Dan Voiculescu Polifonia Unei Personalităţi

MIRA NATALIA GAVRIŞ

DAN VOICULESCU POLIFONIA UNEI PERSONALITĂŢI

Cluj-Napoca, 2019

1 Coperta: OVIDIU POP – designer vestimentar și artist plastic

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GAVRIŞ, MIRA NATALIA Dan Voiculescu - Polifonia unei personalităţi / Mira Natalia Gavriş. - Cluj-Napoca : MediaMusica, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-645-120-8

78 929

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate. Reproducerea integrală sau parţială pe orice suport, fără acordul scris al editurii, este interzisă.

Editura MediaMusica

400079 – Cluj Napoca, str. I.C Brătianu nr. 25 tel. / fax 0264-591 241

2 Părinţilor mei

Cuprins

Guida ...... 7

Partea întâi ...... 11

Repere biografice ...... 12

Compozitorul ...... 17

Muzicologul ...... 32

Pedagogul...... 41

Pianistul ...... 50

Partea a doua ...... 67

Cuvântul lui Dan Voiculescu ...... 68

Cuvintele noastre...... 82

Consecventa ...... 100

Bibliografie ...... 101

Listă de acronime:

ADV – Arhiva Dan Voiculescu AMGD – Academia de Muzică Gheorghe Dima CMGD – Conservatorul de Muzică George Dima FST – Fundaţia Sigismund Toduţă UCMR – Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România UNMB – Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Guida Omul trece, pietrele – compoziţiile - rămân1

Este de necontestat faptul că Dan Voiculescu a fost un muzician plurivalent, cu egală disponibilitate pentru compoziţie, cercetare muzicologică, interpretare şi pedagogie. Toate direcţiile bogatei sale activităţi sunt interconectate, asemenea unei ţesături polifonice la patru voci, întregind structura unei personalităţi care îmbină logica, rigoarea, severitatea şi meticulozitatea cu fantezia, sensibilitatea, profunzimea şi căldura sufletească. În concepţia sa, conturarea unui profil de muzician se face prin temeinice preocupări pedagogice, muzicologice şi interpretative2. În acest sens i-a avut ca model pe Johann Sebastian Bach, Mihail Jora şi Sigismund Toduţă. În ceea ce ne priveşte, apropierea de creaţia maestrului Dan Voiculescu se datorează unui justificat interes interpretativ, dublat de sentimentul de admiraţie şi recunoştinţă faţă de compozitorul pe care l-am cunoscut personal. Începând cu cântecele din copilărie şi trecând în anii de şcoală prin fermecătoarea Carte fără sfârşit, prin Canonica şi Toccatele pentru pian, Dan Voiculescu ne-a îndrumat discret pe tot parcursul devenirii profesionale.

1 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 3. 2 Dan Voiculescu, Specializare şi largviziune în muzică, ADV, cutia 51, biblioraft I.

În luna august a anului 2011, la doi ani de la decesul lui Dan Voiculescu, în urma demersurilor întreprinse de Irina Voiculescu4, prof. univ. dr. Hans Peter Türk, profesor Mihai Ghircoiaşiu, Ana Maria Bularca, cu sprijinul Academiei de Muzică Gheorghe Dima – Rector prof.univ.dr. Adrian Pop, arhiva Dan Voiculescu intră în custodia Fundaţiei Sigismund Toduţă. Astfel, compozitorul se reîntoarce „acasă”, alături de maestrul său Sigismund Toduţă, patrimoniul fundaţiei crescând semnificativ prin volumul şi calitatea materialului de specialitate, care oferă o consistentă sursă de documentare în diverse domenii de interes muzical (compoziţie, stilistică, muzicologie, pedagogie ş.a.m.d.). Găzduirea arhivei de către Fundaţia Sigismund Toduţă este mai mult decât un gest simbolic faţă de cel care, la data de 8 iulie 1991, împreună cu alte personalităţi ale şcolii muzicale clujene, înfiinţa Fundaţia Sigismund Toduţă:

3 dedicaţie din partea lui Dan Voiculescu, înscrisă pe prima pagină a volumului Un şirag de melodii pentru cei mai cei mai dragi copii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1987. 4 fiica lui Dan Voiculescu.

8.VII.1991, ora 13 – adunarea generală de constituire a Fundaţiei «S. Toduţă», în sala 44 («J.S. Bach») a Academiei de Muzică; se constituie lista de 50 persoane numite «membri fondatori», se citeşte prospectul fundaţiei, se votează. apoi se aleg organele de conducere (consiliul): prof. dr. Hans-Peter Türk – preşedinte, prof. dr. Dan Voiculescu – secretar general, prof. dr. Cornel Ţăranu (din partea Asociaţiei Compozitorilor), prof. Alexandru Fărcaş (Rectorul Academiei), prof. Ninuca Oşanu- Pop, Emil Simon – dirijor, Mihai Guttman – prof. pensionat5

15 ian. 1992 – începe inventarierea materialului muzical: creaţia (originale, copii, xeroxuri, cartograme, tipărituri) – după un plan minuţios gândit6.

În anul 2013, cu acordul Irinei Voiculescu şi al conducerii Fundaţiei Sigismund Toduţă, am întreprins o primă inventariere şi ordonare a arhivei.

5 Dan Voiculescu – Fundaţia Sigismund Toduţă – cronică, ADV. 6 ibidem.

Această activitate – pe atunci conexă demersului doctoral – a condus la descoperirea unor documente inedite, inclusiv a unor înregistrări valoroase cu pianistul Dan Voiculescu, care au fost conservate pe suport digital cu ajutorul profesorului Mihai Ghircoiașu. Informațiile obținute ne-au servit la completarea datelor biografice, la alcătuirea listei de creaţie, a indexului cercetărilor muzicologice (lucrări ştiinţifice, articole, studii şi altele) și la creionarea concepţiei sale pedagogice şi interpretative. Prima parte a volumului de față reprezintă rezultatul acestei laborioase cercetări. Dan Voiculescu a vorbit frecvent în contexte diferite despre creaţia sa. În partea a doua, Cuvântul lui Dan Voiculescu - alcătuit din fragmente din jurnalul de creaţie, interviuri, cronici, diverse studii (publicate şi nepublicate), emisiuni televizate şi altele - este o mărturie autentică a crezului său artistic. Amintirile celor care l-au cunoscut, plasate în finalul cărții, reînvie într-o notă subiectivă personalitatea celui care a fost pentru noi...Dan Voiculescu.

Partea întâi

Repere biografice

Dan Alexandru Voiculescu s-a născut la 20 iulie 1940 în comuna Saschiz7, din judeţul Mureş. A fost cel de-al treilea copil al familiei de dascăli Voiculescu, mama, Eugenia, fiind învăţătoare iar tatăl, Stelian, director al Şcolii generale din Saschiz. A început studiul pianului încă din copilărie, sub îndrumarea profesoarei Julia Fritsch, care i-a fost alături până la absolvirea Liceului de Băieţi8 din Sighişoara (promoţia 1957). De mic copil am avut înclinaţie pentru muzică. Dorinţa aceasta veche mi-am îndeplinit-o în anul 1958, când am reuşit în anul I la Conservator9. A studiat în paralel secţiile Pian (1963) şi Compoziţie (1964), avându- i îndrumători pe: Mágdá Kardos – pian, Sigismund Toduţă – compoziţie, Liviu Comes şi Cornel Ţăranu – armonie, Max Eisikovits – contrapunct, Ioan R. Nicola şi Traian Mârza – folclor, Wilhelm Demian şi Jodál Gábor – orchestraţie. A urmat stagii de perfecţionare cu Zeno Vancea (1966 – specializare Baroc) la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti10, Virgilio Mortari

7 Localitate săsească lângă Sighişoara, atestată documentar în 1308, a cărei denumire germană este Keisd. Numele românesc Saschiz provine de la Szászkézd, ce înseamnă Keisd-ul săsesc în limba maghiară. 8 Actualul Colegiu Mircea Eliade. 9 Dan Voiculescu – extras din autobiografia din dosarul de cadre nr. 121/12, Arhiva AMGD. 10 Informaţie obţinută din dosarul de cadre nr. 121/12 din arhiva AMGD şi din ADV.

12 la Venezia (Vacanze Musicali, 1968), Karlheinz Stockhausen (compoziţie) şi Hans Kumpert (electronică) la Staatliche Hochschule für Musik Köln (1971- 1972) şi a participat la Internationale Kurs fűr Neue Musik la Darmstadt (1972 şi 1978). A participat la diverse schimburi culturale, trimis de Uniunea Compozitorilor în 1975 în Bulgaria şi 1978 în U.R.S.S. În anul 1983, sub îndrumarea lui Sigismund Toduţă, Dan Voiculescu susţine teza de doctorat în muzicologie intitulată Aspecte ale polifoniei secolului XX.

Cu Sigismund Toduţă, după susţinerea tezei de doctorat, 11 iulie 198311

11 ADV, cutia 9

În anul 1991, în memoria profesorului său, căruia i-a purtat o profundă recunoştinţă, Dan Voiculescu înfiinţează Fundaţia Sigismund Toduţă (alături de Hans Peter Tűrk, Cornel Ţăranu, Ninuca Oşanu-Pop, Emil Simon) al cărei preşedinte va fi între anii 1995 şi 200012. Începând cu anul 2007 a fost ales preşedinte al Consiliului ştiinţific al Fundaţiei Sigismund Toduţă13. În anul 1999 a fost nominalizat de către International Biographical Centre – Cambridge (Anglia) şi de American Biographical Institute din Raleigh North Carolina (SUA) drept Om Internaţional al Anului iar biografia sa şi titlurile principalelor sale lucrări figurează în volumele Who’s who, editate la Cambridge14. Bogata sa activitate componistică şi muzicologică a fost răsplătită cu premii din partea UCMR (1972, 1974, 1975, 1976, 1987, 1995, 2000, 2001, 2005) dintre care amintim: premiul de compoziţie pentru lucrarea Omagiu lui Blaga (1974), premiul pentru opera de cameră Cântăreaţa cheală (1995), premiul pentru stilistică muzicală15 pentru Fuga în creaţia lui J. S. Bach (2001) şi premiul pentru creaţii didactice pentru Polifonia secolului XX şi Canonica pentru pian solo16 (2005).

12Anul 2000 marchează transferul lui Dan Voiculescu la UNMB. 13 Sursa: Dan Voiculescu – Activităţi în 2007 (din ADV). 14 Sursa: documente personale, ADV. 15 Sursa: articol din Actualitatea muzicală, Nr.4, aprilie 2002. 16 Sursa: documente personale, ADV.

Premii acordate de către UCMR în anul 1995 (pentru opera de cameră Cântăreaţa cheală) şi 2001 (pentru lucrarea de stilistică muzicală Fuga în creaţia lui J.S. Bach)

A mai fost distins cu premiul George Enescu al Academiei Române (198717) pentru lucrarea Cantata Patriei, şi cu premiul Mihai Eminescu (1989) la Concursul de creaţie corală pentru lucrarea La Steaua, oferit de UCMR şi Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Iaşi, din cadrul Festivalului de poezie „Mihai Eminescu”, ediţia a IX-a, Iaşi. A fost distins cu Premiul al II-lea la secţiunea Creaţie muzicală în cadrul Festivalului Internaţional Lucian Blaga, din partea Centrului Cultural Lucian Blaga şi Consiliului Judeţean din Sebeş18. În 1993 a primit Diploma şi titlul de Membru de onoare al Bibliotecii Paul Iorgovici din Reşiţa, cu ocazia Festivalului Internaţional al corurilor de copii şi tineret „Timotei Popovici”, ediţia a XI-a. În 1998 a obţinut Menţiune la Festivalul Internaţional de creaţie muzicală religioasă, pentru lucrarea Corala Mundi19.

17 ibidem. 18 ibidem; n.b.: pe diplomă nu este trecut anul. 19 ibidem.

În 1972 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a iar în 2004 i-a fost conferită Medalia Meritul Cultural clasa II-a, Categoria B – Muzică20. A primit Diploma de excelenţă Archaeus 20” din partea Atelierului de muzică contemporană Archaeus21 şi Diploma de Onoare pentru merite deosebite în cunoaşterea şi promovarea personalităţii, artei dirijorale şi componistice ale muzicianului Ionel Perlea, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la naştere, în anul 2000, la Slobozia22. A fost distins cu două diplome din partea Fundaţiei Culturale Sound (Bucureşti) acordate pentru deosebita contribuţie la realizarea Simpozionului naţional de muzică corală (Sinaia – 2001, 2003)23. A fost membru de onoare al formaţiei corale clujene Antifonia iar din partea Fundaţiei Madrigal · Marin Constantin a primit medalia jubiliară Madrigal XXX (1963-1993). Dan Voiculescu s-a stins din viaţă la 29 august 2009, la masa de lucru din locuinţa sa din Bucureşti, lăsând în urmă pagini emblematice pentru cultura muzicală românească.

20 Monitorul oficial, nr. 34 din 7 februarie 2004, ADV. 21 Sursa: documente personale, ADV; n.b.: pe diplomă nu este trecut anul. 22 ibidem. 23 ibidem.

Compozitorul

Mirela Zafiri : Ce aţi dori să perceapă cel ce vă ascultă piesele? Dan Voiculescu : Să fie perceput mesajul uman24

Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din 1965 şi membru în biroul Asociaţiei Compozitorilor din Cluj-Napoca din anul 198025, Dan Voiculescu s-a manifestat în variate genuri muzicale. A compus muzică instrumentală (atât pentru instrumente solo cât şi pentru ansambluri camerale şi vocal-instrumentale), muzică simfonică, vocal-simfonică, lucrări corale, operă, muzică electronică şi muzică dedicată copiilor. Creaţia sa cunoaşte două orientări principale: lucrările de nivel înalt şi lucrările destinate educaţiei muzicale (jocuri muzicale, cântece pentru copii, patru volume de piese corale polifonice pentru copii şi ciclul de trei volume de educaţie pianistică intitulat Carte fără sfârşit). Discipol de prim rang al şcolii toduţiene26, Dan Voiculescu s-a călăuzit după principii componistice solide, bazate pe o vastă cultură muzicală şi muzicologică. În ceea ce priveşte crezul său artistic, autorul însuşi declară: Am încercat să nu fiu un compozitor închistat într-o direcţie unică din punct de vedere al spiritului sau limbajului muzical27. De altfel, într-unul din articolele sale, compozitorul afirmă că necesitatea inovaţiei este consubstanţială

24 Mirela Zafiri, Dan Voiculescu - ultimul interviu, revista online No. 14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13, August 2010. 25 Informaţie obţinută din dosarul de cadre nr. 121/12 din arhiva AMGD. 26 Ştefan Angi, Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu, revista Muzica, Bucureşti, nr. 3/2006, pag. 33. 27 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5.

17 creaţiei: nu se poate imagina o adevărată creaţie fără o oarecare doză de înnoire28. Dan Voiculescu mărturiseşte că, din punct de vedere stilistic, a înclinat întotdeauna spre modalismul cromatic, că a fost un adept al polifoniei în diferitele sale variante, că iubeşte structurile armonice simetric alcătuite (mai ales cele cu secundă adăugată) şi pledează pentru realitatea melodică29. Lucrările sale scrise într-un limbaj modal se remarcă în primul rând printr-un lirism caracteristic şi o cantabilitate care-l îndreaptă firesc spre genurile vocale şi corale, unde a dat multe pagini semnificative, unele încununate cu premii30. Compozitorului i-a plăcut să îmbine particularităţi de limbaj specifice unei anume perioade stilistice cu elementele tehnicii de compoziţie contemporane. În lucrările sale (în special cele corale) găsim subtilităţi folclorice autohtone care transpar prin ritmuri, moduri şi cadenţe. De altfel, el însuşi este de părere că minţile creatoare trebuie să aibă acest har al simţirii […] româneşti, în forme mult mai evoluate31. De pildă, în lucrarea orchestrală de iz bizantin Inflorescenţe se regăsesc construcţii axate pe principiul heterofoniei (pe care autorul o consideră tipică muzicii româneşti). Şcoala de compoziţie a lui Karlheinz Stockhausen a pus o amprentă specială asupra principiilor componistice ale lui Dan Voiculescu, mai ales în ceea ce priveşte construcţia formală a unei lucrări. În aceeaşi perioadă (anul universitar 1971-1972), Dan Voiculescu a activat şi în Studioul electronic de

28 Dan Voiculescu, Avangardele în muzică – Contribuţii româneşti de avangardă, 2003 (articol trimis lui Vasile Robciuc – preşedintele fondator al Societăţii Literar-Culturală Tristan Tzara din Moineşti, pentru un volum colectiv). 29Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 6. 30 Cornel Ţăranu, Referent în comisia pentru ocuparea postului de profesor, septembrie 1990, din dosarul de cadre nr. 121/12, Arhiva AMGD. 31 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009.

18 la Staatliche Hochschule für Musik din Köln, în cadrul căruia a conceput unica sa lucrare din sfera muzicii electronice, Reliefuri. În ceea ce priveşte creaţia camerală (pentru instrumente solo şi ansambluri) şi vocal-instrumentală, se detaşează preferinţa autorului pentru stilul melodic solo, de factură aulodică32, în special afinitatea sa neabătută pentru flaut (9 Sonate scrise în decursul mai multor ani; sonata a 10-a este datată 2009, şi a rămas în manuscris). În aceste lucrări, compozitorul a abordat problematici diverse, experimentând şi domeniul teatrului instrumental (Sonata a 4-a, subintitulată cu mişcare scenică). Totuşi, nu a neglijat nici instrumentele cu coarde, compunând Ribattuta pentru violă, Fiorituri pentru vioară şi pian şi Meditaţie pentru chitară. Iubitor de poezie, în special a liricii româneşti, Dan Voiculescu şi-a manifestat preocuparea pentru acest domeniu în varii contexte. În acest sens a elaborat un studiu intitulat Elemente muzicale în lirica eminesciană33 şi a compus cicluri de lieduri, multe pe versuri de Blaga şi Stănescu, […] atrăgătoare pentru substanţa lor filosofică pe care am simţit-o din ce în ce mai profund34. Interesante sunt formulele instrumentale în care compozitorul integrează vocea, de pildă: Două cântece pentru soprană şi vibrafon, pe versuri de Marin Sorescu; Cântece de toamnă pentru soprană, oboi, două clarinete şi vioară, pe versuri de Emil Isac (Cântec de toamnă, Cântec) şi Nicolae Labiş (Toamnă). Distingem un discurs muzical de natură expresionistă, atât prin combinarea neobişnuită a timbrurilor instrumentale cât şi prin exploatarea vocii umane (culoare vocală, cromatisme, intervalică). Desigur, afinitatea sa pentru literatura românească se regăseşte şi în coruri şi, nu în ultimul rând, în

32 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5. 33 revista Steaua, Cluj 1989. 34 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5.

19 opera de cameră Cântăreaţa cheală, inspirată de piesa de teatru omonimă scrisă de Eugen Ionescu. O pondere însemnată în ansamblul operei lui Dan Voiculescu o are creaţia pentru pian, care a rămas un domeniu de suflet în urma educaţiei sale instrumentale. Încă din anii studenţiei, semnează cicluri precum Fabule şi Dialoguri, continuând apoi cu lucrări din ce în ce mai complexe, atât din punctul de vedere al limbajului muzical, cât şi din perspectiva tehnicii instrumentale.

Coperta manuscrisului35

Regăsim pasiunea sa pentru ţesăturile contrapunctice şi în lucrările pentru pian, în mod special în ciclul Canonica, dedicat pianistei şi profesoarei Gerda Türk. Cele 24 de canoane exploatează o diversitate de procedee precum: canon în oglindă, la terţă – în formă de invenţiune, cu polimetrie, cu axă de simetrie – în contrapunct dublu recurent, în augmentare şi aşa mai departe. Lucrarea este semnificativă şi ca exerciţiu stilistic, unele canoane fiind scrise ca omagii aduse lui Hindemith, Bartók, Schumann şi alţii. În aceeaşi manieră

35 ADV, cutia 30; ulterior titlul a rămas doar Fabule.

20 a stilemelor este compusă şi Cadenţa la un concert imaginar de Mozart. În rândul lucrărilor reprezentative pentru pian se află şi volumul de patru toccate (Toccata piano, Toccata armonica, Toccata robotica şi Toccata quarta per una mano), adevărate piese de virtuozitate, atât din punct de vedere componistic cât şi interpretativ.

