Universul Poeziei Lui Bacovia

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

imba ºi literaturaL românã

Manual pentru clasa a XII-a

Marin Iancu Alis Popa

ORINT CEDUCAŢIONAL Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 1342/2, din 19.06.2007, `n urma evalu\rii calitative [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al Ministrului Educa]iei ºi Cercet\rii nr. 5959 din 22.12.2006.

Date despre autori: Marin Iancu, prof. dr., membru al Uniunii Scriitorilor din România, ªcoala Nr. 1 Voluntari. Autor ºi coautor al unor lucrãri de criticã ºi istorie literarã, de manuale ºcolare pentru clasele V–XII ºi de auxiliare ºcolare pentru toate nivelurile de studiu ale limbii ºi literaturii române, în gimnaziu ºi liceu. Alis Popa, profesoarã de limba ºi literatura românã la Liceul „Nicolae Teclu” din Bucureºti. Doctor în ºtiinþe filo- logice din anul 2005, cu lucrarea „Inovaþii lingvistice în stilul publicistic actual”. Coautor al lucrãrilor: Capacitate (teste de limba ºi literatura românã), Sigma, 2002; Manual de limba ºi literatura românã (clasa a XI-a), Petrion, 2002. Referen]i: Prof. univ. dr. Al. Hanþã, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureºti Prof. gradul I Ilie Burcea, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, Bucureºti Redactor: G. Moldoveanu Tehnoredactare computerizat\: Andreea Dobreci Coperta: Valeria Moldovan

Ilustraþia de pe copertã: „Horã” de Magdalena Rãdulescu (fragment)

Pentru comenzi ºi informaþii, adresaþi-vã la: Editura CORINT EDUCAÞIONAL – Departamentul de Vânzari Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucure[ti, cod po[tal 060012 Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 0748.808.083, 0758.225.443 Fax: 021.319.88.66, 021.310.15.30 E-mail: [email protected] www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României IANCU, MARIN Limba ºi literatura românã: manual pentru clasa a XII-a / Marin Iancu, Alis Popa. – Bucure[ti: Corint Educa]ional, 2014 ISBN 978-606-8609-51-5 I. Popa, Alis

811.135.1(075.35) 821.135.1.09(075.35)

ISBN: 978-606-8609-51-5 Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL, parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Tiparul executat la: FED PRINT S.A. DE{TEAPT|-TE, ROMÂNE!

Versuri: Andrei Mureºanu Muzica: Anton Pann

Deçteaptã-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adâncirã barbarii de tirani! Acum ori niciodatã croieçte-þi altã soarte, La care sã se-nchine çi cruzii tãi duçmani!

Acum ori niciodatã sã dãm dovezi la lume Cã-n aste mâni mai curge un sânge de roman, ªi cã-n a noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume Triumfãtor în lupte, un nume de Traian!

......

Priviþi, mãreþe umbre, Mihai, ªtefan, Corvine, Româna naþiune, ai voçtri strãnepoþi, Cu braþele armate, cu focul vostru-n vine, „Viaþã-n libertate ori moarte!” strigã toþi.

...... PERIOADA INTERBELIC|

IMAGINARUL BACOVIAN. DE LA SIMBOLISM

Alexandru Ciucurencu, Peisaj de iarnã (1956) LA MODERNISM

UNIVERSUL POEZIEI LUI BACOVIA

♦ De la debutul editorial (Plumb, 1916) pânã la poemelor din Plumb, Bacovia este, prin sensibilitate ultimul volum antum (Stanþe burgheze, 1946) ºi, mai ºi tehnicã, un autentic reprezentant al liricii mo- târziu, în posteritate, G. Bacovia (1881-1957) este derne. „Bacovia – scrie ªt. Aug. Doinaº – este un fel situat între douã momente ale istoriei literare de Orfeu care ºi-a pierdut ºi lumea ºi pe Euridice, ºi româneºti, ilustrând, de fapt, „devenirea istoricã a refuzã sã revinã la suprafaþã din tenebrele infernului: curentului simbolist” spre formule lirice intermedi- glasul lui e o tânguire din adâncuri, sfâºierea unui are impresioniste ºi expresionist-moderniste. Poet al mare suflet ro mantic în pragul decrepit – încã de pe începutului de secol, G. Bacovia „este cel mai strãlu- acum – al lumii moderne. Simbolurile bacoviene au cit exponent al simbolismului românesc, aparþinând o elementaritate de stihie, ele sunt stihiile înseºi – poeziei române moderne ca unul dintre marii pre- întunericul, ploaia, zãpada, vântul, investite cu glas cursori.” uman. (…) Peisajele sale însângerate sau aurii, nop- (Nicolae Manolescu, Scriitori români, Editura ªti- toase sau orbitor de albe – sunt de fapt tablouri de inþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 50) atmosferã, viziuni tensionate de fantastica, ireala dis- tanþã ce se cascã între sumarele lor elemente consti- ♦ Romantic printr-o sensibilitate dominatã de tutive. Ele mãrturisesc un eu liric exacerbat pânã la voluptatea autoflagelãrii morale, simbolist prin limitã, paroxistic, un suflet în care toate lucrurile vin afinitãþi declarate cu poezia lui Rollinat, Corbière, sã plângã ca la un râu al Vavilonului.” Laforgue sau Baudelaire, expresionist prin adâncirea (ªtefan Augustin Doinaº, Poezie ºi modã poeticã, existenþialã a nevrozelor ºi în latura „picturalã” a Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 92)

4 Literaturã Teme ºi particularitãþi artistice ______♦ Moartea. Majoritatea poeþilor trateazã sfârºitul vieþii cu spaimã, ironie sau detaºare, afirmând supre- • G. Bacovia s-a format în mediul simbolist, frecven- maþia spiritului asupra morþii biologice. La Bacovia, tând, între anii 1903–1904, cenaclul lui Al. Ma- fenomenul final provoacã rareori panicã, fiind de obi- cedonski. Prin cele 50 de poeme, volumul Plumb consti- cei dorit, aºteptat, ca unic remediu pentru boala exis- tuie rezultatul unei selecþii, determinate de impunerea tenþialã de care suferã poetul. unei anumite fizionomii poetice coincizând, în bunã ♦ Singurãtatea este perceputã acut, cu toate sim- mãsurã, cu norma esteticã dominantã a începutului de þurile. Eul poetic bacovian se simte înstrãinat, inadaptat, secol XX. G. Bacovia s-a vrut un simbolist, un continu- fãrã putinþã de comunicare cu ceilalþi. Singurãtatea ºi ator al lui Al. Macedonski ºi Tradem (pseudonimul lui lipsa idealurilor au drept consecinþã tentaþia morþii ºi Traian Demetrescu) ºi un emul al lui Edgar Poe, înclinaþia cãtre satanic. Ch. Baudelaire, P. Verlaine ºi Rollinat. În tradiþia consi- derãrii lui Bacovia drept cel mai strãlucit exponent al simbolismului românesc, poezia sa a fost apreciatã ca „expresie a unei nevroze, a celei mai elementare stãri sufleteºti”, redusã „nu numai la nihilism intelectual, ci ºi la unul estetic”, „lipsitã de orice artificiu poetic, ca o poezie simplã, fãrã meºteºug”. (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Vol. I, Editura Minerva, Bucureºti, 1973, p. 582) G. Bacovia este creatorul unei poezii de atmosferã. Referindu-se tocmai la acest aspect, E. Lovinescu observa înclinaþia poetului cãtre o atmosferã dezolantã, „de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenaþi, limitat în peisajul de mahala de oraº provincial”, plasat între cimitir ºi abator. Influenþele de facturã simbolistã se con- cretizeazã la G. Bacovia prin gustul pentru satanic, prin atmosfera de nevrozã, prin ideea morþii, prin cromaticã ori prin predilecþia pentru muzicã. Impresiile sunt suge - rate prin intermediul corespondenþelor muzicale sau

coloristice, el fiind tributar, într-o anumitã mãsurã, unor Edward Munch, Strigãtul pictori impre sioniºti. „Poet al nevrozelor preistorice ºi ♦ Natura. În lirica lui Bacovia, cadrul natural provinciale, constata Perpessicius, Bacovia a încetãþenit apare trist, dezolant, iar anotimpurile se succed chinu- în lirica primelor douã decenii ale veacului acesta un itor. Ploaia ºi ninsoarea au rezonanþã în sufletul omu- peisaj, o atmosferã ºi un fior inedit.” (Menþiuni critice, lui, generând monotonie, chin ºi frig lãuntric (Moinã). Editura Minerva, Bucureºti, 1971, p. 300) Dacã în unele versuri iarna dominã întreaga lume, Într-o asemenea ambianþã, poetul rãmâne un ina- prevestind moartea (Din vremuri), alteori ninsoarea daptat, de unde nevoia sa de evadare din aceastã lume. aduce o liniºte prin care omul se confundã cu peisajul ♦ Lumea oraºului, a târgului de provincie. Poe - hibernal (Decor). ziile bacoviene ilustreazã ideea cã realitatea degradatã Departe de a reuºi sã încãlzeascã sufletul însingurat a oraºului distruge în sufletul omului bucuria ºi spe- al poetului (Nervi de primãvarã), primãvara devine ranþa. Abatorul, pieþele pustii ºi insalubre reprezintã obositoare prin explozia de luminã ºi viaþã. Vara, cu elemente ale universului citadin, care provoacã oroare cãldura ei infernalã, descompune cadavrele, creeazã o ºi spaimã existenþialã. Se descrie frecvent o mulþime atmosferã sufocantã: „Pe catafalc, de cãldurã-n oraº, / anostã, care amplificã drama singurãtãþii. Sugestiile Încet, cadavrele se descompun.” (Cuptor) vizuale ºi olfactive se realizeazã cu fineþe: „Ard, afu- ♦ Iubirea. În lirica bacovianã, iubirea se manifestã mate, triste felinare, / Ca într-o crâºmã umedã, murdarã.” mai mult ca o iluzie sau ca o amintire („Iubito, cu faþa (Sonet) de mort, / Mireasã pe tron / Cu grai monoton / În visul

Perioada interbelicã: Poezia 5 meu te port” — Psalm). Termenul de adresare „iubito” liniºtea ºi împlinirea în casa unei iubite ipotetice: „În nu trimite la o fiinþã umanã concretã, ci exprimã doar casa iubitei de-ajung, / Eu zgudui fereastra nervos, / ªi-o nevoia de comunicare (iubita este celãlalt, un alt om con- chem ca sã vadã cum plouã / Frunziºul, în târgul ploios.” damnat sã trãiascã). Eul poetic sperã uneori sã gãseascã (Spre toamnã)

Volume Poezii reprezentative Problematica Particularitãþi artistice • Plumb • Univers în dezagregare, ima- • • Preferinþele estetice ale poetu- Amurg violet, Searã tris- ginea terifiantã a abatorului ºi a lui: percepþia sineste zicã, incerti- tã, În parc, Decor, Note de mahalalei. Sfârºitul de toamnã Plumb tudinea se man ticã, preocupare (1916) primãvarã, Cuptor, Singur, dezolant, grãdini devastate. pentru sugestie ºi muzicalitate, Decembre, Spre toamnã, Cimitirul: laitmotiv al universu- captarea simbolicã a realului. Plouã, Mister, Nervi de lui bacovian. toamnã, Toamnã • Absenþa idealului: viaþã mo- • Atenþie acordatã unei culori • Amurg, Nocturnã, Um- no tonã, izolatã. Galbe nul: cu - sau unei realitãþi capabile de a bra, Nervi de primãvarã, Scântei galbene loarea deznãdejdii; tonul lânce- sugera doar o anumitã culoare, (1926) Plumb de iarnã, Marº fune- zelii autumnale. Peisaj urban aspect specific liricii bacoviene, bru, Ninge, ªi ninge, Nervi abrutizant, condiþia umilitoare, de provenienþã simbolistã, cu de toamnã, Frig deznã dãjduitã. rãdãcini în poezia noastrã ro- manticã. Intenþia evidentã pentru obþinerea unor efecte muzi- Alte volume • Cu voi (1930); Comedii în fond (1936); Stanþe burgheze cale prin repetarea termenilor de versuri (1946); Poezii, volum antologic (1934) coloristici (de exemplu, a viole- tului).

RESURSELE MODERNITÃÞII

G. Bacovia PLUMB

Dormeau adânc sicriele de plumb, ªi flori de plumb ºi funerar vestmânt — Stam singur în cavou… ºi era vânt… ªi scârþâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, ºi-am început sã-l strig — Stam singur lângã mort… ºi era frig… ªi-i atârnau aripele de plumb. (G. Bacovia, Poezii, Editura Minerva, Bucureºti, 1980)

G. Bacovia, desen de Florica Cordescu

6 Literaturã Consideraþii generale

• Scrisã în 1902 ºi publicatã în revista Vremea (1911) sub semnãtura George Andoni, inclusã apoi în volumul Plumb (1916), poezia sintetizeazã motive ºi mijloace de expresie, stãri poetice ºi viziuni definitorii pentru lirica bacovianã. „Volumul Plumb este, de fapt, o singurã poezie (chiar ºi dimpreunã cu Scântei galbene), care trebuie strãbãtutã dintr-o datã (…). Am arãtat cã în Plumb se poate desluºi acest proces de stingere a conºtiinþei, care atinge stãrile fiziologice, precum ºi miºcarea inversã a vieþii, adicã miºcarea de involuþie, de cãdere pe linia dezorganizãrii pânã la stãrile primare ale materiei.” (Vladimir Streinu) Cadrul exterior se construieºte din îmbinarea unor (1938) elemente lipsite de viaþã (sicrie, cavou, flori de plumb). Bacovia selecteazã termenii care sugereazã apãsarea sufleteascã, neliniºtea, tentaþia morþii; atmosfera sum- brã se susþine prin imagini vizuale ºi auditive cu adâncã rezonanþã în sufletul omenesc. Eul liric pare condamnat la o existenþã fãrã rost ºi fãrã bucurie, în care Durere Käthe Kollwitz, tensiuni ale forþelor absolute ce acþioneazã sugestiv singura posibilitate de scãpare o constituie aneanti- asupra straturilor preraþionale, fãcând sã vibreze toto- zarea, trecerea în tãrâmul de dincolo. datã ºi zonele de mister ale noþiunilor” (Hugo Friedrich, • Atmosfera funebrã, dezolantã îºi gãseºte cores - , Editura Univers, Bucureºti, ponden þele în planul interior, sufletesc. Moartea erosu- Structura liricii moderne p. 205). lui se exprimã sugestiv prin imaginea aripilor care • În cazul lui Bacovia, repetiþia ºi laitmotivele nu atârnã (având drept semnificaþii: zborul frânt, cãderea, subliniazã doar ideea, ci codificã semnificaþiile-cheie, distrugerea speranþei). Singurãtatea cotropeºte ºi dis- concentreazã sensurile fundamentale, dincolo de truge spiritul, creând un dezechilibru lãuntric imposibil cuvinte (refrenul bacovian imprimã obsedant în minte de anihilat. o imagine primarã, atinge zone obscure, subliminale). constituie, în discursul liric bacovian, un Plumbul Poetul francez Mallarmé spunea: „A numi un lucru simbol descendent, al ratãrii ontologice1 ºi al morþii. înseamnã a suprima trei sferturi din plãcerea poemului, Element saturnian, sugereazã, în acelaºi timp, plumbul care stã în a ghici puþin câte puþin: a-l sugera, iatã visul.” absenþa oricãrui ideal, dominaþia materiei, existenþa Sugestia este cultivatã de majoritatea poeþilor moderni, deznãdãjduitã, monotonã. „În plumb vãd, mãrturisea prin intermediul corespondenþelor ºi al simbolurilor. poetul, culoarea galbenã. Compuºii lui dau precipitat Astfel, în , efectul final devine acela al unei exis- galben. Temperamentului meu îi convine aceastã Plumb tenþe apãsãtoare, chinuitoare, al unei lumi închise ºi culoare. Dupã violet ºi alb, am evoluat spre galben (…). Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben.” mohorâte. În alte poezii bacoviene se contureazã, prin • Spre deosebire de romantici, poeþii simboliºti tehnica sugestiei, aceeaºi obosealã ontologicã, aceeaºi speculeazã magia limbajului ºi a sunetelor, întrucât anxietate, aceeaºi deprimare. În opinia lui Hugo „poemul se vrea o alcãtuire suficientã sieºi, cu multiple Friedrich, „sugestia e clipa în care poezia intelectual diri- iradieri de semnificaþie, prezentându-se ca o reþea de jatã dezleagã forþe magice sufleteºti ºi emanã iradiaþii cãrora cititorul nu li se poate sustrage (…). Asemenea iradiaþii sugestive pornesc mai ales de la forþele senzori- 1 Ontologie, s.f. Ramurã a filosofiei care studiazã trãsã- turile generale ale existenþei. ale ale limbajului, de la ritm, sunet, tonalitate.”

Perioada interbelicã: Poezia 7 TEXT ªI INTERPRETARE

Simetrie compoziþionalã ºi ideaticã ______3. Precizaþi cum poate fi interpretat strigãtul eului liric („…ºi-am început sã-l strig”), discutând variantele 1. Analizaþi structura celor douã strofe din Plumb. de rãspuns: Consideraþi cã simetria formalã poate conduce la o – încercare sortitã eºecului de a readuce la viaþã simetrie a semnificaþiilor? Motivaþi rãspunsul. iubirea; 2. Realizaþi o dezbatere în jurul temelor poetice – efort de recuperare a iubirii prin artã, prin poezie; bacoviene, aducând argumente referitoare la tema – manifestare disperatã a suferinþei; principalã (moartea, singurãtatea, moartea erosului). – incapacitatea de comunicare (cu lumea ºi cu sine); 3. Descoperiþi rolul formelor verbale de imperfect, – concretizare a iubirii la nivelul cuvintelor, al lim- precizând dacã acestea sugereazã: bajului articulat. – atemporalitatea evenimentului; 4. Interpretaþi semantic substantivul mort din stro- – experienþa neterminatã; fa a doua. Termenul sugereazã: – ratarea cunoaºterii. – disoluþia întregii lumi, extincþia universului; – anularea oricãrei speranþe de fericire prin moar - Realitate exterioarã – realitate interioarã ___ tea erosului; – moartea definitivã a eului. 1. Selectaþi, din prima strofã, elemente ale cadrului exterior. La ce temã fundamentalã a creaþiei bacoviene Sugestie ºi simbol ______trimit cele mai multe motive? 2. Numiþi figura de stil realizatã cu ajutorul adver- 1. Ca poet simbolist, Bacovia intersecteazã ima - bului adânc ºi comentaþi efectul ei stilistic. ginile cromatice ºi sonoritãþile verbale. Analizaþi, în 3. Analizaþi sensul metaforic al verbului a dormi, acest sens, mãrturia scriitorului: „În poezie m-a obse- luând în consideraþie juxtapunerea termenilor: dat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvin- a dormi – sicrie. telor sau audiþie coloratã, cum vrei s-o iei (…). Melo - 4. Motivaþi asocierea unui cuvânt din domeniul diile au avut pentru mine influenþã colorantã.” vegetal, care, de obicei, sugereazã viaþa, frumuseþea 2. Comentaþi valenþele sugestive ale enunþului „ , cãutând varianta de rãspuns potrivitã: (flori), cu un termen denumind un metal greu, tern ªi era frig…” rãceala sufleteascã; senzaþia morþii; golul interior; (plumb). spaima de necunoscut. 5. Alegeþi un cuvânt (sau mai multe) care sã defi - neascã scârþâitul coroanelor: lugubru; funebru; pre- 3. Comparaþi motivul aripilor din poezia romanticã monitoriu; trist; dureros. ºi simbolul aripilor la G. Bacovia. Susþineþi, cu argumente pro ºi contra, în ce 6. Interpretaþi conotaþiile metaforice ale substan- 4. tivului , cu trimitere ºi la destinul lipsit de orizont mãsurã G. Bacovia depãºeºte, ca poet, graniþele curen- cavou tului simbolist. Luaþi în discuþie ºi urmãtoarea opinie al poetului, la universul închis în care se zbate fiinþa criticã: „G. Bacovia reprezintã punctul cel mai înalt al umanã superioarã (metafora spaþiului închis). simbolismului românesc, situându-se totodatã, prin Stabiliþi corespondenþele dintre 7. planul exterior valoare, mai presus de simbolism ºi de orice curent lite - (cavoul, cimitirul) ºi planul (sufletul omenesc). interior rar, în universalitate” (Nicolae Manolescu). Vidul existenþial. Apãsarea morþii ______Muncã independentã Alegeþi o variantã de interpretare a termenului 1. Pornind de la ideea cã plumbul este un material (din versul al cincilea) al poeziei: 1. amorul greu, tern (cuvântul însuºi are o sonoritate apãsã- – personificare a sentimentului de dragoste; toare), explicaþi titlul poeziei (ºi al volumului). – aluzie la zeul iubirii (Eros). 2. Trataþi într-un eseu tema singurãtãþii în creaþia 2. Arãtaþi ce efect poetic se creeazã prin punerea în poeticã bacovianã. relaþie a termenilor în sintagma amor de plumb. 8 Literaturã Lecturã suplimentarã

Imaginarul bacovian

G. Bacovia ALB G. Bacovia NEGRU Orchestra începu cu-o indignare graþioasã. Carbonizate flori, noian de negru… Salonul alb visa cu roze albe — Sicrie negre, arse, de metal, Un vals de voaluri albe… Vestminte funerare de mangal, Spaþiu, infinit, de o tristeþã armonioasã… Negru profund, noian de negru.

În aurora plinã de visare, Vibrau scântei de vis… noian de negru, Balul alb s-a resfirat pe întinsele cãrãri — Carbonizat, amorul fumega — Cântau clare sãrutãri... Parfum de pene arse, ºi ploua… Larg, miniaturã de vremuri viitoare. Negru, numai noian de negru… (Plumb, 1916) (Plumb, 1916)

Stil ºi limbaj artistic ______(1909) 1. Identificaþi cuvintele care se repetã simetric în versurile poeziilor Alb ºi Negru de G. Bacovia. 2. Comentaþi semnificaþia poeticã a sintagmei prezente la începutul fiecãrei strofe din poezia Negru. 3. Explicaþi preferinþa acordatã de G. Bacovia unei culori sau unei realitãþi capabile a sugera o anumitã culoare. 4. Transcrieþi, pe caiete, cel puþin cinci dintre cele mai sugestive asociaþii de cuvinte din poeziile lui G. Bacovia, ilustrând semnificaþiile acestora. 5. Comentaþi, într-o compunere, rolul elementelor W. Kandinsky, Calea feratã de lângã Murnau Kandinsky, W. descriptive din poezia lui G. Bacovia în evidenþierea raporturilor eului poetic cu lumea. Fiºier bibliografic 6. Demonstraþi, într-o compunere, efectul poetic obþinut în poeziile lui G. Bacovia prin alternanþa Ion Caraion, Bacovia. Sfârºitul continuu, . Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1977; V. Fa - alb/negru Citiþi ºi comentaþi, în acest sens, urmãtoarea afir- nache, 7. Bacovia. Ruptura de utopia romanticã, maþie despre a pictorului Wassily Kandinsky, un Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994; Dinu Flãmând, negru pionier al artei abstracte: Editura Introducere în opera lui George Bacovia, „Ca un nimic fãrã posibilitate, ca un nimic mort Minerva, Bucureºti, 1976; Gheorghe Grigurcu, dupã moartea soarelui, ca o tãcere externã, fãrã viitor, Editura Cartea Ro - Bacovia, un antisentimental, rezoneazã esenþa negrului. Negrul este ca un cãrbune mâneascã, Bucureºti, 1974; Nicolae Manolescu, stins, consumat, care a încetat sã ardã [ Editura Timpul, Reºiþa, „carbonizate Metamorfozele poeziei, la Bacovia, n. n.], imobil ºi insen- 1996; I. Negoiþescu, Editura flori, noian de negru” Scriitori moderni, sibil, ca un cadavru care tot alunecã ºi pe care nimic Eminescu, Bucureºti, 1996; Ion Pop, Recapitulãri, nu-l mai stinge. El e ca tãcerea în care intrã corpul, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1995. când viaþa s-a uzat pânã la capãt”.

Perioada interbelicã: Poezia 9 INTERFERENÞA ARTELOR

G. Bacovia Literatura ºi muzica ______ LARGO 1. Folosind un dicþionar, explicaþi titlul poeziei de (fragment) mai sus. 2. Daþi exemple de termeni proprii limbajului muzi - „Muzica sonoriza orice atom… cal care s-au specializat ºi pentru domeniul literaturii. Dor de tine, ºi de altã lume, 3. Precizaþi rolul versului „Muzica sonoriza orice Dor… atom” în textul citat. Plana: 4. Discutaþi influenþa muzicii în limbajul poeziei Durere fãrã nume simboliste (postulatul horaþian „Un pictura poesis” Pe om… devenit „Ut musica poesis”). Toþi se gândeau la viaþa lor (…) Dor de tine, ºi de altã lume, Dor… DICÞIONAR Muzica sonoriza orice atom.” Termeni muzicali cu ecou în literaturã (Plumb, 1916) • A cappella – muzicã vocalã, fãrã acompaniament orchestral. Limbajul literaturii, limbajul muzicii ______• Cadenþã – formulã de încheiere melodico-rit- micã a unei fraze muzicale. • Limbajul poeziei ºi cel al muzicii au în comun r it- • Coral – cântec liturgic pe mai multe voci. deosebindu-se însã prin mul, armonia, linia melodicã, • Fantezie – piesã instrumentalã lipsitã de con- materialul artisitic (cuvinte / sunete, vibraþii acustice). strângeri, întemeiatã pe improvizaþii. Simbolismul revoluþioneazã conceptul clasic al • Impromptu – fantezie liber compusã, de obicei poeziei, reevaluând raporturile dintre cele douã arte. pentru pian. Literatura tinde, dupã Mallarmé, sã „reia din muzicã • Intermezzo – scurtã piesã muzicalã; act muzi- bunul ei”, cãutând sugestia, vagul, armonia imitativã, cal/episod orchestral intermediar. cultivând refrenul, laitmotivul, rima interioarã, asoci- • Lied – compoziþie vocalã scrisã pe un text aþiile sonore, simbolismul fonetic etc. Liberã de orice liric/poem literar (cu acompaniament orchestral). constrângeri, poezia încearcã o apropiere de muzicã ºi • Madrigal – compoziþie vocalã cu caracter idi - la nivel prozodic (versificaþie liberã). lic/pastoral. • Nocturnã – gen muzical instrumental cu caracter liric, melancolic. • Polifonie/contrapunct – coexistenþa mai multor voci, melodii sau instrumente în cadrul aceleiaºi piese, fiecare pãstrându-ºi individualitatea melodicã. • Potpuriu – aranjament muzical al mai multor melodii într-o piesã unicã. (1873) • Rapsodie – piesã instrumentalã/fantezie pe teme folclorice. • Requiem – compoziþie cu caracter funebru. • Romanþã – compoziþie vocalã/instrumentalã cu pronunþat caracter sentimental. • Simfonie – forma cea mai importantã a compozi- þiilor orchestrale, de obicei alcãtuitã din patru pãrþi. • Suitã – succesiune de piese muzicale în acelaºi ton, dar cu tacturi diferite. Arnold Böckin, Muza lui Anacreon

10 Literaturã LITERATUR| (1963) ÎNTRE TRADIÞIE ªI MODERNITATE. TUDOR ARGHEZI Poetul Tudor Arghezi Tudor Corneliu Baba, Poetul

UNIVERSUL OPEREI

Teme ale liricii argheziene. Problematica Creaþii reprezentative (particularitãþi artistice) I. Poezia filosoficã • „Ars poetica” • Lirica existenþialã (în cãutarea lui • Permanenta cãutare a divinului. • Rugã de searã, Ex libris Dumnezeu); setea de cunoaºtere ºi per- • Starea sufleteascã definitã printr-o • Portret, Stihuri fecþiune, confruntarea cu absolutul. pendulare între credinþã ºi tãgadã. • Testament, Flori de mucigai • Influenþa baudelaireanã (amestecul • Stãri de spirit contradictorii. • Psalmi, Psalmul de tainã macabrului cu senzualitatea); meditaþia • Confruntarea omului cu moartea . • Duhovniceascã asupra morþii. • „Plasticitatea figurativã a expresiei” • De-a v-aþi ascuns… • Poezia: un dar ºi o condamnare (mitul (Pompiliu Constantinescu) (Vol. Cuvinte potrivite, 1927) lui Sisif). II. Estetica urâtului • Estetica urâtului. • Limba viu coloratã, de o nebãnuitã • Poezii din volumul Cuvinte potri - • „Efectul artistic constã în surprinderea expresivitate. vite (Bles teme) suavitãþii sub expresia de mahala.” • Asociaþii imprevizibile de cuvinte ºi • Flori de mucigai (1931) (G. Cãlinescu) idei. • Nota pamfletarã • T. Arghezi: sintezã între tradiþie ºi modernitate. III. Poezia de dragoste a) Atitudinea de amânare a clipei erotice. • Universul cosmic, natura vegetalã • Volumul Cuvinte potrivite (Melan- b) Împlinire eroticã; cãldura lirismului; ºi animalã. colie, Toamna, Despãrþire, Creion, tonul elegiac. • Imaginea femeii, diferitã de estetica Morgenstimmung) romanticã.

Perioada interbelicã: Poezia 11 IV. Poezia jocului, a „boabei ºi a • Dimensiunea ludicã a vieþii; tonuri de • Atitudinea de joc; meºteºugul poe- fãrâmei” (universul mãrunt) rarã sensibilitate; disponibilitatea pentru tului; umor ºi gingãºie. • Cântec de adormit Mitzura, Horã-n gingãºie, inocenþã ºi prospeþime. • Elemente de parodie. bãtãturã, Stihuri de abecedar, Alfa - • Lumea purã a boabei ºi a fãrâmei. • Rolul metaforelor, insinuate subtil betul, Þara piticilor în joc. V. Universul folcloric • Oralitate de tip popular; valorificare a • Universul þãrãnesc, graiul popular • Poezii din volumele Flori de mucigai mentalitãþii populare. ºi expresiile specific populare; per- (1931); Cãrticica de searã (1935); • Viziunea popularã asupra iubirii. spectiva ludicã; „între suavitate ºi Hore (1939) • „Vitalitatea excesivã, care cautã descãr- grotesc, epifanie ºi apocalipsã”. care într-o miºcare exuberantã, într-o (Mircea Zaciu) horã.” (G. Cãlinescu) VI. Tematica istoricã • Parabole istorice cu aspect lingvistic de • Imagini de recuzitã cronicãreascã. • Versuri din volumele Cuvinte potri - facturã modernã. • „Putere de expresie, adâncime de vite, Cadenþe (1964), Ritmuri (1966) • „Poezie obiectivã, lipsitã de dramatism, sensibilitate organicã, viziune de • Balada Unirii, Noaptea, Flautul dar nu mai puþin zguduitoare prin temeri- lirism.” (Mircea Zaciu) descântat. tatea limbajului ei” (I. Negoiþescu). VII. Prozã: Icoane de lemn (1929), Poarta neagrã (1930), Tablete din Þara de Kuty (1933), Bilete de papagal (1946), Pagini din trecut (1955), Lume veche, lume nouã (1958), Tablete de cronicar (1960), Cu bastonul prin Bucureºti (1962). Romane: Ochii Maicii Domnului (1934); Cimitirul Buna-Vestire (1936); Lina (1942).

ARS POETICA

Tudor Arghezi EPIGRAF (fragment)

Stihuri, zburaþi acum din mâna mea ªi schiopãtaþi în aerul cu floare, Ca pãsãrile mici de catifea Ce-ncep în mai sã-nveþe ºi sã zboare.

Stihuri, acum, porniþi, vã scuturaþi, Ca frunzele-aurite, pentru moarte. Pustnicii tineri, triºti ºi delicaþi, Pãstra-vã-vor într-un sicriu de carte.

Stihuri de suflet, dintre spini culese, Îndurerate-n spic ºi-n rãdãcini, Pãtrundeþi, înþelese ºi neînþelese, În suflete de prieteni ºi strãini. (…)

(Tudor Arghezi, Versuri, ediþie de G. Pienescu, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1980)

12 Literaturã TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______Structurã ºi compoziþie ______

• Publicatã iniþial în volumul Cuvinte potrivite 1. Identificaþi termenul central, simbolic, din (1927), poezia Epigraf este retipãritã de Tudor Argheziîn poezia Epigraf de Tudor Arghezi. volumul intitulat Versuri (1940), ediþie defini tivã, fiind 2. Daþi exemple de versuri, titluri de poezii sau de plasatã în fruntea ciclului de poeme Alte cuvinte potrivite. volume de versuri din creaþia arghezianã, în structura cãrora sã fie folosit ºi cuvântul stih. DICÞIONAR 3. Analizaþi tiparul celor patru strofe ºi delimitaþi • Epigraf (fr. épigraphe, < gr. epi – „deasupra” ºi secvenþele lirice din poezia Epigraf. gráphein – „a scrie”): „citat semnificativ aºezat la 4. Explicaþi conotaþiile metaforice ale termenilor începutul unei cãrþi, al unui capitol” sau „succintã din versul: inscripþie de pe faþada unui edificiu, a unui monu- „ªi ºchiopãtaþi în aerul cu floare…”. ment, a unei cãrþi etc.” 5. Formulaþi ideea exprimatã de poet în versurile 1 • Stih, sinonim pentru vers, este recurent în ter- din prima strofã a poeziei Epigraf. minologia poeticii argheziene. 6. Justificaþi semnificaþia comparaþiei din prima • Stih, a stihui, stihuire ºi stihuitor au intrat defi- strofã în susþinerea ideii exprimate. nitiv în limbajul poetic românesc, ultimul datoritã lui Blaga (ciclul ºi poemul Stihuitorul). Semnificaþii. Artã poeticã ______• Bogãþia de metafore ºi simboluri: „Un cuvânt 1. Descoperiþi, în text, idei ºi imagini care sã de - numeºte, alt cuvânt îl pune în miºcare, un alt cuvânt monstreze caracterul de artã poeticã al poeziei Epigraf, îi aduce lumina.” (Tudor Arghezi) respectând trimiterile la: „Am pornit în viaþa confuzã cu o certitudine totuºi a) sursele de inspiraþie; c) efortul creaþiei; ºi azi intactã, literatura trebuie, întâi ºi pânã la urmã b) limbajul artistic; d) caracterul reflexiv. de tot, sã fie animatã de o viaþã îngropatã în temelii.” 2. Asociaþi ideea exprimatã în prima strofã cu înþele- sul urmãtoarelor mãrturisiri ale poetului Tudor Arghezi: 1 Recurent, -ã, adj. (despre boli) Care revine, care recidi- a) „Nu mã pot mândri cã scriu ºi mã sfiesc ca de o veazã. îndrãznealã. Nu am talent, am o tulburare. Cuvântul îmi vine greu în condei. Îl ºterg de zece ori ºi tot nu l-am gãsit. Mã sângerã fraza, mã doare.” b) „De la mintea la condeiul meu e un drum de piedici ºi de prãpãstii, ameninþat la fiece cotiturã sã mã prãbuºesc ori sã cad în golul fãrã fund. Scrisul e greu ºi-l sui cu povara mea încet, încet. Nimic nu-i pentru mine lesnicios.” 3. Selectaþi, din poezia Testament de Tudor Arghezi, versuri echivalente, prin semnificaþie poeticã, cu ideea exprimatã în mãrturisirile de mai sus. 4. Explicaþi efectul stilistic al vocativului Stihuri, repetat la începutul fiecãreia din primele trei strofe ale poeziei Epigraf de Tudor Arghezi. 5. Identificaþi metafora dominantã în poezia Epigraf de Tudor Arghezi ºi comentaþi modul în care, plecând de la aceastã metaforã, se construieºte dimensiunea

Sfântul Cosma, „fãcãtorul de cântãri”, în viziunea lui Picu Pãtruþ, stihuitor ºi miniaturist din Sãliºtea Sibiului (sec. XIX) simbolicã a textului.

Perioada interbelicã: Poezia 13 Artã ºi poezie ______Imaginarul poetic. Stil ºi limbaj artistic _____ • Poeta-artifex (elanul creator, travaliul artistic); in- 1. Analizaþi semnificaþia metaforelor din ultimele tensi tatea trãirii ºi a inspiraþiei poetice creatoare. douã strofe ale poeziei Epigraf. • „Slova de foc este cuvântul spontan, fierbinte de 2. Precizaþi efectul artistic realizat prin asocierea viaþã, expresie directã a sensibilitãþii; prin slova fãuritã cuvintelor întuneric ºi alb (Varsã-ntuneric alb…). înþelegem expresia elaboratã.” 3. Exprimaþi-vã pãrerea în privinþa relaþiei poetului • Poezia între douã lumi (între sacru ºi profan, divin cu ideea dumnezeirii, aºa cum este evidenþiatã aceasta ºi omenesc). în ultima strofã a poeziei Epigraf.

POEZIA FILOSOFICO-RELIGIOASÃ

Tudor Arghezi PSALM [Aº putea vecia cu tovãrãºie] Aº putea vecia cu tovãrãºie Sã o iau pãrtaºa gândurilor mele; Noi viori sã farmec, nouã melodie Sã gãsesc — ºi stihuri sprintene ºi grele.

Oriºicum lãuta ºtie sã grãiascã, De-o apãs cu arcul, de-o ciupesc de coarde. O neliniºtitã patimã cereascã Braþul mi-l zvâcneºte, sufletul mi-l arde.

ªtiu cã steaua noastrã, agerã-n tãrie, Creºte ºi aºteaptã-n scripcã s-o scobor. Port în mine semnul, ca o chezãºie, Cã am leacul mare-al morþii tuturor.

Pentru ce, Pãrinte,-aº da ºi pentru cine Sunetul de-ospeþe-al bronzului lovit? Pâinea nu mi-o caut sã te cânt pe tine ªi nu-mi vreau cu stele blidu-nvãluit. Paginã împodobitã cu miniaturi din principala operã poeticã a lui Picu Pãtruþ, Trupul de femeie, cel îmbrãþiºat, cele trei volume manuscrise intitulate Stihos adecã Viers (1842–1851) Nu-l voi duce þie, moale ºi bãlan; Numai suferinþa cerului, pãcat • Psalmii arghezieni, mai exact poeziile intitulate Nu-i cu ea sã turburi apa din Iordan. astfel, însumeazã zece poeme, nouã intitulate Psalm (psalmi propriu-ziºi, de inspiraþie biblicã) ºi Psalmul Vreau sã pier în beznã ºi în putregai, de tainã, dedicat femeii, publicate în Cuvinte potri vite Ne-ncercat de slavã, crâncen ºi scârbit. (1927), cãrora li se adaugã alþi psalmi, publicaþi mai ªi sã nu se ºtie cã mã dezmierdai târziu ºi rãzleþ, fãrã a se configura ca o unitate în ªi cã-n mine însuþi tu vei fi trãit. cadrul poeziei argheziene, ca un ciclu independent al poeziei filosofico-religioase. (Tudor Arghezi, ed. cit., 1980) 14 Literaturã TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______Om ºi divinitate ______• Insistenþa asupra eului oferã psalmilor un caracter 1. În primele strofe, poetul sugereazã existenþa unei puternic persona lizat. inadecvãri între posibilitãþile limitate de exprimare – • Sunt vizibile atitudinile lirice contradictorii: rugã ºi cuvintele – ºi universul ilimitat, înfiorat de mister, pe neîndurare, smerenie ºi orgoliu. „De aici, încercarea care trebuie sã-l desemneze: Transcendenþa (Dumne- poetului de a privi totul cu luciditate ºi, încã mai mult: zeirea, divinitatea), care scapã mereu încercãrilor poe- de a se rãfui cu totul. El stã «în faþa» divinitãþii, pe care, tului de a o surprinde în vers. în Psalmii sãi, a invocat-o, implorat-o, dar de multe ori Comentaþi efortul poetului de a gãsi noi modalitãþi a tratat-o ireverenþios sau brutal.” (Al. George) lirice menite sã surprindã ceva din aura dumnezeirii. • Temperamentul titanian al poetului. „El ºtie, ºi nu 2. Selectaþi imaginile ce exprimã chinul lãuntric al va uita niciodatã, cã în confruntarea sa cu divinitatea psalmistului aflat între condiþia sa efemerã, perisabilã, are de ales între fervoarea ºi rãceala ei glacialã.” ºi orizontul nemãrginit în care se înscrie divinitatea. (N. Balotã, Opera lui Tudor Arghezi, 1979, p. 163) 3. Dorinþei de a se înãlþa la spiritualitate din prima parte a psalmului [Aº putea vecia cu tovãrãºie…], îi Poetul demiurg corespunde, în strofele IV ºi V, o atitudine de revoltã faþã de Divinitate. • „Psalmul e «rugã» ºi «cânt». (…) Demersul sãu Demonstraþi cum se contureazã, în text, portretul este luptã pe limita dintre cuvânt ºi tãcere, dar ºi artistului nesupus, orgolios ºi rãzvrãtit. închipuire, viziune. ªi mai e, spuneam, revoltã. Dar, 4. Comentaþi versurile: esenþial, psalmul este invocare. Cel care invocã, „Pâinea nu mi-o caut sã te cânt pe tine Psalmistul, cheamã ºi se aude pe sine chemând în ªi nu-mi vreau cu stele blidu-nvãluit.” gol. Ecouri interioare ale vocii sale se fac auzite. Reþineþi, în acest context, ºi urmãtoarea opinie cri- Ceea ce apare în þesãtura psalmilor nu sunt afecte, ticã: „Poezia lui Arghezi se adreseazã, în primul rând, idei, reprezentãri, ci situaþii arhetipale ale omului în lecturii vizuale” (Gh. Tohãneanu). faþa divinului. Am putea la fiece pas sã amintim 5. Versurile din ultima strofã exprimã o atitudine arhetipurile unei mitologii biblice care slujesc drept liricã de revenire în lumea materialitãþii, a beznei ºi a plan de referinþã psalmilor arghezieni. (…) putregaiului. Comentaþi aceastã revenire de la înãlþare Într-o reluare târzie a vechiului sãu proces cu spre dumnezeire la o recluziune în bezna trupului. Domnul, Psalmistul se declarã un fidel al vechiului 6. Explicaþi semnificaþia poeticã a termenilor beznã stãpân: «Eu, totuºi, slugã veche a Domnului rãmân» ºi putregai. (Psalmistul). Temã a temelor, reluatã în cele mai diverse 7. Comentaþi valoarea simbolicã a verbului „sã pier”. ipostaze, sub cele mai felurite unghiuri, poezia aceasta a Psalmistului arghezian se întemeiazã (ca ºi cea a psal- Muncã independentã mistului biblic) pe Psalmistul se situeazã, iarãºi repetiþie. 1. Realizaþi o dezbatere referitoare la imaginea pe ºi iarãºi, în aceeaºi poziþie. Or, tocmai aceastã poziþie a care o construieºte poetul despre artistul cu vocaþie sa este esenþialã în configurarea poeziei. Aceastã ambi - demiurgicã. guitate a harului primit-ne primit corespunde ezitãrii Identificaþi, în primele douã strofe, metafore ale 1 2. ontice a fiinþei poetului-psal mist arghezian, ambiva len - cãror conotaþii presupun ideea de creaþie, de poezie. þelor sale, ca ºi dublei sale apetenþe, manifestã în pen - 3. Desprindeþi din structura poeziei „setea de dularea cãutãrilor sale între existenþã plenarã ºi neant.” extincþie ºi voinþa de a-ºi înãbuºi mesajul” (ªerban (Nicolae Balotã, op. cit., p. 149–154) Cioculescu).

1 Ontic, -ã, adj. Care þine de domeniul existenþei; ontologic.

Perioada interbelicã: Poezia 15 Lecturã suplimentarã Tudor Arghezi PSALM [Ruga mea e fãrã cuvinte…]

Ruga mea e fãrã cuvinte ªi zilnic se-ntregeºte cu metal. ªi cântul, Doamne, mi-e fãrã glas. Sufletul meu, deschis ca ºapte cupe, Nu-þi cer nimic. Nimic þi-aduc aminte. Aºteaptã o ivire din cristal, Din vecinicia ta nu sunt mãcar un ceas. Pe un ºtergar cu brâie de luminã.

Nici rugãciunea, poate, nu mi-e rugãciune, Spune tu, Noapte, martor de smarald, Nici omul meu nu-i, poate, omenesc. În care-anume floare ºi tulpinã Ard cãtre tine-ncet, ca un tãciune, Dospeºte sucul fructului Sãu cald? Te caut mut, te-nchipui, te gândesc. Gãtitã masa pentru cinã, Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagã Rãmâne pusã de la prânz. ªi te scrutez prin albul tãu veºmânt Sunt, Doamne, prejmuit ca o grãdinã, Pentru ca mintea mea sã poatã sã-nþeleagã În care paºte-un mânz. Nengenunchiatã firii de pãmânt. (Tudor Arghezi, 1980) Sãgeata nopþii zilnic vârfu-ºi rupe ed. cit.,

TEXT ªI INTERPRETARE

Repere teoretice ______Suferinþa existenþialã ______• „Ca toþi marii poeþi, Arghezi îºi pune întrebãrile 1. Analizaþi raportul dintre eul liric arghezian ºi fundamentale ale condiþiei umane, mediteazã la locul Divinitate, surprinzând ipostaza de extremã dezolare a omului în univers, la posibilitãþile de cunoaºtere a uni- omului în faþa divinului. versului ºi la limitele acestor posibilitãþi, la destinul 2. Explicaþi semnificaþiile poetice ale verbelor ard, omului pe coordonatele de timp ºi spaþiu la care se (te) caut, (te)-nchipui, (te) gândesc, (te) scrutez. raporteazã existenþa sa. El ajunge la aspiraþia spre abso- 3. Comentaþi, în evoluþia ei, trãirea dureroasã a lut, spre metafizic, nu pe calea culturii filosofice, ca condiþiei de psalmist în nãzuinþa spre cunoaºtere. Eminescu sau Blaga, ci printr-o capacitate de intuiþie 4. Ce semnificaþii acordã psalmistul tãcerii, ca o ulti - ieºitã din comun, ce-i conferã un loc unic în poezia mã posibilitate de a susþine comuniunea cu fiinþa eternã? româneascã ºi poate ºi în cea universalã. Psalmii ºi o 5. Realizaþi o dezbatere referitoare la oscilaþia psal - serie de alte poezii exprimã, în esenþã, dorinþa de cu- mistului între contestarea superioritãþii divine, realizatã noaºtere, de pãtrundere în tainele lumii înconjurãtoare uneori cu duritate ºi înverºunare, ºi implorarea chinu- ºi de depãºire a lor.” itoare a unui semn. Insistaþi, în discuþia voastrã, asupra (Elena Zaharia Filipaº, Prefaþã la Tudor Arghezi. Poezia dramei lãuntrice a psalmistului care se confeseazã. filosoficã, Editura Albatros, Bucureºti, 1976, p. XXIX) 6. Selectaþi versurile în care poetul îºi exprimã dorinþa • Monolog liric adresat: nevoia de comunicare cu de cunoaºtere divinã în cel mai autentic mod cu putinþã. divinitatea devine tot mai imperioasã. 7. Comentaþi versurile: • Starea de incertitudine; chinul existenþial. „Nici rugãciunea, poate, nu mi-e rugãciune, • Senzaþia absurdului în cãutarea divinitãþii. Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.” • Distribuþia indicilor gramaticali de persoana I ºi a 8. Interpretaþi versurile din ultima strofã, insistând asupra II-a (la pronume ºi verb); forþa sugestiei. stãrii de puritate în care se consumã aºteptarea mesajului.

16 Literaturã Ipostaze ale dramei psalmistului ______Stil ºi limbaj artistic ______• Trãirea dureroasã a condiþiei de psalmist (ºi de 1. Comentaþi folosirea la prezent a formelor ver- om) poate fi urmãritã pe mai multe niveluri: drama reli- bale. Aveþi în vedere faptul cã acestea: gioasã (aºteptarea înfriguratã a divinului, lipsa unei – exprimã trãirea profundã a unei experienþe (par- certitudini); drama gnoseologicã1 (divinitatea se refuzã ticipare sufleteascã intensã); percepþiei umane; omul este limitat de simþuri); drama – sugereazã condiþia psalmistului: de aºteptare veº- ontologicã (psalmistul se aflã la hotar între uman ºi di - nicã a unui semn divin; vin; trupul pãcãtos este supus ispitelor). – plaseazã relaþia omului cu dumnezeirea într-un • Însetat de certitudini, poetul vrea sã-ºi asume cu - prezent etern. noaºterea dumnezeirii în date concret-senzoriale. Cu- 2. Comentaþi semnificaþia interogaþiei rostite de psalmist. vântul devine însã incapabil de a reþine misterul ultim 3. Înlocuiþi cuvântul ard cu sinonimele corespunzã- al divinului, de a exprima integral tulburãtoarele acor- toare situaþiei prezente în extrasul de text: duri ale dumnezeirii. „Ard cãtre tine-ncet, ca un tãciune, • „Incertitudinea, setea chinuitoare de adevãr ºi de Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” luminã, vocaþia desãvârºirii ºi neputinþa comuniunii 4. Evidenþiaþi efectul poetic al metaforei din urmã- auten tice cu divinul – toate aceste stãri ce se îngemã - toarele versuri: neazã în încordarea versului conferã poeziei tensiune „Sãgeata nopþii zilnic vârfu-ºi rupe spiritualã ºi dinamism afectiv.” (Iulian Boldea, Simbo - ªi zilnic se-ntregeºte cu metal.” lism, modernism, tradiþionalism, avangardã, Editura 5. Analizaþi imaginile poetice semnificative, eviden- Aula, Braºov, 2002, p. 105) þiind concreteþea ºi forþa de sugestie a acestora.

1 Gnoseologie, s.f. Teorie filosoficã asupra capacitãþii omului de a cunoaºte realitatea ºi de a ajunge la adevãr; teoria cunoaºterii. Tudor Arghezi PSALM [Te drãmuiesc în zgomot ºi-n tãcere...]

Te drãmuiesc în zgomot ºi-n tãcere ªi te pândesc în timp, ca pe vânat, Sã vãd: eºti ºoimul meu cel cãutat? Sã te ucid? Sau sã-ngenunchi a cere.

Pentru credinþã sau pentru tãgadã, Te caut dârz ºi fãrã de folos. Eºti visul meu, din toate, cel frumos ªi nu-ndrãznesc sã te dobor din cer grãmadã.

Ca-n oglindirea unui drum de apã, Pari când a fi, pari când cã nu mai eºti; Te-ntrezãrii în stele, printre peºti, Ca taurul sãlbatec, când se-adapã.

Singuri, acum, în marea ta poveste, Rãmân cu tine sã mã mai mãsor, Fãrã sã vreau sã ies biruitor. Vreau sã te pipãi ºi sã urlu: «Este!» Scara pe care o au vãzut Iacov, miniaturã de Picu Pãtruþ (Tudor Arghezi, ed. cit., 1980) Perioada interbelicã: Poezia 17 TEXT ªI INTERPRETARE

Univers poetic ºi expresie ______Muncã independentã Descrieþi ipostaza titanicã a psalmistului rãzvrã - • Imaginea unui poet mãcinat de contradicþii ºi 1. tit, revoltat, dur ºi înverºunat. Folosiþi-vã, în acest sens sfâºieri lãuntrice tulburãtoare. ºi de urmãtoarea afirmaþie: • Lupta interioarã în cãutarea lui Dumnezeu, pe „În aceastã ipostazã de luptãtor pentru cunoaºtere, calea certitudinii materiale sau a revelaþiei: eroul arghezian e vãzut uriaº ºi mitologic. El a dobân- „Structura poetului nu este a unui fost teolog, înar- dit structura lui Atlas ducând pe umeri Pãmântul în mat cu argumente ºi nici a unui metafizician pro contra, locul cerului.” (M. Petroveanu, Tudor Arghezi. Poetul, în cãutarea transcendenþei, ci pare a fi a unui primitiv, E.S.P.L.A., Bucureºti, 1961, p. 63) care orbecãie pe întuneric cãutând a se convinge prin 2. Comentaþi un psalm, la alegere, din creaþia liricã dovada pipãitã a mâinilor.” (ªerban Cioculescu, Intro - arghezianã, argumentând oscilarea sufleteascã a poe- ducere în poezia lui Arghezi, ed. a II-a, Editura Minerva, tului între umilinþã ºi orgoliu, între dorinþã de cunoaº - Bucureºti, 1974, p. 25) tere ºi închidere orgolioasã în sine. • Încercare de demitizare; nevoia de adevãr ºi setea Aveþi în vedere: de autentic. Chiar dacã dominã sentimentul îndoielii, – profunzimea ºi complexitatea impuse de un ase - nevoia credinþei se afirmã imperioasã, ca o recunoaº - menea tip de compoziþie; tere indirectã a lui Dumnezeu. – familiarizarea cu universul poetic al creaþiei argheziene (cu deosebire poeziile cu tematicã filosofi- Viziune ºi stil ______co-religioasã); – folosirea unui limbaj adecvat unei asemenea com- Comentaþi semnificaþia simbolicã a imaginii 1. poziþii: organizarea specificã a enunþului sintactic; vânãtorului, prezentã ºi în aceastã luptã în cãutarea lui varianta stilisticã proprie stilului ºtiinþific; reducerea la Dumnezeu. zero a devierilor de la norma stilisticã. Explicaþi efectul poetic al imaginii cerului rãstur- 2. 3. Argumentaþi apartenenþa Psalmilor la genul liric. nat în apã. 4. Ilustraþi conceptul operaþional de meditaþie, fã - 3. Precizaþi relaþia dintre psalmist ºi divinitate, aºa când trimiteri la implicaþiile ei în psalmii arghezieni. cum este exprimatã aceasta în textul dat. Fiºier bibliografic Exerciþii de redactare ºi expunere oralã 1. Comentaþi ideea de pendulare între credinþã ºi Nicolae Balotã, Opera lui Tudor Arghezi, Editura tãgadã, având ca suport Psalmii lui Tudor Arghezi. Eminescu, Bucureºti, 1979; Al. George, Marele 2. Interpretaþi urmãtoarea afirmaþie a lui Ov. S. Croh - Alpha. Imaginarul erotic, Editura Minerva, Bucu- mãlniceanu, referitoare la semnificaþiile liricii religioa- reºti, 1980; N. Manolescu, Teme, Editura Cartea se argheziene: Româneascã, Bucureºti, 1971; Dumitru Micu, Tudor „Lirica lui religioasã nu rãmâne o simplã expresie a Arghezi, Editura Albatros, Bucureºti, 1972; Emilia sentimentului de pietate, ci reflectã o dramã a cunoaº - Parpalã, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice terii, cu tot ce pãstreazã ea omenesc ºi nobil chiar în ºi tipuri de text, Editura Minerva, Bucureºti, 1984; eroare. Mai mult, prin faptul cã în aceste versuri ale E. Simion, Scriitori români de azi, Editura Cartea sale Arghezi nu consimte sã se desprindã de lumea Româneascã, Bucureºti, 1974; Vladimir Streinu, realã, ci confundã mereu consecinþele actelor de fer- Eminescu – Arghezi, Editura Eminescu, 1976; voare cu practica vieþii sociale, cu ideea de dreptate, Laurenþiu Ulici, Recurs, Editura Cartea Româ- de bine ºi frumos, poezia credinþei ºi tãgadei dobân - neascã, Bucureºti, 1971; *** Tudor Arghezi. deºte în cazul lui puterea de a transcrie ºi o dramã Poezia filosoficã, Editura Albatros, Bucureºti, 1976; eticã.” (Ov. S. Crohmãlniceanu, Tudor Arghezi, *** Tudor Arghezi. Arte poetice, Editura Albatros, E.S.P.L.A., Bucureºti, 1960, p. 112) Bucureºti, 1986.

18 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

DENOTAÞIE ªI CONOTAÞIE. SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT

Completaþi-vã cunoºtinþele! • Denotaþia: „Reprezintã sensul conceptual sau cognitiv al unui cuvânt, pur intelectual, fundamental • În operele literare (mai cu seamã în cele poe- ºi relativ stabil. Reuneºte elemente semantice non- tice) scriitorul introduce în enunþ diferite conotaþii subiective, analizabile în afarã de context, de discurs care se lãmuresc raportându-se atât la termenii sau de enunþare; este echivalentul conceptului ori al strict denotativi, cât ºi unele la celelalte. unui sens ºtiinþific elaborat.” (Dicþionar de ºtiinþe ale • Dupã M. Riffaterre, contextul stilistic se poate limbii/DSL, Nemira, 2001) disocia în: • Conotaþia: „Se suprapune denotaþiei ca o – microcontext (cititorul obsevã mai întâi ele- reprezentare suplimentarã, care se rezumã la o aso- mentele deviante, contrastante); ciaþie de idei datoratã când relativitãþii obiective, – macrocontext (cititorul observã ºi elementele când imaginaþiei (interpretãrii subiective) (…). În- neutre din punct de vedere afectiv). tr-o interpretare mai largã, conotaþia reprezintã orice sens emotiv, afectiv, al unui cuvânt, care se adaugã denotaþiei.” (ibid.) Sinonimia în textul literar ______• Contextul lingvistic: „Parte a unui enunþ (sau • Contextul joacã un rol important în decodarea pãrþi ale enunþului) care precedã ºi/sau urmeazã sinonimelor: unitatea lingvisticã supusã analizei ºi care îi condi - • (aparþinând unor registre stilis- þioneazã prezenþa, forma sau funcþia (…). Limitele Sinonime stilistice tice diferite): neutru / livresc: ; neu- contextului sunt dependente de natura unitãþii comesean – conviv tru / poetic: ; neutru / popular: considerate (pentru foneme, de obicei, silaba; pen- cristal – cleºtar soldat – ; neutru / familiar: ; neutru morfeme, alt morfem sau un cuvânt; pentru cãtanã beat – afumat – abþiguit tru / regional: ; neutru / argotic: ; cuvinte, sintagma sau propoziþia.)” ( ) praf – colb bani – parai ibid. neutru / arhaic: . • „An - puºcã – flintã Contextul comunicativ (extralingvistic): ♦ (figurate): samblu al factorilor care, dincolo de sensurile deter- Sinonime metaforice templu – naturã; ( ); – minate de structura lingvisticã a enunþurilor, afec- buburuzã – copil mic lunã „far tainic”. teazã semnificaþia acestora (…). Orice informaþie de bazã care se presupune cã e împãrtãºitã de emiþã- tor ºi de receptor ºi contribuie la interpretarea unui anumit enunþ de cãtre receptor.” (ibid.) • „Conotaþia ºi denotaþia sunt valori ale semnului, bazate fiecare pe alt raport: denotaþia pe rapor- Stihos adecã Viers tul dintre semn ºi obiect în genere; conotaþia pe raportul dintre semn ºi unele însuºiri ale obiectului, înþelese ca atribute ale acestuia.” (I. Coteanu, Stilistica funcþionalã a limbii române, 1973) • Sensul conotativ (afectiv, expresiv) al unui termen este decodabil în context, pe când sensul denotativ se pãstreazã ºi în afara contextului. Craii merg pe urma stelei, Craii merg miniaturã de Picu Pãtruþ din

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 19 Exerciþii de aprofundare Funcþia stilisticã a unor derivate lexicale __ 1. Precizaþi sensul (denotativ sau conotativ) al ter- Posibilitãþile de a exprima diverse nuanþe stilistice menilor subliniaþi; ce rol are contextul în decodarea cu ajutorul diminutivelor sau al augmentativelor sunt enunþului? multiple în limba românã. a) „Mi-am stãpânit pornirea idolatrã / Cu o voinþã ♦ Diminutivele exprimã: atitudinea tandrã: crâncenã ºi rece; / Cãci somnul tãu nu trebuia sã-nece / bãieþel, feticã; dimensiunile reduse (micimea): uºiþã; Sufletul meu de piscuri mari de piatrã.” (T. Arghezi) drãgãlã ºenia: cãþeluº; atitudinea dispreþuitoare: înger- b) „Soldaþilor le scapã mai ales pacea. Obiºnuiþi sã aº, studenþaº, revistuþã; compãtimirea: prostuþ, sãrãcuþ; doarmã în zgomot de tobe, de glasuri, la prima liniºte intenþia ironicã: chefuleþ, rupticel; intenþia glumeaþã: deschid ochii, atât de larg îi deschid, cã intrã-n ei iarba moºulicã, mutulicã; atitudinea eufemisticã: urâþicã, ºi pãsãrile, ca în craterele vulcanilor stinºi.” bãtrânicã. (M. Sorescu) ♦ Augmentativele noteazã: dimensiunea mare: 2. Cãutaþi sinonime pentru cuvintele (grupurile de cãsoi; ironia, dispreþul: fãtoi, þãrãnoi; stadiul creºterii: cuvinte) subliniate: copilandru, cãþelandru; intenþia glumeaþã: mãturoi. a) „Pe munþi, regina nopþilor ªi alte derivate pot avea valori stilistice, arãtând: Pãruse gãlbenindã.” (D. Bolintineanu) intenþia glumeaþã: furãcios, hoþoman, hoþoaicã; ironia, b) „O! Tablou mãreþ, fantastic! ... Mii de stele argintii dispreþul: flenduros, zdrenþãros. În nemãrginitul templu ard ca vecinice fãclii” Diminutivele ºi augmentativele pot contribui la (V. Alecsandri) realizarea unor figuri de stil precum litota: (Nu e deloc c) „Acolo, lângã izvoarã, iarba pare de omãt, prostuþ, însemnând „E deºtept”) sau hiperbola (Avea o Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet. cãsoaie!...). ……………………………………………… Vezi izvoare zdrumicate peste pietre, licurind. Exerciþii de aprofundare Ele sar în bulgãri fluizi peste prundul din rãstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.” 1. Explicaþi modul în care s-au format cuvintele (M. Eminescu) subliniate, comentând efectul lor stilistic: 3. Arãtaþi de ce cuvintele subliniate nu se pot în- a) „ªi eu fuga, ºi ea fuga, ºi eu fuga, ºi ea fuga, pânã locui cu un termen sinonim: ce dãm cânepa toatã palancã la pãmânt. ªi dupã ce a) „Zdrobitã-n praf murea arama, facem noi trebuºoara asta, mãtuºa, nu ºtiu cum, se ªi codrul chiotea, viteazul.” încâlceºte prin cânepã.” (Ion Creangã) (O. Goga) b) „Codrule, codruþule, b) „Ce mi-i vremea când de veacuri Ce mai faci, drãguþule?” (M. Eminescu) Stele-mi scânteie pe lacuri ...” c) „Alãture cu casa socru-tãu este o cãsuþã tupilatã, (M. Eminescu) în care ºede un tãlpoi de babã.” (I. Creangã) c) „Când magii au purces dupã o stea, 2. Comentaþi valoarea stilisticã a derivatelor Tu le vorbeai, ºi se putea.” diminutivale sau augmentative din exemplele: (T. Arghezi) a) „Un urs cu belciug, o maimuþã paiaþã (…) d) „Stihuri, acum, porniþi, vã scuturaþi, Duºi de o bãietanã Ca frunzele-aurite, pentru moarte.” Bãlanã.” (T. Arghezi) (T. Arghezi) b) „De ce, drãguþã, 4. Alcãtuiþi propoziþii cu urmãtorii termeni, pre- A mea steluþã, cizând din ce registru stilistic au fost selectaþi: a muri – Lipseºti tu numai din corul lor?” (V. Alecsandri) a deceda – a crãpa – a sucomba; zãpadã – nea – omãt; c) „S-ar putea sã dau de el: februarie – fãurar; obedient – ascultãtor – docil; secret – Melcul prost, încetinel…” (Ion Barbu) tainã – mister; salvare – mântuire – izbãvire; ciudat – d) „Avea niºte urechi clãpãuge ºi niºte buzoaie bizar – abracadabrant – funambulesc. grase ºi dãbãlãzate.” (Ion Creangã) e) „ªi cum s-a depãrtat bãboiul de acolo…” (Ion Creangã)

20 Elemente de limbã, stil ºi comunicare LITERATUR|

LIRISMUL GNOSEOLOGIC. LUCIAN BLAGA Totem solar Ion Þuculescu, Totem

UNIVERSUL OPEREI

Consideraþii generale ______alegorismul fin, forþa sugestiei ºi multe alte tehnici moderne sunt folosite spre a contura liniile unei evoluþii de • Reprezentant al liricii moderne ºi autor al unei predominantã spiritualitate. Înrudit cu marii lirici opere de o mare complexitate, Lucian Blaga (1895- europeni (Rilke, Trakl, Saba, Ungaretti), efortul sãu este 1961) face parte dintre poeþii fãrã contribuþia cãrora îndreptat spre interiorizarea limbajului, spre demersul nu este de conceput gândirea poeticã româneascã a poetic de substanþã, ceea ce explicã fluxul imaginativ al secolului al XX-lea. Luând în consideraþie revoluþia de unei fantezii creatoare, liber de orice constrângeri for- limbaj poetic pe care o înfãptuise Eminescu ºi schim- male sau ideatice, accentul fiind pus pe metafora revela- barea de viziune poeticã exercitatã de Lucian Blaga în toare, pe acea „sensibilitate metafizicã” aptã sã poten- dezvoltarea poeziei româneºti, Constantin Noica þeze tainele lumii. Lucian Blaga este autorul unei poezii susþinea cã secolul al XIX-lea îi aparþine lui M. Emi - cu accentuate valenþe cognitive, în mãsurã sã-l apropie nescu, iar secolul al XX-lea lui Lucian Blaga. pe om de taina creaþiei lumii ºi sã-l familiarizeze cu spec- Forþa inovatoare a liricii lui Blaga provine, în primul taculoasa lui devenire ºi „trecere”, în raport cu marile rând, din asimilarea unor bogate teme, motive ºi for- taine reprezentate de Naturã, Eros, Divinitate ºi Logos, mule estetice cultivate în epocã, dar ºi din raportarea puncte cardinale ale oricãrei deveniri umane. acestora la curentele de acutã sensibilitate europeanã, la • Volumul de debut – Poemele luminii (1919) – este fluxul înnoitor al artei moderne, într-o imediatã legãturã construit pe dualitatea ireductibilã dintre întuneric ºi cu întrebãrile ontologice ale fiinþei umane. Exprimarea luminã: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / ºi nu ucid / discursivã ºi declarativã a vechii retorici este înlocuitã cu mintea tainele ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în cu tehnica sugerãrii, a adâncirii în imaginativ. Formula ochi, pe buze ori morminte…” E dualitatea care a stat la metaforicã de mare concentrare, exprimarea silogisticã, baza cunoaºterii lumii, când Binele ºi Rãul s-au contopit

Perioada interbelicã: Poezia 21 în creaþie. Totul capãtã proporþii cosmice ºi libere, de constituie într-un tãrâm regãsit (Satul minunilor), unde început de lume. Cuprins de frenezia vieþii ºi a iubirii, totul este contaminat de sacru. poetul proclamã: „O, niciodatã n-am vãzut pe Dumnezeu ♦ Între poezie ºi filosofie. Poet ºi filosof, Lucian mai mare!?” El se simte nespus de aproape de cer, ecoul Blaga creeazã douã universuri distincte, unul liric ºi strigãtului se loveºte de boltã; înãbuºitã în giulgiu de lin- altul speculativ, în care se regãsesc o serie de idei sau iºte, inima cântã, în timp ce picurii cad din streaºina probleme comune, fãrã ca un plan sã-l determine pe curatã a veºniciei. E un dialog permanent cu eterni- celãlalt în acest sens. tatea, cu nemãrginirea, cu tainele lumii („Eu am crescut În filosofie, L. Blaga este autorul singurului sistem hrãnit de taina lumii”), încât preaplinul sufletesc îl face sã filosofic închegat din cultura noastrã, având la bazã doreascã sã se mãsoare cu munþii: „Dar munþii — fenomenologia misterului: unde-s? Munþii, / pe care sã-i mut din cale cu credinþa mea?” a) Trilogia cunoaºterii: Eonul dogmatic (1931), Cunoaº- Fiorul cosmic e intens, simþurile sunt ascuþite la maxi- terea lucifericã (1933), Censura transcendentã (1934); mum ºi par sã participe la taina ascunsã a infinitului: b) Trilogia culturii: Orizont ºi stil (1936), Spaþiul „Atâta liniºte-i în jur, de-mi pare cã aud / cum se izbesc de mioritic (1936), Geneza metaforei ºi sensul culturii (1937); c) (1939), geamuri razele de lunã.” Trilogia valorilor: Artã ºi valoare ªtiinþã ºi Dorinþa fausticã a cãutãrii ºi descifrãrii semnelor creaþie (1942), Gândire magicã ºi religie (1941), Religie ºi ascunse ale lumii, frenezia descoperirii obârºiilor ºi spirit (1942), ªtiinþã ºi creaþie (1942); punerea omului în relaþie cu cosmosul, ca o legãturã a d) Trilogia cosmologicã: Diferenþialele divine (1940), durabilitãþii, dincolo de timp ºi de minimul existenþial, Aspecte antropologice, Fiinþa istoricã. fac din Blaga un poet al fiinþei, la fel ca Eminescu. Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga cuprinde idei despre problema cunoaºterii ºi filosofia culturii. Cea din- Teme ºi particularitãþi artistice ______tâi se bazeazã pe douã concepte: cunoaºterea paradisi- acã, de tip logic, raþional, care se reflectã asupra obiec- ♦ Interiorizarea limbajului. Creaþia lui Lucian Blaga tului cunoaº terii ºi nu-l depãºeºte, vrând doar sã lumi- abordeazã, deopotrivã, poezia, dramaturgia, filosofia, neze misterul, ºi cunoaºterea lucifericã, al cãrei scop nu publicistica ºi memorialistica. este lãmurirea misterului, ci potenþarea, sporirea lui. Lirica sa reprezintã momentul de vârf al poeziei Conceptul fundamental al filosofiei culturii la Blaga româneºti din perioada interbelicã, evoluþia creaþiei este acela de stil, un ansamblu de trãsãturi determinate sale ducând spre interiorizarea limbajului, spre un de factori ce acþioneazã inconºtient asupra comu- demers poetic de substanþã. nitãþilor umane, printre aceºtia numãrându-se orizon- ♦ Expresionismul liricii lui L. Blaga. Manifestat tul spaþial ºi temporal (o anumitã viziune colectivã cu precãdere în literatura de limbã germanã în perioada asupra spaþiului ºi timpului). din preajma Primului Rãzboi Mondial, expresionismul se afirmã ca reacþie împotriva naturalismului ºi impre- sionismului, prin expresia purã a trãirilor sufleteºti care tind spre o reînnoire spiritualã, spre o regãsire a esen - þelor umanului ameninþate cu degradarea de cãtre o mecanizare tot mai extinsã. Expresio nismul transpune în imagini relevante, violente, impregnate de elan vital, impulsul interior, neliniºtea existenþialã, idealul reîntoarcerii la sufletul primar. Acest curent avangardist îi avea în Germania ca reprezentanþi pe Georg Trakl, Gottfried Benn sau Georg Keiser. Dintre temele expresioniste ale liricii lui L. Blaga se disting: originarul, miticul, cosmicul, trans - cendentul, apocalipticul, elanul spre infinit. Depozitar al misterului, satul blagian devine pentru expresionism un tãrâm pierdut, în timp ce pentru poetul-filosof se Desen de Napoleon Zamfir pentru coperta volumului Trilogia culturii (1969)

22 Literaturã Pornind de la acest concept, L. Blaga studiazã ♦ Limbajul poetic. Metafora, esenþialã în sistemul specificul culturii româneºti pe care îl identificã drept filosofiei culturii la L. Blaga, cunoaºte, în concepþia gân- „spaþiul mioritic”, un orizont spaþial definit prin plai: ditorului poet, douã tipuri: metafora plasticizantã, care „Pe-un picior de plai, / Pe-o gurã de rai.” (Mioriþa) urmãreºte sã dea concreteþe faptului, fãrã a-i îmbogãþi Doina popularã evocã acest spaþiu, „orizontul înalt, conþinutul, ºi metafora revelatorie, care cautã sã reveleze ritmic ºi indefinit alcãtuit din deal ºi vale”, exprimând un mister esenþial pentru însuºi conþinutul faptului. „melancolia, nici prea grea, nici prea uºoarã, a unui Modern în expresie, Blaga recurge la metafore reve- suflet care suie ºi coboarã, pe un plan ondulat indefinit latorii, puse în slujba adâncirii de perspectivã. Odatã cu tot mai departe, iarãºi ºi iarãºi, sau dorul unui suflet care volumul La curþile dorului, versurile capãtã rezonanþe vrea sã treacã dealul ca obstacol al sorþii ºi care totdeau- folclorice, dar cu prezenþa completã a autorului na va mai avea de trecut încã un deal ºi încã un deal, sau înlãuntrul „modelului” folcloric. Cuvinte populare, duioºia unui suflet, care circulã sub zodiile unui destin termeni sacri, neologisme, expresii aforistice îºi înno - ce-ºi are suiºul ºi coborâºul, înãlþãrile ºi cufundãrile de iesc semnificaþiile, poetul fiind recunoscut de la nivel, în ritm repetat, monoton ºi fãrã sfârºit.” început ca un inovator în acest domeniu.

Volume de poezii Poezii reprezentative Problematica. Particularitãþi artistice

• Eu nu strivesc corola de minuni a • Artã poeticã. lumii • Opoziþia dintre întuneric ºi luminã. Poetul misteru- Poemele luminii • Lumina, Lumina raiului, Vreau sã lui. Sensul simbolic al luminii; vitalism. Lumina: (1919) joc!, Amurg de toamnã mijloc de revelare a misterului. Natura: purtãtoare de sfânt mister. Iubirea: mod de comunicare cu universul.

Paºii profetului • Ciclul Moartea lui Pan • Panismul: starea liricã proprie lui L. Blaga. Vitalismul. (1921) • Ciclul În marea trecere • Natura este surprinsã în timpul verii. În marea trecere • Sufletul satului, Psalm, Scrisoare • Sentimentul metafizic al creatorului. Regret dupã (1924) îndepãrtata copilãrie. Drumul omului prin viaþã. • Biografie, În munþi, Somn, Peisaj • Sentimentul tragic al disoluþiei. Laudã somnului transcendent, Drumuri, Oraº vechi • Transcendentul: simbol integrat în ritualuri magice. (1929) • Starea de somn. Pasãrea-idee. La cumpãna apelor • Sat natal, Munte vrãjit, Rune, Din • Meditaþii asupra destinului propriu. Inspiraþie fol- (1933) adânc cloricã. Dorul de copilãrie ºi de þarã. • Lume de simboluri proprii. La curþile dorului • Lângã cetate, Întoarcere • Aspiraþia spre absolut. (1938) • Senzaþia de stingere a universului. • Autoportret, Epitaf • „Schimbarea de zodie”. • Rãsãrit magic • Tema iubirii. Nebãnuitele trepte • 9 mai 1895 • Elogiu adus forþei germinative a seminþelor. (1943) • Cântecul focului • Viori aprinse • Despre creaþie ºi destin poetic. Tema naturii fertile. • Catrenele fetei frumoase • Revenirea la elemente, la omagiile primare. Universul • Risipei se dedã florarul regãsit în puritatea lui primarã. Miracolul genezei. Mirabila sãmânþã • Mirabila sãmânþã • Regenerarea de ordin social. Poet solar, sudic. (1960) • Munþi ºi nori • Natura apare umanã ºi umanizatã. Ce aude unicornul • Stihuitorul • Elogiu germinaþiei universale. Corãbii în cenuºã • Poeþii • Poetul: tãlmãcitor de semne în cuvinte. Addenda • Alchimie • Poezia: stare existenþialã.

Perioada interbelicã: Poezia 23 ELEGIA FILOSOFICÃ

Lucian Blaga GORUNUL

În limpezi depãrtãri aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimã un clopot ºi-n zvonuri dulci îmi pare cã stropi de liniºte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru, de ce mã-nvinge cu àripi moi atâta pace, când zac în umbra ta ºi mã dezmierzi cu frunza-þi jucãuºã?

O, cine ºtie? – Poate cã din trunchiul tãu îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, ºi liniºtea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pesemne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picurã în suflet – ºi mut ascult cum creºte-n trupul tãu sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipã care trece, gorunule din margine de codru. Ion Andreescu, (Lucian Blaga, Versuri, Stejarul Editura Minerva, Bucureºti, 1981)

TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______Vedeam Ceahlãul la apus…” Fiinþa umanã se demateri- alizeazã, se confundã cu peisajul, lãsându-se pãtrunsã • Poezia face parte din volumul Poemele luminii de dorul originilor, de liniºtea eternã a universului. (1919), volum care ilustreazã teme precum: condiþia Desprinderea de omenesc, întoarcerea spre sine, fasci- umanã, cunoaºterea spiritualã, erosul, moartea º.a. naþia contopirii cu natura se realizeazã prin înde- Secvenþa iniþialã sugereazã o senzaþie de pace, de pãrtarea sunetelor exterioare ºi instituirea tãcerii: seninãtate contemplativã, o stare sufleteascã asemãnã- „Lirismul acesta intens, extatic, identificând sufletul cu toare cu aceea pe care o propunea G. Coºbuc în Vara: sevele solului, cu vãzduhul beat de soare, atinge „Priveam fãrã de þintã-n sus, / Într-o sãlbaticã splendoare, / vibraþia copleºitoare a pânzelor lui Van Gogh.” (Ov. S. Crohmãlniceanu)

24 Literaturã Modernism ºi inovaþie poeticã ______3. Explicaþi simbolurile ºi metaforele din prima parte a textului, luând în discuþie ºi versurile urmãtoare: • În spiritul poeziei moderne, Blaga nu descrie amã- „Atâta liniºte-i în jur de-mi pare cã aud / cum se izbesc de nunþit cadrul natural, ci opereazã o selecþie simbolicã a geamuri razele de lunã.” (Liniºte) câtorva elemente: turnul, clopotul, depãrtãrile, pe care le 4. Comparaþi sunetul amplu, solemn, al clopotului umanizeazã prin metafore personificatoare. Astfel, scri- din poezia lui Blaga, cu versurile eminesciene: itorul apeleazã la „tehnica inserþiei” (Hugo Friedrich), „Clopotul vechi împle cu glasul lui sara” (Sara pe deal). suprapunând datele poetice, amestecând planurile evo- Acest element simbolic contureazã o atmosferã rusticã cate: cadrul exterior este prezentat în termeni umani, ori pãstreazã numai funcþia misticã, ritualicã? iar cel interior prin elementele decupate din real. 5. Arãtaþi prin ce mijloace poetice se realizeazã L. Blaga considerã cã elementul fundamental al îndepãrtarea de lumea exterioarã ºi întoarcerea cãtre existenþei este misterul, vãzut „nu atât ca un necunoscut planul sufletesc. actual, mereu cucerit ºi transformat în cunoscut, ci ca un necunoscut neactual, pe un plan de adâncime al exis- Presentimentul morþii ______tenþei care rãmâne veºnic (…) învãluit în ceaþã” (Al. Explicaþi de ce reprezintã un simbol dual, Tãnase). Poezia poate revela misterele universului, fãrã 1. copacul având conotaþia , dar ºi a : a le afecta esenþa, puritatea primordialã ( vieþii morþii Eu nu strivesc • Copacul, deºi creºte spre cer, este un element sta- ...), ba chiar amplificându-le corola de minuni a lumii tic (iar absenþa miºcãrii, stagnarea, înseamnã, în cele frumuseþea prin , instrument de metafora revelatorie din urmã, moarte). cunoaºtere, care „suspendã înþelesuri ºi proclamã • Acest simbol redeºteaptã în minte ideea regene - altele”. În acest sens, al revelaþiei misterului ultim, tre- rãrii, dar ºi a morþii materiei. buie interpretat simbolul copacului: orice naºtere • Elementul vegetal se aflã pe jumãtate în luminã, conþine, în sâmbure, expierea1. Gorunul se apropie de pe jumãtate în întuneric. moartea, paradoxal, pe mãsurã ce creºte, ºi astfel se Aveþi în vedere ºi versurile: „Nehotãrât între douã transcende pe sine (expresionism). hotare, / cu vine trimise sub ºapte ogoare, / în vãzduhuri De remarcat convergenþa simbolurilor cãtre ideea zmeu, / doarme alesul, copacul meu.” (Trezire) de profunzime a textului: nimic nu scapã de aripa 2. Planul interior se structureazã sub forma unei morþii, totuºi senzaþia întrepãtrunderii cu natura anu - duble interogaþii. Urmãriþi: leazã dimensiunea tragicã. De aici filosofia împãcãrii, • întrebarea adresatã gorunului (concretã, umanizatã); de sorginte mioriticã, pe care o descoperim ºi la • întrebarea adresatã universului (abstractã, filo - Eminescu în Mai am un singur dor. soficã). Semnificaþiile ideatice ale Gorunului sunt transmise într-un tipar prozodic specific blagian. Versul liber are Stil ºi limbaj artistic ______un ritm aparte, o cursivitate armonioasã (realizatã prin Interpretaþi metaforele revelatorii prin care poetul accentuarea unor termeni, prin justa re partizare a 1. descrie starea sufleteascã a fiinþei umane în faþa misteru- pauzelor, prin frazarea amplã). Efectele sonore urmãresc, lui ultim: ; ; ; ; ; . de fapt, ritmul interior. liniºtea pacea sicriul frunza aripile umbra 2. Descoperiþi în text cuvintele care exprimã sentimentul devenirii, scurgerea ireversibilã a timpului, Simbol ºi concepþie metafizicã ______punându-le în relaþie cu exclamaþiile poetului din mot- 1. Analizând conþinutul poeziei, precizaþi dacã se toul volumului În marea trecere: „Opreºte trecerea. ªtiu cã poate vorbi la Blaga despre o atitudine panteistã2 în unde nu e moarte, nu e nici iubire, – ºi totuºi te rog: opreºte, faþa universului. Doamne, ceasornicul cu care ne mãsuri destrãmarea”. 2. Selectaþi ºi comentaþi epitetele cu ajutorul cãrora 3. Justificaþi imaginile acustice monotone sugerate se contureazã atitudinea detaºatã, apolinicã a eului liric. de strofa iniþialã.

1 Expiere, s.f. Ispãºirea unei greºeli, a unei vini. 2 Panteism, s.n. Concepþie filosoficã prin care divinitatea se confundã cu întreaga naturã.

Perioada interbelicã: Poezia 25 4. Comentaþi ideea poeticã exprimatã prin intermediul anaforei („o simt pesemne de acum: / o simt cum frunza ta mi-o picurã în suflet”). 5. Menþionaþi rolul în context al anadiplozei („ascult cum creºte-n trupul tãu sicriul / sicriul meu”). • „Aici [în vol. Poemele luminii, n.n.] centrul este 6. Precizaþi nuanþa semanticã prin care se diferenþi- natura misterioasã a luminii, adeseori obiect de azã termenii sinonimi pace / liniºte. reflecþie ºi în scrierile filosofice ale lui Blaga 7. Poezia este construitã dupã un tipar specific blagian, Lirismul poemelor lui Blaga se hrãneºte dintr-o urmãrind ritmul interior, cu versuri libere, fraze ample, dublã sursã, expansiunea sufleteascã juvenilã, nevoia interogaþii retorice. Selectaþi termenii marcaþi prin accen - de cheltuire energeticã în cuprinderi nemãsurate tul de intensitate. Ce metafore ies astfel în evidenþã? (Vreau sã joc) ºi interiorizarea pe care i-o provoacã 8. Remarcaþi rolul stilistic al verbelor la indicativ spiritului descoperirea unor relaþii tainice ale (prezent ºi viitor). lucrurilor, simbioza rilkeanã viaþã-moarte (Gorunul). 9. Discutaþi efectul poetic creat prin folosirea ver- Sentimentul confundãrii cu o forþã stihialã, imper- sului liber, „lapidar ºi aforistic” (E. Lovinescu). sonalã a existenþei aminteºte de Nietzsche ºi de vitalismul lui dionisiac, recognoscibil în multe din aceste Exerciþii de creativitate versuri. Cântând lumina, ca Daubler, poetul se miºcã 1. Realizaþi un eseu despre perpetuarea viziunii miori - deopotrivã în universul cosmicist al forþelor ele- tice asupra morþii în lirica româneascã, luând în discuþie mentare expresioniste. E ºi momentul când dã glas texte precum: Mai am un singur dor, Peste vârfuri… de avânturilor sale erotice (Lumina), ceea ce nu va mai M. Emi nescu, Vara de G. Coºbuc, De-a v-aþi ascuns, face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieþii.” … de T. Arghezi, de L. Blaga. Niciodatã toamna Gorunul ( 2. Alcãtuiþi o scurtã compoziþie descriptivã, în care Dicþionarul general al literaturii sã folosiþi interogaþia retoricã, polisindetul ºi anadiploza. române/DGLR, I, Univers Enciclopedic, 2004)

DOR ªI ETERNITATE

Lucian Blaga CÂNTECUL CÃLÃTORULUI ÎN TOAMNÃ (fragment)

Piere zvon subt zariºte, ale cui sunt, ale cui? talanga în rariºte. Parc-ar fi a nimãnui.

Vine toamna oilor Mi-au secat pleoapele prin pânzele ploilor. ºi-n inimã apele.

Glas dau ceþii, patimii, Doar când urc poenele cu frunza lor paltinii. mi se-ncarcã genele.

Jalea rãtãcirilor, subt amiaza fierului mohorul mâhnirilor, de picurii cerului. (…) (Apãrutã postum Lucian Blaga în „Contemporanul”, nr. 20, 15 mai 1964. Reprodusã din volumul Poezii, 1967) 26 Literaturã TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______Structurã ºi compoziþie. • Poezia Cântecul cãlãtorului în toamnã face parte Valoarea de motiv a dorului ______din cea de a doua perioadã de creaþie, aparþinând 1. Transcrieþi din poezia citatã cuvintele ce ar putea ciclului Vârsta de fier (1940–1944), alãturi de Inscripþie, defini spaþiul mioritic al transhumanþei. Jale de început de noiembrie, Inima mea în anul 1940, Observaþi cã poezia reprezintã un argument în Timp fãrã patrie etc., scrise sub impresia rãzboiului ºi a direcþia valorificãrii creatoare a folclorului. Dictatului de la Viena. 2. Comentaþi ultimele versuri ale „Cântecului”: „Plâng spre zarea dorului • „Cântecul”, specie utilizatã de trubadurii Evului Mediu european, denumea iniþial o poezie epicã sau cu lacrima norului.” Urmãriþi efectul obþinut prin combinarea terme- liricã „spusã” cu sau fãrã acompaniament muzical. 3. nilor aparþinând ºi ºi Ulterior, sensul denotativ al substantivului se extinde umanului naturalului, cosmosului semantic, sugerând o poezie liricã în genere, cu o struc- teluricului: – „mohorul mâhnirilor”; turã compoziþionalã eterogenã ºi o tematicã diversã. – „lacrima norului”; Numeroºi poeþi români ºi-au intitulat poemele „cân- – „zarea dorului”. tece”. 4. Evidenþiaþi asemãnãrile acestor versuri cu crea- Lucian Blaga a folosit substantivul „cântec” însoþit þia popularã, sursã inepuizabilã a metaforismului. de un determinant pentru mai multe poeme redactate dupã anul 1943, data apariþiei ultimului sãu volum Dorul ca stare de spirit ______antum de versuri, Nebãnuitele trepte, explorând motive ºi exprimând sentimente existenþiale diferite: Cântec în 1. Identificaþi, prin elementele lor specifice, cele noapte, Cântec în doi, Cântecul aºteptãrii, Cântecul douã planuri, teluric ºi cosmic, din structura poeziei. bradului, Cântecul obârºiei, Cântecul spicelor, Cântecul 2. Descrieþi trãirile eului ºi manifestãrile naturii ºi somnului, Cântecul vârstelor etc. stabiliþi corespondenþele ce existã între acestea („mohorul mâhnirilor”; „lacrima norului”). Viziunea poeticã ______3. Completaþi fiºe de citate cu alte versuri din creaþia lui L. Blaga în mãsurã sã evidenþieze cã unitãþile lexicale • „Limbajul poetic este prin latura sa materialã, rit- „dor”, „cer”, „pãmânt”, „apã” au o frecvenþã ridicatã, micã ºi sonorã, ca atare ceva metaforic (...). Limba constituindu-se drept cuvinte-cheie în lirica blagianã. poeticã este, aºadar, revelatoare, nu simplu expresivã.” 4. Surprindeþi semnificaþiile cuvântului «dor» din (L. Blaga) urmãtoarele versuri: • L. Blaga se înscrie în miºcarea liricii moderne care „Cel mai adânc din doruri se dovedeºte a fi în primul rând subtilã explorare a e dorul-dor. posibilitãþilor limbajului. „Limbajul poetic capãtã car- Acela care n-are amintire (…) acterul unui experiment, de unde rezultã combinaþii ºi nici speranþã, dorul-dor care, departe de a fi proiectate de sensul poemului, Nesfârºit e dorul-dor. produc abia ele însele acest sens.” (Hugo Friedrich, Bate-n valea tuturor.” (Dorul-dor) Structura liricii moderne, Bucureºti, 1969, p. 13) 5. Identificaþi metaforele-simbol din versurile de • Autorul Trilogiei culturii încadra vocabulele „dor”, mai jos, evidenþiind capacitatea acestora de a comuni- „jale”, „urât” în seria cuvintelor româneºti cu valoare ca o anumitã dramã a cunoaºterii: revelatoare, reprezentând prin corpul lor sonor ºi prin „Jalea rãtãcirilor ale cui sunt, ale cui? semnificaþie „imponderabilitatea graiului nostru”. mohorul mâhnirilor, Parc-ar fi a nimãnui.”

Perioada interbelicã: Poezia 27 Dimensiunea temporalã a dorului ______Lecturã suplimentarã 1. Interpretaþi titlul poeziei, fãcând referire la o anumitã vârstã biologicã. 2. Transcrieþi, pe caiete, versurile în care este su - geratã comuniunea cu plaiul. Proiecþia cosmicã a iubirii 3. Distingeþi sensurile pe care le presupune opoziþia creatã de formele temporale diferite (trecut-prezent) în Cântecul cãlãtorului în toamnã. Lucian Blaga 4. Evidenþiaþi legãtura osmoticã1 dintre cele douã planuri: om-naturã. Sesizaþi sentimentele de jale ºi mâhnire M-AM OPRIT LÂNGÃ TINE trãite odatã cu sunetul talãngii ºi cu venirea toamnei. Am cãutat mereu umbra genelor Elaboraþi o compunere/eseu în care sã dezvoltaþi 5. pe un obraz. Am cãutat-o prin geografia ideea cã poezia lui L. Blaga conþine note de meditaþie rãsãritenelor ºi apusenelor asupra curgerii timpului, cu implicaþii asupra existenþei. basme. ªi n-am gãsit-o. 6. Susþineþi, cu exemple din alte creaþii literare, statutul deosebit pe care îl prezintã sentimentul doru- Numai târziu am gãsit-o. Aci, lui în poetica blagianã. în patria mea, la seminþia mea. M-am oprit lângã tine, când tãcerea ta Elemente de versificaþie ______mi-a spus: „Nu mã atinge!” 1. Stabiliþi rima, ritmul ºi mãsura versurilor poeziei M-am oprit lângã tine, Cântecul cãlãtorului în toamnã de L. Blaga. descoperind cã pãrul tãu e o flacãrã 2. Analizaþi organizarea gramaticalã a structurii pe care vântul n-o stinge. poetice. ªi lângã minunea cea mai simplã Discutaþi efectul pe care acest tip de organizare îl am stat cum se cuvine. creeazã prin simetrie ºi paralelism. (1958-1960) 3. Explicaþi semnificaþia singurei propoziþii intero - gative prezente în text. Exerciþii de creativitate Menþionaþi elementele care conferã poeziei statut 4. Analizaþi un alt poem pe tema iubirii din opera elegiac. 1. liricã a lui L. Blaga. De exemplu: Risipei se dedã florarul 1 Osmozã, s.f. Proces de difuziune a uneia sau a mai mul- sau Ulise. tor substanþe (dintr-o soluþie) printr-o membranã permea - 2. Realizaþi un eseu despre iubire în creaþia lui Lucian bilã sau impermeabilã. Blaga, având în vedere urmãtoarea afirmaþie criticã: „Poezia eroticã a lui Lucian Blaga oscileazã între Fiºier bibliografic emoþia purã ºi poezia de cunoaºtere, stând la egalã dis- tanþã de chiotul simþurilor ºi de reflexia amarã. (…) În Ov. S. Crohmãlniceanu, Bucu - Lucian Blaga, ciclurile ºi în alte reºti, 1963; D. Micu, Bucu - Cântecul focului, Corãbii cu cenuºã Lirica lui Lucian Blaga, poezii, Blaga este un poet al transparenþei. Bucolica lui reºti, 1967; M. Vaida, L. Blaga, afinitãþi ºi izvoare, este luminoasã, spaþiul în care sunt fixate reprezen- Bucureºti, 1975; Alexandra Indrieº, Corola de mi - tãrile erosului e dominat de specii diafane, materia Bucureºti, 1975; G. Ganã, nuni a lumii, Opera lui cunoaºte un efort de purificare ºi toate elementele par- Bucureºti, 1976; I. Pop, L. Blaga, Lucian Blaga – ticipã la o mare simfonie albã.” Bucureºti, 1981, E. Todoran, universul liric, Lucian (Eugen Simion, vol. II, I-II, 1981-1983; Ion Bãlu, Scriitori români de azi, Blaga, mitul poetic , Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1977, p. 123) , 1986; Ion Negoiþescu, Lucian Blaga Scriitori mo - Realizaþi o apropiere între creaþiile lirice , Bucureºti, 1966; Matei Cãlinescu, 3. Lumina derni Conceptul de L. Blaga ºi de M. Eminescu, evidenþi- , Bucureºti, 1972; Dan C. Mihãi - Floare albastrã modern de poezie ind predispoziþia celor doi poeþi de a percepe fiorul cos- lescu, , 1988. Întrebãrile poeziei mic prin iubire.

28 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

TEHNICI DE DOCUMENTARE

Completaþi-vã cunoºtinþele! Etape ºi cerinþe ale documentãrii ______• Teza: formulare concisã a ideii principale dintr-o • Pentru realizarea investigaþiilor ºi proiectelor lucrare, pe baza adnotãrilor ºi a sublinierilor. având ca obiect studii de caz sau dezbateri, docu- • Planul: tip de consemnare schematicã atât a mentarea presupune: ideilor principale (a tezelor), cât ºi a ideilor secun- a) Întocmirea unor bibliografii selective, cu ajutorul dare (care susþin ºi completeazã tezele). revistelor de specialitate. • Rezumatul: expunere concisã a conþinutului b) Lectura eficientã a operei literare: motivarea ºi unei lucrãri. ierarhizarea impresiilor de lecturã; consemnarea fap - • Extrasul: fragment (pasaj) dintr-o lucrare; textelor de limbã ºi stil, observaþii personale º.a. tul trebuie reprodus cu ortografia ºi punctuaþia ori - c) Întocmirea unor fiºe, extrase, note de studiu, a ginalului, iar omisiunile trebuie sã fie marcate gra - unor conspecte sau rezumate pentru lucrãrile citite. fic. Este obligatoriu un titlu (o precizare) în legãturã d) Consultarea dicþionarelor, a lucrãrilor de criticã cu ideea sau destinaþia citatului. ºi istorie literarã; realizarea unor prezentãri sintetice, a • Nota de studiu: scurtã înregistrare a unei planurilor ºi fiºelor. observaþii, a unei explicaþii în legãturã cu o lucrare. e) Completarea dosarului de studiu cu date ºi infor- • Fiºa biograficã: consemnare succintã a datelor maþii care sunt disponibile pe Internet. biografice ale unui autor. f) Cãutarea unor materiale auxiliare precum: filme • Fiºa de studiu: sintezã a extraselor, a notelor, documentare, interviuri cu scriitori, fotografii, reviste, adnotãrilor, trimiterilor bibliografice º.a. Fiºa de înregistrãri muzicale º.a. studiu (pentru un autor, un curent sau un fenomen literar) se completeazã în timp. g) Alcãtuirea unor fiºe (dicþionare de lucru) cu ter- • : Internetul reprezintã o menii care necesitã definiþii (vocabularul critic, ter- Reþelele informatice modalitate modernã, rapidã ºi eficientã de a accesa menii filosofici etc.). diferite informaþii culturale ºi artistice; datele h) Recenzarea unor noutãþi editoriale. obþinute sunt orientative, întrucât pot fi: a) i) Consultarea unor lucrãri de istorie, folcloristicã defi - citare sub raport ºtiinþific (incomplete, inexacte, etc. în mãsurã sã lãmureascã particularitãþile socio-cul- fãrã indicaþii bibliografice); b) protejate de legea turale ale unei epoci. copyrightului. j) Întocmirea planului general pe baza temei date.

Muncã independentã 1. Întocmiþi fiºa de lecturã pentru o piesã de teatru scrisã în perioada interbelicã. 2. Realizaþi fiºa biograficã a unui scriitor studiat în anii anteriori. 3. Susþineþi o dezbatere pe tema: Modernism ºi tradiþionalism în literatura românã, recurgând la diverse tehnici de documentare. 4. Realizaþi o notã de studiu a unei lucrãri despre Eugen Gâscã, opera liricã a lui Lucian Blaga. Mirajul seminþei

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 29 LITERATUR|

JOC AL MINÞII ªI AFECTIVITATE LIRICÃ.

Sabin Bãlaºa, ilustraþie la volumul Dupã melci (1967) ION BARBU

UNIVERSUL POETIC

Ermetismul ca poezie de cunoaºtere ______Poezia din ciclul Joc secund nu diferã în substanþã de cea din Uvedenrode ºi chiar din Isarlîk, pe care, de fapt, • Sensurile simbolice, iniþierea într-o ordine obscurã o conþine, redusã la chintesenþã, chiar dacã expresia ei a lucrurilor, concentrarea expresiei pânã la pragul lingvisticã, obþinutã prin distilãri radicale, apare vizibil inanalizabilului constituie trãsãturi definitorii ale liricii schimbatã. lui Ion Barbu (1895-1961), vizibile atât în placheta • Tehnica e mallarméanã. „Ca ºi în geometrie, mãr- Dupã melci (1921), cât ºi în volumul Joc secund (1930). turisea poetul, înþeleg prin poezie o anumitã simbolicã „Mod intelectual” înseamnã, în poezia barbianã, pentru reprezentarea formelor posibile de existenþã…; contemplare a esenþelor, jubilaþie în zarea absolutului, pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, aºa cã, extaz, „poezie purã”. Superior poeticã, dupã Ion Barbu, rãmânând poet, n-am pãrãsit niciodatã domeniul divin al poezia e formularea metaforizantã care, în emulaþie cu geometriei.” Aceastã idee atestã vocaþia fundamentalã a enunþul matematic, reduce universul de forme la sche- lui Ion Barbu: esenþialitatea. El concepe poezia ca o sin- ma idealã, imaginatã, procurând, prin aceasta, emoþii tezã intelectualã „de experienþã ºi trasfigurare”. de naturã intelectualã. • Simbolica de la care porneºte autorul volumului • Debutând în reviste cu poezii romantico-par- Joc secund, comunã matematicii ºi poeziei, îºi aflã nasiene, de o frenezie retoricã nietzscheeanã încãtu - reprezentarea în imaginea geometricã. Dar aceastã ºatã într-o prozodie severã, Ion Barbu creeazã, în spi - imagine este, prin însãºi natura ei, o esenþã, o idee (în ritul expresionismului, poeme ce vor compune ciclurile greaca veche, eidos, ideea însemna imaginea geometricã a fi gu rilor). Uvedenrode ºi, mai ales, Isarlîk. 30 Literaturã Etape ale creaþiei Poezii reprezentative Problematica; particularitãþi artistice I. Etapa parnasianã • Etapã „parnasianã”, „de facturã largã, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un Cuprinde perioada în care • Lava, Munþii, Copacul, Banchi- vocabular dur (…), o muzicã împietritã…” poetul fãcea parte din cena clul zele, Panteism, Pentru Marile (E. Lovinescu) Sburãtorul (1919–1920). Eleusinii, Arca, Pytagora, Râul, • Materialul întrebuinþat „era cosmic: lava, Umanizare etc. munþii, copacii, banchizele, bazaltul, grani - tul” (E. Lovinescu); peisaje mineralizate. • Frenezie, cultul Eladei. • Asemãnãri cu Leconte de Lisle, José- Maria de Hérédia, prin plasticitatea imaginilor ºi virtuozitatea tehnicii prozodice. II. Etapa baladicã ºi orientalã • Atestã preocuparea poetului pentru lu - mea concretã. Poezii publicate în perioada • Dupã melci, Riga Crypto ºi • Filonul folcloric al inspiraþiei, „a cãrui 1921–1925. lapona Enigel, Domniºoara Huss, expresie caracteristicã a fost Anton Pann”. Isarlîk, Nastratin Hogea la Isarlîk (E. Lovinescu) • Poeme de întindere mai mare, dominate de pasaje descriptive. Dominã sugestia pic- turalã, caracterul narativ, „baladic”, origina - litatea lexicului. „Virtuozitãþile limbajului”. • Ciclul baladesc. Tendinþã spre narativ. III. Etapa ermeticã • Lume de esenþe ideale, combinaþie a fanteziei. Tema „nunþii”, a erosului ca Ultima etapã a activitãþii poe- • [Din ceas, dedus…], Oul dog- încercare eºuatã de cunoaºtere. tului. matic, Ritmuri pentru nunþile nece- • Arte poetice (Din ceas, dedus…; Timbru). sare, Uvedenrode, Timbru, Lemn • Limbaj tulburãtor: metafore, propoziþii sfânt, Margini de searã, Mod, eliptice de predicat, perturbãri sintactice, Dioptrie structuri exclamative.

ERMETISM ªI CODIFICARE

Ion Barbu [DIN CEAS, DEDUS…]

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Nadir latent! Poetul ridicã însumarea Intratã prin oglindã în mântuit azur, De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Tãind pe înecarea cirezilor agreste, ªi cântec istoveºte: ascuns, cum numai marea, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Meduzele când plimbã sub clopotele verzi. (Ion Barbu, Opere, I, Versuri. Ed. Univers Enciclopedic, 2000)

Perioada interbelicã: Poezia 31 TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______Structurã ºi compoziþie ______• Cele douã strofe, fãrã sã poarte un titlu, sunt si- 1. În poezia [Din ceas, dedus…] expresia a fost su - tuate în fruntea volumului Joc secund (1930). pusã unei discipline severe, dusã la limita maximã a con- • [Din ceas, dedus...] constituie un poem definitoriu centrãrii. Transcrieþi, din prima strofã a poeziei, cuvin- pentru estetica acestui volum. Poezia are caracter de tele care simbolizeazã elementele esenþiale ale proce- artã poeticã, dar ºi viziune asupra rostului artei. sului de creaþie. • Universul de inspiraþie este reprezentat de o anu- 2. Selectaþi, din categoria elementelor identificate, mitã realitate care aºteaptã sã fie prelucratã. termenii care sugereazã: • Cuvântul „joc” din titlul volumului sugereazã „o a) materialul procesului de creaþie; combinaþie a fanteziei, liberã de orice tendinþã prac- b) sursa de inspiraþie; ticã”. (Tudor Vianu) c) efortul creatorului de frumos. „Arta lui Ion Barbu ne oferã cumva un soi superior Explicaþi, în acest context, semnificaþia cuvântu- de joacã, cu o convenþie ale cãrei reguli implicã oare- 3. lui cum ºi o «invitaþie la dans»; e ceva în ultimã instanþã adânc. ludic în aceastã operã de o atât de strictã disciplinã.” 4. Indicaþi funcþia sintacticã pe care o îndeplineºte substantivul la nivelul primei strofe: (Alexandru Paleologu, Spiritul ºi litera, 1970, p. 58) adânc „Adâncul acestei calme creste [este] dedus…” Arãtaþi ce reprezintã, prin raportare la o anumitã Observaþi! 5. realitate, versul: „Tãind pe înecarea cirezilor agreste”. • Consacrate adâncului (cunoaºterii poetice), versurile reflectã un ideal al esenþelor, o lume a sin- Stil ºi limbaj artistic ______tezei, în descoperirea cãrora Ion Barbu „foreazã straturile superioare ale atmosferei” (G. Cãlinescu). 1. Analizaþi cele douã strofe • Poezia reprezintã o realitate care trebuie prelu- din punctul de vedere al structurii cratã de artist, fãrã a o copia. lexicale. Observaþi structura no- • Poetul are nostalgia spaþiilor pure. minalã dominantã în prima strofã (zece substantive, trei adjective ♦ „Matematician de profesie, poetul a fost ispitit sã provenite din participiu, un verb desprindã numai spiritul disciplinei sale (…). Poezia se la gerunziu, nici un verb la un mod intelectualizeazã, fãrã a cãdea în ininteligibil, cãci poe- personal). Strofa a doua este predominant verbalã tul cautã inefabilul macrocosmic, revelator al lucrului (fiecare vers are un verb la un mod personal). Explicaþi în sine, fugind de contingenþã, pitoresc, analizã, de relevanþa acestor caracteristici în ansamblul poeziei. claritatea clarã, raþionalã, cultivând muzica de sfere, 2. Desprindeþi, din strofa a doua, rolul artistului în cunoaºterea esteticã, orfismul. Cu toate acestea, în procesul de creare a limbajului poetic. aplicare, hermetismul lui I. Barbu e adesea numai filo- logic.” (G. Cãlinescu) Muncã independentã 1. Numiþi douã caracteristici ale creaþiei artistice, DICÞIONAR în viziunea lui I. Barbu. • Perturbaþii topice. Schimbare originalã, neaº - 2. Realizaþi un eseu în care sã demonstraþi cã poezia teptatã, a ordinii cuvintelor, pentru crearea unor [Din ceas, dedus…] de Ion Barbu reprezintã o artã poe- efecte de expresivitate. ticã aparþinând modernismului/ermetismului barbian, • Ambiguizarea raporturilor sintactice. Încãl- prin concepþie ºi limbaj incifrat, accesibilã cititorilor carea voitã a unor norme gramaticale, pentru a rea - iniþiaþi. liza un anumit tip de ermetism.

32 Literaturã OBSERVAÞI! • Poezia vãzutã ca o ieºire din contingent

„Poezia (adâncul acestei calme creste) este o ieºire (dedus) din contingent (din ceas) în purã gratuitate (mântuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii rãsfrântã în apã. E un nadir latent, o oglindire a zeni- tului în apã, o sublimare a vieþii prin retorsiune.” (G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, ediþia a II-a, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982, p. 892) Adâncul [este] dedus din ceas

• cunoaºtere poeticã; • termen • cuvânt • frumosul; matematic cu sens • universul sensibil; • imagi na rea conotativ • ideal al esenþelor unor forme posibile de existenþã realul

(al) cui? care? (al) acestei calme creste Intratã prin oglindã în mântuit azur • lumea ideilor • (proces de rãsfrângere, • lume determi- de oglindire; de prelucrare; • purificat natã spaþial ºi de metamorfozare) (mântuit) temporal • reflex al • realitate care lumii sensibile trebuie prelu- cratã de artist Tãind pe înecarea cirezilor agreste • simþurile sau turmele rãsfrânte în apã; norii

În grupurile apei, un joc secund mai pur • Arta = realitate sublimatã POEZIA

„Filosofia compoziþiei”. Arta poeticã modernistã ______

1. În plinã perioadã de elaborare sau de definitivare b) Poezia este înþeleasã ca reflectare a concepþiei a poemelor din volumul Joc secund, Ion Barbu mãr- neoplatoniciene, ca aspiraþie a contopirii extatice cu turisea: divinitatea, într-o lume rarefiatã, purificatã pânã la „Versul cãruia ne închinãm se dovedeºte a fi o difi- reflectarea deplinã a spiritului. cilã libertate: lumea purificatã pânã a nu mai oglindi 2. Exemplificaþi urmãtoarea opinie criticã, formu- decât figura spiritului nostru.” latã de Nicolae Manolescu, prin raportare la poezia Comentaþi aceastã confesiune a poetului, având în [Din ceas, dedus…]: vedere urmãtoarele aspecte: „Ceea ce s-a numit hermetism nu e în fond decât a) Poezia este vãzutã ca joc, ca libertate absolutã a cultivarea unei poezii de cunoaºtere, fascinatã de creaþiei ºi ca gratuitate a ei. esenþa, de ordinea neaparentã a lumii.”

Perioada interbelicã: Poezia 33 Poezia ºi matematica. Lirismul pur ______Practica scrisului… ºi experienþa lecturii • Poetul este perceput ca subiect gânditor. Lui i se da - toreazã gestul demiurgic de a ridica, de a înãlþa edificiul ♦ „Vorbind de poezia aºa-zisã ermeticã, am atras ideatic al universului prin „însumarea / De harfe rãsfirate”. de la început atenþiunea cã trebuie sã se facã deose- • „Simbolica”, comunã matematicii ºi poeziei, îºi bire între dificultate ºi ermetism. aflã reprezentarea în imaginea geometricã, care, prin Iatã acum o altã poezie de Ion Barbu [cea care însãºi natura ei, este o esenþã, o idee. deschide volumul Joc secund, n. n.]. Aceste douã • Simbolul, în accepþia lui Ion Barbu, este acel „loc” strofe sunt definiþia însãºi a poeziei: Calma creastã sacru unde se întâlnesc actele divine cu cele comune. a poeziei este scoasã (dedusã) din timp ºi spaþiu, De aici, posibilitatea revelaþiei mistice. adicã din universul real (din ceas), este nu un joc • Ion Barbu se situeazã într-o familie spiritualã ce prim, ci un joc secund, o imagine irealã într-o apã numãrã, între alþii, pe Stephane Mallarmé, Charles sau într-o oglindã. Poetul nu trãieºte la zenit, sim- Baudelaire, Arthur Rimbaud, E. A. Poe ºi Paul Valery. bolul existenþei în contingent, ci la nadir, adicã în • „Ca ºi în geometrie, înþeleg prin poezie o anumitã interior, în eul absolut, care nu e, efectiv, ci numai simbolicã pentru reprezentarea formelor posibile de latent. Poezia e un cântec de harfe rãsfrânte în apã, existenþã.” (Ion Barbu) sau lumina fosforoscentã a meduzelor care sunt vãzute numai pe întuneric, adicã atunci când ochii ♦ „Mã stimez mai mult ca practicant al matema- pentru lumea întinsã se închid.” ticelor ºi prea puþin ca poet ºi numai atât cât poezia (G. Cãlinescu, Universul poeziei, aminteºte de geometrie. Oricât s-ar pãrea de contra- Ed. Minerva, 1971, p. 60) dictorii aceºti doi termeni la prima vedere, existã ♦ «Calma creastã» este fãrã îndoialã aici simbol undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc lumi- al lumii esenþelor, în sensul platonician (…). Jocul nos unde se întâlneºte cu poezia. Suntem contempo- secund este oglindirea acestei lumi esenþializate în ranii lui Einstein, care concureazã pe Euclid în ima- intelectul pur, dupã trecerea inevitabilã («tãind») ginarea de universuri abstracte, fatal trebuie sã facem prin multitudinea de forme concrete («cirezile ºi noi concurenþã demiurgului în imaginarea unor agreste»). Oglinda (metaforã atât de specificã poe- lumi probabile. Pentru aceasta visul este o nouã sursã ziei barbiene, ca ºi «nuntã», «tron» etc.) este deci de inspiraþie. Ca ºi în geometrie, înþeleg prin poezie o spiritul uman vãzut în ipostaza de glacial intelect, în anumitã simbolicã pentru reprezentarea formelor ale cãrui grupuri esenþiale se reorganizeazã într-un posibile de existenþã. Domeniul visului este larg ºi «joc secund», «mai pur» decât cel prim, demiurgic. întotdeauna interesant de exploatat.” Imaginea rezultatã este un «nadir latent», al cãrui (I. Valerian, De vorbã cu Dl. Ion Barbu, «adânc» este ºi el «dedus» din «ceas», atemporal, ca în Viaþa literarã, anul I, nr. 36, 5 februarie 1927) ºi zenitul care-l naºte. «Nadir latent» nu este deci Poetul; exclamaþia aceasta scurtã este doar con- Fiºier bibliografic cluzia revelatoare a primei strofe, luatã în întregime (sintactic vorbind, «poetul» nu este o apoziþie la «Nadir latent!»). G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la ori- (Marin Mincu, în volumul Ion Barbu. gini pânã în prezent, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982; Poezii, Albatros, 1975, pag. 139) Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiº, Ed. Minerva, Bucureºti, 1989; Mandics György, Ion Barbu. Gest închis, Ed. Eminescu, Muncã independentã Bucureºti, 1989; Nicolae Manolescu, Metamorfozele 1. Relevaþi originalitatea registrului lingvistic ºi Ed. Timpul, Reºiþa, 1996; Al. Paleologu, poeziei, simbolistica lui implicitã în poezia [Din ceas, dedus…] Spiritul ºi litera, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1970; de Ion Barbu. I. Pop, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Recapitulãri, 2. Realizaþi un scurt eseu în care sã susþineþi, cu Bucureºti, 1995; T. Vianu, Scriitori români din seco- argumente potrivite, încadrarea poeziei [Din ceas, Ed. Minerva, Bucureºti, 1986. lul XX, dedus…] în categoria artelor poetice româneºti.

