SUMAR

• REVISTA DE ISTORIE Cuvânt înainte MILITARĂ • MIHAIL E. IONESCU ...... 1

Publicaţia este editată de • KLAUS STORKMANN – Aliați la distanță. Contacte militare româno-est- Minis­terul Apărării Naţionale, germane în oglinda relațiilor politice ...... 3 prin Institutul pentru Studii – Anexe ...... 17 Politice de Apărare şi Istorie Militară, membru al Consor­ţiului • MANUEL STĂNESCU – Relațiile România – Republica Democrată Germană Acade­miilor de Apărare şi In­ și viziunea asupra Tratatului de la Varșovia. Aspecte privind întâlnirile stitutelor pentru Studii de Se­ oficiale româno-est-germane la nivelul miniștrilor apărării, 1955-1989...... 27 curitate din cadrul Partene­ – Anexe ...... 37 riatului pentru Pace, coordo­ nator naţional al Proiec­tului de • CHRISTOPH NÜBEL – Între obligațiile în cadrul alianței și propriile Istorie Paralelă: NATO – Tratatul interese. RDG, România și manevra „Frăția de arme ’70” ...... 42 de la Varşovia. – Anexe...... 57

COLEGIUL DE REDACŢIE • SORIN-VASILE NEGOIȚĂ – Între loialitatea față de alianță și interesele națio- • General-maior (r) dr. MIHAIL nale. Participarea Forțelor armate române la exercițiile și aplicațiile comune E. IONESCU, direc­ ­torul Institu­ ale Forțelor Armate Unite în cadrul Tratatului de la Varșovia ...... 64 tului pentru Studii Politice de – Anexe ...... 76 Apărare şi Istorie Militară • D r. J A N H O F F E N A A R , • KLAUS STORKMANN –RDG ca jucător în „Războiul rece global”? Preşedintele Comisiei Olandeze Angajamentul militar est-german pentru Africa și Orientul Mijlociu de Istorie Militară și coordonarea acestuia cu conducerea sovietică ...... 113 • Prof. univ. dr. DENNIS DELE­TANT, London Univer­ • SORIN CRISTESCU – Sprijinul militar românesc pentru țările africane. sity Studiu de caz – Grupul Sirius ...... 128 • Colonel (r) dr. PETRE OTU, directorul ştiinţific al Institu­tului • RÜDIGER WENZKE – Sub semnul politicii de destindere? Armata pentru Studii Politice de Apărare populară națională a RDG în anii ’70...... 136 şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea • Lista contributorilor ...... 144 Bucureşti • Conferenţiar univ. IULIAN FOTA, Academia Naţională de Informaţii • Dr. SERGIU IOSIPESCU, • Responsabili de număr: PETRE OTU şi SORIN-VASILE NEGOIŢĂ cc. şt., Institutul pentru Studii • ALEXANDRU VOICU – redactor Politice de Apărare şi Istorie • ION MIHAIU – coperta Militară • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată • Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU, Universitatea „Spiru Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, Haret” telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, • Prof. univ. dr. MARIA http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88 GEOR­GESCU, Universitatea Piteşti B 0691/24.02.2020 • Comandor (r) GHEORGHE VAR­TIC • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”.

ISSN 1220-5710 ISPAIM – REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ 1-2/2019 DE ISTORIE MILITARĂ – REVISTA ISPAIM Cuvânt înainte

După încheierea celui de-al Doilea Război culminat cu intervenția trupelor celorlalte sta- Mondial, odată cu declanșarea „Războiului te ale Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, Rece”, România și Germania de Est (după de- în august 1968, când Nicolae Ceaușescu a făcut clararea sa ca stat independent în octombrie notă discordantă cu celelalte state comuniste 1949) s-au găsit în sfera de influență a Uniu- europene și a denunțat acest eveniment atât ca nii Sovietice și, astfel, relațiile politico-militare pe o violare a legilor internaționale, cât și ca pe ale acestora aveau să fie – dacă nu determina- o încălcare a principiilor de bază ale relațiilor te complet – influențate considerabil de către între state. Această atitudine singulară în ca- Moscova, care a impus modelul comunist, so- drul Pactului de la Varșovia a constituit un mo- cial, politic și economic de evoluție. ment de cotitură în definirea poziției României La data de 14 mai 1955, odată cu înființarea în privința acțiunilor comune în cadrul Alianței Tratatului de la Varșovia, ca răspuns la crea- și de recalibrare a atitudinii Bucureștilor în rea, în anul 1949, a Alianței Nord-Atlantice ceea ce privește relațiile internaționale. Situa­ (NATO) și integrarea ulterioară a Germaniei ția atunci intervenită în orientarea condu- de Vest în cadrul acesteia, cele două state co- cerii comuniste de la București a cunoscut o muniste și-au accentuat dependența de Mos- evoluție sinuoasă până la sfârșitul Războiului cova din punct de vedere al politicilor de stat. Rece. România a parcurs un drum complex de În comparație cu situația din Germania de la statutul de „maverick ally” al Pactului de la Est, unde armata sovietică a avut statutul de Varșovia – denumire lansată de media occi- „armată de ocupație” până la sfârșitul Războiu- dentală la începutul anilor ’70 – la cel de stat lui Rece, Uniunea Sovietică și-a retras trupele comunist conservator în contextul politicii de din România în anul 1958, aceasta fiind singu- ­perestroika și glasnost promovate la Moscova ra țară ce avea să beneficieze de acest „bonus” de M. S. Gorbaciov din 1985. până la desființarea Tratatului de la Varșovia. Valul revoluțiilor anticomuniste din Euro- Acest eveniment avea să influențeze vizibil pa de Est a pus capăt hegemoniei sovietice în conducerea de la București, care a încercat, acest spațiu continental, a facilitat unificarea în perioada următoare, să alinieze intereselor celor două state germane și a consemnat lan- naționale pe plan internațional, prin stabilirea sarea României pe calea integrării europene și de relații normale, de cooperare atât cu statele euro-atlantice. occidentale, dar și cu cele aflate în curs de dez- voltare. Această „naționalizare” a politicii ex- * * * terne a României, devenită și mai consistentă după 1964, odată cu afirmarea publică a unei În contextul relațiilor de cooperare bilatera- distanțări de Moscova – în contextului conflic- le în domeniul cercetării istoriei militare exis- tului geopolitic al acesteia cu Beijingul –, a cre- tente între Institutul pentru studii politice de at un profil distinct Bucureștiului în ansamblul apărare și istorie militară al Ministerului Apă- blocului comunist. rării Naționale și Centrul pentru istorie mili- Atitudinea, de multe ori ostilă, a conduce- tară și studii sociale al Bundeswehr-ului, acest rii de la București față de hegemonia sovietică număr al Revistei de istorie militară oferă citi- avea să fie afirmată odată cu venirea la condu- torilor comunicările prezentate în cadrul unui cerea Partidului Comunist Român și a statu- seminar comun româno-german, desfășurat lui a lui Nicolae Ceaușescu, care a pus deseori la București în februarie 2019, referitoare la sub semnul întrebării autoritatea și amestecul relațiile de cooperare/colaborare dintre Ar- conducerii de la Moscova în evoluția istorică mata Republicii Socialiste România și Arma- a statelor membre ale Alianței Estice. Totul a ta populară națională a Republicii Democrate  Revista de istorie militară  1 Germane, precum și participarea acestora la o și participarea acestora la activitățile comune serie de activități desfășurate în cadrul Trata- în cadrul Tratatului, dar și pentru sprijinirea tului de la Varșovia. în domeniul de referință a unor țări în curs de Cu toate că au apărut, după 1990, destul dezvoltare din Asia și Africa. de multe lucrări istorice și memorialistice care Comunicările oferă o imagine de ansamblu abordează participarea României la activitățile a prezenței românești și est-germane în cadrul politico-militare pe timpul apartenenței la Tratatului de la Varșovia, care s-au dovedit Tra­ta­tul de la Varșovia, considerăm că subiec- de multe ori a fi pe poziții opuse în ceea ce tul este încă departe de a fi epuizat științific. privește natura relațiilor dintre state și respec- Mai mult decât atât, pe baza documentelor tarea suveranității naționale. ­istoriografice și arhivistice existente atât în Ro- Subiectele abordate sunt foarte interesante mânia, cât și în Germania, autorii comunicări- pentru cunoașterea uneia din perioadele puțin lor, cercetători științifici / istorici în cadrul ce- studiate ale istoriei celor două state, și, printr-o lor două instituții militare de cercetare, propun documentare mai aprofundată a documentelor cititorilor o abordare în oglindă, a unor aspecte istoriografice și arhivistice existente, pe măsură referitoare la relațiile de cooperare/colaborare ce acestea vor deveni în totalitate accesibile cer- care s-au dezvoltat între forțele armate ale ce- cetării, acestea pot fi dezvoltate sau pot deschi- lor două țări comuniste în perioada 1955-1989 de noi orizonturi de cercetare și interpretare.

Dr. Mihail E. IONESCU*

* Director al Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 2  Revista de istorie militară  Aliați la distanță. Contacte militare româno-est-germane în oglinda relațiilor politice

Dr. Klaus Storkmann

Chiar dacă Organizația Tratatului de la nu și cele de la Moscova). Prin urmare, este Varșovia a fost denumită pe scurt „Blocul de ­interesant de citit publicațiile științifice referi- Est”, în ciuda conducerii sale indiscutabile de toare la relația dintre „țările Blocului Estic” și către Moscova, acesta nu a fost un monolit. conducerea Pactului.3 Acest lucru a fost deja indicat de publicațiile Datorită concentrării ușor de înțeles pe contemporane din vest. Revista Der Spiegel „Moscova”, contactele bilaterale reciproce ale s-a referit la astfel de „fisuri în monolit”, în statelor membre ale Pactului de la Varșovia au aprilie 1964, ca urmare a tensiunilor din tim- găsit în mod semnificativ mai puțină atenție pul vizitelor prim-ministrului român, Ion în cercetarea istorică contemporană de până ­Gheorghe Maurer, și a omologului său bulgar, acum. În anul 2010, Institutul de Cercetare Todor Jivkov, la Moscova1: „Comportamentul pentru Istorie Militară din Potsdam de la acel diferit al bulgarilor și românilor reprezintă o moment a recunoscut acest deziderat și a în- marjă de independență, care nu permite as- ceput cu o serie de publicații privind relațiile tăzi diplomației occidentale să califice polo- bilaterale ale Forțelor armate est-germane, mai nezii, cehii, maghiarii și românii drept sateliți întâi cu Forțele armate ale Poloniei4, urmată, în sovietici. [...] Fisurile național-comuniste în 2011, de o publicare a relațiilor de cooperare structura monolitică a Blocului de Est sunt o cu Armata Populară Ungară5 și, în 2016, pri- consecință directă a rupturii sovieto-chineze. vind cooperarea cu Forțele armate ale Ceho- Din momentul în care partidele comuniste mai slovaciei6. Relațiile militare ale RDG cu Româ- mici ale blocului sovietic au realizat, că marele nia, precum și cu Bulgaria au fost până acum frate sovietic nu mai este atotputernic, acestea deziderate și au așteptat cercetările istorice. au devenit încrezătoare și nerăbdătoare.”2 Numai Rüdiger Wenzke, în 2009, a aruncat o Încă din 1964, Der Spiegel avea dreptate: primă privire asupra acestei probleme: „Relația Guvernele din Budapesta, București sau Praga cu România s-a dovedit parțial complicată, și-au susținut pe deplin propriile lor interese. din cauza atitudinii critice cunoscute a con- Diferențele au fost negociate de cele mai multe ducerii sale asupra unor aspecte ale Pactului ori în spatele ușilor închise, dar, uneori, au fost de la Varșovia [în comparație cu celelalte state aduse de asemenea la lumină, în special atunci ale Pactului]. Contactele de lucru și «relațiile când tancurile sovietice au trebuit să restabi- frăției de arme» erau în mod clar mai puțin lească „vechea” ordine din Budapesta, Praga apropiate față de celelalte armate din cadrul sau Berlinul de Est. Pactului. Au existat contacte în special în do- Jurnaliștii occidentali au putut doar să spe- meniul economico-militar, în schimb în zona culeze ceea ce era negociat la Moscova sau ceea politico-ideologică relația era considerată des- ce era impus de către conducerea sovietică cu tul de discretă”. 7 puterea celor mai puternici. Astăzi ne stau la Prezentul studiu are ca scop să revizuias- dispoziție sursele oferite de arhivele Guver- că, să susțină și, dacă este necesar, să corecte- nelor din Berlinul de Est, Praga, Varșovia, ze această primă constatare rapidă folosind o Buda­pesta, București și Sofia (din nefericire bază largă de izvoare. Relațiile politice dintre  Revista de istorie militară  3 RDG și România, precum și contactele lor ­desigur, fără a risca ruptura cu superputerea și pe alte domenii, cum ar fi economia, cultura consecințele acesteia.16 sau știința, au avut până acum puține inte- De la această stare de cercetare, schițată aici rese științifice sau jurnalistice. Doar Georg numai pe scurt, a rezultat întrebarea ­modului ­Herbsttritt a prezentat, în 2016, un studiu ex- cum au cooperat în domeniul militar „super- tins privind cooperarea serviciilor secrete ale aliații”, dependenți de sovietici, din Berlinul ambelor țări.8 Chiar și în diferitele reprezentări de Est și conducerea de la București a celui generale ale politicii externe a statului est-ger- mai recalcitrant stat din blocul estic. Contac- man, relațiile acestuia cu România au fost doar tele militare nu pot fi privite în afara cadru- superficial menționate sau chiar deloc. Accen- lui politic general. Astfel, contactele militare tul acestor cercetări, deloc surprinzător, a fost est-germano-române nu trebuie luate în con- pus pe relațiile Berlinului de Est cu Moscova siderare decât în contextul relațiilor politice și cu Bonn.9 Aceste două puncte antagonice dintre RDG și România socialistă în interiorul au constituit, de asemenea, punctele fixe ale blocului dominat de Uniunea Sovietică. Acest politicii externe a RDG de la vremea respec- studiu a fost limitat la contactele militare bila- tivă, și chiar mai mult: ele erau punctele fixe terale ale ambelor state și ale forțelor armate. ale întregii politici a conducerii Berlinului de Respectiva lor cooperare și încorporarea aces- Est în aproape toate domeniile.10 Atunci când tora în structurile Organizației Tratatului de la cercetătorii pe politica externă a RDG și-au Varșovia poate fi lăsată în afara acestei lucrări, redirecționat atenția lor de la Moscova spre mai ales că aceasta a fost deja studiată. Titlul relațiile din interiorul Pactului de la Varșovia, sugerează întrebarea cheie: erau cele două sta- atunci s-au concentrat, cel mai adesea, pe „tri- te nu numai geografic, ci și politic la o distanță unghiul nordic” (Hermann Wentker)11 RDG apreciabilă una de alta? – Polonia – Cehoslovacia. Concentrarea pe relația Berlinului de Est cu Moscova corespun- Traseul special al României dea cu obsesia de la acea vreme a conducerii Traseul special de politică externă al Româ- SED (Partidul unității socialiste din Germa- niei este în mod obișnuit asociat cu numele lui nia): „Fără Uniunea Sovietică nu există RDG” Nicolae Ceaușescu, care a preluat conducerea – uitându-ne înapoi, la această formulă îngus- partidului în 1965. Cu toate acestea, eforturile tă a redus Erich Honecker dependența Berli- României de autonomie a politicii externe au în- nului de Est de Moscova.12 Declarația făcută în ceput mult mai devreme, sub predecesorul său, 1987, că nu ar exista un stat în Europa de Est, a Gheorghiu-Dej. Acesta a cerut o independență cărui conducere s-ar baza mai mult pe acordul mai mare față de Uniunea Sovietică de la în- cu conducerea estică decât RDG, corespunde, ceputul anilor ’60, rămânând, în același timp, de asemenea, stării actuale de cercetare.13 Un fundamental loial față de Alianța condusă de conflict de interese mai larg, care se desfășura sovietici. Având în vedere acțiunile anterioare deschis cu Moscova, ar fi pus în pericol, fără ale Moscovei împotriva altor lideri de partid îndoială, fundamentele dominației SED.14 Nu din țările satelit, declanșatorul de schimbare a în ultimul rând, datorită interesului elementar, direcției lui Gheorghiu-Dej a fost preocuparea, conducerea Berlinului de Est s-a străduit să fie că și el ar putea fi îndepărtat peste noapte de „super aliatul” Moscovei (Hope Harrison)15. către „fratele mai mare”. Reacția conducerii so- Cu totul altfel a reacționat conducerea de vietice a fost evaluată ca un factor major de in- la București. Nicolae Ceaușescu a folosit fie- certitudine la sediul partidului de la București. care ocazie, ca și predecesorul său, Gheorghe Din aceasta, ­Gheorghiu-Dej a tras concluziile ­Gheorghiu-Dej, pentru a accentua interese- sale. Prin Declarația din aprilie 1964, Parti- le personale românești și, dacă era posibil, să dul Muncitoresc Român a evidențiat propria le scoată în evidență vis-a-vis de Moscova. sa poziție politică și economică. Relațiile din- În alianța condusă de sovietici, ei au căutat tre statele membre ale Alianței Estice și mai libertatea de a merge pe drumul propriu – ales pentru conducerea acesteia ar trebui să 4  Revista de istorie militară  se bazeze pe șase principii: „independența și în țara sa și a insistat să păstreze și la război suveranitatea națională, egalitate în drepturi, autoritatea de comandă unică a Forțelor arma- avantajul reciproc, neamestecul în treburile te române în război, fără să fie cedată Mosco- interne ale altor state, integritatea teritorială și vei.23 Pe de altă parte, Ceaușescu a subliniat în internaționalismul socialist.”17 1976, în fața lui Leonid Brejnev, „în caz de răz- Potrivit altor cercetări, conflictul sovieto- boi, noi românii vom lupta de partea Uniunii chinez a oferit ocazia adoptării Declarației din ­Sovietice.” România va sta de partea Uniunii aprilie. Astfel, Bucureștiul a refuzat să apere Sovietice „așa cum a luptat de partea Rusiei în Beijingul în disputa dintre Nikita Hrușciov și urmă cu 100 de ani”24. Mao Zedong și a luat o poziție neutră.18 Anul Chiar și serviciile de informații occiden- 1964 „marchează public” voința Bucureștiului tale au privit sceptic strategia română și l-au de a merge pe căi „naționale speciale”.19 considerat pe Ceaușescu drept un factor de Traseul special al României în cadrul Blo- instabilitate. Potrivit CIA, în ochii Moscovei cului Estic s-a diferențiat în mod semnificativ România era considerată, de asemenea, drept de aspirațiile de libertate ale guvernelor de la „aliatul cel mai puțin de încredere”25. În legă- Budapesta din 1956 și de la Praga din 1968. tură cu aceasta, Ceaușescu însuși și-a cultivat Gheorghiu-Dej și Ceaușescu au fost orice alt- imaginea de critic în tabăra proprie a Mosco- ceva decât reformatori liberali precum Imre vei. Promovarea bunăvoinței Occidentului a Nagy la Budapesta și Alexander Dubcek la avut succes, așa cum au arătat întregii lumi Praga. Înainte de toate, însă, ei erau dicta- vizitele la București ale președintelui francez tori, ale căror gânduri și acțiuni se învârteau Charles de Gaulle, în 1968, și președintelui în jurul păstrării puterii.20 În ciuda distanței american Richard Nixon, în 1969. Pe lângă de Moscova, dominația Partidului Comunist beneficiile economice așteptate, a fost intere- Muncitoresc bazată pe modelul de dominație sul lui Ceaușescu „de natură politică, pentru sovietic n-a fost pusă în discuție niciodată că o relație privilegiată cu Occidentul trebu- la București. Succesorul lui Gheorghiu-Dej, ia să garanteze sprijin internațional extins Ceaușescu, a întărit linia de demarcație a pre- pentru România și conducerea sa și să gene- decesorului său: Ceaușescu nu s-a rezumat reze un statut special, precum și o creștere a doar la declarații politice, ci nu s-a dat înapoi credibilității țării pe scena internațională”. 26 de la „acte concrete de neascultare”21. Având Pe scurt: Ceaușescu a pretins un „rol special ferm în minte ca scop, să extindă spațiul de în dialogul Est-Vest”, el dorea să participe la acțiune politic destinat intereselor naționale „actul global complex de echilibrare” al mari- românești, Ceaușescu s-a plâns de „eforturile lor puteri.27 crescânde ale conducerii sovietice de a conso- Moscova a văzut acțiunile lui Ceaușescu cu lida integrarea economică în cadrul CAER și nemulțumire tot mai mare. După represiunea integrarea politico-militară în cadrul Pactului reformei comuniste de la Praga, din august de la Varșovia.”22 1968, în cadrul Statului major general sovietic În pofida tuturor ripostelor publice față au fost puse din nou pe masă planuri de a in- de Moscova, România a rămas membră a vada și România. În cele din urmă, conducerea Organizației Tratatului de la Varșovia și Con- de la Moscova s-a abținut de la măsuri mili- siliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), tare. Riscul politic era prea mare, prejudiciul chiar și în momentele în care a existat cea mai pentru reputația Moscovei ar fi devenit, în ori- mare distanță. Cu toate acestea, Bucureștiul a ce caz, chiar mai mare decât în ​​cazul invaziei obținut drepturi speciale în sectorul militar în Cehoslovaciei. În schimb, Moscova a decis să cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia, implice permanent România în Alianța Estică. pe care niciun alt stat al Blocului estic nu le-a Răbdarea cu riscantul candidat recalcitrant avut: în afara exercițiilor de comandament și de la București în loc de intervenție militară stat major, Ceaușescu nu a permis nicio ma- – aceasta a fost strategia politică a Moscovei nevră cu trupe a altor armate ale Blocului estic pentru două decenii.  Revista de istorie militară  5 Atingerea celui mai sensibil punct acceptat adevărul istoric, că există două sta- al conducerii est-germane te germane și, de aceea, ar trebui să mențină Pentru prima dată, diferențele dintre liderii în mod obligatoriu relații normale cu ambele de partid din Berlinul de Est și București au de- state germane. Astfel, românii ar contribui la venit publice prin relatarea ziarului de partid destindere în Europa.31 „Noua Germanie” (Neues Deutschland) referi- În anii ’70, a continuat înstrăinarea condu- toare la Declarația din aprilie 1964 menționată cerii celor două partide. Ministerul Securității și la poziția politică și economică indepen- de Stat din RDG a analizat politica românească dentă a României. Mai mult decât calea po- în 1971 după cum urmează: conducerea de la litico-economică independentă a României București s-a distanțat de „pozițiile de bază ale sau ripostele lui Ceaușescu față de Moscova, țărilor surori”, în special în probleme de politi- conducerea RDG a fost deranjată de apropie- că externă. România s-a orientat spre „obiecti- rea Bucureștiului de Bonn. România și Repu- vele antisovietice” ale conducerii chineze.32 În blica Federală au încheiat un acord comercial ciuda diferențelor, noul lider al partidului SED, în 1963, care era valabil și pentru Berlinul de Erich Honecker, s-a deplasat la București în Vest. Berlinul de Est a aflat despre acesta abia 1972 și a semnat cu Ceaușescu primul tratat de după aceea. Includerea Berlinului de Vest în prietenie. Dar chiar și acest tratat era, la pri- acordul comercial cu Germania de Vest a atins ma vedere, doar o expresie a calității relațiilor, punctul critic al politicii germane și a lovit în iar la o privire mai atentă, un semn al relațiilor punctul sensibil al conducerii RDG. Acordul proaste. Acesta a fost ultimul tratat, pe care comercial din 1963 nu a fost o alunecare unică RDG l-a încheiat cu așa-numitele state surori. a Bucureștiului, ci primul semn al unei schim- Pentru a rămâne în imagine: România era sora bări de direcție în politica externă: România mai puțin iubită, îndepărtată. Această evaluare era „dispusă să construiască, în general, poduri se bazează pe o informație de fond, care nu era către lumea exterioară”28; ar fi de adăugat: îna- cunoscută publicului la acel moment. Tratatul inte de toate poduri peste tranșeele Războiului de prietenie fusese pregătit pentru semnare Rece până la Bonn. încă din 1970, Ceaușescu l-a invitat pe Wal- În 1967, Bucureștiul a făcut al doilea mare ter Ulbricht să-l semneze la București în 1970. pas spre Bonn și a stabilit relații diplomati- Ulbricht a anulat călătoria, tratatul a rămas în ce complete cu Republica Federală German. sertar. Abia doi ani mai târziu, succesorul său Până în acel moment, pretenția exclusivă a la conducerea SED a zburat la București. Cum Bonn-ului de reprezentare a întregii Germa- au afectat aceste tensiuni la cel mai înalt nivel nii a blocat relațiile diplomatice cu state care politic și traseul special românesc în cadrul recunoșteau RDG. (Singura excepție a fost Alianței, relațiile forțelor armate ale ambelor Moscova, care era prea importantă, ca să fi state? privat în sine Bonn-ul, din cauza Berlinului de Est, de relațiile sale cu superputerea estică.) În Cooperarea în domeniul înzestrării 1967, un ambasador vest-german și-a prezentat în centrul relațiilor militare documentele sale de acreditare la București și o Dosarele Ministerului apărării est-german ambasadă română s-a deschis pe Rin. Pe prima arată că contactele dintre cele două forțe ar- pagină a ziarului „Noua Germanie”, liderul SED mate nu au fost întrerupte niciodată. Chiar și a acuzat România, la începutul lunii februarie în momente de tensiuni politice puternice în- 1967, că pune în pericol pacea și securitatea în tre liderii partidelor, contactele dintre militari Europa.29 Conducerea partidului român și-a au continuat la nivel de lucru. Acest lucru a folosit, de asemenea, organul de partid „Scîn- fost, de asemenea, esențial, deoarece ambele teia” ca să reproșeze conducerii Berlinului de armate aparțineau unei alianțe militare co- Est, într-un articol principal, „ignorarea totală mune. Din cauza distanței geografice, totuși, a principiilor marxism-leninismului privind nu există puncte de convergență în ceea ce relațiile dintre țările socialiste.”30 România a privește planificarea strategică și operațională 6  Revista de istorie militară  între Cartierul general din Strausberg și Statul Cooperarea în domeniul armamentelor nu Major General din București. Statul Major Ge- a început abia în 1972, ci încă din 1958, cu un neral român a lucrat la aceste planuri – deși acord-cadru pentru următorii cinci ani și un întotdeauna s-a gândit la autonomia sa – îm- acord concret pentru anul următor. România preună cu Uniunea Sovietică, Bulgaria și Un- a furnizat RDG, în 1959, tehnică militară în garia. Problema principală ​​a Forțelor armate valoare de 4 milioane ruble transferabile, în timp ce RDG a furnizat României tehnică mi- ale RDG era dată de forțele armate sovietice litară în valoare de 68.000 ruble transferabile.36 staționate în țară. Au existat, de asemenea, Neconcordanța din cifrele financiare nu a fost planuri operaționale comune cu armatele ve- un caz izolat. Sursele arată, de asemenea, pen- cine din Polonia și Cehoslovacia. Referitor la tru următorii ani și decenii, un dezechilibru contactele reale dintre Statele Majore Gene- constant în afaceri: între 1960 și 1965, livrările rale din România și RDG la nivel operațional din România pentru Forțele armate est-germa- se poate vorbi doar pe timpul manevrelor ne s-au ridicat la 55 milioane ruble transfera- efectuate în cadrul Forțelor Armate Unite ale bile. RDG a furnizat tehnică militară României Organizației Tratatului de la Varșovia.33 în valoare de 1,2 milioane ruble transferabile. Deși nu exista nicio cooperare operațională, Industria românească a furnizat, printre alte- sursele arată alte câteva puncte de contact în- le, aruncătoare de grenade antitanc, mitraliere tre cele două armate. Cele mai vechi documen- antiaeriane, precum și grenade de exercițiu și de manevră. Din producția RDG au plecat spre te puse la dispoziție de Ministerul Apărării din Forțele armate române binocluri, periscoape și RDG oferă date despre programele de schimb 37 stații radio. de turiști de la sfârșitul anilor ’50. În anul 1959, de exemplu, 38 de români (ofițeri și membrii Tabel: Valoarea livrărilor de echipamente familiilor acestora) și-au făcut concediul în și tehnică militară convenite între RDG Prora la Marea Baltică și 34 de est-germani în și România (în milioane de ruble transferabile) Mamaia la Marea Neagră.34 Cu toate acestea, programele de schimb de turiști nu au con- Din România Din RDG Perioada stituit punctul central al contactelor militare, în RDG în România accentul fiind pus pe cooperarea în domeniul 1960 - 196538 55 1,2 armamentului și pe dezvoltarea noilor tehno- 1976 - 198039 33 5,2 logii militare. O sursă din anul 1972 ar trebui 1981 - 198540 160 13,6 să exemplifice acest lucru (vezi Anexa 1). 41 1986 - 1990 190 29 Ministrul apărării din România (titlul ofi- cial exact era: ministru al Forțelor Armate) a scris omologului său est-german referitor la co- La prima vedere, devine clar că valoarea li- operarea și coordonarea viitoare dintre Forțele vrărilor a crescut constant de-a lungul anilor. armate ale Tratatului de la Varșovia pentru În același timp, disproporționalitatea benefici- crearea unui sistem automatizat de conduce- ilor cuantificate financiar a rămas constantă și re a trupelor din forțele terestre. (Nu­meroase în deceniul al șaptelea. Acordul bilateral pentru documente ale Forțelor armate est-germane, perioada 1976-1980 prevedea livrări românești precum și vest-germane arată că automatiza- în valoare de 33 milioane ruble transferabile, iar RGD trebuia să livreze României tehnică rea conducerii trupelor a fost o temă majoră militară în valoare de 5,2 milioane ruble trans- prevăzută și abordată, în anii ’70, în toate ar- 42 ferabile. Industria românească a furnizat, matele.) Ministrul apărării din România era de prin­­tre altele, mitraliere și muniția aferentă, acord, în principiu, cu viitoarea cooperare și precum și grenade de exercițiu și manevră. Din coordonare între Forțele armate ale Tratatului producția RDG au plecat spre România pentru de la Varșovia; trebuia mai întâi să se ocupe de Forțele armate române, printre altele, teleim- elaborarea unei concepții teoretice.35 primatoare, echipamentele telegrafice,­sisteme  Revista de istorie militară  7 de micro-filme și echipamente de fixare a po- Pe lângă livrările de armamente, contactele durilor.43 Balanța comercială dezechilibrată a militare s-au axat pe vizite reciproce. Astfel, rămas constantă și în anii ’80. Acordul bilateral în 1970, ministrul Forțelor Armate din Româ- pentru perioada 1981-1985 prevedea livrări nia a călătorit în RDG, urmat în 1972 de con- românești în valoare de 160 milioane ruble travizita generalului de armată Hoffmann la transferabile, iar RDG urma să livreze Români- București. În anul 1976, Hoffmann a zburat din ei tehnică militară în valoare de 13,6 milioane nou oficial la București. Vizita de răspuns a mi- ruble transferabile. Lista din România cuprin- nistrului român planificată pentru anul 1978 a dea mitraliere, pistoale, lansatoare de grenade fost anulată de partea română în ultima clipă. de 120 mm, precum și mitraliere antitanc de În 1980, RDG a reînnoit invitația și, în mai 14,5 mm, fiecare cu muniția aferentă. Livrările 1981, ministrul român al apărării a călătorit în 46 din RDG au inclus echipamente de fixare a po- RDG. Diplomația vizitelor arată că, în afară durilor și dispozitive de măsurare a distanței. de anularea românească din 1978, relațiile mi- În plus, RDG a oferit servicii de mentenanță litare la cel mai înalt nivel nu s-au diminuat, pentru motoare.44 Acordul bilateral pentru pe- chiar și în anii ’70. rioada 1986-1990 a prevăzut livrări românești în valoare de 190 milioane ruble transferabile, Intensificarea contactelor militare iar RDG trebuia să livreze României tehnică în contextul îmbunătățirii relațiilor politice militară în valoare de 29 milioane ruble trans- Relațiile politice moderate de până atunci ferabile. Lista din România cuprindea trans- s-au îmbunătățit încet dar constant în anii portatorul blindat BTR-70, inclusiv motoare și ’80. La aceasta a contribuit, așa cum a demon- piese de schimb, lansatoare de grenade, arun- strat cercetarea, și simpatia reciprocă a celor cătoare de foc, mitraliere, precum și mitrali- doi lideri de stat și de partid. Un semn clar al relațiilor intensificate, precum și stima perso- ere anti-tanc de 14,5 mm, fiecare cuprinzând nală a ambilor oameni de stat, au fost vizitele muniția aferentă. Livrările din RDG includeau reciproce frecvente în anii ’80 (vezi Anexa 2). echipamente de fixare a podurilor și piese de Nicolae Ceauşescu a vizitat de patru ori schimb pentru echipamente electronice ne- Berlinul de Est: 1984, 1985, 1988 și, în cele specificate și generatoare de energie. În plus, din urmă, în octombrie 1989. Honecker a vi- RDG a oferit servicii de mentenanță pentru zitat Bucureștiul de patru ori: 1972, 1980, avioanele de luptă MiG-23 și motoare pentru 1984 și 1987. În 1984, el a participat ca singu- vapoare.45 rul lider de stat și de partid din Blocul estic la În general, contractele anuale de peste 30 festivitățile Zilei Naționale române. Și acesta a de ani indică întotdeauna o gamă similară în fost un semn clar. Fostul ambasador al RDG la comerțul de armamente. Industria românească București, Siegfried Bock, vorbea, privind în- a furnizat arme de infanterie, inclusiv muniție, apoi, chiar de o „prietenie ca între vechi tova- iar ocazional vehicule de luptă blindate pen- răşi” între Honecker și Ceaușescu.47 tru infanterie. Din RDG au plecat spre Româ- Să explicăm politica, în primul rând cu nia dispozitive electronice și tehnică radio, simpatii sau antipatii și prin prietenii persona- în plus, RDG a oferit servicii de mentenanță le ale oamenilor de stat, este însă prea puțin. pentru aeronave și motoare de toate tipurile. După remarcile atribuite atât lui Charles de Din punct de vedere financiar, livrările din Gaulle, cât și, mai înainte, prim-ministrului România către RDG, atât an pe an, cât și per britanic John Henry Temple Viscount Palmer- total, au fost semnificativ mai mari decât con- ston, statele nu au prieteni, ci numai interese. tra-oferta RDG. Deoarece livrările au fost cal- În cazul României, interesele acesteia pentru culate și facturate în ruble transferabile, RDG intensificarea relațiilor bilaterale cu RDG au a plătit mult mai mult României. Astfel, buge- fost parte a apropierii lui Ceaușescu de Mos- tul național român a reușit să înregistreze, în cova. De la sfârșitul anului 1984, Ceaușescu a fiecare an, un profit net ridicat în tranzacțiile renunțat tot mai mult la traseul său special de de armament cu Germania de Est. politică externă și a urmat din nou principiul 8  Revista de istorie militară  loialității aliate. Înainte de toate, deteriorarea Tratatului de la Varșovia și își va îndeplini în- crescândă a situației economice a României totdeauna obligațiile în mod credibil. Armata a contribuit la această schimbare. Moscova a populară română este pregătită să apere reali- stabilit, cu succes, însă în dezavantajul Româ- zările socialiste împotriva oricărui inamic. [...] niei, pârghiile economice. În ciuda sau tocmai În conformitate cu misiunea strategică, are loc datorită acestei noi clasificări în disciplina Blo- cooperarea militară în primul rând cu Arma- cului, a fost în interesul conducerii române să ta sovietică, Armata populară bulgară și cea mențină relații strânse cu ceilalți lideri din ca- maghiară”52. drul Alianței. Odată cu sfârșitul traseului spe- În mai 1982, generalul de armată ­Hoffmann cial românesc s-au intensificat, de asemenea, a efectuat vizita sa de răspuns în România. El a relațiile militare. Cea mai evidentă expresie a stat o săptămână întreagă.53 În cadrul discuției relațiilor îmbunătățite au fost vizitele recipro- sale cu Nicolae Ceaușescu, în ciuda tuturor ce ale miniștrilor apărării (vezi Anexa 3). amabilităților diplomatice și a sloganurilor După ani de recesiune, în 1981 s-a revenit socialiste, diferențele politice au devenit evi- la diplomația bazată pe vizitele celor în uni- dente. Atunci când ministrul est-german nu formă. Șeful Statului Major Principal al NVA, [a vrut] să lase necombătute „afirmațiile lui generalul colonel Streletz, a primit, în 1981, o Ceaușescu privind situația geopolitică gene- invitație în România. Omologul său, generalul rală, așa cum s-a spus într-un raport, acesta colonel Vasile Milea, era convins că „dialogul din urmă a ignorat pur și simplu obiecțiile și prietenesc va conduce la o mai bună cunoaștere observațiile lui Hoffmann”54. și înțelegere reciprocă.”48 Departamentul res- Alte documente ale Ministerului apără- ponsabil pentru relațiile internaționale din rii din RDG demonstrează, de asemenea, că Statul Major Principal a sugerat să nu fie ac- scepticismul față de politica externă a Româ- ceptată invitația la București, cel puțin nu în niei nu a dispărut. Ceaușescu a depus toate această etapă timpurie. Inițial, urma să aibă loc eforturile pentru a-și re-expune, ori de câte ori vizita ministrului român al apărării în RDG, avea ocazia, poziția proprie, diferită de Mos- planificată pentru mai 1981. De asemenea, tre- cova. Această oportunitate i s-a oferit în 1983 buia ca prima călătorie oficială în străinătate ca urmare a crizei reînarmărilor în Europa. a generalului Streletz, ca șef al Statului Major Ceaușescu a declarat la televiziunea română, Principal, să nu se desfășoare în România, ci la 16 februarie 1983, că înarmarea ambelor mai degrabă în Uniunea Sovietică sau Polonia, părți amenințau pacea în Europa. Nu ar trebui recomanda Consiliul ofițerilor.49 (Fritz Streletz să fie staționate rachete americane în Europa a fost, începând cu ianuarie 1979, ministru de Vest. Dar și rachetele sovietice cu rază me- adjunct al Apărării Naționale și șef al Statului die de acțiune trebuiau să fie retrase și distruse. Major Principal și se pare că nu a condus nicio Conform evaluării atașatului militar est-ger- delegație oficială în străinătate până la începu- man la București, Ceaușescu ar fi „deviat sem- tul anului 1981). nificativ de la pozițiile Organizației Tratatului În iunie 1981, ministrul român al apără- de la Varșovia”. „Poziția specială a RSR [Româ- rii, generalul-maior Constantin Olteanu, a nia] asupra problemelor privind dezarmarea des­­fășurat o vizită planificată de ceva timp în [a fost] dezvoltată în continuare”55. Berlinul de Est. Potrivit feedback-ului atașa­ Pe lângă discuțiile purtate de miniștrii apă- tului militar al RDG la București, ­Olteanu rării, s-au intensificat contactele la nivel de a apreciat foarte mult vizita. Discuțiile ar fi execuție, printre altele la Trupele de frontieră. fost „foarte utile, deschise și clare”50. De ase- În 1982, șeful Trupelor române de frontieră, menea, Departamentul responsabil pentru Vasile Petruț, a efectuat o vizită de lucru în relațiile internaționale al Ministerului Apă- RDG, pe care omologul său est-german, ge- rării din RDG a evaluat vizita ca „funcțională neral-locotenent Klaus-Dieter Baumgarten, a și fără incidente”: „După un comportament returnat-o în anul următor. În 1986, a urmat inițial reținut”, ministrul și anturajul său au o vizită a șefului Trupelor de frontieră româ- fost „receptivi”51. Conform notelor, ministrul ne de atunci, general-locotenent Constan- român a subliniat că țara sa este „membră a tin ­Călinoiu, la omologii săi din RDG. Fără  Revista de istorie militară  9 ­îndoială: în domeniul securității frontierei, au fost exprimate între patru ochi – dar s-au RDG deținea o mare experiență. Românii erau găsit în dosarul serviciului de informații est- interesați de experiența est-germană, ei trebu- german.58 iau să asigure granița cu Iugoslavia. În centrul contactelor militare nu au stat, O imagine exactă a muncii atașatului însă, Trupele de frontieră. Accentul a fost și a militar român în Berlinul de Est rămas cooperarea tehnică în domeniul arma- Pe lângă vizitele reciproce, contactele mi- mentelor și în dezvoltarea noilor tehnologii. În litare au avut loc în principal prin intermediul acest context, comandantul Institutului Teh- birourilor celor doi atașați militari. Atașatul mi- nic Militar al NVA a călătorit la București, în litar român din Berlinul de est a fost acreditat 1983, și s-a întâlnit cu șeful înzestrării Armatei în 1974 și a rămas în RDG până în iunie 1990. României, general-locotenent Victor-Atana- Notele interne ale Departamentului pentru co- sie Stănculescu. Conform rapoartelor interne operare internațională al Ministerului Apărării ale organismului militar est-german, care, ca al RDG au reținut, în mod repetat, în anii ’80, că de obicei, și-au găsit drumul spre Ministerul colonelul Burbulea își anunța întoarcerea imi- Securității de Stat, discuțiile nu au fost doar nentă acasă. În curând, problemele ­personale despre armamente și tehnologie militară. De ale acestuia și dorința de revenire iminentă multe ori, generalul român și-a surprins oas- în patrie au fost cel mai important subiect al petele german cu o relatare critică a situației discuțiilor – cel puțin pentru el. Însă, Burbulea economice catastrofale din România: „Stăncu- a trebuit să stea timp de 16 ani la Ambasada lescu a descris situația energetică și aprovizio- din Berlinul de Est. Notele interne arată frus- narea populației ca fiind catastrofale. Pe lângă trarea sa personală în creștere. Un nou atașat problema energetică, economia este împovăra- militar tânăr a sosit în Berlinul de Est în mai tă de o cerință de export pentru alimente, cu 1990. Din acel moment, vechiul și noul atașat care RSR [România] trebuie să ramburseze militar au ţinut întâlnirile împreună. împrumuturile. În prezent, fiecare proprietar După sfârșitul regimului Ceaușescu, colo- de autoturism din România primește 20 de nelul român s-a plâns deschis în postul din Ber- linul de Est despre perioada dificilă din timpul litri de benzină pe lună. Nu există nicio cale vechiului regim. La aceasta Burbulea includea de ieșire din această situație. Chiar dacă în fi- și reducerea locurilor de muncă ale atașaților ecare zi s-ar decide ceva, nu s-ar realiza nimic. militari. Potrivit informațiilor sale, în 1989, în [...] Dezamăgit, Stănculescu a descris evolu­ afara Berlinului de Est, România avea atașați țiile actuale ale RSR [România] ca fiind foarte militari doar la Sofia, Belgrad și Paris. Răspun- îngrijorătoare.”56 În ceea ce privește tema pro- derea pentru reducerea riguroasă a posturilor priu-zisă a discuției cu generalul est-german, atașaților militari era atribuită de către Burbu- generalul-colonel Stănculescu și-a exprimat lea soției dictatorului, Elena Ceaușescu (vezi interesul pentru o cooperare strânsă în „dez- Anexa 5).59 voltarea de perspectivă a armamentelor”. „El a Dincolo de jargonul diplomatic specific ata- justificat acest lucru, spunând că este de acord şaţilor militari, colonelul român părea foarte și deschis cu noi – chiar și cu dezvoltarea în interesat de organizarea sistemului de recreere comun a armamentelor – să lupte împotriva est-german, după cum reiese dintr-o scrisoa- 57 imperialismului” (vezi Anexa 4). re din 1985: „Cui sunt subordonate casele de Că generalul-locotenent Stănculescu ­putea odihnă? Cât de des se pot folosi astfel de case îndrăzni să critice deschis politicile lui ­Ceau­ de vacanță într-un an? Cine își asumă costu- șescu încă din 1983 se datora, de asemenea, rile pentru cazare și cât de mari sunt aceste faptului că el, potrivit rapoartelor către securi­ costuri?”60 tatea națională, vorbea foarte bine limba ger­ La sfârșitul verii și în toamna anului 1989, mană și putea să renunțe la serviciile unui atașatul militar român în vârstă a fost din nou translator. Cuvintele critice surprinzător de solicitat – aparent în contextul unei ofensi- deschise cu privire la politica lui Ceaușescu ve de propagandă românească în străinătate. 10  Revista de istorie militară  ­Potrivit instrucțiunilor venite de la București, își pună cortul în grădina atașatului militar”63. colonelul a mers în cazărmi ale NVA și a ținut Dacă acest lucru a exprimat un interes real sau acolo prelegeri aparent elaborate în București o critică îndrăzneață, rămâne deschis discuţiei. despre România și forțele sale armate (vezi În următoarele câteva săptămâni, colonelul ro- Anexa 6). mân a conferențiat la Colegiul politico-militar Prima prelegere a ținut-o Burbulea în au- din Berlin-Grünau, la Flotila a 6-a Dranske pe gust 1989 în cadrul Departamentului Politic Rügen, în Casa ­Armatei din Erfurt și la Centrul al Ministerului Apărării din Strausberg. No- de instruire din Delitzsch – întotdeauna cu 64 tele interne ale Administrației pentru legă- film color și fără a accepta întrebări. turi internaționale a Ministerului Apărării din RDG oferă o perspectivă brutală asupra des­ O relansare ulterioară a relațiilor fășurării evenimentului. Pentru a spori ­im­pac­tul la sfârșitul anilor ’80 – și sfârșitul ­prelegerii, Bucureștiul a oferit un nou film: „Prietenia vechilor tovarăși”65 dintre „Pentru independența națională, pace și liber- ­Honecker și Ceaușescu a devenit din ce în ce tate”, o lucrare de propagandă. „Filmul color mai strânsă, cu cât amândoi se îndepărtau de era complet nou (1989), actual, informativ”, se politica lui Gorbaciov. Honecker i-a acordat spunea într-o notă ministerială, „Persoana N. lui Ceaușescu la a 70-a aniversare, în 1988, Or- Ceaușescu și soția lui se bucurau de un loc cen- dinul Karl-Marx și a recunoscut astfel opoziția tral în film.”61 sa față de Perestroika sovietică.66 Honecker a Acest film a fost întotdeauna prezentat în participat, de asemenea, la Conferința Comi- cazărmi după prelegerile atașatului militar. tetului Consultativ Politic al statelor partici- MfNV a remarcat negativ, că atașatul militar pante la Pactul de la Varșovia, din iulie 1989, a respins strict, după discursul său în Depar- de la București. Reuniunea liderilor Blocului tamentul politic al Ministerului apărării din estic de la București a fost ultima în vechea RDG, să accepte întrebări din public: el nu a echipă. Semnele schimbării au stat ca Mene- avut „niciun mandat să facă acest lucru” și tekel* pe peretele sălii de conferințe. ­Honecker „filmul și prelegerea ar fi răspuns la toate în- și Ceaușescu nu au fost niciodată orbi, au văzut trebările.” În calitate de gazdă, generalul maior semnele vremurilor – și au vrut să împiedice Kush a adresat, de asemenea, câteva cuvinte căderea domniei lor. Astfel, „prietenia vechilor prietenoase de bun venit. Șeful Administrației tovarăși” a devenit, în cele din urmă, o legătu- principale politice, generalul colonel Brünner, ră politică strânsă. Honecker și Ceaușescu au ar fi fost deja în România, în 1988, și a adu- fost uniți în respingerea schimbărilor inițiate nat „impresii plăcute”. România nu ar fi „o țară de Mihail Gorbaciov, amândoi criticându-l pe săracă, acolo erau multe mașini”; România Gorbaciov deschis. ar fi „unul dintre puținele bastioane reale ale În 1989, Ceaușescu a mers pe o linie de socialismului”62. În opinia ofițerului politic su- con­fruntare deschisă împotriva guvernului perior al NVA, România sub Ceaușescu părea refor­mist de la Varșovia. El a cerut celorlalți să fie în continuare de încredere din punct de lideri de partid să împiedice Polonia să „intre vedere politic, spre deosebire de Polonia, Un- în mâinile unor cercuri reacționare”. Chiar și garia și Uniunea ­Sovietică. ­Honecker însuși credea că s-a mers prea depar- Oaspetele român a fost mai puțin interesat te. Ceaușescu a rămas singur împotriva condu- de politica sau ideologia mare. Ca de obicei, el se cerii poloneze. Istoricul Hermann Wentker a ocupa de problemele personale pe care le avea. declarat: „În ciuda tuturor simpatiilor pentru Chiar și în fața ofițerilor Ministerului Apărării cursul anti-reformă al dictatorului român, din RDG, el nu a putut să se abțină să nu facă conducerea RDG a văzut că formarea frontu- trimitere la posibila apropiată întoarcere a sa lui propus împotriva Poloniei nu a avut nicio acasă și la pensionare. Nota făcea trimitere la șansă de succes”67. În mod similar, Benno-Eide remarcile colonelului cu privire la „locația pa- Siebs a clarificat dilema, care se afla în spatele radisiacă a casei sale” și la „grădina mare de un apropierii lui Honecker de Ceaușescu: „Doar hectar”. Acest lucru l-a determinat pe genera- România, la fel de intransigentă, a exprimat lul-maior Kusch să întrebe, „dacă el ar putea să poziții similare. Cu toate acestea, acest lucru  Revista de istorie militară  11 nu a fost o alianță de renume internațional, ci bat tabăra și au permis astfel răsturnarea dicta- mai degrabă o povară suplimentară, astfel că torului – și l-au executat rapid. Note ale orga- nu s-a ajuns la o abordare comună a ambelor nismului militar est-german descriu un atașat state.”68 Istoricul Anneli Ute Gabanyi a văzut militar „afectat psihic și fizic”, dar cuprins de o „legătură specială a dogmaticilor” în cadrul agitaţie: „Situația este controlată de armată, Blocului estic, care, alături de Honecker și viața se normalizează. Există totuși comando- Ceaușescu, îl includea, de asemenea, pe cehul uri străine inamice, grupuri de diversioniști și Milos Jakes.69 de teroriști, care provoacă în continuu confrun- „Coaliția informală a radicalilor politici”70 tări armate. Armata va zdrobi aceste grupuri de la București și Berlinul de Est a încurajat și cu forța militară, însă vrea să împiedice vărsa- relațiile militare. În 1988, ministrul român al rea de sânge în rândul populației civile”. 74 apărării a vizitat din nou RDG-ul. Alături de Himera presupuselor comandouri străine generalul-colonel Vasile Milea a călătorit Ilie inamice, grupuri de diversioniști și de teroriști Ceaușescu. Fratele șefului de stat și de partid care operează în România, a fost una dintre a ocupat, ca general-locotenent, funcția unu- poveștile cu care forțele armate și persoane- ia din adjuncții ministrului apărării.71 Vizita le care au fost loiale fostului regim au vrut să obligatorie de răspuns nu a fost desfășurată sublinieze indispensabilitatea lor și să își con- de ministrul apărării din RDG, ci de șeful solideze poziția lor din perioada revoluționară. Administrației principale politice, generalul- În următoarele zile și luni, funcționarii Admi­ colonel Horst Brünner. În iulie 1989, genera- nistrației pentru legături internaționale s-au lul-colonel Horst Brünner a călătorit din nou informat din nou la ambasadă despre situația la București pentru discuții, după ce fusese din România. Este întotdeauna important să se deja oaspete acolo în 1988. Brünner a fost pri- informeze reciproc despre ultimele evoluții ale mit, de asemenea, de liderul de stat și de par- proceselor de schimbare a statului și forțelor tid, Ceaușescu. „Noua Germanie” a relatat în armate. În 1990, în ambele țări și în forțele lor 72 detaliu despre aceasta (vezi Anexa 7). armate nu a mai rămas efectiv nicio piatră în Documentele consemnează ultima vizită picioare. Potrivit atașatului militar, în Forțele a militarilor români în RDG la 2 noiembrie armate române au fost lăsați la vatră, până în 1989. Șeful apărării antiaeriene, generalul-co- martie 1990, 20 de generali, însă nu a fost in- lonel Mircea Mocanu, a purtat discuții cu șeful stalat niciun succesor. În general, președintele Forțelor aeriene/apărării antiaeriene din RDG. Iliescu deținea puțină autoritate, a relatat colo- La vremea respectivă, revoluția pașnică din nelul român.75 RDG îl îndepărtase deja din funcție pe liderul Partea română a depus eforturi intense, de stat și de partid Honecker, iar o săptămână în aprilie și mai 1990, pentru o vizită a nou- mai târziu a căzut Zidul Berlinului. Revoluția lui ministru al apărării și dezarmării, Rainer din România se lăsa așteptată, regimul lui ­Eppelmann, în România, care însă, probabil, Ceaușescu menținând puterea încă șapte săp- nu s-a materializat.76 În timpul scurtului său tămâni sub amenințarea armelor. mandat din 1990, Eppelmann a avut mai întâi La 22 decembrie 1989, Ceaușescu a fugit de-a face, mai mult decât suficient, cu refor- din București împreună cu soția și cu câteva ma, apoi cu desființarea Forțelor armate ale persoane loiale. La 25 decembrie, Ceaușeștii au RDG. Pentru o vizită la București nu a existat fost executați după un proces sumar. Mai puțin timp și cu siguranță nu era în fruntea listei de cunoscut este faptul că, la 28 decembrie, șeful priorități a lui Eppelmann. Administrației pentru legături internaționale al Ministerului apărării din RDG a vizitat am- Aliați la distanță basada română și atașatul militar și-a exprimat – atât geografic, cât și politic „atitudinea sa de solidaritate” și „respectul său În concluzie, trebuie reținut faptul că RDG pentru Armata României”.73 Este bine cunoscut și România au rămas, nominal, timp de pa- faptul că, în timpul revoltei populare împotriva tru decenii, aliați în cadrul Blocului estic, dar regimului Ceaușescu, Forțele armate au schim- aliați la distanță. Distanța nu s-a datorat numai 12  Revista de istorie militară  ­depărtării geografice, ci și diferențelor politi- ­Warschauer Pakt. Von der Gründung bis zum Zu- ce. România a mers, sub Nicolae Ceaușescu și sammenbruch 1955 bis 1991. Editată de Torsten chiar sub predecesorul său, pe propriul drum. Diedrich, Winfried Heinemann și Christian F. Traseul special românesc a transformat țara în ­Ostermann sub autoritatea MGFA, Berlin 2009 (= anii ’60 și ’70 într-un factor incert, care nu a Istoria militară a RDG, 16), p. 43-58; Andrzej Pac- fost luat în calcul de către Est și Vest. zkowski, Die Polnische Volksarmee im Warschau- În ciuda incertitudinilor politice, contac- er Pakt. În: Warschauer Pakt (Ibid. 3), p. 119-132; tele dintre forțele armate est-germane și cele Wanda Jarzabek, Die Volksrepublik Polen in den românești nu au eșuat niciodată, chiar și în politischen Strukturen des Warschauer Vertrags zu momente dificile. Cooperarea militară din- Zeiten der Entspannung und der „Ostpolitik”. În: tre „super-aliatul” sovietic și statul cel mai Warschauer Pakt (Ibid. 3), p. 133-148; Imre Okvath, încăpățânat al Blocului estic a continuat, de Die Integration der Ungarischen Volksarmee in den asemenea, la sfârșitul anilor ’60 și în anii ’70. Warschauer Pakt. În: Warschauer Pakt (Ibid. 3), p. În mod uimitor, întâlnirile bilaterale frecvente 175-184; Petre Opris, Armata română și manevrele ale miniștrilor apărării stau mărturie. În anii comune ale Pactului de la Varșovia. În: Warschauer ’80, Ceaușescu s-a apropiat din nou de Uniu- Pakt (Ibid. 3), p. 185-208; Carmen Rîjnoveanu, Ro- nea Sovietică și s-a supus din ce în ce mai mult mânia și reforma militarăa Pactului de la Varșovia disciplinei Alianței. Cooperarea dintre forțele între 1960 și 1970. În: Warschauer Pakt (Ibid. 3), p. armate românești și est-germane a crescut 209-224; Carmen Rîjnoveanu, Conferința pentru semnificativ, măsurabil datorită creșterii volu- securitate și cooperare în Europa – o tribună a po- mului financiar al livrărilor bilaterale de arma- liticii de securitate românești. În: Geschichte ohne mente și prin creșterea vizitelor ofițerilor la ni- Grenzen? Europäische Dimensionen der Militärges- vel de execuție. La sfârșitul anilor ’80, relațiile chichte vom 19. Jahrhundert bis heute. Editată de est-germano-române au cunoscut o renaștere, Jörg Echternkamp și Hans-Hubertus Mack sub au- favorizată de „Prietenia vechilor tovarăși” a lui toritatea Centrului pentru istorie militară și studii Honecker și Ceaușescu, care au fost uniți în sociale (ZMSBw), Berlin 2017, p. 79-88. respingerea lui Gorbaciov. Relațiile militare au 4 Die Streitkräfte der DDR und Polens in der înregistrat, de asemenea, la sfârșitul anilor ’80, Operationsplanung des Warschauer Paktes. Editat o înflorire târzie. În acest sens, relațiile milita- de Rüdiger Wenzke sub autoritatea MGFA, Pot- re, așa cum arată și exemplul est-germano-ro- sdam 2010 (= Potsdamer Schriften zur Militärges- mân, pot fi înțelese, de asemenea, ca o reflec- chichte, 12). tare a imaginii politice. 5 Die NVA und die Ungarische Volksarmee im Warschauer Pakt. Editat de Laszlo Veszpremy și Rü- Traducere din limba germană făcută diger Wenzke sub autoritatea MGFA, Potsdam 2011 de către Sorin-Vasile Negoiță (= Potsdamer Schriften zur Militärgeschichte, 15). 6 Zwischen Bündnistreue und staatlichen Eige- ninteressen. Die Streitkräfte der DDR und der CSSR NOTE 1968 bis 1990. Editat de Oliver Bange sub autorita- * Menetekel [menete:kəl] este un avertisment tea MGFA, Potsdam 2016 (= Potsdamer Schriften amenințător, un avertisment grav sau un semn de zur Militärgeschichte, 26). dezastru iminent. Termenul derivă dintr-un joc de 7 Rüdiger Wenzke, „Sozialistische Waffenbrü- cuvinte biblic în limba Akkadiană, despre care se der”? Über die Beziehungen der Nationalen Volksar- spune că Dumnezeu a transmis mesaj regelui Be- mee der DDR zu anderen Warschauer-Pakt-Arme- lšazar ca anunț al morții sale iminente și căderii en. În: Warschauer Pakt (Ibid. 3), p. 85-118. împărăției sale. https://de.wikipedia.org/wiki/Me- 8 Georg Herbsttritt, Entzweite Freunde. Rumä- netekel accesat la 23.07.2019. nien, die Securitate und die DDR-Staatssicherheit 1 Ostblock: Risse im Monolith. În: Revista Der 1950 bis 1989, Göttingen, 2016, p. 134. Spiegel, 1.4.1964, p. 83-84. 9 De exemplu Ingrid Muth, Die DDR-Außenpo- 2 Ibid., p. 83. litik 1949-1972. Inhalte, Strukturen, Mechanismen, 3 Spre exemplu Jordan Baev, Bulgarisch-sow- Berlin 2000 (=Forschungen zur DDR-Gesellschaft); jetische militärische Zusammenarbeit. În: Der Hermann Wentker, Außenpolitik in engen Grenzen.  Revista de istorie militară  13 Die DDR im internationalen System 1949-1989, 15 Hope Harisson, Driving the Soviets up the München 2007; Drei Jahrzehnte Außenpolitik der wall, Princeton/USA 2005, p. 143. DDR. Editat de Hans-Adolf Jacobsen, Gert Leptin, 16 A se vedea pentru detalii, Opriş, Armata româ- Ulrich Scheuner și Eberhard Schulz, München, nă și manevrele comune ale Pactului de la Varșovia Wien 1979; Benno-Eide Siebs, Die Außenpolitik der (Nota 3), Rîjnoveanu, România și reforma militară DDR 1976-1989. Strategien und Grenzen, Pader- în Pactul de la Varșovia (Ibid. 3); Rîjnoveanu, Scena born 1999; Joachim Scholtysek, Die Außenpolitik politicii de securitate românești (vezi Nota 3). der DDR, München 2003 (= Enciclopedia istoriei 17 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate româ­ ­- germane, 69). nești (vezi Nota 3), p. 80. 10 Despre desemnarea Moscovei și a Bonn-ului 18 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), ca „stele fixe” ale politicii externe a RDG încă din p. 134. 2004, Oliver Bange, Die Außenpolitik der DDR. Plä- 19 Ibid. și contemporan, așa cum am menționat doyer für ein vernachlässigtes Forschungsfeld. În: mai sus, Der Spiegel, 01.04.1964, (vezi Nota 1), Arhiva pentru istoria socială, 44, 2004, p. 492-500, p. 83-84. aici p. 499. 20 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate româ­ 11 Wentker, Außenpolitik in engen Grenzen (vezi nești (vezi Nota 3), p. 80. Nota 9). 21 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate româ­ 12 Erich Honecker, Moabiter Notizen, Berlin nești (vezi Nota 3), p. 82. 1994, p. 55-56. Honecker citează pe secretarul ge- 22 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate neral al CPUS, Leonid Brejnev, care i-a explicat la românești (vezi Nota 3), p. 82. Moscova la 28 iulie 1970 că „RDG nu poate exista 23 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), fără noi, fără Uniunea Sovietică, puterea și tăria ei. p. 142. [...] Existența RDG corespunde intereselor noastre, 24 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), intereselor tuturor statelor socialiste.” p. 142. 13 Ludolf Herbst analizează, în 1994, „dependența 25 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), sau interdependența” dintre cele două state și subli- p. 142. niază că RDG ar fi fost „mai dispensabil din punct de 26 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate româ­ vedere funcțional pentru interesele URSS, decât Re- nești (vezi Nota 3), p. 82. publica Federală ar fi fost pentru cele ale SUA”. Din 27 Rîjnoveanu, Scena politicii de securitate româ­ perspectiva URSS, consolidarea și perseverența sta- nești (vezi Nota 3), p. 82. tului RDG a avut „ceva voluntaristic”. Ludolf Herbst, 28 Christoph Royen, Osteuropäische Staaten. În: Abhängigkeit oder Interdependenz (Kommentar). În: Die DDR als Geschichte. Fragen – Hypothesen – Per- Drei Jahrzehnte Außenpolitik der DDR. Editată de spektiven. Editat de Jürgen Kocka și Martin Sabrow, Hans-Adolf Jacobsen, Gert Leptin, Ulrich Scheuner Berlin 1994, (= Studii contemporane, 2), p. 186-194, și Eberhard Schulz, München, Viena 1979, p. 599- aici p. 188. 619, aici p. 615. 29 În 2004, Oliver Bange ajunge la inima problemei Europäische Sicherheit erfordert Verzicht auf când explică „condiționalitatea specială a politicii Revangepolitik. În: Noua Germanie, 03.02.1967, externe a RDG – ca parte a unei națiuni divizate și p. 1. 30 dependentă economic, politic și militar de puterea Royen, Osteuropäische Staaten, (vezi Nota hegemonică a Pactului de la Varșovia”. Potrivit lui 28), p. 615. 31 Bange, această „condiționalitate” a făcut judecata is- Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), torică și abordarea cercetării, precum și efortul său p. 154. 32 „neapărat” mai complicat. Bange, Außenpolitik der MfS, ZAIG, 16.12.1971: Auskunft über einige DDR, p. 499 (vezi Nota 10). Aspekte der Innen- und Außenpolitik der Führung der 14 Hans-Joachim Spanger și Lothar Brock, Die Rumänischen Kommunistischen Partei (Informații beiden deutschen Staaten in der Dritten Welt. Die despre unele aspecte ale politicii interne și externe Entwicklungspolitik der DDR – eine Herausforde- ale conducerii Partidului Comunist Român), BStU, rung für die Bundesrepublik Deutschland, Opladen, MfS, ZAIG, 5483, citat după: Herbsttritt, Entzweite 1987, p. 183. Deja în 1976 Hans Siegfried Lamm și Freunde, p. 163. Siegfried Kupper, DDR und Dritte Welt, München, 33 Aici în detaliu studiul lui Christoph Nübel în Viena 1976 (= Politica și economia internațională, acest volum. 39), p. 41-42. 34 Bundesarchiv (Barch), DVW 1/6353, p. 3. 14  Revista de istorie militară  35 Ministrul forțelor armate din România către 51 MfNV, Șeful Administrației pentru legături ministrul apărării al RDG, 13.06.1972, BArch, DVW internaționale, 09.06.1981, BArch, DVW 1/167135. 1/26962, p. 46-48. 52 Ibid. 36 Acordul dintre Guvernele României și al RDG 53 MfNV, Programul pentru vizita unei delegații privind livrarea bilaterală a echipamentelor militare militare in România între 25.05-29.05.1982, BArch, 1959, 27.10.1958, BArch, DVW 1/53029. DVW 1/167135. 37 Acordul dintre Guvernele României și al RDG 54 MfNV, Raportul generalului de armată Ho- privind livrarea bilaterală a echipamentelor mili- ffmann privind ședeerea unei delegații militare tare între 1960 și 1965, 18.07.1958, BArch, DVW ­ofi­ciale a NVA în România, mai 1982, BArch, AZN 1/53030 și 53031. 32644, citat după Wenzke, Sozialistische Waffen- 38 Ibid. brüder? (vezi Nota 7), p. 106. 39 Acordul dintre Guvernele României și al RDG 55 MfNV, Șeful Admnistrației pentru cercetare, privind livrarea bilaterală a echipamentelor spe- 18.02.1983, BArch, DVW 1/167135. ciale între 1976 și 1980, 21.11.1975, BArch, DVW 56 MfS, HA I, 05.01.1984: Informații privind 1/53038. 40 Acordul dintre Guvernele României și al RDG Republica Socialistă România, BStU, MfS, ZAIG, privind livrarea bilaterală a echipamentelor spe- 14072 (atașat ca anexă). Primele indicii despre acest ciale între 1981 și 1985, 26.11.1981, BArch, DVW document, Erste Hinweise auf dieses Dokument an- 1/53047. terior în: Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 41 Acordul dintre Guvernele României și al RDG 8), p. 249. privind livrarea bilaterală a echipamentelor spe- 57 Ibid. ciale între 1986 și 1990, 7.11.1985, BArch, DVW 58 MfS, HA I, 05.01.1984: Informații privind 1/53052. Republica Socialistă România, BStU, MfS, ZAIG, 42 Noile tratate înlocuiesc termenul de „echipa- 14072, citat după Herbsttritt, Entzweite Freunde mente militare” de până atunci cu expresia tipică (Ibid. 8), p. 249. RDG „echipamente speciale”. Acordul dintre Gu- 59 Memo-urile Administrației pentru legătu­ vernele României și al RDG privind livrarea bilate- ri internaționale a Ministerului apărării al RDG, rală a echipamentelor speciale între 1976 și 1980, 10.04.1990 și 16.05.1990, BArch, DVW 1/42411, 21.11.1975, BArch, DVW 1/53038. p. 37-40. (În mod ciudat, Moscova nu a fost 43 Ibid. 44 menționată în această serie. Într-o altă conversație Acordul dintre Guvernele României și al RDG privind livrarea bilaterală a echipamentelor spe- se vorbea despre cinci atașați militari, al cincilea ar ciale între 1981 și 1985, 26.11.1981, BArch, DVW fi putut fi la Moscova.) 60 1/53047. Atașatul militar al României către șeful Admi­ 45 Acordul dintre Guvernele României și al RDG nistrației pentru legături internaționale a Minis- privind livrarea bilaterală a echipamentelor spe- terului apărării al RDG, 14.02.1985, BArch, DVW ciale între 1986 și 1990, 07.11.1985, BArch, DVW 1/42411, p. 99. 1/53052. 61 Memo-ul Administrației pentru legături inter­ 46 Memo-ul către adjunctul ministrului apă- na­ționale a Ministerului apărării al RDG, 17.08.1989, rării al României și șeful Statului Major Principal, BArch, DVW 1/42411, p. 132-133. 26.03.1981, BArch, DVW 1/167135. 62 Ibid. 47 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), 63 Ibid. p. 244. 64 Ibid., p. 131-137. 48 Prim-adjunctul ministrului apărării al Ro- 65 La fel ca Nota 47. mâniei și șeful Statului major General către ad- 66 Thomas Kunze, Nicolae Ceauşescu, Berlin, junctul ministrului apărării al RDG și șeful Statului Major General al NVA, 26.02.1981, BArch, DVW 2009, p. 352. 67 1/167135. Wentker, Außenpolitik in engen Grenzen, (vezi 49 Memo-ul către adjunctul minsitrului apă- Nota 9), p. 529-530. 68 rării al României și șeful Statului Major Principal, Siebs, Strategien und Grenzen (vezi Nota 9). 26.03.1981, BArch, DVW 1/167135. p. 352. 50 MfNV, Șeful Admnistrației pentru cercetare, 69 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), 12.06.1981, BArch, DVW 1/167135. p. 245.  Revista de istorie militară  15 70 Herbsttritt, Entzweite Freunde (vezi Nota 8), 73 Memo-ul Administrației pentru legături inter­­ p. 247. naționale a Ministerului apărării al RDG, 29.12. 1989, 71 Scrisoarea ministrului apărării al RDG către BArch, DVW 1/42411. 74 ministrul apărării al României, 15.01.1988 scrisoa- Ibid. 75 Memo-ul Administrației pentru legături inter­­ rea de răspuns, primită la 23.04.1988, BArch, DVW naționale a Ministerului apărării al RDG, 14. 03.1990, 1/167135. 72 BArch, DVW 1/42411. Discuții ulterioare indică sur- Nicolae Ceaușescu primește delegația milita- sele pentru 30 ianuarie 1990, 27 ­februarie, 13 martie, ră a RDG la București, Noua Germanie, 21.07.1989, 9 aprilie, 3 mai, 15 mai, 21 mai și 29 mai 1990. p. 5. 76 BArch, DVW 1/42411.

