia Novosti.)

Ciuntita Ungarie nu-i þarã - Ungaria Mare (în original, Nagy Magyarország - n.n.) e raiul pe pãmânt! Cândva, coroana lui István cel Sfânt va domni iarãºi din Tatra pânã-n Adria, începutul sã-l facem acum ºi aici, în inima dulce a Ardealului! Aici, unde un mileniu d e istorie maghiarã neîntreruptã ne desemneazã drept stãpâni incontestabili, unde fiecare oraº, ºi fiecare cetate, ºi fiecare castel, ºi fiecare bisericã ar putea povesti pe sute de p agini despre vitejia noastrã, ºi despre demnitatea noastrã, ºi despre iscusinþa noastrã. Aic i, unde s-au nãscut marii noºtri Huniazi - János cel Viteaz ºi Mátiás cel Înþelept, aici unde -am tipãrit primele cãrþi ºi unde am mai aprins o datã fãclia Renaºterii. Rãbdarea noastrã a ajuns la capãt. Sã isprãvim cu supuºenia înjositoare la care de deceni i ne silesc îngãlaþii de opincari, urmaºii fãrã numãr ai acelor ciobani balcanici care au trec ut odinioarã cu turmele lor Dunãrea ºi Carpaþii, ºi care ar fi rãmas pânã astãzi analfabeþi, d nþii noºtri - cu o generozitate prost rãsplãtitã ºi pe care avem toate motivele s-o regretãm - nu le-ar fi dãruit o scriere ºi o gramaticã. Caraghioasa lor pretenþie de a se trage di n daci ºi din romani, ºi de a fi dãinuit permanent, din cele mai vechi timpuri, pe ace ste meleaguri e lipsitã de orice bazã: pustii erau codrii Transilvaniei la venirea n oastrã, noi am întemeiat aici fiecare urbe ºi fiecare cãtun. Afarã cu oláh-ii din scumpa noastrã patrie, sã se întoarcã de unde au venit, la fraþii lo r de peste munþi - iar cei ce þin cu tot dinadinsul sã rãmânã, aceia sã-ºi spunã László ºi Gyu si, iar cui va mai boscorodi pe graiul lor pãsãresc, sã i se taie limba! Sã-i izgonim pe toþi cei ce gândesc ºi simt ºi vorbesc altfel decât ungureºte, iar pe cei ce s-ar opune - sã-i jupuim de vii! Sã punem foc bisericilor lor eretice, sã le dãrâmãm cas ele cu care ne-au sluþit oraºele ºi satele, sã le ardem bibliotecile ºi muzeele - sã nu mai rãmânã nici urmã, nici pomenire, ca ºi cum n-ar fi existat niciodatã! ªi peste tot Ardealul sã fâie - piros, fehér, zöld (roºu, alb, verde - n.n.) - tricolorul nostru sfânt... (Din Apel ul Consiliului Federaþiei Transilvane Maghiare.)

În chestiunea delicatã a dezmembrãrii României, se impune ca statul nostru sã adopte o atitudine rezervatã, aºa cum se cuvine din partea unei mari naþiuni. Este evident cã a sprijini fãþiº tendinþele centrifuge ar veni în contradicþie cu politica noastrã tradiþionalã încuraja ºi la noi miºcãrile separatiste, cu consecinþe imprevizibile pentru unitatea sta talã. Franþa a garantat în repetate rânduri, prin semnãtura ei, integritatea teritorialã a s urorii mai mici de gintã latinã ºi, cu mici inconsecvenþe, fie dictate de împrejurãrile isto rice, ca în cazul anulãrii incomplete a pactului Molotov-Ribbentrop, fie rezultând din cerinþe de complezenþã, ca în cazul cuvântãrii preºedintelui Mitterrand în faþa parlamentului apestan, a ºi rãmas credincioasã angajamentelor asumate. Pe de altã parte, printr-o politicã lipsitã de clarviziune ºi supleþe, neglijând recoma ndãrile Consiliului Europei ºi tergiversând la modul cel mai cras adoptarea unei legis laþii cu adevãrat democratice în chestiunea arzãtoare a statutului naþionalitãþilor, guvernul parlamentul român poartã în mare mãsurã vina ºi rãspunderea pentru evoluþia catrastrofalã a e mentelor. A ne pronunþa acum pentru menþinerea României ca stat unitar ar însemna sã recom pensãm în fapt o politicã mioapã ºi, în esenþa ei, reacþionarã. Nu-i mai puþin adevãrat cã, prin dispariþia unui stat cu 23 de milioane de locuitor i, se creeazã în estul Europei un vid cu consecinþe geopolitice dintre cele mai pericu loase. A rãmâne acum în espectativã echivaleazã practic cu a accepta înaintarea unor puteri ostile spre inima continentului - ºi este greu de crezut cã Ungaria, chiar dacã ar fi sã-ºi alipeascã Transilvania, le-ar putea þine piept. Salvarea ar putea veni numai din p artea acelor forþe care se pronunþã pentru restabilirea pe baze noi a unitãþii de stat a R omâniei, forþe care s-ar cuveni sã se bucure de tot sprijinul nostru. Întrebarea este da cã ele au într-adevãr vreo ºansã de reuºitã. (Dintr-un Raport Confidenþial al consilierului pe ru problemele securitãþii naþionale cãtre Preºedintele Republicii Franceze.)

