Am Jurat Să Nu Mă Doară Nici Bătaie Şi Nici Ură, Nici Minciuna Împotrivă-Mi
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Am jurat să nu mă doară Nici bătaie şi nici ură, Nici minciuna împotrivă-mi. Viaţa-i cuminecătură. De poveri şi de-nvrăjbeală, De trădări şi laşitate, Nici în cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veşnicul complot, Nu mă doară nici în cot. Viaţa-i cuminecătură. Herodot a scris cândva Noi, urmaşii lor de sânge, Că străbunii noştri, tracii, Calea le-am bătut prin veac. N-ar avea asemănare Niciodată şi niciunde De n-ar fi-nvrăjbiţi ca dracii. Nu aflarăm flori de leac. Însă, lor, să se unească Veşnic ne stă-n fire cearta, Nicicum voia nu le-a fost. Blestemata pizmuire Zeii-n van îi tot certară Şi ne-am cununat cu vrajba, Că se ceartă fără rost. De la Herodot cetire. Doamne, fă să crape Omul ce-a turbat. Doamne, fă să piară Gându-nverşunat. Hoarde roşii încă Sunt la răsărit. Unde eşti tu, Doamne - Iar ne-ai părăsit? Am plecat în lume Din om bun, nebun. Mă-ntâlnesc cu toate Fă ca să dispară Dorurile-n pârgă Cui să i le-adun? gândurile mele Hoţii şi-agresorii. Mult mai des şi încă Fie-le-mpotrivă tot mai des, mai des. Apa, cerul, norii. Am plecat de-acasă Alungat de rău. Şi nu ştiu: de vină dacă-s eu sau ele Tu le ştii pe toate, Unde-mi eşti, pădure A lui Dumnezeu? Sau doar timpul care Ştii şi ruga-mi mare - crugul şi-a purces. Fă ca tot ce mişcă Să le stea în cale. Dealurile mele De la Amărăşti Mi se pun în cale, mi se-mpotrivesc, Toţi poeţii lumii Se-oglindesc în stele. Suflete, trăieşti? Mă împing, m-apasă Fie se viseze. pe un ţărm trecut. Fă ca versu-mi, Doamne, Unde-mi eşti, tu, viaţă, Să te-nmiresmeze. Gându-mi tot aleargă Peste munţi şi ape. când ai tras zăvorul Cu cât mai departe-s, Să te-ascunzi în mine Casa-i mai aproape. şi în nevăzut? („împreună cu” ; şi com - , con <fr. co (n) ; cf. lat. cum <cum a + vorbi, după germ. unterreden). Cele două paliere avansate filosofie/morală şi indicativele etimologice (cu trimiteri vizibile la limbile latină, franceză, germană, din spaţiul european, sunt barele de cod între cum se mişcă Daniel Cristea-Enache, în 29 de provocări (întrebări, atitudinii, schimbări de registru în formula învăţăcel/maestru), şi cele câteva zeci de răspunsuri, oferite de Octavian Paler. Totul s- a desfăşurat cu o prestabilită intermitenţă, accentul căzând mai mult pe întrebări şi Între atâtea maladii ale spiritului (motivate răspunsuri scrise. Atunci când întrevederile tete- cândva de Constantin Noica), nu se află cititul ca a'-tete au avut loc, hiatusul creat a fost înlocuit bază reală pentru întemeierea adevărului, a printr-un jurnal, aparent biografic. Deoarece, desfolierii lui, mai mult decât relativele nivele de biografia intelectuală a lui Paler a fost mărturisită umanizare. Cititul rămâne cauză şi efect, pus sau risipită în acolade şi trimiteri la cărţi şi autori dincolo de pasiune, atingând raţionalul. După cu deosebire europeni. Formele de expunere au eleaţi (Parmenide, Zenon) şi dincoace de ei, fost două: a) de tip documentar (mai lumea inteligibilă rămâne singura absolută, unde întotdeauna, luându-se pe sine ca reper, nu în mecanismele gândirii, fiind universale, pot puţine cazuri, punctând bolile trupului - judeca detaşat lumea înconjurătoare; fiinţa reumatism, accident cerebral, inimă bolnavă, comună care se impune