9

Români din toate ţă rile, uni ţi-vă! Lunar de cultur ă * Serie veche nou ă* Anul XII, nr. 9 (141) septembrie 2020 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrat ă pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Co şbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae B ăciu ţ

______

Petru Botezatu, Maica Domnului Orant ă, capela Seminarului teologic, fresc ă, Cluj-Napoca ______

Asterisc. Dup ă 20 de ani. Întoarcerea lui Ioan Alexandru, de Nicolae Băciu ț/3 Întâlniri cu Ioan Alexandru, de Ana Blandiana/4 Poetul și pustia, de Gabriela Vasiliu/5 Casa în care a fost îngropat ă „Casa Memorial ă Ioan Alexandru”, de Nicolae B ăciu ț/6 Vatra veche dialog cu Petru Botezatu, de Nicolae B ăciu ț/7 Regresie, poem de Cora Botez/11 100 de ani de la moartea lui Alexandru Macedonski, de Ioan Gheorghi șor/12 Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/14 Se ne (re)amintim de Liviu Rebreanu, de Dumitru Hurub ă/15 Portretizarea unicului – estetica lovinescian ă, de Loredana Dan/17 Lucian Blaga în memoria afectiv ă, interviu cu lelia Rugescu, de Veronica B ălaj/18 Coresponden ţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sar ău/20 Ochean întors. Iubirile lui Nichita St ănescu. Dora Târâ ță , de Emilia Luchian/21 Dou ăzeci de ani f ără Emil Cioran, de Ognean Stamboliev/22 Remember Anton Cosma.Realitate și utopie, de Ioan Marco ș/23 Miraculoasa mas ă (Anton Cosma), de Nicolae Suciu/26 Vasko Popa. Mitul și mitologia imaginarului, de Florian Copcea/29 Poeme de R ăzvan Ducan/31 Asterisc. Memorialistic ă. Jurnalul Ecaterinei Oproiu, de Dorin Nădr ău/32 Vitrina. Lumea ca limbaj (Eugen Dorcescu), de Constantin Stancu/33 Comunismul de apoi (Lucian P ătr ășconiu), de Veronica Pavel Lerner/35 George V. Precup și cartea sa „Aferim”, de Mihai Posada/37 Dumitru M ălin, un cre știn luciferic, de Mihai Posada/38 „Virusologul poeziei” (R ăzvan Ducan), de Valentin Co șereanu/40 Colec ționarul de lucruri m ărunte (Lörinczi Francisc-Mihai), de Petru Botezatu, Madona Albă acrilic pe pânz ă Constantin Stancu/43 Stau de vorb ă cu inima mea (Ana-Maria Frank), de Cristina Sava/44 Gentil trubadur (Cosmin Neidoni ), de Mihaela Ro șu Bân ă/46 Portret în umbr ă (Maria Vaida-Voevod), de Livia Fumurescu/48 Un roman despre Timi șoara (Silvia Hildebrandt), de Mircea M. Pop/50 Studiu în clarobscur (Petre R ău), de Gh. Nazare/51 Un roman matein (Gabriela banu), de Nicolae dan Fruntelat ă/52 Suferin țele și biruin țele unui mic meseria ș (Livia Fumurescu), de Silvia Urdea/52 Acuarele de demult ( Roni C ăciularu ), de Mihai Batog-Bujeni ță /54 Anivers ări. Valeriu Stancu -70. Poeme de Valeriu Stancu/56 Documentele continuit ăţ ii. Transilvania, starea noastr ă de veghe, de Ioan-Aurel Pop/57 Nicolae Iorga - primul istoric literar român complet, de Florin Bengen/58 Universitatea Popular ă „Nicolae Iorga”. Alocu țiune de Ionu ț Vulpescu/59 Convorbiri duhovnice şti cu Î.P. S. Ioan, de Lumini ţa Cornea/61 Amvon. Sfînta Cruce, de Gheorghe Nicolae Șincan/62 Pagini de istorie bisericeasc ă (Ioan Dur ă), de Radu Șerban/63 Ieromonahul Maxim Morariu, de Lumini ța Cornea/65 Muntele Athos din Muntele Athos, de Nicolae B ăciu ț/67 Am vrut s ă-ți spun cuvinte frumoase (Mihail Diaconescu), de Nicolae Diaconescu/69 Asterisc. Nelini ști americane, de Silvia Urdea/70 Vatra veche dialog cu Anca Sîrghie, de Victor Neghin ă/73 Arta de a face compromisuri, de Veronica Pavel Lerner/74 Poeme de Adriana Weimer/75 Cea ță în septembrie, de Alexandru Cazacu/76 Poeme de Dumitru Hurub ă/78 Blocnotes. E toamn ă iar, de Maria Cecilia Nicu/79 Șarpele Lucifer, de Eugen Mera/80 Poeme de Liliana Popa/81 Mesajul lemnului (Bara Barnabás), de Nicolae B ăcur/82 Zilele babelor, de Horea Porumb/83 Epigrame, de Nicolae Matca ş/84 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/85 Petru Botezatu, Maica Domnului Panakranta, De la un clasic citire. Nicolae Petrescu/85 acrilic pe pânz ă Literatur ă și film. Bel-Ami și Iisus Cristos, de Alexandru Jurcan/86 Maica Domnului, bucuria îngerilor și Catrene de Victor Marola/86

arhanghelilor, acrilic pe pânz ă, 2015

Curier/86

______Num ăr ilustrat cu lucr ări de Petru Botezatu

2 Asterisc acele vremuri. Dup ă 20 de ani De ce e marginalizat Ioan Ale- xandru? De ce opera lui nu e recu- perarat ă şi readus ă în actualitate? Nu

L-am v ăzut prima oar ă pe Ioan mă gândesc nici la conspira ţii, nici la Alexandru în Amfiteatrul „Eminescu” ignoran ţă ! Poate exist ă şi motive al Filologiei clujene, în anii optzeci, obiective, legate de drepturile de au- dar poezia i-o citisem înc ă din anii de tor!? Eram dispus, m ă angajasem într- liceu, iar în cenaclurile bistri ţene erau o discu ţie avut ă la Bonn, cu unul din- poe ţi (între care Virgil Ra ţiu, el însu şi ______tre fiii lui Ioan Alexandru, Ioachim, eseuri etc., care îi certificau pozi ţia fiu de preot... greco-catolic), care în septembrie 2010, s ă tip ăresc pe lui în orizontul ata şamentului fa ţă de aveau un cult pentru poezia lui, pe cheltuial ă proprie o antologie din poporul s ău. care mi l-au inoculat şi mie. Îi citisem poezia lui Ioan Alexandru şi s ă dedic Am plecat nu doar cu interviul pe cărţile ap ătrute pân ă atunci - Cum s ă un num ăr special din Vatra veche po- care l-am realizat „dup ă dictare”, c ăci vă spun, 1964, Via ța, deocamdat ă, etului imnelor. Cu concursul familiei îi puneam întreb ările, la care-mi r ăs- 1965, Infernul discutabil , 1967, Vina poetului. Din p ăcate, au fost doar pundea rar, cump ătat, în ţeleg ător cu (versuri) 1967, Vămile pustiei , 1969, vise… mijloacele precare ale tân ărului Poeme , 1970, dar cartea pe care mi- Receptarea operei lui Ioan reporter. am asumat-o ca reper a fost Imnele Alexandru, relectura ei nu mai ţin Mi-a dat şi un text despre bucuriei (1973). M-au entuziasmat îns ă de aceste, s ă le zicem, Transilvania, scris de mân ă, pe care Imnele Transilvaniei , ap ărut ă în 1976, circumstan ţe obiective, pentru c ă mi-a spus s ă-l... topesc în con ţinutul nu-l mai sim ţeam îns ă la fel de opera lui se afl ă în biblioteci, ea poate dialogului nostru, într-un firesc al proasp ăt în Imnele Moldovei , 1980, fi cercetat ă, abordat ă din perspective temei despre spa ţiul transilvan şi ori în Imnele Ță rii Române ști , 1981. noi. Tratat ă monografic! Exist ă istoria sa zbuciumat ă. Nici nu-i de Dar era unul dintre poe ţii de re- suficiente voci critice de autoritate, mirare c ă, dup ă evenimentele din ferin ţă ai adolescen ţei mele, iar atunci credibile, care s ă sus ţin ă, într-un fel, decembrie 1989, Ioan Alexandru s-a când s-a ivit ocazia, eram în ultimul reinser ţia operei lui Ioan Alexandru în înscris, ca fondator, ajungând şi an de facultate, eram „veteran” actualitate, în integralitatea ei, nu în vicepre şedinte, în nou reînfiin ţatul echinoxist şi „în probe” la Vatra (c ăci polaritate, cea indus ă de schimbarea Partid Na ţional Ţă rănesc, devenit Romulus Guga îmi promisese prenumelui poetului din Ion în Ioan. Cre ştin şi Democrat, unde se reg ăsea categoric c ă m ă va angaja la revista Pentru c ă marea cultur ă a lumii prin cu credin ţa sa şi cu iubirea sa pentru târgu-mure şean ă – eram deja c ăsătorit care a trecut – bursier Humboldt, în poporul român. Cum nu-i de mirare şi stabilit la Târgu-Mure ş) şi, la Germania, cursuri de specializare în că el a adus crucea de veghe în solicitarea lui Romulus Guga de a filosofie, teologie, filologie clasic ă Parlamentul României, în momente face interviuri pentru „Vatra dialog”, (limba şi literatura greac ă şi ebraică), de mare tensiune politic ă şi social ă. rubrica emblematic ă a revistei, l-am istoria artei la Freiburg, Basel, Din p ăcate, ideile lui n-au intrat propus şi pe Ioan Alexandru. Aachen și München – l-au f ăcut nu s ă în rezonan ţă cu cei care s-au trezit Aşa c ă, cu temele f ăcute, cu re- se rup ă de tradi ţie, ci s ă-i în ţeleag ă peste noapte mari europeni şti, pentru lectura la zi a c ărţilor sale, în 25 mai mai bine semnifica ţiile acesteia. care identitatea na ţională nu mai avea 1982, i-am p ăş it pragul casei sale, din Spunea în dialogul nostru: „Cu al ţi niciun sens, refuzând intrarea în str. Belgrad nr. 5, din Bucure şti. ochi m-am întors în Maramure ş. M- concertul na ţiunilor cu demnitate, M-a întâmpinat cu entuziasm am apropiat mai mult de ţara mea. S-a lăsându-se momi ţi cu poleiul fr ăţ esc, prietenesc, cople şitor pentru declan şat o sete dup ă spa ţiul occidentalismului de tinichea. mine, cel care-l veneram şi-l priveam românilor şi cred c ă contactul cu alte Patetismul, înfl ăcărarea na ţional ă de jos în sus. Mi-l amintesc îmbr ăcat civiliza ţii e declan şator”. Şi altfel a ale lui Ioan Alexandru p ăreau în c ăma şă alb ă de in, cu i ţari, ţă răne ş- scris şi Imnele Putnei (1985), şi dep ăş ite, neconforme europeniz ării la te, probabil ca în Topa Mic ă a lui. Imnele Maramure șului (1988). pachet. Era în contradic ţie, credeau M-a îmbiat cu vin ro şu, „din sân- Chiar şi teza sa de doctorat, Pa- cei deveni ţi peste noapte apologe ţii gele Domnului”, am povestit despre tria la Pindar şi Eminescu, sus ţinut ă europenismului f ără na ţionalism, cu Clujul acelor ani, Clujul pe care-l p ă- în 1973, nu face decât s ă ne racordeze mersul lumii, el, cel care dorea s ă fim răsise mai mult din nevoie decât de la marile civiliza ţii, culturi. Se ne noi în şine, prin valorile noastre, care voie. Îmi apărea nu doar ca un mare pun ă în leg ătur ă, în armonie cu ele. credea c ă ne putem schimba şi impu- poet cre ştin, ci şi ca un mare patriot, O afirm ă şi Zoe Dumitrescu-Bu- ne prin credin ţă şi iubire de neam, care-şi iubea p ământul str ămo şesc, şulenga, atunci când evalueaz ă recu- prin istoria noastr ă, cu toate ale ei. neamul s ău şi era un lupt ător de pri- perarea arhaicit ăţ ii specifice, a uni- Cele dou ă legislaturi ca parlamentar ma linie pentru a-i ap ăra valorile. versului mitic: „spunându-le în graiul (deputat în legislatura 1990-1992 și Poate aceast ă atitudine a f ăcut într-un plin şi greu ca spicul al ţă ranului ar- senator PN ŢCD de Arad, în legisla- fel mai îng ăduitoare st ăpânirea la in- delean, le reîntemeiaz ă în cel mai de- tura 1992-1996) l-au îngenuncheat, flexiunile religioase ale poeziei sale, plin sens heideggerian, trecându-le în l-au cople şit, gr ăbindu-i sfâr şitul, mai ales la cele din Universitatea bu- puterea de logos ref ăcut ă a neîmp ăcat şi departe de ţar ă (16 cure ştean ă, dar şi la cele din scrisul cuvântului“. Iar Ioan Alexandru o septembrie 2000, la Bonn). său. De altfel, în 1978, el publicase şi confirm ă, în interviul din 1982: → A ars cu flac ără prea mare pentru volumul Iubirea de Patrie , însemn ări, NICOLAE B ĂCIU Ţ

3 „Eu nu am încredere într-o poezie ascult ăm înghesui ţi în cel ălalt fotoliu. care ignor ă Logosul şi istoria lui”. Scrisul este aproape ilizibil din cauza Născut în zi de Cr ăciun (25 de- creionului decolorat şi a hârtiei cembrie 1941), de Na şterea Mântuito- proaste şi mototolite (ne-a spus c ă a rului, i-a fost h ărăzit lui Ioan Alexan- înghesuit totul pe o foaie pentru c ă a dru s ă propov ăduiasc ă cuvântul fost singura hârtie pe care o avea), dar acestuia, cuprinzându-i în bucurie şi poeziile erau neobi şnuite, nu sem ănau iubire partea noastr ă de p ământ şi de cu nimic, p ăreau s ă tr ăiasc ă în sine, cer: „Acestea dou ă (Imnele bucuriei ardente, încrâncenate, explozive. şi Imnele iubirii, n.m., N.B.) sunt Cred c ă pe acea coal ă ministerial ă coper ţile trilogiei neamului, trilogie (cum se numea pe atunci hârtia alb ă în care am încercat s ă cuprind ceea ce A4) se afla aproape tot volumul e etern pentru cei ce vie ţuiesc în acest „Infernul discutabil”. Îmi amintesc spa ţiu românesc”, completa Ioan Cu Ion Alexandru am fost coleg ă cât de impresionat ă am fost de felul Alexandru în acela şi interviu. de grup ă la Facultatea de Filologie în care citea, încle ştându-şi şi Prin Ioan Alexandru, imnul a fost din Cluj. Nu avea înc ă litera a în descle ştându-şi degetele mi şcate prin reînscris în circuitul de valori ale artei prenume şi era un personaj cu totul aer, în timp ce vocea unei soprane de şi credin ţei noastre. Imnul, spune diferit de cel ce urma s ă devin ă dup ă coloratur ă de dincolo de perete urca Ioan Alexandru, într-un interviu întâlnirea cu Ulvine şi perioada şi cobora într-un acompaniament realizat de Constantin Coroiu german ă. Ar ăta ca un copil şi avea un dramatic. Nu ştiu dac ă admira ţia pe (Dialoguri literare, Junimea, 1976): fel de teribilism mai mult copil ăros care mi-a stârnit-o acea lectur ă din „nu te las ă pe drum, nu te las ă decât boem, de şi boema era cea care viitorul „Infern discutabil” a suspendat, se face punte pentru a-ţi îl marca în ochii celorlal ţi. contribuit la faptul c ă urm ătoarele putea continua c ălătoria”. Din acea prim ă felie de via ţă , ţin volume, de dup ă schimbarea la fa ţă , Imnograful Ioan Alexandru minte doar dou ă întâmpl ări, iar faptul mi-au plăcut mai pu ţin, dar îmi trebuie citit şi în aceast ă gril ă că le ţin minte dup ă atâ ţia ani amintesc cu emo ţie felul în care l-am sintagmatic ă, definitorie pentru anii dovede şte c ă m ă impresionaser ă în admirat atunci. Apoi el a terminat în care credin ţa era pus ă la zid de mod deosebit. Prima este o excursie facultatea la Bucure şti, drumurile ni Statul ateu. A adus în literatura pe care am f ăcut-o într-o noapte un s-au desp ărţit. Ne vedeam uneori la român ă o experien ţă unic ă, original ă, grup de prieteni (Ion Alexandru, Ion Uniunea Scriitorilor, ne salutam cu care-şi extr ăgea seva deopotriv ă din Papuc, Gheorghe Pitu ţ şi, bineîn ţeles, prietenie, dar nu mai ţineam minte c ă Pindar, din Sfântul Ioan Damaschin, Romulus Rusan) spre Topa Mic ă, fuseser ăm colegi. Apoi a venit din sutele de imnografi ai lumii satul lui Alexandru, oprindu-ne pe revolu ţia, îmi amintesc c ă l-am v ăzut cre ştine bizantine, din Grecia, Italia, câmp s ă lu ăm ştiule ţi de porumb şi în balconul din Pia ţa Universit ăţ ii, c ă Palestina, Siria, Cipru, Creta şi să-i coacem în cenu şa unui foc mare a fost vicepre şedinte PN ŢCD, dar nu Sicilia, dar şi din, neîndoios, pe care l-am f ăcut la marginea îmi amintesc s ă mai fi vorbit. Au Eminescu, autor al imnelor mariane – porumbi ştei, povestind şi spunând trecut ani. Rug ăciune, R ăsai asupra mea. poezii pân ă spre diminea ţă . Cea de a Ultima întâlnire cu el şi cea mai E nociv ă pentru istoria literaturii doua este o scen ă petrecut ă în camera memorabil ă s-a petrecut, cred, în române ocultarea lui Ioan Alexandru. noastr ă din Cluj. Era o camer ă dintr- 1997. El nu poate fi pus în opozi ţie cu ni- un apartament în care st ăteam în Eram la Berlin, unde avusesem meni, nici dintre înainta şi, nici dintre comun cu un profesor de canto care lansarea unei c ărţi şi îi d ădusem un contemporanii s ăi, ci doar cu sine, cel dădea ore acas ă, încât toata via ţa ni se telefon lui Tudor Dunca, originar din care, din preaplinul s ău sufletesc, desf ăş ura pe fondul unor vocalize Sighet, proasp ăt ambasador al rev ărsa binecuvântare. Niciunul acute. Camera era împ ărţit ă în dou ă României în Germania dup ă alegerile dintre contemporanii s ăi nu a mers de biblioteca pus ă de-a curmezi şul şi din 1996, pe care îl cuno şteam bine. atât de ferm pe calea pe care şi-a ales- reu şind s ă creeze astfel dou ă spa ţii Iar primul lucru pe care mi l-a o, neab ătut, imun la compromisuri. Îl vitale pentru scris: o parte cu spus Tudor, emo ţionat, a fost că a avea pe Dumnezeu, chiar atunci când fereastr ă, birou şi dou ă fotolii, unde reu şit s ă afle adresa lui Ioan pentru cei mai mul ţi Dumnezeu a puteam s ă primim şi vizite, şi o alta Alexandru, pe care voia s ă îl viziteze. murit. C ăci el îl v ăzuse pe Dumnezeu. cu o dormez ă mare şi o m ăsu ţă pe Şi m-a întrebat dac ă vreau s ă îl Logos întrupat în Istorie. care era a şezat ă o veioz ă care ardea înso ţesc. Nu-mi imaginam c ă se va „Singurii poe ţi care au rãmas continuu. Dosul bibliotecii care forma mai pune vreodat ă problema s ă îl sunt poe ţii cre ştini, spunea Ioan Ale- un perete al acestei camere secunde întâlnesc pe Alexandru. Cu vreo doi xandru, în 1991, (într-o conferin ţă , la era acoperit de semn ături, desene, ani în urm ă, avusese un accident Br ăila, la primul Festival Na ţional de colaje nostime, vorbe de duh, fraze cerebral şi r ămăsese într-o stare Poezie Cre ştin ă „La început a fost celebre pe care orice vizitator trebuia extrem de grav ă. La ora respectiv ă Cuvântul”), pentru cã au obiect! să le admire înainte de a se a şeza pe nenorocirea produsese o vie emo ţie în Poezia modern ă nu mai are o-biect. fotoliul din partea cealalt ă. Scena se lumea scriitorilor şi a cititorilor, apoi Nemaivestind Învierea lui Christos, petrece în partea cu fereastra, încet, încet, mixerul vie ţii politice îl ce sã mai veste şti, ce s ă mai spui?” Alexandru st ă pe fotoliu şi cite şte de eliminase din aten ţia public ă, se Printre poe ţii care r ămân se nu- pe o foaie A4 acoperit ă cu poeme aflase c ă fusese dus în Germania, → mără, cu siguran ţă , şi Ioan Alexandru. scrise m ărunt, în timp ce noi îl ANA BLANDIANA

4 dar c ă nu se mai punea problema unei ideea mea ad ăuga toat ă zad ărnicia şi Actul s ău poetic provine dintr-un întoarceri. Faptul c ă putea fi vizitat derizoriul jalnic al vie ţii sociale. strig ăt fiin țial, dintr-o acut ă nevoie de presupunea o îmbun ătăţ ire a st ării lui. Ne-am luat r ămas bun f ără „coborâre a min ții în inim ă” și de M-am bucurat şi cu inima strâns ă l- cuvinte, îmbr ăţ işându-ne. întâlnire direct ă, ne-mediat ă, cu am a şteptat a doua zi pe Tudor s ă m ă Nu peste foarte mult timp, aveam Lumina Necreat ă. Imnograful Ioan ia de la hotel. A venit împreun ă cu un să-l rev ăd pe catafalc, lâng ă Alexandru se confeseaz ă Divinit ății, academician, în acela şi timp om mormântul lui Constantin exprimându-și dorul eternei risipiri politic, care sosise între timp din Brâncoveanu, despre care scrisese în lini ștea profund ă a timpului sacru. Bucure şti cu o delega ţie de atâta, în Biserica Sfântul Gheorghe, Dialogul mistic dintre Chipul Lui parlamentari şi voise s ă-l vad ă şi el pe goal ă. Dumnezeu și „chipul creat” cunoa ște poet. o regenerare în centrul toposului liric L-am g ăsit pe Alexandru a şezat – Pustia. „Frica de a se pierde in într-un fotoliu, cu Ulvine, dreapt ă şi lume” (Heidegger) este substituit ă dramatic de încordat ă, în picioare, în astfel cu bucuria de a se reg ăsi în spatele lui. A şa cum ne a şteptau, afara ei, de a tr ăi acea „r ăpire emo ţiona ţi şi severi, erau un adev ărat extatic ă”, t ămăduitoare, în cadrul tablou al tensiunii şi durerii. Niciunul unui spa țiu spiritual, al deplinei dintre noi n-am ştiut în prima clip ă ce călătorii duhovnice ști „Poetul și să spunem şi am sim ţit c ă voi izbucni Pustia, pururi fra ți/Porni ți în c ăutare în plâns. Dar înaintea mea a izbucnit prin Pustie/Maica lor e Pustia și ei Alexandru într-un plâns cu hohote sunt îmbarca ți/Pe-o nav ă-mpotmolit ă prelungi, convulsionate, un plâns în în Pustie” ( Ce este Pustia ?) care p ărea c ă î şi poveste şte f ără Lirismul s ău parcurge cu cuvinte toat ă suferin ţa şi dezolarea, luciditate treptele unei adev ărate toate eforturile de a reveni la via ţă şi vederi harice, ale unei experien țe de a redeveni el însu şi. Acel plâns ideatice cople șitoare, transmi țând fără sfâr şit, care era chiar ultima sa sensuri pure, ascetice. În Pustia lui form ă patetic ă de via ţă , a r ămas Ioan Alexandru, pentru mine sâmburele tragic al totul„curge…st ă…devine”, se ultimei întâlniri cu Ioan Alexandru. transfigureaz ă, cuvintele ajungând Când s-a lini ştit, am început s ă purt ătoare de germenii Logosului vorbim, noi, musafirii mai ales, divin „De n-ai fi tu, pustie, a ș fi pentru c ă Ulvine t ăcea, iar lui, de şi pustiu sub soare ”(Str ăin ătate ). putea s ă vorbeasc ă, rostirea îi cerea Rodul cuvântului - un obositor efort, după cum putea şi rug ăciune, al interioriz ării sensurilor să scrie cu efort şi chiar reîncepuse s ă Efortul ascetic al poetului sfinte este dumnezeiasca iubire. În o fac ă. Am vorbit despre recenta Ioan Alexandru de a p ătrunde în duh lirica lui Ioan Alexandru, se experiaz ă dispari ţie a lui Marin Sorescu şi chiar Vămile Pustiei face din crea ția sa un acea iubire st ăpânit ă de uimire și de despre faptul c ă plecarea lui l ăsase în veridic dialog cu Divinitatea. El se cutremurare, prin care se tr ăiesc Academia Român ă un scaun liber întoarce în prima zi a Crea ției, forme supreme de împlinire spiritual ă care, am spus eu, ar fi normal s ă fie parcurge drumul c ăderii și al jertfei, „De ce te iubesc într-atâta! De ce nu ocupat de Ioan Alexandru. Mi se se încarc ă de tensiune ontologic ă, mai/Am pace decât în preajma ta” părea c ă în felul acesta poetul pentru ca, în cele din urm ă, s ă se (Bucurie ); „Acum, acum sunt disp ărut dramatic din actualitatea poat ă împ ărt ăși prin poezia - preasl ăvit/Iubirea m-a lovit, literar ă s-ar fi întors pe un alt palier. rug ăciune. iubire”( Joc ceresc ). Poetul î și - Sigur, m-a aprobat Asumându-și rolul de mărturise ște direct iubirea jertfelnic ă academicianul prezent, s ă fac ă o „ipostas al întregului cosmos” (agape) fa ță de Creatorul s ău cerere şi cu siguran ţă nu se va (V.Lossky), poetul, în tr ăirea sa asemenea Sf. Apostol Petru, pe împotrivi nimeni. isihast ă, gole ște cuvintele și le țărmul M ării Tiberiadei: „Doamne, - Cum s ă fac ă cerere?, am rezide ște dup ă chipul și asem ănarea Tu știi c ă Te iubesc”(Evanghelia întrebat eu interzis ă, iar divin ă, aducându-le „la starea cea mai dup ă Ioan, cap.21, versetul 16). academicianul ne-a explicat c ă a fost înalt ă” (Rafail Noica). Astfel, Dac ă „iubirea dumnezeiasc ă, introdus ă aceast ă procedur ă cuvintele poetice devin libere, fiind extatic ă, nu permite celor ce obligatorie, de când Adrian Marino personale și responsabile, capabile, iubesc s ă fie ai lor în șiși, ci ai celor pe refuzase propunerea de a deveni prin iubirea din care au fost create, s ă care-i iubesc”(Dionisie Areopagitul, membru al Academiei. pream ăreasc ă și s ă determine, în chip apud D. St ăniloaie), putem s ă În t ăcerea care s-a l ăsat, s-a tainic, viziunea sc ării îngere ști a lui afirm ăm c ă Ioan Alexandru, un auzit vocea alb ă a so ţiei poetului, care Iacob. Vocabulele r ămân în Patria „stavrofor ”al Pustiei, tr ăie ște ve șnic nu scosese pân ă atunci niciun cuvânt, Pustiei într-o stare de veghe, într-o în ceea ce a iubit des ăvâr șit - spunând "Ioan Alexandru nu face form ă de trezvie care nu permite Dumnezeu și crea ția Sa. cerere", şi cuvintele au r ăsunat ca o intruziunea, în semnica țiile lor, a GABRIELA VASILIU sentin ţă în timp. Pe lâng ă tragedia lor, „de șert ăciunii de șert ăciunilor”.

5 Casa în care a fost îngropat ă

Am trecut de câteva ori prin Topa Mic ă, prin marginea sa nordic ă, pe unde şerpuie şte „drumul ţă rii”, (Drumul Na ţional E 81), surprins fiind, în goana ma şinii, că nu mi se atrage aten ţia c ă aici s-a n ăscut poetul Ioan Alexandru. Ori c ă aici ar fi vreo Cas ă Memorial ă „Ioan Alexandru”. Nici n-am mai putut s ă m ă întreb de ce satul nu se nume şte „Ioan Alexandru”, a şa cum Hordoul a devenit George Co şbuc, ori cum Prislopul a devenit Liviu Rebreanu! M-am întrebat de ce Topa e... Mic ă, cât ă vreme nu exist ă şi... Topa... Mare!?! Sigur, Topa e... Mic ă. Câteva zeci de case, unele mai noi, altele amintind de satul de Casa ieri alt ădat ă, nici dou ă sute cincizeci de suflete nemair ămânând aici, dup ă o existen ţă ce dateaz ă, cel pu ţin atestat documentar, de la 1324. * „Satul meu sfânt iat ă r ăsai/Curat şi drept în cântecele mele/Acolo între stele te-ai dosit/Şi-ncepi s ă luminezi de printre ele//Cândva erai şi tu p ământ/ Acum te-ai cur ăţ at de-ntunecime/ Bătrânii t ăi cu to ţii s-au retras/ Să nu-i mai vad ă şi întrebe nime// Acolo-n alb ăstrime te z ăresc/În r ăsăritul Apusenilor departe/ Câteva dealuri blânde şi-un izvor/ Şi ţintirimul lic ărind în noapte”. (Topa de șart ă) * Casa azi Am visat de la bun început, din clipa în care am ______văzut casa în care a copil ărit Ioan Alexandru (Ion pecetluite cu cu z ăbrele de fier, ca într-o închisoare a Șandor, în acte), c ă acolo se va pune în rânduial ă o memoriei. Cas ă Memorial ă „Ioan Alexandru”. Nu mai era casa Mai schimbam câte o vorb ă cu câte un vecin, care în care s-a n ăscut, la ceas de s ărb ătoare cre știn ă, aducea din amintiri crâmpeie dintr-o copil ărie fericit ă fusese îngropat ă sub o cas ă mai trainic ă ridicat ă de din care f ăcea parte și „ficiorul lui Șandor”. părin ții poetului, dar acolo era spiritual locului . La fel am f ăcut și într-un târziu de var ă din acest curtea, gr ădina, acareturile tradi ționale ale unei case an, am cotit din „drumul ță rii” pe uli ța șerpuind prin de la țar ă – grajd, șur ă, cote ț, cum st ă bine unor sat, parc ă r ămas ă și ea ca-n alte vremi, și am trecut pe gospodari prin partea locului. lâng ă Casa Poetului. Trecusem, crezând c ă am gre șit Credeam c ă se va g ăsi la Topa Mic ă drumul spre drumul, dar m-am întors dup ă câteva zeci de metri. un gest mare, necesar pentru a p ăstra și acolo urmele Acolo trebuia s ă fie casa, dar unde era casa? poetului prin via ță , c ă nu se va îngropa în uitare cel În locul ei, o construc ție nou ă se uita strâmb și mai de isprav ă fiu al acestor locuri, care a dat plus mânios la mine. Nu sem ăna cu nimic. O cas ă din alt ă valoare istoriei literaturii române prin opera sa. lume luase locul Casei Poetului, o îngropase sub ea, Toate drumurile mele prin Topa Mic ă însemnau și odat ă cu tot trecutul dinspre care se mai auzea un popas la Casa Poetului, pustiit ă, cu ferestrele murmur de poezie și de rug ăciune. ______Ochii mei au l ăcrimat și doar stropii de ploaie răzlea ță de var ă au f ăcut s ă nu se vad ă plânsul. Un plâns de vis în ăbu șit, de speran ță risipit ă. Nici Ioan Alexandru nu va mai avea o Cas ă Memorial ă, și lui i se luase treptul de a r ămâne lumin ă de candel ă de veghe la istoria noastr ă. Judecata mea cu sufletul a fost îngenuncheat ă de ra țiuni care scap ă oric ărei în țelegeri. Înc ă o dat ă mi se dovedea cât de urât poate fi uneori frumosul. Și c ă dreptul de proprietate poate fi, de fapt, strâmbul de proprietate. Pe vechea cas ă, o plac ă memorial ă discret ă era martorul unui destin. Pe golul creat de noua construc ție nu se mai poate așeza nimic! NICOLAE B ĂCIU Ț

6 fantastic de entit ăți nev ăzute planau preponderent în galeriile deschise și undeva, în v ăzduh, deasupra noastr ă, conduse de so ția mea. Prima, numit ă contribuind semnificativ la cursul Hyperion Gallery , a fost inaugurat ă destinului nostru de refugia ți din co ș- în ziua de 15 iunie, în prezen ța marul ceau șist. Eram admirabil recep- reprezentan ților Alian ței Civice afla ți ta ți de intelectualii cu care veneam în coincidentally în vizit ă la Ottawa. contact. Se implicau în demersurile Erau scriitori precum Ana Blandiana, noastre și erau profund afecta ți de jurnali ști precum Petre Mihai B ăcanu relat ările din lumea comunist ă. Eram de la România Liber ă, sau celebrii dovada vie c ă r ăul și minciuna radio jurnali ști de la Europa Liber ă și catastrofal ă impuse ca dictatur ă, chiar Vocea Americii, care au transmis în

existau. De și am întâmpinat destule țar ă un amplu interviu cu mine. mizerii, obstacole, tr ădări, am pictat, Patru ani mai târziu, printr-o gale- restaurat si expus în mai multe s ăli în rie care m ă reprezenta în Beverly „Emigra ția e o maladie ” Austria. Mi s-a dedicat un amplu Hills, Los Angeles, am câ știgat prin- articol în revista Vernisaj, la Viena, și tr-un concurs de împrejur ări, aproape (III) am fost implicat în una din cele mai extraordinar, proiectul Universit ății -Pân ă la urm ă, a ți decis s ă o ample restaur ări a frescelor din Samford din Birmingham Alabama, rupe ți cu o geografie ostil ă și s ă catedrala Maria Alm, de lâng ă din Statele Unite, care însemna picta- căuta ți împlinirea în alte z ări. Au Salzburg. Cu toate acestea, când a rea cupolei unei biserici (ei, o numeau fost de „farmec pline?, cum ar venit viza de emigrare în Canada, am Capel ă) de și era o adev ărat ă biseric ă, spune poetul ? ales s ă emigrez, cu convingerea c ă m ă o replic ă dup ă un cunoscut model din Austria, SUA, Canada – unde voi reg ăsi mai bine în spa țiul Roma). În loc de o simpl ă viz ă de ați sim țit c ă elanurile dv. artistice nem ărginit al Americii de Nord. lucru, guvernul american mi-a acordat au dat de un sol fertil? În Canada, am descoperit o lume cu aceast ă ocazie o viz ă de reziden ță - Ruperea cu geografia ostil ă a artistic ă supus ă dramatic unei diho- permanent ă și astfel s-au deschis la fost urmare a unui plan superior. Eu tomii care, aveam s ă constat, se întin- propriu frontierele c ătre America . În tr ăiam la mijlocul anilor ’80 într-un dea peste întreaga Americ ă. Pe de o 1994, când am început pictarea cupo- continuum care m ă absorbea în parte, galeriile comerciale, arti știi lei noii biserici construite în cam- totalitate. Era o retragere con știent ă, comerciali, un domeniu ce putea fi pusul Universit ății Samford pentru benefic ă. Traversam epoca ceau șist ă adjudecat cu lucr ări mai mult sau mai nou înfiin țata Facultate de Teologie, ajuns ă la paroxism, pe schel ă, în înal- pu țin decorative. Cealalt ă extrem ă era nu știam c ă era doar primul dintr-o tul cupolelor bisericilor, unde exista o aceea a arti știlor între ținu ți de serie de proiecte pe care aveam s ă le oaz ă de lumin ă de care profitam total. fondurile culturale ale guvernului. execut în anii urm ători ca artist in So ția mea, Cora, ajunsese îns ă la o Erau tinerii experimentatori cu ochii residence . Au fost ani de foarte mare satura ție ce nu mai putea fi altfel re- fixa ți asupra ceea ce se întâmpla în succes și o densitate superb ă a zolvat ă. Ea s-a ocupat cu o înver șu- Statele Unite, mai ales la New York. proiectelor, care a urmat la aceast ă nare demn ă numai de o asemenea Și totu și, prima mea expozi ție la Universitate. Cel mai bizar aspect al cauz ă de tot acel travaliu, care ar fi Ottawa s-a dovedit a fi un acestor ani care au urmat, a fost acela putut, eventual, s ă ne elibereze. Și, surprinz ător sold out . A fost cu atât că Universitatea Samford și Facultat- cum nimeni nu g ăse ște decât ceea ce mai uimitor cu cât coborâsem pur și ea Beeson, pentru care lucram, erau caut ă... în ziua de Sf. Petru, pe 29 simplu - la propriu – din cer, eram protestante, mai exact, baptiste și iunie 1987, intram pe poarta lag ărului total necunoscut, iar galeria unde am dac ă, ini țial, au dat curs planului de de refugia ți Traiskirchen, din Austria. expus era departe de a avea o pictare a domului, determina ți fiind Zările de farmec pline au întârziat notorietate remarcabil ă. În ciuda unui de cerin țele testamentare specifice ale să ne întâmpine. În cel 12 zile cât am astfel de succes, am realizat curând c ă celui care donase multe milioane de rămas închi și în carantina acelui nu voi putea concura cu acte artistice dolari pentru construc ția edificiului și lag ăr, am pictat pe un bloc de desen de felul celor expuse sau înf ăptuite la dorise s ă devin ă o institu ție religioas ă un num ăr de 12 acuarele care se afl ă Galeria Na țional ă a Canadei, precum dedicat ă tuturor denomina țiilor ast ăzi la Muzeul de Art ă din Piatra umplerea unui manechin de metal cu cre știne, ulterior, toate celelalte Neam ț, ora șul în care am crescut și hălci de carne proasp ătă, șiroind de proiecte care mi-au fost comandate, din care am fost arestat. Era sânge, ce trebuiau schimbate zilnic, de pictur ă dar și sculptur ă, au izvorât testamentul meu pictural, declara ția semnificând probabil gradul nostru pur și simplu din ata șamentul, mea fa ță de comunismul pe care nu de perisabilitate ca fiin țe umane, ori fascina ția, nou descoperite fa ță de reu șisem s ă-l înfierez altfel.. Nu a fost cu evenimentul care a zguduit opinia imaginea sacr ă, o noutate în aceast ă atât un act cathartic, cât încredin țarea public ă local ă atunci când, în mijlocul lume neoprotestant ă, din care lipseau că puteam da curs liber pictural unei acute crize economice, s-au cerberii istorici, care s ă o despart ă oric ărui gând. M ă puteam exprima cheltuit 1.800.000 de dolari pe o prin iconoclastie, distan țând-o astfel artistic, f ără spaima represiunii. pânz ă vopsit ă în trei benzi de culoare, fa ță de catolicism sau ortodoxie. In mod paradoxal, cei aproape doi achizi ționat ă de la v ăduva unui artist -Ce șanse are un artist f ără ani cât am r ămas în Austria s-au do- american. Era șocant. notorietate în str ăin ătate? Care → vedit a fi fost o minunat ă realizare, o Din 1990, am expus în diferite NICOLAE B ĂCIU Ț con știentizare a faptului c ă un sobor galerii la Montreal și Toronto, dar Iunie 2020

7 sunt regulile afirm ării? dramatic ă, a ș spune, chiar tragic ă, Colegiului Midwestern din Kansas - Câ țiva ani mai târziu, ne-am încât interfereaz ă sumbru cu vis ările City, SUA dedicat ă celebrului pastor mutat definitiv la Birmingham, în artistului dislocat din matca sa pentru lumea protestant ă, Spurgeon. sudul Statelor Unite, unde Cora, so ția original ă de condi ții politice, de un - Dep ărtarea de „cas ă”, în mea, a deschis mai multe galerii de-a nenorocit de regim totalitar, la rândul multitudinea de semnifica ții a lungul anilor urm ători. Dup ă p ărerea său epitomul minciunii impuse cu termenului, nu e „floare la ureche”. mea, nu exist ă re țete universale de for țele securit ăț ii. Care erau leg ăturile dv. suflete ști și succes artistic în lumea american ă. În ță rile prin care am tr ăit, pe artistice cu lumea de acas ă? Fiecare artist american sau de alt ă traiectoria refugiului, a migra ției, - Nu suntem probabil nici primii, origine are propriul s ău destin și exilului, în dorin ța de-a descoperi, nici ultimii arti ști pleca ți din țara de acesta depinde în mare m ăsur ă de ceea ce-și dore ște cel mai mult orice ba știn ă, mai devreme sau mai târziu educa ția sa, de vârsta la care începe artist, libertatea de crea ție și în istorie, f ără s ă fi purtat cu noi în cariera sa artistic ă și unde anume și, recunoa șterea, deseori și notorietatea, spate ca ni ște melci virtuali c ăsu ța nu în ultimul rând, chiar și de orien- am l ăsat în urm ă colec ții remarcabile con ținând neîndoielnic matca din care tarea sa sexual ă. New Yorkul nu ga- de pictur ă. Au r ămas în Austria, provenim, cultura în care am crescut ranteaz ă neap ărat succesul maximal, nenum ăra ți cunosc ători care au și am studiat, imaginile de neînl ăturat dar poate fi o premiz ă. Rela ția cu cump ărat ce produceam în acea etap ă; ale locurilor din care ne-am des- galeri știi sau cei care reprezint ă un la Ottawa, în Canada, Muzeul prins… Este un dat absolut, de care artist este extrem de important ă și, Civiliza țiilor a achizi ționat pentru nu te po ți dezice, care te define ște, unii dintre ei, cei care se bucur ă de colec ția sa permanent ă una dintre cel oricât ar ac ționa asupra ta meca- rela țiile corespunz ătoare can make or mai complexe icoane cu ni șă nismele secrete de americanizare . E- break o carier ă artistic ă, Este într- interioar ă, un relicvar , de fapt, pe migra ția e o maladie și fiecare indi- adev ăr o chestiune care ține de cei pe care le-am conceput vreodat ă; Dorina vid face fa ță acestei nefericiri în felul care îi cuno ști și sunt dispu și să Lucaciu, doctor de origine român ă, său. Reu șita artistic ă, cea economic ă, colec ționeze art ă, fiind foarte care are peste 30 de lucr ări de-ale casa minunat ă dintr-o rezerva ție na- con știen ți c ă aceasta poate fi de cele mele, ca și o minunat ă biseric ă la tural ă, amelioreaz ă într-adev ăr și a- mai multe ori o investi ție admirabil ă. Vancouver pictat ă pentru comunitatea planeaz ă dorurile interioare. Insta- Lucr ările se achizi ționeaz ă și revin în de români… Sunt foarte mul ți cei larea într-o alt ă societate cu regulile și pia ța de art ă spre a li se m ări valoarea care și-au umplut la propriu casele cu alfabetul s ău diferite sunt tot atâtea prin casele de licita ții. Deseori, mi s-a lucr ările mele, transformându-le în forme de reconciliere cu str ăin ătatea, părut c ă avem de-a face cu situa ția în mici muzee de art ă Botezatu, cu câte care nu se poate traduce, îns ă, care un artist devine un fel de peste 50 de lucr ări fiecare. Becky niciodat ă în altceva decât cu ceea ce companie care emite ac țiuni. Acestea Eduards, Kathy Casler, Dr. Larry este. Via ța ta devine compromisul sunt toate situa ții bine coordonate și Deep, pentru a men ționa doar câ țiva, mai mult sau mai pu țin reu șit între cel survin în urma unor în țelegeri secrete. din Statele Unite. Lucr ările de la care-ai fost și cel care ai devenit, Căci nu m ă va putea convinge nimeni Samford, pictura Capelei Beeson, chemând mereu la judecat ă în sinea ta niciodat ă c ă ororile c ărora li se seria de sculpturi înf ățișând martiri tot ceea ce este pro și contra. atribuie deseori o valoare de pia ță ar moderni, a șa numita Prayer Room , - Cum s-a n ăscut dorin ța face cu adev ărat deliciul estetic al lucr ările reprezentând materiile reîntoarcerii acas ă? Cum v-ați proprietarilor. Arti știlor li se impun predate în Facultatea de Teologie, reintegrat? Cum a ți fost integrat în deseori condi ții greu acceptabile, sunt lucr ări cu caracter sacru, în stiluri lumea artistic ă, cu toate ale ei compromisurile de rigoare ale oric ă- mergând de la interpret ări bizantine schimb ări (în bine/r ău)? rei cariere, fie c ă e vorba despre o pân ă la concepte proprii, -Începând din anul 2000, când direc ție academic ă într-o Universitate contemporane, expuse practic într-o m-am hot ărât s ă m ă întorc în țar ă s ă sau, pur și simplu, de cariera artistic ă. expozi ție permanent ă. La fel și cele pictez catedrala Sf. Vineri, din Zal ău, Și o s ă v ă dau un exemplu. Este zece lucr ări de foarte mari dimensiuni și, astfel, tenta ția de revenire definiti- foarte posibil ca directorul unei care decoreaz ă noua bibliotec ă a vă a fost o tem ă continu ă de dezbatere galerii s ă reu șeasc ă s ă inculce ______între noi, timp de 20 de ani, în mod clien ților s ăi ideea c ă un artist și-a dat constant. De obicei, luam avionul măsura formidabil ă a artei sale către țar ă, undeva la mijlocul lunii pictând un sandvi ș cu un hamburgher aprilie și ne întorceam ca ni ște p ăsări cu ceap ă și salat ă sau un ochi pr ăjit migratoare la noul nostru habitat într-o tigaie (ceea ce este exact ce american, prin noiembrie, decem- anume picteaz ă un anumit artist). Ar brie. Petreceam iarna în lumea aceea, fi bine ca artistul s ă fie capabil s ă unde ne bucuram de fapt de o toamn ă repete iar și iar performan ța, c ăci prelungit ă și o prim ăvara care începea odat ă marchetat subiectul și vândut prin februarie. Vegeta ția era cople și- cu 100.000 de dolari, s ă zicem, toare și în aceast ă perioad ă schimbam bucata, trebuie s ă mai existe variante schela și pictura sacr ă monumental ă apropiate, repetabile. Business-ul e cu pictura de șevalet în atelierul vast business. Ipocrizia cu care se ridic ă la de lâng ă casa din Birmingham, rang de valoare reprezent ări absolut Petru Botezatu, pictur ă în fresc ă Alabama → ridicole, lipsite de orice sens, e atât de biseric ă

8 .În 2017, am luat hot ărârea dramatic ă acestei atrac ții, o punte aproape tice ortodoxe române ști, care r ămân de a ne repatria. Am revenit la magic ă, ceea ce a înclinat progresiv cantonate în pictura de origine Bucure ști, ora șul din care am plecat balan ța în decizia revenirii. Spun asta bizantin ă a secolelor trecute, fiind de cu aproape 30 de ani în urm ă, dar și la pentru c ă, în ace ști 20 de ani am acord s ă numeasc ă stilul actual de Zal ău, ora șul în care lucram și tr ăiam pictat și alte biserici în țar ă, una la fel zugr ăvire a bisericilor pictur ă neo pe durata lucrului de mai bine de 17 de mare la Deva, apoi biserica bizantin ă. A fost pentru prima dat ă ani. Îmi amintesc c ă so ția mea a scris Mân ăstirii Gai din Arad, biserica de când am avut șansa de-a lua în un articol care s-a intitulat Emigrant la Mihai Viteazu de lâng ă Turda, considera ție arhitectura impozant ă a la Zal ău. Dup ă toate mi șcările noastre vechea catedral ă din Zal ău și altele.. bisericii, care, respectând forma prin lume de pe un continent pe altul, Și totul a fost declan șat de acel tradi țional ă, inspirat ă întrucâtva din a trebuit s ă admitem c ă revenirea în apel din prim ăvara anului 2000, când Catedrala Sf. Sofia, impunea un Romania nu a fost o întoarcere acas ă, a sunat telefonul în livingul casei tratament pictural și decorativ ci o foarte dificil ă și nereu șit ă noastre de la Birmingham și, spre individualizat. Lumina din aceast ă tentativ ă de reintegrare. Ca gesturi de surpriza mea, un preot român plin de catedral ă a devenit astfel o reconciliere cu patria pe care am fost o bucurie și un entuziasm debordante, component ă magistral ă a picturii, și nevoi ți s ă o p ărăsim, am încercat mai îmi vorbea despre o catedral ă pe care nu a fost niciun moment în care am multe gesturi de reintegrare. Unul o construise în acest ora ș Zal ău, din putut s ă o ignor, ea f ăcând parte din dintre ele a fost acela de-a oferi prin Ardeal. G ăsise cu greu num ărul gama pictural ă a acestei opere. Am Ministerul Culturii oric ărui muzeu nostru în America și era cu atât mai avut intui ția c ă ar trebui s ă fie o din țar ă o colec ție de picturi originale. fericit s ă m ă contacteze direct. sintez ă a tradi ției ardelene ști și a Ini țial, s-a ar ătat interesat de aceast ă Construc ția acestei catedrale era picturii din vechile biserici române ști. ofert ă directorul Muzeului Brukental sortit ă grandorii și m ăre ției. În toat ă aceast ă imens ă odisee de din Sibiu, dar directorul muzeului s-a Arhitectul ad ăugase în fa ța edificiului pictare cum o numi ți Dvs., nu m-am așteptat s ă avem și fondurile un amplu monument al eroilor, ceea ab ătut absolut deloc de la programul necesare, câteva sute de mii de euro, ce face din aceast ă catedral ă o oper ă iconografic dup ă care se reprezint ă pentru a amenaja sala oferit ă, care era incomparabil ă, un edificiu care aduce Împ ărăția Dumnezeiasc ă, dar nici nu mai degrab ă un pod decât o înc ăpere glorie lui Dumnezeu și trecutului mi-am oprimat rela ția spiritual ă cu adecvat ă de expunere. istoric românesc, incluzând un muzeu divinitatea, nu mi-am inhibat Ulterior, am f ăcut aceea și ofert ă și alte 2 capele interioare. creativitatea personal ă, de dragul de-a municipiului Zal ău, dar și în acest caz Poate c ă cel mai hot ărâtor argument fi polically corect fa ță de prototipurile am întâmpinat un refuz lamentabil, în convingerea mea de-a m ă angaja s ă impuse de veacuri. C ăci este absolut deoarece pre ședintele Consiliului pictez aceast ă lucrare a fost acela c ă absurd s ă prelungim în secolul actual Jude țean a motivat c ă o mul țime de preotul I. Ghiurco, ziditorul s ău, m-a neputin țele, non-realiz ările al ți arti ști vor vrea s ă fac ă acela și asigurat de toat ă libertatea de crea ție caracteristice stilului bizantin lucru. Adic ă, s ă ofere ora șului, un și neamestecul dogmatic sau de alt fel practicat în evul mediu de c ătre num ăr de picturi originale. Închipui ți- în treburile picturii. Acest angajament me șteri sau ucenici care se întrev ăd vă, prin absurd, c ă acest lucru s-ar fi mi-a permis o concep ție unitar ă, care, pân ă azi în realiz ări minore cu o gama întâmplat. Ce-ar fi avut de pierdut de și s-a întins pe atât de mul ți ani, a coloristic ă atât de restrâns ă, folosirea ora șul ? Oricum, era o utopie, și în devenit cuprinz ătoare, și astfel o perspectivei inverse, amestecarea min țile securiste se vede clar c ă lucrare ce aduce pictura de biserici în propor țiilor, geometrismul și utopiile de șarte persist ă. În 2018, am secolul 21. Este o idee personal ă, schematizarea figurilor, desc ărnarea deschis o galerie în Bucure ști, în str. neîmp ărt ășit ă de autorit ăț ile eclezias- trupurilor, proclamarea urâtului și Sf. Ștefan. A fost o tresărire de scurt ă ______repetarea f ără noim ă a acelora și durat ă, c ăci a trebuit s ă o închidem în chipuri, f ără fizionomii specifice. Și mai pu țin de un an din cauza astfel, pictura de la Sf. Vineri este proprietarilor imobilului, care nu s-au menit ă s ă creeze o punte pentru cei îmbog ățit destul de repede pe seama îndoctrina ți și înrobi ți vechilor picturilor mele. În concluzie, NU a modele și o nou ă accep ție pentru fost posibil ă vreo reintegrare în lumea oamenii actuali, care au fost artistic ă românească, care colc ăie de esen țialmente transforma ți de o imoralitate, nep ăsare și lips ă de bombardamentul imagistic al zilelor interes colosale. noastre și au o cu totul alt ă -Una din operele dv., revolu țio- perspectiv ă și educa ție vizual ă. nar ă în arta bisericeasc ă autohto- Discrepan ța dintre aceste lumi nă, dup ă opinia mea, s-a materia- este deja instalat ă și pictura catedralei lizat la Zal ău. Care e odiseea o manifest ă în mod spectaculos. acestui proiect artistic și religios? Întunecimea grav prevestitoare a - România, cu toate atributele sale pere ților a fost înlocuit ă de lumina sale pline de atrac ție, aproape cereasc ă prelungit ă din ferestre pe paradisiace odinioar ă, ne-a vr ăjit în fondurile albastru deschis ale cele din urm ă, iar Catedrala Sf. Vineri scenelor, chipurile abia îng ăimate și din Zal ău, la care lucrez de 20 de ani, Petru Botezatu, Maica Domnului, sp ăimoase, trupurile lipsite de o a constituit în mod incredibil centrul Bucuria lumii anatomie fireasc ă de parc ă sfin ții sau

9 personajele biblice au fost sfâr șitul secolului XX, chiar și în condamnate la nedes ăvâr șire. Ele au sânul unui regim declarativ ateu. devenit în pictura mea imagini Aceasta a constituit în mod miraculos capabile s ă îi ajute pe credincio și s ă- ra țiunea pentru care viitorul nostru a și r ăspund ă întreb ărilor existen țiale în luat o turnur ă absolut diferit ă. Ea si-a căutarea revela ției divine. părăsit orice alte activit ăți și mi s-a Neantizarea frumuse ții artistice de al ăturat și, astfel, via ța noastr ă de zi dragul corectitudinii dogmatice nu a cu zi a devenit nu numai infinita mea fost în niciun caz pariul, ori cazn ă artistic ă, un minunat și istovitor angajamentul acestei lucr ări de travaliu de crea ție, dar și o continu ă pictur ă. Am dorit s ă ies din formula mare s ărb ătoare împ ărt ășit ă de pictural ă rigid ă, s ă creez sediul amândoi, retra și din haos, pe un fond simbolic al unui Olimp Cre știn pentru comun, preocupa ți de acelea și ca oamenii care au f ăcut sacrificii desf ășur ări artistice, ascultând aceea și extraordinare pentru crearea acestui muzic ă, având acela și program, monument cre știn, s ă se reg ăseasc ă și suspenda ți între cer p ământ. Pasiunea să poat ă zâmbi trecerii prin existen ță ei pentru arta plastic ă i-a impus mult când îi trec pragul. Poate c ă noile mai multe sacrificii decât cea pentru Petru Botezatu, Maica Domnului ipostaze create în aceast ă catedral ă, literatur ă. A coborât din avionul care mai presus decât heruvimii, acrilic noile elemente stilistice, transfigu- ne-a trecut peste ocean de la Viena, în pe pânz ă rarea și mai ales unirea cerului cu Canada, când am luat calea ______pământul reu șesc s ă totalizeze în ace- emigra ției, cu decizia absolut ă de a aureol ă suprarealist ă, dar care evit ă absurdul. Sunt imagini foarte realiste la și timp vechile prototipuri mo ștenite înfiin ța o galerie de art ă. Și a șa a fost, ca form , dar care, urm rite, sfideaz de la patriarhii iconografiei cre știne, într-un timp record, în numai un an și ă ă ă în timp ce conota țiile r ămân acelea și, jum ătate, ceea ce trebuie s ă fi fost logica, ceea ce cred c ă e, mai degrab , o metod de expresie metaforice și descriptive, o ilustrare a formidabil pentru ni ște emigran ți ă ă pictural . Realitatea a fost o perpetu liturghiei ortodoxe în termeni lipsi ți de orice mijloace financiare. ă ă situa ie op ional pentru ea. alegorici, dar perpetuând con ținutul Atâta doar c ă nu a fost doar una, ci ț ț ă Cred c asta survine din aceea c , didactic. Am creat o palet ă decorativ ă nici nu mai știu câte altele, între ă ă scriind române te pe când se afla într- bazat ă pe reliefuri bogate, imperiale, Canada și Statele Unite, mai târziu tot ș o lume american , sau, prin cine mai cu o mul țime de aur, reflectând mai mari, mai complexe și sofisticate ă tie ce alte str in t i, Cora a reu it s str ălucirea divin ă. Speran ța mea este Ea a preluat de-a lungul vie ții toate ș ă ă ăț ș ă că cei care vor merge în pelerinaj la cerin țele traiului unei familii pe păstreze o identitate incredibil ă cu Catedrala Sf. Vineri vor percepe nu pământ, și asta mi-a favorizat mie o arealurile române ști pe care le purta la ea, a șa cum î ți por ți pielea în care numai grandoarea acestui edificiu mai larg ă libertate de-a r ămâne pre- e ti înf urat, a a cum curge sângele cre știn, dar și o subtil ă iluminare a valent în zona de crea ție, ea fiind ș ăș ș inefabilului mereu managerul, agentul sau repre- prin noi, f ără s ă fii con știent c ă se întâmpl ă acest lucru. Și scriind astfel, - Spunem, uneori în baza unui zentantul meu artistic. Consecin țele ea nu a inten ționat niciodată s ă dea reflex, „spune-mi cu cine te- acestei vie ți simbiotice au devenit socoteal ă vreo unor școli, curente, nso țești, ca s ă spun cine e ști. V-a evidente când, în sfâr șit, și-a luat elite literare, universit ăți de partid, ori înso țit în drumurile dv. o poet ă, un răgazul de-a scrie. Și atunci a f ăcut-o academii încremenite. om de gust artistic rafinat: Cora ca și cum mai degrab ă ar fi început s ă Nu s-a gândit s ă dea socoteal ă Botezatu? Crede ți în „ut pictura picteze, De fapt, ea picteaz ă, cumva, nici m ăcar mai marilor din institu țiile poesis”? în versuri. Sau scrie, pictând în cuvin- -Când ne-am cunoscut , părea te, cu o mare voca ție pentru imagini, literare persistând la Bucure ști din era comunist , pentru vârsta la care a că traiectoria existen ței sale ar fi fost care ar putea fi picturi în sine. ă publicat primele c r i în România total diferit ă de ceea ce avea s ă se Folosind aceea și limb ă pe care o ă ț manifestându-se ca poet . C ci, petreac ă, de fapt. Lucra ca vorbim cu to ții, ea descoper ă al ătur ări ă ă traduc ătoare, publica deja poezie și atât de neobi șnuite de cuvinte, singura ei preocupare a fost s ă r mân în domeniul regal al artei. realiza interviuri cu cei mai asocia ții ideatice fantastice, cu o ă ă În încheiere, a spune c am extraordinari muzicieni vocali și ș ă ______reu șit s ă tr ăim împreun ă o via ță instrumentali ai timpurilor într-o emisiune Radio, denumit ă Clio și sincretic ă, aproape simfonic ă prin amploare i vastitate, fiind autori, Euterpe , în redac ția muzical ă a lui ș f pta i, interpre i, compozitori i Iosif Sava. A existat îns ă un motiv ă ș ț ș dirijori în acela i timp. care avea s ă-i r ăstoarne via ța în mod ș dramatic. A ș îndr ăzni s ă spun eu, și IMAGINARIA, volumul care pictura de biserici, despre care Cora cuprinde cele 50 de poeme ale poetei Cora Botezatu inspirate de 50 de credea c ă se f ăcuse în Romania doar în secolele trecute, poate mai ales în picturi ale pictorului Petru Botezatu, evul mediu, f ără ca acesta tradi ție s ă reprezint ă, în fond, sublimarea, sinteza, iubirea total a existen ei fi ajuns s ă se prelungeasc ă în ă ț noastre. bisericile noastre atât de târziu, spre Petru Botezatu, în atelier

10 „O poet ă care ignor ă moda poetic ă”. (Alex Ștef ănescu)

Regresie

Medita la genez ă, culcat în iarb ă, pe burt ă, Exilat de bun ăvoie într-un dreptunghi geometric; i-ar fi pl ăcut s ă știe ce se afl ă pe partea cealalt ă a lumii, acum când se întindeau peste el câmpii nesfâr șite cu flori melifere, și-o lumin ă albastr ă cât cerul îi p ătrundea în adâncul ochilor și-l c ălcau în picioare turme de oi nestigherite sub o c ădere în rafale de ploi confiscate de zei transhuman ți nesfâr șitele turme dep ănându-se una câte una cu-n fo șnet ondulat, în ghemuri moi și rotunde alunecând peste dealuri și v ăi în sunet r ăsfirat de t ălăngi, îng ăduit de lupi și l ătrat de câini pe sub poala p ădurii, ascultând fascinat șuierul coasei prin iarb ă.

