Mateiu Caragiale, Agenda Forces Spirituelles, Innovations Et

Home , Cella Delavrancea, Mateiu Caragiale

3 365 / 201 8() ISSN 1220 -6350 ISSN 1220 -6350

9 771220 635006

Mateiu Caragiale, Agenda de Eugen Simion

Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire de Jean-Robert Pitte

Les sciences modernes sont-elles une invention européenne? de Michael Metzeltin

Orașul amnezic de Nicolae Corbeanu

Reflecţii asupra universităţii postmoderne de Mihaela Constantinescu Nr. 3 ( 365 ) / 201 8

Mihaela BURUGĂ secretariat de re d acţie CUPRINS

3/2018

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Mateiu Caragiale, Agenda Mateiu Caragiale, Agenda ...... 3 Jean-Robert PITTE: Forţe spirituale, inovaţii şi accelerări ale istoriei Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire ...... 9

A GÂNDI EUROPA Michael METZELTIN: Ştiinţele moderne sunt ele o invenţie europeană? Les sciences modernes sont-elles une invention européenne?...... 19

DOCUMENT Florin Felix NICHITA: Poezie şi Matematică. Nichita Stănescu şi Solomon Marcus. Intâlniri Poetry and Mathematics. Nichita Stanescu and Solomon Marcus. meetings ...... 23

SCRISOARE DE LA KÖLN Nicolae CORBEANU: Oraşul amnezic The amnesic city ...... 27

COMENTARII Graţiela POPESCU: Rezistenţa la „reabilitare" în teatrul românesc sub comunism, între alegorie şi mit The Resistance to „rehabilitation" in Romanian theater under communism, between allegory and myth ...... 30 Alexandru MATEI: Universalitatea sentimentului estetic The universality of aesthetic sentiment...... 37 Ioana Cristina PUŞCARCIUC: Kazuo Ishiguro - Cunoscător al memoriei Kazuo Ishiguro - Connoisseur of Memory ...... 42 1 EDUCAŢIE Mihaela CONSTANTINESCU: Reflecţii asupra universităţii postmoderne Reflections on the postmodern university ...... 45 Lucian CHIŞU, Viorica Ana CHIȘU: Comunicarea online în instituţii de învăţământ superior româneşti şi europene (I) Online communication in institutions of Romanian and European higher education (I) ...... 52

EMINESCU Valentin COȘEREANU: Cronologie Eminescu (IV) Chronology of Eminescu (IV) ...... 65

Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plastic Jean Alexandru Steriadi (1880-1956)

2 Fragmente critice Eugen SIMION Mateiu Caragiale. Agenda*

Abstract Articolul de faţă se referă la evenimentele notate într-o agendă (în limba franceză) de Mateiu Caragiale între anii 1925-1935, interesante în măsura în care oferă date despre preocupările lui cotidiene, surprinse şi într-un Jurnal. Însemnările sunt, în marea lor majoritate, seci, albe, dar printre ele se regăsesc şi unele dintre fantasmele şi obsesiile heraldice, ambiţii şi crize nobiliare, probleme sentimentale, poziţia de soţ al mai vârstnicei sale consoarte (cu un sfert de scol), stadii intermediare în finalizarea operei artistice, calcule de rentabilizare a moşiei de la Fundulea, goana după medalii, şi, mai ales, dorinţa de a intra în diplomaţie. Din agende rezultă că îşi alege şi desenează blazonul sub deviza Cave, age, tace. Scriitorul dispare la 17 ianuarie 1936, la 52 de ani. Un horoscop întoc- mit de Mateiu Caragiale la 2 februarie 1921, orele 18, „chez Margo” (Margareta Miller Verghi), dez- văluie o seamă de ambiţii, ca şi buna idee ce o avea despre sine, însă cea mai mare parte a acestor intuiţii a fost contrazisă de viaţă. Cuvinte-cheie: Mateiu Caragiale, istorie literară, agendă, biografie, heraldică, gen, literatură subiectivă

This article refers to the events noted in an agenda (in French) by Mateiu Caragiale between 1925- 1935, interesting as far as they offer data about his daily concerns, also mentioned in a Diary. Most of the notes are dry, blank, but among them we can also find some of the heraldic phantasms and obsessions, nobiliary ambitions and crises, sentimental problems, his position of husband of his elder wife (by a quarter of a century), intermediary stages in the finalization of his artistic work, calcula- tions regarding the accountability of his estate in Fundulea, his rush for medals and especially his wish to enter the diplomatic arena. From the agendas there results that he chooses and draws his coat-of-arms under the slogan Cave, age, tace. The writer passed away on 17th of January 1936, aged 52. A horoscope prepared by Mateiu Caragiale on 2nd of February 1921, hours 18, “chez Margo” (Margareta Miller-Verghi) reveals a series of ambitions, as well as his good self-image, but most part of these intuitions was contradicted by life. Keywords: Mateiu Caragiale, literary history, agenda, biography, heraldry, genre, subjective literature.

Paralel cu jurnalul intim, Mateiu I. aceste note seci, albe şi câteva însemnări Caragiale a notat evenimentele zilei într-o subiective în care regăsim fantasmele, ambi- agendă, în franceză, între 1923-1935, intere- ţiile, în fine, crizele nobiliare şi obsesiile lui santă în măsura în care putem urmări cro- heraldice. Pe fila de titlu din 1923 este notat nologia vieţii lui cotidiene. Aflăm însă în numele autorului (Mathieu J. Caragiale)

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secției de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]. * Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românesc folosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN- III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018. 3 Eugen Simion

istorice, distincţii, mai mult, le caută, le soli- cită prin scrisori solemne, roagă pe Ion Pillat să intervină pe lângă ministru... Un întreg spectacol! Preţuirea pentru heraldică se traduce şi prin asemenea iubiri exagerate pentru simboluri. Când capătă Legiunea de onoare în grad de cavaler este o clipă divină în viaţa lui. Vanităţi de eu, ar zice G. Călinescu. Mateiu Caragiale le are în grad maxim şi, dacă nu se naşte cu ele, şi le creea- ză şi le cultivă cu o obstinaţie pe care n-o mai întâlnim la niciun scriitor român. Sunt în agendă şi referinţe culturale, dar – cu foarte mici excepţii – referinţele nu privesc ideile, ci relaţiile practice ale veşnic solicitantului Mateiu Caragiale. Vede, de pildă, pe Goga şi se înscrie în Partidul Poporului, vizând un post în diplomaţie. Nu-l obţine şi, după o vreme, demisionează. Se înscrie în mai multe rânduri la Palat, dar nu se văd rezultatele. În pană (veşnică, de altfel) de bani, vinde un lanţ de aur. Îşi comandă un costum negru şi, după aceea, are o zi şi o noapte neagră (26 iulie 1924). urmat de numele soţiei, Marica. Deducem Noroc că peste câteva zile poate aniversa al că, însurat, principele oriental, boierul de neam XI-lea an de când i-a fost conferită Medalia vechi, ultim Basaraba etc., de ani 38, şi-a găsit, „Bene-Merenti”. O consolare, pentru că, în fine, un rost (i-a ieşit de data aceasta pon- altminteri, viaţa lui Mateiu nu pare a se tul) şi vrea să ţină o socoteală a gospodăriei schimba din punct de vedere material prea (moşiei) şi a vieţii sale conjugale. Agenda mult. Sau nu încă. Probă că îşi vinde, în con- porneşte însă, la 21 mai 1923, cu o notaţie tinuare, perlele şi solicită bani de la alţii. frivolă: „încalţ pentru prima oară pantofii Marica îşi scrînteşte un picior şi faptul este negri. Comand o pereche acaju”. Marica are înregistrat în această condică de gospodă- 63 de ani (născută la 10/22.05.1860), tânărul rie. La 24 decembrie 1924 termină spoveda- ei soţ – pontagiul păgubos din perioada nia lui Pantazi din Craii de Curtea-Veche, iar 1905-1908 –, are cu 25 de ani mai puţin. în martie acelaşi an întâlneşte pe „canalia de Peste o zi are deja sentimentul deşărtăciunii soţie a lui Bogdan Piteşti”, celebra Mica. („zi deşartă”) sau, oricum, nu-i o zi plină. La Prin iunie 1925 este muşcat de un câine tur- 25 mai schimbă verighetele, pe 31 îşi cum- bat şi face injecţii. Supărat că şi-a stricat bas- pără pantofii acaju, luni (18 iunie), la 1030, tonul de lemn de palmier în această con- are loc căsătoria civilă şi, în aceeaşi zi, slujba fruntare. Interesat de testamentul Maricăi. religioasă la Schitul Darvari, pe 1 iunie plea- Trimite regelui Remember şi este bucuros să că la Sibiu etc. Agenda este plină, în conti- afle de la Cella Delavrancea că regele ar fi nuare, de mici evenimente gospodăreşti: a spus despre el că „este un mare talent”. Nu depus o declaraţie la percepţie, alta la uită de decoraţii şi nici de un loc în diplo- bancă, a încasat 3000 lei de la Blank, vinde maţie. Presiuni („l-am văzut pe Goga, va un ceas vechi şi încasează 1260 lei, vinde o trebui să nu-l slăbesc”; „să fi minţit Pillat”), tabacheră şi capătă 1900 lei, primeşte corec- insistenţe, reverii, decepţii. Cumpără Le turile la Remember, aniversează zece ani de latin mystique de Remy Gourmont şi operele când i-a fost conferit Ordinul Sfânta Ana, postume ale lui Verhaeren, apoi două volu- clasa a doua. Mateiu Caragiale, obstinat de me de Machiavelli şi Les chansons de Bilitis în decoraţii, va sărbători, ca mari evenimente traducerea lui Guizot. 4 Mateiu Caragiale, Agenda

Aflăm, în fine, date mai precise despre lecturile autorului Crailor. Tot de la Cella Delavrancea ia cunoştinţă de admiraţia ce i-o poartă numitul Barbu (Ion Barbu). Atât. Prin august 1926 termină spovedania lui Paşadia, iar în ianuarie 1927 are o treabă cu Barbilian (tatăl poetului) la Giurgiu. Treburi juridice privind titlurile de proprietate şi cam tot atunci îşi cumpără o pereche de pantofi negri, cu 1500 lei. Intervine, în martie 1927, o mică dramă: îşi pierde, noaptea, pe o ceaţă deasă, în estrada Bursei, sub ferestrele Băncii italiene „frumosul ac de cravată în formă de potcoavă, împodobit cu 11 briliante”. Alertă, chemat prefectura poli- ţiei, văzut comisar-şef... Promisiuni de recuperare. Nu ştim dacă frumosul ac de cravată a fost recuperat, deducem în schimb că, la 26 martie 1927, de ziua lui de naştere, când face 42 de ani, primeşte de la Elena Slătineanu un breloc de aur cu diamante, smaralde, safire, rubine, cu valori magice („iubire, credinţă, speranţă”). Continuă să vândă lucruri din casă (Grigorescu, Bilitis), merge la Fundulea şi constată că însămânţă- iurilor lui senioriale, îi trimite 20 de garoafe rile sunt întârziate (73 pogoane grâu, 60 stacojii. Se gândeşte la reforma vieţii lui şi pogoane orz), în ianuarie 1928 pleacă spre constată că ea a dat deja rezultate bune, a Italia pentru a-l întâlni pe Titulescu (în atins un grad de desăvârşire. Trebuie s-o vederea unui post în diplomaţie – vechea consolideze. Aşa că lansează alt strigăt de marotă a lui Mateiu), întors acasă reîncepe luptă: „să-mi desăvârşesc descanalierea”. să lucreze la Craii... La 26 mai 1928 îi dă lui Îşi face un program şi stabileşte o conduită Ion Barbu un exemplar din Remember, iar la de urmat. Conduita este bazată pe distincţie 20 august se instalează cu Marica la Sionu. rece, dar nu indiferentă: „să acţionez cu o Moment solemn: stindardul verde-galben extremă prudenţă în afaceri. De asemenea, flutură deasupra conacului de la Sionu. în aceea cu care mi s-a complicat existenţa Solicită autorizaţia pentru a-şi cumpăra o în ultima vreme. Dacă pot să-mi păstrez puşcă. Primeşte, în decembrie 1929, Legiu - superioritatea, neconsimţind decât în anu- nea de onoare (cavaler) şi oferă lui Francis mite sacrificii materiale, rezultatul, oricare Lebrun (ambasadorul Franţei?) 40 de ouă ar fi, pozitiv sau negativ, n-ar prezenta pen- proaspete, apoi o gâscă. A terminat Craii de tru mine nici o primejdie. Dacă nu, ar fi un Curtea-veche şi începe Sub pecetea tainei. dezastru. Totul depinde de metodă. Răceală Mateiu Caragiale pare, în fine, că s-a de gheaţă, dar fără indiferenţă”. aranjat. Moşia de la Fundulea produce ceva, Rămâne chestiunea Elisei. Află de „dez- arendaşul este suspect, proprietarul este, gustătorile ei legături” şi sentimentele sale totuşi, mulţumit. Nu prea mult însă, din scad considerabil. Se simte vexat („a fost moment ce depune, în continuare, bunuri nepoliticoasă”) şi se gândeşte la răzbunări din casă la Muntele de pietate. Îşi desenează complicate „dar ca un om rafinat”. Feroce şi blazonul şi îşi determină deviza: Cave, age, rafinat în acelaşi timp? Ezitări, strategii tace. Intervine, în aprilie 1933, o problemă amoroase, schimbări de saluturi reci şi stân- sentimentală: Elise Băicoianu. Mathieu-Jean jenitoare, dileme. Mateiu nu s-a arătat nicio- Caragiale se îndrăgosteşte şi, potrivit obice- dată până acum (cel puţin în documentele 5 Eugen Simion

confesive) un pasionat necondiţionat în l’audition, m’arranger ne pas être à la portée chestiuni de amor. Este mai de grabă rapid d’un contact avec L.B. [Elise Baїcoyano] en şi expeditiv, niciodată, repet, platonic, lui faisant cependant remarquer ma présen- reveur, idealist. Nu evită comentariile cinice ce. [...] Audition Association Musicale chez. şi nu exclude – se vede din corespondenţa C. Mano. Agi selon disposition prise. cu Boişteanu – latura practică a ecuaţiei Echange de saluts, froid de ma part, contra- (pontul, dama coaptă, rentabilă). Acum în int de la sienne. [...] Suis sur point me réaliser 1933, la 48 de ani, bărbat însurat, moşier touchant à la perfection. N’ai jamais été si luci- mândru, ultimul principe oriental îşi raţio- de. Innaugure enfin mes anciennes méthodes nalizează sentimentele şi îşi chibzuieşte ati- que j’ai dû mettre au rancart pendant environ tudinea. Îşi calculează şansele şi stabileşte 30 ans, méthodes radicales. [...] Dacă totul s-ar mai multe căi de atac, nu elimină din discu- putea realiza cu atâta uşurinţă ca descanalie- ţie dorinţa lui de descanaliere, nici afacerile. rea mea, afacerea contestaţiei mai ales! Dacă Spirit pragmatic Basaraba aspiră la o vagă mijloacele materiale mi-ar îngădui să (acum) înfumurare estetică („pasiunea mea împing la maximum răceala glacială. Trebuie la o elementară dorinţă de posesiune”). să fiu şi mai circumspect în afaceri şi mai dur. Primează, totuşi, „politica realităţilor”. Afacerile sunt afaceri. Mâine, la audiţie, să fac Aşadar: luciditate maximă, control strict al aşa fel încât să nu fiu în raza unui contact cu pasiunilor, răceală tactică, prudenţă în L.B. [Eliza Băicoianu], făcându-i totuşi toate. În afaceri, ca şi în amor. Micul discurs remarcată prezenţa mea […] Sunt pe punctul îndrăgostit din Agenda amestecă, insolit, de a mă realiza, atingând perfecţiunea. Nicicând amorul cu tranzacţiile: „Am avut norocul n-am fost atât de lucid. Inaugurez, în fine, vechi- de a nu o mai fi întâlnit pe L. [Elise]. Trebuie le mele metode, pe care trebuia să le las deoparte să evit acest lucru, atât pentru a nu întârzia timp de aproximativ 30 de ani, metode radicale. răcirea, cât şi pentru motive de calomnie. La Cave, age, tace. Politica realităţilor. Afacerile ce bun s-o cuceresc? Intenţia mea este să sunt afaceri”. dau înapoi, retrăgându-mă cu prudenţă. Ei Rezultatul acestei strategii nu se vede îi revine să facă primul pas. La 15.V., cântă limpede. Mateiu perseverează, nu fuge să se la Manu, acolo voi avea de dovedit că sunt salveze, întocmeşte fişa protagonistei şi, un mare rafinat. 15 zile de meditaţie au cum nu iese nimic, face o depresiune. Nu redus-o pe L.B. [Eliza Băicoianu] la propor- prea adâncă şi nici lungă pentru că peste ţiile unei femei accesibile şi pasiunea mea la câteva zile îi trimite 125 de garoafe „aproa- o elementară dorinţă de posesiune. Binecu- pe roşii” şi o doreşte carnal. Ca să-şi recape- vântată, încă o dată, împrejurarea, poate te stăpânirea de sine şi marile lui calităţi, voită din partea ei, de a nu ne întâlni. În loc decide să reducă sever consumul de vin, să mă aprindă, asta m-a răcit. Iar defectele ei ceai şi cafea. Se văd deja efectele: şi-a redo- şi-au dobândit relieful normal: îngrăşare, bândit „chintesenţa de răceală şi de rezer- sărăcie, lipsă de eleganţă, cusururi care ar vă”, răbdarea şi energia. Marele Mateiu este descalifica-o pe oricare alta, mai cu seamă gata de o nouă acţiune. O demistifică pe lipsa de eleganţă. Să mă apuc să le îndrept, Elise şi denunţă sentimentalismul romantic, ar fi din partea mea cea mai nesăbuită nebu- dar, din orgoliu viril, nu renunţă la ea. nie; nu vreau măcar să mă gândesc la asta. Renunţarea ar fi o formă de slăbiciune. Dacă aş putea s-o fac să alunece cu oarecari Dileme adânci! Mateiu trece, totuşi, fără sacrificii uşoare, aş intra şi eu în joc. Dar mari traume interioare (oricum, nu le notea- dacă aş da bir cu fugiţii, n-aş face mai bine? ză) de la o decizie la alta. Renunţă sau nu la [...] Si tout pourrait se parfaire si aisément Elise, diva păguboasă, cabotină? Lucrurile nu que mon décanaillement, l’ affaire de la con- sunt limpezi. Orgoliul maxim se împacă testation, surtout! Si les moyens matériels greu cu sentimentul eşecului: „M-am ars me permettent, outrer froideur glaciale. Je dois zdravăn în afacerea L.B. [Elise Baīcoyano]. être encore plus circonspect en affaires et plus Alegerea mea a căzut pe o femeie de lume, dur. Les affaires sont les affaires [...] Demian, à nici laie nici bălaie, cu patru ani mai în vâr- 6 Mateiu Caragiale, Agenda

stă decât mine, cu o legătură dezgustătoare, a vieţii mele”, în care după cum se poate săracă, lipsită de eleganţă şi divă păguboa- observa, morga şi snobismul (calităţi ale să, cabotină. S-a purtat urât cu mine, m-a dandysmului estetizat) se asociază cu spiri- evitat, s-a făcut că nu mă vede, odată fiind tul burghez de chiverniseală. Programul de cu soră-sa pe bulevard, colţ cu şoseaua desăvârşire a descanalierii este reformulat, chaussée Bonaparte, n’a pas voulu se retour- reluat pentru câtva timp, în termeni sensibil ner et le même soir a passé tout près de moi, asemănători: „gravitate, ţinută, reţinere, sans me regarder, ne m’a jamais fait parve- răceală glacială, fermitate, corectare, elegan- nir le plus léger remerciement de mes atten- ţă, avariţie […] morgă”. Nu sunt uitate afa- tions répétées. Ne pas me retirer serait de cerile. Mateiu Caragiale îşi stabileşte o tera- ma part manquer de dignité et de caractère. peutică a moralului şi a voinţei sale şi ea ar Comme je faisais tout mon possible pour la trebui să înceapă prin suprimarea „bântuie- voir, je le ferai pour le contraire. [...] Une fois lilor erotice” şi o reacţie împotriva „obsesiei éliminée la partie sentimentale dans l’affaire trecutului”. O terapeutică bazată pe sno- L.B. [Elisa Baїcoyanu], le reste ne présente bism şi eleganţă. Eleganţa detaşării. plus de danger, puisque je ne regarde pas Experimentează timp de un an de zile soli- aux sacrifices matériels qui ont été bien tudinea, izolarea şi face o introspecţie a légers et resteraient toujours dans les limites existenţei sale în ultimii treizeci de ani. de mes moyens ordinaires. Y renoncer tota- Leapădă, într-o oarecare măsură, morga şi lement serait plutôt preuve de faiblesse, que notează într-un stil mai modest prozaic de force. Je ne dois pas me laisser oublier amărăciunea sa. Viaţa lui n-a fost desăvârşi- par elle, qui sait, peut-être, le coup est plus tă. Nu-şi pierde însă speranţa şi nici vanita- facile à faire qu’il ne me semble. Il faut que tea desăvârşirii: „Cu excepţia scurtului răs- je joue serré et surtout nulle illusion de coeur. timp cât am fost şef de cabinet al unui Le romantisme ne doit être qu’apparent, si ministru, viaţa mea n-a fost decât o înlănţui- je me laisse prendre à mon propre jeu, je re de provizorate, de acceptarea răului în perds la partie. Il faut que je l’aie à bon mar- lipsă de mai bine, de constrângeri şi suferin- ché, à discretion et que je me refroidisse le ţe, de care m-aş fi putut cruţa dacă ideea cu premier et de bonne heure. Cependant, l’in- care intrasem în joc, de a mă îmbogăţi dintr- stinct me commande de renoncer à m’interesser o singură lovitură, s-ar fi menţinut neclinti- à cette femme, de la fuir et de l’oublier. [...] A tă. Am ratat în toamna lui 1916 ocazia cea renunţa cu desăvârşire la ea ar fi mai degra- mai de necrezut miraculoasă de a pune bă dovadă de slăbiciune decât de trăire. Nu mâna pe 80.000 lei aur, fără nici o sforţare, trebuie s-o las să mă uite, cine ştie, poate că fără nici un risc şi pericol, şi de atunci noro- lovitura este mai uşor de dat decât mi se cul pe care l-am dispreţuit m-a respins fără pare. Trebuie să joc strâns şi mai cu seamă încetare. Astfel, cristalizarea mea a fost stă- nici o iluzie sentimentală. Romantismul nu vilită, începutul ei datează de la revelaţia trebuie să fie decât aparent, dacă mă las din 28.X.1933 şi cred că este pe cale să se prins în propriul meu joc, pierd partida. desăvârşească. Dezintoxicarea mea morală Trebuie s-o dobândesc ieftin, la discreţie şi e completă, m-am redobândit şi, orice mi-ar să mă răcesc primul şi din vreme. Totuşi, mai rezerva încă împrejurările, vreau să tră- instinctul îmi porunceşte să renunţ a mă mai iesc intervalul care separă de acum înainte interesa de această femeie, să fug de ea şi s-o viaţa mea de moarte, după pofta şi placul uit”. inimii mele. Multă vreme m-am lăsat în voia În anii ce urmează (1934, 1935), Agenda valurilor, în timpul din urmă m-am recules, este din ce în ce mai săracă în evenimente. am plonjat şi, în prezent, despovărat şi des- La 49 de ani Mateiu rezumă în ea stilul şi ferecat, înot împotriva curentului, spinte- programul său de viaţă: „muncă, evadare, când apa”. emancipare, eclipsă, exclusivism, snobism, Mathieu-Jean Caragiale n-a avut timp afacerile sunt afaceri, economie, chiverni- să-şi schimbe stilul de viaţă după pofta şi seală, energie, morgă […] reformă definitivă placul inimii sale. Dispare la 17 ianuarie 7 Eugen Simion

1936, la 52 de ani, după 13 ani de căsnicie cu reprodus: „foarte, foarte mândru; capabil să Marica Sion care, ironie a soartei, îi va disimulez orice; natură pasională pentru supravieţui. S-a păstrat şi un horoscop jocurile de noroc sau pentru femei; extrem întocmit de Mateiu Caragiale „chez Margo” de pătimaş mă paşte primejdia de a ucide (Margareta Miller Verghi) la 2 februarie pe careva; am moştenit inteligenţa şi carac- 1921, orele 18, din care putem ghici marile terul mamei mele; refractar la influenţe, răz- lui ambiţii şi buna idee ce are despre sine. vrătit faţă de educaţie, din care n-am învăţat S-ar putea ca unele intuiţii în ceea ce priveş- decât formule exterioare, politeţea; nu simt te caracterul său să fie corecte. „Mare cunos- nevoia prieteniei, în stare de a nu-l vedea pe cător de oameni” – scrie el – „am mână de cineva timp de luni de zile şi, de asemenea, jucător norocos”. Corespondenţa şi notele de a-l vedea de cinci ori pe zi; mare cunos- din Agenda sugerează contrariul. Nu se cător de oameni, le-aş face portrete uimitoa- înşală, cred, atunci când îşi recunoaşte re; înţeleg şi reţin repede, însă fără a face talentul de portretist („le-aş face portrete legătura; am mână de jucător norocos; nu uimitoare”). A ucis pe cineva, cum prevede? ştiu să păstrez banii; nu voi iubi multă Nu avem cunoştinţă! Şi-a petrecut jumătate vreme o femeie; în mare pagubă, din pricina din viaţă pe vapor? A fost mereu în pagubă, unei femei; familia se simte moralmente cum iarăşi zice, din cauza unei femei? Nu vinovată faţă de mine; nu voi rămâne multă ştim la cine se referă. Horoscopul din 1921 vreme în România; voi întreprinde nume- este, oricum am judeca lucrurile, un docu- roase călătorii; voi petrece jumătate din ment al închipuirilor sale. Merită să fie existenţă pe vapor sau pe drumuri”.

8 Jean-Robert PITTE Forţe spirituale, inovaţii şi accelerări ale istoriei*

Abstract Spaţiul şi timpul sunt inseparabile, este o realitate şi o descoperire a ultimilor ani de cercetare. Astfel, geografia şi istoria sunt domenii care s-au intersectat de pe vremea iezuiţilor până în epoca modernă. Contemporanii noştri sunt majoritari determinişti şi cred că schimbările climatice prin care trece azi Pământul se datorează activităţilor umane dereglate. Discursul dominant actual despre natură provine din ideile animiste ale Europei de Nord care s-au răspândit pe toată planeta şi constituie o trezire salutară a conştiinţei că oamenii trebuie să gestioneze mediul cu înţelepciu- ne. O anumită viziune materialistă asupra condiţiei umane a atribuit numeroasele bulversări ale istoriei umanităţii şi ale geografiei planetei unor factori de mediu, în special schimbărilor climatice care antrenează efecte demografice. Dar asta este o explicaţie parţială şi falsă. Valorile spirituale şi morale au condus la accelerări ale istoriei, la desfăşurarea de evenimente importante, radicale. De exemplu, calvinismul este la originea pasiunii pentru punctualitate şi, deci, la originea artei cea- surilor elveţiene. Cuvinte-cheie: spaţiu şi timp, istorie şi geografie, schimbări de mediu, viziune materialistă, valori spirituale.

The space and the time are inseparable, it is a reality and a discovery of the last years of research. Thus, geography and history are domains that have intersected from the time of the Jesuits to the modern age. Our majority contemporaries are thinking in a deterministic way, and they think that climate changes through which Earth is passing nowadays are due to degraded human activities. The current dominant discourse about nature is proceeding from the animating ideas of Northern Europe that have spread throughout the planet and is a salutary awakening of the consciousness that people must manage the environment wisely. A certain materialistic vision about the human condition has attributed the numerous disturbances of the history of humanity and of the planet geography to environmental factors, especially climatic changes that provoke demographic effects. But this is a partial and false explanation. Spiritual and moral values have led to the acceleration of history, to major and radical events. For example, the Calvinism is the origin of the passion for punctuality and, therefore, the origin of Swiss watches art. Keywords: space and time, history and geography, environment changes, materialistic vision, spi ritual values.

Potrivit tradiţiei, secretarul permanent al noului an academic. Mie ar fi trebuit să-mi Academiei noastre are libertatea de a-şi vină rândul la deţinerea acestei funcţii alege tema cuvântării pe care o va ţine cu de-abia într-unul din anii următori. Dar prilejul şedinţei solemne de deschidere a dumneavoastră, iubiţi confraţi, aţi hotărât

Jean-Robert PITTE, Academia de Ştiinţe Morale şi Politice, Şedinţa solemnă de deschidere a noului an academic,, 13 noiembrie 2017 9 Jean-Robert Pitte

altfel. Iar eu n-aş putea să vă oblig să mă le. Ele nu pot fi fragmentate. Toate ritmurile ascultaţi un an întreg încercând să vă de- timpului, toate dimensiunile spaţiului teres- monstrez că geografia este o ştiinţă admi- tru se combină şi se recompun fără încetare, rabilă, care, fireşte, poate duce la izbucnirea cu încetiniri şi accelerări fulgeră toare pe unor războaie, cum scria în 1976 Yves care omenirea le trăieşte, în funcţie de eta- Lacoste, dar care poate duce la fel de bine, şi pele istorice traversate, fie în interiorul unor mult mai sigur, la instaurarea şi la men- teritorii minuscule, fie depăşindu-şi gra - ţinerea păcii, permiţând omenirii nu numai niţele pentru a se îndrepta spre alte orizon- să-şi cunoască mai îndeaproape şi să-şi turi, îndepărtate, şi spre un viitor pe care îngrijească mai atent planeta, ci şi să-şi şi-l doreşte luminos. înţeleagă mai bine propria diversitate, în Cuplarea istoriei cu geografia a devenit o propriul ei beneficiu. În schimb, dacă voi tradiţie a învăţământului francez încă din mai avea zile de la bunul Dumnezeu, voi vremea când colegiile iezuite sau lassaliene dispune de şase ocazii de a evoca în faţa ale epocii moderne au adoptat această dumneavoastră domeniul ştiinţific de care inovaţie pedagogică. În zilele noastre, cele sunt atât de ataşat, invitându-vă să mă două discipline continuă să fie predate, în însoţiţi pe cărările acestuia, cărări pe care gimnazii şi licee, de către unul şi acelaşi le-am bătătorit cu o infinită plăcere de-a profesor, din nefericire pentru geografie lungul unei jumătăţi de secol de cercetări şi care, astfel „anexată”, pare a fi ruda săracă de profesorat, activităţi cărora m-am dedi- admisă în procesul pregătirii viitorilor cat deplin şi care mi-au dăruit enorme dascăli. Chiar şi în Academia noastră, actua- satisfacţii. Astăzi, însă, aş dori să vă la denumire a secţiei căreia îi aparţin, zisă împărtăşesc una dintre convingerile mele de „istorie şi geografie”, stă mărturie pentru profunde: timpul şi spaţiul sunt indivizibi- această opţiune intelectuală datând din 10 Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

1934, an în care prezenta titulatură venea să mondul. Aceste idei sunt, fără îndo ială, o înlocuiască pe cea de „istorie generală şi semnul unei salutare conştientizări a faptu- filosofică”. Până atunci, doar doi geografi lui că omenirea e datoare să dea dovadă de ocupaseră aici fotoliul de academician: Paul multă înţelepciune în gestionarea mediului Vidal de La Blache (în 1906) şi Jean Brunhes înconjurător, ceea ce nu a făcut întotdeauna (în 1927). Îngăduiţi-mi, totuşi, să adaug şi de-a lungul istoriei sale, mai ales din numele lui André Siegfried, ales în 1932 în momentul accelerării ritmului de dezvolta- secţia de „morală”, devenită „morală şi re imprimat de revoluţia industrială care, se sociologie” în 1958, chiar dacă, din păcate, cuvine să ne amintim, a început, de aseme- universitatea nu i-a acordat niciodată aces- nea, în nordul Europei şi al Americii. Cu tui mare geograf consideraţia cuvenită, deşi toate acestea, ideile despre care vorbeam ar fi meritat-o din plin. Au urmat apoi alţi reprezintă, în acelaşi timp, un ansamblu patru geografi academicieni: Augustin doctrinal mai degrabă îngrijorător şi Bernard (1938), Raoul Blanchard (1958), neliniştitor, dacă nu chiar de-a dreptul pesi- Maurice Le Lannou (1975) şi Pierre George mist: deşi pretind că se întemeiază pe anali- (1980). ze ştiinţifice obiective, ele sunt în realitate, Mulţi dintre contemporanii noştri sunt în mare măsură, mai curând convingeri adepţi convinşi ai determinismului; ei cred decât fapte efective; or, nici majoritatea şi în atotputernicia Mamei Natură, presupusă nici chiar consensul nu constituie dovezi, a fi bună şi blândă, dar care ar fi devenit dovezi certe. Desfăşurate sub conducerea astăzi teribil de mânioasă. Deşi raţională şi lui François d’Orcival, cercetările noastre capabilă de stăpânire de sine, Geea (Gaia) din anul viitor consacrate opiniei publice ne pare că ar ţine acum cu tot dinadinsul să se vor permite reflecţii aprofundate asupra răzbune pentru insuportabilele acte de acestei importante probleme. violenţă la care a fost şi este supusă. Deter - Va trebui să privim schimbările rapide miniştii sunt siguri că o să se prăvălească pe care le trăim raportându-ne la intervale cerul peste noi dacă nu vom înceta să mari de timp, perspectivă ce ne va insufla creştem şi să ne înmulţim. Schimbările cli- mai degrabă optimism şi ne va îndemna să matice la care asistăm, spun ei, sunt nefaste acţionăm. O anumită viziune materialistă – pe de o parte în mod intrinsec, pe de altă asupra condiţiei umane a făcut ca nume - parte exclusiv din cauza unei acti vi tăţi roase perturbări fundamentale survenite în umane dereglate: agricultură poluantă, istoria omenirii şi în geografia planetei pe creştere intensivă a animalelor destinate care ea o populează să fie atribuite unor fac- consumului (ceea ce duce la un exces de tori de mediu (e vorba în special de modi- flatulenţe bovine cu consecinţe grave asu- ficările climatice cu efecte demografice), ca pra efectului de seră), depăşire a limitelor şi cum consecinţele unor acte ar fi întot- normale în materie de producere a energiei, deauna inevitabile, implacabile ca fatali- industrializare, circulaţie, încălzire, climati- tatea. În realitate, explicaţia este nu numai zare etc. parţială, ci şi părtinitoare, dacă nu chiar În prezent, discursul despre natură care complet falsă. Procesul este mai degrabă domină în majoritatea ţărilor planetei invers: voinţa, libertatea şi spiritualitatea noastre nu corespunde tradiţiilor lor cultu- oamenilor sunt cauza marilor prefaceri, a rale, ci succesului de care se bucură unele marilor salturi produse în plan istoric şi principii mai mult sau mai puţin animiste geografic, convingere pe care Renan o afir- venite din ţările Europei de nord şi care şi- ma atunci când spunea că „ideile sunt cele au croit treptat drum spre nordul Americii, care conduc lumea”1. Renunţând la apoi spre sudul celor două continente, pen- intransigenţa din tinereţe, Maurice Godelier tru a cuceri în cele din urmă întreg mapa- merge şi mai departe scriind: „La baza

