Poezii-Religioase-Romanesti Vol-1.Pdf

"eBook

‹ Poezii religioase romanesti,

Poezii religioase‹ romanesti,

Selecția poeziilor din acest volum a fost făcută de poetul dr. Nicolae Ionescu-Pallas și Preotul profesor univ. dr. Nicu Moldoveanu

BASILICA București − 2020 Editor: Pr. Mihai Hau Redactor: andrei HlaNdaN Tehnoredactor: Violeta NEgREa

ditura BASILICA publică volumul Poezii religioase românești, care cuprinde mai multe opere lirice, adunate de-a lungul timpului de poetul-matematicianE Nicolae Ionescu-Pallas, selectate și revizuite de Pă- rintele Profesor Dr. Nicu Moldoveanu. Nicolae Ionescu-Pallas a fost unul dintre cei mai cunoscuți fizicieni români, doctor în fizică și matematică, cercetător principal la Institutul de Fizică Atomică din București, istoric și filosof al științei, născut la Constanța, în anul 1932. Alături de științele exacte, Nicolae Ionescu-Pallas a fost atras și de poezie, în special de cea cu tematică religioasă, fapt ce l-a determinat să adune, de-a lungul vieții sale, un număr impresionant de poezii religioase, alcătuind o adevărată antologie. În ultimii ani de viață, aflat în suferință, a lăsat în grija Părintelui Profesor Nicu Moldoveanu munca sa, cu rugămintea de a o revedea și îmbunătăți și de a o da, peste timp, luminii tiparului. Așa se face că, după o muncă de selecție și rânduire cronologică, Părin- tele Profesor Nicu Moldoveanu a gândit ca aceste nestemate ale literaturii noastre să fie înaintate Editurilor Patriarhiei Române, unde, cu binecuvânta- rea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, văd lumina tiparului în anul con- sacrat de Biserica Ortodoxă Română Sfintelor Icoane, Iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Orto- doxiei în timpul comunismului. Începând cu Petru Cercel (1545-1590), și mergând până la Monahia Macrina Avram (n. 1972), volumul cuprinde un număr de 177 de poezii și este împodobit cu portretele autorilor. 5 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Deși o antologie a poeziei religioase românești ar însuma, cu certitudine, mai multe volume, cartea de față reprezintă un început menit să descopere sau să redescopere cititorilor iubitori de poezie o mică parte din tezaurul literar și spiritual al Ortodoxiei românești. Apariția acestei lucrări la editura BASILICA este, în același timp, și un act de recunoștință față de poetul Nicolae Ionescu-Pallas, a cărui dragoste și trudă și-au aflat astfel împlinirea. Cu nădejdea în bunul Dumnezeu, „Care pe toate le împlinește”, mărturisim dorința de a continua publicarea poeziei religioase românești, pe mai departe, la Editurile Patriarhiei Române, și recomandăm tuturor, cu bucurie, acest volum, în vederea împlinirii a ceea ce cronicarul de odinioară mărturisea: „nu este alta mai plăcută și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților”.

editura BASILICA

6 PETRU CERCEL

(1556-1590) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Imn Petru CeRCel stăpâne, Domn pe-adânc și pe văzduhuri, tu, ce-ai făcut pământ și cer și mare, Pe om din lut și nevăzute duhuri; tu, care din Fecioară întrupare Ai vrut să iei, Părinte prea puternic, Ca să-nviezi și să ne dai iertare; tu, ce vărsându-Ți sângele cucernic Ai sfărâmat a Iadului tărie și l-ai legat pe diavolul nemernic; tu, ce-ai deschis a ta împărăție și blând te-arăți și milostiv cu mine spre-a mi face Raiul veșnică moșie;

Ascultă, tată, ruga mea ce vine la tine arzătoare și plecată, tu, ce-ai fost Om ca să mă-nalți la tine.

Cum voi plăti, stăpânul meu, vreodată Atâtea bunuri mie hărăzite, și ce-aș putea să-Ți juruiesc răsplată?

8 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Mă-nbelșugași cu daruri nesfârșite, Fiind nevrednic eu, și, cu-ndurare, M-ajuți mereu, mă-ndrepți din căi greșite. tu nu pui preț pe-averi sau pe odoare, Pe perle, nici pe pietre nestemate, Căci tot ce e, e-al tău, stăpâne mare.

De tine-au fost făcute-n lume toate, și omul mârșav nici c-un pai subțire să se fălească-a fi al său nu poate.

Cu o bătaie de-aripi, cu-o privire Chivernisești și-ndrepți orice făptură, și Cerul, și tărâmul de sub fire.

Plăcute-altfel de jertfe nu-Ți mai fură, Alt dar decât o inimă curată și închinată Ție cu căldură.

și toți să te mărturisească, tată, Drept Domn al Israelului, Cel care l-a înnecat pe Faraon odată. tu vrei doar faptă bună și-nchinare, și toți să te slujim, căci știi în minte și-n inimă ce-ascunde fiecare. e mică plata ce ne ceri, Părinte, și n-o-mplinim pe toată cu dreptate, Dar tot ne vrei părtași ai slavei sfinte.

9 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Prea multă dragoste și bunătate Arăți spre noi, căci cu nesocotire O prețuim, și numai cu păcate

Răspundem la a ta milostivire și-al tău județ, cu care plin de fală Călăuzești cu bine-ntreaga fire.

Cu multă neștiință și greșeală Noi ne trudim să-Ți dăm în închinare O inimă plecată cu sfială.

Dar, bieți de noi, greșim fără-ncetare În fața ta, puternice-mpărate, și-Ți risipim averea-n desfătare.

Pân’ce Ursitele ne-nduplecate Vor rupe-al anilor mei fir subțire, Îmi iartă, Doamne, grelele păcate.

și-atât de mare ai milostivire spre mine, sluga ta cea vinovată, Ca să trăiesc cu tine-n nemurire.

și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată, Nu-mi da pedeapsă după-a mele vine, Ce trec măsura ce-ar fi fost iertată. greșit-am, tată, milă ai de mine, Aprinde-mi sufletul și mă învață, și fă să vin alăturea de tine.

10 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI tu, ce ești Cale, Adevăr și Viață, știu că tot Binele ce va să-mi vie Mi-l va trimite sfânta ta povață.

Ferice de voi fi și-n bogăție De stare și avere, dă-mi putere Cu spaimă mare să Ți-o-nchin tot Ție.

Iar caznă când avea-voi și durere, să fiu ca Iov cu strașnică răbdare și să-Ți slujesc statornic Îți voi cere.

Orice Ți-e voia, Împărate mare, Nespus de mult mă bucură și-mi place, De-ar fi spre bine sau spre grea-ncercare.

Mi-e gândul doar la slujba ce voi face Măririi tale tot mereu, căci Ție Cel ce-Ți slujește va trăi în pace…

…și va zbura la Cer cu bucurie.

SFÂNTUL IERARH DOSOFTEI MITROPOLIT AL MOLDOVEI

(1624-1693) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 1 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Ferice-i omul ce n-alege soborul celor fără lege, și nu ezită o clipită Când chiam’a relelor ispită. Ci cuget are către Domnul tihnit i-o fi deapururi somnul De va păzi și zi și noapte Poruncile din table – toate. Va fi ca pomul lângă apă, Ce rod bogat nicicând nu scapă – De brumă frunza nu își pierde, Podoabă tânără și verde – Agoniseala lui cât munții se va-nălța-n sudoarea frunții! – Iar voi cei nărăviți în rele Ca pălămida-n lanuri grele, A vremii sită făr’zăbavă Cernea-vă-va precum o pleavă Cu grâul nu veți fi-n hambare Ci grabnic zmulși de spulberare… la judecata de pe urmă Veți îngroșa damnata turmă – Ci credincioșii-or sta de-a dreapta lui Dumnezeu – primind răsplata; Căci Domnul pe cei drepți în pază Îi are și îi luminează – Iar cei păgâni vor plânge-n tină zvârliți de mâna lui divină!… 14 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 46 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

limbile să salte Cu cântări înalte, strigă în tărie glas de bucurie, lăudând pe Domnul Cu cântări tot omul. Domnul este tare, Împărat e mare, Peste tot pământul Ține el cuvântul. Ne-a supus el gloate, limbile pe toate, De ni-s sub picioare limbi de pe sub soare. Dar ales-a sie Parte de Moșie Țara cea dorită Care-i juruită Iacobului sfântul străjuind cuvântul – Mila să-și arate Cea de bunătate spre noi, ticăloșii, Cum ne-au spus strămoșii. sus, pe vârf de munte, 15 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

strigă glasuri multe e de bucium mare Nalta lor strigare, Că acolo-i Domnul să îl vadă omul. Cânturi din lăute ziceți dară multe Pentru Împăratul Că nu-i ca el altul să domnească-n lume Cu al său sfânt nume; Cânturi, să-nțeleagă Cei din lumea largă Cum că Domnul poate limbile pe toate să le îmblânzească și împărățească. scaunul dă rază Unde va să șază Dumnezeu din dreapta să-mpărțească plata la cei mari, la gloate, și la neamuri toate. și cel ce se-nalță Fire-având semeață Va vedea tot omul Cum îl ceartă Domnul.

16 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 47 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Domnul este mare lăudat și tare; Dinadins el este lăudat cu veste De-a lui bunătate-n sfânta lui Cetate Din colină sfântă, Ce stă fără smântă, Pe înaltă vatră, O cetate-n piatră, Bine întocmită, Domnului menită, e vestită-n Țară Ca minune rară Muntele sionul, Ce-i ales de Domnul, Dinspre miază-noapte Raze dă cât poate, Pe costiș de munte Plin cu drumuri multe. Dar Cetatea mare Craiului Cel tare, Cetăți desfătate, Cu turnuri înalte, straja nu-i lipsește,

17 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Domnul o-ntărește. Craii și-mpărații, Ce fac sfat cu alții spre-a strica Cetatea, să-i ia bunătatea, Când ei se adună, Domnul îi detună, și-i cuprinde frica De nu pot nimica. Astfel, ei se miră la ce se-nglotiră. Domnul le dă chinuri Fără de alinuri, Ca o navă-n mare Vânt când suflă tare, Căci rupând parâme, e pe loc fărâme. Auzit-am veche, Mie la ureche zicere vestită, Ce-i adeverită, Cum că Domnul toate Câte vrea, el poate Cu lănci de departe Pe pismași îi bate, Iar Cetatea sfântă stă și n-are smântă; și-astfel ea nu are Nici-o strâmtorare. Că Cetatea, iat’o, Domnu-a-ntemeiat-o! Celor răi potrivă-i Mâna milostivă,

18 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Astfel are omul Milă de la Domnul; Iară sfântu-I nume trece peste lume, sfânta-I mână dreaptă să plăteasc-așteaptă. Muntele sionul s-aibă de la Domnul Bucurie plină-n Inimă senină De județ ce-i face; Iar în timp de pace Fi-vor împreună toți cu voie bună. Împrejur Cetate Ce-i cu ziduri nalte, Din Iudeea fiice turnuri să-i ridice; și la altă lume De al tău sfânt nume toți să povestească și să te slăvească; Pentru-a ști tot omul Că tu ne ești Domnul și câți se vor naște, toți te vor cunoaște!

19 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 48 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Ascultați acestea toate Voi noroade, neamuri, gloate, să-nțeleagă dar cuvântul Omul de pe tot pământul, Bogătașii dimpreună Cu mișeii când se-adună, să vă spun de-nțelepciune Cu-nțeles de pilde bune și auzul să vă tindeți tâlcurile să le prindeți s-ascultați lipsiți de price să-nțelegeți ce voi zice. să te temi de judecată, Când toți oamenii iau plată, Cela ce ai bogăție să nu stai în semeție, Nici nădejdi să pui în frate sau în om, la greutate. Oare ce va da-n schimb omul Datoriei către Domnul? Ce preț de răscumpărare sufletului de pierzare? Fi-va truda-i ne-ncetată,

20 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Că la iad nu va fi plată. Nu mai e acolo moarte Un sfârșit punând la toate; Că-mpăratul încă moare Ca tot omul de sub soare și nebunul și buiacul Vor pieri de pe tot veacul. Avuția lor rămâne, De-o iau rudele străine. scoși deja din cas’ afară, Numele li se uitară – li se uită și mormântul Când i-mpresură pământul, Pe acei ce-n astă lume Avuție vor anume. – Ce folos ar fi de cinste Omului ce n-are minte, Ce-și dă firea omenească Pe acea dobitocească, Alergând făr’ de sfială Pe cea cale de sminteală. Nu cunoaște că-l va duce Desfătarea lui cea dulce De va da ca oaia-n râpă și-l răpește moartea-n pripă Iară drepții stând în rază Vor privi cum duc să piarză Pe cel vinovat, buiacul, Ce în iad și-o face veacul, Cum el harul nu-l mai vede și cum cinstea toată-și pierde și mă rog eu, Doamne sfinte, să-mi iei sufletul aminte

21 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și să mă cuprind de milă, De păcate să am silă. Iar tu, omule mișele, să nu dai de gânduri rele Când vezi pe păgân cum crește și-avuția lui sporește; Că el dacă moare, piere Praf s-alege de avere, În mormânt nimic nu duce Dintru hrana lui cea dulce, Că doar în această viață Al lui suflet e-n dulceață. Iar cu cel ce-i cântă-n strună el se face rudă bună; Cine-i spune de dreptate, Îl respinge de departe, Că-i deprins pe calea largă spre pierire de aleargă și se trage pe moșie la-ntuneric de vecie. - Ce folos e deci de cinste Omului ce n-are minte, Ce-și dă firea omenească Pe acea dobitocească?

22 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 57 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Fie-Ți milă, Doamne sfinte, fie-Ți milă! – strigă inima-n durere și umilă; Iar netrebnicul meu suflet mi te cată, să-l acoperi cu aripa ta cea lată, Până când nenorociri, puhoi, s-or retrage-n matcă de la noi.

Am strigat, o, Doamne sfinte, către tine, Îndurare! - și-ndurarea, iată, vine!: Datu-mi-ai la grea-ncercare gând cuminte, Cum să-i bat, pe-ai mei pismași să țină minte! – I-am făcut cu totul de ocară, Iară vestea a dat roată-n țară.

Coborât-ai adevăr și milă rară, să mă spele de ponos și de ocară; sufletu-mi mișel era cu leii-n groapă – Iată mâna ta întinsă că mă scapă! Că de nu mi-ar ține Domnul parte, somnul meu ar fi coșmar de moarte.

Fiii lumii și-au ieșit din omenie, Dinții lor sunt lăncii – gata la mânie

23 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI să sfâșie. și li-i limba spadă iute, Ascuțită-n două rosturi, ca pe cute – Prin voință dreaptă și cerească, Dinți și limbă rea să se tocească. suie-te, o, Doamne-n ceruri ca să vază, Neamurile toate, fața ta în rază – și păzește soarta robului tău, care, gata e să pice răilor în ghiare – groapa care ei mi-o sapă mie, Fie să-i înghită pe vecie.

Inima ta-așteaptă, Doamne-n sărbătoare Vino și pătrunde-ntrînsa ca un soare! – struna mea se-nstrună, gata să te-adore; treaz adastă gându-n sfintele lui ore – zorile cu psalmi în dimineață, sufletu-mi răpesc spre altă viață!

Bunătatea-Ți, Doamne sfinte, cu ardoare, Cântul meu vesti-o-ar gloatelor barbare – C-al tău har ne-nfașe cu-aripile-i lente și-adevăr se-ntinde peste continente – și, tronând în cer, în veci rămână slava ta în lumea nepăgână!

24 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 96 al lui David sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Domnul a stat crai în Țară, Țările se-nspăimântară, și Pământul tot să salte Cu ostroave de departe. Nouri împrejur și ceață Înconjoară sfânta-I față, și dreptatea lui tocmește scaunul ce odihnește, Ce e gata de județe Pentru orișicare fețe Dinaintea lui foc merge De-arde pe cei fără lege; Fulgere din cer, cu pară, luminează peste Țară. e Pământul plin de frică, Munții se topesc și pică, Parcă ceară-ar fi, curată, Domnu-n slavă când s-arată – Căci de fața lui cea sfântă tot Pământul se-nspăimântă. glas dau cerurile toate, De-i vestesc dreptatea-n gloate; și toți oamenii văzură

25 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

slava lui și-n el crezură! Iară oamenii cu vină, Ce la idoli se închină, stau cu groază și cu frică N-au nădejde în nimică – să se-nchine deci la Domnul, Cu toți îngerii, tot omul. la sion îi pare bine, Auzind că Domnul vine; Fetele din Țara sfântă, Așteptând pe Domnul, cântă; Pentru sfintele județe, Ce-s alese cu blândețe. Că tu, Doamne, ne ești Domnul Pe Pământ și la tot omul, Covârșind cinstitu-Ți nume Peste zeii toți din lume. Neamuri ce iubiți pe Domnul, Răul să-l urâți – tot omul; Dumnezeu își ocrotește sfânta ceată ce-l iubește, Dintre cei ce nu au lege el îi scoate și-i alege Astfel, dreptului senină Îi va străluci lumină; Veselie și cunună Dacă inima e bună. Bucură-se deci tot omul Care vrednic e de Domnul, și nepregetat cuvântă Despre mila lui cea sfântă!

26 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 102 sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Pleacă-Ți auzul spre mine și să-mi fii, Doamne, spre bine. și la ce zi te-oi striga-te să-mi auzi de greutate. Că-mi trec zilele ca fumul, Oasele mi-s reci ca scrumul. Ca niște iarbă tăiată Mi-este inima săcată. Că stă uitată de mine Ce-am gătat să mănânc pâne. De suspinuri și de jele Mi-am lipitu-mi os de piele, De-a tocma ca pelecanul Prin pustii petrec tot anul. și ca corbul cel de noapte Îmi petrec zilele toate, Ca o vrabie rămasă În sub strașină de casă… Am mâncat pâne de zgură și lacrămi în bătătură, De fața mânii tale Ce mi-ai dat de sus la vale. Mi-s zilele trecătoare De fug ca umbra de soare. și ca iarba cea tăiată Mi-aste virtutea săcată. 27 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 103 sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

Din păraginile tale, Scoală, suflete al meu, Și ridică osanale Pururea, lui Dumnezeu...

Doamne, ce nemărginită e puterea ta!... sub soare, Cine poate s-o cuprindă? Cine poate s-o măsoare?... tu ești numai strălucire, Dumnezeul meu Preasfânt: Din lumină orbitoare, tu ai pururea veșmânt;

Cerurile-Ți nesfârșite ca un cort le desfășori; Carul tău cu roți de flăcări l-ai întruchipat din nori;

Vijeliile te poartă pe-a lor aripi zburătoare; sus, din apele albastre, Ți-ai durat pe veci pridvoare; toate vânturile firii, ca și flăcările toate Ție, Doamne Preamărite, îți sunt pururi slugi plecate... tu ai așezat pământul pe grozavă temelie, Povârniș să nu cunoască niciodată-n veșnicie;

Ca-ntr-un larg veșmânt, pământul ai făcut sub cer să-ncapă, Iară culmile-i înalte le-ai acoperit cu apă;

28 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când a răsunat în slavă tunetul poruncii tale, Apele-au purces să fugă, au curs repede la vale;

Munții-au prins să se ridice, văile să se pogoare, Fiecare luând locul ce le-ai hărăzit sub soare;

Apelor ai pus hotare peste care nu vor trece, Nici întoarcere să facă și pământul să-l înece;

Văilor tu le-ai dat ape, munților izvoare line, Ca, din ele să s-adape ale codrilor jivine;

Peste ele zburătoare între cer și-ntre pământ, Ai pus pasări minunate care nu mai tac din cânt; tu, din slava-Ți, adăpi munții și-ale șesurilor laturi, Ca, din rodul lor, stăpâne, tot pământul să ni-l saturi...

Vrerea ta e: să răsară pretutindeni firul ierbii Ce-l pasc turmele pe șesuri și pe munte îl pasc cerbii;

Pururea Mărire Ție, Dumnezeul meu Preasfânt, Că, prin mila ta, ne vine toată hrana din pământ:

Pâinea, care ne-ntărește inima, în toată viața, Al măslinului ulei ce ne luminează fața,

Vinul ce ne-nveselește chiar când suntem frânți de jale, Doamne, slavă Ție pururi, pentru darurile tale!...

Plini de sevă-s Doamne, cedrii din liban, sădiți de tine, și-n ei păsările tale, cuiburi au, de soare pline;

29 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI sus pe crestele înalte ale munților de piatră, sperioasei căprioare, Doamne, tu făcut-ai vatră;

Iară stâncile pleșuve, care stau cu vârfu-n nori, Adăpost ai zis să fie pentru vulturi și dihori; timpurile să ne-arate, – luna-n hăuri tu ai pus și-ai pus soarele ce știe când e ceasu-i de apus!

Cerni pe fire întuneric, vine noaptea și, ca furii, Ies să mișune prin noapte toate fiarele pădurii: leii căutându-și prada, cu-a lor guri de răcnet pline, Prin pustiu, cu ochii-n stele, își cer hrana de la tine!... soarele însă, cu focu-i, umple firea de lumină și-atunci fiarele, cu teamă, se ascund în vizuină...

Omul iese-apoi la muncă și, sub luminoasa pară, În ogorul său trudește, din zorit și până-n seară...

Minunate-s Doamne sfinte, toate lucrurile tale, De mulțimea căror plină este-a omenirii vale!

Câte lucruri minunate ai zidit, cu-nțelepciune, Nu pot ochii mei să vadă și nici graiul poate-spune...

Iată: mările albastre, – nesfârșit întins de ape, În adâncurile căror atât larg de viață-ncape:

Mii corăbii își au cale pe-ale lor spumate valuri; Vietăți fără de număr, în adâncuri fără maluri...

30 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI toate-aceste vieți, de care tot pământul pururi geme, De la tine, Doamne sfinte, își cer hrana lor, la vreme!...

De le-o dai, ele mănâncă; Mila ta de le-o arăți, ele satură-se toate de-ale tale bunătăți;

Dacă fața ta se-ntoarce și se-nchide a ta mână, ele toate se spăimântă, mor și se prefac țărână;

Dacă iarăși le dai duhul, – pulberea lor prinde viață și din nou se primenește a pământului tău față!

De trei ori mărire Ție, Dumnezeul meu Preasfânt, Pentru toate cele câte ai zidit pe-acest pământ!... slavă Ție, Doamne, care munții de-i atingi, pe loc, Munții fumegă din steiuri și în piatra lor iau foc! slavă Ție Doamne, care spre pământ privind prin vremuri, Din adâncurile sale tot pământul îl cutremuri!

Preamări-te-voi, o, Doamne și slăvi-te-voi mereu, Cât mi-o sta pe gene zarea, cât va ține veacul meu!

Doamne, fie mult plăcute Ție cântecele mele și pe veci a mea cântare, de păcate să mă spele!

Piară gloata păcătoasă de pe lume, pe vecie și toți cei fără de lege, pe pământ să nu mai fie! suflete al meu – ca Domnul, Dumnezeu mai mare nu-i: Preamărit în veci să fie! Pe vecie slavă lui!

31 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 136 sFâNtUl IeRARh DOsOFteI

la apa Babilonului, Jelind de Țara Domnului, Am stat acolo și am plâns, la ceas de vorbă când ne-am strâns. Cu inima în noi amară, gândeam doar la sion și Țară; Adusu-ne-am din vremi aminte Plângând cu lacrimă fierbinte; Iar buciumele ferecate stăteau prin sălcii aninate. Căci ne-ntrebau în a lor țară, Nelegiuiți ce ne prădară, să le cântăm noi vers din Carte În neagra lor străinătate. Precum spre Domnul în sion Urcam al inimilor zvon. Dar cum ne-ar fi la îndemână Cântarea-n țara lor păgână? - De-aș da nădejdea somnului Uitând de Țara Domnului

32 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Uitare-ar dreapta mea să uite Vers să-nfioare pe lăute! și limba mea mi se usuce Cuvânt de mi-ar părea mai dulce să îl rostesc, ca neuitate: sion, Ierusalim – Cetate!; De n-ar avea mereu nainte Priveliștile Țării sfinte! Cum, Doamne, aș uita acele De la edom cuvinte grele; Acea de ură-aprinsă stivă, Cetății sfinte împotrivă? - „Dărâmați cel zid de piatră, Dărâmați-l pân’la vatră scoateți orice avuție, stingeți viața pe vecie!” Pustie fiică-a Babilonului, Nu vei scăpa de plata Domnului; Ferice fi-va, de trei ori ferice, Acel ce zidul va veni să-ți strice; Ferice cel ce-ți va întoarce darul, Cum dat-ai nouă cu amar paharul De zidurile dărâmate-atunci, Năvălitori strivi-vor ai tăi prunci!

ANTIOH DIMITRIEVICI CANTEMIR

(1709-1744) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cântecul I (Împotriva celor fără Dumnezeu) Antioh CANteMIR lăsați a lumii-nțelepciune vană, Atei neghiobi! Cârmiți timona lesne, spre adevărul cel făr’de prihană, Destul ați rătăcit prin negre bezne! luați seama, voi, că Dumnezeu îndrumă Făpturile de mâna-I frământate, și Cerul ce străluce peste humă, și soarele și stelele curate.

Făcu oglindă soarelui din lună, să svârle-n beznă scăpărări albastre, și-apoi făcu văzduhului cunună, Orânduind puzderia de astre; timp dându-le și mers pe-a lumii scară, A îmbinat el părțile-n mahină, Ca nici prisos având și nici povară, spre-a nu cădea-ntre ele să se țină.

Poruncă-a dat văzduhului să soarbă Pământul, ca pe-o minge-n sus să-I salte, A-mpodobit dumbrăvile cu iarbă, Vâlcelele și dealurile nalte.

36 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

A prefăcut izvoare-n râuri repezi, hotărnicind nepotolita mare, Din slab nisip făcând hotar de lespezi și vijelii din adieri ușoare.

Însuflețind tot soiul de-animale, Aripi le dete unora să zboare, Prin unde altele să-și taie cale și altele-n țărână, târâtoare. luând pământ în mâna lui măiastră și trupul plăsmuindu-ne, fierbinte Al vieții Duh suflând asupra noastră, Ne dete înțelegere și minte.

și trăsnetul trimise să străbată, Cu-nfricoșatu-I tunet negri nouri, Pământ și ape-n bezna spintecată Rostogolind grozavele-i ecouri.

Umilii-i saltă, pe trufași îndoaie, Ce dă aici, ia dincolo, pe culme De munte-aduce fum și vâlvătaie, Cumplit cutremurând întreaga lume.

37 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cântecul al II-lea (Asupra nădejdii în Dumnezeu) Antioh CANteMIR Amice, seama ia la zburătoare, Nu seamănă, nu seceră, nu ară. Dar hrană Cel-de-sus cu-ndestulare le dă oricând, și viața li-i ușoară. sau iată crinul câmpenesc: nu țese și nici nu toarce: Înțeleptul rege Avu-n sion veșminte mai alese În slava sa? Ascultă astă lege. Pe care firea a-mplântat-o-n inimi, Iar Dumnezeu în carne, și-ntr-acele tu calea dreaptă și cinstită ține-mi, Fugind departe de-ale lumii rele. tu lasă-n seama Celui ce ne mână Orice alt gând, căci el de vrea, coboară și trăsnetul, iar groaznica furtună O schimbă în frumoasă zi de vară. Nu sta să afli ziua care vine Ce-o să aducă, har ceresc socoate Oricare zi, și spre al obștii bine, Precum și-al tău, trăiește-le pe toate. Căci îți cunoaște, Domnul, trebuința, Avea-vei, deci, și straie, și mâncare, Cine-I plinește preasmerit voința Afla-va-n el nădejde și-ntremare.

38 CONSTANTIN STAMATI

(1786-1869) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Roagă-te pentru mine Constantin stAMAtI glasul tău e fraged, glasul tău pătrunde, și îmi dă speranță rugăciunea ta sufăr eu, și Domnul poate să te-asculte, Deci și pentru mine roagă-l, nu uita. eu ascund durerea ce mă chinuiește, Căci nu mi se cade a ți-o arăta; Dar se sfarmă pieptul, taina lui zbucnește, Deci și pentru mine roagă-l, nu uita. eu ți-aș spune-o vorbă – m-a cuprins temere C-a ta față, poate, se va întrista; Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere, Deci și pentru mine roagă-l, nu uita.

Două inimi însă, când fac rugăciune, tot cu o credință fără a-nceta, Pot la altă dată să se împreune, Deci și pentru mine roagă-l, nu uita.

40 gheorghe asachI

(1788-1869) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Învățătorul și discipolii Săi gheorghe AsAChI

A rostit odinioară – către Apostoli – Domnul lor: „Cel ce vrea a fi cu Mine, astăzi fie-Mi următor Calea noastră va să fie spre Cereasca-Împărăție”. I-a răspuns un stol de glasuri: - „te urmăm fără popasuri”. Cu un zâmbet Domnul trece Urmând Calea-I prin pustiu – Călătorii apă rece Ca să bea se-opresc la râu; Vântul cald, pojar de soare, A lor frunte a umplut Cu mărgele de sudoare Fapt ce nu-i deloc plăcut, Până-n seară-au suferit Umbra când i-a răcorit... - „Pentru Cină-acum vom sta”, Unul altuia șoptea, Însă Domnu-n a sa Cale trece râpă, deal și vale, locuri unde nu-i cu zor Drum bătut de călător.

42 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Mulți discipoli suspinau, Prin scaieți se aninau, zicând: „treacă cine-o vrea Pe această cale grea!” Obosit unul pe-o piatră și-amintește de-a sa vatră; Altu-n iarbă se întinde Ca să guste din merinde; Din drum alții se abat... Însă Domnul neschimbat Mergând noaptea pe pământ Nu le zice lor cuvânt. Dar când zorile dau zorul A grăit Mântuitorul: „Din câți vrură a se-ntrece Iată-acum doar doisprezece... Adevăr vouă vă zic, și-a privit cu duioșie, să-Mi urmeze-n cale Mie A rămas un număr mic... Mulți chemați, aleși puțini! Cel care se lasă-nfrânt De-ale vieții stânci și spini Părăsind al Meu Cuvânt, N-are loc și avuție În Cereasca-Împărăție!”

43 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Evlavie casnică gheorghe AsAChI

Dumnezeule, fântână de viață și lumină Căruia ființa toată, nesfârșite lumi se-nchină;

De pe tronul din tărie, ce-n luceferi scânteiază, Dintre legiuni de îngeri ce te-ador scăldat în rază; te coboară, Îndurate, în bordeiul umilit, Căci evlavia-mi de-a pururi Ție templu Ți-a sfințit;

De ființa ta, o, Doamne, strălucească a mea casă, Ție drept altar de jertfă fie inima-mi aleasă;

Ai sădit în ea iubirea pentru Neam și lumea dreaptă Dă-i putere să lucreze prin cuvinte și prin faptă;

Ca urmând porunca-Ți sfântă și cu cuget nesfios Bun temei să punem vieții luminate de hristos.

44 ANTON PANN

(1797-1854) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Îngerul a strigat Anton PANN Îngerul a alergat și Fecioarei a strigat: - „tu, ce plină ești de dar, Nu mai plânge cu amar; Că azi Fiul tău prea sfânt Înviat-a din mormânt; și pe morți a ridicat Izbăvindu-i de păcat”.

Voi noroade, deci, cântați și-n hristos vă desfătați!

Noi acum ne veselim, Noule Ierusalim, Că mărirea lui hristos, Ca un soare luminos, Peste tine-a răsărit. Neamurile a uimit.

saltă, glas sioane dând și te bucură cântând, Iar tu Precistă, ce ești Maică de lumini cerești, Veselește-te curat C-al tău Fiu a înviat!

46 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Jalea Maicii Domnului Anton PANN

Maica stă amar plângând, lângă Cruce lăcrimând, Pe-al ei Fiu în chin văzând.

Inima i se rupea, sabia o pătrundea, De durere se rănea.

O! ce mult se întrista, Cât de jalnic se văita, Din adânc cum mai ofta!

tremurând, ea tot privea, și plângând se tânguia, Al ei Fiu când pătimea.

Cine Precistei văzând Chinul de pe chipul blând Nu ar izbucni plângând?

Cine nu s-ar fi mâhnit, Pentru Fiul răstignit, Pentru Maica-n port cernit?

47 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pentru-al lumii-ntregi păcat, Pe Iisus văzu legat și bătăilor plecat. ea vedea pe Fiu iubit Cum murea sus răstignit și cum duhul i-a ieșit!

Maică sfântă!, cu dogor și al dragostei izvor Fă să simt puternic dor!;

Dă și-n al meu suflet foc, lângă tine, la un loc, Din ochi lacrime să storc;

Maica Fiului ceresc! Fă și eu să mă rănesc și cu tine să jelesc;

Chinul dă-l și-n trupul meu, Mântuit să plâng și eu Pe-al tău Fiu și Dumnezeu;

Fă-mă lângă Cruce-a sta, Cu durere-a mă-ntrista, Din al lui chip a gusta!

Fă de rău să mă păzesc, gând prin Cruce să-ntăresc. Încotrova eu pășesc;

Iar când trupu-mi va muri, sufletul a-mi mântui, Rai ceresc a locui! 48 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

O, prealuminată... Anton PANN

O, prealuminată Maică preacurată, Doamnă nenuntită, Fecioară slăvită, Ceea ce pre sfântul Dumnezeu Cuvântul l-ai născut în lume Mai presus de mume; și ne ești stăpână, limpede fântână, Plină de iubire Fără istovire, Pentru cei ce-n viață Robi ți-s cu dulceață; Ceata creștinească și duhovnicească. Mila ta-i adapă și de rele-i scapă. Ocrotească-i mâna ta, căci e stăpâna; Maică, având mărire Cea de nemurire, Cu cei sfinți cunună Dă-le împreună!

49 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

O, pricină minunată Anton PANN

O, pricină minunată, Din’ceput, din lumea toată Din’ceput și din vecie, Cum în Cartea sfântă scrie! Că e lumea-nșelătoare și prea mult amăgitoare, Că înșeală și-amăgește și pe toți îi prilostește. Pe bogați, mai ales, foarte. Cei ce nu gândesc la moarte; Că vorbesc din avuție, și se țin în semeție, Parcă-n veci or să trăiască lumea să o moștenească. și în clipa de pe urmă, Viața dacă li se curmă, De-o potrivă, ca tot natul, Mor săracul și bogatul – Moartea cont nu vrea să ție De averi, de bogăție!

50 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

O, amar și grea durere Anton PANN

O, amar și grea durere, Jale făr’ de mângâiere! și o! plângeri necurmate, lacrimi râuri înfocate! Că azi Moartea mă desparte și mă duce-n altă parte, Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată; De o fi la rău sau bine; Domnul cum o vrea cu mine. trupul în mormânt îmi pune, Iară soarele apune: Ca acolo în vecie Întunericul să fie – Vino, tată, tu acuma, și a mea dorită muma, și voi frați și surioare, Rude multe doritoare! O, să vii, mă rog și ție. Prea iubita mea soție! Buni amici, veniți cu toții,

51 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

De-mi petreceți ceasul morții, și să-mi dee fiecare Cea din urmă sărutare Că de-acuma înainte Nu voi mai grăi cuvinte, Nici umbla-voi împreună, Cum erau întotdeaună: Ci mă duc căci mă așteaptă Judecata pururi dreaptă, la osândă sau dulceață După faptele-mi din viață. Vouă, dar, mă rog fierbinte: Aduceți-vă aminte, Implorați, cu mic cu mare, să-mi dea Domnul îndurare, Ca să nu mă rânduiască Jos la Iad, să mă muncească; Ci veșmânt să-mi lumineze și în Rai să mă așeze.

