Probleme Mari Oameni Mici

Anul II. Sibiiu, 30 Martie (12 Aprilie) 1908. Nr. 14.

Aïonamentnl : Redacţia pe 1 an 5 cor. şi pe Vi an 2'50 pe V, an 1-25 administraţia

ROMANIA: SIBIIU pe 1 an 7 lei I NAGYSZEBEN strada Morii 8. pe »/i an 3-50 TARA NOASTRĂ P Revistă politică-culturală Apare sà,ptâxio.êLXia,l, eiib cond-u.ceiea -u.zru.i comitet. şelor, în cari cred că pot asigura dom atât de orbiţi de patima şovinismului nia rassei maghiare. că nu văd şi nu aud celece se petrec Probleme mari Aici însă le stau împotrivă socia nici chiar în cealaltă jumătate a monar şi liştii — cari organizaţi cum sunt — pot hiei, unde principiul de guvernămînt este deveni o primejdie şi mai mare pentru şi rămâne împăcarea cu tot preţul a po oameni mici. oligarchi, ca ţăranii delà sate, cari azi poarelor şi guvernul încunjură orice con Guvernul unguresc stă, în preajma sunt slab organizaţi, sunt timizi şi stau flict, pentru binele public, pentru pacea unor evenimente mari — a căror rezol în unele privinţe sub influenţa rea a or generală. vare se vede că nu va merge aşa uşor ganelor stăpânirii, care dispune de ei Dar la noi par'că iese la suprafaţă cum credeau domnii când erau în opo după plac. tot mai mult tendinţa de a ne învrăjbi ziţie. Mai stă în legătură cu legea elec reciproc, căci altminteri nu se pot explica înainte de toate îi leagă cuvântul torală şi legea municipală şi eventual măsurile drastice de guvernămînt ce se dat Domnitorului, că vor face legea elec cea comunală, iar în „fundul regiu" se pun în aplicare pe întreagă linie, fără torală, şi anume aşafel ca ea să fie cel ştie, că alegătorii dietali au ales şi de pic de rernuşcare de conştiinţă. puţin tot aşa de liberală, cum erà in putaţii universităţii săseşti, cari dispoziţii proiectul lui Kristofy. nu pot rămânea în valoare, ci trebuie şi Parlamentul. Guvernul se apropie repede de Dacă nu ar fi interesele aristocra ele schimbate, cu toate că compatrioţii ţintă. Proiectul pentru revizuirea regulamentului ţiei maghiare la mijloc şi susţinerea ace noştri saşi se ţin cu mâni cu picioare de intern va fi încurând încorporat în lege. Primul steia la cârma afacerilor publice pentru aceste favoruri, cari le asigură dreptul punct din cele trei în cari a fost împărţit pro vremi îndelungate, guvernul s'ar putea de a dispune după bunul lor plac de iectul pentru desbaterile în specia), a fost primit. achita uşor de cuvântul dat. milioanele averii universităţii. La trecerea atât de grabnică prin maşina de vo Magnaţii şi ciocoii noştri nici nu vor Aşa se explică intrarea saşilor în turi a majorităţii a contribuit pe lângă „impar să audă de o lege electorală liberală, — partidul constituţional, aşa ţinuta lor şo ţialitatea" preşedintelui, desigur şi lipsa de orga de aci trăgănare, de aci refugiul la apu văielnică în dieta ţării, ţinută pe care nizaţie temeinică a opoziţiei. Nu vorbim de ne caturi, cum ar fi votul plural, cunoaşte cei delà ziarul săsesc din Braşov „Kron- cesitatea unei apropieri între elementele din cari rea limbei statului şi alte năzdrăvenii. stădter Zeitung" o înfierează şi condamnă se compune actuala opoziţie. O astfel de frăţie Din toate simtomele s'ar vedea, că cu toată hotărîrea. de arme nu se poate închipui cu o seamă de mai ales titularul actual delà interne, Chiar şi numai chestia aceasta se oameni între cari individul Nagy György poate s'ar desărcina bucuros de greaua che vede, ca aduce cu sine atâtea compli ajunge la un rol de conducător. Dar e vorba mare de a prezenta dietei proiectul legei caţii, încât s'ar cere, ca la cârma ţării de-o strângere firească a rândurilor din partea electorale, pentrucă altminteri, după pac să fie cei mai probaţi şi destoinici băr deputaţilor naţionalişti. Ori-cine îşi poate da tul şi angajamentele luate de mult trebuia baţi, iar nu nişte oameni politici înce seama de greutăţile foarte importante ce putea să fie pus pe masa dietei, acest proiect pători, cari până aci nu au dat dovadă face guvernului partidul naţionalităţilor, dacă la aşteptat cu atâta interes de către des- că ştiu crea ceva, ci din contră ani dea- aceste desbateri se prezentau toţi deputaţii. Numai moşteniţii cei mulţi din ţara noastră. rândul s'au desfătat în hainele de săr contribuind cu toţii după puterile lor se poate Se dă ca sigur, că ministrul ar fi bătoare ale apostolilor maghiarizării, pur închipui o luptă serioasă. Şi în adevăr a face cerut deja în câteva rânduri sancţiunea taţi de osanalele publicului de stradă. act de prezenţă în parlamentul din Budapesta, prealabilă şi Domnitorul tot de-atâtea Dar chestia aceasta nu e izolată. — e astăzi o datorie elementară a ori-cărui de ori 1-a îndemnat să se ţină de proiectul Alăturea de ea stă alta tot atât de im putat. Să ne închipuim cu cât se putea amâna făcut şi să ia în proiect dispoziţii mai portantă, a băncii naţionale independente votarea asupra punctului prim, dacă numărul de favorabile pentru clasele burgheze şi mun şi urcarea soldei oficerilor, care fiecare putaţilor naţionalişti prezenţi trecea peste două citoare. ascunde în sine câte o criză mai mare zeci, dând astfel posibilitatea de-a cere votarea Dacă e aşa ori nu, nu putem şti, sau mai mică, fără ca stăpânirea actuală nominală! Noi cei de-acasă aşteptăm împlinirea ziarele mari din capitală în repeţite rân să poată trece peste aceste probleme datoriei din partea tuturor membrilor din clubul duri au scos la iveală această împreju mari şi grele cu siguranţa ce se cere nostru parlamentar. 0 aşteptam aceasta în pu rare şi de aci nu putem deduce altceva, delà un regim conştient de chemarea sa. terea dreptului pe care ni-1 dă încrederea mare decât, că însuş domnitorul are interes Dacă va rauşl guvernul să rezolve a Întregului neam, de care s'au bucurat toţi re ca legea să se facă aşa ca să deschidă şi aceste chestii cum a rezolvat chestia prezentanţii noştri din cameră şi de care trebuie porţile constituţiei pentru cercuri cât se limbei la drumurile de fer croate şi să se ţie seama. Dimpotrivă vom fi siliţi pentru poate de largi. legea şcolară la noi, atunci acoperit o mai bună orientare să distingem între oamenii Maghiarii — căci de ei e vorba — de aureola nemurirei — guvernul actual noştri... cu toată statistica făcută în favorul lor, se poate duce, căci a asiguiat pacea şi o nu trec peste jumătate din populaţiunea liniştea între cetăţeni pe mai multe de Libertatea conştiinţei. Iată eticheta cu care întreagă a Ungariei, şi dacă ei au în cenii, şi a stârnit nespusă dragoste în a fost înzestrată purtarea unui înalt funcţionar parte mare oraşele, apoi în cercurile delà inimile cetăţenilor nemaghiari pentru pa de stat... E vorba de baronul Barkoczi marele ţară, şi cele mai cutezate combinaţiuni tria, ai cărei cetăţeni egali ar fi să fim dignitar care stă în fruntea ministerului de in nu sunt în favorul lor. Voind să asigure cu toţii fără deosebire de neam şi lege, strucţie şi care şi-a accentuat zilele trecute în- dominaţia oraşelor aceasta se va putea atunci Kossuth fiiul şi contele Apponyi tr'un mod destul de curios convingerile religioase. numai dacă aceste se fac cercuri electo au pus temelii tari şi puternice la con Barkoczi s'a înfăţişat ca martor la o căsătorie rale de sine stătătoare, căci altfel îi solidarea statului naţional maghiar şi au civilă înaintea reprezentantului stării civile. Când năpădesc satele şi-i maiorizează. întrecut pe baronul Bánfy Dezső în por s'a cetit jurământul, baronul Barkoczi în mod Până aci cercurile electorale le-a nirile lui nebune de a preface în stat demonstrativ nu s'a ridicat de pe scaun nici la făcut şi arondat municipiile. Legislaţia naţional unitar maghiar statul poliglot provocarea repeţită a funcţionarului, iar' la urmă vrea pentru viitor să smulgă acest drept de azi al nostru. a refuzat să iscălească procesul verbal. Din acest din mâna municipiilor, şi să facă însăşi Unescu-se aceste porniri cu interesele caz, ventilat prin ziarele mai mult sau mai puţin arondare cercurilor, şi după toate pro dinastiei — şi mai ales cu interesele mari semite din Budapesta, s'a făcut o mare încurcă babilităţile să le înmulţască cel puţin cu ale Monarhiei, lăsăm să judece cetitorii tură. Zilele trecute a fost şi interpelare în ca 50—80, ca să dee teren mai mare ora noştri, dupăce cei delà cârmă'şi aşa sunt meră din partea unui ovrei Bródy căruia i-a răs- Pag. 112. „ŢARA NOASTRĂ" Nr. 14 — 1908.