1 L’avenir de la science. Pensées de 1848, Paris, Calmann Lévy, 1890, p. 23. 11 Jean-Robert Pitte

societăţilor umane stă sacrul. În egală contra animalelor sălbatice, asigurarea unei măsură cu ştiinţa[...]”2. Marcel Gauchet hrane mai gustoase, mai uşor de digerat şi admite şi el: „[…] suntem obligaţi să ne re - mai sănătoase (focul distrugând, prin coace- vizuim convingerile, începând cu econo- rea şi prăjirea alimentelor, paraziţii de orice mismul primar care pretinde că explică fel, în special cei ai cărnii), creşterea rezis- totul, împiedicând astfel Occidentul să tenţei la frig şi cucerirea unor noi spaţii vita- înţeleagă celelalte societăţi de pe glob”3. le, mai ales în perioada glaciaţiunilor, fabri- Modificările mediului înconjurător au carea de măciuci şi de bâte mai dure, mult constrâns, în unele cazuri, omenirea să mai eficace pentru vânătoare, dar şi pentru reacţioneze, dar, spre deosebire de speciile înarmarea războinicilor. Pe lângă toate aces- vegetale şi animale, specia umană nu se tea, focul a favorizat apariţia vetrelor, sti- mărgineşte doar să se adapteze la noile mulând astfel apropierea între oameni, condiţii de viaţă. Ea e capabilă să inoveze, încurajând schimburile şi dezvoltând socia- indiferent dacă ceea ce o înconjoară se bilitatea. Operând o contracţie a preistoriei, schimbă sau nu. De altminteri, evenimente Roy Lewis face din fiul eroului său inventa- capitale precum apariţia şi prăbuşirea mari- torul artei rupestre, un mijloc formidabil de lor imperii, descoperirile epocale, revoluţia afirmare, prin artă, a stăpânirii depline a industrială sau cele două războaie mondiale omului asupra regnului animal, atât de nu sunt câtuşi de puţin legate de necesar nu doar subzistenţei propriu-zise, schimbările de mediu, ci se datorează în cât şi înmulţirii sale. Aceluiaşi personaj, întregime fie geniului propriu speciei autorul îi atribuie şi „legiferarea” exoga- umane, fie deşteptării celor mai barbare şi miei. Oricare ar fi fost data exactă a apariţiei mai autodistructive instincte ale ei. acesteia, nu încape îndoială că ea a marcat Admirabilul roman Pourquoi j’ai mangé un progres imens nu numai prin interzice- mon père (De ce l-am mâncat pe tata), cea mai rea incestului şi prin evitarea implicită a ris- reuşită scriere a lui Roy Lewis, publicată în curilor genetice ale consangvinităţii, ci şi 1960 şi bazată pe cunoştinţele ştiinţifice acu- prin ceea ce romancierul comentează astfel: mulate până la acea dată despre paleolitic, „Ca să se producă, până şi cea mai măruntă demonstrează afirmaţiile de mai sus tratând dezvoltare de ordin cultural are nevoie de subiectul cu o deosebită vervă comică. un context emoţional, de o emoţie indivi- Théodore Monod considera romanul lui duală care să atingă intensitatea unui stres. Lewis o adevărată capodoperă. Coborârea Pe scurt, trebuie ca un tânăr să plece din din copaci, progresele înregistrate în procu - «casa părintească» (mai exact din sânul rarea hranei şi înmulţirea populaţiei sunt, în familiei), să-şi caute o femeie, să o curteze, opinia autorului, consecinţele unei revoluţii să o răpească şi să se bată pentru ea”. produse în modul de a gândi al oamenilor. Apariţia cultului morţilor, cu aproape El atribuie descoperirea focului unui pite- 100.000 de ani în urmă, este o altă treaptă cantrop mult evoluat ca psihic, imaginativ extrem de importantă în istoria umanităţii. şi avid de inovaţii tehnice. Datorită El face ca viaţa să capete un sens mai pro- stăpânirii focului (care nu era deloc o nece- fund, să fie mai preţuită, înzestrată fiind sitate vitală), omenirea a făcut, acum vreo acum şi cu speranţa eternităţii. Ritualul 400.000 de ani, un uriaş pas înainte în domi- canibal final imaginat de Roy Lewis este un narea naturii, materializat în prelungirea veritabil omagiu adus eroului său: „Acesta nocturnă a luminii diurne prin iluminarea a fost, dragi copii, sfârşitul tatălui meu ca grotelor, asigurarea unei protecţii sporite făptură din carne şi oase. Şi sunt sigur că a

2 Maurice Godelier, Au fondement des sociétés humaines. Ce que nous apprend l’anthropologie, Paris, Albin Michel, 2007. 3 Marcel Gauchet avec Eric Conan et François Azouvi, Comprendre le malheur français, Paris, Stock, 2016, p. 270. 12 Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

fost exact cel pe care şi l-ar fi dorit şi el: să Aceeaşi fascinaţie a vieţii explică, de alt- fie ucis cu o armă într-adevăr modernă [un fel, atât gustul pentru băuturile obţinute arc] şi mâncat într-un mod pe deplin civili- prin fermentaţie – în primul rând berea şi zat [fript]”. apoi vinul, surse ale unei stări de veselie, de Să avansăm cu câteva milenii. Lucrările neaşteptată bucurie şi, deopotrivă, surse ale arheologului Jacques Cauvin şi ale echipei unei senzaţii de depăşire a condiţiei umane sale, a căror sinteză se intitulează Naissance –, cât şi plăcerea consumării pâinii, produ- des divinités, naissance de l’agriculture4 (Naş - cerea acestor alimente fiind atribuită iniţial terea divinităţilor, naşterea agriculturii), au unor pulsiuni vitale ce vor rămâne miste- arătat că una dintre cele mai remarcabile rioase şi sacre până la descoperirea de către accelerări ale istoriei omenirii – e vorba de Pasteur a diferitelor tipuri de drojdie (pen- revoluţia neolitică din Orientul Apropiat şi tru dospitul pâinii, pentru fermentaţia Mijlociu, constând în apariţia agriculturii şi alcoolică), descoperire ce va pune definitiv a creşterii animalelor folositoare omului cu capăt teoriei generaţiei spontanee. În circa 10.000 de ani înaintea erei noastre – a aceeaşi ordine de idei, dorinţa de a trăi împreună, în grupuri constituite în virtutea fost precedată şi nu urmată de o revoluţie reli- unor afinităţi (preţuirea aceloraşi valori, gioasă majoră. Spre deosebire de teroarea venerarea aceloraşi divinităţi) explică apari- inspirată de vechile animisme, dezvoltarea ţia satelor, a unor rudimente de drept fun- cultului zeiţelor-mame şi a cultului taurului ciar şi a unor instituţii politice încă în ger- (ca simboluri ale fecundităţii şi, respectiv, mene. Aceleaşi evoluţii s-au înregistrat în ale virilităţii procreatoare) marchează înde- China, în America Centrală şi în munţii părtarea de idoli şi de personificările lor, ca Anzi, alte focare ale revoluţiei neolitice; mă şi o mai mare libertate a fiinţei umane, mai tem însă că arheologia nu a demonstrat încă puţin supusă acum constrângerilor unui lucrul acesta la fel de convingător cum a mediu înconjurător divinizat. Stratigrafia făcut-o pentru zona Cornului Fertil, adică aduce în acest sens argumente de necombă- pe întinsul vechilor imperii babilonian, asi- tut, contrazicând astfel, fără drept de apel, rian şi fenician. poziţia deterministă potrivit căreia noile Mai târziu, urbanizarea începe în aceeaşi credinţe ar fi fost rezultatul evoluţiei tehni- arie odată cu apariţia unui panteon consa- ce. De fapt, ordinea proceselor s-ar cuveni crat diverşilor zei, antropomorfici sau hime- inversată, căci tocmai această nouă perspec- rici, instalaţi în spaţii sacre, şi a unor institu- tivă a străvechilor civilizaţii din Levant şi ţii politice de drept divin conduse de regi- apoi din Mesopotamia asupra originilor preoţi. Ar fi greşit să se creadă că oraşul s-a vieţii şi tocmai această tendinţă de venerare născut în primul rând din necesităţi de a forţei nestăvilite a vieţii ce renaşte mereu ordin comercial, artizanal sau militar (nevo- sunt cele ce le-au dat societăţilor mezolitice ia de apărare), chiar dacă preocupările de ideea de a controla şi dirija unele procese acest gen au fost, bineînţeles, prezente. vitale pentru existenţa oamenilor, cum ar fi, Istoricul urbanismului Charles Delfante o de pildă, cultivarea cerealelor sau domesti- spune limpede: „Noţiunea de aglomerare cirea micilor rumegătoare. Desigur, nu se urbană pare să-şi facă apariţia atunci când o poate nega faptul că, în acest context, ideologie, oricare ar fi ea, impune destinul migraţia speciilor vii spre nord la sfârşitul unui proiect şi îl ghidează autoritar. [...] nu ultimei glaciaţiuni din timpul erei cuaterna- avem cum să nu constatăm că puterile poli- re (glaciaţiunea Würm) a contribuit la apari- tice, religioase sau militare dau naştere la ţia noutăţilor tehnice, dar acesta nu este două principii fundamentale în materie de decât un simplu factor favorizant, nicide- urbanism: ordinea [... şi simbolismul] care cum unul determinant. permite punerea în evidenţă a măreţiei şi a

4 Paris, CNSR édition, 1998.

13 Jean-Robert Pitte

autenticităţii puterii instalate”5. Cele mai tră condamnarea la moarte, căci ar însemna vechi oraşe din Mesopotamia au fost la că am încetat să mai credem în misiunile pe început cetăţi – temple, devenind mai apoi care ni le-am asumat. Universitatea de după cetăţi – state şi de-abia la urmă centre eco- 1968 şi tineretul francez plătesc scump nomice. această renunţare! Oraşul imperial chinezesc, dezvoltat în Monoteismul, credinţa într-o alegere di- prelungirea Cetăţii sale Interzise, sau oraşul vină care autorizează dialogul cu Creatorul, precolumbian sunt modele analoge, născute dorinţa de a acumula, prin lecturi şi dezba- simultan la mii de leghe distanţă; pe ele se teri, cât mai multe cunoştinţe, spiritul critic bazează construcţia cetăţilor şi a imperiilor dezvoltat până la paroxism explică destinul ale căror lăcaşuri sacre sunt. Piramida se aparte al poporului evreu. Diaspora lui, înalţă pretutindeni, în America, în Meso - prezentă pe toate continentele din cauza sau potamia, în Egipt, în China, pentru a stabili în pofida neîncetatelor persecuţii şi depor- legătura simbolică dintre zei şi oameni. tări, joacă în viaţa internaţională un rol Politica, dreptul, urbanismul şi arhitectura aproape invers proporţional cu numărul monumentală s-au născut din credinţa anti- redus al membrilor ei: 18 milioane de per- cilor. Oraşul grecesc şi oraşul roman ilus- soane, adică 0,25% din întreaga populaţie a trează cum nu se poate mai limpede această mapamondului. Ceea ce evreii au făcut din concepţie, primul dintre ele fiind clădit în Israel într-un timp ce nu depăşeşte cu mult jurul unei acropole şi al unei agore, al doilea jumătate de secol stârneşte mirarea multora, pornind de la un forum de unde pleacă un în special a geografilor pozitivişti, dar nu îi decumanus şi un cardo care înscriu urbanis- miră câtuşi de puţin pe cei ce cred în prima- mul într-o cosmografie sacră. Cum scrie tul spiritului. Fustel de Coulanges în La cité antique La rândul lor, valorile proprii creştinis- (Cetatea antică): „Orice oraş era un sanctuar, mului – printre care iubirea de aproapele orice oraş putea fi numit sfânt”. Şi altunde- nostru ca formă de manifestare a iubirii de va: „Toate oraşele erau gândite ca eterne şi Dumnezeu, demnitatea persoanei umane, clădite astfel încât să dăinuie o veşnicie”, fie ea bărbat sau femeie, grandoarea libertă- semn că întemeierea lor era departe de a fi o ţii, universalismul şi misionarismul – au necesitate materială, ci reprezenta un făcut posibilă răspândirea acestei religii demers de înaltă spiritualitate, fără de care până în cele mai îndepărtate colţuri ale nu pot fi înţelese nici perfecţiunea tehnică a lumii, împreună cu un ansamblu de tehnici realizării şi nici frumuseţea aspectului lor şi de modalităţi specifice de a concepe şi de care continuă să ne impresioneze şi astăzi. a organiza lumea. Separarea, în sfârşit reali- Pax romana şi răspândirea valorilor greco- zată astăzi, între împărăţia lui Dumnezeu şi romane până în ţinuturile cele mai îndepăr- cea a Cezarului, element esenţial al mesaju- tate de Roma sunt datorate doar credinţei lui întemeietorului acestei religii, le asigură fervente a romanilor în valorile lor sacre, pe creştinilor un viitor conform proiectului care se sprijină instituţiile politice, juridice, evanghelic: acela de a fi „sarea pământu- economice şi sociale. Ansamblul e încadrat lui”, elementul viu, activ, dinamic al societă- de rituri în absenţa cărora întreg edificiul ţii umane. Nimic mai mult, nimic mai puţin. s-ar nărui. Regăsim aici sensul deplin şi per- Dar oare mai au ei o credinţă la fel de înflă- cutant al mesajului lui Confucius, care este cărată care să îi susţină în continuare? totodată şi sensul ritualurilor pe care noi Impresionantul demaraj agricol al înşine le respectăm în sânul Academiei Europei occidentale cu începere din anul noastre şi al Institutului Franţei. Dacă 1000 nu se explică decât prin credinţa pro- ne-am gândi fie şi o clipă să renunţăm la ele, fundă a locuitorilor ei, conduşi de călugării fără îndoială că ne-am semna cu mâna noas- şi de preoţii lor, de cavalerii şi de regii lor,

5 Charles Delfante, Grande histoire de la ville, Armand Colin, 1997, p. 10.

14 Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

oameni realmente pătrunşi de crezul creş- vingerii că nimic nu e prea frumos pentru tin. Defrişările se intensifică în detrimentul Dumnezeu, că mântuirea îi cere omului pădurilor şi al landelor, mlaştinile sunt asa- să-şi dedice construirii lor tot talentul, tot nate. În curând, asolamentul regulat – tri- timpul şi toată energia sa şi că nu contează enal în nord, bienal în sud – va contribui la cheltuiala când e vorba să reprezinţi miste- sporirea producţiei agricole, asigurând ast- rul şi frumuseţea Sfintei Treimi, ale Fecioarei fel creşterea demografică. Cultura cu cea Maria, ale profeţilor şi ale sfinţilor. Lumina mai îndelungată tradiţie, cea a viţei de vie, care inundă edificiile clădite în secolul al simbol al romanităţii şi al apartenenţei la XIII-lea este mai întâi o opţiune spirituală şi creştinătate, se extinde din nou pretutindeni estetică – Christos, lumina lumii – ce va şi din nou divina licoare începe să curgă antrena mai apoi o extraordinară revoluţie peste tot. Pe întinsul câmpiilor răsar una arhitecturală: bolta sprijinită pe arce frânte după alta, parcă acoperindu-le cu o mantie ale căror muchii se intersectează, inovaţie albă, mănăstiri şi biserici, dar şi o puzderie permiţând deopotrivă economisirea lemnu- de movile de pământ înconjurate de şanţuri, lui devenit rar şi perfecţionarea tehnicilor de în mijlocul cărora se înalţă primele fortifica- prelucrare a sticlei. De-abia după aceea le va ţii medievale, cu donjoanele lor de lemn, veni rândul şi factorilor politici, cum ar fi, de înlocuite treptat de castele de piatră ce vor pildă, afirmarea ambiţiei dinastiei Capeţ- marca spaţiul rezervat satelor din preajmă ienilor. Să nu uităm că înainte de a cădea în şi vor asigura protecţia sătenilor. În compa- derizoriu sub denumirea de „gotică”, aceas- raţie cu acest elan capabil să mute munţii tă artă se numea „franceză”, originară adică din loc, evenimente precum îmblânzirea cli- din Île-de-France, inima fiefului dinastiei mei (“răsfăţurile anului 1000”, atât de dragi Capet. Aceeaşi destinaţie o au şi averile agri- confratelui nostru Emmanuel Le Roy cultorilor de la câmpie ori cele ale breslelor Ladurie) sau revenirea la o viaţă paşnică de meseriaşi şi de negustori, cu atât mai odată cu încetarea invaziilor germanice (în mult cu cât prosperitatea unui oraş posesor urma stabilirii vikingilor în Normandia) nu sunt decât elemente de context favorizante al unei catedrale creşte graţie prezenţei aces- şi nicidecum factori declanşatori. După cum teia. E cazul oraşului Chartres, în care nici creşterea demografică nu este o cauză, comerţul va lua un avânt deosebit datorită ci doar un efect, o consecinţă. Căci numai afluxului considerabil de pelerini veniţi să un spirit animat de credinţă şi având venereze acoperământul Fecioarei Maria îndrăzneala proprie deschizătorului de dru- aflat în capela laterală lipită de altarul cele- muri se poate gândi să-şi asigure o bogată brei catedrale. descendenţă. Începând din acea epocă, istoria va înre- Vine apoi vremea catedralelor, a căror gistra accelerări tot mai dese şi mai vertigi- înflorire se leagă, înainte de toate, de reac- noase. Bazele primei mondializări economi- tualizarea ideii romane de Urbe şi de apari- ce – începută în oraşele comerciale din Italia ţia unei reţele de oraşe construite după chi- sau din Flandra secolului al XV-lea, în rega- pul şi asemănarea Romei, adevărate tele ultracatolice ale Spaniei şi Portugaliei, „oglinzi” ale acesteia, cum spunea Amable în Europa Reformei, leagăn al promovării Audin despre Lyon. Oraşele medievale sunt măsurilor de înlesnire a accesului la lectură spaţii la fel de sacre ca şi oraşele romane, şi al primelor acumulări de capital – sunt numai că de acum înainte ele vor prefigura înainte de toate culturale. Întocmai ca, mai şi evoca Ierusalimul celest, îndeosebi cate- târziu, bazele revoluţiei din domeniul dralele care se înalţă cu sutele în întreg industriei şi al transporturilor, al informa- Occidentul, având aceleaşi funcţii (sociale şi ţiei şi al comunicării. Toate aceste uriaşe culturale) ca şi forumurile romane. prefaceri sunt legate de setea de cunoaştere, Departe de a fi semnul trufaş al unei aliată cu încrederea, deja cam exagerată, în bogăţii şi al unei puteri afirmate ostentativ, puterile omului. În asta stă forţa şi totodată catedralele sunt expresia pasională a con- slăbiciunea lor, căci satisfacţiile pe care ele 15 Jean-Robert Pitte

le procură în mod legitim sunt însoţite de gistrează căderi masive de zăpadă în nordul frustrări şi de ranchiune, germeni ai războa- şi în nord-estul ţării etc. Dar nimic din toate ielor fratricide. acestea nu contează, până-ntr-atât acest Aş dori să mai evoc, alese dintre multe popor educat şi curajos iubeşte viaţa, luptă altele, două accelerări ale istoriei bazate pe pentru apărarea ei şi pentru propria lui de - valori spirituale şi morale. Prima este cea a să vârşire. Ar mai trebui să progreseze doar destinului singular al Statelor Unite ale în dorinţa de a deveni contagios şi de a-şi Americii. Părinţii lor fondatori fuseseră per- transmite şi altora valorile care l-au făcut secutaţi pentru credinţa lor. Însufleţiţi de o exemplar. formidabilă energie spirituală, ei au clădit, Abandonarea progresivă a referirii la un pe teritorii imense şi aproape nelocuite, Creator explică nemărginita sete de putere prima putere a lumii, care, dincolo de toate de care au fost cuprinse la un moment dat criticile, uneori îndreptăţite, al căror obiect a unele societăţi umane, din sânul cărora s-au fost şi continuă să fie, rămâne unul dintre ridicat câţiva indivizi mânaţi de ambiţii locurile privilegiate ale libertăţii de gândire, nemăsurate. Iar această exacerbare a ambi- ale libertăţilor politice şi ale libertăţii de ini- ţiei lor a dus până la urmă, din păcate, la ţiativă, singurele fundamente ale prosperi- naşterea marilor imperii totalitare ale seco- tăţii sale. Aş aminti de asemenea exemplul lului XX (URSS, al III-lea Reich, China lui Japoniei, ţară care, de patru decenii încoace, Mao), răspunzătoare pentru milioane de reprezintă pentru mine o sursă de inspiraţie morţi şi sortite unui eşec inevitabil, după şi de hrană spirituală. Revoluţia Meiji, cum s-a putut constata. Căci nu civilizaţiile începută în 1868, i-a permis poporului aces- sunt condamnate să piară, ci barbariile. tui arhipelag situat la antipodul Occi- Compararea acestor cataclisme, a acestor dentului să acceadă cu viteza fulgerului la anticivilizaţii cu imensele cuceriri care au tehnica cea mai modernă, dar fără ca pentru marcat istoria omenirii este edificatoare: ca asta să-şi abandoneze tradiţiile. Căci până şi acestea din urmă, şi ele au fost strâns atunci, în decursul a două secole şi jumătate legate de opţiuni ideologice şi culturale. (în timpul erei Edo), într-o ţară care fusese Numai că profeţii lor au ales să propovădu- închisă străinilor, o guvernare decisă şi înţe- iască aroganta utopie a unui paradis teres- leaptă se îngrijise ca locuitorii ei să aprofun- tru, în locul singurei căi ce duce la depăşirea deze cultura naţională, să-şi dezvolte dorin- de sine şi la adevăratul progres: aspiraţia, ţa de cunoaştere, să înveţe să citească şi să infinit mai modestă şi mai nobilă, a înscrie- scrie cu mic, cu mare (inclusiv femeile). Iată rii în eternitate. de ce cutremurul din 1923, care a distrus Marile instituţii menite să înlesnească integral capitala, sau înfrângerea din 1945, dialogul (UE ,ONU, tribunalele internaţio- care a lăsat ţara ruinată şi extrem de slăbită, nale etc.), inclusiv cele economice (Banca au constituit pentru poporul japonez nu fac- mondială, FMI, OCDE, întreprinderile mul- tori demobilizatori, ci, dimpotrivă, ocazii de tinaţionale etc.), deşi cu o demarare lentă, a-şi aduna forţele şi de a o lua cu îndârjire sunt totuşi în măsură să reprezinte o spe- de la capăt, devenind, la sfârşitul secolului ranţă pentru planeta noastră şi pentru locui- XX, a doua putere economică mondială! Şi torii ei. Ele se bazează nu numai pe valorile asta în condiţiile în care japonezii nu sunt morale ale respectului cuvenit, în mod egal, scutiţi de o serie de handicapuri: pe 80% din tuturor oamenilor, ale libertăţii şi ale dialo- suprafaţa ţării se înalţă munţi abrupţi, aco- gului, ci şi pe existenţa unui scop comun: periţi de păduri; câmpiile cultivabile şi cu asigurarea păcii mondiale şi a celei mai potenţial urbanistic sunt minuscule; cutre- mari prosperităţi posibile pentru cât mai murele se ţin lanţ, urmate îndeobşte de mulţi oameni. urgia unor tsunami cu efecte devastatoare; În toate domeniile, invenţiile tehnice au nu lipsesc taifunurile, inundaţiile şi alune- fost precedate de mari mişcări inovatoare în cările de teren care fac ravagii; iarna se înre- materie de artă şi de cultură. Urbanismul 16 Forces spirituelles, innovations et accélérations de l’histoire

drumul, geografia încă şi mai puţin; ele con- tinuă să înainteze, iar omenirea le îndrumă paşii cu mai multă sau mai puţină înţelep- ciune. Forţele spirituale şi cunoaşterea în profunzime a diverselor culturi pot pune capăt tuturor ameninţărilor. Nu încape îndoială că dacă China se va apleca din nou asupra filosofiei lui Confucius şi o va reac- tualiza, ea va fi în măsură să aducă imense servicii umanităţii. Singura bogăţie reală o constituie oamenii educaţi, ale căror minţi iscoditoare sunt libere să-şi fructifice imagi- naţia creatoare, oameni trăind în pace graţie unor guvernanţi luminaţi, plini de energie, de speranţe şi de generozitate. Dacă setea de cunoaştere, libertatea de gândire şi de exprimare, spiritul critic, statul de drept şi empatia, optimismul sau, mai mult decât atât, Speranţa, dacă toate aceste veritabile valori spirituale şi universale vor înregistra noi progrese, atunci o să vedeţi că până şi încălzirea climatică ne va apărea ca un simplu epifenomen în lunga istorie a relaţiilor dintre oameni şi mediul în care trăiesc. Dar dacă aceştia din urmă se vor lăsa în voia renascentist şi baroc a fost precedat de celor mai urâte şi mai dăunătoare porniri reprezentările picturale ale unor viitoare ale lor şi dacă, mai cu seamă, vor cădea oraşe ideale. Urbanismul internaţional al pradă deznădejdii, chiar şi cel mai neînsem- blocurilor-turn şi al zgârie-norilor a fost nat şi întâmplător eveniment legat de modi- precedat de Carta Atenei din 1933 şi de arta ficarea mediului înconjurător va căpăta în cubistă a începutului secolului XX. Aflat la ochii lor proporţii catastrofale. Aşa cum ne originea preţuirii extreme a punctualităţii, avertiza Spinoza: „Deşi toate lucrurile sunt calvinismul a impulsionat dezvoltarea egale între ele, dorinţa născută din bucurie industriei orologeriei elveţiene. Într-un plan este mai puternică decât dorinţa născută din mai frivol, am putea spune că tot el a inspi- tristeţe”6. Protectorul nostru ne-a amintit rat şi fabricarea tabletelor de ciocolată a aceste cuvinte şi ne-a îndemnat să urmăm căror împărţire în pătrăţele simbolizează sfatul filosofului atunci când unii dintre noi egalitatea şi permite distribuirea echitabilă l-am întâlnit, cu puţină vreme în urmă, în a acestora... tovărăşia noului nostru confrate, Wolfgang Viitorul omenirii nu este scris dinainte. Schäuble: să lăsăm deoparte preocupările Nu există nici o direcţie prestabilită a isto- întristătoare, să ne preocupe doar ceea ce ne riei, nici o direcţie prestabilită a geografiei. bucură! E în joc viitorul omenirii pe acest Ciocnirea civilizaţiilor e rodul unei gândiri pământ, iar misiunea Academiei noastre periculoase; singura ameninţare este cea a este aceea de a contribui la realizarea lui. victoriei spiritelor ignorante asupra celor luminate, civilizate. Istoria nu şi-a încheiat Traducere de Ileana Littera

6 Ethique, IV, prop. 18. 17 18 A gândi Europa Michael METZELTIN Les sciences modernes sont-elles une invention européenne?

Abstract Orice obiect poate fi perceput într-o manieră intuitivă sau ştiinţifică. Cercetarea ştiinţifică constă în studiul sistematic al unui obiect pentru a-l cunoaşte, a-l înţelege şi a-l capta. Metoda ştiinţifică pentru o examinare ştiinţifică trece prin următoarele etape: izolarea obiectului, descrierea, clasificarea, explicarea şi interpretarea. Analiza (identificarea, descrierea, clasificarea) este experimentală, sinteza (explicarea, interpretarea) este speculativă. O istorie a enciclopediilor ne arată că ele reprezintă o bancă de date, atât de utile în compararea şi diseminarea ştiinţei prin învăţământ şi educaţie. Cuvinte-cheie: cercetarea ştiinţifică, etapele cercetării, analiza şi interpretarea ştiinţifică, enciclope- diile, diseminarea ştiinţei prin educaţie.

Any object can be perceived in an intuitive or scientific manner. Scientific research consists in a systematically studying of an object to know it, understand it, and capture it. The scientific method for a scientific examination goes through the following stages: object isolation, description, classification, explanation and interpretation. Analysis (identification, description, classification) is experimental, synthesis (explanation, interpretation) is speculative. A history of encyclopaedias shows us that they are a data bank, so useful in comparing and disseminating science through education. Keywords: scientific research, research stages, scientific analysis and synthesis, encyclopaedias, disseminating science through education.

La scientificité Pour isoler / identifier un objet on utilise les opérations / preuves de commutation / Tout objet peut être perçu d’une façon substitution, permutation, suppression et intuitive ou scientifique. insertion. La recherche scientifique consiste dans Pour décrire et classifier on utilise les l’étude systématique d’un objet pour le définitions. connaître, le comprendre, le „capter”. Pour expliquer un phénomène on établit D’abord il faut observer et expérimenter. des règles (si A, alors B: syllogismes) La méthode / la manière de procéder Pour interpréter un phénomène on pro- pour l’examen systématique passe par les pose des causalités (cause motrice, cause phases suivantes: < isolement / identifica- finale) tion d’un matériel / d’un objet ® descrip- L’analyse (identification, description, tion ® classification ® explication ® inter- classification) est expérimentale, la synthèse prétation. (explication, interprétation) est spéculative.