34 Literaturã BALCANIC ªI ORIENTAL

Ion Barbu ISARLÎK (fragment) La vreo Dunãre turceascã, Când un sfânt de muezin Pe ºes veºted, cu tutun, Fâlfâie, înalt, o rugã La mijloc de Rãu ºi Bun, Pe fuiºor, la ziua-n fugã… Pân’ la cer frângându-ºi treapta, * Trebuie sã înfloreascã: — Isarlîk, inima mea, Alba Datã-în alb, ca o raia Dreapta Într-o zi cu var ºi ciumã, Isarlîk! Cuib de piatrã ºi legumã Raiul meu, rãmâi aºa! Ruptã din coastã de soare! Cu glas galeº, de unsoare, Fii un târg temut, hilar Ce te-ajunge-aºa de lin, ªi balcan – peninsular… (…) Ion Barbu, desen de Marcel Iancu (1929)

Consideraþii generale

• „Universul liric barbian se configureazã ca un sis- Elementele balcanice constituie doar fundalul, mijloa - tem, cu analogii ºi corespondenþe mai uºor sau mai greu cele de simbolizare a unei stãri imanente conºtiin þei: vizibile, cu repetiþii ºi reluãri de motive, cu trepte ce „Suflet mai degrabã religios decât artistic – mãrturi - trebuie parcurse ºi ritmuri diverse.” (DGLR, I, 2004) seºte poetul – am vrut în versificãrile mele sã dau • Tãrâm al împlinirii solare, situat „undeva, cândva”, echivalentul unor stãri absolute ale intelectului ºi vizi- „la mijloc de Rãu ºi Bun”, în transcendenþã, cetatea unii: starea de geometrie ºi, deasupra ei, extaza.” Isarlîk se pãstreazã, într-un plan abstract, imaginar. Frazele voit ambigue sugereazã o datã în plus orizontul „Acest Levant ideal, gãsindu-ºi mulþumirea ºi justifi- transcendent. Cetatea echivaleazã cu un templu al carea în propria placiditate ºi stagnare e, poate, «ulti- puritãþii originare, dupã cum aratã ºi simbolistica pietrei: ma Grecie», acea Grecie impersonalã ºi în afara isto- „Piatra brutã este (…) socotitã drept androginã, riei, capabilã, dupã Barbu, a face concurenþã «dura tei androginia constituind perfecþiunea stãrii dintâi. (…) curente»” (ibid.). Pentru Islam, piatra prin excelenþã este Piatra Neagrã din Poetul este un iniþiat încã pe cale, precum Emirul Ca’ba de la Mecca” (J. Chevalier, A. Gheerbrant, lui Macedonski pornit cãtre Meka. Renaºterea spiri - Dicþionar de simboluri). Structura metaforicã „La fundul tualã nu s-a înfãptuit, dar poetul o simte aproape, o mãrii de aer” contureazã o imagine în oglindã, un joc al percepe cu toate simþurile („Trebuie sã înfloreascã”, spiritului înãlþat cãtre cerul platonician al ideilor pure. s.n.). Într-un univers crepuscular („la ziua-n fugã”), Versul „Toarce gâtul, ca un caer” necesitã o interpretare eti- Isarlîk rãmâne deocamdatã o virtualitate, un „Vis al mologicã a lui toarce: lat. torquere „a rãsuci, a întoarce”, Dreptei Simple” (Încheiere), un panteon râvnit a cãrui dar ºi „(fig.) a schingiui, a tortura”; poetul creeazã un joc chemare „Cu glas galeº, de unsoare” sfideazã graniþele de cuvinte întemeiat pe omonimie (a toarce / a întoarce). temporale ºi spaþiale. Sugestia pedepsei capitale („În patrusprezece furci”) consti- Simbolurile perfecþiunii ºi puritãþii („Ruptã din tuie, dupã Marin Mincu, o aluzie la „justiþiara turcime”. coastã de soare”, „datã-n alb”) susþin ideea centralã: Poetul descrie plastic mulþimea pestriþã de gurã-cas - cetatea sfântã se aflã ascunsã în sinele individual, calea cã, martorã a jocului carnavalesc al lui Nastratin. Aici, este una a cunoaºterii interioare („Isarlîk, inima mea”). Hogea poate reprezenta iniþiatul care, precum autohtonul

Perioada interbelicã: Poezia 35 Pãcalã, rãstãlmãceºte realul, indicã faþa nevãzutã a Poetul se foloseºte ºi de parabola râului: apa care lucrurilor, remotivând limbajul („Vinde-n leasã de copoi / curge veºnic, unind cele douã maluri, real ºi ideal. Cãþei iuþi de usturoi”); versurile capãtã aspect de incan- Kemal, simbol al turcimii, cu trimitere probabilã la taþie, ritm de invocaþie pãgânã a divinitãþii („Joacã ºi-n scriitorul Kemal Mehmed Namik (1840-1888) sau la cazane sunã / Când cadâna curge-n Lunã”). Atatürk Mustafa Kemal (1881-1938), e încã pe malul Eul poetic se autodefineºte ca „negustor” de iluzii în omenesc. Eul poetic barbian se aflã însã „la rãstimpuri” aceeaºi manierã nastratineascã. El vinde „pulberi, de pe (vezi ambiguitatea sintacticã determinatã de absenþa lunã rase”, visuri transcendente, poleieli ºi fireturi care virgulei), adicã într-o rãscruce temporalã (rãs-timpuri), imitã strãlucirea Absolutului. Toate nu sunt altceva ori în transcendenþã (dincolo de orice timp). Versul decât „opinci pentru hagealâc”, simple ajutoare pe Cale. „Din zecime în zecime” indicã o structurã ciclicã, Versul „Deschide-te, Isarlîk!”, rugãciune, formulã repetabilã. magicã sau invocaþie ritualicã, are rostul de a pregãti Înflorirea finalã s-a produs. Poetul a atins Conºti- intrarea, prin poezie, în luminoasa cetate a cunoaºterii inþa supremã, Sinele nemuritor, aflat „într-o slavã stãtã- eterne. Simbolurile asociate sunt clare: foile (straturile) toare”, „aici ºi acum” (vezi ºi renunþarea la formele ver- care acoperã esenþa (vedanticul neti, neti), mugurele bale de conjunctiv în favoarea prezentului). Pluralul (forþã primarã, sinele pe cale de a se deschide). sugereazã expansiunea spiritului în universal.

TEXT ªI INTERPRETARE

Templul solar ______Poezia e încã relativã (s.n.). E vãlul de aparenþe ºi încântare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea 1. Discutaþi simbolul cetãþii Isarlîk în lirica lui din vechi.” (I. Barbu) Barbu, pornind de la versul „Ruptã din coastã de soare!”. Ce efect poetic se creeazã prin utilizarea semnului de Poezia – treaptã iniþiaticã necesarã ______exclamare? 2. Arãtaþi dacã se poate vorbi despre o localizare 1. Citiþi întregul text ºi selectaþi versurile referitoare geograficã precisã a acestui „templu solar” (Marin la gesturile de esca moteur ale lui Nastratin. Argumen - Mincu). Menþionaþi schimbarea semanticã determi- taþi rolul Hogii: personaj emblematic al spiritului bal- natã de apariþia adjectivului pronominal nehotãrât canic; iniþiatul care adoptã o atitudine ludicã, lipsitã de vreo („La vreo Dunãre turceascã”). Comparaþi ºi cu ver- gravitate în faþa vieþii; poetul care oferã iluzia realitãþii sul: „Þara veghea turcitã” (Nastratin Hogea la Isarlîk). (prin jocul ideilor, prin gratuitatea asociaþiilor 3. Comentaþi asociaþiile metaforice din strofa a metaforice). treia. Ce conotaþie are, în text, culoarea albã? 2. Interpretaþi formula „magicã” Deschide-te, Isarlîk!, 4. Precizaþi dacã epitetul dreapta (atribuit cetãþii) fãcând trimitere la celebra formulã din O mie ºi una de dezvoltã în poezie unul dintre sensurile: nopþi (Sesam, deschide-te!). Sintagma porþi mari poate a) supusã unor legi etice (ºi estetice); constitui o aluzie la porþile paradisului? b) rectilinie (infinitã). 3. Realizaþi o comparaþie între Isarlîk ºi Ritmuri pen- Existã posibilitatea suprapunerii acestor înþelesuri? tru nunþile necesare. Cele trei trepte ale cunoaºterii 5. Interpretaþi jocul oximoronic din versul: „Fii un (eros, intelect abstract, spirit pur) includ ºi poezia, ca târg temut, hilar”. încântare a minþii ºi a sufletului? Valorificaþi, în dez- 6. Descoperiþi semnificaþiile enunþului imperativ: voltarea ideilor, urmãtoarea observaþie: „De la dionysi- „Raiul meu, rãmâi aºa!”, analizând urmãtoarele pro pu neri acul degradant al primei faze lirice, trecând prin de interpretare: dorinþa de a opri devenirea (ºi moartea); abstracþiunile etapei hermetice, nesatisfãcãtoare ca sugestia permanenþei, a eternitãþii; sugestia iluziei, a unui experienþã liricã, biografia interioarã a poetului tra- spaþiu virtual; ideea deschiderii (spre cunoaºtere). verseazã o ipostazã extaticã de contopire solarã a Aveþi în vedere ºi remarcile poetului: „În tinereþe simþurilor cu intelectul, într-un echilibru vital perfect, am aruncat discuþiei cuvântul de lirism absolut (…). nealterat de nici o teamã metafizicã.” (Marin Mincu)

36 Literaturã „Balcanismul” creaþiei ______3. Demonstraþi modernitatea poeziei, pornind de la observaþia scriitorului: „Eu voi continua cu fiecare 1. Analizaþi motto-ul propus de I. Barbu. Menþio - bucatã sã propun existenþe substanþial indefinite: oco - naþi câteva atribute ale „lumii lui Anton Pann” ºi ilus- liri temãtoare în jurul câtorva cupole – restrânsele per- traþi-le cu versuri care contureazã imaginea unui târg fecþiuni poliedrale.” balcanic, „peninsular”. 2. Comentaþi, în relaþie cu textul poetic, afirmaþiile scriitorului: „Niciodatã piatra nu va da Bucureºtiului Completaþi-vã cunoºtinþele! un sfert din strãlucirea marilor cetãþi din Apus. ♦ „Numele Hissarlîk a fost fãcut celebru de Civilizaþia noastrã e sortitã sã se petreacã în virtual ºi Schliemann care a descoperit aici ruinele legendarei interior. Neputând clãdi în afarã (e ºi prea târziu ºi prea cetãþi Troia. Unii au vãzut în aceastã poezie culorile zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade sã pitoreºti ale unui Giurgiu natal. «Isarlîk» este însã întemeiem: turnuri vibrãtoare, speranþei; aurite bolþi, Meca lui Ion Barbu, þinutul solar ºi extatic în care laudei; clopotniþe, adâncimi soarelui netemporal.” troneazã Poezia (…). Dincolo de aria geograficã bal- (I. Barbu, ) Rãsãritul Crailor canicã, identificatã ºi în pasta îngroºatã a expresiei Umorul se degajã din modul neaºteptat, ºocant, 3. pitoreºti, noþiunea [de , n.n.] implicã o zonã Nastratin sãvârºind gesturi iniþiatice groteºti. Cãutaþi balcanism afectivã intensã, un mod grav de asumare a existenþei în text versurile care exprimã aceastã viziune (în apa - prin disimularea tragismului într-o atitudine renþã) lipsitã de seriozitate asupra vieþii. detaºatã. (…) Ion Barbu ridicã coordonata orientalã a 4. Interpretaþi distihul care încheie poezia. Cum se literaturii române la o valoare absolutã. (…) Durata tãlmãceºte gestul final de a da cu tifla? spiritualã a Orientului relevã însã un cadru fenome- Explicaþi metafora „ . Arãtaþi 5. a Turciei floare” nalizat, într-o utopicã cetate solarã, spaþializatã dacã, pentru poet, orizontul „balcanic” limiteazã aparent pe locul legendarei cetãþi homerice. (…) cunoaºterea sau, dimpotrivã, poate conduce la cathar- Spaþiul mitic ultim al poeziei barbiene ni se va prezen- sis ºi la eliberare spiritualã. ta ca singurul revelator, delectându-ne prin dimensi- Aduceþi argumente pentru a demonstra cã vocea 6. unea gravã pe care ºi-o adaugã. Elogiul vieþii, al trãirii liricã din strofa a noua aparþine poetului, creatorului de senzuale, într-un cuvânt al condiþiei pãmântene date imagini. omului, devine suprema aspiraþie în Isarlîk (…). Lumea turcã reprezintã spaþiul cel mai propice Poezia ermeticã. Modernismul ______pentru înþelegerea unitãþii conjugate a celor douã ordini ale existenþei: imanentã ºi transcendentã. 1. Descoperiþi modalitãþile de ambiguizare a textului poetic barbian, luând în consideraþie mãrturisirea Acest paradis artificial trebuie oprit într-o repre- de mai jos: zentare fenomenalã.” „Se poate foarte bine ca un ºir de operaþii, de diso- (Marin Mincu, Ion Barbu, 1975) ciaþii mintale asupra evenimentelor tale sufleteºti sã se ♦ „S-a observat de mult cã poetul Jocului secund gãseascã foarte bine consemnate într-o permutare a era un temperament dionisiac, al cãrui ideal a fost sã sintaxei (o permutare care, bineînþeles, nu contravine scrie o liricã apolinicã (…). Desigur, «purificarea» sau la pãstrarea acelei permanenþe, care este un anumit «restrângerea» liricã nu sunt totdeauna la fel de uºor gen al limbei) (…). O a doua cauzã care ar legitima de constatat. Dar nu rãmâne mai puþin evidentã nãzuinþa lui I. Barbu – atât de senzual altminteri ºi cu poezia ermeticã este de naturã mai misterioasã. un gust atât de pronunþat pentru pitoresc – cãtre un Thomas de Quincey (…) observa undeva cã simbo- limbaj de o iraþionalã limpezime, nemimetic ºi dega- lurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine jat de deºeurile subiectivitãþii. (…) Versurile din preexista acestor stãri ºi atunci ele rãmân, pentru con- ciclul final ( ) indicã o receptare senzorialã ºi ºtiinþele mai puþin ermetice.” Isarlîk sentimentalã a lumii, care are densitate, culoare, ºi (I. Barbu, ) Note pentru o mãrturisire literarã sunet promiþãtoare de prea umane voluptãþi.” 2. Justificaþi trecerea, în finalul poeziei, de la forma de (Nicolae Manolescu, Despre poezie, 1987) singular la cea de plural a pronumelui personal (eu – noi).

Perioada interbelicã: Poezia 37 Elemente de limbã, stil ºi comunicare

FIGURI DE STIL ªI PROCEDEE ALE EXPRESIVITÃÞII

Expresivitatea limbajului ______• Pluralele marcate stilistic: – ironice, depreciative (Ioneºti, Popeºti, creiere); • Expresivitatea reprezintã o manifestare a conþinu- – cu funcþie de hiperbolizare (zãpezi, ploi, pãmânturi, tului afectiv (emoþional) al discursului. peste mãri ºi þãri). Stilul unui scriitor se defineºte atât ca de la abatere • Femininele peiorative ºi ironice (folosite pentru normã, cât ºi ca (selecþie) a faptelor de limbã alegere ambele genuri): (expresivitatea are realizãri diferite la nivelul limbaju- – substantive animate, mobile sau heteronimice: lui comun, faþã de limbajul artistic; fenomenele afectu- (om fricos), (om încet), (om lui sunt spontane, naturale, în limba vorbitã, dar cãutate, muiere babã nãtãfleaþã bleg), (om slab), (om delicat); conºtiente, în cadrul literaturii). mâþã domniºoarã Cultivarea sugestiei, a simbolurilor, cãutarea – substantive colective, epicene sau inanimate: ani- efectelor muzicale, „încifrarea” limbajului, asociaþiile male (pupãzã, lighioanã, ciurdã, javrã); obiecte (sperie - plastice între cuvinte în aparenþã incompatibile consti- toare, sorcovã); boli (ciumã, râie, leprã, rãpciugã) º.a. tuie numai câteva dintre modalitãþile la care scriitorii • Antonomaza este procedeul stilistic prin care se recurg pentru a deºtepta simþul estetic, intuiþia, reflexi - realizeazã o convertire a substantivelor proprii în sub- vitatea cititorului. Imaginile artistice, care poartã stantive comune (ºi invers): dulcinee, harpagon etc. încãrcãtura emoþionalã ºi ideaticã a unei opere, având o mare capacitate de sensibilizare, se realizeazã cu aju- Verificaþi-vã cunoºtinþele! torul (în sens larg). figurilor de stil • Consultând schema recapitulativã din paginile urmãtoare, gãsiþi ºi interpretaþi figurile de stil realizate DICÞIONAR cu ajutorul substantivelor: • Figurã (de stil): „Deviere de la uzul lingvistic a) „Haínã, marea lumii sã-l batã furioasã normal, schimbare într-un anumit nivel al limbii, Cu haina ei de pizme, zavistii, hâdã urã…” care faciliteazã expresia poeticã sau pe cea oratoricã, (V. Voiculescu) diferitã ca grad de expresivitate ori persuasiune faþã b) „Ager, oþelul rupe de la fund de maniera comunã de exprimare (…); restruc- Pãmântul greu, muncit cu duºmãnie…” turare a limbajului dupã un cod propriu, cel al (T. Arghezi) retoricii, bazat pe uzajul «figurat» al termenilor ºi pe c) „A fost de veste lumea plinã structuri sintactice specifice.” (DSL, Nemira, 2001) Cã steagul turcului se-nchinã.” (G. Coºbuc) Exerciþii de aprofundare 1. Comentaþi rolul formelor de plural în textele Rolul stilistic al substantivului urmãtoare: a) „ªi numai cu zãrile • Clasa morfologicã a substantivului permite uti- Sã te reazimi de pãmânt.” (T. Arghezi) lizãri figurate dintre cele mai diverse (metafora, meto - b) „În jur nici nu visezi ce bezne…” (L. Blaga) nimia, sinecdoca, epitetul, comparaþia º.a.). c) „Venin ºi roºu untdelemn Categoriile gramaticale de gen ºi numãr cunosc Mustesc din funduri de blestem.” (I. Barbu) întrebuinþãri speciale, precum cele ce urmeazã:

38 Elemente de limbã, stil ºi comunicare 2. Urmãtoarele enunþuri au fost culese din ziarele a) Vocative emfatice, cu rol de insistenþã, întâlnite în: româneºti ale ultimilor ani. Comentaþi expresivitatea • enunþuri solemne: Doamnelor ºi domnilor!; Stimaþi cuvintelor subliniate: oaspeþi!; Onorat auditoriu!; a) „Vodeviluri (...) cu mitici, nãºici, dineli, georgeli, • vorbirea curentã (adresarea cãtre o persoanã sau gigeli, fãneli, jeneli, bãieþi de ioneli în rolurile principale”; invocarea divinitãþii): „Doamne, cumnãþicã-hãi!”; b) „Rãu e când nu mai vezi dincolo de ºampanii”; • literatura artisticã, prin: c) „expresivul purtãtor de cuvinte al clubului”. – invocaþiile retorice: „O, tu crai cu barba-n no - 3. Interpretaþi valoarea stilisticã a substantivelor duri…” (M. Eminescu); subliniate din exemplele: – discursul solemn: „O, pãdure tânãrã!” (B. Dela- a) „Ghiþã nu e decât o muiere îmbrãcatã în haine vrancea) sau parodic (marcã a infatuãrii): „Domnilor!… bãrbãteºti.” (I. Slavici) Onorabili cetãþeni!… Fraþilor!…” (I. L. Caragiale) b) Face clãbuci la gurã. b) Vocative peiorative ºi ironice: c) „Lichea neruºinatã.” (Gr. Alexandrescu) – Nume de animale: mãgarule! – Adjective substantivizate: deºteptule!; savantule! – Termeni de adresare: cucoanã!, cumetre!, nene! c) vocative personificatoare (nume de inanimate folo - Valori expresive ale cazurilor site la vocativ): „Bãtrâne Olt!” (O. Goga).

• Întrebuinþarea substantivelor la diferite cazuri În tot manualul, poate avea, pe lângã rostul gramatical, ºi un substrat elemente ornamentale stilistic. din vechi tipãrituri româneºti ♦ Nominativul cu valoare stilisticã include: Verificaþi-vã cunoºtinþele! a) apoziþiile metaforice: „Lirã de argint, Sihleanu, Donici, cuib de-nþelepciune” (M. Eminescu); G. Coº- • Precizaþi statutul morfo-sintactic al cuvintelor sub- buc, poetul þãrãnimii; liniate. Care sunt efectele stilistice create de scriitori? b) numele predicative care intrã în alcãtuirea definiþi- a) „Arde-n candel-o luminã cât un sâmbure de mac.” ilor metaforice: „Foamea e ºarpe” (Al. Macedonski). (M. Eminescu) ♦ Genitivul include structurile metaforice: b) „Uite ce e, coanã Miþo, d-ta tot zici cã-l aºtepþi...” a) ºosea cu praf / prãfuitã > praful ºoselei; cer senin > (I. L. Caragiale) seninãtatea cerului; c) „Codrule, codruþule, b) ochi ca marea > marea ochilor. Ce mai faci, drãguþule?” (M. Eminescu) ♦ Dativul adnominal are nuanþã popularã sau ar - d) „Ochii sunt demoni cumpliþi” (Al. Macedonski) haicã, solemnã: nepot mamei mele; „Preot deº tep tãrii noastre, semnelor vremii profet” (M. Eminescu). Exerciþii de aprofundare ♦ îºi actualizeazã valenþele expresive prin: Acuzativul Evidenþiaþi valorile figurate ale substantivelor a) epitetele metaforice: „lan de diamanturi” 1. subliniate din urmãtoarele fragmente: (V. Alec sandri); a) „Cichindeal, , Mumulean, , b) comparaþii: nori ; „luminã cât un sâm- gurã de aur glas cu durere ca argintul Prale, …” (M. Eminescu) bure de mac” (M. Eminescu); firea cea întoarsã b) „Paracliserul, , îi arãtã jos (…) c) construcþii atributive metaforice: „niºte pari de un drac ºi jumãtate o firfiricã.” (B. Delavrancea) lumânãri” (B. Del avrancea). c)„ …” (I. Teodoreanu) ♦ , caz al adresãrii, susþine atât funcþia harfele ierburilor Vocativul Distingeþi rolul stilistic al diferitelor forme de vo - emotivã, cât ºi pe cea faticã. Însoþeºte frecvent propo- 2. cativ din exemplele urmãtoare: ziþii interogative sau exclamative, uneori eliptice de a) „Slãvite fãrmituri a vremii, predicat: „Cum, domnule? Ai stat douã ore acolo, De mult v-am îngropat vãleatul…” (O. Goga) aºteptând?” (Camil Petrescu) b) „— Mamiþoo! Mam’mare! Tantii! Întrebuinþãri speciale (expresive) ale vocativului: — Ce e? Ce e? sar cocoanele.” (I. L. Caragiale)

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 39 b) „Pe-un pat alb ca un linþoliu zace lebãda mu- rindã…” (M. Eminescu) Rolul stilistic al adjectivului c) „Lângã lacul care-n tremur somnoros ºi lin se bate…” (M. Eminescu) Superlativele stilistice ______d) „tãcerea uscatã de mãtãsuri” (I. Teodoreanu) 2. Alcãtuiþi enunþuri folosind urmãtoarele con- • Realizarea superlativului absolut antreneazã nume - strucþii cu sens superlativ: teribil de cald; galben ca turta roase procedee ale afectului: de cearã; frumoasã de picã. – folosirea termenilor adverbiali proveniþi din sub- 3. Arãtaþi în ce constã expresivitatea cuvintelor ºi a stantive, în urma adjectivului: frumoasã foc; construcþiilor urmãtoare: beat turtã; mort de beat; nebun – derivarea cu prefixe de tipul: ultra-, hiper-, super-, de legat; o drãguþã de trebuºoarã; un câºtig frumuºel. extra- sau cu sufixul -isim: ultraaglomerat, rarisim, simplisim; 4. Explicaþi procedeul de formare a superlativului – adãugarea unui complement circumstanþial de pentru fiecare din exemplele: relaþie: fript de sãrac, putred de bogat; a) „ªi-a fãcut un pântec mare, mare…” (I. Creangã) – utilizarea unor locuþiuni: frumos de mama focului, b) „ªi tot strigã ado vin! (…) scump din cale-afarã, ºmecher fãrã pereche; Acr-u-u-u de la naºu…” (A. Pann) – procedee fonetice: maaare; c) „Din rude mari, împãrãteºti, – repetarea adjectivului: mare, mare; O prea frumoasã fatã.” (M. Eminescu) – adãugarea unor construcþii comparative: curat ca 5. Precizaþi valoarea morfologicã ºi funcþia sintac- ticã a cuvintelor subliniate: lacrima, lung cât o zi de post. „Basmele copile cresc…” (M. Eminescu) Construcþii afective în limba vorbitã ______„Pe minte îºi simte o noapte adâncã.” (Al. Macedonski) De la adjective s-au creat, prin derivare sau prin conversiune, construcþii substantivale cu sens superlativ: – substantiv (derivat) + atribut în acuzativ: o gro - zãvie de vreme, o frumuseþe de copil, o stârpiturã de om; Fonetismele afective – substantiv + atribut în acuzativ: deºteptul de Vasile, sãrmana de ea, nenorocitul de el; • Starea sufleteas cã a locutorului se exprimã prin: – substantiv + atribut în genitiv: deºteptul deºtep þi - – Lungirile de sunete (vocale sau consoane): lor, voinicul voinicilor, frumoasa frumoaselor. Mmizerabile!; Tticãlosul!; Affarã!; Ffoarte frumos! – Apariþii ºi dispariþii de sunete: ’ Tã-vã pustia!; Verificaþi-vã cunoºtinþele! Dom’ Miticã; ’Nã ziua!; Mda!, Mde; Las’; Tre’; Poa’ º.a. – Modificãri de sunete în vorbirea leneºã sau iro- • Interpretaþi valoarea stilisticã a adjectivelor din nicã: Bene! (= bine); Com? (= cum); Onde? (= unde). textele de mai jos: • Simbolismul fonetic: procedeu al expresivitãþii a) „Pe munþi, regina nopþilor prin care sunetul devine „un adevãrat simbol, un semn Pãruse gãlbenindã, cu nuanþã semanticã specialã” (I. Iordan). Spre exem- Aºa cum fruntea morþilor plu: a, o – sugereazã o imagine amplã; i – presupune o Se vede suferindã.” (D. Bolintineanu) tonalitate subþire etc. b) „Tu, care eºti pierdutã în neagra vecinicie, Stea dulce ºi iubitã a sufletului meu…” Exerciþii de aprofundare (V. Alecsandri) 1. Arãtaþi ce fenomene fonetice s-au produs în Exerciþii de aprofundare exemplele urmãtoare, interpretând starea emoþionalã a locutorului: Boon!…; Coreect!; Zããu?!; Ddrepþi!. 1. Consultând schema recapitulativã, precizaþi ce 2. Descoperiþi fonetismele afective din textele: tipuri de epitete se întâlnesc în textele: a) „Al dracului don’ Miticã!…” (I. L. Caragiale) a) „Sãlbaticã fiarã, rãstriºtea-l sfâºie, b) „ Bu...nã treabã!” (I. Creangã) ªi luna priveºte cu ochiu-oþelit.” (Al. Macedonski) c) „Gool! Gool! Gool! Victorie!” (I. Bãieºu)

40 Elemente de limbã, stil ºi comunicare FIGURILE DE STIL (Schemã recapitulativã)

FIGURI • Inversiunea. Procedeu sintactic de schimbare a topicii într-o propoziþie sau frazã; se SINTACTICE poate realiza prin antepunerea atributului faþã de substantivul determinat, prin (de construcþie) antepunerea complementului faþã de verb / a numelui predicativ faþã de verbul copulativ, iar la nivelul frazei, prin schimbarea de topicã a subordonatei în raport cu regenta. A) Ambiguizarea ra- „Vesela verde câmpie acu-i tristã, vestezitã” (V. Alecsandri). por turilor sintactice • Dislocarea. Procedeu sintactic de deplasare (ºi izolare) a unei unitãþi sintactice în prin perturbãri to - cadrul enunþului. Spre exemplu: „Trandafiri aruncã, roºii” (M. Eminescu). pice • Hiperbatul. Procedeu constând în separarea (prin intercalarea unei unitãþi distincte) a douã cuvinte strict conexe sintactic. Spre exemplu: „Dormea foarte dus” (N. Stãnescu). B) Concentrarea ex - • Elipsa. Procedeu sintactic de contragere a enunþului prin omiterea (suprimarea) unuia pre siei sau a mai multor cuvinte. „Eu fuga iepureºte prin cânepã” (I. Creangã). C) Enunþuri para - • Asindetul. Procedeu constând în suprimarea elementelor de relaþie dintr-un raport tac tice sintactic de coordonare (sau de subordonare, la nivelul frazei). Spre exemplu: „Bei, mori. Nu bei, tot mori.” (M. Preda); „ Copacii albi, copacii negri…” (G. Bacovia). • Polisindetul. Procedeu sintactic bazat pe coordonarea multiplã a propoziþiilor sau a pãrþilor de propoziþie. „ªi de lunã, ºi de soare / ªi de pãsãri cãlãtoare…” (M. Eminescu). D) Figuri ale insis- • Enumeraþia. Figurã sintacticã realizatã prin înºiruirea unor termeni aflaþi în raport de tenþei coordonare. „Braþul, haina, mintea, faþa, inima, totu-i subþire.” (B. P. Hasdeu) • Repetiþia. Figurã sintacticã realizatã prin reluarea aceluiaºi cuvânt (grup de cuvinte) de douã sau de mai multe ori. „Ceaþa se aºterne rânduri – rânduri” (M. Eminescu); „Care vine, vine, vine, calcã totul în picioare.” (M. Eminescu) • Anafora. Procedeu bazat pe reluarea unui segment sintactic în poziþie iniþialã. „Tot ce-n þãrile vecine e smintit ºi stârpiturã / Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de naturã” (M. Eminescu); „Uite-n livadã stupii, / Uite-n vifore lupii, / Uite cerbii, / Uite firul ierbii.” (T. Arghezi) • Epifora. Procedeu bazat pe repetiþia unui segment sintactic în poziþie finalã. Spre exemplu: „Casã am, bani am, sãnãtos sunt …” (E. Gârleanu) • Chiasmul. Figurã sintacticã apãrutã prin repetarea inversã / încruciºatã a douã funcþii gramaticale (de multe ori ºi a termenilor corespunzãtori). „Cãci toþi se nasc spre a muri / ªi mor spre a se naºte.” (M. Eminescu) • Paralelismul sintactic. Procedeu bazat pe reluarea simetricã a unor unitãþi sintactice. Spre exemplu: „Feþiºoara lui / Spuma laptelui / Periºorul lui / Pana corbului.” (Mioriþa) • Anadiploza (reduplicaþia). Figurã care constã în repetarea unei structuri lexicale la sfârºitul unei unitãþi sintactice (sau metrice) ºi la începutul celei urmãtoare (cu mici modificãri gramaticale). „O stea era pe ceruri. În cer era târziu.” (T. Arghezi) • Epanadiploza. Figurã sintacticã creatã prin repetarea unei structuri lexicale la înce - putul ºi la sfârºitul unei unitãþi sintactice (sau metrice). Spre exemplu: „Zicã toþi ce vor sã zicã. Treacã-n lume cine-o trece.” (M. Eminescu) • Refrenul. Procedeu constând în reluarea unui cuvânt sau a unei construcþii (cu mici modificãri) la anumite intervale. „Sunt solitarul pustiilor pieþe” (Al Macedonski), vers reluat în poezia Pãlind. • Hiperbola. Figurã a insistenþei constând în exagerarea expresiei, prin mãrirea / micºo - rarea imaginii obiectului reprezentat.

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 41 FIGURI • Simetria. Procedeu compoziþional bazat pe similitudini la diferite niveluri (sintactic, COMPOZIÞIONALE lexical, al semnelor de punctuaþie): structura simetricã a poeziei Plumb de G. Bacovia. • Antiteza. Procedeu stilistic constând în punerea în opoziþie a unor noþiuni, trãiri, personaje, pentru a ilustra, prin contrast, o anumitã idee; se realizeazã frecvent pe baza antonimiei, iar la nivel sintactic pe baza coordonãrii (adversative). FIGURI RETORICE • Interogaþia retoricã. Figurã de stil constând într-o întrebare (sau un ºir de întrebãri) cu valoare emfaticã / funcþie persuasivã (întrucât nu se aºteaptã un rãspuns). • Exclamaþia retoricã. Figurã de stil realizatã sub forma unui enunþ exclamativ, prin care se exprimã un sentiment puternic, o judecatã afectivã. „O, te-admir, progeniturã de ori gine romanã!” (M. Eminescu) • Invocaþia retoricã. Figurã retoricã realizatã prin adresarea cãtre muzã, cãtre divinitate, cãtre o figurã istoricã / simbolicã etc. „Cum nu vii tu, Þepeº Doamne!…” (M. Eminescu) FIGURI • Epitetul. Figurã de stil prin care se atribuie un determinant cu valoare expresivã SEMANTICE (tropi) unui substantiv sau, în accepþie lãrgitã, unui verb. Prin interferenþa cu alte figuri se realizeazã: epitetul personificator – „Ele trec cu harnici unde…” (M. Eminescu); „ornicul bate bãtrân” (Lucian Blaga); epitetul hiperbolic – „Giganticã poart-o cupolã pe frunte” (G. Coºbuc); epitetul metaforic – „Visul sãu se-nfiripeazã ºi se-ntinde vultureºte” (M. Eminescu); „slova de foc” (T. Arghezi); epitetul sinestezic – „acidã melopee” (I. Barbu); „lumina umedã a dimineþii” (Al. Vlahuþã); epitetul contrastiv (oximoron) – „farmec dureros” (M. Eminescu). • Comparaþia. Figurã de stil constând în stabilirea unui raport de asemãnare între doi termeni, în scopul reliefãrii termenului comparat. • Metonimia. Figurã semanticã realizatã prin înlocuirea unui termen cu altul, pe baza unei relaþii de contiguitate logicã. „La noi sunt cântece ºi flori / ªi lacrimi multe, multe…” (O. Goga) • Sinecdoca. Figurã semanticã realizatã prin înlocuirea unui termen cu altul, pe baza unei relaþii cantitative. Se pot substitui: singularul cu pluralul ºi invers – „Steagul turcului se-nclinã” (G. Coºbuc); întregul cu partea ºi invers – „Îþi dau catarg lângã catarg…” (M. Eminescu); obiectul cu materia – „Zdrobitã-n praf murea arama…” (O. Goga). • Metafora. Figurã semanticã apãrutã prin înlocuirea unui termen cu altul, pe baza unei comparaþii subînþelese. Se realizeazã ca metaforã in praesentia (explicitã), când se pãstreazã ambii termeni ai comparaþiei, fãrã elementul de relaþie: „Unde luna îºi aprinde farul tainic de luminã” (V. Alecsandri); „Cenuºa visãrilor noastre” (T. Arghezi), sau ca metaforã in absentia (implicitã), când se pãstreazã numai termenul cu care se comparã: „Pãrea cã printre nouri s-a fost deschis o poartã / Prin care trece, albã, regina nopþii moartã” ( M. Eminescu); „Lumina altora / Sugrumã vraja …” (L. Blaga) • Sinestezia. Figurã semanticã realizatã prin asocierea a doi sau mai mulþi temeni care desemneazã senzaþii percepute de simþuri diferite. Spre exemplu: „Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet” (M. Eminescu). • Personificarea. Figurã semanticã prin care se atribuie calitãþi omeneºti animalelor, plantelor, obiectelor neînsufleþite. Spre exemplu: „Doar izvoarele suspinã, / Pe când codrul negru tace” (M. Eminescu). • Oximoronul. Figurã semanticã realizatã prin asocierea a doi termeni care exprimã noþiuni opuse / incompatibile. „Suferinþã tu, dureros de dulce…” (M. Eminescu) FIGURI DE SUNET • Aliteraþia. Figurã de sunet realizatã prin repetarea consoanelor într-un enunþ, pentru a crea un efect muzical. „Pluteºte un lanþ de lebede albe” (G. Bacovia). • Asonanþa. Figurã de sunet realizatã prin repetarea vocalei accentuate într-un enunþ. Spre exemplu: „O prea frumoasã fatã” (M. Eminescu).

42 Elemente de limbã, stil ºi comunicare AUTOEVALUARE POEZIA INTERBELIC| 1 Citiþi textul de mai jos:

„ Statuia zveltã ºi-nsemnând, se pare, Se mai ghiceºte mâna ridicatã Iubire, tinereþe sau credinþã, Spre bolþi, cum se ciopli din început. Subt frunza toamnei cenuºii dispare, Un deget cerul fericit l-aratã, Întinsã-n ºes pustiu velinþã. Care de stei fusese cunoscut.

Pãmântul se-aºternu peste fãpturã, Clipã cu clipã, neînduplecat. Nemuritoare-n cripta lor obscurã, Tiparele statuii s-au pãstrat.” (Tudor Arghezi, Înviere)

1. Alcãtuiþi douã enunþuri prin care sã ilustraþi va- 1 punct loarea conotativã a termenilor frunzã, cenuºiu. 2. Precizaþi rolul cuvântului cu sens dubitativ: 1 punct se pare, în structura poeziei. 3. Menþionaþi douã sinonime contextuale pentru 1 punct substantivul stei. 4. Precizaþi valoarea expresivã a timpurilor verbale 0,50 puncte utilizate în poezia citatã.

5. Descoperiþi douã teme / motive poetice prezente 1 punct în textul citat. 6. Argumentaþi rolul dislocãrii sintactice în ambigui - 1 punct zarea mesajului poetic (strofa a doua). 7. Justificaþi rolul stilistic al epitetului cromatic din 0,50 puncte prima strofã. 8. Precizaþi ritmul ºi mãsura poeziei. 1 punct 9. Interpretaþi titlul (Înviere), punând în relaþie 1 punct conþinutul poeziei citate cu psalmii arghezieni [Ruga mea e fãrã cuvinte] ºi [Nu-þi cer un lucru prea cu neputinþã]. 10. Comentaþi, în 15-20 de rânduri, ultima strofã a poe - 1 punct ziei, pornind de la ideea dualitãþii spirit – materie.

Din oficiu: 1 punct TOTAL 10 puncte

Autoevaluare 43 CURENTE CULTURALE/LITERARE: ORIENT|RI AVANGARDISTE

ÎNTRE NEGAÞIE ªI INOVAÞIE Banchetul ÎN LITERATURA

Victor Brauner, Victor INTERBELICÃ

AVANGARDA LITERARÃ ROMÂNEASCÃ

Preliminarii ______a) negarea ºi reconsiderarea radicalã a tradiþiei cultural-literare ºi contestarea gustului dominant al • Fenomen cultural de o evidentã complexitate, epocilor anterioare; avan garda literarã reprezintã în esenþã o schimbare pro- b) aspiraþia cãtre o absolutã înnoire a limbajului, în fundã în modul de a concepe ºi de a structura obiectul afara oricãror tipare moºtenite; „aspiraþia eliberãrii literaturii. Termenul provine din limbajul militar totale”; „recuperarea puritãþii originare” (Adrian (fr. avant-garde), unde desemneazã detaºamentul care Marino); exploreazã terenul necunoscut, pe care pãtrunde ulte- c) eliberarea de „logicã” ºi „gramaticã”; rior restul trupei. În literaturã, avangarda denumeºte o d) dezinvoltura ºi îndrãzneala construcþiei imaginilor; direcþie complexã (din primele decenii ale secolului al e) demascarea sentimentalismului desuet al poeziei XX-lea), caracterizatã prin spiritul de frondã ºi prin ne- vechi; garea violentã a formelor de artã consacrate. Printr-o f) exprimarea unei atitudini fruste. astfel de acþiune ofensivã ºi accentuat polemicã, avan- „Obiectul ºi metoda «agresiunii» avangardiste, de garda impune definitiv o altã atitudine faþã de actul diferite tipuri ºi grade de violenþã, constatã Adrian scriiturii, faþã de lumea formelor literare, creând o rup- Marino, este opoziþia, contestarea, cu un termen con- turã la toate nivelurile. sacrat: ruptura.” (Avangarda, în Dicþionar de idei lite- Reprezentând „modul cel mai vizibil de revoltã îm - rare, I, Editura Eminescu, Bucureºti, 1973, p. 181) potriva unei situaþii constituite, pentru a o rãsturna ºi • Avangarda, „miºcare de ºoc”, de rupturã ºi, în a o dezorganiza” (Umberto Eco), avangarda este defi- acelaºi timp, de deschidere, se manifestã în variantele nitã, în general, prin câteva atitudini extreme: extreme ale modernismului: expresionism, dadaism,

44 Literaturã cubism, constructivism, suprarealism. Miºcãrile de avan- gardã ilustreazã o stare de crizã prin actele anarhice ºi revolute, spectacu loase. În definitiv, susþinea Eugen Ionescu, „avangarda înseamnã libertate”. Identificatã, în esenþã, cu negaþia, vocaþia avangardei literare „este prin excelenþã distructivã, ireductibil iconoclastã”, „chiar ºi atunci când aspirã spre actul constructiv” (Matei Cãlinescu, Avangarda literarã în România, Studiu introductiv la Antologia literaturii române de avangardã, Bucureºti, 1969, p. 10, 13). Dorind sã-ºi confirme o asemenea „funcþie prospec - tivã” (A. Marino), „constructivã”, avangarda realizeazã un echilibru între atitudinea de rupturã ºi opoziþie ºi starea de disponibilitate absolutã faþã de nou, faþã de „ritmul vremii”. Negând vechiul, modelul ºi exemplul, avangarda „afirmã noul ca expresie a spontaneitãþii creatoare ºi a absolutei libertãþi asupra spiritului” (Ion Pop, Avangarda în literatura românã, Editura Minerva, Bucureºti, 1990, p. 7). Ceea ce individualizeazã avan- Viziune enigmaticã oniricã de Victor Brauner garda în raport cu aceastã aspiraþie de înnoire a limba- (dupã Istoria literaturii… de G. Cãlinescu) jelor artistice este extremismul, radicalismul sãu. „A fi distrugãtor, iconoclast, terorist, nihilist tinde aºadar sã Trãsãturi tipologice se confunde cu esenþa însãºi a avangardei” – noteazã ale avangardei literare româneºti Adrian Marino, evidenþiind, pentru demersul novator, o tendinþã simetricã: „Proslãvirea noului traduce o 1. Spiritul negator tendinþã spre extremism, spre paroxism ºi radicalism, • Se manifestã sub forma negaþiei, care diferã în simetricã cu atitudinile negative…” intensitate, de la contestarea amuzantã pânã la dis - Pendulând între negaþie, ca punct de plecare, ºi ino- pe rarea sinucigaºã. vaþie, ca termen final, „avangarda radicalizeazã ºi abso- 2. Criza literaturii (sfidarea literaturii) lutizeazã de fapt o obsesie mai generalã în literatura ºi • Este o cauzã a dezvoltãrii spiritului negator. arta momentului, care era aceea a dinamismului, a • Vizeazã toate aspectele sub care se manifestã lit- opoziþiei faþã de tot ce ar putea ilustra staticul, inerþia e ratura. spiritului.” (Vezi Ion Pop, op. cit., p. 8.) 3. Atitudinea ironic-ludicã Dintr-o astfel de stare de subordonare, de noncon- • Reprezintã o alternativã a spiritului negator. formism radical, avangardiºtii sunt dispuºi sã rãspundã 4. Destructurarea textului poetic oricãrei solicitãri creatoare, motivându-ºi aspiraþia • Constituie o consecinþã a atitudinii negatoare novatoare prin dorinþa de sincronizare cu ritmul epocii. faþã de literaturã. „Am rupt orice legãturi cu arta trecutului”, este men- 5. Primatul existenþei þionat într-un articol din revista Punct (nr. 4, 13 dec. • Modificã fizionomia ºi statutul operei literare: 1924), „cãci secolul nostru de emoþii puternice ºi ful- absenþa caracterului finit, lipsa de organicitate — gerãtoare are nevoie de forme noi pentru manifestãrile efecte ale dezideratului ca literatura sã urmeze cât lui de artã”. În acelaºi spirit, printre alte „precizãri” cu mai fidel viaþa (captarea momentului, poezia tele- caracter programatic. Ilarie Voronca noteazã urmã- graficã, poezia-reportaj, poezia ºi transcrierea stãrilor toarele în revista Integral : „Tradiþie numim a merge în onirice, halucinatorii, delirante etc.). pas cu vremea (...); mai presus de pulsul individului (Vezi Literatura româneascã de avangardã. stãruie pulsul epocei (…). Realizãrile de artã se Antologie, prefaþã, postfaþã, tabel cronologic, proiecteazã pe un perete de contimporaneitate.” note, comentarii ºi bibliografie de Gabriela Duda, (Dupã Ion Pop, op. cit., p. 20) Editura Humanitas, Bucureºti, 1997, p. 37–39)

Orientãri avangardiste 45 Avangarda — ca dramã existenþialã

• Constituitã într-un „curent” sau modalitate este- totalã. Podurile de refugiu aruncare în aer.” Prin aces- ticã, avangarda defineºte, prin acþiunea sa ofensivã, o te aspecte, avangarda face parte din lunga serie de atitudine de viaþã, un mod de a concepe ºi a trãi exis- miºcãri „moderne”, cãrora le imprimã o tendinþã mai tenþa sub forma unui fenomen precursor, de antici- radicalã, un pas mai rapid ºi o sonoritate mai mare a paþie, care pãºeºte întreprinzãtor ºi curajos „înainte”. expresiilor. În domeniul estetic propriu-zis, spiritul Acest dinamism progresiv constituie sensul ºi para- avangardei duce în mod obligatoriu la negarea artei doxul dramatic al avangardei: moarte ºi resurecþie tradiþionale, la contestarea ºi depãºirea continuã a continuã; nota esenþialã: orice avangardã anticipã ºi formelor curente ºi acceptate de creaþie, proclamând suprimã, prin substituþie, o altã avangardã. Obiectul necesitatea „noutãþii”, a ideii de prezent, modern ºi ºi metoda „agresiunii” avangardiste, de diferite tipuri actualitate. Integral, de exemplu, se proclamã „revistã ºi grade de violenþã, este opoziþia, contestarea, cu un de sintezã modernã”, Alge pretinde a fi „adevãrata termen consacrat: ruptura. Avangarda este ºi trebuie goarnã a veacului”. Manifestul unu conþine enu- sã fie agresivã, sau nu existã. Spiritul sãu refuzã ade- merãri precise: „avion, t.f.f.-radio, televi ziune, 75 h.p.”, ziunea, apartenenþa, participarea. Concluzia acestui proclamând artã, ritm, vitezã, neprevãzut. „Gândul proces de rupturã, insurecþie ºi agresivitate este, fãrã trebuie sã depãºeascã însãºi viteza”, anticipase ºi ma - îndo ialã, negaþia. Sub aceste forme nihiliste ºi extra- nifestul revistei Integral. Adevãrata „revoluþie” se vagante se joacã, de fapt, o adevãratã dramã exis- produce la nivelul ºi în interiorul limbajului, atacat ºi tenþialã: nihilismul avangardist este expresia unei dis- contestat cu toatã furia. perãri metafizice, radicale. Spiritul avangardist refuzã (Dupã Adrian Marino, Avangarda, poziþiile medii, compromisul, aparenþele relative. Pen - în Dicþionar de idei literare, vol. I, tru Ilarie Voronca, idealul este: „Un risc, o aventurã Editura Eminescu, Bucureºti, 1973)

Climat. Reprezentanþi ______„Dada anticonformist, Dada antidogmatic – spune Tzara – cerea partizanilor sãi sã sacrifice totul • Contextul cultural românesc de la începutul se - ideilor proprii. Cu cât eram mai batjocoriþi sau colului al XX-lea s-a arãtat apt sã recepteze reprezen- trataþi de idioþi în presã, cu atât eram mai mulþu- tãrile avangardiste din alte þãri, dovedind mobilitatea miþi. Era în asta o garanþie a puritãþii noastre, a ºi adaptabilitatea rapidã la solicitãrile revoluþionare intransigenþei noastre. Ne afirmam dispreþul faþã de din literaturã. orice esteticã. Ar fi bine ca ºi astãzi sã fim neîncrezã- • Semne ale unei asemenea participãri la efer- tori, gândindu-ne mai ales la deºertãciunea cuvin- se pot descoperi vescenþa literarã novatoare a epocii telor ºi la inutilitatea lor când e vorba de a exprima începând cu anul 1912. Adolescenþii S. Samyro (pe inexprimabilul, adicã sensibilitatea.” numele adevãrat Samuel Rosenstock), inventatorul dadaismului, cunoscut sub numele de Tristan Tzara, Jocul dadaist ______I. Iovanaki (el însuºi poet important, sub numele de Ion Vinea, adevãratul promotor al avangardismului „Reþeta de fabricaþie a poemului dadaist, propusã românesc) ºi Marcel Iancu (arhitect ºi pictor, prezent de Tristan Tzara, indicase, de altfel, cu câþiva ani mai împreunã cu Tzara la „insurecþia de la Zürich”) înainte, drumul unor astfel de exerciþii ludice. Tãierea editeazã revista Simbolul, unde militeazã prin recenzii ºi amestecarea cuvintelor din ziar într-un sac substitu- ºi desene pentru arta modernã. ia, ironic, poeziei un joc de hazard, corectat – pentru ca • Tristan Tzara ºi Marcel Iancu vor gãsi peste puþin aerul de farsã sã fie ºi mai evident – de niºte procedee timp un teren mai bun de afirmare a ideilor înnoitoare care, completând «reþeta», atrãgeau atenþia asupra la Zürich, unde organizeazã, la 14 iulie 1916, primul inanitãþii depozitului de formule retorice. Criteriul pur spectacol DADA ºi pun bazele cunoscutei miºcãri cantitativ (lungimea poemului) îl înlocuia pe cel al va - dadaiste. lorii estetice.

46 Literaturã • Jocul poeziei – analog aici cu aºa-numitele «jocuri Prin Tristan Tzara, literatura românã confirmã destructive» ale copiilor – se înfãþiºa în felul acesta ca avangardismul „programatic” al lui Urmuz, trecând în revers «gratuit» al gravei «munci creatoare», cu pro- fruntea avangardei europene. cedee ºi reguli rãsturnate, într-un «ca ºi cum» derizo- Avangarda româneascã se manifestã destul de unitar, riu; «gratuitatea» semnificativã, totuºi, prin caracterul ca formã de expresie ºi ca program teoretic. Aspectul ei subversiv ºi, nu mai puþin, sugestiile implicate de particular i-l conferã, în acest sens, accentul dominant simbolica distrugere. Cãci, lipsind orice strãduinþã de negativ, de rupturã ºi opoziþie, în numele acelei li- organizare discursivã, atingându-se gradul zero al con- bertãþi ºi „disponibilitãþi absolute”. Negaþia este extre - venþionalizãrii, tabula rasa, se realizeazã obsesia mã ºi fãrã drept de apel: „Numai contrastul ne leagã de «pãmântului virgin» – componentã miticã a stãrii de trecut” (Tristan Tzara); „Sã ne ucidem morþii!” spirit avangardiste – a spaþiului originar, în care din (Contimporanul); „Ardem maculatura bibliotecilor” «haosul» limbajului se vor putea închega formele pure, (unu); „Am rupt orice legãturã cu arta trecutului, cãci de absolutã noutate, ale imaginarului poetic” (Ion Pop, secolul nostru de emoþii puternice ºi fulgerãtoare are Jocul poeziei, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, nevoie de forme noi pentru manifestãrile lui de artã” 1985, p. 84–86). (Punct); „Lumea trebuie reinventatã” (75 H.P).

REVISTE ªI MANIFESTE AVANGARDISTE

♦ Contimporanul, prima ºi cea mai ♦ „Jos arta! Cã s-a prostituat. Poezia nu e decât un teasc de stors complexã revistã avangardistã româ - glanda lacrimalã a fetelor de orice vârstã. Teatrul e reþetã pentru melan- neascã, cu program constructivist. Îºi colia negustorilor de conserve. Literatura este un clistir rãsuflat. propune sã lupte pentru o artã ºi o li- Dramaturgia, un borcan de fetuºi fardaþi. Pictura, un scutec al naturii, teraturã nouã, sincronizatã pe plan întins în saloanele de plasare. Muzica, un mijloc de locomoþiune în cer. estetic cu realizãrile avangardismului Sculptura, ºtiinþa pipãirilor dorsale. (…) Luna, o fereastrã de bordel la european. care bat întreþinuþii banalului ºi poposesc plãpânzii din furgoanele artei. • Apare la Bucureºti (1922–1932). Vrem minunea cuvântului nou ºi plin în sine; expresia plasticã, strictã ºi • Redactor: I. Vinea rapidã a aparatelor Morse. (…) Sã ne ucidem morþii!” • Colaboratori: F. Aderca, Tr. Tzara, (Ion Vinea, Manifest activist cãtre tinerime, în nr. 16, oct. 1925) Ilarie Voronca, T. Arghezi, I. Pillat, ♦ „Au sosit./struguri timpurii din sud/ banane în piele de cãprioarã/ I. Barbu, I. Minulescu, I. Vinea, Camil nucile de cocos/teribil testiculare/unde râsetele negrilor se aud/ Petrescu º. a. aici, aici./unde cumpãrã Lily Popovici.” (Ion Vinea, în nr. 16 / 1925) ♦ Alge. Revistã de artã modernã, ♦ „Nu mai sunt locuri pentru spectacol Bucureºti (sept. 1930 — iulie 1931). Poftiþi domnilor! Alge proclamã ca metodã de creaþie Cine se grãbeºte sare puntea ce stã sã se rupã. „dicteul automat”, „delirul verbal sau Azi încã. grafismele subconºtientului”. Mâine încã. • Director: Aurelian Baranga Poftiþi la noi, ca sã vedeþi în locul unei cortine care cascã, • Colaboreazã: Gherasim Luca, o cortinã care þipã. Paul Pãun Poftiþi, ca sã vedeþi în locul izvorului din ghitarã, lacul cel mai lipsit de valuri, lacul ucis de tãietura clipelor. Un torent care dãrâmã. Un torent care clãdeºte. Aici se pot gãsi pompe pentru pulsaþiile cele mai rãzvrãtite. Veniþi la noi: veþi auzi adevãrata goarnã a veacului. Veniþi la noi: veþi simþi aproape, adevãrata diafragmã a celei mai viguroase vibraþiuni.”

Orientãri avangardiste 47 ♦ Revista 75 H.P (1924), condusã ♦ „toate oficiile sunt contoare electrice de Ilarie Voronca ºi ilustratã de Victor agamemnon: vã spun cã e extraordinar Brauner, ducea avangardismul româ- cutia asta urineazã gramatical nesc la limitele lui absolute „prin des- grilajul incognito violonist encrier trece compunerea poeziei ca «fenomen» ar - în eprubetã cronometru poartã favoriþi tistic ºi prin recompunerea creaþiei Herrgott este un grand tricheur poetice într-o artã nouã, «pictopoe - în pilulã a sunat mezzanotte zia»” (Emil Manu, Scurtã istorie a presei clapa tremurã în armãsar ce avangardiste, în Sensuri moderne ºi con- fervent locomotiva ºi-a ºters temporane, Editura Eminescu, Bu cu - roþile de preº, vagon restaurant reºti, 1982, p. 134). e o frazã politicoasã • Revista este conceputã ca „o victor brauner denville stephane revistã-manifest care trebuia sã stâr - roll miezik gehen spazieren neascã indignare celor vechi; scandalul emisar oferã ocaziune albastrã manometru” este singurul mijloc modern de lan - (Ilarie Voronca, a a a a a a a, în nr. 1, oct. 1924) sare” (Victor Brauner). • Revista „a rupt ºira spinãrii litera- ♦ „PICTOPOEZIA invenþie a turii trecânde” (Victor Brauner). pictorului VICTOR BRAUNER ºi a poetului ILARIE VORONCA e ultimul strigãt al ceasului actual. Toþi dandy-i trebuie sã-ºi croiascã hainele dupã croiala pictopoeticã. PICTOPOEZIA TRIUMFÃ ASU- PRA TUTUROR ÎNREGIS TREA - ZÃ TOT REALIZEAZÃ IMPOSI- BILUL.”

♦ Avangardismul revistei Punct ♦ „Trebuie sã facem, încetul cu încetul, ca iubitorii de artã sã (1924–1925) e declarat cu ostentaþie ºi huiduiascã din proprie iniþiativã pe toþi fotografii, pe toþi imitatorii practic afirmat prin articole ºi ilustraþii artei paseiste. Am întrebuinþat poate greºit cuvântul artã în ultima grafice. parte a frazei alãturate, cãci: fotografia, plagiatul, imitaþia nu sunt • Articole polemice la adresa calo- specii de artã (…). Trebuie sã disparã.” filiei tradiþionale. (Ilarie Voronca, Constatãri, nr. 2, 30 nov. 1924) • Revista Punct este prima publicaþie care tipãreºte postumele lui Urmuz. ♦ „Arta nu poate trãi în înþelegere cu logica.” Prelungeºte ecoul dadaist de la 75 H.P (Ilarie Voronca, Glasuri, în nr. 6-7, 3 ianuarie 1925) ♦ Integral (1 martie 1925 – 1 apri- ♦ „Noi: sintetizãm voinþa vieþii dintotdeauna, de pretutindeni ºi lie 1928). Redactori: Ilarie Voronca, eforturile tuturor experienþelor moderne.” „Destule rãtãciri printre Brunea-Fox, I. Cãlugãru. Promo veazã intelectualisme! Comici intelectuali destul!” un avangardism ostentativ. Toate arti- „Ne vrem de beton armat. Hipertrofia eului ne-a devalorat, monedã colele au ton de manifest artistic ºi nu fãrã etalon. Ce inflaþie de genialitate.” de studii sau eseuri artistice. ♦ „Integral predicã esenþa expresiei primare (…). Îndrãzneþii s-au • Integral: sintezã culturalã a avan- alãturat (nouã)! Integral.” (Editorial, nr. 1, 1 martie 1925) gardismului românesc. ♦ „OMUL: INVENÞIE; pe sine – ºi s-a inventat.” • Integralism: „Spirit constructiv, „Combinã verb cu nemãrginite aplicaþii în toate a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z domeniile” (Mihail Cosma). = artã ritm vitezã neprevãzut gratuit gutenberg reînvii.”

48 Literaturã ♦ Urmuz (1928). Editatã de Geo ♦ „Ne-am pierdut unul pe altul în bezna simþurilor Bogza, la Câmpina. Semneazã: ªt. Roll în capitalã m-a lãtrat câinele domniºoarei Getta (Gheorghe Dinu), Ilarie Voronca ºi am auzit stelele sfârâind în tigaia cerului.” Tristan Tzara. (Geo Bogza, 25 noiembrie) • Programul revistei nu are idei clare, ci exprimã mai mult – la modul ♦ „te pipãi voronca pe meridianul parisului poematic – o ameninþare adresatã simt în veac paºii tãi de inovator vechii poezii. Ilarie Voronca se pro- tu ai fi proaspãt ºi nou chiar dacã ai trãi la ecuator nunþã împotriva suprarealismului, care fiindcã te plimbi în avion ca-n aripile visului „nu mai rãspunde ritmului vremei”. te simt în sufletul meu pe un jilþ cu ulysse bãtrânul cel viu din veacurile moarte care-a luptat în faþa cetãþilor cu porþile închise ºi a ºtiut sã citeascã viaþa întocmai ca pe o carte.” (Geo Bogza, Piedestal) ♦ unu (aprilie 1928 – decembrie ♦ „Pe aici trecu un rege gal (…) 1932, la Dorohoi ºi la Bucureºti), con- dusã de Saºa Panã. Publicã mai multe buclat rotund în portocal texte din domeniul creaþiei literare lipit cu clei ºi uns cu aur decât note incendiare sau polemici. pe-aici trecu un brontozaur (…) Revista lanseazã un rechizitoriu împo - triva Contimporanului. Pe-aici trecu un rege hun • Reabilitarea visului cu dinþi cleioºi ca de sãpun • Problematica visului remodeleazã cu capul galben ca un iaz, o relaþie esenþialã pentru definirea c-o lance suptã din obraz” stãrii de spirit avangardiste: „Vis: sin- (B. Fundoianu, gura REALITATE pe care nimeni nu ne-o poate fura. Numai în cupa nes- Poemã pentru regi, fârºitã a visului încape TOTUL.” în nr. 1, aprilie 1928) (Saºa Panã) • Autenticitatea trãirii ºi creaþiei. ♦ „eu, dintre toate naþiunile, aleg imagi-NAÞIUNEA.” (Ilarie Voronca, Ora 10 dimineaþa, în nr. 6, 1928)

♦ „Visul e sufletul realitãþii. Toate acþiunile ºi toate realizãrile pe care le întreprindem sunt o rezultantã între vis ºi realitate.” ♦ Meridian (Craiova, mai 1934 – ♦ „Meridian nici n-a fost mãcar o revistã cu diferite compartimente septembrie 1946). Colaboratori: ªt. Roll, ºi cronici în tradiþie. El n-a publicat programe, n-a vizat actualitatea, Victor Brauner, Saºa Panã, Gherasim n-a avut dinamismul apariþiunii regulate ºi autoritatea estradelor. N-a Luca, D. Trost, Paul Pãun, Geo Bogza, fãcut ºcoalã, n-a fost subordonat nici unei experienþe literare de pro- V. Teodorescu, Gellu Naum, Miron tipendadã, nu s-a bucurat niciodatã de recunoaºterea oficialitãþii (…). Radu Paraschivescu ºi Geo Dumi- Polemica totuºi era continuã ºi identitatea noastrã se preciza în agre- trescu. siuni, nemulþumiþi de convenþionalismul ºi nulitatea formelor momen- Revista cãuta un spirit specific, care tane de artã pe care diferite chivuþe ºi diferiþi precupeþi literari le era „acela al întâmplãrii, al aventurii lansau somnifer ca sã mãguleascã prostituþia colectivã.” literare, al independenþei individuale, (nr. 28–31, p. 62–63) al sinceritãþii ºi umilinþei creaþiei ºi al ironiei exercitatã pe convenþie”. ♦ „Poezia adevãratã trebuie sã se îmbrace în cuvântul cel mai simplu, cel mai sãrac, cel mai inexpresiv, cel mai alb.”

Orientãri avangardiste 49 POEÞI AI AVANGARDEI ROMÂNEªTI

„Miliardarul de imagini”

Ilarie Voronca PÃSÃRI ÎMPART SOMNUL ÎN ÎNÃLÞIME (fragment) Codrul în odãjdii de amurg se aratã frunþile ca lemnele putrezite lumineazã pahare stelele pe masa cerului curatã amforã glasul precum mãrile se înspumeazã

sunã clopotele cireºilor în privire, sub formã de cascade izbucnesc nopþile (…)

ce amazoanã inima pe ºesul pieptului prin deºertul ceasului cenuºa vrãbiilor buciumul urcã în suvenir rãcoarea brãdetului mulgi laptele ecoului în ºiparul vãilor

toamna îºi încearcã flautul în vegetale conturul norilor lasã în minut semne ca lupoaice umbrele se târãsc în metale de mãrãcinele singurãtãþii ochiului tãu se teme (Dupã Poezia românã contemporanã, vol. II, antologie ºi note de N. Manolescu, EPL, 1968)

Ilarie Voronca (1903–1946) Poet, prozator, publicist. Reprezintã o personalitate originalã ºi complexã în cadrul primei avangarde. Prin fervoarea lansãrii de programe ºi reviste, Ilarie Voronca este promotorul principal al manifestãrilor avangardiste de la 75 H.P., unde, împreunã cu Victor Brauner, introduce pictopoezia, de la Punct, unde inventeazã termenul sin- tetism ºi, mai ales, de la Integral, unde traseazã direcþia „integralistã” în acord cu o orientare modernistã sin- tetizatoare. Când îºi începe colaborarea la revista unu, se bucura deja de un mare prestigiu în mediul avangardei româneºti. Dupã Urmuz, Tristan Tzara ºi Ion Vinea, ca factori reformatori incipienþi, Ilarie Voronca „schimbã în mod esenþial modul de a gândi Ilarie Voronca, desen de Victor Brauner ºi a face poezie” (Marin Mincu).

50 Literaturã Avangardã ºi experimentalism ______rãspunsului, puteþi valorifica urmãtorul citat: „Cuvân- tul liric nu se mai naºte din acea unitate a poeziei cu • Discursul poetic este prin excelenþã descriptiv, im - persoana empiricã la care aspiraserã romanticii.” presionist, bazat pe o extensiune a câmpului vizual-ima- (Hugo Friedrich, Structura liricii moderne ) ginativ. Astfel se faciliteazã percepþia simultanã a 3. Interpretaþi efectele atemporalitãþii ºi ale lipsei lumii, ca în literatura de tip constructivist. Voronca a unei determinãri spaþiale. publicat mai multe articole în spiritul doctrinei con- 4. Consideraþi cã lirica experimentalistã (avan- structiviste, promovând pictopoezia, respectiv apli- gardistã) transpune în artã sentimente, trãiri sufleteºti, carea în creaþia poeticã a unor principii ale plasticii sau doar o stare de surescitare intelectualã? Formulaþi picturale. Poetul apeleazã ºi la alte tehnici specific un rãspuns þinând seama de urmãtoarea observaþie: avangardiste, în special de facturã oniricã. „Cuvântul împrospãtat, luat singur, în afara sintaxei ºi Poeziile lui Ilarie Voronca se caracterizeazã printr-o a dicþionarului (…), va trebui sã recheme nu un sens, mare densitate a metaforelor, producând un puternic ci doar o «sensibilitate».” (Marin Mincu) efect de noutate ºi neprevãzut. Despre suprapunerile neaºteptate de imagini, caracteristice poetului, Ion Pop Libertatea fanteziei. Pletora metaforicã ____ fãcea urmãtoarea apreciere: „Ele se situeazã, în linii mari, într-o tradiþie de tip baroc ºi manierist, mizând 1. Explicaþi modalitatea de realizare a metaforei în pe ingeniozitate ºi subtilitate (…). Imaginile de aceastã versul: „ce amazoanã inima pe ºesul pieptului”. Daþi ºi facturã participã, totuºi, de cele mai multe ori, la reali - alte exemple de asociaþii metaforice insolite. zarea unei relative unitãþi de viziune, în sensul con- 2. Descifraþi versul: „prin deºertul ceasului cenuºa turãrii universului ca spectacol dinamic, plin de vitali- vrãbiilor”, analizând trimiterile metaforice la timp, efe- , , . tate ºi culoare.” (Ion Pop, Recapitulãri) meritate zãdãrnicie moarte Imaginile poetice, în general statice, creeazã o anu- mitã monotonie (anulatã uneori prin tehnica depla- Muncã independentã sãrii vizuale de la un obiect la altul). Calitãþile textului Dezvoltaþi într-o lucrare de sintezã ideea frag- rezidã însã în marea libertate acordatã fanteziei ºi în 1. mentarismului în lirica lui Voronca, pornind de la afir- antropomorfizarea lumii evocate. maþiile poetului: „Treci pentru o clipã pe partea cealal - tã a lucrului, fii tu lucrul pe care-l vei pipãi pe dinãun- DICÞIONAR tru (…), aminteºte-þi cã eºti o fãrâmã din TOT, când însuºi TOTUL nu e decât o fãrâmã, ºi vei vedea atunci • Dicteul automat. Tehnicã a suprarealismului; transcrierea, în absenþa gândirii raþionale, a fluxului cât de sarbede, de pompoase ºi nule sunt toate arhitec- mental în stare purã. turile filosofice, cât de penibilã ºi luãtoare în râs e gândirea exactã ºi preþioasã, ce scrum zgomotos din • Tehnica oniricã. Relatarea unor experienþe sau imagini specifice visului. deprindere se învârtejeºte din atâtea zãloage învãþate pe dinafarã.” • Fragmentarismul. Procedeu prin care se preiau fragmente din lumea realã ºi se suprapun, pentru a 2. Realizaþi un eseu des - sugera desfacerea realului în fenomene particulare, pre avangardismul românesc, care nu pot reconstitui întregul. valo rificând urmãtoarea opinie: „Ruptura pe care miºcã - rile de avangardã au produs-o Distorsionarea realului ______în istoria artei semnificã în primul rând imposibilitatea 1. Analizaþi structura poeziei lui Ilarie Voronca. În aparenþã complicat, textul se încheagã din împletirea postulãrii unor norme esteti - unor figuri de stil tradiþionale, predominant metaforice. ce ca universal valide. «Cul - Arãtaþi dacã, prin rimã, ritm, mãsurã, aspectul strofelor, turã a crizei», avangarda vede existã diferenþe mari faþã de poezia mai veche. în artã o experienþã a fali- mentului ºi a crizei.” ( , 2. Remarcaþi absenþa eului poetic, comentând efec- DGLR I, 2004) tul acestei depersonalizãri a poeziei. În redactarea M. H. Maxy, Madona electricã Orientãri avangardiste 51 Lecturã suplimentarã

„Urmuz premergãtorul”

Urmuz CRONICARI (fragment) Cicã niºte cronicari Nu mai trage de urechi Duceau lipsã de ºalvari. Ale tale ghete vechi.” ªi-au rugat pe Rapaport Galileu scoate-o sintezã Sã le dea un paºaport. Din redingota francezã Rapaport cel drãgãlaº ªi exclamã: „Sarafoff, Juca un carambolaº (…) Serveºte-te de cartof!”

„Galileu! O, Galileu! MORALA Strigã el atunci mereu, Pelicanul sau babiþa.

Urmuz, desen de Marcel Iancu (1924)

Repere teoretice ______Încãlcarea convenþiilor. Antifabula ______• Text organizat, cu structurã apropiatã de cea tra - 1. Prin întreaga sa operã literarã, Urmuz exprimã di þionalã. revolta împotriva schemelor mentale prestabilite, sub- • Impresia de haos la nivelul semnificaþiilor. liniind caracterul iluzoriu al creaþiei artistice. Arãtaþi • Moralã absurdã, comicã. cum se submineazã, în „fabula” Cronicari, tendinþa citi- • Lipsã de logicã, enunþuri absurde. torilor de a aborda literatura ca ºi cum aceasta ar pre- • Poezia Cronicari are aspectul unei „glume” în ver- supune autenticitatea trãirilor ºi a imaginilor evocate. suri, prin care se exerseazã o anumitã „tehnicã” a com- 2. Descoperiþi procedeele prin care scriitorul devi- binaþiilor aleatorii de cuvinte. Sub aspectul de fabulã azã linia discursului în direcþii aberante. parodiatã al acestei poezii se ascunde însã intenþia 3. Interpretaþi efectul rezultat din asociaþiile inso- autorului de a ironiza actul scrierii ºi mai ales pe cel al lite de idei. receptãrii poetice. 4. Precizaþi dacã „fabulistul” respectã regulile for- • Urmuz denunþã caracterul fictiv al literaturii, sesi - male ale fabulei. Dar pe cele de conþinut? zând posibilitatea de a opera în mod aleatoriu cu orice 5. Ca un nou demiurg, Urmuz creeazã o antireali- tip de discurs. Încãlcând anumite norme de formã ºi de tate absurdã, întoarsã, cu legi numai ei cunoscute. conþinut, el a descoperit cã „discursul literar poate fi dis- Comentaþi alãturãrile inedite de nume ºi vitalitatea trus ºi refãcut dupã voinþa celui care îl manevreazã, în neobiºnuitã a acestei lumi. faþa uimirii teribile a receptorului cãruia i se contestã ºi 6. Arãtaþi prin ce elemente se stabilesc false relaþii i se anuleazã definitiv mitul literaturii” (Marin Mincu, între personaje ºi false intenþii de dialog. Eseu despre textul poetic). Intuind criza literaturii, Urmuz 7. Menþionaþi ce rol îndeplineºte „morala”, þinând poate fi considerat precursorul avangardei româneºti seama de faptul cã este realizatã ca o construcþie fãrã ºi chiar, dupã opinia lui Eugen Ionescu, „unul din pre- predicat, în cadrul cãreia cei doi termeni (din altã sferã cursorii revoltei literare universale, unul dintre profeþii lexico-semanticã decât textul propriu-zis) se aflã în- dislocãrii formelor sociale, de gândire ºi de limbaj”. tr-un inexplicabil raport disjunctiv.

52 Literaturã Alþi poeþi avangardiºti

Gellu Naum Gherasim Luca VULTURI ÎN VACANÞÃ AIA DIN NOAPTE (fragment) (fragment) În august când cerul se umple de tauri Tãcere, oameni buni! un vultur coboarã în vecinãtate azi-noapte este noaptea nopþilor, ºi mã anunþã la primul telefon cã vine sã mã vadã hoþii ºi vagabonzii sunt atârnaþi de grinda caselor ºi sinucigaºii din mine sunt sus pe stâlpi, sus. Admirabil piroman bântuit de incendii Sst, tãcere! azi e noaptea nopþilor, cu o seninãtate neagrã peste pene sst, tãcere!! el vine tulburat de prevestirea unor flãcãri sigure Lãieþii cu turmele lor trec calmi ºi calzi, vultur cartezian trecut prin clasele unor aspre colegii pe alee sunt brazi el se împacã greu cu tãcerile mele ºi lumea-i ascunsã în cripte (…) dar ºtie cã purtãm acelaºi semn sub pleoapã În balonul oraºului mârâie vântul ºi simte pe genunchi acelaºi aur. închis ºi tãcut, balonul se sparge, Noi om ºi pasãre pe douã jilþuri toþi hoþii se aruncã ºi furã cu toþii stãm îndelung de vorbã toþi vagabonzii îºi smulg ochii ºi-ºi întorc ºepcile, pe când iubita mea cu gesturi liniºtite reînvie lumea umblã nebunã reconfortantul arhetip al nopþii (…) se zbat ºi se bat se muºcã ºi mârâie Noi amândoi pe douã jilþuri stãm îndelung de vorbã Numai bãieþii sunt domnii pãmântului afarã noaptea îmi rugineºte câinii. ºi umblã cu turmele calmi calzi cu pletele.

Un suprarealist autentic ______„Un suprarealist de marcã” ______Gellu Naum (1915–2005), poet ºi teoretician literar. Gherasim Luca (1913–1993). Nume de referinþã în • Pe fondul unei violente nemulþumiri faþã de felul cadrele avangardismului, „antiliterator fanatic (…), cum a fost receptat fenomenul suprarealist în revista proferator de crâncene blasfemii, dupã a cãrui opinie unu, Gellu Naum, Paul Pãun ºi Virgil Teodorescu au (…) stimulul miºcãrii suprarealiste trebuie sã fie «delirul tipãrit în 1945 broºura-manifest Critica mizeriei. cel mai inexprimabil»” (Dumitru Micu). Autorii manifestului îi acuzã pe „moderniºtii” români A colaborat la unu, Alge, Cuvântul liber, Meridian. de a fi acordat atenþia exclusiv formalã, în speþã ima - În 1940 a înfiinþat, împreunã cu Gellu Naum, „Grupul ginii poetice, dezinteresându-se de sensul mai profund al suprarealist român” la Paris. În 1952 se stabileºte la demersului suprarealist. Paris. ªi-a expus concepþia suprarealistã despre lite - • „Reprezentant, împreunã cu Virgil Teodorescu, raturã în Inventarul iubirii ºi în Un lup vãzut printr-o lupã Gherasim Luca, Paul Pãun ºi D. Trost al suprarealismu- (1945). lui românesc postbelic.” (Florin Manolescu) Opera: Inventatorul iubirii ºi alte scrieri, ediþie îngri- • „Gellu Naum e [în creaþia liricã] suprarealist – jitã, prefaþã ºi note de Ion Pop, Ed. Dacia, 2003. prin nevoia de insolit. Tot ce rezistã, tot ce rãmâne din • Personalitatea lui Gherasim Luca se contureazã ceea ce autorul Cãrþilor cu Apolodor a publicat include, pregnant îndeosebi între anii 1940 ºi 1947, în cadrul ca factor generativ, neobiºnuitul, paradoxalul, fabulo- miºcãrii suprarealiste, alãturi de Gellu Naum, Paul sul. Integrarea în miºcarea suprarealistã a fost, în cazul Pãun, Virgil Teodorescu ºi D. Trost, când publicã, în sãu, un act nu de adeziune, ci de fireascã, predestinatã limba românã ºi francezã, texte programatice. instalare în climatul cel mai adecvat.” (Dumitru Micu)

Orientãri avangardiste 53 AVANGARDA. RECEPTARE CRITICÃ (Sintezã)

„Avangarda nu e nimic altceva decât un semn al unei imperioase nevoi de schimbare. Schimbare a mentalitãþii; a procedeelor literare, a sensului valorilor. Acþiunea de pri- menire întreprinsã de avangardã, chiar dacã «ºocantã» ori virulentã pentru habitudinile ºi Avangarda aºteptãrile unui receptor comod, a fost una purificatoare. De altfel, cum se ºtie, în orice ºi ne voia de miºcare distructivã adastã o posibilã detentã creatoare. (…) schimbare Avangarda ºi-a asumat tocmai acest rol, de a refuza compromisul, de a demitiza orice poncife ºi canoane estetice, de a întreprinde o radicalã înnoire a limbajului poetic.” (Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiþionalism, avangardã, Editura Aula, Braºov, 2002, p. 188) „Avangarda radicalizeazã ºi absolutizeazã de fapt o obsesie mai generalã în literatura ºi Avangarda arta momentului, care este aceea a dinamismului, a opoziþiei faþã de tot ce ar putea ilus- ºi criza tra staticul, inerþia spiritului.” conceptului (Ion Pop, Avangarda în literatura românã, p. 8) „În domeniul estetic propriu-zis, spiritul avangardei duce în mod obligator la negarea Avangarda ºi rup- artei tradiþionale, la contestarea ºi depãºirea continuã a formelor curente ºi accentuate de tura de tradiþie: creaþie. Avangarda refuzã orice model, detestã violent «gustul» consacrat, are «oroare – cum declarã ºi futuriºtii – de tot ce este vechi ºi comun». Dar tocmai aceastã poziþie radicalã, în aparenþã foarte limpede, se dovedeºte plinã de concluzii: • Concluzia imediatã este afirmarea, chiar dacã la cea mai înaltã tensiune, a ideii de • afirmarea ideii de noutate literarã. (…) noutate; • O altã identificare, explicabilã ºi abuzivã totodatã, adevãrat cliºeu publicistic, este • avangarda-experi- avangardã – experiment (…). ment; • Ce rezultã din întreaga analizã? Avangarda reprezintã ultima ºi cea mai violentã • avangarda ca reac- reacþiune anticlasicã a spiritului literar modern.” þie anticlasicã. (Adrian Marino, Dicþionar de idei literare, vol. I, p. 194–199) „Prefer sã definesc avangarda în termeni de opoziþie ºi de rupturã. În timp ce majoritatea scriitorilor, a artiºtilor, a gânditorilor îºi închipuie cã sunt ai vremii lor, autorul rebel e conºtient cã este împotriva timpului sãu. (…) Într-adevãr, prin chiar forþa lucrurilor, de Spiritul de revoltã îndatã ce un regim e instalat, el e ºi depãºit. De îndatã ce o formã de expresie este cunos- al avangardei cutã, ea s-a ºi perimat. Un lucru spus e deja mort, realitatea se aflã dincolo de el. (…) Omul de avangardã este opozantul faþã de un sistem actual.” (Eugen Ionesco, Note ºi contranote, Editura Humanitas, Bucureºti, 1992, p. 68) „«Cearta» s-a iscat, ºi la noi, mai devreme, chiar dacã rãdãcinile ei nu se prelungesc atât de mult timp ca în literaturile de mai veche tradiþie, precum cea francezã, faþã de care literaturã modernã româneascã s-a arãtat în mod deosebit sensibilã. Miºcarea de avan- gardã n-a apãrut pe un teren tocmai nepregãtit: pânã în anii ’20, când se încheagã primele grupãri «extremiste», se produseserã nu puþine schimbãri în raportul de forþe în spaþiul li- Origini terar, ºi ele indicau o limpede deplasare a centrului de greutate spre «modernism». (...) ale miºcãrii Dacã înclinaþiile ludice, bufonada, gesticulaþia clovnescã, parodia, caricatura ºi, în avangardiste genere, «teatralizarea poeziei» caracterizeazã în chip esenþial întreprinderea dadaistã, reac- tualizarea lor, chiar de scurtã duratã, în cadrul avangardei româneºti nu e deloc surprinzã- toare, cu atât mai mult cu cât «actorii» noului spectacol au câºtigat, în timp, ºi o distanþã de spectatori faþã de celelalte înscenãri, de la Zürich sau de la Paris.” (Ion Pop, Avangarda în literatura românã, p. 21, 80–81, 85–86)

54 Literaturã „La începutul secolului al XX-lea, cultura româneascã, deºi în aparenþã întârziatã, era în linii mari sincronizatã cu Europa. (…) Dacã scrierile suprarealist-absurde ale lui Urmuz, Urmuz ºi puterea care circulau pe cale oralã în cercurile literaþilor români din Bucureºti înainte de primul de sincronizare rãzboi mondial, ar fi fost cunoscute la un nivel mai larg, ar fi fãcut din autorul lor un pre- a culturii române cursor de talia lui Lautréamont pentru suprarealiºti.” (Marin Mincu, Eseu despre textul poetic, vol. II, p. 248–249) „Pe când Dada nega totul, chiar ºi pe sine, suprarealismul crede în existenþa unor ade- vãruri ferme, chiar dacã paradoxale ori contradictorii. Pe când Dada se revoltã împotriva oricãrei dogme, voia sã dizolve orice valoare, suprarealismul vrea sã reveleze adevãruri ºi Dada valori absolute, sã punã în luminã descoperiri esenþiale cu privire la conºtiinþa umanã. ºi suprarealismul Astfel, dacã poetica dadaistã nu este, în ultimã esenþã, decât o expresie a revoltei ºi a voinþei de a dezagrega, poetica suprarealismului se propune ca o doctrinã coerentã, care foloseºte în scopuri pozitiv-creatoare pânã ºi negaþia ori revolta.” (Nicolae Balotã, Arte poetice ale secolului XX, Bucureºti, 1976, p. 373) „Dar ceea ce atrage cel mai mult pe cititorul de astãzi este imagistica unor insurgenþi. Sub acest aspect, Ilarie Voronca este cel mai notoriu dintre reprezentanþii avangardei Ilarie Voronca — «istorice» ºi unul dintre cei mai originali imagiºti din întreaga noastrã literaturã. modernism ºi Incongruenþa elementelor ºocheazã, subliniind lipsa organizãrii logice a discursului. Cu avangardã mijloace tipic iconoclaste, se vizeazã spontaneitatea.” (Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneºti, vol. III, p. 36–37) „Pentru Vinea, adevãrata «revoluþie a sensibilitãþii» constã în deliteraturizarea poeziei. Dacã aceasta din urmã este o stare sufleteascã «aparte», ea poate fi atinsã «dintr-o datã», Ion Vinea fãrã concursul unor «vechi mijloace de transport», cum sunt prozodia, simbolurile ºi chiar ºi delitera- metafora. În spiritul autenticului avangardism artistic, Vinea nu se mulþumeºte cu ges- turizarea literaturile nonconformiste de suprafaþã, ci cautã o inovare efectivã ºi fundamentalã a expresiei turii poetice. El supune lirismul la o denudare totalã, neîmpiedicându-se în nici o prejudecatã.” (Ov. S. Crohmãlniceanu, Literatura românã între cele douã rãzboaie mondiale, vol. II, p. 381) „Ca doctrinar, Ion Vinea a fost unul dintre cei mai îndrãzneþi reformatori ai literaturii: cu toate acestea, lirica sa este mult mai puþin «curajoasã» decât aceea scrisã, în deceniile Ion Vinea — doi ºi trei, de Tristan Tzara sau de Ilarie Voronca. Se poate vorbi, în cazul lui Ion Vinea, doctrinar de o adevãratã «rezistenþã» a practicii artistice în faþa doctrinei estetice (…).” (Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneºti, vol. III, p. 54, 59)

Muncã independentã Fiºier bibliografic 1. Ilustraþi conceptul operaþional avangardism, apelând la argumente din poeziile studiate. Nicolae Balotã, Arte poetice ale secolului XX, 2. Demonstraþi cã un poem din creaþia unui poet Ed. Minerva, Bucureºti, 1976; Gheorghe Grigurcu, studiat (la alegere) este de facturã avangardistã. De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiº, 3. Elaboraþi un eseu în care sã comentaþi particula- Ed. Minerva, Bucureºti, 1989; Adrian Marino, ritãþile de limbaj ºi de expresivitate artisticã ale poeziei Dicþionar de idei literare, vol. I, Ed. Eminescu, avangardiste: Bucureºti, 1973; Marin Mincu, Eseu despre textul a) ambiguitatea; poetic, vol. II, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, b) procedeele stilistice; 1986; Ion Pop, Avangarda în literatura românã, c) elementele de versificaþie. Ed. Minerva, Bucureºti, 1990; Mircea Scarlat, Folosiþi-vã, în demersul vostru, ºi de aprecierile cri- Istoria poeziei româneºti, vol. III, Editura Minerva, tice privind avangarda româneascã. Bucureºti, 1986.

Orientãri avangardiste 55 LITERATUR| Studiu de caz

*FRONDA ÎN LITERATURA INTERBELICÃ.

M. H. Maxy, Cotele apelor Dunãrii EUGEN IONESCU

Consideraþii generale

„Jocul” lui Eugen Ionescu ______Climatul sfidãrii ______• Clasat iniþial printre neserioºi ºi teribiliºti, Eugen Cochetând cu teribilismul avangardist, Eugen Io- Ionescu trãieºte ambiþiile unui scriitor cu anumite nescu reprezintã, în perioada interbelicã, un caz evi- convingeri formate. Autenticitatea atitudinii de frondã dent al revol tei ºi nonconformismului. O conºtiinþã avangardistã a lui Eugen Ionescu devine tot mai dina- anarhicã, deloc înclinatã spre compromisuri, antitra- micã ºi impetuoasã prin situarea autorului în miezul diþionalist ºi demistificator al prejudecãþilor vechi lite- evenimentelor. Pentru exprimarea unor asemenea rare, Eugen Ionescu respinge ideea de grup literar, de- aspecte grave, Eugen Ionescu foloseºte acelaºi stil para- venind astfel „partizanul” propriului sãu caz, în care doxal, în care anecdota, cultivatã adeseori cu o plãcere întrevede condiþia eternã a omului în faþa marilor pro - nemãsuratã, oferã doar iluzoriu ideea cã textele sale se bleme ale existenþei. Refuzând sã se exprime ºovãitor ºi constituie într-un simplu act de teribilism juvenil. Sub concesiv, Eugen Ionescu se revoltã perpetuu împotriva orice forme s-ar manifesta, „jocul lui Eugen Ionescu nu unei stãri de marasm ºi reacþioneazã radical. Nervo- este niciodatã hilar ºi stupid. Prin întinsele sale note ºi zitatea ºi inteligenþa argumentelor din Nu, spiritul viu, nuanþe, scrisul e înþeles ºi realizat ca spectacol al unui rebel, paradoxal ºi deseori patetic se regãsesc alãturi de proces de productivitate textualã. Treptat, Eugen Io- însemnãri marcate de contraziceri, ezitãri, confuzii, fan- nescu se desprinde de comportamentul spontan, copi- faronade ºi naivitãþi. Eugen Ionescu e un timid care se lãresc ºi inconºtient, din perioada studenþiei, când era apãrã prin obrãznicie – afirmã cei mai mulþi dintre cri - clasat printre neserioºi ºi teribiliºti, ºi trece la o anumitã ticii contemporani care au scris despre volumul Nu. gravitate pentru care negaþia ºi sfidarea nu mai erau · Studiile de caz ºi conþinuturile din domeniul limbã ºi doar un simplu joc, ci expresia unei adânci insatisfacþii comunicare marcate cu asterisc (*) reprezintã, potrivit pro- ºi disperãri, dincolo de literaturã ºi problemele ei.” gramei ºcolare, curriculum diferenþiat ºi se studiazã doar la (C. Parfene, Receptarea poeticã, Polirom, 1988, p. 110) anumite specializãri.

56 Literaturã Eugen Ionescu – NU II Nu vreau, þip sã mã desfac de ele. Din orgoliu ºi nu Tristeþea bucuriei ºi vice-versa din laºitate mi-e ruºine de ele. De fapt, mi-e ruºine de (fragment) câte ori ele mã coboarã ºi nu le ridic eu; de câte ori au culoarea lor proprie ºi nu le împrumut eu o luminã de Tristeþea se desparte de bucurie întrucât vremel- mai sus. nicul se desparte de etern. Deoarece vremelnicul este De aici, din mocirlã, din bucurie netranssubstan - subminat de etern, tristeþea se aliazã întotdeauna cu þiatã, din tristeþe, neridicatã de laºitate, — chem o bucuria, — într-o interdependenþã ºi schimb reciproc viaþã eroicã, jinduesc o viaþã eroicã. de lumini. Bucuriile mele, de care totuºi nu mã pot lipsi, sunt aºa Echilibrul perfect este în Dumnezeu sau în moarte. de triste, încât mi-e ruºine ºi milã. Bucuriile mele, pãsãri Cum nu suntem în rai, am multe motive sã-mi cu aripi debile, zboarã ca sã cadã mai rãu, mai disperat. închipui cã bucuria nu e seninãtate, adicã moarte, Bucuriile mele sunt triste pentru cã ele manifestã o adicã sugrumare în limite. acceptare a nu ºtiu cãror legi inferioare. Sunt deficiente Aºa-zisa bucurie, care se exprimã printr-un foarte faþã de orice tristeþe care nu trebuie sã priveascã decât gras surâs ºi prin obezitate, — este foarte dureroasã neîmplinirea mea în absolut. Dar aceastã acceptare a pentru cei înãspriþi în disciplinele spiritului. Pentru unor legi inferioare, — dã o bucurie tristeþii pentru omul vesel, — nu existã nici bucurie, nici tristeþe, ci neîmplinirea mea în spirit, o tristeþe bucuriei mele, plãcere trecãtoare, epuizare în clipã. acceptãrilor. Iatã de ce, pe de altã parte, bucurie ºi tris- Îmi dau seama cã trebuie sã disting veselia de teþe se identificã, la un punct de joncþiune. bucurie. Dar pentru cele ce vor urma, este inutil sã De câte ori mã bucur, am sentimentul nelibertãþii fac distincþia. E de altfel inutilã ºi toatã aceastã de mele, sau neascultãrii, al neputinþei mele, de a ascul- pânã acum desfãºurare, ca sã zic aºa, logicã. ta o lege mai înaltã, mai gravã. Urmeazã unele experienþe personale în aºa grad im- Bucuria este un pãcat. Trebuie sã trec dincolo de personalizate încât sunt ameninþate, la tot rândul, sã-ºi bucurie, — ºi eforturile mele, tristele, deficientele mele piardã orice culoare ºi sã redevinã inutil discursive. eforturi, — se lovesc de nu ºtiu ce intransigente ziduri. Ceea ce sunt eu deprins sã cunosc drept bucurie, În definitiv, vã rog sã ºtergeþi rândurile acestea: — cade spre moarte. Am bucurii care mã jeneazã, de vroiam sã spun pur ºi simplu cã bucuriile mele sunt care mi-e însã ºi milã. Presimt în bucurie sfârºitul ei, însoþite de un gust amar. Cã am siguranþa cã bucuriile îi ºtiu neeternitatea. Sunt întristat, sunt jignit de fap- nu sunt pentru noi, — cã bucuriile sunt erori. Cã tre- tul cã bucuria mea moare, de faptul cã nu-i pot accep- buie sã ne eliberãm de bucurie ºi de tristeþe: cã ele sunt ta vremelnicia. modurile unui viciu, unui pãcat ce trebuie rãscumpãrat. Mã complac oare în amãrãciunea bucuriilor mele? în tristeþile mele, ca în mocirlã? (E. Ionescu, Nu, Editura Vremea, Bucureºti, 1934)

Muncã independentã 1. În multe dintre însemnãrile din perioada interbe- 2. Scriind despre revista unu (III, 31 noiembrie licã, Eugen Ionescu se manifestã ca un partizan al 1930), numãr închinat lui Urmuz, Eugen Ionescu înnoirii modalitãþilor de expresie artisticã. Alegeþi, din recunoaºte ca autori reprezentativi ai spiritului avan- volumul Nu (1934), fragmente în mãsurã sã ilustreze gardei pe Urmuz (care „este un temperament auten- apropierea tânãrului scriitor de spiritul avangardei. tic”) ºi pe Ilarie Voronca („singurul care poate fi discu- Citiþi, în acest sens, ºi urmãtoarea afirmaþie a scriitoru- tat ºi interpretat”), toþi ceilalþi fiind consideraþi doar lui: „Omul de avangardã este opozantul faþã de un sis- „falºi trãzniþi, cele mai detestabile specimene.” tem actual, un critic, (…) nu apostolul lui.” Organizaþi o dezbatere în care sã comentaþi, cu (E. Ionescu, Note ºi contranote, Editura Humanitas, argumente pro ºi contra, afirmaþiile lui Eugen Ionescu. Bucureºti, 1992, p. 68)

Perioada interbelicã 57 3. Realizaþi un eseu în care sã conturaþi un succint conþine posibile elemente ce vor configura structura portret spiritual al tânãrului publicist, folosindu-vã, în originalã a viitorului dramaturg, cu accente în spiritul acest sens, ºi de urmãtoarele opinii critice, formulate în teribilist ºi contestatar al articolelor semnate în presa presa vremii în legãturã cu atitudinea negatoare a lui româneascã dintre anii 1927 ºi 1940. În 1931 îºi Eugen Ionescu: tipãreºte placheta de versuri Elegii pentru fiinþe mici, iar – „copil teribil”; volumul de criticã Nu (1934) devine una din cãrþile – copil „dublat de un vicios în permanent neastâmpãr”; cele mai discutate ale anilor 1934–1935 ºi va încheia – „când inteligenþa i s-a plictisit de tot a strãpunge, perioada în care Eugen Ionescu a trãit efectiv în peisa - îºi adunã umorul spre a strivi”; jul literar modern românesc. Însuºirile care au atras – „scrie cu întreaga lui fiinþã; se bucurã, se îngro- atenþia contemporanilor au fost fronda permanentã ºi zeºte, respirã, e trist, aude ºi vede cu întreaga lui fiinþã”. nihilismul tânãrului Eugen Ionescu. Nu a aderat la nici 4. Considerat de unii scriitori, vizaþi direct sau o grupare, a colaborat la multe publicaþii, fãrã a se lega aluziv în articolele sale, drept un autor exigent peste definitiv de vreuna. mãsurã ºi rãutãcios, Eugen Ionescu a fost numit „un Se stabileºte în Franþa în 1941, îºi cautã o nouã iden- Brutus literar”. titate, contactul nemijlocit cu cultura ºi valorile franceze Precizaþi, într-un scurt comentariu, în ce constã deschizându-i de acum o nouã zonã de observaþie. semni ficaþia unei asemenea asocieri. Schimbarea intervine foarte repede. În 1950, pe scena de la Teatrul Noctambules din Paris va avea loc pre- miera piesei La Cantatrice chauve (Cân tãreaþa chealã). În Situare contextualã ______1970 este ales membru al Academiei Franceze. Prin atitudinea violent iconoclastã faþã de unele valori consacrate ale epocii, publicistica literarã a lui Eugen Ionescu din deceniile perioadei interbelice a reprezentat o adevãratã resurecþie a spiritualitãþii româneºti împotriva dogmatismelor de orice fel. Nãscut la 13 noiembrie 1909, la Slatina, Eugen Ionescu îºi petrece anii primei perioade de ºcolarizare în Franþa. În 1925 revine în þarã ºi absolvã cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucureºti, luându-ºi bacalau - reatul la Craiova (1928). Studiazã la Universitatea din Bucureºti ºi, în urma examenelor susþinute cu Charles Drouhet, la limba ºi literatura francezã, ºi cu Mihail Dragomirescu, la literatura românã, obþine în 1932 Eugen Ionescu licenþa în filologie modernã. Dupã o scurtã perioadã de în anii maturitãþii creatoare funcþionare ca profesor la liceele „Sf. Sava” ºi „Gh. Eugen Ionescu va trece prin diferite etape în drumul Lazãr” din Bucureºti, precum ºi în alte unitãþi de sinuos al desãvârºirii sale artistice. Fondator al teatrului învãþãmânt din provincie, Eugen Ionescu pãrãseºte din de avangardã din anii 1950, va impune o nouã esteticã nou þara, în 1938, cu o bursã pentru un doctorat în li - drama ticã, revoluþionând con cep tele tradiþio nale. teratura francezã. În 1934, volumul incendiar Nu, apãrut la Editura Eugen Ionescu îºi dovedeºte de timpuriu o dublã Vremea, a fost premiat, cu menþiunea: „Operã selecþio - vocaþie, una de poet ºi alta de eseist, critic ºi publicist. natã ºi publicatã de Comitetul pentru premierea scriitorilor Debuteazã la vârsta de 18 ani în a Revista literarã tineri needitaþi, cu împotrivirea a doi din cei ºapte membri Liceului „Sf. Sava” (nr. 1, 1927) cu poezia Copilul ºi ai comitetului.” Cei doi erau Tudor Vianu ºi ªerban clopotele, ca în decembrie 1928 sã îl reîntâlnim în prima Cioculescu, iar ceilalþi membri ai comitetului: Mircea serie a revistei Bilete de papagal, condusã de Tudor Vulcãnescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ion I. Arghezi. În ceea ce priveºte publicistica literarã Cantacuzino, Romulus Dianu. Articolele publicate de (eseuri, recenzii, cronici plastice, pagini de jurnal, Eugen Ionescu pe parcursul a aproape douã decenii polemici), „juneþea bucureºteanã” a lui Eugen Ionescu

58 Literaturã (1927–1940) alcãtuiesc moºtenirea literarã a acestui Dar atunci, de ce mã sperii atâta, Doamne, de ce autor scrisã în limba românã, pe baza cãreia G. Cã- mã sperii de moarte în toate zilele, în toate nopþile, la linescu îi consemneazã numele, cu câteva succinte toate colþurile? De ce îmi tremurã oasele, ºi dinþii, ºi aprecieri, în Istoria literaturii române de la origini pânã în carnea? De ce fug ca un tembel, ca un tembel? De ce prezent (1941), unde se pot citi urmãtoarele: „Eugen îngheþ, cu râs, cu plâns, cu sughiþ, în faþa acestei orori Ionescu, poet ºi critic, a opus celei mai bune literaturi de deasupra râsului, de deasupra plânsului, de dea- actuale, într-o carte ºtrengãreascã, un formidabil NU. supra sughiþului? Eu sunt moartea. Viaþa este un provi- Fapta a scandalizat. În realitate, autorul nu se dovedea zorat. Moartea mã definitiveazã. Moartea sunt eu. De chiar aºa negativ ºi-ºi permitea doar câteva observaþii ce mi-e fricã de mine, de ceea ce mã esenþializeazã? ce prevesteau un talent de polemist cu fraza alertã, Nu e bine sã vorbesc despre asta, cã nu mai dorm la franþuzeascã.” noapte. ªi pe urmã sunt superstiþios. Sã nu fie într-un ceas rãu. (Toate astea se explicã prin proasta funcþio - Autenticitatea atitudinii de frondã avangardistã nare a stomacului!).” (Intermezzo nr. 2) 3. Relevaþi condiþia tragicã a individului, aºa cum 1. Linia de forþã a profilului sãu distinctiv rezultã din este exprimatã aceasta într-un alt pasaj din Intermezzo faptul cã Eugen Ionescu nu se limita la sfera unui anu- nr. 2. Aveþi în vedere nota gravã ºi dramatic-spectacu- mit domeniu, ci le ilustra pe toate, manifestându-se în loasã a textului: fiecare dintre ele cu multã impetuozitate. „O! Doamne, Dumnezeule! Partea mea de paradis! La aceasta a contribuit, în primul rând, dinamismul Dar partea mea de paradis! Iremediabil am pierdut unui spirit insolit, negativist, dublat de un temperament partea mea de paradis? Doamne, Dumnezeule, nu aº sever ºi temerar. Interpretând rolul de contestatar vio- vrea sã fiu melodramatic ºi nu aº vrea sã crezi cã vreau lent al formelor inadecvate, Eugen Ionescu abor- sã realizez, prin opoziþia contrariilor, un efect de stil deazã, în pu blicistica sa, problemele mari ale existenþei: romantic (gen Venere ºi Madonã). Dar te iubesc de viaþã – moarte; existenþã individualã – existenþã cosmicã; efe- undeva, cândva. Amintirile cãror lumini mã tor- meritate – eternitate; autenticitate ºi inautenticitate; comuni- tureazã? Mã tortureazã! Nu vezi cum mã tãvãlesc? cabilitate ºi incomunicabilitate, obiectivitate – subiectivitate. Cum întind mâinile în neºtire? Cum merg pe drumuri Selectaþi din volumul Nu citate care sã ilustreze pre- înfundate, pe drumuri tot întoarse? Cum nu am tãria ocuparea lui Eugen Ionescu faþã de existenþã, în general. sã merg pe nici un drum? Partea mea de Paradis nu vreau s-o dau nimãnui. 2. În modalitatea specific ionescianã de exprimare nonconformistã a tumultului sãu interior descoperim Vreau sã merg la ea, cu iubita mea.” un autentic profil existenþial al autorului. În acest fel, 4. Desprindeþi viziunea tragicã ºi comicã în acelaºi timp a lui Eugen Ionescu asupra scrisului, aºa cum publicistul fãcea, cum spunea Mircea Vulcãnescu, „ta - rezultã aceasta din textul de mai jos, un rãspuns al de toþi idolii simþirii imediate ºi inefabile a bula rasa tânãrului critic la o anchetã realizatã în epocã (12 oc - realitãþii.” Considerat, într-un fel, fiu spiritual al lui tombrie 1933) pe tema Mircea Eliade, cel care recomanda în actul criteriilor în criticã: autenticitate „Da ºi nu. M-am jucat de-a criticul. ªi am sã con- creaþiei, Eugen Ionescu îºi lasã tumultul fiinþei sã se tinuu jocul, cât are sã mã mai distreze. Tocmai scriu o desfãºoare în libertatea ei, cu limpezimile ºi con- carte, în care mãrturisesc aceste lucruri. (...) În cartea tradicþiile inerente: mea, care se va numi Nu, fac un elogiu neseriozitãþii. – neliniºtile ºi spaimele existenþiale; — Pentru cã neseriozitatea este o evadare? [întreabã – limbajul dramatic, cu evidente note spectaculare. reporterul]. Citiþi urmãtorul fragment de monolog dramatic ºi — Nu. Pentru cã este masca unei seriozitãþi ade- comentaþi aspectele ce definesc o autenticã stare de spirit: vãrate. Dupã cum seriozitatea este masca unei neseri- „He-hei! Am strigat ºi eu: «Opreºte-te, clipã, cã ozitãþi adevãrate. eºti frumoasã!». ªi din anumite puncte de vedere, con- — Ãsta-i paradox cu orice preþ? siliez: «Opreºte-te, clipã de peste o sãptãmânã, cãci îmi — Te-a influenþat d. Cioculescu. Nu-i paradox deloc. închipui cã ai sã fii frumoasã!». N-a fost auzit Seriozitatea este (în critica literarã, de pildã) acceptarea, Lamartine, care era un mare poet romantic, o sã m-as - conºtientã sau nu, a regulilor jocului. Neseriozitatea mea culte cineva pe mine? (…) este conºtiinþa jocului, conºtiinþa cã mã joc.”

Perioada interbelicã 59 Sub semnul polemicii ______din grav, din patetic, în forme stilistice paradoxale, în ironii, jocuri, persiflãri ºi sarcasme. • Prezentaþi, într-un eseu, modalitatea evident iro - Modalitatea histrionicã, ironico-parodicã, adoptatã nicã, glumeaþã ºi accentuat polemicã de a pune sub de tânãrul publicist, îi provoacã acestuia multiple semnul întrebãrii limitele actului critic, folosindu-vã delicii spirituale. de urmãtoarele texte din Nu: Citiþi ºi comentaþi, în acest context, urmãtorul frag- a) „Aleg însã de obicei punctul de vedere care este cel ment dintr-un articol-scrisoare, publicat de Eugen mai potrivit spiritului meu înclinat spre negare ºi anarhie Ionescu în 1935, drept rãspuns unor proteste ale scri- sau cel care îmi pare a fi mai strãlucitor, pentru lumea li- itoarei Lucia Demetrius, care îl caracterizase cu epitete terarã, succes, piaþã. Scrupule nu am, decât sentimentale. precum: „cabotin”, „jivinã”, „soi rãu”, „isteric”, „ani- Pentru cã am conºtiinþa celor de mai sus, forþez, mal”, „absurd”, „injurios”, „zgribulit de spaimã”. instinctiv aproape, expresia, în asentimentul întâmplã- „Cât despre frica mea de a mai înjura bãrbaþii, gãsesc tor anonim, le spun cu o ºarjã care le face descum - cã acuzaþia este total ridiculã. Într-adevãr, mã întreb cine pãnite ºi le aºazã în dezasentimentul tuturora. Am un sunt bãrbaþii literari de care mi-ar putea fi fricã? De Liviu ton polemic ºi nenatural care dã un aer obraznic ºi Rebreanu? Dar, greoi ºi ardelean cum e, pânã sã dea un exagerat unor lucruri cuminþi ºi, cum cred eu ºi lumea pumn, am timp sã mã duc cu trenul pânã la Chitila ºi sã acelui moment, adevãrate. (…) mã întorc pe jos. De E. Lovinescu? Mai rãu. Pânã clipeºte Scrupule? Ce scrupule sã am? Totul este oare numai o datã, pot face ocolul României în avion, fãrã sã bat un joc? În joc, nimic nu este grav.” recordul la vitezã. (ªi pe urmã, d. Lovinescu nu se supãrã. b) „Sunt neserios fiindcã aºa vreau eu, sã nu fiu Am disperat sã-l fac sã se supere.) De Tudor Arghezi? E serios. Pentru cã eu cred cu încãpãþânare în caraghios - astmatic ºi oboseºte. De Ion Barbu? Nu are dinte ºi nu lâcul inefabil ºi suprem al seriozitãþii.” poate sã muºte. De Camil Petrescu? E mai mic decât mine ºi mai slab. De ªerban Cioculescu? Vai, sãrmanul, e aºa de galben ºi de sfrijit! Numai nasul e de el ºi, câteo- datã, ciocul. De Anton Holban? E delicat ca o fatã care nu face literaturã. Este adevãrat însã cã de Mircea Damian mi-e teamã, pentru cã e prea urât, ºi de G. M. Zamfirescu, pentru cã e mardeiaº. Cât priveºte tinerii scriitori, sunt leºinaþi de foame, cum se spune în discur- surile oficiale, ºi-i faci sã cadã suflând.” 2. Eugen Ionescu intuieºte, de pe acum, esenþa comicului, acesta identificându-se cu absurditatea ºi derizoriul cotidianului, ale banalului ºi ale flecãrelii de toate zilele. Demonstraþi în ce mãsurã publicistica negatoare din „juneþea” bucureºteanã a lui Eugen Ionescu ar prefigura teatrul absurdului, constituit mai Stanislas Lepri, Viaþa interioarã, o parafrazã plasticã la Rinocerii lui Ionescu târziu prin Cântãreaþa chealã, Lecþia ºi Scaunele.

Exerciþii de redactare ºi expunere oralã Muncã independentã 1. Spirit activ, polemist pasionat ºi om de atitudine 1. Selectaþi, din textul reprodus mai sus, expresiile categoricã, Eugen Ionescu s-a aflat în permanenþã în- prin care, la rându-i, Eugen Ionescu se amuzã, carac- tr-un susþinut ºi neîmpãcat dialog public, controversa terizându-ºi confraþii. intrând definitoriu în destinul scriitorului, nedezmin - 2. În placheta de versuri Elegii pentru fiinþe mici se þindu-l. Cronicile, eseurile, polemicile, însemnãrile obþin elemente de limbaj absurd, apelându-se la perspec- extravagante risipite prin reviste nu erau decât oglin - tiva automatismului infantil (Constantin Parfene, op. cit., diri ale unei existenþe ºi ale unui anumit mod de a privi p. 112), iar în volumul Nu „se gãsesc toate elementele ce lumea ºi literatura, de a se privi pe sine. vor configura poetica absurdului” (Marin Mincu). Simþind pericolul cãderii în retorism, faþã de care a Selectaþi din cele douã volume de Eugen Ionescu exem- avut o teribilã aversiune, Eugen Ionescu se elibereazã ple prin care sã susþineþi cele afirmate mai sus.