În urma cercetării noastre în ADV de la FST, a inventarierii ei şi a consultării următoarelor surse bibliografice: - Cosma, Viorel - Muzicieni români. Lexicon, vol. IX, Editura Muzicală, Bucureşti 2006 -Ţiplea-Temeş, - In memoriam Dan Voiculescu, revista Muzica, Bianca nr. 4/2009, Bucureşti - lista36 operelor muzicale declarate la UCMR-ADA am întocmit următoarea listă de creaţie a compozitorului Dan Voiculescu:

Muzică instrumentală solo: 10 Sonate pentru flaut solo: nr. 1 – Piccola sonata, 1968; nr. 2 – 1979; nr 3 – 1984; nr. 4 – 1989; nr. 5 – 1992; nr. 6 – 1995; nr. 7 – 2003; nr. 8 – 2006; nr. 9 – 2007; nr. 10 – 200937 Sonata pentru clarinet solo, 1971 Ribattuta pentru violă sau violoncel38, 1976 Schiţe cu interpretare liberă pentru oboi, 1987 Semnale pentru trombon, 1990 Descântec (Exorcisme) pentru corn, 1991

36 Listă obţinută de la Irina Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu. 37ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale. 38 ibidem.

Sonata pentru oboi solo, 1997 Meditaţie pentru chitară, 1998 Trilobat pentru violă solo, 2009

Creaţia pentru pian solo şi instrumente cu claviatură Rondo pentru pian39, 1962 Fabule, 1963 Dialoguri, 1965 Sonata pentru pian, 1965 Crochiuri, 1968 Sonanţe, 1968 Spirale, 1968 Toccata piano, 1989 Toccata armonica, 1991 Toccata robotica, 1993 Cadenţă la un concert imaginar de Mozart, 1999 Enunţuri – 32 de aforisme pentru pian (forme-moment)40, 2000 Toccata quarta per una mano, 2004 Canonica, 24 de canoane pentru pian, 2004 Fantasia e Fuga sulle pedale per organo, 2009 Sonata brava pentru clavecin, 2008 Concert pentru pian41

39 Există un singur exemplar, în manuscris, ADV, cutia 31. 40Aşa apare titlul complet în jurnalul de creaţie de la FST; pe partitură este notat doar Enunţuri; la Viorel Cosma apare Enunţuri – 32 de aforisme pentru pian fără menţiunea “forme-moment”; la Bianca Temeş cele 32 de aforisme pentru pian sunt catalogate ca altă lucrare, ce datează din 2003. 41 nefinalizat, rămas în stadiul de proiect.

Muzică de cameră: Sonatina pentru oboi şi pian, 1963 Fiorituri pentru vioară şi pian, 1982 Toccata pentru xilofon, trianglu, crotale şi cinel suspendat, 1985 Ecou pentru două viori, 198542 Flori pentru două toace, 1985 Diptic concertant pentru flauto dolce, flauto traverso, violoncello i cembalo, 200143 Dileme pentru oboi, clarinet, fagot, violă, violoncel, percuţie şi pian, 200144 3 Bagatele legate pentru trei fagoţi, 2003 Trileme pentru septet instrumental, 2003 Sonata pentru violoncel şi pian45

Muzică vocal-instrumentală: Trei cântece de bis pentru voce solo (mezzosoprană sau bas), pe versuri de Otilia Cazimir, Fedru şi Tudor Arghezi, 2005

Cu pian:

Trei cântece pe versuri de Nicolae Labiş, pentru soprană şi pian, 1962 Două cântece pentru bariton şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş, 1963 Am iubit pentru voce şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş, 1965 Cântece de dor pentru voce şi pian, pe versuri de Lucian Blaga (Dorul- dor, Nu-mi presimţi?, Sus), 1966 Cerbul cu stea în frunte, pe versuri de Lucian Blaga, 1968

42 ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale. 43 ibidem. 44 ibidem; n.b.: cu dedicaţie pentru Ansamblul Archaeus şi dirijorul Liviu Dănceanu. 45 Proiect nefinalizat. Sursa: dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD; în ADV de la FST se găseşte o schiţă a lucrării.

Cântece populare româneşti pentru voce şi pian din colecţia Béla Bartók, (Până-i lume n-oi muri, Pe sărite, Cucule – pasăre sură, Fost- am lăcomosu/cântec lung, ‘ntreabă-ntreabă, mari boieriu/colindă), 1981 12 Hai-ku-uri pentru voce şi pian, pe versuri de poeţi clasici japonezi, 1998 Cântece simple pentru voce şi pian, pe versuri de Nichita Stănescu (Oraţie de nuntă, Pentru 1000 de cântece, Înapoierea cheii, Totul ar fi trebuit, Dezîmblânzirea, Tocmai acum, Adunarea prin îndepărtare, Necuvintele, Să ne iubim ca florile), 1999 Trei cântece pe versuri de Nichita Stănescu, pentru soprană şi pian (Lauda omului, Muzica, Cântec/E o-ntâmplare…), 2005 Trei lieduri pe versuri de Nichita Stănescu (Ce crezi tu! «Şo pentru zeiţă», Oratoriu, Emoţie de toamnă), 2007 Văd oameni – lied pe versuri de Tudor Mihai Cazan46, 2007

În varii formaţii instrumental-camerale:

Cântece de toamnă pentru soprană, oboi, doi clarineţi şi vioară, pe versuri de Emil Isac (Cântec de toamnă, Cântec) şi Nicolae Labiş (Toamnă), 1963 Cânturi pentru bariton solo sau bariton, oboi şi percuţie, pe versuri de Lucian Blaga (Inima pădurii, Cântecul somnului, Tâlcuri), 1966 Două cântece pentru soprană şi vibrafon, pe versuri de Marin Sorescu (Reminiscenţe, De două ori), 1969 Vocaliză pentru pacea sufletului pentru soprană, pian şi clopote, 2007

46 Dan Voiculescu - Fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV.

Muzică simfonică: Divertisment pentru orchestră de coarde,1962 Simfonia ostinato, 1963 Viziuni cosmice, 1968 Blocuri, 1969 Stări, 1969 Muzică pentru coarde, 1971 Piese pentru orchestră, 1975 Suită din Codex Caioni, 1996 Inflorescenţe pentru orchestră de coarde, 2001

Muzică vocal-simfonică: Cantata Patriei pentru bariton, cor mixt şi orchestră (1977) - cu care a obţinut Premiul UCMR-1978 şi Premiul George Enescu al Academiei Române-198447

Muzică de scenă48: Prietenii Mihaelei de Al. T. Popescu – Teatrul de păpuşi Cluj, 1964 Hora Domniţelor de Radu Stanca – Teatrul Naţional Cluj, 1968 Proteu de Paul Claudel – spectacol montat de către studenţii secţiei Canto de la CMGD, în cadrul studioului Gong ’49, 1969

Muzică pentru cor: Cântecele toamnei - Trei coruri pentru voci egale, pe versuri de George Bacovia, 1962

47dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD. 48Dan Voiculescu – memoriu de activitate politică şi obştească, dosarul de cadre nr. 121/12 din Arhiva AMGD.

Partid, părinte iubitor – cor pentru voci egale şi pian, pe versuri de Tiberiu Utan 1963 Închinare – cor mixt, pe versuri de Dan Deşliu, 1963 Să fii partidului oştean – cor mixt, pe versuri de Mihai Beniuc, 1963 23 August – cor mixt, pe versuri de Rusalin Mureşanu, 1964 În frunte e partidul – cor mixt, pe versuri de Vladimir Ciocov, 1964 Tinereţe - cor mixt şi pian, pe versuri de Ion Cocora, 1965 Suita ardeleană – cor mixt şi orchestră populară,1966 Hoi lerunda, domnul bunu – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare, 1968 Patru cântece populare – cor mixt,1970-1971 Omagiu lui Blaga (Blagiana) – cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga, 1971 Ce înseamnă să fii tânăr – cor mixt, pe versuri de Nina Cassian, 1971 Cântec pentru Republică – cor mixt, 1972 Mărie, Mărie – cor bărbătesc, pe versuri populare, 1973 Partid, al poporului soare – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de Crişan Constantinescu, 1973 De la maica doi mă cere – cor mixt, pe versuri populare, 1973 Mândruliţă de demult – cor mixt, pe versuri populare, 1973 Patrie din veci de veci – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de Ion Bănuţă, 1974 Alegeţi – cor mixt, pe versuri de Mihai Beniuc, 1975 Aici e ţara – cor mixt a capella sau cu pian/orchestră, pe versuri de Adrian Păunescu, 1976 Nu horesc că-mi plac horile – cor mixt, pe versuri populare, 1976 Frumoasă-i mireasa noastră – cor mixt, pe versuri populare, 1976 Marea mândră mi-l grăiare – cor mixt, 1977 Vis măreţ de sfântă libertate – cor mixt, pe versuri de Maria Racolţa,1977 Ţară de cântec, ţară de dor – cor mixt, pe versuri de Negoiţă Irimie, 1977

Trăim aici de peste două mii de ani – cor mixt, pe versuri de George Radu Chirovici, 1977 Apărători de pace – cor bărbătesc şi pian, pe versuri de Vasile Preda, 1978 Chemare – cor bărbătesc şi pian, pe versuri de N. Nicolae, 1978 Un imn al muncii zboară tumultuos – cor mixt, pe versuri de Crişan Constantinescu, 1978 Anotimpurile patriei – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri de N. Nicolae, 1978 Dans – cor mixt, 1978 Noi – cor mixt, pe versuri de Nikolaus Berwanger,1979 Colindă de departe – cor mixt, pe versuri populare, 1979 Republicii – cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol,1980 Festliches Lied für Schässburg/Cântec festiv pentru Sighişoara – cor mixt, pe versuri de Wolf von Aichelburg şi Negoiţă Irimie, 1980 Hora secerii – cor mixt, pe versuri populare,1980 Niciodată nu a fost patria mai frumoasă – cor mixt, pe versuri de Mara Nicoară, 1980 Noi pornim la colindat/Colindă de pricină – cor mixt, pe versuri populare, 1980 Timpul nostru - cor mixt, pe versuri de Nikolaus Berwanger, 1980 La infinit – cor mixt cu sau fără acompaniament de percuţie, pe versuri de Ana-Maria Avram, 1980 De la arcul Carpaţilor/Astfel – cor mixt, pe versuri de Marin Sorescu, 1980 Colinda judelui – cor bărbătesc, pe versuri populare, 1980 Ce somn ţi-ai somnat – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare,1980 Ridică-te – poem pentru cor mixt, pe versuri de Nichita Stănescu, 1980 Nicăieri – cor mixt cu sau fără acompaniament de orchestră, pe versuri de Dionisie Fărcaşiu, 1981 Destin – cor mixt, pe versuri de Radu Ciprian, 1981

Ţii tu minte, mândră fată? – cor mixt, pe versuri populare, 1981 Din fluier cu drag/Fluieraş din grindă – cor mixt, pe versuri de Radu Daud, 1982 Trebuiau să poarte un nume – poem pentru cor mixt, pe versuri de Marin Sorescu, 1982 La Alba Iulia, Mihai – cor mixt, pe versuri de Negoiţă Irimie, 1983 Toccata veselă – cor mixt, transcripţia unui cor de copii, 1985 Gând de pace – cor pentru voci egale, pe versuri de Mihaela Popescu, 1985 Despre limba română – poem pentru cor mixt, pe versuri de Nichita Stănescu, 1985 Când e mai frumoasă ţara? – cor pentru voci egale, pe versuri de Corneliu Şerban, 1989 Mândră turmă de oi mere – colindă pentru cor mixt, pe versuri populare, 1989 Declaraţie de pace – cor mixt, pe un text din presă, 1989 Elegii eminesciene – cor mixt, pe versuri de Mihai Eminescu, 1989 Tatăl nostru – cor mixt sau voci egale, pe text religios, 1993 Bucură-te, Marie – cor mixt sau voci egale, pe text religios,1993 Stâna prădată – colindă pentru cor mixt sau voci egale, pe versuri populare, 1994 Pe un câmp mândru-nflorit – colindă pentru trei voci egale, pe versuri populare, 1995 Trei descântece pe versuri de Tristan Tzara (Trois dechansons d’après Tristan Tzara) – cor mixt, 1995 Imn lui Gheorghe Lazăr – cor mixt, pe versuri de Alexandru Lazăr şi Aurel Tita, 1996 Doamne, strigat-am – cor pentru trei voci egale, pe text religios, 1996 Liturghia modală – cor pentru voci egale, 1996 Psalmul I – cor pentru voci egale, 1997

Corala mundi – cor mixt şi pian/orchestră, pe text religios, 1998 La obârşie – cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga,1998 Imnul iubirii – cor mixt şi pian/orchestră, pe versuri din Biblie, 2000 De dragoste rară – cor bărbătesc la şase voci, pe versuri de Cezar Ivănescu, 2005 Horia – poem pentru cor mixt, clopote şi toacă, pe versuri de Aron Cotruş, 200749 Două cântece – cor pentru voci egale, pe versuri de Ana Blandiana (Fapt divers, Doină), 200750 Patrick – cor mixt, pe versuri de Hector McDonnell, 200751 Trei coruri – pentru voci egale, pe versuri de Passionaria Stoicescu (Un copil e rodul sfânt, Moş Crăciun cel bătrân, Glasul Pădurii), 200752 Luminătoarea – cântec funerar pentru cor mixt, pe text religios, 200753 Trei cântece pe versuri de Ion Lazăr – cor pentru voci egale (Om şi pom, Când un copil cântă, Lumina), 200954 În primăvara aceea (1907) – cor pe voci egale, pe versuri de Teodor Bratu, 200955 Rugăciune în câmp – cor pe voci egale, pe versuri de Teodor Bratu, 200956 Gând pentru floarea-soarelui – cor pentru două voci egale, pe versuri de Csech Katalin, trad. Elena Şorban, 200957 La croce (Paolina di Nola) – cor mixt la patru voci, 200958 O croce/Quinto grado – cor pentru trei voci, 200959

49 Dan Voiculescu - fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV 50 ibidem. 51 ibidem. 52 ibidem. 53 ibidem. 54 Dan Voiculescu – jurnal de creaţie, ADV. 55 ibidem. 56 ibidem. 57 ibidem. 58 ibidem; dedicat lui Padre Anselmo Susca (Italia, Noci). 59 ibidem; dedicat lui Padre Anselmo Susca pentru aniversarea a 80 de ani.

Muzică pentru copii: Coruri pentru copii, vol. I – IV, 1974, 1975, 1976, 1995 Un şirag de melodii pentru cei mai dragi copii, cântece pentru grădiniţă, 1976 Nişte vecini (joc muzical pentru zece copii sau scenariu pentru un film de desene animate), 1982 Ţării, inima şi gândul – cor cu acompaniament de pian/orchestră, pe versuri de Ion Serebreanu, 1984 7 Cântece parodii – pe versuri de Marin Sorescu, 1987 Paparuda – cor de copii şi percuţie, pe versuri de Marin Sorescu, 1987 Vocaliză pentru pacea copiilor lumii, 1987 Voi, oameni mari ai Terrei – cor cu acompaniament de pian, pe versuri de Corneliu Şerban, 1989 La Alba Iulia-n cetate – cor cu acompaniament de pian, pe versuri de Corneliu Şerban, 1989 Foc de tabără – pe versuri de Corneliu Şerban,1989 Cearta – pe versuri de Marin Sorescu, 1990 Clorofila are treabă – pe versuri de Marin Sorescu,1990 Dodă, dodă – pe versuri de Marin Sorescu, 1990 Colindiţă/La cel pom mare rotat – pe versuri populare, 1991 Colinda amestecată – cu percuţie, pe versuri populare, 1991 Cunoştinţe despre cunoştinţe – pe versuri de Marin Sorescu, 1993 Nu mai sunt pe luncă flori – pe versuri de Ştefan Octavian Iosif, 1994 Curiozitate – pe versuri de Marin Sorescu, 1995 14 cântece pentru copii pe versuri de Passionaria Stoicescu, 200760

60 Dan Voiculescu - fişă cu activitatea pe anul 2007, ADV.

Poezii şi melodii despre ce-ţi doreşti să fii, pe versuri de Passionaria Stoicescu, 2008

Muzică instrumentală didactică: Carte fără sfârşit vol. 1-3 , 1980, 1984, 1988 Piese pentru nai (solo sau duet) – cu caracter pedagogic, 1987-198961 Cimpoiaşul62 Atemporalitate – piesă pentru mâna dreaptă, 200763 Cvasi mixturi, 200764 Studiu de acorduri în canon, 200765 DSCH, 200766

Operă: Cântăreaţa cheală – operă comică de cameră, libretul după Eugen Ionescu, 1993

Muzică electronică: Reliefuri, 1972

61 ADV, Jurnal de creaţie. 62 este o miniatură pentru pian, a cărei partitură nu există în ADV, dar pe care o deţinem, primită fiind de la profesoara de pian Gerda Türk. Nu este datată. 63 ADV, cutia 51, biblioraft Compoziţii instrumentale; anul l-am identificat în jurnalul de creaţie. 64 ibidem. 65 ibidem. 66 ibidem.

Muzicologul

Orice ştiinţă atinge arta; orice artă are latura ei şiinţifică - Armand Trousseau67

Activitatea muzicologică a lui Dan Voiculescu s-a materializat prin exegeze muzicologice, lucrări monografice, studii şi articole publicate în presa din România (Muzica, Contemporanul, Amfiteatru, Tribuna, Făclia, Scânteia68) Franţa, Italia şi Republica Moldova şi lucrări didactice. A participat la reuniuni ştiinţifice în cadrul Conservatorului George Dima Cluj şi Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti, şi în emisiuni radiofonice (Radio Cluj, Radio Bucureşti) şi de televiziune. A scris prezentări şi programe de sală la concertele Filarmonicii de Stat Cluj (1967-1968)69 şi a fost, în perioada în care a activat la Cluj, redactor-editor al volumelor Lucrări de muzicologie nr. 8-20. Meticulozitatea şi profesionalismul lui Dan Voiculescu se oglindesc într-o minuţioasă documentare bibliografică. În cercetările sale, a abordat analitic şi sintetic probleme legate de polifonie, concepte tonale şi modale, armonie şi tehnici de compoziţie privite prin prisma istorico-stilistică, folosind un limbaj concis şi clar. Dan Voiculescu a acordat o atenţie deosebită Barocului muzical, în special creaţiei lui J. S. Bach, pe care l-a considerat un exemplu de maximă pregnanţă70. În acest sens, stau mărturie studii precum Privire asupra

67 Motto înscris de Dan Voiculescu pe coperta cursului său de Stilistica secolului XX, ADV, cutia 31. 68 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12; ADV. 69 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 70 Dan Voiculescu, Specializare şi largviziune în muzică, ADV.

32 secvenţelor în muzica lui J. S. Bach71, Cadenţa la Bach72, Tetracordul cromatic la Bach73, Ritmica armonică bachiană74 ş.a.m.d. Aceste studii îşi găsesc încununarea în volumele Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach şi în lucrarea sa de suflet Fuga în creaţia lui J. S. Bach – volum la care am lucrat vreo treizeci de ani, perfecţionând mereu modelul de analiză75. Desigur, nu trebuie uitat volumul Polifonia secolului XX, prin care autorul aduce o contribuţie remarcabilă la cunoaşterea tehnicilor de scriitură modernă.

71 Lucrări de muzicologie, vol. 2, CMGD, Cluj-Napoca, 1966. 72 Lucrări de muzicologie, vol. 4, CMGD, Cluj-Napoca, 1968. 73 Lucrări de muzicologie, vol. 5, CMGD, Cluj-Napoca, 1969. 74 Lucrări de muzicologie, vol. 16, CMGD , Cluj-Napoca, 1984. 75 Dan Voiculescu, Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, pag. 5. 76 ADV, cutia 28.

Lucrări ştiinţifice77: 1. Lucrări cu caracter monografic Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach, vol.1 - Scriitura la două voci, CMGD, Cluj, 1975 Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach -Fuga, CMGD, 1986 / Fuga în creaţia lui J. S. Bach, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000 Polifonia secolului XX, Editura Muzicală. Bucureşti, 2005

2. Lucrări cu caracter didactic Antologie corală renascentistă – pentru uzul cursului de polifonie, CMGD, Cluj, 1975 Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului XX, CMGD, Cluj, 1977 Antologie Palestrina (selecţie, studiu introductiv, cronologie), CMGD, Cluj, 1978

Studii, articole, conferinţe, comunicări, prezenţe radiofonice, etc.78: Specializare şi largviziune în muzică - 1964-196579- dactilografiat „Vox Maris” de George Enescu - 196580- dactilografiat Creaţia enesciană de cameră - în revista Tribuna, Cluj, 27 mai, 196581

77 Următoarea listă este întocmită în urma comparării surselor bibliografice (menţionate în Compozitorul ) cu documente găsite în ADV şi în dosarul de cadre 121/12 din Arhiva AMGD. Dacă lucrarea nu este datată sau nu se precizează unde a fost publicată înseamnă că nu am găsit informaţii cu privire la aceste aspecte. 78 ibidem. 79 ADV, cutia 51, biblioraft I. 80 ibidem. 81 ibidem.