16  Revista de istorie militară  ANEXA 1

 Revista de istorie militară  17 ANEXA 2

Relațiile dintre RDG și România au fost consolidate în continuare

18  Revista de istorie militară  Președintele României începe astăzi o vizită de prietenie

 Revista de istorie militară  19 20  Revista de istorie militară  ANEXA 3

 Revista de istorie militară  21 ANEXA 4

22  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  23 ANEXA 5

24  Revista de istorie militară  ANEXA 6

 Revista de istorie militară  25 ANEXA 7

Nicolae Ceaușescu i-a primit astăzi pe oficialii militari ai RDG, Neues Deutschland, 1 iulie 1989

26  Revista de istorie militară  Relațiile România – Republica Democrată Germană și viziunea asupra Tratatului de la Varșovia. Aspecte privind întâlnirile oficiale româno-est-germane la nivelul miniștrilor apărării, 1955-1989

Dr. Manuel Stănescu

România – Germania Democrată. România, pe de altă parte, fiind lipsită de O relație dificilă o graniță directă cu Occidentul, a avut o mai mică importanță geostrategică. În consecință, Raporturile României cu Republica Demo- Hrușciov a dispus retragerea trupelor sovieti- crată Germană în perioada în care ambele au ce în 1958, perioadă în care urmărea o politică făcut parte din Tratatul de la Varșovia au stat de destindere față de occident. În același timp, sub semnul situației lor geopolitice și geostra- regimul de la București, condus de Gheorghe tegice, asemănătoare și diferite în egală măsu- Gheorghiu-Dej, a inițiat o politică de autono- ră. Atât România, cât și RDG au făcut parte, mie față de puterea hegemonă, teoretizată prin odată cu declanșarea războiului rece, din sfera ceea ce s-a numit „Declarația din aprilie 1964”. de influență constituită de Uniunea Sovietică Această atitudine de contestare (limitată) a în Europa de Est sub umbrela Tratatului de la hegemoniei sovietice și de colaborare cu țările Varșovia (din 1955) până la sfârșitul anilor ’80, occidentale a influențat relațiile politice și mi- când regimurile comuniste din Europa de Est litare dintre România și Uniunea Sovietică și, s-au prăbușit. 1 implicit, toate statele est-europene . Ea s-a În cadrul alianței însă, poziția lor geostra- bazat, așa cum arată istoricul american Denis tegică era diferită. Creat de sovietici din fosta Deletant, unul dintre cercetătorii occidentali regiune de ocupație, RDG se afla pe linia fron- cu o cunoaștere aprofundată a problemei, pe tului ideologic care despărțea „lagărul socia- list” de Occidentul organizat sub egida NATO. distincția făcută de liderii români între mode- În mod firesc, statul est-german a avut pentru lul sovietic de dezvoltare, pe care l-au păstrat Uniunea Sovietică o importanță politică și mi- intact, și Uniunea Sovietică, ca hegemon al 2 litară deosebită, fapt demonstrat și de impre- blocului est-european . sionantul arsenal militar menținut aici. Drept Cauzele care au generat politica de auto- urmare, Moscova a menținut un control foarte nomie a Bucureștiului în cadrul blocului euro- strict, ceea ce a oferit Berlinului un spațiu ex- pean și consecințele complexe pe plan intern trem de restrâns de manevră. Sprijinul acordat și internațional au făcut și fac obiectul unor de Uniunea Sovietică RDG-ului a avut și un dezbateri aprinse în mediul academic, din puternic substrat propagandistic, acesta ur- care nu lipsesc controversele3. Dacă din 1947 mând să fie o adevărată „vitrină a socialismu- (când regimul politic susținut de Moscova se lui”, succesele repurtate urmând să demonstre- întărește pe plan intern) și până în 1958 Româ- ze superioritatea orânduirii socialiste. nia era considerată una dintre cele mai fidele  Revista de istorie militară  27 ­executante ale directivelor politico-economico- ­niciodată luată în considerare, cel puțin din doctrinare venite de la răsărit (dovadă poziția punct de vedere oficial, de Nicolae Ceaușescu. Bucureștilor în crizele iugoslavă și maghiară), Această poziție în cadrul Tratatului a avut retragerea trupelor sovietice în august 1958 a repercusiuni și asupra relațiilor româno-est- fost semnalul pentru o foarte timidă la început germane, Berlinul fiind unul dintre fidelii Mos- detașare de puterea hegemonă. Desprinderea covei. Nu de puține ori Uniunea Sovietică fo- devine tot mai evidentă odată cu preluarea pu- losea R.D.G. pentru a promova unele proiecte terii de către Nicolae Ceaușescu după moartea de reorganizare a alianței. Comisia de Politică lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965) și Externă, de exemplu, a fost insistent cerută de atinge momentul culminant la sfârșitul anilor autoritățile din Berlinul de Est. Ele considerau ’60. Crizele internaționale din această perioa- că existența unui astfel de organism ar fi con- dă (sunt de amintit criza Berlinului din 1961 și tribuit la susținerea fără rezerve, de către cele- criza rachetelor din Cuba din 1962) au relevat, lalte țări membre ale Pactului de la Varșovia, a din perspectiva Moscovei, necesitatea sporirii poziției R.D.G. în problema relațiilor cu celălalt capacității de reacție a țărilor din blocul est-eu- stat german – Republica Federală Germania6. ropean în disputa cu NATO sau cu Republica La 13 ianuarie 1965, autoritățile est-germa- Populară Chineză, adversarul de dată recentă, ne au trimis o scrisoare țărilor partenere prin scopul urmărit fiind acela de a asigura un con- care propuneau ca pe ordinea de zi a ședinței trol mai eficient asupra aliaților. Comitetului Politic Consultativ, ce avea să se Uniunea Sovietică avea în vedere o modi- desfășoare peste o săptămână la Varșovia, ficare substanțială a organelor de conducere să figureze și problema înființării Comisi- din cadrul Tratatului de la Varșovia, care mer- ei de Politică Externă a Tratatului. Membrii geau de la elaborarea unor noi statute pentru delegației române (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Comitetul Politic Consultativ, pentru Forțele Ion ­Gheorghe Maurer, Corneliu Mănescu) au Armate Unite, pentru Consiliul Militar al refuzat categoric să discute această chestiu- Forțelor Armate Unite, până la crearea unor ne, obiecția formală fiind lipsa mandatului din noi structuri de conducere – Comisia de Po- țară. Acest gest a atras, în timpul conferinței de litică Externă, ca organ auxiliar al Comitetului la Varșovia (19-20 ianuarie 1965), reproșuri din Politic Consultativ, Secretariatul Unit, Comi- partea lui Walter Ulbricht, liderul est-german tetul Miniștrilor Apărării, Comitetul Tehnic criticând România pentru refuzul ei de a ac- Militar etc. România a fost singura țară care cepta crearea unui asemenea organism (conve- s-a opus constant propunerilor și proiectelor nit, de altfel, încă de la înființarea organizației). promovate de liderul alianței. Autoritățile de Leonid Brejnev a susținut poziția est-germană, la București doreau ca toate aceste structuri pe care o considera „utilă muncii noastre”7. În noi să nu reprezinte mijloace suplimentare, la pofida presiunilor conjugate sovieto-est-ger- îndemâna Moscovei, care să poată interveni în mane, România va refuza timp de aproape un viața politică românească4. deceniu să accepte crearea unui organism care Aceste dezbateri au fost deseori tensionate să coordoneze politica statelor membre ale și au creat o imagine de „rebel” statului român Tratatului de la Varșovia. în cadrul Tratatului de la Varșovia. Acest sta- Relațiile și așa tensionate dintre București tut a contribuit la marginalizarea și la (auto) și Berlin au fost agravate de stabilirea de relații excluderea României din procesul decizional diplomatice între România și Republica Fede- al Alianței. Cazul intervenției în Cehoslova- rală Germania, la 31 ianuarie 1967. Negocie- cia este sugestiv, România nefiind invitată la rile – demarate la cererea părții române – au pregătirile politice și militare din vara anului fost dificile prin prisma fidelității autorităților 1968. În aceste condiții, întrebarea lui Leonid vest-germane față de doctrina „Hallstein” (de- Ilici Brejnev adresată lui Nicolae Ceaușescu, în numită astfel după inițiatorul ei, secretarul timpul întâlnirii din mai 1970, dacă România de stat în MAE vest-german Walter Hallste- mai dorește sau nu să facă parte din Tratatul de in care, în numele pretenției guvernului RFG la Varșovia, era până la un punct îndreptățită5. de unic reprezentant al intereselor întregului Dar ieșirea din cadrul Tratatului nu a fost popor german, considera ca „act nepriete- 28  Revista de istorie militară  nesc” din partea unei țări recunoașterea RDG pus capăt stării de război conform dreptului ca stat)8. Profund nemulțumite de acest gest, internațional și „ar fi desființat baza legală care autoritățile est-germane au orchestrat o cam- permitea intervenția Uniunii Sovietice în țările panie de presă, prin care gestul românilor era Europei de Est”13. Insistența cu care Ceaușescu considerat o trădare a unui aliat și a unei pac- susținea că unificarea „nu este o chestiune pe tizări cu dușmanul9. Ea a culminat cu apariția care să o decidem noi, ci poporul german” și în oficiosul „Neues Deutchland” a unui articol, poziția oficială a României potrivit căreia era preluat apoi și de alte publicații, în care politi- o „greșeală” ca guvernul Germaniei de Vest să ca externă a României era criticată în termeni fie considerat „fascist”, au atras atacuri dure foarte duri10. Acest fapt a creat multă nervo- din partea Uniunii Sovietice și a aliaților săi cei zitate la București; la 3 februarie s-a întrunit mai fideli, în speță Republica Democrată Ger- Prezidiul Permanent (organism care înlocu- mană14. ise Biroul Politic), care a hotărât ca Ministe- Corneliu Mănescu, fost ministru de externe rul Afacerilor Externe să aducă la cunoștința al României în perioada 1961-1972, a recunos- ambasadorului est-german la București că cut, într-un interviu oferit după Revoluția din acțiunea presei est-germane reprezintă „un act 1989, relația dificilă cu Germania Democra- neprietenesc față de România și un amestec în tă. „Est-germanii ne-au făcut multe reproșuri treburile sale interne”11. În replică, s-a decis din momentul acordului de funcționare a ca presa centrală din România să publice un reprezentanțelor comerciale cu RFG. Îl infor- articol de răspuns, în care să fie abordată pe masem pe omologul meu est-german despre larg semnificația gestului din 31 ianuarie 1967. conținutul acordului, dar acesta voia să-i fie Mai mult, Prezidiul Permanent amenința cu transmis textul integral. Ceea ce n-am făcut. boicotarea consfătuirii Miniștrilor de Externe Dej considera nepotrivit acest lucru în relațiile ai țărilor membre ale Tratatului, programată unui stat. Nu eram în subordinea nimănui, vo- să înceapă la 7 februarie la Berlin12. În cele din iam să promovăm relații întemeiate pe egalitate urmă, prin intervenția sovieticilor, s-a ajuns la și respect reciproc, de ce să supunem aprobării un compromis. altui stat conținutul înțelegerilor noastre, dacă Sprijinul acordat de România ideii de reu- ele respectă principiile pe care le declaram pu- nificare a Germaniei era, de altfel, o constantă blic? Însă pe măsură ce avansam în relațiile cu a politicii sale externe. După ce și-a exprimat vest-germanii (și prima relație directă s-a de- opoziția față de construirea Zidului Berli- rulat la nivelul de delegații economice) aveam nului în 1961, România a refuzat să semneze de întâmpinat tot mai multe greutăți din par- orice decizie a Tratatului de la Varșovia care tea est-germanilor”15. Toate aceste tensiuni au consfințea separarea celor două țări sau care influențat schimburile de delegații politice și declara că Berlinul de Vest aparține teritoriului militare, care s-au menținut la un nivel mo- Germaniei de Est. Importanța unificării era le- dest. Mănescu se referă în amintirile sale și la gată de faptul că, în lipsa unui tratat de pace cu alte dificultăți în relația cu oficialii de la Ber- Germania după al Doilea Război Mondial, care lin: „Aceștia [est-germanii n.a.] aveau mereu ar fi pus capăt acestei divizări, Europa de Est tendința să-i acuze de fascism pe vest germani, se supunea încă prevederilor armistițiului de ca și cum s-ar fi făcut o alegere a oamenilor la Potsdam, care stipulau divizarea Germaniei înainte de împărțirea țării. Nu pe unități te- și acordarea drepturilor „țărilor învingătoare ritoriale s-ar fi făcut divizarea și ca o dovadă în cel de-al Doilea Război Mondial de a inter- a divergențelor între Marile Puteri, ci pe baza veni împotriva foștilor inamici”. Ceaușescu i-a apartenenței la fascism sau la comunism. Pe explicat personal lui Henry Kissinger, că in- mine m-au criticat că, într-un interviu publi- cluderea deciziilor de la Potsdam în articolul cat într-o revistă americană, am declarat că 53 al Cartei ONU nu a făcut altceva decât să guvernul Ludwig Erhard nu este un guvern fas- dea legitimitate amestecului Uniunii Sovietice cist. Erau mai catolici decât papa conducătorii „în treburile interne ale foștilor inamici”, pre- comuniști est-germani!”16. vedere căreia i se putea da „orice interpreta- Tensiunile dintre România și R.D.G. au re”. În schimb, reunificarea Germaniei ar fi continuat și după momentul ianuarie 1967. La  Revista de istorie militară  29 6 aprilie 1967, Ministerul Afacerilor Externe dit mai multă flexibilitate, renunțând la unele de la Berlin a înaintat ambasadorului român prevederi care blocaseră negocierile. Astfel, au un aide-memoire prin care cerea ca guvernul fost de acord să elimine sintagma „militarismul român să trimită o notă oficială guvernelor tu- și revanșismul vest-german”, precum și orice turor țărilor cu care întreținea relații, care să referire la acordurile de la Potsdam. La rândul conțină precizarea că stabilirea de raporturi ei, delegația română a acceptat unele formulări cu R.F. Germania s-a făcut fără recunoașterea propuse de est-germani, cum ar fi aceea a drep- pretenției acesteia de unic reprezentant al gu- tului internațional ca bază a raporturilor dintre vernului german. În plus, o asemenea poziție cele două state germane și a reușit să determi- trebuia să fie exprimată și printr-o declarație a ne o nouă formulare a articolului 9, referitoare Marii Adunări Naționale. Autoritățile est-ger- la statutul Berlinului. La 10 septembrie 1970, mane argumentau că un asemenea demers era Prezidiul Permanent a aprobat înțelegerile la cauzat de acțiunile guvernului vest-german, care s-a ajuns în privința tratatului de asistență care ar fi trimis misiunilor sale din străinăta- mutuală19. te o notă prin care își aroga dreptul de unic reprezentant al poporului german. Proble- mele au rămas în suspensie după ce agenda Întâlniri la nivelul miniștrilor apărării, internațională a fost ocupată de conflictul ara- 1955-1989 bo-israelian, care avea să dezvăluie, din nou, divergențe de opinii între România și întregul Relaxarea intervenită în relațiile bilatera- bloc estic17. le româno-est-germane de la începutul anilor În afara acestui context, o altă problemă ’70 s-a simțit imediat și în domeniul militar. în relațiile bilaterale româno-est-germane o Între 1970 și 1972, miniștrii apărării din cele constituia lipsa unui tratat de asistență mu- două țări s-au întâlnit de două ori, ceea ce a tuală. După integrarea forțată a României în dus la o intensificare a cooperării în domeniul sfera de influență sovietică s-au semnat tratate securității și apărării. de asistență mutuală cu țările Europei de est Între 3-10 septembrie 1970, la invitația aflate într-o postură similară. Asemenea docu- ministrului apărării din Republica Democrată mente au fost semnate cu Bulgaria (16 ianua- Germană, Heinz Hoffman, o delegație militară rie 1948), Ungaria (24 ianuarie 1948), Uniunea românească a vizitat, timp de o săptămână, di- Sovietică (2 februarie 1948), Cehoslovacia (18 ferite obiective militare, economice și istorice. iulie 1948) și Polonia (26 ianuarie 1949). Cu Din delegația condusă de generalul-locotenent R.D.G. nu a fost semnat un document asemă- Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, au fă- nător; în schimb, au fost semnate, cu prilejul cut parte (printre alții) generalul-locotenent vizitei la București a lui Walter Ulbricht, din Ion Coman, adjunctul ministrului Forțelor 20-22 octombrie 1951, atunci vicepreședinte Armate și secretar al Consiliului Politic Supe- al guvernului, o serie de aranjamente financi- rior, viceamiralul Grigore Marteș, comandan- are și culturale. Un singur tratat de asistență tul Ma­rinei Militare și generalul-maior ­Aurel mutuală a fost reînnoit la termenul stabilit: cel cu Cehoslovacia, cu ocazia vizitei lui ­Nicolae ­Niculescu, comandantul aviației militare. Dele­­­ Ceaușescu din 15-17 august 1968, cu doar gația a primit un mandat ferm în ceea ce pri­­ câteva zile înainte de invazia Trupelor Trata- vește afirmarea poziției României în materie tului de la Varșovia18. După consumarea „cri- de politică externă: „pentru întărirea păcii și zei cehoslovace”, România a purtat tratative securității pe continent are o însemnătate de- și a reînnoit tratatele de alianță în perioada osebită recunoașterea din punctul de vedere al 1970-1972. Cum era de așteptat, negocierile cu dreptului internațional a Republicii Democra- auto­ritățile est-germane au fost dificile, prin te Germane, stabilirea de relații normale între prisma problemelor ivite în relațiile bilaterale. și cu ambele state germane, crearea condițiilor În cadrul discuțiilor din septembrie 1970, de pentru participarea lor activă la normalizarea la București, diplomații est-germani au dove- situației din Europa”20. 30  Revista de istorie militară  Obiectivele vizitate de delegația militară jor al Diviziei 3 ­apărare antiaeriană, ­colonelul română au fost ample, de la unități și instituții Harry Hothmann, adjunct al șefului Secției le- militare la obiective industriale, agricole, turis- gături internaționale, colonelul Horst Beutling, tice și istorice: o unitate mecanizată din Dres- atașat aero și naval al R.D.G. în R.S.R., plus 4-5 da, o unitate de tancuri, o unitate de aviație din ofițeri însoțitori23. Cottbus, Academia militară „Engels” din Dres- Vizita a fost minuțios pregătită de autori­ da, Institutul pentru mecanizarea și automa- tățile române, care au dorit să ofere oaspeților tizarea conducerii trupelor din Dresda, o uni- est-germani o experiență asemănătoare cu cea tate a marinei militare pe coasta Mării Baltice, oferită delegației militare românești în 1970. unitatea de grăniceri de la Poarta Branden- Lozincile cu care delegația urma să fie întâm- burg. Cea de a șaptea și ultimă zi a vizitei a fost pinată la diferitele obiective ce urmau să fie vi- dedicată muzeului ridicat pe locul lagărului de zitate au fost redactate cu mare atenție. Au fost la Buchenwald. Delegația nu a fost primită de date indicații precise presei centrale, radioului Walter Ulbricht, gazdele invocând faptul că li- și televiziunii pentru reflectarea vizitei la pa- derul est-german era răcit și avea febră. Deși rametrii doriți de autorități. Ziarele au primit documentele din arhivele militare române nu teme distincte, pe zile. Întreaga delegație a fost dau alte detalii, senzația era mai degrabă a unei decorată cu medalia „Tudor Vladimirescu”, cla- evitări voite a delegației militare venită de la sa a II-a24. București21. Delegația a vizitat Academia Militară, uzi- Vizita a avut drept rezultat o relaxare evi- na de reparat avioane Bacău, Institutul tehnic dentă a relațiilor bilaterale, concretizate în sem- de cercetări științifice și proiectări al Minis- narea ulterioară a unor acorduri și convenții terului Forțelor Armate, centrul de instrucție în domeniul economico-militar. Astfel, în ia- al artileriei, uzina de autocamioane Brașov, nuarie 1971, la invitația ministrului apărării Școala de ofițeri activi de marină „Mircea cel est-german, Heinz Hoffmann, o delegație mi- Bătrân”. Un document esențial elaborat pe litară română, de această dată compusă din peri­oada vizitei se referă la stadiul relațiilor specialiști ai Direcției Generale a Înzestrării, a româno-est-germane. Una dintre prioritățile efectuat o vizită în Republica Democrată Ger- părții române era încheierea acordului de lun- mană, unde s-a semnat un acord privind cola- gă durată privind livrările reciproce de mărfuri borarea și cooperarea în producția de tehnică pe anii 1971-1975, care prevedea dezvoltarea militară. De asemenea, se avea în vedere și cre- relațiilor comerciale între cele două țări și re- area unei Comisii mixte româno-germane în glementarea livrărilor reciproce de armament domeniul producției de armament22. și produse speciale în perioada 1971-1975, pre- În 1972 România a preluat rolul de gazdă, cum și sporirea cu 70% a schimburilor comer- după o invitație formală a ministrului forțelor ciale dintre cele două țări, comparativ cu peri- armate. Vizita s-a desfășurat în perioada 17- oada 1966-1970. Se dorea adâncirea cooperării 22 aprilie 1972, iar din delegație au făcut parte în domeniul industriei optice, în fabricarea de personalități importante din cadrul sistemului mașini-unelte și a altor instalații. În privința militar est-german: ministrul apărării naționale, relațiilor internaționale, România se pronunța generalul de armată Heinz ­Hoffmann, amiralul pentru recunoașterea RDG, pentru promova- Waldemar Werner, adjunct al ministrului și rea unor relații normale între cele două state șeful serviciului central politic, generalul-loco- germane, precizându-se că „opinia publică din tenent Siegfried Weiss, adjunct al ministrului țara noastră salută tratativele la nivel guverna- pentru pregătirea militară, generalul-locote- mental dintre RDG și RFG”25. nent Herbert Scheibe, șeful secției Securității Spre deosebire de omologul său, Walter în cadrul Comitetului Central al Partidului Ulbricht (care nu a putut sau nu a dorit să se Socialist Unit German, generalul-maior Heinz întâlnească cu delegația militară română), Handke, comandant al Diviziei 11 ­mecanizate, ­N icolae Ceaușescu a avut o întâlnire oficială cu căpitan de rangul I Hanz Hoffmann, șeful Flo- delegația germană la 21 aprilie 1972, la care au tilei 1, colonelul Egon Grünler, șeful de stat ma- participat, printre alții, Ion Gheorghe Maurer  Revista de istorie militară  31 (președintele Consiliului de Miniștri), gene- câștigat experiență”. Ceaușescu a replicat: „este ralul de armată Ion Ioniță (ministrul Forțelor adevărat, dar dacă nu facem nimic, perioada ­Armate), Corneliu Mănescu (ministrul afaceri- aceasta se mărește”28. lor externe) și generalul colonel Ion Gheorghe Aceste întâlniri bilaterale cu caracter mi- (șeful Marelui Stat Major). La discuții a fost litar au pregătit terenul pentru o evoluție, să prezent și Hans Voss, ambasadorul Republicii spunem firească, a relațiilor dintre cele două Democrate Germane la București26. state. Câteva săptămâni mai târziu, la 12 mai Nicolae Ceaușescu a subliniat, în deschide- 1972, cu ocazia vizitei în România a lui Erich rea discuțiilor, că „este foarte bine că s-au reali- Honecker (noul lider comunist de la Berlin) zat aceste schimburi de delegații. Sigur, schimbul și Willy Stoph, președintele Consiliului de de experiență este foarte util. Noi considerăm că Miniștri, a fost semnat tratatul de asistență și între armatele noastre trebuie să se dezvolte mutuală, primul și singurul document de acest o colaborare strânsă, așa cum se dezvoltă cola- fel din istoria raporturilor româno-est-germa- borarea și în celelalte domenii de activitate. De- ne, cu o valabilitate de 20 de ani, despre care sigur, noi sperăm să nu fim nevoiți să acționeze am amintit. În domeniul militar cele două părți armatele; de aceea, depunem și eforturi pentru își luau angajamentul de a se sprijini reciproc realizarea securității în Europa, pentru destin- în cazul unui atac al unui stat sau al unui grup dere; dar, în același timp, trebuie să fim bine de state. Să precizăm că documentul negociat pregătiți”. Arătând că România făcea eforturi timp de trei ani a fost semnat într-un context considerabile pentru dezvoltarea sa economică de destindere a relațiilor Est-Vest, politică pur- („am fi putut face mai mult, dacă n-ar trebui tată cu predilecție de cancelarul vest-german să cheltuim atâta cu armata”), Ceaușescu sub- Willy Brandt, prin a sa Ostpolitik. linia interesul României pentru a se ajunge la Prin prisma acestui context, relațiile econo- „destindere și asigurarea securității europene”. mice și, în subsidiar, cele militare au cunoscut Plecând de aici, liderul de la București își mani- o altă dinamică în perioada deceniilor 7 și 8 ale festa speranța că „se poate realiza o colaborare secolului al XX-lea în comparație cu perioada mai largă chiar în domeniul tehnicii militare, 1955-1970, accentul fiind pus pe tehnologie. mai cu seamă că fiecare țară are nevoie de do- Astfel, în totalul schimburilor comerciale din tare și armamentul costă destul de scump. O perioada 1976-1980, ponderea mașinilor și colaborare, în această privință, poate ajuta la utilajelor a fost de 67%. În aceeași perioadă, soluționarea unor probleme și ușurarea sarcini- au fost semnate și s-au derulat un număr de lor economiilor naționale”27. 24 de acțiuni de cooperare și „specializare în Generalul Hoffman a amintit protocolul producție”. În cincinalul următor, 1981-1985, au de colaborare în domeniul „tehnico-științific” fost semnate alte 19 acorduri. Printre acțiunile deja semnat între cele două state, menționând derulate să amintim doar câteva: cooperarea că „în domeniul tehnic trebuie să colaborăm și specializarea în producția de transformatori mai mult […] Partidul nostru pretinde același de putere, separatori electrici de tip pantograf, lucru; așa că nu există piedici, în afară de slă- compresoare de aer pentru frână, locomotive biciunile subiective, pentru dezvoltarea colabo- Diesel hidraulice de 2400 cp, armături, utilaj rării”. Ceaușescu a fost de acord, considerând metalurgic, componente electronice active, că cele două țări pot produce împreună o serie lentile de ochelari29. În 1985, comisia mixtă de tipuri de armament, în special în domeniul identifica direcțiile de colaborare pentru- ur aviației, „pentru că avem interes să producem mătorul plan cincinal: programe în domeni- avioane de luptă”. Hoffman s-a declarat scep- ile mașini unelte și mașini pentru prelucrare, tic în privința aviației: „noi am încercat să mașini generale, mașini agricole și autovehi- construim un avion de luptă. A costat 6 mili- cule, industria chimică, construcții de mașini arde de mărci și în final avionul s-a prăbușit. grele și instalații30. De aceea am și renunțat. Este foarte dificil să A treia și ultimă întâlnire româno-est-ger- construiești un avion modern, când există un mană la nivelul miniștrilor apărării în perioada decalaj de 20-30 de ani, perioadă când nu s-a 1955-1989 a avut loc în mai 1982, tot în Româ- 32  Revista de istorie militară  nia. Din delegația est-germană au făcut parte Ceaușescu nu au coincis, iar problemele de or- Heinz Hoffmann, membru al Biroului Politic din strict militar nu au fost abordate. al C.C. al P.S.U.G., ministrul apărării naționale După ce a adresat mulțumiri pentru modul al R.D. Germane și conducătorul delegației; în care au fost primiți și s-a arătat „impresio- ­general-colonel Wolfgang Reinhold, locțiitor al nat” de rezultatele economice ale obiectivelor ministrului apărării naționale și comandant al vizitate și de „pregătirea și educația care se face aviației militare și al apărării antiaeriene; gene- tinerilor”, generalul Hoffmann a precizat că ral-locotenent Horst Bruner, locțiitor al șefului „situația internațională a evoluat de așa ma- Direcției principale politice a armatei; vicea- nieră că ne produce mari greutăți. Nu vorbesc miral Gustav Hesse, șef de stat major al ma- numai de situația încordată pe plan militar, rinei; general-locotenent Manfred Gehmert, dar vorbesc și de situația economică. Aproape comandant de regiune militară; general-loco- că nu ni se mai dau credite și trebuie să găsim o tenent profesor doctor Hans Rudolf Gestewitz, cale proprie să ieșim din situația aceasta. Par- șeful Academiei de medicină militară; general- tidul nostru a adoptat hotărâri în domeniul maior Heinrich Winkler, șeful Direcției relații economisirii energiei, economisirii materiilor internaționale și colonelul Joachim Schröter, prime, pentru a realiza o mai mare eficiență atașat militar aero și naval31. în muncă [...] Sigur, toate acestea cer eforturi Urmând scenariul vizitei precedente, gaz- și problema centrală o constituie conducerea. dele au avut grijă să organizeze un program Este nevoie de o conducere concretă, o condu- variat, care a inclus vizite la obiective militare cere la obiect. Cu declarații de ordin general nu (unitatea de aviație de la Mihail Kogălniceanu, mai poate fi condusă economia [...] Despre ar- Centrul de instrucție al trupelor chimice de mată ce să spun? Suntem obligați s-o moderni- la Câmpulung Muscel), obiective economice zăm. Și aici trebuie să facem economii. Ne-am (întreprinderea de avioane Craiova, șantierul luat angajamentul să reducem consumul de naval Mangalia, întreprinderea aeronautică carburanți cu 20%. Este foarte greu, pentru că Ghimbav) și turistice, sau, conform terminolo- totuși trebuie să asigurăm pregătirea”. În ciuda giei epocii, „cultural-artistice” (muzeul Deltei problemelor de ordin economic, Hoffmann se din Tulcea, Delta Dunării)32. arăta optimist: „Toate țările socialiste au par- La 28 mai 1982 delegația est-germană a fost curs un drum plin de succese, au realizat multe primită, din nou, de Nicolae Ceaușescu. Ală- lucruri de neînchipuit și noi suntem convinși turi de el au participat, tot pe formatul întâlnirii că vom învinge greutățile. Avem o clasă mun- anterioare, ministrul Apărării Naționale (gene- citoare bună, o intelectualitate bună, un partid ral-locotenent Constantin Olteanu), șeful Ma- puternic și vom învinge”34. relui Stat Major (general-colonel Vasile ­Milea), În alocuțiunea sa, după ce i-a înmâ- adjunctul ministrului Apărării Naționale (ge- nat generalului Hoffmann ordinul „Tudor neral-locotenent Victor Stănculescu) și secre- ­Vladimirescu” clasa I, Nicolae Ceaușescu s-a tarul adjunct al Consiliului Politic Superior al arătat „bucuros că și pe linie militară se dez- Armatei și șef al Direcției Organizatorice (ge- voltă colaborarea dintre noi”. A ținut să pre- neral-maior Ilie Ceaușescu, fratele dictatoru- cizeze că soluțiile luate în privința lipsurilor lui). Doi dintre cei prezenți, generalii Milea și economice constituie o „experiență foarte Stănculescu, vor fi în centrul evenimentelor în bună”, exprimându-și speranța „că și tovarășii timpul Revoluției din decembrie 198933. noștri au tras concluzia că mai au multe de Dacă vizita din 1972 s-a rezumat la doar făcut pentru a ajunge la reducerea cu 20% a o jumătate de oră, conform stenogramei consumului de carburanți”. „Sigur, problemele ședinței, de această dată discuțiile au fost mai eco­nomice internaționale, criza economică ne ample, rezultat al situației internaționale com- creea­ză și nouă o serie de greutăți, ca tuturor plexe, al crizei economice și al problemelor țărilor”, mărturisea Ceaușescu, adăugând: „În din ­interiorul „lagărului socialist”. În anumite trecut aveam părerea că criza economică nu privințe, pozițiile exprimate de Hoffmann și privește țările socialiste, că ea este specifică nu-  Revista de istorie militară  33 mai capitalismului. Acum mulți au renunțat cursa înarmărilor, că vrem să ajungem la la această concepție. Sunt încă multe lucruri înțelegeri. Noi am și spus că încă vom reflecta asupra cărora trebuie să avem o altă înțelegere dacă vom participa, dacă se va menține acest a problemelor. Totuși există o interdependență caracter”37. – politică și economică – în lume și ea nu poate Generalul Hoffmann nu s-a arătat întru to- fi ignorată”35. tul de acord cu poziția exprimată de Ceaușescu. Ceaușescu a abordat și crizele politice acu- Precizând că „nu doresc să merg cu trupele în te în acel moment în relațiile internaționale, Balcani. Avem destul de făcut cu potențialii sugerând că se recurge „prea ușor” la soluții adversari din Vest, unde este jumătate din militare. În opinia lui, „încordarea actuală în NATO”, el a adăugat: „tovarășe secretar general, relațiile internaționale este rezultatul ușurinței vă rog să mă iertați, dar anual au loc zeci de cu care s-a recurs la o serie de acțiuni militare demonstrații în jurul țărilor noastre. NATO își și ca să spun drept și de o parte și de alta – și de demonstrează politica sa militară și unitatea. țările imperialiste, dar și de țările socialiste [...] Și până acum am privit această acțiune mili- Și aici trebuie să înțelegem că pentru a asigura tară din Bulgaria ca o demonstrație a unității politica de destindere, a evita noi confruntări țărilor socialiste și nu ca o demonstrație de militare, un război, se cere – și de o parte și de forță”. În replică, Ceaușescu a respins acest alta – răspundere și prudență în întreprinde- punct de vedere, afirmând că „nu are nimic o rea diferitelor acțiuni”. demonstrație a unității țărilor socialiste cu o În privința cursei înarmărilor, liderul de demonstrație militară. Este adevărat că NATO la București s-a arătat la fel de tranșant: „deși face o serie de aplicații. Și țările socialiste fac. îmi este greu să vorbesc în fața militarilor, dar Dar NATO nu îi strânge pe cei din Vest să-i fiind și eu un activist care am lucrat și în ar- ducă, spre exemplu, în Turcia, ci cuprind forțe mată și sînt și comandant suprem, am dreptul care sunt în zona respectivă”38. să vorbesc mai deschis. Deci, trebuie totuși să O altă problemă abordată în cadrul discu­ punem capăt cursei înarmărilor. Dacă se va țiilor a fost cea a Poloniei. Generalul ­Hoffmann continua în ritmul actual, practic se va ajun- a mărturisit că „tovarășii polonezi ne fac greu­ ge – vrând, nevrând – la o explozie și socială, tăți din punct de vedere economic, dar și în dar și militară. În fond, criza economică de as- probleme de gândire”. Ceaușescu a apreciat, tăzi este nemijlocit legată de uriașele cheltuieli la rândul său, că înțelege problemele apărute militare”36. drept rezultat al vecinătății dintre cele două Nicolae Ceaușescu se arăta nemulțumit de țări, „dar Polonia ne-a creat și nouă probleme și tratativele de la Geneva: „lucrurile nu sunt prea tuturor țărilor socialiste. Polonezii înșiși doresc corecte. Se discută probleme care privesc Euro- menținerea conducerii militare pe o perioadă pa, fără europeni”. Nici activitățile Pactului de lungă. E greu de conceput cum se va desfășura la Varșovia nu erau pe placul acestuia: „în loc construcția socialistă în asemenea împrejurări. să ne gândim cum să facem să diminuăm în- Este de înțeles că fără masele populare nu se cordarea, ne gândim să facem, în octombrie, o poate vorbi de socialism”. Hoffmann s-a decla- mare demonstrație de forță în Bulgaria, unde rat de acord, adăugând: „nu se poate guverna trebuie să vină și R.D.G., Cehoslovacia, Unga- cu arme la nesfârșit”. Ceaușescu l-a rugat „să-i ria și mi se pare chiar și Polonia [...] Este vorba, spuneți tovarășului Honecker că și noi suntem deci, de o demonstrație inutilă, care nu ține de preocupați de situația din Polonia și dorim o pregătirea unei conlucrări în caz de apărare. În soluție politică în Polonia. [...] Noi înțelegem planurile existente ar fi un nonsens să luăm ar- că există activitatea cercurilor imperialiste matele germane, cehoslovace să vină în Balcani străine, că există activitatea Bisericii catolice, și să rămânem descoperiți în centrul Europei. a Vaticanului, dar unde este totuși activitatea Nu cred că este un comandant suprem așa fără comuniștilor. Noi am desfășurat activitatea și o înțelegere a problemelor militare. Deci, este în condiții ilegale. [...] Noi îi cunoaștem pe po- o simplă demonstrație de forță, inutilă, atunci lonezi. Am fost vecini cu ei, ca și dumneavoas- când facem atâtea declarații că vrem să oprim tră. Sigur, polonezii au un anumit fel de a fi, 34  Revista de istorie militară  dar nu poate fi totuși ignorat, nu poate să nu se 1965, București, 1998; Mihai Retegan, 1968. Din țină seama de specificul poporului polonez, de primăvară până-n toamnă, București, 1998; 4 problemele care îl preocupă”39. Petre Otu, op. cit., p. 20; general colonel (r) Această ultimă întâlnire româno-est-ger- dr. Constantin Olteanu, colonel (r) dr. Alesandru mană la nivelul miniștrilor apărării de la înce- Duțu, general maior (r) Constantin Antip, România și Tratatul de la Varșovia. Istoric. Mărturii. Docu- putul anilor ’80 dovedește că detaliile colabo- mente. Cronologie, București, Editura Pro Historia, rării militare trecuseră în plan secund, în fața 2005, p. 41-48. obstacolelor ridicate de criza economică, de 5 Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Co- escaladarea cursei înarmărilor și de proble- mitetul Central al Partidului Comunist Român (în mele de ordin intern apărute în rândul țărilor continuare A.N.I.C. , fond C.C. al P.C.R.), Cancela- socialiste și care aveau să se acutizeze spre rie, dosar 59/1970, pp. 5-27. sfârșitul deceniului. 6 Petre Otu, Dispute privind crearea Comisiei de Începute timid, apoi intrate într-un adevă- Politică Externă a Tratatului de la Varșovia, în „Re- rat „îngheț”, relațiile politico-economico-mi- vista de istorie militară”, nr. 5-6/2002, p. 43-47. 7 litare dintre România și Republica Democra- A.N.I.C. fond C.C. al P.C.R., Secția Relații Ex- terne, dosar nr. 5/1965, p. 125. tă Germană au cunoscut o certă relansare în 8 deceniile șapte și opt ale secolului trecut. În Referitor la stabilirea relațiilor diplomatice ro- mâno-vest-germane cf. Dumitru Preda (coordona- mod paradoxal, fidelitatea atât a lui Ceaușescu, tor), România – Republica Federală Germania, vol. cât și a lui Honecker pentru dogma marxistă I, Începutul relațiilor diplomatice 1966-1967, Editu- i-a apropiat în final pe cei doi, pe măsură ce ra Enciclopedică, București, 2009. „pericolul” reformelor lui Mihail Gorbaciov 9 A.N.I.C., fondul Comitetul pentru Presă și Ti- față de statu-quo-ul socialist devenea, în vi- părituri, dosar nr. 30/1967, pp. 63-65, 153. ziunea liderilor de la București și Berlin, tot 10 Ibidem. mai amenințător. Astfel, colaborarea dintre 11 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., dosar nr. 13/1967, România și Republica Democrată Germană f. 4-6. se va accentua odată cu declanșarea procese- 12 Petre Otu, op. cit., p. 21. 13 lor de „glasnost” și „perestroika”, Ceaușescu și Larry L. Watts, Ferește-mă, doamne, de prie- Honecker creând o alianță conservatoare care teni... Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu Ro- s-a opus ferm oricăror idei de modificare a pa- mânia, Editura Rao, București, 2011, pp. 296-297. 14 Ibidem, p. 297. radigmei socialiste, dar care s-a manifestat cu 15 Lavinia Betea, Convorbiri neterminate. Cor- predilecție în plan politic, nu în cel militar. neliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Editura Detaliile privind cooperarea militară din- Polirom, București, 2001, p. 163. tre cele două țări în perioada 1955-1989 vor 16 Ibidem, p. 161. ajunge în atenția cercetătorilor pe măsură ce 17 Petre Otu, op. cit., p. 22. documentele provenite din arhivele militare 18 Acest fapt a alimentat speculațiile potrivit că- române, aflate momentan sub incidența unor rora cele două țări, secondate de Iugoslavia, doreau restricții de ordin legislativ, devin accesibile. să reînființeze Mica Înțelegere, organizație regiona- lă defensivă ce a funcționat între 1921-1939. Petre Otu, op. cit., p. 22. 19 Petre Otu, op. cit., p. 23. 20 Arhivele Militare Naționale Române (în con- NOTE tinuare A.M.N.R.), fond Microfilme, rola II 3. 353, 1 Petre Otu, Relații politico-militare româno- cd. 5 și urm. est-germane în perioada 1965-1975, în Revista de 21 Ibidem. istorie militară nr. 1-2/2008, p. 19. 22 Petre Otu, op. cit., p. 23; A.N.I.C., fond C.C. al 2 Denis Deletant, România sub regimul comu- P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 123/1970, f. 52-53. nist, ediția a II-a revăzută, editor Romulus Rusan, în 23 A.N.M.R., fond Microfilme, rola II3.375, cd. românește de Delia Răzdulescu, Fundația Academia 11. Civică, București, 2006, p. 153. 24 Ibidem, cd. 16-18. 3 Dintre lucrările dedicate „disidenței” României 25 Ibidem, cd. 19 și urm. în cadrul blocului sovietic amintim: Stelian Tănase, 26 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., secția Relații Ex- Elite și societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948- terne, dosar nr. 29/1972, f.2.  Revista de istorie militară  35 27 Ibidem, f. 3-4. 33 Ibidem, f. 3 28 Ibidem, f. 6. 34 Ibidem, f. 4. 29 Ibidem, f. 15-17. 35 Ibidem, f. 5. 30 Ibidem, p. 16-17. 36 Ibidem, f. 6-7. 31 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., secția Relații Ex- 37 Ibidem, f. 9-10 terne, dosar nr. 69/1982, f. 18. 38 Ibidem, f. 10-11. 32 Ibidem, f. 15. 39 Ibidem, f. 11-13.