52 ION HELIADE-RA˘ DULESCU

(1802-1872) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cântarea dimineții Ion helIADe-RăDUlesCU

Cântarea dimineții Din guri nevinovate Cui altui se cuvine, Puternice Părinte, Decât Ție-a da?

tu ești stăpân a toate tu ești prea bunul tată; A ta putere sfântă Făptura ține-ntreagă, Ne ține și pe noi.

În inimă-n tot omul tu ai sădit dreptatea, Unirea și frăția, În cuget conștiința, tu tot ce-i bun ne-ai dat.

Pe-aceste sfinte plante Răcoritoare ploaie De Adevăr să pice, să crească, să dea rodul,

54 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

să fim prea fericiți! Cârmuitor al lumii, Ai înălțat noroade, tu legi le-ai dat prea sfinte să țin-aceste plante; Ne-nalță și pe noi!

Pe-aceste legi prea-drepte Orice norod le calcă, sau numai le ignoră, Uitarea îl înghite. Din el rămâne lut. Din gloria străbună De am căzut, ne-nalță, De am uitat unirea Ce ne făcea puternici Unește-ne din nou! Redă-ne conștiința trecutului de aur – Urmașilor de astăzi Fă, Doamne, iar să-nvie Romanele virtuți! Cu toții dară, Ție Cântăm cântare nouă, În flacăra unirii Întindem mâini la tine, Rugăm să fii cu noi.

Ne luminează calea Ca împăcați, toți frații, să săvârșim dorința, De-atât amar de veacuri, A neamului valah!

55 vasile cârlova

(1809-1831) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Vasile CâRlOVA

Ființă naltă, largă vedere, Izvor puternic de mângâiere, Pavăză sfântă la-ntreg pământ! De noi, nevrednici, nu-Ți fie silă, Ascultă glasul ce cere milă, Ce a se plânge are cuvânt.

Nu se cuvine a se răpune În vânt, ca fumul, o rugăciune Cu plâns făcută lângă altar, Unde nădejde are oricine să dobândească cerând, vreun bine. sau să-și aline vreun chin amar.

Unde tot omul, când Îți vorbește Cu glas de taină, smerit privește A ta ființă de față stând; Unde în rugă el datorie simte, oricărui, cu bucurie, Că vrea s-ajute, grabnic, oricând!

A ta putere nemărginită În veci urmează a fi pornită

58 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

spre înlesnire și spre folos; Căci nu lași, Doamne, a ta zidire tristă să zacă în asuprire, și să te simtă de reazim jos!

Nu cer avere sau nălucire, Vreau doar dreptate, cer mântuire Patriei mele, jalnic pământ, Vai, ale cărei necazuri multe Ce suflet poate să le asculte și să nu plângă, dând crezământ!

spre ea te-ndură, vezi-o cum geme, Chiar a se plânge Ție se teme Privind cum alții de ea-și bat joc, Pe când dreptatea cătare n-are, Nici asupritul face strigare, Căci el în vină cade pe loc.

Destule veacuri, de când o soartă Nemilostivă, mereu ne poartă spre osândire, cum e mai rău! Destule veacuri, de când suspină, Mâhnirii jertfă, fără lumină, Încât nu vede nici cerul tău!

Vântul îi suflă tot neplăcere, Norii îi plouă nemângâiere, Din flori nu gustă plăcut miros, A primăverii dulce ivire Pentru ea n-are înveselire, ei nu-i revarsă nimic frumos.

59 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

la ale tale, cu bunătate, spre fericire tuturor date lucruri și fapte, ea n-are loc, Nici râvna sfântă spre un Părinte Puternic foarte ea n-o mai simte Ca să-i aducă dulce noroc.

Al Vieții soare! Cumva nu are Dreptul să fie nație mare, să guste traiul cel cuviincios, Când în tot chipul, spre fală poate Neprețuite daruri s-arate, Cu care lumii să dea folos?

Cu dreptul este, naltă Ființă, Ca Națiunea, în neputință Căzând, s-ajungă așa de prost, ea, fiica celor ce, cât se poate, Cu strălucire urmând în toate, stăpânitorii lumii au fost?

Cu ce dreptate pradă să fie să tot încerce sfântă urgie; Când împotrivă-Ți ea n-a urmat? Cu ce dreptate streinii calcă Dreptul asupră-i, când rău să facă ea lor vreo-dată n-a cugetat?

Dacă greșit-a Ție, Părinte, Milostivire de dânsa simte te rog – înceată-i biciul de foc; Iar dacă soarta din răutate O asuprește, pe nedreptate Fără să aibă vină de loc.

60 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cum poți să suferi cu mulțumire, Nevinovata în asuprire să își ridice glasu-n zadar, Când împotriva voinței tale Nimic nu poate ca să te-nșele, Nici să urmeze un pas măcar?

A ta vedere zărește toate, Mâna ta iarăși, îndată poate să zăticnească răul din drum și cu adâncă înțelepciune lumii să dee vremuri mai bune, spre mângâiere a fi oricum.

Deci cu dreptate, naltă Putere, Dă ascultare celui ce cere Patriei sale un bun folos, Cunoaște-i dreptul uitat de tine și de aceea călcat de-oricine, Ce i se cade, dă-i cu prisos.

Întinde-Ți mâna de o ridică și-ndată fă-o mare din mică, să lase nume nemuritor. și-n norii cinstei s-o-nalțe parce, Pe calea vieții în veci să calce, De strălucire având izvor.

trimite-i încă plăcută rază, Negură tristă să nu mai vază, Arată-i cerul mereu senin, și patriotul să aibă fală A-și spune vița națională la întrebarea unui străin. 61 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Acum ce-ndură, multele rele, Ploaia ta, Doamne, fă să le spele, să nu mai vadă nici urma lor și neștiută să nu mai zacă, Ci al ei nume ocol să facă În toată lumea răsunător.

Dar ea cu lacrimi, spre-a ta ființă, În veci să-nchine recunoștință, să glăsuiască numele tău, Urmând întocmai voinței tale, Cerând și râvna inimii sale A-i fi spre pază la orice rău.

Dar ce să fie acea lumină, Ce sus se vede de focuri plină, și dimpreună un sunet lin? Nu cred să fie semn de furtună, Când nori pe boltă vântul n-adună, Când peste toate privesc senin.

O, soare-al vieții! Nu cumva este Patriei mele plăcuta veste Că rugăciunea fierbinte-a ei De către tine se-mbrățișează, și că prin focuri încredințează Curând lucrarea cea cu temei?

e Adevărul acea lumină, Vestește-o soartă de raze plină, Ce se gătește pe-acest pământ; ea la Poruncă supusă vine, Patriei mele în veci să-nchine A ei credință cu jurământ.

62 GRIGORE ALEXANDRESCU

(1810-1885) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Candela grigore AlexANDResCU tăcerea e adâncă și noaptea-ntunecoasă Nori negri-ascund vederea înaltelor tării și-abia puține stele cu rază somnoroasă Mai smălțuie hlamida celestelor câmpii.

Dar puterea curată a candelei lumină Aprinsă de credință și limpede și lină Veghează la icoana la care eu mă-nchin emblem’a bunătății, mângâietoare rază ea parc’adeverește și parcă-nfățișează litaniile noastre stăpânului Divin.

În clipele de taină, când sufletul ferestre Deschide să coboare în conștiința lui Ca unei inimi care alături de noi este luminii ei de frate durerea mea supui...

Nebănuite chinuri și lacrimi în tăcere luat-o-au de martor căci ei au dedicat Căința cea smerită și râvna de-nviere și visele fragile din chihlimbar curat.

Iisus întins pe cruce și pironit în cuie Cu zâmbetul iertării spre mine cată blând

64 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

A mântuirii râvnă în cugetul meu suie și cumpăna dreptății o văd aeve-n gând... Putea-va oare omul cu fruntea în țărână Dar cu venin pe buze și cu pumnalu-n mână.

Umil să-nșele vama la porțile de veci? Dumnezeirii tronul cum ar putea să-l vază Când la un semn din ceruri se vor clăti cu groază Mormintele de veacuri din criptele lor reci?

Dar tihna cugetării se întrerupe iară, Al clopotului dangăt se leagănă în vânt, Chemând pe credincioșii ce-a somnului povară Înlătură, să vie aici în templul sfânt.

A nopții-ntunecime, ce încă mai domnește, Ca agonia vieții, se risipește-ncet A zorilor șoptire de nicăierea crește și undue fiorul pe vârfuri de brădet...

Natura-și etalează eterna frumusețe e parc-un imn ce-nalță amețitor și lin spre sferele celeste – apăsătoare cete topind pe loc din suflet, la bietul peregrin!

Iar candela cea sfântă, a căreia vedere În minte îmi stârnește atâtea năluciri, Cu raza-i luminează retrasele unghere Din suflet și mă-mbată de viață ca pe miri.

Ca ea este scăparea de chin și de necazuri Când ale vieții valuri izbesc fără istov Precum corăbierul când marea e-n talazuri Ar ancora ferice să aibă un ostrov!

65 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune grigore AlexANDResCU

A toate tu Părinte, a căruia voință la lumile-mpietrite a dăruit ființă, stăpâne Creator! Putere fără margini, izvor de veșnicie, A cărui sfântă față pământul nu o știe Nici omul muritor!

Dacă plăcut e glasu-mi la Cer făpturii tale tu fă ca-ntotdeauna pe a virtuții cale să merg nestrămutat Când soarta mă apasă, sau când mă ispitește Când veselă m-ajută, când aspră mă gonește, să pot fi neschimbat.

Mândria-n fericire să nu mă stăpânească, Mâhnirea în restriște să nu mă umilească, Dreptatea să o știu. să-mi fie conștiința, cereasca ta povață Prin ea mă-ndreaptă, Doamne, iar de greșesc mă-nvață Cum trebuie să fiu.

Fă să doresc de obște al omenirii bine, să mă cunosc eu însumi, și altul decât tine să nu am Dumnezeu la oameni Adevărul să-l spun fără sfială,

66 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În contra celui care mă pismue, mă-nșeală, să nu mă răzbun eu. și Duhul tău coboară ca sufletu-mi să vază lumina așteptată, a Nemuririi rază, Dincolo de mormânt Acolo unde viața cea veșnică zâmbește sărmanului ce-n viața pustie pătimește gonit pe-acest pământ. eu știu că lumea noastră, prin constelații multe Ce sunt pentru mărirea-Ți cu un cuvânt făcute După un veșnic plan, Nimic nainte-Ți, Doamne, nu poate să se crează, C-așa-i de efemeră și-atât doar însemnează: Un strop într-un ocean. Cunosc, cu toate-acestea, și văd cu-ncredințare Că-n fapta cea mai mică și-n lucrul cel mai mare Deopotrivă ești, Că la a ta dreptate nu este părtinire, Că îngrijești de toate, că fără osebire și-asupra mea privești. Cu tunetul din ceruri tu ocrotești pământul, Dai florilor mireasmă, ne răcorești cu vântul, ești viața ce ne-ai dat Ascultă, dar, stăpâne, supusa rugăciune Ce sufletul o-nalță, ce inima depune la tronu-Ți ne-ncetat; și până-n ceasul ultim iubirea ta să-mi fie Comoară de nădejde, de dulce bucurie, Izvor de fericiri; Doar ea să-mi stea în față în ultima mea clipă Când amăgiri și planuri sunt toate doar risipă – se șterg ca năluciri.

ANDREI MURES, ANU

(1816-1863) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Omul frumos Andrei MUReșANU

Frumos e omul. Doamne, când mintea e regină, Ispita ca un șarpe spre rele nu-l înclină. e cugetul lui drept.

Virtutea lui măreață și pură ca o floare, De brumă neatinsă și vie la culoare, Veghează-n al său piept.

Pe fruntea lui senină dreptatea strălucește, Întocmai ca un soare pe boltă când pășește, De nori netulburat.

De crimă se retrage, de ură se ferește, Prin negură străbate, pe nor îl împărățește, și iese nepătat.

Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, Cu floarea conștiinței de crimă nepătată, lipsit de gând perfid;

Conspire lumea toată, lovească-l rele soarte, Închidă-l să nu vadă lumina pân’ la moarte, el tot e neclintit.

70 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Arunce-l în pustiul lipsit de orice floare, Pe unde nu-s izvoare, nu vezi vreo zburătoare, Doar șerpii cu venin;

Virtutea-i va fi scutul și oaza de scăpare, Va fi precum un cedru cu crengi ocrotitoare, Ce-l apără de chin.

Frumos e omul, Doamne, îndurător la toate, Când iartă pe tiranul ce-apasă pe-al său frate, Voind a-l subjuga; el nu-i plătește totuși cu-a lumilor măsură, la ura adunată el n-a răspuns cu ură, Ci pentru-a-l îndrepta.

De ce nu vine, Doamne, a ta împărăție Când oamenii să șteargă și urma de sclavie Fiind creștini curați;

și-n locu-i să domnească dreptatea nepătată; egală-ndreptățire și pace-adevărată, Ca între fii și frați!

71 dimitrie gusti

(1818-1887) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Orbul în deșteptare

Dimitrie gUstI

O dulce suflare de vânt răcoroasă Pe trista mea frunte alunecă blând, și ea îmi aduce plăcute miroase De flori, din câmpie, din munte-adunând. Dar vai! e o noapte de raze lipsită În care din leagăn adânc dormitez; eu nu știu nimica, eu numai visez și-a florilor vale și stânca-nnegrită De unde nasc vânturi, eu nu pot să văz!

și din care altă mână O sămânță-a frumuseții, Presărată pe țărână, Îi dădu impuls vieții, De cât numai din a ta Preaputernic Iehova?!... tu făcuși de se ridică Ierburi verzi cu bucurie, tu pe floare de inspiră și dă roadă aurie, Arborul înalt pletos Pân’ sub cerul luminos!

74 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI tu dai boare dimineții De miresme amețită, tu învii a frumuseții Floare-n noapte adormită, tu mă faci a mă-nchina, Preaputernic Iehova!

Plăcută-i cântarea ce-npreajmă răsună: Mulțimea de păsări în cor repetând; eu simt că e ziuă, că zbor împreună, Pe flori și în arbori, în aerul blând.

Îmi spun că al nopții văl iar se ridică. O, dragelor păsări! Voi ziu’ ați văzut; Cântați!, pe când orbul, ce-n noapte-i născut, străin e de raza luminii, ce-i pică Pe ochi, pe-a lui față, pe-al său așternut!

În a nopții grea durere, Ce apasă-a mea viață, Când îmi caut mângâiere, Al meu suflet se înalță sus la tatăl adorat, și atuncea-i mângâiat! sunt străin de bucurie; Iar în chinuri, întristare, sunt crescut chiar din pruncie; A mea barcă-nseninare În ocean a-ntrezărit – ea pe valuri s-a trezit... În a nopții grea durere, Ce apasă-a mea viață,

75 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când îmi caut mângâiere, Al meu suflet se înalță sus la tatăl adorat, și atuncea-i mângâiat! s-aud pe cărare iar pași că se-ngână, și-un murmur, o vorbă, pieriră pe rând; O, Doamne! e ziuă, și slaba mea mână e udă de roua pe ea picurând... speranța îl mână și ziua e clară, tot omul se scoală când noapte-a pierit; Al soarelui mândru car mult strălucit În brazde de aur tot cerul îl ară – Iar orbul ce doarme, din vis s-a trezit.

și a zilei dulce rază, Ce în jocuri scânteioase Peste lume se așază, De privirea mea setoasă A se-atinge nu simțesc, Dar pe Iehova măresc!

Cine oare va să-ndrepte Pasu-mi astăzi la altare; la palate mari pe trepte, la răspântii, la cărare? Unui orb suferitor, Doamne, tu-i dai ajutor! tu-i dai omului putere, suflet, inimă-ndurare... Orbul între frați, nu piere Cu-a lui mână-n tremurare – și de boală am scăpat, Doamne! tu m-ai ajutat. 76 dimitrie bolintineanu

(1819-1872) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

La Dumnezeu Dimitrie BOlINtINeANU tu, putere creatoare, Ce dai viață și mișcări și la legi neschimbătoare Pui sublimele-Ți lucrări; Nu știm ce-i a ta natură, Însă știm că tu trăiești la a lumilor făptură Cauză sublimă ești. tu ai cununat eterul Cu-ntuneric și lumini; Ai încins ferice cerul Cu planeții tăi divini. zorilor în dimineață Dai frumoasele culori; Văilor le dai verdeață Roua o reverși pe flori. zilelor tu dai splendoare; Florilor parfum divin; serilor le dai răcoare; Aerului zborul lin. Cu divina ta suflare tu țărâna înviezi și la prima ei mișcare Cu Cuvântul o veghezi. Nu-i iubire mai curată, Mai sublimă pe pământ – Fericit cel ce se-mbată În extazul tău cel sfânt!

78 vasile alecsandri

(1821-1890) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Altarul Mănăstirii Putna Vasile AleCsANDRI

Domnul ștefan, viteaz mare, ce-a dat groază prin păgâni lăcaș sfânt creștinătății astăzi vrea să facă dar și pe malurile Putnei cu vitejii săi români Însuși merge să aleagă locul sfântului Altar. Mare mulțime îl urmează și pe culme se lățește Precum aburi de pe lacuri când lumina asfințește. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de război, Al Moldovei steag de fală fâlfâie falnic în cer Buciumul vuiește-n munte sună valea de cimpoi. Iată că lâng-o movilă Domnul ștefan s-a oprit. totul tace, ochii țintă, stă poporul neclintit. trei ostași cu arce-n mână pe-o movilă acum se urcă Doi ca zimbrul, ageri mândri, ’nalți ca bradul de la munte Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brâu paloș și pe frunte Cu lunge și negre plete se coboară neagra umbră. ei ades cu-a lor săgeată, repezită sus în nor, Printre flacăre de fulger, au oprit vulturu-n zbor Multe fiare din cei codri, mulți dușmani tineri semeți În inimă și în suflet au simțit a lor săgeți. Căci ei sunt ostașii vrednici ai lui ștefan Domn cel Mare,

80 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ce-și gătește-acum săgeata s-o izbească-n depărtare. - Copii, trăgeți, eu vreau astăzi să mă-ncerc în arc cu voi! Astfel zice Domnul ștefan, iar voinicii amândoi se pleacă, arcele-și încoardă, trag! săgețile lor zboară, spintecă repede vântul ce dă foc și vâjâiește se tot duc, se duc ca gândul și de-abia ochiul zărește pe câmp departe locul unde se oprește. Ura-n ceruri se ridică Urlă dealul, clocotește, - să trăiți copii, le zice ștefan ce-acum se gătește, zbârnâie coarda din arcuri Fulgeră săgeata-n vânt trece, merge mai departe și-ntr-un paltin vechi s-a-nfipt. - Acolo va fi altarul!, zice falnicul moșneag Ce se-nchină și se pleacă pe războinicul său arc. - să trăiască Domnul ștefan!, mii de glasuri se ridică și poporul jos pe vale, umilit în genunchi pică.

IULIAN GROZESCU

(1839-1872) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Către Maica Preacurată Iulian gROzesCU

toți te-adoră cu iubire, toți cu dor te preamăresc, și-și îndreaptă-a lor privire Către tronul tău ceresc, Unde stai înconjurată tot de cete îngerești... „Maică sfântă, preacurată, Binecuvântată ești!”

toți în inimi te coboară sus în cer și pe pământ Căci ca fragedă fecioară Ai născut pe Fiul sfânt, lumea-ntreagă e-ncântată De virtuțile-ți cerești... „Maică sfântă, preacurată, Binecuvântată ești!”

Dimineața-n zori de zile Când zefirii cei ușori,

84 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ca o tainică șoptire, se strecoară printre flori, se aud câteodată Niște-acorduri îngerești: „Maică sfântă, preacurată, Binecuvântată ești!”

De cu seară când s-alină zgomotul obositor, Către casă, la odihnă, trage bietul muncitor; Pe drum sufletul lui cată Către cetele cerești... „Maică sfântă, preacurată, Binecuvântată ești!”

85 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciunea Iulian gROzesCU

toate lucrurile bune se încep cu-o rugăciune, Rugăciunea dă tărie să lucrăm cu bucurie, Rugăciunea ne îndreaptă tot pe calea înțeleaptă; și de vin necazuri grele ea-i balsamul pentru ele... Deci la bine și la rău Roagă-te lui Dumnezeu!

Rugăciunea ne-ntărește, soarta când ne biciuește, ea ne-aduce alinare Când cădem în întristare; Chiar și în nenorocire ea ne-aduce fericire, și-având soartă fericită, ea ne scapă de ispită... Deci la bine și la rău Roagă-te lui Dumnezeu!

86 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciunea ne păzește Când dușmanul ne-asuprește, ea e reazim de tărie și prin ea speranța-nvie; Iar atunci când după soarte Ne luptăm cu cruda moarte ea deschide prin iubire Calea către nemurire... Deci la bine și la rău Roagă-te lui Dumnezeu!

CARMEN SYLVA [regina elisabeta a romÂniei]

(1843-1916) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cina cea de taină Carmen sylVA

„Unul dintre cei cu Mine Mă va vinde...” – a zis Iisus; și mesenii sfintei Cine toți cu jale-n glas au spus: Doamne-s eu?

Ioan, mai blând dintre apostoli Petru chiar – cu groaza-n față, toți îngână iar și iarăși Un cuvânt ce buza-ngheață: Doamne-s eu?

Ce să spun eu – glas nătâng; suflet pus pe o schimbare, Când cei sfinți și tari se frâng, stânci când gem în clătinare: Doamne-s eu?

90 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Noapte de Crăciun Carmen sylVA

Muiat în somn greoi, Orașul doarme stins, În alb omăt încins, În neguri reci și moi.

și cel ce-n nopți străjer se plimbă-n tact de ornic – A somn clipește dornic, De veghe frânt, de ger.

Bat pașii-i dând fiori, strânși pumnii-n mantă-ngheață; Abia tiptil prin ceață se cearcă dalbii zori.

Dar surd de-odată-n vânt Cresc dangăte de clopot Un vaer lung, un șopot, Vestind Crăciunul sfânt.

și-i zvonul tot mai plin; se strâng și neguri roată și-n mări de psalmi înoată Dând slavă prin senin:

- „Cântați de bucurie Aleșii lui de jos, Născutu-s-a hristos – Acel ce va să vie!”

IoAN alexandrU lapedatu

(1844-1878) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Dumnezeul nostru Ioan Al. lAPeDAtU

lăudați-l, că e mare Dumnezeu! Ce-a păzit cu mâna tare Pe Român, poporul său.

el din veci ne-a fost Părinte, și stăpân, Nici de astăzi înainte N-o să uite pe Român.

Mare e a lui putere, și va fi, și de câte ori vom cere să ne-ajute, va veni.

Avem secoli mărturie, C-al său scut, Apărându-ne-n urgie, Printre valuri ne-a trecut.

gloate când veneau barbare Peste noi, Dumnezeul nostru mare, Ne da brațe de eroi.

94 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

lăudați-l, că e mare Dumnezeu! Ce-a păzit cu mână tare Pe Român, poporul său.

el ne-a scris pe sfânta-I Cruce: „Biruiți! și oriunde vă veți duce laurii să grămădiți!”

și ne-a dat apoi cercării, s-arătăm, Că și-n jugul apăsării, Al său nume l-adorăm.

Când purtam în grea robie lanțul greu, Noi credeam în bărbăție și-ntr-al nostru Dumnezeu.

l-am chemat să ne ridice și-a venit; și din lanțuri inamice Brațele ne-a despletit.

lăudați-l, că e mare Dumnezeu! Ce-a păzit cu mână tare Pe Român, poporul său.

el ne-a dus la libertate și la drept; și sub scutu-I vom combate Cu credința lui în piept.

95 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și de vorba lui se pleacă Cei Carpați, Pier hotare, râuri seacă, să-și dea mâna frați cu frați.

lăudați-l, că e mare Dumnezeu! Ce-a păzit cu mână tare Pe Român, poporul său.

el ne-a fost din veci Părinte, și stăpân; Nici de astăzi înainte N-o să uite pe Român!

96 Isaia bosco

(1848-1884) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Isaia BOsCO

Puternice-mpărate! al cărui sacru vers Creat-a din nimica întregul Univers; tu, ce din veșnici cețuri viață ai aprins și ai rămas de-a pururi de minte necuprins la ușa milei tale cerșește-al meu suspin: Primește-mă Părinte, sub scutul tău divin; Că s-au pornit asupră-mi ai lumii farisei stârniți de răutate să-mi facă anii grei – Deși la nimeni, Doamne, eu n-am făcut vreun rău, Ci am iubit pe oameni, cinstind cuvântul tău! sărac, străin de lume și fără nici un neam; la tine mi-e limanul, speranță-n tine am; Că singur ai putere – să mântui din necaz Un suflet ce te cheamă cu lacrimi pe obraz! spre mine-ndreaptă-Ți ochii că ceasul este greu, Orfan de bucurie, te cheamă robul tău! Dușmanilor mei iartă urzirea ce-au lucrat, Căci de-ale urii patimi li-e sufletu-ntinat, Când patima i-ndeamnă: „Pe Om să prigonești!” tu, iertător, i-adapă din tainele cerești; Din veșnica lumină și lor să dai Îți cer Că tu ești mântuirea și-al vieții vistier; Iar mie îmi ajută ca-n viață orice rău să-l răsplătesc cu bine la tot pismașul meu; Răbdarea să-nsoțească destinul peregrin, De-acum și pân’la moarte doar Ție să mă-nchin; Viața-mi să sporească doar fapte care-Ți plac C-a ta-i mărirea, Doamne, din veac și până-n veac!

98 mihai eminescu

(1850-1889) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Mihai eMINesCU

Crăiasă alegându-te, Îngenunchiem rugându-te; Înalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire și zid de mântuire; Privirea-Ți adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată și pururea Fecioară Marie!

Noi, ce din mila sfântului Umbră făcem pământului; Rugămu-ne-ndurărilor luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, lumină dulce, clară, O, Maică prea curată și pururea Fecioară, Marie!

100 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Învierea Mihai eMINesCU

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, strecoară-se al morții duh rece în tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Ce-nchise sunt în scoarța străvechii evanghelii.

În mâini c-o lumânare, cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse un preot clar învață Norodul, cum că moartea cu veșnica viață e-n luptă de trei zile, cumplit muncindu-și prada.

O muzică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasă puternicele bolți; „Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț, Căci a căzut în însuși izvorul de vieți.

Nimica înainte-Ți e omul, ca un fulg, și-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase, Umile rugi, Părinte, organelor se zmulg”.

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială și tainicu-ntuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece ceasuri răsună... Miez de noapte...

101 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, spre-altar acum se uită și preoți și popor Cum din mormânt răsare hristos mângâietor, Iar inimile toate sunt strânse-n armonie:

Pe Crist în treime-adorăm – Mărire Aceluia!

Primindu-l cu psalmi și cu ramuri, Plecați-vă neamuri, Cântând Aleluia!

„hristos înviat-a din morți Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, lumin-aducând-o la cei din morminte!”

102 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Răsai asupra mea Mihai eMINesCU

Răsai asupra mea lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară, O, Maică sfântă, pururea Fecioară În noaptea gândurilor mele vină; speranța mea, tu n-o lăsa să moară, Deși a fost adânc noian de vină; Privirea ta, de lacrimi calde plină Îndurătoare – asupra mea coboară. străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința, și reapari din cerul tău de stele, Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

103 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Colinde, colinde! Mihai eMINesCU

Colinde, colinde, e vremea colindelor; Căci ghiața se-ntinde Asemeni oglindelor și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scântee stelele...

se bucur copiii, Copiii și fetele – De dragul Mariei Își piaptănă pletele; De dragul Mariei și-al Mântuitorului, lucește pe ceruri O stea călătorului.

104 alexandru macedonski

(1854-1920) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iertare! (Psalm modern) Alexandru MACeDONskI

sunt ca orice om: M-am îndoit de-a ta putere, Am râs de sfintele mistere Ce sunt în fiecare-atom... Iertare! sunt ca orice om. sunt ticălosul peste care Dacă se lasă o-ntristare De toți se crede prigonit, Dar, Doamne, nu m-ai părăsit...

sunt om ca orice om – iertare!

106 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Doamne, toate... Alexandru MACeDONskI

Doamne, toate sunt prin tine: și averea și puterea, Fericirea, mângâierea: Ce ne trebuie știi bine. Dai cu dreapta socotință Mulțumiri și suferință: lui Iisus I-ai dat o cruce Căci știai c-o poate duce; Când dureri ne dai și nouă Ne dai plânsul ca o rouă; Când dai la stăpâni putere, Nu le dai nici o plăcere; Când dai celor răi cruzime, Dai blândețe la victime. ești puterea înțeleaptă și justiția cea dreaptă; Fă oricând ce vrei din mine

Doamne, toate sunt prin tine...

107 petre dulfu

(1856-1953) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Intrarea în Ierusalim Petre DUlFU

spre Ierusalim mergând, ziua doua – și văzând Nu departe ‘n fața lor Muntele Măslinilor, Doi învățăcei Iisus A trimis: - „Vă duceți sus, Înainte, până ‘n sat. Acolo cum ați intrat, Veți vedea, lâng’o grădină, Priponită... o asină, Cu un mânz al ei, pe care Nimeni n’a șezut călare. Aduceți-mi mânzu ‘n grabă. Iar stăpânul de vă ‘ntreabă: Pentru ce?... să spuneți lui: trebuiește Domnului!” ...... ei o iau la drum... și ‘n sat, Dau de mânzul căutat... Când să-l ia, stăpânul vine: - „Pentru ce-l luați?”

110 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

- „Fă bine” (Au răspuns) „Îngăduiește! Domnului îi trebuiește”. Omul i-a lăsat... și-au dus Mânzu ‘ndată lui Iisus. Iar Iisus pe el s’așează, Apoi calea și-o urmează. lumea hainele-și scotea și în drumu-I le-așternea. Mulți, rupeau din pomi smicele, Drumu-I presărau cu ele.

spre Ierusalim în cale, Când se cobora la vale, Ceata ucenicilor și mulțimea de popor, toți acei ce-l însoțeau, Într’un glas, voioși, strigau: - „Fie binecuvântat Preaslăvitul împărat, Care vine printre-ai lui Ca trimis al Domnului! slavă pururi lui Iisus, Osana ‘ntru cei de sus!”

Fariseii se uitau Amărâți: - „Vedeți?” ziceau, „geaba! ori ce-am face noi, După el merg toți, puhoiu!” Unii dintre farisei

111 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Au grăit: - „să tacă-ai tăi, spune-le! Învățător!” Iar Iisus răspuns-a lor: - „Dacă ei n’or cuvânta, Atunci pietrele-or striga!” ...... Când cetatea o zări, Domnu-a plâns... Apoi grăi: - „O, dac’ai fi cunoscut, Barem azi, oraș pierdut, Cele ce-ți erau spre bine!... Dar de-acum... amar de tine! zile negre de prăpăd te așteaptă... Parcă văd!... Dușmani aprigi vor săpa șanț adânc în preajma ta. tot mai tare te vor strânge Într’un cerc de foc și sânge. Alunga-vor de la vatră Pe copiii tăi... și piatră Peste piatră n’au să lase Din a tale mândre case! Praf de-a ta mărire ‘ntreagă și cenușe-o să s’aleagă!... Căci în stare nu ai fost să pricepi al vremii rost!” ...... În oraș când a intrat, Mari și mici au alergat

112 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pe la porți, de prin palate: - „Cine este-acesta, frate?” Întrebau încremeniți. - „Cel din Nazaret!... Nu-l știți?” Răspundea voios poporul, „e hristos Mântuitorul!”

Prin oraș trecând, s-a dus la biserică Iisus; Oamenilor a vorbit, și boli multe-a lecuit... Fariseii vreau să-I pună Mâna ‘n piept... și să-l răpună... Dar de cei mulți ce-I sorbeau Orice vorbă, nu ‘ndrăzneau!

113 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Despre sfârșitul lumii Petre DUlFU

Din biserică plecat, Înspre munți a apucat, sta pe muntele ‘nverzit Al Măslinilor numit. și venind: Ioan, Andrei Petru ș’alți învățăcei lângă Dânsul... zis-au lui: - „Doamne, fii bun, să ne spui: Ce ‘ntâmplări vor da de știre lumii, despre-a ta venire, Despre-al veacului sfârșit”.

Iar Iisus a glăsuit: - „Dragii mei!... Vor fi războaie... Om pe om o să despoaie... Neam cu neam o să se bată... Nu va fi sfârșitu ‘ndată! lipsuri, boale, o grămadă, Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci, și călca-vor: legi, porunci! s’o răci de tot iubirea și-o spori nelegiuirea; Frați ucide-vor pe frați,

114 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Fii vor omorî pe tați. Foc s’o ‘ntinde peste lume și durere fără nume, Precum n’a fost, de când sunt Oameni pe acest pământ. semne-or fi, prevestitoare, Chiar și ‘n lună, ‘n stele, ‘n soare. soarele s’o ‘ntuneca, luna raze n’o mai da. stelele-or cădea pe rând, Frică ‘n suflete vârând... O să urle-amarnic vântul, s’o cutremura pământul, și-or hui ‘nfiorător Valurile mărilor! Multor oameni, zbuciumarea, groaza, le-o curma suflarea. Cei ce pân’la urm’or fi Răbdători... s’or mântui.

Când smochinul înflorește, știți c’al verii timp sosește. tot așa, văzând aceste, Voi să știți c’aproape este, Vine, sfânta ‘mpărăție, Nu mai are să ‘ntârzie! De v’o spune cineva: - «Iată-l pe hristos, colea! Înnăuntru e ‘n chilie... sau... departe-i în pustie». N’ascultați!... Că mulți hristoși, Răsări-vor, mincinoși; Înșela-vor mult popor: Crezământ să nu dați lor!

115 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Precum fulgerul ivit, De colo din răsărit Până la apus și-arată strălucirea, dintr’odată... Astfel va veni de sus Fiul omului, Iisus. l-or vedea popoarele strălucind, ca soarele! Coborându-se pe-un nor, Îngeri va trimete ‘n zbor, Ca din trâmbițe să sune, și pe cei buni să-i adune: toți, din cele patru vânturi, De la margini de pământuri!

O să piar’acest pământ; Ce-am spus eu, va fi!... e sfânt! Cum în zilele lui Noe Oamenii trăiau în voie, Ce-i așteaptă n’au simțit, Pân’ potopul n’a sosit: Astfel fi-va ‘n omenire și cu-a Fiului venire! Ca un om ce pleacă, lasă slugilor în grijă: casă, lucruri multe... și le cere, Pentru toate: priveghere! Vouă zic și eu: «Veghiați, Pe stăpân să-l așteptați... Căci la poartă, deodată, Nu știți când el o să bată... Nu cumva al vostru Domn să vă afle prinși de somn»!”.

116 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pilda celor zece fecioare Petre DUlFU

Iar Cereasca ‘mpărăție Asemenea o să fie Fetelor care ‘ntr’o seară Candelele își luară și pornit-au cu grăbire, Ca să ‘ntâmpine pe mire.

Cinci erau cu judecată; Cinci cu mintea zvăpăiată. Cele cinci nechibzuite Au plecat pe negândite, Fără a-și fi luat de-acasă Untdelemn, de fel, în vase. Celelalte, când plecară, Untdelemn de-ajuns luară.

Mirele-a mai zăbovit; Fetele... au adormit. Cam spre-a nopții jumătate, De-o strigare-s deșteptate: - „Vine mirele!... plecați, Iute, să-l întâmpinați!” și fecioarele săriră, Candelele-și pregătiră.

117 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cele cinci nesocotite zis-au celor chibzuite: - „seci sunt candelele noastre; Dați-ne, din ale voastre, Untdelemn, c’aveți de-ajuns!” Înțeleptele-au răspuns: - „N’avem decât pentru noi; Mergeți, cumpărați și voi”.

ele-au mers... Pân’ au găsit, Iată, mirele-a sosit. Cele cinci fecioare, gata, Când la nuntă el intrat-a, Au intrat cu mulțumire Înnăuntru, după mire. Cele duse, când sosesc, Ușa ‘nchisă o găsesc: - „Doamne!... hai!... deschide nouă!” el grăi: - „Amin zic vouă, Îmi sunteți necunoscute!” ...... „Priveghiați dar pe ‘ntrecute; ziua, ora, n’o știți bine, Fiul omului când vine!”