- S-a relatat recent, domnule Papadopoulos, cã Liga pe care o conduceþi a lansa t un patetic Apel cãtre toþi grecii... - Perfect adevãrat. Liga Tomitanã îi cheamã pe toþi locuitorii Greciei ºi pe toþi cetãþen e origine greacã ai întregii lumi sã contribuie - fie prin înrolarea ca voluntari în rânduri le Armatei Pontului Euxin, fie prin donaþii în bani ºi bunuri materiale - la renaºterea naþiei ºi a culturii elene pe cursul inferior al Istrului. - Nu vi se pare cã un asemenea obiectiv are un caracter oarecum utopic? - Utopic? Dimpotrivã, aº zice cã inevitabil! Pânã când, oare, sã tot acceptãm - la Brãila la Ploieºti, la Iaºi ori la Medgidia - sã fim trataþi de sus, cu emfazã ºi dispreþ, de cãtre maºii de azi ai triburilor barbare, pe pãmântul pe care strãmoºii noºtri au aprins pentru pr ima oarã flacãra civilizaþiei? Noi, strã-strã-strãnepoþii întemeietorilor Tomisului ºi ai Hist ºi ai Callatisului! Sã punem capãt pentru totdeauna acestei situaþii umilitoare. Sã readu cem la viaþã venerabilele polis-uri, cu acropolele ºi cu agorele lor, sã le reunim sub s tindardul Ligei ºi, stãpâni pe destinul nostru, sã ne impunem hegemonia în întregul bazin po ntic, aºa cum au fãcut-o, cu mai bine de douã milenii în urmã, vrednicii noºtri înaintaºi. - Aþi reflectat la implicaþiile mai largi ale iniþiativei dumneavoastrã? Credeþi într-a devãr cã o internaþionalizare ar putea contribui la restrângerea conflictelor din fosta Românie? - Ar fi regretabil dacã, din considerente ale unei aºa-zise politici europene, naþiunea noastrã ar renunþa într-un moment atât de prielnic la ºansa de a-ºi redobândi rangul re i se cuvine. Eu unul sunt sigur cã Grecia-Mumã nu ne va lãsa de izbeliºte... (Interviu realizat de Canalul 2 al Televiziunii Elene.)

Craiova, 12 aprilie. Guvernul Republicii Independente Oltenia a adresat not e de protest atât Þãrii Banatului cât ºi Regatului Mioritic, cerând cu hotãrâre sã se punã cap icilor discriminatorii ºi persecuþiilor revoltãtoare la adresa cetãþenilor de sorginte gor jodoljeanã. Conaþionalii noºtri, se spune în notele respective, numiþi în batjocurã când juveþ d sudiºti, sunt obligaþi sã poarte ecusonul cu praz; adulþilor li se refuzã angajarea în ins tituþiile de stat, copiilor le este interzisã frecventarea ºcolilor rezervate bãnãþenilor (r espectiv ardelenilor), mii ºi mii de familii au fost expulzate peste Carpaþi sau chi ar internate în lagãre, iar sute de persoane au dispãrut fãrã urmã. Guvernul nostru, se aratã încheierea notelor, protesteazã energic împotriva acestor crime ºi abuzuri, rezervându-ºi t otodatã dreptul de a recurge la mãsuri similare, în caz cã acestei situaþii intolerabile n u i se va pune capãt în cel mai scurt timp. (Associated Press International.)