60 Literaturã CURENTE CULTURALE/LITERARE: TRADI}IONALISM {I MODERNISM

CONFRUNTAREA DINTRE TRADIÞIE

Nicolae Dãrãscu, Peisaj din Curtea de Argeº ªI MODERNITATE

Consideraþii generale

Climatul epocii 1918–1944 ______creaþiei. Conºtiinþa româneascã începe sã trãiascã totuºi o crizã de proporþii. Creatorii români sunt puºi în • Reflectând transformãrile politice ºi sociale pe faþa unor opþiuni strategice în ceea ce priveºte rapor- care le cunoaºte România în primele decenii ale seco - turile culturale cu Occidentul. Curentele de idei ºi per- lului al XX-lea, literatura românã, în toate formele sale sonalitãþile ce dau substanþã culturii române din de manifestare, se caracterizeazã în perioada interbe- aceastã perioadã au abordat, din unghiuri diferite, licã printr-un ansamblu de curente, orientãri ºi ten - problematica-matrice a culturii române moderne: dinþe estetice dintre cele mai diverse. a) tranziþia spre modernitate; • Trãsãturi generale: implicarea scriitorilor în marile b) decalajele faþã de Occident; miºcãri ale timpului; tendinþa de raportare a culturii c) formula de evoluþie socialã potrivitã cu specificul române la ceea ce reprezintã aceasta în relaþie cu civiliza- nostru naþional. þia ºi cultura europeanã; depãºirea spiritului provincial ºi integrarea rapidã în ritmul european de modernizare; Temele modernitãþii ______tendinþa de sincronizare, de „europenizare” ºi, concomi - • În diversitatea de poziþii teoretico-filosofice, con- tent, de valorificare insistentã a originalitãþii naþionale. fruntarea dintre tradiþionalism ºi modernism cunoaºte, Tradiþionalism. Modernism ______în epoca interbelicã, aspecte dintre cele mai radicale. Pe plan literar, noile miºcãri moderniste ºi de avan- • Dupã înfãptuirea României Mari, o adevãratã gardã coexistau cu formulele estetice tradiþionale. pleiadã de creatori, din cele mai variate domenii, îºi România dobândeºte o conºtiinþã frustratã, nemulþu- asumã noi responsabilitãþi spirituale ºi estetice. mitã de istoria sa, dorindu-ºi sã iasã din „eternitatea” Cultura românã s-a instalat în vârsta ei modernã ºi se tradiþiei în istorie, de a se trezi din somnul istoric, dupã afirmã competitiv în toate registrele semnificative ale cum susþinea Emil Cioran.

Tradiþionalism ºi modernism 61 TRADIÞIONALISMUL. TEORIA SPECIFICULUI NAÞIONAL

Preliminarii ______împrumutate, este opusã culturii ca produs etnic, legat de fondul autentic al poporului. • În miºcarea literarã ºi culturalã care marcheazã • Reprezentanþi: N. Iorga – principalul ideolog, perioada de la începutul secolului al XX-lea, tradiþio - G. Coºbuc, M. Sadoveanu, O. Goga, St. O. Iosif, Ilarie nalismul reprezintã o tendinþã excesivã spre valorile Chendi, Ion Agârbiceanu, Duiliu Zamfirescu, Emil spirituale ºi naþionale consacrate, opunându-se moder - Gârleanu. nismului ºi ideii de civilizaþie. Înfiinþatã de G. Coºbuc ºi Al. Vlahuþã, revista Perioada sfârºitului de secol al XIX-lea ºi de început Sãmãnãtorul (Bucureºti, 1901) a reprezentat tendinþa al secolului al XX-lea este marcatã de coexistenþa unor naþionalã în cultura ºi literatura românã. Meritul mare tendinþe ºi direcþii literare, de apariþia unor creatori cu al miºcãrii create de Sãmãnãtorul constã în faptul cã a personalitãþi foarte variate. Autentica reînnoire a dat expresie dorinþei de a depãºi o perioadã de cum - liricii, dupã „curentul eminescian”, se datoreazã în pãnã a literelor româneºti, echivalând – dupã cum sus- aceastã perioadã atât direcþiei simboliste ºi parnasiene, þine E. Lovinescu – cu „o afirmare energicã ºi agresivã inauguratã de Macedonski ºi reprezentatã de colabora- a fenomenului literar ºi cultural”. torii revistei Literatorul, cât ºi valorificãrii filonului Prin scrierile reprezentanþiilor sãi de seamã (Al. Vla - popular pe linia poeziei cu tematicã naþionalã ºi so- huþã, G. Coºbuc, O. Goga, St. O. Iosif ºi alþii), sãmãnã- cialã, ilustratã de Coºbuc ºi Goga. În aceastã perioadã torismul susþine specificul naþional, respectiv: apar, de asemenea, germenii marii literaturi interbe- – tendinþa de întoarcere spre trecut (paseismul); lice, întrucât acum debuteazã scriitori ca Sadoveanu ºi – idilizarea vieþii satului patriarhal (idilismul); Arghezi, de exemplu, a cãror definitivã consacrare – prezentarea frumuseþilor naturii româneºti (refu - aparþine epocii de dupã Primul Rãzboi Mondial. giul în naturã); În istoria literaturii române, tradiþionalismul s-a – revitalizarea tradiþiilor naþionale; concretizat într-o serie de orientãri social-politice ºi – preþuirea folclorului; cultural-literare care au cunoscut în primele decenii – sentimentul dezrãdãcinãrii. ale secolului al XX-lea o mare dezvoltare: sãmãnãtoris- mul, poporanismul ºi gândirismul. Poporanismul ______• Pânã la Primul Rãzboi Mondial, tradiþionalismul • Rolul ºi funcþia sãmãnãtorismului au fost preluate prelungeºte ºi promoveazã direcþia naþional-popularã a ºi schimbate într-o anumitã mãsurã începând din 1906, prin revistele (1901–1910) Daciei literare Sãmãnãtorul odatã cu apariþia revistei Viaþa româneascã. Înfiinþatã la ºi Viaþa româneascã (începând din 1906). Iaºi, de un grup de scriitori conduºi de G. Ibrãileanu, Sãmãnãtorismul ______revista Viaþa româneascã promova teoria „specificului naþional”, arta cu tendinþã, atragerea scriitorilor de • Amplu curent literar ºi cultural „cu puncte de talent. vedere ale curentului naþional ºi popular” de la Dacia • Poporanismul s-a impus ca un curent cultural de literarã (Const. Ciopraga). interferenþã ºi sintezã, dar ºi ca o doctrinã politicã bine • Ataºaþi unei viziuni tradiþionaliste, promotorii individualizatã (atitudine criticã faþã de structurile so - sãmãnãtorismului puneau un accent deosebit pe recu- cietãþii; simpatia faþã de þãrãnime; datoria intelec tualitãþii perarea trecutului istoric ºi a fondului popular, consi- de a lumina þãrãnimea; atitudinea realist-criticã; contu- derând cã acestea vor revigora cultura naþionalã ºi îi rarea problemei specificului naþional; înþelegerea în spirit vor conferi o funcþie socialã activã, în primul rând ponderat a raportului dintre etic ºi estetic). aceea de a reface solidaritatea naþionalã. • În ciuda abordãrilor ºi soluþiilor diferite, aceste • Denunþarea prezentului este însoþitã de elogiul curente culturale ºi ideologice au în vedere aceleaºi trecutului, iar civilizaþia modernã, cu formele ei probleme majore:

62 Literaturã a) Problema naþionalã: desãvârºirea unitãþii statale Specificul naþional ______a românilor; fortificarea conºtiinþei naþionale; b) Problema culturii naþionale ºi a specificului na- • Ideolog al poporanismului, alãturi de Constantin þional: consolidarea elementelor de originalitate ale Stere, criticul G. Ibrãileanu a promovat teoria specificu- culturii româneºti; formarea sentimentului naþional lui naþional. Punctul de plecare în elaborarea acestei prin apelul la fondul autohton ºi la ideile care au con- teorii îl constituie poziþia Daciei literare (1840), revistã servat identitatea spiritualã a poporului român. promotoare, în cultura românã, a curentului naþional Poporanismul literar a fost teoretizat de G. Ibrãi - ºi poporan. G. Ibrãileanu vede în literaturã o formã de leanu într-o serie de articole reunite sub titlul Spiritul reflectare a realitãþilor naþionale prin imagini artistice. critic în cultura româneascã (1909). Ca viziune artisticã, Concepþia sa este conþinutã în ideea cã specificul deter- poporanismul este influenþat ºi de ideologia lui minã valoarea. Constantin Stere (cristalizatã în studiul Social democra- tism sau poporanism, publicat în Viaþa româneascã în Revalorizarea ideii naþionale ______1907–1908), care preconiza promovarea obºtii þãrã - 1. Citiþi textul de mai jos, insistând asupra înþele - neºti ca societate a viitorului, înãlþatã spiritual prin gerii caracterului specific naþional al artei, aºa cum datoria intelectualului de a o lumina. este definit de criticul G. Ibrãileanu. • În plan estetic, poporanismul nu impune o for- „ªi dacã literatura este depozitara sufletului unui mulã anume, dar promoveazã îndeosebi realismul cri - popor, oglinda sufletului lui, dacã artiºtii sunt reprezen- tic prin proza ilustratã de Mihail Sadoveanu, Calistrat tanþi prin excelenþã ai sufletului unui popor, încar- Hogaº, Gala Galaction ºi prin poezia tradiþionalistã, de narea acelui suflet, mai mult decât în oricare alþi fii ai combatere a sentimentalismului eminescian epigonic, poporului, pentru cã în ei mai ales are ecou puternic ºi inapt de înnoirea realã a limbajului poetic. Astfel, la ereditatea ºi lumea dinafarã – apoi sã fie cu putinþã ca G. Topîrceanu (1886–1937), direcþia coºbucianã se literatura româneascã sã nu fie depozitara sufletului nuanþeazã reflexiv-umoristic, iar la Otilia Cazimir românesc, sã nu prezinte adicã nuanþa specific româ - (1884–1967), tradiþionalismul patriarhal dobândeºte neascã a sufletului omenesc? accente simboliste, prin ludic ºi graþios, urmând ca la Pretenþiile acelora care se ridicã în contra carac- O. Goga romantismul militant ºi angajat social sã se terului specific naþional în literaturã sau nu-l bagã în coloreze biblic-clasicizant sau simbolist. seamã se reduc la pretenþia ca, pe când toate literaturile europene poartã pecetea sufletului naþional, literatura româneascã sã nu poarte pecetea, sã n-aibã nici o individualitate..., ci sã fie pecetea caricaturizatã a altui spirit...” (G. Ibrãileanu, Scriitori ºi curente, Iaºi, 1909, ed. II, 1930) 2. Specificul naþional va îndeplini o funcþie esenþialã în delimitarea grupãrilor literare. Adepþii modernismu- G. Ibrãileanu (1871–1936) lui considerã cã aceastã idee este caducã ºi, treptat, o Critic literar, autor al pro- vor abandona. Comentaþi aceastã idee, folosindu-vã ºi gramului cultural al popo- de urmãtoarea opinie criticã: „În studiile sale, G. Ibrãileanu plaseazã în centru ranismului. Contribuind la categoria etnosului în literaturã ºi artã, solicitând scri- definirea conceptului de specific naþional (Caracterul itorilor specific naþional, adicã renunþarea la imitaþii ºi, , 1922), specific naþional în literatura românã pe cât posibil, realism, adicã luciditate ºi transfigurarea G. Ibrãileanu a formulat legea selecþiei (Literatura ºi realului în conformitate cu adevãrul vieþii, intuit sub 1912) ºi a analizat factorii care au societatea, specia universalitãþii.” (Al. Piru, G. Ibrãileanu, în condiþionat evoluþia culturii române în secolul al Dicþionarul scriitorilor români, Editura Fundaþiei XIX-lea (Spiritul critic în cultura româneascã, 1908). Culturale Române, Bucureºti, 1998) Este autorul unor profunde analize în planul modalitãþilor epice (Creaþie ºi analizã, 1926).

Tradiþionalism ºi modernism 63 Tradiþionalismul. Resuscitarea spiritului etnic arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedem substanþa acestei Biserici amestecatã pretutin- • Continuând idei ºi forme vechi, fãrã a le repeta însã deni cu substanþa etnicã. Pentru noi ºi pentru cei care pe deplin, tradiþionalismul promoveazã, în general, o li - vor veni dupã noi, semnul istoriei noastre ºi al vieþii ºi teraturã de orientare artisticã modernã, din perspectivã artei populare rãmâne pecetluit dacã nu þinem seamã modernistã: orientare spre tradiþie ºi spirit conservator. de factorul creºtin. El e tradiþia eternã a spiritului care, ♦ Ortodoxismul gândirist. Apãrut ca o continui- în ordinea omeneascã, se suprapune tradiþiei autoh- tate la sãmãnãtorism ºi poporanism, gândirismul preia din tone. (…) Tradiþia etnicã, permanentã ºi vie în limitele vechile curente tradiþionaliste ideea cã istoria ºi fol- autohtonismului, se elibereazã ºi se spiritualizeazã, clorul sunt domenii relevante ale specificului naþional. odatã absorbitã în puterea tradiþiei eterne a Bisericii.” Gândirismul este un curent spiritualist-ortodox, (Nichifor Crainic, Sensul tradiþiei. Puncte cardinale în afirmat în paginile revistei Gândirea. haos, f.a., p. 114–115) Gândirismul adaugã specificitãþii naþionale factorul • Marcat de aceste orientãri, lirismul grupãrii asoci- spiritual – credinþa în religia ortodoxã –, ca element azã poezia spiritualizatã, a mitului ºi a credinþelor esenþial al sufletului þãrãnesc. Urmãrind spiritualizarea strãvechi (L. Blaga, I. Pillat, A. Maniu, Nichifor Crai - existenþei, prin valorificarea miturilor autohtone ºi a nic, Radu Gyr, V. Voiculescu), cu o poezie a pãmân - credinþelor strãvechi, gândirismul dezvoltã, în paralel, o tului ºi a energiei vitale (Aron Cotruº). liricã a teluricului, prin care elogiazã elementarul, ♦ Reprezentanþi ai gândirismului exploziile vitale, sevele pãmântului, vigoarea ºi expan- • Curentul gândirist este legat de numele lui siunea existenþei. Nichifor Crainic (1889–1972), care a exercitat o • Revista Gândirea, înfiinþatã în 1921, la Cluj, de un influenþã puternicã asupra mediului spiritual româ- grup de tineri scriitori veniþi din toatã þara (Cezar nesc. Cu studii teologice la Viena, Nichifor Crainic s-a Petrescu, Nichifor Crainic, Pamfil ªeicaru, Adrian angajat într-o reabilitare a spiritului ortodoxist, cri - Maniu º.a.) a imprimat literaturii o orientare tradiþio - ticând tendinþele raþionaliste ºi individualiste pe care nalistã, ortodoxistã ºi autohtonistã. le punea pe seama catolicismului ºi a curentelor neo- • „…Tradiþionalismul se încorporeazã în credinþa protestante (Puncte cardinale în haos, 1936; Ortodoxie ºi religioasã ortodoxã ºi în mitul folcloric. Mitul folcloric a etnocraþie, 1940; Nostalgia paradisului, 1940). fost îndeosebi accentuat de miºcarea sãmãnãtoristã. • Reprezentanþii în plan spiritual ai curentului: Cultura românã modernã, fascinatã de ideile liber Vasile Bãncilã, Petre P. Ionescu, Radu Dragnea ºi cugetãtoare ale revoluþiei franceze, a neglijat credinþa Dumitru Stãniloae. religioasã ca izvor de creaþie culturalã. Aici vedem noi • Vasile Bãncilã (1897–1979) este principalul marele hiatus, marea abatere de la specificul naþional filosof ºi teoretician al curentului, care a încercat sã încarnat în credinþã ºi mit (…). Sãmãnãtorul a avut vizi - întemeieze ortodoxismul sub raport filosofic, sã ela- unea magnificã a pãmântului românesc, dar n-a vãzut boreze o filosofie spiritualistã, care sã exprime datele cerul spiritualitãþii româneºti (…). Peste pãmânt, pe etnicului românesc (Autohtonizarea filosofiei, 1927; care am învãþat sã-l iubim din Sãmãnãtorul, noi vedem Ideea de destin, 1937; Lucian Blaga, energie româneascã, 1938). • Dumitru Stãniloae (1903–1993) este unul dintre cei mai mari teologi ai ortodoxismului românesc. Studii mai importante: Ortodoxie ºi românism, 1939; Poziþia domnului Lucian Blaga faþã de creºtinism ºi ortodoxie, 1942, studiu în care criticã viziunea lui L. Blaga cu privire la divinitate (Marele Anonim). • Alþi reprezentanþi: Lucian Blaga, A. Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron Cotruº, Radu Gyr, Horia Vintilã, Cezar Petrescu, Gib Mihãescu, Lucian Blaga, Zaharia Stancu, Emanoil Bucuþa, Mateiu I. Ca - Înger culegând flori, desen de Demian ragiale, Victor Papilian, Ion Marin Sadoveanu º.a.

64 Literaturã Gândirismul – Controverse teorie asupra fenomenului românesc ______legate de conceptul specificul naþional _____ • Constituit ca o teorie asupra fenomenului româ- Prin publicarea în 1921, în revista clujeanã nesc, gândirismul porneºte de la ideea cã ortodoxia ºi Gândirea, a eseului intitulat polemic Revolta sufletului tradiþia spiritualã cristalizate pe acest suport reprezintã nostru nelatin, Lucian Blaga readuce în discuþie „dacis- componenta fundamentalã a spiritului românesc. mul nostru” ºi reevalueazã problema „exclusivismului Gândirismul a respins violent influenþele occidentale, latin”, pe care îl considerã o exagerare: considerând cã acestea au deturnat spiritualitatea „Vrem sã fim numai atât: latini – limpezi, raþionali, româneascã de la matca ei tradiþionalã. cumpãtaþi, iubitori de formã, clasici – dar vrând-ne - Publicând articolul Adânca neatârnare (1946), vrând suntem mai mult. Însemnatul procent de sânge Nichifor Crainic criticã perspectiva teoreticã susþinutã slav ºi trac ce clocotesc în fiinþa noastrã constituie pre- de E. Lovinescu ºi afirmã cã, dupã neatârnarea politicã, textul unei probleme care ar trebui pusã cu mai multã România trebuie sã-ºi dobândeascã independenþa spiri - îndrãznealã (...). În spiritul românesc e dominantã lati- tualã faþã de Apus. „În plan cultural, afirmã Nichifor nitatea, liniºtitã ºi prin excelenþã culturalã. Avem însã Crainic, România trebuie sã se edifice pe suportul ºi un bogat fond latent slavo-trac, exub erant ºi vital tradiþiei creºtine ºi al elementelor de culturã popularã.” care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din • Ortodoxia, spunea V. Bãncilã, este impregnatã corola necunoscutului, rãsãrind puternic în conºtiinþe. adânc în spiritualitatea þãrãneascã ºi are drept ele- Simetria ºi armonia latinã ne e adeseori sfârtecatã de mente centrale integrarea individului în comunitate, furtunã care fulgerã molcom în adâncimile oarecum intuiþia armoniei casnice ºi sentimentul participãrii metafizice ale sufletului românesc. E o revoltã a sufle- omului la totalitatea existenþei. Aceastã viziune este tului nostru nelatin. De ce sã ne mãrginim numai la un numitã de el „cosmicism”, afirmând cã „ortodoxia este ideal cultural latin care nu e croit în asemãnare desã - un creºtinism cosmicizat”. vârºitã cu firea noastrã mult mai bogatã. Sã ne siluim Revalorizarea tradiþiei ºi a ortodoxiei ______propria noastrã naturã – cu un aluat în care se dospesc atâtea virtualitãþi? Sã ne ucidem încorsetându-ne într-o • Nichifor Crainic susþine necesitatea reabilitãrii formulã de claritate latinã, când cuprindem în plus spiritului religios ºi a tradiþiei ortodoxiste, elemente atâtea posibilitãþi de dezvoltare?” fundamentale, dupã opinia sa, ale specificului naþional. În studiul Sensul tradiþiei, Crainic afirmã cã orto - doxismul a devenit o componentã fundamentalã a Muncã independentã etnicitãþii noastre, pe care trebuie sã se edifice ºi struc- 1. Elaboraþi un portofoliu în care sã relevaþi ten- turile noastre culturale. De aici existenþa unei anumite dinþele culturale ºi literare ale perioadei dintre 1900 ºi 1918, insistând asupra doctrinelor estetice promovate incompatibilitãþi dintre mentalitatea româneascã ºi spi - de sãmãnãtorism ºi poporanism prin scrierile reprezen- ritul culturii occidentale. • N. Crainic a deschis în mod radical problema tanþilor acestor curente literare ºi culturale. rolului jucat de ortodoxie în configurarea profilului 2. Prezentaþi-vã pãrerea asupra caracterului specifi- spiritual al poporului român. S-a impus astfel drept cului naþional, aºa cum este definit ºi promovat acesta creator al unui curent de amplã rezonanþã în mediile de G. Ibrãileanu. culturale, care a influenþat literatura unor creatori pre- 3. Expuneþi ideile care stau la baza ortodoxismului cum Radu Gyr, Vasile Voiculescu sau Adrian Maniu. gândirist, evidenþiind rolul acestei teorii în redefinirea Nichifor Crainic vede legãtura dintre specificul ro - ºi evoluþia conceptului de specific naþional. mânesc ºi ortodoxie mai mult ca o adaptare a orto - 4. Ilustraþi, într-un succint comentariu susþinut oral, doxiei la specificul naþional românesc, amintind de interesul lui L. Blaga faþã de necesitatea integrãrii reprezentarea lui Hristos în imaginarul popular. componentelor nelatine în spiritualitatea româneascã. „Nu Iisus de pe Golgota, ci Iisus din staulul vitelor, nu 5. Elaboraþi fiºe de extras care sã cuprindã idei ºi Iisus din Ghetsimani, ci Iisus din Cana Galileii, nu Iisus citate succinte din bibliografia actualã (la alegere) din pustia ispititoare, ci Iisus din parabola sãmãnãtorului.” despre tradiþionalism ºi modernism.

Tradiþionalism ºi modernism 65 Lumea patriarhalã autohtonã

Ion Pillat ÎN VIE (fragmente)

Tot mai miroase via a tãmâios ºi coarnã, Mustos a piersici coapte ºi crud a foi de nuc… Vezi, din zãvoi sitarii spre alte zãri se duc; Ion Pillat

Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mã-ntoarnã? (1891–1945) Desen de Marcel Iancu Poet, eseist, traducãtor. Nu e amurgul încã, dar ziua e pe rod Debuteazã în 1912 cu placheta de versuri intitu- ªi soarele de aur dã-n pârg ca o gutuie. latã Visãri pãgâne. Face parte din prima promoþie de Acum — omidã neagrã — spre poama lui se suie, poeþi ai secolului al XX-lea, alãturi de Adrian Maniu, Târâº, un tren de marfã pe-al Argeºului pod. (…) Ion Vinea, Tristan Tzara, dovedind de timpuriu o „culturã esteticã ºi gustul aventurii artistice” (Elena S-a dus. ªi iarãºi sunã... ºi tace. Dar aud Zaharia-Filipaº). Dupã parcurgerea primelor etape, — Ecou ce adormise ºi-a tresãrit deodatã — semnele unei maturizãri artistice devin tot mai evi- În inimã cum prinde o toacã-ncet sã batã dente în volumul Pe Argeº în sus (1923), prin ele- Lovind în amintire ca pasãrea-n agud. mente asupra cãrora poetul va reveni insistent în vo - lumele urmãtoare. (Ion Pillat, Poezii. Bucureºti, Ed. Minerva, 1975)

TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______♦ „Clasificat drept poet tradiþionalist, Pillat e ºi un • Imaginea comunicãrii ºi comuniunii poetului cu însemnat novator, mãcar prin consonanþele cu Francis peisajul. Jammes ºi cu Rilke, un modern care nu rãmâne la ni- ♦ „Concentrând în muzica originalã a poeziei sale velul senzaþiei, îndreptat, cum e, cãtre o meditaþie pe sonurile tradiþiei lirice româneºti, de la Alecsandri ºi marginea labilitãþii timpului, spre o redescoperire a can- Bolintineanu, la Eminescu ºi Macedonski, care persistã dorii puerile ºi juvenile, prin capacitatea de transpu nere deopotrivã între cele trei faze ale evoluþiei sale proprii: a memoriei afective. Departe de a fi descriptivã, exte- parnasian-impresionistã, simbolist-tradiþionalistã ºi rioarã, poezia lui Ion Pillat este o poezie interioarã, de neoclasicã, Ion Pillat rãmâne mereu egal cu sine în ele- retrãire a trecutului, actualizat cu infinitã intensitate, în ganþã ºi acurateþe esteticã, fie cã e vorba de perioada Pe Argeº în sus. Retras în preajma vârstei de 30 de ani pe meleagurile strãbune, la Florica (…), ca Horaþiu la debuturilor (de la Visãri pãgâne – 1912, la Grãdina între Tibur sau ca Alecsandri la Mirceºti, dupã un scurt tur ziduri – 1919), a deplinei afirmãri (de la Pe Argeº în sus – 1923, la Limpezimi – 1928) sau a contemplaþiilor de orizont (…) poetul pãtrunde în cãmara de fructe, meºteºugite (de la Scutul Minervei – 1933, la Împlinirea unde magia amintirii îi oferã un spectacol feeric.” – 1942).” (Ion Negoiþescu) (Al. Piru)

66 Literaturã Structurã ºi compoziþie ______Reþineþi! 1. Poezia face parte din volumul Pe Argeº în sus ♦ Pastelul tradiþional (numit ºi clasic) se carac- (1923), creaþie de maturitate a autorului ºi exemplarã terizeazã prin descrierea cadrului natural, sentimen- pentru ceea ce G. Cãlinescu a numit „autohtonizarea tele poetului desprinzându-se prin mijlocirea acesteia. simbolismului”. Încadraþi poezia În vie în ansamblul Pastelul tradiþional este întâlnit în creaþia poeþilor creaþiei lirice a lui Ion Pillat (tematicã, imaginar poetic). Iancu Vãcãrescu, V. Cârlova, Ion Heliade Rãdulescu, 2. Fixaþi reperele esenþiale ale cadrului natural pre - Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, George Coºbuc, zentat în aceste versuri. St. O. Iosif. 3. Descoperiþi, în aceastã poezie, existenþa unui ♦ Pastelul modern începe odatã cu poezia sim- amãnunt menit sã localizeze peisajul. bolistã. Peisajul devine expresia semnificativã a unor 4. Explicaþi în ce mod corespunde acest peisaj unei stãri de suflet. Poezia refuzã acum sã fie „realistã” ºi sã anumite stãri sufleteºti. „numeascã”, explicitând, ci îºi face un vis (dupã expre- 5. Identificaþi, în poezia În vie, cele mai semnifica- sia lui Mallarmé) din a sugera obiectul ºi trãirile legate tive imagini vizuale, auditive ºi olfactive. de acesta. Cu I. Pillat ºi B. Fundoianu asistãm acum la Explicaþi importanþa lor în conturarea ideii poetice. un radical proces de subiectivizare a pastelului, la o de - 6. Transcrieþi din text îmbinãri de cuvinte care sã plasare a înþelesului sãu clasic în sensul unei încifrãri sugereze anumite efecte sinestezice. insolite, de facturã modernã. 7. Desprindeþi atitudinea poetului faþã de ele- Abordând tema tradiþionalã a poeziei pãmântului mentele de peisaj, din versul: natal, I. Pillat foloseºte în pastelul În vie tehnica „Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mã-ntoarnã?” nedeterminãrii sau a determinãrii vagi. 8. Alegeþi, din poezia În vie de Ion Pillat, ºi alte versuri care sã exprime starea sufleteascã trãitã de poet. Elemente de versificaþie ______„Personalizarea” discursului liric ______1. Stabiliþi particularitãþile ritmului, mãsurii ºi intonaþiei din versurile poeziei În vie de I. Pillat. Poet cu disciplinã clasicã, I. Pillat ne apare în 1. 2. Identificaþi structura rimelor acestui text. acest pastel ca un maestru al mijloacelor ºi efectelor 3. Explicaþi în ce mod se acordã versificaþia cu în- discrete. Peisajul mirific al toamnei este descris cu o tregul conþinut al poeziei (mãsurã, ritm, vers, rimã). mare simplitate, iar afrimarea subiectivitãþii se estom- 4. Explicaþi efectul obþinut prin jocul vocalelor ºi al peazã în nuanþe dozate cu fineþe. consoanelor din versurile ultimei strofe. Analizaþi diferenþa faþã de pastelul tradiþional, unde 5. Justificaþi preferinþa poetului pentru versurile ample. eul privitorului era absent din tablou. În pastelul În vie, poetul lasã impresia cã peisajul este interiorizat, umanizat. Muncã independentã 2. Comentaþi ultima strofã, punând în evidenþã: a) sentimentul elegiac al trecerii; 1. Susþineþi, cu argumente corespunzãtoare, cã poe - b) amintirea copilãriei; zia În vie de Ion Pillat este o creaþie liricã. c) curgerea timpului; 2. Realizaþi o compunere, de maximum 15 rânduri, d) gândul la moarte. în care sã ilustraþi ce reprezintã pentru poet trecerea 3. Argumentaþi modul în care interogaþia din prima timpului. Folosiþi, în acest sens, sugestiile pe care le strofã sporeºte posibilitatea exprimãrii unor cât mai oferã ºi poezia Aci sosi pe vremuri, din opera aceluiaºi variate sentimente ºi gânduri ale poetului. autor.

DICÞIONAR • Descriptivism. Stil de inventariere plasticã, • În literatura românã pot fi menþionate: ducând la configurarea unui tablou (peisaj, portret, pastelurile lui V. Alecsandri, I. Pillat, A. Maniu; în naturã moartã), opus stilului narativ care þine de prozã, descrierile din scrierile lui Calistrat Hogaº, expunerea a ceea ce se întâmplã, implicând dinamis- M. Sadoveanu ori G. Cãlinescu, autor al unor portrete mul, desfãºurarea epicã. ºi tablouri interioare de facturã balzacianã.

Tradiþionalism ºi modernism 67 MODERNISMUL

E. Lovinescu – teoretician al modernismului

Repere istorico-literare ______a) Miºcarea literarã ºi România literarã (conduse de L. Rebreanu); Jurnalul literar (G. Cãlinescu), Cetatea • Dupã Primul Rãzboi Mondial ºi dupã Unirea din literarã (Camil Petrescu), Revista fundaþiilor regale etc. – 1918, într-un climat caracterizat prin redimensionarea reviste cu orientare moderatã. tuturor structurilor vieþii sociale ºi naþionale, disputa în b) Sburãtorul. Apare la Bucureºti, sãptãmânal, între jurul tradiþiei ºi a conceputului de specific naþional, cu toate 19 aprilie 1919 ºi 8 mai 1921; reapare, lunar, într-o orientãrile tot mai accentuate spre ortodoxism ºi autoh - serie nouã, în anii 1926–1927. Director: E. Lovinescu. tonism, este readusã în prim-planul filosofiei culturii ºi al Revista porneºte de la disocierea dintre estetic, pe de o literaturii. În aceastã confruntare de opinii, cu polemici ce parte, etnic ºi etic, pe de altã parte, propunând inten- au avut un puternic impact asupra mediului ideologic ºi sificarea contactelor literaturii române cu literaturile cultural românesc în general, miºcarea tradiþionalistã, ma - Apusului. nifestatã sub forma sãmãnãtorismului ºi a poporanismu- • Revista Sburãtorul va susþine adoptarea rapidã a lui, este tot mai contestatã de alte direcþii, care, din ace- ultimelor formule artistice din Occident, racordarea eaºi perspectivã a esteticului, îºi propun sincronizarea lite- literaturii române cu „spiritul veacului”, în plan cultu- raturii române cu celelalte culturi europene. ral ºi literar, prin imitaþia formelor, dar ºi prin realizarea Forma de expresie a spiritului novator în planul crea- diferenþierii: „Am putea defini miºcarea modernistã ca þiei artistice va purta numele de modernism, concept pe o miºcare ieºitã din contactul mai viu cu literatura care E. Lovinescu îl va impune ca pe una dintre cele mai francezã mai nouã, adicã de la 1880.” (E. Lovinescu, importante direcþii ale vieþii literare interbelice. Istoria literaturii contemporane. Evoluþia poeziei lirice) Pentru a imprima un ritm dinamic acestei orientãri, membrii grupãrii de pe lângã vor invoca Tranziþia spre modernitate ______Sburãtorul principiul autonomiei esteticului, în descendenþã criticã • Studiind din cele mai diverse unghiuri problema- maiorescianã. tica extrem de complexã a tranziþiei spre moderni- • Alte principii susþinute de gruparea de la tate, toate curentele de idei ºi personalitãþile majore Sburãtorul: ale culturii române au abordat aceeaºi problemã a – depãºirea lirismului subiectiv al secolului trecut, decalajelor faþã de Occident ºi formula de evoluþie cultivarea unei lirici mai directe, de „notaþie” sau de socialã care ar fi potrivitã cu specificul nostru naþio nal. „atmosferã” (intelectualizarea emoþiei poetice); Gânditorii din perioada interbelicã vor dezvolta aceas - – trecerea de la proza romanticã subiectivã la proza obiectivã ºi de observaþie psihologicã; tã problematicã, subsumatã raportului dintre tradiþio - – preferinþa pentru tematica citadinã, pentru psiho- nalism ºi modernism, iar confruntãrile se vor desfãºura concomitent în diverse planuri (politic, ideologic, filo - logii mai complicate ºi pentru spiritul analitic; sofic ºi cultural). În aceastã confruntare de idei, Eugen – promovarea noilor talente ºi „revizuirea” clasicilor; Lovinescu este criticul ºi teoreticianul literar care a – încrederea în progres ºi refuzul autohtonizãrii marcat profund perioada interbelicã. excesive a literaturii. Dintre publicaþiile de orientare antitradiþionalistã, Scriitori promovaþi la revista ºi cenaclul Sburãtorul: Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Camil angajate sã susþinã, în forme mai moderate sau mai Petrescu, Ion Barbu, Anton Holban, Camil Baltazar, ofensive, modernismul, cele mai importante sunt: Felix Aderca.

68 Literaturã • E. Lovinescu realizeazã o disociere între „mo - dernismul teoretic”, practicat de el la Sburãtorul, ºi „modernismul de avangardã ºi experimental”, afirmat în formele ostentative ºi negatoare ale avangardei li - Eugen Lovinescu (1881–1943) terare: ºi expresionismul, integralismul, constructivismul Istoric ºi critic literar, suprarealismul. estetician ºi prozator. În • Modernismul de la se opune ideologiei Sburãtorul 1919 înfiinþeazã, la Bucu- (1921–1944), cãreia E. Lovinescu îi reproºa Gândirii reºti, cenaclul „Sburãtorul”, mai ales tradiþionalismul, ostilitatea faþã de civilizaþie, în cadrul cãruia se vor afir- exaltarea misticismului ortodoxist ºi naþionalist. Lite- ma cei mai de seamã scri- raturii apãrute în paginile revistei criticul de Gândirea, itori din perioada interbelicã. Între 1919–1922 la i-a recunoscut meritele, apreciind cã ºi Sburãtorul editeazã revista unde criticul îºi fixeazã o aceastã literaturã se sincroniza cu spiritul veacului prin Sburãtorul, doctrinã ce tinde sã îmbrãþiºeze toate domeniile de elementele expresioniste ale liricii lui L. Blaga sau prin manifestare ale spiritului, constând în înþelegerea elementele parnasiene ale liricii lui Ion Pillat. modernismului ca sincronizare cu fenomenul artei europene ºi diferenþiere, prin integrarea elementelor de E. Lovinescu ºi teoria sincronismului _____ originalitate ce aparþin tradiþiei. Teoria sincronismului • În privinþa acestor noi orientãri, E. Lovinescu ºi a diferenþierii e punctul de plecare al lucrãrilor de afirmã cã „fatalitatea propagãrii lor într-o viaþã cultu - sintezã, Istoria civilizaþiei române moderne, I–III ralã interdependentã nu le afirmã însã ºi vigoarea; nu (1924–1925) ºi Istoria literaturii române contemporane, tot ce e nou ºi se rãspândeºte reprezintã ºi o valoare I-IV (1926–1929). pozitivã.” Întreaga teorie esteticã lovinescianã se defineºte prin conceptul de modernism, întemeiat, la rândul sãu, Conceptul de imitaþie ______pe ideea generalã a sincronismului. În configurarea • Opus devine rezul- conceptului de , Lovinescu porneºte în prin- tradiþionalismului, modernismul sincronism tatul unui proces de al cãrui mecanism cipal de la trei sugestii: a) noþiunea promovatã de sincronizare, funcþioneazã pe baza legilor universale ale Tacitus sub denumirea de (spirit comun al imitaþiei. saeculum Devenit concept-cheie în teoria lovinescianã, veacului, spiritul timpului), ca „fir conducãtor al isto- termenul este împrumutat de la sociologul francez riei în controversele faptelor”; b) ideea de de imitaþie interdepen- Gabriel Tarde. „La baza mecanismului contempo- susþinutã la noi de C. Dobrogeanu-Gherea ºi denþã, raneitãþii vieþii noastre materiale ºi morale se aflã fac- G. Ibrãileanu, pentru a defini dezvoltarea capitalismu- torul unic al ” (E. Lovinescu) lui sub impulsul venit din exterior, dinspre þãrile dez- imitaþiei... Criticul de la preia din teoria maiores- voltate; c) Sburãtorul teoria imitaþiei. cianã a recunoaºterea existenþei, în Viziunii poporaniste asupra autorul formelor fãrã fond interdependenþei, anumite etape istorice, a fenomenului discordant al îi opune Istoriei civilizaþiei române moderne legea sincro- „dihotomiei dintre ºi ”. Pentru refa - vieþii moderne, „adicã tendinþa de uni- infra- suprastructurã nismului cerea echilibrului, E. Lovinescu propune o miºcare total formizare a tuturor formelor de viaþã a societãþii mo - diferitã de cea formulatã de T. Maiorescu, ºi anume de derne solidare între ele”. sus în jos, de la Factorul esenþial devine, • Întârzierea dezvoltãrii în raport cu formã la fond. fondului forma în acest proces, cel care, „prin sub sem- urma sã fie recuperatã printr-un „proces invers, de la ideologic, imitaþie, nul ordonator conduce la sin- formã la fond, pentru a ajunge la normalizare”. În al spiritului veacului, cronizare, urmând ca finalul sã se adapteze, apoi, ºi el.” acest context, devine un fenomen nor- sincronismul Potrivit teoriei lovinesciene a sincronismului, legea mal, care presupune „acþiunea uniformizatoare a tim- dezvoltãrii civilizaþiei este societãþile înapoiate pului asupra vieþii sociale ºi culturale a diferitelor imitaþia, le imitã pe cele înaintate, realizându-se o popoare legate între dânsele printr-o interdependenþã omogenizare prin ( ). materialã ºi moralã”. interdependenþã sincronizare

Tradiþionalism ºi modernism 69 Preluând ideile lui G. Tarde, în viziunea cãruia esenþa vieþii sociale este de naturã psihicã, E. Lo- vinescu „pune la baza proceselor sociale fenomenul imitaþiei”. (Vezi Al. Piru, Istoria literaturii române, Editura Grai ºi Suflet, 1994, p. 209.) Civilizaþia se dezvoltã, mai întâi, datoritã simulãrii (prin imitaþie purã) ºi stimulãrii (prin punerea în miº- care a factorilor activi latenþi). Faþã de aceste orien- tãri, „civilizaþia româneascã s-a dezvoltat nu prin asimilarea în spirit critic a fondului strãin, cum credea Ibrãileanu, ci prin transplantarea directã a formelor strãine care apoi au stimulat apariþia fondului” (Al. Piru, op. cit., p. 210). Bazat pe principiul sincronismului ºi pe teoria imitaþiei, modernismul lovinescian aplicã criteriul estetic în judecata operei de artã, fãrã neglijarea celorlalþi factori. Coperta revistei Pornind de la intuiþia ingenioasã a posibilitãþii de a Sburãtorul (Anul I, 1919) argumenta dreptul la existenþã al „formelor fãrã fond”, prin pãstrarea specificului naþional într-o formulã este- ♦ „Am putea defini miºcarea modernistã ca o miº - ticã nouã, aflatã la nivelul de dezvoltare al sensibilitãþii care literarã ieºitã din contactul mai viu cu literaturile occidentale ºi, îndeosebi, cu literatura francezã, dacã europene, modernismul reprezintã un moment decisiv definiþia nu ar pãrea cã afirmã existenþa acestui con- în evoluþia culturii ºi a literaturii române. tact numai odatã cu epoca nouã. (…) Literatura mo - dernistã nu poate fi, deci, potrivitã ca literaturã de Mutaþia valorilor estetice „imitaþie” ºi nici chiar ca o soluþie de continuitate, ºi susþinerea modernismului ______întrucât saltul de nivel al literaturii renaºterii noastre faþã de realitãþile naþionale a fost cu mult mai mare • Una dintre ideile fundamentale ale teoriei critice decât saltul literaturii moderniste. lovinesciene este aceea a mutaþiei valorilor. Prin Înlãturând, aºadar, caracterul agresiv ºi exclusiv aºezarea de cãtre Lovinescu sub incidenþa mutaþiei va - ce se acordã de obicei, termenului de „imitaþie”, am lorilor estetice, conceptul de modernism capãtã o justi- putea defini miºcarea modernistã ca o miºcare ieºitã ficare cu mult mai puternicã. din contactul mai viu cu literatura francezã mai Principiul general al relativismului îl determinã sã nouã, adicã dupã 1880: aceasta e singura deosebire; teoretizeze dreptul fiecãrui individ la propria impresie. rolul romantismului francez n-a fost mai puþin co- Conform teoriei lovinesciene a receptãrii, contactul vârºitor decât, de plidã, rolul simbolismului, dar, pen- veritabil cu opera de artã e unul de intuiþie ºi sensibili- tru noi, avea privilegiul de a fi devenit istoric, con- tate, ºi nu unul intelectual, erudit. sumat ºi consacrat într-o literaturã consideratã ca inatacabilã; deºi tot atât de fatalã prin forþa legii sin- Critica sincronicã ______cronismului, miºcarea modernistã a întâmpinat rezis- tenþa unei critice organizate, a unei mentalitãþi opri - • Urmarea unei astfel de viziuni asupra facultãþilor te în formula romantismului ca într-o adevãratã tra- spiritului este clasificarea criticii în cele douã mari ca - diþie, a inerþiei fireºti ce luptã instinctiv împotriva tegorii: critica sincronicã ºi critica istoricã. eternei prefaceri a lucrurilor omeneºti. Prin diso - Critica sincronicã presupune un contact sensibil cu cierea esteticului de etic ºi de etnic, modernismul, de opera, cea istoricã face apel la însuºirile intelectului. altfel, nu putea decât sã înãspreascã ºi mai mult rezis- Pentru E. Lovinescu, singura criticã adevãratã, actua- tenþa sãmãnãtorismului ºi a poporanismului altoite lã, este numai critica sincronicã. Ea reprezintã în acelaºi pe aceastã confuzie.” (E. Lovinescu, Poezia simbolistã. 1. timp ºi singura receptare esteticã veritabilã. Miºcarea modernistã rezultantã a sincronismului, în Istoria literaturii române contemporane, vol. I, ediþie de Eugen Simion, 1973, p. 130)

70 Literaturã Programul teoretic lovinescian ______Alte teorii antitradiþionaliste. • Dezinteresat de operele aparþinând perioadelor de Neoliberalismul ______creaþie mai vechi, E. Lovinescu a elaborat cel mai com- • Apologet al burgheziei ºi al liberalismului, adept plet tablou al peisajului literar interbelic. al modelului uniliniar de evoluþie, ªtefan Zeletin Datoritã programului sãu teoretic (intelectualizarea (1881–1943) s-a impus ca un sociolog de prim rang ºi obiectivarea lirismului, urbanizarea literaturii române, prin lucrarea Burghezia românã. Originea ºi rolul ei istoric prin „evoluþia de la rural la urban ºi de la realismul exte- (1925). ªtefan Zeletin susþine cã introducerea noilor rior la cel psihologic”, pentru roman), E. Lovinescu este mecanisme ale economiei de mãrfuri în Principate a cel dintâi succesor al spiritului critic maiorescian ºi cel dus la destrãmarea vechiului regim ºi a cerut cu nece- mai important critic al generaþiei sale. sitate o nouã organizare politicã. Factorul economic ar fi fost cel care a determinat evoluþia spre modernitate, Reþineþi! nu cel ideologic. În concepþia lui Zeletin, „paradoxul sociologic” al României moderne se prezenta astfel: ♦ Întreaga teorie a mutaþiei valorilor estetice este, în fond, o justificare a salturilor în literaturã. Influ - „Evoluþia societãþii noastre moderne înfãþiºeazã enþele au fost necesare, dar ele au acþionat asupra urmãtoarea priveliºte caracteristicã: jos, un substrat unui element autohton, acestea nu au inventat o cul- economic care a pãºit vertiginos înainte; sus, un factor turã, ci au modelat-o, ajutând-o sã se regãseascã. spiritual care a rãmas cu totul îndãrãt; activitatea Lipsa de sincronizare, de contemporaneitate a civi- burgheziei a forþat cel dintâi factor mereu spre viitor, în lizaþiei ºi a culturii a dus la anacronisme. vreme ce activitatea reacþiunii a þinut cu tenacitate pe ♦ Teoria sincronismului vieþii moderne se înfãþi - cel din urmã în loc. ªi aºa, societatea noastrã se alcã- ºeazã, în concepþia lui E. Lovinescu, nu ca o teorie a tuieºte în prezent din douã pãturi suprapuse, perfect adaptãrii întâmplãtoare la ritmul culturii europene duºmane: o structurã economico-socialã modernã ºi moderne, ci a „trãirii în acelaºi spaþiu sufletesc”. Ad - un spirit public medieval, concretizat într-o serie de versar hotãrât al închistãrii tradiþionaliste, E. Lo - curente culturale reacþionare.” (ªtefan Zeletin, Bur - vinescu nu este însã un partizan al inovaþiei de orice ghezia românã. Originea ºi rolul ei istoric, Editura naturã, dupã cum, teoretician al sincronismului, el nu Humanitas, Bucureºti, 1991, p. 276) se declarã de acord cu negarea caracterului naþional. Dupã opinia criticului, influenþele ºi sincronizãrile nu Exprimaþi-vã opinia! vor acoperi niciodatã fondul nostru etnic, integrarea Comentaþi, într-un grup de 4-5 elevi, afirmaþiile în tendinþa generalã a culturii moderne realizându-se 1. lui E. Lovinescu cu privire la modernism, raportându-le doar cu ceea ce ne este specific. la teoriile exegeþilor tradiþionaliºti care exaltau originalitatea, contribuþia creatoare a româ nilor. Muncã independentã 2. În susþinerea ca absolut necesarã a deschiderii 1. Interesul lui E. Lovinescu era cel al justificãrii spre cultura occidentalã, E. Lovinescu a sesizat impor- adoptãrii ºi impunerii unui model cultural ºi literar adec- tanþa interdependenþelor ºi creºterea lor în lumea vat evoluþiei contemporane. modernã, datoritã rãspândirii elementelor de civiliza- Explicaþi importanþa pe care a avut-o împrumu- þie. Cum apreciaþi necesitatea participãrii cu identi- tarea modelului proustian sau a celui gidian pentru tre- tatea noastrã culturalã la aceste interdependenþe ºi cerea de la romanul subiectiv analitic la cel al autenti - integrãri relative? citãþii ºi experienþei. 3. Un element central al teoriei lovinesciene este 2. Elaboraþi un eseu în care sã demonstraþi actuali- accentul pus pe rolul influenþelor externe, occidentale tatea observaþiilor lui E. Lovinescu în expunerea teoriei în special. Originalitatea culturii române ar fi pentru el sincronismului ºi aplicarea ei la istoria civilizaþiei cul- un fenomen derivat, secund, o consecinþã a „adaptãrii” turii ºi literaturii române. acestor influenþe la „spiritul rasei”, spunea Lovinescu, 3. Justificaþi, prin raportare la sensul ideologiei sale înþelegând prin „rasã” datele sufleteºti, psihologice ºi literare, orientarea preferinþelor ºi opþiunilor scriitorului. culturale ale unui popor. Comentaþi aceastã opinie.

Tradiþionalism ºi modernism 71 Elemente de limbã, stil ºi comunicare

REGULILE UNUI DIALOG CIVILIZAT

DICÞIONAR Comportamentul comunicativ ______• Dialogul. „Practicã socialã având ca suport • În cadrul unui dialog se pot actualiza mai multe limba; formã de comunicare între doi sau mai mulþi feluri de comportamente comunicative: vorbitori (< gr. dia, „prin”, „între” + logos, „vor- – Comportamentul euristic (enunþuri interogative). bire”) (…). Forma prototipicã de funcþionare a – Comportamentul de ranforsare (laude / critici, limbii în cadrul societãþii.” încurajãri / interdicþii). (Gramatica limbii române, Ed. Academiei, 2005) – Comportamentul de susþinere (aprobãri, aprecieri). – Comportamentul reflexiv (urmãrirea / stoparea intervenþiei celuilalt, solicitarea unor lãmuriri). Competenþa dialogicã ______– Comportamentul explicativ (prezentarea / expli- • Abilitatea de a comunica a fiecãrui vorbitor se carea unei chestiuni). numeºte competenþã dialogicã. Aceasta presupune „con- – Comportamentul autocentrat (dezvãluiri despre trol ºi autocontrol comunicativ, adaptare dinamicã la o sine). situaþie de comunicare datã, colaborare cu partenerii – Comportamentul ludic (glumele, umorul). de dialog” (ibid.). – Tãcerea (tip de comportament care exprimã ati- Eficienþa unui dialog depinde de atitudinea inter- tudinea interlocutorului, marcheazã pauzele sau sfâr- locutorilor (cooperare, flexibilitate, comportament ºitul conversaþiei º.a.). civilizat º.a.), de un ansamblu de factori socio-cultu - rali, afectiv-psihologici etc. În susþinerea unei conver- Principiile comunicative ______saþii intervin, de asemenea, elementele nonverbale (mi - • Participanþii la un dialog trebuie sã se supunã mica, gesturile etc.) ºi (accentul, into naþia, paraverbale unor principii comunicative: al cooperãrii ºi al politeþii, pauza, ritmul vorbirii). indiferent de tipul de comunicare (discuþie, conversaþie, Participanþii la dialog îndeplinesc, pe rând, rolul de polemicã). Aceste principii presupun: emiþãtor (locutor) ºi de receptor (alocutor). Dialogul poate – Accesul la cuvânt al tuturor vorbitorilor. fi de tip formal (ceremonios, solemn, oficial) sau informal – Intervenþia moderatã în discurs (cantitatea de (liber, neoficial), implicând reguli discursive diferite. informaþie oferitã în funcþie de scopul comunicãrii). – Formularea clarã, precisã a ideilor. – Folosirea unor informaþii corecte, exacte, verificate. – Adoptarea unei atitudini politicoase (utilizarea pronumelor / locuþiunilor de politeþe, adresarea la persoana a II-a plural, întrebuinþarea unor structuri / forme verbale impersonale, intervenþie civilizatã în discurs, modalizatori de incertitudine, mulþumiri, scuze, complimente º.a.). – Exprimarea interesului comunicativ prin gesturi, Lucia Dem. Bãlãcescu, mimicã, formule politicoase de aprobare / negare a spu - În atelier selor etc.

72 Elemente de limbã, stil ºi comunicare Exerciþii de aprofundare 1. Descoperiþi tipuri ale comportamentului comunicativ în fragmentele de mai jos: „PAPUC (dã sã zicã ceva): Exact la mijloc? „GROPAR I: (perplex): Jenica ºi mai cum? ÞEPEª: Între ei. (Aratã pe cei doi condamnaþi, din þepi.) JENICA: Numele ºi prenumele meu e Jenica. Pe aceeaºi linie, nici mai în faþã, nici mai în spate … Adicã Jenica Jenica. Ce vã miraþi? Vã miraþi de nume PAPUC (roºindu-se): Mi-e ruºine cã-ntreb... Pentru sau de mine? cine? GROPAR I: Spune drept, ai tras cu urechea? ÞEPEª: Pentru fieºtecare. JENICA: Eu?! Mã confunzi. Sunt fatã serioasã. Îmi PAPUC (speriat): Fieºte... care? câºtig pâinea muncind.” ÞEPEª: O þinem aici goalã... pentru tine, Papuce, (Ion Bãieºu, Cine sapã groapa altuia) cã n-ai fi sfânt, pentru ãla, pentru ãlãlalt... pentru toþi. 2. Arãtaþi ce reguli ale dialogului civilizat ºi ce ti - Toþi putem greºi, la un moment dat.” puri de comportament comunicativ trebuie sã funcþio - (Marin Sorescu, A treia þeapã) neze în cazul unui interviu de angajare.

DEZBATEREA ÎN SPAÞIUL PUBLIC ªI ÎN SPAÞIUL PRIVAT

• Citiþi textele ce urmeazã, desprinse dintr-o dezbatere organizatã de CNA.

LIMBA ROMÂNÃ LA RADIO ♦ „…Este o iniþiativã bunã a Consiliului Naþional ªI TELEVIZIUNE al Audiovizualului, pe care Academia Românã a acceptat-o ºi ºi-a însuºit-o, pentru cã rãspunde unei ♦ „În numele Consiliului Naþional al Audiovizua - îngrijorãri mai generale manifestate în societatea lului [CNA], mulþumesc celor care au acceptat invi- noastrã cu privire la limba românã. (…) taþia noastrã la aceastã dezbatere. În primul rând Existã o masivã presiune a vulgaritãþii asupra limbii Academiei Române ºi preºedintelui Academiei, dom- române. (…) Îi asculþi, din pãcate, pe oamenii politici, nul profesor Eugen Simion, atât pentru gãzduirea ca ºi din alte categorii sociale, cum vorbesc într-o lipsã acestei manifestãri, cât ºi pentru acceptarea unui de fluiditate ºi frumuseþe care, pânã la urmã, exas- parteneriat pe care îl dorim durabil. (…) pereazã. Nu ºtiu ce s-a întâmpat. Va trebui sã discutãm Noi credem cã degradarea limbii ºi – în multe serios ce s-a întâmplat cu limba românã. De ce nu mai cazuri – impunerea ca model, prin radio ºi televi- avem timp sã construim bine o frazã; de ce româna nu ziune, a unui limbaj trivial au consecinþe culturale ºi mai apare atât de armonioasã cum este. (…) implicit sociale. (…) Am considerat însã cã avem Doamnelor ºi domnilor, vã spun bine aþi venit în obligaþia moralã de a nu fi indiferenþi ºi de a vã pro- aceastã aulã, care se cheamã Ion Heliade Rãdulescu, pune – deocamdatã – cel puþin o dezbatere. dupã numele primului preºedinte al Academiei Înainte de a da cuvântul iniþiatorilor – doamna Române. (… Suntem bucuroºi sã vã aflãm aici ºi, dacã Gabriela Stoica ºi domnul Dan Grigore – mulþumesc dumneavoastrã, gazetarii, veþi avea un cuvânt de bine doamnei Mioara Avram ºi domnului profesor despre Academia Românã ºi despre proiectele ei, vom Theodor Hristea, care au coordonat din punct de fi, la rându-ne, bucuroºi. Dacã nu, vorba anecdotei, vedere ºtiinþific proiectul nostru.” nu. Vã mulþumesc foarte mult. ” (ªerban Madgearu) (Acad. Eugen Simion)

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 73 Observaþi! ♦ „Iniþiativa Consiliului Naþional al Audio vi - zualului de a organiza aceastã dezbatere (cu substan - • Dezbaterea este o formã a comunicãrii de grup þialul concurs al Academiei Române) mi se pare mai prin care locutorii îºi asumã un anumit rol socio-cul- mult decât lãudabilã (...). tural, luând în discuþie o temã de interes general. De Trecând la chestiuni de vocabular, mã voi opri, în obicei, dezbaterile sunt organizate de cãtre o insti- primul rând, asupra unor confuzii paronimice, care tuþie (academie, universitate, Consiliul Naþional al sunt mai puþin sau chiar deloc cunoscute. Renun- Audiovizualului, în exemplul citat). Participã scri- þând la cele pe care le-am discutat cu alte prilejuri nu itori, jurnaliºti, oameni de ºtiinþã º.a. înseamnã cã aceste confuzii nu se mai produc astãzi Partea introductivã a dezbaterii cuprinde unele în mass-media, însã spaþiul nu-mi permite decât sã le date informative despre locul ºi timpul evenimentului, despre tema aleasã. Urmeazã intervenþiile par- reamintesc aici. Mã refer la contoar (în loc de contor), ticipanþilor, în care vorbitorii realizeazã un schimb minier (în loc de miner), gira ºi girant (în loc de gera, de opinii, se completeazã reciproc sau se distanþeazã ge rant), petrolier (în loc de petrolifer sau invers), pre- unul de altul prin afirmarea unor puncte de vedere cum ºi (în loc de franþuzismul (…). ori or… diferite. Încheierea are un caracter concluziv. În încheiere aº dori sã subliniez câteva idei sub În cadrul unei dezbateri instituþionalizate func- formã de concluzii ºi sã fac unele propuneri în ve - þioneazã anumite strategii discursive, se urmãresc derea conceperii ºi înfãptuirii unui program de culti- efecte retorice (vezi , figurã a argumentãrii vare a limbii literare la nivel naþional. ” silogismul deductive, realizatã prin instituirea unui raport (Prof. univ. dr. Theodor Hristea) logic, susþinut etapã cu etapã, între afirmaþii; enti - (Vezi Sinteza monitorizãrii emisiunilor din grila de varã mema, tip de silogism trunchiat, cu suprimarea unei a anului 2001, Buletin CNA, nr. 24 / septembrie 2002) premise ori a concluziei; argumentaþia inductivã, înte- meiatã pe exemple º.a.). În mediul ºcolar, orice dezbatere trebuie sã res- Exprimaþi-vã opinia! pecte cerinþele de bazã ale unui dialog civilizat. 1. Consideraþi utilã o dezbatere în legãturã cu evoluþia limbii române actuale? Confruntaþi-vã punctul de vedere cu cele ale colegilor. 2. Ce rol au, în cultivarea sau, dimpotrivã, în distrugerea limbii, emisiunile de radio ºi de televiziune? 3. Motivaþi apariþia elementelor argotice, mai ales în presa audiovizualã. 4. Comentaþi invazia neologismelor de origine en - glezã în româna contemporanã. 5. Arãtaþi care este rolul ºcolii în acþiunea de cultivare a limbii române. 6. Menþionaþi prin ce modalitãþi lingvistice se sus- þin, în fragmentele citate, intervenþiile vorbitorilor.

Muncã independentã 1. Aduceþi argumente cu privire la evoluþia poeziei româneºti în perioada interbelicã, într-o dezbatere ªedinþã coordonatã de profesorul de limba ºi literatura la Academia Românã, românã. în perioada interbelicã 2. Realizaþi o dezbatere cu tema: Argoul în emisiu- (vorbeºte Nicolae Iorga), . Respectaþi ºi o imagine emblematicã nile de radio ºi televiziune. Opinii pro ºi contra a Academiei în zilele noastre principiul politeþii ºi al cooperãrii între participanþi.

74 Elemente de limbã, stil ºi comunicare LITERATUR| Studiu de caz

DIVERSITATE TEMATICÃ, STILISTICÃ

Magdalena Rãdulescu, Horã ªI DE VIZIUNE ÎN POEZIA INTERBELICÃ

Consideraþii generale

• Odatã cu înfãptuirea idealului naþional, spaþiul relevantã. În valorile sale de excepþie, „tradiþionalita- cultural românesc cunoaºte, imediat dupã 1918, o tea, sub raport ideatic, ne apare în veºmântul unei ne - evoluþie fãrã precedent. În literaturã, revirimentul se îndoielnice modernitãþi expresive” (Z. Ornea, Tradiþio - concretizeazã în experimentãri competitive de pe urma nalism ºi modernitate, p. 550), iar delimitarea strictã a cãrora în toate genurile apar noi modalitãþi de struc- celor douã tendinþe e atât de nesigurã, încât „riscã turare artisticã ºi noi configuraþii stilistice. Pentru cul- într-adevãr sã-ºi contopeascã sferele” (Ibidem, p. 550). tura ºi literatura românã, sincronizarea cu formele con- • „Noþiunile, observã N. Manolescu, sunt însã temporane ale artei universale devine o necesitate foarte relative ºi nici chiar în epocã nu au un conþinut obiectivã. Desprinsã din simbolism, expresia modernã în precis. Ele prezintã doar niºte repere posibile. Cât de poezie se imprimã tot mai categoric, indiferent de discutabil este a le folosi ca pe un criteriu riguros se formele ºi tendinþele tradiþionaliste sau moderniste în vede ºi din faptul cã poeþii care au fost socotiþi de unii care se manifestã. Dincolo de o înþelegere diferitã a tradiþionaliºti au fost situaþi de alþii în categoria evoluþiei poeziei româneºti de dupã Primul Rãzboi cealaltã, ºi invers. Pentru G. Ibrãileanu, de pildã, Aron Mondial, înnoirea literaturii va fi susþinutã, în egalã Cotruº ºi G. Bãrgãuanu sunt moderniºti, în vreme ce mãsurã, atât de grupãrile de orientare modernistã, cât B. Fundoianu ºi Ilarie Voronca sunt tradiþionaliºti (…). ºi de cele tradiþionaliste. Moderniºtii pledau pentru Tradiþionalismul nu e convertirea sãmãnãtorismului: sincronizarea noastrã cu miºcarea artisticã occidentalã, tradiþionalismul e un stil, o formulã inventatã de poeþii îndeosebi francezã, tradiþionaliºtii îndemnau la explo- moderni ieºiþi adesea din ºcoala simbolismului. El rarea mai în adâncime a elementelor folclorice naþio - reprezintã, înlãuntrul poeziei moderne, una din ten- nale. În faþa „noii literaturi”, apartenenþa la unul sau dinþele acesteia, tendinþa de autoconservare ce se altul dintre curente începe sã devinã mai puþin opune evoluþiei prea rapide, în alte direcþii, a poeziei

Perioada interbelicã 75 moderne. (…) Aºa încât tradiþionalismul este mai În Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent degrabã un program decât o sensibilitate realã: sensi- (1941), G. Cãlinescu i-a analizat pe T. Arghezi, bilitatea este una singurã, poezia însãºi nu este altfel A. Maniu, Aron Cotruº împreunã cu poeþii de la Viaþa decât modernã; unii poeþi, însã, cu bunã ºtiinþã, se româneascã (Al. Philippide, Dem. Botez, Al. O. Teo- opun schimbãrii, cultivând o atitudine ostilã faþã de doreanu, G. Topîrceanu) ºi cu cei de la Sburãtorul nou, redescoperind tradiþia.” (N. Manolescu, Meta - (Camil Baltazar, M. Celarianu, Claudia Millian etc.) în morfozele poeziei, Editura Timpul, Reºiþa, 1996, p. 35) capitolul „Moderniºtii”. Aceasta în timp ce la „tradiþio - Tradiþionalismul specific deceniilor trei ºi patru, cel naliºti” îi analizeazã pe Ion Pillat, B. Fundoianu, Ilarie promovat de Gândirea, este, potrivit observaþiei lui Voronca, Radu Gyr, Zaharia Stancu etc., iar la „orto- E. Lovinescu, „un sãmãnãtorism sincronizat cu necesitã- doxiºti” îi aºeza pe N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu, þile estetice ale momentului”, iar dupã G. Cãlinescu: „o Paul Sterian º.a. Pentru a confirma oarecum natura formã de modernism”. Chiar ºi „cele mai tradiþionaliste convenþionalã sau conjuncturalã a acestor clasificãri, sensibilitãþi – noteazã ºi P. Constantinescu – au bene - G. Cãlinescu scria cã „în realitate, tradiþionalismul ficiat de progresul formal al poeziei simboliste ºi post- reprezintã o formã de modernism”. Adesea, adepþii simboliste”. În volumul III al Istoriei sale, E. Lovinescu tradiþionalitãþii „sunt moderni nu numai în expresie îi analizeazã pe Blaga, Maniu, Cotruº, Arghezi, (sau în versificaþie), iar moderniºtii dezvoltã motive Dem. Botez, Al. A. Philippide la paragraful „poezie tradiþionale. Cu toate acestea, cele douã modalitãþi sau extremistã”, incluzându-i în marea secþiune a modernis - orientãri au fost în epocã ºi ne apar azi, din perspecti- mului. În 1937, în compendiul Istoriei sale, E. Lovinescu va posteritãþii – realitãþi incontestabile (…), realitãþi a renunþat la conceptul (sau la secþiunea) de modernism estetice de mare valoare” (Z. Ornea, op. cit., p. 552). Pe ºi într-un amplu capitol („poezia tradiþionalistã”) îi cu- de altã parte, P. Constantinescu constata cã „alãturi de prindea pe N. Crainic, V. Voiculescu, A. Maniu, ceea ce s-a numit modernism, s-a dezvoltat un lirism de I. Pillat, L. Blaga. Pe de altã parte, T. Arghezi era tratat sevã autohtonã, tot atât de important ºi reprezentat de separat într-un paragraf intitulat „sinteza poeziei mo- câteva temperamente autentice de poeþi”, cliºeele tema - derniste ºi tradiþionaliste”, iar Ion Barbu este trecut în tice ºi de expresie, falsa noutate sau factorul caduc putând fruntea capitolului „poezia cu tendinþe spre ermetism”. fi lesne detectabile de o parte ºi de cealaltã. (P. Constan- tinescu, Scrieri, vol. II, E.S.P.L.A., 1967 p. 288–289)

CURENTE ªI MIªCÃRI LITERARE ÎN POEZIA INTERBELICÃ

Curente / Reprezentanþi Teme ºi motive Particularitãþi artistice • Poeme ultramoderniste. A. AVANGARDISMUL • Formã de negare a tradiþiei anchilozate, a literaturii desuete, a literaturii în genere. Viziuni deconcertante, peisaje • (1895–1964) Ion Vinea Anti tradiþionalism agresiv. onirice; stãri de suflet dinami- • (1896–1963) Tristan Tzara • „antiliteraturã”, „antimuzicã”, „anti- tarde, expresii ale unei revolte • (1903–1946) Dada: Ilarie Voronca picturã”. „Dadaismul suprimã poezia”. anarhice a unui tineret inte - • (Gheorghe Dicteul Stephane Roll „se vrea organul subconºti - lectual în cãutarea febrilã a Dinu, 1908–1974) automat suprarealist entului emancipat de orice control al conºtiinþei, unui mod de exprimare a re - • (1902–1981) Saºa Panã activ în totalã independenþã, liber de orice con- voltei sale exasperate. • Constantin Nisipeanu strângeri, nu numai prozodice, stilistice, compo- • Limbaj abrupt ºi crud, (1907–1996) ziþionale, dar chiar gramaticale ºi logice. (…) stil dinamic. • Virgil Teodorescu Suprarealismul vrea o poezie în afara poemului. (1909–1987) Constructivismul, integralismul duc la «picto poe- • Geo Bogza (1908–1993) zie», care nu e nici poezie, nici picturã.” • Gherasim Luca (Dumitru Micu, Scurtã istorie, p. 80) (1913–1993) • Manifeste incendiare; diferite practici • Gellu Naum (1916–2005) antipoetice. Spirit teribilist al negaþiei.

76 Literaturã B. MIªCAREA TRADIÞIO - • Poeþii de orientare tradiþionalistã susþin • Valorificarea resurselor NALISTÃ „explorarea mai insistentã a elementelor fol- expresive ale folclorului. Lirism • V. Voiculescu (1884–1963) clorice naþionale; ostilitatea faþã de civilizaþia simplu. Versuri plastice, de o • Nichifor Crainic modernã ºi aspiraþia la „unitatea originarã”, evidentã strãlucire a imaginilor. (1889–1972) proprie fondului sufletesc ancestral. Priveliºti autohtone, evocarea • Ion Pillat (1891–1945) • Valorificarea „ideii istorice” ºi a „ideii fol- pãmântului pãrintesc (Ion • Adrian Maniu (1891–1968) clorice” din sãmãnãtorism; dezvoltarea autoh- Pillat). • Aron Cotruº (1891–1961) tonismului acestui curent, amplificat prin orto- • Motive religioase. Limbaj • D. Ciurezu (1900–1978) doxismul creat de N. Crainic ºi adepþii sãi de la dens, cu elemente descriptive. • Radu Gyr (1905–1975) Gândirea. Sufletul românesc vãzut ca un tãrâm Spiritualizarea peisajului, muzi- • Alþi tradiþionaliºti: Zaharia al miracolelor, cutreierat de îngeri. calitate, tinzând cãtre idealul Stancu (1902–1974), Nicolae • Tradiþionalismul nu implicã doar menþi - armoniei clasice (V. Voicules - Crevedia (1902–1979), Radu nerea strictã în tiparele ºi în sfera de preocu - cu). Motivul vizionar al înge - Boureanu (1906–1998), Virgil pãri literare dominate de convenþionalism ºi rilor. Lirismul evocãrilor. Carianopol (1908–1984) deco rativism. C. MODERNISMUL • Impunerea unei expresii moderne; sincro - • Poezia este bazatã mai • Tudor Arghezi (1880–1967) nizarea literaturii române cu miºcarea artisticã mult pe sugestie ºi muzicalitate. • Lucian Blaga (1895–1961) occidentalã, îndeosebi francezã. • Limbajul poetic: varietate • Al. A. Philippide Excluderea a ceea ce se produce în opoziþie în lexic (cuvinte populare ºi (1900–1979) cu „spiritul veacului”. familiare, neologisme ºi ter- • Demostene Botez • Programul modernist a fost susþinut de meni ºtiinþifici), frecvenþa si - (1893–1973) E. Lovinescu. Prin modernizare, E. Lovinescu nonimelor, creaþii lexicale. • B. Fundoianu (1898–1944) înþelege, în fond, depãºirea unui spirit „provin- • Cuvintele de la periferia • Camil Baltazar (1902–1977) cial”, deci nu în opoziþie faþã de tradiþie, de vocabularului primesc noi vir- • Virgil Gheorghiu specificul naþional. Polemica lui cu tradiþiona- tuþi poetice. (1905–1977) lismul nu conduce la combaterea factorului • Frecvenþa metaforelor • Mihail Celarianu etnic în creaþia de culturã – pe care nu-l con- (plasticizante, revelatorii ºi me- (1893–1995) testã –, ci la sublinierea necesitãþii de înnoire. tafore-simbol); asocieri insolite • Ion Barbu (1895–1961) • Interferenþa curentelor literare existente, de cuvinte; forþa extraordinarã • Dan Botta (1907–1958) realism, romantism, clasicism, cu noile orien- de concentrare a ideii poetice, • Eugen Jebeleanu tãri: simbolism, tradiþionalismul-ortodoxist, în context (T. Arghezi, L. Bla- (1911–1991) suprarealism, expresionism ºi ermetism. ga, I. Barbu). • Horia Stamatu (1912–1989)

Frontispiciu ortodoxist de Demian din revista Gândirea

Perioada interbelicã 77 MOTIVE ªI TEME ÎN POEZIA INTERBELICÃ (Sintezã)

Motive/teme Reprezentanþi. Particularitãþi artistice • Tudor Arghezi, Testament. Viziune asupra procesului creaþiei artistice (trudã ºi jertfã; inspiraþie ºi meºteºug). Arta modernã: redescoperire ºi transfigurare a limbajului. Transfigurarea esteticã a realitãþii. Personalitatea artistului cre- 1. Arte poetice ator în faþa semenilor ºi a lui însuºi. Estetica urâtului. (profesiuni de credinþã) • L. Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – artã poeticã originalã. Legãtura dintre poezie ºi gândirea filosoficã blagianã despre cunoaºtere. Note definitorii ale cunoaºterii poetice: cunoaºtere lucifericã, având drept scop potenþarea misterelor, revelarea lor prin trãire esteticã. • Ion Barbu, [Din ceas, dedus…] Lumea e o copie a ideilor, iar arta – o copie a ideilor la al doilea grad. Poezia: reflectare a realitãþii, fãcutã indirect, prin oglinda ideilor despre realitate. • Ion Barbu, Riga Crypto ºi lapona Enigel. Baladã cu adânci implicaþii filoso - fice, în care epicul, dramaticul se insinueazã în liric. Poveste de dragoste perceputã ca exprimare simbolicã a unor aspiraþii umane fundamentale: iubirea, nãzuinþa spre cunoaºtere ºi spre depãºirea propriei condiþii. • Al. Philippide, Izgonirea lui Prometeu. Poem dramatic – viziune romanticã. Mitul lui Prometeu – erou civilizator, titan, rãzvrãtit împotriva lui Zeus ºi, în ace- laºi timp, creator de artã obsedat de atingerea absolutului ºi decepþionat de contrastul dintre ideal ºi real. Setea de nemurire. 2. Condiþia omului • Tudor Arghezi, Nehotãrâre. Condiþia umanã ºi limitele cunoaºterii. de geniu Monolog dramatic. Poezia dezvãluie un spirit neliniºtit, chemat de aspiraþia spre a cuceri necunoscutul. Aspiraþia spre cunoaºtere devine crizã de conºtiinþã. • Poetul: omul de geniu, vãzut în ipostaza creatorului de frumos, devorat de zbuciumul cãutãrilor ºi al trãirilor emoþiei estetice, dar ºi din perspectivã moralã, în relaþia cu oamenii. • Tudor Arghezi, Psalmi. Poezie cu caracter filosofic, psalmul simbolizeazã nevoia de certitudine despre existenþa lui Dumnezeu, precum ºi aspiraþia geniului spre idealul perfecþiunii în artã. Psalmii: expresia unor mari eforturi de cunoaºtere ºi de autodepãºire în creaþia artisticã. • Lucian Blaga, Gorunul. Viziunea mioriticã în faþa morþii. Tema comuniunii 3. Meditaþia asupra vieþii dintre om ºi naturã. Presentimentul morþii. ºi a morþii • Tudor Arghezi, De-a v-aþi ascuns. Confruntarea omului cu moartea. Alegoria jocului: modalitate ontologicã; semnificaþii mioritice. • George Bacovia, Plumb ºi Lacustrã. Receptate ca poezii de atmosferã; cadrul evocator trãdeazã o sensibilitate acutã la „stimulii” realului. Configurarea unei realitãþi în primul rând psihologice. Elaborate sub forma unui monolog ele- 4. Imaginea poetului giac. Senzaþia de absurd ºi atmosfera tragic-crepuscularã sunt dominante. damnat Universuri alienante ºi restrictive, lipsite de orice urmã de identitate, în care eul îºi resimte acut lipsa de identitate, cu sine ºi cu ceilalþi, dar ºi neputinþa de a fiinþa în mod autentic, plenar. Motivul însingurãrii, al izolãrii totale.

78 Literaturã • V. Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere ima- ginarã de V. Voiculescu (1964). „Iubirea vãzutã ca un concept deschis spre sem- nificaþiile universului” (Eugen Simion). Eliberare spiritualã prin mijlocirea iu - birii. Iubirea: cunoaºtere de sine ºi o deschidere spre necunoscutele universului. • Lucian Blaga, Izvorul nopþii. Iubirea ca act existenþial, dar ºi ca modalitate de apropiere de „corola de minuni a lumii” spre a o ocroti. Iubirea este pentru Blaga o cale de legãturã dintre sine ºi marele univers. „Sentimentul misterului 5. Poezia de dragoste cosmic”. Alte poezii erotice ale lui Blaga: Lumina, Pãmântul, Din pãrul tãu, Noi ºi pãmântul, Nu-mi presimþi?, Lumina raiului, Noapte, Sus, Dorul. • Tudor Arghezi. Poezii din volumul Cuvinte potrivite ºi din volumul Versuri de searã (1935). Poezia eroticã arghezianã este plasatã sub o influenþã emines- cianã: Melancolie, Toamna, Despãrþire, Creion (Obrajii tãi mi-s dragi); Creion (Trecând pe puntea-ngustã) º.a. 1. Nostalgia copilãriei, amintirea peisajului natal (Ion Pillat, Cãmara de fructe, Odaia bunicului, Trecutul meu, Bãtrânii etc.). Sentimentul tragic al copilãriei. „Pasteluri psihologice”, peisajul evocat devine un pretext de meditaþie asupra efemeritãþii umane ºi a statorniciei naturii. 2. Meditaþii asupra eternelor teme: fugit irreparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum (Ion Vinea, Septembrie) º.a. 6. Alte teme 3. Imaginea naturii: peisagistica mãrii (Ion Vinea, Ovid, Tomis, Casa din Mangalia, Popas, Tuzla). 4. Poezii pe teme religioase, sub formã de rugãciuni adresate divinitãþii (M. Codreanu, Rugãciunea unei creºtine; T. Arghezi, Psalmi; V. Voiculescu, Rugã ciune; Adrian Maniu, Rugãciune; L. Blaga, Psalmi; Aron Cotruº, Psalm românesc etc.). 5. Poezia oraºului (Ion Vinea, Adrian Maniu, L. Blaga, Al. Philippide). 6. Poezia jocului, a boabei ºi a fãrâmei (T. Arghezi, Buruieni, Mãrþiºoare, Prisaca º.a.)

„Un avangardist moderat” – I. Vinea

Ion Vinea pe rugul tãu lãuntric rãstignitã, în dâra farului, snop imponderabil, LAMENTO cu echipaj pe pneu rostogolit.

Ploi de martie, tragedie citadinã, ªi s-au aprins stelarele vitrine, arborii îºi fac semn ca surdomuþii. cumplit se strâmbã Negrul la volan, Pentru spectacolul de adio înghite felinarele unul câte unul, plângeþi lacrãmi de fãinã la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. printre sonerii, luminã, Nu mã vezi, sufãr, sub þilindrul inutil. de Sfântul Bartolomeu al afiºelor. (1923) (Ion Vinea, Opere, I, Poezii, Ion Vinea, Dinspre bariere noaptea, vântuie, – Editura Dacia, desen de Mihai Sânzianu treci între cristale, feeric, deci, Cluj, 1971)

Perioada interbelicã 79 Teme ºi particularitãþi artistice ______♦ Ion Vinea: „«prinþul» necontestat al modernis - Poezia creºtinã mului nostru extremist” (Ov. S. Crohmãlniceanu, Literatura românã…, vol. II, p. 371). Nichifor Crainic • „Poezia lui Vinea va oscila între un imagism LUMÂNÃRILE îndrãzneþ ºi organizarea plasticã a viziunii” (Ion Pop, Un avangardist moderat: Ion Vinea, în Recapitulãri, p. 40). Cum ard, par flori de flãcãri, iar sfeºnicele par • Peisajul rural cultivat ca o reacþie împotriva pas - Pioase mâini ce-nalþã buchete spre altar. telului tradiþional. Le tremurã vãpaia ºi fâlfâie pe zid • Melancolie uºor convenþionalã, fluenþa melodioasã; Ca niºte aripi care se-nchid ºi se deschid. note ironice. Peisajele marine ºi dobrogene: „simboluri ale unui fastuos declin al lumii” (Marian Popa). Ca niºte aripi care cu zbuciume se zbat ♦ Peisajul urban: tânguire continuã în faþa unui Sã deie zbor în larguri ºi-avânt înflãcãrat univers în stingere; sentimente de neliniºte în faþa ci- Credinþei absorbite cu farmec de mister vilizaþiei moderne; geometrizare a viziunii. Poezia Pe-ntrezãrite zariºti deschise cãtre cer... devine o „stare sufleteascã”, „stare echilibrat-elegiacã”, fãrã violenþe ale trãirii. Te cautã, o Doamne, al arderilor zbor, Ard inimile noastre în flãcãrile lor Ancorarea în modernitate ______ªi-n stropii calzi, de cearã, ce picurã pe jos. Sunt lacrimile noastre pe-altarul tãu prinos. 1. Solicitat de la începutul activitãþii sale de expe- rienþele înnoitoare ale lirismului, în epoca maturitãþii (Dupã N. Manolescu, Poezia românã modernã poetul nu face decât „sã-ºi schimbe decorul unei tris- de la G. Bacovia la Emil Botta. Antologie, 1996) teþi organice” (ªerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 30). Teme ºi motive ale poeziei lui Nichifor Crainic Extrageþi din text elementele proprii decorului citadin. ♦ Sentimentul religios (fiorul religios): componen- 2. Comentaþi semnificaþia titlului poeziei, raportân- tã a conceptului, mai larg, de tradiþionalism. Poezii de du-vã la notaþiile ce definesc stãrile sufleteºti. inspiraþie direct religioasã: ciclurile ªesuri natale, ºi 3. Arãtaþi cum se organizeazã poezia din punct de Arhaice Ploaie cu soare. vedere structural. • Natura familiarã: teatrul legendei biblice (Dumi - „scene de un 4. Realizaþi o paralelã între poeziile Lamento ºi Ev nica, Iisus prin grâu, Terþine patriarhale); de Ion Vinea. Urmãriþi asemãnãrile de tehnicã ºi de bucolism transcendental” (Ov. S. Crohmãlni ceanu). atmosferã ºi evidenþiaþi eventualele diferenþe dintre • Stilizarea iconograficã a peisajului autohton. cele douã poezii. ♦ Solidaritatea cu solul natal ºi cu strãbunii. Realizaþi o paralelã între imaginile din poezia ♦ Imaginea oraºului – lumea modernã. 5. Ev ♦ Lirica „nostalgiei paradisului”, a naturii nepãmân- de Ion Vinea, „cel mai concentrat pastel urban” (ªte- tene, cereºti fan Cioculescu, p. 30), ºi elementele de peisaj (Pasãre albã, Cuvântul tãu). op. cit., • Dorul de o (Vezi Ov. S. Croh- din poezia de Lucian Blaga, evidenþiind: „lume neîntinatã”. Veac mãlniceanu, vol. II, p. 312.) – elementele concrete proprii decorului glacial Literatura românã ..., citadin; – sentimentul de neliniºte în faþa civilizaþiei mo - Expresia sentimentului religios ______derne; 1. Prezentaþi locul lui N. Crainic între ceilalþi poeþi – notaþiile concise, fãrã culoare, reci; de la Gândirea (A. Maniu, I. Pillat ºi V. Voiculescu). – semnificaþia unor termeni lexicali în conturarea 2. Comentaþi semnificaþia imaginilor poetice din poeticã a stãrilor sufleteºti; ultima strofã. – legãtura între organizarea prozodicã ºi emoþia 3. Selectaþi elementele prin care se recreeazã transmisã de aceste versuri. atmosfera autentic religioasã a poeziei.

80 Literaturã Imagism ºi vibraþie poeticã Între tradiþional ºi modern

Adrian Maniu Aron Cotruº LÂNGÃ PÃMÂNT FANARUL S-A MUTAT LA BUCUREªTI (fragment) Deschide sperietoarea spre cer, braþe greoaie, de dangãte de clopot, lung bãlþile vuiesc, Fanarul s-a mutat la Bucureºti, — se ghemuie subt glugã încinse ºiri de paie, Noi, cruzi Tudor Vladimireºti a scãpãrat, albastru, luceafãr ciobãnesc. îþi trebuie þie Românie, Bat drum, prea încãrcate, vechi care cu trifoi, cu neînfrânte vreri româneºti, umbroºi oameni de munte, dormind, trec spre cetate, cu nãpraznice arme în zeghii lung miþoase, prin somn boldind în boi. sã-l izbeascã, sã-l darme… Subt punþi de lemn curg râuri, reci zale nencetate. Fanarul prins-a rãdãcini la Bucureºti ºi din palate ciocoieºti Au tras cu puºca-n stele, sus, de la vii, pândarii; vrea, cu pumnul, sã cârmuiascã morþi, paznicii ºi câinii au amuþit în arii; rãbdarea, vrerea, truda româneascã… (…) triºti greieri la întreceri sfârºesc þârâitori, când diavolii scot limbã de flãcãri pe comori. O, când vor coborî odat’ din munþi (Adrian Maniu, Versuri, Editura Tineretului, 1967) oamenii tari, oamenii crunþi, oamenii de fier, de omenie Universul poeziei lui Adrian Maniu ______ce trebuie sã vie, ca prin minune ♦ Imaginea peisajului românesc (Lângã pãmânt, sã facã sã rãsune 1924). Fizionomia satului în spirit antisãmãnãtorist: cu - de munci lori sumbre, cu toamne reci, triste ºi târzii. de porunci ♦ Mediul citadin. Culoarea dominantã: fumuriul; ºi vreri româneºti tristeþea iremediabilã (Dorul meu); anticitadinismul. un nou vitejesc românesc Bucureºti?! ♦ Amintirea trecutului legendar (Într-o grãdinã (Aron Cotruº, Ed. Minerva, 1978) veche, Vânãtoarea): lumea vrãjilor, riturilor ºi eresurilor Versuri, pãstrate în tradiþia popularã (Ispita, Vrajã de noapte). ♦ Poezia de meditaþie (Cântecul întâiului Domnitor; Muncã independentã Mãnãstirea din adânc, Cântec de jale): „chinul îndoielii unui credincios ce aspirã spre o certitudine care îi este 1. Identificaþi imagini care sugereazã peisajul urban interzisã” (Z. Ornea, op. cit., p. 595). ca mediu ºi lãcaº decãzut, viciat. ♦ Tema iubirii neînþelese (lirica sentimentalã). 2. Precizaþi cele mai importante trãsãturi ale poeziei Elogiul femeii iubite; nuanþe de persiflare. lui Aron Cotruº, aºa cum sunt evidenþiate acestea în ♦ Înclinaþia spre joc. Tendinþa de substituire a comentariul critic al lui N. Manolescu: ironiei cu umorul bonom, îngãduitor. • „Ceea ce se remarcã încã de pe acum la Aron ♦ Sentimentul religios (Steaua de iarnã). Cotruº sunt cruzimile de vocabular. Cuvintele sunt • Tehnica picturalã: bogatã paletã coloristicã. dure, pietroase, cãzând grele ca niºte lespezi sau se rostogolesc tunând, clocotind, fumegând. Aceste vio- Muncã independentã lenþe ºi contorsiuni traduc un zbucium teribil (cu 1. Selectaþi, din poezia Lângã pãmânt, imaginile poe - accente argheziene pe alocuri), o sete de absolut. tice pe care le consideraþi reprezentative pentru univer- Poetul are vocaþia cãutãrii ºi a torturii interioare, el sul liric al lui Adrian Maniu. oscileazã între dragoste ºi silã de Dumnezeu…” 2. Ilustraþi conceptul tradiþionalism prin exemple din (Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei, texte lirice de Adrian Maniu. Editura Timpul, Reºiþa, 1996, p. 98)

Perioada interbelicã 81 Poezia ca atitudine spiritualã

Al. Philippide Situare contextualã ______ MÃRTURISIRE • Publicat în 1922, volumul Aur sterp de Al. Phi - (fragment) lippide (1900–1979) a fost considerat „al doilea eveniment senzaþional” în epocã, „dupã Poemele luminii Vreau sã-mi aduc aminte acum cât de uºor (1919) de Lucian Blaga” (ªerban Cioculescu, Aspecte Lãsam atâtea clipe dragi sã-mi scape, literare…, p. 84). Când de pe þãrmul vremii zvârleam nepãsãtor Prin poemele din Aur sterp, Al. Philippide îmbo - Sulfina visului în turburi ape. (…) gãþeºte sentimentul tradiþionalist prin noile experienþe moderne. În suflet numai vâsle, în cuget numai dor! Dar nu ºtiam în faptul dimineþii Problematicã ºi particularitãþi artistice ____ Cã vâslele se sfarmã ºi dorurile dor ♦ Abordarea problemelor cosmice („apetitul mis- Când la zenit e soarele vieþii. terului”): „virtuozitatea funambulescã, din punctul de vedere formal, ºi familiaritatea impetuoasã cu elementele Iar mai târziu, când viaþa m-a scuturat din vis cosmice ca atitudine a primului sãu avatar liric.” Cum un puternic vânt alungã norii, • Forþa expresivã ºi temperamentalã. O mânã nevãzutã în mine a deschis • Uºurinþa „în mânuirea versului liber, pe atunci Cutia cu pãcate a Pandorii. (…) într-adevãr biruitor (...) prin imagismul cât se poate de neaºteptat ºi de ingenios ºi prin alternanþa vehemenþei În horbote de vorbe cãlite-n ideal, verbale cu suavitatea muzicalã.” Furtuna dinãuntru se încheagã; • Al. Philippide: „muzician, vers librist ºi imagist Pânã se naºte spuma pe coama unui val deopotrivã de abil” (ª. Cioculescu, op. cit., p. 86). Se zbuciumã-n adâncuri marea-ntreagã. ♦ Vizionarismul cosmic. Aspiraþia spre înãlþimi. Volumul urmãtor, Stânci fulgerate, 1930 („conflictul De ce sã-ncerc s-astâmpãr cutremurul din fund? romantic cu cosmosul”). Mai bine alba spumã trecãtoare • Organizarea disciplinatã a viziunilor. S-o-ncremenesc statornic în gerul unui gând: ♦ Întoarcerea la vis (Visuri în vuietul vremii, 1939). Zãpadã cu strãfulgerãri de soare. • Descriere a vieþii moderne a oraºului, în viziuni de influenþã baudelaireanã („fantasmele halucinante din (Din vol. Visuri în vuietul vremii, 1939) Florile rãului”). (Al. Philippide, Poezii, EPL, 1962) • Versuri de sintezã citadinã; evaziunea din real („modalitate liricã a conºtiinþei”, ªerban Cioculescu, op. cit., p. 89). • Decorul este construit în maniera romantico-ex - presionistã, „într-o imagine apocaliptic-teatralã ºi în care elementele naturii sunt ºi ele alegorizate”. • „Lirica lui Philippide a fost pe drept cuvânt situa- tã la confluenþa unor elemente de sensibilitate roman- ticã ºi expresioniste. Esenþialmente monolog, poezia sa reactualizeazã ipostaza romanticã a eului solitar în conflict ireductibil cu lumea în care trãieºte pânã la extrema rupturii ºi a retranºãrii în spaþiul interior.” (Ion Pop, p. 16)

Mihai Sânzianu, ilustraþie din volumul Ora fântânilor (1967) de Ion Vinea Recapitulãri,

82 Literaturã Limbaj ºi expresivitate ______2. Transcrieþi versurile ce se identificã la nivelul semantic al poeziei cu cele douã planuri: 1. Poezia Mãrturisire îl introduce pe cititor într-un a) starea de spirit; b) realitatea interioarã. univers dominat de o serie de drame existenþiale, fil- 3. Explicaþi funcþiile poetice ale verbelor în a expri- trate prin conºtiinþã. Selectaþi ºi comentaþi imaginile ma avânturile, patimile, dezamãgirile ºi înfrângerile. care sã ilustreze, în acest sens, rolul visului ca modali- 4. Analizaþi, sub raportul semnificaþiei artistice, tate de retrãire lucidã, în amintire. Citiþi pentru aceas- alte figuri de stil din poezia Mãrturisire. ta ºi urmãtoarea opinie criticã: „Visul, în aceastã 5. Selectaþi imagini prin intermediul cãrora poetul accepþie, nu este o înnorare «poeticã» a cunoaºterii, ci creeazã stãri sufleteºti tipic simboliste. însãºi o modalitate liricã a conºtiinþei, care îºi 6. Comentaþi structura poeziei Mãrturisire, aspectul urmãreºte devenirile, prin pânza de ceaþã a trecutului.” strofelor, rima, lungimea ºi mãsura versurilor. (ªerban Cioculescu, Aspecte literare…, p. 92)

Spiritul modern inovator

B. Fundoianu Universul poeziei lui Fundoianu ______ ALTE PRIVELIªTI ♦ Imaginea bucolicã a naturii: exuberanþã vita - I listã; dorinþa freneticã de a se îmbãta cu aromele vieþii (fragment) elementare. Pe dupã grâu, • Talentul descriptiv. Comunicarea cu puterile ascunsã dupã luncile de lozii, „originare” ale existenþei. Viziunea stihialã a naturii vara se scaldã, goalã, în pârâu. (descripþii ale unor tablouri de toamnã); imaginea unui univers misterios ºi teribil. Dac-ai veni prin lozii, ♦ Sentimentul de neliniºte în faþa civilizaþiei mo- piciorul tãu s-ar încâlci-n scaieþi, derne: elemente proprii ambianþei, decorului citadin. ar sângera în zmeuri, Sentimentul morþii ºi al provizoratului existenþei. ar poticni-n rãcoare. (…) ♦ Elemente expresioniste: prezentarea naturii în- tr-o permanentã explozie de vitalitate elementarã, Copiii au pornit agresivã: „Nestãpânite seve agreste þâºnesc din toate sã spargã-n pietricele din prãºtii pãrþile. O lume frustã, indiferentã la opera civilizaþiei, plãmânul pãsãrilor, tinde mereu sã invadeze târgul, excrescenþã mizerabilã sã prindã în cârlige în mijlocul ogoarelor ºi pãºunilor eterne.” somnul molâu al peºtilor, (Ov. S. Crohmãlniceanu, sã strângã în cofeiele de soc Literatura românã…, 1974, p. 399) icrele murelor. (...) Alte aspecte: • Viziunea caleidoscopicã. Bãieþii au gãsit pe mal • Inspiraþia tradiþionalã, ruralã, „cu peisagii de pro - pantofii de atlas ai verii — vincie moldoveneascã, în care numai accentul ºi nota - i-au aruncat în grâu; þia, cu influenþe de altfel argheziene, sunt moderniste” ºi ca s-o vadã în pârâu (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, mai goalã 1900–1937, p. 189). s-au cãþãrat în lozii. • Fantezism, imagism: succesiuni ritmice de priveliºti. (1921) • Vocabular literar modern, cu o serie de neologisme. • Modern prin sensibilitate ºi limbaj poetic. (B. Fundoianu, Poezii, EPL, 1965)

Perioada interbelicã 83 Fundoianu, desen de C. Brâncuºi Poezia interbelicã. Sugestii de teme pentru evaluarea semestrialã

1. Redactaþi un referat în care sã evidenþiaþi originalitatea unui poet interbelic studiat, insistând asupra B. Fundoianu temelor ºi motivelor creaþiei lirice a acestuia. (1838-1944) 2. Demonstraþi, într-un eseu de cel mult douã pa - Poet ºi eseist. gini, de ce perioada interbelicã este cea mai importan- OPERA. Versuri: Priveliºti, Bucureºti, 1930; tã etapã în evoluþia poeziei româneºti dupã momentul Ulysse, Bruxelles, 1933; Titanic, Bruxelles, 1937; Eminescu. Poezii, Bucureºti, 1965; „Priveliºti” ºi inedite, Bucu - 3. Realizaþi o compunere-sintezã cu titlul: „Profun - reºti, 1974; Poezii, Bucureºti, 1978; Poezii, I–II, Bu - zime ºi diversitate tematicã în poezia lui Lucian Blaga”. cureºti, 1983. 4. Pornind de la Plumb ºi Lacustrã de G. Bacovia, În 1923 s-a stabilit în Franþa, unde s-a fãcut elaboraþi un eseu prin care sã demonstraþi cã în poezi- cunoscut sub numele Benjamin Fondane. ile lui G. Bacovia elementele simboliste se interfereazã cu elemente expresioniste. 5. Pornind de la poemul Testament, prezentaþi într-un Limbaj ºi expresivitate artisticã ______eseu concepþia despre poezie a lui Tudor Arghezi. În realizarea eseului veþi avea în vedere: a) explicarea 1. Descoperiþi în poezia Alte priveliºti: a) notele de pastel; conceptului de „artã poeticã”; b) ipostazele eului liric; b) motivele din imaginarul poetic propriu creaþiei c) interpretarea a cel puþin patru imagini poetice, titluri lui B. Fundoianu. de poezii pe care le consideraþi reprezentative pentru universul sãu liric; d) relevarea noutãþii creaþiei sub 2. Comentaþi cum se realizeazã prin sugestia olfac- tivã completarea imaginilor vizuale ºi auditive. Folosiþi-vã, raport stilistic ºi prozodic; e) stabilirea unor conexiuni în acest sens, ºi de urmãtoarea opinie criticã: între Testament ºi cel puþin alte patru poezii ale autorului. Aveþi posibilitatea de a vã exprima mai multe „Prin universul agrest, a cãrui vigoare invincibilã o 6. puncte de vedere personale despre un poet interbelic, celebreazã, Fundoianu cautã o contopire reconfortantã de orientare tradiþionalistã sau modernistã. Alcãtuiþi, cu însuºi principiul vieþii. De aceea, vrea sã umble pe în acest sens, un portofoliu care sã cuprindã fiºe de ploaie desculþ, spre a participa nemijlocit la primenirea lucru cu citate din creaþia liricã originalã ºi cu aprecieri firii. Actul capãtã dimensiuni de ritual ºi se transformã critice asupra acesteia, folosindu-vã ºi de sursele critice într-o «rugã simplã», invocare pateticã panteistã a unui menþionate în urmãtorul „Fiºier bibliografic”. duh capabil sã regenereze tot ce existã.” (Ov. S. Crohmãlniceanu, op. cit., p. 399) 3. Observaþi funcþiile personificãrii în poezia Alte Fiºier bibliografic priveliºti de B. Fundoianu. 4. Identificaþi figurile de stil din poemul Alte pri - G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la veliºti: origini pânã în prezent, ed. a II-a, Editura Minerva, a) epitete (ornante ºi personificatoare); 1982; ªerban Cioculescu, Aspecte literare contempo- b) comparaþii; rane, 1932–1947, Editura Minerva, 1972; Ov. S. c) inversiuni. Croh mãlniceanu, Literatura românã între cele douã 5. Analizaþi expresivitatea verbelor: se scaldã, s-ar rãzboaie mondiale, vol. II, Editura Minerva, încâlci ºi ar sângera. Bucureºti, 1974; E. Lovinescu, Istoria literaturii 6. Realizaþi fiºe de lucru cu versuri din alte poezii de române contemporane, 1900–1937. Postfaþã de inspiraþie ruralã, pe baza cãrora sã redactaþi o com- Eugen Simion, Editura Minerva, Bucureºti, 1989; punere în care sã evidenþiaþi talentul descriptiv al lui Z. Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul B. Fundoianu. al treilea, Editura Eminescu, Bucureºti, 1980.

84 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

PUNCTUAÞIA ªI JUSTIFICÃRILE EI SINTACTICE ªI STILISTICE

♦ Semnul exclamãrii [!] Semnele de punctuaþie • Marcheazã grafic intonaþia frazelor ºi a propoziþi- ilor exclamative sau imperative: „E voinicã, n-am ce zice!” (B.P. Hasdeu) ♦ Punctul [.] Se pune dupã interjecþiile ºi vocativele care exprimã stãri afective: „Naturo, tu!” (G. Coºbuc); „Uf! • Marcheazã grafic pauza dintre propoziþii sau fraze Ianuleo, scoalã-te!” (I.L. Caragiale) independente ca înþeles. Se poate pune dupã fiecare termen al unei înºiruiri Se pune la sfârºitul propoziþiilor ºi frazelor enunþia- de exclamaþii: „Bunã mâncare! (...) ºi niºte vin! ºi tive, dupã cuvintele sau grupurile de cuvinte care cafea turceascã!” (I.L. Caragiale) echivaleazã cu o propoziþie independentã: „O bucurie Se poate pune semnul exclamãrii dupã un titlu cu mare stãpânea toatã familia. De-abia acum îºi dãdeau caracter exclamativ (Colinde, colinde! de M. Eminescu). seama de norocul Laurei.” (L. Rebreanu) Se pune punct dupã o propoziþie enunþiativã pro- ♦ Virgula [,] priu-zisã, dupã o interogativã indirectã, dupã propoziþii optative sau imperative rostite pe un ton neutru. • Delimiteazã grafic unele propoziþii în cadrul frazei Se pune punct la sfârºitul unei fraze alcãtuite dintr-o ºi unele pãrþi de propoziþie în cadrul propoziþiei. propoziþie exclamativã urmatã de mai multe subordo- Marcheazã anumite pauze scurte, servind la redarea nate. graficã a ritmului vorbirii. Nu se pune punct dupã titluri (de cãrþi, opere mu - • La nivelul propoziþiei, se pune virgulã: zicale etc.). – între pãrþi de propoziþie de acelaºi fel când nu sunt legate prin ºi, sau (între termenii unei enume - ♦ Semnul întrebãrii [?] raþii): „E un ger amar, cumplit” (V. Alecsandri); – între un substantiv ºi o apoziþie explicativã, pre- • Marcheazã grafic intonaþia propoziþiilor sau a cum ºi dupã apoziþie: „Tatãl sãu, popa, se plângea ade- frazelor interogative. seori” (I. Slavici); Se pune dupã o interogaþie directã: „Cum sã-þi – între construcþiile gerunziale ºi participiale aºe - mulþumesc? Ce ceri de la mine?” (I. L. Caragiale), zate la începutul frazei ºi restul enunþului: „Ajuns calfã inclusiv dupã titlurile care exprimã o interogaþie direc- la gãitãnãrie, vorbea frumos ºi cu patimã în mijlocul tã (Ce e amorul? de M. Eminescu). tovarãºilor sãi” (Delavrancea); Se pune la sfârºitul unei fraze care începe cu o – între cuvintele (construcþiile) incidente ºi restul propoziþie interogativã. enunþului: „Ei vor aplauda, desigur, biografia sub- Când comunicarea este interogativã ºi exclamativã þire…” (M. Eminescu); în acelaºi timp, se pun atât semnul întrebãrii, cât ºi – între substantivele în vocativ ºi restul frazei: „Încã semnul exclamãrii: „De ce nu moare omul când e feri - te uiþi la ei, bãrbate, ºi le dai paiéle!” (I. Creangã); cit?!” (I.L. Caragiale)

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 85 – între interjecþie ºi restul frazei: „Mãi, cã mi-am ♦ Douã puncte [:] gãsit beleaua...” (I. Creangã); – între complementele circumstanþiale ºi restul • Anunþã vorbirea directã, o enumerare, o expli- enunþului, dacã sunt situate dupã subiect ºi înainte de caþie, o concluzie. predicat: „Ion, auzind guiþãrile, se simþea mai nenoro- Apare atât la sfârºitul, cât ºi în interiorul unui cit ca oricând” (L. Rebreanu). enunþ, folosindu-se: • Nu se pune virgulã: – înaintea vorbirii directe: „Cineva îl întrebã la ureche: – între subiect ºi predicat; — Cum îþi place nunta mãriei sale?” (M. Sadoveanu); – între predicat ºi un complement circumstanþial – înaintea reproducerii unor sunete sau zgomote: aºezat dupã el (în genere). „A bãtut o datã: clonc!” (M. Sadoveanu); • La nivelul frazei se pune virgulã: – înaintea unui citat (proverb, zicalã, maximã etc): – între propoziþiile coordonate prin juxtapunere: „ª-apoi, ºtii vorba ceea: «Dã-þi, popã, pintenii, ºi bate „Jderul cel mititel scurmã cu degetul arãtãtor al mâinii iapa cu cãlcâiele.»” (I. Creangã); stângi în chimir, scoase trei groºi ºi-i trecu în ghiocul – înaintea unei explicaþii: „Aºa scrie regulamentul: babei.” (M. Sadoveanu); dacã un pasager n-are bilet (…) i se dã o amendã.” – între propoziþiile coordonate prin alte conjuncþii (I.L. Caragiale); decât ºi, sau: „Eu sunt luceafãrul din cer, /Iar tu sã-mi – înaintea unei enumeraþii: „Erau adunaþi culegã- fii mireasã.” (M. Eminescu). torii: bãrbaþi, femei, copii.” (I. Slavici) • În cazul subordonãrii, se despart de obicei: – atributiva izolatã; ♦ Semnele citãrii (ghilimelele) [,, ”] – completivele directe ºi indirecte aºezate înaintea • Se folosesc pentru reproducerea unui text spus regentei; sau scris de cineva, a unui citat, a gândurilor etc.: „O – circumstanþialele de timp, de loc, de mod ºi de adevãratã minune!” aºa zicea maica Aegidia în gândul ei. scop aºezate înaintea regentei. (I. Slavici) – circumstanþialele de cauzã, concesive, consecu- Pot exprima atitudinea ironicã: Prietenii þin sã afle tive, condiþionale, indiferent de poziþia lor; când se pentru care afacere „foarte serioasã” a venit în capitalã insistã asupra cauzalei, condiþionalei sau concesivei, munteanul lor. (I.L. Caragiale). virgula lipseºte. Se pun între ghilimele titlurile unor opere, când se Incidentele sau propoziþiile intercalate se despart reproduc într-o frazã. prin virgulã de restul enunþului. Când se dã un citat în citat, se folosesc douã rân- • Nu se despart prin virgulã de propoziþia regentã duri de ghilimele: „«N-ai ce sã-i faci!» zicea proto- subordonatele subiective sau predicative. popul.” (I. Slavici) ♦ Punctul ºi virgula [;] ♦ Linia de dialog [—] • Marcheazã grafic o pauzã mai mare decât cea • Indicã începutul vorbirii fiecãrei persoane. redatã prin virgulã ºi mai micã decât cea redatã prin „— Care-i acolo? punct. — Oameni buni!” (I.L. Caragiale). Separã propoziþii sau grupuri de propoziþii care formeazã unitãþi relativ independente în cadrul frazei: „Al treilea slujitor pãrea un nevrednic, cãci nu umbla în treaba neguþãtoriei; ori era ºi el stãpân ºi poruncea numai celorlalþi doi.” (M. Sadoveanu) Separã, uneori, vorbirea naratorului de vorbirea personajului (propoziþia incidentã, de restul enunþu- lui): „Mai jos nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine rãmânem noi în ele.” (I.L. Caragiale) turcoaice Compoziþie cu trei Iosif Iser, Iosif Iser,

86 Elemente de limbã, stil ºi comunicare ♦ Linia de pauzã [– / —] b) „TANÞA: Cicã râde tot timpul. COSTEL: Da’ ce are de râde? • Izoleazã de restul textului cuvintele ºi construcþi- TANÞA: Aºa e felul ei – râzãreþ.” (I. Bãieºu) ile incidente sau apoziþiile explicative: „Domnule pro- c) „Nu þi-am spus, seara ºi-n zori, fesor – se înfurie solgãbirãul – nu uita, te rog, cu cine Toate, de câte trei ori?” (T. Arghezi) vorbeºti!” (L. Rebreanu) 2. Explicaþi rolul semnelor de ortografie ºi de punc- tuaþie din citatele de mai jos: ♦ Parantezele [( ); [ ]] a) „Sã vãd: eºti ºoimul meu cel cãutat? • Parantezele rotunde marcheazã un adaos în inte- Sã te ucid? Sau sã-ngenunchi a cere.” riorul unei propoziþii sau al unei fraze, o explicaþie, o (T. Arghezi) precizare: „Sã vã fac o socotealã cu tahmin (aproxima- b) „Nici un rãu, nici un rãu… Mersul întâmplãrilor tivã).” (N. Filimon); „Merserã ºi ziua a treia ºi în seara nu se poate schimba…” (L. Blaga) acestei zile (dupã ce rãtãciserã drumul ºi nu-l mai gãsi - 3. Interpretaþi stãrile sufleteºti pe care le marcheazã serã decât o datã cu Argeºul)…” (Gala Galaction) pauzele în fragmentele: În paranteze rotunde se noteazã ºi indicaþiile de regie: a) „TRAHANACHE: Mã rog, ai puþinticã… „Eu? … (sughite) Eu sunt alegãtor…” (I.L. Cara giale) BRÂNZOVENESCU: Ce rãbdare, neicã Zahario! Parantezele drepte se folosesc pentru îndicarea unui Nu mai e vreme de aºa lucru…” (I. L. Caragiale) adaos fãcut de altcineva într-un text citat. b) „Am tras cu urechea la voi, dar n-am prea înþe- les… când ºi când câte-un cuvânt… deznãdejde… ♦ Punctele de suspensie […] Paraclit… socoteli… ziduri… credinþã… suflet…” • Noteazã o pauzã mare în cursul vorbirii. (L. Blaga) Aratã o întrerupere a ºirului vorbirii: „Nici sã nu vã c) „Aºa, nemernici! … Cum? Vouã vi-i dor de gândiþi cã am sã-mi leg viaþa de un…” (L. Rebreanu) þarã!… Marcheazã ezitarea, nehotãrârea, agitaþia vor- Dar eu? Ce-s eu? Ce? Rãspundeþi!… Sunt o bitorului: „Poate... poate cã rugãmintea sã biruie ce n- gadinã? O fiarã?” (B.P. Hasdeu) a putut birui violenþa…” (I.L. Caragiale) În construcþiile eliptice, punctele de suspensie þin uneori locul predicatului sau al verbului copulativ: „— Ei, flãcãule, de pe unde ? …” (B. Delavrancea)

♦ Cratima [-] Completaþi-vã cunoºtinþele! • Se foloseºte în repetiþii, pentru a scoate în evi- denþã unitatea grupului: „Gânduri-gânduri treceau prin • Urmãriþi exemplele de mai jos pentru a cugetul lui.” (G. Galaction) înþelege mai bine mecanismele prin care punctuaþia influenþeazã modul de receptare a unui text: Noteazã aproximaþia numericã: cinci-ºase zile. Se foloseºte între cuvintele care aratã limitele unei dis- „Sublimã! Eºti sublimã! Tu, stea a nemuririi! Brãþarã a zeiþei plãcerii ºi iubirii! tanþe, ale unui interval de timp: ªoseaua Bucureºti-Ploieºti. Crin! Dulce cosânzeanã, eu nu te voi uita! Exerciþii de aprofundare De soarele mãiastru va stinge a sa parã, De luna odaliscã pe boltã o sã moarã.” 1. Comentaþi valoarea expresivã ºi funcþionalã a punctuaþiei în exemplele: „Sublimã??! Eºti sublimã?!! Tu – stea a nemuririi?! a) „ROMÂNUL (Râzând:) Ia spune-mi, cum e Brãþarã a zeiþei plãcerii ºi iubirii??? când te-nsori cu cinci femei deodatã? Crin?? „Dulce” cosânzeanã, eu – nuuu! Te voi uita! TURCUL: Tot aia. De, soarele mãiastru va stinge a sa parã... ROMÂNUL: Lasã, lasã... De, luna odaliscã pe boltã o sã moarã!” TURCUL: Numai cã în loc sã ai o belea, ai cinci (Mircea Cãrtãrescu, Enciclopedia zmeilor) belele pe cap…” (Marin Sorescu)

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 87 EVALUARE SEMESTRIAL| I ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. ♦ Timpul efectiv de lucru este de trei ore.