34 nedatate: Prezentare pentru discul formaţiei „Collegium Musicum Academicum”82 - dactilografiat Fluctuaţia tempoului în opera „Oedip” de George Enescu83- dactilografiat Prezentare: Sonatele op. 13 Patetica şi op. 109 de Beethoven84- manuscris Benjamin Britten şi opera sa „Peter Grimes”85- manuscris Profil de muzician: Tudor Jarda86- manuscris; observaţie: pare a fi un interviu în scris cu Tudor Jarda (întrebările sunt scrise de Dan Voiculescu iar răspunsurile ar putea fi scrisul lui Tudor Jarda)

Prezenţe la reuniuni ştiinţifice (listă selectivă)87: 5 aprilie 1964 - sesiunea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, CMGD, Cluj 15-16 mai 1976 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice cu tema Muzica, societatea şi cercetările interdisciplinare în ştiinţele muzicale, CMGD, Cluj 13-14 mai 1978 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi studenţilor, CMGD, Cluj 14-15 mai 1982 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi studenţilor, CMGD, Cluj

82 ADV, cutia 51, biblioraft I. 83 ibidem; n.b.: exemplar cu foarte multe corecturi. 84 ADV, cutia 51, dosar cu lucrări ştiinţifice vechi. 85 ibidem. 86 ibidem. 87 extrase din ADV.

25-27 februarie 1983 - conferinţa naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, Conservatorul George Enescu, Iaşi 9-10 mai 1986 - sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi studenţilor, CMGD, Cluj 17-22 noiembrie 1986 - simpozion Arta în cultura românească, Zilele academice clujene 16-17 septembrie 1988 - masă rotundă cu tema Aspecte, valori şi perspective în dezvoltarea culturii muzicale româneşti, Festivalul internaţional George Enescu, Conservatorul Ciprian Porumbescu, Bucureşti 13 ianuarie 1989 - Centenar Eminescu: simpozion Muzicalitatea versului eminescian, Oradea 17 martie 1989 - simpozion Creativitate şi eficienţă în învăţământ, CMGD, Cluj 5-17 noiembrie 1992 - meeting di cultura musicale, Tommaso Traetta, Bitonto 31 august 1995 - Congres Muzicologic UNESCO - Artele şi dimensiunea culturală a dezvoltării sociale, Universitatea de vară, Chişinău 1995 - simpozion Bartók – 50 de ani de la moarte, Cluj 24-25 martie 1995 - simpozion naţional Arta vocală în toate ipostazele, AMGD, Cluj 16-26 noiembrie 1995 - meeting di cultura musicale, Tommaso Traetta compositore sacro ed operista, Bitonto

7-9 noiembrie 1996 - conferinţa ştiinţifică internaţională Lumea muzicii şi muzicologia, Academia de Muzică Gavriil Musicescu, Chişinău 7-8 iunie 1996 - simpozion naţional de muzicologie Musicologorum CollegiiColloquium, AMGD, Cluj 17 mai 1997 - simpozion de muzicologie, Zilele Sigismund Toduţă, Deva 5-6 iunie 1998 - simpozion naţional de muzicologie Musicologorum CollegiiColloquium, AMGD, Cluj 21 octombrie 1998 - Neue Musik in Rumänien, Potsdam – Golm Universität 25 octombrie 1998 - idem, Schöneiche, Berlin 1999 - meeting di cultura musicale, Tommaso Traetta – Compositore Sacro, Bitonto, Italia 24-27 mai 2001 - simpozionul naţional de muzică corală din Sinaia, organizat de Fundaţia Culturală Sound din Bucureşti 24-25 septembrie 2001 - simpozionul internaţional de muzicologie George Enescu (120 de ani de la naştere), Academia Română, UCMR, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti 17 decembrie 2001 - sesiunea ştiinţifică şi artistică de muzică veche – ediţia a VI-a, G.F. Haendel – un maestru al Barocului muzical, UNMB 16-17 mai 2003 - zilele omagiale Sigismund Toduţă, Sala Mare a Casei de Cultură Drăgan Munteanu, Deva

21-25 mai 2003 - simpozionul naţional de muzică corală din Sinaia, organizat de Fundaţia Culturală Sound din Bucureşti 15 decembrie 2003 - sesiunea ştiinţifică şi artistică de muzică veche - ediţia a VIII-a, Barocul, epocă, estetică, expresie, UNMB 15 mai 2004 - simpozion de muzicologie; lansarea volumului Studii toduţiene, Fundaţia Sigismund Toduţă, AMGD, Cluj 10 septembrie 2005 - simpozionul internaţional de muzicologie George Enescu, UNMB 2005 - simpozionul naţional (cu deschidere internaţională) George Enescu, ediţia a II-a, Societatea cultural-literară Tristan Tzara, Moineşti 16-17 martie 2007 - simpozionul aniversar organizat de Filarmonica Banatul din Timişoara cu o comunicare despre liedul românesc88 20 aprilie 2007 - simpozionul Mişcarea corală pentru copii şi tineret în actualitate, Caransebeş 4 mai 2007 - conferinţa Reflexe ale absurdului în opera comică de cameră Cântăreaţa cheală, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi 23 octombrie 2007 - simpozionul de muzicologie din cadrul Festivalului Muzicii Româneşti de la Iaşi

88 sursa: Dan Voiculescu – Activităţi în 2007, din arhiva FST.

15-16 mai 2008 - simpozion internaţional de muzicologie, sub egida Academiei Române – Filiala Cluj, Centenar Sigismund Toduţă, AMGD, Cluj 4-5 octombrie 2008 - simpozionul de muzicologie Identitate şi contextualitate stilistică în creaţia contemporană românească, din cadrul Festivalului Muzicii Româneşti, ediţia a XII- a, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi 24-26 octombrie 2008 - Sigismund Toduţă und die Klausenburger Kompositionsschule, Symposiumsreihe Zwischen Zeiten, Universität Carl von Ossietzky, Oldenburg

Jurii (listă selectivă)89: 19-20 noiembrie - membru în juriul Concursului coral 1988 interjudeţean Iosif Velceanu, Reşiţa 25-27 mai 1989 - membru în juriul Festivalului-concurs de interpretare muzicală Tinere Talente, Oradea 25 iunie 1989 - membru în juriul Concursului de muzică corală şi de cameră, Timişoara 30 noiembrie – - membru în juriul Concursului interjudeţean 3 decembrie 1989 de creaţie şi interpretare muzicală George Dima, Cluj 7-9 mai 1992 - preşedinte al juriului Festivalului-concurs de interpretare muzicală Tinere Talente, Oradea 15-16 mai 1993 - membru în juriul Festivalului coral Timotei Popovici- Caransebeş

89 extrase din ADV.

28-29 mai 1994 - membru în juriul Festivalului coral Timotei Popovici- Caransebeş 28 august 1995 - membru în juriul Concursului-festival internaţional de interpretare pianistică şi de compoziţie Carl Filtsch, Sibiu 12 mai 1996 - membru în juriul Concursului naţional studenţesc de compoziţie, Zilele Univeristăţii de Arte George Enescu, ediţia a III-a, Iaşi 12-17 mai 1998 - preşedinte al juriului Concursului naţional de interpretare Sigismund Toduţă, ediţia a I-a, Cluj-Napoca 3-4 aprilie 1999 - membru în juriul Concursului naţional coral pe secţiuni Cantus Juventutis, Tg. Mureş 4-7 mai 2000 - membru în juriul Concursului naţional de interpretare Ionel Perlea, Slobozia 13-14 martie 2004 - membru în juriul Eurovision Young Musicians, TVR Cultural, Bucureşti 20-21 aprilie 2007 - preşedinte al juriului Festivalului coral Timotei Popovici, Caransebeş

Redactor-editor: Lucrări de muzicologie nr. 8-20, CMGD, Cluj Sigismund Toduţă – Lucrări pianistice I, FST Cluj-Napoca, în colaborare cu Editura MediaMusica a AMGD, Cluj-Napoca, 1998 Sigismund Toduţă – Lucrări pianistice II, FST Cluj-Napoca, în colaborare cu Editura MediaMusica a AMGD, Cluj-Napoca, 1999 Johann Sebastian Bach – 15 invenţiuni la 3 voci, Editura Arpeggione, 2005

Pedagogul

În ce priveşte dorinţa şi posibilitatea reală de a scrie mai mult,între aceşti doi poli s-au interpus mereu dragii mei studenţi, pentru care m-am pregătit continuu, de la care am învăţat mult şi care au fost foarte cronofagi…90

Începând cu anul 1963, la vârsta de doar 23 de ani, Dan Voiculescu intră în corpul profesoral al Academiei de Muzică Gheorghe Dima, pe atunci Conservatorul de Muzică George Dima, pe postul de preparator universitar la disciplinele contrapunct şi compoziţie. Conform Lilianei Cadar91, tot în această perioadă imediată absolvirii Conservatorului, Voiculescu a fost şi pianist acompaniator la clasa de flaut a profesorului Gavril Costea. De-a lungul anilor parcurge toate treptele ierarhice: 1967 – asistent, 1972 – lector, 1980 – conferenţiar, ajungând profesor în 1990. Zece ani mai târziu, se transferă la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, ca profesor de compoziţie şi îndrumător de doctorat92. A fost asistent la clasele profesorilor Max Eisikovits şi Liviu Comes, a ţinut seminarii de Contrapunct şi Aranjament coral, a predat disciplina Contrapunct la toate secţiile şi Armonie la secţia de Canto. Acestora li s-a adăugat timp de câţiva ani şi cursul de Citire de partituri. Demn de menţionat este faptul că Dan Voiculescu a introdus pentru prima dată la Cluj cursul de Polifonia secolului XX (subiect de care s-a preocupat şi în teza sa de doctorat). Timp de 20 de ani a condus cercul ştiinţific studenţesc de analize muzicale şi a fost responsabil de coordonarea activităţii tuturor cercurilor

90 Mirela Zafiri, Dan Voiculescu - ultimul interviu, revista online No. 14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13, August 2010. 91 în lucrarea Flautul cu rol solistic în creaţia compozitorilor clujeni, teză de doctorat, AMGD, Cluj-Napoca, 2011, pag. 144. 92 Pe parcursul carierei sale, Dan Voiculescu a coordonat şi lucrări pentru obţinerea gradelor didactice în învăţământul preuniversitar.

ştiinţifice studenţeşti93. Între anii 1965-1966 a fost director de studii la Universitatea Populară Cluj94, şi în anul 1968 a susţinut cinci concerte-lecţii pentru elevi în cadrul Filarmonicii de Stat Cluj95. Putem vorbi despre profesorul Dan Voiculescu din trei puncte de vedere: în primul rând a fost autorul unui substanţial corpus de lucrări cu caracter documentar şi analitic; în al doilea rând a fost creator de lucrări muzicale cu scop didactic (cicluri evolutive urmând modele consacrate – de la Bach la Bártok) şi în al treilea rând a reprezentat un exemplu de exigenţă şi rigoare în administrarea actului didactic. Scrierile didactice, care includ şi volumele Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach, vol.1 - Scriitura la două voci, Polifonia Barocului în lucrările lui J. S. Bach – Fuga (care poartă dedicaţia Marelui meu profesor, maestrul Sigismund Toduţă) şi Polifonia secolului XX reprezintă repere referenţiale în literatura românească de specialitate. Ţinând cont de orientarea către disciplina contrapunct a profesorului Dan Voiculescu şi de insistenta sa observaţie: În viziunea noastră, încheierea studiilor contrapunctice nu se poate face fără abordarea polifoniei sec. XX96, aceste ample lucrări monografice au o evidentă aplicabilitate în planul didacticii universitare. În aceeaşi ordine de idei amintim şi studiile Opinii privind modernizarea studiului contrapunctului, Modalităţi de apropiere a repertoriului coral destinat copiilor de problemele limbajului muzical contemporan, Cu privire la îmbunătăţirea predării cursului de contrapunct la secţiile pedagogie şi instrumente.

93 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 94 ibidem. 95 Dan Voiculescu – memoriu de activitate, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 96 Dan Voiculescu, Polifonia Barocului în lucrările lui J. S.Bach – Fuga; Introducere, pag.9. Aceeaşi idee este susţinută şi în Argument la Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului XX, pag. 3: Pornind de la constatarea că studiul polifoniei rămâne incomplet atâta vreme cât el se axează doar pe cunoaşterea tehnicilor de scriitură ale Renaşterii şi Barocului, precum şi de la necesitatea ca învăţământul superior să pregătească practicieni şi teoreticieni capabili să abordeze temeinic creaţia contemporană, am ajuns la concluzia că acest capitol poate forma obiectul de studiu al unui curs aparte.

În privinţa culegerilor repertoriale Antologie corală renascentistă – pentru uzul cursului de polifonie, Antologie Palestrina – Selecţie, studiu introductiv şi cronologie şi Culegere de texte pentru studiul polifoniei secolului XX , ele vin în sprijinul unui principiu pedagogic clar exprimat: Desigur că însuşirea şi finalizarea cunoştinţelor teoretice acumulată în fiecare capitol se va putea realiza deplin numai cu ajutorul practicii…În primul rând se recomandă parcurgerea literaturii muzicale…îmbogăţind astfel experienţa auditivă, practică, vizuală şi analitică97. Metodologia utilizării textului muzical nu se opreşte doar la analiza exemplelor, extragerea vocilor şi ierarhizarea lor, audierea integrală sau fragmentară a lucrărilor, citirea la pian a partiturilor, realizarea de sinteze grafice, ci şi la căutarea unor exemple similare în completarea celor date, compunerea unor lucrări în care să se abordeze tehnicile de scriitură studiate. Dincolo de sfera învăţământului universitar, Dan Voiculescu a manifestat o disponibilitate aparte pentru lumea celor mici, adaptându-se cu sensibilitate şi afecţiune particularităţilor de vârstă şi de intelect ale copiilor. În acest sens, scrisorile adresate violonistului Vlad Hîrlav Maistorovici, care la vârsta de doar 10 ani manifesta deja interes pentru arta compoziţiei, sunt o emoţionantă mărturie: Dragă Vlad, Am primit cu multă bucurie scrisoarea ta şi cele două piese (care mai de care fără titlu!) trimise prin mama ta [...]. În primul rând, mă bucur că scrii mereu câte ceva. E foarte important să te gândeşti în fiecare zi la acest lucru, căci astfel îţi pui întrebări noi, încerci mereu altceva, te dezvolţi – ca şi la vioară [...]. Acum ar fi bine să te înveţe un profesor forme mici: cum se compune o propoziţie muzicală, o frază, cum se

97 Dan Voiculescu, Polifonia Barocului în lucrările lui J .S.Bach – Scriitura la două voci, Anexa Lucrări practice, Indicaţii metodologice, pag.241.

43 continuă ea (cum se dezvoltă), cum se aduce ceva contrastant etc. Ar fi bine dacă ai lua ca model câteva piese din volumul pentru Anna Magdalena Bach, de unde – după ce ai învăţat bine o piesă – te poţi inspira în privinţa alcătuirii (construcţiei) ei [...]. Şi acum despre compoziţiile trimise: sunt frumoase şi ne arată că îţi place mult cântecul popular. Se vede că te preocupă şi îmbunătăţirea acompaniamentului în formă pianistică, deşi tu eşti violonist [...]. Nu pot să închei fără să îţi spun că încadrarea mea pe lângă Queen şi Freddy Mercury m-a dat gata! [...] Cluj, 26 noiembrie, 1995

[...] Ceea ce mi-ai trimis de data aceasta arată iarăşi progrese: în ritmică este mai multă varietate, foloseşti şi cromatisme şi chiar şi imitaţii – ceea ce e foarte bine. Sigur că ar fi bine să scrii şi pentru alte instrumente: de pildă pentru vioară şi violoncel (sau vioară şi violă), ori pentru flaut şi oboi (sau două flaute) etc. De fapt, culorile contează mai puţin. Mai mult muzica. Poţi să faci o mică „poveste” a raporturilor dintre două personaje, pe care să o urmezi şi în muzică: se ceartă pentru ceva, fiecare îşi spune părerea, iar la sfârşit se împacă. Te poţi gândi la o fabulă sau ceva asemănător. Să te străduieşti să găseşti un titlu nostim, spiritual, potrivit cu muzica [...]. Pentru că îmi scrii aşa de frumos şi îmi trimiţi câte o compoziţie nu te consider deloc „tupeist” – cum zici -, ci îmi faci multă plăcere. Asta, deoarece oamenii de aceeaşi specialitate trebuie să comunice între ei, să se ajute, să colaboreze. Cu atât mai mult în muzică. Cluj, 31 decembrie, 1995

Prin creaţia sa componistică Dan Voiculescu pune în fapt preocuparea sa pentru educaţia muzicală a copiilor, cărora le dedică un repertoriu consistent atât vocal cât şi instrumental. E foarte greu să scrii cât de cât original, cu mijloace puţine, cu mijloace accesibile intelectului muzical al copiilor la vârste mici – până la adolescenţă; şi e tot atât de greu să le faci o educaţie muzicală fără a păcătui fie prin lucruri prea dificile, fie prea simple […]. Nu trebuie să zăbovim trei luni la o piesă şi să o cântăm la o producţie de clasă; e nevoie să citim foarte mult (ca în învăţământul programat). Să parcurgi repertoriul cuvenit la timpul cuvenit, să dezvolţi capacitatea de citire şi de înţelegere a micului pianist – acestea ar fi două deziderate de bază ale unui învăţământ modern. […]. Aceasta ar fi o latură a creaţiei mele, dedicată educaţiei muzicale, dedicată copiilor: lucrările pentru pian şi caietele de coruri. Am simţit această chemare, în condiţiile în care, poate, aş fi putut scrie piese mult mai moderne şi mai ample98 Pornind de la bazele educaţiei muzicale – exprimarea vocală, liniară (Un şirag de melodii pentru cei mai dragi copii) şi corală (4 volume de coruri) spre educaţia instrumentală (Cartea fără sfărşit) compozitorul şi profesorul Dan Voiculescu vizează prin intermediul ludicului exprimarea mesajului sonor de pe parametrii prioritari expresivi urmărind doar în subsidiar aspectele de tehnică ale scriiturii, prin aceasta creând o dezinvoltură a exprimării muzicale. Sonorităţile sunt eliberate de prejudecăţile tonal-funcţionalului, compozitorul propunând o plajă sonoră mult mai naturală şi mai firească, propulsată din sfera modalului99. De pildă, miniaturile din cele trei volume ale Cărţii fără sfârşit urmăresc un parcurs gradual de la simplu la complex, împletind polivalent, sub aparenta simplitate a textului, probleme de tehnică

98 Dan Voiculescu – Drama muzicii moderne, ADV. 99 Gabriela Viorica Munteanu, Concepţii pedagogice româneşti în domeniul muzical. Liviu Comes, Dan Voiculescu, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, pag.108.

45 pianistică cu elemente de limbaj specifice secolului XX (disonanţe, heterofonie, improvizaţie, cluster, utilizarea semnelor grafice neconvenţionale etc.), valorificând astfel instrumentarul metodic specific (joc, verbalizare, ilustrare muzicală a textului literar ş.a.m.d.). Prin complexitatea problematicii lor, aceste fermecătoare piese au devenit lucrări de referinţă în pedagogia pianistică. Astfel, putem spune că Dan Voiculescu a fost un pedagog de vocaţie, deschizător de drumuri pentru toate etapele instruirii muzicale a tinerilor, fie ei copii, elevi, studenţi sau doctoranzi.

Dan Voiculescu alături de profesoara Celita Sechel şi Corul de copii Toccatina al Şcolii Generale Saschiz, Sighişoara, 13 iunie 1987100.

Când se vorbeşte despre activitatea la clasă a profesorului Voiculescu, se evocă erudiţia, exigenţa, rigoarea, transparenţa şi claritatea

100 ADV, cutia 9; fotografia poartă dedicaţia Cele mai frumoase gânduri compozitorului Dan Voiculescu din partea profesoarei Celita Sechel.