36  Revista de istorie militară  ANEXĂ

Walter Ulbricht şi oficiali români semnează declaraţia comună şi acordul România-R.D.G., 22 septembrie 1950. Fototeca online a comunismului românesc, GA086

Vizita oficială a liderilor de la Bucureşti în R.D.G., 24-29 aprilie 1957. În mijloc, Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Muncitoresc Român. Ultimul din stânga, Nicolae Ceauşescu. Fototeca online a comunismului românesc, E202

– I.G. Maurer, președintele Consiliului de Miniştri, alături de Kurt Schmücker, cancelarul Republicii Federale Germania, 1966. Fototeca online a comunismului românesc, A362

 Revista de istorie militară  37 Vizita oficială a ministrului de externe român, Corneliu Mănescu (centru), în Republica Federală Germania, 30 ianuarie – 3 februarie 1967. Fototeca online a comunismului românesc, CA049

Întâlnire Honecker – Ceauşescu, Bucureşti 4-6 februarie 1967. Fototeca online a comunismului românesc, LA397 38  Revista de istorie militară  Prima pagină a proiectului de program privind vizita delegaţiei militare est-germane, aprilie 1972. Arhivele Militare Naţionale Române

 Revista de istorie militară  39 Scrisoarea lui Walter Ulbrich către Nicolae Ceauşescu în care cere permisiunea pentru un concediu de tratament la institutul Ana Aslan, 18 ianuarie 1973. Arhivele Naţionale Istorice Centrale

40  Revista de istorie militară  Vizita lui Helmuth Schmidt, cancelarul Republicii Federale Germania, la Bucureşti. Aspect de la solemnitatea semnării declaraţiei comune, 7 ianuarie 1978. Fototeca online a comunismului românesc, BA245

Prima pagină a stenogramei întâlnirii lui Nicolae Ceauşescu cu delegaţia militară est-germană condusă de generalul Heinz Hoffmann, 28 mai 1982. Arhivele Naţionale Istorice Centrale

 Revista de istorie militară  41 Între obligațiile în cadrul Alianței și propriile interese. RDG, România și manevra „Frăția de arme ’70”

Dr. Christoph Nübel

În toamna anului 1970, Republica Demo- echipamente militare majore ale forțelor aliate, crată Germană (RDG) a fost scena unei mane- dar nici unul din România. De fapt, cele 57 au- vre la scară largă a Organizației Tratatului de tomobile românești transportate au contribuit la Varșovia (OTV), la care au participat în total prea puțin la impresia marțială, pe care mane- 72.000 de militari. „Frăția de arme ’70” a făcut vra a prezentat-o de altfel în raportări.2 parte dintr-o serie de manevre internaționale Acest exemplu arată că România a jucat ale OTV și a reunit pentru prima dată toate cele aparent un rol special în Alianța Estică. Chiar șapte Forțe armate ale Alianței pe câmpul de dacă a contribuit la activitățile militare ale luptă. În timpul manevrei, care a avut loc între OTV, aceasta a avut o reținere semnificativă. 12 și 18 octombrie 1970, ziarul special tipărit În același timp, efortul enorm, pe care DDR „Frăția de arme” a informat soldații despre ce l-a depus în contextul „Frăției de arme ’70”, a s-a întâmplat în cadrul exercițiului și a relatat demonstrat cât de mult manevrele de Berlinul în detaliu cu privire la interacțiunea armoni- de Est au fost considerate o dovadă că RDG a oasă a forțelor aliate. În preambul, „Frăția de crescut din punct de vedere politico-militar. arme” preciza că ar fi o fuziune a șapte ziare Statul est-german a vrut să se arate, la 25 de militare ale aliaților, printre care est-germanul ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război „Volksarmee” (Armata poporului) și românes- Mondial și la a 21-a aniversare de la înființarea cul „Apărarea Patriei”. El a subliniat caracterul sa, ca un membru cu drepturi depline al OTV.3 internațional al evenimentelor, apărând în toa- Alegerea numelui manevrei a trebuit să susțină te limbile naționale ale forțelor armate parti- această afirmație. Sub numele de „Frăția de cipante, inclusiv 300 de exemplare românești. arme” a fost înțeleasă comunitatea de apăra- În al treilea număr, el a relatat o conversație cu re internațională a statelor socialiste, care era locotenent-colonelul român Victor Lăcătușu. constituită în mod omogen din punct de vede- Acesta a comunicat că este dornic să partici- re ideologic, organizatoric și în ceea ce privește pe la această manevră și a subliniat „avanta- conducerea. Acesta nu se reflecta doar în uni- jul mare, […] de a lucra cu tovarășii armate- tatea politico-militară scontată a OTV, ci tre- lor fraterne”. Lucrarea a afirmat că discuția cu buia să se manifeste și în întâlnirile personale Lăcătușu a avut loc „în cadrul statului major al ale militarilor.4 „Frăția de arme” descria astfel trupelor de manevră românești”1. Aceasta era principiul fundamental al Alianței răsăritene. o formulare mascată, dar nu incorectă, deoare- Folosind ca exemplu manevra „Frăția de ce, în afară de un stat major (224 de persoane), arme ’70”, această lucrare examinează rolul po- România nu a trimis deloc trupe. În cele din litic al RDG și al României în Alianța estică. urmă, ziarul a susținut cu astfel de rapoarte „Frăția de arme ’70” constituie în mod special o prezență militară românească cuprinzătoa- un subiect de analiză, deoarece manevra a avut re, care de fapt nu exista. Observatori atenți loc într-o mică perioadă de liniște a conflictu- au remarcat acest lucru: numeroasele imagini lui est-vest. Tensiunile din perioada de vârf a ale ziarului aplicației au prezentat tot felul de Războiului Rece din 1962 erau încă ­vizibile, 42  Revista de istorie militară  dar prin tratatele încheiate între Vest și Est și al OTV și importanța statelor aliate. Armatele noua retorică de echilibrare a alianțelor, care est-germană și română s-au prezentat aliaților și-au găsit expresia în Raportul Harmel al lor și publicului în timpul manevrei, într-un Organizației Tratatului Atlanticului de Nord mod care corespundea propriei lor imagini și (NATO) în 1967 și Apelul de la Budapesta al așteptărilor celorlalți. OTV din 1969, s-a anunțat o fază a politicii de Plecând de la acest punct de pornire, sunt destindere. În același timp, România, cu politi- preluate două tendințe recente de cercetare. ca sa de suveranitate, pe care a urmărit-o de la Prima subliniază faptul că „Războiul Rece” a sfârșitul anilor ’50, se afla la un capăt de drum. fost un „război simulat” sau „război imaginar”.6 Fără a dori să renunțe la traiectul independenței Deci, el a avut loc – cel puțin în Europa – nu naționale, au fost necesare concesii politice și pe câmpul de luptă, ci în închipuirile contem- militare pentru a evita supărarea Uniunii So- poranilor și s-a manifestat sub forma unor vietice. În orice caz, România s-a îndepărtat de sentimente de amenințare, dar și în pregătirile RDG în 1967, când a stabilit relații diplomatice organizatorice pentru război.7 Numeroase lu- cu Republica Federală Germania fără o consul- crări subliniază cât de mult conflictul est-vest tare prealabilă. a influențat nu numai politica, ci și toate sferele Perioada din jurul anului 1970 a fost, prin vieții.8 Cu toate acestea, scopul militar principal urmare, o eră de ambivalențe, atât în ​​cadrul sis- al conflictului est-vest a fost scăpat din vedere.9 temelor de alianță, cât și în context inter-blo- Considerând manevrele ca o acțiune simboli- curi. Acesta poate fi examinat folosind exem- că în context militar, acestea fiind axate pe as- plul manevrei „Frăția de arme ’70”. Exercițiile pectele militare, lucrarea are la bază „războiul la scară largă nu numai că au servit scopuri imaginar”. În acest context, prima teză este că militare, dar au avut și o dimensiune politică. „Frăția de arme ’70” era prea importantă pen- „Frația de arme ’70” poate fi înțeleasă ca un tru ca factorii de decizie politică din Uniunea eveniment, în care alianța estică, constituită Sovietică și RDG să permită României să stea din tratate abstracte și forțele statelor indivi- deoparte. Cu o diplomație militară cuprinză- duale dislocate împrăștiat, s-a manifestat prin- toare au încercat să convingă țara să participe. tr-o punere în practică a unei acțiuni încărcată Contribuția militară mică a României a fost simbolic și parțial ritualică. Numeroasele mi- semnificativ îmbunătățită în raportări, pentru tinguri și „întâlniri”, raportările cuprinzătoare, a sublinia unitatea OTV și pentru a prezenta dar, de asemenea, acțiunile de luptă au arătat „Frăția de arme ’70” ca un succes. militarilor, spectatorilor și publicului din Vest A doua tendință de cercetare pune sub și de Est că alianța exista într-adevăr și era în semnul întrebării bipolaritatea conflictului situația de a acționa în comun. Est-Vest și scoate în relief limitele războiului Contactele dintre RDG și România, în rece. În schimb, sunt evidențiate procesele de contextul manevrei „Frăția de arme ’70”, pot fi schimb și contactele dintre blocuri. Istoricul remarcate cu abordarea histoire croisée*, care maghiar György Péteri se referă la permeabili- consideră armata ca „sistem interconectat”. tatea frontierei denumită la vremea respectivă Imaginile militare proprii și străine sau rutine- drept „Cortina de fier”, care semăna mai mult le nu au apărut într-un spațiu închis ermetic, cu o „Cortină de nailon”.10 În acest fel era vă- ci în interacțiune cu ceilalți5. Așa poate fi in- zută situația și de către statele mijlocii și mici, vocată „Frăția de arme ’70”, ca un exemplu fo- ale căror poziționări în relațiile internaționale losit pentru a măsura caracterul internațional erau determinate și de interesul propriu și care

* Histoire croisée (istoria interconectată) a fost elaborată de Bénédicte Zimmermann și Michael Werner (la EHESS din Paris). Este o abordare a istoriografiei multi-perspectivă a istoriei transnaționale inspirată de științele sociale franceze și bazată pe critica abordărilor comparative și orientate spre transfer. Pentru acestea a fost reprodusă o tăiere a priori a obiectelor lor de investigare. Aceasta creează conflicte cu direcțiile comparative ale istoriografiei transnaționale. Scopul este - ca și în cazul tuturor formelor istoriei globale sau al altor concepte istorice multiperspective - să depășească limitarea perspectivei asupra statului națiunii (ca în istoria națională).  Revista de istorie militară  43 au revenit chiar la constelațiile de dinainte de terizate de tensiuni considerabile, deoarece război. Conflictul est-vest rămâne aici un ca- pozițiile lor în politica externă și aliată erau dru important, dar nu mai este considerat uni- foarte diferite. RDG însăși s-a dezvoltat în ca- cul determinant al relațiilor internaționale. drul OTV ca „prim vasal” pentru sovietici.14 A Este într-adevăr incontestabil faptul că susținut pozițiile Moscovei și a urmat rareori Uniunea Sovietică a avut o „importanță sem- propria linie. Berlinul de Est dispunea doar de nificativă” din punct de vedere militar înca- un câmp de manevră îngust, care a fost stabilit drul Alianței. Statul Major General sovietic a între dependența sovietică, competiția germa- coordonat planurile de război ale Alianței.11 no-germană și întrebările interne.15 Domeniul Pozițiile decisive de conducere în Comanda- de politică externă deja limitat al RDG a fost mentul Suprem Unificat au fost ocupate de îngustat de ipoteca istorică a politicii național- ofițeri sovietici. Din acest motiv, OTV a fost pe socialiste de expansiune și război. Acțiunile bună dreptate descrisă ca fiind „un simplu braț solitare și inițiativele est-germane au fost, prin extins al Statului Major General sovietic”.12 Cu urmare, întotdeauna privite în blocul socialist toate acestea, Uniunea Sovietică nu și-a putut în mod suspicios. În același timp însă, RDG impune în mod direct interesele. Mai degra- a devenit deosebit de importantă în planifi- bă, aceasta a oferit în mod legal și simbolic carea militară sovietică datorită poziției sale organismului politic al alianței, reprezentat geopolitice. În cazul unui război în Europa de reuniunea liderilor de partid, precum și a Centrală, aceasta ar fi devenit zona centrală de miniștrilor de externe și de apărare, o structură desfășurare și operațională a Alianței Răsărite- care întărea suveranitatea statelor participante ne. Prin urmare, RDG a fost integrată profund și crea acestora posibilități de a-și urmări pro- în OTV. Armata Populară Națională (NVA) a priile interese. În organismele politice ale OTV fost clădită sub îndrumare sovietică și a deve- s-a ajuns în mod regulat la o înfruntare deci- nit o armată puternică în anii ’60. sivă pentru luarea deciziilor, în care Uniunea Politica RDG a fost în mare măsură deter- Sovietică se baza pe negocieri și compromisuri minată de faptul că existau două state germa- bilaterale.13 ne, care aparțineau totuși unor blocuri diferite. Pe baza acestor constatări, se poate afirma Republica Federală și RDG se raportau una ca a doua teză că „Frăția de arme ’70” a fost la cealaltă prin delimitare și concurență și, în un succes atât pentru RDG, cât și pentru Ro- acest fel, statul vest-german, cu politica sa de mânia. RDG a înregistrat participarea tuturor delegitimizare a RDG, a avut succes în politi- celor șapte aliați și s-a prezentat ca o forță mi- ca externă pentru o lungă perioadă. Acesta a litară cu drepturi depline a OTV, o alianță care pretins că reprezintă întreaga Germanie. Prin trebuia să-și apere propria securitate, conside- intermediul „Doctrinei Hallstein”, Republica rată mereu precară, împotriva Occidentului. În Federală a împiedicat Berlinul de Est să sta- schimb, România a reușit să-și mențină propria bilească relații diplomatice cu țări terțe, prin politică de a oferi doar o contribuție militară care a crescut importanța alianței socialiste minimă la OTV. Pentru a arăta acest lucru, tre- pentru RDG. Politica sa externă a fost carac- buie schițată mai întâi situația internațională a terizată axiomatic de eforturile depuse, de a fi RDG și României în 1970, și apoi să se analizeze recunoscută ca un stat suveran și de a reprima importanța manevrei „Frăția de arme 014670” influența Republicii Federale. și procesele politice de negociere asociate în România a urmat un curs politic complet cadrul Alianței estice. În final, va fi examinat diferit. Pentru observatorii vremii, părea a se rolul Forțelor armate române pe timpul mane- găsi „pe calea emancipării”.16 După o perioa- vrei, pentru a măsura ambivalența „Frăției de dă de legături strânse cu Uniunea Sovietică, arme” la fața locului. a început, la sfârșitul anilor 1950, să urmeze o politică de autonomie, fără a depăși totuși 1. RDG și România în Organizația Trata- complet cadrul sistemului aliat socialist. Mo- tului de la Varșovia tivele pentru acest lucru au fost complexe. Din Relațiile internaționale dintre RDG și punct de vedere economic, planurile inițiate România la sfârșitul anilor ’60 au fost carac- de Nikita S. Hrușciov, în 1961, în ­cadrul 44  Revista de istorie militară  ­Consi­­liului de Ajutor Economic Reciproc în incertitudine în mod deliberat conducerea (CAER) au amenințat politica de industrializa- RDG, chiar în ceea ce privește progresul ne- re a Bucureștiului. CAER prevedea, în primul gocierilor cu Republica Federală.22 Aceasta a rând, să facă România un furnizor de materii dus la formularea „Doctrinei Ulbricht”, numită prime pentru spațiul economic estic, în timp după șeful statului est-german Walter Ulbri- ce conducerea Partidului Comunist Român cht. Ea se opunea „Doctrinei Hallstein” și a fost (PCR), în frunte cu liderul Gheorghe Gheor- pusă în aplicare cu sprijinul Uniunii Sovietice ghiu-Dej, a urmărit un program ambițios de în Alianța estică. În principal, ea prevedea că industrializare și, având în vedere inițiativa celelalte state socialiste ar trebui să stabilească CAER, se temea de probleme economice se- relații diplomatice cu Republica Federală, nu- rioase. Mai mult, Gheorghiu-Dej a realizat că mai după ce Bonn recunoaște RDG. Această regimul și-ar putea dezvolta prestigiul național poziție a intrat și în discuțiile în desfășurare printr-o orientare antisovietică. Mulți români ale RDG cu Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia au susținut o politică națională, care și-a găsit și Ungaria asupra tratatelor bilaterale privind expresia în eliminarea limbii ruse ca obiect de prietenia, cooperarea și asistența reciprocă. studiu obligatoriu în școli sau prin redenumi- Deci, RDG a putut sărbători un succes în acest rea străzilor.17 În orice caz, liderul partidului domeniu. Finalizarea ultimului acord aflat în a fost sceptic față de politica anti-stalinistă a discuție cu România a reușit să se facă totuși lui Hrușciov.18 În cele din urmă au existat din abia în 1972, la cinci ani de la începerea nego- partea românilor serioase „preocupările de cierilor.23 securitate” pentru criza rachetelor din Berlin În timp ce România s-a grăbit înainte în și Cuba, arătând că politicile marilor puteri 1967, după consultări în cadrul alianței, Uni- ar putea duce la un război, în care ei nu ar fi unea Sovietică a încheiat, la 12 august 1970, vrut să se implice.19 Din acest motiv, România chiar înainte de începerea manevrei din RDG, a susținut o politică de dezarmare și relaxare.20 Tratatul de la Moscova cu Republica Federală Baza aspirațiilor românești de autonomie a Germană. El a reiterat status quo-ul teritori- fost întărită de înstrăinarea Chinei de URSS, al în Europa și a obligat părțile din tratat la o care a arătat că țările socialiste nu trebuiau să renunțare la violență. De fapt, s-a ajuns la o dis- acționeze neapărat împreună. Aceasta a legiti- pută, pe timpul conferințelor OTV de la Praga mat eforturile Bucureștiului de a obține o mai (30-31 octombrie 1969) și de la Moscova (3-4 mare independență față de Uniunea Sovietică. decembrie 1969), asupra politicii de destindere, După moartea lui Gheorghiu-Dej în 1965, în care au apărut în mod deschis diferitele inte- Nicolae Ceaușescu a continuat politica de rese ale statelor aliate. Discuțiile dintre Bonn și autonomie în calitate de secretar general al Moscova reprezentau un pericol, din perspec- PCR.21 Mai ales evenimentele de la sfârșitul tivă poloneză, deoarece problema de frontie- anilor ’60 au întărit statutul special al Româ- ră putea fi abordată, probabil, în detrimentul niei în Alianța estică. Ele au afectat poziția sa Varșoviei. Berlinul de Est se temea că rata de în OTV și chiar manevra „Frăția de arme ’70”. conciliere sovietică cu Germania Federală ar Inițial, Ceaușescu și-a intensificat contactele cu slăbi considerabil frontiera estică cu Germania țările occidentale, președinții Franței și SUA, de Vest și ar pune în umbră RDG-ul în viitor pe ­Charles de Gaulle și Richard Nixon, vizitând scena internațională.24 După finalizarea Trata- chiar țara. Motivul a fost că politica ambițioasă tului de la Moscova, Erich ­Honecker, secretar de industrializare depindea de sprijin occiden- al Consiliului Național de Apărare est-german, tal. În 1967, România a devenit primul stat al s-a plâns că, în ciuda apropierii dintre Germa- alianței socialiste care a stabilit relații politice nia Federală și URSS, RDG continua să aștepte cu Republica Federală, supărând astfel RDG. recunoașterea internațională deplină.25 Ne- Relația bilaterală a atins un nivel scăzut în ur- gocierile cu Bonn-ul au arătat că RDG dispu- mătorii câțiva ani. România, fiind poziționată, nea, de asemenea, de o poziție slabă în cadrul în orice caz pentru RDG, numai în a treia linie Alianței Estice și își putea realiza ideile politice a statelor socialiste, s-a întors împotriva inte- numai insuficient. Aceasta a crescut, din punct reselor principale ale Berlinului de Est și a lăsat de vedere al Berlinului de Est, necesitatea de a  Revista de istorie militară  45 consolida cooperarea militară cu Uniunea So- al OTV] mareșalul Greciko [Andrei A. Greciko], vietică, pentru a fi protejat cel puțin în acest nu este împotriva US [Uniunea Sovietică], este domeniu împotriva Occidentului.26 Puțin sur- vorba despre principiul socialist de cooperare”. 32 prinzător este totuși, că Ceaușescu a evaluat în După invadarea Republicii Cehoslovace, Ro- mod pozitiv tratatul la întâlnirea de la Mosco- mânia și-a confirmat reținerile împotriva unei va a Comitetului Politic Consultativ al OTV, de OTV conduse centralizat de către Moscova. la 20 august 1970, și a salutat faptul că el a adus În niciun caz nu voia să riște să aibă parte de o normalizare a relațiilor cu țările capitaliste soarta cehoslovacă având în vedere politica de occidentale.27 autonomie. Deoarece, din punct de vedere al Un alt punct de cotitură important în conducerii de la București, continuarea politi- relațiile Alianței socialiste l-a constituit criza cii de obstrucționare a Uniunii Sovietice făcea cehoslovacă din 1968. Cu câteva zile înainte de posibilă o invazie, a fost nevoie să se găsească invazia sovietică, Ceaușescu a vizitat Praga și un drum de mijloc între autonomie și invazie: a salutat în mod public politica de liberalizare în ceea ce privește reforma OTV, s-a urmărit a liderului partidului Alexander Dubcek, fără un curs mai conciliant, dar au persistat în pro- să împărtășească totuși obiectivele acesteia.28 blemele militare. Sfârșitul violent al încercării de a stabili un so- Pozițiile politice ale RDG și ale Români- cialism mai liberal în Blocul Estic a făcut clar ei erau în parte divergente. O criză gravă a faptul că Uniunea Sovietică nu a fost dispusă relațiilor bilaterale a fost declanșată în 1967 de să accepte o dezechilibrare a Alianței. Este dis- contactele diplomatice dintre Germania Fede- cutabil, dacă conducerea sovietică asigurată de rală și România. Acesta a afectat, de asemenea, către liderul de partid Leonid Brejnev a plani- problemele militare. Astfel, încheierea acordu- ficat de fapt o invazie în România.29 Cu toate lui de asistență între cele două țări a fost amâ- acestea, teama unei invazii sovietice a devenit nată până în 1972. Într-adevăr, relațiile milita- o trăsătură definitorie a politicii lui Ceaușescu re dintre Berlinul de Est și București au fost, în și și-a găsi expresia, spre exemplu, în crearea general, „în mod clar mai puțin strânse” decât „Gărzilor patriotice”, o miliție care a preluat între ceilalți aliați.33 În timp ce, spre exemplu, din acel moment sarcinile de apărare teritori- RDG a încheiat cu Ungaria 45 de acorduri bila- ală.30 terale privind cooperarea în domeniul militar, Ca urmare, reținerea României în cadrul cu România erau doar 26.34 Cu toate acestea, Alianței a continuat să crească. În orice caz, legăturile militare dintre cele două state nu la București domnea scepticismul, având în s-au rupt, nici chiar în timpul crizei din 1970. vedere obiectivele urmărite de Uniunea So- vietică încă de la mijlocul anilor ’60, anume de 2. Dimensiunile politice ale „Frăției de a dezvolta structurile OTV și de a consolida arme ’70” pe viitor, din punct de vedere militar și poli- Din punct de vedere politico-militar, anul tic, alianța prin dominația Moscovei.31 Într-o 1970 a marcat maturizarea RDG. Aceasta a conversație pe marginea manevrei „Furtună în fost însărcinată de către OTV să organizeze o octombrie” din 1965, ministrul apărării român manevră majoră pe teritoriul său în 1970. Deși Leontin Sălăjan a criticat puternic proiectul de instrucțiunile centrale au venit de la Moscova,35 reformă sovietic. Potrivit opiniei române, Co- ministrul apărării naționale, Heinz Hoffmann, mandamentul Suprem Unificat nu trebuia să a fost, în mod oficial, „Managerul” manevrei, fie un organism de conducere, ci unul de coo- răspunderea fiind a Berlinului de Est și a Mi- perare, a cărui președinție se schimba periodic nisterului Apărării Naționale de la Strausberg între statele participante. Măsurile de ordin (MfNV).36 Astfel, Armata populară națională militar, așa cum era prevăzut, trebuiau dispuse și forțele apărării teritoriale și de apărare civilă numai cu consimțământul guvernelor impli- ale RDG puteau dovedi că dispun de o mare cate. În prezența reprezentantului sovietic al forță militară și că RDG era un aliat cu greuta- Comandamentului Suprem Unificat, Sălăjan a te. MfNV a descris „Frăția de arme ’70” ca „un insistat asupra punctului de vedere românesc: punct principal în educarea și formarea per- „Nu avem nimic personal cu [comandantul-șef sonalului militar, precum și un test ­important 46  Revista de istorie militară  pentru puterea de luptă și capacitatea de pre- de existență, că ar fi „capabil” să „participe cu gătire pentru luptă a forțelor armate ale Pactu- succes la cooperarea militară în cadrul coaliției lui de la Varșovia”. 37 la un nivel tot mai mare”.40 Biroul Politic al Partidului Unității Socialis- Având în vedere această importanță sim- te din Germania, care a stabilit cadrul politic bolică, a fost extrem de important pentru Uni- și ideologic al concepției manevrei, a sublini- unea Sovietică și RDG să încurajeze toți aliații at importanța acesteia în aprilie 1970: „Pentru să participe. România s-a dovedit a fi încă din prima dată de la înființarea Tratatului de la anii precedenți un partener dificil. Aceasta Varșovia” fuseseră „implicate împreună” la o a respins exerciții pe propriul său teritoriu, manevră forțele armate bulgare, est-germane, pentru că se temea că forța armată dislocată poloneze, cehe și ungare, precum și din armata pentru manevre ar putea fi folosită pentru o sovietică. România nu a putut fi încă planifi- invazie surprinzătoare și pentru schimbarea cată, din cauza angajamentului lipsă de până regimului. S-a insistat asupra faptului că pen- atunci. Numele de „Frăția de arme ’70”, deja fi- tru executarea manevrelor ar fi necesare acor- xat în aprilie 1970, a creat șansa, pentru prima duri bilaterale, pentru a avea certitudine juri- dată, de a reuni toate armatele aliate, cu ocazia dică – o noutate în OTV.41 Această solicitare unui exercițiu, la o responsabilitate, pentru că s-a lovit de respingerea vehementă a sovieti- acesta a subliniat dimensiunea simbolică re- cilor și poate fi văzută ca o strategie de justifi- marcabilă a exercițiului. El nu trebuia numai care pentru a evita, cu ajutorul unui argument să demonstreze „pregătire de luptă”, „măiestria legal, pericolul unei operațiuni militare îm- în stăpânirea sistemelor de armamente mo- potriva conducerii partidului de la București. derne” și remarcabila „conducere socialistă a După 1968, erau pregătiți să execute cel mult trupelor”, ci să accentueze în plan ideologic, exerciții de stat major în România. De aseme- „prietenia și frăția de arme” în cadrul Alianței. nea, Bucureștiul s-a retras, în mare parte, din Aceste intenții au sintetizat motto-ul mane- exercițiile desfășurate în afara granițelor sale vrei, care a fost difuzat, în octombrie 1970, pe de stat.42 În plus, conducerea română a parti- bannere și pancarte, în zonele de desfășurare dului a refuzat să-și subordoneze forțele sale a exercițiului: „Frați de clasă – Frați de arme armate comenzii străine.43 Deci, a fost complet – invincibili împreună! Nicio șansă pentru neclar în ce măsură România s-ar fi implicat, în inamic!”38 viitor, în activitatea intensă de manevre a OTV. În numeroase declarații s-a subliniat că ma- Faptul că principiul propagandistic „Frăția de nevra a avut loc în „Anul aniversării a 100 de arme” a devenit numele manevrei i-ar fi sporit ani de la nașterea lui V.I. Lenin și a 150 de ani rezervele. de la nașterea lui Friedrich Engels”. În scrierile Cu toate acestea, pentru Moscova, erau lor, amândoi au subliniat importanța armatei și multe în joc în chestiunea manevrei. Așadar, Lenin chiar s-a referit la înarmarea poporului nu era aplicabil numai pentru primatul po- ca o condiție sine qua non a regimului socialist. litic și militar în cadrul OTV, ci trebuia, de În conformitate cu aceasta, organizatorii au asemenea, să demonstreze unitatea alianței în sperat să poată realiza prin această manevră, interiorul și în afara acesteia. Acest lucru era „teoria marxist-leninistă de apărare a patriei”.39 important pentru a putea coordona politica În anul 1970 însă, puteau fi sărbătorite și mai de destindere crescută și pentru a obține prin multe aniversări. Ministrul apărării Hoffmann unitate o bună bază de negociere cu Occiden- a amintit, într-un articol pentru ziarul de par- tul. Din acest motiv, s-a ajuns la multe întâlniri tid „Noua Germanie”, care a fost publicat cu sovieto-române în anii 1969/70. În septem- puțin timp înainte de începerea manevrei, de brie 1969, generalul Ion Gheorghe, ministrul cea de-a 15-a aniversare a OTV. În acest timp, adjunct al apărării, s-a întâlnit la Moscova cu aceasta s-a transformat într-o alianță puterni- șeful Statului Major al OTV, generalul Serghei că și într-un „adevărat apărător și susținător M. Štemenko. Gheorghe a reiterat necesitatea al problemelor de viață ale popoarelor din Eu- unor tratate bilaterale, care să reglementeze ropa și al întregii omeniri iubitoare de pace.” modalitățile de desfășurare a manevrelor și a RDG-ului i se va arăta în cel de-al 21-lea an informat că nu vor mai exista aplicații cu ­trupe  Revista de istorie militară  47 în România și că, în 1970, ar avea loc doar un deschis pe români de politica ambiguă: în timp exercițiu de stat major. Pe de altă parte, Šte- ce aceștia au acceptat aparent toate deciziile, menko a subliniat problemele care decurg din nu le-au conferit nicio aplicabilitate. Statele această abordare. Astfel, alți aliați ar putea cri- arabe tocmai ar fi suferit o înfrângere împotri- tica poziția aparent privilegiată a României în va Israelului, deoarece nu ar fi efectuat nicio cadrul Alianței. Această observație conduce la manevră comună. În cele din urmă, după cum concluzia că, aparent, nu toate statele salutau a sugerat Brejnev, România ar slăbi OTV. Dacă manevrele costisitoare din țara lor. Cu toate vor să părăsească Alianța, ar trebui să spună acestea, din punctul de vedere al lui Štemen- asta în mod deschis.49 ko cântărea mai mult un alt argument: calea Având în vedere importanța pe care o specială a României în problema manevre- sovieticii o acordă OTV, aceasta nu trebu- lor ar putea da naștere unor speculații publi- ia înțeleasă ca o invitație la renunțare, ci ca o ce despre diferențe serioase în cadrul OTV. amenințare. Conducerea de la București știa ­Gheorghe a concluzionat din aceste observații că, prin urmare, era necesar un echilibru, care, că participarea României la OTV ar fi aparent pe de o parte, permitea punerea în aplicare a o „chestiune de prestigiu”, atât pe plan intern, intereselor românești și, pe de altă parte, făcea cât și pe plan extern.44 concesii suficiente URSS în cadrul alianței so- Preocupările sovietice nu erau neîntemeia- cialiste. În acest sens s-a exprimat în mod clar te, pentru că ştirea despre obstrucțiile româ­ și premierul român, Ion Gheorghe ­Maurer, nești în cadrul Blocului socialist a ajuns, de către ambasadorul SUA la București, Leonard asemenea, în Occident. Aceasta se referea, C. Meekert. România nu a putut refuza în printre altele, la probleme de politică externă mod clar manevrele OTV pe propriul terito- sau economice, dar și la problema participă- riu, deoarece acest lucru ar fi „provocat prea rii românești la exerciții militare. Serviciul multă agitație”. MfS, care a adunat informații de informații american a avut la dispoziție despre această conversație, a concluzionat că informații privind atitudinea disidentă a Ro- „România trebuie să joace un rol mai activ în mâniei.45 Ministerul de Securitate est-german activitățile militare ale Pactului de la Varșovia, (MfS) a fost conștient că un discurs al premie- chiar dacă nu vrea”. 50 Se pare că presiunea rului polonez Józef Cyrankiewicz a fost discutat asupra României a devenit prea mare, așa că în organismele NATO. Cyrankiewicz a criticat a trebuit să renunțe la atitudinea sa fermă. De atitudinea de refuz românească în chestiunea asemenea, ziarul vest-german „der Spiegel” manevrelor drept „problematică și mai puțin (Oglinda) a speculat, că România abia dacă ar receptivă” și a subliniat că statele socialiste ar putea „scăpa de obligațiile Pactului”.51 O par- fi „hotărâte” „să spargă” această poziție.46 Chiar ticipare la manevre în afara frontierelor sale a și presa occidentală a relatat disputele interne fost, așa cum susținea MfS, o „alternativă”, pe ale OTV.47 care „România o poate accepta, fără a-și nega În 1970, Uniunea Sovietică și-a înăsprit to- poziția sa asupra suveranității statelor în mod nul. Agenția Centrală de Informații a Statelor individual în cadrul Blocului”.52 Unite (CIA) a constatat chiar că există un ve- De fapt, Uniunea Sovietică a pregătit tot ce ritabil „război al nervilor ar fi dus de Moscova era necesar în perioada premergătoare mane- împotriva Bucureștiului”. Observatorii au pre- vrei „Frăția de arme ’70”, ca să se asigure de par- supus că activitățile de manevră intensificată ticiparea trupelor române. La începutul lunii ale trupelor sovietice și aliate au fost, de ase- martie 1970 a avut loc o întâlnire între o grupă menea, un mesaj pentru România, mai ales că condusă de ministrul român al apărării, Ion Radio Moscova a relatat despre acestea, ​​într- Ioniță, și comanda supremă a Forțelor Armate un mod remarcabil de detaliat, în limba româ- Unite, Ivan I. Iakubovski și Štemenko, la Mos- nă.48 Conducerea sovietică a cerut României să cova, care s-a concentrat din nou pe chestiuni renunțe la problemele legate de manevre. La legate de manevre. Aici, delegația română a o întrevedere a lui Ceaușescu cu conducerea trebuit să asculte acuzații grave. Solicitarea ro- Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, între mânească referitoare la acordurile bilaterale ar 18 și 19 mai 1970, la Moscova, Brejnev a acuzat fi inutilă, deoarece statutul ­Comandamentului 48  Revista de istorie militară  Suprem Unificat adoptat în 1969 permitea ast- Varșovia”. 57 Cu toate acestea, românii nu au fel de manevre. De fapt, articolele 10, 11 și 25 fost convinși de astfel de cuvinte calde, ast- ofereau Comandamentului posibilități extinse. fel că Moscova a intervenit din nou la nivelul Astfel, comandantul-șef era autorizat să între- Alianței. Pe 12 septembrie 1970, Štemenko a prindă măsuri pentru a spori capacitatea de confirmat scrisoarea de invitație adresată de luptă a forțelor armate aliate.53 Generalii sovie- Hoffmann miniștrilor apărării din cadrul OTV tici au reclamat în mod explicit, că documente pentru „Frăția de arme ’70”. Într-o anexă, el a ale OTV, inclusiv importantul Protocol privind solicitat în mod expres, ca ministrul apărării dezvoltarea viitoare a forțelor armate până în Ioniță să fie invitat „din nou”. Aici scria: „Statele 1975, nu ar fi fost prelucrate de România. De majore și trupele Forțelor armate ale Republicii asemenea, au criticat Forțele armate române, Socialiste România vor fi incluse în planul ma- că, în 1969, au stat departe de manevra din nevrei după primirea consimțământului lor”. 58 Ungaria și voiau să evite și marea manevră din RDG în 1970.54 3. „Frăția de arme ’70”: Trupele române Este neclar, când a decis exact conducerea în RDG românească, în fața presiunii Moscovei, să tri- În cele din urmă, România a fost de acord mită trupe în RDG. În aprobarea planurilor să participe la această manevră. Ca și atitu- est-germane pentru „Frăția de arme ’70”, pe dinea sa în ansamblu în cadrul OTV, angaja- care Iakubovski le-a returnat ușor modifica- mentul României în aplicația „Frăția de arme te Ministerului Apărării Naționale german la ’70” a avut un caracter de compromis. Deși nu sfârșitul anului 1969, lipseau Forțele armate s-a putut evita exercițiul, au trimis doar părți române.55 Chiar și în septembrie 1970, cu o mici de unități. Bucureștiul a trimis, în cele din lună înainte de începerea manevrei, participa- urmă, statul major restrâns al unei divizii de rea României nu era încă stabilită. De aseme- tancuri cu 224 de oameni. Aceasta a reprezen- nea, pe timpul vizitei la nivel înalt în RDG a tat doar 0,3% din trupele de manevră, din care delegației militare române, condusă de minis- RDG a oferit circa 60%, iar URSS 17%.59 Pe trul apărării Ioniță, între 3 și 10 septembrie, nu timpul desfășurării manevrelor, a devenit evi- părea să se fi ajuns la un acord final. Invitația dent că relația dintre România și ceilalți aliați a din partea RDG venise în aprilie.56 Nu este clar fost marcată de ambivalențe. dacă se intenționa să-i convingă pe români Aceasta a început deja odată cu intrarea să participe la manevră, deoarece vizitele re- forțelor armate aliate în RDG. La punctele ciproce la acest nivel erau obișnuite printre de trecere a frontierei au fost înființate comi- aliați. Este posibil să fi dorit, de asemenea, să tete de întâmpinare a trupelor. Deși românii se dea un nou impuls negocierilor neîncheiate renunțaseră în mod expres la o astfel de cere- privind Tratatul bilateral de prietenie. monie, s-au întâlnit la frontiera germano-ce- Cu toate acestea, a fost deosebit de im- hoslovacă de la Zinnwald cu un comitet de pri- portant pentru ministrul apărării Hoffmann mire format din oficiali de partid și populație. să evidențieze, pe timpul vizitei, importanța Surprins, comandantul român, un colonel, a OTV. La despărțirea de delegația română, el fost forțat să adreseze câteva cuvinte adunării. a menționat „unanimitatea” în cadrul Alianței El a subliniat că s-au aliniat „pentru a asigu- răsăritene – cuvinte, care vizau, pe de o par- ra pacea mondială” și au apreciat „germanii te, supremația URSS și trebuiau să sublinieze ca un popor de oameni muncitori”. Aparent, că RDG era ferm de partea acesteia. Pe de altă cuvintele nu au fost apreciate pretutindeni. parte, acest lucru ar fi putut fi, de asemenea, Ofițeri ai NVA au judecat că, „în mod delibe- un apel adresat vizitatorilor români, de a arăta rat”, colonelul a ales să nu folosească „astfel de în acel moment o atitudine mai conciliantă în concepte ca frăția de arme, RDG și prietenia cadrul OTV. În orice caz, Hoffmann a comple- cu Uniunea Sovietică” – cuvinte care, în RDG, tat manuscrisul declarației cu un toast (scris aparțineau unui vocabular politic standard al de mână), care trebuia să fie închinat pentru alianței.60 Acest tablou asupra opiniei generale „întărirea unității și coerenței alianței noas- creionat de MfS arată că militarii est-germani tre socialiste pentru apărare – Tratatul de la erau conștienți de poziția rezervată a României  Revista de istorie militară  49 în cadrul alianței și că erau capabili de a inter- o petrecere în zona Frankfurt/Oder, o ceremo- preta chiar și nuanțe mai fine ale discursurilor. nie de depunere de coroane pentru victimele Acest lucru este confirmat și de alte opinii adu- fascismului, balul manevrei și marșul priete- nate de MfS în rândul angajaților NVA, care niei cu trupele germane, sovietice și maghiare. au considerat „un mare succes pentru noi” că Au vizitat Escadronul 3 de vânătoare și au fost „Armata populară română participă la aceas- prezenți la celebrarea celei de-a 21-a aniversări tă manevră”. Manevra, continuă raportul, a înființării RDG. Într-o listă a evenimentelor de­monstrează „unitatea și coerența statelor politice ale Districtului Militar V, delegația ro- socia­liste”. 61 mână a fost, cu toate acestea, tăiată ulterior de Conducerea manevrei a pus în scenă „Frăția la unele reuniuni ale comandanților, lucrători- de arme ’70” ca o manifestare a unității. În ar- lor politici și a celor mai buni participanți, ceea ticole detaliate ziarul militar al NVA „Volk- ce, probabil, poate fi interpretată ca o indicație sarmee” a oferit portretele forțelor armate ale a regimului român.67 statelor aliate. În partea referitoare la Armata De o importanță deosebită a fost vizita populară română, acesta a lăudat istoria luptei conducătorului manevrei, ministrul apără- antifasciste a trupelor românești în anii 1944- rii Hoffmann și a comandantului șef al OTV, 1945, care a fost denumită drept momentul ­Iakubovski, pe 10 octombrie 1970, la Statul nașterii acestora. Această luptă a justificat major românesc în Lieberose. Ei au fost însoțiți „strânsa alianță de clase și de arme cu Uniu- de câte cinci militari din categoriile soldați, nea Sovietică”. În cadrul OTV, Forțele armate subofițeri și ofițeri ai celorlalte șase state parti- române s-au „dezvoltat într-o armată moder- cipante.68 Aceste „întâlniri ale frăției de arme” nă și eficace”.62 Deși ziarul a prezentat Româ- desfășurate la nivel înalt, care aveau loc pe nia – în conformitate cu poziția RDG – ca un timpul manevrei în cartierele generale ale tu- aliat apropiat în OTV, declarațiile militarilor turor forțelor aliate, erau regizate ca obiecti- români, prevăzute în mod repetat în raportări, ve politice ale manevrei. Cu toate că acestea erau caracterizate de o mare reținere. În loc să aveau parțial caracterul întâlnirilor personale, evidențieze „Frăția de arme”, ei făceau referi- se desfășurau strict conform protocolului. În re la importanța păcii și a relațiilor cu RDG.63 primul rând, comandantul respectiv asigura Aparent, chiar într-un mediu de presă contro- vizitatorii că trupele lor dispuneau de o înaltă lat, nu a fost posibilă compilarea rapoartelor „pregătire de luptă” și îi informa despre „legă- și a declarațiilor, în contextul unei manevre tura excelentă, strânsă” cu forțele aliate. După cu observatori internaționali.64 Mai degrabă, această parte militară urma o „întâlnire caldă” ele trebuiau să fie autentice, motiv pentru care cu militarii din toate categoriile. În final, avea un Birou de presă al Administrației principale loc o „întâlnire”, în care Iakubovski sublinia că politice a MfNV se îngrijea ca ziarele est-ger- manevra va „contribui la întărirea prieteniei mane să primească materiale potrivite pentru dintre popoarele comunității socialiste”. 69 Sco- relatările lor.65 pul unor astfel de întâlniri a fost acela de a face Numeroase evenimente au trebuit să ilus- ca „frăția de arme”, care era frecvent invocată, treze legăturile strânse și „Frăția de arme” dar totuși abstractizată, să fie ținută în viață. dintre aliați. Acestea au inclus baluri, vizite la Cu întâlniri aparent întâmplătoare, spontane, unități economice sau marșuri comune. Au fost trebuia demonstrată apropierea dintre catego- organizate în total 1.587 astfel de „întâlniri” riile de militari și națiuni.70 cu aproximativ 154.000 de participanți.66 La În ce măsură a reușit efectiv acest lucru este unele dintre aceste întâlniri au fost prezenți și dificil de evaluat. MfS a constatat că soldații membri ai Forțelor armate române. Astfel, s-a NVA s-au exprimat „în esență pozitiv” despre demonstrat că și ei s-au identificat cu obiecti- membrii altor armate.71 Cu toate acestea, stea­ vele OTV și au onorat țara gazdă. Acestea din gurile statelor OTV, precum și bannerele și urmă ar fi fost mai ușor pentru români, care portretele instalate în spațiile publice au fost erau mai interesați de bilateralism decât de uneori distruse.72 În condițiile dictaturii parti- multilateralism. Militarii români au participat dului unic, aceasta a fost o oportunitate de a la o varietate de evenimente. Acestea au inclus exprima critici. Unii militari au dezaprobat că 50  Revista de istorie militară  Generalul de armată Heinz Hoffmann, mareșalul Ivan I. Iakubovski și generalul de armată Serghei M. Štemenko pe timpul vizi- tei la Liberose, la 10 octombrie 1970. În imagine, în dreapta, este generalul maior Paul R. Cheler, comandantul Diviziei 6 Tancuri a Armatei populare române