România nu este o naþiune, ci o noþiune... cuvintele lui Bismarck par astãzi mai ac tuale decât oricând. O noþiune desuetã, am zice noi, observând cu câtã repeziciune se destramã cest conglomerat de teritorii locuite de populaþii cu etnii ºi tradiþii istorice atât de diferite. Ar fi, desigur, o greºealã de neiertat sã repetãm acum gafa croatã, prin recuno aºterea unilateralã a uneia sau alteia dintre noile formaþii statale liliputane care i au naºtere pe ruinele fostei Românii. De altminteri, nu-i nici o grabã, câtã vreme nici o forþã semnificativã nu pare interesatã sã-ºi asume rolul de a împiedica ºi nici mãcar de a frâ cesul unei descompuneri mai mult decât fireºti. Marii profitori ai acestei evoluþii sunt desigur statele riverane - chiar dacã, din motive lesne de înþeles, guvernele respective se menþin, cel puþin formal, pe linia unei stricte neutralitãþi. E de aºteptat totuºi ca puzderia de þãriºoare care-ºi anunþã prete o existenþã de sine stãtãtoare, dupã ce vor ajunge la o stabilizare reciprocã a liniilor de demarcaþie, ca sã nu le zicem frontiere, sã-ºi caute câte-un protector prin preajmã, oferind u-i acestuia în schimb o strângere a legãturilor care nu poate avea alt final decât cont opirea deplinã. Dupã ce fiecare vecin va îngurgita astfel felia care i se cuvine din t orta carpatinã, toatã lumea va fi atât de mulþumitã, încât nimeni nu va mai sta sã întrebe dac istoria asta s-a pornit de la sine, sau dacã nu cumva a fost totuºi iniþiatã sau mãcar sti mulatã de cãtre beneficiarii banchetului teritorial. N-am avea nici un motiv sã nu le dorim mesenilor un apetit pe mãsurã, dacã printre ingredientele puse la cuptor nu s-ar afla, ca din întâmplare, ultimele resturi ale p opulaþiei germanice care fãcea cândva fala Transilvaniei ºi a Banatului. Iniþiativa recentã a Comitetului pentru recolonizarea Ardealului, deºi lansatã pe baze pur private, ne implicã la un mod nu tocmai favorabil într-o tãrãºenie la care am fi preferat sã rãmânen simpl spectatori. ªi, de ce n-am recunoaºte-o, chiar dacã ºi ultimii saºi ardeleni sau ºvabi bãnãþen -ar lãsa în pãrãsire, nu ne poate fi indiferentã soarta atâtor localitãþi urbane ºi rurale înt or decor s-au desfãºurat secole de istorie ºi de culturã germanã. (Dintr-un comentariu al revistei Der Spiegel.)

Constanþa, 15 aprilie. Într-un port dobrogean, a cãrui identitate nu a fost încã prec izatã, a debarcat zilele trecute un prim detaºament internaþional de voluntari musulma ni. Cu un excelent moral de luptã, echipaþi cu armament ultramodern ºi antrenaþi de inst ructori de elitã, voluntarii ºi-au fãcut cunoscutã încã de la plecarea din centrul de recrut are hotãrârea de a contribui la restaurarea tradiþionalei dominaþii osmanice în spaþiul carp ato-danubian. Dupã cum se ºtie, mai multe þãri islamice au recunoscut oficial Hanatul ºi a u anunþat cã vor sprijini cu toate mijloacele lupta acestuia pentru neatârnare. Se pre supune cã majoritatea voluntarilor provin din rândurile adepþilor unor curente fundame ntaliste, cunoscute pentru atitudinea lor radicalã ºi pentru fanatismul cu care urmãre sc propagarea în întreaga lume a religiei mahomedane. La câteva ceasuri dupã debarcare, comandantul detaºamentului a declarat la Consta nþa, în cadrul unei conferinþe de presã, cã unitatea lui se va rezuma pentru început la înfiin rea unor localuri de alimentaþie publicã, unde doritorii vor putea consuma pe loc sa u cumpãra pentru acasã faimoasa plãcintã dobrogeanã, iaurt de oaie, chebab, babic, bragã, sa railii, baclavale, rahat, sugiuc, nuga, halva, halviþã, produse de simigerie, precum ºi alte specialitãþi orientale mai mult sau mai puþin explozive. Comandantul a refuzat sã rãspundã la întrebarea unei reportere de la CNN cu privire la soarta care îi aºteaptã pe ce i care ar refuza consumul respectivelor produse. În împrejurãrile date, a precizat el, nu consider cã ar fi consult sã dau curs unei asemenea provocãri. (ªtire din ziarul dob rogean Imparþialul.)

