– SUMAR

• Pacea de la București (24 aprilie / 7 mai 1918) și reintrarea României în război (28 octombrie / 10 noiembrie 1918) REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ – CARMEN SORINA RÎJNOVEANU – Cuvânt înainte ...... 1 Publicaţia este editată de Minis­terul Apărării Naţionale, – MADGEARU – Un studiu documentar anonim despre prin Institutul pentru Studii Poli­ exploatarea economică a teritoriului României ocupat de Puterile Centrale ..... 3 tice de Apărare şi Istorie Militară, membru al Consor­ţiului Acade­ – ALIN SPÂNU – Convenția de la Brăila (ianuarie 1918), în analiza miilor de Apărare şi Institutelor maiorului Alexandru Dumitrescu...... 6 pentru Studii de Securitate din cadrul Parteneriatului­ pentru Pace, coordo­nator naţional al – MANUEL STĂNESCU – Problema Dobrogei și Pacea de la București...... 13 Proiec­tului de Istorie Paralelă: NATO – Tratatul de la Varşovia – ALINA PAVELESCU, ȘERBAN PAVELESCU – Dimensiuni teritorial- strategice și economico-militare ale Păcii de la Buftea, București ...... 19 COLEGIUL DE REDACŢIE – VOIN BOJINOV – The of Salonica and the Bulgarian Exodus • Dr. CARMEN SORINA From the First World War ...... 25 RÎJNOVEANU, directorul In­

stitutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară – DUMITRU PREDA – Reintrarea României în război și relațiile • Dr. JÖRG ECHTERNKAMP, cu Antanta (noiembrie 1918 – ianuarie 1919) ...... 29 Centrul de Istorie Militară și Științe Sociale, Potsdam, Ger­ – LUCIAN DRĂGHICI – Acțiuni ale Marelui Stat Major în anul 1918 pentru mania menținerea capacității de luptă a armatei române și reintrarea în război ...... 44 • Dr. RANDY PAPADOPOULOS, United States Department of – CONSTANTIN IORDAN – Documente diplomatice germane despre the Navy și pacea de la București (mai 1918) ...... 50 • Prof. dr. MIHAIL E. IONESCU, Școala Națională de Studii Poli­ – CRISTINA CONSTANTIN – Sfârșitul Primului Război Mondial în tice și Administrative documente din patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” ..... 54 • Col. dr. FLORIN ŞPERLEA, lect. univ., Academia Forţelor – MIHAIL DOBRE – Pacea separată a României cu Puterile Centrale Terestre „Nicolae Bălcescu”, și reacția diplomatică a Antantei. Cazul italian ...... 67 Sibiu

• Colonel (r) dr. PETRE OTU, președinte al Comisiei Române – SORIN CRISTESCU – Tratativele privind încheierea Păcii de la București de Istorie Militară oglindite în memoriile lui Richard von Kühlmann, Al. Marghiloman, • Dr. JAN HOFFENAAR, Karl Helfferich și ...... 75 președintele Comisiei Olandeze de Istorie Militară – Programul științific al mesei rotunde cu tema „Pacea de la București • Prof. univ. dr. ION ȘIȘCANU, (24 aprilie / 7 mai 1918) și reintrarea României în război (28 octombrie Universitatea „Dunărea de Jos”, / 10 noiembrie 1918)”, 7 iunie 2018...... 91 Galați •Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, University • Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitatea București în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. • Comandor (r) GHEORGHE VARTIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710

ISPAIM – REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ 3-4/2020 DE ISTORIE MILITARĂ – REVISTA ISPAIM CONTENTS

• The Treaty of (April 24 / May 7, 1918) and ’s Re-Entry into the War (October 28 / November 10, 1918)

– CARMEN SORINA RÎJNOVEANU – Foreword...... 1

– ALEXANDRU MADGEARU – An Anonymous Documentary Study about the Economic Exploitation of the Romanian Territory Occupied by the ...... 3

– ALIN SPÂNU – The Convention of Brăila (January 1918) Through the Eyes of Major Alexandru Dumitrescu ...... 6

–MANUEL STĂNESCU – Dobruja and the Treaty of Bucharest ...... 13

–ALINA PAVELESCU, ȘERBAN PAVELESCU – Territorial-Strategic and Economic-Military Dimensions of the Treaty of Buftea, Bucharest) ...... 19

– VOIN BOJINOV – The and the Bulgarian Exodus From the First World War ...... 25

– DUMITRU PREDA – Romania’s Re-Entry Into the War and the Relations With the Entente (November 1918 – January 1919) ...... 29

– LUCIAN DRĂGHICI – Actions of the General Staff in 1918 Aiming To Preserve the Fighting Capacity of the Romanian Army and the Re-Entry Into the War ...... 44

– CONSTANTIN IORDAN – German Diplomatic Documents on Bulgaria and the Treaty of Bucharest (May 1918) ...... 50

– CRISTINA CONSTANTIN – The End of in Documents from the “King Ferdinand I” National Military Museum ...... 54

– MIHAIL DOBRE – Romania’s Separate Peace with the Central Powers and the Diplomatic Reaction of the Entente. The Italian Case ...... 67

– SORIN CRISTESCU – The Negotiations for the Conclusion of the Treaty of Bucharest as Reflected in the Memoirs of Richard von Kühlmann, Al. Marghiloman, Karl Helfferich and Vasil Radoslavov...... 75

– The Scientific Programme of the Round Table “The Treaty of Bucharest (April 24 / May 7, 1918) and Romania’s Re-Entry into the War (October 28 / November 10, 1918)”, June 7, 2018 ...... 91

• Redactor-şef: MANUEL STĂNESCU • ALEXANDRU VOICU – redactor • ION MIHAIU – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88

ISPAIM – REVIEW OF MILITARY HISTORY 3-4/2020 HISTORY – REVIEW OF MILITARY ISPAIM B 0691/16.10.2020 Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

CUVâNT ÎNAINTE

În ziua de 7 iunie 2018, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară a orga- nizat, la Cercul Militar Național, masa rotundă cu tema: „Pacea de la București (24 aprilie / 7 mai 1918) și reintrarea României în război”. Activitatea s-a desfășurat ca parte a Programului național al manifestărilor dedicate comemorării Centenarului Primului Război Mondial. Manifestarea științifică a fost prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la semnarea păcii de la București, eveniment care a marcat un moment de turnură în ansamblul participării României la Primul Război Mondial. Agenda dezbaterilor a inclus comunicări susținute de istorici militari, specialiști și reprezentanți ai instituțiilor de profil din țară și străinătate, fiecare aducându-și o contribuție valoroasă la descifrarea și înțelegerea unui capitol important și, deopotrivă, dramatic al istoriei noastre. Intenția organizatorilor a fost de a include comunicările și lucrările prezentate ca parte a unui volum colectiv. Din rațiuni independente de voința noastră, realizarea acestui obiectiv nu a fost posibilă. Prin apariția acestui număr al Revistei de Istorie Militară, dorim să aducem sub lumina tipa- rului câteva dintre contribuțiile susținute în cadrul mesei rotunde și transmise de către autorii acestora pentru publicare. La împlinirea a 100 de ani de la semnarea păcii de la București, un număr al Revistei de Istorie Militară dedicat acestui subiect este binevenit și, deopotrivă, necesar în câmpul cercetării științifice. Ce a însemnat Pacea de la București? Care a fost atitudinea aliaților? Cum s-a reflectat im- pactul revoluției bolșevice asupra evenimentelor din România? Care au fost acțiunile întreprinse de Marele Stat Major pentru a menține capacitatea de luptă a armatei române? Cum a evoluat ideea unirii Basarabiei și cum a fost interpretată aceasta în istoriografia rusă? Cum a influențat chestiunea dobrogeană dinamica negocierilor de pace și care a fost reacția Puterilor Centrale față de Pacea de la București? Acestea au fost doar câteva dintre întrebările ridicate în cursul dezba- terilor și care au permis afirmarea unor interpretări și puncte de vedere inedite și, deopotrivă, valoroase pentru cercetarea istoriografică dedicată acestui subiect. Începând cu sfârșitul anului 1917, situația militar-strategică a României a atins un punct cri- tic. Declanșarea revoluției bolșevice, decretul asupra păcii prezentat de Lenin și ieșirea Rusiei din război au avut efecte imediate ducând la prăbușirea rapidă a frontului estic/rusesc, care inclu- dea, pe componenta sa sudică, frontul românesc. Defectarea aliatului rus a însemnat izolarea de aliații occidentali, România fiind obligată să se confrunte cu două amenințări suprapuse: haosul revoluției bolșevice și presiunile militare exercitate de forțele combinate germano-austro-un- gare. Opțiunile României la acel ceas de cumpănă erau aproape inexistente în lipsa unui ajutor practic din partea aliaților care încercau, însă, cu disperare să mențină frontul românesc activ. Primul-ministru Ion I. C. Brătianu, personalitatea dominantă a anilor de război, a trebuit să consimtă la negocieri cu inamicul ca singura soluție pentru supraviețuirea statală, dar a refuzat să lege numele guvernului său de un tratat care se anunța, în mod evident, cu efecte deosebit de aspre și cu totul defavorabile țării. Guvernările Averescu și Marghiloman, care au urmat demisiei guvernului Brătianu, au avut sarcina de a negocia cu Puterile Centrale și de a găsi soluții care să permită României supraviețuirea într-un context geopolitic și militar dintre cele mai complicate.  Revista de istorie militară  1 Odată cu semnarea păcii de la București, războiul României a luat sfârșit. Pacea de la București a impus țării noastre condiții dintre cele mai dure care au inclus cedări teritoriale, rectificări de frontieră, măsuri obligatorii de demobilizare a armatei, instituirea unui monopol al Puterilor Centrale asupra unor sectoare întregi economice pentru a aminti doar câteva dintre ele. Accep- tarea termenilor tratatului de pace nu a însemnat, însă, o capitulare, chiar dacă acesta era sensul în termeni militari, factorii de decizie politici și militari continuând să ia în considerare și să se pregătească pentru eventualitatea în care forțele aliate vor reuși să modifice balanța militară care să asigure României condițiile pentru reluarea luptelor și eliberarea teritoriului național. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 28 octombrie / 9 noiembrie 1918, în contextul avansării trupelor aliate spre Dunăre, când, prin decizia Regelui Ferdinand, armata română a reintrat în război. În toată această vâltoare militar-strategică, unirea Basarabiei a constituit un moment de referință, un prim pas către desăvârșirea proiectului național care se va concretiza la sfârșitul anului 1918. Actul unirii Basarabiei a fost primit cu mare emoție de întreaga populație româ- nească. Despre acest moment, regele Ferdinand scria reprezentanților basarabeni: „Cu adâncă emoțiune și cu inima plină de bucurie am primit știrea despre importantul act ce s-a săvârșit la Chișinău… Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o dulce mângâiere, să văd după 100 de ani pe frații basarabeni revenind la Patria Mamă”. Problematica basarabeană a fost analizată pe larg în cadrul lucrărilor conferinței, istorici și specialiști militari din Republica oferind interpretări și informații mai puțin cunoscute legate de contextualizarea dosarului unirii Basarabiei și rolul păcii de la București. Contribuțiile prezentate de participanții la masa rotundă vin să confirme complexitatea do- sarului Păcii de la București, dar și semnificația acestuia din perspectiva învățămintelor care pot fi desprinse și care rămân valide și pentru vremurile de astăzi. Alianța cu puterile occidentale nu a fost o opțiune de conjunctură, ci o acțiune care a definit întreg programul de gândire politic și diplomatic al Bucureștilor. A fost expresia convingerii împărtășită de clasa politică, în marea ei majoritate, că legătura cu occidentul este ceea ce ne definește ca națiune și ne garantează recunoașterea intereselor, idealurilor și aspirațiilor naționale. Ieșirea din război și semnarea păcii separate au fost impuse de contextul cu totul nefavorabil din primăvara anului 1918 care a dus la izolarea față de aliații occidentali. Firește, au fost numeroși alți factori care au contribuit la drama din mai 1918, dar aceștia puteau fi gestionați dacă ar fi existat condițiile pentru menținerea legă- turii directe cu statele aliate. În lipsa acestei legături, România nu dispunea de potențial suficient și capacitate militară necesară pentru a continua singură războiul. De ce armata română s-a aflat în această situație? La această întrebare nu se poate răspunde fără a face referire la responsabili- tatea factorilor de decizie politici și guvernamentali care au ignorat sau neglijat, în mod constant, nevoile de înarmare și pregătire a trupelor și au pus întreaga armată în situația de a intra cvasi- nepregătită într-un război de o asemenea anvergură. Lecția păcii de la București este cât se poate de clară și actuală. Într-o confruntare hegemoni- că de mari dimensiuni, România nu are altă soluție decât construirea unui aparat militar puternic și eficient ca parte integrantă a unui sistem de alianțe credibil bazat pe principii și valori comune. În caz contrar, soarta României impusă prin pacea de la București nu mai poate fi tratată doar ca un accident istoric nefericit.

Dr. Carmen Sorina Rîjnoveanu Directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară

2  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Un studiu documentar anonim despre exploatarea economică a teritoriului României ocupat de Puterile Centrale

ALEXANDRU MADGEARU *

Abstract

The study written two weeks after the Peace Treaty of Bucharest by an anonymous Romanian (perhaps an intelligence officer with the possible cooperation of a bank official) was offered to the French Legation in Jassy in order to present the available data on the systematic economic exploitation introduced by the Central Powers armies, especially by the Germans, in the occupied territory of Romania. These data concern the agriculture, the industry, the raw materials, the finances. Particularly interesting are the examples of corruption which added another burden on the inhabitants of the cities and villages. The study was useful for the French and army.

Keywords: Romania, Germany, Central Powers, economic exploitation

În cursul documentării pentru elaborarea este ­intitulat ­„Exploitation économique de la volumului dedicat României în Marele Răz- Roumanie par les Allemands”1. Deși nu este boi, Anul 1918, am depistat un raport care face semnat, am certitudinea că autorul nu este un parte din consistenta serie a celor trimise de membru al Legației Franței, ci un român, de- Ministrul Franței la Iași, contele de Saint-Au- oarece există un pasaj în care se scrie la per- laire, ministrului de externe Stephen Pichon. soana întâi plural despre ceea ce se exploata: Este datat 22 mai 1918 (stil nou). Ministrul „notre bétail, nos forêts, nos pétroles, nos francez preciza că textul, foarte serios și pre- vins et nos fruits”. Având în vedere diversita- cis, este de cea mai mare credibilitate, fiind tea și precizia informațiilor, sunt de părere că util și pentru propaganda franceză. De ace- autorul era un ofițer din Biroul 2 Informații ea a fost trimis sub forma unui raport, la fel al Marelui Stat Major, care a considerat util ca textele semnate de însuși Saint-Aulaire. El ca aliații francezi să obțină aceste date. Este

* Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  3 ­posibilă și ­colaborarea unui funcționar al Băn- proprietății particulare săvârșite de ofițerii ger- cii Naționale, deoarece se face referire la unele mani, preocupați de capturarea obiectelor de date de natură bancară. preț și a sticlelor de vin bun care umpleau be- Studiul a fost expediat la două săptămâni ciurile. Astfel, prințul Stefan von Schaumburg- după semnarea Tratatului de la București, și a Lippe, care înainte de război fusese secretar la fost înregistrat la Ministerul Afacerilor Străine Legația Germaniei la București, conducea je- de la Paris în 19 iunie. Transmiterea sa prin cu- fuirea acelor case unde fusese musafir și unde rier prin Rusia a durat deci trei săptămâni. Se admirase obiectele de preț. În schimbul obiec- poate presupune că raportul a fost adus de acei telor confiscate, administrația oferea altele de 2 ofițeri francezi care, conform altui document , calitate inferioară, dar mult mai scumpe. au plecat de la Iași cu un amplu studiu despre Faptele cu adevărat grave sunt cele pri­ situația din România, adresat Biroului 2 al Ma- vitoare la spolierea sistematică a întregii econo­ relui Stat Major. mii prin: expropriere, rechiziții la prețuri de- Autorul precizează de la bun început că rizorii, amenzi, muncă forțată, raționalizarea a fost imposibilă obținerea de date comple- alimentelor pentru localnici, arendarea pro­ te despre jaful organizat în mod metodic de prietăților cu sume sub prețul normal. S-au administrația germană în teritoriul ocupat. rechiziționat integral carnea, lactatele, ouăle, El face distincția între excesele obișnuite din lâna și 70 % din producția de vin și fructe. S-a timpul conflictului, când „se dezlănțuie bes- ajuns chiar la stabilirea numărului de ouă și de tia umană”, în care bulgarii s-au remarcat prin litri de lapte de vacă datorate de comune, și fi- atrocități, și regimul de ordine instalat de indcă „găinile și vacile nu doreau să se supună forțele germane care în această privință i-au ordinelor de la Kommandatur, proprietarii sau dat la o parte pe aliații lor. comunele erau supuse la amenzi care creșteau Documentarul tratează mai multe subiec- în proporție geometrică”. Proprietățile agricole te de natură economică, dar și referitoare la au fost exploatate în mod direct de armata ger- condițiile de viață ale populației din mediul mană în zonele unde erau dislocate trupele, iar urban și mediul rural. În privința exploatării în restul teritoriului de către etapele germane economice, se arată că s-a procedat imediat și austro-ungare. Proprietățile celor refugiați în la inventarierea tuturor resurselor și bunuri- Moldova au fost puse sub sechestru, iar Banca lor agricole și industriale. Populației i s-a lăsat doar strictul necesar pentru alimentație, restul Generală care avea capital german administra fiind scos din țară de către ocupanți, fie prin aproape toate aceste sechestre. Este adevărat confiscare, fie prin rechiziționare la prețuri de- însă că arendarea proprietăților agricole se pu- rizorii. În plus, s-au confiscat de la persoane fi- tea face uneori în condiții favorabile proprie- zice diverse materiale care serveau la economia tarului, prin mituire. Prețurile de achiziție ale de război, precum cupru, diverse articole de produselor agricole au fost fixate la un nivel îmbrăcăminte, lenjerie de pat, iar casele celor mult prea mic comparativ cu creșterea genera- refugiați în Moldova au fost prădate complet. lă a prețurilor; cele care nu au fost exportate au Dacă mobilele erau prea grele, li se luau tapise- fost revândute la prețuri mult mai mari. Câteva ria și pielea, care se vindeau apoi la negustorii exemple: un litru de lapte cumpărat cu 15 bani de vechituri. În unele dintre aceste case aban- era vândut cu 2 lei, un decalitru de vin, de la 5 donate s-au instalat așa-zise popote, care erau la 80 de lei. Au fost defrișate pădurile statului de fapt locuri unde se desfășurau orgii; în alte și cele aflate în proprietate particulară, în cele case se creșteau porci sau găini, iar altele au fost mai multe cazuri fără plată. Pentru recoltele umplute de excremente. Autorul menționează viitoare, se preconiza ca timp de 9 ani ele să fie și un episod picant: în timpul tratativelor de la vândute integral Puterilor Centrale la prețuri Buftea, Kühlmann și Czernin au dat un supeu fixate de acestea. Bulgaria a cerut 11.000 tone unde „o mică actriță în costumul Evei a încer- de grâu, în caz contrar prizonierii români care cat să obțină retrocedarea Dobrogei, atunci mai rămăseseră în viață după tratamentul in- când ea a crezut că Excelențele lor nu-i mai pu- uman la care fuseseră supuși urmând să fie teau rezista”3. Sunt citate și alte abuzuri ­asupra lăsați să moară de foame. 4  Revista de istorie militară  Ceea ce mai exista din industria româ­ ­exportate de Puterile Centrale vor fi plătite de nească urma să fie mutată în Bulgaria. Mași­ statul român, adică de contribuabilii români”, nile și motoarele au fost luate nu doar pentru inclusiv pagubele suferite de supușii puteri- a crea o industrie în Bulgaria, ci și pentru ca lor inamice sau neutre. De aceste din urmă România să devină complet dependentă de despăgubiri ar urma să fie scutiți cei care vor Puterile Centrale. În același scop, după cum a renunța la cetățenia română și vor emigra într- aflat autorul, se proiecta trimiterea în Germa- una dintre Puterile Centrale. nia a muncitorilor români neangajați. Pierde- Autorul documentarului conchide arătând rea Dobrogei antrena după sine alte efecte eco- că modul în care este tratată România arată nomice grave: pierderea portului Constanța, a care va fi regimul întregii lumi dacă ar fi supu- celor mai importante pescării, și a unei regiuni să Germaniei, dar este neîncrezător în această agricole prospere, iar rectificarea­ frontierei dă- victorie, deoarece „nu se va mai putea găsi alt dea Austro-Ungariei aproa­pe toate pădurile de stat care va repeta crima pe care Rusia a făcut- conifere. În privința transporturilor, România o contra umanității și a ei însăși. Popoarele pierdea controlul asupra Dunării, a porturilor conștiente de pericolul care le amenință vor și flotei dunărene, iar prin convenția asupra învinge Germania și vor distruge edificiul de căilor ferate se pierdea cea mai mare parte a nedreptate și spoliere pe care ea încearcă să-l veniturilor aces­tora. În fine, prin monopolul construiască în Orient. România, care a suferit instituit asupra producției și prelucrării petro- cel mai mult, va obține atunci restituirea pier- lului, se pierdea cea mai mare bogăție a țării, derilor sale și va vedea realizarea aspirațiilor după agricultură. sale naționale”. Autorul documentarului remarcă pe de Realizat la scurt timp după semnarea Tra- altă parte și incredibila corupție de care au dat tatului de Pace de la 7 mai 1918, acest docu- dovadă ocupanții germani. Românii, convinși mentar a contribuit, alături de diverse rapoarte de onestitatea germanilor, spuneau că probabil redactate de diplomații francezi sau de mem- au pierit în război toți nemții cinstiți. El citea- brii Misiunii Militare franceze, la cunoașterea ză cazuri revoltătoare de injustiții, precum cel măcar parțială a ceea ce se întâmpla în Româ- al unui proprietar care cumpărase în urmă cu nia, ajutând la luarea deciziilor de către mi- ani mașini agricole din Germania, și care a fost nisterele de Externe și de Război de la Paris. condamnat, fără a ști de proces, să mai dea fa- Oferind acest documentar Legației Franței, bricantului încă 30.000 de lei. Și alți proprietari guvernul de la Iași își reafirma încrederea în au fost condamnați, fără a se putea apăra, în victoria finală a Ententei, chiar după ce fusese legătură cu diverse afaceri avute cu germani, și silit să semneze pacea separată. care fuseseră de fapt lichidate. Într-o evaluare de ansamblu, în documen- tar se apreciază că valoarea materiilor prime, a produselor agricole și a celor industriale luate NOTE din teritoriul ocupat atinge cel puțin 4,5 mili- 1 Arhiva Națională Istorică Centrală, Fond Mi- arde lei. Din punct de vedere financiar-bancar, crofilme Franța, inv. 1203, rola 90, dosar XV, file este menționată acordarea dreptului Băncii 164-184. 2 Generale de a emite bancnote de valoare ne- Arhiva Națională Istorică Centrală, Fond Mi- limitată în contul stocului de aur în valoare crofilme Franța, inv. 1936, rola 159, cadrele 7-23. 3 de 380.000.000 lei pe care Banca Națională îl Este vorba de dansatoarea și actrița de re- crease la Banca Imperială din Berlin. Populația vistă Marilena Bodescu, născută în 1897. Vezi Al. Marghiloman, Note politice, vol. III, 1917-1918, era obligată să schimbe bancnotele BNR con- București, 1927, p. 494; C. Argetoianu, Memorii. tra celor emise de banca germană la un curs Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de forțat. Pe de altă parte, BNR a fost obligată să ieri, vol. V, partea a V-a (1918), ed. de S. Neagoe, acopere impozitele și contribuțiile de tot felul Editura Machiavelli, București, 1995, p. 30; Sabina datorate de județe și comune. Autorul consta- Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu. tă că „nu doar întreținerea armatei, ci și enor- 1914-1919, Ediția a III- a, de Elisabeta Simion, Ed. ma cantitate de produse și articole de tot felul Humanitas, București, 2014, p. 223.  Revista de istorie militară  5 Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Convenția de la Brăila (ianuarie 1918), în analiza maiorului Alexandru Dumitrescu

ALIN SPÂNU *

Abstract

The Convention of Brăila was an extension of the Armistice of Focșani (November 26 / December 9, 1917), concluded by the Romanian army with the Central Powers (Germany, Aus- tria-, Bulgaria and ) in the wake of the unilateral decision of the Bolshevik government in Russia to cease all hostilities, thus exposing the entire eastern front. The four Russian armies in Romania complied with the order, requesting an armistice and preparing to return home. After about one month, the representatives of the two combatant forces met in Brăila in order to discuss the prolonging of the period of calm and other technical matters.

Keywords: Convention of Brăila, Russia, Central Powers, Major Alexandru Dumitrescu

Convenția de la Brăila este o prelungire a Șefii delegațiilor au fost viceamiralulAlbert ­ armistițiului de la Focșani (26 noiembrie / 9 Hopman2 (Germania) și generalul Oskar decembrie 1917)1, încheiat de armata română ­Hranilovici3 (Austro-Ungaria), respectiv con- cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Un- traamiralul Constantin Bălescu4 (România) și garia, Bulgaria și Turcia), după ce noul guvern căpitan-comandorul L. Fenchau (Rusia). Din bolșevic din Rusia a dispus încetarea unilate- delegația româno-rusă mai făceau parte, între rală a ostilităților și a lăsat descoperit întreg alții, colonelul Nicolae Condeescu5, șeful Biro- frontul de est. Pe acest fond, cele patru armate ului Informații din Marele Cartier General, și ruse din România s-au conformat ordinului, maiorul Alexandru Dumitrescu6 (ortografiat au solicitat un armistițiu și se pregăteau să eronat Dimitrescu). Ele este cel care, ulterior, se întoarcă în patria lor. După aproximativ o a elaborat un material intitulat „Impresii de la lună, reprezentanții celor două forțe comba- Brăila”, care nu este un raport informativ clasic, tante s-au revăzut din nou pentru a discuta impersonal, ci are un stil mai aparte, literar, din prelungirea acalmiei și alte chestiuni tehnice. care se desprinde o realitate crudă a situației Delegațiile erau conduse de personalități și conaționalilor din teritoriul ocupat, dar emană alcătuite din specialiști în diverse domenii, in- și un optimism pentru evoluțiile din perioada clusiv în informații. următoare. Acest material a fost destinat Casei

* Cadru didactic asociat, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti. 6  Revista de istorie militară  Regale și a fost citit, cel puțin, de un consilier Marelui Cartier General. Fiind însărcinat cu militar al regelui Ferdinand, dacă nu chiar de diferite misiuni pe lângă comandamentele de acesta. armată s-a achitat în mod elogios”8 și a propus Alexandru Dumitrescu s-a născut la 13 avansarea sa la excepțional. mai 1885 în Galați, fiul locotenentului Radu și La finalul anului 1917 este numit în dele­ Aneta. A urmat Școala fiilor de militari (1900- gația care a pregătit armistițiul de la Focșani, 1903) și Școala Militară de Ofițeri de Infanterie apoi este inclus în grupul care trebuie să mear- (1903-1905). În perioada 13 septembrie 1904 – gă la Brăila și se îndreaptă spre Galați. De aco- 1 iulie 1905 a fost trimis la un stagiu în armata lo, împreună cu colegii români și aliații ruși, se germană la Regimentul 12 Grenadieri „prințul îndreaptă spre Brăila, unde trebuia să se discu- Carol al Prusiei” nr. 2 Brandenburg și a ur- te prelungirea păcii. Observă că gara Barboși mat cursuri la Academia Militară de la Neisse este „o ruină”9, trece Siretul pe un pod de cale (aprilie – decembrie 1905). Revine în Româ- ferată rămas intact în pofida bombardamente- nia și este repartizat la Regimentul 11 „Siret”, lor, ajunge la pădurea Bădeni („tăiată până la Batalionul 6 Vânători (22 octombrie 1907), ultimul pom”10) și vede că din satul Vădeni au Regimentul 34 „Constanța” (1 aprilie 1908) și rămas „niște grămezi de stuf și pământ, care Școala de subofițeri a Corpului 2 Armată de la indică locul unde, probabil, odinioară se gă- Focșani (8 noiembrie 1908). În perioada mai seau gospodăriile sătenilor acestui sat nenoro- – septembrie 1911 s-a aflat orașul Hirtenberg cos”11. Depășește prima linie, în care se aflau din Imperiul austro-ungar pentru recepția trupe ruse, și ajunge la cele defensive inamice, unor loturi de muniție necesare infanteriei, în- pe care le caracterizează „foarte tari și bine lu- sărcinare de care s-a achitat cu responsabilita- crate”12. Pe drumul până la Brăila a văzut cum te. Ajunge la Regimentul 7 „Prahova” (1 aprilie linia de cale ferată a fost transformată în linie 1912), de unde este detașat la Școala Militară de apărare, iar în rambleu germanii și-au orga- de Ofițeri de Infanterie (mai – iulie 1912). nizat adăposturi „bine amenajate”13 și la fieca- Este cooptat în corpul expediționar care re 30 – 50 metri se vedea câte o ușă și un coș trece Dunărea în Bulgaria în Al Doilea Război fumegând. La intrarea în oraș, în jurul orei 15, Balcanic (iunie – iulie 1913). Nu este scutit de Dumitrescu notează că era o „zi de iarnă fără încercări și, la 20 iulie 1913, a fost atacat prin zăpadă, cu ger uscat. Un cer limpede, o zi cu surprindere de trei bulgari și rănit în trei lo- soare”14. curi (frunte, piept și abdomen), dar i-a pus pe Încep discuțiile între șefii delegațiilor, iar fugă pe atacatori. Pentru aceste fapte a fost de- Dumitrescu are timp să observe viața și ac- corat cu „Virtutea Militară de Aur de Război”. tivitatea orașului ocupat de inamic. Forfota Din 16 iunie 1914 noul loc de muncă este Ma- aparține ocupanților, care caută să se aprovizi- rele Stat Major și cariera sa intră pe un făgaș oneze, în timp de locuitorii români „par niște în care vizibilitatea rezultatelor va fi invers rătăciți într-o lume străină”15 și încearcă să proporțională cu munca depusă. Este reparti- treacă nevăzuți. Atunci când observă unifor- zat la Biroul 5 Informații din Secția Operații, me militare române oamenii rămân uimiți și unde este întrebuințat ca translator pentru cred că au vedenii. „Ce complex de sentimente limbile germană și italiană. trebuie să clocotească în aceste suflete simple Din 15 august 1916, odată cu înființarea și cinstite. Bucuria ce se întipărește pe fețele Marelui Cartier General, Dumitrescu este lor slăbite și îndurerare este de nedescris”16, cooptat în nucleul Biroului Informații din a notat ofițerul român de informații. În anti- această structură. Pentru perioada august – teză, un consilier comercial german, ofițer de decembrie 1916, șeful său, locotenent-colonel marină cu stagii în Anglia, Franța și Extremul Eracle ­Nicoleanu7, a considerat că „modul său Orient, și-a exprimat regretul că, în pofida inteligent de a lucra, calitățile sale distinse, victoriilor militare, administrațiile militare și discreția, puterea de muncă și cunoștințele sale civile din teritoriul ocupat nu au reușit să pă- generale, fac ca acest ofițer să fie socotit prin- trundă în sufletul românilor. Din experiența tre excelenții ofițeri care au adus realeservicii ­ proprie, Bucureștiul „a pierdut nota gingașă de  Revista de istorie militară  7 viață elegantă prin rezerva și abținerea pe care că restabilirea relațiilor diplomatice „se vor o manifestă societatea fină. Nu este cu putință izbi de greutăți mari”25 și că încrederea reci- sufletului german a se infiltra în intimitatea procă va fi posibilă abia în generația ­viitoare. unui suflet cu mentalitate latină”17. Nota de optimism venea de la ideea că, totuși, La prima vedere Brăila „se pare că nu a avut Austria „nu cere de la nimeni nimic”26, ceea ce de suferit stricăciuni”18, dar foarte probabil ca- reprezenta un atú în opinia diplomației habs- sele au rămas întregi doar la exterior, întrucât burgice. majoritatea au fost rechiziționate pentru co- Șeful delegației bulgare, căpitanul-co­ mandamente, cazinouri sau cantonamente. man­­­­dor Serafimoff, l-a abordat pe colo- Dumitrescu are și o mostră de umor involun- nelul Condeescu­ și, după câteva fraze de tar (sau nu), după ce observă că în ziua de Anul complezență, l-a întrebat direct „de ce nu Nou un camion încărca dintr-o casă mobilă de profită România de starea actuală pentru a lua lux, un pian, garderobă, o oglindă mare ș.a. și Basarabia, asupra căreia aveți un drept istoric se întreabă dacă proprietarul român s-a gândit și este pur românească. Așteptați să vă roage să se mute chiar la trecerea din ani. Tot el oferă rușii?”27. Ofițerul român a zâmbit, apoi a răs- și răspunsul: „Acolo locuia însă și un general puns: „Sunt sigur că ascunzi un gând pe care-l german. Probabil că se muta acesta. Se vede ai pe buze și îți vine greu a-l spune. Ei bine, te că se obișnuise cu mobilierul de acolo, pe care ajut eu: d-ta vrei să zici că de ce nu luăm Basa- și-l muta în noua sa locuință… sau poate chiar rabia ca să vă lăsăm Dobrogea. Ei bine, pentru în patria lui!”19. Aprovizionarea cu alimente a a termina cu d-ta, țin să-ți declar că nu a fost populației române lăsa de dorit („duc lipsuri nici un român și nici nu va fi vreunul care să destul de mari”20) după ce vede prăvăliile goale. se gândească o clipă la aceasta. Cunoaștem noi Află de la un brăilean că primesc 200 grame de parodia de la Babadag!”28. Bulgarul s-a retras pâine de persoană la două zile, legumele sunt cu coada între picioare, dar după un timp a puține, carnea lipsește cu desăvârșire, iar za- revenit și a intrat din nou în discuție cu șeful hărul se vinde cu 30 lei/kilogram. Un bătrân Biroului Informații român. De data aceasta angajat al Prefecturii i-a afirmat că o duce foar- și-a exprimat temerea că armata română nu te greu: „Ne persecută și nu ne dă să mâncăm. mai are efective, deoarece mulți tineri au ră- Veniți mai curând, domnilor, că nu mai putem mas în teritoriul ocupat. Răspunsul a fost că sta cu ei!”21. „se înșeală amarnic”29, iar cele mai recente La contactul cu ofițerii inamici, din discuții exemple au fost la Mărăști, Mărășești și Oituz. și atitudinea acestora, s-a constatat lipsa de Cât privește capacitatea combativă, armata combativitate și dorința de a se ajunge la „un română nu avea soldați peste 40 ani, în timp aranjament care să înlăture de fapt definitiv ce în armata bulgară se aflau și de peste 50 de posibilitatea reluării ostilităților pe Marea ani, contingentele tinere se află în rezervă, iar Neagră și frontul român”22. Contraamiralul în Rusia se află „peste 120.000 de transilvăneni, Arif Pașa, șeful delegației otomane, l-a abordat care nu așteaptă decât chemarea noastră”30. pe contraamiralul Bălescu și l-a întrebat dacă Delegațiile discută problemele stringente prin acest armistițiu în curs „putem spera să și se ajunge repede la un acord (Anexa) care, nu mai reînceapă ostilitățile până la sfârșitul în esență, prelungește non-beligeranța, însă nu războiului”23. Atunci când au aflat că forțele ro- reglementează libera navigație pe Marea Nea- mâne, reorganizate și bine înarmate, s-ar putea gră și Dunăre, deoarece delegații româno-ruși baza și pe 40 de divizii ucrainene care au un nu aveau mandat pentru acest subiect. Această spirit războinic dezvoltat, militarii centrali au temă urma să fie discutată în viitor, cu scopul arătat „o și mai mare neliniște”24. de a deschide legăturile culturale și economice Generalul Hranilovici a afirmat că în cercu- între statele foste inamice. rile politice de la Viena se discută despre modul Cât privește starea de spirit a românilor cum, în viitor, se vor restabili relații „amicale” aflați sub dominație inamică, reprezentativ a între statele Puterilor Centrale și cele aflate în fost modul de exprimare la plecarea delegației tabăra adversă. Cercurile militare considerau româno-ruse. Deși unii ofițeri centrali au 8  Revista de istorie militară  ­afirmat în discuții că populația „se simte foarte de ocupație și din ordinul guvernului fu soli- bine cu ei”31, realitatea nu le-a confirmat vor- citat de populația noastră din teritoriul ocu- bele. În fața hotelului unde au fost găzduiți ro- pat. Ofițerul a dat dovadă de multă pricepere, mânii și rușii, în ziua plecării se aflau câteva energie și patriotism, luptându-se întotdeauna sute de soldați aparținând celor patru arma- cu îndârjire pentru punctul nostru de vedere te inamice, pentru a prezenta onorul, dar pe și pentru interesele populației noastre”36. În strada principală se aflau „bărbați, femei, copii pofida insistențelor colonelului Condeescu, – mii de oameni – ca la 10 Mai în București, superiorii nu i-au aprobat înființarea unui bi- cât puteai arunca ochii o mare de capete și rou de informații pe lângă oficiul de legătură. totuși o liniște completă domnește peste tot”32. Astfel, maiorul Dumitrescu a primit sarcina Atunci când automobilele s-au pus în mișcare „a strânge toate știrile asupra vrăjmașului din și au ajuns în dreptul mulțimii „se produce o teritoriul ocupat și de la sudul Dunării, știri mișcare puternică, o clătinare ca o mare zbu- de care Marele Stat Major avea destulă nevo- ciumată de furtună; fiecare vroia să vadă mai ie. Munca, priceperea și dragostea depuse de de aproape pe reprezentanții armatei dragi și maiorul Dumitrescu­ în această direcție sunt scumpe, care se găsea departe de ei. Deodată, mai presus de orice laudă. Ceea ce trebuia ca un singur strigăt, din mii de piepturi izbucni să facă un întreg birou bine organizat a făcut un «ura» formidabil amestecat cu urări «drum maiorul ­Dumitrescu singur și cred că Mare- bun», «cu bine în anul 1918» și «să veniți cu le Stat Major, care la ruperea relațiilor noas- toți cât mai curând», care nu mai conteneau”33. tre cu dușmanul, în luna octombrie 1918, era Ofițerul german care se afla în automobil cu complet orientat asupra situației militare a ­Dumitrescu „se făcuse galben și se învârtea dușmanilor noștri, a știut să aprecieze munca pe scăunelul lui cu multă neliniște”34. Desi- rodnică depusă de acest ofițer în vara și toam- gur, forțele de ordine inamice au început să na anului 1918”37. amenințe și să împingă mulțimea, dar „era o Finalul Primului Război Mondial (noiem- sforțare zadarnică”35. Uralele brăilenilor au brie 1918) îl găsește atașat pe lângă misiunea însoțit delegația română mult timp, oferind germană condusă de colonelul Brandenstein, o atmosferă plăcută și optimistă pentru cei calitate în care a efectuat multe călătorii între prezenți. Brăila și Ploiești, ocazie de a observa starea de Cariera maiorului Dumitrescu va continua spirit și situația din teritoriul ocupat. Continuă în același domeniu și în a doua parte a anului ca atașat pe lângă Armata 5 franceză coman- 1918 a primit sarcina de a fi din nou în con- dată de generalul H. M. Berthelot38, fostul șef al tact cu forțele inamice, fiind trimis în teritoriul Misiunii Militare franceze în România (1916- ocupat pentru a rezolva problema prizonieri- 1918), cu misiunea de „a ne informa asupra lor, refugiaților și altor puncte aflate care tre- retragerii coloanelor germane din România și buiau armonizate. Transilvania, cum și cu o misiune specială de Prin demobilizarea armatei și a Marelui recunoaștere la Budapesta”39. Din 1 ianuarie Cartier General, prevederi ale tratatului de 1919 „și-a reluat vechea sa însărcinare: arma- la Buftea-București (mai 1918), s-a revenit la ta austriacă și germană”40, în cadrul Biroului 1 Marele Stat Major, care trebuia adaptat orga- Informații din Secția IV-a Informații. Cariera nizatoric noilor realități. În noua organizare, sa va fi încununată cu gradul de general de bri- potrivit propunerii colonelului Condeescu, gadă în rezervă, obținut în perioada celui de- s-a înființat Secția IV-a Informații, care avea Al Doilea Război Mondial. în subordine Biroul 1 Informații și Biroul 2 În ce privește materialul „Impresii de la Contrainformații. În perioada iunie – octom- Brăila”, el se constituie într-o prezentare ex- brie 1918, Dumitrescu a continuat să lucreze la trem de reală a situației. În primul rând, este Biroul de legătură cu Puterile Centrale, ocazie evidențiată starea de spirit a inamicului, cu care a desfășurat două activități. În prima a care nu mai era dispus la beligeranță și cău- fost utilizat „pentru diferite intervenții și tra- ta, mai degrabă, o pace care să-i permită ex- tări ce trebuiau făcute cu autoritățile armatei pansiunea economică. În al doilea rând, s-a  Revista de istorie militară  9 ­observat starea de fapt a românilor, dominați sub rezerva ratificării definitive din partea și exploatați de invadatori, care așteptau să ­Comandamentului Suprem al Puterilor Cen- fie eliberați. În fine, încheierea este una opti- trale aliate – următoarele: mistă, manifestația de simpatie a brăilenilor 1. Pe tot timpul cât va dura Armistițiul susține sentimentele patriotice ale ofițerilor de la Focșani toate ostilitățile, operațiunile mi- români (deși, poate, ar fi trebuit să fie invers) și, litare și orice pregătire în acest scop, încetează ­într-un stil literar extrem de atrăgător, a oferit pe întreaga Mare Neagră și contra coastelor, ­beneficiarului impresia unui ascendent moral din partea tuturor. asupra inamicului. 2. Se stabilește o linie dreaptă imaginară Convenția de la Brăila a fost urmată de ne- de demarcație care, plecând de la farul Olinka, gocierile de pace de la Buftea și semnarea unui ce se află la gura brațului Sf. Gheorghe, se ter- tratat la București, în care Puterile Centrale mină la jumătatea distanței între pozițiile tur- au impus României atât cedări teritoriale, cât ce și ruse pe coasta Mării Negre în Asia Mică, și grele concesii economice. Evoluția milita- într-un punct care se găsește aproximativ la ră nefavorabilă a Puterilor Centrale în a doua este de Tirebolu, la 410 și 5` latitudine N și 380 parte a anului 1918 a condus la scoaterea din 56`longitudine E (după Greenwich). luptă a Turciei și Bulgariei, precum și la ofen- Forțele navale și aeriene ruso-române, pre- siva Armatei de Orient franceze către Dunăre. cum și forțele navale și aeriene ale celorlalte țări România a reintrat în război contra Puterilor ale Înțelegerii nu pot depăși, spre Sud, această Centrale, așa încât s-a alăturat Antantei cu linie; tot astfel, nici forțele navale și aeriene ale puțin timp înainte de capitularea Germaniei și celor patru Puteri Centrale aliate nu pot trece sfârșitul Primului Război Mondial. la Nord de această linie de demarcație. Privind retrospectiv, România s-a văzut obligată să solicite armistițiu și să negocieze un * * * tratat de pace nefavorabil cu Puterile Centrale, însă a utilizat toate metodele și mijloacele pen- La sfârșitul dezbaterilor acestei convenții tru a tergiversa finalizarea acestora. În acest reprezentanții Puterilor Centrale: Germania, context, la Brăila s-a derulat doar o etapă din Austro-Ungaria, Turcia și Bulgaria, mai adau- acest plan de temporizare a solicitărilor inami- gă următoarele: ce, multe și extrem de agresive. În paralel, ar- Deoarece plenipotența delegațiilor genera- mata română s-a întărit și organizat, așteptând lilor Scerbaceff și Prezan – prezenți în Brăila la cel mai bun prilej pentru a reintra în luptă ală- 13 ianuarie 1918 (st. n.) – nu acordă acestora turi de Antanta. Finalul anului 1918 a transfor- puterea de a trata și chestiunea liberei navigații mat așteptările și realități, iar Adunarea de la pe toată întinderea Mării Negre și pe Dunăre, Alba-Iulia (1 Decembrie 1918) a consfințit uni- în scopul de a pregăti reluarea legăturilor cul- rea Transilvaniei cu România și desăvârșirea idealului național – România Mare. turale și economice, – tratativele de la Brăila s-au terminat. Reprezentanții Puterilor Centrale, Ger- Anexa mania, Austro-Ungaria, Turcia și Bulgaria, întruniți în Comisiunea de Armistițiu a Mării Convențiune Negre, își exprimă însă dorința ca tratative- Între împuterniciții reprezentanți ai Co- le asupra liberei navigații pe toată întinderea mandamentului Suprem al Puterilor Cen- Mării Negre și pe Dunăre – în scopul de a trale: Germania, Austro-Ungaria, Turcia și pregăti reluarea legăturilor culturale și econo- Bulgaria – de o parte – și între împuterniciții mice – care tratative sunt întrerupte astăzi, să reprezentanți ai generalilor Scerbaceff și Pre- fie reluate cât mai curând la , conform zan, ca (,) comandanți ai Armatelor Ruso-Ro- Armistițiului de la Brest-Litovsk încheiat la 15 mâne de pe frontul român – de altă parte – se decembrie 1917. stabilește, ca o complectare a Armistițiului de la Focșani (9 decembrie 1917 st.n.) – și Brăila, 14 Ianuarie 1918 (st.n.) 10  Revista de istorie militară  Președintele Comisiunii Președintele Comisiei Caraibilor (1908-1909), comandantul navei „Rhine- de armistițiu a Ruso-Române, land” (1909-1911) și ofițer în Biroul Naval Imperial Puterilor Centrale, contraamiral / (1911-1915). Avansat contraamiral (1915), a fost vicemiral/ ss/ Bălescu numit comandantul forțelor de recunoaștere din ss/ Hopman Marea Baltică (1915-1916), consultant în Ministerul general de brigadă / căpitan-comandor / Marinei din Imperiul otoman (șef al Departamentu- ss/ v. Hranilovici ss/ Fenchau lui Operații, 1916), viceamiral (14 octombrie 1917), președintele Comisiei tehnico-navală de la Odessa contraamiral / căpitan / pentru regularizarea traficului în Marea Neagră. ss/ Arif Pașa ss/Adamovitsch La finalul Primului Război Mondial a devenit îm- căpitan-comandor / sublocotenent / puternicit să semneze armistițiul cu Antanta pentru ss/ Serafimoff ss/ Savine forțele germane din Marea Neagră și Marea Medi- locotenent-comandor / sublocotenent / terană. Din iulie 1919 a fost numit șeful delegației ss/ v. Arnim ss/ Copitine germane la Comisia Interaliată Baltică de la Tilsit. comandor / colonel / A trecut în rezervă la 9 martie 1920, dar a rămas ss/ Millenkovich ss/ Condeescu conectat la sporturile nautice și a publicat câteva volume de memorii. maior căpitan-comandor / 3 Oskar Hranilovici von Czvetassin (n. 1867 – d. /ss/ Reefet ss/ Zaharia 1933) ofițer de informații austro-ungar, atașat mi- căpitan / maior / litar la (1907-1911) și București (1911-1913), ss/ Buroff ss/ Dimitrescu comandantul Brigăzii 145 Infanterie, șeful Biroului căpitan / Informații din Marele Stat Major (mai 1914) și șeful ss/ Buehrmann Departamentului Informații din Marele Cartier Ge- căpitan neral (august 1914-aprilie 1917). A fost avansat ge- /ss/ Karakascheff neral de brigadă la 1 mai 1917. 4 Viceamiral Constantin Bălescu (12 ianuarie căpitan / 1864, Turnu-Severin – d. 1929) a urmat Școala Na- ss/ Franke vală din Brest (Franța, 1881-1883), a fost ofițer se- locotenent / cund pe crucișătorul „Elisabeta” (1897), comandan- ss/ baron v.d. Wense tul bricului „Mircea” (1898), comandantul Școlilor sublocotenent / Marinei (1899), comandantul crucișătorului „Eli- ss/ Schlubach sabeta” (1901) și al Diviziei de Mare (1902-1905); avansat contraamiral (1913), a fost numit șeful (Arhivele Naționale Istorice Centrale, colecția Secției Marină din Ministerul de Război (1913- documente personale, presă, dosar 7, f. 83) 1917) și din Marele Cartier General (1917-1918), comandant al Marinei (1 iunie 1918-3 noiembrie 1920); a trecut în rezervă cu gradul de viceamiral. Pentru mai multe detalii, a se consulta: Marian NOTE 1 Moșneagu, Dicționarul Marinarilor Români, Editu- Pentru mai multe detalii, a se consulta: ra Militară, București, 2008, p. 50-53. ­Vasile Popa, cezar Mâță, O soluție controversată: 5 General (n. 17 februarie Armistițiul de la Focșani, în volumul Cronica Vran- 1876, Coşereni, Ialomiţa – d. 11 iulie 1936, Urlaţi, cei II (coord. Horia Dumitrescu), Editura DMPre- Prahova) a urmat Şcoala Militară de Infanterie ss, Focșani, 2001, p. 176-207; Manuel ­Stănescu, Pre- (1894-1896), Şcoala Superioară de Război (1903- liminariile păcii de la Buftea-București. Armistițiul 1905), a efectuat un stagiu în armata austro-unga- de la Focșani, în „Historia”, la adresa: https://www. ră, după care a fost mutat în Biroul Informaţii din historia.ro/sectiune/general/articol/preliminariile- Marele Stat Major și Marele Cartier General (1916- pacii-de-la-buftea-bucuresti-armistitiul-de-la-foc- 1918), perioadă în care a fost avansat locotenent- sani. colonel (15 august 1916) și colonel (1 aprilie 1917). 2 Viceamiral Albert Hopman (30 aprilie 1865, Prin Înalt Decret nr. 2120/920, Nicolae ­Condeescu Olpe – d. 14 martie 1942, Berlin) a lucrat în Ami- a fost avansat la gradul de general de brigadă, apoi ralitate (1901-1905), perioadă în care a fost și atașat a trecut la comanda Corpului 2 Armată (1 aprilie militar naval pe lângă flota rusă din Extremul Ori- 1926), trecut în Statul Major Regal (5 iunie 1927) ent (1904); avansat căpitan de fregată (1907), numit şi numit Şeful Casei Militare Regale (1 aprilie comandantul crucișătorului „Bremen” în Marea 1928), an în care a fost avansat general de divizie  Revista de istorie militară  11 (Înalt ­Decret nr. 810/928). În perioada 14 aprilie 15 Ibidem. 1930 – 18 aprilie 1931 a deţinut funcţia de minis- 16 Ibidem. tru de război în guvernele conduse de , 17 Ibidem, f. 7. George G. Mironescu, din nou Iuliu Maniu şi, din 18 Ibidem, f. 4. nou, George G. Mironescu. Pentru mai multe date 19 Ibidem. despre viaţa şi activitatea sa a se consulta: prof. dr. 20 Ibidem, f. 5. Ştefan ­Grigorescu, Personalităţi ialomiţene: Nicolae 21 Ibidem. Condeescu, în bisăptămânalul de informaţie şi atitu- 22 Ibidem. dine „Ialomiţa”, an IV, nr. 307/21 decembrie 2007; 23 Ibidem. Adina Visarion, Generalul Nicolae Condeescu, per- 24 Ibidem, f. 6. sonalitate militară marcantă a României interbe- 25 Ibidem. lice, Editura Vergiliu, București, 2011; Alin Spânu, 26 Ibidem. Colonelul Nicolae Condeescu, şeful Secţiei Informa- 27 Ibidem. ţii din Marele Cartier General în Războiul de Între- 28 Ibidem, f. 7. gire (1916 – 1919), în volumul Armata română și 29 Ibidem. societatea civilă - studii și comunicări prezentate la 30 Ibidem. sesiunea științifică dedicată Zilei Arhivelor Militare 31 Ibidem. și aniversării a 92 de ani de la înființare Centrului de 32 Ibidem, f. 8. Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice și a 33 Ibidem. 145 de ani de la înființarea Serviciului Istoric al Ar- 34 Ibidem. matei, Pitești, 28 iulie 2012 (coord. c-dor. dr. Marian 35 Ibidem. Moșneagu, col. dr. Petrișor Florea, dr. Cornel Țucă), 36 AMR, fond Memorii, dosar 39, f. 29. Editura Istros, Brăila, 2012, p. 214-217. 37 Ibidem. 6 Pentru mai multe detalii, a se consulta: Alin 38 (n. 7 decembrie 1861, Spânu, Locotenentul-colonel Alexandru ­Dumitrescu, Feurs-d. 28 ianuarie 1931, Paris), general francez. A „un ofițer în afară de comun”, din Biroul Infor­mații absolvit Şcoala Militară St. Cyr (1883), după care a al Marelui Cartier General (1916-1919), în volumul activat în Algeria. Din 1907 şi-a desfăşurat activita- Înfăptuirea și Apărarea României Mari, Mad Li- tea în Statul Major General, subşef al Marelui Stat notype, Buzău, 2017, p. 149-157. Major (1913-1914), comandantul trupelor de rezer- 7 General Eracle Nicoleanu (n. 1872 – d.1943) a vă din regiunea Soissons (1914-1915), al Diviziei 53 absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri (1895) şi a activat în Infanterie rezervă (1915), al Corpului 32 Armată Regimentele 4 Roşiori (1895-1899), 2 Roşiori (1900- (1915-1916). Din 22 septembrie 1916 a fost numit 1903), 2 Călăraşi (1904-1905), 5 Călăraşi (1906), după şeful Misiunii militare franceze în România, până la care a fost transferat la Marele Stat Major, unde a de- 17 mai 1918, după care a fost trimis în SUA (5 iulie ţinut funcţii manageriale. A fost şeful Biroului Infor- 1918), rechemat şi numit la comanda Armatei a 5-a maţii din Marele Stat Major (aprilie 1915 – august (7 octombrie 1918). Pentru mai multe detalii privind 1916) și din Marele Cartier General (august-decem- activitatea sa a se consulta: Dumitru Preda (coord.), brie 1916), prefectul Poliţiei Capitalei (1918-1930) şi Neculai Moghior, Tiberiu Velter, Berthelot şi Româ- comandantul Jandarmeriei (1930-1931). nia, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997; 8 Arhivele Militare Române (în continuare: Generalul H. M. Berthelot 80 de ani după Misiunea AMR), fond Memorii bătrâni-litera D (în continu- Franceză în România 15-16 octombrie 1996, Editura are: Memorii, dosar 39, f. 26. Universităţii din Bucureşti, 1996; Jean-Noel Grand- 9 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în conti- homme, Le général Berthelot et l`action de la nuare: ANIC), fond Casa Regală-Ferdinand (în con- en Roumanie et en Russie méridionale (1916-1918), tinuare: CR-F), dosar 73/1917, f. 2. Vincennes, SHAT, 1999; General Henri Berthelot, 10 Ibidem. Jurnal şi Corespondenţă 1916-1919 (traducere din 11 Ibidem. limba franceză de Oltiţa Cântec), Presa Universitară 12 Ibidem, f. 3. Clujeană, 2000. 13 Ibidem. 39 AMR, fond Memorii, dosar 39, f. 30. 14 Ibidem. 40 Ibidem.