Le vorbea tuturor pe șoptite despre…femei dezgolite cu lac ăte ruginite ferecându-le câte o pleoap ă, le mituia m ădularele cu seve, dedându-se unor ritualuri în deschidea spectacolului cu fal ă, cântând din fluier, regizând totul dintr-un mu șuroi de furnici ca centru de comand ă; ______îi împ ărt ășea cu anafur ă, le purifica sufletele cu vin, ca și cum ar fi suferit cândva de deochi, printre altele, îi închina în genunchi la icoane, sc ăpându-i totu și din bucurându-se la lumina zilei de-un parapluie ingenios mân ă care-i pemitea s ă discearn ă când ajungeau la fructele oprite din copacul vietii… siluetele în continu ă transformare, proiectate la orizont, uneori femei, alteori dromaderi sau ilumin ări abstracte Veneau știri proaste de la Dumnezeu, dar continua, înaintând ca un cortegiu, în fundal, o ceremonie ca și cum s-ai fi strecurat pe neb ăgate de seam ă evanescent ă, sub cupola ilimitat ă a unei catedrale cosmice, unde-și f ăcea freza, se înmiresma, umbre incerte prin ap ă și prin aer, destul de complexate, și se prosterna cu evlavie la sfin țenia mun ților, lăsând pe nisip urme ro șii, de șirate, în ăltimii lor, brazilor și fântânilor cu ap ă neînceput ă, la marginea de șertului mai vechi decât lumea… ca într-o veche ini țiere agrar ă Tot acolo, pe o friz ă cu fresce în culori dominante de respirând, cântând și jucând dup ă un calendar expus la ro șu, soare se derulau amintiri încercând s ă împart ă cumva ve șnicia. din vremea când se pictau fresce la Pompei si

Herculaneum, Ea, a ap ărut în prim plan în Duminica a 7-a dup ă Rusalii în stare s ă converteasc ă totul la o irealitate trepidant ă și cu-n aer de femeie suprem ă, con ținând un num ăr imens de scenarii mistificatoare, surprinz ătoare, mai ales în centrul tatuajului floral de pe accesibile din diferite puncte cardinale, într-o pulp ă, transgresiune continu ă s-a dezgolit pe un podium provizoriu conceput ă dup ă legea contrapunctului, expunându-și am ănun țit anatomia, cu fel de fel de substraturi, Abia trecut de-un guardian, obosit, un nud cu tren ă într-un dans frenetic al c ărnii , pozând ca pentr-un prelung ă exerci țiu oniric, se odihnea pe un scorpion resemnat care torcea cu vise de o exponat ă cu mofturi, captiv ă într-o opera de art ă pisic ă original ă. urm ărit improbabil de-un patruped zidit din c ărămizi, Mai târziu i s-a înf ățișat, de și nu a spus nim ănui, luând-o u șurel și cam beat, la picior, prin cetate… niciodat ă, trecând timid pe lâng ă-un c ălu ț filiform înrobit cu inele, ca o sfânt ă în curs de sacralizare, a șezat ă cu fast pe un căteva geode, întâlnite destul de rar prin aceast ă lume, altar, și o mul țime de personaje solemne, declarând c ă se simt renegându-și contradictoriu existen ța carnal ă foarte bine abia ajuns ă în deplin ă lumin ă. dominând scena, și toat ă acea închipuire din via ța cotidian ă a unui univers pierdut Privea lumea cu luare aminte, de și o f ăcea printr-un căzând programatic într-un fastuos somn hipnotic… singur ochi, CORA BOTEZATU

11 100 DE ANI DE LA Egipetul , care face parte din m ărea ța construc ție liric ă „Memento mori MOARTEA LUI (Panorama de șert ăciunilor)”. Comune sunt doar tema și, doar par țial, prozodia (ritmul și m ăsura). Egiptul lui Eminescu este plasat într-o lume de basm și st ăpânit de somn, pe când În urm ă cu un secol, se stinge din al lui Macedonski st ă sub semnul via ță autorul „Poemei rondelurilor”, somptuozit ății de tip parnasian, inhalând încontinuu parfum de roze. arheologia poemului fiind marcat ă de Poet, prozator, dramaturg, dar și pedanterie și de o sup ărătoare primul teoretician român al striden ță a versurilor. Eminescu simbolismului, Al. Macedonski este spune: „Noaptea-i clar ă, luminoas ă/ considerat primul poet modern de la Undele viseaz ă spume, cerurile-nșir ă noi. „starea normal ă” era „înnoirea”. nori”, în vreme ce la Macedonski, în Macedonski p ărea a fi „un Ianus cu o descrierea unui templu egiptean, Născut în Bucure ști, pe 14 martie fa ță îndreptat ă spre trecut, alta c ătre găsim versuri precum „Pe sfin țenia 1854, Macedonski este un scriitor viitor”. tihnit ă stâlpi de umbr ă privegheaz ă,/ atipic prin biografia sa: provenea x Pe când fl ăcări parc ă urc ă din nesipu- dintr-o familie înst ărit ă – tat ăl era Gr ăbindu-se s ă debuteze, Al. n zare-ntins”. E unanim recunoscut: general, iar mama se tr ăgea dintr-o Macedonski a f ăcut-o f ără succes, în ceea ce prive ște valoarea, Egipetul familie de boieri olteni – viitorul pentru c ă volumul s ău, Prima verba, lui Eminescu e net superior prin scriitor a avut parte de o copil ărie ap ărut în 1872, când poetul avea doar versurile sale de epopee desf ășurat ă fericit ă și a fost, în tinere țe, un spirit 18 ani, este slab. Nici al doilea, lent Osp ățului lui Pentaur , unde cosmopolit, care c ălătorea des în intitulat Poezii (datat 1882, dar curentul parnasian induce poemului str ăin ătate și care a cheltuit repede ap ărut, de fapt, în noiembrie 1881) nu macedonskian o anumit ă r ăceal ă. averea mamei și a so ției, ajungând, la a constituit un triumf. Tomul, a c ărui Cei doi mari poe ți se aflau, 33 de ani, un om s ărac. Între timp, a not ă dominant ă se reg ăse ște în oricum, dintru început, în lumi abandonat școala când era în clasa a romantismul târziu, decadent și diferite: Eminescu este un filozof care cincea la un liceu din Craiova, fastidios al poe ților munteni scrie poezie, un poet-filozof romantic devenind un autodidact care avea și „postpa șopti ști”, con ține doar câteva (întârziat), de forma ție german ă, ce-l un mare apetit pentru lectur ă. crea ții remarcabile. Din 1890 încolo, admira pe Platon și care se inspira de Aflat într-o continu ă stare de revolt ă adoptând simbolismul, poezia lui mituri și din trecute vremuri; și cosiderându-se deseori persecutat, Macedonski cap ătă valoare. Macedonski este un cultivator al fiind, de felul, s ău infatuat și irascibil, Volumele „Excelsior” și „Flori simbolismului, deschis experien țelor poetul face gre șeli impardonabile, sacre”, dar, mai ales, rondelurile moderniste de orice tip, un poet al atacând câ țiva mari scriitori (strânse, postum, în Poema viitorului, cu fa ța spre lumea contemporani cu el, precum M. rondelurilor , care a ap ărut în 1927), neolatin ă (Fran ța și Italia), care se Eminescu, V. Alecsandri, I. L. sunt ale unui autor considerat în acea vedea mare scriitor francez. Caragiale sau G. Co șbuc. Dup ă ce, în perioad ă cel mai mare poet român în Frecventeaz ă des Parisul, pe Musset îl 1883, a publicat nefericita epigram ă via ță . Eclipsat de geniul eminescian imit ă în ciclul Nop ților , pe Byron îl contra lui Eminescu, opinia public ă ani de-a rândul, dup ă moartea cite ște în traducere francez ă, iar în l-a ostracizat. Este respins de acestuia, în 1889, Macedonski s-a drama sa biblic ă Saul se simt gruparea „Junimea”, care-i aprecia pe elberat de ura și de invidia ce le avea influen țe din clasicul Racine. L-a citit neoromantici și pe neoclasici; mai pentru Eminescu și a scris mult mai îns ă și pe Dante Aligheri, dar atrac ția apoi, și sociali știi de la bine. De și mai pu ține decât înainte, pentru simbolismul care se n ăscuse „Cotemporanul” ori na ționali știi de la poeziile sale au c ăpătat valoare prin pe malurile Senei a fost mai puternic ă „S ămănătorul” l-au ignorat, c ăci concentrare, subtilitate, lipsa decât cultura italian ă. Cunoa ște câ țiva ace știa detestau arta modern ă, reziduurilor romantice și – foarte poe ți simboli ști francezi, cite ște cosiderând-o decadent ă. Ca ziarist – important! – prin muzicalitate. Pân ă versurile lui Baudelaire, Verlaine, unul mediocru, îns ă! – a servit în 1890, poetul român al Nop ților îi Rollinat sau Rimbaud. interesele multor partide politice, imitase pe A. Sihleanu, Al. Ciclul Nop ților se remarc ă trecând cu non șalan ță de la unul la Dep ărățeanu și N. Cretzeanu sau prin retorismul ce caracteriza poezia altul. L ăud ăros, lipsit de o minim ă Radu Ionescu (poe ți minori, aproape postpa șoptist ă. Variate ca tematic ă, modestie, Macedonski a fost deseori uita ți de cititori), versurile sale lungime și valoare, cele unsprezece ținta ironiilor contemporanilor. E. suferind astfel din cauza declama ției „nop ți” au comun mijlocul textului. Lovinescu crede c ă „cheia” cu care patriotarde, a pesimismului Dou ă dintre poeme – Noapte de mai ace știa din urm ă au rezolvat „misterul superficial și a unei erotici la fel de și Noapte de decemvrie – se remarc ă tragediei literare a lui Macedonski” inconsistente. Încercând s ă fie mai și prin folosirea refrenului, element este faptul c ă, în cazul de fa ță , „omul bun decât genialul s ău rival, din recuzita simbolismului. În prima a d ăunat operei sale”. Poet al revoltei Macedonski scrie poemul exotic dintre compozi țiile pomenite mai sus, permanente, el este considerat de N. Osp ățul lui Pentaur , dorind s ă ofere o ne întâmpin ă o muzic ă grav ă,→ Manolescu un autor pentru care replic ă amplei poezii eminesciene IOAN GHEORGHI ȘOR

12 wagnerian ă, ce pare a se auzi în dar nu lipsesc, înc ă din titlu, În ultima parte a vie ții, întregul text. Celebrul vers-refren: alitera țiile (surs ă principal ă de Macedonski scrie aproape excusiv „Veni ți:privighetoarea cânt ă și liliacul muzicalitate), luminile, culorile, rondeluri , pe teme variate, sugestia e-nflorit” e reluat par țial în finalul muzica și, explicabil, privighetorile. de a se supune rigorilor strofice și poemului, f ăcând o trimitere spre Dintre cele 12 versuri, opt sunt compozi ționale fiindu-i oferit ă de tema principal ă macedonskian ă, în repetate, termenul „roze” se reg ăse ște francezii Rollinat și de Banville. care trandafirul ocup ă locul central: în omonimia substantiv-adjectiv. Mai mult, Macedonski complic ă „În aeru-mb ătat de roze, veni ți: Majoritatea verbelor sunt la lucrurile, ad ăugând metrul trisilabic, privighetoarea cânt ă.” imperfect, timp durativ, ce exprim ă o cu scopul de a ob ține un contrast mai „Noapte de decemvrie” e ac țiune neterminat ă înc ă. Versul al profund între octosilab, versul de una dintre capodoperele lui Al. optulea, plasat la mijlocul textului, baz ă și unit ăț ile trisilabice: Macedonski și poate fi interpretat ă și schimb ă semnifica ția acestuia. Sunt „E vremea rozelor ce mor, ca o replic ă dat ă Luceaf ărului trei strofe care vorbesc despre moarte, Mor în gr ădini, și mor și-n mine - eminescian. Ea ilustreaz ă drama îns ă, ca și în alte texte Și-au fost atât de via ță pline, creatorului însetat de absolut, a macedonskiene, precum Noapte de Și azi se sting a șa u șor. geniului care alege întotdeauna calea cea mai grea pentru a-și atinge În tot, se simte un fior. scopul, nefericit pe p ământ, dar O jale e în ori șicine. fascinat de atingerea unui ideal prin E vremea rozelor ce mor - orice sacrificiu, inclusiv cel suprem. Mor în gr ădini, și mor și-n mine. Emirul nu poate p ătrunde în Meka, pentru c ă cetatea se îndep ărteaz ă când Pe sub amurgu-ntrist ător, se apropie de ea. „Sub jarul pustiei” Curg v ălm ășaguri de suspine, el moare, în vreme ce „drume țul Și-n marea noapte care vine pocit/ Plecat șchiop și searb ăd pe Duioase-și pleac ă fruntea lor... - drumul cotit” intr ă în „Meka E vremea rozelor ce mor. cereasc ă”. La Macedonski, s-a produs mai (Rondelul rozelor ce mor ) întâi o concentrare poetic ă din punct Sunt 55 de poezii în volumul de vedere tematic. De și poetul nu Poema rondelurilor , ap ărut mult dup ă renun ță la teme precum singur ătatea moartea poetului, în 1927. poetului într-o lume ostil ă sie și ori Valoarea acestor piese, în care găsirea refugiului în art ă, acestea se trandafirul este elementul central, și reunesc într-un demers liric str ăbătut Petru Botezatu, icoan ă, Iisus care se remarc ă mai ales prin de muzicalitate și care „devine Hristos, tempera pe panou de lemn muzicalitate și prin fine țea echivalent al picturii impresioniste.”, ______sinteticelor descrieri, este inegalabil ă. dup ă cum constat ă Mihai Zamfir, mai sau Noapte de decemvrie , via ța Ce alt ă încheiere mai potrivit ă s-ar fi adaugând; „Câ știgarea dimensiunii învinge prin lumina pe care o putut g ăsi pentru acest volum postum muzicale va merge concomitent cu contrapune întunericului mor ții. decât un Epigraf final ? S ă-l aprofundarea laturii picturale; pastelul Și mai aproape de pictura reproducem: gen Alecsandri, prezent intermitent în impresionist ă este cunoscuta poezie „De-aș fi ori înc ă nu pe duc ă, tinere țe, las ă locul petelor discrete de Pe balta clar ă, în care, în doar șapte Mă simt la fel cu ori șicine: culoare, în cea mai pur ă descenden ță versuri, se reg ăsesc multe procedee Clipire-nchis ă-ntre suspine, impresionist ă.”: artistice, în special metafore Și-ntre n ăluci ce pier – năluc ă.” „Pe sub migdali și pe sub roze personificatoare cu mare putere de S-au dus în umbr ă zâmbitori; sugestie. Mihai Zamfir o consider ă De și a scris câteva proze Curgeau lumini din ceruri roze, „echivalentul perfect al unei pânze de remarcabile (în francez ă, romanul Le Vocalizau privighetori. Monet”. calvaire de feu ; în român ă, traducerea Micul poem simbolist, mai acestuia, sub titlul Thalassa , dar și Curgeau lumini din ceruri roze, spune criticul citat mai sus, „devine schi țe și nuvele, incluse în volumul Erau copii fermec ători, pre țios nu atât prin ceea ce spune, cât Cartea de aur ), Al. Macedonski este, Și corona ți de-apoteoze, mai ales prin ceea ce sugereaz ă.”: în primul rând, un mare poet, singurul Se socoteau nemuritori. „Pe balta clar ă barca molatic ă de la sfâr șitul secolului al XIX-lea plutea... /Albe ți neprih ănite curgeau care nu a urmat calea romanticului Și corona ți de-apoteoze din cer; - voioase / Zâmbeau în Eminescu, intuind „direc ția nou ă” a Treceau-nainte șoptitori; fundul apei r ăsfrângeri argintoase;/ poeziei române ști în veacul imediat Pe sub migdali și pe sub roze Oh! Alba diminea ță , și visul ce urm ător. S-au dus în umbr ă zâmbitori,” șoptea,/ Și norii albi – și crinii suavi – N. Manolescu scria c ă „pentru (Zori roze ) și balta clar ă, / Și sufletul – curatul cel dintâi poet modern, poezia nu mai În aceast ă mic ă bijuterie argint de-odinioar ă – //Oh! Sufletul – este o certitudine, ci un miraj. Meka simbolist ă, se observ ă c ă lipsesc visat ă pururi și atins ă niciodat ă.” aluziile autobiografice și retorismul, curatul argint de-odinioar ă.”

13 Mai altfel, despre el aflând vestea din anun ţul publicat de propriul ziar, şi o consoleaz ă prin coresponden ţă în zilele ce urmar ă. În (XIV) acest context, s ă ne oprim pu ţin la un Să se fi avut în vedere alt factor moment legat direct de via ţa important: faptul c ă profesorul Ştefan Veronic ăi Micle: dup ă 10 zile de la Micle era din ce în ce mai bolnav? înmormântarea so ţului s ău, adic ă în Pare o variant ă ceva mai credibil ă, 16 august 1879, Mihail Kog ălniceanu fiindc ă moartea acestuia, la data de 4 cere Ministerului o pensie de urma ş august 1879, ora 5, înt ăre şte respecti- pentru Veronica Mcle, deoarece fără va ipotez ă prin apari ţia acestui argu- ea, v ăduva, „ ar fi redus ă la miseria ______ment suprem… Deci, nu doar brusc, cea mai mare, c ăci în urma Amintiri din „Junimea” , Editura dar şi n ăprasnic, am putea spune, în răposatului n-a r ămas nimic decât Minerva , 1970, pp. 224-225). Avem, via ţa Veronic ăi a ap ărut o situa ţie, cel speran ţa unei pensiuni.” În scopul aşadar, o prezentare în detaliu a pu ţin ca prim şoc, greu de gestionat. rezolv ării respectivei probleme, dar şi Veronic ăi, îns ă v ăzut ă ca într-o Rămas ă v ăduv ă la 29 de ani, cu dou ă pentru a-l întâlni pe Eminescu, se oglind ă u şor deformat ă, pentru c ă, fete-eleve – Valeria de 13, Virginia în ţelege, în 6 septembrie 1879, ea acela şi Iacob Negruzzi, restrânge apoi de 12 ani – Veronica se vede silit ă s ă- pleac ă la Bucure şti unde îl şi aria acuza ţiilor şi afl ăm în continuare, şi schimbe via ţa radical, în prim-plan întâlne şte pe poet. În orice caz, şi sunt prin intermediul acelora şi „Amintiri” situându-se acum familia. Personal de p ărere c ă, odat ă cu luna august a că, „ Veronica nu a sim ţit un adevărat consider c ă aceast ă nou ă schimbare anului 1879, în existen ţa familiei amor decât pentru Eminescu .” (p. de macaz, a fost una dintre cele mai Micle întrevede o nou ă er ă cu un 225). Dar mai afl ăm şi c ă în timpul grele şi complicate lovituri pe care le- început deloc optimist, nemai vorbind vizitelor lui Eminescu la familia a primit ea de la soart ă. Pedeaps ă de zona sentimental ă a situa ţiei unde Micle, „ s-a dezvoltat aceast ă violent ă divin ă pentru infidelit ăţ ile ei, pentru bârfelilor li se asigura un proasp ăt şi pasiune reciproc ă;” (p. 225), fapt iubirea fa ţă de Eminescu? De altfel, uria ş val de materie prim ă. A fost, de care a dus la situa ţia c ă „ tinerii îns ăş i întreaga ei via ţă trebuia altfel, o logic ă a lucrurilor, reiterând, amoreza ţi î şi jurar ă s ă se conectat ă şi adaptat ă din mers la un fără efort, evolu ţia leg ăturii de iubire căsătoreasc ă dup ă moartea lui Micle, modus vivendi în care va fi dominat ă fulger ătoare dintre Veronica şi ba înc ă Eminescu cu fantezia lui de griji transferate de pe umerii Eminescu în perioada 1872-1879. Se nem ăsurat ă, temându-se de pe atunci fostului so ţ pe umerii s ăi. Veronica pare c ă, din nou, primii care au reac- de posibilitatea unei desp ărţiri dup ă şi-a dat seama, cu sim ţul ei practic de ţionat au fost junimi ştii, grupare mai eventuala lor căsătorie, propunea ca adev ărul incontestabil c ă, a şa cum se la curent fiind cu „mi şcările” celor amândoi s ă treac ă în secret la spunea în popor, odat ă cu Ştefan doi, cu prec ădere ale Veronic ăi. În catolicism din cauz ă c ă aceast ă lege Micle, disp ăruse din existen ţa ei o aceast ă ordine de idei, Iacob Ne- nu admite divor ţul.” (p. 225). Sigur lume, lume a celui care fusese şi de gruzzi, conduc ătorul Convorbirilor că se poate discuta mult şi bine pe care, în animte momente şi situa ţii, literare , în „Amintirile” sale se aceast ă tem ă, îns ă r ămâne clar ă, via ţa lor, ca familie, atârnase. Ea nu lanseaz ă în descrierea Veronic ăi influen ţa lui Maiorescu asupra mai putea fi recreat ă, reinventat ă şi cu printr-o adev ărat ă diatrib ă. Probabil întregii situa ţii, la care s-a mai atât mai pu ţin constituit ă într-un înfierbântat fiind de idee, nu se ab ţine ad ăugat şi mali ţiozitatea lui Negruzzi, univers m ăcar la fel de favorabil – la a-i face o descriere parc ă dictat ă de fără s ă ţin ă seama cu obiectivitate de nimic din toate-acestea! Dup ă trei Maiorescu, sau însumând toate situa ţia real ă a Veronicăi… Şi trebuie zile, în data de 6 august 1879, trupul părerile proaste ale junimi ştilor… În să accept ăm, prin extensie, c ă celui care fusese un bun so ţ, tat ă, continuare redau in extenso textul din fenomenul era complex, iar Negruzzi sf ătuitor, cap de familie, este înhumat „Amintiri”: „ Foarte frumu şic ă, nu avea nici timp nici chef de analize la Biserica Sfântu Spiridon în prezen- vesel ă, spiritual ă, aceast ă fat ă fu psihologice, mai u şor şi la îndemân ă ţa întregului corp profesoral al univer- măritat ă de mama ei la vârsta de 16 fiind aruncarea întregii pove şti în sit ăţ ii ie şene, cuvântul de adio fiind ani (în realitate este vorba de 14 ani, groapa cu lei a bârfitorilor şi rostit de prietenul s ău, Petru Suciu n. d.h.) cu Ştefan Micle, b ătrân cârcota şilor. În acest sens, este cât se care a spus, între altele: „ N-aş crede profesor la Universitate. Între dân şii poate de evident c ă Negruzzi, furat de să mai g ăsim în istoria înv ăţă mântu- erau poate 38 de ani deosebire, de nu mirajul propriei descrieri a c ăzut într- lui nostru model biografic mai mai mult. ( eroare: diferen ţa de vârst ă o capcan ă simpatic ă şi nu a mai ţinut potrivit pentru tineret, ca tocmai al era, se cunoa şte oficial acum, doar de seama de câteva detalii care s-au lui Ştefan Micle. Toate manualele 30 de ani, n. d.h. ). În asemenea dovedit pân ă la urm ă destul de noastre de ştiin ţe experimentale ar împrejur ări, fiind dat şi caracterul importante. Îns ă, mergând pe aceea şi trebui s ă-l cuprind ă." uşuratic al acestei tinere femei (subl. frecven ţă a detaliilor, cred c ă e Dup ă întregul ceremonial, seara, m. d.h.) , nu e de mirat c ă ea nu se suficient s ă ne gândim la statutul unei Veronica realizeaz ă cu dezn ădejde, credea legat ă prin lan ţurile femei frumoase, r ămas ă v ăduv ă la 29 parc ă şi mai concret, ce experien ţă căsătoriei pân ă într-atîta încît s ă de ani şi, în plus, cu o solid ă şi, grea de via ţă o a ştepta prin noul s ău păzeasc ă cu stricte ţă credin ţa deja… veche leg ătur ă extraconjugal ă, statut de „cap de familie”… Nu apuc ă conjugal ă b ătrînului Micle, pe care îl pentru a nu mai putea salva oarece, să-l în ştiin ţeze pe Eminescu de neon- considera mai mult ca un p ărinte dac ă ar mai fi fost ceva de salvat . rocirea care se ab ătuse peste capul ei, decât ca un so ţ.” (Iacob Negruzzi, DUMITRU HURUB Ă

14 Să ne mai (re)amintim de… Editurii H. Steinberg, volumul de schi ţe şi nuvele intitulat Mărturisire cuprinzând ineditele: Mărturisire şi Cearta , precum şi preluatele din 27 noiembrie 1885 – volumele anterioare Fr ământ ări şi 1 septembrie 1944 Golanii : Răfuiala ; Vr ăjma șii ; Lacri- (IV) ma (titlu vechi: Glasul inimii ); Fără a m ă abate de la traseul Armeanul (titlu vechi: Idil ă de la comentariului de fa ţă , consider țar ă); Talerii (inedit ă); Cântec de normal şi necesar, în scopul dragoste (titlu vechi: Cântecul respect ării datelor şi informa ţiilor, s ă ______iubirii ); Cearta (inedit ă). În perioada folosesc unele detalii pentru a puncta încape discu ţie, iar realitatea imediat urm ătoare, scriitorul, că, în anul 1913, cronicar de teatru dovede şte acest adev ăr: preocuparea împreun ă cu so ţia, efectueaz ă o vizit ă fiind, Liviu Rebreanu acord ă aten ţie de baz ă a scriitorului r ămâne crea ţia de documentare în Transilvania, sporit ă construirii romanului Zestrea literar ă. Astfel, pân ă în 17 septembrie inclusiv în zona N ăsăudului cu scopul din care nu s-au p ăstrat decât unele a anului, scrie – cel pu ţin reiese acest afl ării cât mai multor am ănunte în informa ţii şi date nesemnificative. În lucru –, scrie piesa în trei acte leg ătur ă cu moartea fratelui s ău Emil, acela şi an, România intr ă în cel de-al intitulat ă Jidanul cu o tematic ă în vederea scrierii romanului care II-lea R ăzboi balcanic (10 iulie) pronun ţat semit ă. În a doua jum ătate avea s ă se numeasc ă Pădurea al ături de Regatul Bulgariei, Regatul a respectivei luni, Rebreanu scrie spânzura ţilor (pe data de 20 februarie Serbiei, Regatul Greciei, Regatul studiul Revolu ţia lui Horia, Clo şca şi 1919, începe o prim ă redactare a Muntenegrului, iar Liviu Rebreanu Cri şan – în fapt un text care romanului Pădurea spânzura ţilor )… este angajat în calitate de reporter la premerge romanului Cr ăişorul – Între timp, tot la Bucure şti, are loc la publica ţia Adev ărul de unde, la studiu pe care îl public ă în Universul 29 decembrie premiera comediei sfâr şitul conflictului, este concediat… literar ... Oarecum spre „lini ştirea” Cadrilul şi apari ţia volumelor Ca un fel de echilibrare a lucrurilor, financiar ă a familiei sale, este angajat Răscoala mo ţilor şi Răfuiala (nuvele în scurt ă vreme dup ă concediere, la în calitate de redactor la publica ţia şi schi ţe), la „ Universala-Alcalay ” 25 august al acelui an el devine Scena , o situa ţie nou ă care îl va cuprinzând crea ţiile: Bibi. Poveste de colaborator important al revistei elibera pe scriitor de unele probleme copii mici pentru oameni mari (proz ă Universul literar publicând schi ţa financiar-materiale creându-i lini ştea inedit ă, datat ă 19 august 1915), pu- Taclalele , în realitate este vorba de şi libertatea pentru a-şi vedea de scris. blicat ă în ziarul Lumina (la Bucu- retip ărirea schi ţei Vr ăjma şii . Ca s ă Ca argument: în anul 1915, Liviu re şti), condus de Constantin Stere, pe intru pu ţin spre miezul detaliilor, voi Rebreanu se lanseaz ă în for ţă în data de 23 ianuarie 1918. Povestirea, mai spune c ă Rebreanu s-a folosit de produc ţia literar ă scriind povestirea în manuscris, are dedicaţia: „ Pentru un mic şiretlic publicând produc ţii cu tematic ă istoric ă Horia, Clo şca şi Puia, când va fi mare ”. (tot în Lu- literare mai vechi schimbându-le Cri şan , spre sfâr şitul lunii august mina , Liviu Rebreanu va mai publica, doar... titlul în decursul anilor 1913, terminând nuvela Hora mor ţii (26 în lunile februarie şi martie, prozele: 1914, 1915, îns ă, pentru a fi corec ţi, august 1915)… Perioada imediat Norocul , Soacra Sfântului Petru ). În în Universul… îi apar şi multe urm ătoare este bogat ă în activitate continuare, Răfuiala mai cuprindea: inedite: Santinela (1913), literar ă el publicând volumele: Cântecul iubirii , Norocul , Talerii , Însemn ările unui sublocotenent O Golanii (nuvele şi schi ţe)(aprilie, Cearta , Glasul inimii , Soacra Sfân- scen ă (1914), Întâiul gropar 1916) a c ărei Prefa ţă poart ă tului Petru , Idil ă de la ţar ă, Ofilire , (1926)… Îns ă, exist ă şi unele crea ţii semn ătura lui Mihail Dragomirescu. Răfuiala , şi cele dou ă imita ţii: Barba care, fiind considerate de autor chiar Volumul, tip ărit la Editura şi Ţă ranul şi coasa ¸ ambele fiind pu- submediocre, acesta le-a aplicat un H.Steinberg, are în cuprins: povestiri, blicate în volum pentru prima dat ă… tratament ca atare, adic ă le-a f ăcut nuvele, schi ţe reluate sau inedite… Este relevant, din vreo câteva uitate în paginile vreunei publica ţii. Astfel, într-o ordine aleatorie: Pro ştii , puncte de vedere, faptul c ă în timpul În acest context se circumscrie, îns ă, Cer şetorul , Pozna (inedite) şi: celui dintâi r ăzboi mondial, r ămas în un proiect mai de anvergur ă, drama Golanii , Cuceritorul , Ocrotitorul , capitala ocupat ă de nem ţi, Liviu Răscoala , pies ă de teatru în patru acte Dintele , Culcu şul , Nevasta , Rebreanu, pe motiv c ă nu se supunea care prinde contur începând cu data Str ănutarea , preluate din volumul de mobiliz ării, a fost arestat îns ă, reu şind de 7 decembrie 1913, proiect debut Fr ământ ări (1912), şi înc ă: să evadeze, se refugiaz ă la Ia şi (mai continuat cu un altul purtând numele Răfuiala , Glasul inimii , Ofilire , 1918) unde, un fel de culmea ironiei, de Ion , datat 29 ianuarie 1914, pe Cântecul iubirii , Mărturisire , este b ănuit c ă ar fi spion filogerman. care Liviu Rebreanu îl „oficializeaz ă” Vr ăjma şii , Cearta , Idil ă de la ţar ă, Dar în acest rău binele a fost c ă pe verso-ul unei file din Arhiva Liviu Talerii , Norocul , Iţic Ştrul, dezertor , respectiva experien ţă -lec ţie de via ţă a Rebreanu, II, ms.1 , cu notarea: „ Ion . Hora mor ţii , Cântecul lebedei , Cuibul constituit o materie prim ă excelent ă Roman . L.Rebreanu .” În a doua visurilor , Ghinionul , Fiara . Se pare pentru romanul Calvarul (povestire jum ătate a anului 1914, îl afl ăm pe că, din cât se cunoa şte, în acela şi an început ă în 18 decembrie 1918 şi Liviu Rebreanu cronicar dramatic, 1916, în iulie, scriitorul s-a ocupat terminat ă în martie 1919), scriere semnând cu pseudonime, la nou- exclusiv de finisarea comediei considerat ă un fel de roman-jurnal ap ărutul ziar Ziua (31 iulie 1914), Cadrilul , îns ă a şi publicat în care a şi v ăzut lumina tiparului → condus de Ioan Slavici… Dar nu „Biblioteca C ăminului ” nr. 13, a DUMITRU HURUB Ă

15 în 1919 la Editura „ Universala- ceva mai înainte, care s-a materializat Rebreanu a dat literaturii române Alcalay” din Bucure şti. Acesta este în romane precum: Pădurea capodoperele Ion 1920), Pădurea un volum-confiden ţă con ţinând spânzura ţilor (1922), care, ca şi în spânzura ţilor (1922) şi Răscoala momente, întâmpl ări, situa ţii grele cazul romanului Ion , a fost tip ărit (1932), ca s ă nu mai vorbim şi de petrecute în perioada Primului R ăzboi între 1926-1943, în 12 edi ţii şi pentru celelalte volume publicate – romane, Mondial. În orice caz, f ăcând care i s-a şi acordat Marele Premiu nuvele şi schi ţe, teatru – despre care abstrac ţie de unele întâmpl ări şi pentru roman, Adam şi Eva (1925), am pomenit în prima parte a acestui situa ţii, unele cel pu ţin nepl ăcute, Ciuleandra (1927), Cr ăişorul (1929), comentariu. Evident, nu trebuie s ă scriitorul demonstreaz ă o putere de Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila fim ademeni ţi de aceast ă… cantitate munc ă impresionant ă, adic ă, dup ă (1938), Amândoi (1940), scrieri şi uria şă de volume publicate f ără s ă prolificul an 1919 în care apare în volume publicate cu o anumit ă ţinem seama de valoarea literar calitate de coordonator al Colec ţiei ritmicitate, ceea ce presupune un efort artistic ă a lor, fiindc ă nu e foarte greu „Scriitori celebri ” din cadrul Editurii deosebit… Dar, în acest context, s ă să depist ăm unele inegalit ăţ i. Îns ă, în lui H. Steinberg , face traduceri şi nu uit ăm c ă Liviu Rebreanu a mai întregul ei, opera rebrenian ă este colaboreaz ă la revista Zbur ătorul . De publicat, numai în 1921, volumul de superioar ă celei a multor al ţi scriitori fapt, pe data de 3 mai, scriitorul nuvele şi schi ţe Catastrofa (publicat ă cu preten ţii, iar acest lucru trebuie începe colabor ările la revista în 5 aprilie 1918, în Magazinul văzut ca o rezultant ă a unei munci Zbur ătorul , condus ă de Eugen ilustrat lunar Lectura pentru to ţi), la asidue, în acest sens s ă ne gândim Lovinescu, cu schi ţa Pozna , în Editura Via ța româneasc ă, în care se doar la faptul c ă el a început s ă scrie paginile c ăreia va mai publica pân ă la reg ăsesc: Ițic Ștrul, dezertor şi literatur ă în limba maghiar ă, iar tre- sfâr şitul anului: A murit o femeie , Catastrofa , ambele inedite şi Hora cerea la limba român ă nu a fost deloc Cântecul lebedei , Divor ţul , precum şi mor ții … Autorul va public ă în revista uşoar ă dup ă cum afl ăm din Caiete -le- un fragment din romanul Calvarul , Via ța româneasc ă şi mai multe jurnal, dimpotriv ă, dup ă întoarcerea seria colabor ărilor continuând în 1920 cronici dramatice, precum şi Norocu l, la Prislop, Rebreanu începe marea cu Iţic Ştrul, dezertor şi Ghinionul . S ă Nuvele şi schi ţe, toate ap ărute în lupt ă cu… sine şi cu însu şirea/des ă- nu uit ăm c ă Liviu Rebreanu public ă Bucure şti, în 1921… vâr şirea cunoa şterii limbii române. în anul 1920 cea mai important ă Sentimental vorbind, îmi plimb Din aceast ă lupt ă marele câ ştig ător a scriere a sa, Ion , considerat şi primul sufletul şi mintea, nu o dat ă, prin fost scriitorul, dar şi construc ţia unei roman modern al literaturii române, existen ţa Omului şi Scriitorului Liviu opere literare care l-a impus ca pe în 2 volume, care îi va aduce Premiul Rebreanu, str ăbat în r ăstimpuri, ca unul dintre marii prozatori din Academiei Române, „ Năsturel- într-un pelerinaj care înseamn ă de literatura român ă. Astfel s-a c ăzut de Herescu” , şi nu numai atât: şi fiecare dat ă un plus de cunoa ştere şi acord în mod firesc şi oficial c ă Ion importantul premiu al Academiei, dar de apropiere de autor şi de oper ă. (1920) a fost primul roman modern mai ales publicarea romanului Ion , nu De fapt, dup ă o vreme, am din literatura român ă, cum Pădurea brusc, îns ă, înscris de-acum pe o descoperit c ă exist ă o întrep ătrundere spânzura ţilor se bucur ă de statutul de spiral ă a recunoa şterii şi consacr ării. atât de puternic ă în rela ţia om-oper ă, primul roman de analiz ă psihologic ă De subliniat c ă romanul a ap ărut în încât orice încercare de a le delimita din proza româneasc ă. Dar s ă 12 edi ţii, într-un singur volum, între este sortit ă e şecului. Iar dac ă privim rămânem pu ţin aici pentru ca, într-o anii 1921-1943). Am în vedere c ă în ansamblu, sau mai bine-spus, în scurt ă parantez ă, s ă m ă folosesc de un discut ăm despre cel mai celebru contextul general al literaturii detaliu-argument despre care, roman rebrenian, astfel c ă îmi permit române, prolificitatea lui Liviu probabil, nu se prea ştie: Liviu câteva detalii despre care se ştie mai Rebreanu este şi va r ămâne de-a Rebreanu a men ţionat despre romanul pu ţin, cred: cunoscut şi cu subtitlul dreptul uimitoare, un adevăr Ion că, pentru acesta, a fost necesar ă Blestemul p ământului, blestemul semnificativ fie şi numai privind din o elaborare de peste şapte ani, iubirii , romanul Ion a avut ca prim ă punct de vedere statistic situa ţia respectiv: martie 1913 – iulie 1920… versiune varianta terminat ă în 14 cuprins ă între anii 1919 – 1938 sau, şi Aici doar un pas mai este pân ă la august 1917, doi ani mai târziu, mai clar, perioada dintre cele dou ă fixarea respectivului roman în spa ţiul Rebreanu îi d ă forma definitiv ă, iar, războaie mondiale. Astfel, afl ăm c ă literar românesc. O face excelent dup ă cum se cunoa şte, romanul a ______Al.Piru: „ Creator epocal este Liviu văzut lumina tiparului în 1920, fiind, Rebreanu în roman, începând cu Ion în timp, considerat capodoper ă atât (1920), cel dintâi mare roman pentru autor cât şi pentru literatura românesc obiectiv, un roman român ă. adev ărat, prezentând via ţa satului Este indubitabil faptul c ă, la ardelean de la sfâr şitul secolului al aceast ă construc ţie solid ă a XIX-lea şi începutul secolului nostru personalit ăţ ii rebreniene, scriitorul (sec. XX, n. D.H.), nu intr ă din punct însu şi a contribuit folosind c ărămizi de vedere documentar, jurnalistic, ci cu o compozi ţie special ă… Ştim Petru Botezatu , Maica Domnului prin selec ţia documentului despre ce este vorba şi nu intru în de via ță purt ătoare; ulei pe pânz ă, semnificativ şi crea ţie de oameni vii. ” detalii, amintesc doar c ă toate-acestea 1990, detaliu, colec ția Sipolin, (Al.Piru, Istoria literaturii romîne s-au datorat unei puteri de munc ă Ottawa, Canada de la început pân ă azi , Editura absolut impresionante, cum aminteam Univers , Bucure şti, 1981, p. 302).

16 un timp istoric comunic ă între ei datorită puterii de adaptabilitate a civiliza ţiilor. Oficialit ăţ ile culturale contempo- Sau Diferen ța specific ă rane refuzau s ă accepte modernismul Cu un temperament simbolist îm- considerându-l un fel de maladie a prumutat de la modelul s ău, Remy de secolului. Punctul extrem al moder- nismului lovinescian e valorificarea Gourgomt, criticul-estetician Eugen 6 Lovinescu s-a îndreptat spre impre- ______estetic ă . Lovinescu s-a aruncat în era dictat ă de nobilul şi sincerul vâltoarea disputei datorit ă coordona- sionism, într-o accep ţiune proprie. În impuls moral spre progres. Educat în 1925, cel de al doilea volum din telor evolu ţiei României pe care el le adev ărul junimist, cu iner ţii intuia. Începutul campaniei lovines- Critice, prezintă metoda sa de origine intelectuale moldovene şti şi un impresionist ă ca fiind bazat ă pe fante- ciene s-a f ăcut sim ţit ă mai ales prin simbolism estetic, a ajuns într-o activitatea cenaclului şi revistei Sbu- zie şi sugestie, Lovinescu respingând prim ă faz ă pe calea simbolismului 3. doctrina, teoria artei şi a literaturii 1. rătorul , delimitând tran șant înche- Repulsia criticului fa ţă de teoria ierea istoric ă a unei direc ţii critice şi Estetica lovinescian ă poate fi deli- fenomenului artistic, care nu poate fi mitat ă pe dou ă direc ţii fundamentale: începerea uneia actuale. Se folose şte caracterizat ci doar interpretat perso- perspectiva estetic ă doar c ă se propu- o metod ă a relativismului estetic şi nal şi anume subiectiv, e sim ţit ă mai metoda esen ţialist ă. Aceasta din urm ă ne stimularea unei literaturi corelative ales prin prisma lucr ării sale Muta ţia noii dezvolt ări moderne a României poate fi explicat ă ca fiind reducerea valorilor estetice . El f ăureaz ă aici o expresiei unei idei la elementul s ău şi sincronizarea cu celelalte culturi antidoc-trin ă ca şi r ăspuns polemic al europene 7. esen ţial, adic ă se vizeaz ă direct prin- situa ţiei epocii sale. Ideea principal ă e cipiile generatoare astfel încât se re- Modernismul avea o tenacitate şi o exprimarea categoric ă prin explicarea voca ţie arhitectural ă prin intermediul nun ţă la analiza laborioas ă spre a rolului esteticii de a reflecta o pl ăcere recurge doar la simpla emo ţie este- activit ăţ ii revistei şi a operei lui Lovi- variabil ă, individual ă care nu poate nescu. Au fost încurajate în cadrul ce- tic ă. Impresionismul adoptat de c ătre deveni doctrin ă estetic ă pe baze strict el este considerat în Critice ca fiind o naclului, unele tendin ţe care apar ţi- ştiin ţifice. Acest ă idee a întâlnit ini țial neau crezului lovinescian printre care tehnic ă de interpretare estetic ă bazat ă doar refuzul pentru c ă nu putea fi pe fantezie şi sugestie. No ţiunea de forme de liric ă şi anume de incanta ţie, conceput ă în mentalitatea estetic ă în- de idei, de atmosfer , de poezie abs- sugestie este strâns leg ătă de puterea 4 ă doctrinat ă a contemporanilor . Clari- cons ă, ermetic ă sau sugestiv-simbo- literar ă, drept exemplu, clasic al ficând, criticul moldovean sus ţinea c ă izbânzii literare prin sugestia poetic ă, lic ă; precum şi o proz ă obiectiv ă, eli- poate exista eventual o istorie a varia- berat ă de lirism, citadin ă, analitic ă8. Lovinescu alege Iliada lui Homer, ţiilor sentimentului estetic determina- care nu ar fi putut fi creat ă în alt ă Încrederea în vitalitatea şi for ţa lite- 2 te de temporalitate şi de ras ă, dar în raturii române, a reconstruirii şi re- limb ă decât elena de atunci . niciun caz o doctrin ă care să valo- E. Lovinescu a fost un inovator al model ării ei, e exprimat ă la E. Lovi- rifice arta ca adev ărat ă sau fals ă. O nescu sub forma modernismului, cre- criticii cu repercursiuni asupra este- astfel de analiz ă ar fi mult prea super- ticii, aceast ă ştiin ţă a frumosului în zul s ău literar. El va valida un proces ficial ă, simplist ă, unidimensional ă, istoric progresiv care ratific ă o epoc ă art ă. Universul valorilor estetice este limitat ă. Opera critic ă şi cea estetic ă situat între limitele frumosului şi ale de crea ţie şi îi schi ţeaz ă perspectivele. poart ă amprenta lovinescian ă, Pa şi pe Ideea de muta ţie a valorilor estetice urâtului. De şi se poate vorbi despre nisip argumentând ideea c ă o inexisten ţa unui sistem obiectiv de nu reprezenta în concep ţia lui Lovi- teoretizare a prezentului este absurd ă, nescu simpla variabilitate acordat ă valori, acestea au o latur ă singular ă el trebuie analizat „ în mi şcarea ceea ce înseamn ă c ă ele sunt valori gustului şi elementului intuitiv în ju- literar ă, ceea ce e sigur sunt decata artei. Prin evolu ţia conceptului ale unui obiect singular şi nu pot fi momentele pe care le analiz ăm.” 5. generalizate. Lovinescu refuz ă doctri- estetic se produce şi muta ţia general ă Conceptul estetic în varianta lovi- a tuturor valorilor estetice 9. Fiecare na, teoria artei şi literaturii, valorile nescian ă, reprezint ă o formul ă erme- sale dup ă care evalua materialul dat oper ă de art ă evolueaz ă ca sens este- tic ă ce nu poate fi str ăpuns ă pe calea tic în bra țele genera ţiilor succesive. erau a șadar fantezia şi sugestia. Ino- sensibilit ăţ ii doar dac ă e reprezentati- va ţia sa const ă în faptul acesta c ă el Semnifica ţia operei se deplaseaz ă o- vă pentru o epoc ă trecut ă, conform dat ă cu producerea muta ţiilor estetice nu a adaptat doar un şablon general principiului istoric. Prin nesincroni- pe care s ă şi-l însu şeasc ă, a fost per- pe scara valorilor. Critica trecutului în zarea coordonatei de timp, valorile spiritul curentului modernist nu a re- sonal şi a realizat o estetic ă caracte- actuale şi cele trecute nu pot fi com- rist ă personalit ăţ ii sale. Lovinescu era prezentat un obiectiv al activit ăţ ii → parate, acestea din urm ă devenind un LOREDANA DAN prin structur ă, în ciuda conservatoris- stereotip. Civiliza ţiile sunt fenomene mului originar şi a preg ătirii umanis- strict istorice, iar cei care particip ă la te, un obsedat al adev ărului sub forma 6 Cf. Alexandru George, În jurul lui E. viului şi a autenticului. Atitudinea ca- Lovinescu, Ed. Cartea Româneasc ă, 1975,p.171 re i-a ghidat spiritul critic şi estetic, 3 Cf. I.Negoi ţescu, E.Lovinescu, Ed. Albatros, 7 Cf. Valentina Marin Curticeanu, Eugen Bucure şti,1970, p.38-39 Lovinescu.Critic şi istoric literar, Editura 4 Cf. I.Negoi ţescu, E.Lovinescu, Ed. Albatros, Univers, Bucure şti,1998,p.14 1 Cf. I.Negoi ţescu, E.Lovinescu, Ed. Albatros, Bucure şti, 1970, p.34-35 8 Ibidem, pp.15-16 Bucure şti, 1970, p.33 5 Cf.I.Negoi ţescu, E.Lovinescu, Editura 9 Cf. Alexandru George, În jurul lui E. 2 Ibidem Albatros, Bucure şti, 1970, p.34 Lovinescu, Ed. Cartea Româneasc ă,1975,p.176

17 lovinesciene, o critic ă nou ă apare dup ă încetarea reflec ţiilor marelui critic prin care se revalorificau Intreviu cu operele din trecut prin reînnoirea motivelor de admita ţie 10 . , Lovinescu explica în lucrarea sa, nepoata poetului (I) Muta ţia valorilor estetice, că, odat ă Doamna Lelia Rugescu, fost ă cu scurgerea timpului, ceea ce are profesoar ă la Universitatea Babe ș- opera viu în ea se pierde, dispare. Fe- Bolyai, din Cluj-Npoca și nepoata de nu r ămâne f ără r ăsplat ă. Am primit-o nomenul pur estetic poate deveni un sor ă a poetului Lucian Blaga, m-a și eu imediat. V ăd nu departe, o fenomen cultural, care nu va fi în ţeles primit în casa domniei sale din statuie. M ă apropii. Era chiar Poetul. decât ca un semn estetic al unei civi- Bucure ști. El, în chip de statuie. Lucian Blaga. liza ţii, al unei sensibilit ăţ i neîn ţelese Tablouri vechi, camere cu aer Mă învârt în jurul s ău, îmi într-o alt ă epoc ă. Chiar dac ă nu mai artisrocratic. Doamna are acum o construiesc o emo ție, vreau și vreau poate fi receptat fenomenul de intui- vârst ă repectabil ă, are p ărul nins și să tr ăiesc vibrând întâlnirea cu ţie, de sensibilitate va r ămâne ele- voce cald ă, cump ătat ă. Se învioreaz ă Lancr ămul. Poetul se uit ă în mentul tehnic de analizat pentru cri- când aude c ă tema discu ției va fi dep ărtare, undeva f ără țint ă, aerul tica estetic ă. Esteticianul va avea în doar poetul, adic ă , î și va aminti de său de filozof superior nu-i deloc vederea analitic ă stadiul fondului, al Lulu. Ca preambul, i-am povestit patetic a șa cum a ș vrea eu s ă fiu. Nu sentimentelor, al valorilor psihologice drumul meu prin și pân ă în Lancr ăm. se potrive ște cu alura mea de şi al erorilor. Arta e expresie şi aceas- Desigur cu alte modula ții decât rătăcit ă. Suntem în anul de gra ție ta variaz ă în func ţie de elementele formula emo țional ă tr ăit ă acolo. 1987. Port cu mine întreaga energie umane definitorii ale artistului, iar V.B.: Dragi ascult ători, bun și întregul entuziasm al începutului substan ţa expresiei a r ămas reg ăsit pe 630khz! Emisiunea Via ța de profesie jurnalistic ă. Nici nu simt neschimbat ă11 . literar ă, a doua dedicat ă lui Lucian greutatea aparatului, reportofon În Ştiin ţa literaturii , Mihail Drago- Blaga, o prefa țez cu imaginea zicem noi, greu de câteva kilograme. mirescu definea opera valoroas ă ca construit ă din impresii tr ăite atunci Îl mut de pe un um ăr pe altul în timp fiind „ Capodopera, o fiin ţă de sine când ai prilejul s ă popose ști în acel ce m ărșă luiesc voinice ște spre casa st ătătoare, o fiin ţă psihofizic ă [...]. centru al lumii cum era pentru el fost ă a poetului. Nu, n-am mers la Din îmbr ăţ işarea con ştiin ţei noastre Lancr ămul. M-a urm ărit mereu iluzia, Prim ărie, ci, am preferat s ă vorbesc cu o capodoper ă ne r ăsare în con- pe care am purtat-o în minte și dup ă cu oamenii. Am tren de întoarcere, ştiin ţă un individ care seam ănă cu ea, ce am revenit de acolo, anume c ă, te abia dup ă amiaza la ora 16, timp prototipul .” 12 . Conform acestei con- afli în c ăutarea unui crâmpei de destul va s ă zic ă. cep ţii, opera î și pretinde independen- eternitate și asta vine de undeva, din Pănă atunci îns ă, v ă invit s ă ne ţa. Lovinescu va reu şi s ă realizeze nedefinit sau poate chiar din vorbele urc ăm în trenul rememor ării. O avem analitic ceea ce estetica dragomires- poetului, ve șnicia s-a n ăscut la sat . partener ă de voiaj colocvial, pe cian ă demonstra intuitiv. Senza ţia de Ambetat ă de emo ții, dar și cu doamna Lelia Rugescu . Nepoata via ţă independent ă, de univers auto- ochii-n patru s ă pot fixa în memorie poetului. Adic ă, Lucian Blaga îi era nom se contureaz ă la Lovinescu sub orce vedeam sau, orce mi se n ăzărea unchi, doamna fiind fiica Leti ției, denumirea unicului. Acesta e creat în a fi un semn magic trecând în zbor sora poetului . oper ă prin comunicarea realizat ă de prin aerul acelui spa țiu, am coborât V.B.: Mai întâi v ă mul țumesc artist într-un mod anume de direc ţio- mai întâi în gara Blandiana. Ce pentru c ă mi-ați acordat aceast ă nare şi stimulare a originalit ăţ ii. Din frumos sun ă! Tot poetic. Se știe . șans ă, de-a vorbi despre poet! elementele primare se modeleaz ă prin . Am aflat și unde-i autogara, m- Îl vom cunoa ște altfel decât din artist o imagine autonom ă care am urcat într-un autobuz ca un studiile scrise despre personalitatea contureaz ă esen ţa operei 13 . călător disciplinat ce m ă aflam, cu ori opera sa. Aici, acum intervin O a şa numit ă diferen ţă specific ă re- biletul aferent în buzunar și-am nuan țe noi prin reverbera țiile prezenta portretizarea unicului în art ă început s ă cochetez cu imagina ția. dumneavoastr ă de suflet. Se poate pentru criticul moldovean. Aceast ă Voiam s-o for țez, pe dumneaei, spune c ă a ți crescut o vreme chiar caracteristic ă unic ă se exercit ă asupra fantazia, voiam s ă mi se par ă totul sub ochii s ăi. De la ce vârst ă vi-l operelor şi epocilor literare şi pune în fabulos. Și drumul p ănă la comuna cu aduce ți aminte? circula ţie imaginile care contureaz ă în nume intrat în istoria literar ă, calm ă L.R.: De la vârsta de trei ani. istoria criticii statutul de structur ă au- de altfel, tivit cu lini ște de alt fel, dar Atunci s-a mutat cu bunica la Sebe ș, tonom ă. Prin portretizarea unicului, mai ales, m ă preg ăteam pentru unde eram noi. Am petrecut mai mult E. Lovinescu aduce critica şi estetica întâlnirea cu acel ceva indefinit, în curtea noastr ă, parc ă o v ăd și româneasc ă în inima literaturii inau- specific al locului. Oare unde-i fosta ast ăzi. El avea ochi mari, negri și m ă gurând pe teritoriul nostru arta cas ă a poetului?... m ă întrebam stând desmierda în fel și chip. Lulu, c ă noi autonom ă a disciplinei. în sta ția de la cap ătul satului, cam așa-i spuneam în familie, mi-l aduc descump ănit ă și p ărăsit ă de farmecul aminte cât era de tandru. 10 care credeam c ă va da n ăval ă peste Ibidem,pp.174-175 V.B.: Mai vorbi ți-ne despre ochii 11 Ibidem,p.175 mine. Ei, dar, se pare c ă nicio 12 săi, despre privirea sa... → Ileana Vrancea, E.Lovinescu.Artistul, pic ătur ă de mirare admirativ ă, E.P.L.,1969,p.119 dăruit ă chiar și unui aer de aiurea, VERONICA B ĂLAJ 13 Ibidem, pp.120-121

18 L.R.: Era vis ător, parc ă nu se uita geam, sunt comparate cu ni ște revizor. Lulu a plecat la Bucure ști și pe unde mergea dar, cînd veneam eu, crizanteme. Apoi, î și imagineaz ă cum apoi în str ăin ătate. Nu mai putea fi devenea vesel. întreaga familie se adun ă și sus ține leg ătura de alt ă dat ă, când casele V.B.: E cam greu s ă ni-l cauza sa: cump ărarea unui costum noastre erau una lâng ă alta. El ținea imagin ăm pe Blaga zglobiu. Chiar nou. Crescuse. Mânecile sacoului mult la sora lui Leti ția, la mama mea dac ă vorbim de anii s ăi foarte tineri. erau prea scurte și unde mai pui c ă și de aceea venea mereu la noi în L.R.: Era vesel, mi-aduc aminte stofa era uzat ă. O hain ă jerpetit ă, ce cas ă. că-mi f ăcuse mama o rochi țic ă ro șie, mai. Lulu nu avea curajul s ă cear ă pe V.B.: Pute ți s ă ne rememora ți un iar el m-a luat în bra țe și-mi spunea nea șteptate un costum nou a șa c ă, a moment de bucurie de dup ă aceast ă macul, macul ro șu. O vreme a șa m ă scris o scenet ă de teatru unde to ți plecare și pe care nu l-ați uitat? striga prin curte. Intra în jocul membrii familiei o rugau pe bunica L.R.: Da, când și-a îndeplinit copilului care eram atunci. să-i fac ă acest dar. Vreau s ă spun c ă dorin ța s ă aib ă o cas ă ță răneasc ă la V.B.: Când a ți observat c ă s-a bunica era foarte econoam ă. Normal, Bistri ța. Noi i-am ales-o. I-a pl ăcut schimbat? Când a devenit mai avea de crescut copii, ca v ăduv ă nu foarte mult. Când a intrat prima oar ă introsepectiv s ă zicem?. era deloc u șor dar, bani avea c ă se în cerdac, a spus, Da, adev ărat spa țiu L.R.: Pe la 14 ani, parc ă a șa. Îl vede din hârtiile care arat ă c ă primise mioritic . vedema cum se uita undeva departe o sum ă frumoas ă când a vândut în V.B.: Să vorbim și despre vocea cu ochii larg deschi și dar eu, voiam s ă Lancr ăm. A pus banii la Banca lui Blaga. Se știe c ă nu a vorbit pân ă mă joc, nu s ă-l privesc a șa, f ără Sebe șana și tr ăia din dobânzi. Ei, în la vârsta de patru ani. vorbe. aceast ă scenet ă suntem personaje cu L.R.: Veturia Goga este cea care Ca s ă-l atarg m ă jucam cu to ții. Pân ă la urm ă, finalul este c ă a spus c-a fost mut ca o leb ădă. De degetele prin p ărul lui. Avea un p ăr bunica s-a l ăsat înduplecat ă, a chemat fapt, s-a dezlegat la limb ă când cre ț și-i pl ăcea s ă-mi plimb degetele croitorul și i-a f ăcut lui Lulu un bunica l-a întrebat furioas ă, de ce nu prin p ărul lui a șa, ca și când l-aș fi costum nou. Intersant cum ne-a pus și vorbe ști și tu ca to ți copiii? El a mângâiat. Știu c ă înc ă pe vremea pe noi, nepo ții bunicii, adic ă veri șorii răspuns, cum s ă vorbesc mam ă dac ă aceea, și mama și bunicul vorbeau c ă lui, s ă venim fiecare cu argumente mi-e ru șine? Lulu este foarte de ștept. Deosebit. Și- sus țin ătoare. Și de atunci, a prins curaj s ă au dat seama. Tata zicea, se vede c-o V.B.: Vom g ăsi toate astea și în vorbeasc ă. să fie un om mare, important. Era carte. Deocamdat ă, m ărturia pe care V.B.: Mai p ăstra ți prima colosal de inteligent. Tata i-a adunat ne-o încredin țați, poate fi considerat ă înregistarre pe band ă a vocii toate scrierile de atunci. o prim ă audi ție, o prim ă ie șire în poetului? V.B.: Acum, c ă ave ți în lucru, lume a unor vechi încerc ări literare L.R.: Da, aici în cas ă a fost poate deja definitivat ă o carte de semnate de viitorul scriitor Lucian făcut ă. Fiul meu Dorin a avut ideea. amintiri cu Lucian Blaga, poate se Blaga. El este cu tehnica. Lulu era încântat. vor repeta amintirle dar, glasul, L.R.: Mai am în dosarul nostru S-au retras în camera de colo și au vocea, suplinesc ideea de aceast ă hârtie pe care scrie, Od ă imprimat. Cred c ă au reluat c ă totul a repetabilitate. Prezenta ți în paginile hainelor. durat mai multe ore. O s ă scriu câteva sale și câteva, m ăcar câteva dintre V.B.: Spunea ți c ă v-au dintre întâmpl ări. Nu sunt însemn ările de pe vremea aceea? impresionat ochii lui Blaga înc ă din spectaculoase dar fac parte din via ța Acum au valoare de document . copil ărie. A ți f ăcut vreo leg ătur ă cu lui, dup ă cum v-am spus, mai mult ă L.R.: Cred c ă da. Unele sunt în lumina din Poemele luminii ? Erau lume m-a sf ătuit s ă fac asta pentru c ă, prim ă ie șire în lume. Uita ți-vă, aici inspirate de Cornelia, so ția sa care-i sunt singura în via ță din toat ă familia. sunt, (gazda mea scoate o cutie de fusese și muz ă. V.B.: Vă mul țumesc foarte mult format mediu ar ătându-mi câteva L.R.: Noi to ți am șteptat cu pentru m ărturii și v ă doresc mult spor teancuri de hârtii ordonat împ ăturite). emo ție volumul acela. A fost o în munca de redare a amintirilor Le p ăstrez. De pild ă, povestea despre sărb ătoare pentru noi când a ap ărut. legate de familia dumneavoastr ă și în costumul nou pe care Lulu și-l dorea. Cornelia s-a bucurat mult și ce-i special de poet. Aici, pe foile astea este. drept, ea l-a ajutat pe Lulu s ă nu se L.R.: Și eu v ă mul țumesc! V ă V.B.: Pare o pies ă de teatru, piard ă în preocup ările m ărunte ale conduc, ave ți grij ă la sc ări! Vede ți, dup ă câte v ăd. Mult dialog . vie ții. L-a sus ținut și a f ăcut ea multe portretele de pe holul sc ărilor sunt cu L.R.: Da, e mai degrab ă o din acele treburi care sunt obligatorii figuri cunoscute, acolo sunt Goga și scenet ă. S ă v ă spun povestea c ă și mânânc ă timp. Ne gândema c ă Veturia Goga. Erau parte din via ța merit ă. poate dup ă publicarea volumui, noastr ă. V.B.: Faptul c ă pot atinge aceste recunoscut ca poet de Sextil Pu șcariu, V.B.: Poate vorbim alt ă dat ă și manuscrise, hârtii atât de vechi care Lulu va deveni îngâmfat sau altfel. despre alte amintiri de-ale au fost ale poetului, e un privilegiu Dar nu și-a modificat dumneavoastr ă și oamenii importan ți care m ă bucur ă și pe care nu-l pot comportamentul cu nimic. pe care i-ați cunoscut. traduce în cuvinte. A șadar, s ă ne V.B.: Care a fost momentul care L.R.: Cu pl ăcere. S ănătate s ă imagin ăm personajele scenetei! v-a marcat mai mult în rela ția cu el? avem!. L.R.: Lulu era elev la liceul din L.R.: Desp ărțirea. Momentul V.B.: Vă înbr ățișez. Bra șov. Descrie mai întâi cadrul în desp ărțirii. Când am plecat din Sebe ș. P. S. Versurile din emisiunea care se afla, anume, o camer ă Ionel cu bunica s-au mutat la Sibiu, Via ța literar ă, au fost lecturate de friguroas ă, florile de ghea ță de pe eu cu mama la Bistri ța unde tata era actorul Romeo Morari.

