ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Serie nouã ACTUALITATEA MARTIE3 2019 (CCXII) 48 pagini MUZICAL~ ISSN MUZICAL~ 1220-742X REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA D i n s u m a r: Poeticitate şi virtuozitate cu Viniciu Moroianu Oscar-urile Operei Adio, Doru Popovici! Portret componistic - Capriel Dedeian Eurovision... România? În imagine: Gabriel BEBEŞELEA Festivalul “Florin Bogardo” foto: Ionuţ Macri, https://www.gabrielbebeselea.com/gallery Editorial Întunericul din lumină, tăcerea din sunet... Cele mai multe interpretări sunt ale ochiului. Imaginea lumii ţine de vizibilitate. Lumina este condiţia fundamentală. Lumina albă e la fel de inaccesibilă ca şi lumina ocultată. Cromatica ne satisface nevoia de a distinge. Ce anume, însă? Conturul de contur, asemănătorul de neasemănător, chipul de nechip. Dar şi aproapele de departe, lăntricul de exterior, susul de jos. În câmpul cromaticii ne exersăm versatilitatea limbajului – de a privi, de a rosti, de a gestualiza, de a ne masca intenţia ori, dimpotrivă, de a o invedera. Vorbim deci, pentru că vedem. Dar şi simţim tot pentru că vedem. Fără vedere toate celelalte facultăţi ale percepţiei sunt obligate să compenseze imaginal, să viseze. Dar fără lumină? Ei, fără lumină întunericul însuşi ar fi inconceptibil. Căci cine s-a născut din cine? Dacă la început era doar lumina, o lumină a nimicului ca tot, prin care totul se vedea ca nimic, ca nefiind? Atunci, tocmai ca ceva să fie, necreată mod neştiut, ceva s-a desprins în mine şi m-a şi dintotdeauna fiind doar lumina, s-a iscat în ea prins cu durere. De atunci m-am tot risipit în întunericul. Graţie întunericului, toate au devenit chipuri fără de număr, sporind necontenit dintr-o dată posibile: şi adevăratul şi falsul, dar într-o mare de suflete, fiecare cu propria-i şi omul şi neomul. Chiar şi sunetul şi tăcerea. O nemuritoare durere. Doar întunericul şi infinită hărmălaie pigmentată cu oaze de tăcere, zgomotul nu spuneau nimic, căci, afectate de la fel cum întunecimea cerului cu sclipiri de stele. nostalgia stării originare, de ar fi clipit, Urechea interioară, reflexivă, a apărut ca să întunericul s-ar fi înceţoşat de lumină precum o asculte tăcerea din netăcere, la fel cum muzica lacrimă, iar zgomotul s-ar fi descoperit ca tăcere din zgomot, frumosul din nefrumos sau asemenea unei muzici. Dar, oare, aşa să fi fost? dezordinea dintr-o anume ordine. Ca şi lumina George BALINT albă, ordinea totală uniformizează, reliefurile se aplatizează, mişcarea însăşi rămâne infertilă. Fără DIN SUMAR asimetrie, aşa cum ştim, expresia artistică nu se profilează. Fără întunericul care să modereze Simfonicele Filarmonicii..........................2-5 distanţele prin grade de apropiere, universul s-ar Pe scenele bucureştene...........................6-11 vedea în dispersie, lumea în depresie, timpul în curgere iar spaţiul doar ca îndepărtare. Oscar-urile Operei.................................12-13 Vine raţiunea şi zice: „La început era o stare de ordine, astfel că nimic nu se putea ivi Aniversări: G. Bălan, Al. Bădulescu......14-15 impredictibil. Şi totuşi, la un moment dat, din Adio, Doru Popovici............................18-20 afara lucidităţii mele, s-a întâmplat o stricăciune, o alterare a stării iniţiale, o denivelare sau o Lansări discografice: Savoy, V. Filip......21-22 fractură. O catastrofă care nici acum nu a încetat.” Premiile “Stela Popescu”.....................24-25 Vine conştiinţa spre a spune şi ea: „La început nimic nu era în absenţa mea, până nici eu, Eurovision... România?.......................28-30 diferind în sinele-mi. Deodată însă, am devenit Festivalul “Florin Bogardo”.................34-36 prezentă şi lumea a prins a se ivi, înstrăinându-mi- se.” Mai vine şi sufletul: „Şi eu, la început eram o Portret componistic - Capriel Dedeian.40-41 infinitate inconturnabilă; o trăire absolută. În Sanremo - Istoria unui festival (VIII).....46-47 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 3 Martie 2019 1 Simfonicele Filarmonicii Mozart/ Adrian Enescu/ Berlioz la Ateneu Filarmonica bucureşteană a propus pentru unul dintre simfonicele lunii februarie un program deosebit de atractiv, nu numai pentru că a figurat fabuloasa Simfonie Fantastică de Berlioz, ci şi pentru că a fost inclusă o lucrare concertantă românească în primă audiţie – eveniment rar în ultimii ani - aparţinând compozitorului Adrian Enescu. Şi, pentru că seara s-a anunţat a fi una deosebită, în deschiderea concertului au răsunat temele unei simfonii coarde, la care se adaogă instrumentele soliste a căror mozartiene care se desfăşoară în sol minor, alta decât K 550 performanţă se evidenţiază prin suprafeţe aerisite sau prin - cuprinsă în celebra Trilogie Finală-, şi anume cea catalogată cadenţe interioare. Oricum, acest polistilism extrem de cu nr.25 K. 183/173db, scrisă