118 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Judecata de pe urmă Petre DUlFU

Iar când Fiul omului Din ‘nălțimea cerului O să vie la sfârșit, De-ai săi îngeri însoțit: el pe scaunu-i ședea-va, Îmbrăcat în toată slava. toți de pe pământ vor sta Adunați în fața sa. Pe cei buni, pe-aleșii săi, Îi va despărți de răi, Cum desparte ‘n strunga lor, Oi de capre, un păstor. Drepții ‘n dreapta lui vor fi, Răii ‘n stânga. și-o grăi, Celor de la dreapta lui: - „Veniți, fiii tatălui! Moșteniți pe veșnicie D’azi, Cereasca ‘mpărăție, Care vouă fu gătită De când lumea e zidită. Căci am fost înfometat, și mâncare voi Mi-ați dat; Ars de sete M’ați văzut

119 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și-Mi dădurăți de băut. Prin străini pribeag am fost, și-Mi dădurăți adăpost. gol fusei, M’ați îmbrăcat; Bolnav și M’ați căutat. la ‘nchisoare-am fost ținut, și-ați venit de M’ați văzut!”

Drepții vor răspunde: - „Când, Doamne, te-am văzut flămând? Când setos?... ca de mâncare, De băut să-Ți dăm noi oare? sau pribeag tu când ai fost, Ca să-Ți dăm noi adăpost? Când fuși gol, să te ‘mbrăcăm? Când bolnav, să te căutăm? la ‘nchisoare când ai stat, și-am venit, te-am cercetat?”

lor răspunde-va hristos: - „De-ați făcut aicea jos, Vr’unui frate dintre cei Amărâți, ce vă spusei: Mie însumi se socoate C’ați făcut acestea, toate!”

Celor de la stânga sa el apoi va cuvânta: - „Voi din fața mea plecați, Duceți-vă, blestemați, Unde este-al vostru loc: la satana colo ‘n foc! Căci am fost înfometat, și mâncare nu Mi-ați dat;

120 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ars de sete Mă văzurăți; De băut voi nu-Mi dădurăți; și străin pe lume-am fost, Nu-Mi dădurăți adăpost. gol ades văzutu-M-ați. N’ați voit să Mă ‘mbrăcați. Am zăcut bolnav în pat, și voi nu M’ați căutat! la ‘nchisoare fui zvârlit, Pe la Mine n’ați venit!”

ei vor zice: - „Doamne, când te-am văzut: setos, flămând, gol, pribeag, îmbolnăvit, sau în temniț’asvârlit: și nepăsători am stat, Ajutor noi nu Ți-am dat?” lor răspunde-va Iisus: - „Dacă cele ce v’am spus, N’ați făcut, pe când erați În viață, unor frați: Mie n’ați făcut!... s’o știți!” ...... și vor merge ‘nșiruiți: Cei buni, sus, la fericire; Cei răi, jos, unde-i scrâșnire.

121 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ruga lui Iisus pentru Sine și pentru ai Săi Petre DUlFU

și nălțând privirea ‘n sus: - „tată!” cuvântă Iisus, Ceasul a sosit... Privește spre-al tău fiu și-l proslăvește, Ca și el să te slăvească!... Voia ta Dumnezeiască M’a trimis a Mă ‘ntrupa, Veșnică viaț’a da Muritorilor din lume... Viață veșnică anume Pentru dânși-i: să te știe toți pe tine, din vecie Dumnezeu adevărat; și pe cel ce s’a ‘ntrupat Din fecioar’aicea jos: Pe trimisul tău, hristos. lucrul ce-ai orânduit Ca să-l fac, l-am împlinit. Proslăvește-Mă la tine, sus în slăvile senine, Cu mărirea ce-o aveam

122 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când la dreapta ta ședeam, Pe când nu era pământ, soare... toate câte sunt!

Numele-ți l-am arătat Celora ce Mi i-ai dat; spus-am lor cuvintele-Ți, ei au pus pe ele preț. Că de tine fui trimes, toți îndat’ au înțeles! Deci te rog și pentru ei, Doamne!... și ei sunt ai tăi! tot ce este-al Meu, e-al tău; și ce este-al tău, e-al Meu! D’azi, cu dânșii n’oiu mai fi; eu la tine voi veni. ei aici au să mai stea, și-i urăște lumea rea; să-i abată vrea, din drum... Ia-i sub paza ta de-acum! să mi-i aperi tu de rău, să-i sfințești, o, Dumnezeu, Cu-adevărul cel mai sfânt, Care e: al tău cuvânt!

Nu te rog doar pentru ei, tată!... ci și pentru-acei Ce, prin mărturia lor, D’azi în Mine crede-vor. După cum tu ești în Mine,

123 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și precum eu sunt în tine: Fă-i cu noi să fie una și ei, pentru totdeauna! Unde eu Mă voi găsi, Vreau să fie-acolo și Cei de tine Mie dați, Împrejuru-Mi adunați: spre-a vedea cu ochii lor Veci de veci în viitor, slava ce Mi-ai dat-o, sfinte, tu, ce Mă iubeai, nainte De-a fi fost acest pământ, soarele... și câte sunt!

124 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Înștiințarea ucenicilor. Vânzarea lui Iuda Petre DUlFU

Fiilor! puțin mai sunt „D’azi cu voi pe-acest pământ. Pân’ mai sunt cu voi, dau vouă Astăzi o poruncă nouă: Cum iubitu-v’am și eu, zic, să vă iubiți mereu Unul p’altul!... Doar așa Ori ce om cunoaște-va Că sunteți învățăcei Vrednici, credincioși, ai Mei!”

simon-Petru zisu-i-a: - „Unde mergi?... Nu-ți pot urma?” Domnul i-a răspuns din grai: - „Unde merg, putință n’ai Petre, să-Mi urmezi acu... Vei veni, cândva, și tu!” - „Astăzi” (Petru glăsui) Pentru ce nu pot veni? Merg cu tine, o, hristos, și la moarte, bucuros!”

125 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Domnu-a zis: - „să mă ‘nsoțești, și la moarte chiar, voiești? Pân’ cocoșul va cânta, tu de trei ori − nu uita, Petre! − noaptea care vine te vei lepăda de Mine! Că e vremea-apropiată, Are să sosească ‘ndată, Când se va ‘mplini ce-au spus Vechi proroci despre Iisus: și ca un nelegiuit Fi-va ‘n lume socotit!”

Nu numai tu singur ești Care-o să Mă părăsești: toți de Mine veți căta Astăzi a vă lepăda! Căci (urmă Învățătorul) scris e: „Bate-voiu pătorul, Oile s’or risipi!” Petru, mai cu foc, grăi: - „Chiar când toți lăsa-te-vor, Nu te las!... mai bine mor!” - „Nici eu!... nici eu nu te las!” zic cu toții într’un glas.

Paștile s’apropiau, Iară cei mari sfat țineau: Cum să pună mâna oare Pe Iisus, și să-l omoare, Nu în ziua Paștilor,

126 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când s’adună mult popor și s’ar tulbura, văzând Moartea lui... ci mai curând? ...... Unul dintre ‘nvățăcei, Iuda... merse-atunci la ei: - „Prins vi-l dau, precum doriți, Chiar diseară!... Ce-mi plătiți?” Dânșii mult s’au bucurat... treizeci de arginți i-au dat, el căta ceas priitor, Ca să-l dea pe mâna lor.

127 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cina cea de taină Petre DUlFU

și Iisus trimise-apoi, Dintre ucenici, pe doi, Pe Ioan și Petru: - „Vroiu, să mănânc de Paști cu voi. Mergeți în oraș grăbiți, Paștile să-Mi pregătiți”. - „Unde să le pregătim?” - „Veți vedea ‘n Ierusalim Un argat, la o fântână, C’un ulcior de apă ‘n mână. Vă luați pe urma lui, și grăiți stăpânului: Paștile, Iisus, la tine să le facă astăzi vine. Unde să-i așternem oare Masă pentru ospătare? el o să v’arate ‘n casă O odaie... rost de masă”.

și ‘n cetate ei s’au dus, tot găsiră, cum le-a spus. Paștile I-au pregătit... seara, Domnul a venit,

128 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cu cei doisprezece-ai săi; și la cin’a stat cu ei. Când mâncau, s’a ridicat, și de haină dezbrăcat, C’un ștergar s’a ‘ncins Iisus, Apă ‘ntr-un lighean a pus: și ‘ncepu, cu mâna sa, Pe apostoli a-i spăla Pe picioare... și a-i șterge...

Când la Petru Domnul merge: - „Doamne! să mă speli vrei, tu?” - „Petre! nu pricepi acu Ce voiesc... Vei ști ‘ncurând!” Petru zise: - „eu? nici când Nu voi fi spălat de tine!” - „Parte n’o să ai de Mine, Dacă nu te voi spăla!” Dânsul auzind așa, s’a rugat smerit: - „Iertare! spală-mi nu numai picioare, Ci și mâni și cap, Iisuse!”

Când a isprăvit, se duse, Îmbrăcă din nou veșmântul, s’așeză la cină sfântul: și le-a zis: - „Prin ce făcui, Pildă astăzi vă dădui... Cum din Domn și ‘nvățător, slugă vouă tuturor M’am făcut, și ‘ngenunchiat,

129 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pe picioare v’am spălat: Faceți unul altuia, D’astăzi, și voi tot așa! Fericiți în veci veți fi, Astfel de veți făptui!” Dup’aceea le-a grăit: „Mult cu voi eu am dorit Astăzi Paștile-a mânca, Până nu ‘ncepe patima! Alte Paști nu mai fac eu, Decât sus, la tatăl Meu!” Pâine ‘n mân’apoi luă, și o binecuvântă.

Frânse pâinea... o’mpărți... și: „luați, mâncați!” grăi Celor dimprejurul său, „ăsta este trupul Meu Ce se frânge pentru voi, Faceți − când eu duce-m’oiu − Asta ‘n amintirea mea!”

Vin pe urmă Domnul ia, Un pahar... Cu el închină Pentru cei ce stau la cină... lor paharu-l dă, zicând; „Beți din el și voi, la rând. ăsta-i sângele Meu care, spre-a păcatelor iertare, Pentru voi se varsă-anume, Cum și pentru mulți din lume!

130 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Faceți asta, când veți bea, Întru pomenirea mea! ...... Căci azi unul... stă la pândă... hotărât ca să mă vândă!”

Ucenicii se uitau Unul l-altul, și gândeau: - „e’ntre noi vr’un vânzător?” Unu-a mers la ‘nvățător: „Cine-i, Doamne-acela care să te vând’ar fi în stare?” Iar Iisus răspunsu-i-a: - „este-acela căruia Voi întinde-o ‘mbucătură”. și lui Iuda, el, spre gură O bucat’atunci i-a ‘ntins... Iuda, de-un fior cuprins, zise: - „Nu cumva sunt eu, Doamne, vânzătorul tău?” - „tu o zici!” Iisus grăi, lucrul nu tărăgăni! Vezi să-l faci mai iute gata!” Iuda-și înghiți bucata, și ieși, grăbit, la drum...... se ‘nnoptase bine-acum.

131 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În grădina Ghetsimani Petre DUlFU

După cin’a mers Iisus Din oraș spre munte ‘n sus; și ‘ntr’un loc închis, numit ghetsimani, s’a oprit.

stăpânit de-o tulburare Nemaipomenit de mare, zise: „Întristat e foarte sufletu-mi, ca și de moarte! stați, pân’ m’oiu ruga, aici; Vă rugați, dragi ucenici, Cu credință ne-adormită: Pentru-a nu cădea ‘n ispită”.

și de ei s’a depărtat Câțiva pași... a ‘ngenunchiat... s’a rugat cu foc, zicând: - „tată! de vei fi putând, Depărteaz’ acest pahar De la Mine!... Prea-i amar!... Însă fie, totuși... nu Cum vreau eu, ci cum vrei tu!” și un înger, jos, din cer, A venit să-i dea puteri... De pe fruntea-i arzătoare

132 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Picuri roșii de sudoare, Cum e sângele, curgeau, și pământul înroșeau.

Din genunchi s’a ridicat, la ai lui s’a ‘napoiat, și găsindu-i ațipiți, Ci le zise: „Ce?... dormiți?... Petre, n’ai puteri în tine, să veghiezi un ceas cu Mine? stați în sus, și vă rugați! somnului să nu vă dați!”

Merge-apoi, se roagă iar: - „Dacă nu poți, ăst pahar De la Mine-a-l depărta: Fie, tată, voia ta!” și la ucenici venind, Îi găsi din nou dormind. Iar îi scoală... Priveghere, Rugăciune iar le cere.

și a treia oară dus, Mai înflăcărat Iisus se rugă... Când a venit la apostoli, a grăit: - „stați! de-acum... puteți dormi; Dat vrăjmașilor voi fi. Clipa este-apropiată... Vânzătorul vine, iată!”

133 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Prinderea lui Iisus Petre DUlFU

și pe când grăia astfel, se vedeau venind spre el: slugi trimise de iudei, Cărturari și farisei; și ostași mulțime mare, Cu făclii, cu felinare, și cu săbii ascuțite, și cu furci în mâini și bâte. Ucenicul vânzător, Iuda, ‘n fruntea tuturor, Drept venea spre ‘nvățător. semn el le dăduse lor: - „Pe acela, căruia Un sărut eu îi voi da, Puneți mâna!... e Iisus!” lângă Domnu-apoi s’a dus: - „Doamne! bucură-te azi!” și l-a sărutat pe-obraz.

Domnu ‘nfiorat, tresare: - „Iudo! cu o sărutare Vinzi pe Fiul omului?” Iar grăind acestea lui,

134 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

se ‘ndreptează spre soldați: - „Voi pe cine căutați?” Pe Iisus hristos! - Veniți! eu sunt! Oamenii, sfiiți, Auzind al lui cuvânt, s’așternură la pământ. - „Prindeți-l!” au zis fruntașii. Ridicându-se, ostașii Pus-au mâna pe hristos... Petru, sabia și-a scos, și spre-un slujitor o ‘ndreaptă; I-a tăiat urechea dreaptă. Malhu numele-i era. la un fariseu slujea. spre-al său om Iisus s’apleacă: - „Bagă-ți sabia în teacă; liniștit să fii de tot! Cei ce sabia și-o scot: toți de sabie-or pieri!... Ce crezi?... n’aș putea grăi tatălui din cer, să-mi dea Pentru apărarea mea Îngeri mii?... Dar astăzi eu Datorie am să beau, Ori și cât ar fi de-amar, Al durerilor pahar, Precum tatăl vrea de sus!” ...... Cuvântând așa Iisus, spre rănit milos pășește și urechea-i lecuiește.

135 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cată-apoi spre farisei, Cărturari și-arhierei, și le zice: - „Ați ieșit, Ca la un tâlhar cumplit Înarmați cu furci, cu bâte și cu săbii ascuțite, să Mă prindeți?... Nu fusei tot p’aicea cu ai Mei? Prin biserici ne’ncetat lumii nu am cuvântat? și din voi, asupra Mea, N’a ‘ntins mâna nimenea! ...... Ceasul vostru îns’acu-i, și-al puterii iadului! Ca ‘mplinite să vedeți Cele scrise de profeți!” ...... slugile iudeilor l-au legat pe ‘nvățător, Ucenicii când văzură, toți’ fugit-au cum putură.

136 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus la Arhiereul Ana. Lepădarea lui Petru Petre DUlFU

și de-ostași legat Iisus, la arhiereu l-au dus... Când oștirea Îl ducea, Petru după el mergea. Jos la Ana în ogradă, slugi stau lângă foc grămadă. Petru, printre slugi stătea și el jos de se ‘ncălzea.

Iată vine-o slujitoare, și-i grăiește: - „Nu ești oare Unul dintre-ai lui hristos?” Dânsul sare ‘n sus, fricos: - „eu? din ucenicii lui? Nici nu te pricep ce spui?”

Când spre poartă el pășește, Altă slujnică-l zărește; și la toți îndat’a spus:

137 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

- „ăsta-i om de-ai lui Iisus!” Petru iarăși zise: - „eu? Nici nu-l știu, femeie, zău!” Multă vreme n’a trecut, și pe Petru l-a văzut Altă slugă... s’a uitat lung la el: - „Adevărat! Asta-i tot din galileea! se afla ‘n grădina ceea, Cu Iisus, și el, aseară!” slugi mai multe, cuvântară: - „ești galileean, firește! Însuși graiul te vădește!” Unul (rudă cu acel Care-a fost rănit de el) zise: - „te-am văzut eu sus, În grădină, cu Iisus!”

Petru iar se lepădă, se jură... se blestemă: - „D’unde, oameni buni, să fiu? Când pe-acel om nici nu-l știu!” Nu sfârșise de jurat, Când cocoșul a cântat. el și-aduse-atunci aminte De-ale Domnului cuvinte: „Pân’cocoșul va cânta, tu de trei ori − nu uita, Petre! − noaptea care vine te vei lepăda de Mine!” și ieșind pe poart’afar’ A ‘nceput a plânge-amar.

138 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ana sus, iscoditor, l-întrebă pe ‘nvățător: lumii ce ‘ndrumări a dat? Cine, câți l-au ascultat? Iară Dânsul i-a răspuns: - „N-am grăit nicicând pe-ascuns! Ci ‘n bisericile-pline, Unde toată lumea vine...! Ce ‘ndrumări am dat, se știe! Ce-mi faci întrebare Mie? să-i întrebi pe-acei − din țară − Ce cuvântu-Mi ascultară”.

Unul din slujbași s’a dus, trase-o palmă lui Iisus: -„Cum răspunzi cu-așa ‘ngâmfare Preotului celui mare?” el grăiește: - „Rău vorbii? hai, arată-mi, ce greșii! Iar dac’am vorbit cu bine, Pentru ce tu dai în Mine?” Ana, un cuvânt n’a zis; la Caiafa l-a trimis: Unde strânși erau mai marii, Fariseii, cărturarii.

139 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus înaintea sinedriului. Căința lui Iuda Petre DUlFU

la Caiafa, câți erau, Împotriva lui cătau Mărturii înșelătoare, Ca să poată să-l omoare. și-au venit, din iudeime, Martori mincinoși, mulțime! Cele ce de el spuneau Însă, nu se potriveau.

Iată, mai pe la sfârșit, Doi veniră... și-au grăit: - „Auzit-am pe Iisus, Aste vorbe când a spus: - „Pot biserica s’o stric, și ‘n trei zile s’o ridic”. Arhiereul, tulburat, De pe scaun s’a sculat; și ‘ntrebă pe ‘nvățător: - „Auzit-ai pâra lor? Ce ai de răspuns la ea? N’ai nimic?”

140 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus tăcea... Arhiereu-atunci se duse lângă el: - „să-mi spui, Iisuse, Azi − te jur pe Cel din cer − ești hristos în adevăr, Fiul Domnului de sus?” - „Da!”, răspunsu-i-a Iisus. „și vedea-veți − oarecând − Pe al omului Fiu stând Între norii cerului, sus la dreapta tatălui!”

Arhiereul, de mânie, hainele și-le sfâșie; și grăiește: - „el huli! Martori toți ați fost aci, Mărturii deci mai voiți, Altele, să auziți?” - „Nu mai vrem! e vinovat! Morții trebuiește dat!” zise sfatul, într’un glas... Unii palme-atunci i-au tras. și-l scuipară... Mulți veneau, Fața i-o acopereau, Pumni îi dau, zicând: - „ghicește, Doamne, cine te lovește?”

l-au legat apoi, l-au dus la ocârmuire sus, Unde se află Pilat locțiitor de ‘mpărat.

141 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iuda, când se mai gândi, A ‘nceput a se căi De a Domnului vânzare... Nu-și găsea astâmpărare... Cei treizeci de-arginți luă, și ‘n biserică intră: - „sânge prea nevinovat Am vândut... Făcui păcat!... Iacă banii toți, aci-s!” - „Nu-i vrem!” preoții au zis. Dânsul jos i-a aruncat, și s’a dus... s’a spânzurat.

142 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus la Pilat și la Irod Petre DUlFU

De iudei legat Iisus la Pilat când fu adus, A ieșit la ei Pilat Din divan, și i-a ‘ntrebat: - „Pentru ce vinovăție Ați adus pe-acest om mie?” - „Vină dacă nu-i găseam” (zis-au) „nu ți-l aduceam!” - „Judecați-l dară voi singuri!” - „Judeca-l-am noi, Bucuroși!... Dar nu putem, Fi’ndcă drept noi nu avem Ca să-l osândim la moarte!... și el vinovat e, foarte!... Un răzvrătitor de țări!... ști ce-a spus?... să nu dăm dări Împăratului de fel! Că ‘mpăratul este el!”

Fu chemat Iisus pe dată În divan, la judecată.

143 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

- „Auziși?... e-adevărat?” (Prinse-a-l întreba Pilat) „Împărat ești dară?” - „sunt!...” (A răspuns el cu tărie) Îns’a Mea împărăție Nu-i de-aci de pe pământ! Dac’ar fi de-aci, atunci N’aș mai fi supus la munci, la batjocuri, de iudei!... M’ar păzi ostașii Mei!”

și Pilat ieșit-a iară Din divan la obște-afară: - „Cu nimic eu n’am aflat Pe acest om vinovat!” ei încep de el să spună Câte ‘n soare, câte ‘n lună... - „I’auzi!... Ce zici?... este-așa?”

el nimic nu răspundea. Dânșii stăruiau de-arândul, și mai îndârjiți pârându-l: Că „cu graiu-i măestrit, lumea toat’a răzvrătit: De la el din galileea, Pân’ la noi aci ‘n Iudeea!”

Auzind Pilat astfel Că-i galileean de fel; și domnind peste norod, În acel ținut, Irod,

144 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Care-atunci, cu curtea sa, În Ierusalim s’afla: Porunci să fie dus la Irod pe loc Iisus.

Când văzu Irod că vine, Bucuratu-s’a ‘ntru sine; Vre-o minune socotea De la el că va vedea. Întrebări mai multe-i face; Dar Iisus, la toate tace. Dar mulțimea nu tăcea, Osândirea lui cerea.

Joc de el Irod spre-a-și bate, haină scumpă-I puse ‘n spate, Ca și unui împărat; și-l trimise la Pilat.

145 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Întărirea osândei lui Iisus Petre DUlFU

Din divan Pilat ieși la popor, și glăsui: - „Oameni buni! de sărbători Fi-va − ca și alte ori − slobozit un vinovat. e Baraba ‘ntemnițat, Cela care-a omorât; și Iisus... un alt pârât. Azi pe care-mi cereți voi să-l slobod, din amândoi?”

Pe când întreba astfel, Iată că veni la el soața-i: - „Rogu-te!” i-a spus, „slobozește pe Iisus! Că el e nevinovat! toată noaptea l-am visat. Pentru el, în visu-mi, vai, Multe chinuri îndurai!”

Însă arhiereii, sfat Iudeimii ‘ntregi au dat,

146 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Au amenințat-o chiar: Ca să ceară pe tâlhar! toți deci au răspuns orbește: - „Pe Baraba-l slobozește!”

- „Dară cu Iisus, gândiți, și-mi răspundeți: Ce vroiți?” Mii de glasuri dușmănești Au strigat: - „să-l răstignești!” - Ce-a făcut?... Am cercetat! Nu-l găsirăm vinovat, Nici eu însumi, nici Irod!... Am să-l cert... și să-l slobod!” - „Nu!” (iudeii au grăit) Vrem să fie răstignit!” - „Da!” strigau la rând cu ei și toți marii arhierei.

Când văzu c’a lui cercare sorți să izbutească n’are: Apă a cerut Pilat, Mânile și le-a spălat... Poporimii zise-apoi: - „Cadă sângele-I pe voi!” - „Cadă, da! pe noi, pe toți! și pe fii, pe strănepoți!” Adunarea glăsui.

și Pilat, îl slobozi Pe Baraba!... Pe hristos Îl trimise obștei, jos.

147 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Într’o curte largă-a dus Ostășimea, pe Iisus. și venit-au fără număr, Oameni, umăr lângă umăr! Cu o haină de ‘mpărat, Roșie, l-au îmbrăcat.

l’au încoronat cu spini, trestie I-au pus în mâni, la picioare-i s’așterneau, se ‘nchinau lui, și ziceau: - „Bucură-te, luminate, Preamăritule ‘mpărate!”

Apoi prinser’a-l scuipa, A-l lovi cu trestia; și cu palmele-l bătură Peste cap... și peste gură...... Coborî jos și Pilat, Pace nu-și găsea ‘n palat. Pe Iisus când l-a zărit: - „Iată omul!” a grăit. gloata ‘ntreagă de iudei, Cum și marii arhierei,

toți ca unul, au strigat: - „să ni-l răstignești, Pilat!” el a zis: - „să-l răstigniți Voi, vr’o vină de-I găsiți! Vinovat eu nu-l găsesc!”

148 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

- „Da!” Iudeii glăsuiesc, Dup’a noastră lege, nu-i Alt chip!... crucea-i partea lui! Căci pe sine s’a făcut Fiu din Dumnezeu născut!”

De acest răspuns, Pilat, și mai tare tulburat, se uita la ‘nvățător: - „Cum să-l scap de ura lor?” Dar mulțimea nu-i da pace: - „Dacă tu scăpat vei face Pe acesta − nu ții seamă De ‘mpăratul tău, se cheamă! Cezarului ești dușman!... Că acest galileean s’a făcut, cum știi, pe sine și ‘mpărat!... Ia seama bine!” ...... Astea când le auzi, Ce putea Pilat grăi? Mai putea să-l mântuiască? ...... lor l-a dat, să-l răstignească.

149 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Răstignirea Petre DUlFU

De porfiră dezbrăcat, și cu haina-I îmbrăcat, Din Ierusalim l-au dus Colo pe golgota, sus... Crucea, singur și-o ducea; Dar sub greul ei cădea... Deci pe-un om, simon numit, să i-o ducă l-au silit. și era Iisus urmat De popor nenumărat; De femei, mulțime, care Îl plângeau cu jale mare.

el s’a ‘ntors și zis-a lor: - „Ce jeliți, femeilor? Nu mai mă jeliți pe Mine! Vă jeliți pe voi mai bine, Pe ai voștri fii și fice! Căci... vin zile, când vor zice: „Fericite sunt pe lume Cele care n’au fost mume, N’au născut, n’au alăptat!...

150 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și ruga-s’or înfocat: Munți! pe noi vă năruiți! Dealuri! să ne-acoperiți!” ...... Ajungând mulțimea sus Pe golgota, cu Iisus: slujitori la el veniră și pe cruce-l țintuiră...... s’a ‘ntâmplat că tot aci Fost-au, în aceeași zi, Pentru fărădelegi mari, Răstigniți și doi tâlhari; Unu ‘n dreapta Domnului, Celălalt la stânga lui...... După ce l-au răstignit, hainele-I le-au împărțit. Iar cămașa lui, lucrată Dintr’o singură bucată, Vrând mai mulți ostași s’o ia, sorți ei traseră pe ea...

Cei din preajmă se uitau la Iisus... și cuvântau: - „tu, ce-ai spus că templul strici și ‘n trei zile-o să-l ridici, Dă-te de pe cruce jos, Mântuiește-te, hristos!”

151 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Îl luau în râs pe rând Fariseii, cuvântând: - „Mântui mulțime mare, Dar pe sine nu e ‘n stare! Roagă-se azi Domnului! scape-l! dacă-i Fiul lui!” De pe crucea sa hristos se uita la ei milos: - „tată!... fii îndurător! Nu știu ce fac!... Iartă lor!”

Unul din tâlhari grăi: - „Cată a te mântui, Doamne!... să ne mântuiești și pe noi, hristos de ești!” - „Nu te temi de Dumnezeu?” (Îl înfruntă − amicul său) Noi azi, pentru-a noastră faptă Ne-am luat răsplata dreaptă. Dânsul?... e nevinovat!” Dup’aceea s’a rugat: „Doamne! să mă pomenești, Colo ‘n slăvile cerești, În a ta împărăție!” Iar Iisus: - „Amin zic ție! teamă, fiule, să n’ai; Azi vei fi cu Mine ‘n rai!”

sta sub cruce-acolo, frântă De durere, Maica sfântă

152 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și un ucenic iubit. Mamei, Domnul i-a grăit: „Iată d’astăzi fiul tău!” și spre ucenicul său Îndreptând privirea sa, zise: - „Iată mama ta!”

l’amiază, noapte se făcu: Noaptea ceasuri trei ținu... După ce s’a luminat, glas Iisus a ridicat: „Doamne! Doamne Preaslăvit! Pentru ce M-ai părăsit?” Cuvântă apoi: „Mi-e sete!” ei luat-au un burete, În oțet l-au înmuiat și la gură I l-au dat... Domnul sus la cer privi: „săvârșitu-s’a!” grăi. Dup’acestea, a mai scos O strigare doar hristos: „În a tale mâini dau, iată, sufletu-mi, slăvite tată!” Apoi capul și-a plecat și suflarea el și-a dat...

Când închis-a ochii sfântul, s’a cutremurat pământul și perdeaua-altarului Din locașul Domnului, Până jos, în două, toată,

153 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

spintecatu-s-a deodată. Despicatu-s-au și stânci, s’au deschis morminte-adânci, sfinți din ele se sculară. Multora se arătară.

lângă Domnul un sutaș, Cu o ceată de ostași, străjuia... Când au văzut Cele ce s-au petrecut, groaznic ei s-au spăimântat... și ziceau: - „Cu-adevărat Fiu al tatălui de sus Fost-a pe pământ Iisus!” Obștea care s’adunase, glăsuia mergând spre casă, Dându-și pumni cu-amar în piept: - „N’a fost osândit pe drept!”

Ca pe răstigniți, pe cruce sâmbăta să nu-i apuce, Că era o sărbătoare În acea zi, foarte mare, Iudeimea la Pilat Alergă... și l-a rugat: să-i ridice mai curând, Fluerele lor zdrobind. slujitori venit-au dară, Fluierele sfărâmară

154 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

la tâlhari; lui Iisus nu, Fi’ndcă el, murise-acu. Numai spre-a se ‘ncredința, Un soldat, cu sulița, Coasta ‘n treacăt i-o înțeapă... sânge-a curs puțin... și apă.

și așa s’a ‘ndeplinit Ce profeții au grăit În scripturi despre hristos: - „Nu-i va fi zdrobit un os!”

155 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Înmormântarea Petre DUlFU

și trăia pe vremea ceea Iosif din Arimateea Un iudeu cu vază mare Printre-ai săi... și om cu stare. lui Iisus învățăcel Îi era, pe-ascuns, și el; și Cereasca ‘mpărăție Aștepta cu dor să fie.

Deci mergând, el a intrat Vineri seara la Pilat; A cerut să-i dee lui trupul mort al Domnului Iar Pilat i-l dărui. giulgiuri Iosif târgui... Cu el, din Ierusalim, s’a unit și Nicodim, tot așa de credincios, Ca și Iosif, lui hristos. smirnă multă de acasă și aloe își luase.

De pe cruce, binișor, Dat-au jos pe ‘nvățător; l-au înfășurat apoi,

156 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Peste tot, în giulgiuri noi. Cu miresme unsu-l-au, Cum Iudeii ‘ndătinau. Iosif o grădin’ avea, și loc bun de-odihnă ‘n ea: groapă mai de mult săpată Numa ‘n piatră tare, toată. Nime ‘ntr’însa, pân’aci, N’a fost pus a odihni. și l-au dus acolo... Iară După ce-l înmormântară: Piatră mare, grea, au pus Pe mormântul lui Iisus.

sâmbătă s’au adunat Fariseii la Pilat... zis-au: - „Ne-am adus aminte De-ale lui Iisus cuvinte. el adeseori spunea: la trei zile-oi învia!” Pază tare deci să pui, Astăzi, la mormântul lui, Pân’or trece zile trei: Nu cumva să-l fure-ai săi, și poporului să spue: A ‘nviat!... În groapă nu e!” - „străji” (grăi Pilat), „n’aveți!?... Puneți ori și câte vreți!” ...... straja, dânșii, o ‘ntăriră; Piatra, o pecetluiră!

157 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Învierea lui Iisus Petre DUlFU

ziua sâmbetei trecând, și Duminica sosind, Pân’ a nu s’albi de zi, Din mormânt Iisus ieși. Când el părăsi mormântul, s’a cutremurat pământul. și un înger − la mormânt − Coborî din cerul sfânt; Piatra la o parte-a dat, și pe ea s’a așezat... strae albe el avea, Ca un fulger strălucea. Paznicii când Îl văzură, la pământ, ca morți, căzură.

Magdalena ‘ndurerată, Cu vre-o trei femei, plecat-a De cu zori... miresme-au dus la mormântul lui Iisus. Când ajuns-au la intrare, se ‘ntrebau cu ‘ngrijorare: - „Cine oare să ne dea la o parte lespedea?” Acolo intrând, văd − iată −

158 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Piatra la o parte dată. Dar pe Domnul − când privesc Jos în groapă − nu-l zăresc... Ochii ‘n sus când ridicară, Îngeri, doi, li-s’arătară. le era strălucitoare Fața, ca luciosul soare... Mute dânsele-i priveau.

Îngerii grăitu-le-au: - „Printre cei înmormântați, Pe Iisus de ce-l cătați? Din mormântu-i s’a sculat! Iată locul unde-a stat! spuneți și la ucenici, Că el nu mai este-aici! A pornit ‘nainte − acum − Pe al galileei drum. Mergeți! Acolo aveți Azi cu toții să-l vedeți!”

ele pleacă spre-a găsi Pe apostoli... și-a-i vesti... Cum mergeau voioase iată, Că Iisus li se arată... Înaintea lor ieșise: - „Bucurați-vă!” le zise. Dânsele, când l-au văzut, la picioare I-au căzut; tremurând I se ‘nchinară... Domnul a grăit lor iară: „N’aveți teamă! Alergați În oraș!... de veste dați:

159 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

să se ducă ‘nvățăceii În ținutul galileii. Acolo au să mă vază!” ele merg, înștiințează Pe apostoli, cu grăbire, De nespusă fericire!... Iar cei unsprezece-ai lui, Când le-au spus că ‘n groapă nu-i, C’a ‘nviat... că au să-l vadă: Nici nu le venea să creadă!

tot atunci, străjeri sosesc De la groapă, și vestesc Fariseii din cetate Despre cele întâmplate. Fariseii strânși la sfat, Bani străjerilor au dat: spuneți: „Noi am adormit... Ucenicii au venit... și luat-au pe Iisus, Noaptea, pe furiș... l-au dus!”. De mai mari, să fiți pe pace, Că scăpați noi vă vom face!” ...... Banii, paznici-i luară; Pe farisei îi ascultară... și minciuna, de la ei, s-a lățit printre iudei.

160 duiliu zamfirescu

(1858-1922) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ghetsimani Duiliu zAMFIResCU

sub cerul plin de idealuri, În limpezirea străvezie, Răsare luna de pe dealuri Iradiind melancolie.

e ceasul tainei. ziua moare În depărtările senine. se vede vremea trecătoare În geana ultimei lumine.

Când cedrii vârfu-și încunună Cu mlădieri de albe flamuri, Pe sub copacii prinși de lună se mișcă umbrele de ramuri.

Nedeslușită se ivește În luminișul din grădină statura unui Om. ea crește, Înaintează în lumină;

și stă. Apoi pornește iară, și iarăși stă. În două rânduri se vede, galben ca de ceară, Cu ochi albaștri plini de gânduri,

162 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cum îndelung el brațe-ntinde spre bolta albelor misteruri, De care sufletu-I se prinde Cu dor neistovit de ceruri:

- „Părinte, tu, ce toate cele le duci pe dreapta lor cărare; Ce cârmuiești prin haos stele, talazuri pe pustiu de mare;

- tu, Cel ce legi de lumi create Pe cele ce vor fi să fie Prin arcuri de singurătate și temelii de armonie;

- Părinte, tu, ce-ai pus în mine senin din sfânta ta ființă Mărește-Mi sufletul spre bine Puterile spre suferință”.