O, Transilvania mea de jale... Transilvania mea de dor... Au n-ai sângerat înde ajuns în vremurile tulburi ale mileniului al doilea? Din ce genuni de urã þi s-au întrup at fiii - fraþi duºmani! Ce demon sã fi aruncat aici sãmânþa de nestârpit a vrajbei... Fala de rtã de a-i fi prãsit pe Dracula ºi pe Frankenstein nu-þi mai ajunge: acum parcã ai vrea sã înt reci pânã ºi tristul record bosniac de pe rãbojul ororii... Faima mincinoasã ºi nedreaptã de c loacã a vampirilor ºi a tuturor strigoilor þi s-a întors împotrivã, legenda abjectã irumpe din tenebre telurice, invadând vulnerabila realitate. Þarã de ctitori ºi de martiri - n-au fost oare jertfe destule? ªi cu cât meºteºug te-a durat Ziditorul, cu câte daruri te-a înzestrat, binecuvântatã Tra ilvanie! Strãjuitã de culmile Carpaþilor, brãzdatã de râuri viguroase, aºternutã cu codri umbr ogoare fertile, cu livezi roditoare ºi pãºuni arcadiene, feritã de arºiþa tropicelor ºi de ge ruri polare - ce loc mai potrivit pentru a vieþui în pace, în armonie cu natura ºi cu se menii? Daþi-vã mâna, fraþii mei transilvani de orice idiom, aruncaþi armele, lepãdaþi oþelul î rat al vendetei... Fiþi milostivi unii cu alþii, fiþi îndurãtori cu voi ºi cu urmaºii voºtri, gãsiþi înþelepciunea atâtor generaþii care ºi-au fãcut din sãbii pluguri, învãþând sã trãiascã e! Cu vrednicie ºi sârg sã prefacem câmpul de bãtaie într-un tãrâm înfloritor, unde fiecare sã rostul ºi împlinirea! (Dintr-un apel circulând în samizdat al Partidului Unionist, inte rzis de toate guvernele paralele de pe teritoriul Transilvaniei.)

- Aº începe prin a exprima gratitudinea companiei de televiziune ABC pentru pos ibilitatea care ni s-a acordat de a-i lua Maiestãþii-Voastre Imperiale un interviu c hiar aici, în marea salã de recepþie a Palatului de la Ciorogârla. - Noi nu avem prejudecãþi. - În discursul tradiþional privitor la starea naþiunii, Maiestatea-Voastrã ºi-a reînnoi t oferta de a media în conflictul dintre China continentalã ºi Taivan. Credeþi în succesul unei asemenea misiuni? - Nici un om politic cu adevãrat responsabil n-ar lãsa sã se iroseascã prilejul de a contribui la o apropiere a celor douã pãrþi. În joc e soarta întregii planete. - A trebuit sã mergeþi chiar atât de departe, pentru a vã pune în valoare vocaþia de me diator? - Nimeni nu poate fi profet în patria lui. - Totuºi, neutralitatea Imperiului în conflictul românesc vã acordã o indiscutabilã aut oritate moralã! - Am impresia cã la voi, în America, lumea nu prea ºtie cum suntem trataþi aici... Nu trebuie sã vã luaþi dupã operete... - Care e poziþia Maiestãþii-Voastre în chestiunea mult disputatã a strãmutãrii capitalei Imperiului la Bucureºti? - Noi dorim sã evitãm tensiunile ºi conflictele fãrã sens, ºi cu atât mai mult vãrsãrile ile de sânge. Vom aºtepta cu rãbdare ºi tact ca aºa-zisul guvern de la Bucureºti, care nu ma i reprezintã pe nimeni, sã se autodizolve. Am cerut supuºilor noºtri de pe malurile Dâmbov iþei sã dea dovadã de spirit civic ºi de responsabilitate în faþa istoriei. - Responsabilitate care îndeamnã la acþiune... - În momentele cu adevãrat cruciale, viitorul nu se decide pe câmpul de bãtaie, ci în maternitãþi. Noi credem cu fermitate cã poporul nostru deþine vigoarea necesarã supravieþui rii. Iar în ce ne priveºte, noi suntem categoric împotriva oricãrei discriminãri - îi acceptãm în rândurile noastre pe toþi cei care se declarã romi. Cum spuneam, n-avem prejudecãþi. - Revenind la chestiunea capitalei, aþi întreprins vreun demers pe plan internaþi onal? - Spre deosebire de alþii, noi nu ne putem baza decât pe propriile noastre forþe: n-avem protectori nici printre vecini, nici printre marile puteri. Dar Bucureºtiu l este reºedinþa naturalã a statului nostru ºi nimeni nu ne poate contesta acest drept i nalienabil. Timpul lucreazã pentru noi - prin urmare, cine ne poate sta împotrivã? (Interviu televizat cu Împãratul Purdea I.)