12  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Problema Dobrogei și Pacea de la București

MANUEL STĂNESCU *

Abstract

Dobruja represented and represents a space of great geopolitical importance; also, the ter- ritory between the and the Sea was characterized by a variety of ethnic, religious and cultural interferences. The so-called “Dobruja problem” (a phrase used mainly by Bulgarian historiography and avoided by Romanian specialists) has its origins in a series of geopoliti- cal, ethno-demographic and ideological developments following the Russian-Ottoman war of 1806-1812, ending with the annexation Moldova from the east of the Prut, henceforth called “” in Tsarist Russia, which thus reaches the mouth of the Danube with the border, in the immediate vicinity of Dobruja. Around the Peace in Bucharest of 1913, the Dobruja issue was a real Gordian knot. It exacerbated relations within the Central Powers and prevented finding a faster compromise solution with the Romanian side, interested in gaining as much time as possible, given that es- pecially for Germany the need for a quick clarification of the situation on the Eastern Front was vital. The Dobruja problem would reach a new stage also later, during the peace negotiations.

Keywords: Dobruja, Romania, Romania in WWI, The , Russia and the Central Powers, Balkans

Dobrogea a reprezentat și reprezintă un ruso-otoman din 1806-1812, încheiat cu ane- spațiu cu o mare importanță geopolitică; de xarea Moldovei de la răsărit de Prut, denumită asemenea, teritoriul dintre Dunăre și Mare s-a de atunci înainte „Basarabia”, la Rusia țaristă, caracterizat printr-o varietate de interferențe care ajunge astfel cu granița la gurile Dunării, etnice, religioase și implicit culturale. Așa nu- în imediata vecinătate a ținuturilor dobrogene. mita „problemă dobrogeană” (o sintagmă fo- Datorită poziției strategice de o excepțio­ losită cu predilecție de istoriografia bulgară și nală importanță, Dobrogea devine (cu spriji- evitată de specialiștii români) își are originea nul Rusiei) o țintă pentru imigrările bulgărești, într-o serie de evoluții geopolitice, etno-de- declanșate după 1812, amplificate după 1830 mografice și ideologice consecutive războiului și ajunse la apogeu spre sfârșitul secolului.

* Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  13 Dobro­gea ajunge astfel în centrul propagan- ­etno-demografică s-a schimbat (ponderea et- dei naționale bulgare, deși în ajunul războiu- nicilor români sporind de la 27,5%, în 1880, la lui ruso-otoman din 1877-1878 musulmanii 56,9%, în 1912) și nivelul de dezvoltare econo- continuau să formeze mai mult de jumăta- mică și socială a crescut exponențial (Dobro- te din populația provinciei (170 000 din 300 gea era, în 1912, cea mai urbanizată provincie 000)1. Fără a contesta existența unei „proble- a statului român și singura în care ponderea me dobrogene” pentru perioada 1878-1940, etnicilor români era mai mare în mediul urban specialiștii atrag atenția că punctul de vedere decât în cel rural)4. Cele două conflicte regi- acceptat de istoriografia bulgară plasează ori- onale care au zguduit peninsula Balcanică în ginea litigiului româno-bulgar de după stăpâ- ajunul Primului Război Mondial au prilejuit, nirea otomană în clauzele Tratatului de la Ber- printre altele, reacutizarea problemei dobro- lin (1878), anume în faptul că statului român gene și revenirea acesteia, după mai bine de i-a fost impus de către Marile Puteri un schimb trei decenii, la rangul de chestiune general-eu- nedorit de teritorii (Basarabia de sud contra ropeană5. Dobrogea de Nord), ceea ce ar fi generat și În ajunul ostilităților, în 1912, Titu Maio- amplificat tendințele expansioniste ale Româ- rescu declara că România își va păstra neutrali- niei la sud de Dunăre, materializate în 1913 tatea în cazul unui conflict între Uniunea Bal- prin anexarea Dobrogei de Sud (Cadrilaterul), canică și statul otoman, „întrucât nu va fi vorba fapt care ar fi adâncit clivajul româno-bulgar. de schimbări teritoriale”6. Soluția ideală din În viziunea istoricilor bulgari, soluția găsită în punct de vedere românesc era îmbunătățirea 1940 (restabilirea graniței din 1912 și efectua- situației populației neturcești din imperiul rea unui schimb de populație) a reprezentat o otoman, în cadrul statu-quo-ului teritorial. reparație doar parțială a unei nedreptăți istori- O asemenea soluție, care nu mărea teritoriul ce făcute Bulgariei2. și puterea statelor creștine din sudul Dunării, Hotărârile Congresului de la Berlin în dar lărgea drepturile populației aromâne din privința Dobrogei (anume împărțirea provin- Balcani, venea în contradicție cu planurile ciei între România independentă și Bulgaria expansioniste ale Serbiei, Greciei și Bulgariei, autonomă) au reușit să nemulțumească ambele cât și cu intențiile uniformizatoare și centra- părți. România, afectată pe pierderea Basarabi- lizatoare ale Junilor Turci. Având în vedere ei de Sud, a protestat atunci când Silistra a fost probabilitatea destul de redusă în sensul mate- acordată Bulgariei. În 1879 Carol I îi scria tată- rializării acestor speranțe românești, ideea de lui său: „Silistra este cheia Dobrogei și noi nu a revendica Dobrogea meridională neobținută putem avea Dobrogea, iar cheia să fie la altci- la Berlin câștiga tot mai mult teren în mediile neva”3. Nici vecinii de la sud nu erau mulțumiți politico-diplomatice românești7. de faptul că 2/3 din teritoriul Dobrogei intra- Bulgaria și-a reafirmat dorința de anexări se în componența României. Naționalismul teritoriale în Balcani și în cadrul tratativelor omniprezent în a doua jumătate a secolului al de pace de la Brest-Litovsk, purtate de Puterile ­XIX-lea oferise elementului etnic bulgar pre- Centrale cu proaspătul regim bolșevic, unde a misele unei ample ofensive culturale, etno-de- participat o delegație bulgară, condusă de pre- mografice și politice în spațiul est pontic. mierul Vasil Radoslovov. Spre nemulțumirea Statele succesoare ale Imperiului Otoman aliaților săi, delegația bulgară a purtat discuții au încercat să-și consolideze pozițiile în Do- separate cu sovieticii, solicitând recunoașterea brogea, nu doar prin exproprieri, colonizări aspirațiilor proprii, ceea ce venea însă în și imigrarea mai mult sau mai puțin forțată a contradicție cu principiul „fără anexiuni și minoritarilor, ci și prin masive intervenții în despăgubiri”, clamat de sovietici, astfel încât zonă. Astfel, modernizarea portului Constanța aceștia din urmă se declarau de acord cel mult și construirea unor căi de comunicații aferente cu organizarea unor consultări populare în (podul de la Cernavodă-Constanța) au repre- teritoriile revendicate de guvernul de la Sofia. zentat realizări importante ale administrației Au existat încercări ale diplomației bulgare de românești. Populația a crescut semnifica- a trata și cu autoritățile de la Kiev, având ca fi- tiv, de la circa 150 000 la 384 000, structura nalitate colaborarea în vederea realizării unei 14  Revista de istorie militară  joncțiuni teritoriale ucraineano-bulgare la gu- ­răscumpărare a posesiunii Dobrogei de Nord, rile Dunării, prin alipirea Basarabiei la Ucraina fapt care ar fi fost acceptabil și pentru români, și, respectiv, a Dobrogei la Bulgaria. Nerezol- având avantajul că ar fi dus la restabilirea varea problemei dobrogene în sensul dorit de situației economico-financiare ale Bulgariei11. Sofia la Brest Litovsk a avut ca rezultat părăsi- Cu toate astea, Kuhlmann i-a permis lui rea conferinței de către Vasil Radoslovov8. Czernin să domine întâlnirea cu Averescu Pentru a pregăti principalele condiții de și să prezinte pretențiile complete ale Pute- pace ce aveau să fie prezentate României, rilor Centrale, într-o manieră care să nu lase miniștrii de externe ai Germaniei și Austriei, nicio îndoială că dacă vor fi refuzate, „noi Richard von Kuhlmann și contele Otokar von vom ataca”. Averescu a fost șocat când a auzit Czernin, s-au întâlnit cu generalul Ludendorff condițiile, dintre care unele fuseseră omise sau la Berlin pe 4 februarie și au convenit, în ches- minimalizate la întâlnirea cu Mackensen. În tiunea Dobrogei, ca teritoriul respectiv să fie opinia lui, cedarea Dobrogei era „cu deosebi- cedat în totalitate Puterilor Centrale. La 18 fe- re imposibilă”. Întâlnirea de doar două ore nu bruarie, Mackensen s-a întâlnit cu proaspătul s-a soldat cu nimic. În opinia multor oficiali, premier Averescu la cartierul general amplasat având în vedere că cedarea Dobrogei de nord, în palatul prințului Știrbey de la Buftea. Întâl- a portului Constanța și a căii ferate erau total nirea a fost cordială și Averescu a lăsat senzația inacceptabile, războiul avea să continue12. că e deschis la negocieri. Într-o singură La finalul întâlnirii, contele Czernin l-a ru- privință era însă ferm: cererea de a ceda toată gat pe Averescu să-i stabilească o întâlnire per- Dobrogea avea să contribuie la eșecul tratati- sonală cu regele Ferdinand. Întâlnirea a avut velor de pace. Partea germană era convinsă că, loc la 27 februarie, în apropiere de Mărășești, dacă se cerea doar regiunea de la sud de calea în trenul regal. Într-o discuție de 45 de minu- ferată Cernavodă-Constanța, Averescu avea să te, „între 4 ochi”, contele a fost extrem de dur, accepte toate celelalte condiții. Era limpede că cerându-i să accepte toate condițiile în 48 de Dobrogea reprezenta nodul gordian al trata- ore. În caz contrar, reluarea luptelor avea să tivelor. În vreme ce Germania, Austro-Unga- însemne „sfârșitul României și al dinastiei”. ria și Turcia nu se opuneau unui compromis Intimidat, Ferdinand a răspuns că va permite în această privință, bulgarii erau împotrivă. Ei ca tratativele să se poarte ținând cont de Do- afirmau că toată Dobrogea le aparține. A le re- brogea veche, dar că întreaga provincie nu va fuza acest drept risca să împingă Bulgaria în putea fi cedată și niciun cabinet nu va accepta brațele Antantei. Berlinul și Viena se aflau în- asta. În acel moment, Czernin l-a propus pe tre ciocan și nicovală9. Marghiloman și a reiterat termenul de 48 de La 24-25 februarie, miniștrii de externe ai ore13. După vizita lui Czernin, în condițiile în Germaniei și Austro-Ungariei, la insistențele care războiul părea o certitudine, Averescu și-a lui Ludendorff, care preciza că „lămurirea ati- exprimat acordul în privința unei înțelegeri cu tudinii României e mai importantă decât pacea Rumcerod-ul, menit să asigure într-un fel spa- cu Lenin și Troțki”, s-au deplasat la București tele armatei române14. pentru a se întâlni cu Averescu. Kuhlmann a Atunci când Ludendorff i-a ordonat lui fost surprins să afle că Mackensen prețuia ar- Mackensen să înceapă operațiunea de ocupa- mata română și considera ocuparea Moldo- re a Moldovei, s-a lovit de opoziția kaiserului vei ca fiind foarte dificilă în cazul denunțării Karl, care se împotrivea reluării ostilităților armistițiului. El se întreba dacă este responsabil doar pentru a „satisface dorința neînfrânată „să sacrifici foarte mult sânge german pentru a de cucerire a Bulgariei”. El a declarat că avea obliga România să cedeze Bulgariei toată Do- să permită participarea forțelor austro-ungare brogea”10. Într-un document datat 28 februarie doar dacă românii refuzau un acord care le ga- și semnat de Richard von Kuhlmann, acesta ranta Dobrogea de nord. Alarmat, Mackensen prevede următorul modus vivendi în privința a precizat că fără cooperarea austriecilor, ofen- Dobrogei nordice, aflate în componența sta- siva avea să se oprească în scurt timp, iar rezul- tului român de la 1878: România să plăteas- tatul „le va părea românilor ca o victorie”. Într-o că, la modul propriu, o importantă­ sumă ca scrisoare către cancelarul german, Kuhlmann  Revista de istorie militară  15 aprecia că incapacitatea de a impune un ulti- Bulgarii țin cu orice preț să stăpânească și acea matum avea să pună Puterile Centrale într-o parte a României care ne-a fost dată la Congre- „poziție caraghioasă și periculoasă”. În cele din sul de la Berlin. Dacă se agită acum bulgarii pen- urmă, Karl a acceptat să trimită trupe dar nu- tru Dobrogea e un semn vădit că nici aliații lor, mai după ce Czernin a promis că, dacă Româ- austro-germanii, nu consimt să le facă plăcerea nia continua să refuze, liderul conservator Ale- de a-i vedea instalați la Constanța noastră. După xandru Marghiloman avea să fie trimis la Iași întrevederea țarului Ferdinand cu împăratul pentru a oferi o soluție de compromis potrivit Wilhelm la Cernavodă și după vizita monarhu- căreia România putea să păstreze Dobrogea de lui german la Sofia, bulgarii aveau speranța că nord. Czernin a recunoscut că „aceasta ne-ar au obținut prada dorită. Țipetele lor de-acum pune într-o poziție dificilă față de bulgari, dar după Dobrogea dovedesc că s-au înșelat într- o vom folosi în ultimă instanță”15. adevăr. Căci sunt semne vădite că noii lor aliați La 19 februarie/4 martie 1918, proaspăt nu voiesc și nu se gândesc să facă din Dobrogea numit în funcție, în- românească o provincie bulgărească”19. ainta un memoriu Puterilor Centrale, cu pri- Pentru a atenua sentimentele de frustrare vire la Dobrogea (elaborat, conform propriilor în rândul opiniei publice bulgare, Richard von însemnări, în colaborare cu istoricul Dimitrie Kuhlmann a vizitat Sofia, chiar la 8 mai 1918, Onciul)16 în care preciza: „Preluată de români și a reiterat premierului Vasil Radoslavov dis- într-o stare de părăsire jalnică, în cea mai ponibilitatea Germaniei de a satisface reven- mare parte ca pășune, Dobrogea a înflorit sub dicările Bulgariei în Dobrogea, cu condiția administrația română la o bună stare materială unei înțelegeri bulgaro-otomane și a unor con- și la o înflorire culturală, în care a fost găsită cesii economice din partea Bulgariei față de la izbucnirea acestui război nefericit. [...] Tot ­Germania20. ce s-a făcut și s-a creat în această privință cu Din cauza refuzului îndârjit al Germaniei mari investiții de capital care apasă azi datori- de a-și da consimțământul pentru anexarea în- ile de stat ale României este operă românească tregii provincii la Bulgaria, guvernul Radoslav­ și muncă de cultură românească. [...] În abia 38 a inițiat crearea de organizații și comitete de ani de administrație românească s-a creat populare bulgărești în Dobrogea; la Babadag în toate domeniile de cultură materială și spi- lua astfel ființă Consiliul Popular Central Do- rituală mai mult decât este dovedit în cele 12 brogean care ar fi numărat peste 300 de comi- secole care au trecut de la sfârșitul stăpânirii tete cu circa 10 000 de membri. Conducăto- romane până la redobândirea de către români”. rii săi afirmau hotărârea de a se împotrivi cu Astfel, încheia Marghiloman, „Dobrogea este arma în mână oricărei încercări de a restabili un teritoriu românesc nu numai prin majorita- administrația românească. În această atmosfe- tea populației și dezvoltarea ei istorică, ci și ca ră au fost organizate două faimoase congrese urmare a tot ceea ce a devenit sub administrație ale „popoarelor din Dobrogea” la Babadag – românească, o creație nouă și absolut româ- decembrie 1917 și iulie 1918 – prin care, in- nească, făurindu-se prin hărnicie și muncă de vocând principiul autodeterminării, se sugera cultură românească, dintr-o pășune deșartă un opiniei publice internaționale „dorința locui- teritoriu de cultură înfloritor”17. torilor din dreapta Dunării de a se uni cu sta- Două zile mai târziu, la 11/24 februarie tul bulgar”. O precizare: din cei 270 de delegați 1918, Ottokar von Czernin îi comunica lui nici unul nu era de etnie română21. Marghiloman decizia Puterilor Centrale pri- De altfel, Puterile Centrale făceau presiuni vind soarta Dobrogei: „Pierdeți toată Dobrogea pentru o înțelegere turco-bulgară privind Do- [...] Se dă înapoi bulgarilor ce le-ați luat în 1913. brogea. În replică la lipsa de disponibilitate a Cealaltă parte o oprim pentru noi toți; aceasta bulgarilor pentru concesii teritoriale (aceștia este o afacere a noastră, pentru mai târziu”18. invocând extinderea Imperiului Otoman în Presa din România a sesizat faptul că exis- Caucaz în urma Păcii de la Brest-Litovsk), re- tau divergențe în sânul Puterilor Centrale cu prezentantul turc comunica guvernului de la privire la Dobrogea. „La Sofia – scria ziarul Berlin că Dobrogea de Nord trebuia să rămână Mișcarea – se agită din nou chestia Dobrogei. sub condominium atâta timp cât Bulgaria nu 16  Revista de istorie militară  renunța la teritoriile cedate de către Imperiul aceeași formă de stat în care a intrat în război. Otoman în 1915, în momentul intrării în răz- Germania și Puterile aliate cu ea au salutat și fa- boi. În plus, demnitarul otoman își făcea cu- vorizat pacea română. Căci, cu trecerea Româ- noscută intenția de a ridica și problema Traciei niei în sistemul statelor Europei Centrale, ma- de Vest, în eventualitatea că Bulgaria avea să rea și importanta problemă a definitivei liniști obțină Egeeană (cu Salonicul) pe în Balcani a intrat pe calea rezolvării. Pe când seama Greciei22. Pacea de la București din 1913 purta în sine În același timp, liderii bulgari desfășurau germenele unui nou război, de la cea de acum în străinătate o intensă propagandă pentru a e de sperat că e punctul de plecare a unei lun- demonstra „drepturile” lor asupra Dobrogei. gi perioade de pace în Balcani, care prea multă La Berlin, dr. Rizov, ministru și persoană de în- vreme a fost un colț de frământări pentru Eu- credere a țarului Ferdinand de Coburg, publica ropa”27. Cotidianul Pester Lloyd (de limbă ger- un atlas care explica în patru limbi europene mană care apărea în Ungaria) aprecia că „legă- istoria Bulgariei în diferite epoci – ideea prin- turile noastre cu România vor fi determinate de cipală fiind aceea că numai cedarea Dobrogei modul cum această țară își va statornici politica va putea reprezenta baza viitoarei înțelegeri ei față de noi. Ispita unei politici de duplicitate cu Bulgaria. Autoritățile române au răspuns între Puterile Centrale și Rusia nu va mai momi cu propria propagandă. La Paris se crease, din România și interesul primordial de stat o va sili inițiativa lui , Consiliul Național și mai mult ca în trecut să caute sprijin la noi și al Unității Românești. Principalele ziare erau să solicite bunăvoința noastră... Noi nu dorim „Neamul românesc”, care apărea la Iași și „la decât un vecin care să respecte credința și pa- 23 Roumanie” care apărea la Paris . cea, iar nu care stă la pândă ca un tâlhar”28. Pentru a amplifica presiunea asupra Româ- Noul guvern, condus de Alexander Mali- niei, la 2 mai 1918 generalul Zekov îi cerea lui nov, care avea să joace pe lângă Antantă un rol Vasil Radoslavov să nu recunoască, în numele similar jucat de Marghiloman pe lângă Pute- Bulgariei, unirea Basarabiei cu statul român, rile Centrale, și-a propus ca obiectiv imediat decât cu condiția garantării autonomiei admi- obținerea întregii Dobroge. Germania și Aus- nistrative, economice, școlare și bisericești a tro-Ungaria, în ciuda protestelor bulgare, pro- zonelor din Basarabia locuite de etnici bulgari. miteau României Dobrogea de nord în schim- Semnarea Păcii a lăsat însă în suspensie pro- bul neutralității, care devenise un obiectiv de 24 blema Basarabiei . politică externă important în vara anului 1918, Pacea de la București acorda Bulgariei doar când slăbiciunea tot mai accentuată a Puterilor partea de sud a Dobrogei puțin mai mare decât Centrale devenise o certitudine. Cadrilaterul, în restul provinciei fiind instituit În preajma încheierii Păcii de la București, un condominium între cele patru puteri. Ne- chestiunea Dobrogei a reprezentat un adevărat dobândirea întregului teritoriu al Dobrogei a nod gordian. Ea a acutizat relațiile din interi- reprezentat o lovitură pentru guvernarea Vasil orul Puterilor Centrale și a împiedicat găsirea Radoslavov, care s-a și prăbușit, la finalul lunii 25 unei soluții de compromis mai rapide cu par- iunie 1918 . tea română, interesată să câștige cât mai mult Presa Puterilor Centrale a discutat pe larg timp, în condițiile în care îndeosebi pentru semnarea Păcii de la București. Așa cum era Germania necesitatea unei clarificări rapide a de așteptat, în Germania înțelegerea a fost pri- situației pe frontul de est era vitală. Problema mită cu entuziasm. Taegliche Rundschau scria: Dobrogei avea să cunoască o nouă etapă și ul- „S-a făcut începutul rezolvării chestiunilor terior, în timpul tratativelor de pace. balcanice în sensul Puterilor Centrale. Anglia, Franța și Rusia, care înainte de război abuzau de Balcani pentru interesele lor politice, au fost NOTE excluse, și situația se poate statornici dacă s-ar 1 George Ungureanu, Evoluția problemei dobro- 26 stinge focarele ce există încă în acele locuri” . gene în anul Marii Uniri, în Corneliu Postu, Petrișor Ziarul Norddeutche Allgemeine Zeitung arăta Florea, Cornel Popescu (coordonatori), Armata ro- că „România încheie pace în aceeași formă în mână și Marea Unire. Studii și articole prezentate la  Revista de istorie militară  17 sesiunea națională de comunicări științifice Pitești, 15 Glenn E. Torey, op. cit., pp. 307-308. iulie 2018, Editura Militară, București, 2018, p. 194. 16 Alexandru Marghiloman, Note politice, edi­ 2 Ibidem, p. 194. ție îngrijită de Stelian Neagoe, vol. III (1918-1920), 3 Hristofor Hesapciev, Amintirile unui fost di- București, Editura Machiavelli, 1995, pp. 94-95. plomat bulgar în România (1905-1910), Editura 17 Valentin Ciorbea (coord.), op. cit., p. 36, apud Fundației Pro, București, 2003, p. 79. Viorica Moisuc, Basarabia, Bucovina, Transilvania. 4 George Ungureanu, op. cit, pp. 194-195. Unirea din 1918. Documente, București, Departa- 5 George Ungureanu, Șapte ani dramatici din mentul Informațiilor Publice, 1996. istoria Dobrogei (1912-1919), în Valentin Ciorbea­ 18 Al. Marghiloman, op. cit.pp. 53-54. (coord.), Dobrogea 1878-2008. Orizonturi deschi­e de 19 Ion Agrigoroaiei, România în fața pretențiilor mandantul european, Editura Ex Ponto, Constanța, Bulgariei asupra Dobrogei (1917-1918), în Mihai 2008, pp. 391-392. Lupu (coordonator), Dobrogea. Repere istorice, Edi- 6 , România, Războaiele balcani- tura Europolis, Constanța, 2000, p. 114. ce și Cadrilaterul, ediție Stelian Neagoe, București, 20 George Ungureanu, op. cit., p. 200. 1995, p. 161. 21 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Do- 7 George Ungureanu, op. cit., pp. 194-195. brogei, Eidtura Ex Ponto, Constanța, 1998, pp. 389- 8 Ibidem, p. 196 390. 9 Glenn E. Torrey, România în Primul Război 22 George Ungureanu, op. cit., p. 199. Mondial, București, Meteor Publishing, pp. 305-306 23 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 10 Ibidem, p. 306. 391. 11 George Ungureanu, op. cit., p. 196. 24 Ibidem, pp. 199-200. 12 Glenn E. Torrey, op. cit., p. 307. 25 Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor, 13 Ibidem, p. 307. București, 1987, p. 206. 14 Pe larg despre acordul Averescu-­Racovski 26 Arhivele Militare Naționale Române, fond Mi- în Petre Otu, Mareșalul . Mi- crofilme, rola II 1.2602, cd. 20. litarul, omul politic, legenda, Editura Militară, 27 Ibidem, cd. 20-21. București, 2005, pp. 221-225. 28 Ibidem, cd. 21.

18  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Dimensiuni teritorial-strategice și economico-militare ale Păcii de la Buftea, București

ALINA PAVELESCU * ȘERBAN PAVELESCU **

Abstract

Just like the Treaty of Brest-Litovsk (March 3, 1918), The Treaty of Buftea (Bucharest), signed on May 7, 1918, translated into international law a state of affairs brought into existence by the collapse of the former Tsarist Empire. The revolutions of 1917, which shook the huge Tsarist Empire from its very foundations, and the disintegration of the administrative and military structures made impossible any resistance on the eastern front, which stretched from the Baltic Sea to the Black Sea. On the , where there were deployed almost one million Russian soldiers, the situation was even more serious, given that the Romanian government faced not only the presence of foreign troops on its national territory, but also the possibility of a war on two fronts due to the disorganization, anarchization and communization of Russian military units. In this context, the Armistice of Focșani (December 1917) and the beginnings of the negotiations for a separate peace represented unavoidable steps.

Keywords: Romania, Treaty of Bucharest, World War I, Treaty of Brest-Litovsk, Central Powers, Tsarist Empire

Alături de Tratatul de Pace de la Brest rezistență organizată pe frontul ce se întindea Litovsk (3 martie 1918), Pacea de la Buftea, în estul continentului european de la Balti- București (7 mai 1918) traduce în texte de drept ca la Marea Neagră. Pe frontul românesc, cu internațional o stare de fapt asociată prăbușirii aproape 1 milion de soldați ruși dislocați pe ordinii politice și dezintegrării fostului impe- teritoriul rămas sub controlul autorităților de riu țarist. Revoluțiile anului 1917 ce au zguduit la Iași, situația era cu atât mai gravă cu cât fac- din temelii imensul imperiu rus, dezintegrarea torii de decizie români s-au confruntat nu doar atât a structurilor administrativ-statale dar și a cu realitatea conflictului militar și cu prezența celor militare au făcut practic imposibilă orice trupelor străine pe teritoriul național dar și cu