• Subiectul I (40 de puncte) Scrieþi rãspunsul la fiecare dintre urmãtoarele cerinþe, cu privire la textul de mai jos: „Frumoaso, ºi peste munþi ºi peste ºesuri, þi-s ochii aºa de negri încât seara acoperind pãmântul când stau culcat cu capu-n poala ta c-o mare de-ntuneric. îmi pare Aºa-s de negri ochii tãi cã ochii tãi, adâncii, sunt izvorul lumina mea.” din care tainic curge noaptea peste vãi (Lucian Blaga, Izvorul nopþii)

1. Transcrieþi, din textul dat, un cuvânt utilizat cu sens denotativ ºi un cuvânt utilizat cu sens 4 puncte conotativ.

2. Transcrieþi, din text, o inversiune ºi o comparaþie. 4 puncte 3. Rescrieþi urmãtorul enunþ, corectând greºelile, indiferent de natura lor: „Poetul, copleºit de 4 puncte iubirea care o considerã fãrã speranþã, îi rãmâne decât sã se resemneze, devenind conºtient de efe- meritatea aspiraþiilor sale”. 4. Precizaþi douã mãrci lexico-gramaticale prin care se evidenþiazã eul liric, în textul poetic dat. 4 puncte 5. Numiþi motivul în jurul cãruia se organizeazã poezia Izvorul nopþii. 4 puncte 6. Explicaþi valoarea simbolicã a cuvântului întuneric („mare de-ntuneric”). 4 puncte 7. Explicaþi semnificaþia cuvântului lumina (mea), în corelaþie cu primul vers („Frumoaso”). 4 puncte 8. Comentaþi, în maximum 5 rânduri, relaþia metaforicã noapte – luminã. 4 puncte 9. Explicaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu textul poeziei citate. 4 puncte 10. Indicaþi tema poeziei Izvorul nopþii. 4 puncte

• Subiectul al II-lea (10 puncte) Scrieþi un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, în care sã vã exprimaþi opinia despre urmãtoarea afirmaþie: „Nu ieste alta mai frumoasã ºi mai de folos în toatã viaþa omului zãbavã decât cetitul cãrþilor.” (Miron Costin)

• Subiectul al III-lea (40 de puncte) Scrieþi un eseu de 2-3 pagini despre modernismul poetic românesc, pornind de la ideile exprimate în urmãtoarea afirmaþie criticã: „Bântuit de anxietãþi ºi neputând crede nimic, convins cã transcendenþa e goalã, el [poetul mo dern, n.n.] nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e pentru poetul modern singurul absolut.” (DGLR, IV, 2005)

Din oficiu: 10 puncte TOTAL 100 puncte

88 Evaluare semestrialã LITERATUR| Dezbatere

IDENTITATE CULTURALÃ Flori de munte ÎN CONTEXT

Dumitru Ghiaþã, EUROPEAN

TRADIÞIE ªI INOVAÞIE ÎN EVOLUÞIA CULTURII

Culturã ºi istorie ______• Tradiþionalismul reprezintã o supraevaluare a culturii anterioare ºi o subestimare a resurselor cre- • Experienþa unui popor se regãseºte într-o suitã de atoare ale prezentului. Atitudinea de elogiere necriticã valori culturale, cristalizate în literaturã, filosofie, a trecutului se conjugã adesea cu refuzul inovaþiei ºi al religie, artã, ºtiinþã, în gândirea socialã ºi politicã. Un noilor forme de gândire ºi de expresie. Atitudinile astfel de ansamblu de creaþii spirituale produse de naþi- antitradiþionaliste, moderniste, se afirmã, uneori, prin unea românã, în decursul istoriei sale, alcãtuieºte negarea în bloc a tradiþiei, prin elogierea „noutãþii” ºi a moºtenirea noastrã culturalã. Amplificatã în timp, prin avangardei, prin experimentalism ºi poziþii nihiliste. preluarea creatoare, originalã ºi selectivã, a unor idei ºi formule din experienþa altor culturi, aceastã tradiþie Culturã ºi naþiune ______naþionalã exprimã modul nostru de a gândi ºi simþi, modul nostru de a ne raporta la istorie ºi la alte culturi, • Cultura însumeazã toate formele simbolice de asigurând identitatea noastrã spiritualã în orizontul expresie prin care o naþiune îºi dobândeºte ºi îºi mani- lumii moderne. festã conºtiinþa de sine. „Cultura, când dobândeºte Tensiunea dintre tradiþie ºi inovaþie este un me - atribute valorice înalte, transformã un popor în naþi- canism interior de evoluþie pentru toate culturile. une”, susþinea C. Noica. Unitatea de limbã ºi de cul- Tradiþia reprezintã ceea ce rãmâne din trecutul cultu - turã asigurã integrarea funcþionalã a diverselor compo- ral, acele elemente care acþioneazã modelator asupra nente ale vieþii naþionale. Identitatea naþionalã îºi are pre zentului cultural. pivotul în culturã, în creaþia de valori ºi în perfor- • În raportarea la tradiþie întâlnim douã orientãri manþele ei creatoare. opuse: tradiþionalismul ºi modernismul.

Perioada interbelicã 89 Valorificaþi-vã competenþele critice! 5. Realizaþi o discuþie privind importanþa culturii în viaþa unui popor ºi forþa de a-i conferi acestuia identi- 1. Formaþi grupe de câte 3-5 elevi ºi formulaþi, în tate naþionalã. În formularea rãspunsurilor voastre, urma unei discuþii, o definiþie a culturii. þineþi seama ºi de urmãtoarea opinie a lui C. Rã- 2. Marii creatori sintetizeazã în scrierile lor o epocã dulescu-Motru: „Cultura este o condiþiune indispens- ºi un mod de înþelegere a lumii. Aceste scrieri dobân- abilã pentru dezvoltarea popoarelor. (…) Prin culturã, desc un caracter de permanenþã, devenind repere pen- societatea dobândeºte rostul sãu istoric, ºi prin aceasta tru conºtiinþa unei societãþi prin sensurile lor majore. se deosebeºte de alte societãþi.” (C. Rãdulescu-Motru, „Sufletul unui scriitor mare, scrie Camil Petrescu, este Personalismul energetic ºi alte scrieri, Editura Eruvim sinteza sufleteascã a unui popor la un moment dat.” Bucureºti, 1994, p. 9–10) (Camil Petrescu, Suflet naþional, în vol. Aesthesis carpa- to-dunãrean, antologie de Florin Mihãilescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1961, p. 167) Organizaþi-vã pe grupe de câte 3-5 elevi ºi elaboraþi un tabel sinoptic care sã contureze un tablou valoric al culturii române, având în vedere: domenii culturale; teme ºi idei majore; personalitãþi creatoare; opere. 3. Numiþi criteriile care v-au orientat în stabilirea

ierarhiilor valorice. Aveþi în vedere urmãtoarele vari- Cosaºi odihnindu-se ante: a) valoarea în sine sau notorietatea; b) criteriile axiologice specifice sau cele adiacente; c) importanþa istoricã a unei opere sau semnificaþia Camil Ressu, ei actualã; • S-a afirmat cã, având în nucleul lor un sistem d) impactul ei asupra mediului social ºi cultural de credinþe, atitudini, valori diferite, „culturile apar autohton sau recunoaºterea ei în universalitate; totdeauna la plural”, ele „întemeiazã identitãþi”, e) raportarea operei la contextul cultural intern sau individuale ºi de grup, etnice ºi naþionale. (Vezi în la contextul cultural european, la cadrul naþional sau acest sens Mircea Maliþa, Zece mii de culturi, o sin- la cel universal. gurã civilizaþie, Editura Nemira, Bucureºti, 1998, p. 13.) „Civilizaþia are o vocaþie universalã”, întrucât Exerciþii de redactare ºi expunere oralã ea cuprinde mijloacele tehnice prin care societãþile îºi asigurã dezvoltarea istoricã. Cultura este un ter- Elaboraþi un portofoliu care sã cuprindã cel puþin 1. men care trebuie utilizat „întotdeauna la singular”, zece lucrãri menite sã figureze, în opinia voastrã, în- elementele sale „trec peste graniþele teritoriale sau tr-o colecþie intitulatã Cãrþi fundamentale ale culturii culturale, tind spre unitate ºi omogenitate”. române. Delimitându-se de gândiriºti, care afirmau cã Realizaþi o dezbatere despre contribuþia epocii civi - 2. reprezintã bãtrâneþea unui popor, iar paºop tiste la dezvoltarea culturii române moderne. lizaþia cultura tinereþea lui, moderniºtii, începând cu Lovinescu, Aveþi în vedere: pun în alte raporturi cei doi termeni, considerând a) caracteristicile dominante ale acestei perioade; evoluþia culturii mult mai complicatã, dar, în timp, b) reprezentanþi (personalitãþi întemeietoare); mai definitorie: „Drumul de la culturã la civilizaþie, c) direcþiile / domeniile de acþiune; susþine E. Lovinescu, nu e ireversibil; devenind con - d) sistemul de credinþe, atitudini ºi valori. diþiile vieþii noastre, aceste bunuri materiale intrã în Alcãtuiþi un dosar critic (4-6 nume/titluri), care 3. deprinderi ºi se prefac cu timpul, prin adaptare la sã vã fie util pentru rezolvarea exerciþiului anterior. unitatea noastrã temperamentalã, în valori sufleteºti; Redactaþi un referat în care sã comentaþi relaþia 4. cu alte cuvinte, civilizaþia se transformã în culturã.” dintre ºi ca mecanism interior de evo - tradiþie inovaþie, (E. Lovinescu, luþie pentru moºtenirea noastrã culturalã. Istoria civilizaþiei române moderne, vol. III, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1972, p. 25)

90 Literaturã Raportul dintre cultura naþionalã ºi alte culturi Disocierea de junimism. ºi spaþii spirituale (comunicarea între culturi) __ Principiul simulãrii-stimulãrii ______• În forme ºi proporþii diferite, de la o epocã la alta, • Definiþi modalitatea prin care Maiorescu pune în culturile naþionale au dovedit o anumitã deschidere dezbatere raportul dintre formele civilizaþiei autohtone spre universal, spre dialog ºi schimb de valori cu alte ºi cele europene, dintre tradiþie ºi inovaþie, dintre ceea culturi ºi spaþii spirituale. Culturile interfereazã ºi ce Ibrãileanu va numi mai târziu „influenþe strãine” ºi comunicã între ele. Din a doua jumãtate a secolului al „realitãþi naþionale”. XIX-lea, în cultura româneascã se disting douã ten - • Necesitatea unei modernizãri pe formulã occiden- dinþe complementare: talã este intens susþinutã de E. Lovinescu ºi de alþi in- a) tendinþa de asimilare a ideilor ºi a modelelor cul- telectuali, care apreciau cã România nu are alte ºanse turale apusene; decât de a imita ºi asimila cultura þãrilor dezvoltate, b) tendinþa de a crea în orizontul specificului naþio - întrucât, spunea Lovinescu, noi avem o tradiþie con- nal. solidatã în multiple forme ale culturii ºi, deci, nu are Dupã M. Kogãlniceanu, primul exponent al spiritu- rost sã facem apel la trecut, ci doar sã ne îngrijim de lui critic ºi primul teoretician modern al specificului sincronizarea noastrã cu lumea occidentalã prin im- naþional, cultura românã cunoaºte un proces de asimi- portul de idei, forme ºi modele culturale. lare a valorilor, într-un spirit analitic ºi critic. Exprimaþi-vã opinia! Teoria formelor fãrã fond ______1. În viziunea scriitorilor moderniºti, cultura ro - • Titu Maiorescu ºi-a definit viziunea criticã asupra mânã trebuie scoasã dintr-o inerþie periculoasã: împru- „evoluþiei organice” a unei societãþi în studiul În contra mutând formele, se creeazã premisele pentru a conso- direcþiei de astãzi în cultura românã (1868). lida fondul. Totul porneºte de la intuiþia ingenioasã a • În programul sãu de reconstrucþie a culturii ro - posibilitãþii de a argumenta dreptul la existenþã al mâne moderne, Titu Maiorescu porneºte de la consta - „formelor fãrã fond”. tarea cã în cultura românã dominã o confuzie a valo- Organizaþi-vã în grupe de 4-5 elevi ºi comentaþi rilor. punctul de vedere de la care se legitima acest crez, spri- • Teza fundamentalã a lui Maiorescu este aceea cã jinindu-vã ºi pe urmãtoarea argumentaþie a lui E. Lo- o „evoluþie organicã” a unei societãþi presupune dez- vinescu: voltarea de la fond spre forme, pãstrarea unui acord „Ne iubim strãmoºii, ne iubim însã ºi strãnepoþii; nu funcþional între fond ºi forme. suntem numai punctul ultim al unei linii de generaþii, • Teoria formelor fãrã fond va deveni cadrul teoretic ce se pierde în trecut, ci ºi punctul de plecare al gene- de interpretare a evoluþiei societãþii româneºti mo - raþiilor ce vor veni la luminã; nu suntem numai strãne - derne originale. poþii încãrcaþi de povara veacurilor, ci strãmoºii virtuali ai strãnepoþilor târzii; obligaþiile faþã de viitor depãºesc Autonomia valorilor ______pe cele faþã de trecut.” (E. Lovinescu, op. cit, p. 12) E. Lovinescu punea în relaþie cele douã forme de 1. Surprinzând una din problemele-cheie ale des- 2. deschidere spre universal, propunând urmãtoarele teze: tinului naþiunii române, ideea „formelor fãrã fond” reprezintã elementul de bazã al criticii estetice, va - a) În numele viitorului, trebuie sã ne desprindem de lorice, instituite de Titu Maiorescu. trecut, care, mai ales în plan cultural, nu reprezintã Arãtaþi ce reprezintã noþiunile de „fond” ºi „formã” ceva temeinic. în viziunea lui T. Maiorescu. b) Nu poþi construi viitorul cultural decât pornind 2. Rezumat în „voinþa de a pune fundamentul ade- de la tradiþie, oricât de modestã ar fi aceasta. vãrat acolo unde se aflã astãzi numai pretenþii iluzorii”, Dezvoltaþi ideea de mai sus, argumentând cã acest programul junimist constã într-o reformulare a conºti- efort de reconstrucþie a identitãþii româneºti în orizon- inþei de sine a culturii române, cu o nouã strategie de tul modernitãþii reprezintã de fapt o strategie de construcþie a modernitãþii. „înaintare prin întoarcere”.

Perioada interbelicã 91 Modernismul. Teoria sincronismului ______Valorificaþi-vã competenþele critice! • Apãrut ca urmare a tezelor lui E. Lovinescu 1. Aþi observat cã E. Lovinescu explicã procesul de asupra dezvoltãrii literaturii, modernismul se referã la formaþie ºi de evoluþie a civilizaþiei române din alt principalele elemente înnoitoare în poezie, prozã ºi punct de vedere decât acela al junimiºtilor. criticã, pe care doctrina lovinescianã le propune în La baza acestui proces se aflã legea imitaþiei, formu- primele decenii ale secolului al XX-lea. Modernismul latã de sociologul francez Gabriel Tarde, potrivit cãreia reuneºte unele grupãri, direcþii ºi orientãri estetice care societãþile înapoiate suportã o fecundã influenþã din apar în literatura românã în aceastã perioadã, contu- partea celor avansate, realizându-se astfel o omoge- rându-se ca o manifestare artisticã mai amplã, nu nizare prin interdependenþã (sincronizare). numai în domeniul literaturii, ci ºi în artele plastice. Dezvoltaþi semnificaþiile termenilor „interdepen- Tendinþa modernistã susþine sincronizarea literaturii denþã” ºi „sincronism”, având în vedere ºi urmãtoarea naþionale cu literatura Europei; promovarea tinerilor opinie a lui E. Lovinescu: „Interdependenþa înseamnã scriitori; teoria imitaþiei; eliminarea decalajului în cul- dupã noi sincronism, adicã tendinþa de uniformizare a turã (depãºirea spiritului provincial, necesitatea tuturor formelor de viaþã a societãþilor moderne, soli- înnoirii; spiritul veacului); trecerea de la o literaturã cu dare între ele.” (Istoria civilizaþiei române moderne, tematicã ruralã la o literaturã de inspiraþie urbanã; cul- ed. cit., p. 195) tivarea prozei obiective; evoluþia poeziei de la epic la 2. Potrivit legii sincronismului, în istoria modernã liric; intelectualizarea prozei ºi a poeziei; dezvoltarea putem descoperi o creºtere a interdependenþei dintre romanului psihologic, analitic, prin preluarea unor for- societãþi, o treptatã solidarizare a lor în numele unor me moderne. principii, valori ºi instituþii. Aceste valori, instituþii ºi • Lui E. Lovinescu îi revine meritul de a fi acþionat practici culturale se impun tuturor sub presiunea unui în direcþia adaptãrii modernismului la specificul culturii „spirit al timpului”, al unui saeculum (spiritul veacu- ºi civilizaþiei româneºti. Factorul decisiv, în acest sens, lui), concept preluat de E. Lovinescu de la istoricul îl constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca roman Tacit. instrument de investigare criticã a evoluþiei literaturii Formulaþi un punct de vedere asupra rolului de fac- române. Asimilându-ºi simbolismul ca pe un fenomen tor formator al acestui spirit al epocii, reþinând cã literar normal, E. Lovinescu formuleazã un concept Lovinescu îl defineºte prin „totalitatea de condiþii mate- mai general de modernism, aspirând spre o artã mo - riale ºi morale configuratoare ale vieþii popoarelor europene dernã româneascã la nivelul european, cu atât mai într-o epocã datã”, care exercitã o presiune asupra so - mult necesarã, cu cât formele preconizate de sãmãnã- cietãþilor ºi le determinã sã evolueze pe anumite coor- torism ºi de tradiþionalismul ortodoxist erau pentru donate convergente. aceastã epocã perimate. 3. Determinând fenomenele de sincronizare cres - cândã între societãþile moderne, acest spirit al timpului face din sincronizare o legitate fatalã, în mãsurã sã anihileze treptat posibilele împotriviri ºi specificitãþi naþionale. Comentaþi teoria lui Lovinescu prin raportare la atitudinea conservatoare a junimiºtilor, care au criticat mereu importul de forme occidentale. 4. Argumentaþi rolul pe care îl îndeplinesc în acest proces de omogenizare urmãtorii factori: a) climatul intelectual ºi moral; b) dominantele mediului social; c) tendinþele ºi valorile majore ale unui anumit tip de civilizaþie.

P. Iorgulescu-Yor, Naturã moartã cu umbrelã

92 Literaturã Pentru un nou model cultural ºi literar _____ „Poporul român a avut ca mijloc de perfecþiune sufleteascã limba superioarã, miturile, tradiþiile orale, 1. Extinzând ideea imitaþiei, a sincronismului integral cãrþile bisericeºti. Când întâiele cronici se ivirã, ele la ideologie, artã, literaturã, E. Lovinescu afirmã: „Tot atestau o expresie rafinatã, efect al unei înaintãri cultu - aºa ºi propagarea ideilor sau a formelor artistice: nu rale neîntrerupte. Nouã este numai literatura de tip refacem gândirea cugetãtorilor vechi, dupã cum nu occidental (poezia profanã, proza analiticã, drama). imitãm epopeile antice. Oricare ar fi evoluþia realã a Când o adoptam aduceam un suflet experimentat ºi popoarelor, nivelul civilizaþiei lor este aproape identic. douã sute de ani ne-au fost de ajuns sã producem o lit- Literatura românã, de pildã, n-a refãcut fazele dezvol - eraturã superioarã, de mulþi invidiabilã. Câteva secole tãrii literaturii universale, ci s-a dezvoltat revoluþionar de întârziere relativã nu pot anula folosul unei expe- pe baza sincronismului; fãrã sã fi avut un clasicism, am rienþe imemoriale.” (G. Cãlinescu, avut un romantism, pentru cã aceastã miºcare euro- Istoria literaturii Editura pentru Literaturã, peanã a coincidat cu însuºi momentul formaþiei noas- române. Compendiu, tre literare.” Bucureºti, 1968, p. 15) Cum justificaþi preeminenþa sincronismului sau a Explicaþi optica diferitã a lui E. Lovinescu asupra imitaþiei din perspectiva strictã a receptãrii? perioadelor de început ale culturii române scrise (se - colele XVI–XVII) ºi apoi asupra secolului al XVIII-lea, 2. S-a afirmat cã o anumitã imprecizie ºi incon- secvenþã în aplicarea teoriei sincronismului decurge cãruia îi acordã aceeaºi minimã importanþã, precum din viziunea lui Lovinescu asupra conceptului de operei cronicarilor, rolului mãnãstirilor, ªcolii Ardelene, tradiþie ºi de specific naþional, în contradicþie faþã de care nu sunt luate în consideraþie decât în mãsura în opinia formulatã mai târziu de G. Cãlinescu: care acestea intrã sub incidenþa Occidentului.

TRADIÞIE ªI CULTURÃ NAÞIONALÃ MODERNÃ

Preliminarii ______Sensul tradiþiei ______• În Istoria literaturii române de la origini pânã în 1. În opinia lui G. Cãlinescu, odatã cu procesul de prezent (1941), G. Cãlinescu reconstituie etapele ma - modernizare a societãþii româneºti ºi având ca suport jore ale evoluþiei literaturii române în paralel cu trans- certele tradiþii naþionale, literatura românã a recuperat formarea mentalitãþilor ºi cu procesul de modernizare handicapul întârzierii. a culturii române. „În definitiv, susþine G. Cãlinescu, tradiþie nu în - • Într-un vizibil dezacord cu E. Lovinescu, care sub- seamnã altceva decât înaintare organicã dupã legi pro- aprecia tradiþia premodernã, separând literatura mod- prii ºi nu este îndoialã cã organicul existã în literatura ernã de fondul cultural tradiþional, G. Cãlinescu îºi va românã. Se cade doar sã-l descoperim, fãrã prejude - concepe istoria sa ca o demonstraþie a evoluþiei organice cãþi.” (G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini ºi a puterii de creaþie a românilor, dorind sã infirme scep- pânã în prezent, Ed. a II-a, Editura Minerva, Bucureºti, ticismul ºi atitudinile celor care au cultivat „o prea 1982, p. 3–4) lungã desconsiderare de noi înºine”. Consultaþi Istoria literaturii române de la origini pânã • G. Cãlinescu evocã lumea satului ancestral ca în prezent ºi comentaþi aceastã receptivitate a lui argument al unei baze culturale elaborate, complexe ºi G. Cãli nescu faþã de operele trecutului. de înalt umanism, unde experienþa a ajuns sã fie expri- Aveþi în vedere ºi urmãtoarele aspecte, care ar matã „impersonal ºi aforistic”, exact la antipodul re- reprezenta chiar consistenþa tradiþiilor: prezentãrilor ce vedeau în lumea ruralã un mod de a) vechimea ºi caracterul elaborat al civilizaþiilor viaþã primitiv, instinctual, elementar, barbar sau anti- noastre rurale; cultural.

Perioada interbelicã 93 b) fondul autohton de sensibilitate, prelucrat ºi Desconsideratã de curentele moderniste, cultura exprimat în forme diverse ºi savante ale literaturii po - noastrã popularã dovedeºte caracterul structural euro- pulare. pean, explicând astfel uºurinþa cu care au fost asimilate 2. Dupã lui G. Cãlinescu, Ion Creangã confirmã modelele occidentale în epoca modernã. Prin teoria sa, retrospectiv: a) disponibilitatea literarã a limbii; Cãlinescu justificã integrarea noastrã fireascã, nu mime- b) forþa artisticã a evocãrii; c) caracterul exponenþial ticã, în lumea europeanã. al valorilor codificate în universul rural. Realizaþi o dezbatere în care sã demonstraþi în ce Forme de evoluþie a culturii române ___ mãsurã reprezintã Ion Creangã aceastã îndelungatã Interesat sã fundamenteze istoric specificul na - tradiþie oralã: „Scriitori ca Ion Creangã, scrie G. Cãli - 1. þional, G. Cãlinescu insistã asupra autohtoniei româ- nescu, nu pot apãrea decât acolo unde cuvântul e nilor, asupra fondului getic ºi chiar celtic al unor di - bãtrân, greu de subînþelesuri, aproape echivoc ºi unde mensiuni ale caracterului nostru. experienþa s-a condensat în formule nemiºcãtoare, Citiþi textul de mai jos ºi susþineþi caracterul afir- tuturor cunoscute, aºa încât opera literarã sã fie aproape maþiilor lui G. Cãlinescu, în comparaþie cu alte teorii numai reaprinderea unor elemente tocite de uz.” susþinute, de exemplu, de E. Lovinescu (pentru care Conform viziunii cãlinesciene, aceastã vechime a 3. perioada iniþialã a culturii ºi civilizaþiei noastre repre- poporului român explicã ºi anumite atitudini caracte- zintã o deviere de la virtuþile poporului român) ºi de ristice faþã de naturã, notele dominante la unii scri- C. Rãdulescu-Motru, în viziunea cãruia etapa modernã itori, la care e vizibilã regresiunea spre civilizaþia de tip de evoluþie este o mutilare a aceloraºi virtualitãþi: arhaic, sociabilitatea, modestia ºi discreþia, gravitatea „Tipul nostru fizic este total deosebit de al popoa- ºi simþul mãsurii (vezi Istoria literaturii române de la ori- relor vecine ºi din centrul Europei. Dacã avem afinitãþi Ed. a II-a, 1982, cap. gini pânã în prezent, Specificul cu grupurile meridionale (neotracice sau insulare) nu p. 973–976). naþional, numai prin împerechere apropiatã, ci prin înrudire Comentaþi coordonatele în care se încadreazã atavicã, noi nu regãsim similitãþi pentru fizionomia urmãtoarele opinii formulate de G. Cãlinescu cu noastrã decât în Occidentul extrem al Europei pânã în privire la tipul specific de culturã pe care îl reprezintã peninsula ibericã ºi în insulele britanice chiar. S-a vor- lumea ruralã: bit de francizarea pãturii noastre culte, însã acela e un a) „Regresiunea spre sat e o trãsãturã a raselor fenomen de suprafaþã. Se poate oricând controla (ºi vechi. De aceea, teoria primitivitãþii noastre trebuie sã evenimentele au ajutat aceastã experienþã) cã þãrã- cadã. Noi nu suntem primitivi, ci bãtrâni.” ( Istoria lite - nimea românã are o simpatie organicã pentru lumea p. 974) raturii române…, ed. cit., vesticã. Asta se explicã rasial. Celþii s-au revãrsat acum b) „Suntem niºte adevãraþi autohtoni de o impre- douã milenii ºi ceva în aceste pãrþi aducând o civiliza- sionantã vechime.” ( p. 975) Ibidem, þie nu total strãinã. Teoria cã geþii ar fi goþi e dezmin - Folclorul, prin teme, motive ºi formule stilistice 4. þitã de feþele noastre. Celtismul nostru e dimpotrivã atât de variate, a alimentat permanent literatura de confirmat, iar în voluptatea de sãlbãticie abruptã a lui facturã modernã, dovedind astfel legãturile de Sadoveanu e mult element ossianesc.” ( p. 974) adâncime ale spiritualitãþii autohtone. Numiþi cele Ibidem, Teoreticieni ai fenomenului românesc, G. Cãli - patru mituri fundamentale pentru viziunea româ - 2. nescu ºi E. Lovinescu au puncte de vedere diferite ºi neascã asupra civilizaþiei („pilonii unei tradiþii autoh - opuse în privinþa formelor de evoluþie a culturii tone”) pe care G. Cãlinescu le identificã în masa române. Pentru E. Lovinescu, dezvoltarea noastrã temelor folclorice. modernã, care a debutat prin importul integral al Reabilitarea civilizaþiei strãvechi, populare formelor occidentale, al „formelor fãrã fond”, a fost posibilã tocmai pentru cã nu aveam o „tradiþie” inte- • G. Cãlinescu respinge teoriile care subliniau ca - rioarã, constituitã în „multiple forme ale culturii”. racterul nostru „rãsãritean”, oriental, aducând argu- Pentru Cãlinescu, dimpotrivã, dezvoltarea atât de mente suplimentare privind afinitatea noastrã de sub- rapidã a culturii române, adaptarea eficientã a acelo- strat etnic cu popoarele occidentale. raºi forme occidentale ºi constituirea unei literaturi

94 Literaturã originale, de facturã modernã, nu erau posibile fãrã Naþional ºi universal ______existenþa unei tradiþii culturale îndelungate. Apartenenþa la Europa este susþinutã de G. Cãli - • Caracterul naþional este un rezultat al creaþiei, nu nescu în termeni deosebit de categorici: o consecinþã a unui program ideologic normativ. „Þãrile române n-au fost niciodatã în afara Europei Aceastã idee este reluatã frecvent de Cãlinescu, îm - ºi începuturile lor dezvãluie o puternicã þinutã feu- potriva orientãrilor tradiþionaliste care se temeau cã dalã.” (Ibidem, p. 38) Absenþa literaturii scrise, de fac- ne-am pierde specificitatea datoritã influenþelor ex- turã modernã, „nu înseamnã absenþa culturii ºi, dacã terne. pentru cea dintâi occidentalizarea înseamnã începutul, Specificul nu e dat de o notã unicã, ci de anumite pentru cea de a doua nu reprezintã decât o etapã” . dominante înscrise într-o configuraþie. Organizaþi-vã în grupe de 3-5 elevi ºi comentaþi oral atitudinea lui G. Cãlinescu faþã de tradiþia cultura lã Exerciþii de redactare ºi expunere oralã româneascã, în comparaþie cu teoria lui Lovinescu. 1. Demonstrând cã literatura românã este o „strãlu- Aveþi în vedere, în acest sens, ºi urmãtoarea opinie citã literaturã”, care poate servi drept „cea mai clarã criticã a lui Mircea Martin: hartã” a sufletului naþional, Cãlinescu utilizeazã crite - „Literatura în sens modern, complex, al termenului riul specificului naþional în unitate cu cel axiologic ºi este o achiziþie recentã, ea se aºazã însã pe mult mai îi numeºte scriitori emblematici pe cei care exprimã vechi sedimente. Rãdãcinile ei se prelungesc în vechea mesajul românesc în universalitate. culturã þãrãneascã ºi se pierd în imemorial, adicã în fol- Cultura modernã se edificã pe un fundament etnic clor. Relativa ei întârziere nu trebuie sã anuleze o con- care-i asigurã specificitatea, fãrã însã a i-o furniza tinuitate ºi sã provoace impresia falsã de gol spiritual ºi direct. istoric. Saltul calitativ pe care apariþia literaturii îl „Factorul etnic” înseamnã la Cãlinescu structura reprezintã este de neconceput fãrã acumulãri îndelun- interioarã a culturii, istorie specificã acumulatã în: gate, fãrã o tradiþie culturalã viabilã.” (Mircea Martin, a) tradiþii ºi sisteme de atitudini faþã de lume; G. Cãlinescu ºi „complexele” literaturii române, Editura b) limbã ºi monumentele ei literare; Albatros, Bucureºti, 1981, p. 101) c) matricea stilisticã etc. Comentaþi oral aceste idei, ajutându-vã ºi de urmã- toarea opinie criticã: „Fie cã ia forma opoziþiei între cultura apuseanã ºi «barbaria occidentalã» sau a celei dintre «culturã» ºi «civilizaþie», refuzul continuitãþii rãmâne un element caracteristic ºi unificator. În polemicã explicitã cu moderniºtii, ce respingeau ca iluzorie ideea continu- itãþii organice, în polemicã implicitã cu tradiþionaliºtii, care contestau evoluþia realã de pe poziþii organiciste, G. Cãlinescu afirmã caracterul organic al acestei evoluþii. El restabileºte legãtura între etapele culturii ºi literaturii române, interpretându-le ca pe momente ale unui proces unic. Peste prãpastia închipuitã ºi de unii ºi de alþii, Cãlinescu întinde o punte. O întreagã istorie culturalã ºi literarã devine în acest fel coerentã.” (Mircea Martin, op. cit., p. 241) 2. G. Cãlinescu apreciazã cã fiecare creator de marcã are un mod evident de a fi specific. Specificitatea naþionalã nu anuleazã originalitatea individualã a creato- rilor, cãci specificul nu se obþine prin conformarea la o „þinutã canonicã”, impusã de un stil, de un curent artis- Cecilia Cuþescu-Storck, Maternitate tic sau de o directivã ideologicã.

Perioada interbelicã 95 Comentaþi într-o lucrare de maximum 25 de rân- Exprimaþi-vã opinia! duri viziunea lui G. Cãlinescu privind însemnãtatea procesului real de universalizare, în comparaþie cu 1. Elaboraþi un eseu în care sã comentaþi urmã- punctele de vedere asupra acestui fenomen exprimate toarea opinie criticã: de criticii pesimiºti care deplângeau lipsa de rãspândire „«Tradiþionalismul» cãlinescian nu este câtuºi de ºi de audienþã a creaþiilor româneºti: puþin unul «fãrã ferestre» ºi patriotismul criticului nu a) „Specifiºtii adesea nu sunt cei mai specifici, se reduce la atât. Exemplul lui Cãlinescu poate servi ascunzând sub o teorie complexul lor de inferioritate spre a ne convinge cã patriotismul nu se confundã cu tradiþionalismul ºi nici mãcar cu iubirea faþã de trecut. etnicã.” (Ibidem, p. 974) b) „Universalitatea fiind un punct cosmic al unei Patria de azi poate fi preferatã celei de ieri, dupã cum verticale pe pãmânt, iar nu o abstracþie, orice poet uni- patria de mâine poate ºi chiar trebuie preferatã celei de azi.” (Mircea Martin, p. 149) versal este ipso-facto un poet naþional.” (G. Cãli- op. cit., Realizaþi o discuþie în jurul urmãtoarei idei nescu, Studii ºi comunicãri, Editura Tineretului, 2. Bucureºti, 1968, p. 147) susþinute de G. Cãlinescu, potrivit cãreia diferenþele de c) „Universalul e absolutul. Chestiunea rãspândirii ordin ideologic ºi formal se anuleazã din unghiul valorii e de un ordin cu totul secundar ºi exterior ºi depinde estetice: „Un scriitor mare este întotdeauna tradiþiona- numai de legile difuziunii. Dante exista în Trecento ºi list ºi întotdeauna modernist. (…) Conºtiinþa poziþiei faþã de evoluþia formelor artistice nu e de nici un folos continentele nu-l cunoºteau.” (G. Cãlinescu, Istoria li - scriitorului.” (G. Cãlinescu, în teraturii române de la origini pânã în prezent, Ed. a II-a, Echilibrul între antiteze, 1982 p. 955) Principii de esteticã, E.P.L., Bucureºti, 1968, p. 194–195)

ALTE PUNCTE DE VEDERE ÎN DISPUTA TRADIÞIONALISM – MODERNITATE

a) manifestãri exterioare (obiceiuri, tradiþii, cos- Formula sufleteascã tum, muzicã etc.); b) manifestãri esenþiale („calitãþi de sentiment, a unui popor voinþã, sensibilitate ºi inteligenþã”). • Superioritatea sufleteascã a nucleului etnic nu Sufletul românesc ______este asiguratã de folclor sau de tradiþii, ci de superio - a acestuia, de prestigiul acestuia • Intervenind în disputa ritatea sufleteascã tradiþionalism-modernitate asupra altor neamuri limitrofe. (europenism), Camil Petrescu (1894-1957) susþine cã discuþiile în jurul conceptului de specific naþional „se Muncã independentã poartã pe alãturea de esenþial”. Pentru început, eseistul apreciazã cã e necesarã „o cât mai precisã delimitare lo- 1. Citiþi eseul Fenomenul românesc ºi extrageþi fiºe gicã a sufletului ºi culturii naþionale în raport cu umani - cu citate ilustrative pentru concepþia lui Camil Pe - tatea ºi cultura universalã”, recunoscând realitatea unui trescu asupra folclorului ºi a tradiþiilor. nucleu specific al sufletului românesc. („Existã, cert, o 2. Evidenþiaþi concepþia lui Camil Petrescu privind formulã etnicã, o formulã a sufletului românesc. Este un rolul personalitãþilor creatoare pentru formula sufle- produs al timpului ºi al împrejurãrilor de tot soiul.”) teascã a unui popor, folosindu-vã ºi de urmãtoarea Camil Petrescu considerã cã acest suflet românesc opinie a acestuia: prezintã:

96 Literaturã „Sufletul unui scriitor mare este sinteza sufleteascã organizare individualã, psihicã ºi fiziologicã, la care se a unui popor la un moment dat. Nu tradiþiile sunt adaugã stilul naþional, adicã reacþia specificã în faþa sufletul unui popor, ci scriitorii, gânditorii ºi artiºtii lui, lumii ºi a vieþii. oricum ar fi ei, cu condiþia sã fie mari. Nici Goethe, Studiind psihologia etnicã a unui popor (Fenomenul nici Eminescu nu sunt mari prin arta lor naþionalã, românesc, 1927), M. Ralea afirmã cã, aºezat la confluenþa naþiunile sunt mari prin arta acestor artiºti. Uneori un dintre Apus ºi Rãsãrit, unde ar domina trãsãturi ca apti- scriitor poate onora deopotrivã douã neamuri. E cazul tudinea creatoare ºi resemnarea pasivã, poporul român lui Heine.” ar dezvolta o valoare intermediarã, adaptarea, „care ar 3. Realizaþi un comentariu privind rolul acordat de conþine elemente din tipologiile psihologice ale Apusului Camil Petrescu marilor creatori. („Nu costumul l-a ºi Rãsãritului, dar ºi valorile care o individualizeazã, for- moºtenit poetul, nici sorcova, ci o anumitã cantitate ºi mând o sintezã nouã, un echilibru” (Z. Ornea). calitate de nervi, o anumitã structurã sufleteascã, „Echilibrul nostru sufletesc, afirmã eseistul, se anume instincte ºi predispoziþii.”) numeºte adaptabilitate. Prin ea ne deosebim de toatã lumea Orientului, dar ºi de cea a apusului” (Feno me nul românesc). Din aceastã „dominantã sufleteascã” ar decurge Problema stilului în artã alte aspecte complementare: a) inteligenþa („la rãspântie se cere mai multã înþe - lepciune decât oriunde”); Etnic ºi estetic ______b) inaderenþa la misticism ºi nebulozitatea abstractã; • Intervenind în elucidarea problemelor etnosului ºi a c) simþul relativului, luciditatea, spiritul critic, constituenþilor etnicitãþii, Mihai Ralea (1896-1964) sta- scepticismul, inexistenþa spiritului religios, puterea de bileºte cã acceptarea ideii de etnos în artã nu e sinonimã observaþie, înþelegerea exactã ºi clarã, lipsa de imagi- cu tradiþionalismul. Disociindu-se, în aceastã chestiune, naþie ºi de viaþã interioarã. de opiniile tradiþionaliste, de Crainic, de exemplu, dupã care sufletul unui popor e acelaºi de la constituire, Exerciþii de redactare ºi expunere oralã M. Ralea susþine cã poate fi fondul sufletesc al unei naþiuni 1. Realizaþi un referat prin care sã argumentaþi rolul definit prin manifestãrile sale actuale ºi nu are nevoie de lui M. Ralea în stabilirea statutului românilor în spaþiul trecut: „Ca sã probezi realitatea specificului naþional n-ai spiritual indo-european. Valorificaþi, în acest sens, ºi deloc nevoie de ideea trecutului” (Mihai Ralea, Filosofia urmãtoarea afirmaþie criticã: culturii cu aplicaþii româneºti, 1926). În acest sens, „Într-o epocã în care anumite orientãri nãzuiau, M. Ralea are meritul de a fi consacrat studii speciale printr-o mutaþie abuzivã, sã ne plaseze exclusiv în relaþiei dintre etnic ºi estetic, susþinând cã o naþiune are Orient, iar altele în Occident, Ralea are înþelepciunea o structurã sufleteascã, iar aceasta, la rândul ei, deter- de a demonstra cã sufletul românesc este o simbiozã minã un ideal cultural, având ca atribute anumite valori echilibratã între cele douã mari spaþii culturale. Cine estetice, religioase, morale, solidare între ele. M. Ralea ar putea ignora valoarea utilã, atunci ºi acum, a instru- promoveazã ideea existenþei unui stil naþional în demer- mentelor raþionaliste de exegezã într-un domeniu în surile artistice, cu deosebire în literaturã: care mistica religioasã pãrea sã-ºi fi cucerit poziþii do- „Nimeni nu susþine cã e de ajuns sã fii puternic na- minante?” (Z. Ornea) þional pentru ca sã produci artã. O asemenea înþelegere 2. Adoptând o poziþie echidistantã faþã de autoh - simplistã a lucrurilor nu poate intra decât în capul tonism ºi universalism, M. Ralea aprecia cã literatura nu acelora care nu pricep importanþa factorului naþional în poate sã nu se resimtã de pe urma determinismelor so- determinarea stilului. Opera de artã fãrã talent nu e cial-istorice ºi sã nu exprime o sensibilitate naþionalã posibilã. Aceasta e de la sine înþeles. Talentul e un ele- specificã. Constituiþi grupe de 3-5 elevi ºi comentaþi, cu ment, un factor, cel principal însã. Aceasta rãmâne sta- argumente pro ºi contra, valabilitatea ideii formulate de bilit.” (M. Ralea, Etnic ºi estetic, 1927) M. Ralea despre caracterul naþional, în comparaþie cu po - Din punctul de vedere al lui M. Ralea, marii artiºti ziþia lui E. Lovinescu, potrivit cãreia condiþia progresului se deosebesc între ei, în primul rând, printr-o anumitã ar fi „imitaþia integralã” a Occidentului.

Perioada interbelicã 97 Singura ºansã a românilor ar fi o „schimbare la faþã”, o „Inconvenientul” ieºire bruscã ºi violentã în istorie, o afirmare ofensivã a unui mesianism românesc, care sã dobândeascã simultan de a fi român expresii culturale ºi (geo)politice. „Culturile mici, susþine eseistul, n-au o valoare Preliminarii ______decât în mãsura în care încearcã sã-ºi înfrângã legea lor, sã se descãtuºeze dintr-o condamnare care le • Emil Cioran (1911-1995) aparþine „noii generaþii spiritualiste”, ieºite din ºcoala lui Nae Ionescu, având fixeazã în cãmaºa de forþã a anonimatului. Legile vieþii drept personalitãþi de frunte pe Mircea Eliade, sunt unele la culturile mari ºi altele la cele mici.” Constantin Noica, Mircea Vulcãnescu, Mihail Sebas - • Examenul comparativ al istoriei româneºti cu tian ºi Petru Comarnescu. istoria marilor popoare ºi culturi îi prilejuieºte lui • Personalitate greu de fixat într-o definiþie, filosof Cioran consideraþii amare, fixate în expresii laconice ºi dominat de o fire de artist, prezenþã copleºitoare prin memoriale. Emil Cioran denunþã trecutul „nedemn” ºi intensitatea trãirii ideilor, Emil Cioran, precum Eugen propune soluþia unei radicale „schimbãri la faþã”. Ionescu, s-a realizat cu desãvârºire în cadrul literaturii franceze, aparþinând literaturii române prin scrierile Observaþi ºi comentaþi! sale de început. 1. Remarcaþi, într-un succint comentariu, originali- • Publicatã în 1936, Schimbarea la faþã a României tatea viziunii critice a lui Emil Cioran faþã de multiple reprezintã lucrarea fundamentalã a lui Emil Cioran, aspecte ale istoriei ºi culturii româneºti. alãturi de alte opere de tinereþe, scrise în limba românã 2. Desprindeþi, din Schimbarea la faþã a Românei de în perioada anilor 1934–1937 (Cartea amãgirilor, 1936; Emil Cioran, citate ºi tipuri de discurs ilustrative pentru Lacrimi ºi sfinþi, 1937; Amurgul gândurilor, 1940) ºi care implicarea subiectivã ºi detaºarea criticã a eseistului. cuprind, embrionar, toate marile teme ale gândirii sale 3. Resimþind dramatic un anume complex de inferio - de mai târziu. ritate al poporului român, Cioran afirmã urmãtoarele: • Schimbarea la faþã a României se constituie într-o „Nu este deloc comod sã te fi nãscut într-o þarã de radiografie a istoriei ºi a culturii româneºti. mâna a doua. Luciditatea devine tragedie. ªi dacã nu Într-un asemenea tip de discurs, implicarea subiecte sugrumã o furie mesianicã, sufletul se îneacã într-o tivã se combinã cu detaºarea criticã a eseistului. mare de nemângâiere.” • În Schimbarea la faþã a României, Emil Cioran Comentaþi, din aceastã perspectivã, obiectivele pe exprimã o atitudine radicalã, vehement antitradiþio - care le propune Emil Cioran pentru o necesarã „schim- nalistã, denunþând condiþia de inferioritate în care s-ar bare la faþã” a României: afla cultura românã. Rechizitoriul sãu este unul cu a) schimbarea interioarã, profundã, sub forma unei accente patetice: revoluþii spirituale, prin care România sã-ºi învingã „Dacã nu aº fi român decât prin defecte, ºi tot aº complexele de inferioritate; iubi aceastã þarã împotriva cãreia sunt înverºunat b) necesitatea ca poporul român, alcãtuit din „þãrani dintr-o nemãrturisitã iubire.” (Emil Cioran, Singurãtate atemporali îndrãgostiþi de toropeala lor”, sã dobân- ºi destin, Editura Univers, Bucureºti, 1991, p. 231) deascã, printr-o „rãsturnare” a situaþiei, o altã menta - Emil Cioran considerã cã românii s-au condamnat litate ºi atitudine faþã de istorie. la o existenþã subistoricã din lipsã de iniþiativã creatoare ºi dintr-un „deficit de substanþã”. Lipsa de mãreþie a istoriei ºi culturii noastre s-ar datora nu unor adversitãþi externe, ci unor deficienþe imanente ale românilor, de ordin psihologic spiritual, volitiv, pragmatic, organizatoric etc. • Fiind conºtient de existenþa unor carenþe structurale ale românilor în plan volitiv, spiritual ºi mental, Cioran face apologia marilor culturi, a „destinului lor nãvalnic”, considerând cã orice mare culturã este ca - ªtefan Luchian, La împãrþitul racterizatã de un elan mesianic. porumbului

98 Literaturã Sentimentul de „deºteptare” ºi ispita de a ieºi din istorie ______1. M. Vucãnescu explicã modul în care românul „trece la faptã” ºi rãspunde la somaþiile istoriei, aºa cum îi cere cântul naþional: „Croieºte-þi altã soartã!” Comentaþi sensul profetic al urmãtorului pasaj: „Este curios cã ideea aceasta a deºteptãrii, sentimentul acesta de «acum ori niciodatã», este o idee care tulburã periodic neamul românesc… Dar, sã luãm bine aminte ce înseamnã la român acest moment dinamic, aceastã iminentã revãrsare a fiinþei lui în acþiune! Ea se simte numai în clipa în care unitatea fiinþei a ajuns imposibilã, adicã s-a sfâºiat între realitate ºi vis, în clipa în care conºtiinþa omului s-a dezdoit, într-o trãire du- reroasã a actualului, despãrþitã de vedenia posibi- litãþilor, alungate la curþile îndepãrtate ale dorului ºi Aurel Popp, În sat (fragment) poate chiar dincolo de ele.” 2. Schimbãrile radicale sunt la români mai degrabã o rãbufnire, specificã „sufletelor statice, care nu se pot adapta treptat schimbãrilor, prin mii de ajustãri ne - Viziunea româneascã simþite ale indivizilor, ci numai în bloc, prin întoar - cerea dintr-o datã, prin modificarea unui resort lãun- asupra existenþei tric, prin schimbare la faþã”, sub o puternicã presiune interioarã sau externã. Preliminarii ______Încleºtarea ºi perseverenþa, afirmã M. Vulcãnescu, nu ne sunt specifice. Comentaþi, în acest sens, urmã- • În cele mai importante dintre studiile sale, torul enunþ: Mircea Vulcãnescu (1904–1952) îºi propune sã deter- „Ce încruntare ar putea rezista la noi unei dimineþi mine structura spiritualitãþii româneºti, modul de a de varã?” înþelege lumea ºi atitudinile fundamentale faþã de exis- tenþã (Omul românesc, 1937, ºi Ispita dacicã, 1941; Exprimaþi-vã opinia! Dimensiunea româneascã a existenþei, 1943; Existenþa Mircea Vulcãnescu construieºte asupra spiritua - concretã în metafizica româneascã, studiu neterminat, 1. 1943). litãþii româneºti o imagine accentuat tradiþionalistã, • Lucrare de referinþã prin noutatea interpretãrii ºi nonpragmaticã, opusã spiritului apusean. prin valoarea ei metodologicã, Dimensiunea româ - Demonstraþi, într-un eseu argumentativ, cã Mircea neascã a existenþei cuprinde o analizã fenomenologicã ºi Vulcãnescu reprezintã, prin problemele abordate în hermeneuticã asupra limbii, pentru a extrage din ex- Dimensiunea româneascã a existenþei, un deschizãtor de presiile ei consacrate viziunea asupra existenþei specificã drumuri în gândirea modernã româneascã. poporului român. 2. Susþineþi, într-o dezbatere organizatã pe grupe de În opinia lui Mircea Vulcãnescu, sufletul naþional 3-5 elevi, prin argumente corespunzãtoare, cã Dimen - este o „combinaþie” ºi stratificare de componente di - siunea româneascã a existenþei reprezintã o replicã la verse, care dau o configuraþie irepetabilã. cartea lui Cioran Schimbarea la faþã a României, din • Existenþa „din veacuri”, de dincolo de timp; pre- 1936, în care autorul susþine cã ºansa României este de zenþa continuã; „veºnicia”. a-ºi uita trecutul nedemn ºi de a se angaja într-un „salt • Negaþia fiinþei ºi reprezentarea specificã asupra istoric”, ieºind din „somnul” ei anistoric ºi din exis- morþii. tenþa „vegetativã” de o mie de ani.

Perioada interbelicã 99 Stil ºi creaþie. Spaþiul mioritic Matricea stilisticã a culturii româneºti _____ 1. În concepþia lui Lucian Blaga, stilul înseamnã o operaþie în cadre specifice, determinate de un ansam- Preliminarii ______blu de factori inconºtienþi, care intervin în modelarea oricãrei creaþii culturale. • ºi-a prefigurat propriul drum „de Lucian Blaga Consultând un dicþionar de terminologie literarã, interogare a misterelor lumii”, edificând un sistem definiþi profund original ºi o plinã de vrajã, stilul. filosofic operã poeticã Comentaþi semnificaþia stilului în viziunea lui proiectând peste misterul lumii „un înþeles, un rost ºi 2. Lucian Blaga: valori, ceea ce echivaleazã cu o cunoaºtere prin trans- „Stilul e ca un jug în robia cãruia trãim, dar pe care ferarea valorilor umane într-un în conti nuã Absolut nu-l simþim decât arareori ca atare. Cine simte greu- devenire”. tatea atmosferei sau miºcarea Pãmântului?” În consonanþã cu noile orientãri din artã ºi din (L. Blaga, Editura Minerva, gândirea ºtiinþificã, proiectul filosofic al lui Lucian Trilogia culturii, Bucureºti, 1985, p. 70) Blaga vizeazã o nouã teorie a cunoaºterii, numitã de Daþi exemple de cel puþin trei autor „raþionalism ecstatic”, o nouã teorie a culturii, 3. stiluri artistice mo- ºi demonstraþi, pe baza trãsãturilor lor esenþiale, bazatã pe ideea derne matricei stilistice. cã acestea formeazã miºcãri culturale unitare cu o serie de aspecte dominante. Omul ca existenþã 4. Organizaþi o dezbatere cu întreaga clasã asupra între mister ºi pentru revelare ______opiniei lui Lucian Blaga în legãturã cu potenþialul creator • Problema fundamentalã a oricãrei viziuni metafi- înalt al culturii româneºti. În formularea rãspunsului zice este relaþia dintre om, lume ºi transcendenþã. Omul vostru, þineþi seama de urmãtoarea afirmaþie a lui Blaga: este definit prin tentativa sa permanentã de a revela „Tot ce putem ºti, fãrã temerea de a fi dezminþiþi, misterul, adicã de a dezvãlui ºi de a traduce lumea în este cã suntem purtãtorii bogaþi ai unor excepþionale limbaj comun. Marele Anonim apãrã misterul lumii, posibilitãþi. Tot ce putem crede, fãrã a sãvârºi un aten- introducând între om ºi mistere o „cenzurã transcen- tat împotriva luciditãþii, este cã ni s-a dat sã luminãm dentã”, care împiedicã revelarea absolutã a acestora. cu floarea noastrã de mâine un colþ de pãmânt. Tot ce putem spera, fãrã de a ne lãsa manevraþi de iluzii, este Cunoaºtere ºi mister ______mândria unor iniþiative spirituale, istorice, care sã sarã, din când în când, ca o scânteie, ºi deasupra creºtetelor • L. Blaga considerã cã existã douã forme de cu - altor popoare. Restul e ursitã.” (Ibidem, p. 258) noaºtere: a) „cunoaºterea paradisiacã” ºi b) „cunoaº terea lucifericã”. Observaþi! • Cunoaºterea paradisiacã are ca obiect misterele • Factorii subconºtienþi care se imprimã creaþiei cul- latente ºi constã în cercetarea datelor reale. Se bazeazã turale alcãtuiesc o matrice stilisticã („câmp stilistic”). pe observaþie. • Matricea stilisticã sau câmpul stilistic reprezintã o • Cunoaºterea lucifericã opereazã asupra unor mis- modalitate prin care comunitãþile umane sau perso- tere deschise, lansând idei ce se aflã în opoziþie cu con- nalitãþile creatoare percep lumea ºi o interpreteazã. cretul. Este o cunoaºtere constructivã, activã. Aceastã matrice stilisticã este fixatã în incon- • Orice cunoaºtere umanã este relativã, dar omul ºtientul colectiv al unui popor sau al unei epoci. Din nu va înceta niciodatã de a revela misterul lumii. aceste structuri inconºtiente, matricea stilisticã se (L. Blaga, Eonul dogmatic, 1931) imprimã asupra creaþiilor culturale ale poporului sau epocii respective. Acestor determinante colective Diveristatea ale stilului li se adaugã elemente care þin de stilul motivelor decorative, individual, de personalitatea irepetabilã a fiecãrui o caracteristicã definitorie mare creator. a artei populare româneºti

100 Literaturã Sub semnul spaþiului mioritic ______Sentimentul românesc • Stilurile ne oferã imagini diferite ale lumii, ex - primând concomitent lumea, dar ºi poziþia omului în al fiinþei cadrul ei. Cultura româneascã se caracterizeazã, în viziunea lui L. Blaga, ºi printr-o puternicã dragoste de pitoresc ºi printr-un sentiment adânc de „solidaritate a Preliminarii ______omului cu natura ºi cu firea”, cu elementele organice • Prin substanþa teoreticã a operei sale, prin nou- ale cosmosului. tatea perspectivelor ºi a viziunilor pe care le-a avansat, Realizând o analizã a culturii române din perspecti- (1909–1987) este considerat cel va stilisticã, în lucrarea L. Blaga situeazã Constantin Noica Spaþiul mioritic mai profund ºi mai influent filosof român din a doua cultura româneascã sub semnul spaþiului mioritic, jumãtate a veacului al XX-lea. definit ca un orizont ondulat (deal-vale, deal-vale), în • Reactivând mesajul generaþiei moderne ºi al celei care omul îºi simte destinul ca o înaintare legãnatã: interbelice, C. Noica a susþinut exprimarea în forme „Acest orizont se desprinde din linia interioarã a universale ºi competitive a sufletului naþional, a poten - doinei, din rezonanþele ºi din proiecþiunile ei în afarã, þialului creator al naþiunii române, dupã cum îl rezuma dar tot aºa din atmosfera ºi din duhul baladelor noas- Mircea Vulcãnescu. tre. Acest orizont, indefinit ondulat, se desprinde (…) • C. Noica s-a preocupat constant de studierea cul- din sentimentul destinului, din acel sentiment care are turii române pentru a dezvãlui elementele ei caracte - un fel de supremaþie asupra sufletului individual, etnic ristice, viziunile ºi semnificaþiile filosofice codificate în sau supraetnic. (…) Sufletul acesta se lasã în grija tute- expresiile culturii populare ºi în operele de vârf ale larã a unui destin cu indefinite dealuri ºi vãi, a unui stratului ei modern. destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, cul- Continuând analiza fenomenologicã ºi hermeneu- mineazã pe plai ºi sfârºeºte pe plai.” ticã a lui Mircea Vulcãnescu, C. Noica dezvoltã (în lu - (Vezi Lucian Blaga, Editura pentru Trilogia culturii, crãrile Literatura Universalã, 1969, p. 123–127.) Rostirea filosoficã româneascã, Sentimentul româ- nesc al fiinþei º.a.) o hermeneuticã a formelor spirituale româneºti, pentru a caracteriza modul specific în care Muncã independentã e privitã lumea în mentalitatea româneascã. 1. Satul descris în Hronicul ºi cântecul vârstelor • C. Noica susþine ideea cã în cuvintele ºi în sintag- cumuleazã, în viziunea lui L. Blaga, toate atributele mele specifice ale unei limbi, precum ºi în creaþiile cul- spaþiului sacru – „tãrâm de legendã” ºi „poveste”. Ar - turii populare se aflã încorporatã o viziune specificã gumentaþi, într-o compunere de maximum douã pa- asupra existenþei, deci o „filosofie” în înþelesul ei pri- gini, cã topografia satului ºi imaginea muntelui („înal- mar de atitudine ºi viziune asupra lumii. tul ºi adâncul”) devin elementele esenþiale din geogra- • „A defini o spiritualitate prin limbã s-a încercat ºi fia simbolicã a unui „cosmos ideal”. altã datã. Uluitor la C. Noica este însã faptul cã, voind 2. Oferiþi cel puþin patru exemple de iniþiative sã facã o genealogie a cuvântului, ajunge sã scrie o istorice ºi creaþii de tip major reprezentative pentru genealogie a spiritului românesc, folosind elemente ce matricea stilisticã româneascã. se aflã la îndemâna oricui. Niºte biete vorbe ca o sã fie 3. Analizând universul eminescian, L. Blaga susþine sau depãrtiºor se dovedesc a ascunde o istorie, o dramã cã, în laturile cele mai profunde ale operei sale, poetul ºi o bogãþie de gândire ce ne surprind.” (Eugen Simion, este o întruchipare a matricei noastre stilistice: Scriitori români de azi, II, Editura Cartea Româneascã, a) „În subconºtientul lui Eminescu descoperim pre - 1977, p. 398) zenþa tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit în stratul duhului nostru popular, doar altfel Limba ca expresie a unei viziuni asupra lumii dozate ºi constatate, din pricina factorului personal.” b) „Existã o «Idee Eminescu», iar aceasta s-a zãmis- 1. Constantin Noica a stabilit reala maturitate a lit sub zodii româneºti.” spiritului filosofic românesc, studiind cu deosebire Comentaþi observaþiile de mai sus prin exemple cuvântul ºi demonstrând cã sugestiile unor termeni corespunzãtoare din opera lui M. Eminescu. devin apte pentru filosofie.

Perioada interbelicã 101 Explicaþi, din acest punct de vedere, pasiunea ºi • Sincronizat cu ambianþa epocii, în finalul Istoriei discernãmântul critic exemplar dovedite de C. Noica literaturii române (1941), G. Cãlinescu defineºte specifi- faþã de basmul românesc ºi faþã de poemul eminescian, cul naþional ca „un dat”, un „produs congenital”, ele- repere de necontestat pentru sentimentul românesc al ment care „trebuie cu necesitate sã ne deosebeascã de fiinþei. alþii”. Garanþia originalitãþii ar fi factorul etnic: 2. Examenul întreprins de C. Noica asupra for- „Singura condiþie pentru a fi specific e de a fi român melor spirituale româneºti porneºte de la limbã. Gãsiþi, etnic.” în pasajul de mai jos, argumentele necesare pentru un E. Lovinescu rãmâne mult mai consecvent ºi mai asemenea demers: radical pânã la sfârºit, susþinând cã doar „valoarea de „Numai în cuvintele limbii tale se întâmplã sã-þi artã”, „calificaþia esteticã” este importantã ºi nu „ma - aminteºti de lucruri pe care nu le-ai învãþat niciodatã. terialul impus de ambianþa fizicã ºi moralã”. (E. Lo- Cãci orice cuvânt este o uitare ºi în aproape oricare vinescu, T. Maiorescu ºi posteritatea lui criticã, Bucureºti, s-au îngropat înþelesuri de care nu mai ºtii.” (C. Noica, 1943) Rostirea filosoficã româneascã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1970, p. 3) 3. Indicaþi sensul pe care îl conferã Constantin Noica cercetãrii fenomenului limbii. 4. Stabiliþi aspectele esenþiale sub care C. Noica analizeazã cuvântul „dor”.

Disputa dintre tradiþionaliºti ºi moderniºti. Concluzii

• Perspectiva racordãrii literaturii române interbelice la ritmurile de evoluþie ale celei europene a stimulat încã din prima jumãtate a secolului XX nesfârºite polemici între adepþii ºi opozanþii tendinþelor „sin- Gheorghe Petraºcu, (acuarelã) cronizante”, între reprezentanþii direcþiei tradiþionaliste Veneþia – Ponte Rialto ºi susþinãtorii miºcãrii moderniste. Conºtiinþa naþionalã Muncã independentã îºi exprimã necesitatea de a se edifica în cadrele moder- nitãþii, de a-ºi construi structuri competitive în planul 1. Daþi ºi alte exemple de interpretãri, aparþinând culturii majore, dar se decide sã facã acest lucru prin unor esteticieni ºi filosofi diferiþi, privind polaritatea investigarea ºi analiza culturii minore, prin apelul la naþionalism / europenism (internaþionalism, modernism). sursele autohtone premoderne. Acest lucru explicã 2. Ce sens acordaþi acestor iniþiative teoretice ºi existenþa celor douã tipuri de mentalitãþi, a celei nova- politice? toare, din spaþiul creativitãþii, cu ambiþii de rapidã dez- 3. Explicaþi atitudinea unei anumite generaþii de voltare ºi maturizare a literaturii, în paralel cu reprezen- gânditori ºi de creatori care, dupã ce în prima fazã se tanþii orientãrii tradiþionaliste, care, fãrã a rãmâne opun tradiþiei culturale autohtone, în faza a doua, a complet în afara eforturilor de modernizare, ºi-au expri- maturitãþii lor culturale, redescoperã valenþele acestei mat constant raportãri la câmpul cultural autohton. tradiþii. • În Istoria literaturii române de la origini pânã în 4. Ce semnificaþie acordaþi performanþelor obþinute prezent (1941), G. Cãlinescu susþine ideea cã moderni- în plan artistic de George Enescu ºi de Constan tin tatea noastrã literarã se sprijinã pe un bogat fond Brâncuºi în acest proces de reconstrucþie a identitãþii ancestral ºi popular, cã scriitorii români moderni sunt româneºti în orizontul modernitãþii? prefiguraþi ºi „stau nedeslipiþi” încã în blocul tradiþiei 5. Definiþi, în acest context, acest fenomen de premoderne. „înaintare prin întoarcere”.

102 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

EXPRIMAREA CORECTÃ ªI NUANÞATÃ

Observaþi! Pleonasmul • Greºelile voite, cu valoare figuratã, trebuie deosebite atent de pleonasmele propriu-zise: a murit de deces, cadavru mort, „seismul” cutremurului etc. • Pleonasm: „Tip de redundanþã care constã în Utilizarea ironicã a unor termeni incorecþi este mar- repetarea aceluiaºi semnificat prin semnificanþi catã prin intonaþie, iar în scris prin ghilimele sau diferiþi” (DSL, Nemira, 2001); „abatere de la expri- sublinieri. marea corectã, care prezintã diverse grade de inadecvare” (ibid.)

Completaþi-vã cunoºtinþele! Exerciþii de aprofundare • Unele pleonasme pot fi remarcate cu oarecare uºu - 1. Identificaþi pleonasmele din urmãtoarele exem- rinþã ºi sunt chiar sancþionate de cãtre vorbitorii înºiºi. În ple (selectate din publicaþiile româneºti). Justificaþi alte cazuri însã detectarea unei abateri presupune anu- redundanþa semanticã. mite cunoºtinþe lingvistice (ºi de culturã generalã). „Aniversarea a 13 ani de la evenimentele din 1989 Theodor Hristea vorbeºte în acest caz despre „pleonasme a fost plinã de evenimente la Iaºi”; „[Revoluþie] ai latente” (vezi Probleme de cultivare ºi de studiere a limbii cãrei principali protagoniºti au fost tinerii”; „guvernul române contemporane, Athenaeum, Bucureºti, 1994), arã - va fi pus în situaþia de a organiza un referendum po - tând cã multe îmbinãri pleonastice au apãrut datoritã pular”; „Complexul (…) va gãzdui vernisajul expoziþiei incapacitãþii locutorilor de a recunoaºte etimonul înde- de picturã”; „adãugarea unor aditivi în benzinã”; pãrtat: a cronometra timpul (din gr. chronos, însemnând „autoritãþile de ordine nu au reuºit sã asigure securi- timp), muncã laborioasã (lat. labor – muncã) etc. tatea necesarã instituþiilor publice”; „Cu ce sã încep Pleonasmele pot fi de tipul: substantiv + substantiv în mai întâi acest reportaj...?”; „adevãrul a început sã iasã genitiv sau acuzativ (asigurarea securitãþii, telecomandã la tot mai evident la ivealã”; „scopul exerciþiului vizeazã distanþã); substantiv + adjectiv înrudit etimologic dezvoltarea interoperabilitãþii”; „Finalizarea priva- (caligrafie frumoasã, muncã laborioasã, puteri pleni- tizãrii (…) se va încheia dupã ce va avea loc cea de-a potenþiare), verb + complement (substantive, adverbe doua majorare a capitalului social”; „tirajul e aproape înrudite etimologic) (a cronometra timpul, a se bifurca în tras”; „o serie de vremelnici trecãtori prin politica douã, a avansa înainte, a aduce aportul); îmbinãri libere de româneascã”; „amânarea (…) soluþionãrii acestor cuvinte, de tipul substantiv + verb, verb + verb, adjec- diferende ºi litigii”. tiv + adjectiv etc. („eu regãsesc în familia mea dorinþa 2. Folosind un dicþionar, explicaþi pentru ce urmã- de a gãsi din nou un context religios”; „oferim asiguraþilor toarele îmbinãri de cuvinte au caracter pleonastic: noºtri o acoperire deosebit de sigurã pe liniile de asigurãri aversã de ploaie, alegeri electorale, lipom de grãsime, rinitã marfã”; „revoluþie moralã interioarã din sufletele noastre”; la nas, mijloace (de) mass-media, deontologie profesio- „sã camufleze, sã escamoteze ºi sã ascundã adevãrul”). Din nalã, procent la sutã, privire retrospectivã, panaceu univer- pãcate, exemple de genul celor citate, culese din ziare ºi sal, spot publicitar, VIP-uri importante, protagonist princi- reviste, pot fi destul de frecvent întâlnite. pal.

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 103 • Exprimarea tautologicã întemeiatã pe schimbarea Tautologia funcþiei sintactice poate fi o marcã a emfazei („Frate, frate, dar brânza-i pe bani”), sau poate constitui o greºealã de exprimare („Poezia «Plumb» de G. Bacovia este o poezie simbolistã.”) • Tautologia: „Fenomen lingvistic care se poate defini (…) ca repetiþie a aceluiaºi semn sau a ace - Exerciþii de aprofundare luiaºi grup de semne, cu rol de a sublinia o calitate sau o acþiune, al doilea termen exprimând identi- • Observaþi tautologiile din exemplele de mai jos. tatea cu cel dintâi, cu anumite nuanþe distincte Precizaþi cazurile unde tautologia implicã neglijenþa în (…). Tautologia mai poate fi definitã ºi caracteriza- exprimare: tã, din perspectivã sintacticã, drept o repetiþie de a) „Moºia, moºie, foncþia, foncþie, coana Joiþica, tip special, în care se repetã acelaºi cuvânt, dar cu coana Joiþica: trai neneaco, cu banii lui Trahanache…” funcþie sintacticã diferitã.” (DSL, Nemira, 2001) (I.L. Caragiale) b) Câinele de-aia e câine, ca sã latre ºi sã muºte. c) „Trebuie sã se ducã iar pe la primãrie ºi sã facã Completaþi-vã cunoºtinþele! ce-o face sã amâne plata pânã la toamnã.” (M. Preda) • Tautologia cunoaºte mai multe realizãri particulare: d) „Vrei, nu vrei, bea Grigore-agheazmã.” (proverb) e) „Sã-i laºi sã latre cât le place, fãrã sã te urneºti a) tautologia logicã (poþi, nu poþi...); din loc; cãci ei bat cât bat ºi, de la o vreme, te pãrãsesc b) tautologia atributivã (un copil e un copil); c) tautologia lingvisticã (prin sinonimie sau para - ºi se duc.” (I. Creangã) f) Autorul romanului este un autor care frazã) (îmi voi aminti ºi nu voi uita niciodatã). Moromeþii a cunoscut bine universul rural.

Exerciþii de aprofundare Anacolutul 1. Descoperiþi exemple de anacolut în textele urmã- toare. Ce categorii gramaticale sunt afectate? a) „E o tãcere de-nceput de leat. • Anacolutul: „Discontinuitate sintacticã în con- Tu nu-þi întorci privirile-napoi. strucþia propoziþiei sau a frazei, apãrutã din cauza Cãci Dumnezeu, pãºind apropiat, neconcordanþei dintre modelul logic ºi realizarea Îi vezi lãsatã umbra printre boi.” gramaticalã a enunþului.” (DSL, Nemira, 2001) (T. Arghezi) b) „Eu, mã înþelegi, s-a închis Senatul ºi se duc toþi p-acasã, ºi n-am sã fiu de Crãciun cu voi.” Observaþi! (I.L. Caragiale) • În cazul anacolutului, construcþia sintacticã se c) „Statul cum a devenit acuma, eu dupã cum vãz ce întrerupe ºi se continuã (la distanþã) prin alte forme se petrece, cã nu sunt prost, înþeleg ºi eu atâta lucru, fiind- gramaticale. Spre exemplu: „Moºneagul, când a cã nu mai merge cu sistema asta, care, cum te gândeºti, vãzut-o, i s-au umplut ochii de lacrãmi” (I. Crean - te-apucã groaza, monºer, groaza!” (I.L. Caragiale) gã); „Dar fiindcã te întorci… (…) lasã-þi butea sã 2. Corectaþi greºelile (indiferent de natura lor) din vinã pe urmã ºi aideþi cu noi.” (P. Ispirescu) enunþurile urmãtoare: Caracteristic limbii vorbite, anacolutul poate fi a) Bãiatul, când aflat vestea, i s-au împãinjãnit ochi întâlnit în creaþiile literare ca marcã a oralitãþii de bucurie. stilistice. Scindarea sintacticã afecteazã de obicei b) V-am spus atunci de vorbele alea care auzi ce cazul, persoana, numãrul, construcþiile prepozi- zicea despre voi! þionale. c) Am rostit o scurtã alocuþiune cu ocazia a împli- nirii vârstei de optisprezece ani.

104 Elemente de limbã, stil ºi comunicare Exerciþii de aprofundare

Confuzia paronimicã 1. Folosind un dicþionar, explicaþi deosebirile semantice dintre cuvintele: infesta / infecta; miºuna / • Etimologia popularã: Modificarea formei ºi/sau muºina; filtra / flirta; reflua / refula; colabora / corobora; a sensului unui cuvânt sub influenþa altui cuvânt cu conjuncturã / conjecturã; investi / învesti; gera / gira. care se aseamãnã din punct de vedere formal; vor- 2. Justificaþi utilizarea improprie a termenilor sub- bitorii „încearcã sã-ºi lãmureascã anumite cuvinte, liniaþi din exemplele: noi sau învechite, rare sau izolate în limbã, cu sens a) „Funerariile Aalyei au avut loc la New York”; neclar sau cu o formã insolitã, în general insuficient b) „o întâlnire cu arborigenii în Queensland, cunoscute sau pur ºi simplu susceptibile de o inter- Australia”; pretare prin falsã asociaþie etimologicã” (Theodor c) „Ulterior, lucrurile s-au aplanat (…) fiind ales ing. Alex. Zaharia, cu care operaþiunile de separare Hristea, Probleme de etimologie, Ed. ªtiinþificã, 1968). s-au desfãºurat într-o atmosferã ”; • Atracþia paronimicã: Tip de etimologie popu- amabilã larã constând în confuzia dintre paronime (termenul d) „Numai aºa putem sã ne apropiem victoria”; mai cunoscut în limbã îl substituie pe celãlalt). e) „Întâlnirea s-a desfãºurat într-o atmosferã glaciarã”.

Observaþi! Cacofonia • Efectele cacofonice se creeazã de obicei din cauza repetãrii supãrãtoare a consoanelor (zice cã cunoaºte, care rezultã, de dezvoltare, cale legalã etc.). • Cacofonia: „Efect acustic dezagreabil, rezultat Evitarea cacofoniei se realizeazã prin diferite moda- din repetarea sau combinarea sunetelor / silabelor litãþi lingvistice: schimbare de topicã, articulare, în cuvânt sau în frazã; opus eufoniei.” (DSL, introducerea unui determinant între termenii caco- Nemira, 2001) fonici, substituþia adverbului de comparaþie, înlocuirea prepoziþiei, apelul la un sinonim etc. Exerciþii de aprofundare (a vorbit cu copilul / cu acel copil, cu respectivul copil; etc.). Cãutaþi ºi corectaþi cacofoniile din fragmentele îl foloseºte ca capcanã / drept capcanã • Este profund greºit ca vorbitorii sã ocoleascã o urmãtoare: exprimare cacofonicã prin formulãri de tipul: a) „M-am gândit sã vã aduc la fieºtecare câte ceva cã vir- etc. ca cadou.” (I.L. Caragiale) gulã când am aflat; el, ca ºi conducãtor • În textul literar, cacofonia poate fi utilizatã drept b) „Ai uitat cã când ai venit aici aveai iþari ºi modalitate stilisticã de a sugera incultura personajelor. cãmaºã de tort…” (M. Preda)

Exerciþii de aprofundare Adecvare ºi inadecvare stilisticã • Descoperiþi elementele inadecvate stilistic din ur - mã toarele exemple: Observaþi! a) „Albumul e pur ºi simplu bestial!”; b) „Lp-ul conþine 15 piese beton”; • Respectarea normelor literare are ca efect o c) „Ce faine sunt melodiile, ce miºto sunt ritmul ºi exprimare coerentã, îngrijitã, adecvatã din punct de textele!” „Sã rãmâneþi în continuare aceeaºi revistã vedere situaþional ºi funcþional la context. Cuvin- super miºto”; tele ºi sensurile argotice de mai jos sunt nereco- d) „Dau târcoale lui Frank ºi celor din gaºca sa”; : „excepþional”; „nemai - mandabile bestial beton e) „Se pot mândri ºi cu un look marfã, mai «curat», pomenit”; „grup de amici”; „bun, fru- gaºcã marfã mai funky”; „marfã de supermarfã” (rubricã de clasifi- mos, de calitate” etc. care a cântecelor).

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 105 PERIOADA POSTBELIC| Studiu de caz

LITERATURA

(1959) ASERVITÃ IDEOLOGIEI COMUNISTE Gheorghe ªaru, Sudoriþe

Contextul social ______revoluþionar, rolul cãlãuzitor al partidului, formarea „omului nou”, ura faþã de regimul burghezo-moºieresc, • Criza esteticã ºi moralã traversatã de cultura condamnarea imperialismului, demonizarea chiabu - româneascã în primii ani ai regimului comunist (apro- rimii. Metoda „realismului socialist” (sintagmã con- ximativ un deceniu, începând cu 1948) se reflectã sacratã de A. Jdanov), care presupunea contactul di - pregnant în literatura epocii, literaturã agitatoricã, rect al scriitorului cu „viaþa”, s-a impus cu repeziciune, propagandisticã, subordonatã în totalitate ideologicu- dominând întreaga producþie literarã a vremii. lui: „În viziunea pragmaticã a lui Lenin ºi a urmaºilor lui, literatura a reprezentat «o rotiþã ºi un ºurub» în Completaþi-vã cunoºtinþele! cucerirea puterii ºi în angrenajul funcþionãrii ei. Ori - Literatura aservitã ideologiei comuniste promo - cum a fost sau va fi numitã («literaturã proletarã», «lit- veazã imaginea artistului „cetãþean”, capabil sã ia ati- eraturã militantã», «realism socialist», «umanism so - tudine faþã de racilele vechii societãþi ºi sã participe cialist», «revoluþie culturalã proletarã»), ea are ca „activ” la edificarea noii ere; în bunã mãsurã strãin de suport o dictaturã bine constituitã cãreia, la rândul ei, cauza esteticului, poetul sau prozatorul se (auto)de- îi devine un instrument eficace” (Eugen Negrici, fineºte ca un „rapsod” al „vremurilor glorioase”. Literatura românã sub comunism, 2002). Scopul pe care Citiþi urmãtoarele fragmente desprinse din texte trebuia sã-l urmãreascã literatura de propagandã era ilustrative pentru fãgaºul pe care era „îndrumatã” acela al formãrii „omului nou”, cu o „înaltã conºtiinþã literatura. revoluþionarã”, care sã ridice „flamura partidului” pe adevãrate „culmi de progres ºi civilizaþie”. ♦ „Datoria scriitorilor ºi artiºtilor rãmâne permanent Temele ºi tezele social-politice vehiculate în aceastã aceea de a contribui la formarea conºtiinþei socialiste, a perioadã sunt înrudite: ascuþirea luptei de clasã, acelor virtuþi morale pe care vrem sã le cultivãm la demascarea duºmanilor de clasã, ascensiunea clasei fiecare cetãþean. Arta trebuie sã contribuie la modelarea muncitoare, glorificarea martirilor comuniºti, elanul unui tip înaintat de om, care sã lupte pentru fericirea,

106 Literaturã libertatea ºi independenþa patriei sale, pentru pacea ºi viaþa. Ideologia partidului se cere învãþatã ºi rãsînvãþatã, prietenia dintre popoare. Câte rele ºi contradicþii, ce cãci pe ea se bazeazã linia partidului. (...) Da, e mai greu obstacole trebuie învinse pe acest drum, care nu-i al sã fii scriitor comunist, dar e o mare onoare, care nu se defilãrii triumfale, e datoria scriitorului s-o arate, ca ºi sã acordã prin tragere la sorþi sau pe altã cale, ci muncind scoatã în evidenþã virtuþile, nu prin declaraþii patetice, asiduu ºi cu deplin devotament pentru poporul tãu ºi ci prin demonstraþii implicit grãitoare (…). pentru idealurile umanitare ale epocii noastre.” Suntem adversarii concepþiilor reacþionare, retro- (Mihai Beniuc, Poezia militantã, 1972) grade, în orice domeniu de activitate, deci ºi în lite- raturã ºi artã. Creatorii sã militeze activ împotriva ♦ „Lãrgind sfera observaþiilor noastre, sã notãm cã teoriilor ºi ideilor retrograde, mistice, reacþionare.” ar fi, probabil, vremea ca poeþii sã vadã în construc- „A fi militant înseamnã a lua atitudine etico- torul de astãzi mai puþin un Fãt-Frumos legendar, cu socialã prin scris în numele unui ideal uman ºi împotri- puteri mitice, ºi mai mult pe omul contemporan, pro- va anumitor stãri de lucruri incompatibile ºi dãunã- dus concret al revoluþiei sociale la care participã. toare acestui ideal. De exemplu, a fi scriitor comunist Atunci, asemenea înfrumuseþãri cu iz arhaic ar deveni, înseamnã prin definiþie a fi pentru lupta de clasã ºi prin logica lucrurilor, inutile, mesajul poetic înaintat împotriva capitalismului, a imperialismului ºi în gene - ºi-ar gãsi haina fireascã, sistemul metaforic adecvat, ral a exploatãrii muncii oamenilor, aducãtoare de pro - izvorât din pãtrunderea intimã a semnificaþiei lucru- fituri ºi privilegii unei minoritãþi. A fi un astfel de scri- rilor; atunci râvnitul «sentiment» al marilor oraºe ºi al itor înseamnã a avea o conºtiinþã clarã în finalitatea marilor construcþii s-ar vedea cã nu e un dat al firii, o istorico-socialã, bazatã pe o concepþie unitarã despre predispoziþie afectivã, ci rezultatul cunoaºterii adânci, lume, în speþã materialismul dialectic ºi istoric (…). din perspectivã istoricã certã ºi de pe poziþiile con- Rolul scriitorului este sã cuvânteze, dar nu sã cepþiei marxiste, a lumii actuale.” pãlãvrãgeascã. ªi cum poþi cuvânta adevãrul în þara (Ioan Oarcãsu, Opinii despre poezie, 1965) noastrã, fãrã a fi convins de necesitatea de-a merge pânã la capãt pe drumul socialismului ºi fãrã a crede în rolul îndrumãtor al PCR?” 1. Extrageþi, din fragmentele citate, pasaje referi- „Comunistul n-are voie sã spunã cã se exprimã pe toare la temele literare predilecte în epocã. sine, întru sine ºi pentru sine ºi cã cititorul sau specta- 2. Precizaþi în ce constau sarcinile scriitorului, care torul nu are decât sã se scarpine dupã ureche dacã nu era rolul acestuia în impunerea anumitor direcþii ideo- înþelege ºi sã mai aºtepte sã se coacã. Cu alte cuvinte, logice. comunistul nu se poate întoarce cu spatele cãtre viaþã ºi 3. Arãtaþi unde se situeazã producþia literarã „mo- sã aºtepte, ca bogomilii, sã le aparã propria luminã om - bilizatoare”, „angajatã”, în raport cu literatura subiec- bilicalã. Linia partidului, ideologia sa marxist-leninistã tivã, a „eului”, cultivatã în epoca marilor clasici ºi în se traduc în viaþã, deci se cere observatã ºi studiatã perioada interbelicã.

POEZIA MILITANTÃ ªI AGITATORICÃ

Repere teoretice ______Concepþia materialist-dialecticã despre lume ºi viaþã, dublatã de contribuþia în domeniu a ideologilor • Efectul agitatoric (propagandistic, mobilizator) spe- sovietici s-a insinuat în psihologia maselor prin: vizi- cific literaturii din perioada de început a comunismului unea unilateralã ºi tendenþioasã asupra fenomenului (care se perpetueazã într-o formã sau alta, însã fãrã cultural (multe dintre cãrþile publicate în „obsedantul aceeaºi forþã, pânã la cãderea regimului) se întreþine, pe deceniu” încep, indiferent de profil, cu un capitol enco- de o parte, prin excesivul spirit combativ la adresa trecutului, iar pe de altã parte prin atitudinea apologeticã faþã de miastic); axiologia simplistã, pãrtinitoare; „deificarea” conducãtorii vremii ºi de noul sistem social-po litic. comunismului; uniformitatea stilisticã ºi tematicã;

Perioada postbelicã 107 reevaluarea ºi „recuperarea” marilor scriitori (iniþial Nina Cassian condamnaþi acerb) º.a. DELIMITÃRI Direcþii tematice ale poeziei proletcultiste __ (fragment) • Literatura sprijinã lupta de clasã împotriva regimu- Acesta e pãmântul nostru. lui „burghezo-moºieresc” ºi apãrã „cu arma în mânã” Noi am fãcut schiþa acestor ape ºi munþi. cuceririle noii „orânduiri”. Scriitorii îºi cautã sursele de Fiecare floare a rãsãrit dupã indicaþiile noastre. inspiraþie pe ogoare, în ºcoli ºi uzine. Poetul aparþine Peisajul poartã semnãtura noastrã. grupului, e un exponent al celor mulþi, creând implicit Da. în maniera lirismului „obiectiv”, lirism care îmbracã ade- Pentru fiecare centimetru am luptat ºi am gândit. seori forme denaturate, groteºti, determinate de imix- Sângele ºi visul nostru e amestecat pretutindeni. tiunea politicului în sfera culturalã, de viziunea „meca - Mâna ni s-a înfipt în grumazul pãdurii, nicistã” asupra omului ºi a structurii sale sufleteºti. În Ca în coama unui mistreþ întãrâtat, consecinþã, factorul estetic este primul sacrificat: ªi am fãcut ordine în sãlbãticie. „Poetul devine duºman al poporului dacã ignorã prin- Cu tãlpile goale am dansat peste vipere cipiul accesibilitãþii absolute, al exprimãrii simple, popu- Pânã ce ultimul strop de venin lare, naturale ºi cedeazã tentaþiilor livrescului, ermetis- S-a scurs în sânul imun al þãrânii. (…) mului, formalismului sau lasã loc, fie ºi din neputinþã, unei singure secvenþe obscure.” (Eugen Negrici) Acesta nu e pãmântul tãu, laºule, Dintre mijloacele de expresivitate (convenþionale, Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru. schematice, sãrãcãcioase) din vremea „stalinismului Nici al tãu, linguºitorule ºi mincinosule, integral”, poeþii preferã antiteza ºi hiperbola. Multe Care mânjeºti cu vânzãtoare sãruturi faþa adevãrului. creaþii ale epocii sunt simple versificãri de texte narative, accesibile ºi previzibile, redactate într-o „limbã de Acesta nu poate fi pãmântul tãu, corupãtorule, lemn”, inapte sã reziste unei judecãþi axiologice. Care încerci sã deviezi corabia noastrã cãtre Mai târziu, când dogmatismul comunist nu va mai naufragii. (…) constitui o ingerinþã pentru literaturã, poezia „anga- jatã” îºi va reduce (fãrã a-l anula) caracterul ostentativ Acesta e pãmântul nostru cel nou. ºi/sau instigator; va fi mai preocupatã de normele Noi am fãcut schiþa acestor ape ºi munþi. estetice; va preamãri patria, partidul ºi conducãtorii; Frumuseþea viitoare va fi semãnatã de noi. va cultiva exprimarea aforisticã, sentenþioasã, fixând tezele monocorde ale ideologiei socialiste în tiparul (Nina Cassian, Delimitãri, în Glasurile patriei, unor „adevãruri” unice, imuabile. antologie de poezie patrioticã româneascã, 1972)

Exerciþii de aprofundare 5. Precizaþi ce rol îndeplinesc în context profrazele (adverbele de afirmaþie ºi de negaþie). Demonstraþi valoarea persuasivã a propoziþiilor 1. Selectaþi din poezia citatã vocativele (aici, sub- independente din versurile semnate de Nina Cassian. 6. stantive provenite din adjective) încãrcate de conotaþii Care este rolul stilistic al punctului? negative. Ce impresie creeazã asupra cititorilor folo - 2. Comentaþi utilizarea repetitivã a pronumelui per- sirea ? sonal noi ºi a posesivului corespunzãtor. imprecaþiei Menþionaþi ce schimbare importantã se produce 3. Sesizaþi modul prin care deicticele ºi substan- 7. tivele cu funcþie de localizare geograficã incitã senti- în receptarea mesajului propagandistic prin alternarea mentul naþional al receptorilor. persoanei I plural cu persoana a II-a singular. Justificaþi prezenþa metaforelor instigatoare din sfe - 4. Discutaþi atitudinea omului în faþa naturii, aºa 8. cum se desprinde din primele versuri ale poeziei ra urâtului. Cãutaþi ºi alte metafore de tip convenþional. Delimitãri de Nina Cassian. Comentaþi semnificaþia ver- 9. Descoperiþi schemele retorice prin care se susþine sului „Peisajul poartã semnãtura noastrã.” textul dat.

108 Literaturã Sub zodia „realismului socialist” ______3. Mitul conducãtorului comunist, începând cu cel al lui Stalin, a constituit un alt loc comun al literaturii 1. Comentaþi fragmentele urmãtoare, reproduse propagandistice. Citiþi versurile ce urmeazã ºi observaþi din poezii publicate în primii ani ai regimului comu- modalitatea aleasã de autor pentru realizarea unui text nist. Urmãriþi: procedeele persuasiunii, figurile encomiastic (lirismul „obiectiv”, adoptarea „vocii” ºi a retorice, sentimentalismul bine jucat, controlul ideo- limbajului „þãrãnesc”, tonul „folcloric”, metaforele logic. convenþionale, viziunea „alegoricã”, exprimarea sim- a) „Cu ochi de joacã somnoroºi plistã). Copil bãlai ca spuma undei, „Drag tovarãºe Stalin, Mã-ntrebi mereu: Partidul unde-i? Îþi trimit un cojocel. ªi ce-i ºi cine-i – mã descoºi... Nu-l lucrai numai cu fir, gândul îl pusei în el. O, graiul tãu abia ivit: Dintr-un izvor un strop de apã – Firul negru îl cusui Cum de-a putut în el sã-ncapã Sã nu uit prin ce trecui. Acest cuvânt fãrã sfârºit?...” Stele roºii am brodat, (Eugen Frunzã, Întrebare) firu-n opt, rotund, bogat, stelele de la Kremlin, b) „Bãtrân pãmânt al þãrii mele viaþa fãrã de stãpân. Pe care-l dezglodau iobagii, Dãdeai un rod secat ºi firav Fir subþire de oþel, Nici cât le-ar fi umplut desagii. (...) acum îmi creºtea din el, când brodai ºi secerea, Chelar avar al altor veacuri secerea, întrecerea, Pãmânt ursuz din vremuri triste – cu ciocanul lângã ea, Descuie-þi tainiþele – dã-ne cojocelul scãpãra. Recolta pãcii staliniste.” (A. Toma, Pãmânt, tu dã-ne pâinea pãcii) Cu-arnici viu ºi albãstrui, albãstreaua cerului, c) „Din cei care-au cãzut te-ai ridicat limpezimea gândului. Cum se înalþã pomul din pãmânt, Arnici galben printre ele, Sã fluturi peste omenire-n vânt grâurile þãrii mele, Steag înroºit din sângele vãrsat.” mai bogate, mai legate, (Demostene Botez, Eu te cunosc). de sub jug desferecate.

2. Descoperiþi în versurile urmãtoare caracteristici Fire calde, ruginii, ale „umanismului socialist”: Toamne bune peste vii, „Ce-i patria? – E sângele vãrsat, toamnele bogatele, În luptele cumplite, de eroi, grãdina cu roadele, Din orice colþ de þarã, orice sat focul viu al luptelor ªi oriºicare casã de la noi. (…) ºi culesul fructelor. (…)

Ce-i patria? – E pasul apãsat Cojocelul n-o sã fie oare mic Când trec, trec rânduri-rânduri muncitorii pentru sufletu-þi de voinic? Cu steagul roºu-n vânt desfãºurat Drag tovarãºe Staline, Duºi de partidul nostru spre victorii.” mult aº vrea sã-þi vinã bine!” (Mihai Beniuc, Ce-i patria?) (Sanda Movilã, Îþi trimit un cojocel)

Perioada postbelicã 109 Muncã independentã Completaþi-vã cunoºtinþele! 1. Interpretaþi urmãtoarele versuri, prin care poetul se „autodenunþã” drept lucrãtor „cu condeiul”, inferior ♦ „S-ar putea spune cã, aruncatã în retortele oþelarilor, adevãraþi „oameni ai muncii”: reducþioniste ale propagandei utile impunerii ºi sta- „– Uite ce este – rosti cineva tornicirii puterii comuniste, poezia ºi-a vãzut îm - cu un zâmbet discret – pinse în absurd toate tendinþele sugerate de evoluþia tovarãºul e un fel de inventator, ei anterioarã. Mai bine de un deceniu, ea va avea o un poet... unicã doctrinã – cea oficialã – ºi va exclude intimis- Are adesea viziuni bizare: mul ºi viziunea individualã asupra lumii. flãcãrile îi par niºte cozi de pãun, Factorul estetic (la început ignorat sau dezavuat) oamenii – semne de exclamare, va fi luat în seamã, dar numai în mãsura în care ar furnalul – o imensã þigare... putea servi politicului. Ar fi de aceea mai corect sã Altfel e bãiat bun, nu ezitãm sã vorbim de elemente de retoricã mani - scrie ºi la ziare.” pulatorie, puternic ideologizate ºi folosite în spirit (Dan Deºliu) persuasiv-jurnalistic.” 2. Realizaþi un succint comentariu al specificului „În fiecare succes prezent se întrezãreºte mãreþia „poeziei militante”, folosindu-vã ºi de urmãtoarea viitorului împlinit, de unde ºi înclinaþia literaturii opinie criticã: propagandistice spre triumfalism ºi festivism (…). „Literatura, arta realismului socialist implicã prin Noul sãmãnãtorism împrumutã de la vechea lite - definiþie angajarea comunistã, partinitatea. Existenþa, raturã bucolicã tonalitãþi, tipuri de reprezentare, rit- începând cu baza ei socialã, va fi interpretatã în spirit muri jubilatorii, artificii retorice. Cu cât ne înde- de partid, relevându-se biruinþa noului în luptã cu pãrtãm de momentele de mare încordare ale luptei vechiul ºi rolul determinant al factorului uman pozitiv. de clasã ºi de anii de teroare fizicã ºi psihologicã (…) Cu timpul, îndeosebi dupã Al Doilea Rãzboi exercitatã asupra þãrãnimii, lumea satului (care e Mondial, realismul socialist a fost utilizat (…) ca frânã acum lumea colectivei) pare, în producþiile lirice ale pentru afirmarea literaturii ºi artei, devenind, în gene - acestor mistificatori de duzinã, un tãrâm al fericirii, ral, un instrument de opresiune spiritualã. Invocându-se al cântecului înfrãþit, al euforiei perpetue.” cerinþa accesibilitãþii, i s-au impus creaþiei canoane (Eugen Negrici, Literatura românã mutilante. S-a instaurat dictatura unui simplism ce sub comunism, 2003) întorcea expresia artisticã la stadii incipiente, rudimentare (…). Din 1948 pânã în anii ’60, realismul ♦ „Principiile orientative formulate îndatã dupã socialist e singura «metodã de creaþie» admisã în Ro - instaurarea «democraþiei populare» nu ºi-au pierdut, mânia, ca în toate celelalte þãri de «democraþie popu - pe parcursul evoluþiei istorice, nimic din rigiditatea larã», posibilitatea de a publica literaturã, ca ºi de a iniþialã, dar în aplicarea lor au început sã aparã, cu expune artã plasticã fiind condiþionatã de asumarea timpul, nuanþãri. Impactul unor evenimente, ca ei.” (DGLR, V, 2006) moartea lui I.V. Stalin, revoluþia ungarã din 1956, cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, retragerea trupelor sovietice din România, schimbarea conducerii în 1965, a determinat elasticizãri în politica de îndrumare a culturii, cu urmãri benefice în literaturã ºi în toate artele.” (DGLR, V, 2006)

Val Munteanu, desen din volumul Primele iubiri de Nicolae Labiº (1962) 110 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

*SINTAXA. Recapitulare/Sistematizare

Pãrþile secundare de propoziþie ______Sintaxa propoziþiei ♦ Atributul. Partea secundarã de propoziþie care determinã un substantiv, un pronume sau un numeral cu valoare substantivalã, arãtând o caracteristicã a Pãrþile principale de propoziþie ______acestuia. Rãspunde la întrebãrile: care?; ce fel de?; al (a, ai, ale) cui? ♦ Subiectul. Partea principalã de propoziþie care Clasificare (dupã partea de vorbire prin care se aratã cine face acþiunea exprimatã de verb; rãspunde exprimã): la întrebãrile: cine?, ce? • atribut substantival; Clasificare: • atribut adjectival; • subiect exprimat: • atribut pronominal; – simplu; • atribut verbal; – multiplu; • atribut adverbial; • subiect neexprimat: • atribut interjecþional. – inclus (în desinenþa verbului) la persoanele I ºi a II-a; – subînþeles (exprimat într-o propoziþie anterioarã); Observaþi! – nedeterminat: Scrie la ziar cã vor fi ploi. • Atributul adjectival se poate exprima prin: ad - jectiv propriu-zis; adjectiv provenit din verb la Observaþi! participiu sau gerunziu acordat; adjectiv pronomi- • Unele propoziþii, ale cãror predicate sunt verbe nal; numeral cu valoare adjectivalã. sau expresii verbale impersonale, nu au subiect: Plouã. Ninge. Se însereazã. • Funcþia sintacticã de subiect poate fi îndepli- ♦ Complementul. Partea secundarã de propoziþie nitã de substantive, pronume, numerale, verbe la care determinã un verb, un adjectiv, un adverb sau o moduri nepersonale ºi, mai rar, interjecþii. interjecþie cu funcþie de predicat. Clasificare: • complemente necircumstanþiale: ♦ Predicatul. Partea principalã de propoziþie care aratã ce face, ce este sau cum este subiectul. – complement direct (pe cine?, ce?); Clasificare: – complement indirect (cui?, cu cine?, cu ce?, la cine?, • predicat verbal, exprimat printr-un verb predica- la ce?, despre cine?, despre ce? etc); tiv, o locuþiune verbalã, un adverb predicativ sau o – complement de agent (de cine?, de cãtre cine?); interjecþie. • complemente circumstanþiale: • predicat nominal, alcãtuit dintr-un verb copulativ – de loc (unde?, de unde?, pânã unde?, încotro?); – de timp ( ); (a fi, a deveni, a pãrea, a ajunge, a rãmâne, a însemna când?, de când?, pânã când?, cât timp? etc.) ºi un nume predicativ (substantiv, pronume, – de mod (cum?, în ce fel?); adjectiv, numeral, verb la un mod nepersonal, adverb, – de cauzã (din ce cauzã?); interjecþie). – de scop (cu ce scop?);

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 111 Observaþi! • Complementul poate fi exprimat prin: substan- Sintaxa frazei tive; pronume; numerale cu valoare substantivalã sau adverbialã; adjective; adverbe; verbe la moduri nepersonale; interjecþii. Fraza este unitatea sintacticã alcãtuitã din douã sau mai multe propoziþii, dintre care cel puþin una este Completaþi-vã cunoºtinþele! prin cipalã. Clasificarea propoziþiilor: La nivel sintactic, subiectivitatea în relatare se mani - • dupã structurã: festã prin perturbãri de topicã, elipse, repetiþii, suspensii – simple; (fraze neterminate), cuvinte ºi construcþii incidente. – dezvoltate; Modificãrile topice ajutã la crearea unor figuri de con- • dupã înþeles: strucþie înrudite: inversiunea, dislocarea, hiperbatul. – principale; – secundare; Exerciþii de aprofundare • dupã scopul comunicãrii: – enunþiative (propriu-zise ºi exclamative); Descoperiþi fenomenele de topicã afectivã din 1. – interogative (propriu-zise ºi exclamative); fragmentele urmãtoare. Precizaþi subiectul ºi predica- • dupã aspectul predicatului: tul pentru fiecare exemplu în parte: – afirmative; a) „Cã te-am privit e a mea vinã – negative; ªi vecinic n-o sã mi-o mai iert.” • dupã raporturile sintactice: (M. Eminescu) – regente; b) „Pâinea nu mi-o caut sã te cânt pe tine, – subordonate; ªi nu-mi vreau cu stele blidu-nvãluit.” – coordonate; (T. Arghezi) – incidente. Arãtaþi ce funcþie sintacticã îndeplinesc unitãþile 2. În cadrul frazei, propoziþiile subordonate actua - care nu respectã topica obiºnuitã: lizeazã diferite valori sintactice (subiectivã, predica- a) „Pe rãul sãu confrate, sperjur ºi trãdãtor, tivã, atributivã, completivã directã / indirectã, circum- Îl face, dupã fapta-i, de lege cãlcãtor.” stanþiale de loc, de timp, de mod, de cauzã ºi de scop). (I. H. Rãdulescu) b) „Ghenar veni cu vânãt amurg ºi roºii zori …” (I. Pillat) Muncã independentã c) „Îngheþarã-mbrãþiºate gigante disperãri, • Citiþi cu atenþie textul urmãtor: Amoruri fulgerate de tragica trufie.” „Cã Traian ne-a adus tocmai în Dacia ºi ne-a lãsat (V. Voiculescu) într-o provincie aºa de expusã, încât Aurelian cu lumea 3. Consultaþi schema recapitulativã a figurilor de oficialã au ºi pãrãsit-o dupã oarecare timp n-a fost mare stil din manual ºi analizaþi exemplele de dislocare sau noroc, dar cã din nãmolul migraþiunii atâtor popoare hiperbat din textele de mai jos: care ne-au bântuit de atunci s-a diferenþiat ºi s-a a) „Al seminþiei mele, cel din urmã sunt.” închegat neamul românesc în greaua luptã pentru exis- (L. Blaga) tenþã, acesta este primul moment de fericire în istoria b) „Stã copila lin plecatã, noastrã.” (Titu Maiorescu) Trandafiri aruncã roºii.” (M. Eminescu) 1. Despãrþiþi textul în propoziþii, specificând felul lor. c) „Sã nu-i cumva amintrilea visul tâlcuiascã.” 2. Analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele sub- (D. Cantemir) liniate. d) „Din ceas, dedus adâncul acestei calme cres- 3. Selectaþi ºi analizaþi din text: un pronume relativ, te…” (I. Barbu) un verb copulativ ºi un verb auxiliar. e) „Trunchi avui de chiparos.” (N. Stãnescu)

112 Elemente de limbã, stil ºi comunicare LITERATUR| Bietul Ioanide

PROZA POSTBELICÃ. ASPECTE DEFINITORII Corneliu Baba, ilustraþie la de G. Cãlinescu de G.

Consideraþii generale

Începuturile prozei contemporane. • Creaþia literarã este supusã unor programe-direc- tivã de partid ºi constrânsã la asumarea unei funcþii Etapa realismului socialist ______propagandistice. Denumirea însãºi a „metodei” — • În anii imediat urmãtori rãzboiului, în perioada „realismul socialist” — indicã trãsãturile acestui proces cuprinsã între 1944–1948, pânã în momentul în care de desfãºurare a literaturii româneºti, cu un accent literatura românã va începe sã parcurgã un proces deosebit în anii cincizeci. funest de subordonare faþã de puterea politicã, proza • Mulþi dintre scriitorii afirmaþi în perioada interbe- româneascã se caracterizeazã printr-o anume inerþie, licã se retrag din viaþa literarã, fie pentru cã li se impune nemaigãsind resurse proprii care sã o activeze specta- tãcerea, fie pentru cã nu acceptã sã-ºi supunã talentul culos. Creaþia în prozã este simplificatã ºi redusã la o unor interese strãine de specificitatea literaturii. • Aceastã etapã de „incertitudini” este marcatã în serie de scheme destinate a releva energia ºi justeþea domeniul prozei de o serie de realizãri care, fie aflate în forþelor politice transformatoare. Romane precum Oþel descendenþa modelelor anterioare, fie rezultate dintr-o de Ion Cãlugãru sau de Dumitru ºi pâine Pâine albã nouã viziune asupra realitãþii, rezistã printr-o indivi- Mircea, publicate sub genericul „literaturã pentru dualizare notabilã. Sfârºit de veac în Bucureºti de Ion mase”, sunt construite pe idei ºi scopuri propagandis- Marin Sadoveanu (1944), „un excepþional roman cla- tice care deturneazã caracterul estetic al literaturii ºi o sic” (N. Manolescu); Zilele nu se întorc niciodatã (1945) rup de tradiþiile valoroase interbelice. ºi Întâmplãri dintre amurg ºi noapte (1946) de Sorana • Unele programe literare îºi pierd din actualitate ºi Gurian; Oamenii ºtiu sã zâmbeascã de Ovidiu înþeles, fiind înlocuite cu altele mai noi, mai facile, Constantinescu (1946); Turmele de Eusebiu Camilar dogmatice ºi partinice, în acelaºi timp, dupã cum lite - (1946), Ferestrele zidite de Alexandru Vona (1947) pot ratura artisticã începe sã fie înlocuitã cu una angajatã. fi privite ca semne ale unui posibil proces epic evolutiv,

Perioada postbelicã: Proza 113 întrerupt însã odatã cu instituirea dogmatismului ideo- influenþaþi prozatorii mai tineri, unii dintre ei dove - logic ºi administrativ imediat dupã 1948. dind, de altfel, un evident talent (precum Titus Po - • Cele mai importante debuturi în proza româ - povici, Strãinul, 1955; Setea, 1958, ºi Petru Dumitriu, neascã în anii ’44–’48 sunt Petru Dumitriu, Euridice Drum fãrã pulbere, 1951; Pasãrea furtunii, 1952, ºi alþii). (1947), ºi Marin Preda, Întâlnirea din pãmânturi (1948). Spre sfârºitul anilor ’60 ºi de-a lungul deceniului • Volumul Întâlnirea din pãmânturi de M. Preda conþine urmãtor, retorica „realismului socialist” este înlocuitã cu schiþe ºi povestiri de un realism agresiv, în linia predece- noi formule. Din motive de strategie conjuncturalã, noua sorului sãu Liviu Rebreanu. Scriitorul ºi-a descoperit, de la doctrinã oficialã „a încurajat incriminarea abuzurilor început, stilul ºi subiectele, iar din punct de vedere tipo- proletcultiste, ceea ce a stimulat apariþia unei avalanºe logic, Întâlnirea din pãmânturi anunþã, în esenþã, aproape de romane ale aºa-numitului «obsedant deceniu», anii toate direcþile ulterioare ale prozei lui M. Preda. ’50” (Ion Bogdan Lefter, Scurtã istorie a romanului…, • În acelaºi an (1948) apare ºi romanul Desculþ de p. 26). În contextul liberalizãrii de dupã 1965, în locul Zaharia Stancu, prozator afirmat înainte ca poet ºi temelor deschise pânã acum spre o „lume nouã”, intere- publicist. Meritoriu în varianta lui iniþialã, prin unele sul scriitorilor se orienteazã spre alte dimensiuni ale rea - pagini de bunã prozã, romanul Desculþ trãdeazã vizibile litãþii: alfabetizarea, cooperativizarea, activismul politic, influenþe ale „noii estetici” realist-socialiste. dilemele intelectualului ºi ale creatorului, imaginea lumpenului. Diversitãþii tema tice îi corespunde în proza Atitudinea realistã ______româneascã a acelui timp o diversitate de formule artistice ºi de realizare a personajelor. Romanul obsedantului • Dupã instalarea comunismului în România, noul deceniu descrie în mod special raportul dintre destinul regim îºi întãreºte dogmatismul ºi ideologia, impunând individual ºi istorie. Soluþiile în calea terorii sunt diferite, prin câteva texte aºa-zis literare „noua esteticã realist-so- în funcþie de structura spiritualã a personajelor: mortifi- cialistã”. carea, revolta, voinþa excesivã, iluminarea. Se încearcã o În aceastã atmosferã de alterare politicã a esteticii legitimare a dublei perspective narative, atât din punctul literare (deceniul al ºaselea), genul epic „s-a salvat de vedere al victimei, cât ºi din cel al cãlãului. printr-o serie de titluri care au reuºit sã se sustragã regulilor malformãrii” (Ion Bogdan Lefter, Scurtã istorie a Alte tendinþe ºi orientãri ______romanului postbelic, 2001, p. 25). Douã dintre ele pot fi apreciate drept capodopere ale romanului românesc • În peisajul evoluþiei romanului românesc postbe- (Bietul Ioanide ºi Moromeþii), „altele câteva menþio- lic se produc interferenþele ºi experienþele cele mai nabile, distorsionate ideologic pe unele porþiuni, dar ºi diverse, fenomenul fiind în mãsurã sã confirme, prin cu multe pagini de bunã prozã”. (Ibidem) complexitatea corespondenþelor ºi a formulelor exis- Pe lângã Bietul Ioanide (1953) de G. Cãlinescu ºi tente, entuziasmul lui Pompiliu Constantinescu faþã de Moromeþii (1955) de Marin Preda, meritã sã fie perspectivele unei structuri capabile sã converteascã în reþinute Strãinul (1955) ºi Setea (1958) de Titus Popo - text / discurs o epocã, miºcãrile ei subtile, profunzimea vici; Cronica de familie (1956) de Petru Dumitriu; unor raporturi sociale, profunzimea miºcãrilor conºti - Groapa (1957) de Eugen Barbu, Scrinul negru (1960) inþei (P. Constantinescu, Romanul românesc interbelic, de G. Cãlinescu. Editura Minerva, Bucureºti, 1977, p. 7–13). De la simptomaticele reveniri la „romanul de tip obiectivat”, „Vibraþia autenticitãþii” ______având drept model proza lui Liviu Rebreanu sau a • Dupã romanul „realismului socialist”, în anii Hortensiei Papadat-Bengescu, la romanul „expe- 1965–1980/1985 proza româneascã va fi dominatã de rienþelor trãite ºi simulate prin convenþia epicã de tip ceea ce critica literarã a numit „romanul obsedantului camilpetrescian”, la romanul dezbaterilor politice sau deceniu”, formulã exprimatã de Marin Preda în eseul la romanul unor experienþe, unde parodicul, satira ºi Spiritul primar agresiv ºi spiritul revoluþionar (reprodus în ironia edificã un discurs incitant, romanul românesc se volumul de publicisticã Imposibila întoarcere, 1972). constituie într-un „fenomen elocvent ºi semnificativ în • Formula „obsedantului deceniu” s-a impus într-o ordinea ideilor ºi afirmãrii realului”. (Vezi Ion Vlad, perioadã în care cultura românã se reconstituie dupã Lectura romanului, Editura Dacia, 1983, p. 4–5) depãºirea dogmatismului, a convenþiilor „noii estetici” • Realul ºi imaginarul se intersecteazã cu documentul realist-socialiste, proletcultiste, de care se lãsaserã ºi scriitura reporterului sau cu imaginarea „istoriei”.

114 Literaturã Completaþi-vã cunoºtinþele! (perioada „proletcultistã”); interzicerea scriitorilor români moderni ºi promovarea unor lucrãri mediocre • În România postbelicã, anul 1948 are o semnifi- sub raport artistic, prin schematism ºi didacticism; caþie istoricã deosebitã, marcând data trecerii la co - impunerea unui tip de „culturã oficialã”. munism a societãþii, sub aparenta legitimare a noului b) Perioada de deschidere culturalã (1964–1974): for legislativ ºi a legilor de esenþã comunistã: institu- redescoperirea ºi revalorificarea filoanelor naþionale þionalizarea cenzurii ideologice cu efecte asupra dome - ale culturii; reabilitarea scriitorilor ºi a gânditorilor niilor de creaþie sau de activitate culturalã; supri- interziºi sau marginalizaþi (T. Arghezi, L. Blaga, marea elitelor culturale; marginalizarea marilor scri- O. Goga, Vasile Voiculescu); distanþarea faþã de itori interbelici, aflaþi în viaþã (Lucian Blaga, Tudor canoanele proletcultismului ºi ale „realismului socia - Arghezi, Ion Barbu, G. Cãlinescu º.a.); propaganda list”; deschiderea spre cultura occidentalã. ateist-ºtiinþificã. c) • Sub raport cultural, sunt identificate trei peri - Perioada de reideologizare ºi de dizidenþã (dupã 1971/74): reideologizarea mediului oade relativ distincte ale regimului comunist: culturalã cultural ºi reintroducerea cenzurii, care se realizeazã, a) Perioada proletcultismului ºi a dogmatismu- însã, sub alte forme decât în anii primei perioade; (1948–1964): agresiunea unui model cul- lui stalinist apariþia unor reacþii de opoziþie la politica regimului; tural de ocupaþie; impunerea unei ideologii marxiste, divizarea mediilor culturale; apariþia limbajului în variantã stalinistã; impunerea canonului „realis- dublu ºi a conduitei duplicitare; supravegherea cir- mului socialist”, care presupunea „redarea cât mai cuitului informaþional, apariþia unor acþiuni de opo- directã ºi netransfiguratã a „realitãþii”, potrivit „viziu- ziþie faþã de regim, unii creatori alegând chiar calea nii partidului”, o artã aservitã total propagandei exilului.