Sighet, 23 aprilie. În capitala Maramureºului Preasfânt a luat fiinþã Consiliul Salvãri i Naþionale. Într-un manifest dat publicitãþii se aratã cã principalul obiectiv al Consiliul ui îl constituie refacerea unitãþii naþionale a României. A sosit sorocul unui nou descãleca t - cu aceste cuvinte pline de patos patriotic se încheie textul inspirat al manif estului. (Din însemnãrile ºefului Grupului de observatori ai Consiliului Europei.)

Nu este cazul sã reluãm aici argumentele, de altminteri inutile, ale unei carag hioase dispute istorice. Inutile, deoarece - pentru orice maghiar care ºtie sã-ºi ascu lte glasul inimii - este mai mult decât limpede cã Transilvania ne aparþine de drept. Chestiunea care se pune este dacã e într-adevãr necesar ºi mai ales util sã facem tocmai a cum uz de acest drept imprescriptibil. O Ungarie în care o treime din totalul populaþiei ar vorbi altã limbã decât cea maghi arã, ar însemna o revenire la situaþia de dinaintea primului rãzboi mondial, cu toate co nflictele etnice aferente. Unde ar putea duce asta vedem pe viu chiar prin exemp lul jalnic al fostei Românii. Deplângând pe bunã dreptate pierderea teritoriilor Ungarie i Mari, nu trebuie sã scãpãm nici o clipã din vedere avantajele enorme ale unui stat etn iceºte pur, omogen, de care am profitat substanþial în ultima sutã de ani. Fãrã a exagera pr ea mult, am putea chiar afirma cã nici mãcar ungurii transilvãneni ºi nici secuii nu mai aparþin sutã la sutã naþiei maghiare. Adevãrul este cã noi am vrea Ardealul, dar fãrã ardeleni. Dacã Federaþia ºi Scaunele dore sc sã se reunifice cu patria panonicã - evident, dupã ce vor fi tranºat în favoarea lor co nflictul armat cu aºa-zisul Regat Mioritic, privinþã în care, cu toatã neutralitatea noast rã, le dorim din tot sufletul succes - e bine sã ºtie de pe acum cã un asemenea demers a r intra în discuþie numai dupã o riguroasã epurare etnicã. (Din Expunerea ministrului magh iar de externe în faþa comisiei parlamentare de resort.)

- Domnule van Hamruden, mã tem cã a sosit momentul sã facem uz de paraºutã... - Vorbeºti serios?! - Am eu aerul cã glumesc? - Dar habar n-am cum naiba funcþioneazã drãcia asta! - Sari, numeri pânã la zece, tragi de inel...... - Ia spune, ce urmeazã dupã ºapte?...