* Director adjunct, Arhivele Naționale ale României. ** Cercetător științific gr. II, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  19 perspectiva angrenării într-un conflict pe două în sfera de influență a confederației central- fronturi în contextul dezorganizării, anarhi- europene, pretențiile germane sunt măsurate, zării și comunizării unităților militare ruse, în est și în sud-est lucrurile se schimbă de o aliatul de până atunci. În acest context, orice manieră radicală. În est, planurile germane ce speranță de rezistență, solicitată, de altfel, de vizează anexarea unei părți importante a teri- către aliații occidentali, reprezenta o utopie toriului polonez aflat sub control rus, a Cur- primejdioasă menită a conduce la dezastru landiei și Lituaniei precum și crearea unui stat și distrugere și a pune sub semnul întrebării ucrainean independent urmăresc împingerea însăși existența statului național român. Rusiei departe de scena politică europeană2. În acest context încheierea armistițiului de Ele vor intra în coliziune directă cu obiecti- la Focșani (decembrie 1917) dar și debutul ne- vele estice ale monarhiei dualiste care vizau gocierilor pentru încheierea unei păci separate reconstituirea statului polonez sub dominație reprezintă etape obligatorii ale unui joc politic și control său.3 Aceeași concurență poate fi impus și fără alternativă. observată și în planurile vizând sud-estul eu- Demersul de față își propune să examineze ropean unde dominația germană de natură co- circumstanțele în care a fost negociat tratatul lonială intra în coliziune cu dorințele de ane- de la pace de la București și au fost stabilite xare și control ale monarhiei dualiste dar și cu prevederile sale din perspectiva țelurilor po- interesele teritoriale, politice și economice ale litice, militare și economice ale beligeranților aliaților bulgar și turc. Puterilor Centrale, din cea a contextului po- Intrarea României în război în august 1916 litic, militar și strategic în care s-au derulat a condus la o revizuire a acestor planuri stra- negocierile de pace precum și din punctul de tegice care va fi cuantificată ca atare în cadrul vedere al consecințelor acestuia. conferinței de la Kreuznach din mai 1917.4 Re- Țelurile de război, modelul de ordine considerarea proiecțiilor asupra configurației internațională propus de Germania aliaților săi viitoare politico-teritoriale și diplomatice a în contextul unei victorii în conflagrația mon- Europei de Sud-Est includea România în sfe- dială au fost precizate în septembrie 1914 de ra de influență a Austro-Ungariei stabilind către cancelarul german Bethmann Hollweg și preponderența germană în Polonia, Curlandia ulterior cuantificate într-o serie de conferințe și Lituania. Cu toate acestea Germania solicita de stat din toamna și iarna anului 1915. Or- și obținea o influență economică extensivă în dinea politică postbelică europeană urma a România în ceea ce privește posesia și exploa- fi structurată în jurul unei vaste confederații tarea resurselor minerale (cu deosebire pe- și uniuni vamale germano-austro-ungare ce trol), a navigației pe Dunăre și a căilor ferate. urma să domine spațiul central-european și să Conferința reprezenta, în aceste condiții, un devină un pol de putere esențial al noii ordini triumf al Asociației pentru protecția interese- mondiale.1 De altfel, în conformitate cu aceas- lor germane din România. Ecuația intereselor tă viziune, la nivelul conferințelor ministeriale Puterilor Centrale în ceea ce privește Româ- ale anului 1915 mai sus menționate, erau sta- nia, al cărei teritoriu era deja, în proporție bilite principiile ce urmau să ghideze consti- de două treimi, sub controlul autorităților de tuirea și funcționarea cestui pol de putere în ocupație germane se complica o dată în plus așa fel încât aceasta să preceadă orice negoci- prin fragmentare. Dincolo de interesele statale eri ori conferință de pace postbelică. Dincolo în dezbatere, în interiorul statelor aparținând de aceasta, viziunea germană asupra ordinii Alianței Puterilor Centrale, cu deosebire în ca- mondiale postbelice diferea de o manieră ra- drul Germaniei și monarhiei dualiste, se distin- dicală în funcție de direcția geografică și de gea un al doilea rând de contradicții provenind puterile europene vizate. Dacă în vest, dincolo din interese concurente ale unor fracțiuni par- de reparații de război, rectificări de frontieră și tizane.5 În cazul monarhiei dualiste, fricțiunile o restructurare din temelii a statului belgian, proveneau din divergențele existente între transformat într-o putere tributară gravitând Viena, interesată într-o relativă moderație în 20  Revista de istorie militară  ­tratarea României pentru a o utiliza ca un cap conflictuale, Puterile Centrale se aflau și sub de pod în instrumentarea afacerilor balcanice, presiunea situației interne după mai bine de și Budapesta, interesată în achiziționarea de trei ani de război și a nevoii presante a reconsi- teritorii pe frontiera Carpaților și în neutrali- derării și restructurării forțelor și resurselor în zarea statului român văzut ca o continuă pro- vederea pregătirii a ceea ce se considera a fi ul- blemă în chestiunea națională din Ardeal. În tima ofensivă a războiului, „ofensiva păcii”.8 In- ceea ce privește Berlinul, confruntarea, extrem sistând asupra primei conjuncturi enunțate se de vizibilă de altfel în contextul negocierilor cuvine să precizăm că, deși inițial considerată pentru pacea de la Buftea București, se înre- o catastrofă pentru Puterile Centrale,9 intrarea gistrează între cercurile diplomatice și guver- României în război și mai ales dezastrul mili- namentale, interesate în menținerea unui stat tar pe care l-a constituit pentru statul român român viabil și capabil de creștere economi- campania anului 1916 a fost considerată a ade- că, posibil aliat într-o viitoare confruntare cu vărată ușurare pentru situația internă a Ger- monarhia dualistă și gruparea cercurilor marii maniei și Austro-Ungariei care, din punct de finanțe și industrii coagulate în jurul Marelui vedere alimentar10, atinsese la acea dată cote Stat Major al Armatei dominat de Hinden- îngrijorătoare. Deja, la nivelul lui februarie burg și Ludendorff care urmărea maximizarea 1916, Ministerul de Război comunica Marelui beneficiilor cuceririi și succesului militar și Cartier General al armatei germane că criza exploatarea maximală a resurselor românești alimentară este atât de gravă încât este posibil în susținerea efortului de război, lucru care, ca pacea să se impună curând ca unică soluție de altfel, fusese pus în mișcare sub acoperirea la aceasta.11 Eforturile autorităților de ocupație ocupației ­militare.6 și sistemul extensiv de rechiziții pus în aplica- Se adaugă acestui tablou, deja complicat, re a reprezentat în aceste condiții o adevărată interesele divergente și deseori conflictuale eliberare pentru lanțurile de aprovizionare ali- bulgare și turce ce vizează mai ales aspectele mentară din statele Triplei Alianțe. În decur- teritoriale dar care se vor constitui și în părți sul anului 1917, spre exemplu, autoritățile de la dimensiunea economică a viitoarei păci. În ocupație germane exportau din România 1,5 acest din urmă caz, dincolo de problema Ca- milioane tone de grâu din care aproape jumă- drilaterului a cărui reincorporare la Bulgaria tate (650.000 de tone) erau livrate Berlinului. Și a reprezentat una dintre prevederile tratatu- aceasta în condițiile în care, din același terito- lui de alianță semnat de aceasta cu Puterile riu ocupat se susțineau subzistențele trupelor Centrale, se ridica problema revendicărilor de ocupație și a celor de pe frontul din Mol- bulgare asupra întregii Dobroge până la gurile dova și, de asemenea, se proceda la numeroa- Dunării, revendicare pe care aceștia susțineau, se alte exporturi paralele sub forma coletelor într-un context cel puțin discutabil, că împă- individuale și a altor expediții făcute de soldați ratul Wilhelm al II-lea o acceptase de princi- și autoritățile de ocupație către familiile lor din piu.7 Perspectiva unei anexiuni teritoriale de țară.12 Completează acest tablou extracțiile de asemenea dimensiuni nemulțumea profund metale, materii prime agricole alimentare și autoritățile de la deja obligate, pen- non-alimentare ori cele de petrol chiar dacă tru securizarea alianței cu Bulgaria, în 1915, la acestea din urmă nu au ajuns niciodată să re- acceptarea unei rectificări teritoriale a fronti- prezinte un aport cu adevărat substanțial la erei comune pe cursul fluviului Marița și care nevoia de resurse energetice petroliere a Ger- condiționau orice achiziție teritorială bulgară maniei și aliaților săi.13 Distrugerea sistematică de retrocedarea teritoriilor în discuție. a exploatărilor și capacităților de prelucrare Contextul deschiderii negocierilor pentru de petrol de către trupele române în retrage- semnarea unei păci separate între România și re (aproximativ 600 milioane lei aur pagube) a Puterile Centrale este unul contradictoriu. Pu- împiedicat într-o oarecare măsură exploatarea terile Centrale sunt departe de a avea un punct resurselor petroliere de către autoritățile de de vedere comun ori de a putea stabili o strate- ocupație. Cu toate acestea, în februarie 1917 gie de negociere coerentă. Dincolo de obiecti- prima sondă din valea Prahovei era repusă în ve divergente și interese contradictorii și chiar funcțiune. Până în octombrie 1918 deja 492  Revista de istorie militară  21 fuseseră deja redeschise. Cantitatea totală de ciei fiind reportată pentru viitoarea conferință petrol extrasă de pe teritoriul României de a păcii. De asemenea, România este încurajată către Puterile Centrale atinge o cifră de apro- să ocupe militar și apoi să accepte demersuri- ximativ 1,6 milioane de tone de petrol pentru le de unire cu țara ale românilor din această anii 1917-1918.14 provincie istorică intrată sub ocupație militară Prevederile Păcii de la București sunt deja rusă în 1812. În acest context și în contextul în cunoscute și nu vom insista asupra acestora. care deja exista o preocupare la nivel înalt în Ne vom mărgini să menționăm, pentru nevo- interiorul Triplei Alianțe cu privire la pericolul ile prezentului demers, că textul propriu-zis potențial pe care îl reprezenta Rusia bolșevică al tratatului de pace a fost secondat de 23 de i se va permite României să păstreze aproape anexe cu caracter economic ce organizau de două treimi din forțele sale armate mobilizate. o manieră sistematică aservirea economică a Tratatul de Pace de la București a fost rati- României într-o măsură ce determina pe împă- ficat de către Germania în iulie 1918, urmată ratul Carol I al Austro-Ungariei să se adreseze la scurt timp de ceilalți aliați ai săi din cadrul personal împăratului Wilhelm al II-lea al Ger- Triplei Alianțe. Parlamentul României va rati- maniei în februarie 1918 printr-o scrisoare în fica tratatul în 28 iunie, Parlamentul, respectiv care sublinia că cerințele exagerate din punct 4 iulie 1918, Senatul. Textul nu a fost niciodată de vedere economic în contextul tratativelor promulgat de către regele Ferdinand I. Cu toa- de pace ar putea duce la eșecul acestora pentru te acestea, prevederile tratatului vor intra în vi- că nu se poate aștepta de la nici un stat ca aces- goare fiind aplicate până la reintrarea Români- ta „să renunțe la cele mai importante posesii ei în război în noiembrie 1918. Costurile apli- economice … de care depind posibilitățile sale cării prevederilor acestuia s-au cifrat, conform de dezvoltare economică”.15 Preocuparea evi- estimărilor delegației române la conferința de dentă a cercurilor diplomatice germane pen- pace la aproximativ 750 milioane lei aur. Prin tru o posibilă blocare a negocierilor de pace comparație, doar pierderile provocate de către în contextul unei vizibile rezistențe a părții ro- emisia de monedă de ocupație de către Banca mâne în chestiuni precum cea dinastică ori cea Generală a României se ridicau pentru cei doi referitoare la Dobrogea românească este cu ani de ocupație la 2,1 miliarde lei aur iar pa- totul spulberată de cursul evenimentelor de pe gubele suferite de către stat și civili în confor- frontul de est. Semnarea tratatului de pace cu mitate cu art. 38 al Tratatului de la Versailles Ucraina la 9 februarie 1918 și eșecul inițial al totalizau 31 miliarde lei aur.17 tratativelor de pace cu Rusia sovietică deschide Tratatul de pace de la București reprezintă cale liberă spre penetrare în adâncime a fostul în context, alături de tratele de pace semnate teritoriu țarist a trupelor Puterilor Centrale16. la Brest – Litovsk cu Ucraina și Rusia sovie- Cu aceasta se rezolvau orice dubii legate de o tică, o ilustrare perfectă a viziunii generale a posibilă reluare a ostilităților pe frontul româ- Puterilor Centrale asupra modului de structu- nesc. Avansul trupelor germane pe teritoriul rare și funcționare a noii ordini mondiale post- ucrainean completa izolarea politico-militară belice. Transformarea virtuală în protectorate și economică a României care se vedea nevoită a Ucrainei și României, aservirea resurselor să accepte condițiile draconice ale tratatului de minerale, industriale și agrare intereselor Pu- pace în integralitatea lor. Disensiunile existen- terilor Centrale, jaful organizat și fluiditatea te între aliați se regăsesc totuși în textul trata- prevederilor legate de termenele de încetare tului. Cotele de participare la spolierea econo- a obligațiilor contractuale impuse statelor în mică a statului român sunt mult reduse în de- discuție are un caracter colonial ce depășește favoarea aliaților Germaniei. Pe de altă parte, imperativele economiei de război ce le justifică cea mai mare parte a Dobrogei românești nu în contextul semnării lor. Importanța resurse- intră în posesia Bulgariei fiind plasată sub ad- lor extrase din teritoriul românesc și cel ucrai- ministrarea unui condominiu dominat de ger- nean deși deloc lipsită de importanță și rui- mani și rezolvarea definitivă a statului provin- nătoare pentru economia statelor în discuție 22  Revista de istorie militară  reprezintă un aport minor la efortul de război de către aliați în înseși condițiile armistițiului al Puterilor Centrale confruntate cu realitatea de la 11 noiembrie 1918. Recuperarea statu- unui război de uzură pentru care nu dispu- lui de aliat și recunoașterea jertfei de sânge neau de resursele umane și materiale pentru românești pe fronturile Primului Război Mon- a-l susține. Chiar și aportul de trupe eliberate dial va necesita însă o lungă și laborioasă ofen- de pe frontul de est pe frontul de vest unde se sivă diplomatică a autorităților de la București considera, în pregătirea ofensivei finale, că vor în marja conferinței de pace la Paris. aduce un aport decisiv este unul supus chesti- onării. O mare parte a trupelor din discuție vor fi înghițite de necesitățile planurilor expansi- oniste germane ce vor conduce la penetrația NOTE 1 Fritz Fischer, Germany’s Aims in the First în adâncime și ocupația militară a unei părți World War, Norton&Company INC, New York, importante a teritoriului european al fostului 1967, p. 201-206. imperiu țarist în căutarea resurselor necesare 2 Wolfgang J. Mommsen, The Debate on Ger- pentru susținerea efortului de război. Trupele man War Aims, în „Journal of Contemporary His- care ocupau în martie 1918 Kievul și, o lună tory”, Vol. 1, No. 3, July 1966, p. 47-72. mai târziu atingeau Baku și Tiflis în Caucaz 3 Clifford F. Wargelin, A High Price for Bread. vor lipsi de pe frontul de Vest în momentele The First Treaty of Brest-Litovsk and the Break-Up of decisive ale „ofensivei păcii”. Mai mult de o tre- Austria-Hungary, 1917-1918, în „The International ime din forțele existente la momentul semnării History Review”, vol. 19, nr. 4, p. 757-788. 4 armistițiilor de la Brest Litovsk și Focșani ră- Andre Scherer, Jacques Grunewald, Maurice mân pe frontul de est pe tot parcursul anului Baumont, L’Allemagne et les problèmes de la paix pendant la Première Guerre mondiale : documents 1918. Mai mult decât atât, prevederile tratate- extraits des archives de l’Office allemand des Affai- lor de pace departe de a rezolva probleme și res étrangères, vol. II, De la guerre sous-marine à crize în interiorul statelor Triplei Alianțe con- outrance à la révolution soviétique, 1er février 1917- tribuie la accentuarea tendințelor centrifuge și 7 novembre 1917, Presses Universitaires de France, disolutive din interiorul acestora. Paris, 1966, p. 204. Din punctul de vedere al României, trata- 5 Martin Kitchen, Hindenburg, Ludendorff and tul de pace de la București reprezintă o con- Rumania, în „The Slavonic and east European Revi- cluzie impusă la istoria unei cooperări ce a ew”, vol. 54, nr. 2, Aprilie 1976, p. 214-230. 6 început prost și a sfârșit și mai prost. Avem în David Hamlin, ”Dummes Geld”. Money, Grain, vedere modul total defectuos de funcționare a and the Occupation of Romania in WWI, în „Cen- relațiilor de comandament și a celor politice cu tral European History”, vol. 42, nr. 3, September 2009, p. 451-471. aliatul rus. În contextul dat, încercuită practic 7 Avem în vedere incidentul produs în cursul de forțe dușmane și confruntată cu pericolul anului 1917 când premierul Vasil Radoslavov tele- bolșevic, România nu a avut de ales și a ac- grafia de la Berlin la Sofia ulterior unei audiențe la ceptat această pace de diktat ce va prefigura împăratul Wilhelm al II-lea că Germania susținea evenimente și situații ce se vor repeta două de- revendicările bulgare asupra întregii provincii Do- cenii mai târziu în anii de debut ai celui de-al brogea. Neînțelegerea provenea de la utilizarea Doilea Război Mondial. Decizia de atunci, de denu­mirii provinciei de către împărat a denumirii refuz al negocierii clauzelor impuse, adoptată pentru a desemna ceea ce le fusese deja admis bul- în cadrul celor trei consilii de coroană ce pre- garilor, Cadrilaterul. Incidentul grav nu a putut fi figurează semnarea preliminariilor la tratatul corectat imediat de teama unei conflict ce ar fi dus la ieșirea Bulgariei din război. Vezi pe larg asupra de pace de la București, s-a dovedit una jus- subiectului Sorin Cristescu, Tratativele privind în- tă. Textul tratatului și clauzele acestora, con- cheierea păcii de la Bucureşti oglindite în memoriile textul și condițiile tratativelor au depășit cu lui Richard von Kühlmann, Al. Marghiloman, Karl mult cadrele general acceptate de către dreptul Helfferich şi Vasil Radoslavov, în „Revista de Istorie internațional al epocii fiind respinse de pla- Militară”, nr. 5-6/2018. no de către statele aliate României din cadrul 8 Holger H. Helwig, The First World War. Ger- Antantei. Recunoașterea necesității și a lipsei many and Austria-Hungary. 1914-1918, Blooms- de orice alternative a fost consemnată ca atare bury, London, New York, 2014, p. 381-386.  Revista de istorie militară  23 9 Aluzie la reacția împăratului Wilhelm al 11 David Hamlin, Op.cit., p. 451. ­II-lea la știrea intrării României în război: „Aceas- 12 Ibidem, p. 464. ta ­înseamnă sfârșitul războiului”, Cf. Georg von 13 W.G. Jensen, The Importance of Energy in the Muller, Regierte der Kaiser? Kriegstagebucher, First and Second World Wars, în „The Historical Jo- Aufzeichnungen und Briefe des Chefs des Mari- urnal”, vol. 11, nr. 3, 1968, p. 538-554. ne-Kanietts Admiral Georg Alexander von Muller, 14 Gheorghe Buzatu, O istorie a petrolului româ- 1914-1918, Musterschmidt Verlag, Gottingen, nesc, Demiurg, Iași, 2009, p. 40-42. 1959, p. 216. 15 Fritz Fischer, Op.cit, p. 519. 10 Asupra situației alimentare din Germania vezi 16 Holger H. Helwig, Op.cit., p. 450-483. Keith Allen, Sharing Scarcity. Bread Rationing and 17 Emilian Bold, De la Versailles la Lausanne the First World War in Berlin. 1914-1923, în „Jour- (1919-1923). Activitatea diplomației românești în nal of Social History”, vol. 32, nr. 2, Winter 1998, problema reparațiilor de război, Junimea, Iași, 1976, p. 371-393. p. 24-25.

24  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

The Armistice of Salonica and the Bulgarian Exodus From the First World War

VOIN BOJINOV *

Abstract

After the breakthrough of the so-called , made by the army of the Entente, the Bulgarian government faced a rebellion of its own soldiers, which brought the danger of a total military pogrom. To avoid the utter defeat, the authorities in Sofia sent a delegation to the headquarters of the Allied Army of the Orient, situated in Salonika. The members of the mis- sion were , Simeon Radev and General Ivan Lukov. They were accompanied by the US Consul-General in Sofia, Mr. Dominique Murphy, who had to secure their save arrival in Salonika. The main aim of the envoys was to sign an armistice with the Entente. The terms of the document were cruel for the Bulgarian nation. The Bulgarian Tsardom took the obligation to disarm its army and also it had to leave the Macedonian lands immediately. This became a national tragedy for the , which was internationally legalized by the Neuilly peace treaty, signed on Nov. 27th 1919.

Keywords: armistice, Bulgaria, Entente, Ferdinand, Lyapchev, Murphy

In the middle of , after se- and even Senegalese, who were a part of the rious preparations, the Allied Army of the Ori- French military formations on the Balkans. ent began its offensive against the Bulgarian For the Bulgarians to win such a battle was im- troops on the Macedonian front.1 The attack possible. The modest material and human re- was well calculated, because the Tsardom was sources of the Tsardom predetermined the in- the weakest link in the union of the Central evitable Bulgarian fate. Obviously, the partici- Powers. For three years the little Bulgarian na- pation of Bulgaria in the World War One was tion fought against Serbs, Greeks, Romanians, beyond its powers, despite the heroism of the Russians, Britons, French, Italians, Albanians ordinary Bulgarian soldier on the ­battlefields

* Researcher, Institute of History, Bulgarian Academy of Sciences.  Revista de istorie militară  25 and the suffering of the Bulgarian woman in and the forces of the Entente. According to the the back areas. plans an agreement with the allies would help The result of the Entente offensive was a fa- the Bulgarian government to crush the riot of tal breach in the Bulgarian positions on Dobro the soldiers and to keep the monarchy as the Pole (present day in the Republic of Macedo- leading institution in the country. Therefore nia). The Bulgarian defense line was pierced by Malinov’s cabinet formed a delegation, which the numerous French and Serbs troops, which had to negotiate with the Command of the Al- provoked not only a strategic loss, but also lied Army of the Orient, located in Salonika. and a rebellion among Bulgarian warriors.2 Its members were: Andrey Lyapchev (Minister The reasons for this riot were not just military. of Finance and a leader of the delegation), Sim- There was a huge gap between the ruling elite eon Radev (diplomat) and Gen. Ivan Lukov.6 in Sofia and the Bulgarian people. The soldiers Their task was very clear – to offer the Entente knew well that while they were in the trench- the ending of the combat operations, which es the politicians in the capital and especially meant that Bulgaria recognized its complete the Monarch (Tsar Ferdinand I) and his gov- defeat in the war. ernment were sunk into corruption – whereas In this complex situation one more great some were on the front, others built beautiful challenge appeared in front official Sofia – how houses. This led to the conclusion that the an- to make a contact with the Entente, when the ger of the troops had political, military and so- Tsardom was in the middle of the battle with cial roots – a dangerous mixture, which was the allied forces? Here the behavior of the Bul- able to wipe out everything on its path. garian side, during the war, gave the Tsardom The breakthrough of the front line and the an important trump-card. Unlike Vienna and rebellion of the soldiers outlined the sad reali- Berlin, Sofia did not interrupt its diplomatic ty in front Bulgaria. The Tsardom stood at the relations with the United States after the en- threshold of a civil war, because the warriors tering of Washington (D. C.) into the great had one clear goal – the Monarch and the min- European conflict. And something else and isters had to pay the price for the lost national very important – because of President Wil- ideal. “Give us the longnose” was the motto of son’s famous 14 points the Bulgarian nation the rebels (Tsar Ferdinand I had a distinctive not only sympathized to the States, but it saw nose, quite typical for the Saxe-Coburg family). in America the potential patron, who would These events on the battlefield and the revolt advocate for the Bulgarian national interests.7 among the soldiers (they already declared Bul- Not coincidentally, after the announcement of garia for a republic),3 enforced the government the points, the American Consul-General in in Sofia, led by (born in Sofia, Mr. Dominic Murphy, wrote to the State Bessarabia), to act very quickly.4 The author- Department that the Bulgarian government “is ities declared the capital a war-time fortress placed in the hands of President Wilson”. 8 The and the Monarch was hidden in a special train, neutral American behavior and Mr. Murphy’s ready to leave the country towards his mother- well-meaning attitude, towards the Bulgarians, land – Austria-Hungary.5 This step was made gave the courage to the Bulgarian government mostly because of the fear of the ruling elite to ask the American diplomat for a help to that the rebellious soldiers would eliminate all achievement of the cease-fire agreement (an politicians in Sofia. The danger of the advance armistice) between the Tsardom and the En- of the Entente troops to the Bulgarian capital tente. Without any hesitation and without a occupied only second place in the concerns of consultation with the State Department, Mr. the government. The ministers knew well that Murphy responded positively to the Bulgarian the allies would spare at least their heads. In call.9 He immediately joined the Bulgarian del- this hard time the Bulgarian government de- egation and together with it took the full with cided to search for a contact with the Allied dangers road to the city of Salonica. Army of the Orient with the hope to stop the After a day of long and hard trip and the military actions between the Bulgarian army risk of a meeting with the rebellious soldiers, (its compounds, which were not rebellious) the envoys together with the American Consul­ 26  Revista de istorie militară  arrived unharmed in the village of Yanis (pres- terms of the allies, which were too cruel for the ent day in Greece), where they were met by the Bulgarians. The Tsardom was obliged to with- British General George Francis Milne. Here draw its forces from the Macedonian land and Mr. Murphy entered in his role as an official Bulgaria had to be occupied by the army of the American representative and a British ally. He Entente. Moreover, about 100 000 Bulgarian calmed down General Milne, whose army just troops, located west of the meridian, lost the battle with the Bulgarian forces at the fell into captivity of Serbs and Greeks.13 Later lake of Doiran and presented him the main many of these men would never return to their task of the Bulgarian delegation. Once the homes and families. In addition to the harsh British Commander listened to the American armistice conditions, General d’Espèrey raised diplomat he invited the envoys to lunch, dur- and another question – about the fate of the ing which the General explained that only the Bulgarian ruler. The French Commander said Commander of the Allied armies in the Orient to Lyapchev: “Tsar Ferdinand is a grandson of had the powers to negotiate with the Bulgari- the last French King Louis Philippe. The Bul- an side.10 However, Milne gave to Lyapchev the garian Tsar is Orlean and Bourbon, but he be- opportunity to send a telegram to London with trayed France and has to pay the prize for the which the Bulgarian envoy announced that the treachery”. This was very clear message to the Bulgarian government wanted a ceasefire with Bulgarian Monarch that the days of his rule the Entente.11 By the way, in the document were over.14 For the Entente the place of Tsar Lyapchev mentioned the following: “The lit- Ferdinand was not on the throne, but in the tle Bulgarian nation was always in a conflict history. with the Great European Powers only because With the terrible news, the Bulgarian dele- the Bulgarians want their national unification gation returned to Sofia. On Oct. st1 , Lyapchev and nothing more. The Tsardom was robbed by was already in Tsar’s palace in Sofia, where he its neighbors through the Treaty of Bucharest reported to the Monarch the results of his mis- and the inclusion of the Bulgarians in the war sion. After Lyapchev entered in the reception was inevitable. War was never a part from the hall the Tsar immediately asked him what the Bulgarian traditions and during the conflict the terms of the armistice were. The envoy opened Bulgarian army had only one purpose – to keep his folder and read the contents of the docu- the motherland. That is why the Bulgarian peo- ment. The Tsar listened with an interest the ple wished to put an end of the bloodshed“. 12 words of his Minister and when Lyapchev’s After the sending of the telegram Gen. voice was heard no more, Ferdinand pro- Milne assured Lyapchev that he would help nounced the following phrase: “Mr. Lyapchev, the delegation to reach Salonica, where the what does the Entente think about me?”. The Bulgarian envoys were about to meet the answer to this question was too difficult. The French General Louis Franchet d’Espèrey – a old maxim that the head of the messenger who Commander of the Allied army. So, on Sep- carried bad news was in danger, maybe was in tember 28th, the Bulgarian delegation was al- Lyapchev mind. For this reason he responded ready in Salonica, but without Mr. Murphy, to Ferdinand diplomatically: “The Entente has who returned to Sofia after the meeting with a good attitude towards the heir of the throne”. 15 Gen. Milne. Immediately the Bulgarian delega- After this replica the Tsar was scalded. It was tion was received by General d’Espèrey in his shock for him. After 31 years on the Bulgari- headquarters, where the French Commander an throne, he was accustomed only to rule and directly declared that no negotiations on the nothing else. A life without power – how Fer- armistice would take place. D’Espèrey simply dinand had to live now? informed Lyapchev on the Entente’s terms on Of course the Tsar disagreed with his pre- the armistice. The General was very clear that determined fate and began to prepare a coup these conditions were final and they were not against Malinov’s government, but support a subject to discussion. Pushed into a corner came from nowhere.16 Completely alone on by the circumstances, the Bulgarian delegation the political scene, on October 3th Tsar Ferdi- did not have a choice and it agreed with all the nand signed his abdication and handed over  Revista de istorie militară  27 the throne to his son – Tsar Boris III.17 At the to 300,000 levs (the month salary of the Bul- same time, French and Italian troops entered garian Prime-Minister at that time was about the territory of Bulgaria, established an oc- 15,000 levs). Later a small street in the center cupation regime over the Tsardom. With the of Sofia was named on Murphy’s name. As for occupation of the country and Ferdinand’s General d’Espèrey, he was declared a hero in abdication the terms of the armistice were Serbia. And finally a few words about the Bul- fulfilled. The Bulgarians remained to wait for garians. They had to give up their national idea the final peace treaty, which became reality and to meet their disaster as a nation. After the on November 27th 1919.18 It gave an interna- end of World War One, the Bulgarian upward tional legal sanction to the Second Bulgari- movement was forever broken, which led to an national catastrophe and the beginning of the alliance with later. a heavy civil clash between the Bulgarians. What happened to the main characters of our short story? After his abdication Ferdi- nand lived in luxury exile in Germany. He even NOTE 1 История на България. Том VIII. С., 1999, received a pension from the Weimar Republic стр. 313-318. with the argument that as a Bulgarian head of 2 Огнянов, Л. Войнишкото въстание 1918. С., state Ferdinand always defended the German 1988, стр. 98 и сл. interests on the Balkans. Ferdinand never re- 3 Стателова, Е., Ст. Грънчаров. История на turned to Bulgaria, because of the ban of the България 1878-1944. Том III. С., 1999, стр. 324. 4 Bulgarian government, caused by his guilt for Казасов, Д. Видяно и преживяно 1891-1944. the Bulgarian defeat in the war. The Monarch С., 1969, стр. 186-191. 5 История на България. Том VIII…, стр. 324. died in 1948. He was survived by his two sons 6 Божинов, В. Земното кълбо не престава да – Tsar Boris III and Prince Kirill (Tsar Boris се върти, ако и ние да спим. С., 2005, стр. 97. died of a heart attack in 1943; his brother Kirill 7 В-к “Утро”, бр. 2731, 7. Х. 1918 г. was shot by the communists in 1945). Andrey 8 ЦДА, ф. 233K, оп. 1, а. е. 127, л. 1. Lyapchev became a Prime-Minister of the 9 Кореспонденцията на Доминик Мърфи с Tsardom (1926-1931). He managed to calm Григор Василев. Съобщават Ц. Билярски и Ан. Огнянова. ИДА, 1985, том 49, стр. 167. the situation in the country after the heavy 10 civil conflict between the white terror and the Божинов, В. Един епизод от българо- американските отношения (Доминик Мърфи communists. Lyapchev was also the main initi- и Андрей Ляпчев). – В: Българо-американски ator of Tsar Boris’s marriage to the Italian prin- културни и политически връзки през XIX – cess Giovanna of Savoy (1930). It raised seri- първата половина на XX век. С., 2004, стр. 235. ous concerns among the Bulgarian neighbors 11 Божинов, В. Земното кълбо не…, стр. 99. about some Bulgarian-Italian alliance against 12 Ibidem. 13 the status-quo from Versailles. Lyapchev died ЦДА, ф. 176К, оп. 3, а. е. 851, л. 331-325. 14 НАБАН, сб. IV, а. е. 194, л. 39-40. of cancer in 1933. He was in serious debts. 15 After completing his mandate in Bulgaria, Абдикацията на Фердинанд. С., 1993, стр. 22-24. Mr. Murphy worked as an American Consul 16 Божинов, В. Земното кълбо не…, стр. 103- in Stockholm. After his return to the United 104. States, he found himself in a difficult financial 17 Пряпорец, бр. 225, 4. X. 1918 г. situation. As a Prime-Minister, Lyapchev pro- 18 Христов, Хр. България, Балканите и мирът vided a one-off pension to Murphy, amounting 1919. С., 1984, стр. 315 и сл.

28  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Reintrarea României în război și relațiile cu Antanta (noiembrie 1918 – ianuarie 1919)*

DUMITRU PREDA **

Abstract

The peace-diktat of Bucharest (April 24 / May 7, 1918), which was the direct consequence of Romania’s utter military isolation following Russia’s defection caused by the Bolshevik revolu- tion, did not entail the complete abandonment of the grand strategic objective which prompted Romania to enter the war alongside the Entente in the first place. As the representatives of the Allies subsequently admitted in writing, Romania, which “faithfully respected all its commit- ments” undertaken in August 1916, was no longer capable, under the new circumstances, to continue its armed resistance. However, the struggle for national liberation and unification – which recorded its first major success through the return of Bessarabia to the motherland (March 27 / April 9, 1918) – experienced an unprecedented boost in the coming months, cul- minating with the historic decisions from Chernivtsi and , which laid the foundations of the unitary and independent Romanian nation state. During all this time, Romania main- tained close ties with the Allies, communicating to the governments from Paris, London, and Washington its desire to resume the fighting when the circumstances will allow it.

Keywords: Romania, Entente, national unification, World War I

Pacea-diktat de la București (24 aprilie autorizați ai Aliaților au recunoscut în scris, / 7 mai 1918), consecință directă a comple- România, care „s-a achitat cu loialitate de an- tei izolări militare în care România rămă- gajamentele sale” asumate în august 1916, nu sese ca urmare a defecțiunii Rusiei, sub im- mai fusese capabilă, în noile împrejurări, să-și pactul revoluției bolșevice, nu a însemnat și continue rezistența armată. Dar lupta de elibe- renunțarea definitivă la împlinirea obiectivului rare națională și pentru unire – ce dobândise strategic suprem pentru care intrase în război un prim și extrem de important succes prin re- alături de Antanta, declanșând propriul război venirea Basarabiei la patria-mamă (27 martie / de întregire. Așa după cum înșiși reprezentanții 9 aprilie 1918) – va cunoaște o amplificare fără