Michael METZELTIN, Universitatea din Viena, Institutul de Romanistică, email: michael.metzeltin@ uni- vie.ac.at. 19 Michael Metzeltin

La recherche scientifique n’a pas de limites, elle embrasse en principe tous les domaines, elle doit être organisée. L’expérimentalisme L’expérience sensible, l’empirie, est une des sources de nos connaissances. L’expérience permet d’accumuler des obser- vations et des faits mesurables, par induc- tion on peut en tirer des lois générales. Déjà dans l’Antiquité, en médecine les Empiriques commençaient leurs procé- dures par 1’autoyìa, l’observation par soi- même. L’expérimentalisme a été réamorcé par Roger Bacon (v. 1220-1290) et développé par Francis Bacon (1561-1626), John Locke (1632-1704), David Hume (1711-1776), Condillac (1714-1780). Les définitions Pour décrire un objet (et après le classifier) on le considère comme une espèce, on cherche le groupe d’objets de la même espè- ce présentant des caractères semblables, par comparaison on établit les caractères spéci- fiques de l’objet en cause. C’est la définition des causes pour leur conditionnalité. per genus proximum et differentias specificas de Au IVe siècle av. J.-C. Aristote avait pro- la tradition aristotélicienne. posé quatre types de cause: ‒ la cause matérielle (la matière qui Les explications constitue une chose) On explique les phénomènes en générali- ‒ la cause formelle (l’essence de cette sant leurs comportements par conditionna- chose) lité (si A, alors B). La conditionnalité peut ‒ la cause motrice (ce qui produit, être développée par les syllogismes. Le syl- détruit ou modifie la chose) logisme est un raisonnement déductif/ ‒ la cause finale (ce en vue de quoi la logique avec une prémisse générale (Tous chose est faite) les hommes sont mortels) et une prémisse particulière (Socrate est un homme) qui La disciplinanté conduisent à une conclusion (Donc Socrate En cherchant à capter la réalité l’homme est mortel). Le raisonnement par syllo- produit sur elle des discours. Afin de la gismes a ses origines dans l’Antiquité hellé- mieux examiner et dominer, il la subdivise nique et a été systématisé par Aristote. Il est en différents domaines plus ou moins à l’origine de la logique mathématique homogènes pour lesquels il développe des moderne. mondes discursifs plus ou moins spéciali- sés. Ces mondes discursifs se transforment La causalité en domaines scientifiques, en sciences. L’interprétation des phénomènes consis- Les anciens Grecs distinguaient une te à se demander leur pourquoi, à proposer qeologìa, la science des choses divines, une 20 Les sciences modernes sont-elles une invention européenne?

astrolgìa, la science des astres, et une la Cyclopaedia de Ephraïm Chambers juxiologìa, la science des corps naturels. (Londres, 1728). Le grand modèle d’ency- Les Romains ont organisé les savoirs / les clopédie moderne reste l’Encyclopédie ou sciences sous le nom de artes libérale?, (arts Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et libéraux). Leur systématisation est présen- des métiers de Diderot / d’Alembert (17 tée dans le manuel „encyclopédique” De volumes de textes, 11 volumes d’illustra- nuptiis Philologiae et Mercurii (Les noces de tions, Paris, 1751-1772). En allemand, Philologie et de Mercure) de Martianus Johann Heinrich Zedler publie le Universal Capella (Ve siècle). Lexicon (68 volumes, Leipzig, 1731-1754), Les arts libéraux se divisent en deux une des plus grandes encyclopédies jamais groupes: le trivium (la triple voie, les trois publiées. chemins) et le quadrivium (les quatre che- Diderot décrit dans le Prospectus ainsi la mins). Le trivium constitue le premier degré nature de l’encyclopédie de l’apprentissage des sciences, il représente «En réduisant sous la forme de diction- le pouvoir de la langue et se compose de la naire tout ce qui concerne les sciences et les grammaire, de la rhétorique et de la dialec- arts, il s’agissait encore de faire sentir les tique. Le quadrivium constitue le deuxième secours mutuels qu’ils se prêtent; d’user de degré de l’apprentissage, il représente le ces secours, pour en rendre les principes pouvoir des nombres et est formé par plus surs, et leurs conséquences plus claires; l’arithmétique, la musique, la géométrie et d’indiquer les liaisons éloignées ou pro- l’astronomie. chaines des êtres qui composent la Nature, Les arts libéraux ont constitué le pro- et qui ont occupé les hommes; de montrer, gramme d’enseignement des universités et par l’entrelacement des racines et par celui se trouvent à l’origine des disciplines scien- des branches, l’impossibilité de bien tifiques. connaître quelques parties de ce tout, sans remonter ou descendre à beaucoup Les encyclopédies /Les banques d’autres; de former un tableau général des de données efforts de l’esprit humain dans tous les genres et dans tous les siècles; de présenter La recherche avance grâce à l’accumula- ces objets avec clarté; de donner à chacun tion des connaissances. Depuis l’Antiquité d’eux l’étendue convenable, et de vérifier, européenne ou chinoise l’homme essaie de s’il était possible, notre épigraphe par notre réunir toutes les connaissances acquises succès: dans des ouvrages de synthèse et de réfé- Tantum séries juncturaque pollet, rence, comme la Naturalis historia (37 Tantum de medio sumptis accedit hono- volumes) de Pline l’Ancien (ler siècle), le ris! Spéculum maius (80 volumes) de Vincent de HORAT. de Arte. poet., v. 249.» Beauvais (XIIIe siècle) ou le Yiwen Leiju (“l’enchaînement et l’assemblage [de (Florilège arrangé par catégories; 47 sec- quelque chose] donne une telle puissance [à tions, dynastie Tang). L’organisation interne ce quelque chose], par emprunt de l’ordinai- est en général de type thématique (le ciel, la re [de ce quelque chose] [ce quelque chose] terre, l’homme, etc.). Mais ce n’est que grâce accède à tant de dignité „) à une disposition alphabétique et à des ren- vois croisés que l’accès aux connaissances devient rapide et transdisciplinaire. Les premiers ouvrages de synthèse Le comparatisme alphabétiques sont la Biblioteca universale Les voyages de commerce, de découver- sacro-profana de Vincenzo Coronelli (7 te, de conquête des Italiens, des Portugais, volumes parus couvrant les entrées A- des Espagnols, des Anglais et des Français Caque, Venise, 1701-1706), le Lexicon ont amené les Européens à connaître des Technicum de John Harris (Londres, 1704) et mondes et des civilisations jusque-là incon- 21 Michael Metzeltin

Grammaire générale, ou exposition raisonnée des éléments nécessaires du langage, pour servir de fondement à l’étude de toutes les langues, Paris 1767), ou de l’ethnologie, que Alexandre-César Chavannes définit dans son Essai sur l’éducation intellectuelle (1787) comme «l’histoire des progrès des peuples vers la civilisation». La dissémination Les connaissances, les disciplines, les méthodes sont enseignées, développées et propagées dans les universités et dans les académies des sciences et des lettres. L’université de Bologne est fondée en 1088, celles de Paris, Oxford et Salamanque au commencement du XIIIe siècle, celles de Montpellier et de Coimbra vers la fin du XIIIe siècle. Les disciplines s’organisent en quatre „facultés”, les arts, la médecine, le droit et la théologie. Les universités se dotent de bibliothèques pour la multiplica- tion du savoir à travers les livres. Les académies comme sociétés savantes où des scientifiques présentent et discutent leurs travaux et leurs possibles applications sont une création plus tardive. Les pre- mières académies des sciences sont créées en Italie (Accademia dei Lincei, 1603), en Prusse (Leopoldina, 1652), en Angleterre (Royal Society, 1660) et en France (Académie royale des sciences, 1666). Toutes ces institutions sont exportées dans le monde. Les premières universités extraeuropéennes sont instituées en Amérique espagnole: San Marcos de Lima nus. Ils en font des récits et surtout des des- (1551), l’Universidad Real y Pontificia de Mexico (1551) et Santo Domingo (1558). Les criptions souvent très minutieuses, comme premières académies extraeuropéennes la Historia generai y natural de las Indias, islas sont la New York Academy of Sciences (1817), y Tierra Firme del Mar Océano de Gonzalo la National Academy of Sciences (États-Unis, Fernandez de Oviedo (1478-1557). Ils sont 1863) et Les Académies des arts, des lettres et ainsi amenés à décrire les gens, leurs cul- des sciences du Canada (1882). tures, la flore, la faune, la géographie d’autres pays et à les comparer. C’est cette comparaison qui est à l’origine des sciences Conclusions généralistes, comme la grammaire générale La scientificité, la disciplinarité, l’ency- (ou linguistique générale) créé aux clopédie, le comparatisme, les universités et XVIIe/XVIIIe siècle (Antoine Arnauld / les académies sont des créations que Claude / Lancelot, Grammaire générale et rai- l’Europe a apportées à la civilisation mon- sonnée, Paris 1660; Nicolas Beauzée, diale. 22 Document

Florin Felix NICHITA Poezie şi Matematică Nichita Stănescu şi Solomon Marcus. Întâlniri Abstract

Articolul demonstrează şi exemplifică faptul că între poezie şi matematică există zone intermediare interesante. El poate fi considerat la graniţa dintre critică literară, poezie şi matematică, având ca sursă de inspiraţie întâlnirile între două mari personalităţi. Prima secţiune ni-l prezintă pe „matematicianul“ Nichita Stănescu. Secţiunea a doua redă atmosfera de la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, unde tineri matematicieni întorşi de la studii din străinătate se întâlneau în jurul academicianului Solomon Marcus. Au rezultat atunci atât articole de matematică, cât şi articole în reviste de literatură. Încheiem cu o secţiune despre interacţiuni dintre poezie şi matematică, amintind şi întâlnirile dintre Nichita Stănescu şi Solomon Marcus. Cuvinte-cheie: poezie, matematică, poetica matematică, matematica poetică.

This article shows and exemplifies that there exist interesting levels between poetry and mathematics. The article can be considered as living somewhere between critique, poetry and mathematics. It is centered around the meetings between two important Romanian personalities. The first section deals with the „mathematician” Nichita Stănescu. The second section presents meetings at the “Simion Stoilow” Institute of the Mathematics of the Romanian Academy, where young mathematicians gathered around Acad. Solomon Marcus. They published both in mathematical journals and in literature journals. The last section comments on the interactions between poetry and mathematics. It also gives an account on the meetings between Nichita Stănescu and Solomon Marcus. Keywords: poetry, mathematics, mathematical poetics, poetic mathematics.

1. „Matematica“ sa Elegie. lui Nichita Stănescu Dedicată lui Solomon Marcus, poezia „Matematica Poetică“ [3] începe cu câteva Universul poeziei lui Nichita Hristea formule „revoluţionare“: Stănescu include „necuvinte”, dar şi formule matematice sau chiar probleme „Unu şi cu unu nu fac doi matematice de nivel avansat [1,2]. Ca un unu şi cu unu fac trei adevărat demiurg, imitând un act hristic, sau patru, sau cinci...”, Nichita Hristea poate să suspende uneori legile matematicii (pentru a „sătura” mul - „Opt făra trei ţimile...). O idee care transpare si din prima Fac cât vrei”, etc.

Florin Felix NICHITA, Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, Bucharest, Romania, e-mail: [email protected]; [email protected]. 23 Florin Felix Nichita

Vă recomand să citiţi din perspectiva matematicii, sau să recitiţi, şi poeziile „Lecţia despre cub“, „Lecţia despre cerc“ şi „Pitagora“, dar dacă recitim din perspectivă matematică cele „11 Elegii“, ne „blocăm” destul de repede, chiar la începutul primei elegii, dacă nu ştim să rezolvăm problema izoperimetrică:

„(…) sfera (…) are cel mai mult trup învelit cu cea mai strâmtă piele cu putinţă.“

În secţiunea următoare vom vedea că există şi un alt tip de problemă izoperi- metrică încă nerezolvată. Dacă „trişăm” un pic şi trecem mai departe fără demonstraţia respectivă, ne „blocăm” la a şaptea elegie, unde, cine nu cunoaşte formula sumei unei progresii geo- metrice, trebuie să numere pe… degete:

„întind o mână, care-n loc de degete are cinci mâini, Această abordare poetică a matematicii, care-n loc de degete se găseşte şi în poezia „Altă Matematică“; au cinci mâini, care de exemplu, acolo în loc de degete au cinci mâini.“ „ştim că cinci fără patru fac unu Dar un nor fără o corabie Nu ştim cât face.” 2. Întâlniri cu Solomon Marcus În ultimele două versuri de mai sus Fac parte din acele generaţii care au poate fi vorba de un peisaj marin care se intrat la facultate pe când ţara noastră era dezintegrează (prin plecarea unei corăbii). numită Republica Socialistă şi care, la ob - De asemenea, îmi place să-mi imaginez cum ţinerea licenţei, au avut trecută pe diplomă „cuvinte cu pânze ajung în toate porturile „doar” Republica România. memoriei” (parafrazând o exprimare de tip Încă din liceu (Liceul „Mihai Viteazul”, Dada). Ploieşti) eram familiarizaţi cu unele rezul- Poetul nu se sfieşte să înmulţească, apoi, tate din Lingvistica Matematică şi Poetica o plapumă cu un iepure, să împartă o varză Matematică [5] ale domnului profesor la un steag şi continuă cu alte calcule Solomon Marcus. De exemplu, ştiam că o năstruşnice. Trecând într-un registru uşor poezie tradusă în engleză are o entropie naiv, s-ar putea spune că iepuraşul Peter [4] mai mare decat varianta originală [6]. se află în elementul său pe acest tărâm al Aveam un coleg la cercul de matematică, copilăriei cu verze, roşcove etc. El împarte care, pe lângă sesiunile de comunicări din (în alt sens) cu colegii săi nu numai verze, ţară, fusese invitat la un congres inter - dar şi morcovi şi alte bunătăţi, înmulţin- naţional în Anglia. Atât de mare era impac- du-le (din nou cu sens schimbat) proviziile. tul acestor teorii pentru noi, încât un coleg, 24 Poezie și matematică: Nichita Stănescu și Solomon Marcus

din olimpic la matematică, a ajuns să studie- ze la Facultatea de Litere. La Facultatea de Matematică, Univer - sitatea Bucureşti, am avut destul de puţine ocazii de a asista la cursurile domnului profesor, dar acestea se remarcau prin claritate. Colegi de ai mei aveau să colaboreze cu dânsul la doctorat sau în lucrări ştiinţifice. Plecarea la studii postunivesitare în străinătate, pentru studenţii cu burse de merit, era o modă. Unii dintre noi ne-am întors la IMAR după stagii (post)doctorale. Reîntâlnirea cu personalitatea lui Solomon Marcus avea loc acum la un alt nivel. Întâlnirile noastre erau pline de schimburi de informaţii profesionale şi umor. Treceam cu uşurinţă de la discuţii despre cărţi cu subiecte savante la probleme din Gazeta Matematică, de la Fizică la Chimie, de la Literatură la Muzică, de la discuţii despre Conferinţe şi Congrese Internaţionale la învăţământul liceal românesc [7]. Voi da câteva exemple de mici bijuterii matematice discutate, începând cu două ingenioase ecuaţii de gradul II,

OLE-object, 3. Poezie, Matematică, şi o inegalitate care se poate rezolva doar cu Poetica Matematicăşi ajutorul calculatorului: Matematica Poetică Începem secţiunea cu o pledoarie ca OLE-object. aceste cuvinte „cu pânze” să ajungă şi în „porturile memoriei” colegilor mei mate- Prima ecuaţie de mai sus are discrimi- maticieni. Să ne reamintim că filozofia lui nantul negativ (şi această inegalitate este Aristotel avea o parte practică, o parte remarcabilă!), deci nu are soluţii reale. teoretică, dar şi una poetică [11]. O poezie Pentru cea de-a doua ecuaţie trebuie să poate fi citită într-o scurtă pauză de cafea, în evităm calculul discriminantului şi să o metrou, în tren, în călătorie etc. Am putea să factorizăm (x=1 este soluţie). subliniem dintr-o poezie doar câteva ver- Sunt convins că Nichita s-ar fi delectat cu suri care ne impresionează mai profund, astfel de probleme de matematică. sau, am putea chiar să le decupăm (în Totuşi aceste mici bijuterii matematice au manieră Dada) cu o forfecuţă... fost urmate şi de articole mai consistente Vreau să mai dau un exemplu despre [8,9,10]. modul în care arta (şi în particular poezia) Remarca 4 de la pagina 4 a articolului poate acompania pe matematicieni în cea- [10] este un tip de problemă izoperimetrică surile lor de destindere. Din doi în doi ani se nerezolvată încă. Acolo se prezintă o organizează la Universitatea de Petrol şi legatură între perimetrul unei curbe Gaze din Ploieşti, conferinţe de matematică convexe închise şi diametrele maximal şi cu titlul INTERNATIONAL WORKSHOP minimal. ON DIFFERENTIAL GEOMETRY AND ITS 25 Florin Felix Nichita

APPLICATIONS [12]. De fiecare dată, pe Solomon Marcus. Am sintetizat această lângă posterele conferinţei, se prezintă, povestire într-un catren: alături de imagini cu obiectivele importante din Ploieşti, şi un poster dedicat poetului Ca o nobilă replică Nichita Stănescu. De asemenea, au fost efec- La „Poetica Matematică”, tuate vizite la Muzeul Memorial „Nichita Poetul scrise pe o petică Stănescu” cu cercetători din străinătate. “Matematica Poetică“. Poeţii, pe de altă parte, e bine să ţină pasul cu descoperirile ştiinţei şi tehnicii. În Cartea de Onoare a Casei Memoriale Există o tendinţă pe plan internaţional de a apare o altă versiune a acestui catren şi un „apropia” arta de ştiinţă. Poeţii ar putea mic joc de cuvinte la finalul acestuia. Cartea descoperi întinderi imense nexploatate în [5] se poate gasi încă în Casa Memorială a zonele aparent aride ale matematicii. De Poetului. fapt, poezia este de multe ori ca o demonstraţie a unei teoreme care a fost Încheiem cu câteva comentarii şi enunţată, în prealabil, în titlul poeziei completări. respective. Pe de altă parte, poezia poate Articolul [14] se înscrie pe aceeaşi linie juca un rol important în memorarea unor cu lucrarea curentă, citând şi cartea [15]. formule matematice sau a unor aproximări Referinţele la DADA se pot găsi în [15], de numere transcendentale [13]. unde, la pagina 66, apar calcule matematice Între poezie şi matematică se află zone între două paragrafe de text literar. intermediare interesante. Puţin se ştie astăzi În Statele Unite ale Americii se publică despre întâlnirile dintre Nichita Stănescu şi deja „Journal of Humanistic Mathematics”. Solomon Marcus. La Muzeul Memorial Aceste idei ar putea fi puse în legatură şi „Nichita Stănescu” din Ploieşti, se află o cu Teoria transdisciplinarităţii, elaborată de istorioară pe această temă, scrisă chiar de către Acad. Basarab Nicolescu.

Bibliografie

1. Nichita Stănescu Ce bine că eşti ! Ce mirare că Axioms 2014, 3, 64-69. sunt!, POESIS, Ed. Tempus, 2018. 10. Marcus, S.; Nichita, F.F. On Transcen dental 2. Nichita Stănescu 111 cele mai frumoase poezii, Numbers: New Results and a Little Ed. Nemira , 2013. History. Axioms 2018, 7, 15. 3. Nichita Stănescu, Matematica Poetică, în 11. “Enciclopedia înţelepciunii”, Editura ROOS- „Argeş”, Nr. 1(56), ianuarie 1971, p. 1. SA, 2013, ISBN 978-5-91926-240-4. 4. H.B. Potter, The Tale of Peter Rabbit; Peter Rabbit Trailer #2 (2018), https://www. 12. “A XIII-a Conferinţă Internaţională de youtube.com/watch?v=sYzpAL3mKB4. Geometrie Diferenţială şi Aplicaţii”, News- 5. Solomon MARCUS, Poetica Matematică, Ed. letter, Nr. 7, Societatea de Ştiinţe Matematice Academiei, Bucureşti, 1970. din România, 22 Decembrie 2017 , 6. B. Iantovics, F. Nichita „The Energy and the http://ssmr.ro/files/newsletter/news7/confer- Entropy of Hybrid Multi-Agent Systems”, inta_geometrie.php. Proceedings of the 6-th International 13. T. Crilly, 50 de idei pe care trebuie sa le cunoşti – Conference on Virtual Learning, ISSN: 1844- MATEMATICA, Ed. Litera, Bucureşti 2017. 8933, Ed. Univ. Bucureşti, 2011, 391-394. 14. Gisele VANHESE, Sous le signe d’Hermes. 7. Întâlniri cu SOLOMON MARCUS, coord. Poesie et science, în „Caiete critice”, Lavinia Spandonide şi Gheorghe Păun, Bucureşti, Ed. Spandugino, 2010. 12(362)/2017, pp. 17-23. 8. Solomon MARCUS, Transcendenţa ca Pa - 15. Solomon MARCUS, Arta şi ştiinţa, Bucureşti, radigmă Universală, în „Convorbiri literare”, Ed. Eminescu, 1986. 2014, p. 17-28. 16. T. Tzara, Şapte manifeste DADA, Lampisterii, 9. Nichita, F.F. On Transcendental Numbers. Omul aproximativ, Ed. Polirom, 2016. 26 Scrisoare de la Köln Nicolae CORBEANU Oraşul amnezic

Abstract

Săpăturile pentru construcţia unei noi linii de metrou au pricinuit, în 2009, prăbuşirea clădirii care adăpostea arhiva oraşului Köln, o arhivă deosebit de bogată, de mare importanţă pentru întreaga Germanie. O mare parte a arhivelor a fost recuperată de sub dărâmături. Se pune problema construirii unui nou edificiu, dar mai ales a restaurării documentelor rămase, proces deosebit de lung şi costisitor. Dar lucrul cel mai grav este pierderea pentru totdeauna a unui mare număr de documente. Procesul intentat recent presupuşilor vinovaţi a readus în atenţia opiniei publice problema. Cuvinte-cheie: prăbuşire, arhiva oraşului Köln, restaurarea documentelor, pierderi irecuperabile.

In 2009, excavations for the construction of a new subway line resulted in the collapse of the building housing the Cologne archives, a particularly rich archive of great importance for the whole of Germany. Many of the archive items were recovered from the rubble. There is the matter of building a new edifice, but especially of restoring the remaining documents, a particularly long and costly process. But the worst thing is that a large number of documents were lost forever. The recent allegedly guilty trial brought the issue back to public opinion. Keywords: collapse, Cologne city archive, document restoration, stranded losses.

Orice oraş şi orice localitate, oricât de Claudia Ara Agrippinensium”, aşezare care mică, are o istorie a ei care se transmite atât marca limita de nord a Imperiului Roman şi oral, prin amintiri şi legende, cât şi prin care avea să devină capitala provinciei urme arheologice şi documente care sunt, romane Germania Inferior şi cartierul gene- după cum se ştie, o sursă mult mai sigură şi ral al trupelor romane din provincie. De alt- mai „ştiinţifică”. De aceea, documentele, cu fel, numele actual al oraşului, Köln, nu este cât mai vechi cu atât mai bine, au o valoare decât pronunţarea modificată de-a lungul inestimabilă. timpului a cuvântului „Colonia”, devenit în Köln, oraşul în care îmi duc zilele de franceză şi engleză, cu pronunţări diferite aproape patru decenii, are o istorie lungă. „Cologne”.După destrămarea Impe riului Primele aşezări de prin partea locului datea- Roman, oraşul a cunoscut o istorie destul de ză de prin secolul al XIX-lea înaintea erei agitată, între altele ocupaţia franceză din noastre. Mult mai târziu, în anul 50 al erei timpul lui Napoleon, între anii 1794 şi 1815. noastre, în timpul domniei împăratului De-a lungul timpului au rămas tot felul de Claudius, romanii întemeiază aici „Colonia urme arheologice şi s-au adunat tot felul de

Nicolae CORBEANU, publicist, Köln, e-mail: [email protected]. 27 Nicolae Corbeanu

documente, care de care mai preţioase. tamente etc.) arhiva, ale cărei documente Arhiva istorică a oraşului Köln, înfiinţată erau depozitate pe o lungime totală de circa în anul 1815, reuneşte arhivele a tot felul de 30 de kilometri, fiind astfel cea mai mare instituţii publice, dar şi ale unor unităţi pri- arhivă comunală a ţării, este considerată vate, cum ar fi întreprinderi, asociaţii şi deosebit de importantă pentru istoria între- chiar persoane individuale. Datorită gii Germanii. Organizată pe secţii, ea numărului mare de documente păstrate cuprindea epoca veche şi perioada franceză, încă din Evul Mediu (acte, manuscrise, tes- documentele administraţiei de după 1815, o 28 Orașul amnezic

secţie de colecţii şi moşteniri şi una de nent apa infiltrată. Puţin înainte de ora 14, „Presă şi activităţi publice”, unde erau adu- s-a produs o inundaţie. Muncitorii au pără- nate, între altele, microfilme şi alte docu- sit în grabă şantierul, iar locatarii caselor mente înregistrate cu tehnici moderne. învecinate au fost informaţi de pericol. Deşi În 1971 a avut loc inaugurarea ultimului majoritatea persoanelor aflate la ora aceea sediu de până acum al arhivelor, o clădire în clădire, funcţionari ai arhivelor precum şi cu şapte etaje, construită special pentru a cercetători ai arhivelor, s-au putut salva face faţă în cele mai bune condiţii cerinţelor înainte de prăbuşirea clădirii, două persoa- moderne privind păstrarea documentelor. ne şi-au pierdut viaţa. Se pare că era vorba Se punea problema de a proteja docu men - de doi tineri dintr-o casă învecinată, sur- tele de influenţele climei şi ale capriciilor prinşi în somn. vremii şi de a se crea un climat cât mai echi- Între timp, circa 85% din documentele librat în interiorul încăperilor. Contrar tren- îngropate sub dărâmături sau acoperite de dului contemporan de creare a unui climat apă au fost recuperate. Se pune însă proble- artificial prin mijloace tehnice, constructo- ma restaurării celor deteriorate, operaţie rul edificiului, arhitectul Fritz Haferkamp, ane voioasă şi costisitoare care va dura se s-a decis pentru o climatizare cu o autore- pare, după aprecierile specialiştilor, cel glare determinată de construcţia însăşi, cu o puţin treizeci de ani. A fost creat în acest intervenţie minimă a tehnicii de climatizare scop un proiect de mari proporţii: „Restau - artificială. Spre a se reduce la minimum rarea arhivei istorice”. A fost creată de ase- influenţele exterioare au fost utilizate mate- menea o nouă secţie: o arhivă provizorie cu riale şi tehnici revolu ţionare pentru ceea ce conducere proprie. Oraşul Köln a decis con- avea să devină modelul kölnez, preluat strucţia unui sediu al arhivelor, construcţie ulterior la construcţia de numeroase alte care ar urma să fie terminată în anul 2019. sedii de arhive. Cheltuielile pentru realizarea tuturor proiec- Arhivele oraşului Köln, care au supravie- telor ar putea fi de ordinul miliardelor de ţuit cu bine celui de-al doilea război mon- euro. dial, când oraşul a fost făcut practic una cu Potrivit opiniei majorităţii experţilor, pământul de bombardamentele avioanelor prăbuşirea clădirii s-a datorat unei spărturi aliate, şi care beneficiau după anul 1971 de a zidului de protecţie, aflată la o adâncime un sediu ultramodern, aveau să cunoască de 30 de metri. Cum, în cursul cercetărilor, catastrofa în plină pace (în fine, a ceea ce au fost dezvăluite numeroase nereguli în numim în mod curent pace), fiind distruse construcţia întregii linii Nord-Sud, la înce - în mare măsură acum câţiva ani. La 3 martie putul anului 2011 au fost iniţiate patru ac ţi - 2009, în jurul orelor 14, ca din senin, uni în justiţie pentru omor prin imprudenţă, clădirea arhivelor şi câteva clădiri alăturate înşelăciune, fals în acte publice şi furt de s-au prăbuşit ca lovite de un cutremur materiale. necruţător de mari proporţii şi circa 90% din Recent, la nouă ani după nefericitul eve- conţinutul arhivelor a fost îngropat sub niment, a început procesul menit să stabi- dărâmături. lească vinovăţiile şi să-i sancţioneze pe Ce se întâmplase? Pe lângă edificiului vinovaţi. Acuzaţii, în total cinci persoane, arhivelor se construia, în subteran, o nouă sunt un şef de echipă, doi şefi de lucrări şi linie de metrou. În momentul prăbuşirii doi experţi. Dar indiferent dacă vinovaţii arhivelor, în vecinătatea imediată a clădirii vor fi găsiţi şi pedepsiţi, cert este că eveni- se afla o groapă săpată de constructorii mentul din 3 martie 2009 a fost, pentru ora- liniei de metrou cu o adâncime de 25 de şul Köln o puternică lovitură care i-a alterat metri, încă neacoperită, pentru o instalaţie memoria şi i-a provocat o amnezie de pe de macazuri pe linia de metrou Nord-Sud. urma căreia nu se ştie dacă se va reface În jurul gropii fuseseră ridicate ziduri de vreodată complet. protecţie împotriva apei freatice. Exista şi o instalaţie de pompare care elimina perma- Köln, 01.02.2018 29 Comentarii

Graţiela POPESCU Rezistenţa la „reabilitare" în teatrul românesc sub comunism, între alegorie şi mit

Abstract În iarna ideologică a utopiilor milenariste, tonul activist al dezambiguizării totale era clamat pretutindeni, exprimarea denotativă fiind o regulă de bază în propagarea mesajului. Dăunătoare „educaţiei marxiste” sau reconstrucţiei mentale a „omului nou”, actant într-o simulare egalitaristă, tentaţia livrescului gnostic era o ofensă adusă societăţii socialiste şi banalităţii răului din convenţionalul propagandistic. „Blestematul limbaj esopic!”, tuna şi fulgera Stalin împotriva „ambiguităţii” imaginarului şi a dublului semnificant (acela care înstrăina poporul de marxism). „Greşelile de orientare” erau sancţionate dur, ce NU trebuia făcut... De aici, pasiunea, exaltarea şi bucuria receptării publice a persiflării dictaturii prin teatru. Semnificaţie a metatextului, religia supravieţuia în suflet, tăcut, cu premoniţii feroce. Iar poarta ei mistică de acces era literatura, în reprezentare scenică: dramaturgia. Cuvinte-cheie: mit creştin, mit laic, dictatură comunistă, limbaj esopic, parabolă teatrală.

In the ideological winter of the millenarian utopias, the total disambiguation of activist tone was yelled everywhere, the denotive expression being a basic rule in propagating the message. Harmful to the „Marxist education" or to the mental reconstruction of the „new man", protagonist in an egalitarian simulation, the Gnostic bookish temptation was an offense brought to the socialist society and to the evil banality in the propagandistic conventionalism. The „damnable aesopic language!„, Stalin inveighed against the „ambiguity" of the imaginary and the double significant (the one that alienated people from Marxism). „Orientation mistakes" were firmly punished, what had NOT be done...Hence the passion, the excitement and the joy of public reception of the dictatorship persiflage, through theater. A metatext significance, the religion survived in the soul, silently, with ferocious premonitions. And its access mystical gate was literature, and in scenic representation: the dramaturgy. Keywords: Christian myth, secular myth, communist dictatorship, aesopic language, theatrical parable.

Propunerea unei tipologii a miturilor, în A. Miturile biblice configuraţii dramatice româneşti contempo - Mitul ca pretext în realizarea parabolei rane, nu exprimă doar motivaţia precisă a gnostice: Marin Sorescu, Iona, Matca, clasificărilor, ci, mai mult, evidenţierea Paracliserul, Vărul Shakespeare. ,,predispoziţiei“ dramaturgiei româneşti în Formula unui teatru al paradoxului, al to talitarism spre literaturăaluzivă, esopică – farsei tragice: Horia Lovinescu, Hanul de la prin alegorie şi parabolă – o cale de evadare răscruce, Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de din sistem. cenuşă.

Graţiela POPESCU, filolog dr., e-mail: [email protected]. 30 Rezistența la „reabilitare"...