*

- Lasã Miþule viitorul în pace, cã oricum o sã iasã altfel toate! - ... - Coboarã Miþule din ciberopter, cã ai sã întârzii iarãºi la Parliament! - Lasã-mã, soro, cã mã documentez! Nu ºtii cã azi se discutã statutul naþionalitãþilor? - Zãu? Parcã de douãj de ani îl tot discutaþi... - Fugi d-aci, acu douãj de ani abia ieºea lumea în piaþã sã-l huiduiascã pe Rãposatu.

PRO-PORÞIE

ARHIVA ON-LINE

Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line: Pro-Scris nr. 1 - numãr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000 download Pro-Scris nr. 2 - numãr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000 download Pro-Scris nr. 3-4 - numãr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001 download Pro-Scris nr. 5-6 - numãr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001 download Pro-Scris nr. 7-8 - numãr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001 download Pro-Scris nr. 9-10 - numãr curent din perioada 20.11.2001 - 03.03.2001 download Pro-Scris nr. 11-12 - numãr curent din perioada 04.03 - 1.06.2002 download

INDEX DE AUTORI

Pro-Scris vã oferã posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, ofer indu-vã un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteþi selecta direct articolul dori t, care va fi deschis într-o fereastrã separatã a browser-ului. Atenþie însã, acest fiºier este de dimensiuni relativ mari - va trebui sã aveþi rãbdare l a încãrcarea acestuia din internet, mai ales dacã aveþi norocul" unei conxiuni mai slabe.

