https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro DELTA DUNĂRII li
1985
https://biblioteca-digitala.ro Volum coordonat de: POPESCU MARIA, JECU ANINA Macheta artistică şi tehnică: GH. MATEI
Respons:.bllitatea ~supra conţinutului m>t:rialelor revine în exclusivitate autorilor, de asemenea şi corectarea lor.
https://biblioteca-digitala.ro MUZEUL „DELTEI DUNĂRII"
DELTA DUNĂRII II
STUDII SI, COMUNICĂRI DE ENTOMOLOGIE 1983
TULCEA 1985
https://biblioteca-digitala.ro SUMAR INHALT SUMMARY
P. GÂŞTESCU, B. DRIGA Evoluţia ţărmului Mării Negre între braţele Sulina şi Sfîntu Gheorghe Evolution of the Black Sea coast between Sulina and Sfîntu Gheorghe arms ...... 12 OCTAVIA BOGDAN, ELENA MIHAI, GH. NEAMU Particularităţi topoclimatice ale litoralului Deltei Dunării dintre Sulina şi Sfîntu Gheorghe Topoklimatische Eigenheiten der rumănschen Schwarzmeerkiisste zwis- chen Sulina und Sfîntu Gheorghe ...... 19 OCTAVIA BOGDAN, ELENA MIHAI, GH. NEAMU Precipitaţiile atmosferice în Delta Dunării Die Niederschlage ausdem Donaudelta ...... 36 V. SANDA, A. POPESCU, GABRIELA FIŞTEAG Aspecte ale vegetaţiei grindurilor din zona braţului Sfîntu Gheorghe (Delta Dunării) Aspects de la vegetation des bourlets de la zone du bras Sfîntu Gheorghe (Delta du Danube) ...... 45 G. CEUCA, V. BAKOS Măsuri de ameliorare în vederea împăduririi grindului fluviomaritim Sărăturile de la Sfîntu Gheoghe - Delta Dunării Travaux d'amelioration en vue de plantation des sable fluviomarins Sărăturile, le Delta du Danube ...... 59 AURELIAN POPESCU-GORJ Istoricul cercetărilor entomofaunistice efectuate în Delta Dunării L'histoire des recherches entomologiques effectuees dans le Delta du Danube ...... 64 AURELIAN POPESCU-GORJ Rezultatele noilor cercetări privind fauna de lepidoptere a Deltei Dunării (grindul Letea) Les resultats des nouvelles recherches sur la faune de lepidopteres du Delta du Danube (le ~grind de Letea») „ „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „. 84 FREDERIC K6NIC Date noi privind biologia speciei Diacrisia (Rhyparioides) metelkana Led. (Lepidoptera, Arctiidae) Neue biologische daten liber Diacrisia (Rhyparioides) metelkana Led. (Lepidoptera, Arctiidae) ...... 90
https://biblioteca-digitala.ro XENIA SCOBIOLA-PALADE Rezultatele cercetărilor himenopterologice (subord. Symphyta; subord. Aculeata: suprafam. Scolioidea, Pompiloidea, Sphecoidea) de pe grin dirile Letea şi Caraorman (Delta Dunării) între 1979-1981 Les resultats des recherches hymenopterologiques (sous-ordre Symphyta; sous-ordre Aculeata: superfamilles Scolioidea, Pompiloidea, Spheco idea,) sur Ies 4 grinds » Letea et Caraorman (Delta du Danube) de 1979 â 1981 ...... 98 P. NEACŞU, IRINA TEODORESCU Contribuţii la cunoaşterea merocenozei de pe frunzele de Fraxinus pa llisae Wilmott din pădurile Letea şi Caraorman Contributions â la connaissance de la merocenose sur Ies f euilles de Fraxinus pallisae Wilmott des forets Letea et Caraorman...... 103 RAOUL CONSTANTINEANU, IRINEL CONSTANTINEANU Contribuţii la cunoaşterea Ihneumonidelor (Hym. Ichneum.) din Delta Dunării Contributions to the knowledge of the Ichneumon-flies (Hym. Ichneum.) from the Danube Delta ...... 113 RAOUL CONSTANTINEANU, IRINEL CONSTANTINEANU Contribuţii la cunoaşterea Ihneumonidelor (Hym. Ichneum.) din Delta Dunării (nota II-a) Contributions to the knowledge of the Ichneumon-flies (Hym. Ichneum.) from the Danube Delta (2-nd note)...... 120 ANINA JECU Rezultatele cercetărilor himenopterologice (suprafam. Vespoidea - Ves pidae, Eumenidae) din Delta Dunării, grindurile Letea şi Caraorman Ergebnisse der Hymenopterologischen untersuchungen (Superfam. Ves poidea -Vespidae, Eumenidae) im Donaudelta, grind Letea und Cara- orman ...... 124 K. FABRITIUS, I. ANDRIESCU Eumicrosoma phaeax (Nixon, 1938) (Hymenoptera, Scelionidae, Teleno minae), o specie orientală din Delta Dunării, nouă pentru fauna Europei Eumicrosoma phaeax (Nixon, 1938) (Hymenoptera, Scelionidae, Tele nominae) eine orientalische Art aus dem Donaudelta, neue fiir die Fauna Europas ...... 192 MEDEEA WEINBERG Rezultatele cercetărilor privind fauna de diptere (Fam. Stratiomyidae, Nemestrinidae, Asilidae, Therevidae, Bombyliidae, Conopidae, Scio myzidae) din Delta Dunării (grindurile Letea şi Caraorman) The researche results on the fauna of Diptera (Stratiomyidae, Nemes trinidae, Asilidae, Therevidae, Bombyliidae, Conopidae, Sciomyzidae) From the Danube Delta (Letea and Caraorman islands)...... 134 VLADIMIR BRĂDESCU Cercetări dipterologice (Syrphidae) în Delta Dunării - grindul Letea Les recherches dispterologiques (Syrphidae) dans le Delta du Danube l'ile Letea ...... 183 VLADIMIR BRĂDESCU Dăunători şi rarităţi entomofaunistice în Delta Dunării (Diptera, Syrphidae) Syrphides nuisibles et raretes entomofaunistiques dans le Delta du Danube (Diptera, Syrphidae) ...... 141
5
https://biblioteca-digitala.ro V. GHEORGHIU Cercetări dipterologice (Tephritidae) în Delta Dunării - Grindul Letea Les recherches dipterologiques (Tephritidae) dans le Delta du Danube - l'île Letea ...... 146 N. SĂVULESCU Prezenţe şi absenţe enigmatice în entomofauna Deltei Dunării Ratselhafte Anwesenheit und Vorkomrnenlucken in cler Insektenfauna des Donaudeltas ...... 158 MIRCEA I. PAINA Note asupra lestidelor (Insecta, Odonata) din cîteva zone ale Deltei Dunării The notes on Lestidae Fam.ily (Insecta, Odonata) from several zones of the Danubian Delta ...... 164 ANINA JECU, MIRCEA I. PAINA Dr. Frederich Konig la a 76-a aniversare ...... 165
https://biblioteca-digitala.ro EVOLUŢIA ŢĂRMULUI MĂRII NEGRE ÎNTRE BRATELE SULINA ŞI SFÎNTU GHEORGHE
PETRE GÂŞTESCU, BASARAB DRIGA
Ţărmul românesc al Mării Negre se desfăşoară pe o lungime de 245 km, între braţul Musura din delta secundară a Chiliei, în nord, care formează graniţa cu U.R.S.S. şi localitatea Vama Veche, în sud, situată la graniţa cu R. P. Bulgaria. Sub aspect genetic şi morfologic, ţărmul se împarte în două secţiuni şi anume - cea nordică, joasă, de acumulare, pe 163 km lungime (formată dintr-o asociaţie de perisipuri alcătuite din nisip fluvial în proporţie de cca 80%); cea sudică, înaltă, de abraziune cu faleză, pe 82 km (constituită din calcare sarmaţiene şi depozite loessoide). Sectorul de ţărm analizat, desfăşurat pe cca 32 km, se încadrează în secţiunea ţărmului jos (cu altitudini între 0,3 şi 2 m) în care procesul natural pe o perioadă multimilenară este de acumulare a materialului aluvionar adus de Dunăre şi a celui provenit din abraziunea falezei din vord-vestul bazinului Mării Negre. Acest proces de acumulare conferă ţărmului deltaic tendinţa de lungă durată de înaintare, de altfel numai aşa se explică şi formarea şi creşterea Deltei Dunării în cei aproximativ 10 OOO de ani - vîrstă apreciată pentru această unitate geografică. Dar, pe acest fond general, evoluţia actuală a sectorului deltaic de ţărm prezintă unele diferenţieri datorită condiţiilor morfobatimctrice, climatice şi hidrologice cit şi a intervenţiilor omului prin amenajările costiere în această parte a bazinului Mării Negre. Şelful are o desfăşurare mzre pc cca 190-200 km, taluzul continental se pune în evidenţă la izobata de - 130 m. Pentru a ilustra creşterea lentă a adîncimii apei pe şelf menţionăm că izobata de - 10 m variază între 5 şi 10 km distanţă de ţărm. Variaţiile de nivel ale apei mării se datoresc în deosebi apelor Dunării (62% din aporturile fluviale ale Mării Negre), presiunii atmosferice (seişe), vîntului şi cauzelor cosmice (maree). Din datele înregistrate la Sulina pe o perioadă de peste 100 ani, rezultă o amplitudine a nivelurilor extreme zilnice de 1,70 m - această valoare fiind determinată şi de denivelările provocate de vînt. La o viteză a vîntului de NE de peste 20 m/s nivelul apei mării în zona litorală poate creşte cu 1 m (C. Bon dar, 1972, O. Şelariu, 1972).
7 https://biblioteca-digitala.ro 70m-1S62 _ ____l1_7 m_-l_S6_i1124m - 1983
o.oL-.,--_· ·.,...~---~:....·-_:;.·.,.~<:..::...:~~===;::::~ za 40 &o 80 100 120 140m 2D Borna 54
·"":- .-:-:-:- .- '""'!'" .: .:":"" .":"'.- 10 20 30 40 50 bO 70 &om Borna 53 i-----55m-9.lX .1S80 --.-j 25m-5.Vll.1S32 25.V.1383 ...... DD ..._-~--..-~--'.:...:..:::;::=-.1...-.--_'---~-----.:...;:...:::...L-., 10 ZO 30 4U 50 &O 70 80m 2
------15 20 Z5 JO 35 40m
457m-1962 ------i w------420m-1983 -----i
onL---r---=:=·· · =· ··=· · ~- ·· =„ · ·==~===1~ 100 200 JOO 400 500 m TE~DINTA DE ÎNAINTARE (55) SI DE RETRAGERE (SZ,53,54) D1sta~ ţ~rmului • 70 130 0 18 120 60 •... „ ...... • 59+y= 6S.95 t · 110 100
; 0° ·=:::.-:.::······ 5J-Y=1Z.88+4t!IZ/t u • „ ... 54 ... y= 7.22 + 61.lit/t 70 t----+--.--...-~··...,.··~··::.;..··_,_,_· ·.:;.:. --...... ,. 52 + y=-4.75+ 4U4/t 82 &4 1985 67t o 2 4km
8
https://biblioteca-digitala.ro -.)- < -- ~ -.,·· "' ~ ~ . I '/:,;
··-
\ i • I 1
Fig. 2. ŢĂRMUL MĂRII NEGRE INTRE SULINA ŞI GÎRLA ÎMPUŢITĂ (Foto P. G âş t es cu , 1976).
Mareele sînt de tip semidiurn neregulat cu perioada de 12 h şi 25', amplitudine medie 7,7 cm şi maximă 11,7 cm iar seişele au în medie între 20-50 cm şi o durată scurtă, de 0,5-4 ore. Dinamica apelor cu implicaţii în morfodinamica ţărmului este dată, în special, de curenţii de aluviuni şi de regimul valurilor deferlate. Deplasările maselor de apă costiere încărcate cu aluviuni dunărene intră parţial în schema curenţilor de derivă din vestul Mării Negre, rolul cel mai important revenind valurilor deferlate cauzate de vînturile de nord şi nord-est. În zona costieră, pînă la izobata de - 10 m, valurile cu asigurarea de 50% au sub 0,5 m înălţime iar la asigurarea de 4% au peste 2,0 m. Curenţii, ca urmare a configuraţiei bazinului mării ş i a vînturilor dominante, au o direcţie paralelă cu ţărmul. Curentul cu direcţia nord-sud are o viteză în timpul calmului anemobaric de 3-5 cm/s fiind amplificat în timpul vîntului de nord-nord est de 14-15 m/s la cca 100 cm/s la suprafaţă şi 20-30 cm/s la fund. Vînturile din direcţia sud-sud est cu o frecvenţă ceva mai mare, provoacă curenţi pe direcţia sud-nord, deci opuşi celor menţionaţi anterior. Aluviunile transportate de Dunăre în Marea Neagră se estimează la o valoare medie de 58,7 x 106 tone/an pe perioada 1921-1980, fiind repartizate neuniform pe cele trei braţe (între 52-59% Chilia, 15-19% Sulina şi 19-23% Sfîntu Gheorghe). Din această cantitate 92,7% sînt aluviuni fine cu diametrul sub 0,1 mm, fapt ce determină ca să fie difuzate pe un spaţiu larg în mediul marin şi numai 7,3% cu Fig.- 1 EVOLUŢIA ŢĂRMULUI MĂRII NEGRE INTRE BRAŢELE SULINA ŞI S F INTU GHEORGHE
9
https://biblioteca-digitala.ro diametrul mai mare. Aluviunile grosiere sint depuse la gurile de vărsare sub forma barelor submerse care contribuie la formarea deltelor secundare şi a cordoanelor litornle. În condiţiile morfo-hidrologice amintite şi a tendinţei generale de expansiune a Deltei Dunării în Marea Neagră, s-a constatat, de fapt, că de cel puţin 100 de ani ţărmul este supus unui proces de retragere printr-o intensificare a abraziunii marine, excepţie fac, doar gurile de vărsare ale Dunării, şi unele mici sectoare de schimbare a direcţiei ţărmului sau protejarea lui de diguri, unde au loc acumulări de material. Aceste constatări s-au putut face concret pe aliniamentul bornelor hidrografice instalate de către Consiliul Naţional al Apelor în 1962 pe ţărmul jos de acumulare, intre Capul Midia şi Sulina, şi la care s-au făcut măsurători repetate în această perioadă. Pentru extinderea perioadei s-au luat în analiză şi documentele cartografice începînd cu prima hartă topografică a Institutului geografic militar din 1882 şi pină la ediţia din 1972 (P. Gâşteescu, 1977). Din analiza comparativă a acestor hărţi şi a măsurătorilor pe bornele hidrografice se constată cert procesele menţionate. În explicarea acestui fenomen s-au luat în discuţie mai multe aspecte. Primul constă în analiza nivelurilor Mării Negre în perioada sigură de observaţii (1933-1982 la Constanţa) şi cu unele completări şi corecţii chiar pe o perioadă de cca 100 ani. Dar analiza acestor valori de către diverşi cercetători s-a stabilit o rată de creştere a nivelului mării intre 2 şi 4 mm/an, deci 20-40 cm/secol. Dacă acest fenomen este corelat cu cel de cotorire a uscatului în Dobrogea şi Delta Dunării cu 2 mm/an rezultă o situaţie care se poate exprima cu o fază de uşoară transgresiune a mării şi deci explicabil procesul de abraziune şi retragere a ţărmului. Al doiiea aspect constă în analiza debitului solid transportat de Dunăre. Dacă pentru perioada 1921-1960 era estim2t un debut mediu de 2 140 kg/s la Ceatal Ismail (virful Deltei) reprezentind 67,5·106 tone/an, pentru perioada 1921-1980 aceasta s-a redus la 1872 kg/s repespectiv 58,7·106 tone/an. Analizat pe cele două decenii 1961-1970 şi 1971-1980 se constată o scădere treptată a debitului solid 1376,8 kg/s şi respectiv 1308 kg/s cu toate că în această perioadă debitul lichid a crescut. Reducere~ debitului solid se datoreşte, evident, în această perioadă acţiunii de gospodărire raţională a terenurilor împotriva eroziunii solului şi reţinerii alu viunilor în numeroasele lacuri de acumulare construite în bazinul hidrografic dună rean. Această reducere cu cca IO· 10 6 tone/an a avut drept consecinţă sărăcirea curen ţilor de litoral cu aluviuni care erau transportate şi depuse în lungul ţărmului mării (P. Gâştescu, B. Driga, 1983). La aceste două aspecte se mai adaugă intervenţia omului c~re prin construc ţiile hidrotehnice la ţărm (diguri portuare, diguri pentru plaje şi chiar amenajarea plajelor) contribuie la modificarea proceselor de acumulare sau abraziune asupra ţărmului pînă la inversarea lor. Un caz aparte îl prezintă gura braţului Sulina care pentru menţinerea unei adîncimi corespunzătoare navigaţiei marine, se draghează anual un volum de 700 OOO tone aluviuni depuse sub forma barelor submerse şi totodată prelungirea cu 100 m/an a digurilor din lungul braţului în mare pentru protejarea lui faţă de aluviunile trans portate de braţul nordic - Chilia. Acest dig a ajuns la 8 km lungime, în prezent, în Marea Neagră şi are drept consecinţe modificarea circulaţiei apei şi depunerii aluviunilor fluviatile şi marine pe o anumită distanţă în sud. Iată deci, condiţiile de lungă durz.tă (multimilenară) şi de scurtă durată (secu lară) în care evoluiază ţărmul Mării Negre dintre braţele Sulina şi Sfîntu Gheorghe.
IO
https://biblioteca-digitala.ro Pentru ilustrarea proceselor litorale dintre braţul Sulina şi Sfîntu Gheorghe, s-a întocmit o schiţă de hartă în care sînt consemnate liniile ţărmului de pe harta topografică din 1882-1884, din 1952-1959 şi din 1971-1972 (Fig. I). Totodată sînt consemnate bornele hidrografice şi citeva profile cu măsurătorile făcute şi care reflectă situaţia de acumulare şi deci de înaintare a ţărmului (borna hidrografică 59), de abraziune şi retragere (bornele hidrografice 52 şi 53) şi de sta bilitate relativă (borna hidrografică 4 7). Ratele de retragere sau înaintare diferă în cadrul perioadei 1962-1982, din care cauză corelaţiile au o aliură parabolică şi nu lineară. Totuşi se pot stabili rate globale luînd doar valorile extreme ale şirului de observaţii. Analizată pe porţiuni mai mici, evoluţia ţărmului este destul de variată sub aspect cantitativ şi calitativ. Astfel, în imediata apropiere de digul de la Sulina, pe o lungime de maximum 4 km are loc procesul de acumulare a aluviunilor dunărene cu rate de descreştere de la nord la sud (18,5 m/an la borna hidrografică 60 şi 3,0 m/an la borna hidrografică 59). În această porţiune plaja este bine dezvoltată cu lăţimi de 100-150 m în nord scăzînd spre sud odată cu reducerea procesului de acumulare. Înălţimea cordonului litoral variază între 0,5 şi 1 m. Între bornele hidrografice 50 şi 59 pe cca 20 km ţărmul mării este supus pro cesului de abraziune şi deci de retragere. Între gîrla Împuţita şi Japşa lui Matei, ratele de retragere sînt cele mai mari de pe tot ţărmul românesc de acumulare. La borna hidrografică 54 în intervalul 1980-1982 ţărmul s-a retras cu 22 m/an iar la bornele hidrografice 52 şi 53 în aceiaşi perioadă cu 16,3 m/an. La borna 58 unde procesul de retragere este mai moderat rata a fost de 8 m/an în intervalul 1962- 1982 (fig. 2). În porţiunea cu maximă retragere cordonul litoral este îngust, 10-20 m, cu înălţimi de 0,3-0,7 m şi străpuns în foarte multe locuri de apele mari în timpul furtunilor. Ultima secţiune, pe cca 7 km lungime care corespunde şi grindului Sărăturile, analizat pe o perioadă mai mare de timp ( 100 ani) ţărmul se prezintă stabil, dar din observaţiile făcute între 1976-1982 se constată şi aici o retragere. Spre deosebire de sectoarele anterioare unde retragerea a fost continuă, aici ţărmul înregistrează retrageri şi înaintări în jurul unei poziţii care se înscrie pe fondul unei stabilităţi de lungă durată (borna hudrografică 4 7). Analiza documentelor cartografice şi în deosebi măsurătorile făcute la bornele hidrografice reprezintă prima etapă a acestui experiment de evoluţie morfohidrografică a ţărmului. Etapa a doua va consta în stabilirea măsurilor de protecţie, după ce, în pre3labil, au fost determinate pe sectoare sensul evoluţiei şi ratele anuale, decadale şi chiar seculare.
BIBLIOGRAFIE
BONDAR C. (1972), Contribuţii la studiul GÂŞTESCU P., DRIGA B. (198J), Les carac hidraulic al ie~irii la mare pn"n guri le Dunării, teristi ques du regime hydrique cl!t Danube d IHM, Şt. hidrool., XXXII. son embaucl:ure dans la mer 1\'oire, Rev. roum. GAŞTESCU P. (1977), Modifică.·ile ţărmului de g.'.!ol., gen::'!1ys. et gcogr., scrH: de geo Mării Negre în dreptul Delrei Dunării în graphic, T. 27. perioada 1857-1975, Stud. şi cerc. de gcol., ŞELARIU O. ( 1972), Asupra oscilaţiilor de geofiz. şi gcogr., Geografic, T. XXIV, nr. 2, nivil ale Mării Negre la Consta11ra, Stud. p. 235-240. ~i cerc. geogr. asupra Dobrogei, p. 55-60.
11
https://biblioteca-digitala.ro SUMMARY
The Romanian shoreline of the Black Sea, In the case of the accumulation process the developed on 245 km between Musura arm in solid discharge is brought mainly by the Danube, the north, on the U.S.S.R. frontier, and Vama which contributet with 58,7x 106 t/year alluvia Veche village in the south, on the Bulgaria f ron (average value for the 1921-1980 period), out tier, comprises two sections, from the genetica/ of which 92.7% are under 0.1 mm in dia and morphological point of view: the nortlzem meter. one, lower and alluvial, on 163 km ( consisting The abrasion process develops on the Jrame of maritime offshore banks); the southern one, of a rise of the sea levei, estimated for the last higher, abrasiona/, with clijf, on 82 km. century as being 2-4 mm/year (a slight sea The Sulina-Sfintu Gheorghe sector is a part transgression) and of the reduction of the solid of tize alluvia l section and represents the southern discharge of the Danube in tize last two decades half of the Danube Delta shoreline. (by 24.8% in 1961-1970 and respectively by The evolution of the sea coast in rhe sector 28.5% in 1971-1980). was surveyed for a period of over a contury (1871-1982), using cartographic documents and Following these hydrological features and some hidrotechnical constructions, as for exemple the serial photographs, and repeated measurements at prolongation of the seawal ls along the arm and the hydrographical landmark for 1962-1983 interval. into the sea, by 8 km, the biggest sea coast reces This analysis ascertains that tize sea coast sion rate occurred between lmpuţ ta brook and f ollows an accumulation process near the Danube Cerbu marine levee (10 m/year ). In the central mouths, and an abrasional one between Sulina of this sea coast section in the last 5 years ( 1978- and Sfîntu Gheorghe arms. 1983), the rate amounted to about 20 m/year.
Institutul de geografie, Str. Dimitrie Racoviţă, nr. 12, 70307, Bucureşti, România
https://biblioteca-digitala.ro PARTICULARITĂŢILE TOPOCLIMATICE ALE LITORALULUI DELTEI DUNĂRII DINTRE SULINA ŞI SFÎNTU GHEORGHE
OCTAVIA BOGDAN, ELENA MIHAI, GH. NEAMU
Caracteristica princiaplă a litoralului românesc din sectorul Sulina - Sfîntu Gheorghe o constituie contactul dintre Deltă (un mozaic de apă, uscat şi vegetaţie) şi Mare (o suprafaţă imensă de apă) pe o porţiune de circa 33 km lungime. Urmărind traseul ţărmului, în aparenţă rectiliniu, de constată totuşi unele variaţii în ceea ce priveşte raportul dintre eroziune şi acumulare care aduc modificări locale evidente ale suprafeţei active subiacente. * Acestea, la rîndul lor, determină particularităţi topoclimatice specifice pe fondul general climatic al litoralului respectiv, influenţat vizibil de prezenţa Mării Negre. Aşadar, influenţa Mării Negre se resimte asupra tuturor parametrilor climatici şi topoclimatici. Ca urmare, durata de strălucire a Soare lui în sectorul de litoral amintit, pre zintă cele mai mari valori anuale din ţară, ele variind între circa 2 350 ore de însorire spre Sulina şi 2 500 ore de însorire spre Sfîntu Gheorghe (Atlas R. S. România, 1972-1979), unde se întrunesc cele mai favorabile condiţii de captare a energiei solare. În anii cu activitate anticiclonică persistentă timpul însorit a depăşit în tot acest sector 2 500 ore: (1853-2 577 ore; 1896 - 2 532 ore; 1958 -2 522 ore de insolaţie). Asemenea valori ridicate se datoresc nebulozităţii reduse, circa 5 zecimi, fenomen determinat de prezenţa curenţilor descendenţi de deasupra Mării Negre care destramă sistemele noroase.
• Astfel la est şi sud de Sulina, pe o lungime de circa 4 km, ţărmul a înaintat ln Mare, formlnd o plajă bine dez voltatll., cu o lăţime mu:imll. de circa 1,5 km care se prelunge,tc printr-un cordon litoral pinii. la Sf. Gheorghe. Aceastll. plajă, spre contactul cu Delta, este parazitatll. de dune de nisip, parţial înerbate, unele din ele fixate cu tufe de cătinii., salcie sau plop. La sud de acest sector acumulativ, plaja se continuă paralel. cu cordonul litoral pe circa 5 km lungime, cu lăţimi de 50--100 m, prezentind o lăţime de 20--30 m, cu un sector umed ş1 altul uscat. Intre Girla lmpuţita şi Girla Vădanei se remarcă o tendinţll. de înaintare a Mării Negre asupra Deltei. Ca urmare, cordonul litoral pe o lungime de circa 9 km este îngust (20--40 m), jos •i fragil, întrerupt din loc in loc de valurile mirii pc timp de furtună, sau de apele din interiorul Deltei la viituri (P. Gâştescu şi colab,. 1982, p. 6), stabilindu-se nişte punţi de lcglturll. Intre Deltll. •i Mare. Mai la sud, intre Girla Vădanci şi Sf. Gheorghe, pe o lungime de circa 15 km, plaja se 111.tcfte pinii. la 2-3 km, fiind joasă şi însoţită de un cordon litoral care se suprapune peste grindurile lvancea, Cerbului, Glrla VII.danci fi SArllrurile. In profil transversal, aici se observi!. mai multe fl,ii longitudinale: plaja continuu umezitll. de apele mirii pe o llţi mc de circa 10 m; plaja umezitA ln timpul nopţii pe o lăţime de 500--1 OOO m; un sector de mlaştinii de circa 500 m lAţimc, cu vegetaţie acvatlcll, un sector de dune acmifixate cu asociaţii ierboase de slriirură sau cătinişuri, intercalate de depresiuni longitudinale de intcrdunc, cu plnza freatici la mici adlncime •i vegetaţie higrofilă, sector care se prelungeşte cu grindul SArlrurile propriu-zil.
13
https://biblioteca-digitala.ro Nebulozitatea redusă şi durata de strălucire a Soarelui mare determină valori anuale ridicate ale bilanţului radiativ şi caloric, care reprezintă 135 kcal/cm2 suprafaţă orizontală (Atlas R. S. România, 1972-1979). Particularităţile locale ale structurii suprafeţei active prezentate mai sus, determină o mare uniformitate în distribuirea valorilor acestui bilanţ. Procesele de încălzire pe suprafeţele nisipoase uscate sînt mult mai accelerate comparativ cu cele umede şi cu apele Mării, unde consumul de căldură pentru evaporarea apei este mai mare (18-24 kcal/m2 pe suprafaţă ori zontală uscată - Geografia văii Dunării româneşti, p. 650, 1969) şi ca urmare, regimul termic este mai moderat. În regiunea studiată, temperatura medie anuală este > l1°C, prezentînd oscilaţii neperiodice cu un ecart de variaţie de peste 3°C (Sulina, 12.5°C în 1966 şi 9.7°C în 1942). Caracterul moderat reiese şi din valorile lunii celei mai reci şi ale celei mai calde din an. Astfel, în ianm~rie, temeatura aerului scade uşor sub 0°C (Sulina ... - 0.4°C, Sfîntu Gheorghe ... - 0.2°C) ca urmare a căldurii specifice mari a apei, fiind cu circa 2.5°C mai ridicate ca în Bărăgan; în iulie, aceasta depăşeşte uşor 22.0°C (Sulina şi Sfîntu Gheorghe, 22.4°C), respectiv cu 0.2°C - 0.5°C mai reduse ca în Bărăgan incit, amplitudinea medie enuală este de 22.6 - 22.8°C (tabel nr. 1), ceea ce înseamnă cu circa 1°C mai mică ca în Bărăgan, fapt ce pune în evidenţă influenţa vizibilă a Mării Negre.
Tabelul 1
TEMPERATURA MEDIE ANUALA (°C) (1896-1975)
LUNILE STAŢIA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Sulina -0.4 0.4 4.0 9.6 15.8 20.1 22.4 21.9 17.9 12.7 7.2 2.5 11.2
Sfintu Gheorghe --0.2 1.0 3.8 9.8 15.8 20.3 22.4 21.9 17.7 12.3 7.6 3.1 11.3
V ariatiile neperiodice ale temperaturii aerului în cursul anului determinate de circulaţia generală a atmosferei sînt mult atenuate de influenţa Mării, incit pre zintă amplitudini aproximativ egale (2-3°C), atît vara ctî şi iarna. Totuşi şi pe lito ral s-au înregistrat ierni foarte geroase, cînd media lunii celei mai reci a coborît sub ...- 8.0°C la Sulina (- 8.1°C în ianuarie 1942, cea mai rece lună a secolului, fiind însă cu circa 3°C mai ridicată ca în Cîmpia Română), dar mai frecvente sînt iernile calde, cind media aceleiaşi luni a fost cu 3-5°C peste 0° (1895, 1938). Vara, în luna cea mai caldă a anului, temperatura aerului a depăşit 25°C la aceeaşi staţie (25.5°C în iulie 1936) şi a fost de numai 21.0°C în 1943, 1969, 1979 etc. Umezeala mare a aerului (> 82%), procesele de evaporaţie şi evapotranspiraţie deter~ină_ o oarecare întîrziere în modul de încălzire şi răcire sezonieră a suprafeţelor acvatice ş1 a celor umede, manifestată prin decalarea acestora, fenomen evident în ~ectorul de litoral studiat, comparativ cu regiunile continentale ale ţării. Diferenţele inter/unare de temperatură calculate pentru două staţii caracteristice (Griviţa din interiorul Bărăganului şi Sulina pe Mare) pun foarte bine în evidenţă acest lucru (tabel nr. 2).
14
https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 2
DIFERENŢELE INTERLUNARE DE TEMPERATURA (~T°C) DIN REGIUNILE CONTINENTALA ŞI DE LITORAL ALE ROMÂNIEI
Ll T°C ...... >:: ...... I ...... IR . STAŢIA ...... > > > I >:: >:: >:: I eg1unea: I I > I I I ...... I ...... I ...... I ...... I ...... I ...... >...... > ...... ~ > > I > > >:: >:: >:: I continen Griviţa +2.0 +5.3 +6.5 +5.6 +4.0 +2.3 -0.4 --4.7 -6.1 -6.2 -5.3 -3.0 tală ------Sulina +o.s +3.6 +5.6 +6.2 +4.3 +2.3 -0.5 --4.0 -5.2 -5.5 -4.7 -2.9 de litoral
Primăvara, procesele de încălzire sînt mai rapide în Cîmpia Română şi ca urmare aceste diferenţe prezintă valori mai mari Ia Griviţa decît Ia Sulina; toamna, procesele de răcire sînt mai rapide tot în Cîmpia Română şi mai reduse pe litoral, la Sulina, fapt relevat de diferenţele interlunare care sînt aici cu circa I °C mai mici. Datorită decalării proceselor de încălzire şi răcire ca urmare a căldurii specifice mari a apei, pe litoral, meniile temperaturii din luuile de toamnă (de Ia Sulina şi Sîmtu Gheorghe) S}nt cu circa 3° C mai ridicate decît în cele ale lunilor de primăvară (tabel nr. I). Diferenţieri topoclimatice apar chiar şi în regiunea litorală ca urmare a neomoge nităţii suprafeţei active, cele mai evidente fiind în perioada caldă a anului, îndeosebi, vara, pe timp senin, aşa cum atestă observaţiile topoclimatice sezoniere, efectuate în mai multe puncte pe litoral (Sulina, Gîrla Împuţita, Sfîntu Gheorghe). Astfel, în acest anotimp, predominarea timpului senin (lunar, circa 20-22 zile senine) şi secetos (lunar, 20-30 mm precipitaţii) determină intensitatea mare a fluxului solar şi deci, încălzirea excesivă a uscatului limitrof Deltei şi a suprafeţelor nisipoase din Deltă (plaje, grinduri etc.). Regimul termic de vară este în sectorul de litoral deosebit de constant. Tempe ratura înregistrează de Ia o lună Ia alta, cele mai mici oscilaţii din tot cursul anului (2.l-2.3°C) la cele două staţii meteorologice (tabel nr. I). De asemenea, oscilaţiile termice diurne sînt mai mici ca în ţinuturile continen tale limitrofe, dar prezintă diferenţieri locale în raport cu particularităţile suprafeţei active. Ridicările topoclimatice efectuate de noi pe suprafeţele nisipoase cele mai reprezentative din lungul litoralului (Grindul Sărăturile în trei puncte caracteristice: Ia nord-vest de comuna Sfîntu Gheorghe, pe plaja uscată şi Ia confluenţa braţului Sîmtu Gheorghe cu Marea) au pus în evidenţă cîteva caracteristici importante şi anume: Vara, în orele de zi (7-19h ), pe timp senin, încălzirea cea mai mare se produce pe grind, unde diferenţele de temperatură (~ T 1_ 4) sînt pozitive datorită nisipurilor uscate, cu vegetaţie arenicolă, ca şi datorită albedoului lor mare (35-40%), încălzire care se menţine în tot spaţiul topoclimatic (tabel nr. 3). La O m, între orele 12 şi 18, temperatura suprafeţelor nisipoase depăşeşte 45-50°C atît pe grind, cit şi pe plajă, în timp ce la confluenţă a oscilat în jur de 45°C. În acest interval orar, cei mai mari gradienţi termici verticali se menţin în
15
https://biblioteca-digitala.ro spaţiul de 0-20 cm, după care scad vertiginos. La nivelul de 20 cm, valorile termice reprezintă aproximativ jumătate din cele de pe sol, variind în jur de 31.0°C pe grind, de 28°C pe plaja uscată şi de 25.0°C la confluenţă în timp ce, la 2 m deasupra solului, acestea variază în jur de 24-25°C pe grind şi de 23.5°C pe plajă şi la confluenţă. ln intervalul orar nocturn ( 19-6"), pe timp senin, radiaţia acestor suprafeţe nisipoase este deosebit de mare, astfel, că, valorile termice de pe suprafaţa activă (Om) se reduc cu circa 35-45°C faţă de cele din timpul zilei, oscilînd în jur de 10°C în orele minimului termic. Dintre cele trei tipuri de suprafeţe active luate în considerare (grind, plajă uscată, confluenţă), la Om, cel mai mult se răceşte plaja uscată care se umezeşte în timpul nopţii din cauza depunerilor de rouă. La 2 m, valorile termice se reduc cu circa I0°C faţă de cele din timpul zilei, oscilind în timpul minimului termic în jur de l4°C în toate condiţiile locale, fiind însă mai mari decît temperatura înregistrată la nivelele inferioare, indicînd astfel, o inversiune de temperatură, datorită în exclu sivitate puterii emisive a nisipurilor, respectiv radiaţiei nocturne. Dacă la Om, cel mai mult se răceşte plaja, în restul spaţiului topoclimatic, în orele de noapte, cel mai rece este pe grind, unde căldura acumulată ziua de nisi puri şi cedată rapid noaptea, este distribuită pe orizontală prin intermediul brizei, în timp ce apa cedează căldura lent în tot cursul nopţii, menţinînd pe plajă valori mai ridicate.
Tabelul 3
VARIAŢIA DIFERENŢELOR DE TEMPERATURA ( T°C)*, VARA, PE TIMP SENIN LA SFÎNTU GHEORGHE-DELTA
a) d T°C dintre grind şi confluenţă dT°C Ora 1 4 5 6 7 8 12 13 15 17 18 20 21
dT1 +1.8 -1.3 --0.7 -1.1 +7.4 +6.2
d T 2 -3.6 -3.7 -3.2 +2.1 +1.4 +3.0 +5.4 +6.1 +4.1 +1.7 +0.6 +0.1 -9.0 -1.3
dT3 -2.4 -2.6 -1.7 +1.7 +1.4 +2.6 +4.0 +4.5 +3.7 +1.6 +0.7 --0.4 -0.7 --0.6
d T 4 -1.2 -0.7 --0.2 +1.9 +0.8 +0.6 +1.9 +1.3 +I.O +1.7 +1.7 + 1.4 --0.3 +o.5
b) d T°C dintre grind şi plajă
!::.. T1 +0.3 +o.a +I.O o.o +5.0 +2.6 - +0.3
!::.. T2 -4.6 -3.4 -3.0 o.o +2.0 +2.2 +2.6 +2.1 +1.5 +1.4 +o.a --0.7 -2.1 -1.9
dT3 -3.5 -2.4 -2.2 +0.2 +1.5 +2.7 +4.6 +4.1 +3.4 +1.7 +0.7 --0.7 -1.9 -1.9
!::.. T4 -2.1 --0.5 --0.1 +1.1 +I.O +1.6 +2.3 +o.9 +o.s +I.O +O.l +0.1 -1.4 -1.4
0 ), °), °), • •. Difereniclc de temperaturi. au fost calculate pentru fiecare nivel de O (6T, 20 (6T1 100 (6T1 200 cm (6T1 aclzlnd dm valorile inreg1strate pc grmd, pc cele de la confluenţă şi respectiv de pe plajA. ,
16
https://biblioteca-digitala.ro De precizat că, în intervalul a 24 de ore vara, momentele principale în evolu ţia diurnă a temperaturii sînt următoarele: minimul termic (care corespunde cu cea mai pronunţată inversiune de temperatură), în jurul orei 4, izoterm.ia de dimi neaţă, în jurul orei 7 ,30, iar cea de seară, în jurul orei 19,30 şi maximul termic (care corespunde momentului de dezvoltare maximă a convecţiei termice), între orele 15-17 cînd, la fluxul radiaţiei solare directe se cuplează şi radiaţia reflectată a nisi purilor, foarte puternice încinse în orele de amiază. Toamna, fn orele de zi (7-J5h), pe timp senin (de data aceasta observaţiile s-au efectuat numai pe grind şi la confluenţă), procesele de încălzire sînt, de asemenea, mai intense pe grind, în tot spaţiul topoclimatic(~ T 1-4 fiind pozitive, tabel nr. 4). Este de menţionat că, pe suprafaţa grindului, (la Om), încălzirea nisipurilor este de peste două ori mai mare ca la confluenţă (36°C la ora 15 pe grind şi l5°C la confluenţă). În timpul orelor de prînz (12-15h), gradienţii termici verticali sînt cei mai mari tot în spaţiul de 0-20 cm. Pe grind, la nivelul de 20 cm, temperatura aerului este cu circa l0°C mai mică, iar la 2 m, cu 12-l9°C mai mică decît pe sol. Spre deosebire de grind, la confluenţă, datorită suprafeţei mari de apă (braţul Sfîntu Gheorghe-Marea), ca şi datorită depunerilor de rouă şi a influenţei obstaco lelor din jur, valorile termice pe tot profilul vertical, 0-2 m, sînt foarte asemănă toare, menţinîndu-se în orele de prînz, în jur de l5°C, uneori fiind mai mari ca pe sol. Astfel, în timp ce pe grind, la amiază, în evoluţia diurnă a temperaturii se stabi leşte tipul de insolaţie, (cu stratificaţia directă de temperatură), la confluenţă mai persistă încă, cel de radiaţie (cu inversiune de temperatură). ln orele de noapte (18-7h) pe timp senin, radiaţia nocturnă mare a nisipurilor de pe grind determină răcirea evidentă a acestora, mai mult decît la confluenţă, unde valorile termice rămîn mai ridicate în tot spaţiul topoclimatic de 0-2 m, pînă dimineaţa, în jurul orei 7: Ia ora l (noaptea), acestea sînt cu circa 2°C, iar la 6 dimi neaţa, cu circa l,5°C mai mari la confluenţă decît pe grind. Asemenea diferenţe de temperatură se remarcă şi în variaţia valorile extreme (maxime şi minime). Astfel, cele mai ridicate temperaturi maxime, cele mai scăzute temperaturi minime şi în consecinţă, cele mai mari amplitudini diurne de tempera tură se remarcă pe grind, atît vara (29.6°C, l0.3°C şi respectiv 19.3°C), cit şi toamna 0 (20.4°C, 5.0°C şi 15.4°C ). Dimpotrivă, cele mai coborîte temperaturi maxime,
Tabelul 4
VARIAŢIA DIFERENŢELOR DE TEMPERATURA (~T°C) TOAMNA, PE TIMP SENIN DINTRE GRIND ŞI CONFLUENŢA
ORA 1 6 7 8 9 12 13 15 17 18 19
o.o o.o +0.8 +8.5 +8.7 +14.8 +16.0 +21.0 +4.2 +2.4 +1.9
-2.1 -1.2 -1.l -0.2 +2.8 +3.4 +4.5 +4.2 +0.5 -0.8 -0.1
-2.3 -1.3 -0.3 +o.8 +1.9 +2.7 +2.8 +3.0 +0.6 -0.4 -0.1
-2.6 -1.4 +o.8 +0.9 +1.6 +1.7 +1.5 +1.2 -1.0 -0.9 -1.0
17
https://biblioteca-digitala.ro cele mai ridicate temperaturi minime şi deci, cele mai mici amplitudini de tempera tură s-au produs vara pe plajă (23.6°C, I 2.5°C şi respectiv 11.1°C) şi toamna la con fluentă (18.5°C, 5.5°C şi respectiv l3.0°C) ca urmare a rolului de moderator termic al apei, pe de o parte, şi al continentalismului grindurilor, pe de alta. Faţă de aceste valori care se datoresc în principal fluxului de radiaţie solară, amplificate de puterea emisivă a nisipurilor (în cazul maximelor), sau diminuate de influenta moderatoare a Mării (în cazul minimelor), de-a lungul anilor, sub influ enţa directă a circulaţiei generale a atmosferei, în timpul unor advecţii de aer fierbinte tropical, valorile maxime absolute pe o perioadă de circa 80 de ani au depăşit 35°C (37.5°C la Sulina şi 36.3°C la Sfîntu Gheorghe (tabel nr. Sa), ele fiind totuşi cu circa 7-8°C mai mici decît în regim continental (44.5°C la Ion Sion-Rimnicelu în Bără gan); de asemenea, advecţia de aer foarte rece (polar sau arctic) au determinat şi pe litoral, temperaturi minime care au coborît sub ... -20.0°C (-25.6°C la Sulina şi ... -21.5°C la Sfîntu Gheorghe, (tabel nr. Sb), acestea fiind însă cu circa 9- 11°c mai ridicate decît în regim continental ( -32.5°C la Armăşeşti în Bărăgan), ceea ce pune, şi pe această cale în evidenţă influenţa majoră a Mării Negre, care se suprapune peste cea a condiţiilor locale.
Tabelul 5 TEMPERATURI EXTREME (°C) (1896-1975)
I LUNILE STATII i ------. I I II III IV V VI VII VIII IX X XI XJT An Data
a. Temperatura maximă absolută
Sulina 18.0 19.9 25.9 31.6 34.3 31.0 36.0 37.5 32.5 30.2 25.0 19.5 37.5 20 VIII 1946 1 Sf. 118.3 17.2 23.6 26.8 32.0 34.8 36.3 35.5 31.7 26.5 23.7 17.8 36.3 9 VII 1968 Gheorghe
b. Temperatura minimă absolută
Sulina 1-24.4 -25.6 -15.6 -4.0 2.1 4.9 9.3 5.4 0.7 -13.2 -12.5 -20.0 -25.6 9 II 1929 Sf. I ------
Gheorghe 1-21.5 -19.2 -8.8 -1.9 4.1 9.2 11.2 8.7 2.2 -4.4 -11.0 -13.0 -21.5 12 1950
De altfel, acest ultim exemplu al temperaturilor extreme este edificator. Astfel, dacă vara, în condiţii de timp senin şi liniştit, temperaturile maxime citate, nu depă şesc 30°C, după cum cele minime nu coboară sub 10-15°C datorită influentei Mării Negre c~re prin intermediul brizelor (generate de contrastul termic diurn apă-grind) omogenizează sau reduc valoarea acestora, în conditiile unor advectii de aer fierbinte ?"opical (vara) sau rece, arctic (iarna) aceste limite', deşi sînt depăşite, poartă totuşi m ele amprenta moderatoare a Mării, în contrast cu cele din regiunile continentale ale ţării.
18
https://biblioteca-digitala.ro BIBLIOGRAFIE
GÂŞTESCU P., VESPREMEANU E., x x x (1969), Geografia văii Dunării româneşti, DRIGA B. (1982), Studiul ţărmului de acu p. 649-660, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti. mulare dintre braţul Musura şi Sfîntu x x x (1972-1979), Atlas R. S. România, fas Gheorghe, manuscris, Inst. de geogr., p. 1-25. cicola _IV, planşa IV-1.
ZUSAMMENFASSUNG
In der Arbeit wurden einige topoklimatische die topoklimatische Aufnahmen der Verfassem in Eigenheiten der rumănischen Schwarzmeerkuste verschiedenen ortlichen und zeitlichen Bedingungen im Verhăltnis mit den Eigenheiten der aktiven ( Sommer und Herbst, heiterer und gedeckter Oberflăche ( naturliche Uferwălle, Strand, die Himmel usw.) in dem Jahrzent 1961-1970. Au/ M iindung des Sfîntu Gheorglze-Armes im Sc/,war diese Weise wurde der măssi'ge Charakter des zen Merr) dargestellt. Die Sc/zlussfolgerungen begrilnden sich au/ die durchgefuhrte Messungen K ustentopoklimats sowie die ortliche Nuancen in den Wetterwarten Sulina und Sfîntu Gheorghe der Topoklimaten von Jeuchten Uferwăllen, tro m einer Periode von etwa 80 Jahren sowie au/ ckenen Strand und MUndung hervorgehoben.
Institutul de geografie, Str. Dimitrie Racoviţă, nr. 12, 70307 Bucureşti, România
https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE INA DELTA DUNARII-
OCTAVIA BOGDAN, ELENA MIHAI, GH. NEAMU
Printre resursele climatice ale unui teritoriu, precipitaţiile atmosferice ocupă un loc deosebit de important. Ele refac rezerva de umiditate productivă a solului, combat seceta şi garantează producţia agricolă, asigură nivelul apei în rîuri şi în lacurile de acumulare, restabilesc rezervele hidroenergetice, înlesnesc gospodărirea multilaterală a apelor etc. În ansamblul teritoriului României, Delta Dunării însă (ca şi litoralul, de altfel) se caracterizează prin cele mai deficitare cantităţi de precipitaţii. Regimul acestora cunoaşte aici, cea mai mare variabilitate neperiodică în timp şi spaţiu. Asupra regimului şi repartiţiei teritoriale a precipitaţiilor în Delta Dunării se fac simţite două mari influenţe: una regională, şi anume Marea Neagră, şi aha locală, respectiv particularităţile structurii su prafqei active, mai precis, complexul de suprafeţe apă-uscat. Influenţa Mării Negre se resimte în diminuarea cantităţilor de precipitaţii de la vest către est, pe măsura apropierii de Mare (fig. I), iar influenţa condiţiilor locale, în neomogenitatea repartiţiei teritoriale a acestora (fig. I şi 2), aspecte care vor fi subliniate pe parcursul lucrării. I. Cantitatea medie anuală de precipitaţii. Aceasta se repartizează astfel (fig. I): 400-450 mm în jumătatea de vest (Tulcea, 443.3 mm), 300-350 mm în jumătatea de est (Gorgova - 397.8 mm, Crişan - 371.4 mm, Dranov - 356,5 mm) şi sub 350 mm la extremitatea estică a Deltei Dunării (Sulina - 340.2 mm) (tab. I). Se remarcă astfel scăderea precipitaţiilor odată cu creşterea (apropierea) influenţei Mării Negre. De asemenea, se mai remarcă, în jumătatea estică a Deltei Dunării, unde pre domină cantităţile de precipitaţii sub 400 mm, insule cu precipitaţii > 400 mm pe grinduri, sub influenţa acestora, în timp ce sub influenţa suprafeţelor de apă, pre cipitaţiile sînt sub 400 mm (fig. 2). De-a lungul anilor, cantităţile anuale de precipitaţii au înregistrat mari variaţii neperiodice (fig. 3) care s-au pus în evidenţă prin mai multe mijloace. a) Frecvenţa cantităţilor anuale de precipitaţii. Calculînd frecvenţa acestora pe clase de valori, se constată că în Delta Dunării, cea mai mare frecvenţă o au valorile cuprinse între 300 mm şi 400 mm, respectiv cele mai apropiate de media multianuală: Tulcea - 28.6%, Gorgova - 48.0%, Sulina - 31.7%. Face excepţie staţia meteo-
21
https://biblioteca-digitala.ro Fig. 1. REPARTIŢIA TERITORIALĂ A CANTITĂŢILOR MEDII ANUALE DE PRECIPI TAŢII ÎN mm (1896-1975) ŞI A NUMĂRULUI MEDIU ANUAL DE ZILE CU PRECIPITAŢII :;:;,,. 0,1 mm (1961-1975) ÎN DELTA DUNĂRII . 1, SUPRAFEŢE NISIPOASE (GRINDURI, CORDOANE LITORALE, PLAJE); 2, LACURI; 3, REPARTIŢIA CANTITĂŢII MEDII ANUALE DE PRECIPITAŢII; 4, REPARTIŢIA NUMĂRULUI MEDIU ANUAL DE ZILE CU PRECI PITAŢII :;:;,,. 0,1 mm; 5, CANTITATEA MEDIE ANUALĂ DE PRECIPITAŢII LA STAŢII SAU POSTURI METEOROLOGICE; 6, CANTITATEA DE PRECIPITAŢII MAXIMĂ ÎN 24 DE ORE ŞI DATA CÎND S-A PRODUS. rologică de la Sf. Gheorghe, unde frecvenţa maximă revine valorilor anuale de 400.1 - 500.0 mm (39.2%) (tab. 2). La Sulina, unde staţia meteorologică dispune de un şir de observaţii de peste 100 de ani (1867-1970), cea mai mare frecvenţă, peste 60% o deţin cantităţile anuale cuprinse între 200.1 şi 400.0 mm, iar numai cele mai mici de 350 mm deţin peste 50% din totalul observaţiilor. . Acest lucru pune şi mai bine în evidenţă, caracterul deficitar al precipitaţiilor dm Delta Dunării şi în special, influenta Mării Negre asupra acestora. c.ea mai mică frecvenţă a cantităţilo; anuale de precipitaţii o au valorile extreme, r~specttv cele sub 200 mm (Tulcea - 14.3%, Gorgova - 3.7% şi Sulina 3.0%) ş1 cele peste 500 mm (Gorgova - 18.6%, Sf. Gheorghe - 14.3% , Sulina - 10.9%) (fig. 4) • . ~ ~ Cele mai mari şi cele mai mici cantităţi" anuale de precipitaţii. Frecvenţa canutaţtlor anuale de precipitaţii explică, în parte, numai, marea variabilitate neperio-
22
https://biblioteca-digitala.ro dică a acestora. De aceea s-a ales încă un parametru care să întregească imaginea respectivă. . Din analiza celor mai mari şi a celor mai mici cantităţi anuale de precipitaţii rezultă că, in anii cu activitate ciclonică intensă, precipitaţiile au fost excedentare, depăşind 700 mm în jumătatea vestică (Tulcea - 756.6 mm, Gorgova - 703.3 mm) şi 600 mm în cea estică (Sf. Gheorghe - 606.9 mm şi Sulina 690.5 mm) (tab. 3). Asemenea precipitaţii au determinat exces de umiditate ca în anii 1901, 1919, 1941, 1952, 1966 la Tulcea şi 1966 la Gorgova cînd au depăşit 700 mm şi de aseme nea, în anii 1875, 1919, 1939 la Sulina, cînd valorile respective au depăşit 600 mm, cantităţi care s-au reflectat în regimul nivelelor şi al debitelor lichide şi solide (dacă avem în vedere şi precipitaţiilr căzute în amunte), pe braţele şi canalele Dunării. Dimpotrivă, în anii cu predominare a regimului anticiclonic, cantităţile anuale de precipitaţii au fost deficitare, reducîndu-se simţitor sub media multianuală. Cele mai mici cantităţi anuale de precipitaţii au coborît la majoritatea staţiilor meteorolo gice sub 200 mm (Tulcea - 213.7 mm, Letea - 183.0 mm, Chilia Veche - 181.0 mm, Gorgova - 155.2 mm, Sulina - 132.7 mm). În asemenea situaţii s-au înregistrat perioade lungi de secetă ca în anii 1920, 1942, 1948 la Tulcea şi 1951, 1953, 1956 la Gorgova, ani în care cantităţile respective au fost sub 300 mm şi 1920, 1942, 1947, 1948 şi 1974, 1975 la Sulina, ani în care aceste cantităti au fost sub 250 mm. DeŞi cet'e mai mari şi cele mai mici cantităţi anuale de precipitaţii s-au înregis• trat la staţiile meteorologice în ani diferiţi, se constată totuşi, aceeaşi influenţă predo minantă a Mării Negre în repariţia lor de la est la vest şi anume, reducerea evidentă a acestora pe măsura apropierii de Mare (fig. 5).
Fig. 2. VARIAŢIA ANUALĂ A CANTITĂŢILOR DE PRECIPITAŢII IN DELTA DUNĂRII SUB INFLUENŢA MĂRII NEGRE ŞI A SUPRAFEŢELOR DE APĂ (1) ŞI DE USCAT (2). mm E 500 V
1~
23
https://biblioteca-digitala.ro 0 I 51.6• /0 I - 100
I OL61 0L61 90 I S961 I 80
I - 0961 0961 I 70
I .SS61 !S61 60 I = 50 I -OS61 O~G• I I = t+O I s„s1 S"61 I I 30 I = - D< r&• I . =.., 20 I 5î'• I 10 '~ . 0[61 I' 0[,, o I w I :c c( < (!) SZ61 . sis1 > c( I w o Q: (..) C> I (!) z LU I --' o: --' :::c ~ (!) I 01!61 O'ZS• o :::> = ...... (!) cn La.: . CI) I I 5161 5181 I
" 0161 0161
~ I .., 1 < u z: -I 5061 SOS• ...J ::> :::> Fig. 3. VARIAŢIILE NEPERIODI ... (I') CE ALE CANTITĂŢILOR ANU ALE DE PRECIPITAŢII : 001• 006• 1, MEDIA MULTIANUALĂ; E o o o o 2, CANTITĂŢI DEFICITARE; &; ~ 8„ 8,,. S! o "i .... 3, CANTITĂŢI EXCEDENTARE.
24
https://biblioteca-digitala.ro Fig. 4. FRECVENŢA CANTITĂŢILOR ANUALE DE PRECIPITAŢII. Fig. 5. CELE MAI MARI ŞI CELE MAI MICI CANTITĂŢI ANUALE DE PRECIPITA ŢII SUB INFLUENŢA MĂRII NEGRE. mm 800 756.6 g ....,o g" 700 c.o
600
500
. oQ a~ o 400 N') . cso ....,o o~ o 500 N g 2.13. 7 o d N ZQQ . ---'- o 13Z..7 tOO
TUL CEA GORGOVA SULINA
În ce constă această influenţă? Aşa după cum se cunoaşte, cele mai mari cantităţi de precipitaţii, circa 2/3, se produc în semestrul cald al anului. În acest interval, temperatura suprafeţelor de apă, a solurilor umede din Delta Dunării şi a Mării Negre, datorită inerţiei apei şi a proceselor de evaporaţie intensă care au loc în cursul zilei cu un consum mare de energie calorică, rămîne mult mai redusă, cu circa 20-40°C (Clima R.S.R., 1962) decît temperatura uscatului din jur, încins vara, în condiţii de timp senin, generînd inversiuni de temperatură, caracterizate prin stratificaţie termică stabilă. Acestea acţionează ca un <1 baraj termic » (Gh. Bâzâc, 1980), în calea maselor de aer maritim cu deplasare dinspre vestul şi nord-vestul Europei, ajunse aici deja continentalizate.
25 https://biblioteca-digitala.ro - N ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ a - ~ ~ 3 o o o o o C> C> o o o o o C> 0 3 I (/) - -l c: c r ~ - ~~~~---J r ("") J ,.., - z > < 1 I > < I
I
- H .i;::::::::::::: ~=~~ ~ "" X o ~ ~ I
-- I s;
I I I (/) (;) I § :-'1 I o I b G> ::o :i::: cn I m I o o I < I < I ;;o < I )Io G> I :c I I m I I ~ ~ I .., I N I ~ I I >( I X I I - I I I I "" I
Fig. 6. VARIAŢIA ÎN CURSUL ANULUI A CANTITĂŢILOR MEDII LUNARE (1) ŞI MAXIME ÎN 24 ORE DE PRECIPITAŢII ( 2) .
https://biblioteca-digitala.ro % TULCEA GORGOVA 100
90
80
70
60
50
40
30
...... 10 ...... 0 +-1-f--+-l~V-+-+-V~ll-+--t-X-+-+--'i IV VII X SF. GHEORGHE SULINA
. . r.- . . - · . . . . -:-- .
20 . .
