P1-2 Layout 1
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
SUMAR CLEPSIDRE. MOUSAION 3 Arhiva lirică: Ioan Ianov (1836-1903) - Odă... 5 Textul regăsit: Talanca națională 6 Pagini inedite: Bărbuță lăutarul (povestire de Paul Bujor, prezentare de Dan Jumară) 16 Anghel Popa: Reamintiri. Colonelul Gheorghe Eminescu 31 George Popa: Stare poetică și viziune cosmică la Eminescu 36 Iulian Marcel Ciubotaru: Un cărturar uitat? Constantin D. Gheorghiu 43 Octavian Onea: Fenomenul Scăeni SCENE CONTIMPORANE Poezii de: 53 Ionuț Alupoae 55 Leo Butnaru (Chișinău) 57 Adi Carauleanu Proză de: 58 Arion Movilă: Chepeng Dialogurile Daciei literare: 63 Mandache Leocov: „Chestiunea mediului e o chestiune de viață și de moarte“ (interviu realizat de Călin Ciobotari) BIBLIOFIL 75 Constantin Cubleșan: Despărțirea de Eminescu (Adrian Dinu Rachieru) 78 Cristina Chiprian: Marile categorii și marele creator ( Sebastian Drăgulănescu) 80 Anton Ilica: Despre feminitate și eroism masculin (Florica Bodiștean) 82 Lucian-Vasile Szabo: Geografii fictive și factuale de la Petre Stoica la Cornel Ungureanu; Ion Simuț: aventura decomplexării operei lui Rebreanu 88 Vlad Zbârciog: Poetul cu ochi de lumină (Petre Popa) 91 Nicolae Mareș: Problema Basarabiei ( Ion Constantin) 94 Vasile Iancu: Râul amintirilor ( Adrian Neculau, Nicolae Turtureanu) 96 Mioara Bahna: Semne heraldice (Virgil Diaconu) 98 Amalia Voicu: Vademecum (Cristina Chiprian) 100 Anamaria Selu: Cronica unei dispariții anunțate (Lucian Boia) 102 Anastasia Dumitru: Romanul călătoriilor (Marin Sorescu) 107 Ioan Răducea: Așezarea în înțelepciune (Mircea Cărtărescu) 109 Liviu Apetroaie: Cărțile pe masă... ARCA LUI NOE 111 Michel Evdokimov: „Trebuie să ne recunoaștem ca frați uniți în Sfântul Duh“ (interviu și prezentare realizate de Tudor Petcu) 116 Alexandru Zub: Istoricul Mihai D. Sturdza la un moment festiv 120 Grigore Ilisei: România, o „țară de pictori“ (Dan Hatmanu) 122 Stelian Dumistrăcel: Universalii: mentalități și frazeologie 126 Mihaela Rotaru: Secvențele pregătitoare lumirii... 132 Ioan Florin Stanciu: Două poloboace (Mihail Kogălniceanu) 135 Constantin Coroiu: Lache și Mache, eternii contemporani (Mircea Muthu) 138 Nicolae Busuioc: Analogii? 140 Florin Faifer: Din lumea teatrului (Maria Câmpean, Nikola Vangeli, Gheorghe Hibovschi) 143 Raluca Popescu: Etape ale influenței turcești asupra limbii române 147 Numărul de aur: Vasilian Doboș: Mario Castro Navarrete Revista Dacia literară sprijină candidatura municipiului Iaşi pentru a deveni Capitală culturală europeană 2021 CLEPSIDRE. MOUSAION CLEPSIDRE. MOUSAION ARHIVA LIRICĂ Ioan IANOV (1836 - 1903) ODĂ ALTEŢEI SALE REGALE PRINCIPESA MARIA LA PRIMA SA VENIRE ÎN IAŞI 26 Martie 1894 I. Bine ai venit, Domniţă! strigă neamul moldovan, De la Molna păn’la Nistru cu toţi fiii lui Traian. Voevozii din Moldova şi cu bravii lor ostaşi, Din ceriuri aplec privirea cătră Tine-acum la Iaşi! Însuşi statua lui Ştefan, acel falnic domnitor, Vesel Te salută astăzi cu întregul seu popor! Toţi privesc cu drag la Tine ca la răsărit de soare, Cum reverşi a Tale raze pe a Coroanei splendoare, Şi păşind spre tron slăvită cu credinţă în popor, Vor fi treptele uşoare cu al patriei amor. Dacia literară, nr. 1-2, 2014 