și cade în genunchi. eteric lipește luna peste dealuri, lăsându-I chipu-n întuneric Iar gândul sus, în idealuri.

163 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciuni Duiliu zAMFIResCU

Îți mulțumesc putere uriașă Ce m-ai obișnuit a mă-nfrâna, și m-ai chemat de când eram în fașă Cu glas de tată sub aripa ta. și-acum, când arde soarele cu pară, Învață-mă-a iubi cu-adevărat, A mă jertfi cu suflet împăcat, Mă apără de-a patimii ocară. Dă-mi prevestirea clipelor ce vin, senine, cu lumina lor de lună, Duc-ale vieții zbucium și furtună, Când stele vor ieși pe cer senin.

Răsar sfioase stelele dintâi, și luna − sus pe bolta azurie; tu − care m-ai obișnuit să-mi fie Doar munca vieții strai și căpătâi

Binecuvântă fruntea mea de roabă, Brăzdată de-al ispitei zbucium greu; Întinde argintia ta podoabă s-alini durerea sufletului meu.

și-mi dă − la înseratul vieții mele, Din care am secerat atât amar − Puterea, ca să cred în al tău har, Arată-mi, sus, cununa ta de stele.

164 alexandru vlahut, a˘

(1858-1919) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Hristos a înviat! Alexandru VlAhUȚă

I. Au tremurat stăpânii lumii la glasul blândului profet și-un dușman au văzut în fiul Dulgherului din Nazaret!

el n-a venit să răzvrătească, Nu vrea pieirea nimănui, Desculț, pe jos, colindă lumea, și mulți hulesc în urma lui;

și mulți cu pietre Îl alungă și râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbește tuturora, Atotputernic și smerit!

el orbilor le dă lumină, și muților le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întărește, Pe morți îi scoate din mormânt;

și tuturor deopotrivă, Împarte darul lui ceresc, și celor care cred într-Însul, și celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei ce nu au lege... Ce-i pasă lui de ura lor? el a venit s-aducă Pacea și înfrățirea tuturor!

166 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Din toată lumea asupriții În jurul lui s-au grămădit, și vijeliile de patimi la glasul lui au amuțit: - „Fiți blânzi cu cei ce vă insultă, Iertați pe cei ce vă lovesc, Iubiți pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmășie se pornesc...”. II. Cât bine, câtă fericire, și câtă dragoste-ai adus! și oamenii, drept răsplătire, Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus. Au râs și te-au scuipat în față Din spini cunună Ți-au făcut, și, în deșarta lor trufie, stăpâni asupră-Ți s-au crezut... - „Aduceți piatra cea mai mare Mormântul să-l acoperiți, Chemați sutașii cei mai ageri, și străji de noapte rânduiți...”. III. s-au veselit necredincioșii Că au pus luminii stăvilar, și ea s-a întărit în focul Durerilor de la Calvar, și valurile-i neoprite Pe tot Pământul se-mpânzesc Ducând Dreptate și Iubire, și pace în neamul omenesc.

Voi toți, ce-ați plâns în întuneric, și nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-ngenunchere, sculați... hristos a înviat!

167 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Sonet Alexandru VlAhUȚă

Din nou coboră-te-ntre noi, Iisuse Căci iarăși turma ta e rătăcită și iar se-ntinde noaptea cea cumplită A vechii uri, de tine-atunci răpuse.

De-abia se mai zărește ca prin sită, A mântuirii stea. Dar cât de sus e! se îndepărtează parcă... Cine spuse Căci stingerea ni-i singura ursită?

O, vino, iubitorule de oameni. În sufletul bătrânei lumi să semeni Din nou credința cea nemuritoare...

Cunoaște-l vom? Pleca-vom fruntea oare Când întinzându-și mâinile amândouă Asupră-ne, va zice: „Pace vouă!”?

168 george cos, buc

(1866-1918) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

La Paști george COșBUC

Prin pomi e ciripit și cânt, Văzduhu-i plin de-un roșu soare și sălciile-n cer și pe pământ, Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii.

și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți din vale și doi de se-ntâlnesc în cale Își zic: „hristos a înviat!” și râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare.

și-un vânt de-abia clătinător șoptește prin văzduh cuvinte, e glasul celor din morminte, e zgomotul zburării lor! și pomii frunțile-și coboară Că Duhul sfânt prin aer zboară.

e liniște. și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe până-n văi străbate

170 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și clopotele cântă rar. Ah, Doamne! să le-auzi din vale Cum râd a drag și plâng a jale.

Biserica pe deal mai sus e plină astăzi de lumină, Că-ntreaga lume este plină De-același gând, din cer adus: În fapta noastră ne e soarta și viața este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână…

Ah, iar în minte mi-ai venit tu, mama micilor copile! eu știu că și-n aceste zile tu plângi pe-al tău copil dorit! la zâmbet cerul azi ne cheamă; sunt Paștile! Nu plânge, mamă!

171 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Colindătorii george COșBUC

Cad fulgii mari, încet zburând și-n casă arde focul Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce:

Cum sta pe paie-n frig hristos În ieslea cea săracă, și boul cum sufla milos, Căldură ca să-i facă, Drăguț un miel cum i-au adus Păstorii de la stână și îngeri albi cântau pe sus, Cu flori de măr în mână.

și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, și vin mereu, s-opresc în drum, s-aud acum în tindă.

172 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: sunt îngerii din cer veniți, Cu lerui Domnul mare!

ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-a deschis mormântul și el acum e-n cer suit și judecă Pământul.

și până nu tăcea la prag, Noi nu vorbeam nici unul sărac ne-a fost, dar cald și drag Acas’ la noi Crăciunul. și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr și-n fașe mic, pe Domnul.

173 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ștefan Vodă george COșBUC

Prin suceava, Vodă ștefan, într-o zi de primăvară, Cu boieri bătrâni ai țării și hatmani, treceau călări. Iată-n drum, pe-o stradă strâmtă, ei pe-un mort întâmpinară, Un sărac! Nici lume-n urmă, nici măcar făclii de ceară și nici plâns ca la-ngropări.

Un copil ducea o cruce; și-ngânând cântarea sfântă După el bătrânul preot vine-ncet în sfântu-i port; Duc pe umăr, patru oameni, un sicriu sărac și cântă, ștefan își oprește calul și de milă se-nspăimântă Cât de singur e-acest mort! el descalecă și-azvârle straiul ce de-argint străluce, Unui paj el lasă calul și se-apropie grăbit De sicriu, și-urmând sicriul, umilit își face cruce și, purtând în mână coiful, după mort încet se duce Ca după-un amic iubit. sfetnicii și-oștenii țării stau mirați și n-au putere să-nțeleagă cine-i mortul cel necunoscut ca viu, Văd în capul gol pe ștefan și zdrobit ca de-o durere; Își descopăr și ei capul și s-apropie-n tăcere și se duc după sicriu.

174 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și cu guri făr’ de răsuflet stă mulțimea-ntâmpinată De-acest mort urmat de Vodă și de Curtea sa, pe drum; Nici ei nu-nțeleg convoiul, dar pornesc cu el de-odată, și mulțimi mereu s-adună spre mulțimea adunată, Ne-știind de ce și cum.

și pe străzile sucevei, înnorate-acum de jale, După mortul fără nume se strecoară lungul șir De popor, de domni și sfetnici și de-oșteni în albe zale; Pe-un necunoscut din lume îl petrece-o lume-n cale spre mormântul strâmt și jalnic dintr-un colț de cimitir.

și deasupra groapei ștefan, cu boieri ce-l înconjoară, Ia sicriul și-l așează pe frânghie. și-n mormânt Însuși el, prinzând frânghia cu alți trei, încet coboară Mortul în pământ, el însuși peste mort întâia oară zvârle-o mână de pământ. spre popor apoi se-ntoarce: - „De-ați venit aici cu mine Nu-ntrebați ce mort e-n groapă, prieten ori dușman al meu Om a fost, și-n ceasul morții noi să dăm ce se cuvine Omului: Iar unde merge, sufletu-i găsească bine și să-l ierte Dumnezeu!”

Nu-ntrebați ce mort e-n groapă! Răsărirea unei spume Nu e volnică: ea are rostul hotărât din cer! Când tu crezi că n-ai pe nimeni, frați tu ai o-ntreagă lume, Mila lor e Dumnezeul cel ce altfel n-are nume Pentru cei ce plâng și pier.

175 nicolae iorga

(1871-1940) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nu L-au cunoscut Nicolae IORgA

Oricât de sfânt era Iisus și cât de lămurit prin lut Vedeai pe Cel venit de sus și ai săi nu l-au cunoscut.

A trebuit ca trupul său, De mucenic, să-l bată-n cuie Ca să se-arate Dumnezeu și ca la ceruri să se suie.

178 cincinat pavelescu

(1872-1934) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Hristos a înviat! Cincinat PAVelesCU

e soare pe ceruri, și-n inimi e soare, Cu iarna ce moare Nădejdea învie; Pe firul de iarbă, Pe frageda floare, Ca lacrime plouă, Mărgele de rouă.

Aleargă, peste-ntreaga fire, Fiorii vagi de fericire, și toate inimile bat: - „hristos a înviat!”

Un zbor naiv de idealuri În inimi prinde să răsară... Ca și pe câmpuri, văi și dealuri În suflete e primăvară!

și Cerului mai clar, mai dulce, I-aducem parcă o solie De tot necazul nostru − blânda și-armonioasa ciocârlie!

180 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cântați: „hristos a înviat!” și clopotele-n dimineață, să-nalțe-n ceru-nseninat Cântarea dragostei de viață!

și glasul lor purtat de vânt, Când va sui-n lumină, spre tronul Domnului Cel sfânt Cui lumile se-nchină, În ceasul binecuvântat Din vis și rugăciune,

Când soarele răsare, Cu-o argintie trâmbițare, Un înger poate o să sune Într-a popoarelor uimire Universala mântuire: - „hristos a înviat!”

181 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Legile eterne Cincinat PAVelesCU

Iisus dormea, pe valuri urla o vijelie și-apostolii văzându-l dormind nepăsător, Priveau cu-nfiorare când cerul în mânie; Când apa zbuciumată ca sufletele lor. lopețile scăpară din mâinile-obosite și barca fără cârmă, prin haos lunecând, lăsa pe chipuri pale, de groază chinuite să cadă raza stinsă a ultimului gând. Iisus dormea. și spaima cât apa de adâncă Îi prefăcuse-n biete năluci de țintirim, și îndârjiți pe somnu-I ce nu zburase încă, Apostolii strigară: „stăpâne-o să pierim!” Dar el deschide ochii. Privirea de lumină Asupră-le o clipă seninu-și revărsa. și dulcea ei blândețe pe valuri când se-nclină, Ce pace peste inimi și ape ea lăsa! ...... și noi, munciți de groaza atâtor ne-nțelesuri, Ne rătăcim pe marea gândirilor adânci, luptăm cu vijelia eternelor eresuri, Bărci șubrede, izbite de maluri și de stânci. Aici orbiți de-un fulger, aici prin întuneric, Ne zbatem spre o țintă ce-n vis o-ntrezărim. Ani lungi ne minte umbra amorului himeric și-n veci ne chinuiește durerea că murim. e calm doar cel ce crede. Doar el din norul ceții Privirea liniștită pe mare și-o așterne, știind că ziditorul pe gând, pe clipa vieții, Coboară pacea largă a legii lui eterne.

182 haralamb g. lecca

(1873-1920) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iad și rai (fragment) haralamb g. leCCA s-au stins luminile la geamuri În calmul nopții dibuind, Copila, singură-n odaie, Aprinde candela, șoptind:

Al lumii tată, bun Părinte, Atotputernice stăpân, Ascultă ruga mea fierbinte, Ascultă cu ce dor o-ngân.

Cu ochii plânși, cu chip ca ceara, Cu suflet deznădăjduit, Purtând pe inimă povara Unei dureri făr’ de sfârșit. legată-n lanțuri de păcate, Cu pieptul ars de-al lor venin, Cerșind un pic de bunătate, la tine, Doamne, mă închin!

Căci dacă, stând pe tronul lumii, Răzbuni pe cei nedreptățiți,

184 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI tot tu ștergi lacrimile mumii și-ajuți pe cei nenorociți; tot tu lungești de azi pe mâine Nădejdea vieții dintr-un veac; tot tu dai codrul rupt de pâine Din care mușcă un sărac; tot tu întinzi bătrâna-Ți mână Deasupra celor care mor, Când corpul intră în țărână, Iar duhu-n ceruri își ia zbor. tu duci la groapă o copilă, sădind un dor nețărmurit, și tot la tine vede milă Un biet de vârstă prigonit.

Asculți și-auzi orice mișcare; Vezi toți supușii tăi plângând; știi vina mea cât e de mare, Cum știi ce are omu-n gând.

și fiindcă ești atotputernic, Atât de drept și-atât de bun, Fii bun la glasul meu cucernic; În care sufletul îmi pun.

Când ochi-mi tulburi cu oroare vedea-vor moartea așteptând, Când buza mea, însuflețită de-un șir de ultime suspine, Va căuta să se mai roage, prea-sfântu-Ți nume murmurând, Ai milă, Doamne, și de mine!

185 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când, veștejiți de suferință, obraji-mi galbeni și uscați, Mă vor preface în fantoma rătăcitoare pe ruine; Când toți din jurul meu fugi-vor, de fața mea înspăimântați, Ai milă, Doamne, și de mine!

Când mintea mea va fi în prada neînduratei întristări, gândind la țărmurile morții, de unde nimeni nu mai vine, și peste care stăpânește puterea negrei disperări, Ai milă, Doamne, și de mine!

Când de la inimă la tâmplă, ca niște ultime scântei, simți-voi sângele că-nghiață, când lumânarea îmi vor ține, și când lințoliul neființei se va lăsa pe ochii mei, Ai milă, Doamne, și de mine!

Dar, pân-atunci păstrează-n mine Credința oarbă de creștin și fă ca lungile-mi suspine să spele răul pe deplin. să nu rămână nici o pată Pe fruntea-mi arsă de păcat, Cu care-n ceasul de răsplată să merit iadul ne-ndurat.

Îmi schimbă ochii în izvoare, Din care râuri șiroind, De când se-ascunde roșul soare și până-l vezi pe cer suind. să ud păcatele-otrăvite Ce peste anii mei se cern, să sting cuptoarele-nroșite De para focului etern.

186 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

trimite-o umbră de iertare, În visul meu venit de sus și lasă-mi gura cu-nsetare s-atingă Crucea lui Iisus.

Căci ori de câte ori văd spinii Pe capul lui de sânge ud, De care râseră hainii, lovindu-l rău, lovindu-l crud;

De câte ori cu-nfiorare, știind martiricu-I sfârșit, Privesc sdrobitele-I picioare și-l văd de-atâtea ori rănit;

Când știu că noi am fost de vină De l-au întins pe cruce viu, supusă, fruntea-mi se închină În fața sfântului tău Fiu.

Al lumii tată, bun Părinte, Atotputernice stăpân, Primește ruga mea fierbinte Pe care dornică o-ngân,

și pentru roaba-Ți pocăită Îmi plec genunchii și mă-nchin: Păzește-o, Doamne, de ispită În vecii vecilor, Amin!

187 dimitrie nanu

(1873-1943) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul tânărului din Nain Dimitrie NANU

Mi-s pleoapele închise... toropit, sunt între vis și viață adormit. Dar simt un snop de raze ce mă scaldă; tu mă-nfiori cu dragostea ta caldă De dincolo de pragul rece-al morții: Cu degetele tale țeși mistere să smulgi un suflet din pedeapsa morții, Din noaptea ocnei ce-n adânc mă cere...

De unde-acest fior prin trupu-mi veșted? În undele de vânt ce-mi trec prin creștet, ghicesc fluidul degetelor tale M-aș ridica să te urmez pe cale, Dar frig de plumb m-a-nțepenit pe spate și mâinile pe piept mi-s încleștate; Un cerc de fier le ține înghețate. tu bați stăruitor la ușa-nchisă-a bietei inimi moarte! e adevăr sau vis înșelător? Pe alte căi vrea soarta să mă poarte? Mai pot la soare ochii să-i deschid? În mine-i întuneric umed, vid. Prăpastie eternă de primejdii,

190 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nici raza bucuriei și-a nădejdii! tu bați stăruitor și-o luptă-ncepe aprigă, cumplită, sub fulgerul năprasnicei chemări, Pe piept o apăsare nesfârșită se-mpotrivește trudnicei mișcări, De parc-aș sprijini pe umeri munții!

Dar liniștit, prin peșterile frunții, Pătrunde zarea albei aurori; Ca picuri de izvoare printre stânci, Filtrează apa limpedelor zori lumina bucuriilor adânci! Ce mână-a rupt lințoliul? Ce mister?

- „trezește-te copile din Nain, Îți poruncesc să te ridici din raclă, În numele stăpânului Puterii!” și văzu-mi se aprinse ca o faclă, lumină din lumina Învierii!

O, Doamne-al milei! Fă ca-n fiecare Biet tânăr adormit în drum spre moarte, să sune ca o salvă de fanfare Porunca ta, divina ta chemare, zdrobind cătușa blestematei soarte!

191 s, tefan octavian iosif

(1875-1913) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune ștefan Octavian IOsIF

Doamne, către tine-ndrept Astăzi ruga mea umilă! Iartă celuia nedrept De la tronul tău aștept Cel din urmă semn de milă...

Ca un demon cad învins, Fulgerat de suferință, În genunchi, cu graiul stins și cu sufletul cuprins De obidă și căință;

Dornic brațele-mi întind Către Cerurile tale; Valurile mă cuprind, Inima mi-o simt murind De nețărmurita jale;

și pre tine te mai chem: Doamne, tu ești sfânt și mare! Mântuie-mă de blestem... Către tine plâng și gem: Îndurare!

194 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus ștefan Octavian IOsIF

Veghează-n colț a candelei lumină, Învăluind icoana raze pale: Iisus copil, la sânul Maicii sale; Păstori se miră, Magi I se închină.

Un zâmbet blând, tihnit și fără vină, și totuși, nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în taină fața lui divină.

știai de-atunci, Iisuse, că odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul.

și-ncununat cu spini, urcând Calvarul, Pe umăr crucea singur Ți-o vei duce, și vei muri, strigând la cer, pe cruce?

195 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cântec ștefan Octavian IOsIF

Vezi, dragii oaspeți le-au venit și pomii toți s-au primenit De sărbătoare... grădina-i templu plin de zvon, Albina-i psalt − și orice floare Un sfânt amvon.

sub streșini cuiburile vechi Ascund iar vesele perechi De rândunele, Iar eu furat de-un vis, privesc Cum zboară în azur ceresc zâmbind la ele.

O, spune-mi, dragă rândunea Ce zbori mereu în preajma mea, tu știi mai bine: O să-mi ajute Dumnezeu să-mi pot alcătui ca tine, Un cuib al meu?

196 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

De sărbători ștefan Octavian IOsIF

Afară-i noapte neagră, vijelie... se tânguiește vântul prin cotloane Adoarme-acum, ca un copil cu toane, Acum pornește iar, plin de mânie.

eu stau la foc, trudit de insomnie, Ascult cum bate ploaia în obloane, Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane Din țara Doinei, dulcea Românie!

Văd copilași pe ulițele ninse Umblând cu steaua și cu Moș Ajunul și-aud departe-un cor de glasuri stinse...

Aș vrea s-alerg spre ei, să-i strâng în brațe, să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul... și-o lacrimă mi-alunecă pe față...

197 mihai codreanu

(1876-1957) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

RUGĂCIUNEA UNUI CREȘTIN Mihai CODReANU

să-mi fie viața fără ură și de mânie dezbrăcată; În patimi chiar, să am măsură: Rogu-te, tată. De nici o clipă zuliară să nu am inima pătată; să urc spre tine dreapta scară: Rogu-te, tată. Iar de-mi voi apăsa semenii Cu-asupritoare judecată, să ard în flacăra gheenii, Rogu-te, tată. să simt că orice suferință Din voia ta îmi este dată și s-o îndur cu umilință: Rogu-te, tată. să fiu ne-atins de bănuiala Că nu-s făptura ta curată și să nu știu ce-i îndoiala: Rogu-te, tată. Dă-mi pâinea zilnică cinstită și cu sudoare câștigată și nu mă duce în ispită, Rogu-te, tată. Iar când voi trece peste punte Din totdeauna-n Niciodată, să-mi steie mâna ta pe frunte: Rogu-te, tată.

200 elena farago

(1878-1954) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Copiii către Moș Crăciun elena FARAgO

I. Moș Crăciun, Moș Crăciun, sfântul nostru bun și drag, Vei veni și-n noaptea asta să ne bați în geam și-n prag;

Vei veni și-n noaptea asta la copiii toți pe rând, Moș Crăciun cu barba albă și cu zâmbetul tău blând.

Iară noi, cu bucurie, Ți-om aprinde-n brad lumini, Imn cântând Acelui Care Ne-a făcut să fim creștini;

Cu cântarea de mărire lui Iisus, te-om aștepta Moș Crăciun, Moș Crăciun, Dragă ni-i venirea ta!...

202 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

II. slavă ție, Moș Crăciune, Ce-n tot anul vii mereu să ne amintești cuvântul Fiului lui Dumnezeu.

slavă ție, moș cucernic, Care-atât de bine știi să le-aduci o mângâiere Mamelor ce n-au copii,

Ce în sacul tău pun astăzi haine, jucării și bani, Ca să le împarți la noapte Copilașilor sărmani.

III. Noi am fost cuminți tot anul, și miloși am fost mereu și în fiecare seară Ne-am rugat lui Dumnezeu.

sănătate dă-ne nouă, Ne-am rugat, și la părinți, Pentru pacea Țării noastre Înălțat-am rugi fierbinți.

Pentru mamele sărace, Pentru copilașii goi, Pentru toată sărăcimea Care plânge în nevoi.

Ne-am rugat în orice seară, Pentru copilașii cei Ce pe nimeni n-au în lume să se bucure de ei,

203 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Că ne doare, Moș Crăciune, Inima, de câte ori Ne întind în cale mâna Copilașii cerșetori

și ne doare orice jale, și am vrea s-avem puteri să gonim din lumea asta Orice plâns, orice dureri.

și mai mult, mai mult din toate, N-am mai vrea să fie − știi? Nici copii orfani pe lume, Nici părinți făr’ de copii!

204 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În ajunul Paștelui elena FARAgO

Ce bine-mi pare! Mâine-i ziua Când mă îmbrac frumos, curat, și spun în loc de „bună ziua”, la toți, „hristos a înviat!”

și tot așa, de-acu-nainte Vreo nu știu câte săptămâni, Căci eu sunt mic, dar sunt cuminte și știu ce sărbătoare-i mâini.

și știu „hristos a-nviat” ce-nseamnă, Căci am o mamă bună eu, Ce-n toate serile mă-ndeamnă să mă închin la Dumnezeu.

știu „tatăl nostru” și știu spune și alte rugi ce-mi plac nespus, și știu să cânt și-o rugăciune Cu „Învierea lui Iisus”;

Iar mâine-n locul rugii care O spun la masă de-obicei O voi cânta frumos și tare să-i bucur pe părinții mei.

205 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În ziua de Paște elena FARAgO

toți copiii azi se-mbracă Cu ce au ei mai frumos, și părinților le cântă: „Învierea lui hristos”.

și la masă ciocnesc astăzi toți copiii cei cuminți Ouă roșii și pestrițe, Cu iubiții lor părinți.

toți copiii azi sunt darnici Căci ei știu că lui hristos Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos.

și copiii buni la suflet, Azi cu bucurie dau Cozonaci și ouă roșii la copiii care n-au.

206 tudor arghezi

(1880-1967) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm de tinerețe tudor ARghezI

Cu ochii, Doamne-n turla-Ți milostivă, tot dau ocol stâncoasei Catedrale. O crizantemă-Ți tremură-n ogivă: luceafărul cu mila-i de petale.

Ți-aș mulțumi de darurile toate, Plugar în brazda versului săracă Dar frântă-i slava, graiul nu mai poate Cu bunătatea ta să se întreacă. să-Ți fac aș vrea un spic mai strălucit În snopi încinși cu fire de beteală, Dar, Doamne, încă nu a izbutit să-mi încolțească boaba de cerneală să-Ți cânt aș vrea − și-s tot neputincios Ca-n vis. și cobza mi s-a destrămat te uită, Doamne, jos de tot, în jos; se roagă Ție cel îngenuncheat.

208 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Denie tudor ARghezI

seara stau cu Dumnezeu De vorbă-n pridvorul meu. el e colea, peste drum, În altarul lui de fum, Aprinzând între hotare Mucuri mici de lumânare. Din cerdacul meu la el e un zbor de porumbel. Îmi trimite danie Câte o gânganie, Paianjini pe sanie sau pe o metanie.

Atârnați pe-o sfoară, groasă Cât o umbră de mătasă. și se leagă de pridvoare Mirodenii dulci de floare, Ca o punte de poteci Pentru fluturii-n scurteici.

Pe drumul de el ales graiul n-are înțeles. Mai mult spune cucuruzul Decât gura și auzul. Domnul tace, glasul nu-și trimite-ncoace. Domnul face!

209 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Murmure tudor ARghezI

trunchiu-i geme în pământ, sufletu-i se zbate-n vânt, Că se zbate-n Patru vânturi deșteptate.

Fără piatră de mormânt, Plopu-i cedrul nostru sfânt. A trecut prin dreptul lui, În genunchi, Omul silhui, Fost copil al nimănui, (Plopul n-a știut să spuie) Pironit în patru cuie, Pe o cruce, Neputând-o-ntr-altfel duce. Am aflat, precum a spus scrisul, că era Iisus.

Plopii ce grăiau az-noapte În murmur de-atâtea șoapte? Cânta parcă un norod stihurile de prohod... Cânta-n Cer, până departe, Parcă bocete de moarte. toată noaptea mi-au vorbit Cu murmur neliniștit. l-auziși? se frământa Plopul pe durerea ta. Inimile ni s-au strâns: Plopii n-au cântat, au plâns. Între fulgere și ploaie Corbii trec prin ei convoaie. Plopii-ar da să se-nconvoaie. Dar nu pot atâta vreme Rădăcina cât le geme.

210 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm tudor ARghezI

Făr-a te ști decât din presimțire Din mărturii și nemărturisire, M-am pomenit gândindu-mă la tine și m-am simțit cu sufletul mai bine Poverile-mi părură mai ușoare, Ca după binecuvântare, și-nsetoșat de tine și flămând M-am ridicat în groapa mea cântând.

Cine ești tu, Acela de care gândul se-apropie, necunoscându-l? Cui cere milă, sprijin și putere Neștiutor nici cum, nici Cui le cere? De-ajuns a fost ca, nezărit, să te gândesc și-am tresărit. tu nici nu-ntrebi ce voi și mi-l și dai. Ce mi-a lipsit întotdeauna ai, și-ai și uitat De câte ori și ce și cât mi-ai dat. hambarul Ți-este plin împărătește Pe cât îl scazi, mai mult se împlinește, și de la sine sacul ce se scoate se însutește cu bucate. Dai voie bună - voia bună crește Dai dragoste - și dragostea sporește. Izvor îmbelșugat a toate, tu nu dai nici-un bun pe jumătate sau nu-l dai nicidecum Aceluia ce toarce și împânzește fum Când l-am pierdut, n-apuc să Ți-l arăt Că mi l-ai pus adaos îndărăt. stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul și nu știu Cine-i binefăcătorul.

211 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Inscripție pe o casă de țară tudor ARghezI te-am ridicat pe-o coastă cu izvoare și-mprejmuindu-ți liniștea cu aștri, te las albind prin pomi, din depărtare, Cuib fermecat, ca de cocori albaștri.

Din prispa ta vreau să-mi aduc aminte, Din geamul tău gândi-voi la trecut, Privind în sus la păsările sfinte, Ce-n streașini cuib de-argilă și-au făcut.

Voi îngriji ca-n fiecare vară să-ți ardă-n vârf nestinsa noastră stea, Pe care voi aprinde-o solitară Cu sufletul și ruga mea.

Iar pentru prunci și ochii-odihnitori Ai Preacuratei ce ne-nchise drumul, Vom răspândi prin încăperi parfumul Care preschimbă inimile-n flori

și-ntr-un ungher, vom face din covoare Un pat adânc, cu perinile moi, Dacă Iisus, voind să mai coboare, Flămând și gol, va trece pe la noi.

212 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm tudor ARghezI tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie. tânjesc ca pasărea ciripitoare să se oprească-n drum, să cânte-n mine și să zboare Prin umbra mea de fum.

Aștept crâmpeie mici de gingășie, Cântece mici de vrăbii și lăstun să mi se dea și mie, Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceață, Nici prin aroma primei agurizi, și prins adânc între vecii și ceață, Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

Nalt candelabru, strajă de hotare, stelele vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare și te slujesc; dar, Doamne, până când?

213 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte și de-a rodi metale doar, pătruns De grelele porunci și-nvățăminte, Poate că, Doamne, mi-este de-ajuns.

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării și să muncesc din rădăcini și sânger. trimite, Doamne, semnul depărtării, Din când în când, câte un pui de înger. să bată alb din aripă la lună, să-mi dea din nou povața ta mai bună.

214 panait cerna

(1881-1913) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus Panait CeRNA

Ai fost un om ș’ai pătimit cu dânsul… Un Dumnezeu – cum te credeau părinții… Plutește’n veci de-asupra suferinții: el nu ne poate înțelege plânsul.

Pe Dumnezeu, de l-am vedea în cuie, Cu pieptul plin de lănci, cu chipul supt, Am spune că-i un foc, dar jertfă nu e: el din ființa lui nimic n-a rupt.

Dar tu ai sângerat pe negre căi, sub umilinți ce nu le știe cerul; tu ai gemut, când te pătrunse fierul, De-au tremurat și ucigașii tăi.

și ochii tăi cei blânzi se înnoptară și gura ta s-a’nvinețit de chin, și duhul tău, ce nu putea să moară, A smuls din trup suspin după suspin…!

Un om, un om, prin patimile tale! și totuși, cât de sus, lumina mea, te-a înălțat răbdarea sfânt-a ta! De mila ta, la glasul tău de jale.

216 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI să se deștepte morți de mii de vremi ș-adâncul lumii să se înfioare, Iar tu – să ai privirea iertătoare, Un om să fii – și tot să nu blestemi!

Cum au putut să steie laolaltă Atâta chin ș’atâta bunătate? se rătăcește mintea și nu poate să te urmeze’n lumea ta înaltă…

Al nostru ești: al celor slabi și goi – Pământ ți-e trupul și’n pământ s’ascunde, Dar umbra ta rămase printre noi și inima-mi te simte orișiunde:

De sufletul ce-a întâlnit mizerii și cu obolul său le-a vindecat, te-apropii lin, prin negura tăcerii și strângi în taină mâna care-a dat:

Apostolului răsplătit cu ură, tu-i spui: Mergi, nu ești singur în durere, și gura ți-o’nfrătești cu sfânta gură Ce-a semănat nădejdi și mângâiere;

De cel ce geme, neputând să moară, Apropii cupa liniștii de veci, Mereu sporește-a inimii comoară și drum de zâmbet lași pe unde treci!

Al nostru ești! Ce ochi văzu vreodată Că te-ai suit la cer, purtat de nori? Ce gând nebun zvârli această pată Pe cel mai mare dintre visători?

217 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nu, nu! Ale golgotei reci piroane Nu te-au lipit atât de strâns de lemn, Că te-a legat de-acest pământ nedemn Nemărginirea rănilor umane.

Atâta timp, cât lutul n’o să crească Copii asemeni chipului tău sfânt; Atâta timp, cât liniștea cerească Nu se coboară’n inimi pe pământ;

Cât timp nu vezi aievea tot ce semeni, și ochii toți de plâns n’or fi deșerți – Atât de mult tu, cel născut din oameni, Va trebui să mângâi și să ierți.

Atât de mult vei auzi jelire și rana ta va sângera mereu – Îmblânzitor de oameni prin iubire, tu ți-ai ales destinul cel mai greu!

Dar, când vei zmulge-ntreaga omenire Din somnul lung al greului răbdat, Când nu va fi nici chin, nici rătăcire, Atuncea tu zâmbi-vei împăcat.

Atuncea numai îngerul hodinii Va coborî sub ochiu-ți înțelept: Îți va culege de pe frunte spinii și-ți va închide rănile din piept.

218 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Hristos a înviat! Panait CeRNA

„hristos a înviat”! Ce vorbă sfântă! Îți simți, de lacrimi calde, ochii uzi și-n suflet parcă serafimii-ți cântă, De câte ori, creștine, o auzi. hristos a înviat în firul ierbii, A înviat hristos în adevăr, În poenița unde zburdă cerbii, În florile de piersic și de măr.

și-n stupii de albine fără greș În vântul care-adie mângâiere, În ramura-nflorită de cireș, Dar, vai, în suflet a-nviat hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creștine: Cât bine ai făcut sub cer umblând? ești tu pornit, măcar acum, spre bine? Măcar acum, te simți mai bun, mai blând? simți tu topită-n suflet vechea ură? Mai vrei pierzarea celui plin de har? Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea gură? Iubirea pentru semeni o simți-jar?

219 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte, În aur, măcar azi, te-au îmbrăcat, Cu serafimii-n suflet – imn fierbinte – Ai drept să cânți: „hristos a înviat”!

220 ion minulescu

(1881-1944) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Drum crucial Ion MINUlesCU

Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu eu coboram mâhnit din conștiința mea, Iar el urca surâzător spre ea!...

și ne-am oprit la jumătatea scării Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării săgețile perechilor de ochi, ca de-obicei Ah! ochii lui, cum semănau cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu el cobora solemn din conștiința mea Iar eu urcam surâzător spre ea!..

222 octavian goga

(1881-1938) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Octavian gOgA

Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, eu cad neputincios, stăpâne, În fața strălucirii tale, În drum mi se deschid prăpăstii, și-n negură se-mbracă zarea, eu în genunchi spre tine caut Părinte – orânduie-mi cărarea. În pieptul zbuciumat de doruri eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. Din valul lumii lor mă smulge și cu povața ta-nțeleaptă, În veci spre cei rămași în urmă, tu, Doamne, văzul meu îndreaptă. Dezleagă minții mele taina și legea farmecelor firii, sădește-n pieptul meu de-a pururi tăria sfântă a iubirii Dă-mi cântecul și dă-mi lumina și zvonul firii îndrăgite Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele ostenite. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge, Nu rostul meu, de-a pururi pradă, Ursitei vitrege și rele, Ci jalea unei lumi, Părinte să plângă-n lacrimile mele.

224 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus pe valuri (fragment) Octavian gOgA

În noaptea-aceea neagră și târzie Călătorea departe uraganul. Cu repezi pași împinși de vijelie. Cu repezi pași de repede pierzare, Când peste-albastra apelor mânie s-a deslușit Iisus Nazareteanul, Cu brațu-ntins spre binecuvântare...

Apostolii, cu teamă și mirare, și-ngenuncheat în preajma lor poporul, Înfiorați de mândra arătare stăteau la mal, privind pe-nvățătorul Ce-alunecând pe-a undelor cărare, Înainta prin trăsnet și genune...

Pe urma lui, supuse de minune. Pe rând primind cereasca lui mustrare. se potoleau furtunile nebune, Îi resimțea priveliștea fiorul... scăpau corăbii prinse de vâltoare, Viața se-ntorcea din nou pe valuri, Când reluându-și păsările zborul, Nădăjduiau pescarii iar la maluri...