Parabola pe tema destinului umanităţii: Dramaturgia contemporană românească I.D. Sârbu, Arca bunei speranţe. recuperează, astfel, miturile prin două atitudini opuse: una transliterând nostalgia B. Demiurgicul demitizat sacrului (Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Drama mediocrităţii şi existenţialismul Valeriu Anania) şi o altă atitudine, profană, satiric: Teodor Mazilu, Aceşti nebuni făţar- demistificantă, prin detaşare ironică faţă de nici. mit (Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu, Radu Stanca)3. Utopia tragică în spaţiul literaturii S.F.: 4 Horia Lovinescu, Paradisul. Marin Sorescu , celebru scriitor al dece- Desacralizarea bufonă: Ion Băieşu, În niului 7, un Milan Kundera din România lui căutarea sensului pierdut.. Ceauşescu, era o voce distinctă şi curajoasă în epocă, mimând dezabuzarea autorului C. Miturile greco-latine iconoclast, ce şi-a pierdut reperul transcendental. Dezvoltă teme existenţialiste, mime- Arhetipuri ale tragediei antice în alegorii- tice existenţialismului francez, parabole ale le lumii moderne: Mircea Eliade, Iphigenia, o umanităţii crepusculare. reluare a scenariului antic într-un text des- Vectorii înţepeniţi ai cenzurii, criticii con- chis spre simbolism, abordare neoclasică, formişti sistemului opresiv, se vor fi şocat Misterul Agamemnon. Iosif Naghiu, datorită stilului ludic sorescian, impregnat de spiritul mitologiei regionale, olteneşti. D. Figuri ale antichităţii cu valoare de mit Persiflarea, stilistica parodică, mascau Socrate, Diogene, Platon în Măşti contempo- intensitatea durerii pierderii colective a rane de Dumitru Solomon. identităţii, sub comunism. Acest fel de teatru ataca subtil schematismul artistic, cu E. Mitul vârstei de aur metodele sale de producere. În labirintul Mituri antice în parabole-pastişe după semnificant, nu credem că cenzura ar fi marile drame de idei ale timpului: putut avea o percepţie integrală şi subtilă a Horia Lovinescu, Şi eu am fost în Arcadia, invectivei politice, sociale, a scriitorului Paradisul. dezrădăcinat şi apatic. Iona, arhetip religios, reprezentant al F. Miturile naţionale eului supraindividual (Uebermensch) şi-a pierdut destinul profetic şi trăieşte absurdul Mitul Meşterului Manole: Horia Lovinescu, unei lumi fără reguli, într-un timp tragic, Moartea unui artist, Omul care şi-a pierdut ome- kafkian. Efectul patetic al replicii este relati- nia. vizat, la acest autor, prin ironie. Mituri folclorice şi istorice: Valeriu Alte arhetipuri religioase gasim în piese- Anania, Mioriţa1, Meşterul Manole2, Du-te le Matca, Paracliserul, Iona, parabole gnostice vreme, vino vreme. precum: creatorul indiferent, Deus otiosus, geneza, apocalipsa, umanitatea claustrată. G. Personaje convertite în mit O parabolă a autorului omniscient, cu Mitul Don Juan: Teodor Mazilu, Don Juan umor cinic, „englezesc”, este transparentă moare ca toţi ceilalţi. în piesa Vărul Shakespeare. O diversiune eli-

1 Mituri româneşti; etnologia religioasă presupune o simbolistică socială ce exprimă sentimente, dragostea, ura, răzbunarea; mitul „Mioriţei” recompune un cod binar (Claude Lévi-Strauss), o dihotomie: om/animal, mort/viu, duşman/partener, fiind o poveste (Mircea Eliade) a iminenţei morţii şi a avertis- mentului; animalul credincios, personificat, are premoniţia pericolului. 2 Mitul „Meşterului Manole” transpune fatalismul ancestral al sacrificiului, în construcţia unui edificiu. 3 Dramaturgi români, vezi Index. 4 The Cambridge Guide to Theatre, edited by Martin Banham (1998), Cambridge University Press, Marin Sorescu (p. 935). 31 Graţiela Popescu

sabetană, în care danezul Sorescu, autor şi ţiu sufocant, impus, până la degenerarea personaj, scrie într-o autentică manieră tex- neurotică a individului (Kristeva)8, contu- tualistă despre conceperea textului, lucrea- rează profilul psihologic al unor scriitori- ză pe text şi are lungi dialoguri (nu monolo- ”cercetaşi” în jungla comunismului progra- guri) cu un craniu. matic, care este, în fond, de un comic sinis- Formula unui teatru al paradoxului, al tru. farsei tragice, tentează pe Horia Lovinescu. Pe un alt plan al percepţiei, Mircea Drama Apocalipsei în Jocul vieţii şi al morţii Eliade, într-o abordare clasică, propune o în deşertul de cenuşă, actualizează maniheist reluare a mitului antic, într-un text deschis arhetipuri cu semnificaţii contrare: Abel şi spre simbolism, adecvat unei ,,lecturi poli- Cain, binele şi răul. După un dezastru ato- semice“(Roland Barthes). mic (mitul degenerării), planeta revine la Ifigenia – o tragedie modernă, în perspec- miticele ei începuturi (cu obsesia vitalităţii tivă comparatistă cu Ifigenia din Aulida de păgâne). Intrigă nu există. Drama tematica Euripide. reia mitul sfârşitului lumii5. La Eliade, transcrierea informaţiei antice Să amintim o reuşită parodie a ardorii înseamnă şi transcenderea acestei simplităţi spiritualiste, În căutarea sensului pierdut de a rigorilor destinului prin jertfa mistică a Ion Băieşu. Exasperare idolatră, filosofică şi Iphigeniei. bufonă, simultan. Intriga se ţese în jurul Eroul tragic din antichitate are puţine absenţei obsedante a principiului divin, posibilităţi de opţiune, iar evenimentul este antropomorf, pe numele lui de personaj: întotdeauna transces de o semnificaţie Aldesus (Cel de sus). Farsă dramatică a superioară lui, rezultată din proiectarea nonidentităţii, aşteptarea „Demiurgului coţ- vinei pe un anumit fundal mitic. car”6, Tricksterul, lipsit de scrupule, se con- Oracolul este motorul acestei maşinării turează în fabulă, mitologic. infernale. Euripide laicizase mitul prin Am putea clasifica mitic-arhetipal tipuri- desacralizare, forţa deterministă a desti- le ce populează această lume crepusculară, nului se manifesta mai puţin violent, adaptate existenţei absurde. Ei sunt: iniţiativa eroului tragic sporind. Autorul Boxerul, Infirmul, Fecioara, Spionul, Şefa de opune respectului apodictic, capacitatea de cabinet şi Omul de serviciu, tipare comic- îndoială. groteşti, ca în commedia dell’arte, simple Nietzsche9 credea că Euripide ar fi dimi- inserţii existenţial-domestice. Grupul amal- nuat măreţia miturilor. Eschil este mai gamat îşi trimite mesagerul, o fată virgină, aproape de semnificaţiile legilor divine, cu studii medii, blondă natural, să meargă viziunea lui, mai mult mitică decât eroică, în întâmpinarea Sensului – principiu su- face din personaj un instrument al zeilor. prem, paranoic, nu metanoic, care, cu sigu- Umbra lui Agamemnon se ridică puternică ranţă, nu este Dumnezeu, ci o analogie7. cerând un act ritual de răzbunare. Teatrul absurdului, unul simptomatic Evoluţia tragediei indică deplasarea timpului în care apare, revanşard, destruc- semnificaţiilor de la divin la uman, de la turând tematica realist-socialistă, de exerci- determinism la raţional, conversiunea eve-

5 Univers stationar vs. timp ciclic, în Jean Dorst, La Force du vivant (1979) apud Lucian Boia, La fin du monde. Une histoire sans fin (1989). 6 Mit identificat de Ioan Petru Culianu la indienii maidu din California, în Gnozele dualiste ale Occidentului, Editura Nemira, 1995, „Mituri dualiste: Demiurgul coţcar”(p. 33). 7 Immanentia Dei in mundo, forţa infinită spirituală, nu o forţă oarbă oarecare, în Filosofia religiei, de Nae Ionescu, „Alte atribute ale Divinului”, Editura Eminescu (pp. 159-170). 8 „One of the major stakes of literature and art is henceforth located in that invisibility of the crisis affect- ing the identity of persons, morals, religion, or politics. Both religious and political, the crisis finds its radical rendering, in the crisis of signification”, Julia Kristeva, Black Sun, Columbia University Press, New York, (p. 222). 9 Semnificaţia mitului tragic, personajele tragediei greceşti, în Naşterea tragediei. 32 Rezistența la „reabilitare"...

nimentului ieşit din comun spre faptul coti- tor“, cerebral type, din cel vechi, teratologic, dian. Umanizarea eroului tragic la Eliade ,,negânditor“. ,,El Burlador“ cel original trebuie situată în contextul sim bolisticii (Tirso de Molina) prezintă deosebiri sale, moartea ritualică a Ifigeniei, o hierofa- substanţiale de ,,Don Juan-ul“ lui Max nie destinată doar aleşilor, mitul universal, Frisch, spre exemplu. încercat de semnificaţii christice. Stilistica reflexivului, caracteristică pro - Reeditarea mitului, în toată măreţia lui moţiei ‘70 a dramaturgilor români, a indus tragică, iniţiatică, la Mircea Eliade, în un fenomen de revoltă, receptat de public în această autentică dramă contemporană cele mai aluzive formule şi datorită mitică, provoacă teatralitatea. Se poate expresivităţii actorilor, cu nuanţe subver- ,,citi“ printr-un filtru al ,,teatrului trăirii“ sive în replici ce azi par cuminţi. Actorii stanislavskian. şi-au mărturisit, după revoluţia din ‘89, Dar nu numai biografiile dramatizate ale tentaţiile irepresibile de a configura reţele personajelor antice au devenit productive în de semnificaţii esopice, prin duplicitatea dramaturgia română a anilor ‘60-’70, sub interpretării. Era încă un mod de rezistenţă, influenţa dramaturgiei franceze, a unor prin idee. Textele erau o sfidare categorică ,,trăiri“ existenţialiste. la adresa sistemului, printr-o filosofie a opo- Mitul lui Don Juan, foarte productiv în ziţiei faţă de materialism. A strecura aluzii, literatura europeană, prin reevaluări, a azi pare aproape copilăresc, atunci, însă, ajuns să deducă un tip de Don Juan ,,gândi- sub ochii inchizitorilor, riscant. Metafizica 33 Graţiela Popescu

traspusă prin gest, scenarizată, impieta tarea, ia peste picior obscurantismul, absur- cadrele strâmte ale marxismului oficial. dul dominaţiei ritualice a conştiinţelor, criza Revolta nu rămânea niciodată nesancţio- comunicării, în epoca diabolicului dictator nată de cenzori, care înfierau vocal, morali- Ceauşescu. zator, „blestematul limbaj esopic”(Lenin) al Text: „Max (profesorul): Este un anume scriitorilor vremii, tentativele lor de a ieşi întuneric, sau măcar puţină obscuritate, ca să din spaţiul de carantină. nu zic obscurantism, pentru că s-ar putea Spectacolul-metaforă10, în care doi vaga- crede că exagerez, dar este. Altfel, cum ar bonzi-spărgători intră în casa unui profesor putea opera nestingheriţi nişte hoţi în came- de filologie şi îl jefuiesc, ignorându-l delibe- ra mea, ca şi cum nu aş fi aici. Ignorând total rat, bătându-şi joc de încercările sale dispe- legea cu privire la drepturile omului. Ah, rate de a anunţa vreun reprezentant al ordi- totul este atât de absurd! Parcă ar fi un vis nii publice, ca apoi să-i promită că vor fi urât. colocatarii săi pe viaţă, împreună cu poliţis- Poliţistul: Ei, vezi, dumneata ai spus. Un tul de cartier (care îi credea pe intruşi colegi vis urât. Asta pentru că discuţi în contradic- de-ai scriitorului, în vizită), piesa se juca în toriu cu un organ al legii. Du-te liniştit şi faţa sălilor pline, cu casa închisă. culcă-te, şi lasă-mă să-mi fac datoria. Într-un rol de mare succes, Toma Lasă-mă să-mi fac rondul, raportul şi să Caragiu11, mimând somnambulic dezorien- completez procesul verbal. Şi, în caz că o să

10 Gluga pe ochi, de Iosif Naghiu, vezi Indice de autori şi texte. 11 Toma Caragiu în piesa Gluga pe ochi de Iosif Naghiu, regia Valeriu Moisescu, Teatrul „L.S. Bulandra”, 1970, arhiva Televiziunii Române. 34 Rezistența la „reabilitare"...

văd pe cineva ieşind sau intrând pe fereas- dătorului, a denigratorului cuceririlor revo- tra dumitale, pe Dumnezeul meu că o să-l luţionare ale partidului comunist român. somez. Coerciţia şi autoritatea, exercitate de statul Len (vagabondul-spărgător, privind pe comunist, ca legitimare istorică, sunt submi- fereastră): Acum e o noapte superbă. Un nate prin polemică indigestă, exact pe teme- întuneric... să-l pipăi, să-l mângâi. Un întu- le propuse. neric de gală, şi oamenii dorm, şi poliţistul Împotriva birocraţiei socialiste, a auto- îşi face rondul de noapte... Dar el şi-l face pe matismelor şi exerciţiilor impuse, câteva dinafară, iar noi suntem înăuntru (râde).”12 comedii în epocă, cu efecte de personaliza- Cenzorii au identificat imediat evidenta re, mimau şi subminau schematismul cen- aluzie a întunericului general. Spectacolul a zorial. O autentică frondă, în piesa „Opinia fost interzis. publică” a lui Aurel Baranga, făcând din Demistificarea, ca act ritualic, presupu- definiţia fundamentală a esteticii marxiste a ne, aici, o încercare de recuperare a conştiin- lui Engels: „caractere tipice în situaţii tipi- ţei sau a sufletului. Personajele, supravieţui- ce”, comedie! tori măcelăriţi, hibrizi, un fel de zombies “Piesa aceasta nu este o piesă. Nu are ancestrali, cu gluga pe ochi, cu minţile rătă- acţiune propriu-zisă, personajele nu sunt cite de orbecăiala prin infern, simulând tipice, situaţiile nu sunt verosimile, n-are viaţa, în abandon, seamănă cu umbrele suficienţi eroi pozitivi, prezintă prea mulţi mitologiei sumeriene (Epopeea lui Ghilgameş) eroi negativi, fabula, povestea, sâmburele ce îşi continuă existenţa în „lumea subpă- oricărei lucrări dramatice nu reflectă realita- mânteană”(Durkheim)13. tea, nu oferă o imagine convingătoare a zile- Émile Durkheim ne dă conceptul „reli- lor noastre, nu mobilizează, nu exercită o giilor fără zei” (şterşi, în doctrine atee), sem- puternică influenţă educativă”15. nificaţie ce precede şi influenţează categoric Pamfletul anilor ‘70, anarhic, foloseşte mitologia ştiinţifică a comunismului. nenumărate strategii de camuflaj, în această Metafora absenţei lui Dumnezeu apare dramaturgie esopică. „Autocritica” are, prin des în dramaturgia românească din perioa- hazul inocenţei jucate, proprietăţile antifra- da comunistă, cu o acută senzaţie de aliena- zei. re. Religia deistă a sacralităţii cristice emer- Într-un timp al elogiului necondiţionat ge într-un spaţiu concentraţionar, populat adus sistemului lui Ceauşescu, unii membri de idolii bolşevismului, aceia care dictau ai „marii familii” marxist-leniniste trădează supunerea. viziunea, răstoarnă tematic şi recompun Apar reacţii împotriva schematismului, livresc „sistemul de valori” tabuizate. Să eroului salvator, demitizări tematice, deşi se demitizezi, prin satiră şi sarcasm, stâlpii folosesc aceleaşi personaje interşanjabile, puterii comuniste, sistemul de spionaj aleatorii, activiste14. (sabotaj industrial, mai precis), colectiviza- În Mârâiala, Schimbarea la faţă, Europa, rea şi culturnicii şablonarzi, cum face aport – viu sau mort, dramaturgul Paul Baranga, toate acestea par un gest suicidar, Cornel Chitic se implică într-o dispută inco- dacă nu foarte curajos în epocă. modă asupra insurgenţei revoluţiilor. O sti- Prin strategii mimetice, teatrul din listică a reciclării naţional-comunismului în România sub comunism, îşi construise un encomioane, în timpul războiului rece: duş- spaţiu al imaginarului aluziv, desacralizat, manul şi-a făcut apariţia în ipostaza (pos- prin demitizare ritualică, dar, cu permanen- tmodernistă, occidentală, capitalistă) a tră- ta nostalgie sacră a libertăţii.

12 Idem, p. 24-25. 13 Les formes élémentaires de la vie religieuse. Le système totémique en Australie, Paris: Les Presses universi- taires de France, 1968. 14 Dramaturgi români, Paul Cornel Chitic, Adrian Dohotaru, Aurel Baranga; vezi Indice de autori şi texte. 15 Prologul piesei Opinia publică, vezi Indice. 35 Graţiela Popescu

Indice de autori şi texte

Anania, Valeriu. (1972). Meşterul Manole, Mazilu, Tudor. (1971). Don Juan moare ca Mioriţa, în volumul Poeme cu măşti, Editura toţi ceilalţi, Editura Cartea Românească, Cartea Românească, Bucureşti. Bucureşti. Baranga, Aurel. (1978). Opinia publică, Naghiu, Iosif. (2002). Gluga pe ochi, Sfântul Mitică Blajinu, Mielul turbat, Interesul Misterul Agamemnon, Fereastra, Întunericul, general, în volumul Teatru, Editura Ambasada iubirii, Actorii sunt liberi, poporul Eminescu, Bucureşti. mai aşteaptă puţin, în volumul Teatru, Băieşu, Ion. (1970). În căutarea timpului Editura Muzeul Literaturii Române. pierdut, în volumul Teatru, Editura Popescu, Dumitru Radu. (1976). Aceşti Eminescu, Bucureşti. îngeri trişti (volum), Editura Eminescu, Chitic, Paul Cornel. (1970). Mârâiala, Bucureşti. Schimbarea la faţă, Restaurarea hainelor Solomon, Dumitru. (1970).Socrate, Sfântului Augustin, Cronica personală a lui Diogene câinele, Platon, în volumul Socrate/ Laonic, în volumul Teatru, Editura Cartea Românească, Bucureşti. Măşti contemporane, Editura Eminescu. Eliade, Mircea. (1996). Iphigenia, 1241, Sorescu, Marin. (1993). Iona. A treia ţeapă, Oameni şi pietre, Coloana nesfârşită, în volu- în volumul Vărul Shakespeare, Editura mul Coloana nesfârşită/Teatru, Editura Minerva, Bucureşti. (1984). Paracliserul, Minerva, Bucureşti. Matca, Există nervi, Răceala, A treia ţeapă, în Lovinescu, Horia. (1971). Jocul vieţii şi al volumul Teatru/Ieşirea prin cer, Editura morţii în deşertul de cenuşă, Şi eu am fost în Eminescu, Bucureşti. (1974) Setea muntelui Arcadia, în volumul Teatru, Editura Cartea de sare, volum, Editura Cartea Românească, Românească, Bucureşti. Bucureşti.

Bibliografie

Barthes, Roland. (1957). Mythologies, Eliade, Mircea, Couliano, Ioan P. (1990). Editions du Seuil. Dictionnaire des religions, Éditions Plon, Boia, Lucian. (1989). La fin du monde. Une Paris. histoire sans fin, Éditions La Découverte, Girardet, Raoul. (1986). Mythes et mytholo- Paris. gies politiques, Édition du Seuil. Couliano, Ioan P. (1990). Les gnoses dualistes Ionescu, Nae. (1998). Curs de filosofie a religiei d’Occident. Histoire et mythes, Plon, Paris. (1924-1925), Editura Eminescu, Delumeau, Jean. (1992). Une histoire du para- Bucureşti. dis. Le jardin des délices, Librairie Arthème Kristeva, Julia. (1989). Black Sun, Columbia Fayard. University Press, New York. Durand, Gilbert. (1994). L’imaginaire: essai Lévi-Strauss, Claude. (1973). Anthropologie sur les sciences et la philosophie de l’image, structurale, Librairie Plon, Paris. Hatier. Durand, Gilbert. (1969). Les structures Nietzsche, Friedrich. (1978). Naşterea trage- anthropologiques de l’imaginaire, Bordas, diei: De la Apollo la Faust, Meridiane, Paris. Bucureşti. Durkheim, Émile. (1968). Les formes élémen- Vernant, Jean-Pierre. (1988). Mythe et pensée taires de la vie religieuse. Le système toté- chez les Grecs. Études de psychologie histo- mique en Australie, Les Presses universi- rique, Éditions La Découverte, Paris. taires de France, Paris. Vattimo, Gianni. (1974). Il soggetto e la Eliade, Mircea. (1957). Mythes, rêves et mys- maschera. Nietzsche e il problema della libe- tères, Éditions Gallimard. razione, Bompiani, Milano. 36 Alexandru MATEI Universalitatea sentimentului estetic

Abstract

Ne aflăm într-o epocă în care suntem din ce mai puţin convinşi, ca să spunem aşa, de universalitatea a ceea ce numim universal. Este sentimentul estetic un înlocuitor al credinţei religioase pe termen lung? Unul dintre răspunsurile pe care ni-l dă analiza conceptului de sublim la Kant dintr-o perspectivă contemporană ne duce la concluzia că sentimentul estetic al sublimului are drept corelat etic imediat libertatea (metafizica), dar în sens negativ (în sens absolut, altfel spus). Or, din clipa în care conştiinţa estetică clarifică sentimentul estetic ca raportul afectiv faţă de o absenţă (pornind de la obiectul sublim care este dincolo de orice formă), această conştiinţă nu poate decât să denunţe universalitatea estetică a artei. Astfel că avem nevoie de un alt criteriu al artei: voinţa de a expune. Orice obiect devine artă prin intenţia celui care îl expune. Sentimentul estetic ar trebui studiat, asttfel, ca manifestare narcisica. Cuvinte-cheie: universalism estetic, sublim, Immanuel Kant, estetica artei moderne.

We are in an age where we are less convinced, so to say, of the universality of what we call universal. Is the aesthetic feeling a substitute for long-term religious belief? One of the answers that gives us the analysis of the concept of sublime in Kant’s aesthetics, from a contemporary perspective, leads us to conclude that the aesthetic feeling of the sublime has as ethically correlated (metaphysic) freedom, but in a negative sense (in the absolute sense, in other words). However, from the moment when aesthetic consciousness clarifies the aesthetic feeling that the affective relationship to an absence (from the sublime object which is beyond any form), this consciousness can only denounce the pretended aesthetic universality of art. So we need another criterion of art: the will to expose. Any object becomes art by the intent of the one who exposes it. Aesthetic sentiment could be thus related to narcisism. Keywords: aesthetic universalism, sublime, Immanuel Kant, estetica artei moderne.

În ce constă universalitatea plăcerii este- cursul kantian: „Receptivitatea pentru plă- tice şi cum exerciţiul facultăţii de judecare cerea provenită din reflexia asupra formelor creează un consens pe care exerciţiul inte- lucrurilor” nu indică doar o finalitate a lectului nu-l poate crea (pentru că unii înţe- obiectului (conform imaginii naturii ca leg mai puţin) şi nici exerciţiul raţiunii prac- formă care-i este totodată şi scop) ci şi o tice (pentru că unii pot mai puţin, alţii mai finalitate a subiectului relativă la obiecte, mult, chiar dacă toţi vor, să spunem, acelaşi „potrivit formei lor, ba chiar lipsei lor de lucru)? Pentru că aici mai intervine ceva, în formă, în virtutea conceptului libertăţii.”1 continuarea apofatismului profesat de dis- (subl. mea)

Alexandru MATEI, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail: [email protected] 1 I. Kant, Critica facultăţii de judecare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 87. 37 Alexandru Matei

Răsturnarea de situaţie nu mai trebuie lipsească în obiect în mod obiectiv, pentru că, subliniată: plăcerea estetică se întoarce asu- la urma urmei, e vorba despre o „reflexie” pra celui care o resimte, după ce a fost pre- autonomă faţă de obiect. Plăcerea estetică luată de conştiinţă, transformîndu-se într-o este, în accepţia lui Kant, identică cu cristali- satisfacţie de sine, plăcerea receptorului de zarea iubirii în cea a lui Stendhal, din cele- a se reprezenta pe sine ca receptor estetic, brul eseu De l’amour. îmbogăţit şi, deci, superior lui însuşi dinain- Laissez travailler la tête d’un amant pen- tea contactului cu obiectul artistic (vorbim dant vingt-quatre heures, et voici ce que despre un narcisism fundamentat concep- vous trouverez: tual înainte de psihanaliză şi de incon- Aux mines de Salzbourg, on jette dans ştient). Plăcerea născută din contactul sen- les profondeurs abandonnées de la mine un zorial cu produsul artistic ajunge plăcere rameau d’arbre effeuillé par l’hiver ; deux estetică la capătul devenirii ei ca satisfacţie ou trois mois après, on le retire couvert de de sine. Din acest moment, forma obiectului cristallisations brillantes: les plus petites care procură, via conceptul libertăţii, plăce- branches, celles qui ne sont pas plus grosses rea estetică, devine indiferentă, în cadrul que la taille d’une mésange, sont garnies unei judecăţi, scrie Kant, „izvorâtă dintr-un d’une infinité de diamants mobiles et sentiment spiritual”, raportată la sublim. éblouissants ; on ne peut plus reconnaître le Aşadar acordul formei cu scopul poate să rameau primitif.2

2 Stendhal, De l’amour, Paris, Hypérion, 1936, p. 4. 38 Universalitatea sentimentului estetic

Nu obiectul contează, ci ceea ce devine el sau neplăcere este numită gust. în percepţie. Devenirea lui este dată de Judecata de gust pretinde, ca orice altă intensitatea percepţiei, nu de forma lui. judecată empirică, că este valabilă pentru Sublimul este, în estetica kantiană, ochiul toţi, ceea ce, indiferent de accidentalitatea ei orb prin excelenţă, ceea ce, prin absoluta sa internă, este întotdeauna posibil.5 negativitate (lipsă de domeniu specific, Mai mult decît atît, această posibilitate lipsă de cunoaştere dar şi, în plus, lipsă de este mereu actualizată în măsura în care formă), permite plăcerii estetice să urce la facultatea de judecare activează ca o ecluză etajul spiritual. Ceea ce e frumos este întru- între intelect – care selectează ceea ce poate chipabil, ceea ce e sublim trece dincolo de fi înţeles prin experienţa simţurilor – şi prin- întruchipare unde, dacă reprezentarea a cipiul libertăţii aflat la baza raţiunii practice, dispărut, rămîne doar energia, adică expre- care legiferează doar în domeniul moral. sivitatea. Sublimul, spre deosebire de fru- Cumva între ele, dar deasupra, aşa cum pri- mos, este conceptul unei dinamici (iar viaţa veşti un curcubeu peste ape sau un pod e dinamică), apt, el, să facă posibil în cel mai peste două maluri, stă facultatea de judeca- înalt grad consensul uman pe baza facultăţii re care închide cercul experienţei lumii prin de judecare. Sublimul este în acelaşi timp şi ceva care nu e nici de ordinul cunoaşterii, martorul (turnesolul) diferenţei antropolo- deşi e vorba de o cunoaştere, nici de cel al gice fondatoare, cea dintre natură şi cultură. moralei, deşi e vorba despre o decizie spon- Ceea ce, spune Kant, ne apare urât în or- tană care numeşte frumos (sau sublim etc.) dinea existenţei, ne atrage într-un moment un lucru. Estetica lui Kant este de fapt re- ulterior pentru că face apel la metafizic. Tot ligia (de la religare), adică adunarea-împreu- aşa ideea de infinit la Descartes poate fi nă a experienţei umane sub o identitate, o luată drept argument al existenţei lui identitate care are ca principiu de data Dumnezeu (care numai el ne-ar fi putut-o aceasta nu o legătură pe verticală între sădi în minte), deşi nu are în sine nici o Dumnezeu şi om, ci una intrinsecă omului, valoare epistemică3. Cultura apare astfel între o epistemologie şi o pragmatică, depă- drept inamica naturii, iar facultăţii de jude- şindu-le şi integrându-le într-un acelaşi. care îi revine în acelaşi timp să disjungă Acest acelaşi e omul. Estetica lui Kant este între cele două şi, deci, între plăcerea senzo- astfel primul tratat de antropologie care are rială, interesată, a organelor şi plăcerea spi- în centru un concept secularizat de om. rituală, estetică, a spiritului. Or, evoluţia4 Acesta este omul care ştie şi face dar care, în artei arată în mod clar că ea nu s-a putut plus, „iubeşte” prin intermediul facultăţii achita de această sarcină, iar conceptul de judecare formele naturii sau create de el libertăţii care stă la baza activităţii ei, în considerate ca scop al lor, care iubeşte por- lipsa corelativului formei a perpetuat o con- nind de la ele ceea ce aceste obiecte reflectă fuzie fondatoare. în conştiinţă şi care iubeşte mai intens încă Un concept care trebuie introdus în dis- „neîntruchipabilul”, ceea ce debordează cuţia universalităţii judecăţii estetice este cel forma, pe cît de aproape de nimic pe atît de de gust. Facultatea de a judeca prin plăcere aproape de tot printr-o relaţie spontană care

3 Raportarea la infinit ca definiţie a condiţiei umane este de altfel una dintre inovaţiile eticii lui Emmanuel Levinas. Această frază a filosofului de origine lituaniană îi datorează tot atît lui Descartes cît şi lui Kant: „În ideea infinitului este spiritul însuşi înainte de a se oferi pe sine diferenţei între ceea ce descoperă prin sine şi ceea ce primeşte prin părere.” (Totalitate şi infinit). Infinitul este o traducere a cauzei sublimului: ceea ce depăşeşte gîndirea – intelectul – adresîndu-se direct sinelui în miezul său vital. Sublimul reprezintă aşadar efectul advenirii alterităţii radicale în cîmpul conştiinei. Şi ce poate fi mai radical decît un ontos lipsit de formă? Ideea că sinele s-ar revela numai în raport cu alteritatea este însă axiomatică şi, din nou, apofatică. Ea implică faptul că în relaţia estetică sinele îşi atinge gradul cel mai înalt de autenticitate. Or, noi nu ştim ce e sinele. 4 Nu interpretez acest verb în paradigma progresistă. 5 Kant, idem, p. 86. 39 Alexandru Matei

transcende binomul plăcere-neplăcere (din ţiunea ortodoxă a tradiţiei moderne, care ordinul existenţei) pentru a accede în cel este, o repetăm, în acelaşi timp cea a avan- „spiritual”. Trecerea de la frumos la sublim gardelor istorice şi a criticilor formaliste, se înseamnă trecerea de la reprezentare sprijină pe o intenţie apologetică şi teleolo- (formă) la expresie (forţă) şi ei îi corespun- gică.7 de, în domeniul istoriei literare, trecerea de Şi anume: purificarea, esenţializarea, for- la imperativul frumosului în creaţia artistică malizarea. Formalizarea excesivă duce, (unul formal) la imperativul sublimului paradoxal spune Compagnon, deşi e vorba (unul expresiv). despre logică, la vidarea de idee a noţiunii Cu cît estetica lui Kant insistă în apofa- de artă. Formalizarea este marca modernită- tism, cu atât se evidenţiază mai limpede ţii artistice, anume din momentul în care caracterul ei religios, cu atît mai important forma devine indiferentă. apare în centrul ei un subiect de fapt tot mai De cînd poezia nu se mai reduce la stro- autarhic, aflat în consens cu toate celelalte fe, ritm şi măsură normate pentru fiecare pe baza unui acord aprioric, de dincolo de gen poetic atestat, de cînd limbajul poeziei realitatea empirică, un consens care nu se încetează să se supună exigenţelor care, sprijină pe vreun vizibil, adică pe vreo odată îndeplinită, validează creaţia respecti- formă, ci pe intuiţia unei recunoaşteri de vă ca poezie, poetul are tot mai mult per- sine în exerciţiul „libertăţii de autodetermi- cepţia limbajului cu care lucrează până nare”. Comunitatea estetică este unsa admi- acolo încât conştiinţa limbajului ca materie raţiei încremenite, în care singurul verb care primă ajunge să oblitereze orice intenţie a aduce cu adevărat oamenii împreună, a poetului de a comunica cititorului altceva face, este blocat de fascinaţie. În plus, acest decît limbaj. Tendinţa de esenţializare a artei consens poate deveni repede un disensus, se traduce prin reducerea ei la materia tocmai pentru că principiul facultăţii de primă, la material sau, în artele plastice, la judecare nu este unul pozitiv. Vraja se poate obiectul de expus. Ceea ce se numeşte for- rupe oricînd, pentru că ea nu „este” în sens malizare nu este de fapt decât revelaţia ontologic primar niciodată. imanenţei: nu există nimic dincolo de Apofatismul esteticii moderne este unul cuvinte (în cazuri radicale dincolo de literă), dintre postulatele implicite ale uneia dintre de culori, de sunete. Ceea ce se neagă este lucrările importante despre modernitatea tocmai forma, cea care, fie că se numea europeană: Les Cinq paradoxes de la moderni- sonet, roman, tragedie, reprezenta o ierar- té6. Cele cinci se reduc la unul singur: arta hie, numea o ordine. Punctul de inflexiune de masă drept consecinţă a abstractizării al modernităţii este cel în care arta redusă la artei. Dintr-un orgoliu imens, pe care l-am materie, „desimbolizată”, cu cuvîntul lui mai întîlnit numai la Michel Foucault în Bessière – cel puţin în intenţie dacă nu în Cuvintele şi lucrurile acolo unde, deşi hei- rezultat – se resoarbe în simpla expoziţie. deggerian, nu-l citează niciodată pe filozo- Care este, de fapt, esenţa literaturii, a pic- ful din Messkirch, Compagnon focalizează turii, a muzicii? Faptul de a se expune. în cartea lui despre nihilismul modern pic- Literatura, pe hîrtie, pictura, pe pînză, tura. Teza esenţială a lui este că, în măsura muzica auzului. Punctul de inflexiune al în care aşa ceva a fost postulat – şi asta în modernităţii este deci nu momentul în care cultura anglo-saxonă –, Tradiţia modernă, arta devine propria ei critică, aşa cum au conform acestei noi ortodoxii apărute către acreditat structuraliştii, de pildă, sau sfârşitul secolului al XIX-lea (cea a avangar- moderniştii anglo-saxoni, ci cel în care liber- dei, n.m.), este istoria purificării artei, a tatea artistului se exercită ca negare a carac- reducerii ei la esenţial. (…) Se pare că nara- terului artistic al artei: reducerea la ei la

6 Antoine Compagnon, op. cit. 7 Ibidem, pp. 56-57. 40 Universalitatea sentimentului estetic

expunere. Nu mai contează ce expui, ci ininteligibilă, ajunge brusc artă pop, repro- numai voinţa de expunere degajată de fieca- ductibilă şi reprodusă tehnologic, de vreme re obiect expus. Pop art-ul este de fapt, con- ce reducerea obiectului artist la propria form dialecticii modernităţii prezentată de obiectualitate (în arhitectură, această reduc- Compagnon, culmea abstracţionismului: ţie poate califica funcţionalismul, criticat în artă conceptuală 100%, pentru că ready- Franţa, în plin marş al arhitecturii funcţio- made-ul nu cere nici măcar o cît de mică naliste, în celebra carte a lui Françoise îndemînare artizanală. Şi, cu toate că teore- Choay, Urbanisme, utopies et réalités9) ca ticianul francez atrage atenţia asupra re- esenţializare a reprezentării artistice echiva- sacralizării artistului ca singur sediu rămas al artisticităţii după de-definirea artei8, toc- lează cu posibilitatea de a numi artistic orice mai inutilitatea competenţelor sale practice obiect expus. Aceasta este, de altfel, condiţia îl descalifică de fapt. Artistul rămîne astfel fundamentală a producerii de literatură un copywriter, un „concepteur”, cel care personală: expunerea oricărei naraţiuni produce arta printr-o simplă idee care are în construită conform convenţiei gramaticale a centru voinţa de expunere şi, sugerează autenticităţii, aceea a întrebuinţării persoa- Compagnon, în spate, adesea, lucrativita- nei întîi (sau a doua, care o implică) în func- tea. Astfel, arta abstractă, hulită, izolată, ţia de subiect al enunţurilor.

8 Harold Rosenberg, La Dé-définition de l’art, Jacqueline Chambon, 1991. 9 Seuil, 1965, trad. rom. Urbanismul, utopii şi realităţi, Paideia, 2001. 41 Ioana Cristina PUŞCARCIUC Kazuo Ishiguro – Connoisseur of Memory

Abstract

Cu mult înainte de a mă fi gândit la Ishiguro ca la un candidat la Premiul Nobel, opera sa m-a atras într-atât încât am ales-o ca subiect al lucrării mele de dizertaţie. Privind înapoi, aş considera acest fapt mai degrabă un pariu în cunoscuta cauză decât o viziune. Cu sau fără recentul premiu, Ishiguro a fost şi va rămâne pentru mine un artist fascinant capabil să transpună într -o manieră unică şi subtilă realitatea în mental şi memoria în realitate. Prin urmare, gândurile şi argumen- tele din acest articol vin să lămurească ideea menţionată. Cuvinte-cheie: Kazuo Ishiguro, memorie, reinterpretare, incertitudine, reprimare, sentimente, emoţii, relaţia cu sinele, proces terapeutic.