puns în termeni foarte] aspri clericalul Zboray, în adevăr, închipuiţi-vă, cum are să iar' pe urmă ministrul Apponyi — care a declarat fiarbă de manie straşnică sufletul cetă acest act al lui Barkoczi o simplă chestiune Friguri patriotice. ţeanului cu pintenii delà Salonta-mare, a libertăţii de conştiinţă, o afirmare a credinţei Din nou s'au înfierbântat creeriilou^ la cetirea acestor veşti? Cum se vor religioase. Ziarele cele mai multe au amuţit după tărui gazetar ovreu din „Dohány-utcza". strânge pumnii lui, cum îi vor zurul cuvintele de mustrare ale lui Apponyi, stându-le Şi ziarele „maghiare" buciumă o nouă pintenii, cum se va răzvrăti cinstita şi în interes a evita orice ciocnire cu puternicul — trădare... dreapta lui manie? Şi în alt colţ de mandarin al bugetului... :Ar ti interesant să E cunoscută reţeta stăpânitorilor ţară, la cutare moară cum se vor tul vedem atitudinea d-!ui§ ministru Apponyi, când noştri. Când e prea multă linişte în ţară bură în sufletul lor oamenii cum se cade unul dintre noi şi-ar permite luxul vre-unei aBrmări se simte necesitatea unei încurcături tre veniţi din satele din jur, — când le va de acest fel a convingerii religioase. Desigur ar cătoare. .. In linişte poate privi ochiul spune morarul că gazeta vesteşte răs aveà prilejul acest nenorocit să se gândească la delà mal în adâncimile apei, poate des coala lor... Şi cum nu va tresări acel .libertatea conştiinţei" vreme de vre-o jumătate luşi tainele acelor adâncuri... In linişte îndemn de demnitate primitivă la aceşti de an în cutare chilioară din puşcăriile Segedi- poate pătrunde şi privirea noastră după ţărani pacinici şi chinuiţi, când a doua nului... ascunzişul culiselor, poate smulge miste zi se vor pomeni din bun senin cu ce rele cari se frământă şi hotăresc soarta tele de jandarmi prin ogrăzile lor. Şi Cerem lămuriri. Zilele aceste s'a săvâr milioanelor şi poate chiar surprinde une vor fi loviţi cu patul puştii şi spintecaţi şit un act de o extremă importanţă pentru noi. E ori adevărul dur şi vulgar spoit cu atâta cu baionetele... Ştim doar cu toţii po vorba [de destituirea din post a mai multor îngrijire de sulimanul principiilor consti vestea. profesori seminariali şi funcţionari bisericeşti tuţionale. .. Se cere deci tulburarea apei... O astfel de revoltă e şi astăzi la ai consistorului din Caransebeş. ^""Âcest lucru E aceasta o dogmă de guvernare la noi. ordinea zilei. De astă-dată toată revo ruşinos Js'a petrecut^ aproape în taină şi s'a vân- E o trebuinţă alarmarea „naţiunii*'. In luţia se petrece dincolo de graniţele ţării. turat prin toate ziarele ungureşti [fără ea publicul pripă se şi găseşte „pericolul". Pericolul La Craiova, sau la Ploieşti. Nu ştim nostruQsă primească [o lămurire \din partea celor suntem — se'nţelege — totdeauna noi. bine. Cutare profesor de geografie a competenţi. Negreşit^câ nu'putem trece cvTvederea Noi ne „răsculăm" tot la două luni, alcătuit o hartă şi în avântul lui patriotic, astfel de evenimente. Pentru a ne feri de impresia vindem ţara în fiecare zi, şi cuprindem bunul geograf se spune că ar fi încor demoralizatoare ce o\pot \produce veştile] din zia Ardealul până la Dobriţin tot cam la porat Transilvania şi că s'ar fi întins rele străine]?cerem cu [toată insistenţa [ca publicul un an. Şi condeiul nervos ai neofitului până la Tisa. JSinc Mae lacrimae/ nostru sâŞfte lămurit.) Sauje această pedeapsa arpadiu încalecă hârtia şi toată presa nemaipomenită un act [de volnicie a guver ungurească nechează delà Carpaţi până Din nou e pârjol în redacţiile din nului şi atunci trebuie să ne apărăm, sau e la Adriatică şi strănută fulgere la adresa Budapesta. Din nou se strâng pumnii vorba de răscolirea unor păcate urîte pe cari „trădătorilor de patrie"... După o săptă cetăţeanului delà Salonta mare ! Şi ba tiu le putem ascunde. Dacă nu altceva cel pu mână de războire, se dau obişnuitele ronul Bánffy din nou are prilejul să-şi ţin batjocura străinilor, "pronia vulgară \a gazeta desminţiri oficiale de patru rânduri la publice exerciţiile stilistice despre „idea rilor Isemiţi\ne sileşte să^ne tragem seama. Trebuie coada gazetei, în care se spune că s'au de stat unitar maghiar". Din nou se de sâ'jnîturăm inaintea\porţii. Vrem lumină! „exagerat" veştile, că domneşte toată li bitează insinuări perfide cari vor să ne U V „ niştea. .. Se potoleşte totul, ca la un înfăţişeze dinastiei ca „elemente peri In a patra convorbire cu BjSrnson, d-nul semn dat să izbucnească iarăş rachetele culoase pentru integritatea monarhiei". Pompiliu Robescu, corespondent al .Tribünéi", de hârtie. Comedia începe din nou. Ji- a discutat, ca şi în celelalte convorbiri, ches Cunoaştem toată povestea. Dar nu tiunea naţionalităţilor din Ungaria. dovaşul cu pistrui din „Dohány-utcza" ne mai mişcă. E lipsită şi de farmecul Iată ce a spus, între altele, marele scriitor din nou se indignează. Şi aşa, mai de noutăţii. E şi demodată. Şi nu va afla norvegian ;] parte. desigur crezământ nici acolo în pacea „Şti" câ întrejunguri sunt doua curente; unul, acela al ungurilor mari —jca să-i numim aşa —jşi cari vad în Şi care e rezultatul acestor artificii majestoasă a burgului vienez unde se viitorul Ungariei un mare imperiu, şi acela al ringurilor de operetă vulgară şi păcătoasă? Ne cunoaşte bine şi unde se poate distinge mici, cari vor ca toate naţionalităţile să aibâ autonomia greşit că se vor fi „tranşat" o seamă, între sentimentul dinastic a două nea lor. Eu vreau Bă cerc, să lansez unj apel-program, anume de „afaceri" sub ocrotirea prielnică a muri. ca'toate naţionalităţile împreunat cu gungurii mici, sâ se unească într'un partid,| un partid care va fi jforte, mai acestui chiot, dar în schimb ce-a eâş- In orice caz suntem în drept să forte ca toată puterea actuală a Ungariei, si care odată tigat ţara, patria cum spun cu toată gra cerem confraţilor noştri maghiari, măcar construit, va face ca guvernul unguresc să Jcedeze dreptăţei. vitatea bunii noştri guvernanţi? Câştigul minciuni mai inteligente. In Austria există ideia aceasta,?şi ziarul „Gross-Osterreicl? a fost desigur un nou prilej de înduş- luptă în această direcţie". mănire a locuitorilor acestei ţări. Căci

Că nu ştiu cum... în taina nopţii Nu-i vina mea... căci aste vorbe rOILETOU. Sub licăririle de stele, In veci din buza-mi nu răsună: Sub foşnetul prelung de frunză Şi'n adieri de viorele, Eram doar' noi — ţi-aduci aminte? POEZII Şi 'n cer — era atâta lună!... de Victor Eftimiu. Tu mi-ai părut atât de tristă Cântec. Şi-atâta de ispititoare, Că 'nduioşat, te-am strâns de mână De ce mă chiamă vechiul dor... Nu ştiu nici eu ce-am căutat Ţi-am spus o vorbă trecătoare De ce mă chiamă vechiul dor Pe sub fereastra voastră, Şi prin şuviţa ce pe frunte-ţi, Să trec aşa, neştiutor, Dar ştiu că toate aţi ieşit De vântul nopţii tremura, Pe-aleia unde paşii ei Să-mi râdeţi la fereastră. 0 sărutare lungă, tristă-, Zdrobiră frunzele de tei? Eu am trecut cam supărat, A întâlnit paloarea ta... Cobor, când soarele 'n apus Cu fruntea încruntată Regretă ziua ce s'a dus Dar nu ştiu cum, m'a prins un dor: Acuma râzi... nepăsătoare Pe la fereastră-'mi treci grăbită Când peste tot, tânguitor, Ca să mai trec odată. Şi crezi că te privesc — că'n pieptu-mi Tresaltă frunzele — şi mor. Şi am trecut şi m'am întors Se zbate-o inimă rănită E galben câmpul şi uscat A nu ştiu câta-oară; Şi tuturor le spui ce patimi Frunzişul galben aninat De-atunci mi-e drumul pe la voi In pieptul meu ai sămănat De-asupra tainicei alei In fiecare seară. Şi râzi şi te prefaci a plânge Or' plângător, sub paşii mei. Nu ştiu de sunteţi trei surori ...„De mila celui subjugat"... Ori trei vecine, poate, Sunt ani de-atunci... Aşa gemea Frumoasa mea de-ai şti ce vină Nu ştiu ce simt — dar par'că simt Acelaş vânt în urma mea Au stelele într'o iubire! Că vă iubesc pe toate ! Aceleaşi crengi, în părul ei Ningeau podoabele de tei, De ţi-am şoptit că numai tu-mi eşti Şi-aceleaşi raze din apus Vina stelelor. întreaga vieţii fericire, Mureau în ochii ce s'au dus... Şi ai crezut? Ce nebunie! De ţi-am şoptit că pentru tine Dar nu 'nţelegi c'a fost minciună? Aş da iubirile-mi trecute De ce mă chiamă vechiul dor Plutea în jur atâta pace Şi tot ce mai păstrez din vraja Să tulbur pacea frunzelor? Şi'n cer eră atâta lună, Atâtor visări pierdute. — Nr. 14 — 1908. „ŢARA NO ASTEA" Pag. 113.

Irena, drama In patru acte a d-nei Neli mândră, că mă chiamă moşu. Erau dulci acele Cronica literară. Cornea, face să fie cetită de toate femeile cari glasuri bătrâneşti, căci de regulă mă chiemau la nu-şi înţeleg sfânta misiune pe acest pământ. ceva mâncare mai aleasă de puiu, ori de peşte Convorbiri critice, zadarnica publicaţie a d-lui Eroina e o doamnă scăpătată, ai cărei copii mor în zile de post. Pe vremea copilăriei mele toţi Mihail Dragomirescu. continuă să apară, dar după de tifos şi de mizerie, deşi un ministru ar fi fe posteam în casă. Chiar şi eu, care începusem cât se aude, e în agonie; unul câte unul. tinerii ricit să ia de nevastă pe virtuoasa mamă. Drama să umblu la şcoala ungurească din Trăscău încă scriitori cari se grupaseră în jurul acestei reviste, are un sfârşit foarte emoţionant: în clipa când trebuiam să mă supun regulelor de casă şi o încep s'o părăsească. moare ultimul copil al Irenei, ministrul apare pe făceam, căci porunca bătrânească eră mare şi Aşa, ultimul număr chiar, ne vesteşte ple« uşă, implorând-o pentru cea din urmă oară să-i nu suferea abatere. carea d-lui Nanu, care publică în „Convorbiri li fie nevastă. Dar ce folos: Irena e nebună! In societatea mea, moşul fie iertat se simţea terare". In aceeaş revistă va începe să scrie şi In Irena se discută prejudecăţile, virtutea, la largul lui şi povestea cu mine ca cu un om d-1 Em. Gârleanu, mâna dreaptă a d-lui Drago rostul femeiei, o grevă, soarta muncitorilor de seama lui. După cât puteam să-1 înţeleg era mirescu, şi care de acum câteva luni, nu se prea etc. E deci, o lucrare foarte interesantă, despre