Tipuri fundamentale în romanul postbelic __ numeºte „romanul problemã”, romanul cu substrat de meditaþie filosoficã, de formulã gidianã (inspiratã din • În evoluþia romanului contemporan se manifestã romanele scriitorului francez André Gide), prin care se o serie de tendinþe care au fost analizate ºi definite prin adânceºte caracterul subiectiv al romanului prin son- raportare la tradiþiile prozei din deceniile interbelice. dajul psihologic pânã în zonele subconºtientului. Studiind evoluþia romanului european din a doua jumãtate a secolului al XX-lea, Pierre de Boisdeffre rea - Spre noi formule narative ______liza o distincþie între romanul evenimenþial (roman-his- toire) ºi proza analiticã (roman-recherche). În viziunea Încercarea de a depãºi limitele impuse de ideologia criticului francez, romanul s-a impus prin reconstituirea oficialã explicã, în bunã mãsurã, febrila cãutare de for- unor evenimente excepþionale (romanul obiectiv), mule narative la scriitorii literaturii române din anii urmând ca interesul romancierilor sã se deplaseze ceva ’60–’80, scrieri de referinþã în acest sens fiind semnate mai târziu asupra personajelor ºi sã câºtige un remar cabil de Marin Preda, Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Fãnuº succes prin romanul de idei (romanul analitic). Neagu, Dumitru Radu Popescu, George Bãlãiþã, Încã din 1933, în eseul Creaþie ºi analizã, criticul Augustin Buzura, Laurenþiu Fulga, Mircea Ciobanu, G. Ibrãileanu distingea aceleaºi tipuri fundamentale de Constantin Þoiu, Sorin Titel, Mircea Horia Simio- roman: de creaþie ºi de analizã. Criteriul clasificãrii este nescu, Octavian Paler ºi alþii. modul în care personajele sunt prezentate de autor: • Evoluþia romanului românesc din anii ’60–’80 a) prin comportamentul lor exterior (gesturi, fapte, cunoaºte o mare diversitate de formule narative, feno- cuvinte); b) prin procesele lor psihice. menul repetând, din acest punct de vedere, situaþia din Criticul Vieþii româneºti ilustra creaþia în roman epoca interbelicã. De data aceasta însã literatura autoh- referindu-se la opera lui L. N. Tolstoi Rãzboi ºi pace, iar tonã are de recuperat decalajul impus de întinderea de analiza prin romanul lui Marcel Proust În cãutarea tim- aproape un deceniu ºi jumãtate a „realismului socialist”. pului pierdut. Pe lângã aceste douã tipuri de roman, În acest proces, standardele rudimentare ºi depersona- G. Ibrãileanu distinge ºi o a treia categorie, pe care o lizate ale «romanului socialist» au fãcut imposibilã

Perioada postbelicã: Proza 115 trecerea de la modernismul antebelic la postmoder - sau de Aldous Huxley. În poetica oniricilor, lui D. Þe - nismul care ar fi trebuit sã urmeze. „Þesuturile sfâºiate peneag i se alãturã imediat poetul Leonid Dimov ºi, ale unei culturi naþionale, observã Ion Bogdan Lefter, se mai târziu, ªtefan Agopian (Manualul întâmpãrilor, refac greu ºi operaþia presupune întoarceri la faze ante- 1984) ºi Florin Gabrea, un oniric „angajat” . rioare, reluãri ale unor etape cândva clasate.” Într-un fel, „totul trebuie luat de a capãt” (Ion Bogdan Lefter, Experimentalismul narativ. „Optzeciºtii” ___ Scurtã istorie a romanului românesc – cu 25 de aplicaþii, Editura Paralela 45, 2001, p. 27). Dupã 1980, proza româneascã va asimila creator o multiplã paletã de tehnici ºi atitudini moderne. Un grup de tineri prozatori atrage atenþia prin insistenþa ºi dezin- Problematica individului ______voltura cu care îºi asumã responsabilitãþi în a prelua noi • O înnoire în proza româneascã a ultimelor decenii formule ºi tehnici stilistice, formule epice mult mai sim- ale epocii comuniste a constituit-o ipoteza omului pro- ple ºi mai ingenioase. Semnele acestei înnoiri epice au blematic. Dupã excesele realismului socialist, literatura început sã aparã la începutul deceniului opt, prin grupul se reîntoarce, într-o primã fazã, la analiza ºi pro- de prozatori formaþi în jurul cenaclului „Junimea” din blematica individului, redescoperind fascinaþia jocului Bucureºti (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crãciun, Gheor- formelor ºi a erudiþiei. Ipoteza individului pro blematic ghe Iova, Gheorghe Ene ºi alþii). Afi ºând o atitudine de în alte coordonate de existenþã a modificat structura ironie ºi sarcasm, noua generaþie de scriitori se reven- romanului contemporan. Prozatorii acordã un interes dicã de la o serie de prestigioase modele anterioare, pe major relaþiilor umane în care este angajat individul. care, cu mult spirit critic, le redescoperã ºi le recupe- Proza lui D. R. Popescu, Al. Ivasiuc sau Nicolae Breban reazã sub cele mai diverse forme: momentele ºi schiþele este o expresie a imaginii omului problematic contem- lui I. L. Caragiale, prozatorii interbelici din anii ’30–’40, poran. Cãrþile acestor autori înfãþiºeazã o lume supusã oniricii (cu D. Þepeneag) ºi reprezentanþii „ªcolii de la unui imperativ al epocii: schimbarea conºtiinþei. Târgoviºte”. Aceºti scriitori stabilesc, cu aceeaºi voinþã • Dupã 1970, lumea romanului românesc va fi domi- a asimilãrii, evidente legãturi cu „procedeele tel-queliste natã de luptele politice ale acestei perioade. În acest ale textualismului francez”. (Vezi, în acest sens, Radu C. sens, mulþi dintre prozatorii epocii recurg adeseori la Þeposu, Istoria tragicã ºi grotescã a întunecatului deceniu li - parabolã sau la alegorie (Al. Ivasiuc, Racul, Constantin terar nouã, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1993, p. 20–24.) Þoiu, Galeria cu viþã sãlbaticã, George Bãlãiþã, Lumea în Aceste repere ale optzeciºtilor (Mircea Cãrtãrescu, Ion douã zile, Ucenicul nescultãtor, D. R. Popescu, F ºi Stratan, Traian T. Coºovei, de exemplu) trebuie cãutate Vânãtoarea regalã, Eugen Uricariu, Vladia ºi Stãpânirea într-o tradiþie mult mai veche, coborând pânã la avan- de sine). Problema centralã o reprezintã, în multe garda noastrã istoricã, la dadaism, constructivism ºi cazuri, activistul de partid cu vederi ceva mai largi, care suprarealism, pentru libertatea asociativã ºi sincopãrile se împotriveºte atât unui proces de falsificare a valorilor sintactice ale poeziei avangardiste. româneºti, cât ºi aplicãrii înguste a unor teze sau a • Majoritatea scriitorilor postmoderniºti (Sorin impunerii forþate a dogmelor staliniste. Epoca s-a Preda, Nicolae Iliescu, Ioan Lãcustã, Cristian dovedit extrem de interesantã prin relaþiile ºi carac- Teodorescu, Constantin Stan, Ion Bogdan Lefter, terele pe care le-a relevat ºi prin atitudinile înregistrate Mircea Cãrtãrescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe în sânul marilor grupuri umane, categorii, clase. Crãciun, Gheorghe Ene, Emil Paraschivoiu º. a.) au • În acest context, un capitol cu totul deosebit îl fost membri ai cenaclului „Junimea” ºi au figurat în reprezintã ceea ce avea sã se impunã sub numele antologia de prozã scurtã „Desant ’83”, apãrutã la ªcoala de la Târgoviºte, locul unde a început sã se Editura Cartea Româneascã, în 1883. înfiripe, în anii unui entuziasm juvenil, un model post- • În Prefaþa la antologia de prozã scurtã Desant ’83, modern prefigurat de un grup restrâns de autori (Radu Ov. S. Crohmãlniceanu enumera câteva caracteristici Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olã- ale „desantiºtilor”: „un spor de autenticitate”, „o pu- reanu, Tudor Þopa, Alexandru George). Acestui ternicã impresie de inedit”, „întoarcerea autorului model epic i se adaugã literatura oniricã. asupra lui însuºi chiar în timpul redactãrii textului”, • Grupul „oniric”, cu D. Þepeneag, excelent teo- „prezentarea multitudinii soluþiilor posibile când e retician al unei noi poetici a textului, elaboratã ºi sub vorba de transformat realitatea în ficþiune”, „umorul influenþa modalitãþilor estetice promovate de scrierile intelectual” ºi „distanþa ironicã, plãcerea textualizãrii” reprezentanþilor „noului roman” francez (André Gide) ºi tendinþa de „a lucra cu cãrþile pe faþã”.

116 Literaturã ROMANUL POLITIC

Destin uman ºi destin istoric

Augustin Buzura FEÞELE TÃCERII (fragment)

Strãinii îi împinserã pe cei doi în curte: Iuliu ºi Ilie de la unul la altul, ºi Iuliu era tot mai moale, nu opunea se miºcau greu, erau uzi, plini de noroi, gâfâiau. «Ce-aþi nici o rezistenþã. Atunci s-a smuls tata, l-a izbit pe putut face? oftase tata. Cum v-a putut trece prin cap Lupºe de zid, dar Radu, cu o loviturã puternicã, l-a mãgãria asta?» Încercase îngrijorat sã le iasã în întâm- doborât ºi, ca ºi cum nu s-ar întâmpla nimic, Radu îl pinare, dar Lupºe îl oprise. «Roadele educaþiei dumi- pãrãsi, intrã ºi el în cerc alãturi de ceilalþi, urmat la tale, n-ai ce sã te plângi, spuse Radu. Ei, cum a fost?» scurtã distanþã de Lupºe, ºi începurã, în hazul general, «Noi aºteptam, conform înþelegerii — se hotãrî sã vor- sã-i paseze pe cei doi; Iuliu ºi Ilie, epuizaþi, îºi pierdeau beascã unul dintre cei care-i adusese — atenþi la uºã ºi echilibrul, se ciocneau, pãreau niºte pãpuºi de cauciuc la stradã. Deodatã vãd cã apare unul din ãºtia pe geam, care refuzã sã cadã. Treptat, viteza jocului sporea; Iuliu apoi celãlalt, ºi mi-am spus cã trebuie sã acþionãm. Dar ºi Ilie cãdeau, erau ridicaþi, încercau sã se sustragã, dar n-am fãcut-o imediat. Maºina avea farurile stinse ºi, nu reuºeau, cercul se deplasa ciudat spre interiorul crezând cã nu-i nimeni în ea, au fugit în stradã. „Aþi curþii. ªi cu cât noroiul de pe ei, amestecat cu sânge, încurcat-o”, le-am spus în gând ºi am aºteptat sã vãd sporea, cu cât nu mai aveau putere sã rãmânã în pi - încotro o iau bãieþaºii. Ei, ca proºtii, au pornit-o în cioare, cu atât creºtea ºi buna dispoziþie a tuturor. goanã, pe drum, înainte, spre centrul satului. I-am lãsat Numai mama, aproape inconºtientã, ºtergea automat sã se îndepãrteze, sã pot prinde vitezã, ºi m-am luat faþa tatii, pe care-l ridicase ºi-l aºezase pe scãri, rãzimat dupã ei. Nu mi-a fost uºor, fugeau de mama focului, am de verandã. Nu cred cã tata era conºtient sau poate cã avut noroc totuºi cã nu le-a trecut prin cap sã sarã un durerea îl imobilizase, oricum, sigur cã se uita acolo spre gard, ceva, le era fricã domniºorilor sã ia apã la degete. fundul grãdinii, unde mã aflam. Mi-ar fi fost suficient sã Aºa cã îi ajungeam, le mai dãdeam din spate niþicã sar pentru a întrerupe temporar jocul, dar, paralizat, vitezã, îi mai lãsam, pânã ce n-au mai putut, s-au trân- aºteptam primul gest al tatii ºi mai ales reacþia babelor tit ca animalele în noroi. Atunci i-am poftit fain frumos din vecini, puþine, adunate la poartã, incapabile sã înãuntru, dar ãsta — ºi arãta cu mâna spre Iuliu — n-a înainteze ori sã spunã ceva. Jocul mai continuase o vrut, a luat o piatrã, a sãrit ºi celãlalt, au lovit ºi uite-aºa vreme: Iuliu ºi Ilie nu mai reacþionau; de sus, vedeam i-am lãmurit cu mare greutate, a trebuit sã le aplicãm o corecþie, cãci au atacat forþa publicã». «ªi Carol? strigã disperat tatãl. Unde-i Carol? Ce i-aþi fãcut?» Voia sã se repeadã la primul om, cãci îºi fãcuse loc printre Radu ºi Lupºe, dar Iuliu spuse: «Nu l-am vãzut, n-a fost cu noi». Nici de data aceasta n-am avut curajul sã strig, sã spun unde mã aflu, dar tot atunci, cel care vorbise îl prinse de bãrbie pe Iuliu: «Pãi de ce n-ai spus cã mai era unu cu voi? Unde e? Încotro a fugit?» Iuliu, prinzând probabil curaj — se afla în faþa tatii — sau poate de durere, se retrase înapoi, îl calcã pe cel din faþã, acesta îl Desen împinse înainte, oricum, cei doi începuserã sã-l paseze de Val Munteanu

Perioada postbelicã: Proza 117 mâinile celor ce se distrau, cum, pentru o fracþiune de a strãbãtut atâtea veacuri cu fruntea sus, nici noi nu ne secundã, li se fixau pe faþã sau pe gât. Le auzeam respi- putem lãsa mai prejos». «E caraghios, tatã, i-am spus, raþia grea, obositã, râsul exasperat, un fel de geamãt de când am vãzut cã despãrþitura în pivniþã începe sã de- satisfacþie, ºi curtea, casa, pomii pãreau cuprinºi de vinã o realitate, cum sã rãmân aici? ªi cât? N-am fãcut febrã, nimic nu-ºi mai menþinea echilibrul, eram antre- nimic, nu vãd de ce m-aº teme...» (…) «Ce-mi pare rãu naþi parcã într-o rostogolire teribilã, vijelioasã, care ne e cã ne batem joc unii de alþii, ne scoatem ochii ºi ne contopea treptat, ne transforma într-un amestec miºcã- certãm ca duºmanii, iar alþii se uitã la noi ºi se bucurã… tor de noroi ºi luminã. Pânã la urmã, Radu întrerupsese Cât despre copii, nu ºtiu, am o presimþire cã s-a termi- rostogolirea: «Gata, bãieþi! strigã el. În maºinã cu ei, ºi nat cu ei. Nu-s tari, nu rezistã, sãrmanii, pe unde-i vor la adãpost. Ne-a fost de-ajuns; altfel dã Sterian peste duce…» «De ce sã-i ducã?» l-am întrebat stupid. noi ºi riscãm sã nu dormim la noapte lângã muieri.» «Poate cã nu, dar tu rãmâi aici deocamdatã. Vreau sã te Jocul se sfârºise, Iuliu ºi Ilie fuseserã ridicaþi ºi împinºi ºtiu în siguranþã, dacã ºi aici mai poþi fi sigur.» Nu mi-a spre poartã. Ajuns în dreptul tatii, grupul se oprise ºi trecut o singurã clipã prin minte ideea de a a mã opune Radu îi spusese: «Ai douã ore la dispoziþie ca sã-l scoþi sau mãcar de a mã gândi serios la ceea ce ar putea sã din fundul pãmântului ºi pe celãlalt. Te aºteptãm la urmeze. În mine stãruia convingerea cã sunt prins într-o Sfat. Altfel, ne obligi sã-l gãsim noi.» În câteva clipe furtunã absurdã, incredibilã, de moment, dupã care lumea de la garduri dispãruse, Iuliu ºi Ilie fuseserã toate vor reveni la normal. De fapt, nu era vorba de o îmbrânciþi în maºina care demarase repede, neaºteptat; convingere — cãci ea se formeazã în urma unui raþion- tata, rãzimat de verandã, ºi mama, alãturi, incapabili sã ament — ci de o dorinþã, sau, mai exact, de speranþã. mai plângã, priveau împietriþi strada luminatã de ful- Speram cã va fi bine, deoarece nu eram pregãtit pentru gere mari, oarbe. Nu ºtiu dacã m-am coborât sau, secã- rãu, ºtiam ce este acesta, dar nu mã vedeam implicat, tuit de putere, am alunecat încet de pe creanga ruptã lumea existase pânã atunci în afara mea, nu trãisem cu pe trunchiul copacului, oricum, m-am pomenit jos, pe adevãrat nici o durere, nici o bucurie, singurul senti- iarbã, întins. Abia acolo, când am simþit rãcoarea pã- ment real, violent, era nevoia de a ºti, curiozitatea mântului, iarba vârându-mi-se agresiv în urechi, aco- mereu nesatisfãcutã izbindu-se de piedicile cele mai perindu-mi faþa, mi-am dat seama ce e cu mine, am în- puerile, însã, cu toate acestea, nu ºi insurmontabile. ceput sã percep ceea ce se întâmplase; ºocul fusese Niciodatã nu mi s-a ivit un moment mai deosebit, o cumplit: buimãceala ºi frica se transformaserã în durere, împrejurare în care sã fiu obligat sã spun altceva, sã plângeam ºi mã rostogoleam ºi aveam impresia cã fug, hotãrãsc eu, de aceea, firesc, atunci fusesem copleºit, cã mã sustrag unui coºmar ale cãrui dimensiuni îmi mã simþeam un soi de plastelinã, o masã amorfã, elas- deveneau tot mai clare. Tata m-a gãsit în pivniþã, unde ticã, pe care tata o modelase cum crezuse mai bine. nu-mi dau seama cum ajunsesem; plângeam dezlãnþuit, Pânã când suntem puºi în faþa faptelor, ne credem cine dar plânsul nu mã elibera, dimpotrivã. «Doamne, ce mã ºtie ce, avem pãreri grozave sau, oricum, acceptabile ºi bucur cã trãieºti, îmi spuse, sãrutându-mã disperat pen- teorii nemaipomenit de inteligente. (…) Eu însã abia tru prima datã, pipãindu-mi faþa, ochii, braþele. Pe atunci luam cunoºtinþã de mine. Oricum, mai târziu, ceilalþi se pare cã i-am pierdut.» (…) «De aici nu mai când rãmãsesem singur în spatele butoaielor ºi al zidu- pleci. N-ai unde. Pe Iuliu ºi pe Ilie îi voi scãpa eu pânã lui început, în noaptea tulbu ratã de urletele bezmetice la urmã, tu însã rãmâi, nu mã lãsa. Nu existã altã ale câinilor lãsaþi liberi prin curte, terorizat de orice zgo- soluþie. Nu pot sã te pierd ºi pe tine.» (…) În noaptea mot, chiar ºi de propria-mi respiraþie, mi-am dat seama aceea tata a dezlegat câinii, a ferecat poarta ºi, nebun, cã un ciclu al vieþii mele s-a sfârºit, cã încep un altul, a început sã zideascã. «Pe tine nu te dau pe mâna lor. dominat de frica absolut înspãimântãtoare, imposibil de Eºti slab ºi neajutorat, n-ai putere sã reziºti, nu vreau sã descris, ºi cã pe viitor va trebui sã gândesc pentru mine, rãmân singur. Cu vremea lucrurile se vor aranja, nu se sã-mi gãsesc o salvare sau un refugiu, va trebui, cu alte poate altfel, nu ºtiu conducãtorii, ei nu pot fi aºa, au cuvinte, sã exist cu adevãrat, sã simt cã exist ºi sã pierit întotdeauna cei ce au încercat sã ne distrugã pe rãspund de mine. noi ºi credinþa. Noi trebuie sã bem ºi paharul acesta. (Augustin Buzura, Feþele tãcerii, Dumnezeu ne pune rãbdarea la încercare, ne încearcã Editura Cartea Româneascã, 1974) tãria credinþei, ºi dacã Iov a rezistat, dacã familia noastrã

118 Literaturã Consideraþii generale

1. Investigarea realitãþii. Scriitor militant, profund orice sacrificiu sau renunþare.” (Augustin Buzura, implicat în problematica timpului sãu, Augustin Buzura Bloc Notes, 1981) Prezentarea individului în lupta sa considerã creaþia artisticã un rãspuns la evenimentele pentru impunerea adevãrului ºi a adevãratului sens al din planul social. A vedea ºi a scrie realist, a exprima ade- existenþei face din Feþele tãcerii un roman al condiþiei vãrul cu mijloacele artei înseamnã a fi o conºtiinþã, a umane. „Destinul unui popor, mãrturiseºte Augustin avea o atitudine, dobânditã printr-o investigare extrem Buzura, depinde de numãrul conºtiinþelor sale, de aceea de minuþioasã a realitãþii. Îmbinând observaþia socialã fiecare om trebuie sã fie conºtient de sine, iar cãrþile cu analiza psihologicã, Augustin Buzura se înscrie în adevãrate, sincere, nu sunt decât un drum împotriva tradiþia lui Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Ben- singurãtãþii, durerii, agresivitãþii ºi ignoranþei.” Dupã gescu sau Camil Petrescu. Spre deosebire însã de Marin Preda, Augustin Buzura este scriitorul la fel de reprezentanþii romanului interbelic, care vedeau o diho- preocupat de problemele sufletului omenesc: „Am vrut tomie între romanul de creaþie ºi cel de analizã, Au - ºi vreau în continuare sã depun mãrturie, sã spun ceea gustin Buzura împacã cele douã direcþii. Proclamând ce cred, convins cã adevãrul despre vremea noastrã necesitatea participãrii scriitorului la marile confruntãri poate ºi trebuie spus de cãtre noi înºine. Dar nu mãr- ale istoriei, romancierul exprimã necesitatea respon- turia de pe poziþia celui ce contemplã lumea, realitatea, sabilitãþii acestuia faþã de lumea în care trãieºte. Din ci a omului implicat nemijlocit în aceste transformãri.” aceastã perspectivã, scriitorul devine o veritabilã con - 3. Discursul narativ. Sub specia reflexivitãþii. ºtiinþã, literatura însãºi transformându-se în „culturã Cele douã pãrþi ale romanului sunt construite perfect ºi conºtiinþã, sau cunoaºtere ºi conºtiinþã.” simetric. Prima parte conþine mãrturisirile fostului „Douã tendinþe se contureazã clar în proza lui activist de partid Gheorghe Radu, în timp ce a doua Augustin Buzura. Una este aceea materializatã în este alcãtuitã din confesiunile lui Carol Mãgureanu, Absenþii ca roman al individului, al stãrii de crizã pretinsul duºman de clasã, care devine o victimã a pu - moralã ºi intelectualã. A doua tendinþã se afirmã în terii. Legãtura dintre cele douã „feþe” ale adevãrului o Feþele tãcerii ca roman al destinului colectiv, al confrun- realizeazã gazetarul Dan Toma, confesorul obiectiv al tãrii cu istoria ºi al spiritului meliorist. De o parte – mãrturisirilor succesive aparþinând atât victimei, cât ºi romanul personal, de cealaltã parte – romanul social cãlãului, dar ºi veritabilul anchetator al adevãrului. În (…). Conjugarea celor douã sensuri, investigarea centrul dezbaterii apare plasatã problema caracterului abisului lãuntric al subiectivitãþii ºi aspiraþia de a relativ al adevãrului, valabilitatea lui în funcþie de înfãþiºa obiectiv societatea actualã se poate observa cu punctul de vedere din care este interpretat. „Dacã dra - uºurinþã de la Absenþii la Refugii, de la Drumul cenuºii la ma lui Carol Mãgureanu se explicã prin faptul cã el Recviem pentru nebuni ºi bestii.” (Ion Simuþ, Augustin este o victimã a puterii, cea a lui Gheorghe Radu este Buzura, monografie, Aula, 2001 p. 13) provocatã de antiteza ireconciliabilã dintre dorinþa sa 2. Concepþia esteticã. În paralel cu grija deosebitã sincerã de a face bine ºi mijloacele total inadecvate pe pentru compoziþie sau tehnicã romanescã, Augustin care le foloseºte în acest scop; înþelegând într-un mod Buzura susþine cã, înainte de toate, esenþial este sã spui limitat derularea proceselor istorice, fostul activist de adevãrul despre condiþia omului prin mijloacele care partid are convingerea cã excesele puterii pot fi justifi- convin artistului: „A cãuta ºi a spune adevãrul (…), a-l cate dacã sunt puse în slujba unui ideal nobil, scopul repeta cu încãpãþânare, la nesfârºit, pânã va fi auzit ºi suprem al angrenajului în care este integrat fiind binele înþeles, a depune mãrturie despre un timp ºi un spaþiu colectiv ºi nu cel individual.” (Gheorghe Glodeanu) cu mijloacele artistice adecvate, la înãlþimea perfor- Scriitorul refuzã experimentul naratologic al manþelor epocii, a fi vocea ºi gândul oamenilor este o „noului roman”, preferând sã se înscrie în tradiþia obligaþie de onoare, greu de dus la îndeplinire, însã romanului social cultivat cu predilecþie de prozatorii tocmai de aceea foarte frumoasã, în mãsurã sã justifice ardeleni, L. Rebreanu reprezentând astfel un veritabil

Perioada postbelicã: Proza 119 model atât prin demnitatea sa profesionalã, cât ºi prin Feþele tãcerii este, prin adevãrul tragic spus despre coop- faptul cã a fost un deschizãtor de drumuri în mai multe erativizarea forþatã, o naraþiune palpitantã, desfãºuratã domenii ale literaturii interbelice. „Scrisul înseamnã pe vasta scenã politicã a „obsedantului deceniu”. acþiune, acþiune lucidã, conºtientã asupra oamenilor, 5. Acþiune ºi personaj. „Feþele tãcerii – susþine unul nota, în acest sens, autorul romanului Ion, strãdanie de dintre comentatorii cãrþii – este romanul social al unei a se face sã se cunoascã mai bine, în folosul lor. În ace- drame colective (…), un roman foarte dinamic, senza- laºi timp, scrisul este ºi o dramaticã tentativã de a sus- þional pe alocuri, bazat pe vivacitatea epicã, pe sub- trage necunoscutului din om ºi societate noi teritorii, stanþa politicã ºi moralã a unor conflicte ireconcilia- este ºi un efort de a obliga limba sã le exprime, sã le bile. Opoziþia ideologicã dintre comuniºti, þãrani con- facã accesibile înþelegerii.” Augustin Buzura scrie „un servatori ai proprietãþii agricole ºi legionarii refugiaþi în roman al condiþiei umane, puternic ancorat în social ºi munþi este alimentatã în plus de resentimente cu puter - politic, mizând pe o dezvoltare filosoficã a analizei ºi nice valenþe individuale. Existã cel puþin douã surse naraþiunii. Augustin Buzura reia, într-un mod propriu, importante ale acestui dinamism epic ºi naratologic. tema preferatã a lui Marin Preda, fatalitatea relaþiei, Prima sursã a dinamismului e una naratologicã: conflictul dintre individ ºi istorie, dezvoltând pe acest structura compoziþionalã a romanului, axatã pe trei fond general psihologia fricii, psihologia eºecului sau voci. Una e a ziaristului Dan Toma, conºtiinþã a scri- psihologia revoltei timorate, într-un regim politic opre- itorului în formare. El realizeazã o investigaþie despre siv.” (Ion Simuþ, op. cit., p. 28) cooperativizarea forþatã a agriculturii în anii ‘50, mai precis prin 1953–1954, din moment ce se spune cã evenimentele se petrec la ºase ani de la proclamarea Republicii. A doua voce (automistificatoare) aparþine activistului de partid Gheorghe Radu, socrul ziaristului Dan Toma, activist care e trimis în satul Arini, unde þãranii erau refractari, ca ºi în alte pãrþi, la coopera- tivizare, chiar rãzbunãtori ºi violenþi, cu atât mai mult cu cât în zonã acþiona ºi un grup de partizani înarmaþi, fraþi legionari, conduºi de «banditul» Sterian, care complicã lucrurile. A treia voce aparþine lui Carol Mãgureanu, supravieþuitorul acestui conflict violent, Augustin Buzura Augustin fiu de chiabur care tergiverseazã înscrierea în 4. Relaþia dintre individ ºi istorie. Publicat în 1974, la trei ani dupã ce N. Ceauºescu lansase stalinist gospodãria agricolã colectivã, bãnuit, pe deasupra, cã ar þine legãtura cu grupul lui Sterian. Bãtrânul „tezele din iulie”, Feþele tãcerii „avea toate caracteristicile unui manifest insurgent ºi a fost receptat ca atare. (…) Mãgureanu îºi pierde doi fii, pe Iuliu ºi pe Ilie, iar pe cel Recitit astãzi, dupã mai mult de douã decenii de la de-al treilea, pe Carol, îl face pierdut, despãrþindu-l de publicare, romanul lui Augustin Buzura impresioneazã grupul lui Sterian, zidindu-l de viu în pivniþã, hrãnin- prin caracterul sãu premonitor. Violenþa ºi ura acumu- du-l pe ascuns, declarându-l dispãrut ºi fãcându-i în - late într-o lume ce refuzã constant sã se priveascã în mormântarea pentru a salva aparenþele (bãtrânul vrea oglinda propriei memorii, prãbuºirea într-o sordidã sã perpetueze prin el neamul). Dan Toma este depo - apatie zguduitã de frisoane de atrocitate, neputinþa de zitarul mãrturiilor orale ale celor doi (activistul de par- ieºire din labirinturile falselor reprezentãri despre sine tid Gheorghe Radu ºi fiul de chiabur Carol Mãgu- aveau sã însângereze primii ani de dupã rãsturnarea reanu) – confesiuni care alterneazã de la un capitol la altul, fãcându-i ziaristului imposibilã misiunea de a sta- regimului comunist.” (Mircea Iorgulescu, Prefaþã la bili adevãrul unic de care e obsedat. Dan Toma desco - Feþele tãcerii, de Augustin Buzura, Editura Gramar, Bu- cureºti, 1996, p. II) Citit ca romanul social al unei perã nu numai relativismul adevãrurilor personale, ci ºi ura din spatele fiecãruia, ura care invocã Adevãrul drame colective, în Feþele tãcerii se inaugureazã principalele teme ale unui eventual proces al comunismului, pentru a-ºi justifica crima ºi pentru a-ºi ascunde vino- devenit explicit ºi deplin în partea din roman refe - vãþia. Ce-a de a doua sursã a dinamismului epic din ritoare la perioada colectivizãrii forþate. Romanul Feþele tãcerii e dramatismul naraþiunii. Întâmplãri

120 Literaturã senzaþionale, dar verosimile relevã confruntarea dintre atât din punctul de vedere al victimei, cât ºi din cel al cele douã (sau chiar trei) tabere: de-o parte politica cãlãului, La fel ca personajele lui Marin Preda, perso - represivã a partidului, de cealaltã rezistenþa conserva- najele din romanele lui Augustin Buzura sunt într-o toare a þãranilor, cãrora li se adaugã opoziþia legiona- confruntare directã cu istoria momentului de dictaturã rã anti-comunistã din munþi.” (Ion Simuþ, op. cit., ca univers concentraþional, care îi asalteazã toate p. 45–46) nivelurile existenþei. Absurditatea istoriei agreseazã 6. Procesul comunismului. „Distrugerea familiei realitatea spiritualã cãreia îi aparþine eroul prin mani- Mãgureanu prin uciderea a doi dintre fraþi, Ilie ºi Iuliu, festarea unei puteri exterioare, în mãsurã sã-i distrugã prin determinarea celui de-al treilea, Carol, sã stea forþele spirituale ºi sã-i afecteze libertatea gândirii. ascuns mulþi ani într-o pivniþã – ceea ce echivaleazã cu Dupã ce i-a distrus echilibrul social ºi afectiv, istoria îl o autoîntemniþare – prin îngenuncherea bãtrânului smulge pe erou din mediul sãu, proiectându-l într-un Mãgureanu, tatãl lor, un þãran demn, a cãrui supunere univers celular, antiraþional. În raport cu istoria, eroul reprezintã o tragedie, prin îndolierea definitivã a sufle- este un înfrânt. Pe plan interior, în raport cu sine tului soþiei lui ilustreazã, cu extraordinarã forþã epicã, însuºi, el rãmâne un învingãtor. Absurdul nu reuºeºte distrugerea însãºi a civilizaþiei þãrãneºti din România. sã îi altereze universul lãuntric. În roman este evident faptul cã Gheorghe Radu, acti - Figura de stil acaparatoare este simbolul: cancerul, vistul de partid trimis de la oraº pentru a grãbi colec- invazia de lãcuste, ºobolanii, racul, sanatoriul, apa etc. tivizarea în satul respectiv, ca ºi ceilalþi susþinãtori ai Comentând politicul, literatura românã a mizat pe fan- sãi, miliþianul, securistul, preºedintele sfatului popular, tastic ºi supradimensional, aºa cum au procedat, de alt- secretarul organizaþiei de partid din localitate – acþio - fel, ºi prozatorii din literatura sud-americanã. Marquez, neazã împotriva intereselor þãranilor români, fiind ins - Roa Bastos, Carpentier, Asturias au creat spaþii fictive, trumentele unei forþe de ocupaþie lipsite de orice func- chiar dacã au pornit de la un model real pe care l-au þie civilizatoare, ale unei forþe de ocupaþie care instau- reinventat în imaginar. Literatura sud-americanã a reazã o variantã stranie nemaiîntâlnitã de la barbarie.” recurs la parabolã ºi la un anumit tip de fantastic, ca (Alex. ªtefãnescu) formã de satirizare, înþelegând ca prin aceastã formulã 7. Romanul obsedantului deceniu. Formula „obse - esteticã sã se distanþeze de realitate, transformând-o în dan tului deceniu” s-a impus într-o perioadã în care cul- literaturã. tura românã se reconstituie dupã depãºirea dogmatismului ºi a formelor artistice proletcultiste. Spre sfârºitul anilor ‘60 ºi de-a lungul deceniului urmãtor, retorica „realismului socialist” este înlocuitã treptat cu noi formule. În contextul în care, dupã 1965, este evi- dentã o relativã liberalizare, în locul temelor a cãror abordare fusese obligatorie pânã atunci, încep sã fie dezbãtute ºi alte aspecte definitorii ale realitãþilor acelor ani, cât ºi anumite probleme de conºtiinþã ale personajelor. Sunt teme acceptate de oficialitate pentru cã, la prima vedere, privesc o epocã anterioarã venirii la putere a lui N. Ceauºescu ºi de care acesta are tot interesul sã se disocieze. Diversitãþii tematice îi corespunde în proza româ - neascã actualã o diversitate de formule artistice ºi de realizare a personajelor. Romanul obsedantului deceniu descrie în mod special raportul dintre destinul individual ºi istorie. Soluþiile în calea terorii sunt diferite, în funcþie de structura spiritualã a personajelor: morti- ficarea, revolta, voinþa excesivã, iluminarea. Se în- cearcã astfel o legitimare a dublei perspective narative, Desen de Val Munteanu Desen de Val

Perioada postbelicã: Proza 121 TEXT ªI INTERPRETARE

Repere teoretice ______Timpul ºi spaþiul ______• Roman-dezbatere, roman-problemã, Feþele tãcerii 1. Încadraþi romanul Feþele tãcerii de Augustin Bu- tipãrit în (1974) reprezintã în proza postbelicã romanul zura în contextul prozei noastre postbelice. social al unei drame colective. 2. Fixaþi locul ºi timpul de desfãºurare ale acþiunii în romanul Feþele tãcerii. Implicarea eticã a individului ______Discursul narativ. Sub specia reflectivitãþii __ • Situat printre spiritele cele mai incomode din ultimele decenii, Augustin Buzura (n. 1938) este unul 1. Evidenþiaþi tipul de narator ºi de naraþiune din dintre liderii de opinie ai antidogmatismului. fragmentul reprodus în manual. În proza lui Augustin Buzura, în mod special, odatã 2. Descrieþi semnificaþia celor trei voci în structura cu romanul Feþele tãcerii este denunþatã precaritatea compoziþionalã a romanului: condiþiei umane în vremuri de dictaturã, cu accent pe – ziaristul Toma; implicarea eticã a individului, pe crearea unei tensiuni – activistul de partid Gheorghe Radu, socrul ziaristului Dan Toma; morale. Aceastã problematizare moralã se accentueazã – Carol Mãgureanu, supravieþuitorul conflictului în romanul (1980), roman al individului, al Vocile nopþii dintre comuniºti ºi þãranii refractari la colectivizare. stãrii de crizã moralã ºi intelectualã. Trecând de la realismul socialist al anilor ’50 la un Acþiune ºi personaj ______alt fel de realism, mai complex, romanul românesc de dupã 1965 realizeazã, prin scriitori precum Marin 1. Caracterizaþi personajul Dan Toma, fixând statu- Preda, Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, ªt. Bãnulescu, tul acestuia în structura romanului. Constantin Þoiu, Gabriela Adameºteanu, George 2. Precizaþi ºi argumentaþi cu exemple din roman Bãlãiþã ori Augustin Buzura, o mutaþie ºi o diversificare trãsãturile morale ale câte unui personaj reprezentativ stilistice ºi, în acelaºi timp, ideologice. pentru acþiunile celor trei tabere: a) politica represivã a partidului; b) rezistenþa conservatoare a þãranilor; c) opoziþia legionarã anticomunistã din munþi.

Fiºier bibliografic Perspectiva narativã ______1. Stabiliþi cui aparþine perspectiva din fragmentul Anton Coºma, Romanul românesc ºi problemati- reprodus în manual. Evidenþiaþi tipul de narator ºi de ca omului contemporan, Editura Dacia, Cluj-Na - naraþiune în romanul Feþele tãcerii. poca, 1997; Gabriel Dimisianu, Lecturi libere, Edi - 2. Explicaþi semnificaþia titlului romanului Feþele tura Eminescu, Bucureºti, 1983; Mircea Iorgulescu, tãcerii de Augustin Buzura. Ceara ºi sigiliul, Editura Cartea Româneascã, 3. Delimitaþi stilul personajului de cel al autorului, Bucureºti, 1982; Eugen Simion, Scriitori români de în romanul Feþele tãcerii de Augustin Buzura, indicând azi, vol. I, ediþia a doua, revãzutã ºi completatã, trãsãturile fiecãruia. Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978; Ion 4. Comentaþi cele douã forme de reprezentare a Simuþ, Augustin Buzura. Monografie, Editura Aula, realitãþii în romanul românesc postbelic: Braºov, 2001; Cornel Ungureanu, Proza româneascã a) relatarea faptelor contemporane; de azi, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985; b) actualizarea momentelor trecutului. Ion Vlad, Lectura romanului, Editura Cartea Româ - 5. Elaboraþi un eseu cu titlul Tehnici ºi perspective neascã, Bucureºti, 1983. asupra personajului literar (cu aplicaþie la proza româ - neascã actualã).

122 Literaturã ROMANUL ALEGORIC

Mit ºi simbol

ªtefan Bãnulescu CARTEA MILIONARULUI I. Cartea de la Metopolis (fragment)

Metopolis-ul e un oraº care-ºi trãieºte anii de sfârºit. întârzie. Tu însuþi, Milionarule, eºti un bãtrân rãmas sã A-i simþi ºi a-i trãi apusul nu înseamnã sã te identifici supravieþuieºti undeva printre dealurile depãrtate ºi cu el — spusese odatã Topometristul pentru a-ºi liniºti mãcinate din jurul Metopolis-ului. Ai privit vreodatã, conºtiinþa. Ceea ce-mi povestise Generalul Marosin în Milionarule, casele în amfiteatru ale Metopolis-ului ºi Insula Cailor despre „negoþul de ani” — un fel de ultim te-ai întrebat cine trãieºte în ele? Foarte mulþi bãtrâni. act al destinului Metopolis-ului — ºtiam; ceea ce-mi va Bãtrâne – în majoritate – ºi sãrace. Pe acestea le vâ - spune la prânzul, sau în dupã prânzul, din Pavilionul neazã „negoþul de ani”, micile lor averi sunt cumpãrate sãu, nu vor fi decât lucruri de detaliu. Detunãturile în schimbul unor sume mizere, plãtibile în rate pe tim- dinamitelor de sub oraº ale Generalului Glad, care pul celor câþiva ani pe care o bãtrânã sau alta crede cã-i cautã filoane de marmorã roºie, le aude oricine în plinã mai are de trãit. De aici ideea cã bãtrânele nu-ºi vând zi, iar „negoþul de ani” desfãºurat deasupra oraºului de atât averea, cât ultimii lor ani de viaþã pe care ºi-i vor Bazacopol ºi Havaet în competiþie cu Iapa-Roºie, deºi puºi la adãpost prin încasarea acelor rate nenorocite, lent, fãrã zgomote, pornit la adãpostul unor idei uma- iar negoþul cumpãrãtorilor a cãpãtat numele de „negoþ nitare, nu e un secret pentru nimeni ºi nu-i sperie pe de ani”. Puþine, foarte puþine lucruri au mai rãmas de localnici precum explozivul lui Glad. vândut ºi de cumpãrat în Metopolis. (…) Generalul Marosin cãutase sã-mi explice în Insula Depopularea Metopolis-ului s-ar fi produs prin exo- Cailor cã sfârºitul n-ar aparþine numai prezentului, ar fi dul de proporþii, de-a lungul vremii, al tinerilor ºi vârst- început cu foarte mulþi ani în urmã, prin depopularea nicilor capabili sã ia lucrurile de la capãt. Fugarii s-au treptatã a Metopolis-uului, înainte de venirea roþii lui îndreptat spre oraºul Mavrocordat, în plinã înflorire a Glad ºi de invazia pãlãriilor negustorilor de piei, chiar comerþului ºi a bãncilor, spre Cetatea de Lânã, cu variate înainte de primele ghete ale Iepei-Roºii, poate pe vre- ºanse de câºtig în jurul negoþului de turme, chiar spre mea când Constantin Pierdutul I-iul era abia copil, iar nordul îndepãrtat al Marmaþiei care are ºi ea atracþiile Polider încã nu cãpãtase renumele de demiurg. ei, mirajul cãrbunelui ºi al lemnului. (…) Depopularea Metopolis-ului s-ar fi produs pe mãsurã ce Topometristul, cu talentul sãu de a se familiariza dealurile din jur au fost pe rând mâncate, mãcinate, repede cu orice discuþii ºi de a se aprinde ºi mai repe - distruse ºi pãrãsite, iar mijloacele de existenþã au de, a continuat la modul liric ideile Generalului devenit tot mai puþine. Treptat n-au mai rãmas ºi nu Marosin despre depopulare: mai rãmân în Metopolis decât bãtrânii. („Eu însumi — Din Metopolis, dupã ce au început sã plece oamenii, au mi-a zis Marosin — sunt un bãtrân General, rãmas pri- plecat ºi copacii. Copacii ºi pomii. zonier în Metopolis, petrecându-mi captivitatea în Dupã spusele Topometristului, ar fi plecat mai întâi mâinile bãtrânelor mele rude metopolisiene ce mi-au viºinii, cireºii, caiºii, piersicii, prunii, merii ºi perii. capturat cu anii ferma, unele rude fiind chiar mai Adicã pomii mai delicaþi ºi mai obiºnuiþi cu grija ºi îmbãtrânite decât mine din pricina sfârºitului meu care apropierea omului. Chiar ºi salcâmul, deºi se mulþumeºte

Perioada postbelicã: Proza 123 cu puþin din toate, n-ar fi întârziat nici el sã plece. Dar pãduri la marginea islazelor, din care-ºi scot lemn tare pomii ºi copacii n-au mers spre Mavrocordat sau spre pentru face rea caselor, a grajdurilor ºi a saivanelor. Cetatea de Lânã. Ci spre satele Dicomesiei. Curþile N-au mai rãmas în Metopolis-ul depopulat decât dicomesienilor au fost altãdatã goale, cel mult presãrate greoii nuci, campioni ai longevitãþii, a cãror maturitate cu fire de paie ºi de coceni. Soarele, bãtaia Crivãþului, începe cum trebuie abia pe la 24 de ani, mai târzie decât noroaiele ploilor ºi secetele verilor stãpâneau în voie la oameni. ªi gutuii, care-ºi cheltuiesc cu zgârcenie hrana aceste curþi. De fapt, denumirea dicomesianã a curþii e sãracã de pe dealurile de piatrã seacã ale Metopolis-ului, „bãtãturã”, adicã loc bãtãtorit, lipsit de iarbã, flori, amânându-ºi coacerea fructelor pânã spre lunile de sfâr- copaci ºi pomi. Dealurile Metopolis-ului, cândva, se ºit ale anului, fructe lemnoase, dure, cu o carne lem- vedeau dinspre Dicomesia ºi de pe albia fluviului – noasã, doar sucurile galbene ºi dulci mai amintind cã e primãvara, vara, toamna – înverzite ºi înflorite, pline de vorba totuºi de fructe. „Unde zãriþi nuci ºi gutui sã ºtiþi cã roade. Cum au reapãrut viºinii metopolisieni, dupã ce acolo trãiesc singuri ºi uitaþi oameni bãtrâni. Ca sã vedeþi cu au pãrãsit oraºul, merii, perii ºi ceilalþi, în curþile ochiul liber depopularea pe care a atins-o Metopolisul, priviþi-i dicomesienilor, fãcând acolo adevãrate grãdini, n-aº dealurile pe care e aºezat: spinãri goale de piatrã seacã, între- putea spune exact – a zis Topometristul – dar cunosc rupte din loc în loc, la depãrtãri mari, de insule verzi, nuci ºi lãudãroºenia unor oameni din care, arãtân- Dicomesia gutui cu coroane bãtrâne. Existã ºi o întinsã «lizierã a gutu- du-ºi pomii ºi copacii ce le-au inundat ogrãzile, vorbesc ilor», într-o margine a Metopolisului, foarte ciudatã prin cam aºa: „la noi e cum a fost odatã în ”. Pã- Metopolis întinderea ei, e partea de sfârºit a oraºului dinspre Dealul mântul dicomesian, fertil, binecuvântat de ploi ºi soare, Vrãbiilor, unde stã ascunsã fosta Casã a Pãlãrierului ºi unde rãsfaþã acum plantele mari emigrate de pe dealurile trãiesc acum mai multe bãtrâne la un loc decât în oricare colþ noastre. Despre salcâmi aº putea spune cu si guranþã când i-au luat dicomesienii de sub ochii noºtri: îi al oraºului: Fibula, Guldena ºi femeile vechi care le-au rãmas cumpãrau cu rãdãcini cu tot de câte ori un meto - credincioase încã de pe vremea aurãriei. Singura amintire a polisian îºi lichida gospodãria ºi pleca sã-ºi câºtige prin aurãriei de mult dispãrute pare a fi numai acea imagine de alte pãrþi pâinea. Cu un sac de grâu sau de porumb toamnã a copacilor-gutui cu trunchiurile mineralizate, în primeau uºor în schimb patru-cinci salcâmi. În fiecare coroanele cãrora strãlucesc cu sclipiri metalice bulgãrii gal- an bãrcile dicomesienilor au cãrat trupuri peste trupuri beni, masivi ºi greoi ai fructelor.” (ªt. Bãnulescu, I, de salcâmi ºi le-au dus dincolo, peste fluviu, au fãcut Cartea Milionarului, liziere lungi ºi foºnitoare în jurul satelor, chiar un fel de Cartea de la Metopolis, Bucureºti, 1977, p. 149-153)

Consideraþii generale

Anticipat ca viziune ºi tehnicã artisticã de nuvelele fabulosul, jocul, grotescul, legenda ºi istoria propriu-zisã din ciclul Iarna bãrbaþilor (1965), romanul Cartea de la se întâlnesc într-un desen multicolor. Prin acest joc al Metopolis inaugureazã suita narativã a „Milionarului”, miturilor ºi al demitizãrii, „Cartea” oraºului devine personaj picaresc, desprins parcã din „cãrþile” mitologie ºi istorie indirectã, încifratã, în care toate Orientului. Încredinþându-i-se misiunea de a relata, elementele sunt menite sã alcãtuiascã istoria acestui Milionarul primeºte de la generalul Marosin sarcina teritoriu. Istoriile relatate în Cartea de la Metopolis, întocmirii unei cronici în care sã arate „ºi altora (…) unele fantastice, altele încãrcate de împrejurãri fabu- Metopolisul, Insula Cailor, Dicomesia, Mavrocorda - loase, „sunt fantezii sau biografii ciudate, destine tul, drumul fetelor pe gheaþa fluviului spre lunca atinse de morbul destrãmãrii, al decrepitudinii sau al alergãrilor ºi câte altele”. Prin aceastã primã „carte” bizareriilor” (Ion Vlad, Lectura romanului, 1983, este reconstituitã o imagine a lumii apelor, a bãlþilor, p. 130). Purtând mãºtile prãbuºirii, Metopolis este un fluviului ºi Câmpiei, oferind viziunii realiste o dimen- oraº bântuit de fantome, de umbre, de figuri ilare. siune mai profundã prin mijlocirea simbolurilor ºi, mai Jocul fantezist al denumirilor unor „societãþi” (Socie- ales, prin elaborarea unui sistem de mituri, unde tatea de Solee ºi Decoraþiuni Interioare, Sumbassaku

124 Literaturã ºi Fiii etc.) sugereazã existenþa unui spaþiu imaginar, Parabola unei lumi istorice ºi anistorice, Cartea de tip swiftian. Milionarului cuprinde scene de un dramatism demen- • Cartea Milionarului cuprinde trei cercuri, trei pla- þial, marcat de detalii de mare precizie, odatã cu altele nuri distincte ºi diverse în universul acestei provincii: de vãditã ambiguitate poeticã. Surprizele în comporta- oraºul Metopolis, câmpia Dicomesiei ºi oraºul mentul uman se succed în cascade. Metopolisul este un Mavrocordat, plasate de-o parte ºi de alta a Fluviului loc al ceremoniilor de ritual pãgân ºi creºtin. Sãrbãtorile care strãbate aceastã lume. Cele trei cercuri îºi au fiecare metopolisiene încep odatã cu povestea lui Filip Lãscã- umanitatea lor specificã. Metopolis, Dicomesia ºi reanu, bizantinolog de reputaþie mondialã, umilit în Mavrocordat reprezintã diferite structuri morale. numele unei adoraþii fantastice de cãtre localnici. Dicomesienii alcãtuiesc „osul unei þãri”, reprezentând o Personajele din Cartea Milionarului (Femeia-Para- „constantã ireductibilã”. Mavrocordaþii sunt oamenii cliser, Constantin Pierdutul I-ul, „regele nebun al conjuncturii, ai compromisurilor, deschiºi la culturã ºi Dicomesiei”, cu coroana alcãtuitã din spice de grâu ºi cu modernitate, dar nesiguri, nãscând spirite strãlucite ºi urme de cuiburi de pãsãri, Polider-croitorul — „croitorul conformiºti mediocri. În sfârºit, metopolisienii, mai ver- demiurg”, Kiva-cea-Mare, Iapa-Roºie, Bazacopol, Filip satili chiar decât mavrocordaþii, au inconstanþa na- Umilitul, Andrei Mortu) participã la un spectacol turilor crepusculare, a celor slãbiþi de „prea multã grotesc. Toponime originale ca Metopolis, Insula Cailor vechime surpatã”. Dintre cele trei voci narative care se etc. se întâlnesc cu nume de oameni la fel de ciudate. succed ºi se întrepãtrund, cea mai importantã stilistic, Poreclele închid, ca în jocul antonpannesc, expresia cea a Milionarului, este a unui dicomesian, din stirpea unei experienþe milenare de viaþã, odatã cu spiritul agil celor ce alcãtuiesc tãria pãmântului. Timpurile se între- care nu iartã nimic anormal ºi strâmb în comportamen- taie, durata se dilatã, se concentreazã dupã cum croni- tul uman. Personajul hiperbolic, Constantin Pierdutul I, carii se folosesc de modalitãþi diverse ale naraþiunii. Ei este dãruit cu harul vrãjitoresc de a supune caii, înþe - recurg la legende, la tratarea memorialisticã, la comen- legându-le graiul. Redescoperã cifrele, unitãþile de mã - tarii, la meditaþii pe marginea faptelor, proiectând surã, alfabetul, aplicã principiile matematice în domeni- parabola istoricã. Acestora li se adaugã anecdotele, versi- ul ecologic, geologic ºi hidrologic, restaurând natura unile apocrife, falsurile, momentele de pseudo-epopee. dupã plac. Proscris social, Andrei Mortu intrã în conflict În Cartea Milionarului, ironia ºi umorul nu eliminã, cu Constantin Pierdutul I-ul ºi se stabileºte într-un palat totuºi, gravitatea textului. Soarta oraºului pe care isto- de papurã în mijlocul apelor inexpugnabile. Un personaj ria o împlineºte ºi ne-o descoperã este scufundarea lui. de alurã demiurgicã e Polider. Croitor priceput ºi Între comoara ipoteticã de sub oraº ºi golurile tot mai înþelept vorbitor, cu o înfãþiºare de profet, baladesc prin reale ce se cascã sub el este raportul dintre mit ºi isto- maiestuozitatea staturii, modern prin viziune, Polider rie. O istorie în care aura miticã este necontenit reprezintã una dintre cele mai reuºite realizãri tipologice prezentã. din literatura românã.

TEXT ªI INTERPRETARE

Timpul ºi spaþiul. Semnificaþii simbolice ___ • Spaþiul nu mai reprezintã în roman un reper concret, identificabil. Spaþiul nu-ºi mai limiteazã semnifi- caþia simbolicã la cea de cadru, devenind subiect al naraþiunii. • Timpul nu poate fi separat de spaþiu. Timpul nu mai este un element de datare concretã, sugerând mai curând coexistenþa unor moduri de viaþã proprii diferitelor niveluri de civilizaþie. Costache Agafiþei, Cetãþuia

Perioada postbelicã: Proza 125 • ªtefan Bãnulescu se dovedeºte unul dintre cei mai interesanþi creatori de personaje din literatura românã. În configuraþiile lor intime, fiecare destin e adânc implicat în istoria Metopolisului sau Dicomesiei, localitate învecinatã ºi rivalã. • Metopolisul înseamnã, de fapt, Milionarul, Constantin Pierdutul I, Andrei Mortu, Polider. • În totalitatea lor, personajele acestei lumi sunt fiinþe bizare, apariþii uimitoare, miraculoase, apropiate de viziunile mitice. Acþiune ºi personaj ______• Personajul nu mai este o individualitate concretã, 1. Identificaþi personajul din fragmentul reprodus ci un simbol deschis mai multor interpretãri care soli - în manual, precizând ce fel de personaj este acesta. citã colaborarea cititorului cu autorul pentru a i se 2. Menþionaþi ºi alte romane în care apare acest tip putea descifra semnificaþiile. de personaj ºi comparaþi „eroul” din fragmentul studi- • Opera nu mai reflectã artistic realitatea, ci ima gi - at cu personajele din romanele menþionate. neazã o realitate simbolicã. 3. Gãsiþi, pentru fiecare dintre semnificaþiile de mai • Acþiunea nu mai presupune verosimilitate (= po- jos ale Metopolisului, înþelesurile Dicomesiei, ale sibilul, aparenþa adevãrului), ci ficþiune (= imaginaþie), Cetãþii de Lânã ºi ale oraºului Mavrocordat: fiind concentratã la minimum de elemente semnificative. a) oraºul mitic (antic); • Conflictul nu ilustreazã o opoziþie deschisã, ci su- b) o metropolã modernã decãzutã; gereazã o idee, propune dezbaterea unei probleme. c) o civilizaþie în amurg. 4. Prezentaþi succint acþiunea din relatãri care alcã- tuiesc fragmentul reprodus, precizând elementele verosimile (posibile) ºi elementele fantastice. 5. Argumentaþi de ce considerã naratorul cã a doua relatare „a continuat la modul liric” conþinutul celei ªtefan Bãnulescu dintâi. 6. Explicaþi semnificaþia copacilor ºi, prin raportare la aceasta, semnificaþiile simbolice ale plecãrii lor din Metopolis. 7. Realizaþi un portret al Milionarului ºi al gene - ralului Marosin, complementarul sãu, om al istoriei, Muncã independentã „strateg” al memoriei ºi adevãrului. 1. Identificaþi în scris, pe caiete, spaþiul corespunzã- 8. Filip Umilitorul este un Milionar mai grotesc, tor fiecãrui timp încadrat în schema de mai jos. cãutând „oul de sub cuvânt” pentru a-l „da altora sã-l Argumentaþi-vã (oral) rãspunsul, cu elemente cores- cloceascã”, suficient pentru a-l suspecta de histrionism punzãtoare din text. religios. Descrieþi scena rãpirii sale de cãtre rude, insistând asupra valenþelor comice ale acestei epopei. Preistoria Alternativele istoriei 9. Metopolisienii ºi mavrocordaþii se considerã = Trecutul Prezentul etern – Prezentul dinamic – urmaºii bizantinilor. Aluziile ºi comparaþiile la istorio - apus al static ºi lent orientat spre viitor grafii bizantini devin adeseori directe. Serbãrile meto - mitului al tradiþiei al modernitãþii polisiene au în centrul lor o feerie bizantinã. Cele spuse de Procopius din Cesareea cu privire la Teodora ºi 2. Realizaþi fiºe de lecturã prin care sã susþineþi ca - imperialul ei soþ sunt folosite ca un plan comparativ de pacitatea autorului romanului Cartea Milionarului de a referinþã pentru desemnarea cuplului Iapa-Roºie – Ge- estompa limitele dintre real ºi fantastic, plasând totul neralul Glad. Susþineþi, într-un scurt comentariu, ce în aura unui trecut mitic, plin de semnificaþii parþial înseamnã Bizanþul în structura romanului Cartea Mi - descifrate. lio narului.

126 Literaturã Naraþiunea prin rezumare. Naratorul-martor Construcþia discursului narativ ______a) Naratorul ºi perspectiva narativã 1. Cine este cel care reuneºte cele douã relatãri din • Prin cele douã niveluri ale sale (una parodicã ºi fragmentul reprodus? Identificaþi pasajul care prezintã co micã ºi alta poetic-fabuloasã), Cartea Milionarului relaþia acestui narator cu universul evocat. evidenþiazã o diversificare a perspectivei narative. 2. Arãtaþi ce rol îndeplinesc Generalul Marosin ºi • Naratorul nu mai este simpla expresie a autorului Topometristul în fiecare dintre cele douã relatãri ce omniscient sau instrumentul acestuia. alcãtuiesc fragmentul re pro dus. b) Modalitãþile narãrii. Rezumarea 3. Realizaþi o paralelã între ªtefan Gheorghidiu • Modalitatea de expunere prin redarea pe scurt a (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi de esenþialului se numeºte rezumat. Camil Petrescu) ºi Mimi (Concert din muzica de Bach de • Rezumatul poate oferi: imaginea sinteticã; premi - Hortensia Papadat-Bengescu), pe de o parte, ºi gene - sele; concluziile; o anumitã perspectivã. ralul Marosin ºi Topometristul, pe de altã parte, ca • Rezumatul poate aparþine: autorului, naratorului, naratori implicaþi în acþiune. personajelor. • Rezumatul în opera literarã poate fi realizat prin Muncã independentã orice mod de expunere sau prin asocierea acestora. 1. Evidenþiaþi talentul portretistic al lui ªtefan Bã - nulescu în radiografierea civilizaþiei „metopolisiene”, Naratorul-martor dominatã de personajul colectiv coºmaresc • Naratorul care asistã la evenimentele prezen- Pãcatele „(…) preotul paroh putea fi vãzut prin tate, fãrã a le influenþa, se numeºte Lumii: narator-martor. Metopolis cum trece pe strãzi urmat de o sumedenie de • limiteazã/anuleazã omniscien - Naratorul-martor copii sumar îmbrãcaþi. Copiii femeii-paracliser ºi nu þa unui narator impersonal. numai ai ei, pentru cã în clipa când preotul a avut • poate prezenta fapte cunos- Naratorul-martor slãbiciunea sã-i îngãduie ºi sã-i poarte dupã sine, la cute (la persoana a III-a) sau poate asocia în relatare convoi s-au alãturat ºi alþi copii din flori, abandonaþi persoanele verbului. de cine ºtie cine sau pierduþi ori fãcuþi pierduþi la întretãierea drumurilor dintre Text ºi receptare ______Dicomesia, Cetatea de Lânã, Metopolis, Insula Cailor, Mavrocordat. Toþi aceºti 1. Argumentaþi, într-o scurtã compunere-eseu, mo- copii care se þineau dupã preot ºi al cãror numãr dernitatea textului studiat, având în vedere afirmaþiile se îngroºa an de an erau numiþi de metopolisieni: de mai jos: Pãcatele Lumii (…)”. a) „Cartea de la Metopolis, prima secvenþã, este cro- 2. Argumentaþi, într-o scurtã compunere-eseu, cã nica meticuloasã a unei lumi imaginare ºi, indiferent romanul Cartea Milionarului este o alegorie a destinu- de ceea ce va scrie mai departe autorul, cronica este de lui omului activ, întreprinzãtor/reflexiv, ºi a condiþiei în o frapantã originalitate.” (Eugen Simion) timp a tipurilor de civilizaþie. b) „ªtefan Bãnulescu nu ne aratã (…) o lume prim- 3. Precizaþi mijloacele de caracterizare a unui per- itivã, pe cale sã se desprindã din magia legendelor (…) sonaj, la alegere, insistând asupra trãsãturilor surprinse din contrã, o lume modernã (suntem în plin secol XX) de autor. pe cale sã fie absorbitã de propriile legende, sã se scu- funde tot mai adânc în miturile pe care le produce din Fiºier bibliografic belºug, ca micã activitate economicã, fantezia mali - þioasã a locuitorilor.” (Nicolae Manolescu) Nicolae Balotã, Universul prozei, Ed. Eminescu, 2. Demonstraþi, cu argumente din text, cum se pro- Bucureºti, 1976; Sergiu Pavel Dan, Proza fantasticã duce aceastã alunecare în ficþiune ºi prin ce mijloace o româneascã, Ed. Minerva, Bucureºti, 1975; Nicolae sugereazã autorul. Manolescu, Arca lui Noe, III, Editura Minerva, 3. Identificaþi elementele fantastice, de basm, din a Bucureºti, 1983; Marin Mincu, Critice, E.P.L., doua relatare din textul studiat, menite sã descrie Bucureºti, 1969; Monica Spiridon, ªtefan Bãnulescu atmosfera operei. (monografie), Ed. Aula, Braºov, 2001.

Perioada postbelicã: Proza 127 ROMANUL POSTMODERN

Experimentalismul narativ

Mircea Nedelciu ZMEURA DE CÂMPIE (fragment)

Când eram în armatã aveam un prieten, simplu sol- La obiecte îl interesa din ce sunt fãcute ºi ce sem- dat la trupeþi (eu am fãcut la teriºti, dupã facultate) ºi nificaþie are fiecare parte componentã. Aici lucrurile ãsta avea în cap tot felul de teorii despre istorie, despre sunt simple ºi nimic nu e neobiºnuit. (…) Oamenii, în de ce fac oamenii rãzboi ºi aºa mai departe. Terminase schimb, fiecare individ în parte, nu masa, alcãtuiesc liceul ºi nu reuºise la facultatea de istorie, dar, de fapt, împreunã cu numele lor un fel de tot-uri istorice. omul cunoºtea foarte multã istorie. Numai cã o inter- Omul trãieºte în prezent, numele lui vine de undeva, preta altfel, iar examinatorii nu au niciodatã rãbdare sã din vechime. Întregul astfel alcãtuit ºi analizat într-un vadã ce e cu o bilã care gândeºte chiar ºi în timpul exa- anume fel explicã istoria. Despre numele de obiecte menului. Ei nu fac decât sã confrunte ce s-a scris importantã era aflarea originii, etimologia, circulaþia despre un subiect cu ce a ajuns ºi în memoria candida - dintr-o limbã în alta, de la un popor la altul. (…) În tului. În funcþie de procentaj, pe unii îi admit, pe alþii fine. Povestea, povestirea scurtã, chiar cea care putea nu. Interpretarea pe care acest tip o dãdea datelor fi redusã la o singurã propoziþie, în nici un caz masa istorice era însã atât de originalã încât el nu mai realiza poveºtilor sau romanele, povestea, deci, era sin- nici un fel de procentaj; nimic nu mai coincidea sau gurul liant al acestor categorii. Din toate patru, totul. Dar totul altfel. De fapt, în ce consta schema lui? om–obiect–nume–poveste, se alcãtuia un sistem care El zicea aºa: Tot ce conteazã în istorie este alcãtuit din era Istoria cea adevãratã. Miºcarea categoriilor acestui oameni, obiecte, nume ºi poveºti. Aceste patru cate- sistem, evoluþia lor ºi legãturile dintre ele trebuia sã fie gorii i se pãreau suficiente, dar pe nici una nu-ºi per- obiectul istoriei ca ºtiinþã. Dupã el, rãzboiul se produce mitea s-o trateze ca pe o masã, global adicã. Te prinzi? atunci când sistemul om–obiect–nume–poveste intrã Zicea cã prima datã i-a venit în minte acest lucru când în crizã. Probabil cã în chiar momentul când a spus era în ºcoala primarã ºi când profesorul lui de istorie a asta în faþa comisiei s-au hotãrât sã-l pice, dacã nu vrut sã-l dea afarã cã se juca în orã. S-a strãduit sã-i cumva chiar l-au dat afarã din salã. Altfel era un bãiat punã o întrebare profesorului pentru a-i demonstra cã bun ºi ºtia sã facã tot felul de meserii. Când m-am elibe - fusese totuºi atent la orã. Din acea întrebare s-a nãscut rat eu, era ºofer pe maºina comandantului de unitate, totul. Uite cum! pe urmã am aflat cã a trecut pe un camion. Ne-am scris o vreme ºi poate o sã ne mai scriem. De la profesorul ãla al lui, omul care îl ºi îndemnase sã încerce la facultatea de istorie, primea scrisori aproape zilnic. Îi rãspundea ºi el din când în când. Ãla fusese între timp cooptat asistent la o facultate umanistã ºi þinea un curs special de «Arheologie lingvisticã», dar se pare cã toate ideile cu care-ºi umplea el acel curs fuseserã gândite mai întâi de soldatul de care vã spun. Desen (Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie, de Val Munteanu Bucureºti, 1984)

128 Literaturã TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______• Mircea Nedelciu (1950–1999): prozator ºi eseist, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai generaþiei optzeciste. • Primele sale cãrþi aparþin prozei scurte ºi sunt considerate texte experimentaliste (Aventuri într-o curte interioarã, 1979; Efectul de ecou controlat, 1981; Amendament la instinctul proprietãþii, 1981). Mircea Nedelciu • Au urmat volumele: Zmeura de câmpie. Roman îm- Capacitatea de a povesti ______(1984); (1986); potriva memoriei Tratament fabulatoriu Prezentaþi, în maximum cinci rânduri, situaþia prozã scurtã (1989). 1. ªi ieri va fi o zi, din textul citat în manual. • „Spirit inventiv, înclinat spre înnoire ºi reflecþie Cine povesteºte întâmplãrile cuprinse în frag- teoreticã, M. Nedelciu s-a afirmat mai întâi cu prozã 2. mentul reprodus? Stabiliþi statutul naratorului în scurtã, fãcându-ºi intrarea în literaturã sub semnul tex- textul dat. tualismului. Prozele din primele volume se situeazã la Precizaþi mãrcile subiectivitãþii naratorului. limita experimentului, mai aproape de mentalitatea 3. Evidenþiaþi cel puþin douã mãrci distincte ale avangardistã, deconstructivã prin excelenþã, decât de 4. oralitãþii, prezente în textul reprodus în manual. postmodernism, opþiune ulterioarã.” (Cornel Moraru, Prezentaþi succint povestea lui Zare Popescu, aºa M-Q, Ed. Albatros, 5. Dicþionarul scriitorilor români, cum rezultã aceasta din relatarea prietenului sãu Bucureºti, 2001, p. 406) Grinþu. • „Nu cunosc între tinerii noºtri prozatori mulþi Realizaþi un scurt portret al lui Grinþu, evidenþi- care sã-ºi fi asimilat ºi sã stãpâneascã atât de bine 6. ind elemente ale „lumii” în care trãieºte acesta. tehnicile narative ºi descriptive moderne ca Mircea Indicaþi tipul de text cãruia îi corespunde frag- Nedelciu.” (Ov. S. Crohmãlniceanu) 7. mentul citat. Structurã ºi compoziþie ______8. Extrageþi, pe fiºe de citate, diferite forme de discurs epic folosite de autor: confesiunea, jurnalul • Subintitulat „Roman împotriva memoriei”, Zmeura (caietul de regie al lui Radu A. Grinþu, romanul epis- de câmpie (1984) are forma unui roman-eseu. tolar, dosar de documente). • Autorul foloseºte aproape toate formele de discurs epic: confesiunea, jurnalul (caietul de regie al lui Radu Text ºi discurs narativ ______A. Grinþu), romanul epistolar, extrase din scrieri Daþi exemple de fragmente care sã ilustreze istorice ºi din opere de ficþiune, relatãri obiective, auc- 1. alternarea discursului naratorului-personaj cu discur- toriale, dosar de documente, alternarea discursului sul auctorial. naratorului-personaj cu discursul auctorial. Prezentaþi structura compoziþionalã a romanului • Compoziþional, romanul este structurat în patru 2. transcrieþi cele patru titluri de capi- capitole, intitulate sugestiv: Zmeura de câmpie; Presupuneri, Investigaþii, tole ºi urmãriþi succesiunea lor în text. ºi Alte pãreri Alte investigaþii. Alegeþi din roman textele referitoare la trei ter- • Satul Burleºti: spaþiul de origine; toposul copi- 3. meni, la alegere, ºi încercaþi sã explicaþi rolul acestor lãriei. microeseuri în structura romanului. • din grãdina bãtrânului învãþãtor Popescu Zmeura Descrieþi satul Burleºti evocat în este simbolul regãsirii „imaginii cu care începe lumea”: 4. Zmeura de ca simbol al copilãriei pierdute. Ce semnificaþie copilãria. câmpie, atribuie autorul acestui spaþiu-matrice?

Perioada postbelicã: Proza 129 Extrageþi, din romanul fiºe cu • (1984) este cea dintâi creaþie 5. Zmeura de câmpie, Zmeura de câmpie citate revelatoare pentru a evidenþia particularitãþile romanescã a lui Mircea Nedelciu. narative proprii acestui roman. Þineþi seama ºi de • „O prozã excepþionalã.” Zmeura de câmpie: opiniile critice reproduse mai jos: (Eugen Simion) a) „În termenii Mircea Nedelciu face • Romanul îi are ca protagoniºti pe Zare Popescu noului roman, ºi Radu A. Grinþu, personaje în jurul cãrora se dez- în chip deliberat, cu multã ºtiinþã ºi, din fericire, cu tot voltã subiectul propriu-zis. atât de multã ironie de bunã calitate, o prozã a semni- • Prezentarea poveºtii lor de copii orfani este rea - ficantului. (…) O naraþiune este, în fapt, o galã a indi- lizatã „în evantai”, prin continua acumulare de date, vizilor care ºtiu sã povesteascã, iar personalitatea indi- aceasta complicându-se de la o paginã la alta. Cres - vidului este datã tot de capacitatea lui de a povesti. cuþi la orfelinat, fãrã sã ºtie unul de celãlalt, cei doi Este o strategie, bineînþeles, a prozatorului ºi un stil de parcurg destine diferite. Zare Popescu, deºi respins la a reabilita epicul dupã o perioadã în care proza examenul de admitere de la Facultatea de Istorie, se româneascã ºi-a exercitat virtuþile în sfera analizei ºi a dovedeºte un pasionat de trecut, de etimologii, eseului epic.” (Eugen Simion, Scriitori români de azi, apreciind cã istoria este alcãtuitã din patru elemente vol. IV, p. 380) fundamentale: oameni, obiecte, nume ºi poveºti. b) „(…) Încã o datã, un roman în care se povesteºte • „Ingineria textualã”. În scrierile sale, Mircea mult ºi se discutã iarãºi mult despre ceea ce se Nedelciu pune accentul mai mult pe mecanismul povesteºte. Povestirile din interiorul scenariului sunt, scrierii ºi pe descoperirea metodei, decât pe obiec- de cele mai multe ori, pline cu adevãrat de întâmplãri tul observaþiei. atractive ºi semnificative. Acelea despre rãzboi sau acelea, foarte numeroase, luate din viaþa obiºnuitã. Este uluitor ce dar are prozatorul de a prezenta semnificaþia unei scene altminteri banalã: poziþia oamenilor într-un autobuz, miºcarea înceatã într-o staþie de autobuz, o lecþie de istorie ºi activitatea ilicitã a elevilor Popescu Zare ºi Muºu…” (E. Simion, op. cit., p. 596) 6. Explicaþi semnificaþia titlului romanului Zmeura de câmpie de M. Nedelciu. Muncã independentã 1. Comentaþi reþeta propusã de autor pentru con- struirea unui personaj: „Pentru a-l cunoaºte va trebui sã vãd cum vorbeºte, cum ºi ce înjurã, ce crede, ce pãrinþi, ce istorie, ce meserie are, cine are nevoie de el

Biserica Albã ºi un colþ din Calea Victoriei din Bucureºti în anii ’60 ºi cine nu, ce sperã el sã se întâmple, ce cumpãrã ºi ce vinde el, ce studii are, ce nu ºtie ºi ce crede cã ºtie, ce Fiºier bibliografic ºtie ºi ce crede cã nu ºtie (…), cum sforãie, ce crede despre Dali, Sartre, Freud, Pele etc.” Valeriu Cristea Ed. Emi - Modestie ºi orgoliu, 2. Comentaþi, din punctul de vedere al condiþiei nescu, Bucureºti, 1984; Ovid. S. Crohmãlniceanu, tragice a auctorialitãþii, diferite fragmente din subcapi- Ed. Cartea Pâinea noastrã cea de toate zilele, tolul Este Zare Popescu un personaj în romanul „Zmeura Româneascã, Bucureºti, 1981; L. Ulici, Un prozator, de câmpie”?: De exemplu: „S-ar putea sã nu fie pentru în România literarã, anul XII, nr. 39, 27 septembrie cã îi lipsesc mai multe elemente constitutive, dintre 1979; E. Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, cele care sunt considerate obligatorii. Culoarea ochilor Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989; Nicolae lui nu este nicãieri definitivã. El nu-ºi cunoaºte nici Manolescu, Literatura românã postbelicã, vol. I, mãcar pãrinþii. Nici nu vrea sã-i recunoascã. Este posi- Ed. Aula, Braºov, 2001. bil un asemenea personaj?”

130 Literaturã Epica autoreferenþialã

Mircea Cãrtãrescu MENDEBILUL (fragment)

Visez enorm, colorat în demenþã, am în vis senzaþii pânã ce nu a ridicat mâna înmãnuºatã grosolan ºi a pe care nu le încerc niciodatã în realitate. Mi-am notat ºters o porþiune din geamul aburit. Tocmai mã uitam sute de vise de-a lungul ultimilor zece ani, dintre care afarã prin pata devenitã transparentã, când tramvaiul a unele se repetau convulsiv, târându-mã pe sub aceleaºi intrat în pasaj ºi pata s-a fãcut neagrã ca smoala pe fon- furci caudine ale ruºinii ºi urii ºi singurãtãþii. Sigur, se dul alb al restului geamului. Ei bine, pata reproducea spune cã scriitorul pierde cu fiecare vis povestit câte perfect profilul lui Goethe din cunoscuta umbrã un cititor, cã visele plictisesc într-o povestire, fiind chinezeascã. Totul era acolo, nasul drept, pornind doar o metodã comodã ºi învechitã de punere în abis. direct din fruntea oblicã, peruca terminatã cu codiþã, Rareori, într-adevãr, un vis este semnificativ pentru buzele ferme, bãrbie rotundã…” celãlalt. În plus, scriitorii uzeazã câteodatã de con- Deci, sã n-o mai lungesc ºi sã încep ºi cu povestirea trafaceri, construiesc visul la calibrul cerut, care sã visului despre care am pomenit. Am visat acum vreo reflecte ºi sã ordoneze realitatea difuzã a povestirii, aºa douã luni cã eram închis pur ºi simplu într-un borcan, cum, dacã pui un capac de stilou în mijlocul unei dar într-unul tãiat parcã în cristal de stâncã. Mã mâzgãleli anamorfotice, vezi reflectatã în el femeia învârteam de acolo-acolo prin borcanul care din când goalã. Pentru cã vreau sã încep povestirea aceasta cu în când scãpãra curcubee ºi priveam cu mare mulþumire un vis, încerc sã mã apãr cumva de acuzaþia de lene ºi prin pereþii sãi lumea fluidã, pâlpâitoare, din jur. (…) naivitate care s-ar declanºa automat. Am încercat ca de obicei, dupã ce mi-am notat Sunt, dupã cum ºtiþi, un prozator de ocazie. Nu scriu visul, sã-i fac o anamnezã. (…) ªi imediat, ca ºi când aº decât pentru voi, dragi prieteni, ºi pentru mine. Meseria fi rostit o formulã sacrã, am început sã recuperez câte mea adevãratã este anostã, dar mie îmi place ºi îi ceva. Unele lucruri le-am uitat, dar ºtiu cã brusc mi-am cunosc foarte bine trucurile. Trucurile scrisului însã mã dat seama cã istoria cu borcanul se trãgea dintr-o dis- lasã rece. De un an ºi ceva, de când asist la întrunirile cuþie la telefon cu fosta mea prietenã, care între altele voastre duminicale, aº fi putut sã învãþ enorm în pri- îmi povestise cã îºi cumpãrase o pereche de hamsteri vinþa tehnicii prin care se încheagã o povestire. Oricum pe care îi þinea într-un borcan, pe rumeguº. (…) Dar însã, mi-era teamã cã nu aº fi avut mare lucru de spus. m-am simþit foarte fericit cã aº avea ºi eu, la o adicã, De fapt, pânã în noaptea când am visat ceea ce vreau niºte lucruri interesante de povestit din propria expe- sã vã povestesc, am fost convins cã nu existã nimic în rienþã. Nu mã gândesc sã scriu o povestire, ci un soi de viaþa mea care sã merite sã fie scos la luminã. Deci nu relatare, o micã ºi sincerã cronicã a celei mai (de fapt, încerc sã fac o punere în abis, ci vreau doar sã iau singurei) ciudate perioade din viaþa mea. lucrurile de la început, pentru cã sunt convins cã, ºi în Iar eroul acestei cronici, deºi nu avea pe timpul viaþã, ºi în ficþiune, începutul dã tonul. Ba chiar ºi în când „se petrecea acþiunea” decât vreo ºapte ani, cred nebunie. Îmi amintesc cum a început s-o ia razna un cã meritã sã fie descris, pentru cã sunt convins cã a fost prieten al meu. A venit într-o searã foarte agitat în marcat pentru totdeauna, deºi subteran, ca în cazul garsoniera mea ºi mi-a povestit ciudat de coerent ce i se meu, destinul tuturor copiilor care se jucau pe atunci întâmplase cu o orã înainte: „M-am suit în tramvai ca în spatele blocului meu de pe ªtefan cel Mare. sã merg la o cunoºtinþã. Din cauza frigului de afarã gea- (Mircea Cãrtãrescu, Nostalgia, murile vagonului erau aburite. Pe scaun, în faþa mea, Bucureºti, 1993) stãtea o femeie cam de la þarã, într-o canadianã cam murdarã ºi cu o broboadã verde. Nici n-am observat-o

Perioada postbelicã: Proza 131 Consideraþii generale

• În volumul Nostalgia existã cinci texte: Ruletistul, Gemenii pune în paralel cele douã perspective, rapor- Mendebilul, Gemenii, Rem ºi Arhitectul. Prima ºi ultima tându-le la adolescenþã. În Mendebilul, taina rãmâne sunt un cadru pentru cele cuprinse sub genericul închisã în copilul hieratic, dar ºi senzual, care-i conduce Nostalgia. Textele cuprind o poveste ºi un secret care pe bãieþii strânºi pe lângã un bloc nou. În Rem, misterul reprezintã punctul lor central. Ruletistul este un jucã- rãmâne închis într-o camerã aflatã undeva în câmp, tor, urmãrit în permanenþã de ghinion. Acesta îºi pune descoperitã de Svetlana-Nana. În Gemenii este prezen- viaþa ca mizã într-un straniu joc de noroc în care tatã metamorfoza dublã petrecutã între doi liceeni care ºansele de supravieþuire se diminueazã treptat, dar el se iubesc, Andrei ºi Gina. Arhitectul, creator genuin, din reuºeºte sã scape chiar când aceste ºanse dispãruserã povestirea omonimã este un fel de „maimuþoi la operã”, definitiv. Se poate presupune cã secretul acestei supra - care este pus sã reia „din greºealã” istoria muzicii univer- vieþuiri ar consta în existenþa unei mize inverse: sale, apãsând la nimerealã clapele unei orgi electronice. mizând pe moarte, el pierde moartea, dar naratorul, Secretele din aceste nuvele aparþin subconºtientu- martor ºi prieten, nu e sigur ºi nu poate dezvãlui un lui unei vârste ºi sunt dominate de presimþiri nedefi- secret care e mai mult o sugestie decât afirmaþie. nite. Ele nu sunt niciodatã dezvãluite pânã la capãt, Mendebilul ºi Rem sunt poveºtile ieºirii din copilãrie, copilul arãtându-se incapabil pentru o asemenea atitu- în latura lor masculinã, în prima, ºi femininã, în a doua. dine, iar omul mare uitã ºi pierde misterele copilãriei.

TEXT ªI INTERPRETARE

Repere teoretice ______4. Comentaþi poziþia autorului faþã de actul scrisului: • Textul este o reflectare a poziþiei scriitorului faþã a) „Nu scriu decât pentru voi, dragi prieteni, ºi pen- de literaturã ºi a opþiunii estetice a acestuia. tru mine.” • Textul devine problematica unicã a operei. b) „Nu existã nimic în viaþa mea care sã merite sã • Subiectul îl reprezintã drumul spre realizarea textu- fie scos la luminã.” lui. c) „Trucurile scrisului însã mã lasã rece.” d) „ªi în viaþã, ºi în ficþiune, începutul dã tonul.” Structurã ºi compoziþie ______Text ºi discurs ______1. Precizaþi în ce constã problematica fragmentului Mendebilul de Mircea Cãrtãrescu. • Naraþiunea îºi pierde funcþia de comunicare a 2. Delimitaþi secvenþele narative ºi explicaþi în ce acþiunii personajelor: plan este situat anecdoticul (evenimenþialul). a) acþiunea se plaseazã într-un plan spiritual, fãrã 3. Comentaþi relaþia dintre ficþiune ºi realitate în repere exterioare; opera tradiþionalã ºi în fragmentul reprodus în manu- b) spaþiul nu mai are nici o relevanþã concretã; al, pornind de la urmãtoarele relaþii: c) timpul este timpul subiectiv al reflecþiei asupra a) în creaþia tradiþionalã: creaþiei.

REALITATEA FICÞIUNEA • Monologul (confesiv) devine dominant: confesiunea structureazã „realitatea” ficþiunii prin simboluri. b) în creaþia lui Mircea Cãrtãrescu: • Autorul ºi naratorul se identificã. VISUL FICÞIUNEA REALITATEA

132 Literaturã Muncã independentã 5. Raportaþi textul Mendebilul de Mircea Cãrtãrescu la fragmentul Ocheanul întors de Radu Petrescu (p. 194), 1. Prezentaþi (pe scurt) conþinutul fragmentului relevând asemãnãrile ºi deosebirile dintre acestea. Mendebilul de Mircea Cãrtãrescu. 6. Demonstraþi în ce mãsurã textul lui Mircea Cãr - 2. Explicaþi, în secvenþa visului, metaforele condi- tãrescu continuã înnoirile de conþinut ºi discurs nara- þiei scriitorului ºi ale scrisului. tiv inaugurate de autorii grupaþi în ªcoala de la Târgo - 3. Comentaþi finalul fragmentului din textul repro- viºte, ilustrând, în acest mod, un alt moment în dus în manual. evoluþia epicului românesc: postmodernismul. 4. Argumentaþi care este personajul în text: 7. Argumentaþi, într-o compunere-eseu, afirmaþia a) textul însuºi; b) autorul-narator. lui Mircea Cãrtãrescu: „Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate realã.” POSTMODERNISMUL

I. Conceptul de postmodernism denumeºte lite - a) cititorul este avertizat asupra procedeelor ºi ratura contemporanã scrisã ca reacþie la modernism. asupra personajelor ºi este considerat martor ºi cola- Se prefigureazã ca moment de crizã a moder- borator la redactare; nismului prin reprezentanþii ªcolii literare de la Târ - b) autorul intrã în operã cu numele lui ºi judecã situ- goviºte – Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, aþiile, figurile retorice, comenteazã elaborarea textului Costache Olãreanu, Tudor Þopa, Alexandru George sau este eroul memorialisticii prin „revenirea genu lui – ºi prin onirismul lui Dumitru Þepeneag. autobiografic în prozã, prin introducerea jurnalului de creaþie ºi a jurnalului de viaþã” (E. Simion). TRADIÞIONALISMUL MODERNISMUL Textualismul este o expresie a postmodernis - mului în proza româneascã. Dominant în secolul al Dominant în li- XIX-lea ºi în secolul al te ratura secolului III. Caracteristici stilistice ºi formale XX-lea (pânã în 1920). al XX-lea. ♦ Anularea distincþiei dintre genuri, alãtu - Reflectã obiectiv reali- Interpreteazã su - rând/contopind povestiri, eseuri, scrisori, poeme, cân- tatea în formule artistice biec tiv lumea, pro - tece, articole de ziar, documente. consacrate. pu nând noi formu - ♦ Discontinuitatea: capitolele ºi paragrafele sunt le, inedite. în general scurte ºi separate prin spaþii albe; titlurile, deosebit de numeroase, sunt tipãrite mai vizibil. POSTMODERNISMUL Fiecare fragment mai scurt constituie o unitate independentã, un text în miniaturã de sine stãtãtor. Specific literaturii contemporane de dupã 1970. Renunþarea de cele mai multe ori la semnele de Demascã reþetele ºi tipa rele literare de succes din punctuaþie. ambele orientãri estetice anterioare. Tipãrirea unor pasaje cu majuscule. ♦ Experimentul narativ: II. Epica autoreferenþialã Naraþiunea la persoana a III-a este înlocuitã, în Prozatorii postmoderniºti au asimilat experien - mare parte, cu alternanþe de fragmente narate la per- þele epice din secolul al XX-lea, introducând în proza soana întâi singular ºi persoana întâi plural, a cãror lor reflecþii despre actul de a scrie, despre condiþia lungime variazã de la o propoziþie la câteva pagini. creatorului sau poziþia faþã de text ºi despre relaþiile Naraþiunea-cadru: determinã o confuzie premedi- din interiorul textului; tatã. În acest gen de povestire, realitatea este de multe Acest gen de prozã este autoreferenþialã (opera se ori juxtapusã fantasticului: cadrul este realist, iar poves - povesteºte ºi se analizeazã pe mãsurã ce se scrie). tirea încadratã este de domeniul fantasticului. Aceastã tehnicã este definitã cu termenul de tex- Juxtapunerea = alãturarea unor elemente dis- tualism, caracterizat, în general, prin: parate fãrã vreo legãturã între ele, prin tehnica cine- – trecerea de la proza auctorialã la proza autore- matograficã a montajului (= juxtapunerea unor cadre diferite pentru a forma o singurã imagine) ºi a flexivã (= de meditaþie asupra scrisului); – predilecþia pentru fragment ºi o nouã relaþie colajului (materiale diverse, în mod normal imposibil între autor ºi cititor: de asociat, sunt contopite în structura unicã).

Perioada postbelicã: Proza 133 Elemente de limbã, stil ºi comunicare

♦ Anafora pronominalã se realizeazã cu ajutorul *ANAFORA pronumelor reflexive (Fata se spalã), al formulelor de reciprocitate (unul altuia), al pronumelor relative (omul care vorbeºte), al pronumelor personale de persoana a III-a (Creºtea câini ºi se juca cu ei), al adjec- DICÞIONAR tivelor pronominale posesive (L-am întrebat pe Ion • Anaforã. „Fenomen sintactico-semantic con- despre notele sale), al demonstrativelor (Am vãzut-o stând în reluarea printr-un substitut a unui termen pe Ioana ºi aceasta citea) ºi nehotãrâtelor (Am întâlnit plin referenþial, exprimat anterior, numit antece - niºte colegi, unii erau veseli, alþii triºti). dent. Relaþia antecedent – substitut, numitã «relaþie ♦ Anafora adverbialã se creeazã cu ajutorul adver- anaforicã» sau «interpretativã», procurã referinþa belor relative (locul unde m-am nãscut) sau demon- substitutului, component care, în afara contextului, strative (Îmi place cartea, fiindcã existã aici o mulþime este lipsit de referinþã proprie. În lucrãri mai noi, de citate). dupã model englezesc, este desemnatã prin anaforã ♦ Anafora verbalã: „Mi-a spus aceasta… dar n-a ºi clasa de cuvinte fãrã referinþã proprie, alcãtuitã, fãcut-o.” (G. Cãlinescu) mai ales, din pronume ºi adverbe pronominale, care Atenþie! Anafora se poate realiza ºi cu ajutorul primesc referinþa de la un component exprimat numeralelor (Copiii au înþeles ºi amândoi au plecat ime- anterior.” (DSL, Nemira, 2001) diat), al adverbelor de afirmaþie ºi negaþie (— Ai auzit? / — Da.), al substantivului (Am primit cadou o minge. Mingea / acea minge îmi amintea de primul meu meci.) • În limba românã funcþioneazã cu rol de anaforã legatã (sintacticã): pronumele reflexive, pronumele ºi Exerciþii de aprofundare adverbele relative º.a., iar cu rol de anaforã liberã (dis- cursivã): pronumele personale, demonstrative, pose - 1. Descoperiþi elemen - sive, adverbe pronominale. O marcã gramaticalã a tele cu statut anaforic: anaforei este acordul (în gen ºi numãr) între antece- a) „Sãrãcuþii mamei! dent ºi anaforic. (…) Se iubesc, maicã – Spre exemplu, în enunþul: Oamenii se respectã unul urmã ea ºtergându-ºi lacrã - pe altul, elementele care marcheazã reciprocitatea (se, mile – se iubesc unul pe unul pe altul) au rol anaforic, fiind legate de antecedent. altul ca doi copii sãraci.” În fraza: Am vorbit cu Ion ºi acesta mi-a explicat situaþia, (I. Slavici) pronumele demonstrativ funcþioneazã ca substitut pen- b) „Îþi arãt eu coc, valþ ºi tru numele propriu, deci cu valoare anaforicã. bluzã, ardã-te para focului sã te ardã! Nici eu, nici bunicã-ta, nici bunicã-mea n-am ºtiut de acestea – ºi-n Tipuri de anaforã ______legea noastrã trebuie sã trãieºti ºi tu.” (M. Sadoveanu) 2. Numiþi antecedentul pentru anaforele marcate ♦ Anafora zero (Ø) este o consecinþã a faptului cã, grafic în fragmentul urmãtor: în limba românã, existã posibilitatea neexprimãrii „Orbeþi, ologi, bãtrâni neputincioºi, copii fãrã de subiectului unui verb la persoana a III-a (subiect sub- cãpãtâi se adunau Ø venind unul câte unul la portiþa înþeles), dar ºi a neexprimãrii unor complemente obli - mãnãstirii ºi Ø aºteptau Ø certându-se între dânºii pânã gatorii (ca în cazul verbelor tranzitive). Spre exemplu: dupã vecernie, când maica econoama ieºea ca-n faþa „Dacã Ø n-ar fi fost atât de zãpãcit, ar fi avut ºi el atâta lumii Ø sã le împartã milã, pâne, câte o bucatã de carne minte ca Ø sã înþeleagã cã, în clipa când Ø intrã în bi - (…), în timp de iarnã ºi câþiva creiþari, toate adunate de sericã, toþi se uitã la el ºi Ø se întreabã.” (I. Slavici) maicile cerºetoare de prin piaþã.” (I. Slavici)

134 Elemente de limbã, stil ºi comunicare AUTOEVALUARE PROZA CONTEMPORAN| 2 Citiþi textul de mai jos: „A sãrit din somn, aºa cum sãrea întotdeauna, îºi disperatã, ca sã reziste, simþi în gurã ºuvoiul de sânge, amintea ea, pe timpul când îl alãpta, ºi pentru un apoi simþi lovitura, ca de cuþit, din spate, leºinul, moment chiar i se pãru cã timpul s-a dizolvat, iar Marcu coborârea în nefiinþã care urmase; îl vãzu pe celãlalt, cel e din nou copil mic, ca apoi sã-ºi dea repede seama unde ai cãrui ochi erau deja împãienjeniþi de umbrele morþii, se aflã ºi deznãdejdea s-o cuprindã iarãºi; ºi nu din cu balta de sânge de pe asfalt crescând în jurul trupului pricinã cã s-ar fi gândit – nu, mama excludea un aseme- lui zdrobit; auzi pânã ºi þipetele aproape neomeneºti ale nea gând! – cã fiul ei s-ar putea sã moarã; nu-l jelea, fetei, auzi cuvintele spuse de cineva într-o limbã pe care deci nu se tânguia dupã el ca dupã un mort; mama intui nu o cunoºtea, înþelese însã fiecare cuvânt, investitã în schimb, cu o extraordinarã putere de a se pune în fiind, pe neaºteptate, cu acel dar pe care-l au doar în locul acestuia, toatã suferinþa înduratã de Marcu din poveºti unele bãtrâne înþelepte (încât ele pricep pânã ºi momentul accidentului pânã în clipa de faþã, cumplita ce îºi spun între ele fiinþele necuvântãtorare!). Era însã durere a unui trup mutilat, zdrobit; îºi vãzu, cu ochii un efort mult prea mare pentru mama!” minþii, fiul întins pe caldarâm, simþi durerea cum zvâc- (Sorin Titel, 1983) neºte nãpustindu-se spre creier, simþi inima pompând Femeie, iatã fiul tãu,

1. Menþionaþi câte un sinonim contextual pentru 0,50 puncte fiecare dintre cuvintele: a se dizolva, deznãdejde, a se tângui, suferinþã. 2. Scrieþi patru expresii/locuþiuni care sã conþinã 0,50 puncte cuvântul ochi. 3. Transcrieþi, din text, cuvintele ºi expresiile ce 1 punct sugereazã starea dramaticã a mamei care îºi supra - vegheazã fiul aflat pe patul unui spital parizian.

4. Justificaþi folosirea liniilor de pauzã din prima jumã- 1 punct tate a fragmentului dat.

5. Relevaþi importanþa frazelor arborescente în crea- 1 punct rea analizei psihologice. 6. Discutaþi rolul stilistic al timpurilor verbale întâl- 1 punct nite în textul dat.

7. Precizaþi douã teme (motive literare) ilustrate în text. 1 punct 8. Comentaþi enunþul: „auzi cuvintele spuse de cineva într-o 1 punct limbã pe care nu o cunoºtea, înþelese însã fiecare cuvânt.” 9. Numiþi douã trãsãturi ale mamei, aºa cum reies din 1 punct textul dat. 10. Interpretaþi titlul romanului, având în vedere ºi 1 punct aluzia biblicã ( ). la Noul Testament Din oficiu: 1 punct TOTAL 10 puncte Autoevaluare 135 LITERATUR| de Marin Sorescu,

Rãceala DRAMATURGIA CONTEMPORANÃ ªI TENTAÞIA MODERNITÃÞII Scenã din spectacolul cu piesa pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureºti „Lucia Sturdza Bulandra” pe scena Teatrului

Consideraþii generale

Introducere. Depãºind constrângerile de ordin ide- utilizarea unui material mitico-legendar (Valeriu ologic, mai exigente decât în celelalte genuri din cauza Anania, Mioriþa, Horia Lovinescu, Moartea unui artist, impactului direct pe care îl are spectacolul asupra unui Jocul vieþii ºi al morþii în deºertul de cenuºã; Marin public foarte larg, dramaturgia româneascã postbelicã Sorescu, Iona, Para cliserul ºi Matca; I. D. Sârbu, Arca cunoaºte o paletã largã de modalitãþi estetice. Dupã Bunei Speranþe etc.) temele impuse în anii cincizeci (naºterea „glorioasã” a În afara acestei problematici, dramaturgia ultimelor noii lumi, victoria spiritului acesteia, puternic idealizat, decenii conþine ºi piese de necruþãtoare judecatã a trecu- asupra celei vechi, burgheze), abordate de Mihail tului apropiat, în care perspectiva eticã îºi asociazã cono- Davidoglu, Al. Mirodan, Al. Voitin, Aurel Baranga ori taþii filosofice (D.R. Popescu, Piticul în grãdina de varã, Paul Everac, sub aspect tematic producþiile dramatice Pisica în noaptea Anului Nou, Aceºti îngeri triºti). Atmosfera româneºti se apropie treptat tot mai mult de orientarea este sumbrã ºi violentã, cu o alterare a valorilor ºi cu o evi- dramaturgiei universale. dentã apetenþã pentru succesul conjunctural. . . Dintre dramaturgii peri - Tematicã ºi problematicã. Dupã 1960-1970, piese- Evoluþie Reprezentanþi le de teatru româneºti se pot grupa, în primul rând, oa dei postbelice, Horia Lovinescu (1917-1983) a promovat un teatru de idei, cu personaje trãind o situaþie dupã tematica abordatã: setea de absolut, valorificarea dilematicã. Teme precum eroul-artist în confruntarea miturilor folclorice, reflectarea aspectelor sociale etc. cu moartea ( , 1964), asumarea isto- Ca modalitãþi de construcþie, parabola ºi alegoria se Moar tea unui artist riei ( sau ), parabola politicã ( îmbinã cu dubla reflectare, prin retragerea în mit sau Petru Rareº Locþiitorul Jocul ) cunosc o abordare absurd, în istorie sau poezie. Dintre speciile proprii ge - vieþii ºi al morþii în deºertul de cenuºã complexã, fiind vizibilã prezenþa a „douã formule nului dramatic, comedia ºi drama de idei se bucurã de deosebite (mai mult opuse): una realistã, tradiþiona - mare succes. Se observã, de asemenea, o orientare spre listã; alta simbolicã, modernã” (Nicolae Manolescu).

136 Literaturã Aproape fãrã excepþie, eroii lui Horia Lovinescu, nici pentru blasfemie, ca la Molière, ci pentru o crimã creatori, din punct de vedere tipologic, se aflã în mo - involuntarã, într-un duel fãrã nici o legãturã, de altfel, mente de acutã neliniºte, încercând sã-ºi evalueze cri- cu o anume responsabilitate a seducãtorului. În afara tic activitatea, cheltuirea existenþialã social mente utilã acestei teme, piesele lui Teodor Mazilu vizeazã pro- pânã în momentul declanºãrii urgiei, întotdeauna de bleme de ordin social (parvenitismul, snobismul ºi eter- pe pragul înalt din faþa perspectivei crepusculare a na prostie). Plasându-se în continuarea pieselor lui vieþii” (Constantin Cubleºan, Teatrul. Istorie ºi actuali- Aurel Baranga (Mielul turbat, cu deosebire), în Mobilã ºi tate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 200). durere, Teodor Mazilu prezintã figuri de parveniþi de-a A fost evidenþiatã, în egalã mãsurã, capacitatea dreptul abjecte, Sile Gurãu ºi Paul Arnãutu, care se dramaturgului Horia Lovinescu de a da propensiune urmãresc reciproc, cu intenþii distructive. simbolicã unor fapte autentice, lipsite în aparenþã de Privite din aceastã perspectivã a studiului cractero- fiorul poetic, ceea ce determinã ca „formula de teatru logic, piesele lui Ion Bãieºu (1933-1991) surprind în teatru”, tot mai pregnantã în creaþiile sale, sã fie pânã la detaliu efectele obþinute din jocul între esenþã calea de a gãsi o soluþie la reacþia condiþiei umane în ºi aparenþã, dintre ceea ce personajele doresc a fi ºi impactul cu o civilizaþie aflatã într-un progres galo - ceea ce sunt în realitate (Preºul, Cine sapã groapa altu- pant. Prezent în de Horia Lovi- Moartea unui artist ia, În cãutarea sensului pierdut, Chiþimia, Boul ºi viþeii). nescu, mitul folcloric al Meºterului Manole se La Teodor Mazilu ºi Ion Bãieºu, umorul este rezul- regãseºte ºi în creaþia lui Dan Tãrchilã (Zidarul, 1981). tat al contradicþiilor între situaþiile create ºi comporta- Scrise într-o manierã ionescianã, piesele lui Gellu mentul personajelor. Comicul de limbaj este cel mai (1915-2005) surprind situaþii reprezentative Naum prolific: personajele se caracte rizea zã vorbind, „cliºeul” pentru condiþia umanã în secolul XX ( Poate, Eleonora, fiind elementul care-l încadreazã într-o tipologie. 1962; 1963; 1966). Insula, Ceasornicãria Taus, Ca dramaturg, (1936-1996) tinde spre Un alt fenomen vizibil în dramaturgia contempo- Marin Sorescu abordarea unor teme fundamentale, privitoare la condiþia ranã îl reprezintã interesul la fel de puternic, precum în alte perioade anterioare ale evoluþiei literaturii noas- umanã, într-un stil profund interogativ. Publicat în 1984, tre, faþã de marile mituri ale civilizaþiei europene volumul de teatru Ieºirea prin cer reuneºte piesele sale de (Antigona, Prometeu, Sisif, Faust º.a.). mare succes, dintre acestea remarcându-se trilogia Setea Un astfel de ecou l-a avut ºi mitul lui Don Juan. muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul ºi „opere dramatice în sensul nou, pe care îl dau ter- Prelucrat de Teodor Mazilu (1930-1980), un autor cu Matca, totul original în peisajul teatral contemporan, don- menului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionescu: o cãutare spiritualã” (Eugen Simion). „De la Beckett, scrie juanismul mitic apare modificat. În piesa Don Juan Ion Negoiþescu, a învãþat Marin Sorescu a dialoga mono- moare ca toþi ceilalþi, seducãtorul arhetipal nu mai este pedepsit pentru lipsã de loialitate, ca la Tirso de Molina1, logând cu umor sumbru, cum tot de la Beckett a deprins ºi senzaþia stãrii pe loc, a progresiunii vane: trecerea lui Iona 1 Tirso de Molina: autor dramatic spaniol. În 1620 a scris piesa din pântecele unui peºte în pântecele altuia mai mare El Burlador de Sevilla (Bufonul din Sevilla), în care apare primul per- poate ascunde totuºi o cãutare, o posibilitate, un râvnit sonaj Don Juan. drum spre mântuire, chiar dacã nici pentru perso najul bi - blic, silit aici a se conforma unei idei preconcepute, nu existã ieºire din cercul infernal, dupã cum paracliserul e vãzut de autorul sãu în perspectiva trecerii vremii, iar ca - tedrala sa apare sub «fuga stilului gotic», dând astfel satis- facþie unui simþãmânt de surplus spaþial ºi temporal. Dacã personajele lui Samuel Beckett se târãsc, infirme, evoluând pe dimensiunea lor planã, în care se complac demonic, un plan dureros de plat, murdar de neant – ºi care e prezentul lor continuu ºi fãrã izbãvire, cenuºiu ºi ostenitor, cele ale lui Sorescu au aspiraþii, vizeazã (ºi viseazã) alte zone de atins, pure, naiv-paradisiace (lãcaºul) «de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului». (…) Scenã din spectacolul cu piesa Jocul vieþii ºi al morþii în deºertul de cenuºã de Horia Lovinescu, pe scena C.I. Nottara (1980) Teatrului

Perioada postbelicã: Dramaturgia 137 Limbajul sumbru al personajelor soresciene se colo- De o facturã cu totul specialã, esenþialmente livreºti, reazã prin humorul autorului, un humor metaforic, sen- sunt textele dramatice ale lui Horia Gârbea (n. 1962), tenþios, care, de fapt, ocoleºte, evitã problema perso- un adept consec vent al intertextualitãþii (vol. Cine l-a najelor înseºi, înlocuind-o cu filosofia scriitorului.” ucis pe Marx?, 2001). „Scenarii teatrale, dar ºi eseuri tra - Valorificând într-o manierã originalã un mit biblic, vestite dramaturgic, oratorii ale- Marin Sorescu pune în evidenþã ºi umana sete de abso- gorice, reunind voci ºi eroi din varii lut, o permanenþã a fiinþei cugetãtoare. epoci ºi spaþii ale literaturii” (Ioan Prezentã în dramele lui Horia Lovinescu (Petru Adam, Teatrul de frontierã, în Rareº) sau Paul Everac (Constandineºtii), tematica Drama, vol. 3-4, iunie-decembrie istoricã este reprezentatã ºi în dramele A treia þeapã ºi 2004, p. 197), „textele pentru Rãceala de Marin Sorescu. Piesa Rãceala prezintã o teatru” ale lui Horia Gârbea „þin secvenþã din timpul domniei lui Þepeº: anul 1462, mai mult de culturã decât de artã, când Mohamed al II-lea întreprinde o campanie de mai exact, reprezintã momentul de cucerire a Þãrii Româneºti, pentru a-l detrona pe dom- saturaþie când cultura tinde sã devinã artã” (Mircea nitor ºi a-l instala, în loc, pe Radu cel Frumos. Ghiþu lescu, Istoria dramaturgiei contemporane, Ed. Alba - Prin Matei Viºniec (n. 1956) teatrul îºi regã seºte o tros, Bucureºti, 2000). În capodopera lui Cervantes, anumitã demnitate a tragediei contemporane cerutã cu peripeþiile lui Don Quijote erau întrerupte prin mo- atâta insistenþã de Albert Camus. mente statice cu o scenã fixã – hanul. În „imaginaþia demitizantã” a lui Horia Gârbea, hanul devine hotel, Dupã Þara lui Gufi ºi Angajare de primind accente ale modernitãþii. clovn, publicate în volum în 1993, împreunã cu piesa Evangheliºtii, lui Matei Viºniec îi apar douã volume Concluzii (1996): Pãianjenul în ranã (Teatru I) ºi Dramaturgia contemporanã îmbrãþiºeazã teme pro- Groapa din tavan (Teatru II), iar în funde ºi este în multe privinþe substanþialã, piesele lui 1998, Teatru descompus ºi Femeia ca Horia Lovinescu, Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Ion un câmp de luptã. Tonul pieselor lui Bãieºu, Iosif Naghiu, I. D. Sârbu, D.R. Popescu, Matei Matei Viºniec devine din ce în ce Viºniec, George Astaloº, Dumitru Solomon, George mai grav, iar problema tica tot mai apropiatã de proce- Genoiu, Romulus Guga, Horia Gârbea º.a. completând sele istorice contemporane. Hotel Europa, pusã în scenã prin problematicã ºi structurã dramaticã seria operelor în premierã absolutã de Teatrul Naþional din Craiova în moderne din istoria literaturii române ºi universale. decembrie 2004, este un recviem dramatic dedicat tuturor celor loviþi de absurdul rãzboiului din fosta Muncã independentã Iugoslavie, morþilor ºi viilor, deopotrivã. Cei vii, pãrinþii, îºi cautã copiii uciºi ºi îngropaþi miºeleºte. 1. Realizaþi o sintezã cu aprecieri critice despre dra- Sursa suferinþelor necurmate ale supravieþuitorilor nu maturgia contemporanã. este moartea în sine, ci lipsa unui mormânt peste care 2. Definiþi conceptul de personaj dramatic ºi pre- sã cadã, izbãvitã, lacrima lor: cizaþi speciile dramatice cãrora le corespund persona - „În þara asta, mama fericitã jele alese. este o mamã care ºtie unde sunt îngropaþi copiii ei. O mamã 3. Realizaþi un eseu, de 2-3 pagini, în care sã caracte - fericitã este o mamã care poate plânge dupã pofta inimii rizaþi un personaj dintr-o piesã de teatru aparþinând unui deasupra unui mormânt în care se aflã oasele fiului ei ºi nu dramaturg contemporan (la alegere). Aveþi în vedere: Pot fi identificate în aceastã alte oase necunoscute.” – evidenþierea personajului în cadrul acþiunii; dramã douã planuri de existenþã spectralã: Mama, – exemplificarea trãsãturilor personajului ales; Tatãl, lumea celor vii, cu întreaga lor sfâºiere sufle - – modalitãþile de caracterizare a personajului, cu teascã, ºi lumea neputincioasã a celor morþi (Fiul, Sol- exemple din opera aleasã; datul sârb, Soldatul german). ªi, peste toate, o Europã – prezentarea relaþiilor dintre personajul prezentat care a asistat aproape indiferentã la rãzboiul din ºi celelalte personaje; Balcani, o Europã care „nu mai dã rãspunsuri euro- – rolul indicaþiilor autorului în conturarea perso - pene” ºi „are toate uºile închise”. najului.