10 . .
o . IV VII X IV VII X 1 . ·.· . t=fT~ 0,1 - 20,0 20,1-40,040,1-60,0 60,1-80,080,HOO !00,1-120120~ - 1 40 1 40,1-1 6 0 >160 mm
27
https://biblioteca-digitala.ro ~ In asemenea condiţii, masele de 10Q...,...... ,.,.'l"'l'Tl,,.,..,..ITTT'""'.,.,..,...,,.,.._,.,,.,.TTTTT"IT't aer maritim sînt obligate să escaladeze "'E acest <1 baraj termic » de la limita infe oE rioară a troposferei, înălţînd astfel mult 8 plafonul de condensare. Pe de altă parte, în cadrul acestui baraj termic, diferenţa de temperatură 80 C> IIÎ apă-uscat generează mişcarea pe orizon I'- tală a aerului cu periodicitate diurnă, 70 cunoscută sub denumirea de briză, fapt ce contribuie la omogenizarea tempera nrrii la limita inferioară a atmosferei. 60 In asemenea condiţii, foarte frecvent, convecţia termică nu numai că nu se dezvoltă, dar prin descendenţa curenţi 50 lor de aer determinată de consumul de energie prin evaporare, se destramă 40 atît norii de convecţie termică formaţi deasupra regiunilor continentale din o _ jur, cît şi unii nori frontali, ceea ce o 30 <"'> are ca efect reducerea sau absenţa totală a precipitaţiilor şi predominarea tim pului senin (durata de strălucire a
o Soarelui fiind aici cea mai mare din IIÎ ţară, iar precipitaţiile cele mai mici). Aşadar, diminuarea precipitaţiilor spre est şi înregistrarea celor mai reduse o valori la limita estică extremă a Deltei " Dunării se explică prin influenţa cres ~ cîndă a Mării Negre care acţionează ca o un blocaj termic. (.!) o:: 2. Cantităţile lunare de precipitaţii. Acelaşi mod de repartiţie teritorială a g precipitaţiilor se remarcă şi la cantităţile lunare înregistrate în cursul anului (tabel I). Pentru jumătatea vestică a Deltei Dunării este caracteristic un maxim pluviometric principal în iunie şi altul secundar, în decembrie (Tulcea - 59.9 mm şi respectiv 37.6 mm), în timp ce, pentru jumătatea estică a Deltei Dunării, situaţia se prezintă invers: maximul pluviometric principal se înregistrează în decembrie (Gorgova - 45.7 mm şi Sulina - 36.8 mm) sau în februarie (Sf. Gheorghe - 45.1 mm), iar cel secundar în mai (Sulina - 36.1 mm), sau iulie (Gorgova - 39.8 mm şi Sf. Gheorghe - 35.0 mm) (fig. 6). Faptul că în jumătatea vestică, maximul pluviometric principal se produce în iunie, iar în cea estică, în decembrie, se explică prin influenţa mai mare a ciclanilor oceanici, mai activi la începutul sezonului cald în primul caz şi de asemenea, a ciclanilor mediteraneeni, mai activi la începutul sezonului rece, în al doilea caz.
28
https://biblioteca-digitala.ro GORGOVA u'/:...J l'-...~:::!:/:ţ..--jl----lol'-.....:l.'.J:>.~~~ =- v t;: I/ ~~__,_____.~ ~ ~ ..__ [j ~ t/, l----lf------+-1---1-~ / I/ 1% .-.-+-----+----+--~·/ ~4-11-i-I----+-~ ·~ ~~-+---+-~--'
. .__..___ . t--:-11--+-l--+--l-..,,__-'----.J,..__..__ GO ~ o 50 .__~ o-- ·
30
20
10
0-'-~>--4--,v---~~v,~1--+--+-x--+---+--1 IV VII X SULINA SF.GHEORGHE
. .___ ..___ - = . '-- . -- · -
40
30
20
10
IV VII X
29
https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 1
PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE. MEDII LUNARE ŞI ANUALE (mm) (1896-1975)
Staţia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Tulcea 34.1 29.8 27.4 34.4 39.6 50.9 45.3 37.8 36.3 34.7 35.4 37.6 443.4 Gorgova 36.7 40.0 19.0 26.2 33.6 36.8 39.8 24.6 32.8 25.4 37.1 45.7 397.7 Sulina 32.9 34.4 15.8 21.7 36.1 30.7 23.6 21.9 32.0 22.0 32.7 36.8 340.2 Sf. Gheorghe 35.1 45.3 23.9 26.7 33.9 28.1 35.0 29.4 36.7 30.9 36.6 40.1 401.7
Tabelul 2 PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE. FRECVENŢA (%) CANTITĂŢILOR ANUALE
STAŢIA GRUPA DE FRECVENŢĂ ------TULCEA GORGOVA SULINA SF. GHEORGHE ------O' 0' O/ (mm) o 'o ,o %
100.1 - 200.0 14.3 3.7 3.0 200.1 - 300.0 28.6 7.6 30.7 21.5 300.1 - 400.00 22.8 48.0 31.7 25.0 400.1 - 500.0 28.6 22.1 23.7 39.2 500.1 - 600.0 5.7 14.9 7.9 10.7 600.1 - 700.0 3.0 3.6 > 700.0 3.7
Ca şi în cazul valorilor anuale, şi valorile lunare de precipitaţii au înregistrat man variaţii neperiodice care s-au pus în evidenţă prin aceleaşi mijloace. a) Frecvenţa cantităţi/or lunare de precipitaţii. Pe marea majoritate a teritoriului Deltei Dunării (la staţiile Tulcea, Gorgova şi Sf. Gheorghe) cea mai mare frecvenţă a cantităţilor lunare de precipitaţii revine valorilor din prima clasă, de 0.1-20.0 mm (35-50%), sau celor din a doua clasă, de 20.1-40.0 mm (35-45%), în timp ce, la Sulina, frecvenţa maximă o înregistrează numai valorile din prima categorie, de 0.1-20.0 mm (33-66%), ceea ce înseamnă că în zona de contact cu marea, unde influenţa blocajului termic este cea mai mare, se produc, mai frecvent, ploi cu canti tăţi foarte mici (tab. 4). De asemenea, cea mai mică frecvenţă (~irca 10%) revine, în toate cazurile, precipitaţiilor lunare mai mari de 60 mm (fig. 7). b) Cele mai mari şi cele mai mici cantităţi lunare de precipitaţii. Acestea au pus în evidenţă şi alte aspecte. Cele mai mari cantităţi lunare de precipitaţii (tab. 3) au depăşit 80 mm în toate cazurile, fiind de cite 3-5 ori şi în unele cazuri, de peste 10 ori mai mari 30 https://biblioteca-digitala.ro Cele mai mici cantităţi lunare de precipitaţii care s-au produs de-a lungul timpu lui au fost, cu unele excepţii, pe marea majoritate a teritoriului Deltei Dunării sub 2 mm; numai la Sulina acestea au fost, într-un caz, mai mici de 1 mm, în patru cazuri, de O.O mm, iar în şapte cazuri (1921, 1926, 1928 - de două ori, 1929, 1937 şi 1948) au lipsit complet (tab. 3). 3. Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore. O altă particularitate impor tantă a precipitaţiilor care cad în Delta Dunării şi care pun mai bine în evidenţă marea lor variabilitate şi discontinuitate în timp şi spaţiu o constituie cantităţile maxime în 24 de ore. De obicei, cele mai mari valori ale acestora, peste 100 mm şi chiar peste 200 mm, s-au înregistrat .în semestrul cald al anului cînd umezeala absolută a aerului este mai mare, iar interacţit•nea proceselor de încălzire puternică a suprafeţei active şi de dezvoltare a convecţiei termice cu procesele de circulaţie atmosferică (frontale sau advective) este mai mare (Clima R.P.R., 1962, şi D. Ţîştea şi colab., 1969), ceea ce determină ploi cu caracter de aversă. În semestrul rece al anului, asemenea cantităţi de precipitaţii scad simţitor (sub 100 şi chiar sub 40 mm). a) Cantităţile maxime absolute în 24 de ore. Luînd în considerare perioada în care a funcţionat fiecare staţie, se constată că acestea au înregistrat valori de peste 90 mm: Tulcea - 103.6 mm la 4 iulie 1954, Gorgova 92.3 mm la 3 iulie 1950, Sulina 219.2 mm la 29 august 1924 (valori care s-au produs toate în semestrul cald al anului) şi Sf. Gheorghe - 101.0 mm la 3.11.1954, în semestrul rece al anului. De remarcat faptul că toate aceste valori depăşesc de 2-3 ori pînă la de peste 10 ori cantitatea medie multianuală a lunii în care s-au produs (Sulina - 219.2 mm Tabelul 3 CEA MAI MARE (M) ŞI CEA MAI MICĂ (m) CANTITATE LUNARĂ ŞI ANUALĂ DE PRECIPITAŢII (mm); ANUL CÎND S-A PRODUS (An) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Tulcea (1941-1975) M 158.1 103.0 83.6 82.2 100.8 102.8 142.9 88.6 149.8 115.3 186.9 151.2 756.6 An 66 63 62 45 65 58 54 72 72 52 52 69 52 m 2.3 1.0 o.o 0.7 2.4 14.6 0.2 1.4 0.7 1.1 0.5 213.7 An 64 75 59 52 58 68 46 51 75 65 46 58 45 Gorgova (1949-1975) M 142.6 138.8 98.5 79.0 85.7 91.4 166.6 135.6 134.7 91.2 105.9 147.6 703.3 An 66 63 73 58 65 55 55 72 71 52 75 69 66 m 1.7 3.0 1.1 1.5 1.1 4.9 o.o 3.9 0.5 2.7 2.5 155.2 An 50 59 52 52 58 62 53 56 61 49 63;69 75 51 Sulina (1867-1975) M 119.4 90.6 103.9 116.3 154.7 169.0 130.5 272.9 127.2 132.7 126.2 95.0 690.5 An 33 54 878 881 29 97 16 39 875 44 875 879 39 m 00 00 o.o 0.7 o.o 132.7 An 896 869 928 886 937 46 28 29 874 21 26 48 20 871 935 20 927 24 934 31 https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 4 PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE. FRECVENŢA (%) CANTITĂŢILOR LUNARE DE PRECIPITAŢII LA: a. Tulcea Ol GRUPA DE /O FRECVENŢĂ (mm) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII 0.1- 20.0 25.7 42.8 42.8 34.2 20.0 14.3 31.3 51.4 51.4 45.7 28.6 48.5 20.1- 40.0 42.8 20.0 40.0 31.4 31.4 28.6 22.9 20.0 17.1 17.l 37.1 11.4 40.1- 60.0 22.9 14.3 8.6 20.0 25.7 20.0 22.9 20.0 14.3 20.0 8.6 17.1 60.1- 80.0 5.7 14.3 5.7 8.6 11.4 17.1 8.6 5.7 8.6 11.4 8.6 80.1-100.0 5.7 2.9 2.9 8.6 17.1 2.9 8.6 5.7 5.7 8.6 100.l - 120.0 2.9 2.9 2.9 5.7 5.7 2.9 5.7 2.9 120.1 - 140.0 2.9 5.7 2.9 140.l - 160.0 2.9 2.9 2.9 160.l - 180.0 2.9 > 180.0 b. Gorgova 0.1- 20.0 33.3 48.1 44.4 37.0 25.9 29.6 25.8 48.0 44.3 55.5 33.0 33.3 20.1- 40.0 44.4 18.5 40.7 37.0 44.4 22.1 44.4 29.6 25.8 18.5 37.0 25.9 40.l- 60.0 14.8 14.8 7.5 14.8 22.3 29.6 14.9 7.5 7.5 14.8 7.5 22.2 60.l - 80.0 3.7 11.2 3.7 11.2 3.7 7.5 3.7 7.5 7.5 7.5 7.5 11.2 80.l - 100.0 3.7 3.7 11.2 7.5 3.7 3.7 3.7 7.5 100. l - 120.0 3.7 3.7 7.5 3.7 120.l - 140.0 3.7 3.7 7.5 140.1 - 160.0 3.7 3.7 > 160.0 3.7 c. Sulina 0.1- 20.0 44.6 50,5 55.8 45.3 43.9 33.0 46.2 50.0 50.5 41.3 41.9 43.4 20.1- 40.0 37.9 36.9 30.8 35.8 28.0 21.7 27.4 22.5 22.8 31.7 27.6 27.4 40.1- 60.0 9.7 6.8 10.5 11.3 12.l 21.7 16.0 15.1 7.6 11.5 13.3 19.8 60.1- 80.0 6.8 1.9 1.9 3.8 8.4 13.2 3.8 4.7 8.6 7.8 8.6 6.6 80.1-100.0 3.9 1.9 4.7 6.7 2.8 2.8 6.7 1.9 3.8 2.8 100. l - 120.0 1.0 1.0 1.9 1.9 0.9 2.8 1.9 4.8 3.8 120.l - 140.0 1.9 1.0 1.0 1.9 1.0 1.0 140.1 - 160.0 1.0 1.0 160.1 - 180.0 0.9 1.0 > 180.0 1.9 d. Sf. Gheorghe mm 0.1- 20.0 35.7 39.2 42.9 50.0 28.6 46.3 32.1 46.3 46.3 42.8 35.7 32.1 20.1- 40.0 35.7 17.9 46.4 35.7 46.4 28.6 35.7 32.1 25.0 28.6 39.1 28.6 40.1- 60.0 14.3 14.3 7.1 10.7 10.7 14.3 71.9 10.8 14.4 17.9 3.6 14.3 60.1- 80.0 14.3 3.6 10.7 3.6 3.6 10.7 7.1 3.6 21.4 80.1- 100.0 10.7 7.1 3.6 3.6 7.1 3.6 14.4 100.l - 120.0 3.6 3.6 3.6 3.6 3.6 3.6 3.6 120.1 - 140.0 3.6 3.6 3.6 3.6 > 140.0 3.6 32 https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 5 PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE. CANTITAŢI MAXIME ÎN 24 ORE LUNARE ŞI ANUALE (mm) (1896-1975) STAŢIA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Tulcea 38.6 31.7 39.6 58.0 39.9 63.7 103.6 49.7 60.6 43.0 61.0 40.l 103.6 4.VIl.1954 Gorgova 37.1 46.4 31.0 27.2 29.9 58.9 92.3 62.0 50.4 43.1 48.4 33.9 92.3 3.VIl.1959 Sulina 74.8 32.2 34.2 46.2 99.7 74.4 70.6 219.2 84. 9 100.0 51.6 47.4 219.2 29.VIll.1924 Sf. Gheorghe 36.8 101.0 25.9 33.8 45.3 33.6 80.2 47.8 85.8 38.0 37.3 40.1 101.1 3.II.1954 comparativ cu 21.9 mm) şi au fost de cel puţin două ori mai mari decît cea mai mică cantitate anuală de precipitaţii (tab. 5 comparativ cu tab. 1). De la un an la altul cantităţile anuale maxime în 24 de ore au înregistrat mari variaţii neperiodice. Cea mai mare frecvenţă a cantităţilor maxime anuale în 24 de ore o au cele de 30.1-45.0 mm la Tulcea (50.0%), Sf. Gheorghe (53.5%) şi Gorgova (40.8%), şi cele de 15.1-30.0 mm la Sulina (50.0%) (fig. 8) iar cea mai mică, valorile extreme, respectiv cele mai mici din grupa 0.1-15.0 mm care se produc numai la Sulina, 5%, şi cele mai mari, peste 90 mm care se produc cu o frecvenţă ( > 5%, la toate staţiile (tab. 6). b) Cantităţile lunare de precipitaţii maxime în 24 ore. ln cursul anului, în raport cu intensitatea proceselor care le generează, cantităţile lunare maxime în 24 de ore, variază mult de la o lună la alta (tab. 5). Astfel, cele mai mari valori, peste 60 mm, se înregistrează în intervalul iunie-septembrie (la Sulina, în intervalul mai-octombrie), iar cele mai mici valori, sub 30 mm, se înregistrează la sfîrşitul iernii - începutul primăverii, în intervalul februarie-aprilie. De-a lungul anilor şi aceste valori lunare maxime în 24 de ore au înregistrat mari variaţii neperiodice, în concordanţă cu procesele lor genetice şi în deosebi, cu particularităţile circulaţiei generale a atmosferei. Tabelul 6 PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE. FRECVENŢA (%) CANTITAŢILOR ANUALE, MAXIME ÎN 24 ORE STAŢIA CLASA DE --- FRECVENŢĂ TULCEA GORGOVA SULINA SF. GHEORGHE (mm) O/ % % % JO 0.1-15.0 5.0 15.1 - 30.0 22.2 25.8 50.0 21.4 30.1-45.0 50.0 40.8 25.0 53.5 45.1-60.0 13.8 18.2 10.0 7.2 60.1-75.0 11.1 11.4 75.1-90.0 10.0 14.3 > 90.0 2.9 3.7 3.6 Total 100.0 100.0 100.0 100.0 33 https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 7 PRECIPITAŢII LE ATMOSFERICE. FRECVENŢA (%) CANTITĂŢILOR LUNARE MAXIME ÎN 24 DE ORE CLASA DE I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII FRECV. (mm) Tulcea ( 1940-1975) 0.1 - 15.0 69 65 75 64 44 46 49 61 64 61 61 71 15.1 - 30.0 22 32 19 31 50 39 31 22 14 31 31 20 30.l - 45.0 9 3 6 6 20 14 14 14 8 6 9 45.1- 60.0 5 3 3 3 3 60.1 - 75.0 2 5 2 75.1 - 90.0 3 > 90.0 Gorgava (1949-1975) 0.1:....__15.0 74 78 78 78 65 52 59 59 56 70 66 59 15.1 - 30.0 22 19 19 22 35 22 30 32 37 15 26 26 30.l - 45.0 4 3 22 7 2 15 4 15 45.1 - 60.0 3 4 2 7 4 60. l - 75.0 7 75.l - 90.0 > 90.0 Sf. Gheorghe (1948-1975) 0.1 - 15.0 70 73 85 68 46 44 52 62 50 54 64 62 15.1 - 30.0 19 15 15 25 43 44 30 23 29 36 25 27 30.1 - 45.0 11 8 71 7 12 12 15 7 10 11 11 45.1 - 60.0 4 3 60.1 - 75.0 . 4 75.1 - 90.0 3 10 > 90.0 4 Sulina (1956-1975) 0.1- 15.0 76 80 90 71 62 62 60 60 43 76 76 76 15.1 - 30.0 14 14 5 24 28 24 20 20 33 10 14 19 30.1-45.0 5 6 5 9 15 5 10 10 45.1- 60.0 6 5 10 4 10 5 60.1 - 75.0 5 5 4 75.1 - 90.0 10 > 90.0 5 5 4 Făcînd frecvenţa cantităţilor lunare maxime în 24 de ore pe clase de valori, se constată că cea mai mare frecvenţă revine cantităţilor din prima clasă, de 0.1-15.0 mm, frecvenţă care creşte pînă la 75% la Tulcea, pînă la 79% la Gorgova, pînă la 85% la Sf. Gheorghe şi pînă la 90% la Sulina, de unde rezultă, ca şi mai înainte, dominanţa valorilor mici la contactul dintre Deltă şi Mare (fig. 9). Cea mai mică frecvenţă revine cantităţilor lunare ) 45.0 mm, fiind sub 5% la Tulcea, sub 7% la Gorgova şi sub 10% la Sf. Gheorghe şi Sulina (tabel 7) de unde rezultă că în aceeaşi zoă de contact Deltă-Mare sînt posibile şi cele mai abun- 34 https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 8 PRECIPITAŢII LE ATMOSFERICE. NR. DE ZILE cu CANTITĂŢI > O.I mm (1961-1975) STAŢIA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Tulcea 11.7 11.8 9.6 9.5 10.1 7.7 7.3 6.0 5.9 5.9 8.4 11.3 105.2 Gorgova 10.5 10.7 9.2 8.3 8.9 7.2 6.9 5.3 5.8 6.2 9.1 I0.7 98.8 Sulina 11.l I0.3 8.1 7.6 7.9 54 5.1 4.5 5.1 5.1 8.3 IO.O 88.5 Sf. Gheorghe I0.8 11.4 8.3 7.6 7.4 5.0 5.8 4.8 4.8 5.9 8.1 IO.O 89.9 trat valoarea absolută pe ţară a cantităţilor maxime de precipitaţii în 24 de ore în urma une ploi excepţionale care a totalizat 530.6 mm, la 30 august 1924 (după ce s-a înregistrat o zi mai devreme valoarea de 219.2 mm la Sulina, citată mai sus), valoare mult controversată datorită condiţiilor improprii genezei vnor astfel de ploi. Este posibil ca şi în celefalte cazuri să se fi înregistrat valori mai mari decît cele citate, dar care n-au putut fi depistate din cauza şirurilor scurte de observaţii ( ( 25 ani). Regimul anual al cantităţilor de preciritaţii se reflectă în regimul nivelurilor şi al debitelor lichide şi solide ale braţelor Dunării, ale gîrlelor, canalelor, lacurilor etc., în variaţia producţiei piscicole şi vegetale în general (de legume, păşune, stuf, etc.). În legătură cu acestea din urmă trebuie precizat că, deşi precipitaţiile atmosferice constituie un factor limitativ al producţiei agricole, valorile, de obicei reduse, ale cantităţilor de precipitaţii şi mai ales cele din anii şi lunile deficitare pluviometric din Deltă, nu influenţează prea mult producţia vegetală, deoarece o parte (5-10%, N. Doniţă şi colab. 1977), se suplineşte prin umezeala mare a aerului care atenuează fenomenele de secetă, iar altă parte, mult mai mare (mai ales pe grinduri), din depu nerile bogate de rouă care se formează în nopţile senine de vară, în cadrul q barajului termic », datorită vaporilor de apă în cantitate mare de la limita inferioară a atmosferei ca şi a răcirii nocturne mari a suprafeţei active care generează inversiunile de tem peratură, roua fiind considerată o a doua sursă naturală de umezire a solului. Cantităţile reduse de precipitaţii (care se produc în mai puţin de I /3 din totalul zilelor din an), ca şi frecvenţa lor cea mai mică în sezonul cald (tab. 8), asociate cu predominarea timpului senin , favorizează dezvoltarea turismului în Delta Dunării, regiune considerată de foarte mare interes turistic (Atlas R.S.R.). Regimul precipitaţiilor atmosferice din Delta Dunării are un rol deosebit în menţinerea întregului echilibru ecologic al Deltei Dunării, al fi.orei şi faunei terestre şi acvatice, ca şi al rezervaţiilor naturale de aici, cunoscut fiind faptul că prin acţiunea lor mecanică, ca şi prin abudenţa lor temporară, ploile, ca şi apele mari ale Deltei, pot provoca distrugerea acestuia. BIBLIOGRAFJE BÂZÂC GH., /nfiue11ţa re/i,'fului asupra cli111~·i JANG I., BELDIE A., Eco/(lgia forestie1J României, cu privire specială la partea sudică, (cu eleme111e de ecologie p,e11crală), Edit. teză de doctorat, 1;1anuscris, Insr. de G•:o• CERES, 1977. grafie, Bucureşt;, 1980. ,\1.IRICĂ G„ Clima De/cei Dumirii, Bulet nul BONDAR C., PODANI M., Furtuna maritimă, Inst. de cercetări pisc;cole, nr. 3, 1958. din februarie 1979 şi efectele ei asupra lito NEAMU GH., TEODOREANU ELENA, ralului românesc, Hidrot~hnic2, nr. ?, CNA MIHAI ELE: 35 https://biblioteca-digitala.ro NEACŞA C., POPOVICI, C., POPA G., gere de lucrări, I.M., 1967, Bucureşti, 1969. TUINEA P., Unele particularităţi climatice x x x Clima R.P.R., voi. I şi II, CSA, I.M., ale litoralului românesc al Mării Negre, Studii Bucureşti, 1961, 1962. de climatologie, /, I.M.H., Bucureşti, 1974. x x x Geografia văii Dunării româneşti, Edit. ŢÎŞTEA D., SÎRBU VALERIA, RAŢ TERE Acad., Buc., 1969. ZA, Scurtă caracterizare a climei Dobrogei, x x x Atlas Republica Socialistă România, Edit. cu referire specială la zona de litoral, Cule- Acad., Buc., 1972-1979. ZUSAMMENFASSUNG In Gesamtheit des Territoriums Rumăniens - Die grojJte Frequenz ( 33~6% ) der ge kennzeichnet sich das Donaudelta (wie auch die ringsten monatlichen Niedersch/agsmengen (0,1- Schwarzmeerk aste) durch die geringten Nieder 20,0 mm) lassen sich im gleichen Teii des Donau schlagsmengen. lhr Gang kennt hier eine grojJe delta bemerken, wăhrend au/ die ganze Delta Variabilităt in Zeit und Raum. oberfiăche diese Mengeri eine Frequenz von ann. Der Gang und die territ•Jriale Verbreitung der 50'}0 haben. Niederschlăge im Donaudelta sind von zwei grojJen - Obwohl die grojJten und die geringsten Einfi usse bestimmr: einen regionalen und zwar monat/ichen und jăhrlichen Niederschlagsmengen, das Schwarze Meer w1d einen lokalen, bzw. die obwohl es in verschiedenen Jahren geschehen ist, Eigenheiten der a/..tiven Oberftăche, genauer be haben sie dieselbe Tendenz behalten (zum Beispiel schreiben, der aktive Oberftăchenkomplex Wasser far die jăhrlichen Werten: Tulcea - 756,6 mm, Festland. Gorgova - 703,3 mm, Sulina - 690,5 mm, Der Ei11ftujJ des Schwarzen Meeres lăjJt sich Sfîntu Gheorghe - 606,9 mm, bzw. Tulcea - in der Niederschlagsverminderung von Westen 213,7 mm, Letea -183,0 mm, Chi/tia Veche - nach Oscen sparen, mic der Năherung des Meeres 181,0 mm, Gorgova -155,2 mm, Sulina- und uncer dem EinftujJ der lokalen Verhălcnisse, 132,7 mm). in ihrer verschiedenarrigen Verbreitung im Terri - Die Verminderung der Niederschlagsmengen torium. vo11 Westen 11ach Osten ist der EinftujJ des Schwar Diese SchlujJfolgerrmg haben sich aus der zen Meeres zu verdanken, aujJerdem, wegen der quantitaciven und qualitativen Untersuchung der geringen Wassertemperacw·, mit 20--40°C als des Beobacl1cungsdacen von den Weccerwarten u11d Festlandes sowie auchwege11 der starken Evapora meteoro/ogischen Posten Tulcea, Gorgova, Chilia tion von der Wasseroberfiăche entwickeln sich Veche, Sarinasuf, Crişan, Caraorman, Dranov, Temperaturinversionen, die sich durch termische C. A. Rosecci, Sfîmu Gheorghe und Sulina erge Stratifikation kennzeichnen, die als eine „ther• ben, Dacen die au/ eine vieljăhrige Periode von mische Sperre" ( thermische Hindernis) im Ver aber 70 Jahren (1896-1975) homogenisiert und schiebu11gsweg der Meeresluft wirkt und sie zu vorbereicec wurden. ersteigen zwingt. Demzufolge erhebt sich der Kon Die Eigenheiten des Ganges der Niederschlăge densatio11plafond, finden abteigende Luftstrome aus dem Donaudelta si11d von der Variation der statt, die die Wolken aufcrennen, sodajJ die heitere mittleren und hochsten (mo11atlichen u11d jăhr Zeit ( die grofJte Dauer aus dem Land) und das lichen) Menge11 in 24 Scunden, in Zeit und Raum, Niederschlagsfehlen vorherrsche11. Diese U mstăn sowie von ihren 11ichcperiodischen Variacionen den sind aber far die reichliche Tauniederlegung liervorgt!hoben. Zwischen diesen Eigenheiten zitie gunstig, die in grojJer Maj3e das Niederschlagsfeh ren wir: len ersetzen, besonders au/ die geringen Festland - Die Vermi11deru•1g der micclere11 jăhrlichen oberfiăchen aus dem Donaudelta. Niedersch/agsmengen mir aber 100 mm von Der EinfiujJ der aktiven Oberftăche ( Wasser Westen nach Osce11 (Tulcea - 443,4 mm, Festland) aus dem Denaudelta lăj3t sich beson Sulina - 340,2 mm). ders au/ die hochsten Niederschlagsmenge in - Die Vermi11deru11g der monatlichen Nieder 24 Scunden, die sowohl aus dem Konvektivregim schlagsme11geu wăhrend des Niederschlagsmaximus ( also mit lokalem Charakter) als auch aus dem und -minimus in gleicher Richcung mit aber Frontal- oder Advektivregen ( also mit allgemei 15 mm und bzw. mit uber 10 mm. nen Charakter) oder gemischt entstammen, die 1836 Delca Du11ării F 410 auch dit! grojJten Niederschlagmengen gegeben - Die grofJte Frequenz ( a1111. 60%) der haben: 530,6 mm am 30.08.1924 in C. A. Rosetti, geri11gste11 j ăhrlichen Niederschlagsmenge11 ( ann. der Landesrekord darstellend, der vom t17ert 400 mm) wurde im osclichen teii gemessen, beson 219,2 mm des gleichen Jahres in Sulina vorher ders in der Meeresnăhe (bei der Sulina-Wetter gegangen wurde. warte, die von Wasser umringt ist, aus den aber Der Niederschlagsgang spiegelt sich im Niveau 100 Beobachtungsjahren haben die Mengen kleiner und Durchfiuj3mengegang der Donau, in der a/s 350 mm eine Frequenz von aber 50% aus Pftanzen- und Fischproduktion sowie in die ge d em Gesamt). samte okologische Lage des Donaudeltas wieder. Institutul de geografie, Str. Dimitrie Racoviţă, nr. 12, 70307, Bucureşti, România 36 https://biblioteca-digitala.ro ASPECTE ALE VEGETAŢIEI GRINDURILOR DIN ZONA BRAŢULUI A ~ SFINTU GHEORGHE (DELTA DUNARII) V. SANDA, A. POPESCU, GABRIELA FISTEAG. Delta Dunării, unică în Europa şi de o inegalabilă frumuseţe, reprezintă din punct de vedere ecologic un biom, un ansamblu de ecosisteme aflate în interdepen denţă şi interacţiune funcţională. Dintre ecosistemele acestui tînăr şi complex teri toriu, cele acvatice şi palustre sînt preponderente şi dau nota caracteristică. Originea şi vîrsta diferită a acestor bazine acvatice, salinitatea diferenţiată a acestora, precum şi gradul de colmatare a lor, a favorizat dezvoltarea şi diferenţierea unei vegetaţii specifice pentru fiecare biotop analizat. Ecosistemele terestre, reprezentate prin grindurile deltei, cu origini, vîrste şi structuri diferite, au în consecinţă şi biocenoze specifice. Pentru a evidenţia varietatea cenotaxonilor paluştri, ps:imofili şi halofili, pre cum şi dinamica şi evoluţia vegetaţiei în funcţie de multitudinea unor factori (preci pitaţii, nivelul apei, evapotranspiraţie, păşunat, etc.) am cercetat grindurile din jurul braţului Sfîntu Gheorghe şi anume: satul Sfîntu Gheorghe, Ci otic, insula Sacalin, grindul Ivancea şi canalul Ivancea. Pe nisipurile din jurul localităţii Sfîntu Gheorghe ~m iden1ific21, chin· în apro pierea portului, o fitocenoză reprezentativă de Lepidietum lanfolii. Fk,riţa Diaconescu (1978) (2) semnalează pentru prima dată asociaţia din b2zinul Bahluiului, pe terenuri virane cu moloz şi gunoaie din partea de S-E a on;şului Iaşi, spre bariera Tomeşti şi la Tg. Frumos, unde se instalează pe soluri grele, sh1 b salinizate şi cu exces de umiditate. 2 Fitocenoza de la Sfîntu Gheorghe am notat-o pe o supn1faţă de 10 m , avînd o acoperire de 80% şi o înălţime a vegetaţiei de 130 cm. Lepidium latzfolium (AD = 4) vegetează împreună cu: Rumex crispus ( +), A triplex hastata ( + ), Poa annua ( + ), Chamommilla recutita ( + ), Chenopodium urbicum ( + ), Polygonum aviculare ( + ), Convo/vulus arvensis ( +) şi Poa pratensis ( --i ). Asociatia nu a mai fost citată din Delta Dunării. Atît la Sfîntu Gheorghe cît şi la Ciotic este în continuă expansiune cenotaxonul Argusio-Petasitetum spuriae Dihoru et Negrean 1976 (3) de~crisă de la Sulina. În localitatea Sfîntu Gheorghe, Petasites spurius formează fitocenoze compacte pe tere nurile necultivate din apropierea locuinţelor, vegetînd împreună cu o serie întreagă de specii nitrofile ca: Linaria vulgaris, Tanacetum vulgare, Artemisia ·vulgaris, 37 https://biblioteca-digitala.ro --· - -'7-- - ' - " ..... Fig. 1. F ITOCE OZE DOMINATE DE PE TASITES SPURIUS PE N ISIPURILE DE LA !OTIC. 38 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 2. ASPECT AL VEGETAŢIEI HIGROFILE DOMINAT A DE RUMEX LIMOSUS (INSULA SACALIN). Rumex dentatus ssp. halacsyi, etc. La Ciotic (Fig. 1) se interpune între fitocenozele de Cariei ( distantis ) -Festucetum arundinaceae ce ocupă locurile mai joase, micro depresiuni, cu umiditate mai accentuată şi vegetaţia p sa mofilă repr ezentat ă de Ape retum maritimae şi Secaletum silvestre. La sfîrşitul verii Petasites spurius imprimă nota caracteristică a nisipurilor din împrejurimile cherhanalei, deoarece p a jiştile alcătuite de Apera maritima sînt p ăsc ute iar cele formate de Secate silvestre distruse în special prin călcare de către animalele ce staţionează aici. Lipsa celei de a doua specie de diagnosticare a o.s ociaţiei, Argusia sibirica, din fitocenozele studiate de noi la Ciotic ş i Sfîntu Gheorghe, ea instalîndu-se mai ales în microdepresiuni, unde se acumulează un exces de umiditate, ne îndreptăţeşte să se pa răm o subasociaţie nouă - petasitetosum supriae - cu următoarele specii caracteristice: Petasites spurius, Gypsophila perfoliata, Apera maritima, Plantago indica, S ecate silvestre. Fitocenozele de Petasites spurius de la Ciotic reprezintă o variantă, p sa mofil ă, a acestei asociaţi i . Pe grindurile marine ale insulei Sacalin, paji ş til e compacte de Acorellus panno nicus observate de noi în anul 1975(5) care vegetau pe aluviunile depuse de apele dulci ale braţului Sfîntu Gheorghe, în prezent sînt mult diminuate. In schimb, se dezvoltă bine fitocenozele alcătuite de Rumex limosus. Rumicetum limosae a fost descrisă pentru prima dată de S. Grigore ( 4) din lunca Timişului la Uliuc, de pe soluri hidromorfe sau atenuat hidrohalomorfe cu umiditate s porită în tot timpul anului. 39 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 3. SALSOLETUM SODAE MONODOMINANTA PE INSULA SACALIN. Fitocenozele de la Sacalin (Fig. 2) au puţine specii comune cu cele descrise din Banat şi anume, în afară de specia edificatoare, Rumex limosus, mai cităm pe: Ranunculus sceleratus şi Bidens tripartita. Structura fitocenozelor de pe Sacalin, 2 pe baza a 5 relevee, identificate pe o suprafaţă de 200 m , este următoarea: acoperi rea medie a vegetaţiei 60-70% , înălţimea vegetaţiei 75-80 cm. Rumex limo sus (AD = 4), Acorellus pannonicus ( + - I) Rumex maritimus ( + - I), Cheno podium glaucum ( +), Aster tripolium ( + ), Salicornia europaea ( + ), Chenopodium botrys ( + ), Puccinellia limosa ( + ), Bassia hirsutsa ( + ), Bidens tripartita ( + ), Sper gularia media ( + ), Tamarix ramosissima ( + ), Polygonum maritimum ( + ), Eleocharis parvula ( + ), Ranunculus sceleratus ( + ), Oenanthe aquatica ( + ), Polypogon monspe liense ( + ). Se constată abundenţa speciilor halofile în aceste fitocenoze, fapt expli cabil prin conţinutul mai mare în săruri minerale al nisipurilor datorită influenţei apelor marine. Asociaţia nu a mai fost citată pînă în prezent din Delta Dunării. Celelalte asociaţii halofile observate de noi în anul 1975, Bassietum sedoidis, Juncetum maritimi, Suaedetum maritimae şi Salicornietum europaeae, au fost de ase menea înlocuite în majoritatea cazurilor cu fitocenozele asociaţiei Salsoletum sodae, care reuşeşte să acopere coamele nisipoase din imediata vecinătate a Mării Negre numai în proporţie de 40-45% . Sa/soia soda (Fig. 3) atinge înălţimea de 30-35 cm şi domină aproape în exclusivitate (AD = 3-4), întîlnindu-se numai cu totul acci dental indivizi rari de Tamarix ramosissima şi Elymus racemosus ssp. sabulosus. 40 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 4. GL YCERIA MAXIMA, ABUNDENT DEZVOLTATĂ PE GRINDUL IVANCEA. Pajiştile halofile de pe grindul I vancea dominate în trecut de Puccinellia /imosa, sînt în prezent edificate în mare majoritate de Cynodonetum dacty loni şi Cariei (dis tantis )-Festucetum arundinaceae. lntercalar, mai ales în locurile mai joase, domină Aeluropetum littoralis (în care Aeluropus littoralis prezintă AD = 4), avînd ca specii însoţitoare pe: Salicornia europaea ( + ). Bolboschaenus maritimus ( + ), Suaeda mari tima ( + ), Atriplex littoralis ( +) şi Spergularia media ( + ). Bătătorirea terenului şi păşunatul intens a favorizat instalarea fitocenozelor asociaţiei Atriplicetum tataricae, care nu a mai fost semnalată pîn ă în prezent din Delta Dunării decît de la Chilia Veche (8). În cadrul acestor fitocenoze, dominate masiv de Atriplex tatarica (AD = 5) se mai întîlnesc: Hordeum murinum ( + - + 1) , Lepidium lattfolium ( + ), Cynodon dactylon ( +) şi Lotus tenuis ( + ). Centrul microdepersiunilor din care s-a retras apa este ocupat de Sa/icornietum europaeae iar spre margine se instalează fitocenozele alcătuite de Spergularia media. M;irginea jap ş elor, limitrofă pajiştilor halofile, care sînt ocupate în mare parte a anului cu apă, este alcătuită din fitocenozele asociaţiilor Sparganietum ramosi si Glycerietum maximae (Fig. 4). Pe terenurile szvîntate se inter calează Agrostidetum' stoloniferae ş i Aeluropetum littoralis. Partea centrală a acestor japşe este dominată de fitocenoze alcătuite de Oenanthe aquatica şi Rorippa amphibia ( Oenantho-Rorippetum), care treptat sînt înlocuite de Scirpo-Phargmitetum medioeuropaeum ce ocupă suprafeţe intense, intercalîndu-se în cadrul acesteia, Typhaetum angustifoliae ş i Schoenoplectetum lacu scris. 41 https://biblioteca-digitala.ro Fif!. S. ASPECT AL VE G E T AŢIEI ACVATICE ŞI PALUSTRE DIN MELEAUA SACALIN 'l 1 CARE SE I S T ALEAZĂ BUTOMUS UMB J:.LLATUS. Pe digurile de protecţie, înierbate, din lungul canalului Ivancea predomină Cynodonetum dactyloni, Cariei ( distantis ) -Festucetum arundinaceae, Holoschoeno Calamagrostetwn epigeios şi Brometum tectorum. În cadrul asociaţiei edificate de Bromus tectorum de pe digurile nisipoase, se întîlneşte frecvent Lepidium latifolium şi Lactuca tatarica. Precipi taţii le mai puţin abundente din anii 1982 şi 1983 au avut o influenţă directă asupra vegetaţiei palustre. În acest sens putem exemplifica restrîngerea masivă a fitocenozelor alcătuite de Acorellus pannonicus de pe insula Sacalin şi insta larea în ma să a grupărilor edificate de Salsola soda, datorită proceselor mai active de ev apo-transpiraţie ce au dus la concentrarea săr urilor în straturile superficiale ale nisipurilor maritime. însă ş i fitocenozele palustre tipice alcătuite de Typha angustzfolia, Schoenoplectus lacustris, Oenanthe aquatica ş i Roprippa amphibia sînt mult diminuate ca m asă vegetală. Nivelul scăzut af apelor braţului Sfîntu Gheorghe, în apropiere de vărsare, precum şi d ator ită depunerii masive de aluviuni, a deter minat instalarea şi expansiunea vegetaţiei palustre edificate de Schoeplectus lacustris şi Butomus umbellatus (fig. 5) în detrimentul celei acvatice submerse sau emerse. Pentru evaluarea biomasei principalelor asociaţii psamofile ş i higrofile din zona braţului Sfîntu Gheorghe au fost luate probe în trei repetiţii pe suprafeţe fixe de 50 pe 50 cm, din locurile unde vegetaţia prezenta structura cea mai omogenă. 42 https://biblioteca-digitala.ro Recoltarea materialului a fost făcută de pe grindurile Ciotic şi Ivancea, canalul Ivancea şi braţul Sfîntu Gheorghe la Km 8. Deteriorarea vegetaţiei de pe insula Sacalin nu ne-a permis recoltarea de biomasă decît pentru Rumicetum limosae, sin gura asociaţie ce a rezistat inundaţiilor repetate din ultima perioadă. S-a urmărit determinarea biomasei în stare verde (proaspătă) şi uscată (80°C), precum şi conţinutul în apă al speciilor care intră în structura asociaţiilor analizate. Din cele 11 asociaţii ce au făcut obiectul studiului nostru, două sînt psamofile (Ape- Tabelul 1 VALORILE MEDII ALE BIOMASEI PRINCIPALELOR ASOCIAŢII PSAMOFILE ŞI HIGROFILE DIN ZONA BRAŢULUI 2 SFÎNTU GHEORGHE (gr/m ) NR. BIOMASA BIOMASA APA ASOCIAŢIA STAŢIUNEA CRT. VERDE USCATĂ % 1. Apertum maritimae Grindul Ciotic 115,47 48,10 44,15 2. Secaletum silvestre Grindul Ciotic 271,98 103,21 55,86 ------3. Aeluropetum littoralis Grindul lvancca 1218,29 490,79 77,29 4. Cariei ( distantis )-Festucetum arundinaceae Grind Ivancea 1282, 77 425,28 65,26 Grind Ivancea 1686,82 671,43 64,61 5. Cynodonetum dactyloni Canal Ivancea 638,44 251,5 61,70 Grind Ivancea 592,41 214, 16 74,36 6. Agrostidetum stoloniferae Km 8 1396,78 379,68 77,68 ------~------7. Rumicetum limosae Sacalin 3851,24 1027,24 81,02 Canal Ivancea 15574,56 4950,64 79,96 8. Scirpo-Phragmitetum Km 8 8172,68 2107,51 75,92 Grind Ivancea 5386,41 1518,32 80,07 9. Schoenoplectetum lacustris ------Canal lvancea lll37,03 2743,68 83,83 Km 8 10262,88 1324,12 89,04 ------Grind lvancea 17540,28 3894,43 84,15 10. Typhaetum angustifoliae Km 8 16693,81 3142,62 81,56 11. Sparganietum ramosi Grind Ivancea 6504,89 1404,32 84,78 43 https://biblioteca-digitala.ro retum maritimae si Secaletum silvestre), trei sint halofile sau suportat halofile ( Aeluro petum littoralis, Cariei ( distantis )-Festucetum arundinaceae şi Cynodonetum dactyloni). Din grupul asociaţiilor mezofile au fost studiate Agrostidetum stolomferae şi Rumi cetum limosae, iar dintre cele palustre: Scirpo-Phragmitetum, Schoenoplectetum lacus tris, Typhaetum angustifoliae şi Sparganietum ramosi. Valorile cele mai mici de biomasă, atît în stare verde cit şi uscată, au fost găsite la asociaţiile psamofile, ce sînt alcătuite din specii de graminee a căror densitate este mică. De remarcat este cantitate de biomasă foarte redusă în asociaţia Aperetum maritimae, fiind de numai 115,47 gr/m2 în stare verde şi 48,1 gr/m2 în stare uscată. Conţinutul în apă al speciilor din această asociaţie este redus, ajungînd la 44,15%, reprezentînd cel mai redus conţinut de apă din toate situaţiile analizate. La dife renţă, destul de mică de valorile enunţate mai sus se situează fitocenozele de Secale silvestre, ce se dezvoltă tot pe nisipurile sărace, din lungul ţărmului mării. Valori superioare de biomasă au fost găsite la asociaţiile halofile. Astfel, la Aeluropus litto ralis s-au găsit 1218,29 gr/m2 biomasă verde, respectiv 490,79 gr/m2 biomasă uscată. În cazul asociaţiilor ce se dezvoltă în locuri cu umiditate sporită constatăm creşterea conţinutului de apă din plante, ajungînd la un procent de 77 ,29 ~ „. Micile depresiuni, cu apă în exces numai în timpul primăverii sînt ocupate de Agrostidetum srolomferae ce are o acoperire de peste 95~ 0 , realizînd o cantitate 2 de biomasă verde de 1396,78 gr,'m2, iar cea uscată de 379,68 gr/m • Valorile cele mai ridicate ale biomasei se întîlnesc la plantele palustre şi în special la Phragmices auscralis care poate ajunge la 15574,56 gr/m2 material verde şi 4950,64 gr 'm 2 substanţă uscată. Cantităţi apreciabile de biomasă se întîlnesc şi la fitocenozele de Typha angusnfolia, Scho01oplecrus lacuscris şi Sparganium ramosum (Tabel nr. 1). Speciile higrofile ce se dezvoltă în biotopuri cu umiditate în exces în toată perioada de vegetaţie, au un conţinut de apă foarte ridicat, ajungînd la un procent mediu de 89,04~;„ Cantitatea de biomasă în cadrul aceleiasi asociatii variază si în functie de microcondiţiile staţionale. Astfel, în cadrul asociaţiei d~ Cynodon dactylon atÎt bio masa verde cit şi cea uscată a fitocenozelor de pe grindul Ivancea este superioară celei de pe digul din lungul canalului Ivancea (tabel nr. 1). Diferenţe mari de bio masă se întîlnesc şi în cadrul asociaţiei Schoenoplectecum lacustris recoltată din bio topuri diferite. Astfel, fitocenozele de la Km 8, ce cresc în apă cu adîncimea de peste 30 cm, sînt viguros dezvoltate, bioma~a verde ajungînd la 10 262, 88 gr/m2, iar cea 2 uscată la 1324,12 gr/m • Fitocenozele de pe grindul lvancea, care se dezvoltă pe terenuri mai scurse au o biomasă verde de numai 5386,41 gr/m2 şi respectiv 1508,32 gr/m2 biomasă uscată. Valorile biomasei asociatiilor analizate variază în functie atit de structura fitocenozelor cit şi de natura condiţiilor staţionale în care se dezvoltă acestea. BIBLIOGRAFIE BOTNARIUC N. (1976), Unele probleme şi DIHORU GH„ NEGREAN G. (1976), Sin principii ale cercetării Deltei Dunăn"i. Ocrot. taxoni specifici Deltei Dunării. Peuce. Muz. Nat. Dobrogene. Acad. R.S.R. Fii. Cluj Deltei Dunării, Tulcea, 5, 101-118. Napoca, Subcomisia Mon. Nat„ 17-28. GRIGORE STERE (1971), Flora şi vegetaţia DIACONESCU FLORIŢA (1978), Cercetări din terfiuviul Timiş-Bega. Rezumatul tezei taxonomice, biologice şi fitocenotice asupra plantelor antropofile din bazinul Bahluiului de doctorat. Iaşi. Jud. laşi). Rez. tezei de doctorat, Univ. POPESCU A., SANDA V. (1976), Contribuţii "Al. I. Cuza ••, Iaşi. la cunoaşterea vegetaţiei psamofile din Delta 44 https://biblioteca-digitala.ro Dunării. Peuce. Srudii şi Comunic. Şt. Nat. din vegetaţia împrejurimilor localităţii Chilia Tulcea, 5, 193-216. Veche (Delta Dunării). Srudii şi Cerc. de POPESCU A., SANDA V., NEDELCU G. A. Bio!. Seria Bio!. veget., 33, 1, 21-28. (1981), Allgemeine Obersicht aber die Vege RUDESCU L., SANDA V., POPESCU A. tation des Donaudeltas. Acta Bot. Horei (1980), · Caracterizarea vegetaţ1e1 halofile Buc., (1979-1980), 175-192. d:n Delta Dunării. Hidrobiologia, 16, 127- POPESCU A., SANDA V., DOLTU M. I., 141. (1980), Conspectul asociaţiilor vegetale de pe SANDA V., POPESCU A„ DOLTU M. I. nisipurile din România. Muz. Brukental. (1980), Cenotaxonomia şi corologia grupdrilor Srudii şi Comunic. Şt. Nat. Sibiu, 24, vegetale din România. Muz. Brukenthal. 147-304. Srudii şi Comunic. Şt. Nat. Sibiu, Supli POPESCU A., SANDA V., (1981), Aspe:te ment, 172 pag. RESUME Le travail Jait l'annalyse de 23 associat1ons La determination de la biomasse seche des prin hygrophiles, psamophiles et halophiles du bourlet cipales phytocenoses du Delta du Danube a mis du bras Sfintu Gheorghe en effectuant en meme en evidence la grande difference qui existe entre temps des observations sur la dynamique et l'evolu elles, conditionnee entre outre par le nombre des tion de la vegetation sous l'injluence des d1fferents especes composantes, leur abondance et la nature Jacteurs naturels: innondations, evaporation-tran du substrat sur /eque/ elles se developpent. De spiration, pacage, etc. certe maniere, a Scirpo-Phragmiterum on a enregistre la plus grande quantite de biomasse A cette occasion, on mentionne 3 associations seche (1.117,6 g/m2 ) et aux psamophiles edijiees pas encore signalees, a savoir: Lepidietum lati par Apera maritima et Secale silvestre seu/ement 2 folii, Rumicerum limosae et Salsoletum sodae. 52, respectivement 120 g/m • Institutu/ de ştiinţe biologice, Splaiul Independenţei, nr. 296, 77748, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro MĂSURI DE AMELIORARE ÎN VEDEREA ÎMPĂDURIRII GRINDULUI FLUVIOMARITIM SĂRĂTURILE DE LA SF. GHEORGHE-DELTĂ G. CEUCA*, V. BAKOŞ** Grindul fluviomaritim Sărăturile din delta fluviomaritimă este situat la nord de comuna Sf. Gheorghe, la vărsarea în mare a braţului Dunării, cu acelaşi nume. Suprafaţa totală a grindului Sărăturile depăşeşte IO.OOO ha. Spre deosebire de grindurile Letea şi Caraorman, care sînt situate la sudul braţelor Dunării, Chilia şi respectiv Sulina, care le-au generat, grindul Sărăturile se situiază la nordul braţului Sf. Gheorghe. Aceasta, deoarece, în perioada formării grindului, braţul Sf. Gheorghe îşi vărsa apele în mare prin zona mlăştinoasă actuală, din nord-vestul grindului. Acţiunea de împădurire a acestui grind a început în 1970, toamna. Silvicultura românească nu a mai lucrat în condiţii asemănătoare şi pentru reuşita acţiunii tre buiau rezolvate probleme foarte dificile, în scopul realizării unor condiţii minime pentru vegetaţia forestieră, care, practic era inexistentă. Pentru a înţelege mai bine dificultăţile privind împăduririle de aici se prezintă în continuare, cîteva date privind formarea şi condiţiile staţionale ale grindului Sărăturile. Acest grind s-a format prin colisarea mai multor cordoane litorale, care se resfiră divergent spre sud-vest. Punctul de racordare al acestor cordoane, în prezent, se află undeva în mare, în zona de la Cîşla Vădanei. Din punct de vedere geomorfologic, ca unităţi mari de relief, se disting: plaja marină, grindul fluviomaritim propriu-zis, grindul fluvial al Dunării şi zona depre sionară de lacuri, bălţi şi mlaştini din partea de nord-vest a grindului. Format prin asocierea mai multor cordoane litorale, grindul fluviomaritim are aspectul unor dune de nisipuri, cu cote maxime în jur de 5 m, cota medie fiind în jur de 2,5 m. ' Partea superioară a dunelor reprezintă, fie suprafeţe plane, fie suprafeţe nere gulate, cu zone de microdune şi interdune. Versantii dunelor au înclinări, în general, sub 10°. Zonele' depresionare dintre dune sînt situate la cote variate, ceea ce determină perioade variat de lungi de stagnare a apelor meteorice sau de inundaţie, la supra faţa lor. 47 https://biblioteca-digitala.ro • Fig . I. DUNE ÎN ZO 1A NISIPURILOR MOBILE. Mărimea interdunelor variază foarte mult, ajungînd pînă la zeci de ha(Fig. 3 şi 4). Climatic, grindul Sărăturile se încadrează în sectorul climei de litoral maritim, cu caractere specifice Deltei Dunării. Precipitaţiile anuale, sub 400 mm, scad frecvent sub 350 mm, iar în anii sece to ş i, chiar sub 300 mm. în perioada de vegetaţie aprilie-septembrie, suma preci pitaţiilor medii lunare urcă abia la 200 mm. Temperatura medie anuală este peste l1°C, iar temperatura medie în perioada de vegetaţie, depăşeşte l8°C. Valoarea indicelui de ariditate De Martonne, de 16,3, din perioada de vege taţie, caracterizează veritabile condiţii de semipustiu. Frecvenţa mare a vînturilor cu viteze în jur de 4 m/sec. întregeşte tabloul climatic al grindului Sărăturile. Apele de suprafaţă de pe interdunele grindului sînt de origine meteorică sau din inundaţii. Ele stagnează cu atit mai mult la suprafaţa terenului, cu cit interdunele au cote mai coborîte şi praguri mai ridicate care opresc scurgerea apelor spre braţul Sf. Gheorghe. Evaporarea acestor ape determină concentrarea sărurilor solubile la suprafaţa interdunelor. Apele subterane, din punct de vedere al gradului de mineralizare, sînt foarte variate. Aici se găsesc cele mai sărate, dar şi cele mai dulci ape freatice din toată delta. Apele dulci provin numai din precipitaţii şi formează lentile într-o zonă cu predominarea categorică a apelor freatice mineralizate. Aceste lentile de ape dulci, flotabile la suprafaţa apelor freatice mineralizate se extind în suprafaţă şi durează în timp, cu atît mai mult, cu cit anii sînt mai bogaţi în precipitaţii. În tabelul alăturat se prezintă apele freatice după gradul de mineralizare, cu tipul de salinizare, localizare lor în funcţie de unitatea de microrelief, şi de adîncimea 48 https://biblioteca-digitala.ro F:g. 2. DUNE ÎN ZONA NISIPURILOR MOBILE F:g. 3. INT.2 RDUNE CU APA Ş I JUNCUS . .::..or... "''t"' ~:~,... "'"„. 49 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 4. INTERDUNE CU APĂ ŞI JUNCUS. la care se situiază, procentul de participare a clorurei de sodiu din total săruri şi vege taţia ierboasă caracteristică. Se precizează că vegetaţia de Juncus apare numai în condiţii de ape freatice cel mult puternic sălcii. Singurul substrat litologic, pe care s-au format solurile grindului, sînt nisipurile fluvio-maritime. Pe dune, aceste nisipuri, în general nesalinizate sau slab salinizate, sînt variat stabilizate prin înierbare şi lipsite total sau sărace în substanţe nutritice organice. Pe interdune, ca forme negative de microrelief, s-au format psamosoluri (soluri nisipoase) tipice, mollice, mlăştinoase, gleice, mijlociu sau puternic salini zate şi solonceacuri tipice, mollice, nisipoase, cu apa freatică variat mineralizată, precum şi psamosoluri tipice, mollice, mlăştinoase, lăcovişti mlăştinoase şi soluri turbo-gleice nesalinizate sau slab salinizate, cu apa freatică slab mineralizată. Pe terenurile plane s-au format psamosoluri tipice mollice, gleice şi gleizate şi lăcovişti tipice nesalinizate, cu apă freatică slab mineralizată. Toate solurile de pe grindul Sărăturile se caracterizează prin prezenţa în pro cent ridicat a nisipului (92-96%), absenţa sau participarea redusă a fracţiunii argi loase (1 - 3%), permeabilitatea foarte mare pentru apă şi ·aer, capacitatea mică de reţinere şi înmagazinare a apei, lipsa ori prezenţa în cantităţi minime a substanţelor nutritive minerale sau organice (fac excepţie lăcoviştile) şi salinizarea, cu atit mai puternică, cu cît mineralizarea apelor freatice este mai intensă. În condiţiile cli matice ale regiunii, aceste nisipuri se încălzesc puternic vara, evapotranspiraţia cauzînd un deficit de 3000-5600 m3/an, care împreună cu sărăcia în substanţe 50 https://biblioteca-digitala.ro nutritive şi bogăţia în săruri solubile nocive, constituie principalele piedici în acţiunea de împădurire şi în dezvoltarea vegetaţiei forestiere. Este evident că ·pentru crearea unui 1lllnim de condi ţ ii favorabile v egetaţ i ei forestiere trebuiau luate măsuri deosebite de ameliorare, atît a însuşirilor hidrofizice şi fizico-chimice, cit şi a regimurilor de umiditate ş i troficitate ale solurilor. În acest scop au fost executate lucrări de: - nivelare a terenului; - mobilizare adîncă a solurilor cu inversarea stratelor ; - asigurare a stabilităţii nisipurilor împotriva eroziunii eoliene; - desecare şi evacuare a apelor în exces; - spălare a sărurilor solubile din profilul solurilor; - demineralizare a apelor freatice; - irigare a culturilor şi - fertilizare cu îngrăşăminte minerale şi organice. În cele ce urmează se prezintă cîteva din măsurile de ameliorare, mai importante. Pentru asigurarea stabilităţii nisipurilor, împotriva eroziunii eoliene, au fo st executate, în zonele de dune cu nisipuri mobile, perdele de protecţie . Aceste perdele au orientarea generală est-vest, fiind aproximativ perpendiculare pe direc ţ ia vîntului dominant. Distanţa între perdele a fost de 20-30 m. Fiecare perdea a fo st consti tuită din 2 rînduri de cătină albă . Nisipul spulberat de vînturi ş i acumulat de per dele, a format 1lllci dune, iar cătină albă , pe măsură ce a fo st îngropată în nisip, s-a dezvoltat mai viguros. Între aceste perdele s-a putut lucra în lini ş te la mobilizarea nisipului şi la plantarea lui. Fig. 5. DUNE PARŢ I AL STABILIZA T E. 51 https://biblioteca-digitala.ro O astfel de perdea ş i apoi dun ă s-a format pe marginea estică a plantaţiei. Duna a atins în unele puncte 4-5 m înălţime. Aici, în formula de împădurire s-a folosit, pe lîngă cătina albă, ş i sălcioara (Fig. 7). Pentru evacuarea apelor în exces la suprafaţa terenului, sau în sol la mică adîncime, s-a format o reţea de canale de desecare, cu staţii de pompare. Reţeaua este de tip pieptene, iar di s tanţa între canale este de 250-500 m. (Se menţionează că între două canale de desecare pătrunde cîte un canal de irigare din reţeaua de irigare care are tot formă de pieptene). Capacitatea principalei staţii de pompare pentru evacuarea apei este de 450 l/s sau de cca 19.500mii1 apă într-o lună de funcţio- nare la întreaga capacitate. ' Reţeaua de desecare a s igură, odată cu evacuarea apelor în exces, şi evacuarea stratului superior al apelor freatice, cu grade, variat de intense, de mineralizare. În primii ani de facţionare, apa evacuată la staţia de pompare conţinea 11,5 g/l sărur i solubile. Un calcul sumar arată că atunci, într-o lună de funcţionare s-au evacuat 22 vagoane, cu capacitatea de 10 tone, de săruri solubile, sau, raportate la cele 925 ha servite de s taţia de pompare respectivă, o cantitate de 245 kg/ha. Rezultă că numai într-un an de funcţionare, s-au evacuat cu apa freatică de sub 1 ha cca 3 tone săruri solubile, iar staţia funcţionează din 1975. În acest timp concentraţia în săruri solubile la apa evacuată prin staţia de pompare a variat între 3-16 g/l. În ultimii ani, această concentraţie a fost sub 7-8 g/l. Locul apei freatice mineralizate evacuate a fost luat treptat de apa dulce din canalele de irigare vecine, realizîndu-se astfel, principala măsură hidroameliorativă: demineralizarea apei freatice. Această înlocuire s-a făcut cu atît mai repede, cu cît distanţa de la canalul de desecare la canalul vecin de irigare a fost mai mică. 52 https://biblioteca-digitala.ro .,~. ~a--·.