* Comunicarea reprezintă un fragment din lucrarea Sub semnul Marii Uniri. Campaniile armatei ro- mâne pentru întregirea Țării 1916-1920, în curs de publicare în 2018. ** Ambasador, prof. univ. dr.  Revista de istorie militară  29 precedent în lunile următoare, culminând cu inamicului2. La fel, în provinciile anexate de hotărârile istorice de la Cernăuți și respectiv Imperiul Austro-Ungar, în Transilvania, Ba- Alba Iulia, care aveau să pună bazele statului nat, Crișana, Maramureș și Bucovina, era în- național român unitar și independent. registrată o recrudescență deosebită a măsu- În acest interval de timp, în teritoriul liber rilor represive îndreptate asupra fruntașilor din Moldova nu a existat nici o manifestare no- mișcării naționale, ca și a întregii comunități tabilă în favoarea Puterilor Centrale; în frunte românești, culminând cu încercarea de creare cu Regele Ferdinand I, care printr-un înalt simț a așa-numitei „granițe culturale”3. al datoriei a refuzat sistematic sancționarea Obiectivele strategice ale Aliaților în Bal- păcii, factorii responsabili rămași credincioși, cani și Europa de Est nu au exclus în nici un în primul rând cei militari, au întreprins efor- moment, chiar și după încheierea păcii înro- turi deosebite pentru a salva puterea armată a bitoare din mai 1918, posibilitatea reluării țării, pentru menținerea idealului național și cooperării militare cu România, considerată a unei stări de spirit corespunzătoare atât în în continuare un important factor în raportul rândul trupelor, cât și al populației greu încer- de forțe din regiunea Dunării de Jos. Și aceas- cate. Totodată, a fost păstrat un contact strâns ta cu atât mai mult cu cât menținerea statului cu Aliații, exprimându-se, de la început, gu- independent și a unor forțe armate respectabi- vernelor de la Paris, Londra, Roma și Washin- le (peste 170 000, în septembrie) în teritoriul gton năzuința și convingerea în reînceperea, în rămas neocupat, alături de conduita demnă a condiții mai prielnice, a acțiunii de luptă între- Suveranului României, care rezista presiunilor ruptă doar pentru o scurtă vreme. fără a ratifica dictatul impus de Puterile Cen- Negocierile prelungite din decembrie 1917 trale, și voința majorității populației de a relua până în primăvara anului următor nu fuseseră lupta de eliberare constituiau tot atâtea ele- decât un mijloc de a mai câștiga ceva timp, în mente pe care conducerile aliate le-au intro- situația confuză și presantă creată pe frontul dus în ecuație în toamnă, odată cu declanșarea de Est, iar pacea aprobată apoi de un Parla- ofensivei generalizate pe toate fronturile. ment ales sub regimul unei ocupații străine, Lunile mai-octombrie 1918 au fost luni de neratificată însă de Suveranul țării, nu repre- aspre și dureroase noi încercări pentru popo- zenta, în fond, decât un repaus – într-adevăr rul român, dar și de intense pregătiri politico- impus și dramatic –, dar nicidecum o ieșire de- diplomatice și militare în vederea reintrării finitivă din război. „Nici legal, nici practic, nici țării în război alături de Aliați. Afirmarea tot moral noi nu am fost un singur moment într-o mai puternică a solidarității românești în jurul stare de pace reală cu inamicul”, se va preciza idealului unității național-statale, în condițiile într-unul din primele documente înaintate de în care atitudinea Puterilor Aliate și Asociate delegația română Conferinței de Pace de la Pa- față de mișcările de eliberare națională înregis- ris, în ianuarie 19191. tra clarificări și modificări sensibile, favorabile Astfel, deși încheierea Tratatului de la dreptului la autodeterminare, avea să consti- București avea să coincidă cu declanșarea de tuie trăsătura dominantă a tuturor acțiunilor către Wehrmacht a faimoasei „ofensive a păcii” întreprinse de forțele patriotice în țară și peste de pe frontul de Vest, în interiorul ocupat din- hotare. „În secolul al XX-lea – se sublinia în tre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, Quadru- memoriul-protest al românilor din Franța din pla Alianță va continua să păstreze importante 10/23 mai, transmis guvernelor aliate – liber- forțe, fixarea lor aici putând fi apreciată ca o tatea națiunilor, ca și libertatea cetățenilor altă contribuție a României la efortul militar trebuie să fie sacre. Nici o forță, nici un tratat general al Aliaților. Firește, ocupația militară nu pot suprima dreptul unui popor să aspire la străină a mai mult de două treimi din suprafața unitatea sa națională și la independența sa”4. statului român de atunci, dar mai ales regimul Iar existența Austro-Ungariei – după cum con- de teroare și intensificarea exploatării sălbati- stata și Congresul de la Roma al naționalităților ce a resurselor naturale ale țării au agravat la oprimate, din 8-11 aprilie 1918 – devenise „ob- maximum condițiile de viață ale celor aproa- stacolul fundamental al realizării aspirațiilor și pe 3,5 milioane de locuitori rămași sub ­cizma drepturilor lor legitime”5. 30  Revista de istorie militară  Evoluții politico-militare până la armis­ declinul accentuat al puterii militare a ­Dublei tițiul din 11 noiembrie 1918 Monarhii, confruntată cu repetate revol- În toamna anului 1918, după mai bine de te și dezertări în masă, mai ales la nivelul patru ani de la dezlănțuirea sa, prima mare unităților alcătuite în majoritate din rândul conflagrație mondială se apropia de final. naționalităților subjugate. Partenerii Germaniei – Austro-Ungaria, ca În atari circumstanțe, în vara anului 1918 și Imperiul Otoman și Bulgaria – dădeau tot coaliția Antantei a preluat inițiativa strategică mai evidente semne de istovire, dificultățile pe toate fronturile. Din 8 august ofensiva ei, lor pe plan militar fiind amplificate de accen- susținută de o aviație activă, era generalizată, tuarea crizelor interne cauzate de numeroase iar înfrângerea militară a grupării Puterilor nemulțumiri populare și în cadrul celor două Centrale apărând ca inevitabilă; în astfel de îm- imperii multinaționale, de lupta de emancipa- prejurări, guvernele de la Berlin și Viena aveau re a popoarelor subjugate. Cu toată vizibila re- să inițieze noi acțiuni diplomatice, care au vi- ducere a capacității ofensive a armatelor sale, zat încheierea unei păci, chiar provizorii, mai urmare a greutăților extraordinare într-un înainte ca operațiile de pe frontul principal – conflict îndelungat împotriva unor adversari a cel de Vest – să devină decisive. Astfel, la 1/14 căror superioritate în resurse materiale ajun- septembrie baronul Burián István, ministrul sese zdrobitoare, conducerea celui de-al Doi- Afacerilor Străine austro-ungar, adresa o Notă lea Reich era încă decisă să execute o ultimă către toate puterile beligerante, aliate și ina- sforțare militară menită a-i asigura o poziție mice, invitându-le să-și trimită reprezentanții convenabilă în momentul încetării ostilităților, pentru tratative confidențiale, neobligatorii, la viitoarea conferință de pace6. într-un stat neutru, în vederea „unui schimb Avantajele create la începutul anului 1918 de opinii” privind problemele păcii8. Propune- prin desființarea frontului de Est, în urma pă- rea era, însă, respinsă categoric și unanim de cilor separate de la Brest-Litovsk (9 februarie Antanta. cu Republica Ucraina, respectiv 3 martie cu La Iași, evoluția evenimentelor avea să spo- Rusia Sovietică, amândouă datele stil nou) rească convingerea că atitudinea de rezistență și apoi, concomitent cu ocuparea Ucrainei, în fața presiunilor de tot felul ale Berlinului Crimeei și sudului Rusiei europene, a frontu- și Vienei, vizând inclusiv – într-o primă fază lui român, prin Pacea de la Buftea-București cel puțin – răsturnarea Regelui Ferdinand I și (martie-mai), îngăduiseră Înaltului Comanda- desființarea completă a armatei române, tre- ment german (OKW) să-și concentreze marea buia continuată cu orice preț. „Armata – se majoritate a unităților sale pe frontul de Vest arăta într-o notă informativă germană din 11 și să declanșeze, în primăvara și vara aceluiași septembrie 1918 – are numeroase elemente an, patru ample acțiuni ofensive7. Datorită care, în legătură cu evenimentele de pe frontul rezistenței exacte a forțelor aliate, dar și a lipsei nostru de Vest, nutresc speranța că ar putea să unor rezerve corespunzătoare, aceste acțiuni lupte din nou contra noastră”9. nu aduseseră, însă, rezultatele așteptate; nu- Între timp, Armata aliată de Orient, co- meroasele izbânzi tactice repurtate de ger- mandată (din iunie) de generalul Louis Fran- mani nu au putut ascunde eșecul în obținerea chet d’Espèrey, pornise de la 30 august / 12 obiectivului strategic preconizat – o victorie septembrie o importantă operație ofensivă în decisivă înainte de sosirea masivă a trupelor Macedonia; rupând frontul bulgar în sectorul nord-americane pe continent (peste un milion Dobropolje, între Vama și Cema (14-16 sep- în august 1918). Ceea ce va constitui preludiul tembrie), ea avea să producă prima mare breșă nu numai al prăbușirii militare a Imperiului în dispozitivul defensiv legat al Quadruplei German, ci – ca o consecință nemijlocită – va Alianțe: prin capitularea Bulgariei, în urma determina înfrângerea categorică a întregii armistițiului de la Salonic (16/29 septembrie), grupări de state coalizate în jurul său. frontul balcanic era practic desființat și dru- În iunie 1918, falimentul ultimei mari ofen­ mul spre Dunăre devenea liber pentru Aliați. sive austro-ungare din sectorul Piave de pe Victoria aliată din Peninsula Balcanică – frontul italian nu făcuse decât să ­confir­me succes incontestabil al partizanilor „loviturilor  Revista de istorie militară  31 periferice” – dobândea o importanță capitală La sfârșitul lunii septembrie, „politica ori- pentru situația strategică generală de pe con- entală” a celui de-al Doilea Reich se găsea, prin tinent, dar va avea consecințe imediat și asu- urmare, complet ruinată; chiar aliatul său prin- pra raporturilor României, atât cu Aliații, cât cipal – Austro-Ungaria – se declarase incapa- și cu Imperiile Centrale. Defecțiunea Bulgari- bil de a mai continua războiul dincolo de anul ei, pe lângă faptul că întrerupea susținerea lo- 1918, pronunțându-se fără echivoc pentru o gistică a armatei otomane de către Germania, „chemare de pace”, nu mai târziu de 15 octom- făcea posibilă reluarea legăturilor directe ale brie12. În consecință, în aceeași zi de 29 sep- Aliaților, prin Marea Neagră, cu autoritățile tembrie, Consiliul de Coroană german, cu avi- politice și militare din România liberă, precum zul OKW-ului, decidea inițierea unei acțiuni și cu grupările proantantiste din Rusia. În plus, pentru încheierea armistițiului general și înce- ea producea o amenințare nemijlocită pen- perea tratativelor de pace în temeiul celor „14 tru frontul sudic al armatelor austro-ungare, puncte” ale programului wilsonian13. Un nou o înaintare rapidă a forțelor aliate pe direcția cabinet condus de prințul Max von Baden, Belgrad-Budapesta fiind de așteptat; Viena se având consensul principalelor grupări politice vedea nevoită acum fie să ceară pacea, fie să din Reichstag, își asuma ingrata misiune de a continue lupta, în acest caz numai prin slăbirea obține o „pace onorabilă”, concomitent cu tre- propriului dispozitiv de pe frontul italian, fă- cerea la o serie de măsuri de democratizare a când apel, totodată, și la unitățile dislocate pe vieții publice, prin care și subordonarea puterii teritoriul Ucrainei. La 14/27 septembrie, Con- militare celei civile în persoana Cancelarului14. siliul Miniștrilor Afacerilor Comune, întrunit La rândul său, Consiliul Imperial austro-un- în prezența Împăratului Carol IV, pentru a gar din 2 octombrie însărcina pe Burián cu analiza criza generată de „dezertarea Bulga- pregătirea unei note diplomatice circumscrise riei”, hotăra organizarea unui nou aliniament aceluiași scop de pace15. Cu o zi înainte, Pre- defensiv la frontiera de sud a Dublei Monarhii. mierul Austriei, baronul Max von Hussarek, Cu același prilej s-a evidențiat întârzierea ra- anunțase în Cameră o ultimă concesie, menită tificării Tratatului de Pace de la București, ca a salvgarda Imperiul Habsburgilor: adoptarea și încetineala cu care se executa demobilizarea unui sistem de „autoguvernare federativă”. armatei române, subliniindu-se starea de os- Demersurile întreprinse în cursul lunii tilitate menținută la Iași și pericolul unui atac octom­brie de cele două Imperii Centrale, al trupelor române, în împrejurările favorabile prin intermediul unor state neutre (Elveția și legate de înaintarea spre Dunăre a forțelor An- Suedia), nu aveau să găsească audiența dori- tantei. Ministrul de Externe Burián a solicitat tă; în pofida unor diferențe de vederi, Statele din nou, în mod expres, ca „prin sfaturi și pre- Unite continuau să-și manifeste solidaritatea siuni România să fie ținută departe de război”, cu partenerii săi, insistând de această dată, adăugând că se impuneau măsuri ferme pen- evident sub influența sporită a propagandei tru sugrumarea mișcărilor de emancipare ale mișcărilor de eliberare națională, pentru o popoarelor din Monarhie10. rezolvare radicală a problemelor lor. În acest La distanță de câteva zile, Consiliului de sens, răspunsul Președintelui Wilson transmis Miniștri ungar, luând în dezbatere situația cre- la Viena, prin Secretarul de Stat Robert Lan- ată, își însușea pe deplin aprecierile ministru- sing, și ajuns abia în ziua de 18 octombrie, avea lui Comerțului, care subliniase că „în situația să însemne, potrivit tuturor comentatorilor actuală lucrul cel mai important este apărarea săi germani și maghiari, prăbușirea definitivă cât mai puternică a Ardealului [subl. noas- a Dublei Monarhii16. Conform noii poziții a tră], deoarece, dacă invazia română se repetă, Washington-ului, Austro-Ungaria nu mai era războiul purtat de această țară ar putea avea privită ca „stat unitar”, iar agonia devenea, în consecințe incalculabile, din aceasta născân- asemenea condiții, o chestiune de zile. Nici du-se o panică generală care ar produce feno- Manifestul imperial adresat la 3/16 octombrie mene revoluționare”, solicitând în concluzie „popoarelor mele credincioase”, care anunța „să ne încheiem socotelile cu România, până transformarea Austriei într-un stat federativ, când nu este prea târziu”11. „în care fiecare popor să formeze o ­comunitate 32  Revista de istorie militară  de stat proprie, în cuprinsul teritoriului lui”, La 5/18 octombrie, românii, prin deputatul păstrând, însă, „integritatea țărilor Coroanei de Arieș – Alexandru Vaida –, aveau să fie pri- sfinte a Ungariei”, nici acceptarea la 14/27 oc- mii dintre naționalitățile reprezentate în Parla- tombrie a tuturor condițiilor de pace impuse mentul de la Budapesta, care vor replica demn în răspunsul nord-american, ca și intervenția și curajos manevrelor cercurilor conducătoare de a doua zi a contelui Andrássy Gyula, ulti- ungare: „Cred – arăta cu acel prilej Vaida – că mul său ministru al Afacerilor Străine, nu au nu trebuie să aduc multe dovezi, cum că între mai putut opri dezagregarea acestei „monarhii punctul de vedere al domnului Tisza și cel al a contradicțiilor”17. domnului ministru-prezident, pe de o parte, și Criza sistemului dualist, manifestată încă cel al domnului Wilson există o mare prăpastie de la sfârșitul secolului al XIX-lea, atinsese peste care nu se poate trece [...] aruncând praf acum punctul său culminant, fiind concretiza- în ochii oamenilor”20. tă în imposibilitatea cercurilor conducătoare Declarația politică, adoptată de Comitetul de a mai controla o situație internă explozivă, Executiv al Partidului Național Român la 12 sub spectrul catastrofei militare. Cehii și slova- octombrie, la Oradea, prezentată în această cii, slavii de sud, italienii, românii, ca și polone- memorabilă ședință, venea să marcheze in- zii sau rutenii vor respinge categoric reforma trarea în faza decisivă a luptei de emancipare imperială preconizată, „un nou act de ipocrizie a românilor din Transilvania, Banat, Crișana diplomatică”, afirmându-și deschis hotărârea și Maramureș: „Pe temeiul dreptului firesc, de a lupta cu toate mijloacele pentru îndepli- că fiecare națiune poate dispune, hotărî sin- nirea integrală a revendicărilor lor naționale, gură și liber de soarta ei – un drept care este politice și teritoriale. acum recunoscut și de către guvernul ungar La rândul ei, Ungaria se va separa treptat de prin propunerea de armistițiu a Monarhi- Austria: la 16 octombrie, în Camera Deputaților ei – națiunea română din Ungaria și Ardeal de la Budapesta, Premierul Wekerle Sándor, dorește să facă acuma uz de acest drept și re- exprimându-și neîncrederea în politica de clamă, în consecință, și pentru ea dreptul ca, concesii a Monarhiei, se pronunța pentru re- liberă de orice înrâurire străină, să hotărască vocarea Legii XII din 1867 și păstrarea doar singură așezarea ei printre națiunile libere, a unei uniuni personale între cele două state; precum și stabilirea legăturii de coordonare a într-un discurs incendiar, liderul opoziției par- ei cu celelalte națiuni libere. Organul național lamentare, magnatul Károlyi ­Mihály, șeful Par- al națiunii române din Ungaria și Ardeal nu tidului Independenței, va afirma, în aceeași zi, recunoaște îndreptățirea acestui Parlament și că războiul a fost pierdut, dar că pacea trebuia acestui guvern să se considere ca reprezentanțe câștigată și că pentru aceasta era nevoie de un ale națiunii române, ca să poată reprezenta la guvern capabil să proclame statul ungar inde- congresul general de pace interesele națiunii pendent, să încheie pacea imediată cu Antanta române [...] – căci apărarea intereselor ei, și să apere integritatea teritorială a țării, mai națiunea română o poate încredința numai ales fără ca Ardealul să fie sacrificat18. A doua unor factori designați de propria lor adunare zi, însuși fostul Premier Tisza István avea să națională”21. [Subl. noastră]. recunoască înfrângerea, respingând, însă, cu Patru zile mai târziu, la 22 octombrie, într- obstinație concluziile mesajului wilsonian în o altă luare de poziție istorică, de această dată problema viitorului naționalităților din Dubla în Reichsrat-ul din Viena, deputatul socialist Monarhie și apreciind că nici o schimbare ra- bucovinean Dr. George Grigorovici ținea să dicală nu era necesară19. Încă o dată, chiar în declare că „la tendința de a uni poporul român momente atât de dramatice, oamenii politici nu va renunța niciodată nici un român. Unirea unguri dovedeau, indiferent de orientarea lor, românilor este un ideal și o țintă la care româ- o acută lipsă a simțului realității în rezolva- nii vor aspira totdeauna, în orice timpuri și în rea acestei probleme, solidarizându-se, atunci orice împrejurări [...] indiferent de chipul cum când era vorba de apărarea așa-zisei „națiuni li se va desfășura soarta pe viitor”22. unitare ungare” și a integrității fictivului Regat Cu o zi înainte, la 21 octombrie, deputații al Sfântului Ștefan. aus­ trieci-germani,­­ întruniți în clădirea Came­­ rei­­­­  Revista de istorie militară  33 landurilor din Viena, într-o ­Adunare Națională se organizeze în scopul executării intervenției provizorie, luaseră hotărârea de a fonda un stat la nord de Dunăre „printr-o acțiune deopotri- austriac german și de a reglementa relațiile cu vă politică și militară”, care să favorizeze re- celelalte națiuni din imperiu prin acorduri li- intrarea în luptă a armatei române alături de ber consimțite în cadrul unei uniuni, în caz de Antanta26. refuz optându-se pentru alipirea la Reich-ul Pentru a-și acoperi flancul stâng rămas german ca stat federal. descoperit prin eliminarea Bulgariei, Coman- Ultima reuniune a Consiliului Ministerelor damentul Suprem al Puterilor Centrale, care Comune ale Austro-Ungariei, desfășurată în căutase inițial să realizeze un nou front defen- ziua de 22 octombrie, care reconfirma obse- siv de-a lungul Dunării și Savei, în urma repli- sia liderilor de la Budapesta pentru apărarea erii forțelor sale la nord de marele fluviu, deci- „integrității și unității Ungariei”, desprindea ca dea ca Armata 11 germană, dislocată acum în o sentință concluzia rostită sec de șeful Statului Banat, să fie subordonată Comandamentului Major al armatei imperiale: în fața prăbușirii Mackensen27. Armata de ocupație din Româ- iminente a Porții otomane, a înaintării spre nia era așadar întărită, având misiunea de a Dunăre a forțelor aliate, ce putea influența re- păzi linia dunăreană (Banat, Oltenia, Munte- intrarea României în război, și a neputinței de nia), inclusiv Dobrogea (importanta cale ferată a opri cursul vertiginos al mișcărilor revolu­ Constanța- București-Budapesta-Viena) și de a ționare interne, soluția unică rămânea înche- asigura și spatele marilor unități aflate încă pe ierea grabnică a ostilităților23. În ziua în care teritoriul fostului Imperiu rus. contele Andrássy comunica Președintelui Pe frontul italian, situația armatei austro- ­Wil­son că acceptă, ca bază a discuțiilor pen- ungare era definitiv compromisă odată cu tru încheierea păcii, punctul de vedere privitor strălucita ofensivă de pe Piave a generalului la drepturile națiunilor din Dubla Monarhie, Armando Diaz, declanșată la 24 octombrie. exprimat în răspunsul primit la 18 octombrie, Victoria repurtată la Vittorio Veneto la 27 „monarhia austro-ungară nu mai era decât o octombrie a permis străpungerea frontului noțiune istorică”24. austro-ungar, înaintarea irezistibilă a mari- În cursul lunii octombrie, evenimentele de lor unități italiene în fața unor trupe în plină pe toate teatrele de acțiuni militare europene descompunere impunând, în aceeași noapte, s-au derulat cu repeziciune. Izolată complet solicitarea armistițiului de către Comanda- de partenerii săi, cu puterea militară și morală mentul Suprem habsburgic. Acesta va fi sem- complet zdruncinate în urma grelelor eșecuri nat la 3 noiembrie la Villa Giusti, lângă Pado- încercate în Palestina și Mesopotamia, Poar- va. Între timp, la Viena și Budapesta izbucnise ta Otomană – la numai o lună de la capitu- revoluția28. larea Bulgariei – s-a văzut nevoită să solicite În sfârșit, pe frontul de Vest, după demi- armistițiul, încheiat la Mudros (insula Lesbos), sia forțată a atotputernicului general Erich la 17/30 octombrie. ­Ludendorff de la șefia Statului Major al Carti- Între timp, înaintarea grupării principale erului General imperial (25 octombrie) – sub pe direcția Niš-Belgrad, desfășurată într-un presiunea ofensivei accentuate a Aliaților și în ritm alert, conducea la eliberarea întregului te- condițiile creșterii tensiunii sociale interne –, ritoriu al Serbiei și Muntenegrului. La 1 noiem- guvernul german va fi nevoit să întreprindă noi brie, după o absență de trei ani, trupele sârbe demersuri, recunoscând iminența dezastrului intrau victorioase în capitala lor, la ­Belgrad25. militar. Ultima fază a operațiilor pe acest front În aceste împrejurări, spre jumătatea lunii principal se caracteriza, de altfel, prin aspec- octombrie [stil nou – n.n.], Armata aliată de tul de Criza militară, amplificată de mișcările Orient recepționa noi instrucțiuni menite a-i revoluționare izbucnite la Kiel, la 3 noiembrie, consolida avantajele obținute și, într-o per- și extinse rapid în întreaga Germanie, cul- spectivă apropiată, a pregăti viitoarele operații minând cu renunțarea la tron a Kaiserului și pe teritoriul României și în sudul Rusiei. La 13 proclamarea Republicii germane la 9 noiem- octombrie, generalul Berthelot era numit în brie, va impune capitularea și semnarea, la 11 fruntea Armatei Aliate de Dunăre, ce trebuia să ­noiembrie 1918, a armistițiului de la ­Rethondes 34  Revista de istorie militară  (pădurea Compiègne) prin care operațiile de La sfârșitul lunii octombrie Comisia po- pe toate fronturile aveau să înceteze. loneză de lichidare creată la Cracovia prelua Marele Război lua astfel sfârșit după 52 de administrația Galiției și a unei părți a Sileziei luni de confruntări fără precedent. Dar „casca- (31 octombrie); în luna următoare, sub con- da Tronurilor” avea să continue, consemnând ducerea energică a lui Joszef Piłsudski, statul profunde transformări pe harta politică a Eu- polonez independent, reunind ținuturile aflate ropei și a lumii. până atunci sub ocupația germană, austro-un- În paralel cu prăbușirea fronturilor de lup- gară și rusă, era reconstituit. tă, pe măsură ce victoria Antantei se afirma Finis Austro-Hungariae! „În secolul nostru tot mai sigur, mișcările de ordin social-poli- de conștință – se arăta în revista «La Rouma- tic intern și, în special, acțiunile organismelor nie» din Paris – nu mai pot fi luate jumătăți de eliberare ale naționalităților din monarhia de măsură atât de dragi diplomaților care că- austro-ungară – recunoscute deja pe plan utau în mod continuu să rezerve un teren de internațional – au devenit dominante. De la intervenție pentru activitatea lor sterilă, în Baltica la Adriatica și Egee, pe fondul dramati- secolul nostru de lumină nu se pot da decât cei încleștări mondiale ce se încheia, revoluția soluții radicale. Singurul remediu care con- burgheză cu larg caracter democratic înainta vine monarhiei anacronice este suprimarea. triumfătoare, impunând dispariția anacroni- Ea nu va fi regretată de nimeni, nici chiar de celor imperii multinaționale și constituirea succesorii acelora care până aici au tras atâ- în locul lor a statelor independente ale Polo- tea profituri din ea pe seama milioanelor de niei, Cehoslovaciei, Austriei, Ungariei, ală- dezmoșteniți”30. turi de cele ale Finlandei și țărilor baltice, ca Ultimele momente ale dezagregării Dublei și desăvârșirea proceselor de făurire a statelor Monarhii au fost în ordine: la Viena, în plină unitare Italia, Iugoslavia și România29. revoluție, Adunarea Națională provizorie ho- Astfel, la 28 octombrie, Consiliul Național tăra, la 30 octombrie, crearea unui Consiliu de Ceh din Praga prelua puterea, dezarmând tru- Stat cu funcția de guvern al Austriei germane, pele imperiale; aceasta și cu sprijinul unităților cancelar fiind numit social-democratul Karl românești dislocate în zonă. Întrunit la Turči- Renner. Insurecția populară din Budapesta, ansky Svätý Martin, Consiliul Național Slovac sprijinită de cea mai mare parte a forțelor ar- hotăra, la 30 octombrie, ruperea legăturilor cu mate, ieșea a doua zi victorioasă, puterea fiind Dubla Monarhie și unirea cu Boemia. Consti- preluată de guvernul de coaliție condus de tuirea Republicii Cehoslovace independente „omul providențial”, contele Károlyi Mihályi era proclamată, două săptămâni mai târziu, („glorioasa revoluție”). Fostul Premier Tisza, în mod solemn, de Adunarea Națională de la simbol al vechiului regim conservator, cădea, Praga, iar Thomas Garrigue Masaryk era ales în aceeași zi, sub gloanțele revoluționarilor. La primul ei președinte. În același timp, Soborul 2 noiembrie era proclamată independența Un- național iugoslav de la Agram (Zagreb) vota gariei, act ce punea punct final existenței poli- la 29 octombrie ruperea oricăror legături cu tice a Austro-Ungariei. Austria și Ungaria și aclama „unirea întregu- La 11 noiembrie, două zile după proclama- lui popor al slovenilor, croaților și sârbilor, pe rea Republicii Germane, Împăratul Carol I de tot teritoriul lor etnografic, de la Isonzo până Habsburg dizolva guvernul imperial și publica la Vardar, într-un stat suveran și independent”. declarația de renunțare la tron; peste încă o După ce la 24 noiembrie Vecea populară de la zi, la 12 noiembrie, era proclamată Republica Zagreb adopta hotărârea de unire cu Serbia și Austria. După ce, la 14 noiembrie, același Ca- Muntenegru, iar Skupștinele populare din Voi- rol de Habsburg, în calitate de rege al Ungariei, vodina și Muntenegru se pronunțau, la rândul semna o declarație în care își exprima acordul lor, în următoarele două zile, pentru unirea cu asupra viitoarei forme a statului ungar, la 16 Serbia, la 1 decembrie noul stat iugoslav do- noiembrie la Budapesta se anunța crearea Re- bândea, sub dinastia Karagheorghević, consa- publicii Populare. crarea sa definitivă sub denumirea de Regatul În acest context general, politic și militar, sârbo-croato-sloven. la 13 noiembrie 1918, ora 23:15, la Belgrad, a  Revista de istorie militară  35 fost semnată ca un document suplimentar la menținea sub dominația străină, chiar a state- Armistițiul din 3 noiembrie, o „Convenție mi- lor învinse, importante teritorii, cu o populație litară” între comandamentul Armatei aliate de majoritar românească, aparținând de drept Orient și delegații noului guvern ungar31. În României aliate. Și aceasta era una din lecțiile conformitate cu articolul I, cursul Mureșului severe ale marii conflagrații mondiale ce toc- era fixat ca linie de demarcație răsăriteană a mai se încheiase. Ungarei, față de România, dar administrația Lunile septembrie-noiembrie 1918 mar- civilă, inclusiv forțele de poliție și jandarme- chează, în același timp, o cotitură categorică rie necesare „menținerii ordinii”, rămâneau în în poziția de ansamblu a Puterilor Aliate și subordinea guvernului ungar. Armata ungară, Asociate față de problema autodeterminării cu excepția a șase divizii de infanterie și două naționale și, în acest context, și față de pro- de cavalerie, era demobilizată. Articolul III re- blemele românești. Într-o Notă a Ministerului zerva Aliaților dreptul de a ocupa orice loca- Afacerilor Străine francez din 23 octombrie, litate sau punct strategic din teritoriul rămas după ce se sublinia că „Transilvania este lea- neocupat, ca și de a utiliza căile și mijloacele de gănul neamului românesc”, iar Bucovina „a comunicație pentru nevoile militare. Totodată, fost parte integrantă a principatului Moldova”, Convenția – semnată și de voievodul Živojin se făcea următoarea apreciere: „Franța, care a Mišić – a dat Serbiei drepturi largi de a ocu- secondat în secolul al XlX-lea primele eforturi pa nu numai Banatul în cea mai mare parte, pentru independența română și care a favori- dar și o porțiune din teritoriul ungar de sud, zat unirea principatelor Moldova și Țara Ro- depășind cu mult linia ce urma să fie atribuită mânească, va rămâne fidelă prietenilor și prin- Iugoslaviei la Trianon. cipiilor sale, folosindu-se de acestea pentru a Evident, un asemenea act, ce ignora poziția facilita înfăptuirea unității române și pentru a guvernului român care nu luase parte la trata- smulge din brațele unei tiranii, care, de la secol tive, cât și declarația conducerii naționale din la secol, de la an la an, a devenit tot mai crudă, Transilvania citită în ședința Parlamentului din un popor de care este legată prin atâtea simpa- Budapesta din 18 octombrie, prin care fusese tii reciproce”33. contestat categoric dreptul guvernului ungar Această atitudine mult mai tranșantă de a reprezenta sub orice formă teritoriile lo- adoptată de Marile Puteri aliate se datora și cuite de români, a constituit, în perioada ur- susținutei acțiuni desfășurate de emigrația ro- mătoare, o sursă de tensiune și conflicte între mână, cu centrul politic în Franța, care a reușit statele din regiune. În esență, se poate aprecia determinarea unui curent de opinie pozitiv, că documentul din 13 noiembrie 1918 nu re- care avea să influențeze deciziile guvernelor prezenta decât o simplă convenție militară cu respective34. Depășind frământările ivite între caracter local și provizoriu, cu atât mai mult diferitele grupări care militau pentru înfăptui- cu cât independența Ungariei nu fusese încă rea dezideratului unității românești, la începu- recunoscută; în plus, așa cum avea să declare tul toamnei se înregistra un proces de unificare însuși generalul Franchet d’Espèrey și cum vor organizatorică a mișcării naționale, concomi- acționa în continuare Puterile Aliate și Asoci- tent cu extinderea raporturilor sale cu comite- ate, nu a fost în intenția Antantei de a-i con- tele și consiliile naționalităților subjugate din feri respectivei linii demarcaționale un statut Dubla Monarhie. Astfel, constituirea „Consi- definitiv. Totuși, jucând cartea simpatiei față liului Național al Unității Românești” (CNUR), de Aliați și mizând pe tactica faptului împli- în frunte cu Take Ionescu, fost vicepremier, la nit, guvernul Károlyi păstra suficiente speranțe Paris, la 3 octombrie, însemna punerea bazelor ca, printr-un joc diplomatic activ în care prima unui adevărat organism unitar și reprezentativ ideea „cordonului sanitar”, să prezerve, dacă nu de conducere a luptei românilor din emigrație. toată, cea mai mare parte a teritoriului „Unga- Recunoscut în termeni dintre cei mai amicali, riei istorice”, în special Transilvania32. la 12 octombrie, de guvernul francez, care și-a Atitudinea Antantei, în aceste momente, exprimat sprijinul și speranța într-o apropiată la fel ca și în cazul armistițiului cu Bulgaria, colaborare, CNUR avea să fie admis ca parte- rămânea totuși surprinzătoare prin faptul că ner în luna următoare și de celelalte cabinete 36  Revista de istorie militară  ale Puterilor Aliate și Asociate: 5 noiembrie – Stephen Pichon, ministrul­ Afacerilor Străi- Statele Unite, 11 noiembrie – Marea Britanie, ne, și apoi, la Ministerul de Război, de însuși 22 noiembrie – Italia35. Georges Clemenceau, președintele Consiliului În paralel cu acțiunile de organizare politi- de Miniștri, , fostul ministru că, emigrația română din Europa și America, la plenipotențiar la Paris, era solicitat să colabo- fel ca forțele patriotice rămase în țara liberă, s-a reze la transmiterea unui mesaj secret deosebit preocupat stăruitor de problema formării unor de important la Iași, vizând în esență reluarea unități militare de voluntari, în principal din cooperării militare și a operațiilor împotriva rândurile prizonierilor de origine română din Puterilor Centrale înainte de încheierea răz- armata austro-ungară, internați în lagărele din boiului mondial37. Deplasat incognito pe ca- țările Antantei36. După Pacea de la București, lea aerului la Salonic, sub numele de Antoine această activitate a fost intensificată, vizându- Louis, curier de război, V. Antonescu se va în- se continuarea luptei cu arma în mână alături tâlni cu comandantul Armatei aliate, generalul de Aliați, pe fronturile din apusul Europei. Prin Franchet d’Espèrey; apoi, în prezența acestuia, strădaniile proprii și cu sprijinul unor cercuri a generalului Berthelot, comandantul Armatei politice și militare occidentale, convinse de de Dunăre, a generalului Georges Cartier, șeful utilitatea și mai ales de semnificația politică și Biroului 2 informații al Armatei de Orient, ca morală a menținerii drapelului de luptă româ- și a colonelului Radu R. Rosetti, din partea nesc în război, în timp ce armata română își Marelui Stat Major român, au fost stabilite pregătea remobilizarea și reluarea operațiilor detaliile colaborării. Aterizat în apropiere de pe frontul răsăritean, în cooperare cu Antan- Iași, în dimineața zilei de 20 octombrie, diplo- ta, numeroși ostași și voluntari români deja matul român se întâlnea peste câteva ore în încadrați în armatele aliate – precum cei 6 000 secret, la reședința contelui de Saint-Aulaire, de români-americani de pe frontul francez sau cu principalii responsabili politici și militari, cei din legiunea din Italia acoperiți de glorie în printre care Brătianu și generalul Prezan. Pla- bătăliile de pe Piave – aduceau obolul jertfei lor nul expus, despre care va fi anunțat imediat și la victoria comună asupra Puterilor ­Centrale. regele, prevedea mobilizarea a cel puțin patru În același interval de timp, între guvernele divizii române, care urmau să înainteze din aliate și factorii politici români aflați în Mol- valea Siretului pe direcția sud-vest și să facă dova au existat numeroase relații de informare joncțiunea, în zona Ploiești, cu Armata Berthe- reciprocă, un rol însemnat jucând în aceas- lot, ce trebuia să forțeze Dunărea, la Giurgiu, tă privință misiunile diplomatice ale Franței, apoi împreună să formeze flancul drept al ar- Marii Britanii, Italiei și Statelor Unite. Prin matei aliate a generalului Franchet d’Espèrey, contactele regulate și convorbirile purtate, cu continuând operațiile împotriva Germaniei. discreție, cu Regele Ferdinand I și Regina Ma- „Este indispensabil pentru România să reia ria, cu fostul Premier Ion I.C. Brătianu și alți armele și să se unească cu trupele noastre pen- lideri de partide, cu generali și ofițeri ai arma- tru a dovedi fidelitatea sa nezdruncinată față tei române, reprezentanții lor nu numai că au de Antanta, să-și elibereze teritoriul și să cu- putut evalua potențialul combativ și starea de cerească, astfel, noi titluri pentru realizarea spirit din teritoriul liber, dar s-au convins că revendicărilor sale naționale”38 [subl. noastră] orientarea factorilor responsabili era fermă de – se arăta în Nota înmânată personal ministru- partea Antantei, fiind necesară întărirea încre- lui Franței din partea Comandamentului aliat, derii acestora în continuarea ajutorului pe care notă care se înscria pe linia punctului de ve- Puterile Aliate îl acordau luptei de eliberare. dere subliniat de Premierul Clemenceau cu o Apropierea zonei de operații a Armatei lună înainte. de Orient de spațiul românesc avea să co- Răspunsul regelui și al celorlalți factori po- incidă cu intensificarea legăturilor pe plan litici de la Iași a fost prompt; telegramele trans- politic dintre Antanta și cercurile influen- mise a doua zi Președintelui Raymond Poincaré te românești de la Iași. Inițiativa a aparținut și Premierului Georges Clemenceau reînnoiau și de această dată guvernului francez; la 16 asigurarea atașamentului neclintit la cauza septembrie, chemat și primit în audiență de comună, evidențiind clar voința de a se relua  Revista de istorie militară  37 lupta alături de Aliați39. Consecința imediată tate, pe Giurgiu, forțele inamice fiind respinse a acestei decizii de maximă importanță din 4 la o depărtare de 4 km nord întâmpinat de noiembrie 1918 – apreciată de unii reputați autoritățile române și de o populație entuzias- istorici (Eliza Campus40) ca momentul efectiv mată, strigând „Vive la France!”, generalul Bert- al reintrării României în război – avea să fie helot lansa Proclamația „La arme, români!”, în demisia, peste două zile, înaintată de cabinetul care anunța că „ceasul dreptății a sunat”. Mani- germanofil Alexandru Marghiloman, urmată festul era apoi răspândit de aeroplanele fran- de dizolvarea Parlamentului ales sub ocupația ceze și deasupra unei Capitale în așteptare. În inamică și anularea întregii sale activități le- noaptea următoare alte elemente au trecut pe gislative. Un guvern național de tranziție a la Nicopole (2 batalioane din Regimentul 58 fost format, cu acordul inclusiv al lui Brătianu, infanterie cu 3 baterii) și Siștov (subunități din având în frunte pe devotatul general de divizie Divizia 30 colonială franceză), la Tumu Măgu- adjutant Constantin M. Coandă, titular și al rele și respectiv Zimnicea, dispersând postu- portofoliului Afacerilor Străine; la Război era rile de supraveghere germane. Drept urmare, numit eroul de la Oituz și Mărășești, genera- către amiaza zilei de 11 noiembrie cursul flu- lul de divizie . Misiunea sa viului era degajat pe un front de circa 120 km principală era să pregătească și să realizeze și pe o adâncime de 6 la 8 km45. Condițiile de remobilizarea armatei, eliberarea României și, ordin operativ necesare reintrării armatei ro- în perspectivă, a întregului teritoriu românesc mâne în luptă erau așadar ­îndeplinite. recunoscut de Puterile Antantei prin Tratatul În timp ce rapoartele înaintate spre cele din 4/17 august 1916. două capitale imperiale, Berlin și Viena, în- Primind noi ordine de la Paris pentru ur- tăreau convingerea că ora reluării armelor de gentarea intervenției în România41, Berthelot către România se apropia, reacțiile aveau să avea să transmită prin Robert de Flers, la 4 no- fie tot mai diferite. Astfel, în ultima ședință a iembrie, un nou mesaj cerând ca „mobilizarea Consiliului Imperial Interministerial din 22 să fie făcută cu o mână energică și împinsă în octombrie, amintită deja mai devreme, Burián cele mai mari condiții de rapiditate posibile”42. se declarase împotriva oricăror concesii acor- „Rapiditatea evenimentelor – va raporta co- date României. Și aceasta chiar în împrejură- mandantul Armatei de Dunăre – m-a decis să rile în care la Ballplatz se repeta, tot mai des: grăbesc trecerea [fluviului – n.n.] în maniera „Față de cuvântul TRANSILVANIA toate eve- de a provoca gestul României înaintea mo- nimentele importante care au loc în lume trec mentului în care acesta ar fi părut inutil”43. la români complet pe planul al doilea”46. Această decizie de a accelera operațiile la Starea de spirit a populației și armatei, a Dunărea de Jos, deși se preliminase încheierea cercurilor politice, surprinsă fidel și în rapoar- concentrării trupelor abia către 18-20 noiem- tele diplomaților Antantei, ilustra convingă- brie, coincidea cu voința noului guvern al Ro- tor temerile Comandamentului german: „De mâniei. Ea se datora și interceptării unei tele- alaltăieri – arăta, de exemplu, la 5 noiembrie grame a Comandamentului Mackensen, prin ministrul belgian în România – pe străzile care se anunța începerea mișcării de retragere Iașului au loc manifestații împotriva ocupației spre Carpați și Ungaria. Astfel că, în ziua în germane. Având în vedere victoria Antantei care generalul Berthelot își instala cartierul și evenimentele din Austro-Ungaria, conti- la Târnovo, pregătind forțarea Dunării cu ele- nua Ypersele de Strihou, România contează în mentele avansate ale armatei sale, Consiliul de mod absolut pe reîntregirea în frontierele sale Miniștri de la Iași hotăra, la 8 noiembrie, să dinainte de război, pe păstrarea Basarabiei și mobilizeze armata44. pe anexarea [eliberarea – n.n.] Transilvaniei, În noaptea de 9 spre 10 noiembrie, în precum și a Bucovinei...”47[subl. noastră]. condiții apreciate de „surpriză completă pen- Încetarea ostilităților la 11 noiembrie 1918 tru inamic”, Detașamentul Boblet (3 batalioa- găsea, astfel, România din nou în tabăra An- ne din Regimentul 210 infanterie, susținute de tantei, colaborând politic și militar împotriva un grup de artilerie de câmp) trecea brațul cel Germaniei. În Memoriul remis de ­guvernul mare al Dunării, punând stăpânire, fără dificul- Constantin M. Coandă la 10 noiembrie 38  Revista de istorie militară  reprezentanților Puterilor Aliate de la Iași se nu trebuiau să fie neglijate sau minimalizate de specifica: „chestiunea românilor din Unga- statele interesate, cum era și România. ria s-a impus, prin însăși natura ei, în ziua în Cu atât mai mult cu cât ea nu lua parte la care principiile de justiție, de independență și preliminariile păcii, iar unele reacții diploma- de libertate a popoarelor au fost proclamate. tice, pornind de la tendința de reexaminare Ea s-a impus și prin împrejurările războiului, și chiar de nerecunoaștere a valabilității Tra- când, prin Tratatul de la 4 august 1916, Aliații tatului secret din 1916, exprimată îndeosebi s-au obligat să asigure românilor unitatea lor de exponenții puterilor anglo-saxone, indicau națională”48. apariția unor schimbări în conduita membrilor În perioada imediat următoare, în paralel coaliției Antantei, a unor obiecții în probleme cu susținerea pe toate planurile a mișcărilor de detaliu – precum trasarea viitoarelor fron- de eliberare națională din Bucovina și Tran- tiere – sau și mai grav, în atribuirea calității de silvania, guvernul român avea să dezvolte o stat aliat. intensă acțiune diplomatică destinată a sonda În fața atâtor incertitudini, care parcă poziția Marilor Puteri învingătoare în legă- anunțau „calvarul păcii” din 1919-1920, gu- tură cu angajamentele anterior luate față de vernul român a căutat să adopte o atitudine România, de a informa și deci de a clarifica pragmatică, realistă și tenace în concordanță raporturile cu acestea în probleme esențiale, cu obiectivul recunoașterii unirii politice precum locul și rolul rezervat statului român desăvârșite la 1 Decembrie 1918. Această ati- la viitoarea conferință de pace și apoi confir- tudine consecventă, plină de demnitate, merită marea unității național-statale realizate în a fi relevată, chiar dacă i-a fost reproșată o anu- cursul anului 1918, care să fie concretizate în mită intransigență – exagerată în opinia unora documente cu valoare juridică internațională. dintre contemporani, în special cei din opoziție Firește, la finele anului respectiv România se – în susținerea aplicării integrale a angajamen- prezenta cu multe atuuri câștigate prin luptă telor asumate de Marile Puteri aliate în 1916. și jertfe, care o situau printre primele națiuni În concepția Premierului român, Tratatul de în ceea ce privește efortul uman și material de alianță cu Puterile Antantei din 4/17 august război; ea constituia – și acest lucru nu putea 1916 – rod al unor lungi și aprinse negocieri cu fi neglijat de nimeni – un important factor po- Antanta49 – ținea seama nu numai de interesele litic și militar în sud-estul Europei, poate chiar legitime și de drepturile istorice ale poporului cel mai important. Totodată, era o realitate său, dar și de cele ale națiunii maghiare; astfel, evidentă, chiar din cursul lunii noiembrie, că în cadrul teritoriilor revendicate și acordate obiectivul desăvârșirii statului român urma să României nu fusese cuprins „teritoriul istoric fie atins, într-un moment în care și alte națiuni și geografic român” de la est de Tisa, unde se din aceeași regiune a continentului își refăceau afla, în urma dominației ungare și a măsurilor sau își reîntregeau entitățile lor statale inde- administrative ale guvernului de la Budapes- pendente. ta din ultimele decenii, o „masă compactă de Se punea însă întrebarea, în ce măsură și în aproximativ un milion de locuitori, având în special sub ce condiții unitatea național-statală orașul Debrecen un centru politic și cultural românească avea să fie recunoscută? „Noua maghiar”. Pe teritoriul ce urma să fie recunos- diplomație” ce consacra principiul autodeter- cut României, conform aceluiași Tratat din minării naționale ca ax central al viitoarei re- 1916, populația românească constituia, chiar glementări mondiale, al cărei campion se do- conform statisticilor oficiale ungare din 1910, vedeau a fi Statele Unite, interesele diferite și o majoritate absolută de 54% din populația to- contradictorii, disputele, încă în surdină, pen- tală, iar dacă acele statistici ar fi fost rectificate tru sfere de influență la Dunărea de Jos și Ma- înlăturându-se falsificările tendențioase, bi- rea Neagră, ca și evoluția explozivă a situației ne-cunoscute și în epocă, procentul reprezen- în fostul Imperiu Rus, introduseseră și puteau tat de națiunea română s-ar fi ridicat la circa introduce în continuare în ecuația tratativelor 62,5%, după alte surse chiar mai mult. În plus, de pace elemente de ordin politic, economic și ceea ce era ­fundamental, ­românii reprezentau militar, chiar necunoscute, care, în orice caz, în Transilvania și ținuturile limitrofe elemen-  Revista de istorie militară  39 tul autohton; invazia ungară, colonizarea ger- deci, de imperialismul român referitor la aces- manică și cea secuiască, infiltrările artificiale te provincii, așa cum o fac adversarii noștri, în- de populații alogene, îndeosebi maghiari sau seamnă de a da dovadă de rea-credință sau de vorbind maghiara, nu reușiseră să modifice ca- mare ignoranță”50. racterul românesc al întregului teritoriu, ci nu- Obținerea calității de aliat însemna pen- mai să împiedice evoluția normală a populației tru România nu numai o recunoaștere a românești și să-i răpească dreptul de exercitare contribuției sale la victoria împotriva Qua- a libertăților sale naționale și politice. druplei Alianțe, ci și posibilitatea de a-și pu- Hotărârea impunătoarei Adunări Naționale tea susține poziția și a-și apăra interesele în de la Alba Iulia de unire definitivă a Tran- condiții dacă nu egale, cel puțin onorabile. silvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Faptul că dintre toți partenerii Antantei Româ- Maramureșului cu România nu venea, astfel, niei îi era aplicat acum, la sfârșitul războiului, în contradicție cu realitatea istorică și nici cu tratamentul cel mai sever, cel puțin în formă, exigențele principiului autodeterminării pro- deși unirea politică a teritoriilor revendicate movate de Aliați, exigențele formulate de gu- în 1916, ca și a Moldovei dintre Prut și Nis- vernul român și acceptate în 1916 de Puterile tru erau un fapt împlinit și în fond recunoscut Antantei găsindu-și concretizarea într-o formă de Aliați, avea să fie remarcat de mulți factori democratică, cu caracter plebiscitar. Unitatea politici și militari chiar din rândurile acesto- națională trebuia și era de fapt realizată res- ra. André Tardieu, cel care a prezidat Comi- pectând principiul etnic, într-un spațiu geo- sia privind afacerile române la Conferința de grafic bine determinat, unde viața poporului Pace, mărturisea ministrului Charles Beaupoil român putea să fie asigurată prin condiții de de Saint-Aulaire, la începutul anului 1919, că securitate și de evoluție economico-socială ne- în timpul lucrărilor pregătitoare dăduse „lupte cesare existenței sale. dure pentru ca să i se recunoască lui ­Brătianu Un Aide-mémoire înaintat Marilor Puteri, și României calitatea de aliați”51. Distinsul om în martie 1919, de către o delegație a oameni- politic francez ținea să releve și un alt aspect lor politici români din Transilvania, remarca al „problemei românești” și anume cel al în- într-un mod extrem de limpede esența acțiunii cheierii păcii-diktat cu Centralii la 7 mai 1918, românești, pe care diverse cercuri mai mult de care se prevalau acele cercuri care refuzau sau mai puțin oficiale se grăbeau s-o etiche- României statutul de aliat: „Până acum, arăta teze drept „imperialismul de la București”: „În Tardieu, îmi pierd timpul să le demonstrez că judecățile care s-au emis în problema româ- această pace nu îi poate fi imputată nici moral, nească se uită, din nefericire, adesea că, inde- nici politic, marii aliați aprobând-o, nici juri- pendent de tratatele încheiate între România și dic, fiind că Regele niciodată nu a sancționat-o”. guvernele aliate, poporul român – care formea- Concluzia sa era că „în numele dreptului se co- ză marea majoritate a populațiilor provincii- mite o mare nedreptate vroind să pedepsești lor în chestiune – s-a alăturat în mod spontan România pentru nenorocirile de care [totuși] la Regatul României prin Actul solemn de la aliații săi sunt responsabili”52. Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Mai mult, se Modul în care au acționat Marile Puteri uită de un al doilea act de semnificație politică aliate în acordarea statutului României la masa deosebită pentru el, și anume de declarația de păcii a fost o confirmare a intențiilor lor de la Mediaș, prin care sașii din Transilvania își a-și impune interesele și a-și afirma autoritatea proclamă, la rândul lor, alipirea la România. în toate problemele, inclusiv cele teritoriale, Este deci clar stabilit că, în afara convențiilor în fața statelor mici „cu interese limitate”, așa internaționale menționate mai sus, alipirea cum era calificată România53. acestor provincii la România este perfect jus- Aflat într-o conjunctură internă critică, ca tificată din punct de vedere juridic, prin voința urmare a crizei de produse de primă necesita- liber exprimată de marea majoritate a locuito- te pentru populație, criză ce putea da naștere rilor ei. Dreptul internațional clasic, ca și prin- într-o țară epuizată de război unor puternice cipiile formulate de președintele Wilson sunt frământări sociale și politice, înconjurat în pe deplin aplicabile și la cazul nostru. A vorbi, imediata vecinătate de forțe adverse gata să 40  Revista de istorie militară  profite de dificultățile pe care le întâmpina în comun acord pentru alungarea trupelor ger- interior, guvernul Ion I.C. Brătianu, instalat la mane de pe teritoriul lor”55. 1918, trebuia să facă față acestor reconsiderări În prima săptămână a noului an 1919 Pari- de atitudine și unor tendințe de șantaj politic sul era anunțat că partenerii săi aderă la propu- care vor depăși și cele mai sumbre previziuni nerile făcute56. Guvernul britanic aprecia, însă, inițiale. Jocului de culise practicat de mari- că o declarație referitoare la Tratatul din 1916 le puteri, în care decizia urma să fie luată de putea produce, în acele momente, o descura- un număr tot mai restrâns de reprezentanți ai jare la București și că ar fi de preferat o amâ- acestora, ce se va perfecționa pe timpul reu- nare a acesteia, până la sosirea aprovizionări- niunii din capitala Franței, guvernul român îi lor destinate României57. De altfel, hotărârea va opune o acțiune perseverentă de apărare și Washingtonului de a include România pe lista consolidare a edificiului României Mari, chiar țărilor cărora li se acordau aceste ajutoare era cu riscul de a „supăra” pe cei „4 Mari”. o indicație sigură de acceptare a statutului de La 13/26 decembrie 1918, Saint-Aulai- aliat, ceea ce a influențat decizia finală în acest re, George Barclay, Giacinto Auriti și ­Charles sens58. ­Vopicka, cei patru miniștri aliați de la București, În momentul în care, la jumătatea lunii ia- telegrafiau identic spre capitalele statelor pe nuarie, Premierul român sosea la Paris, după care le reprezentau: „România are dreptul mo- o scurtă oprire la Belgrad, România se înfățișa ral și politic la realizarea revendicărilor sale. înaintea areopagului internațional ca un stat Ea știe că Aliații i-1 recunosc în virtutea prin- național unitar de fapt și de drept59. Ion I. C. cipiilor pe care ei le reprezintă și care au fost Brătianu hotărâse să se prezinte el însuși pen- formulate de Președintele Wilson la 27 septem- tru a apăra cauza României Mari, care, în ori- brie 1918, atunci când a declarat că soluțiile ce caz, nu era un cadou din partea Aliaților; războiului sunt născute din natura însăși a în acest timp, aplicarea Hotărârii de unire și circumstanțelor războiului; tot ceea ce oamenii consolidarea acesteia se făceau pas cu pas prin de stat sau adunările pot să facă este de a le acțiunea eliberatoare a armatei române60. 54 realiza sau de a le trăda” . Războiul de întregire nu se încheiase, ad- Ca urmare a acestor demersuri conjugate și versarii unității românești impunând continu- a luărilor de poziție în favoarea României din area lui. partea unor largi cercuri ale opiniei publice naționale din Franța și internaționale, guver- nul francez va lua inițiativa de a sonda și a-și convinge partenerii asupra acordării statutului NOTE 1 de aliat României. La 28 decembrie, în telegra- România la Conferința de Pace de la Paris ma secretă adresată guvernelor aliate, Stephen (1919-1920). Documente diplomatice, vol. 1 (1 de- cembrie 1918-28 iunie 1919), ed. Dumitru Preda, Pichon arăta: „Guvernul Republicii, în ceea ce-l Ioan Chiper și Alexandru Ghișa, București, 2010, privește, apreciază că guvernul român, deși a doc. 167 (p. 164). semnat împreună cu Germania Tratatul de la 2 Pe larg, vezi la Emil Răcilă, Contribuții privind București, trebuie să fie considerat din nou ca lupta românilor pentru apărarea patriei în Primul aliat, în virtutea participării sale reînnoite la Război Mondial. Situația administrativă, economi- război împotriva Puterilor Centrale. El propu- că, politică și socială a teritoriului românesc vremel- ne deci ca guvernele aliate, dacă sunt de acord nic ocupat 1916-1918, București, 1981, p. 117-221. 3 asupra acestui punct, să trateze România ca Dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar aliată și să admită [ca] în această calitate să fie față de biserica românească din Transilvania în reprezentată la negocierile de pace în aceleași perioada dualismului (1867-1918), Sibiu, 1986, p. 169-177, 242-249. condiții cu celelalte mici puteri aliate. Această 4 1918 la români. Desăvârșirea unității național- atitudine este considerată de guvernul francez statale a poporului român, vol. II Documente exter- ca justificată, datorită atitudinii suveranilor și ne 1916-1918, București, 1983, doc. 352. poporului român, care, de îndată ce au putut 5 Ștefan Pascu, C. Gh. Marinescu, Răsunetul scăpa de opresiunea germană, s-au îndreptat internațional al luptei românilor pentru unitatea cu hotărâre spre Aliați, cu care au acționat de națională, Cluj-Napoca, 1980, p. 242-243; vezi și  Revista de istorie militară  41 1918 la români. Documentele Unirii, vol. VII Unirea­ 20 Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ar- Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918, dealului cu România, Cluj, 1926, p. 43. ­Bucu­rești, 1989, doc. 7. 21 1918 la români. Documentele Unirii, vol. VII, 6 Erich Ludendorff, Conduite de la guerre et doc. 24. politique, Paris, 1922, p. 381-402; vezi și Génral de 22 Apud Prăbușirea unei monarhii. Discursuri Corps d’armée L. Koeltz, La guerre de 1914-1918. ținute în Camera din Viena în ajunul prăbușirii, la Les opérations militaires, Paris [1966], p. 489-531; 22 octombrie 1918, cu o introducere de „Un martor cf. B.H. Liddell Hart, The History of the First World din tribuna presei”, București, 1920, p. 20. War, London, 1970, p. 367-458. 23 Protokolle des Gemeinsamen Ministerrates des 7 Este vorba de ofensivele din 21 martie-15 apri- Österreichisch-Ungarischen Monarchie…, doc. 41. lie („Bătălia de la Amiens”), 9-18 aprilie („Bătălia de 24 Cf. Charles Seymour, La fin d’un empire: les la Lys”, în Flandra, împotriva sectorului britanic), débris de l’Autriche-Hongrie, în vol. Ce qui se passa 27 mai – 6 iunie, când trupele germane ajungeau la réellement à Paris en 1918-1919. Histoire de la Con- 80 km de Paris și respectiv 14-18 iulie (Bătălia din férence de la Paix par les délégués américains, pu- Champagne), întreruptă de puternica contraofensi- bliée par le Colonel House ... et Charles Seymour..., vă franceză („a II-a Bătălie de pe Marna”), din 25 Paris, 1923, p. 80-82. iulie-7 august. 25 Commandant M. Larcher, La Grande Guer- 8 Stephan Graf Burián, Drei Jahre aus der Zeit re dans les Balkans. Direction de la Guerre, Paris, meiner Amtsführing im Kriege, Berlin, 1923, p. 287- 1919, p. 239-252 ; Général Jean Bernachot, Les 290. Cf. L’Allemagne et les problèmes de la paix armées françaises en Orient après l’armistice de pendant la Première Guerre mondiale, tome IV 4 1918, vol. II L’Armée française d’Orient (28 octobre mars-4 octobre 1918, ed. André Scherer et Jacques 1918-25 janvier 1920), Paris, 1970, p. 17-21. Grünewald, Paris, 1980, doc. 243. 26 Général Jean Bernachot, op.cit., vol. II, p.16. 9 ANR-București, fond Microfilme SUA, rola 26 Vezi și la General Henri Berthelot and Romania. (cadre nenumerotate). Mémoires et Correspondance 1916-1919, ed. Glenn 10 Protokolle des Gemeinsamen Ministerrates des E. Torrey, Boulder, New York, 1987, p. 175-177. Österreichisch-Ungarischen Monarchie (1914-1918), 27 Briefe und Aufzeichnungen der Generalfeld- ed. Miklós Komjáthy, , 1966, doc. 39. marshalls von Mackensen aus Krieg und Frieden, 11 Magyar Minisztértanácsi Jegyzőkönyvek az Leipzig, 1938, p. 359. első vilaghaboru korabol 1914-1918, ed. Ivanyi 28 Peter Pastor, Hungary between Wilson and Emma, Budapest, 1960, doc. 392. 12 Lenin. The Hungarian Revolution of 1918-1919 and Gheorghe N. Cazan, Anul revoluționar 1918 the Big Three, Boulder, 1976, p. 31-37. în Austro-Ungaria. Sfârșitul monarhiei habsburgi- 29 ce, în „Revista de istorie”, nr. 11/1978, p. 2 096. Afirmarea statelor naționale independente 13 L’Allemagne et les problèmes de la paix…, unitare din centrul și sud-estul Europei (1821-1923), tome IV, doc. 283; vezi și Ibidem, doc. 289, 291, 294, coord. Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu, București, 297, 299. 1979, passim. 30 14 Günter Paulus, Der Bankrote der Militär- „La Roumanie”, Paris, An I, nr. 44 din 14 no- diktatur – 1918, în vol. Politik im Krieg 1914-1918, iembrie 1918, p. 2. 31 Berlin, 1964, p. 247-252. 1918. Desăvârșirea unității national-statale a 15 Bertrand Auerbach, L’Autriche et la Hongrie poporului român. Recunoașterea ei internațională, pendant la Guerre, depuis le début des hostilités vol. III Documente interne și externe, august jusqu’à la chute de la Monarchie (août 1914-novem- 1918-iunie 1919, București, 1986, doc. 468. 32 bre 1918), Paris, 1925, p. 520 și urm. Vezi și la Károlyi Mihály, Levélezése, vol. I 16 Papers Relating to the Foreign Relations of the 1905-1920, ed. Litván György, Budapest, 1978, United States. The World War, Supplement II, vol. 1, p. 257 (scrisoarea premierului maghiar adresată Washington, 1931. guvernului francez la 7 noiembrie 1918). 33 17 Vezi, pe larg, la Oscar Jászi, The Dissolution 1918 la români, vol. II, doc. 379. of the Habsburg Monarchy, Chicago, 1927, passim. 34 O. Tafrali, Propaganda românească în stră- 18 Magyarország Története, 1918-1919, 1919- inătate, [1920]; pe larg, vezi la Victor 1945, ed. Ránki György, Hajdu Tibor, Tilkovzsky ­Atanasiu, Anastasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Loránt, vol. I, Budapest, 1984, p. 55; cf. József Galán- Oprea, Paul Oprescu, România în Primul Război tai, Hungary in the First World War, Budapest, 1989, Mondial, București, 1979, p. 398-417. p. 316-319. 35 Actes et documents concernant la Question 19 Ibidem, p. 256. Roumaine, Paris, 1918, p. 40-44. 42  Revista de istorie militară  36 România în anii Primului Război Mondial, 51 Comte de Saint-Aulaire, Confession d’un vieux vol. 2, București, 1987, p. 502-519. diplomate, Paris [1953], p. 484. 37 Victor Antonescu, Un courrier de guerre, în 52 Ibidem, p. 485. Hommage à Monsieur de Saint-Aulaire. Anthologie, 53 Clive Day, L’atmosphère et l’organisation de la București, 1930, p. 16-20. Conférence de la Paix, în Ce qui se passa réellement 38 Gh. Iancu, G. Cipăianu, La consolidation de à Paris en 1918-1919…, p. 25; pe larg, Ion Calafetea- l’Union de la Transylvanie et de la Roumanie (1918- nu, Recunoașterea statutului de aliat al României 1919). Témoignages français, Bucarest, 1990, doc. 1 de către Marile Puteri în ajunul Conferinței de Pace (anexa 1). de la Paris, în „Revista arhivelor”, nr. 3/1978, p. 284- 39 Ibidem, doc. VI. 287; I. Ciupercă, Dincolo de „fațada impunătoare” 40 Eliza Campus, Din politica externă a Români- a Conferinței de Pace de la Paris, în Românii în is- ei 1913-1947, București, 1980, p. 180. 41 toria universală, vol. II1, coord. I. Agrigoroaiei, Gh. „Intervenția în România trebuie să aibă loc ­Buzatu, V. Cristian, Iași, 1987, p. 607-620. cât mai degrabă posibil …” (Telegrama Premieru- 54 lui Georges Clemenceau, 2 noiembrie 1918, ANR- 1918 la români, vol. I, doc. 442. 55 București, fond Microfilme Franța, rola 227, c. 183). Ibidem, doc. 444. 56 42 Gh. Iancu, G. Cipăianu, op.cit., doc. I (anexa 3). 1918. Desăvârșirea unității national-stata- 43 Ibidem. le…, doc. 487. 44 Gheorghe I. Brătianu, Acțiunea politică și mi- 57 Ibidem, doc. 508. litară a României. În lumina corespondenței diplo- 58 Sherman David Spencer, Roumania at the matice a lui Ion I.C. Brătianu, București, 1939, p. 21. Paris Peace Conference. A Study of the Diplomacy 45 General Henri Berthelot and Romania, p. 185- of Ioan I.C. Brătianu, New York, 1962, p. 75; Ion 187; vezi și raportul generalului Berthelot, Gh. Ian- Stanciu, Aliați fără alianță. România și SUA, 1914- cu, G. Cipăianu, op.cit., doc. I (anexa 3). 1920, București, 1992, p. 176-177. 46 ANR-București, fond Microfilme Austria, rola 59 Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eli- 223, c. 1 248. za Campus, Viorica Moisuc (coord.), România și 47 Ibidem, fond Microfilme Belgia, rola 12, c. 356. Conferința de Pace de la Paris (1918-1920). Trium- 48 1918. Desăvârșirea unității național-sta­ ful principiului naționalităților, Cluj-Napoca, 1983; tale..., vol. III, doc. 465. V.Fl. Dobrinescu, România și sistemul tratatelor de 49 Dumitru Preda, La Roumanie et l’Entente. Les pace de la Paris (1919-1923), Iași, 1993. avatars d’une petite puissance dans une guerre de 60 Dumitru Preda, Sub semnul Marii Uniri. coalition 1916-1917, Bucarest, 2017, p. 1-84. 50 1918. Desăvârșirea unității național-statale..., Campaniile armatei române pentru întregirea Țării vol. III, doc. 569. 1916-1920, București, 2018, p. 161-348.