225 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și-n vreme ce ființa-I zâmbitoare Împurpurată-n sfânt’ aureolă se prelungea topită-n depărtare. strălucitoarea cerului cupolă, Iluminând cu-argint de stea decorul. se aprindea mai tare, tot mai tare, Ca să apară-n drum Mântuitorul, semănător de liniște pe mare!

226 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pace Octavian gOgA

luna-și picură argintul, tremurându-l pe fereastră; Vede-atâta împăcare străjuind căsuța noastră.

lângă pat, zâmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii, Cămășuță cu mătasă le-a țesut mâna nănașii

Numai moșul povestește. Așezat pe fața vetrii − Dumiriți de-o pildă veche, Îl ascultă doi cumetri.

Dar auzi! Cățelul latră, s-aud șopote-n ogradă și s-aude, sub opincă, scârțâitul de zăpadă.

s-a curmat deodat’ povestea și-i tăcere mută-n casă − Osteniți dorm ochelarii Pe Ceaslovul de pe masă.

227 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

licărind, o rază-atinge geamul ușii de la tindă. De trei glasuri legănată, se-nfiripă o colindă...

De sub țol ridică fruntea Două fețe bucălae... Blând zâmbește din icoană Cuviosul Nicolae...

228 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Răsună toaca… Octavian gOgA

Răsună toaca de utrină În pacea unei nopți târzii și, rând pe rând, câte-un opaiț s-aprinde-n mutele chilii…

De glasul ei tresai pe pernă, Măicuță, tu, cu chip frumos, și-alergi în grabă la altarul Mântuitorului hristos…

te văd în colțul vechi de strană Cum stai supusă de răstriști, și-atâta jale pare scrisă În ochii tăi curați și triști…

și cum te-nchini în rugăciune, eu mă gândesc înduioșat: Nemilostiva toacă-a nopții Ce vis frumos ți-a tulburat?…

229 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Moș Crăciun Octavian gOgA

Moș Crăciun cu barba albă, moș Crăciun cu traista plină, Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele, Azi la noi în sat te-așteaptă toată casa cu lumină, Cu colinde și cu cântec și cu crai cetăți de stele. tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă, Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă, Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiților de soartă, Când lași binecuvântarea peste capul lor să cadă. tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna, Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune, și-nveșmânți e-un văl de pace răzvrătirea-nviforată... Cum te-așteaptă-n sat la mine!... Du-te, du-te, Moș Crăciune...

De nu ți-o fi peste mână treci și pe la casa noastră, Biata mamă-ngândurată azi e singură la masă, tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră, Când vezi neatins și vinul și colacul de pe masă.

Apoi pleacă, Moș Crăciune... pe oriunde-și duce darul Bătrâneasca și cinstita și curata noastră lege; Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul, Căci și inima și casa ți-s închise-aici, moșnege!...

230 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Colindă Octavian gOgA

Moș Crăciun, Moș Crăciun! la casa de om sărac s-a gătat făina-n sac și n-avem să-ți dăm colac... Moș Crăciun!

Moș Crăciun, Moș Crăciun! Pe toate răzoarele Pe toate ogoarele Ne-am trudit picioarele Moș Crăciun!

Moș Crăciun, Moș Crăciun! toate săptămânile Ne-am ostenit mâinile și-am adunat grânele Moș Crăciun!

Moș Crăciun, Moș Crăciun! slujim slujba satului Țarina bogatului Pajura-mpăratului Moș Crăciun!

231 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Moș Crăciun, Moș Crăciun! Pe toate cărările Ardem lumânările și-ți cântăm cântările Moș Crăciun!

232 gAVRil rotica˘

(1881-1952) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Aur și credință (fragment) gavril ROtICă

Ia-mi aurul și-argintul din calea mea, stăpâne, Ia-mi haina de pe umeri și adăpost și pâine, și dă-mi în schimb tăria să-Ți preamăresc voința, Când ochii mei vor plânge și fi-va-mi suferința tovarășă de cale: atâta-ți cer, Părinte Al bolții milostive, din darurile sfinte!

Nu cei ce au argintul Naintea lor grămadă. sunt cei aleși, stăpâne, În cerul tău să creadă. ei stăpânesc pământul și nu știu ce-i o floare; ei nu știu ce-i durerea și n-au o sărbătoare! Nimica nu așteaptă În sufletul lor mic și n-au ce să aștepte Când nu cred în nimic......

234 ecaterina pitis,

(1882-1963) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cu steaua ecaterina PItIș

Cobor încet fulgi mari de nea și sfântă liniște-i afară la colțul uliței o stea Răsare blând în fapt de seară.

Un biet copil bălai, plăpând O ține-n mâinile-nghețate Umblat-a ulițele-n rând și-s toate porțile-ncuiate

și-acum se-ntoarce întristat și ce cântări frumoase știe! și ce speranțe a legat De steaua-i mândră de hârtie!...

236 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Noaptea Învierii ecaterina PItIș sub bradul vechi, cucernicul părinte Citea cu voce tare și curată. Din cartea-n aur și-n argint legată. Despre Iisus și patimile-I sfinte.

Mulțimea sta înjur îngenuncheată sorbind din plin frumoasele cuvinte... eu ascultam aducerile-aminte De chipuri dragi din vremuri de-altă dată.

și mă uitam încolo spre zăbrele. Cum își cerneau ninsoarea albă merii Pe-acei ce dorm în pace după ele.

și sufletul, să scape de mizerii, Pornit-a-n zbor spre părțile acele... Dar l-au oprit cântările-nvierii.

237 corneliu moldovanu

(1883-1952) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

La Putna (la mormântul lui ștefan cel Mare și sfânt) Corneliu MOlDOVANU

Un zvon de clopot, răspândind credință, Îndeamnă tot poporul la-nchinare. Vestind cucernic sfânta sărbătoare Prin falnice cântări de biruință.

Nălțându-și turla-n zările albastre, se-mbracă-n cuvioasă strălucire A Putnei seculară mânăstire, Ierusalimul vitejiei noastre!...

Veniți noroade de luați lumină. Din slava vredniciei depărtate. și vă rugați cu suflete curate să-I fie adormirea-n veci senină.

240 pantelimon halipa

(1883-1979) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pe calea înfrățirii Pantelimon hAlIPA

Ne plângem toți că viața-i grea, Că răul s-a-ncuibat în ea, Că ne-a robit pe veci amarul și cu venin ni-i plin paharul.

Dar viața ca să ne-o-ndulcim Nu-i de ajuns să ne bocim; se cere-o plină înnoire În simț, voință și gândire.

De-aceea, frații mei iubiți, De vreți în bine să sporiți, Porniți spre ținta mult plăcută Pe calea nouă, nebătută.

De-această cale ne-a vorbit hristos pe cruce răstignit: e calea jertfei și-a iubirii, e calea păcii și-a-nfrățirii.

242 alexandru teodor stamatiad

(1885-1956) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Fii lăudat, o, Doamne... Alexandru teodor stAMAtIAD

I. Fii lăudat. O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin, Că rătăceam de-o vreme − stingher și fără vise − Pe-o mare fără țărmuri, Într-un pustiu de gheață, În funduri de abise, Nemaicrezând în artă, În creatoarea muncă, Nemaicrezând în viață și-n brațul tău divin! Fii lăudat, O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin!

II. Fii lăudat de-a pururi! superba poezie, din propria cenușe A înviat! Ca-n vremuri, Mi-e sufletul un cântec. Un zbor de aripi albe. Un răsărit de soare, O sfântă sărbătoare!

244 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Întreaga mea ființă − ca și odinioară − se-nalță către ceruri, Plutește preschimbată în pură armonie! Fii lăudat, O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin. Că rătăceam de-o vreme − stingher și fără vise − Nemaicrezând în viață și-n brațul tău divin!

III. Fii lăudat de-a pururi! Consolatoarea muncă din nou mă-mbrățișează, transformă ziua-n miere, în cântec și în aur, Iar trupul − slab și palid În forță creatoare, în nesfârșit tezaur! ea-i singura mea lege! Al meu e-ntreg pământul! Ca-n anii tinereții Mă simt frumos, puternic și darnic ca un rege! Fii lăudat, O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin. Că rătăceam de-o vreme − stingher și fără vise − Nemaicrezând în viață și-n brațul tău divin!

IV. Fii lăudat de-a pururi! Ce plină de-nțelesuri mi-apare-această viață și ce măreț spectacol e-n orișice ființă! Aceleași peisaje − banale, efemere Privirea mea le soarbe c-o sfântă bucurie! Un cântec de izvoare. Un freamăt de pădure, O rază de la soare, În suflet se revarsă

245 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ca o mireasmă, fină, suavă-adormitoare! Într-adevăr, Natura e-o gravă simfonie Ce murmură într-una acelui ce-o ascultă: „În orice om e-un frate, în orice spin e-o floare!” Fii lăudat, O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin, Căci rătăceam de-o vreme − stingher și fără vise − Nemaicrezând în viață și-n brațul tău divin!

V. Fii lăudat de-a pururi! C-asupra mea − umilul − Ți-ai pogorât privirea: Un dar sortit acelor „puțini aleși” de tine! Atâta fericire n-o meritam! spre ceruri De câte ori Cuvântul voiește să-și ia zborul. Pe buze se topește! Doar singură simțirea mi-e vie și se-nalță În fiecare clipă, spre tronul tău puternic În pânze de tămâie, de flăcări și de smirnă! sunt iar al tău de-acuma și dincolo de moarte! Fii lăudat O, Doamne, Că mi-ai întins și mie paharul cu venin, Căci rătăceam de-o vreme − stingher și fără vise − Nemaicrezând în viață și-n brațul tău divin!

246 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Voi, ce luptați în viață Alexandru teodor stAMAtIAD

Voi, ce luptați în viață, Cu inima curată și zâmbetul pe buze, și n-ați primit răsplată. Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul!

Voi, ce priviți nainte... și-ntâmpinați furtuna Batjocurii și-a urii și suferiți întruna, Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul!

Voi ce urcați în viață Calvarul suferinței și sângerați în cale În numele credinței. Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul!

Voi, ce priviți din umbră la masa-mbelșugată și totuși vă e gândul

247 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Umil și fără pată, Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul !

Voi, suflete umile. Voi, suflete-nsetate, În viața asta tristă. De soare și dreptate, Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul!

Voi, toți dezmoșteniții. Voi, frunze ofilite De brumă, și în lume De vânturi risipite. Voi toți veți fi în Ceruri, De-a pururea cu Domnul!

248 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pre Domnul lăudați-L Alexandru teodor stAMAtIAD

Pre Domnul lăudați-l Din trâmbițe de aur. Căci numai Domnul este Al inimii tezaur!

Pre Domnul lăudați-l Din cetere și harpe, Ca-n veci să nu vă-mbie Al îndoielii șarpe!

Pre Domnul lăudați-l Din flaut și țimbale, Ca rozele și crinii să vă surâdă-n cale!

Pre Domnul lăudați-l Din strune și lăute, Ca-n voi să împietrească Îndemnurile slute!

249 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pre Domnul lăudați-l În fiecare clipă. Ca peste voi să-ntindă A gândului aripă!

Pre Domnul lăudați-l Atunci când vă lovește. Adesea îi încearcă Pre cei care-i iubește!

Pre Domnul lăudați-l, Cu sufletul fiți gata, Ca-n ziua judecății să dobândiți răsplata!

250 vasile militaru

(1885-1959) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Întinde mie mâna Ta... Vasile MIlItARU

O, Doamne sfinte, rătăcesc într-una Pe marea vieții-n vifor de ispite... Năpraznică mă biruie furtuna și fiecare val în el mă-nghite... În tine-mi pun nădejdea cea din urmă, Ascultă astăzi ruga mea fierbinte: Mă smulge din a valurilor turmă; Întinde mie mâna ta, Părinte!...

Ca Petru, auzind a ta chemare. Pe val sunt gata a veni la tine, Dar mă-nfioară volbura din mare, și simt slăbind puterile-mi puține... Mă fură-n larg năpraznicele ape și noaptea neagră mi se lasă-n minte... la cine să-ndrept rugă să mă scape? Întinde mie mâna ta, Părinte!...

Când inima mea geme și se zbate sub îndoieli și deznădejdi prea crude. zadarnic întind brațele spre frate: e viscol greu și nimeni nu m-aude! zadarnic, lumii cer ajutorare:

252 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ca-ntr-un pustiu mor bietele-mi cuvinte... Deasupra lumii numai tu ești mare: Întinde mie mâna ta, părinte!

Aștept mereu chemarea ta cea sfântă să-mi zici, precum lui Petru i-ai zis: „Vină”! s-aud atunci cum sufletul meu cântă, suindu-se spre marea ta lumină!... Nevrednic sunt, din noapte a mă scoate Căci îmi cunosc păcatul. Doamne sfinte, Dar mila ta se-ntinde peste toate Întinde mie mâna ta, Părinte!

253 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Sfânta Euharistie Vasile MIlItARU

Cinei Tale celei de Taină, Astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, Părtaș mă primește. Că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, Nici sărutare îți voi da Ca Iuda, Ci ca tâlharul, mărturisindu-mă. Strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, Când vei veni întru Împărăția Ta!

În vremea ceea, astrul lumii stinsese farul lui feeric, și coborâse peste fire nemărginire de-ntuneric... Iisus, cu ucenicii-n juru-I, învăluiți de-a nopții haină, Intrau, tăcuți, unde sta gata, să-nceapă „Cina cea de taină”. O, Cină plină de durere, o, Cină de lumină plină, Din care lumii-n veci unire cu Dumnezeu avea să-i vină! De câte ori spre tine gândul mă poartă-n urmă cu milenii. De plâns fierbinte mi se-ncarcă și-mi plouă streșinile genii!...

Acum, în chiar această noapte, e-njunghiat pascalul Miel, Cu-apostolii, ca, lumea toată, ospăț să-l aibă-n veci pe el; Căci Iuda Iscarioteanul, cu duhul lui satan în minți.

254 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Va vinde Mielul, să primească, drept plată, treizeci de arginți și-aud aevea, sub cutremur și-nfiorare, prin scriptură, Când la apostoli frânge pâinea, Iisus deschide sfânta-I gură: „luați, mâncați”, Cuvântul zice, când, poate, inima lui plânge, „Acesta-i trupul Meu, e Viață, ce pentru voi acum se frânge!...”

și zice-apoi, luând paharul și mulțumind, cu gura arsă, „Beți toți că sângele-Mi e-acesta, ce pentru voi și mulți se varsă. spre a păcatelor iertare”!, cu înțelesul că dă Viață Întregei lumi, în veșnicie, nu numai celor lui de față. O, Bunule peste toți răii cu gândurile negre foarte. Cărora dându-le tu Viață, ei stau să-Ți pregătească moarte! O, Iubitorule de oameni, crucificat de ei, au cine, De când e lumea, pentru lume, să moară s-a mai dat ca tine?

Cu taina euharistiei, tu ai venit din Cer, Iisuse, să spui, la Cina cea de taină, cuvinte lumii ne mai spuse, și-apoi cu sfântu-Ți trup și sânge, pe-ale pământului tău laturi. Prin taina euharistiei, pe veci, toți oamenii să saturi... Că-i trupul tău sfințita pâine. Cel care te-ai făcut blestem, Născut din Pururea Fecioară în ieslea de la Betleem; Primit-ai în Iordan botezul, ai pătimit, te-ai îngropat; Cel care, viu ieșit din moarte, la Cer apoi te-ai înălțat!...

Iar, vinul, sângele tău este, cel care l-ai vărsat pe Cruce, Ca lumii tale să-i dai Viață, și Nemurire spre-ai aduce. Numita „transsubstanțiere” fiind în sine o minune. Pe care mintea n-o cuprinde, nici grai de om o poate spune!.. O, taină fără de pereche, ce, din adânca veșnicie. Prin tine s-a-nceput, Iisuse, ca fără de sfârșit să fie!... (Decât atunci când se va stinge a omenirii-ntreagă turmă. Odată cu păcatul însuși, la judecata cea din urmă), Căci numai tu să fii putut-ai, deasupra slăvilor cerești, Făr’ de-nceput în veșnicie, și fără de sfârșit cum ești!...

255 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

O, taină sfântă! și pe care ai lumii sceptici n-o-nțeleg. Prin care fiecărui, Domnul, în vin și pâine, se dă-ntreg În orișice firimitură și strop de vin, ce-aduc Cununa, Nedespărțite, ne-mpărțite, de-a pururi rămânând într-una!... Căci a le despărți pre ele, sau împărți, nici nu se poate, Când, împreună, ca Ființă, ne-nalță-n veacurile toate. Fiind aevea trup și sânge, precum s-a dăruit Cuvântul, Făr-a scădea, ca lumea-ntreagă s-o sature, pe tot pământul!

O, taină cutremurătoare!, ce din păcatul cel mai greu, Cules adesea din mocirlă, legi viermele de Dumnezeu, sub lepra negrelor păcate, când am pornit ca beat spre tine, M-a țintuit un glas pe cale, ce nu știam de unde vine: „Oprește-te, noroi cu suflet, întoarce-ți pașii înapoi, Că nu poți tu să guști din trupu-I, când ești așa cum ești: noroi. Ci, mai întâi, tu spală-ți tina în apa plânsului fierbinte, Cu-adânci căinți că faptuit-ai păcatele ce-ți stau nainte, Mărturisindu-le pe toate, oricât de mari, oricât de grele, și-adânc legându-te cu tine, să nu te mai întorci la ele...”.

„Că foc ar fi Cereasca taină, de te întorci spre ele iară, să arzi ca iarba cea uscată, ca iarba cea muiată-n ceară: Că el nu te-a mințit pe tine, primind osânda cruntă foarte: să moară pironit pe Cruce, spre-a-ți da vieață fără moarte”: Acestea răsunând în mine, cutremurat apoi am plâns, Când mi-am adus aminte însumi păcatele ce-n viață-am strâns și-nfiorat de-a lor mulțime ca picăturile de rouă, Mi-am frânt și inima-n căință, și sufletul mi-am frânt în două.

Mă iartă, Bunule Iisuse, pe mine, cel nevrednic fiu. Ca astăzi, trupul tău mâncându-l, din mort cum sunt, să fiu iar viu tu însuți mă învrednicește să beau azi sângele tău sfânt. să capăt Viața Veșniciei, ca-n ea să nu mai gust mormânt! Dă-mi pacea ta, Iisuse Doamne, cea-n veșnicii neclătinată.

256 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pe care sfinților Apostoli tu le-ai lăsat-o-n dar odată; Dă-mi pacea ta dumnezeiască, adânc în mine să se-mplânte. Ca inima-mi să nu mai plângă, nici duhul meu să se-nspăimânte.

știu, Doamne, că nu-s astăzi vrednic, și nici îndestulat sunt eu Ca strălucirea ta să intre în ocna sufletului meu; știu că-n pustiul lui nu afli loc cuvios ca să petreci. Nici să găsești măcar o piatră, pe care capul să Ți-l pleci, Iisuse, însă cum culcat-ai al strălucirii tale soare În ieslea unor dobitoace cu graiuri necuvântătoare; Precum, la fel, ai stat odată, a Veșniciilor lumină, Cu păcătoșii toți în casa lui simon cel lepros la cină, Îndură-te și-acuma, Doamne, în întreită ipostază, Cu tatăl și cu Duhul, intră la cină și-n pustia-mi casă; lumină-n trei, hristoase Doamne, tu poți deschide, dacă vrei De tine ușile zidite, iertându-mă, lumină-n trei, și intră iarăși cu Iubirea-Ți în fost lăcașul luciferic. Că nu-l vei mai găsi asemeni ca până ieri, plin de-ntuneric!... lua-voi de la crini zăpada, lua-voi de la sori lumina, și-mi auri-voi tot lăuntrul, ca-n el a-Ți fi plăcută Cina...

știu toate negrele-mi păcate, în iadul tot nu pot încape! Că doar din ele, altădată, sta sufletul să mi-s-adape! Dar eu mai știu, deopotrivă, că nu poți. Doamne, să le-asameni. În greutatea lor cu Mila pe care-o dărui pentru oameni!... Deci, miluiește-mă pe mine,tu, Milostiv din Veșnicie, și, unde mi-e mai ‘nalt păcatul, mai ‘naltă mila ta să fie! Împărtășindu-mă cu tine, râvnesc a fi un munte mistic. să ard întreg, cu tot păcatul, în focul tău euharistic!

O, sfântă Cuminecătură, sfințenie lucrând în om, Cum, nevăzut, prin bunătate, lucrează și altoiu-n pom. Când dintr-un pui de pom sălbatic, el se preface-n pom de soi,

257 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Dând rod de mare preț în ramuri, cum n-ar fi dat făr’de altoi Asemeni unui pom sălbatic, am fost și eu cândva, știu bine, Pân’ ai pătruns, Iisuse Doamne, altoi Dumnezeiesc, în mine, Când carnea trupului tău însuți mâncat-am cu spurcată gură și sângele tău sfânt băut-am, în sfânta Cuminecătură!...

Dar, zi cu zi, din față-mi ceața a prins apoi să se ridice. să văd, s-aud aevea chinu-Ți, din gene lacrime să-mi pice; să simt că jar mi-e limba-n gură, cum fost-a limba ta de sete, Oțet să gust și eu, cu fiere, cu tine-o dată din burete; să gem și eu deopotrivă, piroane-n trup să am și eu. eu, întru toate păcătosul, să-ndur ca tine, Dumnezeu!...

O, Dumnezeul meu, Iisuse! lâng-a ta inimă prea sfântă, Pe Cruce inima-mi tu las-o, să simt cum lancea-n ea se-mplântă. Cum curge sângele-mi șiroaie, pe lemn, de-a lungul și de-a latul. Nu spre-a fi Dumnezeu ca tine, ci ca să-mi spăl cu el păcatul!... Fii mie Pâinea Vieții Însuți, să nu mai flămânzesc mereu! Dă-mi „Apa Vie” să-mi sting setea, o, Veșnicule-Arhiereu!... Curată inimă zidește, hristoase Doamne-ntr-al meu piept, și duhul întinat, tu, Dreptul, mi-l înoește cu duh drept!... Durerilor pricinuite de diavol mie, dă-le leac, tămăduiește-mi-le, Doamne, să nu revină-n veac de veac.

Dă-mi, câtă-i roua primăverii, în gene lacrimă să plâng, În piatr’or face gropi genunchii, de mult ce-n rugă am să-i frâng Dar nu mă lepăda, Iisuse, să cad în veșnice suspine. și Duhul tău preasfânt, te-ndură, să nu-l iei, Doamne, de la mine, Ci vezi cum astăzi, fără număr, din gene mi se scutur stropii. Ca de-ale tale taine sfinte, fără osândă, să m-apropii!... Deși-s noroi, să gust mă lasă de Nemurire sfinte taine, și sufletul mi-l limpezește să-mbrace-ale luminii haine. Ca să mă-mpărtășesc cu tine, a Neprihanei Albă Cale, În ziuă fără de-nserare a-n veci Împărăției tale!

258 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI zicând acestea cu credință și cu genunchii la pământ. De umilință frânt, cum încă nu fost-am niciodată frânt. Același glas ce m-alungase cândva ‘napoi, fiind prea tină, Mi-a zis, cu milă și iubire, chemându-mă la Dânsul: „Vină!” De-atunci, flămând, mâncând din trupul, ce pentru toți, întreg s-a frânt și bând, vărsat pe lemnul Crucii, de oameni, sângele lui sfânt, simt vinul Cuminecăturii că Viață-n mine se preface, și că-n adâncu-mi tot coboară o ne mai cunoscută pace! Nemaivăzută, o lumină simt că din beznă mă ridică; Aud cântând un cor de îngeri, când lacrimile mele pică; Curg de pe trupul meu noroaie, ce le-am tot adunat din plin, și mă-npresoară-mbătătoare miresme tainice de crin... sunt harurile tale, Doamne, ce din Potiru-Ți ca de soare, Prin sfânta euharistie, purced mereu să mă-presoare; Cu mila ta să mă ridice, și cu iubire să mă spele, Ca să mă sui spre tine, Doamne, cum suie razele din stele! Acum că sunt cu tine una, și-odată-ajuns la tine sus, Îngenuncheat pe nori de aur la tronu-Ți, blândule Iisus, Cu îngerii la liturghie și-a crinilor mireasmă ‘naltă, să împletesc vreau și-al meu suflet, cântându-Ți imnuri laolaltă Mărire Ție. trup și sânge dumnezeiesc, ce, fiecărui, te-ai dăruit întreg, pe Cruce, precum în vecii toți te dărui Ca sfântă Cuminecătură, cu tine doar putând să sameni. În Jertfa ta ne-asemănată, și-a ta iubire pentru oameni!

În veci mărire Crucii tale, dumnezeiască neprihană, Viu Dumnezeu vădit de toma, când degetul a pus pe rană, Apoi în fața ta căzut-a ca frânt, cu tot pământul greu, strigând scăldat în lacrimi: „Doamne, al meu, și Dumnezeul meu” Ca toma strig și eu Iisuse, că-n graiul cel de pe pământ, Nici un cuvânt nu-i vrednic pentru Acel ce tuturor s-a frânt, Decât cu îngerii din ceruri, slăvindu-te-n iubire foarte, să zicem toți: „Mărire Ție!” că ne-ai dat Viață fără moarte!

259 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Steaua magilor Vasile MIlItARU

Magii când au fost să vadă stea nemaivăzută încă. strălucind pe-a omenirii de păcate noapte-adâncă. Înțeles-au că e steaua unui împărat ce vine, lumea toată să-l slăvească și-nainte-I să se-nchine! și-au pornit în căutarea Celui ce-avea să se nască, sufletele să le umple de lumina lui cerească!

Iar în noaptea când se naște Cel trimis s-aducă pace, Întunericul, ca ziua, în lumină se preface și trei sori pe ceru-albastru ard în ziua următoare, Chip al trinității sfinte − devenind un singur soare. și ne spune sfântul Iacob, în a lui scriptură sfântă, Că-n clipita sfintei Nașteri, ce toți îngerii o cântă, Cosmosul întreg în spații, e cuprins de-ncremenire. stelele, ca și toți sorii, se opresc pe loc din mers, Nu mai e nici o mișcare în stelarul Univers... Nici vreo pasăre mai zboară prin văzduh pe tot pământul. Nici vreun plisc se mai deschide ca să i-se-audă cântul...

Cei culcați întins-au mâna, a lor sete să și-o stingă, Deși la un pas ulciorul, nu mai pot ca să-l atingă... Cei care-i ating argila − deși brațe au voinice −, Pân-la gura lor niciunul nu mai pot ca să-l ridice...

260 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cei ce l-au adus la gură, când să soarbă vor de-abia. Iată că, pe ne-așteptate, nu mai pot acum să bea!

Însăși turma risipită − oile stând resfirate −, Au rămas la fel și ele, ca de piatră, nemișcate! gârlele de printre turme − parcă-n împletite valuri −, Par acuma înghețate între lungile lor maluri; Iar ciobanul − ridicată având bâta-i ciobănească, Brațul i-a-mpietrit de-asemeni, neputând să mai lovească, Întrucât, cu mult mai blânde raze decât astrul zilei, soare-n veci răsare lumii − Domnul dragostei și-al milei! taina sfântă face-n taină firea-ntreagă să tresalte și, odată cu Pământul, cântă Cerurile-nalte:

„Bucură-te, Preacurată, care peste-a firii legi. Vii să naști pe Cel ce fi-va Mântuirea lumii-ntregi!

Bucură-te, cea de care bucuratu-s-au Profeții, Pajiște din sânul cărei răsări-va Pomul vieții!

Bucură-te, cărei Cerul dat-a-n pântece să poarte Fiu fără de ani, s-aducă lumii viață fără moarte!

Bucură-te-n veci Mireasă fără nuntă, fără mire. Care naște pe-Împăratul Bunătății peste fire!

Bucură-te, cea prin care Dumnezeu în trup aeve-i. Care pe Adam iertat-ai și-ai șters lacrimile evei!

Bucură-te, încăpere miresmată, fără lut. Întru care-a vrut să-ncapă Cel în Ceruri ne-ncăput!

261 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Bucură-te, Mama stelei Cea fără de-apus în veci, Că surâsul feții tale peste razele-I apleci!

Bucură-te, tu, făclie de lumină sfântă plină. Că la cei din întuneric dăruiești a ta lumină!

Bucură-te, Preacurată, sau a veșniciei Poartă, Că tu porți pe Cel ce toate cu puterea lui le poartă: strugurele Mântuirii celor ce din lume pier. Cuibul Vulturului lumii care-a coborât din Cer!

Bucură-te, Bucuria îngerilor, că tu ești Mai presus de cei ce umplu toate slăvile cerești!

Bucură-te, Punte naltă ce stă tuturora-n față și pe cei care ți-se-nchină, de la moarte-i treci la Viață!

Bucură-te, că prin tine pogorât-a, blând mereu. Dumnezeu în om, iar omul se ridică-n Dumnezeu!

Bucură-te, o, Regină a comorilor eterne. Că așterni pentru odihnă celor care n-au ce-așterne!

Bucură-te, ne arată Țarină pe fața humii. Că din tine, plin de haruri, răsărit-a spicul lumii!

Bucură-te, Mama lumii de toți binecuvântată. Că flămânzilor dai pâinea ce nu scade niciodată!

Bucură-te, Carte-n care Dumnezeu a scris Cuvântul, Care scriva-n Cartea Vieții robii de pe tot pământul!

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu a vrut anume să se nască împăratul împăraților din lume!”

262 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Toma Vasile MIlItARU la opt zile, ucenicii, pe Iisus Mântuitor, Făr-a fi deschis vreo ușă, Îl au iar în ceata lor, și, zicând ca-ntotdeauna cu iubire „Pace vouă!”, Arătatu-i-a lui toma palmele lui amândouă; I-a fost arătat și coasta, spre-a vedea că-i viu hristosul, și văzând că este Domnul, a crezut „necredinciosul”. și-n genunchi căzându-I toma cu pământul lui cel greu. A fost izbucnit în lacrimi: „Domnul, Dumnezeul meu!” zis-a lui Iisus - ca zisa-i să nu-și piardă-n veci aroma: „eu sunt, M-ai văzut acuma, ai crezut că viu sunt, toma, Fericiți cei ce-ndoielii neputând să cadă pradă, Precum tu căzut-ai, toma, au crezut fără să vadă! Vorbe nu numai lui zise, urmărind același țel, Ci și tuturor acelor ce urmau să creadă-n el! ......

263 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalmul 50 (al lui David) Vasile MIlItARU

Miluiește-mă tu, Doamne, după mila ta cea mare; șterge-a mea fără-de-lege, după marea-Ți îndurare! De tot spală-mi făr’de-legea, să scap, Doamne, de-a ta ceartă, De păcat mă curățește și de-a pururea mă iartă! Căci a mea fără-de-lege, mi-o cunosc eu, Doamne sfinte, și păcatul meu de-a pururi mustrător îmi stă’nainte! Ție unuia greșit-am. Dumnezeule temut, Că-naintea feței tale, ce e rău eu am făcut! tu ești drept în hotărârea-Ți, Milostivul lumii tată, și de tot curat ești, Doamne, în prea-sfânta-Ți judecată! Că-ntru făr’ de-legi eu fost-am zămislit − fără de scut −, și-n păcate neiertate a mea maică m-a născut! Dar tu, Cel ce adevărul îl iubești în a ta cale, Dumnezeule, arată-mi taina-nțelepciunii tale!

Cu isop tu mă stropește și curată-mi va fi viața; spală-mă, și ca zăpada îmi va fi mai albă fața!

Dă-mi cuvânt de veselie și de bucurii frumoase, și s-or bucura-n adâncu-mi bietele zdrobite oase! A ta față-ntoarce-o, Doamne, de păcatul meu, sub stele, și de-a pururi șterge toată făr’de-legea vieții mele!

264 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Inimă curată-n mine pune, sfinte Dumnezeu, și cu duh neșovăielnic să-nnoiești lăuntrul meu!

Nu mă lepăda pe mine de la fața ta, înfrânt, și să nu iei de la mine, Doamne, duhul tău cel sfânt!

Dă-mi, stăpâne, bucuria mântuirii tale iarăși. Duh stăpânitor să-mi dărui, întru veci să-l am tovarăș!

Învăța-voi pe cei pururi făr’ de-legi, vrerile tale, și necredincioșii lumii s-or întoarce pe-a ta cale!

De a sângelui vărsare, izbăvește-mă sub stele, Dumnezeule-ndurate, Doamne-al mântuirii mele,

și-a mea limbă, înfrățită cu-a mea inimă umilă, lăuda-va bunătatea și nemăsurata-Ți milă!

Buzele-mi deschide, Doamne, pururi pe a vieții cale, și cu gura mea vesti-voi toate laudele tale...

Că dac-ai fi vrut tu jertfă, sfinte Doamne savaot, Ți-aș fi dat, dar nu vrei, Doamne, jertfa arderii de tot;

Că plăcută jertfă’Ți-este: duhul umilit mereu; Inima smerită, frântă − n-o mai frânge Dumnezeu! După bunătatea-Ți, Doamne, fă sionului tău bine: zidurile lui zidește, să te preamărim pe tine!

Atunci, mult bine plăcute Ți-or fi, Doamne savaot: Al dreptății rug, prinosul, jertfa sufletului tot;

Atunci cei ce Ți-se-nchină râvnitori de sfântul har, Adorarea lor fierbinte Îți vor pune pe altar!

265 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Adormirea Preacuratei Fecioarei Maria (fragmente) Vasile MIlItARU

...... Când văzut-a Preacurata strâns întregul ei sobor, le-a dat binecuvântarea și-a stătut în jurul lor, tăinuind despre sfârșitul firului ce-a stat a-l toarce, și plecarea cea din care nimeni nu se mai întoarce. Căci în chiar aceeași noapte, când în semnu-i fi-va rece, Maica Pururea Fecioară dintre ei avea să plece. trecând mult de miezul nopții, către zorii dimineții, În lumină orbitoare, a venit și Domnul Vieții... Mii de îngeri sunt cu Dânsul, având frunți sub trandafiri, Patriarhii veșniciei și oștire de martiri; Cerul albelor fecioare, strălucind ca niște crini, sau ca razele-Aurorii cu izvoare de lumini! toți și toate-n strălumina Cerului ș-a veșniciei, Cerc făcut-au împrejurul tronului gătit Mariei. și-au pornit cântări de slavă și de biruinți ne-nfrânte, Precum știe numai corul îngerilor doar să cânte, lăudând pe Preacurata, cea pe veci de haruri plină, Căreia, ca-mpărătesei, oastea Cerului se-nchină! ...... Cu surâsul fericirii plutitor pe sfânta-i față, Adormit-a Preacurata, pentru-a veșniciei viață... Ochii de azur ai sfintei s-au închis când vru Cuvântul 266 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ca de-acum să nu mai vadă, pământești, în veci pământul ș-al ei suflet, lăsând trupul sub lumină adormit, A zburat ușor în sânul Fiului cel preaiubit, și-n clipita când de trupu-i sufletul s-a fost desprins, trandafiri și chiparoase și crini albi pe ea au nins!

Duceți trupul Maicii Mele, zis-a Cel crucificat, Jos în valea care poartă numele lui Iosafat. Veți găsi deschis acolo monument cu de-aur grile, Unde, veghetori cu toții, Mă veți aștepta trei zile...! și Iisus, cu tot alaiul de dumnezeiesc mister, și cu sufletul Preasfintei au suit, cântând, la cer. Căci fiind ea Maica Vieții, cu dumnezeiască față, De la viața trecătoare, se mută-n eterna viață...... În a treia zi de-amiază, cu oștirile-i de sus, A fost coborât la criptă iarăși Dumnezeu-Iisus. și găsind pe-ai săi apostoli având ochii plini de rouă, Binecuvântând soborul, a grăit lor: „Pace vouă!” Prunci de lapte, de ce plângeți? Vă mai trebuie povață? Au nu știți că ea nu-i moartă? Că eu sunt izvor de viață? și-n clipita următoare, ca strigat, veni-nainte-i Mihail din Cer, cu sine fiind sufletul Preasfintei...