·.··. ,-.· f+, r r Fig. 7. PERDEA DE CĂTINĂ ALBĂ Ş I SĂLCIOARĂ + DIGUL FORMAT PRIN DEPUNEREA NISIPULUI. Acolo unde această distanţă este sub 200 m, procesul de demineralizare a apei este, practic, terminat. De la conţinuturi de 10-12 g/l în trecut, apa freatică conţine în prezent sub 2,0 g/l săruri solubile şi chiar sub 1,0 g/l. Acolo unde distanţa între două canale vecine, unul de irigare şi unul de dese care, este mai mare, procesul de demineralizare a apei freatice este în curs. Acest proces este evidenţiat şi de gradul actual de mineralizare a apelor freatice sub vegetaţia de stuf. Acest grad variază de la valori caracteristice apelor dulci pînă la sărate. Astfel, în depresiunile cu stuf din unităţile amenajistice 37c, 59f, 83a şi 84a reziduul fix al apelor freatice depăşeşte 10 g/l ajungînd la 18 şi respectiv 20 g/1 la 83a şi 84a. în mod natural stuful nu se dezvoltă în astfel de condiţii. Faptul că, în prezent, sub stuf se găsesc ape freatice puternic mineralizate se expfică prin împin• gerea lor din zonele de formare, de către apele dulci, din canalele de irigare. Măsurătorile repetate făcute în cursul anilor, permit concluzia că, în aceste situaţii viteza de scurgere prin sol a apei dulci din canalele de irigare spre canalele de desecare vecine este, în medie, în jur de 30 m pe an. Odată încheiată acţiunea de demineralizare a apei freatice, se va putea renunţa la irigarea culturilor, apa freatică dulce fiind accesibilă rădăcinilor vegetaţiei forestiere. Pentru înlăturarea sărurilor solubile de la suprafaţa solurilor şi din profilul solurilor s-au făcut udări de spălare. În total s-au efectuat trei udări şi anume, două toamna tîrziu şi una primăvara devreme. La fiecare udare s-au aplicat la ha cîte 1500 m3 apă. Determinările de săruri solubile, făcute după a treia udare de spălare , scot în evidenţă conţinutul redus de săruri, într-un strat de sol gros de 50 cm, indi ferent de situaţia iniţială. 53 https://biblioteca-digitala.ro F:g. 8. PLOP ALB. Fig. 9. PLOP EURAMERICAN. Pentru acoperirea deficitului de umiditate în sol de 3000-5600 m3/ha cauzat de evapotranspiraţia intensă din regiune, a fost asigurată irigarea culturilor, la încei;mt cu o normă lunară de udare de 1500 m3/ha repartizată în patru reprize a cîte 380 m3/ha cu timp de revenire la 7 zile. Norma de irigare a fost stabilită la 6000 m3/ha. Cercetările ulterioare au constatat că norma de udare de 380 m3/ha este minimă avînd riscuri de coborîre a umidităţii în stratul superior de sol sub valoarea plafonului 3 minim, stabilit la 5°/0 apă. S-a impus ca normă indicată de udare, cea de 760 m /ha, care menţine, sub 20 cm adîncime, valori ale umidităţii solului apropiate de capa citatea de cîmp (12 %). Fertilizarea culturilor s-a făcut, atît cu îngrăşăminte organice, cît şi cu îngră şăminte minerale şi atît la plantare, cît şi după plantare. Ca îngrăşămînt organic s-a folosit gunoiul de grajd, în doză de cca 10 Kg, amestecat cu nisip şi aplicat pe fundul gropii, la plantarea speciilor principale. Apli cat sub 40 cm adîncime, gunoiul de grajd are efecte deosebit de favorabile în privinţa prinderii şi dezvoltării plantaţiei în primii ani de vegetaţie. Speciile (şi în special plopii) îşi dezvoltă sistemul de rădăcini la această adîncime, unde găsesc atît substan ţele nutritive, cît şi apa, în cantităţile necesare consumului. Fără aplicarea în adîncime a gunoiului de grajd, puieţii îşi dezvoltă sistemul de rădăcini la suprafaţă, unde, în timpul verii, nisipul se încălzeşte puternic şi se usucă chiar sub valoarea coeficien tului de ofilire (2,0%). În aceste condiţii puieţii vegetează prost şi un procent impor tant din ei se usucă. Ca îngrăşăminte minerale s-au aplicat sulfatul de amoniu, anual, în doză de 200 Kg/ha, superfosfatul, la 3 ani o dată în doză de 200 Kg/ha şi sarea potasică tot la 3 ani, în doză de 100 kg/ha. 54 https://biblioteca-digitala.ro 55 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 10. SALCIOARA CU PLOP EURAMERICAN. Pe întreaga suprafaţă plantată cu caracter experimental, s-a folosit un număr relativ mare de specii şi anume : plopul alb (Populus alba L. ), plopul Simonii (Populus Simonii), plopul eur-american, cultivarurile R 16, I 214, I 488, I 45/51. I 63 /51, sal cîmul (Robinia pseudacacia L.), stejarul brumăriu (Quercus pedunculifiora Koch), glădiţa (Gleditschia triacanthos L.), dudul (Morus alba L.), salcîmul japonez (Sophora japonica L.), frasinul pufos (Fraxinus pallisae W.), aninul negru (Alnus glutinosa L.), aninul alb (Alnus incana L.), salcia albă (Salix alba L.), salcia plîngă toare (Salix babylonica L.), sălcioara (Elaeagnus angustifolia L.), singerul (Cornus sanguinea L.), măce ş ul (Rosa sp.), cătina albă (Hippophae rhamnoides L.), cătina roşie (Tamarix ramosissima L.), lemnul cîinesc (Ligustrum vulgaris L.), păducelul Crataegus pentagyna W şi K), salcia de nisipuri (Salix rosmarinifolia L.), arţarul tătărăsc (Acer tataricum L.), arţarul american (Acer negundo L.), stejarul roşu (Quercus borealis Michx), părul pădureţ (Pirus pyraster L.), mălinul tardifior (Pru nus serotina Agard), corcoduşul (Prunus cerasifera Ehrh), paltinul de cîmp (Acer platanoides L.), oţetarul (Ailanthus altissima Mill), etc. Dintre răşino as e s-au experi mentat ienupărul de Virginia (Juniperus virginiana L.), pinul negru (Pinus nigra L.), pinul silvestru (Pinus silvestris L.), laricele (Larix decidua Mill) (Fig. 8, 9 şi 10). Cea mai mare parte dintre aceste specii s-a plantat cu schema 4 m/2 m, adică 4 m distanţa între rînduri şi 2 m distanţa între puieţi pe rînd. S-au aplicat formule de împădurire diferite, în funcţie de condiţiile staţionale. Au fost identificate ş i caracterizate 9 tipuri de condiţii staţionale şi anume: 1. Interdune largi cu Salicornia, cu soluri puternic salinizate şi solonceacuri; 2. Interdune largi cu Salicornia şi Juncus cu soluri mijlociu solinizate; 3. Interdune largi cu Juncus şi soluri slab salinizate. 56 https://biblioteca-digitala.ro Tabelul 1 CORELAŢII ALE APELOR FREATICE CU UNITĂŢILE DE MICRORELIEF ŞI VEGETAŢIA IERBOASA Ape freatice Localizare; Clorura de Reziduu sec Tip de salini Vegetaţia după gradul de adincimea apei sod:u din total g/l zare ierboasă mineralizare freatice săruri solubile 0 ( o) dulci şi slab 0,250-0,620 bicarbonatic dune mijlocii; 10-20 Elymus sălcii sub 1 m adincime mijlo:iu şi 1,268-3,072 bicarbonatic, du11e joase, rar 50-60 Graminee puternic sălcii cloruro mijlocii, inter- Juncus Cic:lrbonatic dune mijlocii; sub 0,8 m adincime puternic sălcii 3,720-62,070 clorurie rar interdune 70-80 Salicornia şi sărate cloruro-bi joa~e şi Co~ispermum carbonat;c mijlocii; 60 cm. Juncus adincime 4. Interdune largi, joase, cu stuf slab dezvoltat cu soluri nesalinizate sau slab salinizate, cu apa freatică la 20-50 cm adîncime; 5. Interdune largi, joase, cu stuf bine dezvoltat, cu soluri nesalinizate sau slab salinizate, cu apa freatică băltind la suprafaţa solului; 6. Terenuri plane, cu graminee şi specii de Carex, cu soluri nesalinizate sau slab salinizate, cu apa freatică la 80-120 cm adîncime; 7. Dune joase stabilizate prin înierbare, cu soluri nesalinizate sau slab salinizate cu apa freatică la 120-150 cm adîncime; 8. Dune medii, nestabilizate sau slab stabilizate cu Euphorbia, Elymus, Cyno don, cu soluri nesalinizate sau slab salinizate, cu apa freatică la 150-200 cm adîncime.; 9. Dune înalte, nestabilizate, cu soluri nesalinizate, cu apa freatică sub 200 cm adîncime. Speciile plantate s-au comportat diferit, în funcţie de tipul de condiţii staţionale. '.i'n tipurile 1 şi 2 de condiţii staţionale vegetează satisfăcător cătina albă, cătina roşie ~i sălcioara. In tipurile 3 şi 4 se dezvoltă bine sălcioara, plopul alb, aninii, cătinele albă şi roşie, iar plopii euramericani au stare de vegetaţie lîncedă. În tipul 5 de condiţii staţionale, excesul de apă nu a permis dezvoltarea speciilor experimentate. În tipurile 6 şi 7, cu cele mai bune condiţii pentru vegetaţia forestieră, vegetează bine P.lopii euramericani, plopul alb, salcîmul, aninii, cătinele, sălcioara, pinul negru. În tipul 8 de condiţii staţionale salcîmul se dezvoltăr cel mai bine, urmat de sălcioară, cătine şi mălin american, iar dintre răşinoase ienupărul de Virginia. '.i'n tipul 9, cu condiţii foarte dificile de vegetaţie, vegetează mulţumitor sălcioara şi cătinele, plopul alb şi sakîmul. Este evident că în conditiile dificile de la Sf. Gheorghe, nu se urmăreşte crearea unor arborete cu rol de prod~cţie de masă lemnoasă. Principalele roluri ale acestor 57 https://biblioteca-digitala.ro plantaţii vor fi de protecţie şi ameliorativ, peisagistic şi de agrement, cinegetic ş1 melifer, iar cel de producţie va fi secundar. Prin situarea în nordul comunei Sf. Gheorghe, pădurea constituie scutul protector împotriva vînturilor dominante ce vin din această direcţie. Acoperind o mare suprafaţă din nisipul mobil al plajei sau semifixat al zonei de dune şi interdune din imediata vecinătate a plajei, pădurea va împiedica spulberarea în continuare a nisipului, care treptat, dar în permanenţă, an de an, a fost minat spre locuinţele pescarilor din Sf. Gheorghe. Rolul ameliorativ al pădurii de aici trebuie apreciat nu numai din punct de ve dere al ameliorării climatului şi al purificării aerului, ci şi din punct de vedere al ameliorării condiţiilor de sol. Stabilizarea nisipurilor şi prezenţa la suprafaţa solurilor a litierei şi a altor resturi organice moarte sînt condiţii importante pentru începerea sau intensificarea proceselor de înhumificare şi îmbogăţire în substanţe nutritive organice, a nisipurilor sărace din această regiune. Din simple depozite sau nisipuri mobile sau parţial fixate, acestea vor deveni soluri de pădure, capabile să poarte arborete din specii mai valo roase 58 https://biblioteca-digitala.ro nuri neproductive şi transformarea lor în suprafeţe cu roluri deosebite din punct de vedere ameliorativ, de protecţie, peisagistic, cinegetic, melifer şi chiar de producţie de masă lemnoasă. RESUME Les sables, d'origine marine et fluviale, sont - la demineralisation de l'eau phreatique; predominant grossiers ( 0,2-2,0 mm = 92- - le lavage de sels sol11bles; 960~), ranges en dunes alternant avec depressions - l'irrigation et .d l'excesd'eaux, souventa saliniteelevee (0,2-1% - la fertilisation . sels solubles dans le sol et jusqu'a 62 gr/l sels Dans l '011vrage sont presemes toutes cettes solubles dans l' eau freatique). travaux et Ies resultats obten11s dans la cu/ture Les principaux travaux d'amelioration ont ete: des essences f orestieres sur Ies 9 stations de sables - le nivellement du relief; qui ont ete classifiees et caracterisees par: Ies troits - le labour avec charrue a soc (versoir); caracteristiques du microrelief, le niveau de l'eau - l'assechement du sol et l'elimination des phreatique, le degre de la salinite du sol et de eaux en exces; l'eau et la vegetation naturelle. * Str. Agricultori, nr. 18, 73204, Bucureşti, România * * Institutul de cercetare şi amenajări silvice, Şos. Ştefăneşti, nr. 128, 72904, Bucureşti, România 59 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro ISTORICUL CERCETĂRILOR ENTOMOFAUNISTICE EFECTUATE ÎN DELTA DUNĂRII AURELIAN POPESCU-GORJ Din punct de vedere geografic Delta propriu zisă începe la Ceatal care, ca un pinten puternic ancorat în patul Dunării, îi separă albia în dot•1. braţe: Chilia, ce se îndreaptă spre nord, constituind cel mai mare şi mai tînăr braţ al Dunării, şi Tulcea spre est, cel mai scurt braţ, care după 19 km se divide în două ramificatii - braţul Sulina, ce continuă a înainta spre est, şi braţul Sf. Gheorghe, îndreptat' spre sud-est, el fiind cel mai vechi şi mai întortocheat braţ al Dunării. Porţiunea de deltă cuprinsă între braţul Chilia la nord şi braţul Sulina la sud, Ceatalul Ismail la vest şi litoralul marin spre est, poartă numele de Insula Letea. Frumuseţea deosebită pe care o oferă cadrul natural al acestei zone, bogat acoperită cu bălţi populate cu tot soiul de peşti, legate prin numeroase gîrle şi canale ce traver sează mari întinderi de stuf, în care multe păsări rare îşi găsesc locuri prielnice de cuibărit, grindurile fluviale ce o înconjoară, adesea foarte fertile sau acoperite cu pîlcuri de pădure, ca şi grindurile fluvio-maritime, acoperite cu o vegetaţie de semi deşert iar pe alocuri cu păduri de stepă, bogate în arbori bătrîni şi numeroase plante agăţătoare ce le îmbracă trunchiurile, atîrnînd apoi în lungi ghirlande, ca lianele din pădurile tropicale, îi dau un aspect deosebit de pitoresc, constituind totodată şi un mediu prilenic desvoltării unei bogate şi variate faune. Pe bună dreptate întreaga deltă, în ansamblul ei, constituie un veritabil « Monument al Naturii », unic în felul său în toată Europa. Delta Dunării este situată într-o regiune cu climat continental de stepă, în care valorile termice sînt într-o oarecare măsură atenuate de actiunea moderatoare a Mării Negre şi a bălţilor din interior. Vînturile sînt frecvente, 'întreaga zonă fiind lipsită de adăposturi naturale iar precipitaţiile sînt reduse, înregistrîndu-se adesea lungi perioade de secetă, cu toate că umiditatea atmosferică este destul de ridicată. Delta are o vechime istorică şi ocupă locul unui vechi golf marin care, în perioadele preistorice a fost parţial sau total izolat de mare prin grindurile marine Letea, Caraorman şi Crasnicol, colmatate apoi treptat prin aluviuni fluviale. Pe acestea s-au dezvoltat apoi păduri cu o vegetaţie abundentă, variată şi mult deosebită de cea a regiunilor învecinate, iar multiplele legături dintre pămîntul ferm şi apă şi condiţiile climatice locale au transformat delta într-o regiune în care animalele 61 https://biblioteca-digitala.ro s-au dezvoltat într-o manieră mai abundentă şi mai variată decît în teritoriile înveci• nate, multe specii găsind aici condiţiuni optime de supravieţuire şi perpetuare. Dar cu toate că delta constituie un teritoriu atît de diferit de cele din alte regiuni ale ţării, totuşi fauna ei a fost foarte puţin cercetată. Datele din literatura de specialitate sînt rare şi disparate, mai ales pentru nevertebrate, nevizînd decît cîteva ordine de insecte, speciile menţionate provenind din colectări sporadice, făcute de obicei în timpul excursiilor de agrement. Cele mai vechi date (Popescu-Gorj şi X. Scobiola-Palade, 1968) se referă la cîteva specii de lepidoptere capturate de A. L. Montandon la Sf. Gheorghe şi publicate în 1902 de A. Caradja, sau capturate de Fr. Salay la Sulina şi P.ublicate tot de Caradja în 1905 şi republicate de Salay în catalogul său din 1910. În 1904 şi 1905 Ed. Fleck semnalează cîteva Coleoptere provenind de la Sulina, după care A. L. Montandon publică în 1905, 6 specii de Myrmeleonidae iar în 1906 şi 1908 cîteva Coleoptere colectate la Sulina sau în pădu rea Letea. In 1912 I. Borcea publică între altele şi 2 specii de Himenoptere Tenthre dinidae, provenind din deltă. Acestea sînt singurele menţiuni mai vechi asupra ento mofaunei Deltei Dunării, care a rămas astfel nestudiată multă vreme, regiunea fiind în general greu accesibilă şi tratată ca un teritoriu palustru cu frecvente cazuri de malarie. Abia după mulţi ani, în 1929-1930 A. Muller din Sibiu semnalează pre zenţa la Sulina a unui asilid (Diptera), a două specii de Myrmeleonidae şi 4 specii de himenoptere, după care entomofauna deltei cade iar în uitare. Noi date încep să apară mult după eradicarea malariei, abia din 1952 şi se referă mai ales la Coleop tere, publicate de S. Panin (1952, 1955, 1957, de M. Al. Ieniştea în 1957, de S. Panin şi N. Săvulescu (1961) sau la Odonate, publicate de Fr. Por în 1956 şi la Himeno ptere, publicate de V. luga (1953) şi X. Scobiola Palade (1954, 1959, 1960). În 1961 cercetătoarea poloneză R. Bankowska publică 7 specii de Conopidae (Diptera) din Delta Dunării iar în 1961 şi 1962 M. A. Ionescu şi M. Weinberg publică 3 specii de Asilidae (Diptera) provenind din aceeaşi regiune. Tot în 1962 V. luga şi X. Sco biola publică o specie de himenopter dintre Mutillidae iar cercetătorul danez O. Ior gensen (1962) o specie de Sphecidae (Hymenoptera). Dar şi aceste noi date au fost tot sporadice, nereuşind a da o imagine mai amplă asupra interesantei entomofaune adăpostite mai ales de delta maritimă. Această mare lipsă de informaţii asupra faunei de nevertebrate terestre a deltei a determinat colectivul Secţiei de Entomologie a Muzeului de Istorie Naturală ~ Grigore Antipa» Bucureşti, să întreprindă cercetări temeinice asupra entomofaunei de pe diferitele grinduri fluvio-maritime ale deltei, în perioada 1962-1966 efectuînd colectări intense pe grindul Letea, mai ales în sectorul nordic al pădurii Letea, între Periprava şi Haşmacul Mare, sectorul sudic şi împrejurimile comunei C. A. Rosetti fiind puţin prospectate. Cercetările echipei Muzeului (i Grigore Antipa », s-au axat mai ales pe studiul reprezentanţilor din 13 ordine de insecte şi anume: Odonata, Mantodea, Orthoptera, Coleoptera, Raphidioptera, Neuroptera, Plannipennia, Heteroptera, Homoptera (Auchenorrhyncha), Hymenoptera, Trichoptera, Lepidoptera şi Diptera. Eforturile depuse de acest colectiv au constituit primele cercetări organizate pentru cunoaşterea entomofaunei acestui important sector al deltei. În cei 5 ani de cercetări pe grindul I:etea s-au colectat peste 30.000 exemplare, studierea acestui bogat material permi ţmd semnalarea a 1720 specii de insecte (414 specii de Coleoptere, 375 specii Hime noptere, 552 specii Lepidoptere, 187 specii Diptere, 46 specii Heteroptere, 33 specii Ortho:ptere, etc.). Din totalul speciilor identificate 131 specii şi o subspecie s-au dov~d1t a fi fost noi pentru fauna ţării iar 13 specii şi o subspecie noi pentru ştiinţă. Desigur, rezultatele obţinute au constituit un important pas în cunoaşterea entomo- 62 https://biblioteca-digitala.ro faunei deltei, dar şi aceste cercetări au fost departe de a epuiza tot ceea ce poate exista în acest excepţional teritoriu. Datorită conditiilor bioclimatice si a diversitătii microbi?topilo~, complect diferite de cele di~ alte regiuni, grii:idul Letea este caracterizat prm prezenţa unui mare număr de specii foarte importante din punct de vedere zoogeografie, acesta fiind locul de întîlnire a unui mare număr de specii stepice din sudul URSS şi a multor specii pontice, irano-pontice şi irano-ponto-mediteraneene cu numeroase specii eurosiberiene şi unele centraleuropene - o parte din aceste specii atingînd aici limita nordică, nord estică sau cea occidentală a arealului lor de răspîndire în Europa. Trebuie să menţionez şi prezenţa pe acest grind a numeroase specii legate de mediul palustru, larvele lor dezvoltîndu-se fie în mediul acvatic, fie în tijele sau în rădăcinile plantelor acvatice. Toate aceste caracteristici precum şi marele număr de specii identificate în perioada cercetărilor efectuate în trecut, de colectivul Muzeului ~ Grigore Antipa », în porţiunea nordică a .grindului Letea, ca şi insuficienţa cunoştinţelor privind ento mofauna din porţiunea centrală şi de sud a pădurii Letea, au constituit premisele care au determinat conducerea Muzeului Deltei Dunării să ceară să se reia cerce tările faunistice multidisciplinare, pe acest important teritoriu deltaic, studiile ento mofaunistice fiind desfăşurate mai ales în porţiunea centrală şi de sud a pădurii Letea. În decursul celor 3 ani cit au durat cercetările organizate de Muzeul Deltei Dunării, s-a colectat un material entomologic bogat şi destul de variat, în lucrările Simpozionului urmînd ca fiecare participant să prezinte rezultatele obţinute. Cu această ocazie trebuie însă să fac cunoscut că cercetarea entomofaunistică a Deltei Dunării a constituit şi continuă să constituie o problemă foarte dificilă datorită în deosebi condiţiilor grele de deplasări pe teren. Ziua, cercetătorii au de înfruntat agresivitatea tăunilor, ale căror înţepături sînt foarte supărătoare, în timp ce în capturile din timpul nopţii este necesar să se străbată, seară de seară, mulţi kilometri printr-un nisip de obicei mobil, luptînd permanent cu roiurile milioanelor de ţînţari sau cu gîndacii stafilinizi şi alte coleoptere agresive, care pătrunzînd sub haine muşcă sau elimină lichide urticante, uneori foarte vătămătoare, mergînd pînă la desfigurare, transformînd eforturile cercetătorilor în perioade de mari suferinţe. Apoi reîntoarcerea la baza de cercetare, străbătînd din nou kilometri prin nisipul mobil, încărcaţi şi cu cele peste 20 kg de materiale necesare capturilor de noapte, totul pe un întuneric deplin şi asaltaţi permanent de ţînţari, constituie performanţe şi greutăţi învinse numai de temerari. De aceea delta şi mai ales pădurea Letea, cu numeroasele ei haşmacuri, va continua să constituie încă multă vreme un teritoriu greu de cercetat, care nu-şi va destăinui secretele faunistice decît treptat şi numai prin sacrificii, perseverenţă şi pasiune. Revenind la rezultatele cercetărilor întreprinse sub egida Muzeului Deltei Dunării trebuie să evidenţiem faptul că s-a capturat un important număr de specii, peste 450 numai la Lepidoptere, din rîndul cărora peste 160 specii nu fuseseră iden tificate în pădurea Letea în cursul cercetărilor din trecut; de asemenea o serie de specii s-au dovedit a fi noi pentru fauna ţării. Rezultatele înregistrate la toate grupele cercetate ca şi bogatul material ce a complectat substanţial colecţiile entomologice ale Secţiei de Ştiinţele Naturii a Muzeului din Tulcea, au arătat din plin cit de lăudabilă a fost iniţiativa Direcţiei Muzeului Deltei Dunării de a organiza aceste cercetări multidisciplinare, sprijinite 63 https://biblioteca-digitala.ro de organele locale de Partid şi de Stat precum şÎ de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, cărora le adresăm cele mai sincere mulţumiri. în încheiere trebuie să mai menţionez că remarcabilele descoperiri faunistice obţinute în decursul celor 3 ani de cercetări, rezultate foarte importante din punct de vedere zoogeografie, justifică pe deplin necesitatea de a se continua şi extinde aceste cercetări pe toate grindurife ftuvo-maritime ale deltei, zone ce contituie impor tate refugii nepoluate ale unei diversităţi faunistice rar întîlnită în alte locuri din ţară, precum şi nevoia de a proteja aceste teritorii, pădurile Letea şi Caraorman, constituind, în totalitatea lor, unele din cele mai importante <1 Monumente ale Natu rii » din ţara noastră. RESUME Bien quc le Delta du Danube soie un territoire ment des Lepidopteres, Co/eopteres, Hymenopteres, tres different des aurres regions du pays represen Dipceres etc. tant Ull veritable ( Muzeul de istorie naturală " Grigore Antipa», Şos. Kiseleff, nr. 1, 71268, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro REZULTATELE NOILOR CERCETĂRI PRIVIND FAUNA DE LEPIDOPTERE A DELTEI DUNĂRII (GRINDUL LETEA) AURELIAN POPESCU-GORJ In cadrul convenţiei de colaborare dintre Muzeul Deltei Dunării Tulcea şi Muzeul de Istorie Naturală « Grigore Antipa » Bucureşti, pentru a participa la studiul lepidopterelor de pe grindul Letea, în perioada 1979-1981 am efectuat 7 deplasări pentru cercetări şi colectarea de lepidoptere. Cercetările au avut ca bază comuna C. A. Rosetti de unde s-au efectuat numeroase incursiuni în diferite regiuni ale pădurii Letea, complectînd substanţial datele cunoscute în trecut (Popescu Gorj şi Drăghia I. 1968), în urma cercetărilor efectuate sub egida Muzeului <1Grigore Antipa». Grindul Letea se află în porţiunt\a de est a insulei Letea, insulă ce se întinde între braţul Chilia la nord, braţul Sulina la sud, Ceatalul Ismail la vest şi litoralul marin la est. Suprafaţa sa se desfăşoară pe mai bine de jumătate din întreaga Deltă a Dunării, constituind totodată şi cel mai important teritoriu din această zonă, care în ansamblul său este unic în toată Europa. Insula Letea a fost şi a rămas deosebit de importantă şi atrăgătoare nu numai prin frumuseţea cadrului natural şi interesul ştiinţific ce-l prezintă, ci şi prin faptul că pe grindurile ce se desfăşoară de jur împre• jurul ei, se află o serie de păduri, dintre care cea mai valoroasă, prin aspectul şi com ponenţa vegetaţiei, este pădurea Letea. Ea s-a dezvoltat în porţiunea de est a insulei Letea, pe cel mai mare grind fluvio-maritim al deltei, ce se întinde la nord de braţul Sulina, între acesta şi partea de sud-est a braţului Chilia. Acest grind, de formă triunghiulară, orientat NS, are o suprafaţă de 12.710 ha la ape joase şi 7.915 ha la ape mari (10 hg), întinzîndu-se pe o lungime de cca 25 km, capătul ascuţit fiind la Periprava, sector unde nu depăşeşte 2 km lăţime, în timp ce baza se întinde spre sud pe o lăţime de peste 10 km. Dovada originei maritime a grindului Letea o constitue marea abundenţă a cochiliilor subfosile de moluşte marine (Gasteropode şi Bivalve, actualmente inexistente în sectorul marin învecinat) amestecate cu resturi de moluşte dulcicole actuale. Grindul este alcătuit din numeroase dune de nisip, mobile sau semimobile care pe alocuri ating 3-4 m înălţime. Porţiunile joase dintre dune sînt acoperite de fineţe sau cu fîşii de pădure, mai înguste sau mai late, pe care localnicii le numesc 4 haşmacuri », toate la un loc alcătuind pădurea Letea. Ea se întinde în porţiunea de est a grindului cu acelaşi nume, începînd din apropierea satului Periprava şi pînă 65 https://biblioteca-digitala.ro în porţiunea estică a comunei C. A. R?set~i- şi _acoperă o su~r~faţă_ totală de ?.150 h~, din care numai 600 ha sint pădure propriu zisa ş1 900 ha_ l~min1şun_, restul ~m~ alca tu "t din finete. Unele fişii de pădure sint destul de man iar altele mgu~te, msa toate or~entate NS. Cea mai mare fişie şi cea mai importantă prin aspectul ŞI componenţa vegetaţiei este cea cunoscută sub numele de« Haş~acul Mare ». Declarat ~ Monu_ment al naturii» el ocupă o suprafaţă de_ 130 h~, desfaşurat pe 10 k~- lungime_, avmd o vegetaţie luxuriant dezvoltată, conţ~nînd ş1 ~ume~oase plante agaţatoare, dmtrc care cea mai remarcabilă este liana mediteraneana Periploca greaca L. In general vegetaţia acestor haşmacu~i aparţine silvo-stepei în care doI?ină stejarul (Quercus robur L., Quercus pedunculifiora K. Koch.), ulmul (V/mus foliacea Gilib., V/mus procera Salisb.), diferite specii de pl_?P .. ( Popuţus alba L., J>_opulus canescens L. Populus nigra L., Populus cremula L.), salc11 ( Salzx alba L., Salzx fra gilis L.), sp~cii de frasin, tei, alun etc. şi numeroşi arbuşti reprezentaţi mai ales i:rin alun, specii de corn, păducel, dracilă etc. Deosebit de interesante sînt plantele agăţă toare reprezentate prin clemate ( Clemacis vita/ba L. ), viţa sălbatică ( Vitis sylvestris Gmel.), iedera (Hedera he/ix L.), hamei (Humulus lupulus L.), volbură (Calystegia sepium L.) şi mai ales liana mediteraneană Periploca graeca L., toate agăţîndu-se de trunchiurile şi ramurile copacilor, îmbrăcîndu-i uneori pînă la virf, atîrnînd apoi în lungi ghirlande. Vegetaţia joasă este şi ea foarte abundentă, reprezentată prin nu meroase specii. Acestea sînt caracteristicile pădurii Letea a cărei valoare din punct de vedere ştiinţific a determinat colectivul Secţiei de Ştiinţele Naturii a Muzeului din Tulcea să organizeze noi cercetări faunistice, acordînd o atentie deosebită insectelor din rindul cărora Lepidopterele au reprezentat în contin~are o pondere importantă. In perioadele de deplasare: 4-15.VI.1979, 6-15.IX.1979, 23.V.-2.VI.1980, 10-22.VIl.1980, 22.IX-2.X.1980 şi 17-28.VIII.1981 s-a colectat atît ziua cît mai ales noaptea, capturile de zi fiind soldate cu rezultate slabe în zona cercetată nezbur:_înd multe .si:_ecii diurne. In cerce~ă;ile d~ noapte, efectt'<:e cu multă perse ver~~ţa, ~d~s:a PI?a la orele 2 ~oaptea ş1 _in perioade_ ce s-au extins de la începutul lunu mai pma la mceputul lun11 octombrie, s-au obtmut rezultate rem<>rcabile da torate mai :iles posibilităţii de a utiliza un microgener~tor Honda de 300 W care'ne-a permis a d1s~une de lu_m!nă ele~tr_i~ă în diverşi biotopi ai pădurii Letea. Concomitent s-:a colect~t ŞI la o ~u~m~ electrica instalată la ultima clădire a comunei C. A. Rosetti d~n.ap~op1er_ea unei hvez1, ceea ce ne:a.adus un plus de specii care în trecut nu fuseseră g~s1te m alta ~art~. Î~ cele 7 ~eplasan efectuate î_n zonă s-au colectat peste 5.500 ex, a~It. m~cro- c1~ ş1 m1~r? - ledţ>idoptere, descoperind multe specii care nu fuseseră gasite I~ cursu cercetan 1 or m trecut, precum şi unele specii noi pentru f: - · · sau chiar necunoscute. auna ţaru În ce~~ ce ~rn;e~z~ prezentăm lista speciilor identificate în regiunea cercetată conform nou clas1fican ş1 nomenclaturi utilizate în cercetările mode · ' l ep1·d optere fio losm · d l"ista pu bi"ICata - de Leraut (1980) iar pe t rne, pentru l ·d m1cro- aceea publicată de mine ( 1980): n ru macro ep1 optere Prescurtări ex. = exemplare fr. = frecvente f.c. = foarte comun (ă) COSSOIDEA COSSIDAE ZEUZERINAE Phragmataecia castaneae (Hb.) -fr., 27.V-12.VI 66 https://biblioteca-digitala.ro COSSINAE Parahypopta caestrum caestrum (Hb.) -în ex. izolate, 11.Vl-19.VII. Dyspessa uluia (Brk.) -fr., 30.V -8.VI. ZYGAENOIDEA ZYGAENIDAE ZYGAENINAE Zygaena ( Agrumenia) loci balcanica Reiss ( = Z. ackilleae balcanica Reiss) - în ex. izolate, 8-12.VI. TINEOIDEA PSYCHIDAE Bijugis helvetica retiferella Wehrli - în ex. izolate, 8.Vl-11.VII. TINEIDAE SCARDIINAE Morophaga choragella (Den. et Schiff.) (= boleti F.) -2 ~~' 10.VI şi 7.IX. NEMAPOGONINAE Nemapogon personella Pierce & Metcalfe - 1 ~' 27 .IX. Neurothaumasia ankerella Mann -1 d şi 1 ~' 12.VIl-23.VIll. TINEINAE Monopis ( Monopis)monachella (Hb.) -fr. 30.V-12.VI 19.VIII-29.IX. Tinea ( Arcedes)trinotella (Thnbg.) (= lapella auct.) -1 d, 27.IX. Trichophaga abruptella (Woll.) -f.c„, 27.V-12.VI 13.VIl--27.IX. GELECHIOIDEA ETHMIIDAE Ethmia dodecea (Hw.) (= decemgutella Hb.) -1 d' 24.VllI. E. candidella candidei/a Alph. -fr., 8-10.IX. E.terminella terminella Flet. -3 ~~' 12.Vl.1979; specie recent publicată de Popescu-Gorj (1980) ca nouă pentru fauna ţării. E. bipunctella (F.) -1 d şi 1 ~' 18 şi 24.VIII. STATHMOPODIDAE Stathmopoda pedel/a (L.) -fr., 7-8.VI. OECOPHORIDAE OECOPHORINAE Depressaria ultimella Stt. -3 dd· 25-27.V 10.IX. Agonopterix alstroemeriana (CI.) - ex. izolate, 12-19.VII. A. nervosa (Hw.) -ex. izolate, 12.VII şi 19.VIIl-12.IX, avînd două generaţii A. yeatiana (F.) -1 ~' 11.IX AUTOSTICHINAE Uliaria rasilella (H.S.) - 1 ~' 24.VIll. SYMMOCIDAE Oegoconia bacescui P. Gorj et Căp. -1 ~' I I.VII. HOLCOPOGONIDAE Charadraula cassandra Gozm. - Specie recent descrisă de G6zmany (1967) care a determinat şi ex. colectate de mine, în trecut, la Periprava 31.VIII -4.IX, la C. A. Rosetti, 17.IX şi Caraorman, 4.IX, date rămase nepublicate. Recent am regăsit această specie în mare număr la Rosetti, 24.VIII -9.IX.1980. Specie nouă pentru fauna României. SCYTHRIIDAE Scythris limbella (F.) ( = chenopodiella Hb.) -1 ~' 13.VII. COSMOPTERIGIDAE Pyroderces argyrogrammos (Zll.) -Element de stepă, fr. în deltă, 19.VII -27.IX. 67 https://biblioteca-digitala.ro P. kliemeschi Rebel - I ~' IO.VI specie rară, nu de mult semnalată ca nouă pentru fauna României. Eteobalea beata (Wls.) -fr., 9.VI; I8-24.VllI. Limnaecia phragmitella (Stt.) - în ex. izolate, I2-I6.Vll. GELECHIIDAE ANOMOLOGINAE Atremaea lonchoptera Stgr. -fr. I5.VII -24.Vlll. Isophrictis striatella (Den. et Schiff.) -fr., 26-30.V. Monochroa palustre Ila Dgl. -2 ~ ~' I I. VII şi 8.IX. Specie rară, nu de mult, semna lată de mine (I970 şi I972) ca nouă pentru fauna ţării. Ornativalva plutelliformis (Stgr.) - I 0, 28.V specie rară cunoscută numai de la Eforie Sud şi Caraorman. ANACAMPSINAE Anacampsis popu/el/a populella (CI.) -în ex. izolate, 9-I2.VI. DICHOMERINAE Brachmia lineolella (Zll.) - I 6 şi I~' 30 şi 31.V. Specie rară cunoscută şi din Ungaria, nouă pentru fauna României. Br. triannu/ella (H.S.) -în ex. izolate, 31.V şi 21.VIII -27.IX. LECITHOCERIDAE Lecithocera nigrana (Dup.) - I ~' IO.IX. YPONOMEUTOIDEA YPONOMEUTIDAE YPONOMEUTINAE Yponomeuta padella (L.) -fr. I2-I5.VII. Y. rorrella (Hb.) -fr. I2-I9.VII. Y. plumbella (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 24-26.VIII. PLUTELLINAE Plutella ( Plutella) xylostella (L.) ( = maculipennis Curt.) -f.c., 26.V; I I.VII - 27.IX. SESIOIDEA SESIIDAE SESIINAE Paranthrene tabaniformis (Rtt.) - I d', 7.VII. Chamaesphecia masarzformis (Ochs.) - I ~' 5.VI. CHOREUTIDAE Choreutis myllerana (F.) - I 0, 6.IX. TORTRICOIDEA TORTRICIDAE TORTRICINAE Pand~mis heparana (Den. et Schiff.) -f.c., 7.VI - I2.VII· I8.VIII -27.IX. Chorz_stoneura lafaHryana Rag. 2 0:), I8-20.VIII. ' Archzps podana (Scop.) -în ex. izolate, 8-10.VI. A. x:y_losceana (L.) - în ex. izolate, 9-12.VI. Clepszs speccrana (Tr.) ( = costana auct.) -f.c., 31.V -I8.VII· I9 VII CI. negi~ctana (H.S.) -1 0, IO.VI; I J, 21.VIII. ' · -24.IX. CI. pallzdana (F.) ( = strigana Hb.) -în ex. izolate I9-24 VIII Oxypteron ( = Oporopsamma) wertheimsteini Rebel -N · · . colectat la Rosetti între 23-27 IX S . u~eroas~ ex. O'O' ş1 ~~ am Rebel după ex. colectate Ia M.ihaifalău (tecie .~ons~d)era.ta ra~ă? descrisă de rans1 vama ŞI regasită de mine, 68 https://biblioteca-digitala.ro în 2 ex. && tot la Rosetti, actualmente fiind pentru a 3-a oară colectată în ţara Aleima loefiingiana (L.) -1 ~' 11.VI. Cnephasia communana (H.S.) -f.c., numeroase ex. Jo şi ~~' 26-30.V. Se poate identifica cu certitudine numai după armătura genitală, pentru ex. &!$ am efectuat preparatele nr. 929-934 iar pentru ex. ~~ preparatele nr. 926 şi 935. Specia este larg răspîndită atît în România cit şi în toată Europa. SPARGANOTHINAE Sparganothis pilleri'ana (Den. et Schiff.) -în ex. izolate colectat lingă o livadă cu corcoduşi şi viţă de vie, între 14-19.VII. OLETHREUTINAE Celypha ftavipalpana (H.S.) -fr. între 6.VI-19.VII şi 18.VIII-12.IX. Olethreutes ( Olethreutes) arcuella CI. - 1 o, 11. VI. Ol. ( Paracelypha) rivu/ana (Scop.) -în ex. izolate, 8-12.VI. Apotomis lutosana (Kenn.) -4 00, 18-24.VIIl.1981 (prep. gen. nr. 940/P. Gorj). Se recunoaşte după desenul brun deschis cu spaţii alburii al aripilor anterioare, străbătut oblic, în zona mediană, de o bandă brună închis. La capătul celulei discale se află o mică pată neagră în formă de pană. Anvergura 16-17 mm. Specia este destul de rară. După Kuznetsov (1978) este cunoscută din Trans caucaz, Turkmenia, Uzbekistan şi Tadjikistan. Este un element caracteristic stepelor precaspiene, care în România constituie un important relict al unei faune străvechi, fiind o specie nouă pentru fa una Europei. Hedya pruniana (Hb.) -fr. 26.V -11.VI. H. salicei/a (L.) -fr. 10-12.VI şi 19-24.VIII. Endothenia quadrimacu/ana (Hw.) (= antiquana Hb.) -f.c., 30.V -19.VIII ş1 20.VIII -27.IX. E. lapideana (H.S.) -2 cţ~, 10.VI şi 31.V. Bactra robustrana Christ. - 1 ~' 13.IX. B. lanceo/ana (Hb.) -2 Jo şi 1 ~' 16.VII -23.VllI. B. furfurana (Hw.) -f.c., 10.VI -18.VII; 20-22.VIII. Ancylis ( Ancylis) mitterbacheriana (Den. et Schiff.) -1 0, 27.V. A. ( Ancylis) selenana Guen. -în ex. izolate, 21-24.VIII. A. ( Ancylopera) apicel/a (Den. et Schiff,) ( = sicu/ana Hb.) -1 Si?, 22.VIII. Epinotia ( Evetria) immundana F.v.R. -1 0, 11.VI. E. ( Evetria) nisella (CI.) -1 0 şi 1 ~' 23.VIII -13.IX. E. ( Proteopteryx) ustulana (Hb.) - 1 ~' 11.VI. Gypsonoma minutana (Hb.) -în ex. izolate, 9.VI; 19-24.VIII. Epib/ema (Epiblema) fc,enella (L.) -în ex. izolate, 12.VI -15.VII. E. (Epib/ema) farfarae Flet. -1 Si?, 31.V. E. (Epiblema) scutu/ana (Den. et. Schiff.) ( = pflugiana Hw.) - în ex. izolate, 26.V - 17.VII; 21.VIII. Eucosma ( Eucosma) albidu/ana (H.S.) -în ex. izolate, 9.VI -12.VII. E. ( Eucosma) ftavispecula Kuzn. -1 o şi 3 Si?Si?, 16.VII -22.VIII. E. ( Phaneta) conterminana (H.S.) -în ex. izolate, 19.VII -22.VIII. Thiodia citrana (Hb.) -fr., 12 -19.VII. Spilonota laricana Hein. -f.c., 8.VI -19.VII; 18.VIII -10.IX. Cydia (Cydia) pomonella (L.) -fr. 31.V -15.VII; 20-24.VllI. C. (Euspila) compositella (F.) -1 Si?, 9.VI. Dichrorampha (Dichrorampha) petiverella (L.) - 1 ~' 27.V. D. (Paralipoptycha) plumbana (Scop.) (= saturnana Guen.) -1 J, 31.V. 69 https://biblioteca-digitala.ro COCHYLIDAE Trachysmia ( = Hysterosia) pulvil/ana (H.S.) -1 6, 9.VI. Stenodes woliniana Schleich -1 6, 6. VI. St straminea (Hw.) -1 ~' 12.IX. 26 31 V A~thes ( Aethes) tesserana (Den. et Schiff.) ( = aleella Schulze) - 2 66' - · · A. (Lozopera) francillana. (F.) -Jr. 18-24.VIII. Agapeta hamana (L.) -m ex. izolate, 31.V -11.VI. A. zoegana (L.) -f.c., 2~.V -14.VI; 18.VIII -27.IX. Eupoecilia ( = Clysia) ambiguei/a (Hb.) -1 o" 27.V. ALUCITOIDEA ALUCITIDAE Alucita hexadactyla (L.) -fr. 23-27.IX. PYRALOIDEA PYRALIDAE CRAMBINAE Euchromius ocellea (Hw.) -1 ~' 13.IX. Chilo phragmitella (Hg.) -fr. mai ales ex. ~~' 7-15.VII. C. luteella (Motsch.) -în ex. izolate, 7.VI -11.VII. Acigonia cicatrice/la (Hb.) -2 ex ~<:;?, 12 şi 17 VII, din care 1 ex. cu dungă albă costală. Specie destul de rară. Pseudobissetia terrestrella (Christ.) -1 c), 13.VII.1980. Specie f. rară. Calamotropha paludella paludella (Hb.) -f.c. în ex. variabile ca mărime şi colorit, 14-18.VII. C. aureliella aureliella (F.v.R.) -fr. 11-19.VII, mai rar apărînd şif. 6 fischeri Osth. Chrysoteuchia culmella cu/mel/a (L.) -fr. 12-15.VII. Crambus pasquella pasquella (L.) -în ex. izolate, 5-10.VI. Agriphila deliella clarella (Krul.) - Specie rară, colectată numai în 2 ex. 66, la 24.IX. A. tristella triste/la (Den. et Schiff.) - în ex. izolate, inclusiv f. huebnerel/a Krul., 7.VI şi 7-10.IX. Catoptria pinella pinella (L.) -3 c)c) şi 1 '-f:, 11.VI -13.VII. C. falsei/a false/la (Den. et Schiff.) -1 6 şi 1 <:;?, 11.VI şi 10.IX. Pediasia fascelinella fascelinella (Hb.) -2 63 şi 1 <ţ, 23.VIII -8.IX. P. contaminella (Hb.) -fr., 7-22.IX. P. aridella caradjaella (Rbl.) -în ex. izolate, 12.VI şi 20-24.VIII. Platytes alpinella (Hb.) -f.c., 13.VII -21.VIII şi 8-27.IX. Ancy/olomia palpella palpella (Den. et Schiff.) -f.c. 8-10.VI şi 7-27.IX. în ex. variabile ca mărime. Ta/is quercella quercella (Den. et Schiff.) -fr. 20-24.VIII în ex. 66; 70 https://biblioteca-digitala.ro NYMPHULINAE Nymphu/a nymphaeata (L.) -f.c., 26.V -14.VII; 19.VIII -27.IX. Parapoynx stratiotata (L.) -fr. 10.VI -15.VII; 19.VIII -12.IX. P. stagnata (Don.) -1 6 şi 4 ~~' 7-12.VI; 14.VII. P. nivalis (Den. et Schiff.) -fr., 26.V -10.VI; 13-15.VII. Cataclysta lemnata (L.) -f.c„ 26.V -12.VII; 20.VIII -13.IX. EVERG ESTINAE Evergestis frumentalis (L.) -2 ~~' 5 şi 10.VI. E. extimalis (Scop.) -în ex. izolate, 6.VI -14.VII; 19.VIII -29.IX. Epacestria pustulalis (Hb.) -2 66, 20.VllI. ODONTIINAE Cynaeda dentalis (Den. et Schiff.) -fr. 9-12.VI; 19.VIII -27.IX. Aporodes fioralis (Hb.) -2 ~~' 15.VII şi 22.VIll. PYRAUSTINAE Pyrausta aurata (Scop.) -fr. 12-17.VII; 18-24.VllI. P. purpuralis (L.) -fr„ 11.VII -20.VIII. P. cespitalis (Den. et Schiff.) - 1 c;:, 10.VI. P. sanguinalis (L.) -1 6, 27.V. Margaricia (= Loxostege) sticticalis (L.) -fr. 10-14.VII; 19-24.VIII. M. virescalis (Guen.) -1 ~' 31.V. Specie rară. M. turbidalis (Treit.) -2 ~~' 12 şi 19.VII. Sitochroa palealis (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 12.VII -21.VIII. Paracorsia repandalis (Den. et Schiff.) -3 60 şi 4 <;?<;?, 26.V -14.VII; 19-21.VIII. Sclerocona acutellus (Ev.) -fr. 9-15.VII. Ostrinia nubilalis (Hb.) -f.c., 26.V -11.VII; 20.VIII -13.IX. Phlyctaenia perlucidalis (Hb.) -1 0 şi 2 ~~' 26-30.V; 21-22.VIII. Anania verbascalis (Den. et Schiff.) -f.c., 26.V -14.VII; 9-12.IX. Ebulea crocealis (Hb.) -în ex. izolate, 7-9.VI; 20-24.VIll. Udea fulvalis (Hb.) -1 6 şi 3 ~~' 10-18.VII. U. ferrugalis (Hb.) -f.c., 26-30.V; 19.VIII -27.IX. Mecyna fiavalis (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 30.V -9.VI; 20.VIII. . Nomophila noctuella (Den. et Schiff.) -f.c., 26.V -12.VII; 20.VIII -27.IX. Pleuroptya ruralis (Scop.) -în ex. izolate, 19.VII; 20.VIII -27.IX. EUCLASTINAE Euclasta splendidalis (H.S.) -f.c., 12.VII -24.VIII, avînd două generaţii, a doua fiind cea mai frecventă. Anvergura uşor variabilă. PYRALINAE Hypsopygia coscalis (F.) -fr., 7-12.VI; 19.VIII -27.IX. Orchopygia glaucinalis (L.) -în ex. izolate, 20-24 VIII. O. rubidalis (Den. et Schiff.) -fr„ 7-12.VI; 8.IX. Aglossa caprealis (Hb.) ( = cuprealis auct.) - 1 0, 8.VI. A. pinguinalis (L.)-în ex. izolate, 9-11.VI. Endotricha fiammealis (Den. et Schiff.) -1 '.?, 9.VI. GALLERIINAE Melissoblaptes zelleri J. de Joannis -în ex. izolate, 7-10.VI; 18.VIII -11.IX. Lamoria anel/a (Den. et Schiff.) -fr., 6.VI -14.VII; ex. 71 https://biblioteca-digitala.ro PJ:IYCITINAE - lO.VII. Anerasti~ lot~lla (Hb.) -fr. 26.VI . 18 VIII -27.IX. Epidauria strigosa Stgr. -f.c., 19.VII~ .VI· 18-24.VIII. Rhaphimetopu~ ablutella (Z.) -fr, 1~ vis._ fo.VII; 18.VIII -27.IX. Oncocera se'!'ir.ulblellla(Z(lSlc)op.)_1;-e~c.'izoiate 6-10.VI; 19-24.Vlll. Meroptera cmgz e a · · ' 4 VIII Serrulacera gregella (Ev.) -în ex. izolate, 19.Vll -2 · · Nephopterix rhenella (Zck.) -f.c., 26.V -19.Vll. N. adelphella (F.v.R.) -în ex. izol~te, 30.V -6.V~; 19-24.Vlll. Epischnia prodromella (Hb.) -1 â ş1 1 Q, 18vi~I~l1v2J.IX.18 VIII Etiella zinckenella (Tr.) -f.c., 26.V -10. , . · · · Trachnonitis cristella (Hb.) -în ex. izolate, 30.V ş1 18-20.Vlll. Alispa angustella (Hb.) - 1 {, 12.VIII. Aurana advenella (Zck.) -fr. 12.VII -20.VIII. . Myelois cribrella (Hb.) -în ex. izolate, 31.V - 11.yI ŞI 20.VIII. Metallosticha argyrogramm_os (Z.) -f.c.,_ 12-1_5.VII, 19-24.VIII. Euzophera ( Euzopherc:~ bige/la (Zl!.) -m ;x. izolate, 18-24.VIII. E. (Cymbalorissa fulzgznosella (Hem.) -1 J' 24.VIII. Nyctegretis achatinella (Hb.)-fr. 7. VI-11.~II; 18.VII! ::--2~.IX ... Ancylosis ( Ancylosis) sareptella (H.S.) -f.c. aut spre seara m f meţe cit ş1 noaptea la lumină, 27.V-6.VI; 12.VIl-20VIII A. ( Cabotia) oblitella (Zll ) -fr , 9-:-1? V!; 18 VIII - 9 IX . A. (Cabotia) leucocephala (~tgr.) - 1 _) .ş1 3 ; _,_, y.VI - 19.VII. Este o specie foarte rară, desigur un relict ~l faunei preglaciare. Homoeosoma ( Homoeosoma) sznuella (F.) -fr. 26.V - 7.VI. H. (Homoeosoma) nebulella (Den. et Schiff.) -fr. 6-12.VI; 18.VIII - IO.IX. Plodia interpunctella (Hb.) - I c;i, 12.VII. PTEROPHOROIDEA PTEROPHORIDAE AGDISTINAE Agdistis adactyla (Hb.) -1 J, 16.VII.1980. ~olori_tul aripilor a1:1te~icare este cen1:1şiu negricios, cu un punct negru spre capatul distal al celulei d1~cale. Pa faţa infe rioară a pliului costal se găsesc 4 pete negre, uşor alungite. Anvergură 23 mm. Armătura genitală â (prep. nr. 926/P. Gorj) are uncus divizat, valvele asimetrice şi mult îngroşate, capetele distale fiind puternic îngustate înainte de cucullus, care este rotunjit şi acoperit cu peri fini. La baza valvelor, paralel cu costa, se află cite o prelungire îngustă, inegale ca formă, ce se întind pînă la jumătatea valvelor, una avînd capătul distal ascuţit, cealaltă uşor dilatat. Aedeagus la bază mult lăţit, uşor scobit în zona mediană şi puternic îngustat spre capătul distal. Sternitul 9 distal mult despicat în 2 lobi cu extremităţile rotunjite. Pînă în prezent m-am îndoit de existenţa acestei specii în fauna României, deoarece tot ce am găsit sub acest nume în colecţiile mai vechi, toate cores pundeau unor alte specii. Prezenţa lui adacryla în România este astfel certă răspîndirea ei în ţară trebuind să fie semnalată numai pe baza studiului armă~ turii genitale. Recent am indentificat 10 la Ocna Sibiului, 18.VII (prep. gen. nr. 806/P. Gorj) - în colecţia Czekelius. A. sa~an~s ~il. - 1 o şi 1 c;1, 19 ~i ?I. VIII. Semnalată de mine de la Peri pra va mc~ d1? 1968, acn:1al1!1ente regas~t~ pe~tru a doua cară. După Bigot este cunos cuta ?m. Maroc y ~1verse locab~aţ1 dm Franţa şi Italia, Hannemann (1977) menţ10nmd-o ş1 dm cele doua Germanii. 