It was long before anyone thought of Ishiguro as Candidate to a Nobel Award that his works attracted me in such a way that I chose this to be the subject for my Bachelor’s degree in Literature. Looking back in time, I would call it an educated guess, rather than a premonition. Regardless however of the recent Nobel Prize, Ishiguro was for me and still is the uniquely fasci- nating artist in subtly mirroring reality into mind and memory into reality. Here below are some thoughts and arguments to explain the idea. Keywords: Kazuo Ishiguro, memory, reinterpretation, unreliability, repression, feelings, emotions, the relationship with one’s self, therapeutic process.

Kazuo Ishiguro is considered to be one of has lived there ever since. His parents the leading figures of the new generation. thought they would soon return to Japan at He writes delicate, subtle, remarkable nov- the time of this move, and they prepared els about the suppression of feelings and emo- him to resume life in his native land. They tions. As he himself admits, this kind of ended up staying and Ishiguro grew oscil- writing „might be a consolation for some- lating between the two cultures, the Japan thing that got broken.” (Yong, Jin, Who is of his parents and his adopted England. Kazuo Ishiguro?) This activity of recreating That is why Kazuo Ishiguro’s books repre- the world on paper, finding alternative sent a reflection of his memory and a reshaping worlds is a way of trying to fix the relation- of the past but transposed into a post-mod- ship with one’s one self or maybe to caress ern literary work, which they try to disguise that spiritual wound, a wound that perhaps into apparently traditional prose. will never heal. Firstly after reading his earliest three Born in November 1954, he moved with novels (A pale View of Hills, An Artist of the his family to England six years later and he Floating World, The Remains of the Day), a

Ioana Cristina PUŞCARCIUC, prof.dr. Colegiul Naţional „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte, Prahova, e- mail: [email protected]. 42 Kazuo Ishiguro ‒ Connoisseur of Memory

question arises: Why would a writer resort memory because it’s a filter through which to memory as a main device in building his we see our lives and because it’s foggy and narrative? Probably because it plays an obscure, the opportunities for self-decep- important role in defining the human mind, tion are there. In the end, as a writer, I’m hence, the human personality and individu- more interested in what people tell them- ality. selves happened rather than actually hap- As we can notice Ishiguro’s novels tackle pened.” (Dunn, Adam, In the Land of themes of emotional dimensions, everything Memory) being filtered through the haze of memory. The story told through the filter of one’s They have no violent action, no sex, almost memory should raise suspicions, doubts. no surface. All are quiet first-person narra- Are we supposed to believe all the happen- tives of people captured in strange worlds, ings told by only one narrator, often subject haunted by feelings they can not put a name to his own and all sorts of limitations? to. All his characters are defined by worlds, by Where is the truth, if his feelings, premoni- emotions and by feelings they repress. It is a tions and fears interfere all the time, giving mixture of elegy and irony, a mixture a certain emotional coloring to the narra- between Japan and England. tion? In an interview for CNN Interactive Ishiguro’s first novel, winner of the Ishiguro reveals the importance of memory Winifred Holtby Award of the Royal Society in his writing: „Memory is quite central for of Literature in 1983, A Pale View of Hills, me. Part of it is that I like the actual texture tells the story of a Japanese woman whose of writing through memory. […] I like the tormenting remembrances allow the reader fact that by mimicking the way memory to see some aspects of the life she had in works, a writer can actually write in a fluid Japan before moving to Great Britain where way – one solid scene doesn’t have to fall on she got pregnant with her first daughter another solid scene, you can just have a who recently committed suicide. The mem- fragment that then dovetails into another ories of her past life in Nagasaki after the one that took place 30 years apart from it. Second World War focus largely on her […] More fundamentally, I’m interested in friendship with a mother and daughter 43 Ioana Cristina Pușcarciuc

whose relationship clearly resembles that of feelings of attraction with the housekeeper. Etsuko and her dead daughter. The unrelia- Ishiguro’s characters choose to forget or bility of her memory she draws attention to to reinterpret parts of their lives in a complex early on, is dramatically underlined when mechanism of repression leading to self- she unconsciously substitutes her own deception and self-delusion. Tortured by daughter’s name for that of her friend’s feelings of guilt, shame, neglect, they try to daughter’s on the last but one page, reveal- re-write their lives, to relive their past expe- ing the possibility that all her memories of riences, to moderate them as they want. her friend and her daughter were in fact dis- This transforms each of them into an artist guised memories of herself and her daugh- figure of some sort, whether literally, as a ter. What this substitution suggests is that painter like Masuji Ono or figuratively, as a her daughter’s suicide has left her with feel- narrator who gives a subjective shape to ings of guilt so powerful that they had reality like Etsuko and Stevens. They could caused her to repress the real past. be therefore seen as artists for whom cre- The second novel, An Artist of the Floating ation is a consolation for the disappoint- World, awarded the Whitbread Book of the ment emerging from real life, a pain-killer, a Year in 1986, focuses on the Masuji Ono’s therapy aimed at keeping themselves sane. attempts to understand his actions and his As we can notice, Ishiguro places his decisions made during his career, decisions readers in front of the incomplete puzzle- considered justified at the time, Ono being like images of his protagonists, ordinary surrounded by feelings of guilt and people who do not understand much about remorse. As in the case with the portrayal of what is going on around them and whose Etsuko, Ono has difficulty facing the truth lack of insight, whether we like it or not, about his own past. His memories do not raises delicate questions in the reader’s always fit with accounts of the same events mind: Who I am? What would I do? Why I offered by others. He conveniently forgets do not like to remember this? Reading or misremembers things. Once again about the lives of Ishiguro’s characters we Ishiguro refrains from offering the reader a gain clarity and we force ourselves into definite interpretation of events. That is one finding possible answers to questions we of the realist aspects of this technique that, rarely have the courage to ask. Furthermore as in life, we are missing too much evidence we can admit that narration here is, at least to be sure which interpretation of the facts partly a therapeutic process. The novels are is correct. not attempts to render the past convincing- Later on, in 1986, his third novel, The ly, but rather to see how individuals inter- Remains of the Day is awarded The Booker pret and reconstruct the past. Prize. It around Stevens, a typical English Ishiguro’s books are not only about the butler who loyally served Lord Darlington passage from childish innocence to true during his pre-war attempts to reach self-responsibility but also the nostalgia of accommodation with the powers of fascism. those days before we had to think for our- Stevens’ cult of dignity serves as a mask for selves. They recreate the personal need for his repression of his emotional life. He safety and the moral peril of a limited life, wants to remain on duty at one of Lord reminding us both why childhood was a Darlington’s important dinners when his special time and why it needed to come to father is dying upstairs and he also represses an end.

Bibliography

Dunn, Adam, In the land of memory, Yong, Jin, Who is Kazuo Ishiguro?, Special CNN Interactive, www.cnn.com/ www.geocities.com/Athens/Ithaca/1828/kaz 2000/books/news/10/27/kazuo.ishiguro. uo_ishiguro.htm. 44 Educaţie

Mihaela CONSTANTINESCU Reflecţii asupra universităţii postmoderne

Abstract

Începând cu anii 1990, universităţile s-au confruntat cu numeroase provocări, în încercarea de a se adapta noului climat cultural postmodern. Dincolo de rolul lor tradiţional ca surse legitime ale discursului ştiinţific şi cultural, universităţile s-au transformat într-un agent important al dez- voltării economice şi au adoptat o abordare antreprenorială, absolut necesară pentru a supravieţui în noul secol. Acest articol îşi propune să identifice cele mai interesante abordări referitoare la impactul universităţii postmoderne în reconfigurarea actuală a învăţământului superior. Cuvinte-cheie: universitate, învăţământ superior, dezvoltare economică, postmodernism, identitate, abordare antreprenorială, cercetare ştiinţifică.

Starting with the 1990's, universities have been confronted with complex challenges, in the attempt to adapt to the new postmodern cultural climate. Beyond their traditional role as legiti- mate sources of the scientific and cultural discourse, universities have become an important agent of economic growth and have adopted an entrepreneurial approach, as a necessity for surviving into the 21st century. This article attempts to identify the most interesting approaches regarding the impact of the postmodern university in today's reshaping of higher education. Keywords: university, higher education, economic growth, postmodernism, identity, entrepreneurial approach, scientific research.

În turbulentul început de mileniu, ne Simpson, Knowledge in the Postmodern confruntăm cu o criză generală a educaţiei University, 2000; Claire Donovan, Beyond the şi, în mod deosebit, cu o criză a identităţii „Postmodern University”, 2013). Acest din instituţiei universităţii. În studiile de specia- urmă termen pare să suscite un interes litate se vehiculează diverse teorii şi concep- deosebit: cu o simplă căutare pe Internet, cei te, se vorbeşte despre universitatea „antre- dornici să se informeze vor găsi nu mai prenorială” (Sheila Slaughter & Larry puţin de 768.000 de postări pe Google Leslie, Academic Capitalism: Politics, Policies Scholar şi 17.500.000 pe Google. Cifrele and the Entrepreneurial University, 1997), des- spun multe şi despre diversitatea opiniilor pre universitatea „transmodernă” (Paul exprimate – care variază de la sprijin entu- Vitz, The future of the university: From postmo- ziast, la ostilitate făţişă. dern to transmodern, 1998), despre universi- Începând cu anii 1990, universităţile s-au tatea „comodificată” (Ronald Barnett, confruntat cu numeroase provocări, în Imagining the University, 2013) sau despre încercarea de a se adapta noului climat cul- universitatea „postmodernă” (Evan tural postmodern. Peter David (Inside the

Mihaela CONSTANTINESCU, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Culturale, e-mail: [email protected]. 45 Mihaela Constantinescu

Knowledge Factory, The Economist, 2 oct. referitoare la identitatea instituţiei universi- 1997) observa că, dincolo de rolul lor tradi- tăţii au ca punct de plecare conceptualiza- ţional ca surse legitime ale discursului ştiin- rea cunoaşterii postmoderne, aşa cum este ţific şi cultural, universităţile au devenit un descrisă în Raportul propus Consiliului agent important al dezvoltării economice. Universităţilor de pe lângă guvernul pro- Aceste adevărate „fabrici de cunoaştere”, vinciei Quebec, la cererea preşedintelui său cum le numeşte autorul, sunt poziţionate în (Les problèmes du savoir dans les sociétés indus- centrul noii economii, în care ideile şi abili- trielles les plus développées) elaborat de Jean- tatea de a manipula idei au devenit mai François Lyotard şi publicat ulterior în importante decât factorii de producţie tradi- Franţa (La Condition postmoderne. Rapport sur ţionali. le savoir, 1979). Globalizarea economiei şi scăderea cere- Lyotard (unul dintre cei mai importanţi rii de muncă manuală au făcut ca investiţia teoreticieni ai postmodernismului) conside- în cunoaştere să capete o importanţă din ce ră că universitatea – aşa cum o ştim – se în ce mai mare. Noul rol al universităţii ca apropie de sfârşit. În Raport, el explică motor al dezvoltării economice impune, la modul în care transformările tehnologice rândul său, noi solicitări complexe asupra afectează cunoaşterea, prin cele două funcţii unei instituţii care, oricum, încearcă să principale ale sale: cercetarea şi transmite- reconcilieze tradiţia învăţământului elitist rea de cunoştinţe. Astfel, relaţia dintre cei cu cerinţele educaţiei „de masă”. De altfel, care furnizează şi cei care întrebuinţează una dintre problemele care îl preocupă pe cunoştinţele, pe de-o parte, şi cunoştinţele autor este tocmai măsura în care universita- ca atare, pe de altă parte, îmbracă forma tea poate face faţă acestor presiuni şi să relaţiei dintre producătorii şi consumatorii rămână, totuşi, fidelă propriului statut! de mărfuri şi mărfurile propriu-zise. Este Nu întâmplător, o mare parte a studiilor vorba de o „mercantilizare a cunoaşterii”,

46 Reflecţii asupra universităţii postmoderne

cum o numeşte Lyotard, care afectează şi ca sursă tradiţională de cunoaştere, investi- învăţământul superior, în sensul că funcţia tă cu autoritate, este subminat, universitatea principală a universităţii nu mai este cea devenind doar o altă voce între cele multe tradiţională, aceea a formării unei „elite disponibile. capabile să îndrume naţiunea în emancipa- De altfel, o temă recurentă a discuţiilor rea sa”. În schimb, universitatea furnizează despre universitatea postmodernă este cea „actori capabili să-şi îndeplinească în mod referitoare la rolul jucat de factorii econo- convenabil rolul în posturile pragmatice de mici în reconfigurarea cercetării şi transmi- care au nevoie instituţiile”. De observat este terii de cunoştinţe: universităţile îşi constru- faptul că reflecţiile lui Lyotard asupra iesc programele de studii ţinând seama de cunoaşterii au devenit astăzi o realitate a cerinţele economiei şi de tendinţele care vieţii academice de pretutindeni. guvernează piaţa muncii. În acest context, Fără să folosească explicit sintagma „uni- Webster evidenţiază patru aspecte: proiecte- versitate postmodernă”, David evidenţiază le care primesc fonduri nu sunt cele din locul hotărâtor al economicului în remode- domeniul cercetării fundamentale, ci acelea larea universităţii la începutul noului mile- care se dovedesc sustenabile economic; uni- niu. O abordare relativ asemănătoare găsim versităţile trebuie să producă absolvenţi la Frank Webster care (în studiul Higher edu- competitivi – aşa-numitul „capital uman”; cation, Understanding contemporary studenţii sunt consideraţi „clienţi” care fac o Society. Theories of the present, 2000) deli- „investiţie” în educaţia lor, investiţie care mitează o serie de caracteristici distincte ale trebuie să devină profitabilă; sunt privilegia- universităţii postmoderne. Dintre acestea, te anumite discipline cerute pe piaţa muncii cea mai importantă fiind ceea ce el numeşte (afaceri, biotehnologie) în detrimentul alto- differences – referindu-se la cursuri, studenţi, ra, mai puţin solicitate (muzică, estetică). profesori şi la programele de studiu. Pentru a explica această intruziune a econo- Webster observă că s-a petrecut o schim- micului în educaţie, Webster foloseşte con- bare de la un tip de cunoaştere omogenă, ceptul de „capitalism academic”, pe care-l adânc înrădăcinată în discipline academice împrumută de la Sheila Slaughter şi Larry puternice, organizate ierarhic şi transmise Leslie (Academic Capitalism: Politics, Policies studenţilor într-o relaţie tip „ucenic-maes- and the Entrepreneurial University, 1997). tru”, către un alt tip de cunoaştere (non- Subiectul este reluat într-un alt studiu, ierarhică, pluralistă, transdisciplinară, efe- publicat în Canadian Journal of Media meră) care răspunde unor nevoi diverse: Studies (The Postmodern University, vol. 7/ experienţele studenţilor, priorităţile indus- iunie 2010): aici, Webster arată că vechea triei şi problemele societăţii. Astfel, ideea idee (aceea că universităţile, cu departa- unei instituţii unitare a fost înlocuită de o mente de sociologie înţesate de specialişti, universitate cu caracter eterogen: acum sunt sursa principală de cunoaştere socială) există o diversitate de universităţi, aflate este nefondată. Amazon, E-Bay, MySpace, într-o stare constantă de flux. companiile de telefonie mobilă, instituţiile Dezvoltarea noilor tehnologii care per- financiare care emit cărţi de credit, punctele mit învăţarea la distanţă şi accesarea celor de check-in din aeroporturi etc. – toate oferă mai bune surse de informare disponibile informaţii mai precise despre modul în care (toate acestea la un cost considerabil mai este constituită societatea decât o pot face mic decât participarea la cursurile unei uni- anchetele sociologilor. versităţi tradiţionale) subminează o altă pia- Chiar şi bibliotecile universitare par să-şi tră de temelie a instituţiilor de învăţământ fi pierdut utilitatea. Considerată instituţia superior, respectiv locaţia: datorită facilită- principală a oricărei universităţi, biblioteca ţilor oferite de internet, studenţii pot să stu- tradiţională era poziţionată geografic într-un dieze cum, când şi ce consideră potrivit. În punct central, uşor de accesat şi de admirat. plus, acum când www a devenit cea mai uti- Astăzi ne aflăm în epoca „bibliotecii virtua- lizată sursă de informare, rolul universităţii le”, materialele pot fi solicitate şi consultate 47 Mihaela Constantinescu

electronic pe calculator, de oriunde, iar În viziunea lui Ford, universitatea post - nevoia existenţei unei clădiri speciale în modernă va elimina graniţele artificiale universitate este pe cale să devină, se pare, între discipline, va promova învăţarea proble- inutilă. matizată, îi va familiariza pe studenţi cu O altă observaţie comună multor cercetă- valorile fundamentale ale omenirii şi le va tori se referă la faptul că astăzi universităţile oferi oportunitatea de a se angaja în proiecte trebuie să fie atractive, în egală măsură, şi activităţi care abordează probleme regio- pentru studenţi, profesori şi angajatori. nale şi globale. Universitatea postmodernă Relaţia dintre cei care facilitează achiziţia de îşi va reduce anvergura (va avea, mai cunoştinţe şi cei care le utilizează s-a modi- curând, o dimensiune regională) şi îi va ficat sub presiunea marilor companii, care ajuta pe studenţi să înţeleagă lumea, în preferă absolvenţi „echipaţi” cu competenţe general, şi comunitatea în care trăiesc, în mai curând practice, în detrimentul cunoş- special. Pentru a optimiza financiar o astfel tinţelor teoretice: comunicare eficientă, de universitate, Ford propune renunţarea la uşurinţa de a se integra şi de a lucra într-o marile biblioteci şi la laboratoarele ştiinţifice echipă, creativitate, capacitate de a identifi- scumpe – cu banii economisiţi, universităţi- ca şi soluţiona probleme, calităţi manageria- le vor putea să funcţioneze cu un număr le. În acest nou context, reconfigurarea dis- mai mic de profesori (dar cu îndatoriri mai ciplinelor academice, regândirea metodelor numeroase), pe baza unui mentorat indivi- de predare şi repoziţionarea universităţii în dual pentru studenţi. Astfel, învăţământul societatea postmodernă au devenit o necesi- superior îşi va regăsi coerenţa şi claritatea tate pentru a putea supravieţui financiar. intelectuală, pierdute în încercarea de a Marek Kwiek (The Changing Attractive - împăca elitismul cu vocaţionalul. O obser- ness of European Higher Education in the Next vaţie similară face şi Evan Simpson (Knowledge in the Postmodern University, Decade: current developments, future challenges Educational Theory, vol. 50 (2), 2000): con- and major policy issues, European Educational sistenţa şi claritatea scopului educaţiei con- Research Journal, vol. 8, nr. 2/2009) observă stituie problema fundamentală pentru orice cu ironie că universităţile antreprenoriale se discuţie despre învăţământul superior. află într-o situaţie oarecum paradoxală: cu O altă consecinţă a intruziunii factorilor cât au mai mult succes, cu atât sunt mai mari economici în zona cunoaşterii este apariţia şansele ca ele să urmeze această direcţie noului concept de management public. John antreprenorială şi în viitor. Universităţile se Milliken (Postmodernism versus Professio- redefinesc, dintr-un bun public, într-un bun nalism in Higher Education, Higher Education privat, iar cunoaşterea este produsă şi susţi- in Europe, vol. XXIX, nr. 1/aprilie 2004) nută financiar din ce în ce mai mult de observă că abordarea managerială (definită mediul de afaceri şi nu de instituţiile învăţă- ca fiind „soluţia” oferită de sectorul privat la mântului superior. „problema” sectorului public) a pătruns şi în O abordare mai radicală a necesităţii re - universitate. Expunerea forţată la presiunile structurării universităţii este avansată de economice, precum şi diversificarea şi creş- Marcus Peter Ford (Beyond the Modern terea numărului de studenţi, au dus la dimi- University: Toward a Constructive Postmodern nuarea drastică a resurselor financiare; pen- University, 2002): regândirea ideilor funda- tru a obţine fonduri, universităţile trebuie să mentale cu care operează instituţiile învăţă- ofere justificări formale (indicatori ai cerce- mântului superior este singura soluţie pen- tării ştiinţifice, evaluarea externă a procesu- tru a evita o catastrofă socială şi ecologică. lui didactic etc.). Milliken deplânge eroda- El propune un nou model, reprezentat de rea profesionalismului actului didactic, pe universitatea postmodernă, care le poate care o atribuie noului concept postmodern oferi studenţilor ocazia de a înţelege com- de management public. plexitatea relaţiilor care afectează viaţa pe Într-o notă mai puţin pesimistă, Richard Pământ. Edwards şi Robin Usher (Lifelong learning: A 48 Reflecţii asupra universităţii postmoderne

postmodern condition of education?, Adult lorizarea cunoaşterii structurate în discipli- Education Quarterly, vol. 51, nr. 4/2001) pre- ne academice. În ultimă instanţă, ceea ce iau teoria lui Lyotard şi avansează ideea că doresc autorii să demonstreze este faptul că învăţarea pe tot parcursul vieţii poate fi învăţarea pe tot parcursul vieţii şi condiţia înţeleasă ca o condiţie postmodernă a edu- postmodernă a cunoaşterii au ca numitor caţiei. Astfel, contextul postmodern deschi- comun neîncrederea în metapovestiri, per- de un spaţiu conceptual şi practic pentru formativitatea, descentralizarea şi refuzul înţelegerea procesului de instruire a adulţi- naraţiunilor totalizatoare. lor. Acest spaţiu oferă oportunitatea recu- Tot teoria lui Lyotard este punctul de ple- noaşterii educaţiei adulţilor ca proces ce care şi pentru studiul lui Michael Peters cuprinde practici de învăţare diverse – (Postmodern Educational Capitalism, Global diversitatea este o caracteristică definitorie Information Systems and New Media Networks, a scenei contemporane şi, după părerea Policy Futures in Education, vol. 10, nr. autorilor, sugerează condiţia postmodernă. 1/2012). După părerea lui Peters, educaţia şi Învăţarea pe tot parcursul vieţii constituie cunoaşterea au devenit din ce în ce mai strategia prin care întreg procesul educaţio- mult o parte a capitalismului mondial inte- nal, inclusiv instruirea adulţilor, este în curs grat (Integrated World Capitalism) care se de reconfigurare. bazează pe sisteme globale de informaţie şi Aflată sub semnul educaţiei pe tot par- pe noi reţele de comunicare. De altfel, cursul vieţii, educaţia (indiferent de nivel) impactul internetului asupra procesului îşi diversifică scopurile, procesele, organi- educaţional constituie o preocupare recu- zarea, programele şi metodele de predare. rentă pentru mulţi cercetători (de exemplu, Această diversificare reflectă, dar şi contri- Patrick Walters şi Rita Kop, Heidegger, buie la distrugerea delimitărilor clasice ale Digital Technology, and Postmodern Education. diverselor câmpuri ştiinţifice, precum şi la From Being in Cyberspace to Meeting on redefinirea şi reinscripţionarea în forme MySpace, Bulletin of Science, Technology & diferite a fostelor demarcaţii între educaţie Society, vol. 29, nr. 4/august 2009) şi viaţă. Metafora „pe tot parcursul vieţii” Peters reiterează o idee mai veche (The constituie un îndemn de a percepe învăţa- Virtues of Openness: education, science and rea ca fiind fără limite temporale, ceea ce, în scholarship in the digital age, 2011) şi anume viziunea autorilor, pune în evidenţă condi- că, în secolul 21, lupta pe tărâmul educaţiei ţia sa postmodernă. Aşadar, parafrazând va îmbrăca forma luptei pentru controlul argumentul lui Lyotard referitor la condiţia resurselor, muncii intelectuale şi a capitalu- cunoaşterii postmoderne, achiziţia neîntre- lui intelectual – mai precis, pentru proprie- ruptă de cunoştinţe poate fi considerată o tatea asupra drepturilor de reproducere „condiţie postmodernă a educaţiei”. simbolică. Concluzia lui Peters este, de alt- Neîncrederea postmodernă faţă de meta- fel, în consonanţă cu afirmaţia lui Lyotard, naraţiunea totalizatoare a cunoşterii are şi anume că sub forma sa de „marfă infor- consecinţe educaţionale paradoxale – obser- maţională”, cunoaşterea devine indispensa- vă Edwards şi Usher. Pe de-o parte, contri- bilă pentru producţie şi o „miză majoră” în buie la eroziunea programelor de studiu şi a competiţia internaţională. cercetării liberale, pentru că astăzi accentul Distanţându-se conceptual de alţi autori, se pune pe învăţarea orientată spre ceea ce Paul Vitz şi, ulterior, Claire Donovan, pro- Lyotard numeşte „performativitate”: învă- pun abandonarea universităţii postmoder- ţarea care caută să optimizeze eficienţa sis- ne, pe care o consideră un proiect eşuat. temului economic şi social. Dar, pe de altă Într-o notă nostalgică, soluţia preconizată parte, descentralizarea discursului ştiinţific de cei doi autori este reîntoarcerea la valori- are ca rezultat valorizarea diversităţii surse- le tradiţionale ale învăţământului superior lor şi formelor de cunoaştere (inclusiv – respectiv recuperarea pozitivă a esenţei cunoaştere care, odinioară, nu ar fi fost con- tradiţiei intelectuale moderne şi premo- siderată adecvată) şi, corespunzător, deva- derne. 49 Mihaela Constantinescu

Paul Vitz (The future of the university: vizune kafkiană şi reflectă incertitudinea şi From postmodern to transmodern, Rethinking nemulţumirea academică faţă de consecin- the Future of the University, 1998) observă ţele negative ale instrumentalismului: lipsa faptul ca viaţa intelectuală a părăsit deja de respect faţă de profesori, birocraţia din universitatea şi s-a mutat în „grupuri de ce în ce mai mare (auditul centralizat al cali- lucru” sau institute care funcţionează mai tăţii predării şi cercetării, ideea că educaţia mult sau mai puţin autonom. Pentru că uni- universitară nu mai implică cultivarea min- versitatea nu mai oferă garanţia unei vieţi ţii). În fine, potrivit teoriei postmoderne, intelectuale independente, au apărut alte lumea se schimbă într-o viteză foarte mare, instituţii care să o înlocuiască – astfel, a avut iar universităţile nu pot ţine pasul cu aceas- loc o delegitimare şi o dizlocare instituţio- tă schimbare, în lipsa unui metaprincipiu nală a discursului ştiinţific. Din moment ce organizator. universitatea postmodernă i se pare a fi deja Deşi contestă universitatea postmoder- în declin, Vitz consideră că ne aflăm într-o nă, Donovan recunoaşte, totuşi, că nu se perioadă ambiguă, de tranziţie spre o nouă poate întreprinde o cercetare coerentă asu- instituţie, pe care o numeşte universitatea pra politicilor de învăţământ superior fără a „transmodernă”. Astfel, spiritul noii culturi lua în considerare acest concept. Dar, spune transmoderne se caracterizează prin: spe- ea, „ideea universităţii postmoderne nu ranţă, înţelepciune, interes pentru teme reli- oferă o cale de scăpare...” Deci ceea ce avem gioase, transcendenţă şi spiritualitate, în mod clar de făcut este să gândim dincolo redescoperirea importanţei adevărului, fru- de universitatea postmodernă”. Pentru a museţii, binelui şi armoniei, interes pentru gândi „dincolo de postmodernism”, simplitate, înţelegerea experienţei într-un Donovan imaginează trei opţiuni posibile mod matur şi echilibrat. pentru viitorul universităţii: prima se carac- O atitudine similară adoptă şi Claire terizează prin optimism, pozitivism, diver- Donovan (Beyond the „Postmodern sitate, fragmentare, incertitudine. A doua University”, The European Legacy, vol. 18 opţiune porneşte de la ideea că nu există un (1), 2013): ea ne invită să gândim „dincolo „dincolo” la care putem aspira şi îmbrăţi- de postmodernism”. Autoarea numeşte uni- şează fatalismul „sfârşitului istoriei”. versitatea postmodernă „o ficţiune”, „o Trăsăturile sale sunt: fatalism, atitudine himeră” şi deplânge impactul cultural al pasivă, instrumentalism, injustiţie socială. acesteia: pierderea caracterului elitist al În contrast, cea de-a treia opţiune militează educaţiei universitare, pierderea funcţiei pentru schimbare şi, încercând să descopere culturale a universităţii, lipsa unui consens, calităţile sau funcţiile ideale ale universităţii apariţia culturilor multiple şi, nu în ultimul viitorului, reînvie idealurile premoderne: rând, „sfârşitul semnificaţiei”. progres, cultivarea spiritului, elitism. Preluând argumente din alte studii dedi- Concluzionând, cele trei opţiuni pentru cate acestui subiect, Donovan deconstruieş- viitorul universităţii par să fie: să privim te universitatea postmodernă, pe care o înainte cu optimism, să stăm pe loc (căci, înţelege ca fiind produsul a trei naraţiuni spune autoarea, postmodernitatea reprezin- aflate în competiţie (chiar în contradicţie) tă „sfârşitul istoriei” şi nu oferă o „cale de una cu alta: instrumentalism, gotic şi postmo- scăpare”) sau să mergem înainte, îmbrăţi- dernism. În cazul instrumentalismului, accen- şând nostalgia pentru Epoca de Aur a uni- tuarea necesităţii performanţei financiare versităţii. afectează funcţiile universităţii: universita- În viziunea celor doi autori, pentru a tea devine astfel o întreprindere corporatis- depăşi impasul educaţiei postmoderne, tă şi nu o „comunitate”, cum era odinioară. soluţia este recuperarea instituţiei universi- În plus, creşterea numărului de studenţi şi tăţii şi a idealului său de speranţă, înţelep- tendinţa spre un învăţământ de tip vocaţio- ciune, virtute şi bunătate, de frumuseţe şi nal au ca rezultat diminuarea calităţii expe- armonie (Vitz). Sau, cu alte cuvinte, reîn- rienţei educaţionale. Goticul reprezintă o toarcerea la epoca de glorie a universităţii – 50 Reflecţii asupra universităţii postmoderne

ceea ce ne poate duce „înapoi în viitor” Ottawa, 2017). Într-o postare pe YouTube (Donovan). (iunie 2017), Peterson demonizează discipli- Indiferent cum se va rezolva criza identi- nele umaniste şi oferă o listă a cursurilor cu tăţii instituţiei universităţii, un lucru este conţinut postmodern, îndemnând la evita- cert: postmodernismul generează, în conti- rea lor de către studenţi. Între acestea inclu- nuare, dezbateri aprinse în mediul acade- de: literatura engleză, studiile culturale, stu- mic. Profesorul Jordan Peterson (Universitatea din Toronto) a ajuns celebru diile de gen, sociologia, antropologia. după ce a pornit o cruciadă personală împo- Atitudinea lui a stârnit un val de proteste, triva postmodernismului în universitate dar şi de admiraţie, iar popularitatea lui (Postmodernism: How and why it must be Peterson, devenit un adevărat „blockbus- fought, Manning Centre Conference, ter” intelectual, continuă să crească. 51 Lucian CHIŞU, Viorica Ana CHIŞU Comunicarea online în instituţii de învăţământ superior româneşti şi europene (I)

Abstract Lucrarea este consacrată fenomenului comunicaţional din cadrul organizaţiilor educative (învăţământul universitar). Ea focalizează asupra uneia din tehnologiile moderne de comunicare, sistemul online, care a devenit o realitate din ce în ce mai prezentă în strategiile de promovare ale instituțiilor de învățământ superior. Autorii îşi propun efectuarea unei cercetări comparative a modului în care instituțiile de învățământ superior abordează acest tip de comunicare spre a-şi transmite informațiile în exterior către multipli beneficiari (candidaţi, mass-media, public larg) prin intermediul website-urilor. Sunt analizate în paralel modalităţile de comunicare promovate de câteva universități reprezentative din România și din Uniunea Europeană, sub aspecte precum: principiile de promovare a ofertei educaţionale şi particularizarea acestora; strategii aplicate şi obiective urmărite; modalităţi de valorificare a informaţiilor online în circuitele comunicaţionale; obţinerea unor date privitoare la (a) impactul informaţiilor, (b) conţinutul acestora, (c) transparenţa, (d) utilitatea şi, nu în cele din urmă, (d) relevanţa lor. Scopul demersului nostru îl reprezintă identificarea particularităţilor definitorii – ilustrând tradiţii, culturi şi experienţe diferite de la ţară la ţară – ce se detaşează odată cu procesul de comunicare-informare obţinut prin intermediul celor mai eficiente tehnologii, folosite ca instrumente de marketing educaţional. Cuvinte-cheie: sistem online, promovare, educaţie, strategie, marketing educaţional.

This work refers to the modern technologies in the field of communication sciences, whose „globa- lizing” turn shades its utility within the educational systems in the European academic teaching, which is differently optimized from one country to another. Summarising, the investigation tar- gets the online system, namely the websites, which have become an increasingly present reality in the promotion strategies of Universities. The authors aim to make a comparative and statistical research regarding the way in which prestigious institutions in Europe and our country focus effective communication strategies through the new technologies, in order to disseminate the information towards the exterior, to multiple beneficiaries (candidates, mass-media, broad audien- ce), through websites. In the research were selected universities listed in Top 500 ARWU 2012 in several European countries, grouped by region: Northern Europe; North Western Europe: United Kingdom; Central Europe: South Eastern Europe: Romania, Bulgaria, Greece; Southern Europe and South Western Europe. The ultimate purpose of our action is identifying the defining parti- cularities – illustrating traditions, cultures and experiences that vary from one country to the other – which are drawn at the same time as the communication-information process is obtained through the most efficient technologies used as educational marketing instruments. Keywords: online system, promoting, education, strategy, educational marketing.