 Revista de istorie militară  43 Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Acțiuni ale Marelui Stat Major în anul 1918 pentru menținerea capacității de luptă a armatei române și reintrarea în război

LUCIAN DRĂGHICI *

Abstract

Under the Treaty of Bucharest, Romania experienced significant territorial losses and the country’s natural resources were practically surrendered to Germany and Austria-Hungary in the long run. Militarily, the treaty imposed not only the demobilization of the Romanian army, which was understandable given that Romania was no longer a belligerent country, but also a substantial reduction in the stocks of weapons, ammunition, horses and equipment, something that significantly decreased the combat capacity of the Romanian army, despite the fact that the First World War was still in full swing. In addition, the treaty called for the demobilization of the army to take place as soon as possible, hindering Romania’s plans for an eventual re- entry into war.

Keywords: Romania, World War I, Treaty of Bucharest, Central Powers, Entente, re-entry into war

La 24 aprilie / 7 mai 1918, prim-ministrul Prin Tratatul de la București, România sufe- Alexandru Marghiloman semna Tratatul de rea grave amputări teritoriale, iar bogățiile na- Pace de la București, care consfințea ieșirea turale ale țării erau, practic, puse la dispoziția României din război în postura de țară înfrân- Germaniei și Austro-Ungariei pe termen în- tă, deși armata română își făcuse pe deplin delungat1. Pe plan militar, tratatul impunea nu datoria în Campania din 1917, anul mari- doar o demobilizare a armatei române, oare- lor victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. cum firească în condițiile în care România nu „Defecțiunea rusă”, finalizată prin Tratatul de mai era o țară beligerantă, ci și o reducere sem- la Brest-Litovsk din 3 martie 1918, lăsase Ro- nificativă a stocurilor de armament, muniții, mânia fără niciun sprijin militar pe Frontul de cai și echipament, fapt care diminua în mod Est, la discreția Puterilor Centrale. semnificativ capacitatea de luptă a armatei

* Cercetător, Arhivele Militare Naționale Române. 44  Revista de istorie militară  române, în condițiile în care Primul Război Pentru realizarea acestui obiectiv, Marele Mondial era în plină desfășurare. În plus, trata- Stat Major, condus de generalul Constantin tul de pace impunea ca demobilizarea armatei Christescu, a întreprins toate măsurile posibi- să se efectueze în cel mai scurt timp posibil2. le, în condițiile în care la Iași se afla prezentă Din cele 15 divizii de infanterie existente la o misiune militară germană, condusă de co- începutul anului 1918, doar cele două divizii lonelul von Bradenstein, care supraveghea în- de infanterie aflate în Basarabia rămâneau „pe deaproape îndeplinirea clauzelor militare ale picior de război” (cu efective și dotare comple- Tratatului de la București. te), la fel și cele două divizii de cavalerie dislo- De menționat faptul că generalul Constan- cate între Prut și Nistru, dar aceasta, conform tin Christescu, așa cum consemna Constantin tratatului de pace, doar temporar, „până ce, în Argetoianu în memoriile sale, era convins încă urma operațiilor militare executate în Ucraina de la începutul lunii iunie 1918 că înfrângerea [de trupele austro-germane], nu va mai fi ni- Puterilor Centrale era inevitabilă în termen de ciun pericol pentru România”. Diviziile 11-15 câteva luni: „Țin minte că pe la începutul lui își continuau demobilizarea începută încă din iunie a venit generalul Christescu la noi (erau 3 și părinții mei în Iași, înapoiați de la Odessa) și martie 1918 . Pentru celelalte divizii de infan- 5 terie se prevedea ca la finalul demobilizării să cum a intrat s-a adresat tată-meu : «Domnule rămână cu un efectiv de pace redus față de cel general, vreau să va fac o deosebită plăcere și să antebelic, care să nu depășească 20.000 de mi- vă spun că din toate veștile care ne sosesc de la litari pentru infanterie și 3.000 de militari pen- frontul de vest, victoria Aliaților și înfrângerea tru cavalerie. Munițiile pentru aceste 8 divizii germanilor, până în câteva luni, apar neîndo- ielnice, atât din punct de vedere strategic, cât se fixau la 250 de cartușe de fiecare armă, 2.500 și din punct de vedere tactic [subliniere C.A.]». pentru fiecare mitralieră și 150 de lovituri pen- Declarația lui Christescu ne-a impresionat tru fiecare tun. Armamentul, muniția, caii, adânc, căci, «à tort ou à raison6», dânsul trecea trăsurile și celelalte materiale care deveneau drept «boșofil» și se arătase în tot cazul, în tim- disponibile în urma demobilizării, urmau a fi pul războiului, un admirator convins al puterii predate, spre păstrare, Comandamentului su- militare germane”7. perior Mackensen din teritoriul ocupat4. Demobilizarea militarilor rezerviști a de- Prin aceste măsuri impuse de Puterile Cen- curs cu dificultate, având în vedere faptul că trale, armata română nu revenea la cadrul de peste 250.000 de oameni trebuiau să se reîn- pace anterior mobilizării din august 1916, așa toarcă în teritoriul ocupat. Inițial se prevăzuse cum ar fi fost normal, ci devenea doar o forță ca operațiile de demobilizare să fie încheiate la armată care nu putea acționa decât pentru 31 mai 1918, dar acestea s-au prelungit până la păstrare ordinii interne, nu și pentru a respin- mijlocul lunii iulie 1918. ge o eventuală agresiune. Acest fapt permitea Presiunile colonelului von Bradenstein Puterilor Centrale să transfere cât mai multe asupra Marelui Stat Major în problema demo- divizii pe Frontul de Vest, unde se resimțea în bilizării au fost permanente. De exemplu, la 24 mod acut lipsa efectivelor necesare ofensivelor mai / 7 iunie 1918, la o lună de la semnarea planificate de generalul Erich Ludendorff. tratatului de pace, ofițerul german comunica Marelui Stat Major român solicitarea Coman- * damentului superior Mackensen referitoare Circumstanțele politice și militare din vara la necesitatea demobilizării diviziilor române și toamna anului 1918, în special eșecul ofensi- din Basarabia, întrucât germanii considerau velor germane de pe Frontul de Vest, impuneau, că situația din Ucraina se stabilizase8. Marele pentru România, conservarea unei forțe milita- Stat Major, prin intermediul Ministerului de re semnificative, care să permită statului român Război, a răspuns părții germane, la 1/14 iunie reintrarea în război de partea Antantei pentru 1918, că demobilizarea unităților din Basara- îndeplinirea idealului național, pentru ca sacri- bia nu se poate executa din cauza climatului ficiile imense umane și materiale din campani- intern extrem de frământat, trupele române, în ile anilor 1916 și 1917 să nu fi fost ­zadarnice. special unitățile de grăniceri, fiind ținta unor  Revista de istorie militară  45 numeroase atacuri ale grupărilor bolșevice sau Secției III Operații din Marele Stat Major, co- ale bandelor de contrabandiști, care nu ezitau lonelul Mihail Ionescu, a redactat un referat14 să folosească chiar și mitraliere în cursul aces- în care afirma că „situația militară generală din tor atacuri. În plus, afirma partea română, nu ultimul timp de pe fronturile de luptă face să se puteau demobiliza cele 4 divizii din Basa- se accentueze, din ce în ce mai mult, ideea că rabia atâta timp cât reîntoarcerea rezerviștilor o reluare a armelor din partea noastră nu ar din celelalte divizii la vetrele lor din teritoriul fi cu totul exclusă, fie în scopul de a ne apăra ocupat se desfășura extrem de greoi prin punc- cu demnitate suveranitatea de țară, fie chiar tele de trecere de la Mărășești și Galați9. După de a întreprinde eventual oarecari operațiuni o intensă corespondență pe acest subiect, la de ocupare a unor teritorii revendicabile nouă 25 iulie/8 august 1918, ministrul de Război l-a pe baza principiului naționalităților”. În acest desemnat pe generalul Nicolae Alevra, subșef scop, colonelul Mihail Ionescu considera (pe al Marelui Stat Major, ca delegat în tratativele baza situațiilor cu efectivele și materialele referitoare la demobilizarea diviziilor române dis­ponibile primite de la Secția I Organizare- din Basarabia10. Mobilizare) că „am putea, cu puține pregătiri Misiunea militară germană de la Iași urmă- prealabile, și bazându-ne numai pe mijloacele rea foarte atentă, cu o conștiinciozitate tipic ce avem sub mână să dispunem de o forță de 10 teutonă, orice posibilă tentativă a Marelui Stat divizii de infanterie și 2 de cavalerie”. Major român de eludare a clauzelor militare După aproape două săptămâni, la 21 sep- ale tratatului de pace. De exemplu germanii tembrie / 3 octombrie 1918, șeful Secției III întrebau, în scris, de ce instrucțiunile de de- Operații înainta conducerii Marelui Stat Ma- mobilizare prevedeau păstrarea a 30 de bri- jor un alt referat15, în care erau prezentate în găzi de infanterie și 15 brigăzi de artilerie, deși detaliu concluziile rezultate în urma analiză- bugetul „de pace” al armatei române pe anul rii datelor prezentate de Secția I Organizare- 1916-1917 (intrat în vigoare la 1 aprilie 1916, Mobilizare: „În situația actuală a unităților și deci anterior mobilizării din august 1916), luat efectivelor ce avem în Moldova și Basarabia și ca punct de referință, prevedea numai 20 de cu măsurile prealabile ce s-ar putea lua în mod brigăzi de infanterie și 10 de artilerie11. Cu altă foarte discret [s.n.], am putea dispune de ur- ocazie, i se reproșa Marelui Stat Major că din mătoarele unități mari: aceleași instrucțiuni de demobilizare rezul- 1) diviziile 6, 7, 8, 9, 10, 13 și 14 [Infanterie], ta faptul că regimentele de călărași vor avea cu efectivele apropiate celor de mobilizare; mai mult de 200 de cai decât era prevăzut în 2) diviziile 1 și 2 Vânători, constituite din bugetul „de pace” din 1916-1917. Mult dezba- cele 10 regimente de vânători, completate cu teri au avut loc, în scris, și cel mai probabil și oameni, artilerie și servicii de la diviziile 1, 2, verbal, pe tema celor 8 batalioane de vânători 3, 4, 5, 11, 12 [Infanterie], care ar rămâne ca – dacă efectivul acestora este inclus în numărul divizii-cadre pentru paza frontierei până la noi celor 20.000 de infanteriști existenți la pace în dispoziții; Moldova­ 12. 3) o divizie de grăniceri formată din 3 re- În aceste condiții vitrege, conducerea Ma- gimente, completate cu artilerie și servicii în relui Stat Major a demarat, la sfârșitul lunii modul arătat la punctul 2; iulie 1918, primele măsuri privind reintrarea 4) diviziile 1 și 2 Cavalerie, completate cu României în război, sub forma unor studii teo- cai și oameni de la unele regimente de călărași”. retice. Ulterior, au fost pregătite instrucțiunile Colonelul Mihail Ionescu estima „o perioa- de mobilizare, tabelele de efective, situații pen- dă de 27 de zile, socotită ca minim necesară tru completarea armamentului, toate acestea pentru realizarea în condiții bune a adunării în secret, „fără știința măcar a Ministerului de marilor unități” în zonele desemnate pentru Război”13. o reluare a operațiilor militare (cu precădere La 12/25 septembrie 1918, pe fondul ofen- sudul și sud-estul Moldovei). La finalul refera- sivei victorioase a Armatei de la Salonic, pre- tului, Șeful Secției III Operații se adresa con- cum și a succeselor repurtate de trupele fran- ducerii Marelui Stat Major în următorii ter- co-anglo-americane pe Frontul de Vest, șeful meni: „Cu onoare supunem D-voastră ­aceste 46  Revista de istorie militară  propuneri, rugându-vă să binevoiți a hotărî 91.546.300 de cartușe în loc de „existentul” asupra lor și asupra faptului dacă se poate da de 177.100.000. Totodată, comisia a decis curs lucrărilor pregătitoare necesare, în limite- păstrarea armamentului modern primit de la le celei mai complete discrețiuni [s.n.] impuse Aliați în anii 1916-1917 și trimiterea în teri- de situația excepțională în care ne aflăm”. Pe toriul ocupat a armelor model vechi, folosite acest referat subșeful Marelui Stat Major, ge- de unitățile de servicii sau de batalioanele de neralul Ioan Ghinescu, a pus rezoluția: „Se vor miliții, precum și a armelor stricate, selectate continua studiile de amănunt a execuțiunii”, iar în acest sens de armurierii unităților18. șeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Conform situațiilor redactate de Marele Christescu, la rândul său, a pus rezoluția: „Se Stat Major în pragul remobilizării, cantitatea aprobă”. de armament și muniții – raportată la numă- Marele Stat Major a definitivat și un proiect rul de militari mobilizabili într-o primă etapă de operații care prevedea constituirea a două – era relativ suficientă. Deficiențe mari se în- armate: „Armata de Prut” și „Armata de Siret”. registrau, în schimb la echipament, unde, la un Prima avea misiunea de a acționa pentru eli- efectiv de mobilizare preconizat la cca 200.000 berarea Munteniei, iar cea de-a doua trebuia de militari, se înregistrau lipsuri în procent de să desfășoare operații militare în Transilvania 50% la mantale (în prag de iarnă!), 60% la ves- și Bucovina sau, în cooperare cu „Armata de toane, 40% la pantaloni, 70% la flanele, 40% la Prut”, în Muntenia16. capele, 35% la căști19. În paralel, conducerea Marelui Stat Major a luat o serie de măsuri pentru menținerea unui * nivel corespunzător de dotare cu armament La 22 octombrie/4 noiembrie 1918, deci cu și muniții a trupelor din Moldova. Conform numai 6 zile înaintea celei de a doua mobilizări prevederilor convenției româno-germane în- și a reintrării României în război, generalul cheiate la București la 15/28 august 1918, ar- prezenta regelui Ferdinand mata română era obligată să păstreze asupra memoriul intitulat Aprecieri generale asupra sa o cantitate redusă de armament și muniții. posibilității și oportunității reintrării noastre De exemplu, unitățile de infanterie nu puteau în acțiune. Generalități asupra planului de avea în dotare decât 100.000 de „arme porta- mobilizare20. În acest document, fostul și vii- tive”, precum și 30.460 de carabine și 10.608 torul șef al Statului Major General al Armatei mitraliere. Pentru toate aceste tipuri de arme critica faptul că ofițerii activi erau detașați la erau prevăzute maxim 43.314.900 de cartușe. diferite cursuri și servicii, iar trupa era trimisă Restul armelor și munițiilor trebuia transpor- la munci agricole și se cerea remedierea imedi- tat în teritoriul ocupat spre depozitare17. ată a acestei probleme prin rechemarea milita- Pentru a păstra o cantitate cât mai mare din rilor la unitățile lor. Pentru completarea echi- armamentul și munițiile din dotare, Marele pamentului, generalul Prezan sugera confisca- Stat Major a procedat la întocmirea de procese rea cantităților mari de haine și încălțăminte verbale duble de evidență. La 4/17 septembrie de tip militar care „au trecut din depozitele ro- 1918, o comisie condusă de generalul Nicolae mâne și ruse în mâinile speculanților”. În ceea Alevra, întrunită pentru soluționarea proble- ce privește situația armamentului și munițiilor, mei armamentului și munițiilor ce urmau a fi Prezan amintește de „curajul și devotamentul transferate în teritoriul ocupat, a întocmit un executanților care nu au trecut în teritoriul proces verbal strict-secret, cu mențiunea „re- ocupat decât materialul și muniția învechite”, prezintă realitatea”, care cuprindea existentul numind acest fapt „o fericită întâmplare”. Vii- real de armament și muniții. Apoi comisia torul mareșal afirma, în memoriul său, că ar- a redactat un al doilea proces-verbal (cu nr. mata română era în toamna anului 1918 o um- 12094 din 4 septembrie 1918), care cuprin- bră a celei din anul 1917, că „s-a lucrat cu gra- dea cantitățile care urmau a fi comunicate bă, metodic și cu perseverență la o completă germanilor. În acesta s-a inserat, la rubrica dezorganizare a armatei”, iar „mândrele trupe „arme individuale”, cifra de 286.109, în loc de de la Mărășești [...] sunt astăzi „goale, desculțe, 404.570 câte existau în realitate, iar la muniții flămânde și demoralizate”.  Revista de istorie militară  47 Este adevărat că situația armatei române la comandanții de unități făceau tot ce le sta în intrarea în război nu era strălucită, dar, pe de putere să nu execute ordinele, ca să tărăgăneas- altă parte, credem noi, nu ar fi trebuit trecute că lucrurile, ca să ascundă armele și munițiile sub tăcere, în memoriul prezentat suveranu- –într-un cuvânt, ca să ne îngăduie, când eve- lui, eforturile depuse de generalul Constantin nimentele vor fi iarăși favorabile, să reluăm Christescu și colaboratorii acestuia din cadrul cu maximum de forțe, locul nostru alături de Marelui Stat Major, pentru eludarea, pe cât po- aliați”24. Deci, conform lui I.G. Duca, măsurile sibil, a clauzelor militare ale Tratatului de Pace de conservare a materialului de război ar fi fost de la București. Partidului Național Liberal, în colabora- Această ocultare a acțiunilor Marelui Stat re directă cu comandanții de unități, fără știrea Major, condus generalul Constantin Christes- Marelui Stat Major. cu, pentru pregătirea reintrării armatei româ- În schimb, cinicul și prea subiectivul me- ne în război o regăsim, în perioada interbelică, morialist se apropie și în „istoria oficială” a Războiului de Întregire cel mai mult de adevăr în amintirile sale: „Din scrisă de Constantin Kirițescu. Acesta con- știrile pe care mi le da generalul Christescu [...] semna că după Pacea de la București fuseseră reieșea limpede intenția Centralilor de a dis- trecute în teritoriul ocupat „mari cantități de truge armata care ne mai rămăsese, prin de- material și cai” și că armata română se putea mobilizare și prin predare de arme și muniții. baza în principal pe armamentul și munițiile Era aici un pericol serios; armistițiul nu trebuia din depozitele abandonate de armata rusă în să ne găsească dezarmați, căci eventualitatea 21 Moldova . La momentul remobilizării arma- unei repezi ocupări a Ardealului se punea de tei, scria Constantin Kirițescu, „magaziile erau pe atunci. Christescu, în calitatea lui de șef la goale, soldații nu puteau fi nici îmbrăcați, nici Marele Stat Major, se opunea din răsputeri la 22 hrăniți” . Nu sunt deloc amintite eforturile pretențiile nemților, dar în cele din urmă tre- întreprinse de conducerea Marelui Stat Major buia întotdeauna să cedeze nefiind cu întru pentru păstrarea în dotarea trupelor româ- nimic ajutat de guvern. [...] Cu un asemenea ne, pe cât posibil, a unor însemnate cantități șef25 nu i-a mai rămas lui Christescu decât să de armament, muniție și echipament sau de saboteze toate măsurile guvernului și să înșele pregătirile efectuate, prin lucrări specifice de și pe Hârjeu și pe nemți în executarea ordine- stat-major, pentru reintrarea armatei române lor primite. O bună parte din ce s-a mai găsit în în război. noiembrie sub arme și în depozite s-a datorat În volumul Sub trei regi, abilității cu care generalul Christescu a falsifi- menționează în termeni foarte vagi pregătirile cat ștatele efectivelor și inventarelor noastre”26. efectuate pentru a doua mobilizare. Se consem- În circumstanțele dramatice ale anului nează faptul că la reintrarea României în război 1918, când, așa cum scria Constantin Kirițescu, generalii Constantin Coandă și Eremia Grigo- România era trădată și părăsită, Marele Stat rescu – primul ministru și, respectiv, ministrul Major român a depus eforturi însemnate, în de Război – „trebuiau să dea o armată, adică la condiții deosebit de dificile, pentru conser- drept vorbind să o scoată din pământ” și aceas- varea capacității de luptă a armatei române, ta nu a fost posibil „decât din ce se mai putu- care, astfel, a fost în măsură să reînceapă lupta se ascunde ori fusese păstrat în aparență, ca pentru făurirea idealului național al României trupe de poliție, în Moldova. Acești soldați, în Întregite. haine subțiri, cu picioarele goale, trebuiau apoi înarmați cu ce se mai putea găsi în depozite”23. În memoriile sale, I.G. Duca are o viziune proprie, „partinică”, asupra activității Marelui NOTE Stat Major în vara și toamna anului 1918: „[...] 1 Academia Română, Istoria Românilor, vol. VII, potrivit cerințelor Tratatului de la București, tom II, De la Independență la Marea Unire (1878- generalul Hârjeu, ministrul de Război, cău- 1918), Editura Enciclopedică, București, 2015, p. 749. ta să dezarmeze trupele noastre, iar după în- 2 România în anii Primului Război Mondial, demnurile noastre [adică ale liderilor liberali], ­volumul 2, Editura Militară, București, 1987, p. 530. 48  Revista de istorie militară  3 Arhivele Militare Naționale Române (în conti- 16 Petre Otu, Mareșalul Constantin Prezan. nuare se va cita AMNR), fond Microfilme, rola F II Vocația datoriei, Editura Militară, București, 2008, 1.1709, c. 523-527. p. 250. 4 AMNR, fond Serviciul Istoric al Marelui Stat 17 AMNR, fond Serviciul Istoric al Marelui Stat Major, dosar nr. 132, f. 10-18. Major, dosar nr. 132, f. 61. 5 Generalul Ion Argetoianu (1841-1928) fruntaș 18 Ibidem, f. 62-63. al Partidului Conservator și fost ministru de Război 19 AMNR, fond Microfilme, rola F II 1.2578, c. în anul 1912. 508-510. 20 6 Pe drept sau pe nedrept. Ibidem, c. 457-466. 21 7 Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pen- mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, volumul V, tru Întregirea României 1916-1919, volumul 2, Edi- Editura Machiavelli, București, 1995, p. 125. tura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 8 AMNR, fond Serviciul Istoric al Marelui Stat 366. 22 Major, dosar nr. 132, f. 45. Ibidem, p. 372. 23 9 Ibidem, f. 47-48. Nicolae Iorga, Sub trei regi. Istorie a unei lupte 10 Ibidem, f. 58. pentru un ideal moral și național, București, 1932, 11 Ibidem, f. 33. p. 292. 24 12 Ibidem, f. 50-53. I.G. Duca, Memorii, volumul IV, Editura Ma- 13 chiavelli, București, 1994, p. 162. AMNR, fond Microfilme, rola F II 1.2578, c. 25 518-520. Referire la ministrul de Război, generalul 14 Constantin Hârjeu. Ibidem, c. 502-504. 26 15 Ibidem, c. 499-501. Constantin Argetoianu, op. cit., p. 123.

 Revista de istorie militară  49 Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Documente diplomatice germane despre Bulgaria și pacea de la București (mai 1918)

CONSTANTIN IORDAN *

Abstract

This paper presents a number of documents published in Bulgaria in 2005 in a volume bearing the title “Bulgaria in World War 1. German Diplomatic Documents. Collection of Documents in Two Volumes”, 2nd volume, 1916-1918. Keeping in mind that the government in Sofia was allied with the Central Powers and had taken part in the war since October 1915, the imminent signing of the Treaty of Bucharest (May 1918) provoked a lot of excitement within Bulgarian political circles. Unsurprisingly, the main objective of the aforesaid circles was the annexation of entire Dobruja.

Keywords: Romania, Bulgaria, Dobruja, World War 1, Central Powers

Precizăm de la început că este vorba de La 8 aprilie 1918, atașatul militar naval ger- informații edite extrase dintr-o lucrare publi- man la Sofia, căpitanul de rangul III Hans-Jür- cată la Sofia în anul 2005, intitulată „Bulgaria gen von Arnim, telegrafia strict secret la Berlin în Primul război mondial. Documente diplo- că în mediile din capitala Bulgariei „domnește matice germane. Culegere de documente în o mare neliniște” deoarece Dimităr Tončev, două volume”, vol. al II-lea, 1916-1918”1. ministrul de Finanțe, aflat la Berlin, îl informa- Reamintim că guvernul de la Sofia era aliat se pe premierul Vasil Radoslavov că Germania al Puterilor Centrale și participase la conflic- dorea ca Bulgaria „să cedeze Turciei – aliata lor tul mondial din octombrie 1915. Iminența în- – toate teritoriile care i-au aparținut până în cheierii tratatului de pace de la București (mai 1915.” În caz contrar, Dobrogea „nu poate fi ce- 1918) a provocat efervescență în cercurile po- dată definitiv Bulgariei, ci ar trebui la început litice și complicațiile nu au întârziat să apară. să rămână tuturor Aliaților.” Premierul bulgar Principalul lor obiectiv în raport cu România declara adjunctului Sobraniei, Ivan Momčilov, era anexarea întregii Dobroge. că în aceste condiții nu va călători la București

* Cercetător principal, Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. 50  Revista de istorie militară  pentru semnarea păcii. În opinia sa, „nici un Pe 30 aprilie, același von Arnim telegra- bulgar nu ar aproba o asemenea concesie pen- fia Statului-Major al Amiralității că ministrul tru Turcia. Mai degrabă ar renunța la Dobro- de Finanțe, Dimităr Tončev, pleca a doua zi la gea decât să cedeze în fața turcilor. În orice caz, București în calitate de plenipotențiar, iar Ra- până acum turcii sunt deciși să nu semneze pa- doslavov se temea să călătorească, deoarece, cea de la București dacă nu vor fi îndeplinite potrivit propriei declarații, „încă un insucces… revendicările lor.”2 ar amenința poziția lui. Negocierile bulga- Trei zile mai târziu, același atașat naval ro-turce au ajuns la un punct mort. În ciuda raporta Șefului Statului-Major al Amiralității poziției conciliante a Bulgariei, Turcia ține la Marinei, Amiralul-Feldmareșal Henning von revendicările sale, condominiumul în Dobro- Holtzendorff, că proiectul cunoscut la Sofia gea de nord rămâne până acum singura ieșire, privind acordul germano-bulgar legat de linia pe care bulgarii, chiar cu durere în inimă, o vor Constanța – Cernavoda „întâmpină aici, la accepta.”6 Curte și la guvern, o puternică rezistență. De- După mai bine de o săptămână, Berlinul osebit de nefavorabilă este cedarea regiunilor era informat de la Sofia că Baronul Richard în discuție ca *proprietate a Imperiului ger- von Kühlmann, abia sosit din capitala Româ- man*. În ciuda faptului că prin această formu- niei, a înmânat o scrisoare lui Radoslavov prin lă nu se prevede limitarea drepturilor suverane care guvernul german era „gata să cedeze Bul- bulgărești, pentru bulgari este dificil să accepte gariei partea sa din Dobrogea de nord, dacă aceasta. Guvernul se teme că opinia publică cererile economice germane vor fi satisfăcute nu ar înțelege niciodată acest fapt și din aceas- de Bulgaria, care urma să regleze amical liti- tă cauză ar putea să provoace o furtună de giul cu Turcia.”7 Demersul fusese întreprins cu insatisfacție… Aflu că la Berlin sunt de acord acordul Austro-Ungariei, creând-se premise cu aceasta și un nou proiect trebuie să existe favorabile pentru un acord cu Turcia. deja în pregătire sau chiar este gata.”3 La 10 mai, von Arnim raporta – strict se- Cu toate acestea, la 17 aprilie, von Arnim, cret – primele impresii despre impactul tra- promovat Căpitan de rangul II, telegrafia că în tatului de la București și vizita Secretarului ajun Radoslavov declarase Colonelului Edu- de Stat Richard von Kühlmann în Bulgaria. ard von Masow, atașatul militar și trimis spe- Observația inițială era că „opinia publică și cial al Împăratului Wilhelm al II-lea pe lângă presa din Bulgaria sunt foarte împărțite în Țarul Ferdinand, că „împovărarea Dobrogei cu declarațiile privind rezultatele păcii de la pretenții germane, austriece și mai ales turcești București. Nu se constată încă o clară tendință este extrem de mare pentru a putea să le apere unitară. Ziarele fidele guvernului elogiază pa- în fața Guvernului și a Sobraniei.” 4 cea ca un mare succes al politicii lui Radosla- Tot în acea perioadă, Generalul Hell, viitor vov. În general, ele privesc condominiumul din negociator la București, informa Berlinul prin Dobrogea de nord ca o situație temporară, care Eric von Ludendorff, Șeful Statului-Major Ge- se va încheia în curând cu o soluție fericită în neral al armatei germane de operații, că „Bul- favoarea Bulgariei, iar ziarele din opoziție sunt garia reînnoiește din nou insistent cererea de foarte reținute. Ele insistă asupra conflictului a primi Delta Dunării, respinsă deja de noi.” bulgaro-turc a cărui urmare a fost o rezolvare Solicitarea era considerată „total inacceptabi- nefericită a problemei dobrogene. În coloanele lă” și se aprecia că în cazul în care „pacea nu va ziarelor de opoziție se observă o mare neliniște fi semnată repede, Bulgaria va ocupa militar privind dificultățile, care vor mai decurge din Delta sub un pretext oarecare.” Erau estimate această cauză pentru Bulgaria. Ele subliniază „complicații dificile.” Una din consecințe ar datoria Germaniei și a Împăratului Germa- fi fost ca România să provoace „dificultăți la niei, ca șef al Alianței, de a rezolva ca arbitru demobilizare”. Expeditorul afla, de asemenea, această problemă grea, se înțelege, în favoarea că „negocierile bulgaro-turce nu înaintează, și Bulgariei.”8 dacă se insista pentru clarificarea lor înaintea În continuare, sublinia că „în cercurile încheierii păcii, atunci termenul pentru sem- ofițerești domină o puternică neliniște privind nare nu poate fi prevăzut deloc.”5 rezolvarea temporară a problemei dobrogene.  Revista de istorie militară  51 Acestea sunt pline de cea mai mare neîncrede- influență prin intermediul propagandei. Aici, re și se tem, de asemenea, că, precum în anul nimeni nu mai crede în cuvinte. Singura ieșire 1913, vor fi furate toate roadele războiului este o încetare în curând a condominiumului și victorios. Elemente raționale sfătuiesc totuși aceasta din inițiativa noastră. Cele legate de la moderație și față de Turcia. Ele avertizează aceste condiții ale Germaniei au fost luate de să nu fie uitate lecțiile din 1913.”9 În cercuri- bulgari în primele negocieri de la București... le guvernamentale se miza, în egală măsură, După cum mi-a declarat azi Radoslavov, nici pe o cedare, în scurtă vreme, către Bulgaria a acum nu se vor pregăti de rezistență. Turcia ar drepturilor germane și austro-ungare asupra putea fi satisfăcută cu îngăduință în probleme- Dobrogei de nord. Motivul: „negocierile econo- le privind Marea Neagră și Caucaz… Aici nu mice între Bulgaria și Germania vor continua există îndoială că la aceasta poate să se ajun- probabil în curând la Berlin pentru a se grăbi gă, în mod indubitabil, cu presiune germană, această evoluție.”10 dacă nu în alt mod, atunci prin invitarea lui În legătură cu forma sub care trebuia să Radoslavov și a lui Talaat Pașa la convorbiri, 12 se exercite condominiumul în Dobrogea de la Berlin.” nord, von Arnim nu omitea faptul că „în po- Și o ultimă informație despre atmosfera fida dorințelor insistente ale conducerii su- din mediile politice bulgare: un raport din 22 preme a armatei, la București nu s-a ajuns la mai 1918 al ministrului german la Sofia, Con- nici un fel de acorduri. Fără îndoială, bulgarii tele Alfred von Oberndorff, către cancelarul nu vor retrage Armata. Pe ascuns, aici se spe- Georg von Hertling: „De când Radoslavov s-a ră la faptul că Germania va prelua drepturile întors de la București, spiritele de aici nu s-au administrative ale Turciei și Austro-Ungariei liniștit. Decizia pe jumătate în problema do- pentru a împiedica o multiplă stăpânire pe- brogeană a fost o mare dezamăgire. Aceasta a afectat în mare grad încrederea în arta sta- riculoasă.” Diplomatul militar german reliefa tală a guvernului și în intențiile noastre reale. atmosfera prietenească a primirii Secretarului Suspiciunea că în viitor noi vom dori să fim cu de Stat: „populația s-a arătat plină de bucurie totul alături de turci, cu toate încredințările și a creat un alai de la gară la hotel; presa, fără noastre privind prietenia noastră față de Bul- excepție, a elogiat importanța momentului și garia, nu a putut până acum să fie înlăturată. personalitatea” oaspetelui. Acesta a primit și Dimpotrivă, ea a primit o nouă bogată hrană o deputăție din Dobrogea, nemulțumită de prin declarația zgomotoasă a presei turcești că absența unei soluții în problema dobrogeană. Germania ar trebui să pună la dispoziția Tur- Rezultatul dialogului, de altfel foarte scurt: de ciei flota rusă de la Marea Neagră, și printr-un la „insatisfacție” a rămas doar „preocupare”, iar comunicat german, potrivit căruia noi ne-am deputăția a fost „foarte mulțumită” de răspun- 11 ocupat cu numirea unui guvernator turc în sul interlocutorului. Crimeea. Germania, așa rezonează bulgarul, O altă relatare despre starea de spirit de a dat Turciei Caucazul, Crimeea, dominația la Sofia după tratatul de la București la care maritimă în Egee, românilor le-a predat Basa- ne referim aparține Colonelului Eduard von rabia, și nouă nu ne-a dat nimic, nici măcar o Masow: o telegramă din 18 mai către condu- parte din Dobrogea!”13 cerea militară germană: „În primul rând este dezamăgire pentru că până la încheierea păcii În loc de concluzii, câteva delimitări: guvernul a lăsat poporului credința că trece- 1. Guvernul de la Sofia și opinia publică rea Dobrogei de nord către cele patru puteri bulgară nu au fost satisfăcute de clauzele trata- a fost numai o formulă externă și de aceea tului de pace de la București. s-au răspândit zvonuri că Austria era gata 2. Germania, aliata Bulgariei, a fost consi- să predea Bulgariei partea sa. Din conside- derată una din responsabilele dezamăgirii. rentele sale, Germania a dat-o, totuși, Turci- 3. A apărut din nou evident faptul că unul ei. Dispoziția este apăsătoare și se îndreaptă, din obiectivele fundamentale ale politicii ex- înainte de toate, contra turcilor, iar în al doilea terne bulgare, cu diferite manifestări după rând contra noastră. Nu aștept nimic de la o 1878, a fost anexarea întregii Dobroge. 52  Revista de istorie militară  NOTE rangul II, Hans-Jürgen von Arnim, către Statul-Ma- 1 Bălgarija v Părvata svetovna vojna. Germanski jor al Amiralității, Berlin. diplomatičeski dokumenti. Sbornik dokumenti v dva 7 Ibidem, p. 549. Tel. cifrată nr. 280, 8 mai 1918, toma. Tom II, 1916-1918 g. Naučen redaktor: Cve- a atașatului militar naval german, Sofia, Căpitan de tana Todorova, Sofia, 2005, 743 p. rangul II, Hans-Jürgen von Arnim, către Statul-Ma- 2 Ibidem, p. 525. Copie – strict secret - după tel. jor al Amiralității, Berlin. cifrată nr. 117, 8 aprilie 1918, Sofia, a atașatului mili- 8 Ibidem, pp. 549-550. R. – strict secret – B. tar naval german, Căpitan de rangul III, Hans-Jürgen Nr. 533 G.G., 10 mai 1918, Sofia, al atașatului mi- von Arnim, către Statul-Major al Amiralității, Berlin. litar naval german la Sofia, Căpitan de rangul II, 3 Ibidem, p. 530. Raport – secret – nr. 407, 11 Hans-Jürgen von Arnim, către Secretarul de Stat aprilie 1918, Sofia, al atașatului militar naval ger- la Ministerul Marinei, Amiral Eduard von Kapele, man, Căpitan de rangul III, Hans-Jürgen von Arnim, și Șeful Statului-Major al Amiralității, Amiralul- către Șeful Statului-Major al Amiralității, Amiral- Feldmareșal, Henning von Holtzendorff, Berlin. Feldmareșal Henning von Holtzendorff și către 9 Ibidem, p. 550. Direcția Centrală a Ministerului Marinei, ­Berlin. 10 Ibidem. 4 Ibidem, p. 538. Tel. cifrată nr. 105/nr. G.G., 11 Ibidem. 508, 17 aprilie 1918, Sofia, a atașatului militar naval , 12 Ibidem, p. 551. R. B. , nr. 1953 A, 18 mai 1918, Căpitan de rangul II, Hans-Jürgen von Arnim, către al atașatului militar naval german la Sofia, Căpitan Statul-Major al Amiralității, Berlin. de rangul II, Hans-Jürgen von Arnim, către Secreta- 5 Ibidem, p. 540. Tel. nr. 30265 P. (Direcția po- rul de Stat al Ministerului Marinei, Amiralul Eduard litică), 19 aprilie 1918, Cartierul General Suprem von Kapele și Șeful Statului-Major al Amiralității, al Șefului Statului-Major al armatei germane de Amiralul-Feldmareșal Henning von Holtzendorff, operații, Generalul-Lt. Eric Ludendorff, către can- Berlin. celarul german Contele Georg von Hertling și către 13 Ibidem, p. 553. R. Nr. A 160, 22 mai 1918, So- MAE, Berlin. fia, al ministrului german la Sofia, Contele Alfred 6 Ibidem, 543. Tel. cifrată, nr. 380, 30 aprilie 1918, von Oberndorff, către cancelarul Contele Georg Sofia, a atașatului militar naval german,Căpitan ­ de von Hertling, Berlin.