în 1773, cunoscută şi ca Mica evident nu este unul de tip schnittkean, ci toate masele simfonie în sol minor. Tonalitatea aleasă are o semnificaţie sonore, divers colorate, se află într-o fascinată concordie oarecum specială în opera sa, metamorfoza acesteia creând o atmosferă mirifică. Soliştii, Cosmin Rafael Bălean emiţând stări mult mai subtile decât celebrul “re” sau “Ré”. (duduk) şi Cynthia Păuna (violă) sunt reprezentanţi ai şcolii Păstrarea culorii în trei din cele patru mişcări este timişorene şi activează ca solişti-şefi de partidă la hotărâtoare pentru mesajul transmis, sol minor fiind Filarmonica ″Banatul″. Ambii au o remarcabilă activitate considerată tonalitatea în care Mozart a exprimat plenar solistică, mai ales de când s-au constituit ca duo şi de când tristeţea (vezi aria promovează un repertoriu dedicat instrumentului duduk, Paminei Ach, ich fühl’s Cynthia Păuna acesta din urma beneficiind de o literatură deja cunoscută din Flautul fermecat K. internaţional prin filiera compozitorilor armeni. Dacă în 620, care este un tip de prima secţiune a Concertino-ului cele două instrumente lamento ce te transpune sunt tratate egal în ce priveşte lirismul specific, pe parcurs în sfera unei mari se depărtează din punct de vedere expresiv, duduk-ul însingurări, a unei menţinând caracterul cantabil, iar viola întrând pe structuri ″inimi frânte″) sau sonore şi ritmice mai apropiate de expresionism. Ascultând tragicul. Efectul acest opus, interesul este captat de extraordinara diversitate dramatic este susţinut care este armonizată precum irizările marelui vitraliu de la de la început de Nôtre Dame de Paris. La bis, cei doi interpreţi au oferit un aspectul crenelat al foarte cunoscut lied Cosmin Rafael Bălean temei principale – cu adaptat pentru instru- două salturi (de cvartă mentele alese în şi de septimă micşorată) acompaniamentul acor- – desfăşurată pe un ritm durilor de harpă. Cuplul sincopat în Allegro con artistic R.C. Bălean - C. brio, o combinaţie foarte Păuna evoluează potrivită cu temperamentul dinamic al dirijorului Horia echilibrat, cu o Andreescu. Maestrul a subliniat de facto acelaşi dualism instrumentistică foarte mozartian al tonalităţii: delicateţea cumva reţinută din îngrijită şi estetică mişcarea secundă – Andante - şi dramatica temă iniţială ale scenică mai mult decât cărei elemente se regăsesc în celelalte părţi, cu veşminte agreabilă. armonice diversificate - pe care tonalităţile minore le oferă Simfonia Fantas- în general. Punctul de maxim interes l-a reprezentat tica rămâne pentru toţi lucrarea concertantă, unul dintre ultimele opusuri scrise de muzicienii o lucrare ″de Adrian Enescu, Concertino pentru orchestră, duduk şi violă. suflet″, care nu numai că Cunoscută fiind extraordinara diversitate a preocupărilor oferă satisfacţii publi- sale în domeniul artei muzicale, privită în integralitatea cului ascultător, dar genurilor şi a surselor sonore pe care le-a investigat şi reprezintă o continuă provocare pentru şefii de orchestră, stăpânit cu un imens interes, nu este de mirare că Adrian indiferent de epocă şi experienţă. După cum se ştie, lucrarea Enescu s-a arătat foarte deschis la oferta timbrală a devine din ce în ce mai tensionată, conform programului instrumentelor orientale arhaice precum duduk-ul, propus de autor, prilej cu care dirijorii sunt puşi în faţa aparţinător patrimoniului cultural armean. Ca timbru, adoptării unor strategii care să le releve cât mai bine acesta are o emisie particulară, cumva guturală, cuprinsă concepţia şi trăirile personale în acelaşi timp. Maestrul între fagot şi corn englez, care evocă Orientul în toată Horia Andreescu s-a arătat adeptul unei viziuni încărcate drama şi melancolia lui. Concertino, aşa cum este numit în de o mare fluenţă chiar dacă orchestra este mai solicitată, programul de sală, se desfăşoară în două secţiuni distincte, dar în cazul Filarmonicii George Enescu acest demers a cea de-a doua având la rândul ei mai multe ″episoade″, antrenat interesul şi participarea afectivă a întregului înlănţuite contrastant. Orchestra este de fapt eroina ansamblu. Dintru început superbele teme s-au concentrat, principală, foarte bine reprezentată, cu un ansamblu de devenind asemenea Nilului plin de cataracte, într-un percuţie alcătuit din cinci protagonişti, harpă, pian şi gigantic fluviu dezlănţuit, culminând cu expresia AM ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 3 Martie 2019 Simfonicele Filarmonicii solemnităţii - Marche au supplice, partea a IV-a - şi mişcări, bazate pe contrastul de atmosferă şi pe alternanţa virtuozităţii în Songe d΄une nuit de sabbat, partea V-a. Per părţilor lente cu cele rapide (Adagio cantabile, Allegro, Adagio total, a fost un concert deosebit de reuşit, de mare interes assai doloroso, Pesante, Lacrimoso, Presto resoluto, Adagio atât prin alcătuirea