Autor, Titlu, link cãtre material, Rubricã, Nr. Pro-Scris * * * - Criticã de critic (Referinþe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenþe - Ovi d S. Crohmãlniceanu, 3-4 * * * - Prezenþe SF înspre mainstream (material promoþional al editurii ProLogos), Pro -Puneri - clasice, 5-6 * * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6 * * * - Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10 Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10 Bãdulescu, Traian, Invitaþie Eurocon, Pro-Gram, 5-6 Bãdulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6 Bãdulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6 Bãdulescu, Traian, Numai cine se miºcã greºeºte, Pro-Gram, 7-8 Bãrbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4 Boþea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziþii, 1 Boþea, Doina, Mioriþa 1919, Pro-Poziþii, 3-4 Bufnilã, Ovidiu , Bãrbaþi plecaþi pe front sau cum se scrie istoria dupã Liviu Radu, Pro-Poziþii, 1 Bufnilã, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziþii, 1 Bufnilã, Ovidiu, Volum în pregãtire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1 Bufnilã, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziþii, 2 Bufnilã, Ovidiu, Marea plictisealã sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziþii, 2 Bufnilã, Ovidiu, Creºterea sau descreºterea biografiei ºi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziþii, 2 Bufnilã, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, P ro-Poziþii, 3-4 Bufnilã, Ovidiu, Traian Bãdulescu ºi îngerii chilugi pe deplin ticãloºiþi, Pro-Poziþii, 3-4 Bufnilã, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilã, Pro-Poziþii, 3-4 Bufnilã, Ovidiu, Interpretãri asupra totalitãþii, Pro-Gresii, 5-6 Bufnilã, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziþii, 5-6 Bufnilã, Ovidiu, Cãutându-l pe Cãtãlin Ionescu prin Agarttha îl descopãr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadã în timp ce mentalul se schimbã aceasta fiind cheia Neîmplinitei Sha ngri-La, Pro-Poziþii, 5-6 Bufnilã, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8 Bufnilã, Ovidiu, Jean Lorin Sterian ºi inflaþia corpurilor, Pro-Poziþii, 7-8 Bufnilã, Ovidiu, Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziþii, 7-8 Bufnilã, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi-camarazi vaºnici ºi b erbanþi din listele de discuþii, stricãtori de e-groups, Pro-Gram, 9-10 Bufnilã, Ovidiu, Cenaclul ºi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziþii, 9-10 Bufnilã, Ovidiu, Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând ficþiunea rococo, Pro-Poziþii, 9-10 Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de burlesca science f iction, Pro-Poziþii, 9-10 Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistului român spre furibunda plãcere a criticului desuet, Pro-Poziþii, 9-10 Bufnilã, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºi d espre adevãratul sens al lucrurilor, Pro-Poziþii, 9-10 Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziþii, 2 Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziþii, 3-4 Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziþii, 5-6 Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziþii, 7-8 Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziþii, 9-10 Cãrbunaru, Mircea, Anticipaþie testamentarã, Pro-File, 1 Cãrbunaru, Mircea, Dicþionarul SF trecut prea uºor cu vederea, Pro-File, 1 Cãrbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2 Cãrbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4 Cãrbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin þarã... O istorie agitatã, Pro-Gram, 5-6 Cãrbunaru, Mircea, Fantasy ºi heroic fantasy o explicaþie necesarã, Pro-Gresii, 5-6 Cãrbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy ºi revoluþia romanticã a literaturii heroic fant asy, Pro-Gresii, 5-6 Cãrbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8 Cãrbunaru, Mircea, Despre imaginaþie ºi evaziune, Pro-Gresii, 9-10 Ciocan, Iulian, Cinci întrebãri pentru Ovidiu Bufnilã, Pro-Eminenþe - Ovidiu Bufnilã, 3-4 Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziþii, 2 Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenþe , 9-10 Cozmiuc, Constantin, Anticipaþia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10 Crohmãlniceanu, Ov. S., ªtiinþifico - fantasticologie (însemnãri despre literatura ºtiinþifico -fantasticã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4 David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6 David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului ro mânesc, Pro-Poziþii, 7-8 Don Simon, Volum în pregãtire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1 Gheo, Radu Pavel, Science Fiction ºi Mainstream: inutilul drept la diferenþã, Pro-Pune ri - clasice, 3-4 Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenþe, 9-10 Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4 Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziþii, 5-6 Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluþiei antropofagice, Pro-Gre sii, 7-8 Györfi-Deák, György, Adevãrul despre Drãculea, Pro-Poziþii, 7-8 Györfi-Deák, György, Picãtura chinezeascã, Pro-Poziþii, 7-8 Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanþei, Pro-Poziþii, 7-8 Györfi-Deák, György, Traducerile, o formã subtilã de criticã literarã, Pro-Gresii, 9-10 Györfi-Deák, György, Ortodoxia salveazã etnografia, Pro-Poziþii, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Ficþiuni 3, Pro-File, 1 Ionescu, Cãtãlin, Lumi virtuale, Pro-File, 1 Ionescu, Cãtãlin, Matrix - sau realitatea, iluzia Securitãþii, Pro-Poziþii, 1 Ionescu, Cãtãlin, Societatea europeanã de science fiction ºi «imaginea» sefeului românesc, Pro -Poziþii, 1 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 1, Pro-Test, 1 Ionescu, Cãtãlin, Pro-File, Pro-File, 2 Ionescu, Cãtãlin, SF-ul, eternitatea ºi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 2, Pro-Test, 2 Ionescu, Cãtãlin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Motocentaurul, simbol, personaj sau gãselniþã?, Pro-Gresii, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi ºi mai puþin noutãþi, Pro-Puneri - clasice, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 3 sau apropo de Teoria Conspiraþiei", Pro-Test, 3-4 Ionescu, Cãtãlin, Cronica unor orgolii anunþate, Pro-Gram, 5-6 Ionescu, Cãtãlin, SF, minciuni ºi internet, Pro-Poziþii, 5-6 Ionescu, Cãtãlin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6 Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi, mai puþin noutãþi ºi - de ce nu? - micã publicitate, Pro-Puneri - c ce, 5-6 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6 Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilã - 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 7-8 Ionescu, Cãtãlin, Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uºor cu vederea, P ro-Gresii, 7-8 Ionescu, Cãtãlin, Un experiment rarisim, Pro-Poziþii, 7-8 Ionescu, Cãtãlin, 3 Noutãþi, Pro-Puneri, 7-8 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pr o-Test, 7-8 Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Eºecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Democrata dictaturã a incompetenþilor, Pro-Poziþii, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Foºnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Fugãrind" televizorul, Pro-Puneri, 9-10 Ionescu, Cãtãlin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10 Lovinescu, Eugen, Sãmãnãtorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10 Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenþe, 9-10 Opriþã, Mircea, Extras din Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã", Pro-Emine nþe - Adrian Rogoz, 5-6 Opriþã, Mircea, Extras din Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã", Pro-Emine nþe - Vissarion, 9-10 Petrescu, Liviu, Pro, Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4 Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6 Radu, Liviu, Literatura SF între arta popularã ºi arta elitistã, Pro-Poziþii, 1 Radu, Liviu, Country music ºi science fiction - o paralelã între douã lumi paralele?, Pr o-Gresii, 2 Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziþii, 2 Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziþii, 3-4 Radu, Liviu, Despre structura geometricã a societãþii, Pro-Puneri - clasice, 3-4 Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western ºi literatura SF, P ro-Poziþii, 5-6 Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualitãþii, Pro-Gresii, 7-8 Radu, Liviu, Despre Stãpânul inelelor, Pro-Poziþii, 7-8 Radu, Liviu, Înlemnirea timpului ºi alte întâmplãri, Pro-Poziþii, 7-8 Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF ºi romanele cu samurai, P ro-Poziþii, 7-8 Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul ºi sf-ul, doi fraþi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10 Radu, Liviu, Din nou în sãptãmâna lumii fragmentate, Pro-Poziþii, 9-10 Radu, Liviu, Lem, într-o posturã ineditã, Pro-Poziþii, 9-10 Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziþii, 9-10 Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1 Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1 Robu, Cornel, Ucronia ºi principiul antropic al timpului - glose la apariþia în româneºte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2 Robu, Cornel, Pro, Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Gh eorghe Sãsãrman, 3-4 Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastrã), Pro-Eminenþe - Ovid S. Crohmãlniceanu, 3-4 Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4 Robu, Cornel, Extras din Dicþionarul scriitorilor români, Pro-Eminenþe - Adrian Rogoz, 5-6 Robu, Cornel, Eterna ºi pitoreasca Românie, Pro-Poziþii, 5-6 Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea I), Pro-Gresii, 7-8 Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10 Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10 Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea II), Pro-Gresii, 9-1 0 Sãsãrman, Gheorghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4 Sãsãrman, Gheorghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman , 3-4 Sãsãrman, Gheorghe, Realitatea virtualã - un duh scãpat din clondir, Pro-Eminenþe - Gheorg he Sãsãrman, 5-6 Sãsãrman, Gheorghe, Unde vei gãsi cuvântul ce exprimã adevãrul..., Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãs n, center"11-12 Ursu, Horia Nicola, Pregãtiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1