 Revista de istorie militară  53 Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Sfârșitul Primului Război Mondial în documente din patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”

CRISTINA CONSTANTIN *

Abstract

For ordinary people, the end of World War I brought not only interminable negotiations between states prior to the conclusion of treaties, but also a state of impatience to return to peace and to get rid of all deprivations caused by the conflagration. From the multitude of documents in the custody of the “King Ferdinand I” National Military Museum concerning the year of 1918, we made a selection in order to reveal how the end of the war reflected in the daily life of ordinary people.

Keywords: World War I, Romania, documents, National Military Museum, ordinary ­people

Sfârșitul Primului Război Mondial a în- • scrisori referitoare la dificultățile popu­ semnat, dincolo de negocierile dintre state și lației în a avea o viață decentă, fără lipsuri; tratatele care au reglementat condițiile încetă- • scrisori din 1918 ale prizonierilor români. rii războiului, o stare de nerăbdare a oameni- Totodată, partea finală este dedicată modu- lor de revenire la pace și o dorință a acestora lui în care au fost reflectate în presă evenimen- de a scăpa de lipsurile de tot felul, urmare a te majore care au marcat anul 1918, pentru anilor grei de război. România. Din multitudinea de documente aflate în Situația dificilă urmare a anilor grei de răz- patrimoniul Muzeului Militar Național „Rege- boi, în care se afla populația României în anul le Ferdinand I” referitoare la anul 1918 vor fi 1918, reiese nu numai din memorialistica vre- prezentate în cele ce urmează câteva care se referă la modul în care sfârșitul războiului s-a mii, ci și din deciziile luate de către autorități reflectat în viața cotidiană a oamenilor simpli. referitoare la viața de zi cu zi. În acest sens se Aceste documente sunt urmarea unei selecții înscriu și o parte din documentele din prima structurată pe trei categorii: categorie, care reglementau diverse aspecte le- • ordonanțe, înștiințări, apeluri etc. emise gate de prețurile anumitor categorii de alimen- în anul 1918; te, cantități etc.

* Muzeograf dr., Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”. 54  Revista de istorie militară  Astfel, ordinul privind stabilirea de prețuri mente se referă și documentul din 29 aprilie maximale la unele alimente de bază în orașul 1918, noi dispoziții fiind date spre aplicare de Târgu-Jiu, emis la 21 ianuarie 1918, stipula la 1 mai 1918, precum și cel din 27 iulie 19185, obli­ga­tivitatea comercianților de a afișa aces- care introducea noi reglementări începând cu te prețuri atât în limba română, cât și în limba data de 1 august 1918. germană, la anumite alimente, iar cei care îl Lipsa unor materiale necesare în diverse încălcau riscau o amendă până la 1000 de lei și activități ale armatei, în zona ocupată, a dus închisoare până la trei luni sau „una din aceste emiterea unor ordonanțe prin care se inter- pedepse”1. Conform aceluiași ordin, făina de zicea exportul acestora. De pildă, prin cea porumb care costa 0,45 lei/kg, cea de grâu – dată la 9 mai 1918 era interzis exportul din 0,50 lei/kg, carnea de vacă – 2,60 lei/kg și car- teritoriul ocupat al României fără permisiu- nea comandantului suprem v. Mackensen a: nea de porc - 3 lei/kg se puteau vinde numai pe „mărfurilor țesute și croșetate, hăinăriei, ru- bază de bonuri. Celelalte alimente erau excluse făriei, încălțămintei, materialelor de cusut, de la această prevedere, iar prețurile maxime vopselurilor și materialelor de scris”.6 Cei care erau următoarele: lapte – 0,50 lei/l, unt – 6 lei/ o încălcau erau pedepsiți cu închisoare sau cu kg, slănină – 10 lei/kg, ceapă – 0,60 lei/kg, cafea amendă până la 20.000 de mărci „deosebit sau cal. I – 5 lei/kg, mere – 1 leu/kg, pere – 1 leu/ împreună. Încercarea sau ajutorul se va pedep- kg etc. Prețul la ouă era, de asemenea, necesar si ca și penalitatea comisă. Marfa găsită se va să fie reglementat prin decizia autorităților. În confisca.”7 Târgu-Jiu, la 25 februarie 1918 se lua hotărârea Din 19 mai 1918, tot prin ordonanță era de a crește prețul maxim al acestora de la 10 la interzisă tăierea păsărilor de curte. De ase- 12 bani, prin Decizia privind creșterea prețului menea, se interzicea orice comerț „de pă- maximal la ouă în orașul Târgu-Jiu, adusă la sări de curte, atât înstrăinarea, cât și dobân- cunoștința publicului în limbile română și ger- 8 direa” . Contravențiile premeditate sau din mană. imprudență erau pedepsite cu amendă până Un alt aspect se referă la distribuția cartele- la 1000 de lei și cu închisoare până la 3 luni lor de pâine și carne. De pildă, pentru cei care sau cu una din aceste pedepse. Păsările care staționau în același oraș mai mult de 48 de ore, se mai aflau încă în curtea celui care încălca era dată la 26 martie 1918, o ordonanță privind ordonanța puteau fi confiscate, iar localurile, obligativitatea călătorilor civili de a se prezenta în caz de contravenție, puteau fi și închise. la poliția militară pentru a primi cartele zilnice­ La 8 iunie 1918 era dată și o ordonanță pri- de pâine și carne. Cei care încălcau această vind interzicerea exportului de săpun din teri- dispoziție puteau fi amendați cu până la 500 de toriul ocupat al României fără aprobarea lui v. lei sau puteau face închisoare trei luni, „după Mackensen. În caz de încălcare a acesteia să- alegere sau împreună”.2 punul se confisca, iar pedeapsa era închisoare În privința reglementărilor pentru can­tități sau amendă până la 20.000 de mărci. Totodată, și prețuri la alimente importante precum făi- se arăta că „încercarea și ajutorul se pedepsesc na și mălaiul, acestea erau aduse la cunoștința 9 populației prin documente de genul­ celui emis ca fapt îndeplinit”. la 4 aprilie 1918.3 ­Brutarii erau obligați să dea Pentru finalul anului 1918, la această primă fiecărei persoane doar porția pe două zile (300 categorie, am ales două documente din luna g făină și 300 g mălai, în total 600 de g. la prețul noiembrie; primul este un apel „La arme” că- de 35 de bani). Cei care efectuau muncă grea tre români în contextul ofensivei Armatei Ali- beneficiau de cartele suplimentare pentru 150 ate a Dunării, iar celălalt era un ordin circular, g de mălai și 150 g de făină sau 350 g pâine in- ambele adresate de generalul Henri Berthelot, tegrală pe zi. În același document se spunea: comandantul acestei structuri militare, către „Contravențiile din neglijență sau intenționate autoritățile civile și militare române, „cu voia” vor fi pedepsite cu 300 de lei amendă și închi- regelui Ferdinand, privind luarea unor măsuri. soare de până la 6 luni sau cu una din aceste Dacă primul era mai mult un document cu pedepse”.4 În același timp brutăria respectivă caracter de propagandă10, care făcea trimitere putea fi închisă. Tot la prețurile la aceste ali- la figuri emblematice ale istoriei României și  Revista de istorie militară  55 la sacrificiul soldaților români la Mărășești și În următoarea scrisoare prezentată, datată Oituz, cel de-al doilea enumera o serie de mă- 20 iulie 1918, tatăl îi reamintește fiului ce lu- suri care trebuiau luate de autorități și afișate cruri poate aduce acasă și îi dă vești despre fra- în toate localitățile românești.11 Între acestea: tele său din marină, spunându-i că este undeva scoaterea din circulație a stocurilor de mărci în zona Basarabiei, dar suferă „de stomac din poștale și fiscale ale fostei administrații inami- cauza proastei și insuficientei hrăniri”15. Urmă- ce, distrugerea inscripțiilor germane, ungurești rile războiului au fost dramatice pentru majo- sau bulgărești pentru a înlătura orice urmă a ritatea populației, dar în special pentru cei care fostei ocupații inamice, stabilirea unor comisii și-au pierdut fii, pentru cei care au rămas in- regionale și municipale pentru a asigura hrana firmi în urma rănilor etc. Acest aspect reiese și populației, crearea unor comisii pentru supra- din această ultimă scrisoare, tatăl menționând vegherea și controlul extracției și prelucrării fiului său vizita fostei sale ordonanțe, un soldat petrolului, înființarea de urgență a unui servi- rămas infirm de un picior, care se deplasa în ciu zilnic de curieri între toate prefecturile și cârje, precum și pierderea fiului suferită de o Cartierul General al armatei la Giurgiu, s.a. De cunoștință, căreia dorea să îi transmită „cele asemenea, era interzisă ieșirea din țară a ori- mai sincere mângâieri”. cărui produs de hrană, îmbrăcăminte, petrol, Tot la prețurile mari se referă și un lo- lemne tec, iar cursul de schimb era stabilit la cotenent din Corpul de aviație aflat la Iași, 100 de franci=1400 lei. într-o carte poștală din 10 iunie 1918, către Așa cum am precizat, cea de-a doua ca- o cunoștință din Galați. El relatează vizita pe tegorie de documente o reprezintă scrisorile care a făcut-o unor rude din Focșani și com- care se referă la dificultățile populației în avea parând prețurile din cele două orașe ajungea la o viață decentă, în 1918, după ani grei de răz- concluzia că unele produse precum ouăle, za- boi în care lipsurile de tot felul afectau întreaga hărul, făina, mălaiul, fasolea erau mai scumpe societate. decât la Iași16, iar altele erau mai ieftine, dând Prima dintre ele este scrisoarea lui Pelimon exemplu prețul la vin. Romulus12 către fiul său, Alexandru Pelimon, Lipsa hârtiei s-a reflectat și în corespon­ din Regimentul 44 Infanterie, din 14 mai 1918, dența cu cei de acasă, ajungându-se ca veștile în care amintește de greutățile de acasă și îl către apropiați să fie scrise pe coajă de copac. O sfătuiește să facă un fel de memoriu personal astfel de scrisoare este cea din 25 iunie 191817, cu acțiunile importante la care a luat parte, cu scrisă de doi frați aflați pe front unchiului lor, locurile prin care a trecut și persoanele cu care Ștefan Raum din Galați, prin care îl anunță că a interacționat, așa cum și el făcuse în războiul sunt bine și se luptă din greu cu inamicul. din 1877-1878. În privința situației de acasă, Ultima categorie este reprezentată de iată ce-i spunea tatăl fiului său: „Noi suntem scrisori ale prizonierilor români18 din cursul sănătoși, însă ne lipsește de toate și suntem anului 1918, care reflectă bucuria referitoare foarte îngrijorați ce vom face mai târziu, când la sfârșitul iminent al războiului și dorința re- totul e excesiv de scump și nu se găsește pe vederii celor dragi, totul pe fondul unei stări piață”13. de nerăbdare accentuată. Prima dintre ele este Cea de-a doua este scrisoarea aceluiași Pe- cea din 12/25 mai 1918 a lui Ciocâlteu Tudor19 limon Romulus către fiul său, Alexandru Peli- către Ion Dumitrescu, reprezentatul Crucii mon, din Regimentul 44 Infanterie, din 30 mai Roșii Române, referitoare la plecarea a trei 1918, prin care îi cerea să nu trimită obiecte transporturi cu prizonieri ruși, cu ultimul din- acasă de nici un fel pentru că erau confiscate, tre el urmând să plece și prizonierii români. mai puțin banii. Totodată, era sfătuit să „adu- O altă scrisoare este cea a caporalului ne”14 ață albă sau neagră, încălțăminte, pingele, ­Gheorghe Tianu, tot către Ion Dumitrescu20, albituri, lemne uscate, fasole albă și fasole ver- referitoare la amânarea plecării românilor că- de etc., produse care erau „excesiv” de scumpe tre casă, datată 25 iulie 191821. Tot la plecare și, în contextul venirii iernii, se preconiza lipsa se referă și scrisoarea din 20 iunie 1918 a sub- lor. Aducerea lor era sfătuit să o facă treptat și locotenentului Teodorescu Nestor22 din Regi- numai dacă găsea o persoană de încredere. mentul 1 Grăniceri care mulțumește pentru 56  Revista de istorie militară  alimentele care îi erau folositoare pe drum, 10 Apel către români al generalului Henri plecarea fiind stabilită în 10 zile. Ultima selec- ­Berthelot, comandantul Armatei Aliate de Dunăre, tată este cea a sergentului Costea ­Mihalache23 noiembrie 1918 11 din Regimentului 64 Infanterie, prin care Ordin circular către autoritățile civile și mi- mulțumește pentru pachetele cu alimente de litare al generalului Henri Berthelot, comandantul Armatei Aliate de Dunăre, 14 noiembrie 1918. sărbătoarea Paștelui și își exprimă dorința de a 12 Romulus Pelimon luptase în războiul de reveni în țară pentru a continua lupta. independență din 1877-1878, iar cei doi băieți ai Marile evenimente ale anului 1918 au fost săi au luptat în primul război mondial, Alexandru reflectate și în presa vremii: unirea Basarabi- Pelimon în Regimentul 44 Infanterie, iar Aurel ei cu România Gazeta Bucureștilor, 14 aprilie ­Pelimon, în marina militară, pe monitorul Alexan- 1918 și Lumina, 14 aprilie 1918, Pacea de la dru ­Lahovari. În patrimoniul muzeului se găsesc București – ediție specială Agrarul, 7 mai 1918. scrisori de la tată către cei doi fii, de la fiii săi către Tumultosul an 1918 a adus în prim plan tată, precum și de la soră către cei doi frați. evenimente mult așteptate cum ar fi sfârșitul 13 Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, războiului și întoarcerea prizonierilor acasă, Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, decizii ale autorităților care au afectat viața co- din 14 mai 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 – 4. tidiană, cum ar fi scumpirile de prețuri sau de- 14 cizii politice care aveau să intre în istorie, cum Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, ar fi unirea provinciilor românești cu Vechiul din 30 mai 1918, Muzeul Militar Național „Regele Regat. Toate aceste evenimente și-au lăsat am- Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 – 5. prenta atât în documente oficiale, cât și în cele 15 Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, personale sau în presă. Cele prezentate mai sus Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, nu fac decât să întregească acest tablou, pentru din 20 iulie 1918, Muzeul Militar Național „Regele ca cei interesați de problematica acestei peri- Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 -1. oade să aibă o imagine completă a ceea ce a în- 16 Scrisoare referitoare la prețurile alimentelor semnat evoluția societății la sfârșitul Primului din Focșani și Iași, 10 iunie 1918 – Muzeul Militar Război Mondial. Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 402. 17 Scrisoarea pe coajă de copac adresată lui Ștefan Raum din Galați, 25 iunie 1918 – ­Muzeul ­Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția NOTE 1 „Scrisori”, nr. inv. S 398. Ordin privind stabilirea de prețuri maximale 18 Pe baza scrisorilor sau cărților poștale tri- la unele alimente de bază în orașul Târgu-Jiu, 21 ia- mise prin intermediul Comitetului Internațional nuarie 1918. al Crucii Roșii, al societăților naționale de Cruce 2 Ordonanță privind obligativitatea călătorilor Roșie din state neutre, s-a stabilit, pentru perioada civili care staționau în Târgu-Jiu mai mult de 48 de 1916-1918, locul de internare a 143.679 prizonieri ore de a se prezenta la poliția militară pentru a primi militari români. După datele Societății Naționale cartele de pâine și carne, 26 martie 1918. 3 de Cruce Roșie din România, numărul acestora Înștiințare privind prețurile și cantitățile la se ridica la 147.996 (probabil luându-se în cal- rațiile de făină și mălai, precum și condițiile de acor- cul și deportații, care au avut același regim cu cel dare a cartelelor suplimentare, 4 aprilie 1918. al prizonierilor). Cifra totală este consemnată de 4 Idem. Constantin Kirițescu în lucrarea Istoria războiului 5 Înștiințare privind prețurile la făină și pâine, pentru întregirea României. 1916-1919 și reprezintă 27 iulie 1918. poziția Secției de statistică a Ministerului de Răz- 6 Ordonanță privind interzicerea exportului boi: în timpul Primului Război Mondial inamicul unor materiale, 9 mai 1918. a luat prizonieri 4.134 de ofițeri și 216.902 soldați 7 Idem. români. În Germania și Austro-Ungaria, ofițerii ro- 8 Ordonanță privind interzicerea comerțului și mâni prizonieri au fost repartizați în lagăre speciale, tăierii de păsări, 19 mai 1918. pentru ofițeri. Acestea prezentau condiții mai puțin 9 Ordonanță privind interzicerea exportului de grele decât în cele soldățești (dispuneau de paturi; săpun din teritoriul ocupat al României, 8 iunie 1918. nu erau puși la muncă; primeau soldă conform  Revista de istorie militară  57 gradului, soldă folosită pentru plata încălzitului și Război Mondial, în “Sfinți, eroi și martiri”, Ed. Site- cumpărarea hranei, se ocupau cu studiul sau spor- ch, Craiova, 2016, pp.664-684. tul și erau amplasate în zone cu o climă mai favo- 19 Scrisoarea lui Ciocâlteu Tudor din 12/25 mai rabilă). Spre deosebire de ofițeri, trupa, organizată 1918 către Ion Dumitrescu, Muzeul Militar Național în detașamente de muncă, era folosită, conform „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”. convenției de la Haga din 1907, la muncă obligato- 20 Multe dintre scrisorile din patrimoniul Muze- rie în activități economice (industrie, agricultură, ului Militar Național „Regele Ferdinand I” ai căror mine), cu norme zilnice, după pregătire, în locul ce- autori sunt prizonieri români din Primul Război lor plecați pe front. Datorită numărului foarte mare Mondial fac parte dintr-un lot de câteva sute și sunt de prizonieri, dar și faptului că din 6 noiembrie 1914 adresate reprezentantului Crucii Roșii Române, Ion alianța Puterilor Centrale a fost supusă de Antanta Dumitrescu; ele reprezintă scrisori de solicitare unei blocade economice, situația economică s-a de- pentru înlesnirea primirii unor pachete cu alimente gradat rapid și, odată cu ea, și situația alimentară a sau haine, de mulțumire și recunoștință pentru mij- populației. Aceasta s-a reflectat dramatic mai ales locirea legăturilor cu familiile de acasă, etc. în alimentația prizonierilor, care au suferit frecvent 21 Scrisoarea caporalului Gheorghe Tianu către de foame. Singura posibilitate de a depăși aceasta Ion Dumitrescu, Muzeul Militar Național „Regele situație era aprovizionarea cu pachete de acasă, prin Ferdinand I”, 25 iulie 1918, Muzeul Militar Național intermediul Crucii Roșii. Prizonierii aveau dreptul „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S la 2 scrisori pe lună sau 4 cărți poștale către familiile 50-194. lor, acestea putând să le trimită pachete cu alimente. 22 Scrisoarea sublocotenentului Teodorescu După semnarea păcii de la București la 7 mai 1918, Nestor din Regimentul 1 Grăniceri din 20 iunie țările blocului Puterilor Centrale au început să pro- 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, cedeze, din motive în primul rând economice, apoi Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 50-302. umanitare și de propagandă, la eliberarea prizonie- 23 Scrisoarea sergentului Costea Mihalache din rilor români din lagărele aflate pe teritoriul Români- Regimentului 64 Infanterie din 6 mai 1918, Muze- ei cât și de pe teritoriul lor. Pentru mai multe detalii ul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția vezi: Cornel I. Scafeș, Prizonierii români în Primul „Scrisori”, nr. inv. S 50-216.

58  Revista de istorie militară  Ordin privind stabilirea de prețuri maximale la unele alimente de bază în orașul Târgu-Jiu, 21 ianuarie 1918

Decizie privind creșterea prețului maximal la ouă în orașul Târgu-Jiu, 25 februarie 1918  Revista de istorie militară  59 Ordonanță privind obligativitatea călătorilor civili care staționau în Târgu-Jiu mai mult de 48 de ore de a se prezenta la poliția militară pentru a primi cartele de pâine și carne, 26 martie 1918

Înștiințare privind prețurile și cantitățile Înștiințare privind prețurile și cantitățile la rațiile de făină și mălai, precum și condițiile la rațiile de făină și mălai, de acordare a cartelelor suplimentare, 29 aprilie 1918 4 aprilie 1918 60  Revista de istorie militară  Înștiințare privind prețurile la făină și pâine, Ordonanță privind interzicerea exportului 27 iulie 1918 unor materiale, 9 mai 1918

Ordonanță privind interzicerea comerțului și tăierii de păsări, 19 mai 1918  Revista de istorie militară  61 Ordin circular către autoritățile civile Apel către români al generalului și militare al generalului Henri Berthelot, Henri Berthelot, comandantul Armatei comandantul Armatei Aliate de Dunăre, Aliate de Dunăre, 14 noiembrie 1918 noiembrie 1918

Ordonanță privind interzicerea exportului de săpun din teritoriul ocupat al României, 8 iunie 1918 62  Revista de istorie militară  Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, 14 mai 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 - 4

Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, din 30 mai 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 - 5

Scrisoarea lui Pelimon Romulus către fiul său, Alexandru Pelimon, din Regimentul 44 Infanterie, din 20 iulie 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 325 - 1

 Revista de istorie militară  63 Scrisoare referitoare la prețurile alimentelor din Focșani și Iași, 10 iunie 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 402

Scrisoarea pe coajă de copac adresată lui Ştefan Raum din Galaţi, 25 iunie 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 398

Scrisoarea lui Ciocâlteu Tudor din 12/25 mai 1918 către Ion Dumitrescu, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 50 - 428

64  Revista de istorie militară  Scrisoarea caporalului Gheorghe Tianu către Ion Dumitrescu, 25 iulie 1918 – Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 50 – 194

Scrisoarea sublocotenentului Teodorescu Nestor din Regimentul 1 Grăniceri, 20 iunie 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 50 - 302

Scrisoarea sergentului Costea Mihalache din Regimentului 64 Infanterie, 6 mai 1918, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Colecția „Scrisori”, nr. inv. S 50 - 216

 Revista de istorie militară  65 Gazeta Bucureștilor, 14 aprilie 1918

Lumina, 14 aprilie 1918

Agrarul, Pacea de la București – ediție specială 7 mai 1918

66  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Pacea separată a României cu Puterile Centrale și reacția diplomatică a Antantei. Cazul italian

MIHAIL DOBRE *

Abstract

The year of 1917 brought noteworthy developments with regards to Romania’s strategic position. After the defeats suffered in the fall of the previous year, which led to occupation of the sourthern part of the country – including capital Bucharest – by the Central Powers, some- thing that prompted some of the allies within the Entente to doubt the worth of the Romanian army, the Romanian political and military decision-makers managed to restore the country’s war potential. Standing proof of this impressive feat were the victories from Mărăști, Oituz and Mărășești of July/August 1917, which were immediately praised by the Entente and ac- knowledged by the enemy. However, in 1918 the tide turned once again, Romania seeing itself forced to make a separate peace with the Central Powers, a decision that could have seriously damaged the country’s standing within the Entente.

Keywords: Romania, World War I, Central Powers, Entente,

Anul 1917 a înregistrat evoluții critice în giate de aliații din Antanta și recunoscute de ceea ce privește poziția strategică a României. adversari2. Totuși, miracolul militar român din După înfrângerile suferite în toamna anului vara anului 1917 nu a putut modifica funda- precedent, care au condus la intrarea sudului mental condițiile în care se desfășura efortul țării – cu capitala București – sub ocupația de război al României. De altfel, revenind de armatelor Puterilor Centrale la 23 noiembrie pe linia frontului la sfârșitul lunii august 1917, / 6 decembrie 19161 și, pe de altă parte, la primul ministru Ionel Brătianu aducea în mod apariția de dubii în cadrul Antantei cu privire explicit în atenția reprezentanților diplomatici la valoarea armatei române, decidenții politici ai puterilor aliate tocmai situația gravă în care și militari ai statului român au reușit să refacă se găsea statul român3. Nimeni nu putea, însă, potențialul de război al țării. Proba a fost dată să întrevadă consecințele strategice ale lovi- de victoriile de la Mărăști, Oituz și Mărășești turii de stat bolșevice de la Petrograd, din 25 din iulie/august 1917, care au fost rapid elo- octombrie / 7 noiembrie 1917, care a ­implicat

* Diplomat, lector univ. dr., Facultatea de Istorie, Universitatea din București.  Revista de istorie militară  67 aspirația bolșevicilor de a prelua controlul dincolo de faptul că este trădat de ruși, și aban- asupra statului rus și, în consecință, dorința donat de ceilalți aliați”. Fasciotti nu a ezitat pro­motorilor acestei noi forme de putere de să sugereze și modul de reacție al aliaților la a scoate țara din războiul mondial. Primul act această problemă: „ar fi prudent ca Antanta să politic major al noii conduceri de la Petrograd țină cont de această stare de spirit care este de a fost publicarea la 26 octombrie / 8 noiembrie altfel a tuturor românilor”8. 1917 a „Decretului asupra păcii”, care propu- În perioada post-noiembrie 1917, în cadrul nea, în esență, o „pace dreaptă sau democrati- Antantei a existat puțină înțelegere pentru că, ... o pace imediată, fără anexiuni (adică fără gravitatea situației politico-strategice și mili- cotropirea unor teritorii străine, fără alipirea cu tare a României, iar acest fapt era cu atât mai forța a altor naționalități) și fără contribuții de preocupant cu cât relațiile României cu noile război”4. De aici și până la începerea de negoci- autorități din Rusia – adică cu statul aliat până eri cu Puterile Centrale pentru armistițiu și apoi atunci, de care depindea desfășurarea efortului pentru pace separată nu a fost decât un pas. de război al României – se îndreptau accentuat către un conflict deschis, mai ales după dez- I. Efectele asupra României ale politicii armarea militanților bolșevici de pe teritoriul bolșevice de ieșire din război țării9. Decidenții politici români își doreau să În atare situație, schimbarea de putere din continue războiul alături de Antanta, aceasta Rusia reprezenta o adevărată lovitură morta- fiind calea de punere în practică a angajamen- lă pentru statul român. Angajată în război pe telor aliaților față de România10, dar realitatea baza convențiilor politică și militară semnate purtării războiului și acțiunile noilor factori cu Antanta în luna august 1916, România avea, de putere din Rusia au determinat nevoia în- pe de o parte, obligația de „a nu încheia pace cheierii unui armistițiu cu Puterile Centra- separată sau pace generală decât împreună și le, la Focșani, la 26 noiembrie / 9 decembrie simultan” cu aliații din Antanta5, iar pe de altă 191711. Anterior armistițiului, guvernul ro- parte, depindea de furnizarea de material belic mân a informat pe reprezentanții diplomatici de către aliați, „care să fie transportat de către ai puterilor Antantei de la Iași asupra cadru- vapoare românești sau aliate și să tranziteze lui concret în care partea română era nevoită prin Rusia”6. În plus, România era singurul stat să acționeze, iar apoi a transmis instrucțiuni asociat la Antanta care la momentul intrării reprezentanților săi diplomatici pe lângă gu- în război își avea bazele de furnituri militare vernele aliate pentru ca aceștia, la rândul lor, la mii de kilometri distanță7, făcând-o depen- să informeze în legătură cu faptul că România dentă de primirea materialului belic numai pe își îndeplinise, în condițiile date, obligațiile teritoriul aliatului rus. față de aliați, așa cum și Antanta trebuia să își De aceea, deciziile strategice ale deciden­ mențină obligațiile asumate față de partea ro- ților politici români nu aveau cum să nu țină mână12. Reacția aliaților – cu excepția notabilă cont de schimbările dramatice produse în sta- a misiunilor diplomatice ale puterilor Antan- tul rus. De altfel, gravitatea situației României tei de la Iași13 – nu a fost de înțelegere pentru era pe deplin conștientizată de însuși regele situația reală a României, ei contând în esență Ferdinand, care nu a ezitat să împărtășească pe rezistența armatei române, în colaborare ministrului italian la Iași, baronul Carlo cu Rada ucraineană și cu generalii ruși care se ­Fasciotti, gândurile negre care îl dominau. În opuneau bolșevicilor (sau maximaliștilor, cum consecință, diplomatul italian și-a atenționat li se spunea acestora în limbajul epocii). De al- superiorii ierarhici de la Roma, la 17 noiem- tfel, primul ministru francez Georges Clemen- brie 1917 (stil nou) asupra acestei situații: „Co- ceau îi comunica lui Ionel Brătianu, la 12/25 munic cu titlu confidențial și cu rugămintea de noiembrie 1917, că aliații au datoria „de a ră- a se menține secretul – informa Fasciotti –, că mâne până la capăt fideli angajamentelor” și că regele României trece printr-o adevărată criză „România nu-și va putea dizolva armata fără de disperare din cauza situației în care se află a-și sacrifica viitorul și proclama neputința în această nenorocoasă țară în urma evenimen- ochi dușmanului”, el susținând și că „în cazul în telor din Rusia. Majestatea Sa se ­consideră, care evenimentele fac ­inevitabilă ­abandonarea 68  Revista de istorie militară  momentană a Moldovei, armata română are pentru moment orice tentativă de pace defi- datoria de a continua lupta în Basarabia, în Ru- nitivă; 5). să dea asigurări României că aliații sia meridională și la nevoie până în teritoriul intenționează să își mențină toate angajamen- Donețului, pentru … a aduce astfel tuturor ce- tele față de dinastie și față de țară; 6). să sfătu- lor care au sentimentul onoarei un sprijin care iască guvernul român să intre în relație cu gu- poate să fie decisiv pentru destinele României vernele provizorii din Rusia meridională...”19. și Rusiei”14. Mai mult, la începutul lunii decem- Mai mult, ­Sonnino se arăta, în dialogul cu mi- brie 1917, răspunzând mesajului prin care Io- nistrul român la Roma, Al. Lahovary disponi- nel Brătianu informa despre situația fără ieșire bil a înțelege dificultățile cu care se confrunta în care se găsea România15, primul ministru partea română și a asigura, într-o formă cu un francez îi scria omologului român – și o făcea grad ridicat de generalitate, că se poate conta prin intermediul reprezentantului său militar pe sprijinul Italiei în circumstanțele speciale în la Iași, generalul Berthelot, iar nu prin șeful care se afla statul român20. Legației franceze, diplomatul Charles de Saint- Aulaire – pentru a-i reproșa că vrea să abando- II. Poziția aliaților din Antanta față de neze Antanta16. Mesajul lui Clemenceau a fost perspectiva unei păci separate a României perceput foarte negativ de Ionel Brătianu, care cu Puterile Centrale i-a cerut lui Berthelot – și i-a dat instrucțiuni în Problema „rezistență armată versus pace acest sens și ministrului român la Paris, Victor separată” a dominat dialogul României cu pu- Antonescu17 – să îi transmită primului minis- terile din Antanta de la momentul armistițiului tru francez că România poate suporta multe, de la Focșani și până la semnarea tratatului de dar nu și o încercare de a fi umilită. Mai mult, pace de la București din 7 mai 1918. În aceas- șeful guvernului român ar fi înaintat regelui tă problemă, a existat o diferență notabilă în- Ferdinand demisia guvernului său, demisie res- tre obiectivele și evaluările marilor puteri din pinsă de suveran pe motivul că nu se poate ad- Antanta și, respectiv, acelea ale guvernanților mite schimbarea guvernului ca urmare a unor români. Pentru Antanta era importantă ingerințe străine. În acest context, Brătianu i menținerea pe frontul răsăritean, întreținut de s-ar fi confesat ministrului italian Fasciotti „că România și de Rusia, a unor importante efec- nu poate rămâne la putere dacă aliații săi nu au tive militare germane, care altfel s-ar fi putut încredere în el și că nu poate admite ca proble- regăsi pe frontul din Apus. În consecință, s-a mele politice să fie gestionate prin intermediul insistat pentru rezistența armată a aliatului misiunilor militare mai degrabă decât pe calea român, inclusiv cu prețul părăsirii teritoriu- reglementată a legațiilor”18. lui național – experiență, de altfel, inedită în În ceea ce îl privește, guvernul de la Roma desfășurarea acelui război! –, iar în acest scop a adoptat o linie de conduită mai nuanțată în a fost încurajată cooperarea cu guvernele post- poziționarea sa față de problemele cu care se țariste și forțele armate cu tendințe „anti-ma- confrunta România. De aceea, la 11 decembrie ximaliste”, în contextul unei ostilități deschise 1917 (st. nou), ministrul de externe Sidney a puterii bolșevice față de statul român21. Pe Sonnino își instructa reprezentanții de la Lon- de altă parte, pentru România, conform „liniei dra, Paris, Iași și Petrograd că linia politică față Brătianu”, era crucială gestionarea unei situații de situația României trebuia să se facă după de inferioritate militară și de izolare față de următoarele coordonate: „1). să nu îndemne aliații săi astfel încât să fie atinse concomitent dinastia și guvernul român să plece din Mol- două obiective: asigurarea protecției statului dova; 2). să țină cont de situația specială din și a instituțiilor sale și, respectiv, necompro- România admițând permisiunea pentru un miterea obiectivelor pentru atingerea cărora armistițiu în măsura în care comportamen- în 1916 se decisese intrarea în război22. Astfel tul forțelor ruse constrâng în această direcție; se explică încercarea constantă a guvernelor 3). să aibă preferința pentru un armistițiu pe Brătianu și Averescu de a obține asigurări din termen limitat, care să ofere timpul de orien- partea puterilor Antantei privind respecta- tare asupra solidității mișcării anti-maxima- rea angajamentelor din 1916 chiar și pentru liste din Rusia meridională; 4). să descurajeze ­eventualitatea încheierii unei păci separate23.  Revista de istorie militară  69 În mod concret, fiind deplin izolată pe pe iminența păcii separate, care ar face dispo- frontul răsăritean după ce Rada Ucraineană a nibile pentru alte fronturi cele 300 batalioane semnat tratatul de pace cu Puterile Centrale24, inamice care se găsesc pe linia de la Marea România a început tratativele pentru o pace Neagră la fluviul Nistru”29. separată numai după ce a primit un ultima- Încheierea tratatului preliminar de pace tum austro-german în 23 ianuarie / 5 februarie de la Buftea, în 20 februarie / 5 martie 1918, 1918. Tratativele au fost purtate la început de nu a adus modificări în poziția puterilor An- un nou guvern, condus de generalul Averes- tantei, care însă nu puteau accepta nici linia cu, care însă a urmat linia guvernului Brăti- de desfășurare a războiului pe care Puterile anu față de puterile Antantei, încercând să le Centrale o impuneau pe frontul răsăritean. De convingă de situația fără ieșire în care se afla aceea, conferința inter-aliată de la Londra ad- țara și care făcea de neevitat negocierile cu opta, la 6/19 martie 1918, o declarație în care inamicul comun. Dar și Averescu a primit din se admitea că România a fost victima „toren- partea reprezentanților diplomatici ai țărilor tului neîndurător de dominare” al Germaniei aliate răspunsul ce-i fusese deja dat lui Brăti- și, cu referire la pacea de la Buftea, se afirma anu, astfel că la 15/28 februarie 1918 aceștia îl obiectivul generic că „nu putem recunoaște înștiințau „că au instrucțiuni de la guvernele nici o reglementare de pace de acest fel întru- lor în această privință și că acele instrucțiuni cât ne propunem ca prin eroism și stăruință să glăsuiesc că România trebuie să meargă până lichidăm politica de spoliațiuni pentru a face la capăt”25. În ceea ce îl privește pe ministrul loc unui regim de pace durabil prin organiza- italian Fasciotti, poziția care îi fusese comuni- rea dreptului”30. cată de ministrul de externe S. Sonnino pen- În același timp, în încercarea de a persu- tru a fi adusă la cunoștința părții române era ada autoritățile române în scopul continuă- fără echivoc: „Reiau instrucțiunile transmise rii luptei alături de aliații lor, liderii Antantei Excelenței Voastre că, indiferent de situație, au decis adresarea de mesaje de încurajare la Guvernul Regal [italian] nu poate în nici un fel cel mai înalt nivel, astfel încât, rând pe rând, să contempleze și nici să admită ipoteza unei președintele Franței, Raymond Poincaré și re- păci între România și Imperiile centrale”26. gii Angliei și Italiei, George al V-lea și, respec- De altfel, această abordare se întemeia și pe tiv, Victor Emanuel al III-lea au susținut cauza o profundă divergență de vederi între România aliată în dialogul cu regele Ferdinand31. Mesa- și aliații din Antanta cu privire la capacitatea jul suveranului italian a fost grăitor în aceas- concretă a armatei române de a duce singură tă direcție, dincolo de trăsăturile specifice efortul de război cu Puterile Centrale. Antan- limbajului diplomatic din epocă: „În prezența ta – dar întâi de toate Franța, prin generalul evenimentelor care s-au verificat în urma des- Berthelot – considera în luna ianuarie 1918 că trămării Rusiei și care au antrenat glorioasa România dispunea de efective militare superi- dumneavoastră țară, doresc să asigur pe Ma- oare forțelor reunite ale Puterilor Centrale și jestatea voastră de sentimentele mele de prie- că aceștia din urmă ar fi fost în incapacitatea tenie constantă și credincioasă. Națiunea itali- de a întreprinde vreo acțiune ofensivă în timp ană este în unanimitate, cu gândul și cu inima, de două sau trei luni27. În ceea ce îi privește pe alături de frații din România. Cu toate acestea, liderii români, ei apreciau, în timpul sesiunilor ne menținem încrederea în viitor și în trium- Consiliului de Coroană din luna februarie 1918 ful drepturilor și libertății popoarelor. Rog pe care au premers acceptarea dictatului austro- Majestatea Voastră și pe Maiestatea Sa Regina german, că, „în caz de rezistență militară, n- României să acceptați, de asemenea în numele avem muniții și subzistențe nici pentru cinci- Reginei Italiei, expresia simpatiei noastre cor- sprezece zile”28. Pe această bază, Brătianu și diale și devotate”32. Averescu îi anunțau pe diplomații aliaților din De fapt, regele Ferdinand rămăsese unicul Antanta că este exclusă orice rezistență mili- reprezentant oficial al statului român cu care tară. Consecința acestei atitudini a fost rapid Antanta putea să găsească o cale de dialog des- înțeleasă de Fasciotti, care la 15 februarie 1918 pre perspectiva obiectivelor comune, întrucât (s.n.) își informa guvernul că „se poate conta nici un reprezentant diplomatic al aliaților de 70  Revista de istorie militară  până atunci nu își făcea iluzii cu privire la ori- și drepturilor și intereselor Puterilor pe care entarea politică a guvernului Marghiloman. La le reprezentăm”38. Este interesant că minis- 20 martie 1918 ministrul italian la Iași anunța, trul de externe C.C. Arion a simțit nevoia să prin Paris, preluarea de către Alexandru dea o replică notei de protest aliate, prin care ­Marghiloman­ a formării guvernului român, a arătat că „pacea cu Puterile Centrale a fost el făcând însă și precizarea lapidară: „Numele impusă României ca singurul mijloc de salvare Marghiloman este suficient să indice care sunt și ca o datorie imperioasă, prin urmare Guver- tendințele în noul Cabinet”33. Noul premier nul regal [român] trebuie să considere această nu avea cum să devină mai popular în mediul pace drept legitimă și legală din toate puncte- diplomatic aliat de la Iași atunci când se arăta le de vedere și în consecință drept obligato- convins de victoria Puterilor Centrale în război rie pentru el”39. Reacția lui Arion nu a scăpat și adăuga că România nu avea nimic de sperat nesancționată. Astfel, în viziunea ministrului nici în cazul „unei improbabile ipoteze a unei italian la Iași, Fasciotti, nota de răspuns a lui victorii a Antantei”, atât timp cât el invoca un Arion, „inspirată din binecunoscutul servilism pretins aranjament între SUA și Austro-Un- al Cabinetului Marghiloman față de germani, garia prin care monarhia bicefală ar fi căpătat provoacă cea mai vie indignare în rândul po- libertate de acțiune în Balcani34. Diplomația liticienilor români din orice partid, care văd italiană a verificat la Washington veridicitatea în ea o renunțare implicită și inexplicabilă de celor susținute de premierul român, primind către actualul guvern la afirmarea în fața Con- din partea secretarului de stat Robert Lansing gresului de Pace a drepturilor și intereselor le- un răspuns sec: „este o minciună”. Mai mult, gitime ale României, încălcate în mod nedemn demnitarul american ar fi spus ambasadorului de guvernele Puterilor Centrale”40. italian Macchi di Cellere că evoluțiile de atunci din România „nu au alterat prietenia SUA față III. Forme ale demersului diplomatic ita- de acea națiune”35. lian în problema păcii separate Până la semnarea tratatului de pace de la În general, diplomația italiană s-a pliat la București, noul guvern român de orientare pozițiile formulate de Londra și mai ales de pro-germană nu a putut să găsească o cale de Paris, conducerea de la Roma fiind ea însăși colaborare cu misiunile diplomatice aliate de la în situația de a căuta susținerea și înțelegerea Iași. Stabilirea în luna aprilie 1918 a interdicției aliaților săi în momentele dificile ale derulării de transmitere de radiograme cifrate de către efortului de război al Italiei. Chiar și în aceste aceste misiuni, pe motivul respectării scrupu- condiții, se pot distinge mai multe paliere de loase a neutralității României, nu a făcut decât formulare a mesajului diplomatic al Italiei în să sporească animozitatea, iar notă colectivă relațiile cu autoritățile române. de protest pe care ele au adresat-o părții româ- Un prim nivel de raportare a fost acela care ne invoca inclusiv nerespectarea prevederilor a vizat dialogul dintre suveranii român și ita- Convenției de la Haga din 1907, punând astfel lian. Deși relativ puțin profunde, dominate de într-o poziție jenantă aliatul de până atunci36. încărcătura simbolică a limbajului diplomatic În atare situație, este lesne de înțeles modul și, mai ales, concordate cu ceilalți mari jucători în care misiunile diplomatice ale Antantei au din Antanta, mesajele lui Victor Emanuel al III- primit nota diplomatică prin care guvernul lea – precum acela din martie 1918 – erau cor- Marghiloman informa cu privire la încheierea diale și aveau menirea de a oferi confort regelui tratatului de pace de la București, din 24 apri- Ferdinand, aliat și prieten în egală măsură. lie / 7 mai 1918, și la declararea neutralității Al doilea nivel de dialog româno-italian a României în raport cu toate statele beligeran- implicat decidenții guvernamentali ai celor te37. Nota diplomatică aliată de răspuns din două țări. În acest cadru, ministrul de externe 1/14 mai 1918 arăta că misiunile diplomatice Sidney Sonnino s-a manifestat cu prudență, ale Angliei, Franței, Italiei și SUA „consideră pentru a menaja relațiile Italiei cu principalii nule și neavenite toate prevederile acestei păci, aliați din Antanta, de care depindea îndepli- care sunt contrare principiilor a căror violare a nirea obiectivelor strategice înscrise de Roma constrâns Antanta să recurgă la arme, ­precum în Acordul de la Londra din aprilie 1915 (pe  Revista de istorie militară  71 baza căruia statul italian intrase în război). Au „Deși suntem conștienți de situația dureroasă fost și excepții, dar ele au apărut numai în ca- în care România se află în urma trădării ruse, zurile în care exista perspectiva de a fi atinse nu putem schimba atitudinea de până acum, „liniile roșii” strategice ale Italiei41. În raport cu angajându-ne pentru viitor. O asigurare din România, Sonnino a fost atent să nu deschidă partea puterilor Antantei pentru reintegrarea linii de acțiune care ulterior să poată deveni teritorială la congresul de pace nu mi se pare problematice pentru promovarea intereselor astăzi nici eficientă, nici oportună. În primul Romei. Totuși, abordările lui Sonnino, așa cum rând, această asigurare ar fi cunoscută de Pu- sunt reflectate în dialogul cu ministrul Româ- terile Centrale și ar servi pentru acestea ca o niei la Roma, sau în modul în care formula armă în vederea înrăutățirii condițiilor actuale instrucțiunile pentru misiunile diplomatice de pace. Apoi, dacă am autoriza România să italiene cu privire la participarea României la accepte pactele de pace, ne-am face astfel co- războiul mondial au fost o îmbinare între, pe responsabili pentru validitatea pactelor în sine, de o parte, nevoia de a menține rigoarea cerută chiar înainte de congresul general de pace, în de respectarea angajamentelor belice și, pe de timp ce putem să nu recunoaștem nici o pace alta, înclinația de a manifesta înțelegere față de separată a României care a fost făcută împotri- situația critică a aliatului român. va voinței noastre”43. În sfârșit, al treilea nivel de comunicare diplomatică a fost întruchipat de activitatea ministrului italian în România, baronul Carlo NOTE 1 Fasciotti. În mod evident, diplomatul italian În acest text sunt folosite reperele cronologice avea sarcina să îndeplinească instrucțiunile specifice epocii și înscrise în documentele utilizate. transmise de guvernul său, ceea ce el a și fă- Documentele române au, de regulă, ambele stiluri, iar documentele italiene sunt datate potrivit stilului cut, în cooperare cu ceilalți reprezentanți di- nou, conform calendarului gregorian. plomatici ai statelor aliate. Aici, însă, au putut 2 Chiar ministrul de externe austro-ungar Czer- interveni și forme de mai mare flexibilitate în nin recunoștea, la 11 decembrie 1917, că „ultima dialogul cu partea română, care plecau și de la ofensivă a trupelor germane la Mărășești s-a înche- cunoașterea directă și mai intimă a realităților iat printr-o înfrângere”. Cf. Constantin Minesco, din România. Astfel pot fi explicate unele pro- L’Action diplomatique de la Roumanie pendant la puneri făcute de diplomatul italian în vede- guerre, Paris, 1922, p. 63. rea unei poziționări a aliaților care să fie mai 3 Potrivit lui Brătianu, așa cum raporta ministrul apropiată de nevoile guvernului român, pro- italian la Iași Baronul Fasciotti, „situația este gravă și puneri care, însă, nu aveau să fie validate de precede zdrobirii României dacă nu se procedează ministrul italian de externe. Este suficient să de urgență la: l). refacerea capacității de luptă a tru- pelor rusești, și mai ales a infanteriei, care, din cauza amintim, în această direcție, că în luna mar- lipsei de ofițeri de carieră și a altor motive evidente, tie 1918 reprezentanții diplomatici aliați de se retrag în dezordine de îndată ce sunt atacați; 2). la Iași au propus guvernelor lor ca, în scopul aprovizionarea trupelor românești și rusești… De protejării viitorului cauzei Antantei în Româ- asemenea, Brătianu a cerut ca: l) Franța și Anglia nia, să adopte, înainte de încheierea păcii se- să sprijine de urgență situația financiară, guvernul parate, o declarație prin care să se susțină două român epuizând toate creditele și resursele pe care linii de poziție: prima, că pacea impusă prin le avea la dispoziție; 2). să fie autorizată trecerea în forță este considerată de Antanta drept nulă Franța a românilor bine pregătiți care sunt forțați și neavenită; a doua, că Antanta își păstrează să părăsească țara și nu mai pot rămâne în Rusia sentimentele față de România și va fi inspira- atât din cauza costului vieții, cât și a dificultăților de tă de acestea la conferința generală de pace. limbă, inclusiv în ceea ce privește educația copiilor lor”. În I Documenti Diplomatici Italiani (în con- Sonnino l-a informat pe Fasciotti că, înainte de tinuare: DDI), seria a cincea: 1914-1918, volumul semnarea definitivă a păcii, o astfel de acțiune VIII, Roma, 1980, doc. 1005 (telegramă nr. 392 din nu ar fi potrivită și i-a reamintit linia generală 30 august 1917, Fasciotti pentru Sonnino), p. 683. de poziție în ce privește neadmiterea ideii de 4 Textul decretului în Culegere de texte pentru pace separată în relațiile cu România42. Aceas- istoria universală. Epoca modernă, vol. II (1848- tă linie de poziție avea următorul conținut: 1918), București, 1974, p. 327-329. 72  Revista de istorie militară  5 Articolul 5 al Convenției politice din 4/17 au- 15 Ibidem, file 139-141, scrisoarea din 29 noiem- gust 1916, vezi C. Minesco, op.cit., p. 42. brie/12 decembrie 1917. 6 Articolul 4 al Convenției militare din 4/17 au- 16 Ibidem, fila 144, telegramă din 30 noiem- gust 1916, vezi ibidem, p. 44. brie/13 decembrie 1917. 7 Cf. Raoul Gueze, La partecipazione della Ro- 17 Ibidem, fila 145, telegrama din 1/14 decembrie mania al primo conflitto mondiale (parte prima), în 1917. „Storia contemporanea. Rivista trimestrale di studi 18 DDI, volumul IX, doc. 707 (telegramă nr. storici”, VII, nr. 4, 1976, p. 442-443. 3301/610 din 14 decembrie 1917, Fasciotti pentru 8 DDI, seria a cincea: 1914-1918, volumul IX, Sonnino), p. 484-485. Roma, 1983, doc. 465 (telegramă nr. 3034/530 din 17 19 Ibidem, doc. 673 (telegrama 1928 din 11 de- noiembrie 1917, Fasciotti pentru Sonnino), p. 317. cembrie 1917, Sonnino pentru Imperiali, Bonin, 9 Despre contextul deciziei de arestare a milita­ Fasciotti și Catalani), p. 466-467; instrucțiuni co- nților bolșevici din Iași și reacția virulentă a guver- municate de Fasciotti lui Ionel Brătianu la 2/15 de- nului condus de V.I. Lenin, vezi I.G. Duca, Memorii, cembrie 1917, cf. Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a vol. IV, Machiavelli, București, 1994, p. 38-58. Este 2-a, vol. 50, „Pacea de la București”, fila 119. de remarcat că, în informarea adresată, la 9/22 de- 20 Arhiva MAE, fond Roma, vol. 42, telegrama cembrie 1917, legațiilor de la Paris, Londra și Pe- nr. 1309 din 11/24 decembrie 1917, Lahovary pen- trograd privind adoptarea acestei măsuri, Brătianu tru Brătianu (copie olografă). preciza că a cerut diplomaților Antantei și garanta- 21 Punctul cel mai acut al ostilității bolșevice a rea de către aliați a tezaurului trimis în Rusia, cf. Ar- luat forma încălcării drastice a reglementărilor di- hiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 50, „Pacea plomatice prin arestarea, în seara zilei de 31 decem- de la București”, fila 18. brie 1917/13 ianuarie 1918 a ministrului român la 10 ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 32/1917, Petrograd, Constantin Diamandy, și a personalului Conferință ținută la Cartierul General Francez de Legației României în Rusia. Diamandy și colabora- către gen. Iliescu. torii săi au fost eliberați la 2/15 ianuarie 1918, dar 11 Influența cotiturii bolșevice asupra decizii- numai după un protest colectiv al corpului diplo- lor strategice ale României reprezintă un fapt larg matic din capitala statului rus. Vezi Sorin Cristescu, recunoscut în literatura de specialitate. Potrivit lui Arestarea ministrului plenipotențiar al României Robert Gerwarth (The Vanquished. Why the First la Petrograd, C. Diamandy, în presa românească, World War Failed to End, 1917-1923, Penguin memorialistica franceză și monografii americane, în Books, 2017, p. 41), „ieșirea Rusiei din război a lăsat „Revista de istorie militară”, nr. 1-2, 1918, p. 14-24. o altă putere aliată, România, izolată și încercuită 22 Poziția decidenților români a fost interpretată de puternice forțe germane, austro-ungare și bul- în cadrul mai larg al manevrelor politice întreprinse gare. La 9 decembrie 1917, Bucureștiul a acceptat în ultima parte a războiului mondial. Astfel, potrivit noile realități și a semnat draconicul armistițiu de unei analize recente (David Stevenson, 1914-1918. la Focșani”. The History of the First World War, Penguin Books, 12 Vezi pe larg la C. Minesco, op.cit., p. 64 și 2012, p. 396), Brătianu „se temea (cu motive) că urm. De asemenea, Paul Oprescu, Întreruperea Aliații nu își vor ține promisiunile făcute lui în tra- ope­ra­țiilor militare pe frontul românesc (noiembrie tatul din 1916, care acum era un obstacol în calea 1917 – martie 1918) și relațiile României cu aliații, negocierilor acestora cu Viena. Discursurile de la în „Studii și materiale de istorie modernă”, vol. VI, Caxton Hall [ținut de primul ministru David Lloyd 1979, p. 164. George la 5 ianuarie 1918 cu privire la obiectivele 13 De exemplu, la sfârșitul lunii noiembrie 1917, de război ale Marii Britanii – n.ns.] și privind «Cele în contextul afirmării de către Rada Centrală de 14 Puncte» [susținut de președintele Woodraw Wil- la Kiev a dorinței de a încheia pacea cu Puterile son la 8 ianuarie 1918 în Congresul SUA – n.ns.], Centrale, ministrul francez Saint-Aulaire sprijinea promițând cel mult autonomie pentru popoarele încercarea comandantului militar rus, generalul supuse Habsburgilor, păreau să contrazică anga- Scerbacev, de a încheia un armistițiu cu aproba- jamentele anterioare ale Aliaților și au confirmat rea aliaților, dar era dezavuat pentru acest fapt de dorința lui Brătianu de a obține o pace separată”. primul ministru G. Clemenceau. Cf. Arhiva MAE, 23 Vezi în acest sens scrisoare adresată de Io- 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 34, fila 134, telegramă nel Brătianu, la 22 ianuarie/4 februarie 1918, de la Paris din 24 noiembrie/7 decembrie 1917 (V. reprezentanților diplomatici ai Antantei de la Iași, Antonescu pentru I. Brătianu). în Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 50, 14 Ibidem, file 128-129, telegramă din 10/23 no- „Pacea de la București”, file 26-27. Reacția lui Sonni- iembrie 1917. no a fost că „Brătianu a cerut o iertare chiar înainte  Revista de istorie militară  73 de a păcătui” (în DDI, seria a cincea: 1914-1918, vo- 34 Ibidem, doc. 560 (telegrama 914/237 din 18 lumul X, Roma, 1985, doc. 183, telegrama 216 din aprilie 1918, Bonin pentru Sonnino), p. 452. 5 februarie 1918, Sonnino pentru Imperiali, Bonin, 35 Ibidem, doc. 598 (telegrama 983/92 din 25 apri- Macchi di Cellere și Fasciotti, p.168-169). lie 1918, Macchi di Cellere pentru Sonnino), p. 475. 24 Tratat semnat la 27 ianuarie/9 februarie 1918, 36 Ibidem, doc. 745 (telegrama 1150 din mai la Brest-Litovsk. 1918, Fasciotti pentru Sonnino), p. 591-592. 25 Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 37 Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 55, 50, „Pacea de la București”, fila 501. „Pacea de la București”, fila 8. 26 DDI, vol. X, doc. 287 (telegrama nr. 339 din 38 Ibidem, fila 9. Vezi și DDI, vol. X, doc. 731 (te- 24 februarie 1918, Sonnino pentru Imperiali, Bonin, legrama 167/57 din 22 mai 1918, Fasciotti pentru Macchi di Cellere și Fasciotti), p. 242. Sonnino), p. 584. 27 Ibidem, vol. X, doc. 55 (telegrama 114/13 din 39 Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. 8 ianuarie 1918, Fasciotti pentru Sonnino), p. 35. 55, „Pacea de la București”, fila 10. Fasciotti aprecia că „guvernul român nu pare să 40 DDI, vol. X, doc. 731, mai sus citat. împărtășască acest optimism”. 41 A se vedea cu precădere, reacția Romei la ceea 28 Cf. România în anii primului război mondial, ce s-a numit „afacerea Sixt”, și care viza o încerca- vol. II, p. 439. re de pace separată a Austro-Ungariei, fapt de na- 29 DDI, vol. X, doc. 234 (telegrama 390/46 din tură a afecta obiectivele teritoriale italiene față de 15 februarie 1918, Fasciotti pentru Sonnino), p. 205. care partenerii din Antanta se angajaseră în 1915. 30 Arhiva MAE, 71/1914, E2, partea a 2-a, vol. Opoziția Romei a determinat, în final, eșuarea 34, file 128-129, telegramă din 23 noiembrie 1917. inițiativei puse în practică de Sixt de Bourbon Par- 31 Scrisoarea președintelui Poincaré din 5 ianu- ma. Cf. Kenneth J. Calder, Britain and the Origins of arie 1918 și aceea regelui George V din 20 februarie the New Europe 1914-1918, Cambridge University 1918. Press, 1976, p. 115-116. 32 ANR, Fond Casa Regală, dosar nr. 81/1918, 42 DDI, doc. 347 (telegrama 404 din 7 martie 1918, scrisoarea din 10/23 martie 1918 a regelui Victor Sonnino pentru Bonin, Imperiali și Fasciotti), p. 284. Emanuel III pentru regele Ferdinand. 43 Ibidem, doc. 344 (telegrama 398 din 6 martie 33 DDI, vol. X, doc. 431 (telegrama 697/178 din 1918, Sonnino pentru Imperiali, Bonin și Fasciotti), 20 martie 1918, Bonin pentru Sonnino), p. 362-363. p. 281-282.