19 Înc ă odat ă, te rog nu uita, dac ă treci prin Capital ă, rupe-te și pentru mine pu ţin – anun ţîndu-mă la servici, (XXVIII) la telefon direct 14.10.35. Îns ă, s ă știi, Dulce Tîrgul Ie șilor, 12 octombrie trebuie s ă ai r ăbdare, c ăci e mereu 1963 ocupat. Dar m ă po ţi g ăsi, intrînd în „Domnule Stelaru , fosta cl ădire Marmorosch Blank, în Cred c ă scrisoarea mea o s ă v ă holul mare. Lucrez de 14 ani aici, a șa găseasc ă acas ă, acum, dup ă ce o că dac ă întrebi pe cineva sau portarul săpt ămîn ă a ţi ţinut strâns frîiele de mă cunoa ște. aur ale Pegasului romînesc, colindînd … Sau telefonul meu de acas ă, dar ţara (V-am v ăzut în ,,Gazeta e mai problematic, c ăci pîn ă pe la ora literar ă”). 5 nu sînt acas ă și mai poate r ăspunde Aș fi curios s ă știu cum au decurs și altcineva … 61.26.22. adun ările, ce a ţi citit dvs., pe unde a ţi Portret de Ion Vlad (1953) M-am gr ăbit s ă-ţi scriu pentru a te fost. ______mai prinde la Turnu, cu speran ţa c ă Vă informez c ă volumul dvs. de de Filosofie (1940-1944). nu va trece prea mult și visul meu de versuri ,,Oameni și fl ăcări” e citit și 2. Anghelina (Angela) a te revedea va fi împlinit. De și am apreciat mult între studen ţii din Ia și și Stelaru i-a d ăruit aceast ă scrisoare, în dorit atît de mult acest lucru, am l ăsat între cadrele didactice. 1989, lui Gheorghe Sar ău. providen ţa s ă mi te scoat ă în cale și M-am întîlnit cu profesorul Husar*, * providen ţa a fost N. Manolescu. de estetic ă, i-am transmis salut ări de Scrisoarea doamnei “S. Vasiliu – Mi-ai promis un telefon – deci la dvs., și i-am dat adresa dvs. din Galaţi”, c ăsătorit ă Mormu), trimis ă aștept, începînd cu data de cînd vrei Turnu. A citit volumul și l-a apreciat din Bucure ști (Banca de Investi ţii tu... judicios. Vrea s ă scrie ceva despre F.O.B., str. Doamnei 4) în 15 Un vechi, antic și de demult cititor carte, dup ă cîte am în ţeles, la ,,Ia șul octombrie 1963, lui Dimitrie Stelaru S. Vasiliu – Gala ţi”. literar”. S-ar putea ca, între timp, s ă la Turnu M ăgurele (str. 1 Mai, nr. Not ă primi ţi ve ști de la dumnealui; mi-a 35), rugându-l s ă o viziteze când va 1. Anghelina (Angela) Stelaru i-a vorbit cu duio șie despre anii de trece prin Bucure ști. dăruit aceast ă scrisoare, în 1989, lui odinioar ă din facultate, cînd a ţi fost Gheorghe Sar ău. colegi. Bucure ști, 15 octombrie 1963 * În ce m ă prive ște, am izbutit s ă m ă acomodez în albia fluviului normal, „Îndep ărtatul meu prieten , Scrisoarea trimisă de Teodor Ionescu nu am mai scris nimic de cînd sînt în …… Dac ă a șa ai vrut tu …… (“Ionescu von Brukenthal”), de la Ia și, în schimb îmi trece prin minte ca E prea greu a-ţi r ăspunde la Sibiu, în 25 octombrie 1963, lui de luni s ă trec periodic pe la ,,Ia șul sgîrcitele și enigmaticele-ţi rînduri, Dimitrie Stelaru la Turnu M ăgurele Literar”. dar un lucru cert este c ă m-a tulburat (str. 1 Mai, nr. 35).

Mă gîndesc s ă scriu ceva scrisoarea ta, înainte de a o deschide. neobi șnuit, nu-mi dau prea bine Era prea mare semnul întreb ării Sibiu, 25 octombrie 1963 seama ce, simt subiectul în oamenii dac ă voiu primi sau nu r ăspunsul Drag Stelarule ce m ă înconjoar ă. Tr ăiesc senza ţia oricare ar fi fost el. De și m-ai biciuit „ ă , Ai dreptate, tu r mîi un stelar!, sau, mai degrab ă, clipa crispant ă a (poate pe drept), totu și m-a bucurat c ă ă tragediei scrisului. n-ai r ămas de tot nep ăsător și rece la adic ă un Nicul ăiţă Minciun ă, Curînd voi începe s ă scriu din nou. rug ămintea mea de a-mi r ăspunde. indiferent de zodii și meridiane. În rest sînt mare și tare. Mă interesa[u] mult lucr ările tale la Tu, cel ce te cuno ști pe tine însu ţi, Vă doresc mult ă s ănătate și v ă care mi-ai r ăspuns foarte fag, probabil Tu însu ţi calvarul t ău … îmbr ăţ ișez cu dragoste, al dvs., că ai gîndi mai departe cînd îmi spui Să închei în maniera ta: toat ă inima lui Ionescu! Vai! Acest prozaic Lucian că acum e tîrziu . P.S. : Adresa mea: Teodosiu Lucian , Eu cred ca s ă ai p ăreri bune despre Ionescu, pe lîng ă Stelaru! M ăcar s ă-i Ia și, Complexul Studen ţesc, Tîrgu- oameni nu-i tîrziu niciodat ă și orice dau un iz aristocratic, dac ă nu poetic. șorul Copou, Blocul B, camera 42”. mi-ai spune, pentru mine r ămîi Las ă-mă s ă mă isc ălesc. Ionescu von Brukenthal ….” Note Destelaru [D. Stelaru] de atunci, de și 1. * Al. Husar (ns. în 26 aprilie ast ăzi te bucuri de mai mult ă glorie. Not ă Teodor Ionescu i-a trimis copia 1920, la Ilva-Mare, în jud. Bistri ţa- Doresc atît s ă te mai întîlnesc odat ă Năsăud - m. în 17 mai 2009, la Ia și). (avant de mourir) cu toate c ă nici acestei scrisori, în 1989, lui Gheorghe A fost filozof, cercet ător, profesor de pentru mine anii n-au stat în loc și Sar ău. estetic ă literar ă la Universitatea din poate sînt mai b ătrîn ă ca tine. Dar ce * Ia și. Cu Dimitrie Stelaru s-a cunoscut importan ţă are asta, omul r ămîne cu Scrisoare trimis ă de Dimitrie Stelaru, în perioada interbelic ă, la Bucure ști, prima amintire care e cea mai de la Turnu M ăgurele, în 4 noiembrie pe vremea când Stelaru era anticar în valabil ă. [1963] lui Lucian Cotoi din Ploie ști. strada Zalomit (prin anii 1942-1943), … Poate vei zice: bate cîmpii … GHEORGHE SAR ĂU iar Al. Husar era student la Facultatea nu am talente artistice – literare, dar ce scriu simt.

20 Ochean întors cenu șie și, desigur, din cauza asta, nest ătătoare . Pe pere ți erau ag ăț ate ve șnic ă. Te a șezi pe un scaun și dou ă tablouri – cadou în ulei de la vocea lui spune: – Ce mai faci, bre ? Sorin Dumitrescu, foarte drag și Deschizi gura și cl ănță nind, spui: – necesar lui Nichita întru redresare ,

(V) Bine, bre! Camera era mobilat ă cu desene, icoane și patru portrete patru cuie b ătute în pere ți, de trei înf ățișându-l pe Mihai Eminescu. fiind atârnat câte un tablou, iar în al Despre aceste portrete, Nichita patrulea era o foaie de hârtie care se spunea c ă erau singurele p ăstr ătoare mai schimba din când în când. Se ale dovezilor c ă el a fost om, dar și tăcea și se vorbea – acela și dialog de geniul care a salvat spiritualitatea mai sus 15 . acestui neam încercat, f ăcându-l s ă A început mobilizarea prietenilor se apropie vertiginos de valorile de la I.A.T.C., prin cheta organizat ă altor na ții cu str ăvechi începuturi . În de pictorul Mihai Bandac, pentru înc ăpere mai era un obiect important, ______înzestrarea locuin ței lui Nichita. o mas ă înconjurat ă de șase scaune Bântuit de amintiri, f ără un Primul lucru donat de cas ă nou ă, joase. Cavalerii mesei rotunde erau domiciliu stabil (adresa lui din poetului drag nou ă tuturor , a fost chema ți de Regele Nichita la ceasuri buletin era tot în Ploie ști), î și c ăuta pătu țul adolescen ței și studen ției de tain ă și inspira ție s ă se lupte cu un culcu ș pe la prieteni și cuno știn țe, actorului Ovidiu Schumacher, de ideile, cu rimele, cu vorbele, s ă prin c ămăru țe ciudate folosite doar dimensiune 190/60 , deci pentru o cânte, s ă recite sau s ă citeasc ă cu o ca popas și chiar pe b ăncile din persoan ă destul de supl ă și destinat team ă îndrituit ă – dac ă poemele lor Ci șmigiu. Într-o astfel de ipostaz ă l-a somnului și lecturii . Donatorul, în nu erau pe placul auditoriului sau declara ția lui sus ținut ă de la Tribuna chiar al marelui maestru? Criticul găsit pictorul Constantin Piliu ță , prin 16 a c ărui influen ță la Prim ăria capitalei Congresului SIRFA , 5 octombrie Eugen Simion a g ăsit o expresie Nichita a primit un apartament 1974, de Bandaciad ă, a subliniat fericit ă pentru situa ția ap ărut ă ca un modest în Pia ța Amzei, nr. 9, la modestia obiectului, f ăcut din scân- balsam: o singur ătate populat ă, prin etajul al IV-lea. Cuibul boem de la duri de brad negeluite. Spera ca pe care Nichita ajungea la o stare de nr. 16 a fost locul unui adev ărat lâng ă minunate, distinse, fermec ă- gra ție. cenaclu literar, un mic și magic toare și g ălăgioase domni șoare , se În exteriorul locului magic, im- univers poetic 14 . vor a șeza pe p ătu ț și persoane care, pregnat cu fum de țig ări și mul țime Erau doar dou ă camere goale, poate, vor deveni mari figuri ale de cuvinte, erau leii str ăvezii fără mobilier și f ără personalitate. literaturii, artei și culturii de pe aici amintind de expresia latin ă de pe Ștefan Agopian a povestit cu triste țe din Est , sau poate chiar din Vest … hărțile imperiale, Hic sunt leones . modul în care tr ăia poetul și starea Ac țiunea de d ăruire a continuat cu Doar copacul Gic ă era admis la lui de spirit. Stai în fa ța u șii peticite diferite alte obiecte utile gospod ăriei, discu ții, ca martor intrat în circuitul în urma prea multor spargeri și multe din perioada interbelic ă, g ăsite notoriet ății. Leg ătura nev ăzut ă prive ști firele soneriei care atârn ă prin talciocuri, cu un simbol aparte, dintre cei doi, Nichita și Gic ă, a dat înspre tine. […] Iei din buzunar o care erau depuse într-o cutie-lad ă na ștere unei imagina ții debordante. moned ă și cu ea ba ți în ușă . Dup ă ce aflat ă în Cancelaria IATC-ului. Prin- Poetul, având nevoie de consim țire, ba ți trebuie s ă ai r ăbdare și s ă te tre donatori au fost actori, regizori, îi aprecia t ăcerea maiestuoas ă sau așezi în fa ța g ăurii cu lentil ă din u șă scenografi, secretare, dactilografe, fo șnetul aprobator / dezaprobator al și, de dup ă gaur ă, încet dar mai ales bibliotecare, precum Costache frunzelor. P ărea a fi paznicul tiptil te prive ște un ochi. […] Și u șa Antoniu, Toma Caragiu, Beate permanent al poetului, uneori începe s ă se deschid ă încet, de parc ă Fredanov, Eugenia Popovici, Radu neserios, întrucât a permis multor în spatele ei ar fi nimeni, și numai Beligan, Gheorghe Vitanidis, Olga neaveni ți s ă p ătrund ă în intimitatea prin propria-ți voin ță și r ăbdare, ca Tudorache, Ecaterina Ștef ănescu, gândurilor lui Nichita. Bietul Gic ă un l ăcătu ș, ai deschide-o. Treci chiar și Nea Manole de la Cadre. nu a putut rezista dispari ției printr-un culoar scurt, f ără bec și Casa începea s ă fie populat ă. poetului și, dup ă dou ăzeci de ani, s- fără nici o prezen ță , mai deschizi o Înc ăperea cea mai important ă era a uscat treptat, ca într-o boal ă lung ă, ușă și nimere ști în odaia lui. El te aceea unde trona un bufet , mobil ă incurabil ă: Dup ă ce Nichita așteapt ă la o mas ă rotund ă. E în veche și pre țioas ă cu colonade St ănescu a murit, / copacul Gic ă, / picioarele goale și e frig și de sculptate , sertare și sert ăra șe secrete cu care convorbea acesta de pe / undeva, de afar ă vine altă lumin ă, ad ăpostind manuscrisele poetului, balcon, / a fost dus în Pia ța Chibrit. colec ția de monede și medalii antice, […] În vremurile lor bune, / pe

iar câteodat ă ni ște bancnote de sine când r ăchita nu f ăcea mic șunele, / 14 Despre apartamentul din Pia ța Amzei și via ța lui Nichita St ănescu am folosit relat ări pentru Nichita, / plopul Gic ă f ăcea 17 apar ținând Stelei Covaci, Destinul unei pere ! A plecat și Gic ă s ă se prietenii. Nichita St ănescu – Aurel Covaci , 15 Ștefan Agopian, O vizit ă, în Album întâlnesc ă cu vorb ăre țul lui prieten. 2014, pp. 45, 46; Raisa Ambros, În dulcele Memorial Nichita St ănescu , Ed. Via ța EMILIA LUCHIAN stil clasic. Despre Nichita St ănescu, în dialog Româneasc ă, Bucure ști, 1984, p. 158. cu pictorul Mihai Bandac, în Atitudini , nr. 3, 16 SIRFA era o glum ă, un joc al lui Nichita 2020; Interviuri acordate de mama și sora St ănescu și al lui Mihai Bandac: Societatea 17 Răzvan Ducan, Copacul Gic ă, poetului Nichita St ănescu și consemnate în Interna țional ă a Ridic ării Femeii prin Art ă. S- diferite reviste de Elisabeta Mondanos, a constituit prin 1979 și a dat de lucru în Vatra veche , nr. 3, martie Ovidiu Suciu, Eugen Zainea. Securit ății Statului. 2016, p. 55.

21 să fac ă niciun fel de munc ă sau s ă se ocupe de vreo profesie. Privire retrospectiv ă În anul 1937 a ob ţinut o burs ă de la asupra vie ţii geniului nihilismului institutul studen țesc din Bucure şti, care Un m ăre ț dezr ădăcinat, gânditor și i-a permis s ă plece la Paris şi dincolo s ă moralist, Emil Cioran (1911-1995) a se dedice studiului s ău de doctorat în fost ultimul scriitor legend ă. A fost unul filosofie. Anii urm ători trec în lectur ă dintre cei trei gigan ți din diaspora dur ă şi… în plimb ări cu biciclet ă în întreaga Fran ţă . Scrie activ, dar nu-și româneasc ă – al ături de Eugen Ionesco, ______tat ăl teatrului modern şi Mircea Eliade scrie doctoratul – pentru care nu poate de toate îl ajut rela ţiile cu cei mai apro- – filosoful i istoricul religiilor. Evitând formula subiect şi titlu. Atunci decide ş pia ţi prieteni: Eugen Ionesco, Mircea onor ăriile şi aten ţia public ă, Cioran a să traduc ă operele lui Henri Michaux, a Eliade, Henri Michaux, Gabriel Marcel. reu şit s ă-şi p ăstreze misterul. Nici cărui poezie o apreciaz ă mult. În curând Apoi vin cititorii lui. Ei nu sunt mul ţi măcar nu depun ă vreun efort s ă renun ţă la acest proiect ”lipsit de dar îi sunt foarte loiali şi el afirma: ”M ă corecteze inadverten țele, pe care perspectiv ă” deoarece decide s ă nu se citesc tot felul de persoane ciudate…„ enciclopedi ştii deseori le comiteau mai întoarc ă în patrie. Aprofundeaz ă Apoi, treptat Emil Cioran iese din atunci cand venea vorba despre el. lectura şi î şi dezvolt ă limba francez ă. impas. În anul 1965 Francois Herval Cioran s-a n ăscut în ziua de 8 Pân ă la sfâr şitul vie ţii sale o vorbe ște cu public ă o edi ţie de buzunar a aprilie 1911 în satul R ășinari, aproape accent, dar înva ţă s ă scrie atât de bine, ”Tratatului de descompunere” şi de ora şul medieval transilvanian Sibiu că dup ă ceva timp francezi în șiși îl ”Silogismele am ărăciunii”, care atrag (Hermanstadt). Acolo l a petrecut o recunosc ca unul dintre ”cei mai mari aten ţia unei noi genera ţii de cititorii din copil ărie frumoas ă, f ără drame: alerga stili şti francezi ai tuturor timpurilor”. cercurile studen ţeşti şi academice. liber pe dealuri, ascultând basmele În anul 1947 editura parizian ă Cioran este tradus deja în Germania, în rostite de ciobani, venite din ”Gallimard” prime şte manuscrisul lui Statele Unite, în Spania, Anglia, Italia. profunzimea vremilor. ”Tratat de descompunere”. Dar este Criticile pozitive sunt multe. Tirajele În anul 1921, la doar 10 ani, este rugat s ă-l editeze dup ă care cartea apare cresc. Este deja o vedet ă. Dar r ămâne aruncat afar ă din acea frumoas ă idil ă. în anul 1949. Reac ţiile criticilor sunt fidel sinelui. Tat ăl lui – preot ortodox (lui Cioran îi pozitive, dar cititorii r ămân nemi șcați. Continu ă s ă stea în afar ă mediei, s ă era ru şine de profesia tat ălui) îl trimite Aceast ă situa ţie strania va dura aproape resping ă premiile literare. Este fidel să studieze la liceul din Sibiu. Atunci trei decenii. stilului s ău elegant şi distan ţat. Se mai acest ora ş vechi şi frumos era populat Trebuie notat c ă spre deosebire de ocup ă de subiecte, care îl interesau în de români, germani şi maghiari. Şapte Jean-Paul Sartre, care era atunci o anii tinere ții, în România: Timpul şi ani mai târziu Cioran pleac s studieze figur ă ghidant ă în Fran ţa intelectual ă şi ă ă Moartea – ”încercarea de a fi n ăscut şi filosofia la Universitatea din Bucure şti. în Europa, Cioran e complet necunos- să continui s ă tr ăie şti”, ”ruinele Criza, care-l va cutremura pentru tot- cut. E şi un adversar dur al comunismu- Occidentului”, religia, art ă, muzic ă, deauna dateaz ă de atunci: nu mai poate lui. Conduc ătorii români au aruncat în penitenciar pe fratele lui şi pe câ țiva din Shakespeare, El Greco, Bach, evrei, dormi. O vreme se gânde şte la suicid. literatura, limba… Dar prefer ă s ă urmeze un sfat al lui prieteni acestuia, iar operele sale sunt Cioran considera slava sa întârziat ă Friedrich Nietzsche – să transforme in- interzise în întreaga Europa de Est şi că o neîn ţelegere. Scrie despre Jorge somnia într-o unealt ă pentru cunoa ş- Uniunea Sovietic ă. Totu şi, anumite lu- Luis Borges, dar în realitate se refer ă la tere: ”Într-o noapte f ără somn înv ăță m cruri îi permit s ă dep ăş easc ă umilin ţele, eşecurile şi c ărţile confiscate. Înainte sine: ”S ă fii un scriitor recunoscut este mai mult decât într-un întreg an cea mai mare dintre toate posibilele adormit”. ______pedepse!”. Cioran este un student de zece. Î şi Ultima sa carte tip ărit ă în timpul scrie prima carte la vârsta de 23 de ani, vie ţii e ”M ărturisiri şi anateme” (1986). în anul 1934 – ”Pe culmile disper ării”. Zvonurile c ă ar fi avut o tentativ ă de Se discut ă deja despre el ca una dintre sinucidere s-au dovedit nefondate. marile speran ţele a literaturii române. Adev ărat este c ă la sfâr şitul anilor 80 el Este comparat cu Eugen Ionescu care renun ţă s ă mai scrie. ”Scrierea este ascede ca și critic şi cu filosoful cultural profanare!”, spune într-unul dintre Mircea Eliade, care deja este vestit. rarele sale interviuri pentru presa Dup ă o scurt ă perioad ă la Berlin, el francez ă de atunci. Cite şte şi se plimb ă. se întoarce în România şi devine Ironia sor ții face ca una din min țile profesor la liceul de filosofie din cele mai str ălucite ale secolului XX s ă Bra şov (1936-1937). Probabil a fost un sufere de boala Altzheimer, care nici an foarte furtunos, dac ă judec ăm dup ă ast ăzi nu poate fi tratat ă. 58 ani de la porecl ă dat ă lui de elevi: ”Nebunul”. plecarea sa din patria natal ă pentru a se Cioran însu şi spune c ă directorul stabili în Cartierul Latin din Paris (pe liceului dorea s ă fac ă cinste tuturor – care l-a adorat), acest m ăre ț atât de fericit a fost c ă viitorul scriitor dezr ădăcinat, moralist şi gânditor – pleac ă! Dar se pare c ă ”Nebunul” a unul dintre marii umani şti ai timpului lăsat urme de neuitat în elevii s ăi, unii nostru, a murit într-un spital din Paris dintre ace știa venind în vizit ă la el în pe 17 iunie 1995. Paris dup ă decade. Scurta perioada ca Una dintre c ărţile lui Emil Cioran, OGNEAN STAMBOLIEV, profesor s-a dovedit s ă fie o experien ţă tradus ă în limba bulgar ă – Lacrimi PEN- Bulgaria de via ţă valoroas ă: apoi el nu a mai vrut si sfin ți - de Ognean Stamboliev

22 Remember Anton Cosma înnegrit de ploi și acoperit pe alocuri La aniversare – Anton Cosma 80 de mu șchi și licheni”. Trecerea din spa țiul mic urban, minimal al realu- lui, în natur ă și s ălb ăticie (peste p ă- Proza regretatului Anton Cosma, duri pline de ciuperci și mistre ți) este, integral postum ă, se înscrie în cate- în plan simbolic progresie în adâncu- goria scrierilor „de sertar”, la propriu rile unei alte lumi - tărâm al uit ării

și la figurat – scrieri ocolite de sau ______fermecate aidoma celui din Tinere țe ocolind regimul „anilor luminii”. plonjare într-o lume derivat ă din fără b ătrâne țe și via ță f ără de moarte Dat ă fiind valoarea cert ă a narativului intelect, construit ă pe coordonate de unde eroul captiv revine cu greu, său, Anton Cosma prozatorul poate fi proprii. învins de maladia amintirii. Protago- considerat promotor al unei viziuni În Povestiri din lumi paralele , ni știi basmului modern sunt prin și în critice, dac ă nu disidente asupra lumii cum remarc ă în prefa ța volumului capcana aventurii, plonjeaz ă cu toat ă în care a tr ăit f ără a fi ales-o și pe care Ela Cosma (editoarea bine informat ă, energia în experien ța cunoa șterii, a a expus-o, cu falsele judec ăți și preju- etalând f ără ostenta ție o competen ță mesei magice care r ăspunde întreb ă- dec ăți, în cumplita ei mizerie alie- discret ă, mereu oportun ă; prezent ările rilor curio șilor, ca și ale celor scep- nant ă pentru valorile spiritului. Auto- concise ale fiec ărei piese aduc multe tici. Dezbaterea din timpul c ălătoriei rul s-a v ăzut respins (volumul manu- clarific ări ca și evalu ări de ansamblu e un act de interogare intens ă, tentati- scris Povestiri din lumi paralele ) dar cvasi-definitive) „tr ăirile sale sunt vă de epuizare a posibilelor explica ții s-a și sustras el însu și de la publicare reflectate fidel”. Repere biografice, ale „misterului”. Nicolae Suciu iden- (cazul romanului poli țist Detectivul cutume, detalii tr ăite de prozator sunt tific ă, în comentariul la povestire din particular, de acut ă satir ă anti- prinse în re țeaua narativ ă, care î și Dumbr ăveniul cultural , an II, nr 2 sistem). adaug ă apoi dimensiuni sporite prin (2011) concis și exact profilul fiec ă- Stilul s ău t ăios, nonconformist, ca inventivitate, convertire în imaginar. ruia dintre protagoni ști: naratorul- și dispozi ția ironic ă dominant ă în Pe parcursul dezvolt ării epice expe- inspector, hiperra țional dar și confuz multe din paginile sale îl f ăceau rien ța inițial ă î și modific ă treptat pa- în fa ța noii experien țe; profesorul de structural indezirabil, fapt de care era, rametrii, au loc r ăsturn ări de perspec- fizic ă, „om serios, ca și directorul”, desigur con știent. Volumul mare de tiv ă, întâmplarea devine „aventur ă”. „poate mai sceptic”, vrând „s ă pip ăie texte din seria (sper ăm) integral ă a De remarcat faptul c ă aventura e misterele”; șoferul (directorul), „o operei lui atest ă capacitatea de declan șat ă de un eveniment exterior, minte mai intuitiv ă”, care în țelege expresie pu țin obi șnuit ă; reticen ța fa ță dar evolueaz ă și impune muta ții la lucrurile și dincolo de „ochii ra țiunii”. de publicare ni-l arat ă drept un spirit nivelul interior, al con știin ței. Dialogul are dou ă faze – prima, o neîncovoiat în fa ța presiunilor și Fantasticul propriu-zis se prezint ă prezentare de fond a „lumii” în care nedispus la concesii, formale sau de ca revers al medaliei, al realit ății ac- are loc misterul promis; alta – o ini- fond, cerute de autoritarismul unui ceptate, ca punct de sprijin în constru- țiere în detaliile „ ședin ței” de spiri- regim disfunc țional în faza terminal ă. irea unei viziuni de profunzime asu- tism. Discu ția despre posibilele sen- Prin insolitul temelor, al pra acesteia. A șa se întâmpl ă în po- suri ale fenomenului (consumat ă pe subiectelor abordate în volumul de vestirile: Masa cu nou ă popi, Papa- drum, în ma șin ă) întrune ște r ăspun- Povestiri din lumi paralele autorul se galul negru, Ciudata aventur ă a pro- suri la întreb ările inspectorului-oas- plaseaz ă în mod evident în afara fesorului , unde ipoteza fantasticului e pete: cel în termeni „ știin țifici” al canoanelor zilei. Opuse literaturii de propus ă drept paradigm ă nou ă, profesorului de fizic ă și acela din fa țad ă, textele sale ignor ă f ără emfaz ă justificare a realit ății imediate. orizont cultural, filosofic al geogra- „cerin țele” falsei actualit ăț i clamate În Masa cu nou ă popi vizita a fului (Surprinz ător, fizicianul e cel de totalitarism, plasându-se în schimb unor dasc ăli la o ședin ță de spiritism care ofer ă o explica ție direct ă a „fan- pe un filon al tr ăirii în planul e redus ă la un minimum de timp, tasticului”). Ambele ac ționeaz ă ca imaginarului, al fantasticului propriu- substituit ă în mare parte a povestirii introduceri ad-hoc în „spiritism” și zis sau al știin țifico-fantasticului. de c ălătoria spre locul-țint ă. Ingenios ele se echilibreaz ă ca sensibile expli- Proza din volumul emblematic al creator de atmosfer ă, autorul traseaz ă cit ări ale misterului. Fapt remarcabil, Povestirilor din lumi paralele poate fi concis liniile peisajului, reperele c ălă- autorul nu recurge la o rezolvare citit ă ca un r ăspuns necanonic la ca- toriei ca o ie șire gradat ă din or ăș elul facil ă a dilemei prin simplificarea noanele la mod ă ale vremii, ca scrie- de câmpie provincial înspre un ținut uneia sau altei abord ări, ci le pune re-refugiu; îns ă prin acuitatea dezba- mai înalt, str ăjuit de dealuri, contorsi- fa ță -n fa ță , ca pun ți de lansare în terii de idei (autorul încorporeaz ă onat pe cotiturile unuia din cele „trei „aventura” ce va urma. Dac ă abor- frecvent eseul în structura narativ ă), drumuri” ducând în p ădure, în zona darea dasc ălului de fizic ă dovede ște prin adâncimea intui ției epice autorul de trecere, dup ă care, o bun ă bucat ă un interes „ știin țific”, bazat pe este în ofensiv ă, în c ăutarea unei de vreme ma șina grupului c ălător tra- experien țe și m ăsur ători ale enigmei, nout ăți genuine, substan țiale. verseaz ă o vale parc ă vr ăjit ă sub lu- cu detalii de fine țe, geograful Fantasticul emanat din aceste mina amurgului. Noii crai ai spiritului carismatic ( și prin intermediul lui – proze, cel propriu-zis, ca dimensiune ajung la ceas de sear ă în satul nevero- autorul) realizeaz ă un tur de for ță în de adâncime a realit ății obi șnuite sau simil, la „o c ăsu ță veche cam povâr- teoria mentalit ăților. Eseistul Cosma cel circumscris stiin țifico-fic țiunii – nit ă, vopsit ă în bej sau mov (...), cu dă și aici o prob ă a str ălucirii apare ca form ă superioar ă a deta șă rii ferestre mici, cum se construia în alte intelectului s ău. → de „rigorile” alienante ale vremii, ca vremuri, și cu acoperi șul de țigl ă IOAN MARCO Ș

23 Spre final, ședin ța misterioas ă din rat ă de apari ția tân ărului „str ăin”, satul arhaic, îndelung a șteptat ă, nu „ciudat”, „cu p ăr negru, izbitor de mai are loc, din motive aparent neim- negru, palid”, ale c ărui mi șcări portante. Masa ini țial ă, care f ăcea „m ăsurate și intona ția sugerau o „minunile”, a fost ciopâr țit ă cu seriozitate și o gravitate ciudate la un toporul de proprietar ă, o b ătrân ă pe copil de opt-nou ă ani, cât trebuia s ă care ni ște popi, vizitatori misterio și aib ă”. În concordan ță cu aparen ța lui, au convins-o s-o distrug ă. O a doua comportamentul e și el neobi șnuit. mas ă invocat ă ca având puteri asem ă- Pare stângaci în abordarea unor jocuri nătoare nu r ăspunde comenzilor (i s-a cunoscute, le poveste ște celorlal ți bătut un cui), încât vizitatorii se în- întâmpl ări ciudate, se bucur ă exagerat torc la ora ș, neconsola ți. Doar în par- când reu șește s ă loveasc ă cu mingea te, c ăci „inspectorul” de bacalaureat pe unul din b ăie ți („te înfioar ă pân ă și consider ă vizita reu șit ă datorit ă unui prin felul cum se bucur ă”), exercit ă fapt esen țial: certitudinea revelatoare asupra celorlal ți un magnetism că „înd ărătul acelei situa ții, acelui inexplicabil. P ărin ții devin îngrijora ți mod de a tr ăi al oamenilor din satul a- („cu b ăiatul acesta nu-i lucru curat”) cela se ascund ni ște în țelesuri mai a- și încearc ă îndep ărtarea lui, sau cel dânci și mai subtile”, r ămase îns ă ne- pu țin clarificarea misterioasei lui lămurite. Contactul, chiar episodic cu apari ții. În cele din urm ă, în decursul lumea satului apare ca o p ășire exta- unei confrunt ări a „dezv ăluirilor” tic ă într-un spa țiu special, doar apa- ciudatul oaspete admite c ă vine de rent „familiar”. Natura vr ăjit ă a aces- altundeva, dintr-o lume care tei întâlniri cu miracolul imers în o- comunic ă nonverbal, c ă admir ă la bi șnuit (”lucrurile din jurul nostru(...) pământeni darul vorbirii. Rostul atât de cumin ți, de domestice, fami- descinderii lui între copiii cartierului liare”) se devoaleaz ă în semne (”con- este reg ăsirea miracolului copil ăriei, fuses paroles”) din adâncuri, „p ădure dup ă ce a încercat maturitatea și chiar Petru Botezatu, Iisus Hristos, fresc ă, de simboluri”, fa țete duble ale unor moartea. Copil ărindu-se, str ăinul î și Catedrala „Sf. Vinere”, Zal ău priviri cu tâlc (”suntem privi ți din păstreaz ă profunzimea de cugetare ______toate p ărțile de mister!...”). Ambigui- adult ă (se refer ă, în treac ăt, la „ritmul care domnea secolul trecut”, tatea ireductibil ă din comportamentul deplas ării spre ro șu a spectrului solar, „înconjurat de obiecte stranii”, sătenilor se reveleaz ă ca o atitudine bun ăoar ă”). Finalul consemneaz ă balcanizat îns ă prin peste tot”. greu perceptibil ă, coerent ă îns ă în întoarcerea la cadrul experien țelor Portretul fizic șocheaz ă: „Era un simplitatea ei. Obiectele î și multiplic ă terestre ale Cordunenilor, cu bătrân nu prea înalt, destul de robust uzul și sensul: „o mas ă de buc ătărie, obi șnuin țele lor zilnice: punerea înc ă, cu ni ște ochi pe care i-am sim țit probabil, o simpl ă mas ă” era totodat ă mesei, îngrijirea florilor din balcon. literalmente căzând asupra mea, ca și „un obiect cu însu șiri fabuloase, ne- Fantasticul se resoarbe în obi șnuin ță . cum privirea lor ar fi avut consisten ță cunoscute”. Pentru aceste însu șiri Existen ța în dublu plan – material ă”. Odaia în care e primit „masa era, într-adev ăr, în zilele s ărb ă- real/imaginar o întruchipeaz ă și oaspetele are aspectul unui ad ăpost torilor de iarn ă mai ales, un punct de Dimacek, b ătrânul singuratic din improvizat, de campanie. Din decorul atrac ție”. Inspectorul observator al Papagalul negru, personaj închis în suprarealist de obiecte înghesuite iese întâmpl ării este șocat, mai mult decât sine, locuind undeva într-o parte în prim-plan, discordant, un papagal de magia virtual ă a mesei, de nefrecventat ă a micului or ășel al negru, împ ăiat. Atrac ția suscitat ă de atitudinea localnicilor, pentru care dasc ălului-narator, pe calea spre gar ă, prima vizit ă conduce spre alte detalii „masa avea o dubl ă func ționalitate, între dou ă maidane, înconjurat de din existen ța insului misterios: domestic ă și fantastic ă, amândou ă nelipsitele lui g ăini, treb ăluind mereu locuie ște la adresa respectiv ă doar func țiile erau privite ca la fel de undeva prin spatele cur ții, pe la cote țe iarna, iar de când d ă firul ierbii pân ă fire ști!...”. Concluzia nara țiunii (peisaj extraneu, amintind de Al. la venirea z ăpezii nu mai poate fi aceasta ar fi: evenimentul suprafiresc Macedonski cu a lui Între cote țe), sau văzut. Func ționarii de la consiliu nu-i nu trebuie neap ărat adus „în direct” în prin interiorul imund al casei sale știau decât adresa. „Nu vizita pe prim-planul relat ării, el eman ă din to ți neterminate. Semn de situare nimeni și nimeni nu-l vizitase”. Se porii realit ății evocate, dând eroilor improvizat ă, temporar ă, dar și de părea c ă vara „g ăinile se autogospo- „aventurii” certitudinea ajungerii „în ascundere într-o identitate dăreau” și nimeni nu se atingea de inima fantasticului”. nedeterminat ă. Naratorul îi face ele. Mai avea un obicei „simpatic”: Pe o extindere a realit ății domes- cuno știn ța în mod intrusiv, aproape punea la vânzare într-o l ădi ță , ou ă în tice, prin imixtiunea elementului in- brutal, cu ocazia unui recens ământ al fa ța casei, înso țindu-le de o pitoreasc ă solit mizeaz ă povestirea Mă cheam ă, animalelor (dup ă obi șnuitul model de reclam ă. Între narator și „narat” se de exemplu, Sebastian unde lini ștea campanie „socialist ă”). Naratorul instituie o conven ție nerostit ă. „Per- tihnit ă a familiei Corduneanu (cu schi țeaz ă, din linii pu ține, un caracter sonajul ciudat și enigmatic” se sus- meniuri echilibrate și grija florilor pe „original”: e din familia„excentricilor trage „determin ării” iar urm ări-torul balcon, ca și grija de cei doi copii din povestirile anglo-saxone din așteapt ă dezv ăluirea misterului, → aflați în pragul adolescen ței) e tulbu- „murd ăria și neorânduiala

24 împ ăcat și cu gândul e șecului: „ și materiei sale. Povestea lui probeaz ă tate avanseaz ă în raport invers cu aceast ă situa ție va trebui acceptat ă ca puterea de transfer între real și diminuarea caracterelor din jurul lui, una normal ă, c ăci exist ă o dialectic ă a imaginar a creatorului s ău. mic șorarea moral ă a colegilor misterelor din lumea noastr ă: în Dac ă în povestirile invocate ap ărându-i eroului ca ireversibil ă. fiecare clip ă, unele mistere dispar, atmosfera fantastic ă se realizeaz ă prin O construc ție educa țional ă utopic ă, explicându-se, altele se p ăstreaz ă și interac țiunea între personaje și mediul a unui personaj excep țional dotat, altele dispar”. Dezv ăluirea se produce în care ac ționeaz ă, în Ciudata aven- exilat de undeva din viitor, ilustreaz ă într-un târziu, când „victima” îl invit ă tur ă a profesorului evenimentul epic proza science-fiction Bomboane și iar ăși în cas ă spre a-l anun ța, inopi- se consum ă cu prec ădere în interior, sirop. Expus ă sub forma unor nat, c ă vine de „dincolo”. Acest ”din- în plan psihologic. Întâmplarea ini ția- înregistr ări din timpul audierilor la colo” e undeva la nivel cosmic, unde lă e una în limitele normalului (con- Comisia de Evaluare a ideilor noi, „originalul” Dimacek, într-una din fruntarea între profesor și un elev care teoria acestuia prive ște constituirea „escapadele” sale supraterestre ac țio- copia la tez ă). În paralel asist ăm la unui sistem de înv ățare prin neaz ă în calitate de înso țitor al unui mic șorarea fizic ă misterioas ă a dasc ă- schimbarea c ăii „de introducere a „boss” transplanetar, un „magnat, po- lului, iar de aici faptele evolueaz ă informa țiilor în creier”. În loc de tentat, gangster sau ce era” care, în spre reac țiile suflete ști ale anti- „calea b ătrâneasc ă, a pedagogiei” în calitatea autoproclamat ă de Mare eroului la ceea ce se petrece în jurul cadrul c ăreia „înv ăță mântul se Mandatar al omenirii și al presupusei său, la valul de presiuni din partea bazeaz ă tot mai mult pe memorie, și ei voin țe, î și exercit ă discre ționar pu- colegilor, majoritatea egoi ști și ostili. tot mai pu țin pe în țelegere”, tinerilor terea nelimitat ă, operând, în numele Lumea dinainte de șocul diminu ării urma s ă li se aplice „solu ția de a unor principii incerte, restric ții scan- lui fizice î și schimb ă post hoc total introduce stimulii chimici daloase la scara întregii specii umane. parametrii și nuan țele, insul periclitat informa ționali... pe calea „Avertismentul”- proclama ție pro- ajunge s ă de țin ă, prin compensație, o alimenta ției”, adic ă „sub forma unor mulgat de acesta decreteaz ă nimic intensitate sporit ă a în țelegerii lucru- alimente u șor digerabile și pl ăcute mai mult decât confiscarea razelor rilor. Spre deosebire de Kafka din tuturor – bomboane, fursecuri, lunii, înso țit ă de un șir de restrângeri Metamorfoza, care consemneaz ă sec siropuri, biscui ți...”. Pe parcursul și reglement ări, obliga ții și taxe schimbarea monstruoas ă de statut și expunerii, „str ăinul cel ciudat” mai „luminate” ie șite din „p ărinteasc ă condi ționare (in)uman ă a personaju- face cunoscute elemente ale st ării grij ă” pentru p ământeni și toate insti- lui, Anton Cosma g ăse ște o ie șire lo- avansate de civiliza ție din viitorul din tu țiile și formele lor de organizare. gic ă din condi ția fantastic ă: profeso- care descinde: d ă ca exemplu Un monument de megalomanie tota- rul î și revine subit la normal, g ăsindu- cinematografia „mai perfec ționat ă”, litar ă amintind de dictatorii romanului și întâi „echilibrul interior” cu ajuto- fără ecrane, - „imaginea ia na ștere în sud-american modern. Nebunia pute- rul doctorului în țelept, ce înso țește aer și e tridimensional ă”. Apoi, în loc rii pare s ă fi luat o întors ătur ă urît ă, sfaturile medicale cu o „afec țiune dis- de biblioteci, „toate cuno știn țele mesajul Marelui Gangster s ă fi fost cret ă”. Apoi regresiunea fizic ă se sta- umanității urmau s ă fie codificate și respins, c ăci „prietenul” s ău supus – bilizeaz ă, iar dup ă o vreme urmeaz ă depuse în b ănci de informa ție Dimacek/ Parrot asist ă uluit la dis- revenirea la normal. dominate de „calculatoarele pari ția lunii de pe cer, posibil ă r ăz- „Devierea” ca și revenirea sa î și fotonice”. În pledoaria sa pentru bunare cataclismic ă a monstrului ob- afl ă explica ția și în știrile despre o sistemul propriu mai intr ă efectele sedat de putere. Utopia social ă impu- intensificare temporar ă a câmpului benefice asupra comportamentului, să de „patriarhul” cu ambi ții nem ăsu- magnetic al P ămân-tului. Limpezirea între care un mai bun echilibru rate seam ănă în termeni transparen ți interioar ă a protagonistului, emo țional, augmentarea disciplinei cu enormit ățile realit ăț ii „noi” „cre șterea” sa spre normali- sociale, venera ția pentru autorit ăț i, române ști, ale societ ăț ii „luminoase” ______spiritul de sacrificiu al individului, clamate de „geniul” politic autohton soliditatea convingerilor. ce promitea „s ă nu precupe țeasc ă Luciditatea autorului nu omite și nimic și s ă fac ă totul pentru a reversul „teoriei” str ăinului, invocând contribui la” etc etc. Individul supus, repro șurile pe care adversarii ideii i le „prietenul apropiat”, omul-papagal aduceau: unele aspecte ale noii atitu- care execut ă ordinele și nu pierde dini erau asimilate „fanatismului”, timp judecându-le sensul, tr ăie ște „cultului personalit ății”, „totalitaris- șocul confruntării cu consecin țele mului” ș.a. Ca multe alte utopii ale conformismului s ău: intr ă în depresie, veacurilor recente, și cea evocat ă de „paralizie a afectivit ății și a voin ței de prozator sfâr șește, dup ă mun ți de a tr ăi”, o „scîrb ă și o revolt ă uria șă ”. entuziasm, în ruin ă. Conform m ărturiei proprii, Parrot- Perspectiva invers ă, a coborârii supusul redevine Dimacek: „N-am misterului în real o ofer ă piesa- murit, dup ă cum vezi, dar m-am comedie Tovar ășul din Andromeda, întors”. În realitate, la scurt timp dup ă unde personajul central, un alien revenirea în casa-i terestr ă, via ța poreclit de localnici Costic ă matusalemic ă a personajului dedublat Petru Botezatu, Maica Domnului cu Andromeda, presupus a fi descins din înceteaz ă. Papagalul negru intr ă Iisus binecuvântând, icoan ă în constela ția Andromedei – ajunge într- definitiv în penumbra ultimei st ări a tempera pe panou de lemn, un sat comunist, cu un CAP în →

25 dificultate la realizarea planului. Dup ă autorului, care dezvolt ă, în baza ada- o scurt ă perioad ă de derut ă și giului eminescian: „Viitorul și tre- asimilare a surprizei, oaspetele e cutul sunt a lumii dou ă fe țe”, o teorie „integrat” în comunitatea lucr ătorilor ad-hoc elocvent ă, pe care o transpune ŞI PROZA CRITICULUI LUI colectivei, f ăcut membru în diverse conving ător pe fiecare din faliile de ANTON COSMA organiza ții ob ște ști, decorat pentru timp evocate. Fa țeta anului 2000 e o Oricât ar evolua societatea uma- succese în munc ă, - modelat pe suit ă de scene, replici spumoase sigur nă şi oricât de mult s-ar înstr ăina lim- profilul „omului nou”. Punctul de conduse, în cheie lirică dar și cu ge- bajul artistic de „materia prim ă”, cea cotitur ă în evolu ția „cazului” Costic ă nuin ă tent ă umoristic ă. Aceast ă linie „a st ării primordiale” (1) - fiin ţa uma- e întoarcerea „frunta șului” împotriva narativ ă evolueaz ă pe dualitatea sim- nă tot va fi fascinat ă de urm ărirea localnicilor indolen ți, mai ales cei din bolic ă p ăpu șă /c ăsătorie. Închiderea e- „peripe ţiilor unei povestiri”, aceasta conducere, care încalc ă normele pisodului epic (moartea p ăpu șii/copi- părând, cum opineaz ă Mircea Eliade, impuse de ei în șiși. Ajuns exemplu, lăriei) e și o deschidere: posibila c ăsă- „consubstan ţial ă condi ţiei umane.” noul „om nou” devine, pentru sistem, torie. În paralel, în lumea „simultan ă” (Id. 179) un pericol. Autorit ățile î și protejeaz ă a anului 3000 (alternan ța timpurilor Nici criticul literar nu e mai pre- sl ăbiciunile blocându-i promovarea. aminte ște de suprapunerea fantastic ă jos, cu toate c ă meseria lui, s-ar p ărea Eticheta pe care i-o aplic ă e aceea de Dan/Dionis din Sărmanul Dionis că-l distan ţeaz ă de actul crea ţiei/ „dogmatism”. În final, pre ședintele eminescian) unitatea cuplului amoros nar ării propriu-zise. F ără s ă p ărăseas- CAP-ului în șir ă, ca o m ărturisire e subminat ă de falia ce se adânce ște că reduta, criticul care, gra ţie talent- făcut ă naratorului, avantajele hot ărârii între cei doi sub raportul statutului lui artistic, avanseaz ă pe tarâmul lui de a-l „atrage” pe str ăin s ă devin ă lor existen țial: ea (Flor) – de sorginte prozei, simte nevoia şi el s ă „ias ă din „un cooperator de mare eficien ță ”: artificial ă/android ă, el (Plus) din spi ța timpul istoric şi personal” spre a se ”munc ă mult ă, mâncare deloc, cu oamenilor „naturali”. Ca în orice cufunda „într-un timp fabulos, plata ne mai în țelegem noi de vreme poveste de dragoste adev ărat ă, transistoric” (2) – aceasta în cazul în ce n-avem acte”. Alternativa, f ără intrigile promovate de „ceilal ți” care îndeletnicirea de teoretician folos pentru „ceapeul nostru și jude ț („vreun unchi, vreo m ătu șă ”) sunt literar nu i-o asigur ă. Astfel de critici, și țara noastr ă” era cea fireasc ă: s ă fi dep ășite de valul unit al ”min ții și apar ţin ători ai familiei pe care a făcut public evenimentul, iar inimii” celor doi. Intriga plasat ă într- onorat-o atât de asiduu George andromedianul s ă ajung ă celebritate un cadru știin țifico-fantastic are un Călinescu, îmi apar ca ni şte medici mondial ă. În ton de comedie burlesc ă, happy-end a șteptat, omenesc. chirurgi care hot ărăsc s ă descind ă în potentatul local vine cu replica: și ”ce O concluzie necesar ă: fantasticul sala de a şteptare în care pacien ţii stau folos am fi avut noi?” (acel „dincolo”) din prozele lui Anton în expectativ ă, şi lep ădându-şi halatul Suprarealitatea utopic ă dezvolta- Cosma r ămâne inten ționat în rela ție alb, ecusonul, bisturiul şi stetoscopul, tă în imaginarul prozei lui Anton strâns ă cu realitatea de dincoace, a doresc cu ardoare, s ă se confunde cu Cosma are, în câteva povestiri, statut percep ției „normale” realului. Cele omul care, bolnav grav, mai crede special de mediu al rela ției de adân- dou ă paliere r ămân fa țete ale aceleia și înc ă într-o salvare. cime, privilegiate, a iubirii. Pygma- entit ăți. Anton Cosma, trecut la cele lion transmite zbuciumul interior al Tensiunea narativ ă benefic ă din ve şnice în floarea vârstei, autor al unui specialist dintr-un Centru de aceste proze rezult ă din apropierea unor studii critice deosebite: Romanul cercet ări în tehnici de clonare, con- contrapunctic ă a componentelor românesc şi problematica omului fruntat cu drama ultim ă a vie ții sale – realit ății. F ără a ie și din real, autorul contemporan , Cluj Napoca, 1977; moartea iubitei într-un grav accident. îi extinde și adânce ște semnifica ția. Geneza romanului românesc, Îi st ă aproape în spitalul din fundul Chiar în ipostaza „stiin țifico- Bucure şti, 1985; Romanul românesc mării”, urm ărind „neputincios cum se fantastic ă” prozatorul ne ofer ă contemporan. 1945-1985, vol. I: stinge v ăzând cu ochii”. Ultimele ei „realit ăți”, aspecte paralele ale lumii Realismul , Bucure şti, 1988, vol. II: cuvinte, proferate ca o vraj ă: „Promi- obi șnuite. Faptul e confirmat de o Metarealismul, Cluj Napoca, 1998- te-mi c ă... n-ai s ă... m ă reproduci” î și depozi ție esen țial ă în materie a face parte cred, din aceast ă familie. reveleaz ă, pe parcursul nara țiunii, autorului: „Fantasticul e printre noi, Apari ţia mai întâi, a volumului for ța unui oracol. Protagonistul se e diseminat în substan ța și formele de teatru, iar mai apoi, în premier ă zbate între remu șcare și imperativul realit ății. Fantasticul e o alt ă fa ță a absolut ă a prozei Masa cu nou ă popi , iubirii dar, la cap ătul unor tr ăiri de obi șnuitului... în primul num ăr al revistei Astra calvar, renun ță la gestul extrem, Realul e în acela și timp banal, dumbr ăvenean ă, revist ă a supunându-se voii sor ții. Fidelitatea extraordinar, fantastic, s ărb ătoresc, Desp ărţă mântului ASTRA „Timotei lui r ămâne îns ă, nestr ămutat ă: derizoriu și înc ă multe altele... Și oare Cipariu” Dumbrveni , jude ţul Subiu, a păstreaz ă ani de zile flaconul cu ce e a tr ăi complet, total sau stârnit mare senza ţie, cu atât mai mostra de ADN” închis ermetic, pe omnilateral via ța, decât a tr ăi realul în mult, cu cât fostul profesor de liceu biroul meu, lâng ă fotografia ei”. toate aceste registre ale lui”. din or ăş elul fost ă re şedin ţă pe În fine, Poveste în lumi simultane Ata șamentul la realitatea extins ă, vremuri, a secretarului de stat al ne dezv ăluie istoria dubl ă a unui tr ăit ă în întreaga-i complexitate, las ă Transilvaniei, era cunoscut atât de cuplu de îndr ăgosti ți imaginat ca utopiei o larg ă autonomie. Utopie fo ştii colegi de breasl ă (câ ţi au mai tr ăind simultan în anii 2000, respectiv necesar ă, dar nu suficient ă – acesta ar rămas) , cât şi de fo ştii elevi, doar în 3000. Demn de remarcat este fi mesajul realist al ardeleanului calitate de critic literar. → capacitatea speculativ ă excep țional ă a neomodern Anton Cosma. NICOLAE SUCIU