un om plin de simţul dreptăţii. Vecinie îl chinuia ţinea de simplele .Convorbiri", ci colabora re care regretăm că spaţiul nu ne permite să vorbim nedreptăţirile, ce le făceau anumite persoane gulat la „Vieaţa literară şi artistică". mai pe larg. poporului. Şi deşi ar fi putut duce o vieaţă liniştită, Cincinat Pavelescu, liricul plin de talent şi el nu se putea răbda să nu le zică în faţă pria de tinereţă, scrie rar la foaia al cărei primredac- comitetul comunal ori bisericesc. Era altcum mai tor e, iar poeţii Ion Minulescu, Donar Munteanu, Moţul si firea lui. tot în diregătorii şi aveà vecinie daraveri cu ei. Al. Stamatiade etc. s'au săturat de laudele mae Pe oamenii, pe care mi-i arătă cu degetul, strului şi scot ei singuri revistă. In cele desfăşurate cu privire la Lupşeni că sunt „răi", i-am cunoscut pe toţi şi m'am con Deşi mai variat ca altele, numărul recent am văzut rolul frumos istoric, pe care l-au avut vins mai târziu de adevărul spuselor sale. Dar al .Convorbirilor critice" n'are mai nimica re odinioară şi pe care li-l'au răpit vremurile, trans- nici că i-a putut răbda Dumnezeu. Aproape toţi marcabil. Scrisoarea lui Cincinat Pavelescu e punându-1, deşi nu în felul şi forma timpurilor au murit pe la mijlocul vieţii şi de urmaşii lor veche, şi afară de proza lui Badu Baltag ( Vista- trecute, altor opide din jur, astăzi cu o meste- s'au ales nimic, mai de toţi. Erà un om energic, voiul, o frumoasă schiţă din lumea celor năpă cătură de popoare; în prevalentă însă tot a religios şi iubitor de învăţătură. Iarna noaptea stuiţi), nu sunt vrednice de luare aminte nici rămas elementul românesc şi aici. se sculă şi se rugă lui Dumnezeu din un polo- schiţa d-lui Gârleanu, care insistă cu înverşunare Ocupaţia locuitorilor din cele cinci sate stav (un fel de acaftist) vechiu, iar în biserică în genul anecdotic, încercând (, Un apreţuitor (?) lupşeneşti este agricultura şi economia de vite. erà cântăreţ ales şi mai ales vestit ceteţ de al frumosului*) să imiteze, fără succes, pe Cara- Populaţia fiind foarte numeroasă, mai mult de cazanie. gialle, nici poezia mălăieţului Corn. Moldovan, jumătate cutreeră tot Ardealul, ca să-şi câştige Pentru creşterea mea purta deosebită grijă. nici gluma fără rost a d-lui Lovinescu (Adaos la hrana de toate zilele la lucrul câmpului şi mai ales El m'a învăţat mai întâiu apostolul din Dumineca Însemnările lui Manea", câteva pagini pe cari nu la lucru de lemn în pădure, la care se pricep Floriilor, când eram în anul cel dintâiu la şcoala ştii ce să le crezi: ironie .fină", sau lucruri de minune. Ii poţi întâlni adese-ori pe drumul, ungureasca din Trăscău. Atâta mi l'a spus, până adevăratei Căci d-1 Lovinescu, glumeţ de felul ce duce cătră Petroşeni, deasemenea prin piaţa ce-1 ştiam de rost. Altcum mult nu s'a năcăjit d-sale, mai încurcase lumea acum câtva timp, cu Sibiiului, prin părţile Bistriţei ori pe la Sebeş; cu mine, că aveam o memorie admirabilă. Pe nişte imaginare manuscrise ale lui Eminescu), şi cu un cuvânt pretutindenea îi găseşti, unde este toţi şcolarii din satul nostru îi întrecusem. Pe nici chiar... „Revista critică" a directorului. vre-o întreprindere mai mare la tăiat de păduri. vremea aceea nu erà şcoală în celelalte sate, Două lucruri noue aflăm insă din numărul ~™ Casele lor sunt strânse la un loc cu uliţi numai Ia noi în Lupşa-sat. regulate; pe strada, care zace în linia drumului acesta: Dinu Ramură, un tinăr poet, pe care d-1 îmi aduc aminte, cum în ferii, înainte de de ţară, afli case cu rădicătură văruite şi pe Dragomirescu îl numea acum un an ,ca şi Va- a plecà la joc cu copii satului după peşti prin din afară. Chiar şi cele nevăruite sunt înlăuntru sile Pop, o creaţie a d-lui Iorga", este astăzi un Arieş, ori după pui de presură prin tufişuri, eram destul de spaţioase, cu ferestri mari. Casele vechi artist cum sunt numai unul-doi din autorii noştri ţinut să învăţ scrisoarea cu urile. Moşul îmi scria aproape toate aveau un târnaţ (coridor) apoi, dramatici, iar P. Cerna, tînărul poet pe caie alfabetul şi eu aveam să-1 decopiez. De se în dacă sunt două odăi, prin mijloc e aşa numita tot d-1 Dragomirescu îl punea alături de Eminescu, tâmpla să nu urmez poruncii, vai de pelea mea. tindă, care de regulă desparte odaia cea fru e un .neisprăvit". Odată m'au luat copii de minte şi m'au dus moasă de cea de toate zilele şi conduce la uşa Şi astea desigur, de când d-1 Dragomirescu numai decât cu ei, fără să-mi fac datorinţa. Toată podului şi la cămăruţa lipită de odaie. a devenit politician... ziulica de vară mort de foame. Când colea, "* Aceste le-au făcut bătrânii cu scopul, ca o cătră seară, m'am tras cătră casă, dar nu în să aibă bucatele şi hainele aproape, scutite de Revistele literare din ţară n'au vorbit nimic drăzneam să întru in ogradă, stam pe drum. Moşul tălhari. Interesant este, că in limbagiul poporului despre o întrunire în vederea înfiinţării unei so şi cu bunica au eşit unul pe o poartă şi altul nu auzi vorbindu-se de odăi, ori de chilii, ci pe cietăţi a scriitorilor... pe alta şi m'au cupr.ns între ei. De picioare toate le numesc cu noţiunea generală „casă". De ce atâta mister? eram aspru ; tot nu m'ar fi prins, de nu mă apucau După cât se străvede din ultimul articol al îmi aduc aminte, cum în copilărie ne spunea nişte copii, altcum prietini de ai mei ; le făgă d-lui U. Chendi, o societate literară e pe cale a bunica (pe aici nu se zice bunică, ci moaşă, delà duise ceva şi lor. Să vezi apoi virgaşele cum se închega în România, o societate .fără critici". moş), că moşul e în casa cea mândră cu nişte umblau. Virgaş le ziceà la nişte nuele de me Mă rog, despre ce e vorba? Vr-o ligă se domni, să nu facem larmă, ori ne zicea : ,nu vă steacăn, legate in formă de matură. cretă a câtorva năpăstuiţi literari sau o serioasă băgaţi cu tină în casa cea nouă, ori în casa cea Virgaşele şi vaetele sfârşindu-se, urmà în societate în care să între toţi mânuitorii recu frumoasă". văţarea lui „az" .buche" .vede" .glagor" „mis noscuţi ai condeiului? Par'că şi azi aud, sunându-mi în urechi lete" etc. După ce învăţătura erà gata, apoi cu Revistele întruniţilor sunt datoare să ne vorbele blânde şi dulci ale mamei celei bătrâne un fel de povaţă, dată în cuvinte line şi pline lămurească... — aşa îi ziceam noi — să mă duc în casa cea de duhul iubirei, eram introdus iarăşi în raportul o

privea vârful pantofului, rotea privirea în casă şi ce de lucruri are Xantipi ! Nu-i aşa Xantipi că ai NUVELA. iar surâdeà. să i-le arăţi? Părea nerăbdătoare. Degetele subţiri, albe, Ea tresări, prinse în ureche cele din urmă Mormântul delà ţărmul mării... nu i-se mai astâmpărau. Ochii mari, verzi, şi vorbe, şi surâse, clătinând capul. De Daniel Vodena. trişti, înrouraţi sub fruntea albă, sub buclele al — Vino pe la noi, după amiazi! strigă iar II. băstrii de negre, nu-şi găseau nici o ţintă. englezul. A doua zi, străinul veni la noi. Erà cu ne 0 rază de soare jucà lumini pe obrajii ei Şi luându-şi rămas bun delà mama, plecară. vasta lui — fata aceia frumoasă, care mă pri strălucitori, cădea pe rochia de catifea neagră, vise delà fereastră în ajun. Spuneau că el a In casa de peste drurr, toate lucrurile erau bine strânsă pe trup, şi-i aurea vârful pantofului cutreerat toată lumea, că venea tocmai de peste acum puse la locul lor. 0 mână meşteră se de mătasă. ocean, că a văzut toţi ţărmii Mediteranei, s'a mi vedea In toate. Umbra unei ramuri clătinată de vânt, zu nunat de frumuseţile Eladei şi acum trecuse în Când am bătut în uşă, tremurând, mi-a răs grăvea pete negre pe obrazul roşu, ras, al en Azia mică... Din Ramazunda erau să plece în puns glasul ei. glezului. Erà un om trecut, cu ochii spălăciţi, inima Anatoliei, să ocolească pe lângă ruinele Am Intrat sfios, încurcat. cu părul cărunt pe la tâmple. Umbla In nişte Troii, să străbată Mesopotamia şi de acolo spre Xantipi se ridică repede şi-mi dete un scaun. haine albe, încinse la mijloc cu un brâu tot alb, Indii. — Nu, nu e acasă. Dar trebuie să vie! petrecut sub câteva fireturi ; în picioare purta nişte Părea a fi bogat de tot străinul acela ; aveà Poftim, stai. ghete ciudate, cu vârful lat şi cu tălpile dinţate. un nume ciudat, pe care nu l-am putut învăţa In glas aveà o blândeţe nespusă. Fiindcă Când vorbea, par'că se certa. niciodată. Pe ea o chema Xantipi. Erà o gre eu nu prea aveam ce să-i spui, ea mă chema — Eu nu prea ştiu bine greceşte, dar tot coaică din Creta. Bărbatul ei povestea râzând într'o odae vecină şi-mi arătă amintirile de că am învăţat câte ceva... Xantipi e bună profe şi privindu-o cu dragoste, cum a văzut-o într'o lătorie ale bărbatului ei. soară... 0 să stăm aici câteva luni; e frumos zi preumblându-se singură pe o aleie învecinată Deschidea cutiile, umbla repede cu manile aici. Sunt şi nişte izvoare sărate, nu-i cu marea, cum s'a îndrăgostit de ea şi cum a aşa? printre toate ciudăţeniile, mi-le arăta una câte cerut-o de nevastă. — Da, întraiu eu in vorbă; aci, In dosul una; apoi îşi trase scaunul lângă al meu, şi în — .Hei! Ce o să zică mătuşă-mea şi ve colinelor. Mă duc mereu acolo, fiindcă sunt po cepu să frunzărească un album de fotografii: cas cinii când m'or vedea că m'am întors însurat! rumbei sălbatici. tele aşezate la marginea mării, temple ruinate, Ce-o să zică ei de mine că am stat peste patru — Dumneata vânezi, hai? se răsti englezul. îngrămădiri de stânci, porturi, bărci singuratice... zeci de ani, şi abia acum, când nu mai sunt ti — Da, aşa, câte-odată... insule... treceau foşnind în faţa mea ; dar eu le năr, mă însor? He! he!... — Păi să vii cu noi, că şi noi vânăm. Ai vedeam ca prin vis, căci mă fermecase apropie Xantipi îi surâdeà din când în când, lăsa să ne areţi locurile pe-aici. E frumos p'aici nu-i rea caldă a prietenii mele, răsuflarea ei parfu capul în jos, se jucà cu nişte inele subţiri, îşi aşa? 0 să-ţi arătăm şi noi ce-avem. Să vezi mată, mătasa neagră a părului ei, ce se abătea Pag. 114. „ŢARA NOASTRĂ" Nr. 14 — 1908.