46 expunerii. Cursurile sale, ţinute cu exemplară regularitate şi punctualitate se caracterizează prin bogata informaţie profesională şi probitate ştiinţifică101. Plurivalenţa pregătirii sale muzicale, cultura vastă şi abordarea în profunzime a fenomenului muzical l-au recomandat în îndrumarea muzicienilor de diverse specializări: cântăreţi, instrumentişti, dirijori, compozitori, muzicologi şi pedagogi. Temeinic pregătit, multilateral documentat, sensibil pentru noul în abordarea metodelor de predare, înflăcărat animator al tinerei generaţii de studenţi, Dan Voiculescu se afirmă ca un excelent pedagog, care urmăreşte prin dubla sa calitate de compozitor-pedagog să transforme orele de curs într- un proces viu, animat de obiective didactice-artistice102. Această preocupare permanentă pentru actul didactic este mărturisită de însuşi Dan Voiculescu într-una dintre scrisorile adresate lui Vlad Hîrlav Maistorovici: A fost plăcut la Braşov, în vara trecută, şi am învăţat multe despre felul în care trebuie să mă gândesc pentru a preda elevilor care de data asta erau de niveluri foarte diferite103

Dan Voiculescu la cursurile de vară de la Braşov, 1996104

101 Rodica Pop – fişă de caracterizare, 10.02.1981, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 102 Romeo Ghircoiaşiu – Caracterizare a activităţii profesionale a lui Dan Voiculescu, septembrie 1972, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 103 Dan Voiculescu, fragment dintr-o scrisoare adresată lui Vlad Maistorovici, Cluj, 31 decembrie, 1995. 104 ADV, cutia 9.

Îndrumător de doctorat: la Academia de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-Napoca: 1998 - Aspecte stilistice în creaţia vocală, corală şi vocal-simfonică a lui Sigismund Toduţă, autor Hilda Şerdean 1999 - Elemente algebrice în gândirea muzicală a secolului XX, autor Kaban Ata 2000 - Direcţii stilistice în creaţia pianistică românească 1900-1945, autor Stoica Adrian Oliviu 2001 - Elemente stilistice înnoitoare ale îmbinării pian-vioară în literatura muzicală a primei jumătăţi a secolului XX, autor Liliana Iacobescu la Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti105: 2002 - Augustin Bena – Monografie, autor Bianca Ţiplea Temeş 2003 - Sinestezia muzicală, autor András Enikö 2003 - Fenomenul bi- şi polimodal în creaţia contemporană românească, autor Gheorghe Duţică 2003 - Tudor Ciortea – studiu monografic, autor Petre Marcel Vârlan 2004 - Direcţii poetice în creaţia românească de lied a secolului XX, autor Bianca Manoleanu 2004 - Concertul pentru vioară şi orchestră în creaţia românească – aspecte stilistice, estetice şi interpretative, autor Corina Bura 2004 - Modificări psiho-fiziologice în performanţa muzicală a tinerilor interpreţi, autor Luchian Ionescu 2005 - Educaţia muzicală în România interbelică, autor Mihaela Modoran

105 listă selectivă; date preluate de pe site-ul UNMB şi din ADV, cutia 7.

2006 - Cercetare şi experiment în domeniul formării deprinderilor auditive şi vocale ale copilului afon (6 – 10 ani), autor Dorina Creţ 2006 - Teatrul liric – Constanţa, autor Adrian Doxan 2006 - Modalismul în creaţia lui Paul Constantinescu, autor Maria Roxana Pepelea 2006 - Anatol Vieru – Creaţia concertantă, autor Valentin Petculescu 2008 - Modalismul în creaţia lui Alexandru Paşcanu, autor Dan Pavelescu 2009 - Antecedentele muzicii simfonice la Cluj de la începutul secolului al XIX-lea până la înfiinţarea Filarmonicii de Stat, autor Benkö Judit-Emese 2009 - Oratoriul Mioriţa de Sigismund Toduţă, autor Romeo Râmbu

Pianistul

Provenit dintr-o familie erudită de dascăli, Dan Voiculescu a primit o educaţie exigentă şi complexă: a urmat cursurile unei şcoli cu profil general, pe care le-a completat, timp de 11 ani, cu orele particulare de pian ale profesoarei sighişorene de origine germană, Iulia Fritsch106. Dan Voiculescu mărturiseşte: am avut parte de o îndrumare competentă, poate nu cea mai înaltă, dar foarte multe lucruri am învăţat, repertoriu în primul rând107.

Dan Voiculescu în recital, Cluj, 1965108

106 Deşi am luat legătura cu foşti colegi ai lui Dan Voiculescu, cu Mariana Voiculescu (sora compozitorului) şi cu doamna Celita Sechel (profesoară de muzică la Sighişoara şi Saschiz) nu am reuşit să găsim alte informaţii despre profesoara Fritsch. 107 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 108 ADV, cutia 9; este foarte posibil să fie vorba despre recitalul de pian din 7 aprilie 1965 de la CMGD, când Dan Voiculescu a realizat prima audiţie a Sonatei sale pentru pian.

Deşi nu a beneficiat de pregătirea muzicală specifică învăţământului instituţionalizat de specialitate, în 1958 a fost admis la CMGD din Cluj- Napoca, atât la secţia de Compoziţie cât şi la secţia de Pian principal, unde s- a dezvoltat sub îndrumarea profesoarei Mágdá Kardos, fiind chiar ultimul ei absolvent109. Mágdá Kardos (1900 - 1977), s-a născut la Cluj-Napoca. Şi-a desfăşurat studiile de specialitate la Budapesta, la Academia Regală Maghiară de Stat, pe care a absolvit-o în 1924 sub îndrumarea profesorului Székely Arnold. A mai continuat doi ani pedagogia pianului şi muzică de cameră, avându-i maeştri pe Iren Somu, Leo Weiner şi Siklos Albert. Începând cu anul 1929 a activat în Timişoara ca profesoară particulară de pian, în paralel predând şi la Conservatorul Goldmark (1942-1944). Între anii 1949-1950 a fost profesoară de pian şi şefă de catedră la Institutul de Artă din Timişoara, iar printre elevii săi din acea perioadă se numără şi compozitorul György Kurtág. În 1950, chemată de Max Eisikovitz110, se transferă de la Institutul de Artă din Timişoara (care s-a şi desfiinţat în acelaşi an), la Conservatorul de Muzică din Cluj, ca şefă de catedră la disciplina Pian principal - poziţie pe care a ocupat-o până în 1963 – alături de cadre didactice precum Eliza Ciolan, Gheorghe Halmoş şi Ecaterina Fotino-Negru. În 1974 fost distinsă cu Diploma de Aur pentru 50 de ani de activitate. Alături de Dan Voiculescu, printre discipolii săi se numără: Eva Freund, Magda Paka-Hamza, Constanţa Mihu, Boér Marika, Cristina Mihăilescu, compozitorii Csiky Boldizsár şi Vermessy Peter. Theodoru Constantin111 o descria pe profesoara Kardos ca fiind şef de catedră de o autoritate incontestabilă, profesoară excepţional de bine pregătită. A susţinut conferinţe în Conservator112 şi a publicat articole în diverse ziare şi reviste, ca de pildă: Raportul între compozitor şi interpret –în ziarul Igazság

109 Francisc Laszló – Cu Dan Voiculescu la Budapesta, Adevărul de Cluj, 28.03.2004. 110 informaţie găsită pe o ciornă la FST. 111 decanul Facultăţii de Canto, Pian şi Orchestră; Fişă de caracterizare a profesoarei Mágdá Kardos, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 4/59. 112 despre Istoria metodelor de pian (1950), despre Arta pianistică sovietică (1954).

51 din 28.09.1951 şi Modul de interpretare realist în muzica instrumentală – apărut în revista Utunk din 20.06.1952. Preocupată de problemele de pedagogie, Mágdá Kardos a susţinut şi cursul de Metodica predării pianului113, aspect ce sugerează o posibilă legătură a sa cu ciclurile Cărţii fără sfârşit114 de Dan Voiculescu şi Játékok115 de György Kurtág – despre care se consideră că ar fi continuări ale ciclului bartókian Mikrokosmos116. Dan Voiculescu îndrăgea atmosfera clasei de pian, pe care o descria ca fiind fascinantă: se asista continuu la orele colegilor, astfel încât se asimilau numeroase noţiuni privind tehnica şi muzicalitatea, pe un repertoriu mult mai variat decât cel abordat de un singur student. Aşadar conţinutul informaţional era mult îmbogăţit şi mai uşor de conştientizat, asistenţa la clasă fiind o metodă pedagogică de succes. Despre doamna Kardos spunea că a fost o profesoară excepţională, care aprecia foarte mult spiritualul117, şi căreia îi va purta toată viaţa o amintire de divinizare118. În urma anilor de studiu al pianului, Dan Voiculescu şi-a dezvoltat abilităţi de tehnică instrumentală avansată, care i-au asigurat apariţii scenice de succes. Muzician bine pregătit. Posedă cunoştinţe aprofundate de stil şi estetică muzicală […]. Interpretarea sa este caracterizată printr-o aprofundare a problemelor de formă, de stiluri […]. Este un bun acompaniator şi corepetitor, se evidenţiază şi în muzica de cameră. Capacităţile sale pedagogice deosebite se remarcă şi printr-o mare răbdare în predare119.

113 Ninuca Oşanu-Pop, Catedra de pian a Academiei de Muzică Gheorghe Dima – de la valoare la performanţă, Simpozion Evocări, Zilele Academiei de Muzică Gheorghe Dima – 90 de ani. 114 conform lui Ştefan Angi în articolul Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu, revista Muzica nr. 3/2006, Dan Voiculescu şi-a exprimat regretul de a nu fi dedicat aceste volume profesoarei Kardos. 115 trad. Jocuri - dedicat Mágdei Kardos. 116 Francisc László, Cu Dan Voiculescu la Budapesta. Adevărul de Cluj, 28.03.2004. 117 informaţie provenită din arhivele FST – notiţă pe o ciornă ce conţine câteva date despre doamna Kardos. 118 Din emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 119 Mágdá Kardos – Caracterizarea studentului Dan Voiculescu, Cluj, 15 martie 1963, din dosarul de cadre nr. 121/12 (Dan Voiculescu), AMGD.

Cunosc pe tov. Voiculescu Dan din anul 1959 decînd este studentul meu. Este un muzician bun, pianist talentat. Este multilateral dotat şi în domeniul compoziţiei. Ca pianist interpretează cu multă înţelegere Beethoven, Chopin şi muzica romînească. Activează intensiv, la cercul ştiinţific studenţesc. Ia parte şi în munca obştească. Îndeplineşte toate sarcinile primite. Este un bun tovarăş. Părţile negative: este puţin nervos, prea sensibil şi cîteodată nedisciplinat. Are multe posibilităţi de dezvoltare ca pianist şi ca compozitor. Kardos Magda prof. şef de catedră, Cluj, 24/I 1962 Exigenţa lui Dan Voiculescu se manifestă şi în actul interpretativ, apropierea stilistică riguroasă de litera şi de spiritul partiturii fiind primordială: Întrucât fiecare stil muzical este un limbaj, se subînţelege că abordarea creaţiei unei epoci la un nivel profesional presupune cunoaşterea temeinică a acestuia. Simpla parcurgere „mecanică” a unei partituri nu asigură

53 perceperea corectă a mesajului artistic. Procesul de decodificare şi transmitere conştientă a conţinutului partiturii înseamnă înţelegerea tuturor fonemelor, motivelor, frazelor, armoniilor, polifoniilor, proceselor formale încifrate pe partitură. Ceea ce presupune studii prealabile, îndelungate, o experienţă auditivă, cunoaşterea literaturii de specialitate despre epocă şi autor120. Pianistica lui Dan Voiculescu se evidenţiază prin claritate, acurateţe şi precizie, aşa cum se poate remarca urmărind înregistrările pe care le-a realizat de-a lungul anilor. Rigoarea şi verva ritmică personalizează interpretările sale (atribute proprii şi creaţiei pentru pian). Agogica serveşte mereu continuitatea discursului muzical, subliniind cu precădere schimbarea caracterului melodic. De altfel, problema tempo-ului l-a preocupat pe Dan Voiculescu şi în cercetările sale muzicologice (Probleme ale tempo-ului în creaţia lui Sigismund Toduţă, Fluctuaţia tempoului în opera Oedip de George Enescu). Factura sa de polifonist se manifestă şi în actul interpretativ, reflectându-se în claritatea evidenţierii planurilor sonore şi conducerii independente a vocilor precum şi în urmărirea evoluţiei armonice a piesei. Acordurile sunt mereu bine „orchestrate” iar pedalizarea este folosită cu precauţie şi discreţie. Eduard Terényi precizează în cronica Recitalului de pian pe care Dan Voiculescu l-a susţinut în 7 aprilie 1965 la Conservator: Caracteristica redării la pian a lui Dan Voiculescu se remarcă mai ales prin reliefarea coloritului, prin uşurinţa interpretării şi a intonaţiei […]. S-a remarcat redarea compoziţiei lui Casella pe numele lui Bach. Talentul pianistului Dan Voiculescu s-a relevat cel mai mult cu ocazia interpretării propriilor sale lucrări121.

120 Emiliu Dragea, Orientări contemporane în interpretarea muzicală – Compozitorul şi muzicologul Dan Voiculescu despre interpretarea muzicală a barocului, Adevărul de Cluj, anul IX, nr. 2590, 24 mai 1999, Cluj-Napoca. 121 Terényi Eduard, Doi artişti ai pianului, Igaszag, Cluj, 1965.

Alături de prezenţele solistice122, Dan Voiculescu a susţinut numeroase recitaluri şi ca acompaniator alături de soţia sa, mezzosoprana Mihaela Agachi - prim-solistă a operelor naţionale din Iaşi şi Bucureşti, şi de basul Pompei Hărăşteanu - prim solist al Operei Naţionale din Bucureşti, abordând un repertoriu variat, atât din literatura muzicală universală cât şi românească. Dan Voiculescu mărturiseşte: lied-ul a fost o preocupare şi o dragoste veche încă din timpul studenţiei, când practicam acest gen la clasa profesorului de excepţie Ferdinand Weiss, la muzică de cameră123.

8 februarie 2008, Sala Euterpe (TVRM), cu basul Pompei Hărăşteanu124 Talentul său de acompaniator desăvârşit se remarcă prin urmărirea şi susţinerea dinamică, armonică şi agogică a vocii soliste, care se poate astfel manifesta liber dar în acelaşi timp în perfectă concordanţă cu textul muzical.

122 Dan Voiculescu menţionează că a avut participări la diferite manifestări muzicale, ca pianist, interpretând mai ales lucrări româneşti; mai multe recitaluri pentru elevii şi cadrele didactice din Sighişoara (1961-1966); memoriu de activitate, Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 123 emisiunea Maeştri ai artei interpretative româneşti: Mihaela Agachi, realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, o producţie TVR Iaşi pentru TVR Cultural, 2005. 124 ADV, cutia 9, fotografie făcută în cadrul emisiunii Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009

Repertoriu125 - listă selectivă: solo: J. S. Bach - Preludiul şi Fuga în si minor din Das Wohltemperierte Klavier, caietul I, Concertul pentru trei piane şi orchestră în re minor, BWV 1063 L. van Beethoven: - Sonata în Mi major op. 109 J. Brahms: - Sonata a 2-a în fa diez minor, op. 2 A. Casella: - Două ricercare pe numele BACH (Funebre, Ostinato), op. 52 Fr. Chopin - Balada a 2-a în Fa major, op. 38, Studiile în fa minor op. 25 nr. 2 şi în do diez minor op. 10 nr. 4, Valsuri Cl. Debussy - Preludiul La cathédrale engloutie, din Preludii – volumul I G. Enescu - Sonata nr. 1 în fa diez minor, op. 24 (partea a II-a ), Suita op. 10 (Sarabanda şi Toccata) Fr. Liszt - Studiu transcendental nr. 10 în fa minor D. Scarlatti - Sonate R. Schumann - Concertul pentru pian şi orchestră în la minor, op. 54 S. Prokofiev - şase Viziuni fugitive, op. 22 D. Voiculescu - 5 Fabule pentru pian, Enunţuri, Sonata 1 pentru pian, Sonanţe, Toccata armonica, Toccata piano, Toccata robotica, Toccata quarta per una mano cameral: A. Corelli - Sonata pentru vioară şi pian în Re major, op. 5

125 extras din programe de sală, afişe şi articole existente în ADV de la FST.

J. Haydn - Trio nr. 39 pentru pian, vioară şi violoncel în Sol major, op. 82 Jerry Sieg - Episode II pentru cvintet de suflători126 T. Traetta - Le serve rivali127 D. Voiculescu - Fiorituri pentru vioară şi pian, Sonatina pentru oboi şi pian vocal-instrumental: literatura muzicală universală: J. S. Bach - Preludio-Corale Invoco te, Domine, Aria Erbarme dich din Matthäus Passion Bach/Gounod - Ave Maria G. Bizet - Habanera şi Seguedilla din Carmen J. Brahms - Die Mainacht, Von ewiger Liebe, Cântece ţigăneşti, Cântec de leagăn, Serenadă zadarnică P.I. Ceaikovski - Aria lui Gremin din Evghenii Oneghin Cl. Debussy - Romance, Chansons de Bilitis: 1. La flûte de Pan, 2. La Chevelure, 3. Le tombeau des Naiades H. Duparc - L’invitation au voyage, Chanson triste A. Dvořák - ciclul Zigeunerlieder G. Fauré - Après un rêve, Notre amour Chr. W. Gluck - Aria Che farò senza Euridice din Orfeo ed Euridice T. Traetta - Uvertura şi Aria Quegli occhietti din opera Le serve rivali G. Mahler - ciclul Kindertotenlieder J. P. Martini - Plaisir d’amour

126 Dan Voiculescu apare în ipostaza de dirijor (2 noiembrie 1997 – AMGD Cluj – Portret componistic Jerry Sieg). 127 Dan Voiculescu – maestro a cembalo.

J. Massenet - Aria Charlottei Les larmes din Werther W.A. Mozart - Aria Non so più cosa son din Le nozze di Figaro, actul I, Arietta Voi che sapete din Le nozze di Figaro, actul II Fr. Poulenc - Trois chançons: – Voyage à Paris, L’Hôtel, Les Chemins de l’amour G. Rossini - Cavatina di Rosina din Il barbiere di Siviglia, Cruda sorte din Italiana in Algeri C. Saint-Saens - Aria Mon coeur s’ouvre à ta voix din Samson şi Dalila A. Scarlatti - Cinci arii antice Fr. Schubert - Păstrăvul, Serenada, Ave Maria R. Schumann - ciclurile de lieduri Liederkreis, Frauenliebe und leben, Dichterliebe R. Strauss - Morgen, Zueignung A. Thomas - Mignon Romanze din Mignon G. Verdi - Arie din Don Carlo H. Wolf - Verborgenheit, Der Gärtner literatura muzicală autohtonă: Tiberiu Brediceanu - Bade, pentru ochii tăi, Floricică de pe apă, Vai, bădiţă, dragi ne-avem, Cine m-aude cântând Felicia Donceanu - Pledoarii lirice din Omar Khayyam George Enescu - Aux damoyselles paresseuses d’escrire a leurs amys, Languir me fais… Theodor Grigoriu - Scrisoare către păsări a Sf. Francisc din Assisi Mihail Jora - Păstrează Doru Popovici - Cântec vechi Laurenţiu Profeta - Artiştii George Stephănescu - Mândruliţă de la munte

Dan Voiculescu - Trei cântece pentru soprană şi un ansamblu de cameră, pe versuri de Emil Isac şi Nicolae Labiş, Două lieduri pentru bariton (Gol, Odă Soarelui), pe versuri de Nicolae Labiş, Cântece simple, pe versuri de Nichita Stănescu, Să ne iubim ca florile Trei lieduri, pe versuri de Nichita Stănescu

Colaboratori – listă selectivă: De-a lungul carierei sale pianistice, Dan Voiculescu a colaborat cu dirijorii Emil Simon şi Vito Clemente, violoniştii Dieter Schuller şi Paul Schuller jun., violoncelistul Hans Markus, oboistul Martin Szöverdi şi pianiştii Parádi Gyöngy şi Rónai Ştefan. A susţinut concerte alături de soliştii vocali Agneta Kriza, Dan Serbac, Alexandru Fărcaş, Mihaela Agachi, Pompei Hărăşteanu şi Cristina Radu.

Apariţii scenice128 – listă selectivă: 3 septembrie 1961 – Casa Municipală Sighişoara, Recital de muzică de cameră 29 martie 1963 – Sala Mare a Casei Universitarilor Cluj, Concert simfonic J. S. Bach 7 aprilie 1963 – CMGD – Producţia absolvenţilor 19 iunie 1963 – Sala Mare a Casei Universitarilor Cluj, Concert simfonic dat de soliştii absolvenţi acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii de Stat 1 septembrie 1963 – Sala Liceului German, Sighişoara, Recital de pian Dan Voiculescu

128 preluate de pe programele de sală găsite la FST.

