STUDII DE TIINłĂ I CULTURĂ
REVISTĂ TRIMESTRIALĂ EDITATĂ DE UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDI ” din ARAD ANUL V, NR. 3 (18), SEPTEMBRIE 2009
QUARTERLY JOURNAL, PUBLISHED BY „VASILE GOLDIS” WESTERN UNIVERSITY ARAD V YEAR, NO. 3 (18) SEPTEMBRE 2009
„Vasile Goldi ” University Press Arad – România
STUDII DE TIINłĂ I CULTURĂ
Revistă trimestrială editată de Universitatea de Vest ”Vasile Goldi ” din Arad ANUL V, Nr.3 (18) – SEPTEMBRIE 2009
Colegiul de redacŃie / Editorial Board
Editor ef / Editor – in Chief: Prof. Vasile MAN Secretar general de redacŃie: / Executive Editor: Conf. univ. dr . Marius GREC Membri / Members:
Prof. univ. dr. MarŃian IOVAN, Prof. univ. dr. Francisc SCHNEIDER , Conf. univ. dr. Nicolae IUGA, Lector. univ. dr. Eugen GAGEA, Lector. univ. dr . Stelean BOIA, Lector. univ. drd . Cristian BENłE, Conf.. univ. dr. Teodor PĂTRĂUłĂ , Lector. univ. drd. Virgiliu JIREGHIE
Consiliul tiinŃific – ReferenŃi / Advisory Board: Prof. univ. dr. Aurel ARDELEAN – Rector al UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad, vicepre edinte al FederaŃiei InternaŃionale a colilor Superioare din Europa Prof. univ. dr. Răzvan THEODORESCU – membru al Academiei Române. Prof. univ. dr. Constantin TOMA – membru al Academiei Române. Prof. univ. dr. Grozdanka GOJKOV – director al colii Superioare pentru Educatori din Vâr eŃ, Serbia, membru al Academiei Central – Europene de tiinŃă i Artă, Paris Pr. Prof. univ. dr. Mircea PĂCURARIU – Facultatea de Teologie “Andrei aguna” din Sibiu, membru al Academiei Române. Prof. univ. dr. Jean MONTREUIL – Universitatea din Lille, FranŃa. Prof. univ. dr. Licia Maria VAINA – Universitatea din Boston, SUA. Prof. univ. dr. Edouard JAGODNIK – Pre edinte, F.E.D.E., FranŃa – Lyon. Prof. univ. dr. Mihai COMAN – decan al FacultăŃii de Jurnalism Bucure ti, expert ARACIS. Prof. univ. dr. Cri u DASCĂLU – director al Institutului de Cercetări Socio Umane “Titu Maiorescu” al Academiei Române Prof. dr. Adrian Radu CRĂCIUN senior rechercher, Universitatea Liberă Bruxelles, Belgia. Conf. univ. dr. Ilona MÁTHÉ – director Centrul de Predare i Atestare Limbi Străine, Universitatea Szent István Gödöllı, Facultatea de Studii Economice, Békéscsaba. Prof. univ. dr. Adrian NEGRU – coala Superioară pentru Educatori din Vâr eŃ, Serbia. Conf. univ. dr. tefan GENCĂRĂU – Universitatea “Babe – Bolyai”, Cluj Napoca. Conf univ dr Ioan TRIFA – Decan, Facultatea de tiinŃe Juridice, UVVG Arad Prof. univ. dr. Victor CRĂCIUN – Pre edinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni,Bucure ti. Oana Corina MOLDOVEAN – Parlamentul European, Bruxelles, Belgia. Dr. Viorel łIGU – Istoric de Arta, Arad. Petru POANTĂ – critic literar, Cluj Napoca, membru al Uniunii Scriitorilor din România Traducerile au fost asigurate de / Translations from Romanian were revised by: Lect. univ. dr. Narcisa łIRBAN, Prep. univ .drd. Gianina POPOVICI, Emilia RUS, L. Engleză, Tehnoredactare/made up: Otilia PETRILA
Adresa / Editorial Office: Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad 310025 ARAD, Bd. RevoluŃiei nr. 94 96; telefon: 0040/0257/280335; mobil 0724039978; fax 0040/0257/280810; www.revista studii uvvg.ro , e mail: [email protected] ISSN 1841 1401 Revistă evaluată de Consiliul NaŃional al Cercetării tiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior i clasificată în categoria B+, indexată în Baza de Date InternaŃională (BDI) CEEOL (www. ceeol.com) din Frankfurt, Germania i EBSCO Publishing din Statele Unite (www.ebscohort.com ).
2
EDITORIAL
CONTRIBUłIA MAJORĂ A ÎNVĂłĂMÂNTULUI SUPERIOR PRIVAT DIN ROMÂNIA LA FORMAREA INIłIALĂ I CONTINUĂ A FORłEI DE MUNCĂ
THE MAJOR CONTRIBUTION OF THE ROMANIAN PRIVATE HIGHER EDUCATION TO THE INITIAL AND CONTINUOUS WORKFORCE FORMATION
Aurel ARDELEAN Rector of the Western University de Vest “Vasile Goldi ” of Arad President of the Accredited Private Universities’ Union of Romania
Abstract: The dissertation comprises significant general elements illustrating the evolution of the post 90s Romanian university in its transition to a democratic educational system within which the private academic education has a decisive role in the initial and continuous workforce formation. There are also elements of criticism of the educational system, demonstrating the insufficient applicability of theoretical knowledge through empirical programmes, but universities, in general, including private ones, seek to find the best solutions of adapting the university curricula to the needs of the community and organizations. The Romanian Private Higher Education has a special role in the evolution of society, and the statistical data employed point out to this contribution through the simple qualitative analysis of the regions of development and of the share of private universities – in areas with the most intense economic development where the most private higher educations institutions appeared, and reversely. Consequently, the Romanian workforce is daily going through the phases of initial and continuous formation in order to adapt to the new European and global requirements for competitiveness and professional competence.
Key words: education, higher, private, reform, Romania Cuvinte cheie: învăŃământ, superior, privat, reformă, România
The general policies of universities. Reform and antireform What is a university? There are permanent changes and re adjustments of the Romanian education. But what is the general outlook on education? How is the University of the Future envisaged? What are the challenges that lead to the need and the direction of change and adaptation in education? These questions require answers comprising the matrix of educational policies in Romania.
3 In the lines below, I propose a multifaceted definition of the academic area as a place of the future. Universities represent a space of the future formed in the present time , as a priori and a posteriori formulas, through which the development of the culture of knowledge and the pragmatics of society can be reached. The university reform began after 1989, when the values of democracy constituted a challenge for the entire Romanian society, arousing curiosity rather than knowledge, will rather than possibility, effects which were directed towards the educational system and implicitly towards the need for reform in education and teaching. On the level of educational policies, solutions were sought to respond to the need for democratization of the university, strategies were established for facilitating innovation in the university, the philosophy of education, the structure of the educational system and the educational curriculum were restructured, strategies of initial and continuous workforce and teaching staff formation and improvement were brought into discussion, in which both the newly founded private universities and the public ones took part. In conclusion, in the current phase, the realization of a structural ideal is imposed, allowing for the development of an efficient but not apparent knowledge society, through complex educational reforms which would leave all the phases in the educational system open, by emphasizing the collaboration of universities with civil communities, with the new formation values of the Romanian civilization, both in the institutional environment and in the individual, creative, innovative one.
The European policies on vocational education and training Vocational education and training are decisive for the fulfillment of the strategic objective established by the member states, at the European Council of Lisbon, for making the European Union the most competitive and dynamic knowledge based society and economy capable of a durable economic growth, with more and better jobs and with an increased social cohesion. These objectives can be achieved by connecting education to the European Higher Education Area, correlated to the European Research Area. The meetings of state leaders and governments, within the framework of the European Councils of Lisbon (2000), Stockholm (2001) and Barcelona (2002) confirmed the role and importance of education and formation and established priorities for actions focused on a European level. The conclusion of the Commission shows that the remarkable prospects regarding the systems of education and formation established by state leaders and governments in Lisbon are entirely justified. The achievement of the objectives established for education and formation will be crucial for the success of the entire strategy set out in Lisbon. The Commission recommends member states to provide the level of public investment required by the European social model, to establish partnerships and stimulants for more numerous and more sustained investments made by companies and individuals, to concentrate financing on the areas where best quality results are most likely to be produced and to initiate reforms regarding the curricula, the quality and the recognition of studies/competences, with a view to maximizing their effectiveness in the European context. If the formal bases of the reform of Lisbon were laid by adopting the declaration of Bologna (June 19 th , 1999), resulting in the creation of the European Higher Education Area, based on intra and inter university cooperation and mobility, its connection to scientific research and to the assessment of progress recorded in order to establish new lines of action, were supervised periodically through biannual meetings of the ministries of education in the member states ( Prague – 2001, Berlin – 2003,Bergen – 2005, London – 2007, Leuven – 2009). It is worth specifying that, together with the adoption of the Agenda of Lisbon, the bases for vocational education and lifelong learning were laid. Generally speaking, the main priorities of the private universities in Romania for modernizing vocational education on a European level are aimed at: increasing the attractiveness and quality of vocational education
4 developing and implementing common tools for vocational education ( ECVET 1 development and testing, as a tool of credit transfer and accumulation, the development of cooperation for improving quality by using ENQA VET 2); developing common tools in which vocational education should play an important part (the European Qualifications Framework based on learning results that would ensure the relationship between vocational education and higher education, as well as the EUROPASS ); sharing learning experiences through the exchange of good practices and mechanisms of dissemination of knowledge and expertise; actively involving social partners and all the actors involved in vocational education. In conclusion, recent research in the field of orientation and changes in education and instruction, financed by several international bodies (the European Council EC 2003; the Organization for Economic Co operation and Development OECD 2002, 2003), departs from the premise of permanent lifelong education of a human being. From this perspective, the role and functions must be discussed. Thus, the University must alter the educational paradigm: from transmitting specific knowledge to the formation of competences that would ensure the social and professional success of young persons in an ever changing society. Such competences refer to: communication, problem solving, critical thinking, managerial abilities, creativity, innovation, motivation, teamwork abilities ad permanent openness to learning.
Universities do not create universal epistemologists, but shape specialized workforce for the global society Structurally speaking, a university is an institution having relations with the entire society, and is open to collaboration in intermediated or non intermediated formulas in a global, tolerant and cosmopolitan world 3. As an organization, the university bears the mechanisms of institutional functioning, of its dimension, structure or purposes. We ask ourselves the rhetorical question of whether, from an associative point view, we can compare the university to an ornament of porcelain or to a piece of clay. It is the major question of the 21 st century education, to which an answer must be iven. Consequently, whoever thinks that universities have the exclusive role of forming a well defined intellectual minority, articulated by consistent and elitist competences, is mistaken. Shard may injure idealistic soles. But the social modeling, socialization and solidarity of the individuals may only be achieved, from the perspective of culture and civilization and in all fields of society (economic, political and cultural) by means of a continuous public or private education addressed to the masses. Mass education, the increase in the number of years of study and the need for lifelong learning are as many processes coming to the relational aid of society and the individual. In order for society to exist, it needs the intellectual media. In order for it to progress, society needs the intellectual elite. History has proven through sufficient examples that the leap and evolution of society occurs after long periods of stagnation, accumulation, and social and scientific revolutions appear in a pointlike manner, periodically, relatively rarely on the temporal scale. Therefore, the university has created and continues to create, usually, an intellectual media, and the elite are born in statistically insignificant percentages. There are, of course, differentiations among universities, among the factors favouring or not the emergence of researchers and exceptional graduates, among outcomes and final products. Romania has no university in the world top 500 – it is reproached, in a somewhat justified, but fragmentary way. It is the simplest way of justifying the failure of institution or of a social category by identifying one single culprit – in our case the academic environment – as if the 1 st year student was a nursery graduate. Yet, and here I place serious question mark, the pre university reform is only
1 European Credit System for VET 2 European Network of Quality Assurance for VET 3 See also Jacques Derrida, DeconstrucŃia politicii (The Politics of Deconstruction), Editura Ideea Design & Print, Cluj Napoca, 2005, pp. 5 and following 5 elaborated through obsolete educational policies. The future university students are not educated in a creative, pragmatic and competitive spirit, but in a reproductive, repetitive and theoretical one 4. The university must shape complex personalities through intensive synthetic forms – in a few years of study, so that it could cover all that other institutions had not been able to up until that moment. A paradox is born – the 2009 student becomes a doxa of cognition, in small statistical percentages, but also of dropping out – observed in numerous reports 5, of well directed elitism or of formal mediocrity. According to the last Report of the European Commission, half of all 15 year old Romanian children have reading and comprehension difficulties. According to the same document, from 2000 to 2006, the percentage of Romanians who cannot understand what they read (functional illiteracy) increased from 41.3% to 53.5% 6. In conclusion, the biggest problem of Romanian education as a whole resides in the necessity for changing educational policies, the pre university curricula and the teaching learning evaluation structure of each discipline. Only then can universities be stigmatized as the only culprits for the liberalization of the market, for the diploma trade, for the rate of school or academic failure. For example, the baccalaureate entirely lost its evaluative value, because of not adopting a viable system of educational assessment, because of the legislative inconsistency etc.
The image of private universities in the community From a rhetorical perspective, any current university is a private one , in its essence, regardless of the financing sources attracted or of its relation to the public or private sector. The private character of universities indicates, after all, the ways in which they manage to shape, as a final, individual and personified part, the new human/graduate, the modern or post modern thinking. “The construction of the psychological subject does not act from the inside to the outside, as all forms of rationalism postulate, neither is it the result of environmental modelling. It is the product of social relation.” 7 Centring teaching methods on the student – main actor of the educational act – and not on the teacher, describes the appearance of a genuine system of alternative and/or differentiated educational system which universities attempt to promote for the purpose of ennobling knowledge, of connecting to the European Higher Education Area and to the European Research Area. In the analysis of the educational system in Romania, the changes that the university has undergone over the last 18 years are labeled as either “remarkable” and essential for the democratization of education and instruction in our country, or “inappropriate” and “unrealistic”, leading to a not so beneficial transformation of the Romanian university, and implicitly, of the Romanian society. Studies of impact on the educational assumed, more often than not, a macro systemic approach, where the university and its problems are seldom found. Likewise, quantitative approaches were predominant for a good while. Moreover, the data on the state of education describe, in most cases: the number of public or private universities, groups of study and specializations, the number of students, teaching staff, the number of computers, accepted students, graduates etc. Yet, there is a question that does not find an answer among this type of investigations: what is the essence of transformations or changes of mentality on the level of an educational institution, on the level of the organizational culture, how do the university actors perceive the day to day mutations that occur within it? Qualitative demarches must also be carried out with regard to the system initial and continuous vocational education. These are based, in universities, on the following strategic orientations :
4 See also Andrei Marga, University Reform Today , Cluj University Press, Cluj Napoca, 2003, pp.26 and following. 5 Romania is situated on the LAST PLACE in Europe in terms of young persons aged 15 24 participating in a form of education. Only 41.9% of these young persons participate in a form of education (as compared to 64.5% in Lithuania, 63.4% in Poland, 62.7% in Slovenia), according to the report of the Committee of Crisis for the Salvation of Romanian Education on 13 July 2008. 6 Ibid. 7 Marcel Crahay, Psihologia educaŃiei (The Psychology of Education), Editura Trei, Bucure ti, 2009, p. 460 6 the need for ensuring a coherent national framework, based on learning results; the focus on demand, rather than supply; an offer made in multiple and flexible learning contexts; educational routes and multiple forms of organization, in a open system allowing entries and exits based on the validation of prior acquisitions, and the certification of competences obtained in the prospect of facilitating lifelong learning; the firm sustenance and consistent application of principles of access and equity; the assurance of quality for academic education. In this sense, it is worth mentioning the contribution of private universities to the initial and continual formation, according to the last estimation of the National Institute of Statistics:
Table 1 Groups of specializations Students registered in the Graduates in the academic year 2006 2007 academic year 2005 2006 Total number of registered 265,243 26,336 students Full time attendance 116,119 16,799 education Part time attendance 49,266 7,262 + 37 education + evening classes Open distance education 99,858 2,238
An ascending trend in the number of students accepted in private universities is observed, as well as a great discrepancy between those who enter the private education system and those who manage to complete their studies, which points out to the presence of quality in the private education system. In spite of all this, there are critical elements addressed to the educational system as a whole, which show that there were too few cases when the initiative of fundamental changes came from the concrete environment, from the university or from the local community. There are, of course, exceptions. Some institutions have understood that not only scholarly achievements, but their very prestige within the community they belong to, depend on the way in which they respond to the concrete needs of society and on the extent to which they manage to provide optimal conditions to students and professors. All in all, it should be taken into account that knowledge society and the connection of scientific research to higher education which the European Union explicitly promotes have, as a model or as an ideal, the overcoming of educational strategies in the U.S.A., where private organizations hold a share of over 64% of higher education, and “the distinction between public and private in the American higher education is, however, not as clearly delimited as in the case of other countries” 8, circumstances in which, through bi univocal relations, private universities, and not only public ones, receive funding for research from the state, a model Romania is trying to follow, at least formally, by means of the Pact for Education (2009).
The place of universities in the community “A university is an institution of tertiary education”, it is maintained, developing the idea of implementing a certain pragmatic, investigative and creative mental shape by constructing a genuine partnership between the university environment and the national, regional, or local community. The motivation for undertaking a research on the organizational specificity of the university and on the way it relates to the social and cultural environment to which belongs, which influence it
8 Anthony Giddens, Sociologie ( Sociology) , All Publishing, Bucure ti, 2000, p. 444 7 and which is influenced by the values and outcomes of the educational process, is situated at the confluence of theoretical and practical reasons. The lack of primarily theoretical preoccupations for circumscribing the elements contributing to the construction of an identity of the university, and, moreover, of practical ones for comparing the results of analyses of instructive/educational institutions to the results o international studies in the field, are the object of justified criticism on Romanian public universities, in the first place and, as an inevitable consequence, in the case of private ones which must adapt, by means of their curricula and of specific standards, to a pre established nucleus designed by public universities. As a consequence, we must show that such values as diversity and the cultivation of specificity in education can provide schools with the necessary socio psycho pedagogical landmarks within institutional development strategies. Form an institutional viewpoint, understanding the university as an organization, its specificity, its vision and values configuring the university culture, the way in which the outer context and culture influence its performances, innovation and change in the university explicitly presuppose the analysis of the influences which they have on local communities. It is worth mentioning the preponderant development of private universities in areas that most contribute to the formation of Romania’s GNP, which points out to the major contribution of private education to the initial and continuous workforce formation and to the institutional and educational adaptation of the specific academic environment: Table 2 Locality Private higher Faculties Registered students Permanent education teaching staff institutions in the academic year 2006 2007 Total 48 197 265,243 4,119 Bucharest 18 80 173,114 1,062 Alba Iulia 1 1 89 9 Alexandria 1 57 Arad 1 15 10,170 338 Bacau 1 3 2,535 43 Baia Mare 1 6 1,548 Brasov 1 6 18,516 135 Braila 6 1,633 44 Cluj Napoca 4 7 4,288 336 Constanta 1 8 12,203 125 Craiova 1 5 6,454 24 Deva 1 241 7 Galati 2 4 3,507 41 Iasi 5 15 6,479 309 Lugoj 1 2 916 22 Miercurea Ciuc 1 1,107 Oradea 3 4 3,693 107 Pitesti 1 3 2,479 67 Ramnicu Valcea 1 2,313 40 Satu Mare 2 288 Sebis 2 365 Sibiu 2 5 2,853 49 Targu Jiu 2 1,193 10 Targu Mures 1 5 2,678 59 Tiisoara 4 15 7,165 203 Consequently, the necessity of analyzing the university’s identity and its dependence on the community’s needs can be emphasised by departing from the importance, premises and consequences of reform in education, and especially of the elements of novelty and the need for adapting Romanian schools to the challenges of the contemporary world. The consequences associated to the educational reform, namely the change and innovation phenomenon are relatively slow and have long term implications, for both the appraisal of the efficiency of academic institutions and within pedagogical researches of this type. A rough outline on what is currently
8 being undertaken in terms of research regarding scholarly development and the efficiency of the university shows that there are rapid changes in these areas, yet not all are effective, but carry the premises of adaption to theoretical, rather than practical requirements, to ideologically structured perspectives (even if current ideologies are different), rather than focused on applied research. If we take into account the research conducted abroad, which study the capacity of schools for adapting to change (Hopkins, Harris, and Jackson 1997, Townsend, Creemers and collaborators 1998; van der Berg, Vanderbenghe and Sleegers, 1999), it is possible, metaphorically speaking, to compare the way in which scientific literature describes their analysis as being rather a procedure of applying a lens through which it is possible to notice, catch and analyse frames, clichés or images. By means of these it is subsequently possible to open “the black box” that is now the educational institution. For researchers, the importance of analysing the identity of an institution resides not only in a theoretical exercise, it is not a mere instrument of a viable educational policy, but provides the basis for a concrete measure on an empirical level, where the “agents of change”, the practitioners, have the possibility to isolate the most effective actions which sustain change in the university, and to propose research action. The key concepts from which we departed revealed relations, structures and realities that seemed difficult to identify at first. After the study of specialized literature and a general investigation of the current practice in Romanian schools we might be tempted to declare ourselves rather pessimistic and to join those who consider the University, as an institution, a field in which there are too few chances of success in an empirical research, where the outcomes of the research can only influence the studied object after a sufficiently long time, during which other changes and challenges have changed the input of the problem. This is one point of view, reflecting, however, the concrete reality of research in the field. Yet, one must counterbalance this methodological limitation, by taking into consideration some research strategies based on action and co opting the actors of the educational field to the current analysis of the university environment. From the viewpoint of specialization groups, private universities contribute to the initial and continuous formation of students, according to the decisions that the latter take by registering, observing their priority in orienting towards non applied and non engineering domains, which reflects a flawed professional orientations, originating in pre university institutions. The last estimation of the National Institute of Statistics, specialization groups of students included in the private academic system was as follows:
Specialization groups Students registered in the Graduates in the academic academic year 2006 2007 year 2005 2006 Technical – Industry, Economic 11,131 663 Engineering, Transports and Telecommunications, Architecture and Construction, Agriculture Medical and pharmaceutical 4,655 408 Economic sciences 115,813 12,846 Law 58,255 5,810 Academic/pedagogical 73,425 6,247 Artistic 1,964 362 The context of the university, with its socio psycho pedagogical aspects, is the one determining a certain specificity which can contribute to the increased efficiency of the university, to change and innovation in education. Unfortunately, this context is, most of the time, regarded as a mere background. Moreover, the variables describing it, and here we refer to the university culture, to the organizational climate, to the image of the university and its partnership with the community, are considered as insufficiently substantiated, perhaps also owing to the fact that they are perceived as more general concepts, hard to be made operational. Likewise, in Romania, the 9 concept of specific “curriculum” – the share of 20 30% of optional subjects, left to the discretion of the university, seem to be a lesser analyzed and little understood reality on the university level. But how can the real problems of the university be understood, if this university context/background is underestimated? The internal or external context includes several aspects. The internal one is related to the university actors: students, professors, administrative staff, the way in which they relate and communicate, but also the characteristics of the university as a social, physical, but also psychological environment. The external context refers, among other things, to the relation of the university to parents, the community to which it belongs, the civil society, possible partners: socio cultural and economic institutions etc. Evidently, the context is very important, not only for the positioning of the university as a physical and social environment, but also from the perspective of connections that it develops. A new element in relation to the new information technologies is the “virtual context” of a university. Initially understood as a key element for open, distance education or learning, this virtual medium of the university is developed continually and can be found in the presentation of institutions’ web pages, the internal design of informational networks, discussion forums launched by the University, specific educational software or the real or virtual connections developed with schools, students, professors from all over the world. Extremely relevant is the way in which universities express and launch the central message, their own mission, but especially the way in which university actors identify themselves with the expression of the central message. In any attempt at investigating the identity created by a certain university, one must analyze, step by step, all elements pertaining to the ‘deciphering of meanings’ – an ethno methodological analysis of all manifestations of the university. Most of the times, the mission of the university is considered to be a thing of no importance, since so many educational purposes, often regarding knowledge or professional instruction, are established by the educational policy. It is often forgotten this very deciphering of the affective significance that a certain university, the University where a professor teaches, a student studies, a parent is involved, a sponsor participates – has for all of the above. What is it that unites them all? How can they feel closer to each other? What can the University do in order to stimulate participation and social activism?
Vocational education and cultural perspective of the development of Romanian society – contribution of private universities “The child is entitled to receive education […].He shall be given an education which will promote his general culture and enable him, on a basis of equal opportunity, to develop his abilities, his individual judgement, and his sense of moral and social responsibility, and to become a useful member of society.” (Declaration of the Rights of the Child, recognized in the Universal Declaration of Human Rights). In the context of changes in the Romanian educational system, the latter has clear implications on the reform of schools and strategies that are necessary for changing the mentality of university actors. In an attempt to emphasise the way in which society influences schools to progress in a certain direction, Berstein 9 conducted an analysis through which the transition from mechanic society (centralized, rigid) to the organic one (decentralized, democratic+He shall be given an education which will promote his general culture and enable him, on a basis of equal opportunity, to develop his abilities, his individual judgement, and his sense of moral and social responsibility, and to become a useful member of society) was achieved. The mechanic society has a tendency towards standardization, towards attributing roles, the laws are repressive and the society segmented. This society corresponds to a type of mechanic solidarity and a closed
9 Bernstein, B. Studies on the Sociology of Education, E.D.P., Bucure ti, 1978 10 university, where discipline is imposed, actors are dominated by the lack of a will for change, the community is passive, as well, the boundaries are fixed, and the curriculum is dominated by the purity of categories (isolated subjects without any connections or inter conditioning). From these derive, of course, the actors’ behavioural patterns: roles are clearly delimited and established with great precision, aspirations are limited, professors offer solutions rather than raising issues etc. The organic society, based on an integrative perspective entailing the combination and social harmonization of individualized, specialized and inter dependent roles, has a tendency to stimulating individual values, differences, and uniqueness. In this context, roles become acquired, laws are restrictive but adopted through consensus, and society is differentiated. The University which corresponds to this type of organization is the Open University we might say open to novelty, to progress, restructuring, innovation etc., a model to which private universities adhered. The discipline is freely consented to, the logic of actors is characterized by activism, involvement, responsibility, the community is open and takes part in the activity of the instructive/educational institutions, the boundaries of the university are not fixed, and the organization is “transparent”. This statement can be connected to the architecture of the academic area, with its style, but also with the freedom of access to the university. If, in the case of closed universities, there was a purity of categories, in the open ones a “symbolic order”, a diversity of categories and values, is instituted. Thus, a profound trans disciplinarity emerges; the education is extensive and not intensive. The former type is based principally on the purity of categories, it creates a restrictive authority and serves elitist functions, whereas the extensive one values the mixture of categories, weakens the system of excessive authority, being rather focused on a democratization of the educational act. There is, in this context of the “ open university” , a tendency of giving the student a greater possibility of action, a greater autonomy, a stimulus towards activism, participation, involvement. Emphasis is laid on the fact that we must learn to perceive the alterity in an optimal manner and, moreover, to understand that, albeit relatively similar, we are different from one another and this is an important thing. The recognition of similarity is important, but so is the recognition and acceptance of diversity, specific to a private education. The need for university openness towards the community is increasingly felt, and not that of seclusion and thus a standardizing, levelling tendency for both students and professors, for schools as a whole. Education and the University are what “unifies us, ensures the social binder”, but it is also important for them to unify with standardizing, because of the need for an educational area that is no longer that of the single university, but also that of the familial community, of local, departmental, nationwide and worldwide social unity10 . Accredited private universities approach higher education according the following directions: The elaboration of professional qualifications, of the curriculum on a national level and of the curriculum in local development; The assurance of academic quality and development, self assessment and external evaluation process in higher education; the concentration of plans of action on applied teaching and learning processes; The connection between educational supply and the needs for social and economic development by creating a genuine partnership between the public and the private sector; European developments regarding qualifications in higher education and the assurance of appropriate conditions for the transition from school to workplace; The assurance of quality, in the prospect of lifelong learning. The question which we wish to answer as follows refers to the way in which the university can respond to the traditional system of values, which society tends to keep, on the one hand, and to the changes determined by democratic principles, cultural diversity, and contemporary global
10 Ionescu, M., InstrucŃie i educaŃie. Paradigme, strategii, orientări, modele (Instruction and Education. Paradigms, Strategies, Orientations, Models) , Cluj, Napoca, 2003 11 transformations, on the other hand. Private universities have an ultimate role, in this respect, in Romania. There is an “ educational field ”, promoted by each university, which bestows a certain amount of power on the latter, a “ cultural field ” of confrontation, exchange, and production of cognitive, artistic and psychosocial values 11 . It is worth mentioning the contributions of Romanian private universities to the formation of a new educational and, consequently, cultural field in Romania, by laying an emphasis on humanistic, ideological and judicial formation, after the 1990s. There is also an ideological dimension of scholarly culture 12 , since the University, through its practices, may lead to the institution of a symbolic violence 13 . Thus, the formation of a specific habitus is attempted, of the dominant cultural arbitrary, regarded as ideal and determined, at every moment, by the dominant classes through the legitimacy of the pedagogical authority, through the opening offered to students and alumni by the private universities in Romania. By using the concept of “cultural field” proposed by Bourdieu 14 , we can analyze the prestige of an institution, the university in our case, as a field where cultural oppositions are manifested and, moreover, a specific, value and idea generating market appears. This field imposes an individual style and manner of connecting to reality. Schools can transmit these values, and those which are transmitted by Romanian private universities have been oriented towards competition and the formation of an authentic market economy. The university culture is currently predominantly sociocentric, which is especially observable in the organization of schools, promoting status differences between students and teachers, materialized in the relational asymmetry between them, around which and in the spirit of which the university culture is built. These aspects can be observed in the field of values and norms of the university culture. The general and dominant values of the university are the following: confidence and respect for the student, respect for the truth, fairness, honesty, altruism, cooperation and competition, tolerance, equity, respect for the self and for others, exigency, exactingness, respect for the university, professional attachment, academic excellence, a critical, open and free spirit, creativity. The values of a culture of private university organization development might be the following: orientation towards action, based on an appropriate structuring and hierarchy of purposes, objectives and priorities; orientation towards the “client”, particularly towards the actors of the pedagogical act: professors and students; the accentuation of action of collaboration among all the members of the organization; the cultivation of competition, based on the acknowledgement of professors’ and students’ academic success; the stimulation and support of self improvement and self development, through the formation of the university’s “self awareness”; the increase in the university’s and the professors’ responsibility for the quality of results; the promotion of a participative leadership; and, last but not least, the encouragement of involvement by parents and the local community as partners of the university.
Conclusions By means of conclusion, all the arguments employed have been focussed on the special role and place held by higher education institutions, particularly by Romanian private universities, in the sense of development and initial and continual formation of workforce in Romania, of the present culture and civilization in our country.
Bibilogaphy B. Bernstein, Studii de sociologie a educaŃiei, E.D.P., Bucure ti, 1978
11 Neculau, A., (coord.), Psihologie socială. Aspecte contemporane (Social Psychology. Contemporary Aspects), Ed. Polirom, Ia i, 1996 12 Cuco , C., EducaŃia. Dimensiuni culturale i interculturale (Education. Cultural and intercultural dimensions), Editura Polirom, Ia i, 2000. 13 Ibid. 14 Bourdieu, P., Economia bunurilor simbolice (The Economy of Symbolic Goods) , Editura Meridiane, Bucure ti, 1986 12 Bourdieu, P., Economia bunurilor simbolice , Editura Meridiane, Bucure ti, 1986 D. Hebdige, Subculture: The Meaning of Style, London, Routledge, 1991 G. Grace, School Leadership, The Falmer Press, London, Washington D.C., 1995 G. Hofstede, Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucure ti, 1996 F.M. Newman, G.G: Wehlage, Successful School Restructuring: A Report to the Public and Educators, Madison, University of Wisconsin, Center on Organization and Restructuring of Schools, 1997 C. Cuco , EducaŃia. Dimensiuni culturale i interculturale, Editura Polirom, Ia i, 2000 Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucure ti, 2000 M.A. Hogg, G.M. Vaughan, Social Psychology, London, Prentice Hall, 2002 Ionescu, M., InstrucŃie i educaŃie. Paradigme, strategii, orientări, modele, Cluj Napoca, 2003 Andrei Marga, University Reform Today, Cluj University Press, Cluj Napoca, 2003 A. Neculau, (coord.), Psihologie socială. Aspecte contemporane , Ed. Polirom, Ia i, 1996 Jacques Derrida, DeconstrucŃia politicii, Editura Ideea Design & Print, Cluj Napoca, 2005 Marcel Crahay, Psihologia educaŃiei , Editura Trei, Bucure ti, 2009
13 INTERVIU / INTERVIEW
DIASPORA ROMÂNEASCĂ, CEA MAI IMPORTANTĂ NOUTATE ÎN SETUL DE PRIORITĂłI ALE DIPLOMAłIEI ROMÂNE
Marius Gabriel LAZURCĂ Ambasada României la Vatican
Doctor în istorie–antropologie al UniversităŃii Paris IV – Sorbonne, profesorul Marius Gabriel Lazurcă este Ambasador extraordinar i plenipotenŃiar al României pe lângă Sfântul Scaun i Ordinul Suveran Militar de Malta. Domnia sa este iniŃiator i coordonator al mai multor programe internaŃionale, dintre care amintim „Comunitate i diversitate. ConferinŃele Microsoft”, program finanŃat de Compania Microsoft South East Europe (2004); „Mica Enciclopedie a culturii central europene”, finanŃat de Comisia Europeană prin programul Phare Euroart etc. Ca unic autor, a publicat volumele: InvenŃia trupului , Editura Anastasia, Bucure ti, 1996; Zeul ascus. Literatură i iniŃiere la Mircea Eliade, Editura UniversităŃii de Vest din Timi oara, 2001; Politici publice regionale. Strategia culturală a judeŃului Arad , Hartmann, Arad; Anthropologie du corps dans le monde romain sous le Haut Empire, ANRT, Lille, 2004, la care se adaugă contribuŃii importante la editarea unor volume colective i publicarea a numeroase studii în reviste de specialitate din Ńară i străinătate. Din activitatea de traducător, consemnăm: Romand Robert, Religia greacă , Bucure ti, Editura Teora, 1998; Emmanuel Lévinas, Totalitate i infinit , Polirom, Ia i, 1999. CărŃile sale au fost distinse cu premii din partea Uniunii Scriitorilor din Timi oara, cât i cu premiul „Ovidiu Cotru ” pentru critică literară i eseu. Înainte de numirea sa ca ambasador al României la Vatican, dl. Marius Gabriel Lazurcă a fost, în perioada 2001 2006, director al Centrului Cultural JudeŃean Arad. Revenind de la Roma la Arad, într o scurtă vacanŃă, împreună cu familia – soŃia i cei cinci copii, Domnia sa a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu, pe care îl publicăm mai jos.
În ce măsură activitatea Dvs. de ambasador al României la Vatican contribuie la schimburile culturale dintre cele două Ńări? Stimularea dialogului cultural bilateral este una dintre responsabilităŃile fundamentale ale oricărui ambasador. Atingem aici esenŃa însă i a activităŃii diplomatice, i anume favorizarea raporturilor dintre state, în sensul cel mai general cu putinŃă: raporturi politice, în primul rând, dar i economice, militare, educative sau culturale, la nivel instituŃional sau privat. A spune că ceea ce o agenŃie diplomatică se cuvine să facă este să creeze un context favorizant pentru schimburile bilaterale, al căror metabolism complex rămâne în bună măsură autonom: o ambasadă, oricât de destoinică i de numeroasă, nu poate ambiŃiona să administreze întreaga substanŃă a raporturilor bilaterale, dar, prin instrumente juridice favorizante, prin evenimente politice la cel mai relevant nivel, poate elibera energiile latente ale cooperării dintre cele două state. Am să vă dau un singur exemplu, din multele disponibile: în 2008 ne am implicat în organizarea, la Palazzo della 14 Cancelleria al Sfântului Scaun, într o colaborare trilaterală (cu Ucraina i Moldova) a celei mai importante expoziŃii internaŃionale dedicate culturii neolitice Cucuteni Tripolie organizate vreodată de Statul Român. Succesul expoziŃiei a avut, cred, mai multe dimensiuni: a fost demonstraŃia politică a bunelor raporturi de cooperare dintre România, membru al UE, i statele din vecinătatea estică a Europei; a stârnit interesul Sfântului Scaun pentru un patrimoniu cultural relativ ignorat; a făcut dovada capacităŃii de mobilizare pe scară largă a instituŃiilor române ti, atunci când mizele sunt importante; a creat parteneriate între instituŃii de gestiune a patrimoniului cultural din toate Ńările angajate în proiecte; a produs o experienŃă organizatorică valoroasă în perspectivă. Unul din rezultatele expoziŃiei Cucuteni este proiectul unui ”schimb de expoziŃii” în 2010 între România i Vatican: o expoziŃie românească la Muzeele Vaticanului – reamintesc: peste 40000 de vizitatori zilnici! i o expoziŃie adusă de la Sfântul Scaun la Bucure ti. Cum e vorba de un proiect în curs, îmi iau libertatea de a nu intra deocamdată în detalii. Ce proiecte aveŃi în derulare? O să vă dezamăgesc: nu obi nuiesc să vorbesc despre proiecte. Mi am fixat un soi de regulă de prudenŃă i îmi impun să nu mi fac publice proiectele. Cert este că cele mai importante sînt de natură politică: vizite la nivel înalt, acorduri bilaterale, dialog structurat între cele două Ministere de Externe, instrumente formalizate de sprijin al diasporei noastre religioase. Vom continua, de asemenea, activităŃile de tip cultural educativ, cu nădejdea ca în curând să putem inaugura prima ”catedră românească” la o universitate pontificală i cu certitudinea de a continua cele începute în plan cultural: concerte, conferinŃe, expoziŃii. Personal mi a dori foarte mult ca Ambasada să reprezinte la Vatican i instituŃiile culturale arădene: în acest sens, discuŃiile exploratorii cu dl. director Ovidiu Balint sunt foarte promiŃătoare. Diaspora românească intră în preocupările Dvs? Cum o priviŃi? Răspunsul meu e i categoric i afirmativ. A spune, mai mult, că diaspora reprezintă într un fel cea mai importantă noutate în setul de priorităŃi ale diplomaŃiei române ti în general. Prin dimensiuni i forŃa potenŃială, actuala diasporă românească este o noutate istorică: sentimentul meu este că niciodată în istoria României o parte atât de semnificativă a naŃiunii române nu a trăit în afara graniŃelor metropolitane. Nu cred că e cazul să vă asigur că dosarul diasporei e tratat cu toată seriozitatea de către Ministerul de Externe. Optica diplomaŃiei noastre este de a considera diaspora ca o resursă, în cel mai cuprinzător sens al termenului: o resursă economică, intelectuală, culturală i, de ce nu, politică. Cred că este în interesul pe termen lung al României să se stimuleze na terea unei clase politice cu origini române ti în statele de re edinŃă ale diasporei noastre, o clasă formată din persoane caracterizate în aceea i măsură de loialitate faŃă de Ńara de adopŃie i de fidelitate faŃă de România. În ceea ce prive te, în speŃă, activitatea Misiunii României pe lângă Sfântul Scaun, angajamentul nostru vizează înmulŃirea, consolidarea i diversificarea activităŃilor diasporei noastre religioase. Parohiile române ti reprezintă neîndoios centre vii ale diasporei, puncte în care grija pentru identitatea românească se conjugă cu efortul integrării în societăŃile de adopŃie. Care sunt avantajele i dezavantajele globalizării? Îmi puneŃi o întrebare la care, în mod obiectiv, nu se prea poate răspunde în limitele unui interviu. Voi fi, prin urmare, extrem de succint. După părerea mea, globalizarea este un proces încă în desfă urare i, pe cale de consecinŃă, nu poate fi evaluat în mod definitiv. O să dau un exemplu: pentru a participa la globalizare, o persoană trebuie să atingă un anumit nivel educaŃional – trebuie să tie engleză, de pildă , un anumit nivel tehnologic – să tie să manipuleze tehnica de calcul i comunicare , un anumit nivel economic – să poată călători, de exemplu. E limpede, din cele de mai sus, că globalizarea este, pentru moment, un fenomen care interesează mai cu seamă statele cel puŃin mediu dezvoltate, răspândite, e drept, pe toate continentele. În al doilea rând, globalizarea a dezvoltat până în momentul de faŃă mai mult dimensiunea sa economică i tehnologică: marile firme mondiale acŃionează global, fiind în acest mod agenŃii difuzării planetare a unei tehnologii unitare. În mai mică măsură este globalizarea un proces cultural – în ciuda ipocrit deplânsei ”americanizări” –, tot în mică măsură este un proces politico ideologic – spre dezamăgirea lui Fukuyama. Asistăm, prin urmare, la un fenomen pe care obiectiv nu l mai putem controla i căruia
15 nu i putem anticipa toate consecinŃele. De pildă, nu cred că putem ti dacă globalizarea va conduce la dispariŃia popoarelor sau a statelor naŃionale i dacă va întemeia alte forme de gestiune politică a teritoriului. Din nou, nu putem ti dacă unul din roadele globalizării va fi, sau nu, o religie globală, sinteză a marilor religii planetare – ipoteză, pentru mine, înfrico ătoare. În ceea ce mă prive te, mi a dori ca globalizarea să nu conducă la dispariŃia discernământului, adică a capacităŃii persoanei de a judeca lucrurile contextual i prudent.
Arad, August 2009 A consemnat, Vasile Man
16 THE ROMANIAN DIASPORA IS THE MOST IMPORTANT NOVELTY IN THE SET OF PRIORITIES OF THE ROMANIAN DIPLOMACY
Marius Gabriel LAZURCĂ The Embassy of Romania to Vatican
A PhD in History – Anthropology of the University of Paris IV – Sorbonne, Professor Marius Gabriel Lazurcă is the extraordinary and plenipotentiary Ambasador of Romania to the Holy See and the Sovereign Military Order of Malta. His Excellency is an initiator and coordinator of several international programmes, among which the „Community and Diversity. The Microsoft Conferences”, programme financed by the Microsoft South East Europe Company (2004); „A Little Encyclopaedia of Central European culture”, financed by the European Commission through the Phare Euroart programme etc. As a sole author, he published the volumes: InvenŃia trupului (Invention of the Body) , Editura Anastasia, Bucure ti, 1996; Zeul ascuns: Literatură i iniŃiere la Mircea Eliade (The Hidden God: Literature and Initiation on Mircea Eliade) , Editura UniversităŃii de Vest din Timi oara, 2001; Politici publice regionale. Strategia culturală a judeŃului Arad (Regional Public Policies. The Cultural Strategy of the Arad County), Hartmann, Arad; Anthropologie du corps dans le monde romain sous le Haut Empire, ANRT, Lille, 2004, to which are added significant contributions to the editing of collective volumes and the publication of numerous studies in specialized reviews in the country and beyond. From his activity as a translator, we mention: Romand Robert, Religia greacă (Greek Religion) , Bucure ti, Editura Teora, 1998; Emmanuel Lévinas, Totalitate i infinit (Totality and Infinity) , Polirom, Ia i, 1999. His books received awards from the Writers’ Union in Timi oara, as well as the „Ovidiu Cotru ” award for literary critique and essay. Before his appointment as an Ambassador of Romania to Vatican, Mr. Marius Gabriel Lazurcă was, in the 2001 2006 period, the director of County Cultural Centre of Arad. Returning from Rome to Arad, on a short vacation with his family – his wife and their five children, His Excellency was kind enough to give us a short interview, which we shall illustrate below.
To which extent does your activity as an ambassador of Romania to Vatican contribute to the cultural exchanges between the two countries? Stimulating the bilateral cultural dialogue is one of the fundamental responsibilities of any ambassador. Here we touch upon the very essence of the diplomatic activity, namely the act of favouring cross state relations, in its most general sense: political relations, in the first place, but also economic, military, educational or cultural ones, on an institutional or private level. I might say that what diplomatic agency ought to do is to create an favouring context for bilateral exchanges, whose complex metabolism remains largely autonomous: an embassy, however competent and large it may be, cannot aspire to manage the entire substance of bilateral relations, but, with the aid of favouring judicial tools, through highly relevant political events, it can release the latent energies of the cooperation between the two states. I shall give you one single example, out of the many that are available: in 2008 we became involved in organizing, at the Palazzo della Cancelleria of the Holy See, in trilateral collaboration (with Ukraine and Moldova), the most important international exhibition dedicated to the Cucuteni Tripolie Neolithic culture ever organized by the Romanian State. The success of the exhibition had, I believe, several dimensions: it was the political demonstration of good relations of cooperation between Romania, an EU member, and the states in 17 the Eastern proximity of Europe; it awakened the interest of the Holy See for a relatively overlooked cultural patrimony; it gave the proof of a large scale mobilizing capacity of Romanian institutions, when the stakes are important; it created partnerships between managing institutions of the cultural patrimony in all the countries engaged into projects; it produced the prospect of a valuable organizational. One of the results of the Cucuteni exhibition is the project of an “exhibition exchange” in 2010 between România and Vatican: a Romanian exhibition at the Museum of Vatican – I remind you: over 40,000 daily visitors! – and an exhibition brought to Bucharest from the Holy See. Since this is an ongoing project, I am taking the liberty of not further going into details, for the time being. What other ongoing projects have you got? I am afraid I am going to have to disappoint you: I do not use to talk about projects. It is a sort of rule of prudence that I have imposed on myself, that of not making my projects public. It is true that the most important ones are of a political nature: high level visits, bilateral agreements, a dialogue structured between the two Ministries of Foreign Affairs, formalized supporting instruments for our religious Diaspora. We shall likewise continue our cultural/educational activities, in the hope that we might soon inaugurate the first “Romanian department” at a Pontifical university and with the certainty of continuing the ones started in the cultural plane: concerts, conferences, exhibitions. I would personally very much like the Embassy to represent also the cultural institutions of Arad in Vatican: to this end, the exploratory discussions with director Ovidiu Balint are very promising. Is the Romanian Diaspora one of your preoccupations? How do you regard it? My answer is both categorical and affirmative. Moreover, I would say that the Diaspora represents, in some way, the most important novelty in the set of priorities of the Romanian diplomacy in general. By its dimensions and its potential force, the current Romanian Diaspora is a historical novelty: I have the feeling that never in the history of Romania has such a significant part of the Romanian nation lived outside the metropolitan borders. I do not think it is the case to assure you that the Diaspora dossier is treated in all seriousness by the Ministry of Foreign Affairs. Our diplomacy considers the Diaspora to be a resource, in the comprehensive sense of the term: an economic, intellectual, cultural and even political resource. I think that it is in Romania’s long term interest to stimulate the emergence of a political class with Romanian origins in the states of residence of our Diaspora, a class consisting of persons equally characterized by loyalty to its adopting country and faithfulness to Romania. As for the activity of the Romanian Mission to the Holy See, our engagement is aimed at multiplying, strengthening and diversifying the activities of our religious Diaspora. Romanian parishes undoubtedly represent living centres of the Diaspora, points in which the care for the Romanian identity are combined with the efforts of integration into the foreign society. What are the advantages and disadvantages of globalization? You are asking me a question that can not be answered objectively within scope of an interview. I shall, consequently, be extremely de succinct. In my opinion, globalization is an ongoing process and therefore cannot be evaluated in a definite way. I shall give an example: in order to participate in the globalization phenomenon, a person must reach a certain educational level – for instance, they must speak English , a certain technological level – to be able to wield computational and communication technology , a certain economic level – to be able to travel, for example. It is clear from the above said that globalization is, for the moment, a phenomenon rather concerning states that have at least an average level of development, scattered all over the continents. Secondly, globalization has developed its economic and technological dimension, above all else: the large world companies act globally, thus being the agents of the planetary broadcasting of a unitary technology. To a lesser degree, globalization is a cultural process – in spite of the hypocritically deplored “Americanization” –, and a political/ideological process – much to Fukuyama’s disappointment. We are therefore assisting to a phenomenon which we can longer control objectively and whose consequences we cannot anticipate. For instance, I do not think that
18 we can know whether globalization will lead to the disappearance of peoples or national states and whether it will create alternative forms of political management of the territory. Once again, we cannot know whether one the fruits of globalization will be a global religion, a synthesis of the great planetary religion – hypothesis that I find most frightening. Personally, I would globalization to not lead to the disappearance of discernment, that is, of a person’s capacity to judge things contextually and prudently.
Arad, August 2009 Vasile Man
19 I. SCRIITORI ROMÂNI ÎN DIASPORA/ROMANIAN WRITERS IN THE DIASPORA
(POST)FEłELE EXILULUI
THE (POST)FACES OF EXILE
Mihai CIMPOI Uniunea Scriitorilor, Republica Moldova
Abstract: In the case of Romanian exile, which is both external and internal (the one in Bessarabia or Northern Bucovina, for instance), there is a double ontological marking of the estrangement and a double inferiority complex. The exiled lives in isolation from the Cultural Centre to which he belongs and in disconnection with the universal cultural context. Thus, his intellectual, moral and psychological solitarism oscillates between nationalism and cultural universalism. It is a double ‘de countrying’, determined by the a detachment from one’s native environment, as well as from the general (European, global), more abstract one which, perhaps, he knows better and which he enters more naturally and more directly by means of his native environment, through his organic stylistic matrix.
Key words: exile, isolation, cultural identity, Romanians, great personalities, destiny Cuvinte cheie: exil, izolare, identitate culturală, români, mari personalităŃi, destin
I. Marginalismul existenŃial Se poate vorbi, în cazul exilului românesc care este exterior sau interior (cel basarabean sau nord bucovinean, de exemplu), de o dublă marcare ontologică a înstrăinării i de un dublu complex de inferioritate. Exilatul trăie te o însingurare în raport cu Centrul cultural cărui aparŃine i o izolare solitară faŃă de contextul cultural universal. Solitarismul său (intelectual, moral, psihologic) oscilează, astfel, între naŃionalismul i universalismul cultural. E o desŃărare la puterea a doua, determinată de o îndepărtare de mediul matern i de mediul general (european, mondial) mai abstract pe care îl poate cunoa te mai bine i în care se înscrie într un mod mai firesc i mai direct prin mediul matern, prin matricea stilistică ce i este organică. În ce prive te dublul complex al inferiorităŃii, acesta apare în cazul în care la con tiinŃa apartenenŃei la o cultură minoră se mai asociază i con tiinŃa izolării în provincialism. Centrul provincial i marginea provincială se caută i î i răspund în sensul baudelairienelor CorespondenŃe. Un cod deontologic al exilatului este greu de întocmit din simplul motiv că ei trăie te în Ńări i arealuri culturale diferite care determină modul i gradul adoptării. Intervine apoi personalitatea celui exilat, felul în care se comportă i în care î i impune valoarea. El trebuie să i valorifice această personalitate în toată complexitatea sa, cu condiŃia, însă, ca să Ńină cont de noul context i de noua sa condiŃie i de gradul de o disponibilitate de a fi acceptat i înŃeles (valoric) de străini i de compatrioŃii săi străini care manifestă o agresivă rivalitate (de ce el i nu eil). Libertatea creativă întâmpină constrângerea deterministă a noului mediu, exilatul fiind obligat de împrejurări să accepte resemnat condiŃia izolării, să pornească pe calea scandalului ca să atragă atenŃia asupra condiŃiei i valorii sale sau ceea ce este mai greu să se opună noului mediu. Apar acum alte imperative deontologice ce l psihologizează i îl existenŃializează, dacă se poate spune a a, la extrem. Este nevoit să i trăiască drama anormalităŃii cu toate consecinŃele acesteia, devenind o fiinŃă de la marginea existenŃei, acolo unde limitele se resimt în sens tragic. Este 20 manifestarea a ceea ce s ar numi marginalismul existenŃial al exilului. Unii exilaŃi, de tipul lui Cioran, merg zgomotos pe calea renegării patriei i a limbii, alŃii, de tipul lui lonescu, caută o identitate culturală nouă, o găsesc i î i însu esc i o altă limbă, cei de ai treilea, de genul lui Paul Goma, aleg scandalul literar i mai ales cel politic; cei de ai patrulea, de felul lui Leon Donici, revin la românism după ce cunosc deplina înstrăinare, cei de a cincilea, foarte mulŃi, rămân români în orice condiŃii, dintre ace tia făcând parte i marile personalităŃi care se impun printr o lini te deontologică (Cantemir, Petru Movilă, Nicolae Milescu Spătaru, Mircea Eliade). Privarea de identitate duce la diferite grade de reacŃie individuală: retragere resemnată, împotrivire identitară (noului mediu), ambiŃie de reafirmare identitară, acŃiuni scandaloase politizate. Exilatul, după părerea lui Cioran, este „un ambiŃios, un dezamăgit agresiv, un ins acrit dublat de un cuceritor”. Pofta de a se impune i de a se iluziona cre te enorm, astfel încât se poate deslu i o anumită relaŃie firească între nenorocire i megalomanie, căci „cel care a pierdut totul păstrează, ca pe o ultimă salvare, speranŃa gloriei sau a scandalului literar”[1]. CondiŃia la care este impus exilatul este infernul a cărui monotonie nu poate fi împrospătată la nesfâr it. Deci e nevoit să se hrănească cu fantasme, cu iluzii, să se deprindă cu gustul amar al destinului, cu delirul situaŃie limită în care e aruncat: „Nu e deloc u or să fii de niciunde, când nici o constrângere exterioară nu te obligă la asta. Misticul însu i ajunge la lepădarea de cele lume ti doar prin eforturi cumplite. A te smulge lumii ce trudnică abolire! Apatridul, în schimb, o face fără să se cheltuiască, prin intervenŃia ostilă a istoriei. Nici un zbucium, nici o noapte albă pentru a se lepăda de toate; evenimentele înse i îl împing într acolo. Seamănă, într un anumit sens, cu bolnavul care, i acela, se instalează în metafizică sau în poezie fără merit personal, prin forŃa lucrurilor, prin bunele oficii ale maladiei. Un absolut de două parale? Poate, de i nu este dovedit că rezultatele obŃinute prin efort ar fi mai preŃioase decât acelea datorate repaosu lui în inevitabil” [2]. CondiŃia de exilat este o condiŃie de elegiac incurabil, fapt dovedit încă de Ovidiu. Or, părerile de rău reiterate la infinit, toarse sub formă de melodie monotonă, sunt pândite, zice Cioran, de desuetudine, exilatul devenind epigonul propriilor sale dureri: „Ce poate fi atunci mai normal decât statornicirea în exil, cetate a Nimicului, patrie de a ndoaselea?” [3]. Nu i rămâne decât, „domesticit” i instalat în bunăstarea burgheză a căderii sale, să apeleze la cele două forme de mântuire: credinŃa i umorul. Î i va putea potoli anxietatea cu o metafizică agreabilă sau cenzura ironia cu con tiinŃa înfrângerii din care face un prilej de delectare. Poate deveni, astfel, „un învins decent”, „un ciumat onorabil” prin consacrare smereniei sau sarcasmului. Formele de mântuire, recomandate de Cioran, pot fi evident mai multe, ele neschimbând prin nimic condiŃia infernală a exilului.
II. Modelul Eliade i modelul Cioran Modelul Eliade este total opus Modelului Cioran al exilului românesc. Însu i Mircea Eliade invocă drept cel mai bun de urmat modelul Dante, acesta fiind superior modelului Ovidiu. DiferenŃa se explică prin modul calm, pozitiv de a valorifica criza generală de îndepărtarea de patrie. Exilul poate fi un izvor al inspiraŃiei, fără accentele complexuale ale frustrării, fără o blocare psihică în con tiinŃa rupturii. Aceasta e topită în creaŃie i nu mai exercită vreo acŃiune inhibitivă. InspiraŃia, la rândul său, nu se mai transformă într un contra izvor, într o modalitate de valorificare a sferei înguste a eidui proscris. Ruptura de pământul natal au cunoscut o evreii, a căror istorie este considerată de Mircea Eliade drept unul din modelele lumii cre tine. Românii din Paris nu pot fi emigranŃi, ci exilaŃi. Iar exilatul trebuie să urmeze modelul deontologic dantesc: „Credeam că un scriitor exilat trebuie să l imite pe Dante, i nu pe Ovidiu, fiindcă Ovidiu era un proscris i opera sa este o operă de tânguire i de regrete, dominată de nostalgia lucrurilor pierdute , în timp ce Dante accepta această ruptură, i nu numai că o accepta, dar mulŃumită acestei experienŃe exemplare a putut sa i termine Divina Comedie. Mai mult decât un stimulent, pentru Dante exilul era însu i izvorul inspiraŃiei sale. Atunci spuneam că nu trebuie să scriem nostalgic, dimpotrivă trebuie să profităm de această criză profundă, de această ruptură, a a cum a făcut Dante la Ravena” [4].
21 Prin această valorificare în pozitiv a crizei determinate de ruptură ar putea fi depă ită astfel instalarea exilatului în scaunul ve nicei lamentaŃii mediocre i autodevoratoare. CreaŃia poate răzbuna ruptura, poate să se opună „terorii istoriei”, destinului i poate depă i prizonieratul resentimentului nietzschean i al lamento ului elegiac ovidian. Chiar dacă exilul face parte din destinul românesc, după cum se confesează unui interlocutor, ruptura, aflarea în exil nu se cade să presupună o ruptură totală cu trecutul i cu cultura română. Pentru el însu i a fi român înseamnă esenŃialmente să trăiască, să exprime i să valorifice „acest mod de a fi în lume”, modul românesc determinat ontologic de existenŃa pastorală i cea plugărească, sedentară, apoi de situarea geografică i culturală între lumea occidentală, pur europeană, i lumea orientală. („Eu mă trăgeam deopotrivă din aceste două universuri”.) Factorul roman mo tenit din limba latină, prin obiceiuri se intersectează cu factorul oriental, înrădăcinat în neolitic. Tensiunea Orient Occident, tradiŃionalism modernism, misticism criticism sau raŃionalism, exprimată i în duetele opozitive Dante Petrarca („poezia de piatră” „poezia de miere”, după expresia lui Papini), Pascal Montaigne, Goethe Nietzsche, are un caracter universal după filosoful miturilor. Brâncu i i Lupa cu (Lupa co) se comportă în exil române te, conform codului moral tradiŃional, i sunt ni te creatori români calmi, necomplexaŃi, neresentimentari, fără con tiinŃa măcinătoare că sunt ni te apatrizi. Apatridia este sfidată cu calm i echilibru (cu dreapta cumpănă românească, am zice noi) în mod dantesc prin creaŃie, care este mântuire, catartică, prevenitoare de boli i dezechilibre. Mircea Eliade are con tiinŃa neclintită a ne rupturii cu patria, căci „pentru orice exilat patria este limba maternă pe care continuă să o vorbească”. Patria este limba care o vorbe te cu soŃia (Cristinel) i cu prietenii, dar mai întâi cu ea; „e limba în care visez i îmi scriu jurnalul”. Astfel este anihilată i tendinŃa de a opune patria lumii sau lumea largă patriei înguste, anihilare pe care o datore te sentimentului că oriunde există un Centru al lumii, că exilul nu te înstrăinează nici de patrie, nici de lume: „Dar nu există nici o contradicŃie, nici chiar tensiune, între lume i patrie. Oriunde există un Centru al lumii. Odată aflat în acest centru, e ti la tine acasă, e ti cu adevărat în adevăratul sine i în centrul cosmosului. Exilul te ajută să înŃelegi că lumea nu este niciodată străină, de îndată ce ai în ea un centru. Acest „simbolism al centrului” nu numai că îl înŃeleg, dar îl i trăiesc” [5]. Un model deontologic al exilatului cu totul opus modelului Mircea Eliade este cel reprezentat de Emil Cioran. Este un model psihologizat i ontologizat la extrem, un model al NegativităŃii i Contradictoriului care nu mai Ńine de o dialectică hegeliană cu alternări antitetice i coagulări sintetice, ci de inconstanŃa i inconsistenŃa „capriŃului”, aleatoriului. Ura i iubirea sunt manifestări limită, contestările sunt macabre, de un profetism negru, apocaliptic, în timp ce peste notele apreciative se revarsă o lumină generoasă, sentimentală, accentele xenofobe i antinaŃionale se vor diminua într o dispoziŃie universal tolerantă, abstractă, cosmopolită, antisemitul din tinereŃe devenind evreu, „ru inea de a fi român” alternează ba cu sentimentul damnării etnice, al fatalismului (frivol) valah, al neantului valah, ba cu recunoa terea imposibilităŃii de a fi într o altă cultură, alta decât cea proprie, matricială. Într un cuvânt, e o odisee aventuroasă, negativistă, capricioasă a îndepărtării/apropierii, a urii/iubirii. E o îndepărtare crispată care apropie cu note duioase, e apropiere relativizantă care îndepărtează i mai mult, e o ură iubitoare, după cum e i o iubire care ură te. Nu mai poŃi prinde vreun indiciu clar de constanŃă în acŃiunile i gesturile cioraniene. E greu să întrevezi raŃiunile limpezi ale acestor paradoxale sau de a dreptul contradictorii, aporetice manifestări în care e negare i auto negare, scandal i retragere discretă din angajările polemice, dispreŃ radical faŃă de Ńara de origine i autodispreŃ, oprobriu moral, dar i îngăduinŃă faŃă de rătăciri i gre eli, culpabilizare i justificare. Sunt surprinzătoare adesea i elementara contradicŃie in adjecto, substituirile de noŃiuni i termeni, suprimările i mistificările momentelor adevărului, spectacularele renunŃări ia trecut frânate de lipsa de sinceritate până la capăt. Astfel, trecutul său este confundat u or cu trecutul cultural al Ńării, iar disperarea proprie
22 concretă cu o disperare metafizică generalizată, vina individuală cu cea psihologic juvenilă mai abstractă i atemporală. Evident, Emil Cioran î i înscenează condiŃia de exilat, î i provoacă i trăie te teatral înstrăinarea, erijându se în postura de înstrăinat absolut („Sunt înstrăinat în sensul cel mai adânc al cuvântului sau cel puŃin a a cred”), ceea ce este clar, legitimează ilegitimul i ilegitimează legitimul. Opera cioraniană, după cum observa cu justeŃe Eugen Simion, este „un palimpsest care naratorul vrea să i piardă urmele”, „un discurs baroc cu nouă înveli uri” [6]. Specializarea în ne sinceritate, în teatralitate, în mistificare urmăre te absolutizarea rupturii, neantizarea ei care provoacă în chip dialectic i total paradoxal depă irea ei i revenirea la legăturile consagvine cu etnia sa, cu paradisul sibian al copilăriei. Cioran vrea să dea o altă funcŃionalitate înstrăinării sale, aceasta fiind marea lui stratagemă morală: el concepe, a adar, înstrăinarea ca pe o mântuire de păcatele tinereŃii, de „nebunia” de atunci, de entuziasmul juvenil cu care îmbrăŃi a mi carea legionară. Absolutizarea înstrăinării se face în numele relativizării culpei i mântuirii de ea. Această superbă inconsecvenŃă deontologică (or, inconsecvenŃa devine, la el, tocmai consecvenŃă printr o introvertire perversă) duce la un moment dat la o foarte sinceră recunoa tere că Ńine la România, că l ar face foarte nefericit dispariŃia ei (cf. unei scrisori către Mircea Eliade din 1940), că alegerea făcută de Noica de a rămâne în limba română, în Ńara de origine este soluŃia cea mai potrivită („Nu tiu dacă la tine e vorba de pre tiinŃă sau de instinct cert e că ai înŃeles dintot deauna ceea ce mi s a părut multă vreme o extravaganŃă sau chiar o nebunie: că a fi nu e cu putinŃă decât înăuntrul propriei tale etnii. în mod normal, eu (cu Schimbarea etc.) ar fi trebuit să susŃin o idee ca asta i nu tu, care, filosofic vorbind, te găseai la mii de leghe distanŃă, mai ales în epoca slăbiciunii tale pentru Kant. În opŃiunile de acest fel intră însă elementele care Ńin mai puŃin de teoriile noastre de cât de ursita fiecăruia dintre noi” (cf. scrisori către Noica din 1970). Cea mai spectaculoasă substituire pe care o face Cioran este aceea între vina etică i vina etnică, totul căzând pe spaŃiu, nu pe individ. Cele două, modele Eliade i Cioran , ca i modelele Ionescu, Brâncu i, Goma, demonstrează faptul că exilul poate fi modelat în negativ sau pozitiv, poate fi valorificat ca destin în mod creativ la diferite grade, că poŃi rămâne în pură deontologie, hrănindu te din monotonia lui, din disperare i scandal, sau te poŃi urca în sfera ontologiei, găsind vibraŃia celor mai sensibile coarde ale fiinŃei. Complexul Fiesco poate fi i el eficient, valorizator sau ineficient, neantizator. Putem atesta i cazuri de îmbrăŃi are alternativă sau fluctuantă a celor două modele. Chiar i I. NegoiŃescu, care detesta la un moment dat modelul de romanitate i care respingea ideile politice ale lui Eminescu i felul poetului de a face politică („Chiar i Eminescu a făcut politică din plin... Din păcate zic eu acum. Fiindcă ideile politice ale lui Eminescu de i el le a promovat cu bună credinŃă i cinstit, după el , ideologia lui poetică ( i pentru faptul că a fost atât de frumos formulată) a jucat un rol nefast în evoluŃia ulterioară a României, i în special în secolul al XX lea, încât s a ajuns la această aberaŃie că, în mod justificat, chiar i Ceau escu poate revendica o legătură cu ideologia poetică a lui Eminescu!” [7]., afirmaŃie aberantă, căci publicistica eminesciană nu este doar politică , elogiază romanitatea lui Mircea Eliade, „interesul lui plin de căldură faŃă de tot ce se întâmplă în Ńară.” Romanitatea eliadescă era determinată de consecvenŃa neconturbabilă de a fi scriitor român, care i în exilul său de lungă durată a continuat să scrie literatură exclusiv în limba română: „Mi se părea uluitor faptul că acest savant preocupat de fenomene universale i care străbătuse o bogată carieră universală, migălea i astăzi, în desăvâr irea carierei sale, acela i cuvânt românesc, în care altădată, în tinereŃe, se străduise să cuprindă spiritualitatea Occidentului i a Orientului de dincolo de noi” [8].. Mircea Eliade a rămas mereu solidar i ata at suflete te de confraŃii săi mai tineri dintr o Ńară „subjugată i pândită de întuneric” aflaŃi în suferinŃă. A fost o solidaritate permanentă cu întreaga cultură românească, cu „modul de a fi românesc”.
23 III. Cum valorificăm exilul? (Post)feŃele exilului se dezvăluie în luminile surprinzătoare ale regăsirii identităŃii, ale acceptării unei identităŃi asociate, a identităŃii culturale a Ńării în care s a stabilit (prin însu irea i cultivarea unei a doua limbi i sincronizarea cu noul context cultural sau chiar încadrarea în el prin a scrie în limba Ńării care l a găzduit sau a traduce din ea i în ea). Unii poeŃi, de regulă mari poeŃi, rămân fideli mitopoeticii proprii, desfă urându i evolutiv personalitatea în condiŃii de exil: Ion Caraion, tefan Baciu, Miron Kiropol, Ilie Constantin, Alexandru Lungu. AlŃi poeŃi sau îndeosebi prozatori Petru Dumitriu, Petru Popescu, Vintilă Horia, Ion DruŃă, Ion Milo (cel mai proteiform poet al exilului; născut în afara Ńării, în Banatul Sârbesc, apoi stabilit în FranŃa i Suedia i scriind în mai multe limbi: română, macedonă, sârbă, franceză, suedeză). Un mare grup de scriitori evrei plecaŃi din Ńară continuă să scrie în limba română, considerată maternă (Alexandru Sever, Nicu Horodniceanu, Shaul Cârmei, Bianca Marcovici, Andrei Strihan, G. Mosari, Tania Lovinescu . a.). Majoritatea dintre ace tia, de i devin i scriitori de frontieră interculturală, ilustrează fenomenul a ceea ce Christian Schenk, care continuă să scrie într o „rafinată i filosofică limbă românească” (M. N. Rusu), denume te Retragerea în Paradigmă, adică mai simplu spus fenomenul de rezistenŃă literară românească în condiŃiile exilului sau ale patriei adoptive. Datul ontologic care l marchează pe exilatul român ca aparŃinător organic matricei stilistice „mioritice” ceea ce ar putea fi în logica lucrurilor dacă războiul ar vrea să impună modele noi i valori literare noi; nu, lupta are scopuri mai modeste i mai lucrative: mai tinerii optzeci ti (care bat i ei, zgomotos, spre patruzeci i cinci de ani) vor să i scoată pe aizeci ti din manualele colare i, în genere, din literatură i, prin ei, să elimine din discuŃie literatura română postbelică. Nu i, repet, o confruntare literară normală, este, sub pretextul revizuirii morale, o nesfâr ită încăierare de natură politică. Toate nemulŃumirile, idiosincraziile, conflictele se politizează” [9]. Dincolo de aceste impedimente mai mult de natură politică, complexuale (elitist mahalagiste, am zice) i legate de psihologia tranziŃiei cu pragurile caracteristice ale acesteia ce Ńin de reacŃia resentimentară, de vrerea de justiŃie estetico etică, de impunere a eului tău i a patriei tale ca adevăr absolut, ceea ce generează fenomenul de egolatrie axiologică de acŃiunea sado machistă de neantizare a propriilor valori i de lepădarea de modele în genere, procesul reintegrativ are loc oricum. El are, indiferent de ce se întâmplă înjur, legi imanente i un temei imposibil de contestat i de demolat: continuumul românesc ontologic cu firele lui de legătură organice, „medulare”. Imperativul numărul unu al procesului de integrare este găsirea unui criteriu valoric sigur, neinfluenŃabil de împrejurări, prejudecăŃi i complexe i care să Ńină cont în chip flexibil de necesitatea culturală a recuperării, de importanŃa ce are un autor sau o operă pentru literatura română i de valoarea ei considerată în perspectivă mai largă, europeană, universală. Piatra de încercare pentru actul valorizator aici este pitită. A a cum judecata absolută i o asumă timpul, agitaŃiile noastre neurotice trebuie să se potolească i să ne punem sub luminile con tiinŃei lini tite a recuperărilor, a necesităŃii imperative a acestora. (Relecturile se fac periodic, iar legitimarea Valorii clasice vine, zice Thibaudet, după 50 de ani de la dispariŃia autorului!...) O acŃiune de recuperare se cade să înceapă cu o ducere a evidenŃei, cu o catalogare statistică, bibliografică, sociologic elementară a ceea ce avem în exil. Meritul acestei acŃiuni a revenit primei întâlniri a scriitorilor români din întreaga lume, care a avut loc la Neptun între 5 l0 iunie 1995 i organizatorului acesteia, LaurenŃiu Ulici, pre edintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din România. în secolul al XX lea s au înregistrat două valuri de plecări în exil, datând din anii 1945 l949 i 1975 l989. în primul caz au plecat 50 de scriitori, în cel de al doilea peste 200. Locul preferat este Occidental, cei mai mulŃi alegând, în ordine, FranŃa, Germania i SUA. Dintre scriitorii debutanŃi după 1960, LaurenŃiu Ulici constată că 25 la sută se aflau (la 1995) în exil, dintre cei debutanŃi între 1960 l980 40 la sută, peste frontiere aflându se 12 la sută din numărul întreg al scriitorilor români în viaŃă. „Procentul, constată el, este cu mult mai mare decât al oricărei alte Ńări din Estul Europei, inclusiv Ungaria care a cunoscut în 1956 l957 un val masiv de emigrări” [10]. Cu adevărat exilul face parte din destinul românesc, cu adevărat exilul literar românesc este un fenomen care face parte din destinul literaturii (culturii) române. Este, cu alte cuvinte, marcă
24 fenomenologică eternă, Ńinând parcă de un blestem i un păcat originar. Emigrările sunt determinate de teroarea comunismului asupra culturii în genere i asupra creatorului de valori culturale în parte. MotivaŃia plecării este absolut limpede. În schimb, lucrurile în ce prive te destinele celor din exil, cu care s a întrerupt orice legătură, sunt neclare. Singura observaŃie fermă, care se poate face, după Ulici, este că puŃini scriitori au depă it obstacolele inerente impactului cu altă ambianŃă, altă limbă, altă mentalitate: Petru Dumitriu, universitarii Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, Ioan Petru Culianu, parŃial Gabriela Melinescu în Suedia, Andrei Codrescu în SUA, Petru Popescu tot în SUA, Paul Goma i Dumitru łepeneag în FranŃa. LaurenŃiu Ulici e acela care ne propune i o schiŃă fenomenologică a exilului, schiŃă care Ńine cont de conglomeratul de cărămizi neasemănătoare, a căror zidire e pândită de pericolul incoerenŃei i risipirii. Criticul începe prin a expune genurile de exil i felurile de motivaŃie (psihologică, socială, morală, politică, economică, medicală, psihanalitică): „Exilul ca fugă, exilul ca fugărire, exilul ca sancŃiune, exilul ca opŃiune, exilul ca aventură, exilul ca destin. i încă: exilul ca salvare, exilul ca regăsire. Apoi: exilul din motive politice, exilul din motive economice, exilul din motive personale, exilul din motive psihologice. i încă: exilul din dor de ducă, exilul din lehamite, exilul din întâmplare. i iară i, exilul din frică, exilul din curaj. La atâta morfologie sunt tentat să cred că analogia cu medicina e valabilă: nu există boli, există bolnavi, nu există exil, există exilaŃi”. Conform acestei grile medicale, deci în fond psihanalitice, exilul ar fi o boală generală, epidemică înŃeleasă ca dereglare în sistem, exilatul căutând prin soluŃii (ipotetice) reglarea, rectificarea sistemului. Nu va rezulta decât o tensionare, o neurotizare a fiinŃei sale, căci o soluŃie nu este decât „soluŃia lipsei de soluŃie”: „ i mai departe, continuă criticul, exilul precum orice boală înŃeles ca dereglare a unor funcŃii dintr un sistem afectând, mai mult sau mai puŃin, sistemul însu i. Sau altfel: exilul ca rectificare a unui sistem deja dereglat. Mânat de instinctul conservării, exilatul ar fi atunci un găsitor de soluŃii. Dar exilul fie ales, fie impus nu este, zice se, o soluŃie, este, cel mult, soluŃia lipsei de soluŃie. Prin toată această tevatură semantică î i face loc i cere să fie luat în seamă un înŃeles bastard: exilul ca dilemă. Poate fi generat de oricare din situaŃiile i motivele de mai sus sau de nici una. i poate genera, la rându i, un labirint de ipostaze ce vor întări cusătura dilematică a fenomenului. Asta e!: exilul ca fenomen” [11]. Fire te, această aproximare patetică a fenomenului care Ńine de „raŃiunea pură” a lucrurilor se cade comutată în planul concretului, al praxis ului, al „raŃiunii practice; i aici apar toate complexele integrării: acela al intoleranŃei justiŃiare reciproce care măre te distanŃa dintre scriitorii din Ńară i cei dinafară ei, al superiorităŃii manifestate prin negativismul exilaŃilor faŃă de valorile din patria de origine i al negativismului colegilor de acasă faŃă de negativismul celor plecaŃi. Astfel toleranŃa/intoleranŃa din planul etic se întâlne te cu supraaprecierea/ subaprecierea din planul estetic. Criteriile se relativizează, ontologia exilului se limitează la deontologia lui, la stăruirea în evidenŃierea codurilor, modelelor, principiilor. Cine e ti, în cazul exilatului, se identifică lui cu ce vii i cum vii (înapoi), iar cine e ti în cazul celui din Ńară (privit de exilat) se confundă cu cine e ti cu adevărat în raport bineînŃeles cu atitudinea pe care a avut o faŃă de regim. Comportamentele se supun unui examen etic sever, se verifică i se pun pe cântarul judecăŃii. Suspiciunile din ambele părŃi prejudiciază criteriul valoric, unicul aplicabil. Unde mai pui că vine cu efectele sale nocive entuziasmul necenzurat al întoarcerii valorilor acasă i îmbrăŃi ării lor afective (cărŃile lui Goma, bunăoară, erau considerate de către critici ca Alex. tefănescu sau Marta Petreu adevărate capodopere, ca după aceea entuziasmul laudativ să se tempereze considerabil) i spiritul criticist excedentar cu care sunt tratate valorile din Ńară (inclusiv Eminescu), în acest sens modelul revizuirii exilaŃilor ca al celor ne exilaŃi suprapunându se adesea. ColaboraŃionismul devine supremul capăt de acuzare, recurgându se chiar la adevărate deschideri de dosare. în lista colaboraŃioni tilor figurează invariabil Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, la ace tia fiind anexaŃi Preda, Stănescu, Noica. În mod natural, exilaŃii sunt diferiŃi i pot fi pu i, după Nicolae Breban, în trei categorii. O primă categorie o constituie cei plecaŃi într o anumită zonă (la Paris sau la München), adaptaŃi la ea „pe jumătate” i trăind la marginea ora ului la modul ideatic i la modul fizic. Cea de a doua categorie o formează cei ce s au integrat totalmente unei alte culturi printr o grabă i fervoare a
25 adaptării pe sol străin, fizic i naŃional, considerând trecutul lor cultural ca pe un lest, ca pe un obstacol în calea carierei lor emigraŃioniste. Acestor fugiŃi li se opun emigranŃii din categoria din care face parte i Brâncu i. Ei se adaptează, dar nu uită. „Nu uită să se întoarcă”. Adevărata creaŃie începe din această clipă. Ei sunt creatorii autentici. „Restul, primele două categorii, cei bine adaptaŃi, nu sunt decât forme prost ascunse ale ratării, ale destabilizării „eului tribal”, eului naŃional, forme ale unui succes indiscutabil i derizoriu” [12] Problema cea mai spinoasă e cum cei integraŃi altor medii culturale se întorc în cultura lor, care, cel puŃin, i a modelat la început: „Ei se întorc uneori fizic, cel mai adesea cu gândul, în vechea lor matrice culturală i naŃională cu psihologia unor boierna i ce colindă când i când vechile acareturi. Totul li se pare primitiv, idilic, în sensul rău al cuvântului, exotic până la trivial, inferior (subl. în text n.n.), aproape neverosimil” [13]. Aproape că recunoscători comunismului care i a obligat să plece i pe care îl consideră zonă a demonicului i trivialului, ei uită din cauza urii lor politice absolutizate de autonomia esteticului care a salvat mulŃi autori i opere în perioada postbelică. DiscuŃiile aprigi în jurul comportamentului i felului de a se integra a exilaŃilor vor continua mai multă sau mai puŃină vreme, importă însă actul punerii lor în valoare ca atare. Opera lui lonescu, Cioran, Eliade, Vintilă Horia, Goma, ca i cea a exilaŃilor dinlăuntru Noica, Ioan D. Sârbu, N. Steinhardt a cunoscut o adevărată restitutio in integrum, în special prin strădaniile editurii Humanitas. Au revenit acasă cărŃile din exil ale lui Petru Dumitriu, Ioan Petru Culianu, I. NegoiŃescu, Ilie Constantin, Ion Caraion, tefan Baciu, Nicolae Balotă, Dinu Flămând, Dumitru łepeneag, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Miron Kiropol, Mihai Ursachi, Matei Vi niec, Petru Romo an, Mircea Iorgulescu, Gabriela Melinescu, Norman Manea, Shaul Cârmei, Dorin Tudo ran, Paul Miron, Pavel Chihaia, L. M. Arcade, S. Damian, Rodica Iulian, Georgeta Horodincă, Dan Cristea, Mircea Săndulescu, Bujor Nedelcovici, Andrei Codrescu, Nina Cassian, Constantin Eretescu, Vintilă Ivănceanu, Virgil Tănase, Dan Culcer, Adina Kenerer, Gelu Ionescu, Lucian Raicu, Ion Omescu, Emil Hurezeanu i ale multor altora. După ce a cunoscut o cumplită perioadă a înstrăinării i a exilului interior, s a reîntors în albia stilistică matricială literatura basarabeană cu mesianicul Alexie Mateevici, autorul celui mai inspirat poem dedicat limbii române, cu primul autor de roman fluviu, marcat de „glasul faptelor” (după cum spunea Eugen Ionescu) Constantin Stere, cu generaŃia poetică a „fausticului” i „misticului” Costenco, Meniuc, Robot, Isanos, Buzdugan, StaŃi, Cavarnali, Nencev, Coban, cu aizeci tii care au reabilitat eticul i parŃial esteticul (Vieru, Damian, Teleucă, Codru, Matcovschi în poezie, DruŃă, Vasilache, Ba leagă, lovită în proză), cu aptezeci tii „ochiului al treilea” (Dabija, Lari, Romanciuc, Filip, Popa, Suceveanu, Butnaru), i cu optzeci tii cu paradigma „altei” poezii (Galaicu Păun, Chiper, GârneŃ, Ciobanu, Leahu, Nicu). Apare oare această literatură doar cu rolul mediocru i ridicol de a „cincea roată la căruŃă” [14]., Ea este, în ciuda rezervelor care se pot formula, o literatură românească de rezistenŃă, o literatură care a rostit fiinŃa românească de pe meleaguri abuziv înstrăinate, o literatură care a pus preŃ pe factorul existenŃial i pe cel identitar, pe „glasul faptelor”, pe sacru i eroic (faustic). în ce măsură acestea s au convertit în estetic rămâne să stabilească judecata critică, lucidă, lipsită de prejudecăŃi i apriorisme. Drumul ei spre Centru, ca i acela al literaturii nord bucovinene, nu a fost doar unul pur cultural, ci i unul încununat cu realizări i e ecuri estetice. Este valorificată activitatea revistelor literare sau general culturale apărate peste frontiere: Luceafărul (1948 l949, redactată sub egida lui M. Eliade); Caiete de dor (195l l959); România muncitoare (organ sindical editat de către muncitorul Eftimie Gherman), Limite (1969 l986), Ethos (1973 l986), FiinŃa Românească (revistă a FundaŃiei Regale Universitare „Carol I” din Paris, editată de Emil Turdeanu i Virgil Ierunca); Revista Scriitorilor Români (redactată de Virgil Ierunca i Mircea Popescu); Destin (George UscăŃescu), Argo (Al. Lungu); Agora (redactor ef Dorin Tudoran; redactor ef adjunct Mihai Botez; pre edinte de onoare: Eugen lonescu); Orizonturi apărată în Germania din 1949; Lumină lină care apare la New York sub îndrumarea poetului preot Theodor Damian; CarpaŃi (apare la Madrid din 1954); Cetatea luminii (scoasă în Brazilia din 1954
26 de Dumitra Paulescu), Anotimpuri (revistă pariziană, înfiinŃată în 1955, redactor responsabil N. A. Gheorghiu); Semne, „revistă de gândire, artă i literatură” ce apare la Paris din 1960; Fapta (Madrid, din 1950); Cuvânt din exil (nr. 1 apare la München în iunie 1962); Facla, ViaŃa noastră i Izvoare (Tel Aviv) i multe altele. Ionela Mengher ne dă o panoramă critică a revistei scriitorilor români din Iugoslavia Lumina. Unele manuscrise ale scriitorilor evrei sunt scoase din Ńară i din Basarabia prin „contrabandă” i păstrate în Israel, după care sunt publicate: Jurnalul lui M. Sebastian, romanul Isidor MânecuŃă Ciouri de Mircea Săucan, volumul de memorii Cinci ani i două luni în penitenciarul de la Sighet de C. C. Giurescu, Rugăciune pentru cei morŃi de Boris Wexler Vlăstara (publicat în revista Basarabia, nr. 2, 1992). Văd lumina zilei unele opere de sertar: jurnalele lui Ion D. Sârbu i N. Steinhardt, volumul Poezii cenzurate al lui Marin Sorescu, Memoriile Mandarinului Valah ale lui Petre Pandrea. O contribuŃie deosebită la activizarea integrării o au centrele culturale române ti i editurile particulare. Procesul de democratizare a societăŃii după 1990, care are drept componente reorientarea i redimensionarea valorică, la care se asociază febra revizuirii atât estetice, cât i etice, libertatea expresiei opŃiunilor cu excesul cunoscut de politizare i proliferare a partizanatelor (societatea românească a devenit, spuneam, un fel de Fierărie a lui Iocan, în care fiecare vine cu părerea sa i pleacă fără a i fi auzit pe alŃii), deschiderea spre Europa i spre lume cu toate complexele inerente, tendinŃa spre civilizarea codului deontologic dar i caragializarea acestuia, adică punerea sub semnul „moftului”, al absurdului, al trăncănelii găunoase, al „formelor fără fond, are un impact serios i asupra operei de reintegrare a valorilor exilului. Într un răspuns la ancheta Caietelor critice (martie 2000), Eugen Simion înfăŃi ează în viziune subiectiv obiectivă tabloul sintetic al acestei situaŃii plină de cuceriri reale, contradicŃii, derută i anormalitate: „Mă întrebaŃi ce s a întâmplat cu literatura română după 1990?! S au întâmplat multe lucruri: a) literatura a ie it, cum se zice azi, din top ( i a pierdut, cu alte vorbe, importanŃa socială), b) i a pierdut în bună parte i cititorii, c) a câ tigat libertatea de expresie ce este foarte important, d) a intrat nepregătită în regulile economiei de piaŃă i se descurcă greu, e) suportă i mai greu concurenŃa ziarelor i a televiziunii, f) trece printr un proces lung i confuz de revizuire care, în traducere ilfoviană, înseamnă un fel de bâlci al înjurăturilor, în fine, g) înfruntă un război al generaŃiilor coboară în subsidiar, se manifestă latent, în forme structurale i substracturale subtile, „filosofice”, intelectual strategice. Românismul rămâne de esenŃă distilată, insinuantă, ontologizată la extrem. E un mioritism universalizat, „camuflat” în referenŃial religios demonizat (Theodor Damian), paradoxalism existenŃial (Ion Caraion, Ion Milos), în meditaŃie existenŃială manierizată (Miron Kiropol) sau lirosofizată (Gabriela Melinescu), în viziune ovidiană pastoralizată (Paul Miron) . a.” Procesul adaptării este marcat, a adar, de un ir de reacŃii psihologice de împăcare/neîmpăcare sau de „cronica ne împăca re”, după cum define te L, M. Arcade, care potenŃează complexul de frustrare i de umilire, acestea resimŃite acum în dublu sens. Sentimentul libertăŃii nu este deloc euforic i plenar, ci se inhibă din cauza celor două atitudini faŃă de realităŃile din patria de provenienŃă i faŃă de societatea nouă care îl prime te pe exilat. SituaŃia aceasta de dublu disconfort, amestecat cu acea u urare specifică stimulată de senzaŃia libertăŃii este descrisă de Ilie Constantin: „Ca i pentru alŃi evadaŃi înaintea mea, existenŃa după cererea azilului politic a fost dominată de două sentimente ce se completau: uimirea fericită în faŃa libertăŃii în carne i oase, apoi umilinŃa în atitudinea mea faŃă de societatea democratică i liberă ce mă primise. Dar mă primise (subl. în text M.C.). Lucrurile se prezintă desigur mai puŃin simplu. Am înŃeles repede că francezii nu aveau a i sărbători pe nefericiŃii veniŃi să se adăpostească în Ńara lor; i cu atât mai puŃin, să le ofere pe un platou avantajele sociale pe care le putuseră cunoa te în lumea lor de origine. Omul căruia i se acordase azilul politic trebuia, într un fel sau altul, să i reia viaŃa de la capăt” [15].
27 Angajându se paznic la un garaj subteran de pe Avenue Montaigone i constatând că franceza sa este insuficientă i „cam peste medie”, poetul se consacră constituirii unui prezent modest i lipsit de satisfacŃii de ordin literar, căci era nevoit să i suspende cariera scriitoricească. Î i scrie primele poeme în limba franceză, mereu cuprins de o îndoială glacială tot mai acută i de sentimentul că se află într un „de ert”. Tot câ tigul său erau exerciŃiile de limba franceză. După ce editează o carte la Gallimard, iar Societe des Gens de Lettres îi acordă un mare premiu, constată că limba franceză îl „adoptase”, dar senzaŃia izolării nu l părăse te: se simte în afara lumii literare pariziene. „Lumea literară din FranŃa, conchide poetul, nu va semăna niciodată, pentru mine, cu ambianŃa caldă pe care am cunoscut o, prin 1970, printre scriitorii din Bucure ti, din Cluj, din Ia i... Am acceptat această izolare durabilă, trăindu mi literatura ca pentru o particularitate importantă pentru mine însumi, dar care putea fi ignorată de ceilalŃi” [16].
Concluzii Literatura, ca practică spirituală, devine în cazul exilatului univers interior vital i securizant.
