Serie nouă ACTUALITATEA NOIEMBRIE112019 (CCXX) 48 pagini MUZICAL~ ISSN MUZICAL~ 1220-742X REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA D i n s u m a r: Festivalul “George Enescu” - Recitaluri şi concerte camerale (I) Pe scenele bucureştene şi din ţară Samson şi Dalila la ONB Sanremo - Istoria unui festival (X) Adio, Mihai Constantinescu! În imagine: Luiza BORAC Cu Jolt Kerestely despre “Cerbul de aur” (foto: H. Schunck) Editorial Ce (nu) se cântă Ne apropiem cu paşi repezi de Anul Centenarului. Nu al României, care s-a încheiat într-un anonimat cultural desăvârşit, ci al Societăţii Compozitorilor Români, creată de George Enescu la scurt timp după reîntregirea neamului. În acele vremuri, marcate de mari probleme politice, economice, administrative, în acele vremuri în care oferta repertorială a muzicii europene mustea de noutăţi fascinante, scenele de concert şi de recital din România se mândreau cu cuprinderea permanentă în programe şi a creaţiei compozitorilor noştri, cei mai mulţi dintre ei din generaţia enesciană. Au urmat anii cenuşii, cu epurări inclusiv în viaţa de concert, când mai întâi legionarii apoi comuniştii întocmeau liste cu indezirabili şi vegheau ca muzica unor compozitori evrei sau care ”nu aveau origine sănătoasă”, ori făcuseră muzică pe timpul regimului regalist, ori antonescian, ori nazist, ori care au emigrat, a fost eliminată din repertorii, atât de la Radio cât şi de pe scene. Odată cu ”Cântarea României” muzica naţională (creaţie şi interpretare) a fost impusă în cifre, în procente, conducând la abandonarea principiului calităţii în favoarea unei cantităţi lipsite de criterii, contribuabilul român, nu ar trebui ”să treacă clasa” suficientă însă pentru liniştea propagandiştilor. (adică evaluările periodice) dacă nu demonstrează că Dar acum, în democraţie, ce se mai cântă din nu sunt agenţi electorali ai muzicii clasice sau muzica românească? Acum, când nu ne împiedică romantice, ori ai naţiunii germane, italiene, sau franceze nimeni să o facem, dar nici nu ne sileşte cu statistica în (că vizavi de Rusia începem să avem reticenţe faţă. Generaţia enesciană, atât de preţuită timp de muzicale), ci sunt oameni de cultură români (nu doar decenii, odată cu dispariţia fizică a cam dispărut şi în buletin) cu viziune şi cu strategie, care îşi înţeleg dintre preferinţele organizatorilor de concerte. Nu se misiunea educativă şi care este inadmisibil să nu acorde mai cântă Mihalovici, Cuclin, Jora, Andricu, Paul interes muzicii noastre! Care – fără ezitare o spun – este Constantinescu, Toduţă decât eventual ocazional... bogată în valori şi suficient de diversă stilistic pentru a Generaţia atât de promiţătoare, de dinamică, şi de fi capabilă să ofere nenumărate variante de alegere. valoroasă, afirmată începând cu anii 60 (din păcate în Totul este să se vrea. Că de putut, se poate. majoritate dispărută şi ea), a fost uitată. Aţi mai ascultat Mihai COSMA la Filarmonică muzica lui Stroe, Niculescu, Berger, Bentoiu, Capoianu, Bughici? DIN SUMAR Avem – ”în schimb” zic unii – festivaluri, evenimente, enclave dedicate exclusiv muzicii Festivalul Internaţional “George Enescu”..2-10 româneşti. Desigur, este foarte bine. Dar cât efort depun instituţiile muzicale pentru acestea, cât se implică, cât Seria Recitaluri şi Concerte Camerale (I)... 2-10 doresc sau cât comandă în acest sens? Aproape zero, toate strădaniile venind din partea Uniunii Simfonicele Filarmonicii...................... 10-14 Compozitorilor. Sigur, acesta este şi unul dintre sensurile existenţei Uniunii – promovarea Pe scena Ateneului Român....................15-18 compozitorilor români; dar Uniunea, singură, nu are Pe scena Studiolului “Mihai Jora”.........18-23 cum acopere întreaga viaţă muzicală, din Bucureşti şi din provincie, mai ales în condiţiile în care nu primeşte Samson et Dalila la ONB......................23-24 vreo subvenţie publică. Şi, inevitabil dar oarecum firesc, muzica festivalurilor caută noutatea şi priveşte, în Pe scena Aulei Palatului Cantacuzino..25-29 consecinţă, spre generaţia de astăzi, cea mai inventivă şi care nu doar încă trăieşte dar şi lansează mereu noi şi Festivalul “Iubiţi Muzica Românească”.. 