74  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

Tratativele privind încheierea păcii de la București oglindite în memoriile lui Richard von Kühlmann, Al. Marghiloman, Karl Helfferich și Vasil Radoslavov

SORIN CRISTESCU *

Abstract

The memoirs of some of the protagonists of the peace treaty of Bucharest signed on May 7, 1918, shed light on the antagonism within the alliance of the Central Powers, on the hegemony of the leaders of the German Army over the political leadership and explain the discredit suffered by the German diplomacy in this context.

Keywords: peace treaty, diplomacy, negotiations,

Memoriile diplomatului german Richard evenimente, cum ar fi notele politice ale lui Al. von Kühlmann1 au văzut lumina tiparului în Marghiloman2 – ca să fixăm exact zilele eve- februarie 1948, într-o vreme când epoca pre- nimentelor – și lucrarea de sinteză a lui Karl 3 zentată în paginile cărții părea că vine dintr-un Helfferich Der Weltkrieg (trei volume), scrisă trecut foarte îndepărtat. Față de pro­ble­mele la scurt timp după evenimente, în 1919, și cu dramatice ale momentului, era evident că ceea ce poate fi considerată tot o carte de me- aceste însemnări, pe care fostul ministru de morii: Bulgarien und die Weltkrise [Bulgaria și Externe al Reich-ului wilhelmian din perioada criza mondială], publicată în 1923 de Vasil Ra- 4 septembrie 1917 – iulie 1918 le scrisese în anii doslavov , fostul prim-ministru al Bulgariei (17 1930, vizibil frustrat de faptul că noii stăpâni ai iulie 1913 – 21 iunie 1918). celui de-al Treilea Reich nu-i solicitaseră ser- Kühlmann face următoarea descriere a viciile, nu puteau să suscite vreo atenție deo- activității sale la București: sebită. Iată de ce cartea în sine a rămas multă „În România situația se prezenta în modul vreme departe de cercetătorii din România. următor: Izbucnirea Marelui Război a găsit politi- Din acest motiv, considerăm că ar prezenta in- 5 teres să încercăm să potrivim spusele acestui ca germană în Balcani slab pregătită , ca de diplomat cu memoriile scrise mai aproape de altfel în atâtea alte zone. Turcia se hotărâse

* Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  75 ­repede, lucru la care am putut contribui și eu, puterile bătrânului rege și maximul pe care îl să treacă de partea Germaniei deoarece numai putea oferi el împăratului Wilhelm al II-lea ar în cazul victoriei acesteia din urmă, ea putea fi fost menținerea neutralității românești. Însă spera la o câștiguri corespunzătoare6. Serbia prin moartea bătrânului rege a căzut cum era a cărui politică de pescuit în apele tulburi ale și de așteptat un mare obstacol în calea păs- conspirațiilor oferise de fapt motivul pentru trării neutralității României. Guvernul ei s-a izbucnirea acestui conflict îngrozitor, a fost hotărât într-o clipă să declare război Puteri- din prima zi orientată spre un război de exter- lor Centrale deoarece perspectivele ca acestea minare împotriva Austro-Ungariei. Obținerea să mai câștige războiul se reduseseră drastic. vreunui acord cu Belgradul ar fi fost ceva ab- Nu este necesar aici să intrăm în amănuntele solut cu neputință. Așa că dintre statele bal- peripețiilor campaniei militare. Diviziile ger- canice importante mai rămâneau România și mano-austriece, sprijinite de forțe bulgare și Grecia. Dinastia de Hohenzollern avea strân- turcești, i-au bătut pe românii aliați cu rușii, așa se legături de familie cu monarhii din ambele încât sub conducerea bătrânului feldmareșal state. Sora împăratului Wilhelm al II-lea era Mackensen cea mai mare parte a țării a putut 7 soția regelui Constantin al Greciei , iar Carol fi cucerită, iar regele și armata lui s-au refugiat I, regele României, provenea din Casa de Ho- într-un colț din țară care rămăsese neocupat. henzollern, fusese ofițer în garda regală prusi- Sub presiunea acestei înfrângeri, regele și gu- ană și crescuse în autentica tradiție germană a vernul său au solicitat armistițiul9, care însă nu Hohenzollernilor. Prin moderația, demnitatea li se putea oferi decât dacă înaintea expirării și înțelepciunea lui știuse să ajungă la o poziție lui s-ar fi realizat negocieri promițătoare de respectată printre suveranii Europei. Influența câștiguri în vederea încheierii păcii. sa personală în România era atât de mare încât O problemă deosebită o reprezenta aceea datorită lui alipirea țării la Tripla Alianță fuse- legată de o provincie răsăriteană a României, se confirmată printr-un tratat de alianță. Trep- Dobrogea, care se învecina cu Marea Neagră. tat, diferite alte influențe subminaseră temelia Partea ei sudică, ce conținea fără putință de acestui tratat. Sprijinită de propaganda abilă a tăgadă multe elemente naționale bulgărești, francezilor, cultura românească înclina tot mai fusese smulsă de curând Bulgariei prin trata- mult spre Paris și nu spre Berlin. Pe români îi tul de pace de la București. Tratatul încheiat măgulea faptul că în Franța erau priviți ca frați între Bulgaria și Germania, prin care regele de gintă latină. Între Paris și București existau 10 multiple legături atât pe tărâmul creațiilor li- Ferdinand se alipea Puterilor Centrale garan- terare cât și pe acela al artelor frumoase. Dar ta Bulgariei retrocedarea acestei zone sudice, inițial bulgărești, a Dobrogei. Partea nordică și în România, în rândurile elitei conducătoa- 11 re, a prins rădăcini un imperialism dornic să-i a Dobrogei, dintre Dunăre și Marea Neagră , extindă frontierele. Alipirea românilor care cuprindea singura cale de acces importan- locuiau în monarhia austro-ungară a devenit tă a României la țărmul Mării Negre cu por- tot mai mult obiectivul primordial al politicii tul Constanța și era străbătută de calea ferată externe românești. Căsătoria insignifiantului București-Constanța, care reprezenta o arteră prinț moștenitor cu o prințesă frumoasă, ele- vitală pentru România. Din aceste motive în gantă și fără vreo simpatie specială pentru ger- tratatul dintre Bulgaria și Puterile Centrale, mani, care provenea din casa regală britanică8, partea nordică a Dobrogei nu fusese inclusă a dat un impuls decisiv strădaniilor orientate în zona promisă Bulgariei; mai ales că Germa- spre occident ale cercurilor de la curtea regală nia însăși nutrea dorința să câștige influență românească și elitei societății românești. Din asupra acestei căi ferate și să o transforme acest motiv când în fața regelui Carol I s-a într-un instrument al politicii ei economice. pus problema cea mai importantă care avea să Naționalismul bulgar se fixase însă plenar asu- marcheze destinul țării sale, dacă influența lui pra lozincii că Bulgaria trebuie să primească va fi suficient de puternică pentru a duce Ro- «Dobrogea întreagă» pentru că zona ar fi fost mânia în război de partea Puterilor Centrale, leagăn al poporului bulgar. Mai ales premierul ceea ce ar fi corespuns cu spiritul tratatului de bulgar, Radoslavov, se identificase cuasemenea ­ alianță, s-a văzut că această misiune depășea dorințe ce animau pe ultrapatrioții bulgari. 76  Revista de istorie militară  publice pe baza acestei pretinse promisiuni a împăratului. O dezmințire ar fi putut să pro- voace nu doar căderea guvernului Radoslavov, ci ar fi declanșat o criză gravă a întregii relații a Bulgariei cu Puterile Centrale. La Berlin nu se putea lua decizia unui demers atât de periculos și în felul acesta diplomația germană a rămas într-o neplăcută situație de forță în care pro- gramul de încheiere a păcii cu România trebuia să cuprindă îndeplinirea pretinsei promisiuni imperiale, conform căreia noi eram siliți să susținem aliatul bulgar pentru ca acesta să pri- mească Dobrogea întreagă, inclusiv partea de nord cu calea ferată până la Constanța. A fost o povară ce a făcut ca încheierea păcii cu Româ- nia să fie extrem de dificilă și în același timp a produs o notă puternic discordantă în relațiile germano-turce. Deoarece pentru poziția pre- cară a Germaniei în Balcani, mai ales pentru deschiderea drumului de cale ferată prin Ser- bia, colaborarea Bulgariei era importantă pen- tru noi, ba chiar esențială, politica germană față de Sofia a continuat să fie binevoitoare în Vasil Radoslavov (1854-1929)

Când în cursul numeroasele sale vizite în capitala Germaniei, Radoslavov era primit în audiență de către împăratul Wilhelm al II-lea, el sublinia mereu față de împărat cât de de- primat și de nefericit se simte poporul bulgar că nu poate conta cu siguranță pe împlinirea dorințelor sale legitime legate de Dobrogea. Împăratul i-a declarat: «Dobrogea v-a fost pro- misă prin tratat. Acolo aveți tot ce vă doriți.»12 Radoslavov a mulțumit împăratului pentru această nobilă promisiune și imediat după audiență a telegrafiat că împăratul Wilhelm a dat asigurări că bulgarii vor fi stăpâni asu- pra «întregii Dobroge». Secretarul de Stat Zimmerman13, care făcuse aceeași afirmație în fața lui Radoslavov – greu de crezut că în privința asta fusese de bună credință – l-a luat imediat pe premier la întrebări, spunându-i că știe precis că împăratul nu l-a asigurat de așa ceva; asigurarea monarhului nu se referea de- cât la acea parte a Dobrogei menționată expli- cit în tratat14. Între timp însă telegrama lui Radoslavov își făcuse efectul la Sofia. Se făceau demonstrații Nikola Jekov (1865-1949)  Revista de istorie militară  77 ceea ce privește pretențiile bulgarilor. Una din în vedere. Aproape toate mesele le-am servit aceste pretenții se referea la ample rectificări alături de Mackensen la cel mai bun hotel din de frontieră pe seama Turciei, și anume ca un București19 și îmi amintesc cu mare plăcere de fel de arvună, chiar înainte ca Bulgaria să fi in- multe din discuțiile din timpul acestor mese. trat în război. Sub puternica presiune a Berli- Când am vrut să-l felicit pe feldmareșal pentru nului, Poarta Otomană a trebuit să consimtă, marile sale succese militare, mi-a răspuns că chiar dacă cu foarte mare greutate, la aceste meritul esențial al purtării operațiunilor revine concesiuni teritoriale. Turcia considera însă domnilor din statul său major. Meritul pe care ca fiind o datorie de la sine înțeleasă a aliaților și-l revendică el este faptul că le-a lăsat mână ca după încheierea victorioasă a conflictului liberă acestor colaboratori ai săi. Aceasta ar fi cu România, Bulgaria să retrocedeze zonele contribuția sa la succesul final, dar ca partea fi- luate Turciei, cu atât mai mult cu cât Bulgaria ecăruia să fie recunoscută așa cum se cuvine, la obținea o importantă creștere de teritoriu și de asta ține foarte mult. Această exprimare mi s-a populație prin alipirea sudului Dobrogei. De- părut caracteristică pentru firea acelui mare oarece Turcia oferise un aport militar esențial militar și autentic și desăvârșit nobil. la cucerirea Dobrogei, Constantinopolul a Un om la fel de simpatic ca Mackensen menținut în nordul Dobrogei forțe turcești era șeful său de stat major, generalul Hell20, un mult mai mari decât ar fi fost necesar având om cu o minte limpede și rațională, un militar în vedere situația de acolo, iar Sofia a urmat mereu la curent cu toate informațiile, care se și ea acest exemplu, sperând ca prin acest lu- bucura de un mare prestigiu în cadrul armatei. cru să dea și mai multă greutate pretențiilor Niciodată nu am avut cu el nici cea mai vagă ei. Turcia a făcut ca acceptarea de către ea a dificultate. Dar de îndată ce s-a aflat la Ober- pretențiilor bulgare în ceea ce privește alipirea ste Heeresleitung despre faptul că relațiile mele Dobrogei întregi să depindă în mod explicit cu Hell erau prietenești, ba chiar de adevărată de restituirea teritoriilor turcești ce fuseseră camaraderie, umbra dizgrației a căzut imediat cedate bulgarilor la începutul războiului15. În asupra sa. După semnarea tratatului de pace, felul acesta chestiunea Dobrogei amenința să nemulțumirea celor doi «semizei»21 era atât de tensioneze grav relațiile Germaniei nu numai mare, încât în cercurile armatei apăruse teme- cu Bulgaria, dar și cu aliatul turc. Toate acestea rea că Hell va fi destituit din funcția de șef al le datoram perfidiei prim-ministrului bulgar statului major și trimis la comanda unei divizii Radoslavov. Din cele mai sus spuse ne putem de pe front22. imagina fără mare efort faptul că starea spirit Domnii însărcinați cu găzduirea mea îmi față de acesta din urmă nu era întotdeauna găsiseră ca locuință o vilă cochetă și conforta- foarte ­prietenoasă. bilă a unui român bogat23, în care m-am insta- În ceea ce privește Austro-Ungaria lat imediat cu micul meu stat major Rosenberg, cunoșteam prea bine care era situația de când etc. Ziua îmi era destul de fix împărțită. Ime- cu încheierea păcii de la Brest-Litovsk. Împă- diat după micul dejun făceam o discuție de ratul Carol I și Palatul Braganza16 urmăreau ca vreo oră în cerc restrâns, unde analizam știrile și înainte încheierea cât mai rapidă a păcii și primite în cursul nopții. Urma un scurt referat duceau – parțial și în spatele lui Czernin – o despre presa românească și europeană, apoi se politică ce nu poate fi definită decât ca o tră- fixa planul de lucru pe ziua respectivă. Toată dare fățișă față de aliatul german17. Vom ve- dimineața trebuia să primesc în audiență și dea mai jos cât de profund au afectat aceste să port discuții. Deoarece din cele ce am ară- tendințe ale curții austriece negocierile de la tat mai sus starea de spirit a celor doi aliați ai București. noștri, turcii și bulgarii, era de așa natură încât Sosit aici18 l-am cunoscut imediat pe bă- cel mai mult le-ar fi plăcut să pornească imedi- trânul feldmareșal von Mackensen. Simplul și at la război unul împotriva celuilalt, medierea distinsul comandant de oști mi-a plăcut enorm permanentă între ei îmi ocupa o bună parte din chiar primul moment. M-a invitat imedi- din activitate. Deoarece și la București greu- at ca pe toată durata șederii mele la București tatea principală a negocierilor cu românii se să fiu oaspetele său dacă nu am ceva mai bun afla tot pe umerii Germaniei, trebuia, firește, 78  Revista de istorie militară  să păstrez o legătură cât se poate de strânsă cu ­puternici ca să-i poate bate așa cum trebuie pe toți ceilalți aliați, mai ales cu Austro-Ungaria. români.29 Cu toții am fost de acord că aceas- Pentru că Czernin fusese multă vreme minis- tă veste rea trebuie să rămână strict secretă, tru plenipotențiar în România24, era altfel mai să strângem din dinți și așteptăm expirarea familiarizat cu situația și personalitățile locale timpului ultimatumului. Au fost zile grele de decât mine care activasem aproape în exclu- maximă încordare30, iar starea de spirit față de sivitate în Anglia și din acest motiv eram mai aliatul nostru austro-ungar atât de fluctuant familiarizat cu problemele Occidentului decât nu a fost câtuși de puțin favorabilă31. Rar a fost cu situația din Balcanii răsăriteni25. Deoarece vreo comunicare primită cu mai multă ușurare Czernin ținea cont, așa cum era și firesc, de decât aceea că românii se conformează ultima- starea de spirit de la Curtea noului împărat și tumului și acceptă condițiile formulate acolo32. combătea vehement orice ar fi putut să peri- A fost semnalul pentru începerea unor ne- cliteze încheierea păcii26, se încumeta foarte gocieri febrile, având ca obiectiv semnarea cât rar să discute spinoasa chestiune a atribuirii mai rapidă a păcii33. O parte deloc ușoară din Dobrogei de nord, numai pentru că pretinsa această muncă a revenit consilierului Kriege34, promisiune a împăratului Wilhelm al II-lea ne a cărui specialitate era, ca să spun așa, descom- obliga pe noi față de bulgari. După ce în cele punerea în fâșii a oricărui preopinent. Kriege, din urmă a luat o hotărâre fermă în acest sens, care nu mai era tocmai un om tânăr, nu știa ce a făcut maximum ce se putea face ca să-mi dea înseamnă cuvântul oboseală. Îi ajungeau câte- posibilitatea să realizez acest punct dificil. De- va minute, cât să scoată un sandviș din buzu- oarece Oberste Heeresleitung și guvernul Rei- nar și să-l mănânce. De somn și liniște părea că ch-ului țineau foarte mult ca pacea să se înche- nu are nevoie. De neoprit ca o mașină, conti- ie cât mai repede cu putință pentru ca și din nua să negocieze până când adversarul, com- România să fi scoase și mai multe trupe pentru plet istovit, era gata să facă orice concesie, nu- a fi trimise pe frontul de vest, am hotărât îm- mai ca să pună capăt acestui chin aparent fără preună cu Czernin și ceilalți aliați să procedăm sfârșit. Sinceritatea și loialitatea lui Kriege au în mod ultimativ față de români și să impunem trebuit recunoscute chiar și de către inamic. La acceptarea condițiilor noastre recurgând even- sfârșitul negocierilor, una dintre personalitățile tual chiar și la presiuni de ordin militar. Hell conducătoare ale românilor m-a întrebat dacă mă informase însă că bătălia de la Mărășești27 aș avea ceva împotrivă dacă statul român l-ar nu fusese în niciun caz o strălucită victorie surprinde pe dl consilier Kriege oferindu-i, ca germană așa cum mi se spusese mie. Românii o recunoaștere a serviciilor aduse și Români- se bătuseră remarcabil de bine în această ul- ei pe parcursul negocierilor, un cadou onori- timă bătălie dinaintea armistițiului și lupta se fic sub forma unui serviciu de ceai din argint. încheiase nedecis. Dacă în urma respingerii «Nous le devons» a spus el, «à cet homme de- ultimatumului nostru28 s-ar fi ajuns din nou la testable mais quand même vénérable.» Mi-am operațiuni militare, Puterile Centrale ar fi avut dat bucuros consimțământul, dar n-am mai nevoie să se implice cu toate forțele lor și în auzit niciodată ca oferirea acelui cadou onori- plus să aibă și noroc ca să provoace României fic să fi avut într-adevăr loc.35 o înfrângere zdrobitoare. Foarte curând lucrurile eu evoluat în așa După ce am dat ultimatumul a venit la mine fel încât omul politic conservator Alexandru Czernin cu o mutră ca după opt zile de ploaie ­Marghiloman36 s-a implicat tot mai mult în neîntreruptă ca să-mi spună că tocmai primise negocieri sub forma faptului că de vreo două de la împăratul Carol I o telegramă prin care i ori pe săptămână luam masa la el acasă și dis- se interzicea în modul cel mai categoric ca în cutam tot ce era necesar în timpul meselor și cazul respingerii ultimatumului nostru tru- după aceea. Marghiloman era un occidental pele austro-ungare să pornească la luptă. Am cultivat cu maniere foarte rafinate. Ne-am comunicat imediat lui Hell și lui Mackensen înțeles foarte bine și în tot cursul negocierilor, această veste proastă. Din discuțiile purtate deloc plăcute pentru conștiința de sine a ro- a rezultat clar că fără austro-ungari, germa- mânilor, nu am schimbat nici măcar o singu- nii din România nu sunt în niciun caz atât de ră dată vreun cuvânt neprietenos. A văzut și  Revista de istorie militară  79 el că țara lui pierduse partida și acum trebuia era vreo locuință în București unde fotografia încercat ca din jocul pierdut să se obțină cât reginei, așezată în splendide rame de argint, să se putea. nu fi fostpièce de résistance într-un mobilier Czernin a formulat în interesul unguri- modern. Reginei îi plăcea să se fotografieze în lor pretenții teritoriale deloc reduse pe linia veștminte clasice grecești, cu falduri atârnân- de frontieră a Carpaților. L-am sprijinit după de, ținând în brațe buchete mari de iriși. Exis- puteri și în cele din urmă am obținut aproape tau de asemenea aranjamente florale cu flori în întregime concesiile dorite de domnii de la de liliac și vase antice grecești. Budapesta. Am făcut o excursie care ne-a purtat până Marghiloman avea un bucătar extraordinar la Constanța40 ca să ne convingem cu ochii și ne-a oferit niște feluri de mâncare specific noștri, ce situație potrivnică naturii, imposibil românești care mie unul îmi plăceau mult mai de susținut pe termen lung, ar fi creat pen- mult decât cele la fel de bune, dar prea adap- tru România cea pe care noi eram pe cale să tate gusturilor specific europene de la hotelul o realizăm ca prizonieri ai vicleniei bulgarilor. care organiza mesele din casa feldmareșalului Trebuia să auzim repetându-se într-una de Mackensen. către bulgari cum că Dobrogea ar fi fost într- Oricât de aprig se muncea tot mai erau une- adevăr leagănul civilizației acestui popor și că ori câteva ceasuri de răgaz. Chiar la începutul din acest motiv se vedeau siliți să formuleze șederii mele la București am făcut cunoștință pretenții la orice considerau ei că se cuvine pe cu profesorul Tzigara Samurcaș37, un savant drept cuvânt Bulgariei. român format parțial în Germania, care stăpâ- În catedrala metropolitană din București nea germana la perfecție și avea numeroase le- erau păstrate într-o raclă de argint moaștele gături în cercurile profesorale germane. Tziga- sfântului național Dimitrie. Într-o dimineață ra, care avea merite cu totul deosebite legate de se iscă precum un incendiu de pădure o ne- construcția Muzeului Național din București, maipomenită emoție și agitație în tot orașul: în stăpânea la fel de bine istoria țări sale, dar mai cursul nopții bulgarii au pătruns în biserica Mi- cu seamă istoria artei și a civilizației. Ne-a ară- tropoliei au spart racla Sfântului Dimitrie și au tat comorile din muzeele sale, lucruri absolut plecat cu neprețuita relicvă îmbălsămată a tru- ieșite din comun, mai ales tezaurele de aur pului sfânt pe care au încărcat-o într-un cami- din epoca migrației popoarelor38 mi-au rămas on militar. Acum însă din minunile anterioare definitiv în memorie. La fel și monumentele făptuite de acest sfânt se părea să rezulte faptul arhitecturii vechi românești, mai ales arhitec- că avea puterea de a-și spori enorm greutatea. tura bisericească, le-am vizitat cu automobilul, Acest lucru l-au simțit și cei care conduceau le-am analizat în amănunt și acasă am studi- camionul militar bulgăresc, care gonea cât pu- at cu plăcere prețioasele opere monumentale tea ca să treacă frontiera în Bulgaria. Sfântul despre acest domeniu. În egală măsură, Tziga- s-a făcut atât de greu încât unul dintre arcurile ra a avut grijă să vizităm pe îndelete palatele camionului a plesnit și vehiculul a rămas pur din București. Regina, pe atunci încă o femeie și simplu în drum. Atunci au fost observați de foarte frumoasă, avea gust, adică se afla sută o patrulă germană căreia acest transport i se la sută sub influența unei reviste britanice de părea suspect. Sfântul a fost transbordat pe un artă numită «Studio»39. Treptat cunoștințele camion nemțesc și adus înapoi la București pe sale s-au lărgit, dar numeroase piese de mobi- drumul cel mai scurt și din câte se pare a fost lier, în special din castelele de la țară, nu mai repus la locul său în racla de argint. lăsau nicio îndoială asupra faptului că, la fel ca În aceeași după amiază i-am făcut epi- multe alte din contemporanele ei din Anglia, scopului41 o vizită de curtoazie ca să-mi pre- avea o pasiune pentru pirogravură până la ul- zint personal felicitările pentru recuperarea timii reprezentanți ai aceste arte cândva atât neprețuitei relicve. Episcopul ne-a invitat să de modernă, în care lemnul «ornamentat» cu venim la el în palatul său destul de modest și arsura focului era apoi lăcuit în culori striden- ne-a tratat acolo cu cafele și țigări. Când am te. Regina trebuie să fi fost pentru fotografii de vrut să-mi iau rămas bun, episcopul mi-a zâm- artă un adevărat dar de la Dumnezeu.­ Nu prea bit șiret, m-a scos pe un coridor și în cele din 80  Revista de istorie militară  urmă am ajuns într-o încăpere spațioasă care îi probabil urma să acționeze pe termen lung servea drept bibliotecă. Pe o masă lungă se afla și să împiedice relațiile dintre cele două state întins și învelit în nenumărate panglici multi- vecine. Și Marghiloman părea încântat de per- colore, un cadavru evident mumificat. Episco- spectiva alipirii Basarabiei. S-a dus el însuși pul mi-a spus că acela este adevăratul Sfânt Di- acolo ca să se convingă de starea de spirit pe mitrie și că aici nimeni nu l-ar căuta. În racla care a găsit-o categoric favorabilă planurilor de argint a fost introdus un sfânt fals și dacă românești și în felul acesta alipirea Basarabiei așa cum se temea episcopul, bulgarii își vor re- a fost luată definitiv în calcul și pregătită așa peta tentativa, atunci vor duce în Bulgaria un cum cerea starea spirit. corp fals, lipsit de valoare, ne-a spus el râzând România, având un țărm întins la Marea în hohote, în vreme ce adevăratul sfânt patron Neagră, era ceea ce cei mai mulți nu știau: al orașului va rămâne în acest loc provizoriu unul dintre cei mai importanți furnizori de de odihnă, în bibliotecă, până după încheierea caviar din Europa. Când au ocupat localitățile păcii42. de țărmul Mării Negre, trupele germane au gă- În tot acest timp comisia lucra cu râvnă sit în localitățile pescărești de acolo milioane sporită. Problemele mult mai spinoase care îi de cutii de tablă pline cu caviar purtând firma dezbinau pe aliați și-au găsit din păcate o mul- unor furnizori celebri de asemenea delicate- titudine de soluții care nu au oferit însă decât se apreciate de rafinații acestei lumi. O mare o amânare dar nu o decizie clară. Deoarece parte din icrele negre autentic rusești care se bulgarii se opuneau la retrocedarea teritorii- vindeau la Londra și Paris provenea din Ro- lor primite de la turci la intrarea Bulgariei în mânia și navigau sub un drapel fals. Când i-am război, și turcii se împotriveau cu încăpățânare putut spune feldmareșalului Mackensen că lu- dorinței bulgarilor de a primi Dobrogea. De- crările tratatului de pace sunt atât de avansa- oarece un puternic corp de armată turcesc te încât putem să considerăm că peste câteva acționase cu succes la cucerirea Dobrogei, zile se va ajunge la semnare, Mackensen mi-a pretențiile turcilor nu se lăsau anihilate așa, cât răspuns zâmbind: «Atunci hai să ne săturăm și ai bate din palme. Eu însumi susțineam punc- noi o dată de caviar adevărat.» A fost suficient tul de vedere conform căruia după ce fusesem un semn de-al lui și o cantitate inimaginabi- aduși prin perfidia bulgărească în situația im- lă de asemenea delicatese s-a îndreptat spre posibilă de a pretinde toată Dobrogea, inclusiv București. Caviarul sosise deja, când spre re- Constanța, trebuia să i se acorde României o gretul meu a trebuit să anunț că din cauza cio- compensație care să fie ca un plasture teritori- rovăielilor nesfârșite dintre aliații noștri sem- al pe această dureroasă rană. Încă din primele narea trebuie să se mai amâne. Feldmareșalul faze ale negocierilor cu România, Bucureștiul a a spus că icrele negre nu au valoare decât dacă fost ademenit cu Basarabia, fără însă ca guver- sunt savurate proaspete așa că stocul primit nul de atunci să fi arătat vreun interes special în trebuie consumat. Din acest motiv fiecare această privință43. Când în cursul unei ședințe delegație a primit un butoiaș voluminos aco- de negocieri i-am spus noului șef de guvern lo unde își avea încartiruirea și zile în șir am român [Marghiloman] că Basarabia ar putea mâncat cu linguri de lemn prețioasele ouă de reprezenta o extindere considerabilă a terito- pește de culoare cenușiu deschis netratate cu riului românesc, interlocutorul meu m-a în- sare. Au fost categoric cele mai mari și mai ge- trebat: «Și chiar ne permiteți acest lucru?» am neroase mese cu caviar pe care le-a gustat în confirmat categoric și am putut să văd că acest viața sa oricare dintre noi. gest a fost considerat ca o importantă concesie Guvernul austro-ungar ne-a înștiințat prin din partea Puterilor Centrale și a fost salutată Czernin că după semnarea păcii vom face cu entuziasm. Așa cum am spus deja, pentru la bordul unui iacht luxos o excursie în josul mine era ceva binevenit să pot acorda români- Dunării până în Deltă, care este cel mai mare lor măcar o compensație pentru încă dureroa- paradis al păsărilor din Europa ca să vânăm sa rană provocată de pierderea Dobrogei44. În păsări de pradă. După cam o săptămână ele- plus o fixare a românilor la Chișinău prezenta ganta navă se afla pe Dunăre așteptând mereu avantajul că va crea o iridentă sovietică,­ care amânata semnare a păcii. În cele din urmă,  Revista de istorie militară  81 la tipărirea tratatului, s-a spart o piatră de li- de arhivă scris personal de Al. Marghiloman tografie, motiv din care a survenit din nou o și adresat regelui Ferdinand, datat 5 mai 1918, amânare acum însă, slavă Domnului, de scur- București, în care premierul român expune tă durată. În sfârșit am ajuns la stadiul în care situația așa cum se prezenta ea în acea zi de noi toți, în uniforme de gală, ne-am adunat ca duminică: să purcedem la ceremonia finală a semnării „5 mai 1918, București în marea sală de la Palatul Cotroceni45. În ul- Cu adânc respect raportez Majestății Voas- timul moment a apărut generalul Hell, vizibil tre că negociațiunile foarte întârziate din neso- enervat rău de tot, cu o telegramă de la Înaltul sirea, intenționată, la timp a delegaților turci, Comandament care interzicea semnarea trata- au luat deodată pasul accelerat, Miniștrii Bu- tului dacă șantierul naval de la Giurgiu, care în rian și von Kühlmann trebuind să plece pentru proiectul tratatului revenea Austriei, nu va tre- a asista la conferința proiectată între Împărații ce în stăpânirea Germaniei46. Acest șantier – lor48. un nume greu de dat acelui atelier de reparații Ni se face o situație foarte grea, cerându- al ambarcațiunilor de pe Dunăre – jucase deja ni-se soluțiuni pe o mare gamă de cestiuni un rol în discuțiile de săptămâna trecută. Era politice și economice mai ales. Dar preferim evident că vreunuia din specialiștii tehnici să semnăm și acest condițiuni defavorabile nu-i convenea acea jalnică achiziție obținută pentru a nu mai lăsa joc liber nedumerirei și de aliatul nostru austro-ungar și având în ve- intrigei. dere starea de spirit deloc favorabilă Austriei Am avut luptă mare pe două puncte: am- care domnea la Înaltul nostru Comandament, nistia și căile ferate din Moldova (art. 7 al trata- a găsit imediat susținere pentru ideea sa. Pen- tului de pace)49. Pentru amândouă cestiunile ni tru mine telegrama Înaltului Comandament s-a spus cu preciziune că sunt condițiuni fără era o nouă dovadă de prea puțina generozitate de care nu se face pace. politică cu care se tratau problemele alianței În privința amnistiei (art. 33 final din tra- noastre de către conducerea supremă a arma- tatul politic) este de sperat că azi ni se va con- tei. În ceasul al doisprezecelea, în fața trupelor cede o formulă mai discretă, deci mai puțin adunate, prieteni și dușmani, să trebuiască să jignitoare, ce am propus50. declari că semnarea se amână din nou pentru În privința căilor ferate din Moldova vizate că cei doi aliați principali, Germanii și aus- de un paragraf introdus prin surprindere, după tro-ungarii, nu s-au putut înțelege la timp cui cum stabilește raportul formal ce am cerut ge- să-i revină șantierul naval de la Giurgiu, ar fi neralului Lupescu – așteptăm încă o dezlega- stârnit un imens oprobiu, așa încât eu, în in- re de la Berlin. Am împins rezistența până la teresul prestigiului Germaniei, nu m-am putut ruptură și se vede că atitudinea aceasta a avut decide să mă conformez dorințelor Înaltului oarecare efect deoarece se consimte a se reveni Comandament47. Generalul Hell era întru to- asupra unui text deja parafat. tul de părerea mea și când i-am spus că eu în În schimb am avut și un câștig prin faptul locul său aș trece fără probleme peste această că prin stăruințele germanilor iscălesc și aus- indicație, văzând că eu refuz să amân semna- tro-ungarii un protocol care implică alipirea, rea din cauza unei chestiuni minore de detaliu, fără rezerve asupra granițelor, a Basarabiei de s-a simțit capabil să ia curajoasa decizie să tre- România51. cem la semnare în pofida directivei primite. În Nu pot enumera Majestății Voastre toa- felul acesta ceremonia a putut să decurgă fără te cestiunile noi, toate litigiurile vechi, toate probleme. În aceste condiții este categoric de controversele economice ce se aduc zilnic de înțeles faptul că antipatia Marelui Cartier Ge- fiecare din contractanți. Și pentru a opri acest neral a continuat să crească împotriva lui Hell, potop este o binefacere grăbirea semnăturei la motivul adevărat fiind acela că noi doi conlu- care nu ne așteptam. crasem în mod prietenesc și armonios pe du- Într-o altă ordine de idei, am terminat azi rata întregii perioade de negociere a păcii.” cu Bulgarii greutățile ce făceau pentru în- Aici însă trebuie să întrerupem memoriile apoierea prizonierilor și am făcut pe lângă lui Kühlmann pentru a prezenta un document Feldmareșal un demers oficial pentru a se pune 82  Revista de istorie militară  capăt rechizițiunilor de alimente. Mi s-a pro- cu seamă cele două din urmă să se năpustească mis în scurt timp un răspuns favorabil. una asupra celeilalte și să arate lumii întregi cât Am negociat și eliberarea județului Put- de mari sunt divergențele din cadrul Împătritei na cu speranța de a putea convoca Camerele Alianțe. la Focșani. Feldmareșalul și dl de Kühlmann Pe urmă se critica vehement faptul că noi au promis, dar Statul Major a ridicat atâtea împreună cu Austro-Ungaria nu am reușit să-l greutăți de execuțiune că am...52 îndepărtăm pe «Hohenzollernul trădător» și Revenind la memoriile lui Kühlmann: să-l înlocuim cu un «Hohenzollern devotat». „Masa populației din București a salutat cu Alianța noastră cu România s-a sprijinit me- bucurie încheierea păcii, mulțimile de oameni reu doar pe persoana bătrânului rege Carol I care așteptau pe străzi trecerea delegațiilor și pe încercările sale sincere ca la izbucnirea noastre au exprimat acest lucru prin ample Războiului Mondial să transforme formula manifestații de simpatie. După ceremonia goală de conținut a alianței într-o realitate, semnării53 ne-am reunit la un dineu de gală în ceea ce având în vedere starea de spirit din casa primitoare a lui Marghiloman, cel care, România nu putea să ducă decât la un jalnic după părerea mea, prin tactul și înțelepciunea eșec. Țara voia să-și impună planurile ei de ex- sa diplomatică a adus patriei sale un serviciu tindere asupra Transilvaniei printr-un război neprețuit și în ceasul al doisprezecelea și-a sal- împotriva Austro-Ungariei chiar dacă se știa vat țara din situația atât de periculoasă creată că acesta aducea cu sine și războiul împotriva de o politică nebunească. Starea de spirit a fost Germaniei. În ședințele comisiei parlamentare prietenească și armonioasă, iar Marghiloman am răspuns la aceste acuze referitoare la înlo- mi-a confirmat ceea ce îmi spuse mai înainte, cuirea actualei dinastii din România printr-o anume că guvernul român este hotărât să ofere alta a Casei de Hohenzollern că un asemenea Reich-ului german o bucată de teren deosebit demers nu ar fi avut altă urmare decât aceea de avantajoasă, unde după sfârșitul războiului că regele impus de noi, când armata germană să de construiască un palat demn de legația urma să plece cândva din România, ar fi fost și germană, pe atunci găzduită în condiții rela- el trimis înapoi în Germania, încărcat în vago- tiv modeste54. Am fost într-adevăr încântat nul de bagaje al ultimului tren56.” de această ofertă în care consideram că pot să 14 ani mai târziu marele istoric Nicolae văd o recunoaștere a tratativelor duse de noi Iorga va face o critică severă a speranțelor care la București, și am părăsit această capitală cu se puseseră în Marghiloman în vederea înche- amintiri plăcute55. ierii tratatului de pace: În Berlin însă mă așteptau tot felul de ne- „Peste o lună și o zi, același președinte de plăceri și intrigi. Naționaliștii germani, care Consiliu punea cu tristețe iscălitura sa pe pa- știau precis că Înaltul Comandament nu lăsa- cea separată din București. Socotelile care se se nimic neîncercat ca să obțină îndepărtarea făcuseră cu aducerea lui la putere se dovedise- mea, au atacat violent pacea de la București în ră greșite: nimic n-a fost părăsit din formidabi- ziarele lor. La fel s-a organizat o propagandă lul program al Centralilor, a căror inteligență, prin viu grai și din om în om, menită să ser- cu Kühlmann și Czernin la un loc, plus ce vească aceluiași scop. Pacea de la București putea să adauge, din așa de puțin Radoslavov este o pace proastă – cam așa sunau afirmațiile și bietul om care reprezenta Turcia, nu putea lor cu diverse variațiuni pe aceeași temă – care să înțeleagă acest lucru: că astfel de condiții nu a adus nimic Germaniei în afară de câte- draconice, nu erau decât să îndârjească și mai va acorduri economice de o valoare îndoiel- mult la luptă pe beligeranții rămași sub arme: nică. Niciodată în Germania nu s-a cerut și mai lipsea să se adauge, cum s-a făcut, cu tot nu s-a urmărit vreo anexiune teritorială pe atâta ușurătate, că și mai grele, mult mai grele, seama României, nici măcar de către extrema sunt condițiile cari-i pe aceștia din urmă pen- naționalistă. Noi am reprezentat la București tru că zăbovesc.”57 interesele aliatelor noastre, Austro-Ungaria, Pentru a înțelege însă ce s-a petrecut la Bulgaria și Turcia și strădaniile noastre princi- Berlin în perioada 28 martie – 28 aprilie 1918, pale au fost îndreptate ca să împiedicăm ca mai răstimpul în care liderii diplomatici german  Revista de istorie militară  83 și austro-ungar au avut un fel de vacanță de pretenția cedării imediate a întregii Dobroge Paște prelungită putem recurge la memoriile pătrunsese atât de adânc în spiritul bulgarilor pe care un om politic german important, Karl ca o chestiune de onoare națională încât acum Helfferich, le-a scris imediat după război: Der opinia publică bulgară vedea în orice soluție Weltkrieg [Războiul Mondial], Ullstein, Ber- temporară doar un jalnic eșec. Deoarece în lin, 1919, Band 3, o lucrare importantă pentru săptă­mânile care au urmat semnării tratatului înțelegerea aspectelor economice ale efortului de la București nu s-a obținut consimțământul de război al Puterilor Centrale. Acolo există un Turciei pentru cedarea către Bulgaria a nor- capitol întreg consacrat păcii de la București58 dului Dobrogei59 și, în plus, nemulțumirile din în care se arată că de fapt problema esențială Bulgaria au continuat să crească în condițiile era legată de ideea dacă se vor acorda Bulgari- unei grave penurii de alimente, guvernul Radosla­ ei teritoriile pe care aceasta le revendica de la vov s-a văzut silit să demisioneze. La mijlocul Imperiul Otoman plus stăpânirea deplină asu- lui iunie 1918 Radoslavov a fost înlocuit cu li- pra întregii Dobroge sau nu. Discuțiile pe care derul opoziției, Malinov60, un lider politic cel Helfferich le-a purtat cu adevărații lideri ai puțin îndoielnic în ceea ce privea sentimentele Germaniei, Hindenburg și Ludendorff, au dus sale pentru Germania. la adoptarea unei soluții de compromis care În felul acesta negocierile de la București au însă nu a fost acceptată nici de Bulgaria și nici avut drept consecință o zdruncinare dramati- de Imperiul Otoman, pentru că amândurora li că a alianței și prieteniei noastre cu Bulgaria61 se făcuseră promisiuni care dădeau câștig de care avea să fie fatală în deznodământul răz- cauză fiecăruia. boiului.” Helfferich își încheia astfel relatarea: Ultimul alineat din memoriile lui Karl „În cursul evoluției nefericite a tratativelor, Helfferich vrea să spună că în ziua în care s-a