19 decembrie 1963 – CMGD, Producţia clasei de compoziţie Sigismund Toduţă - anul VI 1 iunie 1964 – Sala festivă a CMGD, Recital al cadrelor didactice tinere (compozitori şi interpreţi) 7 aprilie 1965 – CMGD, Recital de pian, Ileana Jánki şi Dan Voiculescu decembrie 1965 – Seară comemorativă Nicolae Labiş, Palatul Culturii, Cluj129 februarie 1981 – Casa de Cultură Municipală, Oradea, Medalion Dan Voiculescu 12 octombrie 1993 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic componistic contemporan II – Din creaţia compozitorilor clujeni, AMGD 27 mai 1995 – Autorenkonzert, Klavierhaus Hermann, Trossingen 28 mai 1995 – Autorenkonzert, Schloß Hohenstein 2 noiembrie 1997 – Portret componistic Jerry Sieg (SUA)130, AMGD 22 august 1999 – Festival Internazionale di opere da camera131, Bitonto 24 august 1999 – Concerto vocale-strumentale Mihaela Agachi – Dan Voiculescu, Comune di Bitonto, Italia 4 octombrie 1999 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic componistic contemporan I, AMGD 8 noiembrie 2000 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic componistic contemporan (concert dedicat

129 Arhiva AMGD, din dosarul de cadre nr. 121/12. 130 Dan Voiculescu – dirijor (Episode II pentru cvintet de suflători). 131 Dan Voiculescu – maestro a cembalo ( T. Traetta – Le serve rivali).

aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea UCMR), AMGD 7 iunie 2000 – Chişinău – Profil de creaţie Dan Voiculescu la 60 de ani de la naştere, prezintă Ion Păcuraru, muzicolog132 8 decembrie 2001 – UCMR, Fundaţia George Enescu, Aula Palatului Cantacuzino, Concert-audiţie de muzică românească, prezintă Loredana Baltazar 28 februarie 2002 – Cercul Militar Naţional, Concert-lecţie cu tema: Tematica de inspiraţie istorică în muzica românească şi universală, prezentarea şi conducerea muzicală: Doru Popovici 12 mai 2002 – Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Ionel Perlea Slobozia, Recital Mihaela Agachi – Dan Voiculescu, Melodii franceze de dragoste, sec. XX, 14 iunie 2003 – Rümanisches Kulturinstitut Titu Maiorescu, Berlin, Concert de arii şi lieduri cu mezzosoprana Mihaela Agachi 7 mai 2004 – Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Ionel Perlea, Sala de spectacol a Centrului Cultural UNESCO Ionel Perlea – Slobozia, Mihaela Agachi – Dan Voiculescu 2 iunie 2004 – Ateneul Român, Bucureşti, Seară de lieduri Mihaela Agachi - Dan Voiculescu 15 iunie 2005 – Zilele Muzicii Contemporane, Bacău, Recital de lieduri Mihaela Agachi – Dan Voiculescu

132 Dan Voiculescu apare şi ca interpret, dar nu se precizează repertoriul.

12 octombrie 2004 – Toamna muzicală clujeană, Panoramic componistic contemporan, AMGD 7 aprilie 2005 – Opera Naţională Română Iaşi, Recital extraordinar Mihaela Agachi – Dan Voiculescu 8 octombrie 2005 – Casa Municipală de Cultură Mihail Sadoveanu, Paşcani Recital de lieduri şi arii din opere cu mezzosoprana Mihaela Agachi 4 februarie 2006 – Muzeul Naţional George Enescu, UCMR, Concert-audiţie Muzică şi poezie românească, Mihaela Agachi – Dan Voiculescu 27 februarie 2006 – Sala Dalles, Bucureşti, Seară de lied şi oratoriu Mihalea Agachi împreună cu clasa de lied şi oratoriu 6 mai 2006 – Festivalul şi Concursul Naţional de Interpretare a Liedului Ionel Perlea, Sala de spectacol a Centrului Cultural UNESCO Ionel Perlea – Slobozia, Mihaela Agachi, Dan Voiculescu 18 martie 2006 – Filarmonica Banatul din Timişoara – Recital de lied 16 ianuarie 2009 – Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Sala George Enescu, Concert aniversar Grigore Constantinescu 6 iulie 2009 – UCMR, Aula Palatului Cantacuzino, Un deceniu de muzică şi poezie românească

Înregistrări cu pianistul Dan Voiculescu din creaţia proprie: În Arhiva Dan Voiculescu există următoarele documente interpretative, care au fost transferate de pe bandă de magnetofon în format

62 digital (mp3), prin bunăvoinţa şi străduinţa profesorului Mihai Ghircoiaşiu, secretarul ştiinţific al Fundaţiei Sigismund Toduţă: Sonata nr. 1 pentru pian, înregistrare Radio Bucureşti, 1968 5 Fabule pentru pian, înregistrare Radio Bucureşti, 1968 Sonanţe pentru pian, CMGD, Cluj, 1968 Toccata piano, CMGD, Cluj, Toamna Muzicală Clujeană, 1989 Toccata armonica133 Toccata armonica, interpretată în cadrul emisiunii Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009 (pe suport DVD) Carte fără sfârşit, volumul I – citire la pian134 La studioul acustic al AMGD am mai găsit următoarele înregistrări cu piese din creaţia proprie, care, de asemenea datorită domnului Mihai Ghircoiaşiu, sunt acum în format digital (mp3): Sonatina pentru oboi şi pian135, alături de Martin Szövérdi – nu avem data în fişa de la Studio, dar este posibil să fie Joi, 19 decembrie 1963 - CMGD, Producţia clasei de compoziţie anul VI, clasa prof. Sigismund Toduţă (din programele de sală găsite la ADV) 5 Fabule pentru pian136 – nu avem data în fişa de la Studio Trei cântece pe versuri de Nicolae Labiş, pentru soprană şi pian137, alături de Agneta Kriza – nu avem data în fişa de la Studio

133 pe coperta benzii nu există informaţii privind data şi locul interpretării piesei. 134 este vorba despre o înregistrare făcută de însuşi Dan Voiculescu, o parcurgere a întregului volum cu prezentarea titlurilor pieselor. 135 B724 şi B790. 136 B724. 137 B724 şi B790.

Două cântece pentru bariton şi pian, pe versuri de Nicolae Labiş138 , alături de Dan Serbac – nu avem data în fişa de la Studio Sonanţe pentru pian139, CMGD, Cluj, Recital de muzică contemporană, 24 iunie 1970 din repertoriul universal: Recital vocal-instrumental cu mezzosoprana Mihaela Agachi, Zilele Muzicii Contemporane, Bacău, 15 iunie 2004 (pe suport CD) Recital vocal-instrumental cu mezzosoprana Mihaela Agachi, în emisiunea Maeştri ai artei interpretative româneşti: Mihaela Agachi, realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, o producţie TVR Iaşi pentru TVR Cultural, 2005 (pe suport DVD) Apariţie scenică în emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009 (pe suport DVD)

138 B790. 139 B1961.

Partea a doua

Cuvântul lui Dan Voiculescu

...vreau să grăiesc semenilor şi urmaşilor, chemându-i la a fi mai buni140

Pe parcursul vieţii sale Dan Voiculescu a vorbit în repetate ocazii despre coordonatele creaţiei sale: gândirea polifonică, preocuparea pentru construcţie şi simetrie, aplecarea spre genul miniatural şi, nu în ultimul rând, dorinţa păstrării unei certe muzi- calităţi. Pe de o parte aceste documente sunt greu accesibile, iar pe de altă parte ele reprezintă cea mai autorizată sursă de orientare a cerce- tătorului în universul sonor al compozitorului.

Dan Voiculescu prezentându-şi volumul Canonica141

Astfel considerăm oportună alcătuirea unei antologii selective, ca fundament al abordării creaţiei sale atât în plan interpretativ cât şi analitic.

140 Mirela Zafiri – Dan Voiculescu – ultimul interviu, revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010. 141 ADV, cutia 9; fotografia a fost realizată în emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009.

68 citat din Jurnalul de creaţie142 Totuşi, dacă e să răspundem la întrebarea: „Care este forma caracteristică secolului nostru?”, răspunsul cred că nu poate fi decât: „piesa!, piesa instrumentală sau piesa simfonică, într-o impresionantă mulţime de variante de concepţie.

Specializare şi largviziune în muzică143 […] adevăratul compozitor de azi nu va încerca să se eschiveze din drumul muzicii – prin adaptarea experimentelor sterile şi aride, rupând complet cu tradiţia – ci i se va alătura cu toate puterile sale.

Certitudini viitoare144 […] Pentru mine, anul 1965 a fost un an destul de bogat în evenimente profesionale. Simfonia ostinato (executată la Târgu Mureş şi Cluj), o serie de lieduri, Sonata pentru pian şi alte lucrări instrumentale interpretate în diferite concerte, au fost tot atâtea prilejuri de verificare în faţa publicului, mi-au dat întotdeauna de gândit asupra mijloacelor componistice folosite, asupra accesibilităţii contemporane etc. Sper ca linia căutărilor unui limbaj din ce în ce mai personal să fie continuată în lucrările următoare […].

Michaela Caranica-Fulea – Cu Dan Voiculescu despre şcoala lui Stockhausen145 M. C-F.: Ce v-a învăţat compozitorul Stockhausen? D.V.: În primul rând, procesul de construcţie al unei lucrări, văzut, în

142 ADV. 143 1964-1965, ADV, cutia 51, biblioraft I. 144 ziarul Făclia, Cluj-Napoca, 31 decembrie, 1965, rubrica Gânduri pentru noul an. 145 revista Tribuna, nr. 45, 9 noiembrie 1972, Cluj-Napoca, pag. 11.

sens arhitectonic, ca un proces de planificare al tuturor evenimentelor sonore. M. C-F.: Este ceea ce numea, în alţi termeni, şi Hindemith când se referea la „viziunea de ansamblu” a lucrării şi – aşa cum îmi spuneaţi acum un an – o lucrare în acest sens concepută, e apriori făcută. În legătură cu forma muzicală – am ascultat adineaori Muzica Dvs. pentru coarde ce face apel la o formă deschisă cu variaţiuni, cu dinamizări ale unei structuri ternare – ce alte soluţii mai întrezăriţi? D.V.: Mi se pare, aşa cum spunea şi Stockhausen – că astăzi forma nu mai poate fi considerată ca element central. Ceea ce contează în primul rând este tocmai procesul iniţial de planificare a evenimentelor sonore de care aminteam înainte. Din acest control arhitectonic logic rezultă, de fapt, forma […]. M. C-F.: Aţi lucrat cu Stockhausen şi la un studio electronic? D.V.: Nu, am lucrat pe cont propriu la lucrarea mea Reliefuri, de altfel singura compusă în R.F. a Germaniei, lucrare care mi-a luat un timp enorm […]. Vă mărturisesc că optez pentru creaţia interpretată care, cu toate neajunsurile ei, are ceva viu, tocmai datorită interpretării.

Muzică pentru coarde; cuvântul autorului146 […] În fond, piesele simfonice libere sau serialiste, structuraliste sau aleatorice, s-au dezvoltat în paralel cu noi încercări de actualizare a formelor vechi. În căutarea ineditului - exprimat, să recunoaştem, cu oarecare modestie, dacă ţinem cont de brevitatea ce caracterizează muzica modernă – piesele simfonice par a tinde să incifreze un anumit gen de simbolism, sensul ideatic evidenţiind de la lucrare la lucrare

146 notiţă în manuscris, nedatată, ADV; posibil să fie discursul pe care Dan Voiculescu l-a susţinut în Toamna muzicală clujeană 1972, existând şi o înregistrare din concert cu această lucrare.

articulări pe cât se poate noi, cu evitarea voită a tiparelor cunoscute […]. Simbolul piese pe care o veţi asculta în această seară, Muzică pentru coarde (1971) este repetiţia: există repetări de sunete, de ritmuri sau melodii, de armonii sau polifonii, de structuri întregi. Secvenţele contrastante sau derivate (după un principiu variaţional liber) conduc în jumătatea a doua a piesei la o gradaţie polifonică unde, prin prisma unei polifonii de repetiţie, discursul se bazează pe convergenţa sau divergenţa unor mici desene melodice. Tendinţa va fi aceea de întâlnire a tuturor instrumentelor într-un sunet unic, ceea ce se întâmplă spre sfârşit. Forma de arc conduce spre reluarea variată a introducerii, cu rol de codă. Dincolo de detalii tehnice-constructive, doresc să cred că piesa vehiculează un conţinut emoţional nou, încărcat de tensiunile contemporane.

Reliefuri147 În anul universitar 1971-72 am beneficiat de o bursă de studii în R.F.G., unde, datorită unui concurs favorabil de împrejurări, am avut ocazia să urmez cursul de compoziţie al Prof. Karlheinz Stockhausen şi să lucrez, în paralel, în Studioul electronic de la Saatliche Hochschule für Musik din Köln. Rodul acestui stagiu în studioul electronic nu a fost numai dobândirea unor cunoştinţe de electronică muzicală, sau analiza unor creaţii, ci elaborarea şi realizarea unei lucrări proprii, intitulată Reliefuri […]. Ideea acestei lucrări mi-a fost sugerată de mişcarea muzicală, care este în esenţă un continuum de reliefuri. În concepţia generală am încercat să sugerez relieful muzical în mai multe planuri: melodic, polifonic, stereofonic şi formal […]. Realizarea tehnică a fost extrem de anevoioasă: ton cu ton, sau câteva

147 autoreferat, ianuarie, 1973, ADV.

grupuri de câteva sunete produse separat, după planurile amănunţite pregătitoare. Apoi, după ce materialul sonor al unei structuri era pregătit în întregime, se trecea la faza combinării, suprapunerii, lipirii, dispunerii stereofonice. O partitură generală amănunţită nu există; există doar planurile separate ale fiecărei secţiuni şi ale fiecărui strat melodic […]. Lucrând nemijlocit la realizarea tehnică a acestei piese electronice (împreună cu tehnicianul Albert Hoppenrath, sub conducerea docentului Hans-Ulrich Humpert), am ajuns la concluzia că muzica electronică oferă nu numai un larg câmp de investigaţie pentru viitor, ci şi reale posibilităţi de realizare muzicală. Cum însă nu dispun de şansa de a elabora o nouă lucrare în acest gen (posed însă materialul sonor imprimat pe bandă, încă neprelucrat), consider că prin lucrarea Reliefuri am depăşit o fază de experiment, realizând o muzică în care mă pot recunoaşte, în care văd şi calităţi, dar şi lipsuri […]. pentru Crenguţa Goilă148 Între alte lucrări pianistice (Fabule, Dialoguri, Sonata, Spirale, Crochiuri, trei Toccate, precum şi cele 3 volume de educaţie pianistică intitulate Carte fără sfârşit, piesa Sonanţe (1968) are o coloratură modernă. Scriitura fără bare de măsură, bazată pe microstructuri de bar (a a b) apelează la mari contraste dinamice şi de registru, ca şi de factură pianistică. Forma se constituie tot ternar A-A-B, subtitlurile indicând derivaţia din tragedia antică: Stropha – Antistropha – Epoda. Antistropha reia variat conţinutul strophei, iar epoda are rol conclusiv.

148 notiţă găsită în ADV, scrisă de mână de către Dan Voiculescu pentru Crenguţa Goilă (Mexico City), aprilie, 1997.

Oleg Garaz – De vorbă cu compozitorul Dan Voiculescu149 O.G.: Domnule compozitor Dan Voiculescu, ce este pentru Dvs. contrapunctul atât ca tip sintactic, dar şi ca tehnică de compoziţie, dacă ne gândim la esoterismul implicit pe care îl comportă acest tip de gândire muzicală? D.V.: Consider gândirea polifonică (sau contrapunctică) drept o cale de exprimare muzicală complexă. Incluzând aspecte de contrast între două sau mai multe planuri, de imitaţie – în sensul unificării unei ţesături – sau de operare cu inversiune de planuri, conceptul polifonic a evoluat în secolul nostru spre domenii noi, compatibile cu cuceririle exprimate în alte arte sau ştiinţe. Astfel noi operăm azi cu termeni ca polimodalism, poliritmie, polifonie de grup, poantilism, textură (polifonie de mase), heterofonie. Este evident deci un sens de modernizare a vechilor concepte sintactice exprimabile în scriitura muzicală. O.G.: Consistenţa unei personalităţi creatoare o deducem din consistenţa “produsului” artistic pe care îl realizează. Care este, în acest sens, “harta” lumii pe care o materializează compozitorul Dan Voiculescu? Care sunt accentele pur individuale pe care le aduceţi în structurarea triadei gen-formă-stil? […] D.V.: Datorez foarte mult personalităţilor în preajma cărora m-am format […]. Evoluţia este o condiţie primordială a creaţiei. În condiţiile în care ne este accesibil doar în parte fondul componistic contemporan, selectivitatea – şi ea supusă riscului şi aleatoriului – devine subînţeleasă. Am scris destul de mult, de la operă şi lucrări simfonice, până la miniatura corală sau instrumentală. Poate cu o prea mare aplecare spre genul miniatural. În funcţie de gen, de

149 revista Tribuna, Nr.11-12, 16-31 martie 1999, Cluj-Napoca.

73 accesibilitate, particularităţile de limbaj şi formă se desprind cu o oarecare claritate. Modalismul şi coloratura folclorică s-au sublimat mult, iar pe de-altă parte, dacă în lucrările de tinereţe tindeam spre formele deschise, fără reprize, în cele din ultimii ani am învăţat să apreciez principiul constructiv permeabil la reluarea variată, la insistenţa pe unele celule redate repetitiv, pentru a deveni memorizabile. Iubesc de asemenea principiul simetriei. Aleatorismul l-am cultivat mai puţin; se poate găsi, în diferite configurări, în unele piese din Carte fără sfârşit (în 3 volume) dedicată educaţiei pianistice, în scopul stimulării creativităţii copilului. Acolo ajung chiar şi la Text- Musik, adică la muzica descrisă în cuvinte. Nu sunt adeptul unor maniere unice şi nici al unei căutate originalităţi. Permeabil la orice sugestii, un compozitor trebuie să fie capabil să realizeze lucrări în orice gen […]. O.G.: În contextul muzicii culte româneşti, începând din anii ’60 s-au impus două „câmpuri” de forţă: tradiţionalismul „bicefal” post- enescian şi post-bartokian şi radicalizarea tendinţelor avangardiste – post-serialism, aleatorism şi, ce este mai important, noua valoare pe care o capătă tehnica eterofonă. Care este acel echilibru „just” între tradiţie şi inovaţie, pe care îl instauraţi prin ceea ce compuneţi? Ce este, în economia creaţiei Dvs., opera Cântăreaţa cheală şi liedurile pe texte de poeţi români şi, pe de altă parte, vocalitatea scenic operistică şi instrumentalitatea pură – ciclul de piese Carte fără sfârşit? D.V.: […] În lucrările mele m-am străduit să păstrez un echilibru între tradiţie şi inovaţie. Undeva îmi repugnă tot atât de mult epigonismul ca şi epatarea, bravada. Cântăreaţa cheală reprezintă în sine o excepţie prin polistilismul de care face uz – generat de alienarea personajelor, de critica acerbă pe care o aduce Eugen Ionescu la adresa lipsei de temeinicie […]. Apelarea la o mare diversitate tehnică, de multe ori de

o certă modernitate, este undeva subînţeleasă într-o lucrare de asemenea dimensiuni, căci altfel s-ar cădea în păcatul macromiei. Desigur, lumea liedului este de o cu totul altă factură: am căutat valenţe muzicale încifrate în versuri semnate de Blaga, Labiş, Sorescu, Stănescu. Nuanţa lor lirico-filosofică m-a atras în mod deosebit, pentru că prezintă congruenţe multiple cu limbajul contorsionat modern […]. Pentru instrumentalitate există desigur alte preocupări – poate cele mai importante în privinţa evoluţiei limbajului. Atât în ciclurile de sonate pentru flaut sau oboi, cât şi în cele pianistice de la Fabule şi Dialoguri până la Sonanţe şi cele trei Toccate. Cartea fără sfârşit e un ciclu de trei volume de educaţie pianistică, în care se vizează o lărgire a spectrului tematic şi tehnic de la ancestral spre modern. Desigur că muzica instrumentală are coordonate speciale, dat fiind că dispunem de interpreţi cu o excepţională pregătire profesională şi cu larg orizont stilistic […].