simbolistica manevrei a redus valoarea sa mi- ­temut, la rândul său, că Bulgaria loială ar putea litară. „Există atât de multă politică în jurul deveni o rampă de lansare a unei execuții so- manevrei, încât fiecare luptător știe deja cum vietice în România.78 Prin urmare, în 1970, ea a și unde trebuie să alerge. [...] Totul doar pentru refuzat trecerea unor elemente ale Armatei po- spectacol și apoi rapoarte cuprinzătoare.”73 pulare bulgare, care au fost trimise la aplicația Desigur, astfel de opinii nu au fost abordate „Frăția de arme ’70”. Bulgarii au răspuns cu o în raportul oficial. „Adunarea Frăției de arme” umilire deplin pregătită a delegației militare la trupele române a demonstrat, potrivit ziaru- românești pe timpul reuniunii Alianței milita- lui manevrei, că participanții ar fi pregătiți „să re, care a avut loc, la 10 octombrie, în tabăra sporească gradul de pregătire pentru apărare lor de la ­Königsbrück. În timpul unui toast, și, simultan, să extindă superioritatea milita- delegația română a fost omisă și țara a fost nu- ră a socialismului asupra imperialismului.”74 mită „democrație populară”. Prin aceasta s-a Cu toate acestea, contactele internaționale au făcut aluzie la vechiul nume de stat „Republi- rămas „excepții” pe timpul desfășurării ma- ca Populară România”, pe care Ceaușescu l-a nevrei, deoarece regulile de serviciu stabilite schimbat deja în 1965 în „Republica Socialistă”. și lipsa competențelor lingvistice s-au dove- Ofițerii români au trebuit să asiste la o primire dit un obstacol semnificativ în calea acestui nepotrivită în cortul subofițerilor, subofițerii schimb.75 români au fost trimiși la cortul simplilor Unanimitatea forțelor armate aliate afișată soldați. În plus, steagul românesc a lipsit de la public a ascuns faptul că în spatele scenei exis- cadourile pentru oaspeți.79 Dacă acest lucru se tau conflicte. Astfel, Securitatea românească a datora numai angajamentului târziu al Româ- refuzat o cooperare cu MfS, care a monitorizat niei, poate fi pusă la îndoială marginalizarea manevra împreună cu agențiile de securitate calculată a Armatei populare române pe timpul ale statelor participante.76 În timp ce acestea au întâlnirii. Abordarea bulgară trebuie înțeleasă lucrat cât mai strâns împreună, serviciul secret ca o dezaprobare simbolică clară a atitudinii românesc a rămas în cadrul alianței socialiste românești în cadrul OTV. MfS, care a acordat într-o „poziție străină”.77 o atenție deosebită unor astfel de „evenimente În special, între Bulgaria și România exis- speciale”, nu a putut înregistra fricțiuni grave tau diferențe politice, care au ieșit la iveală pe similare între ceilalți aliați.80 timpul manevrei. Relațiile dintre cele două țări Discuții au fost observate, de asemenea, vecine au intrat într-o criză profundă după în public. În timp ce presa din RDG a descris invazia Cehoslovaciei, deoarece conducerea „Frăția de arme ’70” ca o sărbătoare a eficienței bulgară a urmat îndeaproape poziția sovie- militare și unității politice a Alianței, agenția tică în cadrul OTV și a exprimat scepticism română de știri Agerpres a subliniat că Româ- în privința aspirațiilor românești pentru su- nia a trimis de fapt niște ofițeri de stat major veranitate. Conducerea partidului român s-a pentru manevră. Având în vedere importanța  Revista de istorie militară  51 politică simbolică mare a manevrei, atât pen- ducerii de la București. Că România s-a an- tru RDG, cât și pentru OTV, astfel de rapoarte gajat militar pe timpul manevrei, în timp ce erau un act neprietenos, care a afectat imagi- a arătat, totodată, reținere din punct de ve- nea construită cu sudoare a unei alianțe pu- dere al simbolurilor politice, a fost evident o ternice și unite. Știrile de la București au fost modalitate de a răspunde cerințelor Mosco- preluate de mass-media occidentală, precum vei, fără a se îndepărta prea mult de la cursul „Radioul în sectorul american” (RIAS) sau suveranității și securității naționale. Rezistența marile cotidiene dornice să arate, așa cum, cel necondiționată, așa cum se temea condu- puțin, a devenit evident în zona de transmisie a cerea PCR, ar fi putut să ducă probabil la o Radio Berlin, că ziarele est-germane exagerea- intervenție sovietică. O „atitudine strictă opo- 81 ză prezența românească. zantă” nu a fost deci o opțiune.85 Mai degra- bă, se poate vorbi despre o politică tacticizată Concluzii pentru suveranitate, care a exploatat spații li- „Războiul rece” nu a dus la un conflict mi- bere în carul OTV. De fapt, Uniunea Sovietică litar în Europa Centrală, ci a rămas ceva abs- a trebuit să reacționeze la cerințele statelor mai tract. Marile manevre, precum „Frăția de arme mici, din cauza fazei în creștere a destinderii și ’70”, au transpus în realitate, cel puțin tempo- a structurilor OTV. rar, antagonismul indus de conflictul Est-Vest Pentru RDG, care a depins de URSS și de și cooperarea aliată, precum și modele de Alianța estică în ceea ce privește politica sa război și situații de amenințări. Acest lucru de securitate, „Frăția de arme ’70” a însem- s-a întâmplat în zona de manevră însăși, dar nat un câștig de prestigiu într-o fază de criză și în public. Raportul asupra aplicației „Frăția internațională. Contactele politice ale Români- de arme ’70”, care, în parte, a constat din fraze ei și ale URSS cu Republica Federală Germania goale, nu ar trebui, așadar, să fie lăsat la o parte au subminat cursul lor internațional. În acest ca lipsit de conținut, ci mai degrabă examinat context, prima manevră comună a OTV a fost pentru nuanțele sale. Acesta este un deziderat menită să sublinieze rolul important al Berli- al cercetării. Evenimentele extrem de forma- nului de Est în cadrul Alianței și să-și consoli- lizate ale Frăției de arme pe timpul manevrei, deze legăturile militare cu Uniunea Sovietică. care ar fi putut fi percepute ca „acțiuni umfla- Cu toate că deciziile centrale nu au fost luate te din punct de vedere politic și ideologic, fără 82 în Strausberg, ci la Moscova, RDG a reușit să conținut real”, au dat cu toate acestea o față OTV și au pus în scenă internaționalismul înregistreze aplicația „Frăția de arme ’70” ca constitutiv al acestuia. un succes simbolic politic și militar. Astfel, Evident, încăpățânarea politică pe care Ro- aceasta a putut să compenseze, într-o anumi- mânia a arătat-o în cadrul OTV a influențat, tă măsură, lipsa de influență politică pe scena de asemenea, rolul său pe timpul manevrei. În internațională în domeniul militar. raportul final românesc nu se găsește niciun cuvânt despre importanța politico-ideologică Traducere din limba germană făcută de a exercițiului. Mai degrabă, acesta s-a limitat către Sorin-Vasile Negoiță la chestiuni militare. A lăudat în mod expres NOTE organizarea, „atenția și grija” din partea RDG. 1 Raportul a pledat pentru numirea în viitor „Waffenbrüderschaft” nr. 3 (nedatat), octom- brie 1970, Der Bundesbeauftragte für die Unterlagen a „arbitrilor” naționali și pentru traducerea des Staatssicherheitsdienstes der ehemaligen DDR documentelor de conducere rusești în limbi- (BStU), MfS, ZAIG, Nr. 11854, p. 391. În total au le naționale.83 Chiar dacă prea puțini ofițeri 84 fost publicate patru exemplare. Kurt Kräft și Günter aveau realmente cunoștințe de limba rusă, în Dietrich, Die neue Stufe des militärischen Zusam- același timp propunerile României subliniau menwirkens und der Waffenbrüderschaft zwischen distanță față de principiile alianței dominate der NVA, der Sowjetarmee und den anderen sozia- de sovietici. listischen Brudesarmeen im gemeinsamen Manöver Înainte de manevră, Uniunea Sovietică a 1970, lucrarea de diplomă nepublicată, Universita- exercitat presiuni considerabile asupra con- tea Karl-Marx Leipzig 1971, p. 54. 52  Revista de istorie militară  2 Kampfbestandsmeldung Waffenbrüderschaft Slavonica, 10 (2004), p. 113-123. Mai mult aici: Sari (einschließlich Zivilbeschäftigte) (Raport privind Autio-Sarasmo, A New Historiography of the Cold Frăția de arme, inclusiv pentru angajații civili), Data: War? În: European History Quarterly, 41 (2011), p. 14.10.1970, ora 18.00, Bundesarchiv (BArch), DVW 657-664, p. 662; Simo Mikkonen și Pia Koivunen, 1/25115, p. 8. Beyond the Divide. În: Beyond the Divide. Entangled 3 Instrucțiuni pentru campania de publicitate Histories of Cold War Europe. Editat de Simo Mi- asigurată de RDG, a se vedea în: Waffenbrüderschaft kkonen și Pia Koivunen, New York, Oxford 2015, p. in der DDR. Konstruktion einer Tradition. Editată de 1-19, p. 2. Muzeul germano-rus Berlin-Karlshorst, (fără loc) 11 Frank Umbach, Das rote Bündnis. Entwicklung 2016. und Zerfall des Warschauer Paktes 1955 bis 1991, 4 Rüdiger Wenzke, „Sozialistische Waffenbrü- Berlin 2005 (= Istoria militară a RGD, 10), p. 30. der”? Über die Beziehungen der Nationalen Volk- 12 Vojtech Mastny, The Warsaw Pact as Histo- sarmee der DDR zu anderen Warschauer-Pakt-Ar- ry. În: A Cardboard Castle? An Inside History of the meen. În: Der Warschauer Pakt. Von der Gründung Warsaw Pact. Editat de Vojtech Mastny și Malcolm bis zum Zusammenbruch 1955-1991. Editat de Tor- Byrne, Budapest [și alții] 2005, p. 1-74, p. 39. Vezi și sten Diedrich, Winfried Heinemann și Christian F. Umbach, Das rote Bündnis (Ibid. 11), p. 40-42. Ostermann sub autoritatea Centrului de cercetare 13 Pentru divergențele în cadrul OTVpe tim- pentru istoria militară, Berlin 2009 (= Istoria milita- pul anii ’60, vezi Gottfried Niedhard, Introduction. ră a RDG, 16), p. 85-118. CSCE, the German Question and the Eastern Bloc. 5 Jörg Echternkamp și Stefan Martens, Mili- În: Cold War Studies, 18 (2016), p. 3-13, p. 8; Jor- tärgeschichte als Vergleichs- und Verflechtungsges- dan Baev, Die blockinterne Koordination des War- chichte. In: Militär in Deutschland und Frankreich schauer Pakts und die DDR. În: Wege zur Wieder- 1870-2010. Vergleich, Verflechtung und Wahrneh- vereinigung. Die beiden deutschen Staaten in ihren mung zwischen Konflikt und Kooperation. Editat de Bündnissen 1970 bis 1990. Editat de Oliver Bange și Jörg Echternkamp și Stefan Martens sub autoritatea Bernd Lemke sub autoritatea Centrului pentru is- Institutului de istorie german de la Paris și Centru- torie militară și studii sociale (ZMSBw), München lui de cercetare pentru istoria militară, Paderborn 2013 (= Contribuții la istoria militară, 75), p. 183- 2012, p. 1-21, p. 8. 202; Mastny, The Warsaw Pact as History (Ibid. 12), 6 Patrick Bernhard, Holger Nehring și Anne Ro- p. 34. hstock, Der Kalte Krieg im langen 20. Jahrhundert. 14 Torsten Diedrich, Die DDR zwischen den Neue Ansätze, Befunde und Perspektiven. În: Den Blöcken. Der Einfluss des Warschauer Paktes auf Kalten Krieg denken. Beiträge zur sozialen Ideen- Staat, Militär und Gesellschaft der DDR. În: Der geschichte seit 1945. Editat de Patrick Bernhard și Warschauer Pakt (Ibid. 4), p. 59-84, p. 59. Holger Nehring, Essen 2014 (= Pace și război, 19), 15 Hermann Wentker, Außenpolitik in engen p. 11-39, p. 11; Understanding the Imaginary War. Grenzen. Die DDR im internationalen System 1949- Culture, Thought and Nuclear Conflict, 1945-90. 1989, München 2007 (= Izvoare și reprezentări ale Editat de Matthew Grant și Benjamin Ziemann, istoriei contemporane, 72), p. 563. Manchester 2016. 16 Viktor Meier, Rumänien auf dem Wege der 7 Frank Biess, Republik der Angst. Eine andere Emanzipation. Die Politik der nationalen Position- Geschichte der Bundesrepublik, Reinbek 2019; Mar- saufwertung innerhalb des „sozialistischen Lagers”. tin Diebel, Atomkrieg und andere Katastrophen. Zi- În: Europa-Archiv, 20 (1965), p. 491-498. vil- und Katastrophenschutz in der Bundesrepublik 17 Dennis Deletant, „Taunting the Bear”: Roma- und Großbritannien nach 1945, Paderborn 2017 (= nia and the Warsaw Pact, 1963-89. În: Cold War Războiul în istorie, 99). History, 7 (2007), p. 495-507, p. 496, p. 498. 8 Das Imaginäre des Kalten Krieges. Beiträge zu 18 Dieter Krüger, Am Abgrund? Das Zeitalter der einer Kulturgeschichte des Ost-West-Konfliktes in Bündnisse: Nordatlantische Allianz und Warschau- Europa. Editat de David Eugster și Sibylle Marti, er Pakt 1947 bis 1991, Fulda 2013 (= Schriftenreihe Essen 2015 (= Pace și Război, 21); Den Kalten Krieg Point Alpha, 1), p. 92. denken (Ibidem 6). 19 Carmen Rîjnoveanu, România și reforma mi- 9 So die Kritik de Holger Nehring, What was litară a Pactului de la Varșovia. În: Der Warschauer the Cold War? În: English Historical Review, 127 Pakt (Ibid. 4), p. 209-224, p. 210-211. (2012), p. 920-949. 20 Raportul lui Ceaușescu la Comitetul Cen- 10 György Péteri, Nylon Curtain: Transnational tral al PCR, 18.03.1969, în: Parallel History Project and Transsystemic Tendencies in the Cultural Life of (PHP), Colecția: Romania and the Warsaw Pact. State-Socialist Russia and East-Central Europe. În: Documents Highlighting Romania’s Gradual Eman-  Revista de istorie militară  53 cipation from the Warsaw Pact, 1956-1989. Editat autoritatea ZMSBw, Berlin 2019 (= Istoria militară de Dennis Deletant, Mihail E. Ionescu și Anna Lo- germană 1945-1990), doc. 97. cher, 2004, «http://www.php.isn.ethz.ch/lory1.ethz. 30 Deletant, „Taunting the Bear” (Ibid. 17), p. 496; ch/collections/colltopica0e7.html?id=15342» (ulti- Werner Kowarik, Landesverteidigung. În: Südosteu- ma accesare la 04.02.2019). ropa-Handbuch, vol. 2: Rumänien. Editat de Klaus- 21 Thomas Kunze, Nicolae Ceaușescu. Eine Bi- Detlev Grothusen, Göttingen 1977, p. 232-239, p. ographie, a 3-a ediție revizuită, Berlin 2009, p. 170. 239; Carmen Rîjnoveanu, Efectele crizelor Blocului În plus, Carmen Rîjnoveanu, Conferința pentru Se- estic din 1956 și 1968 asupra conceptului de securi- curitate și Cooperare în Europa – o scenă a politi- tate românesc. În: Militär und Staatssicherheit im cii de securitate românești. În: Istoria fără granițe? Sicherheitskonzept der Warschauer-Pakt-Staaten. Dimensiunea europeană a istoriei militare din se- Editat de Torsten Diedrich și Walter Süß sub autori- colul al 19-lea și până astăzi. Editată de Jörg Ech- tatea Centrului de cercetare pentru istorie militară ternkamp și Hans-Hubertus Mack sub autoritatea și a Însărcinatului federal pentru documentele ser- ZMSBw, Berlin 2017, p. 79 – 88. viciului securității naționale al fostei RDG, Berlin 22 Peter Ulrich Weiß, Kulturarbeit als diplomatis- 2010 (= Istoria militară a RDG, 19), p. 149-165, p. cher Zankapfel. Die kulturellen Auslandsbeziehungen 159-160. im Dreiecksverhältnis der beiden deutschen Staaten 31 Referitor la reforma OTV și atitudinea Ro- und Rumäniens von 1950 bis 1972, München 2010 (= mâniei, Petre Opriş, Armata română și manevrele Lucrări sud-est europene, 139), p. 12, p. 177. comune ale Pactului de la Varșovia. în: Pactul de la 23 Ibid., p. 183-185, p. 248-250. Vezi prezenta- Varșovia (Ibid. 4), p. 185-207, p. 192f.; Rîjnoveanu, rea generală (deși incompletă) în Umbach, Das rote România (Ibid. 19), p. 212-213.; Umbach, Das rote Bündnis (Ibid. 11), p. 126. Bündnis (Ibid. 11), p. 143. 24 Douglas Selvage, The Warsaw Pact and the 32 Atașatul militar de la București, Dosarul privind German Question. În: NATO and the Warsaw Pact. o discuție cu delegația militară română la 20.10.1965, Intrabloc Conflicts. Editat de Mary Ann Heiss și 01.11.1965, BArch, DVW 1/114472, p. 222-227. Victor Papacosma, Kent 2008, p. 178-192, p. 180- 33 Wenzke, „Sozialistische Waffenbrüder” (Ibid. 181.; Baev, Die blockinterne Koordination (Ibid. 13), 4), p. 106. p. 189-190. 34 Inventarul DVW 1. Ministerul apărării națio­ 25 Vojtech Mastny, XI. Meeting of the PCC, nale, Tratate. Editat de Albrecht Kästner, Freiburg Moscow, 20 August 1970. Editorial Note. În: PHP, 1999, p. III, «http://www.php.isn.ethz.ch/kms2.isn. Colecția: Records of the Warsaw Pact Political Con- ethz.ch/serviceengine/Files/PHP/21949/ipublicati- sultative Committee, 1955-1990. Editat de Vojtech ondocument_singledocument/c709e02f-492a-4417 Mastny și alții, 2001, «http://www.php.isn.ethz. -86f4-af798352e3eb/de/16_FindbuecherVertraege. ch/lory1.ethz.ch/collections/coll_pcc/ednote_70a. pdf» (ultima accesare la 06.03.2019). html» (ultima accesare la 05.02.2019). 35 A se vedea Scrisorile între MfNV și Comanda- 26 Douglas A. Macgregor, The Soviet-East Ger- mentul suprem aliat, BArch, DVW 1/24654 precum man Military Alliance, Cambridge u.a. 2008 [1989], și Protocolul ședinței biroului politic din 28.04.1970, p. 59. BArch, DY 30/J IV 2/2/1281, p. 103. 27 Dicursul lui Ceaușescu în: PHP, Colecția: 36 A se vedea Dosarul de prezentare (die Übersi- Records of the Warsaw Pact Political Consultative chtsmappe) a aplicației „Frăția de arme ’70”, BArch, Committee (Ibid. 25). DVW 1/27777, p. 1-20. Hoffmann a condus deja 28 Kunze, Nicolae Ceaușescu (Ibid. 21), p. 178. în 1963 manevra „Quartett”, la care au participat 29 Pericolul unei invazii, a se vedea Deletant, forțele armate ale Cehoslovaciei, Poloniei și URSS. „Taunting the Bear” Ibid. 17), p. 499; Dennis Dele- 37 MfNV, Administrația politică centrală, Argu­ tant, Mihail E. Ionescu, Romania within the War- mentații pentru manevra „Frăția de arme”, BStU, saw Pact: 1955-1989, Washington, DC 2004 (= Cold MfS, SdM, nr. 1487, p. 23. War International History Working Paper, 43), 38 Protocolul ședinței biroului politic din 28.04. p. 27; o viziune contrară poate fi găsită în Kunze, 1970, BArch, DY 30/J IV 2/2/1281, p. 103. Nicolae Ceaușescu (Ibid. 21), p. 179; Mastny, The 39MfNV, Administrația politică centrală, Argu­ Warsaw Pact as History (Ibid. 12), p. 38. Condu- mentații pentru manevra „Frăția de arme”, BStU, cerea Bundeswehr-ului mergea, de asemenea, pe o MfS, SdM, nr. 1487, p. 23. A se vedea, de asemenea, posibilă invazie sovietică, vezi Ministerul Federal Conducerea Administrației politice a Sectorului al Apărării, Statul Major al Forțelor Terestre, Note, militar V, Discurs la o ședință a Consiliului militar, 27.08.1968, în: Dokumente zur deutschen Militär- 11.09.1970, BArch, DVH 17/180870, p. 6-18. geschichte 1945-1990. Bundesrepublik und DDR im 40 Heinz Hoffmann, Apărarea teritorială so- Ost-West-Konflikt. Editat de Christoph Nübel sub cialistă. Din comunicări și referate 1970 până în 54  Revista de istorie militară  ­februarie 1974, Berlin 1974, p. 78-81, p. 78, 80. Arti- 58 BArch, DVW 1/24654, p. 240-241. colul a apărut la 11.10.1970. 59 Kampfbestandsmeldung Waffenbrüderschaft 41 Ion Ioniță, Raport către Ceaușescu privind (Raport privind Frăția de arme), Data: 14.10.1970, discuțiile de la Moscova, 03-04.03.1970, în: PHP, ora 18.00, BArch, DVW 1/25115, p. 8. Colecții: Romania și Pactul de la Varșovia (Ibid. 20). 60 MfS, Departamentul Apărare, Informare 6/70 42 Opriş, Armata română (Ibid. 31), p. 194-195.; „Frăția de arme”, 5.10.1970, BStU, MfS, HA I, nr. Rîjnoveanu, România (Ibid. 19), p. 218. 14303, p. 394. 43 Kowarik, Apărarea teritorială (Ibid. 30), p. 235, 61 Raport de stare nr. 9, 08.10.1970, BStU, MfS, p. 237. HA I, nr. 14303, p. 35. 44 Gheorghe, nedatat. Raport către Ceaușescu 62 „Moștenirea de la Satu Mare și Carei”, Arma- privind întâlnirea din 09.09.1969, în: PHP, Colecții: ta populară, Ediție specială, octombrie 1970, BStU, Romania și Pactul de la Varșovia (Ibid. 20). MfS, ZAIG, nr. 11854, p. 401. 45 Intelligence Information Cable, 07.07.1969, în: 63 „Făția de arme salută Cottbus”. În: Lausitzer Foreign Relations of the United States, 1969–1976, Rundschau nr. 242, 12.10.1970, p. 3; „Cuvîntul mili- Volumul XXIX, Eastern Europe; Eastern Medi- tarilor”. În: „Frăția de arme” nr. 1 (nedatat), octom- terranean, 1969-1972. Editat de James E. Miller, brie 1970, BStU, MfS, ZAIG, nr. 11854, p. 381; „A se Douglas E. Selvage, Laurie Van Hook, Washington învăța de la Frații de arme”. În: „Frăția de arme” nr. 2007, Doc. 179, «https://history.state.gov/histori- 3 (nedatat), octombrie 1970, BStU, MfS, ZAIG, nr. caldocuments/frus1969-76v29» (ultima accesare la 11854, p. 391. 13.03.2019). 64 Referitor la cerințele structurii presei în RDG, 46 MfS, HA A, Markus Wolf, Raport către minis- Anke Fiedler, Gestionarea mass-mediei în RDG, trul Erich Mielke, 26.02.1970, BStU, MfS, SdM Nr. Köln, Weimar, Wien 2014 (= Studii contemporane, 580, p. 160. 52). 47 Bittere Ernte, Revista „Der Spiegel” 1970 nr. 65 Marek Krüger, Die militärpolitische Öffent- 13, p. 142-144. lichkeitsarbeit der NVA am Beispiel des Manövers 48 Memorandumul CIA „Romania: Maverick „Waffenbrüderschaft” (1970), Lucrarea de diplomă in trouble?”, 20.05.1970, p. 2, p. 4. În: CIA-Library, nepublicată, Universitatea Bundeswehr-ului 2004, (ultima exercitată de Administrația politică centrală, Kräft accesare la 06.03.2019). și Dietrich, Die neue Stufe des militärischen Zusam- 49 Raportul lui Ceaușescu la PCR, 20.05.1970, menwirkens und der Waffenbrüderschaft (Ibid. 1), în: PHP, Colecții: Romania și Pactul de laVarșovia p. 50-51., p. 88. (Ibid. 20). 66 Hoffmann, Raport final, 09.11.1970, BArch, 50 Raportul MfS, HA A, Markus Wolf, către mi- DVW 1/43713, p. 199. nistrul Erich Mielke, 26.02.1970, BStU, MfS, SdM 67 Majoritatea mențiunilor referitoare la Forțele nr. 580, p. 161. armate române au fost prelucrate ulterior, vezi Con- 51 Bittere Ernte, Revista „Der Spiegel” 1970 nr. duecrea Administrației politice a Sectorului militar 13, p. 143. V, Planul muncii politice, 19.06.1970, BArch, DVH 52 Raportul MfS, HA A, Markus Wolf, către mi- 17/180871. nistrul Erich Mielke, 26.02.1970, BStU, MfS, SdM nr. 68 Ibid., p. 37. 580, p. 161. Presupunerea că, „concesiile tactice” ar fi 69 „Waffenbrüder eng verbunden”, Lausitzer Run­ o cale de scăpare, de asemenea în Memorandumul dschau nr. 242, 12.10.1970. A se vedea și Raportarea CIA „Romania: Maverick in trouble?”, 20.05.1970 în noua Germanie, 11.10.1970. (Ibid. 48), p. 24. 70 Refritor la punerea în scenă a reuniunilor, 53 Statutul din 17.03.1969 este publicat în: A Christoph Nübel, Herzlichkeit als Handarbeit. Zur Cardboard Castle? (Ibid. 12), Doc. 62. Bildgeschichte des Truppenbesuchs von Erich Ho- 54 Ioniță, Raport despre întâlnirea din 03/04. necker bei der NVA 1984, în: Portalul Militärges- 03.1970 către Ceaușescu, 01.[recte:7].03.1970, în: chichte, 2 ianuarie 2017, «http://portal-militaerges- PHP, Colecții: România și Pactul de la Varșovia chichte.de/nuebel_honecker» (ultima accesare la (Ibid. 20). 19.02.2019). 55 Scrieri din 27.12.1968, BArch, DVW 1/24654, 71 MfS, Departamentul Apărare, Raport, 17.10. p. 238-239. 1970, BStU, MfS, HA I, nr. 14303, p. 187. 56 Protocolul ședinței Biroului politic din 28.04. 72 MfS, Departamentul Apărare, Informare 10/70, 1970, BArch, DY 30/J IV 2/2/1281, p. 175. 09.10.1970, BStU, MfS, HA I, nr. 14303, p. 334-335. 57 09.09.1970, BArch, DVW 1/115667 (fără pa- 73 MfS, Departamentul Apărare, Informare 16/70, ginare). 15.10.1970, BStU, MfS, HA I, nr. 14303, p. 240.  Revista de istorie militară  55 74 „Frăția de arme” nr. 1, (nedatat), octombrie 79 MfS, Departamentul apărare, Informare 1970, BStU, MfS, ZAIG, nr. 11854, p. 383. 12/70 „Frăția de arme”, 11.10.1970, BStU, MfS, HA 75 Rüdiger Wenzke, Die NVA als Koalitionsar- I, nr. 14303, p. 302-303. mee im Warschauer Pakt unter besonderer Berück- 80 Acest lucru se datorează și faptului că servi- sichtigung ihrer Beziehungen zur Ungarischen ciile de securitate ale aliaților au clarificat de obicei Volksarmee. În: Die NVA und die Ungarische Vo- singure astfel de incidente și au informat MfS numai lksarmee im Warschauer Pakt. Publicat sub auto- de la caz la caz. A se vedea Rapoartele în BStU, MfS, ritatea Centrului de cercetare a itoriei militare de HA I, nr. 14303; HA I, nr. 15504, HA I, nr. 19113. Hans-Hubertus Mack, László Veszprémy și Rüdiger 81 Comunicarea RIAS, 14.10.1970, BStU, MfS, Wenzke, Potsdam 2011 (= Potsdamer Schriften zur ZAIG, nr. 11854, p. 328; Instrucțiuni privind ra- Militärgeschichte, 15), p. 31-45, p. 43. poartele de presă în Krüger, Activitatea de relații 76 MfS, HA I, Raport final asupra manevrei „Frăția publice politico-militară a NVA (Ibid. 65), p. 66. de arme”, 29.10.1970, BStU, MfS, HA I, Bd. 15504, 82 Wenzke, „Sozialistische Waffenbrüder” (Ibid. Partea 1, p. 20; a se vedea Zentrale Auswertungs-und 4), p. 107. Informationsgruppe, Mitteilungskarte an Minister, 83 Raport nedatat, BArch, DVW 1/24659, p. 05.06.1970, BStU, MfS, ZAIG 23027, p. 103. 1714-1715. 77 Georg Herbstritt, Entzweite Freunde. Rumä- 84 MfNV, Raport final „Frăția de arme”, BArch, nien, die Securitate und die DDR-Staatssicherheit DVW 1/24659, p. 1646. 1950 bis 1989, Göttingen 2016 (= Analize și docu- 85 mente, 47), p. 207. Astfel cum e stabilit în Rîjnoveanu, România 78 Stephen Fischer-Galati, Foreign Policy. În: Sü- (Ibid. 19), p. 221. Capacitatea lui Ceaușescu pentru dosteuropa-Handbuch (Ibid. 30), p. 198-231, p. 219, compromis subliniază Kunze, Nicolae Ceaușescu p. 225. (Ibid. 21), p. 158.

56  Revista de istorie militară  ANEXĂ

 Revista de istorie militară  57 58  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  59 60  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  61 62  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  63 Între loialitatea față de Alianță și interesele naționale. Participarea Forțelor armate române la exercițiile și aplicaţiile comune ale Forţelor Armate Unite în cadrul Tratatului de la Varşovia