26 Asemenea regizorului care arde cu ochii mei ceea ce totdeauna mintea de ner ăbdare s ă ajung ă şi el, m ăcar o a respins f ără drept de apel ca dat ă în via ţă , în platoul de filmare sau imposibil şi ca absurd?!” În timp ce în scen ă, ca şi cum acest act i-ar „un sîmbure de interes de curiozitate” prelungi via ţa, tot a şa criticul de la ţine în strun ă toate acestea, senza ţia Vatra târgu- mure şean ă, cronicar pe care o încearc ă este , „ într-un dramatic printre altele, a g ăsit timpul cuvînt, aceea a unei porniri nest ăvilite necesar s ă se confunde cu sutele de spre rîs, spre un rîs parc ă r ăzbun ător, prozatori pe care, cu un ochi de fin plin de r ăutate, un rîs care îns ă nu observator „i-a consultat ” timp putea totu şi s ă izbucneasc ă, o cenzur ă îndelungat, şi mai ales cu puzderia de misterioas ă îl oprea în piept şi-mi personaje aflate în goana luptei pentru interzicea s ă m ă eliberez ”. Apoi e „supravie ţuire artistic ă”. bântuit de alte gânduri surprinse tot Răsfoind Masa cu nou ă popi , printr-o lic ăr de introspec ţie: „M ă tem în ţelegem de ce criticul Anton Cosma că dac ă a ş încerca s-o formulez („dar era de multe ori furat, printre altele, Petru Botezatu, Maica Domnului a dac ă, totu şi, masa se va ridica?”), de detaliile prozelor diagnosticate cu îngerilor, pe tron, tempera cu ou, aceast ă expresie n-ar comunica nimic originaliatate şi de derularea rapid ă a biserica Bucea. Cluj din intensa şi amestecata stare pe care faptelor îns ăilate în jurul unui fir epic. ______o tr ăiam atunci, în care m ă înecam, Aceast ă prim ă proz ă dovede şte Amintirile acelor ani sunt legate în neputînd-o domina”. că redactorul de la Vatra nu era doar mintea pre şedintelui, de o întâmplare Plecarea cu Dacia directorului îns ă, un simplu critic. Pentru el, ori critica neobi şnuit ă. Relatarea faptelor nu se face imediat dup ă provocarea era o anticamer ă preparatoare a petrecute cu mul ţi ani în urm ă, se exercitat ă de profesorul de fizic ă V., măş tilor prozatorului şi contureaz ă parc ă, în mitea lui, ca un la o ţigar ă şi un pahar de vorb ă, pe dramaturgului, ori proza şi act de ini ţiere în vederea derul ării unul din coridoarele şcolii. Momeala dramaturgia erau adev ărate exerci ţii pa şilor maturiz ării în via ţă . aruncat ă de personajul narator, este de nemurire, de acroba ţie artistic ă, Firul epic este legat de existen ţa ţinut ă totu şi departe de cititor, ampli- pentru criticul al c ărui suflet p ărea într-un sat apropiat or ăş elului cu pri- ficându-i pofta de cunoa ştere. Acesta, „tăbăcit ” de îns ăş i rutina meseriei. cina, a unei mese care, la provoc ările provocat la un astfel de exerci ţiu, La prima vedere, titlul Masa cu unui ini ţiat, r ăspunde la întreb ări prin aşteapt ă cu ner ăbdare s ă fie deschis ă nou ă popi, de şi frapeaz ă prin num ărul săltarea picioarelor comunicând nu- „cutia Pandorei ”, asistând cu r ăbdare popilor, trimite cu gândul la jocul de mărul, de pild ă, al banilor din buzu- matusalemic ă, la derularea lent ă a pocher. Mai apoi, înc ă de la prima narul unui musafir aflat cu mâinile pe faptelor preg ătitoare plec ării: „Exa- lectur ă, termenii care dau senza ţia de blatul ei. În imagina ţia pre şedintelui, menul se încheia a doua zi, îns ă eu mister, de vraj ă, cum ar fi: „experien- acest lucru putea fi un fapt, pe cât de trebuia s ă mai r ămîn o zi, ca s ă ţă cu totul neobi şnuit ă”, “diverse su- banal, pe atât de insolit şi pe cât de semnez diplomele de bacalaureat care persti ţii”, “înv ăluit în cea ţă ”, “o mas ă incredibil, pe atât de interesant. nu se completau, conform regulamen- cu “ şpiriti şmus”, “în mister m-a r ăs- Personaj bine individualizat, tului, decît după examen, pentru cei colit profound, porunca unui “me- pre şedintele se simte „cum nu se mai admi şi”. La care se adaug ă comenta- dium”, “aventur ă insolit ă o asemenea sim ţise vreodat ă”, decis, în sfâr şit, riul propriilor st ări şi senza ţii: „Fi- incalificabil ă aventur ă”, etc, amintesc „s ă piard ă timpul”. Dominat de „o re şte, m ă sim ţeam cum nu m ă mai de proza fantastic ă din familia senza ţie penibil ă”, acestuia nu-i vine sim ţisem vreodat ă. Pe de o parte eram Nop ţilor la Serampore . Pe de alt ă să cread ă c ă se poate preta la „o liber seara aceea şi puteam pierde parte, tehnica „aranj ării ”, preg ătirea asemenea incalificabil ă aventur ă”. În timpul oricum, dar pe de alt ă parte atmosferei, atât de necesar ă unei minte, îi fulger ă tot felul de întreb ări: eram în drum spre ceea ce în termeni povestiri, apropie proza de fa ţă de „Ce vor zice elevii pe care i-am comuni se numea, totu şi, o şedin ţă de nara ţiunile lui Vasile Voiculescu. examinat (…) ce vor zice tovar ăş ii, spiritism! Nu ştiu dac ă-ţi po ţi închi- Matur în construirea „ramei”, care m-au trimis aici ca s ă reprezint pui starea mea (…) Şi totu şi m ărtu- prozatorul las ă cititorul, înc ă din inci- ideea de seriozitate şi exigen ţă risesc c ă seriozitatea profesorului de pit, s ă se familiarizeze treptat cu in- intelectual ă şi moral-politic ă?”- care fizic ă şi a directorului…îmi furnizase stan ţele povestirii: personajul narator, punctează, printre altele, un şi un sîmbure de... nu, nu de îndoial ă, martor ocular, e de meserie un profe- „sentiment al ridicolului şi al nici nu voiam s ă admit acest cuvînt, sor. Acesta, lucrând la un I.P.C.D, a absurdit ăţ ii totale”. În acela şi timp, în dar un sîmbure de interes de avut de nenum ărate ori, ocazia s ă parantez ă, prinse în pasta discursului curiozitate”. Înc ă de pe-acum, conduc ă sesiuni de bacalaureat şi, re- narativ, prind contur alte întreb ări pre şedintele începe s ă se zvârcoleasc ă venit în Târgu-Mure ş, pe parcursul inimate în str ăfundurile con ştiin ţei, în curpeni şul întreb ărilor legate de unei plimb ări, împreun ă cu autorul- răscolindu-l ca o înf ăţ işare la o masa aceea. Dar, din nefericire pentru nararator, s ă-i aminteasc ă netam- ne- instan ţă judec ătoreasc ă: „vas ăzic ă, eu, el, dar şi pentru cititorul curios, sam de o întâmplare insolit ă, petre- care am fost ateu de cînd m ă ştiu şi plecarea pe înserate, înspre satul V.- cut ă împreun ă, prin anii 70 şi ceva, am savurat atîtea c ărţi gen Biblia atât de mult a şteptat ă - nu avea s ă într-un or ăş el de pe Târnava Mare, hazlie, eu sînt acela care, acum, m ă limpezeasc ă nimic despre unde protagonistul fusese trimis în declar atît de u şor gata s ă particip la o miraculoasa mas ă. Discu ţiile dintre calitate de pre şedinte de bacalaureat. experien ţă de spiritism, dorind s ă v ăd protagonist şi celelalte personaje, →

27 în ma şin ă, ocolind în mod premeditat vîrste a omului, dinaintea erelor distingea nuan ţa din cauza semiîntu- subiectul cu pricina şi ag ăţ ându-se de cunoscute de noi, poate antediluvie- nericului, cu ferestre mici, cum se alte subiecte cum ar fi p ădurile de ne…” construia în alte vremuri, şi cu acope- foioase, printre care şerpuia drumul, De asemenea, pentru el „mitu-rile ri şul de ţigl ă înnegrit de ploi şi acope- pline de ciuperci şi mistre ţi, ele însele cele mai tulbur ătoare pe care le rit pe alocuri de mu şchi şi licheni. O „ascunse” pe dup ă pasaje descriptive, păstr ăm ast ăzi nu sînt decît amintiri tuf ă de vîsc se înc ăpăţ îna s ă se aga ţe inserate anume ca s ă distrag ă aten ţia trunchiate şi şterse de vreme ale ace- pe strea şin ă, aproape gata s ă cad ă.“ cititorului, au rolul de face subiectul lui tip de existen ţă omeneasc ă…” Di- Spre surprinderea lor, profesorii central şi mai tentant: „Or ăş elul se rectorul are şi sclipiri profetice, ne- constat ă c ă masa cu pricina nu mai afl ă adunat pe o cîmpie mic ă şi potrivite educa ţiei socialiste a vremii: exist ă, deoarece, în urm ă cu dou ă dreapt ă ca tava, înconjurat de dealuri „Oamenii continu ă s ă caute puterea, luni, dup ă o discu ţie pân ă noaptea verzi, cele mai multe împ ădurite. dar nu puterea asupra naturii, de la târziu cu ni şte popi veni ţi cu un Drumul pe care înaintam noi o lu ă care au pornit atunci, dup ă diluviu, ci microbuz de departe, b ătrâna, piepti ş pe o colin ă înc ă înainte de a puterea asupra semenilor lor... E des- proprietara mesei „... a luat toporul şi, dep ăş i ultimele case. curajant şi întrist ător…” Profesorul cu chiu cu vai cum a putut, a ciopîr ţit În fa ţa noastr ă, la vreo doi de fizic ă, extrem de conving ător, cel masa. A f ăcut-o lemn de foc”. kilometri, panglica lui alb ă cotea şi se care-l provocase anterior, atac ă fron- Ca musafirii, gata provoca ţi şi pierdea dup ă un bot de deal acoperit tal discu ţia despre mas ă. Tehnicianul urni ţi de la munca lor didactic ă, s ă nu de arbu şti, printre alte dealuri ce se blond, ghidul, inspirând „o lini şte se reîntoarc ă acas ă cu un gust amar, apropiau, aruncînd, acum, dup ă ce zîmbitoare ”, confirm ă toate cele rela- de şi sunt preveni ţi c ă masa pe care o soarele se l ăsase dincolo de orizont, tate de V. în leg ătur ă cu experien ţa vor vedea are un cui de metal, profe- umbre lungi”. anterioar ă când masa s-a ridicase. sorii viziteaz ă o alt ă familie de sa şi. Lu ările de cuvânt ale pasagerilor Nespusa bucurie a pre şedintelui şi Aşadar o alt ă mas ă miraculoas ă, cea Daciei 1300, cu p ăreri variate şi bine implicit a cititorului, odat ă cu sosirea reparat ă cu un cui de metal. Dar a- argumentate, îl las ă pe pre şedintele de „completului” de profesori „şcoli ţi” ceasta se afla în buc ătărie şi era folo- bacalaureat şi mai confuz. peste m ăsur ă la şedin ţele de material- sit ă la de toate: „Mâncau pe ea, feme- Dialogul dezinvolt, vioi, îi asigur ă lism dialectic şi istoric, nu este îns ă ia toca varza pe ea, iarna, când t ăiau naratorului „merindea ” necesar ă altceva decât o alt ă „treapt ă”, adic ă porcul m ăcinau carnea pentru cîrna ţi caracteriz ării personajelor, una preg ătitoare pentru „urcu şul” pe o şi umpleau cartabo şii pe ea? Iar în intelectuali citi ţi, docu-menta ţi, unii alt ă treapt ă, sau mai bine zis o culme zilele de s ărb ătoare, dup ă amiaza, chiar f ără prejudec ăţ i. montan ă care ar preg ăti excursion- cînd tinerilor le veneau prietenii, se Profesorul de fizic ă, V. , bun ăoar ă, nistul s ă escaladeze vârful montan amuzau punându-i întreb ări n ăstru şni- e un om serios, ca şi directorul, are „o propriu-zis. ce şi verificînd apoi dac ă masa b ătuse voce potolit ă, expresie poate a unui Cu r ăbdarea ajuns ă la culme, corect r ăspunsurile?!” Pre şedintele, ritm interior oarecum ciudat, desuet cititorul trebuie s ă traverseze alt dis- uimit peste m ăsur ă, se întreab ă: „Bi- şi deplasat; ra ţional”. Poate mai curs descriptiv care spore şte mai tare ne, dar ce fel de oameni sunt ace ştia sceptic, el vrea parc ă, s ă supun ă com- misterul: „Ma şina trase pe dreapta în stare s ă tr ăiasc ă a şa, în bun ă tov ă- portamentul mesei, sub scalpelului lâng ă o c ăsu ţă veche cam povârnit ă, răş ie cu bizareria şi cu misterele?” ra ţiunii: „credem în ceea ce percep- vopsit ă în bej sau mov, nu se mai La finalul povestirii, „rama” se ţiile şi ra ţiunea noastr ă ne spun”. Ar ______închide odat ă cu interven ţia autorului- vrea s ă pip ăie misterele : „Aş fi vrut narator care simte c ă trebuie s ă vin ă să aduc şi un voltametru, ca s ă m ăsor cu unele l ămuriri necesare, adic ă s ă intensitatea şi tensiunea eventualilor povesteasc ă şi el ceea ce constatase biocuren ţi...“ M ărturise şte c ă fi vrut cu ochii lui, despre miraculoasa mas ă să aduc ă şi „un aparat fotografic”. care, într-adev ăr, în urm ă cu ani, la Caracterizarea indirect ă, prin vorbirea provoc ările vizitatorilor curio şi, personajului, prinde bine: „M ă dăduse „răspunsuri” corecte în mărginesc s ă accept şi s ă a ştept, s ă leg ătur ă cu câ ţi bani avea cel care accept o realitate care mi se impune întreba, în buzunar. percep ţiei şi s ă a ştept nu neap ărat Privit ă în ansamblu, povestirea, cu luminarea cîndva a cauzelor ei…” un prolog şi cu un epilog, solid con- Un alt personaj bine construit e struit ă, atrage prin tehnica nara ţiunii, şoferul cu „glasul domol”, directorul prin folosirea adecvat ă a verbelor R., care nu se sfie şte, într-o er ă tehni- demarcând timpurile ac ţiunii şi indi- co-ştiin ţific ă, s ă nu vad ă totul şi cu vidualizându-le, prin vioiciunea şi ochii ra ţiunii. Are o minte mai intuit- suculen ţa replicilor şi prin tiv ă: „Lumea e plin ă, dac ă stai s ă te plasticitatea descrierilor. gânde şti, de lucruri greu de explicat“. ______El e de p ărere c ă „fenomene, ca a şa- BIBLIOGRAFIE: zisul spiritism sau ca telepatia, 1. Eliade, Mircea, Aspecte ale telechinezia, sînt explicabile numai în Petru Botezatu, Pantocrator, icoan ă mitului, ed. Univers, 1978, p. 178. dou ă moduri. Ele pot s ă fie urme, împ ărăteasc ă pe lemn, iconostas 2. Eliade, idem, p. 179. vestigii aproape epuizate ale unei alte 3. Eliade, ibidem.

28 melor ce o compuncartea, trebuie s ă de ții,obligatoriu,cheia de a p ătrunde Mitul și mitologia imaginarului în esen ța eului autorului ei, avântat în (II) jocul crea ției, pentru a decoda Primul volum al lui Vasko Popa – semantica și ontologia sensului liric Kora/Scoar ța –, ap ărut în 1953 la Ed. al vie ții. Cartea, structurat ă în cicluri, Novo poko-ljenje, Beograd, avea s ă ofer ă un spectacol magnific, care se bulverseze, „prin rostirea nesupus ă desf ășoar ă pe m ăsur ă ce î și etaleaz ă canoanelor” (Petru Cârdu, op.cit. ), virtu țiile.Fiecare cuvânt î și are rostul lumea literar ă din Serbia, și nu numai, ______său predestinat în vers. Fiecare cuvânt oferind șansa literaturii sârbe de a se spre o interpretare axiologic ă. Exten- este bine ales, înl ăturarea unuia pozi ționa pe linia estetic ă a unui siunea respectiv ă, u șor subversiv ă, anume cauzeaz ă c ăderea turnului. În modernism care se declarase adversar sugereaz ă antifrastic existen ța unui majoritatea poemelor, versul din înver șunat al proletcultismului și al spirit mitic, deopotriv ă expresionist și final constituie defini ția-explica ție a mode-lelor lirice desuete, cli șeizate, suprarealist, permanent având unui simbol, a unei voci coborât ăe de sorginte, chipurile, tradi țional ă, con știin ța acut ă a fatalit ății.Libertatea din sfere.Poetul nu cultiv ă specific ă în ultim ă instan ță unui ag- prozodic ă asumat ă cu non șalan ță prin experimentul, în definirea identit ății nosticism conven țional, de inspira ție renun țarea la formele fixe ale poeziei „corpurilor str ăine” utilizate în occidental ă. Explorarea simbolurilor, și adoptarea versului alb, sunt doar facerea poemului, dar, instinctual, care reclam ă leg ături insolubile între câteva din modalit ățile de construc ție lăsându-se subjugat de starea de eul s ău poetic și mitul idealizat al poetic ă uzitate de Vasko Popa. poezie, antreneaz ă „în jurul cuvintelor timpului trec ător, poten țeaz ă un ima- Realitatea de dincolo de realitate nu neînarmate” un joc senzitiv al ginar reductibil la jocuri intelectuale mai poate fi controlat ă, ea se dezvolt ă imaginiilor, le forjeaz ă poetic, le deosebit de delicioase: „Fiecare-şi în câmpul unei abisalit ăți mitologice: ritualizeaz ă și le împreun ă în alc ătuiri dezbrac ă pielea sa/ Fiecare-şi desco- „Trebuia s ă moar ă spun / Era mai subtile, armonizatoare, pentru a per ă constela ția sa/ Pe care noapta nu aproape de stele / Decât de oameni//L- mijloci comunicarea dintre increat și a v ăzut-o niciodat ă// Fiecare-şi umple au mâncat furnicile spun / Credea c ă creat, dintre sine și lume: „Ie și din pielea cu pietre/Fiecare s-avânt ă-n joc stelele / Nasc furnici iar furnicile stele / infinitul meu închis între ziduri/ Din cu ea/ Luminat de stelele proprii / Cel Încât și-a umplut casa de hora stelelor din preajma inimii mele/ ce nu se opre ște pân ă-n zori / Cel ce furnici//Spun c ă i-au venit de hac / Din felia mea de soare// Ie și din nu clipe şte nu se pr ăvale / Acela şi-a Depravatele lui cere ști / Că sunt marea ridicol ă a sângelui meu/ Din câ ştigat pielea sa// Acest joc se joac ă stupide zvonurile despre pumnalul / fluxul meu din refluxul meu/ Ie și din rareori” ( De-a nunta ). Cu amprente de degete omene ști // Era tăcerea mea uitat ă pe uscat// Afar ă am În pofida apartene ței sale la ele- pur și simplu în afara lumii spun / A zis afar ă/ Afar ă din abisul meu viu/ mentul literar românesc, camuflat a- plecat s ă caute floarea-soarelui / În Din trunchiul nud p ărintesc din parent în spatele unor libert ăți pro- care se revars ă drumurile / Fiec ărei mine// Afar ă pân ă când s ă strig afar ă// zodice comune, Vasko Popa pune în inimi și fiec ărei stele // Trebuia s ă Afar ă din capul meu care se crap ă/ circula ție un topos simbolic specta- moar ă spun” ( Moartea cititorului în Afar ă numai afar ă” ( Dă-mi zdren țele culos, izvorât din medita ții ludice, stele ). Observ ăm c ă tr ăirile l ăuntrice înapoi ), sau: „A fost odat ă o gre şeal ă/ dominate de solemnitatea unor verbo- ale poetului, transpuse „vizual” cu o Atât de ridicol ă atât de minor ă/ Că imagini topite structural, stilistic, în inginerie meticuloas ă, în cuvinte nimeni nici n-ar fi observat-o//Pe sine arhitectura poetic ă: jocul, u șa, piatra, parc ă înr ămate, implic ă o reflec ție nu vroia / Nici s ă se vad ă nici s ă se- semnele, osul, roata, lupul, umbra, insistent ă, revelatoare, asupra ima- aud ă// Ce n-a scornit / Ca s ă zidul, glasul, ochiul, cuvântul. ginii poetice. Vasko Popa opereaz ă demonstreze / Că de fapt nu exist ă// A Utilizarea acestora l-au condus la insolit ări entropice surprinz ătoare, inventat spa ţiul/ Ca s ă-şi abolirea tradi ției, la universalizarea parc ă, pentru a ilustra și mai pregnant ad ăposteasc ă-n el dovezile/ Şi timpul fenomenologiei obiectelor „decupate” ideea de poem care spune ceea ce ca s ă i le p ăstreze/ Şi lumea ca s ă i le dintr-un univers nu imaginat, ci omul obi șnuit nu vede. vad ă// Tot ce inventase/ Nu era nici existent. Formula poetic ă adoptat ă de „Lec ția vaskopopian ă” a șocat nu atât de derizoriu / Nici atît de m ărunt/ Vasko Popa în construc țiile sale numai ideologii vremii, dar și pe Dar era bineîn ţeles fals // Şi oare se lirice, purtând amprenta unei filia ții sus țin ătorii în literatur ă ai conser- putea s ă fie altfel” ( Gre șeal ă trufa șă ). vizibile cu modernismului românesc, vatorismului și tradi ționalismului fad, În scopul recre ării figurii mitice a este infuzat ă gradat de coduri care care î și vedeau în primejdie pozi ția lui Vasko Popa, în antologia noastr ă reorienteaz ă focalizarea mimetic ă social ă, locul pe care îl ocupau în am renun țat la criteriul tematic, în spre paradoxism, spre o clar ă ierarhia scriitoriceasc ă. Kora/Scoar ța favoarea celui estetic, f ără s ă mini- autofic țiune, ca s ă amintim un termen a recomandat, la timpul potrivit, un maliz ăm importan ța structurilor for- consacrat de Gérard Genette.Mefien ța poet-emblematic, încifrat.Vasko Popa male, adic ă a șa cum au fost ele con- poetului fa ță de exigen țele punctua ției s-a l ăsat cople șit de aglutinarea și cepute de poet. Tocmai de aceea sun- în poezie, ignorat ă total din texte, nem ărginirea cuvintelor, le-a st ăpânit tem de p ărere c ă pu ținele poeme alese asigur ă un flux continuu discursului și manevrat perfect pentru a cristaliza din Kora/Scoar ța au darul de a reda și genereaz ă o deschidere imediat ă, universuri imaginare fascinante, hie- dimensiunea întregului s ău cosmos. revigorant ă, identificabil ă în toate ratice. Pentru a ajunge s ă descifrezi Demersul nostru a început cu → poemele concepute în limba sârb ă, mecanismele și semnifica țiile poe- FLORIAN COPCEA

29 poemele preluate din Câmpia neo- pe care o putem numi timp, pân ă la alt sens, timpul fiin ței în alt timp, dihnei , care, dup ă ce au fost t ălm ăcite adânci b ătrâne țe va fi înso țit de Vasko Popa, asemeni unui iluzionist, în limba român ă de Radu Flora, au bucuria vie ții, iar cel care va avea substituie visului relativ, în balans în- fost revizuite de autor, unele dintre nenorocul s ă afle în vidul ei p ătrat, tre con știent, utopie și fic țiune, apa- ele individualizând spectraculos me- cosmic, „osia lumii” sau „cupa nemu- ren țele realit ăț ii, cu toate aporiile ei sajul. Medita țiile lirice ale poetului, ririi” nu va ajunge s ă vad ă cum se a- eshatologice: „O mân ă a ap ărut din conjugate cu elementele unei realit ăți dăposte ște „în golul ei/ lumea în- pământ / A aruncat piatra în aer // Un- observate cu acuitate, se circumscriu treag ă”: „Cutiei mici îi cresc primii de este piatra / Pe p ământ nu a reve- unor paradigme esen țiale. Eul poe- din ți/ Și-i cre ște mica lungime / Mica nit/În cer nu s-a urcat // Ce este cu tului, manifestat scriptural în diver- lățime micul gol / Și c-un cuvânt tot piatra / Oare sl ăvile au devorat-o/ Oa- sele sale ipostaze și metamorfoze în ce are // Cutia mic ă cre ște mai depar- re în pas ăre s-a pref ăcut // Iat ă piatra / Kora/Scoar ța, devine, în aceast ă te / Și-acum este într-însa dulapul // În Înd ărătnic ă a r ămas în sine / Nici în conjuctur ă, un subiect poetic-pretext care se ad ăpostise // Și cre ște mai cer nici pe p ământ // Pe sine îns ăși se- care, despresurat de iluzii susceptibile departe și mai departe / Și-acum e-ntr- ascult ă/ Lume între lumi” ( Visul pie- și aprehensiune, indic ă prezen ța unui însa camera / Și casa și ora șul și ța- trii ), și: „I s-a urât de cerc / De cercul permanent mit non-himeric, perfect din jurul s ău/ S-a oprit // Îi este translucid: „Inel al nim ănui inelule / grea povara / Propria povar ă înl ăuntrul Cum te-ai pierdut // Cum ai c ăzut din ei / A aruncat-o// Piatra-i este dur ă/ cer undeva / Mai mult pretutindeni Piatra din care este z ămislit ă/ A decât undeva // De ce ai cununat-o pe părăsit-o// Se simte strâmtorat ă loc / Vechea str ăvechea ta str ălucire / profund / În propriul s ău trup // Cu golul t ău tân ăr// Uitaser ă și de Ie și// S-a ascuns de sine / S-a ascuns în tine / Cum uitaser ă de noaptea lor propria-i umbr ă” ( Aventura pietrei ). nup țial ă// De-atunci str ălucirea-ți O tem ă poetic ă vaskopopian ă, căzu în b ăutur ă/ Golul ți se-ngr ășase / predilect ă, de-a dreptul obsesiv ă, Iar ăși e ști pierdut // Iat ă-ți inelarul investit ă cu func ție simbolic ă, este meu / Intr ă și te c ăpătuie ște-te” ( Inel „lupul”. Aceasta favorizeaz ă p ătrun- celest ), și: „Tu umbli o ve șnicie derea eului auctorial în spa țiul întreag ă/ Prin propriul t ău infinit / Din paradisiac, canonic, al arhetipurilor cre ștet pân ă-n t ălpi și-napoi//Te mitologice ale folclorului românesc, luminezi singur / În cap por ți zenitul / reintro-ducând/reproducând în câm- În t ălpi amurgul luciului // În pragul pul poetic, cu o texisten țial ă aur ă amurgului la și umbre / Să ți se meditativ ă, tainele vie ții și ale crea- lungeasc ă s ă ți se-ndep ărteze / Să fac ă ției, ale mor ții și ale eternit ăț ii fiin ței minuni și scandaluri / Să se-nchine lor umane: „Întoarce-ţi privirea spre Petru Botezatu, Maica Domnului, în șile // În zenit reduci umbrele / La mine/ Lupule şchiop// Şi însufle ţeşte- cu Arhangheli i puteri îngere ti, adev ărata lor m ărime / Le-nve ți să ți ș ș mă cu ardoarea gurii tale/ Pentru a tempera acrilic pe panou de lemn se-nchine / Și înclinându-se s ă dis- ă cânta în numele t ău/ În imemoriala ______par ă// Și-n ziua de azi mai umbli pe- limb ă matern ă a teiului// Cresteaz ă- ra // Și lumea în care se ad ăpostise // aici / Dar nu te vezi de umbre” ( Ma- mi pe frunte cu gheara/ Cere şti dungi Cutia mic ă-și aminte ște de copil ăria estrul umbrelor ), sau: „Ai ap ărut tâ- şi incizii/ Interpret al t ăcerii tale s ă sa / Și cuprins ă de un dor f ără mar- rându-te dup ă o ploaie / Dup ă o ploaie devin// Şi mu şcă-mă de mâna stâng ă/ gini / Devine iar ăși cutie mic ă// Acum de stele // Din oasele lor stelele / Îți Ca lupii t ăi s ă-ngenuncheze în fa ţa este-n cutia mic ă/ Întreaga lume mic ă ridicar ă ele însele casa / Unde-o duci mea/ P ăstor numindu-mă// Întoarce-ţi mic ă de tot / Ușor pute ți s-o pun ți în pe ștergar // Dup ă tine vine-o vreme privirea spre mine/ Şi nu te mai holba buzunar / Ușor s-o fura ți u șor s-o șchioap ă/ Să te-ajung ă din urm ă s ă te la c ăzutul t ău chip/ Lupule şchiop” pierde ți/ Păstra ți cutia mic ă” ( Cutia calce // Scoarte coarne melcule // Te (Sarea lupilor, 4 ), sau: „Toiagul tu mic ă), sau: „Nu v ă pleca ți în fa ța târ ăști pe-obrazul enorm / Pe care nu-l rupe-ţi-l în trei/ Şi f ă din el un vultur cutiei mici / În care apusese totul / Și vei vedea niciodat ă/ Drept înspre gura cu trei aripi/ Şi ia-ne de-aici/ Noi te steaua voastr ă și toate celelalte stele // neantului / Abate-te din cale și ia-o pe rug ăm p ăstor al lupilor// Du-ne în Ușura ți-vă/ În vidul ei // Scote ți-i toate linia vie ții / Din palma mea visat ă// crângul t ăiat/ Al tinerilor no ştri cuiele / Și da ți-le st ăpânilor ei / Să le Pân ă ce nu va fi prea târziu / Și las ă- str ăbuni/ Fiul soarelui şi fiica lunii// mănânce // Face ți-i o gaur ă la mijloc / mi drept mo ștenire / De-argint șter- Du-ne în constela ţia/ Marelui lup/ Și trage ți-o-n pendul // Umple ți-o cu garul f ăcător de minuni” ( Melcul Noi te rug ăm p ăstor al lupilor// Du-ne proiecte / Cu pielea me șterilor ei / În stelar ). în pântecul/ Cristalin al mamei” picioare c ălca ți-o/ Lega ți-o de coada Un efect emo țional deosebit (Rug ăciune pentru p ăstorul lupi- pisicii / Și alunga ți pisica / Nu v ă produce simplitatea anatomic ă a lor ,4), și: „Lupul şchiop poart ă-n spi- pleca ți în fa ța cutiei mici / Nu ve ți mai poemelor dedicate „cutiei”, care nare/ Un mare vultur negru/ Şi-m- putea / Să v ă îndrepta ți la loc” exprim ă atât imensitatea universului, preun ă zboar ă pe cer// Îi bea rou ă din (Du șmanii cutiei mici ). cât și enigmele ce pot fi descoperite plisc/ Şi-nfulec ă buc ăţ i de ce ţuri În poemele unde, invocând to- în ascunsul ei, tainic, labirintic. albicioase// Îi culege cu botul/ Vii ou ă posul „piatra”, transgreseaz ă cugeta- Precum în basmele române ști, cel stelare/ Îngropate adânc în azur// → rea în alt registru, sensul spiritului în care descoper ă înl ăuntrul ei nestemata

30 Toamn ă nebun ă Mâinile sunt cele ce culeg punitiv o form ă geometric ă de soare- Toamna asta-i nebun ă, nebun ă, alternativ. se trage de frunze și ia m ătr ăgun ă.

Și-a b ăut cerneala și e la munca brut ă, În lichidul amniotic ale boabelor de ia shakespeare-ian fiertur ă de cucut ă. struguri, se v ăd translucid plutind muguri. Face m ăsc ări la cohorte de gânduri, cu rafale de ploi și rafale de vânturi. De lumina fiec ărui bob ancestral

E nebun ă de legat, de cât e de este responsabil câte un cordon Cu pr ăștii de z ări a trimis departe, frumoas ă, ombilical. păsări ce-n plisc aveau cântece calde. de stat la ea în bra țe, c ă nu e

veninoas ă. Mici led-uri ce func ționeaz ă cu Cu t ălpi de brum ă, ia diminea ții urma, acumulatori, și serii, cu cea ța, ea îi scap ă turma. 16 octombrie 2019 și lumineaz ă dealul ca de s ărb ători.

Dar luminii albe, i-a s ărit mult calul, Vi ță de (în)vie De fapt e toamna în s ărb ătoare ei de rogvaiv-ul îi iube ște prismei pur ă, cristalul. Un damf de rachiu str ăbate primul când via vorbe ște cu o altfel de gur ă. cea ța De tr ăim r ăvășirea verde în fa ță , și caut ă s ă-mb ărb ăteze diminea ța. E o simfonie de culori fiecare adunat ă cu integral ă de suprafa ță . ciochine Se vede c ă metalurgia este și nu știi de-i citrin, crisopraz, granat Ea în suflete ne p ătrunde bezmetic ă, de ștept ătoare, sau rubine. dar se-ncurc ă totu și la aritmetic ă. de sun ă trezirea vi țelor c ăță rătoare. E rostul oamenilor de a le umbla la

gravitație Nu mai știe s ă numere și s ă lic ăre, Cuptoarele Siemens-Martin din și de-a umbla și la celesta levita ție. numai s ă fo șneasc ă, s ă vâjâie și s ă frunze, picure. pornesc șarje gata ruginite și confuze. ”Ex abrupto” sunt zdrobi ți de-a lungul

și latul, Poate ia Xanax, poate ia Rudotel, Și totu și, în secret, prin sârmele din de boabele, în teascuri, î și pierd Ce nu face ast ăzi, mâinele din ieri? vie, pierp ătratul. vântul bate morse, f ără s ă se știe.

Se crede Einstein, fluturând cu nimb, Din stâlp de beton în stâlp de beton, Dar continu ă drumul prin (ne)scrisele relativitatea restrâns ă la (ano)timp. telegraful anun ță prezen ță de om. legi în damigene și butoaie din pivni ță și Și se mai crede și-un fel de- Unii vin pentru verb, al ții pentru beci. ntregitoare, substantiv, Eu pun șaua pe spatele musculi țelor a celor ce tr ăiesc sub soarele ei moale. important e c ă vin, din oricare motiv. de vin

Au treab ă cu sferele și a lor dulce și c ălăresc fierberea mustului divin. A inventat leacul și apoi a g ăsit și gra ție, boala, sau poate cu elipsoidele de alt ă 19 octombrie 2019 Nostalgia de a fi tras la focul ei oala. rota ție. R ĂZVAN DUCAN

______

VASKO POPA contrabandi şti// Lupii url ă aruncându- de golul existen țial, sunt câteva dintre →Îl ap ără de câini zbur ători/ De se/ La oameni şi cai// Str ăbunicul elementele prin care artistul în țelege foarfecile p ăsărilor r ăpitoare/ Îl amenin ţă / C ă-l va împu şca pe loc/ Pe să opreasc ă în loc angoasele timpului plesne şte cu coada/ Ar ătându-i calea cel ce va recurge la arm ă// Se ridic ă-n atotputernic, schimbându-i valoarea și secret ă/ De la o vizuin ă celest ă la picioare şi-ncepe s ă urle/ Mai cumplit semnifica ția, consecin țele ireversi- alta// Vulturul îl love şte cu ciocul în ca ace şti borfa şi cu coad ă// Lupii url ă bilei treceri: „Ochi în ochi cu zidul/ cap/ Ghearele i le înfige între coaste/ din ce în ce mai trist/ Sl ăbind tot mai Nu-s nici frumos nici urât/ Sunt f ără Şi nu-l las ă s ă a ţipeasc ă” ( Urmele mult caii/ Care prinseser ă aripi din de chip// Piept la piept cu zidul// Nu-s lupului șchiop, 4 ). Senza ția de nedi- senin// Cu cât mai pu ţine sunt iernile nici puternic nici pl ăpând/ Sunt lipsit simulat ă fatalitate, în care efemerul și şi z ăpezile/ Dintre str ăbunicu' şi de experien ță / Față -n fa ță cu zidul// eternul sunt consubstan țiale, deloc mine// Vocea-i de lup îmi st ăruie mai Nu-s nici bun nici r ău/ Sunt singur” alterate de fic țiunile insolite ale unei distinct în auz” ( Tat ăl lupilor vitreg ). (Zidul, 1 ), și: „Lichen dac-aș fi/ Și d- realit ăți u șor recognoscibile, Sub semnul sublimului și al ab- ac ă întunericul lui ar exploda// Igrasie domin ă/înnobileaz ă discursul epic, solutului se afl ă și motivul „zidului”, dac-aș fi/ Și lini ștea ei dac-ar da s ă ini țiatic, al poetului: „Zboar ă prin unde Vasko Popa ne propune o țipe// Fulger dac-aș fi/ Și umbra lui Dune/ Str ăbunicul meu Ilie Luca explorare, în aparen ță fabulatorie, a dac-ar c ădea în genunchi” (Zidul, 2 ). Morun/ În sania-i înc ărcat ă cu sare/ Şi propriului alter ego.Teama de neant,

31 Asterisc Fragment: "M-am apucat din întâmplare să răsfoiesc unul dintre zecile - am aproape o sut ă - de „jurnale" scrise de pe la paisprezece ani. Cu excep ţia câtorva catastife primite (n. 1929) în dar de la dl. Theodoru, sunt toate Reper al profunzimii, elegan ței și caiete dictando cu muchia de sârm ă delicate ței, Ecaterina Oproiu s-a spiralat ă. remarcat înc ă de pe când era student ă a Decenii am purtat în ghiozdan, în Facult ății de Drept din Bucure ști (pe serviet ă, în po şet ă un astfel de caiet care a absolvit-o în anul 1952), ca o pentru că, fără buletin aş fi putut circula, prolific ă publicist ă, autoare a zeci de dar niciodat ă fără caietul cu sârm ă. articole ap ărute în România liber ă, dar Deci, oriunde mă duceam, la aprozar, la și în alte ziare și reviste ale timpului. ORL, la Gastro, la Neuro, la Merit ă men ționat c ă la acea vreme era Stomatologie, la administra ţia financiar ă so ția valorosului economist Costin şi nefinanciar ă, mă rog, peste tot unde Murgescu, cel care a contracarat și aşteptai, şedeai, ba chiar şi unde te anihilat „Planul Valev” a c ărui punere mi şcai, adic ă în tren, în avion, inclusiv în în aplicare ar fi condus la transformarea cursele lungi cu autobuze nu prea ______României într-o adev ărat ă colonie a aglomerate, Jurnalul ţinea loc de privit pe să citesc, adic ă să retr ăiesc, prietenii Uniunii Sovietice. geam sau de suit pe pere ţi. Dar, ca să fiu dreapt ă, Jurnalul n-a fost ve şnice dar evaporate, întâlniri de neuitat Ecaterina Oproiu a avut o sus ținut ă pentru mine doar „un tovar ăş de drum", pe care le-am uitat 99%, confrunt ări activitate pe t ărâmul cinematografiei, ci şi urechea care asculta când pere ţii ucig ătoare dar, uite că, înc ă, nu m-au de ținând pentru mai bine de trei decenii aveau urechi. Ei cu urechile lor, eu cu ucis. (1965-1989) func ția de redactor-șef al urechea mea. Am mâncat sute, mii de file, dar revistei de mare popularitate Cinema. A În plus, m-am gândit la Jurnal ca la un îngurgitatul caietelor, respectiv fost distins ă pentru critic ă cinemato- memento. (Când am început primul chiolhanul cu hălci şi fărâmi ţe din grafic ă de c ătre Asocia ția Cinea știlor Jurnal, am scris, pe prima fil ă, că acest propriul trecut, m-a cam pus la pământ. din România (ACIN) de dou ă ori: în Jurnal îl dedic eu, şcol ări ţa, nepo ţilor Nu ştiu al ţii cum sunt, dar, pentru mine, 1977 („pentru cronicile filmelor româ- mei. Nu vreau să-i las să se căzneasc ă să recitirea, roaderea, mâncarea, iar, pe ne ști din ziarul România liber ă”) și în afle de unde provin. (Sincer vorbind, nu-i parcurs, halirea propriului trecut a fost - 1982 („pentru contribu ția la afirmarea văd căznindu-se, dar asta e un simplu şi rămâne - un fel de autocanibalism. cinematografiei române ști”). Pre țuit ă reproche d'amour). Oricum, pân ă la urm ă (de şi n-am ajuns pentru comentariile sale emanând o so- ...Deci, m-am apucat să răsfoiesc un chiar la urma urmei) agapa recomandat ă lid ă documentare, umor fin și delicate- jurnal de acum multe decenii. Prima de Ecleziast m-af ăcut flea şcă. Tot ce țe, a fost una dintre prezentatoarele pre- impresie? Nu în ţelegeam nimic. Dac ă descifram mă ame ţea. Absolut tot. Şi cele ferate ale filmelor difuzate la emisiunea lectura s-ar fi petrecut la poli ţie, aş fi de bine, şi cele de rău. Dac ă descopeream Răul, mă cople şeau de mare succes Telecinemateca . Între declarat, sus şi tare, că nu recunosc părerea de rău, remu şcarea sau revolta anii 1992-2002, a f ăcut parte din nimic. Niciunfapt, niciun detaliu (poate, ici-colo, un cuvânt, dar cuvintele sunt, împotriva unor câino şi care mi-au dat la Consiliul Na țional al Audiovizualului. oricum, bun comun). cap (cine ştie unde ajungea capul ăsta A scris câteva piese de teatru care Dup ă ce-am terminat lectura primului dac ă n-ar fi fost despicat?). au avut mare succes la public: „Nu sunt caiet, am luat la întâmplare alt caiet, apoi Dacă descopeream Binele, şi binele mă turnul Eiffel”, „Cerul înstelat deasupra înc ă unul şi tot citind, parc ă-parc ă, n-aş cople şea (p ărin ţi tineri, iubiri îmbobocite noastr ă”, „Interviu”, „3x8 plus infini- mai fi jurat ca la poli ţie, n-aş mai fi - chiar cu şişul în din ţi, dar iubiri - copil tul”, în care au jucat actri țe bine cuno- pretins că eu nu am absolut niciun care nu pronun ţă R pân ă în prima zi de scute (Leopoldina B ălănu ță , Mariana amestec. E drept, citeam împotmolit. Nu şcoal ă, când a zis, în sfâr şit, brânz ă). Mihu ț, Tamara Buciuceanu-Botez). era vorba doar de scris, dar erau prea Binele vulcanic, ca şi binele liliputan a În ultimii ani, a publicat trei multe ini ţiale (ale cui?) prea multe fost şi s-a terminat. Niciodat ă n-o să-l mai volume de jurnal („Jurnal 1”, „Jurnal compara ţii, prea multe referiri la ceva văd decât sub form ă de mumia binelui sau 2”, „Jurnal 3”). Memorialistica sa ne care trebuia să-nsemne altceva (parc ă sub forma unui osuar numit Jurnal. dezv ăluie confesiuni fascinante privind eram într-o carte scris ă de Esop în Am ajuns la concluzia că Jurnalele nu o varietate de aspecte, de la rolul colaborare cu La Fontaine). trebuie citite de cei care le-au scris din primordial pe care l-au avut p ărin ții și Pân ă la urm ă, ap ărea un lic ăr şi, lic ăr inim ă, nu din pasta de pix. Cei care vor, bunicii în formarea profilului s ău moral lâng ă lic ăr, aprindeau un opai ţ. Citeam, totu şi, s-o fac ă, mai bine şi-ar face un marcat de adoptarea unor tr ăsături din ce în ce, mai febril. La un moment dat, harakiri sau, mai nou, un seppuku. Iat ă de ce, pentru acest prim volum de esen țiale (cinste, dârzenie, libertate și începusem să înfulec paginile - vorba amintiri, n-am fost capabil ă s-o iau demnitate), pân ă la portretizarea unui Sfântului Ioan Teologu care-i poruncea îngerului să mănânce cartea. piepti ş. Am preferat să merg soft, impresionant num ăr de personalit ăți cu Chiar aşa făceam şi eu. Mâneam cartea, întrucâtva, pe pizzicato şi - cert - pe care s-a intersectat în decursul anilor respectiv caietul, numai că, spre nevoia de a pomeni câ ţiva oameni care (Elvira Godeanu, Marin Sorescu, deosebire de cartea din mâna îngerului, merit ă, cu adev ărat, ve şnica pomenire. Octavian Paler, Ovid Crohm ălniceanu, foile din mâinile mele nu-mi făceau gura Dac ă am lăsat prea multe detalii Florin Piersic, Iorgu Iordan, Radu „dulce ca mierea". Mestecam hârtii personale şi prea mul ţi „oameni la Cosa șu, Alexandru Ivasiuc, Ion decolorate, scorojite, cu semne kilogram", am făcut-o pentru că, vorba Popescu-Gopo). Totodat ă, opera sa ne îmbârligate (cu anii ţi se schimb ă şi lui D.D. Ro şca, sunt oameni care, fără să relev ă o radiografie fermec ătoare a grafia). La un moment dat, nu mă mai fie orbi, sunt buni." intelectualit ății române ști din ultimele puteam opri. Dup ă o zi de lectur ă, seara, DORIN N ADR AU șapte decenii. când mă lua în bra ţe Morfeu, continuam (S. U. A.)

32 Vitrina consumate, respinse de societate, s-a sim țit în structura acesteia, lumea s-a destr ămat, iar noile valori nu au putut

să se impun ă în via ța de zi cu zi. Via ța ne pune în fața unor Corup ția, c ăderea spiritual ă, evenimente, oameni, situa ții, fie c ă ne mercantilismul, l ăcomia generalizat ă, place, fie c ă nu ne place. Jurnalul este goana dup ă bani, cât mai mul ți bani, a un instrument pentru punerea în evi- schimbat paradigma social ă. Oamenii den ță a memoriei și presupune evalu- s-au pierdut într-un mecanism social area ulterioar ă a perspectivei. Jurnalul care le-a tocat zilele. Unii au acceptat poate fi unul obi șnuit, el consemnea- fl ămânzi vremea tranzi ției ca pe o ză istoria de proximitate a celui care prad ă. R ăul s-a adâncit în toate consemneaz ă faptele. De la Faptele domeniile, individul s-a r ătăcit în Apostolilor – la faptele oamenilor. labirintul creat chiar de el. Jurnalul are un rol important în Eugen Dorcescu urm ăre ște în călătorii, pe timp de r ăzboi, pe timpul Jurnal țes ătura spiritual ă pe care se pandemiei, pe timp de pace, când, sub înfirip ă via ța, pentru a g ăsi r ăspunsul presiunea evenimentelor, ne preg ătim la destinul s ău. În lipsa unor certi- de r ăzboi… tudini, el se întoarce spre Scriptur ă, ______Eugen Dorcescu a lansat în lumea preia valorile eterne și le pune la baza semnifica ție: Murind, vei muri; literar ă, în anul 2020, un jurnal existen ței. Este jurnalul unei persoane Îngerul Adâncului; De șert ăciunea complex: Îngerul Adâncului (pagini care a depus/ depune efortul de a se de șert ăciunilor . De re ținut faptul c ă de jurnal – 1991-1998 )*, o carte cu salva din ruina evului tulbure în care titlurile capitolelor sunt în limba impact asupra cititorului, menit ă s ă a nimerit. Lucrând la o editur ă de stat originar ă, limba ebraic ă veche, în care reevalueze, peste ani, timpurile care (Facla – Editura de Vest), ajunge s-au scris c ărțile veterotestamentare ni s-au dat. director dup ă evenimentele din ale Bibliei. Semnifica ția este mult Este un jurnal-eseu, dep ășind Decembrie 1989, dar este for țat de mai profund ă în limba originar ă și limitele teoretice ale speciei literare. mediu s ă renun țe. Trece la alte ofer ă o adâncime evenimentelor Este un jurnal despre via ța în sine, ca edituri, unele func ționând în sistem vie ții. Sunt concepte religioase dar primit de Sus. Plus capacitatea privat, munce ște pentru a-și câ știga preluate din doctrina solid ă a omului de aprecia fiecare clip ă prin pâinea cea de toate zilele, cu cre știnismului, bazat ă pe Vechiul talentele sale, prin gândirea sa, demnitate, cu bucuria celui care nu a Testament și Noul Testament, a șa marcat ă de p ăcatul originar. fost refuzat de soart ă, pentru a câ știga cum sunt prezentate în Scriptur ă. Este Jurnalul are mai multe capitole, o alt ă perspectiv ă. o viziune pe care scriitorul Eugen bine structurate: MOTH TAMUTH; Fiecare zi este prezentat ă ca Dorcescu și-o asum ă deschis și total. ABADDON; HAVEL HAVALIM . epopee definitiv ă, este c ălătoria El a re ținut în Jurnal: „ Sunt numero și, Se mai adaug ă o prefa ță , semnat ă ini țiatic ă a celui care r ămâne lucid și întrist ător de numero și, intelectualii de Mirela-Ioana Dorcescu, Anexe – refuz ă compromisul. Se lupt ă pentru ce nu au lecturi esen ţiale. Id est: n ‐au pagini de manuscris și un argument identitatea sa de scriitor, om de citit, nu citesc Scriptura. M ă întreb profund, poemul Templierul, crea ție a cultur ă, om al cet ății, într-o societate cum pot tr ăi a șa, în aceast ă barbarie, lui Eugen Dorcescu, poem-emblem ă. care se cl ătina/ se clatin ă sub idolatrizând f ără încetare, Edi ția a fost îngrijit ă de Mirela- greutatea vremurilor. Este o b ătălie închinându ‐se unor f ăcături omene şti. Ioana Dorcescu, so ția scriitorului, ca- esen țial ă și necesar ă întru/ pentru Cine nu știe Scriptura nu știe, de fapt, re a redactat și a f ăcut selec ția textelor devenire. Valorile spirituale pentru nimic, indiferent ce pretinde c ă știe, din Jurnal, cu pasiune și aten ție. Fiind care a optat sunt solide, a fost/ este ce crede c ă știe și ce î și imagineaz ă so ția autorului, ea s-a deta șat de ten- sub aripa divin ă. că știe. S ă nu ne am ăgim: cel care st ă siunea spiritual ă iminent ă și a operat Jurnalul are câteva linii de for ță : departe de Dumnezeu, în cele din cu obiectivitate asupra c ărții, în an- scriitorul vede în detaliile vremurilor urm ă, î şi pierde min ţile, înnebune şte ” samblu, dup ă cum noteaz ă în prefa ță : semne ale c ăderii umane. Sângele, (p. 413). „Suflul relat ărilor este n ăucitor. Nu prezent în cetate, de la un accident de Perioada prezentat ă în carte este mă mai puteam desp ărți de Jurnal. sănătate la sângele celor c ăzu ți la cunoscut ă multor cititori de la data Mă întorceam mereu la caietele lui „revolu ție”, pachetele cu puii de public ării. Ei au tr ăit vremurile pân ă Eugen ca la un drog” (p. 11). găin ă aruncate în strad ă, în contrast la disolu ție. Pe viitor, Jurnalul va Titlul are o semnifica ție profund cu vremurile de dinaintea faptelor din căpăta o valoare mai mare, precum existen țial ă: e plonjonul artistului în decembrie 1989. vinul vechi care se înnobileaz ă cu măruntaiele timpului concret, pentru a Goana dup ă afaceri a oamenilor trecerea timpurilor. A fost o perioad ă extrage esen ța destinului propriu și a de cultur ă, a profesorilor universitari, de c ădere, de trecere de la o structur ă celui colectiv. E sacrificiu și onoare, parvenitismul multora. Abandonul social ă la alta. De la comunismul, este am ărăciune și bucurie. Demersul profesiei, al voca ției. Scriitori în personalizat de actorii puterii, la este f ăcut dintr-o perspectiv ă cre știn ă, deriv ă, debitând c ărți în pia ța public ă capitalismul globalist, impus de bazat pe valorile eterne care din orgolii, mândrie, → for țele economice ale epocii pe care modeleaz ă lumea în orice epoc ă. CONSTANTIN STANCU Fiecare capitol are un semn, o am tr ăit-o/ tr ăim. Disolu ția valorilor