Lucian CHIŞU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, e-mail: lucian- [email protected]. Viorica Ana CHIȘU, doctor, Romanian Foundation of Human Resurces. * Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românesc folosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT), PN- III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018. 52 Aspecte ale comunicării universitare (I)

Apariţia noilor tehnologii din domeniul social, pe de o parte şi ofertele practice neli- comunicării, dezvoltate începând cu dece- mitate ale noilor protagonişti din domeniul niul nouă din secolul precedent, emergente educaţional, completate de o serie de refor- cu o oarecare întârziere şi în ţările fostului me structurale la nivelul Ministerului bloc comunist, au conturat premisele globa- Educaţiei (care şi-a schimbat în mai multe lizării ca fenomen economic, social şi poli- rânduri denumirea şi, odată cu ea, atribuţii- tic. Locul vechii „ordini mondiale” tinde a fi le) – n-au fost în măsură să asigure stabilita- ocupat de Societatea Informaţională a tea şi nici o evoluţie lipsită de sincope, de Cunoaşterii (SIC)1, prezență deocamdată autoblocări, fapt care a condus, finalmente, utopică în teoriile transdisciplinare. Însă, la sentimentul că învăţământul nostru se reconfigurarea continuă a civilizaţiei umane dezvoltă haotic şi inerţial, la fel cum se la scară planetară este o realitate indubitabi- petreceau lucrurile şi în celelalte domenii lă, probată, între altele, de faptul că la inter- ale societăţii româneşti. Perioadei i-a fost val de un lustru, primele cinci profesii de ataşată eticheta de „tranziţie”, interval în top nu existau cu puțin timp în urmă, ceea care aveau să apară alternative instituţiona- ce constituie o adevărată provocare pentru le, instrumente sociale aparent autonome sistemul educațional academic de pe mapa- (ARACIS, CNACTDU, CNCSIS, CNS, mond. UEFISCDI), dar încă legate ombilical de Învăţământul universitar din ţara noas- instituţia tutelară, Ministerul Educaţiei. tră s-au confruntat, în numai câteva decenii, Ca o consecinţă a lipsei de viziune, deca- cu un reflex de mentalitate în privinţa noilor lajul dintre cerere şi ofertă a fost uriaş, fiin- modele de învăţământ, mai ales cu referire dcă înlocuirea vechiului sistem de asimilare la marketingul educaţional. Succint, sub în piaţa muncii – caracterizat drept centrali- acest aspect, sistemul de învăţământ din zat, rigid, ineficient – a fost urmată de libe- fostele state comuniste, în rândul cărora se ralizarea totală a ofertei de muncă, în sensul integra ţara noastră, era caracterizat de o că profesii având un număr deficitar de anume rigiditate. Centralizarea informaţii- angajaţi (medicina, dreptul, jurnalismul) au lor de pe piaţa muncii, însoţită de un control beneficiat în primii ani post-comunişti de strict şi netransparent asupra acesteia, asi- „servicii” universitare care au înlocuit o gura totuşi conversia absolvenților în câm- extremă cu cealaltă şi au atins praguri infla- pul ocupaţional, aparent bine stabilizat în ţioniste fără precedent. toate domeniile de activitate, pornind de la Între timp, odată cu aderarea României instituţiile de învăţământ politehnic şi la comunitatea Europeană, perspectivele s- încheind cu alte profiluri (medicină, ştiinţe au lărgit considerabil, mobilităţile în dome- filologice, etc). niul învăţământului fiind asigurate pe După cum este cunoscut, începând cu întreg teritoriul comunitar şi în cel euro- 1990, prin apariţia primelor instituţii de pean sau nord-american. Învăţământul din învăţământ privat, s-a produs liberalizarea ţara noastră a intrat într-un sistem concu- învăţământului academic, ceea cea propul- renţial, o primă constatare fiind „migrarea” sat şi multiplicat de ordinal zecilor, dacă nu tinerilor cu potenţial financiar spre univer- cumva al sutelor, ofertele pe piaţa muncii. sităţi europene sau americane de prestigiu, Aceste schimbări – dislocarea vechilor dar şi aplicarea de către alţi tineri absolvenţi structuri şi procedee de absorbţie a absol- de studii medii, în general cei mai dotaţi venţilor din câmpul educaţional în câmpul intelectual, către forme şi formule de educa-

1 Societatea informaţională este rezultatul celei mai spectaculoase schimbări a mediului ca urmare a rolu- lui pe care informaţia îl joacă în societate. În cadrul acesteia, principalele fort�e care modifică peisajul activităţilor, ridica� provocări ambițioase şi determină adoptarea unor structuri mai flexibile şi mai eficiente. Digitalizarea informat�iei, conectivitatea, globalizarea, progresul extraordinar al tehnologiei, au permis apariţia noilor tipuri de intermedieri şi individualizarea ofertelor de piaţă, a mesajelor si a mijloacelor de comunicare. 53 Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

ţie academică prin intermediul burselor ofe- lă, constituind la nivel comunicaţional o rite de marile universităţi. ştire, o noutate, un mesaj care privește fapte De aceea, considerând că numeroşi fac- şi evenimente. Prin intermediul informației, tori obiectivi au contribuit la armonizarea experienţe şi acţiuni care urmează a fi reali- instrumentului educaţional – între aceştia şi zate, pot fi transmise şi/ori recepţionate semnarea de către ţara noastră a Tratatului şi/sau înţelese pentru a fi utilizate într-un de la Bologna, cu privire la transferul de anumit scop. credite – , actualmente avem un tablou Conform schemei canonice a comunică- panoramic, asupra căruia, dincolo de obser- rii, transmiterea informaţiei se face de la o vaţiile ce se detaşează de la sine, fiind vizi- sursă (de informaţii) către destinatar, care o bile cu ochiul liber, o investigarea adâncită a recepţionează cu scopul de a valorifica sem- fenomenului poate contribui la o mai corec- nificaţia sa. Transmiterea se realizează cu tă descriere a lui. ajutorul unor mijloace de mare diversitate Nu putem începe, înainte de a semnala (medii și suporturi), constituind, mai nou, încă o realitate dominantă, care influenţea- sisteme informaţionale4 generatoare de flu- ză puternic raporturile de forţe din sfera care ne interesează: criza demografică xuri, menite a asigura accesul la informaţii accentuată care afectează ţările dezvoltate, privind desfăşurarea proceselor în aşa criză care a sporit, şi ea, odată cu sistemul numitele „circuite” informaţionale, vehicu- concurenţial, noi mijloace de atragere a tine- late pe trasee prestabilite. Dacă fluxul infor- rilor către universităţile din aceste ţări. maţional reprezintă partea invizibilă în În acest sens, cercetarea noastră este vehicularea informaţiei, circuitul informa- orientată asupra unuia dintre aspectele ţional reprezintă partea materializată. Ca - rezultate în urma evoluţiei tehnologiilor rac teristice lor sunt conţinutul, volumul mediatice, mai exact la impactul Interne- (debitul) de informaţie, frecvenţa, calitatea, tului2 în sfera comunicaţiilor, prin interme- forma, suportul, procesul de obţinere, cos- diul cărora comunicarea asupra modului tul. optim de realizare a ei, poate influenţa sen- Structura şi funcţiile sistemului informa- sibil şi determinat opţiunile tinerilor. Ne ţional pun în evidenţă cele prezentate mai referim, pe de o parte, la comunicarea exter- sus: faza de extragere a informaţiilor/ rezul- nă de marketing educaţional, iar pe de alta, tatelor; datele, care pentru a deveni relevan- la nevoile consumatorilor şi la cerinţele eco- te se transformă în informaţii, cu precizarea nomiei de piaţă. că acestea posedă următoarele caracteristici: Instrumentul de lucru al acestora este informaţia este umană (nu există decât prin informaţia3, noţiune de bază, fundamenta- intermediul observaţiei oamenilor), are

2 Când invocăm noile tehnologii informaţionale şi de comunicare on-line, este general acceptat de întrea- ga societate că impactul cel mai mare l-a realizat Internetul, prin caracteristicile sale: global, interactiv, flexibil, bogat în resurse, dinamic, generos informaţional, accesibil unei audienţe largi, relativ ieftin, în raport cu celelalte mijloace de comunicare în masă. Internetul a făcut posibilă apariţia unor ample modificări în mediul comunicaţional care asta�zi nu mai sunt îngrădite de graniţele şi distant�ele dintre ţări, a deschis noi căi de comunicare, de colaborare şi de coordonare între participanţii la comunicare din toate mediile de activitate. Toate aceste schimbări au condus la reconsiderarea unor practici de marketing şi adaptarea lor la noile condiții sau, mai mult, conceperea de noi practici. 3 „Informaţia este starea actuală a unui fenomen variabil, cu un număr finit de stări, care măreşte gradul de cunoaştere al unei fiinţe umane în raport cu mediul înconjurător”. (A., Stepan, Informatică economică, Editura Stampa, Timişoara, 2006.) 4 Este necesar să se facă distincţie între sistemul informaţional şi sistemul informatic. Sistemul informa- ţional este un ansamblu organizatoric format din totalitatea metodelor, procedeelor, mijloacelor şi spe- cialiştilor care asigură culegerea, prelucrarea, transmiterea şi acumularea informaţiilor, în timp ce prin sistem informatic se înţelege acea parte a sistemului informaţional în care prelucrarea este automată, dar numai dacă respectiva parte formează un sistem. 54 Aspecte ale comunicării universitare (I)

valoare relativă, de la persoană la persoană, şi programelor de învăţământ la nevoile este o resursă reutilizabilă, are tendinţa de consumatorilor și cerințele economiei de răspândire (este volatilă), dar multiplicarea piaţă. ei nu-i diminuează valoarea, este un factor Obiectivele generale constau în obţinerea determinant al comportamentului uman și unor date privitoare la (a) impactul infor- reprezintă un factor de decizie. Alături de maţiilor comunicate prin intermediul web- componente precum, înregistrarea, stoca- site-urilor universităților europene asupra rea, prelucrarea, care urmează parcursul de imaginii și performanțelor educaționale, (b) mai sus într-un circuit paralel, cel mai conţinutul acestora, (c) transparenţa, (d) uti- important aspect al unui sistem informaţio- litatea şi, nu în cele din urmă, (d) relevanţa nal este, din perspectiva cercetării noastre, lor asupra potențialilor beneficiari. comunicarea, în cadrul căreia se realizează În ceea ce privește obiectivele specifice, transmiterea între diverşi utilizatori situaţi acestea se referă la determinarea gradului în locuri geografice diferite atât a datelor cât de interes din partea universităților de pro- şi a informaţiilor. Realizările deosebite din movare a informațiilor referitoare la oferta domeniul comunicaţiilor au făcut posibilă o academică într-un mod profesional, trans- prelucrare în timp real a datelor din diferite parent și eficient; la rolul şi importanţa zone geografice, atingându-se ceea ce am comunicării externe și a marketingului în numi dezideratul umanităţii: acela de a promovarea și dezvoltarea sistemului edu- comunica prin intermediul unor „proteze” caţional; la utilizarea marketingului ca direct, nemijlocit, în timp şi spaţiu real. suport în dezvoltarea strategică și creșterea Astfel, s-a ajuns la o realizare de tip arhitec- notorietății instituțiilor de învățământ uni- tural a sistemelor, în cadrul cărora sunt ofe- versitar: la identificarea particularităţilor rite servicii publice de o mare diversitate, definitorii – ilustrând tradiţii, culturi şi designate de conceptul de marketing5 elec- experienţe diferite de la ţară la ţară – ce se tronic, care se deosebeşte de marketingul detaşează odată cu procesul de comunicare- tradiţional şi înseamnă: site-uri Web de ulti- informare obţinut prin intermediul celor ma generație, dispariţia intermediarilor, mai eficiente tehnologii, folosite ca instru- alegerea directă a informaţiei dorite, mesaje mente de marketing educaţional. transmise instantaneu, concurenţă din ce în Pentru realizarea obiectivelor (metodolo- ce mai puternică, abordarea din perspectiva gia) cercetării a fost conceput un sistem de utilizatorului, interactivitate crescută şi cos- selectare a universităților și un set de criterii turi mai mici. unitare de analiză. Analiza s-a efectuat în paralel, urmărindu-se un set comun de cri- Scopul principal al cercetării îl reprezintă terii menite să pună în evidență: principiile studierea modului în care universitățile de promovare a ofertei educaţionale şi par- europene au dezvoltat activitatea de comu- ticularizarea acesteia; existența unui sistem nicare externă și de marketing educațional formal de marketing educațional și de în vederea adaptării sistemului educațional comunicare externă; existența unui sistem

5 Dintre definiţiile lui Philip Kotler, părintele marketingului modern, reţinem: (a) „marketingul se referă la activitatea umană, făcută pentru satisfacerea cerinţelor şi nevoilor prin intermediul schimbului”; (b) „marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar prin crearea, oferirea şi schimbul de produse. Prin acest proces organizaţiile se racordea- ză la piaţă în mod creativ, productiv şi profitabil.”Tot el a introdus marketingul real care are patru cali- tăţi: (a) porneşte de la consumator; (b) are o viziune de perspectiva�; (c) face necesară utilizarea tuturor resurselor şi (d) implică eforturi continue de inovaţie. Marketingul în esenţă are trei aspecte: (1) concepţie modernă faţă de problemele pieţei, în sensul că orice demers trebuie să pornească de la cercetarea pieţei; (2) activităţi practice comune şi activităţi specifice marketingului, (3) presupune utilizarea unor metode şi tehnici specifice – trebuie ca firma să se racordeze cu mediul extern. 55 Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

eficient de informare pentru studenții stră- mediului de lucru, ceea ce presupune efor- ini (oficii de relații internaționale); strategii turi susţinute din partea instituțiilor de aplicate şi obiective urmărite; transparența învățământ pentru adaptarea la noile condi- datelor statistice referitoare la structura ţii în vederea menținerii și creșterii per for - universităților sub aspectul numărului manțelor la nivel local și internațional. Pro- studenților înscriși anual, absolvenții și cesul de adaptare a universităților la provo- locurile de muncă ocupate de aceștia, pla- cările societăţii informaţionale implică nurile de cercetare și bugetele alocate anual; investiţii din ce în ce mai mari nu numai în prezentarea cadrelor didactice pe fiecare capitalul uman, cercetare și inovare, ci și în facultate componentă a universității, din transferul informațiilor în vederea creșterii punct de vedere al pregătirii și alocării unor impactului și competitivității pe piața edu - contacte directe; prezentarea universi tă - cațională internă și internațională și atrage- ților/facultăților sub aspectul ofertei edu- rea celor mai performanți studenți. Consi- caționale, cât și a informațiilor referitoare la liul European de la Lisabona, martie 2000, a facilitățile puse la dispoziția studenților (cu reprezentat un moment decisiv pentru sta- precădere cele referitoare la cazare, masă, bilirea politicilor şi acţiunilor privind învă- costurile legate de trai). ţarea pe tot parcursul vieţii în ţările Uniunii Ipotezele cercetării pornesc de la consta- Eu ropene. Memorandumul Co mi siei Euro - tarea că într-o economie bazată pe cunoaşte- pene, privind învăţarea pe tot parcursul vie- re, tehnologia informaţiei şi comunicării ţii, adoptat în octombrie 20006, solicită sta- generează schimbări extrem de rapide ale telor membre să identifice strategii coerente

6 Commission of The European Communities, A Memorandum on Lifelong Learning, Brussels, 30.10.2000, p.3 56 Aspecte ale comunicării universitare (I)

şi măsuri practice pentru dezvoltarea învă- ale Uniunii Europene. Pentru a putea face o ţării continue, mesajele cheie fiind: noi com- selecție relevantă din perspectiva obiective- petenţe de bază pentru toţi; realizarea unor lor urmărite au fost alese universitățile cla- investiţii superioare în resurse umane; încu- sate în Top 500 ARWU 2012, iar în cazul rajarea inovaţiei în predare şi învăţare; valo- țărilor care nu au instituții de învățământ rizarea învăţării; regândirea orientării şi superior prezente în acest clasament s-a consilierii; apropierea învăţării de domici- recurs la analiza celor care au site-uri de liu. Consiliul European din martie 2005 a prezentare, fără a se depăși zece instituții redefinit ca prioritate pentru fiecare stat pentru fiecare țară membră a UE. Selecția membru al Uniunii Europene sporirea fost făcută aleatoriu, urmărind, acolo unde cuantumului investiţiilor în capitalul uman a fost posibil, cuprinderea în eșantion a prin sisteme mai bune de educaţie şi forma- celor mai vechi universități și a celor mai re, în paralel cu intensificarea eforturilor de noi, atât din sectorul public, cât și din cel adaptare a sistemelor de educaţie şi formare privat. În cercetare au fost cuprinse, în total, la noile cerinţe de competenţe7. 199 de universități din cele 27 de țări mem- Ne despart aproape două decenii ani de bre ale Uniunii Europene. la implementarea Procesului Bologna și Colectivitatea generală a fost reprezen- promovarea iniţiativei creării Spaţiului tantă de totalitatea universităților din țările European al Învăţământului Superior. Uniunii Europene. Potrivit datelor furnizate 8 Principiile concepute și implementate în de Webometrics , numărul universităților toate țările membre ale Uniunii Europene Uniunii ajunge la cifra de 5.872, ceea ce au avut ca punct de pornire nevoia Europei înseamnă că 3,39%, cât reprezintă insti- de a dezvolta o societate bazată pe cunoaş- tuțiile analizate din acest total, asigură o tere, prin cooperare internaţională şi schimb rată de acoperire care oferă rezultate repre- academic în cadrul Spaţiului European al zentative la nivel european. Pentru a putea Învăţământului Superior. În ultimii ani se face o selecție relevantă din perspectiva remarcă faptul că tot mai mulți tineri tind să obiectivelor urmărite în cadrul cercetării au urmeze studiile la facultăți cu reputație in- fost au fost alese universitățile clasate în ternațională, nu numai pentru opor tu - Top 500 ARWU 2012, iar în cazul țărilor care nitățile oferite în domeniul dezvoltării per- nu au instituții de învățământ superior pre- sonale, ci și a șanselor de dezvoltare a carie- zente în acest clasament s-a recurs la analiza rei și de găsire a unui loc de muncă mai bun. celor care au site-uri de prezentare, fără a se Nenumăratele târguri educaționale și clasa- depăși zece instituții pentru fiecare țară mentele academice internaționale realizate membră a UE. Informaţiile au fost culese în în toți acești ani scot în evidență interesul perioada ianuarie - martie 2013, fiind prelu- tot mai mare al universităților de îmbună - crate, analizate şi interpretate în perioada tățire a performanțelor și de găsire a celor aprilie - mai 2013. mai potrivite metode pentru atragerea Pentru recoltarea corectă a informaţiilor candidaților internaționali și asigurare a în cadrul cercetării cantitative a fost elabo- condițiilor necesare studenților. rat un formular cu mai mulți itemi pe baza Pentru a răspunde cât mai bine obiective- cărora s-a făcut analiza fiecărei universități. lor stabilite şi a măsura corect elementele Completarea formularului s-a făcut în urma relevante, s-a folosit metoda cantitativă de studierii fiecărui site de universitate cuprin- cercetare. Această metodă a permis obţine- să în sondaj, prin bifarea rubricilor pe o rea unor rezultate statistice, utilizând ca scală cu trei indicatori (a=informații com- tehnică specifică studiul comparativ al site- plete; b=informații incomplete; c=informații urilor celor 199 de universități din 27 de țări lipsă), dar și prin consemnarea unor

7 http://www.cnfpa.ro/Files/onofp/Raport%20august.pdf, Observatorul Naţional al Ocupării şi Formării Profesionale a Forţei de Muncă, Evoluţia politicii europene în domeniul ocupării forţei de muncă, p.13 8 http://www.webometrics.info/en/Europe?page=58 57 Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

informații calitative utile pentru înțelegerea sități aferente țărilor membre ale UE. În și interpretarea datelor. țările cu un număr mai mic de universități În cadrul cercetării au fost selecționate cotate în ARWU 2012 au fost analizate doar universitățile cuprinse în Top 500 ARWU universitățile aflate în clasament. Am consi- 2012 (Academic Ranking of World Uni - derat important acest clasament deoarece versities), din țările membre ale Uniunii Eu - reflectă climatul de excelență și furnizează ropene. În țările UE care nu au universități repere asupra aspectelor legate de per for - cotate în ARWU 2012 au fost selecționate manța ce trebuie urmărită de fiecare univer- instituțiile de învățământ superior identifi- sitate în contextul globalizării pieței învă- cate pe site-rile oficiale existente pe inter- țământului superior. Ierarhizarea folosită în net9. Pentru a se putea realiza analize com- ARWU a devenit un instrument relevant la parative, s-a folosit gruparea consacrată pe nivel internațional, în Top 500 intrând cele regiuni: mai competitive universități din lume. ‒ Europa Centrală și de Est: Republica Din cauza acestui criteriu de selecție, Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia, universități clasificate în ARWU 2012 și România; neclasificate, structura eșantioanelor la ‒ Europa de Nord: Danemarca, Estonia, nivel de regiune este mai puțin echilibrată, Finlanda, Lituania, Letonia, Suedia; deoarece sunt zone, cum este spre exemplu ‒ Europa de Sud: Bulgaria, Grecia, Sudul Europei, unde sunt doar două țări, Italia, Malta, Portugalia, Spania, din opt care au universități cuprinse în top Slovenia, Cipru; 500. La polul opus se situează țările din gru- ‒ Europa de Vest: Austria, Belgia, pul vestic, unde doar două țări din cele opt Marea Britanie, Franța, Germania, cuprinse în cercetare nu au universități în Olanda, Irlanda, Luxemburg. clasamentul ARWU 2012. Teoretic, s-a urmărit selecționarea a câte În cadrul universităților selectate, au fost zece universități din fiecare țară. Selecția analizate site-urile a 1.549 de facultăți, fost făcută aleatoriu, urmărind, acolo unde cuprinse în 25 de profiluri de studii la nivel a fost posibil, cuprinderea în eșantion a ce- de licență, cu scopul de a identificarea par- lor mai vechi universități și a celor mai noi, ticularităţile definitorii – ilustrând tradiţii, atât din sectorul public, cât și din cel privat. culturi şi experienţe diferite de la ţară la ţară Din cele 199 de universități selectate, 105 – ce se detaşează odată cu procesul de co - se regăsesc în clasamentul ARWU 2012, res- municare-informare obţinut prin interme- tul fiind alese din cadrul listelor cu univer- diul celor mai eficiente tehnologii, folosite

Fig. 1. Structura eşantionului pe baza numă- Fig. 2. Structura eșantionului pe baza rului de universități selectate din cele 27 țări numărului de universități cotate ARWU ale UE, grupate pe regiuni. 2012 și necotate.

9 http://en.wikipedia.org/wiki/Lists_of_universities_and_colleges_by_country 58 Aspecte ale comunicării universitare (I)

Fig. 3. Structura eșantionului pe baza numărului de facultăți ierarhizate sau nu în ARWU 2012, în țările UE pe grupe de regiuni

Fig. 4. Structura eșantionului pe baza numărului de facultăți componente ale universităților selecționate din țările membre ale UE, grupate regional. ca instrumente de marketing educaţional. informaţional adecvat formulării de consta- Pe baza datelor prezentate, se poate tări, concluzii şi recomandări temeinic fun- aprecia că eşantionul este reprezentativ prin damentate. structura sa pentru activitatea educațională la nivelul studiilor de licență desfășurată de Analiza și interpretarea universitățile din Uniunea Europeană. rezultatelor cercetării Eşantionul cuprinde universități pe grupe de ani de experienţă din toate țările Uniunii După cum deja s-a spus, studiul a fost Europene capabile să reflecte un suport realizat pe baza analizei a 199 de univer si - 59 Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

tăți din Uniunea Europeană efectuată asupra a zece indicatori cantitativi: ‒ Face parte din clasamentul ARWU 2012 ‒ Existența unei variate în limba engle- ză a website-ului universității; ‒ Prezentarea facultăților în limba engleză; ‒ Prezentarea cadrelor didactice (CV european în limba engleză) și accesul la contacte directe telefonice și electro- Fig. 5. Structura eșantionului universităților nice; selectate din Europa Centrală și de Est. ‒ Existența/activitatea departamentu- lui/oficiului de marketing; ‒ Existența/activitatea departamentu- selectate numai instituțiile ierarhizate în lui/oficiului de comunicare; ARWU 2012. Deoarece țara noastră nu avea ‒ Existența/activitatea departamentu- nicio universitate în acest clasament, au fost lui/oficiului de relații internaționale; selectate, aleatoriu, 10 instituții de învă- ‒ Rapoarte anuale și date statistice cu țământ superior, la fel ca și în cazul altor țări privire la studenți, absolvenți, bugete- din UE aflate în aceeași situație. le alocate; Analiza efectuată potrivit primului indi- ‒ Facilități pentru studenți: cazare, cator (Existența unei variate în limba engle- masă, condiții de trai, costuri. ză a website-ului universității), pune în ‒ Profilul facultăților. evidență România ca fiind singura țară din Cercetarea efectuată pentru perioada această grupare geografică în care două din oferă informaţii relevante, ţinând cont de cele zece instituții alese nu au varianta în faptul că a fost realizată într-un moment limba engleză a website-ului, iar alte două (ianuarie - martie 2013) în care problema instituții au informații parțiale (facultățile investiției în educație revenea în atenţia fac- apar numai cu denumirea în limba engleză torilor de decizie la nivelul politicilor de for- sau într-un amestec de prezentări românești mare profesională, ca măsură de susţinere a și englezești). eforturilor de depăşire a crizei economice. În schimb, România este singura țară din Datele cantitative înregistrate pot fi consi- grup care are o universitate cu oficiu de derate relevante pentru evaluarea impactu- comunicare, descris chiar cu atribuțiile prin- lui informaţiilor comunicate prin interme- cipale. Și în Cehia se regăsește încă o univer- diul website-urilor universităților europene sitate care are însă consemnat pe site numai asupra imaginii și performanțelor educa - numele și contactul pentru persoana care se ționale, și relevanţei lor asupra potențialilor ocupă de PR și marketing. beneficiari. Nicio universitate nu are un oficiu/de - partament de marketing, structură esențială Sistemul de comunicare online în procesul de adaptare a sistemului edu- în cadrul universităților Central cațional la cerințele economiei moderne și de conectare cu piața muncii în vederea și Est europene creșterii șanselor absolvenților de a găsi un În ancheta efectuată în țările Europei loc de muncă și de a-și dezvolta o carieră Centrale și de Est au fost cuprinse 23 de profesională în viitor. Cu toate că încă din instituții de învățământ superior din anul 1955 Philip Kotler făcea precizarea că Republica Cehă (4 universități), Ungaria (2 „Principala sarcină a acestuia (marketingul universități), Polonia (6 universități), social, s.n.) este de a determina nevoile, dorinţe- Slovacia (o universitate) și România (10 le şi interesele consumatorilor săi şi de a adapta universități). Pentru fiecare țară au fost instituţiile pentru a le oferi satisfacţia dorită sau 60 Aspecte ale comunicării universitare (I)

pentru a spori bunăstarea consumatorilor şi a Olomouc din Cehia, fiecare facultate are un societăţii pe termen lung.” (Kotler, Fox, 1995), oficiu care oferă suport studenților nici după mai bine de o jumătate de secol internaționali. Sunt însă și universități care universitățile nu fac apel la tehnicile de se rezumă doar la prezentarea programelor marketing educațional atât de necesar în de colaborare cu diverse universități din procesul de analiză, planificare, implemen- lume și a programelor ERASMUS. România tare și control al programelor de învă- face, iarăși, imagine distonantă față de res- țământ. tul grupului și în privința acestui indicator: Studenții străini pot obține informații șase universități, din zece, nu au un oficiu destul de clare în secțiunea Relații interna- de relații internaționale și nici informații ționale, unde majoritatea universităților legate de admitere pentru studenții străini. detaliază condițiile și procedurile de admi- Șase universități pun la dispoziția celor tere, regulamentele, modalitățile de sus - interesați informații detaliate privind faci - ținere a examenelor, posibilitășile de acces litățile oferite, cazare, masă, consiliere pro- și conținutul programelor europene pentru fesională, posibilități de recreere etc., mobilitate etc. La Palacký University of însoțite de detalii financiare. Central 61 Lucian Chișu & Viorica Ana Chişu

Fig. 6. Rezultatele analizei indicatorilor de evaluare a sistemului de comunicare online a universităților din Europa Centrală și de Est.

Fig. 7. Gradul de transparență și complexitate a informațiilor comunicate pe website-urile universităților din Europa Centrală și de Est.

European University din Budapesta are un gurate persoanelor cu dizabilități. Alte șase website care poate concura cu oricare altul universități din gruparea central-estică au o din țările occidentale cu tradiție în secțiune dedicată suportului pentru învățământul academic și, desigur cu studenți, dar fără referințe financiare pri- reputație internațională. La secțiunea rezer- vind costurile pe care le implică traiul într-o vată facilităților pentru studenți, pe site se altă țară. Unsprezece universități nu au pe găsesc informații detaliate privind serviciile site-uri nicio informație utilă studenților de consiliere psihologică sau serviciile asi- care vor să știe unde se pot caza, unde pot 62 Aspecte ale comunicării universitare (I)

lua masa și ce cheltuieli implică opțiunea de transparente în privința utilizării banilor, a studia în țara sau localitatea respectivă. sub forma unor broșuri anuale. Alte patru Cu greu se pot afla informații și despre universități prezintă date statistice despre cadrele didactice din universități, deși este studenți, absolvenți, activități de cercetare recunoscut faptul că reputația profesorilor etc., dar fără o situație bugetară. reprezintă unul dintre cele mai importante Dacă facem o comparație între uni- criterii după care se poate defini nivelul versitățile prezente în ARWU 2012 și cele calității procesului de învățământ și al pres- necotate, pa baza rezultatelor înregistrate la tigiului universității. Doar o singură univer- primii opt indicatori de analiză, se observă sitate, din Polonia, are o prezentare cores- faptul că primele au informații afișate pe punzătoare a corpului didactic, cu CV-uri website-uri într-un cuantum semnificativ care pun în evidență experiența, valoarea și mai mare. contribuția individuală la creșterea Rezultatele obținute pot primi explicații performanțelor instituției de învățământ. relevante făcând comparații cu cele înregis- Nici în privința rapoartelor privind trate la universitățile grupate în alte zone situația anuală a universității sub aspectul geografice ale Europei. Cu cât ne deplasăm activității, rezultatelor obținute și a folosirii către zona de de Vest și de Nord a continen- bugetelor, nu există informații prea multe. tului, cu atât crește volumul, calitatea, privi- Doar o singură universitate, Masaryk din tă și din perspectiva utilității, și transpa - Cehia, are afișat pe site rapoarte complete și rența informațiilor online.

Bibliografie şi referinţe

Balaban, D., C., 2009. Comunicarea mediatică, Keenan, K., 1997. Cum să comunici, București, Tritonic Publishing House, București. Editura Rentrop Straton, București Balaban, D., C., Ianuc, I., Meza, R., 2009. Kotler, P., Fox, K., 1995. Strategic Marketing for Publicitate și New Media, Tritonic Educational Institutions, Englewood Cliffs, Publishing House, București. New Jersey, Prentice Hall. Cabin, Ph., Dortier, J.-F., (coord.), 2010. Lohisse, J., 2002. Comunicarea – De la transmite- Comunicarea: Perspective actuale, Polirom, rea mecanică la interacţiune, Polirom, Iaşi. Iaşi. Muchelli, A., 2001. Les sciences de l’information Cuilenburg, J.J.van, Scholten, O., Noomen, et de la communication, Hachette, Paris. 1998. Ştiinţa comunicării, Humanitas, Oliver, S., 2009. Strategii de relaţii publice, București. Polirom, Iaşi Dagenais, B., 2003. Campania de relaţii publice, Popescu, I. C., 2002. Comunicarea în marketing, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Editura Uranus, Bucureşti. Iacob, M., Iacob, D., Ion, E., 1999. Cercetarea Robert L., Johnson, R.,L., 2005. Marketing științifică și comunicarea în sistemul Education in a Changing Educational educațional, A.I.S.M., București. Maxim, C., Banciu, D., 2009. Comunicarea onli- Environment, Journal of Business & ne - provocări şi oportunităţi. Instrumente Economics Research, 3(5), pp. 57-64. Office pentru mediul de comunicare, Stepan A., Petrov Gh. & Iordan V. (1995). Comunicare.ro, București. Fundamentele proiectării şi realizării sisteme- Oliver, S., 2009. Strategii de relaţii publice, lor informatice, Mirton Publishing House, Polirom, Iaşi. Timişoara. Robert L., Johnson, R.,L., 2005. Marketing Veghes, I., Ruff, B.,G., 2003. Relații Publice și Education in a Changing Educational Publicitate Online, Polirom, Iași. Environment, Journal of Business & http://www.webometrics.info/en/Europe? Economics Research, 3(5), pp. 57-64. page=58 63 64 Eminescu

Valentin COȘEREANU Cronologie Eminescu Viața, opera, contextul socio-cultural raportate la manuscrise și amintirile contemporanilor (IV) Abstract

Așa cum reiese din subtitlul Cronologiei, aceasta se referă la viața, opera și contextul socio-cultural în care a trăit poetul Mihai Eminescu, ilustrat cu citate din manuscrise și din amintirile contemporanilor. Cuvinte-cheie: viața, opera, amintiri.