prin simţuri şi picioare... neajutorate ş.a.); b) de epatare materialitate nedezminţită. Două ştiinţe se eseistică în orizontul culturii, civilizaţiei, politicilor circumscriu ideii în sine, datorită profunzimii şi ideologiilor lumii, începând din Grecia antică, obiectului identificabil filosofia şi morala. până la războaiele din Afganistan şi Irak, ori până Caracterul de generalitate cu care acestea la America sieşi contemporană. operează, le-a determinat să-şi stabilească un Din această perspectivă, intervenţiile lui limbaj separat, adesea, bazându-se pe Octavian Paler, deşi segmentate (cum altfel?), determinările fiinţei de către psihologie. Secolele se reunesc pe podiumul unui „sceptic mântuit”. al 19 lea şi al 20-lea, din mileniul trecut, au El nu a fost mizantrop, dar nici optimist a' la G. Călinescu), mai ales spre sfârşitul vieţii. dezvoltat spectaculos psihologia şi câmpurile Convorbirile au început în noiembrie 2005, când sale derivate, ajungându-se ca doar morala să Octavian Paler tocmai primise Premiul Opera mai pâlpâie (retrasă) în politică şi justiţie. Omnia al Uniunii Scriitorilor (notează criticul în To a t e a c e s t e a , ş i m u l t e a l t e l e , Argument). (Paler s-a născut la 2 iulie 1926, în nenominalizate aici, se observă cu ochiul liber şi comuna Lisa, judeţul Braşov, şi a încetat din viaţă în România după aproape primul deceniu al pe 7 mai 2007, la Bucureşti). mileniului al doilea. Politica a acaparat nu Dacă ne-am supune în totalitate logosului conjunctural, aproape, în totalitate, spiritul, încât enciclopedic al lui Paler, derutant prin cititul, judecata de valoare au rămas la periferia argumentaţia strânsă, prin popasurile mai interesului naţional; ori în preocupările celor stăruitoare, ori prin trimiterile fulgerătoare la un puţini care mai cred în polimorfismul cuvintelor, autor, o operă sau un personaj din cultura şi în actul de comunicare, în stabilirea relaţiilor literatura Europei, am spune că Viaţa pe un umane, întâi prin... spirit. peron n-a fost numai un titlu de roman (eseistic, Iată de ce cartea convorbiri cu Octavian modern), ci chiar naraţiunea biografiei sale. El a Paler, semnată Daniel Cristea- Enache (Ed. trăit, lasă a se înţelege, din aceste convorbiri, ca Corint, Buc., 2007, 336 pagini) degajă şi susţine să-şi povestească viaţa (desigur, prin cărţi!). Nu multiform observaţile mele de mai sus. zicea scriind premiatul cu Nobel (în 1982 ) G. G. Laud cu făţişă măsură titlul ales; chiar şi Marquez în 2002, că Vivir para contaria (trad. în l. scrierea cu literă mică a cuvântului convorbiri (un română, în 2004) de către Tudora Şandru compus astăzi deja unitar în semantica lui: co Mehedinţi). În privinţa aspectului documentar al biografiei, cugetare, unde proprietatea cuvintelor intră în Octavian Paler nu-şi ascunde „creşterea şi consonanţă cu transluciditatea emanaţiei de descreşterea” acesteia înainte de 1989. Pedalarea sensuri. Reţin câteva: „principalele mele calităţi sunt însă se face tot pe aspectul comportamentului ca defectele mele”, „disperarea e o formă de vitalitate”, individ responsabil faţă de sine, de gândirea şi “literatura a fost pentru mine o defulare”, “dragostea idealurile preconizate, imposibil de atins fie şi în de viaţă e un sentiment parşiv”, “moartea nu e un parte, atâta timp cât tăvălugul istoriei curgea mereu