Liliana Constantinescu – Compozitorul Dan Voiculescu şi opţiunea lui George Enescu150 [...] Am ales Eugen Ionesco şi Cântăreaţa cheală dintr-un prim impuls străfulgerător, încă din anii 1968-70, când a apărut prima dată în revista Secolul XX, la două decenii după scrierea ei. Am intuit imediat originalitatea viziunii, acuitatea criticii morale şi sociale pe care o face Eugen Ionesco la adresa contemporaneităţii[...]. Există o sumedenie de elemente specifice muzicale care fac posibilă transpunerea operistică a unui asemenea text. Am apelat la polistilism: de la limbajul modern, general, au loc sumedenie de alunecări spre alte stiluri, în scopul sublinierii comicului, existând colţuri mozartiene, bachiene, raveliene,

150 revista Melos, pag. 22-23, martie 2005, Bucureşti.

musorgskiene, de romanţă sau chiar de cântec popular, tocmai acolo unde nu te aştepţi. Spre final, pentru sublinierea degringoladei personajelor, am apelat la repetări stângace de silabe (bâlbâieli). E fructificată o întreagă tipologie de procedee de Sprechgesang, pe lângă cântatul declamativ, sau e solicitată chiar şi contribuţia interpreţilor în câteva momente aleatoare. Unitatea discursului muzical se obţine prin câteva idei muzicale-cheie, care sunt valorificate variaţional [...].

Drama muzicii moderne151 E foarte greu de spus, în puţine cuvinte, într-un timp limitat, ce-ai făcut într-o viaţă de om […]. Voi începe cu câteva consideraţii asupra dramei muzicii moderne, şi abia spre sfârşit vă voi spune câte ceva despre lucrările proprii […]. «Am dreptul să scriu muzică, sau nu? Oare nu greşesc încercând afirmarea în acest domeniu?» Acestea ramân întrebări existenţiale. Probabil nici când îţi dai sufletul nu ştii dacă ai făcut bine că ai abordat scrisul sau, dimpotrivă, trebuia să încerci o afirmare într-un alt plan, în deplinătatea forţelor – desigur - , dar care să nu implice întratât creativitatea. Căci creativitatea este cel mai vulnerabil lucru în domeniul artistic. Aşa cum am fost crescut, în lumea şcolii maestrului Sigismund Toduţă, la Cluj, creativitatea înseamnă bunul suprem în artă. Îmi aduc aminte că şi una dintre profesoarele de pian ale Conservatorului din Cluj – Dna Ana Voileanu-Nicoară – mi-a spus acelaşi lucru: dacă poţi scrie, dacă poţi concepe muzică, tinzi spre superlativul domeniului muzical. A avut dreptate[…].

151 Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005.

Azi e foarte greu de selectat între atâtea tendinţe. Să scrii muzică organizată strict serial (à la Schoenberg, à la Webern) sau muzică matematizată, controlată stochastic, à la Xenakis? Să scrii muzică improvizatorică, să scrii muzică minimală?...E foarte greu să poţi răspunde cu mâna pe inimă la asemenea întrebări. A adera la o singură direcţie stilistică e aproape imposibil astăzi. Şi totuşi creația presupune selectivitate […]. Cred însă în exprimarea lui Paul Hindemith, care deosebea muzica „pentru folosinţă uzuală” (Gebrauchmusik) – destinată uzului cotidian, laturii formative, educaţiei – de muzica superioară, profesională, un fel de „artă pentru artă” […]. Fiind invitat să vă prezint câteva dintre lucrările proprii, am considerat util să aduc dintre cele editate. Iată 4 volume de piese corale polifonice pentru copii, fiecare cu un alt titlu şi cuprinzând câte 20 piese […]. Creaţia pianistică a fost un domeniu predilect. Începând din anii studenţiei şi imediat după absolvire am scris Fabule şi Dialoguri (cicluri conţinând câte cinci piese), o Sonată, Spirale – un ciclu de trei piese, apoi Sonanţe – o piesă foarte modernă, care se cântă şi astăzi mult – ciclul Enunţuri şi un altul intitulat Canonica – o culegere de 24 de canoane („24” poate că este un omagiu lui Bach, deşi nu apar centri tonali). Mai amintesc cele 4 Toccate pentru pian: un gen de virtuozitate, de strălucire. În Toccata piano, prima dintre acestea este, dimpotrivă, foarte „retractilă”, cu sonorităţi estompate: se bazează pe repetiţii foarte rapide, doar în p şi pp, ce construiesc sonorităţi cvasi-electronice la început, după care se dezvoltă o idee secundă, care prilejuieşte articularea unei forme libere de sonată. În Toccata armonica se utilizează o grafie specială: cifrele dintre portative indică de câte ori trebuie să se repete fiecare acord; într-un cuvânt explicativ am arătat

că această cifră este uşor variabilă; acordurile se repetă de un număr asimetric de ori, care poate fi 4, 7, 5, 3, 9, 20...Vocea superioară a acordurilor, decantată în procesul interpretativ, formează fraze melodice ce se termină pe câte o notă cu fermata, unde cifra e întotdeauna mai mare. Toccata a 4-a, pentru o mână, este de asemenea extrem de pretenţioasă din punct de vedere tehnic […]. Cred cu tărie în legătura muzicii noastre contemporane cu tradiţiile cele mai valoroase, cu ceea ce ne-au învăţat Bach şi Beethoven, Mozart şi Brahms, care ne-au învăţat că trebuie să existe un flux muzical sănătos, benefic, plăcut auzului, interesant. Cred în muzica frumoasă şi expresivă din zilele noastre […]. prezentare Canonica152 […] Prin această lucrare am recultivat, am readus în atenţie genul vechi, dar niciodată dispărut, al canonului. Este pe de-o parte o specie de scriitură, o tehnică de scriitură, şi pe de altă parte o formă [...]. Aceste 24 de canoane sunt realizate în cele mai diferite modalităţi. Unele duc cu gândul la tehnica lui Bach – genialul compozitor al Barocului, altele duc cu gândul la tehnici mai moderne, modal-seriale sau modale-sintetice, modalism făcut de compozitor în timpul scrierii şi care sunt şi colorate cu mici adaosuri intenţionat alese, pentru a face muzicile astea - de altminteri mai aride - mai plăcute auzului, spiritului ascultătorului […]. A cultiva canonul este, până la urmă, o faptă de artă – dacă e făcut cu bun gust, cu oarecare meşteşug. Eu sper să fie şi dramul de adevăr muzical, de frumuseţe expresivă în aceste lucrări.

152 Cuvânt înaintea recitalului Canonica – In memoriam Gerda Türk, 13 mai, 2008, Liceul de muzică Sigismund Toduţă Cluj, DVD.

Amfiteatrul muzelor - Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu153 […] ciclul Canonica – e o carte întreagă, scrisă într-o tehnică specială cum este cea de canon, a cărei structură este cât se poate de diferită de la piesă la piesă. Sunt 24 de piese, 24 fiind un număr, o cifră clasicizantă – omagiu lui Bach care a scris 24 de Preludii şi Fugi […]. Am ascultat un canon la unison154 – adică pe acelaşi ton, şi care se numeşte Canon heterofonic. Este un fel de non-sens. Canonul înseamnă regula cea mai desăvârşită, cea mai strict aplicată în scriitură iar heterofonia înseamnă libertate ritmico-melodică în realizarea celei de-a doua voci. Este o piesă realizată în stil românesc, ducând cu gândul la cântecul lung, la atmosfera de doinire a spaţiului mioritic. Fără să fie pastişă după Enescu […]. Canon cu variaţii – sunt 3 voci care se urmăresc canonic şi apar mereu noi şi noi ipostaze ale unei unităţi melodico-ritmice exprimate variat […]. Canonica – este un omagiu canonului. Fiecare piesă din această carte este făcută cu altă modalitate tehnică, sunt chiar şi modalităţi noi faţă de ceea ce cunoaşte tradiţia (de exemplu Canon heterofonic) […]. Multe canoane sunt făcute cu o ştiinţă specială, cu axe de simetrie pe care le cunoştea şi Bach la 1720-1730, în care planurile se inversează în partea a doua faţă de partea întâi […]. Am un volum de patru toccate, din care am ales că o voi cânta pe a treia, că îmi este mai la îndemână, ca să fiu sincer. Prima este foarte dificilă, e Toccata piano, şi conţine nişte repetări ultra rapide şi cu rezultante fonice aproape electronice, se apropie de muzica electronică. Vă cânt Toccata armonica. Scriitura este cu totul specială.

153 emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009. 154 interpretat în cadrul emisiunii de către pianista Oana Velcovici-Rădulescu.

O modalitate nouă de grafie: numai nişte acorduri - care îl contestă pe polifonistul care era înainte comentat - acorduri între ale căror două portative există cifre scrise cu caractere mici care indică de câte ori se repetă acel acord. Totuşi legătura dintre această muzică prioritar armonică şi gândirea să zicem folclorică sau gândirea melodică există: vârfurile acordurilor creează linii melodice, care se încheie pe o notă mai lungă, cu acordul repetat mai îndelung.

Mirela Zafiri – Dan Voiculescu – ultimul interviu155 M.Z.: Stimate Maestre, aş dori să ne spuneţi câteva cuvinte despre gândurile încifrate în muzica Dvs. D.V.: În funcţie de lucrare, mesajul se desprinde din spectrul tematic abordat, încadrabil în categoriile estetice, de la liric la dramatic, de la comic la tragic. Chiar şi în lucrările fără text transpar aceste elemente de conţinut. M.Z.: Văzute prin prisma ochilor autorului, ce ne puteţi spune despre trăsăturile caracteristice, particulare ale operei Dvs.? D.V.: Lucrările muzicale vorbesc de la sine. Probabil că există unele particularităţi melodice, cu sublinieri ale aulodiei (în lucrările pentru instrumente de suflat, solo), celule extrase din folclor, stilizate la rang modern, armoniile îndrăzneţe dar încă inteligibile, diversitatea polifoniilor şi heterofoniilor abordate. Sunt resorturi ce ţin de muzicologie […]. M.Z.: S-a demonstrat că dacă poţi să-ţi focalizezi atenţia mai mult de o fracţiune de secundă pe o formă gând – ea se materializează. Cumva, creatorul depinde în concretizarea creaţiei sale, de intuiţia, fantezia,

155 publicat în revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010.

80 puterea de concentrare şi bagajul tehnic, emoţional şi cultural al celui ce-i expune publicului lucrarea. Ca interpretă de lied – unde universurile se succed cu intensitatea şi rapiditatea fulgerului – mi-am clădit o regulă proprie după care trăiesc o partitură, şi anume: Credinţa interpretului induce publicului certitudinea adevărurilor compozitorului. Prin prisma compozitorului, cum se vede această legătură? D.V.: Importanţa interpretului nu mai trebuie dovedită. El trebuie sa fie foarte bine pregătit şi dornic de a stabili un contact psihologic cu lumea compozitorului. Un interpret poate ridica mult o lucrare sau o poate distruge, în unele cazuri, când nu-i înţelege mesajul şi nu dispune de mijloacele tehnice de realizare. Compozitorul mizează întotdeauna pe o decodificare justă şi pe o pronunţie clară a fiecărui fragment al lucrării sale. M.Z.: Cum vedeţi legătura interpret – compozitor? Ce aşteptări aveţi de la interpret, câtă libertate de mişcare îi oferiţi – sau vă doriţi să-şi ia? D.V.: În funcţie de lucrare, se aşteaptă o mai mare sau mai mică implicare participativă a interpretului. Am cultivat şi anumite forme de muzici aleatorice, muzica descrisă în cuvinte etc., începând chiar de la piese adresate etapei formative a celor mai mici muzicieni. Un interpret care înţelege litera şi spiritul unei lucrări o va reda în condiţii credibile.

Cuvintele noastre...

Urmând pilda maestrului său, Sigismund Toduță, și Dan Voiculescu este cel puțin „trei într-unul”: compozitor, muzicolog și dascăl, o personalitate foarte respectată a Clujului muzical și nu numai. Francisc László156

Maestrul Dan Voiculescu În ziua de astăzi se foloseşte cu multă uşurinţă apelativul „maestru”, deseori atribuindu-se unora care nu au nimic de-a face cu măiestria şi prea puţin cu meseria. Maestru este acela care atinge cele mai înalte cote ale artei, ale ştiinţei, ale meşteşugului pe care îl stăpâneşte şi-l împlineşte până la cele mai discrete detalii. Dan Voiculescu a fost un veritabil maestru la catedră, în compoziţie şi în muzicologie, şi era cumplit de sarcastic cu asemenea pseudomaeştri. Era atât de meticulos în corectura temelor de seminar la contrapunct, încât atunci când nu avea ce-mi reproşa îmi reproşa că mi-a bătut vântul codiţele de la note. La un examen de contrapunct mi-a dat nota 9 pentru că mi- a depistat cvinte paralele la trecerea paginii. Cu toate acestea, amintirea pe care i-o păstrez este una luminoasă şi plină de recunoştinţă. De ce? Pentru că, de fiecare dată când aveam o dilemă de opţiune metodologică în demersurile mele de cercetare muzicologică, apelam la înţelepciunea Maestrului şi drumul cercetării mi se limpezea. Aceasta mai ales în perioada în care am abordat

156 László, Francisc - O autoritate artistică şi academică: Dan Voiculescu, în revista Melos, Bucureşti, nr. 1-3/2000

82 cercetarea stilurilor regionale ale muzicii româneşti de tradiţie bizantină, domeniu explorat doar de Gheorghe Ciobanu pentru a dovedi unitatea stilistică a bizantinismului muzical românesc. Dan Voiculescu îmi confirmase, în demersul metodologic de cercetare stilistică a monodiei Bisericii Ortodoxe din vestul şi sudvestul României, cu clar-viziunea sa, oportunitatea evaluării modale dintr-o perspectivă muzicologică descătuşată de convenţii şi prejudecăţi de castă. Aşa am pătruns enigmele interculturalităţii ce a dus la configurarea unor stiluri regionale atât de personalizate, de frumoase şi valoroase, în muzica de tradiţie bizantină din Ardeal şi Banat. A fost un demers fascinant, care mi-a adus şi bucurii şi multă tristeţe... Una dintre bucuriile cu care Dan Voiculescu mi-a binecuvântat cercetarea aceasta a fost faptul că la un moment dat mi-a pus în braţe, la UCMR, copia partiturii unicei Liturghii compusă de el, care mi s-a dezvăluit a fi inspirată de glasurile stilului bisericesc arădean. Când l-am întrebat pe Maestru de unde a luat glasurile din care s-a inspirat, a început să se apere cu vehemenţă în faţa mea, spunând că sunt dintr-o colecţie veche de cântări bisericeşti pe care i-a împrumutat-o Dl. Ciprian Para. Era colecţia foarte valoroasă de cântări bisericeşti în stilul episcopului Ioan I. Papp al Aradului, stil fixat pe partitură cu notaţia muzicală occidentală de profesorul Trifon Lugojan. Aşa mi-a confirmat Maestrul Dan Voiculescu valoarea patrimonială şi artistică a stilurilor regionale pe care m-a încurajat să le cercetez: prin valorificarea lor componistică. Maestrul Dan Voiculescu a fost foarte generos şi nepreţuit sfetnic în consultanţa profesională pe care mi-a acordat-o. Omagiu MAESTRULUI.

Constanţa Cristescu

În amintirea lui Dan Voiculescu Ce păcat că un om ca Dan Voiculescu a dispărut atât de repede dintre noi... Un artist de inteligenţa, profunzimea, sensibilitatea, seriozitatea, rafinamentul, într-un cuvânt complexitatea sa ar fi trebuit să trăiască până la adânci bătrâneţi şi să ne fie alături în grelele bătălii muzicale şi ideatice ale timpurilor învolburate pe care le trăim. A făcut parte dintr-o generaţie de maeştri luminaţi, oameni cultivaţi şi temeinici, care la rândul lor au învăţat de la clasicii muzicii româneşti, transmiţând mai apoi minunata noastră artă tinerelor generaţii. Om sensibil şi introvertit, a suportat cu greu loviturile destinului. Ne- am reîntâlnit târziu, în anii maturităţii şi însingurării, şi ne-am împrietenit imediat. Ne-a ajutat şi vecinătatea străzilor din cartierul Cotroceni şi prezenţa unor prieteni comuni muzicieni. Aş fi avut încă multe de vorbit cu el, sunt sigură că ne-am fi înţeles în continuare în multe privinţe. Ar fi trebuit să-i interpretez lucrări, aşa cum i-am promis... Am realizat însă împreună cu el un amplu spectacol TV cu public, ce i-a fost dedicat (în cadrul emisiunii mele săptămânale „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi”, la Televiziunea „România de Mâine”). Am invitat, să-i fie alături, un mănunchi de admirabili muzicieni. S-a vorbit, cu vervă şi sclipiri, s- a cântat mult, s-au făcut zeci de fotografii. Dan a fost fermecător şi cred că a fost fericit. O fotografie din timpul spectacolului nostru îşi găsise locul pe peretele din biroul său. Aşa vreau să mi-l amintesc, zâmbitor, luminos şi distins, cu părul alb, bogat, în mână cu un buchet de orhidee mov, adus la finalul unui recital al meu la Ateneul Român... Ilinca Dumitrescu Bucureşti, 29 august 2019

Dan Voiculescu – Filă din cronica întâlnirilor memorabile Cum s-ar rostui rostirea în creuzetul mărturisirii despre cineva „cu putere de destin” asupra ta? Cum s-ar tângui cuvintele în canonul nostalgiei după cineva pe care l-ai întâlnit prea târziu şi de care te-ai despărţit prea devreme? „Clipa cea repede ce ni s-a dat...”

Despre Dan Voiculescu. Acum... Despre trecut? Sau despre „trecere”...?

L-am întâlnit (abia) la 38 de ani, când „mă pregăteam” de vârsta maturităţii. Venise la Iaşi pentru a participa la un Simpozion de Muzicologie. Cu acea ocazie, mi-am exprimat dorinţa de a face un doctorat sub îndrumarea sa, prilej de prezentare a unor compoziţii şi lucrări de muzicologie proprii. A fost foarte impresionat de realizările şi preocupările mele de la acea vreme, dar, în aceeaşi măsură, surprins de quasi-anonimatul în care mă complăcusem (epoca Internetului era pe atunci „orizont de aşteptare”): „Unde l-aţi ţinut ascuns atâta timp pe omul ăsta, domnilor?”, i-a întrebat - mai în glumă, mai în serios - pe unii dintre decidenţii vremelnici ai instituţiei din care făceam parte, încercând să împartă, diplomatic, povara responsabilităţii care mă apăsa. Ceva mai târziu, după ce am descoperit prin experienţă directă rigoarea, severitatea şi non-conformismul Maestrului, rememorarea aprecierilor şi îndemnurilor primite în acea clipă de graţie – dar şi în numeroasele scrisori, care ar merita cândva publicate – „mi-au dat aripi”, cum se spune. Au urmat anii doctoratului, prilej de încântare pentru mine, de această dată. Cultura, talentul, creativitatea, meşteşugul componistic, vocaţia pedagogică şi, nu în ultimul rând, nobleţea sufletească, omenia lui Dan Voiculescu m-au cucerit.

Am asistat la minunatele sale cursuri de polifonie barocă, unde am avut revelaţia unor abordări stilistice vizionare („chei” analitice-unicat!), însoţite la tot pasul de „şarje” bachiene („memorate”, nu doar memorabile!) din Clavecinul bine temperat, Ofranda muzicală sau Arta fugii. L-am urmărit pe parcursul ineditelor „serate” de îndrumare doctorală, oferind, până târziu, în noapte – cu o generozitate şi o tenacitate greu egalabile – idei, soluţii, alternative, ancore bibliografice de profunzime, găsind, pentru fiecare doctorand în parte firul salvator al „ieşirii din labirint”. L-am însoţit, cu veneraţie, în lungi dezbateri colocviale despre creaţia şi interpretarea muzicii contemporane, împărtăşindu-ne reciproc ideile şi, mai ales, interogaţiile sau dilemele privitoare la experiment, avangardă, postmodernism. Dan Voiculescu a fost un „risipitor” de ofrande. Sensibil, receptiv, grijuliu, ospitalier. Mentor dăruit şi prieten neclintit. Odată, i-am dus o culegere de haiku-uri japoneze şi l-am rugat: „Maestre, vă rog să alegeţi pentru mine metafora-aforism care credeţi că ar trebui să-mi însoţească întreaga viaţă”. La următoarea întâlnire, m-a întâmpinat în pragul casei, cu un zâmbet larg şi mi-a spus, de parcă ar fi vrut să arunce un arc peste timp între prezent şi momentul primei noastre întâlniri: Dacă mergi, mergi./ Dacă stai, stai./ Mai presus de orice,/ nu ezita. Gheorghe Duţică

Să scriu...să scriu... Cum să scriu și să descriu momente de viață? Ca pe o dedicație? Ca pe o aducere aminte? Ca pe un omagiu? Toate acestea ar fi potrivite, căci timpul în care am trăit și noi și el a fost un timp al prieteniei dintre doi muzicieni, doi interpreți, un profesor și studentul său. Mai mult decât atât, o relație aproape familială, prin evenimentele timpului din urmă.

