Veche Anul I (XLVI), Nr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
veche Anul I (XLVI), nr. 2, martie 2011 o revistă nouă 24 pagini 3 lei ÎMI ÎNGĂDUI SĂ VĂ AMINTESC... S-au împlinit, la 12 februarie, 45 de ani de la apariţia revistei Cronica. Ne-am întâlnit aici, la Galeriile de Artă DANA, ca să sărbătorim acest eveniment prin lansarea numărului 1 al Cronicii vechi. Ne-am dorit să facem un act cultural şi sper să-l acceptaţi ca atare. Ştim că sunt şi voci care îl contestă. Le-am auzit. Nu ne interesează. Dacă şi printre dumneavoastră, cei de faţă, se află cineva care nu acceptă ideea de act cultural, vă rog să o acceptaţi cel puţin pe cea de gest nostalgic. Nostalgic fie, dar cu reflexe polemice: polemizăm cu noi înşine, cei care am fost, privindu-ne cu ochi critic. Ideea unora că a fost revistă comunistă şi că, deci, n-ar trebui să ne mai amintim de ea îmi provoacă o întrebare: Oare ar fi fost mai bine să nu fi apărut?! Dacă cei care o contestă – deşi erau fericiţi să publice în paginile ei – ar fi editat, în aceeaşi perioadă, o revistă anticomunistă, le-aş înţelege contestaţia şi mi-aş scoate pălăria. Dar n-au făcut-o! Îmi îngădui să vă amintesc celor care aţi fost martori şi contribuabili că această revistă, apărută în Iaşul cam Valeriu GONCEARIUC: „AnabaΣiΣ” amorţit sub raport cultural, a produs, în deceniul al şaptelea şi în cele următoare, o emulaţie spirituală într-un teren care avea resurse nebănuite şi nevalorificate. În Iaşi exista o singură revistă, Iaşul literar, care apărea lunar şi care, cu profilul ei strict literar, nu avea cum să satisfacă „SUNT TÂNĂR, nevoia de exprimare, de manifestare a latenţelor din RETRO toate zonele de gândire şi creaţie. Cronica a avut meritul că a oferit această şansă tuturor celor capabili să DOAMNĂ…” comunice lumii ceva demn de interes – în literatură, în Nu ştiu dacă am rupt gura tîrgului, cert este că, la ........... arte, în filosofie, în ştiinţe etc. festivitatea prilejuită de împlinirea a 45 de ani de la Am răsfoit colecţiile vechi şi am constatat că au apariţia revistei Cronica şi lansarea unei noi reviste, publicat în Cronica nu numai literaţi, nu numai critici şi numită Cronica veche, Galeriile DANA, din strada istorici literari, ci şi filosofi, şi sociologi, şi critici muzicali Cujbă, au fost numai ochi şi urechi. Vreo sută de şi de arte plastice, şi fizicieni, şi matematicieni, şi medici, nostalgici, din varii domenii ale culturii, s-au arătat şi istorici, până şi ozenişti. Redacţia revistei era locul de disponibili la un exerciţiu retro, retrăind vîrstele întâlnire al tuturor acestora şi rămâne un punct de acestei reviste, în fapt, retrăind vîrstele propriei lor mândrie, pentru noi cei de atunci, faptul că aproape deveniri. Un film-document, realizat de Ioan Matei toată crema intelectualităţii ieşene – şi nu numai ieşene – Agapi, în urmă cu 30 de ani (cînd revista n-avea decît era alături de noi şi împreună cu noi în ideea nobilă de a 15!), ne-a făcut să ne întrebăm, patetic: „Unde sînt reface gloria culturală a cetăţii, de a reînvia o tradiţie cu cei care nu mai sînt?” „Unde sîntem noi, cei de care Iaşul aproape că uitase să se mândrească. Ne-am atunci?”