33 goan ă dup ă vânt. Oameni tr ăind al ă- solent s ‐au fixat cele înv ăţ ate cândva nevoi ți s ă apeleze la orice pentru a turi de câini în apartamentele de la prin școlile comuniste! Mai clar sau tr ăi, s ă fac ă mari sacrificii, s ă fac ă bloc sau din imobilele pe care le-au mai pu ţin clar, acea formulare a lui multe compromisuri. Ei trebuiau/ ob ținut pe diferite c ăi. Oameni r ătă- Marx („Revolu ţiile sunt locomotivele trebuie s ă tr ăiasc ă pur și simplu sau cind pe str ăzile ora șului, f ără orizont, istoriei”) a r ămas, incon știent, în- să migreze în alte ora șe mai mari, ori oameni înnebunind, f ără s ă poat ă fi crustat ă, încremenit ă, în mintea celor în str ăin ătate. S-au trezit „captivi în salva ți. Efectele unor vremuri absur- mai mul ţi dintre noi, în mentalitatea Babilon”. Cum re ține Eugen de. Oameni de cultur ă furând din ope- colectiv ă. De aceea, suntem atât de Dorcescu în carte: memoria devine cu ra celor care au r ămas fideli crea ției mândri c ă am f ăcut „revolu ţie”, timpul un cimitir (citat din discu ția intelectuale de ținut ă. Furtul intelec- când, de fapt, ar trebui s ă ne ru șin ăm avut ă cu poetul Ionel Am ăriu ței)… tual probeaz ă starea general ă a socie- de brutalitatea, violen ţa, primitivis- Scriitorul revine în Jurnal la o tății: parvenirea prin orice mijloace. mul comportamentului nostru. Alte dorin ță justificat ă, ar fi dorit s ă scrie Oameni în goan ă dup ă func ții, dup ă na ţii cl ădesc în lini ște, civilizat, noi un roman, unul total, despre vremu- ranguri sociale, dup ă iluzii de lux. trecem din revolu ţie în revolu ţie, d ă- rile pe care le-a tr ăit. În paginile re- Eugen Dorcescu noteaz ă în râmând, periodic, ceea ce abia am gistrului s ău apar și elemente de ro- Jurnal , referindu-se la destinul unui reu șit s ă încropim. Ce locomotive ale man, personajele sunt creionate veri- scriitor: „ Așadar, scriitorul are, istoriei? Izbucniri de s ălb ăticie și u- dic, au amprenta originalului. Exist ă simultan, un prestigiu social și prea ră, regres moral și material, dans si- o epic ă intrinsec ă, din care se re ține mare, și prea mic, în ochii celor mai nistru sub tamburina Satanei ” (p. povestea noastr ă. Iovescu, directorul mul ţi. Nu ‐i în ţeles, e adulat, invidiat, 464). pus la editura de stat, simbolizeaz ă venerat câteodat ă, dar și dispre ţuit. Sunt și alte defini ții, reevalu ări, tendin țele vremii, parvenitismul, in- Altele sunt meseriile clare, limpezi, reconsider ări asupra existen ței. O cultura, șmecheria adus ă la rang de de vaz ă: medic, profesor, inginer. Sau analiz ă a Jurnalului , o lectur ă în demnitate public ă. În spatele lui s-a func ţiile: director, șef undeva. Dar tihn ă, va dezv ălui receptorului o țesut întreg mecanismul de produs scriitor? E prea mult și, totodat ă, concep ție de via ță valid ă, aflat ă sub func ții, bani, pozi ții sociale, toate prea pu ţin. E greu de evaluat. E ‐o protec ția lui Dumnezeu. marcând ruina unei societ ăți înclinate. meserie evanescent ă. Mul ţi uit ă, mul ţi Eugen Dorcescu, cu toate c ă se Tensiunea dintre autor, ca angajat al nici nu știu c ă, la un scriitor, la un considera pesimist, mizantrop, idei editurii, și acest personaj e evident ă, e artist, pe primul loc e voca ţia; abia reluate cu discre ție în carte, a fost/ tensiunea dintre bine și r ău, dintre a fi apoi, profesiunea. De aceea, am este un om fericit: are o familie, s-a și a nu fi. Dintre cel care cunoa ște și convingerea c ă scriitorul trebuie s ă realizat ca scriitor în aceast ă perioad ă. acela care dore ște ceva nel ămurit. stea între cei din breasla sa, pentru a A tr ăit într-un ora ș (Timi șoara) care Sub presiunea vremii, împins la nu fi jignit. Altfel, e singur. Va fi i-a oferit alinare (al ături de zbucium, margine, dar nu eliminat, autorul a izolat, interpretat gre șit, privit cu de experien țe care l-au înt ărit), a reu șit s ă scrie câteva c ărți de referin ță uimire și suspiciune. El apar ţine unei cunoscut oameni de excep ție, pentru literatura român ă, în perioada elite stranii, pe care nici intelectualii spirituali, solid ancora ți în eternitate. imediat ă urm ătoare de dup ă anul n‐o accept ă întotdeauna ” (p. 210). A avut unele vise care i-au l ămurit 1989: Cronica, Abaddon, Exodul, Eugen Dorcescu î și asum ă starea calea pe care exista. Visele au punctat Poezii despre și pentru Raluca, de scrib, mai mult decât aceea de in- ritmul Jurnalului , dinamica Psalmii în versuri, Ecclesiastul în telectual. El noteaz ă cu aten ție faptele cuvintelor a șezate pe hârtia fl ămând ă. versuri, Pildele în versuri etc. celor din jurul s ău, se analizeaz ă, A realizat, ca editor, unele c ărți care De și a a șteptat o reac ție solid ă din caut ă r ăspunsuri la întreb ările care se i-au adus bucurie. A locuit într-o partea confra ților sau criticilor ivesc brutal în via ța individului, prins camer ă, a sa, în care a stat de vorb ă literari, aprecierile au fost mai mult în mandibulele vremurilor. Iat ă cu Dumnezeu, a muncit, a contemplat verbale. A a șteptat un premiul al viziunea: „Atunci ajungi la infinitul, a scris etc. A întreprins Uniunii Scriitorilor din România... O maturitatea artistic ă deplin ă: când unele c ălătorii, la p ărin ți, în concedii, anumit ă am ărăciune l-a marcat. cite ști lumea ca un limbaj. Nu când o în str ăin ătate etc. C ălătoria cea mai Rămâne lucid pe pozi ții, cum constat ă observi, o reproduci sau o analizezi. important ă a fost c ălătoria spiritual ă în Jurnal: astfel de c ărți se în țeleg cu Când o cite ști. Nu c ărţi, nu teorii, ci în „lumea lui Dorcescu”, în ascuns, în dificultate, temele abordate nu sunt lumea. Dintre c ărţi, o singur ă Carte „chilia” sa. A avut experien țe abrupte uzuale, noi curente literare au trebuie citit ă. Ea te înva ţă s ă cite ști în rela ția cu rudele, apoi boala so ției, izbucnit în epoc ă, acel prezentism apoi și lumea despre ale c ărei crea ţie plus momentele când a trebuit s ă-și abrutizant în care trecutul și viitorul și destin vorbe ște ” (p.523). zugr ăveasc ă apartamentul. O munc ă sunt strivite de un prezent monstruos, Lectura Jurnalului devoaleaz ă și dur ă pentru un intelectual, cu impact dominat de obiecte, dispozitive și alte aspecte ale existen ței, punctele asupra fizicului și a min ții sale. Pe ie șiri în peisaj. Pentru a prinde esen ța forte ale istoriei. Revolu ția, de exem- alocuri este intrigat de schimbarea operei este/ ar fi fost nevoie de plu, e privit ă ca o ruptur ă în societate, ivit ă în vie țile unor scriitori, nu cunoa șterea Scripturilor, de cultur ă și o ruptur ă care macin ă destine, lumea în țelege de ce unii au apelat la literatur ă solid ă, plus tr ăiri metafizice se pierde și se reinventeaz ă mereu, comer țul abrutizant, practicat în profunde. Timpul nu a avut r ăbdare fără speran ță . Omul devine Sisif, nu- epoc ă. Dac ă în ora șele mari, precum cu lumea cultural ă de la noi… și poate valorifica acumul ările, mun- Timi șoara, au existat locuri unde Poemul de început, cel care st ă de ca, via ța. Doar trud ă și sudoare… Iat ă puteai s ă-ți câ știgi pâinea, în ora șele gard ă în fa ța textului, Templierul , paradigma: „ Cât de zdrav ăn și de in- mici, au c ăzut toate. Scriitorii au fost dezv ăluie tema principal ă a operei

34 lui Eugen Dorcescu: Cavalerul care funde și necesare. Rug ăciunea, psal- rămâne fidel St ăpânului, omul care-și mul, poezia, contempla ția, invocarea ap ără domeniul, femeia, averea. Este divinit ății, toate fac parte din răpus de solda ții lumii acesteia. Ei i- economia unei zile, din planul mai o carte de Cristian P ătra școniu au r ăpit lumea spiritual ă și material ă, amplu al omului care dore ște s ă se au poftit la ceea ce avea un brav salveze, s ă vad ă dincolo de aparen țe. Volumul ap ărut recent la Editura oștean a lui Hristos. La judecata de Ele sunt punctate în Jurnal cu Universit ății de Vest Timi șoara - apoi, St ăpânul îi va reda via ța, va elegan ță și discre ție. Exist ă un ritm 2020- este un grupaj de opt interviuri exista un destin postum, o speran ță interior al lecturii, textul impune la care r ăspund personalit ăți împlinit ă. De observat paralela Filip cititorului o participare atent ă și specializate în domeniu. Autorul, cel Frumos / Satana – care poate fi și dedicat ă. Ritmul vine din armonia Cristian P ătr ășconiu , este un un înger de lumin ă, pentru a ține ideilor, din speran ța care atinge cunoscut autor de interviuri cu captivi oamenii, conform textelor din fiecare cuvânt scris. Din r ăbdarea personalit ăți - scriitori, istorici, Noul Testament. scribului în fa ța textului, care îl politologi, etc. din România și din Pentru Mirela-Ioana Dorcescu, capteaz ă. afara ei, publicate în diferite reviste. tema care domin ă fundalul este Ca o concluzie metafizic ă, cum Aici, discu țiile graviteaz ă, în sângele, cel al oamenilor simpli și afirma Eugen Dorcescu: „ Dac ă vrei principal, în jurul întreb ării de ce sângele celor care au c ăzut în să cuno ști singur ătatea absolut ă, n-ai nazismul a fost condamnat, dar Decembrie 1989 pe marile bulevarde decât s ă tr ăie ști printre oameni ” (p. comunismul nu? La întreb ările ale istoriei și pe aleile din Timi șoara. 370). provocatoare și bine gândite ale lui Consider c ă tema de fundal a Cartea va stârni multe comentarii, Cristian P ătr ășconiu, interlocutorii Jurnalului este dezorientarea este o carte de referin ță pentru dau r ăspunsuri ample, profunde și oamenilor; ei se mi șcă brownian în literatura român ă, ca specie a edificatoare. Cititorul care, ca mine, a spa țiul urban, în lumea culturii, a jurnalului. Ea se înscrie în cadrul mai experimentat comunismul, incluzând unor afaceri nesigure. Oameni care larg al culturii care, iat ă, ive ște fericirea celor 15 ani lumin ă ai lui rătăcesc, f ără orizont și aleatoriu, într- „literatura de sertar”, atât de mult Ceau șescu, parcurge cartea pe un labirint al intereselor de tot felul. invocat ă dup ă Revolu ție. ner ăsuflate și r ămâne cu o Mul ți nu în țeleg ce se întâmpl ă: O literatur ă cenzurat ă, culmea, de pătrunz ătoare senza ție de împlinire. înnebunesc, umbl ă buimaci dup ă o dogmele unei doctrine politice la Ana Blandiana explic ă felul cum a certitudine. Caut ă locuri sigure, se mod ă în perioada prezentat ă, o luat na ștere și s-a dezvoltat îmboln ăvesc de boli pe care nu le perioad ă de presupus ă libertate. Memorialul de la Sighet, construit bănuiau, î și pierd partenerii de via ță . Istoricii vor putea prelua multe fapte împreun ă cu so țul ei, Romulus Cer șesc ceva care nu mai vine, ceva și teme din acest Jurnal, pentru a Rusan . " Când am fost la Yad care nu exist ă, ceva care s-a pierdut. defini vremurile și tainele epocii, cu Vashem , Memorialul de la Ierusalim, O mil ă uria șă domin ă anotimpurile sinceritate, preg ăti ți s ă priveasc ă în am fost prima dat ă şocat ă c ă acolo cet ății, pa șii poetului. abis… existau şi filme cu execu ţii şi Eugen Dorcescu a realizat o carte ______nenum ărate urme ale r ăului pe care important ă, solid ă despre societatea *Eugen Dorcescu, Îngerul le ofereau celor care vizitau acel româneasc ă, despre vremurile pe care adâncului: pagini de jurnal: (1991- memorial. Nem ţii filmaser ă crimele şi le tr ăim. El a aruncat o lumin ă asupra 1998 ), 537 pagini, Timi șoara: Editura lăsaser ă urme. […] Ei bine, la noi destinului uman: „ Nu exist ă pedeaps ă Mirton, 2020 foarte multe urme au fost şterse. Prin ______urmare, pentru ca noi s ă vindec ăm, mai mare pentru p ăcatul originar decât via ța îns ăș i” (p. 503). aveam nevoie s ă în ţelegem, iar pentru Jurnalul are un limbaj precis, a în ţelege, aveam nevoie s ă elegant, frazele se leag ă și limba cunoa ştem ceea ce a fost comunismul, român ă este la nivel maxim. Ideile se să descoperim ceea ce fusese" (p. 16). întrep ătrund matematic, de și suntem Memorialul Sighet ofer ă tinerilor, dar în fa ța unei crea ții subiective. Trimi- și celor care au tr ăit epoca, dovezile terile din subsolul textului au menirea crimelor ascunse de regimul comunist de a l ămuri cititorul neavizat despre din România anilor 1944-1989. temele care sunt prezentate și de a-l Thierry Wolton (n. 1951), provoca la cunoa șterea autentic ă a cunoscut jurnalist francez specializat lumii. Este stilul preluat din literatura în istoria ță rilor comuniste, condamn ă de în țelepciune a Bibliei: Iov, Psal- crimele comuniste din lag ărele de mii, Pildele, Ecclesiastul . De aseme- concentrare și cele prin înfometarea nea, sunt asimilate temele din marii milioanelor de oameni. profe ți: Isaia, Ieremia, Ezechel ; și Despre ele a scris o opera în trei Apostolul Pavel , evident. Scribi care volume. "Dac ă adun ăm efectele au prins în c ărțile lor, care formeaz ă foametei din Cambodgia, China, canonul Bibliei, esen ța vie ții sub in- Uniunea Sovietic ă, Etiopia şi a şa mai spira ție divin ă. Este men ționat Iisus, .Petru Botezatu, Sfântul Gheorghe, departe, ajungem la un num ăr personajul istoric care ne cheam ă la o icoan ă pe pânz ă, colec ție particular ă cuprins între → via ța deplin ă, cu parabolele sale pro- S.U.A. VERONICA PAVEL LERNER

35 50 şi 100 de milioane de mor ţi. […] (p.114). Analiza lui Lucian Boia, Zeci de milioane de oameni uci şi autor al unui important eseu despre doar în acest mod de c ătre regimuri comunism, explic ă esen ța lui: politice a c ăror preten ţie era c ă vor "Comunismul, a şa cum este el pe mîntui omenirea şi c ă vor instaura o hârtie, nu se poate construi" (p. 120). fericire f ără precedent." Iar Cristian Ultimul interviu din carte, intitulat Pătr ășconiu adaug ă: " Comunismul ca "Noua rinocerit ă, comunismul și un imens abator uman" (p. 39). economia sa: acum ", îl are invitat pe Previziunea lui Wolton e îns ă Drago ș Paul Aligic ă, de țin ător al încurajatoare: "Eu sunt convins c ă nu unui doctorat în știin țe politice la exist ă nici un viitor, dar niciunul universitatea Indiana (SUA), unul în pentru comunism" (p. 24) și î și economie la Academia de Studii justific ă afirma ția. Economice din Bucure ști și unul în Stéphane Courtois (n. 1947) este sociologie la Universitatea Bucure ști. cercet ător francez, specialist în istoria Subiectul dezb ătut este, printre altele, comunismului. " Cartea neagr ă a fa țeta economic ă a comunismului, comunismului " ap ărut ă în 1997, pe latura cea mai pu țin în țeleas ă a lui. care a coordonat-o și prefa țat-o, face Interesant ă mi s-a p ărut și viziunea un bilan ț al crimelor din ță rile filosofic ă a d-lui Aligic ă asupra comuniste, al c ăror regim e percep ției comunismului și a responsabil de moartea a peste 100 de ______diferen ței ( bias ) dintre aștept ări și milioane de oameni. Interviul este realitate . axat tot pe crimele regimului virulent în numeroasele publica ții la Am g ăsit, într-un interviu luat comunist și pe asem ănarea celor dou ă care colaboreaz ă, dar și în post ări pe în 2019 de Cristian P ătr ășconiu sisteme totalitare, comunist și nazist. re țele sociale. Interviul din carte este scriitorului rus Evgheni Vodolazkin Interlocutorul prezint ă în detaliu și axat, in principal, pe lucrarea (nu din acest volum) justificarea apari ția, dezvoltarea și dec ăderea terminat ă în 2006 și aparut ă în impactului mai puternic asupra partidului comunist din Fran ța. versiune româneasc ă în 2008, cititorului pe care-l poate avea o carte Dennis Deletant (n. 1946), "Raportul Final" - dat de Comisia de interviuri în compara ție cu orice cercet ător englez specializat în istoria Preziden țial ă Pentru Analiza alt ă lucrare. Spune Evgheni României, specific ă particularit ățile Dictaturii Comuniste în Romania Vodolazkin, întrebat fiind dac ă "se regimului comunist din România. De (CPADCR), condus ă de Vladimir iese din timp prin literatur ă":"Îmi regul ă, Cristian P ătr ășconiu folose ște Tism ăneanu. Raportul condamn ă cei amintesc ceva care e legat de Romain pentru titlurile interviurilor câteva 45 de ani de regim comunist din Gary.[…] Mama lui murea, a scris cuvinte reprezentative din Romania (1944-1989). „Raportul câteva sute de scrisori. […] Le-a răspunsurile interlocutorului . Aici Final este realizarea mea de vârf, scris și a rugat ca acestea s ă îi fie capitolul se nume ște " România - o atât profesional, cât și moral” - trimise, dar în a șa fel încât Romain țar ă de re țele, nu de structuri" (p. marturise ște Vladimir Tismaneanu, Gary s ă nu afle c ă ea a murit. El era 63). Este discutat și comparat regimul cuvinte puse și în titlul interviului (p. pe front și ea nu dorea ca fiul ei s ă fie comunist din România, de la apari ție 90). cuprins de disperare, în timp ce se și pân ă la sfâr șitul lui violent, cu cel Analiza din perspectiva istoriei a afla în r ăzboi. Pân ă la finalul din alte ță ri. perioadei comuniste din România o războiului, Romain Gary continua s ă Eseistul, istoricul și dizidentul găsim în interviul cu Lucian Boia (n. primeasc ă aceste scrisori, f ără s ă știe polonez Adam Michnik (n. 1946) 1944), profesor la Facultatea de că mama lui a murit. Ceva ofer ă o tulbur ătoare m ărturie ca fost Istorie a Universit ății din Bucure ști. asem ănător face și scriitorul – trimite de ținut al închisorilor comuniste din Nimic în istorie nu va fi 100% „scrisori” de acest fel…" Ei bine, în Polonia. Analiza lui se axeaz ă pe clar.[…] În leg ătur ă cu problematica cartea "Comunismul de apoi" mi s-a particularit ățile Poloniei, unde aceasta a comunismului, suntem într- părut c ă interlocutorii d-lui catolicismul este foarte puternic, dar o faz ă în care claritatea este înc ă şi Pătr ășconiu - to ți cum nu se poate face și o paralel ă cu România și mai pu ţin la îndemîn ă. Mai întâi, în mai vii- se adreseaz ă direct Ungaria. Concluzia: "Comunismul aceast ă direc ţie, nu toate cititorului, argumentele lor este o otrav ă, pentru c ă a ucis cam documentele sunt disponibile […], nu ȋntip ărindu-se în cugetul lui. tot ce este nobil într-un om […], a au fost toate stoarse de informa ţiile Plecat ă din țar ă din 1982, n- scos din om tot ce e mai r ău în el " (p. pe care le con ţin [….] Evenimentul am tr ăit perioada post-ceau șist ă, dar 87) . Interviul dezbate și probleme ale major este înc ă prea recent […] şi nu în carte am g ăsit r ăspuns democra ției actuale din câteva ță ri. mai pu ţin important, istoria aceasta a nedumeririlor mele. Ini țiativa lui Vladimir Tism ăneanu (n. 1951), comunismului fiind, cum spuneam, Cristian P ătr ășconiu de a publica cunoscut politolog și sociolog, foarte recent ă, depinde înc ă foarte grupajul de interviuri despre profesor la Universtitatea Maryland mult de memoria oamenilor care au comunism în volumul cu inspirata (SUA), este un aprig denun ță tor al tr ăit-o. Şi, desigur, ea depinde şi de copert ă de Mirel Jichi ța mi se pare o tuturor formelor de totalitarism - interpret ările acestora – care sunt, reu șit ă deplin ă. trecute sau prezente- de pe glob inevitabil, subiective şi au o (nazism, comunism). El le condamn ă înc ărc ătur ă afectiv ă foarte mare" Canada, septembrie 2020

36 Cronica literar ă izvorât ă din chiar absen ța persoanei, Un qadi cre știn: din distan ța timp-spa țiu fa ță de ea, o plaseaz ă în ve șnicia versului, precum și la Iustin Pan ța (ea, «care a plecat lăsând totul în urm ă») dar, în plus, Pare o contradic ție, dar nu e . aduce dep ășirea perplexit ăț ii și afla- Cadiul, un judec ător religios în rea iert ării, îng ăduin ței, acceptării tradi ție islamic ă, dar mult mai mult destinului din care na ște, astfel, Poe- decât atât: se îngrije ște de orfani și sia-rug ăciune, crezul s ău poetic. Iubi- minori, e mijlocitor, revizor contabil, re cre știn ă, fire ște, psalmic ă asemeni dirijeaz ă lucr ări publice etc. Poe ții splendorilor davidiene, cople șitoare cita ți de George V. Precup în volumul aici fiind o infinit ă bun ătate «nodul de versuri Aferim (ed. a 2-a „revizuit ă divin care leag ă lucrurile», cum ar și ad ăugit ă”, Bucure ști: Eikon, 2015) spune Camus. Sunt o gr ămad ă de sunt fie arabi: Ṣā’id al-Andalusi (el „noduri”, de «semne» și la Precup, însu și qadi în Toledo prin secolul al admirator al lui Nichita St ănescu înc ă XI-lea, p. 44) și Al-Shd’ir al-Walahan din tinere țe. Splendori și frumuse ți de (poetul nebun în iubire precum imagini curg în metafore toren țiale, cre știnii nebuni în Hristos, al c ărui cu nemiluita. Schimnicit, m ărturise ște nume se leag ă de splendorile celor desagi de p ăcate, propune îmbun ătă- ______1.001 de Nop ți, arabe desigur, p. 55); țiri duhovnice ști asumate: „Am uitat vedea în ălțându’se odat ă cu el, în/ fie europeni: prozatorul ceh de veac firea, am uitat p ărțile ei p ăcătoase” (p. brumele cerului aflând vorbe cu XX, Bohumil Hrabal, iubitor de pisici 17); „Întor și vom da legi noi, sfin ții” (p. 38). Iar ăș i, apoi: „În lini ște alunecând mortal de la etajul cinci pe cump ătare la trup și la vorb ă/ sub s’aude cum coase și descoase Dum- când hr ănea porumbeii (p. 35), sau pedeaps ă cu moartea, s ă ne învingem nezeu” (p. 42); „Între noi un Dumne- britanicul Peter Ackroyd (p. 13) și vin pe noi” (într-un text cu titlul amintind zeu de hârtie, care/ m ă’ncearc ă și m ă cu to ții s ă sprijine afirma ția de mai Joia Patimilor, când trupul Lui se rescrie!” (p. 47). Ca orice muz ă care sus, înt ărind și cele scrise altundeva frânge pe cruce: Frângerea , p. 18); se respect ă, și a lui Precup e str ăvezie, de chiar prefa țatorul volumului, pro- „Când o s ă-i cad ă din ții tic ălo șiei absen ța ei «atât de fraged ă» se mani- fesor dr. Christian Cr ăciun: c ă Precup mele voi fi izb ăvit,/ graffiti vor prinde fest ă în vaporoas ă contumacie: „Între e postmodern rezonând la E. Pound & sudoare, vor umezi frica de El” și: ei era o distan ță ce nu putea s ă/ fie a- T.S. Eliot. Personal, remarc ăm post- „sunt animalul de prad ă al p ăcatelor” coperit ă de nimic […]/ Între ei, Dum- modernismul deprins de Precup de la (p. 20); „Sunt momente în care aud nezeu” (p. 52); „Inima noastr ă’i bise- sibienii de odinioar ă Mircea Iv ănescu îngerii zburând/ și uit s ă respir de ric ă unde po ți r ătăci […]/ Se spune c ă & Ion Mircea, dar asta vom dezvolta fericire și spaim ă” (p. 24). a fost ap ă cu lotu și regali,/ acum, ini- alt ădat ă. Con ținutul acestei culegeri Pân ă și impreca ția sun ă oare- ma noastr ă e toamn ă, biseric ă” (p. de texte profund lirice, romantice, lu- cumva înduhovnicit: „Ceara ei de 59). Sau acest somptuos credo poesis : minoase, îl ține pe poet la distan ță de via ță cum a mai trecut […]/ ceara ei „Martorii ultimi ai lumii s ă fim,/ și moda recent ă a mizerabilismului fi- de via ță poate c ă visez” (p. 30). Ima- noi am fost maci plutitori,/ ne’a leg ă- ziologic-etalat de al ți contemporani, gini hristice explicite, cu ritm și rim ă nat poezia, ne’a dedulcit sânul ei./ iar titlul însu și al c ărții înseamn ă ță răne ști și imperativul final, cândva Lăuda ți’o când se vor deschide ceru- «bravo!» în limba turc ă. Mai folo- la Cezar Iv ănescu, aidoma: „cât sunt rile” (p. 60). Eminescian, prin revol- se ște și apostroful în loc de cratim ă, trupul înc ă și nu înc ă os/ cum a fost tata «sete de repaos»: „M ă rog unui tot ca orientalii. Dar arabii sunt aceia pe cruce și’a iertat Hristos// trupul Dumnezeu ce face floare în al ții/ care au p ăstrat, în veac de urgie, scri- meu cel viu carne înviat ă/ poeziei car- Nu’mi mai da poezie, vreau somn erile sfinte ale cre știnilor, salvându-le ne care’am fost odat ă” (p. 31). Sau: […]/ El nu, e un Dumnezeu ce tr ă- de pr ăpăd. „mi s’au rupt înc ălță rile și mintea s’a ie ște în clopot” (p. 65). Blagian, prin Poetul se laud ă c ă ar fi aproape descusut/ dând lumin ă p ăcatelor […]/ exaltarea trupului ca «dom p ăgân»: ateu practicant , unul care: „Î și aduce Înva ță ’m ă s ă plâng cu ce nu am, „Când te’ating, în tine se na ște o aminte de Iisus rar” (p. 72), dar Maria!// În mine lumina s’a tocit.// biseric ă/ cu clopote moi, umede, Precup e poetul cre știn al unei iubiri Atât de obosit ă mi’e via ța de suflet” oarbe. Când te’ating, o alt ă biseric ă așa cum arar pot al ții s ă o declare (p. 33). Trupul, ca fiar ă a sufletului: moare în mine” (p. 70). Un ecou al scriind, decât c ă are un soi de sfial ă „Vorbesc cu sufletul, de una, de alta,/ Osp ățului lui Bel șațar din Cartea aparte, ne-arghezian ă: „Eu sunt cel el m ă întreab ă:// Fiar ă a mea,/ pe cine Daniel , cap. 5, acolo unde mene, care scrie în leafa unui scump la pânde ști a șteptând s ă vânezi?” (p. tekel, fares Mâna scria pe perete: „Un vedere/ mustul limbii îl aud./ A ș sp ăla 34); „dar cine vrea înger devine fiar ă” Dumnezeu de m ătase fo șnind infinit/ cărarea spre lun ă ochii s ă’i v ăd,/ (p. 82). Vizionarul , ca parodie tandr ă Num ărându’ne, cânt ărindu’ne, uimirea s ă înving” (p. 18), împletit ă a lui Corydon de Radu Stanca prin împ ărțindu’ne!” (p. 82). M ărturie și cu seme ții neao ș luciferice: „Când heterocromia din autoportret, vireaz ă rug ă continu ă, statornic ă n ădejde în scriu mâinile nu mai îmb ătrânesc,/ aci decisiv c ătre Domnul: „Un ochi triumf, traducând din Dumnezeu care poate a șa a creat Dumnezeu lumea” verde, altul violet, slab, s ă’i numeri e Poesie: „Scriu și traduc din Dum- (p. 21). Credin ța cre știn ă muste ște , coastele; […]/ Pe ap ă scria, catifeaua nezeu/ sp ălându’mi mâinile de → fo șne ște , șopte ște în Aferim . Iubirea ei îmblânzind’o. Nori/ feciorelnici MIHAI POSADA

37 poezie cu poezie...” (p. 22); credin ță George V. Precup, pe cât mi-a stat în instructor și director la Cultura în gloria etern ă a îngerilor cum în putere, dorin ța. Jude țean ă cu origini atât de imnul Gloria in excelsis Deo al lui «s ănătoase», de pu țin «burgheze»: Vivaldi: „Am pus c ăptu șeal ă Sfântul și Dreptul Iov, mult „Asta mi-a cam fost cultura,/ Asta singur ătății,/ Pe horn p ăcate am ars./ răbd ătorul, 6 Florar 2020, Sibiu-pe- spiritul meu viu,/ Având pân ă și la Zăvor mor ții, gândesc, z ăvor mor ții.// Cibin . școal ă/ Doar Beniuc și Dan De șliu”. Târziu a venit Dumnezeu.// V ăd ca Copil crescut la « școala vie ții», prin ap ă, ca prin sit ă, ca prin pânz ă,/ autorul presteaz ă liric o notabil ă aud limba vorbit ă de ale și” (p. 99). pseudobatjocur ă autoreferen țial ă, o Pantagruelic pe-alocuri în m ărturisit ă particularitate stilistic ă ce îl lunecare, ca-ntr-un tablou de singularizeaz ă întrucâtva în poesia de Hieronimus Bosch: „Fereasc ă azi și prin care poetul Dumitru M ălin Dumnezeu s ă se termine b ăutura/ găse ște cu cale s ă ia peste picior nu că’L vom bea pe El” (p. 103). Iar doar o genera ție (c ăreia îi apar ține) ci, ultimul cuvânt al c ărții Aferim este cu osebit ă osârdie, o întreag ă chiar „Dumnezeu”! (p. 106) și, atent, perioad ă cultural ă a României: poetul nu pune punct dup ă El... «obsedantul deceniu» și cele care au Cum sunt cu putin ță toate urmat, culturnice, partinic-totalitare, acestea? Ei bine, poetul ne «p ăcă- cenzurate politic. Nu lipsit ă de le ște» cu blânde țea lui genuin ă, zâm- dramatism, fire ște, m ărturia seac ă a bind copil ăre ște, de tân ăr cu p ărul c ă- acestui scurt bildungsroman în runt: nu e deloc ateu, ci un Iov în țe- versuri e una cutremur ătoare prin lep țit care știe, a în țeles. Pentru c ă po- franche țea concluziilor neiert ătoare: etul nu Îl caut ă pe Cel înviat, între „Orb am fost zvârlit în lume,/ Orb la mor ți, ci între vii ( Luca 24, 5). Și ne suflet am crescut;/ Mi-am tr ăit pred ă lec ția vie a tuturor umilin țelor orbe ște via ța,/ Orb am s ă m ă sting și asumate, nezdruncinat în credin ța iu- mut” (p. 150). Un mod curajos și birii: el e „nebunul târgului” (p. 40); onest de a face, adic ă, haz de necaz. „Un popor de poe ți șopte ște în noi,/ Din textul Biografie cultural ă Cu atât mai l ăudabil, efortul copilului suntem b ătaia de joc a cet ății, dar lus- (pp. 147-150) al volumului semnat de sărac de a se redresa sub aspect truim poezia” (p. 105); pentru c ă poe- Dumitru M ălin, Căderea din înger – intelectual, de a se cultiva și ridica tul arde cum V.Voiculescu și ceilal ți, incanta ții luciferice (Ia și: Tipo prin studiu la nivelul cerut de pe „rugul aprins al r ăbd ării” (p. 106). Moldova, 2019 – 218 p.)afl ăm c ă func țiile din domeniul cultural- El știe, de-acum, c ă: „Aceasta’i pute- autorul nu este nici „fiu de pop ă, nici administrativ în care a activat toat ă rea./ Descrierea lumii pe alt ă lungime de dasc ăl buchiser”, întrucât Mama sa via ța. Și de a ajunge la nivelul de de und ă” (p. 59). Nu e sublim? „era ță ranc ă/ Tata, sub p ământ, cultur ă al autorului care este ast ăzi * * * miner” poate c ă, de aici, din Dumitru M ălin, autorul a peste Născut la data de 22.09.1954, în subteranitatea patern ă, transfigurat ă șaisprezece c ărți de versuri, istorie Borsesc. Licen țiat în Istorie- htonian, izvode ște orientarea spre literar ă, proz ă scurt ă. Nivel poetic din Antropologie la Sibiu. Autor al luciferism a poetului Dumitru M ălin, care ne încânt ă cu splendori, cărților de versuri: Emiratele visului în volumul de versuri citat. Sau, respectând forma fix ă a versului rimat (debut, Editura Euphorion, Sibiu, pozând în adept al vreunei secte și ritmat cu fin me ște șug. 1992), Răul în sâmbure (Editura sataniste, de și f ără a convinge, Programatic, dintru începutul Dacia, Cluj-Napoca, 1997), Luntre pe versurile ne împing pe tot parcursul cărții, poetul anun ță sincerit ăț i cu ape (Editura Cartea Româneasc ă, cărții s ă consider ăm afilierea posibil ă efect de perplexitate: „Nu Bucure şti, 2000), Măduva nop ţii cu Antihristul, în final poetul comunismul mi-a ucis credin ța,/ De și, (Editura Cartea Româneasc ă, făcându-i tocmai lui Satan, îngerul de el, s ă fiu str ăin nu pot,/ Dar mintea Bucure şti, 2002), Într-o limb ă uitat ă căzut, un jur ământ de credin ță în mea tr ăie ște suferin ța/ De-a se-ndoi de Dumnezeu (Editura Vinea, stihuri cu iz ini țiatic (a șa cum vom de toate și de tot”, în textul intitulat Bucure şti, 2006) - Premiul pentru vedea). Tot aici, cu infinit ă autoironie chiar Nu sunt ateu (pp. 7-9). Și tot Poezie al USR – Filiala Sibiu pentru am ăruie, autorul se descrie copil ărind aici, curiozit ății cartesiene îi Cea mai bun ă carte a anului, Dolor în deplin ă lips ă a c ărților de care era concre ște denun țarea f ăță rniciei sau Jupuind îndoiala (Editura Vinea, „ținut absent” pentru c ă „«Biblia» o cinului profitor, a unora care se poart ă Bucure ști, 2011). Cu un mileniu în citea mama,/ Tata «Noul cum fariseii f ățarnici printre enoria și: urm ă, am uitat s ă-i aduc, din Testament»”, cele dou ă texte „Nu cred în Dumnezeul care iart ă/ Muntenia, o diplom ă de la un festival suprapuse par țial constituind întreaga Pentru pomeni și pream ăriri și bani/ literar și îl rog s ă m ă ierte! bibliotec ă a casei p ărinte ști și, cum Și nu din milostenie curat ă,/ Oricât Am preluat datele biobiblio- „sala noastr ă de lectur ă/ Era ve șnic la am fi de goi și de s ărmani”. Ecoul grafice de pe blogul poetului: poiat ă”, pe lâng ă absen ța cultului eminescian din Împ ărat și proletar https://georgevprecup.wordpress.com pentru carte a viitorului poet, nici de sun ă ță răne ște, pe șleau: „Eu una știu: /category/biografie/ . Și „nedorind s ă cultul icoanelor nu poate fi vorba în că via ța-i una, asta,/ Iar dincolo-i fie prezentat decât cum este în formarea sa fraged ă, de viitor tărâm închipuit”, iar cel blagian → poezie”, am încercat s ă-i respectat lui profesor de francez ă, apoi șef, MIHAI POSADA

38 din Lumina raiului vibreaz ă filosofarea din cartea biblic ă mai f ără, niciodat ă;/ Vom fi nimic, profund: „Nu sunt ateu, dar nici naiv, Ecleziastul , cum c ă totul e vânare de vom merge nic ăieri,/ Ăsta-i r ăspunsul în stare/ S ă cred ce-mi spune ți voi, nu vânt în de șert: „Spunem c ă avem o care ne așteapt ă” (p. 68). Iar negarea ce cred eu;/ Când ard pe rugul țar ă,/ Un loc sacru pe p ământ;/ Nu naturii divine a Domnului Iisus gândurilor, oare/ Nu arde adânc în avem nimic al nostru/ Suntem Hristos ar fi mobilul întregului mine Dumnezeu?”. musafiri și-atât./.../ Ne mândrim c- volum, plasându-l ideatic pe poet mai Certarea lui Dumnezeu este avem o holdă,/ O p ădure și un râu;/ aproape de conceptul «apocatastazei» adresat ă oamenilor, tonul glasului Ce-i al nostru dintre-acestea,/ Undeva (Origen) decât de «a șezarea din nou a este al lui Moise care ordon ă prin într-un târziu?/ .../ Și-atunci ce tuturor lucrurilor» , potrivit Noului genocid purificarea spiritual ă a pământ, ce țar ă,/ Ce familie, ce grai?/ Testament (Fapte 3:21): „ Și el doar poporului lui Dumnezeu ( Ie șirea 32 Toate-s vorbe, vorbe, vorbe,/ Nici pe s-a rugat s ă-i treac ă ora/ Cumplitei Vi țelul de aur , 27) sau al lui Iisus, tine nu te ai!” ( Noi n-avem un neam suferin țe mai u șor, Apoi s-a stins în când îi nume ște pe unii «pui de și-o țar ă, p. 151). văzul tuturora,/ Singur și-amar, ca năpârci» ori alteori „ șerpi, pui de Ludicul de excep ție al poemelor lui orice muritor” ( Nu ne salveaz ă vipere” ( Matei 12:34 și 23:33) c ăci D. M ălin dispune nu doar jocul poetic nimeni , p. 167). Poemele par un poetul D. M ălin se vrea eroul care redundant al contradic țiilor flagrante: catehism antireligios, contradictoriu renun ță la toate și dore ște doar s ă mai „M ă contrazic eu însumi pe mine cel și inegal în ciuda larghe ții afirma țiilor tr ăiasc ă, precum ar zice Nichita ateu,/ Dar îns ăși existen ța e numei capitale, cu țint ă în Persoana St ănescu, «un an o secund ă o briz ă o contradic ții/ Și dac ă r ăsăritul ni-l d ă Dumnezeului Întreit. În textul O alt ă und ă»: „ Țin de prezent cu din ții, țin pe Dumnezeu/ De ce ni-l ia apusul rug ăciune , cinstit cu sine și cu de azi,/ Nu dau un azi pe zece mii de cu-atâtea dispari ții?// De ce s ă fie-n lectorul s ău, Dumitru M ălin se mâine,/ Iar ce-o mai fi – dă, Doamne lume atâta r ăsărit/ Ș-apoi s ă vin ă- confeseaz ă în leg ătur ă cu preferin ța sa să fiu treaz/ S ă pot tr ăi și aziul care apusul cu tot atâta noapte?/ Nu mai pentru „Diavolul” în concuren ță cu vine!” (p. 142). Vinul e sângele întreb, St ăpâne, v ăd soarele sl ăvit,/ „Tu, Doamne”: „C ăci, da, pe el l-am poesiei, id est Poesia este Dumnezeu, Mă-nchin cu bucurie și-ți mul țumesc tot slujit întruna,/ Mi-a fost, din ca în poema dedicat ă regretatului de toate” ( Închinare c ătre r ăsărit , p. tinere țe, prieten bun; Ba, chiar și- Octavian Doclin: Cântec pentru vin 165), îns ă ia și forma echivocului prin acum, când sunt b ătrân ca luna,/ Mai și poezie (p. 61), cu un accent care, „St ăpân” poate fi Dumnezeu, mult ca Ție, tot Lui m ă supun” (p. dramatic paroxistic al neputin ței de a dar revela ția plasat ă la finalul c ărții 170). Asumarea mândr ă, orgolioas ă, a mai crede: „De lini ște mi-e team ă, ea contrazice aceast ă iluzie, producând păcatului dragostei neîmplinite prin este pentru mor ți/ Cei vii se-ntrec s ă tragism. Sau renegarea lui Dumnezeu taina cununiei, elogiat în Tu nu te-ai urle, s ă-ntrebe și s ă cear ă/ Ceea ce și identificarea personal ă cu Satan cel măritat , nu e decât expresia profan ă a nici Tu, Doamne, s ă le-mpline ști nu căzut și revoltat s ă fie o bucurie ce iubirii cu care Mântuitorul a iertat-o po ți;/ Tu, juc ăria noastr ă, Tu, taina transcende lipsa încrederii în adev ărul de lapidare pe femeia adulter ă. Codul noastr ă amar ă.” (p. 182). Celui ce este Calea, Adev ărul și de nelegiuiri textualizate seme ț, ar fi În esen ță , cartea de Via ța?: „Eu, îns ă, cred c ă însu și expresia internaliz ării orgolioase, incanta ții luciferice a lui Dumitru Dumnezeu/ E Marele Nimic din calchiate dup ă modelul faustic al Mălin – Căderea din înger – rămâne mintea noastr ă,/ Nimic sunte ți și voi, pactului cu Necuratul, cu deosebirea o important ă dovad ă literar ă a nimic și eu/ și toat ă omenirea asta că «lucrul cu oamenii» are aici situa ției de abonat ă la statutul de proast ă” ( Nimic , p. 60). Un fel de accente de șefie discre ționar ă a «genera ție de sacrificiu» la care, din «opium pentru popoare», fire ște c ă vechilului ce î și dispre țuie ște gloata întunecatul deceniu cinci al veacului neomarxist: „Suntem doar oameni administrat ă: „C ă m ă lovesc jur- al XX-lea și chiar mai dinainte, plini de întreb ări/ Mai cu r ăspuns, împrejur și-n ran ă,/ Neto ții lumii, genera ție dup ă genera ție, tinerimea ______jalnicii pigmei/ Și nu le mai pot româneasc ă a avut parte prin voin ța spune: pieri satan ă,/ N ăpârc ă- unora între care cu prec ădere Uniunea nveninat ă, ce mai vrei” ( Bătrân , p. Sovietic ă și cu acceptul f ără rezerve 22), în vreme ce între Satan și colegii al «democra țiilor occidentale» a șa- săi r ăzvr ăti ți pe care i-a condus, zicând câ știg ătoare dup ă al doilea rela țiile aveau totu și ținuta Mare M ăcel; situa ție tr ăit ă visceral, camaraderiei haiduce ști. dureros, și în prezent. Corolar, * aparent negându-și neamul și țara, Ca s ă te identifici apostatic poetul nu face decât s ă dezv ăluie un cu „frumosul înger, smuls din cer” tulbur ător adev ăr, acela c ă, din (Frumosul meu înger, Satan , p. 210) moment ce absolut nimic (hold ă, e musai s ă fi crezut cu t ărie (spaim ă pădure, râu etc.) nu ne mai apar ține ca & cutremur) în Dumnezeu, în Rai și țar ă & neam, no țiunile respective în icoane, pentru a putea s ă le negi cu sunt, vai!, lipside de con ținut și de atâta vehemen ță , desperare și patos, sens, goale, g ăunoase; atitudinea dând cu barda în toate cele sfinte. Un auctorial ă îndreptat ă r ăzbun ător sacrificiu personal de natur ă hristic ă, contra na țional-socialismului Petru Botezatu, Sfânta Treime, desigur, cu semn întors. românesc fiind evident ă, de și Pictur ă mural ă în fresc ă, Biserica coroborat ă, inegal ca pozi ționare, cu Man ăstirii Gai, Arad , Răpciune 2020, Sibiu-pe-Cibin.

39 sărutul de Constantin Brâncu și (Aten ție, nu v ă mai iubi ți pe tunuri, dragi îndr ăgosti ți!) /și bea bere la (II) Masa T ăcerii/ și scaunelor Cu Viva la Revolution! , poetul aferente,/infestându-le suprafe țele,/ încheie mini-ciclul celor cinci poezii, (Nu oricum!) cu putere de exemplu. care, în fond, ne familiarizeaz ă cu Jurnalul aceleia și zile mormintele f ără cruci ale temei care consemneaz ă nici mai mult nici mai urmeaz ă. În alt fel, citindu-le, poeziile pu țin decât întoarcerea noastr ă, a acestea pot fi comparate cu starea oamenilor, Înapoi spre viitor,/spre olfactiv ă la deschiderea un flacon de oamenii cavernelor,/neb ărbieri ți și parfum amendat cu mirosuri subtile, netun și,/stând în propriile/locuin țe dar frumos mirositoare, a șa încât, mai ale fricii,/ca în pe șteri... Pe 1 aprilie că nu în țelegi unde bate autorul. S ă 2020 , ziua cunoscut ă a p ăcălelilor, fie o revolu ție postmodern ă la mijloc? poetul se gânde ște la Sărutul lui Să fie altceva? E grav r ăspunsul. Și e Brâncu și, cel care (excelent spus), hazardat. Numai poetul e cel care le dac ă s-ar hot ărî s ă vin ă acuma la știe tsunami-ul lor adâncit, trecând ______noi,/l ăsând deoparte toate ă ș peste nem ărginirea timpului , acolo mult psihologie/decât se pare i animozit ățile,/ne-ar g ăsi și mai s ăraci decât se crede unde paseri ca el se-ntrec în cânt ări ... . (Nu po ți p ăcăli și mai pro ști/ca ultima dat ă. Jurnalul Poetul! El are intui ie care vine direct De aici înainte începe odiseea ț mai limpeze ște în aceea și zi ( bis 1 unui jurnal zilnic a ceea ce se din cofa dumnezeiasc ă a C ăii aprilie 2020 ) dilema coronavirusului Lactee...). Totul e bine planificat: întâmpl ă, a ceea ce se poate întâmpla (poetul nu mai are dubii): ne-am ăț sau a senza țiilor n ăscute din dup ă relaxare, Oamenii vor înv a păcălit pe noi în șine./Coronavirusul autoclaustrare: Care e izvorul scheunatul lingu șitor/ și pentru o nu e decât/oglinjoara din poveste,/ lingur ă de terci/vor degusta ferici ți fondului/acestei forme ce căreia i se cere s ă spun ă/care e cel libertatea îng ăduit ă,/de a aduce schimb ă/axa de înclinare a planetei mai bolnav din țar ă:/conducerea ăț ă Om? Când un poet întreab ă, înapoi b ul aruncat în joac /de noii acesteia sau cei condu și? st ăpâni. înclinarea lui spre filosofie pre- (Și e doar sfâr șitul lui Orice este posibil în starea de martie!). În aceea i zi poetul vede dispune la probleme (dac ă nu la ș claustrare social ă, dar Poetul se deja Cuiul lui Pepelea al pandemiei și problematici întregi), c ăci dac ă raporteaz ă la sine însu și când în trece la o întâie ironie: la schimbarea sprijin ă recomandarea acestor zile , o starea de excep țional ă recluziune d ă orei oficiale de var , Oare face pentru c ă izolarea a devenit, în ă peste el cu fel de fel de senza ții, unele coronavirusul,/va ști c ă vom dormi/cu fond, obligatorie. Mijesc deja, din strict reale, altele fanteziste; d ă, prin o or ă mai pu țin? aceast ă situa ție (deocamdat ă) urmare, cu: chef de duc ă pe frustr ări , 29 martie 2020 întreb ări, nedumeriri, dar poetul se Pe , R ăzvan Du- cu nem ărginiri pe apartamentul colivia laboratorului conformeaz ă pentru a nu se îmboln ăvi can vorbe ște de colivie, cu inimaginabile și zvelte din care a sc ăpat virusul bucluca ș și a de propria form ă de singur ătate , c ăci vise/peste toate libert ățile toate sperietor. (Ca atunci când eram în atari situa ții, totul se întoarce cu compromise , cu tot ce-l scoate din susul în jos. Și e greu s ă te adaptezi mici și când ni se spunea c ă dac ă nu apatie,/ca s ă-mi ocup mintea cu suntem cumin i, vine Bau-Bau i ne atât de rapid. Omul o face, dar poetul ț ș poezie (2 aprilie 2020 ). Să notezi vise ia. Nimeni nu tia cine era Bau-Bau , (aproape claustrofob) î și linge varul ș și poezie într-un jurnal zilnic am mai dar sperietura r ămânea!). Dup ă propriilor minciuni . Deocamdat ă întâlnit la Liviu Ioan Stoiciu, dar rezist ă și se conformeaz ă regulilor amiaz ă, în aceea și zi, poetul acolo e și mult altceva. Aici e numai izbucne te, dând c r ile pe fa , c ci impuse prin lege. ( 26 martie 2020 ). ș ă ț ță ă poezie. Exist ă și o concluzie dat ă de În ziua a doua ( 27 martie 2020 ), nu mai poate sta calm în fa ța ziua de 3 aprilie 2020 : pân ă la urm ă Televiziunile și-au schimbat domeniul ipocriziei: în spatele unor multiple și am devenit,/alba-neagra acestui de activitate , devenind Case de colorate (mai ales colorate!) grafice COVID. Dar am devenit mai mult peste grafice, E un alpinism în Mod ă, întrecându-i pe mult decât atât, c ăci ironia care urmeaz ă orb/urcatul pe ni ște frânghii care nu cunoscu ții Versace, Armani, Pierre este atât de bine plasat ă încât o adop ți exist ă,/cu mănu și care nu exist ă,/cu Cardin sau Yves Saint Laurent, c ăci distrându-te: Cobai cheremului ajuns ă ă ă izola ți în case, oamenii fac singuri îmbr c minte adecvat care nu la os,/de am uitat s ă mai l ătr ăm parada modei, privindu-se în oglinda exist ă,/cu organizare care nu exist ă,/ frumos. Și-n toat ă mascarada satirico- cu indolen ță politicianist ă,/care propriilor lor clovnerii. În ziua a treia aluziv ă, cerem tuturora ca s ă fie exist ă cât toate celelalte la un loc. (28 martie 2020 ), poetul are deja buni,/pe planeta ce-i spital de nebuni. (Nu cerceta aceste legi, c ă e ști primele certitudini, c ăci intui ția lui nu Crezând c ă mai mult de atât nu nebun/când le-nțelegi! ). În 30 martie dă gre ș: Coronavirusul (c ăci de frica se poate, nu mai putem l ăsa jurnalul 2020 , virusul se insinueaz în lui oamenii au fost separa ți în ă din mâini, continu ăm lectura, g ăsind profe țiile Bibliei. Unde poate ajunge propriile case) nu este altceva/decât cu amar ă și contorsionat ă ironie c ă un agent de influen ță ,/care te vrea hido șenia? La a fi... speria ți, izola ți, Am înv ățat carte, ca s ă știu mai mult vulnerabil/prin propria incertitudine. cu amenin ță ri nev ăzute și și mai bine,/ și am ajuns s ă cred → nemaiauzite, c ăci el Face gr ătare Poten țialul du șman nu se arat ă, ca s ă VALENTIN CO ȘEREANU te ame țeasc ă cu totul, c ăci El știe mai chiar și în saliva îndr ăgosti ților/din

40 în extratere ștri, nu în TINE. Poetul Dumnezeu, cel în care î și pierde nu te po ți abate. Poetul știe prea bine explic ă și de ce, a șa cum rareori un încrederea, este, cu toate astea invocat că felul acesta de poeme nu sunt poet d ă r ăspunsuri dilematicilor (în 8 aprilie 2020 ), ridiculizând tocmai la locul lor , dar, în fa ța întreb ări, adâncind corola de minuni neputin ța celor care pretind c ă ne calculatorului, nu e nimic,/chiar dac ă a lumii : Doar pentru cei s ăraci cu conduc: Măi, „partidul meu,/ nimeni nu m ă întâmpin ă,/cu ramuri duhul, de atunci, cu schimbul,/ guvernul meu,”/î ți spun ca-n de finic. El, Poetul, î și știe a prevedea consideram BISERICILE,locuri de Ardeal,/pe în țelesul t ău,/bat ă-te s ă te menirea și câteodat ă aripa fâlfâind ă a pierdut timpul.//Am fost educat s ă v ăd bat ă, DUMNEZEU! îngerului care a strigat: Îngropat în în DUMNEZEU un mo ș cu În leg ătur ă cu „sudarea” tr ăirea propriului sine,/ca sub lespezi barb ă,/care coboar ă, când nu-l vede termenilor tehnici încastra ți poeziei, grele,/poate c ă voi învia,/datorit ă nimeni, și bea bere la halb ă.//Iar iat ă un bun exemplu, din ziua ( și luminii versurilor mele. Dac ă nu, (cu SFÂNTA SCRIPTUR Ă ca pe o poezia) de 9 aprilie 2020 : izolat în oarecare modestie) el pune banal ă ap ă de gur ă,/iar propria-i cas ă, poetul este parte din resemnarea în locul ei menit din cer : LUMÂNAREA APRINS Ă ca pentru cărțile pe care le cite ște și recite ște, ca Sau poate fiind prea palide,/cu aprins țigara stins ă.//Dar n u știu cum atunci când î și cre ștea copilul: dac ă ar gabaritul sub,/voi fi perdant se face c ă în vremurile acestea fi s ă fie Manole și s ă sar mi s-ar incorigibil,/în uitare la cub. groaznice de/boal ă,/pe TINE te invoc, cere,/de pe biseric ă, cu aripi de c ărți Vorbeam mai înainte de rimele uitând de c ărți, de ATEISM și de m-aș sc ăpa,/cu portan ța unor puncte barbiene. Încropite sub alte nuan țe și școal ă,/ Și speriat peste poate de de vedere. Dac ă Noe ar fi fost s ă fie, forme, poetul nou venitului sarcasm aceste minuscule bestii,/NU POT DE atunci prin minune l-aș tr ăi,/Arc ă mi- uria ș, este, pe de o parte un homo FEL S Ă M Ă ROG, S Ă M Ă AJUTE, ar fi acei metri liniari de c ărți,/care faber , dar și unul ludens . Un homo extratere ștri (4 aprilie 2020 ). de flotabilitatea mea s-ar sprijini. ludens al maturit ății și-al vie ții de Lectur ăm în continuare, indicând Despre sensul spuselor adâncite ale toate zilele pe care Domnul nostru (f ără a-l cita), întregul poem din 5 poemelor e nevoie doar de atât: Că-i Iisus Cristos ni le-a l ăsat mo ștenire: aprilie 2020 , pe tema Tat ăl nostru : nu form ă suprem ă m ăsur ă,/de a vorbi sap, greblez,/pun, plantez,/ șmotru în e o pasti șă . E ceva din sufletul despre sens f ără gur ă.//De a ști spune cas ă,/gr ădin ă, teras ă (15 aprilie religios al poetului cu sapa în mân ă și atâtea dintr-o dat ă,/ și de a trimite 2020 ). Nimic mai firesc, c ăci și cu condeiul în cealalt ă, l ăsându-le jos ve șnicia în erat ă, c ăci La statuia acestea îi sunt date omenirii. Un un pe amândou ă ca s ă-și fac ă o clipei, se adun ă cu to ții,/vii, strig ăt de lupt ă apare când nu te neprih ănit ă cruce, c ăci în timpurile deopotriv ă, și deopotriv ă, mor ții. aștep ți: Trage ți-mă dintre negrele noi, Altu-i r ăul, altu-s eu,/Heraclit e Constat ăm și trecem mai departe. tenebre,/Vreau s ă ies din nedorita Dumnezeu. În leg ătur ă cu acelea și Atmosfera casnic ă din 11 aprilie adrenalin ă,/Coborâ ți pode țul ce nu timpuri, puse pe seama unei noi 2020 e surprins ă cu oarecari mă ține captiv,/Într-o lume cu atât de Țiganiade , apocalipsa e gata: Au platitudini de zeci de înveli șuri de pu țin ă lumin ă (16 aprilie 2020 ). mâinile amprente de pr ădăciuni,/Dar naturi diferite, când ai casei sunt Trufia omeneasc ă e prim planul orgo- fug v ăzând cu ochii de ap ă și s ăpun. pleca ți (cu dispens ă, desigur, legal ă, liului dat de banul, ochiul dracului [...] S-au întors cu și mai mare căci mai trebuie s ă r ăsufle omul din din infernul dantesc, crezând, când tupeu,/S ă caute prim ăvara la când în când, altfel explodeaz ă Dumnezeu ne-a ar ătat tablele, c-am portmoneu,//S ă șterpeleasc ă mămăliga din veacuri) și poetul e înv ățat ceva de pe urma spuselor LUI. vopseaua de pe ou,/S ă-și pun ă de singur: Căci eu stau în cas ă,/înfofolit Dar nu, crezând cu trufie că planeta-i Pa ște, televizor la cavou,//De-ncep s ă în ordonan țe militare,/ și, ca o ceap ă, a noastr ă,/Însu șind-o ca pe o proprie- mă tem în crunt ă t ăcere,/S ă nu învelit/în folie ambientale. Dar singur tate,/De p ământ, de ape, de aer și ciordeasc ă și lumina de-Nviere. în cas ă, poetului îi vine iar ăși ideea cer,/Cu drept alienabil de via ță și Nimic nu-i scap ă lui R ăzvan Ducan, obsesiv ă: Închizând biserici,/O er ă moarte , omul a trecut cu t ăvălugul mângâiat de felul cum „ar ă” pe tastele glaciar ă/Este preg ătit ă,/S ă revin ă peste natura mam ă, b ăgând tot p ă- calculatorului, noua lui agri-cultur ă iar ă. Credin ța r ăzbate cu sfin țenie mântul în malaxor ;ba, și mai mult, I- (vezi: 7 aprilie 2020 ). mut ă, dar și cu concrete țe: Închizând am b ăgat cu toptanul toat ă chimia, Într-o alt ă apocalips ă, cea a biserici,/Se sufl ă-n lumânare,/Reduta /Din tabelul periodic al elementelor , invaziei animalelor, în timpul cât speran ței/E ultima ce moare.// autoalungându-ne spre niciunde,/ oamenii sunt izola ți în case, Pare c ă Închizând biserici,/De Sfintele Avuta-am Raiul, dar l-am f ăcut Iad,/ firescul î și reia menirea,/din om și Pa ște,/Chiar prin cezarian ă,/Lumina Din darul primit de la Dumnezeu,/ animale, sco țând firea./De au început tot se na ște (bis 11 aprilie 2020 ). Doar din fructul arogan ței am mu șcat să se-ntrebe în t ăcere,/cine-i mai Din prim ăvara cât o nuc ă, pe 12 (17 aprilie 2020 ). animal, omul sau ele? Continuând pe aprilie 2020 , lui R ăzvan Ducan îi Din informa țiile zilei, stând în aceea și tem ă arghezian ă, poetul sag ăi înfloresc florile tricolore ale biroului fa ța televizorului, poetul r ăbufne ște în vârfului de cui, pe 8 aprilie 2020 , se său, iar în aceea și zi, el vede c ăderea accente sociale: Noi am dat spovede ște f ără nici un ascunzi ș, ordonan țelor militare f ără sens și f ără bătrânilor o colivie de dou ă ore pe contrariat și dezn ădăjduit de ceea ce perspectiv ă. În 13 aprilie , saga unui zi,/În care au voie s ă probeze faptul se-ntâmpl ă: Ce m ă fac, DOAMNE, cu vârf de cui nu mai ține cont de ritm, că sunt vii. (Cioran sesiza fenomenul mine,/Dac ă eu nu cred în TINE./Îns ă rim ă, cu gândul doar la iubirea înc ă din 1937: Pr ăpastia dintre tineri nu cred nici în mine,/ Și de dou ă ori ciocanului care vrea s ă bat ă în floarea și b ătrâni a luat în România propor ții mi-e greu,/C ă în suflet bate cuiului, c ăci, la o adic ă, cui pe cui se neb ănuite , iar articolul este intitulat: vântul,/F ăr’ de min’ și DUMNEZEU . scoate. E menirea spusei. Și de la ea Crima b ătrânilor. ) Ce poate fi →

41 mai tragic decât aceast ă constatare? tr ăiți, cât mai ave ți aval,/c ă-n amonte contabiliza cu adev ărat/densitatea Moartea? ( Căci vii de onoruri nu au ve ți tr ăi impersonal (28 aprilie 2020 ). bucuriei? (uite, eu, prietenul t ău parte/Ea se confer ă numai pentru De aici concluzia din 29 aprilie 2020 : sicofant și al con știin ței mele rebele, moarte – Evgheni Evtu șenko). Într- Că din turma nou ă,/Turma care te spioneaz ă de mai mult ă atât s-a pervertit lumea, încât poetul restartat ă,/Singurii, m ăgarii,/Au voie vreme...) Despre ce bucurie e vorba în nu mai știe cum s-o dea la întors: să vad ă (Cite ște rag ă). propozi ția cutare a versului cutare? lumina sfânt ă, de la Ierusalim, vine pe Din 30 aprilie pân ă în 15 mai, Despre una dantesc ă și grav ă ca o calea artificial ă a pixelilor și a lucrurile iau o alt ă întors ătur ă: coaj ă a fructului ce d ă în copt, c ăci telefonului supertehnologizat,/unde ascensiunea pervertit ă (dar pe fa ță a Individul se vars ă în turm ă,/luând cu pre țiozitate/de 24 de guvernan ților) ia amploare: omul forma locului/unde a l ăsat la carate,/lumina nu va arde (18 aprilie devine protozoar la cheremul altora, intrare/orice speran ță . (Lasciate ogni 2020 ). Pe 19 aprilie, aceea și lumin ă political correctness , totul e ascuns speran ța,voi, oameni, c ăci a ți sfânt ă este sublimat ă în metafora sub pre șul unui timp nedefinit și devenit... statistici!). Când e vorba de lampionului de hârtie în care incert ca acul de busol ă între poli propriul copil, R ăzvan Ducan scrie cu lumânarea aprins ă/face ca aerul (vezi 2 mai 2020 ). Și-ntr-o smulgeri de via ță , ca și cum el, tat ăl, înc ălzit/de în țelegerea jertfei lui nedumerire falsificat ă de el însu și, l-ar fi n ăscut, spunându-i: Să nu ui ți, Cristos/s ă ridice în cerul poetul, ca bun vân ător în care se Darie!,/vrem ca s ă știi,/c ă ne e ști înaltului,/iubirea aproapelui și erijeaz ă, se întreab ă (chipurile) vârf,/putin ței de-a iubi (10 mai 2020 ). îndep ărtatului. Speran ța, îns ă, nu nătâng: Păsările, la firmituri,/Pe știi Și chiar Darie îl cheam ă, nu e vreo rămâne de șart ă, c ăci truda (LUI) nu a trag la râm ă,/ Șoarecii, la pasti șă cu coarne de melc codobelc. fost vorbire-n pustiu. Pe 20 aprilie ca șcaval,/Dar Covid-ul ăsta,/La ce Și, mai presus de toate, Poet. Nimic 2020 , poetul coboar ă în sine, dracu trage./În amonte și-n aval,/Ca mai mult, dar e foarte mult. ajungând s ă ironizeze, dar s ă și auto- să știu ce m ă fac,/Vân ător sau Jurnalul continu ă cu aduceri ironizeze. Nu-și mai au rostul pescar?! (3 mai 2020 ). În fond, și el aminte din anii copil ăriei, versurile (Citi ți-le! Numai a șa ve ți și noi, ne tragem din acelea și obscure răst ălm ăcite nervos pe un ieri și un ajunge în corpul ascuns al poetului), pe șteri, de și cu metabolisme diferite . azi aproape identic, fiindc ă jocul de-a când, a șa cum vor izbândi toate, de Dar acum, Toat ă buna vecin ătate s-a telefonul f ără fir adaptat soiului de Pa ște, când fiul ajunge la Tat ăl terminat,/pentru „pâinea și circul” gulag mascat în care tr ăim de o ceresc (21 aprilie 2020 ). Exist ă și-o unei st ări de fapt... ca David și Goliat vreme, este unul la fel de perfid, dar explica ție în toate acestea: chiar dac ă (4 mai 2020 ). și mult mai abscons (Vezi 12 mai și credin ța are mu șchii ei , ea nu De aici înainte, R ăzvan Ducan 2020 ). De aici înainte, lucrurile vor ridic ă halterele celor/care au doar intr ă și mai adânc în presupusa (de lua și alte întors ături, care de care mai mu șchi de carne reliefa ți,/ea ridic ă noi) ap ă sub presiune, c ăci nu numai dup ă sim țirea și ne-sim țirea sa: Se va halterele celor care au/mu șchii că nu se opre ște bolborosind din da start/la invazia a ceea ce/ne-a fost sufletului,/bine lucra ți (22 aprilie adâncuri, ci se a șeaz ă singur sub lupa invadat,/prin restric ții și ecart.//Se va 2020 ). Prin urmare, hr ăni ți-i și pe cei (întrez ărit ă deja) a unui previzibil da cu tifla semnificativ/ și nominativ și ce nu au ajutor. Hr ăni ți-i și ve ți fi, la viitor, întrebându-se dac ă nu cumva vocativ!//Pe unii,/cu masc ă și f ără rându-vă, hr ăni ți!Nu l ăsa ți s ă v ă vom fi asemenea/ro șiilor mari, masc ă,/o s ă-i doar ă la basc ă. Și exact zboare gândul unde nici Michidu ță n- lucioase,/ [...] ce au primit ap ă cu așa va fi pân ă vom muri. Pe 14 mai a gândit: sunt obligat s ă m ă prefac c ă- pipeta/iar lumin ă artificial ă cu plugul poeziei întoarce o brazd ă s eu : Cum se nume ște anotimpul în degetarul luc șilor,/pentru a nu avea adânc ă, sco țând din p ământul cu care/cineva, ce nu este, se d ă drept niciun gust? (5 mai 2020 ). Și verdea ță deasupra, r ădăcini adânci: Dumnezeu? întreb ările existen țiale continu ă ( Ce e Poetul renun ță la versul cu rim ă, dar Nici bibliotecile nu mai sunt ce- aia distan ță social ă?), revenind întreb ările r ămân. Și r ămân la fel de au fost. Ele sunt cel mult cochilii de aproape laitmotivice: Așa c ă tr ăiți, pătrunse ca biftecul din hârtie vândut hârtie în mers, cu carnea ascuns ă sub tr ăiți, pân ă nu e prea târziu! (6 mai ca o oaie vie, la fel de adânci, ca lighean, c ăci au r ămas doar carne de 2020 ). Problemele constatate sunt din oceanul în care R ăzvan Ducan înoat ă, tun , fiindc ă oamenii în șiși să citeasc ă ce în ce mai grave: Se taie lemne pe sudând cuvinte la adâncimi cu au uitat . Falsul e la loc de cinste noi/ și noi continu ăm s ă presiuni colosale: Viru șii au fost pe atunci când sporadic, în strad ă, s-a confund ăm/din ții fier ăstr ăului cu pământ înaintea oamenilor cu strigat de zor: nu trage ți în c ărți, c ăci mângâierea/unei mâini dr ăgăstoase miliarde de ani, de aceea ei sunt aici și ele-s popor! (23 aprilie 2020 ). Zile (7 mai 2020 );ba mai mult, Din ordin mai acas ă decât noi. Deci, cine sunt ce urmeaz ă între 24 și 29 aprilie de sus,/poli țistul este obligat acum/s ă invadatorii? Cine sunt invada ții? poemele sunt iar ăși pline de întreb ări intre ca o chiuret ă/în pântecul unei Care au drept moral mai mare de a fi ca stupul de mierea adunat ă cu sârg femei,/s ă aprind ă bricheta/ca s ă vad ă aici? Cine de cine trebuie s ă apere de albinele harnicului spor din care dac ă nu cumva s-a ascuns/în planeta?// Aceasta-i întrebarea! al ții se înfrupt ă. Sunt zbateri și sunt întunericul uterului,/refuzând s ă se P.S. Emil Cioran scria despre nedumeriri (unele metafizice, altele nasc ă,/vreun poten țial lucr ător la Paul Verlaine prin 1937 c ă poezia, nu). Regizorul social al timpurilor nu sparanghel,/de pe planta țiile de pentru el, nu era decât poetizarea va înceta s ă se ascund ă, de unde va da mâine ale Germaniei (8 mai 2020 ). ritmului ascuns, melodios și pasional ordine celor care vor beh ăi într-o Poetul care tr ăie ște ap ăsat și al sensibilit ății lui de certat cu realul turm ă; de aici și sfatul ducând la mult tandru , c ăci, pân ă la urm ă, a șa cum comun și zilnic. În poeziile disecate cunoscutul carpe diem : de aceea scriam mai sus, cine îi poate aici e taman pe dos.