Delegația bulgară care a semnat armistițiul de la Salonic la 29 septembrie 1918: general maior Ivan Lukov, Andrei Liapcev și Simeon Radev, fostul ministru plenipotențiar de la București (septembrie 1913 – august 1916) 84  Revista de istorie militară  anunțat capitularea Bulgariei, la 29 septem- Aliații nu pot fi decât întăriți în hotărârea lor brie 1918, dar și străpungerea liniei fortificate de a nu lăsa să triumfe în lume politica de forță Siegfried de către britanici, generalul Luden- a germanilor.”63 Viitorul va da o tragică confir- dorff a considerat că războiul este pierdut și a mare spuselor lui Haase care avea să sfârșească cerut conducerii politice de la Berlin să aducă asasinat la 7 noiembrie 1919. Cât despre pacea la putere, ca expresie a voinței Reichstag-ului, de la București aceasta a fost ultima pace la un guvern ce includea și lideri socialiști (par- negocierea căreia care au participat diplomați lamentizarea guvernului) care să înceapă de germani. urgență tratative de pace, ceea ce s-a și întâm- plat prin venirea la putere a guvernului con- Anexa dus de prințul Max von Baden (1867-1929) la 3 octombrie. Acest guvern a cerut pace pute- rilor Antantei și a impus abdicarea împăratu- lui Wilhelm al II-lea la 9 noiembrie pentru a se putea ajunge la semnarea armistițiului de la Compiegne la 11 noiembrie, în condițiile im- puse Germaniei de către Antanta. Concluzia care se desprinde din textele de mai sus este că pacea de la București a fost încă un moment de compromitere al diplomației germane și care în plus a dezvăluit atât antago- nismele din cadrul alianței Puterilor Centrale cât și carențele de funcționare ale unui meca- nism de luare a deciziei în Germania în care conducerea armatei germane nu era răspun- zătoare în fața conducerii politice a Reich-ului. Nici nu fusese vreodată. * În încheiere ar fi interesant de văzut modul The Deputy State Secretary to the State în care Parlamentul german a primit vestea în- Secretary (in Bucharest) cheierii păcilor de la Brest Litovsk, la 3 martie 1918, pacea pe care Lenin o numise „pacea de Telegram No. 99 la Tilsit”62, așa cum este prezentat acest aspect Berlin, 7 March 1918 de către istoricul german Hajo Holborn (1902- AS 1202 1969): „Conservatorii și progresiștii au consi- Cout Roedern wishes to garnish his later cre- derat că pacea nu mersese suficient de departe, dit demands, which he will be presenting to the dar au lăudat-o ca fiind o realizare extraordi- Reichstag next week, with a few comments on nară a armelor germane; Centrul și Partidul foreign policy in order to enliven the atmosphe- Progresului au aprobat-o și au considerat că re a little, and would be grateful to Your Excel- lency for some suitable hints. Would you please este compatibilă cu rezoluția păcii pe care Par- give me the necessary instructions? lamentul german o votase la 19 iulie 1917…” Bussche. Socialiștii majoritari au criticat aspru tratatele de pace pentru că fuseseră redactate fără a fi The State Secretary to the Foreign fost discutate în prealabil în Parlament și nu Ministry reprezentau în niciun caz o aplicare a princi- piului naționalităților, dar au votat pentru rati- Telegram No. 88 ficarea lor deoarece aduceau pacea în Răsărit. Bucharest, 11 March 1918, 11.45 p.m. Doar socialiștii independenți au votat împotri- Received: 11 March, 12.45 p.m. va tratatelor de pace; liderul lor, Hugo Haase, a AS 1261 avertizat pe bună dreptate că „după Brest-Li- In answer to telegram No. 99. tovsk lumea întreagă nu mai poate avea încre- The overall situation is so uncertain that I dere în vreo promisiune de a Germaniei și că should advise against making any comments  Revista de istorie militară  85 on foreign policy, if not absolutely necessary. In căsătorit cu viitorul rege Carol al II-lea al României view of the latest reports from Russia, and of the (1930-1940). Cei doi au divorțat în 1928, dar fiul lor opposition to the ratification of our treaties whi- Mihai (1921-2017) avea să fie ultimul rege al Româ- ch exists there, I would especially recommend niei (1927-1930, sub regență, și 1940-1947). moderation in the positive results achieved in 8 Este vorba de căsătoria prințului moștenitor al Brest. One could probably say that the Eastern României, Ferdinand, cu principesa Maria de Edin- sky was beginning to lighten, but it would per- burgh, fiica lui Alfred, al doilea fiu al Reginei Victo- haps be better not, as yet, to assume that the ria a Marii Britanii (1837-1901). Greu de imaginat transition from war on two fronts to war on a ca autorul să nu fi știut că principesa, ulterior regina single front is definitely assured. Maria, era verișoara primară a împăratului Wilhelm Kühlmann64 al II-lea (1888-1918) deoarece mama împăratu- lui, Victoria, era fiica reginei Victoria, iar în ceea ce privește bunica maternă, prima soție a țarului Alexandru al II-lea (1855-1881), fusese Maria von NOTE 1 Richard von Kühlmann (1873-1948), om po- Hessen, iar mama aceluiași țar, țarina Alexandra Feodorovna, soția țarului Nicolae I (1825-1855), se litic german, secretar de Stat la Externe (6 august născuse ca Charlotte von Preussen, sora ­împăratului 1917 – 9 iulie 1918) a semnat pacea de la București Wilhem I (1860-1888). de la 7 mai 1918 în calitate de șef al diplomației 9 Afirmație fantezistă a autorului: nu înfrângerea germane. Toate datele din acest studiu sunt date pe militară, ci ieșirea Rusiei bolșevice din război în ve- stilul nou. derea încheierii păcilor separate de la Brest-Litovsk 2 Alexandru Marghiloman (1854-1925), om po- din 19 februarie (cu Ucraina) și 3 martie 1918 (cu litic conservator român, președinte al Consiliului de Rusia Sovietică) silise România să ceară armistițiul Miniștri (18 martie – 5 noiembrie 1918), cel care a de la 9 decembrie 1917 și apoi să încheie pacea de la semnat pacea de la București, la 7 mai 1918. Me- Buftea-București la 7 mai 1918. morialist. 10 Este vorba de protocolul secret de la Pless 3 Karl Helfferich (1872-1924) om politic german, din 6 septembrie 1915, semnat din partea Bulga- secretar de Stat la Finanțe (21 ianuarie 1915 – 22 riei de premierul Vasil Radoslavov și de generalul mai 1916), secretar de Stat la Interne (22 mai 1916 Nikola Jekov (1865-1949) care din august fusese – 23 octombrie 1917) în aceeași ultimă perioadă avansat general maior și numit ministru de război; (de fapt până la 9 noiembrie 1917), a îndeplinit și vezi ­Vasil Radoslavov, Bulgarien und die Weltkrise, funcția de vicecancelar în vremea cancelarilor The- Berlin, 1923, pag. 298 și Kurt Haucke, Bulgarien – obald von Bethmann-Hollweg, Georg Michaelis și Land, Volk, Geschichte, Kultur, Wirtschaft, Bayre- Georg von Hertling. A participat la elaborarea trata- uth, 1943, p. 31. telor de Pace de la Brest-Litovsk și București. 11 Adică acea parte a Dobrogei care fusese alipită 4 Vasil Radoslavov (1854-1929), om politic bul- României prin tratatul de pace de la Berlin din 1878. gar, de două ori prim-ministru al Bulgariei (28 au- 12 Vezi Elke Bornemann, Der Friede von Buka- gust 1886 – 10 iulie 1887 și 17 iulie 1913 – 21 iunie rest 1918, Frankfurt am Main, 1978, p. 89, nota 79, 1918). oferă o amplă explicație bazată atât pe consemnă- 5 Afirmație discutabilă a autorului având în ve- rile secretarului de stat german de atunci, Arthur dere volumele de documente germane care se publi- Zimmerman, cât și pe memoriile lui Kühlmann, caseră până în anii 1930. și ajunge la concluzia că singura explicație pentru 6 Într-adevăr, la 2 august 1914 Poarta Otomană „promisiunea” împăratului Wilhelm al II-lea nu este semnase un tratat de alianță cu Puterile Centrale decât o neînțelegere a termenilor din partea celui a cărui aplicare a fost ușor de aplicat în condițiile din urmă care nu înțelegea diferența dintre sudul de entuziasm popular manifestat la sosirea în Con- Dobrogei – Cadrilaterul – și Dobrogea românească stantinopol a celor două nave germane Goeben și și considerase că Bulgariei i se promisese prin proto- Breslau la 14 august și vestea că acestea vor intra în colul secret din 5 septembrie 1915 toată ­Dobrogea. componența marinei otomane în locul a două nave 13 Arthur Zimmermann (1864-1940) om politic ce fusese construite pe șantierele britanice și plătite german, secretar de Stat la Externe (22 noiembrie dar pe care britanicii le reținuseră în condițiile iz- 1916 – 6 august 1917). Destituit în urma faptului că a bucnirii Marelui Război. recunoscut expedierea unei telegrame la 19 ianuarie 7 Sofia (1870-1932), sora împăratului Wilhelm al 1917 („telegrama Zimmermann”) în care Germania II-lea, căsătorită în 1889 cu viitorul rege al Greci- promitea ajutor Mexicului împotriva Statelor Unite. ei Constantin I (1913-1917 și 1920-1922). Cei doi 14 Vezi versiunea oferită de Vasil Radoslavov în au fost părinții Elenei (1896-1892) care în 1921 s-a ultimul capitol al cărții sale, op. cit., pp. 292 -313. 86  Revista de istorie militară  Despre declarația împăratului Wilhelm al II-lea Ra- 20 Emil Hell (1861-1931), general german, par- doslavov scrie: „Notițele mele din 1917 despre Do- ticipant la bătălia de la Tanneberg din august 1914. brogea conțin următoarele: Când m-a primit împă- Din decembrie 1916 fusese numit șef de stat major ratul în audiență personală la Potsdam m-a felicitat al Grupului de Armate Mackensen; avansat general pentru marile succese militare repurtate în Româ- la 20 mai 1917. nia. Împăratul m-a salutat și m-a felicitat pentru 21 Denumire ironică pentru cei doi generali care că Bulgaria va primi frumosul oraș Constanța de preluaseră comanda asupra armatei germane de la la Marea Neagră. Erau de față dl Dobrovici, șeful 29 august 1916: Hindenburg și Ludendorff; altă de- cancelariei secrete a regelui Bulgariei, și secretarul numire ironică mai era și aceea de „dioscuri”, aluzie de Stat german de la Externe, dl Zimmermann. la eroii mitologici frați gemeni, Castor și Polux. Acesta din urmă m-a însoțit pe drumul de întoar- 22 Ceea ce s-a și întâmplat: la 23 aprilie s-a cere la Berlin și nu a rostit nicio obiecție la adresa anunțat detașarea generalului Hell și înlocuirea sa cu declarației împăratului referitoare la Dobrogea. colonelul Friedrich Wilhelm von ­Schwartzkoppen Mai târziu însă când guvernul german a aflat ­despre (1874-1933), care s-a realizat la 5 mai; Hell nu a mai această declarație a împăratului, sau mai precis asistat la semnarea tratatului de pace, vezi Marghi- când generalii [Hindenburg și Ludendorff] au pro- loman, op. cit., pag. 142. La 3 iunie 1918, generalul testat împotriva ei, ministrul german de la Sofia, Hell avea să fie numit comandant al Diviziei 28 de contele Oberndorff, mi-a spus: Împăratului nostru Infanterie de pe frontul de Vest. nu-i place când ceea ce spune el este povestit mai 23 Lui Kühlmann i s-a oferit spre găzduire vila departe. Numai că eu, revenit la Sofia, spusesem boierului oltean, fruntaș conservator, Constantin deja acest lucru în fața parlamentului nostru această Geblescu (? – 1927), astăzi pe strada Polonă nr. 8, promisiune îmbucurătoare pentru Bulgaria făcută construită în 1912 de arhitectul Petre Antonescu; de împăratul german. Comunicarea mea a fost însă vezi Marghiloman, op. cit., p. 87. Dar la pagina considerată chiar și la curtea regelui nostru drept 114 același memorialist spune: „Mă duc singur la lipsită de tact și prematură.” (ibidem, pp. 305-306) locuința lui Kühlmann (casa A. Florescu).” Destul de ciudat faptul că pentru un eveniment atât 24 Contele Ottokar von Czernin (1872-1932) de important ca o audiență la Kaiserul Wilhelm al fusese ultimul ministru plenipotențiar al Austro- II-lea, Radoslavov nu a reținut nici măcar luna în Ungariei la București înainte de intrarea României care s-a întâmplat acest lucru. Și apoi chiar să nu fi în Marele Război (noiembrie 1913 – 14/27 august știut că de fapt generalii Hindenburg și Ludendorff 1916). La 22 decembrie 1916 fusese numit ministru conduceau politica Reich-ului? de Externe. 15 Pe cursul râului Marița, vezi E. Bornemann, 25 În consemnarea sa de la 25 februarie, Marghi- op. cit., p. 48. loman precizează faptul că Kühlmann mai fusese 16 Confuzie a autorului: Palatul Schönbrunn era la București: „...întors dintr-o misiune diplomatică, reședința împăratului Carol I al Austro-Ungariei. prânzise tot în această sală de la Athénée Palace, 17 Aluzie la tentativa de pace separată inițiată de pe când Poklevsky [ministrul plenipotențiar rus] împăratul Carol I la 24 martie 1917 prin interme- oferea o masă veselă întregii Antante, pentru a săr- diul cumnaților săi, Sixtus și Franz Xaver de Bour- bători luarea Przemyślului!” Marghiloman, op. cit., bon-Parma, ofițeri în armata belgiană, și care avea p. 89. Trupele ruse cuceriseră fortăreața Przemyśl să ducă la conflict cu ministrul de Externe, Ottokar după cel mai îndelungat asediu al războiului, 133 de von Czernin, și la destituirea celui din urmă la 14 zile, la 9/22 martie 1915. aprilie 1918. 26 În volumul 1918 la români, doc. nr. 330, pp. 18 Kühlmann a sosit la București în ziua de 23 1061-1062, din 16 februarie 1918, se reproduce tele- februarie 1918, ora 9, vezi Alexandru Marghiloman, grama împăratului Carol I către împăratul Wilhelm Note politice, ediție Stelian Neagoe, Editura Ma- al II-lea în care suveranul Austriei cere ca României chiavelli, București, 1995, vol. III, p. 87. Chiar a doua să nu i se impună „condiții mai apăsătoare decât este zi a trimis un raport în care vorbea despre antipa- necesar. Chiar și acestea sunt destul de grele, astfel tia dintre premierul Al. Averescu și Marghiloman, încât impunerea lor nu va fi în niciun caz ușoară vezi 1918 la români. Documente externe 1916-1918, și va periclita poate înfăptuirea unei păci… Nu se Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, poate pretinde ca un stat să accepte să i se impună vol. II, doc. 332, pp. 1064-1067. În continuare se va o astfel de renunțare totală la cele mai importante cita 1918 la români... întreprinderi economice pe care le posedă...” 19 Hotelul Athénée Palace construit în 1912, se- 27 În text „Maracesti”. diul misiunii militare germane imediat după insta- 28 Ultimatumul despre care vorbește Kühl- larea trupelor Puterilor Centrale la București, la 6 mann fusese impus de Czernin regelui Ferdinand decembrie 1916. la sfârșitul întrevederii lor de la Răcăciuni, la 27  Revista de istorie militară  87 f­ebruarie, ora 17, și urma să expire după 48 de ore, seara, vezi Al. Marghiloman, op. cit., pag. 93. adică în ziua de 1 martie la ora 17. Vezi cele discuta- 33 A se vedea în anexă documentele din 7 și 11 te în cursul întrevederii de la Răcăciuni dintre regele martie 1918 în care Kühlmann cere să nu se creadă Ferdinand și Czernin în 1918 la români..., doc. nr. deocamdată „că tranziția de la un război pe două 33, pp. 1077-1081. fronturi la un război pe un singur front este pe de- 29 Această situație este explicată în Elke Bor- plin asigurată.” nemann, Der Friede von Bukarest 1918, Frankfurt 34 Johannes Kriege (1859-1937), jurist și diplo- am Main, 1978, în nota 187, pag. 42: „Mackensen mat, consul în Paraguay, la Asuncion (1889-1894), a spus: De-am putea să decidem lupta prin arta di- apoi la Sarajevo (1894-1896), din 1906 până la moar- plomatică! Nu vreau să vărs sângele trupelor mele te membru permanent al Tribunalului Internațional pentru ceea ce este în primul rând cauza bulga- de la Haga, membru al delegației germane la cea rilor, care ne obligă să punem iar mâna pe arme. de-a doua conferință de la Haga (15 iunie – 18 oc- (Mackensen, Briefe und Aufzeichnungen, 1922, p. tombrie 1907), din septembrie 1911 până în noiem- 346-347) Apoi amiralul Albert Hopman, reprezen- brie 1918 a fost director în ministerul de Externe tantul statului major naval geman, a consemnat în (șeful departamentului juridic), prim împuternicit jurnalul său spusele lui Kühlmann că „el nu poate să al delegației germane la tratativele de pace de la susțină o asemenea politică. Oberste Herresleitung, Brest-Litovsk și București. După noiembrie 1918, a spre deosebire de Oberkommando Mackensen con- fost consilierul juridic al împăratului exilat Wilhelm sideră că o operațiune împotriva României ar fi ceva al II-lea până în 1924. Membru al Landtag-lui, par- foarte simplu.” lamentul prusian (1921-1932). 30 La fel a fost și pentru români, așa cum se vede 35 Foarte interesant portretul pe care i-l face din notele lui Marghiloman despre tensiunea deose- Al. Marghiloman acestui funcționar cu atribuții bită care domnea în cercurile înaltei societăți, vezi speciale: „22 martie:…Ținem două ședințe… la Marghiloman, op. cit., pag. 92. Kühlmann. Arion și cu mine. De partea cealaltă 31 Despre planul elaborat de Kühlmann și comu- Excelența Sa Kriege, conducătorul jocului, tare ca nicat cancelarului Georg von Hertling la 28 februa- stânca, chițibușar, prevăzător, memorie grozavă...” rie: „Dacă împăratul austriac nu vrea să dea ordinul Și mai interesantă consemnarea memorialistului de luptă trupelor sale, Czernin și cu mine vrem să din 25 martie: „Conferință cu dl von Kriege, seara la ținem știrea secretă și să procedăm așa cum am 9 ½. După ce am stabilit definitiv textul protocolului convenit [adică să se ceară toată Dobrogea]. Doar privitor la regimul teritoriului și am examinat ches- în momentul dinaintea confruntării militare să tiuni financiare, precum depozitul de aur al Băncii prezentăm politicienilor români – aparent spon- Naționale de 50 de milioane, transformat în mărci, tan – o propunere de mediere în care Dobrogea de și o cerere a Austriei de 35 de milioane, vorbim de nord să fie lăsată României contra unei mari sume mai multe chestiuni. El îmi spune: Tratatul nostru de bani de plătit bulgarilor de către români; suma politic va servi de model tuturor celorlalte tratate de pentru început: un miliard.” Kühlmann nu avea în încheiat. Cum aveți Basarabia, să nu vă plângeți. vedere un refuz al acestei soluții din partea guver- Mulțumiți lui Dumnezeu că scăpați așa de ușor; nului bulgar, pe care nici nu l-a consultat, ci credea pot să vă asigur că, urmând un proiect care se ho- că acesta doar „va vocifera.” Vezi Elke Bornemann, tărâse, erați definitiv împărțiți: Rusia avea Mol- op.cit., p. 42, nota 188. dova și Austria România [în sensul de teritoriul 32 La 1 martie, cu o oră înaintea expirării ulti- Țării Românești]. (subl S.C.) Tezaurul Băncii era să matumului, a venit scrisoarea lui Averescu în care fie confiscat la Berlin. Eu m-am opus la aceasta din se arăta disponibilitatea României pentru negoci- toate puterile; a fost numai pus sub sechestru. Comi- eri, se comunicau numele împuterniciților, dar se sia Gurilor Dunării va avea probabil administrarea pronunța împotriva condițiilor sine qua non ale Pu- liniei Cernavodă-Constanța și a portului. Pentru terilor Centrale. Răspunsul a fost considerat nesatis- Franța condițiile de pace, după victoria de acum în făcător de către ambii lideri, s-a dat trupelor ordinul­ curs, vor fi mai grele decât înainte de bătălie.” Al. de luptă, dar s-a prelungit ultimatumul până la 2 Marghiloman, op. cit., pp. 115 -116. martie, ora 12. Și acest răstimp a trecut, românii au 36 Interesant raportul secret pe care Kühlmann cerut o păsuire în vederea unui nou consiliu de co- l-a trimis la Ministerul de Externe la 1/14 martie roană, dar seara Averescu a telegrafiat „că România 1918 în care prezenta programul politic al lui Mar- se pleacă în fața forței și acceptă condițiile Puterilor ghiloman și cerea susținerea unui guvern condus de Centrale.”, Elke Bornemann, op. cit., pag. 43. Vestea acesta, deoarece Mackensen spusese că „noi nu ne că guvernul român de la Iași a acceptat condițiile putem asuma… o respingere a cabinetului Marghi- Puterilor Centrale a fost adusă lui Marghiloman de loman” căci s-ar ajunge probabil la haos, vezi 1918 către contele Csaky la doua zi, 2 martie, la orele 9 ½ la români..., doc. 342, pp. 1088-1091. 88  Revista de istorie militară  37 Tzigara Samurcaș (1872-1952) istoric de artă, protocol privind condițiile politice, teritoriale și etnograf, muzeolog și jurnalist cultural român. militare preliminare ale tratatului, plus principiile Uriașă activitate de promovare și valorificare a patri- unui acord privind petrolul, așa cum ceruse gene- moniului cultural românesc. Fondator al Muzeului ralul Ludendorff, semnarea tratatului urmând să de și Artă Națională (1906), azi Muzeul Țăranului aibă loc după reglementarea clauzelor economice Român, al cărui director a fost în următorii 40 de (E. Bornemann, op. cit., pag. 48) în prezența tutu- ani. Fondator al Muzeului Theodor Aman. Prefect al ror reprezentanților Puterilor Centrale: „Unifor- poliției Capitalei (30 noiembrie/13 decembrie 1916 me, decorații smokinguri, un frac – Kühlmann – – 1/14 noiembrie 1918. A fost cel care la 20 septem- ­redingote. Cinematografe și aparate fotografice… brie 1917 l-a primit pe împăratul Wilhelm al II-lea Czernin și Kühlmann pleacă la vânătoare pe Dună- în vizita la Curtea de Argeș și s-a lăsat fotografiat re.” Al. Marghiloman, op. cit., pp. 114-115. Tot Mar- împreună cu el. După cum a subliniat criticul literar ghiloman arată că Czernin și Kühlmann au plecat Dumitru Hîncu, comportamentul din timpul războ- spre capitalele lor la 29 martie, ora 1 ½, pentru a iului al istoricului de artă nu a fost niciodată criticat serba Paștele, ibidem, pag. 117. Czernin a trebuit de guvernele interbelice. să demisioneze la 14 aprilie și două zile mai târziu 38 Probabil tezaurul de la Pietroasa, celebra contele Burian a fost numit în locul său. Kühlmann „cloșca cu puii de aur”. s-a dus întâi la Sofia, împreună cu Radoslavov, ca 39 The Studio: An Illustrated Magazine of Fine să mai aplaneze tensiunile existente, vezi E. Borne- and Applied Arts, revistă britanică de arte frumoase mann, op. cit., pag. 49. Va reveni la București la 28 și decorațiuni interioare (1893-1964). Fondatorul și aprilie, vezi Marghiloman, op. cit., pag. 137. primul redactor a fost Charles Holme (1858-1923). 46 Marghiloman consemnează această discuție Revista a exercitat o influență majoră asupra dez- la 15 aprilie : „La ora 7 conferință cu Hell și experții voltării stilului Art Nouveau și a mișcării Arts and săi pentru șantierul de la Giurgiu. Întreb lămurit: Și Crafts. S-a contopit cu revista Studio International nu mai cereți nimic la Brăila? – Nu, mi se răspunde; în 1964. vom interesa numai capital german în șantierele lui 40 Marghiloman consemnează vizita lui Kühl- Fernik.” Ibidem, pag. 129. mann împreună cu Alfred Horstmann (1879-1947) 47 Elke Bornemann arată că aici este vorba de o la Constanța în ziua de 28 februarie, vezi op. cit., confuzie a lui Kühlmann, deoarece pretențiile ger- pag. 91. mane asupra Giurgiului fuseseră formulate de la 41 Este vorba de Conon Arămescu Donici (1837- bun început, iar „Acordul asupra șantierului de la 1922), mitropolit primat al Bucureștilor (1912- Giurgiu” fusese parafat încă de la 23 aprilie. Așa că 1918). se poate să fi fost vorba de pretențiile germane asu- 42 Celebrul eveniment la care se referă Kühl- pra portului de la Turnu Severin. E. Bornemann, op. mann avusese loc cu puțin timp înainte de venirea cit., pag. 192, nota 72. sa la București; furtul moaștelor Sf. Dumitru de că- 48 Respectiva conferință va avea loc la Spa (Bel- tre bulgari s-a petrecut la 17 februarie, dar a doua zi gia) la 12 mai 1918, vezi Georg von Müller, Regierte moaștele au fost recuperate: „O oprire a automobilu- de Kaiser?, Göttingen, 1959, p. 375. lui a silit pe hoți să pună coșciugul într-o căruță și au 49 Este vorba de art. 7 din condițiile preliminare : putut fi astfel prinși la Daia, lângă Călugăreni. Horst- „Guvernul român se obligă să sprijine din punct de mann îmi spune că mareșalul a fost furios când i s-a vedere tehnic al căilor ferate transportul trupelor anunțat răpirea și că ieri toată ziua a arătat o mare Puterilor Centrale prin Moldova și Basarabia spre nerăbdare. Va fi sever cu cei 18 sau 20 de bandiți, care Odessa.” au fost arestați.” Al. Marghiloman, op. cit., pp. 82-83. 50 Este vorba despre articole 31-33 din tratatul 43 În sensul că guvernul generalului Averescu juridic-politic cu Germania. nu a acceptat să renunțe la Dobrogea în schimbul 51 Nu s-a făcut un asemenea protocol, dimpotri- ­alipirii Basarabiei la România. vă în art. VIII există o formulare din care se putea 44 Marghiloman consemnează faptul că la 7 interpreta faptul că Puterile Centrale nu recunosc martie Kühlmann i-a spus: „Nu vă temeți de nimic; unirea de la 27 martie / 9 aprilie: „Până la lămu- sunt sorți ca țara dvs. să iasă mărită din catastrofă.” rirea stărei din Basarabia, forțele militare nava- Al. Marghiloman, op. cit., pag. 98, era o aluzie evi- le și maritime române se lasă cu întreg ­echipajul dentă la posibilitatea alipirii Basarabiei. și ­armamentul lor...” Arhivele Naționale, Fond 45 Marghiloman consemnează și el incidentul Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 32/1918, cu spargerea pietrei litografice, dar consemnarea fila 37, verso. respectivă se referă la noaptea de 25 spre 26 mar- 52 Aici se încheie textul lui Marghiloman, aflat în tie, când la ora 4 ½, la locuința lui Kühlmann, și Arhivele Naționale, Fond Casa Regală. Documente nu la Palatul Cotroceni, a avut loc semnarea unui oficiale, dosar nr. 25/1918, filele 1 și 2.  Revista de istorie militară  89 53 Afișele oficiale au consemnat ca moment al 56 „În Germania Kühlmann e strașnic atacat, semnării ora 10.58. Marghiloman: „Ne regăsim în în special de Berliner Tagblatt din București. Se salonul care servește de bufet când sunt recepții, destăinuiește toată activitatea sa la Venusberg, unde alături de salonul în care s-a ținut Consiliul de Co- voioasele cântărețe îi strigau: Unchiule! Unchiule! roană din 14 [27] august 1916. Ultimele învoieli Dă-ne nouă pace! Iar mai târziu Harden vorbea în cu bulgarii, pentru manuscrisele furate de la Aca- Zukunft de duhurile balcanice subt inspirația căro- demie. Iscălesc cu Kühlmann micile protocoluri: ra lucra Kühlmann.” Vezi Virgiliu N. Drăghiceanu, navigarea staționarelor până la Fetești, adeziunea 707 zile subt cultura pumnului german, Cartea Ro- în principiu la o alianță vamală, despăgubiri pri- mânească, București, 1920, p. 267 consemnare din zonierilor maltratați, nota privitoare la judecarea 11/24 aprilie 1918. Guvernului Brătianu, protocol pentru biserici și 57 Nicolae Iorga, Sub trei regi. Istorie a unei lupte comunități românești în Germania (a se întinde și pentru un ideal moral și național, București, 1932, pentru Bulgaria, ceea ce s-a făcut în cursul ședinței; pp. 276-277. Austria n-a semnat încă, și Kriege m-a înștiințat că 58 Der Friede von Bukarest pp. 298-316, publicat Burian va avea greutăți). În sfârșit ședința generală de noi sub titlul Memoriile lui Karl Helfferich (1872- începând, ne așezăm. Germanii la mijloc; Burian – 1924) despre România în anii Marelui Război, în el singur e toată comisia, deși Graz și Mittag sunt în Acta Moldavie Meridionalis, Anuarul Muzeului spatele lui – turcii alături de el; bulgarii – și sunt cel Județean „Ștefan cel Mare”, Vaslui, XXXIX/vol. II, puțin 6 – la stânga germanilor. Ca să nu fim în capul 2018, pp. 101-114. mesei ne refugiem în față, singuri și în fața germani- 59 Este vorba de fapt de cedarea către Bulgaria a lor. Cinematografele lucrează. Ministrul Kühlmann întregii Dobroge românești. citește o scurtă cuvântare – și semnăturile încep. La 60 Aleksadăr Pavlov Malinov (1867-1938), om ora 12, în mijlocul unei mari zăpăceli – s-ar fi pu- politic bulgar, cunoscut ca simpatizant al Rusiei, tut trece orice s-ar fi voit – s-a isprăvit. Telegrafiez prim-ministru (29 ianuarie 1908 – 29 martie 1911 îndată Regelui: Am adânca mulțumire să comunic și 21 iunie – 28 noiembrie 1918, când a fost adus la M.V. că pacea s-a încheiat; tratatul care în ultimele putere pentru a negocia armistițiul cu Aliații care a negocieri a primit unele modificări favorabile țării, fost semnat la Salonic la 29 septembrie). a fost semnat la ora 12. El va purta titlul de Pacea 61 Vasil Radoslavov a arătat în finalul memorii- de la București. Sub conducerea M.V. și sub ocroti- lor sale (pp. 312-313) că la 25 septembrie 1918, la rea Dinastiei, România își va putea reîncepe munca Berlin, ministrul plenipotențiar bulgar, Kolușev, ală- spornică pentru consolidarea viitorului ei. Prezi- turi de reprezentanții Germaniei, Austro-Ungariei dentul Consiliului de Miniștri.” Marghiloman, op. și Turciei, au semnat un protocol prin care nordul cit., pp. 144 -145. Dobrogei trecea fără nicio altă rezervă la Bulgaria. 54 Almanach de Gotha, 1894, p.1111, consem- Numai că în ziua de 29 septembrie, când Kolușev nează sediul legației germane pe str. Polonă nr. 19, venise la Sofia ca să anunțe ministrului de Exter- apoi cel din 1895, pp. 1181 pe str. Romană nr. 72 (ac- ne această reușită, reprezentanții Bulgariei sem- tuala str. Mihai Eminescu), apoi în 1899, p. 1215, pe nau la Salonic, în fața reprezentanților Antantei, str. Eldorado nr. 1 Din 1900 se afla pe Calea Victorei armistițiul care însemna de fapt capitularea armatei nr. 188 cf. Almanach de Gotha, 1901, p. 991, și așa bulgare. va rămâne până în septembrie 1944 (sediul fostului 62 Aluzie la încheierea păcii de la Tilsit la 7 iulie cazinou Victoria). 1807 între țarul Alexandru I al Rusiei și împăratul 55 „La ora 1 dau dejun de adio: Kühlmann, Krie- francezilor, Napoleon I, care a permis Rusiei să se ge, de Rosenberg, Oberndorff, Richthoffen, Horst- refacă după înfrângerile suferite la Austerlitz, Eylau mann, de Below etc. Repet lui Kühlmann lucrul la și Friedland și să reia politica antinapoleoniană cinci care ține mult, că va avea la Șosea terenul pe care ani mai târziu. De menționat că tot la Brest-Litovsk îl cere ca să clădească o Legație frumoasă. Plecarea s-a semnat la 19 februarie 1918 și tratatul de pace lui Kühlmann cu bulgarii la ora 4.45 pentru Sofia. dintre Ucraina și Puterile Centrale. 63 Se duce să salute pe Regele Ferdinand. Bănuiesc că Hajo Holborn, Deutsche Geschichte in der Ne- mai sunt dedesubt oarecari neînțelegeri. Prin tratat, uzeit, München, 1971, vol. III, pp. 266 - 267. 64 în ultimul moment, s-a lăsat bulgarilor partea de jos Germany and the Revolution in Russia 1915- a Dobrogei până la o linie paralelă cu linia drumului 1918. Documents from the Archives of the German de fier la distanță de 10-15 km de ea. Restul e con- Foreign Ministry, edited by Z.A.B. Zeman, London, dominiu.” Marghiloman, op.cit., pag. 145. Oxford University, 1958, p.119.

90  Revista de istorie militară  Pacea de la Bucure[ti (24 aprilie / 7 mai 1918) [i reintrarea României \n r`zboi 28 octombrie / 10 noiembrie 1918)

 Revista de istorie militară  91 92  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  93 94  Revista de istorie militară 