pretinesc de mai înainte. Căpătăm de mâncare, meiâ o judecată sigură. Această neîncredere este câteva luni, când la „Revista critică" a revistei eram tratat bine, ca şi când nu s'ar fi întâmplat o rămăşiţă a timpurilor de iobăgie, când nu era „Convorbiri", un discurs al dlui Take Ionescu a nimic. sigur, ce i-se poate întâmpla, pe urma spuselor fost tratat cu tradiţionalele „deşi — totuş" şi îmi aduc foarte bine aminte cum copil de sale. Şi azi e încunjurat în daraverile sale mai consacrat „pur şi simplu extraordinar". vre-o opt ani, mi-am propus de atunci ferm să-mi ales la administraţie şi justiţie de oameni, de cari fac lecţia mai întâiu şi apoi ştiu că sunt liber. are răcoare şi e teama să spună curatul adevăr. „Convorbiri"? Te miri, iubite cetitor? Ei Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât nu-mi făcea Intre ai săi e iubitor de adevăr şi stărue pentru da, „Convorbiri* — acum ii zice „Convorbiri critice" nici o greutate. dreptate, până la punerea capului. Delà fire e dor — e o revistă bilunară, care apare de vre-o doi Mai ştiu şi aceea, că din data asta am nic, milos. Nu-i agresiv, dar atacat în vrednicia prins o dragoste pentru carte, care m'a însoţit sa de om şi bărbat devine furibund, trecând de ani în Bucureşti, sub conducerea uuui comitet toată viata. Dreptaceea, voiu zice totdeauna: multeori în estas. E foarte religios şi mai ales de şase — pan' acum erà de şapte—ţ trei poeţi, .Dumnezeu să-1 ierte pe tata cel bătrân, cabine bisericos. Ţine la cele sfinte şi tot darul îl aşteaptă un prozator şi doi critici. Cine doreşte să i-se facă m'a povăţuit". Uitam să spun, că atunci, când delà Dumnezeu. Atât de tare se umileşte în faţa recensia lucrărilor şi de către dl Eug. Lovinescu, dumnezeirii, încât adeseori îl auzi zicând: „De m'a dus la şcoala ungurească, cea mai mare grije să binevoiască a-i trimite, în afară de exemplarul o purta să mă pună în clasă mai înaltă. M'a şi nu ne-ar da Dumnezeu, nu am avea nimic; am pus în clasa a doua, unde deja la două săptă putea noi să tot lucrăm", tăpşanul e şi mare ce se trimite revistei, un exemplar special în mâni am devenit primul; iar prestând examenul naţionalist. In procesul Memorandului la Cluj Paris, Rue des Carmes 20. de semestru cu eminenţă, am fost trecut drept au mers. vre-o câteva sute. Ceteşte gazete mai * în a patra clasă, sărind astfel a treia. Aici am ales generaţia tinără ; iar cea bătrână ascultă. • • început a învăţa latina din un fel de vocabulariu. Numai în Lupşa-sat erau pe vremuri vre-o 20 într'o zi, când văzduhul răsuna de trimbi- numeri din „Foaia Poporului". E şi harnic lup- Cele dintâiu cuvinte, ce Ie-a,m învăţat latineşte ţile cu cari ardeleanul Chendi vestea lumii pe au fost „Venite pueri ! Discite latinam linquam*. şanul, căci altcum nu ar putea trăi. Sunt nişte Tot atunci in vacanţă am dat acasă peste un oameni mai iuţi la lucru decât cei de pe valea poetul ardelean Goga, când buciumul lui Iorga vocabulariu nemţesc cu dialoguri şi am început Arieşului sunt şi cu douăzeci carate mai sprinteni. striga: Sadoveanu! când violoncelul franţuzitului să învăţ şi de aici. Ungureşte ştiu, că învăţam De un timp încoaci încep a deveni beţivi şi apoi Densuşanu preludiâ: Verhaeren, când drâmbul ştiinţele naturale în poezie. Şi acum mai ştiu certăreţi, iubitori de pâri. Premenită preoţimea criticului evreu delà cutare foaie, glorifica pe şi dăscălimea, sperăm a introduce o atmosferă câte ceva. Aşa îmi aduc aminte de: poetul Luzăr... Iliescu, conu Mihalache, director „0! te szegény denevér mai curată şi în vieaţa ţăr&nimei de aici. în, perspectivă îşi roti privirea pe ogorul litera Se nem madár, sem egér". Dr. Petru Şpan. turii româneşti, doar'-doar o găsi un trandafir Asupra altor curiosităţi nu mă mai opresc, ci am făcut aceste intercalări, pentră că moşul connaţional. meu a fost : prototipul moţului cinstit, harnic, dornic CONVORBIRI^GLUMEŢE. Şi în ziua aceea măreaţă, indexul scurt al de învăţătura, cu mintea trează, cu dragoste de viitorului critic, atinse fruntea îngustă, odată neam şi de biserică. C. Mihalache Dragomirescu. cu un strigăt de triumf: In cât atinge zidirile din jurul casei ori Lat în fălci fi strâmt la frunte — Stancioff! ipulaturile, cum zic ei, mai că nu există casă, Izer te-a făcut ridicol: .... Da, în ziua aceea, Conu Mihalache găsise care să nu aibă şi alte supraedificate. Cât de Ce e mutra asta, maistre? sărac de ar fi omul ţine la aceea, ca să aibă Parcă rumegi un articol. pe cel care trebuia glorificat: poetul Stancioff, barem o cocinuţă la purcel, căci rar şi slab de (Primul redactor şi coproprietarul Cincinat poreclit Cerna. tot e omul, care să nu şi crească şi taie un pur- Paveleacu, către directorul şi coproprietarul Mihalache Dragomirescu). Câteva zile apoi, „Convorbirile" apărură; celuş. Casele de regulă îşi au curte îngrădită în memoria lui Eminescu fù invocată pentru a da regulă, afară de acelea cari se află în mijlocul Dl Nicolae Iorga ne mustra că nu cunoaştem câmpului, ori sus la dealuri. Vite au multişoare, vieaţa politică a regatului de peste Carpaţi. Mâne mărturia că nici un urmaş al marelui răposat, dar mai mult soiu muntenesc. Abià de vre-o poimâne, dl Iorga ne va întreba de ce nu ne n'a atins culmile pe cari în sborul său uriaş, le câţiva ani au început a se premeni: cu soiu de interesăm de literatura de dincoace de Dunăre. atinge măruntul Stancioff. vite sviţeriane, Pot zice, că aproape jumătate din vitele, câte le ţin sunt o amestecătură, care e Cum putem răspunde Ia aceste două mustrări, Şi cu toate că conu Mihalache era cel ce pe cale de a produce un soiu bun, trainic şi po decât înfiinţând această rubrică şi începând să lăuda, lumea a crezut în talentul lui Cerna. La trivit împrejurărilor climatice. In privinţa aceasta vorbim cetitorilor noştri ardeleni, despre dl Mihail glasul mulţimii, s'a unit şi glasul subsemna are mare merit şi administraţia politică, care a Dragomirescu, zis Mihalache, cea mai expresivă tului : stăruit şi continuă a stărui cu toată energia Ia figură literară şi politică a românilor? — Are talent Cerna. Când o scăpa de in nobilitarea soiului. Născut pe câmpiile unde acum câteva de fluenţele străine, când inspiraţia i-o fi sinceră, el Este greu a străbate în sufletul Lupşanului, căci el poate este unul din cei mai isteţi moţi, cenii, soldaţii lui Carol I. şi-au risipit osămintele va aveà dreptul să zică: eu sunt cel mai mare dar totodată e şi foarte ascuns. Felul lui de ca să deà libertatea unui nou neam, conu Miha poet pe care l-au făcut „Convorbirile", ergo — traiu fiind umblarea între străini, cari mai tot lache Dragomirescu poartă în suflet amintirea şi conu Mihalache. deauna l'au exploatat şi înşelat, la el nu prea parfumul trandafirilor de cari e plin pământul încape sinceritatea. Nu se prea încrede uşor în ţării sale. Iată însă că după vijelia lui 1907, alte cineva, de aceea nici nu-şi dă sfaturile sale prea pe faţă, ci totdeauna cu oarecare încunjur. De Şi mai poartă în suflet conu Mihalache un dulce vânturi aduce primăvara: poetul, în loc să cânte aceea pe vorbele lui, de multe-ori nu poţi înte- ideal tachist, manifestat pentru întâia oară acum trandafirii Bulgariei, cântă salcimii Italiei.

din când în când, în şuviţe nebunatice, pe frun şi apropiindu-se de izvorul sărat delà marginea Xantipi se întunecă, îşi încruntă fruntea fără tea mea. pădurii, îndrepta cutia într'acolo şi striga deodată. voia ei, apoi îmi zise repede, luându-mă de mână. — Iţi place? mă întrebă ea. Un stol de porumbei vineţi se ridica, înăl- — Vino să-ţi cânt! Eu zîmbii; o privii lung în ochi, fără voia ţându-se în sbor, şi pierzându-se apoi de-asupra Prin oglinda ce sta deschisă deasupra pia mea, dar tresării şi-mi plecai fruntea. şirului de dealuri ce închideau zarea. nului, ea îmi arunca priviri furişe. Bărbatul ei ne găsi răscolind un cufăr, plin A doua zi el îmi arăta o nouă fotografie... Cu părul negru, îngrămădit de-asupra ume de scoici şi melci cu trupurile sucite, găunoase, Două săptămâni trecură astfel. Nepotrivita rilor, cu gâtul alb, gol, cu manile rotunde goale pline de ţepi roşcaţi, de cărări albe ca varul. păreche nu ştia cum să mai laude împrejurimile până la coate, şi cu mijlocul frânt pe scaunul — Aha! răcni el. Ce zici? Ramazundei. scump, cum o priveam aşa, îmi simţii inima bă Şi mă privi adânc. In dosul oraşului, dealuri şi păduri nesfâr tând ca niciodată, şi manile tremurând şi trupul Peste un cias, câteşi trei, cu puştile Ia spate, şite; în faţă, o colină care-1 fereà de vânturile tot străpuns de o trăsărire dulce, neînţeleasă. rătăceam în pădurea de cedri din dosul oră mării. La vârful colinei, cei şapte chiparoşi stră In cap, un vârtej ciudat mă turbura grozav. şelului. vechi, iar de-acolo, povârnişul lin plin de izvoare I-am spus că plec. Englezul avea în mâni o cutie neagră, la şi de stufişe înalte, tainice, în mijlocul cărora se Ea mă privi galeş, apoi îmi şopti: care mă uitam nedumerit. îmbrăţişau doi dafini. — Bine, du-te. Mâne dimineaţă, vii nu-i aşa? — He, nu ştii ce e asta? Stai să-ţi arăt! Iar de-acolo, se prelungea ţărmul neted al Şi mă luă de mână. La uşă nu m'am putut Şi-mi povesti câte a făcut el cu cutia aceea mării şi seninul nesfârşit al apelor verzi. stăpâni. M'am oprit pe loc, am privit-o, i-am — un aparat fotografic. „Prepelicarul" — cum îl botezasem noi în strâns mâna şi aproape plângând i-am spus: Seara, m'au oprit la ei. După cină en taină pe bărbatul Xantipii — îşi perdea vremea — Lasă-mă să te sărut ! glezul se sculă în taină şi veni cu două cartoane încremenind în hârtii chimice, pasări ce zboară, Ea se smuci de lângă mine, fugi în fundul mari la subsuoară. şi puşti din care ţâşneşte fumul. odăii, mă privi mustrătoare, îşi muşcă buza de — Ia dă-te 'ncoace! Eu şi cu Xantipi, vânam toată ziua, umblam jos şi clătinând capul, mă ameninţă cu degetul. Şi-mi arătă alte fotografii: un iepure care călare pe marginea mării sau şedeam de vorbă. Ochii insă, ochii nu mai erau trişti. Ochii urca o coastă, un stol de potârnichi, abià înălţate — Ce frumos cântai când aţi venit! i-am ei râdeau, străluceau, ardeau, îmi mulţămeau. de pe iarbă, o turturea căzând rănită, un vână spus într'o seară, când aşteptam pe bărbatul ei, Oh, de ce nu m'a lăsat s'o sărut. Poate tor care sare un părău, o prepeliţă gata să sboare. acasă. că în noaptea aceea aş fi putut dormi, poate că — Astea eu le-am fotografat 1 spunea el, râ — Iţi plăcea? — mă întrebă ea, zîmbin- nu m'aş fi gândit atâta Ia ea, poate n'aş mai fi zând fericit. du-mi şiret. iubit-o atâta de nebun! (Urmează). Şi de câteori plecam la vânătoare, îl vedeam — Mult. Şi în ziua aceea, eu n'am putut păşind ca un prepelicar, de nu trozneà nici iarba vânà nimic: m'am tot gândit la d-ta! Nr. 14 — 1908. „ŢARA NOASTRĂ" Pag. 115.