Bibliografie 1. Emil Cioran, Foloasele exilului, în vol. Ispita de a exista, Bucure ti, 1992, p. 51. 2. Emil Cioran, Foloasele exilului, în vol. Ispita de a exista, Bucure ti, 1992, p. 53. 3. Emil Cioran, Foloasele exilului, în vol. Ispita de a exista, Bucure ti, 1992, p. 54. 4. Mircea Eliade, încercarea labirintului, Cluj Napoca, 1990, p. 85. 5. Mircea Eliade, încercarea labirintului, Cluj Napoca, 1990, p. 90 91. 6. Eugen Simion, Fragmente critice, IV, Bucure ti, 2000, p. 98 7. I. NegoiŃescu, În cuno tinŃă de cauză, Cluj, 1990, p. 50 51 8. I. NegoiŃescu, În cuno tinŃă de cauză, Cluj, 1990, p. 103 9. Eugen Simion, Fragmente critice, IV, Bucure ti, 2000, p. 387. 10. LaurenŃiu Ulici, Avatarii lui Ovidiu, în vol. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, 1995, p. 8 11. LaurenŃiu Ulici, Avatarii lui Ovidiu, în vol. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, 1995, p. 7 12. LaurenŃiu Ulici, Avatarii lui Ovidiu, în vol. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, 1995, p. 32. 13. LaurenŃiu Ulici, Avatarii lui Ovidiu, în vol. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, 1995, p. 33. 14. după cum afirmă Ion SimuŃ în volumul său Incursiuni în literatura actuală Oradea, 1994, p. 15 l6 15. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, p. 83 84. 16. Întâlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5 l0 iunie 1995, Bucure ti, p. 85.
28 DIASPORA, ÎNTRE DEZRĂDĂCINARE, MENłINERE A IDENTITĂłII I STRĂLUCIRE COMUNITARĂ: UNELE EXEMPLE ROMÂNE TI
THE DIASPORA AT THE CONFLUENCE OF ROOTLESSNESS, IDENTITY PRESERVATION AND COMMUNITY BRILLIANCE: A FEW ROMANIAN EXAMPLES
Estelle VARIOT Universitatea Provence
Abstract Since the creation of the world and since the emergence of human life, up to our times, there have been all sorts of hypotheses helping to define each people, to characterize it and even to analyze it. The complexity of data related to its birth, to its development and expansion in time shows the necessity and the desire for putting them together, so as for us to have a better picture of them. As for the Romanian people, several theories have been held. As this subject is always topical, since it corresponds to the very essence of the human being and of a community, we will begin by highlighting the information that we possess in this respect, before presenting certain aspects concerning expatriation.
Key words: origins, dispersion, dialectal repartition, contacts, emigration, rootlessness, linguistic and cultural contacts, influence. Cuvinte cheie: origini, dispersie, repartiŃie dialectală, contacte, emigrare, dezrădăcinare, contacte lingvistice i culturale, influenŃă.
De la crearea lumii i de la apariŃia vieŃii umane i pînă în zilele noastre, s au vehiculat tot felul de ipoteze care să ajute la definirea fiecărui popor, să l caracterizeze i chiar să l analizeze. Complexitatea datelor care sînt legate de na terea lui, de dezvoltarea lui i de răspîndirea lui în timp i în spaŃiu arată cît de necesar i de dorit este să le a ezăm unele în faŃa altelor, ca să avem o mai bună privire de ansamblu. În ceea ce prive te poporul român, au fost avansate mai multe teorii. Dat fiind faptul că această temă este întotdeauna de actualitate, pentru că corespunde esenŃei însă i a omului i a unei comunităŃi, vom începe cu evidenŃierea informaŃiilor de care dispunem în această privinŃă, înainte să prezentăm anumite aspecte legate de expatriere. Înainte de toate, menŃionăm faptul că Antichitatea, precum i epoca contemporană, este dominată de existenŃa unor popoare sau neamuri, mai mult sau mai puŃin înaintate dacă ne referim la « civilizaŃie » dar care au toate o cultură specifică. Cu timpul, puterile stăpînitoare s au schimbat, începînd cu Mesopotamia, Orientul Mediu i China i terminînd cu Grecia i Roma, ceea ce a facilitat, prin contacte, pa nice sau nu, circulaŃia obiceiurilor, a moravurilor i a valorilor. De aceea, se poate vorbi de un patrimoniu cultural comun, care întrece fondul specific al fiecărui popor. Din punct de vedere lingvistic, exportarea culturii s a concretizat, de exemplu, prin adoptarea alfabetelor i adaptarea unor limbi din alte familii (alfabetul etrusc i grecesc). Cît prive te latina, avem motive să afirmăm că răspîndirea ei din Latium pînă în întreaga Romanie i fixarea durabilă în zone locuite de persoane care foloseau substraturi diferite constituie unul dintre motivele acestei diferenŃieri lingvistice. Pe de altă parte, contactele posterioare, cotropirile (slavii, celŃii…) i modificările unor hotare ale imperiilor i / sau ale teritoriilor au condiŃionat, ivirea i supravieŃuirea (încă în zilele noastre) unor enclave în afara frontierelor. Aceasta explică i faptul că graniŃele naturale ale statelor nu corespund întotdeauna, cu atît mai mult cu cît înauntrul unora trăiesc diferite popoare. Tot la fel de adevărat este i faptul că acordurile
29 dintre puteri au schimbat anumite graniŃe i că existenŃa reală a anumitor limbi sau a varietăŃilor de limbă nu este mereu bine recunoscută. De aceea, considerăm că criteriile de evaluare ale răspîndirii popoarelor trebuie de asemenea explicitate, ca să limităm anumite disensiuni i să discutăm despre fond cu puncte de comparare. Referitor la limba română (dat fiind că este domeniul pe care ne propunem să l studiem aici), ni se pare că trebuie analizate în acela i timp datele istorice, arheologice, etnologice i lingvistice. Astfel, întrebările la care făceam aluzie la începutul intervenŃiei noastre, ca să determinăm originea unui popor, ar putea fi cum s a născut, unde, i care sunt centrele de răspîndire pînă în epoca actuală. BineînŃeles că datele 101 102 i 105 106 (războaiele purtate de Traian contra dacilor) i vestigiile arheologice care s au descoperit (podul peste Dunăre, lîngă Drobeta Turnu Severin ; Tropaeum Traiani ; columna lui Traian) atestă localizarea regatului dacic, în centrul Ardealului, i realitatea ascendenŃei romane a românilor. A se vedea din acest punct de vedere peregrinările lui Badea CârŃan, plecat din satul lui din MunŃii Făgăra să descopere originile lui, pe care le a găsit la Roma, pe Columna lui Traian. De asemenea, putem să ne referim i la conŃinutul poeziei lui Vasile Romanciuc « Astfel ne întrebăm »15 . Pe de altă parte, documentele cum ar fi « Torna, torna, fratre » (587) – prima atestare oficială a existenŃei românei de către doi dintre cronicarii bizantini – i « Scrisoarea lui Neac u din Cîmpulung către Judele Bra ovului » – document prin care se cere unirea românilor de pe ambii versanŃi ai CarpaŃilor ca să se lupte contra pericolului extern al epocii, otomanii – nu pot să fie trecute sub tăcere. Efectiv, toate acestea reprezintă mărturii evidente ale existenŃei poporului român în aceste locuri i ale unei limbi ale cărei caracteristici sunt cele ale unui idom care derivă din latina vorbită la gurile Dunării, mai multe secole după retragerea oficială a romanilor. Alt punct de evidenŃiat este realitatea cotropirilor i a contactelor cu alte popoare (slavi, maghiari…), posterioare stabilizării românei. i aici, coroborăm aceste informaŃii cu studiile făcute asupra limbii, cu confirmarea menŃinerii rotacismului în română pînă în secolele al V lea i al VI lea i a existenŃei unei limbii comune păstrate în toate cele trei provincii române ti, chiar în epoca cînd erau sub stăpînirea altor puteri. Aceste cotropiri explică i supravieŃuirea unor centre cu anumite populaŃii dacice în afară de hotarele romane, fiindcă s au retras în munŃi ca să se apere de pericole, iar, după aceea, s au întors la locurile lor. Să notăm, de asemenea, existenŃa în perioada romană a dacilor liberi care aveau contacte cu dacii romanizaŃi de dincolo de CarpaŃi i a căror limbă a fost influenŃată de elementul slav mai mult decît româna din nordul Dunării, de exemplu. Totu i, această influenŃă s a produs între perioada cînd s a stabilizat româna (secolul al V lea i al VI lea) i cînd s a constituit româna comună (secolele VII X). De aceea, examenul diferenŃelor dintre dacoromână i meglenoromână, aromână i istroromână ne arată că acestea sunt deja în germene în perioada veche, fiindcă sunt condiŃionate de contactele experimentate de fiecare comunitate mai mult sau mai puŃin izolată i numeroasă. În evul mediu i în perioada mai recentă, războaiele interne (de succesiune sau externe) au provocat i ele emigrări de bună voie sau nu. În plus, dacă Ńinem seamă de provinciile istorice łara Românească, Moldova i Ardeal, nu putem trece cu vederea faptul că românii din Republica Moldova au o istorie comună cu cei din România culturală, istorică i lingvistică, chiar dacă astăzi sunt două state. În ce prive te domeniile cultural i arhitectural, existenŃa unui patrimoniu comun cu alte regiuni din Europa poate fi explicată prin circulaŃia popoarelor care au contribuit astfel la îmbogăŃirea culturală europeană. Putem aminti în această privinŃă prelucrarea lemnului pe care o regăsim la mai multe societăŃi care s au amestecat cu celŃii. Din acest punct de vedere, indicăm că contactele între populaŃii s au răspîndit de asemenea într o perioadă mai recentă prin educaŃie i călătorii, precum i prin propagarea cuno tiinŃelor (tipărire, Rena tere, Lumini, idei legate de RevoluŃia franceză etc.).
15 ROMANCIUC, Vasile, Un ochi. Un œil . Anthologie de V. RUSU. Edition soignée par Constantin MANOLACHE et Estelle VARIOT, Editions “Libertas”, Ploie ti, 2000, pp. 18 19. 30 De a lungul secolelor, românii au experimentat diverse stăpîniri, romană, grecească, otomană, ungurească i, după austro ungară, cea rusă. În plus, au fost influenŃaŃi de alte popoare, precum cel italian ori francez. În afară de acest patrimoniu comun, fiecare popor dispune de o specificitate proprie, în interiorul hotarelor… i în afară. De altminteri, aceasta permite să se identifice ca o comunitate. Dacă ne interesăm de română i de comunitatea românească, observăm că mi cările de idei culturale, lingvistice i literare s au născut mai întîi prin intermediarul clerului i apoi al erudiŃilor burghezi i din societate în general. ContribuŃiile sunt foarte dese i diferite. Putem să cităm opere reprezentative ca primele cronici – care începeau toate prin fraza « Noi de la Rîm tragem » – ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Palia de la Oră tie , Lexiconul de la Buda , anumite balade ca Me terul Manole, MioriŃa, Traian i Dochia care evidenŃiează fondul comun românesc. De altfel, savanŃii români au analizat bine situaŃia, fiindcă numero i autori, mai mult sau mai puŃin vechi, clasici (M. Eminescu, V. Alecsandri, I. Creangă), academicieni, istorici (N. Iorga) au insistat asupra necesităŃii de a valoriza acest caracter specific al fiecărui popor, al cărui sat este în mod frecvent un martor viu. Românii care se află în afara frontierelor pot de obicei să fie clasificaŃi în două categorii, după părerea noastră : fie că s au născut altundeva, într o comunitate care vorbe te obi nuit o varietate de română sau nu ; fie că au emigrat sau au fost exilaŃi în cursul vieŃii lor. Să notăm de la început că, în cazul savanŃilor, mai ales lingvi tilor, chiar dacă sunt în străinătate, i oricare ar fi statutul lor, menŃin în mod frecvent, într un anumit moment al existenŃei, un contact direct sau indirect cu celelalte comunităŃi române ti i, mai ales, acele din România i/sau din Republica Moldova. Expatrierea, precum i na terea în afara graniŃelor sau distanŃa fizică sau culturală de ceea ce reprezintă patria originală, provoacă, în mod normal i frecvent, diferite reacŃii pentru fiecare persoană. Unii oameni n au con tiinŃa că aparŃin acestei comunităŃi pentru că trăiesc într o comunitate care dispune de altă identitate pe care o consideră deosebită, cel puŃin parŃial (cazul persoanelor care au emigrat cu cîteva generaŃii în urmă). Ni se pare că această situaŃie este, în mai multe cazuri, o etapă în progresul persoanelor pentru că fiecare comunitate i/ sau persoană este, într un anumit moment, confruntată cu lumea exterioară care vine să i amintească originile ei sau să i arate contradicŃiile în care se află. Poate că această con tiinŃă a fost puŃin împiedicată de faptul că persoanele din jurul locutorilor (mai ales ascendenŃii) n au păstrat limba maternă. Acest lucru s a datorat mai ales faptului că nu era permis sau că nu erau posibil s o folosească (cazul în care dispare o generaŃie sau o parte a ascendenŃilor din cauza unui război, a unei boli etc.). În ce prive te emigrarea, poate să fie voluntară sau nu i duce întotdeauna, ni se pare, la o ruptură, pentru că îndepărtează subiectul de rădăcinile lui adînci i îl face să ri te i să i piardă identitatea, mai ales dacă, din cauza distanŃei, nu se menŃine legătura cu cultura i limba originară. Aspectul lingvistic este destul de important aici fiindcă numeroase persoane, mai ales autori (putem să menŃionăm, din acest punct de vedere, E. Cioran, M. Eliade etc.) sau lingvi ti, care, în momentul emigrării sau al exilului, pot să aleagă limba lor maternă ori să adopte limba Ńării în care sunt primiŃi sau să folosească fie una, fie alta în domenii diferite. Aceasta subliniază, după cum vedem, problema bilingvismului imperfect pentru că un bilingvism total, adevărat, cu un nivel de limbă identic, oricare ar fi domeniul, este foarte rar de observat în realitate. Cazul persoanelor născute în familii mixte (ex. E. Ionesco) este de asemenea relevant, pentru că, în astfel de situaŃii, acestea sunt confruntate în mediul lor « natural » în care trăiesc cu cel puŃin două culturi diferite i va trebui frecvent să facă o asemenea alegere. Persoanele care s au născut în străintate sau trăiesc, într o anumită perioadă, în afara frontierelor, vor resimŃi în mod obi nuit i natural, mai devreme sau mai tîrziu, necesitatea să revină la originea lor, la fel cum a făcut o Badea CârŃan, plecat pe jos să căute originile lor i care le a
31 găsit la Roma, pe Columna lui Traian. AlŃii vor folosi această bogăŃie pentru a ie i din anonimat i pentru a se integra cultural. Pentru a susŃine afirmaŃiile noastre, vom prezenta două lucrări pe care le am parcurs pentru cercetările noastre. Prima este Micul dicŃionar folkloric , (1979), al lui Tache Papahagi – în varianta franceză Petit dictionnaire folklorique (2003) 16 . Născut la Avdela în Grecia (1892) i decedat în România, la Bucure ti (1967), Tache Papahagi a fost licenŃiat al FacultăŃii de Litere i Filosofie din Bucure ti (1916), doctor (1925), conferenŃiar, i profesor (emerit în 1964). A fost foarte activ, publicînd articole în revista “Grai i suflet”, făcînd studii etnografice, folclorice i lingvistice i valorificînd, în anumite opere ale sale, aromâna, mai ales [a se vedea DicŃionarul dialectului aromân General i Etimologic , 1961) (II e édition, 1974)], i Micul dicŃionar folkloric ]. Astfel, Tache Papahagi considera că unicul mediu – sau cel puŃin unul din cele mai bune – pentru buna cunoa tere a unui popor era să cunoască în detaliu obiceiurile lui. Era prin urmare necesar să se apropie de viaŃa rurală pentru că aceasta păstrează cît mai bine rădăcinile i valorile unui popor. De aceea, Tache Papahagi a consacrat o bună parte a vieŃii sale cerecetărilor pe teren ca să descopere el însu i bogăŃiile ei. ColecŃia lui etnografică originală cu 25 000 poze i cele trei volume publicate Images d’ethnographie roumaine (1928, 30, 31) o atestă. Tache Papahagi insistă în Micul dicŃionar folkloric asupra interesului folclorului în descrierea unui popor. Într adevăr, folclorul oferă informaŃii foarte importante despre obiceiuri, ca, de altfel, i despre credinŃe, despre superstiŃii. La acestea, se adaugă i întreaga literatură scrisă sau orală a aromânilor. Regăsim aici o adevărată curiozitate (pozitivă) pentru toate lucrurile diferite i, în special, pentru toate care au legătură cu obiceiurile celorlalte regiuni din România i ale altor zone culturale i lingvistice. Aceasta permite să avem o privire generală de ansamblu. Altă caracteristică a acestei opere constă în faptul că Tache Papahagi a ales să prezinte datele pe care le a cules sub forma unui dicŃionar. Astfel, obiectivul lui era să ofere clar i precis informaŃii despre un anumit număr de teme idei (101) pe care le a selecŃionat, care sunt împrumutate din diverse domenii : din care fac parte botanica ( Cînepa , Floarea Soarelui ), farmacia (Iarba fiarelor ), igiena ( Scuipatul ), sociologia ( femeia ) etc. Cît prive te conŃinutul, Tache Papahagi dă pentru orice articol termenul românesc, urmat de echivalentul lui francez i german. După ce a indicat aceasta, Tache Papahagi define te cuvîntul titlu ales, descriind aspectul lui dacă e vorba de o fiinŃă animată sau de o persoană, sau dă indicaŃii care permit să l identifice. Pe urmă, autorul dă o serie de exemple – împrumutate din folclorul românesc, dar i din alte regiuni, Ńări i, chiar, continente – (exemplificînd prin citate originale). Aceast fapt ilustrează aria de răspîndire a obiceiului sau a superstiŃiei studiate i perceperea sa de către diver ii locutori. Această grijă care constă în a da cît mai multe detalii posibile asupra subiectului arată rigoarea autorului i erudiŃia sa. Avem astfel mărturii despre legăturile care există între obiceiurile locuitorilor aromâni i cele din alte zone. Această particularitate reiese din diferenŃa de interpretare, fiindcă unele teme personaje sunt percepute pozitiv de unele popoare, i negativ de altele. Vom încheia cu cîteva cuvinte despre traducerea care a fost făcută în franceză de autorul acestui articol sub îndrumarea domnului profesor Rusu i vom spune că aceasta a constat în traducerea în franceză a unor teme titlu care n au fost traduse de autor. Trebuia deci să facem ni te cercetări dat fiind faptul că anumite obiceiuri erau mai mult sau mai puŃin cunoscute i că diferite echivalări erau uneori posibile, ceea ce ne obliga să găsim cel care corespundea cît mai bine obiceiului sau superstiŃiei în discuŃie.
16 PAPAHAGI, Tache, Mic dicŃionar folkloric... , “Minerva”, Bucarest, 1979, 550 p. A se vedea i PAPAHAGI, Tache, Petit dictionnaire de folklore , traduction intégrale en français par E. VARIOT, sous la direction de Valerie RUSU, d’après l’édition roumaine, soignée, notes et préface par Valerie RUSU, éd. “Grai i suflet Cultura NaŃională”, Bucarest, 2003, 691 p. 32 Pe urmă, am tradus toate părŃile dicŃionarului care erau redactate în română, inclusiv notele. Aceste note constau mai cu seamă în completări ori lămuriri date de V. Rusu, foarte folositoare fiindcă informaŃia (bibliografia) i interpretarea faptelor de către Tache Papahagi s au oprit în 1949 i cereau deci o reactualizare. Traducerea aceasta a luat timp dat fiind că autorul folosea termeni specifice sau foarte tehnici. Adăugăm că citatele lăsate de autor în limba originală au fost păstrate pentru că am considerat că constituiau o mărturie a diversităŃii, i a frecvenŃei temei. Această operă arată atît bogăŃia culturii i a limbii române, cît i folosul tras de contactele dintre diversele culturi (de origine i de adopŃie) pentru că contribuie la valorizarea aspectelor acestor creaŃii, prin o vedere deschisă către lume. Terminăm intervenŃia noastră cu un gînd pentru regretatul Valerie RUSU, Profesorul i conducătorul nostru de cercetări – decedat recent la Marsilia – precum i pentru soŃia lui, Aurelia – eminoscolog de renume – pentru fiica lor RomaniŃa – arhitect – i pentru nepotul lui, Iulian. De aceea, ne permitem o scurtă prezentare a unei opere despre care vorbea foarte des în cursurile sale Domnul Valerie Rusu i pe care a coordonat o : Tratatul de dialectologie românească (1984) 17 . Născut la Mihaileancă (Hotin) în Basarabia (1935) i decedat la Marsilia (FranŃa) (4/11/2008). În Basarabia natală, a rămas pînă în 1944, cînd a trebuit să treacă Nistrul ca să ajungă în România, pînă la a doua plecare a lui în 1987, în FranŃa, unde, între timp, a fost lector de limba română(1970 71 ; 1971 1974). LicenŃiat al FacultăŃii de Litere din Bucure ti, a lucrat la Institutul de Cercetări etnologice i dialectologice din România (din 56), făcînd anchete dialectale pe teren, luînd parte la realizarea unor Atlase lingvistice pe regiuni (Oltenia, mai ales). După 1987, trece prin toate treptele din învăŃămîntul superior pînă ce devine Profesor emerit în 2004, conducînd studenŃii cu generozitate i umanism, fără să uite niciodată Basarabia i România (despărŃite după al doilea război mondial). Putem să cităm unele opere : Actes du Colloque international «Ginta latina et l’Europe d’aujourd’hui» des 10 et 11 décembre 2001, édition réalisée par E. VARIOT et A. CHIRCU BUFTEA, sous la direction de V. RUSU, “Université de Provence”, Aix en Provence, (2002) ; Atelier “Traduction et Plurilinguisme” . Travaux de l’Equipe d’Accueil 854, “Etudes Romanes” de l’Université de Provence, n°7 (volume double), édition réalisée par E. VARIOT, sous la direction de V. RUSU, Aix en Provence (2002). Valerie Rusu considera, ca savant i ca lingvist, că limba este oglinda unui popor. Aceasta îl caracterizează i este necesar ca locutorii să i cunoască toate varietăŃile. Cît prive te Tratatul de dialectologie româneasc ă, ni se pare că acesta corespunde ideii unui lingvist de a lăsa posterităŃii o mărturie i o sinteză a cuno tinŃelor din domeniul dialectologiei române ti, urmînd o metodologie proprie În PrefaŃă autorul oferă cîteva detalii privitoare la elaborarea lucrării, la tehnica folosită pentru adunarea contribuŃiilor unor personalităŃi recunoscute în domeniul acesta i să le reunească într un tratat coerent care valorizează obiectul dialectologiei. A trebuit să sublinieze anumite dificultăŃi întîlnite, diferitele tipuri de anchete făcute ca să realizeze corpusul i repartiŃia dialectală (o repartiŃie în care sînt grupate datele adunate, iar, apoi, aranjate). Astfel, acest Tratat începe cu definirea anumitor termeni sau noŃiuni cheie i se analizează diferenŃa dintre limbă i dialect. De asemenea, încearcă să realizeze o perspectivă de ansamblu asupra obiectului dialectologiei, recurgînd la teoriile relative la limbaj i la actul de comunicare. După aceea, prezintă diversele dialecte române ti – nord dunărene i sud dunărene – i oferă anumite detalii asupra caracteristicilor graiurilor. În ce prive te exemplele din hărŃile care reiau rezultatele anchetelor, insistă asupra rigorii i minuŃiozităŃii activităŃii dialectologului care repertoriază, cu ajutorul unor chestionare, diferitele forme folosite pentru o noŃiune, după localităŃi, i în interiorul localităŃilor, după locutori i după ariile lor de răspîndire.
17 Tratat de dialectologie românească , Institutul de cercetări etnologice i dialectologice, (coord. V. RUSU), « Scrisul Românesc », Craiova, 1984, 970 p. 33 Acest Tratat demonstrează de asemenea, cu aceea i rigoare, concordanŃele care pot să fie făcute între datele etnografice, folclorice i lingvistice care trebuie luate în seamă aici, fiindcă denumirea unui obiect corespunde i unei viziuni a lumii, a locutorului, Ńinînd cont de experienŃa lui personală. Aria de răspîndire a varietăŃilor dialectale este mai bine observat în mediul rural, deoarece particularităŃile sînt mai u or de sesizat, iar faptele de limbă se conservă foarte bine.
16 august 2009
Bibliographie Actes du Colloque international «Ginta latina et l’Europe d’aujourd’hui» des 10 et 11 décembre 2001, édition réalisée par E. VARIOT et A. CHIRCU BUFTEA sous la direction de V. RUSU, “Université de Provence”, Aix en Provence, 2002, 284 p. Atelier “Traduction et Plurilinguisme” . Travaux de l’Equipe d’Accueil 854, “Etudes Romanes” de l’Université de Provence, n°7 (volume double), édition réalisée par E. VARIOT, sous la direction de V. RUSU, Aix en Provence (2002). Tratat de dialectologie românească , Consiliul culturii i educaŃiei socialiste, Institutul de cercetări etnologice i dialectologice, (coord. V. RUSU), « Scrisul Românesc », Craiova, 1984, 970 p. PAPAHAGI, Tache, Mic dicŃionar folkloric... , “Minerva”, Bucarest, 1979, 550 p. PAPAHAGI, Tache, Petit dictionnaire de folklore , traduction intégrale en français par E. VARIOT, sous la direction de Valerie RUSU, d’après l’édition roumaine, soignée, notes et préface par Valerie: ROMANCIUC, Vasile, Un ochi. Un œil . Anthologie de V. RUSU. Edition soignée par Constantin MANOLACHE et Estelle VARIOT, Editions “Libertas”, Ploie ti, 2000 , 130 p. RUSU, éd. “Grai i suflet Cultura NaŃională”, Bucarest, 2003, 691 p. RUSU, V., Le Roumain. Langue, littérature et civilisation , Ed. "Ophrys", Gap, 1992, 227 p.
34 LECTORATUL I DIASPORA LIMBII. LIMBA ROMÂNĂ LA UNIVERSITATEA DIN SZEGED
THE DEPARTMENT AND THE DIASPORA OF LANGUAGE. THE ROMANIAN LANGUAGE AT THE UNIVERSITY OF SZEGED
tefan GENCĂRĂU Babe Bolyai University, Cluj Napoca E mail: [email protected]
Abstract Our wish in this article is to describe the factors that contribute to the promotion of the Romanian language and culture in environments where a Romanian language department exists, institutions to promote them and especially where a lecturer works. We would also like to pinpoint the phases and factors that make teaching Romanian language, culture and civilisation possible at the prestigious University of Szeged, a university ranked 200 300 according to the Shanghai Academic Ranking of World Universities, and 80 123 according to the scientific ranking of European universities.
Key Words : Lecturer, diaspora, lecturer of language, lecturer’s activity Cuvinte cheie: lector, diaspora, lector de limbă, activitatea lectorului
1. Following our intention to present writers belonging to the diaspora in our publication’s present issue, we will refer to a chair and an institution within which the Romanian language and civilisation are situated in a relationship with the native country similar to the relationship existing between a writer from the diaspora and the scattering of a language, or a culture that was formerly concentrated in one place. It is a chair which turns 60 and it has served a Romanian community since its beginning. The writer and the lecturer of language and culture have practically the same mission in such cases: that of creating through spreading of different types of linguistic and cultural elements all over the world an opening towards identity and otherness. 2. Besides some interrogations regarding what defines a lecturer, our interest lies with an effective presentation of the Romanian language department in Szeged. Its activity can be linked to a distribution kept in the consciousness of the community the department is addressed to. The presence of one or several lecturers at this department has its reason in the very desire to attenuate such a feeling. 3. But what kind of lecturer are we referring to? Any lexicographic digression confirms the difficulty of distinguishing the specificity of such a position due to the big diversity of meanings of the term “lecturer” found in any dictionary. Considered to be a member of the “foreign staff” in some universities, separated in this way from the actual teaching staff, seen as a visiting teacher who teaches a mother tongue, member of the diplomatic mission especially in the perception of some European countries, a cultural attaché with teaching duties without being a faculty member, sent through intergovernmental or interuniversity programmes, the lecturer is rather a person connected to the language of the cultural area he comes from. An etymological digression proves us that lecturer means “reader.” The etymology of the word (whether it came into the Romanian language through German or French), allows us to see that the person designated by the term lecturer is a person with double authority. On the one hand, he fulfils the task of reading what has been written down – something that is determined by an authority that precedes him. On the other hand, starting from the etymologic aspect, but also by speculating what etymology allows us to discern, the lecturer is the authority that has to create social, cultural, political interactions so that a 35 linguistic and cultural space could interact with another; in this way the essential quality of being somebody sent (quality rather indicated by the term legatus ) could be justified. 4. Consequently, the lecturer is the authority who reads and imagines in this way the necessary strategies to make the promotion of the language he represents in the objective context of a hosting university possible. 5. In the case we are referring to, imagining the strategies and teaching Romanian are accomplished in Szeged in the complex frame of language teaching ensured by an institute represented by three departments: a Romanian language, culture and civilization department, a Slovakian and a German one. The institute is part of „Juhàsz Gyula” Teacher Training Faculty (Facultas Academiae Pedagogicae de Gyula Juhász Nominatae), belonging to the Szeged University of Sciences (Universitas Scientiarum Szegediensis). The objective of „Juhàsz Gyula” Pedagogic Faculty is to prepare teaching staff at both school and high school levels and to favour the access to languages both for minority groups (in our case, Romanians living in Hungary) and Hungarian students who wish to study Romanian, Slovakian or German. The task of preparing teachers of Romanian language and literature for the Romanian schools in Hungary lies with the department belonging to the University of Szeged. Professor Galambos Gàbor, Ph. D. is the Dean of the faculty and the Head of Department for Romanian language and Professor Maruzsné Sebó Katalin, Ph. D., is the Director of the Institute for Minority Languages. 6. The year 2009 has a rich significance because the Romanian department celebrates 60 years of teaching and functioning within the University of Szeged and at the same time it celebrates its 20 th anniversary since the first lecturers arrived at the university from Romania in order to teach together with the department’s three tenures. Moreover, the Institute for Romanian language started offering the department support through donations of books teaching materials and subscriptions to Romanian publications 10 years ago. In addition, 2009 marks new beginnings – that of an MA Programme run by our department. 7. Understanding the lecturer’s source of authority and the factors that motivate his presence are conditioned by the lecturer’s activity. Inviting two lecturers from the country of origin in 1990 had its motif in the necessity of re establishing a connection with the country, the language and the culture that the Romanian people living in Hungary had felt isolated from for more than half a century. For more than 20 years, several Romanian university members have contributed as lecturers or associate professors to the reconstruction of a symbolic connection and an identity retrieval of the Romanians living in Hungary: Professor Vasile Voia, Ph. D. Professor Máthe Gábor, Ph. D., Professor Gavril Scridon, Ph. D., Lecturer George Irimia , Ph. D., Lecturer Ema Ileana Adam, Ph. D., teachers Elena Munteanu and Maria Gavra, and the author of the present article. The predominantly Transylvanian origin of the lecturers is due to the historic connection existing between the University of Szeged and “Babe Bolyai” University, Cluj Napoca. In addition, the University of Szeged and its Institute for Minority Languages has a strong collaboration with important Romanian cultural centres, especially the one from Arad. The curriculum at BA level includes an important methodology and psychopedagogical component, an initiation into economic language and translation studies. The strategy of teaching methodology was conceived by Assistant Professor Mihaela Bucin, Ph. D., so that the didactic process imagined by the future teacher graduating from the institute could transform the information regarding the history, linguistic structure and mentality into a strong argumentation in the favour of regaining a feeling of linguistic security and of cultural affirmation through Romanian language acquisition. 8. The scattering of cultural factors and, at the same time their synthesis are connected to educational programmes conceived by the lecturers invited by the department and the tenures. Students can enrol in a BA programme by choosing Romanian language and literature either as their main specialisation or by opting for Romanian language and literature as their secondary specialisation (generally associated to a main specialisation which can be in Philology or in another field.) The graduates obtain a BA diploma in Philology which allows them to occupy teaching positions in Romanian language and literature due to the teacher training certificate that
36 accompanies the BA diploma. They can also become translators according to the existing regulations in the field, to activate at different editorial offices of the printed media or at the Romanian radio and television, or to opt for further training by enrolling to an MA programme in the same field or in fields that are related to the ones they have graduated from. 9. Due to the efforts of Professor Gheorghe Petru an, Ph. D., and to the scientific support offered by the department members, the main Romanian academic publication in Hungary has been issued since 1997. Having both a Romanian and a Hungarian title („ConvieŃuirea – Együttélés”), the publication, which according to Mihaela Bucin is the periodical of the Romanians living in Szeged , focuses mainly on the problem of Romanian and Hungarian co existence, on phenomena related to assimilation, bilingualism , being a magazine that is interested in the sore points of history and literature . Moreover, the magazine is concentrated on the existence of a Romanian community in Hungary as well as in the situation of minority groups in general as it contains numerous works of both Romanian and Hungarian specialists from the two countries. i In the history of the Romanian printed media in Hungary, Cornel Munteanu names, among those who have published in the magazine, such personalities as Gh. Petru an, Mihai Cozma, Mihaela Bucin, Miskolczy Ambrus, Anamaria Brad, Tiberiu Boca, tefan Crâsta, Maria Berényi, Petru Câmpian, Florica Santău, Ana HoŃopan, Ioan Aurel Pop, Eugen Glück, Ion Buza i, Vasile Voia, Narcisa tiucă, Alexandru Roz, Weber Peter, George Irimia . Numerous collaborators from Cluj – Napoca belonging to “Babe Bolyai” University” (Gligor GruiŃă, G.G. NeamŃu), the Technical University (Ema Ileana Adam), „Sextil Pu cariu” Institute for Linguistics and Literary History (Veronica Vlasin) join the list together with authors of different research works in normative grammar, theory and practice of grammatical analysis, and specialists who have mentioned and reviewed books on contemporary morphosyntactic and stylistic interpretations. 10. The department and the lecturers’ activities are objectively presented in the main Romanian weekly publication Foaia românească, ii mainly in the editorials signed by Eva Iova, the chief editor of the magazine and in the interviews taken from the students and the teaching staff by the interviewers who have been present at semester, final and graduation exams. In addition, the Romanian editorial office of the Hungarian Radio and Television offers the department the possibility to come into contact with the Romanian community and to establish the necessary relationship between the Romanians living on both sides of the border through interviews and radio series. 11. The department has been collaborating (since 2000) with important academic media being visited by linguists, historians, foreign law specialists, specialists in Romance and Romanian studies from the University of Rostock (Professor Rudolf Windisch, Ph. D.), the University of Leipzig (Professor Klaus Bochmann, Ph. D.), from Université de Caribou, Canada (Professor Anne Gagnon, Ph. D.), from „Babe Bolyai” University (Professor Nicolae Boc an, Ph. D., Professor tefan Oltean, Ph. D., Professor Stelian MândruŃ, Ph. D.), the University of Bucharest (Professor Narcisa tiucă, Ph. D.), Timi oara (Professor Otilia Hede an, Ph. D.), Oradea (Professor Radu Bodea, Ph. D.), Miercurea Ciuc (Professor Balázs Lajos, Ph. D.), the Romanian Cultural Institute (Brându a Armanca, Ph. D.), the Romanian Academy (Fellow G. Mihăilă), and the Hungarian Academy (Fellow Szász Zoltan, Professor András Balogh, Ph. D.). The department has become an environment rich in Romanian culture reaching both its Romanian addresses and the Hungarian and Slovakian ones living in Hungary through the conferences held by these guests invited both by the visiting teaching staff and the tenures. 12. The department hosts the meetings of the Cultural Association of the Romanians in Szeged and the conferences of the members gathered at the Tuesday Evening Club ( Clubul de MarŃ’ Sara) , the Romanian film evenings and the celebrations of the main institutions belonging to the Romanians living in Hungary. The first conference, held by Professor Gheorghe Petru an, Ph. D, the spiritual mentor of the Romanians in Hungary, marked the beginning of a series of manifestations meant to celebrate 60 years of Romanian teaching in Hungary; the action was followed by a course approaching the anti communist resistance in Romania proposed by the consul
37 Răzvan Paul Ciolcă together with members of the diplomatic missions in Szeged and Gyula. The meetings of the Tuesday Evening Club continued with two conferences dedicated to the fundamental institutions, the Radio and Television sustained and illustrated by radio and cinema productions conceived by tefan Crâsta, Tiberiu Boca, Aurel Becan, Petre Cîmpian, Anamaria Brad. 13. We have emphasised in the examples above the relationship existing between external factors determined by the hosting university, the institute, the associations and publications of the Romanian community in Hungary. There were and will continue to be together with our department such diplomats as Her Excellency Mrs. Irina Comaroschi, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of Romania in Hungary, a real Ambassador of the Romanian minority , Aurelia Zmeu, Second Secretary of the Romanian Embassy in Hungary, the diplomat who administers the relationship between the embassy and the Romanian community in Hungary, Andrei Oancea, General Consul, Constantin Iuliu Aron, General Consul, Ioan Fodoreanu, General Consul, and consuls. The department boasts such friends as: Maria Teodora Pop, Radu Florea and Răzvan Paul Ciolcă, members of the Romanian consulates in Szeged and Gyula. We are deeply thankful to them for their constant support offered to the lecturers and the department, their interest in promoting the Romanian culture and the teaching of Romanian language to a minority engaged in a continuous search for its own identity. 14. The department’s main merit is the re creation of the intellectual environment necessary for the existence of the Romanian community in Hungary. The majority of the editors in chief, the editorial board of the weekly magazine Foaia românească (Eva Iova, Rita Ruzsa, Ana Cioca) and the publication of the Romanian Self Governance in Hungary entitled Cronica (Stăvaru Livia), as well as editors of the Romanian radio (Iulia Kaupert, Adam Bauer) and television (Aurel Becan, tefan Crâsta, Tiberiu Boca) have studied at the department or benefited from different MA and Ph. D. scholarships in Hungary and Romania. 15. In fact, a department equivalent to a specialization at the Faculty of Letters, the institution that invites Romanian lecturers at Szeged, Hungary involves its own tenures and the guests in the teaching process of philological disciplines such as: linguistics, literature, psychopedagogy, methodology. The department creates the necessary environment both for the teaching staff and the necessities of the Romanian minority living in Hungary. It offers an optimal environment for teaching Romanian as a foreign language and acquiring the norms of the standard language by the bilinguals belonging to the community that the department wishes to serve.
References http://convorbiri literare.dntis.ro/BUCINdec4.html for Procesul urbanizării a distrus societăŃile tradiŃionale. Dialog cu etnologul Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin, Ungaria , interviewer Ofelia Ichim. The latest interviews, reportages, announcements regarding the events taking place at the department published in this magazine can be consulted on line: Acesta a fost marele examen al vieŃii… ” transcribed by Anamaria Brad, in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4667&Itemid=26 Calendar cu scriitori , in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4231&Itemid=31 Examen de stat la catedra de română din Seghedin , signed by Anca Butar, in http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4071&Itemid=30 Sărbătorind România prin cântec i voie bună , signed by Gabriela Enea Elekes, in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=3865&Itemid=27 IdentităŃi pierdute, identităŃi regăsite. ConferinŃă tiinŃifică la Seghedin , in http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=3052&Itemid=26 La Seghedin s au discutat probleme identitare , in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=10&Itemid=50 Ion Bălu, Studiu introductiv , în Mircea Eliade , Opere , I, Bucure ti, Editura Minerva, 1994, p. XXIX 38 Libuše Valentová, Mircea Eliade et l’evolution du conte fantastique roumain , în „Litteraria Pragensia”, vol. 7, 14, 1997 Mircea Eliade, Încercarea labirintului , traducere i note de Doina Cornea, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1990, p.34
39 MIRCEA CĂRTĂRESCU – TRECÂND GRANIłELE ROMÂNIEI I SUEDIEI
MIRCEA CĂRTĂRESCU – CROSSING THE BORDERS OF ROMANIA AND SWEDEN
Björn APELKVIST Universitatea din Lund, Suedia
Björn Apelkvist is currently Swedish lecturer at Bucharest University, Romania, teaching courses on among other things Swedish Children´s Literature, Modern Swedish Drama, and The Swedish Welfare State. Born in Turku, Finland, in 1969. B.A. at Uppsala University in 1992, Ph.D. at the Department of Comparative Literature at Lund University in 2005. Books: The Mother Conflict in Lars Norén's Dramatic Works of the 1980s. A Study of Fourteen Plays by Lars Norén. Articles: ”Un melancolic resemnat”, Romania Literara 2008:19,”Seeing the World through the Eyes of Children. Astrid Lindgren, Sweden and Romania”, Revista Studii de Stiinta si Cultura. Universitatea de Vest ‘Vasile Goldis’ din Arad , 2008:2 ,“A Romanian version of Paideia. Constantin Noica and his philosophical school in Paltinis”, Finsk tidskrift 2008:10
Abstract In the present article the significant impetus of Romanian novelist Mircea Cărtărescu on a Swedish audience is discussed, with special attention focused on the concept of Nostalgia, and Cărtărescus relation to the aesthetics of dream reality, first introduced in Sweden by August Strindberg with his “A Dreamplay” from 1901. Viewpoints on more precisely what kind of readers that Cărtărescu seems to have attracted in Sweden are also presented, as well as on the translations into Swedish of his novels that have been made by Inger Johansson.
Key Words : Mircea Cărtărescu, Romania, Sweden, August Strindberg, Inger Johansson, Nostalgia, Dream Aesthetics, Cuvinte cheie: Mircea Cărtărescu, România, Suedia, August Strindberg, Inger Johansson, nostalgie, estetica visului.
The main representative of contemporary Romanian literature in Sweden today is Mircea Cărtărescu. Since the release of the Swedish translation of the novel Nostalgia in 2001, followed up by the monumental trilogy Orbitor , all within the frameworks of the prestigious Panache series at prominent publishing house Bonniers, his renown in Sweden has constantly increased, enhanced also by the author regularly taking part in literary events in Sweden in recent years. Especially in the region of Stockholm, Cărtărescu seems to be a name constantly referred to, a writer attracting a special attention that appears both striking and lasting. To be sure, Mircea Cărtărescu is a name that belongs to World literature, his Swedish success among both critics and readership is no unique phenomenon but still one might ask why the launching of his novels have met with such good response in a country where the general knowledge of and interest in Romania and Romanian culture still may seem undeveloped and limited. How do Cărtărescu’s in many ways unfailingly Romanian qualities relate to the special Swedish cultural preconditions? Is there any deeper ground to be found considering the obviously particular affection among many Swedish readers for his work? Such questions I wish to briefly explore and speculate upon in the following, starting mainly from the capital breakthrough of Cartrarescu in Sweden with Nostalgia in 2001. The title of the novel itself may be the best hint in this case. For decades there has in Sweden prevailed a constantly increasing boom for nostalgic moods and interests, so strong has the 40 tendency been as to make it hard to locate the beginning of it. An early literary outcome of this dominating aspect of contemporary cultural life in Sweden, is the writer couple that laid ground for the most important contribution internationally speaking of Swedish and Scandinavian literature today, namely Maj Sjöwall and Per Wahlöö, who in the 1960s and into the mid 1970s, with a significant series of novels, set the standard for the high quality Crime Literature that ever since has streamed out of the Nordic countries. The perhaps most original and typical ingredient of their work, pronouncedly followed up by for example their main inheritor Henning Mankell, and his famous detective stories about police inspector Kurt Wallander, is exactly the inclination for a nostalgic dwelling upon the past, in the Swedish circumstance especially connected with the gradual downfall of the unique, utopian and up until the 1970s highly fulfilled project of the Swedish Welfare State, with its deeply democratic, consensual focus on social solidarity, care and a general spirit of togetherness. Along with the sensitive, nuanced psychological realism of everyday life, guaranteeing a particular authenticity in the depiction of not to the least the relations between the principal characters, and also providing convincing psychological profiles of the criminals, the bitter sweet lament of the lost ideals and visions of the welfare project, that created a still remaining high esteem and respect for Sweden and the Nordic countries in general as good examples, is at the very core of the Scandinavian Crime Story tradition. Sjöwall and Wahlöö’s Martin Beck and Henning Mankell’s Kurt Wallander are only the most well known characters symbolizing this common denominator in Swedish Crime Literatue, conjuring up one of the most significant tendencies in contemporary Swedish and Scandinavian mentality. Nostalgia has truly become the lot of all the neglected children of the near but still today so far away and thoroughly left behind paradise of the Welfare Nation, whether just a figment of an idealizing imagination, or a real experience. An example pointing to the same proclivity for letting oneself be seduced by nostalgic sensations, coming however from a completely different cultural domain, is the bestselling book Nostalgia – the History of an Emotion , written by professor of History of Ideas Karin Johannison, and published in the same year and by the same publisher responsible for the Swedish version Cărtărescu´s Nostalgia , which of course in itself marks something more than a mere concidence. Johannison is of one of the academic scholars in the Humanities in Sweden of today who has managed to reach a wide audience, with her easily accessible, but still on impeccable research founded books on ideas and attitudes foremostly considering medical issues. Drawing on its history as a clinical, medical diagnosis for among other things home sickness among soldiers in the field, Johannison tells the story of how nostalgia in contemporary society has come to stand for a personal sentiment, the bitter sweet longing for days in the not to close and not to far past – a private, self sufficient notion indeed, typically fixated upon the unique and original experiences of the individual, but also something that most people of today seem to share, and thus being a significant trait in the general mentality of contemporary Swedes. Whether obsessed by an illusion or not, it is evident that people in Sweden since decades have developed a special sensitivity or even passion for exactly that which the self reflecting, self analyzing narrator in Cărtărescu’s Nostalgia posites a his only aim and interest: to create for himself a past, a series of images that should exist and replace the chaos that prevails in the here and now, the feeling that the inner visions can outmaneuver and become more important than the outer, external reality. And however real the harmony and positive spirit of the Swedish Welfare state might have been, it is undeniably also a created, imagined, idealized vision of it that is projected upon the past by many contemporary Swedes, all from the standpoint of their unique, individual memory images of a common past. How sharply Cărtărescu’s created fiction on his part stands in contrast to his attitude towards present day Romanian circumstances, is clearly made evident by his weekly columns in the newspaper Evenimentul zilei , which constantly give evidence to an uncompromising, severe criticism, that perhaps only the one who simultaneously in Cărtărescu’s
41 case as a fiction writer creates for himself a better, made up world, can allow himself without becoming cynical. Is this common, mutual depreciation of the present a reason as to why Cărtărescu’s poetical lament of the dissolution of everything in Nostalgia, immediately seemed to strike a sensitive spot in the Swedish readership? Is this why his fragile melancholy seems attractive also to Swedish audience, which however for different reasons and with other motivations seems equally immersed by the past and an emotional restoration of it? From a more specific literary perspective, it is also interesting to observe how close Cărtărescu’s general aesthetical starting point, that it only is in the dimension of dreaming that a true whole can be created, indeed comes to August Strindberg’s pioneering vision in his groundbreaking A Dreamplay from 1901. So essential for the development of expressionism in the arts, for example laying ground for the prose of Kafka, who Cărtărescu typically has confessed himself to be inspired by, Strindberg with A Dreamplay and his other late dramas evidently is present in the cultural preconditions of Cărtărescu’s proclamation in Nostalgia, of how our world essentially is a fiction. But more significantly in this context, the Swedish readers who so to say with their mother’s milk can be assumed to have taken in this classic play by Strindberg, may of course be particularly well prepared for the mind blowing intermingling of perspectives and experiences, created as well as realistically founded, in Cărtărescu’s fictional universe, introduced for them exactly one century after Strindberg’s play originally was written. The very conclusion in Strindberg’s A Dreamplay , by the author himself deemed as the outcome of his greatest agony, is that the writer knows best how to live, since he is the one who consciously creates the fictions that life itself ultimately consists of. The very essence of Cărtărescu is in the same manner to create himself through his fiction, deliberately and with all powerful subjectivity, if however constantly flanked by an invisible, intangible other, who is equally present in the significant religious dimension in Strindberg’s later works. The Ego is everything, but it never stands alone. Through the later, expressionist works for the theatre by Strindberg, which arguably are Sweden’s most important contribution to World Literature, the very aesthetical kernel of Cărtărescu’s fiction is anything but distant for the educated Swedish reader, however deeply rooted in an exotic, unfamiliar Bucharest, that the explicit references of his prose may be. But with the important connection to Strindberg, the limits of Cărtărescu’s impact in Sweden is also hinted. It is evidently a sophisticated, culturally trained audience he has reached, which in the Swedish circumstance may stand out in sharper relief than in many other Westen European countries. In Sweden there is not to be found a strong, unquestioned, dominating cultural elite in a way comparable to for example Germany or France. There is no influential group of intellectuals setting the agenda also for the rest of the people, if by presenting opinions for the rest to take a stand against. Just like the major names of ‘higher’ Swedish culture, an August Strindberg or an Ingmar Bergman or a Lars Norén, Cărtărescu with his success in Sweden is both esteemed and ignored. On the established cultural scene of Stockholm he evidently has a strong position, but in the country in general, with its significant tradition of equality and utilitarian pragmatics, an exclusive, advanced cultural figure such as Cărtărescu may come very far from what is deemed to be of merit or even of interest. Doing research for this article, I significantly enough found out that on the local library of Sunne, the hometown of acclaimed Swedish novelist Göran Tunström and far from any sleeping small town in Sweden, the untouched copy of Cartarecu’s Nostalgia was since long sorted away in the cellar, due to lacking interest among the customers. Just like Gabriela Melinescu, who before Cărtărescu has acted as an important cultural advocate for Romania in Sweden, and unlike him even has chosen to live and work in Sweden, and has managed to infiltrate and become a part of the cultural sphere of Stockholm, Cărtărescu is both engaged in and ignored in Sweden, is both important and unimportant. In a country where the book market is particularly well financed, and the economical preconditions for cultural activity are uniquely well organized, but where the attitude and mentality concerning cultural matters is far
42 from united by a common interest and evaluation, the case of Cărtărescu in this aspect is only too symbolical. But to the extent that he has been acclaimed and praised to the point of recurrently being discussed as a Noble prize candidate, the excellent translations made by Inger Johansson is perhaps the most decisive explanation for his successful way into the minds of Swedish readers. It is perhaps a solid confirmation of the international, cosmopolitan, open minded and liberated spirit of Cărtărescu, that his work has been set free for a true, authentic transformation and adaptation into Swedish, into a rhythm and a system of linguistic associations that seem to come from within the Swedish language itself, in the way Inger Johansson has been allowed to create her own Swedish version of the poetical universe of Cărtărescu. This while the Romanian books available in Swedish otherwise seem to have been predominantly delivered by Romanian translators, with Swedish as their second language. Hopefully the work of Johansson, and the permissiveness and tolerance of Cărtărescu towards her, leads the way for a true cultural interchange between Sweden and Romania, where the uniqueness of both cultures and languages are respected and protected.
Bibliography Mircea Cărtărescu: Nostalgia (1989, translation into Swedish by Inger Johansson), Stockholm: Bonniers 2001. Karin Johannison: Nostalgia. En känslas historia ( Nostalgia. The History of an Emotion ), Stockholm: Bonniers 2001. August Strindberg: Ett drömspel ( A Dreamplay ), Stockholm: Bonniers 1901.
43 PREZENłE ROMÂNE TI ÎN SPIRITUALITATEA LUMII ROMANIAN PRESENCES IN THE SPIRITUALITY OF THE WORLD
Victor CRĂCIUN Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Bucure ti
Abstract Throughout its lengthy history, the Romanian people has repeatedly had the opportunity to assert itself in the world, by means of both political personalities such as Decebalus, Alexander the Good, Stephen the Great, Michael the Brave, Tudor Vladimirescu, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, Carol I, N. Titulescu, and, especially, through its contributions to the development of universal civilizations, in all the fields of activity. The world culture has received the Romanian contribution as a integral part of it, including the one elaborated by the Romanian personalities in the diaspora, in our communities.
Key words: Romanian personalities, world culture. Cuvinte cheie: personalităŃi române ti, cultura lumii.
Cine ar putea reu i să înscrie din tomurile istoriei literaturii, artelor, tiinŃelor, activităŃilor politice, sociale, din atâtea domenii care constituie cultura i civilizaŃia românească, numele cele mai semnificative? Doritorii de a le cunoa te le găsesc în tratate, dicŃionare, enciclopedii, istorii speciale. Nu putem totu i să nu menŃionăm că România a adus contribuŃii fundamentale la civilizaŃia i cultura omenirii, pe lângă rolul pe care l am jucat ca neam în apărarea Europei i a credinŃei cre tine. În decursul îndelungatei sale istorii, poporul român a avut de nenumărate ori prilejul să se afirme în lume atât prin personalităŃi politice ca Decebal, Alexandru cel Bun, tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza, Carol I, N. Titulescu, cât, mai cu seamă, prin contribuŃiile aduse în toate domeniile de activitate la dezvooltarea civilizaŃiei universale. Nu se poate concepe istoria aeronauticii fără Traian Vuia, Aurel Vlaicu i H. Coandă. Speologia î i are în E. RacoviŃă un deschizător de drumuri. Gh. Marinescu a fun damentat fiziologia i anatomia patologică a creierului, fiind părintele colii medicale în această direcŃie. Victor Babe a fost socotit pe bună dreptate continuator al lui Pasteur. N. Paulescu a descoperit insulina. Cu Brâncu i începe o nouă epocă în sculptura modernă, în vreme ce geniul lui Enescu a fermecat iubitorii de muzică din cele mai îndepărtate colŃuri ale pământului. Iorga a fost un Voltaire român, apropierea dintre Călinescu i Sainte Beuve în ceea ce prive te dinamica vie a expresiei critice s a impus, iar Panait Istrati era denumit de R. Rolland „un Gorki al Balcanilor”. Acestea sunt doar câteva nume din cele care s ar putea cita, edificatoare, asupra inteligenŃei i măiestriei poporului român. Lor ar trebui să li se adauge i alte personalităŃi din toate domeniile: matematicieni, fizicieni, chimi ti, medici, actori, muzicieni, scriitori, arti ti plastici preŃuiŃi pe plan mondial. PreŃuirea în Ńară, a tuturor acestora a avut un răsunet important în lume, atât prin cunoa terea directă a contribuŃiilor cât i prin traduceri, în cazul literaturii. Cultura lumii a primit ca parte componentă contribuŃia românească, inclusiv cea care era elaborată pe personalităŃile române ti aflate peste hotare, în comunităŃile noastre. Prelucrările în limbi străine ca slavona, latina, sârbo croata, polona, rusa, greaca etc. a cronicilor noastre, au însemnat primul pas în cunoa terea poporului român, a faptelor sale de vitejie, a rolului jucat de acesta în spaŃiul geografic carpato dunărean. Până la tălmăcirea capodoperei populare MioriŃa i a liricii de dor în franceză, engleză, germană, italiană etc. numeroase opere române ti trecuseră graniŃele Ńării fiind cunoscute în mediile intelectuale europene. Este vorba de
44 contribuŃiile aduse de Nicolaus Olahus, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, apoi de reprezentanŃii iluminismului colii Ardelene, care, la rândul lor au predat torŃa primilor scriitori români moderni. Aproape concomitent cu folclorul românesc, pă esc în alte medii culturale i scriitori ca D. Bolintineanu i C. Bolliac, Costache Negruzzi i V. Alecsandri, N. Bălcescu i Alecu Russo, Al. Odobescu i N.Filimon, precursori ai marilor clasici români. Era epoca formării statului naŃional roman i afirmarea pe plan universal a culturii însemna însă i afirmarea unei etnii care i căuta locul binemeritat în Ńările Europei. Scriitorii perioadei de la 1848 cu contribuŃii meritorii la consolidarea statului român modern, au determinat apariŃia în alte înveli uri lingvistice a fenomenului literar naŃional. Odată cu M. Eminescu, I. L. Caragiale, I. Creangă tripticul de aur al literelor române ti, s a produs un salt în ceea ce prive te interesul pentru valorile poeziei, prozei i dramaturgiei. Secolul al XX lea vine, evident, cu valorile lui. ChintesenŃe unice ale spiritualităŃii române ti sunt operele unor scriitori ca M. Sadoveanu, L. Rebreanu, L. Blaga, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu i mulŃi alŃii. ExistenŃa românilor în întreaga lume a însemnat i aceea i manifestare spirituală, făcând parte din acela i neam i în consecinŃă din aceea i cultură, chiar dacă unii reprezentanŃi ai lor au scris i în alte limbi, în primul rând din motive obiective pentru că se adresau altor cititori, ceea ce s a întâmplat i cu scriitorii i istoricii din Ńară care propagau astfel idei importante i ofereau imaginea României în context mondial. Petru Movilă i Dimitrie Cantemir sunt unele dintre cele dintâi nume care au îmbogăŃit cultura României i totodată pe cea europeană, dând prestigiu Rusiei i Kievului. Fiul lui Cantemir, Antioh, a fost cel dintâi poet elevat din literatura rusă, iar Al. Pu kin, Gogol, Dostoievschi, Branislav Nu ič i alŃi scriitori europeni au legături colaterale cu neamul românesc. ReprezentanŃii colii Ardelene s au manifestat deopotrivă în Transilvania, dar i la Roma, Padova, Viena, Berlin unde au învăŃat, au trăit sau i au publicat scrierile. Întregul exil românesc de la 1848 a conceput opere reprezentative la Paris, Berlin, Istanbul i în alte locuri. La sfâr itul secolului al XlX lea i începutul celui de al XX lea se deschid alte căi pentru numero i scriitori, arti ti, medici, ingineri, profesori care î i desfă oară activitatea i în străinătate, unii stabilindu se definitiv în Europa occidentală, îndeosebi în FranŃa, Germania, Italia. Două genii ale artei române ti, Constantin Brâncu i i George Enescu au creat îndeosebi în FranŃa, unde i au găsit i sfâr itul. Este i cazul marilor arti ti De Max i Elvira Popescu, urmaŃi de cineastul Jean Negulescu, al cercului de scriitori care au născut curentul Dada, având efecte asupra literaturii i artei din prima jumătate a veacului trecut, apoi de marile nume care au îmbogăŃit i cultura română i alte li teraturi. Nu ne pro punem să oferim liste de nume, ci să extragem câteva dintre cele mai semnificative, a a cum le a a ezat viaŃa în afara graniŃelor în veacul al XX lea: H. Coandă, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Aron Cotru , Vintilă Horia, C. V Gheorghiu, N. I. Herescu, Horia Stamatu, Al. Ciorănescu, tefan Baciu, Lucian Boz, Constantin Brăiloiu, Nicolae Titulescu, Sergiu Celibidache, Eugen Co eriu, Horia Damian, Neagu Djuvara, I.C. Drăgan, Eugen DrăguŃescu, Lucky Galaction, Al. Gregorian, Claudiu Isopescu, Petru Iroaie, Dinu Lipatti, Paul Miron, Alexandrina Mititelu, Jean Moscopol, George Emil Palade, C. Papanace, Ionel Perlea, Sever Pop, Mircea Popescu, Stelian Popescu, Ion RaŃiu, Anghel Rugină, Pius Servien, Pamfil eicaru, Nicolae łimira , Remus łincoca, George Uscătescu, Maria Ventura, Octavian Vuia, Virginia Zeani, Nicolae Herlea, Gheorghe Zamfir, Gheorghe Apostu, Ioana Ungureanu, George Palade, Grigore Arbore, Emil Loteanu, Eugen Doja, Andrei Sorel i iară i lista este greu de încheiat fiind vorba de o întreagă enciclopedie[1, 2, 3,]. Dintre elevii lui Brâncu i, Natalia Dumitrescu i Alexandru Istrati au creat în continuare la Paris, Constantin Antonovici i a desfă urat activitatea sculpturală în America, iar MiliŃa Petra cu s a întors în Ńară unde i a aflat consacrarea. Atâtea alte personalităŃi române ti completează aceste nomina lizări în domeniul creaŃiei, tiinŃei, medicinei, inventicii în toate Ńările lumii. Cele mai multe sunt îndeob te citate, altele rămân doar în cadrul instituŃiilor i comunităŃilor unde au activat.
45 Concluzii Fără opera românilor din afară nu putem concepe cultura naŃio nală. Că nu s au obŃinut premii Nobel este o chestiune de politică i nu de valoare. Românii au contribuit la civilizaŃia i cultura omenirii mult mai mult decât popoare socotite mari. Acceptând acest destin, românii vor reveni cu supreme forŃe, impunându se în primul rând prin cultură. Marile personalităŃi stau dovadă din trecut i cheză ie a viitoarelor biruinŃe.
Bibliografie 1. Crăciun, V., Cri an, C., Literatura română în lume, Ed. Univers, ediŃie română i franceză, Bucure ti, 1978 2. Crăciun,V., Unirile i unitatea românilor la 90 de ani, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Editura Semne, 2008 3. Crăciun, V., O istorie a românilor de pretutindeni i Congresele SpiritualtăŃii Române ti , în 5 volume, Editura Liga Culturală, Bucure ti, 2003 2008
46 DUMITRU łEPENEAG – ANIMATOR AL EXILULUI LITERAR ROMÂNESC LA PARIS
DUMITRU łEPENEAG – ANIMATOR OF THE ROMANIAN LITERARY EXILE TO PARIS
Eugen GAGEA Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad Facultatea de Psihologie i tiinŃe ale EducaŃiei
Abstract: The writer Dumitru łepenag, through his vast activity as a prosaist, essayist, publicist and translator, radically renewed the face of contemporary Romanian literature. As a leader of the oneiric group, he was a visionary all throughout his life, but also a remarkable translator, which, in the years of totalitarianism, familiarized Romanian readers to all the novelties in Western prose and literary critique.
Key words: writer, Romania, totalitarianism, exile, France Cuvinte cheie: scriitor, român, totalitarism, exil, FranŃa
Scriitorul Dumitru łepeneag, prin vasta sa activitate de prozator, eseist, publicist i traducător, a înnoit în mod radical faŃa literaturii române contemporane. Liderul grupului oniric, exilat în FranŃa, a fost toată viaŃa un experimentator, un vizionar, dar i un remarcabil traducător, care în anii totalitarismului i a familiarizat pe cititorii români cu tot ce era mai nou în proza i critica literară occidentală. Dumitru łepeneag s a născut la 14 februarie 1937, în Bucure ti. După studiile liceale la Liceul „Mihai Viteazul” i, mutat disciplinar, la liceul „Matei Basarab” din Bucure ti, î i ia bacalaureatul la „Mihai Viteazul”. A făcut studii de Drept, neterminate, i apoi de Pedagogie. Din 1964, se dedică literaturii, publicând poezii, proză scurtă, schiŃe i povestiri în revistele literare ale timpului. A debutat editorial în 1966 cu volumul ExerciŃii , apărut la Editura pentru Literatură. În acela i an, 1966, Dumitru łepeneag pune bazele grupului oniric împreună cu Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neac u Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gârbea, Virgil Tănase, aproape toŃi deveniŃi scriitori importanŃi ai literaturii noastre din perioada totalitaristă. Grupul urmărea o înnoire estetică a poeziei, o libertate de imaginare care să depă ească limitele impuse literaturii de ideologia comunistă prin conceptul proletocultist de realism socialist. În anul 1971, însă, în urma tezelor din iunie ale partidului comunist, care a întărit controlul ideologic i rolul cenzurii, grupul a fost desfiinŃat. În 1975, în timpul unei călătorii la Paris, Ceau escu dispune să i se retragă cetăŃenia română, i astfel este constrâns la exil. Se stabile te la Paris, unde devine unul dintre animatorii exilului literar românesc, până în anul 1989. După 1990, Dumitru łepeneag î i împarte timpul între Paris i Bucure ti, scriind atât în franceză, cât i în română. Fondează i conduce, din 1975 până în 1980, revista „Cahiers de l’Est” (trimestrial literar), apoi „Nouveaux Cahiers de l’Est”, din 1991 în 1992. În 1967 a apărut volumul de povestiri Frig , iar în 1971 Dumitru łepeneag publică volumul A teptare , care a fost retras repede din librării, datorită unor idei considerate subversive de cenzura vremii.
47 Se pare că acesta a fost momentul de decizie de a pleca în exil. Pleacă la Paris, unde continuă să se preocupe de literatură i cultură, dar î i manifestă i atitudinea anticomunistă, fapt pentru care în 1975 autorităŃile comuniste îi retrag cetăŃenia română. În 1972, la Editura Flammarion din Paris îi apare volumul Exercices d’attente (ExerciŃii de a teptare ), în traducerea lui Alain Paruit, o replică firească la volumul A teptare , retras din librării în Ńară. În anul 1973, la aceea i editură pariziană, apare romanul Arpièges , tradus de Alain Paruit după romanul scris în limba română, Zadarnică e arta fugii . Acesta a fost publicat în România abia în anul 1991, la Editura Albatros, i reeditat la Editura Art în 2007. Acest roman a fost tradus în sârbă, maghiară i engleză (SUA). În anul 1977, Dumitru łepeneag publică Les noces necessaires ( NunŃile necesare ), publicat în 1992 i în România. Urmează un roman bilingv, Le mot sablier ( Cuvântul nisiparniŃă) apărut la Éditions P.O.L., 1984, iar în române te, ultima ediŃie, la Timi oara, în Editura UniversităŃii de Vest , în 2005. Urmează două romane direct în limba franceză: Roman de gare , în 1985, tradus în română de autor cu textul Roman de citit în tren , apărut la Ia i în 1993 i Pigeon Vole, în 1988, tradus în română cu titlul Porumbelul zboară , apărut la Bucure ti, editura Univers, 1997, fiind tradus i în engleză cu titlul Pigeon Post. După 1990, łepeneag î i continuă opera cu trilogia Hotel Europa, Pont des Arts i Au Pays de Maramure , operă care supune unei observaŃii atente realitatea naŃională i europeană de după prăbu irea comunismului, noile fenomene sociale i culturale apărute după acest eveniment istoric. Romanele apar în limba franceză, în traducere lui Alain Paruit, la editura P.O.L., în 1996, 1998, respectiv 2001, dar i în România la edituri diferite, având un impact asupra cercetătorilor i cititorilor (Albatros, 1996, 1999, Dacia, 2001). Ultimul roman al autorului este La belle Roumaine (Frumoasa româncă ), apărut mai întâi în române te la Editura Paralela 45, în 2004, i apoi în EdiŃia Franceză la P.O.L., în 2006, în traducerea lui Alain Paruit. Este reeditat la Editura Albatros 2007. Opera prozatorului Dumitru łepeneag este completată cu volumele de povestiri Prin gaura cheii , apărut la Alfa, Bucure ti, 2001, i Attente, apărut la P.O.L., Paris, 2003. Paralel cu activitatea de prozator desfă oară i o imensă activitate publicistică. Alături de jurnalul Un român la Paris , apărut în 2003 la editura Dacia, i, prima ediŃie definitivă, în 2006, la Cartea Românească, a publicat, de data asta în limba română, eseuri, interviuri, printre care Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Institutul European, Ia i, 1992, Călătorie neizbutită , Cartea Românească, 1999, Războiul literaturii nu s a încheiat , All, 2000, Destin cu pope ti , Dacia & Biblioteca Apostrof, 2001, Capitalism de cumetrie, Polirom, 2007, i volumul de interviuri Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion SimuŃ , Paralela 45, 2003. Asemenea lucrări cuprind observaŃii, analize i idei pertinente cu privire la viaŃa politică, socială i culturală Ńării raportate la dimensiunile lumii contemporane. Dumitru łepeneag desfă oară i o intensă activitate de traducător, transpunând în române te operele unor cunoscuŃi autori moderni, facilitând publicului român cuno tinŃa cu opera romancierului Alain Robbe Grillet, eseistului Albert Beguin, filosofului Jacques Derrida, autori de prestigiu din literatura contemporană. A transpus în franceză din operele unor poeŃi români, precum: Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mure an, Marta Petrean, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu, nume de rezonanŃă în literatura naŃională cuprinse în antologia Quinze poètes roumains [1]. O importantă componentă a scriitorului Dumitru łepeneag a constituit o jurnalistica. În perioada exilului parizian a fondat revistele „Cahiers de l’Est” între 1975 i 1980, „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” , între 2003 i 2005, publicaŃii prestigioase, prin care a promovat idei i atitudini moderne, analize obiective ale vieŃii culturale i sociale din spaŃiul est european i din societăŃile care au cunoscut vitregia regimului totalitar.
48 Pentru meritele sale, scriitorul exilat Dumitru łepeneag a fost distins în anul 2008 cu Premiul Uniunii Latine, iar în luna mai 2009, Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad îi acordă titlul academic de DOCTOR HONORIS CAUSA. Exegeza operei lui Dumitru łepeneag este realizată de: Nicolae Bârna, Introducere într o lume de hârtie , Bucure ti, Albatros, 1998; Marian Victor Baciu, łepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, Aius, 1998; Daiana Felecan, Între veghe i vis sau SpaŃiul operei lui Dumitru łepeneag , Cluj, Limes, 2006; Laura Pavel, Dumitru łepeneag i canonul literaturii alternative , Cluj, Cartea CărŃii de tiinŃă, 2007; Nicolae Bârna, Dumitru łepeneag , Cluj, Biblioteca Apostrof, 2007. Într un interviu publicat de revista „Cultura”, Dumitru łepeneag avea să spună: „Am fost i eu ceau ist, dar mi a trecut după trei zile” [2] adăugând că Ceau escu i a retras cetăŃenia prin decret prezidenŃial. Interzis în România, Dumitru łepeneag este publicat în FranŃa i Statele Unite. Cu privire la intrarea României în Uniunea Europeană, Dumitru łepeneag afirmă că: „E nevoie de Europa Unită, fie i cu toate dezavantajele ei”, tiind că în condiŃiile capitalismului contemporan, Ńările mici nu au nici o ansă în „războiul economic” pe care îl duc marile teritorii cum sunt China, India, Rusia i Statele Unite. „Se îmbogăŃesc în primul rând bogaŃii din Ńările sărace, iar săracii – săracii se aleg i ei cu ni te firimituri”. [3]
Concluzii Activitatea literară a scriitorului Dumitru łepeneag este apreciată pentru „calitatea artistică a operei sale i pentru implicarea sa angajată în favoarea libertăŃii de exprimare” [4].
Bibliografie 1.Bârna, N., Dumitru łepeneag, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2007 2.Ghinea, N., Interviu cu scriitorul Dumitru łepeneag apărut în revista „Cultura”, 2004, 04, 30 3.Libuse, Interviu cu Dumitru łepeneag , „România literară”, Nr. 22, 5 iunie 2009 (Anul XLI), Bucure ti, p. 18 19 4.Vi an, C., Dumitru łepeneag, premiat de Uniunea Literară în „Cotidianul”, 21 mai 2009.
49 POEłII DIN DREAPTA TISEI ÎN PERIOADA UCRAINEI INDEPENDENTE
THE POETS ON THE RIGHT BANK OF THE TISA IN THE PERIOD OF THE INDEPENDENT UKRAINE
NuŃu LaurenŃiu POP Ap a de Mijloc, regiunea Transcarpatia UCRAINA
Abstract In Transcarpathian region in Ukraine, more specifically in the Maramure on the right bank of the river Tisa, there is a number of ten villages with a prevailingly Romanian population, approximately 35.000 inhabitants, who after World War I, were separated from the Romanians on the left bank of the Tisa through state borders. In spite of this, they preserved their language and ancient traditions unaltered. This short article enumerates a few writers of the Romanian language, who inhabit these villages and who have published poetry and prose in the Romanian language over the last 18 years, after Ukraine’s proclamation of its independence as a state.
Key words: Transcarpathia, Romanian writers, poetry, journalism. Cuvinte cheie: Transcarpatia, scriitori români, poezie, jurnalism .
În toate perioadele de timp poeŃii au jucat un rol esenŃial pentru societatea existentă. Ei au fost, sunt i vor fi tămăduitorii inimilor umane. PoeŃii au valoare ve nică. Fie un poet antic, fie unul actual – toŃi descriu starea politică, economică sau socială într un mod ascuns de ochii lumii. În acela i timp poeŃii sunt personalităŃi marcante, pe care îi studiază colarii în orice societate de pe globul pământesc. Ei „plâng” sau „râd” în versuri chiar i pe cei mai demni împăraŃi. Ei fac lumea mai vie, mai vioaie, mai isteaŃă. PuŃini din partea locului cunosc poeŃii locali. Unii din ei au cărŃi scrise, iar alŃii au intrat în antologii de versuri. Mai sunt încă i poeŃi, care au rămas în anonimat sau poate că versurile lor n au văzut încă lumina tiparului i stau pe undeva în manuscrise. O să discutăm despre a a poeŃi, cum sunt domnii Ion Mihalca, Gheorghe Moi i NuŃu Mihali care au dovedit să scoată de sub tipar câteva cărŃi personale. Domnul Ion Mihalca Ursanu s a născut în anul 1947, în satul Ap a de Jos (Dibrova), raionul Teacev (Teceu), regiunea Transcarpatia, Ucraina. coala medie a facut o în satul natal. După aceea a urmat studiile la Facultatea de ziaristică a UniversităŃii de Stat din Chi inău, republica Moldova (1974). Debutează în ziarul Rena terea 1. Pe parcursul activităŃii sale profesionale a colaborat la mai multe ziare, gazete i reviste din Ucraina, Moldova i România. Din ele fac parte: Prietenia (Drujba), Cuvântul de cinste, NoutăŃile Transcarpatici (Novinî Zakarpattia), Orbita – toate din Transcappatia; Concordia din CernăuŃi, Literatura i Arta din Chi inău, Graiul Maramure ului, Glasul Maramure ului, Clipa, Jurnalul de Sighet – toate din Maramure (România). Este până în prezent unul dintre cei mai activi patrioŃi din viaŃa social culturală a românilor din dreapta Tisei, fondatorul i primul pre edinte al AsociaŃiei Social Culturale George Co buc a românilor din Transcarpatia (1989 1990).
50 A publicat aproape în 20 de ziare i reviste (în limbile română, ucraineană, rusă, maghiară) peste 3.000 de articole, reportaje, corespondenŃe despre viaŃa i activitatea romanilor din Transcarpatia 2. Domnul Ion Mihalca Ursanu este autorul câtorva cărŃi de versuri: Durerea zilei (2000), Dor de neam (2000), Cuib în suflet (2000). Toate au apărut la Editura „Ruxanda” din Chi inău. La etapa actuală activează la ziarul Maramure enii. Este corespondent activ împreună cu redactorul ef domnul Ion Huzău. Cu trecerea timpului, fiind cople it de evenimentele zilnice ce ne înconjoară, domnul Ion Mihalca Ursanu mai a terne câte o poezie în paginile Maramure enilor. Pesemne mai pregăte te i alte noi volume, care se află încă în manuscris. O altă personalitate marcantă i foarte pasionată de lumea versurilor a fost i este domnul Gheorghe Moi . S a născut în data de 20 septembrie 1948 în Biserica Albă, raionul Rahov (Rahău), regiunea Transcarpatia. După terminarea colii din localitate pleacă la studii în republica Moldova. În 1971 a absolvit Institutul Pedagogoc de Stat „Ion Creangă” din Chi inău. Primele încercări în versuri îi apar pe paginile ziarului Tinerimea Moldovei. Debutează cu colaje de versuri în revista Nistru (1981) i Moldova (1982). Colaborează cu poezii i articole la diferite publicaŃii din Moldova, Ucraina i România. În 1991 la Editura „Carpatî” din Ujgorod îi apare prima culegere de versuri Monolog în zori de zi (în chirilică). Este laureat al Festivalului InternaŃional de Poezie „Vasile Lucaciu” de la Cicârlău (1992). În 1994, la Baia Mare, îi apare placheta de versuri intitulată Versuri, editor Centrul JudeŃean al CreaŃiei Populare Maramure 3. În anul 2001 la Editura „Scriptorium” din Baia Mare (Maramure , România) îi apare un nou volum de versuri: Lumina din suflet. Multă vreme a fost profesor de limbă i literatură română la Biserica Albă (din 1971). În urmă cu vreo 4 5 ani a suspendat această meserie i, împreună cu familia, a plecat în Portugalia la câ tig. Acolo tot face poezie, ba chiar dore te ca să facă încă un volum de versuri. Este demn de menŃionat faptul, că domnii Ion Mihalca Ursanu i Gheorghe Moi au adunat din partea poeŃilor din dreapta Tisei materiale pentru încă două volume de poezii. Este vorba despre culegerile Leagăn de cuvânt (1997) i Ardere de dor (Editura „Echim”, Sighetul MarmaŃiei, 2000). Un alt poet este domnul NuŃu Mihalyi . S a născut în 6 ianuarie 1951 în localitatea Ap a de Mijloc, raionul Rahov (Rahău), regiunea Transcarpatia într o familie de Ńărani mijloca i. Termină 8 clase în satul natal, după care, în 1965, î i continuă studiile la coala medie de la Ap a de Jos, pe care le termină în 1967. Cu note bune ajunge student la Institutul de Medicină din Chi inău, Facultatea de Medicină Generală pe care o absolvă în 1973. Trece internatura pe terapie la Spitalul Feroviar din Chi inău între anii 1973 1974. Apoi face stagiul militar în Bielorusia până în 1977. Se căsătore te. Pe o scurtă perioadă de timp este medic terapeut principal al raionului Rahov i eful Policlinicii raionale din Rahov. În perioada 1987 1989 este medic adjunct al Spitalului de sector din Velikii Bickiv (Bocicoiul Mare). Din 1989 i până la astăzi este medic ef al Sanatoriului „Mineral" din Ap a de Jos (Dibrova). Domnul NuŃu Mihalyi este un patriot al neamului românesc din dreapta Tisei. El descinde din nobila familie Mihalyi de Ap a 4. Unicul volum de versuri intitulat ViaŃa ... a a cum este, i a apărut în anul 2003 la Editura „Macarie” din Târgovi te, 1 a desemnat pe domnul NuŃu Mihalyi drept ca primul poet din Ap a de Mijloc în perioada Ucrainei independente.
Concluzii Cred că ar fi potrivit de menŃionat faptul i de luat în consideraŃie acest lucru, că în partea dreaptă a Tisei mai scriu versuri i alte personalităŃi, dar care nu sunt la fel de celebre ca domnii amintiŃi mai înainte. Este vorba despre AnuŃa iman, NuŃu Dan, NuŃu Pop (autorul acestui articol), Elena Vlad, AnuŃa Dan, Vasile Huzău (din Ap a de Mijloc), Carolina Moi , Gheorghe Dan, Măria
51 Grin, Mihai Negre, Elena Popovici, Sorin iman, Măria Grin Mihali, Ana Măria Berinde, Marina Pop a (din Biserica Albă), Ecaterina Popescu, Ion Mihali din Slatina, AnuŃa Opri , AnuŃa Filip, Ion Boto (din Ap a de Jos) i mulŃi alŃii, care încă nu i au oferit spre publicare versurile.
Bibliografie 1. Culegerea de versuri Leagăn de cuvânt , Editura „Cybela”, Baia Mare, 1997, pag. 28. 2. Ion Mihalca Durerea zilei , Editura „Ruxanda”, Chi inău, 2000, pag.63, 64. 3. Culegerea de versuri Ardere de dor , antologia poeŃilor români din dreapta Tisei, Editura „Echim”, Sighetul MarmaŃiei, 2000, pag.24. 4. NuŃu N. Mihalyi de Ap a ViaŃa ... a a cum este , editura „Macarie”, Târgovi te, 2003, pag.48 50.
52 E.M. CIORAN, PRIVIND ÎNAPOI SPRE ROMÂNIA (cartea Schimbarea la faŃă a României )
E.M. CIORAN, LOOKING BACK TOWARDS ROMANIA
Mirel ANGHEL Universitatea de Medicină i Farmacie „Carol Davila”, B dul Eroilor Sanitari, nr. 8, Bucure ti Catedra de Limbi moderne E mail : [email protected]
In 1937, the philosopher Emil Cioran leaves Romania, the country in which he was born. He goes to France where he settles and in whose language we will write most of his books. The book Schimbarea la faŃă a României (The Transfiguration of Romania ), published in 1936, is a radiography of the Romanian nation, of its cultural and historical insignificance throughout history. The book is an exposition of the author’s social, political, and cultural beliefs. In the centre of the book is the concept of history , Romania being absent from it as a nation because of its ethnic limitation.
Key words : Cioran, Transfiguration of Romania, history Cuvinte cheie : Cioran, Schimbarea la faŃă a României, istorie
„Iubesc istoria României cu o ură grea” E.M. Cioran
Emil Cioran s a născut la 8 aprilie 1911 la Ră inari, judeŃul Sibiu. A fost al doilea fiu al lui Emilian Cioran, de profesie preot, i al Elvirei Cioran (fostă Comanciu). A studiat la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar studiile superioare le a urmat la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure ti, între anii 1928 1932. A murit la 20 iunie 1955 la Paris. Cartea Schimbarea la faŃă a României (1936) este un testament al despărŃirii de România, Ńară cu care nu se simte solidar i în a cărei limbă va refuza mai târziu să scrie i să vorbească. Cioran are o preŃuire deosebită pentru dictaturile ce pun în centrul lor poporul, văzând în aceste regimuri politice o distribuŃie eficace a energiilor care, altfel, sunt risipite de democraŃie. Dacă regimul democrat popular instaurat în România după cel de al doilea Război mondial l ar fi prins în Ńară, ar fi putut experimenta binefacerile unui astfel de sistem politic elogiat de el. România este văzută ca o Ńară limitată, mărginită etnic, condamnată etern la ratarea măreŃiei i la anonimat. Poporul nostru î i con tientizează insignifianŃa, pe când cele mari (Grecia, FranŃa), cu o măreŃie inerentă, evoluează firesc, în mod „iresponsabil”, incon tiente de propria grandoare. În viziunea lui Cioran, scuza atotprezentă (chiar i în zilele noastre) a vitregiilor istoriei nu este decât o altă ratare a prilejului de afirmare i mărire în istorie, o scuză eternă care nu ne face deloc cinste. El oferă ca exemplu de urmat Rusia, neavând cum să tie, în momentul scrierii acestor orgolioase „divagaŃii” (între anii 1935 1936), că în 1944 el însu i, printre mulŃi alŃi scriitori i publici ti, va fi obiectul unei campanii a ziarului manist „Dreptatea”, în paginile căruia, la rubrica „Perna cu ace”, Oscar Lemnaru îl denunŃă pe Cioran drept un susŃinător care „«de pe culmile disperării» nu vedea decât triumful Gărzii de Fier i al hitlerismului ?” [1] România este condamnată la pasivitate, încremenită în spiritul defensiv care ne a caracterizat atât de mult timp. Regretul lui Cioran este de a se fi născut într o naŃiune cu un rol minor, o naŃiune care nu rezistă la testul istoriei, fiind doar o Ńară periferică din acest punct de vedere. Pesimistul nu vede nimic bun în trecutul pierdut, prezentul îl dezamăge te într atât încât îl 53 trimite într o altă Ńară în a cărei limbă va scrie, iar viitorul, fără o rena tere vitală a acestui neam, i se pare fără nicio perspectivă. SoluŃia este scepticismul, „întâiul element care ne dă con tiinŃa destinului nostru” [2] Încremenită în ruralism i într o atmosferă telurică, aflată mereu sub semnul placidităŃii mioritice, România i a ratat ansa devenirii ei, a a cum, spune Cioran, i a ratat o i Spania, de exemplu. łara noastră este îngrădită în aria ei geografică balcanică (de care trebuie să se diferenŃieze), absentă din istorie. Soarta ei se datorează unor condiŃii endogene, nu exogene, iar condiŃionarea are loc din interior spre exterior. Nu vitregiile au scos la iveală lipsa de importanŃă a istoriei i a culturii române, ci ele s au mulat pe caracteristicile noastre naŃionale, găsind un mediu prielnic în pesimismul nostru. Ceea ce s a relevat a fost mediocritatea noastră inerentă. Ca defecte ale poporului român, Cioran identifică : accentul prea mare pus pe etnic, lipsa de agresivitate în atingerea propriilor Ńeluri, automulŃumirea cu ceea ce i este dat, fatalismul, scepticismul, pasivitatea. Ne aflăm mereu sub blestemul MioriŃei , „un blestem poetic i naŃional”. Dintre toate se desprinde figura lui Eminescu, un geniu faŃă de memoria căruia trebuie să păstrăm vie lupta ie irii din mediocritate. Schimbarea la faŃă a României este o pleodoarie pentru desolidarizarea autorului de Ńara în care s a născut i cu a cărei sensibilitate i cultură el nu mai rezonează. Radiografia naŃiunii române cuprinde toate planurile ei, cu accent pe cel polititc. Cioran a ajuns până acolo, încât, conform mărturiei lui Nicolae Manolescu, „la Paris, la mijlocul anilor ’80, refuza încă să vorbească române te.” [3] Mereu încălziŃi de focul domol al ortodoxiei, suntem un popor cumsecade, excesiv de primitor i lini tit, ale cărui calităŃi sunt luate în răspăr de Cioran. Multe dintre defecte sunt împrumutate de la turci, din ale căror obiceiuri am împrumutat în atâŃia ani de dominaŃie i închinare la Constantinopol. „Plaga turcească” a făcut cel mai mult rău României, consideră Cioran. România reprezintă o cultură mică, o naŃiune îmbătrânită precar. Fără o constientizare a identităŃii noastre, fără o asumare a rolului nostru în lume, nimic nu pare destinat schimbării. AspiraŃia noastră trebuie să fie spre devenire. Totu i, un fenomen îmbucurător a fost, pentru noi, „frenezia imitaŃiei” după formele europene, printre puŃinele fenomene avântate, vitale din istoria noastră culturală, în ciuda procesului de ardere a etapelor, de neasimilare deplină. Orientarea spre Orient este considerată „plaga noastră seculară”. Filozoful are o poziŃie anti ruralistă, într o perioadă în care populaŃia rurală a României este de aproximativ 80 de procente, iar atitudinea anti orientală se situează împotriva ortodoxismului naŃionalist trâmbitat de gândiristul Nichifor Crainic la începutul secolului XX. În evoluŃia sa, poporul român trebuie sa opteze pentru industrializare, pentru urbanizare, deoarece satul este doar un rezervor de sensibilitate, opus ora ului, care este un loc al evoluŃiei i al cunoa terii. Critică absenŃa României din istorie, văzând istoria ca un process activ prin intermediul căruia o naŃiune se impune în con tiinŃa universală prin : mari gânditori, războaie (îndeosebi cele de cucerire) în care este angrenată sau prin specificul naŃional înscris în zestrea ei genetică. România, din aceste puncte de vedere, este limitată doar la starea ei ontică, fiind lipsită de măreŃia aspiraŃiilor, a cuceriririlor, neavând „pasiunea devenirii frenetice”. Punând în centrul acestei cărŃi conceptul de forŃă în manifestarea sa extremă – războiul – Cioran face apologia statelor cu un trecut încărcat de războaie (FranŃa, Germania), care au marcat istoria, relevând insignifianŃa unui stat ca România, lipsit de impulsul unei răzvrătiri împotriva propriei naturi interioare. Dezvoltarea culturală a României s a produs în limitele etnicului, ignorată de istorie. Aceasta este diferenŃa între Ńară si naŃiune , prima fiind doar o limitare, o închistare în specific local, lipsită de aura universalităŃii. Complexul periferiei este dat i de balcanismul nostru, o zonă geografică ce ne a încetinit i ea dezvoltarea i afirmarea. Astfel, România a ars la focul molcom al etnicismului ei. TradiŃiile, spune Cioran, sunt cele care scot popoarele din ritmul istoriei. Altfel, ele sunt condamnate la localism i periferic.
54 Concluzii Hulirea tării din care a plecat este doar o mască afi ată de un teribilist care folose te orice prilej pentru a broda liric pe marginea unor teme, printre care i cea a naŃionalismului. Cartea Schimbarea la faŃă a României reprezintă o încercare de circumscriere a problemei identităŃii noastre naŃionale în coordinate individualizante, inr o perioadă în care ideea de afirmare statală era la mare preŃ.
NOTE I BIBLIOGRAFIE [1] O.L. , Inaugurând o rubrică: Perna cu ace , în Dreptatea , I, nr. 7, 2 sept. 1944, apud Ana Selejan, Trădarea intelectualilor. Reeducare i prigoană , Editura Cartea Românească, Bucure ti, 2005, p. 34. [2] Cioran, E.M. , Schimbarea la faŃă a României , Editura Humanitas, Bucure ti, 1990, p. 31. [3] Manolescu, N. , Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Editura Paralela 45, Pite ti, 2008, p. 878. Resurse electronice: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sat consultată la data de 10 august 2009.