. Imaginile din film rimau, uneori, cu cele reamintit cu toţii că la Iaşi au apărut unele dintre cele din sală şi, cîteodată, cu cele din revistă. Îmi mai prestigioase publicaţii culturale şi literare, de la amintesc că, în urmă cu 30 de ani, eu am făcut Albina românească la Dacia literară, de la România literară la comentariul acelui film. Ce straniu, să-l revezi pe Convorbiri... şi de la Contemporanul la Viaţa românească şi Mihai Ursachi intrînd în redacţie, răsfoind o revistă Însemnări ieşene. Pe unele le-au preluat bucureştenii. Nu sau conversînd cu „Made” Spătărelu, cu Val ne pare rău; le-am dat şi le vom mai da. De fapt, le-a Gheorghiu, cu Sandu Pascu... Acceptînd, aşadar, o preluat întreaga ţară! convenţie, întrucît filmul era „mut”, fără sonor, iar În pagina 12, o convorbire cu Nu vreau să spun că revista Cronica a făcut pentru noi trebuia să ne facem că vorbim... Sau pe Petre MIRCEA DINESCU cultura naţională ce şi cât au făcut înaintaşii noştri prin Botezatu, logicianul, pe Ioanid Romanescu, „poet al revistele amintite. În condiţiile social-politice cunoscute uriaşilor”, pe Radu Negru, esteticianul niciodată nici nu putea să facă ce, cum şi cât au făcut ei. Noi ne-am aflat – cum bine se ştie – sub o dominaţie blazat, pe „bădia” Aurel Leon, mereu gata să-ţi arate CRONICA ORAȘ ULUI pe simeză locul infinitezimal unde un pictor e el ideologică dură şi inflexibilă. Eram legaţi de mâini şi de picioare; eram lăsaţi de izbelişte din punct de vedere însuşi („acolo e el!”), ori atîtea alte figuri care au pag. 3 defilat pe pînza vremii, prin paginile revistei şi prin material; eram supravegheaţi strict şi cenzuraţi până la vieţile noastre. Din sală, maestrul Sergiu Tudose a ultima frază şi la ultimul cuvânt. CRONICA LIMBII Şi totuşi... Şi totuşi revista a reuşit să fie de folos recitat poeme din prima carte a poetului din culturii, literaturii, artelor, ştiinţelor şi să înlesnească „mahalaua celestă Ţicău”, celebre în anii ’70-’80, pag. 4-5 afirmarea multor valori utile nu numai momentului, nu rămase peste veac în memoria iubitorilor de poezie. numai epocii, ci şi perenităţii. În paginile Cronicii au Artista-sufletistă Cornelia Gheorghiu a sărit spontan CRONICA LITERELOR debutat şi s-au afirmat poeţi, prozatori, critici ai tuturor de pe scaun, ca să ne spună poezia de debut a lui pag. 10-14 domeniilor de creaţie. Mihai, în revista Cronica. În preajmă l-am văzut pe Cronica a fost prima revistă din România care a repus un alt maestru al scenei ieşene, Emil Coşeru, care în circulaţie culturală – după perioade grele şi lungi de parcă abia aştepta un semnal... Poate că cineva ar fi CRONICA ARTELOR ostracizare şi interdicţie – personalități ca Mircea Eliade, trebuit să recite una din prozele de debut ale lui Ioan pag. 16-18 Constantin Noica, Adrian Marino. Petru Culianu. Nicolae TURTUREANU CRONICE ȘI ANACRONICE Ștefan OPREA (continuare în pagina 2) pag. 20 (continuare în pagina 2) Îmi pare rău că nu a putut veni, să fie cu noi, dl. Al. CRONICA CRONICII Andriescu, fostul şef al secţiei literare. Mai erau în acea echipă de început – şi vă rog să-mi îngăduiţi să le rostesc numele cu respectul cuvenit: Corneliu Ştefanache, Corneliu Sutrzu şi Nicolae Barbu – toţi trei