Iar Iisus a zis: îndată: scoală, Maică, și fii vie, Preamărit Altar și templu Cerului în veșnicie! Cum nu te-a atins în viață nici un strop din ce e tină, Fără putrezire trupul să-ți stea-n veșnică lumină! și de-ndată Preacurata deschizând a sale pleoape și văzând întreg soborul și pe Fiul ei aproape, A surâs precum surâde un copil care se știe Adorat de-ai săi, și-n lacrimi, zis-a: „Doamne, slavă Ție!” și cu-același trup din lume, mai curat decât toți crinii,

267 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Născătoarea nemuririi și-a izvorului luminii, Însoțită de-ai săi îngeri ce cântau în cor mereu, A suit cu Dumnezeu-I către tatăl-Dumnezeu! ......

O, Preafericită Maică și Mireasă fără Mire, Mama lumii muritoare care-o-mbraci cu nemurire, strălucită-Împărăteasă care să ne mântui poți, și, mai strălucită-n ceruri decât serafimii toți. toți luceferii din ceruri, soarele și luna plină sunt lumină-ntunecată lângă marea ta lumină! Fericiți sunt heruvimii care-n cer nepieritoare Pot vedea dumnezeiască și eterna ta splendoare! ...... slavă ție, Maică sfântă și Fecioară Preacurată, Cărei Îngerul adus-a vestea cea mai minunată; Că zicând lui: Fie mie precum ai grăit cuvântul, Faci pe Domnul ca să schimbe cerurile cu pământul. slavă ție, Născătoarea Dumnezeului-Iisus, Că pe tron de-a dreapta stându-I, ești de îngeri mai presus, și cu mult mai strălucită decât înșiși serafimii Bucurie-n veșnicie fiind tronului treimii.

268 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Îngerii (fragment) Vasile MIlItARU

Deasupra tuturor veghind mereu e o lume fără seamăn. Îngerii lui Dumnezeu Chip mai alb decât omătul și-aripi având toți pe umăr, Înmiit mai mulți ei sunt Decât stelele la număr ei în fiecare clipă nevăzuți străbat în pace zările ce, măsurarea, Omul nu le-o poate face. lumea îngerilor, deși nu se vede Nu înseamnă că ea nu e. Nici mireasma nu se vede, Dar din flori ea totuși suie… tot așa e și cu lumea îngerilor pe pământ Ochii noștri nu văd îngeri, printre noi însă ei sunt. ei îndeplinesc porunca ce le-o dă din Cer Cuvântul. ș-unii dintre ei se-arată, ca să-i vadă și pământul. Însă mii și milioane nevăzuți rămân mereu stând pe oameni să-i învețe vrerile lui Dumnezeu!

269 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Închinare Maicii Domnului Vasile MIlItARU

Maică Preacurată, pururea Fecioară, Floare miresmată, lumii-ntregi comoară, Oare cu ce floare − Flori ce toate pier − să te-asemăn oare, / Când tu ești din cer? ...... Îngerii să-mi facă − pe pământ cum nu e − scară ce spre tine sufletul să-mi suie, Dezbrăcat de tina / Cea cu aripi frânte, spre-al primi regina / Cerului să-I cânte...... Maică Preacurată − fagure de miere, Mila ta o dărui orișicui ți-o cere. și la fel și mie / Fagure mi-ai dat, În durerea-mi vie / Când ți-am lăcrimat...... Iar eu, cu ce lacrimi, din această vale. Voi putea răspunde lacrimilor tale? Că, de nestemate / ele de-ar fi ploaie, toate-ar fi păcate, / toate-ar fi noroaie.

Cum putea-voi oare, ca să spăl cu ele sfintele-ți picioare - fulgurânde stele -

270 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când nici neaua n-are / Mai curat veșmântul Din clipita-n care / A atins pământul? Neputând în ruga-mi jar aprins să pun, Maică ce născut-ai pe Fiul cel bun Când tu-n ceruri, veșnic / lacrimi verși ca ploi, și inima-ți-sfeșnic / Arde pentru noi!

Deci, atât pot, Maica slăvilor senine: să-mi ridic la ceruri ochii către tine, și-n genunchi, cu vie / lacrimă - ca sfânt - Aliluia, Ție / Pururea să-ți cânt.

271 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Divina zidire (fragment) Vasile MIlItARU socotind că mă doboară, mi-a grăit ieri un ateu: Fă-mi dovada că există și voi crede-n Dumnezeu! Ca să nu-l rănesc mai tare, arma mea a fost la fel: Dovedește-mi că el nu e, ca să nu mai cred în el......

Însă el e pretutindeni, omule cu suflet rău, eu ți-l dovedesc cu tine și cu ce e-n jurul tău. Dacă electricitatea niciodată nu se vede. e vreo minte luminată, în puterea-i a nu crede? O, necredincioși, cu soarta cea vitregă și tristă, Dumnezeu e tot asemeni, nu-l vedeți, însă există......

Rătăciților, acelor care-n lume spun mereu Cum că lumea-i o-ntâmplare și că n-are Dumnezeu, Aținându-le cărarea, întrebare azi le fac: De ce grâul - „pâinea lumii”! - nu-l culegem din copac? De ce pomii de pe lume n-au drept roade pietre grele și cu-asemeni roade, ramurile nu se-nalță pân la stele? De ce soarele, în loc de milostiva lui lumină, Nu revarsă întuneric pe smintita noastră tină?

272 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și de ce de mii de veacuri, firea-ntreagă cu-ale sale, Ascultând aceeași lege, merge-n veci pe-aceeași cale? N-au să știe rătăciții și de-aceea le spun eu: stau deasupra tuturora „vrerile lui Dumnezeu”.

În fiecare om e Dumnezeu. Cum diamantu-n rocă este-nchis! De vrei să-l vezi și tu, o, frate-al meu, Fă-ți sufletul cel negru „Paraclis”! Cioplește ne-ncetat în stânca zgurii Ce s-a-nfrățit de veacuri cu argila: Iubirea caldă pune-o-n locul urii, În locul nepăsării, pune mila... și vei simți atunci sub larga fire lui Dumnezeu cum sufletu-ți se-nchină Cum cântă și se-nalță-n fericire, străluminat de marea lui lumină! ......

Dacă n-am avea credință, spre Altare să ne poarte, Am fi niște viermi ce-am merge Pe-ntuneric pân’ la moarte!

273 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Sfânta Treime (fragment) Vasile MIlItARU

Mintea omului nu poate, întrucât e mărginită, să cuprindă-n ea treimea, pururea nedespărțită, Nici ca să găsească-n lume chip asemeni sau cuvinte Ca să lămurească Chipul Pururea treimii sfinte!

Dar, din vecii toți, în Ceruri - vieții tuturor temei, este tatăl, Fiul, Duhul: trei într-Unul, Unu-n trei, Una singură ființă în de-a pururi și-n tot locul, După cum lumina-n sine una-i pururea cu focul, și pe veci nedespărțită, miluindu-i lumii tina, După cum, din ce e focul nu poți despărți lumina. ziditorul tuturora-i tatăl Dumnezeu Prea-Naltul, Unic Dumnezeu în Cosmos, neputând a mai fi altul! Fără de-nceput e tatăl - cum? nu știe niciun ins Fără de sfârșit e iarăși și-n măsură necuprins!

Fiul este Cel ce-n veacuri păstori-va draga-i turmă, După ce va sta să facă Judecata cea din urmă. și, cu Dumnezeu alături, pe-al său tron va sta mereu, Căci, în Dumnezeul-tatăl, e și Fiul Dumnezeu!

Fiindcă a spus în lume Fiul, să-nțeleagă lumea bine „Ci vă spun: eu sunt în tatăl, precum tatăl este-n Mine

274 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI eu și tatăl una suntem” - spune celor doisprezece Mesia-hristos, când viața între oameni și-o petrece. și desăvârșit asemeni este-al tatălui „Cuvânt” Precum e-n desăvârșire strălucit și Duhul sfânt Cea cu tatăl și cu Fiul însuși Dumnezeu ca ei, Dar toți trei sunt Unul singur, nefiind trei Dumnezei.

Fiul e născut din tatăl - sfântul Duh Mângâietorul tot din tatăl, nu se naște, dar își are-n el izvorul sau care din el purcede, cum din soare raza iese, Dar acestea-s două taine și de-a pururi ne-nțelese.

Precum tatăl și cu Fiul, Duhul trebuia să fie Fără de-nceput în veacuri, nesfârșit în veșnicie! toate câte are Fiul, ca și Duhul - fiecare Începând cu-a lor ființă, de la tatăl deci le are. Fiindcă el este izvorul tuturora câte sunt, sus în Cerurile sale și sub ele pe pământ! tatăl are-n el treimea și în tot ce face el Celelalte ipostaze fac și ele tot la fel, Adică, aceeași vrere și putere și mișcare și aceeași stăpânire au, în trei, și fiecare.

275 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iubirea vrăjmașilor (fragment) Vasile MIlItARU zis-au cei mai dinainte, cu nechibzuită gură: Pe aproapele, iubește-l; la vrăjmaș să cați cu ură, Dar eu zic: Iubiți pe-acela ce stă ură să vă poarte; Binecuvântați pe-aceia ce vă blestemă de moarte Ajutați-vă vrăjmașii și rugați-vă fierbinte Pentru cei ce cu prigoană vă ies pururi înainte, Ca să fiți voi totdeauna, - mai presus de cei ce pier, Fiii tatălui cel Veșnic ce sălășluiește-n Cer, Că el face să răsară soarele din norii săi, Cu-a lui raze mângâioase peste buni și peste răi, și trimite ploi la vreme, plin de milă-n veci Preasfântul Peste drepții și nedrepții care umplu tot pământul... Dacă numai frații voștri vă sunt dragi, - au, ce prisos e-n iubirea-vă de oameni, spre a fi vouă de folos? tatălui ducând acestea - ce veți cere de la el? Au, păgânii-n a lor viață, nu se poartă tot la fel? Fiți desăvârșiți deci și voi, - cu iubire eu vă cer! Cum desăvârșit s-arată tatăl vostru Cel din Cer!

276 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pogorârea Duhului Sfânt (fragment) Vasile MIlItARU

...... și în ziua Cincizecimii, zi de biruință-naltă, Când soborul Apostolic sta, ca număr, laolaltă, A venit în toată casa ca de vifor glas ceresc Duhul sfânt stând să coboare pe soboru-apostolesc Ca puteri nemăsurate, pe pământ, să facă dar, În tot ceasul și-n tot locul, fiecărui fost pescar. s-a aprins atunci deasupra fiecărei frunți chemate Duhul sfânt, ca limbi de flăcări - parcă de eternitate. Când s-a fost umplut îndată fiecare de Duh sfânt, să grăiască-n toată limba oamenilor pe pământ; să cunoască toată taina tatălui Ceresc, Cel care Mișcă lumile din cosmos, stând mereu în nemișcare.

Întru cele patru vânturi, ei aveau, pe tot pământul, Dat cu har spre semănare, între oameni, sfânt Cuvântul, și-a culege biruința semănând a lor lumină stând să lupte cu cel care seamănă mereu neghină.

Deci, din Cer, Mângâietorul, este Cel ce-aduce-aminte, Ca Apostolii să-nvețe spusele cuvinte sfinte, Neputând evangheliștii toate minte să le țină, După cum le-a spus la oameni Marea lumilor lumină.

277 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Coborârea Sfântului Duh Vasile MIlItARU

Dar Iisus, suind la tatăl, n-a rămas dator nicicui, Nici la oamenii credinței, nici Apostolilor lui. el, cu mult mai înainte de-a pleca de pe pământ, spus-a că le va trimite tuturor pe Duhul sfânt. la chemare, totdeauna să le fie-ntr-ajutor Ca izvor de viață nouă cu-al său har biruitor.

Deci, în ziua cincizecimii, - zi de biruință-naltă, Când soborul Apostolic sta, ca număr, laolaltă, A vuit în toată casa ca de vifor glas ceresc Duhul sfânt stând să coboare pe soborul apostolesc și puteri nemăsurate, pe pământ, să facă dar, În tot ceasul și-n tot locul, fiecărui fost pescar. s-a aprins atunci deasupra fiecărei frunți chemate Duhul-sfânt, ca limbi de flăcări - pară de eternitate. Când s-a fost umplut îndată fiecare de Duh-sfânt, să grăiască-n toată limba oamenilor pe pământ; să cunoască toată taina tatălui Ceresc, Cel care Mișcă lumile din cosmos, stând mereu în nemișcare.

Întru cele patru vânturi, ei aveau, pe tot pământul, Dat: cu har spre semănare, între oameni, sfânt-Cuvântul,

278 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și-a culege biruințe semănând a lor lumină, stând să lupte cu cel care seamănă mereu neghină... știind Domnul, cât: soboru-I poate singur sau nu poate, Îi trimite Ajutorul, spre-a le birui pe toate, Ajutor ce însuși tatăl le-a spus Celui de ispită, Mai nainte ca pe Fiul între oameni să-l trimită...

În trei ani, cât între oameni a fost glăsuit trimisul, Nici un om n-a fost să vadă scris de sfânta-I mână scrisul; Ci doar a grăit cuvinte Cel de Dumnezeu trimis, Iar evangheliștii-n urmă, ce-a grăit el, ei au scris...

Doar la vina „adulterei”, - pe nisip a scris „Cuvântul”, Pentru ca: ce-a scris, să sufle și să-i șteargă scrisa vântul; Dar legenda stă să spună că: ce-a scris, erau păcate săvârșite de pârâșii adulterei vinovate...

Deci, din Cer, Mângâietorul, este Cel ce-aduce-aminte, Ca: Apostolii să-nvețe spusele cuvinte sfinte, Neputând evangheliștii toate minte să le țină, După cum le-a spus la oameni Marea lumilor lumină!

Nici nu stat-au ca-n de-olaltă toți neadevăr să spună, scriind ei c-ar fi fost spuse de Cel fără de minciună... Căci dac-ar fi scris ei astfel, fiecare, - cuvânt greu, Fiecare din cei patru, ar fi-n Cer: un „Dumnezeu”!

Duhul-sfânt însă-I Puterea ce la fel venea de sus, Ca: Apostolii să facă ce făcut-a și Iisus. să alunge duhuri rele, vindecând prin sinagogi; Orbilor să dea vedere, și picioare la ologi;

279 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI să-nvieze morți asemeni ca Iisus; din pat să scoale Pe cei care în chinuri grele zac de nesfârșite boale. Iar după ce fac acestea - evanghelia s-o scrie, Ca să fie-n veșnicie fundament la liturghie, liturghie fără care n-ar mai fi fost geană udă, Nici cuvântul Învierii prin Biserici să-se-audă! N-ar mai fi putut sta-n slavă Crucea Blândului hristos, și nici jertfa lui să fie la nimica de folos... s-ar fi stins pe totdeauna dintre oameni neprihana, și de-asupra tuturora ar fi chiuit satana.

Însă sfântul-Duh din Ceruri vru, Puternic să pogoare, să rămână hristos-Domnul pentru lume veșnic soare!

280 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Parabola cu nunta fiului de împărat Vasile MIlItARU

și spre-a-l auzi toți surzii, spre-a-l putea vedea toți orbii, Fariseilor în templu, le-a fost zis cu harul vorbii: „Împăratul Cel din Ceruri sau A-toate ziditorul, A semănat cu acela care și-a nuntit feciorul, Că trimis-a Împăratul ale sale slugi, la vreme, Pe toți cei poftiți la nuntă, de la casa lor să-i cheme, Însă cei poftiți la masă, au găsit câte-o pricină și, neiubitori de nuntă, n-au voit la ea să vină...

Împăratul, înc-odată, chemătoare alte slugi A trimis ca să-i îmbie, făcând lor anume rugi: „Juncii grași și felurită păsărime mai măruntă s-au jertfit și-ntreg ospățul gata e... Veniți la nuntă!”

Dar ei, făr-a ține seama că-i chema a doua oară, Unu-n țarina-i plecat-a, altul spre ce-avea comoară; Pe când alții, mai gâlcevnici și cu suflet mai închis, Cu batjocuri și ocară, slugile i le-au ucis.

Auzind acestea toate, cel ce nunta vrea să poarte, s-a umplut într-o clipită de mânie tare foarte

281 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și sub dreapta lui mânie, oști a fost trimis pe loc, Nimicind omorâtorii și orașului dând foc... Apoi slugilor el zis-a: „gata este nunta Mea, Însă cei poftiți la nuntă, vrednici nu erau de ea! Mergeți dar pe la răspântii și, câți veți găsi pe drum, să-i chemați pe toți la nuntă, că ospțu-ncepe-acum!” slujitorii-așa făcură și ieșind în a lor căi, Adunat-au fără trudă, câți au fost: și buni și răi, și, mulțime s-adunase, de umpluse-ntreaga casă, Că, abia, abia, să șadă, au aflat toți loc la masă.

Dar intrând în toiul mesei să privească și-Împăratul Cum se veseleau acolo acei ospeți din tot satul, Văzu unul între dânșii cu făptura-n tot măruntă, Care stând să ospăteze, nu era-n vestmânt de nuntă. și i-a zis lui Împăratul, cu-nțeles adânc cuvânt: „Cum intrat-ai tu la nuntă, când de nuntă n-ai vestmânt?”

Dar cel întrebat privit-a spre Împăratul, ca un mut, și, răspuns cu-ndreptățire neavând el, a tăcut... Atunci Împăratul zis-a slugilor ascultătoare: „Acest om, legat să fie și de mâini și de picioare și-aruncat în cel mai negru întuneric din afară, Unde fi-vor numai plângeri și scrâșnirea cea amară, Căci, la praznicul cel mare, poți să intri, dar și ieși, Fiindcă mulți pot fi chemați, dar puțini sunt cei aleși”!

282 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Fiul risipitor Vasile MIlItARU

Un bătrân avea-comoară doi feciori în chip voinic, și-ntr-o zi, către-al său tată glăsuit-a cel mai mic: „tată, să-mi dai din avere partea ce mi-se cuvine, să mă duc unde voi crede că voi viețui mai bine!” tatăl, nu fără durere, genele-ncărcând cu rouă, Celor doi feciori averea le-a făcut-o pe din două... După nu prea multe zile, fiul cel mai mic anume strâns-a ce-avea drept a strânge, și-a plecat în larga lume...

Într-o țară depărtată, sub desfrâu simțind plăcere, și-a fost risipit voinicul toată partea-i de avere, și-ncepând a duce lipsă, viața-i devenind amară Mai ales că se-abătuse secetă peste-acea țară, și a fost dus risipitorul la un gospodar bogat și, pentr-o simbrie mică, a intra la el argat.

Bogătașul l-a pus astfel să-i păzească, pe ogoare, turma porcilor cum încă nu păzise el sub soare... Foamea-l chinuia haină și-ar fi vrut mânca la urmă Pân-și roșcovele date hrană porcilor din turmă... și-a grăit apoi în lacrimi lângă porcii negrii-n coame: Pe când tatăl meu dă pâine la argați, eu mor de foame!... Dar scula-mă-voi acuma, a mai zis când sta să-i pice lacrimile dintre gene, și la el mergând, voi zice:

283 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Am păcătuit, o, tată, și iertare viu să cer Atât ție, al meu tată, cât și tatălui din Cer... Nu sunt vrednic a-mi mai zice fiul tău, rău între răi, și-alergând la el, ca iarăși fiul său îi cată sânul Pe grumazul lui căzut-a și l-a sărutat bătrânul; I-a fost sărutat obrajii tatăl în iubirea-i naltă, Împletindu-li-se astfel, lacrimile laolaltă...

și-a purces a zice fiul, când bătrânu-l săruta: „Oh, păcătuit-am tată, Cerului și-n fața ta...” Însă robilor săi zis-a tatăl grabnice cuvinte: „Dați-i cea mai bună haină și tot bună-ncălțăminte” Puneți-i în al său deget inelar, de preț inel; să-mi aduceți și tăiați-mi cel mai îngrășat vițel, să ne ospătăm în cinstea-i, căci acest al meu drag fiu era mort și-acuma iată-l: a-nviat și este viu. Până azi, pierdut el fost-a − a mai zis ca sugrumat, Însă iată − fericire − că pierdutul s-a aflat!...

și-au pornit ospățul, veseli, ca-ntr-o mare sărbătoare, Dar feciorul cel mai mare când s-a-ntors de la ogoare, și-a aflat ce se petrece, mâniat din cale-afară, zis-a tatălui cuvinte, cu amărăciune rară: „eu slujesc de-atâta vreme: ar ogoarele și lunca, și ca robii totdeauna ți-am fost ascultat porunca, Însă mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, Cu prietenii la masă veselindu-mă să șed, Dar când a venit acesta din huzur și din desfrâu, Cel mai gras vițel tăiat-ai, și vinațul curge râu!...”

„Fiule,răspuns-a tatăl, tu mereu cu mine ești și-ale mele-s ale tale: toate tu le-mpărtășești. Dar acum când al tău frate ni-s-a-ntors, e drept să fie. Între noi nemaigrăită și aleasă bucurie,

284 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pentru că mai micu-ți frate mort era și a-nviat, el pierdut a fost și iată că pierdutul s-a aflat!”...

Astfel și-a-ncheiat el pilda, când „risipitorii fii” Ca și azi erau în lume și sunt încă mii de mii!... tuturora le-a dat tatăl partea de avere-anume, Adică le-a dat lor viața ca s-o cheltuiască-n lume.

Dintre toți „risipitorii” de avere sau de viață, Iisus-Domnul, ca oglindă, ne aduce unu-n față, Fiecare să se vadă pe el însuși pân-la urmă: Prin desfrâu că n-are pâine lângă-a porcilor lui turmă, După care-avându-și geana de stropi vii înrourată, să-și aducă-aminte pâinea la argați de tatăl dată... Apoi singur să se scoale, adică să se ridice, să se-ntoarcă către tatăl-ziditorul său spre-a-I zice: „Am păcătuit, o, tată, Dumnezeul meu din Cer, și căindu-mă de toate, viu iertarea ta să cer!...”

Dacă la așa cuvinte ce-a grăit „risipitorul” tatăl pământean, la pieptu-i și-a primit cu drag feciorul, Au cum n-ar primi și tatăl-Dumnezeu din Cer la fel Pe-acei fii ce-ntru căință s-ar întoarce către el?...

Dacă-n inima ce moare înflorește-a milei floare, Cum ar fi fără de milă Inima Nemuritoare? Au nu-n Inima eternă s-a născut eterna milă? Mai întâi, ca ea să ardă și-ntru inima de-argilă?...

Dacă pământeanul tată pe-al său fiu „pierdut” că vine Îl zărește de departe îndreptându-se spre sine, Cum nu l-ar vedea și ochiul Celui care toate poate și-a făcut el Însuși ochiul vietăților lui toate? Dacă ruga de iertare a feciorului „pierdut” O aude pământeanul cu urechia lui de lut, Cum n-ar auzi-o oare și urechea cea mai veche

285 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

A Aceluia din Ceruri ce-a dat lutului ureche?

și dacă „risipitorul”, primind daruri pieritoare De la pământeanu-i tată, e un fericit sub soare, Cum n-ar fi peste măsură fericit, când Cel din Cer I-ar da, lui cerând iertare, daruri care nu mai pier?...

Între cele care seacă, pământească avuție, Dacă fiul și cu tatăl gustă vie bucurie, Câtă n-ar putea să guste-laolaltă să petreacă Cel a Cărui visterie niciodată nu mai seacă!...

Către Cel din Ceruri tată n-ar grăire nici un glas Precum pe pământ grăit-a de „vițelul cel mai gras”, Fiindcă frații care-așteaptă pe „risipitor”, sunt Îngeri, și-al lor glas, a bucurie doar se-nalță, nu a plângeri! Că din Cerurile toate împrejuru-i își fac hora, Bucuria fiind astfel bucuria tuturora. Câți dintre „risipitorii”, mâncători de nestemate, tatălui cerând iertare, li s-a mai întors un frate. Dar „risipitorii” lumii ce la vreme nu se-ndreaptă, Afle că-ntru vecinicie tatăl lumii nu-i așteaptă, hotărât e ceas anume pân-să fugă ei de turmă, să nu-i prindă tot cu turma Judecata cea din urmă!

Acea sfântă Judecată poate-n orice ceas să vină, Pentru unii cu-ntuneric, pentru alții cu lumină; și-atunci lacrima căinței nu v-a mai lua-o-n seamă tatăl ziditor a toate ce-n lumina lui ne cheamă... lacrima va fi târzie și zadarnic fi-va plânsul Celor ce târziu iertare cere-vor plângând la Dânsul: Cel care făcut-a ochiul, nu vedea-va geana udă, Cel care-a făcut urechea, nu va sta să mai audă!

286 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Botezul Domnuui Vasile MIlItARU

și-n acele zile, iată, că precum veneau iudeii, la Ioan veni hristosul din ținutul galileii, și-n Iordan primind botezul, pogorât-a peste el Duhul sfânt plutind desupra-i ca în chip de porumbel glas din cer venind să zică: „tu ești Fiul Meu iubit, Întru tine-Mântuirea lumii-ntregi, bine-am voit”. eu v-am botezat cu apa pocăinții pe pământ, el v-aduce mântuirea, botezând cu Duhul sfânt! Pocăiți-vă, că, iată, Cel ce vine-n Duh cuprins, Va alege-n jitniți grâul-plevii dându-i foc nestins. Pomilor, la rădăcină stă secure grea acum, Cei ce nu fac roadă bună, s-or tăia, s-ajungă scrum! Orice vale să se-nalțe pe câmpiile uscate; Orice deal și orice munte, fie Domnului plecate! Coastele să se preschimbe în câmpii cu flori pe ele, și strâmtorile prefacă-și adâncimile-n vălcele (Adică să se prechimbe toți cei răi, în fire blândă, Nu să stea ca niște fiare unii altora la pândă), Astfel glăsuia-n pustie, cel ce nu vroia să guste Întru zilnica lui hrană decât miere și lăcuste.

287 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciunea unui suflet îndurerat Vasile MIlItARU

Când mii de rugi spre slava ta se-nalță tăinuite, Primește-o, Doamne, și pe-a mea Curată și fierbinte. Durerea unei vieți întregi, Ce-o plâng fără cuvinte, De n-o rostesc, tu s-o-nțelegi, Preabunule Părinte. Pentru al vieții scump prinos și drumul încercat, Mă-nchin Mântuitorului hristos smerit și-ndurerat. Veghează, Doamne, pașii mei și calea și dorirea, și să m-ajuți pân-la sfârșit să-mi împlinesc menirea... trudesc cu fruntea-nrourată Ca pâinea-mi spre ființă, să fie, Doamne, binecuvântată De-a ta sfântă voință! Făptura mea-i un pic de lut sublimă și deplină, C-ai pus în ea de la-nceput O flacără divină. loviri de mă doboară și mă frâng Alunecărilor deșarte tu nu mă lăsa, A credinței flacără să nu o sting și mă înalță, Doamne, prin iubirea ta. Amin!

288 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ruga de pe Ghetsimani (fragment) Vasile MIlItARU spre cer ochii săi-nălțând și-a-nălțat deasemeni glasul: „Doamne sfinte și Părinte, iată că venit-a ceasul... Preamărește-n Cer pe Fiul, cum și-n lumea pământească, Ca și Fiul tău pe tine, astfel să te preamărească.

Mult în lume nu mai sta-voi, ci veni-voi sus la tine, Dar ei sunt în lume, tată, pe cărări de rele pline, Întru numele tău, Doamne, Mi-i păzește totdeauna, Precum Fiul e cu tatăl, ca să fie și ei una. Când eram cu ei în lume, întru numele tău sfânt, Am păzit pe cei dați Mie dintre oameni, pe pământ și nu am pierdut niciunul din câți le-am ales făptura, Fără doar „fiul pierzării”, împlinindu-se scriptura...

Că mărirea ce Mi-ai dat-o, eu le-am dat-o lor în dar Ca să fie și ei una precum Noi suntem în har, să cunoască lumea toată că tu M-ai trimis în lume și pe toți ai Mei, tu, Doamne, i-ai iubit ca și pe Mine Vreau, Părinte, ca aceia dăruiți de tine, Mie, Unde sunt eu totdeauna, la un loc și ei să fie să privească ei mărirea ce Mi-ai dăruit anume, Fiindcă M-ai iubit pe Mine, pân-a nu fi lumea lume...... el nu s-a rugat la tatăl pentru viața-I, pentru sine, Ci s-a fost rugat fierbinte pentru-al oamenilor bine, Pentru cei aleși Apostoli care-au fost trimiși în lume Întru numele lui Însuși și-n al tatălui său nume... și deaceea-n tot cuvântul ce l-a fost grăit mereu, În adânca-i rugăciune, a fost Om și Dumnezeu.

289 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Crăciun 1951 Vasile MIlItARU

Crăciun o mie nouă sute cincizeci și unu, Crăciun amar, cum n-a mai fost nici unu, De ce-ai venit în viață-mi, ăst an, atât de trist, tu, zi a bucuriei cu Nașterea lui hrist?

Au pentru ce păcate ce nu mi le știu încă Vru soarta-mi să mă afli în temniță adâncă? Cine-a fost scris ca astăzi tu, sărbătoare-naltă, să mă găsești în lanțuri cu-atâția laolaltă? și către cine glasul să-mi ridic să strig Că-n ocna mea e foame, și lacrimă, și frig?

Cine mi-a scris osânda și pentru care vină: Din steaua-ți luminoasă acum să n-am lumină? să n-am nici o fereastră la care să-mi stea Colindători cu marea și frumoasa stea, Vestindu-ne ca-n trecutul nostru luminos Că azi, în ieslea sfântă, ni s-a născut hristos?…

De ce azi, fără stele ne-a fost sortit să vii să ne găsești sub lanțuri cu zecile de mii, Flămânzi, cu ochii umezi, prin ocne-ntunecoase, Cu frig hain de moarte în suflete și-n oase?…

290 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ce vânt ne-a smuls de-acasă pe toți, ce duh nebun, să nu ne mai găsească la vetre „Moș Crăciun”, Ci muți, cu jalea-n inimi, prin hrube negre-foarte și despărțiți de lume ca niște duși la moarte?

O, „Moș Crăciune”, noi te vedem stingher, Cum trist la toți închișii privești dintr-un ungher, Cu lacrimile-n gene, că ești așa sărac și n-ai adus la nimeni măcar câte-un colac!

Dar ce văd, Moș Crăciune? Au te-ai luptat cu vântul, sau lupi turbați de foame ți-au sfâșiat veștmântul?! În spate, plin de daruri, tu nu-ți mai ai desagul și, prefăcut în cârjă, abia-ți mai porți toiagul! ești plin de sânge, iată! Au ce neam fără de lege Putu să jefuiască desaga ta, moșnege?…

Ce ticălos din lume, cu inimă aspidă, A tăbărât asupră-ți și-a vrut să te ucidă?! Au nu cumva-i aevea ce văd, făr-a fi vis: la fel cu noi închișii ești și tu închis? Dar nu!… Mărire Celui Născut spre-a fi dat Crucii, tu-n veci nu poți fi-n ocnă închis, cum vor năucii!…

Ci-ntocmai ca un înger ce-n lume când vrea vine, Vezi și pe cei din ocne, vezi și-n a lor cămine: Cu-a lacrimilor ceață în ochii plini de vis, Îi vezi pe-ai lor și-auzi-i vorbind de cel închis…

Îl tot mereu așteaptă, cu sufletu-n risipă, Ca el s-apese clanța să intre-n orice clipă, Dar în zadar așteaptă să li se umple pragul, Că nici azi de la ocnă nu li se-ntoarce dragul,

291 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iar pentru el paharul cumva de se ridică, În vinul dus la gură, și lacrămile pică!

Ai vrea, cu toți la masă, ca alte dăți să stai, Dar tu n-ai nici desagă, nici daruri să le dai… te-ar întreba micuții de-nchișii lor părinți, Iar tu, fiindu-ți milă, ar trebui să-i minți, spunându-le: „tăticul va veni poate chiar mâine, De unde-i dus s-aducă micuților lui pâine”, Când știi că mulți din pruncii cu viața-nfometată N-or mai putea să-și vadă „tăticul” niciodată!…

Apoi cobori în ocne sub jalea ce te-apasă… Îl vezi pe fiecare gândind la cei de-acasă, Că fiecare vede cum dornici îl adastă: Măicuța lui, copiii, sărmana lui nevastă, și nu știi, Moș Crăciune, sărac fără colaci, Nici tu nu știi, mai bine cam cum ar fi să faci: să fugi în noapte-afară?, la-nchiși să mai rămâi?, Că nu poți pe nici unul măcar să mai mângâi…

Au adormit sărmanii, și-acum în miez de noapte, Visând, ei nume scumpe rostesc cu drag în șoapte și-ntind ale lor brațe în gol, ca să-și agațe De gâtul lor pe dragii ce li se aruncă-n brațe, la mângâieri doar visul mai dându-le azi dreptul, Pe când de dor, aevea, la toți le geme pieptul!…

și ieși tiptil ca hoții din hruba fără soare A celor fără vină ce zac în închisoare, Ca lacrimile tale să ți le poarte vântul Pe-aproape jumătate din cât e tot pământul…

292 donar munteanu

(1886-1972) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Chemarea clopotelor Donar MUNteANU

I. Când limba grea de fier izbea-n aramă și clopotul − smucit − pornea să sune, Chemând toți oamenii la rugăciune, Cum cheamă pe copii săi o mamă;

În glasul lui − ce-n veci o să-mi răsune și-acum se tânguie și se sfărâmă O vorbă ce cuprinde-a vieții dramă: „Deșertăciune și deșertăciune!”

și sunetul − întâi ca apa lină − În unde largi se revărsa-n văzduh, Vibra apoi din ce în ce mai tare, trezind în noi a Domnului chemare, și aprindea în fiecare Duh Bobița de credință și lumină.

II. trezind credința-n suflete arama, Vedeai cum ies femeile la porți Cu vin și cu colivă pentru morți și cum pe drum le flutură marama.

294 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pornind și noi, tot întrebam pe mama: „De ce I-au dat lui Crist ce crucea-I porți torturi ce nici în gând nu le suporți?” și pe când ea ne povestește drama,

Noi parcă-l și vedem cum crucea-și duce, Încovoiat, bătut și plin de sânge; Pe-un deal apare răstignit pe-o cruce...

și mai departe...strălucește zarea; Iar el zâmbind din raze, Își răsfrânge Pe-ntreg pământul binecuvântarea.

295 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Bolta bisericii Donar MUNteANU

I. Pe bolta-albastră-a cerului din tindă sta Dumnezeu plutind pe-un nor de raze și îngeri albi cu palide obraze. Mereu împărăția lui colindă...

Femeile, oftând frânturi de fraze. Priveau la cerul sprijinit de-o grindă, Văzându-și sufletul ca-ntr-o oglindă, Cădeau din pocăință în extaze...

Vreo doi bătrâni cu veacurile-n spate, știind că-n față li-i deschis mormântul, Că pe pământ e numai sfâșiere

și dușmănii și lacrimi și durere, Nădăjduind în sfânta-I bunătate. Cu ochii-n boltă I-așteptau Cuvântul.

II. Dar Dumnezeu zâmbea din veșnicie la cei ce-ngenuncheau de foc și chin, la cei veniți, la cei ce tot mai vin

296 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cu lumânări și flori de iasomie. și din tăcuta lui împărăție − De unde nu-i durere nici suspin − zâmbea mereu − și zâmbetu-I blajin se lumina pe barba-I colilie.

Prin rugă și-nchinare lua ființă; și de pe boltă se lăsa-n văzduh: lumină dulce, flacără și duh.