42 ridicate, fiind specialist în geografia patriei și a lumii, poetul ive ște poemul din tensiuni spirituale adânci, Pentru Lörinczi Francisc-Mihai versurile reflect ă modul în care se poezia înseamn ă o ie șire în loc larg, o „face” poemul ca la început de lume, evadare din zona stresant ă a vie ții de sub aripa suferin țelor, sub imperiul fiecare zi, o reg ăsire în zone înalte. tr ăirilor dense. Versurile sale reflect ă Cu volumul de versuri Colmatare , Geneza, o stare asimilat ă treptat, cu Editura CronoLogia, Sibiu, 2020, sfial ă. Efectul sunt „lebedele de poetul ne transmite teme, idei, vibra ții cristal”, matricea celui care are o care dau siguran ță spiritual ă, care ne rela ție cu Dumnezeu. Metafora fixeaz ă într-o zon ă a frumuse ții și sugereaz ă apropierea de Crist și pune lini știi spirituale. El prefer ă o poezie a în valoare ideile și temele prinse de purit ății, a sincerit ăț ii, o poezie poezia lumii. Odysseas Elytis, poetul decantat ă de zgura din via ța tr ăit ă în grec, laureat al Premiului Nobel, ne globalismul energic, care toac ă propunea: „iar ca sentiment un vremurile, min țile, zborurile. cristal”. Eternitatea, iat ă, este l ăsat ă Crea ția sa ne transmite ritmul să curg ă la Bârghi ș, locul unde s-a necesar pentru asimilarea frumuse ții ______născut Lörinczi Francisc-Mihai. negre dezvelindu-și straiul galben și a lini știi suflete ști. Poetul nu Tema colmat ării, reluat ă în mul-te făinos/ te dezbraci de/ trup/ și te experimenteaz ă, el enumer ă zonele, poeme, reflect ă starea actual ă a lu-mii arunci în/ ocean” (dezgolire, p. 39). armoniile, starea clasic ă a poeziei, în care tr ăim. Tot mai multe sedi- Prezen ța pâinii e prezen ța unui marcat ă de peisajul zonei în care s-a mente, lumea rest, lumea frânt ă și „acas ă” irepetabil: „în lanul de grâu născut și copil ărit, a zonei în care cioburi de timp, fac din râul vie ții un combina f ăcea un zgomot uria ș/ utilaj tr ăie ște. Scriitorul este și un nostalgic loc blocat de erori. E o sugerare a po- vechi/ ca un dinozaur/ am luat parte la în unele locuri, reînvie st ări trecute, eziei apocaliptice intense, care pre- ultimul treierat/ grâul copt susura/ în anotimpuri perfecte, tinere ți cu arom ă zenta finalul unei perioade în care o- spic/ era atât de cald ă t ăcerea ta în a- de pâine coapt ă. mul e prins la mijloc, între abaterile cel cuptor/ în care ne-am d ăruit ini- Ritmul poeziei sale e ritmul mo- sale și degradarea naturii prin activi- mile/ ca o noapte de iulie sub cerul/ căni ței care str ăbătea cândva zona Si- tatea sa imprudent ă. Colmatare e sta- liber// un coco șat metalic frizând biului, un ritm în care omul poate asi- rea în care tr ăim cu entuziasm, f ără s ă timpul/ colmatare” (holda, p. 41). mila peisajul, anotimpul, eternitatea. realiz ăm finalul pe care ni-l preg ătim Poetul pune accentul pe „poe- Un ritm ancestral în care mintea omu- cu abnega ție. Resturile de la facerea/ mul minim”, indicând spre frumuse- lui este pus ă în limitele ei fire ști. El desfacerea lumii, vorba lui Marin So- țea sau adev ărul care nu au nevoie de refuz ă tendin ța actual ă de poten țare a rescu, ne vor bloca societate în care prea multe cuvinte. În acest mod trans-umanismului/post-umanismului, sperăm s ă tr ăim frumos. Proiecte c ă- proceda și poetul Octavian Doclin care pune în eviden ță limite spectacu- zute, vremuri ratate, oameni pierdu ți, care-și reg ăsise ritmul în poeme abia loase și contravin chiar naturii destine în ruin ă, toate ne marchează. schi țate. Iat ă un poem: „singur/ în noastre. Poetul simte pericolul din Poetul vede Raiul din care am fugit, tăcerea con știin ței// pe luciul apei/ tehnologia modern ă care domin ă vede un Rai posibil, pe ca-re-l rat ăm coafura s ălciilor în dezordine” individul gr ăbit, dominat de aceasta. zilnic. O stare: „cartofi cop ți în jar (solitudine, p. 46). Ultimul poem pune punct tendin ței: toamna/ pe câmp dup ă recoltare/ sfere Scriitorul capteaz ă esen ța dintr- „în timp ce zâmbea/ robotul a r ămas ______o lume în mi șcare, simte acele lucruri cu gura încle ștat ă/ europoem la care dau consisten ță tr ăirilor, început de secol XXII” (empatie, p. zicerilor: n ămol virtual; ultimul flash 119). Cu alte cuvinte, omul nu refuz ă rămas captiv pe retin ă; șalul lunii tehnologia, refuz ă dependen ța și fr ământa lenjeria lacului; poemul în domina ția acesteia în via ța de zi cu zi. pânza de p ăianjen se naște; mâinile Ocolind arta urâtului, practicat ă alunec ă fl ămânde în aluatul nop ții tot mai intens de poe ții din vremea dospite; rana cald ă a macilor; lumina pandemiei și nu numai, autorul are tace; degetele tale înmuiate în curajul s ă r ămân ă la cele statornice: cerneal ă au scris poemul; t ăcerea era mirosul de pâine coapt ă, invazia grâu- fraged ă ca talpa unui nou-născut etc. lui în via ța oamenilor simpli, anotim- În majoritate poemele, fiin ța puri de cristal, peisajul montan, pomi iubit ă este prezent ă, îl completeaz ă și înflori ți, fântâna cu ap ă limpede din structureaz ă viziunea de ansamblu, un gospod ăria ță ranului, laptele proasp ăt el și ea. „Mai e ceva între duminic ă și muls, amintiri cu oameni care au luni/ între mine și tine/ mai e ceva suferit, lebede de cristal. între pic ătura de rou ă/ și firul de Cunoscând transform ările sufe- iarb ă/ taina t ăcerii/ și îngerul florii/ rite de aceast ă planet ă, mineralele ca- Petru Botezatu, Maica zbucnind spre înalt” (rou ă, p.113). → re au izbucnit la lumin ă din adâncuri Domnului, a iubirii materne, CONSTANTIN STANCU aflate sunt presiuni și temperaturi icoan ă bizantin ă pe panou de lemn

43 Grafia poemele este simpl ă, poetul nu-și cenzureaz ă versurile, le dă drumul în carte precum vântul di- mine ții în gr ădina bunicilor; e solidar Rafinamentul sensibilului sen- cu vremea în care scrie, sugereaz ă o zorial ca imagine a manifest ării irea- frumuse țe simpl ă, dar și c ăderea tim- lului în realul naturale ții, a veridici- pului din poezie. Leg ătura cu poezia tății î și prime ște dreptul de a ac ționa canonic ă stabilizat ă în timp în mintea asupra receptorului și de a se mani- cititorului este vizibil ă, el se leag ă de festa cu blânde țe, puritate, discre ție tradi ția consacrat ă, preluând din Lu- chiar, în corporalitatea cuvântului cian Blaga și al ți poe ți români, este poetic. Parafrazându-l pe J.G. Harder solidar și cu poe ții din alte zone, a- - „(...) cine treze ște în noi înclina ții și colo unde natura se lipe ște de versu- for țe?” ( Kalligone ) și tot filozoful rile acestora. În unele poeme apar și răspunde - „un spirit superior celest locuri comune, b ătătorite de poe ți, ele care ac ționeaz ă dup ă legile naturii, se integreaz ă în volum cu mult calm dup ă natura sa în slujba oamenilor”, și fac parte din ansamblul viziunii. în țelegem inten ționalitatea Anei- Maria Frank, la cei 14 ani, de a Este o simplitate impus ă de lucrurile ______așezate, care nu fac parte din curentul debuta cu volumul de versuri - „R ătăcind printre cuvinte”, Editura de poezii Timtim-Timy, edi ţiile 2014- noului cu orice pre ț. El ne avertizea- 2015, 2015-2016, publica ții în revista ză: „nu te avânta în real înainte de a-i Sfântul Ierarh Nicolae, Br ăila, 2020, copert ă și ilustra ții de Ana – Maria „Draga mea pentru copii” nr. 10/ măsura/ umbra/ poate fi doar o/ fata 2012, „Povestea florii magice”, mai morgana” (fata morgana, p. 55). Frank, Despre autor și postfa ță de prof. drd. C ălin Florin Pope ț - în care 2013, „Triste ţea viorii fermecate”. Meritul lui Lörinczi Francisc- Consider ăm c ă pentru Ana-Maria Mihai este de a defini fericirea. Unii cuvintele sunt a șezate cu grij ă, ceea ce-i îng ăduie s ă „r ătăceasc ă” printre Frank „arta poetic ă” este un mod de au libertatea de a nu fi ferici ți, el o evadare nu din cotidian, ci dintr-o poten țeaz ă prin poezia sa: „sunt ele, spre a-și construi un „edificiu” care s ă dovedeasc ă ardoarea pentru monotonie existent ă spre a se reg ăsi colec ționar de lucruri m ărunte/ ți-ar în „frumosul” relevat, con știentizat de lua/ o ve șnicie s ă le strângi pe toate/ crea ție, în general, și poetic ă, în parti- cular. C ălin Florin Pope ț, mentorul cititor prin/ în „deschiderea c ătre laolalt ă/ ca s ă afli fericirea/ cel ălalt” ca expresie a „fiin țialului” în colmatare” (fericirea, p. 86). poetei, afirm ă c ă „Ana transcende într-o lume imaginar ă ideal ă, v ăzut ă fiin ța „dual ă”. Poet, eseist, iubitor de art ă, Universul ca întreg . Ana-Maria profesor dedicat, scriitorul este de ea ca spa țiu perfect, ca un loc miraculos, unde poate g ăsi rezolvare Frank, „r ătăcind printre cuvinte”, î și implicat în fenomenul literar actual, caut ă filonul aspira țiilor în emo ții ce are capacitatea de a r ămâne lucid, la tot ceea ce î și dore ște s ă ne aduc ă în prim-plan prin textele sale.” [p. 3] irump din lumina cuvintelor, o modest și echilibrat. A scris destul de estetic ă privilegiat ă care se constituite mult, a debutat în anul 2008, atent la Lirismul Anei convinge jura ții, în concursurile literare, pentru o just ă în expresivitatea imaginii discursive, calitatea volumelor, la poezia scris ă cu scopul v ădit de a transmite, din- cu vârful aripii (Michelangelice, apreciere: premiul I - Concursul jude- ţean „Parfum de poezie”, edi ţia a II-a, colo de emo ția adolescentin ă, un ca- 2008; Anotimpurile dragostei, 2012; racter complex al unui l ăuntru senzo- Cu metafore în rai. Poeme f ără (2019), sec ţiunea recitare de versuri eminesciene, premiul II - Concursul rial, afectiv și intelectual, a tr ăirilor în margini, 2013; Haiku. Poems, edi ție metafora vie și „hierofania” semnului bilingv ă româno-englez ă, 2014; jude ţean de recit ări „Glasuri mici, suflete mari”, sec ţiunea Poezie liric ă, lingvistic. Imagile pe care poeta le Fizionomiile pietrei, 2017 etc.). A construie ște, într-un creativ al publicat în revistele literare cunoscute premiul I - Concursul jude ţean de crea ţie literar ă „Bucuriile copil ăriei”, particularului emo țional, au menirea („Discobolul”, „Vatra veche”, „Astra de a cuprinde acea „natur ă” bl ăjean ă”, „Euphorion” etc.) și simte edi ţia a VI-a (2018), premiul I şi Premiul Special al Bibliotecii Muni- transformatoare de st ări și sentimente încotro curge via ța. purificatoare ale creatorului de vers. Monica Grosu scria despre opera cipale Lugoj - Festivalul Interna ţional „Lucian Blaga”, Lugoj (2018), edi ţia Să pornim în studiul asupra sa: „În întreaga sa poezie, Lörinczi poemelor din volumul de debut al Francisc-Mihai face elogiul frumu- a XVIII-a cu publicare în volum colectiv, Editura Eurostampa, Anei-Maria Frank de la „poetica vo- se ții și al valorilor moral-spirituale, in ței”, a transcenderii, o gramatic ă versurile sale se umplu (blagian) de Timi şoara (2018), men ţiune - Concursul Na ţional de Crea ţie leeuweian ă, pentru „a alege, a ac ți- admira ție și încântare în fa ța „corolei ona, a consim ți”, f ără de care voin ța de minuni a lumii”, spre care Poezia Literar ă „Ars Nova”, Br ăila, edi ţia a XV-a, noiembrie (2017), men țiune - „inocen ței” nu ar putea fi pus ă în va- este doar calea conduc ătoare spre loare, în poetica de fa ță . Astfel, eide- „izvor”… (Revista „Vatra veche”, nr. Concursul Na ţional de Crea ţie Literar ă și Reviste Şcolare „Mihai tic ă sau nu, metafora deschis ă devine 1/2014, pp.28-29). accesibil ă în structura livrescului Volumul de fa ță este un volum Eminescu”, Br ăila, edi ţia a XX-a (2017), premiul II - Concursul de abordat de poet ă. E o libertate pe care care ne face s ă gândim cum urletul Ana și-o asum ă într-un „dincolo” al lupilor se lipe ște pe harfa lui David, poezie online al Bibliotecii jude ţene „Octavian Goga”, Cluj-Napoca vederii și aduce ontologicul în → iar rana nop ții r ămâne deschis ă sub CRISTINA SAVA lumina lunii… (2015), participare - Concursul

44 proximitatea imaginarului. Dac ă în ofile ști / Și când pleci, tot pustie ști.” - Soarele a înghe țat,/ Cerul, fulgii iar literatura universal ă avem „Chant of Din nou toamn ă... ). își cerne.” - Vine iarna! ). Nu vom the Four Elements”, în „R ătăcind Întreb ări ale limitei unui spune c ă în versul Anei-Maria Frank printre cuvinte”, se reitereaz ă „dep ășit atins” pot fi puse într-o gril ă se ascund, ici-colo, reminiscen țe comuniunea spiritual ă între om, a preliminarului („Dac ă soarele s-ar eminesciene („Noaptea albastr ă î și cuvânt și natur ă prin intermediul topi/ Și s-ar scurge / În petalele las ă cortina/ S ă cad ă peste copacii „cântecului” celor patru anotimpuri, crizantemelor,/ Ce toamn ă ar fi pe str ălucitori/ Î și înmoaie degetele în într-o ciclicitate de sunet și culoare, pământ?/ Și dac ă petalele cerneal ă albastr ă/ Și scrie cuvinte receptate cu sensibilitate și crizantemelor/ S-ar amesteca / Cu albastre pe nori.” - Noapte albastr ă) senzualitate, deopotriv ă („Iarba razele de soare, / Ce miros ar avea ori alecsandriene, doar vom sublinia fraged ă înverze ște,/ Soarele iar toamna?/ Iar dac ă toamna/ Și-ar naturale țea în expresia unui lirism str ăluce ște./ Clopo ței ca de argint/ Și- rev ărsa culorile/ Peste petalele care te cucere ște prin simplitatea și au scos capul,/ Ca s ă vad ă/ P ământul crizantemelor/ Și în razele de soare,/ sinceritatea „formei” și stilului de catifea/ Cum încet se dezbr ăca/ De Ce frumos ar plânge apusul / Cu descriptiv („Nic ăieri în lumea asta mantaua lui de nea.” - Prim ăvara ). lacrimi de toamn ă/ În noiembrie?” - mare/ Frunzele nu au a șa culoare / Și Sub semnul imaterialit ății, picturalul Vis de toamn ă). Frumusetea glasul izvorului nu șopte ște a șa,/ Ca devine expresie a interiorit ății instinctual ă, pornind de la simplitatea în aceast ă p ădure, ce pare a mea.” - inocente în dimensiunile vocabulei ce monadelor „sacrului”, rev ărsat în fire, Pădurea ). Evocarea elementelor de ține de „chipul chipuirii” („ Țin de de la coloristica peisajistic ă, fie natur ă din „p ădurea de gânduri” (V. mân ă vara / Și-i împletesc p ărul / Cu prim ăvăratec ă, rustic ă ori hibernal ă, Voiculescu) ale poetei, deschide flori de p ăpădie./.../ Iar de trena pân ă la urm ă, fascineaz ă ceea ce se lectorului posibilitatea de a rochiei/ Îi tivesc stoluri/ De fluturi „ascunde în vedere” („A venit iarna transcende imanen ța, de a savura din albi./.../ Mân ă în mân ă / Pe alei/ în sat,/ Frigul a început a geme,/ „tainele ascunse” ale crea ției în Sc ăldate-n lumin ă./ Ne privim, ne ______livresc („‚Ea trece fredonând simfonii zâmbim,/Sub cerul senin./ Alerg ăm, de cuvinte / Care se pierd printre ne juc ăm, /În iarba cu rou ă/ Dans ăm.” stoluri de cuci, / Ce par ag ățate de-a - Portretul verii ). În manifestarea cea cerului mantie / Ce î și scutur ă mai simpl ă, „forma” d ă na ștere plumbul cu arom ă de nuci.”- Șoaptele „fiin ță rii”, pentru ca „infinitul” s ă se pădurii ). manifeste „în finit” („Printre degetele Se poate aduce în discu ție nu verii, /Zboar ă cocorii /C ătre infinitul numai cuvântul-culoare, ci și albastru, /Purtând pe aripile lor/ cuvântul-sunet, cu toate implica țiile à Dogoarea verii /Fâlfâind în sclipiri de la Baudelaire, pân ă la urm ă, dac ă se lumin ă.” - Sclipiri de lumin ă). caut ă anume reflec ții muzicale, Culoarea, într-o dinamic ă a plastice ori critice, s ă zicem („Umbra dematerializ ării, se metamorfozeaz ă, unui fir de iarb ă / S ărut ă umbra lunii ca o întreag ă lume interioar ă s ă str ăvezii / Și îi șopte ște stingher la izbucneasc ă într-o existen ță ureche: / - E cea dintâi prim ăvar ă a tangen țial ă, cu reverbera ții în vie ții mele, știi?” - Umbra unui fir de „oglind ă”, a efluviilor naturii telurice iarb ă), valorificarea „umbrei și („Cu ro șu, galben, ar ămiu, /A colorat luminii”, ori absolutizarea pădurea / Ce pare-acum ca un palat, / dimensiunii elementelor ascensionale, De c ătre zâne ferecat.// Din struguri, pentru o „ie șire din sine”, o „urcare” nuci și gutui / Și-a pus la gât spre o „coborâre” (T. Vianu) ca mărgele,/ Cercei-din perle de cle ștar,/ imagini fantastic-imaginare din Inele – ro șii mere.” - Zâna Toamna) . planul sintagmatic al textului poetic Reflexivitatea în cuvânt transcrie o („Vântul dezmiard ă/ Ramurile „simbolistic ă” a reveriei cu oarecare copacilor,/ S ărutându-le crengile/ Cu febrilitate a momentului, dar nu gura ce-i miroase/ A frunze crude.”- neaparat nostalgic („Pudr ă alb ă și Arom ă de vânt ). Spunem, îns ă, c ă în rugin ă / Peste frunzele de soc / A poemele Anei se poate discuta despre turnat din al ei cuf ăr, /Totul pare c ă ia o „fenomenologie” a imaginlor foc.” - Toamna cald ă, ar ămie ). văzute ca pe un „ecran”, imagini Natura interioar ă și natura în sine, sugestive, inocente, pe de o parte, pe devin consubstan țiale și trec într-un de alta se las ă impresia unui altfel de percep ție, materializat ă în „vizionarism” rezonant, reflectare a imaginar („Toamn ă drag ă, ca-n emo ției într-un spa țiu al „timpului- pove ști,/ Frunzele le dezlipe ști / Și ecou” („Cerul este mantia lui Dum- la și crengile gola șe, / F ără p ăsări, f ără nezeu,/ P ământul – plapuma neagr ă a pui, / F ără-arom ă de gutui.// Cu gust Petru Botezatu, Predica de pe nop ții,/ Frunzele sunt șoaptele dulce și amar,/ Pietrele pe drum Munte și Împ ărțirea pâinilor, fresc ă, vântului/ Care alearg ă înconjurând tresar, / Când tu plângi cu lacrimi catedrala Sf., Vinere, Zal ău pământul.” – Defini ții ). → reci, / Ciocârlia amu țești, florile le

45 Cuvântul ca portal de emo ție. În surori,/ Pentru juc ării și flori.” - scrierea sentimentului liric, o Doamnei Înv ăță toare ) se continu ă „fenomenologie” a cuvântului trebuie eficient în „dat”-ul profesorului de să ne apropie de inten ționalitatea literatur ă („Profesor drag, e ști ca o gândirii poematice, astfel încât carte/ Ce are coper ți de argint,/ Iar aprehensiunea limitativului s ă slovele, din aur, toate,/ Ni se strecoar ă transgreseze psalmodia ușor în gând.” - Profesorului meu ) de „inaparentului” („S ă culeg stele de a „converti” nu persoana la verb, ci mare/ Și pe cer s ă le-aranjez,/ S ă m ă verbul la persoan ă („Suntem doar plimb în „Carul mare”/ Și cercei s ă fiin țe trec ătoare/ Sau flori ce înfloresc ag ăț de soare.” - Bucuria de a fi și mor,/ Suntem doar umbre pe copil ). Ana-Maria Frank este în cărare/ Sau gânduri ce tr ăiesc și dor.” „definirea” unui spa țiu poetic al - Suntem ce vrem s ă fim ). Dac ă copil ăriei, ceea ce e și firesc, pe de o „imaginea” nu poate fi definit ă, parte, cu atât mai mult cu cât vârsta paradoxal ă fiind, credem c ă nostalgia „intim ă a copil ăriei” este întotdeauna care, uneori, în izolare devine de o puritate christic ă. F ără a face o ira țional ă, aduce imagini revelatoare analogie cu metafizica eminescian ă, („Vântul dezmiard ă/ Ramurile complet ă și complex ă, poeta se las ă copacilor,/ S ărutându-le crengile/ Cu cople șit ă de plenititudinea naturii, gura ce-i miroase/ A frunze crude.” - cum, deopotriv ă, las ă la „vedere” Arom ă de vânt ) unde, vrând-nevrând, ireversibilitatea timpului („Am plâns întreb ări retorice î și fac loc („Ce e atunci ca dup ă desp ărțirea/ De cea cuvântul, m ă întreb?/ Mereu am vrut mai bun ă prieten ă a mea./ Dar ea s-a să știu./ E o s ămân ță sau e rod? /Cum întors și m-a luat în bra țe:/ - Timpul va-ncol ți acum?” - Cuvinte cu spini ); nu iart ă niciodat ă, n-am ce face!” - mai toate, desigur, legate de De teritoriul sacrosanct al poeziei, Unde s-a ascuns copil ăria? ). Un timp dualitatea existen țial ă - „a fi”, „a nu te po ţi apropia decât cu sfial ă şi al „aducerilor aminte” din care vrea” („Ce este cuvântul?/ S ă știu a ș infint ă ging ăş ie. Tot a şa cum te „chipul chipuit” red ă „fiin ţei energia vrea./ Se na ște din s ămân ță / Și apropii de aripile unui fluture sau de unei origini” („Cu glasul blând, rode ște, ori ba?” - Semin țe de cuvânt ) corola unei flori. Cu sfial ă, pentru a bunica îmi cânta/ Și mama, pove ști la și „locul locuit” de fiin țare („ Țin în nu tulbura esen ţa inefabil ă a culcare îmi citea,/ Pisica în bra țe palme asfin țitul,/ De pe cer coboar ă o frumuse ţii înse şi, cu ging ăş ie, pentru mereu îmi torcea, / Iar eu m ă jucam stea,/ Cu uimire o privesc,/ Cum a nu profana misterul şi a nu altera fericit ă cu ea.” - Amintire despre luce ște ea a șa?// Pic ături de aur curg,/ armonia întregului. Copil ărie ); o „geografie” a Pe a ei pagini, ca aripi./ Nu mai vreau De poezia adev ărat ă te apropii cu interiorit ății în care „chipul mamei” să o închid/ Și în ea vreau s ă m ă organul numit generic inim ă, acela şi („M-ai ajutat s ă pot visa,/ S ă cred, s ă mut.” - Glasul c ărților ). S ă credem c ă cu care po ţi atinge cerul. Iar emo ţiile sper mereu/ C ă orice în via ță po ți orice reflec ție filozofic ă î și are esen ța născute din aceast ă întâlnire î ţi avea,/ Chiar dac ă drumul este greu.// în noutatea ideilor integratoare ale pătrund sufletul pân ă în str ăfunduri, Mi-ai spus c ă tu vei fi mereu/ Un știin țelor („Stau de vorb ă cu inima te înal ţă dincolo de mundanul impur. sprijin pentru mine./ Și c ă, gândind la mea/ Și încerc s ă storc din ea ceva.// În ciuda aparentei înclina ţii spre Dumnezeu,/ Mereu îmi va fi bine.” - Cuvinte s ăltate, șoptite în vers,/ Prin epicitate, am fost şi voi r ămâne un Mama ) înseamn ă acea con știin ță de gând îmi alearg ă./ Încerc s ă le prind, cititor constant de poezie. Revin la „ie șire din ascundere” („Am primit să le-așez,/ Pe coala curat ă și intervale regulate asupra textelor azi-noapte-n vis/ O cutie frumos alb ă.//Dar ast ăzi tace, a obosit și ea/ preferate, hr ănindu-mi sufletul cu colorat ă.” - Cutia cu vise ), prin Și gândurile-mi hoin ăresc rebele.// Cu frumuse ţea gândului pus în cuvânt. tocmai „con știin ța de minunare”, cum muza iar s ă se împrieteneasc/ Și s ă Ce alt antidot mai eficient împotriva o numea Bachelard-«„conscience uite c ă este bolnav ă/ Ca pas ărea otr ăvurilor perfide ale timpului în d’émervéillement” - un educator a Phoenix s ă renasc ă!” - Cuvinte care vie ţuim am putea g ăsi? cărui lec ție era: cum s ă „locuim rebele ); într-o mereu c ăutare a Intuiam înc ă din cele dou ă poetic” în aceast ă lume.» „arhologiei” imaginii, cu elemente volume de eseuri prin intermediul Ana descoper ă valabilitatea arhetipale (cer, stele, nori, vânt), cărora l-am cunoscut pe Cosmin emergen ței cuvântului creator în poeta reu șește, în vers, ca tulmultul Neidoni, Via ţa la 40 de ani şi Regatul „lumea copil ăriei” („Din asfin țit a tr ăirilor interioare s ă ating ă acel celor mai frumoase dep ărt ări, picurat lumin ă/ Și florile cire șului s- „prea-plin” al harului de a „construi înzestrarea special ă a autorului pentru au scuturat/ În cununi de petale./ frumosul” într-o „c ălătorie” a purit ății ceea ce numim gen liric: o Peste gândurile mele și...” - Petale de cuvintelor. sensibilitate rar ă, o curgere fluid ă a poveste ) și, atunci, „gl ăsuirea” dulce a Ana-Maria Frank realizeaz ă, ideii în cuvânt şi o inteligen ţă a primei înv ăță toare („Toat ă ziua ne dincolo de toate, o „poetic ă” a inimii, metaforei demn ă de un veritabil poet. înva ță :/ Să fim buni, cumin ți și cauzal ă, mai mult sau mai pu țin, cu Eseurile con ţin in nuce substan ţa harnici,/ Silitori, iste ți și darnici./.../ idei și sentimente irizante, într-o celor 100 de poeme de iubire şi a Și dorim și noi s ă fim/ Ni ște mici „estetic ă” a mesajului amprentat de cântecului de disperare. → înv ăță tori,/ Pentru fra ți, pentru diafanul „univers” al copil ăriei. MIHAELA RO ŞU BÎN Ă

46 Am parcurs poemele de la primul Spaima pierderii, a golului cutremur ă numai pentru a o reechilibra definitiv pân ă la ultimul, apoi în sens invers, fiin ţă şi o confrunt ă cu limita nepu- într-o dimensiune etern ă, cea a selectiv, sperând s ă pot conferi tin ţei şi a anul ării sinelui prin cel ălalt poeziei şi a adora ţiei divine. câtorva titlul de favorite. Mi-a fost “A nu iubi însemn ă a muri”. În fireas- Parcurgând acest drum c ătre sine în aproape imposibil! A ş fi comis un că antinomie, pe logica ra ţionamen- pa şi când şov ăitori, când triumfali, cu sacrilegiu de neiertat. Ele constituie, tului: “A iubi înseamn ă/ a crede c ă nu o infinit ă duio şie a gesturilor tandre, în ordinea dat ă de autor, o construc ţie vei muri niciodat ă” ( Poemul de la care îi descopera sufletul femeii şi unitar ă, organic ă bine articulat ă în pagina 28). Sfidarea temporal ă, fie ea îns ăş i esen ţa iubirii, poetul intr ă în întreg, asemeni unei catedrale din si iluzorie, înnobileaz ă fiin ţa şi o con- dialog cu divinul. Deloc întâmpl ător, cuvinte alese, admirabil cump ănite, frunt ă cu ilimitatul. Clipa incandes- ultimele dou ă poeme iau forma consacrate senimentului unic şi cent ă a prezentului este tr ăit ă în toat ă rug ăciunii. Con ştiin ţa poetic ă se zbate întemeietor: iubirea. plenitudinea ei: “Ast ăzi inima mea a între cele doua verbe fundamentale Să nu uit ăm, totu şi, c ă poetul, ca împlinit un miliard de b ătăi.” În acest ale oric ărei invoca ţii c ătre Dumnezeu: în alte prilejuri fericite şi celebre, este spa ţiu al transparen ţelor, apari ţii sera- “a mântui” şi “a ajuta”. Cu smerenie dublat de filozof, c ă darul rostirii fice vegheaz ă pa şii prin care b ărbatul şi dragoste: Mântuie şte-mă, Doamne,/ poetice se suprapune unei superioare îndr ăgostit se apropie de DUMNE- de z ădărnicia august ă a unei iubiri în ţelegeri a rostului fiin ţei în Marele ZEU a c ărui esen ţă se relev ă prin prea mari/ şi d ă-mi-le doar pe cele Univers. De aceast ă dat ă, cuget ătorul sufletul femeii care îl iube şte şi mai care încap în sufletul meu!” şi “Ajut ă- sau filozoful, dup ă caz, devine, în pu ţin prin “icoane sau catapetesme mă, Doamne, s ă întrez ăresc/r ăsăritul propria-i definire din poemul al aurite” ( Poemul 20 ). Spa ţiul poetic ne din spatele fiec ărui cuvânt/ şi f ă, apoi, cincilea, “donator universal de înv ăluie treptat, dezv ăluindu-şi pro- din toate o mare care s ă oglindeasc ă poezie”. Sub efectul catalizator al funzimea şi sensibilitatea. Dialogul cerul, înaltul/ şi d ă-le lor – cuvintelor- celui mai pur sim ţă mânt omenesc, cu predecesorii e fecund, constructiv, / via ţă , ren ăscându-le şi fericindu-le/ dragostea! Darul divin ce ne scoate reveren ţios. Ecouri din Minulescu, aşa cum şi ele, cu trupul lor ml ădios,/ din curgerea obi şnuit ă a Timpului, Arghezi, Nichita St ănescu, din Rainer m-au ren ăscut..” ( Poemul 99 ) parcimonios dr ămuit de noi oamenii, Maria Rilke, topite in creuzetul unei Nu s-ar putea încheia prezentarea numai şi numai pentru nevoia de poezii livre şti f ără ostenta ţie, auten- a volumului f ără men ţionarea reper, în v ălm ăş agul de evenimente tic ă şi plin ă de prospe ţime. Pentru c ă inimaginabilei capacit ăţ i a lui Cosmin numit via ţă , în secunde, ore, ani. Prin ce faci când e şti intelectual şi Neidoni de a crea imagini artistice de iubire, accedem la timpul f ără curgere îndr ăgostit? Încerci sa ajungi la inima o mare frumuse ţe. Delicate, al poeziei şi al eternit ăţ ii. femeii iubite mai întâi cu versurile vaporoase, cu irizari şi nuan ţe extrem În mod deliberat, poemele nu au altora şi abia dupa ce sentimentul de fine, cu altern ări de lumini şi titlu. Toate, dar absolut toate, ar putea dobânde şte plin ătate, germineaz ă in umbre, cele vizuale amintesc tehnica fi circumscrise unei enun ţ ce îi sufletul t ău cuvinte pe care le impresionista. Poetul strune şte apar ţine autorului însu şi: “Nu îl po ţi converte şti în poeme: 100 de dragoste metafora, cum pu ţini o fac, iubi pe Dumnezeu, dac ă nu ai înv ăţ at şi doar unul singur de disperare. transformând-o într-un vehicol al să o iube şti pe femeie.” Pe orizontala Prezen ţa când concret ă, când eteric ă a gândirii poetice. Frapante sunt existen ţei, iube şti o femeie şi înve ţi femeii e înso ţit ă, dupa caz, de un compara ţiile multistratificate care axa verticalit ăţ ii, ascensiunea spre ţân ţar obraznic, de roiuri de fluturi asociaz ă prin incluziune termenii cei spa ţiile celeste. Din suprapunerea sau de cohorte de îngeri şi heruvimi. mai nea ştepta ţi Am selectat spre celor dou ă trasee, se na şte semnul În ciuda organicit ăţ ii volumului, exemplificare din poemul de la crucii cosmice. Cosmin Neidoni nu face radiografia pagina 40 o singur ă structur ă, l ăsând Volumul se deschide în retorica unui sentiment, ci mai degrab ă, cititorului neatinsa bucurie de a le unei defini ţii voit demonstrative: transform ă poemul în oglinda a unei descoperi singur “spre nobila “Femeia domnilor, este singura combustii interioare creatoare de delectare a copiilor n ăscu ţi din făptur ă/care poate fi înve şmântat ă în sensuri. pântecul t ău/ ca din surâsul hipnotic cuvinte ca în haine”. Cu al doilea Reliefurile chipului sau ale al Giocondei”. poem, adresându-se iubitei, eul liric trupului iubitei devin trepte ale Sua fata libelli! C ărţile au soarta adopt ă cu infinit ă ging ăş ie, tonalitatea drumul c ătre sine şi c ătre spa ţiile lor, spuneau anticii. Sunt convins ă c ă şoptit ă, r ăsucind inteligent siderale. Iubirea destabilizeaz ă fiin ţă aceast ă carte se va r ăsfrânge fericit în oximoronul de sorginte blagian ă, într- ______meandrele biografiei scriitorice şti a o superb ă declara ţie “a şa-s de dulci lui Cosmin Neidoni, devenind privirile tale/amara mea! exemplul fericit al supravie ţuirii Cu urm ătoarele poeme, putem poeziei de bun ă calitate într-un secol vorbi de o poetic ă a plutirii de triste şi e şuate experien ţe poetice. imponderabile şi a zborului “ Şi lec ţia Într-un spa ţiu al improviza ţiilor despre gravita ţia corpurilor celeste nefericite, sufocat de versuri şchioape am primit-o/ rotindu-mă solemn în şi imagini neroade, poetul are for ţa şi jurul t ău.” Gesturi de o infinit ă harul de a reda poeziei demnitatea tandre ţe, într-un cuplu ce pare s ă pierdut ă, de a repune rostirea poetic ă refac ă primordialitatea paradisiac ă: în drepturi şi de a conferi metaforei

“unu plus unu egal unu/ doi minus Petru Botezatu, Atelier sensul prim de joc al unei superioare unu egal zero” ( Poemul al şaselea ). în ţelegeri a lumii.

47 care se documentau, vorbeau, postau imagini”, precum mul ţi însingura ţi, care se am ăgesc cu socializ ări ÎN CALEA DESTR ĂMĂRILOR virtuale. Abia confruntat ă cu sfâr şitul nea şteptat al lui Petru, citindu-i Romanul „ Portret în penumbr ă” jurnalul, care era o emo ţionant ă (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, declara ţie tardiv ă de iubire a rela ţiei 2019) de Maria Vaida-Voevod se lor, Emma în ţelge c ă prins ă într-o înscrie pe apreciatele coordonate ale „competi ţie...un iure ş general” şi-a scrierilor anterioare ale autoarei neglijat via ţa personal ă, rostogolindu- „foarte bun povestitor, cu o marc ă se „ într-o curs ă nebun ă, la cap ătul proprie original ă” (Mircea Popa), căreia o a ştepta mult râvnitul trofeu: explorând aspecte diferite de via ţă bani, notorietate, recuno ştin ţa celor din rostogolirile cotidianului, aflat salva ţi”(p. 34). Şocul plec ării într-o sub semnul neprev ăzutului, adeseori alt ă lume a lui Petru îi aminte şte de potrivnic şi derutant. gre şelile ei (avortul), dar şi de rarele Experien ţa de via ţă a autoarei, clipe frumoase pe care le tr ăiser ă ascu ţitul spirit de observa ţie şi amândoi. Autoarea surprinde abilit ăţ ile analitice, învecinate cu admirabil oscila ţiile acelor tr ăiri ale pshianaliza, se decanteaz ă într-o Emmei, când acuz ă, r ăbufne şte, desf ăş urare epic ă marcat ă frecvent de ______accept ă şi se culpabilizeaz ă, sub simboluri şi metafore cu mare for ţă absen ţă a celui rupt din tine e teroarea regretului c ă a trecut pe sugestiv ă (iedera de pe cas ă, sufocând insuportabil ă”(p.27). planul al doilea adev ăratele valori, ochiurile de lumin ă sau chiar Subiectul romanului se recompune care ar trebui s ă ne guverneze vie ţile. bucuriile existen ţei, tablourile cu din secven ţe care dezv ăluie subtile Dup ă întâlnirea cu enigmatica femeie păsări albastre, aspirând spre înalturi, realit ăţ i ale rela ţiilor interumane, în doliu, care o abordeaz ă tenden ţios, dincolo de via ţa p ământenilor, extinzând spa ţiul şi timpul trezindu-i suspiciuni şi deformând semnifica ţia portretului în penumbr ă, rememor ărilor din traseul existen ţial a imaginea celui iubit, tân ăra simte ca o obsesie care-şi cere împlinirea trei cupluri de prieteni din anii nevoia evad ării din lumea care parc ă etc.). facult ăţ ii, când „ Ţes ătura leg ăturii o sechestrase şi refuz ă mesajele Faptul c ă scriitoarea dedic ă lor...i-a sus ţinut mereu: un balansoar telefonice şi de pe internetul volumul nepotului Mihnea leg ănându-se ocrotitor deasupra monopolizat de adul ţi şi copii, mai prefigureaz ă oarecum subtilit ăţ ile am ărăciunilor de tot felul” (p. 26). ales c ă facebook-ul a devenit o formativ-educative ale romanului, în Împletind procedeul povestirii în „falsitate generalizat ă”. Hot ărât ă s ă-şi care sunt dezvoltate teme de mare povestire cu secven ţe narate organizeze „via ţa altfel”, Emma actualitate (regretele tardive ale retrospectiv, filtrate printr-un spontan evadeaz ă din tipicul zilelor, care-o cuplurilor f ără copii, angaja ţi în flux al memoriei, pendulând între tranformaser ă într-un robot, şi pleac ă competi ţia alert ă a vie ţuirii, tr ăind în retr ăirea sentimental ă a ceea ce a fost la munte, în c ăsu ţa lui mo ş Dumitru, concubinajul destr ămat prin dispari ţia şi realitatea dureroas ă a prezentului, unde frumuse ţea peisajelor, lini ştea unuia dintre parteneri; drama ţâşnirii autoarea, cu cert ă voca ţie de locurilor, mentalitatea s ănătoas ă a subcon ştientului debusolant, bântuit psiholog, e preocupat ă de a descoperi muntenilor, privitoare la sensul vie ţii de furtunile sentimentale din tinere ţe, cauzele care pot bulversa stabilitatea şi al mor ţii, au efectul unei terapii tăinuite dup ă c ăsătorie; tragediile rela ţiilor dintre oameni, fie în aduc ătoare de echilibru pentru accidentale ale unor familii fericite perimetrul prieteniilor trainice, ale sufletul ei m ăcinat de numeroasele provoac ă însingurarea partenerului familiilor tradi ţionale, sau în cuplurile contradic ţii nerezolvate. supravie ţuitor etc.). Acestor destine bazate pe afec ţiunea neoficializat ă, Cuplul Victor- medic psihiatru şi încercate, scriitoarea le opune rolul aflate toate sub cupola hazardului. profesoara Alma, se c ăsătoresc mai benefic al prieteniilor din tinere ţe, sub Arhitectul Petru „ cu plan şele târziu, acceptându-se cu experien ţa semnul balsamic al continuit ăţii lui” şi avocata Emma, „ cu dosarele anilor care le-au adus în ţelepciune şi afective şi profesionale, al în ţelegerii ei” nu-şi g ăsesc r ăgazul de a-şi echilibru. Hot ărâser ă s ă nu-şi strice mature şi responsabile, ca solu ţie întemeia o familie tradi ţional ă, ci armonia c ăminului cu dezv ăluirea salvatoare a destr ămării fiin ţei umane, tr ăiesc în concubinaj, fiecare la casa unor întâmpl ări sentimentale din confruntate cu labirintul existen ţial. lui, într-o rela ţie fugitiv ă, consfin ţit ă trecutul lor. Cu toate acestea, lini ştea Un incitant „exordium ex de jur ământul solemn rostit de ei în familiei e spulberat ă în ziua când abrupto” narativ introduce cititorul în Catedrala Sfântul Petru din Roma. Alma suferise o „amnezie traumatic ă, agita ţia vecinilor, salvatori ai Emmei, Treptat, ritmul alert al cauzat ă de o puternic ă lovitur ă la amenin ţat ă cu o posibil ă nenorocire, contemporaneit ăţ ii, boala t ăinuit ă a cap” (p.114). Ref ăcând „filmul” , şi în h ăţ işul st ărilor confuze ale bărbatului şi toate complica ţiile medicul pshiatru ajunge la concluzia eroinei, gestionate de prietenii (Victor frecvente în confuza perioad ă de că so ţia lui fusese r ăvăş it ă de o şi Mara), care se str ăduiesc s-o scoat ă tranzi ţie (cartierul reziden ţial ciudata reîntâlnire cu trecutul, mai pe Emma din pr ăbu şirea fizic ă şi proiectat de Petru şi escrocheriile ales când, adresându-i-se, ea psihic ă suferit ă dup ă decesul iubitului partenerului s ău), fac ca „ prietenul pronun ţase numele unui oarecare → ei Petru, când „Prima s ăpt ămân ă de cel mai bun s ă le devin ă telefonul, la LIVIA FUMURESCU

48 Gelu. Se pare c ă moartea într-un enigmaticile însemn ări din caietul de Aşa l-a descoperit pe Adam, accident aviatic a unui „tip cu capul sal ă al expozi ţiei organizate în ţar ă, îl prietenul din studen ţie, care în nori”, probabil numit Gelu, ar fi tulbur ă, amintindu-i de Emma; recunoa şte c ă-i este dor de prietenii clarificat enigma. Vacan ţa terapeutic ă impresionanta dezvoltare a ora şului de alt ădat ă. petrecut ă de so ţi la Viena a confirmat studen ţiei; vizita în satul Bunei, Întâlnirea lor ne convinge de că Alma se înv ăluise în „misterul, cel discu ţia cu preotul (p.70) şi cu faptul c ă via ţa î şi continu ă lucrarea, feminin, atât de cântat, rar în ţeles şi pustnicul aflat „departe de pofte şi de că apropierea dintre oameni este poate niciodat ă descifrat cu adev ărat” remu şcări” (p.77) se constituie în condi ţia supravie ţuirii în calea (p. 127). Femeia reac ţioneaz ă ciudat puncte de reper ale tr ăirilor pictorului. destr ămării, sugerând rolul terapeutic în fa ţa circumstan ţelor care-i Sensibilitatea autoarei şi aprecierile al adev ăratelor prietenii din tinere ţe, reactiveaz ă trecutul, ţâşnind din picturilor, rivalizând cu ale unui critic care, la vârsta maturit ăţ ii, dobândesc acumul ările dureroase ale de art ă, decripteaz ă mesajul tr ăinicia ancorelor, conferind subcon ştientului necontrolabil. Victor tablourilor lui Adam, cu p ăsările care stabilitatea şi puterea de-a dep ăş i a în ţeles c ă so ţia lui a vibrat cândva în parc ă „explorau şi locuiau partea încerc ările vie ţii, cu reluarea vechilor prezen ţa ilustrului pictor şi decorator nev ăzut ă a lumii...erau albastre şi preocup ări, precum activitatea austriac Gustav Klimt, la a c ărui veneau de niciunde...” (p.51). profesional ă a Emmei sau noua etap ă monument funerar revine doar ea, Împlinirile, fericirea şi lini ştea de crea ţie a lui Adam. depunând „trandafiri ro şii ca focul”. familiei sunt întrerupte brutal de Un personaj complex este So ţul ei a intuit abia atunci „via ţa accidentul de ma şin ă, în care pier Timotei, crescut în regimul dur al afectiv ă a Almei dintr-un trecut în so ţia şi fiul pictorului. Autoarea unei case de copii, şi care se schimb ă care el lipsea” şi, con ştient de faptul radiografiaz ă detaliat chinul când este tratat cu în ţelegere şi-şi că t ăinuitele tr ăiri din tinere ţe remu şcărilor lui Adam pentru găse şte un rost în familia generalului apa ţineau altui timp şi altor pierderea celor dragi, regretul Barbu, care decedase, l ăsând în urm ă circumstan ţe, trece peste episodul amplificat pe fondul intens afectiv al tripletele mo ştenitoare. confuz şi, în ţelegând c ă toleran ţa îi revederii lucrurilor care-i amintesc de În ciuda unor interesante salveaz ă c ăsnicia, încearc ă „ s ă-şi cei dragi, împlinirea datoriilor morale coinciden ţe din scenele finale, men ţin ă cât de cât echilibrul pe pentru cei disp ăru ţi, pas ărea albastr ă romanul transmite mesajul nisipuri mi şcătoare” ale existen ţei întruchipând pentru el spiritul celor constructiv al efectului benefic al umane efemere (p. 137). răma şi sub crucea alb ă de marmor ă, prieteniilor de durat ă, dar şi rolul Maria Vaida-Voevod î şi revenirea în „ ţara de rezerv ă” şi revigorant al terapiei prin munc ă. confirm ă şi în aceast ă secven ţă izolarea de oameni, singur ătatea şi Abia acum afl ăm c ă femeia în negru disponibilit ăţ ile intuitive ale cauzelor suferin ţele culpabilit ăţ ii reale sau era iubita investitorului, c ă care declan şeaz ă zbuciumul r ăvăş itor inventate ale pictorului celebru „sinuciderea” lui Petru, m ăcinat şi de în sufletele sensibile, sugerând c ă confruntat cu vitregia destinului. A un cancer galopant t ăinuit, de doar clarific ările aduc lini ştea şi în ţeles c ă „Via ţa, ca întotdeauna, nu neîn ţeles pentru Emma, era de fapt o confortul psihic. se supune scenariului”(p.275). crim ă pus ă la cale de cei doi Preocuparea scriitoarei pentru Semnifica ţia titlului acestui impostori pentru a se disculpa în descifrarea alor destine se centreaz ă roman se descifreaz ă spre sfâr şitul ancheta demarat ă, transferând pe cel pe cuplul Adam – Evelyn, familie volumului, când Emma, obsedat ă de decedat toat ă vina. fericit ă şi prosper ă, a c ărei existen ţă imaginea venind înspre ea a unei Frecvent, romanul împlete şte st ă sub aceea şi sabie a destinului. siluete din vitrina magazinului, dar şi epicul cu decant ări lirice, monologul De şi, în studen ţie, fusese atras de de ciud ăţ enia b ărbatului cu p ălărie din cu dialogul, reu şite descrieri de natur ă Emma, pictorul Adam Cristea se vecini, bântuit ă de singur ătăţ i şi de cu starea psihic ă a personajelor, căsătore şte cu Eva- Evelyn, care-i nelini şti ciudate, începe s ă-şi scrie dezv ăluind talentul scriitoarei în oferea lini ştea necesar ă mistuitoarei gândurile într-un pseudojurnal, formulara impresiilor despre mesajul sale crea ţii plastice, aduc ătoare de începând cu ziua de luni, apoi cu tablourilor pictate, dar şi în notorietate, în ălţându-l profesional şi celelalte, pân ă duminica, adresându- formularea unor cuget ări cu larg ă artistic. se imaginar acelui str ăin, amestecând valabilitate:„...o prietenie întins ă pe Personajul, admirabil construit, realitatea cu visul, întâmpl ările din decenii nu-şi desface nodurile ofer ă prilejul înregistr ării realit ăţ ilor trecut cu cele prezente, alambicate cu marin ăre şti u şor (p.26); „...prietenii vremii (p ărin ţii „c ăpşunari” îi asigur ă trimiteri mitologice, cu simboluri, sunt p ăsări rare, nu-i goni, nu pustii fiului preg ătirea, tr ăind apoi drama într-o rev ărsare de dest ăinuiri şi de cuibul” (p.39); „ Şansa le surâde celor celor vârstnici şi bolnavi; infiltrarea surprinz ătoare asocieri. Ca într-un joc cu mintea preg ătit ă” (p.49) etc. serviciilor de spionaj, chiar şi prin al destinului, care p ărea a-şi cere o Ca şi în alte scrieri ale Mariei microfonul montat în atelierul compensare, Emma îl urm ăre şte pe Vaida-Voevod, preocuparea pentru pictorului; hot ărârea de a emigra în misteriosul str ăin, îl viziteaz ă şi limbajul adeseori pitoresc, adecvat Occident, unde se bucur ă de apreciere rămâne siderat ă în fa ţa tabloului cu con ţinutului, se confirm ă şi prin ca inovator în arta plastic ă, imaginea b ărbatului care-o obsedase măestria îmbin ării dialogului cu realizându-se profesional, dar şi cu pu ţin timp înainte, a c ărui nara ţiunea, a altern ării stilului direct material; discu ţiile lini ştitoare cu îmbr ăţ işare doar schi ţat ă, dar cu cel indirect, într-o apreciat ă so ţia despre revolu ţia informa ţional ă, neconsumat ă, repeta parc ă scena armonie epic ă, interesant ă şi care-l cucerise şi pe fiul lor Patrick; tr ăit ă de curând. reconfortant ă pentru cititorul fidel.

