SAECULUM – 2018, Vol. 46
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
SÆCULUM anul XVII (XIX) l nr. 2 (46) / 2018 serie nouă SÆCULUM Saeculum is a publication of the „Lucian Blaga” University of Sibiu under the auspicies of the Association of the Graduate Journalists from Sibiu (ALUMNI) and of the Center of Philosophy and Anthropology Baia Mare Directori de onoare / Honorary Directors Gheorghe VLĂDUŢESCU, Romanian Academy Ion DUR, Technical University of Cluj-Napoca Redactor-şef / Editor–in–Chief: Gabriel HASMAȚUCHI Colectivul redacţional / Editorial Board Aniela CORLĂTEANU, Răzvan ENACHE, Lucian GROZEA, Raluca MUREȘAN, Adina PINTEA, Minodora SĂLCUDEAN, Radu STĂNESE Colegiul ştiinţific / Scientific Board Ioan BIRIȘ, West University of Timişoara Alexandru BOBOC, Romanian Academy Ștefan BRATOSIN, Université Paul Sabatier de Toulouse Ionel BUȘE, University of Craiova Didi-Ionel CENUȘER, Lucian Blaga University of Sibiu Marc CHESNEL, Academié des Belles-Lettres Sciences et Arts de la Rochelle Petru DUNCA, Center of Philosophie and Anthropology Baia Mare Ludwig HILMER, Hochschule Mittweida Dr. Mihai NEAGU, director of Rumänisches Forschungs-Institut, Rumänische Bibliothek, Freiburg Hans Peter NIEDERMEIER, Hanns Seidel Stiftung Dana POPESCU-JOURDY, Institut de la Communication, Université Lyon 2 Ion MILITARU, „CS Nicolaescu-Plopşor” Institute, Romanian Academy, Craiova Bruno PINCHARD, Jean Moulin University of Lyon 3 Alexandru SURDU, Romanian Academy Teodor VIDAM, Technical University, Cluj-Napoca Tudor VLAD, Cox International Center, University of Georgia Joachim WITTSTOCK, Writers Union of Romania Jean-Jacques WUNENBURGER, Jean Moulin University of Lyon 3 Ilona WUSCHIG, Hochschule Magdenburg Ullrich ZEITLER, VIA University College, Aarhus, Denmark SAECULUM este indexată în: EBSCO şi CEEOL Redacţia şi administraţia / Office and Management 550201, Sibiu, str. Brutarilor 3, ROMÂNIA Tel: +40/269/218 287, tel./fax: +40/269/211 313 email: [email protected]; http://socio-umane.ulbsibiu.ro/dep.jurnalistica/revista_saeculum.html dtp / Desktop–Publishing Nicoleta ZAPCIROIU Ilustraţia / Illustration Coperta întâi – Zeus trimite pe Hermes la nimfa Calypso Coperta a patra – Oedip tălmăceşte taina Sfynxului ©Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, România Revista apare bianual, cu texte în limba română, engleză, franceză şi germană. This publication is issued twice a year and comprises contributions in Romanian, English, French and German by Romanian and foreign authors. ISSN 1221–2245 ISSN–L 1221–2245 CUPRINS CULTURA FONDATOARE Virgil DRĂGHICI, Diferențele transcendentale și întemeierea ultimă / 7 / Dragoș DRAGOMAN, Patañjali și yoga / 15 / FEȚELE VEACULUI Raluca MUREȘAN, Cultura protestului în România: muzica de protest și cântecele- manifest / 29 / Ionel NARIȚA, Etica organizațională / 37 / Cristiana-Amira COCIȘ, Terorismul internațional și impactul asupra dreptului la viața privată. Reacția europeană / 46 / Ioan GHERGHEL, Securitatea umană ca scop al comunicării globale / 56 / ARGUMENTUL OPEREI Rodica GRIGORE, Aspecte ale tragicului în proza lui Ernesto Sábato / 69 / Anca SÎRGHIE, „Am sculptat cum funcționează inima, fiziologia ei” / 83 / CONVERGENȚE / DIVERGENȚE Ion DUR, D.D. Roşca – un polemist ocazional / 93 / Maria-Roxana BISCHIN, Elemente ale de-‘de-construcţiei’ în «Oedipe, opus 23» de George Enescu / 105 / Gavril DEJEU, Posteritatea contemporană a mesajului faustic / 111 / Ovidiu-Marius BOCȘA, Urme locuite ale actului moral / 118 / EXPERIENŢE ESTETICE Dan DĂNILĂ, Poeme / 129 / EMIL-CĂTĂLIN NEGHINĂ, Șapte ecouri / 134 / Mihai POSADA, Poezii de rit vechi / 138 / ISTORIE ŞI MEMORIE Constantin NECULA, Nicolae Cristea, lecția de filosofie a jurnalistului / 147 / Ioan BIRIȘ, Sâmbăta lui Lazăr / 154 / HÂRTIA DE TURNESOL Victoria MURĂRESCU GUȚAN, O carte a regăsirii de sine, de o sinceritate agrementată / 161 / Mihaela-Gențiana STĂNIȘOR, Vincenzo FIORE, Emil Cioran. La filosofia come de- fascinazione e la scrittura come terapia / 166 / Maria-Roxana BISCHIN, Über die nookratische-Intersubjektivität im Subtantialismus des Camil Petrescu mit Anwendungen in der Theaterästhetik / 171 / Liliana DANCIU, Contemplând timpul din inima poeziei / 181 / COMUNICARE / CUMINECARE Minodora SĂLCUDEAN, „Fake news” și credulitatea noastră cotidiană / 189 / Daniela DUNCA, Discursul ideologic între referențial și perlocuționar / 194 / ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE Raluca MUREȘAN, Etică și integritate academică. Considerații succinte asupra plagiatului / 203 / C. BĂCILĂ, C. ANGHEL, D. VULEA, Terapia electroconvulsivă – de la mit la adevăr / 213 / Cultura fondatoare DIFERENŢELE TRANSCENDENTALE ŞI ÎNTEMEIEREA ULTIMĂ VIRGIL DRĂGHICI Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca [email protected] Title: „The Transcendental Differences and the Ultimate Foundation” Abstract: The aim of this paper is to analyse the way in which the transcendental project of the ultimate foundation does contain the premises of its own destruction. In its kantian expression the transcendental difference is that between “experience” and “the transcendental conditions of the possibility of experience”. In the Wittgenstein’s early philosophy (Tractatus) we we’ll find it in the form of the difference between “what can be said” (was sich sagen läßt) and “what only shows itself” (was sich nur zeigt), and in Heidegger’s early philosophy in the form of the ontological difference. Both these last philosophical constructions are fraught with insuperable difficulties. The Wittgenstein’s transcendental difference leads to the self-suppressing of the expression: the condition of the possibility of expressing is not itself expressible. The Heidegger’s ontological difference falls in what is called the aporia of thematization: the thematization of something (the sense of Being) which reveals itself in a non-thematic way. In both cases, Wittgenstein and Heidegger, the result is the same: the self- suppressing of conceptualization build up on a transcendental basis. Keywords: transcendental difference; foundation; Kant; Wittgenstein; Heidegger; Preliminar: diferenţa transcendentală kantiană Ideea de „transcendental”, cum se ştie, a fost introdusă în filosofie de Imm. Kant. În termeni kantieni cunoaştere transcendentală este „orice cunoaştere care se ocupă în general nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaştere a obiectelor, în măsura în care acest mod trebuie să fie posibil a priori.1 Cum singurele izvoare ale cunoaşterii, prin care obiectele sunt „date”, respectiv „gândite” sunt „sensibilitatea” (Sinnlichkeit) şi „intelectul” (Verstand), singurele elemente ale cunoaşterii sunt „intuiţiile” (Anschauungen) şi „conceptele” (Begriffe). Toate acestea la un loc sunt condiţii ale cunoaşterii în general. Cunoaşterea transcendentală vizează însă acele condiţii ale posibilităţii experienţei care fac posibilă cunoaşterea a priori: intuiţiile pure (formele sensibilităţii) şi conceptele pure ale intelectului, a căror sinteză a priori2 garantează o întemeiere ultimă (Letztbegründung) sau o auto-întemeiere (Selbstbegründung). 1 Comp. Imm. Kant [1995], 63. 2 Conceptul central (der höchste Punkt) al filosofiei sale transcendentale îl reprezintă “unitatea originar- sintetică a apercepţiei” (ursprünglich-synthetische Einheit der Apperzeption), care face posibilă şi însoţeşte orice altă reprezentare clară, chiar şi reprezentarea propriei unităţi analitice (cf. §§15-16, 134-138). 8 Cultura fondatoare În esenţă, aşadar, diferenţa transcendentală kantiană este cea dintre das Erfahrbare (ceea ce este experimentabil) şi die Bedingungen der Möglichkeit der Erfahrung (condiţiile posibilităţii experienţei).3 În Critica lui Kant întemeierea transcendentală este demonstraţia că există adevăr transcendental, acest din urmă concept fiind explicitat în următorii termeni: „În întregul oricărei experienţe posibile rezidă însă toate cunoştinţele noastre, iar în relaţia generală cu această experienţă constă adevărul transcendental, care precede orice adevăr empiric şi îl face posibil.”4 Adevărul transcendental, aşadar, este cel care conferă semnificaţie categoriilor şi doar pentru că presupune adevărul transcendental o judecată empirică poate avea sens, i.e., poate fi adevărată sau falsă. Ideea adevărului transcendental Kant o expune în contextul principiilor transcendentale, în directă relaţie cu întemeierea ultimă. Se numesc principii a priori „nu doar pentru că ele conţin în sine temeiurile altor judecăţi, ci şi pentru că ele însele nu sunt întemeiate pe cunoştinţe mai înalte şi mai generale. Această particularitate nu le scuteşte totuşi întotdeauna de o demonstraţie.”5 Chiar dacă întemeierea transcendentală este înţeleasă ca Letztbegründung sau Selbstbegründung, pentru existenţa adevărului transcendental Kant dă o astfel de demonstraţie, a cărei presupoziţie o reprezintă conceptul „experienţă posibilă” (mögliche Erfahrung), respectiv faptul că judecăţile empirice au sens, i.e. pot fi adevărate sau false. Cu referire la acest gen de întemeiere, W. Becker scrie:„În cunoaşterea transcendentală este tematizată solvabilitatea pretenţiilor empirice şi totodată – chiar dacă în altă privinţă – se pretinde valabilitatea principiilor transcendentale. Cu aceasta demonstraţiile transcendentale nu sunt nicidecum circulare, ci autorefenţiale.”6 Transcendentalismul kantian îl vom regăsi, cu mutaţiile aferente, în conceptualizări ulterioare, în filosofia contemporană. Să considerăm în cele ce urmează doi autori notabili, situaţi în acest orizont: Wittgenstein şi Heidegger. Diferenţa transcendentală în Tractatus Chiar dacă problema kantiană a unei logici transcendentale a lumii experienţei poate fi întâlnită în Tractatus