Dacia literară, nr. 3 II. Multe veacuri de restrişte au sdrobit această ţară, Însă Dumnezeu din ceriuri n’a lăsat’o să dispară, Săngerândă, sfăşiată de tirani şi de păgâni, A remas triumfătoare spada bravilor Români. Ale noastre drepturi sfinte şi Coroană de mărire Bravul Carol Domnitorul cu viteaza lui oştire Le-au cules pe câmp de luptă, şi’ndărăt ne le-au adus; Când Coroană oţelită noi pe fruntea lui am pus Astăzi dar ţara senină Te priveşte cu mândrie Cum ai pus la tron cu fală o adâncă temelie, Căci ţinând pruncul pe braţe, rezemată de popor, Eşti o stea conducătoare în al ţerei viitor! Fericit dar este Iaşul, creierul moldovenesc, Din care-au pornit mărirea a neamului romănesc, Că în sinul lui Te vede, înger de la Dumnezeu! Să’ţi depue la picioare credinţa ş’amorul seu! În: Era nouă (Iaşi), An V, nr. 235, 2 apr. 1894, p. 3 Dacia literară, nr. 1-2, 2014 Dacia literară, nr. 4 Textul regăsit talanca națională Consiliul nostru comunal s-a pus pe lucru şi, după voturile ce ie, se vede că se îngrijeşte într-adevăr de binele de aproape al obştei. Astfel în şedinţa de mier- curi 16 fev. a votat ca căruţele podarilor să eie în primire şi să transporte necurăţiile mărunte sau vitele perite din ogrăzile particulare, cu condiţie însă ca particularii să ţie deja gata adunat gunoiul casei lor. Ca semnal pentru avisarea publicului, ce căruţele po- darilor ar trebui să porte s-a pus: clopoţelul, toaca şi talanca. După o mică discuţie, s-a admis talanca, care de unii în râs a şi fost imediat poreclită „talanca na- ţională”. Felicităm pe noul nostru consiliu comunal pentru acestă măsură, care de o parte va oferi o mare în- demănare publicului, iar de alta va ajuta foarte mult desinfectarea oraşului. Aplicarea va începe de la 1 april a.c. În: Ziarul Curierul (Th. Balassan director), an XI, nr. 20, 18 febr. & 2 martie 1883. Dacia literară, nr. 1-2, 2014 Dacia literară, nr. 5 PAGINI INEDITE BĂRBUȚĂ LĂUTARUL (povestire de Paul Bujor) Dan JUMARĂ Între personalităţile de primă mărime ale Iaşului interbelic, naturalistul şi scriitorul Paul Bujor era binecunoscut, fiind un strălucit biolog şi un reputat cadru didactic universitar. Născut în 1862, în Tg. Bereşti, din Ţinutul Covurlui, s-a distins încă din timpul studenţiei prin deosebite calităţi de cercetător, fiind trimis, în 1887, la specia- lizare la Paris, ca bursier al statului român. Avea să susţină o strălucită lucrare de doc- torat în 1891, la Geneva, ca discipol al renumitului savant Karl Vogt. Revenit în ţară, a predat o vreme la Universitatea din Bucureşti, iar ulterior, în 1896, prin concurs, a devenit profesor la catedra de morfologie animală a Universităţii din Iaşi, unde avea să rămână până la pensionare, în 1936. Şcoala ieşeană de biologie animală şi cercetă- rile de hidrobiologie a lacurilor sărate îi datorează mult profesorului, iar o bună parte dintre lucrările sale fac parte din bibliografia de referinţă a domeniului. De altfel, a pri- mit şi recunoaşterea oficială a meritelor sale ştiinţifice, fiind ales, în 1948, ca mem- bru onorific al Academiei Române. Paul Bujor nu a fost însă doar un renumit savant ci şi un om implicat activ în viaţa societăţii contemporane. Parlamentar, reprezentând universitatea ieşeană în mai multe