sfârşit”. E sfârşitul!”, „istoria este o glumă” (după spre roşu. Parcă, vorba lui Orhan Pamuk, de mai Henry Ford), „poate că la bătrâneţe, devenim, fără târziu, cât pe ce şi el Paler să se numească Roşu...! voie, reacţionari”, “decadenţa Occidentului se Numai că pentru Laureatul cu Nobel (în 2006), ascunde unde nu te gândeşti să o cauţi. În progres!”, culoarea ca atare, luată în sine, indica evantaiul de “America mi s-a părut a fi forma cea mai civilizată a nuanţe existente în picturile antichităţii persane, inculturii”, „Omul se goleşte pe sine pe măsură ce îşi până la semnificaţiile contemporane din zona extinde informaţiile”. oraşului Istambul etc. Multe alte formulări, (apoftegme), de o Reies câteva (alte) aspecte rostite şi scrise de asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o bătrâneţii, cea care are o cohortă de metehne, realitate existentă şi, deci, posibilă, ca în filosofia coborându-l pe emiţător din sfera de gheaţă a germană; la noi, Marin Preda, I.D. Sîrbu), raţionalului, la nivelul concretului oribil. În marginea reîntoarcerea la copilărie, adolescenţă, studenţie; situaţiei implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am grija aproape obsesivă pentru raportarea la imaginat că mai grav decât decadenţele şi frustrările componente ale naturii oţetari, zăpadă, fire de fizice e genul de modestie la care te constrânge iarbă, nori, ploaie („a nins indolent şi frumos, ca într- bătrâneţea”. un basm nordic”); dar şi la „natura” din odaie, Se deduce, deci, sinceritatea care operează în începând cu moliile, mai cu seamă însă la obiecte şi toate formulările lui Paler în convorbirile purtate (în obiective cultural turistice: muzee în aer liber, altfel, şi cu un limbaj mai ductil, decât cel utilizat în sculptori, pinacoteci. Revelaţia acestora din urmă a convorbirile cu Ileana Mălăncioiu, cuprinse în cartea căpătat interes permanent după sejururile oficiale Recursul la memorie). din Italia şi Franţa, Grecia. Cumva proustian, l-am găsit pe Octavian Paler Dacă până la ieşirea din ţară, nominalizarea în altă carte memorabilă Autoportret într-o oglindă miturilor o realiza prin şi din cărţi (Paler notând, fie şi spartă (2004), un fel de oglindă stendhaliană în treacăt, că n-are imaginaţie!), de acum, universul apropiată de Viaţa ca o pradă, a lui Marin Preda. mitologiilor din lume s-a dilatat enorm, incluzând şi Acolo, „memoria ca zestre” era regizor, scenarist personaje Ulisse, Don Quijote - sau scriitori - şi operator; convorbirile de acum, din tagma Shakespeare, Cervantes. Atât de mult (firesc, până jurnalului (gen N. Steinhardt sau I.D. Sîrbu) sunt la un punct!), încât se trece graniţa de a comenta discursuri de tip oratoric, fragmentate din cauza mulţimea de semnificaţii ale literaturii prin grila unei situaţiilor rebele de sănătate, cunoscute fie de… realităţi supraponderale. Odată conştientizată criticul interlocutor (ocazional), pentru moment, dar această noimă a deviaţiei voite, literatura devine un în totalitate, de hârtia aşteptândă. Eliberarea prin act speculativ, un îndreptar de viaţă universală. scris rămâne o terapie folosită de orice profesionist D e l i m i t ă r i l e d o g m a t i c e d i s p ă r u t e , actant şi martor, depozitar şi “comandant” de lumină mimesis/catharsis, se transformă în idee de manual pentru cuvintele ascunse în cotloanele memoriei.