138 Literaturã MIT ªI REALITATE

Marin Sorescu A TREIA ÞEAPÃ (fragment)

Actul V / Dimineaþa Tabloul I / În pãdure SCENA I în interpretarea lui Florin Piersic,

(Întuneric. Parcã se disting douã siluete. Tãcere, apoi, Românul, Românul, din obscuritate, acest dialog): Naþional Bucureºti pe scena Teatrului (stagiunea 1978–1979) — Dã-mi voie sã te contrazic în privinþa norului. — Chiar cã de nor. De-aia consider cã Mahomed e Norul n-are nici o legãturã cu reumatismul. un mare… — Da, dar atunci cum îþi explici durerea asta groza- — Cãlãu, cãlãu, dar… nemaipomenit! Gândeºte-te vã? Eu cred cã ãsta e mecanismul: aburul, care se cã a schilodit sufleteºte o lume întreagã. Una e sã tai ridicã din pãmânt, se strânge ca un ghem ºi ghemul capul – e destul de simplu sã tai capul – poftim, ãsta, mãrindu-se, vrea sã-þi absoarbã ºi aburul de pe pe-al meu mi l-au tãiat, – ºi alta e sã te bagi în sufletul ºira spinãrii… ªi… unei jumãtãþi din lume ºi sã o faci sã gândeascã altfel. — Ba. N-are nici o legãturã una cu alta… Vrei sã-þi — Adicã sã nu mai gândeascã. spun eu de ce te doare? — Sã strici mecanismele... gândirii. De aceea, voi, ãºtia liberi… Nu ºtiu dacã ne puteþi — (Curios) De ce? (Cu amãrãciune.) — Ghici. înþelege. (Admirativ.) A, Mahomed o sã rãmânã în isto- — De ce? rie ca tiranul tiranilor. Mare om! ªi de aceea eu îi dau — Te doare pentru cã o sã pierdeþi bãtãlia. dreptate ãstuilalt... — Vrei sã spui cã mã doare pentru Mahomed? — Nu, nici Vlad n-are dreptate, dã-mi voie… — Da. — (Enervat.) Cum vrei tu sã opreºti un puhoi de — Mã doare-n fund. Sã ºtii cã eu nu sunt cu el din crime…? Stând ca o mãmãligã? convingere. — (Râzând.) Þi-ai gãsit! Þepeº sã stea ca o mãmã - — Te cred. ligã! — Dar nici de fricã. Ba, dacã stau sã mã gândesc — (Cu admiraþie.) Aflã cã Vlad l-a întrecut pe bine, mai mult de fricã. Nu ºtiu dacã ai simþit vreodatã Mahomed. ce e aia fricã. Uite, noi am fost crescuþi aºa… (Scena se lumineazã. Se vãd cei doi – un turc ºi un — Cum? român, traºi în þeapã. Un moment de tãcere.) — Aºa, în fricã. Ceva nelãmurit, nu ºtii de unde þi ROMÂNUL: S-a crãpat de ziuã. se trage, ca o igrasie. TURCUL: În curând vom crãpa ºi noi. (Priveºte în — ªi noi, tot aºa. zare.) Mi se pare cã aº recunoaºte unele locuri. Te — Greºeºti. Vouã nu vã e fricã. Sau, cel puþin la voi pomeneºti cã sunt chiar de prin pãrþile astea. frica începe la maturitate… ROMÂNUL (Cu intenþie.): Ai venit sã-þi mai vezi — Cu atât mai rãu. þara? — Nu, e altceva sã ai o copilãrie normalã ºi altce- TURCUL: Dorul te usucã... (Cãtând în zare.) Ce e aia? va sã fii crescut în teroare. Nouã ni s-a luat acest ROMÂNUL (Se uitã în direcþia cealaltã, pentru cã nu perete de seninãtate al copilãriei ºi, când suntem la se poate întoarce): Care? ananghie, iatã cã n-avem de ce sã ne sprijinim. TURCUL: Catã drept înainte. — De nor. ROMÂNUL: Cat... Eu vãd o pãdure...

Perioada postbelicã: Dramaturgia 139 TURCUL: ªi în partea mea se vede tot o pãdure. ROMÂNUL: E foarte uºor pentru un turcit sã ªi, e cineva în ea? defãimeze þara. Nici nu ºtii cât de greu ne descurcãm, ROMÂNUL: În ea nu suntem decât noi doi deo- câte sacrificii trebuie sã facã Vodã, sãracul, ca sã ne dea camdatã. Dar o sã vinã ºi rândul altora. un lustru. De mai bine de un an avem în coastã lipi- TURCUL: Înseamnã cã voi sunteþi foarte rezis- toarea asta turceascã… (Cu nãduf.) Aþi adus þara la tenþi. Muriþi greu. sapã de lemn. ROMÂNUL: Începi sã mã cam enervezi. Vã con- TURCUL: Dacã nu erau turcii, erau ãilalþi… vine, vouã, ãstora care aþi întins-o de aici când aþi fost Tãtarii… mici, vã convine sã ne bârfiþi. Cã aºa ºi pe dincolo. De ROMÂNUL: Asta e nenorocirea... cã dau toþi ce nu vedeþi ºi pãrþile bune? buzna, ca ciorile. TURCUL: Tu parcã eºti puþin mai sus decât mine… (Marin Sorescu, Teatru / Rãceala – A treia þeapã, vezi mai bine… care sunt pãrþile alea bune? Vreau sã le Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980) ºtiu ºi eu.

TEXT ªI INTERPRETARE

Istorie ºi legendã ______Vlad Þepeº în conºtiinþa posteritãþii ______• Coborâtor din familia Drãculeºtilor, nepotul lui 1. Acþiunea evocã, în planul ficþiunii artistice, un Mircea cel Bãtrân, Vlad Þepeº ocupã tronul tatãlui sãu în episod din istoria Þãrii Româneºti, reprezentat de 1456, la vârsta de 25 de ani, dupã o încercare, eºuatã, din domnia controversatului Vlad Þepeº, figurã politicã 1448. Biografia lui e plinã de aventuri. Între 1444–1448 intratã în unele legende ca un vampir, ca un tiran de o rãmâne la turci ca zãlog al credinþei tatãlui sãu. Ocupã cruzime maladivã ºi care i-a inspirat în epoca modernã tronul în 1456 ºi îl pãstreazã pânã în 1462, aceºti ani pe autorii de literaturã senzaþionalã. În viziunea lui cuprinzând, de fapt, istoria care va alimenta legenda. Marin Sorescu, Vlad Þepeº nu are nimic comun cu Atunci, în urma unor scrisori falsificate de vechii duºmani imaginea lui Dracula. ai lui Þepeº, negustorii saºi, Matia Corvin, în loc sã-i dea Daþi exemple de alte opere literare cunoscute prin în - ajutorul aºteptat în lupta cu turcii, îl întemniþeazã în cercarea de reabilitare a amintirii legendarului voievod. castelul de la Viºegrad. Dupã mai mulþi ani petrecuþi în 2. Semnalaþi, din domeniul dramaturgiei româ- Transilvania, Vlad este omorât în timpul unei ultime neºti, creaþiile inspirate din perioada dominatã de per- încercãri de a recâºtiga tronul de la Târgoviºte (1476). sonalitatea lui Vlad Þepeº. Imaginea eroului ºi faptele lui senzaþionale au con- Gãsiþi, în urmãtoarea mãrturisire a lui Marin So - stituit, atât în spaþiul românesc, cât ºi în cel german ºi 3. rescu, elementele în mãsurã sã justifice atracþia deo- slav, subiectele unor povestiri încã din timpul vieþii sale. sebitã pe care imaginea lui Vlad Þepeº a exercitat-o Reflectând o viziune asupra faptelor incluse într-o fabulaþie literarã cu sens, legendele au concurat istoria. asupra sa: • Originalitatea dramaturgului Marin Sorescu con- „Existã oameni, care, murind, le rãmâne doar stã în proiecþia monumentalã a lui Vlad Þepeº-erou numele, precum cailor ºaua. Existã ºi inºi care ºi dupã naþional pe fundalul unei epoci-limitã din istoria moarte încalecã pe ºaua propriului nume, într-un fel de poporului român. Vlad e un vizionar cu o acutã con- înviere din cenuºã ºi longevitate ca stafie. Aceºtia sunt ºtiinþã a valorilor morale (de adevãr, dreptate, cinste, oameni-metaforã, care, la simpla existenþã, adaugã un libertate ºi demnitate naþionalã). E un luptãtor ºi un gram de antimaterie, ca sã zicem aºa, devin creuzetul patriot, conºtient cã rãul nu poate fi stârpit decât prin unor însuºiri excepþionale, greu de explicat. Existenþa mãsuri excepþionale. lui Vlad Þepeº a fost încordatã ca un arc într-o vreme • Personajul are structura ºi aureola unei existenþe când arcul încã se mai purta ºi dãdea rezultate. Mi-a plã- tragice, care se desfãºoarã în limitele inflexibile ale isto- cut acest cristal mare din viaþa medievalã româneascã. riei unui popor plasat la intersecþia intereselor mai Am încercat sã-l studiez pe Þepeº din simpatie.” multor puteri rivale.

140 Literaturã Drama conducãtorului ______4. Descrieþi succint perioada cãreia îi aparþine Vlad Þepeº, susþinând cu argumente pro ºi contra • Actul al IV-lea al piesei A treia þeapã consemneazã legitimitatea actelor sale justiþiare. efectul benefic al apariþiei Pictorului în temniþa unde Folosiþi-vã, în acest sens, ºi de imaginea lui Vlad Þepeº îºi plãnuieºte rãzbunarea. Þepeº în conºtiinþa poporului, reflectatã în mitul po - Intitulat actul la V-lea are ca moment Dimineþa, pular al lui Dracula (Legendele româneºti despre culminant jertfa lucidã. Reînscãunat, Þepeº este Vlad-vodã Þepeº). prezent în compania celor douã personaje-martor 5. Înscrieþi piesa lui Marin Sorescu în tradiþia dra- („Românul” ºi „Turcul”), care dialogheazã despre eve - mei istorice naþionale. nimentele petrecute din perspectiva viziunii poporului Referindu-se la interesul sporit pentru structurile obligat sã suporte vicisitudinile istoriei. Tensiunea 6. mitului, mai cu seamã în spaþiul cultural românesc, cunoaºte cote mai înalte în momentul când cei doi Mircea Eliade evidenþiazã cã funcþia mitului este esen - sunt surprinºi de prezenþa în apropierea lor a unei þepe þialmente una regresivã, prin care se înfãptuieºte o „în- goale, pe care Þepeº însuºi ºi-a scris anii, inclusiv cel al toarcere la origini”, ceea ce presupune, între altele, o abo- presupusei morþi. Aceasta reprezintã, de fapt, imaginea lire a timpului „profan” ºi o instituire a unui timp „sacru”. pentru „a treia þeapã”, cu semnificaþii profunde în Demonstraþi, astfel, semnificaþiile simbolice ale dezvãluirea sensului piesei. eroului din A treia þeapã ºi în perspectiva afirmaþiei de Observaþi! mai jos: • Aceste momente (sugerate simbolic ºi în subtitlu) „S-ar putea spune, într-o formulã sumarã, cã trãind sunt marcate de alternarea gloriei ºi a succesului cu miturile ieºim din timpul profan, cronologic, ºi pãtrun- declinul, a efortului cu repaosul, a vieþii cu moartea. dem într-un timp calitativ diferit, un timp «sacru», • Cifra trei din titlu este un simbol pitoresc, deopotrivã primordial ºi recuperabil la infinit.” fiecare reprezentând efectiv un moment din evo- (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, luþia conflictului piesei A treia þeapã: Dimineaþa, la Editura Univers, Bucureºti, 1978, p. 18) prânz ºi seara – începutul, mijlocul ºi sfârºitul. Conflictul dramatic ______Structura dialogului. Factorii non-verbali 1. Comentaþi relaþia instituitã între Þepeº ºi Maho- • Textul dramatic scris se caracterizeazã prin repre- med al II-lea, evidenþiind elementele care genereazã zentarea scenicã a diferitelor acte non-verbale gestuale. conflictul dramatic al piesei A treia þeapã de Marin • Replicile personajelor ºi didascaliile (comentariile Sorescu. care însoþesc replicile personajelor) se realizeazã cu 2. Deºi absent în A treia þeapã, sultanul întruchi - mijloacele codului verbal. peazã ideea de agresiune. De reþinut cã Þepeº nu se • Deþinând o semnificaþie majorã în dramaturgia lui rãzboieºte cu un nume, ci cu ceea ce reprezintã acel Marin Sorescu, codul non-verbal cunoaºte, la nivelul nume, spre deosebire de Mahomed care urmãreºte o textului scris, urmãtoarele forme de realizare: înfruntare personalã. A. Codul non-verbal este înlocuit – parþial sau total Interpretaþi, din acest punct de vedere, semnificaþia – prin elemente non-verbale. procedeului prezenþei prin absenþã. B. Prezenþa codului non-verbal gestual. Comporta - Cum este realizatã aceasta în A treia þeapã de Marin mentul gestual al personajului este descris prin diferite Sorescu? forme de manifestare: 3. Ce consecinþe are pentru Þepeº perioada petre- a) gesturi descriptive (atitudine, eveniment, acþiune); cutã în închisoare? b) gesturi asociate cu reacþii mimice, expresive, indi - 4. Explicaþi rolul pe care îl îndeplineºte, în acest când direcþia ºi semnificaþia privirii, bucuria, neparti - sens, intervenþia lui Matia Corvin. ciparea etc. 5. Comentaþi înþelesul pe care autorul îl acordã c) gesturi simbolice (direcþia corpului) – limbajul urmãtoarei replici a lui Þepeº: gestual simbolic. Acestea se detaºeazã de implicaþiile „Am dat cep situaþiei. Or sã curgã ºi turcii ºi alte strict psihologice ale contextului imediat, pãstrându-ºi fapte… se vor rostogoli capete. Sã te þii tare.” însã o funcþie esenþialã în desfãºurarea discursului.

Perioada postbelicã: Dramaturgia 141 Evoluþia conflictului. Simetria compoziþionalã Personajele. Semnificaþii simbolice ______1. Descrieþi evoluþia conflictului în cele cinci acte 1. Pornind de la imaginea lui Þepeº ca personaj- ale piesei A treia þeapã de M. Sorescu. Observaþi progre- simbolic, realizaþi un eseu în care sã relevaþi portretul sia elementelor conflictuale în desfãºurarea acþiunii: moral al eroului. ascendentã pânã în actul al III-lea, apoi descendentã. În redactarea eseului, veþi avea în vedere: 2. Demonstraþi semnificaþia simbolicã a titlurilor – explicarea ascensiunii spre moarte ca apoteozã a celor cinci acte (I. Dimineaþa; II. Seara; III. La prânz; jertfei; IV. Seara; V. Dimineaþa) în desfãºurarea ciclicã a acþiunii. – interpretarea morþii ca regãsire a ordinii lãuntrice; Aveþi în vedere ºi subtitlul pe care îl poartã piesa: – evidenþierea trecerii lui spre nefiinþã ca înãlþare „Dimineaþa, la prânz ºi seara”. spre adevãrurile ultime ale vieþii. 3. Citiþi scena a IV-a din actul I (Dimineaþa). Pre - 2. Încadraþi figura Pictorului italian în categoria strã - cizaþi ce rol îndeplineºte Zoiþa în evoluþia conflictului? inului, prezenþã tradiþionalã în teatrul nostru istoric. 3. Descrieþi esenþa raporturilor dintre Þepeº, Ro - Structura paradigmaticã. mân ºi Turc. Aduceþi argumente potrivite în favoarea ipotezei cã Elemente de modernitate ______Românul ºi Turcul nu sunt altceva decât ipostaze ale lui 1. Fluxul dramatic al piesei este generat de progresia Þepeº, conºtiinþã scindatã ce-ºi cautã mereu echilibrul. momentelor destinului lui Vlad Þepeº, cu anumite con- 4. Analizaþi portretul lui Vlad Þepeº din punct de secinþe atât în planul conþinutului, cât ºi al expresiei: vedere al complexitãþii caracterului surprins de autor a) respingerea suzeranitãþii turcilor; b) hotãrârea de a în actul final al piesei. instaura ordinea; c) încercãrile la care îi supune pe alþii ºi la care se supune; d) închisoarea, ca formã a spaþiu- Muncã independentã lui claustrat; e) situaþia-limitã finalã, în care destinul Comentaþi, pe baza unui fragment eului este conceput ca angajare integralã în respon - 1. la alegere, limbajul meta foric al dra- sabilitatea împlinirii actului asumat. maturgului, raportându-l la stilul poetu- Pornind de la acest ciclu imaginar al eroului, des- lui. crieþi, într-un eseu, evoluþia trãirii interioare a acestuia. Realizaþi un eseu structurat în care sã evidenþiaþi Demonstraþi cã, în ciuda unui evident fond liric, 2. 2. valoarea dramaturgiei istorice a lui Marin Sorescu. A treia þeapã de Marin Sorescu este o operã dramaticã, În realizarea compunerii voastre, aveþi în vedere cu un conflict care angajeazã o discuþie asupra condiþiei urmãtoarele elemente definitorii ale piesei de teatru umane. Rãceala de Marin Sorescu:

Fiºier bibliografic Problematicã Personaje Personaje ºi structurã principale secundare B. Elvin, Teatrul ºi interogaþia • Publi catã în 1976, în revista Tea tru. A fost • Vlad Þepeº: • Paºa din Vidin tragicã, ELU, Bucureºti, 1969; tipãritã într-o ediþie româno-en glezã, în per sonaj de di - • Radu cel Fru- Mircea Ghiþulescu, O panoramã a 1978, la Iaºi, ºi retipãritã la Craiova, într-o men siuni epo - mos. literaturii dramatice contempo- versiune revãzutã, în volumul Tea tru, 1980. peice, prezent în • Personaje/ rane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, • Parabolã a unor situaþii etern-umane, conºtiinþa po - sim boluri patrio- 1994; Istoria dramaturgiei româ- pornind de la momente istorice (victoria po rului, dar ab - tice: Doamna neºti contemporane, Ed. Albatros, armatei române condusã de Vlad Þepeº sent pe scenã. Stanca, Toma, Bucureºti, 2000; Eugen Simion, împotriva armatei otomane, la începutul anu- • Sultanul Ma- cãpitan din oas - Scriitori români de azi, III, Ed. lui 1462). ho med al II-lea: tea lui Þepeº. Cartea Româneascã, Bucureºti, • Tema: Istoria glorioasã, întemeiatã pe sa- simbol al statu- • Alte perso- 1994; Romulus Diaconescu, crificii, a românilor. lui tiranic. naje episodice. Dramaturgia românã contempo- • Elaboratã în patru acte, cuprinzând un numãr ranã, Craiova, 1983. mare de tablouri dispuse mozaicat.

142 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

*NOUTÃÞI ÎN CONCEPEREA GRAMATICII ACADEMIEI

Consideraþii generale ______Cuvântul ______• Elaboratã sub egida Academiei Române, de cãtre • Pornind de la statutul locutorului în cadrul situa- un larg colectiv de autori, Gramatica limbii române þiei de comunicare, s-au reorganizat categorii gramati- (GALR) propune „o descriere a structurii gramaticale a cale precum aceea a persoanei sau a timpului verbal. limbii române actualizatã din perspectivã teoreticã ºi S-au scos în evidenþã utilizãri ale limbii de tip deictic sub aspectul materialului faptic” (Prefaþã). Lucrarea a sau anaforic (în ansamblul enunþ / situaþie de comuni- fost conceputã în douã volume: I, Cuvântul; II, Enunþul. care). Clasificãrile (ordonarea materialului lingvistic) Faþã de ediþia din 1963 a Gramaticii Limbii Române, au devenit mai puþin rigide. Fenomenele gramaticale lucrarea actualã opereazã schimbãri justificate atât de au fost grupate, din perspectivã semioticã, în jurul unor dezvoltarea limbii ca atare, cât ºi de evoluþia concepþi- unitãþi de bazã: cuvântul, semn lingvistic auto nom, ilor ºi metodologiei lingvistice. Orientând cercetarea vãzut ca „unitate a sistemului, dar ºi a discursului / co - în direcþia normativã ºi descriptivã, GALR realizeazã o mu nicãrii” ( Introducere) ºi enunþul, „unitate a discursu- descriere a limbii române contemporane în dinamica ºi lui, tributarã, sub aspect constructiv, sistemului” (ibid.), diversitatea ei. Se subliniazã ideea cã „dinamica este dar care nu aparþine propriu-zis sistemului. implicatã în descriere prin relevarea (ºi explicarea) Pentru fiecare clasã gramaticalã au fost discutate nu unor fapte ºi structuri gramaticale cu statut deviant ºi / numai particularitãþile flexionare, ci ºi posibilitãþile sau ambiguu din perspectiva normei, dar ºi prin subli - combinatorii specifice, deoarece „reprezentând ele- nierea polivalenþei funcþionale (care dã seamã de mente definitorii sau / ºi descriptiv clasificatoare ale statutul ambiguu din perspectiva clasificãrilor grama - unitãþilor lingvistice la nivelul gramaticii cuvântului, ticale) a unor unitãþi ale limbii” (ibid.). disponibilitãþile combinatorii sunt implicate în descri - Unele capitole au fost reorganizate; au fost adãu- erea gramaticii enunþului ca modalitãþi de asamblare a gate ºi altele noi, modificãrile fiind impuse de schim- structurilor sintactice” (ibid.). barea modului de percepþie a fenomenului lingvistic. S-au operat anumite modificãri în stabilirea claselor S-au operat adaptãri ale terminologiei de specialitate, morfologice, precum ºi în distribuirea unitãþilor limbii. în conformitate cu orientãrile lingvistice moderne. S-a S-a fãcut astfel distincþie între clasele lexico-gramaticale acordat o mare importanþã aspectului funcþional (care presupun trãsãturi gramaticale comune) ºi clasele (care se caracterizeazã prin (raporturilor cu situaþia de comunicare). În ceea ce semantico-funcþionale unitate la nivel semantic). Anumite cuvinte au fost priveºte ilustrarea cu exemple a faptelor de limbã dis- grupate, pe criterii funcþionale, în cutate, o diferenþã notabilã faþã de lucrarea din 1963 o clasa determinanþilor ºi . constituie prezenþa elementelor de (preluate clasa deicticelor oralitate Comentariile sub aspect semantic sunt mai consis- îndeosebi din presa audio-vizualã). Au fost astfel con- tente faþã de lucrarea din 1963. În fiecare capitol au fost cepute capitole dedicate intonaþiei, dialogului, rapor- introduse secþiuni privitoare la dinamica unor clase în in - tului dintre forma scrisã ºi cea vorbitã a limbii. teriorul sistemului (derivare, compunere, conversiune). Clasificarea unitãþilor lingvistice s-a realizat astfel: A. Pãrþile de vorbire (grupate în funcþie de parti - cularitãþile gramaticale); în clasa pronumelor au fost incluse ºi pronumele semiindependente (al, cel).

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 143 B. Clasele de cuvinte: Preºul de Ion Bãieºu, • clasa cantitativelor (numeralele, unele substan- un spectacol de succes pe scena tive, unele grupãri cu aspect locuþionar); Teatrului de Comedie • clasa determinanþilor (articolul, adjectivele pro- din Bucureºti nominale, numeralele, unele îmbinãri locuþionare º.a); spre sfârºitul anilor ‘70 • clasa proformelor (elemente care se constituie în substitute ale altor cuvinte: unele pronume, numerale, adverbe º.a.); • categoria deicticelor (unitãþi care sunt implicate nemijlocit în situaþia de comunicare); • clasa jonctivelor (prepoziþii, conjuncþii, pronume ºi adverbe relative); • clasa conectorilor (adverbe, conjuncþii, locuþiuni º.a., care stabilesc relaþiile dintre componentele discursului la nivel frastic sau transfrastic, de tipul: totuºi, Muncã independentã de altfel, de asemenea, pe de o parte etc.). 1. Selectaþi, din exemplele urmãtoare, cuvintele Enunþul ______care pot fi incluse în clase de tip semantico-funcþional. Ce pãrþi de vorbire ilustreazã acestea, dupã criteriile • GALR, volumul al II-lea, introduce perspectiva gramaticii tradiþionale? structuralã (a descrierii grupurilor) ºi perspectiva a) „Pãi nu-þi spusei cã e scriitor, vãr de-al treilea, îl funcþional-discursivã în studiul limbii. Noutãþile mai ºtie toatã lumea, a apãrut ºi la televizor recent, pe pro- însemnate sunt prezentate sintetic în Introducere (II): gramul doi. A fost pe-aici, pe la noi, anul trecut, sã-ºi „(a) separarea unor funcþii sintactice legate în vechea vadã bunica, întrucât are o bunicã în viaþã, i-a adus de lucrare (…); (b) interpretarea diferitã a unor funcþii toate…” (I. Bãieºu) (…); (c) introducerea distincþiei dintre predicatul sin- b) „acum vreo câteva zile tactico-enunþiativ ºi cel exclusiv sintactic; (d) deosebirea cineva mi-a povestit la telefon o reþetã sigurã de dintre predicatul simplu ºi cel complex, cu interpretarea a fi fericit. diferenþiatã a predicatului complex la diverse nivele (…); e destul de veche, dar nu cu totul lipsitã de interes (e) ierarhizarea sintacticã a circumstanþialelor (…); pentru cã oamenii trãiesc puþin (f) distingerea între circumstanþialul de mod propriu-zis ºi ºi vor sã fie mãcar fericiþi.” (Mircea Cãrtãrescu) specia lui, de modalitate, ºi, în general, între manifes - Consultaþi capitolele dedicate grupurilor din tãrile sintactice ale circumstanþialelor ºi cele metadiscur- 2. ºi delimitaþi grupurile nominale ºi verbale din sive ale unora dintre ele.” GALR Organizarea sintacticã a unui enunþ complex se fragmentele urmãtoare: realizeazã sub forma unei reþele în cadrul cãreia anu- a) „O neputinþã de a spune doi, mite elemente (cu dublu statut: de regent ºi de termen o neadunare cu nimeni, o neadunare cu nimicul, – dependent) funcþioneazã ca noduri. Componentele ca un rãget luminos reunite în jurul unui asemenea nod (centru) reprezintã mi-a explodat în creier.” un unitar din punct de vedere sintactic ºi seman- grup (N. Stãnescu) tic. În exemplul: „Are o datorie sfântã”, structura sub- liniatã se realizeazã ca grup nominal, iar substantivul se b) „La tâmple prea de timpuriu cãrunt comportã ca nod al enunþului ºi ca centru al grupului. am fost de faþã oare pe la rãspântii La nivelul (cu unic centru verbal sau cu enunþului în zilele când zece mii mai multe verbe la moduri personale) se delimiteazã de greci se osteneau spre Trapezunt un (verb nucleu, verb principal) care orien- verb pivot venind pe-ntoarse cãi din Babilon?” teazã interpretarea / caracterul referenþial. (L. Blaga)

144 Elemente de limbã, stil ºi comunicare AUTOEVALUARE DRAMATURGIA CONTEMPORAN| 3 Citiþi textul de mai jos:

„GROPAR II: Sunt o adevãratã mafie. Nu e mort meditaþie acest fapt. (…) Dacã toþi oamenii de pe o sã nu le treacã prin mânã. Moartea e meseria lor. O parte a Pãmântului ar sãpa câte o groapã, ei s-ar întâl- meserie sinistrã, dar bãnoasã; tipii fac afaceri fabu- ni cu ceilalþi oameni de pe cealaltã parte a Pãmântului, loase. ªi nici mãcar nu plãtesc impozite. Statele încã adicã ar comunica direct prin gropi. Ce pãrere ai, dom- nu au reuºit sã controleze veniturile groparilor. Gro- nule? Aºtept o pãrere deschisã din partea dumitale. parii nu fac parte nici din tribunalul de la Haga. Sunt GROPAR II (se opreºte din sãpat, se aºazã pe mor- stat în stat. Imagineazã-þi o grevã a groparilor! manul de pãmânt reavãn ºi-ºi aprinde o þigarã): Poate GROPAR I: Ar fi groaznic. dumneata crezi cã lucrurile sunt simple, dar nu sunt GROPAR II: De ce? Oamenii ar fi obligaþi sã-ºi simple. O sã mã scuzi cã aprofundez puþin problema. E sape singuri gropile ºi atunci ºi-ar da seama cã pot adevãrat cã avem cu toþii oroare de aceste profesiuni scãpa de gropari, cã se poate trãi ºi fãrã gropari, cã se care se bazeazã pe specularea nevoilor omeneºti cele poate muri ºi fãrã gropari. Dar groparii ºtiu asta ºi mai intime. Iatã, de pildã, groparii. N-a trecut mult de-aia nu fac grevã. Ai înþeles? timp de când oamenii au început sã moarã, cã au ºi GROPAR I (a cãzut pe gânduri.): Într-adevãr, dacã apãrut groparii. Ce se întâmpla dacã oamenii aveau toþi oamenii ºi-ar sãpa singuri gropile, lumea ar fi plinã chef sã fie înmormântaþi în apã sau în aer?” de filozofi. Este extraordinar cum te predispune spre (Ion Bãieºu, Cine sapã groapa altuia)

1. Notaþi patru termeni din familia lexicalã a sub- 1 punct stantivului om. 2. Transcrieþi din textul dat o locuþiune verbalã. 0,50 puncte

3. Desprindeþi, din prima replicã, citatul care ilus- 0,50 puncte treazã un raport de tip adversativ. 4. Numiþi douã procedee de realizare a oralitãþii în 1 punct fragmentul dat

5. Selectaþi temenii folosiþi de scriitor pentru a con- 1 punct feri experienþei descrise un caracter general-uman. 6. Motivaþi lungimea exageratã a unor replici. 1 punct

7. Interpretaþi efectul comic al parodierii stilului 1 punct declamatoriu ºi aforistic. 8. Exemplificaþi douã surse ale comicului de limbaj 1 punct prezente în vorbirea personajelor.

9. Menþionaþi douã trãsãturi ale textului dramatic, 1 punct întâlnite în fragmentul citat.

10. Prezentaþi rolul indicaþiilor scenice în portretizarea 1 punct pesonajelor. Din oficiu: 1 punct TOTAL 10 puncte

Autoevaluare 145 LITERATUR|

de Nicolae Labiº (1962) Labiº Nicolae de POEZIA CONTEMPORANÃ DE LA NEOMODERNISM

Primele iubiri la Primele ilustraþie Munteanu, Val LA POSTMODERNISM

Consideraþii generale

• Neomodernismul reprezintã perioada de afirmare • În climatul unei libertãþi de creaþie, de înnoire ºi a lirismului autentic ºi de cristalizare a unui limbaj diversificare a imaginii poetice de dupã 1960, relaþia poetic actual. Ca orientare literarã, neomodernismul foarte nuanþatã cu modernismul interbelic ar putea fi este definit ca o replicã la epicul tradiþionalist al formulatã în termenii unui dialog. poemelor oficiale pãtrunse de spiritul epocii de dupã Generaþia ’60 asimileazã creator marile modele 1944 ºi la subordonarea literaturii faþã de ideologic (în (eminescian ºi interbelic) ºi se distanþeazã de ele prin - perioada 1944–1989). tr-un lirism nou ca tonalitate ºi diversitate tematicã. În • Lirica anilor 1940–1947 continuã poziþia contes- cadrul acestui proces de reformulare a limbajului liric, tatarã a unor formule poetice interbelice, cum sunt: criticul Eugen Simion distinge în evoluþia poeziei de lirismul apoetic (prin colaboratorii revistei Albatros), dupã ’60 urmãtoarele etape esenþiale: „conceptu- actualizarea baladei (prin Cercul de la Sibiu), alizarea simbolurilor” (Cezar Baltag); „expresionismul suprarea lismul (prin Gellu Naum, Virgil Teodorescu þãrãnesc” (Ion Gheorghe, Ioan Alexandru); „poezia etc.). politicã” (Adrian Pãunescu); „ironism ºi fantezism” • În primii ani de dupã rãzboi, tematica determinatã (Marin Sorescu); „lirica femininã ca spiritua lizare a de viziunea ideologicã oficialã impunea, prin natura ei, emoþiei” (Constanþa Buzea, Ana Blandiana). un limbaj „artistic” special, excluzând, prin definiþie, Dominând autoritar peisajul liricii contemporane ºi orice inovaþii ºi restructurãri. depãºind limitele înguste ale unei generaþii poetice, Înaintea tuturor, Nicolae Labiº (1935–1956) recu- Nichita Stãnescu marcheazã marea trecere spre un alt pereazã esenþa liricã a poemului, eliberându-l de pre- mod de a concepe poezia ºi de a formula mesajul poe - siunea extraesteticului (proces similar ca semnificaþie tic prin „poezia poeziei”. cu eliberarea, prin modernism, a poeziei româneºti de • Generaþia ’70 reactualizeazã ludicul, parodicul, formele de epigonism eminescian). umoristicul, într-o poezie demitizantã a cotidianului (Mircea Dinescu, Emil Brumaru, Mircea Ivãnescu).

146 Literaturã MIªCAREA LIRICÃ ÎNTRE 1940–1947

„Generaþia rãzboiului” ______Ion Caraion (1923–1986), Ben Corlaciu (1924–?), Marcel Gafton (1925–1987) ºi alþii. Scrisã în mare parte • În intervalul dintre anii 1940–1947, miºcarea liri - înainte de 1944, poezia tipãritã în urmãtorii doi-trei cã româneascã cunoaºte o scurtã perioadã de revigo- ani avea ca sursã lirismul din perioada rãzboiului. rare, surprinzãtoare prin diversitatea formulelor este - Inspiratã din astfel de experienþe existenþiale, crea - tice ºi prin stãrile de spirit trãite sub directul impact al þia liricã a acestei generaþii reflectã nemijlocit secvenþe timpului istoric strãbãtut. Succesori pe linie autohtonã de infern, acestea reprezentând fie realitãþi de pe front, ai simboliºtilor „decadenþi”, descinºi din Bacovia sau fie peisaje consternante, prin dramele sugerate, din din Minulescu, continuându-i implicit pe Ion Vinea, realitãþile citadine sau rurale, deopotrivã. În afara ca - pe Adrian Maniu ºi, în special, pe Geo Bogza, poeþii racteristicilor de ordin formal definitorii (vers liber, acestei generaþii îi revendicã drept precursori pe adesea nerimat, prozaism, limbaj jurnalistic), noul mod François Villon, Charles Baudelaire, Paul Verlaine, poetic se distinge în conþinut prin spirit boem, anar - Arthur Rimbaud, Jules Laforgue. hism, demonism, causticitate, sarcasm, revoltã, teribi - • Aparþinând generaþiei traumatizate a rãzboiului, lisme, autoiluzionãri, elanuri vitaliste. Sunt trãsãturile Dimitrie Stelaru (1917–1971), Gellu Naum unei poezii despre viaþa realã imediatã, scrise într-o (1915–2005), Constant Tonegaru (1919–1952) ºi Geo tonalitate vaticinarã sau zeflemistã ºi sarcasticã, în Dumitrescu (1920–2006) s-au impus în aceastã mãsurã sã sugereze dispreþ faþã de valorile false, reduse perioadã printr-o poezie complet neîncorporatã propa- la simple vorbe, ale inºilor obtuzi. gandei oficiale. Sub aceastã zodie mai pot fi situaþi:

O poeticã a frondei. Geo Dumitrescu

Ipostaza insurgentã a liricii ______• „Înainte de orice, constatã Dumitru Micu, lirica lui Geo Dumitrescu e «antipoezie», «antiliteraturã». • Ca prim exponent al generaþiei rãzboiului, Ea e fãcutã, potrivit aprecierii autorului însuºi, din Geo Dumitrescu se caracterizeazã prin spiritul de re - «rânduri aspre, sceptice ºi fãrã poezie». Refuzând «lite - voltã, prin poziþia anticalofilã ºi plinã de vervã, într-o ratura» ºi chiar poezia însãºi, o anumitã poezie, nu bunã tradiþie a spiritului de frondã al avangardei. numai ca fãcãturã, ca poesos, dar ºi ca stare de con- „Suntem o generaþie fãrã dascãli ºi fãrã pãrinþi spiritu- ºtiinþã, autorul Aritmeticii (1941), plachetã semnatã ali, declara poetul într-un interviu acordat în 1946. Ne Felix Anadam, ºi al Libertãþii de a trage cu puºca (1946) caracterizeazã revolta, ura împotriva formelor, nega- va recurge, în rãspãr cu toate normele poeticului, la tivismul. Detestãm, umãr la umãr, literatura ºi ma - limbajul cel mai uzual, mai prozaic, recoltând voca- nualele de istorie naþionalã.” Ironizând ºi desfiinþând bule, sintagme, expresii îndeosebi din douã zone, ex - orice conformism posibil, „polemic pânã la agresivi- treme, ale vorbirii deliteraturalizate: cea comun coti- tate, cu mari rezerve, totuºi, cu candoare, inventiv, dianã ºi cea savant neologisticã.” (Dumitru Micu, «simpatic», «neserios» cu conºtiinþa neseriozitãþii, iro - Lecturi ºi pãreri, Editura Dacia, Cluj, 1978, p. 58) nic, cordial, la nevoie sarcastic ºi necruþãtor” (Eugen Stilul cel mai original al poeziei lui Geo Dumitrescu Simion, Scriitori români de azi, I, p. 124–125), Geo este prozaizarea deliberatã ºi ironicã. Poezia nu mai e Dumitrescu neagã cu gravitate formalismul tradiþio - un mod de existenþã, „ci o posibilitate de a sfida exis- nalist, propunând, în mod implicit, o altã poezie. tenþa ºi de a demitiza lumea bolnavã de convenþii

Perioada postbelicã: Poezia 147 mitice ºi pitoresc” (Emil Manu, Eseu despre generaþia Geo Dumitrescu IUBIRE rãzboiului, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978, p. 50): „Am iubit mult stelele, luna, / cu ciudata lor Cineva hotãrâse de mult aritmeticã sentimentalã, / admiram soarele pentru cã era cã oamenii au voie sã moarã… mare ºi departe, / pentru cã era nestatornic ºi umbla în Moarte frumoasã, nemuritoare, moarte bunã, pielea goalã.” În poemele din Aritmeticã (1941), dar mai moarte obscurã, moartea grea, plinã ales din Libertatea de a trage cu puºca (1946), s-a impus de înþelesuri ºi întoarceri… utilizarea cu efect comic ºi grotesc a unor formule prin care poezia începea sã devinã antipoezie. Caracterul El muri tânãr. Încã tânãr. Era îndrãgostit. discursiv nu e o simplã formulã: e un mod de a exista Trupul i-a fost gãsit împãcat, fierbinte, al poeziei. Ea nu e discursivã, nu e un discurs: eloc - adormit pe un mare zâmbet. venþa e regãsitã ca o necesitate a conºtiinþei de a justi- Asupra lui s-au gãsit mai multe bilete de tramvai fica ºi de a convinge (Nicolae Manolescu, Metamor - de pe traseul 8 orizontal, fozele poeziei, Ed. Timpul, Reºiþa, 1996, p. 125). Alãturi o scrisoare nescrisã, din care de Constant Tonegaru, M. R. Paraschivescu sau de alþi s-a putut afla totul, poeþi tineri afirmaþi în timpul celui de Al Doilea un certificat de stare sufleteascã Rãzboi Mondial, Geo Dumitrescu gândeºte creaþia din pe numele Clementu Ion perspectiva participãrii directe la evenimente, readuce ºi o batistã curatã, umedã… poezia în viaþã, transformând-o astfel „în revoltã propriu-zisã, în acþiune”. Miturile literare sunt confrun- Inima i se oprise, mare, tate cu realitatea, dovedindu-ºi falsitatea ºi întreaga lor dupã ce izbise zadarnic în gratiile convenþionalitate. Folosind cuvinte din domenii ex- pieptului, încercând sã scape. trem de diverse, prin asociaþii insolite, „poemele sunt invadate de comparaþii derizorii, aflate într-o lume pe - În ochii larg deschiºi, lumina, rifericã, violent banalã, adesea grotescã. O dezicere în locul vieþii, imaginea Ei, absolutã de mister te întâmpinã într-un asemenea albastrã, univers care pare a fi pierdut ideea de «literaturã».” cãreia o razã de soare (Petru Poantã, Radiografii, p. 121–122). îi adãuga ºuviþe blonde. (Geo Dumitrescu, Versuri, Viaþa ºi moartea ______Bucureºti, 1981) În concepþia lui Geo Dumitrescu, iubirea ºi moar - tea sunt fenomene complementare, primul afectând Geo Dumitrescu spiritul, cel de al doilea numai trupul. Moartea, privitã (1920–2006) cu seninãtate ºi cu simplitate, rãmâne un eveniment • Debuteazã cu poezia firesc, ce poate lãmuri, prin apariþia sa, înseºi rosturile Cântec, în revista Cadran nr. 3, vieþii. Nota de mister lipseºte, nuanþa gravã asemenea. 1939, sub pseudonimul Vladimir Iubirea, forþã universalã mai presus de viaþã ºi de moar- Ierunca. te, devine o cale de cunoaºtere, o modalitate prin care • În atmosfera politicã a anului 1941, se alãturã fiinþa umanã accede la absolut. grupului de studenþi bucureºteni care au redactat Poetul se avântã în cãutarea unor noi aventuri lirice, revista de literaturã Albatros. Revista proclamã „liber- renunþând la cliºeizare; imaginile surprind prin redu- tatea de a nãzui spre o artã adevãratã”, fie ea „tradi- cerea aspectelor solemne la dimensiunile obiºnuitului þionalã sau nouã, modernã”. (viziunea ludicã reveleazã, în text, semnificaþiile de În 1941, debuteazã editorial cu placheta adâncime). Totul este o joacã: de-a trãitul , de-a muritul, Aritmeticã, semnatã Felix Anadam. Alte volume: ca în poezia arghezianã De-a v-aþi ascuns… Iar parodia Libertatea de a trage cu puºca. Poeme (1946); unei anchete poliþieneºti duce cu gândul la inutilitatea Aventuri lirice. Versuri (1963); Nevoia de cercuri gesturilor de rutinã în faþa marilor mistere existenþiale. (1966); Jurnal de companie (1974); Africa de sub frunte (1978); Versuri (1981).

148 Literaturã Tensiunea simplitãþii ______4. Motivaþi absenþa predicatului din ultimele versuri ale primei strofe. 1. Moartea, temã cu rezonanþã gravã, este situatã 5. Comentaþi efectul stilistic generat de propoziþiile încã de la început sub semnul unei fatalitãþi care nu scurte din versul: „El muri tânãr. Încã tânãr. Era îndrã- lasã fiinþei decât o libertate aparentã. Menþionaþi ce gostit”. Arãtaþi de ce poetul asociazã un verb la perfec- procedeu discursiv valorificã scriitorul în versurile: tul simplu: muri, cu un verb de stare, la imperfect (timp „Cineva hotãrâse de mult / cã oamenii au voie sã moarã…” durativ): era (îndrãgostit). 2. Descifraþi semnificaþiile frazei iniþiale, precizând dacã viaþa ºi moartea s-au constituit printr-un capriciu al destinului ori se supun unor legi imuabile, prestabilite. Justificaþi rolul stilistic al punctelor de suspensie.

Fiinþa umanã în faþa marilor mistere ______1. Consideraþi cã tema poeziei este cea enunþatã în titlu? Justificaþi! 2. Precizaþi dacã scrisoarea „nescrisã” (oximoron), (1966) din care se poate afla „totul”, constituie o aluzie la sufletul omenesc, la fatalitatea destinului, la viaþa încã netrãitã. 3. Motivaþi numele sugestiv ales de poet pentru „personajul” sãu: Clementu Ion. 4. Analizaþi simbolul inimii, fãcând referire ºi la poe-

zia tradiþionalã. Ce rol joacã, în context, atributul izo- Bãlãnicã Desen de Petre din volumul Nevoia de cercuri lat ? mare Muncã independentã 5. Comentaþi apariþia în text a reflectãrii („imaginea Ei”). Credeþi cã este vorba despre o simplã imagine fi - • Demonstraþi, cu ajutorul textului, cã Geo Dumi- xatã pe retinã, care sfideazã moartea, sau descoperiþi în trescu este un spirit lucid ºi ironic, detaºat, dar în ace- esenþa acesteia un sens mai profund, referitor la eter- laºi timp grav sau chiar sentimental. Interpretaþi, în nitatea iubirii? Motivaþi scrierea cu majusculã a pro- acest sens, afirmaþiile de mai jos: numelui personal. a) „Oroarea de vorbe mari, sunãtoare ºi înzor- 6. Discutaþi efectul paradoxal creat prin sugestia zonate, vine din acea decenþã gravã cu care poetul îºi unei lumini jucãuºe în privirea împietritã a unui cadavru. asumã o problematicã majorã, ostilã concesiilor, stag- 7. Selectaþi elementele portretului feminin din fi - nãrii (…), lâncezelii spirituale, prudenþei ºi euforiei nalul poeziei. Cum poate fi caracterizatã, pe baza aces- confortabile.” (Daniel Dimitriu) tor detalii sumare, iubita? b) „Geo Dumitrescu foloseºte inteligent ironia. Este 8. Reveniþi la prima strofã. Consideraþi cã moartea, un ironist, ceea ce vrea sã spunã un sentimental, un fenomen abscons ºi ireversibil, poate fi plinã „de înþe- patetic mascat.” (Eugen Simion, Scriitori români de azi) lesuri ºi de întoarceri”? c) „De o volubilitate ºi o mobilitate intelectualã remarcabile, fire metodicã, lucid-sentimentalã, capabil Stil ºi noutate poeticã ______sã se aprindã, fulgurant, în îndemnuri de imaginaþie 1. Observaþi stilul de „anchetã” al strofei a doua, insolitã, Geo Dumitrescu îºi oferã creaþia spre a fi cititã delimitând substituþiile operate, simbolic, de poet. Ce ca un roman (voltairian) despre poezie ºi despre valenþe stilistice prezintã verbele impersonale (pasive cãutarea de sine a poetului.” (Lucian Alexiu, Ideografii ºi reflexive)? lirice contemporane, 1977) 2. Justificaþi tonul „baladesc”, discursul poetic „im- d) „Sintaxa poemului este normalã, confesiunea personal”, notaþia „jurnalisticã” a „faptului divers”. limpede, coerentã, autorul manifestând chiar o uºoarã 3. Analizaþi tiparul prozodic, raportându-l la sem- pedanterie în organizarea discursului liric.” (Eugen nificaþiile textului. Simion, Scriitori români de azi, I, 1978)

Perioada postbelicã: Poezia 149 POEZIA GENERAÞIEI ’60

Consideraþii generale

• Cu excepþia unei scurte perioade (1944–1947), li - B) Neoromantism cu accente expresioniste: Ion teratura românã contemporanã cunoaºte semne de Gheorghe (n. 1935), Florenþa Albu (n. 1934), înnoire profundã abia dupã anul 1960. Gheorghe Pituþ (1940–1991). • Între 1947 ºi 1960, lirica româneascã a fost domi - C) Neoromantism cu modalitãþi simbolistice: natã de poezia proletcultistã. Creaþia poeticã se vedea Ileana Mãlãncioiu (n. 1940), Cezar Ivãnescu constrânsã la o înregimentare în „formule preexistente”. (n. 1941), Constanþa Buzea (n. 1941). Ceea ce nu se integra în limbajul ideologic, dominat de • Poezia deceniului al cincilea e scrisã la modul cele mai rigide bariere dogmatice, «suporta tratamentul orgolios ºi, uneori, polemic, agresiv, „în spiritul poeticii aplicat „pseudo” culturii burgheze, „reacþionare” ºi antipoeticului”. „Prozaism, limbaj jurnalistic, vers liber, „decadente”» (Dumitru Micu). Dupã 1965, odatã cu adesea nerimat, aparentã lipsã de elaboraþie, sau ela - accesul la tradiþia literarã a perioadei interbelice ºi a lite- boraþie aproximativã, diluþie, finisaj incomplet – aces- raturii vestului european, s-a dezvoltat o nouã literaturã tea sunt caracteristicile de ordin formal definitorii.” românã postbelicã. Este generaþia lui Nichita Stãnescu (Dumitru Micu) ºi Leonid Dimov. Din aceastã generaþie mai fac parte Marin Sorescu, Mircea Ivãnescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Adrian Pãunescu etc. Pentru generaþia anilor ºaizeci, creatorii de stil au Nicolae Labiº (1935–1956) fost înainte de toate Nichita Stãnescu, Marin Sorescu • Fiul învãþãtorului Eugen ºi Cezar Baltag. În acest peisaj liric, Ioan Alexandru Labiº ºi al Profirei. ªcoala primarã (1942–2000) leagã autohtonul ºi mioriticul de modern, în satul Mãlini, comuna Poiana iar Ana Blandiana (n. 1942) evolueazã de la „jubilaþia Mãrului, sub îndrumarea mamei. intensã a descoperirii lumii” (N. Manolescu) spre o Liceul „N. Gane” din Fãlticeni puritate mereu susþinutã de o severã cenzurã interioarã. (1947–1951), conti nuat la Iaºi. Acestora li se alãturã Cezar Baltag (1939– 1989), Ilie Debuteazã la ziarul Zorii noi Constantin (n. 1939), Emil Brumaru (n. 1930) º.a. din Suceava (1950). Adevãratul debut îl constituie Peisajul liric se întregeºte cu alte volume de versuri, ai publicarea poeziei Gazeta de stradã, în revista Viaþa cãror autori impun, pe rând, diverse modalitãþi ºi expre- româneascã. Între 1952–1954 urmeazã cursurile ªcol- sii, o poezie purã ºi militantã, gravã, de introspecþie dra- ii de Literaturã din Bucureºti. maticã ºi ironicã, cu un oarecare patetism ºi teribilism. Colaboreazã la revistele literare ale timpului. Exprimând întotdeauna „stãri de conºtiinþã masive, Debut editorial cu Primele iubiri (1956). Moare în clare, fãrã nuanþe, precis formulabile”, creaþia lui 22 decembrie 1956, în urma unui grav accident pe- Adrian Pãunescu (n. 1943) a contribuit la readucerea trecut în noaptea de 9-10 decembrie. poeziei pe traiectul normal al modernitãþii. Poeziile din Alte volume: Puiul de cerb (1956), Lupta cu inerþia Ultrasentimente (1965), Mieii primi (1966) ºi Fântâna (1958). somnambulã (1968) conþin motive, stãri psihice ºi În procesul de constituire a poeziei române din a tonalitãþi de genul celor frecvente în lirica perioadei doua jumãtate a secolului XX, Nicolae Labiº ºi-a interbelice la L. Blaga ºi T. Arghezi. asumat în fulguranta sa existenþã rolul de întemeie- Voci lirice reprezentative: tor de ºcoalã, creând cadrul necesar pentru mani- A) Romantici ºi neoromantici: Nicolae Labiº, festarea lui Nichita Stãnescu ºi a altor poeþi. Gabriela Melinescu (n. 1942).

150 Literaturã Aspiraþia spre absolut ºi perfecþiune. Nichita Stãnescu

Universul operei ______absurd al lui «sunt» / ºi literele lui. / Eu sunt locul în care existã «sunt» / ºi patul lui, în care doarme.” Cine sunt eu? • Iubirea, în poezia lui Nichita Stãnescu Care-i locul meu în cosmos?) (1933–1983), se prezintã ca act gnoseologic fundamental, • Poezia. Scriitorul simte nevoia de a-ºi defini pro- capabil sã conducã la schimbarea radicalã a alcãtuirii pria creaþie ºi propriul limbaj, multe dintre texte interioare, la o metamorfozã definitivã a fiinþei. Esenþã dobândind astfel statut de artã poeticã. N. Stãnescu inefabilã a universului, dragostea genereazã o stare fasci- reîmprospãteazã limbajul figurat, adaptând cuvintele la natoare, hipnoticã, convertitã în experienþã unicã, totalã; lucruri, reconfigurându-le, în încercarea de a redes - renunþarea la sentiment (în sensul absenþei unei „iubite” coperi „acel laser lingvistic”, cuvântul originar, încãrcat ºi al situãrii eului poetic în ipostaza de „experimentator”) de forþã creatoare. nu poate fi decât o consecinþã a auto-suficienþei iubirii. Drama creatorului are suport estetic ºi se naºte din Prin revelaþia iubirii, timpul se comprimã, se sparge, incapacitatea artistului de a concretiza în limbaj fru- fãcând loc eternitãþii. Miºcarea eului se realizeazã numai museþea ºi sensibilitatea Poeziei. Poetul rãmâne un în direcþie ascensionalã, transcendentã, asociindu-ºi blestemat, condamnat la eterna aºteptare ºi la reflec - simboluri ale absolutului, precum zeul, cerul, curcubeul, tarea imperfectã a esenþelor. stelele, coloana, aripa, dar ºi ale umanului: pãrul, ochiul, Remarcând mutaþia produsã în poezia româneascã mâna etc. de cãtre N. Stãnescu, criticul N. Manolescu evidenþiazã • Infinitul reprezintã, probabil, tema centralã a originalitatea acestuia, concluzionând: „Poezia, deci nu liricii lui Nichita Stãnescu, recognoscibilã nu numai în mai exprimã, nu mai aratã, nu mai sugereazã lumea: ea dorul de absolut ºi de perfecþiune, ci ºi în încercãrile de a a devenit lume, a fãcut din lume instrumentul ei muzi- surprinde eternul în tiparul material al cuvântului, cal ºi din lucruri, coardele sau clapele ei inefabile. pentru a-i revela, astfel, esenþa. Copaci-cuvinte, aºtri-cuvinte, pãsãri-cuvinte: cuvin- Poetul pune în discuþie ideea dublului sacru al tele se scurg în lucruri ºi lucrurile în cuvinte. Aici gãsim fiinþei, teoria expansiunii eului, rãsfrângerea divinului poate aspectul cel mai revoluþionar artistic al poeziei lui în creaþie. Prin spirit, eul liric se simte solidar cu uni- Nichita Stãnescu ºi el constã într-un dublu raport: de versul, regãsindu-ºi fibra originarã în frunze, în iarbã ºi substanþializare a limbajului ºi de poetizare a realului”. copaci, în pietre ºi bivoli. (Nichita Stãnescu, în România literarã, nr. 29/1975) Elegia întâia oferã o „definiþie” a infinitului, pornind de la textul biblic, dar valorificând ºi concepþiile misticii indiene: „…înlãuntrul desãvârºit, / care începe cu sine, / ºi se sfârºeºte cu sine / nevestit de nici o aurã, / neurmat de nici o coadã / de cometã.” Matematica, deºi inaccesibilã poetu - lui, i-a furnizat acestuia cele mai potrivite simboluri: sfe - ra, cercul, punctul, cifra 1, toate având conotaþia sacrului. • Condiþia umanã, ca temã artisticã, revine obsesiv în creaþia lui Nichita Stãnescu ºi îºi asociazã întotdeau- na simboluri ale omenescului sau ale lumii materiale, imperfecte. Esenþa divinã se ascunde în om, ca sãmânþa (A unsprezecea elegie), iar eul liric încearcã s-o scoatã la Ilustraþie luminã, dând o nouã reprezentare formulei axiomatice de Mihai Sânzianu pentru coperta volumului hinduse sat twam asi (tu eºti acela): „Eu sunt trupul Necuvintele (1969)

Perioada postbelicã: Poezia 151 Nichita Stãnescu Structurã ºi compoziþie ______ ÎN DULCELE STIL CLASIC 1. Remarcaþi structura „clasicã”, tradiþionalã, a tex- (fragmente) tului. Discutaþi particularitãþile prozodice. 2. Pornind de la conotaþiile simbolice ale termenu- Dintr-un bolovan coboarã lui domniºoarã, argumentaþi interpretarea acestei pasul tãu de domniºoarã. creaþii ca: Dintr-o frunzã verde, palã – poezie eroticã; pasul tãu de domniºoarã. – artã poeticã. 3. Precizaþi, în funcþie de interpretãrile de la exer- Dintr-o înserare-n searã ciþiul anterior, statutul eului poetic. pasul tãu de domniºoarã. Dintr-o pasãre amarã Iubirea inefabilã ______pasul tãu de domniºoarã. 1. Specificaþi implicaþiile semantice ale metaforei O secundã, o secundã dom ni ºoarã (spre exemplu: suavitate, intangibilitate eu l-am fost zãrit în undã. etc.). El avea roºcatã fundã. 2. Prezentaþi iubirea imposibilã dintre cele douã Inima încet mi-afundã. (…) fiinþe incompatibile, prin raportare ºi la Luceafãrul de M. Eminescu sau Lostriþa de V. Voiculescu. Stau întins ºi lung ºi zic, Domniºoarã, mai nimic Artã poeticã ______pe sub soarele pitic 1. Þinând seama de caracteristicile de artã poeticã aiurit ºi mozaic. ale textului, precizaþi dacã domniºoara reprezintã: muza; inspiraþia poeticã, fluidul magic al Poeziei. Pasul trece eu rãmân. 2. Analizaþi simbolistica „locurilor” de unde poate veni inspiraþia: bolovanul, frunza etc. 3. Precizaþi pentru ce poetul simte numai pasul, trecerea unei entitãþi inefabile. 4. În concepþia lui Nichita Stãnescu, poetul nu „face” poezia, ci o aºteaptã, o recepteazã printr-un organ „poetic”: Interpretaþi asocierea acestui Situare contextualã ______timpanul. termen cu epitetele blestemat ºi semizeu. • Poezia face parte din volumul În dulcele stil clasic 5. Justificaþi neputinþa poetului de a surprinde în (1970). cuvinte perfecþiunea Poeziei, luând în consideraþie ºi • Titlul trimite la literatura de facturã tradiþionalã. textul poetic Lecþia despre cub. • Termenul domniºoarã aminteºte de copila din liri- 6. Dupã trecerea Poeziei, poetul rãmâne golit de ca romanticã a secolului al XIX-lea. cuvinte, de idei, într-o realitate micºoratã, insignifi- • Frunzã verde – imagine metaforicã (cântec, poe- antã, deschis pentru o nouã experienþã. Comentaþi, zie). din aceastã perspectivã, versul final. • Înserare-n searã – autosuficienþã, perfecþiunea crea þiei poetice. Muncã independentã • – irealitate, tãrâmul ficþiunii. Pasãre amarã 1. Comparaþi definiþia poeziei datã de Nichita Stã - • – reflectare poeticã. Unda nescu cu interpretarea lui Mihai Eminescu din Epigonii. • Starea de graþie încercatã de poet e trecãtoare, 2. Prezentaþi, într-o scurtã compunere, polivalenþa dureroasã. sensurilor rezultate din suprapunerea poeziei erotice cu • Poezia se manifestã ca esenþã autonomã a lumii. arta poeticã, luând în consideraþie ºi poemul Morgen - stim mung de Tudor Arghezi.

152 Literaturã Lecturã suplimentarã Repere teoretice • La nivelul compoziþional este vizibilã organizarea Nichita Stãnescu poemului sub forma unei dramatizãri în interiorul unei A CINCEA ELEGIE scente poetice. Lirism narativ. • Apariþia unei stãri de tensiune între cele douã lumi. Tentaþia realului • Simetria de construcþie, efect al dublei reprezen- 1 N-am fost supãrat niciodatã pe mere tãri, la douã niveluri ierarhice. 2 cã sunt mere, pe frunze cã sunt frunze, • Diferite reprezentãri poetice ale „universului real”. 3 pe umbrã cã e umbrã, pe pãsãri cã sunt pãsãri. • Referirea insistentã la universul fizic necreat de om. 4 Dar merele, frunzele, umbrele, pãsãrile 5 s-au supãrat deodatã pe mine. Structurã ºi compoziþie ______6 Iatã-mã dus la tribunalul frunzelor, Analizaþi posibilitatea de a fixa, prin primele trei 7 la tribunalul umbrelor, merelor, pãsãrilor, 1. 8 tribunale rotunde, tribunale aeriene, versuri, cele douã coordonate esenþiale ale poemului: 9 tribunale subþiri, rãcoroase. a) „O stare de fapt”; b) „O stare de spirit”. 10 Iatã-mã condamnat pentru neºtiinþã, 2. Selectaþi elementele a cãror prezenþã simbolizeazã 11 pentru plictisealã, pentru neliniºte, cele douã universuri coexistente (uman/nonuman). 12 pentru nemiºcare. 3. Evidenþiaþi structura ludicã a secenariului poetic 13 Sentinþe scrise în limba sâmburilor. din A cincea elegie. 14 Acte de acuzare parafate 15 cu mãruntaie de pasãre, Aspecte simbolice ______16 rãcoroase penitenþe gri, hotãrâte mie. 17 Stau în picioare, cu capul descoperit, 1. Identificaþi, în secvenþa cuprinsã în versurile 4-5, 18 încerc sã descifrez ceea ce mi se cuvine fenomenele menite sã prefigureze declanºarea unui 19 pentru ignoranþã... conflict. 20 ºi nu pot, nu pot sã descifrez 2. Comentaþi episoadele care se succed în ampla 21 nimic, secvenþã a „tribunalului frunzelor” (versurile 6–29). 22 ºi-aceastã stare de spirit, ea însãºi, 3. Numiþi cele douã instanþe diferite care supun eul 23 se supãrã pe mine uman unei judecãþi, aducându-i acestuia o serie de 24 ºi mã condamnã, indescifrabil, „acuzãri”: a) un „tribunal” al lumii reale, concrete. 25 la o perpetuã aºteptare, b) un „tribunal” simbolic, interior, mental ºi abstract. 26 la o încordare a înþelesurilor în ele însele Enumeraþi o parte dintre aceste acuzaþii. 27 pânã iau forma merelor, frunzelor, 28 umbrelor, Muncã independentã 29 pãsãrilor. (Din vol. 11 Elegii, 1966) 1. Realizaþi un eseu despre stilul lui Nichita Stã - nescu, pornind de la urmãtoarea opinie criticã: Fiºier bibliografic „E vorba în primul rând de o poezie de idei, care nu evolueazã pe coordonate temporale, ci se pulverizeazã Matei Cãlinescu, ELU, Bucureºti, Aspecte literare, punctiform, într-o permanentã autosuspendare, pen- 1965; I. Pop, Ed. Albatros, Nichita Stãnescu, tru a ajunge la un fel de neprevãzute iluminãri cola- Bucureºti, 1969; M. Papahagi, Exerciþii de lecturã, terale, care nu se pot exprima decât prin paradoxuri ce Ed. Dacia, Cluj, 1976; L. Raicu, Structuri literare, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1973; Eugen Simion, cu greu îºi conservã semnificaþia.” Scriitori români de azi, vol. I. Cartea Româneascã, (Artur Lundkvist, din prefaþa volumelor Bucureºti, 1974; Eugen Negrici, Figura spiritului cre- Elegii ºi Laus Ptolemaei, apãrute la Stockholm, 1996) ator, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978; 2. Comentaþi elementele de limbaj ºi de expresivi- Nicolae Manolescu, Literatura românã postbelicã, vol. I, tate, dintr-un text poetic neomodernist, aparþinând lui Ed. Aula, Braºov, 2001. Nichita Stãnescu.

Perioada postbelicã: Poezia 153 ESEUL

Marin Mincu 1. SISTEMUL POETIC NICHITA STÃNESCU (fragment)

„Aºa cum am mai spus, Nichita Stãnescu devine al existenþã absolutã a umanului este sentimentul, iar nu cincilea model important al poeziei româneºti din se - limbajul care devine doar un instrument de comunicare colul XX, alãturi de Bacovia, Barbu, Blaga, Arghezi. a sentimentelor. (…) Într-o istorie a formelor de expresie poetice, acþiunea Poetica lui Nichita Stãnescu exploreazã materia stãnescianã propune un discurs original, asupra cãruia lingvisticã sub toate aspectele pe care aceasta le implicã critica va interveni abia de acum înainte. în actualizarea discursivã, numai pentru a exprima cât Gândirea poeticã instituitã la nivelul unei episte- mai original sentimentul lui de a fi. (…) A comunica mologii mai generale în operele poeþilor enumeraþi se prin «necuvinte» presupune a comunica direct senti- particularizeazã în tot atâtea metode lirice: metoda mente, cãci «cuvântul atrage realul», modificându-l. bacovianã, metoda barbianã, metoda blagianã, metoda Programul ontologic ce instaureazã relieful de arghezianã ºi metoda stãnescianã. Metoda lui Nichita semne al operei lui Nichita Stãnescu se subsumeazã Stãnescu continuã procesul vast de interogare a genu- unei profunde viziuni tragice, propunând modul ele- lui poetic prin operaþii tot mai decise de însumare ºi giac ca formã de structurare individualizantã în con- desfãºurare a tuturor nivelelor discursului, integrate textul vocilor lirice europene contemporane.” tentativei de textualizare verbalã a realului. (Marin Mincu, Textualism ºi autenticitate, III, Prin rãspunsurile date, opera lui Nichita Stãnescu Editura Pontica, 1993, propune o poeticã a rupturii aptã sã avanseze o altã p. 27–28) deschidere vizionarã asupra posibilitãþilor compen- sative ale poeziei postmoderne. Noutatea discursului Observaþi ºi comentaþii! sãu opereazã la nivelele semantice ºi sintactice. El restructureazã statutul ontologic al fiinþei poetice ca a) Capacitatea eseistului mod de a fi în ºi prin limbaj. de a se concentra asupra A fi pentru Nichita Stãnescu înseamnã a fi exclusiv celor mai esenþiale aspecte în limbajul sau în limba poeziei. (…) Sentimentul ale temei puse în discuþie. solicitat de poetica stãnescianã e o entitate abstractã, b) Predilecþia pentru spe- culaþie; libertatea de a pãtrun de un fel de topos generator prin care se sugereazã un Desen traiect formal ºi existenþial în acelaºi timp; forma de tot mai mult într-un domeniu de Mihu Vulcãnescu al ipotezelor; intuiþii concep- DICÞIONAR tuale; asociaþii de idei; profunzimea acestora. Prin structurã ºi idei, textul lui Marin Mincu este • este un studiu (text) de mici proporþii, Eseul ilustrativ pentru genul de scriere numit eseu. realizat într-o formã literarã, care trateazã, într-o interpretare originalã, probleme variate, de obicei 1. Rezumaþi fragmentul de text reprodus mai sus în fãrã pretenþia de a le epuiza. 50 de cuvinte, cu limitã de toleranþã de + sau – 10%. • interferenþã de lirism ºi expresie. Eseul: 2. Precizaþi sensul cuvintelor ºi al expresiilor subli - • Termenul provine din limba francezã („essai”), niate în textul critic. unde, dincolo de sensurile primare (cf. lat. 3. Pornind de la structura textului, analizaþi tehni- „exaegium”), „verificare”, „încercare”, „probã”, s-a ca utilizatã de autor pentru a-ºi transmite mesajul ºi constituit treptat într-un gen modern de scriere, cu pentru a-ºi comunica intenþia. subiecte ºi impresii de o mare diversitate.

154 Literaturã Limbaj poetic / Limbaj ºtiinþific ______3. Explicaþi, în acest context, ce presupune procesul argumentãrii unei opinii. 1. Citiþi poezia Cântec de Nichita Stãnescu ºi eseul 4. Realizaþi un eseu argumentativ în care sã demon- despre Sistemul poetic Nichita Stãnescu de Marin Mincu. straþi locul poezei În dulcele stil clasic în ansamblul 2. Comparaþi cele douã texte din punctul de vedere creaþiei lirice a lui Nichita Stãnescu. al limbajului folosit de cei doi autori. Încercaþi sã sta- Aveþi îm vedere, în acest sens, urmãtoarele etape biliþi o ierarhie între poemul Cântec ºi studiul critic, ale redactãrii eseului vostru argumentativ: din perspectiva urmãtoarelor relaþii de opoziþie: a) Pregãtirea redactãrii (verificarea surselor; clarifi- • subiectiv – obiectiv; • raþional – afectiv; carea ºi precizarea propriei opinii/a unui punct de • personal – impersonal; • previzibil – imprevizibil. vedere faþã de tema aleasã; alegerea unei strategii de 3. Identificaþi diferenþele dintre limbajul ºtiinþific ºi argumentare); limbajul poetic, folosindu-vã ºi de urmãtoarele opoziþii: b) Structurarea ºi redactarea (enunþarea tezei – ipoteza a) limbajul ºtiinþific: obiectiv, impersonal, raþional, de demonstrat; introducerea, formularea ºi susþinerea traductibil, artificial, tranzitiv, denotaþie, stereotipii argumentelor – cuprinsul, concluzia – încheierea). generale, explicabil, luciditate, previzibil; b) limbajul artistic: subiectiv, personal; afectiv, intra- Eseul demonstrativ ______ductibil, natural, reflexiv, conotaþie, stereotipii perso - nale, inefabil, vrajã, imprevizibil. 1. Elaboraþi un eseu demonstrativ în care sã sus - (Vezi Solomon Marcus, Opoziþii între limbajul ºtiinþi- þineþi cã poezia Cântec de Nichita Stãnescu este o me - fic ºi cel poetic, în volumul Poetica matematicã, Editura di taþie. Academiei, 1970) Structura eseului vostru trebuie sã cuprindã urmã- toarele etape: Exerciþii de redactare ºi expunere oralã a) definirea termenului care trebuie identificat (aici meditaþia); 1. Identificaþi, în fragmentul reprodus din eseul b) identificarea în text a elementelor care aparþin Sistemul poetic Nichita Stãnescu, cele mai semnificative definiþiei ºi exemplificarea cu citate; particularitãþi ale acestei specii literare. c) concluzie. 2. Enumeraþi elementele de originalitate ale poeziei 2. Realizaþi un eseu argumentativ prin care sã ilus- lui Nichita Stãnescu, aºa cum sunt stabilite acestea în traþi conceptul operaþional artã poeticã, prin referire la o eseul lui Marin Mincu. creaþie liricã studiatã, aparþinând lui Nichita Stãnescu. 3. Extrageþi din alte articole ºi studii, la alegere, opinii formulate de alþi critici literari cu privire la feno - menul literar postbelic. 4. Elaboraþi un eseu literar sau filosofic, structurat sau nestructurat (de maximum douã pagini), pe o temã la alegere. 5. Precizaþi cãrui stil funcþional îi aparþine textul reprodus mai sus. 6. Comentaþi elementele de limbaj ºi de expresivitate dintr-un text poetic neomodernist, aparþinând lui Nichita Stãnescu.

Eseul argumentativ ______1. Comentaþi, ajutându-vã de texte critice potrivite, diferenþa dintre susþinerea argumentatã a unui punct de vedere ºi emiterea unei simple opinii. 2. Folosindu-vã de un dicþionar al limbii române, Ilustraþie de Mihai Sânzianu definiþi termenul de . argumentare din volumul Necuvintele

Perioada postbelicã: Poezia 155 Spiritul parodic. Marin Sorescu

Marin Sorescu HALEBARDA

Înghesuialã în troleibuz, Altfel nu-mi explic de ce nu opreºte niciodatã Balamuc mare, În nici o staþie, Oameni cu pachete în braþe, De ce nu face o haltã, Cu microbi Am putea sã-l dãm jos pe criminalul ãsta ramolit, ªi, cum stau eu pe scaun, Mai ales cã, dupã câte observ, În spatele meu, I-a cam lichidat pe toþi, Un moº cu o cazma – ªi acum s-a proþãpit chiar în spatele meu Naiba ºtie la ce-i trebuie s-o care acasã. Cu halebarda lui – O þine de coadã ca pe o halebardã „ªofer, hei ºofer!” La uºa cortului împãrãtesc. Dar te mai poate auzi cineva? Troleibuzul merge, poate are plan sã meargã pânã E bãtrân moºul de când lumea, la capãt. Are o patã mare pe ochiul drept, Hurducãturile se înteþesc, Îi mai ºi tremurã mâna pe deasupra. Moºul a intrat în vorbã cu mine, „Ãsta acum o sã-mi scape cazmaua în cap – E din ce în ce mai politicos ªi începem sã discutãm despre vreme. Mã gândesc – lua-l-ar dracu!” E un moºulicã simpatic de altfel, Politicos, Vorbãreþ chiar, Zice: „Nici o grijã, þin cu strãºnicie de afurisita asta De cazma”. ªi cu toate acestea, din când în când o scapã: Poc, poc, poc! Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiþi. Moºul continuã sã scape cazmaua, Marin Sorescu S-o blesteme ºi sã-ºi cearã scuze. (1936–1996) „Sunt neputincios, pãcatele mele, Poet, dramaturg, prozator, eseist, traducãtor. S-a Dar n-aveþi nici o grijã nãscut pe 19 februarie 1936 în comuna Bulzeºti, Vã rog frumos sã nu vã alarmaþi, judeþul Dolj, ºi a murit la Bucureºti, în 1996. Afurisita asta de cazma n-o sã-mi mai scape Facultatea de Filologie din Iaºi (1955–1960). A Acum ºi-n vecii vecilor. debutat ca poet în Viaþa studenþeascã (1957), iar edi- Nu vedeþi ce strâns o þin?” torial cu volumul de parodii Singur printre poeþi (1964). ªi tocmai atunci – pleosc! Volume: Poeme (1965), Moartea ceasului (1966), Drumul e plin de gropi, La lilieci (1973, 1977, 1981), Tuºiþi (1970), Astfel Hurducãturile sunt hurducãturi. (1973), Descântotecã (1976), Ceramicã (1978), ªi ºoferul ãsta nici nu observã, Fântâni în mare (1972), Poezii (ediþie definitivã, El îºi face cursa ºi ce sã-l intereseze: 1990), Poezii alese de cenzurã (1991), Traversarea Duce pasageri vii sau pasageri morþi – tot aia! (1995) º.a.

156 Literaturã Repere teoretice ______Structurã ºi reprezentare ______• Poezia Halebarda a fost publicatã mai întâi în vo - 1. Relataþi, pe scurt, întâmplarea ce constituie sub- lu mul Tuºiþi (1970). stanþa poemului Halebarda de Marin Sorescu. • Întâmplare cu personaje ºi dialoguri. 2. Precizaþi persoana la care se face relatarea de • Intenþia epicã e în contrast cu sensul liric, exis- cãtre „eroul povestitor”. tenþial al poemului. 3. Natura liricã ºi sensul grav filosofic ale poemului • Epicul ºi dramaticul se combinã, creând aici un sunt ascunse prin diferite mijloace sub un înveliº epic context aparent absurd, dar semnificativ în înþelegerea (o întâmplare). Descrieþi contextul propriu desfãºurãrii caracterului simbolic al întâmplãrii. Din acest punct de întâmplãrii relatate. vedere, textul devine reprezentativ pentru formula 4. Identificaþi elementele necesare înþelegerii ca - esteticã a poeziei lui Marin Sorescu. racterului simbolic al acestei întâmplãri. • Material simbolic preluat din realitatea imediatã. 5. Comentaþi, din textul poemului, semnele în mã- • Relatare de tip „fapt divers” aºezatã într-un cadru surã sã creeze starea de neliniºte: voit banal. „E bãtrân moºul de când lumea, • Troleibuzul: simbolizare voit vulgarã a temei tre- Are o patã mare pe ochiul drept, cerii vieþii, într-un context aparent absurd. Îi mai ºi tremurã mâna pe deasupra.” • Stilul sorescian „presupune, dincolo de tiparele 6. Interpretaþi finalul poemului, desprinzând sem- formale, o viziune filosoficã asupra existenþei, stilul nificaþiile majore ale acestuia. sorescian e un mod ironic de a vedea lumea, dar ºi o Aveþi în vedere: cale de corectare a ei (…). Toatã filosofia poeziei lui – Povestea cãlãtoriei fãrã opriri a unui troleibuz Marin Sorescu constã în unghiul burlesc de evaluare a (drumul vieþii). tot ce este mai grav.” (Marin Mincu) – Soarta vãzutã sub forma unei cazmale mânuite de un bãtrân viclean.

Muncã independentã 1. Identificaþi elemente ale limbajului figurat care susþin substanþa poeziei. 2. Desprindeþi exemple specifice limbajului colocvial. 3. Realizaþi un eseu argumentativ în care sã sus- þineþi cã poezia lui Marin Sorescu se impune prin spiritul parodic. Valorificaþi, în lucrarea voastrã, ºi urmã- toarele opinii critice: a) „Sorescu este un intelectual serios care mediteazã la ceea ce scrie ºi scrie învãluind tragicul, sublimul, grotescul, în plasa finã a ironiei. A pune aceste noþiuni în raporturi insolite este tehnica lui.” (Eugen Simion) b) „Poetul refuzã mitologia fetiºizatã, dar aduce propriile interpretãri paradoxale ale mitologiei universale sau naþionale, referitoare la ecuaþia lumii, arta, moartea, destinul, absolutul, efemerul, eternul. ªi, deºi poemele sale stau sub semnul unei ironii ºi al umorului paradoxal, fantezia ascunde uneori gimnastica tragicã; poetul demi- tizeazã ºi persifleazã cu disperarea conºtiinþei propriei condiþii precare de «fiinþã limitatã ºi ignorantã».” (Marian Popa) Desen de Marin Sorescu din volumul O aripã ºi un picior

Perioada postbelicã: Poezia 157 POEZIA GENERAÞIEI ’70

Om ºi istorie. Menirea poetului ______Demitizarea istoriei 1. Motivaþi atitudinea demitizantã faþã de istorie, realizatã prin apariþia surprinzãtoare a unui termen Mircea Dinescu concret banal, aproape vulgar, burtã, în primul vers. DOAMNE-FEREªTE 2. Comentaþi metafora naºterii. Remarcaþi atitudinea ironicã a poetului faþã de Istoria parcã ne duce-n burtã 3. viaþa socialã, explicând metaforele (spre exemplu, ºi parcã a uitat sã ne mai nascã, pot fi consideraþi „preoþi” ai noii orânduiri, preafericiþii cu privirea scurtã preafericiþii care ºi-au luat în serios statutul). sorb borºul dogmei ce le plouã-n bascã, Motivaþi gestul de a face „reverenþe” lucrurilor, fãcând spre lucruri zilnic reverenþe 4. pornind de la ideea cã aceastã nouã lume a rãsturnat cãci cine ºtie ce episcop doarme scara de valori, transformând artificialul în mit. în polonic, în coºul pentru zdrenþe, Argumentaþi în ce mãsurã strigãtul în þevile acestor triste arme 5. „opriþi Istoria!” exprimã dis perarea poetului, care observã cã societatea a unde Nebunul îºi cloceºte crima pornit pe un drum greºit ºi nu vrea sã devinã nici victimã, ºi ne omoarã fiindcã ne iubeºte, nici cãlãu. când ne e foame deseneazã peºte, când vine frigul aresteazã clima, Elemente cu valoare de simbol ______opriþi Istoria — cobor la prima opriþi la staþia Doamne-fereºte. 1. Interpretaþi simbolurile lumii reale (polonicul; coºul pentru zdrenþe: armele). Justificaþi caracterul paradoxal al raportului de Situare contextualã ______2. cauzalitate: „Ne omoarã fiindcã ne iubeºte”. • Poezia a apãrut în volumul Moartea citeºte ziarul, 3. Precizaþi de ce Nebunul maimuþãreºte episodul biblic tipãrit în 1989, la Amsterdam (Olanda), ºi în 1990, în al hrãnirii credincioºilor, de cãtre Iisus, cu pâine ºi peºte. România. 4. Explicaþi pãtrunderea în text a unei formule din • Desolemnizarea limbajului poetic. limbajul prozaic, cotidian: „cobor la prima”, interpretând • Meditaþie gravã asupra existenþei sub masca ironiei. sensurile figurate. Motivaþi prezenþa unor termeni • Atitudine nonconformistã la nivelul limbajului. familiari, argotici, luând în consideraþie: atitudinea ironicã a eului poetic; atragerea atenþiei asupra derizo- Mircea Dinescu (n. 1950) riului cotidian; apãrarea în faþa tragicului. Poet ºi publicist. S-a nãscut la 11 noiembrie 1950, 5. Observaþi ºi alte semnificaþii simbolice pe care le la Slobozia. Liceul la Slobozia (1965–1970); absol - poate presupune strigãtul „opriþi Istoria!” vent al Facultãþii de Ziaristicã a Academiei „ªtefan Gheorghiu” din Bucureºti (1979–1984). Debut în Muncã independentã Luceafãrul (1967), cu poezia Destin de familie. În • Realizaþi un eseu despre fiinþa umanã dominatã 1971 publicã volumul Invocaþie nimãnui, urmat de de valul necruþãtor al istoriei, valorificând textul cro- Elegii de când eram mai tânãr (1973), Teroarea bunului nicãresc: „Vremile de acmu nu sântu în putere ºi nici simþ — volum antologic (1980); Democraþia naturii un sfat nu încape la greu ca acesta fãrã de mãrturia cã (1981); Exil pe-o boabã de piper (1983), Moartea este sositã perirea (…). Iatã nu simtu vremile supt citeºte ziarul (1989); Fluierãturi în bisericã (1998). Bogatã activitate publicisticã; prezenþã activã în cârma omului, ce bietul om supt vremi.” viaþa culturalã. (Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei)

158 Literaturã POEZIA GENERAÞIEI POSTMODERNISTE

„Substratul parodic al discursului poetic”

Mircea Cãrtãrescu GAROFIÞA

Teiul Doamnei pare zugrãvit în cridã. Vânzãtoarea scoate un oftat adânc. În cofetãrie intrã o gravidã. Pe la mese pruncii cremele-ºi mãnânc. Astfel stã la coadã între muºterii — Mergi ºi spune celei care te-a trimes Ca o garofiþã între pãpãdii. cã i-am pus ºi nuga, un delicates. Astfel între brazii cu tulpini de cearã ªi cã totul face, socotit în lei, Lâng-un ºipot dulce ºade-o cãprioarã. Doar un fleac, o sutã patruzeci ºi trei. Checuri cu stafide doarme în vitrine. Lãmpile gãlbuie, de la Fondul Plastic E frigoriferul greu de savarine. Dau cofetãriei un lucit fantastic, Eu la o mãsuþã îmi consum frucola Iar copila noastrã, galeº durdulie, ªi citesc cum Nicã pleacã la Socola, Vine la mãsuþa-mi cu o sarailie. Cã-l predau pe Creangã astãzi la amiazã. Coamele îi trece dincolo de ºale. Are sub bluziþã douã portocale Muºteriii merge, coada-nainteazã… Iar sub gene lunge, ca de hurioarã, Rumeioara junã, cu burtica mare, O privire dulce, ca de surioarã A ajuns în faþã, chiar la vânzãtoare: ªi-un obraz ca luna, pal îi schinteiazã. — Mumã-mea, duduie, astãzi m-a trimis Muºteriii merge, coada-nainteazã… sã îmi dai pachetul ce i l-ai promis: patru excelenturi, douã amandine Eu îmi pun ºepcuþa ºi cu forþe nouã ºi ilone ºase, glazurate bine, Merg sã-l iau din stradã pe 109. cinci cutii de friºcã albã ca zãpada (Mircea Cãrtãrescu, Poeme de amor, ºi fursecuri unse gros cu ºocolada. Bucureºti, 1983)

Completaþi-vã cunoºtinþele!

• În textele poetice, lirismul se manifestã într-o Eminescu, îngerul la N. Stãnescu), care poartã un dia- diversitate de forme: lirismul narativ (baladescul), care log cu eul poetic; lirismul simbolic, în care sensurile apeleazã la tehnicile epicului (formule narative, „perso - poemelor se descifreazã cu ajutorul unor simboluri naje”, „narator”): Ion Barbu, Marin Sorescu; lirismul specifice poetului respectiv ºi generatoare de ermetism descriptiv, care poate valorifica picturalul, tehnicile intratextual: I. Barbu, N. Stãnescu, M. Dinescu; lirismul impresioniste sau realismul fragmentar: V. Alecsandri, intertextualist, care asimileazã trecutul literar ºi se carac- M. Cãrtãrescu, Romulus Bucur; lirismul dialogat (se terizeazã prin ermetism intertextual: M. Cãrtãrescu; poate suprapune cu cel narativ, dar nu se confundã), de lirismul sugestiv, care cultivã prin excelenþã sugestia, obicei antreneazã un „personaj” simbolic (codrul la vagul, tehnicile onirice: G. Bacovia, I. Voronca.

Perioada postbelicã: Poezia 159 Problematicã. Particularitãþi artistice ______Noua dimensiune ontologicã ______• Structurã tradiþionalã, cu particularitãþi scoase 1. Precizaþi dacã, în poemul Garofiþa, autorul relateazã: voit în evidenþã. – un fapt banal, din realitatea cotidianã; • Lumea ºi oraºul. Experienþele anodine pot cãpãta – o întâmplare neobiºnuitã. înþeles, valoare poeticã. 2. Remarcaþi desolemnizarea poeticului, selectând • Atitudine detaºatã, ironicã, faþã de artã ºi viaþã. termenii prozaici, preluaþi din viaþa de zi cu zi. • Prin elementele intertextuale, poeþii încearcã sã 3. Comentaþi efectul de „surprizã” pe care-l pro- recupereze anumite tipare poetice mai vechi. Astfel, ei duce, în mintea cititorului, prezenþa unor asemenea se raporteazã la poezia minorã de pe o poziþie persiflan- motive „nepoetice” într-o operã literarã. tã, superioarã, dar în acelaºi timp îngãduitoare, iar la 4. Fixaþi un spaþiu ºi un timp al întâmplãrii evocate. poezia majorã de asemenea cu ironie, însã recunoscând 5. Având în vedere dominanta epicã, precizaþi spe- valorile înaintaºilor, conºtientizând faptul cã ceea ce a cia poeticã în care se încadreazã textul Garofiþa. fost bun „s-a mai scris o datã”. Nicolae Manolescu 6. Discutaþi elasticizarea conceptului de temã lite - aprecia: „Poetul modern este de obicei «inocent» în rarã, având în vedere faptul cã, pentru Mircea Cãrtã- raport cu tradiþia (…). Vrea sã facã altceva decât înain- rescu, totul poate fi cuprins în orizontul poeticului. taºii sãi. Sentimentul lui este unul de libertate, împinsã Puteþi lua în considerare ºi urmãtoarea opinie criticã: pânã la anarhie. Postmodernismul nu e anarhic. Pentru „Vãzute dintr-un unghi favorabil liric, obiectele-kitsch, el, tradiþia este o povarã purtatã cu graþie, asumatã cri- deºeurile civilizaþiei moderne, urâtul cotidian participã tic sau ironic.” (…) la un mare spectacol. Poezia este, desigur, a ochiu- • „În postmodernism însã, ironia se generalizeazã, lui care ºtie sã vadã ºi sã dea o semnificaþie mai înaltã devenind însãºi substanþa operelor artistice. Trecutul acestor aglomerãri de lucruri nepoetice.” (…) nu mai poate fi recuperat cu candoare, ci cu iro- (Eugen Simion, Scriitori români de azi) nie. Istoria, tragicã iniþial, prin repetare devine farsã.” 7. Alcãtuiþi fiºe cu citate din creaþia liricã a lui (M. Cãrtãrescu, Postmodernismul românesc, Mircea Cãrtãrescu (vol. Poeme de amor) cu ajutorul Bucureºti, 1996, p. 180) cãrora sã argumentaþi diversitatea de forme a lirismului autorului ºi „substratul parodic” al discursului sãu poetic.

Observaþi! Mircea Cãrtãrescu • Postmodernismul propune o perspectivã poe - (n. 1956) ticã ancoratã în real, reconsiderând lumea banalã, Poet, prozator, eseist. Unul cu existenþa ei de zi cu zi. Literatura nu mai trimite dintre cei mai importanþi repre - la abstracþiuni, refuzã ermeticul ºi pune preþ pe real- zentanþi ai generaþiei sale. i tatea concretã. • S-a nãscut la 1 iunie 1956, la Bucureºti. Mircea Cãrtãrescu încearcã o definire a acestui A urmat liceul „D. Cantemir” din Bucureºti tip de creaþie: „Idealul în acest gen de poezie rãmâne (1971–1975); Facultatea de Filologie a Universitãþii «prozaismul», dar un prozaism semnificativ în din Bucureºti (1976–1980). A debutat în România li - mãsura în care este subiectivizat la maximum, pen- terarã cu poezie (1978) . tru cã întreg interesul postmodernismului pentru • În 1980, publicã volumul de versuri Faruri, vi - fenomenal, cotidian, efemer nu este decât expresia trine, fotografii. A publicat în culegerea colectivã Aur umanismului sãu fundamental, în sensul celebrãrii cu diamante (1982). În 1983 apare volumul Poeme de omului concret în mediul sãu real, opus omului amor. Colaboreazã la revistele Echinox, Amfiteatru, esenþial, anistoric, modernist.” Pentru a atribui sem- România literarã. În 1980, primeºte Premiul Uniunii nificaþii filosofice unei obiºnuite întâmplãri cotidi- Scriitorilor pentru debut. Alte volume de versuri: ene, poetul apeleazã la tehnicile ironiei, ale parodiei Totul (1985); Levantul (1990), Dragostea (1994). ºi ale intertextualitãþii.

160 Literaturã Substratul parodic. Intertextualitatea ______Lirica eroticã ______1. Descoperiþi, în text, accente ironice privind: im- • Realizaþi portretul „garofiþei”, având în vedere de - plicarea prea accentuate a fiinþei umane în prozaismul sacralizarea femeii, coborârea ei de pe piedestalul cotidian; limbajul incorect, de mahala; atitudinea con- romantic, prin: templativã a eului poetic, care devine el însuºi – asocierea nepotrivitã a termenilor copilã-gravidã; „subiect” de meditaþie; formele poetice anacronice. – plasarea „eroinei” într-un loc banal, aglomerat, 2. „Parodia, scrie Eugen Simion, nu este la M. Cãr- demitizat; tãrescu niciodatã integral parodicã. Ceva se salveazã, – aluzia ironicã la Fecioara cu Pruncul. râsul spalã cocleala versurilor îmbãtrânite ºi roase de timp”. Garofiþa parodiazã stilul baladelor de facturã Muncã independentã romanticã, recuperând ºi, în acelaºi timp, desolem- Descoperiþi în poemul elemente în mã - nizând valori ale tradiþiei literare. Analizaþi aspectele 1. Garofiþa surã sã defineascã poemul modernist. Aveþi în vedere, de intertextualitate, comparând poemul cu versuri din în acest sens, ºi urmãtoarea afirmaþie a lui M. Cãr - poezii ale scriitorilor paºoptiºti. tãrescu. Cãutaþi exemple pentru urmãtoarele forme de 3. „Poemul standard optzecist tinde sã fie lung, nara- expresie a manierei romantice paºoptiste: epitetele tiv, cu o oralitate bine marcatã, prin efecte retorice demodate; diminutivele; comparaþiile; refacerea formei speciale, agresiv, dar ºi ironic ºi autoironic, imaginativ verbale de persoana a III-a plural; refacerea pluralului pânã la onirism, ludic, dovedind o dexteritate prozo- feminin al adjectivelor; termenii învechiþi; dezacor- dicã ºi lexicalã ieºitã din comun, în fine impregnat de durile gramaticale; refrenul. aluzii lexicale savante inserate prin procedee metatex- tuale ºi de autoreferenþialitae”. Intertextualitatea (M. Cãrãtãrescu, Postmodernismul românesc, Bucureºti, 1996, p. 185) • Intertextualitatea: modalitate de construire a textului poetic, bazatã pe o tehnicã de combinare ine- 2. Comparaþi poezia Garofiþa de Mircea Cãrtãrescu ditã, la toate nivelurile textului poetic ºi ale semnelor cu parodia declaratã a operelor lui Dimitrie Bolinti - existente în structura acestuia. Autorii atrag atenþia, neanu, realizatã de George Topîrceanu în balada Mihai prin anumite procedee, cã în mod deliberat fac aluzie Viteazul ºi turcii. la alte texte, preluând diferite sintagme sau anumite 3. Comparaþi efectele parodierii de cãtre Mircea structuri sintactice ori textuale de la alþi autori, pen- Cãrtãrescu în poemul Garofiþa cu notele persiflante din tru a realiza, prin aceastã asumare, o distanþare de parodia realizatã de Geo Dumitrescu la Cântecele modele, în efecte poetice din cele mai variate. þigãneºti ale lui Miron Radu Paraschivescu: Specificã modernismului, intertextualitatea are la „ªi foaie verde trei lãmâi, bazã regula „repetiþiei” ºi a „diferirii”, devierea ºi «rãmâi, o nu pleca, rãmâi» – diferirea fiind realizate în raport cu originalul (reali- cântam cu zarea cãpãtâi, tatea originarã), pentru a da naºtere unui ºir de nepãsãtoarelor statui – urmaºi („uzurpatori”). eram ºcolar, erau dudui, Prin desolemnizarea discursului poetic, textul eram un cal cu ºaua-n spate, nou creat („falsul exact”) este reinvestit cu noi cu semne de celebritate, valenþe poetice, devenind un model de intertextua - iubeam iubite adecvate, litate pentru discursul poetic postmodern. pe doi-trei poli ºi jumãtate. Apelând la aceste procedee intertextuale, Mircea Cãrtãrescu a realizat o doctrinã poeticã proprie. Semne ale intertextualitãþii sunt prezente ºi în creaþia poeticã a unor autori aparþinând ºi altei perioade, anterioare fenomenului postmodernist (Ion Barbu, Desen de G. Topîrceanu, Ana Blandiana, Nichita Stãnescu). Marin Sorescu

Perioada postbelicã: Poezia 161 Lecturã suplimentarã

Mircea Cãrtãrescu Repere teoretice ______ LEVANTUL • Publicat în 1990, Levantul reprezintã o apariþie singularã în peisajul liricii româneºti actuale. Volumul Cântul al noulea valorificã în mod creator poezia româneascã de la (fragment) începuturile sale ºi pânã în prezent, având la bazã, ca idee centralã, intertextualitatea. Pornind de la necesara Braga bun! Susan! ªerbeturi! Ia rahatul cu fistic! distincþie schillerianã între naivi (clasici) ºi sentimen- Sarailia dã dân care mierea curge pic cu pic! tali (moderni – „simþiri meºteºugite”), Mircea Cãrtã - Zahãr candel ºi smochine, la un ban o mânã plinã! rescu rescrie, din perspectiva modernitãþii, texte ce Hei, efendi, vrei o hure cu fund greu, vrei o cadinã? intrã în conexiune cu tema Levantului, realizând astfel Au îþi face trebuinþã un barcaz cu pânze late o istorie pe tema levantismului. Sã îþi poarte cheresteaua preste-a apelor palate? • Levantul este o epopee a intertextualitãþii de un Unde este dulful paºe ºi morunii sunt cadii? mare rafinament, dar ºi o epopee parodicã, marcând o Faci un chef? Îmi dau daireaua ºi îþi cânt: pa, vu, ga, di. ironie subtextualã, cu trimitere la textualism. Parodierea Giurgiu! Tu, ciupercãraie care creºti pã bãlegar nu este una distructivã, ci constructivã, dintr-o per- Unde putregaiul, smârcul port lumini ºi aur rar, spectivã îngãduitoare, nostalgicã, reabilitând gustul Unde gâturi de moschee sã lungesc spre cornul lunii pentru poezie pe care criticul modern, saturat de lec- Rãsucindu-se pã turle dã biserici; unde brunii turi, l-a pierdut. Aceasta se îmbinã cu ludicul, ideea de Turci bat palma la negoþuri cu moldavii cei balai joc ºi gratuitate strãbãtând întreaga epopee, în spiritul Pã batali cu coade groase sulimanuri dând, ºi strai. Þiganiadei, pe care Ion Budai Deleanu o numea în pre- Tu eºti undeva, în mine, raia dulce asudatã, faþã „jucãreauã”. Te-am vãzut poate cu ochii cei ai numelui de fatã Care mama îl purtase: sã chemase Badislav… Muncã independentã Turci, bulgari, tatari în mine vãrs vârtute ºi narav. Pã la ceasul dimineþei lapte acru, bulzi de unt 1. Exprimaþi-vã punctul de vedere despre justeþea Duc olteni în cobiliþe, iar armeni dân Trapezunt comparaþiei: „Nori suciþi ca acadele sã-nºurub pã ceriul Au adus în piaþã vase dã aramã ciocãnite. pur…” Icre moi în blide unse pã tarabe sunt lãþite. 2. Precizaþi douã trãsãturi pe care le consideraþi ca- Clopotele dã biserici ortodoxe bat în dungã, racteristice pentru epopee, ca specie literarã. Sã deschide, sã închide bãierele dã la pungã 3. Descoperiþi patru trãsãturi caracteristice poeziei La zaraful în dugheanã, und-pã taleri dã balanþe postmoderne în Levantul de Mircea Cãrtãrescu. Lei, pistoli, þechini, carboave odihnesc printre fitanþe. Întreita ceatã cari eu cu ea vã plictisii În tot cântul dinainte: palicarii fistichii, Fiºier bibliografic Hoþii strâmbi ai lui Iaurta, faraonii lui Zotalis, Sã-ndesa pân ulicioare, trecea greu, cãci matahali-s Ovid S. Crohmãlniceanu, Al doilea suflu, Pântre murii dã paiantã zugrãvitã roz, azur. Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989; Gh. Gri- gurcu, Existenþa poeziei, Ed. Cartea Româneascã, Nori suciþi ca acadele sã-nºurub pã ceriul pur... Bucureºti, 1986; Gh. Perian, Scriitori români post- (Mircea Cãrtãrescu, Levantul, Editura Humanitas, moderni, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, Bucureºti, 1990) 1996; Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, DICÞIONAR Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989; Alex. ªte- fãnescu, în • Levant – nume dat în trecut regiunilor de Un roman cu care începe poate o epocã, coastã din rãsãritul Mãrii Mediterane. România literarã, nr. 5/an XXX — 5-11 februarie 1997.

162 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

*DEIXIS

DICÞIONAR Deixisul cunoaºte mãrci caracteristice: pronumele personale de persoana I ºi a II-a, formele persoanei ver- • Deixis. „Ansamblul modalitãþilor de expresie bale, vocativul, unele interjecþii (deixisul personal); care asigurã ancorarea mesajului lingvistic (enunþ) pronumele demonstrative ºi adverbele / locuþiunile ad - în situaþia de comunicare în care este produs.” verbiale de loc (deixisul spaþial); timpurile verbale, ad- (GALR, Ed. Academiei Române, 2005). „Unul din- verbele / locuþiunile adverbiale de timp, substantivele / tre aspectele fundamentale ale organizãrii pragma - sintagmele care desemneazã timpul (deixisul temporal); tice a discursului, desemnând faptul cã referinþa pronumele de politeþe, vocativul formal, unele inter- anumitor componente ale unui enunþ nu poate fi jecþii, unele substantive desemnând gradele de rudenie, determinatã decât prin raportare la datele concrete relaþiile sociale º.a. (deixisul social); elementele cu rol ale situaþiei de comunicare.” (DSL, Nemira, 2001) apozitiv, demonstrative, construcþii incidente, adverbele sau locuþiunile adverbiale cu sens concluziv / concesiv / cauzal º.a. (deixisul textual); adver bele / locuþiunile Coordonatele cadrului deictic: adverbiale de mod (deixisul descriptiv). – coordonata personalã (referitoare la emiþãtor – receptor); – coordonata temporalã (definitã în raport cu Exerciþii de aprofundare momentul producerii enunþului); • Interpretaþi jocul deicticelor din fragmentele – coordonata spaþialã (definitã în raport cu locul urmãtoare, fãcând referire ºi la elementele paraverbale producerii enunþului); (mimicã, gesticulaþie º.a.): – coordonata socialã (fundalul relaþiilor sociale a) „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adicã eu) merge interpersonale); desearã la întrunire (întrunirea de alaltãieri searã). Eu – coordonata discursivã (raportul dintre compo- (adicã tu) trebuie sã stau acasã (…). Nu mã aºtepta, prin nen tele discursului). urmare, ºi vino tu (adicã nevastã-mea, Joiþica) la coco- Utilizarea ºi decodarea deicticelor se aflã în strânsã ºelul tãu (adicã tu), care te adorã… ” (I. L. Caragiale) relaþie cu datele concrete ale situaþiei de comunicare. b) „Banii ãºtia, câþi sunt aici, toþi i-ai primit de la un Deicticele se realizeazã sub formã: singur om. Hârtia asta, din care lipseºte o bucatã, a fost – simbolicã (cu decodare univocã); odatã în mâna mea; i-am dat-o femeii pe care o ºtii ºi tu, în ziua când a fost ucisã, iar aceste cincizeci ºi trei de – ostensivã / gestualã (prin prezenþa obligatorie a bucãþi sunt însemnate cu acelaºi semn, ºi tot aºa trebuie mij loa celor extralingvistice); sã vie de la unul ºi acelaºi om, ºi anume de la ea, cãci la – mixtã (utilizãri hibride). ea am vãzut bani noi ca ºi aceºtia.” (I. Slavici) Categorii deictice. Clasificarea þine seama de infor- maþia contextual-comunicativã codificatã de enunþ: – deixis personal; – deixis spaþial; – deixis temporal; – deixis social; – deixis discursiv (textual); – deixis „descriptiv”. Teodor Bogoi, Peisaj Teodor

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 163 Indicii de persoanã ______2. Arãtaþi în ce constã componenta afectivã a pronumelor din textele ce urmeazã: Realizãri speciale în cadrul stilului artistic. În a) „Tocmai tu, un mucos ca tine, o sã izbuteascã?” textele poetice, indicii de persoanã contribuie la: (P. Ispirescu); deosebirea tipului de lirism (subiectiv, obiectiv, al b) „Noi vrem pãmânt…..” (G. Coºbuc); „mãºtilor”); conturarea raporturilor dintre eul liric ºi c) „Te cãptuºeºte ea, Mãrioara.” (I. Creangã); fiinþa iubitã, dintre om ºi divinitate etc.; precizarea 3. Sesizaþi efectul stilistic realizat prin intermediul legãturilor dintre individ ºi lume. În textele epice sau indicilor de persoanã în versurile urmãtoare. Ce tipuri dramatice, categoria persoanei ajutã la: realizarea con- de deixis se actualizeazã? venþiilor specifice genului; precizarea relaþiilor dintre a) „Eu stãteam la o margine a orei personaje; manifestarea atitudinii autorului faþã de Tu la cealaltã.” (N. Stãnescu) propria operã. b) „Nu-þi voi lãsa drept bunuri dupã moarte, Persoana verbalã creeazã efecte expresive prin între- Decât un nume adunat pe-o carte, buinþãri de tip particular: verbe impersonale folosite În seara rãzvrãtitã care vine personal („Tunam ºi fulgeram împotriva lor”), uniper - De la strãbunii mei pânã la tine.” (T. Arghezi) sonale devenite personale („Ce tot miorlãi?”), schimbãri c) „Pe tine jivinã, gingaº gânditoare, de persoanã (de la persoana a II-a sg. la persoana I pl.; Te blestem sã te-mpuþi pe picioare.” (T. Arghezi) „Acum ne-am lenevit, nu mai ºtim de unde am plecat”). d) „Spre tine, Doamne, gândul îmi înalþ…” (Camil Petrescu) Observaþi! h) „Cu foc l-ai zis acum o varã, Persoana gramaticalã nu corespunde întotdeau- Azi zi-mi-l stins, încetinel.” (I. Barbu) na unui referent (unei persoane reale). Se cunosc 4. Alegeþi pronumele cu valoare nedeterminatã, întrebuinþãri ale persoanelor: neutrã sau afectivã, din exemplele de mai jos: • nedeterminate (generale): „Uite cum te trage pe a) „Cã l-apus de soare furiº apa la adânc” (I. Creangã); „Cum ne ferim de Vreau sã mi te-omoare.” (Mioriþa) gripa aviarã (instrucþiuni)”; „Tu ºi Tuborg” b) „Nu te uita la cojoc (reclamã) etc.; Ci te uitã cum mai joc.” (Folclor) • neutre (fãrã funcþie sintacticã): „A luat-o la fugã”; c) Le are la matematicã. • afective (dativul etic): „ªi-am cãzut în Ozana d) Uite cum te schimbã lumea! cât mi þi-i bãietul.” (I. Creangã) e) „Noi suntem bãieþi cuminþi ºi bine crescuþi… Cu valoare afectivã se poate folosi o persoanã în Noi nu suntem mojici ca Bismark…” locul alteia: (I. L. Caragiale, Bùbico) „Sã-i dea mama bãiatului zãhãrel?” (I.L. Cara - 5. Realizaþi o scurtã compunere gramaticalã (de giale) (însemnând: „Sã-þi dau…”) maximum 10 rânduri) în care sã folosiþi diferite pro - nume ºi locuþiuni pronominale de politeþe (dumneata, Mãria-ta, Înãlþimea-ta etc.). 6. Interpretaþi figurile de stil realizate cu ajutorul pronumelor ºi al persoanei verbale din versurile: a) „Codrule cu râuri line, Exerciþii de aprofundare Vreme trece, vreme vine, 1. Interpretaþi valoarea expresivã a persoanei a II-a Tu din tânãr precum eºti singular (la pronume ºi verbe) din textele: Tot mereu întinereºti.” (M. Eminescu) a) „Dar de stai sã te gândeºti b) „S-a întors maºina lumii, cu voi viitorul trece, Mai bine sã fii cum eºti.” (T. Arghezi) Noi suntem iarãºi trecutul, fãrã inimi, trist ºi rece.” b) „Nici tu sat, nici tu târg, nici tu nimica.” (M. Eminescu) (I. Creangã) c) „ªi el, el emirul, de-asemenea pleacã, c) „Cum sã n-o iei razna? Cum sã nu te destrami?” Pustia l-aºteaptã în largu-i s-o treacã.” (Simona Popescu) (Al. Macedonski)

164 Elemente de limbã, stil ºi comunicare Indicii spaþio-temporali ______Exerciþii de aprofundare Realizãri speciale în cadrul stilului artistic. Adver - 1. Extrageþi din versurile de mai jos termenii care bele deictice contureazã cadrul: obiectiv, exterior, în contribuie la conturarea planului spaþio-temporal ºi textul dramatic ºi în cel epic, subiectiv, interior, în tex- arãtaþi din ce clase morfologice fac parte. Ce tipuri de tul liric, sau nedeterminat, mitic, atemporal. Indicã locul deixis se realizeazã în exemplele date? în mod hotãrât, precis (aici, acolo) sau nehotãrât, impre- a) „Iubirea noastrã a murit aici. cis (pretutindeni, undeva, nicãieri). Noteazã momentul Tu frunzã cazi, tu creangã te ridici. când se sãvârºeºte acþiunea (acum, ieri), durata acþiunii (mereu, totdeauna), repetarea acþiunii (iarãºi, adeseori). Atât amar de ani e de atunci! Pronumele demonstrative contribuie la stabilirea Glicinã tu, tu florile-þi arunci.” (T. Arghezi) unor raporturi de tip: cunoscut / necunoscut; acceptare / b) „De treci codri de aramã, de departe vezi albind respingere; simpatie / antipatie. ªi-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint. Valorile funcþionale ºi expresive ale timpurilor ver- Acolo, lângã izvoarã, iarba pare de omãt.” bale sunt numeroase. (M. Eminescu) ♦ Prezentul poate fi de tip: narativ, dinamizând rit- c) „Pe-atunci eram falnic avânt.” (Al. Macedonski) mul acþiunii: „Ursul (…) aleargã-n fuga mare la bãltoa- d) „Ne-om aminti cândva târziu ca din marginea pãdurii ºi-ºi vârã-n apã toatã de-aceastã întâmplare simplã, coada!…” (Ion Creangã); descriptiv: „În ogradã, între de-aceastã bancã unde stãm doi meri tineri, e întinsã veºnic frânghia pe care acum tâmplã fierbinte lângã tâmplã”. (L. Blaga) atârnã niºte cãmãºi femeieºti de stambã” (Liviu Precizaþi diferenþele stilistice dintre construcþiile Rebreanu); , de actualizare a evenimentelor din 2. istoric temporale: trecut; etern, cu valoare aforisticã. ♦ redã: : „Se fãcea cã mâine / a doua zi Imperfectul perspectiva oniricã ieri / cu o zi în urmã (…) cei trei Crai (…) slujeau pentru cea din urmã oarã anul trecut / cu un an în urmã vecernia.” (Mateiu Caragiale); naraþiunea subiectivã, anul viitor (la anul) / peste un an evocatoare: „Mergeam cu Adela pe jos. Cosaºii de sub acum douã sãptãmâni / cu douã sãptãmâni în urmã. ierburi îi imitau fâºâitul aspru al fustei.” (G. Ibrãi - Arãtaþi cum se realizeazã determinãrile spaþio- leanu); descripþia: „Nu era un cap urât acela al lui 3. Dionis. Faþa era de acea dulceaþã vânãtã-albã…” temporale în expoziþiunea unui roman studiat. Discutaþi valorile indicilor spaþio-temporali din (M. Eminescu); evenimentele ulterioare: „Trei ani mai târ- 4. ziu, izbucnea cel de-al doilea rãzboi mondial.” (M. Preda) textele de mai jos: a) „Cu mâne zilele-þi adaogi ♦ Perfectul simplu este timpul naraþiunii obiective, neutre: „Omul spân pãru tot aºa de plictisit de Cu ieri viaþa ta o scazi întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ªi ai cu toate astea-n faþã ceva…” (G. Cãlinescu). De-a pururi ziua cea de azi.” (M. Eminescu) ♦ Perfectul compus fixeazã evenimentul într-o b) „Acolo, departe, spre soare-rãsare (…) anterioritate ireversibilã: „Unchiaºul, cum i-a vãzut de Dor clipele noastre de slavã.” (O. Goga) departe, a ieºit sã-i întâmpine” (P. Ispirescu). ♦ Mai mult ca perfectul marcheazã o anterioritate temporalã, dar ºi una cauzal-explicativã: „Paraschiv ºi cu Nilã fugiserã încã de ieri searã, spãrseserã, în lipsa lui, iarãºi lada, luaserã toþi banii pe care-i gãsiserã.” (M. Preda) ♦ Viitorul exprimã trãirea subiectivã (imaginarã) sau o acþiune viitoare: „Toþi vor învia, toþi se vor întoarce / Într-o zi acasã, la copii.” (T. Arghezi) Ovidiu Maitec, Balanþã

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 165 AUTOEVALUARE POEZIA CONTEMPORAN| 4 Citiþi textul de mai jos:

„Lasã-mi, toamnã, pomii verzi Lasã, toamnã,-n aer pãsãri, Uite, ochii mei þi-i dau. Paºii mei alungã-mi-i. Ieri spre searã-n vântul galben Dimineaþa bolta scurse Arborii-n genunchi plângeau. Urlete de ciocârlii (…)

Lasã-mi, toamnã, cerul lin. Lasã-mi, toamnã, ziua, nu mai Fulgerã-mi pe frunte mie. Plânge-n soare fum. Astã-noapte zarea-n iarbã Însereazã-mã pe mine, Încerca sã se sfâºie. Mã-nserez oricum.” (Ana Blandiana, Cântec)

1. Daþi exemple de patru locuþiuni/expresii care sã 1 punct conþinã cuvântul ochi. 2. Menþionaþi câte un sinonim contextual pentru 0,50 puncte cuvintele: lin, sã se sfâºie. 3. Alcãtuiþi enunþuri din care sã reiasã înþelesul 0,50 puncte conotativ al termenilor: fum, a fulgera. 4. Interpretaþi efectul stilistic/expresiv al utilizãrii 1 punct formelor verbale imperative.

5. Justificaþi rolul inovaþiilor gramaticale din ultima 1 punct strofã a poeziei (verbul reflexiv impersonal folosit personal ºi tranzitiv).

6. Aduceþi douã argumente pentru folosirea cratimei 1 punct în versul: „Paºii mei alungã-mi-i”. 7. Comentaþi valoarea expresivã a adverbelor întâl- 1 punct nite în primele trei strofe.