Sorin-Vasile NEGOIȚĂ

Ca răspuns la crearea, în anul 1949, a for­țelor armate ale mai multor state mem- Alianței Nord-Atlantice și integrarea ulterioa- bre ale Tratatului, cât și bilateral (forțele ar- ră a Germaniei de Vest în cadrul acesteia, sta- mate sovietice și ale unui alt stat membru), a tele comuniste din Europa de Est au semnat, fost pus la punct abia în anul 1961, sub con- în anul 1955, Tratatul de la Varşovia1, o alianță ducerea mareșalului sovietic A.A. Greciko, militară menită să asigure apărarea împotriva comandantul-șef din acel moment al Forțelor amenințărilor pe care le-ar putea crea Occi- Armate Unite3 (FAU). Aplicații comune s-au dentul. Ca și în alte coaliții de forțe, în cadrul desfășurat și până în anul 1961, la nivel tac- Tratatului de la Varşovia se punea problema tic4, însă începând cu acest an, acestea aveau perfecționării pregătirii comandamentelor și să se desfășoare, în mod regulat, la scară trupelor statelor membre, prin desfășurarea, operațională și strategică, cu participarea a îndeosebi, a numeroase exerciții și aplicaţii aproape tuturor categoriilor de forțe armate și comune. Acestea erau planificate și executate tipurilor de trupe5. în conformitate cu doctrina militară sovieti- Exercițiile și aplicațiile comune desfășurate că, cu scopul principal de antrenare a forțele în cadrul Tratatului de la Varşovia au fost cu armate comune ale Tratatului în vederea com- trupe și de comandament şi stat major, cu sau baterii unei agresiuni probabile asupra terito- fără transmisiuni, în teren sau pe hartă. În Ane- riului Alianței. Totodată, în subsidiar, avea și xa 1 am încercat să prezint, din diferite surse, o un rol de împiedicare a Bulgariei, Cehoslova- listă cuprinzătoare cu aplicațiile de nivel stra- ciei, Germaniei de est, Poloniei și Ungariei de tegic-operativ desfășurate în comun de sta- a-și ­adopta doctrine militare de apărare teri- tele membre ale Tratatului, începând cu anul torială2, care ar fi asigurat condițiile necesare 19616. Consider că această listă nu reprezintă dobândirii capacității de ducere a unui război o listă completă cu exercițiile și aplicațiile exe- în propriul teritoriu, așa cum aveau la acel mo- cutate în comun în cadrul Tratatului, dar con- ment aliatul acestora, România și vecina ei co- stituie, probabil, o parte însemnată a acestora munistă Iugoslavia (care nu aderase la Tratat). și nu le cuprinde pe cele de nivel tactic. În plus, trebuie adăugat că, începând cu anul 1975, I. Organizarea și desfășurarea exercițiilor au intrat în vigoare Acordurile de la Helsinki, și aplicațiilor comune în cadrul Tratatului care impuneau atât NATO, cât și Tratatului de de la Varșovia la Varșovia raportarea doar a exercițiilor care implicau participarea a mai mult de 25.000 Sistemul de exerciții și aplicații comune militari și încurajau invitarea observatorilor. desfășurate în cadrul Tratatului de la Varșovia, Astfel, este posibil ca după 1975, sovieticii să fi atât în format multilateral, cu participarea impus micșorarea numărului de participanți și 64  Revista de istorie militară  limitarea publicării informațiilor despre siste- aliate împărtășesc tot ce este mai bun în lupta mul de exerciții și aplicații comune. Din anexă și pregătirea politică a personalului, în metoda se pot desprinde următoarele concluzii: în pe- de formare și în baza educațională – materi- rioada 1961-1966 s-au desfășurat aproximativ ală. Comandamentul Unic și Statul Major al 3 exerciții pe an, între 1967 și 1974 acestea și- Forțelor Armate Unite generalizează experiența au mărit frecvența la 4-11 exerciții pe an, iar de vârf a forțelor armate aliate și o împărtășesc începând cu 1975 au fost limitate la câte 1, 2, pentru realizările tuturor comandanților, per- rareori 3 exerciții pe an. sonalului și trupelor.” Exercițiile și aplicaţiile comune s-au desfă- Concepțiile aplicațiilor (în viziunea URSS şurat, în general, pe zone de acţiuni bine defi- și a celor 5 state membre loiale9 acesteia)aveau nite, pe teritoriul tuturor statelor membre, cu în vedere, în general, existența imperialis­ participarea personalului/trupelor aparținând mului și a unor forțe opuse socialismului și Forţelor armate sovietice (URSS) și al statelor păcii, precum și teoria potrivit căreia se evi- aferente zonei respective (ex. VEST/NORD- ta dependența de forțele proprii și se facilita VEST – Germania de est, Polonia, Cehoslova- intervenția multilaterală pe teritoriul celuilalt cia și Ungaria sau SUD/SUD-EST – România stat, în apărarea comună a câștigurilor socia- și Bulgaria) şi cu invitaţi/delegaţii din celelalte lismului împotriva dușmanilor externi. Sursele state membre ale Tratatului, în unele situații nu indică explicit dacă acțiunile desfășurate pe chiar și din China. Aplicaţiile erau planifi- timpul exercițiilor și aplicațiilor comune erau cate cu preponderență în zonele de VEST şi ofensive sau defensive, rareori menționează NORD-VEST, datorită posibilității mai mari desfășurarea unor acțiuni defensive ample, iar de apariție a unui conflict în zona de graniţă uneori se referă la desfășurarea unor acțiuni dintre Tratatul de la Varşovia şi NATO, dar și ofensive intense ca răspuns la atacurile forțelor în zonele de SUD-VEST, SUD și SUD-EST, pe NATO. De asemenea, dovezile sugerează că direcțiile italiană, greacă și turcă. era exclusă, totuși, practica apărării teritoriu- Unele aplicaţii s-au desfăşurat în perioade lui național de către elementele naționale sub de tensiune sau chiar în zone de risc armat, comandă națională. constituind o bună repetiţie înaintea unor po- Conducerea exercițiilor și aplicaţiilor10 a sibile viitoare acţiuni propriu-zise7 (ex. octom- fost asigurată, în general, de miniştrii apărării / brie 1961, în timpul crizei Berlinului sau au- generali aparţinând statelor pe teritoriile căro- gust 1968, pe timpul invaziei Cehoslovaciei). ra se desfăşurau sau de comandantul-şef (locţi- Exercițiile și aplicaţiile au fost planificate itorul acestuia) / şeful Statului Major al FAU. și desfășurate în conformitate cu Planul de În afara scopurilor declarate, un obiectiv măsuri comune al Comandamentului FAU, important urmărit de sistemul de exerciții și cu scopul de a perfecţiona pregătirea coman- aplicații comune a fost „reîntoarcerea” perio- damentelor şi trupelor statelor membre, prin dică a trupelor sovietice și a celorlalte trupe ale experimentarea de forme şi metode noi de statelor membre ale Pactului în cele trei țări în ducere în comun a acţiunilor de luptă, dar și care trupele sovietice nu erau staționate: Ce- pentru consolidarea relaţiilor dintre aliați și hoslovacia, România și Bulgaria. Ca un gest perfecţionarea cooperării trupelor şi statelor reciproc, trupele acestor trei țări au fost invita- majore ale acestora pe timpul executării de ac- te să ia parte la aplicații pe teritoriul celorlalte ţiuni comune în diferite condiţii de luptă. state membre și în unele situații, chiar pe teri- Referindu-se la acest aspect, mareșalul I.I. toriul URSS. Iakubovski, comandant-șef al Comandamen- Prin modul de desfășurare al exercițiilor și tului FAU, declara8: „Exercițiile comune se des­ aplicațiilor, în care aproximativ o treime erau f­ășoară anual conform unui plan convenit. exclusiv pe teritoriul național, o treime în tota- Este necesar să se sublinieze faptul că în Forțele litate pe un teritoriu străin, iar cealaltă treime în Armate Unite este acordată o atenție deosebită comun, atât pe teritoriul național, cât și în stră- schimbului de experiență în formarea soldaților inătate, precum și prin modalitatea de atribui- și marinarilor. Comandamentele Naționale și re a comenzii exercițiilor, cu o treime de către Unite, comandanții și personalul armatelor proprii generali și două treimi de către ­generali  Revista de istorie militară  65 străini (în special din conducerea FAU), s-a ur- • din punct de vedere geopolitic și geostra- mărit, de către sovietici, pe de o parte, reduce- tegic, România era poziționată în aşa-numitul rea capacității ministerelor naționale ale apă- „eşalon II” al teritoriului aferent statelor mem- rării de a dezvolta capacități pentru ducerea bre ale Tratatul de la Varşovia, fiind înconju- unui război pe teritoriul național și, pe de altă rată (cu excepția Mării Negre) de alte state parte, micșorarea posibilităților de dobândire membre ale Tratatului sau din aceeași familie de către ofițeri a experienței necesare pentru politică (cazul Iugoslaviei); conducerea acțiunilor combinate pentru apă- • trupele sovietice nu mai erau staționate rarea teritoriului național.11 pe teritoriul României încă din 1958, la fel ca O caracteristică importantă a aplicaţiilor în Cehoslovacia și Bulgaria; desfășurate în cadrul Tratatului de la Varşovia • odată cu preluarea conducerii politice și folosită frecvent, potrivit surselor, era simu- de la București de către Nicolae Ceaușescu în larea întrebuințării armei nucleare, fără a se 1965, viziunea asupra desfășurării exercițiilor ţine cont de efectele secundare ale acesteia. și aplicațiilor comune s-a schimbat radical, La finalul aplicaţiilor aveau loc bilanţuri, în considerând că acestea vor împiedica statul ro- care se analizau acţiunile desfăşurate, se evi- mân să-și determine propriile capabilități ale denţiau neajunsurile, se trăgeau învăţăminte şi Forțelor armate, punând sub semnul întrebării se făceau recomandări ce trebuiau introduse dreptul de comandă și control al conducerii în practica instruirii trupelor. Totodată, după FAU asupra forțelor de pe teritoriul României; unele perioade bine definite (iarnă, vară, se- • România a fost singura țară din blocul co- mestrial, anual etc.), comandantul-șef al FAU munist care a stabilit, începând cu anul 1967, emitea o „Directivă privind pregătirea operati- relații diplomatice cu R.F. Germania; vă și de luptă a FAU ale statelor participante la • România a participat cu personal de co- Tratatul de la Varșovia”, care prezenta conclu- mandament și stat major și/sau trupe la apli- ziile rezultate din aplicațiile, jocurile de război caţii numai în format aliat, în cadrul Tratatului sau convocările desfășurate în acea perioadă și de la Varşovia, rareori în format bilateral, și stabilea liniile directoare pentru perioada ur- în majoritatea cazurilor în zona sa de acțiuni mătoare de instruire a trupelor (Anexa 2). ­militare. Relevante sunt consemnările din editoria- În România, la fel ca în Iugoslavia, baza te- lul Krasnaia Zvezda din 20 septembrie 1969, oretică pentru desfășurarea pregătirii persona- când, în Comunicatul aplicației Oder-Neisse lului prin aplicații a constituit-o propria doc- (Polonia), era trecut „Scopul acestor exerciții trină militară, care respingea teoria și practica este evaluarea instruirii trupelor în anul 1969 doctrinei militare sovietice, în cee ce privește ...” sau câțiva ani mai târziu, la 8 septembrie apărarea teritorială. Această doctrină repre- 1976, când generalul polonez Josef Kaminski, zenta de fapt o invitație permanentă adresată locțiitorul șefului Statului Major al FAU decla- ministerelor apărării din țările Europei de Est ra: „Conform rezultatelor exercițiilor și mane- de a adopta strategii proprii de apărare teri- vrelor, se trag concluziile necesare și apoi se fac torială. România, ca și Iugoslavia, presupu- recomandări pentru introducerea în practica nea că agresorul va folosi mai degrabă arme formării trupelor.”12 convenționale decât arme nucleare. Arta mi- litară (strategie, operațiuni și tactici) a Româ- II. Particularități privind participarea niei aborda problema asigurării supraviețuirii Armatei României la exercițiile și aplicaţiile forțelor armate și conducerii politice naționale comune în cazul ocupării oricărei țări de către o forță inamică estimată la 750.000-1.250.000 de mi- Pentru început consider importantă cla- litari. În schimb, în contradicție cu Iugoslavia, rificarea câtorva aspecte care au influențat România, ca membru al Pactului, a fost mult participarea Armatei române la exercițiile și mai precaută în condamnarea blocurilor mi- aplicațiile comune organizate de FAU ale Tra- litare, dar românii au respins cu fermitate tatului de la Varșovia și care au determinat axiomele militaro-politice sovietice cu pri- modul de desfășurare a instruirii propriilor vire la acțiunile imperialiste agresive asupra forțe armate: ­României12. 66  Revista de istorie militară  Pe teritoriul României s-au desfăşurat exer­ român de atunci al Forţelor armate, generalul ciții și aplicații comune, dar într-un număr mai de armată Leontin Sălăjan, între 20 și 27 mai restrâns decât în celelalte state membre ale 1965, prevăzută în Planul de măsuri comune al Pactului, dintre care foarte puţine cu trupe. Comandamentului FAU. Astfel, în anul 1962, România a fost de acord, Invazia Cehoslovaciei, în august 1968, pe la fel ca Cehoslovacia, să conducă exerciții și care Nicolae Ceaușescu a denunțat-o atât ca aplicații comune cu trupe ale statelor mem- pe o violare a legilor internaționale, cât și ca bre ale Pactului pe teritoriul său, dar această pe o încălcare a principiilor de neintervenție decizie nu avea să dureze decât până în anul mutuală în afacerile interne, considerând că 196413. Ulterior, în România s-au desfășurat apărarea colectivă împotriva agresiunii exter- numai exerciții și aplicații de comandament și ne era singura misiune autorizată a Pactului de stat major, pe hartă, cu participarea personalu- la Varșovia, a constituit un moment de cotitură lui din armatele sovietice și bulgare. Totodată, în definirea poziţiei României în problematica Forțele armate române au participat la aplicații aplicaţiilor comune cu trupe și a suscitat ample cu trupe pe teritoriul altor state până în anul discuţii între conducerea Armatei române şi 1965, de regulă în compunerea mai multor Comandamentul FAU, cu cote maxime în anii fronturi14 (Balcanic, Central European etc.) și 1969 și 1970.17 nu întrunit pe o anumită direcție15. În urma discuţiilor purtate cu mareșalul Referitor la refuzul autorităților române de I.I. Iakubovski, comandantul-șef al FAU și ge- a organiza sau participa la aplicații cu trupe, neralul S.M. Ştemenko, șeful Statului Major al au avut loc o serie de discuții16 între conduce- FAU, la data de 9 septembrie 1969 (Anexa 3), rea Armatei române și cea a FAU, primele în cu privire la organizarea unei aplicaţii cu tru- noiembrie 1964, când generalul de armată Ion pe pe teritoriul României în octombrie 1969, Tutoveanu, șeful Marelui Stat Major de la acea și reluată de mai multe ori, conducerea milita- dată, a ridicat unele probleme cu prilejul dis- ră18 a Forțelor armate române a cerut anularea cutării proiectului concepției de întrebuințare acesteia şi desfăşurarea „unei aplicaţii de coo- a Forțelor armate române. perare pe hartă”, condusă de ministrul român Acestea se refereau la constituirea unui al Forțelor armate, cu participarea de coman- Front românesc în caz de război, care să cu- damente / grupe operative din România, Bul- prindă majoritatea forţelor Armatei române, garia şi URSS, în 1970. Conducerea Comanda- pentru a acţiona pe o direcţie de operaţii in- mentului FAU nu a acceptat inițial propunerea dependentă, precum și la decizia ca gruparea părţii române, considerând că scoaterea defi- forţelor pe comandamente de armată, corpuri nitivă a aplicației din plan şi înlocuirea ei cu o de armată şi cele din rezervă să fie un atribut alta pe hartă era de neconceput, fiind de acord exclusiv al ministrului român al Forţelor arma- doar cu o amânare a acesteia. Generalii sovie- te. De asemenea, în contextul în care Forţele tici considerau că s-ar fi creat un precedent şi, armate române aveau misiunea să acţioneze pe de o parte, ar fi dat naştere la speculaţii şi îndeosebi pe direcţia de operaţii spre sud, o comentarii privind existenţa unor fisuri seri- atenţie deosebită trebuia acordată menţinerii oase în cadrul Tratatului, iar pe de altă parte, la dispoziţia Înaltului comandament român, celelalte state membre ar fi reproşat că „R.S. pe teritoriul naţional, în rezervă, a unor forţe România ar avea un regim preferențial”. În care să acţioneze după dispoziţiile Guvernului final însă, după discuții repetate, această apli- român împotriva desantului maritim, care ar fi caţie avea să fie amânată pentru anul 1970 şi debarcat pe litoral şi pentru lichidarea desan- transformată întruna de comandament şi stat tului aerian lansat în interiorul ţării. major, cu transmisiuni în teren, cu participa- După lungi discuţii, sovieticii au acceptat, rea Forțelor armate din România, Bulgaria şi în final, propunerea părţii române şi astfel, URSS şi condusă de ministrul Forţelor armate s-a decis desfăşurarea primei aplicaţii exclusiv române. românești, de comandament şi stat major, la Un alt aspect contradictoriu, ridicat de eşalon front, cu transmisiuni în teren, cu scop partea română în 1970 şi considerat de condu- de învăţământ, sub conducerea ministrului cerea Comandamentului FAU drept o poziţie  Revista de istorie militară  67 negativă tot mai vizibilă din partea românilor ale armelor: aviație, apărare antiaeriană, mari- într-o serie de probleme interaliate, a fost ne- nă, artilerie, geniu, protecție antichimică etc.20 cesitatea, potrivit legislaţiei române, a înche- Pentru exemplificarea principiilor care au ierii unor convenţii între Guvernul României stat la baza planificării și organizării exercițiilor şi guvernele statelor ale căror trupe/comanda- și aplicațiilor comune de comandament și stat mente erau prevăzute a participa la aplicaţii, major, pe hartă, desfăşurate după anul 1970 indiferent de natura acestora, pe teritoriul ţării pe teritoriul României, sunt important de evi­ noastre, care să fie ratificate de organele com- dențiat principalele caracteristici ale acestora. petente din fiecare țară (Anexa 4). Cu toată În esenţă, se urmăreau aceleaşi obiective opoziția inițială a conducerii FAU, care clama prevăzute şi la aplicaţiile cu trupe pe acest Tea- inexistența acestei solicitări în Statutul FAU, tru de Acţiuni Militare: măsuri pentru trecerea care fusese adoptat în martie 1969, în cele din unităţilor de la starea de pace la cea de război, urmă s-a ajuns la înţelegerea ca pe teritoriul intrarea forţelor în timpul prevăzut în dispo- României să se desfăşoare numai aplicaţii de zitivul de luptă, pentru respingerea ofensivei comandament şi stat major, cu soluţionarea agresorului şi trecerea la ofensivă, închegarea situaţiilor create exclusiv pe hartă, iar armata şi antrenarea comandamentelor de la toate română să nu mai participe la aplicaţii cu trupe eşaloanele participante la organizarea şi con- pe teritoriul altor state. ducerea luptei şi operaţiei, în acord cu cerinţe- Relevantă este replica dată de generalul le luptei moderne; dezvoltarea cooperării inte- Ștemenko, șeful Statului Major al FAU, la 10 fe- raliate; verificarea unor ipoteze ale planului de bruarie 1970, generalului-maior Florian Truță, campanie; experimentarea unor metode noi în locțiitor al șefului Statului Major al FAU din domeniul tactic-operativ; perfecţionarea con- partea Armatei române: „Știm că există lege. ducerii şi a lucrului de stat major.21 A fost votată la 21 august 1968 în legătură cu Concepţia exercițiilor și aplicaţiilor se ela- situația din R.S. Cehoslovacă. În Statutul sem- bora sub formă de text şi grafică și cuprindea nat în martie 1969 nu s-a făcut mențiunea că contextul politico-militar general şi special în aplicațiile se pot desfășura numai pe bază de care s-ar fi produs o agresiune împotriva unu- convenții. Legi, legi, dar dacă ar fi vorba de tru- ia din aliaţii României23 (de obicei Bulgaria) și pe, acestea ar întreba de legi? Dubcek a avut elementele cu caracter militar referitoare la legile lui, dar cine l-a întrebat?”19 toate situaţiile de ordin strategic, operativ şi În consecință, armatele aliate au fost re- tactic ce urmau a fi soluţionate de participanţi, prezentate la aplicaţiile desfăşurate pe terito- la dispozitivele de luptă, la succesiunea intro- riul României doar de comandamente şi state ducerii forţelor în acţiune, la grupările şi re- majore, toate situaţiile fiind rezolvate exclusiv grupările de trupe, la problemele de cooperare pe hartă. Totodată, Armata română a fost re- şi conducere, precum și la modul de asigurare prezentată la aplicaţiile organizate de Tratat pe a legăturilor. Important este faptul că nu se teritoriul altor state doar cu grupe de generali planifica niciodată întrebuinţarea armelor de și ofiţeri, comandamente şi state majore re- nimicire în masă de către forțele proprii, dar strânse, care soluţionau situaţiile strategice şi exista posibilitatea folosirii acestora de către operativ-tactice numai pe hartă. un adversar ipotetic.24 Din momentul în care nu a mai participat la Tematica acţiunilor planificate era gândită aplicaţii cu trupe pe teritoriul altor state şi nici să angajeze importante forţe terestre, aeriene, nu a mai admis asemenea acţiuni pe teritoriul antiaeriene şi navale, în conformitate cu cerin- ei, România a organizat, de regulă o dată la doi ţele conceptului luptei moderne în toate cele ani, o aplicaţie comună, de nivel operativ-stra- trei medii: terestru, aerian şi maritim. În ma- tegic, care se desfăşura pe hartă. La acestea joritatea cazurilor, acţiunea forţelor terestre, participau, în afara românilor, care reprezen- dotate cu tehnică blindată, era precedată de tau majoritatea forţelor terestre (2 comanda- lovituri masive ale aviaţiei și a rachetelor tac- mente de armată), sovieticii şi bulgarii cu câte tic-operative pe o mare adâncime, iar pe măsu- un comandament de armată, toate organizate ra desfăşurării operaţiilor aero-terestre, aviaţia într-un Front, completat cu grupe operative contribuia la sporirea ritmului luptei ofensive 68  Revista de istorie militară  şi la creşterea adâncimii misiunilor sau, după dotării, valorii şi calității forţelor ce le putea caz, în cooperare cu apărarea antiaeriană, la angaja inamicul probabil, precum și a modului consolidarea defensivei şi la imprimarea unui de acţiune a acestuia.27 caracter activ acesteia. Erau astfel exersate mi- Toate documentele necesare desfăşurării siuni de cercetare-observare, acţiuni de bom- exercițiilor și aplicațiilor, precum şi metodolo- bardament şi asalt, de lansare a desantului aeri- gia ce trebuia urmată se elaborau de către par- an, de transport trupe şi de asigurare logistică. tea română şi se puneau de acord cu reprezen- Un interes deosebit era acordat, de asemenea, tanţii Armatei sovietice şi ai Armatei bulgare, forţării unor importante cursuri de apă, luptei precum şi cu conducerea FAU. în poziţii fortificate, în teren muntos-împădu- De regulă, aplicaţiile de comandament și 25 rit şi în localităţi. stat major pe hartă de pe teritoriul Români- Direcțiile de acțiune ale Forțelor armate ei s-au desfăşurat în lunile februarie-martie române pe timpul exercițiilor și aplicațiilor în staţiunea Neptun, pe ţărmul Mării Negre, organizate de către aceasta au fost, în general, nu atât pentru frumuseţea staţiunii, cât, mai cele trei direcții strategice, nord italiană spre ales, pentru că operaţia viza şi măsuri privind sud-vest (până în 1966), greacă spre sud și tur- apărarea litoralului acestei mări şi a gurilor că spre sud-est sau pentru apărarea zonei de ­Dunării.28 litoral a Mării Negre. Suplimentar, Forțele armate române au O parte din timpul premergător desfășurării participat, aproape anual, cu nave, împreună exercițiilor și aplicațiilor era destinat pregătirii cu cele sovietice și bulgare, la așa-numitele teoretice a personalului participant. Referitor „aplicații de flotă” pentru apărarea litoralu- la acest lucru, fostul ministru al apărării, ge- lui românesc și bulgăresc și respingerea unui neralul-colonel (r) Constantin Olteanu scria26: presupus inamic în largul Mării Negre sau la „Participarea comandamentelor române la aplicațiile cu trageri de luptă, alături de alte aplicaţii, indiferent de caracterul acestora şi state membre, cu trupele de rachete antiaerie- de locul unde se desfăşurau, era precedată, de ne în poligonul Aşuluk, în Siberia sovietică. fiecare dată, de o perioadă de pregătire inten- Pentru a avea o imagine reală a modului de să, teoretică şi metodologică, a militarilor care desfășurare și a rezultatelor aplicațiilor care urmau să ia parte la acţiune. În acest timp, pe aveau loc în ţara noastră, la unele momente baza unei bibliografii orientative, se studiau cu atenție regulamentele de luptă, lucrările, stu- din dinamica acestora şi la bilanţ participau, diile şi articolele care tratau problematica vi- de regulă, comandantul-şef şi/sau şeful Statu- itoarei aplicaţii sau participau la prezentarea lui Major ai FAU, precum şi ministrul apărării de expuneri şi la dezbateri în legătură cu par- din Bulgaria. ticularităţile Teatrului de Acţiuni Militare.” În pregătirea sau pe timpul aplicaţiilor În cadrul acestor activități, se punea accentul desfășurate pe teritoriul României, pe lângă pe cunoașterea caracteristicilor terenului, a analiza elementelor propriu-zise ale concepţiei stării itinerarelor de deplasare (drumuri și căi acestora, miniştrii români ai apărării foloseau ferate), stării şi capacității mijloacelor de co- prilejul şi pentru a dialoga cu conducerea FAU municaţii, a situaţiei cursurilor de apă ce tre- asupra problematicii de ansamblu a Teatrului buiau trecute sau forţate, precum și a situaţiei de acţiuni militare în care era implicată direct zonelor fortificate. De asemenea, participanții armata română. Astfel, principalele subiectele erau încurajați să prezinte opinii personale și abordate de către conducerea Armatei româ- 29 variante privind principalele situaţii ce pu- ne și care au suscitat un interes deosebit la teau să apară în dinamica luptei şi modalități nivelul cel mai înalt al conducerii politice a de soluționare a acestora, precum şi forme şi statului român s-au referit la forţele destinate metode de cooperare interarme şi interaliate. să acţioneze pe direcţiile operative greacă şi Totodată, aveau loc antrenamente de stat ma- turcă, modul de ducere a luptei de către pri- jor la toate eşaloanele participante la aplicaţie, mul şi al doilea eşalon strategic și exercitarea se efectuau recunoaşteri în teren și se punea comenzii la război pe acest Teatru de acțiuni un accent deosebit pe cunoaşterea organizării, militare.30  Revista de istorie militară  69 Potrivit concepţiei Comandamentului FAU În acest context, o altă situație care a sus- şi a Marelui Stat Major al Armatei sovietice, citat neînțelegeri în cadrul Tratatului, după cel de-al doilea eşalon strategic avea în com- evenimentele din Cehoslovacia din 1968, s-a punere numai forţe sovietice, care urmau să rezumat la modul de deplasare/transportare fie introduse în bătălie, pe teritoriul Bulgariei, a tehnicii militare sovietice pe teritoriul Ro- pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime şi cu- mâniei sau de pătrundere a aviației sovietice cerirea obiectivelor strategice finale. Discuțiile în spațiul aerian românesc, în vederea partici- pe acest subiect au fost avansate la Moscova, pării acestora la aplicațiile cu trupe organizate în anul 1983, de către șeful Marelui Stat Ma- în Bulgaria. După intense discuții între con- jor român, generalul colonel Vasile Milea, cu ducerea Armatei române și conducerea FAU ocazia pregătirii aplicaţiei de comandament și a Tratatului au fost agreate, în principal, două stat major din acel an de la Neptun. În urma variante pentru transportarea tehnicii milita- prezentării documentelor aplicației, mareșalul re sovietice: pe mare, cu ajutorul navelor sau, N. Ogarkov, şeful Statului Major General al ar- atunci când nu era posibil, pe calea ferată, cu matei sovietice, a indicat, pe un ton imperativ, ajutorul garniturilor de tren, dar separat de să se modifice partea din concepţie a aplicaţiei personalul participant. care se referea la adâncimea misiunilor, în sen- Referitor la aceste aspecte, generalul-colo- sul ca forţele aflate în ofensivă, în primul eşalon nel Constantin Olteanu, în dialog cu jurnalistul strategic, majoritatea româneşti, să înainteze Dan Constantin afirma: „Începând tot din anul numai până la un anumit aliniament, mult mai 1968, România nu a mai permis nici tranzita- puţin adânc decât cel prevăzut în concepţia rea teritoriului său de către trupe aparținând aplicaţiei. Intenția era ca, după „ducerea greu- altor state, având sau nu armament asupra lor, lui” de către forțele românești din eșalonul în- sau survolarea teritoriului ei de către aeronave tâi, sovieticii să-şi introducă în bătălie, în mo- militare străine. Evident, poziția României a mentul şi în locul stabilit de ei, propriul Front, fost criticată și s-a insistat de către aliați, înde- pentru a cuceri obiectivele strategice generale osebi de către sovietici, să se revină asupra ei.” 33 pe care le vizau. În urma situaţiei create, a fost Au existat însă și excepții de la regula sta- nevoie ca generalul-colonel Constantin Oltea- bilită, determinate de dorința șefului statului nu, ministrul român al apărării naționale, să român, care avea competența aprobării acestor intervină pe lângă mareşalul Viktor Kulikov, situații, de a relaxa, în unele momente, relațiile comandantul-şef al FAU, pentru a se menţine dintre România și celelalte state membre ale concepţia iniţială a aplicaţiei, aşa cum fusese Tratatului de la Varșovia, în special Uniunea gândită de partea română.31 Sovietică. Mărturie stau aprobările date pentru O a doua problemă importantă discutată tranzitarea și asigurarea deplasării prin Româ- de conducerea Armatei române cu conducerea nia a unor coloane militare sovietice, care parti- FAU, la indicația lui Nicolae Ceauşescu, a fost cipau la aplicații pe teritoriul Bulgariei în 1977 și modul de exercitare a comenzii pe Teatrul de 1989 sau solicitarea șefului Marelui Stat Major al acțiuni militare Sud-Vest. Întrucât sovieticii Armatei populare bulgare pentru trecerea prin preconizau ca respectiva conducere să revină România a unor eșaloane de militari bulgari, în această zonă, ca şi în celelalte, unor mareşali pentru participarea la o aplicație pe teritoriul şi generali sovietici, cărora urma să li se confe- URSS, în perioada 10-20 mai 1969 (Anexa 5). re largi competenţe, cu ocazia aceleiași aplica- În a doua parte a anilor ’80, conducerea po- ţii din 1983, generalul-colonel Olteanu a ridi- litico-militară de la Bucureşti a refuzat să anga- cat această problemă mareşalului Kulikov. În jeze Marele Stat Major român la antrenamente cadrul acestor schimburi de opinii, mareşalul comune de stat major sau la diferite convocări, Kulikov a propus ca românii să preia comanda considerând că pregătirea de comandament pe acest Teatru de acţiuni militare, propunere este un atribut exclusiv al comandamentului care, dacă ar fi fost acceptată, deschidea calea naţional. De asemenea, s-a refuzat în continu- altor complicaţii. Deoarece aceste chestiuni nu are participarea Armatei române la aplicaţii cu şi-au găsit rezolvarea, s-a convenit continuarea trupe şi s-a decis numai trimiterea de grupe schimbului de păreri pentru clarificarea pro- operative ale statelor majore de armată sau di- blemelor aflate în divergenţă.32 vizie pentru activităţi exclusiv pe hartă. 70  Revista de istorie militară  În concluzie, oricât de bine erau concepute și ­României, numai cu participarea Forţelor ar­ executate, aplicațiile pe hartă nu puteau înlocui mate române – Direcţia aplicaţiei35 și Coman- aplicațiile cu trupe, cu participarea acestora în damentul Frontului format din 2 Armate, 1 teren, acestea asigurând astfel instruirea milita- Corp de armată, 1 Corp aerian, precum și rilor și formarea deprinderilor comandanților unităţi şi mari unităţi prevăzute a se înfiinţa și statelor majore pentru a acționa cât mai la mobilizare – și a fost condusă de ministrul aproape de condițiile reale ale câmpului de român al Forţelor Armate, generalul Leontin luptă și a putea verifica mult mai eficient ipo- Sălăjan. tezele planului de campanie. Totodată, în baza Având tema „Organizarea şi planificarea concluziilor desprinse, puteau aduce corectu- operaţiei ofensive de către front, concomitent rile necesare planurilor de acțiune, posibilități cu executarea contraloviturilor de armată şi 34 reduse în cazul aplicațiilor pe hartă. de front şi ducerea acţiunilor de luptă fără şi cu Astfel, pornind de la rolul important pe întrebuinţarea armelor de nimicire în masă”, care îl aveau exercițiile și aplicațiile în pregă- aplicația a fost concepută de Marele Stat Major tirea comandamentelor şi trupelor şi de la fap- român și aprobată de conducerea Tratatului de tul că Armata română nu mai participase de la Varșovia. mai mult timp la aplicaţii cu trupe în cadrul Concepţia aplicației, prezentată pe larg de Tratatului de la Varşovia, în anii ’80 s-a pus ac- generalul-colonel Constantin Olteanu și co- centul pe organizarea şi executarea unor astfel laboratorii acestuia36, prevedea declanșarea de activităţi, în afara aplicaţiilor desfăşurate cu agresiunii de către statele imperialiste pe tea- regularitate de unităţi şi mari unităţi tactice şi trele de acțiuni militare europene, în urma operative, la nivelul întregii armate române, insucceselor pe plan politic și economic și a conduse de ministrul român al apărării. intensificării cursei înarmărilor. După încălca- Totodată, în conformitate cu obiectivele rea neutralității Austriei și Iugoslaviei, trupele deceniului al nouălea de imprimare a unei noi NATO au pătruns în centrul și sud-estul Eu- orientări strategice, prin care aplicațiile s-au ropei, inclusiv pe teritoriul României. Ritmul remarcat prin amploare şi complexitate, gene- de înaintare al acestora a fost micșorat de că- ralul Constantin Olteanu a reușit să-l convingă tre trupele de est, care au trecut la ofensivă pe pe Nicolae Ceaușescu de utilitatea unor aplica- ţii, care să depăşească conceptual prejudecata unele direcții. respingerii agresorului potenţial doar până la În aceste condiții, Frontul român constituit frontiera de stat și urmărirea acestuia până la a primit misiunea de a respinge grupările in- înfrângerea ori capitularea sa. amicului pătrunse în Transilvania și Oltenia și, ulterior, după 5 zile, de a trece la contrao- III. Caracteristici ale unor aplicaţii co- fensivă, pentru a nimici, în cooperare cu cele mune desfăşurate în cadrul Tratatului de la 2 Fronturi aflate la stânga și dreapta, rezervele Varşovia la care au participat Forţele arma- operative din adâncimea dispozitivului ina- te române mic. Astfel, se creau condițiile favorabile ieșirii cu forțele principale pe teritoriul Ungariei, la Pentru exemplificarea celor prezentate în vest de Dunăre și desfăşurării unei noi operaţii capitolul precedent, am considerat necesa- pe direcţia nord-italiană. ră prezentarea câtorva caracteristici ale unor În cadrul acestei concepţii generale au fost aplicații comune reprezentative în cadrul Tra- simulate efectele loviturilor nucleare proprii, tatului de la Varșovia, cu participarea persona- ca răspuns la loviturile nucleare ale inamicului, lului și/sau a unităților românești. pentru respingerea forţelor acestuia dincolo de frontiera naţională. 1. Aplicaţia de comandament şi stat ma- După un salt operativ, trupele Frontului jor, la eșalon Front, cu mijloace de transmi- român au organizat o nouă operaţie ofensivă siuni, în teren, cu scop de învățământ, 20-27 de front pentru nimicirea a două nou-consti- mai 1965 tuite Grupuri de armată ale NATO, care lup- Aplicația, prevăzută în Planul de măsuri tau pe un nou aliniament de luptă și, ulterior, comune al FAU, s-a desfășurat pe teritoriul dezvoltarea acesteia spre nordul şi centrul Ita-  Revista de istorie militară  71 liei. În acest timp, cele două fronturi situate pe români, s-a desfășurat pe teritoriul României, flancuri, aveau misiunea să dezvolte ofensiva la Neptun, și a fost condusă de mareșalul so- spre Leipzig, respectiv pentru ieșirea cu forţe- vietic Ivan I. Iakubovski, comandantul-șef al le principale pe litoralul de nord-est al Mării Comandamentului FAU. Adriatice și nimicirea inamicului care rezista Tema aplicației, aprobată de Nicolae în Munţii Bosniei şi în raionul Split. Ceaușescu în ianuarie 1973, a fost „Desfășurarea După executarea aplicației, au fost făcute Grupărilor de trupe aliate pe Teatrul de acțiuni unele aprecieri și desprinse concluzii, din care militare cu respingerea simultană a agresiunii cele mai relevante au fost37: inamicului. Ducerea operației ofensive a Fron- • grupa de generali sovietici, participanţi ca tului și acțiunilor de luptă ale Forțelor mariti- observatori, a apreciat că aplicaţia a fost utilă, me și Trupelor de apărare antiaeriană ale sta- iar planificarea a corespuns concepţiei vremii telor participante la Tratatul de la Varșovia”. şi particularităţilor ducerii acţiunilor de luptă Potrivit concepţiei aplicației41 (Anexa 6), pe teatrul de operaţii sud-vest; forțele Grupului de armate Sud aparținând • aceștia au relevat, de asemenea, numeroa- NATO, constituit din mari unități ale Forțelor se probleme care nu au fost suficient elucidate, armate grecești și turce42, sprijinite de 1 corp în special în ceea ce priveşte folosirea în luptă de aviație independent, atacau Bulgaria și a armelor nucleare, protecţia trupelor împotri- ajungeau pe un aliniament la sud de Sofia, con- va acestora, folosirea în luptă a unor categorii comitent cu angajarea luptei de către forțele de trupe, de care România nu dispunea la acel aero-navale ale NATO în Marea Neagră, la 150 moment; mile est de Constanța și lansarea unui desant • aplicaţia, prima la nivel de front româ- maritim la nord de Burgas, în Bulgaria. nesc, a depăşit cu mult posibilităţile reale de În cadrul aplicației, marile unități43 ale acţiune ale Forțelor armate române, inamicul Armatei române, constituite într-un front, fiind „înfrânt” cu prea mare uşurinţă, într-o fâ- împreună cu 2 armate sovietice, dispuse pe şie de apărare şi de ofensivă a cărei lungime a flancuri, au trecut la traversarea fluviului Du- oscilat între 450 şi 250 km, adâncimea fiind şi nărea și concentrarea forțelor la sud de acesta, mai impresionantă, de la Craiova şi Braşov, la în condițiile folosirii de către inamic a armelor Budapesta, Viena şi dincolo de Roma. de nimicire în masă. După regrupare, forțele Această aplicație a constituit elementul românești și cele sovietice din flancul stâng au definitoriu prin care, începând cu 1966, Co- început înaintarea pe direcția sud – sud-est, ur- mandamentul FAU a stabilit definitiv direcţia mând ca primele, sprijinite de un regiment de de acţiune a Forţelor armate române spre sud, desant-parașutare românesc, să încerce să cre- pentru bararea direcţiei de operaţii greacă, eze un cap de pod la sud de strâmtoarea Dar- măsură acceptată de autorităţile politice şi mi- danele, iar cele sovietice, împreună cu o divizie litare de la Bucureşti, care au sesizat însă situ- de desant aerian, să respingă forțele turcești la aţia dificilă în care ar fi fost pusă ţara în caz de vest de Istanbul. Concomitent, în Marea Nea- atac pe celelalte direcţii. În final s-a ajuns la un gră, trebuiau să se angajeze două bătălii aero- compromis și România a decis să ia măsuri co- navale la nord-est și est de Istanbul. respunzătoare pentru apărarea ţării şi pe alte La flancul drept al Armatei române, forțele direcţii posibile de atac ale inamicului, pentru bulgare din cadrul unui front, în cooperare cu a evita orice surpriză, mai ales după invazia cele sovietice, respingeau acțiunile ofensive ale „aliaţilor”, în 1968, în Cehoslovacia38. forțelor grecești, eliberau teritoriul bulgar și ajungeau la litoralul Mării Egee. 2. Aplicaţia de comandament și stat ma- Aplicația a pus în evidență câteva elemente jor, pe hartă, „SOIUZ39-73”, desfășurată pe importante privind modul de gândire și acțiune teritoriul României, în perioada 12-21 fe- în cadrul Tratatului de la Varșovia44: bruarie 197340 • pentru prima dată de la înfiinţarea Ali- Aplicația, la care au participat aproximativ anţei, Comandamentul FAU a prevăzut ca 400 de generali și ofițeri din România, Bulgaria Frontul românesc să acţioneze pe direcţia ope- și Uniunea Sovietică, din care circa 100 erau rativă turcă, cu forţarea strâmtorii ­Dardanele 72  Revista de istorie militară  ­(Armata română fusese angajată numai pe di- nu al tranzitării și survolului teritoriului naţi- recţiile operative nord-italiană, până în anul onal de către trupe46 (având asupra lor arma- 1966 şi greacă, ulterior); ment, muniţii şi tehnică de luptă) din armate- • liderii militari sovietici erau preocupaţi le URSS, Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei şi de cucerirea rapidă a strâmtorilor Bosfor şi RDG. Dardanele în cazul declanşării unui război în- Ministrul român al apărării naţionale i-a tre NATO şi Organizaţia Tratatului de la Var- propus lui Nicolae Ceauşescu, şi acesta a ac- şovia; ceptat, să se dea curs cererilor de tranzitare şi • se poate observa încadrarea forțelor survol numai în baza unor convenţii încheiate româ­­­nești între două armate sovietice, pe tim- între Guvernul român şi guvernul fiecărei ţări pul aplicaţiilor comune, lucru explicabil dacă în parte, în conformitate cu reglementările ţinem cont de problemele pe care autorităţile româneşti în vigoare. Aliaţii au ignorat solici- române le-au creat după evenimentele din au- tarea, trimiţând doar cereri la nivel de foruri gust 1968 din Cehoslovacia. militare şi nu de la guvern la guvern. Ca urma- re, răspunsul românesc a fost negativ și, în fi- 3. Aplicaţia cu trupe „SCUT-82”, pe teri- nal, Nicolae Ceauşescu a aprobat doar survolul toriul Bulgariei, în perioada 25 septembrie trupelor poloneze (un batalion de paraşutişti), – 1 octombrie 1982 reprezentanţii celorlalte armate nereacţionând La această aplicație, condusă de ministrul în vreun fel. bulgar al Forţelor Armate, general de armată În perioada de pregătire, conform manda- Dobri Dzhurov, au participat forțe și mijloa- tului încredinţat, generalul-locotenent Con- stantin Olteanu, ministrul apărării naţionale, ce din toate statele membre ale Pactului de la a precizat mareşalului Viktor Kulikov, coman- Varșovia, mai puțin din România, care a trimis dantul-şef al FAU, şi generalului de armată doar o delegație de generali și ofițeri, condusă Dobri Dzhurov, ministrul bulgar al apărării, că de ministrul apărării naționale și un Comanda- prin amploarea sa aplicaţia nu era indicată să ment de divizie restrâns, în staff-ul aplicației. se desfășoare, deoarece avea un profund carac- În concepţia aplicaţiei45 era prevăzută con- ter politic, urmând a se desfăşura într-o zonă centrarea trupelor şi comandamentelor arma- în care conducerile de partid şi de stat desfă- tei sovietice în zona sud-vest Tolbuhin, iar cele şurau acţiuni constructive pentru dezvoltarea ale altor armate aliate la 80 km sud de Ruse. prieteniei şi colaborării, pentru realizarea unei De asemenea, s-a prevăzut constituirea unui zone a păcii şi colaborării internaţionale. Front de coaliţie cu compunere multinaţiona- Mareşalul sovietic şi generalul bulgar au lă, grupele operative ale comandamentelor din replicat că problemele aplicaţiei fuseseră deja armata română făcând parte dintr-un Front discutate în Biroul Politic al Partidului comu- român. nist bulgar, cu desfăşurarea ei fiind de acord şi Obiectivele strategice şi operativ-tactice secretarii generali ai partidelor comuniste din ale aplicației au vizat realizarea coeziunii co- Ungaria, Cehoslovacia, RDG şi Polonia. mandamentelor şi marilor unităţi aliate, îmbu- Mareşalul Kulikov şi-a manifestat nemul- nătăţirea cooperării între categoriile de forţe ţumirea şi faţă de refuzul de către români a armate, în condiţiile întrebuinţării desantului tranzitării teritoriului naţional, fără aprobarea maritim şi aerian. Un obiectiv major l-a repre- Marii Adunări Naţionale47, şi a încheierii de zentat latura radioelectronică a luptei armate. convenţii interguvernamentale. Tot el a preci- Aplicaţia a inclus şi lansarea unui puternic zat că era nevoit să informeze despre greutăţile desant aerian sovieto-polonez, sovieticii fiind pe care le întâmpina din partea română şi că, lansaţi în maşina de luptă a paraşutiştilor din în final, indiferent de aceste dificultăţi, aplica- avioane IL-76, în timp ce polonezii au lansat, ţia se va desfăşura la nivelul cel mai înalt. după metoda clasică, un batalion care survola- se teritoriul românesc. * * * Aplicaţia a ridicat probleme deosebite pen- În cele peste trei decenii de existență ale tru partea română, referitoare la acceptul sau Tratatului de la Varșovia, România a adoptat  Revista de istorie militară  73 o poziție distinctă în cadrul acestuia, manifes- hoslovacă, R.D. Germană, R.P. Polonă, R.P. Română tând o atitudine ostilă ori de câte ori erau ­făcute (R.S. România din 1965), R.P. Ungară și U.R.S.S. – demersuri sau se desfășurau acțiuni care ve- cu excepția Iugoslaviei. neau în contradicție cu principiul suveranității Pactul şi-a încetat existenţa pe 3 martie 1991 şi a naționale. Unul din aspectele pe care România fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991. le considera ca o ingerință nepermisă în su- https://ro.wikipedia.org/wiki/Pactul_de_la_ veranitatea națională era faptul că, la război, Varșovia, accesat la 22.01.2019. conducerea operativă a FAU urma să revină 2 Christopher Jones, Final Report to National Marelui Stat Major al Armatei URSS, Coman- Council for Soviet and European research ”Soviet damentul FAU urmând să aibă doar un rol de Military Doctrine and Warsaw Pact Exercises”, p.1, sprijin al acestuia. https://www.ucis.pitt.edu/nceeer/0000-621-1-Jo- În aceeași linie s-a înscris și decizia privind nes.pdf, accesat la 16.01.2019. 3 modul de participare a Forțelor armate române Principalele structuri prin care se asigura la activitățile comune organizate de Comanda- funcționarea Alianței erau următoarele: Comitetul mentul FAU al Tratatului de la Varșovia, fie Politic Consultant, Comandamentul Forțelor Ar- mate Unite, Statul Major al Forțelor Armate Unite că acestea au fost exerciții și aplicații comune și Secretariatul Unit al Tratatului. sau convocări și consfătuiri ale personalului de https://www.historia.ro/sectiune/general/ conducere. S-a încercat, pe cât posibil, prin- articol/10-lucruri-de-stiut-despre-pactul-de-la- tr-o abordare diplomatică a diferitelor situații varsovia, accesat la 19.04.2019. apărute, să fie impusă partenerilor, și în special 4 Potrivit volumului „Boevoe sodruzhestvo (Co- sovieticilor, propria politică în ceea ce privește munitatea de luptă)”, editat de comandantul-șef al modul de pregătire a forțelor armate pentru Comandamentului FAU, mareșalul I.I. Iakubovski, apărarea teritoriului național. înainte de 1961 au avut loc exerciții tactice comu- Subiectul abordat în lucrarea de față este ne, fiind identificate de către cercetătorul Christo- unul foarte interesant pentru cunoașterea pher Jones două astfel de exerciții, ambele în format bilateral. Astfel, în august 1957, trupele sovietice uneia din perioadele controversate ale istoriei și est-germane au efectuat un exercițiu comun, pe României, iar, printr-o documentare mai apro- timpul cât mareșalul Greciko încă era comandantul fundată a documentelor existente în arhive, trupelor sovietice din Germania de est, iar în pe- pe măsură ce acestea vor deveni în totalitate rioada 18 iulie – 8 august 1958 Forțele aeriene so- accesibile cercetării, acesta poate fi dezvoltat vietice și Forțele terestre, aeriene și navale bulgare și pot fi prezentate aspecte care nu au putut fi au desfășurat un exercițiu comun în Bulgaria sub elucidate până în prezent. comanda mareșalului sovietic (FAer) N.S. Skripko. https://www.ucis.pitt.edu/nceeer/0000-621-1-Jo- nes.pdf, accesat la 16.01.2019. 5 I.I. Iakubovski, ”Boevoe sodruzhestvo (Comuni- tatea de luptă)”, p.151, citat de Christopher Jones, în NOTE lucrarea ”Soviet Military Doctrine and Warsaw Pact 1 Pactul sau Tratatul de la Varşovia, numit în mod Exercises”, https://www.ucis.pitt.edu/nceeer/0000- oficial Tratatul de prietenie, cooperare şi asistenţă 621-1-Jones.pdf, accesat la 16.01.2019. mutuală a fost o alianţă militară a ţărilor din Europa 6 Jones, Final Report (vezi nota 2), Anexa nr.1 Răsăriteană şi din Blocul Răsăritean, care voiau să https://www.ucis.pitt.edu/nceeer/0000-621-1-Jo- se apere împotriva ameninţării pe care o percepeau nes.pdf, General-colonel (r) dr. Constantin Olteanu, din partea alianţei NATO (fondată în 1949). Crea- colonel (r) Alesandru Duțu, general-maior (r) Con- rea Pactului de la Varşovia a fost grăbită de integra- stantin Antip, ”România și Tratatul de la Varșovia. rea în NATO a Germaniei de Vest „remilitarizată”, Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie.”, p. 89- prin ratificarea de către ţările ocidentale a Înţelege- 106, Editura Pro Historia, București 2005, General- rilor de la Londra şi Paris. Tratatul de la Varşovia a colonel (r) dr. Constantin Olteanu, „O viață de om: fost iniţiat de către Nikita Hruşciov în 1955 şi a fost dialog cu jurnalistul Dan Constantin”, p. 274-282, semnat la Varşovia pe 14 mai 1955 de către toate Editura Niculescu, București 2012 și Petre Opriș, statele comuniste ale Europei Răsăritene – R.P. Al- „Aplicații pe Teatrul de acțiuni militare de Sud-Vest baneză (retrasă oficial din Pact din cauza diferenţe- al Organizației Tratatului de la Varșovia (1973- lor ideologice, în anul 1968), R.P. Bulgară, R.S. Ce- 1989)”, ianuarie 2019, http://www.contributors.ro/ 74  Revista de istorie militară  sinteze/aplicatii-pe-teatrul-de-actiuni-militare-de- colonel Constantin Olteanu, miniștrii apărării în sud-vest-al-organizatiei-tratatului-de-la-varsovia- ­perioada 1966-1985. 1973-1989/. 30 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 98- 7 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 90. 99. 8 Iakubovski, Boevoe (vezi nota 5), p. 160. 31 Ibidem, p. 98-99. 9 Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia și Un­ 32 Ibidem, p. 99. garia. 33 Olteanu, O viață de om (vezi nota 6), p. 275 10 Nu au putut fi identificați comandanții în 34 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 99- toate aplicațiile desfășurate în cadrul Pactului de la 100. Varșovia. 35 A lucrat concomitent în rolul de Comanda- 11 Jones, Final Report (vezi nota 2), p. 21-24. ment suprem (aliați) şi Grupul de armate Tisa (in- 12 Ibidem, p. 55-56. amic). 13 Ibidem, p. 1-3. 36 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 92- 14 Din Anexa 1 reiese că ultima aplicație cu trupe 93. pe teritoriul României a avut loc în toamna anului 37 Ibidem, p. 93. 1963. 38 15 Ibidem, p. 93. Varianta sovietică a Grupurilor de armate. 39 16 În traducere, Uniune. Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 92. 40 Opriș, Aplicații (vezi nota 6), http://www.con- 17 Ibidem, p. 92-93. tributors.ro/sinteze/aplicatii-pe-teatrul-de-actiuni- 18 Ibidem, p. 94-95. militare-de-sud-vest-al-organizatiei-tratatului-de- 19 Ministrul Forțelor armate române, generalul- la-varsovia-1973-1989/, accesată la 15.04.2019. colonel Ion Ioniță și șeful Marelui Stat Major, gene- 41 Ibidem. ralul-colonel Ion Gheorghe. 42 20 Câte o armată organizată pe 3 corpuri de ar- Arhivele Naționale ale României, Fond „Tratatul mată și câte 1 corp de armată independent. de la Varșovia (MApN)” – Dosar nr. 48/1970, p.26 (In- 43 formarea nr. M00702/11.02.1970 făcută președintelui 10 divizii, din care 2 de tancuri. 44 Opriș, Aplicații (vezi nota 6). Nicolae Ceaușescu de către ministrul Forțelor armate 45 române, generalul colonel Ion Ioniță). Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 103- 21 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 96. 105. 46 22 Ibidem, p. 97. 82 trenuri sovietice, 14 trenuri ungare, 5 tre- 23 Guvernele acestor state trebuiau să solicite nuri cehoslovace, 10 trenuri germane şi 8 avioane ajutorul militar, în conformitate cu prevederile art. poloneze, care transportau 28.000 militari, 300 tan- 4 din documentul de constituire al Tratatului de la curi, 400 maşini de luptă ale infanteriei, 300 trans- Varșovia. portoare amfibii blindate, 300 tunuri şi aruncătoare, 24 Olteanu și alții, România (vezi nota 6), p. 96-97. 122 avioane de luptă, 66 elicoptere și peste 4.000 25 Ibidem, p. 97. autovehicule diferite. 26 Ibidem, p. 97-98. 47 Marea Adunare Națională a fost organul le- 27 Ibidem, p. 98. gislativ unicameral al Republicii Populare Române 28 Ibidem, p. 98. (Socialiste România) în perioada 1947-1989, https:// 29 Reprezentată de generalul de armată Ion ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Adunare_Națională, Ioniță, generalul-colonel Ion Coman și generalul- accesat la 09.05.2019.

 Revista de istorie militară  75 NEX A 1 A cop / Caracteristici S - în timpul crizei- în timpul Berlinului aeriene, trupe navale, terestre, - forțe aeropurtate - contracarare acţiuni ofensive ale trupelor NATO dislocate în zona de sud a R.F.Germania armă- folosire atomică - creare condiţii de trecere la ofensivă spre Italia nord - forţare fluviu Dunărea - concomitent cu aplicația de comandament și stat major aeriene, navale terestre, - forțe - forțe terestre sprijinite de aviație terestre - forțe - 40.000 de militari - 700 tancuri, 8300 vehicule blindate, 500 mijloace de artilerie, 300 avioane, trupe aeropurtate nucleară - simulare - contracarare - acţiunicontracarare ofensive ale trupelor greceşti şi turceşti Ankara spre cu forţarea- înaintare strâmtorilor arşovia RDG ROU ROU URSS URSS / POL aplicației L. Sălăjan / L. Sălăjan / nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu H. Hoffman / M. Spychalski M. Spychalski Comandantul A.A. Greciko / A.A. Greciko / ratatului de la V URSS URSS URSS URSS URSS URSS URSS ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, POL, RDG, UNG, ROU, UNG, ROU, UNG, URSS Gp.Tr. „SUD” Gp.Tr. RDG, POL, CZE, RDG, POL, CZE, CZE, POL, URSS S tate participante onă de nite din cadrul T BUL CZE RDG ROU RDG ROU ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG vest URSS desfăşurare POL şi parţial UNG și parţial eritoriu/ Z RDG, POL, CZE T orţele A rmate U al F cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe stat major stat cu trupe stat major stat manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ demonstativă T de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG A - B UL R C TET R R IA Cronologia și aplicaţiilor exercițiilor comunedesfăşurate în baza P lanului de măsuri comune TUNA / U ODE R enumire B UA D B ALTI Q FU = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS SEP erioada toamna U R 19 OCT P 09-15 SEP 01-11 IUN 10-20 APR OCT-NOV 01-10 OCT 1961 1962 1963 A nul

76  Revista de istorie militară  cop / Caracteristici S - forțe navale și trupe navale - forțe aeropurtate ? terestre - forțe - forțe terestre și aeriene terestre - forțe - trupe aeropurtate - prima aplicație de ROU a Armatei exclusivă nivel Front cu participare - cu transmisiuni în teren - perfecţionare „cooperare trupe aliate şi state ma - jore pentru de luptă” acţiuni condiţii în diferite - 50.000 militari vehicule 5000 tancuri,blindate, 800 vehicule - 1000 motorizate, 400 avioane - mai mult de 20 organe administrative de 20 organe - mai mult - formațiuni și unități speciale + forțe aeropurtate 850km(apx. lungime) - a servit ca pregătire pentru exercițiile operative din 1968 - forțe navale și aeriene navale - forțe * ROU - 1 divizie mecanizată (comandament redus, diviziemecanizată 1 (comandament - ROU * 1 regiment mecanizat, unități de divizie și 1 - com panie tancuri), 2 regimente pontonieri, un grup de subunități de drumurinave, - URSS - 1 mare unitate mecanizată, 2 regimente pontonieri, o parte din brigada fluviale de nave BUL CZE ROU / URSS aplicației L. Sălăjan / B. Lomsky / nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu D. Dzhurov / Dzhurov D. P.K. Koshevoi P.K. Comandantul L. Sălăjan / ROU B. Lomsky / CZE ROU URSS URSS URSS URSS BUL, ROU, BUL, ROU, CZE, RDG, CZE, URSS ROU, URSS ROU, RDG, URSS RDG, POL, CZE, RDG, POL, URSS CZE, UNG, RDG, S tate participante onă de 1 BUL CZE CZE CZE RDG ROU ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România RDG desfăşurare Marea Baltică eritoriu/ Z T cu trupe cu trupe cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat şi stat major major şi stat şi stat major şi stat T de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG R B UL M B E TO enumire C R STO VLTAVA D O = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUN NOV erioada U R P 07-15 IUL 20-27 IUL 15-20 SEP 20-25 SEP 05-11 APR 20-27 MAI 16-23 OCT 26 OCT – 03 1964 1965 1965 1966 A nul

 Revista de istorie militară  77 - cop / Caracteristici S - toate categoriile de forțe - toate - forțe terestre, aeriene, navale terestre, - forțe - trupe aeropurtate de divizie, - cu* ROU 1 comandament pe hartă - în timpul crizei- în timpul cehoslovace * ROU - doar în staff-ulaplicației (1 comandament de divizie) - forțe navale - forțe antiaeriene - forțe - mai mult de 30 organe administrative de 30 organe - mai mult logistice,- unități de comunicații, trupe speciale - aviația purtătoare de bombe nucleare - doar* ROU în staff, ca invitat ea agresiune, ca și pentru respingerea unei eventu - ale reacții militare din partea NATO - unități de comunicații - exercițiu logistic - exercițiu de comunicare - exercițiu unități de comunicații terestre, - forțe viitoar pentru ansamblu de dispozitiv definitivare - POL URSS / URSS / URSS / URSS aplicației ko / URSSko nu sunt date sunt nu date sunt nu date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu I.I. Iakubovski A.S. Gorshkov Comandantul S.S. Mariakhin - S.M. Shtemen M. Spychalski / M. Spychalski I.I. Iakubovski / D. Dzhurov / BUL Dzhurov D. POL URSS URSS POL, RDG, RDG, POL, RDG, URSS UNG, URSS UNG, URSS UNG, URSS Toate statele Toate URSS, RDG, RDG, POL, CZE, RDG, POL, CZE, BUL, URSS, ROU RDG, POL, URSS POL, RDG, URSS UNG, CZE, URSS S tate participante onă de POL = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG URSS URSS URSS Baltică RDG, POL UNG, CZE RDG, POL, desfăşurare Toate statele Toate Nord, Marea Nord, Atlanticul de Atlanticul Vest Ucraina, Vest Barents, Marea eritoriu/ Z RDG, POL, CZE, RDG, POL, CZE, Norvegiei,Marea POL RDG și nord T BUL, Marea Neagră cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat T de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament cu trupe (pe mare) = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG ) A Y R B UL R R S KY ODE enumire SEVE S H IELD NIEMEN R ODOP VUIETUL D ( NEMAN R ETTFLO S H UMAVA MANEV = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUN AUG AUG OCT erioada U R P 05-19 IUL 14-19 IUN 20-30 IUN IUL - AUG 24 IUL - 09 20-27 AUG 17-20 AUG 11-20 AUG 20 MAI - 03 27 MAI – 05 IUN 1967 1968 A nul

78  Revista de istorie militară  cop / Caracteristici S orța de invazie : forțe terestre și aeriene, trupe F - aeropurtate - grupe operative / forțe navale, trupe de antiaeriană apărare trupe terestre, - forțe de transmisiuni - forțe aeriene,- forțe trupe antiaeriene - forțe terestre - forțe (?) * ROU - forțe logistice- forțe - forțe aeriene- forțe - identificat ca cel mai mare exercițiu care a avut loc avut a care exercițiu mare mai cel ca identificat - moment până la acel aeriene, navale terestre, - forțe arme nucleare - simulare * ROU – 2 divizii mecanizate (tancuri) + unități de aviație brigadă 1 + moto infanterie divizie 1 câte - celelalte - tancuri și unități de aviație (BUL), unități de geniu și aviație (URSS) - Comandament Forțe terestre POL, terestre RDG, Forțe - Comandament CZE aeriene URSS Forțe - Comandament POL URSS URSS URSS URSS URSS URSS aplicației nu sunt date sunt nu P.S. Kutakov / Kutakov P.S. W. Jaruzelski / W. Comandantul probabil URSSprobabil I. Ioniță / ROU I. Ioniță I.G. Pavlovski / I.G. Pavlovski Batitski / URSS I.I. Iakubovski / I.I. Iakubovski / A.M. / Maiorov B. Chocha / POL S.M. Shtemenko / S.M. Shtemenko URSS URSS URSS URSS URSS URSS RDG, POL, CZE, URSS BUL, UNG, RDG, URSS POL, CZE, RGD, POL, RDG, CZE, POL, RDG, CZE, POL, CZE, URSS POL, UNG, CZE, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, POL, RDG, URSS ROU, BUL, UNG,ROU, URSS, BUL, UNG S tate participante onă de BUL CZE POL POL RDG = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România URSS URSS vest CZE vest URSS ROU, BUL ROU, desfăşurare Marea Baltică eritoriu/ Z POL, RDG, CZE POL, RDG, CZE POL, CZE, URSS POL, UNG, CZE, T cu trupe cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat major şi stat T de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament operativă pe hartă = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG B UL NEISSER- R ING 69 enumire ZENIT 69 D SP ODE = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS OCT erioada U R P 04-11 IUL 21-28 SEP 04-16 APR 14-19 MAI 20-21 AUG 10-15 AUG 16-18 OCT 01-07 MAR prima jumătate prima jumătate 23 IUL - 02 AUG 25 MAR - 01 APR 30 MAR - 04 APR 1968 1969 A nul

 Revista de istorie militară  79 cop / Caracteristici S * ROU * - ROU grupe apărare 2 Armate, operative / Front, antiaeriană și marina militară - BUL, URSS - câte 1 grupă operativă / - comanda 50 oameni) de armată (câte ment - forțe terestre, aeriene, staff terestre, trupe- forțe antiaeriene * ROU 0026/22.02.1970) a refuzat participarea antiaerian - exercițiu (telegrama manevră- cea mai mare de până atunci aeriene RDG, și navale terestre, - forțe POL, URSS locală- unități de apărare RDG din miliția- lucrători RDG diviziemili - de (300 redus comandament 1 - ROU * tari) în staff - cu transmisiuni în teren de divizie – 1 comandament * ROU mecanizată terestre - forțe - forțe aeriene,- forțe trupe antiaeriene (?) terestre - forțe - forțe terestre - forțe - cu desant aerian și maritim, cu trageri de luptă și bombardament de aviație * ROU – 1 comandament de divizie mecanizată cu efectivereduse, grupă1 operativă marina/ militară RDG RDG URSS URSS URSS URSS aplicației Dzur / CZE P.F. Batitski / P.F. H. Hoffman / H. Hoffman / V. Valo / CZE Valo V. Comandantul I. Ioniță / ROU I. Ioniță I.I. Iakubovski / I.I. Iakubovski / S.M. Shtemenko / S.M. Shtemenko L. Czinege / UNG D. Dzhurov / BUL Dzhurov D. D. Dzhurov / BUL Dzhurov D. CZE, URSS Toate statele Toate Staff-ul WTO Staff-ul WTO RDG, BUL, CZE, CZE, POL, URSS BUL, ROU, URSSBUL, ROU, ROU, BUL, URSSROU, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, RDG, CZE, URSS RDG, POL, URSS RDG, POL, URSS UNG, BUL, URSS CZE, UNG, URSS POL, UNG, URSS S tate participante onă de BUL BUL C ZE RDG ROU RDG = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG CZE, POL RDG, CZE RDG, POL CZE, UNG desfăşurare Toate statele Toate eritoriu/ Z T cu trupe cu trupe cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat T operativ-tactică operativ-tactică de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG - R B UL 71 MS 70 R enumire OOD IN 71 OPAL A ZENIT 70 D H H E BR OT VISLA - EL B E = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUN erioada U R P 13-17 IUL 01-09 IUL 05-12 IUL 12-21 IUL 14-19 SEP 17-19 AUG 02-05 AUG 25-31 AUG 12-18 OCT 22-27 MAR 24 IUN - 02 IUL 1970 1971 1971 A nul

80  Revista de istorie militară  cop / Caracteristici S - cu de transmisiuni mijloace în teren * ROU - 1 grupă armată operativă / comandament de - forțe navale - forțe - 1 grupă* ROU operativă / marina militară și aeriene, trupe terestre - forțe antiaeriene - aproximativ de aceeași dimensiune NEISSE și BROTHERHOOD IN ARMS ca ODER- * ROU - 1 comandament de armată + 2-3 - coman damente de divizie + 1 grupă operativă / apărare antiaeriană - BUL, URSS - câte 1 grupă operativă / divizie in - fanterie moto - grupe operative / comandament de front, apărare antiaeriană 3 state și marina militară din cele - apx. 400 generali și ofițeri dinromâni) cele 3 țări (100 - câte 1 regiment de forțe terestre pentru țară fiecare BUL URSS / URSS / URSS / URSS / URSS aplicației Dzur / CZE nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu D. Dzhurov / Dzhurov D. N.B. Abshin / Abshin N.B. I.I. Iakubovski I.I. Iakubovski I.I. Iakubovski I.I. Iakubovski Comandantul I. Ioniță / ROU I. Ioniță UNG URSS URSS URSS URSS URSS URSS URSS ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, BUL, ROU, ROU, BUL, ROU, ROU, BUL, ROU, POL, RDG, RDG, POL, URSS, BUL, UNG, URSS UNG, URSS Staff-ul WTO Staff-ul WTO Staff-ul WTO Staff-ul WTO CZE, RDG, POL, S tate participante onă de BUL CZE POL ROU ROU ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG RDG, POL desfăşurare Marea Neagră District militar Carpați / URSS eritoriu/ Z T cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat T de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG B UL TES R UT 72 C enumire VE S SOIUZ 73 D = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUL FEB vara OCT MAR erioada U R P 04-16 SEP 19-24 SEP 12-21 FEB 18-23 APR 28 FEB - 04 21-28 MAR 26 IUN - 05 1972 1973 A nul

 Revista de istorie militară  81 cop / Caracteristici S * ROU - 1 comandament de armată + 2-3 - coman damente de divizie + 1 brigadă rachete operativă / divizie antiaeriană apărare +1 grupă moto divizieinfanterie / grupă operativă 1 URSS- - - state majore / forțe logistice / forțe majore - state * pe pe numai teritoriul hartă ROU - state majore / forțe navale / forțe majore - state - flotile navale * ROU - doar pe hartă cu 1 grupă vizie operativă / di - - aplicație de front,- aplicație pe 2 eșaloane * ROU - grupe operative / comandament de front, 2 armate, apărare antiaeriană, aviația militară, ma - rina militară - 35.000 militari - 18.000 militari * ROU - 1 comandament de armată + state majore / majore state + armată de comandament 1 - ROU * 2 divizii + 1 brigadă rachete moto divizieinfanterie grupă/ operativă 1 URSS- - conducerea în operativăgrupă 1 + persoane) (25-30 aplicației - state majore / forțe navale / forțe majore - state - flotile navale * ROU - 1 comandament de front + damente 1-2 de - coman armată + grupe antiaeriană, aviație militară, operative marină militară / apărare - BUL, URSS - câte 1 grupă operativă / - comanda de armată ment POL POL URSS URSS URSS URSS aplicației nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu V.G. Kulikov / Kulikov V.G. V.G. Kulikov / Kulikov V.G. W. Jaruzelski / W. W. Jaruzelski / W. Comandantul I. Ioniță / ROU I. Ioniță I.I. Iakubovski / I.I. Iakubovski / URSS BUL, URSS POL, URSS ROU, URSS ROU, ROU, URSS ROU, UNG, URSS POL, RDG, CZE, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, ROU, BUL, URSSROU, ROU, BUL, URSSROU, RDG, POL, URSS POL, RDG, URSS UNG, CZE, URSS S tate participante onă de BUL BUL POL ROU ROU ROU ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG vest POL BUL, ROU UNG, CZE desfăşurare Marea Baltică Marea Baltică eritoriu/ Z T cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe manevră stat major stat stat major stat stat major stat stat major stat major stat stat major stat ip exercițiu/ ip exercițiu/ T de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG B UL R 74 -76 UT enumire C S D OLIMP 75 77 ALLATIS SUMME C = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUL erioada U R 18 OCT P 09-15 SEP 04-13 SEP 17-22 FEB 14-19 FEB 04-14 IUN 17-24 IUN 19-30 APR 14-24 MAI 24-27 MAI 17-22 MAR 01-06 MAR 1974 1975 1976 1977 A nul

82  Revista de istorie militară  cop / Caracteristici S - câte 1 grupă operativă / comandament de front, 1 armată, apărare marină militară antiaeriană, aviație militară, - 26.000 militari - mai puțin de 25.000 militari * ROU - numai cu personal trupe) de stat major (fără - 40.000 militari - una din cele mai cuprinzătoare manevre - ale Tra de la Varșovia tatului ma - stat (1 Direcţiaaplicaţiei în delegaţie o - ROU * jor / divizie + regiment) state din celelalte delegaţii - invitate * ROU - doar pe hartă cu 1 de comandament front, 1 armată, grupe operative / aviație militară, marină apărare militară antiaeriană, - Sistemul unic de apărare antiaeriană al Tratatului = Trupele de apărare antiaeriană și Forțele aviației militare - 18.000 militari - 28.000 militari - 300 tancuri, 400 300 mașini transportoare de amfibii luptă blindate,aruncătoare, a 300 122 infanteriei, tunuri avioane și de 4000 autovehicule luptă, 66 comandament 1 și generali/ofițeri elicoptere, de grupă o - ROU * de divizie în staff-ulaplicaţiei RDG URSS URSS / ROU aplicației C. Olteanu antiaeriană comandanți comandanți nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu H. Hoffman / V.G. Kulikov / Kulikov V.G. V.G. Kulikov / Kulikov V.G. Comandantul trupe de apărare L. Czinege / UNG D. Dzhurov / BUL Dzhurov D. URSS URSS (-ROU) CZE, URSS UNG, URSS Toate statele Toate Toate statele Toate UNG, BUL, CZE, ROU, BUL, URSSROU, ROU, BUL, URSSROU, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, S tate participante Toate statele WTO statele Toate onă de BUL BUL CZE ROU RDG ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România UNG UNG Baltică desfăşurare Toate statele Toate Belarus, Marea eritoriu/ Z T cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe cu trupe manevră stat major stat stat major stat stat major stat ip exercițiu/ ip exercițiu/ T de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament de comandament şi de comandament = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG - R B UL 79 UT 79 UT 80 UT 82 MS 80 + ANIT 80 C C C enumire OOD IN R R VEST 81 S S S DUNA 80 SOIUZ 78 SOIUZ 80 D H 81 TOMIS A H E BR OT G F R IENDS H IP = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS IUN erioada U R P 04-12 SEP 04-12 SEP 02-07 FEB FEB-MAR 10-21 MAI 12-19 MAI 23-30 AUG 06-11 MAR a doua jumătate a doua jumătate 25 SEP - 01 OCT 1978 1979 1980 1981 1982 A nul

 Revista de istorie militară  83 cop / Caracteristici S * ROU - 1 comandament de front (120 persoane), de front - 1 comandament * ROU 2 de armată comandamente (fiecare cu 65 persoane), câte o grupă Aviația operativă Militară și / Marina Militară (fiecare Apărarea cupersoane) 20 antiaeriană, - BUL, URSS - câte o grupă operativă de - comanda de armată ment * ROU - 2 comandamente de armată, 1 - comanda ment de divizie, 1 brigadă rachete operativ-tactice, antiaeriene 1 regiment de rachte - BUL și URSS - câte o grupă operativă de - coman de armatădament * ROU - 1 delegaţie în Direcţia aplicaţiei (1 - coman de diviziedament restrâns) * ROU - o grupă operativă din ofițeri și Armata subofițeri, 24 militari în termen a ) și 34 au - 3-a (85 tospeciale și mașini major de stat de transport URSS aplicației nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu nu sunt date sunt nu date sunt nu V.G. Kulikov / Kulikov V.G. Comandantul C. / ROU Olteanu ROU URSS CZE + ...... CZE, URSS, ... ROU, BUL, URSSROU, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, BUL, ROU, URSSBUL, ROU, BUL, UNG, ROU, S tate participante onă de BUL CZE CZE ROU = Rep. Populară Ungară, = Rep. R OU Populară = Rep. Populară/Socialistă România URSS desfăşurare Marea Neagră ROU, BUL, vest ROU, eritoriu/ Z BUL, UNG, ROU T cu trupe manevră ip exercițiu/ ip exercițiu/ şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat şi stat major şi stat T de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament de comandament operativ-strategică = Rep. Populară Bulgară, = Rep. Populară UNG B UL AN 89 UT 84 C enumire S SOIUZ 84 D 85 TOMIS 83 ALLATIS 89 VLTAVA B AL K C = Uniunea Republicilor = Uniunea Socialiste Sovietice, R DG = Rep. Democrată Germană, C ZE = Rep. Socialistă Cehoslovacă, POL Polonă, = Rep. Populară SS SEP erioada U R P 04-09 IUN 04-09 APR 22-26 MAI 12-20 MAR 08-13 MAR Scopul real era să demonstreze unitatea deplină a de şi statelor participantela întărirea Varşovia la încrederiiTratatul populaţiei RDG că Armate erau Unite în Forţele stare să o 1 Soviet Military Doctrine and Warsaw Pact Exercises https://www.ucis.pitt.Pact 1) (Anexa ” Warsaw „ SovietDoctrineresearchSoviet Military European and for and Council Sursa:ReportNational Christopher Jones,to Final 1983 1984 1989 1985 A nul apere împotrivaapere revanşarde „planurilor ale militarismului vest-german”. România și Tratatul de la Varșovia. Istoric. laVarșovia. de Tratatul și „ România Antip, AlesandruConstantin (r) (r) Duțu, general-maior col. Olteanu, Constantin edu/nceeer/0000-621-1-Jones.pdf, dr. (r) General-colonel p. 89-106, Editura Pro Historia,Mărturii. BucureștiDocumente. Constantin 2005, Olteanu, „ O General-colonel viață(ret) Cronologiedr. ”, de om: dialog cu jurnalistul Dan Constantin ”, p. 274-282, Editura Niculescu, București 2012, Petre Opriș, „ Aplicații pe de Teatrul acțiuni militare de al ianuarie OrganizațieiSud-Vest 2019, de Tratatului la Varșovia (1973-1989) ”, Fondul României, http://www.contributors.ro/sinteze/aplicatii-pe-teatrul-de-actiuni-militare-de-sud-vest-al-organizatiei-tratatului-de-la-varsovia-1973-1989/ale Naționale Arhivele și 25/1969 (MApN) de la Varșovia ” – Dosar nr. „ Tratatul

84  Revista de istorie militară  ANEXA 2

Directiva privind rezultatele pregătirii operative și de luptă a FAU ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia pentru perioada de iarnă și sarcinile pentru perioada instrucției de vară a anului 1969

 Revista de istorie militară  85 86  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  87 88  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  89 90  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  91 92  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  93 Sursa: Arhivele Naționale ale României, Fondul „Tratatul de la Varșovia (MApN)” – Dosar nr. 29/1969, f. 91-100.