30-31 noi partituri, care se cer a fi invitate la prima lor audiţie. Reiterez aici o veche idee: directorii numiţi de Adio, Mihai Constantinescu.......................34 Ministerul Culturii, pe baza proiectelor de manageriat, Cu Jolt Kerestely despre Cerbul de Aur...36-38 care se află în fruntea unor instituţii de cele mai multe ori ”naţionale” (inclusiv în denumire), plătite de Alexandra Canareica.........................43-44 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 11 Noiembrie 2019 1 Festival pe un tărâm estetico - muzical romantic. Prima lucrare a Seria recitalului (în ordinea schimbată, anunţată pe scenă) a fost: RECITALURI ŞI CONCERTE Sérénade lontaine de George Enescu - dedicată Casei Regale a României. Opusul venea după crearea celor două Rapsodii CAMERALE (I) Române (1901, 1902) şi a celor două Suite – orchestrală op.9 (1903) şi pentru pian nr.2 op.10 (1903). De factură romantică Trio Monte Piano beethoveniană - brahmsiană, de mici dimensiuni (cca. 5’), este o cantilenă frumoasă, în care violoncelul, continuat de vioară, Sala Auditorium din Bucureşti a găzduit duminică 1 expune o temă lirică, sub acordurile romantice ale pianului. septembrie a.c. un recital de cameră post-romantic deosebit, Muzica se învolburează, nobleţea constantă a expresiei dă o al unei şcoli muzicale contemporane italiene şi româneşti, nostalgie aparte, expresia melancolică este predominantă. frumos apreciat de public. Trio Monte Piano, ... care cântă Lucrarea monopartită, a fost interpretată cu multă plăcere şi excelent, echilibrând în mod inteligent transparenţa şi bogăţia ... luminozitate, fascinând publicul. A doua piesă a fost Trio în (Sunday Times), a fost întemeiat în 2008 la Universitatea de La minor de George Enescu - transcris din manuscris de Muzică din Frankfurt. În ansamblul actual: Francesco Sica - Pascal Bentoiu (1997), o lucrare de influenţă brahmsiană, cu vioară, Claude Frochaux - cello şi Irina Botan – pian, cântă o deosebită eleganţă melodică, bogăţie armonică şi ritmică, din 2013, obţinând numeroase premii la concursuri şi cu nuanţe de umor, pe un drum capricios, dar cu o expresie festivaluri din Europa, America de Nord şi Sud şi Asia. Au nobilă şi discretă. Tocmai terminase Simfonia nr. 2 (1914) Suita lansat câteva CD-uri - foarte bine primite de melomani şi orchestrală nr. 2 (1915) şi Suita pentru pian nr. 3 (1916). Dacă critica de specialitate, au participat la coloana sonoră a unui lucrarea a fost scrisă în 7 zile - după spusele compozitorului film documentar despre viaţa muzicienilor şi colaborează (la sanatoriul ”Elisabeta”), au trebuit aproape 100 de ani activ cu diverse posturi de Radio – Tv din lume. Recitalul pentru a fi audiată de public ... Opusul de mari dimensiuni post-romantic susţinut a emoţionat plăcut auditoriul, (cca. 22’) a tânărului compozitor - I. Allegro moderato (5 / 18 lucrările camerale, mai puţin cunoscute publicului larg, martie 1916), II. Allegretto moderato (7 / 20 martie 1916), III. aducând o paletă de culori intense, romantice. Violoncelistul Andante, Vivace Amabile (9 / 22 martie 1916), cultivă polifonia italian Claude Frochaux, iniţiatorul Trio-ului, a obţinut de tip imitativ, cu o pulsaţie de diferite grade, când însufleţită Diploma la Conservatorul din Torino (2003) şi s-a când melancolică, integrând omofonia cu diferite zone perfecţionat la Frankfurt, Essen şi Madrid. Este fondatorul şi contrapunctice în sonorităţi orchestrale masive, angrenante. directorul artistic al Festivalului de muzică de cameră Sylt Lucrarea poartă deja amprenta viitoare a autorului, gândirea din Frankfurt. Violonistul italian Francesco Sica, care s-a creatoare, complex exprimată - muzical şi filosofic. Cei trei alăturat Trio-ului în 2010, a obţinut Diploma la Conservatorul interpreţi au fost plini de frenezie, culoare şi autenticitate, din Catania (2004) şi s-a specializat la Fiesole-Florenţa, elocvenţi şi visători. A treia lucrare prezentată de cei trei Frankfurt şi Madrid. Este şi membru al cvartetului Geméaux, virtuozi a fost Verklärte Nacht / Noapte transfigurată op. 4, de cu care a susţinut numeroase concerte în întreaga lume. Arnold Schoenberg. Este o lucrare de inspiraţie brahmsiană, Pianista româncă Irina Botan, ce participă la acest Trio din wagneriană, cu apropieri de Richard Strauss, iluminată din 2013, şi-a început studiile la Bucureşti, obţinând Diploma la poemul Verklärte Nacht al poetului Richard Dehmel. Este una London School Guildhall (2000). A susţinut numeroase dintre rarele creaţii programatice pentru ansamblu cameral, concerte şi recitaluri în Europa şi America, fiind invitată să de mari dimensiuni (cca. 30’). Lucrarea este monopartită, lanseze şi o nouă linie de piane Kemble-Yamaha la Londra, structura internă, în desfăşurarea ei, urmărind sensibilitatea unde locuieşte. În 2014 a lansat un CD cu muzica lui Mihail cele 5 strofe ale poemului. Compozitorul a dozat cu grijă Jora. Programul alcătuit pentru concertul de la Auditorium a efectele, pe scurte melodii cantabile, într-un dinamism aparte, cuprins lucrări compuse în perioada de tinereţe a autorilor cu jocuri de culori în nuanţe şi ritmuri insolite, cu o aparte (ordinea scrisă în Program): George Enescu – Trio în La minor măiestrie în orchestraţie, fără a cădea în patetism. Anton (1916), şi Sérénade lointaine (1903), Arnold Schoenberg – Webern, în 1904, după ce a audiat această lucrare s-a hotărât Verklärte Nacht / Noapte transfigurată