49 fiecare, despre România, f ără a mai cunoa şte îns ă realit ăţ ile din ţar ă din anii

Silvia Hildebrandt s-a n ăscut la 2 comunismului. septembrie 1985 în Deta, jude ţul Timi ş, La fel, scriitoarea noastr ă de fa ţă , în 1990 emigreaz ă împreun ă cu p ărin ţii care a plecat la o vârst ă fraged ă din în Germania, unde studiaz ă germana şi Banat, nu ştie o serie de aspecte legate istoria, actualmente fiind stabilit ă în de Republica Socialist ă România. La un ora şul Reutlingen şi ea este autoarea moment dat afirm ă: “Fiecare unui roman despre Timi şoara, intitulat gospod ărie a pus un an întreg bani de o „Ora şul libert ăţ ii“. (Die Stadt der parte, ca s ă poat ă procura un porc gras Freiheit. Plattini-Verlag, Duisburg, de la m ăcelar”. Măcelarul român nu 2020, 536 p) are cresc ătorie de porci. Fiecare familie Cartea îi aduce în centrul aten ţiei îşi cump ără de la pia ţă un purcel în pe trei tineri atât de na ţionalit ă i diferite prim ăvar ă pe care îl cre şte şi îl îngra şă cât şi de condi ţii sociale diferite. Este pân ă la Cr ăciun. vorba de Tiberiu Nicolescu, fiul unui Cei doi prieteni, Attila şi Tiberiu în şef de securitate, “Mare şal” – cum îl fiecare vineri dup ă-mas ă vin acas ă de la internat. Dar...cum a şa? Sâmb ăta atunci nume şte autoarea, de parc ă gradele ______astea ar sta pe gard! - personal ştiu c ă şi acolo era zi normal ă de lucru. pu şcat la 22 decembrie. Dezam ăgirea Profesorul de sport Horváth de la de un asemenea grad s-a bucurat cândva general ă de dup ă revolu ţie e redat ă prin doar Ioan Antonescu -, apoi Attila liceul maghiar din Timi şoara se cuvintele: „Prea mare e dezam ăgirea cuvenea şi era firesc s ă fie politicos şi Novák pe care ceilal ţi “Îl numesc Attila că anii 1990 aproape c ă au fost mai hunul, şoim de câmpie, vân ătorul cu bun sim ţ, şi nu de-a dreptul vulgar în jalnici decât deceniile de dinainte”. exprimare, a şa cum e prezentat în carte. homosexualilor” (sunt cuvintele cu care Sunt bine redate toate secven ţele se deschide cartea), colegul şi prietenul Profesorul de literatur ă Balász cu Viorica, care sufer ă vizibil c ă s-a aduce “Kyra Kyralina” lui Panait Istrati lui Tibi, Attila provenind dintr-o fami- născut într-o etnie aflat ă oarecum la lie mai modest ă, tat ăl lui e angajat la la ore şi analizeaz ă, analizeaz ă... scene- periferia societ ăţ ii, la fel, sunt bine le cu homosexuali din carte. Dar ce ne Fabrica de mobil ă din localitatea fictiv ă redate atât marea demonstra ţie din Mihailsdorf, precum şi Viorica Negres- facem, c ă Panait Istrati, în socialism nu Timi şoara cât mai ales de la Bucure şti figura în programa şcolar ă iar profeso- cu, de etnie rom ă. (precum a fost şi filmat ă), ba mai mult, Dac ă primii doi prieteni, care se rul, oricât ar fi fost el de important, nu prin Tiberiu, singurul care mai r ămâne avea voie s ă se abat ă de la program ă. cuno şteau înc ă din gr ădini ţă , reu şesc s ă în via ţă , suntem du şi la Târgovi şte, la urmeze la Timi şoara liceul şi vor face Sau o alta bun ă: Fiica proprietarului procesul Ceau şeştilor şi asist ăm chiar la magazinului de alimente, o şvăboaic ă carier ă militar ă – Tiberiu şi la securitate execu ţia celor doi. – Attila, în schimb Viorica sau Rica, bănăţ ean ă, îl serve şte prompt pe Atilla, De o concep ţie s ănătoas ă d ă la cererea lui Tiberiu. Dar ce ne facem cum i se mai spunea, este obligat ă la o dovad ă Tiberiu, singurul r ămas în via ţă căsătorie nefericit ă, cu consecin ţe triste. fiindc ă...magazinele erau toate proprie- ditre cei trei, care afirm ă: “Sunt mai tate de stat! Ra ţia de benzin ă se d ădea În decembrie 1989 când are loc la bine un şomer cer şetor decât c ăpitan Timi şoara protestul la casa pastorului direct în rezervor şi nu în canistre. într-un stat criminal care se bazeaz ă pe Ba la un moment dat tân ăra Tökes, Viorica, prins ă în iure şul neîncredere şi ur ă.” evenimentelor, r ămâne al ături de autoare confund ă perioadele: “Mamele Atât catastrofa din Cernobîli cât şi migreaz ă în Italia ca acolo pe mul ţime şi în cele din urm ă va pl ăti cu căderea zidului Berlinului sunt integrate via ţa acest gest îndr ăzne ţ. planta ţiile de fructe s ă câ ştige destul în carte. pentru copiii lor”. Asta da, dar dup ă Attila, care înc ă în liceu avusese Romanul este împânzit cu cuvine rela ţii dubioase cu profesorul s ău de epoca Ceau şcu, nu în timpul lui! şi expresii române şti: “strigoi”, “te Mai afl ăm c ă: „Diminea ţa la cinci chimie, la sfatul lui Tiberiu, care vroia pup”, “maic ă”, “vai de mine”, “doru- să-l ajute, intr ă la securitate şi va face la brut ărie era coad ă la pâine“. le”, “iarna alb ă”, “Ole, ole, Ceau- Brut ării de unde s ă-ţi iei direct pâinea carier ă rapid ă ca vân ător de şescu nu mai e!”, “Noi suntem popo- homosexuali, mai ales c ă bântuia o nu erau şi mai corect ar fi fost s ă scrie rul”, “Libertate! Jos cu comunismul! că era coad ă la alimentara, la lapte, epidemie de cancer în rândul acestora. Jos cu Ceau şescu! Libertate!” sau Ajunge la numai 28 de ani...general! fiindc ă pâine se d ădea pe baz ă de tabel ungure şti: “szia, “drágám”, “Marha”, la alimentara cea mai apropiat ă de Mai modest ă e ascensiunea lui Tiberiu “iggit” şi multe altele, şi într-o limb ă şi în cadrul armatei, care la aceast ă vârst ă domiciliu. în cealalt ă, care sunt înjur ături şi pe Înc ă una cu şcoala: „Prins copiind este doar...c ăpitan! care ne sfiim s ă le punem pe hârtie. La declan şarea protestelor în în clasa a VII-a Niculescu Tiberiu e “Okay” devine un leitmotiv în tras de urechi, îl love şte cu liniarul Timi şoara, cei doi amici , Attila şi carte, pe care îl folosesc nu numai Tiberiu, se decid s ă ajung ă la Bucure şti peste degete pân ă ce sângereaz ă“. tinerii, ci chiar şi mama lui Attila în loc Oare a şa s ă fi fost? Pentru a şa ceva cu ma şina german ă a lui Attila şi de şi de “igen”. ie şirile din ora ş erau p ăzite, ei reu şesc dasc ălul respectiv zbura din înv ăţă mânt. Pân ă aici toate bune şi frumoase. Şi mai ales când era vorba de odrasla să ias ă în cele din urm ă pe un drum de Iat ă îns ă c ă şi în cazul autoarei de fa ţă ţar ă în direc ţia est. La Bucure şi vor “Mare şalului”... păţ im precum cu mai bine de un Ne-a amuzat copios chestia cu asista la ambele cuvânt ări ale lui deceniu în urm ă, când economistul Ceau şescu. Între timp Attila dec ăzuse bulevardul “Corsarii” , adic ă Seeräu- Gustav Heidenwolf, n ăscut în 1943 la ber, cum ar veni în german ă, respectiv fizic din cauza inani ţiei la care cu bun ă Sibiu şi stabilit din 1970 în München, a ştiin ţă se supune şi, în mod simbolic, el Pira ţii. În concluzie – asta e! publicat între anii 2007 şi 2008 patru MIRCEA M. POP se va ruina odat ă cu guvernul, fiind îm- microromane între 76 şi 108 pagini

50 tresalt ă necontenit”, declar ă Petre R ău în excelentul eseu Verde vale de rai, care d ă valoare întregului volum,

sentiment pe care-l evoc ă autorul și Matematician, informatician, scriitor într-o temeinic ă monagrafie a locurilor și editor, g ălăț eanul Petre R ău a semnat, natale, „N ăscut în zodia Nicore ști”. Lui recent, o nou ă carte, a dou ăzeci și Petre R ău îi place chiar s ă filozofeze pe cincea, Studiu în clarobscur*. De la tema DORULUI, considerat atribut debutul editorial, care a avut loc în anul nepereche, exclusiv al românului, de și 1996, cu volumul de poeme Anul cub , „dorul - scrie acesta – se manifest ă la Petre R ău a abordat forme diversificate fel oriunde în lume, chiar dac ă oamenii de crea ție: roman ( Mogo șoaia – istoria îl numesc altfel: nostalgie, alean, unei tragedii , Evanghelia dup ă potop , melancolie etc.”. Dorul, continu ă Orologiul de nisip), versuri ( Întârziata autorul, este „ca un plâns pe din ăuntru, vestire , Eden în cădere, Comisele exprimare cu largi reverbera ții și tr ăiri iubiri ), eseuri ( Oglinda lui Eminescu , greu de exprimat în cuvinte. „Dorul Autograf etc.), critic ă literar ă ( Portretul meu, scrie metaforic Petre R ău, se cărții române ști/ Destinul c ărții manifest ă ca o petal ă în dans de fluture române ști/ Prefa ța c ărții române ști, trei pe aripile inimii. Dorul mi se întâmpl ă volume ), umor ( Softangiul român ), când prea plinul existen ței mele monografie ( Născut în zodia Nicore ști ) ______suflete ști începe s ă se reverse în prea etc. În recentul volum, Petre R ău rău famat ă, rea, du șmănoas ă, familia golul inimii mele”. (p.83). Inspirat realizeaz ă o construc ție literar ă inedit ă Pazvante, „în casa c ăreia se aciuase parc ă din Radu Gyr, Petre R ău continu ă format ă din 15 nuvele și eseuri ( Umbra necuratul” și restul cons ătenilor, fapt în acela și spirit: „dorul meu de fericire lui Dionisie, Blestemul, Mistre țul, pentru care „pe to ți ace știa i-a ajuns se confund ă aproape mereu cu dorul Înghe țul, Verde vale de rai, Sergiu, blestemul” și „mai to ți s-au pr ăpădit r ău dup ă valea mea de rai –valea Siretului – Devora țiuni pe portativul sufletelor, de tot”. „Nu scoteau dou ă vorbe din și a șteapt ă orice prilej de împlinire Bunicul Constantin, Iarna tragerilor, gur ă f ără s ă ne înjure, f ără s ă ne scuipe vremelnic ă. Dorul meu e mereu în Suflare lin ă, suflare divin ă, B ătrânul, și s ă ne batjocoreasc ă”, se lamenta unul căutare de alint, sperând c ă îmi Salt în gol, T ăcerea pa șilor în doi, dintre vecini. (p.32). Dintr-o alt ă (re)aduce lini ștea sufleteasc ă” (p.85). Semn ătura corporal ă și Strop de povestire, Mistre țul, afl ăm despre lupta Multe dintre cele 15 texte, în special suspin), conturând un tablou de via ță pe via ță și pe moarte dintre locuitorii din partea a doua a volumului, real ă cu lumini și umbre, împrumutând unei comunit ăți și o turm ă de mistre ți reprezint ă amintiri de suflet din parc ă, chiar în titlu, ideea din pictur ă și care adesea f ăcea pr ăpăd printre copil ăria autorului ( Bunicul Constantin , grafic ă, clarobscurul. culturile și animalele oamenilor, tem ă Bătrânul, care prin felul de a fi seam ănă Primul text, intitulat Limba lui permanent ă de discu ție la crâ șma cu bunicul Constantin , T ăcerea pa șilor Dionisie , ne las ă s ă în țelegem c ă și satului, precum odinioar ă se dezb ătea în doi etc.) sau m ărturisiri din dragoste, trimisul lui Dumnezeu pe p ământ, politica la fier ăria lui Iocan din „Cel dovedite prin semn ăturile ultimelor preotul Dionisie, este și el om, cu bune mai iubit dintre p ământeni”, de Marin texte, „Semn ătura corporal ă” și „Strop și cu rele. Pe lâng ă treburile sfinte Preda. Un exemplu este edificator: de suspin”: Cu mult ă dragoste, Umbra săvâr șite de preot, pentru care „lumea îl Când n ăvăli monstrul, Ionel se feri cum ta cea de toate zilele și Al t ău plâns. știa de preot bun”, care avea acas ă o putu mai bine din fa ța lui, sprijinindu- Și acest volum pune în valoare un preoteas ă tân ără și frumoas ă și doi copii se într-un genunchi și ocolind col ții scriitor consacrat, autentic, Petre R ău, minuna ți, nutrea o iubire p ătima șă înfrico șă tori care se îndreptau vijelios care st ăpâne ște foarte bine rigoarea și pentru Natali ța, femeie de serviciu la spre pieptul s ău. S ări iute în picioare și valoarea cuvântului, realitatea timpului școala din sat, s ăteanc ă evlavioas ă, „un arunc ă plasa de frânghii înspre botul pe care-l tr ăie ște, care dovede ște model de comportament des ăvâr șit de animalului. Se încord ă și trase cu polivalen ța formelor de crea ție abordate bun ă cre știn ă”, al c ărei b ărbat era îns ă putere, dar porcul se opinti și încerc ă de autor, stilul captivant, ideatic al „cam molatic și ursuz, care nu prea îi să-l mu ște. Se rotir ă un timp, îl ag ăț ase acestuia, fapt relevat și de prefa țatorul purta de grij ă”. (p.19). Pe urmele în la ț și sim țea cum fiara turbeaz ă de cărții, Constantin Oanc ă, și el un artist preotului și ale Natali ței, pe post de furie. Se luptaser ă aprig, r ăscolind al cuvântului: „Volumul de fa ță se „spion”, era paraclisierul Toader, prin iarba uscat ă și inro șit ă. Într-un târziu, încadreaz ă la realism, pentru c ă vine intermediul c ăruia afl ăm întâmpl ările pricepu c ă puterile pocitaniei au mai din lume, lume care gânde ște mai mult lume ști din cuibu șorul de iubire dintre sl ăbit. Încerc ă s ă-l r ăstoarne, dar prin efecte, dup ă cum și moartea o cei doi, s ăvâr șite fie în plin ă zi, fie în haidamacul era prea greu și se ținea spune și bine-i pare, c ă altfel nu-și va întunericul nop ții sau sub clar de lun ă. bine cu burta pe ar ătur ă. Smuci îns ă de mai avea rostul pe lume, pe când a șa, Mo ș Toader, om cu mult ă experien ță la câteva ori din la ț, în țelegând c ă dac ă între to ți mor ții, numai ea r ămâne vie.” via ța lui, „era convins c ă demonul din ar trage mai tare, l-ar fi putut culca pe (p.8). duhovnicul satului se înt ărea din ce în o parte și atunci poate ar fi avut Drum bun spre lectur ă c ărții semnate ce mai mult” și „deslu șea în ochii prilejul s ă-l loveasc ă în plin cu lama de g ălățeanul Petre R ău! Natali ței chemarea spre p ăcat”. (p.21). cu țitului . (p.50). ______În Blestemul , autorul surprinde o „Dorul meu dup ă locurile de ba știn ă- *Petre R ĂU, Studiu în clarobscur , tr ăsătur ă adesea caracteristic ă lumii adev ărate minuni ale lumii pentru ochii Editura InfoRapArt , Gala ți, 2020 rurale, vr ăjm ășia, cearta dintre o familie mei și pentru memoria mea ve șnic ă GH. NAZARE .

51 Scrisori închise doamna autoare vine din acea lume, ac ţiunea/ ac ţiunile, punctul din care prin forma ţia intelectual ă, prin lecturi, pornesc ele – Profesorul îi spune prin inteligen ţă artistic ă, nu mai mir ă Pictorului: „Nu te mai las s ă-mi faci pe nimeni. portretul pentru c ă-mi furi sufletul” Dar când preia, cu un curaj (alt ă raportare la un mit extraordinar aproape f ără limite, un spa ţiu al folclorului vechi românesc) – felul sacrosanct al literaturii moderne în care se încheie romanul, cu acea române şti, imperiul de vis al „Cur ţii zidire de vie a fetei frumoase de c ătre Vechi”, lumea Crailor lui Mateiu cel un Manole, olog la trup, dar întreg la singular, da, acesta este un gest literar suflet, cu imaginea Pasajului magic de o str ălucire aparte. unde se afl ă oglinda, îns ă pictorul În spa ţiul pasajului bucure ştean lipse şte pentru totdeauna – deci, Villacrosse, lâng ă Lipscani şi biserica rezolvarea acestui roman scurt, de Stavropoleos, Gabriela Banu reface numai o sut ă dou ăzeci de pagini, îmi un cerc magic al crailor intelectuali înt ăre şte convingerea c ă Gabriela de vi ţă , rata ţi geniali în via ţă , în Banu a câ ştigat înc ă un pariu, a f ăcut iubire, dar nu şi în arta adev ărat ă. înc ă un experiment necesar, în Pictorul M (Me şterul, dup ă cum ni se vederea scrierii Lucr ării prin care va explic ă), Profesorul (universitarul rămâne în literatura român ă. istoric Florin, un fel de „tr ăitor în Eu, unul, cred în aceast ă Lucrare. istoria urbei”), R ădu ş, muzicianul NICOLAE DAN FRUNTELATĂ str ălucit, iat ă o posibil ă Sfânt ă Treime a str ăzii vechi dintr-un ora ş c ăzut el însu şi în timp. Pe mine personal romanul În cercul magic se intr ă printr-o Gabrielei Banu, Sinestezii , ap ărut la oglind ă vr ăjit ă – cum altfel? – prin Editura Betta în 2020, nu m ă talentul Pictorului care a fost ucenicul Adev ărurile expuse și ilustrate prin surprinde. El vine într-o continuare, sfântului zugrav de biserici, Arsenie documente în cartea Liviei Fumu- aş zice, fireasc ă, a c ărţilor sale din Boca. rescu, Asumarea istoriei din înscri- ultimii ani, care deseneaz ă un portret Este un cerc unde cei trei, mari suri private și din amintiri despre de scriitor matur din stirpea special ă a mutila ţi pe via ţă de nenoroc şi de locuri, oameni și meseria și din Or ăș - „prozatorilor magici”. sărăcie nobil ă, î şi aduc toate pove ştile tie (Ed. Emma, Or ăștie, 2020) ”au Titlul este o capcan ă. Rece, lor în care se amestec ă iubire, fost scrise în inima ei ”, parafrazându- preluat din stilistica literar ă, titlu care culoare, geniu, durere. Li se adaug ă l pe cronicarul Ion Neculce. F ără s ă nu e menit s ă atrag ă, s ă intrige, s ă dansatorii-arti şti, tineri şi incon ştien ţi, sacrifice obiectivitatea adev ărului is- cheme, ci e pus parc ă s ă explice ceva Sebi şi Emilia, un dramaturg-regizor toric, autoarea se implic ă emo țional ce nu e de explicat. Cum s ă explici trec ător prin cadru şi alte personaje în întregul demers. ”R ăsunetul dure- esen ţa artei, po ţiunea magic ă pe care ale mahalalei bucure ştene. Nota bene , rii” lui Alexandru Picu, rotarul de pe o bea sufletul ca s ă c ălătoreasc ă liber nu ale unei mahalale sordide, strada C ăst ăului nr. 4 din Or ăștie se în lumile lui interioare? colorate, pitore şti pân ă la vulgaritate, simte în întregul text al lucr ării Liviei Nici m ăcar motto -ul, preluat din ci ale unei mahalale a s ărăciei demne, Fumurescu (n ăscut ă Picu). Livia Fu- genialul simbolist Bacovia, „O lustruite de visuri. murescu consider ă c ă are o îndatorire pictur ă parfumat ă/ cu vibr ări de Vraja c ărţii se p ăstreaz ă egal pe funciar ă de a aduce adev ărul la lu- violet”, nu salveaz ă nimic. tot cuprinsul cercului magic în care se min ă și totodat ă o misiune vindica- Dar aceasta a fost alegerea închid pove ştile pe care ni le spune tiv ă în semn de respect pentru memo- autoarei, ca s ă pot s ă cârtesc eu de la autoarea. Acestea încep cu o legend ă ria victimelor stalinismului românesc. început, în fa ţa unei c ărţi de o valoare ce ţoas ă din veacul fanariot, cu umbra Opinia ei este c ă pe lâng ă documente cu totul ie şit ă din tipare. grecului Stere ori Sotir, cel venit s ă amintirile celor care au tr ăit anumite Într-o însemnare pe marginea unei cumpere Pasajul Visului şi care, ucis segmente ale istoriei joac ă un rol de cărţi mai vechi, numeam proza Gabri- de un tâlhar, î şi caut ă peste veacuri seam ă în recuperarea nu doar a fap- elei Banu „un cocktail de mituri”. În asasinul, amestecându-se în via ţa telor petrecute, ci și, mai ales, a în țe- cartea care lua mitul suprem al crailor de ast ăzi. lesului lor profund. Aceste amintiri transhuman ţei, balada „Miori ţa”, şi îl Ori de câte ori vrea s ă trebuie a șternute pe hârtie pân ă când recitea în cheie modern ă, cu o „actualizeze”, s ă se raporteze la nu se șterg prin trecerea timpului, ele sensibilitate uria şă , chiar despre lumea de ast ăzi, la problemele ei, la ajutându-ne la configurarea miezului, cocktail de mituri era vorba. pandemiile ei obsesive, Gabriela a carna ției actelor istorice și la Sinestezii este o trecere la etapa Banu dep ăş eşte marginile cercului de combaterea falsific ării istoriei în urm ătoare, în cercul de sus al art ă adev ărat ă pe care ea îns ăş i l-a perioada comunist ă. romanului magic . Este un roman construit. Dar, poate, acestea sunt Este exclus ca Livia Fumurescu s ă matein , specie rar ă în literatura micile compromisuri pe care oricare nu tr ăiasc ă istoria, fiind n ăscut ă și român ă, în cadrele normei stabilite de dintre noi le face cu epoca sa. crescut ă la Or ăștie, un spa țiu glorios, marea literatur ă sud-american ă a unor Dincolo de astfel de detalii, îns ă, plin de rezonan țele trecutului. → Márquez, Cortázar, Sábato, Llosa. C ă felul magistral în care sunt conduse SILVIA URDEA

52 crescut ă la Or ăștie, un spa țiu glorios, Face stagiul militar, se c ăsătore ște cu plin de rezonan țele trecutului. De pe Safta Danilesc și î și întemeiaz ă o strada C ăst ăului, unde tat ăl ei, rotarul familie în sensul deplin al cuvântului, Alexandru Picu a construit o cas ă asumându-și plenar rolul de pater trainic ă se vede pân ă departe spre familias ajutat de harnica și devotata Sarmisegetuza Regia, iar oamenii lui so ție. locului cred în energia pozitivă Sunt ambii fii de ță rani din emanat ă de str ămo șii care au h ălăduit preajma Or ăștiei, oameni vrednici de cu dou ă milenii în urm ă pe acele tipul celor pe care s-a sprijinit meleaguri. De aici probabil acel întreaga lume româneasc ă, oameni de sentiment de organic ă solidaritate cu nădejde, o stirpe care începe a se cei de-un neam cu noi, cu vatra pierde ast ăzi spre nenorocirea actualei înainta șilor. Din evocarea locuitorilor societ ăți. ”Otata”, adic ă bunicul de pe strada C ăst ăului se compune Posdina îl îndrum ă continuu pe identitatea unei lumi descris ă cu Alexandru, considerându-l ca pe un nostalgie. Autoarea se întoarce cu fiu al s ău, c ăci fiul biologic se drag în anii copil ăriei, care îi apare ca răzle țise prin Austria. Întreaga familie o aurea aetas atâta timp cât me șterul Picu are rela ții armonioase cu rudele rotar a putut profesa în libertate, adic ă lui Urban Posdina, pline de dragoste între anii 1940-1949, când a avut ______și c ăldur ă omeneasc ă. Alexandru Picu parte de un deceniu lini știt, când înc ă formau cu adevărat o comunitate cu își face propriul atelier de rot ărie, nu se instalase total dictatura a șa zis ă valori morale, civice, sociale solide, sf ătuit și ajutat cu unelte vândute la a proletariatului, pe care filozoful sănătoase, bazate pe credin ță în pre țuri convenabile de me șterul Milovan Djilas a numit-o sugestiv ”a Dumnezeu. Vecinii se vizitau ca s ă Posdina. Și astfel, ștafeta trece de la profitariatului”. Rând pe rând dup ă sărb ătoreasc ă zilele lor onomastice, un maistru priceput și cinstit la altul na ționalizarea din 1949 se trece la dup ă numele sfin ților din calendar. mai tân ăr, care se dovede ște a fi la măsuri pentru colectivizarea Onorabilitatea rezultat ă din felul în ălțime. Este descris aici un proces agriculturii (iunie 1950) și inevitabil cinstit de a-ți tr ăi via ța ghida orice firesc de dezvoltare economic ă bazat la ”vân ătoarea de chiaburi și cas ă de pe strada C ăst ăului înainte de pe stim ă reciproc ă și ata șamentul exploatatori” (aprilie 1952), ceea ce cotropirea societ ății române ști de dintre oameni. Nu este nimic din includea nu doar pe marii proprietari, dictatura knutului sovietic, care ne-a cruda competi ție capitalist ă, ci numai ci și pe micii meseria și, comercian ți, adus suspiciunea, re țeaua omenie și deprinderea unei meserii cu liberi profesioni ști. Din acest moment informatorilor securit ății, spionarea dragoste de munc ă și sacrificii liber bietul Alexandru Picu n-a mai cet ățenilor vinova ți f ără vin ă. În consim țite. cunoscut lini ștea, deoarece cu totul fiecare individ partidul și securitatea 1940-1949 este perioada de gra ție nefundamentat este considerat vedeau un poten țial du șman de clas ă. din istoria vie ții și afacerii lui exploatator și ”du șman al poporului”. Poporului i se promitea viitor de aur, Alexandru Picu. Prime ște comenzi de Ne amintim de aceast ă sintagm ă care dar numai dup ă confiscarea tuturor la o companie româno-german ă, făcea s ă-ți treac ă fiori reci pe șira bunurilor agonisite cu greu din munca Derubau , este bine pl ătit și, ca spin ării. Suntem în anii terorii ro șii proprie. urmare, ridic ă dou ă camere din casa care continu ă și dup ă 1953, anul Din nefericire în acest context care a stârnit mai târziu invidia mor ții lui Stalin. istoric i-a fost dat lui Alexandru Picu politrucilor proveni ți din ignoran ții Atmosfera de pe strada C ăst ăului să tr ăiasc ă via ța sa de adult, preocupat puturo și, dornici de parvenire u șoar ă, înainte de declan șarea terorii de meseria sa de rotar, pe care se prin practicarea r ăului împotriva celor constrasteaz ă puternic cu cea din str ăduia s-o practice cu maxim ă dedica ți cu trup și suflet profesiei lor. perioada ulterioar ă. Înainte oamenii dedica ție, de bun ăstarea familiei sale, Adic ă, s ă în țelegem c ă revolu ția tr ăiau lini ști ți, muncind cu râvn ă de educa ția celor dou ă fiice și de comunist ă a ridicat în prima ei faz ă pentru rostuirea vie ților lor, pentru binele întregii comunit ăți. Biografia toate gunoaiele, fericite c ă îi pot bunul mers al familiilor lor, în lui v ăde ște un om cu un caracter bine asupri pe oamenii de treab ă. Aceast ă armonie cu minorit ățile, sprijinindu- cl ădit, încercat de vitregiile vie ții înc ă contraselec ție valoric ă a dominat se unii pe al ții. Era un spa țiu de din copil ărie, când a r ămas orfan de stalinismul românesc, care a distrus continu ă emula ție, fiecare gospodar ambii p ărin ți. destine și vie ți în toate categoriile luându-se la întrecere cu el însu și. Crescut la orfelinat, în adolescen ță profesionale ale României. Au Etica lor era munca onest ă, este dat la Or ăștie ca s ă înve țe o parvenit în schimb ageamii și agoniseala prin sudoarea frun ții, meserie, în grija me șterului rotar, impostorii. respectul pentru ei în șiși și pentru cei sasul Urban Posdina care apreciaz ă Dup ă 1949 ace știa sunt cei cu care cu care se învecinau. La necaz s ăreau calitatea uman ă a tân ărului și nu doar are de luptat din r ăsputeri Alexandru unul în ajutorul celuilalt. Semnificativ că îl școle ște, dar îl d ă pe cheltuial ă Picu. Trimite o contesta ție ca s ă fie este episodul stingerii incendiului proprie la Școala de Arte și Meserii scos din categoria de exploatator care a cuprins casa babei Floarea lui înfiin țat ă dup ă 1924 în Or ăș tie. Via ța deoarece el nu folosise munca Măgla ș. Oamenii tr ăiau într-un climat curge pe f ăga șul ei normal pentru un nim ănui, dimpotriv ă îl înv ățase pe de agreabil ă vecin ătate, având ins cu structura lui Alexandru Picu, unul Vasile meserie ca s ă fie apoi încredere unul în cel ălalt, adic ă însufle țit de gânduri și sim țiri nobile. amenin țat cu b ătăi în poart ă de →

53 aceast ă canalie și insultat. Acestea au în țelepciunea Ecleziastului. Ca s ă-l fost vremurile când oamenior buni li lini șteasc ă pe so țul ei dup ă teribila, s-a pus pumnul în gur ă, iar familiile ultima deposedare S ăftica în romanul lor au fost persecutate. Presiunile Liviei Picu, Ambalajul de staniol SERENAD Ă PENTRU UN VIS TR ĂIT CU OCHII DESCHI ŞI asupra me șterului Picu curg cu formuleaz ă o concluzie profund ă la o nemiluita și toate aveau un singur întreag ă experien ță de via ță : ” Lumea- scop: s ă se lase expropriat de atelierul i ca lumea, iar roata ne învârte pe lui de rotar, singurul lui mijloc de to ți și ne duce ba sus, ba jos, ba jos, subzisten ță . ba sus ... Nimeni nu r ămâne în Dar activi știi glorio și, sus ținu ți de acela și loc, nici bogatul, nici s ăracul la Moscova nici nu vroiau s ă aud ă de ... to ți se fr ământ ă, toat ă lumea logic ă și bun sim ț. Autoarea detaliaz ă caut ă, nimeni nu g ăse ște ...” toate mijloacele de constrângere (Ambalajul de staniol , Ed. Emma, exercitate asupra me șterului de la taxe Or ăștie, 2011, pp. 37-39). M ă gr ăbesc peste taxe, major ări nejustificate, să adaug c ă Livia Fumurescu a plasarea de oameni str ăini în locuin ța prelucrat episodul legat de drama personal ă, presiuni pentru cedarea la familiei ei în romanul amintit, din colectiv a hectarului de p ământ, care citeaz ă în prezenta lucrare mutarea de la o companie la alta, tocmai pentru a întregi din unde presta munc ă folosind propriile perspectiva omenescului tabloul unelte, nerespectarea pl ății salariului, reprim ării staliniste a unei categorii amenin ță ri cu reclama ții la profesionale, aceea a micilor universitate pentru ca fiicele studente meseria și. să fie date afar ă, plasarea me șterului Dup ă împlinirea vârstei de la GAC-ul infiin țat, unde ca s ă ajung ă pensionare, la 63 de ani Alexandru De bunul meu prieten, fermec ătorul trebuia s ă mearg ă pe jos patru Picu nu depune armele în ciuda atâtor scriitor şi prolificul publicist Roni kilometri. În ciuda certificatului persecu ții tic ăloase și î și reconstituie Căciularu, m ă leag ă nu numai medical prezentat, având boli grave acas ă al doilea atelier de rot ărie cu amintiri din timpurile când ne-am de circula ție și de inim ă, conducerea unelte mai modeste, având dreptul s ă întâlnit în Israel (Tel Aviv, Ierusalim) colectivului nu manifest ă nici o func ționeze cu program redus. sau în Ia şi, ci şi o stare de pl ăcut ă în țelegere. Tracas ările constante i-au afectat grav melancolie stimulat ă de rememor ările Dimpotriv ă, pre ședintele GAC, sănătatea. Primise autoriza ția de lucru unei copil ării, tinere ţi şi maturit ăţ i Roman Poenar acompaniat de opt- în martie 1972, dar în diminea ța zilei pentru el, dar şi din tinere ţile mele, zece colectivi ști la 29 august 1961, de 7 mai acela și an se stinge dup ă o referitoare la ora şul în care el s-a comi țând abuz de putere și ignorând via ță plin ă de d ăruire și dârzenie. născut, iar eu mi-am purtat multe din inventarul cu care me șterul se Concluzia acestei vie ți o trage fiica zilele mele ca aviator pe avioane de înscrisese în colectiv, demonteaz ă lui: ” Dup ă ani de h ărțuial ă și vân ătoare supersonice, respectiv toate ma șinile r ămase în atelier și le abuzuri, me șterul tr ăia bucuria Bac ău. De aceea am şi citit cu sufletul trece în proprietatea comun ă. Iat ă înving ătorului, care o luase de la la gur ă, emo ţionat, dar şi cu o imens ă comentariul autoarei: ” Me șterul a cap ăt și reu șise s ă-și împlineasc ă satisfac ţie intelectual ă, recenta sa suferit cumplit când ma șinile și dorin ța refacerii atelierului ”. carte Acuarele de demult retr ăind uneltele care fuseser ă parte din (Asumarea istoriei ..., pp. 55-56). parc ă atmosfera acelui ora ş moldav, sufletul s ău au ie șit pe poart ă. ... Ziua Este un în țeles pe care autoarea îl cel din primele amintiri ale autorului, și noaptea se gândea c ă el avea cite ște mai târziu în biografia adic ă pân ă prin anii ’70 ai secolului dreptate, c ă ceea ce i se întâmpla nu me șterului Alexandru Picu, f ăcând s ă trecut. Iar eu mi-am amintit de acele era nici logic, nici legal ”. ( op. cit ., reverbereze în fiin ța ei minunatele vremuri când moderniz ările au scos pp. 49-50) Zadarnice au fost toate versuri ale lui Radu Gyr, ”un sfânt al ora şul din nostalgiile unei istorii cu memoriile prin care me șterul cerea s ă închisorilor”: ” Învins nu e ști atunci bunele şi relele sale, acea ce-i d ădea i se fac ă dreptate. N-a primit când sângeri,/Nici ochii când în un farmec aparte, dar şi o niciodat ă r ăspuns la ele. lacrimi ți-s./Adev ăratele personalitate distinct ă şi l-au f ăcut un Strig ătul lui de durere nu se auzea înfrângeri/Sunt renun ță rile la vis ...”. ora ş care, în general vorbind, sem ăna nic ăieri deoarece nu erau urechi care Livia Fumurescu î și încheie aceast ă cu oricare altul adaptat cerin ţelor din să aud ă. T ăvălugul istoriei, la care cercetare istoric ă sui generis , mai acele vremuri. autoarea se refer ă mereu, trecea f ără mult decât oportun ă, care îmbin ă Erau, ace ştia din urm ă, anii în care mil ă și îndurare peste existen țele și spiritul riguros al documentului cu autorul f ăcuse deja alia, iar eu p ăş eam sufletele oamenilor, oricât de harnici, tr ăirea emo țional ă a evoc ării de pe str ăzile mai vechi, aflate în spatele dedica ți muncii, one ști și onorabili ar oameni, locuri, întâmpl ări, arterei centrale, una cu o istorie fi fost. Era o epoc ă a samavolniciilor exprimându-și sentimentul de secular ă, şi m ă minunam de armonia de tot felul comise de aparatcikii împ ăcare dup ă săvâr șirea unei datorii şi farmecul vechilor construc ţii, cele pr ăsi ți sub obl ăduirea unui regim filiale fa ță de Alexandru Picu și a care mai aveau s ă mai reziste un timp, totalitar. unei datorii de con știin ță fa ță de unele, şi care aminteau de faima Acestor mult prea triste fapte omul recuperarea adev ărului unei istorii ora şului care se transforma → încearc ă s ă le contrapun ă prea îndelung m ăsluite. MIHAI BATOG-BUJENI ŢĂ

54 profund sub ochii contemporanilor. referitoare la o iubire din tinere ţe este Fiindc ă, da, Bac ăul, aflat de la rezumatul perfect al acestei situa ţii, începuturile sale pe drumul comercial într-o singur ă fraz ă: Eu eram evreu, care str ăbătea Europa de la nord, de la ea nu! marea Baltica pân ă spre gurile Dar autorul nu î şi centreaz ă Dun ării sau la Marea Neagr ă, a fost amintirile pe acest gen de tr ăiri, ci un important ora ş târg pomenit în mult mai mult, respectând adev ărul, hrisoave pe la anii de început ai ne poveste şte despre micile aventuri form ării statului feudal Moldova. ale sale (pe atunci îns ă foarte Desigur sunt şi pove ştile mai vechi, importante!), nu uit ă s ă-i aduc ă un cele cu parfum de legend ă care emo ţionant omagiu, discret şi sincer aminteau, deloc fantezist, de istoria doamnei înv ăţă toare Nicolau, ne str ăveche a urbei, care func ţiona cel vorbe şte despre salcia sub care st ătea pu ţin ca sta ţie de po ştă, dar şi ca de multe ori Bacovia, despre „furtul” important punct de vam ă între unor fructe, atunci când, la fel cu Moldova, Transilvania şi Valahia, marele s ău înainta ş, Ion Creang ă, înc ă de pe vremea când în Dacia se constat ă c ă faptul în sine este pedepsit instalase administra ţia roman ă, iar de o instan ţă aflat ă mult deasupra carpii din zon ă între ţineau leg ături noastr ă, despre obsesia frezei care Petru Botezatu, Maica Domnului, comerciale cu aceasta. trebuia s ă sublinieze prin form ă Eleusa, tempera pe panou de lemn Sigur, o a şezare cu un excelent vad (creast ă de coco ş) dinamismul vârstei, ______comercial nu putea s ă nu atrag ă despre perechea de pantofi care-i face binemeritate afirm şi eu, pentru popula ţiile evreie şti, mai ales pe cele o fest ă jenant ă atunci când este invitat evolu ţia sa în toate planurile din Gali ţia, dup ă secolul al XVII-lea la dans de o fat ă blond ă cu gura ca o existen ţei. când persecu ţiile imperiului ţarist îi cirea şă , dar şi despre teatrul urbei, Sunt absolut fermec ătoare şi determinaser ă, ca de atâtea ori în loc de magic ă atrac ţie, acolo unde amintirile din vremea când era istorie, s ă-şi g ăseasc ă un alt c ămin, întâlne şte numele mari ale scenei reporter la o publica ţie central ă, îns ă cu pre ţul uria ş al unor suferin ţe române şti precum Radu Beligan, dându-le veridicitate prin prezentarea greu de imaginat. Emilia Godeanu, Mi şu Rozeanu sau oamenilor cu care venea în contact Este men ţionat ă o piatr ă tombal ă Rozina Cambos, despre famfara care prin prisma profesiunii. Nu-i uit ă nici din 1703 care atest ă prezen ţa unei ne încânta duminicile petrecute în anii de studii universitare, cei comunit ăţ i puternice de evrei în parc, ne poveste şte şi despre petrecu ţi la Ia şi, amintindu-l pe Bac ău, iar în 1838 cei 1740 de evrei ceasornicarii din centru, ciudat de profesorul Alexandru Husar, un fel de reprezentau 55% din popula ţia de bizari parc ă pentru me şte şugul lor legend ă a filologilor, om de mare atunci a ora şului cu tot ce înseamn ă practicat în micile ateliere stradale, anvergur ă de care am avut şi eu acest lucru: cultur ă, economie, ori despre meserii care acum ne par onoarea s ă fiu apropiat în ultimii ani educa ţie şi civiliza ţie. stranii, precum scriitorul de la po ştă. ai existen ţei sale. Desigur vremurile şi condi ţiile Autorul nu uit ă s ă ne spun ă şi cum Roni C ăciularu nu-şi scrie pur şi socio-istorice au f ăcut ca num ărul a g ăsit ora şul dup ă deceniile de simplu amintirile! Într-un fel cumva acestora s ă varieze foarte mult, iar în absen ţă , având cuvinte de laud ă, misterios el le retr ăie şte şi prin for ţa anul 2011, conform ultimului ______cuvintelor sale, determinându-te şi pe recens ământ, în Bac ău mai locuiau 40 tine, cititorul, s ă faci acela şi lucru. de evrei. Citind cartea, privindu-i şi bogata Ce înseamn ă asta, vom vedea dup ă augmentare iconografic ă, mi-am adus un deceniu, dou ă. aminte de o sear ă când în noua cl ădire Oricum, nu trebuie s ă ne a Filarmonicii din Bac ău, una cu o bucur ăm, de şi în prezent în ţelegem acustic ă de excep ţie, o tân ără mult mai bine ce leg ături erau între interpreta cu mult har Nightingale oamenii de diferite religii sau etnii, Serenade. Avea ochii închi şi, iar toat ă de şi acum ne despart cam o mie de făptura ei p ărea luminat ă de o kilometri, care îns ă nu au reu şit s ă indescriptibil ă fericire interioar ă. Sala fac ă disp ărute vechile prietenii, ba era fascinat ă de muzica aceea care ne mai mult, au creat altele noi. transporta parc ă spre alte sfere ale Volumul scris de Roni C ăciularu existen ţei. Cam a şa mi s-a întâmplat aduce în fa ţa cititorului acea lume a şi cu aceast ă lectur ă, ceea ce m ă anilor de dup ă r ăzboi, acei ani care determin ă s ă-i mul ţumesc din toat ă reu şiser ă s ă dea o alt ă semnifica ţie a inima dragului meu prieten, Roni interculturalit ăţ ii, dar şi Căciularu, cel care a folosit în acela şi interconfesionalismului, de şi ca s ă Petru Botezatu, Cucifix, cu caaset ă scop puterea cuvântului, armonios fim sinceri, vechile tare nu relicvar pentru sfinte moa ște, împletit ă cu vigoarea talentului s ău de disp ăruser ă cu totul. tempera pe suport de lemn, colec ție scriitor. O confesiune a autorului privat ă SUA

55 Anivers ări Patru crai Ceara gîndurilor alb ă Evantai Patru crai sabie vie Poet, prozator, eseist şi Patru crai traduc ător, Valeriu Stancu s-a născut Rotitoare herghelie la 27 august 1950. De cobai A fost redactor la revista Cronica Patru crai leag ăn de rou ă şi director al editurii Cronica . Patru crai Corespondent pentru România al Sarafan de lun ă nou ă Centrului Interna ţional de Studii Sor ţii strai Poetice de la Bruxells (1992). Patru crai reflex morminte Cofondator al revistei Echidistanţe Patru crai (1991). Membru al Uniunii Harul din potire minte Scriitorilor, al Centrului de Studii ______Fără grai Poetice de la Bruxelles. sirenele cu alge şi val Patru crai dormind pe ape Distins cu numeroase premii îşi sulemenesc macii dorin ţelor Patru crai Opera: Înfrângerea somnului; în oglinzi, sângele verii Steaua lacrimii s ă-ngroape Soarele-Lup; Fiin ţa de vis; femeia mu şcă din m ăr Haide-hai... Răst ălm ăcirea jocului; Pelerinul de privind nun ţile cu fluturi cenu şă ; Conspira ţia vagabonzilor; nun ţi imaginate Fug de gând Cantina cu cearc ăne etc. ă de un penel torid Traduceri din scrierile unor poe ţi penel atrofiat de t ăcere Carte de aur f ără cuvinte din Belgia, Fran ţa, Canada, Spania, Ceasul t ăcerii o ia înainte Argentina. Colaborator la Autoportret cu singur ătatea lui Ritmuri de noapte, lan ţuri de principalele reviste din ţar ă precum Dumnezeu lun ă, şi din str ăin ătate (Belgia, Fran ţa, Lumile toate iaduri înstrun ă Grecia, Luxembourg) Doamne, Suntem doar o und ă, suntem Foarte pu ține date am g ăsit în Sunt contemporan doar un rol, spa țiul internautic despre un c ărturar Cu propria umbr ă Iar tâmpla lentorii bate în gol – scriitor, om al cet ății – care, cu O strivesc, siguran ță , ocup ă un loc în primul O calc în picioare, Fuga de gând raft al literaturii române Dar sunt contemporan cu ea... contemporane. Doamne, Duminici vin, duminici pleac ă A împlinit 70 de ani! Dar poetul Sunt contemporan Robie f ără c ăpătâi e tân ăr, e mereu în linia întâi a Cu propria moarte Cu arma somnului în teac ă frontului literelor române și nu Mă strive şte, Eu doar in vis te mai mângâi numai! Mă calc ă în picioare, Din pu ținele prezen țe poetice pe Dar sunt contemporan cu ea... Profet care le-am g ăsit pe internet, am Şi, Doamne, extras câteva, ca o urare a noastr ă de Sunt fericit de pe-acum Vam ă şi ruguri sănătate și „La mul ți ani” rodnici, De renghiul pe care i-l voi juca: încerc ănate sunt oriunde s-ar afla și în tot ceea ce va Dup ă ce m ă va chema la ea, ninsorile de robi face! (N.B.) Nu-şi va mai afla rostul... Doamne, Poem metafizic pentru Dor de toamn ă Sunt contemporan întoarcerea fiului risipitor Lui Georges Diener E-atîta toamn ă-n ochii t ăi, frumoaso, Cu propria iubire,

Şi-atîta iarn ă ţi-a albit pe sîn... Cu propria credin ţă , Cu propria icoan , ploua Lumina-ţi grea în ochii mei mai las-o ă comme une vache qui pisse Şi poate astfel Noaptea mi-o amîn Cu propriile p ăcate... (cel putin asa ar spune francezul) E-atîta somn în pleoapa ta, iubito, Dar de ce, Doamne, si-apoi ce rost are Şi-n mine-atîtea nop ţi s-au adunat... nu-mi este îng ăduit sa dai "buna ziua!" Tr ăirea în zadar mi-ai ispitit-o să fiu contemporan ticalosilor ? Că-mi este moartea unicul p ăcat cu însingurarea

E-atîta dor sub bolta frun ţii tale ve şniciei Tale? Prad ă Şi por ţi atîtea frumuse ţi pe chip... Din neprihana ochilor-vestale Colind Exil interior Aş vrea poemul s ă mi-l înfirip! Patru crai pe dalbe mese cioburi Patru crai fantomele caintei Tigri de foc, sânii fecioarelor Alicant de sori se ţese Drum spre rai in rane de plumb În oglinzi, sângele verii Patru crai colind ă-n salb ă VALERIU STANCU tigri de foc, sânii fecioarelor

56 con ținut, și nu spre form ă. Astfel, pentru poet, domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de exemplu, este numai bun ă de translatare – eventual prin metempsihoz ă –, cum face eroul nuvelei „S ărmanul Dionis”. În istoria

(XXXVIII) umanit ății, pe care o vede plin ă de Treptat îns ă, mai ales dup ă atingerea na șteri, înfloriri și dec ăderi (în sens maturit ății creatoare, lucrurile se ciclic, precum avea s-o figureze schimb ă, iar dimensiunea „vârstei de marele istoric Arnold J. Toynbee, în aur” devine mult mai complicat ă. secolul al XX-lea11), Evul Mediu Astfel, în „Epigonii”, sunt exalta ți este un model ontologic, timpul ideal ______Eliade, Bolliac, Vasile Cârlova, Ale- al fanteziei12 („Fantazie, fantazie, prezent și în scrieri f ără leg ătur ă xandrescu, Bolintineanu, Andrei Mu- când suntem numai noi singuri,/ Ce cu „Evul miez”. Astfel, chiar și în re șianu și Costache Negruzzi8, adic ă ades m ă por ți pe lacuri și pe mare și unele poeme dacice, Eminescu face aceia care au ilustrat romantismul, prin crânguri!/ Unde ai v ăzut vrodat ă un transfer de medievalitate, de mul ți dintre ei prin evocarea și invo- aste ță ri necunoscute?/ Când se atmosfer ă medieval ă, mitic ă, precum carea Evului Mediu, cu boieri și petrecur ă-aceste? La o mie patru în „Melancolie”, în „Memento mori” ță rani supu și, cu domni autoritari și sute?”13, versuri din „Scrisoarea a sau în „Gemenii”. Palatul dacic e mai puternici, cu ruine și castele, cu eroi IV-a”), iar fantezia înseamn ă crea ție. mult gotic, regele are în preajm ă războinici, d ărui ți mo șiei etc. Pân ă Prin urmare, Evul Mediu devine la „voievozi de ță ri și de olaturi”, și pe „veselul Alecsandri” îl pre țuie ș- Eminescu timpul ideal (inclusiv nunta șii sunt voievozi și boieri, iar te pentru c ă „din frunze î ți doine ște” , timpul ideal al crea ției), m ăsura Sarmizegetusa e de fapt „cu fluierul î ți zice” și „cu basmul absolut ă a tuturor timpurilor, de și Suceava(20). Dacia e Moldova poveste ște”, dar mai ales fiindc ă „El poetul știe c ă timpul e o conven ție și medieval ă, cu voievozi sau cu regi de șteapt ă-n sânul nostru dorul ță rii că trecutul nu exist ă decât în mintea shakespearieni, iar combina ția aceasta cei str ăbune,/ El revoac ă-n dulci noastr ă. Altminteri, timpul, ca-n insolit ă nu distoneaz ă deloc. icoane a istoriei minune,/ Vremea lui „Memento mori (Panorama de șert ă- Acad. IOAN AUREL POP Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și ciunilor)”, e eternitate: „Timpul mort ______regal”(9). Vremea grea și rea a epigo- și-ntinde membrii și devine ve șni- nilor (adic ă perioada contemporan ă) cie”14. Tot în sens ontologic, Evul 9 Ibidem, p. 34. Referirea se face mai este pus ă de poet în antitez ă cu icoana Mediu e apreciat fiindc ă a g ăzduit ales la poezia „Imn lui Ștefan cel istoriei, cu „vârsta de aur”, care este „infinitele certuri” („cearta universa- Mare”. fără îndoial ă epoca ștefanian ă. liilor”) despre forma de existen ță a 10 M. Cimpoi, op. cit., p. 5. no țiunilor, pentru c ă a aliat poezia cu 11 Arnold J. Toynbee, A Study of Cadrul medieval universal istoria, pentru c ă a generat Rena ș- History, 12 vol., elaborate între anii terea, pentru c ă a dat str ălucire pu- 1934 și 1961 și publicate în multe Dimensiunea temporal ă a Evului terii, a v ăzut lumea drept teatru, edi ții, în diferite locuri și limbi. Mediu este, în în țeles eminescian, de drept carte15, drept cântec, iar pe 12 M. Cimpoi, op. cit., p. 9. inspira ție occidental ă și are drept Dumnezeu ca pe Marele Demi- 13 M. Eminescu, op. cit., p. 148. limit ă inferioar ă c ăderea Romei sub urg(16). Prin urmare, s-a spus pe 14 Ibidem, p. 376. Vezi și M. Cimpoi, barbari, iar drept limit ă superioar ă bun ă dreptate c ă medievalismul se op. cit., p. 15. secolul al XVI-lea, cu afirmarea întâlne ște organic cu eminescianis- 15 Vezi Ernst Robert Curtius, deplin ă a Rena șterii, a Reformei, a mul(17). Aceasta nu înseamn ă c ă Literatura european ă și Evul Mediu Lumii Noi, care sunt tot atâtea pun ți formele nu sunt respectate. Decorul latin, Bucure ști, 1970, p. 347-404 certe spre Modernitate. Lumea celor mai multe poezii – dincolo de (capitolul „Cartea ca simbol”). româneasc ă medieval ă este, mesajul lor diferit – aminte ște de 16 M. Cimpoi, op. cit., p. 12-24. conform viziunii poetului, ambientul medieval, cu atmosfera 17 Ibidem, p. 27. aproape perfect sincronizat ă cu cea sa tainic ă. Nop ți argintate de lun ă, 18 Chiar cuvântul crai e unul me- european ă, ale cărei valori le castele boltite ( și cu gratii ruginite), dieval. Provenind din numele regelui împ ărt ășește pe deplin și le mai aproape în ruin ă, ferestre cu arcade, și împ ăratului Carol cel Mare, prelunge ște o vreme. Evul Mediu nu mese împ ărăte ști, împodobite cu acesta a p ătruns în limbile slave, în este la Eminescu o perioad ă de bucate alese și înconjurate de paji, maghiar ă și român ă abia dup ă ce trecere, ca la primii moderni, bun ă fe ți-frumo și și crai cu b ărbi albe18, purt ătorul lui (mort în 814) intrase în de pus între paranteze, ci o vârst ă domni cu mitre și boieri sf ăto și, cur ți legend ă și devenise prototipul deplin ă și matur ă a echilibrului, rege ști, împ ărăte ști ori domne ști, ca- suveranului încoronat, uns cu mir caracterizat ă prin cump ănă și ra țiune, valeri cu plato șe și zale, domni țe cu și d ăruit cu putere de la Dumnezeu. privite ca „dreapt ă m ăsur ă” (în sensul ve șminte somptuoase se perind ă 19 M. Eminescu, op. cit., p. 75-83, etimologic al latinescului ratio)10. O dinaintea noastr ă majestuos, în 157-171, 155-156, 146-150. dovad ă în acest sens este și numele „C ălin (file de poveste)”, „Luceaf ă- 20 George Gan ă, Melancolia lui aparent metaforic de „Evul miez”, rul”, „M ănu șa (dup ă Fr. Schiller)” Eminescu, Bucure ști, 2002, p. care ne conduce spre esen țe, spre sau „Scrisoarea a IV-a” 19. Castelul 212. M. Cimpoi, op. cit., p. 12. esen ța lumii, nu spre aparen ță , spre medieval devine un laitmotiv

57 despre <> şi despre <> (cap. I) – se sus ţine c ă complet primele c ărţi biserice şti în române şte se datoresc mi şcării husite –; despre <> (cap. II) şi despre nostru istoric literar complet >>, adic ă <> (cap. III). române de la origini şi pân ă în vremea sa>>. Şi cum în vremea veche, mai Pentru secolul al XVI-lea, între ales, cea mai mare parte a acestei altele, înf ăţ işeaz ă: cultura slavon ă în literaturi a fost religioas ă, se în ţelege c ă Moldova, tiparul şi primele tip ărituri în lucr ările lui de istorie literar ă se muntene, activitatea de scriitor a lui ______Neogoe Basarab şi a diaconului Coresi, găsesc – din abunden ţă , chiar – şi pagini ce intereseaz îndeaproape tiparul românesc din Ardeal, dec ăderea ă tipografi din Buz ău, Snagov, Râmnic, studiul istoriei Bisericii Române. Şirul culturii slavone şi începuturi de scriere Târgovi şte, Bucure şti, Ia şi şi B ălgradul româneasc ă în principate; iar pentru operelor sale de acest fel este deschis în Ardealului>>. anul 1901 cu: Istoria literaturii române secolul al XVII-lea: cultura slavon ă de Acestui capitol îi urmeaz ă aici, cartea la început, p ătrunderea limbii române şti în secolul al XVIII (1688—1821) (vol. a doua, al c ărei cuprins, consacrat I—II, Bucure şti, 1901), în care, în cap. în via ţa de stat şi în biseric ă, înrâurirea <>, lui Petru Movil ă, Catehismul ardelean VI din volumul I, vorbe şte despre înf ăţ işeaz ă, în partea de la urm ă, mai <>, amintind la început, pe scurt, religioase de pe întreg p ământul activitatea cultural ă de sub mitropoli ţilor Varlaam şi Dosoftei ai românesc şi apoi activitatea literar ă a Moldovei, activitatea cultural ă din Brâncoveanu, apoi pe cea a ierarhilor: mitropoli ţilor ungrovlahi: Ştefan, Antim şi Daniil mitropoli ţii Ţă rii Muntenia de sub Matei Basarab, cea de Neofit Cretanul, Filaret şi Grigorie, a la B ălgrad din Ardeal şi cea început ă în Române şti, Mitrofan episcopul tipografiei râmnicene sub episcopul Buz ului i Damaschin al Râmnicului, Ţara Româneasc ă în timpul lui Şerban ă ş Inochentie şi mai ales sub Chesarie, a a preotului Stoica tipograful, a poetului Cantacuzino, care a culminat cu mitropolitului Iacov Putneanul al tip ărirea monumentalei Biblii din anul Teodor Corbea ş.a. încheind aceast ă Moldovei şi analizeaz ă în am ănunte prezentare, el se întreba: <>. lea?>>. R ăspunsul îi prilejuie şte aceast ă lucrul de trei veacuri al scriitorilor frumoas ă paralel ă: <> deosebire, puse st ăpânire pe Stat şi adânc; cel din urm ă ni face mai mult ă şi, analizând şi literatura religioas ă din Biseric ă, într-un timp când, din cinste, cel ălalt ni-a adus un folos acest timp, prezint ă activitatea urm ă- sentimentul de partid ă, de familie, din imediat mai general. Cronica o f ăceau torilor ierarhi: mitropoli ţii Dionisie sentimentul neamului r ăscolit de boierii mari sau mici, casnicii lor, Lupu al Ungrovlahiei, Gavriil nenorociri, izvoria valul puternic, de pentru domn, pentru clerul vl ădicilor şi Calimach, Leon Gheuca, Iacov Stamate acum înainte neîntrerupt, al Cronicii călug ărilor mai înv ăţ aţi, pentru şi Veniamin Costachi ai Moldovei, române şti, în care tr ăie şte, împreun ă boierime. Cartea bisericeasc ă se episcopii Filaret al Râmnicului şi Iosif cu via ţa str ăbunilor, – sufletul lor>>. al Arge şului, a lui Amfilohie Hotiniul, a traducea pentru toat ă lumea, pentru Dup ă doi ani, Nicolae Iorga, în lui Paisie Velicicovschi, a corifeilor umilul preot de sat care o cetia şi pentru părţile întâia şi a treia a lucr ării sale: Şcolii ardelene, mai to ţi clerici, a tipo- şerbul care o auzia cetindu-se. Prin Contribu ţii la istoria literaturii române grafiei din Blaj şi a preo ţilor Dim. cartea sfânt ă, prin cartea de slujb ă, prin în veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea Ţichindeal şi Const. Diaconovici Loga tâlc, care se auzia şi se cetia, nu o dat ă, (Bucure şti, 1906), are iar ăş i prilej s ă din Banat. de dou ă ori, ci necontenit, zilnic s-a aduc ă noi date despre activitatea introdus în gândirea fiec ăruia ordine, în Trei ani mai târziu, Nicolae cultural ă şi literar ă a unora din forma fiec ăruia armonie, în scrisul celor Iorga a dat la lumin ă o carte care în <>, ca: ce ştiau s ă scrie norme ortografice. Şi, întregime ar putea fi inclus ă în studiul episcopii Chesarie, Filaret, Galaction şi fiind scrise într-o limb ă comun ă istoriei Bisericii Române. Ea se Neofit ai Râmnicului, mitropolitul aproape tuturor românilor, limb ă care intituleaz ă: Istoria literaturii religioase Dositei Filliti al Ungrovlahiei, fusese al celor dintâi tip ărituri a românilor pân ă la 1688 şi s-a tip ărit episcopul Vasile Moga al Ardealului, religioase, ele formau un fel de la Bucure şti în anul 1904, dup ă ce mai episcopul Daniil de Br ăila, episcopul leg ătur ă, de puterea c ăreia n-aveau înainte ap ăruse ca introducere la Iosif al Arge şului, arhimandritul con ştiin ţă cei lega ţi printr-însa, între volumul al VII-lea din colec ţia sa de Nicodim Greceanu, ieromanahul fragmentele r ăzle ţe ale neamului. <>. Cuprinsul Macarie psaltul, ş.a. Acesta a fost binele pe care l-au său trateaz ă despre <>,