72 https://biblioteca-digitala.ro A. intermedia Caradja -1 cJ 11.IX.1980 Ia liziera pădurii Letea din dreptul Corn. C. A. Rosetti. Se recunoaşte prin coloritul brun-cenuşiu al aripilor, cele ante rioare avînd în porţiunea centrală, în lungul celulei discale două pete brun-negrii, cea distală uşor alungită. Anvergura 23 mm, mult mai mică decît Ia exemplarele ce am semnalat (1975) de Ia Eforie-Sud şi Băile Turzii. Armătura genitală J (prep. nr. 925/P. Gorj) are uncus divizat, valvele membranoase, cu costa bine chitinizată şi detaşată, capătul distal fiind curbat în jos şi bifid. Sternitul 9 cu o largă crestătură delimitînd două prelungiri inegale. În 1975 am semnalat această specie ca nouă pentru fauna ţării, acum fiind pentru prima dată găsită în Delta Dunării. A. tamaricis ZI 1. -1 i:;i, 12.VII, prep. genital nr. 6IO/P. Gorj. Anvergură 24 mm. A mai fost semnalată de mine ( 1968) tot de la C. A. Rosetti, în Europa fiind cunoscută din Franţa; semnlată şi din Maroc şi Irak. PLATYPTILIINAE Capperia maratonica Adamcz. -9 63, 8-10.Vl-14.VII; 20-22.VIIl, prep. gen. 0 nr. 609/P. Gorj. Se recunoaşte uşor numai după armătura genitală care are un aedeagus de o formă caracteristică (Popescu-Gorj, 1975, fig. 11 b ). După Adam czewski specia este cunoscută din Grecia (Attica), Jugoslavia (Croaţia) şi Palestina, în Delta Dunării atingînd punctul cel mai septentrional al ariei sale de răspîndire. Amblyptilia acanthadactyla (Hb.) -1 i:;i, 8.IX.1979, prep. gen. nr. 923/P. Gorj. Culoarea de fond a aripilor anterioare este brună-roşcat închis, cu pata costală triunghiulară brun-negru închis şi linia submarginală alburie bine vizibilă. Anvergura 20 mm. Armătura genitală i:;i are bursa copulatrix uşor ovală, cu 2 signe în formă de pîlnie: ductus bursae este îngust şi mult alungit. Este prima dată cînd această specie este găsită în Dobrogea. Platyptilia farfarella Zell. -2 dd şi 1 i:;i, I0-28.IX. Stenoptilia zophodactylus Dup. -3 dd şi 1 i:;i, 20.VIII-10.IX. PTEROPHORINAE Pterophorus pentadactyla (L.) -în ex. izolate, 22-27.IX. Adaina microdactyla (Hb.) -fr. 31.V -19.VII 18-22.VIII. Leioptilus distinctus (H.S.) -1 cJ, 26.V, prep. gen, nr. 920/P. Gorj. L. lienigianus (Zll.) -2 cJcJ şi 1 i:;i şi 11.VI şi 10.IX, prep. gen, nr. 924/P. Gorj. Emmelina monodactyla (L.) -f.c., 19.VIII-30.IX. BOMBYCOIDEA LASIOCAMPIDAE Malacosoma neustria (L.) -în ex. izolate, 9-14.VII. Lasiocampa mfolii (Den. et Schiff.) -fr., 19.VIII-24.IX. Sînt foarte variabile ca mărime, ex. cJ6 măsurînd 40-51 mm anvergură iar ex. i:;icr 54-58 mm. Variază mult şi în colorit, de la brun roşcat pînă la alb-gălbui corespunzînd f. eversmanni Ev. Odonestis pruni (L.) -în ex. izolate, IO.VI şi 23-24. VIII. Gastropacha populifolia (Esp.) -2 66, 20.VIII. ATTACIDAE Saturnia pyri (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 22-24.V. GEOMETROIDEA DREPANIDAE Ci/ix glaucata (Scop.) -fr., 26-31.V 18. VIII-IO.IX. THY ATIRIDAE Thyatira batis (L.) -în ex. izolate, 14-16.VII. 73 https://biblioteca-digitala.ro Tethea ocularis ocularis (L.) -5 66 şi 2 74 https://biblioteca-digitala.ro (Aksu). Poate fi uşor identificată după cele două tuşe galbene clare de pe faţa superioară a aripilor anterioare. Aplocera plagiata plagiata (L.) -2 ~~' 30 şi 31.V. Lithostege griseata (Den. et Schiff.) -f.c., 25.V-11.VI. L. farinata (Hfn.) -în ex. izolate, 26-31.V. BOARMIINAE Ligdia adustata (Den. et Schiff.) - 2 c3' c3', 30. V Lomographa trimacu/ata (de Villers) ( = dilectaria Hb.) - fr. în ex. izolate, 30. V- 14. VII; 19-24.VIll. Semiothisa aestimaria sareptanaria Stgr. -4 ~~' 8.VI şi 19-21.VIII. S. alternaria (Hb.) -fr., 27.V-15.VII; 18-24.VIII. S. clathrata clathrata (L.) -fr. 19.VIII-29.IX. S. glarearia (Brahm.) -fr., 26.V-16.VII; 18.VIll-13.IX. S. artesiaria (Den. et Schiff.) -3 ~~' 20-22.VIll. S. rippertaria (Dup.) -în ex. izolate, 26.V şi 15.VIl-24.VIII, inclusiv în f. palli daria Stgr. Specie rară, semnalată de mine (1968) ca nouă pentru fauna României, pe baza unei serii de exemplare colectate la Periprava. Tephrina arenacearia (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 26.V-5.VI, inclusiv f. fiavidaria Ev. în perioada 14.VIl-24.VIII. Epione repandaria (Hfn.) -în ex. izolate, 6.Vl-16.VII; 14.VII-22.VIII. Pseudopanthera macu/aria (L.) -fr., 17-27.VIII. Therapis ( = Caustoloma)fiavicaria (Den. et Schiff.) -fr. 31.V-11.VI; 18-24.VIII. Ennomos fuscantaria (Hw.) -în ex. izolate, 12-17.VIII; 26.IX. En. erosaria (Den. et Schiff.) -4 <;!<;!, 12.VI; 14-15.VII. Ourapteryx sambucaria (L.) -1 c), 19.VIII. Synopsia sociaria (Hb.) -f.c., 26.V-11.VI; 19.VIII-10.IX. Ex. <ţ<ţ sînt destul de rare. Peribatodes rhomboidaria (Den. et Schiff.) (= gemmaria Brahm.) -fr. 30.V-11.VI; 10-24.IX. Serraca punctinalis (Scop.) ( =consortaria F.) - fr. 27.V-12.VI; l 7.VIl-15.IX. Ascotis selenaria selenaria (Den. et Schiff.) -fr. 7-12.VI; 13-24.VII şi 22.VIII. Ectropis crepuscularia (Den. et Schiff.) -3 <;!~, 12-15.VII. Tephronia sepiaria (Hfn.) -3 d'd' şi 2 <ţ~, 20-23.VIII. Specie rară, prima dată întîlnită în Dobrogea. Cabera pusaria (L.) -1 d', 9.VI; 2 ~1 cţ, 18-19.VIII. Chariaspilates formosaria (Ev.) -fr. 8-12.VI; 21-24.VII; 23.VIII. Aspitates ochrearia (Rossi) -în ex. izolate, mai ales ziua în fineţe, mai rar la lumină. Ex. d'o mult mai rare ca ex. <ţ<ţ, 26-30.V; 19.VIII-13.IX. SPHINGOIDEA SPHINGIDAE Agrius convo/vuli (L.) -fr., 18.VIII-25.IX. Smerinthus ocellatus ocel/atus (L.) -4 od' şi 1 cţ, 9-11.VI. Mimas tiliae tiliae (L.) -1 c3' şi 1 <ţ, 29.V. Laothoe populi populi (L.) -fr., 7-12.VI; 17-27.VIII; ambele sexe variabile în ce priveşte coloritul, unele fi;nd cenuş;i altele brune-roşcat. Macroglossum stellatarum (L.) -fr. 7-14.VII; 18-22.IX. Hyles euphorbiae euphorbiae (L.) -fr. 7-10.VI; 19-21.VIII. H. gal/ii (Rott.) -1 ~, 20.VIII. Rar. H. lineata livornica (Esp.) -1 d', 20.VIII. Rar. 75 https://biblioteca-digitala.ro Deilephila elpenor elpenor (L.) -în ex. izolate, 17-27.VIII. D. porcellus porcellus (L.) -31.V şi 17-27.VIII. NOTODONTOIDEA NOTODONTIDAE Cerura vinu/a vinu/a (L.) -5 33, 26.V şi 19-23.VIll. Harpyia bifida bifida (Brahm.) ( = hermelina Goeze) -2 36 şi 3 ~~' 6.Vl-14.VII; 22-23.VIII. H. furc1.t1a forficula (F.v.W.) -1 3, 23.VIll. Pheosia tremula (CI.) -fr. 26.V-17.VII; 20-24, VIII. Ex. ~~foarte mari, pînă la 65 mm anvergură. Pterostoma palpina (CI.) - 5 00 şi 1 ~' 29.V-l l.VI; 13-19.VII. Eligmodonta ziczac ziczac (L.) -4 ~~' 17.VIl-24.VllI. Clostera currula (L.) -8 oo şi 2 2c;i, 13-14.VII; 16-24.Vlll. CI. anastomosis anastomosis (L.) - 5 33, 16.Vll-24.VIII; 27.IX. CI. pigra (Hfng.) -în ex. izolate, 9-12.VI; 21-23.VIII. DILOBIDAE Diloba caeruleocephala (L.) -2 35, 23.IX. THA UMETOPOEIDAE Thawnetopoea processionea (L.) -în ex. izolate ex. 33, 18-24.VIII. NOCTUOIDEA L Y MANTRIIDAE Laelia coenosa coenosa (Hb.) - fr. 7-12. VII; 20. VIll-23.IX. Euproctis chrysorrhoea (L.) -fr., 10-13.Vll. E. similis (Fuessl.) -1 3, 12.Vl-19.VII; fr. 23.Vlll-27.IX. Leucoma salicis (LI) -fr., 7-10.VI. Lymantria dispar dispar (L.) -fr. 13-19.Vll. ARCTIIDAE LITHOSIINAE Thumatha ( = Cornacia) senex karwajszki Di6sz. -fr., 8-11.VI; 19-23.Vlll. Pe/osia muscerda muscerda (Hfng.) -fr., 7-12.VII; 18.Vlll-29.IX. P. obtusa (H.S.) -fr., 20-24.Vlll. Eilema comp/ana balcanica Daniel -fr., l l.Vl-18.VII. E. caniola (Hb., -fr., 6-12.Vl-14.VII; 20-24.VllI. Lithosia quadra (L.) - în ex. izolate, 19-22. VIII. ARCTIINAE Spiris striata slovenica Daniel -f. melanoptera Brahm. - 5 33, 9.-11.VI. De menţionat că toate exemplarele colectate acum ca şi cele din trecut (1965-68) corespund acestei forme, foarte rară în România şi foarte localizată; aripile posterioare sînt complect negre în timp ce aripile anterioare păstrează striuri galbene, variabile ca lăţime, contrastînd puternic pe fondul negru al acestora. Arctia villica villica (L.) -fr., 26.V-12.VI. Ammobiota festiva (Hfng.) ( = hebe L.) -1 .j', 10.Vl.79. În România este o specie foarte rară. Diacrisia metelkana metelkana (Led.) - în zona sudică a pădurii Letea ea apare în exemplare izolate între 27-31. V; variază ca anvergură şi în numărul de puncte negre pe aripile anterioare. Hyphantria cunea Drury -fr. 26-31.V. Phragmatobia fuliginosa fuliginosa (L.) -fr., ll.Vl-12.VII; 20-24.Vlll. 76 https://biblioteca-digitala.ro CTENUCHIDAE Dysauxes ancii/a (L.) -fr., 6-12.VI; 9-20.VII. D. punctata punctata (F.) -1 6 şi 1 ~' 20.VIII şi 22.IX. ln ţară este destul de rară şi foarte locală. NOLIDAE No/a chlamytulalis (Hb.) -fr. 26.V-7.VI; 20-24.VIII. N. aerugula (Hb.) (= centonalis Hb.)-2 66 şi 1 ~' 11. Vl-13.VI, inclusiv în f. atomosa Brem. NOCTUIDAE NOCTUINAE Euxoa segnilis (Dup.) - în ex. izolate adesea şi ziua în fîneţele de la liziera fişiilor de pădure, între 8-24.IX. Variază mult ca desen şi colorit. Agrotis vesti'gia/is (Hfng.) -f.c. chiar şi ziua în vegetaţia ierboasă de pe dunele de nisip, la lumină apărînd în zeci de exemplare între 23.VIll-24.IX; exem plarele ~~ sînt foarte rare. A. segetum (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 25.V-24.VIII. A. exc/amationis exc/amationis (L.) -fr. 27-30.V; 20-23.VIll. A. ipsilon (Hfn.) -în ex. izolate, 27.V-11.VI; 26-28.IX. Axylia putris (L.) -fr., 27.V-7.VI; 19.VII. Rhyacia (Rhyacia) simulans (Hfn.) -3 36 şi 2 ~~' 6-7.VI; 12.IX. Noctua pronuba (L.) -fr. 27.V; 8-24.IX. N. fimbriata (Schr.) -în ex. rare, 10-12.VII. N. interposita (Hb.) -2 33 şi 1 ~' 6-7.VI; 14.IX. Spaelotis ravida (Den. et Schiff.) -1 ~' 13.IX. Peridroma saucia (Hb.) ( = margaritosa Hw.) -1 6, 27.IX. Xestia (Xestia) c-nigrum (L.) -f.c„ 26.V-6.VI; 17.Vlll-28.IX. X. triangulum (Hfn.) -1 3, 13.Vll. X. xanthographa (Den. et Schiff.) -4 ~~' 24-27.IX. HADENINAE Discestra trifolii (Hfn.) -fr„ 25.V-18.Vll; 17.VIll-15.IX. D. stigmosa stigmosa Christ. -1 3 şi 2 ~~' 20-22.Vlll. Specie rară şi foarte locală, adesea confundată cu D. marmorosa Bork. care nici nu zboară în România. Mamestra ( Mamestra) brassicae (L.) -1 3 şi 5 ~~' 27.V-9.VI. M. ( Lacanobia) w-latinum (Hfn.) ( = genistae Bkh.) -3 33 şi 1 ~' 26. V-12.VI M. ( Lacanobia) suasa (Den. et Schiff.) ( = dissimilis Knoch.) -fr. 15-19.VII. M. ( Lacanobia ) oleracea (L.) -în ex. izolate, 26.V-10.VI; 18-19.VIll. M. ( Lacanobia) praedita (Hb.) -1 3 şi 2 ~~' 13-18.Vll şi 18.Vlll. M. (Lacanobia) splendens (Hb.) -2 33, 14.VII. M. ( Lacanobia) cappa (Hb.) -1 3 şi 1 ~' 19.VII. Hadena irregularis (Hfn.) -2 36, 13 şi 14.VII; 13, 18.Vlll. Mythimna ( Mythimna) turca turca (L.) -fr. 20.V-11.VI; 18.Vlll-11.IX. M. ( Mythimna) albipuncta (Den. et Schiff.) -fr. 25-30.V; 17-27.VIII. M. ( Mythimna) vitellina (Hb.) -fr. 26.V-30.V; 20.VIII-30.IX. M. ( Mythimna) pudorina (Den. et Schiff.) -10 33 şi 1 ~' 6-12.VI. M. ( Mythimna ) straminea (Tr.) -fr. 27.V-13.VII; 19.VIIl-29.IX. M. (Mythimna) pallens (L.) -fr. 29.V-11.VI; 24.VII-19.VIII. M. ( Mythimna) congrua (Hb.) -2 33, 7.VI şi 11.VII. M. ( Mythimna) I-album (L.) -în ex. izolate, 20-30.IX. M. (Lacanobia) obsoleta (Hb.)-3 O-O-, 31.V-11.VII; 22.VIII. 77 https://biblioteca-digitala.ro Sentaflammeajla_mmea C<:urtis) (= st~noP._tera. Stgr.) -. 6 d'd', 21:-~:VII .. ln general, este o specie rară ş1 foarte localizata. Dm exammarea armaturu gemtale a rezul tat că S. stenoptera Stgr. nu este 78 https://biblioteca-digitala.ro estul Ukrainei (stepa Khomutovsk). În Europa a fost menţionată din Franţa, Anglia, Spania şi Sardinia (Boursin). Specie nouă pentru fauna României. Nonagria typhae (Thnbg.) -în ex. izolate, 14.VII -30.IX, inclusiv în [.fraterna Tr. Archanara dissoluta (Tr.) -2 00, 13 şi 14.VII; 1 ~ f. hessii Bsd., 14. VII. A. sparganii (Esp.) -în ex. izolate, 12-14.VII. A. algae (Esp.) -1 ~' 20.VIll. Charanyca tri'grammica (Hfn.) -1 6, 29.V. Hoplodrina ambigua (Den. et Schiff.) -fr., 29.V -10.VI; 18.VIII -24.IX; la 1 0 preparat genital nr. 918/P. Gorj. Caradrina (Caradrina) morpheus (Hfn.) -4 oo şi 2 ~~' 26.V -10.VI; 21.VIII - 1.IX; preparat genital ~ nr. 921/Gorj. Car. ( Platyperi'gea) terrea (Freyer) -5 00 şi 7 ~~' 8-27.IX; preparat genital ~ nr. 607 şi 915/P.Gorj; ~' nr. 608/P. Gorj. Specie nu de mult semnalată de mine (1974) ca nouă pentru fauna ţării, pe baza unui ex. c5 capturat tot la C. A. Rosetti, în 1980 prezentînd şi aspectul armăturii genitale 0. Specie destul de rară şi mult localizată, cunoscută din stepele Ucrainei, Ungaria, Austria inferioară, nordul Italiei şi sudul Franţei. Car. (Platyperigea) kadenii (Freyer) -4 oo şi 5 ~~' 18-29.IX; preparat genital o nr. 913 şi 922/P. Gorj. Car. (Paradrina) clavipalpis (Scop.) -Fr„ 2 0 <5, 7-8.VI, prep. genital nr. 916/P. Gorj; fr. 20-27.IX. Chilodes maritimus (Tausch.) -în ex. izolate, 31.V -5.VI; 22-24.VIII. În ex. rare apare şi f. bipunctata Hw. : 2 6<5, 22.VIII şi f. m'grostriata Stgr.: 1 J şi 1 ~, 31.V şi 22.VIll. Athetis furvula (Hb.) -f.c„ 26.V -11.VI; 18-24.VIII; 0, prep. gen, nr. 912/P. Gorj; ~' prep. gen. nr. 914/P. Gorj. Sexele variază atît ca desen cit şi ca anvergură, însă se recunoaşte uşor după pata reniformă a aripilor anterioare, bine reliefată, în timp ce pata orbiculară este redusă la un punct brun-negru, uneori abia vizibil. A.gluteosa (Tr.)-3 00 şi 1S?,26-28.V; prep. genital 0 nr. 911/P. Gorj. A. lepigone (Mosch.) -1 0 şi 2 ~~' 14 şi 19.VII. Elaphria venustu/a (Hb.) -fr., 26-30.V.; 19-22.VIII. HELIOTHINAE Heliothis viri'placa viriplaca (Hfn.) -în ex. izolate, 16-20.VIII. Protoschinia scutosa (Den. et Schiff.) -2 Jo şi 1 ~' 6.VI -12.VII. ACONTIINAE Eublemma noctualis (Hb.) (= paula Hb.) -3 00 şi 3 ~~' 25-28.V. Specie rară, colectată şi spre seară în fineţe şi la lumină. E. pannonica (Freyer) -în ex. izolate, 6-12.VI; 18.VIII -12.IX; la unele exem- plare coloritul este de un galben intens. Rară. E. respersa (Hb.) -1 ~' 10.VI. E. purpurina (Den. et Schiff.) -în exemplare rare, 20.VIII -27.IX. Phyllophila obliterata obliterata (Ramb.) -1 0, 8.VII. Lithacodia pygarga (Hfn.) -în ex. izolate, 30.V -12.VI; 11.VII -18.VIII. Eustrotia uncula (Cl.) -în ex. izolate, 3 Jo şi 2 ~~' 11.VI; 17.VII -22.VIII Deltotes bankiana (F.) (= olivana Den. et Schiff.) -f.c. 27.V -12.VI; 16.VII - 27.VIII, atît ziua în fîneţele umbrite cît şi la lumină. D. candidu/a candidu/a (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 3 00, 6.VI -14.VII. Emmelia trabealis (Scop.) -în ex. izolate, 10-15.VII. 79 https://biblioteca-digitala.ro SARROTHRIPINAE Nycteola asiatica (Krul.) -în ex. izolate, 21-24.VIII. CHLOEPHORINAE Earias vernana (Hb.) -în ex. izolate, 27.V -19.VII; 19.VIII -22.VIII. E. clorana (L.) -în ex. izolate, 12.VII -24.VIll. PLUSIINAE Abrostola asclepiadis (Den. et Schiff.) -f.c., 26.V -12.VI; 14-17.VII. A. trigemina (Wern.) -1 c), 18.VII. Diachrysia chrysitis (L.) -în ex. izolate, 30.V; 19.VII -24.VIII. D. nadeja (Obth.) -1 0 şi 2 <ţ<ţ, 22-24.VIIl.1981. Specie rară, semnalată de mine (1977) ca nouă pentru fauna ţării, de la Crişan, Caraorman şi Sf. Gheorghe. Macdunnoughia confusa (Steph.) -în ex. izolate, 23.V -14.VI; 18.VIII -26.IX. Plusia festucae festucae (L.) -în ex. izolate, 29.V - 5.VI; 13-23.IX. Autographa gamma (L.) -fr. 18.VII -24.IX. Syngrapha circumflexa (L.) -1 cj, 14.VII. 1980. Specie migratoare, rar întilnită în Europa unde este cunoscută numai din Jugoslavia şi România, aici fiind, semnalată de mine acum 45 de ani (1938) pe baza unui ex. 3 colectat la Bucu reşti, la 8.VII. 1935. Menţionez că ex. colectate în România sînt evident mai mari (anvergură 41 mm) decît cele din vestul Africei. Specia este caracteristică savanelor fiind răspîndită din Insulele Canare şi nordul Africii pînă în India şi Shri Lanka (Ceylon); apoi în Asia Mică, stepele de la sud de Urali, Caucaz, Trans-caucaz şi Kazahstan pînă în Altai şi Asia Centrală. CATOCALINAE Catocala fraxini fraxini (L.) -2 33 şi 1 <ţ, 11-13.IX., constituind o adevărată surpriză pentru Delta Dunării. C. nupta nupca (L.) - 1 <ţ, 8.IX. C. e/ocaca (Esp.) -în ex. izolate, 18.VIII -27.IX. C. puerpera (Giorna) -fr., 12-14.VII; 7-23.IX. Minucia lunaris (Den. et Schiff.) -1 3 şi 1 ~' 27.V şi 11.VI. Clytie syriaca (Bugn.) -1 3, 8.VI. 1979. În România este foarte rară. Tyta luctuosa (Den. et Schiff.) - în ex. izolate, 14.VII -20.VIII, inclusiv f. albi collis F. OPHIDERINAE Aleucanicis cailino (Lef.) -1 3 şi 2 <ţ~, 27.V -12.VI şi 13.VII. A. caucasica Kollen. - În ultimii ani această specie a devenit foarte comună, cap turîndu-se zeci de exemplare, mai ales 33, între 25.V -12.VI şi 18.VII - 24.VII. În exemplare izolate apar şi <ţ~ cu desenul aripilor anterioare cenuşiu, uneori aproape complect estompat. Aedia funesta (Esp.) - în ex. izolate, 5-10.VI. Lygephila craccae (Den. et Schiff.) -5 33 şi 1 <ţ, 22-27.IX. Calypcra chaliccri (Brk.) -f.c. mai ales ex. 6'3 între 6-14.VI; ex.~~ de obicei foarte rare. Colobochyla salicalis (Den. et Schiff.) -în ex. izolate, 27.V -16.VII; 21-24.VIII. Laspeyria fiexula (Den. et Schiff.) -fr., 10-13. VI; 19.VIII-23.IX. Phytometra viridaria (CI.) -2 J6 şi 2 ~<ţ, 18.VIII -23.IX. Rivula sericealis (Scop.) -fr. 27-31.V; 17-27.VIII; 20-26.IX. Arytrura musculus Men. -fr., 12-20.VIl.1980, dată la crae exemplarele erau deja prea zburate. Apare pînă noaptea tîrziu la orele 1-2 în exemplare mari 48- 53 mm anvergură. În trecut am semnalat 2 ex. capturate la Periprava. Specie 80 https://biblioteca-digitala.ro rar întîlnită în cîteva locuri din România şi Ungaria, la această dată, fiind pentru prima oară colectată în mare număr. HERMINIINAE Macrochilo cribrumalis (Hb.) -2 ~~' 20.VIII. În România este o specie destul de rară. Herminia nemoralis (F.) (= grisealis Den. et Schiff.) -1 3, 30.V. Paracolax derivalis (Hb.) -în ex. izolate, 8.VI -19.VII; 18-24.VIII. Schrankia taenialis (Hb.) -în ex. izolate, 21-24.VIII; 24.IX. Se. costaestri'galis (Steph.) -în ex. izolate, 9-27. IX. HESPERIOIDEA HESPERIIDAE Erynnis tages tages (L.) -în ex. izolate, 26-30.V. Heteropterus morpheus morpheus (Pall.) -1 3 şi I ~' 12.VII. Ochlodes venatus faunus (Turati) ( = sylvanns Esp.) -în ex. izolate, 12-16.VII PAPILIONOIDEA LYCAENIDAE Lycaena phlaeas phlaeas (L.) -în ex. izolate, 16.IX. L. dispar rutilus (Wern.) -în ex. izolate în fîneţele umede, 12-16.VII. Plebejus ( Plebejus) argus argus (L.) -în ex. izolate, 12-14.VII. Polyommatus (Polyommatus) icarus icarus (Rott.) -f.c.,29.V -12.VI;20. -24.IX. P. ( Lysandra) coridon coridon (Poda) -f.c. în toate fîneţele pădurii Letea, în exem- plare mari, pînă la 36 mm anvergură, de la 18. VIII -20.IX. SATYRIDAE Melanargia galathea niculescui Varin-fr., în toată pădurea Letea, IO.VI -12.VII. Satyrus (Neohipparchia) statilinus (Hfn.) -fr. în toate fîneţele pădurii Letea, 25.VIII - 24.IX. S. ( Minois) dryas drymeia (Frh.) -f.c. în fîneţele păd. Letea, în exemplare mari, 33 măsurînd 53-59 mm anvergură iar ex C(C( 62-66 mm, şi cu oceli foarte mari, mai ales la ex. cţcţ şi cu bandă albă, mai mult sau mai puţin pronunţată pe faţa inferioară a aripilor posterioare. Pînă în prezent în ţară a fost întîlnit numai în pădurea Letea. Mania/a jur tina jur tina (L.) -f.c. în toate fîneţele, 12. VI - 20.IX. Hyponephele lupina lupina (Costa) - Cercetările actuale ne-au dovedit că specia zboară frecvent între 25.VI şi 20.VII, dată cînd majoritatea exemplarelor sînt prea zburate. Ca dimensiuni ex. 33 variază între 40-46 mm iar ex. cţcţ între 44-47 mm (Popescu-Gorj, 1979); la 1 ex. C( ocelii sînt nepupilaţi iar la 1 3 apar 2 oceli pe aripile anterioare. Coenonympha pamphilus pamphilus (L.) -fr. 20.V - IO.VI; 20-24.IX. NYMPHALIDAE Cynthia cardui cardui (L.) -fr. 20.VI -14.VII. PIERIDAE Pieris napi meridionalis (Heyne) -fr. în toată pădurea Letea, IO.VI -17.VII. Pontia daplidice daplidice (L.) -în ex. izolate, IO.VI -15.VII. Colias hyale hyale (L.) -în ex. izolate, 24.V -14.VII. * Concluzii - În total, în materialul ce am colectat cu ocazia cercetărilor efec tuate în pădurea Letea, în perioada 1979-1981, am identificat pînă în prezent 450 spe cii de lepidoptere aparţinînd la 40 familii. Din analiza datelor de mai sus rezultă 81 https://biblioteca-digitala.ro că cele mai numeroase specii aparţin grupului microlepidopterelor: 195 specii. In cadrul principalelor familii situaţia se prezintă astfel: Tortricidae ...... 49 specii Pyralidae (s.l.) ...... 89 specii Geometridae...... 65 specii Noctuidae ...... 125 specii la grupul microlepidopterelor şi la familie Geometridae şi Noctuidae depăşindu-se cu mult numărul speciilor cunoscute în trecut. Prin noile cercetări efectuate, numărul speciilor şi subspeciilor cunoscute actualmente de pe grindul şi pădurea Letea au ajuns la 724, în actualele cercetări identificindu-se încă 172 specii noi, faţă de cele 552 specii şi subspecii cit erau cunoscute în cercetările din trecut (Popescu-Gorj şi I. Drăghia). Este de menţionat faptul că multe din speciile colectate acum, care în cercetă rile trecute fuseseră menţionate ca rarităţi, ca de exemplu: Eteoba/ea beata (Wlsm.), Oxypteron ( = Oporopsama) wercheimsteini (Rbl.), Calamotropha aurelie/la aureliel/a (F.v.R.), Buc/asta splendidalis H.S., Bpidauria strigosa Stgr., Rhaphimecopus ablutella Zll., Metallosticha argyrogrammos (Zll)., Ancy/osis ( Ancylosis) sareptella H.S. şi Capperia marathonica Adamcz., dintre microlepidoptere, Semiochisa rippertaria (Dup.) dintre Geometridae, Pe/osia obtusa (H.S.) dintre Arctiidae, Buxoa segnilis (Dup.), Photedes pygmina (Hw.), Caradrina ( Placyperigea) terrea (Frey.), Athetis furvu/a (Hb.), Aleucanitis caucasica Kollen. şi Arytrura musculus Men., dintre Noc tuidae şi Hyponephele lupina /upina Costa, dintre Rhopalocere, actualmente au fost colectate în serii mai mari, uneori neaşteptat de mari, cum a fost cazul cu Buc/asta splendidalis, Metallosticha argyrogrammos, Athetis furvula, Aleucanitis caucasica= Calyptra thalictri, Arytrura muscu/us şi Hyponephele lupina. S-au regăsit o parte din speciile rare semnalate în trecut, dar am capturat şi noi specii realmente rare în fauna ţării noastre, care în trecut nu fuseseră găsite în fauna pădurii Letea ca: Ornativalva plutelhformis (Stgr.), Lecithocera nigrana (H.S.), Chamaesphecia masarzformis Ochs., Agriphila delie/a clare/la (Car.), Phlyctaenia perlu cidalis (Hb.)), Margaricia ( = Loxostege) viresca/is (Guen.), Margaritia turbidalis (Tr.), Bpischnia prodromella (Hb.), Agdistis adactyla (Hb.), Agdistis intermedia Caradja şi Agdistis tamaricis Zll. dintre microlepidoptere, Gastropacha popuhfolia (Esp.) dintre Bombycoidae, Idaea rubraria (Stgr.), Perizoma bzfasciata (Hw.), Eupi thecia variostrigata (Alph.), Bupithecia biornata Christ, şi Tephronia sepiaria (Hfn,) dintre Geometridae, Ammobiota festiva (Hfn.) dintre Arctiidae, sau Noctua inter posita (Hb.), Mamestra cappa (Hb.), Craniophora pontica (Stgr.), Auchmis detersa (Esp.), Photedes morrisii (Dale), Athetis lepigone (Mosch.), Eublemma noctualis (Hb.), Bublemma pannonica (Frey.), Diachrysia nadeja (Obth.), Syngrapha circumflexa (L.), Catocala fraxini (L.) etc, dintre Noctuidae. . Am iden~ificat şi citeva specii noi pentru fauna ţării, dintre care am publicat deJa pe: Ethmia termine/la termine/la Flet., ce era cunoscută numai din unele tări din Europa Centrală şi de sud, Pyroderces klimeschi Rebel, fiind acum semnalat pen'tru a do~~ oară din Delta Dunării, Eucosma ( Eucosma) fiavispecula Kuzn., specie de t~rtnc1d semna~ată de mine de la Caraorman (1972), Eupithecia biornata Christ., dmtre Geot?etrida~, semnalată acum pentru a 2-a oară tot de la Rosetti şi H ypo nephele lupzna lupina Costa, dintre Rhopalocere la noi cunoscut numai din pădurea Letea. ' Speciile: C~aradra~la cassandra Gozm., Brachmia lineolella (Zll.) şi Apotomis lutosana Kenn.; dmtre m1crolepidoptere şi Hydraecia osseola Stgr., dintre Noctuidae, 82 https://biblioteca-digitala.ro sînt acum semnalate pentru prima dată ca specii noi pentru fauna ţării, H. osseola constituind o remarcabilă descoperire. Era cunoscută numai din cîteva locuri din Franţa şi Anglia şi nu de mult a fost semnalată şi lîngă Kiev (Klutjko). Capturarea acestei specii are o importanţă deosebită şi prin faptul că ea vine să complecteze lista acelor specii de origină central asiatică, ce ajung şi în ţara noastră. Dintre acestea în pădurea Letea am întilnit pe Apocomis lutosana (Kenn.), Eupi- 1hecia biornata Christ., Discestra stigmosa Christ., Diachrysia nadeja Obth., Aleu canitis cailino (Lef.) şi Arytrura musculus Men. Numai unele din aceste specii depăşesc graniţele ţării noastre pătrunzînd pînă în Europa Centrală, altele ajungînd chiar pe coastele atlantice, cum este de exemplu Discestra stigmosa Christ., Aleucanitis cailino (Lef.) şi Hydraecia osseola Stgr. Remarcabilă este şi capturarea unui exemplar de Syngrapha circumflexa (L.), specie rară dintre noctuidele migratoare mediteraneoasiatice, regăsită în ţară după 45 ani de la prima ei semnalare. În deltă ea atinge cel mai nord vestic punct al răspîndirii ei spre Europa Centrală. Sîntem convinşi însă că pădurea Letea este încă departe de a ne fi dat tot ceea ce există în acest teritoriu deosebit de interesant şi foarte bogat în microbiotopi ce adăpostesc numeroase specii de insecte foarte importante din punct de vedere zoogeografie, partea centrală a zonei şi haşmacurile vestice nefiind încă prospectată. Totodată grindul Letea adăposteşte şi un mare număr de specii legate de mediul palustru, larvele lor dezvoltîndu-se fie în mediul acvatic, fie în tulpinile sau rădăcinile plantelor acvatice. Cele mai numeroase aparţin lepidop terelor, în rîndul cărora se întîlnesc multe specii rare. De remarcat este şi faptul că totdeauna între speciile ce se colectau la liziera unui haşmac permanent apăreau şi unele specii care nu fuseseră întilnite în celelalte locuri de colectare, diversitatea biotopilor de pe grindul Letea fiind deosebit de variată. Este de remarcat şi faptul că şi cu ocazia acestor noi cercetări speciile de Rhopa locere s-au dovedit a fi foarte slab reprezentate. Această penurie de specii heliofile, compensată prin marele număr de exemplare în care zboară unele din ele, este şi mai evidentă dacă comparăm rezultatele cercetărilor noastre cu datele existente în literatura de specialitate privind teritoriile învecinate Deltei Dunării şi mai ales cu datele menţionate de J. Mann (1866) pentru regiunea septentrională a Dobrogei (Tulcea şi împrejurimile sale, Teliţa-Ciucurova-Babadag). El menţionează în această zonă 110 specii de Rhopalocere faţă de 38 cite au fost identificate pînă în prezent pe întregul grind Letea, unde lipsesc toate speciile de Melitaea şi majoritatea speciilor de Lycaenidae, Nymphalidae şi Satyridae, bine reprezentate în nordul Dobrogei. Incontestabil, caracterul general psamitic al grin dului Letea, cu vegetaţia lui caracteristică şi condiţiile climatice şi edafice ale acestui teritoriu, constituie factorii care determină pe deoparte absenţa a numeroase specii, frecvente în teritoriile învecinate deltei, sau prezenţa unor specii rare, care nu se mai întilnesc în alte locuri din ţară. Toate descoperirile faunistice făcute în trecut la care se adaugă şi numeroasele specii rare identificate cu ocazia acestor noi cercetări, îndreptăţesc pe deplin pro punerea făcută şi în trecut ca să se extindă zona din pădurea Letea declarată <1 monu ment al naturii » spre a se proteja nu numai <1 Haşmacul Mare » ci şi o parte din haşmacurile mici, mai ales cele ce posedă arbori bătrîni (stejari şi plopi) şi o vegetaţie ierboasă variată. Acestea constituie zone ce adăpostesc comori faunistice de necon testat, în majoritate inexistente în alte regiuni din ţară. Va trebui astfel să se interzică orice tăieri de arbori, protejîndu-se cu stricteţe stejarii şi plopii bătrîni, să se interzică defrişările şi înlocuirea vegetaţiei autohtone prin plantarea altor specii (mai ales de plop canadian, salcîm, pin maritim etc) şi să se renunţe la noi introduceri de fazani, 83 https://biblioteca-digitala.ro păsări mari consumatoare de insecte; se va permite însă cosirea anuală a vegetaţiei ierboase. în încheiere ţinem să mulţumim în mod deosebit organelor locale de Partid şi de Stat şi Directorului Muzeului Deltei Dunării, Dr. Gavrilă Simion, care au sprijinit generos aceste cercetări. De asemenea mulţumim călduros colegilor de la Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Deltei Dunării, pentru rodnica colaborare şi mai ales colegelor Maria Popescu, şefa Secţiei, pentru sprijinul acordat şi harnicei cercetătoare Anina Jecu care, împreună cu unii colaboratori de la Secţia de Ştiinţele Naturii a muzeului Deltei Dunării sau cu cercetătorul Mircea Paina de la muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, ne-au însoţit noapte de noapte în studiile efectuate, înfruntînd împreună greutăţi şi riscuri de tot felul, inerente în colectările de noapte. BIBLIOGRAFIE ADAMCZEWSKI ST. (1951), On the syste POPESCU AURELIAN (1938), Noi contribuţii matics and origin of the generic group Oxy la fauna Lepidopterelor din Bucureşti şi ptilris Zeller (Lep. Alucitidae). Bui. Bric. împrejurimi. Acad. Rom. Mem. Secţ. şt. s. III, Mus. (Nat. Hist.) Entomology, London. 1, 14, 3: 81-104. 5: 303-387, pi. IX-XX. POPESCU-GORJ A„ DRAGHIA I. (1968), ARENBERGER E. (1977), Die palaearktischen Ord. Lepidoptera, în: L'Entomofaune de Agdistis-Arten Lepidoptera, Pterophoridae). l'île de Letea (Delta du Danube). Trav. Beitr. naturk. Forsch. sadw. Dtl., Karlsruhe. Mus. Hist. Nat. <•Grigore Antipa ·» 9: 227- 36: 185-226. 278. BIGOT L. (1960), Les Agdistis de la faune POPESCU-GORJ A.(1970), Nouvelles donnees fram;:aise (Lep. Pterophoridae). Alexa110r, pour la connaissance des lepidopteres de Sulina 1: 149-157. et du ~grind " Caraorman (Delta du Danube). Trav. Mus. Hist. Nat. ~ Grigore Antipa •, BIGOT L. (1963), Les Leioptilus de la faune 10: 91-102. Fran1Yaise. Alexa11or, 3: 119-126. POPESCU-GORJ (A. (1974), Nouvelles donnees CULOT J. (1909-1919), Noctuelles et Geo pour la connaissance de la faune de Lepi metres d'Europe. Geneve. l-4. dopteres de Roumanie. Trav. Mus. Hist. GOZMANY L. A. (1967), The family Holco Nat. • Grigore Antipa •. 15: 213-220. pogonidae Fam. nov. (Lepidoptera) and its POPESCU-GORJ A. (1975), Nouvelles donnees constituent taxa. Acra Zoo/. Acad. Se. concernant Ies Lepidopteres Pterophoridae Hungariae. 13, 3-4: 271-278. de Roumanie. Trav. Mus. Hist. Nat. <•Gri• HANNEMANN H. J. (1977), Kleinschmetter gore Antipa"· 16: 193-199. linge oder Microlepidoptera III: Feder POPESCU-GORJ A. (1977), Nouvelles donnees motten (Pterophoridae). Die Tierwelt Deur pour la connaissance des Lepidopteres de schlands 63, Gustav Fischer Jena: 1-118. la Fam. Nocturidae de Roumanie. Trav. KENNEL J. (1908), Die Palaearktischen Tor Mus. Hisr. Nae. "Grigore Antipa"· 18: triciden. Scuttgal't. 1-5: 1-742. 141-156. KLJUTSC.HKO S. F. (1970), Beitrag zur POPESCU-GORJ A. (1979), Hyponephele lupina Kenntn1s den Noctuidenfauna der Natur lupina Costa en Roumanie. Linneana Belgica, schutzsteppen Streletskaja und Chomutov Bruxelles. 7, 9: 347-352. skaja (Ukrainische SSR) (Lepidoptera, Noc POPESCU-GORJ A. (1980a), Nouvelles contri tu1dae). Encom. Berichre, DDR: 37-49. bution a la connaissance des Lepidopteres KUZNETSOV V. I. (1978), Fam. Tortricidae de la faune de Roumanie. Trav. Mus. Hisr. (Olethreutidae, Cochylidae), in: Opredeliteli Nae. ~ Grigore A tipa •. 22: 433-442. Nasekomîh ... Acad. Nauka CCCR, Lenin grad. 4: 193-710. POPESCU-GORJ A. (1980b), Actualizarea cla sificării şi nomenclaturii speciilor de Macro LERAUT P. (1980), Liste systematique et lepidoptere din fauna României (Mise â syno~ym1que des Lepidopteres de France, jour de la classification et de la nomenclature Belg1que et Corse. Suppl. Alexanor. 1-334. des especes de Macrolepidopteres de I a MANN J. (1865) Aufzăhlung der im Jahre faune de Roumanie) in: CIOCHIA (V.) 1865 in der Dobrudscha gesammelten Schmet şi BARBU (AL.)- Catalogul colecţiei de terlinge. Verh. Zool. Bot. Gesell. Wien. Lepidoptere ~ N. Delvig" a Muzeului jude 16: l-40. ţean Braşov. Cumidava, Ştiinţele Naturii 12, 4: 100-149. 84 https://biblioteca-digitala.ro RESUME On presente Ies rtsultats des recherches effec musculus Men., et Hyponephele lupina lupina tuees dans la foret de Letea (Delta du Danube) Costa. Ont ete egalement identifiees quelques de1979a1981,avec l'appui duMusee du Delta du especes nouvelles pour la faune de Roumanie: Danube (Tulcea). On afait 7 excursions scientifiques Ethmia terminella terminella Flet., Pyroderces au cours desquelles a ere collecte un riche materiei klimeschi Rebel, Eucosma flavispecula Kuzn., dans lequel onl ele identifiees 450 especes de Eupithecia biornata Christ. et Caradrina (Platy Lepidopteres, la plupart appartenant aux Micro perigea) terrea ( Frey.), ainsi que Ies epseces lepidopteres (195 especes), suivies par Ies Noctui Charadaula cassandra Gdzm., Brachmia lineo dae ( 125 especes). lella ( Zll.), Apotomis lutosana Ken. et Hydraecia Les recherches actuelles ont releve un accroisse osscola Stgr., qui sont nouvelles pour la faune ment de 172 especes nouvelles par rapport aux de Roumanie, Apotomis lutosana etant meme 552 especes et sous-especes qu'o11 connaissait a nouvelle pour la faune d' Europe. Syngrapha la suite des recherches effectuee s auparavant circumflexa ( L.) a ete retrouvee apres 45 ans (1962-1966). Par consequent, a present on depuis sa premiere mention. connait du «grind » de Letea et de la foret de Compte tenu de l'importance zoogeographique Letea 724 especes de Macro- et Microlepidopteres. des especes identifiees dans la f oret de Letea, Bien des especes rares auparavant om ere on propose l'elargissement de la zone de protection collectees en grand nombre, 11otamment: Euclasta dec/aree " monument de la nature 1> y compris splendidalis H.S., Metallosticha argyrogrammos d'une partie des petits « hachmacs 1> ( bandes ( Zll.), Aleucanitis caucasica Kollen., Arytrura boisees) situes entre Ies cordons de sabie. Muzeul de istorie naturală ~Grigore Antipa '» Şos. Kiseleff, nr. 1, 71268, Bucureşti, România 85 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro DA TE NOI PRIVIND BIOLOGIA SPECIEI DIACRISIA (RHYPARIOIDES) METELKANA LED. (LEPIDOPTERA, ARCTIIDAE) FREDERIC KONIG Această specie frumos colorată face parte din elementele caracteristice zonelor umede de mare întindere din Europa şi Asia. Ea este cunoscută încă din anul 1861, fiind descoperită de farmacistul F. Metelka, colecţionar de fluturi din localitatea Dabas, situată la aproximativ 40 km spre sud de Budapesta. Primele exemplare au fost trimise specialistului J. Lederer de la muzeul de ştiinţe naturale din Viena care constată că este vorba de o specie nouă pentru ştiinţă care va purta numele descoperi torului. Lederer încadrează specia corect în genul Nemeophila lingă specia sannio L., iar mai tîrziu Butler stabileşte un gen separat Rhyparioides numai pentru metelkana. Mai recent acest gen a fost desfiinţat şi înlocuit cu denumirea hiibneriana Diacrisia, revenind astfel la concepţia lui Lederer după care metelkana şi sannio fac parte din acelaşi gen. Vestea descoperirii s-a răspîndit repede în cercurile colecţionarilor şi mai ales a comercianţ:lor de materiale entomologice, preţul unui exemplar ridicîn• du-se în scurt timp la 100 florinţi de aur. Pe parcurs au fost depistate şi alte populaţii în zonele mlăştinoase situate între Dunăre şi Tisa, precum şi în zona lacului Velence între Budapesta şi lacul Balaton. În urma unor lucrări de mare amploare de hidro ameliorări efectuate spre sfîrşitul secolului trecut şi la începutul acestui secol, cea mai mare parte a mlaştinilor au dispărut împreună cu specia metelkana. Cu cîteva zile înaintea publicării de către Lederer a speciei metelkana, a apărut lucrarea lui O. Bremer la Petersburg, în care sînt descrise cîteva specii de lepidoptere noi pentru ştiinţă, colectate de Radde şi Maack în regiunea Amur-Ussuri din extre mul orient a Rusiei tariste. Între aceste specii se află şi Chelonia fi.avida, care fiind comparată ulterior cu N. metelkana a fost sinonimizată cu aceasta, devenind o subspecie. Rasa nominală a rămas endemică pentru Ungaria pînă la începutul acestui secol, cînd specia a fost semnalată şi din nordul Franţei. Subspecia fi.avida a fost colectată ulterior şi în Japonia, atît pe insula principală cit şi pe insulele Hokkaido şi Riukiu. A. Alexinschi semnalează prezenţa speciei şi în România pe baza unui exemplar colectat de Mîndru la Agigea în 1952. E. V. Niculescu citează specia din Sulina, iar mai recent cu ocazia amplelor investigaţii efectuate de colectivul Muzeului de Şt. Na turale 87 https://biblioteca-digitala.ro 1. LARVĂ DE DIACRISIA METELKANA LED., ULTIMA VÎRSTĂ (25-30 MM); 2. PUPA SCOASĂ DIN COCON, (10-13 MM). CUTICULA LARVARĂ ABANDONA TĂ SE ADUNĂ PE ULTIMELE SEGMENTE ABDOMINALE; 3. EXEMPLAR MASCUL CRESCUT ÎN CAPTIVITATE; 4. LARVĂ ÎNAINTE DE ULTIMA NĂPÎRLIRE (18- 20 MM); 5. MASCUL, CINCISPREZECE MI UTE DUPĂ PĂRĂSIREA INVELIŞU LUI PUPAL, AŞTEPTÎND USCAREA ARI PILOR; 6. SUS : MASCUL COLECTAT LA ATCHI EZ (BANAT) LA 14 IULIE 1982 (A V ERG URA ARIPILOR 39 MM; JOS: MASCUL OBŢI UT DIN LARVE CRES CUTE ÎN LABORATOR, GENERAŢIA A 3-A, 23 OIEMBRIE 1982 (ANVERGURIA ARIPILOR 31 MM). (ORIGINAL). în Ungaria nu departe de locul unde a fost găsită în 1861. În vederea ocrotirii speciei a fost înfiinţată o re~ervaţie strict upravegheată în perioada de zbor a fluturilor. Noi am colectat primele exemplare în 1975 în apropierea rezervaţiei ornitolo gice de la Satchinez în Banat, unde s-a păstrat şi pînă în prezent o populaţie viguroasă, alcătuită din exemplare ceava mai mici decît cele cunoscute din Delta Dunării. Alte exemplare au mai fost colectate de Gy, Szabo la Hagieni în sudul Dobrogei, specia fiind semnalată şi din Ropotamo, R. P. Bulgaria. Totalizînd datele de mai sus s-ar părea că este vorba de o specie larg răspîndită în Europa ş i Asia. Este adevărat că aceste puncte se înşiră de-a lungul unui brîu lat prin zona temperată care traversează continentul de la Belgia pînă la Japonia, popu laţiile dt: D. metelkana sînt însă perfect izolate şi distanţate între ele de multe ori la sute de kilometri. în realitate specia este un relict postglaciar rămas din vremurile c~nd pe aceste meleaguri zonele mlăştinoase au predominat între Oceanul Atlantic ş1 Oceanul Pacific. Cu toate că izolarea geografică a început cu multe milenii în urmă, diferenţele morfologice între indivizii populaţiilor diferite au rămas neînsemnate, cu excepţia celor aflate în Extremul Orient. Oul, larva ş i pupa au fost descrise de F. A. Cerva şi G. Horvdth încă la sfîrşitul secolului trecut în revista entomologica Rovartani Lapok din Budapesta. Specia este monovoltină , din ouăle depuse în iunie-iulie ies larvele după 6-7 zile. Ele se retra~ în septefD:bri e după 2-3 n ă pîrliri în desişul vegetaţiei de stuf începînd o dia pau~a de aproximativ şase luni fără a-şi confectiona vreun hibernaculum de pro tecţie. Ele î şi continuă activitatea în aprilie, iar după una sau două năpîrliri îşi con fec_ţionează un cocon moale, transparent în care se transformă în pupă. Stadiul cri sahdal dur~az ă 12-17 zile. Acuplarea flu turilor are loc în primele ore ale nopţii, durata de viaţă a adulţilor este de 5-8 zile. Date morfologice amănunţite şi descrie- 88 https://biblioteca-digitala.ro rea rezultatelor unor culmri în captivitate au fost publicate în 1974 de către A. Popescu Gorj şi V. Ciocan, de către noi în 1978 şi 1979. Noi am început experienţele noastre cu această specie în anul 1975 la Timişoara cu un material colectat la Satchinez. Încă de la început s-a constatat un ritm inegal de dezvoltare a larvelor. Aproximativ 60 % din ele au crescut foarte repede, transfor mîndu-se în pupă după 20-25 zile. După alte 11 zile au apărut fluturii unei gene raţii noi de dimensiuni cu mult mai mici decît cele ale părinţilor. Restul larvelor s-a dezvoltat foarte lent conform cursului normal de crestere în mediul natural. Pentru iernare aceste larve au fost plasate într-o cutie spaţioasă cu resturi vegetale uscate. Cutia a fost ţinută pe terasă, larvele fiind expuse temperamrilor normale de iarnă. Ele au suferit pierderi considerabile, unele şi-au început însă activitatea în aprilie pentru a se dezvolta normal pînă la adulţi pînă în iunie. Se ştie că în cadrul familiei Arctiidae, Sphingidae, Lasiocampidae şi altor familii de lepidoptere au fost crescute în captivitate generaţii succesive fără diapauza obliga torie a ouălor, larvelor sau a pupelor aflate în natura liberă. Păstrînd cîteva exemplare, masculi şi femele, noi am obţinut o nouă pontă de ouă încă la sfîrşitul lunii august din care s-a dezvoltat o a treia generaţie de asemenea de dimensiuni mai mici. Au fost realizate în acest fel cinci generaţii succesive pînă în ianuarie. Intreruperea culturilor s-a datorat unui decalaj tot mai accentuat în privinţa duratei ciclului de dezvoltare individuală a larvelor şi pupelor, pînă cînd nu s-au putut obţine în acelaşi timp exemplare din ambele sexe. Larvele au acceptat ca hrană cele mai diferite plante, ca: Taraxacum officinale, Plantago lanceolata, P/antago media, Arctium /appa, Convulvulus arvensis, Urtica dioica, Euphorbia cyparissias, Sonchus arvensis, Stellaria media, mai tîrziu frunze de mure şi trandafir, iarbă şi fire de griu de toamnă scoasă de sub zăpadă şi salată cumpărată la piaţă. · Aşadar răspîndirea atît de localizată a speciei nu depinde de loc de fitocenozele acvatice, larvele acceptînd ca hrană zeci de specii de plante care cresc departe de zonele mlăştinoase. Izolarea populaţiilor respective aflate la distanţe considerabile între ele se datoreşte cu siguranţă microclimatului specific a terenurilor umede de mare intindere, deasupra cărora pluteşte în timpul nopţii un strat subţire de ceaţă care se precipită abundent în desişul stufului, provocînd şi o scădere considerabilă a temperaturii atmosferice. Larvele se dezvoltă la nivelul inferior a vegetaţiei de baltă într-o atmosferă aproape stagnantă care se încălzeşte în decursul zilei mai puternic decît curenţii care trec deasupra paravanului de trestie. Tocmai aceste contraste evidente de temperaturi care apar între atmosfera diurnă relativ uscată şi cea de noapte foarte umedă sînt condiţiile hotărîtoare care determină declanşarea funcţiilor hormonale care reglementează trecerea sau ieşirea organismului din starea activă în cea de diapauză sau invers. Ca şi la alte specii, echilibrul hormonal pare să fie foarte labil, adică sensibil la cea mai mică modificare a condiţiilor de temperatură şi umiditate din mediul înconjurător, ceea ce explică comportamentul schimbat a larvelor ţinute în captivitate unde reproducerea condiţiilor normale din natura liberă este desigur foarte dificilă. Decalajul în privinţa duratei ciclului de dezvoltare care s-a accentuat după a cincea generaţie crescută în captivitate se datore~te desigur de asemenea unui dezechilibru al funcţiilor hormonale. Contrar aşteptărilor noastre dimensiunile reduse ale fluturilor nu s-au schimbat, menţinîndu-se la acelaşi nivel la toate generaţiile succesive. În concluzie constatăm că D. metelkana este un stenobiont extrem de specializat, însă nu în privinţa metabolismului de nutriţie, larvele acceptînd ca hrană cele mai diferite plante indiferent de compoziţia lor chimică, ci în privinţa sensibilităţii faţă 89 https://biblioteca-digitala.ro de mediul înconjurător, fiind extrem de pretenţioasă faţă de condiţiile microclimatice specifice ale zonelor mlăştinoase de apă dulce. Aceste cond~ţi.i sp.ecifice. nu sîn~t asi gurate într-o mic.ă ~altă sau de-a !ungul u~or canale d~ mg~ţ~e, chiar dac3: s-au instalat acolo asociaţn vegetale acvatice. Specia nu poate exista mci acolo unde mvelul apei nu este re~ativ co~stant. L~.rve~e trăind I.a ~ivel_?I infe~ior a veg:taţiei n~ ~r putea rezista la valuri putermce sau vntunlor de pnmavara .Specia nu se gaseşte mcaen de-a lungul cursurilor de ape rapide sau în zonele bîntuite de inundaţii de mare amploare. D. metelkana a fost pe vremuri desigur mai răspîndită în Europa BIBLIOGRAFIE ALEXINSCHI A. (1952), Contribuţiuni la Nat. Nr. 16. pp. 119-124, Timişoara. cunoaşterea Macrolepidopterelor noi sau rare 1978 - Rhyparioides metelkanus (LEDERER) pentru fauna R.P.R. Bui. Şt.•Sec.: Bio!. Agr. (Stat. nov. L. G6zmăny = Rh. metelkana Gcorgr. Acad. IV, 1, pp. 15-22. Bucureşti. Led.) en Roumanie occidentale. Linneana BREMER O. (1861), Nouvelles especes de Belg. Pars VII, no 6 sept. 1978, Bruxelles. lcpidopteres recueillis par MM Radde et 1983 - Lepidoptere din rezervaţia naturală Sat Maack dans la Siberie orientale et dans chinez (Jud. Timiş) şi zonele învecinate. le pays de l'Amour. Buii. Acad. lmp. d'Sc. Ocrt. Nat. Acad. R.S.R. 27 nr. 1, 1983. t. 3, p. 478 (Chelonia fiavida) Petersbourg. Bucureşti. CERVA F. (1906), A Rhyparioides Metelkanarol. LEDERER J. (1861), Nemeophila metelkana Rovart. Lapok. 13. pp 101-105 Budapest. n.sp. Wiener Ent. Z. 5, pp. 162-163, FICHTNER (1975), Rhyparioides mete/kana Led· Tl. 3. S. 120. Wien im Donau-Delta. Ent. Nachr. Bd. 19. Nr. 5, LEESTMANS R. (1970), Ekologische en bio pp. 74-75 Berlin-Jena. geografische beschouwingen over een nieuwe G6ZMANY L. ( 1973), Ujra felfedeztem a soort voor Belgische Fauna, Rhyparioides •metelkinătJ). The redescovery of Rhyparioi metelkana Led. 1861. Lepidoptera, Arctiidae. des metelkana Led. in Hungary. Folia Ent. Linneana Belg. Deel. IV, nr. 6, pp. 114-130. Hung. XXVI/I pp 236-238 Budapest. Bruxelles. HAEGER E. (1973) Rhyparioides metelka1ta POPESCU-GORJ A. (1967), Lepidoptere rare Led. neu ftir die D.D.R. Ent. Nachr. Bd. din rezervaţia Pădurea Letea. Ocr. Nat. Ed. 17, Nr. 9 pp. 137-142 Dresden. Acad. R.S.R. 11. 2, pp. 211-217, Bucureşti. KONIG F. (1975), Catalogul coleqiei de lepi 1970 - Rhyparioides metelkana Led. ( Lepidop doptere a Muzeului Banatului. Co. Cult. tera Arctiidae) en Roumanie. Sa variabilite Ed. Soc. Jud. Timiş, 300 p. Timişoara. et sa repartition palearctique. Rev. Roum. 1976 - Rhyparioides metalkanus Led. (Lepi d. Bio!. Zoo!. t. 15, nr. 1 pp. 31-36, doptera, Arctiidae) în Banat Tibiscus, St. Bucureşti. ZUSAMMENFASSUNG Nach einer . chronologischen Aufzăhlung der arcen gefattert. Der Verfasser scellt /est, dass Meldungen aber neuen Fundorte dieser schonen ein ausserordentlich /okalisiertes Vorkommen der Schmetterlings-Arc werden die Ergebnisse einiger Art nicht von der Zusammenseczung der Pflan- Inzuchtversuche beschrieben. Es wurden fan/ zengemeinschaften abhăngig ist, sondern viei mehr Inzucht-Generationen ohne Raupendiapause durch- als eine Folge der Empfindlichkeit der Art den gefahrt. Alle gezogenen Falter sind bedeutend spezifischen mikroklimatischen Verhăltnissen der kleiner als die urspranglichen Elterntiere. Die ausgedehnten Sumfgebiete gegenaber zu betrach- Raupen wurden mit den verschiedensten Pfianzen- ten isc. Str. Lalelelor, nr. 19, 1900, Timişoara, România https://biblioteca-digitala.ro REZULTATELE CERCETARILOR HIMENOPTEROLOGICE (SUBORD, SYMPH-T A; SUBORD. ACULEATA: SUPRAFAM. SCOLIOIDEA, POMPILOIDEA, SPHECOIDEA) DE PE GRINDURILE LETEA ŞI CARAORMAN (DELTA DUNĂRII) ÎNTRE 1979 - 1981 XENIA SCOBIOLA-PALADE Primele cercetări asupra acestor himenoptere de pe grindurile Letea şi Cara orman (Delta Dunării) au fost efectuate de către noi între 1962-1970, în cadrul Muzeului de Istoric Naturală «Grigore Antipa» şi rezultatele au fost publicate de noi (7," 8) şi C. Nagy (4), menţionîndu-se 209 specii, 4 subspecii şi 5 forme: Sym phyta - 37 specii şi 3 forme, Scolioidea - 45 specii, 1 subspecie şi una formă, Pompiloidea - 28 specii, 2 subspecii şi una formă, Sphecoidea - 99 specii şi una subspecie. Materialul de himenoptere studiat, a fost colectat de noi, Palade Pavel, A. Jecu şi VI. Brădescu, de pe grindurile Letea şi Car~orman, între anii 1979-1981, în cadrul Muzeului « Deltei Dunării » din Tulcea. În urma cercetării acestui material, se adaugă la numărul de specii cunoscute, încă 36 specii şi una subspecie: 7 specii şi una subspecie noi pentru fauna ţării iar alte 33 specii sînt noi pentru fauna Deltei Dunării. S-au mai regăsit 82 specii, una subspecie şi una formă dintre speciile men ţionate anterior. Acest material de himenoptere a fost colectat la liziera pădurii şi pe pajişti, unde erau spaţii întinse cu diferite plante înflorite: Melilotus a/bus, Ophiglossum vulgatum, Euphorbia, diferite umbelifere, compozee şi de pe nisip. Prescurtări în text C. =Cardon; Car. = Caraorman; C.A.R. = C. A. Rosetti; Cr = Crişan; C.V. =Chilia Veche; G. = Gorgova; P. = Periprava; R. = Complex Roşu; S. = Sulina; T. =Tulcea. Subord. SYMPHYTA Fam. TENTHREDINIDAE Melisandra morio (F.) - P., C.A.R., Car. (7, 8). Dolerus pratensis, f. atratus Ensl. - C. V. (7). D. germanicus F. - C.V., C.A.R., P., Car. (7, 8); 2 6 10 ~' C.A.R., 27.V. - 15.VII. Brachythops flavens (Kl.) - Car. (7, 8). Selandria serva F. - Cr. (8). Tenthredo dahli Kl. -- 5 d', 8 ~' C.A.R., 27-31.V.1980. T. vespa Retz - 1 J, C.A.R., 5.Vl.1979. 