94  Revista de istorie militară  ANEXA 3

Raportul prim-adjunctului ministrului Forțelor Armate și șef al Marelui Stat Major privind discuțiile dintre delegația Ministerului Forțelor Armate române și cea a conducerii FAU referitoare la aplicația tactic-operativă cu trupe comună prevăzută a se executa în luna octombrie 1969 pe teritoriul României

 Revista de istorie militară  95 96  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  97 Sursa: Arhivele Naționale ale României, Fondul „Tratatul de la Varșovia (MApN)” – Dosar nr. 29/1969, f.214-217. 98  Revista de istorie militară  ANEXA 4

Raportul ministrului Forțelor Armate ale R.S. România privind discuțiile dintre delegația Forțelor armate române și cea a conducerii FAU asupra concepției aplicației comune prevăzută a se desfășura în luna martie 1970 pe teritoriul României

 Revista de istorie militară  99 100  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  101 102  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  103 Sursa: Arhivele Naționale ale României, Fondul „Tratatul de la Varșovia (MApN)” – Dosar nr. 48/1970, f. 54-59.

104  Revista de istorie militară  ANEXA 5

Exemple privind solicitări și aprobări de tranzitare a teritoriului României după anul 1968

 Revista de istorie militară  105 106  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  107 108  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  109 110  Revista de istorie militară  Sursa: Arhivele Naționale ale României, Fondul „Comitetul Politic Executiv al CC al PCR – Secția Cancelarie” – Dosar 1/1974, Fondul „Comitetul Politic Executiv al CC al PCR – Secția Administrativ-Politică” – Dosare nr. 2/1976 și 8/1989 și Fondul „Tratatul de la Varșovia (MApN)” – Dosar nr. 29/1969.  Revista de istorie militară  111 ANEXA 6

Concepția aplicației de comandament și stat major, pe hartă, SOIUZ-73, desfășurată pe teritoriul României în perioada 12-21 februarie 1973

Sursa: Petre Opriș, „Aplicații pe Teatrul de acțiuni militare de Sud-Vest al Organizației Tratatului de la Varșovia (1973-1989)”, ianuarie 2019, http://www.contributors.ro/sinteze/aplicatii-pe-teatrul-de-actiuni-militare-de-sud-vest-al- organizatiei-tratatului-de-la-varsovia-1973-1989/, accesată la 15.04.2019.

112  Revista de istorie militară  RDG ca jucător în „Războiul rece global”? Angajamentul militar est-german pentru Africa și Orientul Mijlociu și coordonarea acestuia cu conducerea sovietică

Dr. Klaus Storkmann

Mult timp au circulat doar zvonuri și presu- anual peste 200 de milioane de mărci pentru puneri despre prezența militarilor est-germani materiale de război pentru forțele revoluționare în Africa și Orientul Mijlociu. Dacă cineva ia din Africa Subsahariană”4. Ziarul american în mână publicațiile presei vest-germane și „Time” a dedicat un articol activităților milita- anglo-americane ale vremii, atunci apare ima- re ale RDG în lumea a treia, sub titlul distinct ginea est-germanilor, care erau foarte activi „Aici vin cubanezii Europei”5. la nivel global cu sistemul lor militar. Revista Ce a oferit efectiv RDG-ul ca sprijin mili- de știri hamburgheză „Der Spiegel” (Oglinda) tar, dacă într-adevăr unitățile NVA au acționat a prezentat în prim-plan, în martie 1980, sub efectiv în Africa, ce amploare au avut livrări- titlul „Corpul african al lui Honecker”, patru le de arme și cât personal militar străin a fost soldați ai NVA (Armata populară națională instruit în NVA, a fost cercetat, pentru pri- a RDG) și a comentat ca fiind o formațiune a ma dată, într-un studiu cuprinzător în 2012.6 ­Wehrmacht-ului. Cu acest titlu impresionant Relevanța subiectului rezultă și din dezba- care atrăgea atenția, revista a relatat, în arti- terile actuale ale istoricilor privind Războiul colul său de primă pagină, despre activitățile rece la nivel mondial. Prioritățile și zonele de militare ale Forțelor armate est-germane în lu- manifestare ale acestuia se află în prezent în- mea a treia, în special în Africa.1 Ziarul berli- tr-o dezbatere controversată. Importanța așa- nez „Tagesspiegel” (Oglinda zilei) a anunțat, în numitei Lumi a Treia este studiată și discutată decembrie 1978, citând pe premierul bavarez mai intens în cadrul cercetării istorice contem- și președinte al CSU, Franz Josef Strauss, că în porane, care pune la îndoială reacția aferentă a Angola erau în total 5.000 de „militari ai Ar- superputerilor și alianțele acestora. Din ce în matei RDG”, mai ales „trupe de elită, cum ar fi ce mai mulți adepți consideră că Europa a fost parașutiștii”. 2.000 dintre aceștia ar fi „folosiți în și a rămas în centrul atenției pentru cele două prezent la o ofensivă”2. „Tagesspiegel” a vorbit, blocuri, însă zona de acțiune militară a conflic- de asemenea, în februarie 1979, de noul „Corp tului din sistem s-a transferat, din ce în ce mai African” al RDG-ului și a publicat un repor- mult, în așa-numita Lume a Treia. taj al unui corespondent referitor la relocarea Ambele părți au căutat să își atingă obiec- „mai multor unități est-germane, inclusiv un tivele strategice globale nu numai în Europa, ci regiment al marii unități speciale de parașutiști și în alte regiuni ale lumii. De la aspirațiile SUA «Willy Sänger», din Etiopia în Angola, unde ar și URSS pentru „dominația globală” nu s-a pu- fi fost staționați în total aproape 5.000 de mer- tut sustrage aproape niciun stat în lume. Con- cenari est-germani”3. În februarie 1980, cotidi- flictele regionale sau locale au devenit astfel anul „Die Welt” (Lumea) a apreciat numărul scena luptei superputerilor. În 2007, publicația total de „experți militari ai RDG” în Africa la foarte apreciată a lui Odd Arne Westad a „aproximativ 30.000”. În plus, RDG „a cheltuit schimbat discursul științific privind ­conflictul  Revista de istorie militară  113 est-vest. Westad a publicat cercetările sale sub intervenția sovietică în Africa ca o simplă „cru- titlul succint de „Războiul Rece global” și a fo- ciadă condusă ideologic”. Mai degrabă, ar fi fost losit termenul „crearea Lumii a Treia”.7 Robert vorba de aceea că armata sovietică trebuia să- J. McMahon subliniază, de asemenea, că, fără și demonstreze noile posibilități de proiecție Războiul Rece, conceptul de „Lumea a Treia” a puterii. Aici, URSS a putut să acționeze ca nu ar exista. Acesta ar fi fost definit ca un loc o „putere globală cu drepturi depline” față de de confruntare sistemică între Prima și A doua SUA.15 Studiul prezent ar trebui să contribuie lume (deci, Vest și Est) pentru o guvernare la această dezbatere privind noile descoperiri globală.8 Pe rezultatele cercetării lui Westad referitoare la „războiul rece la scară globală”, în a surselor se sprijină și Vladimir Shubin, care care exemplifică relațiile militare ale RDG. A vorbește despre un „Război Rece fierbinte”. fost RDG-ul, de asemenea, un actor în Războ- Shubin, el însuși implicat în poziții responsa- iul rece la nivel mondial? Dacă da, a fost unul bile pentru contactele sovietice cu diferite țări dintre cei mari sau mai degrabă mici „jucători” africane, se concentrează pe Angola, Mozam- în spațiul mondial? Răspunsul la aceste între- bic, Zimbabwe și Namibia și oferă, la prima bări se poate baza pe sursele puse la dispoziție mână, perspective privind activitățile URSS la de Ministerul apărării est-german din Stra- fața locului, care până în prezent abia au fost usberg, de Guvernul și Ministerul de Externe explorate.9 din Berlinul de Est, dar mai ales de conducerea În percepția lor privind politica externă, partidul-stat SED, care sunt, în mare măsură, atât Estul, cât și Occidentul erau în mare mă- accesibile pentru cercetare de la sfârșitul RDG- sură de acord: aproape fiecare conflict regional ului. Studiul se bazează în principal pe colecții a fost luat în considerare și evaluat în primul de arhivă ale Departamentului Arhivelor Mi- rând prin prisma conflictului Est-Vest. Astfel litare din cadrul Arhivelor federale (BA-MA) s-au format sprijinul politic și ajutorul militar din Freiburg im Breisgau, ale Fundației Arhivei acordate părților în conflict. Pierderile părții partidelor și organizațiilor de masă ale RDG- adverse trebuiau să fie transformate în victorii ului de la Arhivele Federale (SAPMO-BArch), pentru propria tabără. Angajamentul propriu ale Departamentului Arhivelor Federale ale a fost supus unei analize cost-beneficiu-risc. RDG (BArch), ale însărcinatului federal pentru Chiar și o confruntare militară indirectă cu documentele Serviciului securității statului din Statele Unite trebuia evitată. Riscul era prea fosta RDG (BStU) și ale Arhivei politice a Mi- mare. Prin urmare, statele Blocului estic s-au nisterului de Externe (PA-AA), toate în Berlin. retras din America Latină. În schimb, ei și-au concentrat activitățile asupra coloniilor portu- Reținerea inițială în privința livrărilor gheze din Africa. Aici riscul părea calculabil.10 de armamente și revenirea din 1967 Cele două superputeri erau prizoniere ale „sin- De la sfârșitul anilor ’50, Berlinul de Est a dromului de credibilitate”11: „A apărea slab și primit diverse cereri, din când în când chiar indecis ar putea ridica dubii în rândul propri- repetate, din partea Africii și a Orientului Mij- ilor aliați și încuraja dușmanii”, apreciază Ro- lociu pentru furnizarea de arme și ajutoare bert McMahon.12 pentru instruire. Cererea Guineei pentru in- Nikolaus Katzer analizează, în 2009, acțiu­ struirea ofițerilor săi în școlile Ministerului de nea Moscovei pe scena internațională între interne (MdI), Ministerului pentru securitatea ideologie și pragmatism. Succesele de poli- statului (MfS) și a poliției de frontieră de atunci tică externă ar fi fost văzute ca un „indicator a fost respinsă de către Secretariatul Comite- pentru mărime, putere și prestigiu” al Uniunii tului Central (ZK) în septembrie 1959. Heinz Sovietice.13 Noua cercetare vede „supraextin- Hoffmann, pe atunci doar general-locotenent, derea imperială” ca o cauză a declinului Uni- prim-adjunct al ministrului și șef al Statului unii Sovietice. Vladislav Zubok recunoaște, Major Principal, a fost mandatat să ia o decizie cu un motiv bun, o „Supraextindere sovietică” negativă.16 Solicitări similare pentru pregătire la sfârșitul anilor ’70. Nu este o coincidență militară și/sau pentru arme și echipamente au faptul că el numește analiza sa privind istoria ajuns în Berlinul de Est, la începutul și mijlocul sovietică „Un imperiu eșuat”.14 Zubok nu vede anilor ’60, și de la diferite mișcări de eliberare 114  Revista de istorie militară  și guverne africane, cum ar fi din Congo-Braz- de eliberare națională din Africa”. Proiectul zaville, și rebelii congolezi din estul Zairului.17 de rezoluție poartă semnăturile ministrului Într-un memoriu intern al Comitetului de soli- securității statului, ministrului apărării, minis- daritate Afro-asiatic al RDG (AASK), clasificat trului de interne și adjunctului ministrului afa- ca „strict confidențial”, din noiembrie 1964, se cerilor externe. Această abordare neobișnuită, spune: „Arme sau echipamente militare ne-au în comparație cu celelalte observații, poate fi fost cerute, în ultimele câteva luni, de către ur- apreciată ca un indiciu al importanței decizi- mătoarele mișcări de eliberare, sau pentru că ei, fapt recunoscut și de factorii de decizie.20 știau că în principiu noi respingeam astfel de Rezoluția prevedea, în detaliu, că, alături de livrări, dacă s-a modificat atitudinea noastră”. MfS și Poliția populară, NVA a trebuit, de A urmat lista de cereri a mișcărilor ZAPU din asemenea, să furnizeze echipamente și arme Zimbabwe, Frelimo mozambicană, MPLA an- militare din stocurile sale. Cu coordonarea, goleză, PAIGC din Guineea portugheză, ANC transportul și predarea la fața locului au fost sudafricană, precum și din Ecuador pentru însărcinate Ministerul afacerilor externe și diferite mișcări de eliberare latino-americane. MfS. Destinatarii au fost ZAPU din Zimbabwe, ANC, FRELIMO și ZAPU ar fi cerut, de ase- FRELIMO din Mozambic, PAIGC din Guine- menea, pe lângă arme, pregătirea militară a ea Portugheză și MPLA din Angola. În anexele combatanților lor, ZAPU în plus mijloace de deciziei se găseau listate, până la cel mai mic transport. Comparativ cu cererile de arme ale detaliu, armele și munițiile care urmau să fie altor grupări, cum ar fi ZANU din Zimbabwe livrate.21 și UDENAMO mozambicană, AASK a „jucat Comparația ilustrează prioritizarea clară a prost, ca și cum nu am fi înțeles despre ce este FRELIMO la repartizare. Cele mai multe din- vorba.”18 tre armele furnizate erau din stocurile Wehr- La solicitarea Ministerului cubanez al apă- macht-ului din cel de-al Doilea război mondial, rării, ministrul apărării Heinz Hoffmann a care se găseau în depozitele NVA, însă, în anii adresat, în 1966, lui Erich Honecker, un ches- ’60 încă în folosință activă. Armele moderne tionar privind posibilul sprijin al RDG pentru precum pistolul mitralieră (Mpi) Kalashnikov mișcările de eliberare din America Latină: (poziția 8) au fost livrate doar în număr mic. „Dispune RDG-ul de școli pentru instruirea Ceea ce în formulare părea a fi o decizie indivi- luptătorilor pentru războiul de partizani sau duală, a fost, de fapt, o hotărâre fundamentală subversiv? Este RDG-ul în situația, de a furniza direcționată. În anii următori, Biroul politic și arme și echipamente care sunt necesare grupă- Secretariatul s-au implicat în mod repetat în li- rilor partizane? Există vreo posibilitate ca unul vrări de arme și echipamente în Lumea a treia. sau mai mulți ofițeri cubanezi să studieze aces- Livrarea de arme către organizații și guverne a te probleme în RDG, respectiv să poată obține o rezultat, nu rareori, din prezența unei delegații privire de ansamblu, de la fața locului, asupra a RDG, respectiv SED, în țările respective sau posibilităților existente?”19 Honecker, pe atunci din vizitele grupărilor în Berlinul de est. Secretar pentru probleme de securitate al CC al SED, a notat lângă toate întrebările citate „Războiul lui Honecker împotriva Isra- „nu”. Lucrarea ilustrează faptul că, în noiem- elului”? Arme est-germane pentru Egipt și brie 1966, conducerea RDG nu era pregătită să Siria în războiul împotriva Israelului din susțină „activități partizane” în Lumea a treia. 1967 Nu trebuiau nici luptătorii instruiți, nici ar- Atenția deosebită a lui Erich Honecker a mele și echipamentul livrate. Deja în ianuarie fost acordată sprijinului pentru statele arabe. 1967, o rezoluție a Biroului politic a schimbat Egiptul și Siria au fost – ca și Orientul Mijlo- abordarea RDG în privința furnizării de arme. ciu în ansamblu – unul dintre punctele focale Solicitările africane crescânde către RDG au ale conflictului est-vest. Cauzele și rădăcinile contribuit, cu siguranță, la luarea deciziilor în conflictelor din Orientul Mijlociu sunt mai conducerea SED. vechi decât Conflictul Est-Vest și prea comple- La 10 ianuarie 1967, Biroul politic a decis xe pentru a fi explicate doar de lupta globală a „furnizarea de bunuri non-civile mișcărilor superputerilor pentru influență.  Revista de istorie militară  115 Tabel: Lista armelor și munițiilor care urmează să fie furnizate mișcărilor de eliberare africane în conformitate cu Decizia Biroului politic al SED din 10 ianuarie 1967, muniția (Extras)22 Poziția Descriere FRELIMO ZAPU MPLA 1 Carabine 98 K 7,9 mm 4.800 3.200 1.600 2 Mitraliere ușoare 34 7,9 mm 110 75 40

3 Cartușe 7,9 mm pentru Poz. 1 și 2 900.000 470.000 240.000 5 Pușcă cu lunetă 7,62 mm 60 40 20 8 Pistol mitralieră model K. 7,62 mm 80 60 30 9 Cartușe 7,62 mm pentru Poz. 8 76.000 57.000 28.500 10 Pistol mitralieră model 43/44 7,9 mm 80 50 30

13 Mine anti-personal 2.000 1.000 500

Odată cu atacul surprinzător israelian, la urgență, ajutor militar imediat, livrări de arme. 5 iunie 1967, a început cel de-al treilea război O zi mai târziu, Ministerul apărării din RDG din Orientul Mijlociu, cunoscut mai târziu ca a raportat ce ar putea preda Egiptului și Siriei „Războiul de șase zile”. Spre surpriza și groa- imediat sau în câteva săptămâni sau luni. za lumii arabe și a Blocului estic, războiul s-a Distribuția a fost stabilită atât pentru Cai- încheiat cu înfrângerea aproape completă a ro, cât și pentru Damasc. O decizie privind Egiptului, Siriei și Iordaniei. Înfrângerea rapidă alocarea nu a fost luată de NVA la acest mo- a Forțelor armate egiptene și siriene, înzestrate ment timpuriu; probabil că nu se situa la ni- cu arme sovietice, a tulburat Moscova și Berli- velul deciziei acesteia, ci era la nivel de decizie nul de est. Forțele armate ale Egiptului și Siriei, politică. organizate, instruite și antrenate după modelul Președintele Egiptului, Gamal Abdal Nas- sovietic au suferit un dezastru extraordinar. Și ser, a dorit mai mult: Republica Arabă Unită aici, RDG a intrat pe câmpul de luptă din Ori- (așa cum se numea atunci oficial Egiptul) a fost entul Mijlociu – nu cu militari, însă cu livrări „pusă grav la pământ (knocked down)24” și, în de arme. La două zile după începerea războiu- mod normal, ar fi trebuit să se predea SUA. În lui, conducerea SED a reacționat: biroul poli- primul rând, țara sa ar fi avut nevoie de avi- tic a decis, pe 7 iunie 1967, să acorde ajutor de oane cu piloți, „indiferent dacă ei ar fi numiți

Tabel: Lista Ministerului apărării din RDG din 8 iunie 1967 referitoare la posibilele contribuții în favoarea Egiptului și Siriei (Extras)23 Descriere Număr Termen de livrare posibil Tanc T-34/85 35 imediat Mine anti-personal PMN 150.000 imediat

Tun de 82 mm B-10 5 în câteva săptămâni Tun de 107 mm B-11 5 în câteva săptămâni Aruncător de grenade de 82 mm 6 în câteva săptămâni Aruncător de grenade de 120 mm 6 în câteva săptămâni Avion MiG-17F 30 în 10 zile Avion MiG-17F 20 după reparații, în câteva luni 116  Revista de istorie militară  voluntari sau altfel”25. El a primit deja „tancuri, ar putea livra RDG, deoarece acestea nu ar fi tunuri și avioane” din URSS, „aceasta nu era produse de ea, susținea Ulbricht, Cairo ar tre- însă suficient”26. Republica Arabă Unită (RAU) bui să apeleze direct la Moscova.33 Adjunctul se considera o „primă linie de apărare pentru lui Nasser a repetat de mai multe ori că proble- lagărul socialist” și ar fi fost gata să renunțe la ma nu era doar o problemă a armelor, țării sale statutul ei non-pact. Mai exact, Nasser a cerut îi lipseau piloții instruiți. Antrenamentul aces- RDG-ului și avioane de luptă. Gerhard Weiß tora ar dura patru ani. Referirile la antrena- a răspuns că RDG nu are o industrie proprie mentele de lungă durată și lipsa acută de piloți constructoare de aeronave. Nasser a prezentat de luptă au condus la asigurarea, ad absurdum, o imagine sumbră a situației. El a rugat URSS că piloții ar fi folosiți doar pentru instruire și să „trimită avioane cu piloți și, de asemenea, nu pentru a lupta. Ulbricht nu a răspuns la 27 să preia controlul aerian al RAU” . Israelul această contradicție evidentă, dar a asigurat avea supremația aeriană. Singura modalitate că are „îndoieli cu privire la faptul că aviatorii ar fi fost „un pas decisiv pentru Uniunea So- ar putea juca un astfel de rol”. Mult mai im- vietică, de a întrerupe superioritatea aeria- portantă era pentru el o „apărare eficientă a 28 nă a israelienilor” . Într-o evaluare inițială a avioanelor care zboară la joasă altitudine cu conversației sale cu Nasser, Weiß a concluzi- ajutorul armelor de foc cu cadență mare”. Ali onat că Egiptul se așteaptă la un alt atac isra- Sabri a ripostat că, în afară de armele de foc, elian în viitorul apropiat. Insistența lui Nasser ar fi nevoie de aviatori, care ar putea să inter- pentru consilieri militari sovietici a rezultat nu cepteze aeronavele atacatoare; RAU îi lipseau numai din „incapacitatea” conducerii militare acești piloți. În schimb, Ulbricht a avertizat că egiptene, ci și din „neîncrederea politică justi- ar trebui intensificată constituirea organizației ficată față de corpul superior al ofițerilor” țării de partid a ASU în cadrul forțele armate. Ar sale.29 Paul Markowski și Weiß au promis egip- trebui „să fie impus rolul conducător al parti- tenilor ajutoare militare în valoare de 180 de dului în armată” și muncitorii să fie instruiți milioane de mărci.30 pentru funcțiile de comandanți: un „[partid] Potrivit lui Nasser, Egiptul se considera „o puternic și influent în cadrul forțelor armate primă linie de apărare pentru lagărul socialist” este mult mai important decât 20 sau 40 de și ar fi fost gata să renunțe la statutul non-pact. aviatori”, i-a predicat el egipteanului. SED ar Concret, Nasser a cerut RDG-ului mai multe avioane de luptă și piloți est-germani. ­Ulbricht fi fost gata să ofere ajutor egiptenilor cu struc- a refuzat: niciun pilot. Nasser a insistat: în tura organizatorică a partidului. Totuși, Ali noiembrie 1967, s-a adresat vicepreședintelui Sabri a insistat în schimb că, având în vedere Uniunii Socialiste Arabe (ASU) aflate la guver- amenințarea acută, RAU ar avea nevoie „îna- nare, Ali Sabri, pentru a-l ruga pe Ulbricht în inte de toate de o apărare aeriană eficientă”. legătură cu piloți militari ai NVA. Ulbricht a Protocolul transmis demonstrează, că ambii răspuns cu cuvinte clare: „nu ar fi vorba dacă politicieni nu au fost de aceeași părere. Mai de- 20 sau 40 de aviatori din RDG vor ajuta RAU, grabă ei vorbeau unul pe lângă celălalt. Nu-ul voluntari ar fi găsiți cu siguranță”31. El a respins ferm pentru „demonstrația unei rezolvări mili- însă cererea de câteva ori, ca o „demonstrație tare”, exprimat de Ulbricht, a rămas decisiv. a unei soluții militare”: „De ce ar trebui să Cu atât mai remarcabilă este schimbarea fie bună o demonstrație militară din partea de opinie a lui Ulbricht doi ani mai târziu. În- noastră?” De asemenea, din punctul de vede- tr-o scrisoare către Brejnev, clasificată secret, re al RAU, acest lucru nu i se părea adecvat32. Ulbricht a declarat, în octombrie 1969, că ­Ulbricht părea să pledeze, în mod implicit, îm- sprijinul trupelor arabe în „războiul de uzură” potriva unei noi curse a înarmării și pentru o împotriva Israelului „de către voluntarii din rezolvare politică a conflictului din Orientul țările socialiste a fost necesar”34. Acest lucru Mijlociu. Ali Sabri l-a asigurat că trimiterea „ar necesita însă o pregătire internă aprofun- de aviatori nu servea unei rezolvări militare, ci dată”: „Prin urmare, nu este recomandabil să doar pentru restaurarea puterii militare a țării se vorbească public despre voluntari, înainte ca sale. De asemenea, arme grele și aeronave nu anumite misiuni să fi fost îndeplinite”35.  Revista de istorie militară  117 Controversata propunere a fost coordona- milioane de mărci pentru costuri de transport tă de către Ulbricht cu Honecker, cu ministrul și celelalte 0,7 milioane pentru costuri cu ma- securității de stat Erich Mielke și cu ministrul teriale nespecificate.39 apărării Hoffmann.36 În februarie 1970, Ul- Doisprezece interceptoare MiG-21 trebu- bricht și-a repetat ideea: față de ambasadorul iau să fie predate Forțelor Aeriene ca ajutor sovietic din Berlinul de Est, el a amintit pro- de urgență. Avioanele MiG-21 au fost retrase punerea sa „de a se consulta cu președintele pentru scurt timp dintr-un escadron de instru- Nasser cu privire la oportunitatea și momen- ire a piloților de vânătoare. Acțiunea a început tul folosirii voluntarilor din țările socialiste”37. în cel mai mare secret: emblema națională a Reacția Moscovei sau chiar o decizie privind RDG și toate referințele privind apartenența la folosirea militarilor și a piloților „voluntari” în NVA au fost îndepărtate, avioanele au fost apoi Egipt este necunoscută. Cu toate acestea, pro- dezmembrate și, între 18 și 21 octombrie, deci punerea neobișnuită a Berlinului de Est trebuie încă în timpul luptelor, au fost încărcate în șase văzută în contextul implicării militare crescân- aeronave de transport sovietice de tip Antonov de a Moscovei în Cairo și Damasc. Următorul AN-12 și transportate la Alep. Traseul de zbor război a venit trei ani mai târziu. al MiG-urilor în burta aeronavelor Antonov a dus mai întâi la baza aeriană militară Tököl, Arme est-germane pentru Siria în războ- lângă Budapesta. Din Ungaria s-a trecut peste iul împotriva Israelului din 1973 Iugoslavia până la Marea Adriatică, apoi printre În octombrie 1973, Siria și Egiptul au atacat Italia și Grecia peste Marea Mediterană până Israelul. Din nou, Germania de Est era imedi- la aterizare în Alep. Din motive de menținere at la locul potrivit, să furnizeze arme. De data a secretului și, probabil, pentru protecția îm- aceasta numai Siria a primit sprijinul deplin. potriva atacurilor posibile ale Forțelor aerie- Relația cu Egiptul sub Sadat s-a răcit deja con- ne israeliene deasupra Mediteranei, avioanele siderabil. La 10 octombrie 1973, șeful statului militare sovietice au fost deghizate în culorile sirian, Hafez al-Assad, a solicitat guvernului companiei aeriene civile „Aeroflot”. Pe o bază a RDG din Berlinul de est asistență pentru arme. forțelor aeriene din apropierea Alep, MiG-urile Honecker a dat ordin la Strausberg, în aceeași est-germane au fost reasamblate, modernizate zi, să verifice. Trei zile mai târziu, ministrul și pictate în culorile Forțelor aeriene siriene. apărării Heinz Hoffmann a raportat lui Ho- În ciuda intrării în vigoare a încetării fo- necker, că NVA ar putea da „până la epuizarea cului, la 22 octombrie, pentru frontul sirian, tuturor opțiunilor noastre disponibile” urmă- situația a rămas extrem de tensionată. Cu doar toarele sisteme de arme: 12 interceptoare MiG, o zi înainte de sosirea primului avion NVA, 62 tancuri moderne de tip T-54A, inclusiv Forțele aeriene israeliene au atacat aeroportul muniție și aproximativ 75.000 obuze de artile- lor de destinație de lângă Alep. rie de diferite tipuri și 30.000 mine antitanc.38 Piloți est-germani au pilotat MiG-urile în Încă în timpul acțiunilor de luptă active a așa- spațiul aerian sirian. O întâlnire cu avioane de numitului război Yom Kippur, în octombrie luptă israeliene nu a avut loc în timpul acestor 1973, NVA a furnizat douăsprezece intercep- zboruri. Contrar unor presupuneri exprimate toare ale modernului model de atunci MiG- până în prezent în presă, nu au fost planificate 21, fiecare cu trei unități de foc de muniție și misiuni de luptă ale piloților NVA. La sfârșitul rachete de luptă, precum și echipamentul de lunii octombrie 1973, după cum amintesc sol complet. În plus, RDG a furnizat 62 tan- mar­torii, cele douăsprezece MiG-uri au fost curi ale, la acel moment, modernului model predate „piloților sirieni, care vorbeau perfect T-54A, inclusiv 3 unități de foc de muniție. La rusește”. Un raport secret al șefului Forțelor acestea se adaugă aproximativ 75.000 obuze aeriene ale RDG menționează transferul către de artilerie și 30.000 mine antitanc. Potrivit „piloții sovietici”, un indiciu că, în 1973, foarte MfNV, valoarea totală a livrării s-a ridicat la probabil, personal sovietic în uniforme sirie- 84,3 milioane de mărci. Din această sumă, 82,3 ne era implicat în luptă.40 Jurnaliștii au numit milioane de mărci au fost atribuite valorii esti- reacția șefului de stat și de partid est-german mate a materialului la ­momentul respectiv, 1,3 „Războiul lui Honecker împotriva Israelului”41. 118  Revista de istorie militară  Fără îndoială: ajutorul militar pentru Siria aeronavele lor pentru a proteja spațiul aerian și alte state arabe a fost o expresie a opoziției al Zambiei. Ministrul apărării Hoffmann a re- RDG-ului față de Israel. Est-germanii au livrat fuzat imediat: el „a respins ca nerealizabilă” arme dușmanilor Israelului. Pe lângă ajutoa- folosirea piloților și a aeronavelor, a raportat rele acordate Egiptului și Siriei, „Organizația ministrul lui Honecker, în iunie 1979.43 De ase- pentru Eliberarea Palestinei” (OEP), conside- menea, în 1979, în timpul vizitei sale în RDG, rată o organizație teroristă în Israel și SUA, și președintele Mișcării de Eliberare din Zim- alte grupări palestiniene radicale au primit, de babwe (ZAPU), Joshua Nkomo, și-a exprimat asemenea, arme și muniții din Germania de dorința de a utiliza ofițerii NVA în taberele Est. Având la bază istoria germană, în special ZAPU din Zambia. În raportul său adresat lui a responsabilității germane pentru Holocaust, Honecker, generalul de armată Hoffmann a Berlinul de Est s-a mișcat pe o gheață foarte respins din nou detașarea personalului militar subțire cu livrările sale de arme la inamicii Isra- al NVA ca fiind „inacceptabilă din punct de ve- elului. Ajutorul acordat Siriei însă nu era o ex- dere politic”. În schimb, el a subliniat posibili- presie a ostilității față de Israel ca stat evreu; mai tatea instruirii militare în RDG.44 degrabă, acesta face parte din logica conflictului Dincolo de cazurile individuale din Zambia Est-Vest. Liderii SED și NVA au văzut războa- și Zimbabwe, respingerea utilizării consilieri- iele dintre Israel și vecinii săi arabi, în primul lor, instructorilor și a piloților a arătat o linie rând ca parte a confruntării sistemice globale. generală de reținere a Forțelor armate ale RDG. Fixația unilaterală a condus RDG de partea sta- Sursele admit concluzia că RDG-ul a avut o telor arabe într-o opoziție față de Israel. atitudine rezervată, dacă nu de respingere, a Livrarea MiG-urilor prin intermediul pilo­ tuturor cererilor de trimitere a personalului ților NVA în Alepul sirian s-a datorat unei militar în țări terțe. „Conducerea de partid și directive sovietice. Transportul în sovieticul de stat” și, mai presus de toate, conducătorii Antonov este o dovadă clară. O altă dovadă NVA au văzut, pe bună dreptate, pericolul de este, conform martorilor de la acea vreme, „un a fi atrași în conflictele și războaiele locale. O număr imens de avioane militare” din alte țări implicare directă a soldaților NVA sau chiar ale Blocului estic de pe aeroportul din Buda- a unităților în operațiunile de luptă ar fi avut, pesta. Potrivit cercetărilor recente42, Cehoslo- probabil, consecințe profunde – atât politice, vacia, Republica Populară Poloneză și Ungaria cât și militare. Astfel de misiuni externe au re- au furnizat fiecare, de asemenea, câte două- prezentat în acest fel un risc incalculabil pen- sprezece MiG-21. Livrările de arme sovietice tru RDG. către Siria (și Egipt) au fost mult mai extinse și Cu toate acestea, RDG a reacționat con- nu sunt pe deplin cunoscute în detaliu până în tradictoriu. Chiar dacă nu a detașat piloți de prezent. Ar fi interesant să știm dacă România luptă, mari unități sau nici chiar formațiuni, a sprijinit Siria și/sau Egiptul cu arme în războ- NVA era încă prezentă în străinătate în cazuri iul împotriva Israelului, în 1973. izolate. Până în 1970, potrivit unei notificări a ministrului apărării din RDG către Walter Riscuri impredictibile Ulbricht, de exemplu, clasificată confidențial, Nu numai președintele Egiptului, Nasser, 15 subofițeri și ofițeri ai marinei populare fu- a îndemnat Berlinul de Est să-și folosească seseră trimiși în Zanzibar pentru constituirea piloții de luptă. În repetate rânduri, alte state apărării de coastă. În unele cazuri, de cele mai arabe, precum și state africane, au solicitat, multe ori limitate la câteva săptămâni, consili- de asemenea, Berlinului de Est să utilizeze eri și „specialiști” au fost staționați, de exem- personalul NVA – erau solicitați în special plu, în Angola și Irak. O amploare mai mare consultanți militari, instructori și piloți de lup- au avut misiunile ofițerilor și ale avioanelor de tă. Spre exemplu, președintele Zambiei, Ken- transport în Etiopia și Mozambic. În decem- neth Kaunda, și ministrul său al apărării, Gray brie 1984, gherilele de opoziție din Mozambic Zulu, au adresat rugămintea, de mai multe ori, au ucis opt lucrători civili din RDG, alături în 1979 și 1980, pentru utilizarea piloților NVA de alți străini. Ca răspuns, în anul 1985, NVA în țara lor. Piloții NVA urmau să folosească a trimis, în țară, mai multe grupe de ofițeri  Revista de istorie militară  119 de rang ­înalt, inclusiv doi generali, pentru a la preluarea completă a tuturor costurilor de ­consilia Statul Major General, comandanții, către RDG. Libia și Siria au plătit pentru in- statele majore și unitățile de la fața locului. struirea armatei lor în dolari SUA. Tanzania Pe lângă utilizarea ofițerilor la fața locului, a plătit, de asemenea, proporțional pentru aflată în desfășurare, Guvernul mozambican pregătirea viitorilor lor ofițeri. Pentru celelal- a abordat în mod repetat RDG-ul, în 1985 și te state și organizații, RDG a preluat costurile 1986, cu solicitarea de formatori și „instruc- pentru instruire, cel mai adesea și pentru bani tori” ai NVA. În iunie 1986, generalul de ar- de buzunar și alte ajutoare. Pentru Afganistan, mată Kessler, succesorul lui Hoffmann ca mi- Laos, Cambodgia și Nicaragua, RDG a preluat, nistru al apărării, a făcut cunoscut secretarului în mare parte, costurile pentru zboruri. Potri- general al SED, Honecker, și lui Egon Krenz, vit unei informații a inspectorului principal al că și el a respins o astfel de misiune. El a apre- NVA din martie 1990, Guvernul RDG a contri- ciat utilizarea „instructorilor” în formarea la buit cu 86% din costurile totale de instruire.48 fața locului, ca fiind „inoportună” din „motive politice”45. Spațiul de manevră al RDG în relația cu Uniunea Sovietică Calea ideală? Instruire în RDG în loc de O analiză a deciziilor luate în Berlinul de Est misiuni externe și Strausberg pentru sau împotriva ajutoarelor Cu toate acestea, începând cu mijlocul ani- militare pentru Africa, Orientul Mijlociu sau lor ’70, RDG-ul a acceptat solicitări externe alte regiuni ale lumii ar fi incompletă fără a lua de sprijin în instruire, de regulă de bună voie. în considerare un alt actor: „Moscova”. Înainte Berlinul de Est a oferit, totodată, partenerilor de a decide asupra livrărilor de arme sau a altor selectați de el instruirea personalului militar în contacte militare cu țări terțe, conducerea din cadrul NVA. NVA a instruit circa 3.000 militari Berlinul de Est și Strausberg a cerut, de regulă, din 22 de națiuni, din acestea 19 forțe arma- „opiniile” Moscovei. Destinatarii au fost Minis- te regulate și trei ale unor formațiuni armate, terul sovietic al apărării, cel mai adesea șeful respectiv armate de partizani.46 Cel mai mare Statului Major General, și ocazional ministrul. contingent l-a furnizat R.P. Congo, cu 424 mi- Din punct de vedere politic, deosebit de explo- litari, urmat la rândul său de Vietnam (390). zive au fost contribuțiile, deja stabilite în altă Potrivit acestui studiu, Siria a asigurat pentru parte, de tancuri, avioane de luptă și arme către instruire în RDG 355 militari, Nicaragua 329, Siria, imediat după încheierea așa-numitului Libia 283 și Mozambic 281. Toți ceilalți parte- război Yom-Kippur, în 1973. Faptul că livrarea neri au urmat cu cifre mult mai mici: Yemenul celor 12 interceptoare tip MiG-21, a celor 62 de Sud 138, Cuba 130, Afghanistan 103 Yeme- tancuri T-54A și a unei game largi de muniţie, nul de Nord 97, Etiopia 79, Coreea de Nord 58, prin intermediul RDG, nu a putut avea loc fără Laos 49, Zambia 44, Cambodgia 30, Tanzania participarea și consimțământul conducerii de 28 și Zimbabwe 15. În 1989, forțele aeriene din partid și de stat sovietice, este evident. O do- RDG au instruit 14 piloți și 34 ingineri irani- vadă a unei înțelegeri se găsește în scrisoarea eni pe MiG-21. Pentru Irak, au fost instruiți, în Ministerului Apărării către viceprim-minis- 1977, zece ofițeri de sport. Pentru formațiunile trul Gerhard Weiß din noiembrie 1973. „După armate ale OEP au fost instruiți 90 luptători cum deja vă este cunoscut”, se spune aici, „aju- pentru a deveni ofițeri, pentru aripa militară torul de echipament militar acordat” Siriei, în a partidului libanez al druzilor Walid Jumblatt luna octombrie a acestui an, s-a desfășurat „în șase „ofițeri”. În plus, în timpul dictaturii lui Pi- coordonare cu Armata sovietică”49. Dovezi ale nochet, 21 de „cadre” ale Partidului Comunist unei înțelegeri dintre Ministerul est-german din Chile au fost școlite în domeniul militar în al apărării și Statul Major General sovietic se cadrul NVA.47 găsesc deja în raportul generalului de armată Nu a existat nicio reglementare unitară Hoffmann către Honecker, din 13 octombrie pentru finanțarea costurilor aferente. Inter- 1973. Ministrul apărării a informat cu pri- valul a variat de la plata integrală în valută vire la „consultările” cu șeful Statului Major străină de către națiunile trimițătoare, până General al Forțelor armate ale URSS privind 120  Revista de istorie militară  ajutoarele pentru Siria și, așa cum era inițial s-a referit clar la un ordin explicit din partea planificat, pentru Egipt. În consecință, au fost lui ­Honecker. În loc de formula obișnuită „În discutate detalii ale transportului maritim de conformitate cu instrucțiunile dvs. [...]”, scri- la Rostock spre Alexandria și Latakia, precum soarea sa a început cu formularea destul de și conversia sistemului de recunoaștere amic/ neobișnuită „În conformitate cu misiunile care inamic a complexelor de rachete antiaeriene mi-au fost atribuite [...]”53. Aceste „misiuni” ar „Dwina” de către „specialiștii” sovietici. Edifi- fi putut veni de asemenea de la Moscova. O cator este, de asemenea, raportul lui Hoffmann contribuție sau inițiativă a conducerii sovieti- către ­Honecker, prin care acesta ar fi „[fost] in- ce ar fi putut fi dată, de asemenea, la nivelul format că nu ar fi puse la dispoziție echipaje, liderilor politici ai RDG, probabil lui Honecker respectiv operatori [ai NVA] pentru tehnica de personal. Este însă puțin probabil ca Honeck- luptă”. Forțele armate ale RDG trebuiau să ofe- er, după primirea apelului urgent al lui Assad re „numai personalul însoțitor” pentru trans- pentru arme, să nu fi întrebat conducerea de porturi.50 la Moscova. Raportul arată că, în 1973, Statul Major O analiză a deciziilor pro sau contra ajuto- General sovietic a respins posibila utilizare a rului militar exclusiv din perspective interne soldaților est-germani în Siria ca echipaje pe sau proprii ale RDG ar subestima contextul tancuri și aeronave, precum și ca operatori istoric al Războiului Rece. Deosebit de intere- ai bateriilor de apărare antiaeriană. În același santă, din punct de vedere al cercetării, este, timp, conducerea militară sovietică a cerut așadar, problema spațiului de acțiune în plan personal însoțitor al NVA pentru transferul național al RDG. Practic, RDG și-a coordonat tancurilor și aeronavelor către Siria. Transferul activitățile cu leadership-ul Blocului. Solicitări- MiG-urilor cu ajutorul piloților NVA în Alepul le Ministerului apărării al RDG pentru „expri- sirian s-a bazat, prin urmare, pe instrucțiuni marea părerii” Statului Major General sovietic sovietice. Raportul nu indică dacă utilizarea au fost o formă de subevaluare politicoasă. personalului NVA ca echipaje și operatori Opiniile conducerii militare sovietice solicitate a fost gândită sau planificată de către arma- au fost nu numai „de mare folos” pentru con- ta RDG sau cea sovietică. Fără înțelegere cu ducerea NVA – așa cum numit-o într-o formu- Moscova, RDG nu s-ar fi angajat într-o astfel lare –, dar și decisive pentru acțiunile aceste- de acțiune controversată. Indicii clare ale unei ia. Acest lucru era valabil atât pentru ajutorul acțiuni coordonate în cadrul OTV sub condu- militar, cât și pentru aproape toate domeniile cere sovietică oferă, de asemenea, „numărul politicii externe și de securitate a RDG. În mod imens de avioane militare” din alte state mem- restrictiv și relativ, nu trebuie ignorată distanța bre ale Tratatului de la Varșovia adunate pe ae- din ce în ce mai mare a conducerii Berlinului roportul din Budapesta.51 Participarea Uniunii de Est față de noua politică sovietică dusă de Sovietice la decizia privind asistența din Siria, Michael Gorbaciov la sfârșitul anilor ’80. în octombrie 1973, necesită cercetări supli- Nu în toate cazurile este verificabilă o ast- mentare. Ar fi, de asemenea, interesant de știut fel de consultare din corespondența arhivată. dacă, unde și când s-a decis să furnizeze toate Cu toate acestea, ar trebui acordată atenție, la materialele NVA, planificate inițial pentru Si- ceea ce ministrul apărării Hoffmann i-a expli- ria și Egipt, exclusiv Siriei. În corespondența cat, în 1978, omologului său sovietic, și ceea dintre MfNV al RDG și Statul Major General ce a confirmat, în mod explicit, vechiul șef al sovietic și Înaltul Comandament al Forțelor Statului Major Principal, generalul-colonel Armate Unite ale statelor membre ale Tratatu- Fritz ­Streletz, intervievat ca martor: „Din par- lui de la Varșovia, din anul 1973, nu se găsește tea MfNV al RDG, toate livrările și serviciile niciun indiciu privind ajutoarele pentru Egipt/ de asistență militară prestate până în prezent Siria, din octombrie 1973.52 Datorită urgenței pentru țările în curs de dezvoltare au fost coor- livrărilor, trebuie presupus că ordinele nu au donate cu Statul Major General al URSS.”54 circulat pe canale militare oficiale de la Mos- Streletz, intervievat de autor, a subliniat cova la Strausberg. Raportul lui Hoffmann că contactele militare și asistența militară nu către Honecker din 13 octombrie 1973 nu s-ar fi efectuat niciodată de RDG pe cont pro-  Revista de istorie militară  121 priu, că toate măsurile ar fi fost coordonate cu În marja întâlnirilor regulate ale Comitetu- Uniunea Sovietică. Mai exact, coordonarea lui Miniștrilor Apărării, liderii militari sovietici cu Ministerul sovietic al apărării a fost făcută și ai RDG s-au întâlnit în mod regulat pentru prin schimbul de scrisori ale șefului Statului consultări bilaterale.59 În decembrie 1979, a Major Principal cu șeful Statului Major Ge- apărut în discuție și asistența militară a NVA neral sovietic. Apoi, rezultatele coordonării pentru Lumea a Treia. Hoffmann a afirmat de au fost prezentate miniștrilor pentru decizie. la început că cooperarea dintre NVA și țările în Streletz a oferit, de asemenea, informații pri- curs de dezvoltare a fost extinsă la „indicația vind delimitarea responsabilităților dintre conducerii de partid și de stat a RDG”; în Statul Major General sovietic și Satul Major acest sens, armata RDG s-a pus de acord cu al Forțelor Armate Unite ale statelor partici- Statul Major General sovietic. Hoffmann i-a pante la Tratatul de la Varșovia. Comandantul mulțumit în mod expres șefului Statului Ma- Suprem al Forțelor Armate Unite era respon- jor General Nikolai Ogarkov pentru „sprijinul sabil pentru toate aspectele legate de instruire constant și înțelegerea problemelor noastre”. și operațiunile de bază pe timp de pace. Pe de Mulțumirile lui Hoffmann adresate lui -Ogar altă parte, pentru problemele operaționale și kov au confirmat că procesul de coordonare se de planificare a apărării era responsabil doar desfășura în principal între șeful Statului Major Statul Major General sovietic, deoarece aces- Principal al NVA și șeful Statului Major Gene- ta era Statul Major al comandantului suprem ral sovietic. Solicitările la nivel ministerial s-au al Tratatului de la Varșovia, secretarul general axat pe chestiuni speciale legate de politica al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice militară și rapoartele personale ale ministru- lui. Mai exact, Hoffmann a cerut ministrului (PCUS). Relațiile militare și asistența militară sovietic al apărării, Dmitri Ustinov, în 1979, să pentru statele din Lumea a Treia au fost de in- aprobe instruirea ofițerilor și subofițerilor din teres pentru politica externă și la nivel strategic Mozambic, precum și a combatanților libieni global, astfel că Statul Major General sovietic în Marina populară.60 nu a lăsat din mână aceste probleme, a relatat Practica reasigurării la Moscova a fost Streletz.55 Potrivit estimării sale, RDG a avut menținută în anii ’80. Posibila cooperare a un spațiu de manevră în ceea ce privește im- NVA cu armata iraniană a fost respinsă clar plementarea asistenței militare, după ce Uniu- de Ustinov în 1982: „Conducerea iraniană ia o nea Sovietică a convenit în principiu: „dacă” se atitudine extrem de negativă față de eforturile asigura asistența militară se decidea la Mosco- de sprijin ale URSS în Afganistan și folosește va, „cum” era lăsat la latitudinea RDG sau ce- 56 pentru aceasta, în cea mai mare parte, credința lorlalte state OTV. După amintirile lui Stre- islamică. Din punctul de vedere al Uniunii So- letz, RDG s-a coordonat cu Uniunea Sovietică, vietice, ar fi oportun să nu activăm în prezent însă nu și cu celelalte state ale Tratatului de la cooperarea cu armata iraniano-islamică”. 61 Varșovia. În același timp, Streletz a subliniat că nu numai RDG, ci și celelalte state ale OTV „Împiedicați joaca reciprocă”: nevoia de și-au coordonat relațiile militare și asistența coordonare în cadrul Organizației Tratatu- militară pentru Lumea a Treia cu Uniunea So- lui de la Varșovia vietică. Cu toate acestea, nu exista niciun „plan Deja în anii ’60, s-au înregistrat disonanțe general” de asistență militară pentru Lumea a între țările din Blocul Estic în materie de Treia și nici un model conform căruia Uniunea asistență militară. Livrarea de arme a fost de- Sovietică ar fi împărțit anumite sarcini statelor osebit de controversată. În 1965, ambasadorul din cadrul Pactului de la Varșovia.57 În schimb, României în Birmania (Myanmar) s-a plâns la fiecare decizie individuală a fost luată de co- omologul său sovietic că RDG și Cehoslovacia mun acord cu Uniunea Sovietică. Ideea că fi- au avut intenția de a livra arme statului sud- ecare stat din Blocul Estic a trebuit să susțină est-asiatic. Birmania utiliza aceste arme pentru o țară a așa-numitei Lumi a Treia potrivit unei a lupta împotriva comuniștilor. Prin urmare, ar „scheme de distribuție a Moscovei”58 nu poa- fi fost necesar ca „aceste detalii să fie discuta- te fi încă confirmată de surse și pare destul de te în prealabil cu celelalte state socialiste”, a puțin probabilă. ­avertizat România.62 122  Revista de istorie militară  În urma negocierilor sale de la Tripoli, ge- de aceasta, principiile confidențialității au fost neralul-locotenent Helmut Borufka a raportat, încălcate de mai multe ori, au fost transmise în 1978, că nu sunt stabilite prețuri unitare date confidențiale și li s-a acordat acces la teh- pentru serviciile de instruire între statele so- nologie persoanelor neautorizate. Ca exemple cialiste. Mai degrabă, a existat un fel de război concrete, Sotov a numit în mod repetat Libia, al prețurilor: Borufka s-a plâns că Bulgaria a ocazional Irak, Siria și Iran. Generalul sovie- permis „reduceri semnificative”63. Procesele de tic a evitat numirea statelor responsabile din coordonare inadecvate din cadrul OTV au fost Blocul Estic, cel puțin în plen. Per ansamblu, cunoscute, de asemenea, de guvernele Lumii a starea actuală de lucruri „ar aduce prejudicii Treia, care au știut cum să le folosească pentru unității și solidarității țărilor comunității so- propriile lor scopuri. cialiste”. El a văzut principala cauză în coor- În mai 1981, o delegație a Ministerului donarea insuficientă în cadrul Tratatului de la Apărării iranian a vizitat RDG. În războiul de Varșovia. Prin urmare, stabilirea de principii ar apărare împotriva Irakului, regimul de la Te- fi esențială. Generalul-colonel Sotov a făcut re- heran avea nevoie cu disperare de arme de tot ferire în mod explicit la propunerile ministru- felul. Potrivit informațiilor interne ale șefului lui apărării ungar și ale ministrului RDG.66 achizițiilor de valută al RDG, Alexander În octombrie 1979, subiectul a fost discutat Schlack-Golodkowski, armata iraniană a nego- din nou la consfătuirea de lucru a șefilor de sta- ciat nu numai cu RDG, ci și cu Cehoslovacia, te majore generale din cadrul OTV de la Mos- Ungaria, România, Siria și Coreea de Nord.64 cova.67 Potrivit informațiilor de la Strausberg, Conducerea sovietică a impus o deci- au existat „unele obiecții” din partea României zie. La cea de-a 11-a sesiune a Comitetului în timpul procesului de coordonare al statelor Miniștrilor Apărării65, în decembrie 1978, în membre OTV.68 Într-o ușoară modificare a pro- Berlinul de Est, ministrul adjunct al apărării iectului, în documentul adoptat ulterior a fost sovietic, generalul-colonel Sotov, a adus pro- recunoscută prioritatea „în primul rând [aco- iectul noilor principii și a prezentat temeiurile perirea] integrală a necesității de coordonare” propunerii. După descrierea situației mondiale a forțelor armate ale Alianței. „Consultările” și a necesității de „a oferi sprijin total țărilor în vizate în proiect au fost valorificate într-„un curs de dezvoltare prietene”, în conformitate cu schimb sistematic de informații și consultări”69. principiile și obligațiile „internaționalismului La cea de-a 12-a sesiune a Comitetului Mi­ proletar”, Sotov a devenit concret. Până în pre- ni­ștrilor Apărării de la Varșovia, din decem- zent, ar fi primit ajutor militar în special Etio- brie 1979, s-a finalizat procesul îndelungat și pia, Vietnamul, Angola, Afganistan, Yemenul puternic formalizat de luare a deciziilor și de de Sud, Siria, Irak, Libia și Algeria. Unele țări coordonare. Principiile au fost decise la cel ar fi încercat să negocieze, în același timp, aju- mai înalt nivel militar.70 În comunicatul de toare militare cu mai multe țări socialiste. Ca presă publicat, cooperarea cu țările în curs de urmare, au încercat să obțină reduceri de preț dezvoltare nu a fost menționată.71 Nu au fost pentru armament și tehnologie. În unele cazuri, luate în considerare obiecțiile românilor, de a au fost chemați specialiști din armatele altor nu ține seama de situația militaro-politică și state socialiste pentru a remedia tehnica mi- de consultările din țările în curs de dezvoltare litară provenită din alte țări ale Blocului ­Estic. respective, precum și de a nu denumi lucra- Acest lucru a dus la „apariția neîncrederii” și la rea „Principii”, ci „Recomandări orientative”.72 o concurență „nesănătoasă” între statele soci- În cadrul Comitetului Miniștrilor Apărării, aliste. În schimb, unele state membre OTV ar fiecare membru avea același drept de vot. Au fi încercat să devieze de la livrările din cadrul existat cazuri izolate, în care reprezentantul OTV și să-și extindă exportul de armament român a refuzat să aprobe o decizie. Dar acest și tehnologie către țări terțe, fără a-și asigura lucru nu a afectat caracterul obligatoriu pen- nivelul ale echipare al propriilor forțe armate. tru celelalte state ale Pactului de la Varșovia.73 În plus, ar fi existat cazuri în care tehnologia În acel moment mai era nevoie de aprobarea militară a fost transferată unor terțe părți fără formală a șefilor de guvern. Documentul final consimțământul țării producătoare. În afară a fost adoptat la 11 aprilie 1980, după mai mult  Revista de istorie militară  123 de doi ani de aranjamente, coordonări, ­modele NOTE și rezoluții introduse și s-au pus imediat în 1 „Noi v-am trimis arme și pâine”. În: Der Spie- aplicare „principiile de coordonare a acțiunilor gel, 03.03.1980, p. 42-61 și titlul „Corpul african al statelor membre ale Pactului de la Varșovia lui Honecker”. Titluri incisive s-au găsit deja anterior pentru realizarea cooperării tehnico-militare în numeroase articole, chiar și în presa americană. cu țările în curs de dezvoltare”74. Astfel scria „Berliner Morgenpost” la 02.12.1975: „Și Rezultatul poate fi sintetizat în patru teze. militari ai ’RDG’ luptă în Corpul african roșu”, „Ba- În primul rând, conducerea RDG a privit cu yernkurier” la 17.06.1978: „Corpul african roșu al lui Honecker”, săptămânalul hamburghez „Die Zeit” scepticism solicitările de trimitere a persona- la 26.05.1978: „Corpul african al lui Hoffmann” și lului militar în Africa și în Orientul Mijlociu. „New York Times” la 18.11.1979: „Corpul african Partidul și conducerea militară au acționat cu est-german: Forța de a fi luată în considerare.” prudență: misiunile în străinătate constituiau 2 Strauß relatează despre 5.000 militari RDG în un risc impredictibil pentru RDG și forțele sale Angola. În: Der Tagesspiegel, 02.12.1978. armate, pe care, cu excepția unor mici excepții, 3 Moscova concentrează politica militară în nu și l-au asumat. În al doilea rând, se poate Africa. În: Der Tagesspiegel, 08.02.1979, precum și: reține că NVA a oferit în schimb servicii de RDG pregătește noul corp african, un regiment al instruire în RDG. În al treilea rând, relațiile marii unități de vânători de munte Willy Sänger re- militare externe ale RDG au fost coordonate locat din Etiopia în Angola, 5000 de mercenari est- în strânsă legătură cu Moscova. În al patrulea germani staționați în Angola. În: Der Tagesspiegel, rând, RDG și organismul său militar au fost 08.02.1979. 4 considerați la nivel mondial un mic actor în Informațiile proveneau, potrivit „Die Welt”, comparație cu activitățile altor state. Compa- de la membrul CDU al Bundestag-ului Jürgen rativ cu slăbiciunile ei economice, RDG s-a ­Todenhöfer, care a anunțat aceste „numere pe baza angajat însă surprinzător de puternic în sudul informațiilor furnizate de serviciile de informații mondial, de cele mai multe ori „solidar”, ceea occidentale” la o conferință a Konrad-Adenauer- Stiftung. În comparație, Corpul african al lui Ho- ce însemna pe cheltuiala proprie. Documen- necker are 30.000 militari. În: Die Welt, 12.02.1980. tele furnizate arată diferențe și tensiuni indi- 5 Here Come Europe’s Cubans. În: Time, 21.04. viduale între membri ai Blocului și în special 1980, p. 14. cu conducerea Blocului. Guvernele din Buda- 6 Klaus Storkmann, Geheime Solidarität. Mili- pesta, București sau Praga îşi apărau propriile tärbeziehungen und Militärhilfen der DDR in die lor interese. Diferențele în chestiunile legate Dritte Welt. Editat de Centrul de cercetare pentru de contactele militare cu Lumea a Treia ara- istorie militară, Berlin 2012 (= Militärgeschichte tă, la rândul lor, că Organizația Tratatului de der DDR, vol. 21). Pe aceasta se bazează studiul pre- la Varșovia nu era un bloc monolitic. Politica zent. externă est-germană s-a deplasat în zona de 7 Odd Arne Westad, The Global Cold War. Third tensiune a conflictului Est-Vest și a fost ferm World Interventions and the Making of Our Times, atașată politicii superputerii estice. Numai în Cambridge 2007, aici în special p. 272-275. 8 acest cadru politic pot fi explicate relațiile mili- Robert J. McMahon, Heiße Kriege im Kalten tare dintre RDG și diferitele țări în curs de dez- Krieg. În: Heiße Kriege im Kalten Krieg. Editat de voltare din Africa și Orientul Mijlociu. Bernd Greiner, Christian Th. Müller și Dierk Walter, Așa cum a putut fi menționat în acest studiu, Hamburg 2006 (= Studii despre Războiul Rece, 1), p. RDG nu a reacționat singură la nivel global. În 16-34, aici p. 17-18. 9 Vladimir Shubin, The Hot ‘Cold War’. The USSR consecință, o evaluare adecvată a angajamen- in Southern Africa, London 2008. tului est-german necesită neapărat comparații 10 Volker Böge, Militärische und militärisch cu activitățile altor state din ambele blocuri, relevante Aspekte der DDR-Südpolitik. Problemau- Republica Federală Germania, Franța, Marea friss, Literaturbericht, Bibliographie, Hamburg 1989 Britanie, Italia, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria (=Documente de lucru Institutul pentru studii poli- și nu în ultimul rând România. tice, Universitatea Hamburg, 32), p. 3. 11 McMahon, Heiße Kriege (Ibid. 8), p. 24-28, aici Traducere din limba germană făcută de p. 24. către Sorin-Vasile Negoiță 12 Ibid. 124  Revista de istorie militară  13 Nikolaus Katzer, Ideologie und Pragmatismus și arme de la RDG cu aprovizionarea extinsă oferi- in der sowjetischen Außenpolitik. În: Aus Politik und tă de statele sale socialiste, în primul rând Uniunea Zeitgeschichte, Beilage zur Wochenzeitung „Das Par- Sovietică, aproape marginalizează contribuția est- lament”, 59 (2009), Caietul 1/2, p. 3-10, aici p. 3. germană. În: Timm, Hammer, Zirkel, Davidstern, 14 Vladislav M. Zubok, A Failed Empire. The So- 214; Similar: Troche, Ulbricht und die Dritte Welt, viet Union in the Cold War from Stalin to Gorba- 66. LA rândul său, Troche s-a referit la teza lui Ro- chev, Chapel Hill, USA, 2007, aici p. 227. nald Hirschfeld din 1978. În: Hirschfeld, Beziehun- 15 Zubok, Failed Empire, p. 249. Zubok a citat gen, 170. Zbigniew Brezinski, care, în ceea ce privește imix- 31 Protocolul discuției Ulbricht – Ali Sabri, Mos- tiunea sovietică în Cornul Africii, a văzut relaxarea cova, 08.11.1967 (Nota „Strict secret”), SAPMO- [politică] „îngropată în nisipul Ogadenului”. Ibid., BArch, NY 4182/1337, p. 164-176, aici p. 171. p. 228. La fel și evaluarea lui Katzer: Angajamentul 32 Ibid. sovietic în Lumea a Treia a avut „consecințe destul 33 „RDG însăși nu produce arme, [...] deoarece de precare” și a afectat politica de destindere față statele Tratatului de la Varșovia sunt dotate în mod de Occident. Katzer, Ideologie und Pragmatismus uniform cu arme sovietice. [...] Deci nu ar avea ni- (Ibid. 13), p. 6. ciun sens să furnizăm VAR arme sovietice. Acest lu- 16 Comitetul central al SED, ședința Secretaria- cru l-ar putea rezolva mai bine VAR direct din Uni- tului 09.09.1959, TOP 39, SAPMO-BArch, DY 30/J unea Sovietică.” SAPMO-BArch, NY 4182/1337, p. IV 2/3A/673, 674. 17 164-176, aici p. 174. De exemplu solicitarea „Guvernului Mișcării 34 Ulbricht către Honecker, 17.10.1969 și răs- de eliberare congoleze” în Stanleyville (Zair) 1964. punsul lui Honecker din 24.10.1969, SAPMO-BAr- MfAA către Ulbricht, Stoph, Honecker, 14.12.1964, ch, DY 30/3666, p. 114-115. AA-PA/MfAA/A 14593, p. 1-3. 35 18 19 Ibid. Notele AASK 06.11.1964, BArch, DZ 8/31. 36 „Te rog să citești scrisoarea către tovarășul MfNV, Hoffmann, către Honecker, 10.11.1966, pe Brežnev atașată și să comunici cu ceilalți tovarăși aceasta observația lui Honecker „EH. 13.11.66” și din Biroul politic (dar nu permiți să fie duplica- mai multe note olografe, BArch, VA-01/19230, p. tă pentru circulare), în plus ar trebui s-o citească 508-509. tovarășii Hoffmann și Mielke.” Honecker a răspuns 20 Ședința Biroului politic 10.01.1967, TOP 15 și că, atât Biroul politic, cât și Hoffmann și Mielke și-ar Anexa 5, SAPMO-BArch, DY 30/J IV 2/2/1093 de fi dat acordul. Ulbricht către Honecker, 17.10.1969 asemenea în: DY 30/J IV 2/2A/1200; DY 30/4709; și răspunsul lui Honecker din 24.10.1969, SAPMO- BArch, AZN 32605. 21 BArch, DY 30/3666, p. 114-115. Toți cei patru destinatari au primit aceleleași 37 echipamente și arme, doar numărul acetora a vari- Ulbricht: „Dacă Biroul politic al Comitetului at. Lista variază de la pături și căști (design sovietic) Central al PCUS consideră că a apărut o astfel de până la puști cu lunetă și mitraliere ușoare. Ședința situație, dori să propunem, ca reuniunea primilor Biroului politic 10.01.1967, TOP 15 și Anexa 5, SA- secretari să fie convocată la Moscova.” Ulbricht către PMO-BArch, DY 30/J IV 2/2A/1093. ambasadorul Abrassimov, 03.02.1970 (în germană și 22 rusă), SAPMO-BArch, DY 30/3666, p. 154-155. Livrările către PAIGC din Africa de Vest sunt 38 excluse din această listă din motive de claritate. MfNV, Hoffmann, către Honecker, 13.10.1973, Ședința Biroului politic 10.01.1967, TOP 15 și Ane- cu Nota „EH. De acord, 14.10.83” și contrasemnătu- xa 5, SAPMO-BArch, DY 30/J IV 2/2/1093. ra înnoită a lui Hoffmann, BArch, DVW 1/114483, 23 Stoph către Soliman, 08.06.1967 (original cu p. 169-172. 39 semnătura lui Stoph), BArch, DC 20/17264, p. 1-3, MfNV, Fleißner, către Weiß, 26.11.1973, BAr- Copie și în BArch DC 20/4537, p. 39-40. ch, DC 20/13070, p. 225-226.; Suma totală indicată 24 Nota lui Gerhard Weiß despre discuția cu și la MfNV, Hoffmann, către Axen, 01.11.1973, BAr- președintele Nasser, Cairo, 09.07.1967, SAPMO- ch, DVW 1/114483, p. 190-192. 40 BArch, NY 4182/1337, p. 95-111. În detaliu: Klaus Storkmann, Geheimopera- 25 Ibid. tion Aleppo. DDR-Waffen für Syrien im Krieg gegen 26 Ibid. Israel 1973. În: Istoria militară. Revista pentru for- 27 Ibid. mare istorică 1/2016, p. 22 – 23. 28 Ibid. 41 Stefan Meining, Honeckers Krieg gegen Israel, 29 Raportul lui Gerhard Weiß despre discuțiile Emisiunea ARD „Raport din München”, 06.10.2008, din VAR, 06-11.07.1967, aici p. 115-116, SAPMO- http://www.br-online.de/das-erste/report-mue- BArch, NY 4182/1337, p. 112-124. nchen/report-aleppo-israel-ID1223205037854. 30 În conformitate cu Andrea Timm și alții, o xml; Stefan Meining, Geheimoperation Aleppo. Die comparație între ofertele mici de tehnologie ­militară geheime Beteiligung der DDR am ­Oktober-Krieg  Revista de istorie militară  125 1973, Informații de fond pentru Mesaj-TV „Răz- http://hsozkult.geschichte.hu-berlin.de/tagungs- boiul lui Honecker împotriva Israelului”, tras- berichte/id=2342&count=2304&recno=105&sort= mis în emisiunea ARD „Raport din München” la datum&order=down. 06.10.2008. http://www.br-online.de/content/cms/ 59 Fritz Streletz, Der Nationale Verteidigungsrat Universalseite/2008/01/24/cumulus/BR-online-Pu- der DDR und das Vereinte Kommando des Warscha- blikation--212912-20081007145615.pdf. uer Vertrages. În: Rührt euch! Zur Geschichte der Na- 42 În detaliu: Storkmann, Geheime Solidatrität tionalen Volksarmee der DDR. Editat de Wolfgang (Ibid. 6). Wünsche, Berlin 1998, p. 130-173, aici p. 154. 60 43 Ședința Biroului politic 12.06.1979, TOP 11, Posibile probleme pentru consilierea MfNV al Anexa 10, Raportul delegației militare pentru Zam- RDG cu MfV al URSS, Varșovia, decembrie 1979; p. bia, Mozambik și Etiopia, SAPMO-BArch, DY 30/J 522-523: Contribuția pentru discuția MfNV cu MfV IV 2/2A/2237, aici p. 82, 86; de asemenea în: MfNV, al URSS, probabil elaborat de șeful Statului Major Hoffmann, către Honecker, 07.06.1979, BArch, Principal, BArch, DVW 1/71036, p. 351-371. 61 AZN 32638, p. 135-154, aici p. 146, 153. Memorandumul discuției Hoffmann – Usti- 44 MfNV, Hoffmann, Notă privind discuția cu nov, nedatat, Mențiunea de aprobare a lui Honecker J. Nkomo, 18.06.1979, BArch, AZN 32638, p. 163- 07.04.1982, SAPMO-BArch, DY 30/5223, p. 19-28. 62 165. Consulatul general al RDG în Birmania, Notă, 45 MfNV, Keßler, către Honecker, Copie pen- 19.08.1965, Arhiva politică a Ministerului de exter- ne (PA-AA) MfAA/C 127/73, p. 18. tru Krenz, 19.06.1986, SAPMO-BArch, DY 30/IV 63 2/2.039/298, p. 280-283; de asemenea în: BArch, MfNV, Hoffmann, către Honecker, 13.04.1978, BArch, AZN 32637, p. 120-123. AZN 32 649, p. 39-42, pe aceasta aprobarea lui Ho- 64 necker în aceeași zi. Alexander Schalck-Golodkowski către Günter 46 În detaliu: Storkmann, Geheime Solidarität Mittag, 12.05.1981, SAPMO-BArch, DY 30/3177, p. 71-74. (Ibid. 6). 65 47 În opinia lui Fritz Streletz, Comitetul Mi­ Ibid. 48 niștrilor Apărării, format în 1969, a jucat un rol MfNV, Inspectorul principal către șeful Sta- remarcabil în luarea deciziilor în cadrul OTV. Se tului Major Principal, 20.03.1990, BArch, AZN 32 întâlnea cel puțin o dată pe an. Pe lângă miniștrii 325. apărării, aparțineau acestuia și comandantul-șef și 49 MfNV, general-colonel Fleißner, către adjunc- șeful Statului Major al Forțelor Armate Unite ale tul președintelui Consiliului de miniștri Gerhard OTV. Președinția nu o avea reprezentantul sovietic, Weiß, 26.11.1973, BArch, DC 20/13070, p. 225-226. ci ministrul țării gazdă. A se vedea Streletz, Na- 50 Ministrul apărării Hoffmann către Honecker, tionaler Verteidigungsrat der DDR (Ibid. 58), aici 13.10.1973, cu Nota „EH. De acord, 14.10.83”, BAr- p. 154. ch, DVW 1/114483, p. 169-172. 66 51 Protocolul 11. Ședința Comitetului mini­ș­ Dietbert Lang și Materna Horst, Der Flugplatz trilor apărării ai statelor participante la Tratatul de Neuhardenberg-Marxwalde-Neuhardenberg. Vom la Varșovia, 04-07.12.1978, Berlinul de Est, TOP 4, geheimen Einsatzhafen des Dritten Reiches zum Re- aici p. 318-357: Discursul și tezele generalului-colo- gierungsflughafen der DDR, Berlin 2004, p. 45 și 50. nel Sotov, BArch, DVW 1/71035. Într-adevăr Meining menționează circumstanțele 67 MfNV, Streletz, Note, 27.11.1979, BArch, transportului, celelalte avioane din Budapesta și DVW 1/71036, aici p. 439-440; Comandantul-șef chiar și -posibili-piloți sovietici în uniforme siriene, al Forțelor armate unite ale statelor participante însă el nu trage concluzia unei inițiative sau coordo- la Tratatul de la Varșovia, Kulikov, către MfNV, nări sovietice a acțiunii. A se vedea Meining, Gehei- Hoffmann, 05.11.1979, BArch, DVW 1/71036, aici moperation Aleppo (Ibid. 40). p. 466. 52 BArch, AZN 28054 și AZN 28056. 68 „Este de așteptat, ca de asemenea la reuniu- 53 BArch, DVW 1/114483, p. 169-172. ne [în Varșovia] să fie exprimate din nou rețineri.” 54 MfNV, Hoffmann, către MfV URSS, Ustinov, MfNV, Hoffmann, către Honecker, 15.11.1979, 21.02.1978, BArch, AZN 30552, p. 14-15. BArch, DVW 1/71036, p. 449-459. 55 Interviu cu martorul ocular general-colonel 69 Proiectul principiilor; BStU, MfS, AGM 580, (NVA) ret. Fritz Streletz, Strausberg, 12.03.2009. p. 1-12: Principii ale coordonării acțiunilor statelor 56 Ibid. participante la Tratatul de la Varșovia pentru reali- 57 Ibid. zarea cooperării tehnico-militare cu țările în curs de 58 De exemplu în: Roman Smolorz, Ostmittele- dezvoltare din 11.04.1980, BArch, DVW 1/71035, uropa im Kalten Krieg 1945-1989, Raportul Con­ aici p. 359-377. ferinței internaționale Europa de Est în Războiul 70 Protocolul 12. Ședința Comitetului Miniștrilor Rece, 1945–1989, Varșovia, 16–18 octombrie 2008, Apărării din statele participante la Tratatul de la 126  Revista de istorie militară  Varșovia, 02-06.12.1979, Varșovia, TOP 5, BArch, 73 Reinhard Brühl, Im Gefolge Moskaus? Sowje- DVW 1/71036 și 1/71037. tischer Einfluss und Eigenständigkeit in der Militär- 71 Documente de politică externă ale Republicii politik der SED. În: Im Gleichschritt? Zur Geschichte Democrate Germane, editate de Institutul pentru der NVA. Editat de Walter Jablonsky și Wolfgang relații internaționale de la Academia pentru științe Wünsche, Berlin 2001, p. 11-67, aici p. 36. administrative și drept a RDG, Potsdam-Babelsberg 74 Comandantul-șef al Forțelor armate unite în cooperare cu Ministerul pentru afaceri externe ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia, al RDG, aici dosarul din 1979 (vol. XXVII), Berlin mareșal Kulikov, către MfNV, Hoffmann, 08.05.1980, 1984, p. 170. BStU, MfS, AGM 580, pl. 1-12; Principii ale coordo- 72 MfNV, Hoffmann: Raport privind rezultatele nării acțiunilor statelor participante la Tratatul de la importante ale celei de-a 12-a Sesiuni a Comitetului Varșovia pentru realizarea cooperării tehnico-mili- Miniștrilor Apărării 03-06.12.1979, cu Nota „Pen- tare cu țările în curs de dezvoltare din 11.04.1980, tru circulare Biroul politic. EH. [Erich Honecker] pentru RDG semnat de Werner Krolikovski în nu- 09.12.79”, BArch, AZN 32639, p. 148-154, aici p. 152. mele lui Stophs, BArch, AZN 30557, p. 106-107.