8. Descoperiþi semnificaþia unei figuri de stil din 1 punct prima strofã a poeziei.

9. Demonstraþi, în 5-10 rânduri, cã poezia citatã 1 punct aparþine lirismului de tip subiectiv.

10. Comentaþi, în maximum 10 rânduri, cea de-a treia 1 punct strofã, evidenþiind relaþia dintre ideea poeticã ºi mijloacele artistice valorificate de autor. Din oficiu: 1 punct TOTAL 10 puncte

166 Autoevaluare LITERATUR| Studiu de caz

TIPURI DE ROMAN ÎN PERIOADA POSTBELICÃ Mihu Vulcãnescu, ilustraþie la Princepele Mihu Vulcãnescu, de Eugen Barbu (1974)

Verificaþi-vã cunoºtinþele! 7. Numiþi cele mai reprezentative contribuþii de la sfârºitul anilor ’60 ºi de-a lungul deceniului urmãtor 1. Numiþi principalele direcþii de evoluþie ale lite- (autori, grupuri de autori, opere) în direcþia inovãrii raturii interbelice, punându-le în relaþie cu cele mai artei narative româneºti. importante orientãri tematice din epocã. Insistaþi ºi asupra „anacronismului retoric lipsit de 2. Enumeraþi scriitorii ºi operele reprezentative din- orice speranþã de supravieþuire esteticã” (Monica tre 1918–1944 ºi indicaþi principalele tendinþe ºi orien- Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crãciun, tãri ale prozei din aceastã perioadã. Completaþi, în Experimentul literar românesc postbelic, Editura Paralela acest sens, un tabel de tipul celui ce urmeazã: 45, 1998, p. 22), produs de inadecvarea dintre temele Opere Tendinþe care abordau imaginea unei „lumi noi” ºi folosirea unor Prozatori reprezentative ºi orientãri limbaje ºi mijloace demult depãºite. 8. Enumeraþi ºi exemplificaþi principalele tipuri de … … … roman din perioada interbelicã (romanul tradiþional, romanul de tranziþie, noul roman), completând un Definiþi modernismul lovinescian ºi numiþi prin- 3. tabel dupã modelul de mai jos: cipalele consecinþe ale sincronizãrii. 4. Comentaþi diversitatea universului tematic, ilus- Tipuri Tematicã Modalitãþi trându-vã opiniile cu opere reprezentative ale roma - de roman ºi reprezentanþi artistice nului interbelic. … … … 5. Distingeþi cele mai definitorii aspecte din evo - luþia modalitãþilor estetice în proza interbelicã. … … … 6. Ce efecte a avut presiunea dogmei formale ºi te - matice a realismului socialist din deceniul proletcultist … … … asupra evoluþiei literaturii noastre?

Perioada postbelicã 167 • Monologul ºi dialogul, atitudini ºi gesturi – moda - Noua viziune a lumii rurale. litãþi esenþiale de realizare a personajului. Unul dintre Ipostaza moromeþianã cele mai reuºite tipuri de þãrani din literatura românã. ♦ Aspecte ale stilului. Perspectiva auctorialã a rela - tãrii; vocaþia epicului pur. Centrarea acþiunii pe nuclee Moromeþii, I (1955) de Marin Preda ______narative semnificative în desfãºurarea conflictului (scena tãierii salcâmului; cina; poiana fierãriei lui Iocan). • Romanul inaugureazã, în literatura Moromeþii • Viziunea scenicã. Scriitor realist, modern, antica - românã, o nouã imagine asupra modului în care, în lofil; stil clar ºi concis; exact ºi precis în relatare. coordonatele date ale unui tip de roman de inspiraþie • Echilibru ºi rigoare în construcþie. ruralã, pot fi înnoite structurile epice tradiþionale prin modificarea viziunii ºi a poziþiei auctoriale. În aceastã Exerciþii de creativitate problematicã, romanul Ion de Liviu Rebreanu a constituit, în mod firesc, termenul de comparaþie cel mai des 1. Monografie a satului românesc aflat într-o perioa - invocat de criticã pentru încadrarea romanului lui dã de adânci frãmântãri social-istorice, Moromeþii sur- Marin Preda în categoria prozei de tip rural. prinde aspectele dramatice ale experienþei þãrãneºti, în care viaþa este condusã dupã legi imuabile ºi dupã valori ancestrale, familia unitã ºi integritatea pãmântului reprezentând reperele fundamentale. Descoperiþi, în acest context, posibilele paralelisme între romanele Ion de Liviu Rebreanu ºi Moromeþii de M. Preda, la nivelul psihologiei personajelor. 2. Descrieþi locul pe care îl deþine comunitatea satu - lui, prin „vocile” sale, în structura celor douã romane. 3. În acest context, Ilie Moromete, eroul care sin- tetizeazã profunzimea ºi rafinamentul unei civilizaþii crepusculare, reprezintã – ca personaj – un moment de Marin Preda apogeu, de cristalizare a expresiei superioare a unui tip inaugurat în literatura românã cu primele romane pe ♦ dispariþia þãrãnimii; experienþa aceeaºi temã. Încercaþi o integrare a lui Ilie Moromete Problematica: în categoria personajului rural, evidenþiind originali- dramaticã a satului din prima jumãtate a secolului al tatea eroului prin atitudinea spiritualã ºi existenþialã XX-lea, la confluenþa unor epoci radicale (cu trei ani pe care acesta o propune. înaintea celui de Al Doilea Rãzboi Mondial). • Roman al familiei Moromeþilor, expresie artisticã a civilizaþiei unui sat arhaic silit sã se transforme sub Dincolo de moromeþianism. presiunea mecanismelor istoriei. Alte forme de confruntare cu istoria ______• Caracterul monografic ºi etnografic: imaginea sa- • Dogma moromeþianismului este spulberatã de tului proiectatã în mit. Viaþa se desfãºoarã dupã anumite M. Preda odatã cu romanele Risipitorii (1962; ed. defi- ritualuri ºi orânduieli strãvechi (hora, ieºirea la secerat, nitivã 1969) ºi Intrusul (1968). Ciclul îl vor încheia premilitara, cãluºul, obiceiuri de înmormântare etc.). personajele Niculae Moromete („marele singuratic”) ºi Ultimul mare roman despre satul tradiþional („ultima ªtefan Pari zianu, prin care saltul moromeþianismului vârstã a romanului doric” – Nicolae Manolescu). în el însuºi contureazã, de fapt, drumul unei civilizaþii ♦ Drama lui Ilie Moromete. Contemplativ ºi iro - rurale spre autodepãºire. Originalitatea Delirului nic, Moromete se aflã permanent în contradicþie cu (1975) constã în deschiderea programaticã, operatã spiritul epocii. Sfârºitul acestui personaj reprezintã, de asupra moromeþianismului ca tipologie creatoare. fapt, sfârºitul unei mentalitãþi de origine arhaicã. Dacã pânã acum moro meþianismul se localiza în • Ilie Moromete: „þãranul-filosof”; un destin tragic. Câmpia Dunãrii, fãcând din sat o adevãratã cetate gre- Inteligent ºi perspicace, îºi supune interlocutorii prin ceascã, odatã cu Marele singuratic (1972) cadrul este plãcerea de a vorbi ºi prin disimulare. mutat la oraº, într-o cu totul altã „climã spiritualã”.

168 Literaturã 1. Justificaþi interesul lui Marin Preda faþã de alcã- a) drama colectivitãþii rurale; tuirea unui alt cadru existenþial, fãrã ca acest nou cli- b) drama individului în faþa istoriei; mat spiritual sã exercite asupra personajului vreo influ- c) civilizaþia Capitalei. enþã covârºitoare. Reþineþi, în acest sens, ºi urmãtoarea 6. Alãturi de Nicolae Breban (Francisca), Marin mãrturisire a autorului în legãturã cu intenþia de a Preda este scriitorul unei lumi în care mutaþiile sunt lãrgi, prin romanul Delirul, cercul moromeþian: rapide ºi fãrã limite. Demonstraþi cã Delirul reprezintã „Dupã Moromeþii, mi s-a pãrut imperios sã scriu în o radiografie a întâmplãrilor ºi comportamentului continuare nu numai despre soarta acelor eroi, dar ºi uman din mediul citadin. despre satul în care trãiau, despre aceastã colectivitate umanã care se confruntã cu evenimente acute. Aceste evenimente lãsau în urmã istoria tulbure ºi fatalã a anilor ’40–’44. (…) Alte evenimente îl solicitau. Istoria le intra acum în ogradã. Oamenii se întrebau acum ce facem cu carul, cu caii, cu pãmântul, ºi aceste întrebãri nu mai puteau fi ocolite.” (Marin Preda într-un Interviu realizat de Dinu Flãmând, Amfiteatru, nr. 9, 1977) 2. Comentaþi modalitãþile prin care M. Preda rea- lizeazã, în Delirul, legãturile cu universul siliºtenilor, oferind ºi alte exemple din categoria celor de mai jos: – prezenþa unor scene care amintesc de poiana lui Iocan; – asemãnarea dintre Niculae ºi ªtefan, fãrã ca aceasta sã fie acceptatã de primul („Nu te simpatizez fiindcã parcã mã vãd pe mine, când mã uit la tine, bleg!”). 3. Romanul Delirul propune o viziune asupra istoriei, sugerând faptul cã istoria momentului iese de sub incidenþa explicabilului. Comentaþi, din aceastã perspectivã, semnificaþia titlului romanului Delirul de M. Preda. 4. Dupã intenþiile autorului, romanul Delirul, Corneliu Baba, Þãrani (1958) proiectat „încã din anul 1949”, în douã volume, fusese (fragment) gândit ca parte dintr-un „sistem” de tipul celui al lui Personaje dilematice. Balzac, continuând materia moromeþianã din Convertirea la ipostaza moromeþianã ______Moromeþii I ºi formând, împreunã cu Moromeþii II, o tetralogie. „Prin el, fireºte, vreau sã spun exact ceea ce 1. În opera lui Marin Preda existã o categorie de per- nu am putut sã spun în Moromeþii, adicã sã pot povesti sonaje complexe, obsedate de întrebãri chinuitoare, dor- despre istorie, despre rãzboi, despre societate.” (Marin nice sã-ºi continue drumul, chiar dacã acesta e sinuos ºi Preda, Interviu acordat lui Mihai Ungheanu, în întârziat de forþe potrivnice. În Risipitorii, de exemplu, Luceafãrul, XVIII, nr. 17, 26 aprilie 1975, p. 3) mai toate personajele trãiesc cazuri limitã. Niculae Interpretaþi acest efort al scriitorului M. Preda de a Moromete, din Marele singuratic, este definit, în nota lui medita asupra mecanismelor esenþiale ale vieþii. de mister ºi claustrare, ca „marele lunatec”. Un caz spe- 5. Acþiunea romanului Delirul cuprinde evenimen - cial îl reprezintã ºi destinul lui ªtefan, un personaj pe cât te în mãsurã sã exprime o altã etapã a vieþii româneºti de bizar ºi de neînþeles în sat, pe atât de limpede ºi pre- ºi o altã problematicã decât cea din primele sale ro - vizibil în noul mediu pe care este hotãrât sã-l cucereascã. mane. Analizând transformarea tipologicã a lui Nicolae Selectaþi, din romanul Delirul, exemple care sã ilus- din romanul Marele singuratic, demonstraþi în ce mã - treze perspectiva de abordare ºi unghiul de deschi dere ºi surã asemenea „stare dilematicã” ar exprima esenþa surprindere a vieþii din cele trei niveluri ale societãþii: moromeþianismului (spiritul moromeþian).

Perioada postbelicã 169 2. Parcurgeþi evoluþia lui Niculae Moromete în Din perspectiva acestui impuls creator, personajul lui romanele Moromeþii ºi Marele singuratic, oferind argu- Marin Preda din Intrusul întruchipeazã condiþia unui mente prin care sã susþineþi dacã valenþele proprii Manole modern. Realizaþi un comentariu asupra evo- tipologiei moromeþiene pot fi apte acomodãrii la situa - luþiei lui Surupãceanu, în ipostaza sa de Icar modern. þii diferite. 5. Interpretaþi în acest context ideile reieºite din 3. Justificaþi semnificaþia titlului romanului Risipitorii. textul critic al lui Eugen Simion: 4. Interpretaþi ce înseamnã „risipirea” în viziunea „În Risipitorii, Intrusul, Cel mai iubit dintre pãmânteni, lui Marin Preda. Aveþi în vedere urmãtoarele variante: romane cu finaluri deschise, constituite pe ideea unui – „risipirea” în reflecþii exagerate ale eroilor acþiu- eºec existenþial, existã, cu toate acestea, o posibilitate nii, în detrimentul concretizãrii acesteia; (slabã, dar existã) de ieºire din starea imposibilã în care – tendinþa exageratã spre comunicare, spre deschi - destinele au intrat.” (Un portret în fragmente, în Timpul dere ºi afecþiune; n-a mai avut rãbdare, Editura Cartea Româneascã, – modificarea relaþiilor eroilor cu ceilalþi prin neîn - 1980, p. 142) þelegere; nãruirea eului; – lãcomia fãrã mãsurã a personajelor de a-ºi con- suma viaþa, energiile; Realismul tragic – nãruirea echilibrului vechiului eu, intrarea în starea de crizã a conºtiinþei. al lumii periferiei Marin Preda realizeazã în romanele sale o tratare 5. Groapa (1957) de Eugen Barbu ______complexã a prieteniei ca relaþie umanã ºi socialã, din unghiuri ºi în contexte social-istorice, individuale ºi • Romanul Groapa impune în literatura românã o psihologice diferite, dezvãluind valoarea unui vechi tipologie a marginalului, descoperã lumea vie a peri - sentiment, dar ºi rãtãcirile ºi hãrþuiala la care este feriei oraºului, având ca modele scrieri literare inspi- supus de cãtre dezvoltarea modernã a societãþii. rate dintr-o asemenea lume sordidã, cu declasaþi, hoþi Arãtaþi cum este descrisã evoluþia relaþiilor dintre ºi tâlhari, în care mireasma gunoaielor are rol de reve- doctorul Munteanu ºi doctorul Sârbu în romanul lator al mediului social ºi al peisajului sufletesc (T. Ar - ghezi, V. Voiculescu, Risipitorii de M. Preda. Flori de mucigai, Zahei Orbul, G. M. Zamfirescu, Maidanul cu dragoste). Destrãmarea inocenþei. Intrusul (1968) ____ • Tema ºi problematica romanului „Groapa”: – „prezentarea umanitãþii declasate ºi tragice a peri- 1. Daþi o definiþie a cuvântului „intrus”. feriilor” (G. Dimisianu); 2. Cum vã imaginaþi cã se prezintã un intrus? – „mentalitatea unui mediu social” (Eugen Simion); 3. Sugerând însingurarea fãrã întoarcere a eroului – „reprezentare a teritoriilor mahalalei” (Ion Vlad). într-un mediu ce îºi pierde treptat dimensiunile gene- • Simbolismul spaþiului narativ: cartierul Cuþarida – roase iniþiale, Intrusul se alãturã romanului Strãinul de personaj simbolic (lumea Cuþaridei); simbol al morþii. A. Camus. „Definitorie, filiaþia nu atestã atât influenþa Unicitatea cadrului, suprapersonaj („ax al lumii”). directã, cât oglindeºte reflectarea naþionalã a unui • Aspecte ale stilului: limbaj pitoresc; autentici- spirit al vremii, izvorât din directa înfruntare a omului tatea codului argotic; fraze scurte, sacadate; limbajul frust, neprelucrat, evidenþiind o poezie a oameni- cu istoria. este un strãin autohton, un om al Intrusul lor-larve, existenþe exotice, simple. unei lumi neomogenizate spiritual, pus brutal în faþa • este un veritabil absurdului prin inversarea raportului dintre conþinutul Concluzii: Groapa roman realist (realism tragic); tangenþe cu proza de mistere chiar ºi la faptelor ºi perceperea formelor.” (Ion Bãlu, Marin nivelul atmosferei. Preda, 1976, p. 126) Realizaþi o analogie între de Marin Preda ºi Intrusul 1. Prezentaþi trãsãturile prozei realiste prin referire romanul lui Camus privind singurãtatea interioarã a la operele literare studiate în anii precedenþi. celor doi protagoniºti. 2. Prezentaþi succint mijloacele de realizare a unei 4. Tema construirii unui nou oraº îl preocupã imagini expresive a lumii periferice la Liviu Rebreanu, obsesiv ºi pe Cãlin Surupãceanu, împlinind o vocaþie. I. Peltz, G. M. Zamfirescu ºi Eugen Barbu.

170 Literaturã 2. Nicolae Manolescu afirmã cã într-o asemenea Formula romanului realist „cronicã”, în care factorul esenþial este durata istoricã, de facturã balzacianã „familia e un macrocosm caracteristic plasat pe fundalul unor evenimente de toatã lumea cunoscute. O istorie în eºantion.” (Nicolae Manolescu, în Postfaþã la Cronicã de familie (1956) de Petru Dumitriu Cronica de familie, ediþie 1993, vol. III, p. 521–536) Cunoaºteþi ºi alte asemenea romane în care „croni- ♦ Formula narativã. Compoziþia ºi organizarea tematicã ca de familie” se scrie concomitent cu „cronica • Ca duratã temporalã, romanul lui Petru Dumitriu politicã”? Comentaþi în acest context ºi urmãtoarea se distinge printr-o acþiune complexã, cuprinsã între opinie a lui Nicolae Manolescu: „Tot mai mult, vara anului 1862 ºi octombrie 1954. romanele de moravuri, de formaþie, psihologice sau • Roman epopeic, construit din 24 de capitole, prin fresce, care alcãtuiesc descendenþa balzacianã, compoziþie ºi temã asemãnãtor cu Ciclul Comãneº - seamãnã cu niºte scrieri istorice. Cronica familialã tenilor de Duiliu Zamfirescu sau cu Ciclul Hallipa de este, pe la începutul secolului al XX-lea, rudã apropi- Hortensia Papadat-Bengescu. atã, deºi cam neclarã, cu toate acestea: un bastard al • Tema: destrãmarea aristocraþiei tradiþionale. Comediei umane. Autorul ei a pierdut ambiþiile demiur- • Teme secundare: tema rãscoalei, tema vieþii rurale, gului, se mãrgineºte sã fie un bun istoric. Nu mai tema rãzboiului. încearcã sã cuprindã totul; îºi alege de aceea o perspec- • Cronica de familie: adevãratã „Comedie umanã” tivã la îndemânã. Familia ca o societate redusã la (roman istoric, roman de familie ºi roman de moravuri). scarã; iatã ce-i trebuie. Totul este sã reuºeascã sã îm - • Roman realist de facturã modernã, cu rãdãcini în pleteascã evenimentele, conflictele mari ale unei anu- arta clasicismului. mite epoci; ºi sã creeze iluzia cã ficþiunea e o parte a ♦ „abundenþa descriptivã”, „adevã ra - Tehnica epicã: istoriei, documentar confirmatã. Autorul de romane te galerii de personaje”, „studii ale vestimentaþiei”, „ex- familiale e un cronicar atent, adicã un observator al cepþionalã înzestrare pentru portret, un ochi avid de cu - moravurilor. ªi, destul de des, al mondenitãþii.” loare, de pitoresc sau de grotesc” (Nicolae Manolescu). Demonstraþi în ce mãsurã se poate vorbi de anu- ♦ Sintezã de teme, structuri ºi modalitãþi narative 3. mite afinitãþi între autenticitatea romanului lui Petru • Cronicã de familie: roman familial; viziunea mo- dernã „privind destinul unei clase (aristocraþia autoh - Dumitriu ºi cea a romanelor lui Camil Petrescu, tonã) din perspectiva sfârºitului ei rapid ºi catastrofic” G. Cãlinescu, H. Papadat-Bengescu sau Marin Preda. (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul Aveþi în vedere: românesc, Ed. 100+1 Gramar, Bucureºti, 1998, p. 208). – minuþiozitatea descrierii interioarelor ºi exterioa- • Cronicã de familie pare a încorpora o întreagã lu - relor; me: „Bildungsromane, fresce, cronici sociale, romane – abundenþa unor amãnunte fiziologice sau vesti- psihologice, ambiþii, eºecuri, cariere politice, rãzbunãri, mentare; trãdãri, rãscoale – toatã gama”. (Ibidem) – simbolistica (balzacianã) a mobilelor, covoarelor, ♦ Aspecte ale stilului: Prin Cronicã de familie, Petru tablourilor, mâncãrurilor; Dimitriu „îºi creeazã propria structurã stilisticã, alcãtu- – confruntarea unor personaje reale (M. Kogãlni- itã dintr-o sintezã a modalitãþilor narative întâlnite în ceanu, principele Ghica, Cuza-Vodã, Alex. Lahovary, proza europeanã ºi nord-americanã la mijlocul acestui Gh. Cantacuzino, Carol al II-lea), cu altele „mascate”, veac. (…) Balzacianismul este dublat de o viziune precum ªerban Vogoride (Barbu Catargiu), Fãnicã proustianã asupra realitãþii.” (Ion Bãlu) Niculescu (Nae Ionescu), Prodan (N. D. Cocea) etc. 4. Comentaþi portretul unui personaj din romanul Exerciþii de aprofundare Cronicã de familie (la alegere), evidenþiind arta portre - 1. Frescã epicã a unei epoci de aproximativ o sutã tisticã a lui Petru Dumitriu. de ani, Cronicã de familie este considerat „un roman de 5. Demonstraþi cã romanul Cronicã de familie este romane”. Treceþi în revistã titlurile celor 24 de capitole „o veritabilã tablã de materii a romanului doric”, cum ale cãrþii ºi precizaþi ce vã sugereazã aceste titluri. afirmã Nicolae Manolescu.

Perioada postbelicã 171 Exprimaþi-vã opinia! Romanul obsedantului deceniu 1. Preocupat de problemele conºtiinþei ºi ale ade- vãrului vieþii în opera de artã, M. Preda ºi-a manifestat • Dupã 1960, cu deosebire în a doua parte a dece- consecvent aversiunea faþã de spiritul primar agresiv, reprezentat în viziunea sa de: niului al ºaptelea, sistemul de prohibiþii tematice, de – omul „care nesocoteºte legea moralã”, care „dis- impuneri ºi limitãri cunoaºte o anumitã relaxare, prile- preþuieºte cu o suveranã ignoranþã cãrþile (adicã valo- juind, mai ales în a doua parte a acestei perioade, rile spiritului)”; apariþia ºi consolidarea unei generaþii de prozatori – individul care „crede numai în puterea pumnilor”; reprezentate de individualitãþi artistice valoroase, de o – „omul fãrã conºtiinþã moralã”, „produsul vio- realã substanþã ºi prospeþime artisticã. Abordând rela - lenþei societãþii moderne”. þia individ-istorie, aceºti prozatori deplaseazã accentul Definiþi, discutând în grupe de 3-5 elevi, atitudinea spre individ ºi cultivã cu precãdere analiza existenþia - lui Marin Preda cu privire la oglindirile obscurantiste listã, înregistrând prima încercare de recuperare a este - ale „spiritului primar agresiv”, pornind de la textul de ticului în proza postbelicã. mai jos: Pânã ca tema obsedantului deceniu sã ajungã la „Niciodatã, poate, spiritul primar agresiv n-a avut o inflaþie ºi sã se transforme într-un fel de reþetã, în bazã de idei mai solidã ca în aceastã jumãtate de secol. aceastã direcþie s-au afirmat o serie de scriitori remar- Numesc spirit primar agresiv, în accepþiunea pe care o cabile. De exemplu: capãtã pentru mine în contextul contemporan aceastã • Marin Preda, Risipitorii (1962); Intrusul (1968); acþiune, acea mentalitate sau acea stihie care apare în Cel mai iubit dintre pãmânteni (1980) timpul unor intense frãmântãri sociale ºi care tinde sã • Nicolae Breban, Francisca (1965) conteste valorile spiritului. Sã le înlocuiascã cu ce? Cu • Augustin Buzura, Feþele tãcerii (1974); Orgolii nimic! Se poate trãi mai bine ºi mai liniºtit fãrã ele.” (1977); Vocile nopþii (1980) (M. Preda, Imposibila întoarcere, Editura Cartea Româ- • D. R. Popescu, F (1969); Vânãtoarea regalã (1965) neascã, 1976, p. 32) • Al. Ivasiuc, Vestibul (1967), Cunoaºtere de noapte 2. Ce consecinþe credeþi cã a avut fenomenul des - (1969); Pãsãrile (1970); Apa (1973); Racul (1976) cris de M. Preda în planul creaþiei literare din perioa- • C. Þoiu, Galeria cu viþã sãlbaticã (1976) da „obsedantului deceniu”? • P. Sãlcudeanu, Biblioteca din Alexandria (1980) • Radu Cosaºu, Supravieþuiri I–V (1973–1985) • George Bãlãiþã, Lumea în douã zile (1975); Alte tendinþe ºi direcþii Ucenicul neascultãtor (1977) • Fãnuº Neagu, Îngerul a strigat (1968) în proza anilor ’60–’80 • Romulus Guga, Nebunul ºi floarea (1970) • I. Lãncrãnjan, Cordovanii (1969); Caloianul (1975); • Dintre formulele estetice largi în care se înscrie Suferinþa urmaºilor (1978); Cum mor þãranii (1980) romanul românesc din anii ’60–’80 le amintim pe cele • Gabriela Adameºteanu, Dimineaþa pierdutã mai importante: (1983) A. Încercãri de a reveni la spiritul clasic. Dupã romanul interbelic modern, de tip analitic, se observã o revenire la formulele epice clasicist-tradiþionaliste. Formulei clasice de creaþie i se cautã însã o semnifi- caþie mai generalã ºi mai adâncã, în stare sã exprime aspiraþiile omului modern, în spiritul clasic pentru care pleda ºi T. Vianu în Idealul clasic al omului (1934), menit sã întãreascã „temeliile clasice ale culturii noas- (tapiserie) tre”, sau mult mai apropiat de modul de înþelegere al clasicismului susþinut de G. Cãlinescu, „ca un mod de a crea durabil ºi esenþial” (Sensul clasicismului. Lecþie Pavel Codiþã, Pavel Compoziþie

172 Literaturã de deschidere la Facultatea de Litere din Bucureºti, se deplaseazã asupra interioarelor ºi se focalizeazã 16.01.1946). asupra situaþiilor de crizã trãite de personaje. În acest context, proza lui Marin Preda reprezenta, ♦ Personajul. Înzestrat cu structurã caracterialã prin Moromeþii, momentul clasic al romanului contem- individualizatã ºi cu o viaþã interioarã complexã, per- poran, înnoirea în proza contemporanã având de acum sonalitatea personajului polarizeazã, deseori, întreaga drept element de referinþã capodopera lui M. Preda. acþiune. Formulei clasice de creaþie i se cautã o semnificaþie „Panorame politice, criticã socialã, caracterologie” se mai generalã ºi mai adâncã, în stare sã exprime aspi- întâlnesc ºi în romanele lui Zaharia Stancu, Constantin raþiile omului modern. Þoiu, Augustin Buzura, de exemplu, în compoziþii în care, în dozaje diverse, intrã ºi trãsãturi narative mo- B. Formula romanticã, atât de puternicã în secolul derne. (Vezi Ion Bogdan Lefter, op. cit., p. 28.) al XIX-lea ºi în perioada interbelicã (Enigma Otiliei de G. Cãlinescu; Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale; Rusoaica de Gib Mihãescu) se regãseºte în proza lui Fãnuº Modalitãþi estetice noi ______Neagu (Îngerul a strigat; ªt. Bãnulescu, Cartea Miliona - ♦ Metoda proustianã ºi noile formule introspec- rului), prin rafinate sugestii de tip romantic. tive. Modelul de referinþã rãmâne, ºi în literatura C. Atitudinea realistã. Ca modalitate artisticã, anilor ‘60–’80, metoda scriitorului francez Marcel realismul cunoaºte în acest timp diverse nuanþãri. Proust, prin intermediul cãreia lumea este reflectatã Consolidatã în perioada interbelicã, atât în ceea ce prin perspectivã subiectivã, profund marcatã de psi- priveºte realismul reprezentat de L. Rebreanu, cât ºi hologia personajului narator. realismul psihologic ºi poetica autenticitãþii promovate Formulele introspective de sursã proustianã au adus de Anton Hoban, Mihail Sebastian, Camil Petrescu unele nuanþe de noutate tipologicã. Dupã tradiþia cre- sau Mircea Eliade, tradiþia realistã este ilustratã în atã în perioada interbelicã de L. Rebreanu (Pãdurea epoca postbelicã de Marin Preda, Petru Dumitriu, spânzuraþilor), Camil Petrescu (Ultima noapte de Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura, dragoste, întâia noapte de rãzboi, Patul lui Procust), Bujor Nedelcovici, Norman Manea, Ion Lãncrãnjan, H. Papadat-Bengescu (Concert din muzicã de Bach), Gabriela Adameºteanu ori Dana Dumitriu. Gib Mihãescu (Donna Alba, Rusoaica), G. Ibrãileanu Dupã Marin Preda ºi Petru Dumitriu (Adela), Ioan Holban (Ioana), romanul psihologic ºi de (Moromeþii) analizã este continuat ºi în perioada literaturii contem- romanul românesc va cunoaºte în (Cronicã de familie), porane de Al. Ivasiuc acest timp forme ºi structuri puternic individualizate în (Vestibul, Cunoaºtere de noapte, M. Preda creaþiile lui Eugen Barbu, D. R. Popescu, Augustin Apa, Pãsãrile), (Intrusul, Marele singuratic, Cel mai iubit dintre pãmânteni), Augustin Buzura (Absenþii, Buzura, N. Breban, Fãnuº Neagu etc. Orgolii, Vocile nopþii, Refugii). Atitudinea realistã implicã: Pe linia centralã a romanului analitic se înscriu ºi – preferinþa cãtre observaþie (în locul imaginaþiei); prozatorii Norman Manea (Zilele ºi jocul, 1977), Mircea – varietatea amãnuntului semnificativ; Ciobanu (Istorii, I–V, Tânãrul bogat), Bujor Nedelcovici – documentarea (observaþia fundamentatã documen- (Somnul vameºului, Zile de nisip), Dana Dumitriu (Masa tar); zarafului, Duminica mironosiþelor, Întoarcerea lui Pascal, – obiectivitatea, impasibilitatea relatãrii. Sãrbãtorile rãbdãrii), Mihail Sin (Viaþa la o margine de ºosea, Bate ºi þi se va deschide, Terasa, Ierarhi), Gabriela Consecinþe ale adâncirii realismului ______Adameºteanu (Drumul egal al fiecãrei zile). ♦ În romanul realist, naraþiunea se Perspectiva. 1. Exemplificaþi trãsãturile unui roman de analizã desfãºoarã la persoana a treia singular; naratorul ºtie psihologicã. mai mult decât personajele sale; perspectiva este unicã 2. Analizaþi consistenþa personajelor dintr-un ro- ºi se caracterizeazã prin omniscienþã, omniprezenþã ºi man în care este evidentã metoda analiticã. ubicuitate. 3. Elaboraþi fiºe cu citate critice necesare unui ♦ Tehnica narativã. Prozatorul realist dramati zea - sinopsis privind dinamica prozei de analizã – de la zã ºi reprezintã evenimentele desfãºurate cronologic. Camil Petrescu, H. Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu Privirea naratorului se orienteazã spre spaþiul exterior, ºi Gib Mihãescu pânã la Al. Ivasiuc.

Perioada postbelicã 173 4. Descifraþi sensurile pe care le stabileºte perso - najul Liviu Dunca din Pãsãrile de Al. Ivasiuc, între necesitate ºi libertate, având în vedere o mãrturisire a acestui personaj: „Am vrut sã fiu liber, ieºit din toate necesitãþile care mã copleºiserã în acel moment al biografiei mele ºi m-am þinut deoparte, absolut deoparte, mândru cumva de independenþa mea, descondiþionat. Doar învãþasem asta, acolo, cã nu sunt un pion pe o tablã de ºah, cã sunt liber tocmai pentru cã nu trebuie sã-mi urmez un destin prestabilit, pentru cã e posibil sã fiu ucis, distrus, sã nu-mi realizez niciodatã potenþele. De aceea m-am þinut Doinaº Fãnuº Neagu ºi ªt. Aug. la o parte, ca un semn al libertãþii, uitând cã numai Marele ciclu epic al lui D. R. Popescu, precum ºi atunci când riºti sã fii distrus eºti liber. ªi m-am legat nu Racul de Al. Ivasiuc se mai înrudesc, prin viziunea de necesitate, ci de experienþa mea pe care n-am existenþei, ºi cu „romanul parabolã”, Toamna patriarhu- depãºit-o niciodatã, niciodatã, am trãit cu ea, fãrã sã o lui de Gabriel Garcia Márquez (Madrid, 1972) ºi mãrturisesc, toþi aceºti ani, toþi anii maturitãþii mele.” Recursul la metodã de Alejo Carpentier (Havana, 1974) fiind romane faþã de care acestea prezintã alte evidente Ipoteza omului problematic ______asemãnãri prin abordarea temei alienãrii personalitãþii sub presiunea puterii autoritare ºi a sistemului social ºi 1. Ieºirea din criza pe care o relevã preocuparea politic agresiv. pentru problematica individului echivaleazã cu o Prin Moise (romanul F), D. R. Popescu inau- forþare a anumitor conºtiinþe tragice la o existenþã gureazã, de exemplu, în literatura românã imaginea tranºantã. Sentimentul tranºant este accentuat de epicã a arbitrariului existenþei în sistemul social agre- prezenþa a douã nivele ale realitãþii: lumea satului cu siv, apropiat de Alvarado de tradiþii vechi, cealaltã a noii orânduiri cu legi ºi oameni (Toamna patriarhului, noi. Printre puþinii ce încearcã în plan epic sã le punã Márquez) ºi de Don Athanasios (Recursul la metodã, de eroic în acord este Horia Dunãrinþu (personaj din Alejo Carpentier), dar ºi de W. Faulkner, prin formula epicã adoptatã. romanul F de D. R. Popescu), individ umilit pentru aceasta ºi în moarte. ♦ Noul roman. În ultimul deceniu al perioadei Susþineþi, într-o dezbatere la nivelul clasei, modul interbelice, formula esteticã a „noului roman” a avut în care scriitorul D. R. Popescu relevã virtuþile omului ca punct de plecare romanele Hortensiei Papadat-Ben- în încleºtarea cu rãul ºi violenþa, cu injustiþia ºi moar - gescu ºi ale lui Camil Petrescu, fiind mai consistentã în tea (cu „rãul” vieþii). scrierile lui Anton Holban ºi Mircea Eliade. Ca moda- 2. Demonstraþi funcþiile simbolice pe care le litãþi artistice îi sunt caracteristice naraþiunea la per- îndeplineºte, în romanul F , ideea labirintului ca spaþiu soana întâi, jurnalul intim, autoreflectarea, textualis- al întunericului, al rotirii în beznã. mul, multitudinea de detalii. Personajul (antierou) este 3. Alcãtuiþi o compunere-eseu despre condiþia atipic, într-o gamã care variazã de la eroi bolnavi la omului problematic în viziunea lui D. R. Popescu. eroi cu experienþe spirituale deschise. În proza contemporanã, exemplele cele mai cunos- ♦ Formula kafkianã poate fi recunoscutã în ro - cute prin prezenþa acestor ecouri ale „noului roman” manele lui Al. Ivasiuc, ªt. Bãnulescu ºi Octavian Paler. sunt oferite de Sorin Titel ♦ Formule proprii scrierilor lui James Joyces ºi (Lunga cãlãtorie a prizonieru- 1971), D. Þepeneag, prin schiþele din W. Faulkner sunt explorate cu remarcabile rezultate de lui, Exerciþii (1966), Frig (1971) ºi Aºteptãri (1971). George Bãlãiþã în romanul Lumea în douã zile (1975), o replicã polemicã la prozele realiste sadoveniene despre În forme mai puþin adâncite ºi în diverse combinaþii, oraºul de provincie, cu eroi apãsaþi de platitudinea aceste formule estetice sunt preluate ºi de Paul Goma vieþii provinciale care întreþin dorinþa evadãrii. (Aplauze, 1968), Augustin Buzura (Absenþii 1970), ♦ Formulele estetice experimentate de Virginia Mircea Ciobanu (Martorii, 1973, Epistole, 1971, Tãietorul Wolf sau de W. Faulkner sunt preluate ºi de de lemne, 1973) sau de Vasile Andru (Mireasa vine cu D. R. Popescu în ciclul F. seara, 1973; Mirele, 1975; Arheologia dorinþelor, 1977).

174 Literaturã Alte forme estetice ______Muncã independentã ♦ Investigaþia romanescã social-politicã 1. Prin fabulosul propus ca o alternativã a realului, • Odatã cu Al. Ivasiuc, problematica omului mo - la care se adaugã parabola socialã, proza lui D. R. Po - dern a luat un caracter dramatic. Fiinþe supuse, în gen- pescu îºi gãseºte afinitãþi, în proza româneascã de dupã eral, unui proces de restructurare forþatã în urma rev- Al Doilea Rãzboi Mondial, cu Mircea Eliade, Eugen elãrii bruºte a unei realitãþi pânã atunci ascunse, igno- Barbu, Al. Ivasiuc, ªt. Bãnulescu, Augustin Buzura, rate sau reprimate sãlbatic, intelectualii ºi oamenii George Bãlãiþã, Sorin Titel. politici ai lui Al. Ivasiuc trãiesc o sublimã degringoladã Alcãtuiþi un comentariu despre originalitatea nara- în urma cãreia regãsesc þãrmul pierdut al umanului tivã ºi compoziþionalã a romanului Vânãtoarea regalã. Alãturi de D. R. Popescu ºi Fãnuº Neagu, (Interval, Pãsãrile, Iluminãri). 2. ªt. Bãnulescu creeazã o formulã nouã a realismului • În seria epicã a Istoriilor (I–V), Mircea Ciobanu recompune un al unor relaþii de mecanisme ale artistic, romanul mitic, care se impune într-un rãstimp epos când, abia ieºitã din dogmatism, proza româneascã existenþei. Al ºaselea volum încheie (Tânãrul bogat) descoperea politicul ºi realul. În romanul ciclic , îl rotunjeºte, conferindu-i noi fi- Cartea Milionarului, Istorii ªt. Bãnulescu a exploatat fabulosul ºi parabola ca ter- nalitãþi, odatã cu credinþa în miturile eterne ale omului. meni de referinþã ai personajului ce se detaºeazã de o • Dupã ce au fost bogat ilustrate de scriitori precum lume ce moare. Marin Preda (Marele singuratic, Cel mai iubit dintre Identificaþi ºi comentaþi elementele fundamentale Al. Ivasiuc pãmânteni), (Cunoaºtere de noapte), ale universului configurat în Cartea Milionarului de Augustin Buzura Nicolae Breban (Refugii), (Buna - ªt. Bãnulescu. vestire), Eugen Uricaru (Mierea), adevãratele romane 3. În Feþele tãcerii, politicul naºte tragedii. Radio - politice apãrute în deceniul 8 („romane corintice”) se grafie a urii ºi a neîmplinirii, romanul reprezintã o deosebesc de romanele cu temã politicã, în special de imagine a nobleþei condamnate la distrugere de cãtre acelea consacrate „obsedantului deceniu”, în fond, forþe aparent stihinice. Definiþi problematica romanu- romane istorice ºi sociale – „doricul naiv”. (Vezi, în lui lui Augustin Buzura. acest sens, Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu 4. Apãrarea adevãrului vieþii (feþele adevãrului) despre romanul românesc, 2000, p. 509.) reprezintã problema esenþialã pentru proza lui • Dupã romanul-jurnal Drumul egal al fiecãrei zile D. R. Popescu. Paralel cu aceasta este abordatã ºi ideea (1975), Gabriela Adameºteanu revine cu romanul relaþiei dintre om ºi divinitate. Citiþi întâmplarea Dimineaþã pierdutã (1983), una dintre realizãrile majore povestitã de un personaj la începutul romanului F ale acestui moment distinct al prozei noastre contem- (capitolul Ninge la Ierusalim) ºi explicaþi sensurile sim- porane. bolice ale acestei parabole. 5. Interpretaþi ideile lui G. Bãlãiþã din urmãtoarele rânduri, având în vedere lectura romanului Lumea în douã zile: „Eu cred cã literatura poate schimba ceva ºi atunci aº putea chiar crede cã literatura este speranþa lumii. Alte lucruri nu le ºtiu, dar ãsta îl ºtiu: literatura trebuie sã fie ceva care sã dãinuie.” 6. Organizaþi o dezbatere în care, pe baza unor materiale documentare, sã ilustraþi specificul romanului modern în genere, având în vedere trãsãturile unui roman citit de voi (Galeria cu viþã sãlbaticã de C. Þoiu, F sau Vânãtoarea regalã de D. R. Popescu, Drumul la zid sau Bunavestire de Nicolae Breban ºi altele). 7. Argumentaþi, într-o scurtã dezbatere la nivelul clasei, dacã Galeria cu viþã sãlbaticã de C. Þoiu, apreciat drept „piesã de rezistenþã” a romanului postbelic, poate fi definit ca: roman realist, roman politic, social, roman de cunoaºtere, roman filosofic, problematic, roman-eseu. D. R. Popescu ºi Nichita Stãnescu R. Popescu D. la un festival internaþional de poezie (Struga, 1982)

Perioada postbelicã 175 ♦ Onirismul estetic în rândul scriitorilor oportuniºti: „Fie ºi numai aluziv, metaforele onirice, proiecþiile coºmareºti vizau, fãrã • Literatura oniricã a lui D. Þepeneag (Zadarnicã e doar ºi poate, societatea totalitarã, trimiteau la arta fugii, 1991; Nunþile necesare, 1992; Cuvântul nisi- condiþia individului constrâns sã vieþuiascã între frun- parniþã, 1984; Roman de citit în tren, 1993), ªtefan Agopian ºi Florin Gabrea este strâns legatã de expe- taºii care încadrau un prizonierat.” rienþele suprarealismului. Comentaþi, în acest context, afirmaþia lui Þepeneag • Literatura românã îi datoreazã lui D. Þepeneag nu însuºi: „Literatura oniricã e prin esenþã ambiguã. Iar numai meritul primelor experienþe onirice, ci, mai ales, ambiguitatea e, dacã nu direct subversivã, în orice caz pe acela de a fi elaborat într-un întreg ciclu de articole, destabilizatoare.” sub titlul În cãutarea unei definiþii (revistele Luceafãrul, Caiete critice, nr. 2/1990), însuºi programul grupului oniric, „baza teoriei onirice româneºti”. Prozatori postmoderniºti. Generaþia anilor ’80

• Analizând toate fenomenele experimentale apãrute în spaþiul prozei de dupã 1980, constatãm cã mutaþia fundamentalã care se produce acum este aceea de la reprezentare la autoreflexivitate, de la „scriitura aventurii” la „aventura scriiturii”. Prozatorul modern „scrie întâi cartea facerii dupã care populeazã neantul cu propriile ficþiuni” (Radu C. Þeposu, Istoria tragicã ºi Ed. Emi -

Dumitru Þepeneag grotescã a întunecatului deceniu literar nouã, nescu, Bucureºti, 1993, p. 22). Cultivând fragmentaris- • În viziunea lui D. Þepeneag, onirismul estetic mul, ironia ºi parodicul, descinde din suprarealism, care, la rândul sãu, se „evantaiul de procedee” (N. Manolescu), „textualiºtii” sunt reflexivi, foarte opune onirismului romantic, al lui Jean-Paul sau buni observatori ai detaliului, ai amãnuntului semni- Novalis. Noul curent se opune, totuºi, suprarealismu- ficativ, cu predilecþie pentru miºcarea interioarã a sen- lui, prin respingerea dicteului automat ºi refuzul de a sibilitãþii, pentru radiografia psihologicã. Optzeciºtii au folosi ca un simplu depozit de imagni. „Noi nu visul ales ºi întreþin un climat stimulativ în visãm, precizeazã D. Þepeneag, noi producem vise. ºtiinþa scrisului jurul condiþiei ºi meseriei de scriitor. Asta înseamnã cã în loc sã ne povestim visele, ne ser - • Alte caracteristici ale prozei grupului de textualiºti: vim de visului pentru a crea în mod lucid o legile lite - – limbajul polisemic, conotativ; În consecinþã, visul devine, în expri- raturã oniricã.” – construcþia artizanalã a frazei (supravegheatã în- marea lui Leonid Dimov, unul din adepþii de vârf ai dea proape); onirismului literar, un fel de model legislativ. – instinctul artistic, aderenþa la culturã. • Procedee prefigurate de optzeciºti: 1. Pornind de la proza lui D. Þepeneag, încercaþi sã – rememorarea, alternanþa planurilor narative; formulaþi o definiþie a onirismului estetic ºi a unei noi – monologul interior, ancheta, depoziþia; narativitãþi, care, în opinia lui Nicolae Manolescu „nu – povestirea stufoasã, fraza arborescentã. mai þine cont nici de coerenþa tradiþionalã a textului, • Reprezentanþi: Mircea Nedelciu (Tratament ambu- nici de pulverizarea sa entropicã propusã de postmo - latoriu), Gheorghe Crãciun (Compunere cu paralele dernism, textul constituindu-se adeseori din supra- inegale ºi Frumoasa fãrã corp), Vasile Andru, Alexandru puneri ºi alãturãri de suprapuneri (ca în procedeul Vlad (Frigul verii), Ioan Groºan (Trenul de noapte), din banda desenatã) ce îi conferã o altã di - cãsuþelor Mircea Cãrtãrescu (Nostalgia, Travesti, Orbitor I – Aripa mensiune, cea a simultaneitãþii.” Stângã), Daniel Vighi, George Cuºnarencu, Bedros 2. Criticul G. Dimisianu considerã cã onirismul lui Horasangian, Gheorghe Ene, Gheorghe Iova, Adrian D. Þepeneag, Leonid Dimov ºi Virgil Mazilescu a avut Oþoiu, Cristian Teodorescu (Tainele inimei), Nicolae un evident caracter subversiv, provocând contrarietate Iliescu, Sorin Preda (Parþial color ºi Plus-minus o zi) º.a.

176 Literaturã Diversificarea tematicii romanului Muncã independentã Tabloul prozei contemporane dezvãluie o diver- 1. Numiþi principalele modalitãþi sificare a tematicii, o lãrgire a ariei sociale a zonelor estetice ale romanului postbelic, de observaþie: raportându-le la cele mai importante a) preia în noi forme de abordare inspiraþia din orientãri teoretice în epocã. lumea satului cu tradiþii vechi; 2. Ilustraþi, cu opere reprezentative, b) romane inspirate din realitãþile rãzboiului îmbogãþirea universului tematic în (drama rãzboiului); proza contemporanã. c) se menþine interesul pentru universul citadin, 3. Enumeraþi ºi exemplificaþi princi- în toatã complexitatea sa; palele caracterisitici ale prozei „grupu- Maternitate d) menþinerea interesului pentru analiza psiholo- lui oniric”. gicã, prin experienþe de maximã intensitate; 4. Distingeþi aspectele definitorii în e) problema condiþiei umane, a libertãþii ºi a dem- evoluþia modalitãþilor estetice în proza nitãþii. de azi. Mircea ªtefãnescu,

ROMANUL ROMÂNESC POSTBELIC (Clasificare, forme)

♦ Analizând evoluþia prozei româneºti între anii VI. Romanul mitic. Realismul artistic: 1. Fãnuº 1945–1990, criticul Eugen Simion identificã urmã- Neagu, Cantonul pãrãsit (1964); Varã buimacã (1967); toarele formule epice de bazã: Îngerul a strigat (1968); Frumoºii nebuni ai marilor oraºe I. Proza poeticã: 1. Geo Bogza, Cartea Oltului (1976); 2. ªtefan Bãnulescu, Drum în câmpie (1960); (1945). 2. Zaharia Stancu, Desculþ (1948); Jocul cu Iarna bãrbaþilor (1965); Cartea Milionarului (1977); moartea (1962); Pãdurea nebunã (1963); Rãdãcinile sunt 3. D. R. Popescu, F (1969); Cei doi din dreptul Þebei (1973). amare (1958–1959); Ce mult te-am iubit (1968); ªatra VII. Proza fantasticã: Emil Botta, A. E. Baconsky, (1968). Romulus Vulpescu, Iordan Chimet. II. Realismul psihologic: Marin Preda, Întâlnirea VIII. Comedia limbajului: Nicolae Velea. din pãmânturi (1948); Desfãºurarea (1952); Friguri IX. Proza autoreferenþialã. Metaromanul. Jurnalul (1963); Moromeþii I, (1955); Moromeþii II, (1967); de creaþie: 1. Radu Petrescu, Matei Iliescu (1970); Proze Risipitorii (1962); Intrusul (1968); Marele singuratic (1971); Ocheanul întors (1978); Ce se vede (1979); Pãrul (1972); Delirul (1975); Viaþa ca o pradã (1977). Berenicei (1981); Meteorologia lecturii (1982); A treia III. Proza de analizã: 1. Nicolae Breban, Francisca dimensiune (1984); 2. Mircea Horia Simionescu, (1965); În absenþa stãpânilor (1966); Animale bolnave Ingeniosul bine temperat (1969); Jumãtate plus unu (1976); (1968); Îngerul de gips (1973); 2. Augustin Buzura, De Nesfârºitele primejdii (1978); Breviarul (1980); Redingota ce nu zboarã vulturii (1966); Absenþii (1970); Feþele (1984); 3. Costache Olãreanu; 4. Tudor Þopa. tãcerii (1974). X. Regenerarea prozei scurte. Desant ’93. IV. Eseul romanesc: 1. Al. Ivasiuc, Vestibul (1966); „Textualismul”. Întoarcerea la epic. Alte orientãri: Interval (1968); Cunoaºtere de noapte (1969); Pãsãrile Mircea Cãrtãrescu, Mircea Nedelciu, Alexandru (1970); Apa (1973); Iluminãri (1975); Racul (1976); Vlad, Gheorghe Crãciun, Cristian Teodorescu, 2. Paul Georgescu, Vârstele tinereþii (1967); Coborând Nicolae Iliescu, George Cuºnarencu, Ioan Groºan, (1969); 3 nuvele (1973); Înainte de tãcere (1975); Hanibal Stãnciulescu, Ioan Lãcustã, Bedros Doctorul Poenaru (1976); Revelionul (1977). Horasangian, Adriana Bittel, Daniel Vighi, Tudor V. Romanul pitoresc ºi baroc: Eugen Barbu, Dumitru Savu. Groapa (1957); ªoseaua Nordului (1969); Facerea lumii (Dupã Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, (1964); Principele (1969); Sãptãmâna nebunilor (1981). III, IV, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978, 1984, 1989)

Perioada postbelicã 177 PERSPECTIVE TIPOLOGICE ASUPRA ROMANULUI ROMÂNESC (Sugestii pentru o lucrare de sintezã)

♦ În Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Nicolae Manolescu propune un model istoric al romanului, model conceput ca o triadã a doricului, ionicului ºi corinticului.

DORICUL: sobrietate, simplitate, austeritate ºi rãcealã. • Doricul înfãþiºeazã o vârstã a iluziilor ºi a inocenþei genului. Lumea • I. Slavici, romanului doric este omogenã, coerentã ºi plinã de sens. Exprimã Mara • L. Rebreanu, mentalitatea burgheziei în ascensiune. Energie, exces, iniþiativã. Ion, Rãscoala, Pãdurea Sociabilitate pozitivã ºi triumfãtoare. spânzuraþilor • M. Sadoveanu, • Viziunea doricã este Eroul ca obiect. Caracterologia, tipic- Baltagul auctorialã. • Gib Mihãescu, itatea. Epic, logicã, continuitate. Rusoaica, Donna Alba, • Cezar Petrescu, • Frescã, cronicã, istorie. Roman caracterizat prin obiectivitate. Întunecare • Ionel Teodoreanu, • Relaþia autorului cu lumea creatã: a) (ºtie totul despre La Medeleni omniscient • G. Cãlinescu, personajele sale); b) (are putere de decizie în raport cu des- Enigma Otiliei omnipotent • Petru Dumitriu, tinul personajelor); c) („controleazã” toate pla- Cronicã de familie omniprezent / ubicuu • M. Preda, nurile acþiunii, este prezent în orice loc). Moromeþii • Al. Ivasiuc, Apa, Pãsãrile • „Creaþia” este mai importantã decât „analiza”. Tip de creaþie tradiþionalã (intenþia de a copia realitatea).

• H. Papadat-Bengescu, Fecioarele IONICUL (corespunde ideii de analizã): cãldurã, supleþe, voluptate. despletite, Concert din muzicã de Bach, • Înfãþiºeazã o vârstã a conºtiinþei de sine. Lipsã de spirit întreprinzã- Drumul ascuns, Rãdãcini (romanele tor, individualismul. Spirit de fineþe, discernãmânt. Valorile dominante ciclului Hallipa) sunt de ordin personal. Subiectivitate ºi fragmentarism. Autenticitate, • Camil Petrescu, Ultima noapte de interioritate, intimitate. Psihologism. Eroul ca subiect. Narator-perso - dragoste, întâia noapte de rãzboi, Patul lui naj. „Reflectorii”. Jurnalul, confesia, biograficul. Trucarea construcþiei: Procust; G. Ibrãileanu, Adela; Anton asimilarea formei romaneºti cu forma sentimentului. Liric, evoluþie Holban, Ioana paradoxalã, discontinuitate. • Mircea Eliade, Întoarcerea din rai, • Accent pe trãirea, reflecþia, psihologia personajelor (introspecþia); Maitreyi tendinþa spre autenticitate; roman subiectiv. • Al. Ivasiuc, Vestibul, Cunoaºtere de noapte • Urmuz, Max Blecher, Matei Caragiale : preþiozitate, încãrcãturã. CORINTICUL • ªt. Bãnulescu, • Cel mai nou tip de roman. Cartea Milionarului • D. R. Popescu, • Înfãþiºeazã o vârstã a ironiei. Lumea romanului corintic este neo- Vânãtoarea regalã • G. Bãlãiþã, mogenã, incoerentã, vidã. Mimarea sau parodierea tuturor atitudinilor Lumea în douã zile • N. Breban, active. Valorile dominante sunt de ordin politic. Reflecþia este supe- Bunavestire, Don Juan • Mircea Ciobanu, rioarã ºi vieþii, ºi simþirii. Metafizicul, ironie. Viziunea corinticã este Martorii • C. Olãreanu, ironicã; artificiul, ludicul, caricatura, masca. Ficþiune ºi infanterie • Radu Petrescu, • Formã alegoricã, simbolicã. Confuzia subiect-obiect. Ambiguitate. Pãrul Berenicei • Mircea Horia Simionescu, Poveste filosoficã, parabolã, mit. Este un metaroman („roman despre Ingeniosul roman”). Roman antipsihologic, antirealist. Viziune bine temperat parodicã. • Mircea Nedelciu, Mircea Cãrtãrescu

(Dupã Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 100+1 Gramar, Bucureºti, 2001)

178 Literaturã Exerciþii de redactare ºi expunere oralã H. Papadat-Bengescu, Mircea Eliade ºi Mihail Sebas - tian. Demonstraþi, prin exemple convingãtoare, redac- 1. Numind romanul „expresia directã a vieþii”, pre - tând un scurt comentariu, cât de sensibilã s-a dovedit tinzând „o mare experienþã de viaþã”, G. Cãlinescu proza actualã la „mutaþiile epocilor”, la evoluþia „gra- evidenþia faptul cã o încercare de definire a structurii maticii” romanului european ºi, mai târziu, a celui romaneºti nu poate neglija rolul esenþial al faptelor (al american. nucleelor narative) „ca elemente de documentare a 5. În literatura contemporanã, romanul românesc conºtiinþei umane”. „A documenta” ar însemna, în preia alte tehnici romaneºti prin pãtrunderea proble - acest context, a explora ºi a cunoaºte, a produce repre - maticii istorice în analiza psihologicã. zentãri veridice ºi verificabile artistic. „Fundamen talã, Definiþi specificul romanului modern, în genere, noteazã romancierul G. Cãlinescu, rãmâne putinþa de având în vedere ºi trãsãturile romanului Feþele tãcerii transfigurare a lumii, de absorbþie a ei în lumea inte- de Augustin Buzura. Orientaþi-vã, în intervenþiile rioarã”. voastre, ºi dupã urmãtoarea observaþie criticã: Reþineþi aceste elemente de poeticã a romanului ºi „Preocuparea iniþialã a prozatorului pentru cazurile demonstraþi în ce mãsurã realismul lui M. Preda este, de conºtiinþã se precizeazã în romane printr-o amplifi- în romanul Moromeþii, interpretare ºi investigare a care a dimensiunilor sociale, pânã la tentaþia «cronicii» lumii obiective ºi acces la universul interior al fiinþelor. în Feþele tãcerii, cu implicarea destinelor individuale, 2. Dupã 1965–1970, în domeniul romanului româ- familiale integrate în procesul istoric. (…) Asumân- nesc devine tot mai evidentã inepuizabila cãutare de du-ºi destinul sinuos ºi preferând lupta deschisã, chiar forme. Examinaþi romanele lui Eugen Barbu ºi Fãnuº când ea e inegalã ºi evident sortitã eºecului, aceste per- Neagu, Mircea Nedelciu ºi Gheorghe Crãciun, alãturi de sonaje sunt purtãtoarele unui sens etic vãdit, înscriind scrierile unor prozatori precum: Dumitru Radu Popescu, proza lui Buzura în cea mai bunã tradiþie ardeleanã.” George Bãlãiþã, Augustin Buzura, Eugen Uricaru, (Mircea Iorgulescu, Al doilea rond de noapte, Editura Mircea Ciobanu, Constantin Þoiu, Sorin Titel, Mircea Cartea Româneascã, Bucureºti, 1976, p. 84) Horia Simionescu, Octavian Paler ºi alþii, urmãrind: – trãsãturi/caracteristici esenþiale; Fiºier bibliografic – teme ºi motive; – modalitãþi estetice; Negoiþescu, I., Scriitori contemporani, Ed. Dacia, – categorii ºi tipuri de personaje; Cluj, 1994; Manolescu, N., Arca lui Noe. Eseu despre – elemente de limbã ºi stil. romanul românesc, Ed. Minerva, Bucureºti (vol. I, 3. Dincolo de diverse experienþe ºi sisteme de refe- 1980; vol. II, 1981; vol. III, 1983); Simion, E., Scriitori rinþã la care se raporteazã în reelaborarea unei lumi, români de azi, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti romancierul nostru se raporteazã mereu la experienþa (vol. I, 1974, ed. a doua rev. ºi compl. 1978; vol. II, marelui roman universal. Demonstraþi, într-un referat, 1976; vol. III, 1984; vol. IV, 1989); Þeposu, Radu G., dacã în sistemul de referinþe al poeticii romanului Istoria tragicã ºi grotescã a întunecatului deceniu li - românesc postbelic pot fi descoperite elemente de terar nouã, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1993; Ionescu, structurã / de forme, de teme ºi motive esenþiale pro- Al. Th., Aventura prozei scurte în anii ’80, Ed. Ca- prii romanului universal (M. Proust ºi Thomas Mann, lende, Piteºti, 1995; Ulici, Laurenþiu, Literaturã con- Svevo ºi Musil, Alejo Carpentier ºi Garcia Márquez, temporanã I — promoþia ’70, Ed. Eminescu, Faulkner ºi H. Hesse, Malraux ºi Camus, Kafka ºi Bucureºti, 1995; Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Dostoievski, de exemplu). Sasu, Aurel, Dicþionarul Scriitorilor Români A-C, 4. Existã în istoria romanului românesc de azi Ed. Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1995; „semnele unor tradiþii ºi ale unor modele, active, Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Ed. Pa- dinamice, unele cu adevãrat decisive”. (Ion Vlad, ralela 45, Piteºti, 1996; Perian, Gh., Scriitori români Lectura romanului, p. 5) Examinarea prozei de azi nu postmoderni, colecþia „Akademos”, Bucureºti, 1996; poate fi realizatã fãcând abstracþie de experienþa unor Le postmodernisme dans la culture roumaine, în precursori precum Ioan Slavici ºi Duiliu Zamfirescu, EURESIS — cahiers roumains d’études littéraires, Ion Agârbiceanu ºi Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ºi 1–2, 1995 (Éditions Univers, Bucarest).

Perioada postbelicã 179 Elemente de limbã, stil ºi comunicare

DISCURSUL PUBLICISTIC

• Citiþi textul de mai jos, observând particularitãþile Observaþi! de ordin lexical ºi stilistic. • Intenþia de a impune o anumitã opinie, exprimarea afectatã, tendinþa spre redundanþã ori para- „Din ce-am vãzut la meciul cu Dinamo, Reºiþa frazã, uzul neologismelor, coordonata deicticã, n-ar merita sã retrogradeze. Pentru cã, deºi mai metafora facilã sunt tot atâtea caracteristici ale dis- degrabã adunatã din patru zãri decât crescutã în Valea Domanului, echipa lui Roºca a învãþat sã se cursului publicistic în ansamblul sãu. batã. (…) Sigur, ea nu-i premiantã, dar n-ar trebui Funcþia persuasivã a limbajului se impune încã sã fie nici repetentã. Pe de altã parte, a impresionat din titlu ºi se susþine în cuprinsul articolului, prin ataºamentul asistenþei, aproape 15.000 de suporteri corelãri („unii… alþii”, „pe de o parte… pe de altã pãrând gata sã-ºi dea ºi viaþa pentru culorile roº- parte”); repetiþii („poate… poate”); reluarea verbului negre. (…) Se cuvine ca Reºiþa sã priceapã cã la cu schimbare de mod („nu e... dar n-ar trebui sã capãtul sezonului nu se vor numãra spectatorii din fie…”); raportul adversativ (conjuncþiile ci, dar); con- tribunã, ci punctele din clasament, capitol la care ea strucþii pretenþioase (subordonate izolate, structuri a coborât pe 16 la «adevãr». (…) Evoluþia de impersonale, negaþii emfatice etc). alaltãieri a bucureºtenilor s-a înscris pe aceeaºi pantã Metaforele sunt convenþionale (sã latre, sã muºte, uºor descendentã comunã întregului retur. «Câinii» pantã descendentã, cãderea cortinei); adeseori provin din ªtefan cel Mare au ajuns mai mult sã latre decât din terminologia tehnicã (a rãspunde la comenzi). sã muºte, din care pricinã, consideraþi la un moment Înþelesul cuvintelor se schimbã prin metaforizare dat favoriþi la titlu, ei s-au trezit în poziþia de aut- (câinii) ori cunoaºte restrângeri (bucureºtenii – sideri. (…) Poate cã unii, solicitaþi ºi la «naþionalã», „jucãtorii din Bucureºti”). Substantivul naþionalã, au început sã nu mai rãspundã la comenzi cu aceeaºi extras din sintagma echipa naþionalã, s-a creat prin promptitudine, poate cã alþii s-au blocat sub povara elipsã ºi conversiune în acelaºi timp (dar ºi sub influ- mizei (…). Nu-i exclus însã ca pânã la cãderea enþa fr. La Nationale). cortinei [rolurile] sã se mai inverseze cel puþin o Adjectivele au, de obicei, sens bombastic ºi se datã, ceea ce va însemna un alt câºtig pentru un final folosesc la comparativ sau superlativ (exprimã de campionat mai dramatic ca oricând. ” sentinþe, calificative date de emiþãtor). Apoziþia (Ovidiu Ioaniþoaia, „Câinii” nu mai muºcã, prezintã un caracter explicativ. Se întâlnesc frecvent în „ProSport”, nr.561/ 1999) modalizatori (sigur, poate º.a.).

Verificaþi-vã cunoºtinþele!

1. Grupaþi cuvintele care aparþin terminologiei 4. Arãtaþi prin ce modalitãþi lingvistice se creeazã sportive în câmpuri lexico-semantice. efectele de persuasiune. 2. Daþi exemple de termeni cu încãrcãturã meta - 5. Extrageþi cuvintele / sintagmele care oferã date foricã. Ce observaþi? concrete despre contextul situaþional (relatarea fãcutã 3. Precizaþi ce pondere (aproximativã) au neologis- „de la faþa locului”). Din ce clase morfologice fac ele mele în textul dat. parte?

180 Elemente de limbã, stil ºi comunicare Caracteristici ale stilului publicistic ______Reþineþi! • Foarte eterogen din punct de vedere tematic, • Caracteristice pentru limbajul presei sunt elementele (cuvinte sau expre- stilul publicistic urmãreºte ineditul sub toate aspec - cu funcþie persuasivã sii, de obicei cu valoare hiperbolicã, prin intermedi- tele, valorificând mijloace lingvistice precum împrumu- ul cãrora jurnalistul creeazã impresia de senzaþio - turile din limbi strãine, creaþiile interne, limbajele speciale, nal): adjective ( , , , , resursele populare, familiare, argotice º.a. atractiv avantajos colosal electrizant Se pãstreazã în permanenþã echilibrul dintre ten - exploziv, fantastic, fulminant, impresionant, incendiar, dinþa novatoare (la nivel lexical, mai ales) ºi aspectul incredibil, senzaþional, special, spectaculos); adverbe simplu, accesibil, al comunicãrii. Aplecarea spre ironie, (absolut, efectiv, evident, indiscutabil, practic); expresii spiritul pamfletar, efectele persuasive se susþin prin: pro- ºi locuþiuni (de proporþii, de succes, de zile mari, fãrã cedee lexico-semantice (termenul peiorativ, registrele precedent etc.). stilistice); procedee lexico-gramaticale ºi ale formãrii de Tendinþa spre exagerare se manifestã ºi la nivelul cuvinte (îndeosebi derivarea); procedee grafice (subli- formãrii cuvintelor, prin întrebuinþarea prefixelor ºi nieri, marcarea prin ghilimele etc.); exprimarea aluzivã prefixoidelor cu valoare superlativã: mega-, super-, (aluzia literarã, istoricã º.a.); jocurile de cuvinte; cliºeele ultra- º.a. Spre exemplu, supermegasurprizã (termen (locurile comune); limbajul supraordonat. apãrut în revista Bravo / 2002). • În altã ordine de idei, se cultivã expresia plasticã imediatã; metafora satisface gustul publicului larg, având ca trãsãturi de bazã: transparenþa, convenþio - na lismul, forþa persuasivã, facilitatea, concreteþea. Discursul publicistic adoptã deci un mod particular Specii ale stilului publicistic de structurare a mesajelor, cu netã predilecþie pentru domeniile: sportiv, economic ºi financiar-bancar, politico- social, cultural-artistic. 1. Articolul este o compoziþie de mare varietate tematicã, în care jurnalistul prezintã, într-o manierã Vocabularul profesional ______personalã, evenimente de actualitate. Articolul de fond (editorialul) deþine un loc privilegiat, de regulã pe prima • În cazul unui text de genul celui citat mai sus, paginã. Articolele informative abordeazã teme de larg vocabularul de specialitate include termeni tehnici interes din orice domeniu al activitãþii omeneºti. Sunt (canal, editorial, prompter, reality-show, spot, talk-show plasate pe prima paginã sau, mai adesea, în interiorul º.a.); substantive desemnând agentul (analist, din sin- publicaþiilor. Prezintã numeroase trãsãturi comune cu tagma din sin- analist politic, cameraman, corespondent, articolul de fond (acordã o relativã libertate autorului, tagma corespondent de presã, fotoreporter, moderator, apeleazã la aceleaºi procedee stilistice, pãstreazã pre- operator, politolog, prezentator), termeni referitori la ocuparea pentru senzaþional). ( interacþiunea cu publicul audienþã, imagine, populari- 2. ªtirea (faptul divers) se defineºte drept text de tate, sondaj, sursã, din sintagma sursã informativã). dimensiuni reduse, care include enunþuri asertive refe- (verbele de opinie) contribuie la Verba dicendi ritoare la o noutate dintr-un domeniu sau altul al rea - crearea impresiei de autenticitate: , afirma, arãta, cita litãþii. ªtirile, de naturã sau , se prezintã , , etc. internã externã comenta declara informa sub o formã (când se reduc la o singurã idee prin- Discursul jurnalistic abundã în unitãþi frazeologice simplã cipalã) sau (când cuprind ºi idei secundare). tipice: agent de presã, agenþie de presã / de ºtiri, analist dezvoltatã este, sub aspectul dimensiunii, o politic, campanie promoþionalã, campanie publicitarã, car 3. Informaþia specie intermediarã între ºi . De multe ori de reportaj, comunicat de presã, conferinþã de presã, drept ºtire articol prezintã, în afara titlului propriu-zis, un supratitlu sau la replicã, echipã de emisie, licenþã de emisie, ofertã pro- moþionalã, om de radio / de televiziune, opinie publicã, orã un subtitlu cu dimensiuni grafice reduse, conþinând o de vârf, panou publicitar / electoral, persoanã publicã, ºtire mai generalã. Textele informative se încheie cu o purtãtor de cuvânt, scandal de presã, sondaj de opinie, concluzie, cu o subliniere a importanþei informaþiei. spaþiu publicitar, timp de emisie, trimis special; în direct, în 4. Ancheta îndeplineºte o funcþie de sondare a opi- reluare, în exclusivitate. niei publice cu privire la probleme de interes general.

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 181 5. Interviul constã într-un dialog dintre un re - 13. Tableta este o specie publicisticã de mici di - porter ºi o personalitate a vieþii politice, sociale, artis- mensiuni, cu un conþinut concentrat, care trateazã în tice º.a. Cuprinde o introducere referitoare la contex- manierã criticã ori satiricã o temã de actualitate. tul situaþional: locul, momentul interviului, persoana, Creatã de cãtre Tudor Arghezi, tableta se apropie, prin tema discuþiei; se permit descrieri subiective ale cadru- anumite caracteristici, de pamflet. lui, impresii de moment ale reporterului. Rãspunsurile se caracterizeazã printr-un mare grad de libertate. Exerciþii de aprofundare Încheierea are aspect concluziv. 1. Citatele urmãtoare au fost selectate din presa 6. Masa rotundã (dezbaterea, interviul colectiv, contemporanã. Descoperiþi elementele cu funcþie per- talk-show-ul) se caracterizeazã prin: scãderea rolului suasivã: „condiþii atractive de salarizare”; „unele reporterului / moderatorului, care asigurã coerenþa dezvãluiri senzaþionale”; „turneu electrizant”; „un suc- întrebãrilor ºi rãspunsurilor pe care ºi le adreseazã ces fulminant”; „faptul prezentat într-un mod incen - invitaþii între ei; posibilitatea unor intervenþii telefon- diar”; „rezultate absolut spectaculoase”; „acþiuni de ice din partea telespectatorilor; apariþia unor invitaþi- proporþii desfãºurate de serviciul sus-amintit”; „încãl- surprizã; difuzarea unor imagini cu anchete, reportaje, zirea fãrã precedent din ultimii 1000 de ani”. sondaje de opinie; intermezzo-uri publicitare, muzi- 2. Cãutaþi ºi comentaþi particularitãþi ale discursu- cale etc. lui publicistic în articole care trateazã subiecte de ac - 7. Anunþul este un text redus ca dimensiuni, prin tualitate. care se exprimã o singurã idee. 8. Reportajul, mai apropiat de literatura artisticã Muncã independentã decât alte specii publicistice, se realizeazã de cãtre un reporter care înfãþiºeazã în formã personalã, de la faþa • Descoperiþi-vã talentul de jurnalist! Folosiþi-vã locului, o situaþie, un eveniment de actualitate. Intro- creativitatea ºi rezolvaþi temele de mai jos. ducerea se prezintã sub forma unei ºtiri scurte referi- a) Redactaþi un articol despre: cercul de literaturã al toare la subiectul ales. liceului; echipa de sport a clasei; olimpiadele ºcolare; un spectacol recent vizionat etc. 9. Nota de lecturã îmbracã forma unui text scurt prin care se anunþã ºi se comenteazã apariþia unei cãrþi. b) Realizaþi o anchetã printre colegi cu privire la Se fac observaþii critice, se dau informaþii care incitã la importanþa înfiinþãrii unei trupe de teatru la nivelul lecturã, eventual cu scurte citate. De obicei se publicã întregii ºcoli. o imagine a copertei, însoþind nota. c) Luaþi câteva interviuri anumitor persoane (elevi, profesori, pãrinþi), urmãrind chestiuni de interes ºcolar. 10. Cronica ocupã o rubricã în care se consem- neazã, cu scurte comentarii, un fapt de actualitate: un eveniment politic, artistic, sportiv º.a. (cronicã politicã, literarã, teatralã, muzicalã, plasticã, sportivã etc.). Apro - piatã de articolul informativ, cronica se caracterizeazã prin interesul pentru amãnunte, prin notaþia riguroasã a unor particularitãþi ale evenimentului, prin comentariile personale realizate de jurnalist. Se apeleazã la termeni de specialitate din domeniul vizat, pãstrându- se însã maniera proprie stilului publicistic de a comunica ºi de a interpreta în acelaºi timp. 11. Reclama (textul publicitar), tip de mesaj caracteristic pentru stilul publicistic, actualizeazã în cel mai înalt grad funcþia persuasivã a limbajului. 12. Pamfletul este o specie satiricã, amestec de ficþiune ºi date reale, vizând o temã unicã sau un ansamblu tematic; prin anumite particularitãþi, se Ion Grigorescu, apropie de literatura artisticã. Pe platoul de filmare

182 Elemente de limbã, stil ºi comunicare CURENTE CULTURALE/LITERARE: POSTMODERNISMUL

POSTMODERNISMUL Virgil Popa, Compoziþie Popa, Virgil

Postmodernismul. Repere istorice ______atitudine faþã de tradiþie cu totul diferitã de cea a mo - dernismului. Dacã acesta este caracterizat prin crizã, • Fãrã a fi considerat un „simplu” curent artistic rupturã, „postmodernismul recupereazã tradiþia la ºi/sau literar cu identitate clar definitã ºi cuprindere re- modul ironic, parodic, presupunând un spirit livresc lativ restrânsã (cum au fost, de pildã, simbolismul, par- prin excelenþã. În acest sens, intertextualitatea este nasianismul, dadaismul, constructivismul, expresionis- unul dintre cele mai utilizate procedee literare, iar mul sau chiar suprarealismul) sau o modalitate esteticã pastiºa ºi parodia sunt specii predilecte ale scriitorilor mai cuprinzãtoare, cu desfãºurare istoricã mai amplã postmoderni. Scriitorul postmodern îºi asumã, în (ca romantismul ori realismul), postmodernismul este, primul rând, statutul de cititor, iar opera lui jongleazã mai degrabã, un stil cultural atotcuprinzãtor, cum a fost cu citate, referinþe, aluzii la textele care constituie definit ºi perceput, de pildã, barocul. tradiþia, obligând-o în felul acesta sã capete noi sen- Definit strict literal, termenul „postmodernism” suri, sã i se apropie. Spiritul ludic este astfel definitoriu înseamnã „dupã modernism”, deºi în privinþa datãrii pentru literatura postmodernã.” (Anca Dumitrescu, apariþiei postmodernismului ºi a periodizãrii manifestãrii Concepte operaþionale. Dicþionar, Diversitas, Bucureºti, sale de pânã acum, situaþia se menþine încã destul de 2003) vagã. Însãºi durata istoricã de manifestare a „modernis- • În cultura ºi în literatura românã, referirile la mului” – cãruia postmodernismul îi succede, diferenþiin- postmodernism au apãrut ºi s-au intensificat o datã cu du-se de acesta, dar, totodatã, continuându-l ºi „moºte- consolidarea „modei” postmodernismului pe plan nindu-l” – nu e fixatã cu exactitate. „Postmodernism” e mondial. E posibil ca prima utilizare a termenului un termen „mobil”, fluid, în permanentã miºcare ºi „postmodern” (scris cu cratimã: „post-modern”) sã fi redefinire. Astãzi, postmodernism înseamnã aproape fost aceea din numãrul 4/1978 al revistei „Secolul 20”, totul. S-a afirmat adeseori cã pot fi identificate atâtea în care erau publicate, sub genericul Proza post-mo - postmodernisme câte zone geografice, culturi, domenii dernã americanã, trei texte de Donald Barthelme speculative ºi de creaþie existã. traduse de Radu Surdulescu, Antoaneta Ralian ºi Postmodernismul defineºte astfel un mod de gân- Mircea Ivãnescu, precedate de studiul Post-modernii dire care se materializeazã în operele literare printr-o americani, semnat de Andrei Brezeanu, în fond o

Postmodernismul 183 definire a evoluþiei „noii proze” nord-americane a start imperativul unor schimbãri radicale ale discursu- momentului. În anii urmãtori, termenii „postmodern” lui literar, proclamând, cãtre mijlocul acestui deceniu, ºi „postmoder nism” au apãrut sporadic în presa cultu- inaugurarea curentului postmodern în cultura ralã româneascã, pentru ca, pe la mijlocul deceniului românã” (Introducere în noua poeticã a prozei, în Gheor - nouã, interesul pentru postmodernism sã cunoascã o ghe Crãciun, Competiþia continuã, Generaþia ’80 în texte intensificare spectaculoasã. Termenul era, de pildã, teoretice, 1994, p. 9). folosit de Nicolae Manolescu, în 1986, într-un eseu Insistind asupra caracterului organic al modelului despre poezie. Dupã mãrturia lui Alexandru Muºina, „optzecist”, Gheorghe Crãciun susþine cã „ar trebui sã în aceeaºi perioadã, „termenul în cauzã a fost dezbãtut se accepte mãcar acum cã optzeciºtii n-au fost paraºu- în douã ºedinþe ale «Cenaclului de criticã» al Facultãþii taþi în spaþiul românesc direct din poezia americanã sau de Limba ºi Literatura Românã (condus de criticul telquelismul francez, cum s-a susþinut în câteva ocazii. Eugen Simion)”. Un moment de realã însemnãtate în Între afinitate ºi mimetism e cale lungã. Ideea sincro- deschiderea dezbaterilor despre postmodernism a fost nismului în mãsura în care ea nu reprezintã un moft, ci marcat, la mijlocul deceniului nouã, de apariþia unui o realã asumare, se naºte din interiorul unui câmp cul- numãr (1-2/1986) al revistei Caiete critice, consacrat tural, nu vine din afarã. Faptul l-au afirmat nu o datã integral problemelor postmodernismului. Sumarul înºiºi membrii generaþiei” (Ibidem, p. 10). cuprindea texte semnate de Eugen Simion, Ovid S. Crohmãlniceanu, Livius Ciocârlie, ªtefan Niculescu, Andrei Pleºu, Nicolae Manolescu, Monica Spiridon, Dan Ion Nasta, Mircea Mihãieº, Ioan Buduca, Radu G. Þeposu, Mircea Cãrtãrescu, Cãlin Vlasie, Vasile Andru, Ion Bogdan Lefter, ªtefan Aug. Doinaº, Marin Sorescu. (Vezi Nicolae Bârna, Optzeciºtii, în Caiete cri - tice, nr. 4(210), 2005, p. 17-18.) Dupã decembrie 1989, dezbaterea ºi cercetãrile despre postmodernism s-au amplificat spectaculos. Au apãrut de-a lungul anilor importante sinteze de criticã, istorie ºi teorie literarã care au identificat, investigat ºi legitimat filonul postmodernist în literatura românã contemporanã, studii semnate de Liviu Petrescu, Gheorghe Perian, Mircea Cãrtãrescu, Mircea A. Dia- conu, Ion Bogdan Lefter, Maria-Ana Tupan, Adrian Dinu Rachieru º.a. Gheorghe Crãciun ºi coperta unuia Individualitea generaþiei ’80 ______dintre volumele sale • „În legãturã cu primele momente de manifestare a • Iniþial, individualitatea generaþiei, unitatea de vizi - postmodernismului la noi s-a afirmat cã postmoder- une ºi concepþie esteticã se cristalizeazã în cadrul nismul literar românesc s-a impus prin acþiunea, pe de colocviilor de poezie ºi al cercurilor literare studenþeºti. o parte, a prozatorilor din ªcoala de la Târgoviºte, iar, pe Creaþia literarã înceteazã de a mai fi un apanaj al capi- de alta, ºi într-o mãsurã cu mult mai semnificativã, talei, manifestându-se cu un spirit unitar, novator ºi prin acþiunea generaþiei «optzeciste»” (Liviu Petrescu, polemic în diverse centre culturale ale þãrii: Bucureºti Poetica postmodernismului, Ediþia a II-a, Editura (Cenaclul de luni – condus de N. Manolescu, Cenaclul Paralela 45, 1998, p. 143). Aceastã idee este susþinutã, Junimea – condus de Ov. S. Crohmãlniceanu, Cercul de printre alþii, ºi de Ion Bogdan Lefter: „cãtre 1980 a criticã, Cenaclul Universitas – condus de M. Martin ºi început sã se simtã nevoia de «altceva», au început sã revistele studenþeºti „Opinia studenþeascã”, „Amfiteatru”); iasã în prim-planul atenþiei operele care exploraserã Cluj (revista „Echinox” – Mircea Zaciu, Ion Pop, Marian structuri textuale proaspete ºi, pe acest fundal, s-a produs Papahagi ºi Ion Vartic); Timiºoara (Cenaclul Pavel Dan – «explozia» unei generaþii tinere, care a afirmat din Liviu Ciocârlie), Sighiºoara ºi Piatra Neamþ.

184 Literaturã • Conºtiinþa unei identitãþi estetice de grup, dis- Cochinescu, Hanibal Stãnciulescu, Alexandru Vlad, tincte ºi polemice faþã de literatura anterioarã, este Daniel Vighi, Ioan Groºan, ªtefan Agopian, Bedros ilustratã prin volumele de debut colectiv Aer cu dia- Horasangian. În criticã ºi în eseisticã, generaþia ’80 nu mante (1982), Desant (1983) ºi afirmatã teoretic în a produs o „revoluþie” la fel de evidentã ºi de radicalã studiile care prefaþeazã substanþiale antologii, precum cea din beletristica propriu-zisã. Dintre criticii întocmite chiar de reprezentanþi de seamã ai grupãrii: aparþinând, prin vârsta biologicã, respectivei generaþii, Antologia poeziei generaþiei ’80 (de Alexandru Muºina), s-au ilustrat Ion Simuþ, Vasile Popovici, Radu G. Þe - Competiþia continuã, Generaþia ’80 în texte teoretice (de posu, Monica Spiridon, Gheorghe Perian, Al. Cis - Gh. Crãciun). De exemplu, în Antologia poeziei gene- telecan, Dan C. Mihãilescu, ªtefan Borbély, Nicolae raþiei ’80, întocmitã de Alexandru Muºina, sunt incluse Oprea, Adrian Dinu Rachieru, Mihai Dragolea º.a. Ca texte de Liviu Antonesei, Andrei Bodiu, Romulus eseiºti, s-au distins, între alþii, Ioan Buduca, Liviu Bucur, Mircea Cãrtãrescu, Traian T. Coºovei, Nichita Antonesei. În anii optzeci, criticii optzeciºti debutau, Danilov, Caius Dobrescu, Aurel Dumitraºcu, Bogdan de regulã, cu volume despre clasici ori cu eseuri de Ghiu, Paul Grigore, Florin Iaru, Mariana Marin, Ioan istorie sau teorie literarã, în vreme ce beletristica optze- Moldovan, Ion Mureºan, Viorel Mureºan, Alexandru cistã era descoperitã, comentatã, recomandatã ºi vali- Muºina, Viorel Padina, Aurel Pantea, Marta Petreu, datã de critici consacraþi din generaþiile anterioare, pre- Daniel Piºcu, Cristian Popescu, Simona Popescu, Petru cum Nicolae Manolescu, Eugen Simion º.a. Prima Romoºan, Stan Stanciu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion exegezã panoramicã nu numai a „optzecismului”, ci a Stratan, Marcel Tolcea, Matei Viºniec, Cãlin Vlasie. întregii literaturi a tinerilor din deceniul nouã îi Antologia Competiþia continuã. Generaþia ’80 în texte aparþine lui Radu G. Þeposu (1954-1999), cu volumul teoretice (1994), întocmitã de Gheorghe Crãciun, monografic Istoria tragicã ºi grotescã a întunecatului dece- cuprinde texte de Liviu Antonesei, Vasile Andru, ªte- niu literar nouã (Bucureºti, Editura Eminescu, 1983). fan Agopian, Ioan Buduca, ªtefan Borbély, Romulus Textele critice, teoretice ºi programatice cele mai Bucur, Mircea Cãrtãrescu ºi alþii. importante –, de asemenea, ºi cele mai „autorizate” ale Pentru mulþi interpreþi ai literaturii acestei gene- generaþiei ’80 – au fost date de scriitori percepuþi în raþiii, formula „clasicã” a literaturii optzeciste este cea primul rând ca poeþi sau prozatori: Mircea Nedelciu, definitã în volumul colectiv Aer cu diamante, publicat la Gheorghe Crãciun, Alexandru Muºina, Gheorghe „Cartea Româneascã”, cu o prefaþã de Nicolae Ma - Iova, Mircea Cãrtãrescu etc., iar începând din anii nolescu. Din acest moment, numele de prozatori 1990, Ion Bogdan Lefter îºi asumã postura de critic al „optzeciºti” cel mai des vehiculate sunt: Mircea generaþiei optzeciste (Postmodernismul. Din dosarul unei Nedelciu, Gheorghe Crãciun, Gheorghe Iova, Mircea „bãtãlii” culturale, Editura Paralela 45, 2000). Cãrtãrescu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Cristian Din acest moment, proiectul istoric de generaþie Teodorescu, George Cuºnarencu, Ioan Lãcustã, literarã (poeticã, în primul rând, cãci lor le aparþine Constantin Stan, Petru Cimpoeºu, Ioan Mihai iniþiativa) se confundã cu însuºi proiectul generaþiei ’80” (Bogdan Ghiu). „Generaþie în blugi”, generaþia opzecistã este consideratã „cea mai cultã generaþie postbelicã” (Gheorghe Crãciun).

Trãsãturi ale paradigmei „optzeciste” ______♦ Ca o primã trãsãturã a postmodernismului, devine vizibilã deplasarea interesului dinspre o poeticã a romanului cãtre o poeticã a prozei scurte. Aceastã preferinþã a scriitorilor «optzeciºti» poate fi înþeleasã ºi ca un rezultat al unei evoluþii organice, ale cãrei principale etape le constituie, mai întâi, schiþele lui Cara - giale, apoi proza scurtã a începutului de secol (I. A. Ba- sarabescu, Gh. Brãescu, Titus Hotnog, Ion Dongorozi ºi alþii), continuând, în fine, cu prozatorii anilor ‘70: Marin Gherasim, Absidã

Postmodernismul 185 Mihai Sin, Gabriela Adameºteanu, Marcel Constantin Lucrãri Runcanu, Dumitru Dinulescu, Gh. Scwartz (vezi Radu care se înscriu G. Þeposu, în dosarul unei Cu ochii deschiºi, pe tãrâmul unei alte para- „bãtãlii” culturale: digme literare, în Gheorghe Crãciun, lucr. cit., p. 203). postmodernismul ♦ Postulatul autenticitãþii, concretizat, pe de o parte, într-un principiu al „biografismului” ºi, pe de altã parte, într-un principiu al poeziei cotidianului”. „Astfel, constatã Gheorghe Crãciun, experienþa sa personalã a lumii poate deveni un centru de greutate al actului narativ, o forþã polarizatoare, un factor ordonator ºi un stimul al operei (…). Aºadar, autobiografia devine material simptomatic, esenþial.” (Autenticitatea Direcþii ºi trãsãturi esenþiale în Gheorghe Crãciun, p. 284) ca modã, lucr. cit., ale postmodernismului ______♦ Afirmarea unei poetici de tip non-mimetic re - prezintã o altã orientare esteticã esenþialã, ceea ce a ♦ Viziunea convergentã asupra poeziei ca expre- condus la o raportare a formei meta-romanului, aºa sie a liricii eului-reprezentativ ºi unitatea de limbaj con- cum a fost promovat acesta de scriitorii din ªcoala de la feritã de recursul (în maniere individualizate) la ace- Târgoviºte. „Literatura din literaturã se naºte”, scrie, în leaºi tehnici (textualismul, intertextualitatea, ludicul ºi acest sens, Radu G. Þeposu (lucr. cit., p. 203). ironia, prozaismul ºi oralitatea) asociazã în cadrul gen- eraþiei estetice autori de vârste diferite. Completaþi-vã cunoºtinþele! ♦ „Direcþii distincte”, aºa cum sunt identificate acestea de Al. Muºina în Antologia poeziei generaþiei ’80, ♦ „Postmodernismul e la noi aproape întotdeau- în funcþie de angajarea existenþialã, de capacitatea de na redus la câteva caracteristici þinând de primul deschidere spre ceilalþi ºi spre realitate, de integrare a nivel al observaþiei: apetit «recuperator», joc inter- realitãþii în text: textual cu stiluri istoricizate, ironie, parodie, joc de a) poezia „textului”: pune în relaþie eul individual cuvinte, construire «la vedere» a textului. (…) cu textul, fie un text relativ „alb” (Bogdan Ghiu), fie Rãmânem la acest nivel ºi dãm diagnosticul unei un text „de proliferare a semnificantului”(Florin Iaru, literaturi eclectice ºi livreºti, jucãuºe sau chiar Mircea Cãrtãrescu, Ion Stratan sau Traian T. Coºovei); bãºcãlioase, nemetafizice, teoretizante ºi textualiste. b) poezia „cotidianului”, centratã pe banalitatea Între retoric, pentru cã semnificaþia principalã a noii vieþii de zi cu zi. Întâmplãrile, obiectele, senzaþiile cele poezii, proze, critici este tocmai deschiderea cãtre mai comune sunt niºte „semne” care au o valoare real, cãtre realitatea cea mai complexã, totalã, cãtre intrinsecã, importantã fiind doar „explorarea” lor autenticitatea trãirii, a fiinþei biologice, concrete, o (Romulus Bucur, Marius Oprea, Simona Popescu) sau voluptate (care poate fi gravã, amarã, tragicã!) a constituie punctul de pornire pentru un anumit tip de revenirii eului auctorial în lumea «umanã», în exis- tenþa «adevãratã». Înregistrate în sine, caracteristi- „lecturã”: a) mitologicã (Liviu Ioan Stoiciu); b) exis- cile amintite mai înainte oculteazã acest sens major, tenþialã (Mariana Marin, Aurel Dumitraºcu, Caius prin care se exprimã lepãdarea (conºtientã, intu- Dobrescu); c) simbolicã (Maria Petreu, Marcel Tolcea, itivã, n-are importanþã) de sensibilitatea abstracti- Petru Romoºan); zantã, dezuma nizantã a modernismului. (…) c) poezia „metafizicului”: reprezintã un paradox, Atunci, care trãsãturã se situeazã în cadrul noii în ultima instanþã o „imposibilitate” fãcutã posibilã structuri în poziþie «centralã», esenþialã, distinctivã? doar de talentul poeþilor (Nichita Danilov, Paul La acest punct simt nevoia sã dau un rãspuns net, Grigore, Ion Mureºan, Liviu Antonesei); angajant: postmodernismul se defineºte printr-un d) poezia „nevrozei”: exprimã capacitatea noastrã tip nou de raportare a eului auctorial faþã de lume ºi de a „normaliza anormalul, de a da sens aberaþiei de a de text, faþã de viaþã ºi literaturã, printr-un tip nou trãi ca pe un unic (ºi personal) sistem de referinþã de atitudine a eului.” (Mircea Cãrtãrescu, Despre (Cristian Popescu, Viorel Padina, Cãlin Vlasie, Matei postmodernism, în Caiete critice, nr. 1-2, 1986) Viºniec)”.

186 Literaturã Muncã independentã ♦ Ironia, umorul ºi sarcasmul. Privitã ca mod de a aborda lumea, convertit în atitudine esteticã, ironia 1. Organizaþi o dezbatere urmãrind sã fixaþi aspec - reprezintã liantul care reuneºte toate tendinþele proprii tele care, în înþelegerea teroreticienilor, ar explica postmodernismului. Departe de a reprezenta o persi- apariþia postmodernismului ca expresie a unui conflict flare a valorilor autentice ale trecutului, ironia nu este cu orientãrile moderniste. nici distructivã, nici sterilã. Rolul ei este acela de a 2. Comentaþi raportul în care postmodernismul exprima raportul poetului faþã de operã ºi al acesteia intrã cu tradiþia literarã. faþã de realitate. În acest sens, Radu G. Þeposu obser- 3. Enumeraþi trãsãturile specifice poeziei optzeciste, va urmãtoarele: „Spiritul postmodern s-a emancipat ºi postmoderniste. a conºtientizat toate resorturile, posibilitãþile ºi limi - tele. Ironia l-a salvat de la bâlbâiala penibilã (…). ♦ Din literatura românã, atracþia pentru prozaism, Fiind antidogmaticã, ironia se opune oricãror [forme] pentru ludic, pentru sarcasm ori pentru aducerea co - de opresiune, deci ºi canoanelor artistice. Nimic nu a fost preluatã din creaþia liricã a lui tidi anului în poezie mai are credit în poezia postmodernã, însã totul poate Geo Bogza, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Florin Mugur, fi luat de la capãt.” ( …, p. 18-19) Mircea Ivãnescu º.a. „Pentru a ajunge la un model sensi- Istoria tragicã ºi grotescã Academismului generaþiilor anterioare, „de un intelec- bil al postmodernismului literar, scrie Matei Cãlinescu, tualism sobru, impunãtor” (Radu Cãlin Cristea), cu o trebuie sã acceptãm drept ipotezã de lucru ideea cã tex - poezie livrescã la modul clasic, manieristã ºi rafinatã, îi tele postmoderniste se folosesc în mod clar de anumite sunt preferate fronda rece, umorul, agresivitatea, sar- convenþii, tehnici ºi procedee structurale ºi stilistice casmul ºi vivacitatea ludicului, metafora durã ºi recurente, chiar dacã luate separat, intenþiile, implicaþiile parabolismul ºi rezultatele lor estetice pot fi diferite.” ( („Pentru inima ºi sufletele înnodate/vã ofe- Cinci feþe ale – Traian T. Coºovei). , Bucureºti, Editura Univers, 1995, p. 18-19) rim o nouã sensibilitate” modernitãþii „Ironia lui Iaru sau Muºina nu mai este cea roman- Atrãgând atenþia asupra acestui fapt, Radu G. Þeposu propune urmãtoarele formule ºi registre stilistice: ticã (…). Ironia este ecluza prin care textul lumii intrã în lumea textului ºi invers…” (Cristian Moraru, a) cotidianul prozaic ºi bufon (Mircea Cãrtãrescu, Traian T. Coºovei, Liviu Ioan Stoiciu, Florin Iaru, Ostentaþie ºi ironie, în Caiete critice, nr. 3-4, 1983); „iro- Alexandru Muºina, Gabriel Stãnescu, George Stanca); nia are ºansa sã salveze poezia de cliºee, de rutinã, de monotonie, într-un cuvânt: de îmbãtrânire” (Mircea b) gnomicii, esotericii ºi manieriºtii (Nichita Danilov, Viorel Mureºan, Ion Bogdan Lefter, Viorel Mureºanu, Scarlat, Ispita permanentã a experimentului, în Caiete Lucian Vasiliu, Mariana Codruþ, Eugen Suciu); critice, nr. 3-4, 1983). c) fantezismul abstract ºi ermetic (Aurel Pantea, Matei Viºniec, Ion Stratan, Ioan Moldovan, Augustin Pop, Ion Cristofor, Nicolae Bãciuþ, Cãlin Vlasie); d) criza interiorizãrii, patosul sarcastic ºi ironic (Ion Mureºan, Emil Hurezeanu, Ioan Morar, Mariana Marin, Marta Petreu, Elena ªtefoi, Denisa Comã - nescu, Magdalena Ghica, Domniþa Petri, Aurelian Titu Dumitrescu, Smaranda Cosmin, Adrian Alui Gheorghe, Dan David); e) criticismul teatral ºi histrionic, comedia literaturii (Petru Romoºan, Octavian Soviany, Mircea Petean, Daniel Corbu, Radu Stoenescu); f) sentimentalii rafinaþi (Romulus Bucur, Aurel Dumitraºcu, Dorin Sãlãjan, Dumitru Chioaru, Cleopatra Lorinþiu, Mircea Bârsilã, Ion Vãdan, Carmen Firan, Constantin Preda. (Dupã Radu G. Þeposu, Istoria tragicã ºi grotescã a întunecatului deceniu literar nouã…, p. 19) Desen de ªtefan Câlþia,

Postmodernismul 187 ♦ O imagine a luminii, „ o poezie deci despre viaþa Concluzii. Contribuind în mod cert la radicalizarea noastrã obiºnuitã, dar totodatã care sã exprime ºi mentalitãþii artistice din deceniul nouã, fenomenul «poezia» din aceastã viaþã (…). Poetul trebuie sã scrie optzecist reprezintã o a doua generaþie cu certã conºti - despre realitatea imediatã, deoarece nu putem inþã ºi vocaþie teoreticã din literatura românã, dupã cunoaºte nimic din afara câmpului nostru obiectual.” cea din perioada interbelicã. (Alexandru Muºina, Poezia cotidianului, în Astra, nr. 4, Fãrã sã-ºi fi pierdut valabilitatea, spiritul postmo - 1981) Spectacolul citadinului, „prozaic ºi convulsiv, cu dernist impus de Generaþia ’80 reprezintã un moment automatisme burleºti ºi crispãri comice, redactat în esenþial în peisajul literar românesc postbelic. limbaj carnavalesc” (Radu G. Þeposu, op. cit., p. 19), Modelul literar optzecist reprezintã nu numai cel devine o „rapidã, ironicã, inventivã, «sincerã» ºi direc- mai sistematic model teoretic al postmodernismului tã, o imagine a lumii în care învãþãm sã trãim.” produs în literatura românã, dar totodatã ºi una dintre (Ibidem) În acest mod, „excesului de sentimente, versiunile de un interes considerabil, existente în acest impresii, viziuni i se opune excesul de concreteþe, cãci moment în lume. poeþii tineri palpeazã aievea materia, o dezvelesc impu- dic, cautã miracolul existenþial sub epiderma ei mistifi- Muncã independentã ca toare.”(Nicolae Oprea, , în , Punctul de plecare Argeº Numiþi notele esenþiale ale generaþiei poetice nr. 2, 1982) 1. afirmate în anii ’80. ♦ cãtre „transcri- Înclinaþia cãtre demistificare, Realizaþi un portofoliu în care direcþiile ºi trãsã- erea” evenimentului cotidian, prin „refuzul foarte net al 2. turile principale ale postmodernismului sã fie ilustrate oricãrui evazionism” este observatã ºi de Nicolae Ma- de versuri selectae din creaþia celor mai reprezentativi nolescu. „Poezia tinerilor e impregnatã de viaþa din scriitori români postmoderniºti. jurul lor ºi e o poezie cu ochii deschiºi, atentã, lucidã, Alegeþi poezia postmodernistã preferatã. adesea criticã.” ( , în 3. Cei mai tineri scriitori România lite- Elaboraþi un eseu în care sã argumentaþi aparte- , nr. 47, 1979) În virtutea acestor impulsuri ce cautã rarã nenþa acestei poezii la postmodernism. înainte de orice altceva un impact cât mai profund cu Aveþi în vedere: • precizarea unor trãsãturi ale poeziei „viaþa imediatã”, Ion Pop îi apropie pe reprezentanþii postmoder niste; • relevarea surselor poeziei post mo der - noii poezii de „demersul creator al acelor tineri din niste, la nivelul concepþiei ºi al expresiei, cu exemplifi - deceniul patru” ( în nr. 8-9, 1979), Noua poezie, Echinox, cãri; • relevarea specificului compoziþiei; • pre zentarea sugerând o filiaþie avangardistã prin disponibilitãþile particularitãþilor limbajului poetic, prin valorificarea tex- acestora de a capta ºuvoiul de stãri ºi senzaþii, de frag- tului poetic; • motivarea alegerii textului poetic selectat. mente ale realului ºi explozii emfatic-ironice.

Sorin Dumitrescu, Loc 1 Fiºier bibliografic

Monica Spiridon, Apãrarea ºi ilustrarea criticii, Postmodernism. Din dosarul unei „bãtãlii” culturale, Bucureºti, 1996; Liviu Petrescu, Poetica postmo- Piteºti, 2000; Adrian Oþoiu, Trafic de frontierã. Proza dernismului, ediþia a II-a, Piteºti, 1998; Monica generaþiei ’80, Piteºti-Braºov-Bucureºti-Cluj-Napoca, Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crãciun, 2000; Mihaela Constantinescu, Post/postmo - Experimentul literar românesc postbelic, Piteºti, 1998; dernismul, cultura divertismentului, Bucureºti, 2001; Adrian Dinu Rachieru, Elitism ºi postmodernism . Florin Mihãilescu, De la proletcultism la postmo- Postmodernismul românesc ºi circulaþia elitelor, Iaºi, dernism, Constanþa, 2002; Mircea A. Diaconu, Poezia 1999; Mihaela Constantinescu, Forme în miºcare. postmodernã, Bucureºti, 2002; Maria-Ana Tupan, Postmodernismul, Bucureºti, 1999; Ion Bogdan Lefter, Discursul postmodern, Bucureºti, 2002.

188 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

DISCURSUL POLITIC

• Citiþi textul ce urmeazã, observând particula- Regele Carol I ritãþile de ordin lexical ºi stilistic. rostind un discurs inaugural în Amfiteatrul Fundaþiunii Universitare Domnilor deputaþi, (9 mai 1914) Mã veþi ierta dacã vã voi rãpi ºi eu puþin timp în aceste dezbateri. (…) Toþi retorii ºi-au spus convingerea lor. Toþi ºi-au depus obolul lor – fireºte, respectabil. Unii mai blând, alþii mai vehement, unii mai sintetic, alþii mai amãnunþit ºi mai documentat. (…) Domnilor, permiteþi-mi sã vã spun, cât voi putea mai pe scurt ºi cât voi putea mai limpede, de ce sunt pentru reformele propuse, fãrã sã mã întreb de la cine au pornit, ºi dacã au sau nu ºi scopuri ascunse Discursul politic în perioada contemporanã ºi lãturalnice. (…) Eu vã rog, domnilor, sã votaþi reformele propuse. • Evenimentele din decembrie 1989 au instituit o Sã ne îndeplinim datoria ºi sã ne uºurãm inima. Veþi frontierã între douã etape distincte ale civilizaþiei fi aruncat toate acuzaþiunile pe care le puteþi arun- româneºti, schimbare care se reflectã ºi la nivelul lim- ca guvernului ºi veþi fi fãcut tot binele pe care-l bajului. puteaþi face României. Reformele propuse nu sunt Limba românã actualã a eliminat construcþiile cu funcþie persuasivã ale vechiului regim politic: ale Guvernului, ci ale þãrei întregi (Aplauze prelun- plenarã, gite). Sã fim uniþi în hotãrârea noastrã ºi vom putea activist de partid, Marea Adunare Naþionalã, socialism ºti- sã aplecãm în liniºte capul pe pernele noastre ºi inþific etc. Multe unitãþi lexicale ºi frazeologice au vom putea sã dormim somnul drepþilor, cãci aºa se cãpãtat valoare peiorativã sau uºor ironi cã: societate cuvine sã fim în aceste momente de grea cumpãnã. socialistã multilateral dezvoltatã, academician doctor º.a. Altele s-au pãstrat: (Barbu Delavrancea, Discursuri. Antologie, postfaþã inginer nivel înalt, rundã de con- ºi bibliografie de Constantin Cãlin, Minerva, 1977) vorbiri, secretar de stat, ºeful statului. În acelaºi timp, au fost reactualizaþi o serie de termeni, precum deputat, guvern, guvernant, parlamentar, • Discurs (din fr. discours, lat. discursus): compo - poliþie, poliþist, prefect, prefecturã, senator etc. Alãturi de ziþie oratoricã prin care se susþine, argumentat, în lexemele mai noi: lider, lobby, staff, summit, se pro- faþa unui auditoriu, o problemã de interes general moveazã ºi cuvinte cu sensuri speciale: alegeri, camerã, sau o temã ocazionalã. consilier, integrare, opoziþie, popularitate, putere ori abre- Dupã vechile canoane, discursul respecta urmã- vieri de tipul: CSAT (C[onsiliul] S[uprem] de A[pãrare] toarea structurã: exordiul (introducerea), propoziþia a Þ[ãrii]), NATO (Alianþa Nord-Atlanticã, dupã engl. (diviziunea pãrþilor), naraþiunea / probarea (partea N[orth] A[tlantic] T[reaty] O[rganization]), ONU argumentativã), respingerea / negarea (preîntâmpina- (Organizaþia Naþiunilor Unite, fr. O[rganisation] des rea posibilelor obiecþii), peroraþia (reargumentarea N[ations] U[nies]), UE (Uniunea Europeanã, fr. ideilor enunþate iniþial, convingerea auditoriului). U[nion] E[uropéenne]).

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 189 Verificaþi-vã cunoºtinþele! Frazeologie ºi limbaj politic ______1. Descoperiþi, în discursul lui B. Delavrancea, • Unitãþile frazeologice din cadrul limbajului politic mãrci ale adresãrii directe. acoperã un spectru semantic larg: 2. Precizaþi care sunt caracteristicile formale ale a) Forme de manifestare a politicii democratice discursului politic. (procesul electoral, conducerea þãrii, legislaþia în do - 3. Cãutaþi în textul dat cuvinte ºi sintagme speci- meniu º.a.): alegeri anticipate; Birou Permanent; Camera fice acestui tip de discurs. Deputaþilor; campanie electoralã; clasã politicã; coaliþie 4. Cum se susþine efectul persuasiv? guvernamentalã; consilier prezidenþial; culoare politicã; doctrinã politicã; formaþiune politicã; grup parlamentar; imunitate parlamentarã; moþiune simplã / de cenzurã; Vocabularul de specialitate ______ordonanþã de urgenþã; pluralism politic; propagandã elec- ; ; ; • Termenii de specialitate se grupeazã în categorii toralã remaniere guvernamentalã scenã politicã sesiune . lexico-semantice: aspecte democratice generale (plu- parlamentarã b) Consecinþe ale noii organizãri sociale: ralism, bipartit, pluralist); factori antrenaþi în procesul ajutor de ; ; ; ; social-politic (electorat, putere, opoziþie); persoane care ºomaj ajutor social ajutor umanitar asigurãri sociale ; ; ocupã o funcþie politicã (ales, demnitar, deputat, guver- asistent social asistenþã socialã / umanitarã cutremur ; ; ; ; nant, parlamentar); termeni generici (oficial, politician, social declaraþie de avere dialog social drepturile omului ; lider); structuri de conducere (cabinet, Camerã, execu- forþã de muncã greva foamei / grevã generalã / grevã ; ; ; ; tiv, guvern, le gislativ, Parlament), forme de organizare japonezã miºcare socialã partener social poliþie politicã ; ; ; politicã (coaliþie, cvorum, summit etc.). protecþie socialã rata ºomajului societate civilã spãrgãtor ; ; . Cele mai multe lexeme care desemneazã con- de grevã terapie de ºoc tulburãri sociale c) Relaþia cu strãinãtatea: ; secinþele noii organizãri sociale au dezvoltat familii acord bilateral / de pace dupã un tipar asemãnãtor: verb / substantiv abstract / bloc comunist / estic; bloc nuclear; comunitate internaþio - ; ; ; adjectiv participial: implementa / implementare / imple- nalã ciocnire armatã clauza naþiunii celei mai favorizate ; ; mentat; privatiza / privatizare / privatizat; remania / crime împotriva umanitãþii integrare euro-atlanticã lagãr ; ; ; remaniere / remaniat; restructura / restructurare / restruc- socialist maºinã capcanã menþinere a pãcii misiune de ; ; ; ; turat; retroceda / retrocedare / retrocedat. pace misiune diplomaticã proces de pace rãzboi rece spaþiu aerian; spaþiul Schengen / viza Schengen. Probleme de semanticã ______Efectul persuasiv ______• Existã unitãþi lexicale ale cãror sensuri noi sunt determinate de specializarea în domeniul social-po - • Procedeele discursive urmãresc întotdeauna un efect persuasiv. Dintre figurile retorice, mai frecvent se litic: clientelã – „grup de profitori ai unui regim politic”; întâlnesc paralelismul sintactic, repetiþia, anadiploza, ºi derivatul clientelar; formaþiune – „grupare politicã”; epanadiploza, antiteza, negaþia, chiasmul, interogaþia absenteism – „absenþã la vot sau la ºedinþele politice”; retoricã, exclamaþia retoricã, metafora convenþionalã. nostalgic – „persoanã care regretã schimbarea de regim politic” º.a. Exerciþii de aprofundare 1. Citiþi fragmente dintr-un discurs politic contemporan. Extrageþi lexeme / sintagme ilustrative ºi alcãtu- iþi enunþuri. Ce observaþi la noul context? 2. Menþionaþi cuvintele cu sensuri diferite în vorbirea comunã faþã de limbajul politic (ex. putere). Precizaþi în ce proporþie aproximativã termenii respec- Împãunatul, tivi fac parte din vocabularul neologic. caricaturã 3. Arãtaþi modalitãþile lingvistice prin care se crede Rik Auerbach eazã efectele retorice în textul analizat. (1954)

190 Elemente de limbã, stil ºi comunicare LITERATUR| Studiu de caz

(acuarelã) *DINAMICA UNOR SPECII:

Autoportret Corneliu Baba, Autoportret JURNALUL, MEMORIILE

Consideraþii generale

I. Preliminarii. Dincolo de toate încercãrile de a-i • În literatura românã, atracþia faþã de jurnal de - gãsi antecedentele încã din timpuri mai depãrtate (vezi vine, de asemenea, o preocupare constantã. Perioadei Tudor Vianu, Opere, vol. 10, cap. Din psihologia ºi esteti- de început, identificatã, în secolul al XIX-lea, în scrie- ca literaturii subiective, Bucureºti, Editura Minerva, rile de cãlãtorie (Dinicu Golescu, Însemnare a cãlãtoriei 1982), jurnalul capãtã un statut aparte în secolul al mele, 1826; Ion Codru Drãguºanu, Peregrinul transilvan, XIX-lea, „odatã cu romanticii, cu simboliºtii sau cu 1865; Vasile Alecsandri, O primblare la munþi, 1855; poeþii care au încercat sã adune fragmente de biografie 1868; 1874), considerate veritabile consemnãri de o în «poemele în prozã»” (Ioan Holban, Literatura subiec- notabilã relevanþã privind atât elementele unui spaþiu tivã, 1989, p. 153). În secolul al XX-lea, jurnalul intim exterior, ca experienþã de viaþã, cât ºi modul trãirilor ajunge „sã fie cultivat mai mult ca oricând, datoritã sufleteºti ºi intelectuale, îi urmeazã adevãratele jurnale unui gust tot mai accentuat pentru autenticitatea docu- intime româneºti (C.A. Rosetti, Jurnalul meu; Timotei mentului psihic, pentru comunicarea neliteraturizatã a Cipariu, Jurnal; B.P. Hasdeu, Jurnalul intim; Iacob experienþelor subiective de cunoaºtere” (Dinu Pillat, Negruzzi, Jurnal; Titu Maiorescu, Însemnãri zilnice). În în Dicþionar de termeni literari, Editura Academiei, perioada interbelicã, cei mai importanþi scriitori Bucureºti, 1976), devenind, în perioada interbelicã sau români (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Anton contemporanã, un gen literar deplin constituit. Holban, E. Lovinescu, Mircea Eliade, Mihail Se- • În literatura universalã, contribuþii considerabile bastian, Octav ªuluþiu ºi alþii) ºi-au manifestat dorinþa la evoluþia acestei specii au fost aduse prin scrierile ela- de a se destãinui, exprimându-ºi prin intermediul jur- borate de Stendhal, fraþii Goncourt, Tolstoi, André nalului puternicile combustii afective, neliniºtile ºi în - Gide, Virginia Woolf, Fr. Kafka, Jules Renard, Julien doielile interioare, într-o permanentã ºi încordatã Green, Ernest Jünger ºi alþii. luptã cu sine însuºi ºi cu lumea.