Pe când prin rugă și-nchinare-n grup, erau cu toți un suflet și un trup: O torță și-o văpaie de credință!

297 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În biserică Donar MUNteANU

I. Prin ușa larg deschisă de stejar, De-un meșter neștiut în flori sculptată. se auzea o voce trăgănată și glasul preotului din altar.

Când preotul cu barba-i argintată. Ieșea mișcând cădelnița cu jar, tămâia cu parfum de chihlimbar. Umplea de fum biserica-afumată...

Pe când făcliile din policandre, Din sfeșnicile vechi cu două toarte. De la iconostasul cu mixandre,

Își tremurau luminile feeric: Atâția ochi clipind din întuneric Cu viața lor de dincolo de moarte!

II. la dreapta în pronaos o icoană A Maicii Domnului, ținând pe Crist În brațe, zugrăvită de-un artist. Pe cap țâșnește-a razelor coroană.

298 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iar ochii-albaștri au un aer trist: Presimt prin veac a Fiului prigoană și cum creștinii fi-vor luați la goană În lupta Domnului cu Antihrist... hristos ținând mânuțele deschise. Ca niște aripioare peste-abise. Țintește cu privirea-n cerul sfânt...

Iar ochii lor ce nu se pot uita te urmăresc de-a pururi și-n mormânt: simți bine că nu sunt din lumea ta.

III. Dar văd-nainte, pe catapeteasmă, În cadre de-aur și-n miniatură. Culori de flăcări, scene din scriptură: Pe Iuda-n ghetsimani, ca o iasmă,

Când Îl sărută pe hristos cu ură și parcă simt c-adie o mireasmă De busuioc uscat sfințit cu-agheasmă; simt cum pe Domnul gloatele-l înjură

și-l poartă la Caiafa și la Ana, Mai jos Iisus călare pe asin; Mulțimea așternând pe jos covoare

și aștemându-I-se sub picioare... și-alături scena nunții de la Cana, În clipa când preface apa-n vin.

299 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

IV. Mai sus − în cadru mare − sfânta Cină: Iisus cu ucenicii stând la masă. O taină grea pe-Apostoli îi apasă. Dar chipul lui se scaldă în lumină,

Pe când cu fața cruntă și haină. Un om pe colțul mesei fruntea-și lasă. tot Iuda! Dar într-altă ipostază Decât la ghetsimani în grădină. e clipa cea mai grea, când Domnul zice: „luați, mâncați, acesta-i trupul Meu!” − „e unul dintre voi ce Mă va vinde...” −

„De-acuma voi cina cu Dumnezeu!” − și vorbele sunt ploaie de alice și spaima pe discipoli îi cuprinde.

300 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În săptămâna patimilor Donar MUNteANU

În serile când preotul, la denii. scotea din evanghelie cântări, Cu modelări de glas și cu oftări și se-nneca în fum de mirodenii;

Mulțimea, copleșită de mustrări, Părea o-ngrămădire de vedenii, Încremenite-acolo de milenii sub norii fumului de lumânări...

și toate-acestea-mi par c-au fost doar ieri, Deși-au trecut atâtea primăveri, Atâtea Paști cu soare luminos;

Iar lumea-ngenuncheată până-n ușă s-asculte pătimirea lui hristos, De mult e numai umbră și cenușă!

Iar Vineri seara se cânta Prohodul, Pluteau întâi − domol ca niște nori, Cântări de jale, jalnice plânsori Ce doar în bocete-și găsesc izvodul.

301 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și Crist dormea sub maldăre de flori; Plângeau femeile, ofta norodul. Că răutatea își dăduse rodul − Dar corul de copii − privighetori

Ce cântă când stau seara să se culce − sbucnea în slăvi, te ridica pe sus, Când începea cu „Primăvară dulce!”

și cântecul, al sufletelor leac, zburând la cer − parc-auzeai prin veac Cum se jelește Maica lui Iisus!

302 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Noaptea Învierii Donar MUNteANU

I. În noaptea blândă-a sfintei Învieri, treziți din somn de mama sau de-o zână. Porneam pe drum, ținându-ne de mână... Nici o lumină încă nicăieri...

Din vale o răcoare de fântână, Iar din livezile de pruni și meri Miresme și ușoare adieri... Un singur foc pe dealul de la stână

și mii și mii de candele pe cer... Iar la bisericuță curtea plină... O lume mai cucernică, mai dreaptă,

În așteptarea sfântului mister Al Învierii Domnului, așteaptă... I-e sete și i-e foame de lumină!

II. Dar și lumina iată că răsare! și preotul se roagă și se-nchină. și deodată cu o voce plină grăiește către lumea-n așteptare:

303 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

„Iubiți creștini, veniți de luați lumină!” și lumânarea de la lumânare grăbește să-și aprindă fiecare În reculegerea cea mai deplină.

și para lumânărilor aprinse e ca un roi de fluturi, ce se scaldă În aburi galbeni de lumină caldă.

Cu scurte-repezi licăriri de-aripe Ce fluturau pe chipurile ninse, Ca și fugarnicele vieții clipe.

III. și-n vremea-aceea îngeru-a strigat „să cânte slavă turma și păstorul, C-a înviat hristos Mântuitorul!” Iubiți creștini, „hristos a înviat”!

Rostește preotul − „Adevărat C-a înviat!” răspunde-n cor poporul. și cântă preotul și cântă corul și cântă clopotele trăgănat...

și cântecele Învierii zboară... și înseși cetele de îngeri cântă. Așa cum au cântat întâia oară...

O pace albă și-o lumină sfântă În sufletele noastre se coboară... Natura-n haină verde se-nveșmântă.

304 alexie mateevici

(1888-1917) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Hristos a înviat Alexie MAteeVICI se așternuse piatra pe proaspătul mormânt și noaptea coborâse, văl negru pe Cetate se liniștise ceata vânzării. Pe pământ Plutea în aer taina minunii-apropiate. Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjeri Ne-atinși de măreția adâncurilor firii, Nepresimțind venirea sfintei Învieri, Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii. și iată miezul nopții, de stele-mpodobit; Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuește, Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. zguduit, Mormântul se deschide: scriptura se-mplinește. lumini lucesc la gura mormântului deschis, Întunecimea piere o clipă-n toată firea... hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis?, lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea! lumină din lumina cerescului cuprins lucește-acum pe chipu-I, Îl nalță biruința. și, lepădând pământul, îi lasă foc nestins Pe calea mântuirii: nădejdea și credința. Cu moartea sa pe cruce murind nevinovat. Ne-a dat el nouă pildă a marei jertfi de sine, Cu moartea sa pe moarte călcând a înviat spre învierea vieții în faptele de bine. Cântați cu bucurie acelui Ce-a scăpat Pe om și omenirea de moarte sufletească. e Paștele! Viață! hristos a înviat! Iubire între oameni și pace să domnească!

306 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Noaptea Nașterii (fragment) Alexie MAteeVICI

Când credința slăbește în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acum hristos-Dumnezeu În amarul tău adu-ți aminte s-a născut el din focul cerescului dar, Din blândețea Curatei Fecioare, Ca, Puternic, să-i pună robiei hotar, să sfârșească amara plânsoare...

Rătăcind pe-al păcatului drum lunecos. Nu i-a prins omenirea de veste, Doar acei de la turme-au venit la hristos Rost văzând al luminii aceste.

și venind, pe hristos Cel născut l-au găsit Nu în casă de neam − boierească, Ci în iesle, pe scânduri, cu paie-nvelit. În colibă culcat − păstorească.

și o stea-n Răsărit s-a aprins minunat Ceru-ntreg bucurând și Pământul, și pornind a lucit ca un ochi înfocat Drumu-acel, drept spre Crist, arătându-l.

307 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În adâncă uitare-a trăit Pruncul sfânt Pân’la vârsta de cer hotărâtă, Dar iubirea de oameni în sufletul blând A crescut-o frumos înflorită.

Cu-această iubire, acest veșnic odor, A purces el atuncea prin lume; Al iertării și păcii milos vestitor spre mărirea Prea sfântului Nume.

Calea crucii spinoasă, cu pieptul deschis, A suit-o el, jertfa iubirii, și-a murit, și a treia zi iar a-nviat Biruind stăpânirea-nvrăjbirii.

Când credința slăbește în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acuma hristos-Dumnezeu În amarul tău adu-ți aminte.

308 nichifor crainic

(1889-1972) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Imnul potirului Nichifor CRAINIC

Când holda de seceri tăiată fu gata Bunicul și tata lăsară o chită de spice’n picioare legând-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele’n soare sclipeau mătăsos să-nchipuie barba lui Domnu hristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama, Bunica și mama scoțând-o sfielnic cu semnele Crucii, Purtau parcă moaște cinstite și lucii Iar pâinea, dând abur cu dulce miros, Părea că e fața lui Domnu hristos.

și iată potirul la gură te duce, Iisuse hristoase, tu jertfă pe Cruce, hrănește-mă carne de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine ești totul în toate și toate prin tine, tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul viței ce’nfășură crama, Bunica și mama Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:

310 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Copile, grăiră, broboanele-acestea sunt lacrimi de mamă vărsate prinos la caznele Domnului nostru hristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul și tata În joc de călcâie jucând nestemate, Ce lasă ca rana șiroaie’nspumate, Copile, grăiră, e must sângeros Din inima Domnului nostru hristos.

și iată potirul la gură te duce, Iisuse hristoase, tu jertfă pe Cruce, Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine ești totul în toate și toate prin tine, tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate și lanuri mănoase, Iisuse hristoase, e raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. Privește-te’n vie și vezi-te’n grâne și sângeră’n struguri și frânge-te’n pâne. Ca bobul în spice și mustu’n ciorchine ești totul în toate și toate prin tine, tu, viața de-apururi a neamului meu.

311 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus prin grâu Nichifor CRAINIC

Prin grâul copt, pe unde-aleargă șerpuitoarea mea cărare Ce scapătă departe-n aur De glorioasă înserare.

Mi s-a părut că treci, Iisuse, Precum treceai pe vremea ceea gustând în mers prietenia Pescarilor din galileea.

Pe părul tău, încununându-l, Juca o flacără bălaie și soarele muia veșmântul Drumeților în vâlvătaie

Vorbeai... și inimile toate se aninau de vorba ta și le purtai ca o podoabă De ciucuri, prinsă la manta.

Că vorba ta era mai dulce Ca rodiile din edom Umanizând Dumnezeirea și îndumnezeind pe om.

312 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

treceai... și sângera în tine Prigoana cruntelor sinedrii. În zări vă așteptau gigantici Cu crengi ocrotitoare, cedrii.

Iar eu părea că merg în ceata De ucenici și ucenice să sfarăm și eu, pentru cină, Cu palmele-amândouă spice.

eram, socot, prea mult al lumii și prea puțin al vrerii tale Că pământeana grijă, Doamne, M-a-ntârziat, stingher, pe cale.

Pe-același galben grâu coboară Același glorios apus. Dar n-aud vorbele-Ți pe care evangheliștii nu le-au spus.

trecură veacuri, și cu ele Că treci din nou mi s-a părut și-Ți caut urma-luminoasă În lutul moale, s-o sărut.

313 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Vecernie Nichifor CRAINIC

Pe-aici în sus e schitul la capăt de colnic. l-a zugrăvit pe vremuri Ilarion cel drept Cu sfinți între ștergare de galben borangic și sfinte-mpodobite cu icușari pe piept.

Auzi, un clopot mișcă văzduhul peste munți și se boltește-n sunet cât cerul de mărgean De dincolo de lume te-ndeamnă să renunți O taină fără moarte la veacul pământean.

Vom asculta din strană vecernia-n sobor Când intră-n schit odată cu pasul serii lent În murmure ca zvonul albinelor în zbor Năluci călătorite din Vechiul testament.

Cu aur pe odăjdii, îmbălsămații tei Vor îngâna soborul prin geamurile mici. eu recita-voi psalmul sublim 103, Iar tu „lumina lină” m-aș bucura s-o zici.

Când, la sfârșitul slujbei, vom săruta sfios Argintul sfintei scoarțe de evangheliar, Ne va părea o clipă că ne-a zărit hristos, Mișcând încet perdeaua intrării în altar.

314 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Miserere, domine Nichifor CRAINIC

O, Crist, mi-aduc la tine obosit și sângerat adânc de-atâtea rele, tremurătorul suflet părăsit În negurile deznădejdii mele.

În veci dorind și-n veci nemulțumit, M-au amânat mereu tot mai departe Cărările pe unde m-au momit Ispitele iluziei deșarte.

O, dulce Crist, precum s-ar reflecta Un crin de-argint pe-a apei unduire Apleacă-Ți luminoasa față-a ta Pe-a sufletului meu nemângâiere.

și-nalță iar, din tristul meu pustiu. speranțele și-avânturile sfinte. Cum se ridică-n cerul azuriu Un stol de porumbei de pe morminte.

315 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Prinos Nichifor CRAINIC

Întâiul gând Ți se cuvine Ție, Putere creatoare. tu care faci din patimi poezie. Cum zămislești din mlaștini stătătoare O candelă de nufăr argintie Din care-și urcă flăcările line Feștilele de galbene stamine.

Întâiul dor Ți se cuvine Ție, Întâiul dor de-a mă desface-n soare sub auria razelor ninsoare, Ca floarea unui crin Când mugurul se sparge, de frumusețe plin.

Întâiul cânt Ți se cuvine Ție, Întâiul cânt cu care, șoptit pe jumătate Ca un suspin de boare ce-n ramuri se destramă M-a uluit în poala-i de ierburi aromate Natura mamă.

Întâiul imn Ți se cuvine Ție, Putere creatoare, e-n el credința din copilărie

316 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și-o inimă tremurătoare. Când roadele grădinilor se coc În iunie, la-ntâiul verii foc, Ușor înrumenite și brumate Pe jumătate, O văd pe mama, paznică fierbinte A unei datini sfinte: Cucernică adună-ntâiul rând De poame coapte.

și murmurând Icoanelor misterioase șoapte, tămâie îndelung și luminos Al ramurilor pârguit prinos și iese ca și mine-n dimineți Duminicale, O, Doamne-n cinstea rodniciei tale să-mpartă-ntâmplătorilor drumeți.

317 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Lumânările Nichifor CRAINIC

Cred, Doamne, ajută necredinței mele Cum ard, par flori de flăcări, iar sfeșnicele par Pioase mâini ce-nalță buchete spre altar. le tremură văpaia și fâlfâie pe zid Ca niște aripi care se-nchid și se deschid.

Ca niște aripi care cu zbuciume se zbat să deie zbor în larguri și-avânt înflăcărat Credinței absorbite cu farmec de mister, Pe-ntrezărite zariști deschise către cer. te caută, o, Doamne, al arderilor zbor. Ard inimile noastre în flăcările lor. și-n stropii calzi de ceară, ce picură pe jos sunt lacrimile noastre pe-altarul tău prinos.

și-s facle. Doamne, care se-ndoaie și se frâng Ca sufletele care îngenuncheate plâng și-și cer încredințarea că se va revărsa Pe umilința noastră Dumnezeirea ta.

Îndură-te, o, Doamne, că tu ești bun și știi Ce dureros e golul sub bolțile pustii, Când totu-i stins, iar stropii căzuți din facle par Că-s inimi împietrite în van pe-al tău altar.

318 victor eftimiu

(1889-1972) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Crăciun Victor eFtIMIU

Cu zvon de clopote se lasă Ninsori de fluturi și de stele Ce cad ușor și printre ramuri Își țes bogatele dantele.

De mult mi-e dor să simt în suflet Ca sărutări mângâietoare Ninsori de stele și de fluturi și clopote de sărbătoare...

Cădeți pe turnuri, pe câmpie. Cădeți pe apele-nghețate. Pe pomii goi, pe drumuri albe, Pe-obrazuri reci, îmbujorate... și-n sufletele-n cari păcatul Înfipt-a gheara-i triumfală. Cădeți, o fulgilor, așterneți Mantia voastră virginală!

Așterneți pacea și credința Din sufletele de-altă dată, Așterneți binecuvântarea Cerescului și singur tată,

și-n zvonul clopotelor sfinte Cădeți, voi fulgilor, mereu, Mesaj din sufletul Acelui Ce s-a născut din Dumnezeu!

320 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pace vouă Victor eFtIMIU

I. Cu ochii duși în depărtare Întinse mâinile-amândouă În semn de binecuvântare și zise Domnul: „Pace vouă!”

Căzuse mâna ce preface Blestemele în rugăciune și-n suflete o sfântă pace se coborî, ca prin minune...

Ca niște flori de foc crescură Fântânile de viață nouă și n-a mai fost nici plâns, nici ură. Căci zis-a Domnul: „Pace vouă!”

II. Dar iată, nori întunecară Din nou, izvoarele luminii: În suflete e vrajbă iară și-n vânt se scutură măslinii.

străbune doruri răzvrătite străbat mulțimea de noroade; Ne rod visări neîmplinite. Mărirea celorlalți ne roade.

321 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și nori încep să se ridice și cresc și fulgerile plouă. Dar nimeni, nimeni nu mai zice Cu mâna-ntinsă: „Pace vouă!”

III. Noroadelor, e noaptea sfântă, Văzduhul tot e plin de unde și toate clopotele cântă și unul altuia răspunde...

Vorbesc în limba lor de-aramă, Dar eu le-am tâlmăcit misterul spre Ceruri glasul lor ne cheamă și către noi coboară Cerul...

- O, Doamne, vino să ne mântui, Întinde mâinile-amândouă!... - Noroade, ascultați cuvântu-I, Căci zis-a Domnul: „Pace vouă!”.

322 aron cotrus,

(1891-1961) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune către Fecioara Maria Aron COtRUș

Inima-mi pustie Ce să-Ți ceară Ție, Fecioară Marie?

să-Ți ceară tărie și cucernicie și răbdare mare,

Neagra supărare să nu mă doboare, Frânt de pe picioare, Ca pe-un ins oricare!;

glas din străinie, Dulcea lui simbrie Îți mai cere Ție: Râu de apă vie, Fecioară Marie;

lacrima domoală lacrima ce spală-a gândului răscoală De orice sminteală. De orice-ndoială. De orice-njoseală!...

324 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Aron COtRUș

Doamne al cerului și al pâmântului, Dă-mi duh să fiu pe bine și pe rău: Argat îndelung răbdător al cuvântului, Al îndreptărilor tale și-al harului tău!...

Din drumul meu, dă odihna la o parte, și dă-mi tărie, de-orice joc și jind, și de toate bucuriile deșarte, Ca de haine și podoabe diavolești, să mă desprind!

Fă ca mașterele zile ce mi-au mai rămas, Cu pas neșovăielnic și fierbinte, Ca și când aș fi mereu la-ntâiul pas, să le duc, prin spinii vieții, înainte!...

Anii, pentru alții lungi, cețoși și grei. Cu toată greutatea lor, aruncă-i, Doamne, Pe bătrânii și șubrezii umeri ai mei, Prin negurile nesfârșitei mele toamne!... tu mustră-mă mereu, și crâncen mă învață, Cum pe-atâția alții i-ai mai învățat: să nu mă leg de lume și de viață, Cu suflet sterp, de om ce crede-se bogat!...

325 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Fă ca nici trufie nici fărădelege, În mine brazda caldă să-și găsească, și neghina, spic netrebnic să nu lege, Pe-ogorul meu de osteneală pământească!...

Dezlănțuie în fața mea, cu limbi de foc, furtuna, și-n besna oarbă-alungă-mi de la poartă, Cu fulgere și grindini, pentru totdeauna, Orice ispită dulce și deșartă!..

Peste orice măsuri, învață-mă să vreau și vrerea vrerilor s-o dărui ca pe-o pâine, Celor ce merinde și răsuflet aprig n-au, Năvalnic să treacă, prin prăpăd, către mâine!...

C-un pas în aste vremi ce-au fost să vină, Cu altul în miile de ani, cari au fost, În luptă cu viața, flămândă jivină, Doar tu mi-ești, o Doamne, drum drept și-adăpost!...

326 lucian blaga

(1895-1961) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nu sunt singur lucian BlAgA

Obârșiile − izvoare mă mai leagă. Nu sunt singur. Mi-a crescut pe câmp o floare, unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte trec pe cer, să nu ard singur. Inimi bat, se spun cuvinte, pe pământ să nu fiu singur.

Umbra-alături ia ființă, unde merg, să nu merg singur. Neguri vin din neființă − mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă și se-nalță; nu lupt singur. Cade în abis o apă, în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt și e credință. Acest gând cât mai palpită schimbă moartea-n biruință: nu sunt singur, nu sunt singur. nu sunt singur, nu sunt singur.

328 dimitrie ciurezu

(1897-1978) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Lerui-lerui Dimitrie CIURezU lerui, lerui, mărgărint Prin nămeții de argint. lerui, lerui, la fereastră lângă tâmpla nopții-albastră. Vești bălae Bucălae Cu obrajii De văpae. și pe laviți În odae Bolboroș De acioae. Cad în tindă Fulgii proaspeți de colindă, Bat în ușe Ochi rotunzi de corcodușe. și sub gluga lunii pline Amintirea sună-n mine. sună-n mine-mbujorată, ca un snop de clopoței Cu miros de maci sălbatici și cu muguri cruzi de tei.

330 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Dimitrie CIURezU

Doamne, eu cred în tine, Cred, Cum cred în vânt, În apă și-n pământ; și-n toate câte sunt spre lauda puterniciei tale.

Cred, cum crezut-au și părinții mei, Plugarii-aceia simpli, grei, Cu chipul ars, posac și clăpăug, Mereu aduși peste-un corman de plug, Mereu robiți de-al țarinei belșug, Plugarii-aceia ce-au crescut în câmp, Cu gușterii, cu fluturii, cu viermii; Cu ochii plini de-adâncurile vremii... eu cred în tine, Doamne, Cred, Cum cred în vânt. În apă și-n pământ; și-n toate câte sunt spre lauda puterniciei tale.

331 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Dimitrie CIURezU

Doamne, Aici am învățat ca să mă-nchin, În casa asta mică, cu cuib de rândunici Pe care-amurgul pune altițe de arnici și dimineața-și mână al apelor senin.

Aici, pe prispa-n soare, mi-aduc și-acum aminte A mamei mână-n tremur mergea cu mâna mea, ea se-nturna spre tine, eu mă-nturnam spre ea, și-adâncurile noastre se-mbrățișau cuminte.

De-afară primăvara trecea peste pârleaz, Cu iia ei de zarzăr, cu ochii mari de soare, și-n pumnul meu de muguri, cădea tremurătoare să-mi înflorească ruga pe mâini și pe obraz...

Aici coboară, Doamne, pe prispă-ntre mușcate, Un miel cu botul umed Ți-o pune capu-n poală, și peste câmp vărsată, privirea ta domoală, Va urmări copilul, cu mâinile-nflorate.

332 vania gherghinescu

(1900-1971) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Spovedanie Vania gheRghINesCU

Doamne, copil mă dăruisem Ție, stăpânul pe moarte și pe vecie... te-am căutat prin lume cu-ndoială, de atunci. și te-am găsit în zâmbet de flori și de prunci. te-am simțit în vânt legănat: mângâiere, În glasul femeii, în vis și-n tăcere, te-am simțit coborând într-o rugăciune, licărind într-o stea, mocnind într-un tăciune...

Dar eu vream în lumina ta ochii să-mi sting Cu mâinile îndoielii să te ating; te-aș fi vrut descătușat de cele blânde, De visurile albastre și plăpânde; te-aș fi vrut temut ca mânia mărilor, te-aș fi vrut bici de foc în norii depărtărilor.

Îndoiala vrea să-mi apari cum nu erai, Credința te-nchipuia cum nu-mi apăreai... totuși, inima mea Ți-a rămas aproape, Ca lacrima întârziată pe pleoape.

334 george lesnea

(1902-1979) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Pisanie george lesNeA

Când soarta vi-i crudă sub norii ce gem, Când fruntea asudă și anii-s blestem, Când viața vă minte, Mușcând pân’ la os: Pășiți înainte Cu Domnul hristos! Oriunde v-ați duce, Pe mări, pe pământ, De stați la răscruce, De plângeți sub vânt, De-i jalea răsuflet Prin besna de jos: Purtați-l în suflet Pe Domnul hristos! sub val de năpaste, sub zbucium, sub chin, Cu sulița-n coaste, Cu limba-n venin, târâți de vâltoare, Izbiți de ponos: găsiți alinare la Domnul hristos. Din oarba neștire, Din crâncenul hău, De vreți izbăvire De tot ce e rău. Ca flacăra-n sfeșnic, Cu gândul duios Rugați-vă veșnic la Domnul hristos!

336 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nazariteanul george lesNeA

Copilărirăm amândoi, Ne despărțea numai pârâul. Iisus trudea ca pentru doi, trăgând cu barda și gealâul.

Văzutu-l-am pornind la drum. Cu vorba lui de taine coaptă. schilozii se târau duium și-i vindeca numai c-o șoaptă.

Din ghiara leprei m-a scăpat. simt mâna lui și-acum pe frunte. sunt cel dintâi ce-a lăcrimat. Atunci când predica pe munte.

Mi se urcase-un nod în gât și trupul se lăsase moale, Când lazăr mirosind urât, Porni din moarte să se scoale.

De mii de ani nu uit de fel, De noaptea cu tăceri profunde, Când mi s-a plâns că numai el să-și plece capul n-are unde.

Ținutu-l-am de căpătâi Asinul ce scurma pământul. și de Florii, eu cel dintâi, I-am așternut în praf veșmântul.

337 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Văzutu-l-am de zbiri bătut, Cu oasele de cuie sparte. Murind pe cruce l-am văzut și totuși stau mereu deoparte.

Îmi place goana după vânt, Mă dărui proastelor ispite. sunt frate cu acei ce sunt Precum mormintele spoite.

Bat blestematele poteci și fără să câștig o lume, eu sufletul mi-l pierd pe veci și nici nu știu de ce anume.

Dar când furtună mi-i în gând, Când bezna vrea să mă doboare, Prin inimă-l aud umblând, Așa cum a umblat pe mare.

338 radu gyr

(1905-1975) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Colind ceresc Radu gyR

Cerul și-a deschis soborul − lerui, Doamne, ler − Au pornit cu plugușorul Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă și de giuvaer, toți luceferii colindă − lerui, Doamne, ler −

Vântul suflă cu lumină − lerui, Doamne, ler − În buhai de lună plină legănat în cer.

Patru heruvimi cu glugă Albă de oier sub ferești colinde-ndrugă, − lerui, Doamne, ler −

N-au venit cu grâu la poartă, Ci au rupt din ger

340 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

stele mari ca să le-mpartă, − lerui, Doamne, ler −

și-n gustar de roade grele, − lerui, Doamne, ler − Va fi câmpul cer de stele tolănit sub cer...

Numai tu aștepți în tindă, − lerui, Doamne, ler − suflete fără colindă și fără Prier.

Nici un cântec alb nu vine Fâlfâind mister, Cu o stea și pentru tine, − lerui, Doamne, ler −

341 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iisus în celulă (versiune ritmată) Radu gyR

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. Ce trist și ce-nalt părea Crist! Dar luna venea după el în celulă Făcându-l mai nalt și mai trist.

O, mâinile lui păreau crini pe morminte. și ochii adânc de păduri − Calm luna bătea cu argint pe veșminte Pe mâini argintind vechi spărturi

Uimit, am sărit de sub pătura sură: De unde vii. Doamne, din veac? Iisus lin a dus al său deget la gură Făcându-mi un semn ca să tac.

Alături stătu pe a mea rogojină: - „hai, pune-Mi pe răni mâna ta!” Pe glesne de cuie-avea semn și rugină De lanțuri purtate cândva

Oftând, își întinse truditele oase stârni rogojina libărci

342 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Când luna privea-n geam, zăbrelele groase lingeau pe zăpada lui vergi

Un munte celula părea. Căpățână Păduchi mișunau și guzgani simții că îmi cade greu capul pe mână și somn fu de-o mie de ani

Când m-am deșteptat din afunda genună Din paie-adiau trandafiri eram în celulă și iar era lună − Iisus nu era nicăiri

Cu bratele-ntinse dădui de tăcere, Nici zidul nu-mi da vreun răspuns! Doar razele reci ascuțite-n unghere Cu sulița lor m-au străpuns...

Pe unde ești, Doamne? urlai în zăbrele − Fum luna scotea, de cățui... tăceri − dar găsit-am în palmele mele stigmatele cuielor lui.

343 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Moș Crăciun Radu gyR

Într-o sanie ușoară, tras de-o ciută de mărgean, Moș Crăciun din cer coboară, Ca în fiecare an.

el o traistă poartă-n spate și-n ea, darnicul uncheaș, Duce daruri minunate Pentru dragii copilași.

trenuri, mingi, autobuze, Cărți cu zâne și pitici, el cu zâmbetul pe buze le împarte celor mici.

Căci în fiecare casă stă un brad cu jucării, Iar în jurul lui, voioasă, e o horă de copii.

și, pe când din traista-i plină Moșu-mparte ce-a adus, Dintr-o iesle de lumină le surâde chiar Iisus…

344 olimp ca˘ ciula˘

(1905-1979) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciunea a șaptea de la Sfânta Împărtășanie Olimp N. CăCIUlă

De pe buzele-mi spurcate, Din inima-mi pângărită De pe limba-mi necurată, Din sufletu-mi plin de tină, Ruga mi-o primește, Doamne, și ne-nlăturându-mi mie Nici cuvântul și nici fapta, Îndrăzneală-mi dă, hristoase, să-Ți grăiesc ce am în cuget; și tu însuți mă învață Ce să fac și cum să-Ți glăsui. Am greșit mai mult ca-aceea Ce, știind unde te afli, Mir de preț agonisindu-și, A venit cu îndrăzneală să le ungă și să șteargă Cinstitele tale picioare hristoase, stăpâne, Doamne. Cum pe ea, venind la tine Cu dor tainic, n-ai respins-o, Nu te scârbi nici de mine; Ci-mi dă sfintele-Ți picioare să le țin și să le mângâi

346 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și cu-al meu izvor de lacrimi să le ung cu îndrăzneală, Ca și cu un mir de cinste. spală-mă cu-a mele lacrimi, Curățește-mă, Cuvinte; treci păcatu-mi cu vederea și iertare dăruiește-mi. știi a relelor mulțime și cunoști rănile mele; Plăgile-mi le vezi pe toate. Dar tu știi și-a mea credință, Râvna mea o vezi de-a pururi; Nu-Ți sunt Ție-ascunse, Doamne, Dumnezeul meu din ceruri, Picăturile-mi de lacrimi, Nici din picături vreo parte. tot ce n-am săvârșit încă Ochii tăi văd de departe; Iar în cartea ta cea sfântă, Cele încă nefăcute scrise sunt de mai-nainte. Vezi-mi Doamne, umilința, Vezi osârdia-mi cea mare și păcatele-mi, pe toate, Mi le iartă, sfinte Doamne. Ca din inimă curată, Cu cugetul plin de teamă și cu firea mea zdrobită să m-apropii de-ale tale taine sfinte, Preacurate, Ce sfințesc și dau viață Celui ce se-mpărtășește Cu o inimă curată. Căci doar tu ai zis, stăpâne:

347 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

„Cel ce trupul Meu mănâncă și cu-al Meu sânge s-adapă, el petrece întru Mine și eu întru el Mă aflu”. Adevărat e cuvântul, stăpânul vieții mele: Căci cel ce se-mpărtășește Din Dumnezeiască Cină Nicidecum nu mai e singur, Ci cu tine e, hristoase, lumina cea însorită Care luminează lumea. Ca să nu rămân deci singur Fără tine-a mea suflare A mea Viață, Bucurie, Fără-a lumii Mântuire, De-asta am venit la tine Precum vezi, cu lacrimi multe și cu inima zdrobită. și te rog să-mi dai, stăpâne, Izbăvire de greșale, să mă-mpărtășesc cu frică Din Preacuratele taine și de viață Făcătoare. Ca să fii, cum ai zis, Însuți Cu mine, preaticălosul, și ca nu lipsit cu totul De-al tău har, pe căi piezișe Vrăjmașul să mă răpească și să mă îndepărteze De cuvintele-Ți preasfinte. Pentru-aceasta cad la tine

348 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

și-Ți strig Ție cu căldură: Cum pe cel pierdut primit-ai și la fel pe desfrânata, și pe mine, păcătosul și pierdutul, mă primește, Când vin acum către tine Având inima zdrobită. știu, Iisuse, știu că altul Precum eu n-a greșit Ție; Nici n-a săvârșit atâtea Rele, cât eu săvârșit-am. Dar mai știu și acest lucru, Că nu mărimea greșelii, Nici mulțimea de păcate Întrec marea îndurare și iubirea cea de oameni A Dumnezeului nostru. Ci, cu mila îndurării, Cei ce se căiesc din suflet sunt și curățiți de tine și părtași făcuți luminii Din belșug împărtășindu-i Dintr-a ta Dumnezeire. și, străin lucru, de îngeri și de mintea omenească tu vorbești cu ei adesea Ca și cu niște prieteni. Acest lucru-mi dă-ndrăzneală. Acest lucru mă avântă; și-ndrăznind în bogăția Bunătății tale, Doamne, Bucurându-mă cu frică,

334499 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Mă împărtășesc cu focul, Iarbă fiind, o, minune! și mă răcoresc cu totul Ca rugul de-odinioară Ce ardea făr-mistuire. Deci cu mintea și cu gândul Pline de recunoștință, Cu sufletul și cu trupul Palpitând de mulțumire, Mă închin, te măresc, Doamne, și slăvesc a ta-ndurare: Binecuvântat ești, Doamne, și acum și în toți vecii!

350 constantin miu lerca

(1908-1985) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Botez Constantin MIU-leRCA

Înainte mergător Prin deșertul mult așteptatei taine, Cu potlog de piele aspră-n loc de haine, Botezătorule Ioan, În Iordan, Înfrățit-ai Cerul cu al humei sad, să treacă Dumnezeu prin același vad, Ca orice muritor. heruvimii și serafimii, Cu laude de trâmbițe-au deschis Porțile nepătrunsului abis. Apelor, treimea să-și închine Darul molidvei divine, Izvor al curățirii și al izbăvirii.

În ziua aceea grăit-a Cel mai înainte de-nceput: „Fiul meu iubit, Cel fără de sămânță născut, Prin tine am binevoit, Plinirea vremii să se împlinească, Întărirea Cuvântului să se adeverească, lumea să se mântuiască, Începând de la Adam, care-a greșit, și din grădina Raiului a fost gonit”.

352 iulian vesper

(1908-1986) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Lauda secerișului Iulian VesPeR grâul e singur în fața Domnului și așteaptă secerătorii Rugătoare se apleacă spicele: - „Doamne, cuvântul tău a fost soare și pământul mănos a fost inima ta. Ți-am simțit adierea veșmintelor În serile prelungi ale vieții. Mâhnirile și îndoielile tale le-am ghicit În singurătățile noastre. Când te-au izgonit oamenii din cetăți, Ogoarele Ți-au deschis Cărări de miresme... și fruntea Ți-ai odihnit Pe fruntea tuturor zărilor. Doamne, secerătorii ne vor răpi soarele și aurul, și cântecul nostru Nu va mai fi rugă Pentru slăvile tale”... zise Iisus: - „spicelor înțelepte și bune. Darul vieții Mai luminos e ca aurul și soarele.

354 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Moartea răscumpără învierea și viața De-apururi. Veți răsări în ogoarele cerurilor liniștite și veșnice”...

Mulțumite, spicele așteptau secerătorii. Iată-i Cântec de slavă leagănă colinele albe. grâul murea liniștit În fulgerul coaselor. Vântul adia. O dumnezeiască mireasmă învălmășea ogoarele. Colinele străluceau și o mare de fericire se risipea în aer.

355 emil zegreanu

(1913-1987) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Scrisoare lui Iisus emil zegReANU

Coboară-te, o Doamne, din lumină să hoinărești din nou la noi prin sate, să vezi cât lumea-i plină de păcate și s’o mai cerți cu vorba ta senină.

