Poezii-Religioase-Romanesti Vol-1.Pdf
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
"eBook ‹ Poezii religioase romanesti, Poezii religioase‹ romanesti, Selecția poeziilor din acest volum a fost făcută de poetul dr. Nicolae Ionescu-Pallas și Preotul profesor univ. dr. Nicu Moldoveanu BASILICA București − 2020 Editor: Pr. Mihai Hau Redactor: andrei HlaNdaN Tehnoredactor: Violeta NEgREa © - BASILICA, 2020 ISBN 978-606-29-0- Notă editorială ditura BASILICA publică volumul Poezii religioase românești, care cuprinde mai multe opere lirice, adunate de-a lungul timpului de poetul-matematicianE Nicolae Ionescu-Pallas, selectate și revizuite de Pă- rintele Profesor Dr. Nicu Moldoveanu. Nicolae Ionescu-Pallas a fost unul dintre cei mai cunoscuți fizicieni români, doctor în fizică și matematică, cercetător principal la Institutul de Fizică Atomică din București, istoric și filosof al științei, născut la Constanța, în anul 1932. Alături de științele exacte, Nicolae Ionescu-Pallas a fost atras și de poezie, în special de cea cu tematică religioasă, fapt ce l-a determinat să adune, de-a lungul vieții sale, un număr impresionant de poezii religioase, alcătuind o adevărată antologie. În ultimii ani de viață, aflat în suferință, a lăsat în grija Părintelui Profesor Nicu Moldoveanu munca sa, cu rugămintea de a o revedea și îmbunătăți și de a o da, peste timp, luminii tiparului. Așa se face că, după o muncă de selecție și rânduire cronologică, Părin- tele Profesor Nicu Moldoveanu a gândit ca aceste nestemate ale literaturii noastre să fie înaintate Editurilor Patriarhiei Române, unde, cu binecuvânta- rea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, văd lumina tiparului în anul con- sacrat de Biserica Ortodoxă Română Sfintelor Icoane, Iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Orto- doxiei în timpul comunismului. Începând cu Petru Cercel (1545-1590), și mergând până la Monahia Macrina Avram (n. 1972), volumul cuprinde un număr de 177 de poezii și este împodobit cu portretele autorilor. 5 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Deși o antologie a poeziei religioase românești ar însuma, cu certitudine, mai multe volume, cartea de față reprezintă un început menit să descopere sau să redescopere cititorilor iubitori de poezie o mică parte din tezaurul literar și spiritual al Ortodoxiei românești. Apariția acestei lucrări la editura BASILICA este, în același timp, și un act de recunoștință față de poetul Nicolae Ionescu-Pallas, a cărui dragoste și trudă și-au aflat astfel împlinirea. Cu nădejdea în bunul Dumnezeu, „Care pe toate le împlinește”, mărturisim dorința de a continua publicarea poeziei religioase românești, pe mai departe, la Editurile Patriarhiei Române, și recomandăm tuturor, cu bucurie, acest volum, în vederea împlinirii a ceea ce cronicarul de odinioară mărturisea: „nu este alta mai plăcută și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților”. editura BASILICA 6 PETRU CERCEL (1556-1590) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Imn Petru CeRCel stăpâne, Domn pe-adânc și pe văzduhuri, tu, ce-ai făcut pământ și cer și mare, Pe om din lut și nevăzute duhuri; tu, care din Fecioară întrupare Ai vrut să iei, Părinte prea puternic, Ca să-nviezi și să ne dai iertare; tu, ce vărsându-Ți sângele cucernic Ai sfărâmat a Iadului tărie și l-ai legat pe diavolul nemernic; tu, ce-ai deschis a ta împărăție și blând te-arăți și milostiv cu mine spre-a mi face Raiul veșnică moșie; Ascultă, tată, ruga mea ce vine la tine arzătoare și plecată, tu, ce-ai fost Om ca să mă-nalți la tine. Cum voi plăti, stăpânul meu, vreodată Atâtea bunuri mie hărăzite, și ce-aș putea să-Ți juruiesc răsplată? 8 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Mă-nbelșugași cu daruri nesfârșite, Fiind nevrednic eu, și, cu-ndurare, M-ajuți mereu, mă-ndrepți din căi greșite. tu nu pui preț pe-averi sau pe odoare, Pe perle, nici pe pietre nestemate, Căci tot ce e, e-al tău, stăpâne mare. De tine-au fost făcute-n lume toate, și omul mârșav nici c-un pai subțire să se fălească-a fi al său nu poate. Cu o bătaie de-aripi, cu-o privire Chivernisești și-ndrepți orice făptură, și Cerul, și tărâmul de sub fire. Plăcute-altfel de jertfe nu-Ți mai fură, Alt dar decât o inimă curată și închinată Ție cu căldură. și toți să te mărturisească, tată, Drept Domn al Israelului, Cel care l-a înnecat pe Faraon odată. tu vrei doar faptă bună și-nchinare, și toți să te slujim, căci știi în minte și-n inimă ce-ascunde fiecare. e mică plata ce ne ceri, Părinte, și n-o-mplinim pe toată cu dreptate, Dar tot ne vrei părtași ai slavei sfinte. 