55 PROFIL DE AUTOR: ANAMARIA BELIGAN
WRITER’S PROFILE: ANAMARIA BELIGAN
Mihnea Voicu IMĂNDAN, BA, MA, CELTA, PGCE Keera Pat International School Bangkok, Thailanda [email protected]
Abstract : Anamaria Beligan is a contemporary Romanian born writer who has been living in Australia since 1982. She has published fiction and non fiction in both Romanian and English. Her novels and collections of short stories have been received with enthusiasm by both the Romanian literary critics and the Australian ones.
Key words : Anamaria Beligan, writer, novel, short story, diaspora, Australia, Romania Cuvinte cheie : Anamaria Beligan, scriitor, roman, povestire, diaspora, Australia, România
I. A Short Biography Anamaria Beligan is a contemporary Romanian born novelist and short story writer currently living in Melbourne (Australia), considered by Adriana Babeti as “one of the most gifted story tellers in Romanian literature.” Apart from writing both fiction and non fiction in English and Romanian, she also writes, produces, and directs films. Anamaria Beligan was born in Bucharest in 1958. She finished the “C.A. Rosetti” High School with a major in English and, in 1981, graduated the “I.L. Caragiale” Film Academy in Bucharest. She worked for a short period of time as a film producer at Alexandru Sahio Studios in Bucharest, but chose to flee Ceau escu’s communist regime in 1982. After spending seven months in an immigrant camp in Western Europe, she immigrated to Australia. Here she continued her studies and graduated with a Masters of Arts in Applied Linguistics from Monash University in Melbourne. She taught at the Australian Film and Television School in Sydney and received an award from Cambridge University Press for her academic achievements and dedication. She is co owner of The Athanor, an independent film and multimedia production company, founded in 1988 together with her life long companion, Valeriu Câmpan. Her writing career began later in life, after the birth of her two daughters, Katrina and Dana. Although at first it was just a hobby, writing became Anamaria Beligan’s calling.
II. Published Work s Anamaria Beligan has published two novels and two collections of short stories . Her writings have also been published in both Australian and Romanian publications, as well as in online magazines. She writes in English, but she also assists Dana Lovinescu with the translation into Romanian of her own works. Her novels include motherbena.com , published in Romania by Curtea Veche in 2005 and in Australia by Equator Publishers in 2006. Her debut novel is entitled Letters to Monalisa ( Scrisori către Monalisa ) and was published in 1999 by the Romanian publishing house Polirom, and featured on the national best seller list for several months. Her latest collection of short stories bears the title Love is a Trabant ( Dragostea este un trabant ). It was published in 2003 by Curtea Veche and was listed for the 2003 Romanian Publishers’ Association Award (AER). Anamaria Beligan’s fist collection of short stories, A Few 56 More Minutes with Monica Vitti (Încă un minut cu Monica Vitti ) was published by Polirom in 1998 and by Equator Publishers in 2002. The collection was short listed for the 2003 Steele Rudd Best Short Story Collection Award. Anamaria Beligan is a prolific short story writer, with many short stories published in both Australian and Romanian literary journals. The short stories published in Australian literary journals include: A Few More Minutes With Monica Vitti (RePUBLICA 1, 1994), The Riddle of the Saviour and the Swallow (VOICES, 1994 1995) , Csardas Lullaby (QUADRANT, April 1995), Ticket to Nineveh (VOICES, Winter 1995), Untwinned (QUADRANT, March 1996), A Remarkable Skull (QUADRANT, November 1996), Juanito the Conqueror, part I (QUADRANT, June 1997), Juanito the Conqueror, part II (QUADRANT, July / August 1997), La Primavera (QUADRANT, November 1998), Cucharadita (QUADRANT, July 2001), Love is a Trabant (QUADRANT, January / February 2002), A Family Portrait (QUADRANT, July / August 2003), Betsy and the Emperor (QUADRANT, July / August 2004), Windermere: Love at Second Sight (extract) (QUADRANT, October 2007), and Sunset Stroll with Retriever (QUADRANT, May 2008). The short stories published in Romanian literary journals include: The Riddle of the Saviour and the Swallow (LITERATORUL, March 1995), Le Plus que Parfait du Subjonctif (MOFTUL ROMAN, December 1995), Le Plus que Parfait du Subjonctif (RAMURI, May / June 1995), Ticket to Nineveh (LUCEAFARUL, September 1995), Untwinned (ORIZONT, April 1996), A Remarkable Skull (ARC, 17/18, 1996), A Few More Minutes With Monica Vitti (ARC, 19/20, 1996), Kiss Kiss, Laura (RAMURI, December 1996), Csardas Lullaby (ORIZONT, October 1997), La Primavera (RAMURI, March 1998), Salt of the Earth (ORIZONT, July 1998), Cucharadita (ORIZONT, October 2001), Betsy and the Emperor (FAMILIA, August 2002), A Family Portrait (ORIZONT, September 2002), Windermere: Love at Second Sight (extract) (FAMILIA, October 2007), and Windermere: Love at Second Sight (extract) (RAMURI, March 2008). Some of her short stories have also appeared in Australian and Romanian anthologies : Le Plus que Parfait du Subjonctif (PICADOR New Writing 2, 1994) Fatherland (DAUGHTERS AND FATHERS, UQP, March 1997), Ticket to Nineveh (Romanian translation) (Best Short Stories of 1996, ALLFA, Romania, June 1997), Salt of the Earth (Romanian translation) (Best Short Stories of 1998, ALLFA, Romania, June 1999), Larger Than Life (The Book of Grandparents (Cartea cu bunici) HUMANITAS 2007) , and Veronica's Robe de Chambre (Women Under Communism (Tovarăse de drum) POLIROM 2008). Anamaria Beligan has also published the following pieces in online publications : A Remarkable Skull (EXCUISITE CORPSE, Fall / Winter 2001/2002), Love is a Trabant (RESPIRO, Issue 9 / 2002), and motherbena.com (extract) (LOLOCUR, #6). Her journalistic work includes the following interviews : Interview with Carmel Bird (ORIZONT, February 1999), Interview with Les Murray (ORIZONT, May 1999), Interview with Robert Dessaix (ORIZONT, September 1999), Interview with Gail Jones (ORIZONT, January 2000), and The Music of History (QUADRANT, October 1999). Anamaria Beligan has also published articles, book and film reviews in QUADRANT (Australia), DILEMATECA (Romania), LiterNet (online Romanian writing community), SBS Radio (Australia), and Radio 3ZZZ (Australia). III. Critical Appreciation The collection of short stories A Few More Minutes with Monica Vitti (Încă un minut cu Monica Vitti) has been wildly praised by both Australian and Romanian critics: “The title story in Anamaria Beligan’s assertive, inventive collection A Few More Minutes with Monica Vitti celebrates the unforgettably lush sexiness of Monica Vitti (…) seen through the eyes of a young migrant to Australia from “a communist country whose fantasy of building the workers’ paradise had left its workers completely drained of fantasy”. (…) In Beligan’s own east European background, in her abundant cinematic and literary references and in her wicked sense of
57 irony, there’s more than a touch here of Milan Kundera, although many of her rather sly stories are set in inner Melbourne.” (Tony Maniaty, Week End Australian ) “The mastery in Beligan’s style is to involve the reader in eavesdropping on a conversation between a young barrister and her friend ensconced in a lounge of the Queenscliff Hotel. (…) From this vantage point the reader is drawn into the delicious details and suppositions surrounding the whereabouts of the skull. (…) The sense of the master storyteller’s skill is perhaps best seen in the end of the introduction to her first story when she says: “So, my dear, anonymous and voyeuristic reader, it is for you that I am now going to file what started on a Monday evening, last August, in the delicious privacy of one of the three lounge rooms of the Queenscliff Hotel.” How could any reader put down a book after this kind of literary entrapment?” (John Watts, Leader Newspapers) “Anamaria Beligan's fiction is imbued with remarkable professionalism... and maximum of virtuosity.” (Dan Stanca, România Liberă ) “This is an enthralling book. Anamaria Beligan has managed to write extremely naturally about matters which are quite unnatural.” (Mircea Mihaies, Face to Face television program Channel 2, Romanian National Television) “This book is one of the achievements of a generation of writers to which Anamaria belongs only biologically... Hers is a certain type of magic realism which does not resemble any other writing, a type of elegance which is by no means feminine, a mastery of dramatic effects, a clarity of construction, a type of imagination so strange, yet so vivid in its strangeness...” (Adriana Babeti, Face to Face television program Channel 2, Romanian National Television) “With extraordinary subtlety and sensitivity, the author creates the atmosphere of a contemporary fairy tale (...) Anamaria Beligan's major quality is that she is a master storyteller. (...) The return to a traditional type of story, unrestrained by the rules of realism, combined with an original style that vaguely reminds one of Mircea Eliade, bestow a special charm on this book, a charm which is rarely found in contemporary literature.” (Radu Pavel Gheo, Contemporanul , 27 May 1999) “...her short stories create an atmosphere which is filled with psychological mystery, with a slightly perverse sensuality, with segments of hallucination and with a mixture of iciness and incandescence, of voyeurism and refined morbidity.” (Dan C. Mihailescu, Revista 22 , 25 31 January 2000) “Anamaria Beligan's characters are haunted by History's curse or as in Milan Kundera's case by History's jokes. (...) Anamaria Beligan's first book reveals a mature writer, who perfectly masters the skill of narrative construction. Beside the unpredictable and spectacular explosion of her imagination, the most important qualities of her fiction are the balanced composition and the excellent use of dramatic effects.” (Daciana Branea, Orizont Literary Journal , January 2000) Her debut novel, Letters to Monalisa ( Scrisori către Monalisa ), received good critiques both in Australia and Romania: “I wonder who wouldn't read in one breath Anamaria Beligan's lively novel, Letters to Monalisa (...) about East Europeans leading a promiscuous, sordid yet vivid existence inside a refugee camp which brings to mind Emir Kusturica's Gypsy movies. (...) The atmosphere in this German camp instantly captures the reader, not only because of the mixture of well suited jargons and poetic nostalgia, but also because of its higher level, which deals with the metaphysics of exclusion. (...) Living as an excluded person entails a permanent tension (...) which is conveyed by every page of this book. Anamaria Beligan manages the difficult task of investing the camp ironically named 'Hotel Arkadia' with the signs of a disturbing, almost pathological melancholy, in order to endow the entropy of the declasses with the magnitude of an insidious utopia, echoing John Lennon's Imagine , which is heard in the end. (...) The last pages particularly strong and poetic prove, among many other things, Anamaria Beligan's undisputed talent as a story teller.” (Gabriel Cosoveanu, Ramuri Literary Journal , December 1999) “ Letters to Monalisa , a novel of exasperation and revolt, reveals an experienced writer, in charge of her tools, with an extraordinary skill of veiling and unveiling meanings. The stakes are
58 high, the bet is a difficult one. Yet it all ends in brilliant victory (...)” (Magdalena Roibu, Orizont Literary Journal , January 2000) “...her language is fresh, daring, strong, original. Devoid of exaggerations or sentimentality, it manages to impress the reader through its profound evocative power. (...) Anamaria Beligan and her characters operate inside a disturbingly vivid historical farce, which arises from the past, in order to explain the tragedy of the present, the confusion of post communism.” (Cristina Cheveresan, Orizont Literary Journal , January 2000) “Anamaria Beligan is an extremely gifted writer her style does not betray for one moment the author's gender (...). She writes naturally, effortlessly, with remarkable neutrality, liberated from any feminine complex (...) Her cultural knowledge is remarkably well woven into the text: notice the discussion on Leni Riefenstahl, or the dog named Nazarin, after Bunuel's 1959 film. (...) This book is powerful and deep, and very rich in symbols. (...) Its fragmented and crushing reality brings to mind Kusturica's movies. (...) Letters to Monalisa is a profound and lively book.” (Radu Voinescu, Luceafarul Literary Journal , 1 December 1999) “(...) the theme of the captive migrant, living inside Hotel Arkadia (what a name!), in a transitory state between everywhere and nowhere, as well as the narrative pattern which brings to mind Gorky's The Lower Depths, provide the author with a generous chance to bring together contrasting characters and picturesque situations. "Matei, the anxious amnesic with an artistic imagination (see page 125, where he imagines an affair between Romanian poet Ion Barbu, a lecturer in Berlin, and the famous Leni Riefenstahl!) is the central character around whom gravitate Vera's disillusioned femininity, the amoral cynicism of Victor Cotenet (see the succulent page 64, in which the former truck driver summarises the general corruption under Ceausescu's regime), the hallucinatory drunkenness of Krzysztof the Pole, the sensual timidity of the Bernd Satri pair, the endearing loquaciousness of the Gypsy Nae Lebadaru, Beno's exhibitionism, the dreamy confusion of the Croat Radovan Balen, and so on. It all ends in a dream like manner, with a fire and a purifying snowfall: the burning down of the Purgatory.” (Dan C. Mihailescu, Revista 22 , 25 31 January 2000) The collection of short stories Love is a Trabant ( Dragostea este un trabant ) had been praised by many Romanian literary journals: “...one of the most promising collections of Romanian fiction belongs to Curtea Veche publishers and has a suggestive title: Povestasi români ( Romanian Story Tellers ). I would like to believe it is not by accident that the first volume of the series bears the signature of Anamaria Beligan, one of the most gifted story tellers in Romanian literature... Her happy and sad, jocular bitter stories, about the lost, the strayers, the marginalised, about the small tribe of those who failed, about those suspended between worlds, have a magical effect. They could easily become our own unlived stories, because they bring to life both the past and the future (...), they change the present and reality to make them more intelligible and more bearable, while we sit down around the author, watching her and listening to her in an enchanted state, page after page, like one does with a genuine story teller.” (Adriana Babeti, Orizont ) “If (...) I were to find an author who is closest to Anamaria Beligan, my first thought would be to re read Mircea Eliade’s stories which he wrote in exile, particularly during the eighties and nineties. (...) The similarities start, primarily, with the fact that both writers are of Romanian origin, but made their mark in a different culture... The majority of the texts in Love is a Trabant prove that the story – alert, captivating, strange or miraculous – becomes paramount. I don’t know if it was a deliberate decision to inaugurate the Povestasi romani collection with Anamaria Beligan’s book, but I have no doubt that, in doing so, Curtea Veche publishers have made an excellent choice.” (Radu Pavel Gheo, Orizont ) “Her Western cultural experience is immediately apparent in Anamaria Beligan’s writings, and it is difficult to identify which cultural space they really belong to. More likely, it is the Australian space. ...Anamaria Beligan pays much attention to detail, uses a contrapuntal style, and cuts her sequences well (there are no flat moments, the stories are full of verve and dynamism), the
59 dialogues are spicy, the vocabulary is varied (bearing witness to her linguistic preoccupations) and she does have humour.” (Marius Chivu, Observator cultural ) “Anamaria Beligan possesses a good insight into the lives of migrants, whose tribulations she turns into a type of fiction which could be categorised as behaviourist, if it weren’t for the short but powerful incursions in the realms of obsessions, oneirism and absurdity which belong to (...) our traumatic, post modern world... Love is a Trabant leaves the impression of a fresh, alert style (...) coupled with the serious anxieties of one who has witnessed the human comedy transplanted, as it were, from native Europe into the “exotic” circumstances of the Antipodes.” (Gabriel Cosoveanu, Ziua Literară ) “The language of Love is Trabant is neither English nor Romanian. It is the language of beautiful story telling (...)” (Crenguta Napristoc, Observator cultural ) Anamaria Beligan’s novel motherbena.com well received in the Romanian mass media: “ In but one of the baroque twists in this provocative and elegant satire on life in the weird world of today, a rat infested old cinema in Melbourne becomes the improbable hiding place for illegal immigrants. Mother Bena, originally from a remote Romanian village, now heads a great Australian business empire, ruling it and her strange family with a rod of iron and a kind of ruthless wit. Anamaria Beligan, in her distinctive and cinematic style, has created a narrative that glides from shocking tragic comedy to poetic revelation to a sad grandeur in this commentary on who does business in the world, how they do it, and what it costs.” (Carmel Bird) “A well mastered, vividly paced narrative, rich in entrapments and false leads. But this wouldn't mean much if Anamaria Beligan had not tried and achieved to address a profound issue (...) the inherently tragic character of the human condition... The two plots the soapie and the real life are interchangeable, so that, like in some Chinese story, one could ask, 'if everything is nothing but a dream, who is doing the dreaming?'” Dania Ariana Moisa Ramuri ) “The language is overwhelmingly vernacular, the writing interactive, addressing a "dear reader" who is both witness and co author (...) of the book, which writes itself before his/her eyes. ...The world we live in is brutally mirrored in Anamaria Beligan's novel: decadent, insane, addicted to playing Russian roulette with words, living in a 'surrealist space, somewhere between the bazaars of Istanbul, the semi rural iarmaroc of southern Romania and the explosive kitsch of an Indi rock clip.'” (Valeria Manta Taicutu Agonia.ro ) “An interesting, challenging post modern novel, with powerful characters, especially Mother Bena, a sort of female 'Godfather', 'busier than an airline company' and 'more restless than a global corporation'.” ( Săptămana Financiară ) “The best novel about Romanian immigrants. With a plot based in Australia but also in the dilapidated world of the Romanian village, this book is a breathless read and contains all the ingredients of a bestseller of high literary quality: love stories, suspense, humour, satire, thriller elements and a high paced drama unravelling across several levels and timelines.” ( Revista Avantaje )
IV. Extracts of Literary Works “...You see, I come from a dusty city in the plains of Wallachia, where winters were unbearably cold and summers could become dangerously hot. Between such extremes, it was not always easy for the inhabitants to keep their heads cool... Especially in summer, during those nights whose aroma of warm darkness, and melted asphalt, and acacia, and ancient dust suddenly stirred by some unsuspected breeze, was so addictive, that I know of someone who has made a very lucrative cottage industry out of bottling that scent and selling it to wealthy expatriates, by correspondence...” ( Electricity ) “I became mesmerised by the way she was gliding her blunt, crooked forefinger across the aristocratic grandeur of the frontal bone, lingering for a long moment around the remarkable bulges of the frontal eminences, sliding gently along the majestic superciliary ridges, then making its way across the mighty parietal eminences, softly palpating the Lambdoid Suture, tickling the occipital
60 crests, protuberances and tubercles, resting inside the mysterious sanctum of the Foramen Magnum, then proceeding, past the temporal ridges, depressions, fissures and fossae, and across the slender zygomatic arch, straight into the adventurous surfaces of the norma frontalis, penetrating the smooth, seven boned cavities of the orbits, descending boldly along the concealed, turbinated mysteries of the nasal fossae, into the supremely synchronised symphony of the maxillaries, then inserting itself between incisors, canines, and bicuspids, and inviting me to co palpate the palate... I remember how she then swiftly turned the skull upside down, to reveal the sphenoid bone which bound that magnificent construction, locking it in for eternity in its tight embrace. The enigmatic sphenoid itself, like an enormous, ossified bat, with regal, angelic wings. 'The lesson had been nothing but one all embracing, expertly applied caress. My adolescent blood was beginning to stir.” ( A Remarkable Skull ) “I couldn't stop thinking, 'What if Reghina's whistle penetrates through the thick walls of the Forensic Institute down the road?... What if the old hearts, floating gently in their formol drenched slumber, start beating again, infecting the sound waves, threatening the darkness with their pulsating iridescence, insinuating their vitality into their sister organs, causing chopped fingers to tap dance, fat livers to shiver, lonely eyes to gaze deeply into each other, black lips to murmur some forgotten, dangerously poetic song?' I knew I was on the verge of some forbidden revelation, my feet were cold with enchanted terror, I wanted to move, I wanted to scream, I wanted to cry... but, like a pre programmed puppet, all I could do all I did do was to open my mouth and to allow the csardas torrent that had insidiously built up inside my lungs to burst out, through the fluid orchestration of my incredibly astute trachea, through the lyrical softness of my pharynx, clashing mightily against the firmness of my palate, and finally flowing free between my melodic molars, between the dry caresses of my astounded lips, into the glow of the resonating darkness. Not in the least surprised by my sudden musicality, Reghina grabbed me by the waist, mirroring my song, and by then the combined power of our csardas had no trouble in guiding my clumsy feet, getting them to perform every step of the dance with aerial perfection.” ( Csardas Lullaby ) “I sometimes experience very accurate recollections from the time we were both floating in the womb of that remote person, the twenty year old Hungarian black eyed beauty who buried herself in the hills of Moldavia to be loved by our father, the visionary. And who never inspired any Liszt, just some second rate, provincial composer who composed that dubious, ill fated Moldavian Ballad Penny kept playing on her harmonica. I can see myself in that remote womb, floating painlessly the only painless time I could ever recollect. I can see my eyes, enormous and lidless, trained at staring in the dark... I can see them staring at my sister Penny, that other me, those other eyes, equally giant, equally lidless, but restless and fiery... And that liquid silence between us, and inside us... that liquid abyss! I was staring and glaring, questioning the waters, questioning her eyes. She, on the other hand, was busy growing, moving, breaking free from that watery prison. She closed her eyes, as soon as she grew eyelids, she pounded against the uterine walls as soon as she grew strength. She emerged into the world prematurely, leaving me behind, I who never wanted to leave. They had to extract me with forceps to the horror of the Hungarian beauty who was roaring and cursing, in unintelligible idioms. To Penny, our birth was the beginning. To me, it was the end.” ( Untwinned ) “I travelled along the Esplanade, past the Empire State Building and towards the Luna Park. I crossed the Kathmandu Valley, into the narrow streets of the Barri Gotic. Then I paused for a few seconds above the Botanical Gardens, listening to a drunken kookaburra laughing in the night. Through an open window, in Mala Strana, I saw a little boy laughing at the kookaburra's laughter. I followed the placid bats in their flight above the Government House, and through a bedroom window, I saw the Governor of Victoria and his wife snoring serenely in their double bed. I then travelled further, crossing a few fields of black tulips, where Swiss cows were grazing in the discreet light of the blimp. I flew over an Atlantic or two, and I found myself in Werribee Zoo. My
61 blimp nearly got caught between the ivory dreams of the slumbering rhinoceroses, so I crossed the Andromedan constellation, and headed back to the South bank of the Yarra River. I then followed a Burmese prince as he was chasing white elephants along the pedestrian stretch of Bourke Street. I flew over Parliament House, and saw mighty, juicy visions of restructuring and effectiveness spilling out into Treasury Place. I crossed Spring Street and the heights of Machhapuchhare, and watched the possums rummaging the bins for white collar suppers and blue collar dreams. We flew like this, my blimp and I, closely yet remotely, fast yet slowly . So as to see, and to remember, yet to never get involved.” ( La Primavera ) “Dear Monalisa, You keep asking me about it. No, you don't keep asking me but you keep expecting an answer. I thought I could sink away, and hide, deep down, where the river stops. Deep down, in the blackest of the sea, where the sun never disturbs the salty waters. Where the sun remains powerless and therefore cannot inflict its fermentation, its exasperation, its recycled defecation, the slush and the slime called life. I slipped, and slipped, between the silent, benevolent tongues of the jelly fish. Into the twilight zone of the octopuses, and the orchestrated whispers of the sea sponges. I slipped further down, into the black dream webs of the sea spiders. Further down, searching hungrily for the dark abyss, for my last chance to exhale on a bed of deep sea anemones. I yearned for sleep the sleep of calcium, and magnesium, and sodium, and carbon, and potassium, and cadmium, and zinc sinking deeply into the wet darkness, safe at last from the kiss of light. But it didn't work, Monalisa. It didn't, it wouldn't, it never will. It is the most treacherous of seas, this black sea of ours. It defies the logic of death. It forbids you to rest. I feel your questions, which are not questions, just expectations, Monalisa. And beyond them, I feel her questions, which are not real questions, just would be words on would be letters dropped in a would be mail box, on a Sunday evening. A plankton of almost questions, out of control, proliferating on the vast surface of the sea. And no abyss underneath, just that horror, that unspeakable horror I saw, that defiance of logic and death, that anomaly of creation, that curse. I'm floating, Monalisa. Hopelessly, just beneath the plankton. I'm slime and I'm slush and I cannot begin to forget.” ( Letters to Monalisa )
V. Instead of Conclusions Anamaria Beligan is currently working on her third novel , Windermere: Love at Second Sight . Her activity has been generously supported by The Literature Board of the Australia Council for the Arts. Les Murray, Australia’s leading poet and one of the greatest contemporary poets writing in English, confessed that “Anamaria Beligan is a wonder, among Australian writers. Utterly distinctive, full of invention and flair and sheer difference.”
VI. Reference list Anamaria Beligan’s official website
62 PROZA POSTBELICĂ A LUI MIRCEA ELIADE: CÂTEVA TRASEE (TEMATICE), O SINGURĂ łINTĂ
MIRCEA ELIADE’S POSTBELLUM PROSE: A FEW THEMATIC ROUTES, ONE TARGET
GraŃiela BENGA Institutul de studii banatice „Titu Maiorescu”, Timi oara
Abstract The text tries to emphasize the link between the way in which the Romanian scientist and writer Mircea Eliade conceived exile and his literary themes. Eliade did not see the exile as an incidental event, but as an essential experience, reminding of the ancient myth of Ulysses. Thus, the exile would be a subtle initiation revealing the hidden part of the world ; even obstacles may be clues for the quest for the origins. The short stories Mircea Eliade wrote after World War II develop some important themes, such as mythical space, escaping from time/history, sacred biology and regeneration, mythical aspects of narration and theatre etc. All these literary themes descend from the complex relation between the sacred and the profane – one of Eliade’s most important ideas. Epiphany, temporal paradox, mythical paradise and eternal youth, human nature, coverings and uncoverings are some of the elements that manage to define a specific type of fiction, differring from Edgar Allan Poe’s short stories, for instance. Eliade’s short stories offer an alternative of surviving and a pattern of redemption as well. His literary work must be read as a whole, because the short stories are easily absorbed into a coherent totality. This one belongs to the Universal Text whose archaeologist and explorer is the narrator himself.
Key words: space, time, signs, epiphany, soteriology. Cuvinte cheie : spaŃiu, timp, semne, epifanie, soteriologie
Când a descins la Lisabona, în februarie 1941, Mircea Eliade era convins că ederea în capitala Portugaliei avea să fie temporară : un popas intermediar pe drumul spre casă. În realitate, avea să fie nevoit să descopere exilul si etica supravieŃuirii în istorie. Exilul poate fi perceput doar ca un accident biografic. Alteori, se lasă brăzdat de implicaŃii adânci pentru destinul celui care îl experimentează. Ar mai putea fi perceput ca o realitate ce influenŃează forma unei culturi, depă ind o simplă coordonată istorică. Sau gândit ca o substanŃă a cărei fenomenalitate emerge subit într o istorie palpabilă, conferind o identitate necesară ce substituie o alta ideală. La urma urmei, omul s ar putea defini prin chiar felul în care (nu) î i asumă exilul, ca o cezură care de limitează i une te prin scindare. În prima zi a anului 1960, Eliade nota în Jurnal câteva rânduri emblematice pentru modul în care prive te exilul , dar i pentru felul în care se dezvăluie realitatea, din perspectiva raportulului (paradoxal i complex) dintre a imagina i a crea : „Fiecare exilat este un Ulise în drum spre Itaca. Orice experienŃă reală reproduce Odiseea . Drumul spre Itaca, spre Centru. tiam toate acestea de multă vreme. Ceea ce descopăr deodată este că se oferă ansa de a deveni un nou Ulise oricărui (s.a.) exilat (tocmai pentru că a fost condamnat de «zei», adică de Puterile care decid destinele istorice, terestre.) Dar pentru a înŃelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale i să le conceapă ca pe o lungă serie de încercări iniŃiatice (voite de «zei») i ca pe tot atâtea obstacole pe drumul care l readuce acasă (spre Centru). Aceasta vrea să spună : să vezi (s.a.) semnele, sensul ascuns, simbolurile, în suferinŃele, depresiunile secătuirile de zi cu zi. Să le
63 vezi (s.a.) i să le cite ti (s.a.) chiar dacă nu sunt acolo (s.a.) ; dacă le vezi, poŃi să le construie ti o structură i să cite ti un mesaj în curgerea amorfă a lucrurilor i în fluxul monoton al faptelor istorice.”[1] Proza scrisă de Mircea Eliade după ruperea de Centru a fost demarcată net de scrierile anterioare. Critica a fost unitară în a justifica necesitatea de a delimita cele două tipuri de texte, chiar dacă, a a cum era firesc pentru scrieri organizate pe mai multe niveluri de semnificaŃie, nu s au subliniat acelea i diferenŃe i nu s a mers pe acela i ablon de lectură. Indiscutabil, o dovadă în plus pentru deschiderea hermeneutică a paginilor lui Mircea Eliade. Volumul de Nuvele (publicat la Madrid în 1963), apoi Pe strada Mântuleasa (1968), În curte la Dionis (1976), TinereŃe fără de tinereŃe (1979), Nouăsprezece trandafiri (1980) surprind, fără îndoială, noi irizări ale fantasticului, într o fuziune de semnificaŃii extensive. Luate in corpore , aceste texte operează – pentru Eugen Simion răsturnarea între magic i mitic (primul dintre ele alunecând pe suprafaŃa naraŃiunilor mai vechi i fiind înlocuit de forŃa mult mai complexă a miticului); Ion Bălu iii propune ca scenariul realist al nuvelelor să fie realimentat prin prisma structurii parabolice, în timp ce pentru Sorin Alexandrescu naraŃiunile postbelice sunt expresia interferenŃei dintre atitudinile specifice lui Mircea Eliade (percepŃia realului sub semnul fabulosului, manifestată încă din copilărie, apertura spre sistemele ideatice situate dincolo de tradiŃiile europene i cunoscute nemijlocit, prin călătorii i experienŃe de viaŃă, i, în fine, interpretarea evenimentului fantastic prin cheile complexelor culturale arhaice, ale motivelor mitice i ritualice). Matei Călinescu dezvăluie în proza de după război un „ireal bachelardian” sub semnul reveriei, al imaginaŃiei visătoare, demascând – pe de altă parte surprizele narative succesive i insuficient pregătite iar Cornel Ungureanu vede în multe din textele postbelice o respiraŃie de un optimism fără margini, din moment ce există o magie a lui totul ar putea fi posibil .”[2, 3, 4, 5,] . Catalogările generale se înscriu, prin urmare, într o sinusoidă a cărei amplitudine acoperă un spaŃiu omogen, datorat captării directe a miticului sau raportării tangenŃiale la mit. Hermeneutica naraŃiunilor lui Mircea Eliade nu poate demara fără a se avea în vedere acest nucleu generator de semnificaŃii hipercodificate, inclusiv retoric i stilistic. Strategia textuală necesară în cazul prozei lui Mircea Eliade trebuie să Ńină seama, de altfel, i de autor ca ipoteză interpretativă , privit ca un sistem de referinŃă capabil să protejeze corectitudinea demersului interpretativ. Lectura interpretativă se transformă, în mod necesar, într o cooperare textuală atentă i perseverentă, menită să asigure evitarea derivei, a pretinselor descoperiri de inter anjabilitate i, în final, a contrafacerii semnificaŃiilor textului. Un rezultat posibil prin enorma deschidere semantică a naraŃiunilor lui Mircea Eliade, deschidere care incită imaginaŃia, lăsând o să alerge pe traseul unor pre judecăŃi obnubilante, care a teaptă să i găsească o expiată justificare. De la Pe strada Mântuleasa sau La Ńigănci până la Ghicitor în pietre i La umbra unui crin , proza lui Mircea Eliade se profilează sub cupola unei supra teme extrem de permisive : raportul dintre sacru i profan. Altfel spus, tratarea camuflării sacrului în profan, mecanismele dialecticii, evidenŃierea formelor sale de manifestare i incapacitatea omului modern de a recunoa te sacrul într o lume care a pierdut de mult valoarea misterului i a sensului real. Reflectarea dialecticii sacru – profan a fost studiată i de o cercetătoare central europeană, familiarizată cu spiritualitatea i cultura română: Libuše Valentová iv pleacă de la influenŃa lui E.T.A. Hoffmann asupra scriitorilor români i analizează proza fantastică a lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale i Gala Galaction, pentru a semnala, mai apoi, particularităŃile nuvelelor lui Eliade. Autoarea nu se mulŃume te să analizeze forŃa poetică extraordinară, regăsită cu precădere în La Ńigănci , i î i continuă demersul accentuând caracterul viu al prozei fantastice române ti. Supra tema relaŃiei dintre sacru i profan se divide amplu într o serie de teme comune unor grupuri mai mari sau mai mici de nuvele i romane – de exemplu, geografia mitică colorează spaŃiul ficŃional în mai toate scrierile de după război (excepŃii sunt La umbra unui crin i O fotografie veche de 14 ani ), problema timpului se regăse te pretutindeni, de la Noaptea de Sânziene la Dayan sau Pelerina , în timp ce biologia sacră define te personaje din Pe strada Mântuleasa , Un om mare i Fata căpitanului . i exemplificările pot continua. Practic, proza lui Mircea Eliade se
64 vrea o continuă rescriere a unor modele mitice; departe de a cădea sub incidenŃa unui construct aleatoriu sau îndelung premeditat, lumea posibilă imaginată de autor este o lume plină . Trăie te prin identitatea pe care scriitorul i a conferit o. Iar adevărata problemă a identităŃii prin mijlocirea lumilor posibile este aceea de a identifica o realitate prin stări de lucruri alternative. Realitatea este chiar Evenimentul insolit care intervine cu o surprinzătoare naturaleŃe într o existenŃă oarecare, schimbându i traseul i finalitatea. Temele epicii lui Mircea Eliade se dezvoltă cu preponderenŃă în spaŃiul bucure tean ; interesant că i în La umbra unui crin , nuvelă al cărei scenariu se proiectează în FranŃa, se fac dese referiri la amănunte din geografia de origine a exilaŃilor – liceul Sfântul Sava, cimitirul Belu, metroul i personajele care populau acest spaŃiu alcătuiesc o realitate care surclasează pe aceea în care se mi cau Mărgărit, Postăvaru i ceilalŃi, dirijându i spre descoperirea i înŃelegerea unui element supraindividual, greu acceptat de spiritul raŃional al omului modern. Toposul francez se traduce, în acest caz, doar printr un port temporar al naufragiaŃilor istoriei. Un loc al trecerii, aflat sub semnul arbitrarului. Realitatea spaŃială este alta i se poate recupera prin anamneză. În acest sens, mărturisirea făcută de autor lui Claude Henri Rocquet a fost adesea citată: „Orice pământ natal alcătuie te o geografie sacră. Pentru cei care l au părăsit, ora ul copilăriei i al adolescenŃei devine mereu un ora mitic. Pentru mine Bucure tiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Datorită acestei mitologii am reu it să i cunosc adevărata istorie. Poate i pe a mea.” v Se înŃelege că spaŃiul natal este orientat spre sacru ; în cadrul lui, simbolismul spaŃial intră în relaŃie cu simbolismul temporal, coagulând un topos definitoriu pentru organizarea dialectică a lumii în care trăim. Loc propice revelaŃiei i accesului la Realitate, geografia natală se organizează în jurul semnelor, al epifaniilor posibile, al traseelor labirintice care converg, inexplicabil, spre un mister iniŃiatic. Mircea Eliade reu e te să creeze o lume a lui i numai a lui: un spaŃiu imaginar al posibilului, al epifaniei, o sursă infinită de mituri i mistere. Se sacralizează un spaŃiu cu nimic ie it din comun – ora ul anesteziat de căldură, golit de orice părere de energii creatoare sau de semnificaŃie, ascunde în fond o imensă sumă de semne care izbucnesc fără a fi anunŃate de vreun oracol tehnic modern. În această lume dezabuzată, indivizii se mi că precum păpu ile în mâinile unui regizor nevăzut. Cred orbe te în continuitatea existenŃei lor fade, se încăpăŃânează să respingă existenŃa sacrului i nu remarcă paradoxul temporal în care se găsesc. Poartă cu ei mituri fără a le sesiza substanŃa i continuă să participe la un grandios spectacol artificial, focalizaŃi pe credinŃa în normalitatea vieŃii lor. Geografia i sociologia bucure teană primesc importanŃă doar prin prisma raportului lor cu cadrul mitic al spaŃiului originar. Con tientizarea acestei valenŃe se produce mai ales după ruptura de toposul natal – va fi o insulă a lui Robinson, investită cu trăsăturile centralităŃii . Va fi spaŃiul de referinŃă la care te reîntorci odiseic. Un mecanism psihologic compensatoriu, în care imaginarul se transformă în vehiculul întoarcerii acasă (sinonim cu ceea ce Gaston Bachelard numea „la fonction d’irréel”). Un labirint de semne înconjoară, ispite te i luminează treptat con tiinŃe narcotizate, oferindu le ansa activării în mit. Casa din La Ńigănci , cârciuma din În curte la Dionis , strada din Douăsprezece mii de capete de vite vor fi completate de alte câteva decupaje decorative: Valea Prahovei (în Fata căpitanului i Un om mare ) ori litoralul Mării Negre ( Ghicitor în pietre ). SpaŃiul ficŃiunii lui Mircea Eliade plasticizează mai ales tu ele diurne, molcome i modeste. Ora ul nu este nici acaparat de trepidaŃia marilor capitale occidentale, nici anihilat de plictisul provincial. Notele pitore ti ale locvacităŃii intră în culoarea locală, particularizând un soi de balcanism trecut prin filtrul lirismului lipsit de ostentaŃie. De altminteri, nu se poate vorbi de nimic ostentativ în creionarea geografiei române ti ; mai degrabă, de un peisaj „oarecare”, un spaŃiu al nesemnificativului anodin, în care sterilitatea morbidă a multor personaje se integrează la fel de natural precum mi carea greoaie a molu telor într o ambianŃă vâscoasă. Doar că, la Mircea Eliade, prozaicul acestui topos traduce deghizarea perfectă a sacrului în realitatea imediată. Dacă în prozele de dinainte de război sacrul exploda în real i personajul îi resimŃea prezenŃa la nivelul con tiinŃei, acum manifestarea sacrului se produce printr un abil joc al camuflării ubicue, cu atât mai provocator cu cât nu perturbă fluenŃa con tiinŃelor i
65 nici mecanismul realului obi nuit. O recuperare a sacralităŃii în perimetrul spaŃial – acesta este câ tigul naraŃiunii lui Mircea Eliade. O altă perspectivă asupra lumii bucure tene, faŃă de toposul surprins de Ion Luca Caragiale sau de Eugen Barbu, de pildă. La Caragiale, geografia era terorizată de o agitaŃie superfluă, de un teribilism logoreic în care tipologia unui Mitică, Lache sau Mache î i găseau locul ideal. Universul epurat de orice semnificaŃie globală sau particulară din proza clasicului român definea un perpetuum mobile inutil i depersonalizant, o societate fără vlagă mascată de cascada discursului declamator. Groapa lui Eugen Barbu va imagina, în schimb, o sociogonie, dar una a caricaturii, fără nici un reflex al respiraŃiei eroice caracteristice sociogoniilor clasice. A ezarea care se organizează încetul cu încetul are aspectul jalnic i fetid pe care îl îmbracă i atitudinile personajelor, datorită cărora valorile sunt falsificate i înlocuite de pseudo repere etice sau sentimentale. Caricaturile din imaginarul epic al lui I. L. Caragiale i, mai târziu, al lui Eugen Barbu sunt exorcizate de naraŃiunile lui Mircea Eliade: geografia natală, una dintre marile teme ale prozei sale, este înnobilată cu o funcŃie cathartică . Captator al Realului semnificativ, ocrotitor simbolic al sacrului, toposul originar poate fi exploatat ca mijloc de a lua contact cu semnificatul real, altul decât cel presupus i a teptat a se degaja cu voluptate cabotină. Axa spaŃială a naraŃiunilor nu se bifurcă; nu există două lumi care să se opună i să se oglindească una în cealaltă într un dialog straniu, ci una singură, o imagine spaŃială a lui Ianus Bifrons , profilând permanent o dublură nevăzută a părŃii manifeste. Geografia mitică este populată de personaje care nu sesizează discrepanŃa dintre lumile în care se mi că. Liniaritatea timpului i a spaŃiului se acceptă ca un dat ontologic general, când, de fapt, cele două axe spaŃio temporale nu se trasează într un sistem rectiliniu uniform. Gavrilescu din La Ńigănci , Iancu Gore din Douăsprezece mii de capete de vite , Fărâmă din Pe strada Mântuleasa trec prin situaŃii anormale fără voia lor, experimentează un paradox temporal fără a i da seama i continuă să creadă în coerenŃa logică a întâmplărilor fără a percepe că determinarea nu i mai are locul într o existenŃă surpată de falii temporale i de rupturi spaŃiale. Nu purcedem la o disecŃie a tipologiei personajelor lui Mircea Eliade, deoarece interesează aici doar modalităŃile prin care acestea impulsionează naraŃiunea fantastică, augmentând epic tematica pentru care a optat autorul. Dacă avem în vedere dimensiunile caracterologice scoase la lumină de naraŃiunile de după război, observăm ca toate sfâr esc prin a portretiza modele, mitologii contradictorii. Sunt moduri diferite de a concepe existenŃa, moduri diferite de a fi în lume i de a se raporta la cunoa tere. Fărâmă i Dumitrescu, ofiŃerul care îl anchetează, Dayan i Dobridor sau Irinoiu (din nuvela Dayan ), tefan Viziru i Bibicescu sau Bursuc (personajele din Noaptea de Sânziene ) formează cupluri de destine care trăiesc de cele mai multe ori acelea i probleme, însă în variante ontologice polare : o variantă autentică i creatoare versus una caricaturală i caducă. PrezenŃa acestor personaje transformă naraŃiunea într o succesiune de segmente epice ordonate conform unei strategii textuale generale. Viziunile divergente pe care le aduc personajele i varietatea spaŃială atribuie textului o ambiguitate stranie; evenimentul prezentat aparŃine unei puneri în scenă, unui spectacol viu i apropiat, în care comentariile explicative ale autorului sunt imposibil de strecurat. O punere în scenă autonomă, dar în care episoadele nu pot fi înŃelese în succesiunea derulării lor, ci doar printr o permanentă relaŃionare cu contextul întregii naraŃiuni, ca într un vector silogistic mobil i iradiant. Sorin Alexandrescu sublinia că arta lui Mircea Eliade „constă tocmai în fisurarea sistematică a literalului, în strecurarea subreptice a conotativului prin fisurile denotativului, până ce acesta începe să <
66 ie irea din timp , nu supravieŃuirea într un obligatoriu i mutilant exil în istorie. Un personaj resimte acut teroarea istoricităŃii i se refugiază într o cameră edenică: e omul profan în care s a inoculat o experienŃă fundamentală. Tot ce se întâmplă în jurul lui poartă pecetea simbolică – o neobosită parafrază a sacrului. Înconjurat de arti ti, scriitori, filosofi, se treze te dublul lor, un profil al alterităŃii creatoare. tefan Viziru rămâne un personaj paradoxal ( i artificial) pentru că reune te omul arhetipal cu omul fragmentar al modernităŃii (precursor al „omului recent”). Experimentează ruptura de sacru, dar reface, sub semnul miracolului, legătura cu Centrul. Abulic în faŃa provocărilor politicului, distant la impulsurile prietenilor, tefan Viziru va fi fiinŃa care va trăi miracolul ie irii din istorie: un miracol săvâr it la capătul unei iniŃieri epuizante prin pleiada de semne care se cereau a fi „citite”. Dayan, protagonistul din nuvela omonimă, răstoarnă tiinŃele, descoperind teoreme uluitoare – este pe cale să ajungă la ecuaŃia absolută, cea care îl obsedase pe Einstein i care ar permite ca timpul să fie recompus în ambele direcŃii, generând procesul general de anamneză. Cu soluŃia acestei ecuaŃii la îndemână, omul ar stăpâni universul i ar reface creaŃia divină după propria lui voinŃă. O soluŃie la care Dayan nu va reu i să ajungă deoarece, mărturise te el, îi lipse te geniul poetic, imaginaŃia cerească! Misiunea sa rămâne neîndeplinită – mesagerul nu a izbutit să transmită mesajul. Dayan întruchipează un înainte mergător, nu un mesager. Intrat într o durată personală i într o stare de beatitudine, protagonistul e uează. Moartea sa reconstituie un drum dinainte cunoscut iar Ahasverus (jidovul rătăcitor, anima mundi de dincolo de istorie) nu mai e, acum, decât martorul unui destin al confuziilor. Destin al confuziilor avusese i tefan Viziru, arestat sau iubit din pricina unor încurcături. Numai că existenŃa sa reflectată într o oglindă infidelă l a dirijat, treptat, spre transcenderea condiŃiei sale, trăind eternitatea – sorbită în clipa NopŃii de Sânziene – prin iubire. În Nouăsprezece trandafiri, încercarea lui Anghel D. Pandele de a găsi casa de lângă Sibiu, locul iubirii sale cu Euridice, se finalizează prin dispariŃia Maestrului i a lui Thanase, alături de Niculina i Serdaru. O noapte de iarnă, o sanie trasă de cai i o pădure care fusese distrusă cu mai bine de douăzeci de ani în urmă conturează elemente mult prea vagi pentru a clarifica sistemul spaŃio temporal. Dacă până acum povestea a fost presărată cu indicaŃii cronologice precise, lectorul se treze te aruncat violent într o incertitudine temporală greu de asumat. Evenimentele sunt relatate de un narator atent, dar ineficient, din moment ce are la îndemână doar informaŃii lacunare: secretarul Maestrului, Eusebiu Damian. DispariŃia lui Pandele i a celorlalŃi a fost pusă de Ioan Petru Culianu pe seama retragerii în a patra dimensiune, opinie amendată de Matei Călinescu, care vede aici o moarte simbolică sau iniŃiatică. La umbra unui crin propune aceea i temă a pătrunderii în altă dimensiune. Scenariul se ramifică în jurul unui grup de exilaŃi români, undeva în FranŃa; tânărul Valentin Iconaru constată dispariŃia unor camioane pe o anumită porŃiune a unui drum de provincie. De aici, o întreagă poveste , a a cum sunt toate naraŃiunile lui Mircea Eliade. În acest caz, ea se Ńese plecând de la coincidenŃele privind formula care dă i titlul nuvelei. Valentin Iconaru împarte funcŃia personajului înzestrat cu atribute mitice i azvârlit într o lume profană – o altă ipostază a lui Zaharia Fărâmă. E cel care decodează semnele, care înŃelege i vede ceea ce alŃii nu observă. Inginerul raŃional i sceptic prin excelenŃă, Iliescu, va fi captivat de teoria camuflării perpetue i va deveni mesagerul vizionarului Valentin. Care e mesajul? Acela că mult discutatele camioane camuflează o nouă arcă a lui Noe, trimisă pentru a conduce un ir de oameni selecŃionaŃi spre un alt timp, spre o altă dimensiune – o călătorie sacră, pentru a da alte coordonate unei posibile apocalipse. O arcă a spiritului, traversând ca un fulger un timp al istoriei terorizante. O profilaxie nea teptată i, pentru cei mai mulŃi, neînŃeleasă. Problematica timpului se întrepătrunde, în proza lui Mircea Eliade, cu alte câteva teme subiacente. Numitorul comun al acestora ar fi modalitatea particulară prin care unele personaje se sustrag asperităŃilor timpului profan/istoric; mijlocul prin care personajul supravieŃuie te într o ordine străină realităŃii mitice este fabulaŃia (povestirea) sau recuperează universul mitic printr o biologie sacră ori prin regenerare . Gavrilescu (din La Ńigănci ) i Zaharia Fărâmă (din Pe strada Mântuleasa ) vorbesc în numele unei incon tiente încercări de supravieŃuire. NaraŃiunile amintite
67 mai sus, la care s ar adăuga Ghicitor în pietre i Podul , relevă mai multe aspecte i funcŃii ale povestirii. În primul rând, aceasta structurează modalitatea prin care evenimentele redate în mituri se pot prelungi în existenŃa profană; apoi, o strategie de apărare a individului în faŃa terorii istoriei, care se prelunge te spre o valoare creatoare. Ca formă orală a creaŃiei, povestirea va constitui un vehicul ie it în întâmpinarea sacrului. Oferă fiinŃei umane o perspectivă a sacralităŃii. ÎncăpăŃânarea enervantă de a povesti nu face parte doar din apanajul mediocru al ratatului Gavrilescu sau al fragilului, mitomanului (s ar părea) Fărâmă. Reflex defensiv i creator al spiritului atacat de semne stranii, anormale, actul povestirii va fi sinonim cu ansa apropierii de realitatea mitică: a povesti include o variantă a actului creator, demiurgic. Dacă omul modern a pierdut sensul (inclusiv sensul suferinŃei), creaŃia are capacitatea de a l repune în contact cu ceea ce contează: semnificaŃia fiecărui semn. Fragilitatea, fragmentarul, deriva existenŃei moderne pot fi înlocuite de triumful fiinŃei prin darul de a crea rostind. Prin darul de a fabula. O parabolă a perdantului învingător? Desigur, dar i o încercare de rescriere a propriei biografii biografia celui care triumfă în condiŃiile impuse de o istorie întâmplătoare, prin recursul la fabulaŃie (imaginar, ficŃiune etc.) i la fabulă. Pe strada Mântuleasa , de pildă, poate fi decriptată i ca o fabulă a fabulei, prin care se dezvăluie na terea naraŃiunii. Bătrânul Fărâmă se chinuie să în ire povestea în scris, se epuizează căutând limpezimea, fără să o găsească. NaraŃiunea mitică se a ază în formă independent de voinŃa autorului ; memoria îl trădează, revelează o parte i umbre te o alta, iar povestirea decurge ca o succesiune de hierofanii i ocultări. Adevărata dialectică a sacrului – se arată ascunzându se. În raport cu aceasta, omul este prizonierul uitării (Adrian din În curte la Dionis ), însă are în acela i timp libertatea de a sesiza diferenŃele dintre memorie i anamneză, motiv indisociabil legat de valenŃele timpului din epica lui Mircea Eliade. Anamneza evidenŃiază originarul i poate conduce la adevărurile transpersonale (la Ideile pure, în sensul platonician). Totodată, procesul anamnezei permite identificarea sensului istoriei i a direcŃiei sale, revalorizând timpul prin ie irea din timp. Motiv exploatat cu asiduitate, obligând la o hermeneutică dificilă de actualizare a totalităŃii istoriei, anamneza suferă o transmutaŃie i îmbracă mantia ordonatoare de discurs narativ. În Noaptea de Sânziene , Alina Pamfil a constatat o dublă lege a derulării evenimentelor: cronologia nu acŃionează decât „la suprafaŃa configuraŃiei spaŃio temporale a discursului i se desprinde din perspectiva naratorială care cuprinde însă, uneori, i analepse: cuvântul, gândul sau fapta sunt proiectate pe un fundal temporal i astfel semnificaŃia poate deveni vizibilă. […] Legea suverană căreia i se supune discursul nu este cea a cronologiei, ci a anamnezei, întrucât sensul i orientarea devenirii nu se dezvăluie prin cunoa tere i primă privire, ci doar prin recunoa tere.” Ca atare, anamneza particularizează nivelul semantic al naraŃiunii lui Mircea Eliade printr un liant de ordinul tehnicii narative. Juxtapunerea funcŃionează de cele mai multe ori irepro abil, ca în echilibrul obŃinut prin principiul vaselor comunicante. Paginile reu ite ale lui Mircea Eliade, în Noaptea de Sânziene , Pe strada Mântuleasa sau În curte la Dionis sunt chiar cele în care acest principiu este ridicat la rang de artă, printr o suprapunere translucidă a proceselor psihice suportate de personaj i a curgerii secvenŃelor epice. Datorită acestei paradigme, ocultarea i dezvăluirea intră într un joc fluent, imposibil de etapizat sau de analizat din perspectiva fragmentară, relativă a modernităŃii, însă un joc care pecetluie te o criză a identităŃii i, simultan, o terapie a regăsirii. Decurgând cum afirmam puŃin mai sus din vastul perimetru al ipostazierilor temporale, marcate de falii, rupturi i ciclice reîntoarceri, biologia sacră i regenerarea (întinerirea) vor puncta o interesantă bifurcaŃie tematică a prozei lui Mircea Eliade. Întotdeauna există un personaj care trece dincolo, care dizolvă cu lejeritate tiparele. Cu o mi care naturală, Ńinând de o oarecare voio ie a plenitudinii. Se contestă limitele, ca într un angajament ludic. Se contestă propria vârstă sau propria biologie, reu indu se o transpunere a existenŃei într o lume nesupusă legilor obi nuite. Un personaj cre te i cre te până dincolo de puterea imaginaŃiei (Cucoane din Un om mare, Oana din Pe strada Mântuleasa ), un altul tie totul despre sine, într o copilărie care nu se identifică deloc cu imaturitatea, dar care proiectează un destin miraculos (Brându din Fata căpitanului ). Macranthropia din Un om mare a generat un ir de interpretări de multe ori divergente; una dintre lecturi este aceea care ar transcende istoria – Cucoane ar fi un caz de inserare a miraculosului în
68 realitatea profană, e un „ales” împotriva voinŃei lui, un profet. Pentru o astfel de interpretare pledează Matei Călinescu polemizând cu Ioan Petru Culianu care, în monografia postumă Mircea Eliade , propunea o grilă de lectură izolată istoric i politic – asocierea lui Cucoane cu Corneliu Zelea Codreanu. Dintre interpretările mitice, magice, psihanalitice (Cucoane l ar reprezenta pe M. Eliade însu i) i politic istorice, ultima ni se pare a fi cea mai puŃin probabilă, deoarece se împotrive te acelui Weltanschauung specific lui Eliade; ambiguitatea literară din prozele sale, imaginând anamorfoze (adesea) în elătoare prin deschiderea lor, nu trebuie să fie transformată într un pretext de expansiuni imaginare, care prin conŃinutul lor să nege însă i substanŃa scrierilor autorului. Angrenarea în istorie era doar un stadiu ce se cerea depă it datorită reducŃionismului i caracterului său eronat/ireal – nici într un caz un Ńel de atins i de imortalizat, în sine , prin artă. Celălalt caz de macranthropie, Oana (personaj din Pe strada Mântuleasa ), reformulează mitul lui Pasiphae; povestea ei este spusă în amănunt, destinul îi este reconstituit până la nunta sa cu un uria . Oana profilează o zeiŃă devenită irecognoscibilă pentru lumea demitizată, o zeiŃă deghizată sub înfăŃi area profană a unui monstru desprins din ordinea umană. Miracolul provenea dintr un blestem uman care, paradoxal, a dezlegat celălalt blestem (originar) ce limitase natura umană. Fata căpitanului , departe de a fi o nuvelă fantastică propriu zisă, aduce în prim plan doi copii ciudaŃi, Brându i Agripina. IntuiŃia nefirească de care dă dovadă Brându , copil din flori, îl apropie de selecŃia operată în basme: e o variantă a lui Prâslea cel Voinic, un „ales” ivit dintr o structură folclorică, prin voinŃa unei forŃe supranaturale benigne. Dimpotrivă, Agripina provine dintr un substrat livresc; e fantezistă, locvace, însetată de lectură – toate contrabalansând un complex de inferioritate destul de acaparant. Ambii copii definesc o virtualitate fantastică: ea poate interveni oricând, dar nu s a produs încă. Vârsta lor biologică e în elătoare. Un semn care induce în eroare, o identitate falsă. Despre identitate i alterarea/împrospătarea ei vorbe te i Pe strada Mântuleasa . Marina trece delicat graniŃele dintre tinereŃe i bătrâneŃe, încât iubitul ei, Darvari, nu mai înŃelege unde se află adevărul. Tema întineririi va constitui nucleul din TinereŃe fără de tinereŃe i Les trois grâces . Ultima relevează pedeapsa de care vorbe te cartea Genezei: amnezia. Omul a uitat că a fost dăruit cu o funcŃie esenŃială – regenerarea celulelor i posibilitatea de a evita stingerea pulsiunilor vitale datorită vârstei. Nuvela se clăde te în jurul mitului Persephonei, însă o Persephonă modernă, creată în laborator de serul magic al doctorului Tătaru. Frusinel Mincu suferă, în urma tratamentului, o mutaŃie biologică din domeniul miracolului: redevine tânără. Tratamentul fusese întrerupt accidental, astfel că pacienta î i recuperează tinereŃea doar o jumătate de an, cealaltă trăind condiŃia sa primară, de femeie aflată la 70 de ani. Pendulând între două lumi, mitică i profană, Frusinel este nevoită să ascundă misterul atunci când acesta se revelează. AmeninŃarea logicii profane o condamnă la o existenŃă tragică, în care echilibrul este imposibil de obŃinut. TinereŃe fără de tinereŃe nu poate să nu amintească de basmul fascinant al copilăriei tuturor. Aceea i temă, aceea i ambiguitate ca în celelalte nuvele amintite. Întinerirea lui Dominic Matei, un oarecare profesor de provincie, se datorează unei „întâmplări”: a fost trăsnit în noaptea de Înviere, din senin. În loc să confirme previziunile sumbre ale medicilor, bătrânul întinere te i stupefiază prin capacitatea inimaginabilă de a acumula informaŃii enciclopedice, de a transpune în materie o noŃiune la care se gânde te sau de a anticipa evenimente. Dominic Matei întrupează, a adar, omul postistoric, a cărui structură psiho mentală va putea recupera tot ce Ńine de cunoa tere, de oriunde i de oricând. Concentrarea va fi suficientă pentru a dezmărgini un spaŃiu mental până acum finit. Personajul î i are o dublură în oglindă, o tânără institutoare care, trăsnită undeva în munŃi, va suporta o mutaŃie inversă, regresând spre existenŃa proto istorică a omului i valorificând, până la urmă, limbajele nearticulate i memoria colectivă. Hierofanii, paradoxuri temporale, deghizări i irecognoscibilitate, mitul paradisului i al tinereŃii ve nice, condiŃia umană proto i postistorică, acestea ar fi cadrele în care se Ńes destule din naraŃiunile de după război. Toate acestea definesc un fantastic extrem de diferit în comparaŃie cu fantasticul anglo saxon al lui Edgar Allan Poe. Numitorul comun al prozei fantastice anglo saxone constă în intruziunea agresivă a elementului fantastic sau în eroarea posibilă pe care o poate scoate la iveală raŃiunea umană. Or, sentimentul de disconfort, teroarea i experimentarea oribilului lipsesc
69 cu desăvâr ire din proza lui Eliade. Epica autorului român provoacă, mai degrabă, acceptarea senină a prezenŃei fantasticului; e o alternativă mai bună, lipsită de prezenŃa damnării, a tragicului, a catastrofei i a obsesiilor apocaliptice. O modalitatea particulară prin care istoria poate fi transgresată se degajă dintr o serie de construcŃii epice focalizate asupra mitului lui Orfeu i Euridice: În curte la Dionis , Incognito la Buchenwald i, într o oarecare măsură, Uniforme de general . Mitul lui Orfeu ia forma dihotomică a erosului i a creaŃiei, îngemănate într o singură paradigmă tensionată. În curte la Dionis reia atmosfera din La Ńigănci într o compoziŃie mult mai complexă i mai echilibrată. Orfeu este întrupat în poetul Adrian, omul ales căruia i se arată semnele, dar care din cauza unui accident (iară i întâmplarea!) nu mai poate lega secvenŃele existenŃei sale. Leana, o cântăreaŃă în cârciumile capitalei, este avatarul modern al Euridicei. Autorul schimbă datele mitului, inversând rolurile celor doi protagoni ti: Leana este cea care, prin cântecul ei sublim, poate îmblânzi realitatea teribilă a profanului. Arta sa este purtătoarea semnului sacru. Ea iniŃiază, deschide porŃile celor care au pierdut sensul adevărat al existenŃei. Cântecul, poezia, arta, în general, reliefează calea de salvare i de recuperare a condiŃiei iniŃiale, sacre. Poetul Adrian reînvie imaginea profetului; transmite o concepŃie, o analizează alături de celelalte personaje, o explică. Singura salvare a omului este exerciŃiul poeziei, menit să recupereze valoarea creatoare a Logosului. Arta îmbracă, a adar, forma unei soteriologii o posibilă reprezentare a salvării. Adrian este creatorul, Leana, mesagerul. Rătăcind într un labirint de semne încifrate i încercând să decupeze din amnezie un proces fundamental de anamneză, poetul va reu i până la urmă, cu ajutorul Lenei, să limpezească „mesajul”. Acela i mit se regăse te în Incognito la Buchenwald i Uniforme de general, doar că direcŃia soteriologică nu mai este trasată de poezie, ci de spectacol. În fond, tot o formă a artei cu valenŃe sacre. Spectacolul va fi o formă de salvare a individului; prin el se revelează miturile i, tot prin el, existenŃa poate fi reconstruită. Lumea întreagă trebuie privită ca un imens spectacol; înseamnă că, prin forŃa imaginaŃiei, putem interveni i modifica mersul i compoziŃia spectacolului a a cum dorim noi. Adio articulează sub forma unui anti teatru tocmai misterul (re)descoperirii spiritului prin artă. Mesajul conŃinut în cuvântul „Adio!” nu implică deta area, despărŃirea, ruptura ; auzit i înŃeles doar de copii i câteva femei, mesajul ( à dieu ) instituie necesitatea recuperării sacrului în timpul profan, istoric. Moartea lui Dumnezeu, postulată de lumea modernă, va fi înlocuită de revelaŃia pricinuită de simbolurile decodate în cadrul unui proces ce implică, în egală măsură, autorul i publicul. Raportul dintre creator i cititor/public se bazează, la Mircea Eliade, pe un mecanism biunivoc în care funcŃia fiecărui tensor este inter anjabilă cu a celuilalt. Publicul participă direct la descifrarea simbolurilor conturate de proiectul dramatic i, în final, autorul anunŃă că nu mai vrea să scrie piesa deoarece, între timp, se jucase. Fusese el însu i spectator i actor al proiectului pe care îl imaginase. Tema spectacolului prime te noi amplitudini în Nouăsprezece trandafiri . Reapar aici unele personaje din naraŃiunile anterioare (Albini i Ieronim Thanase) i sunt repuse în discuŃie iniŃierea i libertatea absolută. Povestirea relatează recuperarea eu lui orfic al lui Pandele, prin redescoperirea sensului spiritual al spectacolului. Scriitor celebru, acesta porne te în căutarea unui episod important din viaŃa sa – episod complet ocultat de amnezie –, în care timpul mitic se îngemănase cu timpul istoric. Nostalgia după iubirea pierdută acŃionează ca un factor catalizator pentru etapele anamnezei sale. Aceasta decurge potrivit unui scenariu iniŃiatic obi nuit, trecând prin moartea simbolică a protagonistului (dispare din lumea „reală”, istorică) i rena terea sa enigmatică, pe un alt plan al existenŃei i cu o altă identitate. Reamintindu i iubirea pentru actriŃa care o interpretase pe Euridice, Pandele î i asumă rolul miticului Orfeu. O asumare întârziată de alegerea unei căi eronate, aceea de a fi scriitor de succes într o societate totalitaristă. Creatorul învinge, până la urmă: restituie spectacolului funcŃia sa esenŃială, soteriologică. Spectacolul î i recapătă funcŃia de „sacerdoŃiu epifanic i descifrează în fiecare eveniment, oricât de nesemnificativ în aparenŃă, revelarea Spiritului Universal.” De natură hegeliană, ideea este pusă în scenă printr o hermeneutică teologală, în care prim planul este ocupat de formele alegorice ale sacrului.
70 Teatrul, implicând schimbarea identităŃii printr un rol interpretat i reinterpretat, va media între lumea istorică i cea mitică. E un mijloc de redefinire a sensului sacru, într un univers al profanului desemantizat. Mesagerii acestei noi ordini sunt Laurian Serdaru i Niculina, ultima reprezentând o enigmatică ipostaziere a animei aflată în contact direct cu sacrul pe măsură ce î i desfă oară interpretările, îmbrăcând costume i îmbătrânind cu o naturaleŃe magică. Dincolo de tehnica ambiguităŃilor, a imaginilor răsfrânte în oglindă, a ecourilor dense, Nouăsprezece trandafiri postulează cu limpezime soluŃia spectacolului ca modalitate de salvare a realului în faŃa mar ului forŃat al istoriei. Care istorie? Cea scrisă de un sistem totalitar – multe dintre naraŃiunile lui Mircea Eliade circumscriu acest tip de organizare socio politică. Pe strada Mântuleasa, Pelerina, Dayan, Nouăsprezece trandafiri etc. sunt construite pe fundalul unui mecanism dictatorial. În aceste condiŃii, soluŃiile sugerate de autor primesc o coloratură i mai interesantă : survenind din drama intelectualului într o societate totalitară, ele sunt exponenŃii dezbaterilor asupra libertăŃii într un univers carceral, asupra manipulării i posibilităŃii de a i te sustrage, asupra anselor de a Ńi atinge idealurile cognitive, morale i metafizice. Dau o lecŃie de supravieŃuire. Cum să reziste un intelectual într un sistem totalitar, fără a se lăsa manipulat de acesta, ci, dimpotrivă, manipulându l în favoarea propriei sale libertăŃi – cam aceasta ar fi una dintre ramificaŃiile pe care proza lui Mircea Eliade le include în simbioza dintre naivitate i luciditate de care dau dovadă unele dintre personajele sale. Mesajul se modulează, fără îndoială, pe un portativ optimist : atâta timp cât există asemenea indivizi de excepŃie, capabili să i menŃină integral libertatea, omenirea are totu i o ansă enormă. i, chiar dacă Mircea Eliade nu are simŃul politic al sistemului carceral, parabola politicului învăluie o soteriologie prin care exilatul se solidarizează cu cei răma i acasă. Analiza unui text narativ atinge tensiunea maximă în momentul înŃelegerii sensului iluminator, sacru. Este unul dintre principiile de la care pleacă Lăcrămioara Berechet, autoare care studiază latura iniŃiatică a epicii lui Mircea Eliade, sprijinindu se pe finalitatea pedagogică a textului, atât de blamată prin prisma criteriilor estetice ale criticii literare. Semioza anagogică, identificabilă în estetica indiană i în orice text iniŃiatic, în general, va proiecta – în proza lui Mircea Eliade o dublă camuflare : primo , încifrarea sacrului în profan, secundo , camuflarea autorului i a experienŃelor lui religioase sub vălul ficŃiunii. Literatura nouă despre care vorbea Mircea Eliade ar putea fi, în opinia Lăcrămioarei Berechet, „expresia unui vis utopic despre un discurs integral ( s.a. ), care, potenŃial, ar rezolva tensiunea dintre spirit i cuvânt, distanŃa creată prin diseminarea logos ului.” Discursul iniŃiatic se alimentează din retorica imprecisului, în cadrul căreia oximoronul, hiperbola, allegoria in factis (după terminologia lui Michel de Certeau) ocupă un loc principal. Tot retoricii acestui tip de discurs îi aparŃine i „estetica cornului abundenŃei”, o estetică a excesului, mai ales la nivel lexical, dar i în cadrul sintaxei dezordonate. Prin această tehnică se urmăre te indicarea substanŃială a sacrului prin tăcerea imprecisă cauzată de opulenŃa lexicală. Citită în cheia fabulei mistice, literatura lui Mircea Eliade nu mai este produsul ficŃiunii ; lumile lui imaginare, departe de a fi halucinante, se suprapun pe un ir de imagini reale, captate într un moment excepŃional.
Concluzii Se constată, a adar, că proza postbelică a lui Mircea Eliade îndepline te o funcŃie soteriologică, îndreptată atât spre autorul ei (care, prin creaŃie, iese din istorie si regăse te Centrul), cât i spre ceilalŃi – oferindu le o alternativă salvatoare. NaraŃiunile trebuie citite ca un întreg, fiecare dintre ele integrându se în totalitatea omogenă a operei, a a cum aceasta, la rândul ei, aparŃine Textului universal al cărui hermeneut este chiar naratorul – arheolog i restaurator de sensuri.
Bibliografie 1. Eliade, M., Jurnal
71 2. Eliade, M., Nuvele, Madrid, 1963 3. Eliade, M., Pe strada Mântuleasa, 1968 4. Eliade, M., TinereŃe fără tinereŃe, 1979 5. Eliade, M., Nouăsprezece trandafiri, 1980
72 PRESA LITERARĂ DIN EXIL MIJLOC I SURSĂ DE CONTINUITATE A CULTURII ROMÂNE TI (Luceafărul . Paris, 1948 1949)
THE LITERARY PRESS IN EXILE A SOURCE AND A METHOD FOR THE MAINTENANCE OF THE ROMANIAN CULTURE (Luceafărul . Paris, 1948 1949)
Prof. univ. dr. Mihaela ALBU Universitatea din Craiova
Dan ANGHELESCU– scriitor, membru USR Director revista internaŃională Carmina Balcanica Redactor revista Gracious Light , New York
Abstract Living in exile, the majority of the Romanian intellectuals tried to continue abroad their cultural activities. Some of them wrote or published books, others managed to edit newspapers or magazines. The literary magazines became a real method of continuation, maintaining the great culture started in our country between the two world wars, contributing also to preserve the nature of the Romanian identity. Unfortunately, today in Romania, this important activity of our exile is still unknown. This article emphasizes the importance of the Romanian literary press established in exile and focuses on the first literary magazine, Luceafărul, founded in 1948 by Mircea Eliade and Virgil Ierunca.
Key words : exile, spiritual typology of the Romanian exile, literary press, the preservation of cultural identity, the first literary magazine – Luceafărul. Cuvinte cheie : exil, tipologia spirituală a exilului românesc, presa literară, menŃinerea identităŃii culturale, prima revistă literară – Luceafărul.
1. Europa postbelică După încheierea celei de a doua conflagraŃii mondiale, un zid concret, dar i o gravă fractură ideologică aveau să împartă Europa în două lumi distincte, opuse i în permanent război „rece”. La sfâr itul războiului, poziŃia Occidentului faŃă de Europa de est a fost, după cum se tie, una de totală pasivitate, Ńările răsăritene fiind lăsate practic la discreŃia ocupantului sovietic. Dar mai mult decât atât. Imediat după încheierea conflagraŃiei, în întreaga Europă de Vest confruntarea acerbă dintre fascism i democraŃie va fi aproape imediat înlocuită de o alta, la fel de violentă, între comunism i anticomunism. Guvernele (dar mai ales mulŃi dintre intelectualii din Occident) nu vedeau/ nu înŃelegeau nimic din ceea ce se întâmpla cu adevărat grav în Ńările din estul Europei, căzute (lăsate să cadă) sub influenŃa Uniunii Sovietice. Aici distrugerea îmbrăcase forme totale, guvernele aflate sub tutela Moscovei operând pe toate planurile, ajungând până în cel cultural, prin ample acŃiuni de exterminare a intelectualităŃii, de deformare a con tiinŃelor i a identităŃii naŃionale, printr o rusificare forŃată. Se ducea astfel o amplă, dirijată i consecventă luptă de tergere a memoriei colective.
2. România i dictatura comunistă
73 În România, orice tentativă de rezistenŃă anticomunistă era de acum sortită e ecului. Regimul comunist suprimase partidele politice aruncând în temniŃe, cu scopul unei rapide exterminări, întreaga elită politică a Ńării. Abdicarea forŃată a Regelui Mihai fusese urmată de închiderea graniŃelor i – practic în absolut toate planurile – de efecte devastatoare ale totalei izolări a Ńării. NaŃionalizarea întregii economii, suprimarea proprietăŃii private i începuturile campaniilor de colectivizare a agriculturii declan aseră un haos fără precedent. Cea mai cumplită degringoladă din întreaga istorie a societăŃii române ti va fi i în continuare accentuată prin reforma învăŃământului, desfiinŃarea Academiei Române, a Bisericii Greco Catolice, suprimarea libertăŃilor presei, a fundaŃiilor i editurilor particulare, introducerea cenzurii, publicarea listelor de cărŃi interzise (mereu adăugite cu noi i noi titluri) i epurarea bibliotecilor. Se conturase deja cu limpezime tabloul monstruoasei tentative de lichidare totală a tot ceea ce până atunci fusese cultură, tradiŃie i spiritualitate românească. ÎnŃelegând foarte bine starea de fapt, una dintre cele mai clare con tiinŃe ale epocii, Mircea Eliade, nota în Jurnalul său parizian (16 feb. 1949): „adversarul nu se îngrijorează decât de elite care, cu un sistem poliŃienesc bine pus la punct, prezintă avantajul că pot fi suprimate fără dificultăŃi. Nu era deloc întâmplător faptul că, în acela i an în care Eliade î i redacta în jurnal amintita notă, la Paris, în primul opus ( Précis de décomposition , gândit i editat în limba franceză la Gallimard) Cioran schiŃa un tulburător – i foarte veridic – portret al dogmatismului totalitar: „Ce altceva este Căderea, decât urmărirea unui adevăr i siguranŃa de a l fi găsit, pasiunea pentru o dogmă, statornicirea într o dogmă? De aici rezultă fanatismul – tară capitală, care îi dă omului gustul eficacităŃii, al profeŃiei, al terorii – lepra lirică prin care molipse te sufletele, le supune, la sfărâmă sau le exaltă…Nu i se sustrag decât scepticii (sau lene ii i esteŃii), pentru că ei nu propun nimic, pentru că – adevăraŃi binefăcători ai umanităŃii – ei îi nimicesc prejudecăŃile i i analizează delirul. Mă simt mai în siguranŃă lângă Pyrrhon decât lângă un sfânt Paul, pentru bunul motiv că o înŃelepciune ce roste te cuvinte de duh este mai blândă decât o sfinŃenie dezlanŃuită. /…/ niciodată nu te poŃi feri îndeajuns de ghearele unui profet…DepărtaŃi vă de el când înalŃă vocea, chiar în numele cerului, al cetăŃii sau al altor pretexte: satir al singurătăŃii voastre, el nu vă iartă că trăiŃi dincoace de adevărurile mîinilor sale; isteria sa, bunul său, el vrea să vi l împărtă ească, să vi l impună i să vă desfigureze.” (1) 3. Cultura în exil – o „politică eficace” La o privire de ansamblu, pe un fir diacronic, dar i pe unul sincronic, urmărind activitatea exilului românesc din prima perioadă (cea a anilor ’50), apoi din următoarele, precum i Ńară după Ńară, cercetătorul va descoperi – pe lângă activitatea politică (cunoscută i temută la Bucure ti!) – o extrem de bogată i variată activitate culturală. Pe fondul tergerii totale a numelor lor din patrimoniul cultural românesc (v. PublicaŃii interzise , 1948, reeditată de Victor Frunză sub titlul Cartea cărŃilor interzise , ed. Victor Frunză, 2003, cu cca. 8.000 de titluri scoase din circulaŃie!) semnalăm un fenomen oarecum paradoxal: mulŃi oameni de cultură, scriitori, arti ti, jurnali ti, profesori etc., precum i activitatea lor erau mult mai bine cunoscute în lume decât în Ńara de origine. Astfel, în România comunistă majorităŃii le fusese prohibit fie i numele, iar opera lor, chiar i cea de dinaintea plecării, fusese interzisă. A a se face că personalităŃi ca Alexandru Ciorănescu, George Ciorănescu, George Uscătescu, Alexandru Busuioceanu, N. Herescu, tefan Baciu .a. sunt până astăzi necunoscute publicului român, bucurându se în schimb de o largă apreciere în Ńările în care au trăit. În momentul acela – când în Ńară rezistenŃa faŃă de comunism era imposibilă – intelectualii din exilul românesc îmbrăŃi aseră ideea lui Eliade despre cultură, ca „unica politică eficace” pe care cei desŃăraŃi o mai aveau la dispoziŃie. Într adevăr în perioada anilor ’48 – ’50, atât în sfera politicului, cât i în planul acŃiunilor cu carater cultural, se declan a o veritabilă efervescenŃă acŃională. Astfel, pe terenul demersurilor politice, la Paris, avusese loc formarea Consiliului partidelor politice în exil (august 1948), cel care avea să editeze ziarul La Nation Roumaine , iar la data de 10 mai a următorului an lua fiinŃă Comitetul NaŃional Român sub pre edinŃia generalului
74 Nicolae Rădescu. În paralel, tot la Paris, î i făceau apariŃia asociaŃii i entităŃi organizaŃionale cu caracter cultural. Între acestea pot fi amintite AsociaŃia „Mihai Eminescu” – mai 1948 (căreia îi datorăm apariŃia revistei Luceafărul ), „Centrul Român de Înalte Studii”, înfiinŃat în anul 1949 (avându i la conducere pe matematicianul Petre Sergescu, pe istoricul Constantin Marinescu i pe lingvistul Sever Pop), „Centrul Român de Cercetări”, înfiinŃat în 1950 sub patronajul prinŃului Nicolae i – cea mai prestigioasă ctitorie culturală a exilului românesc – FundaŃia Regală Universitară „Carol I”. După desfiinŃarea ei în Ńară de către regimul comunist, aceasta reapărea în capitala FranŃei în luna decembrie a anului 1950. A a cum se sublinia în nota adresată Ministerului francez al Afacerilor Externe de către Constantin Vi oianu, FundaŃia Regală Universitară „Carol I”, „timp de aproape un secol, a fost în România una dintre cele mai active instituŃii culturale în serviciul dezvoltării Gândirii i tiinŃei.” i – preciza în continuare respectivul document – acum era destinată să se constituie, pe teritoriul francez, ca un centru de activitate culturală al refugiaŃilor români din Europa i din toată lumea.(2). DirecŃia FundaŃiei a fost încredinŃată unui Comitet de conducere avându l în frunte pe fostul rector al Politehnicii din Bucure ti, matematicianul Petre Sergescu, membru corespondent al Academiei Române i secretar al Academiei InternaŃionale de Istoria tiinŃelor. De a lungul timpului Secretariatul FundaŃiei avea să fie asigurat i de George Ciorănescu, Emil Ciurea, Neagu Djuvara, Theodor Cazaban i Constantin Cesianu. Din rândul consilierilor consideraŃi „reprezentanŃii cei mai autorizaŃi ai culturii i învăŃământului superior românesc” făceau parte nume de mare notorietate în sfera culturii i artelor: Matila Ghyka, Constantin Brăiloiu, Alexandru Busuioceanu, Constantin AmăriuŃei, Mircea Eliade, Alexandru Ciorănescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vintilă Horia i mulŃi alŃii. FundaŃia va servi cu strălucire raŃiunilor pentru care fusese creată i prin editarea a numeroase cărŃi i bro uri, precum i a unor publicaŃii dintre care neapărat se cuvin amintite: Revue des étuddes roumaines, Bulletin scientifique roumain i FiinŃa Românească . (3). Eva Behring, în panorama sa asupra exilului românesc, considera că scopul activităŃii culturale a „membrilor marcanŃi i a editorilor de publicaŃii” era „să decidă i ei asupra identităŃii culturale a românilor, să intermedieze între cultura română i cea a Ńării gazdă, să fie pentru exilaŃi foruri ale întâlnirii i schimbului de idei.” (4) Desigur, realitatea impunea cu totul alte stări de fapt, o cu totul altă viziune asupra mo tenirii culturale pe care cei aflaŃi departe de Ńară se simŃeau datori să o păstreze i să o promoveze. Mai mult. ÎnfiinŃarea de instituŃii, societăŃi, biblioteci, edituri i servicii editoriale îi dau Evei Behring imaginea cuprinderii „Ńării” din exil într o „reŃea”, de vreme ce „acelea i nume" se întâlnesc peste tot (în Ńările europene, în SUA, în Canada sau America de Sud), ele impunând direcŃia organizaŃiilor, programelor editoriale i orientării revistelor. „ReŃeaua” pe care o identifica cercetătoarea germană î i avea formele de manifestare i în alte diverse acŃiuni. Printre cele mai importante se numără semnalarea i comentarea cărŃilor unui scriitor de către altul sau a unei reviste de către alta, scriitorii, editorii, traducătorii, conducătorii de cenacluri sau de organizaŃii culturale promovându se între ei, făcând cunoscută activitatea celorlalŃi cu o con tiinŃă a apartenenŃei la un grup etnic cu puternice rădăcini culturale. Un exemplu semnificativ îl aflăm în cazul Revistei Scriitorilor Români , unde, în numărul 3, citim comentarii elogioase despre FiinŃa Românească , în numărul 5 despre Destin , iar în numărul 6 despre Almanahul Pribegilor Români. 4. Presa literară mijloc de conservare identitară Putem afirma astăzi cu certitudine că Exilul a reprezentat chiar de la început continuitatea i, de fapt, legătura unică ce se mai putea păstra cu tradiŃia culturală interbelică. Iată de ce, în publicaŃiile literare, elitele intelectuale aveau să fie considerate „ monade ale vieŃii i culturii române ti.” (5). Risipite în lumea întreagă, ele vor încerca i chiar vor reu i un consens cultural ale cărui valori se vor propaga prin revistele, societăŃile i cercurile lor. Cu siguranŃă acest exil – se sublinia ulterior – care pe plan politic nu a adus nimic durabil –, în comunitatea sa fragilă, a realizat pe plan cultural un efort semnificativ . (6).
75 Este evident astfel că, de i refugiaŃii proveneau din „tabere” cu ideologii cultural politice diferite – ceea ce făcea dificilă o coagulare în planul confruntărilor politice –, în sfera slujirii i promovării spiritualităŃii române ti unirea între diferitele grupări a putut fi reală. O va sublinia Nicolae Florescu, în urma cercetării complexe i asidue a fenomenului exilului românesc: „Dincolo de polemicile sau disputele personale, scriitorii exilului, lăsând la o parte cazul Constantin Virgil Gheorghiu, nu au abandonat nici un moment cauzele majore ale afirmării lor politice, într o perfectă sincronie i într o unitate de vederi impresionante.” (7). Dar unul dintre aspectele majore ale activităŃii scriitorilor exilaŃi, folosit i ca modalitate de menŃinere în tiparele limbii materne i de păstrare a structurii identitare, a constituit o presa i, cu atât mai mult, presa literară . Dacă unii dintre scriitorii din afara Ńării (parŃial sau total) au fost nume familiare într o oarecare măsură – cititorului din Ńară, publicaŃiile exilului (în general) – din cauză că au fost atâta vreme prohibite – continuă să fie i astăzi în România foarte puŃin cunoscute. Repunerea în circuitul cultural este o necesitate de prim ordin, având în vedere valoarea celor care au semnat în paginile lor, precum i faptul că multe dintre poeme, multe fragmente de proză, schiŃe sau nuvele, dar i eseuri i studii de certă importanŃă au fost publicate în revistele exilului în premieră. Primele manifestări revuistice apăruseră chiar în anii imediat următori instalării comunismului (’48 – ’49), la Paris, prin revista (subintitulată) a „scriitorilor români din exil” , Luceafărul, i la Stuttgart, prin Orizonturi (’49 – ’53), aceasta publicată sub egida „Cercului de Studii i Cercetări al Românilor din Germania.” 4.1. Teme predilecte Încă din perioada acelor începuturi se conturaseră pregnant i problematicile dominante: definirea i afirmarea identităŃii culturale, precum i grija pentru o cât mai adecvată aducere în exprimare a s ensurilor suferinŃei i experienŃelor exilului. Edificatoare din această perspectivă sunt studiile publicate de Mircea Eliade în Luceafărul ( Lauda culturii române ti i Două tradiŃii spirituale române ti). Dar – în egală măsură i nu fără un anume patos – se va scrie despre emigraŃia politică i despre misiunea scriitorilor români din exil, despre tipologia spirituală a emigraŃiei române ti, despre valorile exilului, apoi despre limba română i caracterul naŃional , atenŃia fiind în acela i timp îndreptată în permanenŃă către sovietizarea culturii române (v. articolul cu acela i titlu din Luceafărul , nr. 1, semnat „Iosif Moldoveanu”, pseudonimul lui George Ciorănescu, precum i articolul – nesemnat – din aceea i publicaŃie, Sovromcultura! ). i despre istorie , privită din perspectiva de victime ale acesteia se va scrie adesea în literatura creată în afara graniŃelor. Intelectualitatea exilului românesc se va remarca astfel i în sensul unei obstinate fixaŃii pentru istorie. Un exemplu este Mircea Eliade care nu rezistă acestei tentaŃii nici măcar în creaŃia literară. Astfel, într un roman cum este Noaptea de Sânziene sunt incluse ample meditaŃii referitoare la o „teroare a istoriei”. Devenită aproape un laitmotiv ideea aceasta reapare i într un articol publicat în 1954 sub titlul Căderea în istorie vorbe te despre vicisitudinile istoriei. Preocuparea fusese evidenŃiată i în eseurile Catastrofă i mesianism. Note pentru o Teologie a Istoriei (în Destin, nr.3/ 1952), precum i în Destinul culturii române ti (Destin, nr.6 7/ 1953) . Dar Istoria devenise o obsesie comună pentru întreaga intelighenŃie a exilului românesc. Victime – i chiar de dată recentă – ale Istoriei europene, intelectualii resimt necesitatea imperioasă de a înŃelege, de a descifra sensurile ascunse ale acesteia; în eventualitatea că ele ar putea într adevăr să i existe. Sau – în cazul contrar – să depună mărturie pentru absurdul i oroarea unui asemenea timp al întunecării sensului, al puŃinătăŃii i sărăciei spirituale ( eine Zeit der Dürftigkeit!). O demonstraŃie privind existenŃa respectivei obsesii este „Cuvântul de început” al primului număr din revista Luceafărul de la Paris. În câteva fraze, articolul (nesemnat i deci subînŃeles ca un punct de vedere al editorilor) jalonează principalele aspecte prin care se manifestă „cea mai gravă criză pe care a cunoscut o neamul românesc” i aceasta nu atât în ocuparea pământului, cât în „batjocorirea sufletului”, în „nimicirea spiritualităŃii noastre autentice.” Pentru ca această „nimicire”/ distrugere să fie cunoscută de generaŃiile viitoare, dar i pentru o con tientizare a contemporanilor, redacŃia enumeră câteva dintre variatele feŃe ale acestei crize, ele fiind: – „răstălmăcirea tradiŃiei istorice”; –
76 „ponegrirea graiului, credinŃelor i culturii”; – nimicirea spiritualităŃii”. Astfel, într un fragment extrem de dens se detaliază câteva aspecte tragice ale situaŃiei din România în primii ani de după cucerirea sovietică: „De nenumărate ori pământurile ei au fost încălcate, prădate i urgisite; adesea, neamul nostru i a pierdut i plăpânda neatârnare pe care izbustise s o apere împotriva tuturor vitregiilor. Dar niciodată nu s a încercat, ca în zilele noastre, să i se batjocorească sufletul. Niciodată nu s a urmărit cu o atât de înveninată înver unare răstălmăcirea tradiŃiei noastre istorice, ponegrirea graiului, credinŃelor i culturii noastre, nimicirea spiritualităŃii noastre autentice. Astăzi, în România, nici un autor clasic nu mai poate fi cetit în textul lui integral. „Epurarea” bibliotecilor i librăriilor noastre, începută ani în urmă, continuă cu o violenŃă crescândă. În locul lui Mihai Eminescu, Ha deu, N. Iorga, Octavian Goga, Brătescu Voine ti sau Liviu Rebreanu, ni se propun, în original sau în traducere, autori sovietici. Majoritatea scriitorilor români în viaŃă nu mai pot publica. Să sperăm că nu va veni niciodată ziua când nici măcar nu vor mai putea scrie …” (8). Aceea i orientare o vom regăsi i în alte publicaŃii, cum este de exemplu revista Destin unde, sub semnătura lui Carl Schmidtt, apare un studiu intitulat Pentru o viziune cre tină a istoriei. Elocvente sunt chiar frazele cu care debutează textul respectiv: „ToŃi oamenii care planifică sau încearcă să înjuge masele la carul programelor lor, practică într un anumit fel, o filozofie a istoriei. Ei acceptă faptul mijloacelor de distrugere pe care tiinŃele moderne ale naturii le pun la dispoziŃia celor care ostentează puterea. Dar problema oamenilor împotriva cărora trebuie îndreptate aceste mijloace, nu este, desigur, o problemă de tiinŃe naturale. Ba încă demult a încetat chiar să mai fie o problemă morală sau juridică. Astăzi această problemă poate fi pusă i rezolvată numai sub unghiul filosofiei istoriei. De pildă marxismul este într un grad atât de intens o filozofie a istoriei, încât orice contact cu el devine polemică filosofico istorică. (…) Orice propagandă de masse î i caută evidenŃa în demonstraŃia că se află alături de evenimentele viitoare. (….). Până i disperarea î i află strigătul suprem numai în ameninŃarea că istoria universală i a pierdut sensul. ” (9). i Vintilă Horia se încadrase acestei tendinŃe cu Premisele unui revizionism românesc (Destin , nr.2/ 1951), apoi cu Eseu despre interpetarea ciclică a istoriei ( Destin , nr. 6 7/ 1953) i – ulterior – cu SperanŃa socialismului tragic ( Destin , nr.8 9/ 1954). Acestea sunt, desigur, numai câteva, foarte puŃine exemple. Fie i numai de aici, cercetătorul care studiază activitatea cultural literară a exilului nu va fi surprins să descopere în această presă o vastitate a preocupărilor, o diversitate a problematicilor abordate. Va fi astfel evident că intelectualii români care au reu it să emigreze în Ńările libere de comunism au fost i cei care au reînnodat în alt teritoriu tradiŃiile culturale de acasă. i să nu uităm că, a a cum sublinia una dintre con tiinŃele exilului românesc, acest exil a fost alcătuit „mai ales din intelectuali. La noi, mai ales intelectualii au fost persecutaŃi, au fost îngrădiŃi în Ńelurile lor i atunci exilul românesc numără mai mulŃi intelectuali. Ori ace ti intelectuali au punctat întreg globul, ei se găsesc peste tot i, mai mult decât atâta, sunt în legătură. Aici, în Occident, s au făcut mereu congrese, reuniuni, întruniri, sunt publicaŃii române ti, este Institutul din Freiburg, de pildă, care i a propus să cumuleze o serie întreagă din aceste publicaŃii.” (10). Astfel, activitatea lor (în cea mai mare parte în strânsă cooperare, indiferent de locul de pe glob) avea mai ales scopul de a demonstra lumii întregi, a a cum făcuse cunoscut unul dintre cei mai de seamă reprezentanŃi, Mircea Eliade, că „România există (...) i ca prezenŃă spirituală.” (11). Această „prezenŃă” începuse cu revista Luceafărul. Apărută (din lipsă de fonduri!) doar în două numere (mai 1948 i noiembrie 1949), este o publicaŃie care trebuie să rămână în istoria literaturii noastre nu numai ca deschizătoare de drumuri, dar mai ales ca simbol al unei „rezistenŃe române ti, mai puŃin zgomotoase, dar cu atât mai profundă”, ca simbol al acelei preocupări majore „de a păstra graiul românesc i de a continua aici tradiŃia literelor noastre”, după cum o aprecia Ioan Cu a (12), fiind „o icoană, în mic, a tuturor tradiŃiilor literare i spirituale încă vii, astăzi, în cultura românească”, după cum o aprecia cu clarviziune însu i creatorul ei, Mircea Eliade. (13).