91 https://biblioteca-digitala.ro Tenthredopsis litterata (Geoffr.) - P. (7). Macrophya rufipes (L.) - P. (7). M. pastica (Brulle) - 2 6, 4 ~' C.A.R., 27.V. - 8.VI. M. duodecempunctata (L.) - Car. (8); 49 6, 37 ~' C.A.R., 27.V. - 10.VI. Rhogogaster viridis (L.) - 2 ~' C.A.R., 8-12 VI. Rh. viridis f. sibirica Ensl. - P. (7). Ametastegia glabrata Fall. - P., C.A.R., Cr. (7, 8). • A. equisetti Fa/I. - Car. (8). A. carpini (Htg.) - P. (7). A. albipes Thoms. - Car. (8). Athalia rosae (L.) - P., C.V., Car., Cr. (7, 8); 4 ,j, 19 ~, C.A.R., 26.V. - 1.X. A. cordata (Lep.) - C.A.R., Car. (7, 8); 1 J, 1 ~, C.A.R., 10.VI. - 28.IX. A. bicolor Lep. - P. (7). A. glabricollis Thoms. - S., C.A.R., (7); l,j, 1 ~' C.A.R., IO.VIII. - 1.X. 1980. A. liberta (Kl.) - P., Cr., Car. (7, 8). A. circularis (Kl.) - P., Car., Cr. (7, 8).; 1 6, C.A.R., 10.VI.1981. A. circularis f. libertoides Prisn. - Car., Cr. (8), Phymatocera aterrima (Kl.) - C.A.R. (7). Caliroa varipes Kl. - Car. (8). Heterarthrus vagans (Fall.) - Car. (8). H. microcephala Kl. - Car. (8). Metalus pumilus Kl. - Car. (8). Fenusa dohrni Tischb. - Car. (8). Profenusa pygmaea (LKI.) - Car. (8). Fenella nigrita Westw. - C.A.R. (7). Cladius pectinicornis L. - P. (7); 1 6, C.A.R., 8.VI.1979. Priophorus tener Zadd. - Car. (8). Pontania vesicator Bremi - P. (7). Pachynematus albipennis Htg. - Cr. (8). Pristiphora melanocarpa Htg. - Car. (8). Nematus tibialis Newn. - 1 ~' C.A.R., 27.V. - 1980. Fam. ARGIDAE Arge ochropus ( Gmel.) - P. Car. (7, 8). A. enodis (L.) - Cr. (8); 3 J, 2 ~' C.A.R., 10.VI - 1.VIII.1981. Fam. MEGALODONTIDAE Megalodontes plagiocephalus (F.) - C.A.R. (7); 1 6, 3 ~. C.A.R. 27.V. - 3.IX. M. spissicornis (Kl.) - 22 3, 29 ~' C.A.R., 27 V. - 9.Vl.1981. Fam. SIRICIDAE Urocerus gigas L. - S. (7); 1 3, C.A.R., 4.IX.1979. Sirex juvencus L. - 1 ~' Car., 29.Vll.1979. Fam. XIPHYDRIIDAE Xiphydria prolongata (Geoffr.) - P., Car. (7, 8) •. Fam. CEPHIDAE Cephus pygmaeus (L.) - P. (7). C. brachycercus Thoms. - C.A.R. (7). Subord. ACULEATA Suprafam. SCOL/O/DEA Fam. SCOLIIDAE ... Scalia. maculata Drury - C.A.R. (7); 5,j, 1 ~' C.A.R., 27.V.-13.Vll. v1z1tmd florile de Oplzioglossum vulgatum. 92 https://biblioteca-digitala.ro S. quadripunctata F. - P., C.A.R. (7), Car. (4); 22 &-, 13 ~' C.A.R., Car., ll.V.-10.VIII. S. hirta Schrank - 4 ~' C.A.R., Car., 9.Vl-26.VII. S. fusciformis Scop. - 1 J, 1 ~' C.A.R., Car., 9.Vl-19.VII. Campsoscolia sexmaculata F. (= interrupta F.) - P., C.A.R., S. (7); 39 &-, 55 ~' C.A.R., Car., R., 21.VIl.-10.VIll., colectat de pe Euphorbia. C. sexmaculata violacea Panz. - Car. (4). Heterelis quinquecinctus (F.) ( = Elis vilosa F.)- P. (7); 1 J, C.A.R., 17.VIl.1980. H. quinquecinctus abdominalis Spin - Car. (4). Trielis klugi Lind. - G. (4). Fam. SAPIGIDAE Sapyga quinquepunctata F. - P. (7); Car., (4), Fam. TIPHIIDAE Tiphia femorata F. - P., C.A.R., S. (7); G., Car. (4); 55 J, 101 ~' C.A.R., 7.Vl.-1.X. Am observat cum Rhinocorus iracundus (Het.) ataca un exemplar din această specie. T. vilosa Spin. - C.V., P. (7). T. rugosa Tour. - P. (7). T. semipolita Tour. - Car. (4) T. tournieri D.T. - Car. (4). T. iracunda C.N. - Car. (4). Icronatha alcesei Tour. - Car. (4). Ludita ramispinosa C.N. - Car. (4). Fam. METHOCIDAE Mymosa melanocephala F. - C.V. (7); Car. (4). Marysmula brunnipes Lep. - Car. (4). Krombeinella longicollis Tour. - S. ( 4). K. wolffi lnvr. - Car. (4). Methoca nigrescens Hoffr. - 5 0, Car., 4.VIl.-8.X. (det. C. Nagy). M. mutillaria Latr. - 1 J, Car., 26.IX. (det. C. Nagy). Fam. MYZINIDAE Meria cylindrica F. - S. (4). Fam. MUTILLIDAE Muti/la (Ronisia) bruntia Petgn. - P., C.A.R. (7); 2 ~' C.A.R., 28-29- VII. 1981. M. (Ronisia) torosa A. Costa - P., C.A.R. (7). Smycromyrme viduata Pall. - P., C.A.R. (7); 44 0, 3 ~' P., C.A.R., 14-28.VII. S. montana Pz. - C.A.R. (7). S. ciliata Panz. - 19 ~' P., C.A.R., Car„ 5.Vl-21.VII (det. C. Nagy); 2~, C.A.R., 12.VllI.-24.IX.1980. S. rufipes F. - Car. (4); 2 6, C.A.R., 24-27.IX.1981. S. platiensis Destef. - Car. (4). S.quadripunctata Lep. - G., S. (4). S. borceai C.N. - S. (4). S. pusilla Kl. - Cr. (4). S. pseudomontana Hoff. - Car. (4). S. li'gustica Invr. - Car. (4). Myrmilla capitala Luc. - C.V. (7). M. calva Vili. - Car. (4). M. ca/va distincta Lep. - Car. (4). 93 https://biblioteca-digitala.ro M. ca/va paparvula Invr. - Car. (4). Rhombofila padella C.N. - 4 ,j, C.A.R., P., 19-20.VII. (det. C. Nagy) Cystomutilla ruficeps Sm. - Car. (4). Tropidotilla littoralis Ptg. - Car. (4). T. littoralis graeca Lep. - Car. (4). Rudia erythrocephala Latr. - Car. ( 4). R. mutica Andre - Cr., G., S. (4). Pseudomutilla cephalica Sich. - Car. (4). P. atalanta C.N. - G. (4). Platymyrmilla quinquefasciata Ol. - Car. (4). Dasylabris maura L. - P., C.A.R., S. (7); 3 ,J, 11 ~, P., C.A.R., 10.Vl.-26.IX. D. regalis F. - ( = D. italica F.) - P., C.A.R., (7); 19 ,j, 20 ~, P., C.A.R., S., Car. 7.Vl.-5.VII. D. regalis F.f. lugrubis F. - P„ C.A.R., (7). Suprafam. POMPILOIDEA Fam. POMILIDAE Crypcocheilus affinis Lind. - P„ C.A.R., (7). Cr. notatus (Rossi) - 1 0, C.A.R„ 12.VIl.1980. Cr. egregius Lep. - 1 J, Car., 18.VIl.1979. Priocnemis melanosoma Kohl. - P., (7); Car., (8). P. perturbator Harris - 2 ~' C.A.R., 14.VI.-4.IX. Agenioideus sericeus Lind. - P„ C.A.R„ (7). A. usurarius (Tourn.) - 5 ~' C.A.R„ 10.VI.-28.IX. A. cinctellus (Spin.) - Cr„ Car. (8); 2 ~' Car„ VI-VIll.1967. Aporinellus sexmaculatus Spin. - P„ C.A.R„ Car., Cr. (7, 8). Ap. sexmaculatus asiaticus (Guss.) - Car. (8). Ap. moestus sericeomaculatus Kohl -- P„ C.A.R„ S„ Car. (7, 8). Dicyrtomellus luctuosus Mocs. - C.A.R. (7). Evagetes crassicornis Shuck. - C.A.R., Car. (7); 2 cr, Car„ 25.VIl.1979. E. dubius Lind. C.A.R. (7). E. contemptus Tourn. - C.A.R. (7). E. littoralis Wesm. - C.A.R. (7); 1 ,), 23 ~' C.A.R., 28.VIl.-5.VIII.1981. E. pectinipes L. - Car. (8). E. pectinipes mediterraneus (Wolf) - 1 ,j, 2 ~' C.A.R. 13.VI.-26.IX.1980. Subspecie nouă pentru fauna ţării. E. pilosellus Wesm. - Car. (8). Pompilus plumbeus (F.) - S„ P„ C.A.R., Car. (7, 8); 5 6, 35 ~' C.A.R., 27.V.-30.IX. Anoplius samariensis Pall. - P „ Car. (7, 8). A. viaticus L.f. pagana Dhlb. - P„ C.A.R., Car. (7, 8); 4 ~' C.A.R., 10.VI.- 15.VII. A. infuscatus Lind. - C.V„ S„ P„ C.A.R„ Car., Cr. (7, 8); 40 cr, 88 ~' C.A.R., 30.V.-l.X. A. nigerrimus (Scop.) - P. (7); 2 ~' C.A.R., 4.VIIl.1981. A. alpinobalticus Wolf. - 1 0, 1 ~' C.A.R., 4-6.VIII.1981. Specie nouă pentru fauna ţării. A. concinnus Dhlb. - P. (7); Car., Cr. (8); 1 ~' C.A.R., l.VI.1981. A. caviventris Aurivil. - C.V„ P. (7); Car, Cr. (8). A. pannonicus Wolf - Car„ Cr. (8). Nanoclavellaria leucoptera Dhlb. - S. (7). 94 https://biblioteca-digitala.ro Auplopus carbonarius Scop. - Car., Cr. (8). A. rectus (Haupt) - Cr. (8). Calicurgus hyalinatus F. - Cr. (8). Batozonellus lacerticida Pall. - P., C.A.R., S. (7); Car., Cr. (8); 10 J, 9 ~' C.A.R., 6.V.-3.VIII. Episyron rufipes L. - P., C.A.R., S. (7); Car., Cr. (8); 6 J, 32 ~' C.A.R., Car., 27.V.- l.X. E. funerarius (Tourn.) - 1 ~' C.A.R., 7.VI.1979. E. albonotatus F. - 3 J, 1 ~' C.A.R., Car., 7.VI.-5.VII.1981. Telestegus inermis (Brull.) (=major Costa) - 6 ~' C.A.R., 5.VI.-26.IX. Tea manticata Pall. - C.A.R. (7). Tachyagetes filicornis (Tourn.) - 1, c], 1 ~' C.A.R., 7.VI-28.IX. T. dudichi M6czâr - 1 0, 1 ~' C.A.R., 6-13.V.1979. Specie nouă pentru fa una ţării. Fam. CEROPALIDAE Ceropales cribratus Costa - P. (7). C. maculatus F. - P. (7); Car. (8). Suprafam. SPHECOIDEA Fam. SPHECIDAE Bembix rostrata L. - P., C.A.R. (7); Car. (8); 15 c], 24 ~' C.A.R., Car., T., 5.VI.-15.IX. B. bidentata Lind. - P., C.A.R. (7); Car. (8); 8 c], 21 ~' C.A.R., Car., 21.VII. -20.VIII. B. olivacea F. - S., P., C.A.R. (7); Car. (8); 1 c], 4 ~'Car., 22-25.VII.1979. B. integra Pz. - P. (7); Car. (8); 2 ~' C.A.R., 3.VIII.1981. B. megerlei Dhlb. - C.V., P., C.A.R. (7); Car., (8); 3 c], 1 ~' C.A.R., 14-19. VII.1980. B. oculata Panz. - P., C.A.R., (7); Car. (8); 5 c], 2 ~' C.A.R., 29.VII.-29.IX. Sceliphron destillatorium Ill. - S., P., C.A.R. (7); Car., Cr., (8); 8 J, 11 ~' C.A.R., Car., 6.VI.-6.IX. Podalonia hirsuta Scop. - Car. (8); 3 d', 5 ~' C.A.R., 28.V.-27.IX. P. /era Lep. - Car. (8). P. tydei Le Guillon - Cr. (8). Ammophila sabulosa (L.) - C.V., P., C.A.R. (7); Car. (8); 6 c], 13 ~' C.A.R., 6.VI.-29.IX., colectate depe Anethum graveolens. A. heydeni Dhlb. - C.V., P., C., S. (7); Car. (8); 6 c], 25 ~. C.A.R., 28.V -24. IX. Sphex maxillosus F. -P., S. (7); Car., Cr. (8); 1c],2 ~' C.A.R., 15.VII-3.VIII S. albicinctus Lep. et Serv. - P., C.A.R. (7); Car. (8). S. subfuscatus Dhlb. - P., C.A.R. (7). Philanthus triangulum F. - P., C.A.R. (7); Car., S. (8); 32 c], 51 ~' C.A.R., Car., R., 6.VI-30.IX., colectaţi de pe Anethum graveolens. P. venustus (Rossi) - P., C.A.R. (7); Car., (8); 7 c], C.A.R., 14-16.VII.1980. Bembicinus tridens F. - S., P., C.A.R. (7); Car. (8); numeroşi cJ şi ~' C.A.R., 5.VI -1.X. B. hungaricus Friv. - P., C.A.R. (7); Car. (8). Stizus bipunctatus Smith - 1 ~' C.A.R., 18. VIl.1980. Specie nouă pentru fauna ţării. St.jasciatus (E) - P. (7); Car. (8); 2 ~' C.A.R., 12-18.VII.1980. St. distinguendus Handl. - S., P., C.A.R. (7). 95 https://biblioteca-digitala.ro St. pubescens Kl. - P. (7). St. terminalis Evers.-C.V., P. (7). Palarus variegatus (F.) ( = P. fiavipes F.) - P., C.A.R. (7), Car. (8); 3 o, 5 ~' C.A.R., 5.VI-5.VllI. Cerceris interrupta Panz. - 3 â, C.A.R., 6-ll.IX.1979. C. sabulosa Panz. - P., C.A.R. (7); Car. (8); 4 ~' C.A.R., 13.VI.-26.IX. C. circularis dacica Schlett. - C.A.R. (7); Car. (8); 10 cţ, C.A.R., 14-20. VII.1980. C. arenaria (L.) - C.V., P., C.A.R. (7); 21 6, 12 ~' C.A.R., 5.VI-28.IX. C. rubida (Jur.) - C.V., P., C.A.R. (7); Cr. (8); 1 ~' C.A.R., 3.VIII.1981. C. albofasciata (Rossi) (= C. luctuosa Costa)-P. (7); Car. (8); 1 ~' C.A.R., 19.VII.1980. C. rybyensis L. - P. (7). C. quinquefasciata (Rosi) - C.A.R. (7); 1 ~' C.A.R., 26.IX.1980. C. ruficornis F. ( = C. labiata F.) - 1 ~' C.A.R., 29.IX.1980. C. rufipes F. ( = C. tuberculata Vili.)- C.V., P., C.A.R. (7). C. quadricincta Panz. - C.V. (7). C. fiavilabris F. (cc~ C. ferreri Lind.) - Car. (8). Tachytes etruscus Rossi - S.,P., C.A.R. (7); Car. (8); 4 6, 5 ~' C.A.R., 28.VII-5.VIII.1981. T. europaeus Kohl -- P. (7), Car. (8); 2 ~' C.A.R., 9.VI-19.VII. Tachysphex fugax Rad. (= T. filicornis Kohl.) - 1 ~' C.A.R., 12.Vl.1979 T. consocius Kohl. - 3 :), C.A.R., 5-8.VI.1979. Specie nouă pentru fauna ţării. T. incertus Rad. ( = pygidialis Kohl) P. (7); Car. (8); 1 ~' C.A.R.,30.VII.1981. T. nitidus (Spin). - P. (7); Car., Cr. (8); 1 ~' C.A.R., 7.VI.1981. T. pompilzformis Panz. ( = T. pictini'pes auct.) - P., C.A.R. (7); S. Cr. (8); 2 ~' C.A.R., 5.VIII.1981. T. mocsaryi Kohl -- P., C.A.R. (7); Car. (8); 1 0, 1 9, C.A.R., 13.VI-18.VII. T. panzeri Lind. - P., C.A.R. (7); Car. (8). T. fulvitarsis Costa ( = T. acrobates Kohl) - Car., Cr. (8). Larra anathema Rossi - P., C.A.R. (7); Car., S. (8); 31 6, 63 ~' C.A.R., Car., 5.VI-1.X., vizitînd florile de Euphorbia. Liris nigra Lind. - P. (7); Car., Cr. (8); 1 <;', C.A.R., 26.IX.1980. Astata boops - Schrnnk - T., P. (7). As. minor Kohl - P., C.A.R. (7), 1 0, 1 ~' C.A.R., 30.VII-28.IX. As. tricolor Lind. - S., C.A.R. (7); S. (8). As. fineau~ Mocs. - 2 0, C.A.R., 5.VI.1979. Specie nouă pentru fauna ţării. Alyson spmosus Panz. ( = A. fuscatus Panz.) - P. (7); Car. (8); 1 o, 2 ~' C.A.R., 5.VI-5.VIII. Al. (Didineis) crassicornis Handl. - C.V. (7). Nysson scalaris III. - P. (7). N. dimidiatus Jur. - Car. (8). N. trimaculatus (Rossi) - Car. (8). Agrogorytes mystaceus L. - P. (7). Gorytes quinquecinctus F. - P., C.A.R. (7); Car. (8); 16 0, 13 ~' C.A.R., 7.Vl-1.VIII.1981. G. latzfrons Spin. - P. (7). G. punctulatus L. - P., C.A.R. (7). G. pleurz'punctatus Costa - Car. (8). G. quinquefasciatus Panz. - Car. (8); 1 J, C.A.R., 11.VI.1979. 96 https://biblioteca-digitala.ro G. elegans Lep. - Cr. (8); 1 <ţ, C.A.R., 7.Vl.1979. G. laevis (Latr.) - 1 6, C.A.R., 30.VIl.1981. G. quadrifasciatus (F.) - 4 <ţ, C.A.R., 9-13.Vl.1979. Trypoxylon figulus L. - C.V., P., C.A.R. (7); Car., Cr. (8); 3 6, C.A.R. 5.V-4.VI. Tr. attenuatum Smith - P., C.A.R. (7); Car., Cr. (8); 2 6, 3 <ţ, C.A.R., Car., V-VIII. Tr. clavicerum Lep. et Serv. - Car. (8); 1 6, 1 <ţ, Car. VI. Tr. medium Beaum. - 2 J, 4 <ţ, C.A.R., P., Car., Cr., V.IX. (det. Pulawsky) Specie nouă pentru fauna ţării. Psenulus pallipes (Panz.)- S., C.A.R. (7); 1 6, 6 <ţ, C.A.R., 28.V-4.VIII. P. fuscipennis Dhlb. - Car., Cr. (8). Psen unicolor Lind. - Cr. (8). Diodontus minutus F. - C.A.R. (7); Car., Cr. (8). D. tristis (Lind.) - Car. (8). Pison atrum Spin. - C.A.R., P. (7); Car., Cr. (8). Miscophus niger Dhlb. ( = M. spurius Dhlb,) - P. (7). Pemphredon shuckardi Mor. - P. (7); Car., Cr. (8). P. lethifer Shuck. - P., C.A.R. (7); Cr. (8); 1 6, 3 <ţ, C.A.R., 3-6.VIII.1981. P. lugubris Latr. - C.V. (7). P. unicolor Panz. - P., C.A.R. (7); Car. (8); 22 c)', 4 <ţ, C.A.R., 26.V-13.VI. Oxybelus maculipes Smith - C.A.R. (7). Ox. latro Ol. - P. (7); 1 <ţ Car., 25.VII.1979. Ox. quattuordecimnotatus Jur. ( = Ox. mucronatus Verh.) - S., P. (7); Car., Cr., S. (8); 3 S?, C.A.R., 17-30.VII. Ox. mandibularis Dhlb. - Car. (8); 1 c)', Car., 21.VII.1979. Ox. latidens Gerst. - Car. (8). Ox. uniglumis L. - Car. (8); 2 c)', 1 S?, C.A.R., 5.Vl.1979. Ox. victor Lep. ( = Ox. melancholicus Chevr.) - Car. (8); 2 c)', 2 <ţ, C.A.R., ll.VI-18.VII. Lestica clypeata Schreber - P., C.A.R. (7); Car. (8); 21 J, 18 <ţ, C.A.R., I.V - 29.IX. L. alata Panz. - Car. (8). Ectemnius cotinuus F. (= E. vagus L.) - P., C.A.R., S. (7); Car., Cr. (8); 3 0, 5 <ţ, C.A.R., 28.VII-5.IX. E. schlettereri (Kohl) - S. (7); Car., Cr. (8); 5 c)', 8<ţ, C.A.R., 26.V-l.X. E.guttatus Lind. (= C. spinicollis H.S.)- C.A.R. (7); Car., Cr. (8). E. rubicola Duf. et Perris (= C. larvatus West.) - P., C.A.R. (7); Car. Cr., S. (8); 1 S?, C.A.R., 8.Vl.1979. E. dives Lep. et Brull. - C.A.R., Cr. (7, 8); 1 <ţ, C.A.R., 1.X.1980. E. con.finis Walker (C. laevigatus Destef.) - Car., Cr. (8); 6 c)', 13 ~' C.A.R., 26. -I.X. E. impressus (Smith) - Cr. (8). E. cephalotes Oliv. (= C. quadricinctus F.) - 2 <ţ, C.A.R., 26.V.-23.IX. E. crassicornis Spin. - C.A.R. (7). E. kriechbaumeri Kohl - P. (7). E. fossorius L. - P. (7); Car. (8). E. lapidarius Panz. ( = C. chrysostomus Lep. et Brull.) - Car., Cr. (8). Crabro pelcarius Schreber - Car. (8); 9 CI, 12 S?, C.A.R., 26.V.-29.VII. Crossocerus confusus Schultz ( = C. signatus Panz,) - Cr. (8). 97 https://biblioteca-digitala.ro Cr. quadrimaculatus F. - Cr. (8). Cr. elongatulus (Lind.) - Cr. (8). . _ _ .. Cr. subulatus Dhlb. - 1 ~' C.A.R., 12.Vl.1979. Specie noua pentru fauna ţaru. Lindenius parkanensis Zavadil (= ponticus Beaum.) - 1 ~' C.A.R., l.X.1980. Specie nouă pentru fauna ţării. L. albilabris F. - C.V., P. (7); Car. (8); 1 ~' C.A.R., 18.Vll.1980. L. mesopleuralis Mor. - Cr. (8). Entomognathus brevis (Lind.) - Car. (8). BIBLIOGRAFIE BALTHASAR VL. (1972), Grabwespen. Sphe (Delta du Danube). Trav. Mus. Hist. Nat. coidea, în Fauna CSSR. Praha, 20, 471 p. •Grigore Ant"pa '" 9, 133-147. ERMOLENKO V. M. (1975), Rogohvosti ta SCOBIOLA-PALADE XENIA (1972), Ord. pilisciki, Tentredonodibni pilişciki, in Fauna Hymcnoptera (Sousord. Symphyta, Super Ukraini, 10, 3, 377 p. fam. Vespoidea, Pompiloidea et Sphecoidea) LELEI A. C. (1978), Nadsem. Mutilloidea in in: L'Entomofaune du « Grind • de Cara Opredeliteli nasecomih evropeiskoi cc~ sti orman, Delta du Danube). Trav. Mus. Hist. SSSR; III, pervaia ceasti, pereponccatokrilîc, Nat. •Grigore Antipa'" 12, 141-154. Leningrad, 71-83. SCOBIOLA-PALADE XENIA (1978), Hyme NAGY, C. (1972), Ord. Hymenoptcra-Supra noptera, Sympliyra, Tenthredinoidea; Fam. fam. Heterogynoidea in (l'Entomofaune du Tenthredinidae; Subfam. Selandriinae, Ten ~Grind" Caraorman, Delta du Danubc), thredini11ae, Heterarthrinae, în Fauna Acad. Trav. Mus. Hist. Nat. "Grigore Ant .. pa "• R.S.R. 9, 8, 248 p. 12, 159-165. SCOBIOLA-PALADE XENIA (1981), Hymc OSICINIUK ANA, PANFILOV D. V„ noptera, Symphyta, Temhredinoidea, Fam. PONOMAREVA A. A. (1978), Nadsem. Tenthredinidae --Subfam. Blennocampinae, Apoideapcelinîe in Opredditcli nasecomih Nemati11ae, în Fauna Acad. R.S.R„ 9, 9, evropeiskoi ciasti SSSR, III, perva:a ciast=, 328 p. pereponcc~tokrilic, Leningrad, 279-519. TOBIAS V. I. (1978), Nadsem. Pompiloidea PULAWSKII, V. V. (1978), Nadscm. Sphecoidea, in Oprcdeliteli nasecomih evropeiskoi ceasti l. Sem. Spechoidae-ro:uşcie · osi, in Opre SSSR, III, p~rvaia ccasti, percponceatokrilie, deliteli nasecomih evropeiskoi ciasti SSSR, L:-ningr:'d, 83-147. III, pervaia ciasti, pereponceatokrilie, Lenin TOBIAS V. I. (1978) Nadscm. Scolioidea in grad, 173-279. Oprcdcl ·rdi nasecomih cvropeiskli ceasti SCOBIOLA-PALADE XENIA (1968), Ord. SSSR, III, pcrva;a ceasti, pcreponccatokrilie, Hymenoptera (Superfam. Tenthredinoidea, Len:ngrad, 47-58. Scolioidea, Vespoidea, Pompiloidea et Sphe WOLF H. (1972) Hymenoptcra, Pompilidae coidea) in L'Entomofaune de l'ile de Letea in Insekta Helvct:ca-Fauna, 5, 176 p. RESUME L'etude du materiei d'Hymenopteres collecte Parmi Ies Hymenopteres 11ouveaux pour le sur Ies « Grinds • Letea et Caraorman de 1979 d Delta, 7 especes et wze sous-espece sont nouve/les 1981 a permis l'identification de 116 espece et pour la faune du pays: 3 sous-especes dont 27 especes et une sous-espece Anoplius alpinobalticus Wolf, Tachyagetus du sont nouvelles pour cette region et 80 especes et d:ch =. Moczdr, Evagetes pectinipes med:terra 1 sous-especes des 225 especes connues ont ete neus (Wolf) (Pompilidae); Stizus bipunctatus retrouvees, comme suit: 7 especes nouvelles et Smith, Tachysphex consocius Kohl, Trypoxy 9 especes retrouvees de Symphyta; 6 especes lon med um Beaum., Crossocerus subulatus nouvelles et 10 especes retrouvees de Scolioidea; Dahlb., Zavadil. ( Sphe 8 especes et une sous-espece nouvelles ainsi que L:nd::n:us park.:mensis 11 especes et une sous-espece retrouvees de Pom cidae). piloidea; 11 especes nouvel Ies ainsi que 54 especes On a f ;:iit des observ:ztio11S ecologiques sur que/ et une sous-espece retrouvees de Sphecoidc:i. ques especes d 'Hymenopteres. B-dul 1 Mai, nr. 327 Bloc. 12, Se. D, Et. I, Ap. 102, 78322, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA MEROCENOZEI DE PE FRUNZELE DE FRAXINUS PALLISAE WILMOTT DIN PĂDURILE LETEA ŞI CARAORMAN P. NEACSU, si. IRINA TEODORESCU Cercetări efectuate în vara anului 1983, în pădurile Letea şi Caraorman, din Delta Dunării, pe lingă diferite aspecte interesante privind structura entomofaunei dăunătoare şi folositoare de pe arbori forestieri, arbuşti, ierburi, au reliefat existenţa pe frunzele de frasin ( Fraxinus pallisae Wilmott) a unei asociaţii de insecte dăună toare, formată din 5 specii, aparţinînd la 3 ordine. Observaţiile din teren şi cercetările de laborator, au permis determinarea unor caracteristici ale atacului acestor insecte (frecvenţa şi intensitatea atacului, gradul de dăunare, modificarea formei frunzelor atacate), estimarea biomasei galelor produse de unele specii şi a distribuţiei lor. Material şi metodă Pentru stabilirea caracteristicilor atacului celor 5 specii dăunătoare, ca şi pentru aprecierea unor parametri biostatistici, în lunile iunie şi octombrie, de la diferite exem plare de Fraxinus pallisae la care s-a observat existenţa unor gale, mine etc. s-au colectat aproximativ 100 de frunze, la care s-au numărat foliolele atacate şi neatacate, pentru fiecare dăunător. Frecvenţa atacului s-a calculat cu ajutorul formulei: F% = ~ · 100, N în care « n » reprezintă suma frunzelor sau a foliolelor atacate, iar « N » numărul total de frunze sau foliole cercetate. Intensitatea atacului s-a determinat cu ajutorul relaţiei: O/ - _L (i XJ) I /O - ' n în care a i » este procentul de foliole atacate la fiecare frunză, « f » reprezintă numărul de cazuri înregistrat cu aceste procente şi 99 https://biblioteca-digitala.ro cu 4 cele cu 26-50 % foliole atacate, cu 5 cele cu atac 51-75 % şi cu 6 cele cu peste 76 % foliole atacate. Gradul de dăunare s-a calculat după formula: Gd = ~(ix_!), N în care ~ N » reprezintă numărul total de foliole analizate. 2 Distributia a fost estimată după raportul dintre medie (i) şi varianţă (5 ) în modul următor: 5 2 = x, distribuţie întîmplătoare; 5 2 < x, distribuţie uniformă şi S2 > x, distribuţie grupată. Rezultate obţinute Entomofauna dăunătoare de pe frunzele de Fraxinus pallisae din pădurile Letea şi Caraorman a fost formată din următoarele specii: Psyllopsis fraxini (L) (familia Psyllidae, ordinul Homoptera); Stereonychus Jraxini* De Geer (familia Curculionidae, ordinul Coleoptera); Dasyneura Jraxini (Kieff.), D. fraxinea (Kieff.) (familia Cecidomyiidae, ordinul Diptera) şi Phytagromyza heringi Hendel (familia Agromyzidae ordinul Diptera). Aceşti dăunători produc gale, minează sau rod frunzele de frasin. Frecvenţa atacului a avut valori diferite în funcţie de specii şi pădurea din care a provenit materialul (tabel 1). Taelul 1 FRECVENŢA ATACULUI PRODUS DE INSECTE PE FRUNZELE DE FRASIN VALORILE FRECVENŢEI ATACULUI (%) SPECIA LETEA CARAORMAN Dasyneura fraxini 88 Stereonychus fraxini 81 68 Dasyneura fraxinea 13 80 Phytagromyza heringi 56 Psyllopsis fraxini 2 40 Curculionidul Stereonychus fraxini a prezentat valori ridicate ale frecvenţei atacului în ambele păduri, dar îndeosebi în Letea, unde 81 % din frunze erau atacate. Dintre cecidomiide, la Dasyneura fraxini, prezentă numai în Letea, s-a constatat cea mai mare valoare a frecvenţei atacului, pe 88 %din frunze existînd 511 gale dis puse în lungul nervurilor principale ale foliolelor (97,45%), ale limbului (2,11 %) şi ale rahisului (0,40 %). Dasyneura fraxinea s-a întîlnit în ambele păduri, dar numai în Caraorman frunzele cu gale dispuse în parenhim au avut frecventa ridicată (80%). Agromizidul Phytagromyza heringi a fost observ~t numai în pădurea Caraor man, unde pe 56 % din frunze erau 103 mine . . P~.ilid~J Psyllopsis fraxini care produce gale prin îndoirea şi hipertrofierea margmn foliolelor a avut o valoare mai ridicată a frecvenţei în pădurea Caraorman, „ • Coleopter~! -S. _f~axi11i a fost determinat de prof. dr. doc. Mircea Alexandru Ieniştea, căruia ii exprimăm 'i pe aceasta calc mulţumiri ş1 1ntreaga noaslră consideraţie. 100 https://biblioteca-digitala.ro pe cînd în Letea prezenţa sa a fost accidentală. Frecvenţa atacului la foliole a variat între 9 % şi 100 % la S. fraxini, între 11 % şi 100 % la D. fraxini, între 11 % şi 70 % la D. fraxinea, între 11 % şi 88 % la P. heringi şi între 9 % - 28 % la P. fraxini. Tabelul 2 CARACTERISTICILE ATACULUI PRODUS PE FRUNZELE DE FRASIN lN PADURILE LETEA ŞI CARAORMAN LETEA CARAORMAN ------NR. NR 0 SPECIA %FOLIOLE FRUNZE NOTA ;, FOLIOLE FRUNZE NOTA ATACATE CU ACEST ACOR- ATACATE CU ACEST ACOR- (i) PROCENT DATĂ (i) PROCENT DATĂ (f) (f) Dasyneura fraxini o 12 o 11-25 14 3 26-50 15 4 51-75 11 5 76-100 48 6 Dasyneura fraxinea o 87 o o 20 o 11-25 8 3 11-25 24 3 26-50 5 5 26-50 44 4 51-75 12 5 Stereonychus fraxini o 19 o o 32 o 11-25 15 3 4-10 4 2 26-50 23 4 11-25 16 3 51-75 25 5 26-50 28 4 76-100 18 6 51-75 8 5 Psyllopsis fraxini o 98 o o 52 o 11-25 2 3 4-10 8 2 11-25 40 3 26-50 4 4 Phytagromyza heringi o 44 o Analiza procentului de foliole atacate în fiecare frunză, a numărului de frunze cu acest procent şi a notelor acordate conform procentelor (tabelul 2) arată că la Dasy neura fraxini, aproape jumătate din numărul de frunze ( 48 ·~~) au între 76 °;0 şi 100 % din foliole atacate (nota 6), la D. fraxinea, în pădurea Letea majoritatea frunzelor (87 %) au foliolele neatacate (nota zero), pe cînd în Caraorman 44 % din frunze au intre 26 % şi 50 % din foliole atacate (nota 4). La Stereonychus fraxini, în Letea, procentul de frunze cu 1 cy0 -50 ci~ foliole atacate (57%) este ceva mai mare decît cel cu peste 51 % foliole atacate (43%), pe cînd în Caraorman, 80% din frunze au sub 50 % foliole atacate (note 2, 3, 4). La Psyllopsis fraxini în Letea, atacul este neînsemnat pe cînd în Caraorman, este mai accentuat, aproape jumătate din frunze avînd între 4 % şi 50 1; au fost atacate, din restul, cele mai multe (92,30<>0 ) avînd între 11 %-75 ci,;> foliole atacate (note 3, 4, 5). Intensitatea atacului (tabel 3) a avut cele mai mari valori la Dasyneura fraxini (82,11 %) în pădurea Letea. Specia Stereonychus fraxini, a avut un atac cu valori 101 https://biblioteca-digitala.ro destul de ridicate în ambele păduri (56,44 % în Letea ş~ 55?5~ % în Cara~rman~, J~ Phytgaromyza heringi, 53,43 % î~ Cara?r.man~ Cea mai mica valoare a mtensitaţu atacului s-a constatat la Psyllopsis fraxim (11 Yo). Tabelul 3 VALORILE INTENSITAŢII ATACULUI (I) ŞI ALE GRADULUI DE DAUNARE (Gd) PE FRUNZE DE FRAXINUS PALLISAE LETEA CARAORMAN SPECIA --~- 0 10,' 1('.'f) Gd 0 /O Gd% Dasyneura fr2xini 82,11 54,34 Stereonychus fraxini 56,44 45,71 55,58 15 Dasyneura fraxinca 16,95 1,95 44,49 17,47 Phytagromyza heringi 53,53 11,75 Psyllopsis fraxini 11 0,11 15,07 8,44 În ceea ce priveşte gradul de dăunare cele mai mari valori s-au înregistrat în Letea, la Dasyneura fraxini (54,34%) şi Scereonychus fraxini (45,71 %), iar cele mai scăzute în aceeaşi pădure la Dasyneura fraxinea (l,95 %) şi Psyllopsis fraxini (0,11 %). Distribuţia galelor pe frunze, la speciile Dasyneura fraxini, D. fraxinea şi Psyllopsis fraxini a fost grupată (media distribuţiei a fost în toate cazurile mai mică decît varianţa). Biomasa galelor proaspete la specia Dasyneura fraxini, la 100 de frunze cercetate, a fost de 48 g, reprezentînd 34,63 % din greutatea acestora, iar bomasa larvelor din gale s-a estimat la 0,12 % din biomasa totală (frunze + gale). S-a remarcat o modificare a raportului dintre lungime şi lăţime la frunzele cu gale de D. fraxini (fig. 1); astfel frunzele atacate sînt mai scurte (26-68 mm) şi mai înguste (5-19 mm) decît cele neatacate (lungime 35-80; lăţime 15-24 mm). Analizînd interrelaţiile dintre speciile de dăunători, considerăm că deoarece se hrănesc pe seama frunzelor, în anumite condiţii se manifestă fenomenul de concurentă. Astfel, 'în pădurea Letea speciile Dasyneura fraxini şi Stereonychus fraxini care au prezentat valori mari ale frecvenţei şi intensităţii atacului, au eliminat sau limitat dezvoltarea celorlalte 3 specii. În schimb, în Caraorman absenţa speciei Dasyneura fraxini a făcut posibilă o adevărată invazie a celuilalt cecidomiid, D. fraxinea, precum şi existenţa unui atac destul de puternic al argromizidului Phycagromyza heringi şi al psilidului Psyllopsis fraxini. Concluzii - Cercetările desfăşurate comparativ în pădurile Letea şi Caraorman, asupra ent_omofaunei dăunătoare frunzelor de Fraxinus pallisae Wilmott au permis carac terizarea atacului produs preum şi estimarea unor parametri biostatistici ai populaţiilor celor 5 specii identificate. - Prin valorile ridicate ale frecvenţei şi intensităţii atacului, gradului de dău nare, în pădurea Letea au dominat Dasyneura fraxini şi Stereonychus fraxini iar în Ca~ao~man, speciile Dasyneura fraxinea, Stereonychus fraxini şi Phycagronyza heringi. -S-au făcut observaţii asupra distribuţiei galelor, raportului dintre biomasa frunzelor, galelor şi a larvelor ce le-au produs, a schimbării raporturilor dimensionale 102 https://biblioteca-digitala.ro Fig. 1. LUNGIMEA ŞI LĂŢIMEA FOLIOLELOR DE FRASIN (FRAXINUS PALLISAE WILMOTT) IN CONDIŢII NORMALE ŞI DE ATAC PRODUS DE DASYNEURA FRAXINI KIEFF. L ( m•) 85' I 15 I I I I '5' I _,_I ... _ ~- I I I I 1oliol& dlacoftl I - I 1olioli norma/4 I --- 25 ' i o J(mm) 5 10 \5 20 25 ~o JS la frunzele cu gale, precum şi asupra modificării componenţei asociaţiei de dăunători de pe frunzele de frasin, ca urmare a concurenţei dintre ei. BIBLIOGRAFIE BUHR H. (1964), Bestimmungstabellen der Gal Dai1ube). Trav. Mus. Hist. Nat.« Gr. Antipa». len (Zoo- und Phytocecidien) an Pfianzen Bucureşti, voi. 9, p. 311-325. Mittel- und Nordeuropas. Band I, Veb. MANI S. M . (1964), The Ecology of plant galls. G. Fischer Verlag, Jena. W. Junk Publishers, Haga. NEACŞU P. (1974), Date faunistice şi ecologice DRĂGHIA I. (1968), Insectes mineurs, in: asupra principalelor organisme cecidogene din L'entomofaune de l'île de Letea (Delta du Delta Dunării. Peuce, voi. V, zoo!., p. 81-91. RESUME Le travail comprend des donnees obtenues en de Fraxinus pallisae Wilmontt. 1983 dans Ies f orets Letea et Caraorman (De lta Les observations ont ece menees a l'identification de Danube) sur l'entomofaune nuisible des feuilles de 5 especes: Psyllopsis fraxini L. ( Homoptera); 103 https://biblioteca-digitala.ro Stereonychus fraxini De Geer (Coleoptera) ; l'intensite de l'attaque et des ravages produites, Dasyneura fraxini ( Kieff.), D. fraxinea ( Kieff.) Ies especes dominantes de la Joret Letea ont ete et Phytagromyza heringi Hendel ( Diptera). D. fraxini et S. fraxini, et de la foret Caraorman Par Ies valeurs tilevees de la frequence, de D. fraxinca, S. fraxini er P. heringi. Facultatea de biologie, Splaiul Independenţei, nr. 91-95, 76201, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA IHNEUMONIDELOR (HYM., ICHNEUM.) DIN DELTA DUNĂRII RAOUL CONSTANTINEANU, IRINEL CONSTANTINEANU în lucrarea de faţă prezentăm 36 specii de ihneumonide, aparţinînd la 30 genuri din 14 subfamilii, colectate din Delta Dunării. Genul Ph tor i ma F orster şi speciile P h t o r i m a c o m p r e s s a Desvignes şi G a m b r u s s i m i 1 i s Szepligeti sînt noi pentru fauna României. 18 specii sînt semnalate pentru prima dată din Dobrogea, iar alte 5 specii sînt semnalate pentru prima dată din Delta Dunării. Familia I c h n e u m o n i d a e Latreille 1802 Subfamilia Ic h neumo ni na e Ashmead 1900 Genul Protichneumon Thomson 1893 1. Protichneumon rubens Fonscolombe 1847, Cf' 1 c;i, 5.VI.1981, pădurea Letea, C. A. Rosetti. Gazde: Ca toc a 1 a el oca ta Esp. (Lep., No c tui da e) şi L y man t r i a d i s p a r L. (Lep., L y m a n t r i i d a e ). Răspîndire geografică: Europa de Vest. În România: Guşteriţa şi muntele Guţu, jud. Braşov, Rogoaza, corn. Deleni şi pădurea Zgura, corn. Olteneşti, jud. Vaslui. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Ichneumon Linnaeus 1735 2. Ichneumon computatorius Muller 1776, 0 1 J, 24.VIl.1981, Murighiol. Gazde: Da s y c hi r a pud i bund a L. (Lep., L y man t r ii da e). Răspîndire geografică: Europa de Nord şi Vest, Uniunea Sovietică (regiunile Tambov, Pscov). În România: Dîmbu Mare, corn. Cuzdrioara, jud. Cluj, Zalău, jud. Sălaj, Saschiz, jud. Mureş, Bocşa Română, jud. Caraş-Severin, muntele Domo gled, jud. Mehedinţi, pădurea Bîrnova, jud. Iaşi şi pădurea Slobozia, corn. Pocreaca, jud. Vaslui. Specie nouă pentru Dobrogea. 3. Ichneumon proletarius Wesmael 1848, ~ 1 cţ„ 26.IX.1980, Murighiol. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Este o specie destul de răspîndită în Europa Centrnlă ş1 Meridională, Uniunea Sovietică (regiunile Kerson, Stavropol şi Kursk). În 105 https://biblioteca-digitala.ro România este frecventă, fiind semnalată anterior din Transilvania, Moldova, Oltenia, Muntenia si din 2 localităti din Dobrogea (Babadag, jud. Tulcea şi Valul lui Traian, jud. Constanţa). ' _ .. Specie nouă pentru Delta Dunaru. 4. /chneumon sarcitorius Linnaeus 1758, r3 1 3, 28.VIl.1981, Roşu, pe umbelifere. Gazde: L u p e r i n a t e s t a c e a Schiff., S c o t i a s e g e t u m Den. et Schiff. S. e x c 1 a m a t i o n i s L., P a n o 1 i s g r i s e o v a r i e g a t a Goeze, S pi 1 os om a m e n t ha str~. L. (Lep.,. No~ tui da e), _L ~man t r ia dispar L. (Lep., L y man t r 11 da e), D 1acr1 st a 1ubr1c1 pe da L. (Lep., Arc t ii da e) şi An drena t r im mer an a (Klung) III. (Hym., A n dr e ni da e ). Răspîndire geografică: Este foarte răspîndită în toată Europa şi Uniunea Sovietică. în România a fost semnalată anterior din 29 localităţi din Transilvania, 13 din Moldova, 3 din Oltenia, 2 din Muntenia şi 2 din Dobrogea (Agigea şi Techir ghiol, jud. Constanţa). Specie nouă pentru Delta Dunării. Genul Melanichneumon Thomson 1893 5. Melanichneumon bimaculatus Schrank 1776, ~ 1 '.;!, 27.VII. 1981, Roşu, pe umbelifere. Gazde: N o c t u a fi m b r i a t a Schr., S c o t i a s e g e t u m Den. et Schiff. (Lep., No c tui da e) şi Da s y c hi r a pud i bund a L. (Lep., L y man t r ii da e). Răspîndire geografică: Aproape toată Europa. În Uniunea Sovietică din regiunile Tambov, Iaroslav şi Taşkent. În România: Ineu, jud. Arad, Gelmar, corn. Geoagiu, jud. Hunedoara, Ocna Sibiului, jud. Sibiu, Saschiz, jud. Mureş, Vîrteşcoiu, jud. Galaţi şi Iacobeni, jud. Suceava. Specie nouă pentru Dobrogea. 6. Melanichneumon monostagon Gravenhorst 1820, J 1 :), 27.VIl.1981, Roşu, pe umbelifere. Gazde: A r c h a n a r a g e m i n i p u n c t a Hatchett., A. s p a r g a n i i Esp. şi S pilos o ma m e n t ha str i Esp. (Lep., No c tui da e). Răspîndire geografică: Toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunile Iaroslav, Nijnegorod, Harkov, Kerson, Tambov şi Ijevsk). în România: 10 localităţi din Transilvania, 17 din Moldova şi una din Oltenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Barichneumon Thomson 1893 7. Barichneumon derogaror Wesmael 1844, 0 1 â, 15. Vl.1980, Murighiol. Gazde: P a n o l i s g r i s e o v a r i e g a t a Goeze (Lep., N o c t u i d a e ), S e m i o t h i s a l i t u r a t a CI. (Lep., G e o m e t r i d a e) şi D e p r e s s a r i a h e r a c I e a n a L. (Lep., O e c o p h o r i d a e ). Răspîndire geografică: Aproape toată Europa, în Uniunea Sovietică este foarte răspîndită. În România: 6 localităti din Transilvania, 10 localităti din Moldova, 1 localitate din Muntenia şi din grindul Caraorman, jud. Tulcea. Genul Ctenichneumon Thomson 1894 8. Ctenichneumon panzeri Wesmael 1844, 6 1 â, 28.VIl.1981, Caraorman, pe umbelifere. Gazde: Scotia exclamationis L., S. segetum Den. et Schiff. Agrotis nigricans L. şi A. tritici L. (Lep., Noctuictae) . . Răspînd~re geografică: Franţa, Belgia, R. D. Germană, R. F. Germania, Anglia, Austria, Ungaria, Iugoslavia, Polonia, Algeria, Uniunea Sovietică (regiunile 106 https://biblioteca-digitala.ro Leningrad, Tambov, Kiev, Harkov, Minsk, Kerson, Vitebsk, Podolsk, Dnepo petrovsk, Lenkorani, Buhara şi R.S.S. Moldovenească). În România: 9 localităţi din Transilvania şi 3 din Moldova. Specie nouă pentru Dobrogea. 9. Ctenichneumon castigator Fabricius 1793, ~ 1 <ţ, 26.IX.1980, Murighiol. Gazde: parazitează în 11 specii de lepidoptere, fiind polifagă. Răspîndire geografică: Aproape toată Europa, Algeria, Uniunea Sovietică (regiunile Tambov, Sverdlovsk, Harkov, Minsk, Ulianovsk, Iakuţk, Krasnoiarsk şi R.S.S. Armenia). În România: valea Mureşului, lîngă satul Gelmar, corn. Geoagiu, jud. Hunedoara, Sibiu, Mehadia, jud. Timiş, pădurea Căciulăteşti, corn. Dobroteşti, pădurea Sadova şi pădurea Dumbrava de lîngă Tismana, jud. Dolj, şi Lunca Pri porului, corn. Nehoiaşu, jud. Prahova. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Limerodops Heinrich 1949 10. Limerodops unilineatus Gravenhorst 1829, ~ 1 ~' 2.Vl.1981, Murighiol. Gazde: A r c h a n a r a g e m i n i p u n c t a Hatchett. şi alte specii de No c tui da e (Lep.), care se hrănesc cu frunze de stuf (Ph rag mi te s co m m u n i s Trin.). Răspîndire geografică: Europa Centrală şi de Vest, Uniunea Sovietică (regi- unea Kerson). În România: Nehoiaşu, jud. Prahova şi Folteşti, jud. Galaţi. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Amblyteles Wesmael 1844 11. Amblyteles punctus Gravenhorst 1829, 3 1 J, 3.Vl.1981, Murighiol. Gazde: Car ad rina k ad e ni i Fr. (Lep., No c tui da e). Răsţîndire geografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunile Kerson, Tomsk şi R.S.S.A. Daghestan). în România: din 5 localităţi din Transil vania şi 7 din Moldova. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Thyrateles Perkins 1953 12. Thyrateles camelinus Wesmael 1844, 3 1 3, 3.Vl.1981, Murighiol, pe imaş umed. Gazde: parazitează în 13 specii de lepidoptere, fiind polifagă. Răspîndire geografică: Europa Centrală, Spania, Ungaria, Uniunea Sovietică (regiunile Tambov, Samara, Cazan, Omsk, Kiev, Saratov, Irkutk si R.S.S.A. Daghestan). în România: din 17 localităţi din Transilvania, 10 'din' Moldova şi 1 din Muntenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Catadelphus Wesmael 1854 13. Catadelphus arrogator Fabricius 1781, 3 8 J,j, 13 şi 14.Vl.1980, Ilgani, pe ubmelifere şi din zbor. Gazde: P t e r o g o n p r o s e r p i n a Pall. şi C e l e r i o g a l i i Rott. (Lep., Sphingidae). Răspîndire geografică: Franţa, R.D. Germană, R.F. Germania, Italia, Ungaria, Uniunea Sovietică (Bularda, reg. Chişinău, R.S.S. Moldovenească). În România: este o specie foarte rară, semnalată anterior de la Slănic, jud. Bacău, Sibiu şi Cis nădie, jud. Sibiu şi Tuşnad, jud. Harghita. Specie nouă pentru Dobrogea. 107 https://biblioteca-digitala.ro Genul Eutanyacra Cameron 1903 14. Eutanyacra picta Schrank 1781, o 5 () (), 15. Vl.1980, Murighiol. Gazde: S c o t i a s e g e t u m Den. et Schiff., S. e x c I a m a t i o ni s L., N o c t u a p r o n u b a L. şi C h I o r i d e a v i r i p I a c a Hfn. ( = di p s a ce a L.) (Lep., No c tui da e). Răspîndire geografică: Aproape toată Europa, Japonia. în Uniunea Sovietică este o specie foarte răspîndită. în România este frecventă. Subfamilia Ph a e o gen i na e Dalla Torre 1902 Genul Colpognatus Wesmael 1844 15. Colpognatus divisus Thomson 1891, â 1 5, 15.VI.1980, Murighiol. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Suedia, R.D. Germană, Franţa, Anglia, Irlanda, Fin landa, Grecia, Bulgaria, Polonia, Uniunea Sovietică (regiunile Astrahan, Kiev, Poltava, Tambov şi R.S.S. Letonă) şi insula Corsica. în România: din 2 localităţi din Transilvania, 6 din Moldova şi 2 din Oltenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Oronotus Wesmael 1844 16. Oronotus binotatus Gravenhorst 1829, ~ 1 r,, 4.VII.1981, Murighiol. Gazde: omizi de Leucania sp. Răspîndire geografică: R.D. Germană, R.F. Germania, Belgia, Anglia, Ungaria, Uniunea Sovietică (R.S.S. Lituaniană). În România: Coldău şi Rus, jud. Cluj, Ineu, jud. Arad, Saschiz, jud. Mureş, lunca Cîlnicului, jud. Braşov, pădurea Călian, corn. Nicşeni, jud. Botoşani, pădurea Corbu, corn. Lipovăţ şi lunca Rogoaza, corn. Deleni, jud. Vaslui şi pădurea Rediu, de lingă Hîrlău, jud. Iaşi. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Diadromus Wesmael 1844 17. Diadromus subtilicornis Gravenhorst 1829, ';: 3 S?S?, la 4 şi 24.VIl.1981, Murighiol. Gazde: Laspcyresia conollana Hb. (Lep., Tortricidae), A groti s ash w ort hi i Doubleday (Lep., No c tui da e) şi P 1ute11 a macu Ii pe n ni s Curtis (Lep., Y p o nome u t id a e). Răspîndire geografică: R.D. Germană, R.F. Germania, Belgia, Suedia, Franţa, Anglia, Ungaria, Polonia, Finlanda, Uniunea Sovietică (regiunile Leningrad şi Kursk), America de Nord. În România: din 2 localităţi din Transilvania, 15 din Moldova şi 4 din Dobrogea (Agigea, pădurea Comorova şi Techirghiol, jud. Con stanţa şi Babadag, jud. Tulcea). Specie nouă pentru Delta Dunării. Genul Phaeogenes Wesmael 1844 18. Phaeoge11es plamfrons Wesmael 1844, ~ 1 -~, 26.IX.1980, Murighiol. Gazde: Lare n t ia minut an a Treitschke (Lep., Geometri da e), E .Pin<_> t ia nan an a Tr. (Lep., Tort r ici da e) şi Ost r inia nu b i I a I 1 s Hb. (Lep., P y r au st id a e). Răspîndire geografică: Suedia, Austria, R.D. Germană, R.F. Germania, Italia, Franţa, Anglia, Irlanda, Finlanda, Luxemburg, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovie tică (regiunea Tambov şi R.S.S. Letonă). în România este o specie frecventă. Subfamilia A I om yin a e Dalla Torre 1902 Genul Alomya Panzer 1806 108 https://biblioteca-digitala.ro 19. Alomya debellator Fabricius 1775, ~ 1 ~' 15.Vl.1980, Murighiol. Gazde: H e p i a 1 u s 1 u p u 1 i n u s L. (Lep., H e p i a 1 i d a e ). Răspîndire geografică: R.D. Germană, R.F. Germania, Suedia, Anglia, Scoţia, Irlanda, Elveţia, Franţa, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Spania, Fin landa, Belgia, Austria, Italia, Uniunea Sovietică (regiunea Tambov şi R.S.S. Letonă). în România: din 12 localităţi din Transilvania, 7 din Moldova şi 1 din Muntenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia M e topii na e Dalla Torre 1901 Genul Tylopius Townes 1959 20. Tylopius connexorius Wesmael 1849, J 6 63, 13 şi 14.Vl.1980, Ilgani. Gazde: Trac he a a t r ip 1 ici s L. (Lep., No c tui da e). Răspindire geografică: Europa Centrală şi de Nord, Uniunea Sovietică (regi unile Tambov, Kursk, Poltava şi Kuibîşev). În România: munţii Bucegi. Specie nouă pentru Dobrogea. 21. Tylopius brevispina Thomson 1887, J 1 J, 15.Vl.1980, Murighiol. Gazde: Acronic ta mega cep ha 1 a F. şi A. rum ici s L. (Lep., N o c t u i da e). Răspîndire geografică: Europa Centrală şi de Nord. În România este o specie rară, semnalată anterior de la Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud şi Periprava, jud. Tulcea. Subfamilia Di p 1 a z o n tina e Hopper 1959 Genul Di'plazon Nees 1818 22. Diplazon laetatorius Fabricius 1781, ~ 7 ~~' la 15.Vl.1980, 2.Vl.1981 şi 24.VIl.1981, Murighiol şi la 28.VIl.1981, Roşu, pe umbelifere. Gazde: Este o specie polifagă, parazitînd 29 specii de S y r ph i da e (Dipt.), lepidopterele: L a s p e y r e s i a p o m o n e 11 a L. şi Z e i r a p h e r a g r i s ea na Hb. (O 1 e t h re u t id a e) şi P y r au st a ai ns 1 iei Heinr. (P y r a - u st id a e), H y a 1 opt e rus aru n di ni s F. şi A ph i s jac o ba ea e (Horn., A p h i d a e) şi coleopterul A d i m o n i a r u s t i c a Schall. Răspindire geografică: Este o specie ubicvistă, întîlnindu-se în toate regiunile zoogeografi.ce ale globului. În România este o specie frecventă. Genul Phtorima Forster 1868 Gen nou pentru faun a Rom â ni ei. 23. Phtorima compressa Desvignes 1856, ~ 1 ~' 15.Vl.1980, Murighiol. ~. Capul este lat cit toracele şi este îngustat înapoi. Obrajii sînt scurţi. Faţa este lucioasă. Antenele sînt mai lungi decit capul şi toracele împreună, filiforme şi au 18 articole. Toracele este lucios. Mezonotul este punctat des şi fin, fără luciu. Areola este cvadrangulară, neregulată. Abdomenul este comprimat la vîrf, tergitul 1 şi baza tergitului 2 sînt zbîrcite şi punctate. Tergitul 1 are marginile laterale ascu ţite. Ovipozitorul este aproape ascuns. Culoarea fundamentală a corpului este neagră. Palpii sînt gălbui. Faţa pre zintă o pată galbenă sub baza antenelor. Antenele sînt negre. Tegulele, cite o pată înainte şi cite o dungă sub baza aripilor sînt galbene. Aripile sînt puţin întunecate, cu pterostigma brună-galbenă. Picioarele sînt galbene-roşiatice; coxele posterioare uneori negre. Lungimea corpului= 8 mm. Gazde: necunoscute. 109 https://biblioteca-digitala.ro Răspîndire geografică: Suedia, Anglia şi R.D. Germană. S p e c i e n o u ă p e n t r u fa u n a R o m â n i e i. Genul Homotropus Forster 1868 24. Homotropus signatus Gravenhorst 1829, cJ 2 io, 4.VIl.1980, Murighiol. Gazde: Brachyocolus noxius Mordw. (Horn., Aphidae). Răspîndire geografică: R.D. Germană. În România este o specie rară, semna- lată anterior de la Ineu, jud. Arad, Comana, jud. Giurgiu şi din grindul Caraor man, jud. Tulcea. Subfamilia Tryphoninae Cresson 1887 (partim) Genul Coeloconus Forster 1868 25. Coeloconus brachyacanthus Gmelin 1790, iţ 1 iţ, 15. Vl.1980, Murighiol. Gazde: A t ha Ii a spin aru m F. şi A. ros a e L. (Hym., Ten t h re di n i da e) şi La s p e y r e s i a s t ro b i I e 11 a L. (Lep., Tor - tricidae). Răspîndire geografică: Africa de Nord, Europa, Uniunea Sovietică (Riazansk, Kursk, Tambovsk, Samarsk şi Kersonsk). În România este relativ rară, fiind sem nalată anterior de la Rus, jud. Sălaj, Saschiz, jud. Mureş, Valea Mraconia, Ieşel niţa, Dubova şi Plavişeviţa, jud. Mehedinţi. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Psilosage Forster 1868 26. Psilosage ephippium Holmgren 1855, o 1 c), 15.Vl.1980, Murighiol. Gazde: Periclista albida Klug., Athalia spinarum F. ş1 A. bi co I or Lep. (Hym., Ten t h redi ni da e). Răspîndire geografică: Europa Centrală şi de Nord. în România a fost semna lată anterior din 13 localităţi din Transilvania şi Banat. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia E x o c hi na e Dalla Torre 1901 Genul Exochus Gravenhorst 1829 27. Exochus fiavomarginatus Holmgren 1854, cJ 1 J, 4.VIl.1981, Murighiol. Gazde: Scop ari a t runc ic o Ie 11 a Staint. (Lep., P y r au st id a e). Răspîndire geografică: Europa Centrală şi de Nord. în România este o specie foarte rară, fiind semnalată anterior numai de la Cehul Silvaniei, jud. Sălaj. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia He 11 w i g ii na e Dalla Torre 1901 Genul Hellwigia Gravenhorst 1823 28. Hellwigia elegans Gravenhorst 1823, cJ 4 JJ, 2.Vl.1981, Murighiol. Gazde: Por ph y r inia ros ea Hb. (Lep., No c tui da e) Răspîndire geografică: Europa de Vest, Uniunea Sovietică (regiunile Tam bovsk, Kersonsk, Kiev, Ufimsk, Kostromsk, Handja, Salisk, Samarsk, Kokand şi Saratov). În România este o specie foarte rară, semnalată anterior numai din Dobro gea (E~?rie, Valul lui Traian şi Hagieni, jud. Constanţa). Specie nouă pentru Delta Dunaru. Subfamilia Ac a e nit i na e Dalla Torre 1901 Genul Phaenolobus F ărster 1868 29. Phaenolobus saltans (Gravenhorst) 1829, cJ 7 JJ, 13.Vl.1980, Ilganii de Jos. HO https://biblioteca-digitala.ro Gazde: C ham a e s ph e ci a palu str i s Ktz. (Lep., A e ger ii da e) ş1 Ober ea e r y t h roc e ph al a Schr. (Col., Cer am b y ci da e). Răspîndire geografică: regiunea Palearctică. În România: Mehadia şi Bocşa, jud. Caraş-Severin, Ineu, jud. Arad, Ocna Dejului, jud. Cluj, Cehul Silvaniei, jud. Sălaj, Sibiu, Bicaz, jud. Neamţ, Hîrlău, Iaşi, Munteni, jud. Galaţi şi Rudna, jud. Timiş. Specie nouă pentru Delta Dunării. Subfamilia E p hi a l t i na e Townes 1960 Genul Endromopoda Hellen 1939 30. Endromopoda arundinator (Fabricius) 1804, ~ 2 ~~' 26.IX.1980, Murighiol şi 1 ~' 27.VII.1981, Roşu. Ecologie: este o specie polifagă. Răspîndire geografică: Europa, Africa de Nord, Asia (Buhara). În România este o specie rară, semnalată anterior de la Păun, jud. Iaşi, pădurea Căciulăteşti, jud. Dolj, Babadag şi pădurea Caraorman, jud. Tulcea şi Istria, jud. Constanţa. Subfamilia Co 11 y r ii na e Constantineanu 1961 Genul Collyria Schiodte 1839 31. Collyria coxator (Villers) 1789, ~ 5 ~~' 26.IX.1980, Murighiol. Gazde: Cep h u s p y g ma eu s (L.) ş1 Janus i n te ger (Nort.) (Hym., Cep hi da e). Răspindire geografică: Europa, Africa de Nord, America de Nord. În România este o specie frecventă. Subfamilia Banc hi na e Dalla Torre 1901 Genul Exetastes Gravenhorst 1829 32. Exetastes fornicator Fabricius 1781, cI 5 cJcJ, 2.Vl.1981, Murighiol şi 1 cJ, 14.Vl.1980, llganii de Jos. Gazde: Noctua oleracea L., Hadena brassicae L. ş1 C u c u 11 i a b a l s a m i t a e B. (Lep., N o c t u i d a e ). Răspindire geografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (Taurida). În România este o specie relativ frecventă, semnalată anterior din mai multe locali tăţi din Moldova, Transilvania şi Muntenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia N e t e I i i n a e Constantineanu 1961 Genul Nete/ia Gray 1860 33. Nete/ia capito Kokujev 1899, ~ 1 ~' 2.Vl.1981, Murighiol. Gazde: necunoscute. Răspindire geografică: Europa, Uniunea Sovietică (Taurida, vestul Siberiei), Japonia, China. În România a fost semnalată anterior numai de pe grindul Caraor man, jud. Tulcea. Subfamilia Crypt i na e Cresson 1887 Genul Acroricnus Ratzeburg 1852 34. Acroricnus seductor Scopoli 1786, ~ 1 ~' 4.VIl.1981, Murighiol. Gazde: S c e 1 i p h ro n d e s t i 1 a to r i u s III. şi S. s p i r i f e x L. (Hym., S ph e ci da e). Răspîndire geografică: Sudul Europei, pînă în Elveţia, Uniunea Sovietică, Turcia, Siria, Israel, Iran, Cipru, Maroc. în România este o specie rară, fiind 111 https://biblioteca-digitala.ro semnalată anterior din judeţele Bistriţa-Năsăud, Mureş, Cluj ş1 Tulcea (grindul Caraorman). . Genul Gambrus Forster 1868 35. Gambrus rufithorax Constantineanu şi Constantineanu 1968, <ţ 2 <ţ<ţ, 14.Vl.1980, Ilganii de Jos. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: România, unde a fost semnalată anterior de la Peri- prava, jud. Tulcea. 36. Gambrus similis Szepligeti, <ţ 1 <ţ, 28.VIl.1981, grindul Caraorman, pe stuf (Phragmites co rn m u ni s Trin.). ~. Tarsele posterioare şi antenele cu cite un inel alb. Mezopleurele sînt punctate. Culoarea fundamentală a corpului este neagră. Segmentul intermediar, tergi tele abdominale 1-2, baza tergitului 3 şi picioarele sînt roşii. Coxele anterioare, vîrful femurelor şi tibiilor posterioare sînt negre. Lungimea corpului = 13 mm. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Uniunea Sovietică (Turkestan). Specie nouă pentru fauna României. CONCLUZII In lucrarea de faţă prezentăm 36 specii de ihneumonide, aparţinînd la 30 genuri din 14 subfamilii, din care: I. Genul P h t o r i m a F orster şi speciile P h t o r i m a c o m p r e s s a Desvignes şi G a m b r u s s i m i 1 i s Szepligeti sînt noi pentru fauna României. II. 18 specii sint noi pentru fauna Dogrogei: 1. P r o t i c h n e u m o n r u b e n s Fonsc„ 2. I c h n e u m o n c o m p u t a t o r i u s Miill., 3. M e 1 a ni c h neumo n bi macu 1 atu s Schr., 4. M e 1 ani c h neumo n mono st a g o n Grav„ 5. C ten ic h neumo n pan zer i Wesm., 6. C ten ic h n eu m o n cast i gat or F., 7. Li mer odo p s uni 1 i ne atu s Grav., 8. Am b 1yte1 e s punctu s Grav., 9. T h y rate 1 e s came 1 inu s Wesm., 10. Catadelphus arrogator F., 11. Colpognatus divisus Thoms., 12. Or o no tu s bi no ta t u s Grav., 13. A 1 o m y a de b e 11 a tor F., 14. T y 1 opiu s con nex ori u s Wesm., 15. Co e 1 o conu s brac h y a c a n t h u s Gmel., 16. P s i 1 o sa g e e p hi p piu m Holmgr., 17. Ex o c h u s f 1 avo macu 1 atu s Holmgr. şi 18. Ex e taste s for ni ca tor F. III. 5 specii sînt semnalate pentru prima dată din Delta Dunării: 1. I c h n eu m o n p r o 1 e ta r i u s Wesm., 2. I c h ne u m o n sar ci t ori u s L., 3. D ia dr o m u s s u b t i I i c o r ni s Grav., 4. H e 11 w i g ia e 1 e g a ns Grav. şi 5. Ph a e no 1 o bus sa 1 ta ns (Grav.). IV. 6 specii sînt rare sau foarte rare pentru fauna României: 1. T y I opiu s b re vi s pi na Thoms., 2. H o m o t r o p u s s i g na t u s Grav., 3. E n - dr o _m op o da a r u n di na to r (F.), 4. N e te 1 i a ca pi t o Kok., 5. Ac r o r 1 c n u s s e d u c t o r Scop. si 6. G a m b r u s r u fi t h o r a x Const. şi Const. · BIBLIOGRAFIE CONSTANTINEANU M. I. (1959), Familia R.P.R., Insecta, 9, 4, 1-1248, Edit. Acad., lchneumonidae, Subfamilia lchneumoninae, Tri Bucureşti. bul lch11eumoni11ae Ste11opne11sricae, Fauna CONSTANTINEANU M. I. (1961), Vorschlag 112 https://biblioteca-digitala.ro far eine neue Einteilung der Ichneumoniden CONSTANTINEANU M. I., PISICĂ C., in Unterfamilien ( Hymenoptera: Ichneumoni (1962), Contributions a l'etude des Iclmeumoni dae), Beitr. z. Ent., 11, 2, 685-732, Berlin. des de la R.P.R., sous-famille des Pimplinae CONSTANTINEANU M. I. (1965), Familia Cresson de la tiallee du Bicaz (reg. de Bacău Ichneumonidae, Subfamiliile Phaeogeninae şi et de Mureş Autonomtl Maghiară), An. Şt. Alomyinae, Fauna R.P.R., Insecta, 9, 5, Univ. Iaşi (Serie nouă), a. Bio!., 8, 2, 245- 1-508, Edit. Acad., Bucureşti. 268, Iaşi. CONSTANTINEANU M. I. (1973), Ichneumo CONSTANTINEANU R. M. (1972), Contri nidae ( Hymenoptera) din Delta Dunării buţii la studiul Tryphonoidelor ( Hym., (Grindul Caraorman), PEUCE, Stud. Corn. Ichneum.) din R. S. România (teză de docto Şt. Nat. Muz. Deltei Dunării Tulcea, 3, rat), Iaşi. 131-163, Tulcea. CONSTANTINEANU R. M.,ISTRATE G.I., CONSTANTINEANU M. I., CIOCHIA, V., (1971), Tryphonoidae obţinute prin culturi GAVRILESCU E., CONSTANTINEA din dăunătorii molidului ( Picea excelsa Link.) NU R. M., MUSTAŢĂ G. (1965), Contri din judeţul Suceava, Stud. Corn. Şt. Nat. bution a l'etude des Ichneumonides de la Muz. Jud. Suceava, 2, 1, 227-234, Suceava. Reservation naturelle «Codrul Secular Slă DASCH C. E. (1964), Ichneumon-F/ies of tioara », region de Suceava, An. Şt. Univ. America North of Mexico, 5. Subfamily Iaşi (Serie nouă), Secţ. II (Şt. Nat.), a. B:ol., Diplazontinae, Mcm. Amer. Ent. Inst., 3, 11, 1, 85-90, Iaşi. CONSTANTINEANU M. I., CONSTANTI 1-304, Ann Arbor, Michigan. TINEANU R. M. (1968), Ord. Hymenopcera FRILLI F., (1965), Studi sugli: menotteriichneu (Pam. Ichneumonidae), în: L' Entomofaune monidi, II. Revisione delie specie europee e de l'île de Letea (Delta du Danube), Trav. medicerranee de/ genere Acroricnus Ratzeburg Mus. H:st. Nat. 1• Gr. Antipa», 9, 148-183, (Crypcinae), Entomologica, 2, 1-20. Bucureşti. LEONARD! G. (1927), Elenco delie specie degli CONSTANTINEANU M. I., CONSTAN insetti dannosi e !oro parassiti ricordati in TINEANU R. M. (1970), Tryphoninae (Jch Italia fino dallo'anno 1911, Parte III. Insetti neum., Hym.) de la zone du futur lac d'accu parassici di altri insetti, Ichneumonidae, 76- mulation de Porţile de Fier (Roumanie) IV, 136, Soc. Tipograf. Moden, Modena. An. Şt. Univ. Iaşi (Serie nouă), Secţ. II MEYER N. F. (193~1936), Tables systemati (Şt. Nat.), a. Bio!., 16, 1, 83 95, laşi. q1'es des hymenopteres parasites (Pam. Ich CONSTANTINEANU M. I., CONSTANTI neumonidae) de l'U.R.S.S. et des pays limi NEANU R. M. (1971), Contribuţii la studiul trophes, 3, 1-271 = Sub/am. Pimplinae Diplazontinelor ( Tryphonoidae, Ichneum., (1934); 4, 1-535 = Sub/am. Ophininae Hym). din zona viitorului lac de acumulare (1935); 5, 1-340 = Sub/am. Tryphoninae de la Porţile de Fier (România) (Nora III-a), (1936); 6, 1-356 =Sub/am. Tryphoninae An. Şt. Univ. Iaşi, (Serie nouă), Secţ. II (1936). (Şt. Nat.), a. B'ol., 17, 1, 101-124, Iaşi. THOMPSON W. R. (1957), A Catalogue of CONSTANTINEANU M. I., ISTRATE,G. I., the parasites and predators of insect pests, (1973), Contribuţii la cunoaşterea ichneumoni Section 2, Host parasite Catalogue, Part 4. delor parazite în dăunătorii molidului ( Picea Host of the Hymenoptera ( Ichneumonidae), excelsa Link.) din judeţul Suceava (Nora II-a), Stud. Corn. Şt. Nat. Muz. Jud. 332-561, Ottawa, The Commonwealth Insti Suceava, 3, 289-307, Suceava. t'Jt~ of B;ological Control. SUMMARY In this paper the authors presene 36 species 2. lchneumon computatorius Mall.,3. Mclanich of Ichneumonidae, collected /rom the Danube newnon bimaculatus Schr., 4. Melanichnewnon Delta. These species belong to 30 genera /rom the monostagon Grav., 5. Ctenichneumon panzeri following subfamilies: Ichneumonmae, Phaeogeni Wesm., 6. Ctenichneumon castigator F., 7. Lime nae, Alomyinae, Metopiinae, Diplazontinac, rodops unilineatus Grav., 8. Amblytcles punctus Tryphoninae, Exochinae, Helwigiinae, Acaeniti Grav., 9. Thyrateles camelinus Wesm., 10. Ca nae, Ephialtinae, Collyriinae, Banchinae, Netelii tadelphus arrogator F., 11. Colpognatus divisus nae and Cryptinae. Thoms., 12. Oronotus binotatus Grav., 13. Alomya The genus Phtorima Forster and the species debellator F., 14. Tylopius connexorius Wesm., Phtorima compressa Desvignes and Gambrus 15. Coeloconus brachyacanthus Gmel., 16. Psi similis Szepligeti are new for che fauna of losage ephippium Holmgr., 17. Exochus ftavo Romania. marginatus Holmgr. and 18. Exetastes forni The following 18 species are new for the fauna cator F. of Dobrogea: 1. Protichneumon rubens Fonsc., The following 5 species are new for the fauna 113 https://biblioteca-digitala.ro of the Danube Delta: 1. Ichneumon proletarius of Romania: 1. Tylopius brevispina Thoms., Wesm., 2. Ichneumon sarcitorius L., 3. Diadro 2. Homotropus signatus Grav., 3. Endromopoda mus subtilicomis Wesm., 4. Hellwigia elegans arundinator ( F.), 4. Netelia capito Kok., Grav. and 5. Phaenolobus saltans (Grav.). 5. Acroricnus seductor Scop. a11d 6. Gambrus The following 6 species are rare for the fauna rufithorax Const. and Const. Universitatea «Al. I. Cuza•>, Laboratorul de zoologie, Str. 23 August, nr. 11, corp A 6600, Iaşi> România https://biblioteca-digitala.ro CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA IHNEUMONIDELOR (HYM., ICHNEUM.) DIN DELTA DUNĂRII (nota II-a) RACUL CONSTANTINEANU, IRINEL CONSTANTINEANU În lucrarea de faţă autorii prezintă 20 specii de ihneumonide, aparţinînd la 17 genuri din 7 subfamilii, colectate din Delta Dunării. O parte din materialul ihneu monologic aparţine colecţiei Muzeului Deltei Dunării din Tulcea. Masculul speciei Limerodops unilineatus Grav. este nou pentru fauna României, 10 specii noi pentru Dobrogea, 1 specie nouă pentru Delta Dunării şi 2 specii sînt rare pentru fauna României. Familia I c h n e u m o ni da e Latreille 1802 Subfamilia Ic h neumo ni na e Ashmead 1900 Genul Protichneumon Thomson 1893 Protichneumon pisorius Linnaeus, 1758, ~ 1 ~' 30.IX.1980, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: A groti s pro nu ba L., Mame str a pi s i L., Aut o g r a ph a g am ma L. (Lep., No c tui da e), S ph i n x pin as t r i L., S. 1 i gust r i L., Am or ph a popu 1 i L. (Lep., S ph i n g id a e) şi Cur cu- 1 i o pistaciperda (Col., Curculionidae). Răspîndire geografică: Toată Europa, Uniunea Sovietică. În România este o specie frecventă, semnalată anterior din Transilvania, Moldova şi Dobrogea (Eforie Nord). Specie nouă pentru Delta Dunării. Genul Ichneumon Linnaeus 1735 Jchneumon coniger Tischbein 1876, ~ 1 ~' 2.Vl.1981, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: R. D. Germană, R. F. Germania, Austria, Iugoslavia (Croaţia). în România a fost semnalată anterior de la Ineu, jud. Arad, comuna Tăcuta, jud. Vaslui, pădurea Bîrnova, lingă satul Protopopeşti, pădurea Repedea, pădurea Cîrjoaia, lîngă Zbereni şi Cotnari, jud. Iaşi şi din Delta Dunării (Caraorman şi Periprava). Ichneumon deliratorius Linnaeus 1758, d' 2 d'd', 30.VIl.1982, Murighiol şi 16 d'd', 9.VIl.1983, pe inflorescenţe de cucută de baltă (Ci cut a vi ros a L.) de pe plaur, lacul Potcoava, lingă Roşu. 115 https://biblioteca-digitala.ro Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Toată Europa, nordul Asiei, Uniunea Sovietică (regiunile: Harkov, Astrahan, Novgorod, Maikopsk, Kiev, Poltava şi insula Sahalin). în România este o specie frecventă, semnalată anterior din mai multe localităţi din Transilvania, Moldova, Muntenia şi Oltenia. Specie nouă pentru Dobrogea. Ichneumon lautatorius Desvignes 1856, ~ 0 1 ~ şi 2 60, 31.V., 26.IX. şi 1.X.1980, pădurea Letea, lingă C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Anglia, Ungaria. în România este o specie comună, fiind semnalată anterior din mai multe localităţi din Transilvania, Banat, Moldova, Muntenia şi Dobrogea (Caraorman). Genul Barichneumon Thomson 1893 Barichneumon distincticornis Schmiedeknecht 1929, c5 1 cJ, 14.VII.1980, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Iugoslavia (Croaţia). În România a fost semnalată ante- rior din Bucureşti şi judeţele: Mureş, Prahova, Botoşani, Iaşi şi Constanţa (Agigea). Barichneumon lepidus Gravenhorst 1829, 3 2 3J, 28.V.1980 şi 6.VI.1981, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: L y ca e na j o I as O. (Lep., L y ca e ni da e) şi De pre s sa ri a he rac Ie an a De Geer (Lep., Oe cop hori da e). Răspîndire grografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunile Leningrad şi Novgorod). În România este o specie rară, semnalată anterior numai de la Ineu, jud. Arad, din pădurea Călian, comuna Nicşeni, jud. Botoşani şi Caraor man, jud. Tulcea. Genul Li mer odo p s Heinrich 1949 Limerodops uni/ineatus Gravenhorst 1829, 0 18 oâ, 9.VII.1983, pe inflorescenţe de cucută de baltă (Ci cut a V 1 ros a L.) de pe plaur, lacul Potcoava, lingă Roşu. Gazde: A r c h a n a r a g e m i n i p u n c t a Hatchett. (Lep., N o c t u i d a e). RăsJ!.îndire geografică: Europa Centrală şi de Vest, Uniunea Sovietică (regiunea Kerson). În România a fost semnalată anterior de la Nehoiaşu, jud. Prahova, Fol teşti, jud. Galaţi şi Murighiol, jud. Tulcea. Masculul acestei specii este nou pentru fauna României. Genul Ctenichneumon Thomson 1894 Ctenichneumon funereus Forcroy, 1785, ~ 17 ~~' 9.VII.1983, pe inflorescenţe de cucută de baltă (Ci cut a vi ros a L.) de pe plaur, lacul Potcoava, lingă Roşu. Gazde: Aegeria apiformis Cl. (Lep., Aegeriidae). R~spîndire geografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunea Iakuţ.k ş11~sul~ Sahalin), Japonia. În România este o specie relativ comună, semnalată anterior. d~n J~deţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Mureş, Sibiu, Galaţi, Botoşam ş1 Iaşi. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Patrocloides Heinrich 1961 Patrocloides sputator (Fabricius) 1793, ~ 1 ~' 4.VI.1981, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: Autographa gamma L. (Lep., Noctuidae). 116 https://biblioteca-digitala.ro Răspîndire grografică: Franţa, Belgia, Austria, R. F. Germania, R. D. Germană, Spania, Uniunea Sovietică (regiunile Leningrad, Tambov şi Riazan). ln România este o specie relativ comună, fiind semnalată anterior din mai multe localităţi din Transilvania, Banat, Muntenia şi Moldova. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Triptognathus Berthoumieu 1904 T r i p t o g na t h u s f I a v o ci n c tu s Desvignes 1856, 0 1 0, 28.IX.1980, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: necunoscute. Rfispîndire geografică: Anglia, Uniunea Sovietică (R. S. S. Moldovenească, regiunea Chişinău). ln România a fost semnalată anterior de Ia Slănic şi Cireşoaia, jud. Bacău şi Bălteni, jud. Vaslui. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Diphyus Kriechbaumer 1890 Diphyus palliatorius Gravenhorst 1829, 0 1 0, 26.V.1980, pădurea Letea, lingă C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: A c h e r o n t i a a t r o p o s L., D e i I e p h i I a e I p e n o r L., D. g a Iii Rott., S p hi n x pi nas t r i L. (Lep., S ph i n g i da e), A to Im i s r u b r i c o I I i s L. (Lep., A r c t i i d a e ), C u c u I i a v e r b a s c i L., A p I e c ta t i n c t a Brahm., Ma m e s t r a b r a s s i c a e L., P e r i g r a p ha cin c ta F., Am mag roti s 1 u cerne a L. (Lep., No c tui da e) şi N y m ph a Ii s u r tic a e L. (Lep., N y m ph a Ii da e). Răspîndire geografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunile Baku, Lenkorani, Harkov, Ijevsk, Crimeea, Primorskoe, R. S. S. Armenia şi R. S. S. Moldovenească). ln România a fost semnalată anterior din mai multe locali tăţi din Transilvania, Banat şi Moldova. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Amblyteles Wesmael 1844 Amblyteles atratorius Fabricius, 1793, 0 4 00, 15.VI.1980, Murighiol. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Europa Centrală şi Meridională, Siria, Uniunea Sovietică (R. S. S. A. Daghestan). ln România a fost semnalată anterior de la Sibiu şi de la Mehadia, jud. Caraş-Severin. Specie nouă pentru Dobrogea. Genul Vulgichneumon Heinrich 1961 Vulgichneumon saturatorius Linnaeus 1758, ~ 1~, 23.IX.1980, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: Arc han ar a ca n na e Ochs., Areno stol a ph rag mat i d i s Hb., A u t o g r a p h a g a m m a L„ M e 1 i a n a fi a m m m e a Curt., P h a I a e n a t y p i c a L., P h r a g m a t i p h i 1 a t y p h a e Thunb. (Lep., Noctuidae), Dicranura vinula L. (Lep., Notodontidae) şi T y r ia jac o ba ea e L. (Lep., Arc t i i da e). Răspîndire geografică: Aproape toată Europa, Uniunea Sovietică (regiunile Minsk, Jaroslav, Viatsk, Vladimir, Harkov, Briansk, Armavir, Omsk şi R. S. S. Azer baidjană). ln România este o specie relativ comună, semnalată anterior din mai multe localităţi din Transilvania, Banat şi Moldova (Iaşi). Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia Ph a e o gen i na e Dalla Torre 1902 Genul Phaeogenes Wesmael 1844 Phaeogenes invisor Thunberg 1822, ~ 1 ~' 30. VII.1982, Murighiol. 117 https://biblioteca-digitala.ro Gazde: Tortrix viridana L. (Lep., Tortricidae), Ypono m e u ta pa de 11 a L., Y. ev o n y m e 11 a L. (Lep., Y p o nome u t i da e) şi E 11 op ia prosop iar i .a L. (Lep., Geo m e~ t rid a e). . Răspîndire geografică: Suedia, Belgia, R. D. Germana, R. F. Germama, Franţa, Anglia, Finlanda, Uniunea Sovi~tică (r~giunile L~ningrad, ~ambov. şi R.. S .. S. Le tonă). în România este o specie relauv comuna, semnalata anterior dm Judeţele Gorj, Braşov, Mehedinţi şi Iaşi. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia Ex o c hi na e Dalla Torre 1901 Genul Colpotrochia Holmgren 1856 Colpotrochia elegantu/a Schrank 1854, ~ r3 4 ~~şi 6 r3r3, 12.VI şi 3.IX.1979, 31.V şi 23.IX.1980, 29. V, 2 şi 6.VI.1981, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade şi Anina Jecu). Gazde: Hyperiodes turca L. (Lep., Noctuidae). Răspindire geografică: Europa Centrală şi de Nord, Uniunea Sovietică (Voronej, Crimeea, Kizliar, Derbent, Armavir şi Suşa). În România a fost semnalată anterior din mai multe localităţi din Transilvania, Banat, Moldova şi Dobrogea (grindul Letea, jud. Tulcea). Subfamilia E p h i a 1 t i na e Townes 1960 Genul Coccygomimus Saussure 1892 Coccygomimus instigator (Fabricius) 1793, ~ 12 t;'~, 8.VIl.1979, 14, 15, 19.VII, 23, 27 şi 29.IX.1980, 6.VI, 29.VII şi 5.VIII. 1981, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: este o specie polifagă, parazitînd peste 100 specii de insecte, în special lepidoptere. Răspîndire geografică: este o specie palearctică. În România este o specie comună. Ea a fost semnalată şi din Delta Dunării, de la Caraorman. Coccygomimus aethiops (Curtis) 1828, ~ 0 1 ~' 13.IX.1982, Sfîntu Gheorghe (leg. V. Gheorghiu); 1 ~şi 2 rjc], 9.VIl.1983, pe inflorescenţe de cucută de baltă (Ci cut a vi ros a L.) de pe plaur, lacul Potcoava, lîngă Roşu. Gazde: specie polifagă. Răspîndire geografică: specie palearctică. În România este o specie rară, fiind semnalată anterior de pe muntele Postăvaru, jud. Braşov, Codrul Secular Slătioara, jud. Suceava, Valul lui Traian şi Agigea, jud. Constanţa şi pădurea Letea, jud. Tulcea. Subfamilia Banc hi na e Dalia Torre 1901 Genul Banchus Fabricius 1798 Banchus f alcatorius Fabricius 1775, r3 1 J, 23.IX.1980, C. A. Rosetti (leg. Xenia Palade). Gazde: S c o t i a s e g e t u m Schiff., S . e x c I a m a t i o ni s L. (Lep., Noctui dae), Dasychira fascelina L. (Lep., Lymantriidae) şi D ei 1 c ph i 1 a porc e 11 u s L. (Lep., S ph i n g id a e). Răspîr:dire geografică: Europa de Nord şi Vest, Uniunea Sovietică. În România este o specie frecventă, semnalată anterior din judeţele Gorj, Caraş-Severin, Bihor, Maramureş, Cluj, Harghita, Sibiu şi Neamţ, Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia A ca e ni t i na e Dalla Torre 1901 Genul Chorischizus Forster 1868, r3 Chorischizus aerator Constantineanu şi Pisică, 1977, r3 1 r3, 9.VII.1983, pe inflorescenţe de cucută de baltă (Ci cut a vi ros a L.) de pe plaur, lacul Potcoava, lîngă Roşu. Gazde: necunoscute. 118 https://biblioteca-digitala.ro Răspîndire geografică: se cunoaşte numai din România, de la Sinaia, jud. Pra- hova. Specie nouă pentru Dobrogea. Subfamilia Li s so no tina e Dalla Torre 1901 Genul Syzeuctus Forster 1868 Syzeuctus luniger Brauns 1888, ~ 3 7 ~~şi 7 33, 7, 12 şi 13.Vl.1979, 27, 29 şi 30.V, 1 şi 12.VII.1980 şi 5.Vl.1981, C.A Rosetti (leg. Xenia Palade şi Anina Jecu). Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: Ungaria. În România a fost semnalată anterior numai din Dobrogea: Agigea şi Techirghiol, jud. Constanţa şi Caraorman şi Letea, jud. Tulcea. CONCLUZII În lucrarea de faţă prezentăm 20 specii de ihneumonide, aparţinînd la 17 genuri din 7 subfamilii. I. Masculul speciei Li mer odo p s uni 1 i ne atu s Grav. este nou pentru fauna României. II. 10 specii sînt noi pentru fauna Dobrogei: I c h n eu m o n d e l i r a t ori u s L., Pa troc l oi des s p u ta tor (F.), Di ph y u s p a 11 i a t ori u s Grav., Ctenichneumon funereus Fourcr., Tripto g nat h u s fla voci n c tu s Desv., Am b 1yte1 e s a trato r i u s F., V u 1 g i c h n e u m o n s a t u r a t o r i u s L., P h a e o h e n e s i n v 1 s o r Thunb., B a n c h u s fa l c a tor i u s F. şi C ho r i s c hi z u s a t r a t or Const. şi Pisică. III. O specie este nouă pentru fauna Deltei Dunării: P r o t i c h n eu m o n pisorius L. IV. Trei specii sînt rare pentru fauna României: I c h n e u m o n c o n i g e r Tischb., I. 1 aut a tor i u s Desv. şi Coc c y g o mimu s a e t hi op s (Curt.). BIBLIOGRAFIE CONSTANTINEANU M. I. (1959), Familia CONSTANTINEANU M. I„ PISICĂ C„ lchneumonidae, Subfamilia Ichneumoninae, (1977), Hymenoptera, Familia lclmeumonidae, Tribul Ichneumoninae Stenopneusticae, Fauna Subfamiliile Ephialtinae, Lycorininae, Xoridi R.P.R., Insecta, voi. IX, nr. 4, p. 1-1248, nae şi Acaenitinae, Fauna R.S.R„ Insecta, Edit. Acad., Bucureşti. voi. IX, nr. 7, pi 1-307, Edit. Acad. Bucu CONSTANTINEANU M. I. (1965), Familia reşti. lchneumonidae, Subfamiliile Phaeogeninae şi CONSTANTINEANU M. I„ ŢÎŢAN L., Alomyinae, Fauna R.P.R., Insecta, voi. IX, (1973), lchneumonidae ( Hym., lchn.) din nr. 5, p. 1-508, Edit. Acad. Bucureşti. rezervaţiile naturale « Bălteni » şi « Hîrboan• CONSTANTINEANU M. I. (1973), lchneumo ca •> (jud. Vaslui), An. Şt. Univ. Iaşi (Serie nidae ( Hymenoptera) din Delta Dunării Nouă), Secţ. II, a. Biol., voi. XIX, nr. 1, (Grindul Caraorman), PEUCE, Stud. Corn. p. 221-226, Iaşi. Şt. Nat. Muz. Deltei Dunării Tulcea, voi. III, CONSTANTINEANU R. M., (1972), Contri p. 131-163, Tulcea. buţii la studiul Tryphonoidelor ( Hym., CONSTANTINEANU M. I„ CONSTANTI lchneum.) din R. S. România (teză de docto NEANU R. M. (1968), Ord. Hymenoptera rat), Iaşi. (Fam. lchneumonidae), în: L'Entomofaune de CONSTANTINEANU R. M., CONSTANTI l'île de Letea (Delta du Danube), Trav. Mus. NEANU IRINEL, Contribuţii la cunoaşterea Hist. Nat. « Grigore Antipa •>, voi. IX, ihneumonideior ( Hym., lchneum.) din Delta p. 148-183, Bucureşti. Dunării (sub tipar). 119 https://biblioteca-digitala.ro SUMMARY In this paper the authors presene 20 species cloides sputator ( F.), Diphyus palliatorius of Ichncumonidae, collected /rom the Danube Grav., Ctenichneumon funereus Fourcr., Tri Delta (a part are belonging to the Danube Delca ptognathus flavocinctus Desv., Amblyteles atra Museum collection). These species belong to 17 torus F., Vulgichneumon saturatorius L., Phaeo genera/rom the following 7 subfamillies: Ichneumo genes invisor Thunb., Banchus falcatorius F. ninae, Phaeogcninae, Exochinae, Ephialtinae, and Chorischizus atrator Const. and Pisică. Banchinae, Acaenitinae and Lissonotinae. One species is new for the fauna of the Danube The male of the species Limerodops unilineatus Delta: Protichneumon pisorius L. Grav. is new for the fauna of Romania. Three species are rare for the fauna of Romania: The following JO species are new for tlie fauna Ichneumon coniger Tischb., I. lautatorius Desv. of Dobrogea: Ichncumon deliratorius L., Patra- and Coccygomimus aethiops (Cure.). Universitatea •Al. I. Cuza&, Laboratorul de zoologie, Str. 23 August, nr. 11, corp A 6600, Iaşi, România https://biblioteca-digitala.ro REZULTATELE CERCETĂRILOR HIMENOPTEROLOGICE (SUPRAFAM. VESPOIDEA-VESPIDAE, EUMENIDAE) DIN DELTA DUNĂRII GRINDURILE LETEA ŞI CARAORMAN ANINA JECU Cercetările noastre din ultimii ani, privind suprafamilia Vespoidea, au fost îndemnate de cunoaşterea relativ insuficientă a Vespidelor şi Eumenidelor din fauna ţării, respectiv din Delta Dunării. În ansamblu, cele numai 28 de specii identificate pe grindurile Letea şi Cara orman, faţă de 97 cunoscute din Europa centrală, demonstrează în mod convingător, că în ţara noastră, dar în special în Delta Dunării, mai este mult de lucrat, pe tărîmul sistematicii, faunisticii şi ecologiei acestui grup. Considerînd că graţie unor cercetări premergătoare şi contemporane s-a ajuns la cunoaşterea a 71 de specii de Vespidae şi Eumenidae, din fauna României, date care au creat o bază reală pentru abordarea studiului acestui grup din punct de vedere ecologic, intenţia noastră, constă tocmai în aceasta, pentru care ca bază de plecare am elaborat « Catalogul sistematic, sinonimic şi zoogeografie al Vespidelor României (Hymenoptera-Vespidae) ». Doresc să-mi exprim cu această ocazie, cele mai sincere mulţumiri doamnei Dr. Xenia Scobiola-Palade, pentru ajutorul acordat la început de drum şi pe tot parcursul acestui studiu. Primele cercetări referitoare la reprezentanţii suprafamiliei Vespoidea din Delta Dunării au fost efectuate de către X. Scobiola-Palade (1968-1972) semnalînd 21 de specii, 1 subspecie şi 2 forme aparţinînd la 2 familii: Vespidae - 7 specii şi Eumenidae -14 specii, 1 subspecie şi 2 forme. Studiind materialul de Vespoidea colectat pe grindul Letea şi Caraorman, între anii 1979-1981, de către noi, precum şi de X. Scobiola-Palade şi Vl. Brădescu s-au identificat: Vespidae - 4 specii şi Eumenidae - 24 specii şi 1 formă, dintre care 14 specii şi 1 subspecie de Eumenidae sînt noi pentru această regiune iar alte 10 specii au fost regăsite. Materialul a fost determinat după P. Bliithgen (1961) şi V. I. Tobias (1978). Prescurtări : Car.= Caraorman; C.A.R. = C. A. Rosetti; P. = Periprava; f =formă; A.J. = A. Jecu; X.S. = X. Scobiola; Vl.B. = Vl. Brădescu 121 https://biblioteca-digitala.ro FAMILIA VESPIDAE Vespa c rabro L. - I 6, 5 ~~, Car., 26.V - I I.IX. (leg. A.J., X.S., VI. B.) Răspîndită în toată Europa şi Asia. Paravespula germanica P. -3 66, 53 ~~' Car., C.A.R., 26.V -II.IX (leg. A.J., X.S., VI.B.). Specie comună, cunoscută în toată Europa, Africa de Nord, Asia palearctică şi America de Nord. Polistes gallicus L. -9 66, 68 ~~' Car., C.A.R., P., 26.V - I I.IX (leg. A.J., X.S., Vl.B.). Răspîndită în Europa centrală şi meridională, Africa de Nord, pînă în vestul Asiei. P. nimpha Christ. - I8 66, 67 ~~, P., C.A.R., 26.V - I.X (leg. X.S., Vl.B.). Cunoscută !n toată Europa. FAMILIA EUMENIDAE Eumenes coarctatus (L.) - 22 66, 13 ~~' Tulcea, C.A.R., 26.V -24.IX (leg. A.J., X.S., Vl.B.). Răspîndită în toată regiunea palearctică. E. pomiformis (F.) -11 66, I2 ~~, C.A.R., 26.V -30.IX (leg. X.S.). Specie palearctică. E. mediterraneus Kriechb. - I ~ C.A.R., 6.VI (leg. A.J.). Al 2-lea tergit abdo minal are marginea posterioară galben-închis, înainte de margine prezintă o adînci• tură. Specie palearctică. E. papillarius Christ. - I 6, 5 ~~' Car., C.A.R., 31.IV-I5.IX (leg. X.S.). Cunoscută în Europa şi Asia. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Euodynerus dantici Rossi -4 66, 4 ~~' C.A.R., I.VI -27.IX (leg. A.J., X.S., Vl.B.). Specie palearctică. E. posticus H. Sch. -5 66, 7 ~~' C.A.R., 27.V - IS.VII (leg. X.S.). Răspîn dită în Europa centrală şi meridională, Africa de Nord. E. quadrifasciatus F. - I 6, C.A.R., 3.IV (leg. X.S.). Cunoscută în toată Europa şi Asia. Specie nouă pen:tru fauna Deltei Dunării. E. quadrifasciatus ssp. simplex (F.) -10 66, C.A.R., 27.V. -27.IX (leg. X.S.). Răspîndită în Europa centrală, de vest şi meridională. Subspecie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Alastor bieg/ebeni G. Soica -6 66, I ~' C.A.R., I4.VI -2.IX (leg. A.J.). Cunoscută din Crimeea, Caucaz, pînă în Italia, Turcia, Liban şi Siria. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Ancistrocerus c/aripennis Thoms -2 ~~' C.A.R., I8.VII (leg. X.S.). Răspîndită în Europa, Turcia. A. trifasciatus Miiller -3 66, 8 ~~' C.A.R., Tulcea, canal Roşu, 30.V - 29.IX (leg. X.S.). Cunoscută în Europa şi Asia. . A. gazel/a Panz. -2I d'd', 4 ~~, C.A.R., 29.V - I.X (leg. A.J., X.S.). Răspîn- dită în Europa centrală, nordică, Turcia. • A. ichneumonides Ratz. - I d', I ~' C.A.R., I-7.VI (leg. X.S.). Răspîndită m Europa centrală şi nordică. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. A.· larietum (L.) -2 63, 3 ~~' C.A.R., 28. V -29.IX (leg. X.S.). Specie holarcttca. Allodynerus delphinalis Giraud -7 d'd', 4 ~~' C.A.R., 3.IV -29.IX (leg. X.S.). Specie palearctică. ~ ~· rossi (Lep.) - I ~' 2 ~~, C.A.R., I2.VI - I I.IX (leg. A.J., X.S.). Cuno scuta m Europa centrală, Crimeea, Caucaz, Maroc, Turcia, Iran. 122 https://biblioteca-digitala.ro A. floricola (Sauss.) -1 ~' C.A.R., 7.VI (leg. A.J.). Răspîndită în Europa centrală şi meridională, Crimeea, Caucaz, Asia mică. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Stenodynerus teutonicus Bliithg. -10, C.A.R., 28.V. (leg. X.S.). Răspîndită în toată Europa. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Microdynerus nugdunensis Sauss. -1 ~' C.A.R., 28.V (leg. X.S.). Cunoscută din Europa centrală şi meridională, Turcia. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. M. exilis H. Sch. -2 dd' 1 ~' C.A.R., 8-13.VI (leg. A.J.). Răspîndită în Europa centrală, Turcia. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. M. timidus Sauss. -6 dd' 1 ~' C.A.R., VI-IX (leg. A.J.). Răspîndită în Europa centrală şi meridională, Africa de Nord. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Gymnomerus laevipes (Shuck.) -1 d' C.A.R., 6.VI (leg. A.J.). Cunoscută în toată regiunea palearctică. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Symmorphus mutinensis (Bald.) ( = Odynerus sinuatus F.) -1 ~ C.A.R., 4.VI (leg. X.S.). Răspîndită în Europa centrală şi nordică, Albania, Asia, centrală şi Orien tul îndepăratat. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. S. gracilis Briille ( = O. elegans Wesm.) -1 ~' C.A.R., 31.V (leg. X.S.). Răspîn dită în Europa centrală şi meridională, Caucaz, Turcia. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. S. angustatus Zett. ( = O. alternans Zett.) -1 d, C.A.R., 2.VI (leg. X.S.). Cunoscută din Europa centrală şi nordică, Kazahstan, Siberia, Orientul îndepărat. Specie nouă pentru fauna Deltei Dunării. Cercetînd materialul de Vespoidea, colectat din Delta Dunării, ţinut care a stat în centrul atenţiei cercetărilor noastre, teritoriu propice desfăşurării vieţii aces tora, între anii 1979-1981, s-au identificat 4 specii Vespidae, 24 specii şi o subspecie dintre Eumenidae. Din totalul de 28 specii, 14 şi subspecia dintre Eumenidae sînt identificate pentru prima dată în zonele studiate, celelalte fiind regăsite. Făcînd analiza zoogeografică a celor 28 de specii şi a subspeciei de Vespidae şi Eumenidae de pe grindul Letea, s-au găsit: 2 specii holarctice, Ancistrocerus parietum (L.) şi Paravespula germanica (F.), 6 specii palearctice: Eumenes coarctatus (L.), E. pomi formis (F.). E. mediterraneus Kriechb., Euodynerus dantici Rossi, Allodynerus delphi nalis Giraud, Gymnomerus levi'pes (Shuck.), 2 specii: Polistes nimpha Christ., Steno dynerus teutonicus Blilthg. şi subspecia Euodynerus quadrifasciatus simplex (F.) numai în Europa, celelalte 18 fiind menţionate pentru Europa, Asia sau Africa de Nord. Avînd în vedere, deci că ţinutul Deltei Dunării se găseşte intercalat între districtele faunistice: pontic, balcanic, carpatic, turanic, teritoriul său se pretează în mod avantajos efectuării unor studii faunistice şi zoogeografice. Importanţa economică a suprafamiliei, a căror reprezentanţi sînt duşmani naturali ai insectelor dăunătoare justifică pe deplin abordarea lor din punct de vedere al studiului etologic şi ecologic. Prada lor, în majoritatea cazurilor: larve, omizi şi adulţi de insecte dăunătoare agriculturii este capturată în livezi cu pomi fructiferi, în păduri, la lizierele acestora, în fineţe sau în lanuri de culturi agricole. Adulţii se hrănesc cu nectarul şi polenul plantelor melifere producînd poleniza rea încrucişată a numeroaselor specii entomofile, importante pentru om. Cuiburile lor sînt amplasate în podurile caselor, în scorburile copacilor, pe tulpinile plantelor perene precum şi în galeriile subterane părăsite de micromamifere. Progenitura lor este aprovizionată cu insecte paralizate cu venin. 123 https://biblioteca-digitala.ro BIBLIOGRAFIE BL0THGEN (P.) (1961), Die Faltenwespen (Delta du Danube) Trav. Mus. Hist. Nat. Mitteleuropas (Hymenoptera, Diploptera), • Gr. Antipa», 9: 133-147. Berlin: 248. SCOBIOLA-PALADE X. (1972), Ord. Hyme JECU (A. (1977), Catalog sistematic, sinonimic noptera (Sousord. Symphita, suprafam. Ves şi zoogeografie al Vespidelor României (Hy poidea, Pompiloidea et Sphecoidea) in: menoptera, Vespidae), în Peuce V-zoologie, L'entomofaune de « grind » Caraonnan Stud. corn. Şt. Nat. Muz. Deltei Dunării, (Delta du Danube) Trav. Mus. Hist. Nat. Tulcea, 55-64. • Gr. Antipa» 12: 141-154. SCOBIOLA-PALADE X. (1968), Ord. Hyme TOBIAS V. I. (1978), Nadsem-Vespoidea noptera (suprafam. Tenthredinoidea, Sco Skladceatokrilîe esî în Opredeliteli, nase lioidea, Vespoidea, Pompiloidea et Sphecoi komîh evropeiskoi ceasti SSSR, tom. III, dea) în: L'Entomofaune de l'Ile de Letea pereponceatokrilîe, Leningrad, 147-1 n ZUSAMMENFASSUNG Der Verfasser berichtet aber das in der Zeit merus laevipes ( Shuck.), 2 Arten Polistes spanne 1979-1981 auf dem Grind Letea und nimpha Christ., Stenodynerus teutonicus Caraorman/Donaudelta gesammelte Material. Bluthg. und die Unterart Euodynerus quadri Daraus konnten 4 Arten VESPIDAE und wei fasciatus simplex ( F.) kommen nur in Europa tere 24 Arten und 1 Unterart EUMENIDAE vor, 18 Arten haben ein weiteres Verbreitungs bestimmt werden. Von diesen 24 Arten sind 14 gebiet, welches sich aber Europa, Asien oder Arten und 1 Unterart EUMENIDAE zum ersten Nordafrika erstreckt. male in den untersuchten Gebieten nachgewiesen Davon ausgehend dass sich das Donaudelta worden, die restlichen Arten wurden bereits frilher zwischen den pontischen, balkanischen, karpa in diesen Gegenden festgestellt, sind a/so Wieder tischen, turanischen und taurischen Faunendis funde. trikten befindet, kann angenommen werden dass Werden die erwăhnten 28 Arten und 1 Unterart sich dieser Landstrich als optimal far faunistische der nachgewiesenen VESPIDAE und EUMENI und zoogeografische Studien anbietet. DAE welche auf dem Grind Letea und Caraor man festgestellt wurden zoogeografisch untersucht, Da die 28 Arten welche au/ dem Grind Letea so stellen wir darunter 2 holarktische Arten /est und Caraorman nachgewiesen wurden nur einen Ancistrocerus parieturn ( L.) und Paravespula Bruchteil der 97 Arten Mitteleuropas darstellen, germanica F. 6 palearktische Arten Eumenes ist ersichtlich dass in Rumanien, hauptsiicblich coarctatus ( L.), E. pomiformis ( F.), E. medi im Donaudelta, noch viei/ăltige faunistische und terraneus Kriechb., Euodynerus dantici Rossi okologische Studienmoglichkeiten betreffend diese Allodynerus delphinalis Giraud und Gymno- lnsektengruppe bestehen. Muzeul « Deltei Dunării•, Str. Gloriei, nr. 4, 8800, Tulcea, România https://biblioteca-digitala.ro Eumicrosoma phaeax (Nixon, 1938) (Hymenoptera, Scelionidae, Telenominae), O SPECIE ORIENT ALĂ DIN DELTA DUNĂRII, NOUĂ PENTRU FAUNA EUROPEI. K. FABRITIUS*, I. ANDRIESCU** Începînd cu anul 1980, Laboratorul de Ecologie din cadrul Centrului de Cer cetări Biologice din Iaşi desfăşoară cercetări asupra structurii şi dinamicii entomo faunei din unele zone umede ale R. S. România. Aceste cercetări se fac sub egida Institutului Central de Biologie şi sînt finanţate de către Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului. Materialul entomologic de himenoptere proctotrupide, ce face obiectul prezentului articol, a fost obţinut din probe de plaur, colectate conform tab. 1, iar articolul se înscrie în seria de studii aferente acestui program de cercetare. Tabelul 1 EŞANTIOANELE DE PLAUR COLECTATE ÎN DELTA DUNĂRII NR. LOCUL COLECTĂRII DAT A COLECTĂRII NR. DE EŞANTIOANE 1. Canalul Isacova 8.05.1981 1 2. Lacul Puiu 4.06.1981 3 (*) 8.07.1983 1 3. Lacul Potcoava 5.08.1982 1 4. Lacul Roşu 28.07.1981 7 Din tab. 1 se constată că, dintre cele 13 eşantioane colectate în cele patru puncte, în perioada 1981-1983, doar un singur eşantion colectat în 4.06.1981, în Lacul Puiu, a conţinut cele 5 exemplare ale speciei E. phaeax. Odată cu aceste exemplare, în aceeaşi probă, s-au găsit şi cîteva exemplare de heteroptere mici, cu corpul alun git şi plat, lung de aproximativ 2 mm, aparţinînd unei specii încă neidentificate. Genul Eumicrosoma Gahan are o răspîndire largă, fiind prezent în toate regiunile biogeografice, dar numărul speciilor cunoscute pe glob este foarte redus. Reprezen tantul cel mai cunoscut al genului este specia E. beneficum Gahan, un parazit comun al ouălor ploşniţei Blissus leucopterus Say, dăunător în plantaţiile de trestie de zahăr în America de Nord. Acest oofag se utilizează cu succes în combaterea biologică, dirijată a dăunătorului respectiv. 125 https://biblioteca-digitala.ro EUMICROSOMA PHAEAX (Nixon), Fig. 1-14 (1-11 = ~' 12-14 = c)): 1, CAPUL VĂZUT DINFATĂ-2 TORACELE VĂZUT DORSAL;J, ABDOMENUL VĂZUT DORSAL; 4,PRO STERNUL, PARŢIAL; 5, ANTENA; 6, ARIPA ANTERIOARĂ; 7, ARIPA POSTERIOARĂ; 8 DETALIU DE LA ARIPA ANTERIOARĂ; 9, PICIORUL ANTERIOR; 10, PICIORUL MIJ LOCIU· 11 PICIORUL POSTERIOR; 12, GENITALIA DIN PROFIL; 13, GENITALIA VEN TRAL; '14,'GENITALIA MULT MĂRITE. (Figurile 1-3, 5 şi 9-10 SÎNT EXECUTATE LA ACEEAŞI SCARĂ; Fig. 12 şi 13 REPREZINTĂ GENITALIA NEPRESATE ÎNTRE LAMĂ ŞI LAMELĂ). ->- Prezenţa genului Eumicrosoma în Europa a fost semnalată abia în anul 1965 de către MASNER & KOZLOV (6) pe baza unui singur exemplar aparţinînd speciei E. beneficum Gahan, colectată în R. S. Moldovenească la Corneşti, în iulie 1960. Astfel s-a evidenţiat răspîndirea holarctică a speciei E. beneficum, dar nu şi a gazdei pe care se înmulţeşte în Europa. Prin prezenta notă semnalăm a doua specie a genului Eumicrosoma în Europa şi anume E. phaeax Nixon, o specie orientală descrisă în anul 1938 după o serie de exemplare aparţinînd ambelor sexe obţinute în septembrie 1936 din ouăle ploşniţei Macropes excavacus Distant, colectate la Lyallpur (provincia Punjab ), localitate aparţinînd azi Pakistanului. Heteropterul Macropes excavatus este ca şi Blissus leuco pterus un dăunător al trestiei de zahăr. Iniţial, NIXON (7) a încadrat speciile E. phaeax şi E. cumaeus descrise odată, într-un gen nou Narda, necunoscind probabil descrierea genului Eumicrosoma, care, deşi fusese descris încă în 1913, nu fusese introdus de către KIEFFER (2), în monografia sa mondială asupra Scelionidelor, din 1926. Sinonimizarea genului a fost făcută mult mai tîrziu, de către MASNER (4). Identificarea speciei colectată la noi în ţară nu a fost simplă. De la început s-a exclus apartenenţa la singura specie europeană E. beneficum, toate caracterele morfo logice pledînd pentru apartenenţa la specia E. phaeax. Printre exemplarele colectate în Delta Dunării se găsea şi un mascul avînd astfel posibilitatea examinării armăturii genitale, reprodusă deja parţial de către NIXON (7) în descrierea iniţială, iar aceasta corespundea cu desenul lui NIXON. în lucrarea de faţă reproducem în întregime genitalia la mascul, cunoscindu-se faptul că raportul între lungimea inelului bazal (falobaza) şi gonobază, are valoare taxonomică la speciile din subfamilia Telenominae. Între timp am obţinut de la Dr. L. MASNER (Biosistematic Research Insti tute, Ottawa, Canada), exemplare aparţinînd la trei specii ale genului Eumicrosoma şi anume: E. blissae (Maki) (Japan, Okinawa, 2.10.75, Y. OSHIRO, ex eggs Cavele rius sacharivorus Okajima, det. L. Masner); E. bicolor (Ashmead) (ON., 7 Km SW Charleton Pl, 25.VI -9.VII.1980, S. MILLER, det. L. MASNER); E. bene ficum Gahan (QB., Rigaud, 9.VIII.1979, L. MASNER & H. GOULET, flood forest, det. L. MASNER). De la Dr. N. FERGUSSON (British Museum, Natural History) am obţinut un paratip al speciei E. phaeax (India, Lyallpur, Punjab, IX.1936, R. NATH, ex eggs of Macropes excavatus) ** . ~tît D-lui Dr. L. MASNER, cit şi D-lui Dr. N. FERGUSSON, le mulţu mim ş1 ~u ac~astă ocazie, pentru ajutorul colegial acordat, prin punerea la dispoziţie a matenalulm pentru comparaţie. Comparînd exemplarele colectate în Delta Dunării cu paratipul speciei f· phaeax se constată doar diferenţe mici. Astfel abdomenul femelei este puţin :. =:__ cşan~io~':11 în. care s-a găsit specia Eumicrosoma phaeax (Nix.) . h -:- .Indica111lc dm paranteze, după nwnelc celor patru specii obţinute pentru comparaţie, sint datele lnscrise pe etic etc 1e originale ale exemplarelor respective. 126 https://biblioteca-digitala.ro 127 https://biblioteca-digitala.ro mai alungit la exemplarele noastre, tergitul doi al abdomenului este aproape în întregime de culoare maronie, în timI? ce la paratiI?, ac~astă culoar~ este ~ntonată mai mult pe margine şi într-o pată mai mult sau mai puţm conturata, pe miiloc, etc. Aceste diferente nu justifică descrierea unei specii noi. Materialii! examinat de noi, 4 <;!<;! şi 1 0, provine dintr-un eşantion de plaur plutitor de la baza tulpinilor (paiului) de stuf, eşantion gros de 7-10 cm, prelucrat ulterior la aparatul Tulgren. (Tab. 1). Genul Eumicrosoma Gah., se caracterizează astfel: corpul este turtit dorso ventral, capul este prevăzut cu un şanţ pe partea mediană a vertexului (Fig. 1), iar toruli sint separaţi printr-o umflătură în formă de creastă. La femelă, antenele au o măciucă bine exprimată (Fig. 5). Pe mezoscut, notaulii sint absenţi (Fig. 2). Scu telul este mai scurt decît propodeul. Aripile sînt puternic îngustate, cu peri margi nali lungi. Nervura marginală este foarte lungă, de citeva ori mai lungă ca stigmala (Fig. 6). Tcrgitul II abdominal este cel mai lung. E. phaeax Nixon. <;!. Capul şi toracele negre, abdomenul galben, cu excepţia tergitului II care este mai mult sau mai puţin brun. Antenele sint galbene, cu măciuca brunie. Picioa rele sînt galben pal. Aripile sint hialin transparente, foarte uşor fumurii. Tegumentul corpului este neted dar nu lucios, capul pe vertex şi obraji, pronotul lateral, mezo prescutul anterior şi lateral, cu o reticulaţie fină (fig. 1 şi 2). Propodeul cu un şanţ median longitudinal, iar partea posterioară, înclinată, este mărginită anterior de o creastă transversală clară, cu cite 3--4 creste incomplete, longitudinale, ce avansează anterior, de fiecare parte. Sanţul median al părţii anterioare a propodeului este măr ginit de două creste (Fig. 2). Peţiolul şi marginea anterioară a tergitului 2, striate longitudinal (Fig. 3). Morfologia capului, toracelui, abdomenului, antenelor, aripilor şi picioarelor este redată în figurile 1-11. E. phaeax se caracterizează de asemenea prin vîrful ascuţit-lanceolat al aripilor anterioare şi prin constituţia abdomenului. Lungimea corpului = 1 mm. c). Culoarea şi sculptura sint asemănătoare cu ale femelei. Antenele sînt fili forme şi de culoare brună în întregime. Genitalia în figurile 12-14. Lungimea corpu lui 0,9 mm. Genul este nou pentru fauna R. S. România, iar specia este nouă pentru fauna Europei. Pentru a uşura deosebirea celor trei specii palearctice ale genului Eumicrosoma cunoscute pină în prezent, am alcătuit următoarea cheie de determinare simpli ficată*: ~<;! 1. Abdomenul negru, cu excepţia peţiolului care este galben. Aripile depăşesc în lungime virful abdomenului (Japonia) ...... E. blissae (Maki) -Abdomenul galben, sau cel puţin ultimile tergite de culoare galbenă sau galben murdar ...... 2. 