legislaturi, profesorul milita pentru votul universal, era adeptul reformei agrare, care să dea posibilitatea formării de obşti ţărăneşti, susţinea politica de ameliorare a vieţii rurale. Era un socialist convins; încă din tinereţe, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost membru al grupării socialiste studenţeşti de la Paris, a avut legături cu cercurile socialiste de la Geneva, a avut constant opinii politice socialiste exprimate cu fermi- tate. Pe lângă preocupările sale ştiinţifice, cercetătorul, profesorul, omul politic Paul Bujor a avut şi talent literar. În epocă, autori consacraţi l-au considerat un bun scriitor. Alexandru Vlahuţă, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Constantin Stere, G. Ibrăileanu, H. Sanielevici şi mulţi alţi colaboratori ai „Vieţii româneşti” l-au respec- tat ca prozator şi l-au promovat ca atare. De altfel, a publicat în multe dintre periodi- cele vremii precum „Lumea nouă literară şi ştiinţifică”, „Noua revistă română”, „Sămănătorul”, „Tribuna conservatoare”, „Arta”, „Epigonii”, „Opinia”, „Moldova”, „Curentul nou”. Ca scriitor, Paul Bujor a debutat în 1910, cu volumul Mi-a cântat cucu-n Dacia literară, nr. 1-2, 2014 Dacia literară, nr. faţă. Nuvela cu acest titlu pare să fie reprezentativă pentru modul său de a scrie, pen- 6 tru stilul său; se remarcă prezenţa unor personaje cu destin tragic, analiza stărilor su- fleteşti ale eroilor, ori reconstituirea realistă a atmosferei prin dialoguri, prin pasaje evocatoare, prin descrieri. Naratorul, plin de compasiune, pune pervertirea sufletelor, nelegiuirile, necazurile din lumea satului pe seama intervenţiei în mediul acela an- cestral a unor obiceiuri noi, a unor legi nedrepte, străine comunităţilor rurale. Când renunţă la idilic, la abordarea ideologică, proza lui câştigă în puterea de expresie, de- vine mult mai elocventă. Iar memorialistica sa este convingătoare, deşi are o manieră de abordare sociologizantă. Nu a scris foarte mult Paul Bujor, preocupările sale didactice fiind dominante, iar lucrările ştiinţifice numeroase şi valoroase. Să amintim titlurile volumelor de proză: Mi-a cântat cucu-n faţă, Bucureşti, 1910; Amintiri de A. Vlahuţă şi I.L. Caragiale, Bucureşti, 1938; Îndurare!, Bucureşti, 1939; Scrieri alese, Bucureşti, 1951. Savantul, profesorul, politicianul, scriitorul Paul Bujor şi-a continuat activi- tatea şi după pensionare, contribuind semnificativ la dezvoltarea şi modernizarea Mu- zeului „Grigore Antipa” din Bucureşti. S-a stins din viaţă la venerabila vârstă de nouăzeci de ani, în 1952. Bărbuţă Lăutarul este una dintre prozele scurte definitorii pentru stilul lui Paul Bujor. Manuscrisul olograf face parte din fondul documentar al Muzeului Lite- raturii Române din Iaşi1. Sursa de inspiraţie a povestirii este uşor de identificat, atât prin titlu, cât şi prin faptul că un catren comentat din bine-cunoscutul Barbu Lăutarul al lui Vasile Alec- sandri este citat în finalul manuscrisului. Fără nicio îndoială, Paul Bujor s-a inspirat din cânticelul comic al lui Alecsandri. Există, însă, deosebiri majore între abordarea Paul BUJOR în redacția revistei „Viața Românească“ Iași, perioada de început a publicației Dacia literară, nr. 1-2, 2014 Dacia literară, nr. 7