77 Concluzii Dacă în România de după instaurarea comunismului, scara de valori fusese răsturnată, scriitori importanŃi interzi i sau cenzuraŃi, instituŃii culturale de prestigiu interzise i înlocuite cu altele aservite ocupantului sovietic, în exil, cei care avuseseră ansa liberătŃii i au asumat încă de la început rolul important de continuitate i promovare a valorilor naŃionale. Pe lângă activitatea literară propriu zisă, una dintre preocupările lor a fost editarea de reviste i ziare în limba română, prin aceasta ei reu ind nu numai o reînnodare a tradiŃiei presei literare din Ńară, de dinainte de război, dar i o menŃinere, prin limba română, a structurii identitare.
Bibliografie 1.Cioran, E., Tratat de descompunere , Bucure ti, Humanitas 1992, p.9. 2.Dobrinescu, Valeriu Florin i Pătroiu, Ion, Documente franceze privind începutul organizării exilului românesc , Bucure ti, Edit. „Vremea”, 2003, p. 99. 3.Cazacu, Matei, Introducere , în volumul George Ciorănescu i Exilul Românesc. Documente din arhiva FundaŃiei Regale Universitare Carol I , Bucure ti, Edit. Institutului Cultural Român, 2007, pp. 10, 11. 4.Behring, Eva, Scriitori români din exil. 1945 1989, Bucure ti, Editura FundaŃiei Culturale Române, , 2001, p. 45. 5. Destin , nr.1/ 1951, Cuvânt înainte , p. 3. 6.Uscătescu, George, în Destin, nr. 10/ 1956, p. ?????? 7.Florescu, Nicolae, Menirea pribegilor, Bucure ti, Edit. „Jurnalul literar”, 2003, p. 15 (s.n.). 8. Luceafărul. Revistă a scriitorilor români din exil, Paris, 1948, p. 3. 9.Schmidtt, Carl, Pentru o viziune cre tină a istoriei, în Destin, nr. 2 octombrie 1951. 10. Chihaia, Pavel, Scrieri din Ńară i din exil , Bucure ti, Paideia, 2007, vol. III, p. 209. 11. Eliade, Mircea, „Pentru o bibliografie a pribegiei”, în vol. Profetism românesc, Bucure ti, Edit. „Roza vânturilor”, 1990, p. 152. 12. Cu a, Ioan, în Anotimpuri , ian. martie 1955, apud Nicolae Florescu, Înapoi la Aristarc, vol. I, Bucure ti, Ed. „Jurnalul literar”, 2009, p. 343. 13. Eliade, Mircea, Scrisoare către Basil Munteanu, apud Nicolae Florescu, op. cit., p. 342.
78 NAGAI KAFŪ, BOKUTŌ KIDAN ( O POVESTE NEOBI NUITĂ LA RĂSĂRIT DE FLUVIU ) TON I CULOARE ÎN ROMANUL EXILULUI INTERIOR
NAGAI KAFŪ , BOKUTŌ KIDAN (A STRANGE TALE FROM THE EAST OF THE RIVER). TONE AND COLOUR IN THE NOVEL OF THE INNER EXILE
Rodica FRENłIU Departamentul de Studii asiatice, Facultatea de Litere Universitatea „Babe Bolyai”, Cluj Napoca
A color is something that the subject to be depicted has in itself; a tone arises from a feeling or sentiment that is induced in the depictor when confronted by the subject.
Nagai Kafū, The Tone and Color of Language
Abstract The study entitled ”Nagai Kafū, A Strange Tale from East of the River (Bokutō kidan). Tone and color in the novel of interior exile” proposes a hermeneutical analysis of the novel considered the masterpiece of the Japanese writer. Without entirely being a retrospective narrative of the autobiographical type, A Strange Tale from East of the River is, to some extent, a composition of texts such as diary and correspondence, which can also be described altogether as a special type of intertextuality, identified in the technique of the mise en abyme, by introducing the novel within the novel (Shissō/ Disappearance), as events from A Strange Tale from East of the River are strongly connected to the writing of the other novel. A Strange Tale from East of the River becomes therefore a narrative text that permanently oscillates between a pseudo autobiographical novel (Disappearance), which tends to focus upon the existence of a character, and an autobiographical one (A Strange Tale from East of the River), apparently authentic, which highlights the voice of a narrator. The present analysis tries to point out the characteristics of the narrative strategy that transform the writing of a novel in an act of artistic creation, revealing at the same time the elements shaping the concept of “beauty” at Nagai Kaf.
Key words : neo Romantic, the novel of the interior exile, “novel within the novel”, tone, colour Cuvinte cheie : neoromantic, romanul exilului interior, „roman în roman”, ton, culoare
I. Nagai Kafū – scriitor naturalist i neo romantic Nagai Kafū (1879 1959), alături de Natsume Sōseki (1867 1916) i Mori Ōgai (1862 1922), este considerat unul dintre întemeietorii literaturii japoneze moderne, la cumpăna dintre două secole. Dacă, drept urmare a studiilor în Europa, Natsume Sōseki familiarizează cititorul japonez cu literatura engleză, iar Mori Ōgai cu cea germană, este rândul lui Nagai Kafū să introducă literatura franceză pe piaŃa intelectuală i culturală japoneză, făcând cunoscute în Japonia numele lui Verlaine, Baudelaire, Zola sau Maupassant. Combinând învăŃătura literelor franceze cu respectul pentru literatura proprie tradiŃională, opera sa se constiutuie într o sinuoasă auto con tientizare a eului, grefată pe un egotism senzual ce face din Nagai Kafū cel mai decadent i mai elegant dintre toŃi scriitorii japonezi moderni [1]. Dezgustat de Japonia contemporană pe care o vede o copie imperfectă a Occidentului modern, autorul japonez î i întoarce atenŃia, într o mărturisită admiraŃie pentru trecut [2], înspre Japonia tradiŃională i, în mod special, înspre perioada Edo (1600 1858). 79 Explorator al vieŃii afective, dar i al colŃurilor obscure i întunecate de străzi din capitala Tokyo (Edo de altădată), descrie sentimentele profund omene ti i spaŃiile în care acestea se manifestă cu o extraordinară acuitate i o deosebită fineŃe a percepŃiei, încercând parcă să imortalizeze pentru totdeauna rămă iŃele spiritului Edo. În anul 1885, Tsubouchi Shōyō (1859 1935), primul traducător al lui Shakespeare în limba japoneză, arăta în studiul EsenŃa romanului (Sh ōsetsu Shinzui ) necesitatea creării în spaŃiul cultural nipon a unor noi forme literare [3], caracterizate, printre altele, i de realism psihologic, care să vină în întâmpinarea complexităŃii omului modern. Ca într o continuare firească a acestui semnal, Nagai Kafū, prin opera sa, aduce la luminile rampei literaturii japoneze nu numai faptele din viaŃa contemporană, ci i problematica trezirii individualismului, a posibilităŃii alegerii personale i a libertăŃii de opinie. Shitamachi (cartierele de la periferia capitalei) erau locurile unde, în secolul al XVIII lea, se refugiaseră i se dezvoltaseră literele i arta adevărată, spaŃiile în care imaginaŃia nu fusese îngrădită de edictele unei puteri autoritare sau de convenŃiile moralei i esteticii oficiale [4]. Acum i aici se creează o literatură romanescă proprie perioadei Tokugawa care este, prin excelenŃă, o literatură a evaziunii. „Eu” i „individ” sunt încă noŃiuni imprecise, departe de a fi considerate valori, iar artistul, aflat în căutarea căii , n are altă soluŃie decât aceea de a se înscrie într o linie a tradiŃiei care presupunea exerciŃiu i asceză, regăsindu se, prin aceasta, într un microcosmos ale cărui legi de fidelitate i supunere nu puteau fi ignorate. În mentalitatea acelei vremi era de neconceput ideea că cineva ar dori sau că ar putea fi altfel decât majoritatea, restricŃie i condiŃionare ce au generat drept reacŃie firească nevoia acută de evadare, de evaziune în afara unui cadru rigid, pentru care iubirea era o prostie dacă nu o crimă, iar adevăratele virtuŃi erau ascultarea i supunerea. S a ajuns astfel să se fugă înspre cartierele de plăceri ale căror porŃi de intrare începuseră să semnifice, paradoxal, tocmai însemnele libertăŃii, de i, la rândul ei, această libertate nu va întâlni acolo, în acea „lume plutitoare”, decât neantul proferat de efemer, într o bună tradiŃie a învăŃăturilor budiste. Dar fuga înspre aceste cartiere mai însemna i fuga înspre natură, iar cetăŃenii capitalei Edo (Tokyo de azi) erau îmbătaŃi de propriul lor ora , de spiritul i de felul său de viaŃă. Interesul faŃă de o asemenea lume conduce la izolarea artistului i alungarea sa la marginea societăŃii. Într un anume fel, transformându se doar în amintirea unei lumi care moare, acesta î i recunoa te i i acceptă statutul, nedorindu i deloc să devină intelectualul angajat în mersul societăŃii. Deschiderea Japoniei înspre valorile occidentale o dată cu restauraŃia Meiji (1868 1912) aduce cu sine redefinirea rolului scriitorului i a literaturii. Perspectiva de definire este acum una anti confucianistă, prin care se evidenŃiază caracterul specific al literaturii, independent de orice subordonare de ordin exterior, moral sau de vreo altă natură [5]. Naturalismul a fost, prin urmare, receptat în Japonia ca un curent care i redă scriitorului demnitatea meseriei sale, fiind văzut mai puŃin ca o tehnică de percepŃie a lumii, cât, mai degrabă, ca un instrument de eliberare individuală, alături de o justificare filosofică i morală a scriitorului [6]. Nagai Kafū înŃelege această latură a naturalismului, dar, după câŃiva ani de ucenicie pe teren, î i găse te propria cale i con tientizează că nu se simte capabil să poată vorbi bine decât despre el însu i sau despre cei pentru care nutre te anumite sentimente i afecŃiuni. Privirea sa devine aceea a unui observator foarte atent la detalii, atenŃie orientată, în primul rând, înspre detaliile care l emoŃionează. Nu se poate apropia de ceea ce i este indiferent, astfel că tonul romanelor scriitorului japonez devine unul melancolic, chiar i atunci când descrie peisajele urbane colindate, unde prezentul ia, necruŃător, locul trecutului. Începutul de secol XX se face cunoscut în sfera literelor japoneze prin diverse tendinŃe, multe dintre ele apărute ca reacŃii la curentul naturalist. Printre ele se numără i coala Subaru (Pleiada), al cărui crez estetic era cultivarea unui concept al frumosului în formulă modernă, sustras realităŃii sumbre, i pentru care dragostea sau „plăcerea simŃurilor” era „Ńelul vieŃii”[7]. Încercând să vadă omul în culori lirice mai degrabă decât sub aspect naturalist, Nagai Kafū, maestrul nuanŃelor estetice („aesthetic nuances”) i al stărilor tandre („tender moods”) [8], ar putea fi caracterizat drept un „naturalist romantic”, fiind numit adeseori de critica de specialitate [9], tocmai datorită acestei „estetici a decadenŃei” pe care o promovează, un „neo romantic” sau „decadent”. Considerat
80 ultimul mare scriitor al generaŃiei Meiji, Nagai Kafū i a luat drept studiu de caz pentru opera sa criza „mutaŃiei” [10] pe care o cunoa te Japonia de mai bine de o sută de ani i care nu s a sfâr it nici până azi, încercând prin opera sa să demonstreze că individul î i găse te permanenŃa doar pe fundamentul tradiŃiei [11]. Este un principiu pe care Nagai Kafū, reîntors în Ńară după câŃiva ani de peregrinări pe meleaguri americane i europene, îl va a eza, pe parcursul vieŃii sale literare, la temelia propriei sale estetici.
II. Nagai Kafū, Bokut ō kidan (O poveste neobi nuită la răsărit de fluviu) – romanul exilului interior După America monogatari ( Povestiri americane, 1908) i Furansu monogatar i ( Povestiri franceze , 1909) ce valorifică experienŃa a cinci ani petrecuŃi în străinătate, Nagai Kafū publică romanul Sumidagawa ( Fluviul Sumida , 1909), unde transpare ceva din melancolia unui „fin de siècle” francez legat, prin fire nevăzute, de o lume japoneză străveche i muribundă, aflată la crepuscul. ReacŃiile i criticile sale la adresa vremii nu diferă foarte mult de cele exprimate de Mori Ōgai asupra „Ńării în reconstrucŃie” i de Natsume Sōseki asupra „superficialităŃii din ziua de azi”, deoarece aceste critici la adresa „occidentalizării Japoniei” recunosc inevitabilitatea ei, doar că Nagai Kafū nu manifestă nici un interes pentru această evoluŃie [12]. De fapt, scriitorul japonez se izolase deja de mersul istoriei i al societăŃii, retrăgându se pe străduŃele lăturalnice din Tokyo unde se mai păstra încă amintirea culturii Edo. Într un context social i politic în care deviza vremii era fukoku kyōhei (‚să îmbogăŃim patria i să facem armata puternică’), menirea artistului devine pentru Nagai Kafū aceea de revoltă în faŃa urâŃeniei vanitoase i autosuficiente, iar în lungul său exil interior autoimpus se simte dator să reamintească contemporanilor de vechea frumuseŃe japoneză, înlocuită de prefacerile inerente modernităŃii care l înspăimântă cu fiecare zi care trece. În critica faŃă de societate apar constant la scriitorul japonez termenii de „ipocrizie” i „impostură”, acuzându i pe cei care i au luat în mâini destinul Ńării de a fi distrus capitala atât de mult iubită de el i de a nu o fi prezervat. Singura resursă pentru Nagai Kafū, în condiŃiile în care încearcă înŃelegerea statutului scriitorului, este aceea de a redeveni gesakusha , „un faiseur de divertissments” [13] în maniera trecutului, care, izolat de lume, î i alege subiectul romanelor sale din lumea cartierelor de plăceri sau, altfel spus, din lumea florilor i a sălciilor . Romanul apreciat drept capodopera lui Nagai Kafū este Bokutō kidan (O poveste neobi nuită la răsărit de fluviu ), redactat între septembrie i octombrie 1936. Considerat textul romanesc cel mai elaborat al lui Nagai Kafū, pe care scriitorul îl va modifica constant de a lungul a douăzeci de ani, pentru a reveni la o variantă apropiată de manuscrisul original [14], Bokutō kidan a fost publicat pentru prima oară în 1937, anul în care Nagai Kafū se afla la apogeul carierei sale. În timp ce Japonia era atrenată de curenŃi ultranaŃionali ti în evenimente sociale i politice internaŃionale grave, ce vor duce la intrarea în cel de al doilea război mondial, Nagai Kafū va intra într o tăcere auto impusă, concentrându se doar la redactarea jurnalului ( Danchōtei nichij ō), ce va ajunge să numere la publicarea postumă aisprezece volume. Într un asemenea context, atitudinile de fugă, de evadare, prezente atât în Bokutō kidan , cât i în romanul inserat în roman, cu titlul Shissō ( DispariŃia ), reflectă atitudinea unui individ ce se retrage din lume în mod deliberat, ca într un gest de protest pasiv în faŃa evoluŃiei societăŃii, în care singura atitudine onorabilă nu poate fi decât dispariŃia în necunoscut. În „romanul în roman”, dispariŃia eroului principal este voită, iar ocolurile sale pentru a evita posturile de poliŃie amintesc de începutul naraŃiunii din Bokutō kidan , când naratorul Ōe Tadasu mărturise te un interogatoriu luat într un asemenea loc, după ce fusese dus acolo de un agent întâlnit într unul din parcurile din zona periferică a capitalei. Bokut ō kidan are drept cadru fundal un cartier cu străduŃe fără nume din Tokyo, despre care cititorul află doar că se află la răsărit de fluviul Sumida. Naratorul Ōe Tadasu este un scriitor în vârstă, care, lăsându se în voia pa ilor săi, reintră în posesia ora ului prin redescoperirea locurilor trecutului. Între plimbăreŃul anonim în mijlocul mulŃimii i o femeie ce locuie te într una dintre casele cartierului ce se aseamănă toate între ele se na te, prin voinŃa destinului i pe căile întâmplării, o legătură fragilă, sortită parcă de la bun început dispariŃiei:
81 „Nici unul dintre noi, nici eu, nici O yuki, n a tiut vreodată numele adevărat i adresa celuilalt. Am devenit apropiaŃi, pur i simplu, într o casă de la marginea unui canal unde Ńârâiau ŃânŃarii, pe o străduŃă retrasă, la răsăritul fluviului Sumida. RelaŃia noastră era de a a natură că, o dată separaŃi, existenŃele noastre n ar fi avut nici o ocazie, nici o ansă de a se reîntâlni. Fără îndoială, nu fusese decât amuzamentul unei iubiri lejere... totu i, dacă m a strădui să evoc emoŃia despărŃirii, când era evident de la bun început că nu există speranŃa revederii, a cădea în exagerare, iar dac a vorbi într o manieră deta ată, a încerca regretul de a nu fi redat în întregime caracterul ei emoŃionant.” [15] Observator izolat, dar foarte atent la detalii de orice fel, Nagai Kafū prezintă ora ul care se schimbă sub ochii săi, Bokutō kidan înscriindu se în linia romanelor sale anterioare: Sumidagawa (Fluviul Sumida, 1909) Udekurabe (RivalităŃi , 1917), Tsuyu no atosaki (Sezonul ploios , 1931), descrieri ale unor locuri descoperite cu ocazia plimbărilor la voia întâmplării. Toate zonele limitrofe fluviului Sumida fac parte însă din situri celebre ale capitalei Edo, Tokyo de azi, fiecare loc amintindu i cititorului japonez de stampe ukiyoe sau de pasaje celebre din literatura clasică japoneză. Plăcerea de a descrie este evidentă la Nagai Kafū. Ca majoritatea scrierilor sale, Bokutō kidan se sprijină pe experienŃa personală a autorului. Acesta reu e te să creeze o atmosferă aproape ireală cu ajutorul zgomotelor, a mirosurilor, a căldurii sau a penumbrei, scoŃând formele obiectului din fluviul uitării. Poemele inserate în text, creaŃii proprii sau selecŃii din vechi romane chineze ti, vin să amplifice această atmosferă, dar autorul are grijă să nu sfâr ească în melodramatic sau într un fel de reprezentaŃie naturalistă. Bokutō kidan este o descriere monistică ( ichigen by ōsha ) [16], în care lumea este văzută dintr o singură perspectivă, aceea a naratorului care se identifică cu personajul principal. Textul este omogen, intim subiectiv i, surprinzător, în acela i timp, obiectiv, întrucât adevărul nu poate fi găsit, consideră scriitorul japonez, în afara propriilor căutări i experienŃe. Romanul lui Nagai Kafū cucere te cititorul prin forŃa sa evocativă.Textul narativ scris la persoana I are o tramă deloc spectaculoasă. Accentul cade mai degrabă pe schimbarea stării de spirit a personajului principal, un scriitor la a doua tinereŃe, care, la rândul său, scrie un roman intitulat „DispariŃia”. Scriitorul în vârstă, printr o coincidenŃă deloc întâmplătoare, care face ca o aversă de ploaie nea teptată să i aducă sub umbrelă o trecătoare ce tocmai ie ise de la coafor, începe o idilă cu o femeie „de la fereastră”, într un cartier de la periferia ora ului Tokyo, din partea de răsărit a fluviului Sumida. Aflat în căutarea unui cadru natural adecvat desfă urării acŃiunii romanului la care lucra, Ōe Tadasu colindă această zonă marginală, notându i atent detaliile, iar o ploaie repede de vară, datorită căreia oferă adăpost sub umbrela sa unei localnice, pe nume O yuki, va da na tere unei relaŃii de iubire, din care se va inspira pentru terminarea romanului în lucru. NaraŃiunea i „romanul în roman” se reflectă reciproc ca ni te subtile oglinzi mi cătoare [17], amândouă pendulând între ficŃiune i biografic. Pe alocuri, romanul în roman ajunge în prim plan, iar ficŃiunea pare să se piardă în real i invers, naratorul i scriitorul Ōe Tadasu descoperind virtutea în cartierele de plăceri, frumosul în urât i labirintul propriului eu în labirintul locului [18] pe care l frecventează: „Dacă a compara o animatoare din împrejurimile cartierului Ginza cu una din aceste fete de la fereastră, a prefera o pe ultima, simŃind că ar fi mai probabil să poŃi vorbi cu ea despre sentimente umane, iar dintre cele două cartiere, l a alege pe acesta din urmă, care nu avea strălucirea superficialităŃii, lăsând mai puŃin sentimentul dezagreabil al unei aparenŃe în elătoare.” [19] DispreŃuind modernitatea superficială a centrului capitalei, naratorul din Bokutō kidan i scriitorul romanului DispariŃia caută vechea tradiŃie japoneză i resturile dintr o cultură autentică, ceea ce l orientează înspre părŃile neglijate ale ora ului: „La Tokyo existau locuri tradiŃionale celebre prin frumuseŃea lor, dar, după cutremur, construcŃia noilor cartiere stricase vechile peisaje. Voiam să descriu această situaŃie, de aceea alegerea locurilor unde se ascundea Taneda se orienta fie înspre Honjō sau Fukagawa, fie
82 înspre ni te locuri de la marginea cartierului Asakusa, dacă nu era o străduŃă întunecată din ceea ce fusese odată o câmpie învecinată.” [20] Povestea este aceea a zonelor decadente din interiorul ora ului Tokyo. Naratorul i scriitorul Ōe Tadasu poartă convingerea că mulŃi dintre cititorii cărora li se adresează nu se aventuraseră niciodată pe aceste străzi lăturalnice, de aceea insistă asupra tuturor detaliilor: clădiri, magazine, canale, chiar ŃânŃari, detalii persuasive care conferă scenei o întreagă naturaleŃe i o culoare proprie. Dar întreaga poveste se suprapune peste ceva iraŃional, un vag sentiment de singurătate i melancolie al lui Ōe Tadasu, trăit, de altfel, i de Chōkichi, personajul principal din Sumidagawa , a cărui singură dorinŃă se rezumă, în final, la aceea de a întâlni o femeie frumoasă i tandră: „... il n’arrive pas à en saisir lui même le pourquoi; il est seul, il est triste, un point c’est tout. Il est pressé par une aspiration à chaque instant plus lancinante vers quelque chose d’indéfinissable et qui puisse apaiser cette solitude et cette tristesse; il voudrait ardemment épancher la confuse douleur tapie au creux de sa poitrine devant une belle femme, peu importe laquelle, qui lui répondrait d’une voix tendre.” [21] Prin tu e de culoare i reprezentări parŃiale, prin câteva „semne” i prin particularitatea melancolic romantică a tonului, romanul capătă nuanŃa unei evocări poetice, ce se scrie în faŃa cititorului, ficŃionalul substituind realitatea, iar realul făcând loc reveriei: „Ces instantanés de la société japonaise urbaine surgissent à la frontière du rêve.” [22]. Romanul modern al lui Nagai Kafū reprezintă atât o reflecŃie asupra naraŃiunii i a discursului despre naraŃiune, cât i, citit în cheie realistă, o descriere a transformărilor peisagistice urbane observate de către narator în timpul peregrinărilor sale. Bokutō kidan este un text care relevă duplicitatea privirii i, pe alocuri, o distanŃare critică, obiectivă a autorului faŃă de obiectul creaŃiei sale. Ninjōbon (‘roman sentimental’) din epoca Meiji de care se arăta atât de interesat Nagai Kafū propunea o privire simplă, chiar confuzia cu propriul obiect, foarte apropiat prin tehnică de monogatari (‘discurs romanesc’). În mod invers, Nagai Kafū, de i romancier, este un foarte slab povestitor, dar poate că tocmai această dezbinare înseamnă na terea unui roman: „Le roman ne naît guère dans une société en accord avec elle même.” [23].
III. Romanul ca act de creaŃie artistică: empatie , observaŃie , lectură i meditaŃie contemplativă Temele esenŃiale ale romanului exilului interior Bokutō kidan , înstrăinarea individului de lume i agonia tradiŃiei, exprimate prin intermediul peisajelor sau al personajelor sunt temele centrale ale dramei civilizaŃiei epocii în care trăie te Nagai Kafū. Temele nu sunt, prin urmare, nici obiectul romanului, nici elemente într un roman, ele sunt soclul i scheletul ce i desenează forma cu ajutorul materiei; o compun în sensul cel mai strict al termenului, îi sunt propria condiŃie. În romanul scriitorului japonez, artistul devine mai degrabă un observator decât un participant activ la mersul societăŃii, explicându se astfel, fără nici o dificultate, refuzul arătat de acesta faŃă de componenta socială i politică a realităŃii: „All we wish to do is to take a good look at life’s realities, to show that such and such a form of life exists under such and such circumstances.” [24]. Dar „culoarea” sau ceea ce poetica occidentală nume te „atmosferă” nu poate fi redată într un roman, consideră Nagai Kafū, decât dacă autorul î i manifestă vădit empatia faŃă de personaj sau faŃă de peisajul descris, pe care trebuie să o prindă în oglinda minŃii sale [25]. În dorinŃa de a imita natura, scriitorul operează o selecŃie în funcŃie de empatia cu locul sau oamenii: „I am now seeking the kind of art that most befits my physique, my life, and my temperament.” [26], astfel încât materialul ales să reveleze adevăruri ascunse despre viaŃă. Scriitorul japonez a găsit însă acest adevăr numai printre vieŃile anonime ale locuitorilor străzilor periferice din capitala Tokyo din prima jumătate a secolului al XX lea, întrucât ace tia, printre care se numără i geisha sau diferite alte feluri de animatoare, ca, spre exemplu, „femeia de la fereastră”, de i nu aparŃin societăŃii respectabile, dau dovadă de mai mult omenesc i de mai puŃină falsitate. În acest sens, Ōe Tadasu citează în Bokutō kidan din propriul roman Mihatenu yume ( Vis neterminat ), volum ce fusese
83 publicat de Nagai Kafū în 1910, unde motivează insistenŃa eroului de a se întoarce neostenit în acest cartier de plăceri: „Dacă avusese energia să frecventeze „lumea florilor i a sălciilor”, zi după zi, ani i ani, este pentru că tia perfect că aceste cartiere erau ale necinstei i ale obscurităŃii. În aceste circumstanŃe, dacă lumea admira un dezmăŃat ca i cum ar fi fost un fiu loial, el n ar fi vrut să audă asemenea complimente i ar fi trebuit să meargă până într acolo încât să i vândă casa. Indignarea sa în faŃa vanităŃii ipocrite a soŃiilor legitime, în faŃa în elăciunilor societăŃii onorabile era forŃa unică ce l făcea să se grăbească într o altă direcŃie, despre care tia, de la început, că era aceea a necinstei i obscurităŃii. În alŃi termeni, îi făcea mai multă plăcere să întrezărească resturile unei frumoase broderii în mijlocul unei zdrenŃe abandonate, decât să descopere tot felul de pete murdare pe un perete considerat imaculat. Nu sunt rare situaŃiile în care pământul din palatul dreptăŃii este plin de excremente de pasăre sau de obolani i, invers, în care, pe fundul văii viciului, poŃi culege i strânge din abundenŃă florile frumoase ale sentimentelor umane i fructele parfumate ale lacrimilor.” [27] Nagai Kafū consideră că, atunci când scriitorul descrie un peisaj, un lucru sau un individ, maestrul său este natura, iar când ajunge să vorbească despre rolul lor în roman, el î i devine propriul maestru. Naratorul din Bokutō kidan este un romancier în vârstă ce i poveste te cititorului ultimele experienŃe ale vieŃii, astfel încât naraŃiunea principală este precedată de conversaŃia sa cu un anticar i un poliŃist, este întreruptă apoi de inserarea unor fragmente dintr un roman pe care l scrie i se încheie printr un lung postscriptum ce seamănă cu un eseu independent. Dar, pentru scriitor, personajul este mult mai important decât scenariul acŃiunii: „Ceea ce mă interesează în primul rând când scriu un roman este alegerea i descrierea locurilor în care trăiesc personajele i unde se desfă oară acŃiunea. Gre isem adesea punând accentul principal pe scena de fundal mai degrabă decât pe caracterul personajelor.” [28] De aceea, în romanul său, o descriere realistă a unui peisaj i o vie caracterizare a unui personaj sunt însoŃite adesea de o intrigă săracă i, uneori, de o secvenŃă chiar artificială a evenimentelor [29], cum se întâmplă în Bokutō kidan , când personajele descrise cu mare acurateŃe se întâlnesc într un loc redat cu multă minuŃiozitate, doar că întâlnirea lor este pur accidentală. Considerată una dintre capodoperele genului în literatura japoneză modernă, scena în care se întâlnesc pentru prima oară protagoni tii din Bokutō kidan i a câ tigat, de a lungul timpului, celebritatea. Scriitorul Ōe Tadasu se plimbă prin cartierul cu felinare ro ii Tamanoi, din Tokyo, când simte brusc în aer ameninŃarea unei ploi de vară. ToŃi trecătorii î i caută grăbiŃi un adăpost, mai puŃin scriitorul care, potrivit unei obi nuinŃe îndelungate, nu se desparte niciodată de umbrelă în plimbările sale. O are i de data aceasta la el, încât î i poate continua nestingherit periplul prin ploaie. Aude însă o voce feminină ce l roagă să i dea voie să se adăpostească sub umbrela lui, astfel că i împarte umbrela cu străina care se dovede te a fi o localnică, până la locuinŃa acesteia: „Brusc (s.n.), am văzut un bărbat în bluză albă care, strigând „ O să plouă!”, alergă i dispăru după noren ul a ceea ce părea a fi un restaurant de oden , în faŃă. Apoi, o femeie cu un orŃ de bucătărie i trecători fugiră cu mare zgomot. Într o clipă, ca i cum întreg cartierul ar fi fost brusc (s.n.) pradă unei vrăji, se auzi un bubuit, asemănător unui stor ce s ar fi prăbu it sub efectul unei vijelii de scurtă durată, i hârtii i resturi începură să zboare deasupra străzii, ca ni te fantome. În curând, fulgerele străluciră violent, urmă apoi o lovitură de tunet slabă i o ploaie grea începu să cadă cu stropi mari. Într un moment, cerul senin al acestei seri se schimbase de nerecunoscut. Am obiceiul, de ani de zile, să nu ies fără umbrelă. În ciuda timpului frumos, eram deja în sezonul ploios i, în ziua aceea, bineînŃeles, o luasem ca un pachet învelit în furoshiki . N am fost deci deloc surprins, mi am desfăcut lini tit umbrela i am început să merg privind, de la adăpost, cerul i ora ul, când, pe nea teptate (s.n.), am auzit o voce în spatele meu: „ Domnule, mă adăpostiŃi pân acolo?”. Abia ce au fost rostite aceste cuvinte, gâtul alb al unei femei se strecură sub umbrela mea. Coafura sa înaltă, după moda tsubushi , tocmai fusese terminată, o dovedea mirosul de cosmetice, i
84 firele din argint care o Ńineau recăzuseră pe păr. Mi am amintit salonul de coafură cu porŃile larg deschise pe lângă care tocmai trecusem.” [30] La scriitorul japonez, acŃiunea trebuie să servească caracterizarea personajului, de aici i numeroasele coincidenŃe care apar în text. În Bokutō kidan , Ōe Tadasu i tânăra fată „de la fereastră” se întâlnesc din pură întâmplare, datorită unei averse de ploaie. De i î i are i viaŃa reală partea ei de … întâmplare, în ciuda descrierii impecabile, cititorul ar putea avea impresia că circumstanŃele sunt voit accidentale: fără ploaia nea teptată de vară, cei doi nu s ar fi întâlnit niciodată. Naratorul intervine imediat, anticipând reacŃia cititorului căruia această ploaie de vară i s ar putea părea voit întâmplătoare: „Poate că cititorul va fi surprins de atitudinea familiară din partea mea faŃă de o femeie întâlnită pentru prima oară pe o stradă. Nu fac, totu i, decât să relatez cum s au derulat circumstanŃele acestei întâlniri întâmplătoare, fără să înfrumuseŃez realitatea. Nu e acolo nici o motivaŃie. Citind că totul a început în urma unei averse de ploaie i a bubuiturilor de tunet, unii vor ironiza, fără îndoială, stilul convenŃional al autorului, dar, tocmai pentru că am luat acest lucru în considerare, n am vrut să aranjez faptele într o altă manieră. Evenimentele din noaptea aceea, provocate de o aversă de seară, mi s au părut interesante tocmai din acest aspect în totalitate clasic i, în fapt, doar pentru că am vrut să relatez aceasta am început să scriu paginile de faŃă.” [31] Ōe Tadasu se apără susŃinând că această coincidenŃă a avut loc cu adevărat. Omul este o marionetă în mâinile destinului, de ce nu ar putea fi atunci i un personaj în mâinile creatorului său?! Pentru scriitorul japonez, schiŃarea i conturarea unui personaj vor fi de succes doar dacă vor deriva dintr o observaŃie actuală, completată de puterea imaginaŃiei [32], astfel încât totul să arate, în final, ca o observaŃie a exteriorului făcută însă din interior. ObservaŃia i empatia devin la Nagai Kafū principiile fundamentale ale procesului de creaŃie artistică, condiŃiile sine qua non cu ajutorul cărora creatorul intră în interiorul subiectului, percepându l dinlăuntru, într o dimensiune profundă a lui: „La început, când mi am conceput intriga romanului DispariŃia , mă hotărâsem că se va lega foarte simplu o relaŃie între animatoarea de bar Sumiko, care împlinea anul acela douăzeci i patru de ani, i Taneda, care avea cincizeci i unu, dar, pe măsură ce pensula aluneca pe hârtie, simŃeam că lipsea aici o tu ă de naturaleŃe. Din acest motiv i, de asemenea, din cauza căldurii care domnea în acel moment, mi am întrerupt scrisul. Dar acum, sprijinit de parapet, ascultam muzica i cântecele unui dans folcloric care veneau din parc, în aval. Mi am amintit intonaŃia vocii lui O yuki i atitudinea sa de puŃin mai înainte, când, sprijinită de fereastra de la etajul întâi, îmi spusese: „ Sunt deja trei luni, nu i a a a?!”, iar relaŃia dintre Sumiko i Taneda nu mi se mai părea deloc lipsită de naturaleŃe. N avea nici un sens să renunŃi la o poveste sub pretextul că ar fi o pură imaginaŃie a autorului. Aveam impresia că, dac a modifica mersul proiectului iniŃial, rezultatul nu ar fi decât mai prost.” [33] Dar o asemenea atitudine se grefează pe estetica tradiŃională japoneză a uniunii dintre artist i subiectul creaŃiei sale, concept pre modern potrivit căruia creatorul nu i poate contempla deta at subiectul; el trebuie să pătrundă în interiorul lui, observându i atent viaŃa i trăirile, cu atât mai mult cu cât fiecare om î i are propriul său caracter: „Du moment qu’un insecte minuscule a lui aussi son petit bout d’âme, chaque homme peut bien avoir son propre tempérament.” [34]. Personajul autobiografic este o caracteristică specială, o particulară tendinŃă de a căuta absolutul direct în realitate [35], sufletul japonez preferând adesea scufundarea în contemplarea tăcută a fenomenelor i încercând, pe de altă parte, o prezentare „obiectivă” a ceea ce se ascunde în vizibil i a ceea ce este dincolo... Căutând să fie obiectiv, pentru Nagai Kafū, personajul î i are originea într o filosofie romantică asupra vieŃii. O yuki, personajul feminin din Bokutō kidan , este adusă în faŃa cititorului printr un efort elaborat, progresiv. Întâmplarea o scoate din umbră, dar faŃa sa nu este luminată decât de lumina
85 fulgerului sau, eventual, de luminile nopŃii, ca i cum lumina zilei ar părea prea puternică pentru „femeia de la fereastră”. Ea trebuie să rămână cu aura ei de mister care este aura trecutului său, iar luminile sunt cu atât mai fascinante cu cât apar mai puŃin distincte. Scriitorul încearcă să o extragă pe O yuki din profunzimile trecutului, dar, pe de altă parte, nu dore te, de asemenea, să i acorde decât contururi de clar obscur, transformând o parcă doar într o aparenŃă: „Dar există un fapt care mă face să afirm că observaŃiile mele nu erau în întregime nefondate. Independent de caracterul său, exista o legătură care apropia, care punea în armonie trecătorii de partea cealaltă a ferestrei i O yuki din interior. Dacă am comis o gre eală considerând că era o fire veselă, care nu suferea, în mod particular, de condiŃia ei, eroarea provine tocmai din această armonie, iată care ar fi scuza mea. În afara ferestrei, era mulŃimea. Adică lumea. În interior, un om. Între acestea, nu se afla nici un element susceptibil de a crea un contrast semnificativ. Pentru ce motiv? O yuki era încă tânără. Ea nu i pierduse încă legăturile cu emoŃia cotidiană a lumii exterioare. O yuki a ezată pe fereastră î i înjosea corpul, dar î i păstra ascunsă, în adâncul sufletului, personalitatea. Oamenii care treceau prin faŃa ferestrei sale î i scoseseră masca de îndată ce intraseră pe această străduŃă i i lăsaseră la o parte amorul propriu.” [36] În urma unei perioade de emoŃie intensă, scriitorul, în acela i timp cititor pasionat i gânditor , contemplă experienŃa transformând o într o componentă a propriei perspective de a vedea lumea: „Silueta lui O yuki, cu părul aranjat mereu după moda shimada sau marumage , murdăria canalului i Ńârâitul ŃânŃarilor aveau întotdeauna un puternic efect asupra simŃurilor mele, făcând să renască un timp dispărut cu treizeci, patruzeci de ani în urmă. A vrea să exprim, fără nici un ocol, dacă lucrul ar fi posibil, toată recuno tinŃa mea faŃă de cea care mă introducea în aceste efemere i stranii iluzii. Mai înzestrată în talentul ei de a face să reînvie trecutul decât actorul unui kyōgen de Nanboku sau decât un Tsuruga ceva spunând povestea lui Ranchō, O yuki era o actriŃă tăcută.” [37] Cronotopul [38] interior din romanul Bokutō kidan sau timpul i spaŃiul vieŃii înfăŃi ate aici se intersectează cu cronotopul exterior real, dat de o străduŃă fără nume dintr un cartier periferic, aflat la răsărit de fluviul Sumida, titlul devenind, prin urmare, primul indiciu, extrem de sugestiv, al timpului ce se relevă în spaŃiu i al spaŃiului înŃeles i măsurat prin timp. Dacă b okutō înseamnă ’la răsărit de fluviu’, iar kidan ‘poveste stranie, deosebită’, semnificaŃia globală a titlului ar deveni sugestia unui joc subiectiv cu timpul acelui loc. Non linearitatea temporală devine i mai transparentă prin introducerea romanului în roman, evenimentele din Bokutō kidan fiind relaŃionate strâns cu scrierea celuilat roman. Fără să fie în întregime o naraŃiune retrospectivă de tip autobiografic, Bokutō kidan este, pe alocuri, o compoziŃie de texte de tip jurnal i corespondenŃă sau de un tip special de intertextualitate, identificată în tehnica „punerii în abis” ( mise en abyme ). Bokut ō kidan devine astfel un text narativ ce oscilează permanent între un roman pseudo autobiografic ( DispariŃia ), ce tinde să se focalizeze asupra existenŃei unui personaj, i unul de tip autobiografic ( Bokutō kidan ), aparent autentic, ce evidenŃiază vocea unui narator [39]. Primul roman ( Bokutō kidan ) devine, din punct de vedere cronologic, sursa pentru cel de al doilea ( DispariŃia ), în ordinea întâmplării i cea a povestirii, dar oricare ar fi relaŃia dintre conŃinut i biografie, adaptând cuvintele la lume i lumea la cuvinte, naratorul homodiegetic [40], enunŃătorul povestirii transformat în personaj al întâmplării devine, în cele din urmă, ca rezultat al mecanismului povestirii, el însu i fictiv. NaraŃiunea s a transformat într un discurs bivocal, cele două romane fiind corelate dialogic, un dialog potenŃial a două concepŃii despre lume care, în acest caz, sfâr esc prin a coincide. În acest sens, limbajul textului narativ este suficient de transparent ca să arate, fără ornamente inutile, într un mod delicat i subtil, atitudinea scriitorului faŃă de subiect, personaj sau peisaj: „Pentru a deveni intim cu ele, pentru ca să evit, cel puŃin, ca, din respect, ele să se îndepărteze de mine , mă gândisem că cel mai bine era să mi ascund statutul social actual. Mi ar fi fost foarte neplăcut să fi fost considerat de ele ca un bărbat a cărui poziŃie socială făcea inoportună prezenŃa sa într un asemenea loc. Voiam să evit, pe cât posibil, să fiu luat
86 drept cel căruia îi face plăcere să privească din înălŃime, ca i cum ar fi la teatru, existenŃa lor nefericită. N aveam altă soluŃie decât să mi ascund identitatea.” [41] Iar „tonul” celor două romane se corelează cu sunetele i aranjamentele lor [42], strâns asociate cu anumite sentimente i emoŃii: „Favorizată de împrejurări, starea mea sufletească se intensifica pe măsură ce un vânt rapid venind din strada principală se năpusti asupra străduŃei i, după ce se lovise ici i colo, intră prin fereastra mică până în interiorul casei i făcu să se clatine firele din noren la care erau atârnaŃi clopoŃei. Cu acest zgomot, starea mea părea să devină din ce în ce mai profundă.” [43] Doar în felul acesta, omul interior, omul ce începe să existe pentru sine în Bokut ō kidan , se vede ajuns la o unitate cu con tiinŃa sa. Dar existenŃa nu mai este neapărat vizibilă i audibilă, făcând loc noŃiunii de „gândire tăcută”. MuŃenia i invizibilitatea au pătruns în om i, o dată cu ele, a apărut i singurătatea lui. Însă imaginea omului este multistratificată i diversă. Timpul biografic se poate obiectiva, constituind timpul revelării caracterului într o realitate istorică. Bokutō kidan analizează astfel, pe diverse paliere, materialul oferit de experienŃa personală a autorului devenit narator i personaj, iar acolo unde este necesar intervine ficŃiunea pentru a lega verigile lanŃului, activând imprevizibilul ce stă sub semnul categoriei „brusc” [44], al hazardului miraculos i nea teptat. Romanul Bokutō kidan este, în final, cântecul de lebădă al perioadei Meiji care i a trădat promisiunile iniŃiale i care, vrând să grefeze un corp străin pe un trunchi dezrădăcinat, a provocat o criză profundă: „Il en étaient aussi la possibilité et si le bonheur de Kafū est d’avoir pu s’en saisir, son mérite est d’avoir su s’en emparer et d’en avoir fait le véritable roman du « mal du siècle » qu’appelait son époque”. [45]. Drama Japoniei contemporane se poate întrezări printre liniile cărŃii, conferindu i acesteia tonul de o rezonaŃă atât de dezolantă. Dar romanul mai vorbe te i despre probabilul propriu final de creaŃie al naratorului/ scriitorului, ancorat în sfâr itul literaturii perioadei. Nagai Kafū nu este un scriitor angajat în accepŃiunea tradiŃională a termenului, de i critica epocii este permanent prezentă în text, pentru acesta, scriitorul fiind un om de cultură retras dintr o viaŃă utilitaristă, ce observă cu simpatie i empatie oamenii i obiectele care i se potrivesc felului de a gândi i de a simŃi, dar despre care scrie cu o înŃelegere profundă, fără să i fi pierdut obiectivitatea [46]: „En observateur solitaire, souvent ironique, avec la précision d’un géographe ou d’un sociologue et le talent d’un peintre, Nagai Kafū s’attache dans chacun de ses écrits à cerner la réalité sociale de la ville, l’évolution du tracé urbain, et celle du comportement de ses contemporains.” [47]. Nagai Kafū a fost un singuratic ce a observat viaŃa din interiorul ei, con tient că în spatele frumuseŃii acestei lumi se află tristeŃea, derivată din imperfecŃiunea omenească. Dar această tristeŃe este inseparabilă de mo tenirea spirituală a omului i, prin urmare, el o resimte ca o parte naturală a sa [48]. În timp ce în Occident tristeŃea presupune agonia efortului, în Orientul îndepărtat însă aceasta este atinsă de resemnare. În dorinŃa de a transforma durerea i tristeŃea în frumuseŃe artistică, pentru a da na tere acestei „infinite tristeŃi adânci” („infinetely deep sorrow”), autorul japonez continuă să scrie despre geisha sau despre femeia de la fereastră , pe care le a ază pe fundalul unor gravuri ukiyoe (‘desene ale lumii plutitoare’): „O yuki era muza care, în sufletul meu ostenit, făcuse să reînvie, din întâmplare, iluzia, plină de nostalgie, a unei lumi trecute. Dacă inima ei nu s ar fi întors spre mine, sau dacă, cel puŃin, nu mi a fi dat seama , fără nici o îndoială c a fi rupt i aruncat de multă vreme manuscrisul de pe biroul meu. O yuki a fost cea care a inspirat i încurajat, în mod special, un autor bătrân, renegat de societatea timpului său, să sfâr ească un manuscris, ultima sa lucrare, după toate aparenŃele. De câte ori o priveam, voiam să i mulŃumesc din tot sufletul. Din punctul de vedere al consecinŃelor, trăsesem pe sfoară, fără îndoială, această femeie căreia îi lipsea experienŃa de viaŃă i mă jucasem nu numai cu trupul, dar i cu sentimentele ei. În adâncul sufletului, voiam să mi cer iertare pentru
87 această gre eală greu de scuzat, dar, în acela i timp, mă lamentam de circumstanŃele care făceau imposibil acest lucru.” [49] Or, tocmai această tristeŃe ce aminte te de precaritatea frumuseŃii lumii plutitoare îl va îndemna pe scriitor să i dorească să guste plăcerea de a o trăi, iar Bokutō kidan conŃine toate ingredientele conceptului de „frumos” la Nagai Kafū: imperfecŃiunea omenească, pasivitate orientală i senzualism epicurean: „Numai un bătrân mai poate vorbi despre trecut savurând o cea că de ceai. Fără să o fi premeditat, într un colŃ al labirintului, învăŃasem să i fur o jumătate de zi de lini te acestei lumi efemere. În acest scop, chiar dacă pentru ea fusese un deranj, venisem, din când în când, să mă distrez i mi dorisem să fiu primit cu plăcere.” [50]
IV. În loc de concluzii Ōe Tadasu, ca i Nagai Kafū, retras din lumea socială i politică, descrie câteva din tu ele de culoare ale unei alienări generale. Pentru scriitorul japonez , singura scăpare pare a fi ie irea din convenŃie i suprimarea codurilor. Drept urmare, se îmbracă neglijent, pentru a găsi în imensitatea vieŃii urbane împovărătoare un loc lini tit i spontan, unde oamenii se regăsesc parcă într un fel de complicitate, ca într o societate paralelă. Dar bre a nu poate fi decât efemeră, ca această lume trecătoare, promisă dispariŃiei. i totul sfâr e te la limita între real i ficŃional, dovedindu se cu neputinŃă de evitat intruziunea unuia în celălalt. Romanul în roman încheiat este înscris în filigran în celălalt ce rămâne deschis, amândouă păstrându se vii în mintea i sufletul visătorului neputincios Ōe Tadasu, al cărui nume trimite la Analectele confucianiste: „ei vor restabili ordinea în această lume…” ÎnŃelegând valoarea libertăŃii individului, dar i aceea a unui stat, principii pe care se sprijină civilizaŃia occidentală, cu totul noi la vremea aceea pentru Orientul îndepărtat, Nagai Kafū a putut critica cu asprime falsitatea lumii contemporane, mânată doar de ipocrizie i vanităŃi [51], iar luciditatea l a făcut să rămână neimplicat în atitudinea ultranaŃionalistă care a precedat cel de al doilea război mondial. De la finele anilor 1930 i până la sfâr itul războiului din Pacific, când asupra Japoniei apăsa militarismul, Nagai Kafū s a înstrăinat complet de societate, romanul O poveste neobi nuită la răsărit de fluviu scris în această perioadă fiind asemuit cu Sasame yuki (Zăpadă măruntă ) al lui Tanizaki Junichiro, considerat una dintre „operele nepereche ale Japoniei din anii războiului” [52]. Critic la adresa realităŃii înconjurătoare, Nagai Kafū nu se lasă pradă tăvălugului vremii i uitării pe care acesta o aduce cu sine, adâncindu se în nostalgia unei vârste de aur care devine pentru el perioada Edo. Deja de multă vreme scriitorul japonez alesese izolarea i renunŃarea la lume [53], în încercarea încrâncenată de a i apăra libertatea de a se putea deda bucuriei clipei. PlimbăreŃul care bate intersecŃiile cele mai animate ale capitalei, dar i străzile sale tăcute i cartierele cu case de ceai i geisha , se încăpăŃânează să i păstreze plăcerile într o lume care se schimbă sub ochii lui, retrăgându se tot mai mult, de a lungul anilor, în singurătatea sa. AŃintindu i privirea asupra unei Japonii dispărute sau pe cale de dispariŃie, Nagai Kafū încearcă să regăsească rădăcinile unei Japonii dezrădăcinate i să i păstreze o fărâmă din sufletul care cunoa te metamorfoza modernităŃii. Iubirea sa pentru Edo, pentru locurile i oamenii capitalei, corespundea, într o anumită măsură, preferinŃelor sale dintotdeauna. A fost, prin urmare, în cazul lui Nagai Kafū, o întâlnire fericită între pasiune i cugetare, între plăcere i reflexie. Scriitorul japonez î i dorise să devină „un autor de divertisment” în maniera Edo, dar se impune evidenŃiată diferenŃa: scriitorul perioadei Edo era captivul unei condiŃii date, în timp ce Nagai Kafū i o alesese singur, fără să i o trădeze vreodată. O existenŃă solitară i încăpăŃânată a unui om care nu s a dezminŃit niciodată, fie chiar i în momentele dificile ale imperialismului nipon de dinainte i după cel de al doilea război mondial. CondiŃia marginală i umilă a locuitorilor din cartierele periferice ale capitalei o recunoa te ca aparŃinându i i lui însu i, de aceea romanul său este cronica evoluŃiei Japoniei moderne văzute prin transformările ei, prin fenomenul de degradare până i a curtezanelor sale, de la geisha , ce mai păstrau puŃin din cultura Edo, la dansatoarele de revistă din 1945.
88 Romanul lui Nagai Kafū a fost angajat pe o cale trasată dinainte, fără întoarcere, dar cu meandre i fantasme. Bokutō kidan este interpretat de critica literară japoneză fie ca o iniŃiativă de „autojustificare” a autorului, fie ca o naraŃiune căreia i se poate evidenŃia aspectul moral sau „deruta unui confucianist”, fie ca un text paseist [54] i probabil că este câte puŃin din fiecare. Lumea romanului său se limitează la un număr redus de personaje, stabilite într o locaŃie particulară, în general, aceea a cartierelor lumii florilor i a sălciilor , aflate pe cale de dispariŃie, mediu pe care l examinează prin trăsături precise, relevând, i în acest fel, inexorabila lege a timpului, capcanele dezvoltării economice precum i irepresibila dorinŃă de fericire a omului. Pentru Nagai Kafū, scriitura este o practică cotidiană prin care i analizează i i fortifică emoŃiile, în încercarea de a răspunde întrebărilor legate de lume, viaŃă i moarte. Elegant, erotic i aristocratic, romanul lui Nagai Kafū Bokutō kidan (O poveste neobi nuită la răsărit de fluviu ) are o savoare aparte. Captivant, anti social, incapabil de entuziasm la adresa marilor prefaceri tehnologice ale epocii, Nagai Kafū rămâne o voce unică i personală [55], căruia, într un oarecare paradox, sunetele de shamisen i au amintit parcă mereu de mirosul străduŃelor pariziene străbătute în tinereŃe. Iar atunci când nu se aude, s hamisen ul care nu cântă invocă, în tăcere, elegia tristă a cartierelor din shitamachi , ce încearcă să descrie viaŃa nu în conformitate cu un canon estetic sau moral, nu cum ar trebui să fie, ci a a cum este:
Parler ainsi désormais Serait vaine plainte... A bien réfléchir... Le sable bleu du rivage, Se mire dans l’eau... [56]
Bibliografie 1. Rimer, 1991, A reader’s guide to Japanese Literature, Tokyo: Kodansha International, 18 2. Nagai, Kafū, 2007, Rivalry. A Geisha’s Tale , translated by Stephen Snyder, New York: Columbia University, vii 3. Keene, Donald, 1991, Literatura japoneză , în române te de Doina i Mircea OpriŃă, Cuvânt înainte i Compendiu de literatură japoneză de Sumiya Haruya, Bucure ti: Editura Univers, 94 95 4. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 14 5. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 16 6. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 16 7. Simu, Octavian, 1994, DicŃionar de literatură japoneză , Bucure ti: Editura Albatros, 187 8. Benl, Oscar, 1953, Naturalism in Japanese Literature , în „Monumenta Nipponica”, Vol. 9, No. 1 / 2, 12 9. Kanazawa, Kimiko, 1999, La France d’un jeune écrivain japonais: Nagai Kafu (1879 1959) , Conférence donnée le 25 novembre 1999 dans le cadre du Congrès International G.E.O – Groupe d’études orientales, slaves et néo helléniques à l’Université Marc Bloch Strasbourg « Tradition et modernité en Orient et dans les mondes slave et néo hellénique : l’inspiration française », Seiji University: Liberal Arts Review, 89 10. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 25 11. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 20 12. Katō, Shūichi, 1998, Istoria literaturii japoneze (De la origini până în prezent), vol. II, traducere din limba japoneză de Kazuko Diaconu i Paul Diaconu, Bucure ti: Editura Nipponica, 780 13. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 23 14. Nagai, Kafū, 1992, Une histoire singulière à l’est du fleuve , traduit du japonais par Alain Nahoum, Paris: Gallimard, 12 15. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami,144
89 16. Benl, Oscar, 1953, Naturalism in Japanese Literature , în „Monumenta Nipponica”, Vol. 9, No. 1 / 2, 25 17. Rimer, J. Thomas, 1991, A reader’s guide to Japanese Literature , Tokyo: Kodansha International, 119. 18. Ishizaka, Mikimasa, 1993, „ Bokutō kidan” no meiro. Roji no hakken, în “Kaihatsukōgakubu ippankyōikukei”, Tokai University, dai3gō, 34 36 19. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami,108 20. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 29 21. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 87 22. Nahoum/Kafū 1992: 21 23. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 151 24. Kafū, apud Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 27 25. Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 48 26. Kafū, apud Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 34 27. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 96 28. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 29 29. Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 28 30. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 35 36 31. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 45 32. Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 32 33. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 111 112 34. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 103 35. Benl, Oscar, 1953, Naturalism in Japanese Literature , în „Monumenta Nipponica”, Vol. 9, No. 1 / 2, 32 36. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 125 37. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 74 38. Bahtin, M., 1982, Probleme de literatură i estetică , traducere de Nicolae Iliescu, PrefaŃă de Marian Vasile, Bucure ti: Editura Univers, 294. 39. Genette, Gérard, 1982, Palimpsestes. La littérature au second degré , Paris: Editions du Seuil, 139 40. Genette, Gérard, 1994, Introducere în arhitext. FicŃiune i dicŃiune , traducere i PrefaŃă de Ion Pop, Bucure ti: Editura Univers, 117 41. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 96 97 42. Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 47 43. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 129 44. Bahtin, M., 1982, Probleme de literatură i estetică , traducere de Nicolae Iliescu, PrefaŃă de Marian Vasile, Bucure ti: Editura Univers, 372 45. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 151 46. Cf. Ueda 1990: 37 47. Nagai, Kafū, 1992, Une histoire singulière à l’est du fleuve , traduit du japonais par Alain Nahoum, Paris: Gallimard, 8 48. Ueda, Makoto, 1990, Modern Japanese Writers and The Nature of Literature , Standford: Standford University Press, 39 49. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 128 50. Nagai, Kafū, 1947/ 2006, Bokutō kidan , Tokyo: Iwanami, 136
90 51. Simu, Octavian, 1994, DicŃionar de literatură japoneză , Bucure ti: Editura Albatros, 186 52. Katō, Shūichi, 1998, Istoria literaturii japoneze (De la origini până în prezent) , vol. II, traducere din limba japoneză de Kazuko Diaconu i Paul Diaconu, Bucure ti: Editura Nipponica, 781 53. Origas, Jean Jacques, 1989, Dans la lumière des jours ordinaires. Histoire et roman de l’après guerre , în De Vos, Patrick (coord.), Litterature japonaise contemporaine. Essais , Bruxelles: Editions Labor, 16 54. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 23 55. Rimer, J. Thomas, 1991, A reader’s guide to Japanese Literature , Tokyo: Kodansha International, 120. 56. Nagai, Kafū, 1975, La Sumida , traduit du japonais par Pierre Faure, Paris: Gallimard, 86
91 PERIOADA PARIZIANĂ A LUI NICOLAE BREBAN (ÎNTR O SCHIłĂ A FENOMENOLOGIEI ETICULUI ÎN ROMANUL ROMÂNESC AL ANILOR `70)
NICOLAE BREBAN’S PARISIAN PERIOD (IN A SKETCH ON THE PHENOMENOLOGY OF ETHICS IN THE ROMANIAN NOVEL OF THE 70’S)
Nicolae IUGA Facultatea de tiinŃe Umaniste, Politice i Administrative Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” Arad e mail: [email protected]
Abstract Our essay focused over the 70 when the Romanian Novel has witnessed several notable successes, throuhg the writings of Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Eugen Barbu. We tried to present in a hegelian – like sketch the phenomenology of novel characters as a mode of ethical actions, reportted to the contemporary social environment. Bibliographical references focus mainly in reviews on the respective novels, printed in the literary magazines of the time.
Key words : literature, novel, ethics, fiction, phenomenology, subjectivity. Cuvinte cheie: literatură, roman, etică, ficŃiune, fenomenologie, subiectivitate .
Prezentarea în rândurile de faŃă a unei schiŃe fenomenologice sumare, care să articuleze coerent problematica etică din romanul românesc pe o perioadă determinată, nu î i poate propune să rescrie în cheie fenomenologică i istoria politică a epocii respective. Ci noi ne vom limita aici să reluăm în manieră propriu zis istorică, adică narativă i aleatorie, câteva momente politice, în raport cu care evoluează oarecum necesar demersul prozei de ficŃiune, ca devoalare de fiecare dată a intenŃionalităŃii etice disimulate în spatele discursului politic oficial. Pa ii istorici ar fi următorii: (a) Intr o primă etapă, avem instalarea brutală a comunismului, fraudarea alegerilor din toamna lui 1946, abolirea monarhiei, desfiinŃarea partidelor istorice, comunizarea proprietăŃii prin măsuri de forŃă, tendinŃe de rusificare culturală i instituŃională, reprimarea dură i condamnarea la închisoare a elitelor politice i a Ńărănimii independente, această din urmă măsură fiind întinsă cu aproximaŃie pe durata unui deceniu i jumătate. (b) Amnistierea deŃinuŃilor politici (pe la începutul anilor 60), moartea lui Dej, venirea la putere a lui Ceau escu, relativa deschidere către Occident din primii ani ai noii puteri, admiterea de pe poziŃii oficiale a ideii că în anii 50 s au comis o serie de gre eli, opoziŃia faŃă de invadarea Cehoslovaciei din august 1968, editarea în limba română a lui Hegel i reeditarea lui Kant, publicarea unor traduceri din literaturile occidentale i din filosofia existenŃialistă, estomparea represiunii politice, care ajunge să se limiteze la ameninŃări verbale i presiuni psihologice, adeziunea unor intelectuali percepuŃi ca ne comuni ti (Nicolae Breban, Paul Goma) la Partidul Comunist, realizarea unui climat de relativă libertate pentru creaŃia literară. (c) Constituirea treptată a unui regim de putere personală a lui Ceau escu (pe la jumătatea anilor 70) i iniŃierea cultului personalităŃii, limitarea drastică a libertăŃii de creaŃie artistică, crearea unui climat de teroare psihologico securistică, emigrarea unor scriitori în Occident, anihilarea mi cării iniŃiate de către Paul Goma în 1977, fuga lui Pacepa în SUA (1978), reprimarea metodică i brutală a intelectualilor de la începutul anilor 80, în cadrul afacerii numită meditaŃia transcendentală, apoi evoluŃia aberantă i patologică sistemului, în cursului anilor 80.
92 Literatura, în speŃă romanul, ca demers de cunoa tere a societăŃii i ca raportare inevitabilă la societatea vremii, a urmat tematic această sinusoidă, cu o inerŃie de ordinul a unu – două decenii, explicabilă prin dictatul politicului asupra creaŃiei literare. Este evident că scriitorii nu puteau scrie orice, ignorând comandamentele epocii, iar dacă o făceau totu i, editurile (toate sub controlul statului) nu publicau orice, decât numai ceea ce reu ea să treacă de cenzură i ce era în conformitate cu o orientare politică dată. Au existat scriitori, afirmaŃi încă din perioada interbelică, dispu i să se acomodeze (ca să ne exprimăm elegant) cu dictatura comunistă în faza cea mai brutală a represiunii, dând în acest timp lucrări ratate sub raportul estetic, al verosimilităŃii i al adevărului literar. Sunt citate în acest sens, cel mai frecvent, „Mitrea Cocor” al lui Sadoveanu sau „Un om între oameni” al lui Camil Petrescu. Totodată, în această perioadă apar unele romane relativ viabile, precum: „Bietul Ioanide” al lui Călinescu (1954), „MoromeŃii” lui Marin Preda (1955), poate i altele dar, lucru simptomatic, acestea sunt cu acŃiunea situată în trecutul antebelic. Romanele care atacau teme etice ale prezentului erau neverosimile, falsificate de tezismul ideologic, iar autorii care nu voiau să sacrifice adevărul estetic trebuiau să i construiască un referenŃial situat în trecutul pre comunist, un soi de paseism programatic. Faptul este remarcat ca atare de către cel mai avizat critic literar care s a ocupat de acea perioadă, Nicolae Manolescu (1). Problematica etică gravă, caracterul abuziv i criminal al regimului politic din anii 50, va constitui subiect de investigaŃie cu mijloace literare abia în romanul anilor 70, când va fi consacrată i sintagma „obsedantul deceniu”; într adevăr, romanul anilor 70 se va fixa tematic în mod obsesiv asupra anilor 50, comparabil într un sens cu maniera în care cinematografia românească de azi exploatează dramele sordide consumate prin anii 80, în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Succesul părea garantat, atunci ca i acum. In contextul deschiderii relative de la sfâr itul anilor 60, romanul românesc redescoperă individualitatea. Accentul se mută de pe „lupta de clasă” a anilor 50, pe dramele trăite de individ, pe temele e ecului i alienării, producându se discret o tendiŃă de sincronizare cu literatura existenŃialistă. Exemplul principal în acest sens ar putea fi romanul „AbsenŃii” al lui Augustin Buzura, apărut în 1969. După aceasta, a a cum observa i Eugen Simion (2), are loc na terea a ceea ce s a numit „romanul politic”, un roman al problematizării politice, care tematizează puterea sub diferite unghiuri, gen bogat ilustrat de autori precum: Al. Ivasiuc, Eugen Barbu, Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura, I. Lăncrănjan, Constantin łoiu, D.R. Popescu i alŃii. Este romanul care atacă, de i tardiv, problematica socială i morală a anilor 50. Câ tigul pentru cunoa tere a fost dublu. Romanul a devenit o modalitate de cunoa tere mai adecvată, mai concretă i mai credibilă a societăŃii române ti i a problematicii ei etice decât tiinŃele sociale, grevate de mo tenirea dogmatismului stalinist. In al doilea rând, denunŃarea (acesta este termenul) în proza de ficŃiune a celor întâmplate în anii 50 însemna nu doar o reparaŃie moral istorică, ci i exercitarea unui truc literar. Anii 50 erau totodată i un simplu pretext, pentru referiri voalate, indirecte i subtile la prezent i la racilele lui, aplicând la scară istorică dictonul latin: mutato nomine, de te fabula narratur . In definitiv, ca să l parafrazăm pe Aristotel, ficŃiunea este mai adevărată decât istoria, întrucât se aplică în chip egal i trecutului apropiat la care se referă, dar i prezentului nemijlocit, cu care se leagă prin semnificaŃii absconse, acceptate tacit. Acesta ar fi aspectul istoric. Structural, am putea degaja însă o fenomenologie sui generis a reacŃiilor etice, analizând personajele principale din mai multe romane, circumscrie toate perioadei analizate. Analiza fenomenologică poate fi considerată ca fiind proprie aici, întrucât demersul romanesc urmează cu necesitate, într o dezvoltare proprie, sinusoida vieŃii politice. Fenomenologia, aici, înseamnă evoluŃia personajelor literare, de la conflictele lăuntrice, subiective, la obiectivarea în statusuri i roluri i, implicit, la conflicte etico politice de factura obiectivităŃii, a determinismului social. Dacă admitem că ceea ce se nume te în mod curent „destin” (lucru mai clar vizibil în cazul personajelor literare) poate căpăta preeminenŃă în raport cu libertatea i că se poate manifesta prin limitarea scopurilor pe care i le propune omul, sau prin producerea unor rezultate altele decât cele scontate prin instituiri teleologice specific umane, atunci destinul personajelor se va configura prin
93 înfruntarea limitelor interioare (determinismul intra psihic), precum i a celor exterioare, date de situaŃia social istorică. Corespunzător vom avea un om subiectual i un om social. EvoluŃia problematicii etice în roman se va produce de la primul tip spre al doilea, de la conflictul etic interior care strive te umanul, de regulă cu justificarea necesităŃii istorice, la situaŃiile conflictuale de anvergură socială, care angajează acŃiunea liberă a omului. 1. Omul subiectual . Personajul este construit în termenii conflictului care se consumă doar în interiorul individului. 1.1. In primul rînd, el se va comporta pur i simplu ca având un conflict cu sine. Este, de exemplu, cazul Risipitorilor lui Marin Preda, carte despre care Nicolae Manolescu scrie că este ”romanul unor crize morale datorate agresiunii mediului social asupra unor oameni care nu pot sau nu tiu să se apere, naivi sau incon tienŃi, care î i pierd din această cauză încrederea i se închid în sine” (3). In unele cazuri, atari personaje ajung până în pragul sinuciderii. Cu toate acestea, aici nu este vorba nici de un e ec pur, după cum nu poate fi vorba nici de un tragic propriu zis. Pentru că traumatismul moral este rezolvat într un mod mai degrabă psihiatric, decât în spiritul katharsis ului literar. Este con tientizată cauza, după care este refăcut tonusul psihic i coerenŃa morală. Conflictul este astfel suprimat, cu inutila „risipire” a vieŃii, termen care de altfel dă i titlul cărŃii lui Marin Preda. 1.2. Apoi omul subiectual, care are un conflict cu sine, va intra în relaŃii cu alŃii, dar aici se va comporta ca unul care are un conflict interiorizat, un dezechilibru lăuntric. Prin natura sa morală, personajul va distorsiona relaŃiile vieŃii exterioare în conformitate cu conflictul său interior, relaŃiile cu alŃii vor suferi un proces de „refracŃie” prin conflictul propriu. Romanele de acest fel nu pun o problematică morală autentică, ci mai corect ar putea fi numite romane de moravuri. Am putea ilustra categoria cu romanul Orgolii al lui Augustin Buzura. Aici conflictele sunt centrate pe „orgoliu”, ca autoprezentare prezumŃioasă a realizărilor profesionale personale, iar dimensiunea socialului (Clinica universitară în care se consumă acŃiunea romanului) nu este altceva decât o asociaŃie de indivizi, în care fiecare intră cu capitalul orgoliului propriu. In analiza sa asupra romanului, Dumitru Micu (4) distinge mai multe tipuri de orgolio i, un orgolios ratat i complexat (delatorul), un orgolios tânăr i arivist (Codreanu), un orgolios ramolit i inofensiv (Ottescu), un orgolios inteligent i agresiv (CreŃu), un altul cu orgoliul inflexibilităŃii morale (Cristian) .a.m.d. La fel, remarcă i Nicolae Manolescu: „ Orgoliile desfă oară spectacolul grotesc al corupŃiei, prostiei agresive i ticălo iei meschine. E un bestiariu... Personajele nu au probleme de con tiinŃă, ele se adaptează să supravieŃuiască” (5). Tot aici pot fi situate i unele dintre romanele lui Nicolae Breban, viu discutate în epocă. Prin comparaŃie cu Buzura, la Breban locul orgoliului îl iau pasiuni mai scandaloase, în locul comunităŃii aparente din Orgoliile lui Buzura, în Bunavestirea lui Breban avem incursiuni în lumea interlopă i în loc de rigori ti morali avem fanatici amorali. Personajul lui Breban, tipic pentru distorsionarea raporturilor sociale de către subiectivitate, are în fapt două niveluri: subiectivitatea, stratul obscur, subcon tient al predispoziŃiilor înnăscute, i personalitatea ca manifestare exterioară, supraeul, stratul social al individualităŃii. Acest personaj evoluează în principal ca acŃiune a subiectivităŃii asupra personalităŃii, interpolând la scara umanului în întregul său determinismul libidual al lui Freud sau voinŃa de putere a lui Nietzsche. Simptomatic este că, a a cum s a remarcat, „autorul nu utilizează efecte estetice suficiente pentru a se distanŃa de opiniile personajelor sale” (6). In romanul In absenŃa stăpânilor , subiectivitatea sexuală nu este funcŃională, ci fie lipse te fie este atrofiată, personajele sunt de vârste extreme, copii sau bătrâni, personalitatea nu s a conturat încă sau este deja degradată, prin urmare pasiunea sexuală nu se poate manifesta dominator, fapt care duce la perversiune i patologic. „Stăpânii” lipsesc, deoarece în acest context stăpânire înseamnă dominarea unei pasiuni mai slabe nu de către raŃiune, ci de către o pasiune mai puternică. In Animale bolnave , pe aceea i schemă de construcŃie, datorită aceluia i deficit de pasionalitate funcŃională, „personajele trăiesc într o lume a fricii” (7), sunt dominate de către o frică iraŃională, lipsită de obiect, la fel ca i heideggerianul Angst.
94 1.3. Conflictul interior este determinat din exterior, ca pre destinare. Personajul nu poate riposta în raport cu ansamblul condiŃiilor care îi constituie facticitatea i se îndreaptă sigur spre e ec sau spre camusiana imposibilitate de a discerne i decide. Călin Surupăceanu din Intrusul lui Marin Preda, personaj desfigurat în urma unui accident, evidenŃiază o încordare intelectuală acută, camilpetresciană, orientată în sensul înŃelegerii propriei situaŃii – i cu toate acestea e uează. Personajul devine tragic, strivit fiind de un destin i de un determinism social specific unui regim politic dictatorial, care depă e te capacitatea de înŃelegere i acŃiune a omului. 2. Omul social . Personajul literar este construit pentru a juca un rol pe scena social politică. El poate (a) încerca să eludeze istoria, în condiŃiile în care caută mai degrabă să evite o înfrângere decât să lupte practic fără sorŃi de izbândă, sau (b) să o domine, în condiŃiile în care ajunge să deŃină o putere discreŃionară, sau (c) să lupte continuu cu adversităŃile, în condiŃiile în care este exponentul uneia dintre forŃele morale aflate în conflict. 2.1. Incercarea de eludare a istoriei are ca rezultat un personaj mai curând amoral, permeabil la extrem i inconsistent. Personajul, un Ilie Moromete bunăoară, va căuta să reziste asaltului istoriei prin disimulare. Confruntarea cu lumea este transferată în planul gândirii, înŃelepciunea ia locul acŃiunii. Paradigma în planul literaturii universale o poate constitui de exemplu Principele din Ghepardul lui Lampedusa. In esenŃă, procedeul de construcŃie este sofistic, este neverosimil ca un personaj care se refugiază din faŃa istoriei să aibă o consistenŃă caracterială comparabilă cu a unui luptător. Marin Preda i a rescris MoromeŃii de mai multe ori, de aceea ultima ediŃie, cea din 1974, ar trebuie luată ca fiind de referinŃă. Ilie Moromete ajunge să „nu mai creadă în eternitatea valorilor pe care le apără..., î i dă seama că acestea vor dispărea, dar el vrea să amâne termenul fatal” (8), la fel cum obi nuia pe vremuri să amâne plata impozitelor, printr o hărŃuire psihologică rafinată a încasatorului fiscal. 2. 2. Personajele sunt fascinate de mirajul puterii i, atunci când o obŃin, o exercită discreŃionar, fără nici un autocontrol de ordin moral. Intr un roman al lui Alexandru Ivasiuc , Apa , personajul principal, Ion Lumei zis Piticu, este „un frustrat i puterea este pentru el o formă a compensaŃiei, manifestată în a stăpâni i teroriza oamenii” (9). Sau, în al roman al aceluia i autor, în Racul , avem un personaj central, numit Don Athanasios, comparabil cu dictatorii din literatura sud americană, care exercită puterea de dragul puterii, „un tehnician al puterii, dispreŃuind justificările, al cărui scop este genocidul”(10). Reamintim că toate acestea, atât romanele menŃionate cât i evaluările critice din care am citat, au fost scrise i publicate în perioada în care dictatorul Ceau escu era preocupat de consolidarea regimului său de putere personală. Un alt caz de cultivare a puterii ca scop în sine îl reprezintă personajul principal din Princepele lui Eugen Barbu, o carte complexă, scriere de compilaŃie, ficŃiune i roman istoric, parabolă i pamflet cu trimitere evidentă la prezentul imediat. i Princepele caută să obŃină o putere absolută, discreŃionară dar, după ce a obŃinut puterea, „este cuprins de un filosofic sentiment al zădărniciei” (11), regretă că a ajuns la patruzeci i patru de ani i încă nu a săvâr it o faptă care să îngrozească lumea prin cruzimea ei. Despre Princepele , Eugen Simion scria că „elementul esenŃial al cărŃii este parabola, istoria nu i decât un punct de pornire cu înŃelesuri amare” (12). 2.3. Luptătorul poate fi conceput ca un personaj moralmente autonom, care iese din facticitate prin întemeierea alegerii sale în NecondiŃionat, după cum spunea K. Jaspers, prin decezii care sunt justificate doar în faŃa forului său interior, iar în afară sunt întemeiate pe un set de valori autentificate prin experienŃă proprie. Multe dintre personajele din romanul Păsările al lui Alexandru Ivasiuc parcurg o astfel de traiectorie etică, autentificatoare i dezalienantă. Dumitru Vinea î i autoratează cariera profesională i politică, în schimbul redresării morale personale. Un alt personaj din acela i roman, Liviu Dunca, este antrenat într un proces politic, iniŃial ca martor. I se cere să depună mărturie minciunoasă împotriva unui intelectual arestat pe motive politice, Liviu Dunca refuză cu demnitate, după care îi este schimbată calitatea din martor în inculpat i este condamnat i el, personaj care aminte te din viaŃa reală de N. Steinhardt i de modul în care acesta s a comportat în procesul intentat lui Constantin Noica. Aceste personaje au certitudinea unei expieri i speranŃa unei restaurări a ordinii etice.
95 In aceea i arie problematică se înscrie i FeŃele tăcerii al lui Augustin Buzura. Fără îndoială, în acest roman Buzura este un moralist care caută motivaŃiile ascunse ale atitudinilor i acŃiunilor . FeŃele tăcerii este o carte structurată complex pe ideea de confruntare succesivă, în vederea căutării adevărului, ca o sumă de depoziŃii într un proces menit să corecteze o eroare judiciară. Fiecare „tăcere” este adânc semnificativă i este de fapt complementul rostirii unei perspective personale asupra celor întâmplate, atunci când într un sat maramure ean s a realizat colectivizarea forŃată. Criticul Mihai Ungheanu opinează că FeŃele tăcerii poate fi privită ca fiind „procesul de con tiinŃă al unui timp” (13). Problema adevărului, raportată la situaŃia unor in i care, în acelea i împrejurări, au acŃionat în sensuri complet opuse, fiecare însă în virtutea unor convingeri i credinŃe proprii, aceasta este problema care structurează romanul. SchiŃa sumară de mai sus, elaborată în stilul fenomenologiei hegeliene, presupune în opinia noastră o substanŃă i o finalitate comună romanelor la care ne am referit, dincolo de diferenŃele fire ti de tipologie i structură, anume căutările i încercările de (re)autentificare morală cu mijloacele prozei de ficŃiune, într un univers social totalitar, caracterizat în principal prin duplicitatea discursului oficial i prin crearea unei mentalităŃi menite să admită reprimarea libertăŃii individuale ca pe un dat firesc al vieŃii cotidiene.
Note : 1.D. Micu, N. Manolescu, Prelegeri de literatură română contemporană , Universitatea Bucure ti, 1974, p. 87 2.Simion, E., în rev. Luceafărul , nr. 19/1977 3.Manolescu, N., op. cit., p. 136 4.Micu, D., în rev. Contemporanul , nr. 23/1977 5.Manolescu, N., în rev. România literară , nr. 19/1977 6.Crohmălniceanu, Ov. S. în rev. Flacăra , nr. 42/1977 7.Cozma, A., Romanul românesc i problematica omului contemporan , Ed. Dacia, Cluj, 1977, p. 134 8.Simion, E.,, Scriitori români de azi , Ed. Cartea Românească, Bucure ti, 1974, p. 276 9.Simion, E., în rev. România literară , nr. 46/1974 10. Georgescu, P., în rev. România literară , nr. 4/1977 11. Muta cu, D., în rev. România literară , nr. 8/1974 12. Simion, E.,, Scriitori români de azi , ed. cit., p. 367 13. Ungheanu, M., în rev . Luceafărul , nr. 33/1975
96 PE FIRUL UNEI LEGENDE. MIRCEA ELIADE I AHASVERUS
ON THE TRACKS OF A LEGEND. MIRCEA ELIADE AND ASHAVERUS
Doina Bogdan DASCĂLU Academia Română, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timi oara
Abstract The short story Dayan was written by Mircea Eliade in the lapse of time between December 1979 and January 1980, in the United States of America. The writer’s exegetes were less concerned with this text, and when they started to be, they were preoccupied with the possibility of establishing similarities with the rest of his work, rather than emphasizing more intrinsic meanings.
Key words: literar tradition, protagonist, supporting character, mentor, initiation Cuvinte cheie : tradiŃie literară, protagonist, personaj secundar, mentor, iniŃiere
Nuvela Dayan a fost scrisă de Mircea Eliade în intervalul decembrie 1979 – ianuarie 1980, în Statele Unite. ExegeŃii scriitorului s au oprit mai puŃin asupra acestui text i, când au făcut o totu i, s au arătat preocupaŃi mai curând de posibilitatea stabilirii unor similitudini cu restul operei decât de evidenŃierea unor sensuri intrinseci.[1] Unul dintre aceste sensuri porne te de la relaŃia dintre eroul principal, Orobete, genial student matematician, căruia i se prevedea un viitor strălucit, i un straniu personaj, Ahasverus, întâlnit într un Bucure ti aflat sub teroarea politicului postbelic. Dacă destinele celor doi se intersectează întâmplător, evocarea rătăcitorului evreu de către Mircea Eliade nu este deloc rodul întâmplării, căci el î i recuperează personajul dintr o tradiŃie ale cărei începuturi suie către vremuri greu de precizat. Cei care s au preocupat să stabilească originile legendei „jidovului rătăcitor” s au oprit, aproape fără excepŃie, la o sursă biblică, .[2] din care lipse te însă replica Mântuitorului , care i ar fi prezis neodihnă i rătăcire ve nică, până la a doua venire a Lui, după cum lipse te, desigur, i un personaj numit Ahasverus. Acesta este pomenit, însă, într un roman popular german din 1602, .[3] ca fiind ostil lui Isus i, în consecinŃă, condamnat să nu i afle odihna până la Judecata de Apoi. De aici încolo, legenda va fi sursă de inspiraŃie pentru numero i scriitori, care au valorificat o ca atare sau în prelucrări personale. Ea poate fi detectată la Goethe, .[4] care declară fără echivoc că porne te de la textul din 1602, rezumat cu fidelitate i din care este reprodusă replica Mântuitorului: „Rătăci vei pe pământ până când mă vei afla cu chipul acesta”. Un alt autor important, preocupat de a da existenŃă literară legendei în discuŃie, a fost Edgar Quinet, care a publicat un bine cunoscut poem în proză, în care este evocat personajul respectiv, .[5] după ce, în prealabil, debutase cu un deceniu mai devreme cu o scriere pe aceea i temă. .[6] Nu este lipsit de interes nici faptul că tema jidovului rătăcitor a preocupat o i pe Carmen Sylva, care a concretizat o într o carte scrisă în limba germană. .[7] Legenda lui Ahasverus a constituit i obiectul de studiu al unor exegeŃi mai recenŃi, .[8] care s au arătat interesaŃi de originea i de persistenŃa literară a acesteia, dar i de coloratura antievreiască a unora dintre scrierile în care este prezentă. FaŃă de tradiŃia literară europeană anterioară, în care Ahasverus apare constant în postura de personaj principal al unor scrieri ce devin, astfel, proiecŃii imaginare ale destinului său, urmărit de a lungul succesivelor ipostaze, proza postbelică aduce o semnificativă inovaŃie. Avem în vedere retragerea în fundal a celebrului personaj, încât celelalte se raportează la el ca la o permanenŃă faŃă de care nu le rămâne decât să i recunoască i să i evalueze caducitatea. .[9]
97 Cum scopul acestor rânduri nu este acela de a face o retrospectivă totalizantă asupra originii legendei i a traiectoriei ei literare, putem doar să avansăm ipoteza că primul scriitor în opera căruia se lasă identificată această schimbare de rol a fost, probabil, Mircea Eliade i că textul în care modificarea s a produs este Dayan . Întâlnirea dintre Orobete, protagonistul nuvelei, poreclit Dayan de către colegi, din cauză că î i acoperă ochiul stâng (pierdut într un accident) cu un bandaj negru, ceea ce a permis stabilirea unei asemănări cu generalul israielean învingător în războiul din 1967, cu Ahasverus este rodul hazardului. Al unui hazard generator de destin, adică de adecvare a existenŃei tânărului la un program existenŃial nu se tie dacă elaborat ad hoc de excentricul personaj sau derivat din propria lui predestinare. De a lungul textului, relaŃia dintre cei doi apare tot mai clar drept una dintre magistru i discipol, cu precizarea că nu este vorba de o didactică a evidenŃei, ci de o iniŃiere în mister. Gestul care declan ează, în fond, traiectul epic al nuvelei este schimbarea, de către Ahasverus, a bandajului negru de pe ochiul stâng pe cel drept al învăŃăcelului, spre conformitate cu războinicul model. Este un gest iniŃiatic, prin care Orobete este subsumat familiei de învingători i predestinat să triumfe în încercarea lui de a descoperi ecuaŃia ultimă, graŃie căreia totul devine posibil, inclusiv reversibilitatea temporalităŃii, cu consecinŃa de a se putea devansa momentul JudecăŃii de Apoi i, implicit, absolvirea lui Ahasverus de osândă. Schimbarea este interpretată de colegii delatori drept o dovadă că Orobete (nume ce încorporează, prin paragramă, cuvântul orb ) vedea cu ambii ochi, iar bandajul reprezenta o mistificare suspectă. În realitate, schimbarea impusă de Ahasverus confirmă că tânărul vedea cu amândoi ochii, însă nu în concomitenŃă, ci în succesivitate. Astfel, el este obligat să i modifice perspectiva asupra lumii, să o privească cu celălalt ochi, adică să părăsească zona încă necunoscutului spre a accede în zona misterului , adică în cea a incognoscibilului . i, pentru că misterul nu poate fi cunoscut, ci doar trăit, Ahasverus î i asumă condiŃia unei călăuze , oferindu i discipolului prilejul de a rătăci fără oprire printr o arhitectură labirintică, .[10] cu scopul evident de a l deprinde să găsească un sens ascuns în lumea senzorială (sau, în terminologia autorului, să identifice sacrul în profan). Se reface astfel cuplul călăuzitor – călăuzit , atât de bogat ilustrat în literatura lumii. De altfel Eliade însu i îl evocă pe Dante (cel îndrumat de Vergilius, mai întâi într o coborâre în Infern, urmată, apoi, de a ascensiune spre Paradis), într un articol în titlul căruia se întâlnesc, cât se poate de firesc, iniŃiaticul i literarul .[11] . Aici el precizează că membrii cuplului au o comunitate teleologică: aceea de a accede la nemurire. Întâlnirea celor două motive, al călătoriei i al iniŃierii, este legitimată de evidenta componentă iniŃiatică a voiajului.
Concluzii Recuperându l pe Ahasverus dintr o impozantă tradiŃie literară i introducând l în propriul text ca secundant al personajului principal, Mircea Eliade recurge la el ca la o instanŃă demiurgică, fără intervenŃia căreia existenŃele umane pot scăpa de sub controlul destinului. Al unui destin nu întotdeauna confortabil. Este ceea ce susŃine, în alŃi termeni, chiar autorul, în cartea de convorbiri cu Claude Henri Rocquet.[12] : povestirea, formă reală a creaŃiei, î i asumă o funcŃie dublă, aceea de a oferi individului comun perspectiva sacrului i, concomitent, aceea de a l apăra de violenŃa istoriei. Orobete, alias Dayan, este beneficiarul ambelor funcŃii, într o lume în care sacralitatea impregantă în realitate este tot mai puŃin sesizată i în care istoria este din ce în ce mai oprimantă.