Primul gând care sosește în amintirea lui Dan spune despre îndârjirea de a duce la capăt o idee muzicală începută, doborând pe rând, cu meticulozitate și răbdare fiecare obstacol, sub îndrumarea mentorului. Apoi, muzica creată pentru noi, cei mari și mici, dedicată cu generozitate. Păstrez sfertul de pagină pe care la botezul Stancăi a scris un cântec de leagăn. Ciclul de 12 Hai-ku este poate partitura pe care am înțeles-o cel mai bine din toate liedurile sale. Lucrarea reprezintă pentru noi o stare ce generează multiple interpretări. Clipa de liniște, de reflexie, bucuria abstractă a umbrei unui gând...iată ce reușește compozitorul Dan Voiculescu în metamorfoza muzicală a poemelor japoneze. Şi mai este amintirea prieteniei noastre, a sentimentului că ceva mai mult decât apartenența la un loc anume ne lega. Bucuria oricărei revederi, însoțită mereu de dispute în plan muzical (dar acesta era Dan, nu-i așa?). Dan era din generația veche. Așa ne-a rămas în minte: cordial, bonom, curtenitor, excesiv de politicos și...drag. Bianca şi Remus Manoleanu

... lecția lui ”de ce?” Dan Voiculescu a fost o apariție decisivă în viața mea. A fost prima persoană care mi-a insuflat încrederea că trebuie să devin compozitor. Mi-l amintesc exact așa cum este în aceste scrisori: într-un echilibrul seren între pedagogul riguros, discipol al școlii de la Cluj și al lui Stockhausen, și artistul plin de umanitate, care trata un copil de 9 ani care se juca de-a compoziția ca pe un ”om de aceeași specialitate”. Dincolo de tehnici componistice și principii teoretice pe care am avut privilegiul să le studiez la o vârstă atât de fragedă cu unul dintre marii specialiști români în Bach, cea mai importantă lecție pe care mi-a predat-o este lecția lui ”de ce?”. Dan Voiculescu spunea că un compozitor trebuie să se întrebe la fiecare notă pe care o scrie ”de ce?”. Dialectica acestei

întrebări mă strunește încă să dau ce am mai bun, chiar și atunci când soluția este ”de ce nu!”. La apusul epocii postmoderne a lui ”anything goes” poate că progresul la o nouă paradigmă vine ca un răspuns la întrebarea purificatoare pusă de Dan Voiculescu. Vlad Hîrlav Maistorovici

Un om providențial Compozitorul și profesorul Dan Voiculescu a avut un rol decisiv pentru mine în alegerea Academiei de Muzică din Cluj pentru studiile universitare, alegere care mi-a marcat destinul. L-am cunoscut la Brașov, la un curs de vară, și ne-am simpatizat de la bun început. Scriam piese în stil folcloric, „cu miros de brânză ciobănească”, cum zicea el, cu un ton ușor persiflant. În perioada respectivă mă pregăteam să dau admitere la București, la actuala UNMB. Profesorul Dan Voiculescu m-a fermecat cu căldura lui și m-a convins să-mi schimb opțiunea. „O să vezi, lumea la Cluj e altfel...”. Pe urmă, în mod ironic, s-a mutat de la Cluj... la București, dar, din fericire, măcar apucasem să parcurgem împreună disciplina contrapunct și să mă bucur de el ca profesor. Era un vrăjitor al predatului, nu simțeai când trece timpul, și era un profesionist extrem de competent. La seminarii îi plăcea să-i ironizeze pe studenți, dar cu prietenie, niciodată cu superioritate. (Ca să fiu complet sincer, uneori mai exagera și devenea caustic și malițios: „Stați liniștit: de la nivelul dumneavoastră nu se poate decât să progresați”, și altele asemenea, comentarii care-i amuzau doar pe colegii împricinatului.) Se vedea că-i place să ne facă să râdem. La un concert de muzică contemporană am făcut „greșeala” să mă așez, în public, lângă el. Din boxe se auzea o piesă electroacustică (când dăm fapte, nu dăm nume...) – care probabil că nu era pe gustul lui. „Chelie de idei”, zicea el. A început să-mi „traducă” „acțiunea” piesei. „[Personajul] s-a trezit,... acuma cască...” Bolboroselile și sunetele ciudate continuau. „Acuma își face o

88 cafea...”. Savura cu sadism chinul meu de a râde înfundat, încercând cu disperare să nu deranjez spectatorii care ascultau cu religiozitate. Avea acest spirit jucăuș, care se vede cel mai bine în creația lui pentru copii. A fost un om minunat, care ne-a părăsit înainte să apuce să îmbătrânească, și care a plecat, din păcate, cu sentimentul că ceea ce are de oferit nu mai este căutat. Mi-a spus la un moment dat: „drama compozitorului din zilele noastre este că creează ceva de care nimeni nu mai are nevoie”. Rămâne în sarcina noastră să demonstrăm – dacă vrem și dacă putem – că n-a avut dreptate. Cartea Mirei Gavriș este o contribuție importantă în acest sens. Şerban Marcu

Un senior Zece ani! E mult, e puțin? Greu de spus. Pradă imperativelor prezentului imediat, memoria colectivă devine pe zi ce trece mai perisabilă. O răscumpără memoria individuală, a fiecăruia dintre noi, în care amintirile de preț stăruie, de parcă ar fi fost mai ieri... Nu trec niciodată prin Saschiz, neînsoțit de umbra unui gând, a unei aduceri aminte. Există ceva acolo care, de fiecare dată, mă face să-i întrezăresc figura bine profilată, cu trăsături sculpturale, ferme și să-i aud glasul timbrat, baritonal, ușor metalic. L-am cunoscut pe Dan cu peste patruzeci de ani în urmă, la Iași, la Săptămâna muzicii românești, o sărbătoare de primăvară, la care-și dădea întâlnire floarea componisticii noastre. Făcea figură aparte în peisaj. Distins, elegant, curtenitor, contrasta puternic cu alura boemă, nonconformistă a multora dintre confrați. Mai târziu, în iarna lui ’81, pe un frig primordial, am fost invitat la Cluj, împreună cu Viorel Munteanu, să ne prezentăm două lucrări care tocmai fuseseră premiate. Atenția de care ne-am bucurat a fost emoționantă. A doua zi, la Conservator, într-o întâlnire cu totul neprotocolară,

Dan și Hans (Peter Türk) ne-au încălzit înainte de drumul de întoarcere cu câteva înghițituri de tărie strașnică, din cele două sticluțe extrase subversiv de fiecare dintre ei din palton. M-am revăzut cu Dan în câteva jurii naționale, apoi din nou la Iași, în ’89, când o lucrare a sa a fost distinsă cu premiul Eminescu. Odată cu strămutarea mea la Cluj, ne vedeam destul de des în Conservator. Nu de puține ori m-a invitat la el acasă, pe Argeș 13, întâlniri care se prelungeau până seara târziu, în fața pianului, înconjurați de muzici dintre cele mai diverse, între care și ale noastre – îi plăcea să-și împărtășească atât certitudinile cât și îndoielile componistice – asupra cărora nu ne aflam întotdeauna – dar fără supărare – în consonanță. Ne-am bucurat împreună în câteva rânduri de ieșiri la iarbă verde. Avea o Dacie albă, cam pauperă, în contrast cu pedanteria cu care se însoțea. Odată, țin minte că ne-a dus pe mine și pe fetele mele – mici pe atunci, venite la Cluj în vacanță – la Măguri Răcătău. O frumusețe de loc. Pasămite, îi încolțise gândul de a-și lua o căsuță acolo, lucru ce s-a și întâmplat mai târziu. Am surprins bucuria nedisimulată pe care o împărtășea alături de copii și în același timp atracția pe care o exercita asupra lor. ”Nenea Dan” în sus, ”nenea Dan” în jos, eu nu mai existam. Așa mi-am explicat atașamentul pe care l-a manifestat cu consecvență în creație pentru genurile miniaturale – vocale, instrumentale – dedicate celor mici. Altfel, o fire neîmpăcată, tulburată de îndoieli, bântuită de demonii perfecțiunii, ușor suspicioasă – mai cu seamă la adresa acelora dintre discipolii săi care nu-i răsplăteau așteptările. Într-un cuvânt, o personalitate contradictorie, un artist... Educația aleasă, o instrucție riguroasă și o cultură solidă l-au făcut să fie unul dintre puținii ”aleși” ai lui Sigismund Toduță, pe care la rândul său l- a venerat. Fără să se ascundă în umbra ”Maestrului maeștrilor”, fără epigonisme, a încercat și a izbutit să ducă mai departe, cu discreție și evlavie,

90 opera muzicologică și pedagogică a acestuia, atât în literă cât mai cu seamă în spirit. Dan Voiculescu aparține definitiv unei strălucite generații de muzicieni clujeni care a înnobilat cultura muzicală românească. Iată de ce, elogiez gestul tinerei, destoinicei și inimoasei Mira Gavriș, care vine să-mi dezmintă spusa de la începutul acestor rânduri, cu privire la perisabilitatea memoriei colective, și să-mi întărească credința în izbânda perenului asupra efemerului. Cristian Misievici

... temeinic aşezat în meseria sa ... Mi-l amintesc pe Dan Voiculescu ca pe un exemplu al omului de cultură academică: sobru, riguros, manierat, elevat în exprimare, doct. Un maestru al contrapunctului, sintetizând experiența unei solide școli clujene a acestei discipline (Marțian Negrea, Ioan Husti, Max Eisikovits, Liviu Comes), căreia îi adăugă perspectivele întregitoare ale contemporaneității în tratatul său propriu, sinteză de mare claritate ce excelează printr-un spirit de pătrundere și analiză cu adevărat de invidiat – o carte ce ar trebui tradusă și dăruită unui larg circuit internațional. Un compozitor temeinic așezat în meseria sa, evoluând pe multiplele registre ale muzicii instrumentale și vocale. Un demn discipol al maestrului său venerat, Sigismund Toduță, ale cărui învățăminte le vedem astfel continuate, aprofundate și îmbogățite cu probitate și talent. Adrian Pop

Să ne bucurăm...şi să ne rămână bucuria! Spiritual, sensibil, galant - deosebit de manierat şi respectuos, profesorul Dan Voiculescu m-a fascinat cândva, în anii studenţiei, mai ales în

91 perioada elaborării lucrării mele de diplomă (licenţă), avându-l ca asistent coordonator. Seminariile de contrapunct dar mai ales întâlnirile de lucru le aşteptam cu mare emoţie şi bucurie, având darul de a captiva şi stimula eforturile mele timide şi anevoioase de formare muzicologică. Îmbina în mod armonios şi miraculos cunoştinţele teoretice muzicale cu poezia, istoria, filosofia, psihologia - cu frumuseţile a tot ce ne-nconjoară - provocări irezistibile la dialoguri interesante şi interminabile, având acel dar, rar intâlnit, de a face să dispară acel "zid invizibil" care se ridică, din păcate, deseori între student şi profesor. Maestrul îşi etala cu multă măiestrie consideraţiile foarte bine organizate şi susţinute, cu multă răbdare, pricepere şi modestie, împărtăşindu- şi deseori experienţa, crezul şi viziunea menirii profesorului, interpretului, dirijorului şi compozitorului în lumea asta mare, dezvăluindu-şi oră de oră complexitatea personalităţii sale, a calităţii de om, pedagog, compozitor şi muzicolog. Mă consider una din cele mai norocoase profesoare de muzică, având privilegiul să fi ales la repartiţie (la îndemnul maestrului, deşi aveam pe listă licee pedagogice din ţară) şcoala generală din comuna sa natală, Saschiz (Mureş). Calitatea lui de om şi pedagog nu s-a dezminţit nici după ce am absolvit Conservatorul, continuând să mă sfătuiască şi să-mi urmărească (de cele mai multe ori fără ştiinţa mea) activitatea, trimiţându-mi continuu din cântecele sale corale pentru copii, pe care le-am cântat pe diverse scene din ţară, în cadrul concursurilor corale şcolare, exprimându-şi mereu bucuria prin scrisori, telefoane şi vizite la Saschiz (cel puţin o dată pe an), întâlniri de suflet cu cântecele sale... Vă mulţumesc încă o dată pentru gestul Dvs. fără egal pe care l-aţi făcut, întru sărbătorirea absolvenţilor de acum 30 de ani. Ca muzician, este o imensă bucurie să ştiu că în satul meu natal activează o formaţie atât de bine cotată la concursurile corale şi că din repertoriul său fac parte piese pe care le-am dedicat copiilor. Fie ca gestul Dvs. nobil, care m-a impresionat

92 până la lacrimi, să se întoarcă înzecit în sănătate, bucurii, fericire pentru Dvs., pentru toate cadrele didactice care îi instruiesc atât de frumos... îmi scria maestrul într-o scrisoare din 19 iunie 1987, după întâlnirea promoţiei de 30 de ani de la terminarea liceului (din Sighişoara), ocazie cu care l-am surprins la ora de dirigenţie cu corul Toccatina (denumire inspirată dintr-o culegere), cântându-i câteva cântece. Întâlnirile cu profesorul Dan Voiculescu au dovedit mereu deosebita calitate de om, în primul rând, sensibil faţă de frumos şi original, faţă de bucuriile dar şi necazurile celor din jur. Ca pedagog, deşi foarte apropiat faţă de studenţi, a fost foarte exigent, în primul rând faţă de el însuşi dar şi faţă de învăţăceii lui, sprijinindu-i cu toate puterile şi mijloacele. Îndemnul lui la fiecare despărţire Să ne bucurăm ...şi să ne rămână bucuria ... - consemnat melodic şi pe o partitură dedicată copiilor din Saschiz (Prin timp), mi-a rămas crez în activitate şi viaţă. Destinul a făcut ca ultimul lui drum să treacă tot prin Saschiz, cu ocazia sărbătoririi a 700 de ani de atestare a comunei, pentru ca, la câteva zile după, să-şi încheie TRECEREA ... dedicată în întregime cu multă iubire de oameni şi frumos, pasiune şi devotament, MUZICII! Celita Sechel

Intelectualul „bine temperat” Desăvârșita îmbinare dintre competență și politețe este marca specifică, aș spune, a personalității compozitorului Dan Voiculescu. Ipostaza de profesor este prima în care l-am cunoscut. Am avut privilegiul de a fi membră într-o generație cu maeștri de excepție, în promoția 1979-1983: Rodica Oană-Pop la istoria muzicii, Romeo Ghircoiașiu la muzicologie, Ștefan Angi la estetica muzicii, Cornel Țăranu la armonie, Vasile Herman la forme muzicale, Valentin Timaru la orchestrație, Imre Mokos la citire de partituri, Mircea Țoca la istoria artelor. Toți cei enumerați erau „bine temperați” în

93 sensul pe care îl acord aici, acestei expresii – însă profesorul Dan Voiculescu era neîntrecut. Plusul era voința sa fermă de a te face să devii un muzician competent. Dacă tu nu știai încă ce vrei, de ce ai nevoie, el știa: să devii profesionist. Și își investea întreaga energie pentru acest scop. Ca studentă, am lucrat cu dânsul trei ani de contrapunct, în trei stiluri diferite: palestrinian, bachian și în stilurile secolului XX. Pentru toate acestea, profesorul Dan Voiculescu avea culegeri de sute de pagini cu materiale publicate – fără munca sa nu am fi avut partituri și nici internet nu era încă, pe atunci. Viziunea teoretică excelent sistematizată și analizele pe partitură se completau cu verificarea exercițiilor de stil realizate de fiecare discipol. Alături de câte o oră de curs, aveam câte o oră individuală de seminar, care se desfășura la pian, muncind cot la cot – la propriu și la figurat – cu domnul Profesor. Știa să se adapteze la nivelul de pregătire al fiecăruia și aveam senzația că efortul său este mai mare decât al oricăruia dintre noi, pentru a ne face să ne depășim limitele. Cu răbdare și politețe fără margini. Prin asemenea demersuri, domnul Voiculescu era unic. Așa se face că am optat să fac licența sub îndrumarea sa, susținând-o în anul 1983. Elaborând un subiect despre genul și scriitura de fugă la Haydn, Mozart și Beethoven, am experimentat o atitudine de parteneriat intelectual fundamentat pe respect reciproc, cu o nemărginită disponibilitate și rigoare de a verifica demersul meu muzicologic. Am învățat să confrunt opiniile cercetătorilor anteriori, pe care să fundamentez viziunea proprie, am deprins rigoarea terminologiei, precum și a formulării rezultatelor. A urmat repartiția mea ca profesoară de educație muzicală, la o școală generală din orașul Gherla. Până astăzi, foștii mei elevi mă recunosc când ne vedem ocazional și îmi rememorează frânturi din piesele compozitorului Dan Voiculescu, pe care au avut plăcerea să le învățăm cu corul de copii. În ultimii doi-trei ani din perioada comunistă, domnul Profesor mi-a încredințat efectuarea seminariilor pentru cursul său de contrapunct. Îi datorez

94 astfel, nu numai debutul meu în calitate de cadru didactic colaborator la Conservatorul clujean, ci, mai ales, posibilitatea de a mă menține legată de exigențe profesionale superioare. Cartea fără sfârșit, pentru pian, a fost primul cadou pe care l-a primit la naștere întâiul meu născut. Mă voi strădui să o perpetuez și urmașilor. Trebuie să regretăm că, în societatea noastră aflată în deriva dintre comunism și consumism, creația componistică a lui Dan Voiculescu și a generației sale este, în mare parte și pe nedrept, cvasi-necunoscută. Aplecarea compozitorului Dan Voiculescu către sensurile cuvintelor sporesc înțelegerea valorii textelor de Eminescu, Blaga, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și a tuturor celor pe care i-a pus pe muzică. Studiile sale, între care cele despre Bach, Tommaso Traetta, Enescu, Bartók, Șostakovici, Toduță, muzicalitatea versului eminescian și monografiile despre genul de fugă la Bach, respectiv polifonia secolului XX rămân referințe muzicologice importante. Profesorul Dan Voiculescu a contribuit decisiv la devenirea mea ca muzicolog. Deși astăzi, paradigma relațiilor unui cadru didactic cu studenții s- a schimbat în mod esențial – în sensul că ele sunt mai colocviale, iar autoritatea este pusă sub semnul întrebării –, încerc să adaptez la contemporaneitate felul de a fi al celui care m-a modelat și îmi rămâne în suflet ca model al intelectualului „bine temperat”: pe cât de doct, pe atât de amabil. Elena Maria Şorban

Gândind la Dan... Mă gândesc şi astăzi la Dan Voiculescu cu sufletul cuprins pe de o parte de admiraţie pe de altă parte de regret că nu mai este printre noi.