 Revista de istorie militară  127 Sprijinul militar românesc pentru țările africane. Studiu de caz – Grupul Sirius

Dr. Sorin CRISTESCU

Un capitol important al istoriei militare Ngouabi (1938 – 1977), care și-a asumat puteri contemporane îl reprezintă sprijinul militar dictatoriale la 31 decembrie același an. Noul li- oferit de țările membre ale Tratatului de la der a schimbat numele țării în Republica Popu- Varșovia țărilor africane, recent eliberate de lară Congo, nume pe care acest stat l-a păstrat sub jugul colonial, și în mod special acelor țări până în 1991. Marien Ngouabi a declarat că în care, după proclamarea independenței, pute- țara sa devenea astfel primul stat marxist-le- rea a fost preluată de regimuri marxiste sau de ninist din Africa, iar partidul de guvernământ, orientare socialistă. Pentru România socialistă, Mișcarea Națională Revoluționară, a fost rede- acordarea de sprijin militar a fost posibilă după numit Partidul Congolez al Muncii [Parti Con- ce liderii ei au decis în 1964 să adopte o politi- golais du Travail]. că externă de orientare proprie și mai cu sea- La începutul anului 1972 a avut loc o apro­ mă după evenimentele din august 1968, când piere între România și Republica Popula- România, condusă de Nicolae Ceaușescu, nu a ră Congo, ca rezultat al venirii în România a luat parte la invazia militară organizată de Mos- unei delegații a Partidului Congolez al Muncii, cova pentru înăbușirea mișcării reformatoare a condusă de Ange Edouard Poungui (n. 1942), liderilor comuniști cehi cunoscută sub numele membru al Biroului Politic și ministru de de „primăvara de la Praga”, alături ce celelalte Finanțe al Republicii Populare Congo. state membre ale pactului varșovian. Materi- Se pare că vizita delegației congoleze a avut alul documentar în acest sens este imens, dar și un scop secret, mai precis a urmărit obți­ restricțiile legate de declasificarea documente- nerea de ajutor militar reprezentat de toate ti- lor îngreunează enorm cercetarea științifică. purile de echipament, inclusiv arme, și a cerut Începând chiar cu primele luni de guverna- trimiterea unor specialiști români în Congo re ale lui Nicolae Ceaușescu, mai precis în au- gust 1965, au loc primele contacte cu caracter pentru instruirea trupelor congoleze de poliție militar între România și Republica Guineea, și de securitate. cu prilejul vizitei ministrului Apărării din Gu- În acest scop, oficialii congolezi au cerut un ineea, Fodéba Keita (1921 – 1969), la invitația ajutor în valoare de 60.808.096 lei, din care sta- omologului său, generalul de armată Leontin tul român le-a oferit 7.962.750 lei. De aseme- Sălăjan (1913 -1966). În cursul vizitei demnita- nea, partea română a decis trimiterea în Congo rului din Guineea au avut loc câteva întâlniri, a șase sau opt ofițeri din Ministerul Afacerilor atât la Ministerul Forțelor Armate, cât și la Mi- Interne, pentru a-i instrui pe militarii congolezi nisterul Afacerilor Interne, iar la 24 august, în- ce urmau a fi încadrați în structurile securității altul oaspete a fost primit în audiență de către de stat. Totodată, s-a mai sugerat ideea ca mili- președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica tari congolezi să fie invitați în România pentru (1908 – 1975)1. În aparență scopul vizitei era a discuta toate detaliile tehnice esențiale și s-a acela de a obține sprijin militar de la statul ro- cerut ca din delegația românească să facă parte mân – materiale și tehnică de luptă – ceea ce un reprezentant al armatei române care să vi- s-a și realizat prin livrările care au avut loc la ziteze mai multe țări din Africa. începutul anului următor.2 Cererile exacte ale congolezilor și răspun- În septembrie 1968 a avut loc o lovitură de sul părții române sunt consemnate în Anexa stat în Republica Congo organizată de Marien 153: 128  Revista de istorie militară  LISTA ajutoarelor solicitate [de congolezi] și propunerile părții române

I. MIJLOACE DE TRANSPORT

Cereri Propuneri 30 autocamioane „Carpaţi” cu 2 diferențiale 6 camioane „Carpaţi” cu 2 diferențiale 60 autoturisme de teren M-461 10 autoturisme de teren M-461 10 mașini speciale pentru securitate și poliție - 20 motociclete pentru poliție 10 motorete MOBRA 20 biciclete 20 biciclete

II. ARMAMENT ȘI MUNIȚII

5000 pistoale mitralieră tip AKM 1000 pistoale mitralieră AKM și cartușele necesare 600.000 cartușe 1000 pistolete TT-33 - 5.000 arme SKS - 1000 puști mitraliere - 500 mitraliere - 50 aruncătoare de grenade 82 mm - 6.000 grenade lacrimogene -

III. MATERIALE EXPLOSIVE ȘI ACCESORII

4 tone TNT în calupuri de 200 grame 4 tone TNT în calupuri de 200 grame 100 km fitil cu ardere lentă 100 km fitil cu ardere lentă 500 km fitil detonant - 15.000 capse pirotehnice 13.000 capse pirotehnice 10.000 capse electrice 10.000 capse electrice 15.000 aprinzătoare pirotehnice 2.000 aprinzătoare pirotehnice 10.000 mine antitanc 2.000 mine antitanc 5.000 mine antiinfanterie 1.000 mine antiinfanterie 300 explozoare - 5.000 clești de sertizat 300 clești de sertizat

IV. MATERIALE OPTICE

1.500 busole 500 busole 500 binocluri 8x30 - 10 aparate de fotografiat 5 aparate de fotografiat 5 aparate de filmat - 4 proiectoare 4 epidiascoape

Trebuie subliniat faptul că România a în- din Africa de Sud4. Crearea unor legături mai ceput să acorde mai multă importanță țărilor strânse cu țările africane era un lucru firesc africane după anii 1971 – 1972 și, printre altele, pentru țările comuniste europene în această pe- a stabilit legături strânse cu Congresul Național rioadă, grație unei abordări politice mai relaxa- African, principala forță politică anti apartheid te din partea Moscovei după 1971. O telegramă  Revista de istorie militară  129 de la Moscova (17 februarie 1971) subliniază A fost o vizită rodnică pentru ANC care faptul că într-un comunicat către președintele a reprezentat o nouă etapă în relațiile dintre Asociației Sovietice de Prietenie cu statele co- cele două partide. A pregătit drumul vizitei muniste din Europa, Africa era considerată ca lui Oliver Tambo (1917-1993) în Romania, în un obiectiv important al politicii externe so- aprilie 1973. Tambo și Ceaușescu s-au întâlnit vietice datorită rezervelor de minereuri de pe la 25 aprilie 1973. În timpul discuțiilor, liderul acest continent, inclusiv petrol. Politica țărilor sud-african a ridicat problema sprijinului mi- comuniste față de Africa trebuia coordonată litar cerut României, a precizat ce fel de arme „pentru a se evita concurența și pentru a aco- dorește să-i fie procurate și a prezentat o listă peri cât mai multe țări africane, chiar întregul de cereri. A cerut de asemenea trimiterea de 5 continent, dacă era posibil.” În consecință, în experți români pentru reorganizarea servicii- anii următori, mai multe țări comuniste din lor de propagandă și de relații externe ale ANC Europa de est au decis să-și extindă relațiile cu și și-a expus ideile privitoare la dezvoltarea ul- 6 Africa, unilateral, bilateral sau multilateral. terioară a luptei anti-apartheid. Un moment important îl reprezintă anul În scurtă vreme Bucureștiul a onorat aces- 1972, când între 11 martie și 6 aprilie a avut te cereri. Astfel, la 13 februarie 1973, suma de loc vizita liderului României socialiste, Nicolae 5.000 dolari USA au fost oferiți ANC la Dar Ceaușescu și a soției acestuia, în opt țări africa- Es Salam și la 21 martie reprezentanții ANC ne: Algeria, Republica Central Africană, Repu- au fost informați că deja cu două săptămâni blica Populară Congo, Zair, Zambia, Tanzania, în urmă nava sub pavilion iugoslav Primrose a Sudan și Egipt. plecat de la Rijeka (Iugoslavia) având la bord În Tanzania, Ceaușescu a avut o întâlnire două vehicule românești de teren.10 cu o delegație a Congresului Național African Livrarea bunurilor menite să sprijine ANC (ANC) condusă de Alfred Baphethuxolo Nzo a fost mai complicată. Exista o anumită in- (1925 – 2000), secretarul general al ANC. Am- certitudine privind Somalia ca țară de tran- bii lideri au subliniat solidaritatea lor în lupta zit, deoarece oficialii somalezi au întrebat ce împotriva apartheidului și imperialismului. conțin încărcăturile de pe nava Primrose. La Mai târziu, în noiembrie 1972, o delegație 31 octombrie 1973, atașatul militar soma- ANC condusă de același Nzo a vizitat Româ- lez de la Moscova a oferit detalii și a cerut ca nia. Nzo a informat conducerea Partidului „transportul să fie adresat Ministerului Apă- Comunist Român despre decizia Consiliului rării Naționale al Republicii Somalia.”11 În cele Revoluționar al ANC „de a infiltra țara cu mai din urmă, în aprilie 1974, o navă românească multe cadre militare instruite și echipament a plecat din portul Constanța, cu o încărcă- militar”. De asemenea, Nzo a subliniat că: „am tură pentru Ministerul Apărării somalez. La decis să intensificăm activitatea noastră și să bordul ei se aflau 136 lăzi (6 tone) și conform consolidăm organizațiile ilegale cu cadre în- planului a ajuns la Mogadishu la 3 mai 1974.12 alt calificate în afară, capabile să acționeze Bucureștiul a cerut ca un reprezentant ANC să cu promptitudine și să formeze o conducere 7 fie prezent la recepția mărfii. O altă­încărcătură calificată.” Într-un memorandum semnat (33 lăzi cu ­alimente și un camion de 4 tone) a de Zola Ngcakani, ANC afirma că au nevo- fost transportată pe nava iugoslavă Murter de ie de 164.750 dolari USA pentru anul 1973 și 13 ­c ereau ca România să ofere o parte din această la Constanța în ­Tanzania. sumă. În plus, cereau să li se furnizeze diferi- Chiar dacă aprobarea Moscovei pentru te obiecte precum pături, ceasuri, biciclete (15 ca România să acorde acest gen de ajutoare bucăți) vehicule de teren (3 bucăți) școlarizare militare a existat, ele erau totuși secrete, dar pentru studii superioare, tratamente medicale nu s-au putut evita unele incidente, așa cum pentru cadrele din conducerea ANC și echipa- s-a întâmplat la vizita primului președinte al ment militar (dar fără să specifice ce anume).8 Mozambicului independent, Samora Moises La sfârșitul vizitei, Nzo s-a întâlnit cu Nicolae Machel (n. 1933, președinte între anii 1970 – Ceaușescu, care i-a promis „întregul nostru 1986), la București, care s-a desfășurat între 15 sprijin, întreaga noastră solidaritate cu lup- și 21 decembrie 1974. Cu acest prilej, în dis- ta dumneavoastră” și a cerut stabilirea unor cursul rostit în fața camerelor de luat vederi, relații mai apropiate între cele două partide.9 președintele african a mulțumit lui Nicolae și 130  Revista de istorie militară  Elenei Ceaușescu pentru armele și munițiile pe re IAR-316B „Alouette”; toate avioanele erau care le primise, ceea ce a avut ca efect cererea construite în România și au fost cumpărate de urgentă de îndepărtare a fragmentului respec- partea angoleză. Valoarea totală a contractului tiv din înregistrarea întâlnirii deși toată lumea se ridica la suma de 32 milioane dolari USA. auzise cele rostite de liderul african14. Spriji- Personalul care urma să fie instruit se îm­ nul militar acordat de România țărilor africa- părțea în mai multe categorii: ne contrasta cu declarațiile oficiale făcute de – personal de zbor; Ceaușescu despre „politica românească de – personal de comandă și de stat major; promovare a păcii și prieteniei cu toate țările – personal tehnic; și națiunile din lume, indiferent de orânduirea – personal logistic. lor socială.” După luarea deciziei politice, operațiunea a fost transmisă Ministerului Apărării Naționale, * condus la vremea aceea de generalul Ion Co- O operațiune importantă a fost așa numita man (n. 1926 - ?). Ministrul i-a încredințat operațiune Sirius, prima misiune a armatei ro- 15 misiunea generalului Zărnescu (1926 - 2009), mâne după cel de-al Doilea Război ­Mondial , care fusese comandant al forțelor aeriene, iar în care România și-a asumat misiunea de a in- acesta, la rândul său, l-a desemnat pe adjunctul strui piloți militari pentru recent proclamata său, generalul Dumitru Balaur, pentru a forma Republica Populară Angola, numele pe care nucleul operațiunii. Recrutarea de specialiști l-a purtat actuala Republică Angola între anii din diferite domenii a fost încredințată Insti- 1975-1992. tutului Român de Consulting Romconsult, în­ Angola era și ea o țară sfâșiată de un răz- fiinţat în 1971 şi condus de un inginer pe nume boi civil, în care ambele tabere erau susținute Cristinel Vâlciu. Acesta era canalul prin care din străinătate, dar Mișcarea Populară pentru un specialist putea fi trimis peste hotare. Res- Eliberarea Angolei, un partid marxist care era ponsabil de misiunea angoleză a fost numit sprijinit de statul cubanez, s-a proclamat de facto guvern al țării atunci când a avut loc pro- inginerul Titus Orădean, un specialist care clamarea independenței țării, la 11 noiembrie petrecuse câţiva ani în Angola în cadrul unei 1975, iar Agostinho Neto (1922–1979) a de- misiuni a Naţiunilor Unite. El a fost cel care venit primul președinte al țării (11 noiembrie i-a pregătit pe instructorii români în privința 1975-10 septembrie 1979). condițiilor din Angola, despre clima ţării, des- În aceste condiții, noul guvern a dorit să in- pre populaţia ei, despre mentalităţile colective, struiască un număr de piloți militari și, în ve- precum şi anumite reguli de comportament. derea realizării acestui scop, a solicitat ajutorul Particularitatea acestei misiuni era dată de URSS, Franței, Portugaliei, Iugoslaviei, Elveției faptul că lista posturilor a fost elaborată inclu- și României; s-a organizat un fel de licitație, in- zând 150 de persoane (68 de ofiţeri, 51 maiştri vitându-se fiecare țară să-și prezinte condițiile. militari, 4 subofiţeri, 27 civili, printre care şi Licitația a fost câștigată de România; se pare zece translatori) şi abia după aceasta a fost nu- că un rol important în acceptarea condițiilor mit comandantul misiunii. României a fost jucat de locțiitorul ­ministrului Din punct de vedere managerial această Apărării, care era comandantul aviației din unitate tactică cuprindea structuri specializate Angola și al apărării teritoriului ei. Numele său care făcea posibilă desfăşurarea procesului de era Gato, și studiase la Institutul de Petrol și instruire în condiţii optime: Gaze din Ploiești. – comandantul grupului; Condițiile oferite de România puteau fi re- – statul major; zumate astfel: – departamentul de instruire; – o perioadă de instruire mai scurtă de doi – departamentul de instruire teoretică şi ani; departamentul de instruire de zbor care inclu- – trei tipuri de avioane, 12 la număr, IAR- dea două escadrile: 823, o escadrilă de șase avioane bimotoare a) prima escadrilă de zbor (faza I) for- BN-2 cu motoare „Lycoming” și 6 elicopte- mată din 12 avioane IAR-823;  Revista de istorie militară  131 b) a doua escadrilă de zbor formată Balaur și Aurel Niculescu. Aceştia au zburat din 6 avioane uşoare de transport BN-2 şi 6 cu o cursă TAROM până la Roma şi de acolo elicoptere IAR- 316B. s-au îmbarcat la bordul unei aeronave angole- Mai exista un departament medical și un ze. Scopul misiunii era acela de a verifica dacă departament logistic, format din serviciul de locul propus de partea angoleză pentru orga- mentenanţă al echipamentului militar. nizarea viitoarei şcoli de zbor era potrivit; cu acest prilej a avut loc semnarea contractului, * partea română fiind reprezentată de generalul La finele anului 1978, generalul Dumitru Zărnescu. Locul ales pentru viitoarea şcoală Balaur l-a numit pe comandantul propriu-zis de aviație de lângă orașul Lobito, aflat pe malul al misiunii, generalul Aurel Niculescu (1924 – Atlanticului, la 200 km sud de Luanda, capita- 2015), care cu un an înainte îndeplinise timp la ţării, a fost vizitat de delegaţia românească. de şase săptămâni (1 mai – 17 iunie 1977) Totuşi românii au observat că era doar o fâşie funcţia de comandant al forţelor militare aeri- de pământ şi un turn de control, hangarele şi ene şi care la vremea respectivă era adjunctul locuinţele urmând să fie ridicate mai târziu. comandantului Apărării Antiaeriene a Terito- Imediat după această vizită, partea română riului. Cel mai important aspect legat de numi- a trimis în Angola o comisie de experţi de la rea acestui general era faptul că vreme de zece Institutul de Medicină Aeronautică condusă ani (1961-1971) fusese comandantul Şcolii Mi- de colonelul medic Maurică Stoian, care avea litare de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc, în ca sarcină selecţionarea medicală a primilor apropiere de oraşul Buzău. 150 de viitori elevi piloţi şi a personalului navi- Tot la Buzău a început formarea grupului gant, cadre militare, care urmau să încadreze şi de instructori de zbor. Deoarece în apropiere să asigure comanda şcolii.17 de Buzău se află un masiv muntos numit Si- Deoarece clădirile care trebuiau să formeze riu, grupul a primit acest nume, dar mai târziu infrastructura şcolii nu puteau fi construite de acest nume a fost schimbat în Angola adău- către partea angoleză într-un singur an, și în gându-i-se litera «s» şi astfel grupul a primit plus apropierea locului ales de confruntările numele celei mai strălucitoare dintre stelele cu facţiunile rivale, i-a determinat pe angolezi care se pot vedea pe cer cu ochiul liber: Sirius. să facă o nouă propunere: aerodromul de la Un motiv pentru această schimbare a fost evi- ­Negage din provincia Uige, unde până în 1975 tarea oricărei analogii legate de România. staţionaseră unităţile de zbor portugheze. Acest În primele zile ale anului 1979, la Şcoala de loc se afla la 120 km nord-vest de ­Luanda. A Aviaţie de la Boboc, a început procesul de pre- fost apoi organizată o a doua vizită a generali- gătire al instructorilor. Li s-au predat cursuri lor Balaur şi Niculescu, în care partea română intensive de limba portugheză şi cursuri des- urma să inspecteze noul loc ales. Într-adevăr, pre toate materiile pe care urmau să le predea câteva din clădirile necesare existau la Nega- ei în Angola: navigaţie aeriană, motoare, ma- ge: o fâşie de beton lungă de 1200 de metri, pe nagement.16 Cursurile erau scrise în româneşte culmea unui deal, hangare, popota ofiţerilor, şi traduse apoi în limba portugheză de profe- dormitoare. Românii au decis să construiască sori de specialitate, iar instructorii români le un număr de săli de clasă anexate hangarelor, studiau în această limbă. La finele anului 1979 în total opt asemenea clădiri ­pentru piloţi, na- şi începutul lui 1980 instructorii vorbeau deja vigatori, personalul tehnic şi logistic şi grupul fluent limba portugheză şi erau capabili să co- de comandă. Instructorii români urmau să lo- munice între ei în această limbă la anumite cuiască în oraşul Negage într-un fost hotel. O zboruri, fapt ce a produs îngrijorare în rându- importantă parte în îndeplinirea acestei misi- rile controlorilor de zbor care nu fuseseră in- uni a revenit ambasadorului român de la Lu- formaţi despre acest lucru. anda, Ion Moraru, care era în relaţii prieteneşti Tot în 1979, în perioada de formare a in- cu conducerea politică angoleză, mai ales cu cel structorilor, au avut loc două vizite româneşti care preluase puterea după decesul lui Agostin- în Angola: o primă delegaţie a fost condusă ho Neto, José Eduardo dos Santos (n. 1942), cel de generalul Zărnescu, comandantul Aviaţiei care a fost preşedinte al Angolei din 10 septem- Militare, şi îi cuprindea pe generalii Dumitru brie 1979 până în 26 septembrie 2017. 132  Revista de istorie militară  Participanţii la misiunea grupului Sirius AK-47, dar la ordinul primit de acasă prin in- trebuiau să respecte un număr de reguli stricte: termediul ambasadei, au trebuit să renunţe la pe lângă faptul că le era interzis să discute cu aceste arme. Nu a fost acceptată nici formarea străinii, interdicţie care exista şi în România, unei gărzi angoleze pentru că exista temerea asemenea conversaţii puteau avea loc doar în că respectivii militari ar fi putut fi convinşi să prezenţa şi prin intermediul unui translator se alăture forţelor antiguvernamentale. pentru evitarea greşelilor şi a interpretărilor Cursurile de instruire au început la 11 fe- eronate. De asemenea, le erau interzise dis- bruarie 1981, printr-o ceremonie la care au cuţiile atât cu membrii statelor membre ale participat personalităţile politice marcante din Tratatului de la Varşovia – fie ei sovietici sau Luanda, cel mai înalt demnitar fiind ministrul bulgari – cât şi cu militarii cubanezi aflaţi în angolez al Apărării, Samuel Pedala, şi adjunctul misiune în Angola. său, Gato. Ceremonia a fost urmată de un zbor O provocare specială a fost reprezentată de demonstrativ cu avionul IAR-823, pilotat de transportul materialelor misiunii: mobilierul şi generalul Niculescu însuşi. Comandantul an- avioanele. Acestea din urmă au fost demontate golez al şcolii era căpitanul Bonga d’Aço, care şi împachetate în lăzi impermeabile, din cauza nu era pilot la vremea respectivă, dar a devenit umidităţii crescute, specifică zonei subecuato- ulterior. Personalul de comandă şi personalul riale, şi trimise în Angola la bordul unui car- şcolii era angolez. gou, într-o călătorie care avea să dureze 15 zile. Prima promoţie de cursanţi avea 146 de Două camioane de transport uşor au fost îm- elevi, dintre care 54 erau elevi piloţi, 18 elevi barcate şi ele. Răspunderea transportului a re- de stat major, 77 tehnicieni de aviaţie, 13 mete- venit colonelului Gheorghe Tănase, inginerul orologi, iar 7 erau specialişti în logistica aero­ şef al grupului şi colonelului Macri, şeful lo- dromurilor. Merită de asemenea menţionat gisticii, care s-au îmbarcat şi ei pe nava respec- faptul că nivelul educaţiei anterioare elevilor tivă. Cea mai mare parte a misiunii a zburat în era cel de gimnaziu, de 7 – 8 clase, ceea ce fă- Angola la bordul unei aeronave Boeing 707 a cea să le fie greu să înţeleagă probleme tehnice liniilor aeriene angoleze în ziua de 1 februarie precum aerodinamica zborului, motoarele de 1981. Erau îmbrăcaţi în haine civile, uniforme- aviaţie, navigaţia aeriană, meteorologia. Urmă- le militare fiind transportate cu cargoul. Gru- toarea promoţie a avut cam acelaşi număr de pul s-a reunit la Negage. cursanţi. După ce au fost rezolvate o serie de Lăzile în care fuseseră puse avioanele de- probleme organizatorice, printre care şi cele montate au fost descărcate în portul Luanda şi legate de punctualitatea elevilor, instruirea a duse la aeroportul capitalei. Acolo îi aştepta o decurs fără probleme deosebite. echipă de tehnicieni, care a reasamblat avioa- Trebuie menţionat faptul că mâncarea dis- nele şi elicopterele, cu care au zburat ulterior tribuită grupului Sirius era adusă din România şi la Negage. trimisă lună de lună pe calea aerului în Angola. Prima problemă care a trebuit rezolvată la Perioada instruirii exclusive teoretice s-a Negage a fost pregătirea barăcilor şi locuinţe- încheiat la 18 mai 1981 şi, după aceea, au lor, o activitate care a reprezentat proba cea ­început cursurile de zbor. Metodologia şcolii mai grea a calităţilor de constructor ale fiecă- româneşti de aviaţie cuprindea tururi de pistă, ruia dintre membrii grupului. Apoi s-a realizat zboruri zonale, regionale, zboruri în formaţie, o uniformă specială de lucru pentru membrii apoi acrobaţie, exerciţii de parașutism cu para- grupului, precum şi o insignă proprie cu inţi- şuta românească BG-7, elevii fiind paraşutaţi alele ENAM („Ecole Nationale d’Aviaçao Mili- din elicoptere IAR-316B. Începând chiar din tar”) şi o brasardă în locul însemnelor specifice primul an s-au făcut exerciţii de lupte aeri- gradului. Trebuie menţionat faptul că spre deo- ene, la fel ca şi de lovire de ţinte aflate la sol sebire de militarii sovietici, bulgari şi cubanezi – simulări de trageri în zona din vecinătatea din zonă, membrii grupului Sirus nu purtau aerodromului cu avioane IAR-823. În eşalo- arme sau muniţii. Ulterior relaţiile cu sovieticii nul de comandă s-a organizat un serviciu de a făcut posibilă echiparea românilor cu arme permanență cu schimburi, iar spre finele anu-  Revista de istorie militară  133 lui s-a introdus un sistem de alarmare, bazat dependentă, s-a desfăşurat în prezenţa minis- de asemenea pe avioanele IAR-823. Cu toate trului Apărării şi a altor personalităţi militare că nu exista un serviciu de radiolocaţie, au fost şi civile ale țării, demonstrația aeriană execu- organizate interceptări pe bază de unde radio. tată de ofiţerii absolvenţi probând încă o dată La sfârşitul anului de instruire fiecare elev avea profesionalismul instructorilor aviatori mili- la activ 250 de ore de zbor. S-a organizat un tari români. În cadrul festivităţii de absolvire, zbor demonstrativ cu avioane IAR-823 şi eli- comandantul român al şcolii, generalul Aurel coptere IAR-316B. Niculescu a predat comanda efectivă a acesteia Singurul incident tragic a avut loc la 6 iulie şi întregul material militar guvernului angolez. 1981 când s-a prăbuşit un avion ce avea la bord Se încheia astfel o misiune de excepţie a Şcolii pe maiorul Gheorghe Preda şi elevul angolez de Aviaţie din România. Pentru generalul Ni- Ruy Nelson Botelho. Ambii oameni au murit culescu, acesta va fi momentul ultimului zbor, pe loc. Pentru ei s-a construit un cenotaf18 din realizat la bordul unui avion IAR-823, mar- tradiţionalele pale de elice. când finalul unei cariere îndelungate de 40 de Primul an de instruire s-a încheiat la finele ani și jumătate. Întors în România, generalul lui noiembrie 1981. Grupul Sirius a revenit în și-a reluat funcția de adjunct la Comandamen- România în grupe mai mici pentru vacanţa de tul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT) iarnă, iar la începutul lui ianuarie 1982 s-a în- pentru departamentul avioanelor de luptă. tors la Negage. S-a luat hotărârea ca românii să Câțiva ani mai târziu a fost trecut în rezervă. fie consilierii angolezilor pe care i-au instruit, în Grupul Sirius a revenit în România la 30 de- vreme ce aceştia din urmă urmau să instruiască cembrie 1982. La întoarcere nu li s-a organizat noua promoţie de elevi, întreg procesul forma- nicio ceremonie și nu s-a făcut nicio mențiune tiv fiind însă pus sub îndrumarea românilor. a activității depusă de ei în Angola. O problemă specială din acest an demnă de a fi menţionată a reprezentat-o faptul că în * martie 1982, un grup format din cei mai buni Demn de a fi menționat este faptul că între 20 de elevi a fost trimis în misiuni de luptă îna- anii 1982 și 1984 circa 75 militari, membri ai inte de încheierea cursurilor. Au fost trimişi ZANU (Zimbabwe African National Union) și în sudul Angolei, în misiuni de luptă în zonele ZAPU (Zimbabwe African People’s Union), au controlate de facţiunile rivale. Apoi, în septem- primit instruirea de piloți de luptă la școala ro- brie 1982, la cererea părţii angoleze s-a format mânească de ofițeri de aviație de la Boboc. un echipaj mixt româno-angolez la bordul a În cursul anilor ’80, ultimul deceniu al două avioane bimotor BN-2, cu misiunea de a dictaturii comuniste, numărul militarilor din transporta câţiva ofiţeri est-germani şi echipa- țările sud-africane care au absolvit școli milita- ment radio la frontiera de nord a ţării. re românești a crescut mult.19 O trecere rapidă Zburând deasupra norilor, acest avion a în revistă ne arată că de pildă în 1981, 323 elevi ajuns să aterizeze greșit dincolo de frontie- din Zimbabwe au urmat cursuri la diverse școli ră, în Zair, țară inamică Angolei. Aviatorii au 20 militare . Între anii 1979 și 1982, circa 200 de fost arestați, interogați, dar grație negocierilor elevi din Madagascar au absolvit în România ­diplomatice echipajul și germanii s-au putut întoarce câteva săptămâni mai târziu la Nega- cursurile unor școli militare. În august 1984, ge, însă avionul a rămas în Zair. școala militară de ofițeri de aviație a înscris 23 Cursurile de zbor s-au încheiat la 1 decem- de piloți din Zimbabwe. La începutul anilor ’80, brie 1982. Promoţia anului II de învăţământ 259 de elevi trimiși de ZAPU au venit în Ro- elevi naviganţi a fost brevetată în totalitate, mânia pentru cursuri scurte de perfecționare fiecare elev executând în medie 250 ore de (trei sau patru luni) în diverse domenii de in- zbor. La 18 decembrie 1982 întreaga promoţie struire militară. Este evident faptul că Româ- de anul II a finalizat cursurile şcolii, toţi elevii nia socialistă a instruit mii de militari din țările fiind avansaţi la gradul de sublo­cotenent. Ce- sud-africane (Madagascar, Zimbabwe, Zair și remonia de încheiere a misiunii, care a marcat Zambia) care au devenit ofițeri de comandă absolvirea primei promoţii de ofiţeri de aviaţie, la nivel înalt – brigadă sau divizie – în diferite de diferite specialităţi militare din Angola in- arme și specialități. Numai în intervalul 1977 134  Revista de istorie militară  -1982 circa 2500 de elevi din Zimbabwe au ab- Comitetului Central al Partidului Comunist Român solvit școli militare în România. și o delegație a Congresului Național African din La fel de semnificativă este menționarea fap- Africa de Sud, la 17 noiembrie 1972, p. 8. 8 Ibidem, pp. 10-12. tului că listele de absolvenți ai Academiei Teh- 9 nice Militare din București din perioada 1974 Ibidem, File 140/1972, stenograma discuțiilor dintre tovarășul Nicolae Ceaușescu și delegația – 1989, cuprind 72 de absolvenți (majoritatea partidului ANC din Africa de Sud, la 21 noiembrie ingineri) din Madagascar, 14 din Republica 1972, pp. 4-5. Democratică Congo (cei mai mulți fiind ofițeri 10 Arhiva MAE, Direcția V Relații externe, dosar cu funcții de comandă și decizie, precum și in- 627, p. 17, telegramă din capitala Republicii Zam- gineri specializați pentru serviciul radar), 5 din bia, Lusaka, a diplomatului român I. Ardeleanu, din Zimbabwe (ingineri în domeniul aeronautic) și 26 martie 1973. Prezintă detalii desppre o întâlnire 4 din Zambia (ingineri specializați în tehnica între diplomatul roman și Tom Nkobi, directorul blindatelor). Aproape 100 specialiști militari reprezentanței ANC de la Lusaka. au urmat programele de studii românești, ceea 11 Ibid. p. 18, Telegramă de la Moscova la Bucu­ ce le-a permis să participe la lupta de elibera- rești, 31 octombrie 1973. 12 re din zonă și să contribuie la evoluția forțelor Ibid. Problema 220/1975, Africa de Sud, pag. 7. militare din țările care își dobândiseră recent 13 independența.21 Ibid. pag. 11; vezi și SANIC, Fond CC al PCR, Secția de Relații Externe, dosar 51/1973, passim. Este evident faptul că o cercetare aprofun- 14 Discuție a autorului cu unul dintre craincii dată va duce la îmbogățirea datelor referitoare TVR din acea vreme, domnul Nicolae Melinescu, la ajutorul militar pe care România socialistă autor la rândul său a două lucrări despre relațiile l-a acordat mișcărilor de eliberare din sudul României cu țări din Africa, Vecina mea Africa și Africii pe parcursul anilor ’80. Înapoi în Africa, publicate în 2018 la Editura Ceta- tea de Scaun din Târgovişte. NOTE 15 În egală măsură a fost și ultima din vremea re- 1 Bogdan-Iulian Ranteș, Relațiile României cu gimului comunist. Ea poate fi urmărită în memoriile state din Africa ecuatorială și de vest (1960 – 1974), generalului Aurel Niculescu apărute în două versi- Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2017, pag. uni: General (r) Aurel Niculescu, Sorin Turturică, 55. Pe aviatori lasă-i să zboare!, Editura Anima, Bucu- 2 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond reşti, 2008, pp. 90-109 și Ioan Cherecheş, Vulturul Guineea, Problema 211/an 1966/Guineea, dosar îşi strânge aripile, Editura Semne, Bucureşti, 2009, 195, f. 22. In continuare se va cita Arhiva MAE. pp. 122-140. 3 Bogdan-Iulian Ranteș, op.cit., pag, 275. 16 Comandor Jănel Tanase, Sirius, Prima misiu- 4 General Mihail E. Ionescu, Romania and So- ne a armatei române în afara graniţelor naţionale uth African Liberation Movement: The Cold War după cel de-al Doilea Război Mondial, Cer Senin, ­Relationship, 1969 - 1977, pp. 81 - 86. Revista Forţelor Aeriene, 10 februarie 2016. 5 Arhiva MAE. Direcția V Relații, Dosar 220, 17 Ibidem. 1970-1971, p. 20: ambasadorul român la Moscova 18 Cenotaf (din greacă κενός / kenos = gol, τάφος sugera că demnitarul sovietic care a prezentat aces- / tafos = mormânt) este un monument funerar ridicat te idei, V.G. Solodovnikov, directorul Institutului în amintirea unei persoane decedate, ale cărei ose- African al Academiei de Științe al URSS, să fie invi- minte se găsesc în alt loc sau au dispărut. De regulă, tat cât mai repede în România. este un mormânt simbolic, făcut în memoria unei 6 Ibid., dosar nenumerotat, Telegramă din persoane care a murit în altă parte (în război, naufra- Varșovia, 20 martie 1973, informează asupra faptu- giu etc.), https://ro.wikipedia.org/wiki/Cenotaf lui că liderii comuniști polonezi au adoptat un nou 19 General Mihail E. Ionescu, op. cit., pp. 84-85. obiectiv politic care vizează țările africane „care 20 Arhivele militare Române – Pitești, Fond până acum au fost neglijate”, înștiințau Ministerul Direcția cadre și instruire, dosar 374/1981, f. 98. Afacerilor Externe din România asupra experienței 21 Ibidem, dosar 374/1981, pp. 87, 98; dosar lor în acest domeniu și își reiterau propunerile pen- 380/1981, pp. 12, 23, 183, 260; dosar 338/1982, tru acțiuni comune. pp. 5, 186, 256, 260; dosar 337/1983, pp.114, 150- 7 Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale 152; dosar 333/1983, pp. 3, 5, 10-11, 27-33; dosar (SANIC), Fond CC al PCR, dosar 138/1972, Steno- 334/1984, pp. 50, 173, 186, 202; dosar 333/1984, grama întâlnirii dintre tov. Ion Dincă, secretar al pp. 5, 137, 262-263.  Revista de istorie militară  135 Sub semnul politicii de destindere? Armata populară națională a RDG în anii ’70