Bibliografie
98 1 O interpretare sui generis a nuvelei poate fi considerată i recenta ecranizare a acesteia, cu precizarea că filmul supralicitează politicul , cu riscul evident de a trăda sensul profund al prozei în discuŃie. 2 Mai exact, la scena în care un anume Simon din Cirene, întors de la munca câmpului, refuză să îndeplinească porunca soldaŃilor de a duce crucea lui Isus (cf. Matei, 27: 32; Marcu, 15: 21; Luca, 23: 26). 3 Kurze Beschreibung und Erzählung von einem Juden mit Namen Ahasverus . 4 În Poezie i adevăr , III, Bucure ti, EPL, 1967, p. 229 230. 5 Ahasverus , 1833. 6 Les Tablettes du juif errant , 1823. 7 Jehova , Leipzig, 1882. 8 Georg Kumler Anderson, The Legend of the Wandering Jew , 1981; Avram Rotenberg, Evreul rătăcitor. Istoria i manipularea unui mit , Bucure ti, Editura Hasefer, 2002. 9 Ramón Gómez de la Serna, Omul pierdut , Bucure ti, Editura Fabulator, 2004; Pär Fabian Lagerkvist, Moartea lui Ahasverus , Editura Univers, 2008; Jean d’Omesson, Histoire du Juif errant , 1993 (apărut i în versiune românească: Povestea jidovului rătăcitor , 2006). În schimb, în romanul Flucht ohne Ende (1927), Joseph Roth recurge doar la o substituire simbolică a lui Ahasverus cu rătăcitorul său personaj, proiectat în prim planul cărŃii, astfel încât cititorului nu i rămâne decât să stabilească (desigur, în cuno tinŃă de cauză) legătura respectivă. 10 Cf. Eugen Simion, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii , Bucure ti, Editura Demiurg, 1995, p. 242. 11 Teme iniŃiatice i teme literare , „În ir’te Mărgărite” (Paris), 1952. 12 Proba labirintului , 1978.
99 CONSIDERAłII PRIVIND POETICA LUI BENJAMIN FUNDOIANU / BENJAMIN FONDANE
CONSIDERATIONS ON THE POETICS OF BENJAMIN FUNDOIANU / BENJAMIN FONDANE
SperanŃa MILANCOVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad
Abstract By analyzing the texts written by Benjamin Fundoianu – Fondane, we can identify two different approaches of the poetics. The first is an implicit approach, in shorter or longer essays on this theme, the second is an implicit one, in his poetical texts, composed in Romanian or in French. The conclusion of such a comparative study is that Benjamin Fondane could not exist as a writer, philosopher or cineaste without Benjamin Fundoianu, the connections between them being essential and impossible to ignore .
Key words – poetics, poetry, implicit approach, explicit approach, essay, ars poetica Cuvinte cheie: poetică, poezie, abordare implicită, abordare explicită, eseu, artă poetică.
În ansamblul operei lui Benjamin Fundoianu / Benjamin Fondane apar două ipostaze distincte ale preocupărilor sale în sfera poeticii. Pe de o parte, o abordare explicită a acesteia, în eseuri critice de mai mică sau mai mare anvergură, pe de altă parte o abordare implicită, în cele două etape distincte ale activităŃii sale ca versificator, atât în limba română, cât i în cea franceză. În ceea ce prive te eseurile gândite în perioada românească de creaŃie, acestea sunt fie răspândite în diverse periodice ale timpului, pe care elanul profesioni tilor în domeniu nu le a reunit într o ediŃie compactă, fie au fost integrate de autorul însu i în Imagini i cărŃi din FranŃa. Un eseu concentrat i esenŃial în circumscrierea opiniei lui Benjamin Fundoianu despre poetică i cadrele sale este cel apărut în 1922, în paginile „Sburătorului literar” i intitulat Probleme de „poetică” . Textul vizează raporturile între poezia contemporană autorului i decadenŃă. Cu obi nuita sa aplecare spre comparaŃii ori analogii surprinzătoare, Fundoianu lansează – i susŃine cu pertinenŃă – ideea că decadenŃa poeziei începe cu unul dintre cei mai mari poeŃi ai lumii: Paul Verlaine: „ i să nu ne mire: de a lungul curgerii ei prin istoria umană, poezia a cunoscut toate aspectele, a îmbrăcat toate mă tile; Homer a fost arhitectul ei; Dante a fost profetul ei; LucreŃiu i a fost filosoful; mai rămânea un loc i un loc penibil: acel de sceptic. I a fost ursit lui Verlaine să fie scepticul poeziei i părintele adevăratei ei decadenŃe.”[1] Dacă adepŃii raŃionalismului au prevestit decăderea poeziei, din perspectiva inutilităŃii sale i a caracterului său pueril, Fundoianu atrage atenŃia asupra necesităŃii jocului, ca activitate ontologic necesară, a a cum Johan Huizinga teoretiza, ani mai târziu, în celebra sa lucrare Homo ludens . Oricât de avansată ar ajunge tehnologia, indiferent până unde ar înălŃa omenirea raza progresului tiinŃific, „oamenii nu vor fi niciodată atât de puternici ca jocul să nu le mai fie necesar.”[2] Actul poetic ca joc trimite la arghezianul de a v aŃi ascuns, preluat în formula jocului cu zarurile, în etapa franceză a creaŃiei lui Benjamin Fundoianu / Fondane. Însă jocul de a poezia nu este unul obi nuit, ci unul sacru, iar greciii au atribuit un zeu, pe însu i Apollo, fiul conducătorului suprem al lumii. Iar Aristotel a gândit un set de legi menite să guverneze acest joc: Poetica. Însă începând de la Verlaine, vechea poezie a intrat ireversibil în declin. Eroarea, consideră Fundoianu, Ńine de dinamizarea formei poetice. Deoarece în accepŃiunea sa, poezia, ca orice altă artă umană, este un conŃinut dinamic într o formă statică.: „Poetul nu face altceva decât ceea ce face moara: aduce apa cât mai repede, pe roŃile lui imobile i fixe.”[3] Din această perspectivă, versul liber 100 devine sinonim cu decadenŃa. Paul Verlaine nu a căzut niciodată total în păcatul suprimării formei. Au procedat însă astfel cei care i au urmat: „a fost marele merit al simbolismului introducerea în artă a idealismului. ConŃinutul s a reînnoit brusc, ca după o miraculoasă operaŃie; cu un singur lucru însă dădură gre doctorii noii estetici; în loc să reînnoiască forma, cum reînnoiseră conŃinutul – o suprimară.”[4] A adar, din perspectiva modernului moderat care considerăm a fi fost, în ansamblul creaŃiei i atitudinii sale, Benjamin Fondane, formele extreme ale manifestării artistice sunt drumuri închise, degenerând finalmente în ratări în planul creaŃiei. Dacă, atât ca teoretician, cât i ca practicant al artei poetice, Benjamin Fundoianu se păstrează relativ departe de extremele moderniste, aceasta nu presupune numaidecât o orientare spre trecut, o ancorare disperată în forme depă ite. Principiile poeticii romantice sunt discutate în eseul intitulat Belphegor i care are ca punct de pornire pamfletul lui Julien Benda, Belphégor. Essai sur l'esthétique de la présente société française , dar sunt vizate i alte două atitudini critice cunoscute: cea a lui Charles Maurras i cea a lui Pierre Lasserre, autor al unei lucrări intitulate Romantismul francez. Maurras a atacat, în lucrările sale, romantismul literar, însă scopul, remarcă Fundoianu, a fost acela de a lovi în echivalentul său politic, RevoluŃia Franceză. Pe de altă parte, Lasserre i Benda au ca model în artă exclusive clasicismul, iar „după ce au atins cu mâna o idee oricât de frumoasă, sau fila unui romantic, fie el geniu, se spală amândoi pe mâini, cu spaima ovreiului ortodox, care practica patruzeci de zile abluŃiuni dacă atingea ciolanul unui mort”[5]. Însă ideea de a despărŃi inteligenŃa de sensibilitate este pe cât de imposibilă, pe atât de absurdă, iar în acest punct ne apropiem din nou de mesajul eseului anterior discutat, vizând poetica. Parafrazându l pe Fundoianu, putem afirma că omul nu va fi niciodată atât de puternic încât romantismul să nu mai fie necesar. Un alt text esenŃial ca perspectivă asupra poeticii explicite a lui Benjamin Fundoianu este cel intitulat Spre clasicismul cel nou , găzduit tot de „Sburătorul literar”. Textul se construie te în jurul unui termen cheie: excesiv. Acesta apare, în accepŃia autorului, drept condiŃia absolut necesară pentru a fi nou: „Simbolismul a fost excesiv, cum a fost romantismul excesiv, cum a fost clasicismul. Clasicismul a murit de prea mult exces de ordine; romantismul a murit de prea multă libertate; simbolismul moare de o excesivă anarhie. Dar ceea ce rămâne din ele, întrupat în operă, este tocmai excesivul...”[6] Titlul eseului trimite la ideea cercului închis. SoluŃia, din perspectiva excesivului ca i condiŃie a artei, este una singură: întoarcerea. Dar unde îndărăt? „Trebuia, după ce ne am dezgustat de formă, ca perfecŃiune i rafinament steril, să ne dezgustăm acum de imperfecŃie i de degradare.” 6 Care e direcŃia pe care Fundoianu o întrevede – sau, mai degrabă, o dore te – pentru poezia ce avea să urmeze? O artă mai largă, care să poată depă i naturalismul, dar i simbolismul, o artă cu perspectivă, care să stimuleze energii creatoare i să incite la noi voiaje poetice. Desigur, departe de Fundoianu gândul unei întoarceri spre clasicismul livresc, decrepit. Atunci, întrebarea decurge firesc: de ce un nou clasicism? Pentru a marca depă irea etapei dezorganizate, anarhice i trecerea spre o alta, mai rafinată, mai „apoliniană”[7]. În Probleme de poetică: decadenŃa , Benjamin Fundoianu ajunge la Mallarmé, prin Paul Valéry. Demersul e relevant: ideea e, din nou, aceea de a demonstra aportul versului liber la decadenŃa care marca actul liric. Ritmul, rima, măsura versului erau, pentru contemporanii situaŃiei, atât de uzate, încât deveniseră loc comun. Mallarmé nu a putut sau nu a vrut, se pare, să se debaraseze total de ele, ca atare le a absolutizat. Valéry, în aceea i linie creatoare, a continuat demersul i principiile lui Mallarmé. Concluzia e evidentă: „SupravieŃuirea lui Mallarmé ne face să deslu im câtă valoare logică i vitală avea versul vechi – cel mai excesiv i mai sterp , faŃă de cel nou, care primejduie te poezia în însă i existenŃa ei.”[8] Fire te, aspecte de poetică sunt discutate, a a cum am arătat în secŃiunea dedicată acestuia, i în volumul – proiect Imagini i scriitori români, discuŃia pe care Fundoianu o propune privind
101 diferiŃi actori ai scenei literare naŃionale focalizând chestiuni subtile din domeniul subteran al edificiului liric creat de fiecare dintre ace tia. Pe de altă parte, Benjamin Fondane a construit, la rândul său, a a cum apar tratate în capitolele special consacrate, ample demersuri critice vizând poetica lui Arthur Rimbaud sau Charles Baudelaire, în urma interesului său pentru universul liric al acestora rezultând eseuri de notorietate, printre cele mai complexe i inedite din bibliografia fundamentală a acestora. Să nu ignorăm, fire te, caracterul esenŃial al prefeŃelor cu care Benjamin Fundoianu / Fondane a considerat oportun să î i completeze opera, atât ca literat român, cât i după încadrarea în peisajul artistic francez. Având în vedere amploarea semnificaŃiilor degajate, am ales, a a cum reiese din structura demersului de faŃă, să le tratăm în capitole distincte. În ceea ce prive te poetica implicită a lui Benjamin Fundoianu / Fondane, de i însu i autorul milita, la un moment dat, pentru ruperea legăturilor care îl leagă de ipostaza sa românească, aceasta oferă, fără dubiu, posibilitatea stabilirii unor linii directoare care îi vor urmări actul liric de la primele încercări adolescentine de versificaŃie, până la stihurile bântuite de spaime existenŃialiste de la sfâr itul vieŃii. Pentru creaŃia în limba română, critica literară, reprezentată, în acest caz, de George Călinescu, apreciază că oda horaŃiană Lui Taliarh poate fi citită ca ars poetica, dar i drept capodopera poeziei lui Fundoianu. Taliarhul este un fel de rege al festinului, în greaca veche „taliazo” însemnând „a celebra”. În oda a noua, HoraŃiu evocă un personaj imaginar. Numele acestuia a fost ales pentru a desemna figura unui om fericit i tânăr, debordând de vitalitate i profitând de aceasta, în virtutea principiului „carpe diem”. În oda lui Fundoianu, notează Mihail Petroveanu, „nuanŃa crepusculară, infuzia de resemnare melancolică înaintea morŃii vine mai puŃin din avertismentele propriu zise ale inevitabilului, cât din însă i plenitudinea firii, prea debordantă pentru a nu evoca umbrele amurgului fatal.”[9] Personajul horaŃian proclamă principiul „carpe diem”. La Fundoianu, clipa nu este celebrată. Poetul e mai degrabă resemnat cu aceasta, tonul său înclinând spre melancolic. Nu e vorba doar de o participare exclusiv senzorială, ci de con tientizarea faptului că o zi frumoasă nu e decât „ziua cea din urmă”, iar din această cauză bucuria nu e pur i simplu gustată în sine:
„ ... Prive te: sufletul meu e trist. O, Taliarh, acuma ca i n trecut, exist, Vechilul tot nu tie ce albă i e nevasta, i beau din vinul ăsta, i beau din cupa asta. Ileana tot nu tie decât să mulgă vaci – i via să i înnoade azurul pe araci. Vino: să stăm de vorbă cât ne mai Ńine vrerea; ca mâine, peste inimi, va izbuti tăcerea, i n om vedea prin geamuri, tineri i zgomoto i, amurgul care aleargă după cireadă, ro . Ca mâine, toamna iară se va mări prin grâne, i vinul toamnei poate nu l vom mai bea. Ca mâine poate s or duce boii cu ochi de râu în tiri să tragă cu urechea la noile ncolŃiri. i atuncea, la braŃ, umbre, nu vom mai ti de toate; poate am să uit nevasta i vinul acru; poate ... Ei, poate la ospeŃe nu vei mai fi monarh.
E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh.” (Lui Taliarh )
102 „HoraŃianismul său e mai mult pseudohoraŃianism”, consideră Dumitru Micu, un pseudohoraŃianism izvorât din „incapacitatea identificării totale i pentru totdeauna cu propriile efuziuni, din neputinŃa de a spune clipei: opre te te!”[10] Atitudinea este, într adevăr, horaŃiană, în măsura în care se sprijină pe intuiŃia raportului de intercondiŃionare dintre viaŃă i moarte, două feŃe întrepătrunse ale aceluia i tot unitar. Dar, pe de altă parte, mesajul este departe de a se identifica cu cel horaŃian. Gestul de a bea este mai degrabă un omagiu adus vinului ca sevă, ca rod al naturii, decât o trăire la maximă intensitate a clipei. InvitaŃia finală, prin însă i existenŃa ei, denotă lipsa elanului de celebrare, Taliarhul însu i fiind lipsit de exuberanŃa care l ar fi caracterizat ca principiu. Lucrurile nu ies din matricea lor, decurg firesc i searbăd, ca i înainte, iar ceasul de pe urmă se lasă presimŃit în respiraŃia firii, fără a oferi însă o nouă perspectivă asupra existenŃei. Totu i, o lini te ciudată stăpâne te firea, i, implicit, eul liric, acesta din urmă trăie te firesc senzaŃia de toamnă a lumii, în spiritul ideii de înglobare, cu viaŃă i cu moarte cu tot, în marea existenŃă. ContinuităŃile incontestabile care pot fi identificate în creaŃia lui Benjamin Fundoianu, respectiv a avatarului său parizian, prezentate pe măsura evoluŃiei analizei poeziei semnate Fondane, se cuvin acum subliniate i, în egală măsură, completate cu adevărul tot atât de necesar pentru o abordare de ansamblu, potrivit căruia la nivelul ideologiei, se poate sesiza o apropiere din ce în ce mai pronunŃată a lui Fundoianu în ipostaza sa franceză de doctrina existenŃialistă. În mod cert, legătura intelectuală cu Lev estov a avut din acest punct de vedere o pondere decisivă. Mai mult decât atât, tensiunea politică i socială care apăsa asupra Europei la acel moment a dat amploare trăirilor de acest gen, cu atât mai mult cu cât, în ciuda oricărei străduinŃe de a nu cădea în capcana unei critici cu tentă biografică, trebuie să recunoa tem o oarecare influenŃă a evreităŃii ca statut defavorizant la acel moment asupra creaŃiei autorilor de această etnie. Dacă, în poezia compusă în limba română, doar accidental apar referiri la evreitate, poezia ultimei etape reia obsesiv ideea rătăcirii, a imposibilei întoarceri pentru că nu există unde, a statutului de paria al unei societăŃi care s a înstrăinat de Dumnezeu, care nu mai are Dumnezeu. Astfel, pentru versurile semnate Benjamin Fondane, am putea citi ca o ars poetica nu un singur poem, ci un volum în ansamblu, între textele căruia există o indisolubilă unitate de fond. E vorba, fire te, de ciclul de poeme purtând titlul Ulysse i al căror mesaj, avându i originea în Odiseea lui Homer, traversează versurile din Priveli ti, pentru a culmina în volumul de stihuri franceze, unde î i găse te plenitudinea exprimării. Strigătul poetic al rătăcitorului dezrădăcinat, implorând, dincolo de cuvinte, dreptul la rădăcini, acesta constituie substanŃa textelor componente, dar, totodată, i o obsesie existenŃială a poetului însu i, rătăcitor, paradoxal, în căutarea stabilităŃii.
Concluzii Putem formula fără reŃineri o certitudine: poezia lui Benjamin Fondane nu poate fi analizată de profundis fără poezia lui Benjamin Fundoianu. Sintagmele atât de specific fundoniene, transpuse în limba franceză, nu î i pierd nici noutatea, nici ineditul, nici inconfundabila savoare. Satul Priveli tilor e prezent în substanŃa lirică franceză, la fel cum e prezent Ńăranul român cu căma a lui brodată, sau vacile tâmpe i domoale, mesagere ale unui suflu vital din străfundul firii. Tot atât de cert e faptul că poetica lui Benjamin Fundoianu / Benjamin Fondane, cu multiplele sale faŃete i deschiderea extraordinară spre tot ceea ce înseamnă înnoire în planul creaŃiei, păstrează calea unui modernism în sensul echilibrat al termenului, fără derapări majore înspre curente extremiste sau spre o tradiŃie iremediabil depă ită. Însă fondul său marcat incontestabil de zbateri lăuntrice l a făcut, a a cum am încercat să demonstrăm în periplul pe teritoriile liricii sale, mai receptiv în privinŃa expresionismului i a existenŃialismului. Ceea ce nu l a împiedicat să fie, a a cum doar Benjamin Fundoianu / Benjamin Fondane ar fi putut, un om i un poet, un eseist i un filosof al diversităŃii i al deschiderii spre valoare, în fantastica varietate de orientări care s au oferit artistului în anii de început ai secolului al XX lea.
103 NOTE 1.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 185 2.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 185 3.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 186 4.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p.186 5.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 166 6.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 155 7.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 158 8.Fundoianu, B., Imagini i cărŃi , Bucure ti, Editura Minerva, 1980, p. 194 9.Petroveanu, M., Studii literare, Bucure ti, Editura pentru Luteratură, 1966, p. 222 10. Micu, D., PrefaŃă la B. Fundoianu, Poezii , Bucure ti, Editura Minerva, 1983, p. XIX
104 NICU STEINHARDT. EPISTOLE CĂTRE DIASPORA ROMÂNEASCĂ
NICU STEINHARDT. EPISTLES TO ROMANIAN DIASPORA
Irina CIUBOTARU Universitatea Suceava
Abstract Nicu Steinhardt (1912 1989) is one of the most energetic and persistent senders and receivers of letters to and from Romanian Diaspora, during the seventh, the eighth, and the ninth decades. He is well known for a permanent and vital need of communication. Having the experience of political incarceration, he perseveres in not submitting to communist ideology and goals. He fortifies his roots in Romanian spirituality and he undertakes the mission to resuscitate and nourish the roots of those who were forced to leave their native culture. The core of his epistles breathes an evident nostalgia for the third decade, when Romania lived, undoubtedly, the enthusiasm of political, cultural and economic freedom.
Key words: Steinhardt, Romanian Diaspora, letters, culture Cuvinte cheie: Steinhardt, diaspora românească, scrisori, cultură
Politica totalitară impusă în România, după 1947, conduce la mutaŃii severe i profunde pe toate palierele vieŃii sociale i individuale. Nivelarea „revoluŃionară” se produce nediscriminatoriu, în ierarhiile economice, sociale i culturale, manifestându se ca o consecinŃă a condamnării criteriilor valorice tradiŃionale, conservatoare, de recunoa tere i evaluare a binelui, frumosului i adevărului. Artizanii i partizanii noilor criterii propun i impun „adevărul” absolut al masei proletare, definitiv altul decât adevărul religios, de exemplu. Binele utopic al colectivismului argumentează răul comis asupra individului care nu i se închină. Libertatea utopică, a egalităŃii i a nediferenŃierii, justifică lagărele de muncă i închisorile politice. În esenŃă, omul „nou” î i pierde calitatea fundamentală de persoană, inclusiv în înŃelesul religios al cuvântului, nemaifiind purtătorul Duhului, ci parte a unui mecanism angrenat în construirea egalităŃii sociale utopice. Cea mai gravă consecinŃă a acestui proces este anularea grilelor aristocratice de fundamentare a valorii. EducaŃia i cultura î i pierd caracterul „nobiliar”, devenind mize i produse „de masă”. Colectivizarea cuprinde, practic, esenŃa mutaŃiilor revoluŃionare, pe plan social, economic i spiritual. În viziunea lui Nikolai Berdiaev: „Colectivismul nu vrea să recunoască raporturi vii, de la om la om (…). Colectivismul ignoră aproapele, în sensul evanghelic al cuvântului (…). Colectivismul are un caracter antipersonalist; el ignoră valoarea persoanei. În epoca «colectivistă» asistăm la socializarea i colectivizarea nu numai a vieŃii economice i politice, dar i a con tiinŃei morale, a gândirii, a activităŃii creatoare; observăm exteriorizarea con tiinŃei morale, adică transferul ei de la om ca fiinŃă spirituală spre exterior, într o colectivitate dispunând de organe de autoritate” [1]. O bună parte din intelectualitatea interbelică, educată în spiritul libertăŃii i al valorilor culturale europene, alege să se retragă din faŃa politicii nivelatoare comuniste. Exilul conduce la dezrădăcinare i supune con tiinŃa unei dureroase tensiuni a apartenenŃei. În acest context, articolul de faŃă urmăre te să surprindă modul în care, printr o ironie a istoriei, un evreu care î i asumă identitatea românească, înrădăcinându se în cultura română, ajunge să hrănească, printr un flux asiduu de scrisori, rădăcinile frânte ale românilor exilaŃi. Deceniile apte, opt i nouă îl arată pe Nicu Steinhardt întreŃinând o corespondenŃă consistentă, sfidătoare faŃă de autorităŃi, cu prietenii răspândiŃi în întreaga lume. CorespondenŃa „pariziană” include destinatari precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sanda i Vlad Stolojan, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu i 105 fiica sa, Marie France, George Tomaziu. Inclusiv din postura de monah, Nicolae Steinhardt trimite scrisori către Virgil Nemoianu, aflat în Washington, către Christinel i Mircea Eliade, în Chicago, către Lucian Boz, în Sidney, către Svetlana Paleologu Matta, aflată în Lugano, către Sanda ora, în Mőnchen, către fiul lui Constantin Noica, Rafail, în Essex, către Alexandru Ciorănescu, în Santa Cruz de Tenerife. Scrisorile sunt însoŃite frecvent de cărŃi. Nicu Steinhardt îi trimite lui Virgil Ierunca noutăŃi editoriale pe care acesta, împreună cu Monica Lovinescu, le recenzează la „Europa Liberă”. Pe aceea i filieră, el are acces la publicaŃii occidentale (ca The Times Literary Supplement sau New York Review of Books ) i adună o consistentă bibliotecă „ilicită”, cu nume ca Aleksandr SoljeniŃîn, Vladimir Bukovsky, Nadejda Mandelstam, Aleksandr Zinoviev, Paul Goma, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade. Douăzeci i unu dintre volumele adunate, în această „bibliotecă de sertar”, de Nicu Steinhardt vor fi confiscate în vara lui 1984, de la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, în urma unui denunŃ făcut de un scriitor bucure tean. Confruntările violente, traumatizante cu Securitatea nu se rezumă la momentul 1984. Cu doar un an înainte îi fusese interzisă orice corespondenŃă cu diaspora. Prin interpu i, cu un ritm i o consistenŃă mult diminuate de intervenŃia agresivă a SecurităŃii, expedierea i primirea de scrisori vor continua, însă. Care sunt motivaŃiile unui astfel de schimb epistolar, întreŃinut cu religiozitate? Cât de multă viaŃă încape în paginile trimise i primite de la prieteni? Cât de con tientă i eficientă este terapia prin nostalgie, întreŃinută de Nicu Steinhardt? Ce valoare capătă astăzi, la douăzeci de ani de la căderea comunismului, un astfel de schimb epistolar? Iată o serie de întrebări pentru care studiul de faŃă încearcă doar să deschidă posibilităŃi de răspuns. Nebănuitul drum către prietenie Născut în 1912, Nicu Steinhardt beneficiază de o educaŃie temeinică, în spiritul valorilor burgheze. Face studii în particular, la coala „ClemenŃa” i la colegiul „Spiru Haret”. Deceniul patru îl surprinde ca absolvent al FacultăŃii de Drept, din Bucure ti, doctor în drept constituŃional i publicist cu orientare liberală în politică i conservatoare în morală. EvoluŃia lui Nicu Steinhardt este profund condiŃionată de raportarea la „generaŃia tânără”, iar deceniul care precede al doilea război mondial constituie o provocare serioasă pentru identitatea sa evreiască. Dincolo de argumentele etnice, tânărul Nicu Steinhardt descoperă i î i asumă o serie întreagă de motivaŃii intelectuale, politice i culturale pentru a se poziŃiona împotriva entuziasmului revoluŃionar, progresist, de stânga sau de dreapta. Posesor al unei temeinice culturi juridice, el preferă să se poziŃioneze în descendenŃa lui Prévost Paradol, François Guizot sau Benjamin Constant, adică să adopte o atitudine sceptică faŃă de socialism i democraŃie, favorabilă monarhiei constituŃionale i unui liberalism „aristocratic”, conservator. Articolele i studiile sale din tinereŃe sunt expresia unei astfel de atitudini. ReŃin, pentru exemplificare, un fragment din documentatul articol „Liberalism”, publicat în Revista FundaŃiilor Regale , în 1937: „Fără a fi în vreun fel creaŃia liberalismului, sufragiul universal, care îi e du man, e o instituŃie funestă pentru civilizaŃie. A produs toate tiraniile, de la comunism la bol evismul alb, a distrus libertatea. DemocraŃia nu poate fi conservatoarea libertăŃii? Nu. Ea lunecă cu siguranŃă spre atotputernicie i introduce socialismul. Numai liberalismul e conservator. Pentru că presupune respectul drepturilor minorităŃilor (care în parlamentul englez se bucură de onoruri egale cu ale majorităŃii i e intitulată «opoziŃia MajestăŃii Sale»), pentru că pune cu mult deasupra voinŃei majorităŃii un inatacabil drept natural” [2]. Pregătirea intelectuală i profesională, dublată de o doză apreciabilă de luciditate i scepticism, conduce la o capacitate atipică de a diagnostica pericolele incubate în atitudinile radicale, socialiste sau fasciste. Este firesc ca o astfel de atitudine să justifice i făŃi a contrazicere a generaŃiei „criterioniste”. De altfel, în 1934, pe Constantin Noica, Mircea Eliade sau Emil Cioran îi parodiase în volumul În genul… tinerilor , semnat cu un pseudonim cu „sonoritate” burgheză, preluat din Caracterele lui La Bruyère, Antisthius. Nicăieri în scrierile de tinereŃe sau de maturitate ale lui Nicu Steinhardt nu apar aluzii la tensiunile generate de statutul său etnic, între intelectuali care simpatizau cu legionarismul. O motivaŃie ar fi capacitatea sa de a nu dezvolta complexe etnice. Ceea ce acuză el, în anii '30, la generaŃia din care, cronologic, face parte, este u urinŃa cu care
106 aceasta aderă la ideologii i la programe utopice, hrănindu se cu iluzia că participarea maselor poate influenŃa decisiv i pozitiv cursul istoriei. În fapt, tocmai istoria va dovedi acestei intelectualităŃi tinere i entuziaste, fără discriminare, că ideologiile de masă conduc la nivelarea spre mediocritate i nu spre superioritate valorică. În deceniile postbelice, o parte dintre intelectualii importanŃi pe care Nicu Steinhardt îi abordase parodic se află fie în exil, fie în închisori. Emil Cioran se stabilise în Paris în 1937, Eugen Ionescu, în 1938, Mircea Eliade, în Londra, în 1940. Mircea Vulcănescu murise, în 1952, în închisoare. Nicu Steinhardt este incapabil să se integreze în noile rigori i ierarhii. La recomandarea rudei sale, Beatrice Strelisker, îl vizitează pe Constantin Noica la Câmpulung, unde acesta are domiciliu forŃat. În scurtele i ilicitele reveniri în Bucure ti, filosoful este găzduit în garsoniera în care Nicu Steinhardt locuie te împreună cu tatăl său, Oscar. O consecinŃă imediată a acestei prietenii va fi includerea juristului evreu, în ianuarie 1960, în „lotul mistico legionar / Noica Pillat”. Închisoarea este sursa unor transformări spirituale i identitare dramatice. Nicu Steinhardt se converte te la cre tinism ortodox (15 martie 1960, închisoarea Jilava) i î i asumă întreaga existenŃă prin prisma credinŃei în mântuire. Convertirea sa este, incontestabil, autentică. Dovada o vor face un parcurs existenŃial exemplar din perspectiva moralei cre tine i o operă a cărei tematică este profund condiŃionată de înŃelegerea cre tină a existenŃei. Nicu Steinhardt este mărturisitorul i practicantul unei credinŃe active, a implicării i a participării. În viziunea sa, cre tinismul presupune responsabilitatea faŃă de semeni, ancorarea în realitate, diagnosticarea lucidă a acesteia i strădania de a i contrabalansa deficienŃele. „CredinŃa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înŃeles al cuvântului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului i lepădarea iluziilor. De aceea i cere smerenie, de aceea pune biserica atât de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decât de a renunŃa la închipuiri” [3]. Cultivarea unei legături solide cu intelectualii congeneri sau mai tineri decât el, aflaŃi în exil sau în Ńară, devine una dintre cele mai „realiste” preocupări ale sale. Este vorba despre o legătură cu dublu efect curativ. Pe de o parte, din România sunt trimise scrisori cu o puternică încărcătură nostalgică, într o limbă română autentică, adesea încărcată de regionalisme, prin care se dore te alinarea dorului de acel „acasă” al deceniilor interbelice. Pe de altă parte, din străinătate vin scrisori care confirmă recunoa terea apartenenŃei la spiritualitatea românească. Temele dominante ale acestor epistole sunt cultura, credinŃa, istoria, însă nu sunt neglijate amănuntele vieŃii cotidiene, care creează impresia clară a comunicării afective, deci a prieteniei. Sutele de epistole trimise de Nicu Steinhardt către diaspora românească sunt dovada implicării sale active în realitate, a dependenŃei sale de comunicarea cu intelectualitatea exilată. În esenŃă, această sfidare a contextului opresiv comunist este o cale de a conserva doza de libertate vitală pentru orice spirit superior. Acesta este i motivul pentru care, în fiecare dintre scrisori, expeditorul investe te responsabilitate, spirit, energie creatoare, afecŃiune, a teptări. Entuziasmul pe care îl trăie te Steinhardt când prime te un răspuns încărcat cu acelea i sentimente este nelimitat deoarece, în acest fel, omul i scriitorul au confirmarea apartenenŃei la adevărata elită intelectuală românească. Stimate Domnule Cioran, DaŃi mi voie să vă urez din toată inima, cu umilinŃă i bucurie: Hristos a înviat ! În 1978 i între 1979 i 1980, în urma unor insistente i repetate solicitări de viză, Nicu Steinhardt călătore te în Belgia, ElveŃia i FranŃa. La Paris, se întâlne te cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Sanda i Vlad Stolojan, Paul Goma i Virgil Ierunca i locuie te în apartamentul lui Mircea Eliade. Este semnul limpede al reluării legăturii, în cu totul alte tonalităŃi, cu intelectualii pe care îi parodiase în 1934. RelaŃia cu Emil Cioran rămâne cea mai încărcată de contradicŃii. Principala sursă o reprezintă, evident, raportarea la divinitate. Steinhardt „înŃelege” acedia cioraniană, însă nu îi acceptă consecventa proclamare a deicidului. De altfel, în vara lui 1969, când citea Le mauvais démiurge , Nicu Steinhardt punea atitudinea lui Emil Cioran pe seama curentelor „în vogă” în Occident i îi scria lui Virgil Ierunca: „La Cioran, fire te, e i niŃel maniheism, i catarism, i montanism, i, mai ales, marcionism. Anti cre tinismul lui violent i elementar m a surprins, însă. […] Atacurile lui C. mi se par niŃelu sumare i de o înver unare, o dezlănŃuire într un fortissimo
107 nejustificat” (mai 1969). „A minŃi dacă n a recunoa te că reluarea de către Cioran a lui Celsiu i Iulian în zilele noastre, cu stropi huxleyeni i cibernetici, cu fetidă înver unare marcionistă, cu aŃă prea albă ca să fie subtilă de tot, m a durut puŃin. Dar, mă rog, mă rog, lumea e mare, grădina e întinsă, deznădejdea e la libera îndemână a oricui, Hristos doar stă i bate discret la u ă. Deschide cine vrea. DAR I DACĂ DESCHIDE…” (iunie 1969) [4]. Refacerea contactului „uman” cu Cioran, la Paris, în 1980, va conduce la o „bună voinŃă” a apropierii. „Paris, 29 ianuarie '80 Stimate Domnule Cioran, DaŃi mi voie, înainte de a părăsi Parisul, să vă mulŃumesc încă o dată pentru felul în care m aŃi primit din nou, mi aŃi permis să vă vorbesc cu toată sinceritatea i libertatea, v aŃi manifestat simpatia i înŃelegerea. Vă sunt infinit de îndatorat – i mă simt emoŃionat i onorat – pentru această imensă bucurie de a fi văzut stabilindu se între noi relaŃii situate sub ceea ce eu a numi Semnul Miracolului i al Fericirii. Cora Boz, care a petrecut câteva zile la Paris i pe care am întâlnit o, m a însărcinat să vă transmit sentimentele ei cele mai bune, recuno tinŃa i afecŃiunea sa. Regretă mult că nu a avut timp pentru a vă întâlni. Mai mult ca niciodată, Parisul m a fermecat, cucerit, vrăjit; nu resimŃisem încă atât de bine frumuseŃea sa, întărită poate de puternica impresie de fragilitate i vulnerabilitate pe care o emană astăzi Occidentul. Vă rog să credeŃi, prea stimate Domn Cioran, că nu vă voi uita, i voi rămâne al dumneavoastră foarte fidel i devotat, N. Steinhardt.” [5] Răspunsurile trimise de Emil Cioran vor reflecta, spre deosebire de scrierile publicate la Gallimard, empatie i afectivitate. Exemplul de mai jos poate constitui un argument pertinent pentru demontarea presiunilor la care acesta a fost supus, la Paris, în mod constant, cu privire la antisemitismul manifestat în anii '30. Scrisoarea este un răspuns dat stăruitoarelor rugăminŃi epistolare de a renunŃa la „atacurile” asupra cre tinismului i de a încerca soluŃia credinŃei. „Paris, la 2 august 1981 Dragul meu prieten, În foarte frumoasa dumneavoastră scrisoare acordaŃi prea multă importanŃă nimicurilor pe care le am debitat ici acolo despre cre tinism i, ceea ce e i mai grav, despre Hristos. În realitate, i dumneavoastră o tiŃi foarte bine, sunt un spirit religios, dacă religia presupune o con tiinŃă fără dubiu a golului acestei lumi. Ce mai contează restul, din moment ce tiu ce înseamnă a te ruga ( i, mai mult, neputinŃa de a o face). Dar vă autorizez să o faceŃi în locul meu. FiŃi indulgent cu această răbufnire de orgoliu, de fapt involuntară, dar cum mâine plec la Engadine, sunt sigur că mi a fost insuflată din depărtare de însă i stafia lui Nietzsche, care trebuie să mai bântuie pe acolo. Crede în amiciŃia mea vie. EMC” [6] Răspunsurile epistolare primite de la Emil Cioran, îi produc monahului de la Rohia entuziasm: „Cât sunt de fericit i de minunat de încrederea i atenŃia pe care binevoiŃi a mi le acorda! BinevoiŃi a crede în foarte sincera, adânca i respectuoasa mea afecŃiune.” Steinhardt este con tient de valoarea intelectuală a marelui gânditor i îi preŃuie te prietenia. Scrisorile primite de la Paris îi întăresc sentimentul apartenenŃei la spiritualitatea românească. i totu i, „izolat” în Maramure , Părintele Nicolae Steinhardt îndrăzne te să îl „certe” politicos, cu delicateŃe, pe fiul preotului din Ră inarii Sibiului. Rohia, 25 noiembrie '83 Stimate Domnule Cioran, Ciudată mai e viaŃa! Cât de ilogic se împletesc lucrurile! DeŃineŃi cele două virtuŃi cre tine: umilinŃa i sinceritatea. i totu i opera dumneavoastră e în esenŃă anticre tină. AŃi proslăvit altădată mândria i buna con tiinŃă a civilizatului, faceŃi de ani de zile apologia defetismului occidental deoarece filozofia dumneavoastră a amărăciunii ce e dacă nu omologarea renunŃării i a abandonului? Dacă nu derută i apatie occidentală?
108 Lipsa de eroism e cea care v a provocat deunăzi deznădejdea. i astăzi orice eroism vi se pare stupid i absurd. Timpul ne joacă feste: iată mă i pe mine într o cu totul altă situaŃie faŃă de cea din tinereŃe. Mă găsesc, mai mult sau mai puŃin, acolo unde aŃi fost dumneavoastră. Ah! Cât de strâns i picant este jocul! Dar cred că astăzi am dreptate. (Oare nu a a ne manevrează viaŃa, insuflându ne convingerea că ceilalŃi gre esc?) CredinŃa, pe care o cunoa teŃi prea bine, ne dă o poziŃie strategică avantajoasă: un fel de retragere, de feste Burg unde nimeni i nimic nu poate să pătrundă pentru a produce incertitudine, dezolare i furie. Ce păcat că imensul dumneavoastră talent i marile dumneavoastră virtuŃi cre tine nu sunt puse în slujba Transfiguratului! Ah! Dacă aŃi putea, dacă aŃi vrea să scrieŃi după exemplul cărŃii dumneavoastră din anii '30, Transfigurarea Europei! AparŃineŃi unui popor care nu se lasă u or păcălit. Nu vă lăsaŃi sedus de indolenŃa (în realitate teleghidată) logică a unora ca Jean Giono, Petra Kelly i alŃi falsificatori. An nou bun i fericit. N. Steinhardt Mă rog pentru dumneavoastră.” Nicolae Steinhardt rămâne constant în a crede că „la Cioran forma e strălucitoare, inteligenŃa e acută. Gândurile sunt exacerbate, cele ale vechiului scepticism i vechiului ateism (nu agnosticism). Vie i puternică i originală, la el, cred că rămâne opera românească, din tinereŃe. Restul e prelucrare i superbă înve mântare a unor vechi platitudini” [7]. Indirect, el acuză tocmai dezrădăcinarea ca sursă a stării cioraniene de acedia. Iubite Virgile, O toamnă caldă, lungă, măreaŃă, tainică stăpâne te Bucure tii, iscând amintiri mateine, sadoveniste, Ńucule cene, cu iz de vin de viaŃă lungă i de paradis general. Volumul îngrijit de Monica Manu i publicat în 2000, Dumnezeu în care spui că nu crezi… Scrisori către Virgil Ierunca (1967 1983) reprezintă o fereastră deschisă către o dimensiune aparte a existenŃa intelectualilor români din diaspora i din România. Cartea cuprinde 250 de scrisori trimise de Nicolae Steinhardt către Paris, lui Virgil Ierunca i Monicăi Lovinescu, între aprilie 1967 i decembrie 1983. Se întrevăd, din scrisorile steinhardtiene, preocuparea permanentă a celor doi intelectuali pentru cartea românească, interesul lor pentru fenomenul cultural, generozitatea cu care îi răspund corespondentului lor i solicitărilor de carte străină ale acestuia. Epistolele către Virgil Ierunca i Monica Lovinescu demonstrează abilitatea lui Nicolae Steinhardt de a plia conŃinutul i stilul comunicării sale pe a teptările intelectuale i afective ale destinatarilor săi. Din smerenie, evită să insiste asupra unor detalii „mundane” precum accidentul din decembrie 1967 i îndelungata suferinŃă i spitalizare. Din precauŃie, aminte te doar tangenŃial despre detenŃie – i aceasta mai ales atunci când rememorează chipuri ale prietenilor deŃinuŃi sau când prezintă pe acei fo ti colegi de celulă, care vor ajunge la Paris – i folose te, în acest scop, un interesant i ironic argou: „provincie”. Nicolae Steinhardt investe te, în scrisori, inteligenŃă i suflet. Paginile consistente trimise către Paris cuprind, în special, inedite recenzări ale spectacolelor de teatru din Bucure ti, ale expoziŃiilor, ale filmelor i ale cărŃilor citite, fie că sunt noutăŃi primite din străinătate, fie că sunt noutăŃi române ti. Scriindu i lui Virgil Ierunca i, mai ales, primind de la acesta răspuns, Nicolae Steinhardt reîntemeiază vecinătatea cu lumea culturală i literară vie, pe care a cunoscut o direct, în perioada interbelică. „Bucure ti, 2 II 1969 Dragul meu, După un ianuarie cu nămeŃi, troieni i ger, evocator de ierni patriarhale i vremuri de demult, dar i cu alunecu uri i tot soiul de mizerii, asprimea s a îndulcit dintr o dată – iar eu pot din nou umbla fără baston. Bucurie mare într o viaŃă mică. Ianuarie ne a adus i o expoziŃie de pictură americană contemporană, în care mi au strălucit Mark Tobey (c'est du zen!) i Pollock. Gigi [Tomaziu, n.n., I.C.] încântat de Kline. M au încântat i rândurile lui Mauriac într un blocnotes, unde spune că s a întâmplat să vadă orbii, să audă surzii, să nvie morŃii, dar nu s a văzut vreodată ca pro tii sau bădăranii să se
109 tămăduiască de prostie sau bădărănie. Cât este de adevărat! i ce uria ă forŃă e prostia! Mie unuia mi se pare mult mai primejdioasă decât răutatea i egală în nocivitate cu afurisita de con tiinciozitate. Din Festivalul Filmului Britanic am reŃinut A Man for All Seasons (în care am auzit cutremurătoarea frază a lui Th. More: «I trust I make myself obscure») i Blow Up al lui Antonioni, care mi s a părut a fi o capodoperă, un film platonician, un Varlaam i Ioasaf al cinematografiei, tratarea în imagini fauves a neantizării realităŃii aparente ( maya ) i a trecerii la realitatea nematerială a esenŃelor […] Există nervi de Marin Sorescu ( I'm one of his fans ) s a jucat aici pe o scenă, niŃel prea burlesc. Le moyen du faire autrement? […] Imensa plăcere i cinstire pe care mi ai făcut o cu volumele trimise mi a luminat sărbătorile i mi a încălzit sufletul. Iar minunata ilustraŃie cu Întâmpinarea Domnului – îŃi scriu, de altfel, în ziua de 2 februarie – am înrămat o i pus o în faŃa mesei mele… era să spun de lucru, dar, vai, nu e […] Te rog să i spui duduii Monica din parte mi că i sărut mâinile cu drag (îmi îngădui s o spun pentru că o cunosc de când era micuŃă) i că i port i eu, ca atâŃia alŃii, cele mai alese sentimente de consideraŃiune. Dacă i vezi pe Sanda i pe Vlad, spune le, te rog, că tăcerea lor mă doare. Pe tine, iubite Virgile, dă mi voie să te îmbrăŃi ez cu adâncă, tainică, neclintită i emoŃionantă afecŃiune. Ever yours, Nicu.” [5] Două aspecte generează interes în scrisorile către Virgil Ierunca. Nicolae Steinhardt include, aici, descoperiri, idei, citate i parafrazări care apar ( i) în Jurnalul fericirii , redactat între 1969 i finalul lui 1971. Prietenul de la Paris devine, în acest mod, un prim receptor al ideilor care punctează evoluŃia spirituală a „personajului” din autobiografia literară steinhardtiană. ImportanŃa pe care o acordă corespondenŃei cu Virgil Ierunca este majoră, mai ales în condiŃia în care acest prim cititor „indirect” este unul de înaltă Ńinută morală i intelectuală. De altfel, la finalul anilor '70 trimite la Paris ambele variante redactate ale Jurnalului fericirii , în speranŃa publicării, atât în limba franceză, cât i în română. În octombrie 1979, îi scrie, de la mănăstirea benedictină din Chevetogne (Belgia), următoarele rânduri, selectate din acela i volum epistolar: „Iubite Virgile, Dacă cumva, prin vrerea Domnului, nu mi va fi dat să ajung la Paris, îndrăznesc să te rog a încerca să mi publici lucrarea. DorinŃa mea ar fi ca versiunea I să apară tradusă în franŃuze te, iar versiunea a II a în române te. Va fi nevoie de o revizuire atentă a manuscriselor, luând aminte la toate corecturile trimise de mine ulterior lunii august '78 i la adăugiri. Te rog s o faci tu, dacă vei avea răgazul, răbdarea, bunăvoinŃa. Cât prive te pasajele «Bughi Mambo Rag», n a dori să fie publicate, a a cum a propus Monica, în zigzag. Cartea mea n o văd ca pe o lucrare «modernistă» ori de senzaŃie, ci numai ca o profesiune de credinŃă a unui ovrei care – în anumite biete împrejurări – a iubit pe Domnul Hristos i neamul românesc. Atât, nimic altceva. ÎŃi mulŃumesc pentru că m ai înŃeles, m ai ajutat, m ai ridicat în propriii mei ochi. FiŃi binecuvântaŃi, Monica i tu.” Un al doilea aspect care atrage atenŃia, în aceste scrisori, este „atingerea” problematicei raportări a exilaŃilor faŃă de România. Nicolae Steinhardt adoptă adesea un ton nostalgic sau chiar patetic, încercând a surprinde o esenŃă a spiritualităŃii române ti, rezistentă la presiuni politice sau mutaŃii ideologice. Scrisorile sale recuperează atmosfera ante i interbelică, printr o consecventă invocare a numelor mari din cultura română, dar i prin elogiul făcut spiritualităŃii române ti. „A! nimic nu exprimă mai nostalgic, mai dulce, mai răscolitor, această minune a lumii i a firii care se nume te caracterul românesc.” (3 mai 1969)
110 „Peisajul «paradisului românesc» este al poporului care, singurul, mi se pare că ar face ca Dostoievski, pus în ipotetica situaŃie de a trebui să aleagă între Hristos i adevăr – dacă Hristos i adevărul ar fi două –, ar alege pe Hristos, trăsătură perfect conformă diagnosticurilor puse de Blaga. FericiŃi cei ce s au născut în acest paradis românesc; cei care l au privit cu ochi veseli i înlăcrimaŃi; cei în ale căror vine curge sângele esurilor, dealurilor sau munŃilor natali; dar i cei care l au simŃit i îndrăgit printr un act, să i zicem, de voinŃă, mai curând de clarviziune; cei ce l au iubit, de i spurcaŃi, de i târziu; fericiŃi cei ce l poartă în suflet, de i se află departe; cei ce – oriunde, oricând, oricum – nu i l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc i a pus indelebila pecete. Patriotismul, dragul meu, l a definit cel mai grozav Duiliu Zamfirescu când a spus că nu i judecată, nici prejudecată, ci sentiment.” (3 iunie 1969) „Dumnezeu m a învrednicit să am parte de multe daruri. Mă întreb dacă cel mai de preŃ i, în orice caz, fermecător nu este cel de a mi fi dat putinŃa să îndrăgesc fenomenul românesc. Cu încetul, de a lungul unor ani numero i, orbecăind pe meandre ciudate, poticnindu mă în viroage i hârtoape adânci, ridicându mă, căzând iar, orbind de a binelea, surd întâi, apoi deslu ind sunetele anevoie, clipind din ochi, bâjbâind, ameŃit, uluit, apucând o aiurea, nebănuind nimic, dar totu i presimŃind, apoi deodată trăsnit i luminat, îndrăznesc să cred – nebunul i fericitul de mine – că am ajuns să bat la poarta fermecată a splendorii care se nume te a simŃi i a gândi române te. Nu eu. Nu eu simt i gândesc române te. Iluzia aceasta nu mi o fac. Dar îmi fac alta, la drept vorbind plin de încredere: că tiu că există o simŃire i o gândire românească, un cer românesc, un farmec românesc, o minunată dulceaŃă românească, sfâ ietor i de necrezut de dulce i de blândă, care ne duce până la porŃile paradisului.” (22 martie 1970) IntenŃionalitatea artistică din evocarea parcursului biografic este evidentă. Nicolae Steinhardt vrea să emoŃioneze i să convingă, să atragă solidarizare afectivă, să câ tige un răspuns încărcat cu aceea i doză de iubire. Apropierea faŃă de spiritul românesc este definită ca miracol salvator într o scrisoare adresată unor exilaŃi tentaŃi, în mod firesc, să privească sceptic rolul sau realitatea unui astfel de sentiment. Schimbul epistolar cu Virgil Ierunca i Monica Lovinescu este mult diminuat după aprilie 1983. În decembrie, acela i an, Nicolae Steinhardt trimite o epistolă către Paris, printr o persoană de încredere, în care î i explică „tăcerea”: „În luna aprilie am fost chemat la Securitate, reŃinut, îndelung anchetat, surchidit i ameninŃat pentru motivul că întreŃin legături cu un post de radio du mănos, respectiv cu voi, i vă trimit cărŃi pe care le folosiŃi pentru a ponegri statul român i scriitorii săi. Mi s a pus în faŃă o lege din '71 care într adevăr, mai mult ori mai puŃin, conŃine prevederi în sensul interzicerii corespondenŃei i legăturilor. Oricum, mi s a pus în vedere că orice colet al meu către voi va fi respins. Protestele, stăruinŃele mele: zadarnice. AmeninŃări, fire te, dar nu ele, ci absoluta concreteŃă a situaŃiei – nu mai puteam folosi po ta – m a pus în teribil de penibila situaŃie de a nu vă mai putea expedia cărŃi.[…] Din tot sufletul sper că mă înŃelegeŃi i că nu sunteŃi supăraŃi pe mine. Impresia mea, totu i, e că niŃel indispu i sunteŃi. Ceea ce mă doare mult. Cum, puneŃi la îndoială dragostea, fidelitatea i devotamentul meu? […] Chiar de consideraŃi că am gre it, îndrăznesc să vă aduc aminte – tiu, nu i frumos – că v am dat i dovezi de ata ament deplin. Nu mi retrageŃi încrederea, afecŃiunea i prietenia voastră; ar fi pentru mine o durere cumplită i o pierdere tare grea. Un călugăr, desigur, n ar trebui să fie sensibil la asemenea lucruri… Dar îmi mărturisesc slăbiciunea i nevolnicia: mohorât lucru i jalnică suferinŃă ar fi să mi retrageŃi amiciŃia voastră. […] Virgile, dragul meu, sfânt cum crezi (ori credeai) tu nu s, dar nici ticălos – o spun fără ru ine. Mai comunică mi un semn pe unde scurte, spre a înŃelege că nu m ai depărtat, că nu te ai înstrăinat de mine. […]
111 FiŃi binecuvântaŃi! IertaŃi! Nu l daŃi uitării, nu i retrageŃi dragostea voastră lui Nicu.”
Concluzii Drama exilului se reflectă în drama celor obligaŃi, în „interior”, la izolare. În esenŃă, este vorba despre situaŃia dramatică a acelei părŃi din intelectualitatea românească ce a fost supusă programatic procesului de exterminare prin separare i tăcere ( i aceasta în cazul fericit în care a depă it exterminarea fizică). Cei care se doresc liberi, fie în România, fie în diaspora, continuă să comunice, prin epistole, prin literatură „de sertar”, pe unde scurte. Se confirmă, i în acest fel, valabilitatea definiŃiilor date libertăŃii, de acela i Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii : „Ce rămâne până la urmă pentru asigurarea libertăŃii? Care e cheza ul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. […] Garantul care nu dă gre este doar curajul fizic în faŃa morŃii”. „Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta i tot”. Deceniile comuniste fac ca acest curaj fizic, real, în faŃa morŃii să se manifeste prin curajul de a „cuvânta”. Schimbul epistolar, din care am surprins aici, frânturi, este o curajoasă cale de a restabili, prin „cuvântare”, vecinătatea umană, vecinătatea culturală, apropierea intelectuală i confirmarea, prin ecoul în celălalt, a propriei libertăŃi spirituale. În scrisori sunt sublimate experienŃe culturale, momente de sinceră delicateŃe umană, crezuri etice i estetice, viaŃa însă i, cu „măruntele” sale pulsaŃii de fericire sau nenorocire. Rămâne o reală provocare i o misiune morală i culturală recuperarea i valorificarea prin publicare a schimburilor epistolare care, ilicit, au păstrat vie, asemenea unei reŃele capilare invizibile, umanitatea unei culturi ameninŃate cu dezumanizarea.
Bibliografie 1. Berdiaev, N. – ÎmpărăŃia Spiritului i împărăŃia Cezarului , Editura Amarcord, Timi oara, 1994. 2. Steinhardt, N. – „Liberalism”, în RFR , anul IV, nr. 9, 1 sept. 1937, pp. 584 604. 3. Steinhardt, N. – Jurnalul fericirii. Opere I , Editura Polirom, Ia i, 2008, p. 179. 4. Steinhardt, N. – Dumnezeu în care spui că nu crezi… Scrisori către Virgil Ierunca (1967 1983) , Editura Humanitas, Bucure ti, 2000, pp. 22 24. 5. Ardeleanu, G. – „Acedia i terapiile ei”, în Observator cultural , nr. 282, august 2005. 6. Cioran, E. – „Cioran către Steinhardt. Trei scrisori inedite adresate de Cioran Monahului de la Rohia”, în Foaia românească , 15 octombrie 2004, p. 12. 7. Sângeorzan, Z. – Monahul de la Rohia, N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări , ediŃia a II a, Editura Humanitas, Bucure ti, p. 10.
112 EXIL I (NON)APARTENENłĂ. CE POATE ÎNSEMNA „SĂ FII ROMÂN”
EXILE AND (NON ) AFFILIATION. WHAT „BEING ROMANIAN” CAN MEAN
Emilia PARPALĂ Universitatea din Craiova Facultatea de Litere, str. Al. I. Cuza, nr. 13 E mail: [email protected] Rimona AFANA University of Amsterdam, Netherlands E mail: [email protected]
Abstract The Unfaitful Diary by Bujor Nedelcovici operates a conjunction between exile and imagological reflexion on “the nature” of Romanians, based on ethical, cultural and civic data. The liminal position of the exilee permit him to solve the contradiction between stereotypes and ethno images and between auto and hetero images. The quality of his observations depends on his affiliation: Nedelcovici is a Romanian Jewish writer in Paris; if his Romanian identity is assumed, the Jewish origins remains ambiguous. In search for revealing the inner forms of collective portrait, the author uses three levels of analyses: archetypal, typological and psycho cultural. He pays a special attention to the “diseases” of Romanian society, to the ambivalence and to the dynamics of ethno images.
Key words: otherness, ethno images, exile, identity, stereotipe . Cuvinte cheie : alteritate, etnoimagini, exil, identitate, stereotip.
0. Introducere Problema identităŃii, permanentă prin natura ei, devine acută în momentele de criză, ca acelea prin care trece lumea est europeană. Românii se redefinesc în raport cu o Europă în curs de remodelare; de aici, insistenŃa cu care se revine asupra identităŃii etnoculturale, fie prin autocunoa tere, fie în oglinda alterităŃii. Imaginea se construie te din diverse surse actuale, dar i prin recurs la istorie, artă, filosofie, antropologie etc. Înfiripat din multe surse, portretul colectiv se remodelează mereu „o încremenire în portret este de neînchipuit” [1]. Obiectul acestei cercetări îl constituie reflecŃiile imagologice conŃinute în Jurnal infidel de Bujor Nedelcovici [2], scriitor român evreu, autoexilat la Paris. Textul ne pare relevant din mai multe puncte de vedere: în primul rând, distanŃarea pe care o presupune exilul permite reevaluarea imaginii colective i contextualizarea ei cosmopolită (heteroimagini). Exilul, proces al dislocării, spaŃiu al memoriei fragmentate i al scripturalului, nu este doar “lungul drum al cunoa terii eului către sine” (196), răspunsul la întrebarea “de ce sunt ceea ce sunt?”, ci i un proces cognitiv ex centric, care i ia ca obiect alteritatea. Prin situarea liminală, exilatul rezolvă contradicŃia dintre stereotipuri i etnoimagini, dintre “imaginea indusă i cea dedusă” [3], dintre autoportretul pe care i l fac de regulă românii i portretul pe care alŃii îl creionează. Calitatea observaŃiei – preciza Tzvetan Todorov [4] – depinde de poziŃia observatorului, de înrădăcinarea judecăŃilor în valorile personale. Pentru că î i asumă românitatea, Nedelcovici scrutează cu luciditate paradoxul nostru identitar generator de anxietate. Într un Paris babilonic în care comunităŃile migratoare î i intersectează alterităŃile, amintirea patriei pierdute menŃine un salvator sentiment al apartenenŃei. Pentru că evreitatea rămâne o componentă secundară i neasumată, identitatea echivocă a autorului este detectabilă mai ales la nivel discursiv: apelul la 113 gândirea mitică i biblică, componenta dialogică, luciditatea flexibilă, oscilând între echilibru i suferinŃă, între implicare i însingurare – toate acestea conotează cultura evreiască.
1. Autoimagini. Stereotipuri despre români Nedelcovici relatează că, în mai 1988, la un coctail organizat de revista Esprit, un domn în vârstă s a apropiat i l a întrebat: „E ti român?” „Românii sunt ni te hoŃi!” i i a întors spatele, lăsându l siderat (90). ReducŃionismul este aici comentat cu deta area unui moralist: „orice generalizare presupune nu numai necunoa tere, dar i o gravă eroare” (90). Brutalitatea stereotipului îi induce, în altă împrejurare, o reacŃie de respingere vehementă, propagată în lanŃ, prin modalizări discursive. Când află, din presă i din cărŃile publicate după 1990, că românii au fost „naŃionali ti, xenofobi i antisemiŃi”, indignarea se revarsă într o retorică greu de stăpânit: Deci eu, familia mea, cercul de prieteni...toŃi am fost ni te rasi ti! Nu tiam! – i de ce n am simŃit niciodată acest sentiment? De ce se generalizează acuzând un popor, fără să se facă o analiză în care discernământul să stea la baza oricărei aprecieri? Cioran, Eliade i Noica sunt acuzaŃi de aceea i atitudine. Oare pot fi erori scuzabile i altele de neiertat? De meditat...cu „cărŃile pe masă” (108). De i reproduce stereotipuri despre „firea” românilor, Nedelcovici analizează cu fineŃea unui clinician „bolile” societăŃii române ti, ireductibile la discursul stereotipizat. De aceea, reperul etic este prioritar, secondat de atitudinea civică.
1.1. Arhetipuri fondatoare Nedelcovici î i înrădăcinează atât poetica exilului, cât i poetica/politica memoriei în „mituri fondatoare” care, conform lui Ricoeur, au avantajul de a ne spune cum au fost lucrurile la început. „De unde provine Răul?” se întreabă exilatul. Uciderea lui Abel de către Cain (invidia), mitul lui Dedal (vanitatea) i al regelui Midas (perversiunea morală) anunŃă o umanitate confruntată originr cu Răul. „Suntem ontologic separaŃi”, pentru că „indiferenŃa, vanitatea, sfidarea i lipsa de grijă pentru aproapele nostru guvernează raportul dintre Eu Tu Celălalt” (182). Pentru Nedelcovici, mitul lui Cain i Abel are conotaŃii ontologice (natura scindată a fiinŃei: „Suntem pe rând Cain i Abel i cei doi fraŃi se află întruchipaŃi în fiecare dintre noi” 80) i imagologice: „De ce românii s au simŃit mai aproape de Abel (fatalitatea mioritică i autovictimizarea) i nu au adoptat poziŃia lui Cain? – 80). Identitatea unui popor este dată de valorile împărtă ite, valori care i asigură rezistenŃa în timp; or, principiul, legea, esenŃa sunt străine românilor, etnie limitată la egoism/ subiectivitate: Românul nu crede în Bine sau în Rău. El este tentat să vadă „binele meu” sau „Răul meu”, ori să anuleze contrariile prin „toŃi sunt la fel” […] “Binele suprem” sau „Răul absolut” l ar obliga să ia o atitudine de interes general i să depă ească viziunea personală i egoistă (105).
1.2. Tip i identitate „Paradoxul apartenenŃei” geopolitice a României la spaŃiul de intersecŃie a trei imperii [5] este dublat de mo tenirea noastră istoric hibridă: pe de o parte, o ereditate occidentală („noi de la Râm ne tragem”), pe de altă parte, ortodoxia bizantină [6]. În plan etic i civic, această bipolaritate se traduce prin dihotomia cultură vs. natură , prin incapacitatea de a discrimina între bine i rău, prin amoralism: i totu i...care este „binele suprem” al românului? Continuitatea! SupravieŃuirea! Capacitatea de a integra răul în natura umană. Poate din acest punct de vedere suntem mai orientali decât credem. Pentru occidentali, problema civică i morală se situează pe primul loc. Pentru orientali, binele i răul sunt conŃinute în esenŃa umană, cu deosebiri d egrad ale unuia i aceluia i lucru. Occidentalul năzuie te către bine i cade victimă răului. Românul nu crede cu adevărat nici în bine i nici în rău. Sensul suprem al fiinŃei: ea este . i în fond...poate numai eu doresc să fie altfel decât ceea ce este. (s.a.) (106).
114 Într o vizită în Maroc, în 1992, diaristul se simte ca în România i insistă asupra stereotipului care încarcă negativ topografia orientală: Încă o dată am înŃeles că cei din „spaŃiul carpato dunărean” sunt – parŃial – orientali. În amvonul bisericilor ortodoxe ar trebui să se afle un muezin care să cheme credincio ii la rugăciune. În fiecare dintre noi se ascunde un bizantin pe care îl derobăm în faldurile spiritualităŃii latine... Când spun „bizantin” nu mă refer la civilizaŃia bizantină, superioară Occidentului în perioada anului 1000, mă gândesc la tentaŃia către conspiraŃie, complot, intrigă i corupŃie” (185). IndiferenŃa faŃă de trecut, memorie i suferinŃă, toleranŃa faŃă de scriitorii care au slujit regimul comunist, vin tot din lipsa de con tiinŃă, moralitate i atitudine civică, într o societate civilă în formare. Despre Ńara în care anormalitatea e norma, în care „este posibil orice i oricând” (137), în care impostura i indecenŃa sunt mărcile timpului, autorul scrie indignat: „Nici o răspundere! Nici o iniŃiativă! Nici o datorie morală, cre tinească sau civică! ”FericiŃi cei vinovaŃi cu duhul ”! (s.a.) (139).
1.3. „Bolile” morale i sociale ale românilor O strategie semantico stilistică specifică Jurnalului infidel constă în etalarea relaŃiilor semantice dintre lexeme: conceptul este descompus în subclasele sale, iar acestea, însumate, recompun întregul. Astfel: a) m e r o n i m i a (relaŃia dintre un element considerat ca întreg i părŃile sale): Îmi este teamă că în viitor, datorită „fibrei noastre valahe”, atât de puŃin rezistentă (sau poate foarte rezistentă i nu ne dăm seama că suntem un popor bătrân), se vor accentua vechile noastre boli sociale i morale: corupŃia, arivismul, oportunismul, nepotismul, lupta pentru putere, lipsa de con tiinŃă de răspundere publică i profesională, amoralismul politic, naŃionalismul, xenofobia, obsesia pericolului exterior i credinŃa că suntem victimele unor comploturi internaŃionale, necesitatea unui om forte i providenŃial care să ne scape din haos etc. (s.n.) (151). La întâlnirea mai multor exilaŃi cu Regele Mihai, în 1992, Nedelcovici notează: „În cazul în care va fi chemat în România pentru a conduce destinele Ńării […] va fi nevoit să înfrunte câŃiva du mani redutabili: prostia orgolioasă, mitocănia vulgară i corupŃia generalizată” (s.a.) (190). b) p r o n u m e l e p e r s o n a l de includere, „n o i”: „Oare noi , românii, nu cumva am acŃionat destul de des...cu jumătăŃi de măsură?” (s.n.) (149). c) p o l a r i z a r e a i n e u t r a l i z a r e a etnoimaginii, consecinŃă a unui nivel mental originar, au fost consemnate de Herodot: „GeŃii sunt cei mai viteji i mai drepŃi dintre traci, dar...dacă ar fi uniŃi între ei, ar fi neînvin i” (203). Vitejia i dreptatea (elemente pozitive) sunt subminate de lipsa de unitate i neizbândă (elemente negative).AmbivalenŃa, specifică stereotipurilor, indică imparŃialitatea observatorului: Noi, românii, putem fi cunoscuŃi prin evenimentele hotărâtoare pentru destinul nostru istoric în care am dat dovadă de curaj, de eroism, dar i de...compromis, minciună, soluŃie facilă („Lasă! Trece i ne descurcăm noi!”), corupŃie, impostură, profitorism, lichelism...Micul demon ascuns în fiecare dintre noi. Trăsături contrare demnităŃii, responsabilităŃii, solidarităŃii, onoarei (cuvânt uitat i demodat), sacrificiului i chiar al martiriului (145). Confruntat cu bizareria/nonsensul întrebării: „Cum poate fi cineva ceea ce este?”, pe care i o puneau persanii lui Montesquieu, Nedelcovici devine, din observator, un subiect paradoxal, care trăie te dureros dilema (non)apartenenŃei: Cioran a avut dreptate când a privit extrem de sever comportamentul românilor. Bine bine! Dar ce fac eu acum? Cum pot să mai rămân român? i cum a putea să nu mai fiu român...atâta timp cât limba în care vorbesc i scriu este limba românească (148). Pentru că românii nu sunt un popor încremenit în istorie, interesul pentru dinamica etnoimaginii se traduce la Nedelcovici prin comparaŃii circumscrise deictic: înainte vs. acum ; acolo vs. aici : Ar fi interesant de analizat existenŃa în conflict, discordie, disensiune (stasis , gr.) i după decembrie 1989. Dacă înainte eram un popor inhibat din cauza fricii i a terorii politice i spirituale,
115 acum trăim o expansiune – individuală i colectivă. Am devenit extravertiŃi, suntem într o permanentă criză de cunoa tere i personalitate, preocupaŃi să dobândim puterea politică i financiară, condu i de o voinŃă de afirmare individuală nelimitată, care recurge uneori la orice mijloace în folosul scopului obŃinut (204). Am simŃit încă o dată că acolo m am simŃit tot timpul „un străin”, iar aici sunt „străin printre străini”. Unul dintre motivele nedeclarate care m au determinat să plec din Ńară a fost mitocănia i mitocănizarea societăŃii care infectase nu numai comportamentul oamenilor, ci i felul lor de a gândi (s.a.) (109). Întâlnirea cu Paul Ricoeur este „madeleina” care declan ează contraportretul intelectualului român, lipsit de modestie, firesc i simplitate: Mi am amintit de „egolatria” intelectualului român, începând de la Iorga, Camil Petrescu i...până la confraŃii no tri actuali. Delirul de grandoare, megalomania, ipseitatea, nombrilismul, vanitatea, cultul personalităŃii...Să fie oare semnele apartenenŃei la o „literatură minoră”, sau a unui complex de inferioritate transformat în complex de superioritate? Megalomania la români ar merita un studiu aprofundat de psihologie socială... (s.a.) (95). TendinŃa de s t i l i z a r e a etnoimaginii, indusă de un stimul cultural, încununează atât citarea lui Herodot, cât i impactul cu pictura lui Goya, la Prado: ExistenŃa românilor în non unitate i non identitate sunt caracteristici mentale i morale care nu vor putea fi depă ite decât cu un imens efort de cunoa tere (personală i colectivă) i autodefinire, prelungite de a lungul mai multor generŃii […] Ne aflăm din nou sub semnul lipsei de unitate (interioară i exterioară) i sub mitul neizbândei ? Oare să nu fi învăŃat noi nimic de 2500 de ani? (s.a.) (204). Ura i gâlceava lor m a trimis cu gândul la români. Parcă tot timpul nu facem altceva decât să ne luptăm între noi – la marginea satului i a lumii – dominaŃi de o discordie i o dihonie fără sfâr it. Gâlceava neînŃeleptului cu lumea (s.a.) (215).
2. Metafore ale apartenenŃei Clădită pe un arhetip al răului – „Noi toŃi suntem copiii lui lui Isac Lachedem i ai lui Barrabas” (178), umanitatea are putine premise naturale pozitive. Pe linia lui Cioran, Nedelcovici consemnează cu amărâciune confuzia i lipsa de criterii morale a lumii căreia, lingvistic, îi aparŃine. Gândirea sa analogică exploatează simboluri culturale pe care le reinterpretează imagologic, suprapunându le conceptului „românitate”. Ca i broasca Ńestoasă din filmul Mondo Cane (care, după explozia nucleară de la Hiroshima, î i pierde simŃul de orientare), o parte din români: în loc să se salveze, se sinucid, crezând că au găsit calea spre izbăvire. Primul adversar: cel de lângă tine. Apoi, toŃi cilalŃi... Când o să ne regăsim instinctul salvator, solidar i responsabil? Cînd o să ridicăm privirea spre cer i o să fim...poate tot o broască Ńestoasă, ar care tinde să se desprindă de la pământ. Broasca Ńestoasă creată emâna lui Brâncu i... (s.a.) (154). Turnul din Pisa, o minune a lumii, poate sfida legile gravităŃii, însă o societate clădită pe „eroare de calcul”, cum este cea românească, până la urmă se va prăbu i (155 156). O imagine obsedantă a Bucure tiului prăfos, torid, murdar, abandonat se închide într o metaforă generalizantă: „Deodată, am avut revelaŃia de ertului i a de ertăciunii ” (s.a.) (168).
3. O proiecŃie (de sine) utopică 15 ianuarie 1988 este momentul în care este inserată în jurnal problematica imagologică; autorul prezintă la Institut National des Langues et Civilisations Orientale o conferinŃă cu tema De ce suntem ceea ce suntem? Sau Câteva observaŃii asupra mentalităŃii, culturii i spiritului românesc. Iată câteva dintre cele 13 seme de apartenenŃă la condiŃia de „a fi român”: A trăi permanent într o tensiune creatoare, într o coincidenŃă contrarie i uneori paradoxală. Sensul nonsensului! Să nu te situezi între Orient i Occident i să Ńi creezi o patrie imaginară i o limbă neasemuită.
116 Să Ńi păstrezi „unitatea interioară”, să Ńi găse ti un axis mundi i să nu Ńi fie străină coloana infinită”. Să trăie ti în imaginar i fabulos atunci când ar trebui să iei coasa i să seceri buruienile, trădătorii i vânzătorii de frate. Să fii iubitor d elibertate i să te adaptezi tiranilor. Să fii mereu ispitit la glume i ironie, chiar atunci când nu mai ai nici o speranŃă i să rămâi lucid i cu ochii deschi i când te prăbu e ti în prăpastie (82 83). Pe lângă actualizarea stereotipului ironic i paradoxal, mo tenit de la Caragiale, este vizibilă în această analiză extrapolarea propriilor bovarisme de scriitor la psihologia naŃională. Pe ultima filă a jurnalului este evocat Ovidiu, marele exilat de la Tomis: De ce prezenŃa lui nu a căpătata un caracter mitic pentru români, „popor de poeŃi”?. De ce Tomis nu s a transformat într un Compostelle, loc de pelerinaj – dacă nu mistic, cel puŃin artistic – pentru cinstirea Primului Poet care a trăit pe pământul geŃilor? […] Îmi imaginez un pelerinaj la Tomis în care tinerii ar recita cu voce tare versuri din Tristele sau Pontice. .. (216). Utopia artei corectează distopia realităŃii. Este o sugestie de redimensionare, în planul deziderativ al lui „ar fi putut”/ „ar putea să fie”. ProiecŃia sinelui asupra alterităŃii ar optimiza etnoimaginea, ar da o altă formă viitorului: „ i totu i, să nu ne pierdem...nu speranŃa, (nu sunt nici optimist i nici pesimist), ci luciditatea i încrederea că un ciclu se va închide i alt ciclu se va deschide. Depinde când ?! (151).
Concluzii Este firesc ca, într un jurnal al exilului, fiorul identitar să domine celelalte planuri ale reflecŃiei. Fără a se stigmatiza, ca Cioran, Nedelcovici î i asumă românitatea (în timp ce evreitatea sa rămâne presupusă/echivocă). Ca i ceilalŃi exilaŃi români (Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu, Toma Pavel, Virgil Nemoianu, Ileana Mălăncioiu etc.) scrutează lucid i sever meandrele portretului colectiv, relevându i dimensiunea arhetipală i tipologică, ambivalenŃa paradoxală, dinamismul i reducŃiile stereotipizante. Pentru că exigenŃele diaristului sunt multiple (etice, civice, filosofice, mitice), jurnalul nu furnizează stereotipuri despre români, ci etnoimagini decelate uneori nepărtinitor, alteori patetic, cu o melancolie a îndepărtării apropiate.
Bibliografie 1. Zub, Alexandru (coord.), Identitate i alteritate în spaŃiul cultural românesc, Ia i, Editura UniversităŃii „Al. Ioan Cuza”, 1966, p. 423. 2. Nedelcovici, Bujor, Jurnal infidel. Pagini din exil. 1987 1993, Bucure ti, Editura Eminescu, 1998. 3. Barbu, Daniel, Firea românilor , Editura Nemira, Bucure ti, 2000, p. 7. 4. Todorov, Tzvetan, Noi i ceilalŃi. Despre diversitate, Ia i, Institutul European, 1991, p. 484. 5. Alexandrescu, Sorin, Paradoxul român , Bucure ti, Univers, 1998. 6. Spiridon, Monica, „Cum poŃi să fii român?”VariaŃiuni pe teme identitare, Craiova, Scrisul Românesc, 2006, p. 12.
117 TUDOR ARGHEZI: EXILUL ÎN CUVÂNT TUDOR ARGHEZI: EXILE IN WORDS
Paul MAGHERU Universitatea Oradea
Abstract The present paper was written on the occasion of the inauguration of the Research Centre for the Literature of Tudor Arghezi at the “Vasile Goldis” Western University of Arad. Respecting the thematic content of the magazine, we considered that Tudor Arghezi can be considered a writer in a limited form of exile: that would be the interior exile, the exile in words. In honor of the inauguration of the Research Centre for Studies of Tudor Arghezi’s literature we gathered a bouquet of the most appropriate flowers from this poet’s thoughts on words and on human miracle regarding words.
Key words: exile, word, miracle, poetry, diaspora. Cuvinte cheie: exil, cuvant, miracol, poezie, diaspora.
Tudor Arghezi n a fost un poet al exilului, nici dizident decât în măsura în care orice mare scriitor practică o dizidenŃă interioară a nonconformismului, i cu atât mai mult nu este un scriitor din diasporă. Inaugurarea Centrului de cercetare a literaturii argheziene la Universitatea de Vest “Vasile Goldi ” din Arad (21 mai 2009), în prezenŃa legaŃilor testamentari ai “unui nume adunat pe o carte”, Doina i BaruŃu T. Arghezi, ne a ocazionat câteva reflecŃii în legătură cu refugiul în Cuvânt în care propriul fiu, BaruŃu, trăie te de câŃiva ani. T. Arghezi nu i a părăsit Ńara de foarte multe ori, i nici pentru mult timp. O primă absenŃă de 5 ani, legată de vocaŃia sa ecleziastică intervine în 1905, când pleacă la Fribourg, pentru a i aprofunda studiile teologice într o mănăstire de cordelieri catolică. Îi părăse te repede i pentru a se întreŃine, învaŃă să lucreze la domiciliu piese pentru industria de ceasornicărie, face pe vânzătorul ambulant, cutreieră ElveŃia, FranŃa i Italia. Ori de câte ori Arghezi rătăcea prin străinătăŃi, numele său atrăgea atenŃia, mai ales a mediilor literare. Răsfoind cu orice prilej, lunga serie de Scrieri , ajunsă la volumul 46, am fost izbiŃi de frecvenŃa referirilor, la limbă i la diviziunea sa fundamentală, Cuvântul, atât în poezii considerate programatice, cât i în sublim frământatele sale proze. Bibliografia exilului românesc , exterior i interior (fiindcă există i un exil în interiorul sufletului, un exil în Cuvânt), întâlnit la cei mai mari scriitori, este impresionantă i impresionabilă. Imediat după căderea zidului comunist au apărut tot felul de cărŃi despre exil, istorii literare, studii despre oameni, idei, voci, radiografii, dicŃionare, enciclopedii, antologii. Eva Behring, cunoscută autoare de traduceri i lucrări de critică literară, face în premieră o periodizare istorică a literaturii exilului [1]. Astfel, primul val, din ΄40 ΄50 îi consacră pe Mircea Eliade, Vintilă Horea, Monica Lovinescu i Virgil Ierunca, valul anilor ΄60 ΄70 îi propune pe Ion Ioanid, Dumitru łepeneag, Ilie Constantin, Paul Goma i cel de al treilea val în anii ΄80 vine cu Norman Manea, Ion Caraion, Dorin Tudoran, Mircea Iorgulescu. Unii scriitori, chiar dacă nu suportau regimul, au preferat să rămână în Ńară: Mircea Dinescu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu, Andrei Ple u, Marin Sorescu, Mihai ora, refugiindu se în interiorul Cuvântului, generator de mari valenŃe literare. Un asemenea exilat în Cuvânt a fost, înaintea tuturor Tudor Arghezi. łara lor, părându le străină, cu un vers din Nichita Stănescu a rămas Limba Română. Cei care au plecat, nu au uitat să ia cu ei această Ńară, împletită din cuvinte române ti. Norman Manea, se simŃea în America, ca într o “casă a melcului” dar care dădea roade ( Întoarcerea Huliganului ). Dumitru łepeneag este foarte explicit “ 118 Patria pentru mine înseamnă limba română, de limba română mi a fost dor. Mai mult, chiar i decât de prieteni” ( Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite ). În acela i stil al inversării rolurilor, în Soldatul câinelui , Paul Goma, ne mărturise te la fel: “plecând, mi am luat cu mine patria, limba”. Fie în sens direct, geografic, juridic sau psihologic, exilul înseamnă acela i lucru: izgonirea unui cetăŃean din Ńara sau localitatea în care trăie te, de obicei, pentru a scăpa de o prigoană. Exilul reprezintă , în mare, limitarea libertăŃii unei persoane, a adar cuvântul implică în sine scepticism, durere, singurătate, bariere fizice i intelectuale, neputinŃă, dorinŃă de răzbunare, refugiu i mult dor, dorul de casă, de familie, de Ńară. În legătură cu multitudinea termenilor cvasi sinonimici , care concură la denumirea exilului: azil, emigraŃie, refugiu, surghiun, deportare, ostracizare, relegare, dizidenŃă, diaspora, am dori să facem precizarea că diaspora, ar trebui folosit numai pentru poporul evreu. Istoric i etimologic ( din gr. dia prin, spora – sămânŃă), diaspora înseamnă împră tierea silită a seminŃiei alese, a poporului ales. Nicolae Balotă ne spunea odată, la un curs universitar, că cel mai suportabil exil, fie în afară, fie în Ńară, este în interiorul cuvântului. Despre acest exil lingvistic, i elogierea lui, dorim să observăm în continuare câteva lucruri. Vastul teritoriu artistic al lui Arghezi este străbătut de un bogat filon liric mai puŃin cercetat de critici, izvorât din meditaŃia asupra limbii, asupra splendorilor i suferinŃelor ei. Ideea limbii, ca obiect de poezie, miracol sau exerciŃiu divinatoriu, am mai întâlnit o i la alŃi scriitori. Lui Arghezi îi datorăm însă, poate cea mai inspirată elogiere a Cuvântului întrupat în scris, în carte: “Carte frumoasă, cinste cui te a scris, Încet gândită , ginga cumpănită, E ti ca o floare, anume înflorită, Mâinilor mele care te au deschis.” (Ex libris) Una dintre cele mai vechi comparaŃii sau metafore ale poeziei, ca o floare, am întâlnit o la poetul alexandrin Meleagros (secolul II î.e.n.) care într o culegere sau antologie intitulată Buchetul (sau Coroana), compară epigramele adunate de el cu florile: “Muză iubită, cui ai adus cununa, cu roade de cântec?/ Cine–mpleti o coroană plină de imnuri frumoase?/ O îmbină Meleagros .../ El presără crini ro ii i albi”[2]. Începutul Scrisorii cu tibi ir , parcă i coborât din corul Antigonei de Sofocle: “În lume s multe mari minuni, / Minuni mai mari ca omul nu s!” Dintre toate minunile care i au fost date omului, lui Arghezi cea mai mare minune i se pare Cuvântul: “ Miracole nesfâr ite zac în noi i împrejurul nostru. Miracolul suprem: Cuvântul, cu diviziunea lui, limba”[3]. Cuvântul permite evocarea i punerea în funcŃiune a tuturor puterilor închipuite i sacre. O idee se face act, scoborâtă în cuvinte. Debutul provocator anunŃase o insurecŃie poetică cu mijloace lingvistice: Să mi fac verbul limbă/ De flăcări ce distrug./ Trecând ca erpii când se plimbă;/ Cuvântul meu să fie plug/ Tu, faŃă solului o schimbă/ Lăsând în urma lui bel ug” (Rugă de seară). Miracolul suprem din interior i din jurul nostru, i se pare lui Arghezi a fi Cuvântul. Dar de multe ori în faŃa cuvântului încerci un sentiment de slăbiciune , umilinŃă i dramă. Cum să vă spun? se întreabă de multe ori interlocutorii no tri, mărturisind greutatea comunicării prin cuvinte. N am cuvinte, spunem adesea, în situaŃii de apreciere sau dezaprobare extreme. Abia în faŃa inefabilului, greu exprimabilului, ne dăm seama de adevăratele virtuŃi i servituŃi ale limbii. Lamentarea poeŃilor în legătură cu greutatea de a găsi cuvintele cele mai potrivite , insuficienŃa limbii faŃă de gândire provine dintr o slăbiciune funciară, naturală a omului, care nu dispune întotdeauna, de suficiente cuvinte pentru a exprima toate nuanŃele trăirii sau ale imaginaŃiei. Greutatea de a găsi i potrivi cuvintele, de a opera, pe ceea ce lingvi tii numesc axa selecŃiei i combinării i a torturat întotdeauna pe scriitori. Arghezi trăie te cu fervoare drama verbului, înfruntă cu opintiri de obstinat slujitor al scrisului, cerbicia cuvintelor, natura lor paradoxală, de putere miraculoasă, totodată de slăbiciune, de supremă dar i de infimă valoare. Observăm în atitudinea faŃă de cuvânt aceea i dualitate tipic argheziană provenită din natura sa contradictorie: de apologie i hărŃuială necontenită cu verbul, provenite din natura sa angelic demonică:
119 “Sunt înger, sunt diavol, i fiară, i alte asemeni, i mă frământ în sine mi ca taurii în belciug, Ce se lovesc în coarne cu scânteieri de cremeni, SiliŃi să are stânca la jug” ( Portret ) Poetul atribuie cuvintelor însu iri materiale, le investe te cu viaŃă, punându le “când să mbie, când să njure”. Stilul, nota personală a scriitorului, pare să fie – în concepŃia acestui mare profesionist al scrisului me te ugul de a da cuvintelor duritate, relief, culoare i însufleŃire. Artistul era convins că nu cuvintele rare, epatante, fals ermetice constituie limbajul poeziei, ci o rară întrebuinŃare a cuvintelor i expresiilor, o permanentă regenerare a celulelor interne ale vocabularului. Lumea operei lui Arghezi este construită din cuvintele bătrânilor: “Cu îndemnuri pentru vite” din acelea i cuvinte cum spune în Scrisoare cu tibi ir cu care “ciobanul î i întoarce caprele în sat.” Drama, puternica zbatere i încle tare din scrierile lui Arghezi este înainte de orice o drama a Cuvântului. Patos, afirmaŃie i tăgadă, apologie i critică necruŃătoare, sacru i profan, sublim i grotesc, suav i abject, toate se împletesc în această dramă, căci toate sunt pentru Arghezi în cele din urmă cuvânt. Cuvântul deŃine o forŃă miraculoasă, în primul rând, pentru că fiecărui obiect din natură i din închipuire îi corespunde un termen lingvistic, un nume, un cuvânt. Vocabularul, observa cu pătrundere Arghezi, este harta prescurtată i esenŃială naturii. Omul poate crea din cuvinte , din simboluri , toată natura din nou, i o poate schimba. Misiunea estetică a poetului este chiar de a verbaliza lumea, de a cuceri universul cu ajutorul cuvintelor. Bucuria i greutatea activităŃii demiurgice, creatoare, satisfacŃia i sacrificiul constructorului de lumi verbale, au fost exprimate de poet într o manieră, dureros de adevărată: ”Nici un me te ug nu este mai frumos, i mai bogat , mai dureros si mai ginga ca me te ugul blestemat i fericit al cuvintelor”:
Concluzii Imediat după revoluŃia din 1989, pe care Arghezi nu a mai prins o, dar pe care non conformismul i exilul stratagemic în cuvânt a pregătit o, fără să tie să i fără să vrea, au apărut multe reacŃii la literatura exilului, a dizidenŃei din exterior, dar i al exilului interior. Diaspora românească, dacă e să folosim un termen care se pare că s a generalizat pentru toŃi scriitori risipiŃi în lume, nu numai pentru evrei, e destul de greu de evaluat în Europa de astăzi. Cert este că scriitori care au optat pentru, “soluŃia internă” cu toate inconvenientele ei, au reu it să prezerve, continuitatea prin valoare a literaturii române. Fundamental i definitiv, cultura română e una i, prin reprezentanŃi răma i sau nu în Ńară, a participat la menŃinerea fiinŃei noastre spirituale, într o salutară integritate, într o permanentă comunicare intra sau interromânească. La deschiderea Centrului de cercetare a literaturii argheziene, în scopul unei tot mai bune cunoa teri a creaŃiei, am strâns un buchet de cuvinte, în care Tudor Arghezi s a retras adesea ca un exilat.
Bibliografie 1.Eva, Behring, Scriitori români din exil, 1945 1989, O perspectivă istorico literară , traducere din limba germană, Buc., Ed. FundaŃiei Culturale Române, 2001 2. Antologia palatină , Ed. Univers, 1988, p. 15 3. Scrisoare cu tibi ir , în Scrieri , vol. 24, Ed. Minerva, 1973, 4.T. Arghezi, Versuri , vol. I II, ediŃie i postfaŃă de G. Pienescu, cu o prefaŃă de Ion Caraion, Ed. Cartea Românească, 1980 5.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie , vol. II, Ed. Minerva, 1974, p.15
120 UN GERMANIST ROMÂN ÎN EXIL: TEFAN BACIU
A ROMANIAN GERMANIST IN EXILE: TEFAN BACIU
Denisa IGNA Facultatea de Litere Universitatea Oradea Email: [email protected]
Abstract: Stefan Baciu is one of the most interesting and dynamic personalities of the Romanian exile. He was granted two academic awards after a spectacular debut in poetry at the only age of 17. He had intense preoccupations to promote German literature and culture through translations. In 1949 he resigned from his position as press counselor at the Permanent Romanian Legation in Bern and he fulfilled his destiny in Latin American or American countries. The present article presents the intricate but creative itinerary of this important intellectual Romanian in exile.
Key words: Germanist, poetry, exile, translation, memoirs. Cuvinte cheie: germanist, poezie, exil, traducere, memorii.
Interesul crescând faŃă de omul de cultură, poetul i germanistul tefan Baciu mi l a trezit un volum de 25 de poeme din Georg Trakl, traduse de tefan Baciu, cu o prefaŃă de Octav uluŃiu [1]. Criticul transilvan i a fost profesor lui tefan Baciu la Liceul “Andrei aguna“ din Bra ov, literatura germană fiind mai puŃin cunoscută în România, tefan Baciu, simŃea nevoia unei prezentări în plus, în afară de aceea simplă a traducerii. Traducerea intervenea ca o necesitate puternic resimŃită, după un hiatus în urma lui tefan Octavian Iosif, precursorul tălmăcitorilor contemporani. În acest context, Octav uluŃiu, observă o curiozitate, în sensul că o apropiere i o predilecŃie faŃă de literatura germană au manifestat o întotdeauna scriitori no tri cei mai mari: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Lucian Blaga... . După o analiză pertinentă a specificului poeziei trakliene, sentimentul zădărniciei existenŃei plămădit în con tiinŃa însă i a intimităŃii sale, se apreciază că traducerea dă o justă idee a poeziei lui Trakl în original. tefan Baciu are meritul de a l fi încetăŃenit pe Trakl în limba română sub protecŃia lui Eminescu, cel ce a iubit poezia germană i a creat o pe cea română. Noi în ine am scris despre activitatea de traducător a lui tefan Baciu în teza noastră de doctorat , Receptarea liricii expresioniste germane în literatura română, publicată la editura Rizoprint din Cluj Napoca, în 2007. Interesându mă mai îndeaproape destinul acestui exilat, pe data de 25 august 2005 am avut o discuŃie documentară cu profesorul Zaharia Macovei, fost mulŃi ani profesor la Universitatea din Oradea, care î i “ispă ea” ultimii ani de viaŃă la un azil de bătrâni din Sibiu i care l a cunoscut pe tefan Baciu. Era cu 7 ani mai tânăr decât Zaharia Macovei. Profesorul orădean î i depăna cu emoŃie amintirile despre exilatul în America. O viaŃă întreagă a regretat de ce în 1940, când a avut posibilitatea, ca alŃi intelectuali români, n a rămas, cel puŃin pentru un timp, în străinătate. Se afla la Sorbona, unde pregătea lucrarea la doctorat, Problema unităŃii tuturor românilor i gândirea franceză (1845 1918) , sub conducerea lui Nicolae Iorga. Teza n a mai fost susŃinută niciodată, fiindcă în noiembrie 1940 Nicolae Iorga a fost împu cat. Tânărul Zaharia Macovei avea posibilitatea să se căsătorească cu o sud americancă, dar, nu avea de unde tii, s a întors în iadul legionarist din România.
121 tefan Baciu l a cunoscut în 1934, între 1938 1941, audiau împreună cu tefan Baciu, Alina, fiica lui Iorga i alŃi intelectuali români, cursurile lui Paul Valéry de la College de France despre Leonardo. Mircea Zaciu, care i a fost elev, nu ezită să recunoască mai târziu că datorează iniŃierea în poezia modernă „bunului i delicatului” profesor Zaharia Macovei. Nu dorim să desfă urăm acum în spaŃiu i timp un curs impresionant al vieŃii acestui intelectual pribeag. Biografia i bibliografia scriitorului se găsesc probabil în cea mai valoroasă i completă ediŃie a poeziei sale, Poemele poetului singur, Editura Eminescu, 1993. O bibliografie selectivă alcătuită de autor, numără nu mai puŃin de 108 titluri: poezie originală în limba română, poezie originală în spaniolă, portugheză, engleză, poezii traduse în limba română i din limba română în alte limbi străine, eseuri, antologii, memorii. Ca un corolar al vieŃii i activităŃii, în 1979, în editura proprie Mele, din Honolulu, Hawaii, apare volumul de memorii, cu numele soŃiei, Mira. Acest volum, greu accesibil, consultat într o formă apirografică, am dori să l prezentăm în continuare fiului, prezintă concret, nuanŃat, emoŃionant viaŃa i activitatea unui exilat român de care România culturală a valorilor perene nu s a înstrăinat, după cum nici poetul exilat n a încetat nicicând să trăiască cu dorul recunoscut în suflet i cu nostalgia irepresibilă a spaŃiului mioritic. Cartea de memorii ce marchează oarecum bilanŃul i sfâr itul activităŃii literare a lui tefan Baciu, începe cu un fragment din Exegi monumentum aere perennius (Am să mi înalŃ un monument mai tare ca arama). Este o dublă autobiografie, ca „văduv i orfan”, cu o sintagmă împrumutată de la Miguel de Unamuno, scrisă începând din august 1978, la o lună după ce Mira murise, autobiograful rămânând văduv de soŃie i orfan de Ńară. Memoriile sunt scrise în limba română, limba în care au fost trăite, visate i suferite. Surprind la acest stenograf al iubirii i trecerii vieŃii sinceritatea i onestitatea desăvâr ită a sentimentelor. Cartea face parte din seria memorialistică a scriitorului, din care publicase Aron Cotru : Omul i Portul, München, Revista scriitorilor români, 1964 i Praful de pe tobă, Memorii 1918 1946 , Honolulu, Mele, 1980, cuprinzând amintiri din epoca românească. Volumul de memorii Mira are următorul cuprins pe ani i fapte, evenimente, întâmplări: Aventurile unui copil mic (1920 1940) Bucure tiul cu hârtie albastră la ferestre Ultimul an în România (1945 1946) Berna: DiplomaŃia, apatrizi, exil (1946 1948) Brazilia, 13 ani sub Crucea Sudului (1949 – 1962) Seattle, Ora u n care plouă (19621964) Interludiu mexican (1964) Mozaic hispano american (1958 1962) Aloha Hawaii (1964 1978) Miracolul grecesc (1973) RevelaŃia picturii, începutul sfâr itului (1977) Ultimele luni (1978) În amintirile de tinereŃe, se dau informaŃii despre Mira. Era farmacistă i fiica lui Dinu Simian din Râmnicu Vâlcea, cu relaŃii între politicieni, oamenii de cultură de dreapta, dar i socialistă (Ion Pas, Titel Petrescu, tefan Voitec). În acest timp, în America latină apărea În iră te Mărgărite, prima revistă de literatură română din exil. Aici publicau Pamfil eicaru, Radu Gyr, Gib I. Mihăiescu, Traian Lalescu, care erau printre obi nuiŃii casei. Mira va scrie i ea Carte Râmnicului. În 1945, ultimul an în România, la 28 aprilie Traian Lalescu i Alexandra Paleologu le a fost martori în faŃa ofiŃerului stării civile, după ce Mira divorŃase de un ofiŃer anodin i plictisitor. În 1946 fusese numit consilier de presă. Aici, printre diplomaŃi i apatrizi în exil, stă până în 1948 când e transferat la Sofia, „într o atmosferă sănătoasă în care era pe cale să se construiască socialismul, nemaifiind obligat să i petreacă zilele în atmosfera otrăvită a capitalismului burghez” Fostul consilier de presă î i dă demisia, solicitând azil politic. Din 1949 până în 1962, timp de 13 ani, a trăit i activat în presă în limba portugheză din Brazilia, la Rio de Janeiro, scriind la
122 Tribuna da Imprensa. După ase ani, cât a fost apatrid i exilat, obŃine cetăŃenia braziliană până în 1962. tefan Baciu î i aminte te că îi venea instantaneu în minte i repeta mereu versul vechiului său prieten, Eugeniu SperanŃia: „Singurul exilat pe celălalt mal”. De asemenea, îl impresionau versurile celuilalt mare exilat Aron Cotru , simŃind la fiecare plecare că moarte puŃin (Partir c'est mourir un peu): „O, plecările, plecările, plecările,/ Din toate părŃile i din toate gările,/ Pe toate mările, spre toate depărtările,” Profesorul Zaharie Macovei, care ne a confirmat multe dintre aceste date, ne spunea că versurile preferate ale tuturor exilaŃilor sunau în latină cam a a: „Beautus ille homo Qui sedet in sua domo Et sedet post farnacem Et habet bonam pacem” După câŃiva ani, se acomodase în arhipelagul american din Pacific, tefan Baciu î i notează câteva impresii în cartea de memorii Sub Tâmpa în Honolulu , editura Start 1973. Printre oamenii ciudaŃi i uitaŃi, îl aminte te pe Aron Cotru i reproduce versurile obsesive privind plecările continui: „O plecările, plecările, plecările,/ Plecările din toate porturile si din toate gările,” , versuri, după cum simte i tefan Baciu, ajunse simbolice, atât pentru poet cât i pentru mine, i atâŃia alŃii, exilaŃi români, care se plimbă nostalgic între Atlantic i Pacific. tirea morŃii sale n a ajuns în Rio De Janeiro, dar azi, când bat aceste evocări la ma ina de scris, mă aflu pe acela i tărâm de Pacific cu locuinŃa cea din urmă a poetului: el în Sud, în California, eu în Nord, în statul Washington. Doi ardeleni în lumea largă[2].” În Brazilia, sub Crucea Sudului, soŃii Baciu au stat 13 ani. Din 1960 la Rio de Janeiro vine i mama Mirei. În oră elul brazilian Teresópolis au avut o frumoasă casă i o proprietate. În 1962, i au luat rămas bun pentru totdeauna de la ora ul în care au suferit, au luptat, au învins i fuseseră atât de fericiŃi. În 1962, sunt chemaŃi la Universitatea din Seattle, „ora ul în care plouă”, situat pe coasta nord vestică a SUA, în statul Washington, pe golful Elliot al Oceanului Pacific, unde predase spaniola, timp de doi ani, până în 1964. În Seattle se întâlnesc cu George Pallade i cunosc crema intelectualităŃii hispano americană. În 1965, au fost amândoi invitaŃi să facă parte din corpul profesoral permanent al UniversităŃii din Hawaii i au acceptat. Se stabilesc la Honolulu, ora în insula Oahu, centrul administrativ al statului Hawaii, în arhipelag, unde la Universitate erau libere două posturi: unul de „Assistant Professor” de literatură hispano americană i limba portugheză, celălalt de „Lecturer” pentru cursuri de spaniola. În Râmnicu Vâlcea circula pe atunci expresia „parcă vii de la Honolulu”, adică de undeva de unde se isprăvea lumea. Mira a fost greu acceptată de comunitatea academică din Honolulu, abia cu câteva luni înainte de moarte. Tot Mira se înscrie cu o lucrare de doctorat la Strassbourg, Ideea morŃii în teatrul lui Eugen Ionescu . A mai scris Eseuri în limba franceză despre Ronsard i Charles d'Orleans. În timpul a a zisului interludiu mexican i mozaic hispano american, tefan Baciu vizitează ca ziarist toate Ńările Americii latine: Cuzco, Macchu Picchu, lumi legendare ale civilizaŃiei inca ilor: Bolivia, Venezuela, Republica Dominicană, Cuba, Nicaragua, Peru, Panama i altele. Profitând de concedii frecvente pentru documentare i studii la faŃa locului, tefan Baciu i Mira frecventează de mai multe ori Parisul, Italia, Grecia. Îi cunosc personal pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Ieronim, Baby i Rin Cugler, leagă prietenii cu Eugen Ionescu, Brâncu i, Cioran, Barbu Brezeanu, Ion RaŃiu. În ultimele luni de viaŃă, Mira se îmbolnăve te de cancer digestiv i va muri în iulie 1978. În Testament se spune că din vânzarea bunurilor ei să se introducă o bursă destinată studenŃilor din Hawaii care urmau să studieze „InfluenŃe române ti în literatura i cultura franceză”. tefan Baciu i a supravieŃuit 15 ani, a închis ochii slăbiŃi de miopie, în 1993, în Honolulu, nu înainte de a i trage la apirograf, la propria editură Mele, câteva exemplare din „dubla autobiografie” intitulată Mira . Un asemenea exemplar am avut i noi posibilitatea să l consultăm. Una dintre cele mai reprezentative volume de poezie ale lui tefan Baciu este Poemele poetului tefan Baciu , editura Start, Madrid. 1972, cu un studiu critic de Lucian Boz, transfug i el în Australia. Sunt adunate aici poezii din primul volum publicat în 1935, Poemele poetului tânăr ,
123 încununat, sărac, cu două prestigioase premii, cel al SocietăŃii Scriitorilor Români i al FundaŃiei Regale, în ciuda vârstei la care au fost scrise poemele, între 13 16 ani. Se mai reproduc poezii din Poeme de dragoste , Oradea , 1936, Cetatea lui Baciu , 1940; Analiza cuvântului dor , 1951, Poemele poetului pribeag , 1963, Poemele poetului singur , 1980, etc. Vintilă Horea, de pe unde i trăia i el sentimentele exilului, scria: „ tefan Baciu este produsul unei catastrofe cosmice, ca ambra i agata, ca diamantele i peisajele. A străbătut multe mări exterioare i interioare, s a născut în România i s a format peste tot, a cunoscut atâtea Ńări europene, a luat calea exilului la Rio de Janeiro i l a continuat în Statele Unite unde trăie te într o insulă a Pacificului. Ce contrazice Oceania sa sufletească i continuă ce a dobândit când a venit pe lume: o operă poetică atât de mare ca i destinul său.[3] Virgil Nemoianu observă precocitatea geniului poetului i specificul strategiei poetice care constă în exploatarea incongruenŃelor i a raportului dintre imagistica românească, a motivelor folclorice, ale structurilor prozodice tradiŃionale i materialele luate din tradiŃiile culturale ale Americii Latine sau ale Pacificului.”[3] Foarte interesante sunt analiza cuvântului dor, dar mai ales i implicit a sentimentului românesc al fiinŃei: indiferent unde ar fi, i se face dor de GalaŃi, sau de Brăila. O fost, prin multe ora e, ale lumii, dar îl roade regretul că niciodată n a fost la Turnu Măgurele. A văzut zâmbetul Monalisei la Louvru, a văzut pânze de Van Gogh, romanticele apusuri ale lui Kaspar David Friederich, dar îi este dor de ciobăna ul lui Grigorescu, de Cire ii din Râmnicu Vâlcea...
Concluzii tefan Baciu a înŃeles i a promovat reacŃiile culturale i literare româno germane. A scris i tradus din Goethe, Hoffmann, Nietzsche, Trakl, Rilke. În 1938 a publicat în Universul literar (XLIII, în '47 din 25 noiembrie) un amplu articol despre câŃiva scriitori sa i din Ardeal, în care sunt promovaŃi Adolf Meschendörfer, Erwin Wittstock i Hesch Orendt. Simptomatice sunt articolele despre tragedia culturii germane, degradată în timpul nazismului, între altele i prin constrângerea la exil a elitei scriitorilor. Păcat însă că înfrângerea fascismului a dus la instaurarea, într o bună parte a lumii, a constrângerilor comunismului pe care tefan Baciu nu le a acceptat, îndeplinindu i destinul departe de Ńară.
Bibliografie 1. 25 de poeme din Georg Trakl , traducere tefan Baciu, cu o prefaŃă de Octav uluŃiu, Ia i, editura Frize, 1938 2. tefan Baciu, Sub Tâmpa în Honolulu , ColecŃia Start, Honolulu, 1973. Noi am consultat exemplarul apirografiat cu o dedicaŃie originală lui Constantin Noica, Honolulu, 27.11.1973 3. tefan Baciu, Poemele poetului singur , Ed. Eminescu, 1993 4.Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc , 1945 1989 , Buc., Compania 2003, p. 64 69, 5. tefan Baciu, Mira, Ed. Mele,Honolulu, Hawaii, 1979 6. tefan Baciu, Poemele poetului tefan Baciu, studiu critic de Lucian Boz, ColecŃia Start, Madrid, 1972 7. tefan Baciu, Cetatea lui Bucur , Ed. Humanitas, Buc., 2006 8.Eva, Behring, Scriitori români din exil, 1945 1989, O perspectivă istorico literară , traducere din limba germană, Buc., Ed. FundaŃiei Culturale Române, 2001
124 POEZIA LUMINIłEI SUSE
LUMINIłA SUSE’S POETRY
Lavinia IONOAIA Grupul colar de Industrie Alimentară, Arad E mail: [email protected]
Abstract The present article aims to present the poetry of LuminiŃa Suse, a Romanian writer living in Ottawa, Canada. The poetess creates and completes the word’s poetic value. She reestablishes the metaphor in the centre of the poem. Her poetry explores timeless and universal ideas: Love, Childhood, Beauty, Death etc.
Key words: literary destiny, canada, publisher, author, artistic, refinment Cuvinte cheie: destin literar, canada, editor, autor, rafinament artistic.
ConotaŃiile diasporei i au mai risipit în ultimii ani din dramatism, autorii de literatură română stabiliŃi în străinătate optând ei în i i pentru a trăi i a se exprima într un spaŃiu departe de acasă. Este i cazul autoarei căreia îi este dedicat acest studiu. Destinul literar al poetei de naŃionalitate română, LuminiŃa Suse (n. 12 iunie 1960, Bucure ti), stabilită în Canada (din 1995) este un destin viu, în plină devenire, construit în esenŃă, prin volumele: Anotimpul licuricilor (2001), Sacrificiul mirării (2002), Geometrii singulare (2003), Duminica inimii (2006) , Bioglife (2007) . Dincolo sau înainte de poezie, LuminiŃa Suse i a configurat o profesie pe baze tiinŃifice, astfel: după liceul de Informatică nr.1, din Bucure ti, urmează cursurile FacultăŃii de Matematică, secŃia de Informatică, Universitatea din Bucure ti. În 1993 este admisă pentru doctorat la Institutul de Matematici, Bucure ti. Între 1983 1992 , este analist programator la ICPE – Institutul de Cercetări pentru Electrotehnică, Bucure ti, între 1992 1995 , asistent universitar la Catedra de Matematici 3, Universitatea Politehnica, Bucure ti, iar din 1995 până în prezent, funcŃionează ca software engineer la IBM, Ottawa, Canada . De i î i exercită „seriosul” din viaŃă pe tărâm matematic, literatura este, după cum o demonstrează preocupările autoarei în acest domeniu, o parte esenŃială a destinului său. Debutează în 1975, în revista liceului de Matematică Fizică din Bucure ti, „ Foaie pentru minte, inimă i calculator”. Tot de atunci este membră a cenaclului Săgetătorul, condus de Prof. Dr. Tudor Opri . LuminiŃa Suse scrie poezie, este afiliată la o serie de organizaŃii literare prestigioase, din Ńară i din străinătate (Uniunea Scriitorilor din România, AsociaŃia Scriitorilor de Limbă Română din Québec , Canadian Federation of Poets, Canadian Poetry Association, Valley Writers Guild; Ottawa Independent Writers; Academia Româno Americană; The Ontario Poetry Society; este redactor i colaborator la revista "Atheneum", Vancouver, Canada); colaborează permanent la revistele de specialitate: "Europeea" , Bucure ti, România, "Argos" , Craiova, România, "Conexiuni", New York, USA, "Manifestul Român" , Bucure ti, România. Activitatea în plan literar a LuminiŃei Suse este susŃinută i pe suport virtual: poeta este editor, moderator i autor recomandat pe situl www.agonia.ro , editor i webmaster al sitului www.luminitasuse.com, cenzor, editor i autor recomandat pe situl interactiv de literatură www.poezie.ro. Acestea sunt doar câteva din publicaŃiile de care autoarea î i leagă numele i creaŃia literară. [1] Poezia LuminiŃei Suse este o lirică a eului epurat de stigmatul postmodernist al cotidianului, al străzii, al organicului închis în propria consistenŃă i greutate. 125 Versurile poetei, u or retorice pe alocuri, se caracterizează prin muzicalitate, dată de limbajul intelectualizat (neologic i matematic: sinusoide lungi de ploi, falange longiline, vise paraboloide ), presărat cu simboluri romantice din categoria departelui sau al ascensionalului (oceane, mări, păsări, nori, stele, munŃi) . De asemenea, rima (procedeu al tradiŃiei) este prezentă încă în nenumărate versuri, neafectând însă fondul modern al versurilor. Eul feminin î i strune te trăirile în toate volumele, necăzând în patetismul declarativ romantic, nuanŃându i expresiv i expresionist formula poetică, încât poezia devine un produs elegant i rafinat al unei sensibilităŃi complexe. Temele abordate de poezia LuminiŃei Suse sunt cele ale marii literaturi: iubirea, copilăria, timpul, frumuseŃea, moartea. Eul se distanŃează de trăirile sale organice, aproape fiziologice, cu care ne a intoxicat poezia actuală i comunică despre sine, prin raportare la aceste teme, într un registru poetic înalt. Întoarcerea către copilărie se reflectă în volumul Anotimpul licuricilor (2001). Titlul, metaforic, sugerează un timp al trecutului de acasă, al copilăriei i al tinereŃii. Licuricii sunt proiecŃia pe pământ a stelelor i prin această simetrie delicată lumea î i păstrează sacralitatea. Culorile simbol ale acestui volum conturează sinestezic, un tablou complex de trăiri, amintiri i imagini: astfel, verdele îmbracă diferite forme ale naturalului, albastrul simbolizează iubirea, albul face trecerea de la peisajul hibernal la lumină, griul e asociat cu rutina, negrul cu regretul, iar galbenul cu evocarea copilăriei, petrecută „într un sat galben la marginea Dunării”. [2] Volumul Sacrificiul mirării (2002) cuprinde poezii dedicate iubirii. Sentimentul este privit în nuanŃele sale, poezia este sugestie i abstactizare (simbolism, parnasianism, virtuozitate). Intelectualizarea erotismului feminin nu produce o poezie rece (tipic parnasiană), ci vorbe te doar despre un feminin elegant i superior în expresie. Poezia Zi după zi introduce ideea trăirii disperate a momentului inaugural al iubirii, ca foame a verdelui din muguri. Devenirea condamnă sentimentul la o dinamică inexorabilă, ameninŃată de stingere: Al timpului simbiont permanent, / transcendental complice la mplinire, / clipa ne va conjuga la timpul inerent / i împu ca cu substantivul devenire. Iubirea devine uneori trăire acută, dorinŃă defulată în asocieri surprinzătoare de cuvinte i imagini i universul întreg se contaminează în sens germinativ: săruturi încremenite în a teptare / să se molipsească prin telepatie / de sindromul iubirii bizare / ce incubează latent / în alveolele sufletului / i ne invadează carnea ilogic / cu mângâieri fără constrângeri / cu oapte ce gâdilă /genunchii quasarilor / i i fac să tu easca convulsiv / împră tiind embrioni de lumină / în care viru ii gemelari eu i tu / încorsetaŃi în boabe de ambră / vor popula noaptea de mâine / cu stele gravide de noi. (Panspermie ) Simptomele din preajma existenŃei iubirii sunt surprinse în poezia Dar existăm . Etapele intrării în timp a cuplului sunt surprinse gradat dinspre Când nu existam, trec prin credeam că nu existăm i speram să existăm i ajung la în sfâr it existăm . Împlinirea pare însă una incompletă, aparŃine umbrelor care trăiesc la marginea clipelor interzise (o iubire vinovată): Umbrele ni se ating / i se alintă pe furi / la margini de clipe / interzise. La LuminiŃa Suse, iubirea este un destin determinat într un fel sau altul de elementele grandioase ale Naturalului, poezia dobândind un suflu romantic : Mai mult decât întristările anodine / regret umbra sângerândă a amurgului / pe obrajii no tri mu caŃi / de plânsul îndepărtat al oceanului / dezgropat nebune te de sub dune / revenind răzbunător în urma refluxului / când magii rostesc sentinŃe divine /când zborurile încremenesc neisprăvite / când privirile se reîntregesc sincopat / i dorinŃele se răsfrâng nepotolite. /Clipele ne grăbesc, anii ne osândesc, / precum două nume scrijelite n nisip / valurile ne destramă nemilos / i ne aruncă pe aripi umede / cople iŃi de ardoarea naivă / a întregului recompus firesc / de doi copii ve nic flămânzi /abandonaŃi la sânul trist al Lunii . (Copiii amurgului) Tabloul destrămării este unul grandios, în care Timp i SpaŃiu, categorii absolute, pecetluiesc destinul cuplului.
126 SuferinŃa determinată de ruptura cuplului este din nou strunită artistic. Deta area din Mica sirenă relevă un feminin inteligent, care dispune de resurse de sublimare a durerii: Era prea banal să ri ti. / Melci copilăro i i tri ti / mi caŃi de o rutină postumă / nu vor putea să mi explice / de ce au ronŃăit jumătate din Lună / i au fost cruzimii tale complice. // Nu pot supravieŃui mirărilor / răstălmacite în oceanul / clipelor vulgarizate ieri / când braŃele tale / se pregăteau a fi valuri. Destul de rar, dar cu efect, autoarea utilizează ironia, pe care o îmbracă totu i într un limbaj prelucrat artistic: Cu un colŃ de Lunã / dezlipe te Ńi din ochi / lipitorile acutei mirări / că există minciună. // Pune la conservat în formol / embrionul naivităŃii / disociată de promisiunile / cuvintelor atrofiate.// Înmormântează în umbră / câinele aparent scrupulos / ce mu că prin imprudenŃă / i se ascunde de vină. // Mai speră că moartea / nu dă la din coadă / i fuge apoi copilăre te / de responsabilitate. (Disociere ) Poeziile cu adevărat remarcabile ale LuminiŃei Suse sunt cele în care se operează o concentrare a expresiei în metafore subtile, care nu descriu, ci sugerează. O asemenea poezie este i Iertarea îngerului : A mai căzut un înger livid / împu cat din gre eală aseară / pe frontul zborului timid. /I au ridicat statuie n aerogară. // Prive te avioanele interzise, / simte pentru prima dată / tremur de zboruri proscrise / i pasărea morŃii reîntrupată. // Fredonând recviemuri albastre // iartă lumii decăderea eternă / uluit de minciuni i dezastre / iartă cu pleoapele n bernă. FiinŃa dezabuzată de irul iubirilor nedemne concentrează într o sinecdocă de respiraŃie soresciană efectele: Au găsit o inimă analfabetă / tatuată cu autografe / de la fiecare himeră iubită . (Analfabetism cardiac) Eul feminin din aceste texte nu judecă, nu condamnă, nu se lamentează. Inventariază lucid i aparent deta at efectele unor trăiri, în fond devastatoare. E remarcabilă demnitatea, suflul peren al poeziei LuminiŃei Suse. A a se întâmplă i în următoarele versuri din În contratimp , în subtextul cărora se simte nostalgia unui timp fericit: S a mai sfâr it un an. / Lasă, nici acelor de ornic / nu le pasă. / Spânzurat de al cerului tavan / pendulul vieŃii sângerează spornic / picături de clipe pe cadran. // A mai pierit un anotimp. / Lasă, nici pomilor de frunze / nu le pasă. / În umbra anului, un scurt răstimp, / am îndrăznit în braŃele i obtuze / să coexist cu mine n contratimp . Distrugerea frumuseŃii firave din imprudenŃă aminte te de poemul barbian După melci: Când a înmugurit magnolia / încă Ńineam în braŃe chivotul iernii / cu capacul imprudent deschis, / i cu fruntea rezemată de ninsori / îi vorbeam duhului dinăuntru / despre atingerile i miresmele / din simfoniile primãverii. // Magnolia a înflorit sublim / mult prea devreme, iară i! / Petalele îngere ti au îngheŃat / i am plâns i l am certat / i apoi copilăre te m am temut /de viscolul nefiinŃei / din privirile i vag dezmorŃite . ( Magnolia dintr o poveste ) [2] Din volumul Geometrii singulare (2003) am reŃinut o artă poetică, intitulată Întâlniri virtuale , în care sunt evocate resursele contemporane ale textului liric : Mai presus de orgolii carnale i piedic, / ne înfiripăm prin ochii aprinselor monitoare / precum icoanele lucifobe tencuite n biserici / ne iluminează invizibile scintilaŃii solare. // Atât de seducătoare, poemele noastre, / curg firesc din esenŃa căutărilor ancestrale / reinventăm biblioteci de cuvinte sihastre / din tezaurul întâmplărilor transcendentale // Cu sintagmele lumilor de mult scăpătate / traduse, transcrise, in sotto voce recitate / de îngerii bibliofili ai altor ecrane albastre / ne reconstruiesc ezoteric, cuvintele noastre. Ca în Către Galateea, opera, odată terminată, îl define te pe creatorul ei, într o relaŃie de interdependenŃă. Poezia ludică, bogată în onomatopee este inspirată din experienŃa maternă: nani nani oriani / vin prin valuri fumigene / printre gene i antene / magul Ene Diogene / taia Gogu inorogul / tanti Anhii pe la branhii... (Lullaby cosmic) O renunŃare la registrul romantic al iubirii, nu fără regrete, însăilate în Ńesătura profundă a textului, un discurs al deziluzionării necesare, apare în poezia cu titlu sugestiv, Romeo nu mai există: În timp ce – eminamente albastră – / eu, neînflorita, / mă dezvoltam în serie Fourier în glastră / eu, neiubita, / mă trezeam la realitate, / când ultramarină când infraro ie... Julieta, asculta manele extrem de tristă / executând sepuku pe coji de măr / mai verzi decât decente // toate acestea se întâmplau într adevăr / pentru că Romeo nu mai există.
127 Cu Dinamica inimii (2006), eul restabile te un dialog cu chipul candid al copilăriei i cu tatăl, în texte precum A a îmi aduc aminte de copilărie i Salt cuantic . Vârsta fericită e un paradis de mirosuri, de consistenŃe i imagini: mătu a frământă cocă i osânză / pe saltea cu paie mâŃul doarme n ie / bunica împărŃind colaci cu brânză / a a îmi aduc aminte de copilărie. Dialogul cu tatăl este posibil doar în imaginaŃia fiicei, care în realitate nu ar fi putut stabili o punte de comunicare cu acesta: nu, tata nu e înger i nici nu a vibrat vreodată / pe aceea i lungime de undă cu mine / douăzeci i apte de ani noi doi / nu ne am spus nimic / a rămas în urmă ca o rudă schiloadă a umbrei / cu pumni Ńipând implosiv sub saltea de nisip // eu i am sărit peste umăr vorbindu i în gânduri dintr o lume numai a mea. Un subtil poem al căsătoriei este Până la capăt . Femeia este recunoscătoare bărbatului care o iube te cu totul, care îi acceptă i neajunsurile eternului feminin; cadrul este unul cu inflexiuni de basm: cel ce m a iubit cu adevărat / mi a întins fiinŃa până la stele / i mi a prins degetele / în nebuloase inele //cu mâna cealaltă / mi a acoperit inima fluierând / ca să nu scape din sânge / numele lui pe pământ // ceilalŃi s au speriat încercând / slăbiciunea lor m ar fi făcut / periculoasă // i au retras blazonul, cuvântul / palo ul ruginind din rochia / de mireasă //doar el / a ales să rămână bărbat / luptând cu mine până la capăt. DiferenŃa de structură i de raportare la iubire dintre eul masculin i cel feminin sunt observate cu fineŃe poetică în poezia Fulgere, fulgere : nu am avut o noapte numai a noastră / părul meu a crescut furtună / peste oseminte de zile / ucise împreună / /ultima dată când ne am întâlnit / păreai să fi uitat / doar indiferenŃa nelipsei / ar fi putut produce eclipsă de noi / pe faŃa ta // de i braŃele noastre / se strigau peste moarte / împământenind în teribila schismă / fulgere, fulgere sparte // de atunci spaŃiul s a dilatat ireversibil / timpul a reinventat sărbători / ce ar fi trebuit să ne apropie / de singura noapte plină cu adevărat // peste ani înzăpeziŃi în incertitudini / tu ai reu it să uiŃi zilele / eu le am iertat. [2] Poezia Semne de trecere , cu care se deschide volumul Bioglife (2007) explică în manieră poetică, titlul acestuia: eu îmi scriu versurile din mers / pe linia vieŃii. ViaŃa este firul poetic, care se desface treptat de pe ghemul timpului. ZidiŃi în pentagrame (simbol al perfecŃiunii) oamenii ar trebui să renunŃe la scrutarea universului, la traseele sinuoase i dificile ale căutării, în favoarea trăirii: nu are sens să construim biserici / de lemn pe fiecare planetă / din univers // nici să scormonim cerul cu sabia / minŃii până la placenta stelei / din care ne na tem // să lăsăm timpul să de ire crini / din trupurile noastre înscrise / în pentagrame / răni despicate în cinci canioane / a teptând izvorul / de apă i sare. FiinŃa umană este aprioric condamnată la imperfecŃiune i doar moartea realizează integrarea deplină: a a o să îmbătrânim, imperfecŃi / în altarul oaselor / până când ne vom înălŃa / deodată cu stelele noastre / sângerând cosmogonie / în cădere. Poem al sentimentului matern este ÎnvăŃături către fiul meu , text cu rezonanŃe culturale, pe care autoarea le inserează cu plăcere în mai multe texte, atunci când poezia câ tigă în rafinament: când te ai îndrăgostit prima dată / ai venit Ńipând că te a mu cat de inimă / însă i prinŃesa viespiilor / i nu există alta mai frumoasă pe pământ // iar când te a părăsit ai vrut să tii / dacă este cineva cu adevărat fericit / my own mother isn’t happy, to begin with. Versurile antigenitive propun o deconstrucŃie a mecanismelor i a motivaŃiilor consacrate ale existenŃei în favoarea unei repoziŃionări a eului, ca fiinŃă dornică să i trăiască iluzia libertăŃii: să eliminăm genitivul din gramatică / nimeni nu aparŃine nimănui / nimeni nu deŃine nimic / cât trăim ne deposedăm reciproc ... să tergem moartea din dicŃionar / i atitudine // această crimă nu va fi pedepsită / oricum, se prescrie . De i poezia LuminiŃei Suse eludează concretul brut, focalizând trăiri desprinse, subtile ale eului, surprinde în Triptic cu arbori , radiografia poetică a timpului prezent, cu ororile lui: în anul 2005 scrie acolo / apele s au rostogolit peste pământuri / înecând mulŃi oameni // s au prăbu it avioane mai multe ca oricând / nenumăraŃi soldaŃi i au scris viaŃa pe flăcări / i la fel au făcut i copiii sinuciga i / îmbrăcaŃi în bombe.
128 Singurătatea fiinŃei umane este sugerată printr o amplă descriere a îngerilor, a căror atribute devin inutile pentru planul uman i astfel, comunicarea dintre cele două lumi este o iner ie inutilă: Ńărâna nu îi înghite nicicum / a a ultrasensibili, imateriali / lipsiŃi de personalitate //ah, îngerii /levitând cu ochii închi i / i creieri spălaŃi de lumină // dacă ar încerca să se vadă / în ochii no tri / i ar molipsi răceala din oglindă. ( Imagine în oglindă ) [2]
Concluzii CreaŃia literară a LuminiŃei Suse propune o poetică a desprinderii de materie, de corp, o subtilă rea ezare a liricului în expresie metaforică. De i are afinităŃi cu simbolismul, romantismul, expresionismul i chiar parnasianismul, poezia autoarei î i afirmă originalitatea treptat, de la un volum la altul, dovedind o deplină măiestrie artistică în tratarea temelor mari ale literaturii. Poetă a diasporei române ti din Canada, LuminiŃa Suse este un nume care nu poate fi ignorat nici de literatura română de azi, care câ tigă prin creaŃia sa în eleganŃă i rafinament artistic.
Bibliografie 1. http://ro.wikipedia.org 2. www.luminitasuse.com 3. Ungureanu, Cornel , La vest de Eden. O introducere în literatura exilului , Editura Amarcord, 1995.
129 HENRIETTE YVONNE STAHL, ÎNTRE REALITATE I FICłIUNE
HENRIETTE YVONNE STAHL – BETWEEN REALITY AND FICTION
Laura Lia BĂLAJ, Universitatea de Vest Timi oara Facultatea de Litere, Istorie i Teologie E mail: [email protected]
Abstract A special case among the Romanian writers from the Diaspora is, in reverse, the one of the French woman H. Y. Stahl who wrote all her life in the Romanian language declaring whith conviction that she feels and lives Romanian. The literary work of this romance writer of French origin was added in the last moment with an impressive volume of ‚,calls” (About of the reality of the illusion...) it is today a rare and precious testimony to the percentage of reality and fiction in the work of a writer. The study aims to reveal the importance of this volume, and to highlight that is, in essence, a transparent mask of the talented author.
Key words : memories, autobiography, reality versus fiction. Cuvinte cheie: memorii, autobiografie, realitate versus iluzie.
Un caz aparte alături de scriitorii români din diaspora îl constituie, în sens invers, cel al franŃuzoaicei Henriette Yvonne Stahl care scrie toată viaŃa în limba Ńării noastre, declarând cu convingere că simte i trăie te române te. Dacă Memoriile Simonei de Beauvoir numără nu mai puŃin de cinci volume consistente, confesiunile prozatoarei românce de origine franceză se rezumă la doar unul singur ( Martorul eternităŃii ) [1], volum de altfel secondat de încă unul, cel al convorbirilor avute cu foarte tânăra jurnalistă Mihaela Cristea ( i publicat abia în 1996). Poate că cel din urmă volum, al convorbirilor, e preferabil celui dintâi, în esenŃă pentru că e ferit de pericolul romanŃării adolescentine („Aveam optsprezece ani. E frumos să ai optsprezece ani, da, însă eu voiam să mă sinucid...”) i în al doilea rând pentru că luciditatea, sinceritatea i intransigenŃa doamnei Stahl ating aici cote maxime, tulburătoare. Prozatoarea (născută în 1900, în Saint Avold, FranŃa) nu împlinise încă optzeci de ani atunci când, într o zi de ianuarie, a fost întrebată brusc de către proaspăta jurnalistă româncă Mihaela Cristea de ce refuză să i scrie memoriile. După o tăcere adâncă, ea se decide la fel de brusc: „Bine, hai să ne apucăm de lucru!”. Astfel s au a ternut, una peste alta, cele peste trei sute de pagini document ce configurează volumul Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl [2] , volum care s a scris în mai bine de doi ani, i care – paradoxal – a mai zăcut ase ani i jumătate la editură (a se citi cenzură) pentru că autoarea nu voia să înlăture paginile cu i despre Petru Dumitriu. Înainte de moarte, doamna Stahl mărturisea convinsă că această ultimă carte este i cea mai importantă a vieŃii sale, de i, dacă întoarcem filele timpului, prima sa carte ( Voica) a primit în 1924 Marele premiu naŃional pentru roman. Încă din prima pagină a Memoriilor sale necanonice, H. Y. Stahl face o afirmaŃie mai mult decât onestă: „impresia mea este că mi am scris memoriile în romanele pe care le am publicat’’ , cu alte cuvinte, se subînŃelege un „m aŃi putea regăsi în multe dintre personaje”… Foarte interesantă este i ideea definirii din start a două concepte de natură opusă, realitate i iluzie. De ce? Pentru că titlul propune un paradox: Despre realitatea iluziei. În care prozatoarea crede cu tărie.
130 Incursiunea în acest ultim volum, al convorbirilor, este revelatoare în demersul clarificării multor mistere, căci acesta poate fi considerat în egală măsură o scriere cu caracter profund subiectiv, personal, dar i un demers realizat din perspectivă obiectivă atunci când se simte nevoia (ceva hibrid între jurnal i memorial, în care principiul calendarităŃii afirmat de Blanchot este cvasiabandonat, iar între eveniment i discursul evenimentului se interpun câteva zeci de ani). Totu i, în termenii lui Mircea Mihăie este de reŃinut faptul că „Jurnalul intim al scriitorilor [...] încearcă să suplinească o absenŃă.” De ce? Pentru că, spune el, „Pe lângă opera propriu zisă, pe lângă creaŃie există totdeauna un gol […] În ochii celui care scrie, literatura în sine nu e decât o parte din personalitatea sa. Din ceea ce ar vrea să comunice, să mărturisească. Nu e suficient să Ńi descoperi în faŃa lumii creaŃia. Trebuie să o însoŃe ti de încă un gest, de încă o golire de sine...” Fragmentarism, literatură apocrifă, capriciu, revan ă psihologică, transcriere a vieŃii (sau re trăire a ei), jurnalul – mărturisirea este câte puŃin din toate acestea i toate la un loc, după cum sugerează autorul volumului De veghe în oglindă [9]. „Scriitorul de jurnale, acceptând tirania timpului, o acceptă i pe aceea a fragmentarismului [...] A adar, nicio regulă, nicio limită, decât cele neluate în considerare: timpul, presiunea morală, gradul de autocunoa tere [...]. Ca i viaŃa, jurnalul e o promisiune neonorată. O structură deschisă, cu un început clar, însă fără sfâr it previzibil. Un gen funerar, la urma urmelor, ale cărui ultime cuvinte sunt primele fraze ale epigrafului. După el nu mai urmează – n ar mai trebui să urmeze – decât finalul. Exitus” [9, p. 293]. Iar în cazul Henriettei Yvonne Stahl a a s a i întâmplat. Asumată ca cea mai importantă carte (chiar dacă scrierea ei este mediată de pana unei jurnaliste ce prime te, ceva mai târziu, multiple premii, situându se la un moment dat printre primii 500 de ziari ti din lume), Despre realitatea iluziei ... [3] devine un document preŃios în procesul devoalării unei fascinante personalităŃi precum este cea a octogenarei doamne Stahl, un liant subtil între om i opera sa i nu în cele din urmă, un testament înŃeles din nou în termenii lui Mircea Mihăie : „fără destinatar, fără conŃinut, fără scop imediat”, închis i deschis totodată, „prizonier al voinŃei fanatice de mărturisire. De consumare a vieŃii prin scris, de regândire, de refacere i reelaborare” [9, p. 293]. De ce ar fi acceptat prozatoarea (extrem de riguroasă altfel în raport cu viaŃa ei publică, dar mai ales privată, atât de atentă la imaginea ei de femeie superioară, inabordabilă) o astfel de provocare, dacă totul ar fi fost spus? Dacă totul fusese scris? Căci exista deja o carte, rezultat al maturităŃii artistice, considerată atât de autoare, cât i de critică, o autentică autobiografie – Martorul eternităŃii. În această carte, după cum afirma i Viorica D. Ciorbagiu, „scriitoarea î i poveste te direct, fără disimulări, experienŃele succesive pe care le a trăit în demersul ei spiritual, începând cu adolescenŃa i până la vârsta senectuŃii. Concluzia nu poate fi decât una singură: nu numai că nu fusese spus totul, dar rămăseseseră multe lucruri importante de spus. i ea tia aceasta, mai bine ca oricare altcineva... A cântărit greu i faptul că, în ciuda vârstei, studenta Mihaela Cristea a reu it să se apropie de lucida, distanta doamnă Stahl, mai întâi reu ind să realizeze o remarcabilă teză de licenŃă despre om i operă, iar mai târziu devenind (în viziunea prozatoarei) singura capabilă de a depune munca titanică de redare a amintirilor reactualizate în lungile lor convorbiri. Despre amintiri (imagini amnezice care nu mai sunt contemporane cu prezenŃa obiectului reprezentat) se poate spune că la Henriette Yvonne Stahl sunt de o covâr itoare acurateŃe, unele fiind conservate integral în con tiinŃa sa, altele fiind reconstruite în momentul relatării, pornind de la un substrat mnezic. Este, de altfel, recunoscut faptul că, într un demers autobiografic, memoria socială (memoria amintire, cum o nume te H. Bergson) este cea care devine predominant manifestă. Printre primele mărturisiri pe care le face prozatoarea tinerei sale interlocutoare se află i cea referitoare la opera sa artistică, realizată pe parcursul a aizeci de ani, cuprinzând romane ce analizează „fapte, oameni i dificultăŃi sociale inerente fiecărei perioade trăite, căutând să rămână însă centrate asupra unor probleme esenŃiale i permanente de viaŃă” [3, p.19]. Este, desigur, momentul să amintesc titluri cunoscute din opera scriitoarei de origine franceză, precum: Voica (1924), Mătu a Matilda (1931), Steaua robilor (1934), Între zi i noapte (1941), Fratele meu, omul (1965), Pontiful (1972). De la destinul Ńăranului de rând la cel al intelectualului complex, educat,
131 singular uneori, umbre i lumini devastatoare străbat opera stahliană de la un capăt la altul. Instinctul, răutatea gratuită, cruzimea, fixaŃia pentru pământ în spaŃiul rural sunt urmate de drama interioară, zbuciumul, crima i criza, homoerotismul sau macularea din spaŃiul citadin, unde erosul e mai degrabă perceput ca o stihie a naturii. Un univers autonom, fără influenŃe sesizabile în ansamblu. „Amestecul între realitate i ficŃiune e atât de amalgamat în tot ceea ce am scris, încât mi s a întâmplat, după ce am terminat un roman, eu însămi să nu mi mai dau seama cum s au petrecut într adevăr lucrurile. Fantezia mi a devenit realitate , iar realitatea am văzut o sub o prismă absolut personală a sensibilităŃii i a puterii mele de înŃelegere. Deci realitatea devenise ficŃiune , o ficŃiune ce mi folosea să mi exprim părerile, gândurile” [3, p. 22]. Devine evidentă, a adar, porozitatea graniŃei dintre realitate i ficŃiune pentru această scriitoare; totu i, puŃin mai târziu, ea însă i face o completare de fineŃe, anume că „realitatea din punct de vedere artistic este adeseori inadmisibilă” [3, p. 23]. Întrebată dacă romanele pe care le a scris sunt în esenŃă întâmplări trăite, H.Y.Stahl răspunde simplu: „Da i nu.” Ea consideră că nu faptele povestite în sine au importanŃă, ci atitudinea prozatorului faŃă de viaŃă: morală sau imorală. La capitolul sinceritate, H. Y. Stahl este de altfel inegalabilă când se autointeroghează în Martorul eternităŃii : „La ce bun să vorbe ti despre lucruri care nu există? i la ce bun să născoce ti lucruri care se dovedesc a fi minciuni?” Elocvent este paragraful extrem de crud (sau postmodernist) din autobiografia autoarei, în care ea afirmă răspicat: „Am băut, am luat morfină, cocaină, toate drogurile, am fumat, până la intoxicare. Am scuipat sânge. Totu i, continuam să beau, să fumez, să mă intoxic. Au urmat bărbaŃii, beŃia sexuală... Am urmărit orgasmul cu bărbaŃi care îmi plăceau i cu cei care nu mi plăceau, doar pentru a mi proba libertatea. Era o sfidare îndârjită a vicleniilor vieŃii, dovada că mi pot permite să mânuiesc aceste lucruri cum îmi place, dispreŃuind sentimentalismul... Apoi am avut trei amanŃi în acela i timp, ale i dintre cei mai frumo i. După aceea m am dat primului venit, tot din simplă bravadă...” [1, p. 29]. Despre realitate i ficŃiune în opera literară, despre mecanismul de construcŃie a romanelor stahliene, discuŃia este foarte serioasă i răspunsurile prozatoarei foarte atente, explicând cu simplitate o estetică a realismului asumat: „Realitatea vieŃii este atât de extraordinară, încât întotdeauna m am căznit s o valorific” [1, p. 25]. Dacă în unele romane ea mărturise te că a copiat realitatea aidoma, în altele o doză de fantezie s a dovedit necesară căci, după cum afirmă, „puterea de a fantaza nu poate să iasă din stringenŃa vieŃii. Cine i imaginează că o poate face se autoiluzionează. Cred că realitatea, dacă ai putere să o vezi în grandoarea ei, întrece orice fantezie a oniricilor. De altfel, această fascinaŃie a realităŃii este la mine o trăsătură de caracter înnăscută” [1, p . 25]. Realitatea devine astfel, pentru prozatoarea de origine franceză, nucleul mobil, fierbinte, senzaŃional, în jurul căruia sunt construite romanul sau nuvela. A a stau lucrurile în Voica (original i puternic roman social, al vieŃii de la Ńară i al psihologiei Ńărăne ti, în care personajul principal este pe jumătate Ion, pe jumătate Mara), dar i în celelalte până la un punct. Primul volum a fost de altfel premiat atât în Ńară (1924), cât i la Paris în scurt timp (1930). Vorbind despre Ibrăileanu (cel care a înlesnit promovarea debutantei în lumea literară interbelică), H. Y. Stahl accentua în memoriile sale vitalitatea lui pur intelectuală, nobleŃea sa. Cu acest prilej se conturează i definirea literaturii din perspectiva scriitoarei: „Viziunea lui asupra literaturii a corespuns cu ceea ce a teptam i eu de la această artă: o transfigurare a realităŃii pentru a i da potenŃial artistic necesar unei înŃelegeri înalte.” Autoarea relatează cu umor (într una din convorbirile cu Mihaela Cristea) că Sadoveanu este cel care i a trezit con tiinŃa responsabilităŃii de scriitor atunci când a venit să o felicite acasă pentru Voica i în locul unui scriitor matur a întâlnit aproape o adolescentă, cu o sănătate fragilă, repetentă (!), căci încă nu terminase liceul (din cauză că în loc să înveŃe, citea mereu altceva, petrecându i convalescenŃa la Ńară...).
Când Voica a fost publicată în roman, H. Y. Stahl termina deja Conservatorul de Artă dramatică din Bucure ti, trebuind să renunŃe i la balet, i la pictură, i la teatru... ca să rămână doar scriitoare. La Conservator, printre profesorii domni oarei Stahl s a numărat i celebra Alice
132 Voinescu, la catedra de Istoria artei teatrale, care, de i urâtă la prima vedere, era cultă, inteligentă, fermecătoare i, mai ales, o distinsă oratoare (bolnavă de inimă, ea a murit de tânără în închisoare pentru a ispă i păcatul de a scrie nonconformist). Sunt zeci, sute de nume importante, prestigioase, române ti i străine, de altfel, care apar în volumul de memorii al Henriettei Yvonne Stahl, nume capabile să refacă surprinzător atât „la belle époque”, cât i „obsedantul deceniu”... Ochii, inima i intelectul unei femei superbe, ce a constituit toată viaŃa o apariŃie strălucitoare în societate i nu numai, au înregistrat i au filtrat realitatea într un mod foarte personal i convingător atât în viaŃă, cât i în literatură. Talentată, niciodată mamă, de două ori soŃie (mai întâi pentru Ion Vinea timp de paisprezece ani, i mai apoi pentru tânărul Petru Dumitriu), H. Y. Stahl a lăsat în urmă imaginea unei personalităŃi rafinate, misterioase, lucide până la intolerabil... Traversând ani de pace i ani de război, scriitoarea vorbe te pe rând despre cei doi bărbaŃi speciali din viaŃa ei, a a cum i ei au scris despre ea în romanele lor: Laura din Lunatecii, sau Isabela Giurgea Ro canu din Cronică de familie, volumul III (una invalidă, cealaltă intelectuală) configurează aceea i femeie cultă, frumoasă, distinsă: Henriette Yvonne Stahl. Intensă, demnă, intransigentă în iubire i dincolo de ea. După ce ani în ir a refuzat să vorbească despre Ion Vinea, scriitoarea o face, iată, în al douăsprezecelea ceas, cu o afecŃiune i o admiraŃie ce nu pot fi ascunse. Portretul pe care i l realizează este lăsat în mod voluntar incomplet, pentru că inefabilul nu poate fi pus pe hârtie căci, „a vorbi despre Ion Vinea este cel mai dificil lucru posibil. ContradicŃiile acestui om îl fac să nu poată fi definit [...] Dacă douăzeci de oameni vor scrie despre el, fiecare va scrie altceva [...] Poate că expresia «ce prince de la poesie» , folosită de Eugen Ionescu, să l încadreze cel mai bine...” Fiu al unui tată frumos, seducător i al unei mame foarte culte, foarte inteligente (profesoară de greacă veche i latină, cu studii la Constantinopol), Ion Vinea a fost un om de o calitate excepŃională, capabil să creeze un climat unic în jurul său: o prezenŃă splendidă, „de tept, cult, de o mare sensibilitate poetică i în acela i timp frivol”, generos, original, frumos i fermecător la rândul lui, liric i romantic, idealist, visător, strălucitor, vibrant, nedisciplinat, plăcându i să se joace... de a orice. Avea două mari pasiuni: iubea câinii i... femeile. Henriette Yvonne Stahl era actriŃă la Teatrul NaŃional când l a cunoscut pe Vinea; ea avea treizeci, el treizeci i cinci de ani. Povestea e romantică: ei îi căzuseră mănu ile, iar el le ridicase frapând o cu albastrul rar al ochilor i cu celebrul său surâs... Au trăit împreună timp de paisprezece ani i, interesant, au rămas prieteni foarte buni până la sfâr itul vieŃii. Cuvântul ce ar defini cel mai bine relaŃia dintre Henriette i Ion rămâne însă a teptarea. A teptarea lui permanentă, asiduă, intensă, dureroasă i înspăimântătoare uneori, căci (gelos) el o izola de ora , de societate, trei anotimpuri pe an din patru... Cu Vinea, scriitoarea locuie te în cele mai stranii, romantice i poetice locuri i trece prin experienŃe tulburătoare, nu o dată riscante, trăind într un fel o asceză prelungă i grea, care asumată, s a dovedit constructivă în final. Deseori prizonieră solitară în căsuŃa a ezată într o zonă aproape pustie din Bra ov, scriitoarea duce o viaŃă ciudată, dar, spune ea, „Poate nu Ion ar fi trebuit învinuit că mă lăsa atâta vreme în pustiu, ci eu că răbdam […]. În acea singurătate am putut citi, scrie i mi am putut clădi caracterul a a cum se află el acum. Nu tiu ce valoare au cititul, scrisul i caracterul, dar eu am impresia că Ion i viaŃa la care am fost supusă paisprezece ani mi au dat puterea de a ti să mă disciplinez în singurătate i lucru.” Blândă, matură i precisă observaŃie, cu toate acestea străbătută parcă de o undă de regret (,,răbdam”)… Despre întâlnirea ei ciudată („poate cea mai ciudată”) din 1945 cu Petru Dumitriu, H. Y. Stahl poveste te abia la optzeci i unu de ani, de faŃă cu Mihaela Cristea. Ea mărturise te că, de i era frumoasă i arăta bine, la vârsta de patruzeci i cinci de ani i a trebuit un imens curaj să accepte alături un bărbat splendid i valoros, de numai douăzeci i unu de ani. A avut cu tânărul proaspăt întors din Germania nenumărate discuŃii interesante i nesfâr ite, el fiind deja posesorul unei diplome de licenŃă în Filosofie la München. În plină criză economică i sărăcie, ea îl implică încet încet în realităŃile zilei: Petru continuă să scrie i o face cu succes, începând să câ tige bani i succes, intrând pe parcurs în relaŃii cu multe personalităŃi ale Ńării. Cei doi îndrăgostiŃi se înŃeleg perfect, legătura lor (oficializată la un moment dat, se pare pentru a oferi protecŃie în faŃa autorităŃilor comuniste unei scriitoare, în fond, ,,decadente”) durează zece ani, „cei mai fericiŃi” din
133 viaŃa Henriettei (care afirmă că în afară de mama sa, nicio altă persoană din lume nu s a purtat atât de bine cu ea ca i Petru)... Se văd zilnic i după divorŃul lor din 1954, pur i simplu ca să poată sta de vorbă... Dar nemaiputând suporta cenzura i transformările aduse scrierilor sale, Petru pleacă din Ńară pentru totdeauna în februarie 1960. Trăind într o a teptare chinuitoare, scriitoarea este arestată abia la opt luni după fuga lui Petru, fiind interogată amănunŃit i obligată să semneze în „Glasul patriei” cum că ea ar fi scris cărŃile lui: Cronică de familie, Drum fără pulbere, Pasărea furtunii. Cunoa te ororile pu căriei timp de un an i patruzeci de zile, sănătatea i se ubreze te treptat, slăbe te mult i se îmbolnăve te de inimă. Are con tiinŃa sacrificiului său asumat. Când în sfâr it este eliberată, i se interzice să publice în următorii trei ani (a mai existat, de altfel, o interdicŃie de zece ani din cauza fratelui său, erban Voinea). Petru începe să i scrie Henriettei abia în 1968, an în care ea pleacă la Paris timp de zece luni pentru publicarea cărŃii Între zi i noapte la editura Seuil; de i putea deveni cetăŃeană franceză de drept, scriitoarea se întoarce totu i în Ńară, surprinzând teribil autorităŃile atunci când se declară româncă, refuzând categoric să renunŃe la cetăŃenia română în favoarea celei franceze. Cu toate că s ar fi putut întâlni în FranŃa, cei doi fo ti soŃi nu se mai revăd, din păcate, niciodată, căci Petru era supărat din cauză că Henriette nu vedea utilitatea unei dezminŃiri oficiale a ceea ce semnase (fără să i scrie) cu opt ani în urmă în „Glasul patriei” i, evident, refuza să o facă; durerea despărŃirii de omul cel mai apropiat rămâne însă vie pentru H. Y. Stahl i la optzeci de ani. Dar, cum spune însă i autoarea, „Nimeni nu poate să i dea seama exact cât i când gre e te i fiecare este dispus să i motiveze gre elile lui. Nimeni nu poate judeca exact faptele altuia.” Derulându i memoriile în faŃa Mihaelei Cristea, doamna Stahl revine periodic la subiectul iniŃial al convorbirii, respectiv la jocul dintre realitate i ficŃiune din cărŃile ei, discutându le cronologic i ajungând la concluzia că tot ceea ce a scris are o legătură certă cu realitatea. Ea mărturise te la un moment dat: „Pentru mine a fost întotdeauna clar că viaŃa nu este u oară i că fiecare dintre noi, mai mult sau mai puŃin, ne am izbit de lucruri greu de suportat. Drame provocate de oameni, nedreptăŃiri, înjosiri, gelozii, în plus drame naturale ale vieŃii, boală, bătâneŃe, moarte. Dar inerentă omului e lupta pe care trebuie să o ducă pentru a ie i totu i la o înŃelegere a vieŃii, a unei armonii cu el însu i [...]. De aceea am luptat, i este exemplul luptei mele pe care am vrut să l dau în toate cărŃile scrise de mine, inclusiv în aceste pagini, când vor apărea în volum, să nu fi vorbit decât tot despre acel efort pentru a înŃelege sensul existenŃei pe care am impresia că l am făcut de a lungul vieŃii mele...” [1, p. 157].
Concluzii Pentru un autor căruia nu i place să vorbescă despre el ca om, romanele devin mă ti aproape transparente, facile camuflări ale adevăratei sale fiinŃe, trezind o fascinaŃie i o încântare asemănătoare cu acelea pe care le ai atunci când te deghizezi, când te costumezi pentru bal i nimeni nu te recunoa te, de i în realitate e ti cunoscut foarte bine. Totu i, chiar i în memorii scriitoarea declară că nu va spune totul, pentru că „Absolut totul nu i poate spune omul nici chiar lui însu i. Sinceritatea absolută cred că nu poate exista. Omul este un mister chiar pentru el însu i” [1, p. 206]. Interesant este că, în viziune stahliană, ultimul defect al omului e considerat a fi tocmai orgoliul, „mai tenace decât însu i instinctul sexual”, de i în Martorul eternităŃii scriitoarea afirma că în viaŃă „Sexualitatea are proporŃii uria e i, în acela i timp, viclenii de o subtilitate incredibilă! Te poate face să Ńi pierzi minŃile! ’’. Despre aceste două instincte primordiale (sau două mari puteri), orgoliul i instinctul sexual, H. Y. Stahl vorbe te ca despre esenŃialele obstacole în devenirea umană de calitate, în atingerea perfecŃiunii posibile în condiŃiile date aici pe pământ. Ultimele pagini ale acestui volum de memorii necanonice, extraordinar de complex, împart oamenii în două categorii: con tienŃi (responsabili) i incon tienŃi (iresponsabili). „Elita”, consideră ea – de i a existat întotdeauna pe pământ – nu a fost niciodată suficientă ca să i poată impune mentalitatea i, în acela i timp, să împiedice ororile, pentru că „a existat, din păcate, i un număr masiv de incon tienŃi care să deformeze impulsurile nobile ale «elitei».” Referindu se la adevărata umanitate, ultimele gânduri ale scriitoarei transmit convingerea că aceasta va începe abia atunci când omul va înceta războiul împotriva lui însu i, a a cum a spus o cândva i Jean Klein, mentorul ei spiritual:
134 „Et nous ne pouvons espérer que la guerre, sous quelques formes que ce soit, cesse, si nous ne commençons pas à être avec nous même” [1, p. 309]...
Bibliografie 1. Stahl, H. Y., Martorul eternităŃii, Bucure ti, Editura Herald, 2002. 2. Stahl, H. Y. , Între zi i noapte , PrefaŃă i repere biografice de Valeriu Râpeanu, Bucure ti, Editura 100+1 Gramar, 1999. 3. Cristea, M., Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Bucure ti, Editura Minerva, 1996. 4. Wunenburger, J. J., Filozofia imaginii , Ia i, Editura Polirom, 2004. 5. Sasu, A., DicŃionarul biografic al literaturii române (M Z), Bucure ti, Paralela 45, 2006. 6. Raicu, Al., Autografe. File de istorie literară, Bucure ti, Editura Albatros, 1983. 7. Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, volumul I, Bucure ti, Editura pentru Literatură, 1967. 8. Tiutiuca, D., Carte pentru minte, inimă i literatură, Bucure ti, Editura Albatros, 1987. 9. Mihăie , M., De veghe în oglindă , Bucure ti, Editura Cartea Românească, 1988.
135 MISOGINIE I EROTISM ÎN OPERA LUI CAMIL PETRESCU
MISOGYNY AND EROTISM IN CAMIL PETRESCU’S WORK
Lia Florica FAUR Universitatea de Vest “Vasile Goldi ” din Arad E mail: [email protected]
Abstract The creation of Camil Petrescu is, undoubtely, under the sign of feminality, his characters, even in the way, sometimes mysoginist, of approaching exhale an exuberant sensuality. The intelectual delight and love come to the limit of sublime, and the impulsive gesture can purify the sexual moment itself. Here every character sublimates his existence with the hero, that, usually, purifies himself through death. Camil Petrescu does not risk a cheap romantism, the clue being interrupted in the unexpected moment. The love is stopped as a gain of humanity and the details happen beyond the natural of the story. By presenting a world with its multiple sides, indistinguishable, Camil Petrescu recreates the life of the novel, the act itself having the significance of the genesis of facts. The Camilian couple looks for each other, but, only the man is the one really commited in a love – battle and often capitulates because of the impossibility of supporting such a challenge. In this type of couple an emotional mutuality is needed to inflect itself above good and evil.
Keywords: love, misogyny, erotism, men, woman, introspection Cuvinte cheie: iubire, misoginie, erotism, barbat, femeie, introspectie
Opera lui Camil Petrescu stă, fără îndoială, i sub semnul iubirii erotice văzută ca o dimensiune importantă a vieŃii. Personajele sale trăiesc intens i se consumă într o existenŃă pe care ar dori o ideală, unică, departe de convenŃiile sociale, dar care, adesea sfâr esc în aceste convenŃii. Iubirea, în spirit balzacian, ca “poezie a simŃurilor”, nu se confundă cu căsătoria, instituită în scopuri sociale, morale i religioase; ea, iubirea pasională, este, de fapt, un fenomen antisocial, inadaptat dogmelor i, tocmai de aceea, atât de greu de atins într o stare pură, paradisiacă. Iar în spirit schopenhauerian, relaŃia dintre un bărbat i o femeie este ca o reacŃie chimică: “cele două fiinŃe trebuie să se neutralizeze una pe alta ca un acid cu o substanŃă alcalină, din care ar rezulta o substanŃă neutră. [1] Cuplul camilian se caută, dar, numai bărbatul este cel angajat cu adevărat într o iubire luptă i adesea capitulează prin neputinŃa susŃinerii unei asemenea provocări. Într un astfel de cuplu, este necesară o reciprocitate afectivă care să se conjuge deasupra binelui i răului. Lumea reală în care se consumă experienŃa erotică a lui tefan Gheorghidiu este opusă celei de la nivelul con tiinŃei pe care o împărtă e te: “…singura existenŃă reală e aceea a con tiinŃei”. [2] El este un cavaler ve nic în căutarea idealului absolut pe care, apropiindu se, nu l mai poate cuprinde cu privirea, “ de un donquijotism, poate nu totdeauna aparent, dar funciar”, cum ar spune Alexandru Paleologu. [3] De altfel, în spirit cavaleresc, Gheorghidiu, nu e capabil de iubire necondiŃionată pentru Ela, el e cuprins de sentimentul propriei împliniri, a propriei pasiuni “atente i lucide” care se desfă oară în paralel cu realitatea. SuferinŃa sa e în raport direct cu “<
137 El îi vorbe te despre relativitatea simŃurilor sau enunŃă postulate în noapte „...singur acum, după miezul nopŃii, în tot cuprinsul pământului, al stelelor, al nemărginirii albastre, cu femeia aceasta, goală pe alba piramidă a pernelor, sub lumina lămpii” [22], într o atmosferă basmică, ideală de trecere într o lume atemporală. Femeia iubită alături, în afara oricărui obstacol care să împiedice actul sacru al iubirii i gânditorii invocaŃi ca în preajma unei edinŃe de spiritism, accentuează gândirea noocrată a intelectualului pur. Anatole France, Cyrano, Tales din Milet, Heraclites, Socrate, Platon, Aristotel, Descartes, Spinoza, Leibniz, Plotin din Alexandria, Sfântul Augustin, Sfântul Anselm, Sfântul Bernard, Sfântul Toma d’ Aquino, Roger Bacon, Francis Bacon, David Hume, Thomas Reid, Kant sunt câteva umbre care se profilează în noapte în jurul patului plin cu pui ori de puf. O imagine de o extremă superficialitate pentru ascultătorul unui discurs atât de elaborat. Aici Gheorghidiu apare într o lumină naivă, neserioasă, încercând cu orice preŃ să i acapareze auditoriul, dar mimând din când în când atenŃia îndreptată spre obiectul jucău din pat. Camil Petrescu apelează la tehnica balzaciană a discuŃiei prin maximele introduse cu rolul de a sintetiza conŃinutul, experienŃele de viaŃă, i de a l face atractiv pentru femeie, mereu îndreptată spre “oniric i orfic”: ”Urechea te minte i ochiul te n ală… / Ce un secol ne zice ceilalŃi o dezic...” [23] sau în spirit kantian, transpus eminescian:“Un vis al morŃii eterne e viaŃa lumii ntregi”. [24] Student în filozofie, Gheorghidiu crede că relativismul lui Kant poate fi aplicat i în dragoste: „Kant a arătat cândva că se poate demonstra deopotrivă i că spaŃiul i timpul sunt infinite, i că sunt finite. Tot o astfel de antinomie e i faptul de a ti dacă o femeie te iube te sau nu, căci îŃi poŃi demonstra cu u urinŃă, pornind de la acelea i fapte i că te iube te cu istovitoare pasiune, i că te în eală, batjocoritoare”. [25] Preocupat în exces de iubire, narcisiac în preocupări, el nu o prezintă pe Ela decât ca „reflex al profilului interior” [26] deoarece introspecŃia repetată i a stimulat luciditatea i percepŃia asupra vieŃii, într o formă proprie geniilor. Femeia reu e te să placă prin descrierea făcută în faza iubirii pătima e, iar momentele care produc modificări în relaŃia de iubire nu au forŃa de convingere necesară pentru cititor. Fazele de înflorire i degradare fizică ale sale se petrec în văzul tuturor, fără menajamente, iar frământarea permanentă a lui Gheorghidiu este adesea gratuită; el fiind când “bărbatul iubit”, când “bărbatul în elat”, dar nu “bărbatul îndrăgostit“. El “ tie”, nu “simte”. O mostră de utilizare a timpurilor verbului într o pagină, lasă să se înŃeleagă de la sine preocuparea febrilă a celui care le exprimă pentru descifrarea codului secret al iubirii sau al vanităŃii: “m am hotărât”, “nu puteam”, “voi influenŃa”, “nu aveam”, “începeam”, “căutam”, “o goneam”, “nu izbuteam”, “mi era ru ine”, “a fi suferit”, “cădeam”, “am înŃeles”, “zăceam”, “am citit”, “mi era silă”, “mă preocupă”. Trupul femeii iubite se transformă după stările angoasate ale bărbatului: “Era vânjos i viu trupul, în toată goliciunea lui de femeie de douăzeci de ani, tare, dar fără niciun os aparent, ca al felinelor. Pielea netedă i albă avea luciri de sidef. Toate liniile începeau fără să se vadă acum, a a ca ale lebedei, din ocoluri. Sânii robu ti (…), prelungeau graŃios, ca ni te fructe oferite (…). Picioarele aveau coapsele tari, abia lipite înăuntru când erau alături, lung arcuite în afară, din old la genunchi, ca i când feminătatea ei ar fi fost între două paranteze fine, prelungi”. [27] Pentru ca, după doi ani i jumătate, să se manifeste un fel de degradare incipientă: “(…) sânii (…), nu mai aveau acea elasticitate dură de fructe (…). Plinul oldurilor nu mai avea liniile de liră de la început (…). Mu chii coapselor, care erau, în zilele dintâi, întin i, semeŃ, de la genunchi până la old, acum se relaxau, mai catifelaŃi, mai dulci la pipăit, imperceptibil, spre interiorul picioarelor“. [28] Bărbatul camilian se deta ează de femeie ca de un obiect, fie prin impresia creată de acceptare a aparenŃelor, fie prin examinarea cu ochi critic a celei care constituise “nevoia sufletească” invocată. Maturizarea femeii este aproape o jignire atunci când caută să priceapă fenomenele din jur, ea iese din starea de Kicsikém i devine sigură pe logica ei i mai puŃin neajutorată: “A fi vrut o mereu feminină, deasupra discuŃiilor acestea vulgare, plăpândă i având nevoie să fie protejată, nu să intervină atât de energic”. [29] Uneori, însu i autorul, printr un acord tacit, are o reputaŃie de misogin i î i susŃine personajul masculin printr o înzestrare a lui cu propriile i calităŃi sau defecte. George Călinescu
138 aduce o completare motivantă i salvatoare: “CreaŃia în roman vine din plăcerea de a trăi prin fiecare erou”. [30] tefan Gheorghidiu, a a cum s a mai spus, îi seamănă autorului prin aplecarea spre filozofare i prin fixaŃia sa pe viaŃa psihologică, dar nu mai puŃin, prin temperamentul năvalnic, extrem de irascibil i insinuant. Într un moment de autoanaliză î i recunoa te defectele, care expuse de el, seamănă mai degrabă a calităŃi: “Am tiut, mai târziu, că aveam o reputaŃie de imensă răutate, dedusă din îndârjirea i sarcasmul cu care mi apăram părerile, din intoleranŃa mea intelectuală, în sfâr it”. [31] Se motivează prin luciditatea i autenticitatea stărilor care nu împiedică trăirea intensă i voluptoasă a vieŃii, dar fără de care o iubire mare nu ar fi posibilă. RaŃiunea de a iubi are acelea i trăsături cu raŃiunea de a lupta. Amândouă trebuie împlinite cu rigurozitate, dar în niciuna nu excelează, nu i îndepline te misiunea fără cusur. “Doamna încă frumoasă” [32] vine ca o con tiinŃă din umbră, o reprezentată a juraŃilor în procesul care se petrece în mintea lui Gheorghidiu. FrumuseŃea ei, demnă de intelectul unui bărbat, îi conferă credibilitatea necesară pentru a intra în graŃiile misoginului i a discuta stările sale. Pentru o clipă, ea este rodul pasiunii, dar mirajul dispare repede, într o luciditate rece ca un pumnal: ”Dar nu, toate sufletele acestea de carne i mătase devin prea târziu, i de prisos, bune”. [33] De această dată, femeia con tiinŃă se înfruntă cu Gheorghidiu i l cite te în sine: “Nu, atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare. Îmi închipui că e ti în stare nu numai să Ńi examinezi exagerat partenera, dar că, în ultimele clipe ale îmbrăŃi ării, să Ńi dai seama exact de ceea ce simŃi, ca i când ai asista la un spectacol străin…”. [34] În PostfaŃa [35] volumului său de poeme, Camil Petrescu revine cu lămuriri asupra momentului în care i s a cerut, după treizeci de ani, retipărirea versurilor i împărtă e te amintiri i sentimente târzii care au stat la baza creaŃiei sale. Astfel, autorul notează: “Am recitit cu un surâs petecit, pe muche, <
139 iar autorul este autentic. Cuplurile constituite înadins pentru a demonstra incompatibilitatea într o lume ubredă, trăiesc pasiuni mistuitoare, felii de iubiri i vanităŃi. Atât bărbatul cât i femeia reprezintă un ideal de erotism spre care tinde celălalt. Replicile i jocurile erotice descriu edenic intimitatea fără vulgaritate. Ea i el se întâlnesc a a ca păsările i funcŃionează până ce devin con tienŃi de realitate. Atunci începe vânătoarea reciprocă i curge sângele. Cuplul s a decuplat i agonizează. Fiecare dintre parteneri î i invadează într un fel partenerul, venindu i în întâmpinarea propriei eroticităŃi. După Georges Bataille [41], erotismul Ńine de inderdicŃie i de transgresarea acestuia, lucru care nu înseamnă însă anularea interdicŃiei, ci întărirea ei, o recunoa tere care antrenează moral partenerii. Erotismul este diferit de sexualitatea animală prin aceea că îi pune omului „viaŃa în cumpănă” i este o mobilitate interioară activată de aspecte insesizabile. Senzuale până în adâncul vertebrelor, femeile camiliene dispun de întregul bagaj care să ofere viabilitate unui cuplu edenic. Maria Sine ti (Boiu) “e o frumuseŃe tulbure, i tocmai prin aceasta tulburătoare, pe bază de nostalgie, profil suav i nervozitate. Nelini titoare de asemenea, nu numai din pricina reacŃiilor ei bru te i excesive, dar i prin sensurile fulgurante ale acestor reacŃii. i asta e un chin pentru cei din jurul ei. Când prive te, adeseori fix, are un freamăt abia perceptibil al buzelor, care i dă o tensiune patetică obrajilor. Hiperemotivă, cu imaginaŃie dezordonată, are spaimele i bucuriile deopotrivă de copilăroase. Văzută în treacăt, pare o frumuseŃe mistuită de secrete grele, pradă tuturor obsesiilor, cu dorinŃe neîmpăcate, deviate. În intimitate, o senzualitate de copil i de sălbăticiune, fiindcă are un corp proporŃionat i molatic de felină. E fără măsură însă în tot ce face”. [42] Iubirea cu o astfel de femeie nu poate să fie decât pură, orgasmică. Ea i Gelu Ruscanu au constituit un cuplu până când bărbatul începe “să vadă idei”, să cunoască “pomul binelui i răului”. I se potrive te povestea despre cele trei zâne [43], despre care se spune că, o dată văzute, te lasă orb i mut: “Cine a întâlnit adevărul, un adevăr oarecare, i n a fost strivit de el? [44]”, se întreaba Constantin Noica. Eroul î i începe viaŃa, dar nu dore te neaparat să o ducă până la capăt, se opre te cât încă mai crede în himerele sale, cum iară i Noica ar spune: “Lucrurile care se sfâr esc, te sfâr esc i pe tine”. [45] Într un moment de disperare, femeia ar vrea să l readucă în vechiul cuplu fără cusur, dar, prea târziu, el fusese contaminat. Elementele cosmice i vegetale sunt presărate în limbajul comun:“Mi ai umplut buzunarele cu mâŃi ori de ulm”, “Mergeam alături prin crâng i era un verde sfios i fraged”, “…mă doare iubirea asta îngrămădită în sufletul meu, care nu se poate exteriorize, a a cum irumpe seva copacilor în desfacerea mugurilor…”, “iubirea mea este sub altă constelaŃie decât celelalte iubiri”. [46] Femeia nu iube te singurătatea, ea vrea să trăiască viaŃa pentru a o experimenta, pentru a o conduce, pentru a nu o lăsa pe „ea să se facă singură”. [47] Îi reaminte te bărbatului propriile cuvinte pentru a l readuce din virtual în organic. Jocurile sale erotice sunt preludii ale vieŃii. Când jocul devine prea serios, tefan Gheorghidiu proclamă categoric: ”Trebuie să se tie că i iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaŃă i de moarte, unul asupra celuilalt”. [48] Rănit în iubirea absolută, bărbatul î i caută scuzele în teoretizări. Nu înŃelege de ce nu funcŃionează teoria pe care el o a ezase la baza cuplului. Cuplul nu avea nevoie de teorii. El examinează femeia, nu o prive te: “Iubitul Ńi l prive ti, nu l examinezi”. [49] El tie, nu simte. În felul acesta, cuplul se pierde. Senzualitatea rămâne în altă constelaŃie fără putinŃa atingerii unui ideal. Fred Vasilescu i doamna T. formează un alt cuplu, nu mai puŃin erotic. Femeia lui Camil Petrescu este vie, dornică de studiu, un exemplar unic ce trebuie observat: “(…) avea ochii inten i, dar de o limpezime care făcea albul corneei (…) să dea o impresie de vis. Ardea toată a a cum nu mi s a mai întâmplat să simt fierbinte un corp omenesc, de o sănătate mlădioasă i sprintenă de animal tânăr, buzele îi erau într o tensiune mică de fiecare clipă, totu i fără răsfrângeri tari ca acum”. [50] O fiinŃă aproape ireală, alături de el, un bărbat de rasă pură, ce pare să cadă într o plasă a iubirii perfecte, din care se zmulge i fuge. Femeia rămâne cu un gust straniu: gustul sferei rătăcite. Regretul de a nu fi lăsat să se întâmple ceea ce ar fi putut constitui cuplul perfect se regăse te la bărbatul, din nou, extrem de raŃional.
140 Georgeta Horodincă [51] vorbe te în eseul “Structuri libere” despre enigmele iubirilor i inegalitatea morală a partenerilor din romanul Patul lui Procust. Printre cuplurile incompatibile se numără i Emilia Ladima, cuplu greu de acceptat în asincronia lui, pentru că cei doi nu trăiesc acelea i senzaŃii, nu au acela i motiv de a întemeia un cuplu . Nu din vina lor, ci a unei încurcături livre ti, experimentale pusă la cale de autor. Emilia nu este neaparat femeia lipsită de feminitate, e drept, nu edenică, dar ea o posedă. Conjunctura în care se face cunoscută nu o avantajează: bărbatul din patul său o dispreŃuie te, în favoarea lui Ladima, cu care se aseamănă în idealism, iar aerul ei de bravură se datorează i partenerului său superior intelectual. Aici intervine un bruiaj în alegerea celuilalt, a a cum într un experiment vital există i rateuri, iar rezultatul poate fi monstruos. Ladima î i confecŃionează o pasiune, iar când aceasta ajunge la stări paroxistice, viaŃa sa nu mai are sens i găse te curajul de a se sinucide. În termeni schopenhauerieni, „Sinuciderea devine singura modalitate de eliberare a individului...”. [52] Gestul său are în el o demnitate umană. Demnitatea celui care se retrage la timp i lasă impresia că a uitat viaŃa.
Concluzie Studiile critice despre opera lui Camil Petrescu sunt într atât de numeroase încât exegetului recent îi vine greu să mai spună ceva fără să fie un fel de déjà lu. Autorul însu i, pe de altă parte, i a expus pe larg opiniile asupra propriilor scrieri. Multe dintre piesele i de teatru î i conŃin “caietele de regie”, parantezele de acolo fiind mai mult decât simple didascalii ale oricărei piese: unele se vor i sunt veritabile teoretizări ale fenomenologiei dramatice, altele – ni te mici “poeme”, ni te fulguraŃii demne de arta haiku ului sau a epifaniilor lui Joyce. Ceea ce i rămâne exegetului de azi, între altele, este o departajare a bibliografiei critice, a platitudinilor, de studiul cu adevărat original. În plus, el are ansa unei reformulări mai clare i distincte a unor opinii mai vechi sau mai noi în privinŃa lui Camil Petrescu. E ceea ce, în continuare, ne propunem, pornind de la unele păreri asupra sa, mai mult sau mai puŃin banalizate, pertinente, fie i dacă, într un fel, oficializate, – pe care încercăm să le reordonăm într un scenariu inedit i plauzibil.
Bibliografie 1. Arthur Schopenhauer, ViaŃa. Amorul. Moartea ., Editura Antet XX Press, Prahova, 2004, p. 52 2. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Biblioteca pentru toŃi, Bucure ti, 2009, p. 130 3. Alexandru Paleologu, Spiritul i litera , Editura Cartea Românească, 2007, p.164 4. Camil Petrescu, Teza i antiteze , ediŃie îngrijită de Florica Ichim, Editura Gramar, 2002, p.168 5. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste...., p. 49 6. Ibidem 7. Ibidem 8. Aurel Petrescu , Opera lui Camil Petrescu , Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1972, p.173 9. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste...., p. 111 10.. Idem, p. 46 11Apud Alexandru Paleologu, Spiritul i litera , Editura Cartea Românească, Bucure ti, 2007, p. 160 12. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe , Editura Gramar, Bucure ti, 2007, p. 386 394 13. Apud Nicolae Manolescu, op. cit., p. 388 14. Arthur Schopenhauer, ViaŃa. Amorul. Moartea ., p. 39 15.Camil Petrescu, Jocul ielelor , PrefaŃă i note de Elena Zaharia Filipa , Editura Albatros, 1978, p. 187 16. Nicolae Manolescu, op. cit., p. 389
141 17. Idem, p. 391 18. Ibidem 19. Camil Petrescu, Ultima noapte ..., p. 200 20. Camil Petrescu , Patul lui Procust , Ed. Minerva, Bucure ti, 1982, p. 40 21. Idem, p. 65 22. Ibidem, p. 92 23. Ibidem, p. 90, versuri din poezia “ Mortua est” de Mihai Eminescu 24. Ibidem, p. 95, 25. Ibidem, 26. Aurel Petrescu, Opera lui Camil Petrescu , EDP, Bucure ti, 1972, p. 178. 27. Ibidem, p.97 98 28. Ibidem, p.177 178 29. Ibidem, p.59 30. George Călinescu, Istoria literaturii române , Editura Minerva, Bucure ti, 1982, p. 660 31. Camil Petrescu, Ultima noapte ..., p. 60 32. Ibidem, p. 121 33. Ibidem, p.122 34. Ibidem, p. 121 35. Camil Petrescu, Versuri, Editura de Stat Pentru Literatură i Artă, 1957, p. 161 178 36. Idem, p. 176 37. În 1956, Camil Petrescu avea 62 de ani 38. Irina Petra , Proza lui Camil Petrescu , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1981 39. Camil Petrescu, op.cit., p.106 107 40. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Gramar, Bucure ti, 2007, p. 381 41. Georges Bataille, Erotismul, Ed. Nemira, Bucuresti, 2005, p. 145 42. Camil Petrescu, Jocul ielelor , Editura Albatros, Bucure ti, 1978, p. 59 43. Apud Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, (poetul care a născocit povestea este Oscar Wilde) Editura Humanitas, Bucure ti 1992, p. 66 44. Constantin Noica, op. cit., p. 67 45. Idem 46. Ibidem, p. 125 47. Ibidem, p.30 48. Camil Petrescu, Ultima noapte ..., p. 142 49. Apud Irina Petra , op. cit., p.72 50. Camil Petrescu, Patul lui Procust , Editura Minerva, Bucure ti, 1982, p. 192 51. Apud Nicolae Manolescu, op. cit. , p. 395 52. Arthur Schopenhauer, ViaŃa. Amorul. Moartea ., Editura Antet XX Press, Prahova, 2004, p. 43
142 PENTRU O ÎNCERCARE DE REDIMENSIONARE SEMANTICĂ A TAUTOLOGIEI
FOR AN ATTEMPT AT SEMANTIC RE DIMENSIONING OF THE TAUTOLOGY
Cristian PA CALĂU, Facultatea de Litere, Cluj Napoca 18
Abstract This article studies, from a critical viewpoint, the semantic phenomenon of tautology, making use of high frequency individual quote and empirical data. The aim of the analysis is to determine, in a qualitative way, how "efficient" for everyday discourse the tautologic structure is, taking into account the multiple uses of such patterns, as the basis for contextual functioning and as a device for articulating new meanings.
Key words : tautology, discourse attractor, fractal delineation strategy, definition pattern. Cuvinte cheie: tautologie, atractor de discurs, strategia conturării fractale, model de definiŃie.
1. Premise metodologice Unul dintre conceptele esenŃiale tratate de actuala ediŃie GALR (2005) este cel al repetiŃiei. Pe un spaŃiu destul de amplu se discută clasificări sintactice ale repetiŃiei, cu evidente deschideri spre probleme de stilistică i de retorică discursivă. În cadrul acestor clasificări, însă, nu apar nicăieri delimitări între diverse fenomene integrabile sub umbrela conceptului de repetiŃie, fenomene precum tautologia, chiasmul etc. Practic, sunt anulate unele distincŃii terminologice efectuate în ediŃiile mai vechi ale tratatului academic, în virtutea unei tentative de reliefare transversală a mecanismelor sintactice, semantice i pragmatice ale repetiŃiei. Totu i, considerăm oportună redimensionarea semantică a tautologiei, structură relativ stabilă i independentă în sfera extrem de bogată în realizări a repetiŃiei. Facem precizarea că exemplele pe care ne vom sprijini demersul analitic sunt în majoritate preluate din GALR, întrucât ne propunem să amendăm câteva puncte discutate în respectivul tratat. Elaborarea unei terminologii care să capteze mai profund mecanismele semantice ale tautologiei ne conduce spre avansarea conceptelor de atractor discursiv (primul termen din structura tautologică), lansator discursiv 19 (cel de al doilea termen), respectiv de strategie de delimitare fractală (tiparul repetitiv). În cuprinsul lucrării vom susŃine ipoteza configuraŃiei definiŃionale / ecuaŃionale a structurilor tautologice, cu funcŃionalitate discursivă multiplă.
2. Perspective teoretice asupra tautologiei 2.1. GALR, DSL Dacă ne concentrăm asupra tautologiei, nu vom regăsi în GALR decât premise explicative ale modului său de funcŃionare în plan semantic i textual discursiv. În acest sens, ni se face cunoscută importanŃa reidentificării, fenomen care ar reu i să circumscrie pe deplin mecanismul tautologic, pe temeiul unei necesităŃi expresive de intensificare a unor afirmaŃii ce „oglindesc” anumite stări de fapt care nu pot fi altfel exprimate. Pe acest temei,
18 "Investe te în oameni!" doctorand bursier în "Proiect cofinanŃat din Fondul Social European prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013". 19 Termenilor de atractor discursiv , respectiv de lansator discursiv , preluaŃi din bagajul conceptual al teoriei literare, le dăm o accepŃiune tehnică precisă: atractorul discursiv se corelează cu conceptul de designat din lingvistica co eriană, iar cel de lansator discursiv cu cel de semnificat . 143 vorbitorii nu ar uza de tautologie decât în limitele unei necesităŃi de suprafaŃă, ca de un colorant stilistic imediat, aplicat automat în realitatea discursivă concretă prin reduplicarea predicaŃională a unui semnificat: „Structura repetitivă Copiii sunt copii , se bazează pe raportul subiect – predicat nominal, în care al doilea termen al repetiŃiei (numele predicativ) subliniază identitatea celui dintâi ( Legea e lege ; Datoria e datorie ; Cuvântul e cuvânt etc.). Semantic, această structură poate fi interpretată ca o formă de insistenŃă asupra caracterului imuabil al referentului; vorbitorul are convingerea că nu există alt mod mai potrivit de calificare a acestuia decât prin reidentificare („a a sunt copiii, asta este natura lor” etc.), subliniind în acela i timp existenŃa informaŃiei respective în fondul comun de cuno tinŃe al interlocutorilor („ tii ce vreau să spun cu asta”). (…) Când termenul al doilea al repetiŃiei este un adjectiv, se subliniază o caracteristică intrinsecă a antecedentului (acela i adjectiv, dar substantivizat): Prostu i prost i n ziua de Pa ti! ”. (GALR II 2005: 753 771) La pagina 760, avem alte exemple: Vorba i vorbă, treaba i treabă i, respectiv, Vorba vorbă, treaba treabă . Al doilea exemplu este mai bazic ca structură, lipsa predicaŃiei fiind justificată prin determinare. Acest enunŃ are „nuanŃă perlocuŃionară (lăsaŃi vorba i apucaŃi vă de treabă), în timp ce primul are funcŃionalitate gnomică.” (GALR II 2005: 760) În DSL (2005), la p. 528 se discută conceptul de tautologie. Se persistă în asumarea unei perspective gre ite asupra fenomenului. În timp ce al doilea termen ar fi semantic vid (informaŃie nulă), el ar primi, totu i, fie semul [Concret], fie semul [Abstract], în funcŃie de ni te criterii care nu sunt precizate! SoluŃia de interpretare aleasă de colectivul care a lucrat la elaborarea GALR i a DSL ne apare astfel ca o incongruenŃă în interiorul aceluia i sistem.
2.2. Retorică i stilistică Tautologia este unul dintre fenomenele primare ale vorbirii, punând serioase probleme de interpretare semantică i discursivă. Prezentul studiu î i propune o investigare a mecanismului de generare i de funcŃionare a tautologiei, aplicat cu precădere problemelor semantice i de analiza discursului care privesc îndeaproape fenomenul. Nu ne interesează trasarea unor delimitări nete între tautologie i pleonasm, pe de o parte, sau statuarea unor clasificări riguros efectuate pe baze sintactice, precum i chestiuni de etimologie a termenului sau de opinii (argumentate sau nu) gre ite asupra fenomenului tautologic. Astfel de probleme au fost dezbătute pe larg în diverse lucrări de specialitate. Pentru a oferi o perspectivă atent documentată i sprijinită pe argumente solide de interpretare, amintim lucrarea de referinŃă în domeniu efectuată de Mircea Breaz, FuncŃii retorice ale tautologiei. ContribuŃii la o retorică a tautologiei (2006), teză de doctorat sub conducerea prof. dr. Mircea Borcilă. Scopul nostru final nu este nici acela de a plasa discuŃia asupra tautologiei în cadrul disciplinar al retoricii sau în cel al stilisticii, ci de a încerca o redimensionare fundamental semantică a fenomenului, convin i fiind de necesitatea explicitării sale adecvate i corecte, care să remedieze unele scăpări nejustificate ale tratatului academic. Faptul că în GALR nici măcar nu apare termenul tautologie este de altfel simptomatic, cu atât mai mult cu cât, în sfera largă a repetiŃiei, tautologia joacă un rol capital pentru sens, deci pentru discurs.
3. Semantica tautologiei 3.1 Tautologia – structură deschisă Structura internă a construcŃiilor tautologice impune reconsiderarea planului sintagmatic din limbă, în sensul aducerii la un numitor comun a unor structuri din paradigmă pe aceea i axă de simetrie în text discurs. Însă termenii tautologiei nu funcŃionează niciodată pe acela i plan, pentru simplul motiv că ei nu reprezintă una i aceea i realitate monadică de semnificaŃie. Între ei se stabile te un raport ecuaŃional, care nu actualizează posibilitatea unei reversibilităŃi / similarităŃi, nici măcar formale. Dimpotrivă, cei doi termeni configurează o structură relativ stabilă graŃie complementarităŃii lor semantic funcŃionale. Mai trebuie menŃionat faptul că, în opinia noastră, această structură nu este niciodată închisă. Ea este, per a contrario , o structură deschisă, fapt datorat tocmai mecanismului structural i funcŃional al tautologiei. Mai precis, structurile tautologice, intra
144 sau interpropoziŃionale, impun o procesare radială a informaŃiei semantice, într un nivel de fiecare dată distinct de performativitate discursivă. Nu vorbim în cazul tautologiei de circularitate semantică, ci de progresie concentrică de semnificaŃie, în contaminări succesive. Structurile tautologice sunt configurări pre textuale, activate pe tipare formale stabile, care pun în ecuaŃie atât cunoa terea generală a lucrurilor, cât i principiile logicii fundamentale. În oricare tipar formal s ar manifesta, fenomenul tautologic actualizează structuri semnificaŃionale disipative, puternic marcate contextual. Primul termen al tautologiei este un atractor textual discursiv, funcŃionând ca un designat (referent), în timp ce al doilea termen este un mănunchi de note generale, asimilabil sferei conceptuale. De aceea, tautologia este o structură nucleară, configurată prin determinare în regim eliptic ( Vorba vorbă, fapta faptă; cafea cafea ) sau prin predicaŃie ( Vorba i vorbă, fapta i faptă; De văzut, am văzut destule ). În studiul de faŃă, ne vom ocupa de acele structuri tautologice configurate pe un tipar repetitiv definiŃional.
3.2. Tiparul definiŃional Numeroasele exemple de tautologii atestă predilecŃia vorbitorilor pentru circumscrieri explicative ale unor referenŃi consideraŃi insuficient activabili în planul semnificaŃiei. Prin tautologie, vorbitorii pot deschide conceptual orice semnificat, corelându l cu designatul specific i sporindu i ansele de participare la articularea de sens. Practic, tautologia dovede te că semnificatul i designatul oferă un acces intuitiv direct la memoria discursivă, la fundalul conversaŃional, i care nu pot constitui flagrante gre eli de limbă: Copiii sunt copii ; Războiul e război ; Legea i lege ; O femeie este o femeie ; Masa să vă fie masă, casa să vă fie casă ; Lumea noastră este cum este ; Trăim cum trăim ; Au salariul pe care l au ; Trenul ajunge când ajunge ; A scris ce a scris .20 Astfel de exemple nu sunt gre eli de limbă. Ele au o structură definiŃională 21 , de tipul X = Xx, unde X este atractorul discursiv (termenul particular, la care definiŃia se referă, sau pe care îl explicitează), i X x este lansatorul discursiv, elementul de generalitate ce Ńine de semnificaŃie. Pentru războiul e război , este clară încercarea de explicare a unui război anume prin evocarea sferei generale a conceptului (atribute, categorizări etc.). În text discurs, structura activează sensuri precum realitatea teribilă a războiului .a.m.d. În orice caz, aceste specificări vor fi amorsate întotdeauna la cel puŃin o variabilă contextuală, altminteri riscă, într adevăr, să se videze de conŃinut semantic, fie el referenŃial sau informaŃional. Angrenate contextual, astfel de expresii dau însă măsura unui maximum de conŃinut în minimum de expresie, prin complicate procese subiacente de deschideri (desfaceri) conceptuale i, concomitent, de esenŃializări verbale. Presupunem chiar existenŃa unui cod semiotic la baza acestor operaŃiuni. De bună seamă, cifrarea unor sensuri dobânde te valenŃe noi, nebănuite la prima vedere 22 , în astfel de formule tautologice, în care informaŃia, de natură semantică sau contextuală, lipse te doar aparent.
3.2.1. Departe de a constitui simple automatisme, ori regretabile sincope de gândire, formulele supuse analizei ilustrează nebănuitele resurse de articulare a sensului în microtexte cu tipar definiŃional. Nu putem accepta ideea că în construcŃiile tautologice s ar aplica arbitrar seme de tipul [concret] vs. [abstract] exclusiv celui de al doilea termen, i, mai mult, că aportul lui informaŃional ar fi nul. Per a contrario , susŃinem că tocmai acest al doilea termen aduce, sub aspect semantic, un aport considerabil în coerenŃa mecanismului. Astfel de structuri tautologice funcŃionează ca operatori recursivi de echivalenŃă. În fapt, avem de a face cu definiŃii contrase, deghizate sub aparenŃa unor automatisme de gândire. Verbul nu are aici valoare existenŃială, nici de
20 MenŃionăm că majoritatea exemplelor au fost selectate din GALR II (2005), respectiv din DSL (2006). 21 „[Tautologia =] figură, în propoziŃie i frază, care constă în repetarea cuvântului subiect sau predicat cu altă funcŃie gramaticală, menită să l subordoneze lui însu i, devenind astfel termen al propriei sale determinări (stilistice). Schema acestei figuri este, în general: x = x' ” (Dragomirescu, 1975: 61). 22 În construcŃiile tautologice se întrepătrund două niveluri, unul transparent, de suprafaŃă, i unul implicit, de adâncime. Între aceste niveluri, puternic marcată contextual, se recreează permanent subiectivitatea vorbitorului. Tautologia pune în scenă mai mulŃi enunŃători, care fie validează / califică, fie ambiguizează / dezambiguizează contextual realităŃi anterior stabilite (cf. Breaz, 2006: 231). 145 identitate (reidentificare), ci ca operator de echivalenŃă. Practic, primul termen al combinaŃiei prime te semul [concret], în timp ce ultimul termen prime te semul [abstract] i, în plus, acesta din urmă are rolul de furnizor de semnificaŃii pentru termenul definit. Primul termen e întotdeauna cuplat la un câmp de variabile contextuale, iar explicitarea unei trăsături concret dobândite în mulŃimea contextelor se face prin raportare la semnificaŃiile din lexiconul mental, la cunoa terea despre lume, la logica lucrurilor – toate aceste date „statice” fiind actualizate de cel de al doilea termen, care exponenŃializează enunŃul definiŃional (introdus prin este , sau prin operaŃia determinării, când nu apare verbul, sau prin diver i operatori prepoziŃionali) 23 . Altfel, enunŃul pur i simplu nu face sens. i atunci, cum explicăm totu i tendinŃa spre articulare de sens, garanŃia de coerenŃă globală a unor astfel de structuri, în momentul când sunt rostite în contexte perfect determinate? Ea se explică tocmai prin abordarea termenilor ca realităŃi separatoare de informaŃie semantică pe nivele articulatorii ale sensului.
3.2.2. Se pune întrebarea care ar fi, în aceste condiŃii, implicaŃiile de ansamblu în configurarea nivelelor de interpretare a construcŃiilor tautologice. Fie exemplul: Copiii sunt copii . Într o anumită situaŃie concretă, vorbitorul observă ceva din atitudinea, din comportamentul unor copii, sau din acŃiunile lor etc. care le evidenŃiază esenŃa. Atunci, pentru a configura o lume explicativă a acestei intuiŃii momentane, fie pentru sine, fie pentru alt vorbitor, el actualizează referinŃa prin medierea conceptului general, care trebuie să conŃină posibilităŃile maximale ale acestei esenŃe, cu toate consecinŃele care decurg de aici. În acest fel, vorbitorul creează o structură aparent circulară, mizând pe efectul de moment i pe impactul redus, într o primă fază, la nivelul interpretării. Ulterior, interlocutorul î i dă seama, poate, de ce anume locutorul a ales această variantă „eufemistică” de abordare a situaŃiei respective. Efectul de consonanŃă al tautologiei dovede te că nu structura în sine este importantă, ci tocmai tiparul configurativ, principiul diviziunii semantic conceptuale. Există cazuri când respectivul enunŃ se produce pentru a referi la ni te persoane adulte, sau bătrâne, care se comportă copilăre te sau au ceva din esenŃa de a fi copil. i în acest caz, doar primul termen poartă referinŃa, iar cel de al doilea este conceptul general abstract care se desface în mănunchiuri de calităŃi / atribute. Într un astfel de context, enunŃul poate dobândi i o funcŃionalitate ironică, mai mult sau mai puŃin explicită. Un mănunchi de funcŃii articulate de intenŃionalitatea constitutivă discursului tautologic este discutat în Breaz (2006: 232 i urm.). Avem de a face, în aceste cazuri, cu referinŃe încruci ate corelate ecuaŃional, care oferă posibilitatea unui salt minimal de sens.
3.2.3. EnunŃurile de acest tip nu sunt nici existenŃiale, nici de identitate (pe principiul reidentificării), ci, a a cum menŃionam anterior, de echivalenŃă funcŃional semantică. Sunt, de fapt, enunŃuri definiŃionale, formalizabile astfel: X = Xx, unde X x este lansatorul discursiv (cu semnificaŃii potenŃial infinite), din care se abstrage o anumită semnificaŃie, pentru a fi actualizată în funcŃie de context, i care este conectată cu atractorul discursiv X 24 , care poartă doar informaŃie semantică referenŃială. Gândită în termeni de strategii fractale, tautologia introduce un raport între finitul expresiei referenŃiale i infinitul semnificaŃiei virtuale. Se modelează astfel un prag de semnificaŃie reală, un nod în parcursul reprezentării mentale a ceva despre care se vorbe te (obiect, situaŃie). Mecanismul forte al repetiŃiei care articulează structuri de tipul celor analizate este departe
23 „Cine spune că «omul e om» afirmă că orice om are însu irea de a fi om, cu plusurile i cu minusurile lui. În ciuda aparenŃei, subiectul unei asemenea judecăŃi nu este identic cu predicatul ei. Nu poate fi vorba decât despre o identitate de sferă, dar nicidecum despre acela i conŃinut. Subiectul se referă la lucrurile care au acelea i însu iri generale, iar predicatul vizează însu irile generale ale acelor lucruri. Într o astfel de judecată, gândirea nu recade la punctul ei de pornire, ci înaintează de la indicarea lucrurilor la explicarea lor. Încă de la nivelul tautologiei, gândirea se mi că de la subiect la predicat, de la sferă la conŃinut, de la obiecte la proprietăŃile lor esenŃiale” (Wald, 1970: 55 56). 24 Trebuie făcută observaŃia că referentul X va fi întotdeauna diferit în fiecare situaŃie concretă de vorbire. Acest lucru este valabil pentru toate tipurile de tautologie, indiferent de structura lor sintactică. 146 de a genera un impas în interpretarea semantică sau discursivă. În fond, acest mecanism ar fi trebuit evaluat în GALR pe baza altor criterii (cel semantic textual, cu precădere). A a cum, sintactic, cele două elemente sunt diferite, nici semantic sau discursiv nu ar putea coincide pentru că, în atare condiŃii, nu am mai putea vorbi de coerenŃă enunŃiativă, nici de sens textual (când enunŃul este integrat ca atare într un text). Izolate, într un modul absolut al metalimbajului, enunŃurile respective nu fac sens, întrucât li se amputează variabila contextuală 25 . Or, a a cum am văzut în analiza exemplelor selectate, această variabilă este esenŃială pentru funcŃionarea coerentă a microtextului, întrucât oferă posibilitatea deschiderii câmpului discursiv la care se cuplează informaŃia semantică (semnificaŃională). În formula biblică „Eu sunt cel ce sunt” (sau „Eu sunt cel ce este”), se poate observa că nu are loc propriu zis un transfer de semnificaŃie de la cel de al doilea termen la primul, ci, mai degrabă, este construită o a treia entitate semantic conceptuală pe tiparul definiŃional al tautologiei. Ne confruntăm în acest caz cu o strategie de delimitare fractală, în măsura în care pe baza structurii se accesează un nivel mai profund de interpretare a sensului. Într unul i acela i spaŃiu de con tiinŃă sesizăm caracterul holistic, intuitiv, al sensului discursiv, prin corelarea nemijlocită a două nivele temporale diferite din structura verbului a fi: atractorul discursiv actualizează persoana I indicativ prezent „punctual”, în timp ce lansatorul discursiv introduce un timp de fundal, un prezent a temporal, fără ancorare directă în matricea tautologică. De asemenea, persoana verbului poate să coincidă sau nu cu persoana I, însă, întotdeauna va avea un statut generic, spre deosebire de marca punctuală a persoanei primului verb, care desemnează subiectul concret (cel ce roste te enunŃul).
3.2.4. Tautologia este o structură autoreplicativă, un modul fractalic. Cele două elemente, referentul i, respectiv, conceptul, se găsesc de altfel la nivele de actualizare discursivă total diferite (v. infra . 4.). Aparenta circularitate metalingvistică este forŃată de unele explicaŃii date fenomenului tautologic. ConcreteŃea i aplicativitatea limbajului în discurs împiedică aglomerări redundante de termeni 26 . Din contră, ar trebui să vedem în tautologie un fenomen discursiv perfect normal, i, implicit, să i căutăm justificările explicative în nevoia permanentă de semnificare a subiectului vorbitor, în intenŃia lui de a face sens. Microtextele tautologice au o mare varietate / diversitate de realizări sintactico semantice. Pentru fiecare variantă în parte, este extrem de important să luăm în seamă toate componentele care participă la articularea sensului. Ne referim aici inclusiv, sau chiar cu precădere, la elementele a a zis paraverbale (gestică, mimică, atitudine corporală) sau la componente suprasegementale (accent, intonaŃie, intensitate, viteză de expunere, ritm, pauze, tonul vocii) 27 . De obicei, tocmai aceste elemente concură la dezambiguizarea contextuală i la nuanŃarea sensurilor. Este bine de menŃionat faptul că pragul de semnificaŃie implică nu o unidirecŃionalitate a deschiderii semnificaŃionale (de la concept spre referent/designat), ci o dublă deschidere (de la
25 Nu putem fi de acord, în această ordine de idei, cu punctul de vedere exprimat în Wald (1970) în legătură cu plasarea tautologiei în sfera exclusivă a metalimbajului, ca „vorbire despre vorbire” i nu ca „vorbire despre realitate”. Chiar dacă se recunoa te faptul că „într o tautologie, gândirea nu rămâne deci nemi cată, nu bate pasul pe loc, nu recade la punctul ei de pornire, ci înaintează de la subiect la predicat, izbutind astfel să reflecte unitatea dintre cantitatea lucrurilor de acela i gen i calitatea lor generală, dintre individual i general, dintre diferenŃă i identitate” (Wald, 1970, 53 54), tautologiei nu i se concede dreptul de a exista printre structurile nucleare pre textuale care în momentul când se combină cu alte unităŃi de semnificaŃie, participă la creaŃia de sens. Totu i, teoreticianul nu gre e te când relevă particularităŃile tautologiei, precum i mecanismul ei funcŃional. Tautologia este disfuncŃională „în afara unui context”, realitatea ei fundamentală explicându se numai în i prin contextele în care predicaŃia dobânde te i î i actualizează mereu alte sensuri. 26 Problema redundanŃei nu poate substitui chestiunea de fond a funcŃionării tautologiei în cadrul text discursului. „Tautologia ca fenomen sintactic i stilistic este numai aparent o manifestare de prolixitate, neproductivă prin revenirea în elătoare la punctul de plecare; în realitate, ea este, dimpotrivă, o modalitate de exprimare economică, întrucât repetiŃia unui termen, cu mărcile descrise, înlocuie te dezvoltări de diferite dimensiuni” (Avram, 1996: 5). 27 Salutăm, în această perspectivă, discuŃia din GALR asupra rolului fundamental pe care îl joacă elementele paraverbale în funcŃionalitatea repetiŃiei. Astfel de elemente constituie o dovadă în plus că termenii tautologiei au un statut semantic i discursiv diferit. 147 referent spre concept, i de la concept spre referent). Practic, referentul adaugă întotdeauna, în funcŃie de context, un plus de semnificaŃie, care îmbogăŃe te sfera conceptuală a obiectului. Vorbim de o contaminare reciprocă la nivelul transferului de informaŃie semantică dinspre concept spre referent, i dinspre referent spre concept.
4. În demersul nostru, nu putem face abstracŃie de latura semantic textuală a problemei. În fapt, obiectul extraverbal este nul sub aspect semantic, până în momentul în care nu este corelat cu semnificatul primar (i.e. cu conŃinutul intuitiv creat în minte prin puterea de semnificare, de virtualizare a unui mod de a fi – cap de serie) 28 . Este adevărat, prima confruntare de acest gen îi permite subiectului vorbitor să înceapă să i construiască în alchimia sa mentală conceptul, care este apoi îmbogăŃit permanent în discurs. Variabilele contextuale determină o reciclare (trans)discursivă, o reprocesare semnificaŃională a conceptului, i, implicit, concură la potenŃarea semnificatului primar. Acest conŃinut intuitiv nu rămâne ceva static, ci este o entitate dinamică, un tiut originar despre ceva din realitate, dar care se îmbogăŃe te sub unghiul generalului, prin integrarea particularelor într o sferă conceptuală globală. Semnificatele primare intervin astfel în discurs, catalizate de funcŃii textuale. Tautologia este o astfel de funcŃie textuală, având ca nucleu nu redundanŃa / entropia, ci esenŃializarea. Practic, tautologia implică o separare a entităŃilor din primul raport semiotic (designatul i semnificatul) în virtutea unei realcătuiri de sens (al doilea raport semiotic). Gre eala teoreticienilor este aceea de a considera termenii tautologiei drept identici în planul conŃinutului semantic i discursiv. Efectul global de coerenŃă nu s ar produce dacă cei doi termeni ar fi într adevăr identici, nu doar pentru că s ar anula funcŃionalitatea informativă a limbajului (maximele conversaŃionale – maxima cantitativă, maxima calitativă, maxima de scop, maxima de modalitate), ci i articularea sensului. Aparent, tocmai aceste maxime conversaŃionale sunt flagrant încălcate. Însă, cu fiecare utilizare discursivă, tautologia permite subiectului uman să i îmbogăŃească conceptele, căci de fiecare dată contextul determină adăugarea unor straturi succesive de note distinctive 29 . SemnificaŃiile potenŃiale a priori dobândesc i ele actualizări / transformări pe măsura nevoilor discursive ale vorbitorilor. Acest permanent proces de resemnificare absoarbe valenŃele entropice ale microstructurilor tautologice, oferind vorbitorilor punŃi de comunicare cu miză uria ă pe componentele de implicit ale text discursului.
5. În privinŃa formulelor superlative gen zâna zânelor , frumoasa frumoaselor , voinicul voinicilor , dincolo de statutul lor ambiguu sub raport categorial 30 , se prezintă ca structuri recursive cu operatori multiplicativi. Voinicul voinicilor este o entitate cap de serie dintr o mulŃime infinită, care se comportă ca un atractor discursiv (referentul care reclamă adăugiri conceptuale). OperaŃia
28 Tautologia nu înseamnă doar îndeplinirea unor proceduri textuale. Interconexiunile care se efectuează între cei doi termeni presupun ab initio crearea unui spaŃiu mental în care termenii, relaŃionaŃi ca microsistem de semne, configurează o planetă de posibilităŃi articulatorii ale sensului. Echilibrul dintre termeni este dat în însă i interacŃiunea verbală de particule semnificaŃionale, ce determină coagularea de voci enunŃiative sau de artefacte culturale. În special funcŃiunile de evocare î i aduc pe deplin aportul în cadrul discursului tautologic. Polaritatea termenilor este de la particular / concret (T 1) la general / abstract (T 2), i invers, de la general (T 2) la particular (T 1). Astfel, primul termen reprezintă obiectul concret, ontologic, multiplicabil în ocurenŃele experienŃiale (dar limitat ca posibilitate de a fi) iar al doilea termen este modelul conceptual, anterior experienŃei, ideal în esenŃă (nelimitat ca posibilitate de a fi). Acest fapt dovede te că interpretarea semantică a oricărei construcŃii tautologice trebuie iniŃiată de la termenul secund înspre termenul prim (de la semnificat înspre designat), niciodată invers. A se vedea i Breaz (2006: 254). 29 ”Nu există vorbitor, oricât de umil ar fi, care să nu adauge la expresia uzuală o notă individuală” (Pu cariu, 1940, I: 3). 30 Există unele controverse cu privire la statutul de tautologii al acestor sintagme. „Cu toate acestea, atât abordările tradiŃionale consacrate (Dragomirescu, 1975), cât i unele cercetări moderne ulterioare (Diaconescu 1989) recunosc statutul de tautologii al acestor construcŃii, în care repoziŃionarea aceluia i lexem integrează, la nivel sintagmic, termenul repetat într o structură sintactică, printr o relaŃie de dependenŃă sau de subordonare faŃă de unitatea -bază, respectiv printr o funcŃie sintactică proprie, distinctă de a bazei, i anume aceea de atribut substantival genitival” (Breaz, 2006: 179 180). 148 specifică de circumscriere semantică este determinarea de grad secund (dintr o mulŃime infinită se alege un exponent care cumulează toate atributele din sfera generală a conceptului). Formulele de acest tip sunt un mijloc forte de reliefare a unor semnificaŃii latente în cazuri concret determinate. Practic, are loc acela i proces de combinare ca în cazul schemei definiŃionale a tautologiei. Nici în aceste cazuri nu putem face abstracŃie de variabilele contextuale, întrucât ele imprimă conŃinutul semnificaŃional de fiecare dată utilizat cu alte premise de sens. În afara contextului, formula rămâne o simplă expresie, inaptă de a i realiza funcŃia designativă. În lumea fiecărui basm există o zână a zânelor, care este o entitate concretă, diferită însă în diverse lumi textuale. Rostită într o situaŃie discursivă care prive te lumea empirică, expresia î i găse te suport referenŃial în cazul unei anumite persoane despre care se spune că e zâna zânelor pentru a i se desemna frumuseŃea ie ită din comun etc. În aceste condiŃii, vorbitorul face un transfer de semnificaŃii, prin selectarea acestei formule specifice lumii textuale a basmului ( i care de obicei face sens doar în basm sau în lumea de credinŃe mitico magice populare) i prin redirecŃionarea funcŃionalităŃii ei designaŃionale. Am putea formaliza semantismul expresiilor de acest gen astfel: x > {X x}. În acest caz, primul termen designează o entitate care cumulează notele comune tuturor membrilor mulŃimii i care, în acela i timp, le depă e te prin faptul că deŃine câteva trăsături în plus (nuanŃarea gradului superlativ), fiind o entitate model, unică i irepetabilă. În aceea i categorie s ar încadra construcŃii de tipul băiat de băiat , marfă de marfă , chef de chef etc. În aceste situaŃii, operatorul prepoziŃional de realizează predicaŃia, punând în relaŃie un designat cu „semnificatul colectiv” aferent. În fapt, termenul secund trebuie evaluat ca purtând un semantism de pluralitate, ca mulŃime de entităŃi cu note comune.
6. În chip de concluzie, susŃinem necesitatea elaborării unor modele pertinente de analiză a fenomenului tautologic, care să se bazeze pe serioase reflecŃii în plan teoretic. Perspectivele sintactică, semantică i pragmatică trebuie integrate într un sistem de concepŃie unitară, astfel încât să permită abordări interdisciplinare, i să aducă justificări precise pentru existenŃa i utilizarea pe scară largă a construcŃiilor tautologice în discurs. De altfel, fenomenul studiat capătă valenŃe cu totul noi, configurând un nivel (trans)discursiv ce, reunind componente din vorbire, limbă, paraverbal i metalimbaj, oferă un cadru adecvat de strategii articulatorii.
SIGLE : DSL (2005) – Bidu Vrănceanu Angela, Călăra u Cristina, Ionescu Ruxăndoiu Liliana, Manca Mihaela, Pană Dindelegan Gabriela, DicŃionar de tiinŃe ale limbii , EdiŃia a II a, Bucure ti, Editura Nemira. GALR II (2005) – GuŃu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române , vol. II, EnunŃul , Bucure ti, Editura Academiei Române.
Bibliografie Avram, Mioara (1996) – Pleonasmul i tautologia (I) , în LLR, anul XXV, nr. 3, pp. 3 6. Avram Mioara (1996) – Pleonasmul i tautologia (II) , în LLR, anul XXV, nr. 4, pp. 3 6. Bidu Vrănceanu, Angela, (2005) – Tautologia , în DicŃionar de tiinŃe ale limbii , Bucure ti, Editura Nemira, p. 528. Breaz, Mircea (2006) – FuncŃii retorice ale tautologiei. ContribuŃii la o retorică a tautologiei , teză de doctorat. Coserio, Eugenio (1995) – Introducere în lingvistică , Cluj Napoca, Editura Echinox. Dascălu Jinga, LaurenŃia (2005) – RepetiŃia, în Gramatica limbii române, vol. II, EnunŃul, Bucure ti, Editura Academiei Române, pp. 753 771. Diaconescu, Ion (1989) – Probleme de sintaxă a limbii române actuale , Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică. Diaconescu, Paula (1970) – InformaŃia semantică i stilistică a unui text , în Sistemele limbii , Bucure ti, Editura Academiei RSR, pp. 65 74.
149 Dorcescu, Eugen (1998) – Tautologia ca principiu narativ , în Orizont , anul X nr. 1 (1932), 24 ianuarie 1998, p. 7. Dragomirescu, N. Gh. (1975) – Mică enciclopedie a figurilor de stil , Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică. Pu cariu, Sextil (1940) – Limba română , vol. I, Privire generală , Biblioteca enciclopedică, Bucure ti, FPLA. Wald, Henri (1970) – SemnificaŃia tautologiei , în Homo significans , Bucure ti, Editura enciclopedică română.
150 EMIL CIORAN FRIEDGARD THOMA SAU OGLINZILE EPISTOLARE
EMIL CIORAN – FRIEDGARD THOMA OR THE EPISTOLARY MIRRORS
Bogdan Mihai DASCĂLU Institutul de Teorie i Istorie Literară „G. Călinescu”, Bucure ti
Abstract: The article unveils the way in which the author became acquainted with Friedgard Thoma’s book, where the authoress gathers the correspondence that she kept with Emil Cioran for several years. The author of the article makes a stand against the condemnation of this fact, unjustly regarded as a blasphemy to the memory of the great thinker.
Key words: dialogue, indiscretion, allegations, Heidelberg, Cologne. Cuvinte cheie: dialog, indiscreŃie, acuzaŃii, Heidelberg, Köln
Nu l am cunoscut direct pe Emil Cioran. Dar întâmplarea a făcut să ajung un apropiat al lui Friedgard Thoma, cea care i a fost alături gânditorului de origine română o bună parte a vieŃii. Astfel încât, dacă a scrie despre Cioran ar fi prea mult, a scrie doar despre Friedgard Thoma ar fi prea puŃin. Chiar dacă am avut ocazia să vorbesc pe îndelete cu Friedgard despre Cioran, nu a vrea să adâncesc, din această perspectivă, portretul filozofului. Căci el poate fi regăsit, în bună parte, în cartea autoarei germane. i, poate mai autentic decât ar fi să o fac eu, acum, aici, după atâŃia ani. Însă un om poate fi cunoscut din perspective diverse. Cioran este exemplul tipic al unui scriitor, indiscret într o mică măsură cu viaŃa privată, însă îndeajuns de mult pentru a i da cititorului impresia că este acceptat acolo unde nu s ar cuveni să ajungă. A fost i rămâne un maestru al transformării aparente a sufrageriei în budoar. El reu e te să dea iluzia că î i disecă în faŃa ochilor indiscreŃi i, totodată, avizi ai lectorilor lui viaŃa, când, în fapt, el nu permite nimănui să îl cunoască în realitate. i, din prisma filozofiei lui, nici nu este nevoie. Mai mult, aforismele sale sunt, de obicei, gre it luate drept adevăruri ultime ale unei fiinŃe aflate pe culmile disperării . E drept, el a simŃit ceea ce a scris, însă nu de puŃine ori sentinŃele lui au fost sclipiri ale momentului sau, uneori, doar sclipiri i nimic mai mult. Dar nu despre cărŃile lui Cioran vreau să scriu. i nici despre viaŃa lui privată. Cu atât mai puŃin să disec itinerarul sentimentelor lui, de la descompunere la sfâ iere . Nu vreau nici să intru în sfera privată în care el însu i nu poftea pe nimeni. Vreau doar să văd dacă pot găsi în cartea lui Friedgard Thoma ceea ce el însu i ar fi sperat să găsească. Astfel încât, contrar a teptărilor, nu figura lui, ci a ei va sta în centrul acestei evocări. Cândva, pe la începtul lui 2004, când iarna încă nu se terminase, privirea mi a căzut asupra unei reviste, în care se anunŃa senzaŃia acelui an: apariŃia, în limbă germană, a schimbului epistolar1 între însinguratul gânditor român, ce se retrăsese – alt paradox – în tumultul parizian, i cea care i a fost ani de zile muză, Friedgard Thoma. Mă aflam pe atunci la Heidelberg, unde funcŃionam deja de câŃiva ani buni ca lector de limba română, fiind angajat direct al universităŃii germane, a adar nu trimis de statul român. Pe măsură ce mă adânceam în lectură, am rămas uimit de u urinŃa cu care s a legat între cei doi o relaŃie ce a durat mai mulŃi ani. Friedgard i a trimis, la Paris, o scrisoare filozofului, iar acesta, spre marea ei uimire, i a răspuns aproape postwendend , adică aproape cu următoarea po tă. Ea nu bănuia pe atunci ce împătimit al corespondenŃei se ascundea îndărătul aparentei sobrietăŃi, sub care încerca, uneori iluzoriu, să se camufleze gânditorul. Aproape imediat a i fost invitată să îl viziteze la Paris. Ceea ce Friedgard a i făcut.
151 După ce am terminat de citit articolul, am luat o coală de hârtie, pe care am umplut o de îndată. i, după numai un ceas, terminasem o lungă scrisoare, evident, în germană, pe care i am adresat o lui Friedgard. Se făcuse deja târziu, astfel încât, după ce am pus o în plic, am renunŃat să îl mai lipesc, în ideea că, poate, dimineaŃa voi scrie o alta, cu siguranŃă mai concisă. Însă lucrurile au stat astfel. Am lipit plicul i l am dus de îndată la po tă, fără să revăd măcar cele scrise în ajun. i, după numai două zile, a venit răspunsul. Cu aceea i iuŃeală cu care, odinioară, Cioran îi răspunsese i ei. Nu după mult timp – între timp schimbasem mijlocul de corespondenŃă, preferându l pe cel cibernetic – i am înlesnit, de acum prietenei mele, o conferinŃă la Heidelberg, în cadrul căreia i am lansat cartea. Prilej cu care ne am întâlnit pentru întâia oară. La numai câteva luni după lansare, am avut ocazia să participăm, împreună, la un colocviu „Emil Cioran”, la Sibiu, unde ea fusese invitată. Călătoria am făcut o cu ma ina, din Germania, până la Sibiu i retur (cu o escală în casa părintească din Timi oara, unde prietena mea i a petrecut noaptea ascultând trilul privighetorilor din parcul alăturat). Însă cea de a doua întâlnire a fost diferită de prima. Căci, dacă la început o tiam doar din respectiva revistă, acum îi citisem între timp cartea, i, mai mult, am corelat persoana ficŃională cu cea reală. i am tras ni te concluzii. Care, mai târziu, aveau să se dovedească a fi corecte. Multă lume i a repro at publicarea epistolelor 2. Dar cei care o fac, uită că prin ele nu doar Cioran se expune, ci i ea. Uită că, din trio ul Cioran, Simone, Friedgard, doar ea mai poate lua asupră i deopotrivă laudele, cât i invectivele comentatorilor. Astfel, nu văd nicio diferenŃă între, bunăoară, publicarea corespondenŃei cu cei de acasă , i gestul lui Friedgard. Sau, pentru a veni mai aproape de aceste zile, corespondenŃa gânditorului nostru cu Wolfgang Kraus, distins scriitor i publicist vienez 3, i darea la iveală a misivelor schimbate între Paris i Köln, de către Cioran i Friedgard. Făcând această afirmaŃie, sper că mă sustrag oricărei forme de subiectivism, căci am convingerea că publicarea scrisorilor nu are cum să dăuneze moralei moralistului. În ce mă prive te, trebuie spus că, de la bun început, am fost impresionat de faptul că, de i prin publicarea corespondenŃei cu Cioran, Friedgard nu poate ocoli zonele intimităŃii, ea se fere te, în dialogul purtat, de indiscreŃii nelalocul lor 3. Cu alte cuvinte, ceea ce e scris trăie te prin sine, rostul scrisorilor fiind acela de a i perpetua existenŃa pe hârtie. ConversaŃia cu Friedgard este strălucită, ea este un partener ideal de discuŃie, care nu doar că tie subtilităŃile dialogului perfect – de la ironia fină la umor, de la seriozitate la profunzime, dar care are i darul de a avea răbdarea să asculte. Friedgard tie să dea momentului importanŃa cuvenită, la fel cum tie să aducă amintirile în lumina lor adevărată, fără de înflorituri baroce. Astfel încât am decis să îi iau un interviu, pe care, de altminteri, l am publicat, la vremea respectivă în România 5. i am constatat, încă o dată dacă mai era necesar, că Friedgard fuge de orice pătrundere în intimitatea lui Cioran. Nu se fere te să spună că a avut o relaŃie cu el, asta e evident. Însă celelalte amănunte intime nu sunt rostite. Ele transpar din scrisorile pe care el i le adresează, dar niciodată din dialog. i, dintr o dată, ajungi, alături de ea, în mansarda lui, i auzi cum el îi vorbe te despre nimicurile vieŃii, ceea ce o contrariază, căci ea se a tepta să audă o năucitoare filozofie a neantului. i îl auzi mai departe cum îi vorbe te despre proastele restaurante pariziene, i îi vezi tăind în diagonală marile bulevardele, cu plasa în care se găse te carnea de vită pe care el urmează să o prepare, i vinul ro u, pe care i l oferă cu altruism, el limitându se, prudent, la ceaiul de plante. i vezi toate acestea i Ńi se pare că le tii deja, înainte ca ele să fi apărut, Ńi se pare că le ai trăit ascunse în aforismele lui, ai impresia că imaginile ce Ńi se perindă înaintea ochilor sunt cele pe care le bănuiai doar ascunse în maxime, fără să aibă corporalitatea de acum. Căci ele sunt departe de a fi indiscrete. Ele sunt amintiri i sentimente i se opresc la limita pe care Cioran însu i o stabilise ca fiind graniŃa dintre public i privat. i totul se transformă într un indivizibil întreg i astfel aforismele se îngreunează cu o străvezie corporalitate, aceea a povestirii, în vreme ce realitatea se subŃiază, devenind irespirabilă în spaŃiul îngust al maximelor. i, de ce nu, al celebrei mansarde.
152
Bibliografie 1. Um nichts in der Welt. Eine Libe von Cioran , Bonn, Weidle Verlag, 2001. Între timp, a apărut i versiunea românească, Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran , Bucure ti, Editura Est, 2005, în traducerea (aproximativă) a Norei Iuga. 2. Printre care, deloc întâmplător, Gabriel Liiceanu, cel care î i arogă “monopolul” lui Cioran în România i cel care o nume te pe corespondenta lui Cioran “capră metafizică”. 3. Într un interviu acordat lui Valentin Protopopescu („Observatorul cultural”, 2009, nr. 488, prietena de pe cursul inferior al Rinului mărturise te: „Cred că dezvăluirile mele nu au fost indiscrete”. 4. Scrisori către Wolfgang Kraus (1971 1990), Bucure ti, Editura Humanitas, 2009. 5. Bogdan Mihai Dascălu în dialog cu Friedgard Thoma:”Ajungem din nou la Cioran” , “Contemporanul”, 2004, nr. 25, p. 20 23
153 II. MISCELLANEA
PROFESIONALITATEA PROFESORULUI I EFICIENłA ACTIVITĂłII EDUCAłIONALE
THE PROFESSIONALISM OF THE PROFESSOR AND THE EFFICIENCY OF THE EDUCATIONAL ACTIVITY
Teodor PĂTRĂUłĂ Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad
Abstract A radical transformation of education in accordance with the requirements of contemporary society cannot be achieved with educators who are prepared for another way of understanding the phenomenon and performing education. Mutations borne by the Romanian society have a strong influence on education, and are compatible with our European and global forces in this field. Under ideal circumstances, a new educational reform in Romania would cover the educational system and the educational process, especially the mentality of those involved in educational activities. Amplification efficiency of social learning is inseparable from the production of mutations on the quality of business educators, the roles and functions of teachers' knowledge is also a significant enrichment. The educational activity mobilizes the personality of teachers; it appears to be one of the factors that may contribute to an improved efficiency of education. Radical transformation of education in accordance with the requirements of contemporary society, can not be achieved with educators prepared for another way of understanding the phenomenon and relizare education. Mutations borne by the Romanian society have strong influence on education, and compatibility with our European and world forces in this field. In ideal conditions a new educational reform in Romania cover education system and the educational process, especially the mentality of those involved in educational activities. Amplification efficiency of social learning is inseparable from the production of mutations on the quality of business educators, the roles and functions of teachers' knowledge is also significant enrichment. Educational activity mobilizes the personality of teachers, it appear that one of the factors that may contribute to improved efficiency of education.
Key words: personalities, efficiency, educatable, educational, professional competence, professionalization. Cuvinte cheie : personalităŃi, eficienŃă, educabil, educaŃional, competenŃă profesională, profesionalizare.
Transformarea radicală a educaŃiei, în concordanŃă cu cerinŃele societăŃii contemporane, nu se poate realiza cu educatori pregătiŃi pentru un alt mod de înŃelegere i relizare a fenomenului educaŃional. MutaŃiile suportate de societatea românească au influenŃe puternice asupra educaŃiei, iar compatibilizarea societăŃii noastre cu cea europeană i mondială se impune i în acest domeniu.
154 În condiŃiile unui nou ideal educaŃional, reforma învăŃământului din România vizează atât sistemul cât i procesul de învăŃământ, dar mai ales mentalitatea celor implicaŃi în activitatea educaŃională. Amplificarea eficienŃei sociale a învăŃământului este inseparabilă de producerea unor mutaŃii cu privire la calitatea activităŃii educatorilor, rolurile i funcŃiile profesorilor cunoscând, de asemenea, îmbogăŃiri semnificative. Activitatea educaŃională mobilizează integral personalitatea educatorului, aceasta apărând ca unul dintre factorii care pot contribui la sporirea eficienŃei procesului de învăŃământ. Se poate vorbi despre mai multe perspective de abordare a personalităŃii profesorului, care împreună, definesc profesionalismul cadrului didactic: „perspectiva trăsăturilor”, ”perspectiva relaŃionării cu mediul”, „perspectiva acŃiunii eficiente”. Cercetările i studiile asupra „personalităŃii modale” au generat ideea necesităŃii conturării unui model al profesorului eficient. Modelul trăsăturilor i modelul factorial au condus la considerarea aptitudinii pedagogice ca trăsătură esenŃială a personalităŃii de succes a profesorului i la conturarea teoriei „factorului prim” în determinarea structurii personalităŃii profesorului. Structura psihologică a aptitudinii pedagogice implică mai multe componente ce asigură o serie de competenŃe aflate în relaŃie de interdependenŃă: • CompetenŃa morală; • CompetenŃa profesional tiinŃifică; • CompetenŃa psihopedagogică; • CompetenŃa psihosocială i managerială. În structura aptitudini pedagogice s a conturat un „factor prim” cu rol determinant, care asigură condiŃia indispensabilă de manifestare a acesteia. Asemenea factori au fost consideraŃi „creativitatea” (łURCA , M., 1970), „comunicativitatea” (POPESCU NEVEANU, P. i CREłU, T., 1985), „conduita empatica” (MARCUS, S., DAVID, T., PREDESCU, A., 1987) Studiile axate asupra competenŃei didactice fac referire la capacităŃiile empatice inserate în structura de personalitate a profesorului bun. Capacitatea empatică prezentă în grade diferite la fiecare individ, prime te la profesor valenŃe aptitudinale i se actualizează sub formă comportamentală manifestată. Articularea optimă a empatiei faŃă de colectivul de eveli cu empatia faŃă de fiecare elev în parte, este necesară. Calitatea procesului didactic depinde semnificativ de calitatea proceselor comunicative ce se stabilesc între educator i educabil; când interlocutorii relaŃiei educaŃionale sunt partenerii relaŃiei, rezultatele procesului didactic vor fi superioare. Cei mai mulŃi profesori au moduri proprii, specifice de a preda, un anumit stil didactic. Stilul pedagogic – educaŃional este o formă de exprimare a originalităŃii profesorului i o sursă generatoare de noi practici didacticie. Stilul de activitate al profesorului este determinat de o componentă psihoindividuală, una psihosocială i o alta acŃională. Nu putem determina eficienŃa educaŃională a unui anumit stil didactic făcând abstracŃie de caracteristicile situaŃiilor de învăŃare. Măiestria i responsabilitatea profesorului constau tocmai în capacitatea de a i adecva comportamentul situaŃiilor date. Cercetarea pe care am efectuat o s a fundamentat pe ideea că în aprecierea eficinŃei activităŃii desfă urate în coală a calităŃii profesorului bun – eficient, trebuie să pornim de la următoarea realitate: modelul ideal al personalităŃii educatorului ar putea fi diferit în con tiinŃa i în opinia copilului i a educatorului. Apreciem că adevăraŃii evaluatori ai comportamentului profesorului sunt elevii. De aceea ne am propus să aflăm cum vede profesorul realitatea clasei, cum crede el că o văd elevii, cum o văd elevii în i i, i studiul relaŃiilor profesor – elev din perspectiva atitudinii elevilor faŃă de influenŃele educative, a teptării, imagini în legătură cu ceea ce înseamnă profesorul bun eficient.
155 Din datele obŃinute în urma investigaŃiilor efectuate, rezultă că activitatea pe care elevii o desfă oară în coală corespunde în mică măsură dorinŃelor lor, este mai de grabă monotonă i obositoare decît interensantă i ar trebui în mare parte schimbată , chiar dacă mai mult de jumătate dintre elevii apreciază că le asigură o pregătire corespunzătoare. Profesorii consideră, dimpotrivă, că activitatea pe care elevii o desfă oară în coală corespunde în mare măsură dorinŃelor lor, este interensantă, puŃin monotonă i obositoare pentru elevi, le asigură o pregătire corespunzătoare i nu trebuie schimbată decât în mică măsură. Opiniile divergente denotă necunoa terea de către profesorii a modului în care elevii percep activitatea educaŃională. Elevii a teaptă ameliorarea activităŃii desfă urate din partea conducerilor de colii , din partea profesorilor, iar ace tia din urmă consideră că responsabilitatea le revine în primul rând lor, în ceea ce prive te ameliorarea activităŃii educaŃionale. Putem desprinde concluzia că aprecierea muncii profesorului nu poate fii realizată în afara raportării personalităŃii acestuia la cerinŃele concrete în care lucrează i la modul în care este percepută de elevi. Analiza i interpretarea datelor obŃinute în urma ierarhizării calităŃii profesorului bun – eficient, de către elevi i profesori, ne au oferit posibilitatea de a constata că opiniile profesorilor i elevilor sunt în general convergente în ceea ce prive te aprecierea unor caracteristici profesionale i a unor trasături propriu zise de personalitate i divergente cu privire la caracteristicile psiho sociale mai ales. Confruntând opiniile exprimate de loturile de elevi , care urmăresc să determine calităŃiile proprii profesorului ideal, putem afirma că, pe fondul unor aspiraŃii comune elevilor indiferent de vârstă i de timpul de coală pe care îl frecventează , se manifestă i opŃiuni specifice. ExpectanŃele elevilor cu privire la trăsăturile de personalitate ale profesorului bun eficient, sunt influenŃate de tipul de coală i de vârsta elevilor. Studiul efectuat dovede te că elevii au suficientă maturitate, dispun de un nivel de dezvoltare a gândirii care să le permită să formuleze opinii cu privire la modul în care percepe relaŃiile pe care le stabilesc cu profesorii la modul în care sunt trataŃi, la maniera în care se desfă oară activitatea în coală. Chiar i copiii din clasa a patra tiu foarte exact ceea ce a teaptă de la un învăŃător bun. Studiul demonstrează că toate calităŃiile menŃionate în literatura de specialitate sunt prezente în răspunsurile lor , cu atât mai mult la elevii de gimnaziu i liceu. Admitem că există i vor exista întotdeauna elevi nereceptivi, nemotivaŃi, care, indiferent de efortul, convingerile profesorului, nu vor putea fi determinaŃi să îndrăgească coala, dar opinia majorităŃii elevilor, trebuie avută în vedere, luată în considerare. Poate fi invocat motivul că elevii nu sunt deplin con tienŃi i în măsură să judece ceea ce este potrivit pentru ei, ceea ce le folose te cu adevărat, „cum” i „ce” trebuie să înveŃe. Dar, dacă vor fi ascultaŃi, dacă li se vor cunoa te nelămuririle, dacă li se vor clarifica ideile, câ tigul va fi oricum mai mare decât dacă subiectul nu va fi abordat. Problema care se pune este dacă datele obŃinute de la elevi oferă suficient temei tiinŃific i interpretarea fenomenului investigat. Personal, optăm pentru folosirea acestor date doar ca termen de referinŃă, fundamentarea concluziilor trebuie realizată prin alte cercetări, prin intermediul unor metode apte să ofere mai multă obiectivitate datelor furnizate. Rezultatele sondajului de opinie realizat sunt revelatoare nu atât pentru cunoa terea muncii didactice concrete, a personalităŃii profesorilor, cât pentru a determina relaŃia existentă între profesori i elevi, precum i a teptările acestora în legătură cu atitudinile i comportamentele educatorilor. În această idee propunem ca un criteriu de evaluare i autoevaluare a profesorilor, pe lângă indicatorii cuprin i în fi ele de evaluare, să fie luate în considerare i opiniile elevilor cu privire la calitatea procesului de învăŃământ, la conduita profesorului, la comunicarea educaŃională, la a teptările i năzuinŃele elevilor.
156 Acest lucru se poate realiza prin elaborarea la nivel de coală (eventual de către fiecare cadru didactic) a unor chestionare pe care elevii (eventual i părinŃii) să le completeze periodic, în care să aibe posibilitatea să i exprime deschis părerile. i profesorul are de învăŃat de la elevi, i elevii au dreptul de a l evalua pe profesor (de fapt, ei oricum îl evaluează), iar a muta evaluarea de pe culoare în sălile de clasă i de a opune în serviciul învăŃării (VĂIDEANU, G., 1988), poate fi un demers benefic în scopul eficientizării activităŃii educaŃionale. Profesorul ideal s ar defini drept „cel care tie să se transpună în locul elevului i totodată să transpună elevul în locul său” (BLEY, R. Apud:GHIVIRIGĂ, L., 1975, p 16). Noile dimensiuni i exigenŃe ale societăŃii contemporane solicită o reconsiderare a formării profesorilor. Profesionalizarea pentru cariera didactică propune fundamentarea procesului de formare iniŃială i continuă a cadrelor didactice pe baza unor standarde profesionale, chiar dacă specificul profesiei didactice implică adesea variabile a căror standardizare nu este nici posibilă, nici necesară. Chiar dacă dimensiunea creativă a activităŃii profesorului rămâne esenŃială, astăzi se impune tranziŃia de la profesor artizan i artist la profesorul „expert”. Sistemul de principii care exprimă concepŃia actuală asupra conŃinutului specific al profesiei didactice i asupra unui profesor bun cuprinde: 1.cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului i al didacticii disciplinei pe care o predă 2.cadrul didactic cunoa te elevul i îl asistă în propria dezvoltare. 3.cadrul didactric este membrul activ al comunităŃii. 4.cadrul didactic are o atitudine reflexivă. 5.cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori in concordanŃă cu idealul educaŃional. (GLIGA, L., 2002)
Concluzii În România s a făcut simŃită necesitatea elaborării unei noi strategii de dezvoltare a sistemului de formare iniŃială i continuă a personalului didactic i managerilor în învăŃământ. Profesorul i elevul sunt cu certitudine inegali i diferiŃi, dar aceasta nu l împiedică pe primul să se pună pur i simplu în serviciul celui de al doilea, fără să caute să i impună acestuia concepŃiile, scopurile, idealurile sale, adică fără să l transforme în obiect pentru el. El se centrează (după cum spune CARL ROGERS) pe elev în loc să se centreze elevul asupra lui. El acceptă proiectele i dorinŃele elevului, chiar dacă uneori gânde te că sunt inadegvate i determinate de mediul ambiant (LESCURE, M., 1991). Pentru a deveni educator, M. MONTESSORI cere adultului să elimine apte păcate ale sufletului său: mânia, orgoliul, trândăvia, invidia, desfrânarea, lăcomia, tirania, pentru a îmbrăca haina blândeŃii, iubirii, înŃelegeri. Ceea ce trebuie să părărească educatorul nu este în fond ajutorul activ necesar copilului, ci aceea stare interioară care îl împiedică să l înŃeleagă: propria mândrie, vanitatea sa. (ALBU, G., 1998). Profesorii au datoria să se privească din când în când în oglinda judecăŃii elevilor, asigurând pe cât posibil o unitate între exigenŃele lor i dorinŃele elevilor.
Bibliografie 1. Albu, G., (1996), Introducere într o pedagogie a libertăŃii , Ia i, Ed.Polirom, 2. Bârzea, C., (1991), Arta i tiinŃa educaŃiei , Bucure ti, E.D.P 3. Cristea, S., (1993), Reforma pedagogică în condiŃiile unei societăŃi democratice , în Revista De Pedagogie Nr.1 2 4. Diaconu, M.,(2002), CompetenŃele profesiei didactice , în GLIGA, L., (coord.), Bucure ti , Standarde profesionale pentru profesia didactică
157 5. Dragu, A., Structura personalităŃii profesorului , Bucure ti, E.D.P. 6. Dumitru, I. AL., (2001 b) Personalitate – atitudini i valori , Timi oara, Ed.De Vest 7. Ezechil,L., (2002), Comunicarea educaŃională în context colar , Bucure ti, E.D.P. 8. Ionescu, M., (coord.), (1998) EducaŃia i dinamica ei , Bucure ti, Ed. Tribuna ÎnvăŃământului 9. Iucu, R., (2000) Managementul i gestiunea clasei de elevi , IA I, Ed.Polirom 10. Celly, I.A., (2002), Drumul către standardele predării , în Gliga, L. (coord.), Bucure ti , Standarde profesionale pentru profesia didactică 11. Marcus, S., (coord.), (1999), CompetenŃa didactică , Bucure ti, E.D.All EducaŃional 12. Miroiu, A., (coord.), (1998), ÎnvăŃământul Românesc azi , Ia i, Ed. Polirom 13. Mitrofan, N., (1980), Aptitudinea pedagogică , Bucure ti, Ed. Academiei 14. Neac u, I., Instruire i învăŃare , Bucure ti, Ed. tiinŃifică 15. Neculau, A., Boncu, t., (1998), Dimensiuni psihosociale ale activităŃii profesorului , în Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie colară , Ia i, Ed.Polirom 16. Niculescu, R.M., (2000), Formarea formatorilor , Bucure ti, E.D. All Pedagogic 17. Păun, E., (2002), Profesionalizarea activităŃii didactice , Bucure ti, Standarde profesionale pentru pofesia didactică 18. Potolea, D., (1989), Profesorul i stradegiile conducerii învăŃării , în Jinga, I., Vlăsceanu, L., (coord.), Structuri, stratedii i performanŃe în ănvăŃământ , Bucure ti, Ed. Academiei 19. Prelici, V., (1997), A educa înseamnă a iubi , Bucure ti, E.D.P. 20. Ungureanu, D., (1999), EducaŃie i curriculum , Timi oara, Ed.Eurostampa 21. Văideanu, G., (1988), EducaŃia la frontiera dintre milenii , Bucure ti, Ed. Politică
158 MODERNIZARE, GLOBALIZARE I CRIZĂ
MODERNITY,GLOBALISATION AND CRISIS
Viorica BANCIU, Virgilia Markert JIREGHIE Universitatea de Vest “Vasile Goldi ” din Arad
Abstract The conceptual arena of the twentieth century consists of a mixture of ideas coming from the interpenetration of science, social theory, aesthetics and philosophy. Modernity is an elastic notion and most importantly, it relates metaphysical speculations as to whether nature favors form and fixity on the one hand and flux on the other. Globalisation understood in an expansive fashion, is in many ways a rhetorical effect, as was international rationalization before it. We should take into consideration whether proposals for a new world order premised on a belief in universal rationality and harmony have lost their aura of scientific glamour and moral force. The contemporary crises are the result of escalating arms race, crime, drugs, terrorism, environmental deterioration, social and economic decline, the depletion of the earth’s resources, population explosion, urban violence, intolerance.
Key words : modernity,golbalisation,metaphor,reality,positivism Cuvinte cheie : modernitate, globalizare, metaforă, realitate i pozitivism
The conceptual arena of the twentieth century consists of a mixture of ideas coming from the interpenetration of science, social theory, aesthetics and philosophy. Modernity is an elastic notion and most importantly, it relates metaphysical speculations as to whether nature favors form and fixity on the one hand and flux on the other. In this paper, modernity is viewed as having a dual significance it is associated with a crisp scientific rather than poetic sensibility. The dual significance suggested in the early twentieth century both rational organization and a conception of experience as an interdeterminate rush, which are reflected in the positivist empiricist spectrum of thought. It was Pearson who tried to isolate scientific notions which might assist in the rearrangement of social and intellectual priorities. These ideas associated with positivism and empiricism could be interpreted in very different ways and were pushed in strange and explosive directions. “This was not mere opportunism as positivist notions such as pure experience and the theory of conventionalism” but also “some justification for seeing positivism and the philosophies spun around the ideas of immediacy and flux as convergent”[]. The naturalistic ideas of stripping the thought of unnecessary intellectual ornamentation and led to the more or less subjectivist directions of building out of pure experience a pluralistic universe “which were not conceived as a kind of mirror in which reality is reflected, but as the active life of a man as natural, spontaneous organizer of all data”[]. These scholars were seen as denying the existence of a hidden metaphysical order and valorizing human will where the movements of pragmatism, intuitionism and positivism are tied together, dismissing as symptomatic the modernism’s confusion and irrationality. It was Bergson who emphasized that the spatial categories of the scientist failed to capture an overflowing reality. He also recognized that the scientific freeze frames were born out of necessity because they were a sophisticated expression of the biological process of adaptation. It is the external environment that partly determines the human behavior, where creative energies come up against resistant elements and it is thought such encounters that the faculties are developed. Bergson’s views intersect with Pearson’s ideas that our perception of repetition and sequence in
159 nature is prompted by physical events and the requirements of survival and as a result progress resulted from our behavior being in accord with the dictates of science. The more we emphasize the plasticity of experience the more politics may be seen as an artistic enterprise, or as a matter of calculated adjustment. If we examine the political translations of all the tendencies of thought, focusing on Mary Parker Follet and Harold Laski We can address the question as to what extent the philosophies of Bergson or Pearson can be seen as favoring the idea of one world or many. Follet and Laski showed how easily pluralism expanded into monism in the form of a universal legal order. The presentation of empirical evidence pointing to transnational association and the threat scenarios were all intended to aid to the establishment of this goal. “It was in defense to the principle of multiplicity, that pluralists, rather than speaking of world government, preferred to speak in terms of world federalism.”[] However, as fashioned by Follet and Laski, a federal republican model of governance makes clear the contours of a pluralistic universe, beginning to resemble to a universal empire or kingdom. Later on the idea of global figured to the extent of the political, economical or military interests implied: for example the geopolitical imagery associated to the Cold War – whose scope were the bipolar military orders being built by the super powers as well as those weapons of mass destruction designed to secure these orders. There is a great difference between the world where peoples entwine and the Cold War depictions of a world divided into “geostrategic regions”, conflicting spheres of influences. In the introduction to Kenneth Boulding’s “Meaning of the Twentieth Century: The Great Transition” (1964) Ruth Nanda Anshen showed that there was at work in the world a new consciousness among spiritual and intellectual leaders, one which sought to break the bonds of Cold War prejudices and antagonisms and “recapture the authority of truth and human totality” ; people changed: “ There is in mankind today a counterforce to the sterility and danger of a quantitative, anonymous mass culture, a new if sometimes imperceptible, spiritual sense of convergence toward the world unity on the basis of the sacredness of each human person and respect for the plurality of cultures”.[4] Anthony Dolman considered the global governance much the same thing as world government and to sustain his idea he cited the Marxist Silviu Brucan “vested with the authority to plan, to make decisions and to enforce them”. A. Dolman’s approaches demanding radical transformation of the system, promoting worldism would bring little help to the people, to the public and the “policy making mainstream, both of which are inherently conservative, overwhelmingly gradualist and intolerant and fearful of things which smack of ‘extremism’”.[ 5] As during the twentieth century we have witnessed a “growing awareness of the fragility and precariousness of civilization ,“ words like ‘catastrophe’, ‘collapse’, ‘chaos’, ‘disaster’, and ‘despair’ were very common[ 6]. References to the globe, as well as to the planet, as our common home also appeared in arguments for world order prior to and after the World War II, but the term globalization appeared in the 1960s referring to a process of worldwide integration. The term “process of globalization” was included in George Modelski’s “Principles of World Politics”, (1972), signifying the global interaction, awareness and “some degree of world wide value commonality”. Modelski’s work shows that globalization was in a sense very old but it was also the bearer of the new. In his opinion globalization gave birth to modernity and for a long time modernity had been confined to European States where globalization served to prop up the state in that region. He also stated that it was necessary wisely to direct globalization towards the goal of establishing a “governmental structure that would give equal, not to speak of higher priority to a rounded concern for all aspects of welfare of the human race”[ 7] In his works Modelski called for measures to control world growth, wealth and welfare and to facilitate a “general loosening up of world society”[8]not only in the sense of a loosening of borders but also in the sense of unleashing new independencies and differences. He spoke about a plurality that would be centered not on states alone but both on state and non state
160 actors. In his view the state, once a container of modernity, is from a world society perspective a backward looking formation because of its “continued institutionalization of war” and “the obstacle it posed to the “long overdue modernization of world politics”[9] which is from his point of view the globalization of policy and government. The twentieth century may be considered the century of modernity, globalization and the December 1987 issue of Encounter considered it the century of a “crisis of confidence in civilization”. The term crisis had lost much of its meaning. When it is tamed by social analysis and reduced in impact by constant reiteration in the media it is also a weapon of repression because nowadays crises are constructed and manipulated by authorities in order to shift the focus away from the real dangers. The contemporary crises are the result of escalating arms race, crime, drugs, terrorism, environmental deterioration, social and economic decline, the depletion of the earth’s resources, population explosion, urban violence, intolerance.
Conclusion In this modern age the term globalization denotes a set of inducing arguments and seductive images rather than a stark and incontestable fact of life. In this quest we meet assertions, tactics and imagery so very similar to those which were invoked against state monism and particularism that were mounted during the interwar period. Globalization understood in an expansive fashion, is in many ways a rhetorical effect, as was international rationalization before it. We should want to consider whether proposals for a new world order premised on a belief in universal rationality and harmony have lost their aura of scientific glamour and moral force.
Bibliografie 1. Pemberton, Jo Anne, Global Metaphors , Pluto Press Publishing House, 2001 pg.33 2. Kolakowski, Leszek Positivist Philosophy , Pinguin 1972, pg.33 3. Pemberton, Jo Anne, Global Metaphors , Pluto Press Publishing House, 2001 pg.57 4.Boulding, K. 1964.pg.12 5.Dolman, A.J., Resources, Regimes, World Order , Pergamon Press l981 6. Barraclough, Geoffrey, An Introduction to Contemporary History , Penguin, l967 pg.235 7. Modelski, G. “ Principles of World Politics ”, Free Press 1972 pg. lo, 42 8. Modelski, G. “ Principles of World Politics ”, Free Press 1972 pg. 49 9. Modelski, G. “ Principles of World Politics ”, Free Press 1972 pg. 49
161 CRE TEREA CALITAłII RESURSELOR UMANE CONDIłIE DETERMINANTĂ A ACCELERĂRII PROCESULUI DE REFORMĂ A ADMINISTRAłIEI PUBLICE
THE INCREASE IN THE QUALITY OF HUMAN RESOURCES – A VITAL CONDITION IN PUBLIC ADMINISTRATION
Cezar Corneliu MANDA coala NaŃională de Studii Politice i Administrative, Facultatea de AdministraŃie Publică, Bucure ti, [email protected]
Abstract Obtaining better results in the economic and social domain is dependent to a large extent on the quality of public administration. The changes taken place in the social and economic environment of Romania, after becoming European Union Member State, require a real improvement of the organization and functioning of the administration, according to the European Union commands. The "jump" solution into a new stage of the Romanian public administration, its "Europenisation", consists on reconsidering the policies of the formation and improvement of the human resources in the public administration. Thus, increasing the quality of these resources is a sine qua non condition of accelerating the public administration reform process.
Keywords: Human resources policy , development, public administration, administrative reform, europenisation Cuvinte cheie : politică resurse umane, perfecŃionare, administraŃie publică, reformă administrativă, europenizare
1. Introducere Ca orice domeniu de activitate al vieŃii politice, economice, sociale, i domeniul administrativ este compus din oameni organizaŃi în colectivităŃi, în acest context administraŃia publică fiind considerată drept o colectivitate umană care organizează acŃiuni în favoarea altor oameni (NegoiŃă, 1991:76). Satisfacerea interesului general i a cauzei publice poate fi asigurată doar de oameni competenŃi, activi i devotaŃi binelui comun (idem), administraŃia publică valorând exact cât oamenii care o compun (NegoiŃă, 1991:71). În acest context este evident că însă i realizarea deciziilor politice, ca i obŃinerea unor rezultate cât mai bune în domeniul economic i social devin dependente, într o mare măsură, de calitatea administraŃiei(Manda et all. 2008: 190). Aceasta, însă, nu se va putea obŃine decât numai ca urmare a unei bune formări i apoi a unei continue perfecŃionări a pregătirii profesionale a întregului personal din administraŃia publică. Din aceste motive unul din obiectivele stabilite de guvernanŃi în ultimii ani, în domeniul reformei administraŃiei publice, este funcŃia publică, ce se regăse te abordată în mod distinct în cadrul măsurilor privind întărirea capacităŃii instituŃionale. Dintre măsurile de realizare a acestui important obiectiv amintim(Manda et all. 2008: 191): Actualizarea i adaptarea la noile realităŃi socio economice i administrative a cadrului normativ privind funcŃia publică, referitor la recrutarea, cariera, evaluarea performanŃelor, formarea profesională, salarizarea, regimul disciplinar, dialogul social, etc. Demonopolizarea sistemului de formare i perfecŃionare profesională a funcŃionarilor publici i întărirea capacităŃii acestuia de a răspunde obiectivului de profesionalizare a corpului funcŃionarilor publici ; instruirea funcŃionarilor publici în domenii corespunzătoare asumării de către România a statutului de stat membru al Uniunii Europene; 162 Depolitizarea funcŃiei publice , prin adoptarea de măsuri care să aibă drept rezultat o mai bună delimitare a palierului politic de palierul administrativ, respectarea principiilor bunei guvernări prin fundamentarea administrativă a deciziei politice i, nu în ultimul rând, reformarea sistemului de management al funcŃiilor publice din categoria înalŃilor funcŃionari publici. Cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm, la început de mileniu este administraŃia publică românească pregătită să facă faŃă noilor provocări i exigenŃe ale debutului de secol i mileniu, marcat cu precădere de momentul aderării la Uniunea Europeană? Este oare pregătită administraŃia publică din România, dincolo de eforturile depuse, de momentele de criză(Alexandru, 2001), depă ite de altfel, în derularea procesului de reformă, dincolo de e ecuri, dar i de unele certe realizări, să răspundă astăzi, acestor exigenŃe, ce decurg în special din necesitatea de „europenizare” a administraŃiei deopotrivă un fenomen „autoimpus” la nivel naŃional, dar i un obiectiv asimilat unui autentic comandament al Uniunii Europene, ce decurge implicit din statutul actual al Ńării noastre? 2. Accelerarea reformei administraŃiei publice De i clamată de fiecare guvern aflat la conducerea Ńării după anul 1989, reforma administraŃiei nu a reu it încă să asigure adevărata schimbare a administraŃiei publice din România, mai cu seamă din perspectiva obligaŃiilor actuale ce incumbă României, derivate din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene. O schimbare care să fie în acord cu cerinŃele impuse pe mai departe de procesul de integrare europeană i cu schimbările produse în mediul social economic , care să reprezinte o prioritate pentru România, i care a avut următoarele direcŃii (Profiroiu et all. 2004:388): reforma funcŃiei publice; reforma administraŃiei publice locale prin continuarea procesului de descentralizare/deconcentrare; îmbunătăŃirea procesului de formulare a politicilor publice. Un interes deosebit a fost acordat reformei funcŃiei publice ce viza(idem): adoptarea unui nou sistem de salarizare a funcŃionarilor publici; îmbunătăŃirea formării (iniŃiale i continue) angajaŃilor din administraŃia publică; instruirea unui sistem de carieră pentru funcŃionarii publici, în care promovarea să fie bazată pe merit i transparenŃă; introducerea elementelor moderne de management a resurselor umane (de exemplu, un sistem de indicatori de măsurare a performanŃelor sau un sistem modern de planificare a resurselor umane); dezvoltarea capacităŃii de implementare a acquis ului comunitar i de gestionare a fondurilor Uniunii Europene. Prin urmare: tim ceea ce nu am vrut i nu vrem de la administraŃia publică românească, anume perpetuarea centralismului, a birocraŃiei excesive, a formalismului exacerbat, a corupŃiei, a anchilozării i imobilismului administrativ, a lipsei de respect faŃă de cetăŃean i faŃă de problemele acestuia. tim de asemenea, ceea ce ne dorim de la administraŃie, vrem modernitate, vrem eficienŃă, vrem descentralizare, vrem ca cetăŃeanul să fie "servit" prompt în satisfacerea intereselor lui, ne dorim realizarea interesului general, a a cum este el stabilit i promovat de către instituŃiile politice ale statului. Ceea ce nu tim , încă, este cum să realizăm toate aceste deziderate, îndeseobi în situaŃiile de criză globală cum este cazul celei economice existente la acest moment ce impune adoptarea de soluŃii, de transformări ce vizează interiorul sistemului administraŃiei publice i care nu poate fi separat în analiză de sistemul economic? SoluŃiile, în opinia noastră, se regăsesc în special în politicile care vizează motivarea, dezvoltarea i perfecŃionarea celor două categorii ale resursei umane: angajaŃii contractuali si funcŃionarii publici . În acest context se impune a reŃine că nu am reu it nici până în prezent să identificăm în mod corect i în totalitate, cauzele reale i ascunse ale ritmului lent de derulare a reformei
163 administrative, declan ate în urmă cu aproape 18 ani, generator de atâtea nemulŃumiri i repro uri din partea publicului, care a teaptă să fie slujit, conform a teptărilor lui. Cu atât mai mult cu cât o astfel de reformă se desfă oară în prezent pe fundalul unui mediu cu turbulenŃă ridicată, de nivel complex, global social, politic (Moldoveanu 2005:43). Considerăm din acest punct de vedere că nu am găsit încă nici "reŃeta" adecvată metamorfozării administraŃiei, în consonanŃă cu exigenŃele perioadei pe care o traversăm, după cum nici mijloacele care să imprime o reală revigorare a administraŃiei publice române ti. Oare interminabilele restructurări, reorganizări ale structurilor administrative ori excesul de reglementări din domeniu sunt ele suficiente pentru a oferi satisfacŃie cetăŃenilor? Credem că nu! 3. Reconsiderarea politicilor de resurse umane Avem credinŃa că esenŃa, cheia reformei administrative i totodată soluŃia „saltului” într o nouă etapă a administraŃiei române ti pe coordonatele îndeplinirii cerinŃelor europene, rezidă cu prioritate, în mod esenŃial, în reconsiderarea problematicii personalului administraŃiei , adevăratul " motor" al acŃiunii ample i complexe care o presupune sistemul administraŃiei publice din România. În mod inevitabil se impune o reinventare a strategiei de dezvoltare a personalului din administraŃie publică, prin implementarea unor politici, programe, etc. cu componentă inovativă, care să asigure flexibilitatea i răspunsul în timp real al resursei umane în faŃa schimbărilor bru te din mediul intern sau extern sistemului administraŃiei publice. Mai mult decât atât, dincolo de acestea, socotim că punctul nevralgic al aparentului imobilism al reformei la nivelul administraŃiei publice, îl constituie absenŃa ori slaba reprezentare în peisajul administrativ a administratorului a autenticului om de administraŃie . Dezideratul formării acestuia este reclamat de societatea românească încă de la sfâr itul secolului XIX, atunci când se realizează fundamentarea unui sistem modern de învăŃământ administrativ, adaptat nevoilor epocii. Situându se în centrul preocupărilor administraŃiei române ti, a a cum o reflectă dreptul pozitiv, dar i doctrina primei jumătăŃi a sec. XX , formarea, recrutarea, perfecŃionarea funcŃionarului public , sunt anunŃate încă din acea perioada ca principale coordonate ale modernizării ma inii administrative , obŃinându se în bună parte rezultatele scontate. Astăzi, eforturile i experienŃa de peste timp ale predecesorilor, par a fi de mult uitate, ignorându se cu destulă u urinŃă rezultatele, exigenŃele, metodele i principiile formulate în cadrul colilor române ti de administraŃie ante i interbelice, o sursă inepuizabilă de informaŃii care i astăzi î i păstrează actualitatea. Dincolo de acestea, este regretabil că nu se con tientizează pe deplin, nici măcar cu valoare de principiu necesitatea pregătirii i formării unui altfel de funcŃionar public, decât cel cu care ne am obi nuit cel puŃin în ultimele două decenii. Considerăm că, atâta vreme cât în România, la nivelul celor care sunt implicaŃi direct în această chestiune, nu se va înŃelege că principala coordonată a procesului de reformă a administraŃiei publice, o constituie formarea funcŃionarului public autentic, profesionist , orice alte încercări, colaterale, îndreptate spre alte sectoare decât cel rezervat resurselor umane din administraŃie, se vor dovedi doar tentative e uate, irosindu se pe mai departe timp i mijloace i a a insuficiente, în mod inutil, fără finalitate. Factorii de conducere cu competenŃă în procesul de management al resursei umane din administraŃia publică au i trebuie să i exercite rolul de a coordona, îndruma, regla, acŃiunile necesare atingerii obiectivelor stabilite de politicile de resurse umane, dar accentul necesar antrenării în timp real al personalului, trebuie deplasat în direcŃia aplicării unui adevărat management participativ la nivelul întregului sistem al administraŃiei publice. Un management participativ asigură atingerea obiectivelor stabilite la nivelul organizaŃiei, dar atrage după sine formularea, elaborarea unor strategii i politici de resurse umane care să satisfacă toŃi factorii interesaŃi.
164 Orice factor cu competenŃă în domeniul politicilor de resurse umane, trebuie să asigure avantajele strategice prin utilizarea corectă a personalului în vederea atingerii obiectivelor organizaŃiei, care va asigura atingerea obiectivelor din cadrul sistemului categorial din care fac parte acestea. A ignora problemele de fond pe mai departe , cantonându ne exclusiv asupra celor formale sau de mică importanŃă, nu fac altceva decât să ne îndepărteze i mai mult de scopurile reformei administrative. Considerăm că ne am preocupat mult prea mult timp de aspectele generale, la scara macro a administraŃiei publice, concentrându ne insuficient asupra omului din administraŃie , a celui care concepe, a celui care organizează i execută în mod concret legea. Am statuat principii noi i moderne de organizare i funcŃionare a administraŃiei publice române ti, am reglementat noi structuri administrative, dotate cu atribuŃii complexe , corespunzător nevoilor actuale ale colectivităŃilor umane, cu predilecŃie în sfera administraŃiei locale autonome. Am cultivat prea mult însă, aspectele formale , fără a ne apleca suficient asupra celor de conŃinut, respectiv asupra oamenilor care au misiunea de a pune în mi care sistemul administrativ, nou creat, a celor care concură direct, prin priceperea lor la realizarea politicilor i programelor de reformă. Considerăm prin urmare, că este momentul ca eforturile depuse în contextul procesului de reformă a administraŃiei publice să se concentreze în zona administrativă cea mai sensibilă , respectiv asupra pregătirii i specializării funcŃionarului public, perceput în individualitatea sa , singurul în măsură de altfel, să imprime i să asigure bunul mers al activităŃii administraŃiei publice. Cu alte cuvinte, apreciem ca extrem de necesar a se insista pe factorul om , cel care poate dinamiza i eficientiza activitatea adminstrativă, prin competenŃa i abilităŃile sale. Adoptarea unor reglementări extrem de necesare i importante, precum cele corelative ori cele emise în aplicarea Statutului funcŃionarului public, reprezintă doar o direcŃie de desfă urare a reformei administraŃiei publice, întrucât o abordare exclusiv juridică a fenomenului s a dovedit i se dovede te ca insuficientă în soluŃionarea tuturor problemelor de la nivelul sistemului administrativ. Din acest punct de vedere demersurile, dincolo de cele de tip normativist, extrem de necesare de altfel, se impun a fi continuate prin promovarea unor politici care să imprime în mod real o stimulare a dezvoltării abilităŃilor i a aptitudinilor funcŃionarilor publici, a personalităŃii lor profesionale , prin încurajarea creativităŃii, prin însu irea metodelor moderne i eficiente de lucru. Este binecunoscut faptul, aproape un truism pentru intimii administraŃiei, că a administra treburile publice, este deopotrivă o tiinŃă , dar i o artă , care nu poate accepta drept actori i care nu se poate înfăptui decât cu oameni de administraŃie profesioni ti. Din această perspectivă, ne raliem celor care apreciează că este insuficientă abordarea fenomenul administrativ , practica confirmând o de altfel, neîncetat, exclusiv de către persoane cu pregătire medie sau superioară formaŃi în cele mai diverse sectoare de activitate, având profesii i meserii dintre cele mai variate. A ignora faptul că , dincolo de o pregătire generală, cu specializări umaniste sau tehnice, obŃinută în cadrul facultăŃilorde către persoanele ce activează în administraŃie, este imperios necesară i o pregătire complementară , de formare în structurile universitare i postuniversitare administrative, constituie o eroare gravă care ar conduce la perpetuarea imobilismului administraŃiei publice, incapabilă să facă faŃă cerinŃelor societăŃii. Considerăm a adar, că în afara profesiei de bază, de la ingineri la juri ti, de la profesori la economi ti, de la medici la arhitecŃi, ocuparea unei funcŃii publici reclamă neîndoielnic obŃinerea unei calificări administrative , corespunzătoare specificităŃii administraŃiei, în contextul activităŃii de formare i pregătire, universitare i postuniversitare. Credem că numai în acest mod, va fi posibilă îmbunătăŃirea reală a organizării i funcŃionării administraŃiei, în consonanŃă cu comandamentele Uniunii Europene ce sunt fundamentate, în
165 materia resurselor din administraŃie, pe criterii de profesionalism, neutralitate, respectiv, pe eficienŃa actului administrativ. Este astfel necesară reconsiderarea pregătirii profesionale a întregului personal , pornind de la înalŃii funcŃionari publici, a celor de conducere i până la cei de execuŃie. O asemenea abordare, întemeiată pe o reală i consistentă pregătire administrativă de specialitate, obŃinută în cadrul colilor i FacultăŃilor de AdministraŃie Publică, credem că va fi de natură să determine i să creeze în timp, un corp de funcŃionari, profesionist, care să ne confirme a teptările i să schimbe fundamental, natura i performanŃa administraŃiei. Fără a conferi caracterul de scop în sine, pregătirii i perfecŃionării funcŃionarului public i excluzând din start orice abordare de natură cantitativă a procesului de primenire a administraŃiei publice, considerăm că teza fundamentală de la care ar trebui sa se plece în reconsiderarea resurselor umane piatra unghiulară a accelerării reformei întregii administraŃii publice , o constituie instituirea obligativităŃii obŃinerii unei pregătiri administrative de către toŃi funcŃionarii condiŃie sine qua non pentru ocuparea funcŃiilor publice din administraŃie, continuându se eforturile depuse până în prezent i reflectate ca atare în legislaŃia în materie. Acest principiu, de altfel, formulat de vechea coală românească de administraŃie, ce se cuvine readus în actualitate i care, privit din perspectiva condiŃiilor i exigenŃelor începutului de secol XXI, ar putea pune bazele noilor politici promovate în domeniul resurselor umane din administraŃia publică. Ar reveni, mai întâi de toate, autorităŃilor guvernamentale competente misiunea de a transpune în practică generalizarea acestui principiu de bază, la nivelul întregii administraŃii publice, elaborând i promovând în acest sens cadrul normativ adecvat, la nivel conceptual i metodologic, menit a da unitate i coerenŃă întregului sistem rezervat problematicii formării, recrutării i avansarii funcŃionarului public. De asemenea, o responsabilitate extrem de mare le ar incumba deopotrivă i formatorilor , a celor care trebuie să asigure, fie în cadrul unităŃilor de învăŃământ universitare i postuniversitare, fie ulterior, în perioada de stagiu, în cadrul autorităŃilor administrative, o pregătire administrativă temeinică, atât teoretică , cât i practică , corespunzătoare funcŃiilor publice vizate. În pofida unor aparenŃe în elătoare, nu este deloc simplă o asemenea misiune de formare i perfecŃionare , de i tot mai mulŃi par a se pricepe la " banala" administraŃie publică, considerându se simplist că a administra este o profesie pe care o poate exercita oricine. Nimic mai fals! Un om de administraŃie profesionist, competent i înzestrat cu calităŃile necesare exercitării unei funcŃii publice, se formează cu destulă dificultate, putându se pierde cu mare usurinŃă. De aceea, cu prioritate, rolul facultăŃilor i colilor de administraŃie în procesul de formare a viitorilor funcŃionari publici este unul extrem de important, mai puŃin din perspectiva numărului de absolvenŃi care pot concura pentru o funcŃie publică , cât din punctul de vedere al nivelului calitativ al pregătirii pe care îl asigură. O exigenŃă crescută a mediului academic formativ i o selecŃie severă a absolvenŃilor acestor unităŃi specializate de învăŃământ, în considerarea nu numai a cuno tinŃelor acumulate, dar i a realelor aptitudini, trasături comportamentale ori a înclinaŃiilor viitorilor aspiranŃi la funcŃia publică , pot concura la ridicarea calităŃii resurselor umane din administraŃia publică , condiŃie a eficientizării i eficacităŃii întregului sistem de administraŃie publică (NegoiŃă, 1991: 76). Oricât ne am stradui să trecem cu vederea acest ultim aspect, aparent insignifiant, procesul de recrutare a funcŃionarilor publici, nu poate face abstracŃie de gradul de înzestrare a candidatului cu unele calităŃi intrinseci , care să asigure o exercitare corespunzătoare a funcŃiei publice vizate. Astfel, o eventuală evaluare a persoanei aspirante i din această perspectivă, în cadrul căreia să se urmărească cu predilecŃie a ezarea funcŃionarului public potrivit pe funcŃia publică potrivită , în sensul asigurării unei compatibilităŃi reale persoană post , cred că ar determina i ea o cre tere a calităŃii i a eficienŃei activităŃii administrative desfă urate.
166 Cu alte cuvinte, competenŃa profesională condiŃie esenŃială a recrutării funcŃionarilor publici, este i rămâne doar o condiŃie necesară, nu i una suficientă, fiind inaptă să concure, singură, la desăvâr irea omului de administraŃie. Se mai cuvine spus, că este imperios necesară promovarea i susŃinerea unei mi cări de polarizare a oamenilor cu experienŃă din sistemul administraŃiei publice, a celor care, înzestraŃi cu spirit pedagogic, cu răbdare i profesionalism i care pot cultiva adevărate valori morale, se pot constitui în veritabile modele , contribuind decisiv la formarea practică a tinerilor debutanŃi. Mai mult decât atât acelea i cuno tinŃe , acelea i principii i reguli ale raŃionalizării i eficientizării activităŃi i administrative pot fi dobândite cu mult mai devreme decât ceea ce experienŃa oferă funcŃionarului o dată cu trecerea timpului, prin pătrunderea sensurilor i înŃelegerea fenomenului administrativ încă de pe băncile facultăŃii print o curriculă universitară adecvată menită să întărească rolul disciplinei tiinŃei administraŃiei i a celor conexe acesteia. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât orice funcŃie din administraŃia publică în mod obligatoriu trebuie să aibă un suport minim necesar de pregătire, nu numai de cuno tinŃe generale ci, mai ales, de cuno tinŃe de specialitate, precum i menŃinerea acestora la nivelul dezvoltării contemporane a tiinŃei i tehnicii de specialitate(Oroveanu, 1994: 136).
Concluzii De i extrem de dificil i îndelungat acest proces accelerat de reformă a administraŃiei publice, în principala sa componentă resursele umane , trebuie să aibă drept reper pemanent obiectivul său iniŃial i anume statuarea unei alte concepŃii decât cea prezentă, unei alte abordări , asupra formării i pregătirii profesionale a viitorului funcŃionar public , aptă să contribuie la ridicarea calităŃii extrinseci i intrinseci a acestuia. Este o problemă de con tiinŃă, o datorie i totodată, un imperativ al întregii societăŃi române ti, de a încuraja, de a sprijini i de a acorda importanŃa cuvenită creării valorii autentice în administraŃia românească, a celui ce reprezentă funcŃionarul public al mileniului III, în contextul spaŃiului administrativ european. În încheierea acestor succinte consideraŃii, ne exprimăm speranŃa că reconsiderând politicile de formare a resurselor umane din administraŃia publică, pe coordonatele continuării procesului de integrarea a României la Uniunea Europeană, vom fi în măsură să spunem că administraŃia publică românească va beneficia de un corp de funcŃionari publici profesioni ti. Ace tia vor fi capabili să facă faŃă atât sarcinilor impuse de autorităŃile statului nostru i corelate cu nivelul de a teptare al cetăŃeanului român i deopotrivă a celui european, iar pe de altă parte să infăptuiască în regim de eficacitate i profesionalism misiunile încredinŃate de la nivel european.
Bibliografie Alexandru , I., Criza administraŃiei , Ed. All Beck, Bucure ti, 2001; Manda, C, Manda, C.C, tiinŃa administraŃiei , EdiŃia a III a, revăzută i adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucure ti, 2008; Moldoveanu, G., Analiză i comportament organizaŃional , Ed.Economică, Bucure ti, 2005; NegoiŃă, A., Drept administrativ i tiinŃa administraŃiei , Ed. Athenaeum, Bucure ti, 1991; Oroveanu, M.T, Introducere în tiinŃa administraŃiei , Ed. UCDC, Bucure ti, 1994; Profiroiu, A., Popescu, I., Bazele administraŃiei publice , EdiŃia a doua, Ed. Economică, Bucure ti, 2004. *** Raportul privind managementul funcŃiilor publice i funcŃionarilor publici pentru anul 2007 în www.anfp.gov.ro
167 SPORIREA CALITĂłII VIEłII LA PERSOANELE DE VÂRSTA A – III – A PRIN UTILIZAREA ACTIVITĂłILOR MOTRICE ADAPTATE
THE IMPROVEMENT OF LIFE QUALITY IN ELDERLY PERSONS BY USING ADAPTED MOTOR ACTIVITIES
Emilian TARCĂU, Vasile MARCU, Corina MATEI, Bianca Ioana LUNCAN* Mirela DAN** * Universitatea din Oradea, E mail [email protected] **Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” – Arad, E mail [email protected]
Abstract Due to the fact that the improvement of life quality in elderly persons is very well known goal in modern societies, we chose to include some elderly persons into a project that was aimed at that particular situation. The project, “Adapting Physical Activities to Elderly Persons” is currently being carried out, and this paper presents a part of its results.
Key words: life quality, advanced age, adapted motor activities, research, disability. Cuvinte cheie: calitatea vieŃii, vârsta a III a, activităŃi motrice adaptate, cercetare, dizabilitate.
1. INTRODUCERE 1.1. CosideraŃii generale privind persoanele de vârsta a III a Fiecare stat protejează drepturile i libertăŃile cetăŃenilor săi de vârsta a III a, în funcŃie de realităŃile i particularităŃile sale economice, sociale, culturale. Au apărut preocupări majore atât ale statelor cât i ale organizaŃiilor pentru protecŃia multilaterală a populaŃiei de vârsta a III a, precum i aderarea la un corp comun de norme. Conform OMS vârsta a III a este împărŃită în: vârstnic 65 74 ani, bătrân 75 90 ani i longeviv peste 90 de ani. EvoluŃia piramidei vârstelor în toate Ńările arată o evidentă tendinŃă de cre tere a vârstei a III a. La începutul secolului al XX lea, în Ńările civilizate la 25 de indivizi, unul era peste 65 de ani (raport de 1:25), în 1996 raportul fiind de 1:9 iar astăzi se estimează a fi 1:7. După datele OMS, populaŃia de 65+ este în lume de circa 350 de milioane, iar cea prognozată pentru anul 2025 va depă i 800 de milioane. În România conform recensământului din 1991, 10,7% erau persoane de 65+. PopulaŃia peste 65 de ani a crescut de la 2.413.623 (10,3%) în 1990, ajungând în România anului 2002 să reprezinte 13,6% (3.049.882) dintre care 1.264.349 bărbaŃi i 1.785.533 femei. În total populaŃia peste 60 de ani, reprezintă 19,4%. [1,2,3] În ce prive te morbiditatea în Ńara noastră, populaŃia de 60+ prezintă circa două boli de persoana, din care jumătate sunt boli ale aparatului circulator (cardiopatii ischemice, hipertensiune arterială, boli cerebro vasculare). Dacă în România în anul 2000, 12% din totalul dizabilităŃilor sunt de natură mentală+neurologică, predicŃia pentru anul 2020 este îngrijorătoare: 20%. Adăugăm informaŃia potrivit căreia din populaŃia de 60+, aproximativ 75% prezintă tulburări de auz i 80% prezintă tulburări de vedere, 22% având tulburările combinate (auz+văz). Autonomia persoanelor de 75+ se situează în jurul a 30% din totalul celor din această grupă de vârstă, iar principala suferinŃă s a dovedit a fi lipsa vieŃii sociale cu care erau obi nuiŃi, deteriorarea relaŃiilor de familie, lipsa de afecŃiune i în final marginalizarea.[4] În judeŃul Bihor dintr un total al populaŃiei de 603.143, persoanele de peste 60 de ani sunt 115.492, adică 19.15%, iar populaŃia de 65+ este de 12% din totalul judeŃului. ProporŃia persoanelor peste 60 de ani din Oradea este 15% aproximativ 30.979 din 206527 persoane.[5] 168 Încadrarea persoanelor de vârsta a III a din municipiul Oradea în categorii de dependenŃă i semidependenŃă este următoarea: numărul total de bărbaŃi cu handicap este de 739, dintre care în gr. 1 – 433, gr. 2 – 304 i gr. 3 2 persoane numărul total de femei cu handicap este de 1275, dintre care în gr. 1– 568, gr. 2– 704 i gr. 3– 3 persoane. În municipiul Oradea, sunt instituŃionalizaŃi permanent aproximativ 200 de persoane în cele trei case de bătrâni, iar aproximativ 100 sunt instituŃionalizaŃi în centre de zi. Toate aceste date statistice, precum i faptul că România prin cadrele didactice de la specializarea kinetoterapie din cadrul FacultăŃii de EducaŃie Fizică i Sport din Oradea, au participat la proiectul european THENAPA II, ne au făcut să propunem un proiect către CNCSIS, care are ca i temă ActivităŃile Motrice Adaptate (AMA) la persoanele de vârsta a III –a, proiect care este în curs de desfă urare. [6,7,8,9] AsociaŃia europeana a AMA o define te ca fiind un domeniu interdisciplinar, care caută identificarea i soluŃionarea diferenŃelor individuale în activitatea fizică. Aceasta impune o acceptare a diferenŃelor individuale, militează pentru cre terea accesului la o viaŃă activă i sportivă i promovează inovarea i cooperarea dintre serviciile care o asigură. În cadrul AMA intră o serie de activităŃi majore a căror perturbare pot să ducă la dependenŃa funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea, perturbări în desfă urarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul, respiraŃia, activităŃi lucrative. AMA se bazează pe adaptarea exerciŃiilor, activităŃii fizice la condiŃiile i posibilităŃile individului. AMA se adresează: 1. persoanelor cu dizabilităŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afecŃiuni respiratorii astm, epilepsie, afecŃiuni musculare, etc); 3. pensionari (de vârstă, de boală). Din punct de vedere al activităŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1. dificultatea de a participa la activităŃi fizice prin cluburi i asociaŃii sportive; 2. componenta automotivantă a activităŃii fizice de o pronunŃată importanŃă pentru viaŃă. Pentru atingerea scopului final, de cre tere a calităŃii vieŃii, AMA la vârsta a III a urmăre te: cre terea capacităŃii fizice, cre terea fitness ului, cre terea încrederii în sine, cre terea plăcerii pentru activitatea fizică. În cadrul AMA persoanele de vârsta a III a trebuie să găsească un loc unde: să fie înŃele i i respectaŃi; să se simtă în siguranŃă în timp ce componentele motorii, senzoriale i afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbală i non verbală să ducă la adaptări specifice a sensurilor comunicării; să se îmbunătăŃească capacităŃile motorii i intelectuale; activităŃile să aibă drept finalizare socializarea i reducerea dependenŃei.