redactori şefi adjuncţi (cel dintâi fiind coordonator, în fond redactor şef, dar nenumit ca atare, n-am înţeles niciodată de ce). Erau RETRO apoi Val Gheorghiu, Aurel Leon, Mihai Drăgan. Ni s-au (urmare din pagina 1) alăturat, în lunile şi în anii următori: Dan Laurenţiu, Eugen Simion-Iacob, Vasile Constantinescu, Al. Pascu, Nicolae Sau un fragment dintr-o povestire de Mircea Eliade. Turtureanu, Al.I. Friduş, Alexandru Dobrescu, Magda Sau din „Rostirea filosofică românească”, a lui Noica, Ursache, Daniel Dimitriu, Valer Mitru, Carmen Vericeanu, din „Istoria ideilor literare”, a lui Adrian Marino. Doinea Florea, Gh. Vasiliu, Virginia Burduja, iar mai Eşantioane din scrierile lor – şi ale multor altora – sînt târziu: Paul Balahur, Valeriu şi Maria Stancu, Ioan de aflat în numărul aniversar, ce s-a vrut şi un fel de Holban, George Pruteanu, Florin Cîntec, Cătălin Ciolca, antologie a celor mai însemnate nume care au populat Mihai Bogdan Mandache, Anca-Maria Rusu, Cassian paginile revistei într-o vreme neprielnică libertăţii de Maria Spiridon şi alţii. expresie. Şi cînd spun asta, nu mă gîndesc doar la cei De fapt, redacţia a avut un nucleu constant vreme de grupaţi de dl. Adrian Neculau sub genericul mai mulţi ani. Din acest nucleu au făcut parte: Nicolae „Recuperaţii”. Sînt atîţia alţii, din varii domenii, care au Barbu, Aurel Leon, Val Gheorghiu, Nicolae Turtureanu, răzbătut în paginile revistei fără a face concesii, ci Vasile Constantinescu, Magda Ursache, Ştefan Oprea. impunîndu-şi o linie de conduită demnă de tot respectul. O parte dintre oamenii de bază de la început au fost Totodată, cineva îmi atrăgea atenţia că fără autorii „de promovaţi în alte funcţii culturale de mare răspundere. serviciu”, fără cei ce scriau poezii şi /sau articole encomiastice, cu care se „pavoazau” primele pagini, n- Este onorant pentru echipa redacţională de început că l-a dat pe Corneliu Surzu Teatrului Naţional, ca director; pe am fi rezistat. Le-am şi mulţumit cîndva, pe un ton ÎMI ÎNGĂDUI SĂ VĂ AMINTESC... Mircea Radu Iacoban Editurii „Junimea”, apoi teatrelor ironic. Dar, dacă dau imaginea înapoi, mă văd, în acei Naţional şi Luceafărul, tot ca director; pe Corneliu ani, bulversat, stresat de „poezia de la pagina 1”, de (urmare din pagina 1) care „trebuia să fac rost” (ca la alimentară sau ca la Ştefanache ca redactor şef al „Convorbirilor literare”, iar Aici a debutat ca prozator Ioan Petru Culianu. În mai târziu, pe Ioan Holban ca director al aceloraşi două librărie) şi pe care nimeni nu mai vroia să o scrie. Eram paginile revistei au fost prezente, cu frecvenţă stabilă, teatre. Era cât pe ce să mă dea şi pe mine... afară, cum la limita paranoiei: pe de o parte le-o ceream, pe de altă numele unor somităţi ale gândirii şi creaţiei în varii fusese dată, mai înainte, Magda Ursache şi cum vor fi daţi, parte aş fi vrut să n-o dea. Oricum, desfiinţarea domenii: Petru Botezatu, Ernest Stere, Vasile Pavelcu, după 1996, Nicolae Turtureanu şi Vasile Constantinescu. cenzurii, transferul întregii răspunderi pe umerii redacţiei, a fost o idee diabolică. Cristofor Simionescu, Jules Niţulescu, Mendel Haimovici, În locul celor plecaţi (unii de voie, alţii de nevoie) au Al.