Poetul a ajuns la prêt între junimişti, iar' să fie reclamată de trebuinţele locale. Ar fi o Constatat şi probat fiind de atâtea mii şi conul Mihalache s'a Înrolat subt drapelul lui Take muncă zadarnică şi foarte periculoasă pentru ac mii de ori şi de atâtea alte neamuri că tovără lonescu. ţiunea cooperativă, dacă i-ar veni cuiva în minte şiile dau şi în mâna micilor existenţe puterea Astăzi, uriaşul de mai acum doi ani, e un să facă de pildă o tovărăşie pentru maşini agri muncii organizate şi a capitalului reclamat de biet versificator, care scrie „poezii de o excesivă cole în un sat de munte ori apoi o tovărăşie de trebuinţe reale şi le apără în mare măsură de lungime", „subt o formă, ceva cam artificiala", consum în oraş mare ori chiar şi numai în sa tutoratul şi exploatarea neomenoasă a rafinăriei „neavând destulă limpezime şi amploare, păcă- tele din nemijlocita apropiere a unui oraş mare. şi a capitalului mare, datorinţă avem să ne în- tuind prin versuri slabe, prin termeni şi expresii Şi mai periculoasă ar fi apoi alcătuirea unei to şiruim cât mai însufleţit sub steagul tovărăşiilor improprii, prin repetiţia unor idei şi a unor cu vărăşii săteşti de credit in apropiere ori mai ales săteşti. In aceiaş timp însă să nizuim ca în ra vinte, dar mai cu seamă prin lipsa avântului de în aceeaş localitate unde este deja o bancă ro port cum ascuţim tăişul cu care îndepărtăm atâta desfăşurare". (Citaţiile sunt reproduse textual din mânească. Urmarea ar fi deslănţuirea patimilor putrejune din atâtea rame economice şi sociale critica dlui Dragomirescu). de întrecere in concurenţă şi uzurăria condam ale poporului nostru, să nizuim să tocim, să tâm Astăzij poetul publică poezii neisprăvite; el nabilă făcută tocmai în socoteala acelui popor pim ascuţişul celalalt, care ar putea aservi tovă însuş e un neisprăvit... pentru care — zici — că lucrezi. răşiile intereselor păcătoase şi egoiste. Nu, de o mie de ori nu, die Dragomirescu; înainte de a se porni dar chiar şi numai Acum când mişcarea pentru tovărăşii în ori ce ai zice, noi nu te mai credem: agitaţia pentru o tovărăşie să se cumpănească cetul cu încetul trece delà însufleţirea platonică — Cerna are talent. Când o scăpa de bine împrejurărilor şi trebuinţei locale. Şi numai la stadiul întrupări', tot mai isbitor ni-se învederează influentele străine, când inspiraţia i-o fi sinceră., astfel de tovărăşii să se alcătuiască, care se po lupta ce se declară între sătenii şi fruntaşii ce el va aveà încă dreptul să zică : eu sunt poetul trivesc împrejurărilor locale şi răspund, îndestu- înţeleg bine rostul tovărăşiilor şi intre egoiştii şi cel mai mare, inventat de „Convorbirile" conce lesc trebuinţe, ce de fapt sunt. Căci odată ruptă speculanţii, ce s'au aşezat binişor sub pavăza na tăţeanului Dragomirescu. ghiaţa, pe satele noastre se înstăpâneşte tot mai ţionalismului ori a slujbei onorifice, pe care o * mult dorul de a-şi aveà tovărăşii. Acest dor însă poartă. — Voi mi-aţi mai rămas! zice blândul di pornit din izvor măiestrit poate uşor să ajungă Cu cât pătrunzi mai adânc în mişcarea pen rector şi om politic, strângând subt braţe, ca o la întrupări păgubitoare intenţiilor şi scopului al tru tovărăşii, cu atât ţi-se desprind mai lămurit găină puii, capul de salcie plângătoare al lui truist şi ideal, ce trebue să stăpânească la orice aceste tuşuri de luptă, aproape desperată. Şi Corneliu Moldovan şi mutra de berbece a lui tovărăşie. auzi suspine şi vezi lucruri de sinceră părere de Tănase Mândru... Lipsa de scrupul şi desconsiderarea trebuin rău, din o parte, pe când din cealaltă parte scapă Şi în aceiaş clipă conu Michalache îşi roti ţelor locale, ce de fapt sunt, foarte uşor ar putea fară voie câte o scrâşnire nervoasă. privirea, să vadă că nu cumva să fie Dragoslav forţa ca şi alcătuirea de tovărăşii să ajungă în Dar în foc se alege aurul! împrejur. vârtejul de alergări păcătoase pentru crearea de Cei serişnitori sunt puţini, sunt neputincioşi — Maestre dragă, când scrii despre volumul paturi calde pe seama intereselor particulare, deşi până ieri unii erau mărimi şi e sigur că în meu ? zice Mândru, profitând de ocazie. vârtej care a dat fiiinţă unora dintre băncile noa scurtă vreme vor preda lupta şi vor lăsa pe cei — Să mai scrie şi alţii, dragă clasicule na stre mai mici. buni să lucreze, poale mai târziu chiar şi cu spri- ţional, fiindcă m'am mai făcut de vr'o câteva Oricât ar fi de condamnabile acest fel de ginul scrâşnitorilor de azi. ori de râs, cu Cerna şi cu poetul de concepţie alcătuiri de bănci, ele dispar faţă de urmările de- Lupta pornită nu se mai poate şi nici nu de alături! — îi şopteşte democratul director, zastroase, ce-ar aveà aşa fel de alcătuiri de to trebue oprită. Sfârşitul însă trebue să ne inte aruncând priviri de ură asupra lui Moldoveanu, vărăşii săteşti. reseze, mai ales că învingerea scrâşnitorilor ori care adormise alături cu buza lăsată în jos, şi Şi iată pentruce: a nepăsătorilor de azi ar putea da naştere altor cu ochii umflaţi ca nişte gâlci — sau ca nişte Ninerarea de interese particulare, ce se face evoluţii de alt soiu, a căror urmări abià se pot „ghionti înfipţi" cum ar zice Ion Adam. Ia unele din băncile noastre nu e observată cu întrevedea. * uşurinţă de clientela mare, de poporul, ce o spri- Credem dar că ne împlinim o datorie spi * • jineşte. Ba în cele mai multe cazuri, sătenii no cuind în mişcarea ce se face acum la noi pen Au venit zile de melancolie pentru d. Mi ştri nici nu işi iau osteneala să înţeleagă cum şi tru tovărăşiile săteşti, semnalăm îndatoriri, ce se hail Dragomirescu, zis Michalache. Zefirul aduce prin cine s'a făcut banca, cum şi pentru cine se impun fruntaşilor noştri. Şi se impun cu putere, de peste Dunăre, parfumul înfloritelor roze; conduce. Pe cei mai mulţi îi mulţămeşte faptul căci poporul — a pornit/ nostalgiile vin în stoluri şi se strecoară în su că pot ridica împrumute, că pot întârzia cu plă V. O. fletul takist. ţile fără să fie iniprocesuaţi ori că pot replătl In penumbra asfinţitului, criticul vede cum capitalul în rate mărunte — cu îngăduinţa „dom clipesc roiuri de ochi de veveriţă — ca ai tră nilor care au banca" — vorba lor. Sâmbătă seara. dătorului compatriot — se gândeşte cu durere Ce se face după tejgheaua, la care aşteaptă la visele sale spulberate, bestemă muzicele ce-i sătenii să ia ori să plătească banii, ei nu ştiu şi Primăvară*) mai răsună încă In fundul urechilor: Goga! Sa- doar nici nu ar înţelege cu uşorul. Primăvara începe în 21/8 doveanu! îşi scoate ochelarii, îi ţine in neştire Martie la 1 oară 33 minute. Cu totul altfel se prezintă lucrurile insă la Calendarele. in mână, şi cu colţul batistei îşi şterge o la tovărăşiile săteşti. In urma frământărilor şi a Când poetul liric Zefirescu ceti aceste rân crimă: agitaţiei trebuincioase până la alcătuirea unei to duri, zimbi cu amărăciune. E un poet puţin — Cerna s'a dus ! Minulescu s'a dus ! Nanu vărăşii, fiecare tovarăş, (membru) ştie cum, şi cine cunoscut, aşi putea zice obscur chiar, dar are s'a dus ! Dinbăleni s'a dus! Mâine poimâne pleacă a făcut tovărăşia. Vede cu ochii zilnic cum se câteva caete pline de versuri, un început de şi Gârleanu. Eterna poveste: Corabia se îneacă, lucrează la tovărăşie şi mai ales ştiind starea de tragedie, tot în versuri, din cari ceteşte numai şoarecii fug!... E. Victor. avere şi izvoarele de câştig a fiecăruia, ii este uşor când e singur şi, foarte arareori, când e In so să controleze pe conducători dacă Îşi adăpostesc cietatea prietinilor mai intimi. Se spune, că ver ECONOMIE. ori nu şi interese private la tovărăşie. surile nu ar fi chiar rele şi, dată fiind modestia La răspântie. Când o simţi ceva, cât de puţin, neîncre autorului, şi gândul ferm de a nu publica nimic! derea, bârfeala şi desbinarea e pe cale. Şi In le-am putea numi bunişoare chiar. E un exemplar Agitaţia pentru tovărăşiile săteşti, ce s'a în loc să ajuţi ceva cu tovărăşia învrăjbeşti satul, destul de exotic acesta într'o epocă, când nici teţit la noi mai ales de yre-o doi ani, aproape nimiceşti respecte şi expui la procese şi pagube n'ai apucat bine să umpli fila şi culegătorul ţi-o pe nesimţite întră în o nouă fază îmbucurătoare. materiale pe o mulţime de oam'eni. şi smulge dinaintea nasului. Vorbele şi îndemnurile idealiste de până acum Iată pentruce la alcătuirea de tovărăşii tre Zîmbià deci poetul nostru cu un zîmbet se schimbă încetul cu încetul în judecăţi cum buie să fim mai severi în judecată, mai scrupu- amar: pănite, in lucrări obositoare pentru alcătuirea de loşi decât am fost şi suntem la alcătuiri de bănci — Ce banal ! Să scrii la Calendar, că primă fapt a tovărăşiilor săteşti. de oraş. vara se începe atunci şi atunci întocmai după Fără îndoială, că la această notă de progres Pe urmele acestor constatări desigur s'ar cum ai spune: târgul de vite se va ţinea în ziua in rândul intâiu şi mai sistematic a contribuit găsi mulţi comozi ori nepătrunşi de îndatoririle cutare. Şi apoi să spui cu preciziune matema foaia „Tovărăşia" şi la urmă gândul bun a d-lui ce au faţă de popor şi vor afirma chibzuit şi cu tică: 1 oară 33 min. V. C. Osvadă şi părintele I. Moţa de a merge la multă gravitate că ,fiind şi tovărăşiile arme cu Unde rămâne atunci farmecul primăverii? sate să tălmăcească cu graiul viu puterea ce zace două tăişuri decât să facem un rău mai mult; — se gândià el. Că orb de ai fi s'au de te-ar In tovărăşii şi sfătuind ca poporul să dea spri- mai bine stăm pe loc cu binişorul, ca şi până aci". ascunde în cea mai adâncă temniţă, ar fi de ginul lor pentru acel fel de tovărăşii, care mai Afirmări de acest fel însă nu pot susţinea ajuns să te ajungă o uşoară adiere, ceva din bine răspunde trebuinţelor locale. nici măcar o discuţie serioasă. Căci altfel tot mireasma viorelelor şi a firicelelor de iarbă, cari atât de adevărată ar fi şi afirmaţia că dupăce în Căci oricât ar fi de folositoare şi de mare răsbat de sub mormanul firii amorţite... auzi un văţătura e armă cu două tăişuri, poate fi folo puterea ce zace în tovărăşiile săteşti, aceste nu ciripit de rândunică... s'au n'auzi nimic, dar se pot presăra pe sate aşa după bunul plac, dupăce sită şi la lucruri bune şi la lucruri mişeleşti să ca să aducă o tovărăşie roade bune ea trebue se închidă şcolile toate! *) întârziată din cauza aglomerării de material. Pag. 116. „ŢARA NOASTRĂ" Nr. 14 — 1908.

simţi, că altfel îţi curge sângele prin vine, Nu-1 zărise şi se bucura foarte mult că fundulea, colabora la o revistă săptămânală, de că te-ai schimbat, în sfârşit, te-ai premenit, după scăpase aşa nebăgat în seamă. unde-i eşeau cinci franci pe număr. cum se premeneşte şi natura — mamă. Şi o lume de gânduri frumoase îşi întindeau Şi cu cei şaizeci de franci, împărţiţi frăţeşte ei mâncau de trei ori la două zile, plăteau chiria înţeleg în urmă să fixează şi un termin aripile, să-şi ia sborul... odăiţii şi le prisosea să mai ajute şi pe ceilalţi oficial, dar ce te faci cu acest termin, când pri Intrând in cafenea, spuse prietinilor cu un cinci: un poet, un dezertor, un socialist, un fost măvara habar n'are să asculte de porunca învă aer foarte vesel: elev la Bellearte şi un băiat sărac, fără nici un ţaţilor astronomi? — Băieţi a sosit primăvara! rost, afară de o frunte albă şi lată, care atrăsese Iată de pildă acu. Primăvara ar fi să sosească — Ieşti nebun? Dar nu vezi că ieşti vânăt atenţia lui Delafundulea, în cafeneaua Macedonia. Prietenia cu cei cinci, în timpul verii, fusese mâne, şi e rece, domnule, de nu-ţi poţi lăpăda de frig? aşa, în treacăt. Dar când nopţile friguroase ale paltonul. Buletinul staţiunei meteorologice spune — Vă spun că a sosit. Azi la 1 oară şi toamnei nu le mai aşterneau paturi poetice la deasemeni: se aşteaptă timp rece. 33 minute ... cu trenul.. . şosea, cei cinci se alipiră mai mult de viitorii Păi ce primăvară e asta? — Păi bine că n'a venit de-a călare, erà mecenaţi. Zimbl. mai estetic... — Mă Nostalgie, tu eşti cel mai bun nuvelist descriptiv! spunea fiecare, între patru ochi, lui • Şi râdeau şi făceau haz pe tema asta, în Gândul din urmă i-se pironise în minte: Nostalgie, iar celuilalt îi ziceau „măiestre*. primăvara soseşte mâne. vreme ce Zefirescu îşi sorbià capuţinerul, zîmbind Şi în săptămâna întâia, doi din admiratori — Ia să vedem, zice el ironic, trebue că cu o expresie de tainică fericire : începură să se odihnească noaptea, pe scândurile vine cu trenul, să vedem... > — Ce ştiţi voi, blegilor, vă spun eu c'a „odăii mobilate", iar peste altă săptămână, venit... Doar am văzut-o ! Al. scara putredă trozneâ de cinci ori pe noapte. * Delafundulea şi Nostalgie dormiau în pat. In cealaltă zi se plimba radios pe peronul Ceilalţi, întrau binişor pe u^ă, dar unul din gărei. mecenaţi trebuia săi audă. — Aştepţi pe cineva, die Zefirescu, îl întrebau RÂNDURI VESELE. — Lazăre, Lazăre, ia-ţi patul tău şi umblă! cunoscuţii. striga el. — Da, zîmbeâ el tainic, un cunoscut bun... Trubadurii. Şi un fâşiit prelung, sfâşia tăcerea odăii: noul o să vi-1 prezint şi DV. In odăiţa scundă, delà etajul al treilea, cei venit îşi aşterneă două ziare pe jos, şi-şi făcea Şi făcea haz. şapte trubaduri răsuflă greu, sforăie, vorbesc în loc printre ceilalţi. somn, cântă doine bătrâneşti şi se împing unii Iar dimineaţa, acelaşi glas striga din pat: 0 undă de vânt trăgea dinspre direcţia de pe alţii, în vis. — Lazăre... Lazăre... ia-ţi patul tău şi unde avea să vină trenul. — Stai mă... Dă-te mai încolo... Mi-ai frânt umblă, că vine proprietâreasa să cureţeI... Zefirescu, ridicându-şi gulerul paltonului în şoldu... gână cu răutate: — Trage-ţi picioru... Intr'o zi, „nuvelele descriptive" ale lui — De altfel... nu ştiu... Nu sunt chiar — Ce dracu, domle, ce te întinzi aşa? Nostalgie, fură relevate de o revistă literară. Iar din patul delà colţ, o voce revoltată sigur, dacă are să vină sau ba. Dar aşa scrie Toţi trubadurii erau veseli. Tacian Dela isbucneşte : fundulea erà de părere să deà un banchet. la carte ... — Ei, drăcia dracului ! Să nu poată dormi — Fiindcă ori cât de nepăsător te-ar lăsa, — Aţi primit vr'o carte poştală? îl întrebă omu în casa lui! mă „porerea criticei", tot trebue să te bucure un cunoscut, care nu înţelese tainica lui ironie. Iar alta, tot de acolo, răspunde înfundat: lauda „Secerătorului". Nu de alta, dar şti... în — Da... o carte poştală, zise el râzând — Tăceţi c'apoi vă dau afară!... vederea volumului Şi şoaptele încetează ; trubadurii înlemnesc cu răutate. Şi trei zile în urmă, cei şapte trubaduri cum îi apucase ameninţarea: unul cu genunchiul Trenul sosi cu întârziere. mâncară mezeluri delà Abele, băură vin nou, se ridicat, altul cu mâna întinsă spre vecin, altul sărutară spunându-şi că ori câte suferinţe aduce Când călătorii scoborau din vagoane, el îi cu şoldurile strâmbe. prezentul, viitorul va fi al lor, — şi noaptea, examina din un ungher al peronului cu un aer Răsuflări rare mai ţâşnesc din vreme In nu mai împinse nici unul pe celălalt şi nimeni nu de Mefistofel. vreme, câte un oftat înăbuşit şi o pârăială de mai vorbea în somn: dormeau tun. Ii vedea înghesuindu-se cu geamantanele în oase. Iar afară, ploaia se aude lămurit: ţârăie Iată însă că peste o lună, şi despre poeziile mână, ţărani voinici cu straiţa pe umeri cari pe coperiş răpăie în ferestre, şi plesneşte băl lui Nostalgie se vorbea bine într'o revista: plecau în alte părţi ale ţării, poate chiar în toacele din curte. A doua oară fu sacrificată chiria, înjjonoarea străinătate, să-şi oferă vînjosia şi hărnicia bra noului poet. ţelor, prin străini. De două luni, adăpostiţi subt tavanul chinuit Iar luna a treia, prin puterea obiceiului, Un subiect destul de bun, pentru un poem al „odăii mobilate" din etajul al treilea, truba băură pentru ideia unui roman ce-i venise lui Delafundulea. în proză, gândiâ el. durii aşteaptă cu răbdarea omului înfrânt, pri măvara. — Peste o lună am mii de Iei ! — strigase Deodată rămasă cu ochii pironiţi la uşa Trecuseră lunile de vară, trecuse Septembrie, băiatul cel cu fruntea lată. Plătesc eu tot! — unui vagon. cu amurgurile lui de aur, cu frunzele răsucite, zise el cu mărinimie. Ochii i-se aprinseră mari, cu scânteiri de ca şirurile lungi de ciori — trubadurii le ziceau „co- tinereţe. coare" — şi începuseră vânturile pustiitoare ale A doua zi, întreaga ceată, călătorea prin O undă de sânge îi năpădi obrazii, apoi se toamnei. zăpadă. făcu palid ca un mort. Octomvrie, prevestitor de suferinţe, îşi de Unde? Ori undei şertase cu dărnicie, urna lui de vânturi, de Clipi de câteva ori repede ca pentru a se Proprietăreasa îi dase afară. amurguri reci, cenuşii, de zări întunecate, de Cocoşaţi de frig, cu ghetele plescăind, cu încredinţa mai bine de realitate, apoi se retrase frunze negre, mototolite. şi mai mult încă în ungherul lui. subţioarele încărcate de cărţi şi reviste, ei se Venise Noemvrie. Nici o zi frumoasă. Nici strecurau binişor pe lângă ziduri. Lângă Cişmigiu, Călătorii se împrăştiară în câteva momente un petec de cer senin, nici o rază de soare. Vânturi o altă ceată, venea cu fruntea la pământ. şi trenul o luă înainte gâfăind şi ţîşnind ca un şi ploi biciuitoare, năpustite pe capul pomilor — De unde veniţi fraţilor? strigă socialistul zdrenţăroşi, pe streşinele maghierniţelor, năvăleau uriaş mânios. din ceata celor şapte. din norii de cositor vechiu. Atunci abia eşl din ungher şi porni spre — Fraţilor, nu mai avem adăpost 1 răspunse Băeţii veniau mai des „pe acasă". Ba unii, oraş cu paşi măsuraţi, deşi îi venea să alerge ca cu durere unul din cei întrebaţi. Societatea pentru nici nu mai plecau la oraş, ci rămâneau acolo, protecţia animalelor, societatea umană ne alungă un copil. să câştige somnul pierdut preste noapte. şi ne prigoneşte. Ne-a dat afară proprietăreasa 0 poveste veche îi răsărise deodată într'un Ziua, fâşii de lumină plumburie se strecurau şi nu găsim nicâiri odaie fără arvună!... colţ tăinuit al inimii. prin perdelele îmbâcsite cu praf, şi întindeau raze Cetele se apropie. Un început timid de dragoste uitată îi svîcnl melancolice pe teancul de ziare de pe sobă. Atunci, chipurile celor din odaie zâmbeau Şoapte tainice, zimbete şirete, clipiri, gesturi deodată cu multă putere. trist, buzele se mişcau într'un regret şi din ochi largi, exclamaţii de mirare, de fericire, de înţe Pe atunci nu se putea gândi încă la ea, cădeau lumini triste. legere, aplauze. dar acum, că aveà un post destul de bun — se — Ştii, măi Nostalgie, când mă gândesc Cetele se depărtează. putea gândi oare ? eu Ia via noastră — şi la dulapul cu mâncări, ... Şi în ziua aceia, azilurile de invalizi se Iată un lucru, care nu i-se părea chiar cu mă apucă aşa un dor de acasă ! Zău mă, mai mutară unul în locul celuilalt. Oreste Olmazu. bine rămâneam acolo, aşa neînţeles cum eram. neputinţă. Dar în sfârşit, cine ştie ce ascunde Astăzi nu mi-ar mai fi troznit oasele de neodihnă viitorul, vorba e că are s'o revadă, să-i vorbească şi nici nu mi-ar fi clănţănit bărbia de foame! Reforme noi, cari pun într'o lumină sim mult, mult.. Iar Nostalgie, ghemuit în fundul patului, cu patică pe noul director, se fac la Teatrul Na Permutat în alt oraş, departe de locul unde capul lipit de genunchi, cu genunchii îmbrăţişaţi ţional din Bucureşti. Actorilor li se măreşte sa o îndrăgise, aproape s'o deà cu totul uitării, de manile lungi, şi slabe îl încuraja: lariul, patru societari au fost scoşi la pensie, — Nu fi prost, măi Taciene, că n'ai fugit rămase puţin surprins, când află că Ea, aveà să d-nu Liciu şi soţii Sturza au fost reangajaţi ; s'au degeaba deacasă. Căutai libertate şi oameni cari vină aici, să-şi cerceteze neşte rude, şi să pe să te înţeleagă, nu-i aşa? Ei uite, ce mai vrei, stabilit trei premii (2000. 1000 şi 500 lei) pentru treacă mai multă vreme. astăzi eşti liber şi apreciat. cele mai bune piese originale scrise la fiece doi Dar nu ştia, când aveà să vină, şi când o — De mă, aşa e; da tot... ani şi s'a propus primenirea repertoriului. văzu în uşa vagonului — erà mai frumoasă ca * ... Iar publicul, negreşit, nu e decât câştigat înainte cu 3—4 ani — rămase ţintuit locului, în * * prin noile reforme... dacă direcţiei nu i-ar veni Se împrietiniseră de vr'un an; Nostalgie vreme ce ia îşi rotià privirea peste lumea călă cumva în gând să mărească preţurile locurilor !... aveà patruzeci de franci pe lună la o gazetă torilor, căutându-şi neamurile. unde erà ajutor de corector, iar Tacian Dela- Nr. 14 — 1908. „ŢARA NOASTRĂ" Pag. 117.

lasă de plăteşti singur paguba, de câştigi el care stăpâneşte aceste plaiuri, udate cu sângele CORESPONDENTE. te'nşeală. strămoşilor noştri, aceste plaiuri în cari zac osă- » Cuvântul dulce 1-a lăsat D-zeu ca omul mintele părinţilor şi ale [strămoşilor noştri, să-şi poată spune simţurile lui de complacere, neamul nostru, zic, se scoboară dintr'o sămânţă Anarhie în tractul Panciovei.*) dar unii oameni, geloşi de cinstea vulpei, îl folo de 'mpărat !... Cuceritorul Traian, acel mare îm Paticiova, 31 Martie 1908. sesc ca să înşele bunăcredinţa celor ce le cad pe părat al Romanilor, strămoşii noştri, acum câteva In urma multelor plângeri şi acuzări, ridicate mână. secole purta steagul biruinţei peste hotarele în în contra lui Iancu Gerbu, administratorul nefe De are nevoie de D-ta, atâta te cinstesc, tinse ale lumei şi nu era popor care să fi putut ricitei noastre parohii, consistorul din Caransebeş, atâta te descântă cu vorbele lor dulci, până le ţinea piept acestui erou fără seamăn în istoria tn sfârşit a hsuspendat din oficiu pe numitul cazi în voie. A doua zi însă nici nu vreau să te omenirii. Singur Decebal, împăratul Dacilor, de „preot*, încredinţând [cu efeptuirea ordinului mai cunoască, ba de nu-i laşi în pace s'n stare asemenea un om îmbătrânit în răsboaie, a În consistorial pe protopresbiterul tractual, Trifon să-ţi sară în cap. cercat să stea împotriva marelui Traian, stră Miclea din Satul-nou. Viclenia nu cunoaşte ruşinea, nu cunoaşte moşul nostru, dar a plătit acest curaj cu vieaţa Sunt insă aproape trei săptămâni de când mila, nu vrea să ştie de păcat, ea are o ţintă sa şi cu a poporului său, pe care istoria îl nu această ordinaţiune consistorială a sosit la oficiul oarbă: lăcomia. Şi pentru ajungerea acestei ţinte, mără între cele mai viteze popoare!" protopresbiteral, fără ca protopresbiterul Trifon îşi schimbă obrazul de zece ori pe zi, după tre Apoi, după-ce mai tuşeşte odată, după ce Miclea să fie efeptuit suspendarea! buinţă, când îl arată dulce ca al unui copil, mai cuprinde odată cu zarea ochiului pe ascul Pe noi, creştini şi români buni, nu ne când pocăit ca al unui sfânt, când aspru ca al tători, începe: „Naţiunea noastră, scoborîtoare uimeşte faptul acesta, căci prea bine cunoaştem unei fiare răpitoare. din împreunarea, din contopirea acestor două abuzurile şi starea nespus de tristă şi dureroasă, Viclenia nu cunoaşte demnitatea omenească. mari şi viteze popoare, nu va pieri!" (Aci bate starea deplorabilă, in care se află tractul nostru, Ea să'nchină până la pământ când vrea să cer cu pumnul în masă). „Veacuri de-arândul au ne revoltă însă desconsiderarea de care suntem şească sau să 'nşele ceva, şi de cutezi să te trecut valurile prăpăstioase ale servilismului peste părtaşi chiar din partea aşa numitului şef al atingi de ciolanul la care roade, e 'nstare să-ţi capetele noastre şi noi tot am rămas întregi şi tractului nostru, care batjocoreşte legile noastre zgărie obrazul. neatinşi, după cum rămâne, în pădure, stejarul bisericeşti, având aceasta ca urmare sălăşluirea Viclenia nu cunoaşte statornicie la vorbă. falnic în urma unei furtuni nimicitoare!". anarhiei în biserica noastră ortodoxă română. Intreabă-1 seara pe omul viclean să-ţi spună de Astfel să nu ne nizuească faptul, că mulţi cre Şi-apoi îi dă 'nainte, cu: „popor harnic, câte ori şi-a schimbat părerile într'o singură zi, ştini se înstrăinează de biserică, văzând ruşi popor cu însuşiri bune, scumpă naţiune, neam că, zău, nici el nu mai ştie. noasa negustorie ce se face în numele ei. de martiri pe cari îl aşteaptă un viitor de aur", De vede-o ceată de 3—4 oameni la un etc. etc. până ce-auzi furtună de bătăi în palme, In Panciova, Doloave şi Glogon „păstorirea loc, povestind, omul viclean s'amestecă Intre ei, până ce vezi căciulile sărind în aer, până ce te turmei" e încredinţată unor „păstori" urgisiţi de chemat sau nechemat, fără ruşine. Stă un timp pomeneşti că ţi-ai sfărâmat pipa'n mâni, de-atâta poporeni. In aceste trei comune bisericeşti, luptele şi-ascultă, măsură pe fiecare să-1 vadă câtă po căldură, de-atâta nădejde ce ţi-a vârît omul ăsta şi sbuciumările pentru îndepărtarea „păstorilor vară trage, apoi după-ce ştie cu cine are de în suflet. sufleteşti* sunt desperate. Vocea poporului, a vorbit începe a torol, verzi şi uscate şi tot ălui A doua zi însă, cu ce te-ai ales din înuă- acelui popor care susţine biserica şi preoţii ei, mai ghiabur îi dă dreptate. Să 'ntâmplă însă ca căreala de ieri?... Din toată cuvântarea aceasta se pierde ca în pustietate, iar „păstorii sufle acela să părăsească ceată, pe loc îşi întoarce ţi-a rămas numai crâmpeie de vorbe despre ce-a teşti" din Doloave şi Glogon, parte, amăsurat şi el cojocul, şi 'ncepe a ţi-1 face nebun, începe fost neamul nostru, dar rotilele plugului nu s'au duhului sfintei evanghelii, la sinoadele parohiale a-ţi spune că n'a voit să-i spună în faţă, că n'are schimbat şi ţarina de pe care au cules înaintaşii merg in biserică însoţiţi de jandarmi! !!À drept, şi aşa cât ai clipi din ochi el şi-a noştri, Romani şi Daci, roade bogate, tot stearpă schimbat părerea şi intră în ogaşa celor pe care Oare acestea şi altele multe, servesc "spre ţi-a rămas. Ba te mai pomeneşti că azi nici îi hulea c'un minut înainte. S'a întâmplat să se laudă protopresbiterului nostru tractual? pipă nu mai ai... .Românii din Panciova, vreme de jumătate despartă de acel grup şi să 'ntâlneşte cu alţii : Du-te la omul acela înflăcărat şi'ntreabă-1 ce de an au făcut sforţări desperate până ce s'a e în stare să-i facă pe toţi cei de mai 'nainte trebue să faci pe viitor, ca să nu dai de ruşine ajuns la suspendarea lui Iancu Cerbu, geniul nebuni, — numai să intre în voia celor cei stau pe înaintaşi, du-te şi-i cere să te scape de vr'un rău al nefericitei noastre parohii, şi acuma în faţă. năcaz sau să facă ceva pentru înaintarea sa protopresbiterul tractual, Trifon Miclea, care câte De-i prinzi de veste şi cauţi să-i ciopleşti tului, că ori nu-1 vei găsi acasă, ori îţi va da patru ani nu convoacă sinodul protopresbiteral, din nas, atunci ţi-ai aprins paie'n cap, că el în un răspuns, care nu-ţi va fi de nici o treabă. şi care până la extrem apără pe „preoţii" din cepe să te împroaşte cu noroi, începe să te po Ei bine, bade Şofroane, astfel de paradie Panciova, Doloave şi Glogon, — desconsideră nosească şi-ţi poartă duşmănie de moarte. de vorbe, spuse la iuţeală, astfel de cuvinte ordinul superiorului său. Câţi oameni de-aceştia vei fi văzut D-ta, umflate, bune să 'ncălzească creerul, nu sunt Şi cu atât mai mult se va întâmpla aceasta, în lunga-ţi vieaţa, bade Şofroane !... De câte-ori decât tot o viclenie, o făţărnicie, care nu caută căci Iancu Cerbu, din graţia forurilor noastre nu vei fi simţit scârbă de aceste fiinţe, cari numai să-ţi ajute la vr'un rău, ci caută să-ţi îmbete şi bisericeşti funcţionează ca translator verbal de după chip samănă a oameni, dar după inimă pe mai departe mintea cu cai verzi pe pereţi. limba română-maghiară la tribunalul regesc şi sunt mai răi ca vulpile!... Şi după ce te vei socoti bine, în capul judecătoria cercuală din loc, unde e ocupat ziua Şi boala aceasta merge crescând în lume... D-tale, despre ce-a vorbit omul acela domol şi întreagă, lăsând cauzele parohiei noastre în Vicleşugul, în ziua de azi, e socotit aproape o aşezat la cuvânt şi despre ce-a vorbit spulbe grija preoţilor sârbeşti. virtute, o agerime de minte, pe când cinstea şi ruşinea sunt ţinute de prostie goală. ratul, cel de-a venit după el, ţi-i da şi D-ta cu Prea onorate d-le protopresbiter ! Nouă, Ro socoteala, că tot cel dintâi a vorbit mai bine, mânilor din Panciova, într'adevăr ni-a ajuns cu Dacă viclenia ar fi numai în lucruri mici, căci ţi-a spus lucruri de cari ai lipsă în ziua de ţitul la os! Corespondent. tot ar mai merge, bade Şofroane!... Dar răul e, azi şi de mâine, nu laude umflate cu cari nu te că ea şi-a vârît nasul şi'n lucrurile mari. poţi vindeca la nici o rană. Scrisori cătră ţărani. Du-te la o adunare şi ascultă cuvântările * • Câte de-al de-astea nu ţi-aş putea înşira, XXI. cele multe câte se ţin cu astfel de prilejuri. Şi bade Şofroane, ca să-ţi arăt viclenia care dom Bade Şofroane! după ce vei veni acasă cerne-ţi prin minte cele neşte în lumea asta... Fereşte-te, cât poţi de omul viclean... văzute şi cele auzite. Dar D-ta, fiind om la vârstă înaintată, vei In ziua de astăzi nu toate vorbele dulci au Vei auzi pe unul vorbind, încet şi rar, şti mai bine ca mine, din păţaniile vieţii, cât rău gustul a fagur, ci cele mai multe se prefac în despre multele năcazuri câte avem să le suferim face boala asta în lume. fiere. în lumea asta, dând sfaturi înţelepte cum să ajun gem la bine, şi te va lăsa rece toată vorbăria Tot ce-ar trebui făcut în contra acestei pe Intre multele boale cari bântuie inima lui, pentrucă doar şi D-ta şti bine despre acele cingini, care se întinde tot mai mult, este s'o omului, viclenia-i boala nunumai cea mai urîtă, năcazuri, cât despre sfaturile ce ţi-le dă, dai din dispreţuim, să căutăm s'o stârpim prin scârba dar şi cea mai primejdioasă. umeri şi zici: „bine-ar fi să putem face-aşa, dar noastră şi să învăţăm pe copiii noştri nunumai Sunt oameni, cari se târnosesc înaintea tu delà vorbă până la faptă mai va". Şi-aşa, pe să nu fie vicleni, dar nici să nu-şi facă de lucru turora, cari sărută mâna ori-cui, cari se gudur când vorbeşte el, Iţi curaţi pipa cu gândul s'o cu astfel de secături omeneşti, cari n'au adus ca căţăluşii pentru cel mai mic lucru, dar tot ei, aprinzi, ca să nu te ia somnul. şi nu vor aduce nici un bine în lumea asta. îndată ce le-ai întors spatele, sunt în stare să te Vine însă altul la rând, mai chipeş, c'o Căci de n'om face astfel, nici un bine n'om trimeată şi la furci, numai să o poată face. uitătură mai ageră, c'un zimbet In colţul gurei, vedea, nici noi, nici copii de copiii noştri... Cu omul viclean nu-i bine să fi tovarăş nici cu nişte ochi galeşi şi atrăgători. Tuşeşte odată, Să mă crezi, bade Şofroane !... la câştig şi nici la pagubă, că de pierzi el te vă măsoară pe toţi cu privirea, îşi trece mâna Delasântioana. *) Pentru cele cuprinse în aceasta [rubrică răs dreaptă prin mătuful de păr din cap, mai tuşeşte punderea priveşte pe corespondent. odată şi 'ncepe: „Oameni buni! Neamul nostru, Pag. 118. .ŢARA NOASTRĂ" Nr. 14 — 1908.

Afacerea Rochette nu s'a sfârşit. Golanii excelentul său interpret, scriind pentru el drama ŞTIRI. parisieni au găsit prilej să se pricopsească. Câ Samson. teva sute de sărăcilă din ăştia, strigau zilele tre o 0 listă de subscripţie, în folosul victimelor cute pe străzile Parizului: 0 carte folositoare pentru toţi cultivatorii din Poplaca deschide „Ţara noastră'". de vii este lucrarea d-lui profesor Nicolae Pop, — Zece bani o acţiune de-alui Rochette, Se ştie câte pagube a făcut marele incendiu, Sădirea şi cultivarea viei, tipărită cu ajutorul mi în loc de 200 de francii care a-pustiit câteva zeci de case, lăsând fără nistrului de agricultură. Poliţia a arestat peste două sute de haima adăpost atâtea sute de suflete. nale. .Acţiunile lui Rochette", erau nişte valori Această carte, împodobită cu multe ilustra- Revista noastră, deschizând această listă, vechi, ieşite din uz... ţiuni, e un învăţător preţios pentru cultivarea roagă pe toţi cetitorii ei să ajutoreze, cu cât va o raţională şi modernă a viilor şi o recomandăm putea fiecare, pe nenorociţii sărăciţi de foc. Şi Inspector şcolar. La şcoalele poporale din călduros cetitorilor noştri cari se ocupă cu viieritul, cu atât mai mare va fi mulţumirea celor rămaşi comitatul Sibiiu a fostnumit inspector de către mini intru cât e o nouă aripă pentru înălţarea stării fără cămin, cu cât ajutoarele vor sosi mai strul Apponyi d-1 Jancsó Benedek. D-sa va con materiale a poporului. de grabă. trola metoda de predare a limbii maghiare şi re Proprietar-edltor: OCTAVIAN GOGA. S'au înscris pân'acum: zultatul obţinut. Red. responsabil: OVIDIU GRITTA. cor. cor. o 200-— Lazar Triteanu . . 2-— „Albina" institut de Dominic Kaţiu . . 2-— Un oficer român arestat ca spion. Oficerul cred. şi econ.. . 200-— ]>>r. Gr. Măcelariu . 2 — român Băncilă a fost surprins şi arestat în Nissa în fabrica de Var din Orlat, se arde Parteniu Cosma 10— Dr. Aur. Bussu . . 2-— pe când cerea informaţiuni militare delà nişte şi expediază zilnic, în mare şi mic, Dr. Ilarion Puşcariu 10-— Octavian Groga . . 2-— soldaţi. Iosif Şteioa Şuluţu 10-— Octavian Taslăuanu 2- - renumitul - Alex. Lebu . . . 10-— Romul Simu . . . 2 — Autorităţile în drept cercetând cazul, au pus Nie. Ivan .... 5 — Toma Iancu . . . 2 — în libertate pe oficer, învitându-1 în acelaş timp Dr. M. E. Cristea . 5 — Dr. I. Borcia" . . 1 — să părăsească teritorul francez. Var de Orlat Dr. Eusebiu Roşea 5-— Dr. A. Cràciunescu 1-— o 1 i"toex d. e piatră, şi sg'uiă. M. Lazar .... 4-— Isaia Popa . . . 1-— Bataille şi Guitry, sunt două nume la modă Preţ moderat, serviciu prompt şi real. Dr. Ilie Beu. . . 5-— Redacţia rev. „Ţara în teatrul francez. Matei Voileanu. . 2 — noa&tră" . . . 10 — I. Banei u & Co. 2- Henry Bataille, care până mai acum două Dr. Tib. Brediceanu Total cor. 497-— 1-6 Orlat. luni erà numai unul din cei mai de seamă poeţi Rugăm pe toţi cari vor a contribui să tri ai Franciéi, şi-a câştigat un nume de excelent mită la adresa revistei noastre banii cari se vor autor dramatic, reprezentând drama sa „La femme preda destinaţiei cam peste 2 săptămâni. nue" (Femeia goală). o Intr'unul din numerile trecute ale ziarului Vicepreşedintele camerii, vestitul scanda 3 francez ,Le Figaro" el scrie un lung primarticol lagiu Rakovsky, a ameninţat in plină cameră, pe închinat actorului Guitry. deputatul naţionalist Lucaciu că-1 va pălmui. Iată ce scrie el între altele: ,Guitry e în til Nu mai e vorba aci că un alt român a tâiul om care se urcă pe scenă ; nu vreau să zic fost insultat ci ne întrebăm : cum de îngăduie După o favorabilă cumpărare, m că n'au mai fost alţi actori cari, să traducă pe S3 deputaţii din camera maghiară, ca un coleg al sunt in plăcuta poziţiune a oferi scenă bucurii ca bucuriile noastre, dureri ca cele Jor să fie astfel tratat de vicepreşedinte? Oare Onoratului public cele mai bune ce ne încreţesc faţa ; dar aceştia aveau ceva tea nu se gândesc că acelaş lucru li se poate în şi ieftine articole de primăvară. tral în ei, ceva străin de vieaţă; Guitry nu face tâmpla şi lor azi-mâine? decât să-şi continue, in public, vieaţa lui de toate Cu deosebită stima: o zilele. Chestiunea macedoneană continuă să pre Prin realizmul jocului său, prin darurile Gerson Griinblatt, S3 ocupe întru câtva, atenţia puterilor. sale minunate, prin inteligenţa sa, care răspân Confecţiune de Dame, Domni „Neue Freie Presse* vorbind de călătoria şi copii. C"3 deşte în jurul lui un nimb comunicativ şi irezi Depozit de pălării şi ghete. prinţului Bülow spune că scopul principal al vi stibil, Guitry poate fi considerat, fără teamă de zitei la Viena a cancelarului german a fost să Piaţa mare Nr. 3—5. exageraţie cel mai mare comedian din lume. Palatul Bodencredit Anet. contribue la stabilirea acordului între puteri, în Articolul lui Bataille consacră definitiv pe chestia macedoneană. El a pledat in favoarea Guitry; şi celalalt autor dramatic vestit, Bern proiectului rus, mai ales pentru partea care propune stein şi-a plătit tributul său de admiraţie pentru internaţionalizarea acţiunii reformelor, unindu-se 0 în această privinţă la părerile guvernului italian şi englez. • Proiectul rus — zice „Neue Freie Presse' — • Banca de asigurare răspunde politicei orientale germane, căci el tinde să păstreze integritatea Turciei şi prestigiul per • sonal al Sultanului. Cu atât mai mult trebuie remarcate aceste comentarii, cu cât până mai zilele trecute, pe acest ziar nu-1 prea încânta proiectul rus, pri H- din Sibiiu vitor la internaţionalizarea programului din Mu- întemeiată la anul 1868 erzsteig şi se credea că aceeaş părere există şi în Sîbiru., str_ Cisnâ,d.iei IfcTx- 5 (edificiile proprii). în cercurile politice. [Fonduri de întemeiare şi de rezervă 2.120,131.91 cor." o Două glume, privitoare la ultimile principale asigurează in cele mai avantagioase condiţii: evenimente din Franţa. contra pericolului de incendiu şi explozi une, Se ştie câtă vâlvă s'a făcut cu ocazia trans edificii de orice fel, mărfuri, mobile, vite, producte economice etc. portării rămăşiţelor lui Zola la Pantheon. Un copil, care urmărise şi el peripeţiile ace asupra vieţii stei sărbători, intrigat, întrebă pe tatăl său: în toate combinaţiile: capitale pentru cazul morţii, asigurări de zestre, de copii, de studii, — Dar bine tată, care e prima condiţie, ca rente pe vieaţă etc. sâ fi transportat la Pantheon? = Asigurări poporale fără cercetare medicală. = — Să mori ! răspunse tatăl, ca să evite alte Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului scadent la decedare. explicaţii. o Valori asigurate contra incendiului) Capitale asigurate asupra vieţii: Despre arestarea lui Rochette, am vorbit în 94.975.294 — coroane. 9.293,195*— coroane. numărul trecut. Doi cerşitori discutau zilele trecute această Delà întemeiare s'au solvit: afacere. pentru despăgubiri de incendii 4,295.120.15 coroane, — Alt financiar arestat — zise unul. pentrujcapitale asigurate pe viaţă 3.760,810.21 coroane. — Inchipuieşte-ţi că noi am fi avut parale Oferte şi orice informaţiuni se pot luà delà : Direcţiune în Sibiiu, str. Cisnădiei Nr. 5, şi i-le-am fi încredinţat lui I răspunse al doilea. etagiu I, curtea I, şi la agenturile principale din Arad, Braşov, Cluj şi Bistriţa, cum şi — Am fi ajuns pe drumuri, încheia celalalt, delà subagenţii din toate comunele mai mari. clătinând capul cu tristeţă. o Tiparul tipografiei Arhidiecezane în Sibiiu..