2. :'-b~ome~ul aproximativ de 1,5 ori mai lung . . • KOZLOV şi KO:-;ONOVA au descris în 1977 din regiunea Palearctică (Munţii Altai), specia Eumicrosoma mira- b,/rs Kozlov & K~:monova. După descriere, această specie pe care nu am avut posibilitatea să o examinăm, este asemănătoare cu E. phaea:r: (Nixon). (8, 9) 128 https://biblioteca-digitala.ro -Abdomenul cel puţin de 2,5 ori mai lung decît lăţimea sa maximă, galben murdar, cu tergitul II mai mult sau mai puţin de culoare brună E. phaeax (Nixon) ln concluzie, numărul genurilor subfamiliei Telenominae care sint cunoscute din fauna României se ridică la patru şi anume: Trissolcus Ashmed, Telenomus Haliday, Platytelenomus Dodd şi Eumicrosoma Gahan. BIBLIOGRAFIE ANDRIESCU I. Necesitatea şi actualitatea ptera: Proctotrupoidea). Mem. ent. Soc. studiului entomofaunei zonelor umede din Canada, 97, 75-80. România (Sub tipar). MASNER L. and KOZLOV M. A. (1965), KIEFFER J. J. (1926), Scelionidae in „Das Four remarkable egg parasites in Europe Tierreich", 48, Vg. Walter de Gruyter, ( Hymenoptera, Scelionidae, Telenominae). Berlin & Leipzig, 886 S. Acta. ent. bohemoslovaca, 62, 4: 287-293. KOZLOV M. A. (1978), Sem. Scelionidae, în NIXON G. E. J. (1938), Three new Telenomi Opredelitel' Nasekomih Evropeiskoi Ciast' nae. Ann. Mag. Nat. Hist. Ser. 11, voi. 1, SSSR, III, Pereponciatokrilie (vtoraia 278-286. ciast'), pod red. G. S. Medvedeva; vip. 120, red. vip. V. A. Trjapiţin; Akad. Nauk KOZLOV M. A. and KONONOVA S. V. (1977), SSSR, Zoo!. Inst., « Nauka '" Leningrad, A new palearctic species of the genus Eumicro str. 608-646. soma Gahan, 1913 ( Hymenoptera, Scelionidae) MASNER L. (l 964), A comparison of some from the USSR. Zoo!. Zhurn., LVI, 12, Nearctic and Palearctic genera of Procto 1891-1893. (in Limba Rusă, rezumat trupoidea ( Hymenoptera) with revisional no englez). tes. Acta Soc. ent. Cechoslov., 61: 123--155. KOZLOV M. A. i KONONOVA S. V. (1983), MASNER L. (1976), Revisionary notes and Telenomini fauni SSSR. lzd. Nauka, Lenin keys to world genera of Scelionidae ( Hymeno- grad, 336 str. ZUSAMMENFASSUNG Die Gattung Eumicrosoma Gahan ist weit nen wir eine zweite Art der Gattung Eumicrosoma verbreitet, aber arm an Arten. Die bekannteste aus Europa, und zwar die orientalische Art Art der Gattung ist E. beneficum Gahan, ein E. phaeax, die 1938 von NIXON aus Indien - Eiparasit der in Nordamerika schădlichen Wanze Lyallpur, heute in Pakistan, beschrieben wurde. Blissus leucopterus Say. Ein Exemplar von Die Exemplare ( 4 ~~ und 1 d' ) aus dem E. b:!neficum wurde auch in Europa gefunden, Donaudelta stammen aus einer Schilf-Bodenprobe. somit wurde die holarktische Verbreitung der Art Im Vergleich zu den typischen Exemplaren haben festgestellt. die Weibchen aus dem Donaudelta ei11 fast ganz In der vorliegenden kurzen Mitteilung erwăh- braunes zweites Tergit. * Institutul de igienă şi sănătate publică Str. Dr. Leonte, nr. 1-3, 76256, Bucureşti, România * * Universitatea «Al. I. Cuza», Laboratorul de zoologie, Str. 23 August, nr. 11, corp A 6600, Iaşi, România https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND FAUNA DE DIPTERE (FAM. STRATIOMYIDAE, NEMESTRINIDAE, ASILIDAE, THEREVIDAE, BOMBYLIIDAE, CONOPIDAE, SCIOMYZIDAE) DIN DELTA DUNARII (Grindurile Letea şi Caraorman) MEDEEA WEINBERG Primele cercetări entomofaunistice în mod organizat pe Grindurile Letea şi Caraorman, au fost întreprinse de colectivul de entomologie condus de Dr. doc. Aurelian Popescu-Gorj de la Muzeul de Istorie Naturală « Grigore Antipa », începînd din anul 1962 (1, 2). Prin reluarea cercetărilor privind fauna acestor grinduri de către Muzeul Deltei Dunării, în perioada 1979-1981 au fost colectate un număr de 603 exemplare de diptere ce aparţin familiilor ce fac obiectul nostru de studiu. Materialul a fost colectat în majoritate de Dr. Xenia Scobiola Palade şi în parte de VI. Brădescu şi Anina J ecu. Rezultatul cercetărilor nostre a fost stabilirea apartenenţei acestui material la 7 familii de diptere din care una este semnalată acum pentru prima dată în Delta Dunării; mai semnalăm pentru prima dată în Delta Dunării: 3 specii la familia Stra tiomyidae, 3 specii la Bombyliidae, 2 specii la Conopidae şi 2 specii la Sciomyzidae. Cu toate că materialul la unele familii provine numai de pe un singur grind cum este cazul Sciomyzidelor, Conopidelor, Bom byliidelor, Therevidelor, Stratio myidelor şi Nemestrinidelor, la ele se aduc pe lingă regăsiri şi elemente nemenţionate încă din această zonă. Exemplarele din familia Asilidae, sînt singurele colectate de pe ambele grinduri. Aşa cum rezultă din datele de mai sus, care vin să completeze cunoştinţele referi toare la dipterele existente în Delta Dunării (3-5), sîntem încă departe de a le cunoaşte în această zonă deosebit de interesantă din punct de vedere a faunei tării noastre. ' În continuare prezentăm materialul pe familii în ordinea celor mai recente date privind clasificarea şi nomenclatura acestor diptere. Taxonii precedaţi de un asterisc sînt semnalaţi acum pentru prima dată în Delta Dunării. PRESCURTĂRI FOLOSITE ÎN TEXT A.J. -Anina Jecu; C. = Caraorman; C.A.R. = C. A. Rosetti; Jeg.= Iegit; P. = Periprava; Vl.B. = VI. Brădescu; X.S.P. =Dr. Xenia Scobiola-Palade 131 https://biblioteca-digitala.ro STRATIOMYIDAE * Chloromyia formosa Scop. 2 rJJ C.A.R., 30.V., 2.Vl.1981, leg. Vl.B.; 2 d'd' C.A.R. 29.V., 4.VIIl.1981, leg. X.S.P. * Ch. melampogon Zel. 2 JJ, 2 c;ic;i C.A.R. 5-14.Vl.1981, leg. A.J. Stratiomys /urcata L. 2 Sf! ,,_ NEMESTRINIDAE * Rhynchocephalus caucasicus Fis. 1 Q C. 15.VIl.1979 leg. A.J. ASILIDAE Stichopogon scaliger Lw. 1 :;! C.A.R. 11.IX.1979, leg. Vl.B.; 1 eţ C.A.R. 2.VIll.1981, leg. X.S.P. Molobratia egregia (Lw.) 1 c;i C.A.R. 10.Vl.1979, leg. A.J. Satanas gigas (Ever.) 1 0 , 1 c;i C.A.R. 16.VII.1980, leg. X.S.P. Echthistus rufinervis (Wied.) 5 Jo, 5 <;!'{! C.A.R. 5-10.Vl.1979, leg. Vl.B.; 5 JJ, 3 c;ic;i C.A.R. 5-13.Vl.1979, leg. X.S.P.; 1 0, 1 c;i C.A.R. 14.VIl.1980 şi 2 JJ 25.IX.1980, leg. X.S.P.; 3 CSS, 2 +'+' C.A.R. 31.V. -5.Vl.1981, leg. Vl.B. şi 3 JJ, 5 c;ic;i 4-7.Vl.1981, leg. X.S.P. Astochia caspica sienkiewiczi Ion., Weinb., 1 0, 7 eţc;i, C. 21-26.VIl.1979, leg. Vl.B.; 3 66, 4 c;ic;i C.A.R. 14-19.VIl.1980, leg. X.S.P. şi 2 132 https://biblioteca-digitala.ro Neomochtlzerus hungaricus Eng. 1 THEREVIDAE Thereva annulata (F.) 2 d'd', 1 BOMBYLIIDAE * Bombylius minor L. 1 3, 1 CONOPIDAE Physocephala pusil/a (Mg.) 1 SCIOMYZIDAE * Trypetoptera punctulata Scop. 4 ~~ C.A.R. 29.V. şi 27.IX.1980 leg. X.S.P ŞI 1 ~ 14.VIl.1981, leg. X.S.P. Pherbina zernyi Mayier 3 J6 C.A.R. 31.V., 27 şi 30.IX.1980, leg. X.S.P. ŞI 1 ~ 1.VIll.1981, leg. X.S.P. * Limnia stictica F. 1 6, 2 ~~ C.A.R. 28.V.1981, leg. VI.B.; 4 JJ, 4 ~~ C.A.R. 26-31.V., 3 3J, 3~~ 24-29.IX.1981, leg. X.S.P. Coremacera marginata F. 1 3, 2 ~~ C.A.R. 27-30.IX.1980, leg. X.S.P.; 2 ~~ C.A.R. 3-5.Vl.1981, leg. VI.B.; 2 66, 4 ~n C.A.R. 4-6.Vl.1981, leg. X.S.P. Sepedon sphegeus F. 23 33, 12 ~~ C.A.R. 25.IX. l.X.1980, leg. X.S.P. şi 1 3 de Ia 4.VIIl.1981, leg. X.S.P. Sep. spinipes Scop. 1 6 C.A.R. 27.IX.1980, leg. X.S.P. În încheiere menţionăm că acest material completează colecţiile deja existente la Secţia de Ştiinţele Naturii ale Muzeului Deltei Dunării din Tulcea. Patrimoniul muzeal sporeşte cu 603 exemplare aparţinînd Ia 43 de specii şi anume: familia Stra tiomyidae cu 11 specii în 101 exemplare; Nemestrinidae 1 exemplar o specie; Asilidae 9 specii 326 exemplare; Therevidae 4 specii 63 ex.; Bombyliidae 4 specii 10 ex.; Conopidae 8 specii 28 ex. şi Sciomyzidae 6 specii 74 exemplare. 133 https://biblioteca-digitala.ro Interesant este faptul că dacă în cazul familiei Asilidae cele 326 exemplare capturate aparţin doar la 9 specii din cele 22 semnalate anterior din Delta Dunării de pe aceste Grinduri (3, 5), la Conopidae, diptere rar întîlnite în natură, cele 28 exemplare aparţin la 8 specii din care 6 fac parte din cele 14 semnalate anterior (3, 5) iar 2 sînt găsite acum pentru prima oară, ridicînd numărul speciilor la 16. Situaţia numerică a speciilor la familiile cercetate pe baza acestui material faţă de datele existente pînă în prezent pentru Delta Dunării se prezintă astfel: Stratio myidae 16 specii; Nemestrinidae 1 specie; Asilidae 22; Therevidae 7; Bomby liidae 17; Conopidae 16 şi Sciomyzidae 11. BIBLIOGRAFIE POPESCU-GORJ A„ XENIA SCOBIOLA Sciomyzidae) în: L'entomofaune de l'ile PALADE 1968, L'cntomofaune de l'ile de Letea (Delta du Danube). Trav. Mus. de Letea (Delta du Danube) Introduction, Hist. Nat. "Grigore Antipa» 9: 281-291. generalites. Trav. Mus. Hist. Nat. "Grigore WEINBERG MEDEEA, DUSA LUCIA 1968, Antipa"• 9: 49-65. Ord. Diptera (Fam. Bombyliidae) in: L'ento POPESCU-GORJ A„ XENIA SCOBIOLA mofaune de l'ile de Letea (Delta du Danube). PALADE 1972, L'entomofaune du Trav. Mus. Hist. Nat. "Grigore Antipa·• " Grind" de Caraorman (Ddta du Danube) 9: 293---295. Introduction generalites. Trav. Mus. Hist. WEINBERG MEDEEA 1972, Ord. Diptera Nat. "Grigore Antipa" 12: 107-116. (Brachycera, Fam. Stratiomyidae, Tabani WEINBERG MEDEEA 1968, Ord. Diptera dae, Asilidae, Therevidae, Conopidae et Brachycera (Fam. Stratiomyidae, Tabani Sociomyzidae). Trav. Mus. Hist. Nat. t« Gri dac, As'lidac, Therevidae, Conopidae et gore Antipa» 12: 207-215. SUMMARY Beginning with 1979, the Danube Delta Mu Amang these, family Nemestrinidae is signal smm - Department of Natural Sciences - resu /ed for the .first time in the Danube Delta, repre mes the swdy of the Letea and Caraorman "Grind" sented by Rhynchocephalus caucasicus and fauna ( Danube Delta). On this occasion were other 10 species: Chloromyia fonnosa, Ch. me examined 603 specimens of Dipterans col lected lampogon and Nemothelus globuliceps ( Stra berween 1979 and 1981. After identi.fication the tiomyidae); Bombylius minor, Lomatia sabaea materia/ appeared to belo11g to 7 families, i.e.: and Hemipenthes morio ( Bombyliidae); Theco Srratiomyidae with 101 specimens belonging to phora atra and Th. melanops (Conopidae); 11 species; Nemestrinidae 1 specimen, 1 species; Trypetoptera punctulata and Limnia stictica Aiilidae, 326 specimens with 9 species; There ( Sciomyzidae) . vidae, 63 specimens with 4 species; Bombyliidae, 10 specimens with 4 species; Conopidae, 28 spe This material is preserved in the Danube Delta cimens with 8 species and Sciomyzidae with 74 Museum (Tulcea) completing the collections specimens belonging to 6 species. existing in the Department of Natural sciences. Muzeul de istorie naturală G Grigore Antipa~. Şos. Kiseleff, nr. 1, 71268, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro CERCETĂRI DIPTEROLOGICE (SYRPHIDAE) ÎN DELTA DUNĂRII VL. BRĂDESCU în cadrul cercetărilor ştiinţifice iniţiate de Muzeul Deltei Dunării din Tulcea, în scopul valorificării resurselor naturale ale deltei pe baze ecologice, am întreprins, într-o primă etapă (1979-1981), studiul faunei sirfidologice din cuprinsul grindului Letea. Pînă la data respectivă era cunoscută existenţa, în cuprinsul deltei, a 46 de specii. Cercetările din etapa menţionată mai sus au pus în evidenţă un număr de 56 de specii (34 genuri). Dintre acestea, 22 de specii se comunică acum pentru prima oară pentru fauna Deltei Dunării şi pentru întreg teritoriul Dobrogei, două numai pentru deltă, iar două sînt noi pentru fauna ţării, dintre care o specie, Helophilus continuus Loew, este nouă pentru fauna Europei. Astfel, pînă în prezent, inventarul speciilor aparţinînd acestei familii de diptere cuprinde, pentru Delta Dunării, un număr de 72 de specii. Din datele preliminare se remarcă un procent ridicat (cca 50 %) de specii afidivore; este bine cunoscută importanţa economică a acestei comportări ecologice. De asemenea trebuie amintit caracterul floricol-polenizator deosebit de activ al marei majorităţi a sirfidelor adulte, rol important pentru flora spontană şi pentru culturile sistematice. Sporadic a fost întîlnită şi una dintre speciile care s-au dovedit dăunătoare la culturile de ceapă; este vorba de Eumerus stri'gatus (Fall.). Din punct de vedere zoogeografie, remarcăm prezenţa atît a lui Helophi/us continuus Loew, element asiatic, ca specie nouă în fauna Europei, cit şi a unui număr important de specii rare. Abrevieri în text: B.M. = Brădescu Maria; B.Vl. = Brădescu Vladimir; S.-P.X. = Scobiola-Palade Xenia; Fr. =frecvent. Syrphus ribesii (L.) -2 66, l.Vl.1980 (S.-P.X.); 1 J, 13.VII.1980 (B.Vl.); 4 Si?Si?, 31.V.1980 (B.Vl.); 1 Si?, 26.IX.1980 (S.-P.X.). S. torvus O.S. -1 6 1 Si?, 27.V.1980 (B.Vl.); 1 6, 1.VI.1980 (S.-P.X.); 1 Si?, 13.VII.1980 (B.Vl.). S. vitripennis Mg. -1 Si?, 9.Vl.1979; 9 66 6 Si?Si?, 26-31.V.1980; 4 66 5 Si?Si?, 13-15.VII.1980 (B.M., B.Vl.). Epistrophe eligans (Harr.) -4 Si?Si?, 26-31.V.1980 (B.Vl.). Nouă pentru fauna Dobrogei. Metasyrphus corollae (F.) -161 Si?, 27.V.1980 (B. VI.); 3 ~~' 27.V.-1.Vl.1980 (S.-P.X.); 2 66, 12.VII.1980 (S.-P.X.); 4 66' 4 Si?Si?, 13-16.VIl.1980 (B.M., B.Vl.); 2 66 1 Si?, 31.VII-3.VIII.1981 (S.-P.X.). M. nitens (Zett.) -1 Si?, 29.V.1981 (B.Vl.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. 135 https://biblioteca-digitala.ro Scaeva pyrastri (L.) -4 ~~' 11-13. VI. 1979; 3 3o 6 ~~' 13-17.VIl.1980; 1 ~, 31.VIl.1981 (S.-P.X.); 1 3, 17.VIl.1980 (B.VI.). Xanthogramma pedissequum (Harr.) -Fr. Episyrphus balteatus (D~g.) - Fr. . . Sphaerophoria menthastrz (L.) -Fr. Noua pentru fauna Dobrogei. S. philantus (Mg.) -4 ~~' 5-7.Vl.1979; 3 ~~' 26.V.1980; 3~~' 11-19. VIIl.1980 (B.VI.); 1 '.;?, 31.VIl.1981 (S.-P.X.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. S. rueppelli (Wied.) -1 ~' 5.Vl.1979; 13, 29.V.1980; 1 ~' 17.VIl.1980; 1 ~, 29.V.1981 (S.-P.X.); 3 c5o 2 ~~, 15-16.VIl.1980; 1 ţ, 2. VI. 1981 (B.VI.). Nouă pentru fa una deltei. S. scripca (L.) - Fr. S. taeniata (Mg.) -1 cj, 31.V.1980 (S.-P.X.); 8 ţţ, 11-19.VIl.1980 (B.Vl.). Nouă pentru fauna Dobrogei. Melanostoma mellinum (L.) - Fr. Platycheirus fulviventris (Macq.) -1 3, 3.IX.1979 (B.VI.). Chrysotoxum arcuatum (L.) -1 ~' 29.V.1980 (S.-P.X.). Nouă pentru fauna Dobrogei. C. intermedium Mg. -1 3, 13.VI.1979 (S.-P.X.); 1 ţ, 30.V.1981 (B.Vl.). C. verral/i Coll. -1 3, 12.Vl.1979 (S.-P.X.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Paragus strigatus Mg. -1 ~, 6.Vl.1979 (S.-P.X.); 1 ~, 4.IX.1979 (B.VI.); 1 o 1 ~, 31.V-1.Vl.1980 (S.-P.X.). P. tibialis (Fall.) -1 3, 9.Vl.1979 (S.-P.X.); 8 '.ţ~, 6.Vl-13.IX.1979 (B.VI.). Heringia heringi (Zett.) -1 ~' 31.V.1980 (S.-P.X.). Specie rară, nouă pentru auna Dobrogei. • H. senilis Sack -1 J, 30.V.1980 (B.VI.). Specie rară, descrisă in anul 1938 din sudul lugoslaviei (Stip şi Dubrovnik). Ulterior a fost semnalată in împrejurimile Odesei şi ale Kr~snodarului, in regiunea cursului inferior al Volgei şi in Caucaz. Nouă pentru fa una României·. Parapenium flam'tarse (Mg.) -2 '.ţ'.ţ, 29.V.1980 (B. VI.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Neocnemodon brevidens Egg. -1 3, 27.V.1980 (B.Vl.) Cunoscută in ţara noas tră numai de pe valea Cernei (Băile Herculane). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Chei/osia longula (Zett.) -1 <:(, 15.VIl.1980 (B.VI.). Nouă pentru fauna Dobrogei. Brachyopa maculipennis Thomp. ( = B. arcuata Panz.) -1 ~' 29.V.1980 (B.Vl.). Cunoscută in ţara noastră numai de pe valea Cernei. Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Neoascia incerrupta (Mg.) -1 ~' 30.V.1980 (B. VI.). Orthonevra brevicornis (Loew) -1 ~' 31.V.1980 (B.Vl.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Chrysogaster simplex Loew -1 0 3 ~~' 8-13.Vl.1979 (S.-P.X.); 2 ~~' 7.Vl.1979 (B.Vl.). Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Lejogaster splendida (Mg.) -Fr. . Volucel/a zonaria (Poda) -1 ,J, 29.VIl.1981 (S.-P.X.). Nouă pentru fauna deltei. Merodon avidus (Rossi) -Fr. 136 https://biblioteca-digitala.ro Eumerus ornatus Mg. -1 J 1 <ţ, 27-30.V.1980 (B.Vl.). Nouă pentru fauna Dobrogei. E. strigatus (Fall.) -1 <ţ, 31.V.1980 (S.-P.X.). E. tuberculatus Rond. -1 0, 25.IX.1980 (S.-P.X.). Nouă pentru fauna Dobrogei. Eristalis arbustorum (L.) - Fr. E. intricarius (L.) -2 0J, 15.VII.1980 (B.Vl.); 1 0 1 <ţ, 16.VIl.1980 (S.-P.X.); 168 Jo 2 <ţ<ţ, 31.V-6.Vl.1981 (B.M., B.VI.); 23 00 1 cţ, 28.V-l.Vl.1981 (S.-P.X.). Specie euro-asiatică, cu răspîndire largă pe latitudine. Apare relativ sporadic, deşi pot fi întîlnite, local, populaţii bogate în indivizi, ca în cazul nostru. Interesantă este relaţia numerică dintre sexe (194 oo-4 <ţ<ţ), posibil explicabilă prin activitatea de depunere a pontei, în perioada respectivă. Nouă pentru fauna Dobrogei. E. pratorum Mg. -2 oo 1 <ţ, 7-12.Vl.1979 (B. VI.). Specie relativ rară, nouă pentru fauna Dobrogei. E. tenax (L.) -Fr. Eristalinus aeneus (Scop.) - Fr. E. sepu/cralis (L.) - Fr. Helophilus continuus Loew -1 'jl, 31.V.1980 (S.-P.X.); 1 ~' 19.VIl.1980 (B.M.); 1 <ţ, 28.V.1981 (B.VI.); 2 <ţ<ţ, 28. V.1981 şi 1 ~, 31.VIl.1981 (S.-P.X.). Specie relativ rară, cu centrul arealului de răspîndire în Asia centrală; cunoscută din Siberia de sud, Caucaz, Prebaical, Primorie, Altai, Podişul Pamirului şi China. Semnalată şi în zonele de stepă înaltă, pînă la 2900 m altitudine. Nouă pentru fauna Europei. H. hybridus Loew -1 J, 5.Vl.1979 (S.-P.X.). Nouă pentru fauna Dobrogei. H. pendulus (L.) - Fr. H. trivittatus (F.) -Fr. Anasimyia contracta Clauss. & Torp -1 0, 1.Vl.1981 (S.-P.X.); 1 ~' 29.V. 1981 (B.VI.). Specie relativ rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Parhelophilus frutetorum (F.) -Fr. P. versicolor (F.) -Fr. Eurimyia lineata (F.) -1 <;!, 28.V.1980 (B.Vl.); 1 ~' 3.Vl.1981 (S.-P.X.); 5 oo 4 cţ<ţ, 27.V-5.Vl.1981 (B.M., B.VI.). Specie relativ rară. Mesembrius peregrinus (Loew) - Fr. Myathropa fiorea (L.) -Fr. Tropidia scita (Harr.) -1J4 <;!<;!, 26.V.1980 (B.Vl.); 8 JJ 7 ~~' 27-31.V.1980 (S.-P.X.); 1o3 cţcţ, 27.V-2.Vl.1981(S.-P.X.);1J3 cţ~, 27-30.V.1981 (B.VI.). Specie rară, semnalată în ţara noastră numai în Delta Dunării. Syritta pipiens (L.) -Fr. Xylota abiens Mg. -2 oo 6 'ţ~, 26-30.V.1980 (B.Vl.); 1 ~' 29.V.1980 (S.-P.X.). Specie relativ rară, nouă pentru fauna Dobrogei. X. sylvarum (L.) -1 3 1 <;!, 2-4.Vl.1981 (S.-P.X.). Nouă pentru fauna Dobrogei. BIBLIOGRAFIE BANKOWSKA R. (1968), Materialien zur " Gr. Antipa „, Voi. VII, p. 339-340, Kenntn:s der Syrphidae (Diptera) von Afgha Buca rest. nistan, Fragmenta faunistica, Voi. XIV, nr. 9, BRĂDESCU VL. (1968), Ord. Diptcra (Fam. p. 195-208, Warszawa. Syrphidae), in I'Entomofaune de l'ile de BRADESCU VL. (1967), Deux Syrphides Letea (Delta du Danube), Trav. Mus. Hist. nouveaux dans la faune de Roumanie (Dip Nat. « Gr. Antipa'" Voi. IX, p. 297-300, tera, Syrphidae), Trav. Mus. Hist. Nat. Bucarest. 137 https://biblioteca-digitala.ro BRĂDESCU VL. (1972), Ord. Diptera, Fam. SACK P. (1932), Syrphidae, in LINDNER, Syrphidac (L'Entomofaunc du " Grind " de Die Fliegen dcr Palăarktischcn Region, Caraorman, Delta du Danubc), Trav. Mus. E. Schweizbart'sche Verlagsbuchhandlung, Hist. Nat." Gr. Antipa·» Voi. XII, p. 217- 31, p. 1--451, Stttgart. 219, Bucarcst. SACK P. (1938), Zwei neue Syrphiden vom BRĂDESCU VL. (1974), Ord. Diptera (Fam. Balkan, „Konow:a", Zeitsch. syst. lnsekten Syrphidac), in: L'Entomofaune du " Grind• kunde, Voi. XVII, p. 19-23 Wien. Sărăturile-Sf. Gheorghe (Delta du Danube), SEGUY E. (1961), D:pteres Syrphides de Trav. Mus. Hist. Nat. "Gr. Antipa•>, Voi. )'Europe Occidentale, Mem. Mus. nat. Hist. XIV, p. 179-180, Bucarest. Nat., Serie A, Zoologie, Edit;ons du Museum, Voi. XXIII, p. 1-248, Paris. CLAUSSEN C. & TORP E. (1980), Unter STACKELBERG A. A. (1970), Syrph:dae, în suchungen i.iber vier europăische Artcn der Opredelitel nasekomih evropeiskoi ceasti Gattung Anasimyia SCHINER, 1864 (In SSSR, AN SSSR, Voi. V, vtoraia ceasti, secta, D'ptera, Syrphidae). Mitt. Zool. Mus. p. 11-96, Leningrad. 4, 1-16, Univ. Kicl, Voi. I, Heft p. Kiel. THOMPSON F. C. (1980), The problem of DU~EK J. & LASKA P. (1976), European old names as illustrated by Brachyopa specics of Metasyrphus: key, descriptions "con ;ca Panzer", with a synopsis of Palearctic and notes (Diptcra, Syrphidae), Acta ent. Brachyopa Meigen (Diptera: Syrphid.ae), bohemosl., Voi. LXXIII, nr. 4, p. 263-282. Ent. Scand., Voi. XI, p. 209-216, Lund. PECK L. V. (1968), M.atcriali po faune muh ZIMINA L. V. (1976), Redkie i intensnie s1rfid (Diptera, Syrphidac) Kirghizii, Ent. Syrphidae (D:ptera) v kollekţii Zoologhi issled. v Kirghizii, AN Kirghizskoi SSR, ceskoho Muzeia MGU, I, Sbor. trud. zoolog. p. 94-127, Frunze. muz. MGU, Voi. XV, p. 136-148, Moskva. RESUME Dans 1me premiere etape de recherches initiees manie - Heringia senilis Sack, 1938 et Helo par le Museum du Delta du Danube de Tulcea, philus continuus Loew, 1854 -, la derniere etant effectuee sur l'erendue du 1:rind Letea, ont ete de meme nouvelle pour la faune de !'Europe. identifiees 24 especes nouvelles pour le Delta du De sort qu'a presene sont connues dans la faune Da11ube et deux especes pour la faune de la Rou- du Delta du Danube 72 especes des Syrphides. C.P. 12--66, 78100, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro DĂUNĂTORI ŞI RARITĂŢI ENTOMOFAUNISTICE IN" DELTA DUNĂRII (DIPTERA, SYRPHIDAE) VL. BRĂDESCU ln scopul protecţiei mediului înconjurător şi a valorificării resurselor naturale ale deltei pe baze ecologice, au fost întreprinse în ultimii ani, din iniţiativa Muzeului Deltei Dunării, cercetări interdisciplinare sistematice, între care cele entomologice ocupă un loc de seamă. Obiectul cercetărilor noastre îl formează marele grup al sirfi delor, insecte binecunoscute ca folositoare prin caracterul afidivor în stare larvară şi cel floricol-polenizator al adulţilor. Cîteva specii sînt fitofage şi pot provoca, uneori, dăunări importante. Deosebit de speciile noi pentru fauna României sau pentru cea a deltei, semna late anterior prin lucrările noastre, este necesar să subliniem faptul că în Delta Dunării vieţuiesc unele specii dăunătoare şi o serie de specii rare sau mari rarităţi interesante din punct de vedere zoogeografie. Infinita varietate geomorfologică a ţării noastre, relief întreţesut de marele evantai al apelor tributare Dunării, prezenţa unor fitocenoze care excelează prin diversitatea elementelor componente (circumpolare, eurasiatice, mediteraneene etc.), poziţia geografică a edificiului carpatic, în calea şi la răspîntia influenţelor climatice atît de diferite, urmările categorice ale glaciaţiilor cuaternare, precum şi tendinţa organismelor vii de extindere a arealelor şi de migrare, sînt tot atîtea determinante care au desăvîrşit mozaicul de ecosisteme al domeniului carpato-dunărean. Unul dintre aceste ecosisteme, de excepţie şi de importanţă naţională, este Delta Dunării care, pe lingă priveliştile ce au intrat de mult în fototeca europeană de aur - şi nu uităm că unele sectoare ale acesteia sînt cuprinse în reţeaua mondială a rezervaţiilor biosferei -găzduieşte o lume de vieţuitoare greu de imaginat dintr-o singură privire. Această materie vie, specifică mediului existent aici, cuprinde endemisme şi mari rarităţi faunistice. Delta Dunării este un ecosistem de atracţie şi, am putea spune, de recepţie pentru numeroase specii asiatice sau sud-europene. "' * DĂUNĂTORI. Pînă în prezent „Gâu fost identificate patru specii fitofage-dăunătoare: Merodon equestr'is (F.) 1 ~' Sf. Gheorghe, 29.Vl.1983 (leg. Xenia Scobiola Palade). Larva atacă bulbii liliaceelor. Se citează acum pentru fauna deltei, respectiv pentru cea a Dobrogei. 139 https://biblioteca-digitala.ro Celelalte trei specii au fost semnalate în lucrările noastre anterioare: Eumerus sogdianus Stack. Dăunează semincerii de morcov. Eumerus strigatus (Fall.) Musca bulbilor sau a cepelor; dăunează culturile de Allium cepa. Eumerus tuberculatus Rond. Dăunează culturile de Allium cepa şi alte liliacee. RARITĂŢI ENTOMOFAUNISTICE Sphaerophoria loewi Zett. Specie palearctică foarte rară. A mai fost citată în Podişul Birladului şi în zona litorală a Dobrogei de Sud. 1 J, Periprava, 8.V.1964 (leg. I. Sienkiewicz). Se citează acum pentru fauna deltei. Xanthandrus comtus (Harr.) Specie palearctică rară. Semnalată sporadic în cîteva zone ale ţării. 1 J, Periprava, 24.Vl.1977; 2 QQ, Sf. Gheorghe, 22-25.Vl.1982 şi 1 Q, Sf. Gheorghe, 1. VII. 1983 (leg. Maria Brădescu). Se citează acum pentru fauna deltei. Chrysotoxum verralli Coli. Specie palearctică foarte rară. Semnalată şi în Depresiunea Sibiului. Heringia senilis Sack Specie europeană foarte rară. Semnalată şi pe valea Cernei (Banat). Parapenium fiavitarse (Meig.) Specie europeană foarte rară; riverană. Semnalată sporadic în Carpaţii Orientali, Depresiunea Jijiei şi a Sibiului. Merodon femoratus Sack Europa meridională; Asia Mică; specie foarte rară. Citată şi în zona litorală a Dobrogei de Sud. Helophilus continuus Loew Specie asiatică. Citată recent, numai în Delta Dună rii, la Sf. Gheorghe, ca nouă pentru fauna Europei. Lejops vittatus (Meig.) Specie palearctică rară, cu preferinţă pentru biotop umed. Cunoscută numai în Podişul Bîrladului. 5 JJ 4 QQ, Periprava, 21-27.VI.1977; 2 6J 4 22, Sf. Gheorghe, 19.Vl-5.VIl.1982 şi 1983. Se citează acum pentru fauna deltei. Tropidia scita (Harr.) Specie palearctică, riverană, de biotop umed, stuficol. Pentru fauna României, citată numai în Delta Dunării. Spilomyia digitata (Rond.) Specie palearctică, meridională. Pentru fauna României, citată numai în Delta Dunării. Dacă într-o singură familie de diptere au fost identificate, în faza actuală de cercetare, un număr de zece specii nre sau mari rarităţi şi ţinînd seama că numai ordinul dipterelor cuprinde peste o sută de familii, putem presupune bogăţia organis melor vegetale şi animale existente în cuprinsul acestui gigantic laborator natural. Vorbim despre un tezaur biologic, obiectiv nepreţuit al cercetărilor fundamentale, respectiv aplicative. BIBLIOGRAFIE BOTNARIUC N. (1960), Viaţa în Deltă• Trav. Mus. Hist. Nat. "Grigore Antipa», Ed. Tineretului, Bucureşti, p. l-371. Bucureşti, XIV, p. 179-180. BRADESCU VL. (l 972), Ord. Diptera, Fam. BRADESCU VL. (1978), Sirfide noi şi rare în Syrphidae ( L'emomofaune du •Grind" de fauna României, (Diptera, Syrphidae), St. Caraorma11, Delta du Danube), Trav. Mus. cerc. biol., seriit~iol. anim„ Bucureşti, nr. I, Hist. Nat. " Grigore Antipa '" Bucureşti, p. 2s-26. ~r XII, p. 217-219. 1 BRADESCU VL (1974), Ord. Diptera, Fam. BRADESCU VL: : Sirfidele din România Syrphidae, L'e11tomofau11e du •Grind" Sără (Diprera, Syrphidae) - Monografie, Ed. turile-Sf. Gl.eorghe (Delta du Da11ube), Acad. R.S.R., Bucureşti (Sub tipar). 140 https://biblioteca-digitala.ro l:EPELAK J., SLAMECKOVA MARIA (1965), SCHNEIDER F. (1961), Theorien und Probleme Eiszeiten als okologischer Faktor bei der der Insektenwanderungen, Verh. Schweiz. Entstehung und Verbreitung einiger Arten von Naturf. Gesellschaft, Bio!., p. 136-137. hoheren Fliegen, Informationsbericht der STACKELBERG A. A. (1965), The main Landwirtschaftlichen Hochschule Nitra-Bio!. characteristics of the Dipteran fauna of North Grund!. Landw., Nitra, I, nr. 1-4, p. Westem Europe, Norul. Entom., Helsinki, 65-71. XLV, p. 145-148. RESUME Les recherches effeccuees jusqu' a present dans tarse ( Meig,), Merodon femoratus Sack, Helo le Delta du Danube, ont mis en evidence l'existence philus continuus Loew, Lejops vittatus ( Me1g.), de quatre Syrphides nuisibles: Merodon eques Tropidia scita ( Harr.) et Spilomyia digitata tris (F.), Eumerus sogdianus Stack., Eumerus (Rond.). strigatus ( Fall.) et Eumerus tuberculatus Rond. De meme Ies suivantes especes rares dans la faune Quatre especes sont nouvel Ies pour la faune du europeenne: Sphaerophoria loewi Zett., Xanthan Delta du Danube, d savoir: Sphaerophoria loewi drus comtus ( Harr.), Chrysotoxum verralli Zett., Xanthandrus comtus ( Harr.), Merodon Coli., Heringia senilis Sack, Parapenium flavi- equestris ( F.) et Lejops vittatus ( Me1g.). C.P. 12-66, 78100, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CERCETĂRI DIPTEROLOGICE (TEPHRITIDAE) ÎN DELTA DUNĂRII GRINDUL LETEA V. GHEORGHIU Materialul care formează subiectul comunicării de fată a fost colectat în cadrul cercetării interdisciplinare a Deltei Dunării, iniţiată în ultimii ani de Muzeul Deltei Dunării din Tulcea, în scopul protecţiei mediului ambiant şi a valorificării resurselor naturale pe baze ecologice. Acest material cuprinde 60 de exemplare de diptere tefritide. Am putut identi fica 16 specii (14 genuri), dintre care 5 specii (4 genuri) se comunică acum pentru prima dată ca existente atît în fauna Deltei Dunării, cit şi în aceea a Dobrogei. Dintre acestea, un gen, respectiv o specie -Heringina guttata Fallen, 1814 - sint noi pentru fauna entomologică a României. Tefritidele fiind bine cunoscute în domeniul fitopatologic, datorită dăunărilor, uneori spectaculoase, pe care le provoacă, enumerăm la fiecare specie în parte plan tele gazdă cunoscute pînă în prezent. Speciile menţionate în prezenta lucrare parazi tează inflorescenţa plantelor enumerate, cu excepţia adnotărilor în text. Cu acest prilej mulţumim conducerii Muzeului Deltei Dunării din Tulcea, pentru a ne fi pus la dispoziţie, în vederea studiului, materialul respectiv. Mulţu mim, de asemenea, Dr. ing. J. Dirlbek -Praga, Dr. V.S. van der Goot -Amsterdam, Dr. M. Leclercq -Beyne-Heusay (Liege), Dr. F. Mihalyi -Budapesta, Prof. Dr. S. Ito - Osaka, cercetătoarei Carmen Stănescu - Sibiu, cercetătorului N. Toniuc - Bucureşti şi Dr. Medeea Weinberg -Bucureşti, pentru asistenţa deosebit de binevoitoare la solicitările noastre privind completarea bibliografiei esenţiale. Cerce tătorului Vl. Brădescu recunoştinţă pentru neprecupeţitele sale îndrumări de la începutul lucrărilor noastre. * Urophora quadrifasciata Meig., 1826 - Vl.B.: 1 ~' 26.V.1980. Răspîndire: Europa, Africa de nord. Plante gazdă: Actium lappa; Carthamus dentatus; Centaurea affinis, C. calci trapa, C. cyanus, C. jacea, C. micranthos, C. nigra, C. pallescens, C. paniculata, C. stoebe (C. rhenana), C. stoebe subsp. maculosa; Echinops ritro. Aciura coryli Rossi, 1792 -Vl.B.: 1 ~' ll.IX.1979. Răspîndire: Europa meridională, Asia centrală, Africa de nord, Ins. Canare. În Europa centrală apare sporadic. 143 https://biblioteca-digitala.ro Plante gazdă: Phlomis fructicosa, Ph. tuberosa; Sideritis scardica. Chaetore/liajaceae R. -D., 1830 - VI.B.: 16,8.V.1980. A.J.: 1 c;?, 4.VII.1980. Răspîndire: Europa centrală şi occidentală, Asia Mică, Asia centrală. Plante gazdă: Centaurea cyanus, C. jacea, C. micranthos, C. nigra, C. panno nica, C. pratensis, C. scabiosa, C. vulgare (C. Lanceolatum). Orei/ia falcata Scop., 1763-Vl.B.: 1 Q, 9.Vl.1979. Răspîndire: Europa centrală, Asia centrală. Plante gazdă: Scorzonera canum; Tragopogon pratensis (rădăcină). Nouă pentru fauna Dobrogei. Xyphosia miliaria Schr., 1781 -VI.B.: 1 5 1 c;!, 29.V.1980: 1o1 c;?, 30.V.1980; 3 .:):)' 1 2, 31.V.1980; 1 '.;:, 15.VIl.1980; 1 c;!, 16.VII.1980. Răspindire: Europa. Plante gazdă: Carduus acanthoides, C. nutans; Cirsium arvense, C. defloratus, C. eriophorum, C. palustre, C. serrulatum. Acinia bifiexa Loew, 1844-Vl.B.: 1c;?,31.V.1974; 1S,14.VIl.1980. Răspin dire: Europa centrală şi occidentală, Kazahstan. Plantă gazdă: Inula britanica. Campiglossa irrorata Fall., 1814 - VI.B.: 1 c;?, 9.Vl.1979; 1 6, 9.IX.1979; 1 Q, 27.V.1980; 1 ?, 26.V.1980. Răspîndire: Europa centrală, Kazahstan. în România a fost colectată în împrejurimile localităţii Aiud (Bazinul Transilvaniei), în septembrie 1906. Plante gazdă: Artemisia campestris. Specie rară, nouă pentru fauna Dobrogei. Stylia bidentis R.-D., 1830 - VI.B.: 1 ~, 7.IX.1979; 1 c;?, 9.IX.1979. Răspin dire: Europa, Asia Mică, Asia centrală, Japonia, Africa de nord. în România, colectată pînă în prezent în zona cursului superior al Siretului - Depresiunea Jijiei - (Virfu Cîmpului) şi în Bazinul Transilvaniei (lghiu). Plante gazdă: Bidens cernuus, B. tripartitus; Centaurea stoebe; Chrysanthe mum leucantheum (Leucantheum vulgare); Filago galica; Tagetes erecta. Nouă pentru fauna Dobrogei. S. tesselata Loew, 1844-Vl.B.: 1 6, 8.IX.1979; 5 jJ 2 c;?~, 9.IX.1979; 1 J, 10.IX.1979; 1 c;?, 11.IX. 1979; 1 c;?, 12.IX.1979; 4 63 1 c;!, 13.IX.1979. Răspin dire: Europa, Asia Mică, Asia centrală, Africa de nord. Plante gazdă: Artemisia absinthium, A. campestris; Chondrilla juncea; Crepis capillaris (C. virens), C. paludosa; Hypochaeris ridicata; Leontodon autumnalis, L. danubialis, L. hispidus; Sonchus arvensis; Taraxacum officinale. Din 16 exemplare studiate, 3 ex (1 6 2 c;?c;?) prezintă caracterele pentru S. lingens Loew, 1869, formă pe care şi noi o considerăm variaţie; alte 2 ex (1 3 1 c;?) prezintă caractere intermediare (Hendel, 1927, p. 160). Actinoptera dzscoidea Fall., 1814 - VI.B.: Id', 12.IX.1979. Răspîndire: Franţa, Ungaria, Caucaz. În România, cunoscută doar din cuprinsul zonei de cimpie a Văii Timişului (Timişoara). Plante gazdă: Antennaria margaritacea; Aster amellus; Helichrysum are narium; Solidago virgaurea. Specie rară pentru fauna Dobrogei. Sphenella aure/iani Gheorghiu, 1985- IV.B: 1 d', 27.V.1980; 1&-,14.Vl.1980. Răspîndire: Ungaria, România (Delta Dunării, Cîmpia Vlăsiei). Biologia necunos cută. Abrevieri în text: leg. VI. Brădescu = Vl.B.; leg. Anina Jecu ~ A.J.; leg. M. Paina = M.P. 144 https://biblioteca-digitala.ro Ensina sonchi L., 1767-Vl.B.: 1~, 13.IX.1979. Răspîndire: Europa centrală şi meridională, China, Manciuria, Japonia, Filipine, Hawai. Plante gazdă: Aster tripolium; Carduus nutans; Crepis biennis, C.pannonica, C.rhoeadifolia, C.tectorum; Leontodon autumnalis, L.hispidus, L.hostilis, L. ser riola, L.tatarica; Homogyne alpina; Picris hieracioides; Podospcrmum canum (Scorzonera jacquiniana, S.cana); Scorzonera hispanica, S.jacobaea, S.parvifl.ora, S.vulgaris; Sonchus arvensis, S.asper, S.oleraceus, S.paluster; Tragopogon pra tensis, T.pratensis subsp.orientalis. Heringina guttata Fall., 1814-Vl.B.: 16 1 ~' 12.Vl.1979; 1~, 4.IX.1979; 1 ~' 13.IX.1979. Răspîndire: Europa centrală şi septentrională, Caucaz, Kazahstan, Iran. Plante gazdă: Anthemis arvensis; Chrysanthemum leucanthemum; Cirsium palustre; Helichrysum arenarium; Hieracium sabaudum. Specie rară nouă pentru fauna României. Trupanea amoena Frfl.d, 1856 -Vl.B.: 1 ~' 4.IX.1979. Răspîndire: Europa centrală şi septentrională, Asia centrală, Japonia, Africa de nord, Ins. Canare, Ins. Madeira, Filipine. Plante gazdă: Achmea milefolium; Centaurea calci trapa; Chrysanthemum segetum; Helenium autumnale; Lactuca saligna, L. sativa, L.serriola, L.viminea, L.virosa; Picris hieracioides, P.sprengeriana; Senecio coronopifolius; Sonchus oleraceus. T. stellata Fuessly, 1775 - Vl.B.: 1 ~' 13. IX.1979. Răspîndire: Europa, Asia Mică, Asia centrală, Africa de nord-est, Ins. Canare, Australia. Plante gazdă: Anthemis arvensis, A.coluta, A.melanpodina, A.cinerea; Aster tripolium; Bellis perennis; Calendula officinalis; Centaurea cyanus, C.montana, C.scabiosa; Chrysanthemum parthenium; Coreopis grandifl.ora; Crepis paludosa; Erigeron; Eupatorium cannabium; Helichrysum arenarium; Helenium autumnale; Hieracium maculatum, H.sabaudum (H.silvestre); lnula britanica; Matricaria ino dora; M.chamomilla; Odontospermum sericeum; Picris hieracioides; Reichardia picroides; Scorzonera parvifl.ora, S.purpurea; Senecio jacobaca, S.paludosus, S.vulgaris; Serratula tinctoria; Stenactis annua; Artemisia absinthium (tulpină). Acanthiophilus helianthi Rossi, 1790-Vl.B.: 16, 4.IX.1979; 1 0, 7.IX.1979; 2 ~~' 9.IX. 1979; 6 '53 1 Q, 13.IX.1979. Răspîndire: Europa, Asia Mică, Asia centrală, Thailanda, Africa de nord. Ins. Canare. Plante gazdă: Amberboa lippii; Carlina vulgaris; Carthemus tinctorius; Centaurea aegiptica, C.americana, C.aspera, C.cyanus, C.dealbata, C.friederici, C.indurata, C.jacea, C.micranthos, C.mollis, C.moschata, C.nigra, C.ornata, C.palles cens, C.pannonica, C.ruthenica, C.sadleriana, C.solstitialis, C.stoebe, C.stoebe subsp.maculosa, C.scabiosa; Carthamus glaucus, C.ianatus; Cirsium vulgare; Cnicus benedictus; Helichrysum bracteatum; Leuzea conifera; Onopordum iliricum; Serrattula tinctoria; Silybum marianum. BIBLIOGRAFIE DIRLBEK J. & DIRLBEK K. (1968), Beitrăge dcr Landw:rtschaftlichen Hochschule Nitra, zur kenntnis der Faun:i Afganistans, Tripeti nr. 8, p. 169~176, Praha. dae,Diptera, Acta M.usei Moraviae, Voi. L III. GHEORGHIU V. (1985), Sphenella aureliani DIRLBEK K. & DIRLBEK J. (1970), Das n. sp. (Diptera, Tephritidae), Trav. Mus. Vorkommen der Bohrfiiege11 auf dem Gebiete Hist. nat. „Gr. Antipa", Voi. 27, des Tatra-Nation:ilparks, lnformationsbcricht p. 173-182, Bucureşti. 145 https://biblioteca-digitala.ro HARDY E. (1973), Tr.e Fruit F/ics (Tephriti H:st. Nat. Mus. Nar·on. Hung., Voi. LI, dae-Diptera) nf Thailani and Bordering p. 339-362, Budapcst. Counrries, m Pac'fic insects, 31, Hawaii. MIHALYI F. BALAS G. (1959), Adatok a HARDY E. (1974), The Fruit Flies of the Philip furolegyek ( Trypetidae) Magyarorszdgi Tap pinnes (Diptera: Tephritidae) în Pacific in nbi5venyeinek ismeretenez, Ktilonlenyornat az sects, 32. Hawaii. Allattani kozlemeny(k XLVII, kotet 1-2. HENDEL F. (1927), Trypetidae, in LINDNER, fuzetebol, p. 45-53, Budapest. Die Fliegen der palaearktischen Reg on, NEMEŞ I. (1972), Contribuţie la cunoaşterea Voi. XLIX, p. 1-221, Stuttgart. tephritidelor ( Diptera) din România, Botoşani ITO S. (1956), Beitrag zur Systematik der japa -Studii şi Comun'cări, Muzeul de Ştiinţe nischen Trypetiden ( Diptera), K'nugasaga Naturale Dorohoi, p. 141-148, Dorohoi. kuho, nr. 4, p. 24-25. Kyoto. RICHTER V. A. (1970), Tephritidae, În Opre K.ABOS W. J. (1959), Twevleugelige Insekten delitel nasekomÎh evropeiskoi ceasti SSSR, Diptera V, De nederland.sche boorvliegen AN SSSR, Voii V, vtoraia ceasti, p. 132- ( Trypetidae) en fruchtvliegen ( Otitide), Ko 172, Leningrad. ninklijke Nederi. Natuurhist. Vereniging, SEGUY E. (1934), Trypetidae, în Faune de Wetenschap. Medcdel., no. 33, p. 1-20, France, Voi. XXVIII, p. 91-170, Paris. Amsterdam. LECLERCQ M. (1967), Contribution d l'etude THALHAMMER J. (1918), Diptera În Fauna des Tripetidae (Di'ptera) paU.arctiques et de Regni Hungariae, Voi. III, Budapest. leurs relations avec Ies vlgltau:i:, Bull. Rech. TONIUC N. (1962), Co11tribuţii la studiul armă Agrom. Gembloux, N.S., 2, p. 64-105, turii genitale mascule la dipterele tripetide Gembloux. (D1'ptera Trypetidae), Corn. Acad. R.P.R., MIHALYI F. (1959), A Revision of the Tripetids Voi. XII, nr. 11, p. 1205-1213. of the Carpathian Basiu (Diptera), Ann. Bucureşti. RESUME Le m~teriel cornprendt 60 e:i:emplaires de nouvel/es pour la Delta du Danube et une esp,ce Tephritider, c:Jllectks dans une premi,re ltape - H'!ringina guttata FalUn, 1814- nouvelle de recherches initiles par le Mw4um du Delta pour la faune de la Roumanie. De sort qu'd prl du Danube de Tulcea et effectuks sur l'ltendue sent sont connues dans la faune du Delta du du grind Letea. L'auteur a identifil cinq e.sp,ces Danube 18 esp,ces. Muzeul de istorie naturală • Grigore Antipa•, Şos. Kiseleff, nr. 1, 71268, Bucureşti, România https://biblioteca-digitala.ro PREZENŢE ŞI ABSENŢE ENIGMA ~ICE ÎN ENTOMOFAUNA DELTEI DUNARII N. SĂVULESCU Printre speciile de insecte, mai ales coleoptere, găsite în Delta Dunării în treizeci de ani de cercetări, sînt citeva a căror prezenţă ieşită din comun pare lipsită de justificare, străină ansamblului faunei ţării noastre. Din punct de vedere zoogeografie Delta Dunării este o zonă destul de res trînsă care ar trebui, în mod logic, să se încadreze, dacă nu în complexul general al ţării, cel puţin în cel al regiunilor învecinate. ln consecinţă, fauna de insecte a deltei ar trebui să fie asemănătoare aceleia a gurilor Prutului, Siretului, Ialomiţei, bălţilor Dunării, etc., regiuni mlăştinoase caracterizate printr-o faună săracă în specii terestre şi mai bogată în specii acvatice sau strîns legate de mediul acvatic. In cea mai mare parte a întinderii sale, Delta Dunării se încadrează în această normalitate care dispare însă în cazul grindurilor: Letea, Caraorman, Buhaz (Sf. Gheorghe) şi poate şi altele, care se deosebesc printr-o bogăţie de specii terestre incomparabilă cu sărăcia restului deltei. Ca şi cum ar fi alte tărîmuri care n-ar avea comun cu delta decit situaţia geografică. Mai interesantă încă este prezenţa, pe aceste grinduri, a celor citeva specii despre care este vorba, inexistente nu numai în restul deltei dar şi în restul ţării şi chiar al Europei, prezente în schimb în regiuni foarte îndepărtate de hotarele noastre. Prin contrast, lipsesc aici unele specii, existente şi chiar comune în regiunile imediat învecinate şi în tot restul ţării, lipsă la fel de inexplicabilă, la fel de ilo gică, de anormală, ca prezenţa sus amintită şi care ne determină să ne îndoim de comunitatea, de origine şi vîrstă, a acestor pămînturi cu restul deltei şi, prin ur mare, de datele geologice şi geografice generale admise astăzi, despre originile şi virsta delte i. * * * Coleopterele sînt foarte vechi; resturi fosile atestă existenţa lor încă din Per mian - sînt însă alte ordine încă şi mai vechi decit coleopterele. Mărturia exis tenţei lor, în unele locuri, este foarte importantă în încercările noastre de a recon stitui trecutul scoarţei terestre - ea atîrnă greu în balanţa discuţiilor şi poate con firma sau contrazice multe păreri bazate numai pe argumente şi consideraţiuni 147 https://biblioteca-digitala.ro geologice sau geografice. Rene Jeanne} (unul dintre cei mai mari entomologi ai lumii, care a trasat drumuri noi în cercetarea zoologică modernă) găseşte în 1936, pe muntele Elgon (Kenia), la peste 2000 m. altitudine, o specie a genului Trechus Clairv. (Coleoptera fam. Carabidae), gen caracteristic munţilor Europei şi necunos cut pînă atunci în Africa. Bazat pe faptul că speciile acestui gen nu se pot răs pîndi decît în con:iiţiile unei anumite altitudini, deci ale unui lanţ muntos neîn• trerupt, Jeanne! explică prezenţa acelei populaţii de Trechus pe Elgon prin exis tenţa, la un moment dat, a unui asemenea lanţ muntos care se întindea din Europa în Africa, acel moment dat fiind, fără îndoială, anterior tuturor fenomenelor geo logice care au săpat m1i tîrziu prăpastia dintre cele două continente -Marea Medi te:-ană de astăzi. Concluzia, în acest caz, a fost uşoară, a venit aproape de la sine, - în alte cazuri însă, atunci cînd condiţiile de răspîndire ale insectei martore nu sînt atît de stricte, este mai greu de ajuns la adevăr. De la apariţia vieţii pe pămînt şi pînă în prezent au survenit foarte multe evenimente geologice şi geografice, schimbări care, prin mutarea poziţiei faţă de poli, modificarea altitudinii, latitudinii, climei, etc., au determinat foarte multe schimbări şi succesiuni ale florei şi faunei terestre (cele mai recente dintre aceste evenimente fiind glaciaţiunile). în afara acestora, procesele de migraţie normale ca şi transportul prin mijloace naturale: curenţi aerieni, fluviali sau marini, au influenţat în mare măsură fauna şi flora. Acţiunea tîrzie a omului, atît cea destructivă (despăduriri, transformarea stepelor în terenuri agricole, etc.) cit şi cea, neprevăzută, de înlocuire a faunei autoh tone eliminate prin specii dăunătoare precum şi măsurile de combatere a acestora din urmă prin mijloace, de cele mai multe ori intempestive, au determinat pertu.r baţii imense în evoluţia vieţii pe pămînt şi sînt elemente de care trebuie să ţinem seama. în cadrul unui asemenea complex de împri!jurări este foarte greu de dat un răspuns problemelor pe care le pun aceste specii enigmatice despre care este vorba, orice justificare a prezenţei lor, bazată doar pe datele despre Delta Dunării de care dispunem azi, mi se pare cu totul incompletă şi nesatisfăcătoare. Chiar dacă aceste date par bine fundamentate din punct de vedere geologic şi geografic, iată. că nişte insecte, neînsemnate dar foarte vechi, apărute cu milioane de ani în urmă, par să le contrazică - sau, cel puţin să ne semnaleze unele lacune în cunoştinţele noastre de azi. Simpla citare a unei specii într-un anumit loc şi la o anumită dată sînt ele m'.!nte esenţiale dar, singure, nu reprezintă nici pe departe idealul unei comunicări de zoologie. Pe teren, naturalistul vede şi, uneori, înţelege multe lucruri. Dar nu le poate spune pe toate pentrucă este limitat strict de uzanţa stilului concentrat, sobru, academic -stricteţe care nu permite decît redactarea esenţialului eliminînd amănuntele. Îndrăznesc să afirm că: trei, patru rînduri de amănunte, observate de înaintaşii care au descris speciile, Eisate moştenire în comunicările lor, ar fi scutit pe urmaşi de ani întregi de căutări inutile şi de multe interpretări greşite. Valoarea, unică în felul ei, a operei lui J .H. Fa bre stă tocmai în bogăţia, cu totul neacademică, a amănuntelor. În definitiv toate volumele de « Souvenirs entomologiques » puteau fi concentrate într-o cărţulie de cel mult o sută de pagini. Se putea . . . dar ar fi fost păcat ... * * * . ~indacul care mi se pare a fi <1 cel mai enigmatic » este frumosul cerambycid dm tribul Clytini: Plagionotus speciosus Ad. despre care N.N. Plavilstsikov (Fauna U.R.S.S.) spune: răspîndit în sudul Crimeii, în tot Caucazul, Armenia, Asia mică, 148 https://biblioteca-digitala.ro Iran, Siria; în Europa numai în sud-est: Grecia şi ţărmurile Hellespontului. Despre ecologia speciei: crînguri de foioase, submontane (? ?), de stepă sau de luncă, din mai pînă în august, pe flori; plantele pe care se dezvoltă sînt necunoscute. Privind pe hartă vedem că specia nu trece decît foarte puţin la nord de paralela 45°; este curios că Plavilstsikov n-o citează din Delta Volgăi unde existenţa ei ar fi, din toate punctele de vedere, mai logică decît în Delta Dunării. La noi, specia a fost semnalată de C. Manolache pe grindul Frasin (Sf. Gheor ghe) 16 VI 1951 -cinci exemplare existente în col. I.C.A.R. Din 1958 şi pînă în prezent am regăsit specia în număr mare la liziera de est a Haşmacului Mare (grindul Letea) pe o distanţă de cca. 5 km. de la marginea de sud a Peripravei către C.A. Rosetti, pe o porţiune foarte mică, mlăştinoasă, la liziera de nord a satului Cardon, de unde nu se mai întîlneşte (pe o distanţă de cca. 40 km.) pînă la liziera de nord a comunei Sf. Gheorghe (cîteva rare exemplare 26 VI 1982) şi pe grindul Buhaz (Sf. Gheorghe) din nou în număr mare la 17 VII 1958 şi 27 VI 1982. Ar fi interesant să fie căutată şi pe grindul Caraorman şi pe alte grinduri din estul deltei. În afara staţiunilor citate şi, eventual al celor posibile (situate însă numai în zona deltei litorale) Plagionotus speciousus Ad. nu mai există nicăieri în ţara noastră şi, în afară de mici areale din Crimeea, Grecia şi Turcia europeană, nicăieri în Europa. Se pune întrebarea: cum poate fi explicată această discontinuitate circum-pontică, de la Marea Maramara pînă în Crimeea, care depă şeşte 1000 km. şi în care, exact la mijloc, apare un areal restrîns, delta maritimă, unde specia este prezentă şi destul de frecventă? Şi, să fie clar: prezentă încă din momentul apariţiei sale - eventualitatea unei repopulări post-glaciare sau a trans portului pasiv fiind exclusă. Specia este în mod sigur relictă. În acest caz: ce era delta în epoca apariţiei speciei Plagionotus speciosus Ad. cu cine ştie cîte milioane de ani în urmă? ... ce legături terestre, altele decît cele actuale (unde specia nu există), putea şi trebuia să aibă ea în acea vreme cu arealul principal: imensa regiune a Caucazului, Iranului şi Siriei, ...prin ce transformări a trebuit să treacă zona geografică pe care o ocupă azi Delta Dunării, transformări care, din punct de vedere al continuităţii vieţii, n-au afectat totuşi acest minuscul teren, delta maritimă de astăzi. Cred că întrebarea nu este o speculaţie oarecare şi că merită un răspuns. Este de neccnceput să nu fi existat acele legături care să întregească arealul iniţial de răspîndire al speciei - o eventuală apariţie a ei în puncte atît de izolate este inadmisibilă. Un areal neîntrerupt circum-pontic (sau cine ştie ce formă de relief va fi avut pe atunci zona geografică a Mării Negre) nu numai că trebuie să fi existat dar a trebuit să aibă şi o constituţie geologic-gecgrafică şi condiţiuni climatice şi de vegetaţie cît de cît identice pe toată întinderea sa. Este probabil că, în spaţiile actuale de discontinuitate a speciei, aceste condiţii pri mitive să fi suferit schimbări atît de importante încît au determinat dispariţia gîndacului. În mod sigur el a dispărut din Ucraina de sud, Basarabia, Dobrcgea şi Bulgaria. Argumentul: n-a fost încă găsit, nu poate fi susţinut: Plagioncrus speciosus. Ad. nu este un gîndăcel minuscul ca Trechus şi nici nu se ascunde sub pietre, ca atare n-ar fi scăpat ochiului atîtor cercetători mai bine de o sută de ani. Deci; în urma căror fenomene şi datorită căror cauze a dispărut specia pe întinderi aşa de mari atît în nordul cît şi în sudul unui mic areal unde ea s-a menţinut în viaţă, timp de multe milioane de ani, pînă în prezent. Un areal, un petic de pămînt, pe care geografia zilelor noastre ni-l indică ... în chip de golf al Mării Negre în epoca antichităţii greceşti. Nu cumva vor fi existat în acest golf marin nişte insule străvechi despre care Herodot să nu fi fost informat - nişte insule nu prea înalte dar care totuşi n-au 149 https://biblioteca-digitala.ro fost submerse niciodată timp de milioane de ani? Nişte insule care au putut fi acoperite de nisipuri cindva dar nu repede ci progresiv astfel incit o anumită floră şi faună să fi putut dăinui? Nişte insule ca I. Şerpilor? Din punct de vedere ecologic, în condiţiile actuale ale deltei, Plagionotus speciosus Ad., ca adult, nu se găseşte (aşa cum ~fir~.