Perioada postbelicã 191 • Presupunând diferite grade de „sinceritate”, de la A. Literatura de ficþiune (poezia, proza scurtã, notaþiile unor „senzaþii momentane” pânã la „impresi- romanul etc.). ile despre alþii, despre lumea din afarã (…), pãreri fil- B. Literatura de frontierã („zonã incertã ºi laxã”), trate prin judecata rece, obiectivã” (Liviu Rebreanu), care cuprinde: aceste jurnale ºi însemnãri intime cuprind „spovedani- 1. literatura mãrturisirilor (memoriile, amintirile, ile unor scriitori în orizontul consolidãrii destinului lite- corespondenþa, jurnalul intim, confesiunile); rar” (Ioan Holban, op. cit., p. 121). Pagina unui astfel 2. literatura de cãlãtorie (jurnalul de bord ºi în- de jurnal („jurnal de creaþie”, Mihail Sebastian) „de - semnãrile de cãlãtorie). vine nu numai o confidentã a posibilitãþilor exis- Literatura de frontierã dezvoltã „specii mixte”, ba - tenþiale consumate în imaginaþie, dar ºi singura formã zate pe autenticitatea experienþei ºi analiza propriului de eliberare, de descãtuºare ºi eliminare a reziduurilor eu, prin jurnal ºi autobiografie (literatura subiectivã). interioare” (Olga Bãlãnescu, Jurnalul intim în literatura Tudor Vianu include în acest spaþiu literar memoriile, românã, Bucureºti, Editura Paco, f.a., p. 6). confesiunile ºi scrisorile, toate alcãtuind o grupare uni- Seria jurnalelor intime va fi substanþial întregitã în tarã prin caracterul celui care se exprimã în ele (vezi literatura contemporanã prin contribuþiile unor scri- Tudor Vianu, op. cit., p. 83). itori precum Geo Bogza, Radu Petrescu, Mircea Horia În perioada contemporanã, evoluþia literaturii de Simionescu, Tudor Þopa, Costache Olãreanu, Eugen frontierã (jurnalul, reportajul ºi memorialul) înregis- Simion, Mircea Zaciu, Livius Ciocârlie, Valeriu treazã numeroase reconsiderãri ºi nuanþãri. Iniþial, prin Cristea, N. Steinhardt, Dumitru Þepeneag, I.D. Sârbu, anii ’50, jurnalul ºi memoriile cedeazã locul reportaju- Nicolae Breban, Paul Goma, Ion Ioanid, Alice lui, pentru ca, ulterior, dupã 1970, odatã cu exponenþii Voinescu, Jeni Acterian, Mircea Eliade, Monica „ªcolii de la Târgoviºte”, acest tip de scriere „sã cu - Lovinescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cãrtãrescu º. a. noascã o tendinþã de emancipare în sensul literaturi- Dovedind o febrilã dorinþã de autocunoaºtere ºi zãrii”, sfârºind prin asimilarea sa de cãtre roman (vezi „autoîndreptare”, cei mai mulþi autori de jurnale scriu Laurenþiu Ulici, Introducere la Literatura românã con- despre „evenimente care schimbã un destin” (Mihai temporanã, Bucureºti, Editura Eminescu, 1995). Zamfir, Bucureºti, Editura Cealaltã faþã a prozei, C. Literatura de „întrebuinþare”, „utilitarã” (re - Eminescu, 1988, p. 106), într-o evidentã stare de exas- clama, sloganul publicitar sau de propagandã etc.). perare ºi tensiune. La baza acestor mesaje poate fi identificatã în permanenþã „existenþa eului ca filtru al lumii, pentru care descoperirea ºi apoi scrierea vieþii îºi gãsesc adevãrata semnificaþie în intenþia populãrii unui spaþiu interior” (Ioan Holban, op. cit., p. 162). Muncã independentã 1. Transcrieþi, la alegere, douã-trei fragmente de jurnal intim aparþinând unor scriitori din literatura românã sau universalã. Precizaþi diferenþa dintre autorul de ficþiune ºi 2. Lucrãri memorialistice autorul de jurnal. tipãrite dupã 1990 3. Desprindeþi din fragmentele de jurnal selectate de voi elemente ale vieþii externe (însemnãri de epocã, impresii despre peisaje ºi oameni, evenimente cotidi- ene) ºi elemente ale vieþii interioare (reflecþii, atitudini, idei ºi opinii), insistând asupra semnificaþiei acestora.

II. Literatura de frontierã. Având în vedere gradul de „ficþionalitate” sau „literaturitate” al textelor, se disting trei mari categorii sau domenii ale literaturii:

192 Literaturã III. Jurnalul. Definirea genului. Lipsit de reguli ºi de seazã, de obicei, unui destinatar postum, limitându-se limite, „structurã deschisã”, „gen originar literar”, etero- astfel sinceritatea confesiunii. Jurnalul este scris sub gen ºi „slab” la început, dar ºi „scriere ce transcende li - impresia evenimentului, memorialul este o istorie de terarul” (Marian Papahagi, Fragmente despre criticã, Cluj- demult, notatã în alt timp ºi cu altã stare de spirit. Napoca, Editura Dacia; 1994, p. 278), jurnalul literar Dacã jurnalul este rezultatul unei profunde implicãri în devine, prin aspectul sãu accentuat confesiv ºi moraliza- faptul trãit, autobiografia este, dimpotrivã, rezultatul tor, „harta cea mai exactã a spiritului unui scriitor”. unei detaºãri lucide ºi al unei distanþãri în timp. Elaborat ca „scriere de atelier” (de sertar), pe teme legate preponderent de necesitatea ºi utilitatea scrisului, sau ca V. Direcþii tematice ale jurnalului. Dintre cele document de epocã, cu însemnãri „acut existenþiale” mai frecvente teme abordate în paginile de jurnal dis- („oglindire a eului”), jurnalul intim oferã imagini inedite tingem urmãtoarele probleme: ale destinului literar sau uman al autorului. a) literatura (lectura ºi scrisul, lectura ºi creaþia); ideea întemeierii („cum mi-am scris opera”); ascensi- • Jurnal: „Scriere în care un autor îºi noteazã, sub unea literarã; „jurnal de creaþie”; „un mic roman al formã de însemnãri zilnice, evenimente importante, scriiturii” (Eugen Simion); legate, de obicei, de biografia sa. Uneori aceste scrieri b) neliniºtile, îndoielile interioare; lupta cu sine însuºi nu sunt decât înregistrãri de incidente ale vieþii coti- ºi cu lumea; iubirea; „jurnal al vieþii interne”, însemnãri diene (…). Spontan sau, dimpotrivã, adecvat publi- „acut existenþiale” („cum îmi trãiesc viaþa”); cului, jurnalul literar poate oferi, în acelaºi timp, c) radiografia epocii; faptul cotidian (evenimentele cronica unei epoci ºi fizionomia complexã a unei per- culturale ºi social-politice; „jurnal al vieþii externe”). sona litãþi.” (Dicþionar de terminologie literarã, Trebuie reþinut faptul cã nici una dintre categoriile de Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1970) jurnale menþionate mai sus nu este de gãsit în stare purã. IV. Memorialistica ºi autobiografia. În încercarea Varietatea acestora este prezentã nu doar la nivel de a diferenþia speciile literaturii subiective, Tudor tematic, ci ºi la nivel stilistic: de la jurnale cu notaþii Vianu defineºte acest gen de literaturã în raport cu isto- rigid factologice pânã la texte cu o redactare de o stric- ria, susþinând cã aceasta, ca ºi istoria, oferã date, docu- tã exigenþã artisticã ºi adânci semnificaþii spirituale. mente, mãrturii, prin caracterul sãu narativ. Alãturi de jurnalele intime, criticul include în acest spaþiu literar memoriile, confesiunile, autobiografiile ºi scrisorile, toate alcãtuind o grupare unitarã prin caracterul celui care se exprimã în ele. (Tudor Vianu, Opere, vol. 10, cap. Din psihologia ºi estetica literaturii subiective, 1982, p. 123) Diferenþa esenþialã între speciile literaturii subiective o dã timpul care poate fi trãit. Dacã timpul Forme jurnalului intim este prezentul, momentul redactãrii, , autobiografia se scrie, de obicei, la distanþã mare de timp faþã de evenimentele întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie zilnic, autobiografia comprimã mari secvenþe temporale. Memoriile sunt redactate la o mare distanþã în timp faþã de evenimentul petrecut, apropiindu-se în mare mãsurã de autobiografie. Auto- Chintilã Simona Vasiliu rul de memorii se comportã ca un martor dublu al exis- Muncã independentã tenþei sale ºi al epocii sale. În autobiografie ºi în jurnal obiectul discursului este individul însuºi (cel care na- 1. Selectaþi din jurnalele unor scriitori români, la reazã), în memorii naratorul se povesteºte pe sine, dar alegere, fragmente care sã ilustreze una dintre temele povesteºte mai ales lumea prin care trece. (Vezi, în precizate mai sus. acest sens, Olga Bãlãnescu, Jurnalul intim în literatura 2. Numiþi direcþiile tematice existente în fragmen - ro mânã, Bucureºti, f.a., p. 10–11.) Memorialistul se adre - tele de jurnal reproduse în pagina urmãtoare.

Perioada postbelicã 193 a) Mihail Sebastian: „Vineri am scris acolo 10 pa - a) „Pentru buna întrebuinþare a timpului, la care am gini, ceea ce pentru scrisul meu încet este un randa- început sã scriu de ieri de la 4 d.m., o colecþie de pro- ment excepþional.” (19 aprilie 1936) grame pentru tot felul de zile din cele patru anotimpuri b) Jeni Acterian: „Tãcere, peste tot tãcere. E noapte ºi care ar avea drept scop nemãrturisit inculcarea unui frumoasã ºi caldã, fãrã lunã. Stelele sclipesc minuscul fel de viaþã. Cu aceasta ies însã din propriul meu pro- în beznã. De departe se aud stridenþele unui jazz. gram (cinci scurte naraþiuni, Didactica ºi Jurnalul), ast- Cântecul neîntrerupt al unor pãsãrele rãsunã monoton fel încât o sã fie, desigur, numai un exerciþiu de ecriturã ca pentru a atesta viaþa în întunericul morþii.” strânsã – atât cât sunt în stare acum. Ciudat cât de (22 august 1933) prost scriam acum patru ani, acum trei ani, anul trecut! c) Octav ªuluþiu: „Sunt plictisit ºi nenorocit! Mã Ciudat ºi faptul cã pe cât scriam de prost, pe atât vor- simt singur, neiubit îndeajuns, fãrã stare, suspectat.” beam mai mult ºi aveam mai mulþi amici: când voi rea- (6 august 1927); „…tragic ºi dureros de singur. Am liza cartea desãvârºitã o sã fiu cu desãvârºire singur?” avut credinþa cã mã aflu în faþa unei morþi sufleteºti.” b) „Periº. Înapoi, de la 11 dimineaþa. Dorm pânã la (6 iulie 1931) 6 seara, în camera mea. Cobor apoi în sat, cu paltonul 3. Demonstraþi, pe baza textelor ce urmeazã, cã pe umeri, cãci s-a fãcut cald ºi bate un vânt cald, sã Ocheanul întors de Radu Petrescu ar putea fi considerat gãsesc scrisori, dar nu gãsesc nimic. Adorm dupã ora 10, ca aparþinând prozei liber confesive (jurnalul). un somn chinuit, în camera mea.”

PROZA LIBER-CONFESIVÃ: JURNALUL

Radu Petrescu OCHEANUL ÎNTORS (fragment)

La 7,30 dimineaþa, drumul e o clipã neumblat. Pe pãsãri, la marginea unei vãi adânci, din care se ridicã geam, cer neutru peste pãmântul de culoarea cafelei un munte, vãd pâlcuri de brazi, o baltã pe care apusul prãfuite. Douã case galbene, un copac, în fund de tot soarelui o face de aur ºi pe care umblã patru berze, ºi zidurile cenuºii, cu ardezii vechi ºi copaci desfrunziþi, înapoi, prin arãturã, printre mãrãcini ºi iarbã nouã. ale bisericii evanghelice. Tablou. Deodatã, în mijlocul Noaptea e lunã plinã ºi ea mai frumoasã ca niciodatã. peisajului acestuia suspendat, un bãiat cu ghete mari, Zi pierdutã pentru hârtie în amabilitãþi: ºah, volei, în haine de postav cafeniu foarte strânse pe el ºi cu un cãrþi seara la director, plimbare pânã la Satu Nou, la sac verde atârnat de ºold, din care iese colþul unei domniºoara P. Toatã lumea cântã. Stele imens de multe. cãrþi. Din direcþia opusã vine un altul, mai scund ºi mai La 11 noaptea revin acasã sãrind peste gard cu sticla de gras, alergând, se întâlnesc ºi-ºi aratã pumnii, apoi dis- lapte, obosit, cu urechile clocotind încã de vocile melan- par cãtre ºcoalã. În urma lor aleargã un cal, se leagãnã colice ale cântãreþior. Ciudat destin! Dimineaþã, ieºind o vacã galbenã. Pânã la 11, cât e dusã la ºcoalã, sã mã spãl, am gãsit lângã uºã o carte poºtalã. Revenind recitesc din Jurnalul lui Renard, însã repede las cartea la atmosfera anului trecut, cãci voi reveni (prin atmos- din mânã ºi visez la o mulþime de scriitori, Rimbaud, ferã înþeleg o dispoziþie ºi un ritm de lucru), câte vor fi alt- Laforgue ºi alþii, cãrora o secundã am dorinþa de a le fel ºi în minte ºi în ea. Mulþumesc lui Dumnezeu însã pen- mulþumi, emoþionat, pentru toate micile perfecþionãri tru ce gãsesc acum în mine strãlucitor ºi pur. Sunt mai sus ale sensibilitãþii mele. Dupã-masã ne plimbãm pe decât anul trecut ºi aici scrisul rãmâne a se adapta. dealurile din spatele casei, în cimitirul sãsesc, pe cline (Radu Petrescu, Bucureºti, 1978) largi, printre stejari roºiþi, în lungul unei pãduri cu Ocheanul întors,

194 Literaturã Consideraþii generale

• Radu Petrescu (1927-1982) face parte din „ªcoala 1950. Prozatorul însuºi mãrturiseºte, prin 1962, cã i-au de la Târgoviºte”, alãturi de Costache Olãreanu1, trebuit peste douã decenii pentru a ajunge la afirmarea Mircea Horia Simionescu2, Tudor Þopa3, Alexandru unei formule în prozã: „În iarna lui 1942 am început sã George4 ºi Petru Creþia5, grup literar apreciat ca un învãþ sã scriu, compunând versuri pe care le am în ladã punct de referinþã al istoriei noastre literare postbelice. ºi le voi bãga pe foc pentru cã sunt proaste. În 1944 am Tendinþa reflexivã a literaturii acestor scriitori ºi început sã scriu jurnalul ºi abia doi ani mai târziu m-am preferinþa specialã pentru genurile literaturii intimiste apucat cu râvnã de acest exerciþiu zilnic, pe care îl con- (epistola, confesiunea ºi, mai ales, jurnalul) reprezintã tinui ºi astãzi. Adevãrata mea ºcoalã a început atunci, pentru proza româneascã simptome de evidentã moder- în 1946, cu jurnalul. Peste alþi doi ani, în 1948, am nitate. „Grupul literar de la Târgoviºte” a atras atenþia, renunþat definitiv la versuri ºi mi-a trecut prin minte din momentul în care tinerii de odinioarã au început ideea de a face un roman. Am pus într-un carnet un fel sã-ºi încredinþeze scrierile tiparului, „asupra solidaritãþii de plan. În 1950, jurnalul meu a cãpãtat un aspect nou în preocupãri a unor intelectuali cu un destin biografic ca dimensiune ºi colorit al imaginilor ºi, în 1951, mi-am ºi social oarecum asemãnãtor, ceea ce va avea incon- învins în fine bâlbâiala ºi am scris în trei zile Sinuciderea testabile repercursiuni asupra identitãþii lor literare de din Grãdina Botanicã ºi, în 1962, în douã luni, Didactica mai târziu. Din punct de vedere strict biografic, ei repre - nova. Pentru a ajunge la Didactica… mi-au trebuit zintã aripa cea mai spiritualizatã a unei generaþii intelec- aºadar zece ani, dupã care am început pregãtirile pen- tuale dezmoºtenite, lipsite de privilegiul minim al unei tru Matei Iliescu (primele încercãri pentru el, în 1950 ºi situaþii sociale stabile, indispensabile scrisului. Descum - 1951); în 1953 am încercat sã-mi adun ideile despre pãniþi, în perioada lor de formare, de nemilosul tãvãlug scris, în anul urmãtor am fãcut primul exerciþiu de al realului brut ce nivela totul în epocã, ei vor trãi cam roman cu o Moarte în provincie, peste încã un an Ce se aceleaºi vicisitudini ºi frustãri, vor scrie relativ mult, fãrã vede, ºi apoi a urmat o lungã perioadã când n-am putut sã publice nimic (respectând astfel consemnul tacit al realiza nimic închegat, însã mi-am transcris jurnalul, grupului, acela de a nu debuta la vremea potrivitã cu o am continuat sã caut tonul lui Matei în multe încer- literaturã de facturã jurnalisticã a cãrei semnificaþie cãri, am mai lucrat la cãrþile mele, pilindu-le, ºi am depãºeºte azi cu mult valoarea ei documentarã.” citit foarte mult.” (Dicþionarul Scriitorilor Români, R-Z, Editura Albatros, În afara operelor de ficþiune propriu-zise, Matei Bucureºti, 2002, p. 647) Iliescu (1970), Proze (Didactica nova, Sinuciderea din Afirmat în climatul efervescent al prozei anilor ’70, Grãdina Botanicã, Jurnal, În Efes, 1971), O singurã Radu Petrescu debuteazã editorial cu romanul Matei vârstã (1975), Ce se vede (1979), „jurnalul constituie, Iliescu (1970), la redactarea cãruia a lucrat din anul indiscutabil, opera cea mai complexã ºi mai profundã a

1 Costache Olãreanu (1929, Huºi – 2000, Iaºi). Prozator Bibliografia generalã (1970); Jumãtate plus unu (alt dicþionar cu o orientare specialã spre jurnal, memorialisticã ºi auto - onomastic) (1976); Breviarul (Historia calamitatum) (1980); biografie, dovedind talent portretistic, un cult al expresiei ºi Ulise ºi umbra (1982); Licitaþia, roman (1985); Trei oglinzi „disponibilitate ludicã ºi ironicã” (Ioan Simuþ). Opera: (1987); Asediul locului comun (1988). Vedere din balcon, schiþe, 1971; Confesiuni paralele, roman, 3 Tudor Þopa (n. 1928). Prozator ºi traducãtor. Scrie „o 1978; Ucenic la clasici, 1979; Ficþiune ºi infanterie, roman, prozã uºor irealã, la limita dintre incertitudine ºi siguranþã 1980; Avionul de hârtie, roman, 1983; Cvintetul melancoliei, lãuntricã.” (Încercarea scriitorului, 1975; Punte, prozã scurtã, roman, 1984; Cu cãrþile pe iarbã, roman, 1986; Dragoste cu 1985). vorbe ºi copaci, roman, 1987. 4 Alexandru George (n. 1930, Bucureºti). Critic, istoric lit- 2 Mircea Horia Simionescu (n. 1928, Târgoviºte). Prozator ºi erar, prozator ºi traducãtor. eseist. Autor al unei proze ironice ºi parodice: Ingeniosul bine tem- 5 Petru Creþia (1927, Cluj – 2005, Bucureºti). Poet, critic perat, I, Dicþionar onomastic (1969), Ingeniosul bine temperat, II, ºi istoric literar, eseist.

Perioada postbelicã 195 lui Radu Petrescu” (Eugen Simion, Scriitori români de fiecãrei zile din perioada în care Radu Petrescu a fost azi, vol. III 1984, p. 277). profesor de ºcoalã ruralã în judeþul Bistriþa-Nãsãud. Însemnãrile din Ocheanul întors (1977), Pãrul „Portretele” zilelor din Ocheanul întors cuprind douã Berenicei (1981) ºi A treia dimensiune (1984, postum) teme fundamentale: a) realitatea cotidianã, ambianþa, reflectã „opþiunea declaratã a scriitorului pentru o ºi relaþiile scriitorului cu ea; viaþa satului ºi a ºcolii, specie epicã ale cãrei resurse se dovedesc inepuizabile: locurile ºi peisajele, starea vremurilor; programul literatura personalã” (Ioan Holban, Literatura subiectivã, cotidian al profesorului ºi relaþiile acestuia cu oamenii Editura Minerva, 1980, p. 153). din Petriº sau din Prundul Bârgãului; b) tema cãrþii, Elaborat sub forma unui jurnal sau „roman indi- constând din notarea lecturilor ºi a numãrului de pa - rect” (Mircea Eliade), în spiritul meditaþiilor lui Proust gini scrise, temã complexã ºi interesantã prin modul în sau Gide, Ocheanul întors fixeazã centrul de atenþie care fixeazã reperele vieþii de scriitor (lista lecturilor asupra tinereþii scriitorului (perioada 1951–1954), preferate, comentariile succinte, dar rafinate ºi inteli - constituind jurnalul de creaþie al romanului Matei Iliescu gente, asupra cãrþilor citite). (1970). Însemnãrile zilnice alcãtuiesc un portret al

TEXT ªI INTERPRETARE

Direcþii tematice ______• În Ocheanul întors distingem urmãtoarele direcþii tematice fundamentale: preocuparea pentru literaturã; unicitatea unei pasiuni (scrisul); procesul de creaþie (scriitura); relaþiile cu lumea cãrþilor; idei despre structura, peisajul, personajul ºi stilul romanului; fervoarea autorului care îºi cautã o identitate proprie (temã de naturã existenþialã). • În viziunea lui Radu Petrescu, calitatea primor- Radu Petrescu, dialã a unei literaturi trebuie sã fie autenticitatea: „A desen de Paul Gherasim scrie înseamnã sã-þi pui urechea pe pieptul imaginilor, sã le asculþi spusele, sã le accepþi ºi înþelepciunea, ºi Problematicã ºi semnificaþii simbolice _____ absurditatea.” 1. Comparaþi o poezie ºi o reclamã versificatã. • Jurnal confesiv sau jurnal al lecturilor, Ocheanul Precizaþi ce aspecte le deosebeºte ca forme de lite - întors este o rafinatã suitã de tablouri. Jocul subtil de lu- raturã. mini ºi culori relevã disponibilitatea pentru peisaj („arta 2. Argumentaþi apartenenþa la specie a fragmentu- descripþiei”) ºi „poetica unui scriitor inteligent, trãind lui din Ocheanul întors de Radu Petrescu. lumea ideilor nu prin detaºare de realitate, reîntor cân - 3. Ilustraþi conceptul de jurnal, folosindu-vã ºi de du-se în lumea cãrþilor pentru a întreprinde mai apoi, prin alte fragmente din Ocheanul întors de Radu Petrescu asumarea unei responsabilitãþi superioare, cãlãtoria spre sau din scrierile de aceeaºi facturã aparþinând altor creaþie.” (Ion Vlad, Lectura romanului, p. 83) scriitori români sau strãini. • Format la ºcoala lui Proust, a Hortensiei Papadat- 4. Selectaþi cel puþin trei pasaje ilustrative pentru Bengescu sau a lui G. Cãlinescu din Cartea nunþii, talentul autorului în a reliefa culorile ºi contururile Radu Petrescu are darul de a reînvia medii, de a recrea obiectelor înconjurãtoare, având în vedere cã atmosfera intelectualã a lumii descrise printr-o bogatã Ocheanul întors este considerat o rafinatã suitã de sen- paletã cromaticã. sibile tablouri.

196 Literaturã Observaþi! Timpul ºi spaþiul ______• Este interesant de remarcat unitatea spaþialã ºi 1. Identificaþi, în însemnãrile din jurnalul lui Radu temporalã a notaþiilor lui Radu Petrescu. Petrescu, caracteristici ale spaþiilor evocate. • Autorul atribuie spaþiului valori simbolistice, 2. Comentaþi valoarea stilisticã a formelor verbale universale, considerându-l, totodatã, în starea lui de predominante la prezent. real identificabil. Frumuseþea naturii ºi echilibrul 3. Realizaþi fiºe cu citate din jurnalul lui Radu Pe - cãrþilor îi oferã lui Radu Petrescu hrana spiritualã trescu, astfel încât acestea sã cuprindã diferite ele- prin care supravieþuieºte: „În realitãþile imaginare mente ale spaþiului descris (satul, dealurile, munþii). ale textelor ºi în concertul culorilor ºi formelor cautã ºi gãseºte Radu Petrescu sprijin, alinare, sub- Structuri narative ºi tehnici compoziþionale stanþã revelatoare, confirmare, frumuseþe, bucurie.” Identificaþi modurile de expunere din jurnal (Paul Georgescu, Ed. Cartea Româneascã, 1. Volume, (fragmentul reprodus în manual) ºi explicaþi de ce Bucureºti, 1978, cap. p. 84) Pasiunea scriitorului, recurge autorul la ele. • Peisajele sunt luminoase ºi transparente, audi- Precizaþi relaþia ºi ilus- tivul se asociazã cu cromaticul. 2. autor – narator – personaj traþi aceastã relaþie cu exemple din textul studiat. 3. Adãugaþi cuvintele care sunt omise în contextele de mai jos: Structura jurnalului ______a) „A bãtut-o rãu; ea a rãbdat – nici o vorbã, nici o lacrimã.” (I.L. Caragiale) • Concentrarea acþiunii limiteazã epicul (varia- b) „Iarna, pe gheaþã ºi la sãniuº.” (Ion Creangã) þiunea). • Modurile de expunere se asociazã în conturarea c) „Cald ºi ceaþã. Obosealã multã, ca de obicei.” celor douã „realitãþi” ale eului: (R. Petrescu) d) „ªi nebuna de mãtuºã Mãrioara, dupã mine…” a) realitatea exterioarã se subiectivizeazã ºi se ab - stractizeazã, devenind un spectacol contemplat; (Ion Creangã) Descoperiþi în alte creaþii literare (la alegere) cel b) realitatea interioarã (sufleteascã) devine esenþialã 4. ºi contureazã un spaþiu ºi un timp al satisfacþiilor ºi al puþin cinci asemenea exemple de scurtare a unor idealului spiritual. enunþuri. Precizaþi ce sugereazã aceste tipuri de omisiuni, • Distincþia autor – narator – personaj se anuleazã. 5. • Încãrcãtura de fapte, idei ºi trãiri, observaþia exac- ilustrându-vã comentariul cu exemple selectate de voi. tã, aglomerarea de imagini disparate oferã paginilor jurnalului Ocheanul întors o rarã plasticitate. Acuitatea Exerciþii de creativitate vizualã se completeazã cu cea acusticã, înregistrând o 1. Redactaþi o paginã de jurnal personal, în care sã expresivã eufonie lexicalã. Adãugãm la acestea sonda- prezentaþi, la alegere: jul psihic, capacitatea introspecþiei, elemente suficiente a) preferinþele voastre (din lecturile zilei); pentru a descoperi în Radu Petrescu un scriitor cu b) un spectacol; remarcabil har portretistic. c) planuri/speranþe de viitor; d) o experienþã de viaþã trãitã recent. Observaþi! 2. Selectaþi din Ocheanul întors titlurile lecturilor lui Radu Petrescu, din literatura românã ºi universalã, • Ca specie a literaturii memorialistice, jurnalul realizând, în funcþie de preferinþele literare, un portret se caracterizeazã printr-un raport de simultaneitate al scriitorului – foarte tânãr pe atunci. Ajutaþi-vã, în între eveniment ºi momentul relatãrii lui. acest sens, de opiniile critice formulate despre Radu • Stilul sugereazã autenticitatea ºi spontaneita - Petrescu în urmãtoarele studii: Ioan Holban, Profiluri tea trãirilor. Prezentarea este realizatã din perspecti- epice contemporane, Editura Cartea Româneascã, va personajului-narator. Adevãrul este prezentat Bucureºti, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, subiectiv, cu implicarea autorului. I V, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1989.

Perioada postbelicã 197 Elipsa. Interogaþia retoricã Jurnalul. Caracteristici lexicale ______• Descoperiþi elementele narative, compoziþionale, • (cf. fr. gr. „lipsã a unui Elipsa ellipse, eleipsis, sintactice ºi lexicale în urmãtoarele fragmente de jur- cuvânt”): omitere din vorbire sau din scriere a unor nal intim: cuvinte sau chiar a unor propoziþii, din raþiuni de a) „De ce? Mã întreb de ce? De câtva timp sunt în conciziune a textului. aºteptarea unei întâmplãri, a unei întorsãturi în viaþa În contextele în care scurtarea enunþului se pro- mea. O simplã aprehensiune? E numai dorinþa de ceva duce în mod intenþionat, elipsa depãºeºte simpla va- nou?” (Jeni Acterian) loare gramaticalã, devenind procedeu expresiv, fiind b) „Pânã când, Doamne, mã vei chinui cu o viaþã consideratã figurã de stil (lipsa lexicalã ºi sintacticã). netrãitã, cu o viaþã fãrã sens?” (Octav ªuluþiu) Elipsa este o marcã a oralitãþii, principala trãsã- c) „Doamne! Doamne! Nu mai este apãrare! Oh, turã sintacticã a stilului confesiv, ca absenþã a ver- cãci nu pot sã mã rãzbun pe Dumnezeul ãsta mize- bului (predicativ, auxiliar): „Zi grea la institut. Ger rabil!” (Arºavir Acterian) bun, bine uscat. Tablou.” d) „În ultima clipã. Batjocorit. Ca un ºoarece. Dupã • Interogaþia retoricã: figurã de stil/tip de frazã joacã.” (N. Steinhardt) realizatã sub forma unei întrebãri sau ºir de întrebãri adresate cititorului sau unui virtual auditoriu ºi la Stil ºi limbaj artistic ______care nu se aºteaptã rãspuns. Interogaþia directã ca formã a exprimãrii libere, însoþitã adeseori de 1. Descoperiþi elementele de plasticitate prezente monolog interior sau de autodialog. „E posibil ca un în urmãtoarele fragmente din Ocheanul întors de Radu scriitor sã nu aibã noþiuni precise de retoricã ºi sã Petrescu: aibã, totuºi, conºtiinþã scriitoriceascã?” (7 ian. a) „Se zice cã zidarii care lucreazã la mari înãlþimi 1962); „În definitiv, ce vreau, scriind acest roman? încearcã impulsul sinistru de a se arunca jos ºi de aceea Sã populez un spaþiu.” (22 august 1961) sunt legaþi. Un gol adânc sub mine am ºi eu, încerc acelaºi impuls.” b) „Azi cald, zãpada se topeºte, bãlþi sunt peste tot, Autenticitatea jurnalului ______negrul biruie cu precizii umede.” Demonstraþi arta descriptivã a lui Radu Petrescu, este marcatã prin datarea zilnicã 2. Autenticitatea sprijinindu-vã de fragmente de text adecvate. Þineþi sau aproape zilnicã a însemnãrilor: seama, în acest sens, ºi de urmãtoarea opinie: a) Adverbele de timp – folosite în sugerarea etapelor „Impresia globalã pe care o lasã cititorului jurnalul de creaþie parcurse: „Duminicã. N-am scris nici ieri, lui Radu Petrescu este aceea de discreþie, de fervoare ºi nici astãzi, nici alaltãieri, dar joi (5) am început totuºi de frumuseþe.” (Paul Georgescu, Volume, Bucureºti, cu douã fraze capitolul al XXVIII-lea.” (8 martie 1964) Editura Cartea Româneascã, 1972, p. 214) b) Elemente de oralitate (expresii de stil oral): „Vreau sã citesc ºi voilà!”; „Iatã ce stã între mine ºi ea”; „Doamne-Dumnezeului! Un cancer al limbii!” Exerciþiu de redactare • Alegeþi, dintre definiþiile de mai jos date jurnalului lui Radu Petrescu de câþiva dintre cei ce l-au Observaþi! comentat, varianta care o consideraþi cã exprimã a) Notaþii de naturã accentuat obiectivã (întâm- esenþa operei scriitorului ºi argumentaþi-o într-o compunere-eseu: plãri zilnice): lumea realã, concretã. b) Însemnãri ce dezvãluie interioritatea (istorie a) „Jurnalul – formã de auto-control.” interioarã), frãmântarea, apatia, exaltarea, deznã dej- (Eugen Negrici) dea, temerile, îndoielile ºi exultanþele certitudinii: b) „Jurnalul este o carte între celelalte cãrþi.” „fiºa de (Ioan Holban) lumea imaginarã (subiectivã). Ocheanul întors: c) „Cartea aceasta nu respectã decât foarte puþin ºi temperaturã a unei fiinþe” (Ion Vlad, Lectura roma - numai superficial regulile unui autentic jurnal.” Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983, p. 81). nului, (Mircea Iorgulescu)

198 Literaturã LITERATURA DE DUPÃ GRATII

Consideraþii generale

• Introducere. Dupã 1990, noile condiþii din de culturã, preoþii, dascãlii, studenþii, þãranii care România au fãcut posibilã apariþia unui anumit tip de refuzau sã intre în C.A.P. au început sã umple puºcãri- literaturã, scrisã fie sub formã de memorii, confesiuni, ile de la Jilava, Gherla, Aiud, Sighet sau Piteºti. jurnale, fie sub formã de romane realiste, importante în Foamea, frica, frigul ºi teroarea au îngenuncheat primul rând ca documente deosebit de relevante pen- oamenii ºi au dus la drame ºi tragedii inimaginabile. tru o epocã în care transparenþa, transfigurarea erau Cãrþile Gulagului românesc apãrute dupã 1990 sunt închise în parabole sau texte tipãrite cu sacrificii uri- documente zguduitoare despre temniþele comuniste, aºe. Ilustrative sunt, în acest sens, urmãtoarele scrieri despre rezistenþa românilor într-un regim concen- de memorialisticã: Jurnalul fericirii de N. Steinhardt1, traþionar. Pe muntele Ebal de T. Mihadaº2, Închisoarea noastrã cea „Dreptul la memorie”. Interesantã prin amploarea de toate zilele de I. Ioanid, Cei care m-au ucis de Max ºi profunzimea dezvãluirilor, memorialistica de puºcã- Bãnuº3, Intrarea în tunel de R. Ciuceanu4 ºi, nu în rie se distinge prin câteva trãsãturi proprii: absenþa ultimul rând, Fenomenul Piteºti de V. Ierunca5, Gherla ficþiunii ºi recursul la memorie, la date, reconstituiri de de P. Goma6, Jurnalul ºi Scrisori cãtre fiul ºi fiica mea de fapte precise; referinþa la epoca stalinistã a terorii; ca- Alice Voinescu7 sau Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal racterul de probã imposibil de ignorat în procesul co - (vol. I–III) de Ion D. Sârbu8. Adevãrate modele cultu- munismului; talentul literar ºi demnitatea intelectualã rale ºi morale ale trecutului apropiat, oameni care au a autorilor acestui gen de scrieri. ºtiut ce înseamnã curajul, demnitatea, onoarea ºi ero- ismul, autorii acestor cãrþi ne plaseazã într-o realitate înspãimântãtor de crudã. Suferinþele, nedreptãþile, absurditãþile din lumea celor supuºi, în perioada comu- nistã, la recluziune forþatã depãºesc, prin metodele de torturã folosite, orice imaginaþie. Dupã 1944–1945, propaganda comunistã urmãrea treptat înregimentarea tuturor românilor într-o gândire unicã ºi luarea de mãsuri drastice împotriva eventualilor nesupuºi. Rând pe rând, personalitãþile politice, universitarii, oamenii Desen de Adrian Avram Desen de Adrian

1 N. Steinhardt (1912–1989). Eseist ºi prozator. ªi-a petre- 4 Radu Ciuceanu. Istoric. cut ultimii nouã ani de viaþã la Mãnãstirea de la Rohia, din 5 Virgil Ierunca (1920–2005). Poet ºi prozator Maramureº. Arestat din 1960 pânã în 1964, a fost deþinut la 6 Paul Goma (1935). Prozator non-conformist, disident Jilava ºi Gherla. Volume: Între viaþã ºi cãrþi, 1976; Incer - român pentru drepturile omului. Stabilit în Franþa. titudini literare, 1980; Jurnalul fericirii, 1991; Monopolul poli- 7 Alice Voinescu (1885–1961). Eseistã. Este arestatã la fonic, 1991; 365 întrebãri. Primejdia mãrturisirii, 1994. 25 aprilie 1951. Rãmâne în arest pânã în 1952. A publicat: 2 Theohar Mihadaº (1918–1996). Poet ºi prozator Montaigne. Omul ºi opera (1936), Aspecte din teatrul contem- (Ortodoxie pãgânã, 1941; Tãrâmul izvoarelor, 1968; Trecerea poran (1941) ºi Eschil (1946). Jurnalul apare în 1997, iar pragurilor, 1972; Frumoasa risipã, 1980; Pe muntele Ebal, 1990). Scrisorile au fost publicate în 1994. 3 Max Bãnuº, jurnalist, arestat în 1958 ºi condamnat la 8 Ion D. Sârbu (1919–1989). Prozator ºi dramaturg. 8 ani de închisoare.

Perioada postbelicã 199 Ion Ioanid ÎNCHISOAREA NOASTRÃ CEA DE TOATE ZILELE (fragment)

Recunosc cã nici înainte de arestare ºi cu atât mai nici chiar vârsta pãrului cãrunt nu m-au împiedicat mult dupã experienþa vieþii petrecute în închisoare nu sã-i apreciez dupã alte criterii decît ale onestitãþii ºi m-au impresionat ºi nu am fost în stare sã acord respec- caracterului integru. (…) Am respectat ºi admirat tul cuvenit, din principiu, gradelor, titlurilor sau mem- numai nobleþea de caracter. Nu cred cã te înnobileazã brilor ierarhiei vreunei organizaþii, fie ea politicã, mili- nici sângele, nici gradul de culturã, nici munca! tarã ori bisericeascã, decât în mãsura în care oamenii (Ion Ioanid, Închisoarea noastrã care le reprezentau erau, într-adevar, respectabili. Nici cea de toate zilele, Ed. Albatros, uniformele, nici numele sonore, nici originea socialã, Bucuresti, 1996, vol. 5, p. 264)

TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã ______• Prima ediþie a cãrþii Închisoarea noastrã cea de toate zilele a apãrut la Editura Albatros (5 volume), iar a • Ion Ioanid (1926–2003). Memorialist, disident ºi doua la Editura Humanitas (în trei volume). redactor al postului de radio „Europa liberã”. În 1949 • Document istoric sau psihologic, Închisoarea noas- este arestat pentru o presupusã acþiune de spionaj, dar trã cea de toate zilele cuprinde o întreagã galerie de ca - dupã câteva zile a fost pus în libertate, din lipsã de ractere umane, autorul dovedindu-se preocupat de a probe. În iulie 1952 este arestat din nou, fiind judecat face consideraþii despre „caracter” ºi „caractere”. ºi condamnat la 20 de ani muncã silnicã. Este trimis la mina de plumb de la Cavnic, de unde, în primãvara Complementaritatea eticului ºi a esteticului anului 1953, evadeazã. Dupã câteva luni de libertate trãitã în clandestinitate este prins ºi readus în temniþã. 1. În primul volum din Închisoarea noastrã cea de Va fi eliberat în 1964, iar dupã 5 ani, în 1969, emi- toate zilele, Ion Ioanid rememoreazã tristele peripeþii greazã în Germania, unde i se acordã azil politic. ale evadãrii sale de la Cavnic, împreunã cu alþi cama- razi. Recurs la memorie ______Descoperiþi elementele de senzaþional pe care le conþine în sine aceastã întâmplare, evidenþiind ºi par- • Comparabilã în multe privinþe cu scrisul decons - ticularitãþile stilului narativ al autorului. pirator al lui Soljeniþîn, Închisoarea noastrã cea de toate 2. Amãnuntele revelatoare, evocãrile, portretele ºi zilele de Ion Ioanid îmbinã luciditatea comentariului amintirile dureroase dovedesc talentul de portretist al politic cu profunzimea moralistului ºi spiritul de obser- lui Ion Ioanid. Dintre camarazii de detenþie, bãtrâni ºi vaþie al prozatorului. tineri, laici sau preoþi, intelectuali sau þãrani, poeþi, Cartea se distinge prin extraordinara memorie a auto- oameni izolaþi de lume, se detaºeazã figura pastorului rului, cãruia nu-i scapã nici un episod, nici un amãnunt Wurmbrand, gata oricând de sacrificiu, în contrast vio- revelator despre oamenii simpli din Iacobeni sau din lent cu episcopul Leu, „turnãtorul”. Mehedinþi, din Drãgãºani ºi din alte locuri pe unde a pe- Delimitaþi pasajele în care scriitorul surprinde regrinat, sau despre camarazii de celulã pe care i-a vãzut stãrile sufleteºti, motivaþiile ºi dinamica personajelor. murind dupã ce a asistat la îndelungata ºi tragica lor ago- 3. Numiþi douã-trei universuri descrise de Ion Ioa - nie. În multe episoade (ceremonialul din celulã la moar - nid în volumele sale de memorii. tea lui Balº sau cazul comandorului Condescu), grotescul 4. Explicaþi semnificaþia titlului cãrþii – Închisoarea se îmbinã cu evocarea cinismului celui mai sãlbatic. noastrã cea de toate zilele.

200 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

NORMA LITERARÃ – Aspecte evolutive

Evoluþia normei literare ______• grafia cu majusculã a tuturor locuþiunilor prono - minale de politeþe: Domnia Sa, Excelenþa Voastrã º.a.; • Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic al limbii • grafia cu iniþialã micã a fiinþelor mitice multiple: române (DOOM) este un instrumentul normativ con- muzã, sirenã, titan, ciclop etc.; ceput cu scopul de a contribui la cunoaºterea ºi între- • scrierea cu â în interiorul cuvintelor: mâine, buinþarea unitarã a limbii literare actuale. Faþã de coborâse etc.; ediþia din 1982, DOOM2 (2005) înregistreazã unitãþi • modificarea scrierii ºi pronunþãrii pentru numele lexicale noi (circa 2500 de cuvinte) ºi opereazã anu- proprii latineºti sau vechi greceºti de tipul: Damocles, mite schimbãri ale indicaþiilor normative (asupra unui Menelaos, Oedip / Oedipus, Procust; numãr de aproximativ 3500 de unitãþi lexicale). • scrierea cu literã iniþialã micã a structurilor de tipul: cel de-al, cea de-a în exemple ca: cel de-al X-lea ; • – „Expresie convenþionalã, la Congres Norma literarã • scrierea cu cratimã a compuselor de tipul: nivelul limbii literare, a unui anumit uzaj lingvistic bine-cres - „cuviincios”, - , º.a.; dominant” ( , Nemira, 2001); convenþie lingvis - cut bine cunoscut bine-venit DSL • scrierea cu cratimã a compuselor nesudate care ticã prin care sunt formulate reguli ale exprimãrii denumesc substanþe chimice distincte ºi specii dis- corecte. tincte de plante sau animale; Instituitã prin autoritatea unui for cultural, • scrierea cu cratimã a compuselor: norma literarã are caracter , ºi cuvânt-înainte istoric convenþional „prefaþã”, (timp verbal); (norma lingvisticã, dimpotrivã, este naturalã mai-mult-ca perfect concret • scrierea într-un cuvânt a pronumelui / adjectivului ºi abstractã); caracter , , unitar coe rent supradialectal pronominal negativ compus: , , etc.; (se stabileºte pe baza unui dialect, fãrã a se confun- niciunul niciuna niciun • ortografia , ; da cu acesta, acceptând ºi particularitãþi ale altor odatã ce odatã cu • despãrþirea în silabe dupã pronunþare (se admite graiuri sau dialecte); caracter (urmãreºte multiplu ºi despãrþirea dupã structurã, cu unele restricþii); toate nivelurile limbii: fonetic, ortografic, morfolo - • acceptarea formei de numeral postpus gic, sintactic, lexical, stilistico-funcþional); caracter întâia: clasa / ; (aratã ce e corect ºi ce nu) ºi (se întâi întâia prescriptiv coercitiv • acceptarea construcþiei gramaticale cu formã de cere a fi respectatã). singular / în exemple de tipul: Norma cunoaºte fluctuaþii de-a lungul timpului de-al meu de-a mea un / ; (nu este staticã) ºi nu este întotdeauna consfinþitã prieten de-ai mei un prieten de-al meu • folosirea verbului a continua la indicativ ºi con- de uz. Existã norme obligatorii ºi norme facultative. junctiv prezent (pers. I sg.) cu forma (eu) (sã) continui; • acceptarea ca variante literare libere a cuvintelor scrise ºi pronunþate ca în limba de origine: Modificãri ale unor norme literare în DOOM2 derby / derbi; penalty / penalti; rugbi / rugby. • Este necesar sã cunoaºteþi ºi sã aplicaþi urmã- • renunþarea la unele forme verbale (variante lite- toarele prevederi din DOOM2: rare libere) resimþite ca inactuale: (sã)absorb (I sg.), nu • scrierea cu cratimã a împrumuturilor ºi numelor (sã) absolvesc, (sã) decernez (I sg.), nu (sã) decern; de locuri a cãror finalã prezintã deosebiri între scriere înconjurã (III sg./pl.), nu înconjoarã, miros (III pl.), nu ºi pronunþie: bleu-ul, party-ul; miroase s. a.

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 201 Recomandãri (dupã DOOM2) ______5. Arãtaþi care dintre urmãtoarele construcþii constituie formula corectã de exprimare a orei: • Scrierea fãrã cratimã a articolului sau desinenþei a) douã ºi douãsprezece minute; la neologismele terminate în litere din alfabetul limbii b) douã ºi doisprezece minute; române (ºi pronunþate ca atare): weekendul / week- c) douã ºi doisprãzece minute. enduri; clickul / clickuri º.a. 6. Varianta incorectã (dupã normele limbii române Modificarea flexiunii unor nume proprii latineºti actuale) este: sau vechi greceºti de tipul lui Artemis / Ceres / Dido / a) penalti / penalty / pennalty; Venus, nu Artemidei / Ceresei / Didonei / Venerei (re - b) rugby / ragby / rugbi; simþite ca învechite). c) derbi / derby / derbyi. Rostirea ºi scrierea adverbului sub forma disearã 7. Selectaþi, dintre perechile urmãtoare, exemple (deºi se acceptã ºi varianta desearã). de variante literare libere: accepþie / accepþiune; acont / aconto; curãþa / curãþi; fieºicare / fieºcare; grep / grepfrut; Variantele literare libere ______micºunea / micºunicã; pârgã / pârg. • Variantele literare libere sau „dubletele literare” Reþineþi! (Th. Hristea) sunt elemente lingvistice cu o pondere • Utilizate conºtient, elementele deviante de la aproximativ egalã în uzul literar actual. În aceastã ca - norma standard aduc un plus de noutate, de expre- tegorie intrã variantele accentuale (ántic / antíc), fone - sivitate, de pitoresc; sugereazã o anumitã atmosferã; tice (fierãstrãu / ferãstrãu), lexicale (migraþie / migraþi- contribuie la realizarea distincþiei între narator / une), morfologice (sã chinuie / sã chinuiascã). personaj (în epicã) sau între didascalii / dialoguri (în genul dramatic). Verificaþi-vã cunoºtinþele! • Întrebuinþarea în presã a variantelor învechite, 1. Consultând DOOM2, alegeþi varianta / vari- populare sau inculte constituie o modalitate subtilã antele admise de limba literarã: de realizare a ironiei. a) delicvent / delincvent / deligvent; b) repercursiune / repecusiune / repercusiune; c) fratricid / fraticid; d) propietar / proprietar; e) destructiv / distrugtiv / distructiv; Exerciþiu de aprofundare f) / / ; desumfla dezumfla desunfla • Comentaþi efectul abaterilor de la norma literarã g) / / . whisky whiskey wisky ºi al amestecului de stiluri din textul de mai jos. Precizaþi varianta accentualã corectã (aveþi în 2. Precizaþi variantele literare ale cuvintelor întâlnite: vedere ºi variantele literare libere): „Angel radios! de când te-am vãzut întâiaºi datã a) / / ; rãzmeriþã rãzmériþã rãzmeríþã pentru prima oarã, mi-am pierdut uzul raþiunii. (…) b) / avárie avaríe Inima-mi palpitã de amoare. Sunt într-o poziþiune c) butélie / butelíe pitorescã ºi mizericordioasã ºi sufãr peste poate. O, da! 3. Indicaþi dacã substantivul prim-ministru are la nomi nativ-acuzativ plural (cu articol hotãrât) forma: Tu eºti aurora sublimã, care deschide bolta azurie într- o adoraþiune poeticã infinitã de suspine misterioase, a) prim-miniºtrii; pline de reverie ºi inspiraþiune, care m-a fãcut pentru b) primii-miniºtri; c) sunt admise ambele forme. ca sã-þi fac aci anexata poezie: 4. Alegeþi seria care conþine doar variante admise «Eºti un crin plin de candoare, eºti o fragilã zambilã, de limba literarã: Eºti o rozã parfumatã, eºti o tânãrã lalea! a) biscuit, ciucure, pieptãn, ºorici; Un poet nebun ºi tandru te adorã, ah! copilã! b) genunchi, ºoarece, ciucur, sarma; De a lui poziþiune turmentatã fie-þi milã; c) pieptene, ºoarec, fluture, origine. Te iubesc la nemurire ºi îþi dedic lira mea! Al tãu pentru o eternitate ºi per toujours.»” (I.L. Caragiale, Teatru, Ed. Minerva, 1984)

202 Elemente de limbã, stil ºi comunicare LITERATUR| Studiu de caz

(gravurã) *FORME ALE ISTORIEI ªI CRITICII LITERARE Marcel Chirnoagã, Labirint

Introducere. „Arta de a te bucura de cãrþi” _ Justificaþi, în acest context, rolul pe care îl înde - plinesc primele exerciþii de obiectivitate criticã din • Dupã cum vã este cunoscut, fenomenul literar Introducþie la Dacia literarã de M. Kogãlniceanu (1840). este studiat prin trei discipline: 3. Istoria criticii literare a fost caracterizatã, pe par- a) teoria literaturii – are drept obiect structura cursul dezvoltãrii sale, de anumite opere fundamen- operei literare, formele ei de existenþã ºi criteriile de tale, în mãsurã sã înregistreze, în perioada imediatã clasificare a operelor; apariþiei lor, un notabil ecou. b) istoria literaturii – cerceteazã operele literare Fixaþi cel puþin trei momente din evoluþia criticii diacronic, integrându-le în curente sau miºcãri literare, literare în istoria literaturii române ºi enumeraþi stabilind geneza, influenþa, receptarea, valorificând operele literare care au avut în aceste epoci o imensã astfel moºtenirea literarã; forþã de iradiaþie. c) critica literarã – se ocupã cu evaluarea operei literare, stabilind valoarea ei. „Vocaþia începutului” 1. Realizaþi o dezbatere în care sã definiþi: a) opera literarã ºi principalele sale caracteristici; 1. O cercetare sumarã a literaturii române eviden - b) literatura, ca fenomen cultural estetic; þiazã existenþa, în fiecare perioadã din evoluþia aces- c) arta literarã; teia, a unui acut spirit critic în aprecierea unor modele d) literatura criticã. literare de prestigiu. 2. Definitã în diferite feluri („literatura despre poe - Pentru epoca sa, de exemplu, Mihail Kogãlniceanu zie”; „conºtiinþa artei”; „teoria lecturii creatoare”), a îndeplinit rolul unui îndrumãtor cultural, fiind un critica depãºeºte treptat stadiul curent al judecãþii, strateg al acþiunii culturale, primul exponent al spiri - spre a fi asimilatã ca element constitutiv al creaþiei. tului critic ºi primul teoretician modern al specificului

Perioada postbelicã 203 naþional în cultura românã. În viziunea lui G. Cãli- diverse unghiuri de abordare, cele mai profunde ºi mai nescu, darul sãu de cãpetenie a fost acela de a fi avut originale interpretãri aparþinând lui N. Iorga, G. Cãli- spirit critic atunci când lumea nu-l avea. nescu, M. Eliade, C. Noica, L. Blaga, Ion Negoiþescu, Susþineþi, cu exemple potrivite din activitatea cul- Edgar Papu º. a. turalã a lui M. Kogãlniceanu, contribuþia acestuia în promovarea criteriului valoric în aprecierea operelor literare. Titu Maiorescu 2. Dupã o serie de personalitãþi exemplare ale „culturii eroice” (I.H. Rãdulescu, Timotei Cipariu, George EMINESCU Bariþiu, M. Kogãlniceanu, Iosif Vulcan), Titu Maio - ªI POEZIILE LUI rescu este primul nostru estetician ºi critic literar mo - (fragment) dern. Prin el se fundamenteazã concepþia de criticã Tânãra generaþie românã se esteticã, valoricã, ce va fi continuatã, în perioada aflã astãzi sub influenþa operei T. Maiorescu, interbelicã, de G. Ibrãileanu, Mihail Dragomirescu, poetice a lui Eminescu. Se desen de G. Bacovia ªerban Cioculescu, Perpessicius, Tudor Vianu etc. cuvine dar sã ne dãm seama de Prin articolele ºi studiile sale de criticã literarã, partea caracteristicã a acestei opere ºi sã încercãm toto- T. Maiorescu a stabilit, pentru literatura noastrã naþio- datã a fixa individualitatea omului care a personificat în nalã, reperele sale permanente, esenþiale ºi durabile. sine cu atâta strãlucire ultima fazã a poeziei române din Prezentaþi aspectele activitãþii de critic literar a lui zilele noastre. (…) T. Maiorescu, numind titlurile articolelor ºi studiilor I sale cele mai importante. Care a fost personalitatea poetului? 3. Încadraþi studiul O cercetare criticã asupra poeziei Viaþa lui externã e simplã de povestit, ºi nu cre- române de la 1867 în seria contribuþiilor critice maio- dem cã în tot decursul ei sã fi avut vreo întâmplare resciene, precizând în ce mãsurã acesta reprezintã dinafarã o înrâurire mai însemnatã asupra lui. Ce a actul de întemeiere a criticii româneºti moderne. fost ºi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului 4. Realizaþi o dezbatere în care, pornind de la arti- sãu înnãscut, care era prea puternic în a sa proprie colele despre Eminescu ºi Caragiale, sã ilustraþi meritul fiinþã încât sã-l fi abãtut vreun contact cu lumea de lui Maiorescu de a recunoaºte ºi impune valori literare la drumul sãu firesc. (…) autentice. Ceea ce caracterizeazã mai întâi de toate perso - Þineþi seama, în acest sens, ºi de opinia criticã a lui nalitatea lui Eminescu este o aºa de covârºitoare T. Vianu, care observa cã Titu Maiorescu „avea toate inteligenþã, ajutatã de o memorie cãreia nimic din însuºirile care desemneazã pe criticul literar: gustul cele ce-ºi întipãrise vreodatã nu-i mai scãpa (nici înnãscut ºi rafinat în frecventarea marilor modele, alã- chiar în epoca alienaþiei declarate), încât lumea în turi de independenþa ºi curajul judecãþilor”. (T. Vianu, care trãia el dupã firea lui ºi fãrã nici o silã era Opere, vol. 2, p. 345–347) aproape exclusiv lumea ideilor generale ce ºi le însuºise ºi le avea pururea la îndemânã. (…) Grijile existenþei nu l-au cuprins niciodatã în vremea pute - rii lui intelectuale; când nu câºtiga singur, îl susþinea Titu Maiorescu despre tatãl sãu ºi-l ajutau amicii. (…) personalitatea lui Eminescu II Înþelegând astfel personalitatea lui Eminescu, • Numeroºi exegeþi ºi interpreþi ai operei sale au înþelegem totdeodatã una din pãrþile esenþiale ale vãzut în Eminescu sinteza modernã a spiritului naþio- operei sale literare: bogãþia de idei, care înalþã toatã nal, fiind numit de Cãlinescu „poetul nepereche”, de simþirea lui (cãci nu ideea rece, ci ideea emoþionalã Constantin Noica „omul deplin al culturii române”, iar face pe poet), ºi vom vedea în chiar pãtrunderea de Nicolae Iorga „expresia integralã a sufletului româ- acestei bogãþii intelectuale pânã în miezul cugetãrilor nesc”. Opera poeticã ºi teoreticã a lui Mihai Eminescu poetului puterea miºcãtoare care l-a silit sã creeze a fost supusã astfel mereu unor noi interpretãri, din pentru un asemenea cuprins ideal ºi forma

204 Literaturã exprimãrii lui ºi sã îndeplineascã astfel amân- Argumentaþi, într-un eseu de circa o paginã, cã douã cerinþele unei noi epoci literare. Eminescu este Titu Maiorescu reprezintã momentul de început al un om al timpului modern, cultura lui individualã stã criticii în sens larg, cultural ºi, în sens restrâns, literar. la nivelul culturei europene de astãzi. Cu neobosita 4. Citiþi articolele de criticã literarã ale lui Titu Ma - lui stãruinþã de a ceti, de a studia, de a cunoaºte, el iorescu despre Eminescu, V. Alecsandri, Caragiale, îºi înzestra fãrã preget memoria cu operile însemnate Octavian Goga, Ioan Slavici, Ion Creangã, Mihail din literatura anticã ºi modernã. (…) Acel cuprins Sadoveanu ºi elaboraþi fiºe de lucru necesare pentru un ideal al culturei omeneºti nu era la Eminescu un sim- referat privind Scriitori români în viziunea lui Titu Maio - plu material de erudiþie strãinã, ci era primit ºi asimi- rescu. lat în chiar individualitatea lui intelectualã. Deprins Aveþi în vedere: astfel cu cercetarea adevãrului, sincer mai întâi de – gustul ºi rafinamentul estetic maiorescian; toate, poeziile lui sunt subiectiv adevãrate nu numai – curajul opiniilor ºi al judecãþilor de valoare; atunci când exprimã o intuiþie a naturei sub formã – radiografierea lucidã a situaþiei literaturii noastre; descriptivã, o simþire de amor uneori veselã, adeseori – conciziunea ºi ironia în stil. melancolicã, ci ºi atunci când trec peste marginea 5. În sinteza de Istorie a literaturii române moderne lirismului individual ºi îmbrãþiºeazã ºi reprezintã un (E.D.P., Bucureºti, 1971, p. 151), T. Vianu fixa cinci simþãmânt naþional sau umanitar. trãsãturi ale structurii junimiste: spiritul filosofic, spiritul De aici se explicã în mare parte adânca impresie oratoric, gustul clasic ºi academic, spiritul critic ºi spiritul ce a produs-o opera lui asupra tuturor. (...) ironic. Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe Analizaþi, în ansamblu, activitatea junimistã ºi cât se poate omeneºte prevedea, literatura poeticã demonstraþi prin ce aspecte aceastã românã va începe secolul al 20-lea sub auspiciile ge- experienþã junimistã oferã ºi astãzi garanþiile unui adevãrat model. niului lui, ºi forma limbei naþionale, care ºi-a gãsit în poetul Eminescu cea mai frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi punctul de plecare pentru toatã dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetãrii româneºti. E. Lovinescu (T. Maiorescu, Eminescu ºi poeziile lui, 1889) ºi modernismul românesc (Din volumul T. Maiorescu, Critice, II, E.P.L., Bucureºti, 1967, p. 329–345) • E. Lovinescu este unul dintre cei mai importanþi 1. Citiþi textul de mai sus ºi reþineþi imaginea pe care critici ºi teoreticieni literari care au marcat perioada o construieºte Titu Maiorescu personalitãþii ºi gândirii interbelicã. lui Eminescu în studiul critic Eminescu ºi poeziile lui. Prin acþiunea de orientare a literaturii noastre cãtre 2. Elaboraþi un eseu, de maximum 2 pagini, în care noile înfãþiºãri ale sensibilitãþii contemporane, E. Lo- sã prezentaþi personalitatea lui Eminescu, aºa cum este vinescu pune bazele modernismului românesc. El con- definitã aceasta de T. Maiorescu, prin urmãtoarele ele- ferã criticii noastre literare autoritatea ºi demnitatea mente caracteristice: unei discipline umaniste autonome, creatoare: – capacitatea sa intelectualã deosebitã; „Critica nu e posibilã decât o datã cu dezvoltarea – forþa, modernitatea ºi amplitudinea gândirii sale; sentimentului exercitãrii unei profesiuni, cu tot ce – setea de cunoaºtere, orientatã deopotrivã spre conþine ea ca obligaþie moralã. Numai când criticul e cultura universalã ºi spre cea naþionalã; profund convins cã prin ce se scrie îºi creeazã destinul – forþa modelatoare a geniului sãu, amploarea influ- sãu propriu ºi nu pe cel al victimelor sale închipuite, cu enþei sale asupra culturii române moderne. alte cuvinte când are sentimentul demnitãþii ºi rãspun- 3. Considerând ca deosebit de important rolul lui derii sale profesionale, numai atunci poate spera sã Maiorescu în fundamentarea criticii literare, N. Mano - ajungã critic.” (Memorii, III) lescu afirma urmãtoarele: „Maiorescu nu transmite În viziunea lui E. Lovinescu, unui critic literar îi cuvinte, ci Cuvântul, nu idei, ci Ideea (…). El n-a fãcut sunt necesare urmãtoarele calitãþi indispensabile: criticã (poezie, filosofie) în înþelesul nostru de astãzi: a vocaþie; probitate profesionalã; responsabilitate; simþ creat critica.” (N. Manolescu, Contradicþia lui Maiorescu). moral; obiectivitate.

Perioada postbelicã 205 1. E. Lovinescu are meritul de a fi acþionat în direcþia adaptãrii modernismului la specificul culturii ºi E. Lovinescu civilizaþiei româneºti. ION de Liviu Rebreanu Realizaþi un eseu în care sã argumentaþi rolul pe (fragment) care îl deþine, în acest sens, elaborarea conceptului de Apariþia lui Ion rezolvã o problemã ºi curmã o sincronism ca instrument de investigare criticã a controversã. În cele mai multe conºtiinþi, sãmãnã- evoluþiei literaturii române. torismul se confundã cu þãrãnismul ºi luptã împotri- 2. Prin revista ºi cenaclul „Sburãtorul” sunt lansaþi va lui cu lupta împotriva excesului þãrãnesc în lite- scriitori noi ºi sunt combãtuþi o serie de scriitori vechi. raturã. Pusã în acest plan, problema putea fi dis- Definiþi rolul revistei ºi al cenaclului în epocã, prin cutabilã la un popor cu o bazã ruralã atât de largã ºi comparaþie cu semnificaþia pe care au avut-o în secolul cu o literaturã autenticã de inspiraþie folcloricã, în trecut cenaclul „Junimea” ºi revista Convorbiri literare. care sãmãnãtorismul pãrea singura expresie posibilã a realitãþilor naþionale în lupta cu utopiile moder - nismului. Problema se pune însã altfel: lupta împo - triva sãmãnãtorismului nu avea decât incidental ca obiectiv „þãrãnismul” sau „opincãrismul”, cum se spunea pe atunci, pe când, în realitate, ea se îndrep- ta fie împotriva atitudinii ºi a tendinþei, fie împotri- va lirismului; conceputã astfel, lupta ar fi fost în- dreptãþitã, oricare ar fi fost materialul de inspiraþie a sãmãnãtorismului, deoarece nu avea în vedere materialul, ci felul tratãrii lui. (…) Pornind de la acelaºi material þãrãnesc, Ion reprezintã o revoluþie ºi faþã de lirismul sãmãnãtorist sau de atitudinea poporanistã ºi faþã de eticismul ardelean, constituind o datã, istoricã am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice. Formula lui nu e o formulã nici actualã, nici Cenaclul Ion „Sburãtorul”, comodã; ea e, totuºi, formula marilor construcþii caricaturã de epocã epice, pornind de la cei vechi ºi ajungând la cei mo- de A. Jiquidi derni, formula romanului naturalist, a Comediei (fragment) umane, de pildã, dar, mai ales, formula epicei tol- stoiene: formula ciclicã a zugrãvirii, nu a unei porþi- Creaþia obiectivã: Ion de L. Rebreanu _____ uni de viaþã limitatã la o anecdotã, ci a unui vast panou curgãtor de fapte învãlmãºite, ce se perindã • Procesul de modernizare a literaturii române in - aproape fãrã început ºi fãrã sfârºit, fãrã o necesitate terbelice presupune, în concepþia lui E. Lovinescu, ur - apreciabilã, fãrã o finalitate deci, ºi aceastã zugrãvire mãtoarele elemente principale: sincronismul ºi imitaþia; nu printr-o selecþiune de elemente simple, caracte- citadinismul tematic; proza de analizã; evoluþia romanului ristice, ci printr-o îngrãmãdire de imponderabile. E, de la subiectiv la obiectiv ºi a poeziei de la epic la liric. negreºit, o metodã fãrã strãlucire artisticã, fãrã stil, cu • Ideea necesitãþii romanului obiectiv ºi a romanului mari primejdii (ºi cea mai ameninþãtoare e banali- citadin justificã susþinerea prozei lui L. Rebreanu ca o tatea), dar care ne dã impresia vieþii în toate dimen- „realizare definitivã”, „o datã istoricã” în „procesul de siunile ei, nu izolatã pe planºe anatomice de studiu, obiectivare a literaturii noastre epice. Dupã ce marile ci curgãtoare ºi naturalã; formulã realizatã rar în descoperiri ale lui E. Lovinescu deveniserã valori certe toate literaturile ºi pentru prima datã la noi în Ion. (H. Papadat-Bengescu, de exemplu), apariþia lui L. Re - Obiectul de studiu al lui Ion este viaþa socialã a breanu îl obligã pe critic la o reformulare a opiniilor, Ardealului care, deºi închisã în celula unui sat, este ajungând sã vadã în autorul romanului Ion „un triumf zugrãvitã în întreaga ei stratificaþie, de la simplul al spiritului creator modern”.

206 Literaturã vagabond pânã la candidatul de deputat ºi la lor, cu alte cuvinte totalitatea reprezentãrilor concrete pe mediul administraþiei ungureºti, cu o faunã bogatã în care le putem avea de la ele”) de analizã („ceea ce exemplare variate. Cu un material aparent haotic, cu autorul ceteºte în sufletul personagiilor sale ºi ne epizoade numeroase ce se pun de-a curmeziºul, ro- spune”), G. Ibrãileanu îºi motiveazã elogiul lui Tolstoi, manul se organizeazã, totuºi, în jurul unei figuri cen- preferat lui Proust: „Creaþia e superioarã analizei.” trale, al unui erou frust ºi voluntar, al lui Ion. (…) • Admirându-l pe Proust („desãvârºitul creator al Cum Ion este expresia violentã a unei energii, în lumilor sufleteºti”), criticul combate însã moda prous- limitele ideaþiei lui obscure ºi reduse, e un erou tianã, în ideea de a evita excesele unei imitaþii strãine de stendhalian, în care numai obiectul dorinþei e evoluþia organicã a literaturii noastre. În acest plan al schimbat, dar încordarea, tenacitatea ºi lipsa oricã - disputelor, conform teoriei lovinesciene, literatura tre- rui scrupul moral rãmân aceeaºi. Julien râvneºte la o buie însã sã se adapteze „formelor noi de viaþã socialã”, bruscã ascensiune socialã, cu toate resursele energiei depãºind figurile patriarhale de boiernaºi, „cu neantul lui plebee; feciorul Glanetaºului râvneºte la delniþele vieþii lor intelectuale ºi cu micile manii ale unei epoci în lui Vasile cu foamea de pãmânt a unei vechi sãrãcii; proces de dizolvare”, pentru a crea personaje cu o viaþã la amândoi femeia nu e decât o treaptã necesarã interioarã complexã, capabile de trãiri intelectuale. unui alt scop suprem, un obiect de schimb în ve- Ibrãileanu ºi Lovinescu susþin, aproape în acelaºi mod, derea stãpânirii bunurilor pãmânteºti. În psihologia superioritatea creaþiei faþã de analizã (Ibrãileanu), adicã lui Ion, scriitorul a întrebuinþat, într-o mãsurã oare- a obiectivului faþã de subiectiv (E. Lovinescu). care, simplificarea artei clasice, reducându-l la ins - • La foarte scurt timp de la apariþia romanului Ion, tinctul principal, tot aºa dupã cum eroii lui Molière E. Lovinescu publicã, în revista Sburãtorul, un ciclu de se organizeazã în jurul unei singure mari pasiuni. În patru foiletoane intitulate L. Rebreanu, în care fixeazã cele mai însemnate creaþii ale sale, Balzac a accen- locul acestui roman în contextul literaturii naþionale. tuat procedeul unitãþii temperamentale, izbu tind, de „Apariþia lui Ion, conchidea Lovinescu în Istoria li - altfel, prin bogãþia amãnuntelor, sã susþinã enormi- teraturii, rezolvã o problemã ºi curmã o controversã.” tatea caracterelor. Concepþia, în realitate, nu este în În acest sens, Rebreanu a demonstrat, printre cei din- spiritul naturalismului nivelator ºi nu creeazã posi- tâi, cã literatura despre þãrani nu trebuie sã fie necon - bilitãþi de conflicte interioare. (…) diþionat sãmãnãtoristã. În paralel cu alte opinii critice formulate la apariþia romanului dintre acestea Apariþia lui a fost privitã aproape de unanim- Ion, Ion detaºându-se punctele de vedere ale lui T. Vianu itatea criticei ca o datã în istoria literaturii române („icoana complexã, vie fãrã exuberanþã, bogatã în contemporane ºi ca prima mare creaþie obiectivã. amãnunte de observaþie a vieþii Ardealului”) sau ale (E. Lovinescu, Istoria literaturii române lui Mihail Dragomirescu („cel mai frumos roman contemporane, vol. 2, Editura Minerva, românesc ºi unul din cele mai tipice opere de acest fel, Bucureºti, 1981, p. 241-252) în literatura universalã”), Pompiliu Constantinescu, ªerban Cioculescu, Vladimir Streinu, G. Cãlinescu ºi Studiul textului ______Perpessicius, meritul de a fi impus cu adevãrat numele lui L. Rebreanu ºi de a-l fi situat în fruntea prozatorilor • Printre contribuþiile teoretice cu privire la sfera epocii îi revine în mod indiscutabil lui E. Lovinescu. romanului interbelic, punctele de vedere susþinute de Sintetizând, din exegeza lui E. Lovinescu se des - G. Ibrãileanu (Creaþie ºi analizã, 1926), M. Ralea (De ce prind urmãtoarele idei esenþiale: nu avem roman, 1927), E. Lovinescu (Evoluþia prozei a) Romanul este o reprezentare artisticã a specta- epice, 1928), G. Cãlinescu (Camil Petrescu – Patul lui colului vieþii, a muncii, a vârstelor ºi a anotimpurilor, cu tot ritualul unei lumi care crede în ceremonialul Procust, 1933), Camil Petrescu (Noua structurã ºi opera 1935) ºi eseurile semnate de Mihail chemat sã oficieze în momente decisive ale existenþei. lui Marcel Proust, b) Conflictul din sufletul lui Ion între „glasul ini - Sebastian, Mircea Eliade, Eugen Ionescu ºi Anton mii” ºi „glasul pãmântului” exemplificã opoziþia dintre Holban alcãtuiesc o adevãratã poeticã a romanului poezia inimii ºi proza realitãþii, consideratã de Hegel românesc modern. sursa stãrilor conflictuale din orice roman. • G. Ibrãileanu pune problema opþiunii între romanul c) E. Lovinescu surprinde interferenþele de viziune în linia lui Balzac, Flaubert, Tolstoi ºi cel proustian. Diso - naturalistã zolistã ºi de realism ridicat la dimensiunea ciind creaþia („înfãþiºarea personajelor ºi comportarea miticului.

Perioada postbelicã 207 Lumea reprezentatã în roman apare ca un teatru al ambiþiilor, cãderilor, suferinþelor ºi al tuturor pasiunilor. Nicolae Manolescu d) Ion, vãzut ca un simbol arhetipic, e torturat de o ROMANTISM: M. EMINESCU dilemã moralã din care iese înfrânt. Este semnificativ, (fragment) afirmã E. Lovinescu, modul în care se înfruntã în el forþa demonicã a posesiunii pãmântului ºi chemarea Romantismul constituie un preludiu al moder- angelicã pentru iubirea Floricãi. nitãþii ºi este, dintre toate miºcãrile literare, cea mai Cu opera lui L. Rebreanu, susþine E. Lovinescu, se apropiatã de noi. Nu voi relua particularitãþile litera- poate ilustra nu numai puterea genuinã de creaþie, ci ºi turii romantice, prea bine cunoscute, indicând doar punctele de interferenþã pe care ea le are cu literatura conºtiinþa artisticã româneascã din etapa deplinei modernã: depãºirea schemelor clasice, a imobilismului cristalizãri din literatura noastrã a speciei epice majore: în primul rând, prin apropierea de naturã, de sensibi- romanul. litatea vie ºi de individualitate; solitudinea moralã, atmosfera stranie, insolitã; oniricul ºi în general 1. Stabiliþi cele mai semnificative etape din evoluþia vizionarismul subiectiv, ireductibil; în sfârºit, antimi- criticã a lui E. Lovinescu. mesisul ºi cultivarea sufletului muzical ºi liric (…). 2. Justificaþi, prin raportare la sensul ideologiei sale Structura poeziilor lirice eminesciene trebuie literare, orientarea preferinþelor ºi opþiunilor scriitorului. analizatã mai îndeaproape. Ceea ce ne atrage 3. Selectaþi, din fragmentul reprodus în manual, atenþia în majoritatea „romanþelor” este caracterul esenþa observaþiilor lui E. Lovinescu cu privire la vi - mediat al viziunii lirice. Tudor Vianu scria în ziunea, compoziþia, tipologia ºi stilul „celei mai mari Atitudinea ºi formele eului în lirica lui Eminescu creaþiuni epice române”. (Opere, vol. 2, Minerva, 1972, p.455): „Eminescu rãmâne în cele mai înalte producþii ale sale un reprezentant al liricii personale.” Mircea Scarlat gãseºte opinia, pe bunã dreptate, discutabilã, Diversificarea modalitãþilor arãtând cã lirismul confesiv este foarte slab repre - ºi metodelor de cercetare zentat în poezia eminescianã. Într-adevãr, chiar în poeziile în care intimitatea pare sã prevaleze asupra • Miºcarea culturalã postbelicã se remarcã printr-o obiectivitãþii, Eminescu nu recurge decât rareori la diversitate a modalitãþilor ºi metodelor de cercetare a confesiunea nemijlocitã, subordonând-o de obicei unei viziuni epice sau dramatice, în care se fac auzite operelor literare. Se dezvoltã studiile literare, viziunea mai multe „voci”, aceea a poetului însuºi fiind o ºi metoda criticã fiind subsumate, deopotrivã, criticii „voce” printre altele; între aceste voci se înjghe- de tip tradiþional ºi modern. beazã un „dialog” care, nu o datã, îºi þese repli cile în Alãturi de critici ºi istorici literari afirmaþi în peri- sânul unei „scene” aproape teatrale, fixatã de la oada interbelicã ce îºi continuã activitatea – Tudor început într-un „cadru” precis. Toate roman þele ilus- Vianu, G. Cãlinescu, Vladimir Streinu, ªerban Ciocu- treazã acest scenariu. Rezultatul imediat este exis- lescu sau Perpessicius fiind cele mai proeminente nume tenþa unui interval, a unei distanþe perceptibile – se afirmã, de-a lungul anilor, mai multe generaþii de obiectiv între eul poetic ºi universul poetic. În acest comentatori ai fenomenului literar, cu contribuþii spaþiu se instaleazã evocarea, descrierea, reflecþia, remarcabile, menþionate adesea în paginile acestui ma - ironia sau satira. Poezia modernã va contopi eul nual (Al. Piru, Ov. S. Crohmãlniceanu, Constan tin poetic ºi obiectul reveriei sale într-o stare emoþio- Ciopraga, Dumitru Micu, Paul Cornea, D. Pãcurariu, nalã complexã, care va înceþoºa mesajul. La Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ion Negoiþescu, Eminescu, avem putinþa sã citim limpede acest Al. Paleologu, Eugen Todoran, Ion Bãlu, Mihai Zamfir, mesaj, pe de o parte, fiindcã el este de obicei atribuit Ion Vlad, Mircea Martin, George Ganã, Al Hanþã, (unei voci distincte), iar pe de alta, fiindcã el este si - Mircea Zaciu, Ion Pop, Valeriu Cristea, G. Dimisianu, tuat (în circumstanþe de loc sau de timp). Ghilimelele, Mircea Angelescu, Marin Mincu, Alex ªtefãnescu, linia de dialog ori pauza indicatã prin douã puncte Eugen Negrici, Fl. Mihãilescu, Monica Spiridon, Ion definesc grafic aceastã împrejurare, ca semne ale Bogdan Lefter, Dan C. Mihãilescu, Ion Simuþ º.a.). atribuirii ºi situãrii. Textul poetic are formã epicã

208 Literaturã ori dramaticã, deºi „conþinutul” este adesea modernã. O constatãm, de altfel, în toatã arta mo- liric. Acest conþinut poetic poate fi relativ „obscur”; dernã, de exemplu la pictorii suprarealiºti, ca Delvaux, forma lui exterioarã este totdeauna clarã. Atribuirea Magritte sau de Chirico, unde nu numai detaliile pot ºi situarea limpezesc cele mai intime gânduri, le pãrea misterioase, dar însãºi compunerea tabloului, ordoneazã ºi le sistematizeazã, în funcþie de cadrul modul de a reuni elementele umane ori inanimate. unei realitãþi percepute empiric. (Nicolae Manolescu, Romantism: M. Eminescu, Voi analiza, din acest unghi, cunoscuta poezie în Despre poezie, Cartea Româneascã, 1987) O, rãmâi… (…). Cine este în definitiv acest adolescent la care se referã eul liric? Pãdurea, care-l comparã cu un prinþ privind adânc în ape, ne sugereazã cã el nu este altul decât Narcis. Acesta este motivul rezistenþei: Narcis, hermafrodit virtual, ºuierã nepãsãtor la vocea ispititoarei ºi scapã din mrejele ei. Voioºia e ºi o formã de sfidare la adresa pãdurii-femeie sau, mai în general, a feminitãþii înseºi, care se strãduieºte zadarnic a-l înlãn þui, cuprinde, fermeca, sechestra pe Narcis, ºuierându-i, la rândul ei, promisiuni de extaze. Ultima strofã ne rezervã o surprizã: dezvã - luindu-ne faptul cã amintirea ispitei refuzate în ado- lescenþã trezeºte nostalgia adultului care ºtie cã n-ar mai reacþiona ca un Narcis (…). Nicolae Manolescu Faptul cã dialogul este evocat de poetul adult Text ºi interpretare ______introduce o clarificare suplimentarã, care ne îngã- duie sã legãm refuzul ispitei de o anumitã vârstã bio- • Autorul studiului de mai sus realizeazã o scurtã , amintind trãsãturi comune curentului logicã. Voi numi acest lirism tematic, înþelegând prin introducere temã dezvoltarea motivelor poetice în funcþie de o romantic ºi orientãrilor estetice moderne. N. Mano- perspectivã clarã, distribuitã ºi circumstanþializatã, lescu menþioneazã opinii critice despre lirica eminescu alte cuvinte, de un context specificat (…). cianã, completând observaþiile cu o clasificare sumarã Lirismul modern este în general netematic. În (poezii epice, satirice, alegorice; poezii gnomice, de „idei”; poezii sentimentale, „romanþe”). Plumb de G. Bacovia vom avea nu numai o ambiguitate a mesajului, datoritã imaginilor, ci ºi una con- O constatare importantã este aceea cã, în cazul textualã, datoratã obscuritãþii indicaþiilor de cadru lui Eminescu, lirica sentimentalã subordoneazã tonul ºi de regie (...). confesiv unei scheme precis determinate, unei Se poate sã nu fie vorba de fapt de un cavou, ci formule epice sau dramatice. Analiza poeziei de o metaforizare, obiºnuitã la Bacovia, a spaþiului O, rãmâi… scoate în evidenþã, pe de o parte, clari- închis. (...) Unele metafore sunt obscure ºi absenþa tatea formei poetice, iar, pe de altã parte, ambigui- unei macrostructuri clare nu face decât sã le spo - tãþile de conþinut (trimiterile mitologice, sugestia reascã misterul. Ce vrea apoi sã spunã versul al trãirilor specifice unei anumite vârste biologice). patrulea prin „dormea întors amorul meu de Urmeazã o succintã comparaþie cu un text liric sim- plumb”? Neobiºnuita expresie devine inteligibilã bolist (Plumb de G. Bacovia), comparaþie care permite doar dacã o raportãm la aceea bine cunoscutã: a unele generalizãri cu privire la cele douã orientãri lite - dormi neîntors. (...) Ceea ce ne poate conduce la rare. Criticul demonstreazã cã ambiguitatea „contex- ideea cã întreaga poezie conþine, ca ºi Negru, tualã” (compoziþionalã ºi semanticã) specificã poeziei descrierea unui loc al morþii, iar aceasta vãzutã nu ca moderne este absentã în textele eminesciene. Oferind o izbãvire, ca o împãcare absolutã, ci ca o anxietate o viziune mai largã asupra fenomenului cultural, prelungitã dincolo de marginile fiinþei (...). N. Ma nolescu asociazã creaþia literarã modernã cu Am indicat aceste dificultãþi de interpretare spre a alte manifestãri artistice (pictura suprarealistã). arãta cã ambiguitatea contextualã, absentã la Încheierea sintetizeazã, sub formã de concluzie, Eminescu, joacã în schimb un rol considerabil în poezia ideile cele mai semnificative ale studiului.

Perioada postbelicã 209 Înþelegerea textului ______Discursul argumentativ ______1. Menþionaþi trãsãturile comune romantismului 1. Descoperiþi, în textul critic semnat de N. Mano- ºi curentelor literare moderne, aºa cum sunt contu- lescu, structuri lingvistice cu rol argumentativ, mãrci rate în viziunea lui N. Manolescu. ale judecãþii de valoare. Selectaþi termenii ºi sintagmele de specialitate 2. Prezentaþi ideile novatoare exprimate în anali - 2. ( , , etc.), arãtând în ce za poeziei O, rãmâi… de M. Eminescu. romantism miºcare literarã lirism Arãtaþi la ce concluzie ajunge Nicolae Mano - proporþie (relativã) apar în text. 3. Extrageþi neologismele de circulaþie mai restrân- lescu în legãturã cu mijloacele compoziþionale ale 3. sã ºi, folosind un dicþionar, explicaþi sensul lor. poeziei romantice eminesciene. 4. Daþi exemple de structuri verbale ºi pronominale Explicaþi deosebirile dintre cele douã tipuri de 4. care ilustreazã vocea criticului. Justificaþi utilizarea per- lirism, ºi , fãcând referire la diferite tematic netematic soanei întâi plural, din finalul fragmentului. poezii eminesciene ori bacoviene. Aceastã caracterizare se aplicã ºi altor poeþi (mai vechi sau moderni)? Completaþi-vã cunoºtinþele! 5. Definiþi (cu ajutorul unui dicþionar de termeni literari) conceptul de ambiguitate poeticã. • În evoluþia criticii literare actuale au fost iden- 6. Motivaþi caracterizarea volumului Plumb de tificate urmãtoarele modalitãþi critice: G. Bacovia, în ansamblul sãu, drept „o perifrazã a ♦ Critica stilisticã – acordã importanþã dimensi- morþii”. unii lingvistice (condiþiei verbale) a operei literare ºi fenomenului individualitãþii, având în stil un concept Verificaþi-vã cunoºtinþele! operatoriu central. ♦ Critica structuralistã – propune studiul lite- • Urmãriþi evoluþia eseisticii, criticii ºi istoriei lite - raturii ca ansamblu de funcþiuni, focalizând interesul rare româneºti de la Titu Maiorescu la G. Cãlinescu, asupra structurii ºi literaritãþii (adicã ceea ce face din - transcriind tabelul ºi notând în dreptul fiecãrui nume tr-o operã datã o operã literarã). de critic ºi istoric literar titlul celei mai reprezentative ♦ Critica semioticã – studiazã operele ca sisteme opere din activitatea acestora. de semne, decodând modul de producere a comuni - Consultaþi, în acest sens, Adrian Marino, Introdu - cãrii, desprinzând relaþiile semnificante. cere în critica literarã, Ed. Tineretului, Bucureºti, 1968, ♦ Critica psihanaliticã – încearcã abordarea crea- Antologia criticilor români, vol. I–II, Editura Eminescu, þiei literare din unghiul de vedere al personalitãþii 1971 (De la Titu Maiorescu la G. Cãlinescu); Marin „inconºtiente” a autorului, desprinde stãrile obsesio- Bucur, Istoriografia literarã româneascã, Editura nale definitorii, „complexele”, „mitul personal”. Minerva, Bucureºti, 1973. ♦ Critica arhetipalã – porneºte de la ideea cã imaginaþia poeticã pãstreazã tiparele mitice sub apa - renþe modificate ºi încearcã degajarea formelor arhe - … 1. T. Maiorescu tipale (paternurile). ♦ Critica tematicã – studiazã reþeaua temelor 2. … E. Lovinescu fundamentale, reconstituind metaforele interioare ale … operelor literare pentru a se evidenþia coerenþa lor 3. G. Ibrãileanu sem nificativã. … 4. ª. Cioculescu ♦ Critica hermeneuticã – propune descifrarea, interpretarea ºi înþelegerea … semnificaþiilor primordiale, 5. T. Vianu ascunse, ale operei literare. … ♦ Critica sociologicã – analizeazã relaþiile operei 6. Perpessicius cu mediul social, cu accent pe estetica receptãrii, … corespunzãtor orizontului de aºteptare al publicului. 7. Vl. Streinu (Dupã Limba ºi literatura românã în liceu, … 8. G. Cãlinescu Revista „Ramuri”, Craiova, 1998, p. 437)

210 Literaturã Elemente de limbã, stil ºi comunicare

ARGUMENTAREA

c) Mijloace grafice: semnele citãrii; scrierea cu Cerinþe ºi modalitãþi majusculã; sublinierile grafice. d) Mijloace sintactice ºi stilistice: construcþii apo- de construire zitive ºi incidente; coordonare adversativã ºi conclu- a unui text argumentativ sivã; propoziþii negative; subordonate specifice (cauza- le, condiþionale, consecutive); subordonate izolate • Evaluarea pertinentã a operei artistice necesitã o (subordonare contextualã); propoziþii interogative culturã esteticã ºi filosoficã solidã, dar ºi o perfectã stãpâ - (interogaþii retorice); paralelisme sintactice; construcþii nire a procedeelor discursive; organizarea generalã a me - fãrã predicat; paranteze explicative; repetiþia (procedeu sa jului se va conforma anumitor reguli, lãsând loc subiec - al insistenþei); enumeraþia (cu rol explicativ). ti vitãþii creatoare cerute de esenþa inefabilã a obiectului cercetat. Integrarea operei într-un curent literar, în an - Exerciþii de aprofundare samblul creaþiei scriitorului, în context universal etc. þine ♦ Mijloace morfologice de ; elucidarea semnificaþiilor, dupã cri terii istoria literarã 1. Selectaþi adverbele (ºi locuþiunile adverbiale) de axiologice, este, în general, apa najul criticii literare. diferite tipuri din textele urmãtoare, precizând rolul lor Textul argumentativ se construieºte prin diverse în construcþia textului argumentativ: modalitãþi lingvistice: a) „Alecsandri este, de altfel, un clasicist.” : a) Mijloace morfologice (N. Ma nolescu, Despre poezie) • verbe de opinie (a crede, a considera), de judecatã b) „Nu e greu, fireºte, sã ne dãm seama, parcurgând (a decide, a hotãrî), verbe dicendi (a zice, a spune), piesã dupã piesã, cã, alãturi de «panorame» (…) figu - reflexive impersonale ( , , ); se poate se întâmplã se cuvine reazã ºi altele.” (Aurel Martin, Poeþi contemporani) forme gerunziale; expresii verbale impersonale: este c) „El se reîntoarce mereu spre stelele fixe pentru a clar, este posibil etc.; gãsi drumul drept. Prototipurile îºi întãresc, astfel, va - • termeni cu rol argumentativ: adverbe ( chiar, astfel, loarea.” (Al. Ruja, Valori lirice actuale) numai etc.); conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale d) „Probabil cã autorul a vrut sã exemplifice (…) pe (deci, fiindcã, pentru cã, deºi, încât etc.); interjecþii (iatã, femeia în fond îndrãgostitã care aºteaptã numai sã fie haide etc.); cuceritã.” (G. Cãlinescu, Istoria literaturii române) • adverbe de probabilitate (posibil, probabil), de cer- 2. Descoperiþi expresiile verbale impersonale din titudine (desigur, fãrã îndoialã), de necesitate (obligato- citatele urmãtoare ºi justificaþi utilizarea lor în context: riu, indispensabil); a) „Este clar cã tot aparatul fantastic e un decor • forme verbale ºi pronominale de persoana întâi extern ce cu greu acoperã goliciunea ideii.” singular sau plural (pluralul autorului); (G. Cãli nescu, op. cit.) • adjective calificative. b) „Ar fi ºi naiv ºi inexact sã presupunem cã, în b) Mijloace lexicale: cuvinte din aceeaºi sferã le- toate cazurile, poezia tradiþionalã ne oferã un acces xico-semanticã (text, context, strofã, vers etc.); neolo- atât de simplu.” (N. Manolescu, op. cit.) gisme (termeni de specialitate); derivate de la nume c) „E probabil cã de aceea Mallarmé ºi Rimbaud au proprii ºi compuse parasintetice: eminescian, sadove - continuat sã fie consideraþi, împreunã, ca promotori ai nian; camilpetrescian, antonpannesc etc. modernitãþi” (N. Manolescu, ibid.)

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 211 3. Analizaþi textele urmãtoare, selectând mãrci ale 3. Menþionaþi rolul parantezelor în alcãtuirea tex- argumentãrii (verbe reflexive impersonale, interjecþii, tului argumentativ: personalizarea frazei etc.): a) „Lecturile (Pillat poseda o excepþional de bine a) „Mi se pare însã cã noua terminologie nu ne dotatã bibliotecã de poezie …) îi demonstrau prin tex- scoate din impas. Pentru mine adevãrata problemã nu tele parcurse (eseurile lui Paul Valéry, de pildã) sau stu- este aceea a denumirii, ci aceea a interpretãrii textu- diate (celebrul discurs al abatelui Bremond) cã Poezia lui.” (N. Manolescu, op. cit.) poate fiinþa, totuºi, în stare purã.” b) „Iatã – de pildã – însemnãrile autobiografice din (Aurel Mar tin, op. cit.) 1933.” (Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernitãþii); b) „Desigur, idei filosofice (puse altfel decât ante- 4. Extrageþi adjectivele cu valoare apreciativã din rioara poezie ruralã) dintr-o cunoaºtere ºi apropiere de textele: filosofia cultã.” (Al. Ruja, op. cit.) a) „Cuvinte de o deosebitã incisivitate gãseºte el des- 4. Indicaþi construcþiile incidente ºi apozitive, pre- pre francezi.” (Tudor Vianu, Arta prozatorilor români) cum ºi pe cele izolate, fãrã predicat, din fragmentele: b) „Incontestabilul talent psihologic al lui Codru- a) „Douã surse de inspiraþie genereazã poezia lui Drãguºanu îl face a gãsi pretutindeni epitetul moral Ion Brad: locurile natale ºi istoria (…). O sensibilitate exact ºi formula concisã ºi naturalã, urcând uneori deosebitã potenþatã de puternica legãturã cu locurile pânã la largile vederi ale unui spirit foarte deschis, într-o cunoscute, jalonând cu precizie configuraþia spiritualã vreme în care scriitorii dãdeau operelor lor un curs distinctã.” (Al. Ruja, op. cit.) practic ºi o formã mai solemnã.” (Tudor Vianu, ibid.) b) „Eroul principal, Toma Pahonþu, gazetar naþio- ♦ Mijloace lexicale ºi grafice nalist (…), stârneºte iniþial interes.” • Observaþi ºi comentaþi funcþia mãrcilor lexicale (Ov. S. Crohmãlniceanu) sau grafice din textele de tip argumentativ: 5. Precizaþi rolul structurilor interogative în expri- a) „Dacã aºa stau lucrurile, s-ar putea sã ne desco- marea unei opinii critice: perim martori ai «cazului» unui poet care a intrat cu a) „Naivitate jucatã? Posibil. Însã mai departe îl adevãrat în «actualitate».” (Ion Bogdan Lefter, op. cit.); vom vedea pe autorul nostru ajungând la confidenþe.” b) „Spiritualiceºte, el este obsedat de câteva idei (Ion Bogdan Lefter, op. cit.) (autenticitatea gândirii, substanþialismul, noocraþie nece- b) „Ce valoare poate avea un astfel de roman? sarã etc.).” (Eugen Simion, Scriitori români de azi); Negãsind în el nici o observaþie prea adâncã, criticul ♦ Mijloace sintactice prea dogmatic stã la îndoialã.” (G. Cãlinescu, op. cit.). 1. Descoperiþi modalitãþile de realizare a coordo- nãrii în fragmentul de mai jos: „Se pot alege (…) descrieri dintre cele mai vii, fie cã evocã jocul copilului cãlare pe bãþul sãu (…); fie cã învie scena de o mare intensitate dinamicã a fugãririi copilului de cãtre mãtuºa Marioara (…); fie cã în Harap Alb evocã pe Gerilã ºi întreaga înconjurime la apropierea lui.” (T. Vianu, op. cit.) 2. Arãtaþi ce subordonate apar în textele urmãtoare ºi cum funcþioneazã ele ca mijloace sintactice ale argu- mentãrii: a) „Cu toate cã s-ar pãrea cã stau faþã în faþã tine - rii cu noua mentalitate ºi bãtrânii înþepeniþi în prejudecãþi, de fapt nu e vorba decât de o scurtã crizã.” (G. Cãlinescu, op. cit.) b) „Dacã s-ar fi putut coborî pânã la ingenuitatea mitologicã, impenetrabilã, a poporului, Victor Eftimiu ar fi fãcut o operã de gândire, cãci, deºi altfel decât discursiv ºi sistematic, vulgul are ºi el filosofia lui.”

(G. Cã linescu, ibid.) Done Stan, Meºterul Manole XX

212 Elemente de limbã, stil ºi comunicare ♦ Comentariul literar: compoziþie, de obicei suc- cintã, prin care se explicã (se interpreteazã) ºi se apre- Elaborarea unei compoziþii ciazã critic o situaþie, un eveniment, o atitudine, un text scurt sau o secvenþã a unui text mai amplu Etapele elaborãrii unei compoziþii ______(comentariu = text, de obicei scurt). Realizarea unui comentariu presupune: • Compoziþia reprezintã un mesaj logic structurat, a – concentrarea atenþiei asupra unei singure probleme; cãrui esenþã constã într-o demonstraþie. Exprimarea – argumentarea propriei opinii. unei opinii într-o compoziþie bine închegatã implicã respectarea urmãtoarelor etape: Exerciþii de aprofundare – Alegerea, formularea ºi analiza subiectului de tratat. Comentaþi proverbul . – Documentarea ºi cãutarea ideilor (invenþia): cãu - 1. Cine are carte are parte tarea faptelor, a datelor ºi exemplelor, prin consultarea 2. Comentaþi tonul cu care vorbeºte un personaj dicþionarelor, a lucrãrilor de criticã etc. dintr-o piesã de teatru studiatã. – Întocmirea planului (dispoziþia): stabilirea intro- ducerii (plasarea subiectului într-un anumit context, ♦ Paralela: compoziþie în care se consemneazã ase - formularea problemei, enunþarea sumarã a planului). mãnãrile ºi deosebirile dintre douã obiecte, fenomene, – Dezvoltarea ideilor din plan (elocuþia). personaje, opere literare etc., cu scopul sublinierii, prin – Precizarea concluziei. comparaþie, a trãsãturilor lor specifice. Paralela presupune: Compoziþii de tip argumentativ ______– existenþa unei introduceri prin care se motiveazã demersul prezentãrii paralele; ♦ Analiza literarã (gr. analysis = „descompu ne - – prezentarea simultanã a caracteristicilor operelor re”): metoda de cercetare a unui text în elementele lui comparate; alcãtuitoare, dublatã de explicarea, inter pretarea ºi – notarea punctelor de convergenþã, a asemãnãrilor; aprecierea fiecãruia dintre componente (ºi implicit a – precizarea deosebirilor; în tregului). – exprimarea unei judecãþi de valoare. Analiza unei opere literare presupune: – înþelegerea structurii (secvenþe lirice, pãrþi, capitole, acte, tablouri); Exerciþii de aprofundare – caracterizarea sumarã a personajelor; 1. Realizaþi o paralelã între douã poezii de inspiraþie – delimitarea momentelor subiectului; folcloricã ale unor scriitori diferiþi (spre exemplu: – comentariul referitor la anumite scene, momente, Revedere de Mihai Eminescu ºi Belºug de Lucian Blaga). semnificaþii mai importante; 2. Prezentaþi în paralel un personaj de teatru tradi- – precizarea particularitãþilor lexico-semantice; þional ºi un erou al teatrului modern. – distingerea caracteristicilor de ordin morfologic ºi sintactic; ♦ Sinteza: compoziþie de mare întindere, în care se – studierea stratului fonetic; prezintã o temã mai largã, pe baza studierii unui mate- – precizarea figurilor de stil; rial documentar complex. Pentru elaborarea unei – sesizarea elementelor de prozodie; lucrãri de sintezã sunt necesare: – prezentarea unor elemente ale imaginarului poetic; – stabilirea aspectelor de investigat; – sesizarea relaþiilor dintre pãrþile componente; – consultarea unui bogat material ilustrativ pentru – comentarea (explicarea, interpretarea, aprecie- tema aleasã; rea) faptelor, a elementelor constitutive, în vederea – selectarea faptelor, a aspectelor reprezentative, în unei evaluãri critice a ansamblului. conformitate cu o anumitã viziune generalã, pe baza unui plan; Exerciþii de aprofundare – îmbinarea armonioasã, într-un tot, a ideilor ºi 1. Analizaþi un tablou dintr-o piesã de teatru. exemplelor, urmãrind tema aleasã; • încheiere sub formã de concluzie (consideraþii 2. Analizaþi strofa iniþialã ºi cea finalã dintr-o poezie de Tudor Arghezi. per sonale).

Elemente de limbã, stil ºi comunicare 213 Exerciþii de aprofundare *Prezentarea generalã 1. Elaboraþi o lucrare de sintezã pe tema: Moder - nismul în poezia românã interbelicã, oferind exemple din a unei cãrþi. Prefaþa operele poeþilor T. Arghezi, L. Blaga ºi I. Barbu. Prezentaþi într-o compoziþie de sintezã tema iu - • Pentru prezentarea generalã a unei cãrþi, organi- 2. zarea discursului trebuie sã fie în concordanþã cu birii în lirica arghezianã. sco - pul, conþinutul ºi dimensiunea textului argumentativ. Se poate adopta, având în vedere factorii amintiþi, unul ♦ Eseul nestructurat: specie literarã „de graniþã”, dintre urmãtoarele modele: pe teme dintre cele mai diverse, cu caracter reflexiv, – modelul topic (se trateazã, în general, un singur speculativ, care include observaþii personale, per- aspect; organizarea ideilor se face de la simplu la com- miþând asociaþia liberã a ideilor ºi folosirea unui limbaj plex, de la general la particular); expresiv, subiectiv. – modelul cronologic (se prezintã aspecte diverse, în ♦ Eseul structurat: în practica ºcolarã, compoziþie ordinea succesiunii lor temporale); pe o temã datã, respectând anumite reguli de elabo- – modelul argumentãrii (se trateazã selectiv anumite rare, în care se pot formula opinii pe marginea unei chestiuni, în ordinea tãriei argumentelor); opere literare studiate, consideraþii în legãturã cu spe - – modelul „soluþie-problemã” (presupune mai multe cificul creaþiei unui scriitor etc. variante de abordare a unui subiect: prezentarea unor • Redactarea unui eseu ºcolar presupune: modele diferite de interpretare; aducerea unor argu- – cunoaºterea particularitãþilor tematice ºi expre- mente pro ºi contra etc.); sive ale operei unui artist; – modelul „cauzã-efect” (se aratã cum anumite idei, – cunoaºterea temeinicã a operelor literare studiate aspecte, condiþii conduc la alte idei, aspecte etc.); (subiect, structurã ºi compoziþie etc.); – modelul spaþial (presupune o abordare dintr-un – stãpânirea noþiunilor de stilisticã ºi teorie literarã; anumit unghi, spre o anumitã direcþie). – expunerea spontanã a ideilor, fãrã reproducerea Susþinerea ideilor se realizeazã prin: exemple; mãr- (opinii critice, reacþii ale contemporanilor, pre- mecanicã a unor lecþii „învãþate”; turii cizãri ale autorului); ºi (trimiteri la – capacitatea de analizã ºi sintezã, mobilitatea aso- comparaþie contrast alte opere literare); (definire; analizã; ciaþiilor de idei. explicaþii descriere); statistici (grafice, sondaje etc.). • Prefaþa poate conþine date biografice, informaþii Exerciþii de aprofundare despre alte opere literare publicate de acelaºi autor, 1. Realizaþi un eseu pe tema Modernismul românesc. indicaþii în legãturã cu apartenenþa operei la un curent 2. Prezentaþi într-un eseu dimensiunea filosoficã a sau o orientare literarã etc. psalmilor arghezieni. Exerciþii de aprofundare 1. Realizaþi o prezentare generalã a unui text epic postmodern. 2. Întocmiþi prefaþa pentru un volum de prozã sau de versuri al autorului vostru preferat. 3. Faceþi prezentarea generalã a unui roman preferat. Completaþi-vã cunoºtinþele! „Literatura aduce fenomene complexe în structura cãrora intrã idei filosofice, ºtiinþifice, artistice, în Familie sfârºit, tot ce aparþine culturii… Conºtiinþa literarã bogatã dã criticului repede noþiunea exactã a momentului pe care-l studiazã ºi-l fereºte sã facã descoperiri false.” (G. Cãlinescu, Tehnica criticii ºi a istoriei literare, în Principii de esteticã, EPL, 1968) Gh. Iliescu-Cãlineºti,

214 Elemente de limbã, stil ºi comunicare EVALUARE SEMESTRIAL| II ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. ♦ Timpul efectiv de lucru este de trei ore.

• Subiectul I (40 de puncte) Scrieþi rãspunsul la fiecare dintre urmãtoarele cerinþe, cu privire la textul de mai jos:

„Acum vom sta înlãuntrul unui ochi Ca pe un zid al morþii maºinile vãzuþi din toate pãrþile. înnegresc, albe spirale. Sfera ne va-nconjura glorios Te þin de umãr, Tu-nchini tâmpla deodatã, cu hãrþile: rece ca-ntotdeauna. Copaci cu vârfurile întoarse spre noi, Suntem doi ºi singuri munþi, oraºe catedrale… ºi-n loc de inimã ne bate luna.” (Nichita Stãnescu, Cântec)

1. Scrieþi patru expresii/locuþiuni care sã conþinã cuvântul ochi. 4 puncte 2. Alcãtuiþi douã enunþuri pentru a ilustra omonimia cuvântului noi. 4 puncte 3. Transcrieþi, din text, versurile care conþin o comparaþie. 4 puncte 4. Comentaþi efectul artistic al imaginii din primul vers. 4 puncte 5. Comentaþi semnificaþiile poetice ale relaþiei instituite între „sferã”, „doi” ºi „ochi”. 4 puncte Analizaþi efectul poetic al imaginilor construite în jurul motivelor: 6. 4 puncte a) comuniunea „om-naturã”; b) luna, astrul tutelar la romantici. 7. Identificaþi elementele care simbolizeazã infinitul existenþei în spaþiu ºi timp. 4 puncte 8. Descoperiþi în structura poemului termenii cu multiplã semnificaþie (cuvinte-simbol). 4 puncte 9. Comentaþi semnificaþiile ultimelor douã versuri din Cântec, în corelaþie cu primul vers 4 puncte al poeziei.

10. Identificaþi tema meditaþiei în poezia Cântec. 4 puncte

• Subiectul al II-lea (10 puncte) Realizaþi un scurt eseu argumentativ, de 10-15 rânduri, exprimându-vã opinia în legãturã cu afirmaþia urmãtoare: „O civilizaþie sãnãtoasã trebuie sã aibã o îndoitã bazã: cruþarea naturii ºi cruþarea omului însuºi.” (Nicolae Iorga)

• Subiectul al III-lea (40 de puncte) Redactaþi un eseu de 2-4 pagini despre postmodernismul românesc, valorificând citate din operele scriitorilor studiaþi.

Din oficiu: 10 puncte TOTAL 100 puncte

Evaluare semestrialã 215 CUPRINS

PERIOADA INTERBELICÃ Exprimarea corectã ºi nuanþatã / 103 Pleonasmul • Tautologia • Anacolutul • Confuzia paro - IMAGINARUL BACOVIAN. nimicã • Adecvare ºi inadecvare stilisticã DE LA SIMBOLISM LA MODERNISM / 4 • Universul poeziei lui Bacovia / 4 PERIOADA POSTBELICÃ • Resursele modernitãþii/ 6 • Interferenþa artelor/10 ÎNTRE TRADIÞIE ªI MODERNITATE. T. ARGHEZI / 11 Studiu de caz/LITERATURA ASERVITÃ • Universul operei / 11 • Ars poetica / 12 IDEOLOGIEI COMUNISTE / 106 • Poezia filosofico-religioasã / 14 *Sintaxa. Recapitulare/Sistematizare / 111 Elemente de limbã, stil ºi comunicare. Denotaþie ºi PROZA POSTBELICÃ. ASPECTE DEFINITORII / 113 conotaþie. Sensul cuvintelor în context / 19 • Romanul politic / Destin uman ºi destin istoric / 117 LIRISMUL GNOSEOLOGIC. L. BLAGA / 21 • Romanul alegoric / Mit ºi simbol / 123 • Universul operei / 21 • Elegia filosoficã / 24 • Romanul postmodern / Experimentalismul narativ • Dor ºi eternitate / 26 • Epica autoreferenþialã / 128 Tehnici de documentare / 29 *Anafora / 134 JOC AL MINÞII ªI AFECTIVITATE LIRICÃ. I. BARBU / 30 Autoevaluare 2. PROZA CONTEMPORANÃ / 135 • Universul poetic / 30 • Ermetism ºi codificare/ 31 DRAMATURGIA CONTEMPORANÃ • Balcanic ºi oriental / 35 ªI TENTAÞIA MODERNITÃÞII / 136 Figuri de stil ºi procedee ale expresivitãþii / 38 • Mit ºi realitate / 139 Figurile de stil (Schemã recapitulativã) / 41 *Noutãþi în conceperea Gramaticii Academiei / 143 Autoevaluare 1. POEZIA INTERBELICÃ / 43 Autoevaluare 3. DRAMATURGIA CONTEMPORANÃ / 145 ÎNTRE NEGAÞIE ªI INOVAÞIE POEZIA CONTEMPORANÃ DE LA NEOMODERNISM ÎN LITERATURA INTERBELICÃ / 44 LA POSTMODERNISM / 146 • Avangarda literarã româneascã / 44 • Miºcarea liricã între 1940–1947 / O poeticã a frondei. • Reviste ºi manifeste avangardiste / 47 Geo Dumitrescu / 147 • Poezia generaþiei ’60 / • Poeþi ai avangardei româneºti / „Miliardarul de imagini”; Aspiraþia spre absolut ºi perfecþiune. • S / 150 „Urmuz premergãtorul”; Alþi poeþi avangardiºti / 50 Nichita Stãnescu piritul parodic. Marin Sorescu • Avangarda. Receptare criticã (Sintezã) / 54 Eseul / 154 • Poezia generaþiei ’70 / / 158 Studiu de caz/*FRONDA ÎN LITERATURA Demitizarea istoriei / 56 • Poezia generaþiei postmoderniste / „Substratul parodic INTERBELICÃ. EUGEN IONESCU / 159 CONFRUNTAREA DINTRE TRADIÞIE al discursului poetic” / 61 *Deixis / 163 ªI MODERNITATE / 166 • Tradiþionalismul. Teoria specificului naþional / Lumea Autoevaluare 4. POEZIA CONTEMPORANÃ / 62 Studiu de caz/TIPURI DE ROMAN patriarhalã autohtonã / 167 • Modernismul / E. Lovinescu – teoretician ÎN PERIOADA POSTBELICÃ / 68 Noua viziune a lumii rurale. Ipostaza moromeþianã. al modernismului • • Regulile unui dialog civilizat / 72 Realismul tragic al lumii periferiei Formula romanului realist de facturã balzacianã • Romanul obsedantului dece- Dezbaterea în spaþiul public ºi în spaþiul privat / 73 • • / niu Alte tendinþe ºi direcþii în proza anilor ’60–’80 Pro - Studiu de caz DIVERSITATE TEMATICÃ, STILISTICÃ zatori postmoderniºti. Generaþia anilor ’80 ªI DE VIZIUNE ÎN POEZIA INTERBELICÃ / 75 • Romanul românesc postbelic (Clasificare, forme) / 177 • Curente ºi miºcãri literare în poezia interbelicã / 76 • Perspective tipologice asupra romanului românesc • Motive ºi teme în poezia interbelicã (Sintezã) / 78 (Sugestii pentru o lucrare de sintezã) / 178 „Un avangardist moderat” – I. Vinea • Poezia creºtinã Discursul publicistic / 180 • • Imagism ºi vibraþie poeticã Între tradiþional ºi modern POSTMODERNISMUL / 183 • Poezia ca atitudine spiritualã • Spiritul modern inovator Discursul politic / 189 • Poezia interbelicã. Sugestii de teme pentru evaluarea Studiu de caz/*DINAMICA UNOR SPECII: semestrialã JURNALUL, MEMORIILE / 191 Punctuaþia ºi justificãrile ei sintactice ºi stilistice / 85 • Proza liber-confesivã: jurnalul / 194 EVALUARE SEMESTRIALÃ I / 88 • Literatura de dupã gratii / 199 Dezbatere/IDENTITATE CULTURALÃ Norma literarã – Aspecte evolutive / 201 ÎN CONTEXT EUROPEAN / 89 Studiu de caz/*FORME ALE ISTORIEI • Tradiþie ºi inovaþie în evoluþia culturii / 89 ªI CRITICII LITERARE / 203 • Tradiþie ºi culturã naþionalã modernã / 93 „Vocaþia începutului” • Titu Maiorescu despre personalitatea • Alte puncte de vedere în disputa tradiþionalism – lui Eminescu • E. Lovinescu ºi modernismul românesc modernitate/ Formula sufleteascã a unui popor • Problema • Diversificarea modalitãþilor ºi metodelor de cercetare stilului în artã • „Inconvenientul” de a fi român • Viziunea Argumentarea/ Cerinþe ºi modalitãþi de construire a româneascã asupra existenþei • Spaþiul mioritic • Sentimentul unui text argumentativ • Elaborarea unei compoziþii românesc al fiinþei • Disputa dintre tradiþionaliºti ºi mod- • *Prezentarea generalã a unei cãrþi. Prefaþa / 211 erniºti. Concluzii / 96 EVALUARE SEMESTRIALÃ II / 215