9 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Prea multă dragoste și bunătate Arăți spre noi, căci cu nesocotire O prețuim, și numai cu păcate Răspundem la a ta milostivire și-al tău județ, cu care plin de fală Călăuzești cu bine-ntreaga fire. Cu multă neștiință și greșeală Noi ne trudim să-Ți dăm în închinare O inimă plecată cu sfială. Dar, bieți de noi, greșim fără-ncetare În fața ta, puternice-mpărate, și-Ți risipim averea-n desfătare. Pân’ce Ursitele ne-nduplecate Vor rupe-al anilor mei fir subțire, Îmi iartă, Doamne, grelele păcate. și-atât de mare ai milostivire spre mine, sluga ta cea vinovată, Ca să trăiesc cu tine-n nemurire. și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată, Nu-mi da pedeapsă după-a mele vine, Ce trec măsura ce-ar fi fost iertată. greșit-am, tată, milă ai de mine, Aprinde-mi sufletul și mă învață, și fă să vin alăturea de tine. 10 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI tu, ce ești Cale, Adevăr și Viață, știu că tot Binele ce va să-mi vie Mi-l va trimite sfânta ta povață. Ferice de voi fi și-n bogăție De stare și avere, dă-mi putere Cu spaimă mare să Ți-o-nchin tot Ție. Iar caznă când avea-voi și durere, să fiu ca Iov cu strașnică răbdare și să-Ți slujesc statornic Îți voi cere. Orice Ți-e voia, Împărate mare, Nespus de mult mă bucură și-mi place, De-ar fi spre bine sau spre grea-ncercare. Mi-e gândul doar la slujba ce voi face Măririi tale tot mereu, căci Ție Cel ce-Ți slujește va trăi în pace… …și va zbura la Cer cu bucurie. 11 SFÂNTUL IERARH DOSOFTEI MITROPOLIT AL MOLDOVEI (1624-1693) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Psalmul 1 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI Ferice-i omul ce n-alege soborul celor fără lege, și nu ezită o clipită Când chiam’a relelor ispită. Ci cuget are către Domnul tihnit i-o fi deapururi somnul De va păzi și zi și noapte Poruncile din table – toate. Va fi ca pomul lângă apă, Ce rod bogat nicicând nu scapă – De brumă frunza nu își pierde, Podoabă tânără și verde – Agoniseala lui cât munții se va-nălța-n sudoarea frunții! – Iar voi cei nărăviți în rele Ca pălămida-n lanuri grele, A vremii sită făr’zăbavă Cernea-vă-va precum o pleavă Cu grâul nu veți fi-n hambare Ci grabnic zmulși de spulberare… la judecata de pe urmă Veți îngroșa damnata turmă – Ci credincioșii-or sta de-a dreapta lui Dumnezeu – primind răsplata; Căci Domnul pe cei drepți în pază Îi are și îi luminează – Iar cei păgâni vor plânge-n tină zvârliți de mâna lui divină!… 14 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Psalmul 46 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI limbile să salte Cu cântări înalte, strigă în tărie glas de bucurie, lăudând pe Domnul Cu cântări tot omul. Domnul este tare, Împărat e mare, Peste tot pământul Ține el cuvântul. Ne-a supus el gloate, limbile pe toate, De ni-s sub picioare limbi de pe sub soare. Dar ales-a sie Parte de Moșie Țara cea dorită Care-i juruită Iacobului sfântul străjuind cuvântul – Mila să-și arate Cea de bunătate spre noi, ticăloșii, Cum ne-au spus strămoșii. sus, pe vârf de munte, 15 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI strigă glasuri multe e de bucium mare Nalta lor strigare, Că acolo-i Domnul să îl vadă omul. Cânturi din lăute ziceți dară multe Pentru Împăratul Că nu-i ca el altul să domnească-n lume Cu al său sfânt nume; Cânturi, să-nțeleagă Cei din lumea largă Cum că Domnul poate limbile pe toate să le îmblânzească și împărățească. scaunul dă rază Unde va să șază Dumnezeu din dreapta să-mpărțească plata la cei mari, la gloate, și la neamuri toate. și cel ce se-nalță Fire-având semeață Va vedea tot omul Cum îl ceartă Domnul. 16 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Psalmul 47 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI Domnul este mare lăudat și tare; Dinadins el este lăudat cu veste De-a lui bunătate-n sfânta lui Cetate Din colină sfântă, Ce stă fără smântă, Pe înaltă vatră, O cetate-n piatră, Bine întocmită, Domnului menită, e vestită-n Țară Ca minune rară Muntele sionul, Ce-i ales de Domnul, Dinspre miază-noapte Raze dă cât poate, Pe costiș de munte Plin cu drumuri multe. Dar Cetatea mare Craiului Cel tare, Cetăți desfătate, Cu turnuri înalte, straja nu-i lipsește, 17 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI Domnul o-ntărește. Craii și-mpărații, Ce fac sfat cu alții spre-a strica Cetatea, să-i ia bunătatea, Când ei se adună, Domnul îi detună, și-i cuprinde frica De nu pot nimica. Astfel, ei se miră la ce se-nglotiră. Domnul le dă chinuri Fără de alinuri, Ca o navă-n mare Vânt când suflă tare, Căci rupând parâme, e pe loc fărâme. Auzit-am veche, Mie la ureche zicere vestită, Ce-i adeverită, Cum că Domnul toate Câte vrea, el poate Cu lănci de departe Pe pismași îi bate, Iar Cetatea sfântă stă și n-are smântă; și-astfel ea nu are Nici-o strâmtorare.