Iar când vei rătăci peste ogoare Ca cerșetor răzmat în vre-un gătej, să te oprești și pe la Ocna Dej Că te aștept cu casa ‘n sărbătoare.

De mult îți caut pașii pe pământ De multă vreme’n prag te-așteaptă mama, să-ți ia sudoarea feții cu năframa Iar tu, s’o ‘nvrednicești cu chipul sfânt.

Ne-aprinde’n suflet candelele stinse Căci le-a încins rugina necredinței, Fă să tresară tainele ființei În flăcările harului cuprinse.

Bine-cuvântă sângele din vie grânele de aur și apoi tu cheamă-ne, o Doamne, și pe noi la cina cea de taină din vecie.

358 sfântul ioan iacob hozevitul

(1913-1960) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Icoane vechi sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

Iordane prea blagoslovite, Izvorule duhovnicesc Când viața mea se amărăște Mereu la tine mă gândesc.

Deși din vorbele străine s-arată chipul tău schimbat, eu nu te pot vedea cu mintea Decât așa cum te-am lăsat:

Cu minunate păsărele, Cu florile bătrânei lunci, te văd împodobit și-acuma Precum te cunoșteam atunci.

În valea ta cea răsfățată, la schitul nostru românesc, Același farmec mi se-arată, Aceleași tihne-n mine cresc.

la peștera din Vitavara, Cu mintea mea zăresc mereu Pe Mergătorul înainte, Vorbind cu Domnul Dumnezeu.

360 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Apoi la vale, către mare, s-arată umbre din trecut A cuvioșilor sihaștri, Cu numele necunoscut.

Alături, Preotul zosima Așteaptă parcă și acum Pe Cuvioasa egipteancă să-i dea „Merinde pentru drum”.

Iar dincolo, în ceea parte, Văd chipul cel uscat de post Al sfintei Pusnice Maria, Ca cerbul fără adăpost.

În cântecul de păsărele, În mersul apelor − grăbit − eu simt și astăzi armonia Din „Ostrovul blagoslovit”.

361 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Luminarea tainică de sus sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

lasă lumea necredinței Plină de sminteli și te du la Mânăstire Căutându-ți mântuire!

Candelă îți este mintea Fără untdelemn De la Domnul cere milă Până când mai ai feștilă.

Frumusețea și puterea Curse pregătesc Iar năravul cu momeală te răpește ca din oală!

trupul tău la sân adoarme sânge pătimaș − Celor morți le lasă somnul trăiește pentru Domnul!

Frica morții, ține minte, Nu uita de ea − Cine-i leneș ca s-o poarte sufletul își dă la moarte.

362 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciunea cea fierbinte Caută s-o spui Căci de frica rugăciunii Piere duhul urâciunii.

sumețirea minții tale grabnic s-o arunci Căci la gândul înălțării Bate vântul desfrânării.

Cu năravul trândăviei Nu călători − Căci pe urma trândăvirii Vine boala nesimțirii.

Fii cu dragoste curată Către Dumnezeu − lasă dragostea lumească Pentru cea duhovnicească.

Plângi adesea cu suspine Inima zdrobind − Căci din apa umilinții Au băut în viață sfinții.

363 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Chemarea cerească sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

Vino astăzi către Mine, Jugul meu e bun. Iar a traiului povară tu o vei simți ușoară!

lasă rude și prieteni, slavă și plăceri, și venind urmează-Mi Mie spre cereasca veselie.

tu mergând pe „Calea Crucii” Până la mormânt, Vei purta apoi cununa slavei Mele totdeauna.

364 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Săvârșirea Cuvioasei Maria Egipteanca sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

Pe trupul ei pârlit de soare, și ca o scândură uscat ea poartă doar o zdreanță veche Pe care pustnicul i-a dat.

În ziua când era să moară, Atuncea s-a împărtășit și pentru asta pe zosima Mai înainte l-a vestit.

Căci vrând să moară neștiută I-a zis să vină la un an s-o afle ca mai înainte, De cea parte de Iordan.

Cu multă nerăbdare Ava În anul următor venind Aflat-a trupul Cuvioasei De-un an de zile adormit.

365 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iar în nisip era scrisoare Cu ziua săvârșirii ei, Că-i este numele Maria s-o-ngroape după obicei.

Cântându-i cele cuvenite ședea bătrânul cugetând Că nu avea nicio unealtă să-i facă groapa în pământ.

Dar, o, minune prea slăvită! Venind un leu înfricoșat Cu ghiarele scobind îndată Mormântul sfintei l-a săpat.

Apoi, plecându-se cucernic În pace el s-a depărtat Iar pustnicul cu multe lacrimi Cinstitul trup l-a îngropat.

366 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Crucea vieții omenești (alegorie) sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

Un creștin, odinioară, tot se căina mereu: grea mai este Crucea asta Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Cum o dau nu-mi merge bine, De necazuri nu mai scap, și muncesc din greu ca boul, Până cad lângă „proțap”!

Iacă, alții sunt mai leneși și trăiesc mai în belșug, Numai mie (vorba ceea) „Boii nu-mi mai trag la jug”!

și ofta creștinul nostru, și mereu era cârtind: Nimeni nu putea, o dată, să-l audă mulțumind.

Însă cel de sus Părinte Care - ajută pe „mișel”, Căutând din cele sfinte, Cercetatu-l-a pe el.

367 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

A trimis la el un Înger, Noaptea când dormea trudit, și luând pe om de mână, l-a urcat pe deal la schit.

se făcea că este ziuă și erau numai ei doi Între niște cruci frumoase, Felurite după soi.

Unele erau de aur, Altele de fier și lemn, De argint și de aramă, Fiecare cu un semn.

zice Îngerul atuncea: „Ia-ți o cruce, care vrei! Numai potrivește-o bine și te-ntoarce la bordei”!

lacom el apucă-n grabă Cea de aur mai întâi, Începând s-o tăbârcească Pe voinici umerii săi.

De prea multă strălucire Nu te poți uita la ea, Dar voind ca s-o ridice, Vede că-i nespus de grea.

se mai uită, iar încearcă, Până ce își ia de seamă, să-și aleagă altă Cruce tot frumoasă, de aramă.

368 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Dar în ciuda lui și-aceea − Pentru dânsul − este grea, Cea de marmură mai tare, Cea de fier cam tot așa.

lângă ele, mai la vale Vede sub un copăcel, Cruce de stejar, ușoară, Numai bună pentru el.

O ridică, deci, și pleacă, Iară Îngerul pe drum, Îl întreabă, despre cruce, Dacă-i mulțumit acum.

„slavă Domnului, răspunde tare-s mulțumit de ea, Că din toate numai asta este după vlaga mea”!

Îngerul atunci îi zice: „Omule nemulțumit! Pentru Crucea vieții tale totdeauna ai cârtit!

Astăzi te-am adus anume Ca să-ți fie ție semn, Că nici una nu poți duce Decât Crucea cea de lemn.

Asta este «Crucea Vieții» Dată ție de când ești, Deci, lui Dumnezeu dă slavă, și de-acum să nu cârtești.

369 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Cele de metale scumpe sunt pentru oamenii sfinți, Care rabdă pân’ la sânge, Întru grele nevoinți.

Iară tu cu sărăcia, lesne te vei mântui, Dacă vei păzi credința și, răbdând, vei mulțumi!”

370 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Fiul omului, Mirele durerii sF. IOAN IACOB hOzeVItUl

O, Doamne cel Atotputernic, Judecătorul tuturor, Primit-ai pentru noi osânda Nedreptului judecător.

Îmbrăcăminte de ocară Acei necredincioși Ți-au dat și capul tău, spre defăimare, Cu spini a fost încununat.

În mâna ta cea Preacurată O trestie Ți-au dat să porți, stăpânitorule cel veșnic, Asupra celor vii și morți!

Ai fost batjocorit, hristoase, și pălmuit de slujitori, Apoi lovit în cap de alții Cu trestia, de multe ori......

371 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Ai fost pârât cu nedreptate, De farisei și cărturari și răstignit apoi pe cruce, În mijlocul a doi tâlhari.

Când însetai, în chinuri grele, Oțet și fiere Ți-au adus și, ca un făcător de rele, Pedepsii morții te-ai supus.

372 constantin c. popescu-ias, i

(1913-1992) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Sfânta euharistie Constantin C. POPesCU-IAșI

Trupul Meu este cu adevărat mâncare și Sângele meu este cu adevărat băutură!

Cât de milostiv, stăpâne, Cât de mare și divin, C-al tău trup ni-l dai ca pâine Iară sângele ca vin!

hrana îngerilor sfântă, hrana îngerilor buni, Ca pe dânșii-i înspăimântă, tu ne-o dai nouă în mâini!

tainic trupul tău e pâine, tainic sângele e vin Căci așa ai vrut, stăpâne, să ne dai ospăț divin!

C-al tău trup la toți se-mparte și-al tău sânge toți îl bem, Ca trecând întâi prin moarte, Viață veșnică s-avem!

374 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Iar în veacul care vine, și în veacul ce va fi, Adunându-ne cu tine, Veșnic noi te vom privi!...

Dă-ne nouă-această pâine, Dă-ne-o s-o avem mereu, Căci gustând din ea, stăpâne, Ne hrănim cu Dumnezeu!

375 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune către Maica Domnului Constantin C. POPesCU-IAșI

Maică sfântă și Fecioară, Maica noastră-a tuturor, Mila ta spre noi coboară și ne fii de ajutor.

Rugăciunea ta fierbinte O înalță-n slavă sus, Căci spre tine ia aminte Fiul tău iubit, Iisus.

Roagă-te precum la Cana l-ai rugat cu glas duios, C-a gustat nunul cu cana Dar de nuntă, vin gustos.

Roagă-te să dea și nouă harul său prealuminat, să trăim o viață bună, Precum el ne-a învățat.

Roagă-te de el, Fecioară, Roagă-te neîncetat, și-al său har spre noi coboară să nu săvârșim păcat.

și te roagă lui, Marie, Maica noastră-a tuturor, să ne dea mereu tărie, să avem în bine spor.

Că tu ești mijlocitoare, Ce ne mântuiești de rău și ești veșnic rugătoare Pentru noi, la Fiul tău.

376 vintila˘ horia

(1915-1992) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Închinare Vintilă hORIA

Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec și printre oameni în zadar te caut. Mi-e glasul rupt și răgușit − un flaut Cu sunetul răpus de prea mult cântec. te-aștept în dimineți întunecate, Prin zgomotul răscrucilor umblate și-am obosit de când te caut, Doamne, Prin zvon de ierni și prin uscate toamne.

Nu vezi? sunt singur și prea greu mi-e scrisul De-a nu te fi-ntâlnit pe nici o cale. Dă-mi semn să-nchin, Minunăției tale, Condeiul greu, poemele și visul.

Fă-mi glasul drept și coardele sonore, Cuprinde-mi fruntea-n mâini de aurore și lasă-mă pe albul unei pagini să mă culeg sfios dintre paragini.

378 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm medieval Vintilă hORIA

Din razele goale ce flutură-n geam, Albind printre gratii arcatele bolți, Dă-mi chipul tău, Doamne, și pune-l balsam Pe pieptul meu palid, zdrobit între colți.

Din cuiele aspre vreau sângele ud să-l văd pe podele cum picură cald și-n beznă cum cade ritmat să-l aud Ca timpul în ceasul din turnul înalt.

Adâncul din mine, ce picură-ntr-una, Adună-l în cupa iertărilor tale, Ca ultimul țipăt, când tremură luna, În rai să rodească belșug de petale.

379 gabriel t, epelea

(1916-2012) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Moș Crăciun gabriel ȚePeleA

Cine-a ucis pe Moș Crăciun?... Pe Moș Crăciun, drumețul bun, Ce cobora pe scări de nea, În șea de viscol ne-aducea Căluți și jucării ciudate Din tinda cerului furate?

...târziu, pe-aripi de alizeu, zburam, zburam spre Dumnezeu, Iar sus, cu-a lacrimilor șire, scriam răvaș de mulțumire... Azi nu mai e drumețul bun! Cine-a ucis pe Moș Crăciun?...

Cine-a ucis pe Moș Crăciun?... Vătafii beznelor ne-o spun. Papucii înghețați la pândă Așteapt-o mână tremurândă și picură din crengi întinse Rășina visurilor stinse. ... Drumețul nu-i... - rămâne-acum Crăciunul vechi... fără parfum!...

sub ce maidan l-ai îngropat Bătrâne Roșu Împărat? Căci toate crucile o spun: -tu l-ai ucis pe Moș Crăciun!

382 zorica lat, cu [monahia teodosia]

(1917-1990) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Așteptare zorica lAȚCU

Mai vii și astăzi? Mila iar te poartă De sus, spre staulul din Vifleem? Din lume n-ai cules destul blestem? Iubirea ta nici astăzi nu e moartă?

spre duhuri vii, cu îngeri de lumină, spre inimi vii, cu strălucit alai, Ci-n iesle nu e nici un fir de pai, e numai piatră goală, numai tină.

În tainițe de inimi nu e pace, și frig ca-n duhuri nici în peșteri nu-i. Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui și scutece noi n-avem din ce-Ți face.

tu vii... Pogori în noi ca-ntr-o pustie. te-mpiedici în nisip din loc în loc, Dar nu găsești nici apă-n noi, nici foc, Nici albe dobitoace, ca să-Ți fie

384 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI tovarăși buni în drumuri tăinuite și nici cioban cu glugă de blândeți, În noaptea noastră fără dimineți Nu sunt cărări de raze prăfuite.

Nu și-ar găsi în noi ca să-i îndrepte, Nici magii steaua lor cu lung fuior. Arhanghelii venind din cerul lor; Ar îngheța pe nevăzute trepte.

Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va să dea viață golului din noi? Aștept... În duh sunt gânduri cu noroi și moartea-și vântură în inimi pleava.

385 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Întrupare zorica lAȚCU

Din slava ta cerească te coboară, spre Bethleemul sufletului meu și-n staulul smereniei, Fecioară, intrând, să naști pe unul Dumnezeu. să-l înfășori în cântece de slavă, Ca-n scutece subțiri de bumbăcel; și ca-ntr-o iesle plină de otavă, În pacea Duhului să-l culci pe el. Pleca-vor magii, soli din altă zare, Călăuziți de focul alb de stea, s-aducă nou prinos de închinare, la staulul smereniei, Doamna mea. Ci eu voi pune-n mâna lor bătrână tot aurul cuvântului isteț; Voi făuri din versul meu, stăpână, În jarul gândului comori de preț Căldura rugăciunilor de seară Va-nfierbânta cădelnițele reci; tămâia magilor va arde iară, Cu fum de proslăvire până-n veci. și ca să fie plină dăruirea, Voi presăra în visteria lor, Cu boabele de smirnă grea, iubirea, Cea fără de prihană și cu dor. știu că nu-s vrednică, Fecioară, să-ți fiu în noapte acoperământ; Ci-n mila ta din ceruri te coboară, să naști în duhul meu pe unul sfânt.

386 s, tefan baciu

(1918-1993) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm de supunere ștefan BACIU

Mi-ai dat, stăpâne, Viața s-o trăiesc, Dar vrednic nu-s de marea-Ți bunătate trec anii tot mai seci, se risipesc, În inimă mustind singurătate...

Mai bine, Doamne, de m-ai fi ținut, să mă târăsc, netrebnic rob în ceruri, să șterg de praf al îngerilor scut, și Precistei să-i văd de giuvaeruri. seara vegheam al lunii felinar. În zori cu oile-ndurării tale Porneam − aș fi-mpărțit la prunci nectar, Iar lui sân-Petru-i reparam sandale...

Dar poate-așa mi-e rostul pe Pământ, Al oamenilor rob, nu Vrerii sfinte, ziua ce trece, veșnic scăzământ, Aud cum cade: piatră pe morminte...

388 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciuni ștefan BACIU

stăpâne, dă pace-n norod, În arii dă ploaie și rod, lungi mrene în ochi de năvod și zâmbet pe buze de plod. Fă miel din turbatul zăvod; Argint să străluce sub pod, Iar spada lui Rege Irod O-ngroapă-n rușine și glod! la dușman în vorbe fă nod, Cuvântul să-i sune nărod; eu ruga-n mătănii o-nnod, stăpâne, dă pace-n norod.

Auzi, Iisuse dintre nori? Ca spice pică muritori, În bezne cântă visători, Otrăvuri verzi se coc în flori. Îngenunchem. tu nu cobori Cu pași pământul să-l măsori? Ți-eșim ‘nainte, rugători,

389 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

smeriți, gângavi, întrebători, Ologi cu cârja la subțiori și orbi, cu ochi căutători, Oșteni, călugări și păstori te-ntâmpinam, dibuitori. Ne dă lumina altor sori, Noi coarde-nstrună-ne-n viori și te-om slăvi, biruitori! Auzi, Iisuse dintre nori?

390 valeriu anania [† bartolomeu, mitropolit al clujului, albei, cris, anei s, i maramures, ului]

(1921-2011) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Lumină lină Valeriu ANANIA

lumină lină, lumină senină, licoare nouă din slava divină, lucind în ape de ceruri, te cerne Prin glasuri calde, în cânt de vecernie.

Când tainic... vrajă de îngeri − tu susuri. În câmpuri roșii de-ntinse apusuri smerite inimi în cor ți se-nchină, lumină lină, lumină senină.

Pătrunde astăzi în sufletu-mi iară, să laud slava din ceasul de seară, lumină lină, lumină senină!... De tine, Doamne, mi-i inima plină.

392 demostene andronescu

(n. 1927) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

În loc de rugăciune Demostene ANDRONesCU

În seara asta, Doamne, te vei culca flămând, Azima rugăciunii n-o vei avea la cină, Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină Ce-mi pâlpâia alt'dată în candela de gând. sunt prea sărac, stăpâne, nu am ce-Ți oferi să-ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara și de puținul suflet ce îl păstram ca sara să am, ca tot creștinul, cu ce te omeni.

Aș vrea să-Ți pot întinde un gând sfios măcar, Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște și mi-e goală, Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală și pe un ramur veșted un singur fruct amar.

De l-aș culege-n pripă să Ți-l aduc prinos, șoptind o rugăciune și tremurând o cruce, Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ți-aș aduce Otravă-n cupe sparte și te-aș târâ prea jos. zadarnic stai de veghe și-aștepți umil și blând, Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină și-n cerul tău de gheață cu țurțuri de lumină În seara asta, Doamne, te vei culca flămând.

394 nicolae ionescu-pallas

(1932-2017) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Crăciun 1942 (colind) Nicolae IONesCU-PAllAs

lerui-ler Pe câmp de ger Cad obuzele din cer Moartea-aleargă în alai Peste stepa lui Nogai. Peste Cotul Donului Cade giulgiul somnului. lupii suri pândesc la pas În pustia fără glas Rătăciții-n Caucaz. Noapte-adâncă de Crăciun Pentru candele-n ajun Focul gurilor de tun. Focul cade din ‘nălțimi Însoțit de hieruvimi. Bubuit se lasă greu Prăvălit peste tranșeu. Al mitralierei ropot stinge dangătul de clopot. strălucind, cobor de sus Mesagerii lui Iisus!...

396 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Înviere Nicolae IONesCU-PAllAs

e ora conștiinței, când Pillat Dă liber frâu zădărniciei toate... luceferii țin sfatul lor ciudat În arhitrava bolții înstelate.

sosește mirele − îngenunchiați! Natura este-un templu de veghere... Bat clopote − de ce nu adăstați eterna primăverii înviere?...

Oftând, despovărată de nămeți, Natura-mbracă a reginei haină Miracolul supremei frumuseți s-a hotărât la Cina cea de taină.

397 grigore vieru

(1935-2009) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Hristos nu are nici o vină! grigore VIeRU

Nu el a otrăvit izvoare și mărul care-n pom se coace hristos nu are nici o vină, lăsați-l pe hristos în pace! suntem ultima floare, suntem ultima floare În care s-a ascuns hristos. N-o călcați în picioare. N-o călcați în picioare și vom trăi un timp frumos.

Nu el a otrăvit și graiul și doina care mult ne place. hristos nu are nici o vină lăsați-l pe hristos în pace! suntem ultima floare, suntem ultima floare În care s-a ascuns hristos. N-o călcați în picioare. N-o călcați în picioare și vom trăi un timp frumos.

Nu el a preschimbat pe oameni În fiare crude și rapace. hristos nu are nici o vină, lăsați-l pe hristos în pace! suntem ultima floare, suntem ultima floare În care s-a ascuns hristos. N-o călcați în picioare. N-o călcați în picioare. și vom trăi un timp frumos.

400 ioan alexandru

(1941-2000) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Lumină lină Ioan AlexANDRU

lumină lină, lini lumini, Răsar din codri mari de crini, lumină lină cuib de ceară scorburi cu miere milenară; De dincolo de lumi venind și niciodată poposind. Un răsărit ce nu se mai termină lumină lină din lumină lină.

Cine te-așteaptă te iubește, Iubindu-te nădăjduiește Că într-o zi, lumină lină, Vei răsări la noi deplină. Cine primește să te creadă trei oameni vor veni să-l vadă.

lumină lină, lini lumini, Răsar din codri mari de crini, I-atâta noapte și uitare și lumile-au pierit în zare; Au mai rămas din veghea lor luminile luminilor.

402 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Învierea Ioan AlexANDRU

Nu cum s-a întâmplat, ci cum e viețuită De cel puțin un suflet pe pământ, Poate-nvierea fi adeverită Chiar în potirul veacului preastrâmt.

Că zi de zi o cânt cu bucurie În cosmosul în care-am fost zvârlit, să-i fiu în clopot limbii liturghie Până-l voi ști de moarte mântuit.

Că fiecărui om ce-mi iese-n cale Nu am ceva mai uriaș să-i spun Decât să-i hohotesc în osanale Că doar și el de înviere-i bun. să-l îngrozesc o clipă, să audă Ce tot sugrumă-n el și-a tot ucis; și-n lacrimile milei când asudă să-l știu ajuns în prag de Paradis.

și liberat, să-l știu că nu se-ntoarce, Că el de moarte fost-a izbăvit C-a început în flăcări să se-mbrace Pe nava cu catargul răstignit.

403 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Psalm Ioan AlexANDRU

Oriunde plec tu ești mereu cu mine Unde-aș fugi să nu pot fi ajuns sunt singur, e noapte, vin să mă ruine Nelegiuri cu câte te-am străpuns.

De fața ta nimic nu mă ascunde Oriunde cer azil sunt prigonit Oceanul nu are îndestule unde să-mi dea odihna nemărturisit.

Nici lacrimile nu mă mai încearcă De teama ta și ele-au amuțit Pounca-ai pus în toate să mă-ntoarcă să mă predea unde te-am pângărit.

știu că o faci din mila ta cea mare Ce nu îți dă odihna să mă uiți să-mi treacă zilele fără lucrare Cu fața ta de-acuma mă confrunți.

404 dumitru ichim

(n. 1944) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

A doua Înviere Dumitru IChIM la noi în sat bătrânii mai vorbesc de a doua Înviere Uluitoare-i prima, vorba nu-i cunoaște lumina toată spre-ai cuprinde zborul, când cu făclii în noapte se face înconjorul prin taina ne-nțelesului de Paști.

Dar e frumoasă și-nvierea-a doua aceeași pască, dar altcum aroma, când peste moarte pecete și-a pus spicul, nu-i nimeni să vorbească despre moarte, ci despre toma, cum doar zugravu-a moșmolit tipicul.

După o noapte lungă-n priveghere, ne-ntoarcem iar după-amiază cu ucenicii lui în foișor Dar cum adică-a doua Înviere? A înviat de două ori hristos? zugravul tace până-a opta zi, pe toma cel necredincios cu degetul în rană-a-l zugrăvi. Ne place necredința și-am vrea așa să fie,

406 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI dar nu e, punând penelul rana să I-o lipăie. Imaginați-vă, ce om flămând în loc din pâine să se-nfrupte, rupându-o în două ar încerca nepăsător precum un doftor să o pipăie?

„Cât, Doamne, te-am dorit! Cuprinde-mă și arde-mă de-i cu putință, în învierea ta ca să mă strâng, să te culeg Cu cât te-mbrățișez mai mult, mi-s brațele tot mai setoase-n necredință. Nu pot să cred, te văd dar parcă-s orb, nu-mi ești de-ajuns iubirii să te sorb, Nu cu un deget, ci-mbrățișarea plină! Ai înviat și nu te las fiindului părere. Iubirea ta o simt acum deplină! Prin mine ești a doua Înviere hemoglobină cu hemoglobină!” zugravul n-a cetit ce lui Ioan i s-a părut că nu ai spus, când inima lui toma − o singură suflare − cu cea a lui Iisus se contopise și slovă și dicteu. și ucenicul cel iubit i-a răzuit lui toma oftat amar și greu și-atât a scris, doar: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

și evanghelia a-nchis.

407 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Catavasie Dumitru IChIM

Ca ochiul mai înaltă e privirea. Mai sfântă decât cerul, cum?, oare nu-i țărâna căreia-nainte de-a fi ochiul i-a fost urzit cernutul?

Ca într-o sită cu ce rămase din lumină, Frământătorul amestecând suflarea lui cu dorul înstrăvezea spre tâlcuri lutul.

Făina va folosi-o pentru colacul de la Cină, iar din tărâțele argilei - pe primul său pescar, cu mâna lui de meșter și olar și chip și-asemănare-l va cumpăni-n frământ.

Ca-ntr-o oglindă genunea renăscându-se din hău, va fi vânat și prins din apa crucii de însuși Fiul său cu mreaja de pământ.

408 liliana maria ursu

(n. 1949) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Axion liliana Maria URsU

Cedrii, palmieri și sicomori laolaltă cu mierle și privighetori, cu raze sfințitoare, biruitoare de nori, cu lauri, leandri, anemone și crini cu toate aceste stele ale lutului, cunună de cântări Ție, ți se închină, sfântă Fecioară când treci ca o mireasmă, cu ulciorul pe umăr spre izvor.

Cu inima-ți pruncă înfășată în iubire treci, subțiratecă, fuior de lumină să aduci apa vieții lină tuturor când sub măslin cu foșnet de aripi aromitor te-ntâmpină Îngerul Darului, gavriil. Buna Vestire, arvună mântuirii noastre tu o primești cu surâs sfios, atotcuprinzător, cu brațe de mamă deschise tuturor și răi și buni și sfinți și de atunci, din acea diafană dimineață de la Nazareth Cuvântul coborât din cer în tine, Maică sfântă se adăpostește ca pe noi toți să ne primească în mila și adevărul lui „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi odihni pe voi”.

410 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nicio sevă nu s-ar fi ridicat în floare, în fruct, nici o nădejde în inimă de om după pustiul adamic al iernilor noastre insomniace de n-ai fi fost tu să spui minunii Da!

Ochii tăi de tămâie, de Rai grăitori îmi urmăresc cu foarte mare atenție, cu foarte multă tandrețe viața dar mai ales cuvintele scântei, de Dumnezeu slăvitoare și le păstrează sub pleoape, smerite daruri de post.

Privirea ta încă mă mai visează, sfântă Maica, poate de aceea, uneori, dimineața, când mă trezesc încăperea mea e plină de tămâie, de pace, de raze. și de cuvinte noi.

411 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Icoana din vis liliana Maria URsU

Noaptea stelele se sfiesc să strălucească în preajma lemnului tău sfânt. toate pădurile înoată în lacrimi spre tine și departe de pământ.

Flacăra candelei mai puternică în sfiiciunea ei decât soarele dăruiește un nou contur păcii cu care tu mă întâmpini cu Pruncul Iisus în brațe, pe mine cea plină de păcate în palmă doar cu un dolar de nisip. genunchii mei în rugăciune mai poartă încă urmele lutului inima însă plutește spre tine, sfântă Fecioară și Maică, flacără aurie călătorind spre mine din icoana din vis. Acum cuvântul meu omenesc tace ca să te audă doar pe tine.

412 monahia macrina avram

(n. 1972) POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Rugăciune Monahia Macrina AVRAM

Când sufletul se umple De-adânc-amărăciune, eu cad îngenunchiat la sfântă rugăciune. Nu știu să zic prea multe, Dar sufletul se-nchină, și inima, și trupul Cu-adânc oftat suspină. e drept, m-a prins păcatul În ale sale mreji, și nu-mi găsesc alinul Umblând pe căi pribegi. De-aceea vin la tine Rugându-te fierbinte, să-mi ierți nesăbuința, să fiu ca înainte. Coboară pacea ta adâncă În inima mea frântă, să piară de la mine tot ce mă-nspăimântă. Căci vreau numai cu tine De-a pururi să rămân, În sfântă rugăciune, Acum și-n veci. Amin!

414 CUPRINS

Notă editorială 5 Petru Cercel Imn 8 Sfântul Ierarh Dosoftei Psalmul 1 al lui David 14 Psalmul 46 al lui David 15 Psalmul 47 al lui David 17 Psalmul 48 al lui David 20 Psalmul 57 al lui David 23 Psalmul 96 al lui David 25 Psalmul 102 27 Psalmul 103 28 Psalmul 136 32 Antioh Cantemir Cântecul I 36 Cântecul al II-lea 38 Constantin Stamati Roagă-te pentru mine 40 Gheorghe Asachi Învățătorul și discipolii săi 42 Evlavie casnică 44 Anton Pann Îngerul a strigat 46

415 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Jalea Maicii Domnului 47 O, prealuminată... 49 O, pricină minunată 50 O, amar și grea durere 51 Ion Heliade Rădulescu Cântarea dimineții 54 Vasile Cârlova Rugăciune 58 Grigore Alexandrescu Candela 64 Rugăciune 66 Andrei Mureșanu Omul frumos 70 Dimitrie Gusti Orbul în deșteptare 74 Dimitrie Bolintineanu La Dumnezeu 78 Vasile Alecsandri Altarul Mănăstirii Putna 80 Iulian Grozescu Către Maica Preacurată 84 Rugăciunea 86 Carmen Sylva Cina cea de taină 90 Noapte de crăciun 91 Ioan Al. Lapedatu Dumnezeul nostru 94 Isaia Bosco Rugăciune 98 Mihai Eminescu Rugăciune 100 Învierea 101

416 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Răsai asupra mea 103 Colinde, colinde 104 Alexandru Macedonski Iertare! 106 Doamne, toate... 107 Petre Dulfu Intrarea în Ierusalim 110 Despre sfârșitul lumii 114 Pilda celor zece fecioare 117 Judecata de pe urmă 119 Ruga lui Iisus pentru Sine și pentru ai Săi 122 Înștiințarea ucenicilor. Vânzarea lui Iuda 125 Cina cea de taină 128 În Grădina Ghetsimani 132 Prinderea lui Iisus 134 Iisus la arhiereul Ana. Lepădarea lui Petru 137 Iisus înaintea sinedriului. Căința lui Iuda 140 Iisus la Pilat și la Irod 143 Întărirea osândei lui Iisus 146 Răstignirea 150 Înmormântarea 156 Învierea lui Iisus 158 Duiliu Zamfirescu Ghetsimani 162 Rugăciuni 164 Alexandru Vlahuță Hristos a înviat! 166 Sonet 168 George Coșbuc La Paști 170 Colindătorii 172 Ștefan Vodă 174

417 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Nicolae Iorga Nu l-au cunoscut 178 Cincinat Pavelescu Hristos a înviat! 180 Legile eterne 182 Haralamb G. Lecca Iad și rai 184 Dimitrie Nanu Psalmul tânărului din Nain 190 Ștefan Octavian Iosif Rugăciune 194 Iisus 195 Cântec 196 De sărbători 197 Mihai Codreanu Rugăciunea unui creștin 200 Elena Farago Copiii către Moș Crăciun 202 În ajunul Paștelui 205 În ziua de Paște 206 Tudor Arghezi Psalm de tinerețe 208 Denie 209 Murmure 210 Psalm 211 Inscripție pe o casă de țară 212 Psalm 213 Panait Cerna Iisus 216 Hristos a înviat! 219 Ion Minulescu Drum crucial 224

418 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Octavian Goga Rugăciune 224 Iisus pe valuri 225 Pace 227 Răsună toaca... 229 Moș Crăciun 230 Colindă 231 Gavril Rotică Aur și credință (fragment) 234 Ecaterina Pitiș Cu steaua 236 Noaptea Învierii 237 Corneliu Moldovanu La Putna 240 Pantelimon Halipa Pe calea înfrățirii 242 Alexandru Theodor Stamatiad Fii lăudat, o, Doamne... 244 Voi, ce luptați în viață 247 Pre Domnul lăudați-L 249 Vasile Militaru Întinde mie mâna Ta... 252 Sfânta Euharistie 254 Steaua magilor 260 Toma 263 Psalmul 50 (al lui David) 264 Adormirea Preacuratei Fecioarei Maria (fragmente) 266 Îngerii (fragment) 269 Închinare Maicii Domnului 270 Divina zidire (fragment) 272 Sfânta Treime (fragment) 274 Iubirea vrăjmașilor (fragment) 276 Pogorârea Duhului Sfânt (fragment) 277

419 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Coborârea Sfântului Duh 278 Parabola cu nunta fiului de împărat 281 Fiul risipitor 283 Botezul Domnului 287 Rugăciunea unui suflet îndurerat 288 Ruga de pe Ghetsimani (fragment) 289 Crăciun 1951 290 Donar Munteanu Chemarea clopotelor 294 Bolta bisericii 296 În biserică 298 În săptămâna patimilor 301 Noaptea Învierii 303 Alexe Mateevici Hristos a înviat 306 Noaptea Naşterii 307 Nichifor Crainic Imnul potirului 310 Iisus prin grâu 312 Vecernie 314 Miserere, domine 315 Prinos 316 Lumânările 318 Victor Eftimiu Crăciun 320 Pace vouă 321 Aron Cotruş Rugăciune către Fecioara Maria 324 Rugăciune 325 Lucian Blaga Nu sunt singur 328

420 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Dimitrie Ciurezu Lerui-lerui 330 Rugăciune 331 Rugăciune 332 Vania Gherghinescu Spovedanie 334 George Lesnea Pisanie 336 Nazariteanul 337 Radu Gyr Colind ceresc 340 Iisus în celulă 342 Moș Crăciun 344 Olimp N. Căciulă Rugăciunea a șaptea de la Sfânta Împărtășanie 346 Constantin Miu-Lerca Botez 352 Iulian Vesper Lauda secerișului 354 Emil Zegreanu Scrisoare lui Iisus 358 Sf. Ioan Iacob Hozevitul Icoane vechi 360 Luminarea tainică de sus 362 Chemarea cerească 364 Săvârșirea Cuvioasei Maria Egipteanca 365 Crucea vieții omenești (alegorie) 367 Fiul omului, Mirele durerii 371 Constantin C. Popescu Iași Sfânta Euharistie 374 Rugăciune către Maica Domnului 376

421 POezII RelIgIOAse ROMâNeștI

Vintilă Horia Închinare 378 Psalm medieval 379 Gabriel Țepelea Moș Crăciun 382 Zorica Lațcu Așteptare 384 Întrupare 386 Ștefan Baciu Psalm de supunere 388 Rugăciuni 389 Valeriu Anania Lumină lină 392 Demostene Andronescu În loc de rugăciune 394 Nicolae Ionescu-Pallas Crăciun 1942 (colind) 396 Înviere 397 Grigore Vieru Hristos nu are nici o vină! 400 Ioan Alexandru Lumină lină 402 Învierea 403 Psalm 404 Dumitru Ichim A doua Înviere 406 Catavasie 408 Liliana-Maria Ursu Axion 410 Icoana din vis 412 Monahia Macrina Avram Rugăciune 414

422

tIPOgRAFIA CăRȚIlOR BIseRICeștI Intrarea Miron Cristea nr. 6; 040162, București telefon: 021.335.21.29; 021.335.21.28; Fax: 021.335.19.00 [email protected]