LINK-URI ALESE

Dupã ce în numãrul trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de da ta aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bunã seamã, de a vã petrece timpul on-line. Vã prezentãm astãzi o seamã de site-uri scienc e fiction ºi reviste literare româneºti. Imagikon Redactor: Ovidiu Bufnilã http://www.imagikon.go.ro SFera (Brãila) Redactor: Marian Þarãlungã http://www.sfera.go.ro Curierul de searã Redactor: Robert David http://curierul.unicult.ro Pagini SF în Seattle Redactor: Sorin Sârbulescu http://www.sfmagazin.com AlthernaTerra Redactor: Bogdan Teodorescu http://www.atsf.ro Romanian Top 10 SF Redactor: Claudiu Oprea http://sf.ee2us.com Supernova http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html Noesis http://www.noesis.ro Scriptmania http://www.scriptmania.rdsct.ro Pagina personala Radu Pavel Gheo http://www.literati.net/Radu LiterNet Redactor: Razvan Penescu http://www.liternet.ro Yeti Report Redactor: Vlad Popescu http://www.yetireport.com

PRO-NUME

LISTA NEAGRÃ... Pro-Scris 11-12 a fost realizat de: Webmaster ºi consilier transatlantic : Cãtãlin Ionescu Ucenic de web, promovat calfã : Györfi-Deák György Au trudit alãturi de noi : Voicu Bugariu Ovidiu Bufnilã Radu Pavel Gheo Liviu Radu Cornel Robu Gheorghe Sãsãrman Mulþumim de asemenea domnilor Lucian Ionicã, Stanislaw Lem, Monory András, Mircea Opriþã, J. A.Tillman, precum ºi echipei de la SOLARIA.

PRO-SCRIS

VA URMA...

"Începem o altã istorie mai puþin veselã decât cea de pânã ieri ; râsul ºi gluma nu ne vor ma tea sluji de mângâiere ca altãdatã faþã cu cele ce se vor petrece în lumea noastrã româneascã. i noºtri vor avea poate de ce sã plângã - noi am râs destul." Caragiale cãtre Petre Th. Missir