ă Plavils~si~ov), ni~i în crînguri de foioase, fie ele de stepă fie submontane ş1 nici pe fion c1 numai pe frunzele plantei Althaea officinalis L., încă neînflorită, care creşte în imediata apropiere, dar nu înăuntru, arboretelor de luncă ale căror rădăcini amestecate cu stuf sînt aproape permanent inrnlăştinite şi numai pe o fişie lată de cel mult 30-40 metri Ia marginea acestor liziere. Depăşind această limită gindacul se răreşte brusc şi dispare chiar dacă plantele cresc şi mai departe. Odată cu înflorirea plantei, aceşti adulţi, în general, dispar. Probabil că masculii mor iar femelele fecundate se retrag undeva în vederea pontei. Unde este depusă această pontă, pe ce plantă se dez voltă insecta? ... încă nu ştiu dar se poate presupune. Deşi în general speciile tribului Clytini se desvoltă pe esenţe lemnoase, există o specie: Plagionotus jloralis Pallas, cea mai apropiată sistematic de PI. speâosus Ad., care se dezvoltă în plante ierboase: Euphorbia gerardiana (K. von Demelt în vestul Europei) şi Medicago sativa (Plaviltsikov şi Kantardjiewa Minkova în est). Este deci de presupus că şi PI. speciosus Ad. se dezvoltă tot într-o plantă ierboasă: Althaea offiânalis L., prezenţa permanentă şi exclusivă a adulţilor pe acestă plantă fiind un indiciu demn de luat în considerare. Plagionotus speciosus Ad. este cel mai mare şi mai frumos clytin din fauna românească, depăşeşte limitele date de Plavilstsikov (unele femele atingind 22 mm.) avînd un aspect tropical. Spre deosebire de ceilalţi clytini, care sînt de o sensibili tate şi o vioiciune în mişcări de neînchipuit, această specie este de o încetineală surprinzătoare: adulţii stau, cit e ziua de lungă, în bătaia soarelui, nemişcaţi pe frunzele de Althaea, furnizind un spectacol incintător, galben pe verde, vizibili de la mare distanţă. Dacă ii atingi, abia se mişcă şi, uneori, sub soarele fierbinte al miezubi zilei, îşi iau şi zborul, un zbor leneş care nu-i salvează de captură. În zbor spontan nu i-am observat niciodată. Poate că acest fapt ar putea explica locali zarea atit de strictă a speciei pe areale restrinse, fără să se răspîndească în restul deltei sau în regiunile mlăştinoase înconjurătoare. Se confirmă astfel, o dată mai mult, caracterul relict al speciei. în citeva cazuri am observat lămurit femele rozînd frunza de Althaea pe care stăteau. N-am putut constata, deşi am dat mare atenţie, prezenţa speciei pe vreo altă plantă. Toate exemplarele colectate (cca. 300) se în• cadrează în limitele variabilităţii stabilite de Pic şi Plavilstsikov.În 1982, pe grindul Olinka (Buhaz), am găsit un exemplar mascul, care iese cu totul din cadrul acestor variaţii şi ~are prezintă o confluenţă a celei de a 2-a benzi transversale cu cea de a 3-a, formind astfel o pată caracteristică de pubescenţă gal benă, neîntîlnită şi nedescrisă pină în prezent şi reprezentată în fig. de la p. 151. Denumim această variantă nouă (foarte rară: un singur exemplar din aprox. 300): /. aninae n.f., în onoarea colegei Anina Jccu, cercetătoare la Muzeul Deltei Dunării din Tulcea care, împreună cu direcţia şi tot colectivul muzeului, ne-a d~t, într-o măsură care depăşeşte normalul, un ajutor colegial şi dezinteresat, mai bme de două decenii, în cercetările noastre din deltă. * O altă prezenţă «enigmatică» este specia Xylotrechus pantherinus Savenius ~Coleoptera fam. Cerambycidae) pe care am găsit-o, pentru prima dată în R.S.R., m regmnea submontană a văii Mureşului la Pojoga (1 ex. 15.VI.1955) şi apoi la 150 https://biblioteca-digitala.ro 151 https://biblioteca-digitala.ro Buhaz (Sf. Gheorghe), 2 ex. la 1_7.VIl.195~,. .Pe ramuri tinere .de. salc~e. Este lesne de înteles că diferenta flagrantă dmtre condiţ11le zoogeografice şi climatice ale acestor staţiu'ni dau de gînclit. Răspîndirea, dată ~e Pla1<'.ilstsikov: ~u_ropa de nord ş~ ce~ trală pînă în Tirol, R.S.S. Moldovene'.1sca, Lem~grad, Kmb1şev, S_arepta, Sibena, Tarbagatai, Daghestanul de ~ud, specie r:iont~na sau su~-~ontana; toate acestea ar fi în concordanţă cu staţrnnea noastra Poioga dar mei de cum cu delta. Ce ar putea avea comun regiunea joasă, mlăştin?asă a. del~ei cu r~giunile citate de Plavilstsikov: ori montane sau submontane, on nordice situate dincolo de paralela 50°? Raritatea speciei şi datele puţine de care dispunem nu ne permit să o consi derăm (deocamdată) relictă. Prin urmare prezenţa ei în deltă n-ar putea fi explicată decit prin migraţii post glaciare sau prin transport pasiv, pe calea unui buştean dus de ape. Ambele posibilităţi sînt însă dificil de susţinut. în cazul migraţiei se pune întrebarea: de unde? în afară de Pojoga, Xylotrechus pantlzerinus Sav. n-a mai fost găsit nicăieri în ţara noastră. Ori, lunci cu Salix caprea (pe care se dez voltă specia) există destule de-a lungul tuturor rîurilor din bazinul carpatic, montan si submontan. Este greu de admis să fi scăpat atîtor cercetători. Dacă exemplarul de la Pojoga provine dintr-o migraţie apoi aceasta n-ar fi putut veni 152 https://biblioteca-digitala.ro ln susţinerea acestei teze, rămîne de răspuns la o singură întrebare: de unde dealuri sau munţi în zona deltei maritime? Să privim pe o hartă: de la Vf. Ţuţuiatul Măcinului lanţul munţilor străvechi se prelungeşte spre răsărit în linie dreaptă 55-60 km. şi tot scade în înălţime pînă la ultima colină a Beştepe-ului. De aici, tot spre răsărit, pînă la Buhaz sînt cam 55 km. şi, mai departe, pînă la Insula Şerpilor (un rest stîncos năpădit de nisipuri), aproape tot atît. Mergînd tot spre răsărit şi tot în linie dreaptă, puţin sub paralela 45°, după 250-300 km. dăm de M-ţii. Jaila din Crimeea şi apoi, peste Kerci, la nici 200 km., începe puternicul lanţ al Caucazului care părăseşte treptat, spre sud, paralela 45°. Dacă ţinem seama şi de faptul că fundul Mării Negre, între Buhaz şi Jaila nu are nici 200 metri adîncime, - se cheamă că am răspuns la întrebare. Nu este exclus ca odinioară să fi existat, pe linia urmărită pe hartă, un lanţ muntos de la Măcin şi pînă în Caucaz şi care, pe alocuri, să se fi scufundat la o adîncime mult mai mică decît munţii care uneau cîndva Europa cu Africa demonstraţi atît de bine de Rene Jeanne! tot prin depoziţiile unor martori străvechi din lumea insectelor. • • • Al treilea caz curios este acel al speciei Eurythyrea aurata Pallas (Coleoptera fam. Buprestidae) pe care am găsit-o extrem de rar (7-8 ex. între 1962 şi 1968 în jurul datei de 15 Iulie) pe plopi muribunzi sau buşteni de plop uscaţi, la liziera de vest a Haşmacului mare (grindul Letea) în vecinătatea imediată a dunei celei mari. Specie nouă pentru fauna română, a fost citată de A. A. Richter (Fauna U.R.S.S.) din: Kuibîşev, Krasnodar, Saratov, Stalingrad, Astrachan, Cikalowsk, Kazahstan, Sta wropol, Gruzia, Azerbaidjan, Armenia, Iranul de nord. Turcia; iar în Europa: Albania, Bulgaria de sud şi Grecia. Puse într-o ordine geografică, aceste staţiuni desemnează un areal, destul de omogen, care ocoleşte foarte pe departe, la est şi sud, teritoriul ţării noastre şi mai ales Delta Dunării, exact ca în cazul speciei Plagionotus speciosus Ad. Reluînd analizarea posibilităţilor de răspîndire trebuie să eliminăm de la început repopulări postglaciare care, în mod fatal, ar fi interesat regiuni mult mai întinse odată cu înaintarea din spre sud a plopului. Transportul pasiv nu este nici el posibil, orice buştean de plop infestat de larve sau pupe ale speciei, pornit pe calea apelor din Bulgaria de sud (singurul loc de unde specia ar fi putut proveni) n-ar fi luat în nici un caz direcţia nord, spre Marea Neagră ci spre sud, pe apele Mariţei, către Marea Egee. Să ne gîndim la o altă specie a genului Eurythyrea foarte apropiată de aurata Pallas şi la fel de rară, anume la: Eurythyrea quercus Herbst care se dezvoltă pe stejar. Deşi rară am găsit-o în mai multe staţiuni din sudul Banatului, Munteniei şi Dobrogei în resturile de pădure de stejar scăpate de acţiunea destructivă a omului. Ea poate fi considerată ca migrată din spre sud odată cu înaintarea post-glaciară a stejaru lui. Ori, după ultima glaciaţiune, odată cu stejarul a înaintat dinspre sud şi plopul, de care ţara noastră (ca şi Bulgaria de nord şi Iugoslavia) nu duce lipsă. Pentru, ce dar Eurythyrea aurata Pallas nu s-a răspîndit în aceste regiuni odată cu plopul? . . . Singurul răspuns logic este că plopii de pe grindul Letea nu sunt urmaşii unor plopi care au înaintat dinspre sud ci a unora autohtoni şi foarte vechi iar populaţia de Eurythyrea aurata Pallas care se dezvoltă şi azi pe ei este relictă. 153 https://biblioteca-digitala.ro Ceea ce înseamnă, mai departe, că şi pămîntul respectiv este foarte vechi şi, probabil, a beneficiat de condiţii de viaţă care au permis perpetuarea speciei res pective, la fel cu acelea care au domnit, timp de milioane de ani, în arealul în• depărtat al speciei citat de A. A. Richter. * O altă insectă, Ia fel de interesantă, este Satanas gigas Eversmann (Diptera fam. Asilidae) o muscă prădătoare, într-adevăr gigantă: atinge 50 mm., un adevărat tigru al lumii insectelor. Specia are o răspîndire foarte largă dar foarte străină meleagurilor noastre: din Mongolia, prin nordul Chinei, Turkestan, Kazahstan, Transcaucazia, pînă în sudul părţii europene a U.R.S.S. -pe o altă direcţie: prin Iran, Asia de mijloc, ajunge pînă Ia Izrael (Golan), în peninsula Sinai şi Egipt. Stranie corespondenţă geografică şi geologică a acestor regiuni cu grindul Letea din Delta Dunării. Din datele bio-ecologice existente în literatura mondială se ştie foarte puţin: specia se dezvoltă în nisipuri continentale; femela depune ponta împrăştiat pe nisip sau în nisip. Se vede clar, din datele zoogeografice, că specia urmează zona de pustiuri asiatice dar se opreşte Ia limita lor şi nu înaintează în zonele nisipoase marine, pontice şi mediteraneene învecinate. Din punct de vedere climatic aceste nisipuri marine, aceste plăji care mărginesc mările respective, nu se deose besc de celelalte - verile sînt la fel de fierbinti iar iernile ceva mai blinde. De ce dar nu se dezvoltă Satanas gigas Eversm. şi în aceste nisipuri marine unde găseşte condiţii climatice la fel de favorabile? ... Fiind o excelentă zburătoare s-ar fi răspîndit cu uşurinţă. Răspunsul este simplu: nisipurile marine nu-i convin nu pentrucă regimul climatic i-ar fi defavorabil, sau pentru că n-ar putea suporta sarea din nisipurile marine ci pentrucă aici ar muri de foame. Problema hranei, acesta este răspunsul logic, nu pentru adult care, excelent zburător, s-ar descurca cumva, ci pentru larvă care, eclozînd în nisip, ar trebui să găsească hrana la nas, în imediata apropiere şi repede; o pradă convenabilă care să nu-i pună probleme. Cu ce s-ar putea hrăni larva unui prădător? ...bineînţeles cu alte insecte sau cu larvele lor. Ce insecte trăiesc în nisipurile continentale asiatice? ... în primul rînd lăcuste dar acestea se dezvoltă Ia suprafaţa nisipului nu în adîncimea lui. Ii trebuiesc larve care se dezvoltă în adincimc, acolo unde soarele nu frige aşa de tare şi unde n.oaptea nu este aşa de frig ca la suprafaţă. Acestea sînt larvele tenebrionidelor ş1 scarabeidelor (Coleoptera), larve mari, grase, aproape imobile şi lipsite de apărare care .îi convin larvei prădătoare şi îi satisfac apetitul, desigur considerabil, dacă ne gînd1m că trebuie să crească pînă la o dimensiune de cel puţin 50 de mm. Pe nisipurile marine ce pradă ar putea găsi? ... poate doar larve de cicindele (Col. fam. Cicindelidae), mici, rapide şi bine înarmate, tot nişte fiare, care ar sfîrteca-o într-o clipă . . Toată această logică este dată peste cap de prezenţa speciei pe grindul Letea, considerat de geologi şi geografi ca nisip marin. lată deci că, exact în mijlocul acestui brîu imens (peste 2000 km.) de nisipuri marine circum-pontice şi mediteraneene, unde specia nu găseşte condiţii convenabile de viaţă, se găseşte un areal, restrîns ce-i dreptul (60 km. -în 1983 a~ găsit specia şi Ia Buhaz), de nisip marin unde ea găseşte condiţii convenabile ş1 hrană din belşug. Atunci, ce fel de nisip marin este grindul Letea? Aici se ascunde adevărul: este nisip marin astăzi - dar nu a fost întotdeauna. în trecut a avut desigur altă structură geologică şi altă înfăţişare. Pe el s-a dez- 154 https://biblioteca-digitala.ro voltat atunci o floră şi o faună bogată care s-a adaptat apoi invaziei de ms1p şi dăinuie şi azi. Să ne gîndim numai la cele două specii de scarabeide: Anoxia orien talis Kryn. şi Polyphylla Julio L. care zboară pe grindul Letea în roiuri imense în serile primei decade ale lunii iulie în fiecare an şi ale căror larve îşi duc viaţa în adîncul nisipului timp de cel puţin 4 ani -larvele mari şi grase despre care vorbeam şi care constituie baza alimentară necesară larvei de Satanal· gi'gas Evershm. Deci, în concluzie: solul grindurilor Letea şi Sărăturile (Sf. Gheorghe, Olinka, Buhaz) este ultima etapă de evoluţie a unor pămînturi foarte vechi, scufundate lent sau erodate şi invadate apoi, la fel de lent, de nisipuri marine şi care trebuie să fi avut, în trecutul îndepărtat, legături şi continuitate cu arealele situate la mari distanţe ale insectelor despre care am vorbit. Iar aceste insecte sînt în mod sigur relicte şi posibilitatea ca ele să fi venit aici prin migraţie sau transport pasiv este tot atît de admisibilă pe cit ar fi o ipo tetică arcă a lui Noe care le-ar fi îmbarcat în cele mai diferite şi mai îndepărtate meleaguri ale Palearcticului şi le-ar fi dat drumul aici, pe cei cîţiva kilometri pătraţi ai grindurilor Letea şi Sărăturile. Aici şi numai aici - şi nicăieri altundeva pe toată întinderea ţării şi (în afară de mici, puţine şi îndepărtate areale) a Europei întregi. Să trecem acum la: absenţele enigmatice. Precum se ştie, elementul principal al vegetaţiei grindului Letea este pădurea unde coexistă în măsură, să zicem egală, stejarul şi plopul. Deşi ocrotită, pădurea a suferit şi aici influenţa distructivă a omului - totuşi mai există încă exemplare bătrî ne de sute de ani. Încă de la început am putut constata un fapt curios pe care mulţi ani de cercetări ulterioare l-au confirmat: sînt prezente aici toate coleopterele carac teristice plopului, dar nu există nici una dintre cele care se dezvoltă pe stejar. Voi trece în revistă pe cele dintîi: Buprestide: Poecilonota variolosa Payk., Dicerca aenea L., Eurythyrea aurata Pallas, Cerambycide: Xylotrechus rusticus L., Xylotrechus pantherinus Sav. Megopis scabricorne Scop., Sapreda popu/nea L., Saperda perforata Pallas, unele sînt rare în restul ţării, în pădurea Letea sînt mai frecvente -în special Saper da perjarata Pallas, o mare raritate în alte locuri aici este destul de frecventă. ln plus aici există numai forma tipică a speciei, cu pubescenţa de fond albă-cenuşie iar în restul ţării există numai forma galbenă-olivacee (ah. rudolphi Cederstedt.) - să fie oare şi acest fapt o probă a vechimii faunei grindului Letea?). Nu există însă nici una din speciile specifice stejarului adică: Lucanus cervus L., nici una dintre cele cinci specii de Cerambyx existente în alte părţi (cerdo L., miles Bonnelli, velutinus Briille, nodulosus Germ., scopolli Fuessly), Xylotrechus antilope Schoenh., Clytus tropicus Panz., Plagionotus arcuatus L., Plagionotus detritus L., Isotomus speciosus Schn., nici una dintre speciile de Anthaxia specifice stejarului (croesus Villers, manca L., aurulenta F., fulgurans Schrk.), Chrysobothris affinis F. şi multe altele. Există însă în număr mare (cea mai mare frecvenţă pe care am putut-o observa) Cetonischema aeruginosa Drury. (Coleoptera s. fam. Cetoniidae) unul dintre cei mai frumoşi şi mai mari gîndaci din fauna europeană. Deşi nu se dezvoltă propriu zis pe stejar el caută stejarul pentrucă se hrăneşte cu scurgerile rănilor lui. Este interesant dece, dintre toate speciile legate, mai mult sau mai puţin, de stejar, numai el este prezent şi frecvent aici. Răspunsul: pentrucă dintre toţi ceilalţi gîndaci el este singurul bun zburător (şi de viteză şi de durată) şi care a putut migra din pădurile Babadagului parcurgînd dintr-o singură etapă cei cca. 75 de kilometri care despart Letea de Babadag. 155 https://biblioteca-digitala.ro Celelalte specii citate, deşi prezente în pădurile Babadagului, avînd un zbor greoi, lent şi de scurtă durată n-au putut migra. Concluzia: vegetatia de stejar este cu totul recentă de ordinul cîtorva sute de ani, provenită din ghind~ aduse pe calea apelor Dunării (există chiar o legendă istorică în acest sens). Stejarii însămînţaţi n-au avut încă timpul să fie infestaţi de coleopterele specifice, incapabile de un zbor rapid şi îndelungat (singură Cetonischema aeruginosa Drury a fost capabilă de o asemenea performanţă). Cu totul alta este situaţia plopului care este autohton şi foarte vechi, ca şi gîndacii care se dezvoltă pe el, ca şi pămîntul grindului Letea pe care au crescut plopii. * * * În încheierea acestei expuneri vom mai aduce un caz, de data aceasta nu enig matic ci numai interesant. Este vorba de specia Calamobius filum Rossi. (Coleoptera fam. Cerambycidae). În condiţi;le ţării noastre el se dezvoltă exclusiv pe gramineul sălbatic Elimus sabulosus care, odinioară era foarte frecvent pe întregul litoral al Mării Negre -pe el găseam, acum 15-20 de ani un număr mare de exemplare adulte de Calamobius filum. Personal nu l-am găsit şi pe grindul Letea, dar M. Al. Ieniştea afirmă că l-a găsit, tot pe tijele de Elimus, cu ani în urmă. Interesant este faptul că în ultimii ani, datorită exploatării balneare intense a litoralului dobrogean al Mării Negre, planta aproape că a dispărut, odată cu ea a dispărut, bineînţeles şi insecta. Nu ştiu dacă va mai fi rămas în rezervaţia de la Agigea. Existenţa lui pe grindul Letea dă speranţa că specia nu va dispărea din fauna ţării, cel puţin în următorii 15 sau 20 de ani. Cu toate că, în situaţia actuală, un asemenea optimism nu este tocmai indicat. Problema este însă alta: Calamobius filum Rossi este trecut de autorii francezi şi italieni pe lista marilor dăunători ai cerealelor (griu, secară, ovăz) apreciindu-se daunele pînă la 25 % din recoltă. Este curioasă discordanţa dintre aceste relaţii şi situaţia din R. S. România. în condiţiile litoralului dobrogean gîndacul a fost din ce în ce mai strîmtorat şi <1 gonit». Se pune întrebarea: dece n-a trecut în acest caz pe lanurile de cereale de care îl despărţea, în unele locuri, numai lăţimea şoselei Constanţa-Mangalia? ... Ar fi avut şi motive majore şi posibilitatea şi timpul necesar ca s-o facă. Pină astăzi nu s-a semnalat nicăieri un asemenea atac. Ar fi absurd să ne gîndim că cerealele noastre ar avea un factor de rezistenţă care ar lipsi celor din vestul Europei. • . Adevărul ar putea fi altul: gramineele sălbatice pe care s-a dezvoltat insecta, ~namt~ de a deveni dăunătoare, sint: Avena elatior în Franţa şi Aevena longiglumis m Africa de nord, plante mai firave * * * . Am calificat drept 156 https://biblioteca-digitala.ro zenţei lor - dacă nu o găseşte însemnează că nu are la îndemînă mijloacele potrivite de a o căuta. Am încercat să arăt că aceste insecte, proprii unor regiuni îndepărtate care nu mai au, în prezent o continuitate geografică normală cu grindul Letea nu provin totuşi nici din migraţii şi nici din transporturi pasive ci sînt relicte, deci existente aici încă din momentul apariţiei lor în cadrul faunei locale. Vechimea speciilor de insecte nu poate fi pusă la îndoială şi atunci nu putem înlătura flagranta contradicţie decît admiţînd că aprecierea actuală a vechimii mediului este greşită sau, cel puţin, insuficient explicată. Cu alte cuvinte: că nu se ştie sau se ştiu prea puţine lucruri despre originile, vîrsta şi modul de formare al Deltei Dunării. Şi mai ales nu ştim care au fost etapele transformărilor geologice ale regiunii în care se situează astăzi această deltă. Am pus unele întrebări şi am încercat să răspund. A da însă un răspuns cît de cît complet este, aprioric, imposibil. Cunoştiinţe şi cercetări mai aprofundate, mai ales în domeniul geologiei, pe de o parte, logica şi bunul simţ în înţelegerea evoluţiei vieţii pe pămînt, pe de altă parte, ne vor fi de folos ~re a ne apropia, timid, de verosimil. Dar ADEVARUL nu-l vom şti niciodată. Acest adevăr îl stiu numai insectele. Numai ele ... o' muscă Satanas de exemplu, care în decursul atîtor ani şi generaţii a învăţat din experienţă proprie (şi nu din formule matematice ca noi oamenii) mai multă biologie, geologie şi geografie decît vom fi noi în stare vreodată ... numai o asemenea muscă ar putea să ni-l spună în întregime. Există însă riscul ca această muscă să ne spună nişte lucruri atît de îndrăzneţe, atît de incredibile, încît s-o considerăm mincinoasă sau nebună. BIBLIOGRAFIE EVERSMANN (1855), Buii. Soc. Imp. Mos R.S.R. Voi. X. fose. 5 Cerambycidae, p. 323, cow XXVII, 2, 200. 344. Acad. R.S.R. Bucureşti. HEYROVSKY L. (1955), Fauna C.S.R„ t. 5, PLAVILSTSIKOV N. N. (1940), FaunaS.S.S.R. Cerambycidae p. 211 Praga. t. XXII, n. 2 p. 346, 448, Moscova. RICHTER A. A. (1952), Fauna S.S.S.R. IONESCU M. A. şi WEINBERG M. (1971), t. XIII v. 4 (Buprcstidae) p. 19 Moscova Fauna R.S.R. Voi. XI fasc. 11 p. 175. Acad. Leningrad. R.S.R. Bucureşti. SCHAEFER LEON (1949), Les Buprestides OSCAR THEODOR (1980), Fauna Palestim de France. Miscdlanea Entomologica Edit. Insecta II, Diptera Asilidae, Academy of Le Moult Paris. science s Israel. WINKLER A. (1929), Catalogus coleoptcrorum PANIN S. şi SĂVULESCU N. (1961), Fauna regionis p:ilaearccicae. Wien. ZUSAMME:VFASSUNG In der vorliegenden Arbeit erwăhnt da Verfasser nisse uber das Donaude/ra noclz ziem/ic/1 /11cken einige spezifische Imektenarten sehr f erner zoo haft sind. geographischen Gebieten, deren Anwesenheit i11 der Der Verfasser behauptet au/grund der Abwcsen Tierwelt der Letea-Inse/ (Donaudelta) uner heit der fur die Eiche spezifischen Kiiferarten, dass k/ărlich ist. Diesbezag/ich werden einige Fragen im Letea-Wald dcr Eichenbestand nachtrăglich aufgeworfen und man zieht, im Allgemeinen, die sich ansiedelte, wogegen die Pappeln bereits als Sch/ussfolgerung dass die gegenwărtigen Kemzt- autohtone Elemente anwesend ware11. Muzeul de istorie naturală «Grigore Antipa•>, Şos. Kiseleff, nr. 1, 71268, Bucureşti, România 157 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro NOTE ASUPRA LESTIDELOR (INSECTA, ODONATA) DIN CITEVA" ZONE ALE DELTEI DUNĂRII MIRCEA I. PAINA ln odonatofauna ţării noastre se cunosc pînă în prezent şapte specii de lestide, aparţinînd la două genuri. Dintre acestea Lestes dryas a fost semnalată doar dintr-un singur punct al deltei, iar Lestes macrostigma, potrivit datelor de pînă acum, încă deloc. Cu excepţia a acestor două specii, celelalte sînt semnalate şi ca larve. Noi am colectat următoarele specii: Lestes barbarus Fabricius 1798 specie mediteraneană, destul de comună, este citată din şase localităţi ale deltei, inclusiv ca larvă. Noi am colectat-o din următoarele localităţi: - Sfiştofca 6 iunie 1977 1 3, în asociaţie cu Lestes sponsa, agrionide şi libellulide. Dominau numeric agrionidele. Vremea a fost relativ frumoasă, cu cer variabil, vînt potrivit, între orele* 9-14 temperatura aerului a variat între 19,2°- 240C.; -pădurea Letea 6 septembrie 1979 1 3, în asociaţie cu Sympecma /usca. Vremea a fost frumoasă, cu soare, temperatura aerului, variind, între orele 12-14, între 23,4°-25°C.; - C.A. Rosetti - spre pădurea Letea 26 septembrie 1980 12 33, 5 ~~' în asociaţie cu Sympecma /usca şi Lestes viridis, apoi cu agrionide şi libellulide. Dominantă numeric era Lestes barbarus. Vremea a fost instabilă, cu vînt, temperatura aerului fiind intre orele 12-14 de 19°C; -Caraorman 21 iulie 1979 4 <13, în asociaţie cu Lestes sponsa, agrionide şi libellulide, acestea din urmă fiind dominante. Vremea a fost relativ frumoasă, cu cer variabil, vint potrivit, temperatura aerului între 10-13 depăşind cu puţin 25°C; -26 iulie 1979 1 ~' în asociaţie cu Sympecma /usca şi agrionide, acestea din urmă fiind dominante. Vremea a fost relativ frumoasă, cu cer variabil, vînt slab şi potrivit, temperatura aerului variind între orele 13-18 între 21,8°-23,8°C; -Sfîntul Gheorghe-litoral 26 iunie 1982 3 33, în asociaţie cu Lestes macrostigma, libellulide, agrionide şi aeschinide, ultimele fiind dominante. Vremea a fost relativ frumoasă, cu cer variabil, temperatura aerului fiind la orele 11 de 24°C. Din totalul de şase capturi am colectat specia în 27 de exemplare, rezultînd o dominantă categorica a masculilor (21 30', 6 ~$?), fapt evident, cu o singură excepţie, şi pe fiecare captură în parte. ln ceea ce priveşte starea de integritate a indivizilor, un singur mascul (din captura de trei din 26 iunie 1982 de la Sfîntul Gheorghe) avea amputat unul din picioarele anterioare. Nu am semnalat ectoparaziţi (hidracarieni). '* ln toate cazurile am notat ora astronomică şi nu ora oficială de vad. 159 https://biblioteca-digitala.ro Lestes viridis V.d.L. 1825 specie euromediteraneană, citată doar din trei localităţi ale deltei, inclusiv ca larvă. Noi am colectat-o din următoarele localităţi: -Maliuc 30 septembrie 1967 2 00 şi 2 ţţ; -pădurea Letea 6 septembrie 1979 2 âd" si 1 ~' în asociaţie cu Sympecma /usca şi libellulide. Dominantă era Sympecma /usca. 'vremea a fost frumoasă, temperatura aerului variind între orele 12-14 între 23,4° -25°C; - C. A. Rosetti spre pădurea Letea 26 septembrie 1980 1 Q, în asociaţie cu Sympecma /usca şi Lestes barbarus, dominantă fiind ultima specie. Vremea a fost instabilă, vînt potrivit, temperatura aerului fiind între orele 13-15 de l9°C; -la japsa cu sărături 27 septembrie 1980 1 0, în asociaţie cu agrionide. Cer acoperit, vînt slab, temperatura aerului fiind între orele 16-17 de 18°, apoi 17°C; -Lacul Nebunu 12 septembrie 1979 1 j şi 1 :;:, în asociaţie cu libellulide şi agrionide. Domi nante numeric erau agrionidele. Vreme frumoasă, temperatura aerului la ora 13 a fost de 23°C; -30 septembrie 1980 8 05, 7 ~~'în asociaţie cu libellulide şi agrio nide, dominînd şi de această dată agrionidele. Vremea a fost frumoasă, cer variabil, vînt potrivit, temperatura acrului variind între orele 12 şi 14 între 14,5° şi l 7°C. În cuprinsul celor şase capturi am colectat în total 26 exemplare, în care pro porţia sexelor este aproape egală (14 0 _;', 12 2~) o foarte slabă dominanţă a mascu lilor), fiind evident acest fapt şi pe fiecare captură în parte. Toate exemplarele au fost integre. în ceea ce priveşte însă gradul de parazitare, un singur exemplar, şi acela mascul, (captura din 12 septembrie 1979 de la lacul Nebunu) avea un singur parazit extern (hidracar:an). Lestes sponsa Hans~mann 1823 specie eurasiatică, citată din patru localitzţi ale deltei, inclusiv ca larvă. Noi am colectat-o după cum urmează: - Sfiştofca 6 iunie 1977 3 2;;-, în asociaţie cu Lestcs barbarus, agrionide şi libellulde. Dominau agrio nidelc. Vremea a fost relativ, frumo<:!să, cu cer variabil, vînt potrivit. între orele 9 şi 14 temperatura aerului a variat între 19,2° şi 24°C;. - Sfîntu Gheorghe 22 iunie 1982 2 .),) , 3 ~ <;', în asociaţie cu platycnemidide, agrionide, aeschnide şi libellulide, dominante fiind agrionidele. Vreme instabilă, cer variabil, apoi acoperit, vînt, tem peratura aerului variind între orele 11-14 între 25°-24°C; -Caraorman 21 iulie l 9i9 1 0, 1 :;: , în asociaţie cu Lestes barbarus (dominantă dintre lestide ), cu agrionide şi Iibellulide, ultimele fiind dominante. Vreme relativ frumoasă, cer variabil, vînt potrivit, temperatura aerului fiind între orele 10-13 cu puţin peste 25°C; -25 iulie 1979 1 J, în asociaţie cu agrionide, care erau dominante. Vreme instabilă, cu ploaie, temperatura aerului scăzînd între orele 15-16 de la 24,4° la 22,2°C; -26 iulie 1979 1 2, de asemenea în asociaţie cu agrionide, care dominau numeric. Cer variabil, vînt slab şi potrivit, temperatura aerului \'ariind între orele 13-18 între 21,8° şi 23,8°C. Mai menţionăm tot aici o captură de noapte, la lumina artificială (pe ecran) în 22/23 iulie 1979: 1 .5. Dominau lepidopterele. Dintre odonate au mai venit la lumină un agrionid şi un libellulid. În intervalul dintre orele 21-01 cerul a fost semiacoperit, la început ceaţă, fără curenţi de aer. Temperatura aerului a scăzut de la 22,6° la 18,4cC. Socotind toate capturile, am colectat 13 exemplare, din care 5 03 şi 8 ~~ Pe capturi în parte însă, cu o excepţie, diferenţa între sexe nu pare a fi semni ficativă. Toate exemplarele erau integre şi fără paraziţi externi (hidracarieni). Lestes macrostigma Eversmann 1836 specie pontomediteraniană, necitată din deltă pînă în prezent. Noi am capturat-o doar în două localităţi şi anume: -Muri ghiol 10 iunie 1977 2 ~ţ, în asociaţie cu agrionide, acestea din urmă fiind domi nante. Vreme ploioasă, cer acoperit, vînt slab, temperatura aerului scăzînd între orele 15-17 de la 25,6° la 18,4°C; -Sfîntu Gheorghe-litoral 26 iunie 1982 2 00, în asociaţie cu Lestes barbarus (şi aceştia tot masculi), agrionide, aeschnide şi li- 160 https://biblioteca-digitala.ro bellulide. Dominante erau aeschnidele. Vreme relativ frumoasă, cer variabil, tem peratura aerului la ora 11 a fost de 24°C. În cadrul celor două capturi am colec tat deci în total doar patru exemplare, 2 oo şi 2 'ţ<ţ. Credem că specia nu a fost semnalată în deltă, fiind aici în areal tipic, datorită unor cauze cu totul subiective. Sympecma fusca V.d.L.1820 singura specie a genului cunoscută pînă în pre zent în ţara noastră. Este de origine euromediteraniană, citată din şapte localităţi ale deltei, inclusiv ca larvă. Noi am colectat-o cel mai frecvent dintre toate lesti dele, fiind singura specie dintre toate odonatele cu cea mai lungă perioadă de zbor, ca urmare a faptului că iernează, după cum se ştie, în stadiu de adult; - C.A. Rosetti -la japşa cu sărături 3 septembrie 1979 1 <ţ, în asociaţie cu libellulide şi cu agrionide-dominante numeric. Vremea a fost relativ frumoasă, cu cer variabil adieri, temperatura aerului între orele 12-15 era cu puţin peste 24°C; -5 sep tembrie 1979 1 0 vreme frumoasă, cu soare, adieri, ti!mperatura aerului între orele 12-17 de cca 24,5°C; -27 mai 1980 1 <ţ, în asociaţie cu agrionide şi libellulide, agrionidele fiind dominante. Vreme frumoasă, senin, soare, vînt variabil, tempera tura aerului între orele 14-17 fiind de peste 19°C; -29 mai 1980 1 <ţ, în asociaţie cu agrionide şi libellulide, acestea din urmă dominînd numeric. Cer variabil, înrre orele 12-16 temperatura aerului a fost de 17°C. Vînt puternic, din care cauză nu ·. zburau. Stăteau fixate de vegetaţia ierboasă joasă, aproape de suprafaţa solului, în poziţia caracteristică acestei situaţii (cu capul contra direcţiei vîntului, cu corpul în lungul direcţiei acestuia); - 24 septembrie 1980 1 6 la japşa cu sărături şi 1 J la anaforă, în asociaţie cu agrionide şi libellulide, dominante fiind agrionidele. Vreme frumoasă, senin, soare, calm, temperatura aerului între orele 13-15 apro piindu-se de 19°C; -C.A. Rosetti 8 septembrie 1979 3 0J, cer variabil, vînt slab, temperatura aerului între orele 13-14 cu puţin peste 21°C; -28 septembrie 1980 30 00, 31 '?~, vreme frumoasă, calm, soare; -1 octombrie 1980 1 J, 1 ~' cer acoperit, a plouat, captura s-a făcut prin cosiri în vegetaţia ierboasă; -C.A. Rosetti -spre pădurea Letea 26 septembrie 1980 1 d', 1 ~'în asociaţie cu Lestes barbarus, care domină numeric şi cu Lestes viridis, apoi cu agrionide şi cu libellulide. Cer variabil, vînt slab. Între orele 12-14 temperatura aerului a fost de 19°C; -pă durea Letea 6 septembrie 1979 1 0, în asociaţie cu Lestes barbarus şi libellulide. Dintre odonate domina.nte numeric erau aeschnidele. Vreme frumoasă, soare, tem peratura aerului între orele 12-14 a fost între 23,4°-25°C; -10 septembrie 1979 1 0, 3 <ţ<ţ, în asociaţie cu libellulide, care erau dominante numeric. Vreme frumoasă, soare, adieri. Temperatura aerului între orele 16-18 a fost de aproape 22°C; -6 septembrie 1979 12 00, 10 <ţ<ţ, în asociaţie cu Lestes viridis. Vreme frumoasă, · soare. Temperatura aerului între orele 12-14 cu puţin peste 24°C; 10 septembrie 1979 57 00, 74 <;2<;2, nişa ecologică ocupată exclusiv de această specie, dintre toate insectele zburătoare la acea vreme. Vremea era frumoasă, soare, adieri. Între orele 16-18 temperatura aerului a fost de aproape. 22°C. Mai menţionăm la C.A. Rosetti capturarea unei femele la lumină (ecran), în seara zilei de 30 septembrie 1980. Cer variabil, vînt slab, umiditatea atmosferică foarte ridicată, temperatura aerului înt're orele 18-19 a fost de 6°C şi o captură la fileu („cosiri") în noaptea de 24 sep tembrie 1980: 1 0, 1 <ţ. Vreme frumoasă, senin, lună plină. Temperatura aerului între orele 1830 -213° de cca l2°C. În total în cadrul celor 15 capturi am colec tat 235 exemplare (110 oo şi 125 <ţ<ţ), cu puţin mai multe femele. Mai caracteris- , tice par a fi capturile de la C.A. Rosetti din 28 septembrie 1980 (30 00 şi 31 <ţ<ţ), apoi din 1 septembrie (1 0, 1 <;2) şi 26 septembrie (1 0, 1 <;2), în care proporţia, sexelor este aproape egală; captura din 6 septembrie 1979 (12 00, 10 <;2~) în care. uşor domină masculii şi cele din 10 septem~rie 1979, în care domină femelele. 161 https://biblioteca-digitala.ro ln ceea ce priveşte starea integrităţii fizice a exemplarelor, arătăm că doar 4 masculi (1 cr din 1 septembrie 1980 şi 3 oo din 10 septembrie 1979) aveau picioarele I, II şi III amputate, iar cu privire la gradul de parazitare, arătăm că doar trei exemplare aveau paraziţi externi (hidracarieni) şi anume 1 o (6 septembrie 1979) şi 2 <ţ<ţ (6 şi 10 septembrie 1979). La această specie am încercat şi estimarea efectivului unei populaţii din re zervaţia naturală Pădurea Letea, într-o mică poiană dinspre capătul sudic, situată la cca 200 m în pădure, utilizind metoda marcării şi recapturării. Astfel, în ziua de 6 septembrie 1979 am capturat (cu fileul entomologic) şi marcat un număr de 74 exemplare, folosind un amestec de coloranţi în balsam de Canada mai fluid. Cu ajutorul unei pipete am colorat de regulă laturile abdomenului. Populaţia era foarte omogenă (neavind in asociaţie nici o altă specie de odonat ori alt grup de insecte), indivizii zburau de la înălţimea vegetaţiei ierboase, pină la baza corona mentului stejarilor, pe vegetaţia lemnoasă, ierboasă, pe tufele de Asparagus. Mar 16 carea s-a făcut fără întrerupere, intre orele 14 -1530, pină în momentul in care au dispărut din acel loc toate exemplarele (o porţiune de lizieră de cca 15 m, Vremea era frumoasă, soare puternic, fără curenţi de aer, temperatura aerului la ora 14 era de 25°C. Menţionăm că nici un exemplar nu a suferit traume, de altfel specia are indivizi destul de calmi. Recapturarea a avut loc în data de 10 septem brie în jurul orei 16°0• Vremea a fost de asemenea frumoasă, cu soare, tempera tura aerului fiind de 23,2°C. Şi de aceastil dată specia nu era în asociaţie cu nici o altă specie de odonat ori altă insectă. Capturarea, respectiv recapturarea am făcut-o pînă cînd nu am mai observat în porţiunea menţionată nici un exemplar. Am considerat suficientil perioada dintre zilele de 6-10 pentru refacerea caracteristi cilor populaţiei acestei specii, avind în vedere faptul că nu face parte din categoria o marilor zburiltori ». În total am capturat 131 exemplare, din care şapte au fost marcate, deci recapturate. Am utilizat formula N = a· b (identică de fapt cu in- c dicele lui Lincoln), în care a = numilrul de exemplare marcate, deci 74, b = numărul de exemplare recapturate, adică 131 şi c = numărul de exemplare recapturate şi 74 marcate, adică 7, deci N = · l3l = 1384 exemplare. Am calculat apoi şi valorile 7 inferioară N 1 şi superioară N 2 probabile ale efectivului, potrivit ecuaţiilor: ~ = Ni c .a c ~ . = -b + 2cr ŞI -- = - - 2 cr, m care eroarea standard, adică cr, este cr = N2 b _ -1 -c--o-b---c. v-1- 7 131 - 7 = Vb. b. b = m. li"-~= 0,019 şi atunci valoarea proba- 74 bilă inferioară a efectivului N 1 va fi = _!_ + 2 · 0,019; N1 = 809, iar valoa N1 131 b 'lă . ~ N fi 74 7 5 1 rea pro a b1 superioara 2 va -- = - -2 · 0,019; N2 = 480 Rezu tatele N 2 131 obţinute par a fi greu de interpretat, datorită diferenţelor mari dintre ele (peste 2 4, conform formulei de verificare (D -l) , Dowdeswe11, 1959). Cum am făcut N 162 https://biblioteca-digitala.ro doar o încercare, prima de acest fel la noi, am considerat că totuşi e bine ca aceste rezultate să fie cunoscute. Din cele şase specii citate pentru deltă noi am reuşit să colectăm doar patru şi anume Lestes barbarus şi Lestes viridis în cite patru localităţi, Lestes sponsa în trei localităţi şi Sympecma /usca în două localităţi. În plus am găsit, după cum era şi de aşteptat aici în deltă, specia Lestes macrosti'gma, în două localităţi. Şi din datele noastre potrivit numărului de exemplare, rezultă că cea mai comună este specia Sympecma /usca (apoi Lestes barbarus), iar cea mai rară Lestes macro stigma. Dintre cele cinci specii de lestide capturate de noi, specia Lestes barbarus am găsit-o în asociaţie cu toate celelalte şi anume cu S.fusca, L.sponsa, L.viridis şi L.macrostigma (diferit însă, de la caz la caz). Apoi, specia Lestes viridis am găsit-o în asociaţie numai cu S.fusca şi L.barbarus; specia Lestes macrostigma am găsit-o în asociaţie numai cu L.barbarus şi pe Sympecma /usca doar cu L. bar barus şi L.viridis. Cit privesc celelalte grupe de odonate întîlnite de noi în locali tăţile menţionate, specia Sympecma /usca am găsit-o în asociaţie cu libellulide (în şapte cazuri) şi cu agrionide (în cinci cazuri); pe Lestes barbarus în asociaţie cu agrionide (cinci cazuri), libellulide (patru cazuri) şi aeschnide (un singur caz); pe Lestes sponsa, cu agrionide (cinci cazuri), libellulide (trei cazuri), aeschnide şi platyc nemidide (în cite un caz fiecare); pe Lestes viridis am găsit-o în asociaţie cu agri onide şi libellulide (în cîte trei cazuri), iar specia Lestes macrostigma, în ascoaiaţie cu agrionide (două cazuri) şi cu aeschnide şi libellulide (în cite un caz). Agrionidele şi libellulidele le-am semnalat în asociaţie cu toate cele cinci specii de lestide cap turate de noi (agrionidele în 20 de cazuri şi libellulidele în 18) apoi aeschnidele (doar în trei cazuri) şi platycnemididele (într-un singur caz). Dintre speciile de lestide, doar Lestes barbarus şi Sympecma /usca erau dominante numeric dintre toate grupele de odonate sau chiar de insecte, după cum am văzut. Luînd în consi derare însă toate cele şapte specii de lestide existente în fauna noastră, de ase menea şi în deltă, rezultă şi pe baza reprezentanţilor acestei familii de zygoptere, că domină elementul mediteranean, element semnificativ reprezentat de fapt în întreaga componenţă a odonatofaunei ţării noastre. BIBLIOGRAFIE BULIMAR F. (1973), Privire ecologică asupra mei I I Ordinul Odonata Fabricius 1792, larvelor de odonate (Ord. Odonata, el. Imectcz) Nymphaea, VII, 343-395. din Delta Dunării, An. şt. Univ. «Al. I. MONTANDON A. L. (1905), Notes supp/emen Cuza,, Iaşi (ser.nouă),secţ. 11,a B!ol., XIX, taires pour la faune neuropterologique de la 1, 172. Roumanie, Bui. Soc. Şt. Bucureşti, 14, 6, CIRDEI F., BULIMAR F. (1965), Insecta 675-677, 679. Odonata, în Fauna R.P.R., VII, 5, 69-90. PAINA I. M. (1977), Consideraţii zoogeografice KEMPNY P. (1905), Beitrag zur Neuropteroiden asupra odonatofaunei (Insecta, Odonata) din fauna Rumăniens, Bui. Soc. Şt. Bucureşti, România, Nymphaea, V, 382-383, 399. 14 6, 666. POR F. (1956), Consideraţii asupra faunei de KOHLMANN D. H. H. (1965), Contribuţii odonate din Rep. Pop. Română, Acad. R.P.R., la cunoaşterea faunei de odonate di11 Delta Bui. Şt. scq. biol. şt. agr., VIII, 1, 155-166. Dunrării, H;drob;ologia, 6, 195-206. RUDESCU L. (1967), Delta Dunării, în Limno LEHRER A. Z„ BULIMAR F. (1979), Sinteze logia sectorului românesc al Dunării studiu cartografice ale patrimoniului natural al Româ- monografic, 459. SUMMARY Author mentions five species of L-::stidae (imago) and Sympecma fusca, spec1fying the place of captured i11 the Danubian Delta, namely: Lestes occurrence, date, proportion of sexes, as well b.irbarus, L. viridis, L. sponsa, L. macrostigma as some dates concerning the weather. The 163 https://biblioteca-digitala.ro mast common species is S. fusca, then L. barbarus, didae ( 011/y by single case). From the species of but the rarest one is L. macrostigma, quored Lestidae family, just L. barbarus and S. fusca for the first time /rom Danubian Delta. From those were prevailing numerica[ /rom al/ the other five species, captured by the author, L. barbarus groups of Odonata or lmecca, even in a few is pointed out to be associaced with al l the other case. Considering the physical integrity condition ( differing however i11 each case separately), of individuals, it is mentioned that only 1 0 spe then L. viridis is mentioned i11 association wirh cimen of L. barbarus and 4 <ţ~ of S. fusca had S. fusca and L. barbarus; species L. macrost;gma amputated legs ( in different degree), but as only with L. barbarus and S. fusca is mentioned degree of parasitism 1 0 of L. viridis and 3 spe is association with L. barbarus and L. viridis. cimens of S. fusca (1 0, 2 <ţ<ţ) had externai As to the rest of Odonata groupes discovered at parasites ( Hydracaria11s). Concerning the species the mentioned places, species S. fusca is pointed S. fusca ir was made an attempc to estimate the out in association with Ubellulidae ( 7 cases) effectiv of ies population, in a smal l clearing and wich Agrionidae ( 5 cases) ; L. barbarus /rom the Natural Reserve of Letea Forest, by in association wirh Agrionidae ( 5 cases), L:belluli the marking method ( 6 september 1979) and dae ( 4 cases) a1:d Aeschnidae ( 011/y single case) ; recapturation (10 september), using for calculat ion L. sponsa with Agrionidae ( 5 cases), L:belluli an identica[ formula with indexes Lincoln. They dae ( 3 cases), Aeschn;dae a11d Platycnemididae were calculated a/so the inferior values N 1 and ( only by single case separately) ; L. viridis in superior ones N 2, possible of effective. Taking association with Agrionidac and Libcllulidae into comideratio11 al l those 7 species of Lestidae (by 3 cases), buc species L. macrostigma in existing in Odonatofau11a of Romania (S. fusca, association with I Agrionidac ( 2 cases) and with L. barbarus, L. sponsa, L. virens, L. viridis, Aeschnidae and Libellulidae ( only by single L. dryas, L. macrostigma), inclusive in the cases). The Agrionidae and Libellulidae families Danubian Delta (capwred and quoted in litera are poinred out in association wich al I the other ture), results al so i11 the basis of these Zygoptera 5 species of Lestidae, caprured by the author families a domination of the Mediterranean ele (Agrionidae 20 cases and Libellulidae in 18 one), ment, being a significant face represented in the then Acschnidac ( only 3 cases) and Platycnem:- whole composirion of Odo11ata of Romania. Muzeul <• Ţării Crişuri/or·>, Str. Stadionului, nr. 2, 3700, Oradea, România 164 https://biblioteca-digitala.ro DR. FEDERIC KONIG LA A 76-A ANIVERSARE ANINA JECU*, MIRCEA I'. PAINA** la Chemnitz, actualul Karl Marx Stadt - R.D.G. Reîntors în oraşul de pe Bega, lucr ează în industrie pînă în anul 1966, cînd trece ca muzeograf principal la Muzeul Banatului, de unde iese la pensie în anul 1975. Tatăl său, pasionat excursionist ş i iubitor al naturii, îi aduce copilului de 11 ani un mic determinator ilustrat de fluturi, moment din care Frederic Konig se consac r ă definitiv colectării şi studierii acestora. între anii 1953-1960 îşi realiz ea ză visul din tinerete, urmînd cursurile fără frecvenţă ale' Univer s i tă ţii « C.I. Parhon »din Bucureşti. Sub îndrumarea unor marcante personalităţi ca N. Bot nariuc, Adriana Murgoci, A. Popescu Gorj îşi ia doctoratul în anul 1979, cu teza « Studii bio-ecologice asupra lepi dopterelor aparţinînd familiei Sphin S-a născut la data de 6 noiembrie gidae din România ». 1910 la Timişoara, unde urmează şcoala începînd cu anul 1938 şi pînă în elementară şi liceul, pe care îl absolvă prezent, publică 64 de lucrări, atît în anul 1928. Cum starea materială în ţară, cît şi în străinătate /R.F.G., a părinţilor (tatăl funcţionar de stat, R.D.G., Anglia, Belgia, Cehoslovacia, mama învăţătoare) nu-i permite con Ungaria/, unele în colaborare. În mod tinuarea studiilor dorite-biologia, după deosebit l-a interesat studiul stadiilor doi ani de ucenicie în domeniul meca preimaginale, în mare parte nedescrise nicii, primeşte o bursă din partea în literatura de specialitate, cît şi alte municipiului Timişoara şi urmea ză aspecte legate de biologia şi ecologia cursurile unei şcoli superioare tehnice lepidopterelor, din diverse zone ale 165 https://biblioteca-digitala.ro tării, multe ocrotite de lege. Rezultatele Pentru meritele sale deosebite a fost certetărilor sale le-a prezentat şi în ales membru a mai multe organisme de cadrul a peste 50 de manifestări ştiin specialitate din ţară şi străinătate. De ţifice din ţară, cit şi la două simpozioane asemenea i s-a conferit ordinul « Meritul internaţionale /Ungaria şi Cehoslova cultural el. III-a », cit şi medalia cia/. A avut contacte directe şi « A 50-a aniversare a Partidului Comu poartă o valoroasă corespondenţă cu nist Român ». muzee şi specialişti din numeroase Eminent entomolog, cu o solidă şi tări ale lumii. vastă cultură biologică, deosebit de · Un alt rod al activitătii sale ii cons activ ocrotitor al naturii din ţara tituie bogata şi valoro~sa colecţie de noastră, muzeograf cu alese calităţi, lepidoptere alcătuită din 13.000 exem a 76-a aniversare îl găseşte pe Dr. plare, achiziţionată de Muzeul Banatului, Frederic Konig în plină activitate, pe colecţie pe care o îmbogăţeşte apoi, care i-o dorim cit mai rodnică şi lucrind aici, la 20.000 de exemplare. îndelungată. RE SUME Le docteur en biologie Frederic Kănig, s'est la litterature de soecialite. f ait marque par sa prodigieuse activi te dans le Le docteur Frederic Kănig a rea/ne en meme domaine des Lepidopt~res. II a publie de nombreux temps une precieuse colleccion de Lepidopteres qui travaux dans le pays et a l'entranger ou ii pre enrichit le Musee du Banat a Timişoara de plus sente Ies resultacs de ses recherches, en s'imposanl de 20.000 exemplaires. La 76-eme anniversaire par des etudes originale; co11eernant Ies stades trouve le docteur Frederic Kănig en p/eine acri preimaginaux, q11e/ques uns encore non-decrics dans vite scientifique. * Muzeul «Deltei Dunării'', Str. Gloriei, nr. 4, 8800, Tulcea, România * "' Muzeul Ţării Crişuri/or, Str. Stadionului, nr. 2, 3700, Oradea, România https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ «ARTA GRAFICĂ» https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro