A Fost Odata Grigore Moisil.Qxd
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
A FOST ODATÃ… GRIGORE MOISIL www.ziuaconstanta.ro www.ziuaconstanta.ro VIORICA MOISIL A FOST ODATÃ… GRIGORE MOISIL BUCUREªTI, 2002 www.ziuaconstanta.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale MOISIL, VIORICA A fost odatã… Grigore Moisil Moisil, Viorica; Bucureºti: Curtea Veche Publishing, 2002 464 p.; 20 cm ISBN 973-8356-09-1 51(498) Moisil, G. Coperta de DAN STANCIU © CURTEA VECHE PUBLISHING, 2002 pentru prezenta ediþie ISBN 973-8356-09-1 www.ziuaconstanta.ro Motto „…mi-am dat seama, mai mult decât oricând, cã sunt un om ca oricare altul.“ GR. C. MOSIL (scrisoare cãtre pãrinþi) 5 www.ziuaconstanta.ro www.ziuaconstanta.ro Cuvânt înainte Am publicat povestea vieþii soþului meu Grigore C. Moisil în 1979, 6 ani dupã dispariþia sa subitã la Ottawa, Canada, la vârsta de 67 de ani. Vrând acum sã readuc în amintirea cititorilor figura lui, am hotãrât sã republic aceastã carte, completând-o cu noi detalii. Addenda cãrþii cuprinde documente inedite, evidenþiind prieteniile de care s-a bucurat, dar ºi duºmãniile care i-au în- negurat viaþa, împotriva cãrora, dintr-o mândrie demnã, nu a luptat niciodatã. La Biblioteca Academiei am donat, dupã dispariþia lui Gr. C. Moisil, documentele folosite la publicarea prezentului vo- lum cât ºi alte manuscrise, toatã corespondenþa cu matemati- cienii români ºi strãini, cursuri, extrase, aproape tot ce el pãs- tra acasã, în arhiva personalã. Aceste documente alcãtuiesc „Fondul Moisil“ care poate fi cercetat. Toate dovedesc un caracter exemplar, putând servi drept model tineretului de azi. Februarie 2002 VIORICA MOISIL 7 www.ziuaconstanta.ro 8 www.ziuaconstanta.ro Cuvânt înainte la prima apariþie a cãrþii În toamna anului 1960, Grigore Moisil a venit într-o zi aca- sã purtând douã mari pachete învelite în hârtie albastrã. Con- þineau amintirile lui din copilãrie. Fuseserã pânã atunci la o mãtuºã, care, nemaidispunând de loc, i le înapoia. Am aºezat pachetele, nedeschise, într-o imensã ladã plinã cu multe alte amintiri. Profesorul avea obiceiul de a pãstra nu numai toate variantele manuscriselor sale ºi orice notiþe scri- se de mâna lui, ci ºi scrisorile, felicitãrile, adresele de la facul- tate, minister ºi academie, lucrãrile elevilor sãi în manuscrise, ziare vechi cu articole ce-l interesau, o întreagã arhivã care existã ºi astãzi ºi aºteaptã sã fie cercetatã. Dupã dispariþia sa în anul 1973, pãrãsind casa din strada Armeneascã nr. 14, locuitã de noi timp de 27 de ani, am gãsit în aceste pachete, clasate de el, începând de la vârsta de 6 ani: desene, caiete de ºcoalã, carnete cu jurnale sporadice, încer- cãri literare, lucrãri matematice, din timpul ºcolii primare, li- ceului ºi facultãþii. Cu sfialã, emoþie ºi o curiozitate crescândã le-am citit. Am realizat interesul ce l-ar stârni printre cititori publicarea aces- tor amintiri. Cei care au luat contact cu matematicianul ºi lo- gicianul Moisil în cãrþile de specialitate, cei care l-au urmãrit pe umanistul Moisil în „Contemporanul“ ºi „Viaþa Economi- cã“, cei care l-au auzit ºi vãzut pe omul de culturã Moisil, la radio ºi televiziune, vor fi probabil interesaþi sã cunoascã pe- rioada lui de formare. Cei pentru care e necunoscut, vor citi — ca o purã ficþiune — povestea evoluþiei unui copil, bazatã însã pe texte autentice. Tineretul se va regãsi pe sine însuºi, cu toate problemele lui. Spre a avea cât mai multe mãrturii 9 www.ziuaconstanta.ro din aceºti ani, am fãcut investigaþii la rude ºi prieteni. De la fratele lui, Ionel Moisil, am cãpãtat un teanc mare de scrisori pãstrate de tatãl lor, Constantin Moisil: corespondenþa lui Gr. M. cu familia, de la Paris ºi Roma, din anii 1931 ºi 1932. Toate aceste texte inedite formeazã conþinutul primei pãrþi a volumului. Pentru a reda prin acelaºi procedeu desfãºurarea anilor de maturitate, ar fi indispensabilã despuierea amãnunþitã a în- tregii arhive existente. Poate, cu anii, un om de litere, dar ºi de ºtiinþã, o va înfãptui. În partea a doua a volumului sunt consemnate evenimen- tele cele mai semnificative ale vieþii lui Gr. M., de la vârsta de 26 de ani pânã la 67, când, pe neaºteptate ºi prea de timpuriu, viaþa i s-a stins brusc. Succinta ºi sensibila prezentare a cãrþii scrisã de prof. Solo- mon Marcus, de la facultatea de matematici din Bucureºti, mãrturiseºte ataºamentul nedezminþit ce-l manifestã faþã de tot ce e legat de numele profesorului. Toatã gratitudinea mea pentru cãldura ºi bunãvoinþa cu care rãspunde solicitãrilor mele. Mulþumesc Elizei Roman, cercetãtor la Biblioteca Acade- miei, pentru încurajarea ºi ajutorul dat întru elaborarea aces- tei lucrãri despre profesorul ei. VIORICA MOISIL Prezenta ediþie respectã grafia ºi ortografia scrisorilor, notelor, paginilor de jurnal ºi celorlalte texte aparþinând lui Grigore C. Moisil, pãstrându-se pentru mai multã autenticitate chiar ºi une- le greºeli ale acestora, mai ales ale celor din perioada copilãriei ºi adolescenþei. Notele ºi traducerile aparþin autoarei. 10 www.ziuaconstanta.ro FAMILIA MOISIL 11 www.ziuaconstanta.ro 12 www.ziuaconstanta.ro Familia Moisil, pomenitã în documente încã din anul 1758, este originarã din comunele Maieru ºi ªanþ, judeþul Bistri- þa-Nãsãud. Aceste comune fãceau parte din cele douãzeci ºi douã de sate româneºti militarizate de Maria Tereza; în anul 1762 îm- pãrãteasa Austro-Ungariei înfiinþeazã pentru apãrarea grani- þelor cãtre Turcia regimente de grãniceri români pe lângã cele deja existente ale ungurilor. Regimentul nr. 2 de grãniceri ro- mâni transilvãneni, creat în judeþul Bistriþa-Nãsãud, înglo- beazã întâi douãzeci ºi douã de sate româneºti, pentru ca în anul 1784 numãrul lor sã se dubleze. Militarizarea acestor comune a avut ca urmare ridicarea socialã, politicã ºi culturalã a regiunii; a dat posibilitatea ro- mânilor sã-ºi revendice drepturile nerecunoscute pânã atunci; a permis apariþia unor figuri de fruntaºi naþionaliºti români, oameni de bine. Din neamul de plugari al Moisililor s-au ridicat personali- tãþi caracterizate prin idei avansate, spirit de iniþiativã, com- bativitate, patriotism. ªi-au manifestat dragostea de þarã mi- litând pentru dezvoltarea culturii româneºti în domeniul is- toriei, artei ºi matematicii. Strãbunicul lui Grigore Moisil, pe nume tot Grigore Moisil (1816–1891), paroh la Nãsãud ºi vicar „episcopesc“ pentru districtul Rodnei, a fost unul din aprigii susþinãtori ai dreptu- rilor românilor. În 1861, zece ani dupã ce împãratul Franz-Io- sif desfiinþeazã Regimentul nr. 2 de grãniceri din Nãsãud, Grigore Moisil, dupã lungi eforturi, izbuteºte sã obþinã în lo- cul fostului district militar înfiinþarea „Districtului civil ro- 13 www.ziuaconstanta.ro mân al Nãsãudului“. Condus de un cãpitan suprem, distric- tul se bucurã, în sfârºit, de o administraþie în limba românã, cu funcþionari români sau cel puþin cunoscãtori ai limbii ro- mâne. Tot parohul din Nãsãud contribuie la crearea primului liceu românesc din Nãsãud în anul 1863. Strãbunicul meu, bunicul tatii, Grigore Moisil, — povesteºte Gr. M. în anul 1962 reporterului Jean Petrovici de la Studioul „Al. Sahia“ — era preot ºi a fost unul din întemeietorii liceului din Nãsãud. Dacã vrei sã-þi spun un detaliu destul de bizar, el, Grigo- re Moisil ºi cu mine, ne-am nãscut amândoi tot la 10 ianuarie, dar, bineînþeles, în alt an. N-a fost uºor atunci, acum o sutã ºi ceva de ani, sã se înfiinþeze un liceu românesc în Ardeal. S-a înfiinþat la intervenþia unor gru- puri mari de români care voiau asemenea liceu. Printre ei era — nu zic cã erau conduºi — ºi strãbunicul meu, parohul din Nãsãud. Aºa încât, familia mea e din Nãsãud, strãbunicul meu a avut legãturi intime cu înfiinþarea liceului. Eu nu ºtiu, poate fiindcã e strãbuni- cul meu, dar mulþi îl socotesc ca întemeietorul liceului din Nãsãud. Eu n-am avut legãturi cu Transilvania decât mult mai târziu, legã- turi sporadice. Iuliu Moisil (1859–1947), fratele bunicului lui Gr. M., a avut ºi el preocupãri de ordin cultural ºi social. Profesor la liceul din Slatina ºi apoi la cel din Târgu Jiu, a susþinut în acest oraº organizarea de „cercuri culturale“ ºi „bãnci populare“. În anul 1900 înfiinþeazã o „ªcoalã de artã ceramicã“, unde se preconiza, pentru ornamentaþia olãriei, folosirea elementelor decorative autentic româneºti, inspirate din arta þãrãneascã sau bisericeascã. Lucreazã apoi la Bucureºti, la Muzeul de Et- nografie ºi Artã Naþionalã. Este numit în 1910 directorul Mu- zeului Pedagogic al Casei ªcoalelor. Se reîntoarce, dupã pen- sionare, la Nãsãud, oraºul sãu natal, unde participã cu alþi en- tuziaºti la înfiinþarea Muzeului nãsãudean. În anul 1939, la vârsta de 80 de ani, înfiinþeazã Biblioteca culturalã nãsãudea- nã. A fost membru de onoare al Academiei Române. Con- stantin Moisil (1867–1958), tatãl lui Gr. M., cãrturar ºi erudit în domeniul arheologiei ºi numismaticii, este ºi un iniþiator, în þara noastrã, în discipline auxiliare ale istoriei: paleografie, heraldicã, medalisticã, sigilografie. Nãscut la Nãsãud, Constantin Moisil, dupã studii în oraºul natal, urmeazã ªcoala Normalã din Bucureºti. Alexandru Odobescu, directorul ºcolii, vizitând întâmplãtor Nãsãudul, 14 www.ziuaconstanta.ro rãmâne impresionat de activitatea fructuoasã a liceului, în ciuda vicisitudinilor social-politice, ºi oferã absolventului C. Moisil o bursã de studii la ºcoala sa, care echivala cu Faculta- tea de Litere. C. Moisil îºi începe cariera de profesor de istorie la Focºani. Peste un an, cere ministerului sã fie transferat: „chiar ºi în Do- brogea“, provincie pe vremea aceea uitatã de administraþie ºi unde a te stabili echivala cu a te surghiuni. Acest „chiar“ al profesorului Moisil aratã spiritul de frondã al Moisililor, care întotdeauna au înfruntat greutãþile, nu le-au ocolit ºi uneori chiar le-au provocat prin felul lor dârz, intransigent ºi ironic. C. Moisil, acest om discret, sobru ºi de o rarã modestie, se dovedea la nevoie tenace ºi combativ. Este transferat în anul 1899 la liceul din Tulcea; aici nu se mãrgineºte numai la activitatea lui de profesor de istorie. Pa- sionat de arheologie ºi numismaticã, face cercetãri în regiune ºi ajunge la câteva descoperiri importante.