Admiraţie faţă de sufletul lui gingaş, care a fost binecuvântat de cineva de acolo de Sus, care l-a iubit şi care l-a ajutat să îşi ocrotească până la sfârșitul vieții sufletul lui de copil. Copilul care trăieşte în frumusețea, inefabilul și neprevăzutul jocului, care îți oferă în fiecare clipă mereu altceva, mereu ceva nou. Aici a fost baza creativității lui, în lumea asta minunată a copilăriei, care pe undeva se confundă cu intimitatea lumii noastre ...aşa pot să îmi explic de ce a excelat în genurile miniaturale. Pentru că acolo era adevărul lui. Nu întâmplător marii înţelepţi au spus: când nu mai suntem copii, am murit demult. Îmi amintesc serile când venea la Bucureşti, eu fiind în vremea respectivă profesor la Buftea. Nu stătea la hotel, ci venea la mine şi discutam până ne prindea geana răsăritului zilei de mâine. Una dintre discuțiile centrale era tocmai liedul Moartea şi Fata al lui Schubert şi în acele momente am surprins faptul că în gândirea, mentalitatea germană, moartea era EL, iar EA, fata neliniștită, disperată, îi spune: îndepărtează-te, fugi..nu vezi că eu sunt tânără? du-te, nu te apropia! Moartea îi răspunde: dă-mi mâna ta, tu chip frumos şi blând. Îţi sunt prieten, nu duşman. În braţele mele iţi vei găsi liniştea... În veşnicia sa, muzica lui Dan Voiculescu rămâne imaginea frumuseții copilăriei. Valentin Timaru

Amintiri despre Dan Voiculescu Pe Dan Voiculescu l-am cunoscut abia din clipa în care urma primul an de compoziţie (1960) la clasa Maestrului Sigismund Toduţă. Ştiind că peste un an voi fi şi eu discipolul Maestrului, l-am pândit adesea pe Dan după ora lui de compoziţie, ca să aflu cum a fost şi la ce m-aş putea şi eu aştepta pe viitor. De atunci am legat o prietenie statornică, ce avea să dăinuie o viaţă întreagă. Dan urma concomitent şi secţia de pian principal la „Conservatorul de Muzică

George Dima” (cum era pe atunci denumirea oficială a instituţiei), performanţă egalată înaintea lui doar de Maestrul Toduţă însuşi şi de Cornel Ţăranu. Multe evenimente fericite trăite împreună îmi stăruiesc în minte, fie că erau culegerile de folclor din vacanţa de vară la Cojocna, fie că era prima noastră călătorie în străinătate, la Toamna Muzicală din Varşovia sau ultima mea vizită, împreună cu soţia mea Gerda, din vara penultimului său an de viaţă, la cabana lui din munţi. Nu pot să uit concertele, în care interpreta în primă audiţie absolută unele dintre creaţiile sale pentru pian (Fabule, Dialoguri, Toccata armonica ş.a.) – interpretări care m-au uluit de fiecare dată, ca de altfel şi concertul lui de absolvire ca solist al Concertului pentru pian şi orchestră în la minor de Schumann. Ca muzicolog, excela prin conştiinciozitate, chiar meticulozitate. Printre altele îi datorăm una dintre cele mai exhaustive şi profunde cercetări ale creaţiei bachiene (Fuga în creaţia lui J.S. Bach), lucrare ce ar merita o traducere într-o limbă de circulaţie internaţională. Conştiinciozitatea lui se manifesta şi în viaţa de zi cu zi – nu uita niciodată o promisiune sau vreo obligaţie. A fost un prieten statornic şi generos. Ori de câte ori călătoream la Bucureşti, mă aştepta în gară şi mă invita la el acasă, unde dispunea de o frumoasă locuinţă în zona Cotroceniului, ducând o viaţă fericită alături de soţia lui, mezzosoprana Mihaela Agachi. Această a treia căsnicie din viaţa lui însemna totodată şi despărţirea de Cluj şi transferul lui la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Boala necruţătoare care i-a răpit soţia în ianuarie 2007 l-a marcat profund. A mai găsit forţa să se îngrijească de publicarea tezei ei de doctorat, însă insuficienţa lui cardiacă avea să-i curme şi lui viaţa nu peste mult timp. Multe dintre compoziţiile sale tipărite sau în manuscris mi le-a dăruit în semn de afecţiune şi prietenie. Soţiei mele i-a dedicat chiar un volum întreg destinat pedagogiei pianului (Canonica). O ultimă lucrare în manuscris am primit-o cu poşta pe data de 30 august 2009 (Fantasia e fuga sulle pedale per

97 organo, „Pentru Erich Türk şi tatăl său, cu mult drag. Dan Voiculescu”), la o zi după decesul său prematur! Proiectul unui concert pentru pian şi orchestră a rămas nerealizat... A iubit mult copiii, în primul rând bineînţeles pe fiica lui Irina, de care îmi povestea la aproape fiecare dintre întâlnirile noastre şi de al cărei parcurs profesional a fost mândru şi recunoscător sorţii. O mare parte a creaţiei sale este chiar destinată copiilor. Pentru cei ce l-au cunoscut sau au avut privilegiul de a fi fost unul dintre prietenii lui, rămâne imaginea şi amintirea unui om generos, a unui creator înzestrat cu har şi profunzime intelectuală. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Hans Peter Türk

Laudatio postum... Prin prisma bogatului său catalog de creație și grație unei redutabile cariere didactice de anvergură academică, asociem automat numele lui Dan Voiculescu cu arta compoziției și pedagogia. Mai puțin cunoscută este însă activitatea sa în sfera formării unor studenți într-o ramură, să o numim adiacentă: muzicologia. Am avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător direct pe profesorul Dan Voiculescu pe întreg parcursul ciclului universitar în profesia aleasă (licență, master, doctorat), fiind, de fapt, unicul muzicolog pe care domnia sa l-a format etapă cu etapă. Privit retrospectiv, parcursul acelor ani (1989 - 2002) se profilează ca un act de inițiere, în care ingredientele indispensabile au fost mereu seriozitatea demersului de cercetare, sondarea profunzimilor și inventarierea minuțioasă a detaliilor. Pentru artist, contribuția unui muzicolog se valida doar dacă ea devenea sinonimul unui proces alchimic; el pornea de la forarea resorturilor intime ale fenomenului muzical, traversa laborioase stadii

98 de analiză și prelucrare, pentru ca, în cele din urmă, să ia forma volatilă a cuvintelor. Totul devenea un mecanism fascinant de extragere a esențelor și de găsire a acelui ”grăunte de aur”, ambalat apoi, cu grijă, într-o exprimare plastică, vegheată de o strictețe a redactării textelor, în numele clarității. Nu erau acceptate fandările inutile, piruetele verbale gratuite sau diluarea mesajului prin adaosuri sterile, iar impostura profesională ar fi fost aspru taxată. Vorbirea și scrierea despre muzică trebuia să se situeze la cotele cele mai înalte și să oglindească, la rezoluție maximă, ”obiectul” cercetat. A fost, fără îndoială, o școală veritabilă, cu exigențe mari, fără rabat la calitate. Mai presus de ucenicia muzicologică în sine, se situează însă o altă dimensiune: etica profesională și verticalitatea morală, lecțiile cele mai de preț primite de la îndrumătorul meu. Cu acest valoros bagaj, navighez și acum în vasta profesie de muzicolog, iar la momente de cumpănă, când poate traiectoria nu se lasă ușor găsită, mă gândesc la profesorul meu ca la un ”nord” profesional și îmi recalibrez busola. Bianca Ţiplea Temeş

Consecventa

Dan Voiculescu s-a manifestat plenar în toate domeniile muzicale, cu neobosită pasiune şi putere de muncă. Rezultatele de excepţie ale unei activităţi pluridimensionale îl plasează pe poziţia unui veritabil maestru, un model de profesionalism și devotament demn de a fi cunoscut. Este ceea ce ne propunem în primul rând cu această carte, care concentrează documente și informații autentice privind întreaga sa creație. Mai apoi, îndrăznim să sperăm că acest volum va fi un punct pornire, o sursă bibliografică consistentă, care să servească unor viitoare cercetări… Nu în ultimul rând, dorim să mulţumim tuturor celor care ne-au însoţit în acest demers, ne-au încurajat şi ne-au fost alături, salutând cu entuziasm şi încredere ideea noastră; în special Irinei Voiculescu şi mentorului nostru, Cristian Misievici.

100

Bibliografie

Anghel, Irinel - Orientări, direcţii, curente ale muzicii româneşti din a doua jumătate a sec. 20, Editura Muzicală, Bucureşti, 1997 Angi, Ştefan - Fotografii la minut din atelierele de creaţie ale compozitorilor clujeni, vol. 1, Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2005 Angi, Ştefan - Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu, revista Muzica, Bucureşti, nr. 3/2006 Bălan, George - Arta de a înţelege muzica, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970 Bălan, George - Înnoirile muzicii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966 Bentoiu, Pascal - Deschideri spre lumea muzicii, Colecţia Sinteze, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973 Bentoiu, Pascal - Gândirea muzicală, Editura Muzicală, Bucureşti, 1975 Bentoiu, Pascal - Imagine şi sens, Eseu asupra fenomenului muzical, Ediţia a II-a, Editura Muzicală, Bucureşti, 1973 Berger, Wilhelm - Aspecte ale polifoniei moderne, revista Muzica, nr. 4, Bucureşti, 1965 Bughici, Dumitru - Dicţionar de forme şi genuri muzicale, Editura Muzicală, Bucureşti, 1974 Bura, Corina - Medalion Dan Voiculescu, în Actualitatea muzicală, nr. 1, Bucureşti, ianuarie, 2010 Cadar, Liliana - Flautul cu rol solistic în creaţia compozitorilor clujeni, teză de doctorat, AMGD, Cluj-Napoca, 2011

101

Caranica-Fulea, - Cu Dan Voiculescu despre şcoala lui Stockhausen, în Michaela revista Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 45/9.11,1972 Coman, Lavinia - Pianistica modernă – Pentru o teorie superioară a artei pianistice - Perspective diacronice, abordări teoretice, aspecte ale pedagogiei instrumentale, Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2006 Constantinescu, - Muzică şi poezie în recitaluri camerale. Concerte Grigore eveniment la Studioul «Mihail Jora» al Radiodifuziunii şi la Ateneul Român, în Curierul naţional, Bucureşti, 5-6 iunie, 2004 Constantinescu, - O călătorie prin istoria muzicii, Editura Didactică Grigore/Boga, Irina şi Pedagogică, Bucureşti, 2007 Constantinescu, - Compozitorul Dan Voiculescu şi opţiunea lui George Liliana Enescu, în revista Melos, Bucureşti, martie, 2005 Cornescu, E. - Muzică de Dan Voiculescu, în Făclia, Cluj, 1 februarie, 1984 Cornescu, E. - Profil componistic: Dan Voiculescu, în Adevărul de Cluj, 17 iunie, 1992 Cosma, Viorel - Muzicieni din România,vol. 9, Editura Muzicală, Bucureşti, 2006 Donizeau, Gérard - Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale; spre o nouă istorie a muzicii, Larousse, Editura Meridiane, 2000 Doxan, Adrian - Sub aripa timpului – compozitorul Dan Voiculescu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2010 Dragea, Emiliu - Compozitorul Dan Voiculescu – 60 de ani, Arhiva Dan Voiculescu, Fundaţia Sigismund Toduţă, Cluj-Napoca Dragea, Emiliu - Compozitorul Dan Voiculescu – Om internaţional al anului, în Adevărul de Cluj, 18-19 decembrie, 1999

102

Dragea, Emiliu - Dan Voiculescu, cronică de concert, în revista Muzica, Bucureşti, nr. 6/1984 Dragea, Emiliu - Orientări contemporane în interpretarea muzicală – Compozitorul şi muzicologul Dan Voiculescu despre interpretarea muzicală a Barocului, în Adevărul de Cluj, anul IX, nr. 2590, 24 mai, 1999 Fărcăşel, Călin - Sonata pentru flaut solo în creaţia compozitorului Dan Voiculescu, în revista Artes, Iaşi, vol. 9-10/2010 Firca, Gheorghe - Muzicologia contemporană şi problemele limbajului muzical, în Studii de muzicologie, vol. 3, Editura Muzicală, Bucureşti,1967 Firca, Gheorghe - Structură şi structuralism în cercetarea muzicală, Lucrări de muzicologie, vol. 8-9, Cluj-Napoca, 1979 Garaz, Oleg - De vorbă cu compozitorul Dan Voiculescu, în revista Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 11-13/16-31 martie, 1999 Giuleanu, Victor - Principii fundamentale în teoria muzicii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1975 Haplea, Doina - Profil componistic – Dan Voiculescu, program de sală, AMGD, 4 iunie, 1992 Herman, Vasile - Analiză muzicală comparată, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009 Herman, Vasile - Aspecte ale polifoniei în muzica românească contemporană, Lucrări de muzicologie, vol. 4, Cluj, 1968 Herman, Vasile - Aspecte modale în creaţia românească contemporană, Studii de muzicologie, nr. 3, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967 Herman, Vasile - Aspecte şi perspective ale înnoirii limbajului muzical, Lucrări de muzicologie, vol. 2, Cluj, 1966

103

Herman, Vasile - Formă şi stil în noua creaţie românească, Editura Muzicală, Bucureşti, 1977 Herman, Vasile - Probleme de formă în sonata contemporană, Lucrări de muzicologie, vol. 6, Cluj-Napoca, 1970 Herman, Vasile - Probleme de limbaj în muzica românească contemporană, Lucrări de muzicologie, nr. 1, Cluj, 1965 Hîrlav- - Miniatura românească pentru pian din secolul XX şi Maistrorovici, folclorul muzical autohton, Editura Premier, Ploieşti, Sanda 2002 Jámbor, Elisabeta - Miniaturile pentru pian (lucrare de doctorat), AMGD, Cluj-Napoca, 2006 László, Francisc - Cu Dan Voiculescu la Budapesta, Adevărul de Cluj, 28 martie, 2004 László, Francisc - O autoritate artistică şi academică: Dan Voiculescu, în revista Melos, Bucureşti, nr. 1-3/2000 Manoleanu, Remus - Ludicul în creaţia muzicală românească. Patru paradigme: Theodor Grigoriu, Dan Voiculescu, Ede Terény, Pascal Bentoiu, teză de doctorat, Cluj, 2000 Maruş, Loredana - Univers imagistic şi expresie muzicală în Carte fără Elena sfârşit… pentru pian solo de Dan Voiculescu, în revista Artes, Iaşi, vol. 9-10/2010 Mihu, Constanţa - Toccata în literatura pianistică; percuţie şi ritm în muzica secolului XX, Lucrări de muzicologie, vol. 6, Cluj-Napoca, 1970 Munteanu, - Concepţii pedagogice româneşti în domeniul muzical: Gabriela Liviu Comes, Dan Voiculescu, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013

104

Nedelcuţ, Nelida - Semiografia pianistică în creaţia românească a secolului XX, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2003 Nicola, Ioan R. ; - Curs de folclor muzical, partea 1, Editura Didactică şi Szenik, Ileana; Pedagogică, Bucureşti, 1963 Mîrza, Traian Niculescu, Ştefan - Reflecţii despre muzică, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980 Oană-Pop, Rodica - Creaţia pianistică românească – secolul XIX, Editura Muzicală, Bucureşti, 1980 Oană-Pop, Rodica - Particularităţi stilistice în creaţia pianistică a celei de- a doua şcoli vieneze, în Lucrări de muzicologie, vol. 4, Cluj-Napoca, 1968 Oşanu-Pop, Ninuca - Catedra de pian a Academiei de Muzică Gheorghe Dima – de la valoare la performanţă, Simpozion Evocări, Zilele Academiei de Muzică Gheorghe Dima – 90 de ani Oşanu-Pop, Ninuca - Elemente specifice ale scriiturii pianistice enesciene, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2003 Popovici, Doru - Muzica românească contemporană, Editura Muzicală, Bucureşti, 1970 Răfan, Monica - Importanţa studierii lucrărilor miniaturale pentru pian în clasele gimnaziale (Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I), AMGD Cluj- Napoca, 2012 Sandu-Dediu, - Alegeri, atitudini, afecte. Despre stil şi retorică în Valentina muzică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010 Sandu-Dediu, - Muzica românească între 1944-2000, Editura Valentina Muzicală, Bucureşti, 2002

105

Şorban, Elena - Recital Dan Voiculescu, în revista Tribuna, nr. 7/1984 Maria Terényi, Eduard - Doi artişti ai pianului, în Igaszsag, Cluj, 1965 Terényi, Eduard - Tipuri de cadenţe finale în muzica contemporană, Lucrări de muzicologie, vol. 4, Cluj-Napoca, 1968 Terényi, Eduard - Structuri de straturi acordice în muzica contemporană, Lucrări de muzicologie, vol. 6, Cluj-Napoca, 1970 Terényi, Eduard - Unele aspecte ale întrebuinţării octavei micşorate, Lucrări de muzicologie, vol. 2, Cluj-Napoca, 1966 Timaru, Valentin - Analiza muzicală între conştiinţa de gen şi conştiinţa de formă, Editura Universităţii din Oradea, 2003 Timaru, Valentin - Dicţionar noţional şi terminologic, Editura Universităţii din Oradea, 2004 Toma-Zoicaş, Ligia - Consideraţiuni asupra unor aspecte ale aleatorismului şi perspective în legătură cu creaţia românească, Lucrări de muzicologie, nr. 2, Cluj-Napoca, 1966 Ţăranu, Cornel - Elemente de stilistică muzicală (secolul XX), suport de curs, vol. I, AMGD, 1981 Ţiplea-Temeş, - Aniversări: Dan Voiculescu, în Actualitatea muzicală, Bianca an XI, nr. 251, II/august, 2000 Ţiplea-Temeş, - In memoriam Dan Voiculescu, în revista Muzica, Bianca Bucureşti, nr. 4/2009 Voiculescu, Dan - Aspecte ale polifoniei în muzica românească contemporană, în revista Muzica, Bucureşti, nr. 6/1974 Voiculescu, Dan - Avangardele în muzică – Contribuţii româneşti de avangardă; fişă problematizantă, ADV, cutia 51, biblioraft II Voiculescu, Dan - Certitudini viitoare, în Făclia, 31 decembrie, 1965

106

Voiculescu, Dan - Cu privire la îmbunătăţirea predării cursului de contrapunct la secţiile pedagogie şi instrumente, ADV, cutia 51, biblioraft I Voiculescu, Dan - Drama muzicii moderne, Discursul aniversar introductiv din cadrul simpozionului dedicat personalităţii sale, Braşov, 2005, ADV Voiculescu, Dan - Fuga în creaţia lui J. S. Bach, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000 Voiculescu, Dan - Fundaţia Sigismund Toduţă, cronică, ADV Voiculescu, Dan - Jurnal de creaţie, ADV Voiculescu, Dan - Profil de muzician: Karlheinz Stockhausen, ADV Voiculescu, Dan - Polifonia secolului XX, Editura Muzicală, Bucureşti, 2005 Voiculescu, Dan - Reliefuri, autoreferat, ADV Voiculescu, Dan - Specializare şi largviziune în muzică, ADV, cutia 51, biblioraft I. Voiculescu, Dan - Structuralismul şi polifonia, în Lucrări de muzicologie, vol. 8-9, Cluj-Napoca, 1979 Voileanu-Nicoară, - Contribuţii la problematica interpretării muzicale, Ana Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2006 Zafiri, Mirela - Dan Voiculescu – ultimul interviu, în revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010 Zafiri, Mirela - Să ne bucurăm…şi să ne rămână bucuria!, în revista electronică No.14 PlusMinus Contemporary Music Journal, nr. 13/August 2010

107

*** - Sigismund Toduţă. Destăinuiri, documente, mărturii, sub coordonarea prof. univ. dr. Ninuca Oşanu-Pop, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008

Dicţionare, Lexicoane: *** - Dicţionar de termeni muzicali, sub coordonarea lui Zeno Vancea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984 *** - Larousse, Dicţionar de mari muzicieni, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000

Surse online: Albaugh, Michael - Moment form and Joseph Schwantner’s “Aftertones of Infinity”, teză de doctorat, College of creative arts,West Virginia University, Morgantown, West Virginia, US, 2004 – găsită online, fragmente, books.google.com Cristescu, - Cronică muzicală on-line: Dan Voiculescu, invitatul Constanţa duminical al Ilincăi Dumitrescu, 19 ianuarie, 2009 www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ConstantaCristescu17.h tml Cristescu, - Maestrul Dan Voiculescu – Veşnica lui pomenire, 31 Constanţa august, 2009,www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ConstantaCristesc u54.html Duţică, Luminiţa - Tipologii concertant-orchestrale în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a secolului XX, teză de doctorat, rezumat, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi, 2010

108

https://www.yumpu.com/ro/document/view/15818875/ romana-universitatea-de-arte-george-enescu/33 Kelsall, John - Compositional techniques in the music of Stockhausen (1951-1970), teză de doctorat, University of Glasgow, Scoţia, 1975, http://theses.gla.ac.uk

Alte surse documentare: *** - Dan Voiculescu, Broşura comemorativă, Saschiz, august 2010 *** - Documente din arhiva personală a lui Dan Voiculescu, ce se află în prezent la Fundaţia Sigismund Toduţă, Cluj *** - Arhiva Academiei de muzică Gheorghe Dima, dosarul de cadre nr. 121/12 (Dan Voiculescu) *** - Arhiva Academiei de muzică Gheorghe Dima, dosarul de cadre nr. 4/59 (Mágdá Kardos) *** - Dan Voiculescu – prezentarea ciclului Canonica, Recital Canonica – In memoriam Gerda Türk, Liceul de muzică Sigismund Toduţă Cluj, DVD *** - emisiunea Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Dan Voiculescu, Fundaţia România de mâine, Televiziunea România de mâine, Bucureşti, 18.01.2009 *** - emisiunea Maeştrii ai artei interpretative româneşti: Mihaela Agachi, realizator Alex Vasiliu, Holul Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, Iaşi, oproducţie TVR Iaşi pentru TVR Cultural, 2005 Popovici, Doru - Creaţii de Dan Voiculescu, emisiunea de radio Lucrări instrumentale, 30 octombrie, 1998

109

110