As it appears from the subtitle, the present work refers to the life, the work and the social and cultural context in which the poet Mihai Eminescu lived, illustrated with manuscript quotes and memories of contemporaries. Keywords: life, work, memories.

1871 Dionis» şi toate poeziile publicate în «Convor- Aşa cum promisese la nuntă, pe 5 ianua- biri...» în anul 1870-1871 şi la începutul anului rie, conform actelor, Gh. Eminovici se obli- 1872, noi le cunoşteam abia după ce ajungea gă să acorde fiicei sale Aglaia o zestre de această revistă în mâinile noastre. Şi precum nu 2000 de galbeni, sumă prea mare pentru spunea nimănui ce scrie, aşa nu-i plăcea să dis- resursele materiale ale căminarului. Pentru cuteze cineva cu dânsul despre scrierile sale achitarea obligaţiei asumate faţă de fiica şi publicate. În astfel de cazuri el da din umeri şi ginerele său, Eminovici va fi nevoit în cele zicea: «Lasă-mă-n pace, îţi place, bine, nu-ţi din urmă să vândă Ipoteştii. place, treaba ta..., dar îşi continua colaborarea cu revista Convorbiri literare. Ianuarie 19 Cele două societăţi ale studen ţilor români de la Viena, România şi În februarie, scriindu-i lui Iacob Socie tatea literară şi ştiinţifică, fuzionează Negruzzi, aflăm că-l preocupa scrierea unui într-una nouă, intitulată România jună. Pre- roman intitulat Naturi catilinare: Scrierea e şedinte ales este Ioan Slavici, iar bibliotecar, completă ca roman, ce s-atinge de scenele de sen- Eminescu; amândoi militaseră intens pen- timent, de descrierile locurilor etc., necomplectă tru reunirea celor două societăţi studenţeşti. ca studiu, astfel încât cartea mea de notiţe e plină de cugetările cu care cere a mă clarifica pe Eminescu are o proprie atitudine faţă cu mine însumi şi cărora le-am destinat de pe scrierile sale, aşa încât, spune Ştefanelli, acuma locul în scheletul romanului. Tot acum ...nu spunea nimănui ce scrie, şi dacă ne scrisese poetul (11 februarie) expediază pentru ceva nu arăta nici colegilor săi de cameră, ce a revista ieşeană poezia Mortua est, care va scris, ci încuia manuscriptul. Astfel «Sermanul apărea tipărită la 1 martie.

Valentin COȘEREANU - Muzeul Memorial Eminescu – Ipoteşti, e-mail: [email protected] 65 Valentin Coșereanu

2 martie Se semnează pacea dintre Convorbiri literare. Eminescu este cel care Franţa şi Germania. Prima pierde Alsacia şi depistează capcana, dar poezia era deja Lorena, fiind obligată să plătească despăgu- tipărită chiar în Convorbiri literare. biri în valoare de 5 miliarde franci aur. Iunie 5 Se naşte la Botoşani istoricul, Martie 15 Este publicată în Convorbiri omul de ştiinţă, Nicolae Iorga. literare piesa lui Ioan Slavici, Fata de birău, al cărei text fusese corectat şi trimis revistei de Iunie 12 Un nou comitet de organizare a către poet. Serbării de la Putna va face trei Apeluri: Către junimea română, Către junele române şi 19 Martie Izbucneşte revoluţia franceză, Către onoratul public român. Alecsandri face iar eroul reprezentativ al acesteia va fi sur- munca de selectare a viitoarelor cuvântări prins de Eminescu în poezia Împărat şi prole- scrise şi participante la concurs în vederea tar. susţinerii lor în cadrul festiv. Este perioada când La întâlniri, Eminescu saluta cu formula: Pe 20 martie moare la Neapole, cel care «Trăiască naţia !», iar dacă era el salutat cu rostise discursul funebru, atât de bine trăit, această formulă, răspundea cu cuvintele: «Sus la moartea lui Pumnul, Alexandru (Alecu) cu dânsa !» Hurmuzachi. Iunie 15 Lui Eminescu îi apar tipărite în Martie 23 Sunt aprobate de către autori- Convorbiri... poeziile Înger şi demon şi Floare tăţile austrice statutele României June. albastră, iar Columna lui Traian îi reproduce poezia Noaptea. În Jurnalul Junimii se men- Marte 27 Se naşte marele scriitor Heinrich ţionează în procesul verbal din şedinţa II, 7 Mann, iar pe 9 aprilie, Eminescu notează în septembrie: D. Eminescu ceteşte două poezii: carnetul său manuscris, de care era nedes- Înger şi demon şi Floare albastră, care se primesc părţit, moartea lui Th. Rötscher, din care tra- pentru a se tipări. Tot în această şedinţă se dusese (Arta reprezentaţiunii dramatice). discută Subvenţiunea de acordat lui Eminescu. (Jurnalul Junimii) Mai 15 Maiorescu începe publicarea stu- diului Direcţia nouă în poezia şi proza română. Iunie Eminescu este la Ipoteşti, de unde În acest studiu îl defineşte pe Eminescu, iar aşa cum o face va rămâne între reperele fun- urmăreşte îndeaproape organizarea serbării damentale ale criticii: Cu totul osebit în felul de la Putna. Din această perioadă datează său, om al timpului modern, deocamdată blazat mărturiile lui Matei, fratele poetului: Când în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, refle- venea vara de vacanţe de la Wiana, mergeam xiv mai peste marginile permise, până acum aşa amândoi la vânătoare de raţe selbatice la un iaz de puţin format încât ne vine greu a-l cita îndată de pe moşia Cucoreni, proprietatea unui boier după Alecsandri, dar în fine poet, poet în toată autohton tot de I-a ordine ca şi Balş, Hatamnul puterea cuvântului, este d-l Mihail Eminescu. Anastasie Başotă (cel cu institutul de la De la d-sa cunoaştem trei poezii publicate în Pomârla), el cu puşca adusă lui Iuraşcă de «Convorbiri», care toate au particularităţile ară- Jeltuhin, şi pe care o luase tata la moartea lui tate mai sus, însă au şi farmecul limbagiului Iuraşcă şi o transformase la un armurier din Iaşi (semnul celor aleşi), o concepţie înaltă şi pe din cu cremene în cu capse, şi eu una mică pe lângă aceste (lucru rar între ai noştri) iubirea şi care o avea tot de la Balş. – Dar tot gânditor, înţelegerea artei antice. Este perioada în care vorbea el, spunea, râdea, dar iar rămânea gândi- Eminescu compune tabloul dramatic Andrei tor. Grozav iubea pe ţărani, mare simpatie avea Mureşanu. pe Ardeleni...

În iunie se desfăşoară farsa lui Hasdeu Iulie 10 Se naşte prozatorul Marcel cu o poezie apocrifă trimisă şi publicată în Proust, la Auteuil, în Franţa. 66 Cronologie Eminescu (IV)

August 6 De la Ipoteşti Eminescu îi scrie lă încrederea, cu care Românii din Bucovina ni- lui Maiorescu explicându-i lucruri de culise au încredinţat avutul lor. din societatea studenţilor români, în legătu- ră cu nişte cuvântări pentru serbarea de la August 27, spre seară începe desfăşura- Putna: De nu mă înşel, se pare cumcă nu V-ar fi rea serbărilor de la Putna, la care vor parti- supărat într-atâta împrejurarea că Vi s-a presin- cipa peste 3000 de reprezentanţi din toate tat o singură cuvântare, pe cât aceea, cumcă provinciile româneşti. Organizatorii au avut Comitetul ar fi anticipat asupra opiniunilor sprijinul a numeroase personalităţi cultura- d-voastră.// Nu a fost însă Comitetul acela, le din ţară. Acelaşi Ştefanelli spune: De-o care-a anticipat opinării D-voastră, ci numai parte şi de alta a mormântului sta Comitatul, iar membrii aceia, cari lucrase şi ei cuvântări şi cari lui Eminescu şi mie ne succese să stăm în faţa citind pe a D-lui Xenopol şi convingându-se mormântului la o depărtare cam de doi paşi. cumcă într-adevăr ar fi cea mai bună din toate, Moment înălţător, care ne transporta şi ne şi-au retras din bună voie pe-a lor, nevoind a le umplea de tainice fioruri, nesimţite până atunci. expune la o comparare, de care ei erau siguri, Spre seară Eminescu împarte poezia La mor- cumcă ar eşi în desfavoarea lor. mântul lui Ştefan cel Mare semnată de Dimitrie Gusti, poezie care se va publica în August 11 Hasdeu descoperă manuscri- ziarul Telegraful din 15-27 august 1971. Tot sul dicţionarului Anonymus Lugosiensis. seara, în trapeza mănăstirii s-a desfăşurat Congresul studenţimii române de pretutin- August 15 Eminescu publică articolul deni, la organizarea şi desfăşurarea căruia Naţionalii şi cosmopoliţii, iar pe 17 august Eminescu fusese iniţiatorul cu gândul la Unire. Umbla vorba printre săteni că scopul Consiliul municipal Bucureşti votează un era cel al unirii Bucovinei cu ţara. N-a fost ajutor întru susţinerea serbării de la Putna. să fie aşa. Pe 30 august organizatorii pără- Cu câteva zile înainte sosesc organizatorii şi sesc Putna. Familia notează: Serbarea de la se construiesc porticul festiv, cuptoarele Putna precum aflăm chiar la încheierea foii pentru copt pâine şi gătit mâncarea (se adu- noastre a reuşit foarte splendid. Numărul celor seseră douăzeci de vite pentru tăiere, 200 de prezenţi se urcă la mii. În trapeza mănăstirii, steaguri, 5. 000 de candele 500 lampioane Unii şezând împrejurul mesei, alţii stând în 100 ştiubeie de răşină!), iar pictorul Epa- picioare, iar alţii urcaţi pe scaune au discutat în minonda Bucevschi, prieten cu Eminescu, mijlocul fumului de ţigări cu mult avânt, spune pictează şi aranjează decorurile. Totul în Slavici. Un ecou al Serbării acesteia măreţe ritm febril. La serbare vor sosi din ţară şi se află într-un articol al gazetarului, în care Mihail Kogălniceanu, Alexandru Xenopol, se spune că La Putna un călugăr bătrân mi-a Ghedem Teodorescu, Grigore Tocilescu. Cât arătat locul înlăuntrul bisericii, în care stetea despre prepararea mâncării, Ştefanelli odată aninat portretul original al lui Ştefan- spune că Acolo se frigea un întreg bou pe o uria- Vodă. După original el a fost mic de stat, dar cu şă frigare de lemn, aşezată pe două furci înţepe- umere largi, cu faţa mare şi lungăreaţă, cu frun- nite în pământ. Câte patru oameni o învârteau tea lată şi ochii mari plecaţi în jos. Smad şi de ambele părţi, iar jarul de sub frigare era aşa de îngălbenit la faţă, părul capului lung şi negru mare, de nu te puteai mai că apropia. Cu deose- acoperea umerii şi cădea pe spate. Căutătura era bită plăcere se uita Eminescu la acest pitoresc tristă şi adâncă ca şi când ar fi fost cuprins de o tablou şi-mi zise întâiaşi dată că vede un bou stranie gândire... Coroana lui avea deasupra, în întreg în frigare... Slavici spune şi el că Pe mijloc, crucea de aur, împodobită cu cinci petre când unii purtau socotelile ori scriau în biroul nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul comitatului, alţii făceau muncă de salahori, iar sfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecu- alţii cutreierau satele, ca să adune velinţe, cear- vântând, cu stânga ţiind globul pământului, pe ceafuri şi perini pentru aşternuturi, farfurii, cercul de margine al coroanei un rând de petre tacâmuri şi feţe de masă pentru banchetul festiv, scumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă şi până în ziua de astăzi mi-a rămas inexplicabi- într-un strai mohorât cu guler de aur, iar pe gât 67 Valentin Coșereanu

îi atârna un egolpion de pietre şi mărgăritare. un ceas mai devreme o conştiinţă mai clară des- Câmpul portretului era albastru, în dreapta şi în pre marele nostru poet, a cărui operă numai în stânga chipului perdele roşii. Urmează poves- ediţia critică , oricât de modestă, îşi poate găsi o tea portretului. configuraţie. (G. Călinescu)

August 30 În Albumul Junimii, despre În 15 ianuarie, la rubrica Varietăţi, «Sionul care s-a mai vorbit, la numărul 49, se află şi românesc» scrie: Dora d-Istria, născută princi- Mihai Eminescu, unde se specifică intrarea pesa Elena Ghica, una din cele mai erudite femei lui în Junimea, în 1871, dar unde notează el ale lumii, vorbeşte perfect cincisprezece limbi, şi însuşi data şi locul naşterii: 1849 decembr. 20, este membră a zece societăţi literar-ştiinţifice din Botoşani. diferite ţări. (Apud Petru Vintilă)

Octombrie Eminescu se întoarce la Viena Ianuarie 21 La Junimea se stabileşte pentru continuarea studiilor universitare, calendarul prelecţiunilor cu tematica: studiindu-l pe Bürke. Elemente de educaţiune şi se discută contribu- În această perioadă se poate localiza rela- ţia membrilor societăţii în favoarea nenoroci- tarea lui Ştefanelli în legătură cu disputa tului filosof Feuerbach. dintre el şi un alt coleg român: La o întrunire a studenţilor se iscase între Eminescu şi Bumbac În 24 ianuarie Eminescu şi Slavici îi scriu iarăşi o discuţie violentă cu privire la «Direcţia egumenului Arcadie Ciupercovici, respon- nouă» şi cearta a urmat şi după întrunire... [...] sabilizându-l pentru darurile aduse la mor- La această discuţie la cafenea, prinsese Bumbac mântul şi mănăstirea unde este înmormân- cuvântul şi vorbea repede şi aşa de tare, că tat voievodul Ştefan cel Mare: Prea cucernice Eminescu nu era în stare să ajungă şi el la Părinte, Închinând Comitetul darurile aduse la cuvânt. Cercase Eminescu de mai multe ori să monumentul lui Ştefan cel Mare sfintei replice, dar glasul său era întrecut de vocea lui Mănăstiri Putna spre a împodobi biserica şi Bumbac şi numai mişcările buzelor lui Mănăstirea şi îndeosebi monumentul Măritului Eminescu arătau că vorbeşte şi el. După un timp Erou, care zace într-acea biserică, le pune toto- Eminescu îşi pierdu răbdarea, îşi scoase căciula dată sub părinteasca îngrijire a Sănţiei Vostre şi sa miţoasă din cap, o trânti pe masă şi-i zise iri- Vă roagă ca să primiţi aceste daruri de avlavioşii tat lui Bumbac: − Na! vorbeşte-i acu căciulii români, cât protectoratul, ce prin aceasta Vi se mele! ofereşte. Ianuarie 1872/Viena în 12/24/Ioan Slaviciu preşedinte/Pentru Comitetu M. Emi - Pe 4 noiembrie Eminescu este reales nescu secretariu. La Iaşi continuă cu rod bibliotecar al Societăţii România Jună. Sunt şedinţele Junimii. urmate, cu regularitate, până la sfârşitul anului, şedinţele Junimii ieşene. Februarie 10 Eminescu scrie acasă: Doctorul mi-a spus că principala cauză a boalei Anul în care apar câteva periodice, toate mele a fost izolarea deplină în care trăiesc şi cunoscute de Eminescu: Românul (C.A. înconjurarea societăţii şi a oamenilor, dar el se Rosetti), Trompeta Carpaţilor (Cezar Bolliac), simte aşa în largul lui şi i se pare normală Presa, Reforma, Ziua, Viitorul, Le journal de starea de singurătate, întrucât era creativă, Boucharest (Ullisse de Martillac), Telegraful şi aşa încât continuă: Eu nu cred să fie asta. E Dracul. drept că nu mă duc decât foarte rar în adunări, însă totuşi mă duc câteodată. Şi considera că îi 1872 erau suficiente ieşirile acelea rare. Restul era Anul scrierii poemului Memento mori − cititul şi scrisul, modul lui natural de a se Panorama deşertăciunilor. Este de la sine înţeles manifesta şi de a trăi. că scopul pentru care publici aci, chiar cu erori şi fără aparat critic, acest poem, nu este pentru Martie Aflată la Viena pentru o perioadă a-l abandona în această formă, ci spre a trezi cu mai lungă de timp, Veronica Micle îl cu - 68 Cronologie Eminescu (IV)

noaşte pe Eminescu în cercul studenţilor poezia şi în proza română. Menţionându-l pe români. Cunoscându-te la Viena, modestia ta, şi Eminescu imediat după Alecsandri, criticul mai ales darul de a povesti unele întâmplări din îl consideră pe noul colaborator al Junimii viaţa marilor gânditori, m-a făcut să-ţi port res- poet în toată puterea cuvântului. pect... Şase luni cât am stat în capitala Austriei mi s-a părut şase zile. [...] Erai timid şi vecinic Mai-iunie Din cauza dificultăţilor mate- priveai în pământ. Laudele mele pentru frumoa- riale, poetul este nevoit să părăsească Viena sele tale poezii păreau că te măgulesc, şi atunci pentru a reveni în ţară; până în toamnă se ai îndreptat priviri întrebătoare spre mine... Am află la Ipoteşti. rămas prieteni... La Viena, marea problemă erau banii şi iar banii: Vă spun drept, că tră- Pe 28 iunie Eminescu se întâlneşte cu iesc cu mare greutate, scrie părinţilor. În mo- Titu Maiorescu la Botoşani, ocazie cu care îi mentul în care vă scriu aceste şiruri mă aflu în va relata criticului isprava lui Scipione lipsă deplină de bani, aşa încât voi trebui ca Bădescu, gazetar şi poet botoşănean, prin mâni să împrumut de la cineva, deşi şi împru- care, pentru a obţine bani în vederea tipări- mutarea e grea, căci cunoscuţii mei, studenţi ca rii volumului său de poezii, dedică mai întâi mine, n-au nici ei de unde. Pe manuscrisul în volumul unui Ioanovici de la Curtea de care scria Panorama deşertăciunilor avea să-şi casaţie, apoi lui Mocioni apoi lui Principelui noteze şi cheltuielile care nu erau deloc Carol. Întrebat, acesta răspunse simplu: Ce, puţine. nu sunt poeziile mele? fapt ce se vede că l-a distrat teribil pe Eminescu, ca atunci când a 31 martie În se ţine un bal la Viena în povestit taică-său întâlnirea cu Domnitorul. vederea strângerii de fonduri pentru Cabinetul de lectură. Nu se ştie dacă La 1 iulie este destituit şi din învăţământ Eminescu a participat. institutorul Ion Creangă pentru faptele sale incorijibile şi incompatibile cu caracterul său de Aprilie 8 Poetul cere din nou să i se tri- cleric. mită bani de acasă: Vă rog pentru suma obiş- nuită de 8 galbeni, care-mi trebuiesc la începutul fiecărui semestru pentru plata banilor colegiali, Pe 17 iulie junimistul Nicu Gane este ales dar se gândeşte că vremea îi impune şi cum- primar al Iaşilor. părarea unui pardessus. În august, Eminescu petrece la Botoşani, Aprilie 27 Moare scriitorul Ion Heliade- cum relatează Andronic Ţăranu, împreună Rădulescu (n. 1802). Eminescu scrie o odă cu Toma Micheru şi sora sa Nataliţa, apoi funebră intitulată La moartea lui Eliade. Nu-i scrie o scrisoare de recomandare lui scăpa nici un eveniment, nici o pierdere a Maiorescu pentru violonistul Micheru, culturii mari şi le marca fie într-un necrolog numindu-l un geniu armonic. Poetul, bine fie printr-o creaţie originală. În cenaclul Juni - dispus, a recitat mai întâi din poeziile sale, mii ieşene începe obiceiul rezumatelor ziare- apoi, dovadă că era deja în cunoştinţă de lor care apăreau în ţară. Despre poet, G. Panu cauză în legătură cu folclorul de mahala, a îşi aminteşte în legătură cu înţelesul unei recitat, după ce s-a mai încălzit atmosfera şi poezii următoarele: O poezie nu trebuie înţelea- poezii mai deocheate, iar Nataliţa l-a impul- să în totul, continuu, căci dacă toţi bucherii de la sionat să continue. şcoală o înţeleg, atunci nu mai este poezie. Septembrie 1 În cursul şederii sale la Pe 8 mai Eminescu şi Slavici sunt aleşi Iaşi, Eminescu participă la câteva dintre membrii în Societatea România Jună, secţia şedinţele Junimii, unde citeşte Sărmanul literară. Dionis, Egipetul (1 septembrie), precum şi Înger şi demon, Floare albastră, pe 7 septem- Mai 15 În Convorbiri literare este publicat brie, când se votează încă pe 2 luni subvenţia studiul lui Titu Maiorescu Direcţia nouă în pentru Slavici (20 galb.) pentru a-şi putea depu- 69 Valentin Coșereanu

ne examenul şi subvenţiunea de acordat lui Pe 10 septembrie moare şi Avram Iancu Eminescu. într-o nejustificată mizerie, la Baia-de-Criş.

În septembrie, pe data de 14 moare poe- Septembrie 22 În cadrul şedinţei societă- tul Dimitrie Bolintineanu (n. 1819), grav ţii Junimea se hotărăşte acordarea unei sub- bolnav de tuberculoză, caracterizat în venţii lui Mihai Eminescu pentru a-şi conti- Epigonii astfel: nua studiile la Berlin, şi prelungirea sub- venţiei acordate lui Slavici pentru a-şi Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda încheia studiile la Viena. Poetul va trece mai murindă, întâi pe la Ipoteşti şi Botoşani. Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă – Octombrie 1 Este publicată în Convorbiri Viaţa-i fu o primăvară, moartea o părere literare poezia Egipetul. Este rodul cursurilor de rău; lui Lepsius, marele egiptolog, cursuri pe Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbăta- care Eminescu le frecventa cu mare curiozi- re, tate şi din care îşi lua notiţe, aşa cum ne rele- Şi din liră curgeau note şi din ochi vă manuscrisele. lacrimi amare Şi astfel Bolintineanu începu cântecul Pe data de 20 octombrie Matei Eminescu, său. fratele poetului, elev al Şcolii militare din Iaşi, este cu gradul de soldat. Iorgu Eminovici se întoarce la Ipoteşti pentru a fi îngrijit de familie. Octombrie 22 Moare poetul francez 70 Cronologie Eminescu (IV)

Théphile Gautier, iar pe 26 noiembrie Ianuarie 22 Apare în Convorbiri literare moare şi generalul Pavel Kisselev. partea a doua din nuvela Sărmanul Dionis.

Decembrie 1 Apare în Convorbiri literare Aprilie 1 Apar în Convorbiri literare poe- partea întâi din proza Sărmanul Dionis. În ziile Înger si demon şi Floare albastră citite mai Jurnalul Junimii se regăseşte menţiunea înainte la cenaclu. Tot în luna aceasta următoare, scrisă de mâna lui Xenopol: D. Maiorescu citeşte Beţia de cuvinte, într-o Eminescu ceteşte fragmente din «Diorama» şi atmosferă pe deplin junimistă: Mi-aduc anume «Egipetul » şi începutul evului de mijloc. aminte când dl. Maiorescu a citit «Beţia de Apoi ceteşte novela sa «Sermanul Dionisie». cuvinte» la «Junimea»; era în primăvara anului Asupra acesteia D. Pogor şi Maiorescu observă 1873; Junimea se ţinea la dl. Pogor. Nu transpi- că sfârşitul şi modul deslegărei nu corespunde rase nimic asupra acestui articol, noi eram cu cu caracterul întregei scrieri. Se primeşte pentru toţii dispuşi, făceam glume, râdeam, era o atmos- a se tipări. feră minunată. Iată că dl. Maiorescu scoate un manuscript şi-i citeşte titlul «Beţia de cuvinte». Decembrie 3 Şerban, aflat la Berlin, îi Deja titlul era atrăgător şi sugestiv; noi ne pră- scrie lui Mihai că tatăl lor nu-i va trimite pădeam de râs, căci de la cele întâi rânduri cu bani, aşa încât îl sfătuieşte să se adreseze teoria lui Darwin se vedea bine unde autorul Junimii pentru a-l ajuta, specificând faptul nostru voieşte să ajungă. Şi atunci timp de trei că tatăl era supărat pe el întrucât nu se sferturi de ceas, cât timp dl. Maiorescu a citit, înscrisese încă în noul an universitar. Trebuie n-a fost decât un continuu hohot de râs. Rar am să-ţi observ însă, cum că tata, după cum s-a văzut la Junimea un succes mai mare şi o vervă esprimat ieri, nu ţi poate trimite banii, înainte mai drăcească. (Gh. Panu) de 10 dechemvrie stil vechi (22 stil nou) şi chiar putând nu va voi. Asta este aşa desigur, încât Mai 2 Moare la Heidelberg prinţul, Al. nici trebuie să mai aştepţi, de aceea ar fi bine să Ioan Cuza, în urma unei afecţiuni cardiace, te adresezi la Junime unde e posibil ca să ai mai iar Eminescu, la Berlin audiază cursurile lui multă trecere. Eu voi face împreună cu Iorgu tot Althaus despre filosofia lui Hegel. Continuă ce ne va sta în putere pentru a-l îndupleca... apoi cu audierea lui Dühring, în legătură cu optimismul filosofic şi pesimismul poetic, Decembrie 16 Sosit la Berlin din luna precum şi un nou curs interesant şi atractiv octombrie, Eminescu se înscrie ca student pentru poet, Moravurile şi obiceiurile egipteni- ordinar la Universitatea din Berlin, lor, a lui Lepsius. Facultatea de Filosofie. Frecventează cursuri de filosofie, filosofia ştiinţei şi de Acum, când poetul face excursii, proba- istoria antică. bil în urma învăţămintelor trase din perioada precedentă, a singurătăţii, dar şi a aduce- Apare Prima verba, volumul de debut al rii aminte de pădurea Baisei de la Ipoteşti, poetului Al. Macedonski, poetul îngâmfat şi prin împrejurimile Berlinului, Eminescu agresiv verbal. notează versuri uşurele de genul:

Apar Scrierile lui C. Negruzzi, 3 volume, Din Berlin la Potsdam merge la Bucureşti. Drum-de-fier precum se ştie. Dară nu se ştie încă 1873 C-am luat bilet de-a treia. Ianuarie 1 Maiorescu şi Xenopol petrec C-am plecat de dimineaţă revelionul la Alecsandri, la Mirceşti. În pri- Cu un taler şi doi groşi măvara acestui an, Şerban Eminovici soseş- Şi de gât cu blonda Milly te şi el la Berlin pentru continuarea studii- C-ochi albaştri, buze roşi... lor, iar Eminescu începe audierea cursurilor lui Zeller (filosofie), Du Bois Reymond (şti- N-are rost a căuta în Milly, spune Petru inţele naturii), Lepsius (egiptologie). Vintilă, ceva mai mult decât o aventură erotică 71 Valentin Coșereanu

şi acest lucru nu e de căutat nici în alte nume studiat filosofia şi nu i se reproşează nimic feminine exercitate grafic pe hârtie, cum ar fi de moral sau material. În ţară continuă atacuri- exemplu cele din ms. 2259: Clarisse Vernetz, le Revistei contimporane, dar şi a altor publi- Clara Brommer. caţii, dar junimiştii se ocupă de creaţiile lor.

Iunie 1 Revista contimporană începe ata- Pe 21 septembrie, la vârsta de 29 de ani curi nejustificate şi tendenţioase împotriva moare Iorgu, fratele poetului şi este înhu- Beţiei de cuvinte a lui Maiorescu, acuzându-i mat la Ipoteşti, după ce părinţii tăinuiesc pe junimişti că se dedau la umor între mai sinuciderea acestuia, pentru a putea fi multe pahare de bere în «Borta rece», iar împo- înmormântat creştineşte. Studiase Academia triva lui Eminescu se spune de-a dreptul că prusiană la Berlin şi, la moarte, avea gradul de greşelile din «Egipetul» nu sunt tolerate nici locotenent. Era frumos, blând şi ciudat. Actul unui şcolar din clasa a III-a gimnazială, şi D. de deces vorbeşte în acest sens, căci în el se Eminescu este în fruntea noei direcţiuni. Ziarul scrie: S-a înmormântat de preut fără autoriza- Românul atacă şi el pe aceleaşi teme; reacţii- ţiunea Primării. Preutu se va înainta le junimiştilor sunt diverse: Maiorescu şi Parchetului pentru cutezare. (Petru Vintilă) ceilalţi mimează că nu le pasă, iar lui Eminescu chiar nu-i păsa, căci G. Panu Octombrie 27 Are loc aniversarea spune că râdea cu indiferenţă, auzise că în Junimii, ocazie cu care se pierde Dosarul ani- «Contimporanul» este atacat dar nu-şi dăduse versărilor. Nu este de mirare, căci şi anunţul osteneala nu numai ca să citească, dar nici vorbeşte în acest sens: Sâmbătă în 27 Oct. măcar să se intereseze ceva mai aproape. Fiind aniversarea «Ortalei», mare beţie la «Burtă Rece», toţi membrii sunt poftiţi la bere şi Acum poetul scrie părinţilor că Pe Şerban chiftele. (Apud Petru Vintilă) îl văd rar, căci şede foarte departe de mine. Dacă vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu mă clari- Decembrie Eminescu se înscrie cu întâr- fică niciodată într-atâta, ca să ştiu ce are de gând ziere din nou la cursuri, prins probabil de să facă. Cu alte cuvinte, Şerban îşi vedea de cine ştie ce lecturi ori de propriile creaţii. studiul său şi nu voia să discute propriile atitudini, cum n-o va face nici Eminescu, de Pe 12 decembrie, spre mâhnirea lui altfel. Eminescu, este rechemat în ţară agentul Iunie Dificultăţile financiare ale poetului diplomatic Teodor Rosetti şi înlocuit cu N. sunt tot mai mari, familia reuşind cu greu Kreţulescu, despre care poetul scrie că este o să-i trimită banii necesari şederii la Berlin. antichitate rară, din vremea lui Papură-Vodă. Îi Pentru ca Eminescu să nu renunţe la studii, va reduce şi salariul poetului, funcţionar la junimistul Th. Rosetti, agent diplomatic al Agenţie la 30 de talgeri, cu parigoria că o să- României la Berlin, îi suplimentează poetu- mi dea o bursă. O bursă pe care n-o va primi lui retribuţia ce o primea ca secretar la agen- niciodată. Fin observator de oameni, scriin- ţia diplomatică română din Berlin. du-i lui Rosetti, Eminescu îl ironizează pe noul diplomat fără har şi linguşitor: Găseşte Iunie 28 Moare Andrei Şaguna. excelenţa sa că taxa de birjă e prea mare; depeşă cifrată; îl salută pe excelenţa sa pe stradă un Iulie 14 Eminescu cere un certificat de ovrei care cumpără haine vechi; scrisoare către absolvire a celor două semestre (probabil să măria-sa despre popularitatea câştigată în justifice părinţilor că a frecventat cursurile), neamul lui Israel. Fericit muncitor eu, care duc pe care-l obţine, iar pe 17 iulie i se eliberea- nu numai scrisorile acestea la poştă, nefericit ză o dovadă că a restituit cărţile împrumu- măria-sa, care trebuie să le citească pe toate... tate de la Biblioteca regală. În 26 iulie i se eliberează un alt certificat de la rectoratul şi Apare volumul de poezii intitulat Une senatul Universităţii, din care reiese că a saison en enfer a lui Artuhur Rimbaud. 72 Cronologie Eminescu (IV)