Dr. Rüdiger Wenzke

Anii ’70 au început cu un bang pentru RDG. soluționarea problemei locative. În al treilea Demiterea îndelungatului șef al Partidului rând, era vorba despre succesele politicii exter- Unității Socialiste (SED), Walter Ulbricht, la 3 ne, mai ales de recunoașterea internațională a mai 1971, și confiscarea puterii controlate de RDG și importanța acesteia pentru stabilitatea Moscova de către fostul său „prinț al coroanei”, situației din Europa. Clarificarea întrebării re- Erich Honecker, trebuiau să deschidă o nouă feritoare la Berlin de către puterile victorioase fază în dezvoltarea statului est-german. Cu ale celui de-al Doilea Război Mondial în Acor- toate acestea, schimbarea de putere, semnifica- dul celor patru mari puteri, precum și intrarea tivă la prima vedere numai în ceea ce privește în vigoare a Tratatului de la Moscova și a Tra- politica internă, a arătat destul de devreme și tatului de la Varșovia au fost repere importan- importante implicații politice externe, econo- te. Un moment de cotitură decisiv a fost sem- mice, de securitate și militare.1 narea Tratatului de bază la 21 decembrie 1972, Înainte de toate, Uniunea Sovietică era care trebuia să reglementeze, în viitor, dezvol- astfel interesată să lege RDG de aceasta chiar tarea relațiilor de bună vecinătate între RDG și mai ferm decât înainte și, pe viitor, să nu mai Republica Federală Germană pe baza egalității permită inițiative politice ale conducerii SED în drepturi și a însemnat de fapt recunoașterea în stilul lui Walter Ulbricht. Secretarul general internațională a RDG. Din punct de vedere eu- al PCUS, Leonid I. Brejnev, i-a transmis fără ropean, tratatul de bază a avut o importanță menajamente succesorului lui Ulbricht, într-o deosebită, deoarece era vorba aici de proble- conversație confidențială în 1970, că RDG nu me privind non-violența și de confirmare a ar fi numai problema est-germanilor, ci și pro- frontierelor existente în Europa. După cum se blema URSS. Pentru aceasta a precizat el lite- știe, a inclus garanțiile care au deschis calea ralmente: „Noi avem totuși trupe la voi. Erich, Conferinței pentru securitate și cooperare în îți spun sincer, nu uita niciodată: RDG nu poa- Europa (CSCE) și discuțiile privind reducerile te exista fără noi, fără Uniunea Sovietică, fără reciproce de trupe în Europa Centrală.3 puterea și forța ei. Fără noi nu există RDG.”2 Noua orientare strategică a RDG după Con­ Faptul că Erich Honecker a înțeles aceas- gresul al 8-lea al Partidului trebuia să fie pusă tă lecție a fost apoi dezvăluit la cel de-al 8-lea în aplicare nu numai în politică, economie și Congres al Partidului SED, desfășurat în peri- cultură, ci și în armată, în conformitate cu oada 15-19 iunie 1971 în Berlinul de Est, care voința liderilor sovietici și est-germani. Deoa- a devenit scena de prezentare a puterii sale. În rece consolidarea militară a fiecărei țări soci- primul rând, noul lider de partid a confirmat aliste individuale a fost considerată o sarcină explicit rolul conducător al Uniunii Sovieti- esențială, în special pe fundalul tendințelor ce și modelul politic și ideologic reprezentat de destindere internaționale. „Nu trebuie să de conducerea sovietică. În al doilea rând, oferim imperialismului șansa de a schimba populației i s-a promis o „epocă de aur”. Au fost echilibrul de forțe în favoarea acestuia, nu anunțate creșteri reale ale salariilor și pensiilor, vrem să riscăm pacea și securitatea popoarelor stimularea producției de bunuri de consum și noastre. Tocmai de aceea, destinderea nu este 136  Revista de istorie militară  posibilă fără asigurarea puterii de apărare a Acest lucru a fost cu atât mai necesar cu comunității de state socialiste.”4 Prin urmare, cât formațiunile operativ-tactice și tactice ale nu este surprinzător faptul că SED-ul a acordat NVA trebuiau să acționeze în cadrul coaliției o prioritate ridicată „perfecționării” planificate și, în principal, în strânsă cooperare cu arma- viitoare a apărării naționale în cadrul Alianței. ta sovietică, în special cu trupele staționate în Armata Populară Națională (NVA) era, RDG ale Grupării forțelor armate sovietice cu aproximativ 170.000 de oameni, cel mai din Germania (GSSD). Astfel că trebuiau să important organ înarmat al RDG și nucleul dispună de echipament, structură, armamen- „apărării naționale socialiste”.5 Funcția lor a te și pregătire de luptă, coordonate în mare fost orientată în primul rând către apărarea parte cu „frații de arme”. Aceasta includea o concentrare de elementele definitorii pentru țării dinspre exterior. În ceea ce privește utili- puterea de luptă, cum ar fi sistemele de ra- zarea internă a forței, NVA nu a mai nu a mai chete și artilerie, precum și tancurile. Astfel, avut oficial nicio atribuţie de la începutul ani- numărul armamentelor de artilerie („țevi”) a lor ’60.6 De la înființarea sa oficială din 1956, crescut exclusiv în NVA aproximativ de două misiunea NVA a fost marcată de statutul ei de ori într-un deceniu. Cu tunul obuzier de 152 aliat și de doctrinele militare sovietice. Opinii mm de pe sistemul autopropulsat „Akazia”, ar- militar-doctrinare limitate și idei strategice au tileria a primit pentru prima dată, în 1978/79, existat în forțele armate ale RDG doar într-o o armă capabilă de lovituri nucleare. În cadrul măsură limitată. De asemenea, NVA nu ar fi Forțelor Aeriene / Apărare Aeriană (LSK/LV), putut acționa în mod independent în caz de s-au depus eforturi pentru a crește capacitățile război. Forțele sale terestre, cu șase divizii ac- de luptă ale primului escadron al sistemului de tive și cinci de mobilizare, ar fi fost puse, de apărare aeriană din zona de nord a RDG, prin asemenea, sub comandă sovietică, precum introducerea complexelor de rachete antiae- Marina est-germană a poporului, ca „Flota a riene cu rază lungă de acțiune și moderniza- 3-a” din Flota Baltică Unită și forțele aeriene rea aeronavelor MiG.8 În anul 1971, în cadrul și de apărare aeriană din sistemul de apărare categoriei de forțe armate a NVA s-a format aeriană a Pactului. primul escadron de aviație de vânătoare-bom- În anii ’70, pentru Armata populară a RDG bardament. a început o etapă, care s-a caracterizat în prin- Deși organizarea Marinei RDG a poporu- cipal prin consolidarea puterii de luptă, pregă- lui, cu cele trei flotile ale sale ca formațiuni tirea profesională planificată, precum și prin- relativ autosuficiente și diferențierea orientată tr-o ideologizare sporită. În același timp, era spre misiuni a mijloacelor sale de întrebuințare deja sugerată intenția de a folosi armata mai în forțe de impact, forțe de securitate, forțe de mult ca factor economic. Totuși, în centrul tu- debarcare și asigurare a rămas în esență ne- turor eforturilor stătea, ca și înainte, creșterea, schimbată încă din anii ’60, marina a benefici- at, de exemplu, prin infuzia de nave de rachete respectiv îmbunătățirea pregătirii de luptă per­ și de debarcare şi de echipamente și armament manente, în baza căreia cel puțin 85 la sută din mai moderne.9 personal trebuia să fie prezent în cazărmi. Cooperării operaționale i-au servit între În câțiva ani, aproape 14 miliarde de mărci 1970 și 1980 patru manevre majore ale forțelor RDG au fost cheltuite pentru noi arme, echi- armate aliate ale Pactului de la Varșovia, cu pamente și infrastructură, ceea ce a contribuit, participarea statelor majore și a trupelor NVA. de asemenea, la îmbunătățirea serviciilor și a Două dintre aceste măsuri supradimensionate condițiilor de viață ale militarilor din Armata de instruire și de propagandă au avut loc pe populară națională și trupele de frontieră. Pen- teritoriul RDG-ului. În ansamblu, cooperarea tru conducerea NVA și pentru consilierii lor politico-militară, tehnico-militară și militară sovietici a fost important ca forțele armate ale a fost intensificată în cadrul Alianței. Acest RDG să nu piardă legătura cu evoluțiile mo- lucru a fost valabil în mod oficial și pentru derne în tehnologia armamentelor și în condu- relațiile NVA cu forțele armate române. În anii cerea trupelor.7 ’70, delegații militare ale NVA, sub ­conducerea  Revista de istorie militară  137 ministrului apărării, au vizitat, de două ori, până în 1989. Cu toate acestea, s-a observat în țara soră de la Marea Neagră. La un „miting mod deosebit, că întărirea frontierei a fost pa- de prietenie” la Academia Militară București, ralelă cu negocierile interne germane privind la 22 aprilie 1972, ministrul est-german al apă- îmbunătățirea relațiilor bilaterale dintre RDG rării, general de armată Heinz Hoffmann, nu și Republica Federală Germană. Astfel, contrar a lăsat niciun dubiu, în mod oficial, cu privi- tuturor protestelor pentru destindere, imedi- re la conexiunile cu forțele armate române: at după semnarea Tratatului de bază între cele „Doresc să vă asigur, scumpi frați de arme două state germane în decembrie 1972, măsu- români, în numele membrilor Armatei popu- rile de securitate la frontiera estică au fost din lare naționale, că aveți prieteni buni și aliați nou înăsprite. Acest lucru nu era valabil numai loiali în Republica Democrată Germană și pentru o implicare mai puternică a populației militarii lor, care pot fi ghidați în gândire și de graniță, ci a vizat și faimoasele echipamente acțiune de principiile patriotismului socialist cu sisteme de auto-distrugere, sub forma mi- și ale internaționalismului proletar, ce folosesc nei SM 70.14 întreaga lor putere pentru întărirea susținută Minele SM-70 erau atașate de gardul din și apărarea sigură a socialismului.”10 Relația a plasă metalică de la graniță, reacționau la atin- rămas, cu toate acestea, în ciuda acestor ex- gerile firelor de tensiune și declanșau o explozie presii colorate ale manifestării fraternității de într-un con de fragmente metalice. La sfârșitul arme, mai degrabă rece și, de departe, nu a anilor ’70, peste 400 de kilometri ai graniței de atins nivelul de cooperare cu celelalte armate vest a RDG erau echipate cu SM-70.15 Cu toate ale Pactului.11 acestea, conducerea RDG a încercat să acopere În general, se poate reține că politica de existența acestor mașini ucigătoare. Dezmem- destindere internațională nu a prezentat nici brarea secretă a trei SM-70 de către Michael un efect limitativ asupra structurii, armamen- Gartenschläger, un fost prizonier politic din telor, echipamentelor și tehnologiei, deși RDG RDG, care locuia de ceva vreme în Republica a participat activ la negocierile de la Viena pri- Federală Germană, a făcut ca conducerea SED vind reducerea reciprocă a forțelor armate și a să intre în panică. Ea se temea că Occidentul armamentelor în Europa Centrală începute la ar putea pune la dispoziția ONU aceste mine, sfârșitul lunii octombrie 1973. De fapt s-a în- pentru a demonstra caracterul ilegal al acestei tâmplat exact opusul. Anii ’70 au fost mai mult arme. Gartenschläger a fost împușcat mortal pentru modernizarea cuprinzătoare a tehni- la frontieră, în mai 1976, de către angajații Mi- cii de luptă și pentru o consolidare evidentă nisterului Securității Statului (MfS). Anterior, a puterii de luptă a NVA. Oficial a fost creată Erich Honecker a cerut din nou, personal, în propria înarmare cu „strategia globală agresi- mod expres, „utilizarea fără compromis a ar- vă nediminuată”12 a vestului și a activităților mei de foc” în acțiuni împotriva așa-numiților sale aparent îndreptate împotriva socialis- contravenienți ai frontierei.16 mului. Argumente au furnizat pentru aceasta Deoarece conducerea RDG a dorit să evite creșterea substanțială a bugetului înzestrării în plus tendințele de destindere și de dezar- vest-german între 1969-1973, precum și intro- mare printr-o modificare de etichetă, redenu- ducerea unor noi sisteme de armamente, cum mirea fostelor „trupe de frontieră ale NVA” în ar fi tancul Leopard și avioanele de vânătoare- „trupele de frontieră ale RDG” din octombrie bombardament „Phantom”, în Bundeswehr.13 1973 a clarificat acest lucru. În timpul nego- În măsura în care NVA, privind spre Occi- cierilor în curs de desfășurare de la Viena pri- dent, a fost dezvoltată și profesionalizată conti- vind reducerea forțelor armate convenționale, nuu ca armată convențională, a existat, de ase- trupele de frontieră din Berlinul de Est nu mai menea, o intensificare a regimului de frontieră doreau să fie luate în considerare ca parte a est-german în regiunea sensibilă dintre cele forțelor armate convenționale – la urma urmei două organizări sociale și pacte militare. Tru- era vorba de peste 30.000 de oameni. Trupele pele de frontieră ale RDG, ca o componentă de frontieră acum aparent independente erau, relativ independentă a NVA, au primit în anul desigur, subordonate în continuare ministrului 1970 o nouă structură, care a rămas practic apărării naționale. 138  Revista de istorie militară  Anii ’70 în RDG au fost nu numai pentru apărare și a fost chiar stilizată în cadrul Alianței creșterea permanentă a puterii de luptă și a de la Varșovia, începând cu mijlocul anilor ’70, pregătirii de luptă a forțelor armate și a trupe- ca factor de creștere a importanței strategi- lor de frontieră, ci și pentru extinderea altor ce. Drept urmare, apărarea civilă în RDG, în segmente ale apărării naționale și ale aparatului 1976, a fost subordonată ministrului apărării. represiv intern. Semnele vizibile pentru pro- Patru ani mai târziu, formațiuni de apărare ci- movarea unui „socialism militarizat” în RDG vilă au fost incluse, pentru prima dată, într-o au fost interconectarea instituțiilor paramili- manevră militară importantă a Pactului de la tare și militare cu instituțiile de învățământ, Varșovia. Responsabilitatea apărării civile pen- disciplinarea și controlul social al populației în tru protecția în caz de catastrofe a fost, așadar, aceste structuri, organizarea diferitelor sectoa- trecută temporar în spatele misiunii orientate re sociale în conformitate cu principiul militar spre domeniul militar.20 de comandă și ascultare, îndoctrinarea ideolo- Deoarece neîncrederea fundamentală a gică politico-militară, precum și întreținerea conducerii SED față de populație a rămas in- virtuților și a ritualurilor militare.17 Însuși Eri- tactă, în pofida inițiativelor de politică socială ch Honecker, cu ocazia unei vizite la trupe în și culturală promise și a pregătirii de a participa anul 1978, a inventat fraza că nu există o zonă la politica de destindere, metodele de monitori- a vieții sociale care nu ar fi fost pătrunsă de in- zare și opresiune a populației s-au transformat teresele apărării naționale.18 Iar în programul și perfecționat. MfS a acționat în continuare ca SED din 1976, apărarea națională a fost defini- instrument principal de monitorizare și repre- tă ca o „trăsătură esențială a societății socialis- siune al SED în interior, „scutul și sabia” par- te dezvoltate”19. tidului. Trecerea de la represiunea deschisă la Doi ani mai târziu, o nouă lege a apărării forme de intimidare mai subtile a fost însoțită fixa „apărarea națională socialistă” ca parte de o creștere a numărului de angajați, care tre- integrantă a ordinii sociale a RDG. Aproxima- buia să asigure măsuri preventive pentru secu- tiv în același timp, s-a putut finaliza în esență ritatea internă. Numărul de angajați a crescut construcția apărării teritoriale, demarată la de la 43.000 la aproape 60.000 de bărbați și începutul deceniului. Acest lucru s-a datorat femei, din 1970 până în 1975.21 Nu în ultimul în principal cerințelor misiunilor date de Uni- rând, militarizarea sistemului educațional, în- unea Sovietică pentru pregătirea operațională deosebi, a atins o nouă dimensiune. Mai presus a teritoriului, cum ar fi crearea comandaturilor de toate, copii și adolescenți, precum și cetățeni de transport militar, înființarea bazelor cen- cu obligații militare au fost supuși, din ce în ce trale de depozitare și reparații și instituirea mai des, la diverse forme de „educație milita- unităților speciale de mobilizare în diferite mi- ră socialistă” sistematică de către partid, stat și nistere civile. organizațiile de masă.22 O importanță crescândă în domeniul te- Normalizarea și politica pentru drepturi- ritorial al apărării naționale au dobândit le omului au fost văzute ca un nou „pericol” organizațiile paramilitare, precum și forțele pentru socialism, în fața cărora se credea că de protecție și securitate. Acestea trebuiau nu trebuie să te aperi doar cu forța militară, să asigure propriul teritoriu de „agenți, sa- fortificații de frontieră și militarizare. „Este botori și bande înarmate”, precum și să ajute evident faptul că imperialismul a devenit un la menținerea protecției populației civile și atac ideologic major asupra socialismului și viabilității țării în caz de urgență. Nemijlocit, în că, în acest fel, speră să obțină breșe decisive în slujba SED, stăteau „grupurile de luptă ale cla- frontul puternic și unit al comunității de state sei muncitoare” ca un organ de miliție înarmat. socialiste”23, a declarat o recentă publicație a Pe lângă protecția teritorială a întreprinderilor Administrației principale politice a NVA. Pen- și instituțiilor publice acum mai puternice, mi- tru conducerea armatei, în special pentru apa- siunile lor includeau sprijinul tactic și logistic ratul său de partid și politic din forțele armate, pentru NVA și forțele aliate. De asemenea, apă- s-a stabilit misiunea, să urmărească politica de rarea civilă, provenită din protecția aeriană, a destindere, care a fost văzută ca un mijloc al jucat un rol important în sistemul național de Occidentului de a destabiliza ideologic statele  Revista de istorie militară  139 socialiste, printr-o delimitare tot mai puterni- dreptul lor la libera circulație, în contextul că de Republica Federală Germania, printr-o apli­cării drepturilor omului. legătură necondiționată la URSS și, mai ales, Politica de destindere și semnalele care printr-o luptă mult mai intensă împotriva tu- decurg din ea, la fel ca și delimitarea internă a turor formelor de „ideologii ostile”. RDG de Republica Federală Germania, impusă Fiecare cetățean al RDG și, prin urmare, de SED, a dus la numeroase discuții și întrebări fiecare soldat din NVA știa că așa-numitul și în NVA. „Diversiunea ideologică intensifica- Tratat estic al Republicii Federale Germania și tă a adversarului împotriva RDG și NVA, care Acordul celor patru mari puteri de la Berlin au este asociată cu încheierea tratatelor dintre codificat status quo-ul în Europa. Numeroase URSS, Republica Populară Polonia, RDG și acorduri ulterioare, cum ar fi Acordul de tran- RFG își face simțită prezența, într-o măsu- zit și reluarea traficului telefonic direct între ră crescută, în opinia soldaților, subofițerilor, ambele părți ale Berlinului, în 1971, Acordul angajaților civili și a unor ofițeri”24, au consta- de transport din 1972 și Convenția poștală din tat aproape la unison ofițerii politici responsa- 1976 au dus oficial la îmbunătățiri semnificati- bili și funcționarii de partid în toate categoriile ve ale relațiilor dintre cele două state germane. de forțe armate și în trupele de frontieră. În RDG era membră a Organizației Națiunilor special, conceptul de delimitare a SED25 sub Unite din 1973. Doi ani mai târziu, Honecker sloganul „Totul ne leagă cu Republica noastră a semnat Actul final al Conferinței CSCE de la Democrată Germană socialistă [...] Nimic, dar Helsinki. nimic nu ne leagă cu imperialismul din RFG” Despre un „Revanșism și Expansionism” era primit cu scepticism în rândul soldaților vest-german împotriva Estului, cum îl invoca și subofițerilor. Breșe în frontul defensiv poli- în mod repetat propaganda RDG în trecut, tic-ideologic împotriva presupuselor influențe acum nu mai putea fi vorba. Cel puțin aici în- ale „social-democrației” și a „dezbaterilor pri- cepea dilema pentru SED. Pe de o parte, acesta vind drepturile omului”, precum și forme de progresase în căutarea recunoașterii interna­ subestimare a „naturii imperialismului” s-au ționale a RDG, pe de altă parte se temea de o constatat în armată, mai ales în evaluarea slăbire internă a conducerii sale de partid, prin disponibilității potențialei agresivități a „im- prea multă apropiere și libertate de mișcare. perialismului vest-german”. Astfel, „demagogia Succesele politicii externe și participarea de pace a guvernului Brandt/Scheel” a dus la RDG la acordurile internaționale au condus o creștere a proporției acelor angajați din ar- automat, într-un fel, la destabilizarea politi- mată care credeau că nu există niciun pericol că internă. Mai presus de toate, Actul final al ca Republica Federală Germania să declanșeze CSCE din august 1975, co-semnat de RDG, a un război. Recunoașterea internațională tot provocat îngrijorare pentru conducerea SED. mai mare a RDG nu mai era considerată ca o Deși acordurile privind renunțarea la violență, dovadă a puterii crescânde a RDG sau a sis- integritatea teritorială și inviolabilitatea fron- temului mondial socialist, ci ca o expresie a tierelor, care au fost stabilite aici, au venit, în disponibilității de negociere și pentru pace a mare măsură, în întâmpinarea preocupări- statelor occidentale. Politica postulată de SED lor politicii externe a RDG, totuși problemele pentru conviețuire pașnică, ca formă de lup- umanitare din așa-numitul „Coș III” al acordu- tă de clasă, și-a găsit, în egală măsură, criticii rilor adoptate conțineau un „explozibil” sem- săi, ca și acele teze, care îi atribuiau, înainte de nificativ. Constante timp de mulți ani, imagi- toate, un caracter agresiv Republicii Federale nile politice, ideologice și militare de străini și Germania sau care recunoșteau o superioritate inamici au început să se destrame. Drepturile globală a socialismului.26 omului nu mai puteau fi ignorate în mod gro- În plus, pe fondul destinderii politice, so- solan de conducerea de partid și de stat. Acum, licitările de a reduce gradul ridicat de pregă- cetățenii puteau chiar pretinde „facilități uma- tire în forțele armate au devenit mai puterni- ne” pentru ei la solicitarea de călătorii în Vest. ce. Un plutonier de stat major a fost citat cu De fapt, a crescut rapid numărul cetățenilor cuvintele: „Ar trebui să încetăm să mai vorbim din RDG, care, mai presus de toate, solicitau despre o amenințare de război. Pregătirea de 140  Revista de istorie militară  luptă își pierde importanța, iar solicitări- De asemenea, contactele interzise ale mi- le pentru o pregătire de luptă și mai ridicată litarilor din toate categoriile de grade cu per- ne discreditează.”27 În această privință, unii soane occidentale au atins o nouă dimensiu- ofițeri tineri și-au exprimat părerea că ei nu ar ne în contextul politicii de destindere. Ca în mei avea acum nicio perspectivă în Armată, orice armată, în NVA existau reglementări că „Balanța terorii” menține pacea și tratatele pentru protecția secretelor militare. Pe lângă încheiate au făcut puțin probabil un conflict principiile generale, legitime pentru protecția 28 armat în Europa. De asemenea, puterea eco- intereselor lor de securitate, aceste dispoziții nomică și superioritatea militară a statelor din conțineau, cu toate acestea, și dispoziții pe care Tratatul de la Varșovia au fost puse încă o dată mulți angajați ai armatei nu le-au mai conside- la îndoială. În acest sens, mulți angajați din rat oportune, mai ales în anii ’70. Angajaților armată au crezut că educația pentru ura față NVA și personalului civil li s-a interzis, în ge- de „imperialism și mercenarii săi” este așa de neral, să accepte și să mențină contacte oficiale anacronică, încât nu mai are sens în motivarea și neoficiale cu cetățeni și instituții din „țările 29 militară socialistă. străine non-socialiste”. În special subofițerii O problemă semnificativă au văzut coman­ profesioniști, cadeții și ofițerii au fost nevoiți danții militari și oficialii responsabili ai partidu- să influențeze și persoanele care locuiau în lui în creșterea așa-numitei recepții a stațiilor gospodăria lor, cum ar fi soții/soțiile, concubi- de transmisie inamice în interiorul și în afara nii și copiii, astfel încât aceștia să respecte, de serviciului. Pentru majoritatea cetățenilor asemenea, reglementările stricte ale NVA. Cu „normali” ai RDG, recepția emisiunilor de ra- toate acestea, unii soldați profesioniști au con- dio și televiziune occidentale, care promiteau siderat legăturile de familie, pacea familială și o gamă largă de informații, a oferit posibili- un sentiment de unitate între rude mai impor- tatea de a-și forma și păstra o opinie politică tant decât orice delimitare ideologică a parti- independentă de propaganda SED. În forțele dului. „Contacte vestice” ascunse – adesea pe o armate, „influența transmisiilor inamice” a fost perioadă lungă de timp – au fost consecințele. considerată ca un canal principal pentru răs- Desigur, aceste relații secrete au scăpat rareori pândirea argumentelor inamice între militari. unei supravegheri statale a autorităților de se- Prin urmare, „Recepția vestică” a rămas, ca și curitate ale RDG. până atunci, ilegală pentru personalul armatei. Cu toate acestea, a fost constatată nu numai În general, presiunea politico-ideologică o aparentă acceptare în creștere a recepției asupra membrilor armatei s-a accentuat în anii emițătorilor occidentali la subordonați de că- ’70. În practică, aceasta a însemnat, înainte de tre superiori, dar și o proporție mai mare de toate, că orice opinie politică critică care se subofițeri și ofițeri, care s-au informat de la abătea de la linia oficială a SED a fost imediat „izvoarele occidentale”. În sectorul militar stigmatizată, dar și identificată și persecutată ­Neubrandenburg al forțelor terestre ale NVA ca influență a „inamicului de clasă”. Desigur, au fost identificați, în 1971/72, spre exemplu, SED și conducerea armatei nu au acționat nu- un total de 2.333 de „ascultători”, dintre care mai printr-o îndoctrinare ideologică sporită, ci 1.597 soldați, 709 subofițeri și 27 ofițeri.30 În și cu măsuri punitive riguroase împotriva criti- trupele de frontieră s-au înregistrat în aceeași cilor și disidenților din armată. Astfel, numărul perioadă aproximativ 5.000 de cazuri.31 procedurilor de partid motivate politic a cres- Deși la începutul anilor ’70 fiecare ofițer și cut considerabil. În funcție de infracțiune, pro- doi din trei subofițeri profesioniști aparțineau cedurile de partid împotriva membrilor SED practic SED, iar corpul de conducere al NVA în uniformă au atras, de regulă, și consecințe era astfel privit ca făcând parte din partid, la privind serviciu și acțiuni disciplinare. Sunt ofițeri s-au arătat, de asemenea, influențe ale exemple, că, chiar și recepția celor din vest presupusei „diversiuni ideologice” ale Occi­ în epoca Honecker putea duce la pedepse și, dentului. În situații izolate, ofițerii au luat în cazuri individuale, la demiterea din NVA. poziții, în care au încercat să solicite mai multă Astfel, un maior NVA a fost exclus din SED și democrație și mai multă libertate. Unii au fă- demis din NVA, fără o notificare prealabilă, cu cut trimitere direct la Helsinki.32 retrogradarea la gradul de soldat. Infracțiunea  Revista de istorie militară  141 sa: ofițerul a ascultat și a văzut, mai mult timp, che Landesverteidigung. Aus Reden und Aufsätzen emisiuni occidentale. Prin urmare, oficialii 1970 bis Februar 1974, Berlin (Ost) 1974, p.490- 498, aici: p. 490. SED au fost de părere că „opinia de clasă” a 5 ofițerului ar fi fost „afectată”, iar maiorul nu- Rüdiger Wenzke, Nationale Volksarmee. Die Geschichte, München 2013; Rüdiger Wenzke, Ul- și mai putea îndeplini funcțiile de membru de 33 brichts Soldaten. Die Nationale Volksarmee 1956 partid și comandant. bis 1971. Publicată de Centrul de cercetare a isto- În concluzie, trebuie menționat că NVA a riei militare, Berlin 2013 (= Militärgeschichte der fost consolidată sistematic și continuu, în anii DDR, 22). ’70, la o armată de coaliție puternică. Acest lu- 6 Günther Glaser, Armee gegen das Volk? Zeit- cru a fost în interesul atât al conducerii Uniunii genössische Studie mit Dokumenten zur Einsatz- Sovietice, cât și al conducerii SED, care se gân- planung des Militärs im Innern der DDR (1949- 1965/66), Frankfurt pe Main 2009. dea asupra puterii sale. Politica internațională 7 Wilfried Kopenhagen, Hans Mehl, Knut de destindere mai mult a accelerat acest proces Schäfer, Die NVA. Land-, Luft- und Seestreitkräf- militar decât să-l împiedice. Chiar dacă SED a te, Stuttgart 2006; Wenzke, Nationale Volksarmee trebuit și a dorit să țină seama de politica de (Ibid. 5), p. 112-124. destindere a marilor puteri, mai ales în ceea 8 Julian-André Finke, Hüter des Luftraumes? Die ce privește politica externă, nu a tolerat niciun Luftstreitkräfte der DDR im Diensthabenden System apel pentru acorduri internaționale în politica des Warschauer Paktes, Berlin 2010 (= Militärges- internă. Expresie în acest sens au fost conso- chichte der DDR, 18). 9 Friedrich Elchlepp și alții, Volksmarine der lidarea regimului de frontieră și îndoctrinarea DDR. Deutsche Seestreitkräfte im Kalten Krieg, ideologică crescută a populației și a militarilor. Hamburg, Berlin, Bonn 1999; Fritz Minow, Die NVA Coexistența „politicii de pace și destindere”, und die Volksmarine in den Streitkräften. Geheim- pe de o parte, înarmarea, militarizarea, deli- nisse der Warschauer Vertragsorganisation, Frie- mitarea externă și represiunea internă, pe de dland 2011, p. 328-353. 10 altă parte, au caracterizat RDG de atunci până Heinz Hoffmann,Den Einfluss des Sozialismus aproape de sfârșitul acesteia. verstärken. În: Hoffmann, Sozialistische Landesver- teidigung (Ibid. 4), p. 320-322, aici: p. 322. 11 Rüdiger Wenzke, „Sozialistische Waffenbrü- der?” Über die Beziehungen der Nationalen Volk- NOTE 1 sarmee der DDR zu anderen Warschauer-Pakt-Ar- Günther Heydemann, Die Innenpolitik der meen. În: Der Warschauer Pakt. Von der Gründung DDR, München 2003 (= Enzyklopädie Deutscher bis zum Zusammenbruch 1955 bis 1991. Publicată Geschichte, 66), p. 27-32; Heiner Bröckermann, în numele Centrului de cercetare a istoriei militare Landesverteidigung und Militarisierung. Militär- de Torsten Diedrich, Winfried Heinemann și Chris- und Sicherheitspolitik der DDR in der Ära Honeck- tian F. Ostermann, Berlin 2009 (= Militärgeschichte er 1971-1989, Berlin 2011 (= Militärgeschichte der der DDR, 16), p. 85-118. A se vedea și, în detaliu, DDR, 20), p. 29-70; Klaus Schroeder, Der SED-Sta- contribuția lui Klaus Storkmann „Verbündete auf at. Geschichte und Strukturen der DDR 1949-1990, Distanz” în acest volum. a treia ediție revizuită și adăugită, Berlin 2013, p. 12 Erich Honecker, Aus dem Bericht des ZK an 231-232. den VIII. Parteitag der SED vom 15. Juni 1971. În: 2 Citat după o discuție între Leonid. I. Brejnev și Die Militär- und Sicherheitspolitik der SED 1945- Erich Honecker la 28.07.1970. În: Peter Przybylski, 1988. Dokumente und Materialien, Berlin (Ost) Tatort Politbüro. Die Akte Honecker, Berlin 1991, 1989, p. 399-402, aici: p. 399. p. 281. 13 Hoffmann, Der Imperialismus (Ibid. 4), p. 3 Oliver Bange, Der KSZE-Prozess und die si- 494-495. cherheitspolitische Dynamik des Ost-West-Konflikts 14 Hendrik Thoß, Gesichert in den Untergang. 1970-1990. În: Wege zur Wiedervereinigung. Die Die Geschichte der DDR-Westgrenze, Berlin 2004, p. beiden deutschen Staaten in ihren Bündnissen 1970 158-269; Jochen Maurer, Halt – Staatsgrenze! All- bis 1990. Publicată în numele Centrului pentru isto- tag, Dienst und Innenansichten der Grenztruppen rie militară și științe sociale al Bundeswehr-ului de der DDR. Publicat de Centrul pentru istorie militară către Oliver Bange și Bernd Lemke, München 2013 și științe sociale al Bundeswehr-ului, Berlin 2015 (= (= Beiträge zur Militärgeschichte, 75), p. 87-104. Militärgeschichte der DDR, 15), p. 385-444. 4 Heinz Hoffmann, Der Imperialismus bleibt ein 15 Peter Joachim Lapp, Grenzregime der DDR, gefährlicher Gegner. În: Heinz Hoffmann, Sozialistis- Aachen 2013, p. 468-474. 142  Revista de istorie militară  16 Citat după Schroeder, Der SED-Staat (Ibid. 1), der sozialistischen Staatengemeinschaft. În: Erich p. 249. ­Honecker, Zuverlässiger Schutz des Sozialismus. 17 Heiner Bröckermann, Militarisierung der Ausgewählte Reden und Schriften zur Militärpo- DDR, Erfurt 2018. litik der SED, Berlin (Ost) 1977, p. 166-189, aici: 18 Erich Honecker, Der Schutz des sozialistischen p. 176. Vaterlandes liegt in guten Händen. În: Erich Ho- 26 Rüdiger Wenzke, Zwischen „Prager Frühling” necker, Dem Frieden unsere Tat. Ausgewählte Reden 1968 und Herbst 1989. Protestverhalten, Verweige- und Aufsätze zur Militär- und Sicherheitspolitik der rungsmuster und politische Verfolgung in der NVA SED (1976-1981), Berlin (Ost) 1982, p. 105-109, aici: der siebziger und achtziger Jahre. În: Staatsfeinde in p. 109. Uniform? Widerständiges Verhalten und politische 19 Programul Partidului Unității Socialiste din Verfolgung in der NVA. Publicat în numele Centru- Germania. În: Protocolul discuțiilor de la Congresul lui de cercetare a istoriei militare de Rüdiger Wen- al IX-lea al Partidului Unității Socialiste din Germa- zke, Berlin 2005 (= Militärgeschichte der DDR, 9), nia, vol. 2, Berlin (Est) 1976, p. 209-266, aici: p. 220. p. 199-428, aici: p. 243-247. 20 Clemens Heitmann, Schützen und Helfen? 27 Raport al comisiei de control politic a Admi­ Luftschutz und Zivilverteidigung in der DDR 1955 nistrației politice a LSK/LV despre influențele inami- bis 1989/90, Berlin 2006 (= Militärgeschichte der ce din 15.03.1973, Arhiva Federală, AZN ­Strausberg DDR, 12). P-1262, p. 69. 21 Jens Giesecke, Die hauptamtlichen Mitar- 28 Protocolul Colegiului din 16.07.1973, Anexa beiter der Staatssicherheit. Personalstruktur und 1: Raportul grupei de lucru a Comitetului Central ­Lebenswelt 1950-1989/90, Berlin 2000, p. 294. al SED despre eficiența muncii ideologice în NVA, 22 Bröckermann, Militarisierung (Ibid. 18). Arhiva Federală, DVW 1/55575, p. 19. 23 Wissen und Kämpfen. Für die politische Schu- 29 Bröckermann, Landesverteidigung und Mili- lung des Soldaten, Caietul 14, 1970/71, p. 53. tarisierung (Ibid. 1), p. 398-400. 24 Raport de informare al Administrației politice 30 Raport de informare al Administrației politice a Sectorului militar Leipzig despre diversiunea ide- a Sectorului militar Neubrandenburg despre diver- ologică a inamicului din 16.12.1972, Arhiva Federa- siunea ideologică a inamicului din 08.12.1972, Arhi- lă, DVP 1/7576, p. 19. va Federală, DVP 1/7576, p. 35. 25 „Linia fundamentală a partidului nostru pre- 31 Raport de informare al Administrației politice supune că întregul curs al dezvoltării și consolidării a Trupelor de grăniceri despre diversiunea ideolo- statului nostru socialist conduce, în mod obiectiv, și gică a inamicului din 19.12.1972, Arhiva Federală, trebuie să conducă la faptul că contrastul dintre noi DVP 1/7576, p. 80. și RFG, care merge pe calea capitalistă, se intensifică 32 Wenzke, Zwischen „Prager Frühling” (Ibid. și de aceea procesul de delimitare dintre cele două 27), p. 251-257. state, în toate domeniile vieții sociale, devine din 33 Ordinul nr. 136/82 al ministrului apărării ce în ce mai profund.” Erich Honecker, Die Deut- naționale referitor la cadre din 19.01.1983, Arhiva sche Demokratische Republik – fester Bestandteil Federală, DVW 1/43824, p. 253 și 262.

 Revista de istorie militară  143 LISTA CONTRIBUTORILOR

Partea germană Rüdiger Wenzke, Dr, istoric la Centrul de cercetare pentru istoria militară (MGFA) / Cen- Christoph Nübel, Dr., Consiliul științific, trul pentru istorie militară și studii de securi- Centrul pentru istorie militară și studii de se- tate al Bundeswehr-ului, Germania ­(ZMSBw) curitate al Bundeswehr-ului, Germania; pro- din 1990; din 2014 șeful departamentului de iect de cercetare: izvoarele bibliografice pri- cercetare „Istoria militară după 1945”. Dome- vind istoria militară germană în RFG și RDG, nii de cercetare: istoria militară germană pe 1944-1991. timpul Războiului Rece, istoria Armatei Popu- Publicații recente: „Herzlichkeit als Han- lare Naționale (NVA) și Pactul de la Varșovia. darbeit. ZurBildgeschichte des Truppenbesu- Publicații recente: „Wo stehen unsere Truppen? chs von Erich Honeckerbei der NVA 1984”, în: NVA und Bundeswehr in der CSSR-Krise 1968”, Portalul Militärgeschichte, 2 ianuarie 2017, Berlin: Ch. Links, 2018; „Ab nach Schwedt! Die URL: http://portal-militaergeschichte.de/nu- Geschichte des Militärstrafvollzugs”, 3. ed., ebel_honecker; „Modern warfare: camouflage Berlin: Ch. Links, 2016; „Damit hatten wir die tactics (‘Tarnung’) in the German army during Initiative verloren”. Zur Rolle der bewaffneten the First World War”, în: First World War Stu- Kräfte in der DDR 1989/90 (Ed.), Ediția a 2-a, dies 6 (2015) 2, p. 113-132; Durchhalten und Berlin: Ch. Links, 2015; „Nationale Volksar- Überleben an der Westfront. Raum und Körper mee. Die Geschichte”, Munich: B. Bucher 2014. im Ersten Weltkrieg, Paderborn 2014. Partea română Klaus Storkmann, Dr., locotenent-colonel, istoric, Centrul pentru istorie militară și stu- Mihail E. Ionescu, General (r.), Dr., Di- dii de securitate al Bundeswehr-ului, Germa- rectorul Institutului pentru Studii Politice de nia; domeniu de cercetare: istoria germană și Apărare și Istorie Militară și profesor la Școala mondială în timpul Războiului Rece; proiecte Națională de Studii Politice și Administrative; de cercetare: comparații între structurile mili- tare ale celor două Forțe armate germane între domenii de cercetare: istorie militară, relații 1970 și 1990; militari homosexuali în armatele internaționale, geopolitică. celor două Germanii după cel de-al doilea Răz- Publicații recente: Era Trump. ­Preliminarii boi Mondial. la un ciclu istoric de 30 de ani, Editura Milita- Publicații recente: „A Cold War sideshow. ră, 2019; România și revoluția din Rusia (1916- West and East German military support to 1919): note pentru o sinteză istoriografică, Africa. Case studies of Cameroon, Guinea- Editura Militară, 2018; coordonator al seriei Bissau and Mozambique”, în: World Wars and de cinci volume Românii în „Marele Război”: Colonies in History, Douala, 2018, p. 363–378; documente, impresii, mărturii dedicate anilor „’The powerful China stands firmly on our side’. 1914, 1915, 1916, 1917 și 1918, Editura Milita- The strong influence of Maoist ideology on the ră, 2014, 2015, 2017, 2018 și 2019. East German armed forces in the late 1950s”, în: World War II and the development of warfare Sorin Cristescu, Dr., cercetător știin­țific la in the twentieth century, Beijing 2017, p. 214- Institutul pentru studii politice de apărare și 227; „’Moral Execution of a General’. SHAPE’s istorie militară, Ministerul Apărării Naționale, General Kießling Dismissal Due to False Accu- România. Domenii de cercetare: Isto­ria mili- sations, 1983”, în: International Journal of Mi- tară europeană în secolele XIX-XX; Romania’s litary History and Historiography, vol. 37, nr. diplomatic relations (1866-1945); Romania’s 2, p. 173-200. German Kings. 144  Revista de istorie militară  Publicații recente: Die Briefe König Karls I. Domeniile sale principale de cercetare sunt von Rumänien an seine Familie 1878-1912, 3 studiile europene de securitate și apărare. Aces- vol., București 2013; Regele Carol I în rapoar- ta este, de asemenea, responsabil cu coordona- tele diplomației austro-ungare 1877-1914, 4 rea relațiilor de cooperare dintre cele două in- vol., București, 2014-2017; Misiunea contelui stitute de cercetare din România și Germania. Czernin în Romania octombrie 1914 – august A publicat o serie de articole în revista Monitor 1916, București, 2016; Martori din războiul Strategic și Revista de Istorie militară. pentru reîntregirea României: așa cum au fost prezentați regelui Ferdinand, Târgovişte, 2018. Manuel Stănescu, Dr., cercetător științific­ la Institutul pentru studii politice de apărare și Sorin-Vasile Negoiță, colonel (r), cercetă- istorie militară, Ministerul Apărării Naționale, tor științific la Institutul pentru studii politice România. A absolvit Universitatea București de apărare și istorie militară, Ministerul Apă- (1998) și a obținut titlul de doctor în istorie la rării Naționale, România. aceeași universitate în anul 2011, cu o teză des- A absolvit Universitatea Națională de Apă- pre Victoria de la Odessa (august – noiembrie rare (1994), Academia de conducere a Bun- 1941). Aproape 9 ani a servit ca expert în cadrul deswehr-ului (LGAI-2001) și Colegiul Național Arhivelor militare române. Domeniile sale prin- de Apărare (2009). Aproape 30 de ani a servit, cipale de cercetare sunt istoria războaielor mon- în diferite funcții, de la comandant de pluton diale, teoria războiului, mișcări politice radicale (Apărare aeriană) la șef de direcție (Direcția și războaie civile în perioada interbelică. cooperare internațională în domeniul apărării) A publicat articole științifice și de populari- în cadrul Ministerului Apărării Naționale din zare și este invitat frecvent la programe pe teme România. Din 2018, după trecerea în rezervă istorice. Publicațiile sale includ „Epopeea cui- (septembrie 2016), este cercetător științific la rasatului Bismarck. Triumf si tragedie” (2015) Institutul pentru studii politice de apărare și și „Odessa. Gustul amar al victoriei. August – istorie militară. Octombrie 1941” (2016).

 Revista de istorie militară  145 146  Revista de istorie militară 