2. METODE DE CERCETARE 2.1. Date privind proiectul • Titlul: ActivităŃile Motrice Adaptate la persoanele de vârsta a III –a; • Contract: CNCSIS – 496/2006; • Perioada de desfă urare: 2006 – 2008 • Scopul proiectului: îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii persoanelor de vârsta a III a prin utilizarea AMA.
Tabel nr. 1. Obiectivele i activităŃile propuse pentru realizarea proiectului
Obiective ActivităŃi prevăzute Studierea comparativă a Identificarea surselor documentare 169 bibliografiei de specialitate, Procurarea materialelor documentare referitoare la AMA la vârsta a ModalităŃi privind informarea prealabilă a echipei III a Studierea comparativă a Realizarea unor mobilităŃi în specialitate (în Ńară i străinătate) problematicii AMA la vârsta a Întâlniri de lucru lunare sub forma de mese rotunde III a pe plan european i în România Cercetarea posibilităŃii Elaborarea i aplicarea unui chestionar care va aprecia implementării mijloacelor participarea persoanelor la AMA AMA potenŃialilor subiecŃi; Trierea subiecŃilor în funcŃie de starea de sănătate Selectarea subiecŃilor prin Stabilirea grupelor de lucru Ńintă intermediul instituŃiilor partenere Studiere eficienŃei mijloacelor Evaluarea medicală, funcŃională i psihică AMA i a metodologiei de Analiza i interpretarea rezultatelor evaluării lucru în vederea cre terii Comunicarea acestora în cadrul unor sesiuni tiinŃifice, calităŃii vieŃii i a nivelului conferinŃe (naŃionale i internaŃionale) motric Studierea locului i rolului Evaluarea componentelor specifice calităŃii vieŃii în urma mijloacelor AMA privind aplicării mijloacelor AMA sporirea calităŃii vieŃii Analiza i interpretarea datelor preliminare privind calitatea persoanelor implicate în vieŃii proiect Actualizarea cercetării în funcŃie de rezultatele obŃinute Comunicarea rezultatelor cercetării preliminare în cadrul THENAPA II (în Europa) Monitorizarea implementării Aplicarea activităŃilor motrice propuse (pe tot parcursul anului) AMA la diferite categorii de Urmărirea permanentă a indicatorilor privind calitatea vieŃii vârsta a III a celor implicaŃi în proiect Diseminarea rezultatelor Realizarea unor materiale documentare specifice intermediare ale cercetării în Întocmirea i realizarea unui CD i prezentări power point pentru diferite centre universitare cu prezentarea proiectului i eficienŃei AMA la vârsta a III a participarea studenŃilor din Mese rotunde realizate cu speciali ti din centre universitare din domeniile cultură fizică i Romania i străinătate sport, asistenŃă socială i Sensibilizarea forurilor decizionale i a factorilor responsabili la medicală nivel local i naŃional asupra importanŃei AMA în incluziunea persoanelor de vârsta a III a Realizarea unei publicaŃii care să cuprindă prezentarea cercetarii Valorificarea rezultatelor Evaluarea finală, analiza i interpretarea rezultatelor cercetării cercetării, elaborarea i Dezbateri pe tema rezultatelor obŃinute cu speciali ti i asociaŃii redactarea raportului de profesional tiinŃifice care au preocupări privind problematica cercetare vârstei a III a Comunicarea rezultatelor cercetării în cadrul unei ConferinŃe tiintifice InternaŃionale pe tema AMA la vârsta a III a Elaborarea i publicarea unei monografii privind AMA la vârsta a III a ÎnfiinŃarea unui Centru de Inventarierea mijloacelor fixe, surselor de finanŃare existente i Resurse cu specific AMA potenŃiale, posibilităŃilor de dezvoltare a proiectului pentru vârsta a III a Dotarea cu materiale necesare i aranjarea spaŃiilor cu destinaŃie AMA Selectarea i instruirea personalului care va asigura funcŃionarea centrului 170 Consilierea celor care doresc să desfă oare AMA la vârsta a III a în alte localităŃi din Ńară
2.2. Scurtă prezentare a proiectului Pentru realizarea cercetării, am colaborat cu mai multe fundaŃii i centre de bătrâni din municipiul Oradea i anume: FundaŃia Grijă de Bunici, THENAPA, As. Qigong, AGB pentru Terapii Complementare, FUKO, ANPH, FR a Sportului pentru toŃi, ASCO, DirecŃia de Sănătate Publică Bihor, DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială Bihor, AsociaŃia Nevăzătorilor, CS Veterani Oradea, Ortoprofil, Theranova, AsociaŃia Femeilor Bihor. Au fost aplicate două chestionare pentru a stabili care este nivelul la care se află persoanele luate în studiu în ceea ce prive te calitatea vieŃii. Astfel, în vederea stabilirii grupurilor de lucru am realizat un chestionar (Baecke modificat – activităŃi domestice) care a fost aplicat în 4 centre de ocrotire a persoanelor de vârsta a III a. Rezultatele acestui chestionar au fost prezentate în cadrul celui de al IV – lea Congres European de EducaŃie Fizică i Sport desfă urat la Bratislava în perioada 29 – 31 august 2007. Cel de al doilea chestionar este realizat de Medical Outcomes Study i are 36 de itemi (SF 36), cuprinzând întrebări care se referă strict la calitatea vieŃii. De asemenea, în prezent, pentru a completa datele referitoare la calitatea vieŃii, se realizează o evaluare stomatologică a persoanelor care au intrat în studiu, precum i o evaluare a acuităŃii auditive. În afară de datele referitoare la calitatea vieŃii, s a realizat i o evaluare kinetică a pacienŃilor luaŃi în studiu la care am luat în considerare: • Date generale: vârstă, sex, frecvenŃa cardiacă de repaus, greutatea, înălŃimea, perimetrul abdominal, perimetru olduri; • Valori respiratorii: perimetrul toracic în inspir, perimetrul toracic în expir, valoarea spirometrică; • Tipul obezităŃii (acolo unde este cazul); • Testul Romberg; • Evaluarea segmentară: cap/gât, umeri/omoplaŃi; membre superioare (cot, pumn, mână), coloană vertebrală (vedere din profil i din spate), torace/abdomen, bazin/articulaŃia coxo – femurală, membre inferioare (genunchi, gleznă); • Limitarea mi cărilor funcŃionale pentru anumite activităŃi (încălŃat, pieptănat, îmbrăcat tren inferior, îmbrăcat tren superior, spălat pe dinŃi, toaletă intimă după folosirea wc ului, spălat pe corp); • Evaluarea mersului: pe teren plat, pe teren denivelat, pe scări, tip de mers (normal sau asistat).
3. REZULTATE I DISCUłII 3.1. Rezultatele evaluării funcŃionale iniŃiale În studiu au fost luate în evidenŃă 84 de persoane dintre care 44 de sex masculin i 38 de sex feminin. În proiectul nostru, atât datorită speranŃei de viaŃă de la noi din Ńară care este de 71 de ani, cât i vârstei mai scăzute de pensionare de vârstă, precum i a faptului că o parte dintre persoanele care frecventează centrele cu care colaborăm sunt pensionare de boală, am acceptat persoane de 60+ ( i în limita posibilităŃilor i a celor cu vârstă mai scăzută), de i după cum arătam mai sus, din punct de vedere strict, doar cei de 65+ intră în categoria persoanelor de vârsta a III a.
Tabel nr. 2. RepartiŃia pe vârste a persoanelor cuprinse în studiu BărbaŃi Femei <50 ani 50 60 ani 60 70 ani >70 ani <50 ani 50 60 ani 60 70 ani >70 ani 0 12 14 18 1 10 12 15
171 Fig. 1. RepartiŃia pe vârstă a Fig. 2. RepartiŃia pe vârstă a pacienŃilor de sex masculin pacienŃilor de sex feminin
0 12 <50 ani 1 10 <50 ani 50 60 ani 50 60 ani 18 60 70 ani 60 70 ani 14 15 >70 ani 12 >70 ani
Tabel nr. 3. Valorile testărilor respiratorii i a perimetrelor abdominale i oldurilor [10]
Media valorilor BărbaŃi Femei P.T. în inspir 116,96 cm 105,63 cm P.T. în expir 112,96 cm 102,56 cm DiferenŃa între perimetre 4 cm 3,07 cm Valoarea spirometrică 2770 ml 1783,33 ml P. abdominal 109,59 cm 107,07 cm P. odurilor 111,75 cm 113,23 cm
Fig. 3. Media valorilor perimetrelor toracice (inspir i expir)
4 3 100% 113 102 80% 60% Diferenta 40% P.T. expir 117 105 20% P.T. inspir 0% sex sex feminin masculin
Tabel nr. 4. Rezultatele evaluării activităŃilor funcŃionale [11]
ActivităŃi funcŃionale Mod de BărbaŃi Femei realizare Nr. Procent Nr. Procent ÎncălŃat U or 30 68,18% 25 65,78% Dificil 11 25% 8 21,05% Foarte dificil 2 4,54% 4 10,52% Imposibil 1 2,27% 1 2,63% Pieptănat U or 41 93,18% 31 81,57% Dificil 3 6,81% 5 13,15% Foarte dificil 0 0% 2 5,26% Imposibil 0 0% 0 0% Îmbrăcat tren inferior U or 30 68,18% 29 76,31% Dificil 12 27,27% 5 13,15% Foarte dificil 2 4,54% 3 7,89% Imposibil 0 0% 1 2,63% Îmbrăcat tren superior U or 38 86,36% 28 73,68% 172 Dificil 5 11,36% 6 15,78% Foarte dificil 1 2,27% 3 7,89% Imposibil 0 0% 1 2,63% Spălat pe dinŃi U or 42 95,45% 37 97,37% Dificil 2 4,54% 1 2,63% Foarte dificil 0 0% 0 0% Imposibil 0 0% 0 0% Toaleta intimă după U or 41 93,18% 31 81,57% folosirea wc ului Dificil 2 4,54% 5 13,15% Foarte dificil 0 0% 2 5,26% Imposibil 1 2,27% 0 0% Spălat pe corp U or 37 84,09% 29 76,31% Dificil 6 13,63% 6 15,78% Foarte dificil 0 0% 2 5,26% Imposibil 1 2,27% 1 2,63%
fig.4. DiferenŃa între sexe pentru fig. 5. DiferenŃa între sexe activitatea îmbrăcat pentru activitatea pieptănat
80 100
60 80 Barbati 60 Barbati 40 Femei 40 Femei Diferenta Diferenta 20 20 0 0 U D FD I U D FD I
fig. 6.DiferenŃa între sexe pentru fig. 7.DiferenŃa între sexe pentru activitatea îmbrăcat tren inferior activitatea îmbrăcat tren superior
80 100 80 60 Barbati 60 Barbati 40 Femei 40 Femei 20 Diferenta Diferenta 20 0 0 U D FD I U D FD I
fig. 9.DiferenŃa între sexe pentru fig. 8.DiferenŃa între sexe pentru activitatea toaleta după folosirea activitatea spălat pe dinŃi wc
100 100 80 80 60 Barbati 60 Barbati Femei 40 40 Femei Diferenta 20 20 Diferenta 0 0 U D FD I U D FD I
173 fig. 10.DiferenŃa între sexe pentru activitatea spălat pe corp fig.11. DiferenŃa între sexe la deplasarea pe teren plat
100 100 80 80 Barbati 60 60 Barbati Femei 40 40 Femei Diferenta Diferenta 20 20 0 0 U D FD I N D I 0
Tabel nr. 5. Rezultatele evaluării mersului [12,13]
Sex Depalsare Teren plat Teren denivelat Scări
Masculin Normală 36 81,81% 24 54,54% 16 36,36% Deficitară 8 18,18% 17 38,63% 15 34,09% Imposibilă 0 0% 3 6,81% 2 4,54% Feminin Normală 26 68,42% 23 60,52% 22 57,89% Deficitară 7 18,42% 9 23,68% 9 23,68% Imposibilă 5 13,15% 6 15,78% 7 18,42%
fig.12. DiferenŃa între sexe la fig.13. DiferenŃa între sexe la deplasarea pe teren denivelat deplasarea pe scări
80 60 50 60 40 Barbati Barbati 40 30 Femei Femei 20 20 Diferenta Diferenta 10 0 0 N D I 0 N D I 0
În ceea ce prive te evaluarea segmentară, s au observat limitări de mobilitate la aproape to i pacienŃii i pe majoritatea segmentelor, cu preponderenŃă la coloana vertebrală i membrele inferioare, ca diagnostice secundare preponderând spondilozele, cifozele, lordozele, coxartrozele, gonartrozele, dar i artroze la nivelul mâinii i degetelor. Concluzii În prezent, proiectul este în plină desfă urare, astfel că persoanele de vârsta a III a au fost împărŃite (în funcŃie de obŃiunile personale) în grupuri de lucru care î i realizează activitatăŃile în diferite locaŃii, iar în paralel cu acestea se realizează i evaluările intermediare (inclusiv evaluările dentare i ale acuităŃii auditive) a căror rezultate vor fi publicate în următoarele lucrări. ActivităŃile pe care le desfă urăm sunt următoarele: Fotbal; Baschet; Handbal; Volei; Tenis; Ping pong; ah; Table; Darts; Gimnastică medicală; Aerobic; Badminton; Joghing; Cura de teren; Înot, Schi
174 Bibliografie 1. Bogdan C. (2003) – Aspecte demografice sociale i de sănătate ale populaŃiei vârstnice din România, ViaŃa Medicală, nr. 38 ; 2. Chipea Floarea, tefănescu Florica (2004) – Combaterea sărăciei i promovarea inclusiunii sociale , Editura Univ. din Oradea ; 3. Marcu Vasile i colab. (2000) – Integrarea persoanelor cu handicap prin APA , Program THENAPA, Erasmus, Belgia; 4. www.insse.ro Institutul NaŃional de Statistică – România ; 5. www.bihor.insse.ro DirecŃia JudeŃeană de Statistică Bihor ; 6. The European Bulletin of Adapted Physical Activity, European Association for Research into APA, vol. 3, issue 3, 2004; 7. www.ifapa.org International Federation of Adapted Physical Activity; 8. www.isapa.org International Society for Aging and Physical Activity; 9. www.thenapa2.org National Raports, THENAPA, 2004. 10. Popescu, N., Stănescu, I., Vitian, V. (2005) – Vârsta a treia i recuperarea fizical kinetică, Editura Univ. Craiova; 11. Tarcău Emilian (2003) AMA la persoanele cu sindrom Down, lucrare de disertaŃie, Univ. din Oradea; 12. Cristea Călin, Lozincă Isabela (2001) Principii de kinetoterapie recuperatorie la vârsta a treia , Editura Univ. din Oradea ; 13. MihuŃa Alin (2003) – ActivităŃile motrice adaptate la copilul cu nevoi speciale , lucrare de disertaŃie, Univ. din Oradea ;
175 METODE KINETICE DE NORMALIZARE MUSCULO LIGAMENTARĂ ÎN HERNIILE DE DISC OPERATE
KINETIC METHODS OF MUSCULAR LIGAMENTAL NORMALIZATION IN OPERATED SPINAL DISC HERNIATIONS
Marius NECULĂE ”Al. I. Cuza” Univ. Ia i, Facultatea de EducaŃie Fizică i Sport, Email: [email protected] Mirela DAN Universitatea de Vest ”Vasile Goldi ” din Arad Email : [email protected]
Abstract The study reveals the fact that the recovery of patients with lumbar disc hernia cannot even be conceived without the kinesiotherapy program, the only technique able to give back the flexibility and the functionality of the lumbo sacro pelvis segment. The muscle and joint issue, present in the pathology of this segment is the main cause for limiting the movement amplitude, because of the gradual shortening of the soft tissues, creating a resistance to muscle stretching. The main objective of kinesiotherapy will be recovering the functions of the segment, and this is a necessary practical activity in order to achieve goals referring mainly to daily and professional activities. This repeated exercise will lead to getting an automatic movement of correcting the pelvis and the spinal column.
Key –wards : kinesiotherapy; the lumbo sacro pelvis segment. spinal column Cuvinte cheie : kinetoterapie, segmentul lombo sacro pelvian, coloana vertebrala
Studiul efectuat scoate în evidenŃă faptul că recuperarea bolnavilor cu hernie de disc lombară nu poate fi concepută în absenŃa programului de kinetoterapie, singura tehnică în măsură să redea flexibilitatea i funcŃionalitatea segmentului lombo sacro pelvin. Redoarea musculo articulară implicată în patologia acestui segment reprezintă principala cauză pentru limitarea amplitudinii de mi care din cauza scurtării progresive a Ńesuturilor moi creându se astfel o rezistenŃă la alungirea fibrelor musculare. Obiectivul de bază al kinetoterapiei va fi recuperarea funcŃiei acestui segment, aceasta fiind o activitate practică necesară pentru îndeplinirea acelor scopuri ce vizează activităŃile zilnice i cele profesionale. Acest exerciŃiu repetat va conduce la obŃinerea unui automatism de postura corectă a bazinului i o poziŃie corectă a coloanei vertebrale. FrecvenŃa apariŃiei herniei de disc este în continuă cre tere, tratamentul chirurgical validându Ńi utilitatea, această tehnică fiind o procedură deosebit de importantă a cărei eficienŃă este de necontestat.[1] EvoluŃia herniei de disc lombare netratate poate lăsa mari handicapuri reprezentate prin tulburări neurologice, handicapuri care grevează sever viaŃa socială i economică a individului. Aceste handicapuri apar sub forme de pareze, paralizii, hipotonii i atrofii musculare mai ales distal. Uneori deficitul motor instalat lent la care se asociază i tulburări de sensibilitate, se agravează ajungând la paraplegie, care operată la timp are mari anse de recuperare. Alteori un deficit motor instalat brusc va aduce în discuŃie mecanismul vascular, care neoperat în timp util compromite rădăcinile nervoase iar efectele intervenŃiei pot fi aproape nule.
176 Hernia de disc lombara reprezintă cauza cea mai frecventă a sindroamelor lomboradiculare. Referidu se la aceasta situaŃie, aproape toŃi autorii susŃin că hernia de disc se afla la originea a 80% din sindroamele lomboradiculare de tip mecanic sau degenerativ, restul durerilor de tip lombosciatic având alte cauze vertebrale sau extravertebrale.[2] Preocupările aplicării kinetoterapiei la bolnavii cu o astfel de patologie sunt în atenŃia kinetoterapeutilor, care urmăresc redobândirea capacităŃii fizice a bolnavului cât i posibilitatea de a duce o viaŃă independentă în continuare. FuncŃionalitatea segmentului lombo pelvin este cheia de bază în statica i dinamica trunchiului i a corpului, cheia de stabilitate în determinarea posturilor de bază a întregului corp: decubit , ezând i ortostatism. Sub raportul kineticii întregului corp, trunchiul joacă un rol mult mai important decât al propriei capacităŃi de mi care. Reprezentând mai mult de jumătate din masa corpului, fiind zona unde se afla centrul de greutate al corpului i punctul de echilibru al acestora cu celelalte segmente, cu rol major în controlul posturilor, segmentul lombopelvin asigură stabilitatea, mobilitatea controlată, abilitatea corpului, a membrelor i mai ales locomoŃia. În cadrul colii spatelui obiectivele de bază se diferenŃiază în funcŃie de scopul urmărit: dacă scopul nostru este profilaxia aceste exerciŃii previn suferinŃele i disfuncŃionalităŃile segmentului lombo pelvin iar dacă exerciŃiile noastre au scop recuperarea lombarilor operaŃi se va urmări redresarea prin mijloace proprii a disfuncŃionalităŃii deja instalate. Scopul general al acestor exerciŃii fiind realizarea în permanenŃă a poziŃiei neutre a coloanei vertebrale lombare, indiferent de activităŃile zilnice i profesionale desfă urate, ce presupun un efort fizic moderat i mare, i a înlăcătării acesteia i a bazinului în timpul efortului. În acest sens tonifierea musculaturii din jurul bazinului ce va realiza bascularea i delordozarea acestuia, cât i relaxarea, decontracturarea i redobândirea elasticităŃii supuse zilnic eforturilor sunt obiective de baza pentru flexibilitatea, mobilitatea i anduranŃa programelor din coala spatelui.[3] MotivaŃia temei de a demonstra că practica kinetica i exerciŃiul fizic sistematizat i etapizat este mijlocul de bază cel mai eficient în măsura să redea elasticitatea i flexibilitatea Ńesuturilor musculare i a Ńesuturilor conjunctive necontractile din jurul segmentului lombopelvin. Cercetarea s a efectuat pe o durata de 12 luni în secŃia de recuperare neuromotorie a Spitalului Clinic de Recuperare Ia i, pacienŃii venind etapizat pentru tratament kinetic la interval de trei luni. PacienŃii cuprin i în studiu au fost în număr de 51 cu hernie de disc lombară. Lotul martor format din 24 pacienŃi operaŃi, bolnavi ce au preferat ca i tratament recuperator doar fizioterapia i sporadic kinetoterapia, procesul de recuperare fiind instituit cu întârziere. Lotul studiu a fost alcătuit din 27 pacienŃi, la care s au aplicat pe lângă procedurile de fizio si electroterapie, masajul reflex al Ńesutului conjunctiv i tehnici pentru elementele ligamentare i aponevrotice, în special kinetoterapia segmentului lombopelvin prin metoda inhibiŃiei active i a strechingului. Evaluarea clinica cuprinde atât evaluarea semnelor obiective prin efectuarea examenului local al coloanei lombosacrate i a examenului general pe sisteme i aparate cât i evaluarea tulburărilor locoregionale i a consecinŃelor acestora asupra coloanei vertebrale în ansamblul sau i asupra segmentului sacro pelvin. [4] Evaluarea analitica va cuprinde evaluarea posturii i aliniamentului corpului în statica i dinamică raportat la coloana vertebrală atât global cât i segmentar. Evaluarea amplitudinii de mi care se realizează cu goniometrul, pasiv i activ apreciind mai ales senzaŃia finală când mi carea a ajuns la maximul de amplitudine articulară, prezenŃa resimŃindu se în mâna testatorului prin senzaŃia de duritate, rezistenŃa moale care cedează sau o senzaŃie intermediară celor două.[5] Pe lângă aceste teste i măsurători s au mai efectuat i alte tipuri de evaluare cum ar fi: testele segmentare, evaluare musculară, evaluarea sensibilităŃii, evaluarea ADL urilor, etc.
177 Metodologia recâ tigării mobilităŃii, elasticităŃii, flexibilităŃii musculoarticulare a segmentului lombo sacro pelvin, va pleca de la aprecierea contracturilor musculaturii erectoare, spinale, transversospinale, a pătratului lombar, piramidalilor, psoasului, fesierilor mari si ischiogambierilor care pot prezenta uneori i deficit de forŃă, iar în cazurile cronice, extensorii paravertebrali i pătratul lombar pot prezenta contracturi bilaterale dar mai ales unilaterale.[6] Scurtarea sau alungirea adaptativă a musculaturii de mai sus, va implica i scurtarea Ńesutului conjunctiv necontractil ce intră în alcătuirea fasciei toraco lombare, cât i în alcătuirea ligamentelor segmentului lombo sacro pelvin. Dacă aceste modificări pe scurtarea sau pe alungirea mu chilor, a ligamentelor si fasciilor sunt însoŃite de deficite motorii ale membrelor inferioare, cel mai adesea periferice pe traiectele nervilor SPE i SPI, tonifierea musculară a acestora va fi un alt obiectiv de bază alături de tonifierea musculaturii abdominale i a marilor fesieri. Refacerea amplitudinii maxime de mi care a acestui segment presupune cre terea elasticităŃii, mobilităŃii, flexibilităŃii, întinderii Ńesuturilor implicate i îmbunătăŃirea forŃei musculare în regim de anduranŃă a deficitelor musculare i hipotoniilor abdominofesiere. Patologia segmentului lombar, cu tot cortegiul ei de semne clinice i substrat fiziopatologic ne impune folosirea unui spectru larg de metode kinetice tehnici specifice. Pentru decontracturarea musculaturii pelvine s au folosit diagonalele Kabath de flexie i extensie insistând pe poziŃia finală a acestora. Metoda Williams folose te exerciŃii ce pun în flexie maximă coloana lombară care are drept scop întinderea musculaturii lombare contractate, decomprimarea discurilor, lărgirea găurilor de conjugare. In continuare vom stabili câteva obiective i exemple de exerciŃii folosite pe stadii de evoluŃie: Imediat postoperator bolnavul este dus în salon i este posturat în decubit lateral cu membrele inferioare flexate cu o pera între genunchi. Obiectivele pentru primele doua zile postoperatori au fost: vindecarea cicatricii, îmbunătăŃirea respiraŃiei diafragmatice i costal inferioară. Dacă bolnavul prezintă simptome algice intense asemănătoare perioadei dinaintea operaŃiei se recomandă repausul prelungit la pat în posturi antalgice.[7] Etapa a doua postoperator, 3 10 zile, mobilizarea bolnavului în afara patului. Se va realiza la început poziŃia a ezat, ortotostatismul i mersul cu segmentul lombar blocat, în ziua a asea se pot începe exerciŃiile de mobilizare a coloanei în ortostatism i mers. Obiectivele în această etapa sunt îmbunătăŃirea respiraŃiei i îmbunătăŃirea tonusului toraco lombar. Tonifierea musculaturii toraco lombare i abdominale se realizează prin mobilizări ale membrelor inferioare i a coloanei vertebrale din a 5 a zi. Aceste exerciŃii se executa de 2 ori pe zi timp 15 20 minute. După 10 12 zile postoperator i după ce au fost scoase firele, bolnavul poate pleca acasă dar recomandarea noastră este că pacientul să urmeze un program de recuperare de cel puŃin 8 10 săptămâni. Programul va cuprinde în mod obligatoriu i exerciŃii de menajare a coloanei lombare prin învăŃarea poziŃiilor de lucru ce trebuie adoptate în activităŃile zilnice si profesionale. Etapa a treia cuprinde pe lângă exerciŃiile de tonifiere a musculaturii toraco lombare i abdominale i de cre tere sau redobândire mobilităŃi articulare se impun i exerciŃii de învăŃare a unor posturi intermediare ale coloanei lombare. ExerciŃiile ar trebui să dureze circa 30 minute o data sau de două ori pe zi, iar dacă sunt posibilităŃi se pot face edinŃe de hidrokinetoterapie pentru asuplizarea coloanei vertebrale. Etapa a 4 a de la 4 la 6 săptămâni va cuprinde acelea i exerciŃii ca în perioada anterioara mărindu se doar durata edinŃei i se mai adaugă exerciŃii din atârnat i ortostatism.[8] După perioada de 6 săptămâni postoperator se va trece la programele de kinetoprofilaxie secundară, la exerciŃiile din coala spatelui, pentru a menaja coloana i a evita recidivele la alte niveluri. Tot în aceasta perioada se poate insista atunci când sunt prezente sechele i complicaŃii ale intervenŃiilor postoperatorii cum ar fi: durerea localizata pe un MI sau pe ambele, sindromul
178 vertebral restant pre i postoperator, sindromul radicular restant, deficite motorii periferice pe SPE si SPI, sechele ale cicatricii postoperatorii. Sechelele pre i postoperatorii sunt datorate perturbărilor de echilibru static i dinamic ale coloanei lombo pelvine datorită menŃinerii poziŃiilor antalgice timp îndelungat de cele mai multe ori asimetrice. Evaluarea eficientei terapeutice prin aplicarea exerciŃiului fizic, în cadrul edinŃelor de kinetoterapie o vom demonstra prin studiul comparativ dintre cele două loturi de bolnavi. Folosirea factorului natural de mi care organizată, sistematizată, prin exerciŃiul fizic terapeutic i tehnicile sale bine precizate, s a bazat pe efectele sale fiziologice asupra Ńesuturilor moi, a flexibilităŃii i elasticităŃii acestora. Evaluarea eficientei terapeutice a fost efectuată pe scara standardizata pentru mobilitatea coloanei lombare, pentru fiecare sens de mi care cât i prin evaluarea finală a tulburărilor de statică i dinamică ale scoliozelor antalgice, a contracturilor musculare, ambele pe fondul durerii. Evaluarea ADL urilor exprimată în calitatea vieŃii bolnavului lombar ne arată eficienŃa practică a programelor kinetice. S a remarcat faptul ca scoliozele reductibile, la pacienŃii no tri, sunt date de durerea iritativă i contracturile lombare. Regiunea lombara este menŃinută în atitudine disfuncŃională prin contracturi asimetrice sau uneori simetrice pentru acela i grup de mu chi i asimetrice pentru grupe de mu chi diferite, asociate cu hipotrofii abdominale i fesierilor mari, ce uneori pot fi si contractaŃi. FaŃă de scoliozele greu reductibile, în atitudinile funcŃionale scoliotice, nu exista rotarea corpilor vertebrali, ci numai curbura laterala în plan frontal, dezechilibrul în poziŃia a ezat i anteflexie sau plasarea unui scăunel sub membrul inferior mai scurt. EficienŃa globală terapeutică în urma tratamentului recuperator efectuat acestor bolnavi se remarcă prin eficienŃa terapeutica globală foarte bună a lotului studiu faŃă de lotul martor (71,7%, respectiv 44,1%). Se remarcă de asemenea o eficienŃă minima a tratamentului kinetic mai semnificativa la lotul martor(13,2%) iar pentru lotul de studiu (1,7%), tratamentul kinetic ineficient la lotul de studiu a fost aproape de 5 ori mai mic decât la lotul martor. AplicaŃiile kinetice asupra sechelelor i complicaŃiilor pre i postoperatorii, în general contracturile adaptative, tulburările de dinamică în plan frontal, hipotoniile i deficitele motorii, presupun o perioada lungă de timp i nu de 20 edinŃe cât ar presupune două internări i o pauza de mi care de 2 3 luni. Eficienta programelor de kinetoterapie cre te atunci când aceste exerciŃii se repetă i la domiciliu. În abordarea tratamentului kinetic, când complicaŃiile i sechelele pre i postoperatorii erau mai acutizate, s a observat o participare aproximativ egala a celor doua loturi de unde i eficienŃa aproximativ egală. Pe măsură ce aceste complicaŃii s au ameliorat i nu vindecat, bolnavii din lotul martor au dat mai puŃină importanŃă exerciŃiului fizic terapeutic.
Concluzii Evaluarea ADL urilor arată eficienŃa practică a aplicării kinetoterapiei, acestea definindu se ca activităŃi i acŃiuni obi nuite ale bolnavilor pentru propria lor îngrijire i viaŃă. Aceste activităŃi nu au scopuri de performanŃă ele presupun eforturi moderate. Imediat postoperator bolnavii sunt dependenŃi de o incapacitate de a desfă ura activităŃilor cotidiene temporare pe o perioada de cel puŃin 2 3 luni, ei neputând efectua anumite activităŃi zilnice uzuale. În acest sens au intervenit programele noastre kinetice pentru stabilizarea în condiŃii fiziologice a înlăcătării bazinului i a blocării coloanei vertebrale într o poziŃie neutră cu scopul redobândirii capacităŃii de a efectua activităŃile zilnice obi nuite inclusiv condusul ma inii. O eficienŃă bună i foarte bună a fost înregistrată la lotul de studiu, 88% dintre ei încadrându se în această clasificare iar în cadrul lotului martor doar 56% dintre ei se pot încadra în această categorie. Reintegrarea socială i profesională a acestor bolnavi este facilitată i accelerată de practicarea unui tratament recuperator de lungă durată (cel puŃin 3 9 luni) desfă urat etapizat pe perioade succesive de tratament.
Bibliografie
179 1. Arseni, C., Stanciu M., Discopatiile vertebrale lombare , Editura Medicală Bucure ti. 2. Chiriac, Rodica, Canalul medular îngust, Rev. de Reumatologie nr. 2, 1994. 3. Antonescu, D., Corectarea coloanei vertebrale , Editura Medicală, Bucure ti, 1993. 4. Rusu, M., Neurologie , Editura Contact, 1993. 5. Chiriac, Rodica, Coloana vertebrala în reumatologie. Clinica i tratament, 1995. 6. Nica, Adriana, Metodologia de recuperare fizico kinetica în suferinŃa coloanei lombosacrate , Congresul internaŃional de medicină fizică, balneologie i recuperare medicală, Bucure ti, 1994. 7. Rusu, M., Ianovici, N., Hernia de disc lombara . IndicaŃie operatorie, Rev. Med. Chir. Nr. 3, Ia i, 1983. 8. Basmajian, J., Therapeutic exercises , Editura Williams and Wilkins Baltimore, 1984.
180 III. RECENZII / REWIERS
PROFESORUL AUREL ARDELEAN , EDITURA REDACłIA PUBLICAłIILOR PENTRU STRĂINĂTATE, BUCURE TI, 2009
PROFESSOR AUREL ARDELEAN , THE “REDACłIA PUBLICAłIILOR PENTRU STRĂINĂTATE” PUBLISHING, BUCHAREST, 2009
Vasile MAN Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad
Abstract Recently, at the “RedacŃia FundaŃiilor pentru Străinătate” Publishing House in Bucharest, the book Professor Aurel Ardelean was issued in two volumes, bilingual edition, Romanian and English, comprising an ample presentation of the didactic, scientific and managerial activity of Professor Aurel Ardelean, rector of the Western University “Vasile Goldi ” of Arad. The first volume opens with a foreword written by Academician Nicolae Cajal, which shows that, “In his entire activity, Professor Aurel Ardelean, PhD, dedicated himself to teaching, being the mentor and trustworthy friend of the entire generation of pre university and university students. One of his most brilliant achievements was the re establishment of higher education in Arad after 1989, where he is carrying out his prodigious academic and managerial activity, which could never be contested or forgotten. Successfully combining education and scientific research, Professor Aurel Ardelean, PhD, has elaborated numerous specialized works in the fields of Cellular and Molecular Biology, Biotechnology, Geobotanics and Ecology. By means of original contributions, he created a well respected name among specialists within the country and abroad, being a full member of the Academy of Medical Sciences in Romania, as well as of some renowned academies overseas.
Key words: professor, scientific researcher, manager, academic personality Cuvinte cheie: profesor, cercetător tiinŃific, manager, personalitate academică
Recent, la Editura RedacŃia FundaŃiilor pentru Străinătate din Bucure ti a apărut cartea Profesorul Aurel Ardelean , în două volume, ediŃie bilingvă, română i engleză, cuprinzând o amplă prezentare a activităŃii didactice, tiinŃifice i manageriale a profesorului Aurel Ardelean, rector al UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad. Primul volum se deschide cu o prefaŃă semnată de acad. Nicolae Cajal, care arată că, „În întreaga activitate desfă urată Prof.univ.dr. Aurel Ardelean s a dăruit activităŃii din învăŃământ, fiind mentorul i prietenul de încredere pentru întreaga generaŃie de elevi i studenŃi. Una din cele mai strălucite realizările ale sale este reînfiinŃarea învăŃământului universitar arădean, după 1989, unde desfă oară o prodigioasă activitate academică i managerială, care nu se va putea contesta sau uita niciodată. Îmbinând cu succes învăŃământul cu cercetarea tiinŃifică, Prof.univ.dr. Aurel Ardelean a elaborat numeroase lucrări de specialitate în domeniile Biologiei celulare i moleculare, Biotehnologiei, Geobotanicii i Ecologiei.
181 Prin contribuŃii originale i a creat un nume respectat în rândul speciali tilor din Ńară i străinătate, fiind membru titular al Academiei de tiinŃe Medicale din România i al unor Academii de referinŃă din străinătate”. În prima parte a cărŃii Profesorul Aurel Ardelean sunt prezentaŃi anii de studii liceale i universitare, activitatea didactică în învăŃământul preuniversitar arădean, ca profesor i inspector colar la specialitatea Biologie. Rezultatele muncii sale fiind apreciate prin acordarea titlului de Profesor emerit . În anul 1980 obŃine titlul de doctor în tiinŃe Biologice, cu teza Flora i vegetaŃia de pe Valea Cri ului Alb între izvoare i ora ul Ineu . De 12 ori prime te din partea Ministerului ÎnvăŃământului numirea de membru i vicepre edinte al Comisiei NaŃionale de Biologie. După 1990, profesorul Aurel Ardelean, împreună cu un grup de intelectuali, este iniŃiatorul reînfiinŃării învăŃământului universitar la Arad, la început al celui de stat i apoi al celui independent. ObŃine avizul organelor competente i, sprijinit de autorităŃile locale, pune bazele UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad, un vis al arădenilor, încă din 1905 1906, când Vasile Goldi a solicitat în Parlamentul de la Budapesta, o universitate cu limba de predare română, în Transilvania, cu sediul în Arad. Este rector fondator al UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad, iar din anul 1996 este profesor universitar la disciplina Biologie celulară i moleculară la Facultatea de Medicină Generală i Stomatologie i profesor universitar la Facultatea de Medicină i Farmacie din Oradea. Profesorul Aurel Ardelean este conducător de doctorat în domeniul Biologiei, conducând în prezent activitatea a 15 doctoranzi. Face parte din comisiile de doctorat din Bucure ti, Timi oara i Oradea. În volumul I la care ne referim, Profesorul Aurel Ardelean , sunt prezentate, în continuare Strategii de perfecŃionare în străinătate; O sinteză a activităŃii profesionale i tiinŃifice, care au condus la acordarea titlului de membru titular al Academiei de tiinŃe Medicale din România, membru al unor Academii din străinătate (Viena, Var ovia, Brazilia, New York), cât i calitatea de membru a numeroase organizaŃii tiinŃifice sau profesionale din Ńară i străinătate. Un loc important, în carte, îl ocupă prezentarea contribuŃiei manageriale, ca Rector fondator, la dezvoltarea UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad. Activitatea de cercetare tiinŃifică i publicistică a Prof. univ. dr. Aurel Ardelean este concretizată în: 156 de publicaŃii (cărŃi de specialitate, monografii, tratate, cursuri), autor unic sau în colaborare. Sunt prezentare apoi granturile obŃinute de la Academia Română, proiecte de cercetare tiinŃifică, cât i participările sale la manifestări tiinŃifice naŃionale i internaŃionale, organizarea unor coli de vară i cursuri postuniversitare de specialitate. Un capitol important al vol. I îl constituie aportul prof. univ. dr. Aurel Ardelean la reformarea sistemului de învăŃământ academic privat i o sinteză a activităŃii de senator în Parlamentul României, în legislatura 2004 2008. Activitatea sa tiinŃifică a fost recompensată cu numeroase Premii, Diplome i DistincŃii. Primul volum se încheie cu prezentarea de cărŃi, tratate i monografii editate de profesorul Aurel Ardelean. Al doilea volum, Profesorul Aurel Ardelean , apărut la aceea i editură, RedacŃia PublicaŃiilor pentru Străinătate – 2009, prezintă, în condiŃii grafice excelente, viaŃa i activitatea profesorului, omului de tiinŃă i rectorului Aurel Ardelean în imagini foto – color, realizate de artistul fotograf, dr. Virgiliu Jireghie. Volumul este completat cu un amplu interviu acordat de profesorul Aurel Ardelean, în care Domnia sa mărturise te că „Am trăit în cultul muncii i în respectul pentru lucrul bine făcut”, punctând realizări din viaŃa academică a UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad, în calitate
182 de rector fondator al tinerei i prestigioasei UniversităŃi de Vest „Vasile Goldi ” din Arad, care se pregăte te de aniversarea a 20 de ani de existenŃă.
Concluzii Cele două volume despre Profesorul Aurel Ardelean oferă cititorilor un model de personalitate a colii române ti actuale a cărui nume se pronunŃă cu respect atât în Ńară, cât i în lumea academică internaŃională.
183 DAN MĂNUCĂ, OGLINZI PARALELE, EUROPRESS 2008
Veronica Alina CONSTĂNCEANU Filiala Timi oara a Academiei Române
Abstract Dan Manuca’s latest book discusses on new grounds Eminescu’s prose, his correspondence with Veronica Micle, and his links with theater, both as a writer and as a columnist. He also tries to explain what “national poet” means today and what the phrase used to imply in the XIXth century.
Cuvinte cheie : poet naŃional, personaj romanesc, romantism, polemica Keywords : national poet, character, romanticism, polemics
„Eminescu este considerat de către unii, în continuare, cel mai mare istoric, cel mai mare sociolog, cel mai mare filozof, cel mai mare jurist, cel mai mare astrofizician. Între atâtea superlative, unde să mai aibă loc i poezia?!”(p. 186) Din această disperare pare a fi scrisă cartea lui Dan Mănucă, un critic care i a scris cărŃile cu multă migală i răbdare, dar i cu exemplară rigoare filologică. Oglinzi paralele e o colecŃie de eseuri i, în acela i timp, un volum unitar, bine construit, o carte scrisă împotriva prejudecăŃilor noastre. Eminescu pare pentru mulŃi un subiect perimat, un scriitor despre care oricum tim destule, chiar dacă nu l am citit cu adevărat. „Atât denigratorii, cât i adulatorii lui […] izvorăsc din acela i fond comun subcultural”(p.189). Pornind de la premisa că într o epocă fragmentată ca a noastră, avem mai multe răspunsuri semnificative, posibile datorită polisemiei scrierilor eminesciene, Dan Mănucă se întreabă i ne întreabă: pentru cine mai e Eminescu actual? Cu siguranŃă, el rămâne mereu actual, pentru că „o valoare este asemănătoare unui poliedru, iar fiecare se oglinde te în acea latură care corespunde cel mai bine mentalităŃii sale.”(p.183) Iată că, după Pelerinaj spre fiinŃă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian (1999) i o întoarcere Sc riitori junimi ti (2005), i spre subiecte delicate în Literatură i ideologie. Un model epic ( 2005), (pentru a aminti doar cele mai recente titluri), criticul ie ean revine prin acest volum, la Eminescu, din dorinŃa de a aduce în discuŃie detalii mai puŃin cunoscute despre proza i corespondenŃa lui, despre legăturile cu lumea teatrului, despre legăturile cu alŃi romantici, mai ales despre relaŃiile cu literatura germană (Spielhagen, Rötscher, Lenau). Miza cea mare a cărŃii pare a sta în ultimul eseu, despre care aflăm, încă din prezentarea editurii, că este „si cea dintâi cercetare amplă dedicată, de istoriografia noastră literară, apariŃiei i circulaŃiei formulei poet naŃional atribuită lui Eminescu.” Dar ce mai înseamnă poet naŃional ? sau mai bine zis, azi poet naŃional înseamnă ce însemna i ieri? Aflăm că sintagma aceasta i a schimbat semnificaŃia de a lungul timpului. „ConstrucŃia lexicală «poet naŃional» nu i a fost atribuită doar lui Eminescu i nici nu a fost ocazionată doar de personalitatea i opera acestuia. Ea a fost precedată i, totodată generată, de sintagma «autor naŃional», care circula, la noi, de pe la mijlocul secolului al XIX lea. Cercetând epoca, se constată frecvenŃa alipirii calificativului «naŃional» lângă diverse instituŃii private: teatru, edituri, tipografii.” (p. 200) Aflăm că «autor naŃional» însemna o persoană care practica literatura în limba română, un scriitor care se adresa tuturor vorbitorilor de limbă română. Sintagma «poet naŃional» are diverse accepŃiuni (culturală, etnică, psihologică etc.). Indiferent de subiect, fiecare eseu aduce noi detalii utile în reliefarea altor date mai puŃin cunoscute din creaŃia eminesciană. Despre omul de teatru aflăm că era nu doar un spectator avizat, dar i un bun cronicar dramatic. Eminescu a tradus o carte a teatrologului german H. Th. Rötscher, de aceea a folosit în cronicile lui o terminologie modernă. FeŃele unui epistolar ia în discuŃie corespondenŃa inedită cu Veronica Micle, corespondenŃă care limpeze te biografia poetului, cu precizarea că „scrisorile editate aduc precizări în ceea ce prive te opera literară eminesciană.”(p. 73) Importante cu adevărat nu sunt faptele mărunte, ale cotidianului, ci acelea care ajută la o altă 184 înŃelegere a poeziei, detalii demne de luat în seamă de istoria literară. „Doar într o biografie romanŃată realitatea vieŃii coincide cu ficŃiunea operei. Orice operă adevărată […] are propria ei realitate, ale cărei semnificaŃii depă esc cu mult îngustele tipare ale istoriei.”(p. 87) În studiul care deschide acest volum, de i titlul nu pare deloc spectaculos, Din nou despre «Geniu Pustiu », interpretarea subliniază detalii neglijate până acum de exegeŃi. Această proză eminesciană include un jurnal, o confesiune. Dan Mănucă ne atrage atenŃia că Toma Nour „nu se confesează pentru a se putea descifra, nu se formează sub ochii cititorului, precum, spre exemplu, o făcuse Manoil al lui Bolintineanu. El intră în istorie gata format, iar textul romanului înseamnă mai mult o detaliere a elementelor ce compun un personaj ajuns la finele vieŃii, un personaj încheiat ca destin. El se poveste te pe sine cu deta are, între el i propria viaŃă existând un sentiment de desprindere, dar care nu conduce i la o cunoa tere a cauzelor. Personajul se recunoa te i se acceptă chiar de la început a fi geniu pustiu, refuză dialogul cu ceilalŃi, pentru că se iube te enorm pe sine însu i.” (p. 7) Important este că „în jurul lui 1870, în literatura noastră începea să se coaguleze o funcŃie epică decisivă, anume personajul romanesc.”(p. 12) Dacă în majoritatea eseurilor analiza critică, implicită, se îmbină cu analiza descriptivă, analitică, sunt câteva eseuri în care polemica stă în prim plan: Meandrele receptării vieŃiste i ContingenŃa cu protocronismul, dar i O inexactitate comparatistă: Lenau i Eminescu. În fiecare caz, Dan Mănucă combate cu eleganŃă părerile altor critici, într un duel intelectual plin de farmec i inteligenŃă. Dar, în acela i timp, de câte ori are ocazia, apreciază diferitele contribuŃii pe tărâmul eminescologiei, aduse de alŃi critici, nu neapărat dintre cei mai vizibili, dar ni se dă de înŃeles că e vorba de critici care ar merita desigur o mai mare apreciere.
Concluzii În Oglinzi paralele, Dan Mănucă ignoră locurile comune, i, ca un adevărat filolog, î i continuă cercetările, convins fiind că fiecare lectură aduce cu sine ceva nou, convins fiind că un autor valoros dă mereu posibilitatea unor noi interpretări.
185 MACEA, SPIRITUALITATE I FOLCLOR
MACEA, SPIRITUALITY AND FOLKLORE
Laura ORBAN Grupul colar “Iuliu Maniu”, Arad E mail: [email protected]
Abstract The works entitled „Carte, vouă, fiilor satului” (published in Arad, 2006) by Florica R and Candea and Carol F, „Macea, alean i dor” (published in Arad, 2007) by CF, EF and FRC as well as „Rapsozi i rapsodii măcene” (published in Arad, 2009), by CF, EF and FRC, reconstruct world that surprises through its up to datedness and captures elements of the present day rural reality, with the hope of a perpetual temporal projection. Behind the words used by the authors, unfolds a real life universe of a folkloric environment in which rituals and customs could blossom and develop.
Key words: Folklore, traditions, customs, village, folk terms. Cuvinte cheie: folclor, tradiŃii, obiceiuri, sat, termeni populari
Recunoscând însemnătatea documentar istorică a culturii populare în general, se impune să subliniem valoarea cu totul remarcabilă pe care o prezintă din acest punct de vedere creaŃiile populare, mai cu seamă pentru perioadele mai vechi ale istoriei diferitelor comunităŃi umane. Spre deosebire de un port popular, de o unealtă specifică, creaŃiile populare anonime sau cu autor identificat rămân manifestarea majoră a spiritualităŃii unei comunităŃi rurale, ilustrând un orizont de viaŃă materială i spirituală. Acestea nu se pot desprinde de neantul increatului oricând i oriunde, ci necesită condiŃii specifice de na tere, cizelare i sedimentare a ideilor profunde ale unei comunităŃi, sub ascunzi ul simplităŃii expresive. Prin analogie, riturile i obiceiurile nu pot fi receptate decât în anumite condiŃii, în cadrul unui sistem de cultură similar celui care le a produs, patrimonial folcloric diferind de la popor la popor, atât sub raport cantitativ, cât i calitativ, ca închegare într un sistem, relaŃie cu mitologia .a. În peisajul arădean a putut fi remarcată prezenŃa a trei scriitori, cu abilităŃi de folclori ti, aplecaŃi asupra ideii nobile de conservare a elementelor reprezentative în graiul unei comunităŃi, a tradiŃiilor, obiceiurilor, aducând în acela i timp, un elogiu fiilor satului care le au păstrat de a lungul timpului. Lucrările “Carte, vouă, fiilor satului” (Arad, 2006) de Florica Ranta Cândea i Carol Feher, “Macea, alean i dor” (Arad, 2007) – Carol Feher, Elena Feher i Florica R. Cândea, precum i “Rapsozi i rapsodii măcene” (Arad, 2009), avându i ca autori pe Carol Feher, Elena Feher i Florica R. Cândea, reconstituie o lume pierdută, surprinde elemente ale prezentului rural, cu speranŃa unei proiectări perpetue în timp. Prima lucrare sus amintită se apleacă cu o mare atenŃie asupra termenilor populari i regionali, reliefând importanŃa etimologiei în analiza vocabulelor. Glosarele de termeni trimit cititorul spre onomastica de sorginte maghiară, ucraineană, rusă etc., fiind făcute o serie de trimiteri înspre supranomenul unor măceni. Caracterul inventiv al poreclelor este suprins în glosarul de termeni grupaŃi în funcŃie de culori, îndeletniciri, trimiteri înspre regnul animal sau vegetal, defecte, calităŃi, obiecte reprezentative etc. Interesant este modul în care autorii suprind, cu o mare naturaleŃe i abilitate în a insera temenii regionali, o zi obi nuită din gospodăria măcenilor. Ritualurile zilnice se îmbină cu arta culinară, îmbiind lectorul către un adevărat ospăŃ pantaguelic, în care plăcerea de a exprima în termeni regionali bucatele primează. Respectul datorat portului popular este reflectat în capitolul “În dulcele grai i port”, unde – pe lângă trimiterea spre termenii regionali ce definesc obiectele de vetimentaŃie, remarcăm o analiză lingvistică pertinentă a 186 etimologiei acestora, o trimitere spre dimensiunile istoriei limbii romane literare. Asemeni marelui cronicar Grigore Ureche, autorii î i fac din lucrare un crez, “ca să nu să înece a toate Ńările anii trecuŃi”. În “Macea, alean i dor” (Arad, 2007), Carol Feher, Elena Feher i Florica R. Candea continuă în acela i spirit opera anterioară, aducând o completare a universului rural atât de complex. În acela i spirit analitic semnalat în cadrul lucrării precedente, sunt inserate elemente ce vizează aspecte ale foneticii, morfologiei, lexicului, precum i de formare a termenilor, fiind reliefate o serie de particularităŃi ale subdialectului vest bănăŃean i sud cri ean. Se poate observa diferenŃa vizibilă între modul de exprimare al tinerei generaŃii i al celei mai vechi, fapt ce atestă o semnificativă evoluŃie a limbii vorbite în cadrul acestei comunităŃi. Apare i în această lucrare un glosar de termeni regionali, sunt menŃionate expresii specifice locului, sunt aduse o serie de comentarii privind onomastica localnicilor. Partea cea mai consistentă a lucrării, cu o certă valoare documentară, rămane capitolul II, cuprinzând “tainele” botezului, ospăŃului, înmormântării, cromaticii, elementelor culinare i de port tradiŃional. Riturile, alături de diferite practici i credinŃe precre tine sau alte elemente ce constituie expresia cre tinismului popular reprezintă mărturii cu privire la natura, la caracterul vieŃii religioase a poporului nostru. Ele sunt documente de bază ale istoriei, pentru că dezvăluie aspecte esenŃiale i de ansamblu, păstrând elemente de mentalitate arhaică, conform cărora ansele de reu ită ale omului depindeau i de modul în care reu eau să îmbuneze elementele supranaturale i să le îndepărteze pe cele malefice. În spatele termenilor semnalaŃi de autori se dezvăluie un univers de viaŃă reală, al unui mediu folcloric în care riturile i obiceiurile au putut înflori i să se dezvolte. Universul de viaŃă sugerat de ace ti termeni, apare i în textul unor creaŃii poetice populare. Lucrarea “Rapsozi i rapsodii măcene”, avându i ca autori pe Carol Feher, Elena Feher i Florica R. Cândea este o lucrare emblematică în domeniul folcloristicii, într o lume dominată de modernitatea artificial căutată a expresiei neologice. Respectul pentru tradiŃie, ca semn al statorniciei i al legăturii organice cu pământul strămo esc, ce a reprezentat una din formele principale de manifestare a con tiinŃei de sine a poporului nostru, putând fi observat ca element primordial al lucrării sus amintite. Această con tiinŃă imprimă creaŃiilor folclorice un orizont de a teptare specific, în coordonatele căruia se înscriu idealuri nobile ale poporului nostru, atitudini care îl leagă pe Ńăran de satul natal, de cadrul natural al vieŃii i îndeletnicirile lui tradiŃionale. CreaŃia de valori culturale este definitorie pentru existenŃa umană, ceea ce înseamnă că, în raport cu umanitatea, cultura se constituie ca entitate universală. Aparent, Macea este o localitate a judeŃului Arad, marcată de prezenŃa castelului Cernovici din secolul al XIX lea, gazdă primitoare a numeroase manifestări culturale locale i judeŃene, grădina botanică, rezervaŃia naturală i salonul expoziŃional de caricatură. În esenŃă, spaŃiul devine un adevărat axis mundi pentru cei trei autori ai lucrării, care descoperă i relevă cititorilor talente i valori ale comunităŃii, fapt remarcabil încă din Argument : “Vă vom prezenta, iată, poezie i tradiŃie, îmbinate cu glas de fluier sau de taragot, îmbinate cu patima datinilor sau a legendelor, care au curs, poate, pe aceste meleaguri, de unii neobservate, căci, cheia fericirii e dragostea de oameni ce o dai, fără să ceri nimic în locul ei”.
Concluzii Lucrările reconstituie spaŃiul matrice, amintind de concepŃia blagiană a „ve niciei care s a născut la sat”, însă mi a permite o parafrazare a lucrării reputatului om de cultură, prof. univ. dr. G. I. Tohăneanu, în a aprecia că acestea reu esc să devină un glosar de “imagini pierdute”, ori pe cale de a se pierde, de sorginte măceană. Riturile, obiceiurile, termenii suprin i în glosare de diversă natură atestă vechimea i continuitatea locuitorilor pe aceste meleaguri, deci tradiŃia îndelungată a mediilor folclorice care le au produs. Numai o asemenea vechime i continuitate a satului romanesc în istorie poate explica i majoritatea celorlalte rituri i obiceiuri populare arhaice, între care i cele legate de cele mai importante momente din viaŃa omului. Elemetele de cultură i civilizaŃie măceană sunt specifice unei comunităŃi care nu i a părăsit vatra în care s a născut i care a cunoscut o evoluŃie organică în spaŃiul geografic caracteristic.
187
Bibliografie 1.Ranta Cândea, F., Feher, C., Carte, vouă, fiilor satului , Editura PROMUN, Arad, România, 2006. 2.Feher, C., Feher, E., Cândea R., F., Macea, alean i dor , Editura PROMUN, Arad, România, 2007. 3.Feher, C., Feher, E., Cândea R., F., Rapsozi i rapsodii măcene , Editura Caractere, Arad, România, 2009.
188 FRANCISC SCHNEIDER, CU BUNĂ TIINłĂ (ESEURI), BUCURE TI, EDITURA VIAłA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ, 2009, 67 P.
SperanŃa MILANCOVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad
Abstract An elite researcher in the field of Physiology, a school forming academic specialist, Professor Francisc Schneider, PhD, has already accustomed us with the elegant intertwining, within his being, of science and art. AS a following to his four prior essay volumes, the volume Cu bună tiinŃă (In Full Awareness) does not surprise us anymore, but comes out as a natural completion of the author’s literary activity.
Key words: essay, scientific personality, history and tradition Cuvinte cheie: eseu, personalitate tiinŃifică, istorie i tradiŃie
Cercetător de elită în domeniul fiziologiei, cadru universitar formator de coală, prof. dr. Francisc Schneider ne a obi nuit deja cu eleganta întrepătrundere, în fiinŃa sa, a tiinŃei cu arta. După alte patru volume anterioare de eseuri, volumul Cu bună tiinŃă nu mai surprinde, ci vine să completeze firesc activitatea, literară de acestă dată, a autorului. De altfel, a a cum subliniază pertinent dr. Mihail Mihailide, în prefaŃa concisă pe care o semnează, eseul însu i este o specie controversată, de graniŃă, am completa noi. Aceasta deoarece „eseistica se află la interfaŃa literaturii cu tiinŃa, între literar i teoretic, pentru că permite o largă i diversă abordare de subiecte...” Încă de la o lectură de suprafaŃă, atenŃia cititorului este atrasă de modalitatea inedită de concepere a capitolului introductiv, acesta constând din câteva citate încărcate de semnificaŃie i provenind din lucrări de referinŃă. Acestea au catalizat concepŃiile autorului i au ghidat demersul eseistic. Cu titlu de exemplu, notăm la rândul nostru pe acelea care, cert, au un rol definitoriu în formarea unui dascăl, dar i a unui om de tiinŃă: „Profesorul e orice om de la care poŃi să înveŃi ceva” (Nicolae Iorga) i „Omul genial trebuie să î i predice ideile noi ca un misionar, nu să încerce să i le impună ca un războinic.” (Max Nordau). SelecŃia de citate operată de autor este completată fericit de o listă de cugetări (foarte actuale) ale fiziologului Alexandru Stupariu. Capitolele volumului se succed firesc, fraza curge natural, aspect remarcabil în toate textele semnate de Francisc Schneider. CurăŃenia textului este valoroasă, cu atât mai mult cu cât acoperă o reală profunzime. Prima divizune propune o serie de încercări de a defini medicina, de la tiinŃă la artă. În acest scop, autorul face o incursiune succintă în istoria domeniului, ale cărui începuturi empirice se suprapun celor ale umanităŃii. Conexiunile medicinei cu matematica, teoria fractalilor, conceptul de placebo, etimologia termenului de fiziologie, iată doar câteva dintre aspectele expuse în acest capitol. În continuare, capiolul secund aduce în prim plan situaŃia cercetării tiinŃifice ulterioare momentului 1989, în România, semnalul de alarmă fiind evident. SituaŃia este tristă, meritocraŃia nu î i găse te locul între criteriile de promovare, cauzele financiare ale degradării situaŃiei ascund probleme grave de fond, precum criteriile politice de avansare i menŃinerea în funcŃii cu putere decizională a unor persoane fără competenŃă. Din spatele textului, răzbate tristeŃea. Acea tristeŃe amară a omului dedicat, a cercetătorului de vocaŃie, pus în faŃa unei situaŃii pe care bunul simŃ i inteligenŃa nu o pot gestiona. Lectura cărŃii lui Apostolos Parachristos, Unchiul Petros i conjectura lui Goldbach , îi prilejuie te autorului reflecŃii privind teoriile matematice, dar i asupra ratării în tiinŃă. Participarea
189 activă la viaŃa domeniului, deschiderea spre colaborare, facerea publică a opiniilor profesionale, acestea sunt sfaturile unui cercetător matur pentru cei care pornesc pe un astfel de drum. Cel de al treilea capitol trece în revistă activitatea unor persoane – veritabile personalităŃi ale domeniului medical – care au influenŃat formarea sau traiectoria tiinŃifică a autorului: Marin Popescu, Ion Cotăescu, Oscar Sager, Aurel Păunescu – Podeanu, Pius Prânzeu sau Petru Drăgan. Atent la suflete, a a cum e i la inteligenŃe, autorul completează acest capitol cu un in memoriam dedicat acestuia din urmă. Capitolul Istorie i tradiŃie trece în revistă evoluŃia colii medicale timi ene, apoi pe a celei arădene, iar volumul se încheie prin reproducerea răspunsului pentru Laudatio, pe care autorul l a rostit cu ocazia acordării înaltei distincŃii de către Universitatea de Medicină i Farmacie „Iulius HaŃeganu” din Cluj. În ansamblu, textul e construit echilibrat, iar mesajul este deschis atât speciali tilor din domeniul medical, cât i cititorilor cu plăcerea lecturii de calitate. DecenŃa unei vieŃi în slujba Omului, eleganŃa savantului veritabil în luptă cu vremurile i calitatea ca valoare, acesta este mesajul pe care îl apreciem ca menire a volumului Cu bună tiinŃă .
190 IV CĂRłI PRIMITE LA REDACłIE / BOOKS RECEIVED BY THE EDITORIAL STAFF
MARIUS GREC – Arheologia între GAVRIL CORNUłIU DubitaŃii, stiinŃă i pasiune, „Vasile Goldi ” interogaŃii i certitudini, University Press,EdiŃia a II a Editura UniversităŃii din (revăzută i adăugită), Arad, 2009, 176p. Oradea, 2009, 240p.
WILLY PRAGHER – Refractări. SpaŃii vizuale ENRICA CRISPINO– ViaŃa i opera române ti 1924 1944 . catalog de expoziŃie i studii lui Michelangelo . Editura Adevărul însoŃitoare, ediŃia a II a , Editura Holding, Biblioteca de Artă, Cosmopolitan Art, Timi oara, 2008, 324p. ColecŃia Pictori de geniu, Bucure ti , 2009, 158p.
191
V. INSTRUCłIUNI PENTRU AUTORI / INSTRUCTIONS FOR AUTHORS
Aspecte generale Revista „ Studii de tiinŃă i Cultură ”, editată de Universitatea de Vest „Vasile Goldi ” din Arad , apare trimestrial (în date de 25 ale lunilor: martie, iunie, septembrie, decembrie). Revista este evaluată de Consiliul NaŃional al Cercetării tiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior, i clasificată în categoria B+., este indexată în Baza de Date InternaŃională (BDI) CEEOL (www. Ceeol.com) din Francfurt Germania i EBSCO Publishing (www. ebscohort.com) din Statele Unite ale Americi conform contractelor încheiate . Începând cu anul 2008 , Revista „ Studii de tiinŃă i Cultură ”, publică numai articole de cercetare tiinŃifică de factură umanistă, în conformitate cu domeniul tiinŃific Arts& Humanities Citation Index (A&HCI) al Institutului pentru tiinŃa Informării (ISI) din Philadelphia – SUA, unde este monitorizată pentru a fi evaluată în vederea includerii în baza de date – domeniul tiinŃific Arts & Humanities Journal List. Structura revistei cuprinde: tiinŃe umaniste multidisciplinaritate; Literatură; Limbă i lingvistică; Artă; Religie; EducaŃie i cercetare educaŃională; Recenzii. Pentru aprofundarea conŃinutului tiinŃific, vom realiza trimestrial, numere tematice.
Calitatea de autor Calitatea de autor trebuie să se bazeze pe o contribuŃie substanŃială la: a) ConcepŃia i proiectarea articolului, sau achiziŃia, analiza i interpretarea datelor; b) SchiŃarea articolului i revizia critică a acestuia pentru realizarea unui conŃinut intelectual important; c) Aprobarea finală a versiunii care urmează să fie publicată. Toate condiŃiile (a), (b) i (c) trebuie îndeplinite de fiecare autor. Participarea doar în scopul obŃinerii de fonduri sau pentru colectarea de date nu justifică calitatea de autor. De asemenea, fiecare autor trebuie să î i asume responsabilitatea pentru articol în mod public.
Prezentarea manuscrisului Prin apariŃia unei lucrări în revistă, dreptul de autor se trece asupra revistei i ca atare lucrarea nu mai poate fi trimisă spre publicare, integral sau parŃial, unei alte reviste, decât cu acordul Colegiului de redacŃie. De asemenea, revista nu publică lucrări apărute în alte reviste din Ńară sau străinătate. Textul articolului va fi redactat în limba română sau engleză, cu un rezumat în limba engleză (de zece rânduri) ca document WORD 97, WINDOWS 98 sau variante ulterioare, cu o dimensiune de maximum 12 pagini, inclusiv desenele, tabelele i bibliografia cu Font Times New Roman, la un rând. De asemenea, titlul lucrării i cuvintele cheie, vor fi redactate în limba română i în limba engleză.
Manuscrisul va cuprinde: titlul, cu dimensiunea 18, aldine, centrat; prenumele i numele complet al autorilor, locul (locurile) de muncă (cu denumirea completă nu prescurtat), adresa (adresele) locului (locurilor) de muncă i e mailul persoanei de contact, cu dimensiunea literei 12, aldin, centrat; rezumatul în limba engleză, maximum 10 rânduri, dimensiunea literei 12, italic, justify; în cazul când textul este scris integral în limba engleză, rezumatul va fi redactat în limba engleză i română;
192 cuvinte cheie, maximum 5, dimensiunea literei 12, italic, centrat; textul articolului cu dimensiunea literei de 12; bibliografia, obligatorie pentru orice articol, se scrie conform regulilor impuse de Standardul internaŃional ISO 7144/1986 intitulat „ Documentation presentation of theses and similar documents”, în ordinea citării, notat în text prin paranteze drepte […] Pentru articolele citate din reviste de specialitate se prezintă numele i iniŃiala prenumelui tuturor autorilor cu majuscule, revista / volumul, numărul de ordine al periodicului, anul apariŃiei i pagina precedată de litera p.; citarea cărŃilor se face similar la numele autorilor urmând titlul cărŃii, ediŃia, editura, localitatea, anul apariŃiei, numărul paginii precedat de litera p. .a.m.d. pentru referinŃele documentelor de pe internet se citează autorii, instituŃia, denumirea (titlul) documentului, adresa URL, data consultării. Tabelele i diagramele, figurile sau alte desene vor fi inserate în text la locul potrivit, numerotate, i vor avea o rezoluŃie cât mai bună pentru a nu impieta asupra calităŃii materialului. Structura articolului ce prezintă rezultate ale unor cercetări experimentale va urmări standardele internaŃionale, conform acronimului IMRAD (introducere, metode i materiale, rezultate i discuŃii), la care se adaugă concluziile. Articolele de orice altă natură vor fi alcătuite din introducere, corpul lucrării i concluzii, corpul lucrării putând fi organizat după dorinŃa autorului (lor). Notele reprezintă o parte a bibliografiei i vor fi introduse în cadrul acesteia la sfâr itul lucrării, în ordinea citării, după bibliografia generală. Manuscrisele se trimit, pe cale electronică la adresa vasileman@revista studii uvvg.ro, sau pe suport electronic i listat, la sediul redacŃiei: Universitatea de Vest „Vasile Goldi ”, Arad, Bd. RevoluŃiei, nr.94 96 revista „Studii de tiinŃă i Cultură”. Articolele tiinŃifice sunt supuse procesului de recenzare PEER REVIEW "in orb". Numărul de recenzori pentru evaluarea unui articol este de 2, iar timpul de recenzare este de 30 de zile. Autorii primesc de la recenzori unul din următoarele răspunsuri: • articol acceptat; • articol acceptat cu modificări; • articol respins . ReferenŃii tiinŃifici vor urmări, la fiecare articol, in propunerea pentru publicare: actualitatea temei; aprofundarea ideilor tiinŃifice; credibilitatea autorului i ce aduce nou în domeniu. Autorii sunt rugaŃi ca odată cu articolul sa ne transmită si CV, o lista cu principalele publicaŃii i o fotografie tip portret. Alte informaŃii: telefon 0040/0257/280335 0040/0257/280448 mobil: 0724 039978 E mail: [email protected] Persoană de contact: prof. VASILE MAN
NOTĂ Revista trmestrială „ Studii de tiinŃă i Cultură ”, nr. 4 (19) decembrie 2009 are ca temă: Literatură religioasă. Ecumenism – trimiterea lucrărilor pntru acest număr al revistei se va face până la data de 15 noiembrie 2009.
GENERAL CONSIDERATIONS
193 The review „Studies of Science and Culture” published by the Western University “Vasile Goldis” of Arad – Romania is issued quarterly (on every 25 of March, June September and December). The “ Studies of Science and Culture” review is evaluated by the National Council of Scientific Research in Higher Education of Romania, category B+. The review is indexed into the International Data Base CEEOL (www. Ceeol.com) from Francfurt Germany and EBSCO Publishing (www. ebscohort.com) from the United States according to the agreements closed. Starting with 2008, The review „Studies of Science and Culture” publishes only scientific research articles in the field of humanities, acording to the scientific research field Arts & Humanities Citation Index (A&HCI) of the Institute for Science Information (ISI) from Philadelphia USA, where it is evaluated in order to be included into the data base – scientific field Arts & Humanities Journal List. The structure of the review comprises: Humanist Sciences multidisciplnarity; Literature; Language and Linguistics; Arts; Religion; Education and Educational Research; Reviews.In order to realise a thorough study of the scientific contents we are also publishing quartery thematic issues .
Authorship The authorship must be based on substantial contribution to: a) Structuring and writing the article, or acquisition, analysis and interpretation of data; b) Article drafting and critical revision to achieve a highly intellectual content; c) Final approval of the version to be published. All conditions in (a), (b), and (c) must be fulfilled by each author. To participate only for the purpose of obtaining funds or data collection does not justify the authorship. Also each author is required to assume public responsibility for the article.
Manuscript on Presentation Copyright of the article belongs to the review and cannot be sent partially to be published by other reviews without the approval of the editorial staff. The review does not publish articles issued by other national or international reviews. The text of the article will be written in Romanian or English with a summary of ten lines in English as Word 97, Windous 98 document or further alternatives, maximum of twelve pages, including drawings, tables and bibliography in Times New Roman Font, single spacing. The title of the article and the key words will be written both in Romanian and English.
The manuscript will consist of: title, Font 18 Aldine , centered; first name and surname of the authors, place(s)of work in full name, (do not abbreviate the address), address (es), and the e mail of the contact person, Font 16, Aldine , centered. summary in English maximum ten lines, Font 14 Italic justified; in the case that the text is written entirely in English the summary will be written in both English and Romanian key words, maximum 5, Font 14, italic, centered; the text of the article font 12; bibliography, is compulsory for each article and is written according to the rules set up by International Standard ISO 7144/1986 entitled “Documentation presentation of theses and similar documents”, in order of quoting, marked in the text by brackets[…] For the articles quoted from specialized reviews are necessary the followings: the surname and initial of first name of the authors are written with capital letters, review/volume, number of issue, publishing year and page preceded by the letter “p”; the quoting of books is done in the same way, the name of authors being followed by the title of the book, publishing house, place and year of issue, number of page preceded by the letter “p” etc.
194 for references regarding Internet documents it is required to write the name of authors, institution, title of the document, URL address and day of access. Tables and diagrams, figures and other drawings will be inserted in the text at the right place, also numbered and will have a better resolutionin order not to diminish the quality of the material. The structure of the article that presents results of some experimental researches will follow international standards according to IMRAD acronym (introduction, methods and materials results and discussions), and it ends with conclusions. Articles of any other nature will consist of introduction body of the paper and conclusions, the body of the paper being organized according to the author’s wishes. The notes represent a part of the bibliography and will be introduced within it at the end of the article in the order of quoting citation after the general bibliography. The articles will be sent by e mail to vasileman@revista studii uvvg.ro , or on electronic suport and printed at the editorial staff office: Universitatea de Vest „Vasile Goldi ”, Arad, Bd. RevoluŃiei, nr.94 96 revista „Studii de tiinŃă i Cultură”. This Journal can be cited by the name of: Studii t. Cult. The scientific articles are submitted to reviewing process PEER REVIEW "in orb". The number of reviewers for article evaluation is two and the reviewing time is thirty days. The authors receive from the reviewers one of the following answers: • Article accepted; • Article accepted with atterations changes; • Article rejected. The Scientific Reviewers will check, for each article, in their recommendation for publishing: the theme present interest; development of scientific ideas; author’s credibility and originality. The deadline for the submission of the articles for number 2(13), June 2008 is May 5 2008.The authors are asked to send a C.V, a list of publications and a small size photo. Further information: telephone 0040/0257/280335 0040/0257/280448 mobile: 0724 039978 E mail: [email protected] Contact person: VASILE MAN, teacher
NOTE The “ Studies of Science and Culture” Quarterly review, number 4 (19) Decembrie 2009 has the topic: Religions Literature. Ecumenism . The papers for this number of the review are welcomed no later than the November 15, 2009.
195 VI. FOTOTECA REVISTEI „STUDII DE TIINłĂ I CULTURĂ” / THE PICTURE LIBRARY OF THE „STUDIES OF SCIENCE AND CULTURE” REVIEW
Arad, 6 decembrie, 2008: Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris Causa al UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad. Arad, December 6, 2008: The All Happy Daniel , Patriarch of the Romanian Orthodox Church, on the occasion of his being awarded the title of Doctor Honoris Causa of the Western University “Vasile Goldi ” of Arad.
Arad, ianuarie 2009: Acad. Eugen Simion, scriitorul BaruŃu T. Arghezi, prof. univ. dr. Aurel Ardelean , rectorul UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ” din Arad – la festivitatea de acordare a premiilor literare „Ioan Slavici” i „Mihai Eminescu” (Aula „ tefan Cicio Pop” a UVVG Arad). Arad, January, 2009: Academician Eugen Simion, writer BaruŃu T. Arghezi, Professor Aurel Ardelean , rector of the Western University “Vasile Goldi ” of Arad – at the award ceremony of the literary prizes “Ioan Slavici” and “Mihai Eminescu” (“ tefan Cicio Pop” Lecture Room within the Western University “Vasile Goldi ” of Arad).
196
Arad, 4 mai 2009: Doamna Cosmina Berta prezentând, la Universitatea noastră, Baza de Date InternaŃională C.E.E.O.L. din Frankfurt, Germania. Arad, Maz 4, 2009: Mrs. Cosmina Berta presenting, at our University, the C.E.E.O.L. International Database from Frankfurt, Germany.
197
Arad, 21 mai 2009: Inaugurarea Centrului de Cercetare a Literaturii Argheziene , din cadrul UniversităŃii de Vest „Vasile Goldi ”, sub patronajul Academiei Române.
Arad, May 21, 2009: The inauguration of the Centre for Research of the Literature of Tudor Arghezi , within the Western University “Vasile Goldi ”, under the auspices of the Romanian Academy.
198
Arad, 10 iunie 2009 : Dramaturgul Paul Everac la Biblioteca Centrală Universitară „Tudor Arghezi” a UVVG, cu prilejul lansării celor mai recente cărŃi ale sale.
Arad, June 10, 2009 : Playwright Paul Everac at the Central University Library “Tudor Arghezi” of the Western University “Vasile Goldi ”, on the release of his latest books.
199
Acad. Răzvan Theodorescu, membru al Consiliului tiinŃific al revistei “Studii de tiinŃă i Cultură”, Ńinând o conferinŃă în Aula „ tefan Cicio Pop”. Academician Răzvan Theodorescu, member of the Scientific Council of the “Studies of Science and Culture” review, holding a conference in the (“ tefan Cicio Pop” Lecture Room.
Arad, 31 iulie, 2009: Casa Universitarilor i StudenŃilor. Inaugurarea Centrului Cultural Italian. În prim plan: I.P.S. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Aradului, Prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rectorul UniversităŃii de Vest “Vasile Goldi ” din Arad, Acad. Vincenzo Milanese , rector al UniversităŃii din Padova, Italia. Arad, July 31, 2009: The House of Academics and Students. The inauguration of the Italian Cultural Centre. In the first plane: I.P.S. Timotei Seviciu, Archbishop of the Archbishopric of Arad, Professor Aurel Ardelean, rector of the Western University “Vasile Goldi ” of Arad, Acad. Vincenzo Milanese, rector of the University of Padua, Italy.
200 Universitatea de Vest “Vasile Goldi ” din Arad Revista „Studii de tiinŃă i Cultură” Anul V, Nr.3 (18), Septembrie 2009
Western University “Vasile Goldis” of Arad “Studies of Science and Culture” Review 5th Year, No. 3 (18), September 2009
Tema: Scriitori români în diaspora Theme: Romanian writers in the Diaspora
CUPRINS/TABLE OF CONTENTS
EDITORIAL Aurel ARDELEAN – ContribuŃia majoră a învăŃământului superior privat din România la formarea iniŃială i continuă a forŃei de muncă / The Major Contribution of the Romanian Private Higher Education to the Initial and Continuous Workforce Formation 3
INTERVIU / INTERVIEW Marius Gabriel LAZURCA (Italia) – Diaspora românească, cea mai importantă noutate în setul de priorităŃi ale diplomaŃiei române / The Romanian Diaspora, the Most Important Novelty in the Set of Priorities of the Romanian Diplomacy 14
I. SCRIITORI ROMÂNI ÎN DIASPORA/ROMANIAN WRITERS IN THE DIASPORA Mihai CIMPOI (R. Moldova) – (Post)FeŃele exilului / The Post(Faces) of Exile 18 Estelle VARIOT (FranŃa) – Diaspora între dezrădăcinare, menŃinere a identităŃii i strălucire comunitară: unele exemple române ti/ The Diaspora at the Confluence of Rootlessness, Identity Preservation and Community Brilliance: A Few Romanian Examples 27 tefan GENCĂRĂU – Lectoratul i diaspora limbii. Limba română la Universitatea din Szeged/The department and the diaspora of language. The romanian language at the University of Szeged 33 Björn APELKVIST (Suedia) – Mircea Cărtărescu – Crossing the Borders of Romania and Sweden / Mircea Cărtărescu – trecând graniŃele României i Suediei 38 Victor CRĂCIUN – PrezenŃe române ti în spiritualitatea lumii / Romanian Presences in the Spirituality of the World 42 Eugen GAGEA – Dumitru łepeneag – Animator al exilului literar românesc la Paris / Dumitru łepeneag – Animator of the Romanian Exile in Paris 45 NuŃu LaurenŃiu POP (Ucraina) – PoeŃii din dreapta Tisei în perioada Ucrainei independente / The Poets on the Right Bank of the Tisa in the Period of the Independent Ukraine 48 Mirel ANGHEL – E. M. Cioran, privind înapoi spre România / E.M. Cioran, Looking Back Towards Romania 51 Mihnea Voicu IMĂNDAN (Thailanda) – Profil de autor: Anamaria Beligan / An Writer’s Profile: Anamaria Beligan 54 GraŃiela BENGA Proza postbelică a lui Mircea Eliade : câteva trasee (tematice), o singură Ńintă / Mircea Eliade’s Postbellum Prose: A Few Thematic Routes, One Target 62 Mihaela ALBU, Dan ANGHELESCU – Presa literară din exil, mijloc i sursă de continuitate a culturii române ti (“Luceafărul”, Paris, 1948 1949) / The Literary Press in the Exile – A Means and a Source of Continuity of the Romanian Culture (“Luceafărul”, Paris, 1948 1949) 72
201 Rodica FRENłIU – Nagai Kafū, Bokutō Kidan (O poveste neobi nuită la răsărit de fluviu). Ton i culoare în romanul exilului interior / Nagai Kafū, Bokutō Kidan (A Strange Tale from the East of the River). Tone and Colour in the Novel of the Inner Exile 78 Nicolae IUGA – Perioada pariziană a lui Nicolae Breban (într o schiŃă a fenomenologiei eticului în romanul românesc al anilor '70) / Nicolae Breban’s Parisian Period (in a sketch on the phenomenology of ethics in the Romanian novel of the 70’s) 91 Doina Bogdan DASCĂLU – Pe firul unei legende. Mircea Eliade i Ahasverus / On the tracks of a legend. Mircea Eliade and Ahasverus 96 SperanŃa MILANCOVICI consideraŃii privind poetica lui Benjamin Fundoianu / Benjamin Fondane / Considerations on the poetics of Benjamin Fundoianu / Benjamin Fondane 99 Irina CIOBOTARU – Nicu Steinhardt. Epistole către diaspora românească / Nicu Steinhardt. Epistles to the Romanian Diaspora 104 Emilia PARPALĂ, Rimona AFANA – Exil i (non) apartenenŃă. Ce poate însemna ”Să fii român” / Exile and (Non ) Affiliation. What “Being Romanian” Can Mean 112 Paul MAGHERU – Tudor Arghezi: Exilul din cuvânt / Tudor Arghezi: The Word Exile 117 Denisa IGNA – Un germanist român în exil: tefan Baciu / A Romanian Germanist in Exile: tefan Baciu 120 Lavinia IONOAIA – Poezia LuminiŃei Suse / The Poetry of LuminiŃa Suse 124 Laura Lia BĂLAJ – Henriette Yvonne Stahl, între realitate i ficŃiune / Henriette Yvonne Stahl, between Reality and Fiction 129 Lia Florica FAUR – Misoginie i erotism în opera lui Camil Petrescu / Misogyny and Eroticism in the Works of Camil Petrescu 135 Cristian PA CALĂU – Pentru o încercare de redimensionare semantică a tautologiei / For an Attempt at Semantic Re Dimensioning of the Tautology 142 Bogdan Mihai DASCĂLU Emil Cioran Friedgard Thoma sau oglinzile epistolare / Emil Cioran – Friedgard Thoma or the epistolary mirrors 150
II. MISCELLANEA Tteodor PĂTRĂUłĂ – Profesionalitatea profesorului i eficienŃa activităŃii educaŃionale / The Professionalism of the Professor and the Efficiency of the Educational Activity 153 Viorica BANCIU, Virgilia Markert JIREGHIE – Modernizare, globalizare i criză / Modernization, Globalization, and Crisis 158 Cezar Corneliu MANDA – Cre terea calităŃii resurselor umane, condiŃie determinantă a administraŃiei publice / The Increase in the Quality of Human Resources – A Vital Condition in Public Administration 161 Emilia TARCĂU, Vasile MARCU, Corina MATEI, Bianca Luana LUNCAN, Mirela DAN – Sporirea calităŃii vieŃii la persoanele de vârsta a III a prin utilizarea activităŃilor motrice adaptate / The Improvement of Life Quality in Elderly Persons by Using Adapted Motor Activities 168 Marius NICULĂE , Mirela DAN Metode kinetice de normalizare musculo ligamentară în herniile de disc operate / Kinetic Methods of Muscular Ligamental Normalization in Operated Spinal Disc Herniations 176
III. RECENZII / REVIEWS Vasile MAN – Profesorul Aurel Ardelean, Editura RedacŃia PublicaŃiilor pentru Străinătate, Bucure ti, 2009 / Professor Aurel Ardelean, The “Editura RedacŃia PublicaŃiilor pentru Străinătate” Publishing, Bucharest, 2009 181 Veronica Alina CONSTĂNCEANU – Dan Mănucă, Oglinzi paralele, Euro Press, 2008 / Dan Mănucă, Parallel Mirrors, Euro Press, 2008 184 Laura ORBAN – Macea, spiritualitate i folclor / Macea, Spirituality and Folklore 186 SperanŃa MILANCOVICI Francisc Schneider, cu bună tiinŃă (eseuri), Bucure ti, Editura ViaŃa medicală românească, 2009, 67 p. 189
202
IV. CĂRłI PRIMITE LA REDACłIE / BOOKS RECEIVED BY THE EDITORIAL STAFF 191
V. INSTRUCłIUNI PENTRU AUTORI / INSTRUCTIONS FOR AUTHORS 192
VI. FOTOTECA REVISTEI „STUDII DE TIINłĂ I CULTURĂ” / THE PICTURE LIBRARY OF THE „STUDIES OF SCIENCE AND CULTURE” REVIEW 196
ABONAMENTE La Revista Studii de tiinŃă i Cultură pe anul 2009
PreŃul Revistei Studii de tiinŃă i Cultură este de 35 lei/buc.,iar abonamentele pentru anul 2009 beneficiază de reducere 25%. PreŃurile abonamentelor anuale pentru România sunt de 104 lei/an, 4 numere. Cititorii din Ńară pot opta pentru abonamente în lei, astfel: expediind banii în contul UniversităŃii de Vest,,Vasile Goldi ’’din Arad,deschis la B.C.R.Arad , RO34RNCB0015028152520236 pentru RON cu plata în numerar ,la Casieria UniversităŃii de Vest,,Vasile Goldi Arad,B dul RevoluŃiei Nr.94 96, Program: Luni Joi orele 8 11 i 13 15,30 Vineri orele 8 9 i 11 12,30 PreŃurile abonamentelor anuale pentru cititorii din străinătate sunt de 25 euro/an, sau 33 usd/an, 4 numere. Cititorii din străinătate pot opta pentru abonament,astfel: expediind banii în conturile UniversităŃii de Vest,,Vasile Goldi ’’din Arad,deschise la B.C.R Arad; RO07RNCB0015028152520237 pentru EURO RO77RNCB0015028152520238 pentru USD ATENłIE: TrimiteŃi pe adresa www.revista studii uvvg.ro un e mail de notificare de plată,în care să ne comunicaŃi i adresa de expediŃie pentru abonamentul plătit. InformaŃii suplimentare privind efectuarea abonamentelor se pot obŃine la tel.0257/284737,Adam Eugenia.
203
i http://convorbiri literare.dntis.ro/BUCINdec4.html for Procesul urbanizării a distrus societăŃile tradiŃionale. Dialog cu etnologul Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin, Ungaria , interviewer Ofelia Ichim. ii The latest interviews, reportages, announcements regarding the events taking place at the department published in this magazine can be consulted on line: Acesta a fost marele examen al vieŃii… ” transcribed by Anamaria Brad, in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4667&Itemid=26 Calendar cu scriitori , in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4231&Itemid=31 Examen de stat la catedra de română din Seghedin , signed by Anca Butar, in http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=4071&Itemid=30 Sărbătorind România prin cântec i voie bună , signed by Gabriela Enea Elekes, in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=3865&Itemid=27 IdentităŃi pierdute, identităŃi regăsite. ConferinŃă tiinŃifică la Seghedin , in http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=3052&Itemid=26 La Seghedin s au discutat probleme identitare , in: http://www.foaia.hu//index.php?option=com_content&task=view&id=10&Itemid=50 iii Ion Bălu, Studiu introductiv , în Mircea Eliade , Opere , I, Bucure ti, Editura Minerva, 1994, p. XXIX iv Libuše Valentová, Mircea Eliade et l’evolution du conte fantastique roumain , în „Litteraria Pragensia”, vol. 7, 14, 1997 v Mircea Eliade, Încercarea labirintului , traducere i note de Doina Cornea, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1990, p.34
204