Este anul în care Ion Luca Caragiale Iacob Negruzzi: O – azi nu combat mai mult debutează cu Ghimpele. pe Eminescu. Instinctiv îmi pun întrebarea, dacă o viaţă precum este a mea, merită să fie sus- 1874 ţinută. Da ! − «Cine nu este, nu simte dureri, − În scrisorile ce i le adresează, Titu şi multe dureri sunt puţine plăceri». Îşi ştiau Maiorescu îl îndeamnă pe Eminescu să-şi unul altuia nu numai suferinţele cotidiene, susţină doctoratul în filosofie, pentru ca la dar citeau şi citau din scrierile celuilalt/ întoarcerea în ţară să poată fi numit profe- celorlalţi. sor la Universitatea din Iaşi. Eminescu va face toate diligenţele necesare în acest sens, Februarie 26 Pentru că Maiorescu îl dar în final va renunţa. Acum este timpul întrebase odată despre oferta doctoratului, când în manuscris (2278, f. 14) poetul notea- cât timp şi ce mijloace îi trebuie, Eminescu ză: Când eram încă la universitate, aveam o ciu- răspunde: Întorc mai degrabă întrebarea şi dată petrecere... adesea ziua pe uliţi, stând spun: cât timp şi mijloace mi s-ar putea pune la numai pe ici, pe colo, la câte-un anticar şi răsco- dispoziţie, eu declarând de mai înainte că sunt lindu-i vechiturile, luam din cărţile lui tot ce-mi gata să rambursez totul, când mă voi vedea părea mai bizar şi mai fantastic şi veneam apoi ajuns cu titlul meu academic la un liman sigur. acasă, citeam şi însemnam într-un caiet numit Căci e mai bine să iau după aceasta şi să-mi fragmentarium toate... câte-mi plăcea. Ajun - măsur timpul şi locul cu măsura realităţilor. gând acasă, noaptea, după ce astupam soba, Apoi se explică mai adâncit, în funcţie de citeam şi traduceam spre propria mea plăcere firea sa: Când e vorba să vă spun ceva (da ori ceea ce am spus mai sus... ba) atunci nu spun de obicei nimic şi adevărata mea fire primordială se arată fără şovăire: − Ianuarie 29 Ştiind că va avea un post devin ticăit. important în guvern, Titu Maiorescu îl ches- tionează pe Eminescu într-o scrisoare, cu Martie 20 Eminescu va nota în manuscri- destulă delicateţe: Cum stai cu doctoratul de sul 2286, f. 90, după o corespondenţă de filosofie ? Îl faci la Berlin ? Apoi acesta se şase săptămâni cu Maiorescu, următoarele: explică: În orice caz însă te rog să vezi şi în prelegerile mele vor începe într-al 20 Mart. această întrebare un semn de atenţiune şi consi- Obiecte: Introducerea în filosofie de 4 ori pe săp- derare, ce o avem toţi din cercul nostru pentru tămână, dovadă că luase în serios doctoratul, D-ta; asemenea cuvinte ar fi de prisos pentru dar împrejurările l-au contrazis. alţii, căci ei ar simţi de la sine ceea ce se cuprinde în ele; dar pesimiştii de felul D-tale trebuie, Aprilie 7 Titu Maiorescu este numit poate, să fie din când în când deşteptaţi din visul Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii în cabi- concentrat al microcosmosului lor interior. netul Lascăr Catargi, post din care va dispune trimiterea subvenţiilor de studii către Februarie 10 Moare Eudoxiu Eminescu şi Slavici. Din acest an, Titu Hurmuzachi, autorul celor cinci tomuri de Maiorescu se stabileşte definitiv la Fragmente zur Geschdischte der Rumänien, al Bucureşti. În aceeaşi zi a numirii sale pe căror prim volum îl va traduce în româneşte post, va pleca la Cernăuţi, de unde va expe- Mihai Eminescu în timpul cât a stat la dia lăzile cu documente din istoria români- Floreşti (Dolj), la conacul lui Zoe Mandrea, lor copiate de Eudoxiu Hurmuzachi din soţia junimistului Nicolae Mandrea. Colecţia Arhiva imperială vieneză, lucru ce denotă o acestui mare cărturar şi patriot număra la responsabilitate aparte asupra documente- 1899 un număr de 23 de volume. lor ce ţin direct de istoria noastră naţională şi cât de preţioase erau. Februarie 13 Eminescu este deja citat (chiar în particular) de către apropiaţi. Ioan Aprilie 26 Maiorescu aprobă acordarea Slavici, într-un moment greu al vieţii sale, în bursei pentru susţinerea doctoratului lui pericol de a i se amputa o mână, îi scrie lui Eminescu, în calitatea sa de ministru: 100 de 73 Valentin Coșereanu

galbeni, mai întâi, pentru depunerea doctora- adusă de Iacob Negruzzi în Amin tirile sale: tului şi teză, cu condiţie ca în urmă să înapoieze ...zadarnic l-am trimis pe Eminescu la Berlin. ministerului aceşti una sută galbeni. Fie că el nu se putea hotărî să se pregătească pentru examenul de doctorat, fie că pasiunea Mai 7 Eminescu optează pentru susţine- pentru Veronica îl rechema înapoi la Iaşi, el rea doctoratului la Iena. Maiorescu îi scrise- părăsi Berlinul, fără chiar a ne preveni, şi într-o se apăsat la 1 mai că Numirile pe care le fac bună dimineaţă ne pomenirăm cu dânsul întors trebue să fie perfect corecte, adăugând la final: definitiv... nu «ticăit», ci răspunde clar: de ce sumă ai nevoie şi pe când doctoratul. Eminescu va răspun- August 24 Acum, Eminescu scriindu-i de de această dată limpede: Voi pleca deci cât lui Al. Samurcaş, îi va spune că nu abando- se poate de curând la Iena, şi sper că deja la în- nează doctoratul şi este de crezut, dar ca ceputul lui August să-mi pot da doctoratul. oriunde s-a dus, poetul şi-a luat munca în serios, căci aşa era el construit: postul de la Iulie 3 Şerban, fratele lui Eminescu, se bibliotecă este, după propria mărturisire, scuză într-o scrisoare către un anume domn singurul care nu e în stare de-a-mi întrerupe Betzhold că amână plătirea datoriei: Aş fi întru nimic preparaţiile mele pentru doctorat, împlinit această obligaţie fără greutate dacă nu nici ocupaţiunea mea, care întotdeauna va rămâ- m-ar fi împiedicat la lucru boala mea, peste care nea ştiinţifică şi literară. Dar ca la toate, spune s-au adăugat cheltuielile de îngrijire, care mi-au mai departe, începutul şi-aici e greu şi numai secătuit toate mijloacele. luarea-n seamă şi numărarea a 15.000 opuri (peste 30.000 volume) e un lucru, de nu greu, Mai 18 Ion Creangă depune cerere pen- totuşi răpitor de vreme. tru reintegrarea lui în învăţământ. August 25 Ion Ghica este ales membru al Pe 30 iulie Eminescu încheie cursurile Academiei Române. universităţii berlineze, unde a audiat marii profesori ai timpului: Dühring, Nitsch, Pe 23 august Eminescu, doctorand în filo- Munk, Poggendorf. sofie, este numit provizoriu în postul de bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi..., apoi în 30 August 14 Gheorghe Eminovici este august, acesta va depune jurământul la pre- nevoit să pornească pe urmele fiicelor sale luarea funcţiei de director al Bibliotecii din Aglaia şi Harieta care, fiind plecate la băi în Iaşi, în faţa rectorului universităţii, Ştefan străinătate, se îmbolnăvesc de tifos. Micle. Avea dreptate Ghimpele să improvi- Călătoria îl obligă pe căminar la un impor- zeze versuri pe seama acestei numiri, în tant efort financiar. În acest timp, Eminescu felul acestora: se întoarce în ţară, unde i se pregătise postul de bibliotecar la Iaşi, dar nu înainte de a face Şi pe junele Eminachi, o excursie de studii în vederea doctoratului, Din Berlin abia sosit, cu gândul că-l va putea pregăti, la biblioteca În locul lui Botnarachi ieşeană, în linişte, unde urma să lucreze. Va Peste Biblii l-a numit. trece prin arhivele din Königsberg, Cracovia şi Lemberg. Acasă află de boala Pe 14 septembrie, poetul se destăinuie celor două surori, apoi de la Ipoteşti va Veronicăi: Sunt fericit că mi-am ales un loc pleca la Iaşi, unde îşi ia în serios munca de potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de organizare a bibliotecii, muncă care-i va cercetare. Ferit de ziua de mâine, mă voi cufunda răpi timpul, distrăgându-l de la pregătirea ca un budist în trecut mai ales în trecutul nostru doctoratului. Numai luarea în primire a atât de măreţ în fapte şi oameni... Numai că 15000 de opuri, aproximativ 30000 volume destinul i-a jucat feste în acest sens... îi va lua timp îndelungat. Iată şi o presupu- Eminescu devine, alături de Xenopol, să explicaţie a plecării poetului din Berlin, Lambrior, Vârgolici, om de bază al discuţii- 74 Cronologie Eminescu (IV)

lor din cenaclul junimist ieşean. În ceea ce Octombrie Eminescu suplineşte cursul priveşte munca sa la bibliotecă, Eminescu se de Logică la catedra lui A.D. Xenopol de la preocupă de achiziţionarea de cărţi vechi şi Universitatea ieşeană. manuscrise pentru completarea fondului de carte al acesteia. În paralel, studiază în Convins că un doctorat l-ar pune în vederea doctoratului în filosofie, proiect la acord cu lumea şi societatea, dar nu cu el care nu renunţase decât temporar. Acum însuşi, poetul renunţă la acest grad univer- este timpul când Slavici îi face poetului un sitar şi academic, iar celorlalţi, în schimb, le portret pe cât de succint, pe atât de veridic: spune că dacă nu sunt preocupaţi de marile a nimărui limbă nu-mi place ca a lui Eminescu probleme ale evoluţiei omeneşti, atunci şi să cunoşti pe Eminescu, şi vei afla un om de musai că ei nu au capul tăiat pentru asemenea felul, în care natura nu produce decât în momen- probleme. El le avea, dar cu toate astea tele sale de preocupaţiune. renunţă la titlu. Nu-l interesa: Căci direcţia noastră se caracterizează printr-o conştinciozi- În data de 19 septembrie, Eminescu încă tate care nu se mulţumeşte cu îdeplinirea doar este preocupat de doctoratul său. Îi scrie lui exterioară a ceea ce se cere să reprezinţi. Un titlu Ioan Al. Samurcaş: că în Köenigsberg a stat de doctor m-ar aranja într-adevăr cu lumea şi cu de vorbă cu directorul arhivei din oraş, ordinea ei legală, nu şi cu mine însumi, care culegând notiţe asupra ţărilor învecinate deocamdată nu mă mulţumeşte, nu. Tocmai Poloniei, dându-şi seama că E altceva a face această împrejurare concretă mi-a arătat limpede cercetări pentru sine însuşi, cari, greşite chiar seriozitatea sarcinii mele, iar ideea foloaselor ce fiind, nu au nici un caracter oficial, şi altceva mi s-ar putea oferi pe această cale nu e mai când ca reprezentant al unui guvern, cercetezi puternică decât conştiinţa datoriei. Iată de ce aş cu toată responsabilitatea morală documente cere timp. Cât, depinde iarăşi de mijloacele mele. vechi...În Cracovia a aflat că deja se publică documentele arhivei (aşadar le-ar fi avut la Octombrie 25 Are loc banchetul Junimii, îndemână fără cheltuiala deplasărilor şi iar Eminescu este surprins jonglând în relativa bâjbâială din arhive), iar la Lemberg glumă cu un proaspăt junimist, tot pe a vrut să fotografieze biserica Movileştilor şi teme... poetice, chiar dacă animat de un portretele din ea, (familia lui Ieremia Movilă şi pahar. Altfel de natura lui era tăcut, adaugă portretul unui Armaş din ţara-românească, care G. Panu, cel care relatează faptul. cu vremea a fost mare-cancelar al Poloniei), dar l-a oprit lipsa mijloacelor de a plăti un foto- Noiembrie 1 Eminescu publică în Con - graf. vor biri literare un articol despre Constantin Bălăcescu, în care spune cum nu se poate În octombrie Lambrior îi scria lui mai frumos şi mai adevărat că, Dacă cineva Maiorescu că Eminescu nu poate pleca în ar împărţi oamenii în două, adică în mulţimea ce străinătate pentru susţinerea doctoratului, se mişcă plină de intenţii şi interese iară de pe căci sunt oare care întâmplări grave în familia alta cei ce o privesc pe ea sau pe sine însuşi prin sa... În adevăr, Samurcaş îi telegrafiază lui ochelarii liniştei sufleteşti, atunci şi acest scrii- Eminescu în felul următor: Boala lui Şerban tor ar trebui aşezat în numărul celor din urmă. înrăutăţită, complicată cu nebunie, silit internat spital, de urgenţă luaţi măsuri băneşti, iar Noiembrie Poetul este invitat la seratele direcţiunea spitalului anunţă şi ea Agenţia literare ale Veronicăi Micle. Pe 8 noiembrie Română că fratele acesta al poetului se află îi scrie acesteia: Cronicile şi cântecele populare într-o stare atât de agitată încât medicii, pe mai formează, în clipa de faţă, un material din care multă vreme, nu pot îngădui nici o vizită a rude- culeg fondul inspiraţiunilor. Cred că voi putea lor sau a prietenilor la el. citi în salonul Dv. O poezie, având un subiect cules din acest material. Octombrie 14 La Facultatea de litere din Bucureşti, Hasdeu inaugurează cursul de Originalitatea preocupărilor lui Eminescu filologie comparată. la Bibliotecă se desprinde şi din propunerile 75 Valentin Coșereanu

nu mai puţin originale şi realiste pe care le La Berlin, pe 2 decembrie, este înmor- face: Bibliotecarul a pus în vedere subscrişilor mântat fratele lui Eminescu, Şerban. mai multe cărţi şi manuscrise vechi. Conti - Eminescu telegrafiază la Berlin, lui nuând, totodată, şi preocuparea proprie în Samurcaş, dar scrie imediat şi acasă: Vă rog achiziţionarea a astfel de materiale, având a-mi răspunde grabnic, ce puteţi face şi dacă-i deci experienţa proprie în astfel de situaţii, puteţi trimite cel puţin pe două luni deocamda- omul responsabil pentru munca sa de biblio- tă. Are grijă să se intereseze şi de situaţia tecar propune ca în şedinţa respectivă să fie pre- din familie, dar mai ales să fie delicat şi dis- zent şi d-l decan al Facultăţii de litere spre a jude- cret în legătură cu mama sa. Să-mi spuneţi şi ca despre valoarea lor. Fiindcă unele [pe care le cum stau toate acasă şi să tăinuiţi mamei citează mai sus n.n.], anticarul le propune şi în cuprinsul scrisorii mele. Ministrul Cultelor a schimb cu alte cărţi, pe care biblioteca le posedă în fost în Iaşi. El ştia deja despre Şerban, dar exemplare mai multe, dorim ca în şedinţa viitoare neavând nici o sumă disponibilă din buget, nu să se designeze acela care-ar fi să se câştige prin poate veni în ajutorul său. schimb. Matei, fratele mai mic al poetului îl caracteriza astfel: Oacheş ca un ţigan, consti- Noiembrie Bolnav de tuberculoză şi alie- tuţie debilă, statură mai sus de mijloc – vindica- nat mintal, Şerban Eminovici (33 ani) moare tiv. la Berlin, lăsând în urma sa datorii, care vor fi pasate de la unul la altul, căci Eminovici Pe 3 decembrie Kreţulescu anunţă bătrânul încearcă să eludeze plata lor cât Ministerul de Externe din Bucureşti că a mai mult timp. încetat din viaţă la spitalul Charité şi ieri 20 Nov./2 Dec. A fost înmormântat la cimitirul ce În luna aceasta îl va aduce Eminescu pe poartă acelaşi nume cu spitalul; am îngrijit ca Creangă să citească la Junimea, după ce între ceremonia funebră să se facă după buna cuviin- cei doi se leagă o mare şi susţinută prietenie. ţă, invitând pentru aceasta preotul de la capela Tot acum Slavici mărturiseşte că Eram, ce-i rusească. drept, toţi patru oameni foarte cu minte, dar nu ni se potriveau ceasornicile şi nu puteai nicioda- Prietenia dintre Creangă şi Eminescu se tă să ştii când se culcă unul şi când se scoală maifesta în fel şi chip: fie stăteau de vorbă celălalt, când să-i găseşti pe toţi îmbrăcaţi şi care ceasuri şi nopţi întregi la bojdeuca din când e gata să stea la masă. Aceasta era atmos- Ţicău, unde Creangă îi citea poveşti şi fera de grup în care trăiau şi munceau prie- povestiri, când poetul îi spunea Lasă tenii poetului, implicându-l în aceasta şi pe Creangă, ai să citeşti la «Junimea», tu n-ai nevo- cel care povesteşte (pe Slavici) că ie să fii corectat de nimeni; fie îl asculta poves- Petrecându-şi viaţa ca dânsul [cu Eminescu tind, ceea ce-i făcea o mare plăcere, iarna, la n.n.], cei mai mulţi oameni s-ar fi prăpădit în gura sobei, cu câte un pahar de vin vechi roşu, scurt timp. Pe el nu-mi aduc aminte să-l fi văzut fiert cu scorţişoară şi măr domnesc, după cum vreodată bolnav, nici posomorât. Era deci în spune Emil Gârleanu, fie dăruindu-şi în 1874, când poetul era în deplinătatea puteri- semn de preţuire cărţi vechi şi valoroase, fie lor sale fizice şi creatoare. plimbându-se pe dealurile Cricului.

Decembrie 1 Revista Convorbiri literare Apare eseul lui A.I. Odobescu, Pseudo- publică poemul Împărat şi proletar, purtând Kynegetikos. În publicistica sa, Eminescu nu în manuscrise titlu Proletarul, Ideile unui pro- trece cu vederea scrierea aceasta: stilul deci e letar sau Umbre pe pânza vremii. Izbucnise cel epistolar – al scrierilor intime. Scrisoarea revoluţia franceză, iar imaginea surprinsă a intimă înlocuieşte graiul viu, conversaţia, de proletarului perorând pe lângă mese lunge în aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracţii, faţa plebei, dar atacând pe baricade atunci perioadele încărcate cu propoziţii subordonate; când este nevoie, nu sunt altceva decât ca şi în conversaţii, vorbirea se mişcă în scurte imaginile Comunei din Paris. propoziţii principale şi relaţiile logice ale cugetă- 76 Cronologie Eminescu (IV)

rilor se cunosc mai mult din cuprinsul propozi- voltare şi al limbei slave bisericeşti. Era vorba ţiilor decât din forma gramaticală a combinării de acatistul lui Dosoftei. lor. Februarie 1 Convorbirile literare publică Lui Titu Maiorescu îi apar tipărite volu- poezia eminesciană Făt-Frumos din tei. În mul de Critice, la Editura Socec, Bucureşti. legătură cu această creaţie, Victor Eminescu susţine că geneza poeziei ar fi plecat de la P. Ispirescu publică Snoave sau poveşti un fapt adevărat: o nemţoaică blondă, de un populare, în 2 volume, la Bucureşti. blond ideal, zglobie ca primăvara şi iubitoare ca orice toate germanele s-a îndrăgostit de un Iacob Negruzzi publică şi el Copii de pe ţigan a lui Hodoroabă şi dându-se în dra- natură, tot la Bucureşti. goste, au plecat călare, trezindu-se la grani- ţa cu Bucovina, de unde au fugit în lume. Tot în acest an apare volumul lui Paul De aici şi strofa scrisă de Eminescu pe poar- Verlaine, Romances sans paroles. ta castelului:

1875 La castel în poartă calu-i Încă din ianuarie Eminescu face în conti- Stă a doua zi în spume nuare demersuri pentru achiziţionarea de Dar frumoasa lui stăpână cărţi şi manuscrise, care-l interesau, proba- A rămas pierdută-n lume. bil, şi pe el şi pe care, cu siguranţă le parcur- gea. Matei Eminescu întăreşte şi el spusele lui Victor, într-o scrisoare către Corneliu Botez, Ianuarie 15 Apare o nouă revistă cu titlul în 1909: Pe când Balş stăpânea Dumbrăvenii, a Revista Junimei condusă de Demetruiu G. luat în căsătorie pe o cântăreaţă germană de la Ionescu, cel care va deveni mai târziu, teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la lăsându-se de politică, Take Ionescu. Ea Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnişoară, spre proclamă de la început: Neapărat că toţi sun- a-i ţine de urât Nepoata, o fire zvăpăiată, se tem pentru această «nouă direcţie» aşa cum o îndrăgi nebuneşte de un ţăran, chelar şi velniţer dezvoltă D. Maiorescu, în principiu, în teorie; din Dumbrăveni, care era de o rară frumuseţe, dar niminea nu va suferi să i se impună ca fiul lui Gheorghe Hodoroabă din Vereşti de pe modele searbădele şi misticile producţiuni ale Domeniul Dumbrăvenilor. Nemţoiaca fură de la Dd. Naum, Bodnărescu, Pogor, Beldiceanu, mătuşa sa, Băluşoaia, suma de 300 de galbeni şi Vârgolici, Eminescu et compania (Petru se înţelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreu- Vintilă). nă. Cum dânsa cunoştea bine călăria, într-o zi foarte de dimineaţă a poruncit să-i pună şeaua Ianuarie 17 Corect până la ultimul ban, pe cal – un armăsar arab şi negru la păr – şi pre- Eminescu anunţă Ministerul de Instrucţie făcându-se că pleacă în cavalcadă, s-a dus la faptul că din suma destinată achiziţiilor de Vereşti. Acolo aştepta Hodoroabă lângă apa cărţi şi manuscrise i-a rămas, economisind, Sucevei, la graniţă. Dădu drumul calului ca să 185 de lei şi propune să-i rămână în conti- se ducă unde vrea, iar ea împreună cu nuare în vederea unei noi oferte (cea a lui Hodoroabă, râul fiind în acel timp scăzut, trecu Iancu Codrescu, redactorul revistei graniţa cu învoirea grănicerilor, care nu le făcu- Buciumul român), care îi propusese vinderea ră nici o împotrivire.// Calul, după ce a gonit cât unui manuscris vechi. Numai că el scrie a gonit, aşa că din negru se făcuse alb de spume, ministeriului: ...în critica limbei slave şi a sem- s-a întors acasă singur şi a început să necheze la nelor grafice de pe acea vreme şi neputând susţi- poarta castelului, să-i dea drumul la grajd.// ne cu siguranţă vechimea manuscriptumului, Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, am onoarea a vi-l trimite cu aceasta d-voastre, îşi închipui că a trântit jos pe stăpâna lui şi pentru a-l pune în vederea unui cunoscător al îndată împănă în toate părţile oamenii curţii ca limbei noastre din epocele ei anterioare de dez- să o caute. El însuşi apucă spre Vereşti; dar acolo 77 Valentin Coșereanu

îl întâmpină un ţăran, care îi zise să n-o mai Iunie 6 Se naşte romancierul Thomas caute degeaba, pentru că nemţoaica a trecut cor- Mann, în orăşelul Lübeck. dunul (graniţa) cu feciorul lui Hodoroabă. Poetul auzind de la tatăl său naraţiunea acestei Iunie 18 Poetul acceptă propunerea lui întâmplări, şi venind cu acesta şi fratele său, Maiorescu de a fi numit revizor şcolar pen- căpitanul Matei Eminescu, la Dumbrăveni, prin tru judeţele Iaşi şi Vaslui. Totodată, va fi 1864, a făcut versul: numit membru în comisia pentru examinarea manualelor didactice. În răstimpul cât a La castel în poartă calul fost revizor (iunie 1876-iunie 1877), poetul Sta a doua zi în spume, şi-a îndeplinit exemplar îndatoririle, propu- Dar frumoasa lui stăpână nând ministerului modalităţi concrete de A rămas pierdută-n lume îmbunătăţire a situaţiei învăţământului rural. Înainte de toate, însă, îi scrie lui Plecând din Dumbrăveni la Ipoteşti, poetul Maiorescu: Punctul meu de vedere este, că se scrie cu cretă acest vers pe poarta castelului; dar intră în contact cu populaţia rurală, singura tatăl său a pus de l-a şters, să nu se supere care mă interesează în deosebi. Cred a fi în stare Băluşoaia... de a Vă da relaţii fidele asupra stării şi traiului ei, precum şi asupra marginilor, între cari ar fi Martie Eminescu continuă coresponden- cu putinţă a se lărgi sau a se adânci învăţămân- ţa cu Ministerul în vederea aprobării sume- tul primar. Şi s-a ţinut de cuvânt. lor necesare achiziţionării de noi volume şi Este perioada când, intuindu-i talentul manuscrise vechi. Lista bibliografică, spune literar, Eminescu îl determină pe Creangă Petru Vintilă, extrem de minuţioasă este prece- să-şi înceapă a scrie povestirile. dată de consideraţii profunde şi deosebit de interesante privind însemnătatea literaturii vechi Iulie 1 Ministerul îl anunţă oficial pe mai ales din punct de vedere stilistic şi lexical. Eminescu de numirea sa în postul de revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui. Martie 27 Moare Edgar Quinet. Iacob Negruzzi, în amintirile sale va spune: Eminescu predă limba germană la ...după stăruinţa noastră el fu numit revizor Institutul Academic din Iaşi, când îi cunoaş- şcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui. În această calita- te pe elevii săi, C. Mille şi V. G. Morţun, dar te el călătorea din sat în sat, avea raporturi con- şi când are loc faimoasa grevă a elevilor tinue cu învăţătorii, cu primarii, cu ţăranii, şi se împotriva profesorului lor mult prea sever. întări tot mai mult în dragostea sa pentru popo- După aceea, direcţiunea şcolii a renunţat la rul de jos. De pe atunci datează începuturile sale Eminescu şi l-a înlocuit cu Pavel Paicu. de poezii în formă populară, pe care mai târziu le-a perfecţionat aşa de mult. Sâmbăta seara, Aprilie 1 Poetul gazetar publică în Con - venea obişnuit cu câteva poezii de acestea, cărora vorbiri literare un articol despre lucrarea lui Junimea le dădu epitetul de cantabile fiindcă Odobescu, Pseudo-Kynegetikos, caracteri- adeseori le intonam în cor spre înveselirea tutu- zând-o astfel: Epistolă menită a fi precuvânta- rea cărţii «Manualul vânătorului» ea a crescut ror şi a autorului însuşi, care, când era bine dis- sub mâinile autorului ei într-un volum de obser- pus, lua şi el parte la cântarea comună. Apoi vaţii, aluziuni, descrieri, ironii şi pagine de eru- Negruzzi continuă: Când poezii ale acestui diţie. autor de declarau a fi cantabile, ele se puneau imediat în muzică de Junimea. Câţiva membri Iunie Eminescu este demis din postul de compuneau orchestrul, alţii formau corul şi cân- director al bibliotecii, fiind înlocuit cu D. tarea generală urma cu vuiet, adesea spre neca- Petrino. Petrino, răzbunător şi ranchiunos, zul lui Eminescu, dar totdeauna spre marea neuitând răspunsul imbatabil al lui veselie a Junimii. Eminescu din articolul O scriere critică, îl va da pe poet în judecată pentru însuşirea unor Pe 5 iulie apare decretul de numire a lui nimicuri din bibliotecă. Eminescu în funcţia de membru onorific în 78 Cronologie Eminescu (IV)

Comisia pentru examinarea cărţilor didacti- fost punctul de plecare al unei întinse opere de ce, semn de preţuire reală a cunoştinţelor sociologie naţională, iar aşa a fost numai infor- poetului în mai toate domeniile. maţia unor admirabile articole de gazetă şi a unei conferinţe. (G. Călinescu) Acum face poetul deplasări la Ipoteşti, unde, la îndemnul său, surorile mamei, în Septembrie Poetul face o călătorie la cin la mănăstirea Agafton, de lângă Ipoteşti, Cernăuţi şi duce ascunse în bagajul său, organizează clăci unde se povesteau basme broşura Răpirea Bucovinei, în ciuda faptului din popor şi unde poetul a auzit de la maica că habsburgii pregăteau Centenarul anexă- Zenaida povestea lui Călin. A notat-o apoi a rii provinciei la Imperiu. A fost o palmă versificat-o cu atâta talent. Pe când Eminescu dură dată autorităţilor habsburgice, căci era slujbaş la Iaşi [...] a venit la familia sa în broşura s-a răspândit fulgerător peste tot, Ipoteşti. Cu această ocaziune s-a dus şi la schitul ajungând şi la Paris. Stând la taifas cu Agafton din judeţul Botoşani, unde era călugă- Stefanelli şi bând vin [...], glumind şi fierbând rită mătuşa sa, maica Fevronia Iuraşcu. Aceasta, cafele negre într-un ibricaş, aud în stradă un într-o seară, a făcut şezătoare de tors lână, la cor de voci bărbăteşti cântând Deşteapă-te care au venit mai multe călugăriţe. Una din ele, române, la care Eminescu a exclamat: maica Zenaida, a spus povestea lui Călin. Poetul Niciodată nu mi-a plăcut cântecul acesta mai a ascultat-o, a luat notiţe şi apoi a versificat-o. mult ca acuma. Când un avocat vru să invite pe Pe de altă parte, la Iaşi, Eminescu începuse tinerii judecători români de la masa lui să petreacă ceasuri întregi la cenaclul Eminescu la petrecerea comună, acesta dădu Veronicăi, dar şi numai singuri, împreună. semne de iritaţie şi se prefăcu că ia pe numitul avocat, din cauza fracului, drept chelner. (G. Iulie 19 Eminescu înaintează un tablou Călinescu) complet al reorganizării şcolilor rurale din judeţul Iaşi, iar în august, la îndemnul poe- Septembrie 5 Adus de Eminescu în gru- tului, Creangă scrie Soacra cu trei nurori. pul Junimii, Creangă citeşte la prima sa par- Continuă lupta pentru scoaterea şcolilor ticipare la şedinţele societăţii povestirea rurale din nenumărate lipsuri, făcând Soacra cu trei nurori, care va fi publicată la 1 rapoar te către minister în acest sens. octombrie în Convorbiri literare. Oameni şi ei, după discuţii îndelungate şi prinzând În iulie şi august revizorul şcolar îşi vede curajul câtorva pahare, iată şi evocarea lui cu asiduitate de responsabilităţile profesiei, Negruzzi: Eminescu veni cu el într-o sâmbătă inspectând 54 de şcoli şi dând rapoarte seară la mine acasă, dar la intrarea lor în amănunţite Ministerului despre starea aces- «Junimea» un zâmbet a zburat pe buzele tuturo- tora, dar şi despre lipsurile din toate aces- ra. Şi Creangă şi Eminescu erau roşi la faţă, tea. Sigur că nu erau uitate pregătirea profe- aveau ochii turburi, şi râdeau liniştiţi cu ferici- sională a învăţătorului ori ştiinţa de carte a rea omului beat... Aşa l-a ademenit poetul pe elevilor, aş cum nu erau uitate nici relaţiile prietenul său a avea curajul intrării în socie- şcolii cu Primăriile de care aparţineau. Cu tatea literară ieşeană. alte cuvinte, Eminescu, aşa cum promisese ministrului Maiorescu, făcea un adevărat Noiembrie 16 Veronica Micle trimite tur de forţă în vederea inspectării a cât mai câteva poezii lui Iacob Negruzzi în vederea multe şcoli, dovedind interes pentru traiul publicării lor în revista ieşeană. În casa bătrâ- populaţiei rurale, culegând din gura acesto- nului Micle, Eminescu petrecea ceasuri întregi ra folclor. Inspecţiile şcolare de ţară l-au făcut pe fiecare zi; acolo îşi declama poeziile cu acea pe Eminescu să cunoască mai de aproape starea cadenţă plângătoare care făcea farmecul lecturii socială a ţăranului, abuzurile arendaşilor şi sale. Acolo şi Veronica i-o fi citit încercările sale funcţionarilor administrativi, infiltrarea ciocoi- poetice, care pe ici, pe colo, poate or fi fost lor capitalişti în chip de cârciumari, un material îndreptate după sfaturile lui Eminescu. (Iacob sociologic, care, în alte condiţiuni de viaţă, ar fi Negruzzi) 79 Valentin Coșereanu

Noiembrie 18 Acum apare tipărit la curţii se-ntinde o ogradă mare în semicerc, Viena Raportul anual al Societăţii academice înconjurată cu zaplaz şindrilit, umbrit de plopi, social-literare «România Jună» 1874-1875. salcâmi sau nuci. În dreapta curţii, care se Societatea îi numeşte drept membrii emeri- numeşte «sus», sunt în genere grajduri şi ham- taţi pe Eminescu, Slavici, V. Bumbac şi V. bare, în stânga – acarete pentru bucătărie şi ser- Morariu. vitori, numită «jos», iar din dosul curţii se întinde-n patrat, cu şanţ, pomătul, florăriile, via Noiembrie 21 La ora unu după amiezi se şi prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a sate- naşte nepotul lui Eminescu la Ipoteşti, Ioan lor şi curţilor, fără privire la modificaţiunile Drogli. întâmplătoare cari individualizează pe fiecare din ele. Atmosfera satului ipoteştean merită Revizorul şcolar îşi continuă munca cu şi ea a fi redată, căci este atât de bine sur- asiduitate şi plănuieşte o carte de lecturi prinsă, încât pare a fi unică în literatura pentru uzul şcolilor, atât de necesară elevi- română: Caracterul vieţei de sat este liniştea şi lor pe care-i inspecta. Astfel, Ca un adevărat tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai Pestalozzi rătăcitor, Eminescu străbătu furtunos copiii se joacă în colbul drumului, babele de tot drumurile judeţene, aspru şi nemulţumit, ase- bătrâne şed torcând la umbră pe prispă şi moş- mănător într-aceasta mult lui Gh. Eminovici... negii adunaţi la crâşmă îşi petrec restul vieţei lor (G. Călinescu) bând şi povestind. Abia sara, când satul devine Decembrie 1 Apare Capra cu trei iezi de centrul vieţei pământului ce-l înconjură, se Ion Creangă, în revista Convorbiri literare. În începe acea duioasă armonie câmpenească, idili- acelaşi număr al revistei apare tipărită şi că şi împăciuitoare. Stele izvorăsc umede şi auri- poezia Veronicăi intitulată Fugi îţi zic. Acum te pe jumalţul cel adânc şi albastru al cerului, Eminescu scrie proza La curtea cuconului buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros Vasile Creangă, de unde răzbate atmosfera adormitor împle satul, carili vin cu boi osteniţi, stereotipică a unui sat din Moldova de Sus, scârţâind din lanuri, oamenii vin cu coasele dar şi cea a familiei proprii, în toată orându- de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talange- iala sa: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curţi le turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută şi liniş- scrânciobul scârţâie-n vânt, cânii încep a lătra şi tită. Fereştile dreptunghiulare strălucesc în prin armonia amestecată s-aude plin şi lănguros soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în faţa sunetul clopotului, care împle inima cu pace.