58 mobilitate și acces la servicii și resurse medicale de calitate. Dac ă v ă întreba ți de ce c ărțile lui Vălenii de Munte, septembrie 2020 Nicolae Iorga sunt o lectur ă ideal ă în timp de coronacriz ă, r ăspunsul st ă Vălenii de Munte a fost gazda și într-o fraz ă cheie a lucr ării anterior în acest an a cursurilor Universit ății men ționate: „în lipsa unei adminis- Populare „Nicolae Iorga”, ini țiate în tra ții, orice popor î şi duce via ţa dup ă 1908, de marele istoric Nicolae Iorga, propriile tradi ţii.” Nu e constatarea care a fost timp de 33 de ani locuitor unui elector român al anului 2020, al Vălenilor, pân ă în 1940, când casa dezam ăgit de o administra ție i-a fost distrus ă de cutremur. incoerent ă, ci o butad ă a lui Iorga, din ______Dup ă 1990, cursurile au cunoscut anul 1928. Uneori, pare c ă nici nu au operatorilor culturali independen ți, o larg ă audien ță și o participare trecut 100 de ani între acestea. Nu obiceiuri de via ță retrograde, prin prestigioas ă, an de an. pentru c ă Iorga ar fi fost profetic, nici care teatrele, bisericile, s ălile de oper ă În 2020, chiar dac ă mai târziu pentru c ă noi suntem retrograzi. Ci și filarmonicile r ămân închise. În decât de obicei, cursurile s-au pentru c ă observa ția lui este una termenii acestui scenariu, prin care organizat în condi țiile impuse de antropologic ă. E universal valabil ă. În administra ția, adic ă guvernarea, pic ă situa ția epidemiologic ă, dar a mod organic, orice popor substituie testul profesionalismului, al beneficiat și acum de conferen țiari de incompeten ța unui contract social cu transparen ței și al conlucr ării pentru marc ă, academicienii Ioan Aurel Pop o stare natural ă, pe care tradi țiile și binele cet ățeanului, ne întoarcem la o și Răzvan Theodorescu, scriitorul experien ța istoric ă o indic ă drept mai stare natural ă: la instincte, tradi ții, Mirel Talo ș, pre ședintele interimar convenabil ă și sigur ă pentru via ța cutume. Observa ția lui Nicolae Iorga al Institurului Cultural Român, celor mul ți, decât o formul ă politic ă e mai actual ă ca niciodat ă. Orice criz ă senatorul Ioan Vulpescu, fost de compromis, anost ă și vulnerabil ă. politic ă este o criz ă a ministru al Culturii, profesorii Ioan Ce ar fi trebuit s ă fac ă aceast ă suprastructurilor. Oamenii se bizuie, Scurtu, Georgeta Filitti, Petre Țurlea, administra ție a șa încât s ă nu activeze ori de câte ori acestea cad, pe Ecaterina Andronescu, Carol König, instinctele naturale ale unei societ ăți structuri: pe valorile lor, pe credin țele Radu Boroianu, arhitec ții Călin pentru autoîngrijire și tratare cu lor, pe experien țele lor istorice, mai Hoin ărescu, Ruxandra Nem țeanu, neîncredere a guvern ării? V ă dau un mult sau mai pu țin dialectice. Ștefan Bâlici, iar ca auditoriu au fost scurt exemplu. În urm ă cu câteva Încrederea și neîncrederea în invita ți directori ai Direc țiilor luni, ca fost ministru al Culturii, am stat, în politicieni, în autorit ăți: Jude țene de Cultur ă din țar ă. lansat un program-platform ă pentru ambele sunt, de fapt, reflexe În cadrul uneia dintre sesiuni, redeschiderea sectorului cultural culturale. Tocmai de aceea, libertatea Nicolae B ăciu ț a sus ținut o conferin ță postpandemie. Am scris-o pentru politic ă și libertatea gândului au fost, despre via ța și opera Veronic ăi Micle, arti ști, scriitori, creatori, oameni de pentru Nicolae Iorga, expresii ca, la finalul cursurilor s ă fac ă o cultur ă, profesioni ști ca dvs., care știu interdependente. Marile democra ții trecere în revist ă o condi ției omului că dac ă exist ă vreo cale de întoarcere sunt produsul spiritelor libere, ale de cultur ă contemporan și a rolului la normalitate, aceea e una cultural ă. celor care nu fac din rela țiile unor institu ții de cultur ă. Un plan cu 40 de m ăsuri, inspirate de interumane un calcul de libertate, ci Ionu ț Vulpescu a avut amabilita- state europene care au în țeles c ă în un calcul de umanitate. În timpuri ca tea s ă r ăspund ă solicit ării noastre de a combaterea pandemiei, domeniul acestea, cu cât guvernarea este mai găzdui în paginile revistei „Vatra ve- culturii este esen țial: cooperarea instabil ă, cu atât oamenii se vor che”, alocu țiunea sus ținut ă la festivi- cet ățenilor, obedien ța fa ță de stat, întoarce la obiceiurile lor, zidite tatea de deschidere a cursurilor.(N.B.) recunoa șterea legitimit ăț ii unor reguli cultural. Scepticismul este unul dintre

impuse pentru aceste st ări de excep ție ele. Mefien ța în sfera politic ă este un Stima ți profesori, se reduc, de fapt, la mentalit ăți altul. De ce? Pentru c ă nimeni nu a Domnilor Academicieni, culturale. Aten ție: atitudinea fa ță de dat motive suficiente și plauzibile Dragi invita ți, pentru schimbarea acestor reflexe de criza sanitar ă se traduce ca o atitudine neîncredere. Adic ă nimeni nu a Cea mai mare provocare în cultural ă! Lockdown ul este tributar guvernat plecând de la via ță , de la evaluarea ideilor și mentalit ăț ilor unei mentalit ăți. Dar în cazul de fa ță , oameni, de la siguran ța și nevoile lor. cultivate de un istoric precum Nicolae nu vorbim despre o mentalitate Cu un Nicolae Iorga într-un Iorga este aceea de a proba rezilient ă, nicidecum, ci una a la șit ăț ii guvern pandemic de dreapta, ast ăzi, actualitatea și impactul lor. O sarcin ă convenabile. Nu e niciun plan de pia ța de carte nu ar fi fost în colaps. dificil ă, cu atât mai mult cu cât tr ăim gândit, nicio opera țiune de Mul ți cunosc din biografia omului timpuri de pandemie, în care salvgardare de f ăcut, niciun buget de politic Iorga c ă decizia de a aloca „evolu ția ideii de libertate”, dup ă alocat pentru administra ție, adic ă excesiv fonduri de la Congresul formula istoricului și omului politic pentru guvern, acolo unde o institu ție Interna țional pentru tipografia din Iorga, este încercat ă de normele cultural ă e închis ă. Un lac ăt îns ă nu Văleni a deschis calea celor mai pruden țiale ale distan ță rii sociale, ne scap ă de probleme: le amplific ă. importante proiecte editoriale și → restrângerea domeniilor de activitate Augmentarea lor se traduce ca șomaj, IONU VULPESCU, și interac țiune, privarea de anumite lipsa unui sistem de protec ție și Ț Senator libert ăți, în special de cele de asigurare social ă a arti știlor și

59 culturale ale sale. Era fascinat despre conceput „nici ca oameni liberi, nici unei cet ăți trebuie s ă plece de la „sinteza istoriei lumii” și de „originile ca liberatori ai altora” e „un popor cu construc ția unui stat inspirat ă de democra ției”, pe care și-a explicat-o misiune”. Dac ă în modernitate, libert ățile cet ăț enilor. Or ast ăzi, întotdeauna ca pe un proiect al spunea Iorga, exist ă aceast ă agen ții politici se recomand ă capabili libert ăților individuale. Ca om politic, prejudecat ă, potrivit c ăreia fiecare pe guvernare doar pentru c ă în țeleg ce cu o ideologie de centru-dreapta, na țiune are o voca ție – de a înseamn ă privarea de libert ăți, nu și Iorga a rezistat oric ărui adversar occidentaliza, ca Fran ța, în „misiunea dezvoltarea și în țelegerea lor. tehnocrat, de și e știut ă afinitatea lui ei latin ă” de a feri Europa de Cu societatea ai, vorba lui Iorga, Carol pentru un guvern par țial totalitarism – în antichitate, „nimeni „un contract de libertate”. Acesta e tehnocrat, dup ă prima criz ă nu credea c ă are menirea de a libera posibil prin „mi șcări de ini țiativ ă monarhic ă și reconfirmarea la tron. pe al ții”. Privi ți la practica politic ă politic ă”, iar rolul lor, spunea Sunt pu țini cei care ar fi reu șit o actual ă. Mai ales acum, când suntem istoricul român, este acela de a asemenea rezisten ță . în an electoral. Majoritatea produce o civiliza ție. Or în secunda în Ca universitar, Iorga a descoperit discursurilor sunt populiste, fals care politicul dezbin ă oameni, nicio pe finalul vie ții sale academice un mesianice, acuzând fie incompeten ța civiliza ție nu este posibil ă. punct de sprijin și în politicile de și tr ădările ideologice, fie abuzurile Închei discursul meu de ast ăzi stânga îns ă. Aceast ă cotitur ă a fost, de de putere. Dar nimeni nu se către dvs. spunându-vă c ă ceea ce se fapt, întoarcerea la afinit ăți politice de recomand ă pe sine ca fiind un bun întâmpl ă acum, aici, la V ăleni, este o tinere țe, când lecturile Capitalul ui și guvernator, un om politic curat, un dovad ă de libertate și de bun ă în țe- paginile revistei Via ța Social ă îi excelent strateg. To ți pretind c ă a legere a culturii care trebuie s ă î și monopolizau aten ția. În țelesese c ă nu prelua puterea înseamn ă a elibera desf ășoare activit ăț ile din orice sub- po ți fi de dreapta sau de stânga în poporul de domina ția mai mult sau domeniu independent de dificult ățile mod pur, f ără a c ădea în extremisme: mai pu țin democratic ă a unei culori crizei sanitare. Responsabilitatea nuan țele spectrului s ău politic sunt politice. Asta și pentru c ă la treizeci organizatorilor este excep țional ă dar, cele ale unui om politic echilibrat. Or de ani de la Revolu ție, înc ă lucr ăm la în acela și timp, trebuie s ă poarte în zile ca ale noastre, echilibrul construc ția democra ției noastre. mândria faptului c ă sunt printre spectrului politic se traduce ca Guvern ăm ofensiv. pu ținii care au reu șit s ă p ăstreze în traseism. Mediul politic actual, din neferici- plin ă pandemie o tradi ție cultural ă, Actorii politici nu mai adopt ă re, este o aren ă a atacurilor ofensive într-un format avantajos. Prin aceasta, nuan țe de dreapta sau de stânga, ci se și a ofenselor nepermise. Modelele ne-am întors la obiceiurile noastre, mut ă la dreapta sau la stânga, în antice ne arat ă c ă proiectul conducerii dar la cele bune, de data aceasta. func ție de avantajele electorale. Ca ______Aceast ă libertate a gândirii și a vizionar, Iorga a dat modernit ății culturii nu trebuie supusă niciunui române ști cele mai coerente lockdown politic. Prin urmare, discursuri parlamentare, reunite în re ține ți, în urma interven ției mele, volumul În era reformelor . Ast ăzi, starea de asentiment provocat ă de dac ă ar fi tr ăit, ar fi v ăzut c ă câteva rânduri din Evolu ția ideii de „reform ă” e cuvântul unei parade libertate , eseul lui Nicolae Iorga: „v ă electorale, o promisiune abuzat ă din asigur, nu numai ca profesor de care se nasc marile maculaturi istorie, dar ca om care am tr ăit o via ță politice pentru micile interese. politic ă, v ă asigur c ă mai mult ă Să nu ne p ăcălim. Clasa politic ă valoare are libertatea m ărunt ă, în actual ă e prezidat ă de reformi ști, nu locurile unde se învârte omul, decât de reformatori. Reforma face diferen- acea libertate mare, larg ă, dar care ța între un politruc și un politician. proiecteaz ă foarte pu țin lumina Dintre o promisiune și o împlinire. asupra c ărărilor fiec ăruia.”. Pentru Nicolae Iorga, orice Ce se întâmpl ă ast ăzi la V ăleni, demnitar, intelectual și cet ăț ean la Cursurile de var ă ale Universit ății trebuie s ă în țeleag ă c ă lumea aceasta Populare „Nicolae Iorga” e proiectul este proiectul evolu ției libert ăț ilor unei libert ăți creative: al libert ăț ii umane . Cum s-a construit acesta? Să celor nu pu țini, care cunosc opera dăm pu țin timpul înapoi. Grecia ne-a savantului român, dar suficien ți cât s ă oferit leag ănul unei democra ții îi dea un loc, un timp și un viitor în diferite de ceea ce în țelegem ast ăzi societatea noastr ă contemporan ă. printr-un asemenea regim politic. E Sper ca împreun ă s ă facem din democra ția oikumenei , a oamenilor libertatea cultural ă un model pentru casei, a cet ății. Deci a polisului de libertatea politic ă. Nu pentru c ă care ast ăzi uit ăm, personalizând libertatea politic ă e tot mai încercat ă excesiv politica și neutralizând pe fondul pandemiei, ci pentru c ă complet personalitatea comunit ăților libertatea cultural ă e cea care produce pe care trebuie s ă le guvern ăm. Petru Botezatu, Maica Domnului cu normalitatea de care avem atâta Apoi, exemplul romanilor ne Pruncul, pe tron, acrilic pe panou de nevoie. arat ă c ă un popor care nu s-au lemn, colec ție particular ă, SUA Vă mul țumesc!

60 Convorbiri duhovnice ști nu aveau copii erau considerate Desp ărțiri, când unii vor r ămâne familii ce au c ăzut sub blestemul lui pentru ve șnicie în lumea mu ților, iar Dumnezeu sau c ă sunt pedepsite de pe buzele celor ce au împlinit și au Dumnezeu. Ast ăzi, sunt familii care îl crezut cuvintele Evangheliei lui pedepsesc pe Dumnezeu, nen ăscând. Hristos vor r ămâne, în ve șnicie, Vede ți cum s-au schimbat lucrurile! cuvinte de laud ă și de pream ărire Atunci, oamenii se considerau aduse Prea Sfintei Treimi Dumnezeu. pedepsi ți de Dumnezeu, ast ăzi, Arhanghelul Gavriil i-a adus o oamenii, unele familii, îl pedepsesc veste bun ă preotului Zaharia și so ției pe Dumnezeu, nedorind a na ște. sale Elisabeta. Tot acela și arhanghel Atunci când preotul Zaharia i-a adus o veste bun ă și Fecioarei ______era la templu și t ămâia, îngerul Maria, în Nazaret. Ve ți zice: fericite „Doamne, nu l ăsa ca buzele și Arhanghel Gavriil i-a adus vestea c ă au fost c ă au primit veste bun ă de limba noastr ă s ă r ămân ă mute în so ția lui va na ște un fiu. Ști ți dialogul Sus, dar, le întreb pe iubitele mame, ve șnicie!” dintre preotul Zaharia și Arhanghel: fr ățiile lor n-au primit veste bun ă

Cum va fi aceasta? Cum va fi aceasta atunci când au sim țit c ă vor na ște Lumini ța Cornea : că eu și so ția mea suntem oameni prunc? Au primit atunci vestea bun ă Înaltpreasfin țite P ărinte Mitropolit, de bătrâni?! Și-i cere arhanghelului s ă-i că le va încununa Dumnezeu cu multe ori ne-ați vorbit despre Sfântul spun ă cum va fi aceasta. S-a îndoit de minunata cunun ă sfânt ă de mam ă. Ioan Botez ătorul. În sufletul meu, cuvântul Arhanghelului și atunci Îns ă, din nefericire, sunt mame care cred c ă ave ți mare evlavie fa ță de preotul Zaharia a r ămas mut pân ă a atunci când primesc vestea c ă vor acest mare sfânt, probabil și pentru c ă văzut împlinirea cuvântului acestuia. na ște prunc n-o socotesc veste bun ă și îi purta ți numele. V ă rog s ă ne spune ți Preotul Zaharia s-a îndoit, n-a crezut se întristeaz ă. Veste bun ă pentru un cuvânt de înv ăță tur ă având în întru totul în cuvântul unui arhanghel mam ă și veste trist ă pentru bietul vedere Sfânta Evanghelie dup ă Luca, și a r ămas mut pân ă în a opta zi dup ă copila ș! M ă adresez iubitelor surori și citit ă în ziua de s ărb ătoare a Na șterii na șterea pruncului, când i-a pus le spun s ă-și îndemne fiicele s ă-L Sfântului Ioan Botez ătorul , unde numele Ioan, a șa cum îi spusese laude pe Dumnezeu și s ă-I citim c ă p ărin ții Sfântului Ioan Arhanghelul. mul țumeasc ă, atunci când primesc Botez ătorul „ erau amândoi drep ți Eu m-am întrebat de multe vestea cea bun ă c ă vor fi mame înaintea lui Dumnezeu, umblând f ără ori cum de n-am r ămas eu mut. Cum cre știne. Din nefericire, și ast ăzi, în prihan ă în toate poruncile și de nu sunt eu ast ăzi mut, pentru c ă eu spa țiul nostru românesc, de când a rânduielile Domnului ” (Luca 1, 6). nu m-am îndoit, în via ța mea, de răsărit soarele peste țara noastr ă și Îps. Ioan: Vă întreb: despre cuvintele unui arhanghel, a unui pân ă va apune, peste dou ă sute de care dintre noi ar putea spune Sfântul înger, ci m-am îndoit, de multe ori, de mame vor aduce o veste trist ă Apostol și Evanghelist Luca c ă cuvintele rostite de Hristos în Sfintele copilului pe care-l au în pântece. S ă suntem drep ți înaintea lui Dumnezeu ? Evanghelii? De unde mila aceasta fa ță privi ți apusul soarelui, în seara Despre mine, nu cred c ă ar putea de mine de la Hristos de nu sunt mut, aceasta, s ă-l vede ți c ă și soarele, la spune c ă sunt drept înaintea lui pentru c ă m-am îndoit și n-am apus, plânge cu lacrimi de sânge, va fi Dumnezeu, a șa cum a spus despre împlinit cuvântul Evangheliei? ro șu. Oare pân ă când va plânge și părin ții Sfântului Ioan c ă sunt drep ți L.C. : Atunci, Înaltpreasfin țite soarele cu lacrimi de sânge? Pân ă înaintea lui Dumnezeu. Doamne, Părinte, erau alte condi ții ale vremii într-o zi când ne va lua Dumnezeu și ajut ă-mă s ă m ă pot și eu îndrepta, ca aceleia. binecuvântata raz ă a soarelui. În să poat ă m ărturisi Hristos, Fiul lui Îps. Ioan: Ar trebui poate s ă ultimii ani a murit o Românie. Le Dumnezeu, înaintea Tat ălui, și despre privim mai cu aten ție și cu adânc ă întreb pe iubitele mame: pute ți s ă mai mine, și despre tine c ă am ajuns cugetare asupra celor petrecute cu na ște ți înc ă o dat ă aceast ă țar ă, ca s ă drep ți înaintea lui Dumnezeu. preotul Zaharia, la templu. El a r ămas nu piar ă? Dac ă ace ști oameni, so ț și mut la cuvintele unui arhanghel și noi L.C. : Înaltpreasfin țite P ărinte, în so ție, au avut o via ță atât de aleas ă, avem ast ăzi Evanghelia lui Hristos și credin ța popular ă, în general în popor, cum de nu i-a binecuvântat credem, și nu credem, și ne îndoim de sărb ătoarea Na șterea Sfântului Ioan Dumnezeu cu copii înc ă de la cuvântul adev ărului Mântuitorului Botez ătorul este numit ă Sânziene , cu începutul c ăsniciei lor, c ă atunci se nostru Iisus Hristos. regionalismul, la singular, Sâmzian ă. nasc copiii? Cum de au ajuns pân ă la N-am r ămas mut, dar îl rog pe Vă rog un cuvânt despre aceast ă adânci b ătrâne țe f ără copii? I-a ținut Dumnezeu s ă nu r ămân cumva mut în denumire. Dumezeu în starea aceasta de ziua Marii Judec ăți. S ă ne rug ăm lui Îps. Ioan: Într-adev ăr, în rug ăciune și de poc ăin ță pân ă la Dumnezeu nu cumva s ă r ămânem și popor, p ărin ții no ștri îi spuneau plinirea vremii, pân ă când trebuia s ă noi mu ți în ziua Marii Judec ăț i, când acestei s ărb ători Sânziene , Sânziana, vin ă în lume și Mântuitorul nostru ne va spune nu un arhanghel, ci ne va un cuvânt compus de form ă latin ă: Iisus Hristos. A șa spun evangheliile spune Hristos: te-ai îndoit și n-ai „sân-” este prescurtarea de la „sfânt”, că în luna a șasea a venit Arhanghelul împlinit cuvintele pe care Eu le-am apoi „zi”, ziua, apoi, „ana”, „oana”... Gavriil la Fecioara Maria și i-a spus adus din Cer și ți le-am l ăsat în Deci, Sânziana înseamn ă Sfânta zi a despre Elisabeta c ă va na ște fiu. Evanghelie! lui Ioan . A șa se explic ă numele, → În Vechiul Testament , în Doamne, mul ți oameni vor r ămâne A consemnat lumea antic ă, iudaic ă, familiile care mu ți în ziua aceea, în ziua Marii LUMINI ȚA CORNEA

61 Amvon Spania (Santo Toribio de Liébana) etc. Cel mai mare fragment din Sfânta Cruce se afl ă la M ănăstirea Xiropo-

tamou (Muntele Athos), fiind adus, în Sfânta Cruce pe care e fost 1992, pentru câteva s ăpt ămâni şi în Răstignit Domnul Hristos a fost ţara noastr ă, spre închinare. descoperit ă, în secolul al IV-lea, de În țara noastr ă, Mănăstirea Lup şa Sfânta Elena, care a d ăruit-o astfel din jude ţul Alba, având hramul lumii cre ştine. Mama împ ăratului În ălţarea Sfintei Cruci, se bucur ă din Constantin cel Mare a descoperit 2001 de o parte din Sfânta Cruce. Crucea în timpul unui pelerinaj în Fragmentul de la Lup şa a fost adus de ______Ţara Sfânt ă, în care a pornit aproape la m ănăstirea athonit ă Vatopedu, anul 2011,odat ă cu primirea celui de- de sfâr şitul vie ţii, iar pe locul unde a împreun ă cu o copie a icoanei al doilea hram al bisericii, În ălţarea identificat-o a ordonat zidirea unei făcătoare de minuni a Maicii Sfintei Cruci, biserica organizeaz ă biserici, deasupra Sfântului Mormânt, Domnului Mângâietoarea. Un alt anual, la 13 septembrie, o procesiune- numind-o Biserica Învierii. fragment al Crucii se afl ă la pelerinaj întru cinstirea marii Luat ă ca prad ă de r ăzboi de per şi, Mănăstirea C ăld ăru şani, unul dintre sărb ători din 14 septembrie. în secolul al VII-lea, Sfânta Cruce a cele mai importante monumente de Sâmb ătă, 2 aprile 2016, a ajuns la fost redobândit ă şi readus ă la arhitectur ă bisericeasc ă din Ţara Mânăstirea Izbuc un fragment din Ierusalim, în Biserica Sfântului Mor- Româneasc ă, ctitorit ă în 1638 de lemnul Sfintei Cruci care a r ămas mânt; ajuns ă peste veacuri în custodia Matei Basarab, pe locul unui mai pentru todeauna în patrimoniul cavalerilor templieri, care au purtat-o vechi schit de lemn. Între anii 1854- Sfântului a șez ământ monahal. în cruciade spre a le aduce victoria, 1855, înainte de a pleca s ă O bucat ă din Crucea pe care a căzut ă apoi în mâinile sultanului Sa- des ăvâr şeasc ă pictura de la fost r ăstignit Domnul Hristos a ajuns ladin, din nou ascuns ă, par ţial pierdu- mănăstirile Zamfira şi Agapia, și la schitul din sta țiunea montan ă tă, a fost f ărâmi ţat ă în buc ăţ i şi dis- Nicolae Grigorescu a poposit la Păltini ș, din jude țul Sibiu. Aceasta se persat ă în lume, de-a lungul timpului, Căldaru şani, unde a realizat o serie de afl ă acolo din anul 2006 când a fost mai ales în Evul Mediu, unele frag- icoane. donat ă de I.P.S. Lauren țiu Streza, mente fiind ulterior autentificate, alte- Alt fragment al Crucii este Mitropolitul Ardealului, care a adus-o le nefiind autentificate, dar p ăstrate în ad ăpostit la Ţig ăne şti, lâng ă de la Poiana M ărului, din Cara ș- numeroase biserici şi comunit ăţ i Bucure şti, la biserica atestat ă înc ă Severin. Bucata din Crucea religioase. Din cauza deselor asedii la din secolul al XVII-lea. La Mântuitorului a ajuns acolo în anul care au fost supuse cet ăţ ile Ierusalim Mănăstirea Micl ăuşeni, din jude ţul 2004 când se s ărb ătorea Sfântul şi Constantinopol, multe din fragmen- Ia şi, sunt p ăstrate fragmente din Nicolae. Aceasta a fost donat ă de tele din Sfânta Cruce au fost pierdute. moa ştele a 14 sfin ţi, precum şi preo ții olandezi, dup ă ce timp de Ast ăzi, fragmente din lemnul câteva a şchii din lemnul Sfintei 1.000 de ani a fost p ăstrat ă la Sfintei Cruci se mai p ăstreaz ă în Cruci, pe locul unei biserici de lemn Catedrala Sfântul Gertrudis, din Biserica Sfântului Mormânt din Ieru- construite de vornicul Ioan Sturdza, Amsterdam. salim, la Roma, Vene ţia, Constan- în 1782. Biserica Sfântul Vasile cel De când a fost adus ă în România, tinopol, în Fran ţa (Saint Sernin de Mare de pe Calea Victoriei din sute de credincio și merg zilnic la Toulouse; Capela „La Vraie-Croix“ capital ă de ţine şi ea un fragment din schitul din sta țiunea P ăltini ș s ă vad ă din Morbihan, Bretania; Anjou), Ger- Crucea lui Hristos. Biserica veche a bucata din Sfânta Cruce. mania (Limburg an der Lahn), Belgia fost distrus ă de cutremurul din 1838 Pr. Dr. GHEORGHE (Colegiul „Sf. Cruce“ din Liege), şi ref ăcut ă peste un deceniu. Din NICOLAE ȘINCAN ______

Convorbiri duhovnice ști Treimi Dumnezeu. Mare lucru este s ă mare b ărbat n ăscut din femeie, s ă fii → acestei s ărb ători și a acestei fii pomenit de un sfânt, de cel mai pomenit în fa ța lui Dumnezeu! frumoase flori care împodobe ște Se îndoie ște cineva de puterea câmpiile noastre în preajma s ărb ătorii rug ăciunii Sfântului Ioan Na șterii Sfântului Ioan Botez ătorul , Botez ătorul? Nu v ă-ndoi ți! S ă ști ți c ă când se împletesc cununi de sânziene. în clipa când sta ți la sfânta liturghie, Deci Sânziana, Sfânta zi a lui Ioan . uitându-vă la icoana Sfântului Ioan, L.C. : Înaltpreasfin țite atunci Sfântul Ioan v ă pomene ște Părinte Mitropolit, v ă rog un mesaj de înaintea tronului Prea Sfintei Treimi binecuvântare / o pova ță de final. Dumnezeu. Doamne, ascult ă Îps. Ioan: Dumnezeu s ă rug ăciunea celui mai mare b ărbat binecuvinteze pe to ți cititorii și născut din femeie, a Sfântului Ioan Sfântul Ioan, care st ă al ături de Maica Botez ătorul, cel care și-a încheiat Domnului, înaintea tronului Sfintei Petru Botezatu, Triptic,Na șterea via ța lovit de sabia lui Irod! Treimi Dumnezeu, s ă-i pomeneasc ă Domnului, În ălțarea, Învierea, Dumnezeu s ă vă binecuvinteze pe pe to ți în fa ța tronului Prea Sfintei acrylic pe panou de lemn sculptat to ți!

62 citor” prin lume și prin „ale lumii” și- a învins îndoiala în fa ța tenta țiilor, suflând mereu în jarul Duhului Sfânt

din sine și pre țuind unitatea „...Încet gândit ă, ginga ș duhovniceasc ă a românilor ca pe un cump ănit ă”18 divin dar. Citind atent mozaicul intelectual Special ă în stil, spirit și con ținut, al c ărții sale, am descoperit, ca pe un cartea, „ Pagini de istorie palimpsest, povestea unei vie ți în bisericeasc ă”19 , m-a purtat cu gândul, comuniune spiritual ă cu neamul s ău. în timpul lecturii, spre o maxim ă a Cel ce refuzase propunerea de a scriitorului japonez Haruki fi ridicat la înalta demnitate de ierarh, Murakami: „Lecturând doar c ărțile spre a se dedica propriei familii, a citite de toat ă lumea, po ți gândi doar cutezat, nu o dat ă, s ă-și țin ă spinarea ca toat ă lumea” 20 . dreapt ă, uneori insidios, alteori Parfum p ărăsindu-și crinul spre tran șant, riscând neajunsuri. disipare în v ăzduh, sufletul î și Paradoxal, o ginga șă cump ătare părăse ște suportul material la în alegerea locu țiunilor se reg ăse ște momentul potrivit, spre înve șnicire. pe parcursul întregii lucr ări, în pofida Pân ă atunci, timpul evanescent al caracterului s ău eteroclit. ______vie ții noastre pământe ști preg ăte ște, O prim ă remarc ă se impune rul î și permite studii comparative con știent sau nu, acel moment unic. asupra titlului. Modestia l-a îndemnat asupra unor texte vechi, demascând La p ărintele protopop dr. Ioan Dur ă, pe autor s ă se rezume doar la „pagini chiar un caz de plagiat asem ănător cu preg ătirea s-a îmbog ățit, pe lâng ă de istorie”, respectiv stropi în oceanul cel al lui Ivan cel Groaznic din harul duhovnicesc, cu harul scrisului, istoriei. Apoi remarc ăm vocabula Neagoe Basarab. senin ătatea și cre știneasca-i dragoste „bisericeasc ă”, atent aleas ă, Toleran ța religioas ă în Ță rile Ro- con știentizând importan ța acelui înglobând institu ția cre știnismului, în mâne ale secolului al XVII-lea face moment unic în viitor. Multe virtu ți cel mai biblic sens al cuvântului. obiectul unui amplu articol publicat pământe ști s-ar putea invoca în Eludarea termenului „cre știn” poate fi în 1984 în „Glasul Bisericii”, sublini- prezentarea prea-cucerniciei sale, dar o trecere pe lâng ă Marea Schism ă din ind, mereu raportat la elenism, c ă „te- aici ne vom referi doar la recenta 1054, spre evitarea dilemei: ologii greci, acuza ți de erezie de c ătre realizare editorial ă, cartea „Pagini de cre știnism ortodox, sau cre știnism compatrio ții și coreligionarii lor, au istorie bisericeasc ă” (Ed. Magic Print catolic? găsit ad ăpost în Muntenia și în 2020), prin care se înf ățișeaz ă Un bun segment al c ărții decurge din Moldova”. cititorilor într-un amvon fictiv, elevat cercet ări istorice și teologice, asiduu O not ă aparte fac referirile la e- pe temelia propriei vie ți. Sub diverse întreprinse cu ani și decenii în urm ă, volu țiile ecleziastice postdecembriste pretexte, istorice, duhovnice ști sau în timpul studiilor din Grecia și din din România, descrise cu acribie, cu livre ști, în diverse contexte, didactic, țar ă. Rodul lor, cules în articole de puncte ferme de vedere, documentate parohial, universitar, intertextul se pres ă, se regrupeaz ă în carte, redând și uneori bazate pe propria experien ță . prezint ă unitar prin amprenta cititorului figuri marcante ale culturii Legiferarea domeniului cultelor și personal ă a autorului, mereu atent la și ortodoxiei române ști, înc ă din reflectarea sa în Constitu ție, ezit ările realit ăți, mereu implicat, mereu secolele XV- XVII. Dac ă nume și chiar erorile ultimului deceniu din meditativ, raportat mereu la Biserica precum Dosoftei, Ivireanul, Milescu- secolul trecut cu dezvolt ări mai pe care cu smerenie și har o serve ște. Sp ătarul, Movil ă, sunt arhicunoscute recente, reverberând în via ța politic ă Lucrarea scruteaz ă timpul pân ă cititorilor mireni, altele se reveleaz ă a ță rii, dau c ărții o not ă de actualitate, în adâncurile Facerii Lumii, spre a ne din articolele c ărții, captând aten ția îns ă evit ă cu abilitate orice nuan ță aduce în anul 2020, cu preocup ări prin acurate țea informa ției și elegan ța partinic ă și orice alunecare spre intelectuale, spirituale, filosofice și scrierii: patriarhul Dositei al capcana fatalit ății vremurilor. contemplative, uneori temerare, dar Ierusalimului, mitropolitul Teodosie Constanta perspectiv ă bisericeas- mereu ancorate în nezdruncinata sub a c ărui binecuvântare a ap ărut că a subiectelor abordate, fie ele con- credin ță ortodox ă. Biblia de la Bucure ști. stitu ționale, istorice, na ționale sau de Cu temeinica formare intelectual St ăpânind limba greac ă, cercet ăto- orice alt ă natur ă, confer ă unitate de- teologic ă ob ținut ă prin dou ă doctora- ______mersului c ărtur ăresc al profesorului te, autorul î și revars ă generos cuno ș- Dur ă. tin țele, experien țele, tr ăirile spirituale, Temperamentul iscoditor și silin- dar și opiniile, asupra cititorului. ța cercet ătorului, preocupat s ă contri- Plecat din țar ă din tinere țe, „r ătă- buie la în țelegerea ortodoxiei și, mai profund, a vie ții în general, d ă valoare

18 Tudor Arghezi – Ex libris” lucr ării, sco țând-o din sfera simplelor 19 Dur ă Ioan, Protopop, Dr., - „Pagini de istorie constat ări istorice, sugerând piste de bisericeasc ă”, Ed. Magic Print, One ști, 2020 interpretare și reinterpretare a → (408 pagini) RADU ȘERBAN 20 Mirakami Haruki, - „P ădurea norvegian ă”, Ed. Polirom 2011

63 faptelor. Tr ăitor în perioada unui Acurate țea limbii române folosite de „Patriarh al Bisericii Ortodoxe ateism erijat în religie de stat în autor, în pofida vie ții sale petrecut ă în Române” extinde jurisdic ția la to ți perioada 1945-1989, cercet ătorul î și majoritate în alte ță ri (Grecia, Fran ța, românii, inclusiv cei din alte ță ri, permite observa ții proprii asupra Belgia, Olanda) dovede ște o amintind c ă în afara frontierelor ță rii schimb ărilor ce au urmat, uneori temeinică însu șire, înc ă din tinere țe, a tr ăiesc 9,7 milioane de români dezam ăgit de lentoarea lor, alteori limbii materne, dar și o perseveren ță (declara ția ministrului de externe din schi țând solu ții îndr ăzne țe. în a p ăstra permanent leg ătura cu 2019 – pagina 284). Este firesc, în Condamnarea oficial ă a erorilor patria mam ă, din ale c ărei seve aceste condi ții, s ă se preocupe de regimului comunist, care încerca s ă spirituale se hr ăne ște și în ziua de azi. enoria șii care îi calc ă pragul demonizeze demosul, îi confirm ă cu Apoi, cu orizonturi deschise spre bisericilor în parohiile olandeze și s ă prisosin ță criticile la adresa m ăsurilor ecumenism, eruditul p ărinte protopop spere în înfiin țarea unei episcopii a aberante ale acelui regim împotriva apreciaz ă admiterea filosofiei în Olandei și Belgiei, spre p ăstorirea tot Bisericii și a culturii române ști. Pe scrierile cre știne române ști (pag. 78), mai multor români afla ți în acele ță ri. fundalul unor situa ții critice, precum analizând modul în care au p ătruns în Citind, am con știentizat importan ța suferin țele clerului, nu exclude limba român ă referirile la cultura acestei „jum ătăți de Românie” din intimitatea emo țional ă cu cititorul. umanist ă în general. Dup ă studiile la diaspora, în majoritatea covâr șitoare Un semnal de alarm ă r ăzbate printre Paris și Louvain-la-Neuve, „om al ortodox ă, care î și p ăstreaz ă și rândurile celui ce fusese, el însu și, păcii cu sine și cu semenii” (72), perpetueaz ă identitatea în cea mai cenzurat: s ă nu uit ăm c ă r ămășițele pledează pentru buna în țelegere între mare m ăsur ă prin credin ță . Pe unde ateismului for țat sufoc ă, precum to ți cre știnii, între to ți p ământenii, cu am trecut o vreme, la Londra sau buruienile, floarea nobil ă a sufletului. dragoste cre știneasc ă și fr ăț easc ă. Tokyo, la Bruxelles sau Chicago, Con știent de puterea cuvântului, îl Con știin ța de neam și demnitatea de mi șcat de pio șenia cu care folose ște spre a descrie textele a fi descendent al dacilor și romanilor îngenuncheaz ă românii în l ăca șul ortodoxe interzise în anii 1945 – se degaj ă cu elegan ță atunci când sfânt, m-am convins c ă nu exist ă for ță 1989, când autorit ățile „au g ăsit constat ă „emanciparea cultului mai unificatoare a neamului românesc modalitatea de a întemni ța și a ucide românesc de sub tutela celui slavon” decât Biserica, chiar și acum, în cuvântul, cum au f ăcut-o și cu (72). Mileniul 3. Departe de a fi o oamenii” 21 . Ajutorul pentru cuvântul Preocup ări ale clerului român descoperire major ă, acest adev ăr se tip ărit venise, în 1966, dup ă cum contemporan î și g ăsesc locul potrivit reveleaz ă cu blânde țe și cump ătare în citim la pagina 192, chiar din partea în lucrare, probând competen ța în articolul care merit ă un titlu mai Reginei Elisabeta II, care i-a oferit domeniile teologiei, dreptului canonic amplu, c ăci dincolo de „Titulatura Patriarhului Iustinian hârtia pentru o și regulamentelor biserice ști. F ără a celor șase patriarhi” afl ăm opinii edi ție a Sfintei Scripturi. ne permite vreo p ărere, amintim doar calificate despre organizarea și Analiza legisla ției române ști de că p ărintele protopop propune mersul BOR. dup ă 1990, cu prec ădere referitoare la schimbarea „titulaturii oficiale” a Etosul Athosului se relev ă în mai culte, reflectat ă în mai multe articole, Patriarhului, aducând argumente multe studii și articole fondate pe o dovede ște competen ță în domeniul istorice și ra ționale, livre ști și bogat ă bibliografie, nu doar dreptului și chiar al politicii, pragmatice. Subtilit ăți despre constatative, ci și deschise sugestiilor, criticând, de exemplu, amânarea evolu țiile în timp ale acestei titulaturi, precum aceea a înfiin ță rii unei condamn ării ateismului for țat din ca și posibile explica ții privind mănăstiri române ști pe Muntele România comunist ă, cu grave preferin ța pentru o anumit ă titulatur ă Athos. În plus, studiul monahismului prejudicii aduse Bisericii. la un moment dat, în conexiune cu conduce spre reflec ții metafizice. Eviden țiaz ă, astfel, c ă în 1999 era situa țiile politice, fac atractiv ă, chiar Sacerdotul este de acord c ă esen ța înc ă în vigoare Legea Cultelor din 4 și pentru cititorul laic, lectura monahismului nu st ă în virtutea august 1948. Un num ăr de 26 de articolului, publicat în „Buletinul ascetic ă, ci mai degrab ă în pagini le dedic ă autorul unor reflec ții Bibliotecii Române”, vol. VII, 2020, „articularea sa social ă” și c ă din anul 2005 asupra proiectului de Freiburg. De exemplu, Patriarhul „monahismul nu este altceva decât lege privind libertatea religioas ă și Iustinian ar fi preferat denumirea de expresia sublim ă a vie ții morale și regimul cultelor. Contextul îi ofer ă Patriarh al Bisericii Ortodoxe spirituale a Bisericii” 22 . Spiritual, aici prilej de condamnare a barbariei Române în loc de Patriarh al e cheia c ărții! Fiecare individ mineriadelor, care „au împins României, pentru a evita riscul de a i tăinuie ște o doz ă de monahism, căci România la periferia ță rilor se impune titlul de „Patriarh al noaptea, când închide ochii, r ămâne democrate și civilizate”. Republicii Populare Române”. Ca singur, eremit în propria existen ță , Într-un amalgam de istorie și form ă de adresare, opteaz ă pentru raportat la „altceva”, sine în fa ța cre știnism, cercet ătorul Dur ă nu evit ă „Sanctitatea Sa” (pag. 286), Atotputerniciei. Acel moment al să intre, cu elegan ță , în domeniul considerând c ă actuala formul ă, adev ărului intim capteaz ă în sine lingvistic, el însu și cunosc ător al mai „Preafericirea Sa” a fost introdus ă în duhul iubirii de semeni, c ăci prin multor limbi. Bun ăoar ă, referirile la timpul regimului totalitar, în 1948. con știentizarea sinelui infim frumuse țea limbii române din secolul Apoi, o întreag ă argumenta ție despre recunoa ște valoarea celorlal ți și al XVI-lea dau culoare textului. diaspora vine s ă întregeasc ă logica complexitatea raporturilor umane. unei anumite titulaturi. Dac ă „Patriarh

21 al României” limiteaz ă jurisdic ția 22 Citat din p ărintele Constantin Voicescu, la canonic ă la frontierele ță rii, în schimb Citat din Timiadis Emilianos – „Monahismul pagina 189. ortodox. Ieri – ast ăzi”, Paris, 1981

64 Un capitol aparte, dedicat Dup ă atâtea împliniri, întrez ărim îl recomand ă ca pe un tân ăr pasionat eroismului armatei române, aduce în scrierile viitoare ale doctorului în cercet ător român pe o cale ascendent ă prim plan faptele de vitejie ale teologie Ioan Dur ă, prefiguratoare ale de afirmare printr-o impresionant ă românilor de la 1877, reflectate în unui emerit c ărturar și cleric ce ne activitate știin țific ă.. presa greac ă a timpului, ca proiectare poate împ ărt ăși, înc ă, multe gânduri Am a șteptat cu justificat ă încredere a idealurilor vie ții elene de atunci. și cuget ări sapien țiale, drept înv ăță turi publicarea tezei de doctorat a p ărintelui Câteva aspecte inedite atrag aten ția, de pre ț c ătre fiii s ăi duhovnice ști, Maxim Morariu privind repere ale printre care povestea soldatului Ioan demn într-ale literelor de amintirea autobiografiei spirituale din spa țiul Grigore, care capturase de la turci un ilustrului înainta ș, Neagoe Basarab. ortodox în secolele XIX și XX, despre care am scris cu bucurie chiar în steag verde lucrat în aur, în care Închei cu trimitere la acela și Haruki paginile revistei Vatra veche , într-un identific ăm, parc ă, pe „Sergentul” lui Murakami de la început: lecturând o recent num ăr. Alecsandri. Din Grecia marilor carte deosebit ă, mi-am îmbog ățit De data aceasta, avem în fa ță o carte, filosofi antici, eroismul românilor de spiritul cu gânduri deosebite. în dou ă volume, despre meleagurile la Plevna și Grivi ța se vedea ca un natale, cu titlul: „ Țara N ăsăudului” în model pentru urma șii lui Achile, Bucure ști, 28 iulie 2020 timpul Primului R ăzboi Mondial – jurnali știi eviden țiind „independen ța aspecte memorialistice, socio- ob ținut ă prin sânge, mult mai sigur ă economice și culturale , Editura decât cea câ știgat ă prin târguieli Argonaut, Cluj-Napoca, 2018. Primul diplomatice” (pag. 334). volum beneficiaz ă de o prefa ță semnat ă În penultimul capitol descoperim Cercetarea memoriei meleagurilor de pr.prof.univ.dr. Ioan Chiril ă, împ ătimitul cititor și recenzor de natale Universitatea „Babe ș-Bolyai” , Cluj- carte, atras de biblioteci din Napoca, și al doilea de Mihai-Octavian adolescen ță , pe când digitalizarea Groza, pre ședintele Desp ărță mântului tomurilor nu se inventase. ASTRA „Vasile Moga” , Sebe ș. Ambele, Remarcabilul cercet ător prezint ă cu ap ărute în seria „ Istorie. Documente. competen ță c ărți de specialitate, dintr- Mărturii ”, au fost tip ărite cu sprijinul o perspectiv ă nu doar profesional ă și financiar al ASTREI din Sebe ș și al istoric ă, ci uneori chiar personal ă. Ministerului Culturii și Identit ăț ii Na ționale. Cu acribie scruteaz ă în istorie În primul volum, clar structurat în evolu ția și rosturile Bisericii șapte studii, autorul Maxim Iuliu- Ortodoxe Române în afara Marius Morariu a valorificat experien ța frontierelor ță rii, exprimând opinii și complex ă a jurnalelor de r ăzboi și a sugerând solu ții, uneori chiar în bogatelor m ărturii care au supravie țuit contradic ție cu cele oficiale, cu de-a lungul anilor în folclorul îndr ăzneal ă dar și cu viziune, într-un românesc. Jurnalul colonelului domeniu mai dinamic decât s-ar fi Anchidim Șoldea constituie o adev ărat ă așteptat oricine acum treizeci de ani, mărturie din Țara N ăsăudului despre cel al emigra ției. Primul R ăzboi Mondial. P ărintele Performan țele diplomatice ale doc- Maxim a considerat a fi oportun ă o torului în știin țe Ioan Dur ă i-au adus Cercetarea arhivelor în scop scurt ă incursiune în biografia medalii și diplome din partea Pre șe- documentar-știin țific a luat amploare în colonelului Anchidim Șoldea, la fel dintelui României, ministrului de ex- ultima perioad ă. Celebrarea cum va proceda și în cazul celorlal ți terne și mai multor ambasadori, drept centenarului Marii Uniri a intensificat autori de jurnale de r ăzboi pe care le-a recunoa ștere a vrednicei slujiri preo- asemenea cercet ări mai ales în descoperit în arhive, le-a cercetat și le-a țești și a sprijinului acordat românilor Transilvania. Printre tinerii cercet ători pus în lumina speciali știlor și a din Olanda și Belgia. Ținând aprins ă din nordul Transilvaniei apleca ți cu cititorilor interesa ți. Paginile triste, flac ăra credin ței în diaspor ă, pasiune asupra documentelor referitoare înduio șă toare, ce exprim ă dorin ța arz ătoare a colonelului de a ajunge protoiereul se profileaz ă drept la zona natal ă se num ără preotul Maxim acas ă, m ăcinat suflete ște de cumplitul „ambasador al Ortodoxiei Române ști (Iuliu-Marius) Morariu, originar din dor fa ță de cei dragi, în special de so ție, ” într-o zon ă în care num ărul Salva N ăsăudului. De și foarte tân ăr (n. 1991), a terminat studii aprofundate cu sentimente exprimate subiectiv, cona ționalilor cre ște de la o zi la alta. necenzurate sunt citite cu interes ast ăzi, Să nu uit ăm c ă majoritatea timpului efectuate la Facultatea de Teologie Ortodox ă și apoi la Facultatea de dac ă reu șești s ă p ătrunzi în sufletul unui paroh se petrece în activitatea memorialistului. Autorul volumului sacramental – liturgic ă, cu ierurgii, Istorie și Filosofie , ambele ale pretigioasei Universit ăți „Babe ș- remarc ă faptul incontestabil c ă slujbe, vizite pastorale etc. Pe un Bolyai” din Cluj-Napoca. La acestea se însemn ările sunt sincere, directe, asemenea fundal, ne întreb ăm când adaug ă masteratul în „ Istoria Europei constituind p ărți importante ale mai are timp de conferin țe, cursuri, de Sud-Est ”(2016), la aceea și memorialisticii de r ăzboi. Mai mult, manifest ări culturale, pelerinaje și, universitate clujean ă, continuând trezesc curiozitatea cititorului mai ales, de scrieri. De fapt, studiile la Institutul Ecumenic de la contemporan. raportându-ne la Olanda, s ă amintim Bossey (Universitatea din Geneva, Al doilea studiu, la fel de interesant, cugetarea filosofului Desiderius 2018), la Universit ățile din Kosice, aduce în aten ție și analizeaz ă Erasmus, care d ădea întâietate c ărților Graz, Belgrad și Universitatea comparativ dou ă „lucr ări” ce pot fi → în fa ța hranei și hainelor. Pontifical ă Angelicum din Roma. Toate LUMINI ȚA CORNEA

65 subsumate memorialisticii: jurnalul moa șelor și prezentarea activit ăț ii lor. contribuit la men ținerea nealterat ă a sasului Gustav Zikeli din Bistri ța, ce Interesant ă este analiza asupra sentimentului na țional și la prezint ă via ța de r ăzboi din spatele natalit ății din localitatea Salva sub emanciparea românilor, astfel încât frontului, și însemn ările lui Vasile influen ța Primului R ăzboi Mondial, autorul dore ște ca paginile sale „ să se Măgheru șan care arat ă evolu ția între anii 1914-1916. Aspecte privitoare constituie într-un prinos omagiu adus frontului rusesc între 1915-1918. la na șterile din anul 1918 sunt inserate acestor mari lupt ători și întregitori de Reprezint ă „ dou ă m ărturii inedite, de în volumul al doilea. Astfel p ărintele țar ă care au fost preo ții n ăsăudeni ” (p. valoare periferic ă, totu și nu lipsite de Maxim face cunoscut trecutul unei 83). Asemenea personalit ăți pot importan ță , privitoare la istoria zonei localit ăți din perioada r ăzboiului, constitui și în condi țiile societ ăț ii Năsăudului și a Bistri ței în timpul „oferind o fresc ă de-a dreptul cotidian ă actuale adev ărate repere demne de Primului R ăzboi Mondial ” (p. 42). a unor realit ăți ale lui, din spa țiul urmat. Urm ătoarele dou ă studii din volumul I românesc nord-transilvan ” (p. 112). Bibliografia selectiv ă aflat ă la atrag aten ția prin faptul c ă au în vedere Volumul al doilea al c ărții cuprinde sfâr șitul fiec ărui volum este structurat ă crea ția popular ă, mai precis imaginea aspecte memorialistice în folclorul în Surse arhivistice /Izvoare inedite , Primului R ăzboi Mondial reflectat ă în năsăudean din perioada Primului Volume/Izvoare edite , Studii și lirica de r ăzboi din zona N ăsăudului și Război Mondial, la care autorul adaug ă articole/Dic ționare și în cântecele funebre din aceea și zon ă. patru capitole/studii având în centru enciclopedii/Volume auxiliare , Preotul Maxim eviden țiaz ă concis personalit ăți eclesiastice din zona Periodice , Studii și articole în volume , principalele elemente prin intermediul Bistri ței și a N ăsăudului ce-au avut o Internet . Un total impresionant de peste cărora se reflect ă imaginea r ăzboiului în bogat ă activitate și o contribu ție o sut ă de titluri, la fiecare volum. folclorul zonei, concluzionând c ă lirica esen țial ă la realizarea evenimentului Urmeaz ă, dup ă bibliografie, rezumate de r ăzboi supravie țuie ște și dup ă Marii Uniri. în englez ă și francez ă (volumul al stabilirea p ăcii, de și dup ă încheierea Bazându-se pe o vast ă bibliografie și doilea și în italian ă), indice de nume și conflagra ției „ ea trece printr-o etap ă de pe propria-i cercetare, p ărintele Maxim indice de locuri – toate foarte necesare recul, fiind pus ă în umbra memori- Morariu insist ă asupra activit ății specialiștilor și, de ce nu, cititorilor în alisticii, și, mai apoi, a cercet ării preotului Grigore Pletosu (1848-1934) general. istorice și istoriografice ” (p. 66). desf ășurat ă la N ăsăud, ca profesor, apoi Remarc ăm în mod deosebit Consider ăm ca fiind inedit ă în ca preot (a înfiin țat prima biseric ă num ărul impresionant al notelor de cercetarea știin țific ă aplecarea autorului ortodox ă din ora ș), ca protopop, ca subsol, fapt obi șnuit în lucr ările asupra studiului cântecelor funebre, important astrist, fiind pre ședintele părintelui Maxim, ceea ce dovede ște reliefând modul în care ele reflect ă sec țiunii școlare, în cadrul ASTREI, serioasa și îndelunga munc ă de imaginea Marelui R ăzboi. Prin din perioada 1900-1911. Sunt cercetare, d ăruirea sa. Bibliografia exemplele ilustrative oferite, autorul eviden țiate calit ăț ile sale de mare consemnat ă reprezint ă o sintez ă a remarc ă ideea c ă „ experien ța trist ă a patriot și român adev ărat, calit ăț i ce se lucr ărilor și a preocup ărilor istoricilor conflagra ției se repercuteaz ă și asupra vor afirma și dup ă pensionare, cu din zona N ăsăudului, și nu numai, unor genera ții care s-au n ăscut la mul ți prec ădere în cadrul momentele istorice privitoare la perioada primei ani dup ă încheierea ei ” (p.77). de la 1918. conflagra ții mondiale. Cu bucurie Ultimele trei studii din primul volum Documentele cercetate atest ă faptul c ă remarc ăm ținuta grafic ă a celor dou ă se refer ă strict la realit ăți legate de preotul Grigore Pletosu s-a aflat între volume, coperta aleas ă în concordan ță localitatea Salva, locul natal atât de membrii senatului na țional român din cu tema, merite care se cuvin a fi drag al p ărintelui Maxim, cu urm ările sec ția comitatului Bistri ța-Năsăud, între destinate Editurii Argonaut din Cluj- Primului R ăzboi Mondial: orfani și semnatarii manifestului unirii, între Napoca. văduve de r ăzboi, dar și despre elevii membrii Sfatului na țional, precum și Studiile incluse în volum au fost sălăuani ce-au reu șit să-și continue între delega ții de drept ai Marii Adun ări concepute pe baza unei foarte serioase studiile în vremea r ăzboiului la de la Alba-Iulia din 1918, fiind unul document ări în Arhivele Na ționale Gimnaziul Gr ăniceresc năsăudean, dintre semnatarii „creden ționalului Bistri ța, în arhive personale, în arhive probabil o lucrare singular ă cu aceast ă unirii”. Demn ă de re ținut este ale unor parohii și în mari biblioteci din tem ă. Despre orfani și v ăduve de r ăzboi consemnarea din finalul capitolului: Transilvania. Cunoscând preocup ările, se reitereaz ă ideea c ă r ăzboiul nu s-a „Ca orice intelectual, p ărintele Pletosu activitatea și multe din lucr ările sfâr șit odat ă cu încheierea p ăcii, fapt a în țeles c ă doar un popor educat va fi părintelui Maxim Morariu, consider ăm dovedit de bogatele documente, al ături în stare s ă-și cunoasc ă și s ă î și apere că Mihai-Octavian Groza, în prefa ța de memorialistic ă, folclor, de înscrisuri drepturile și s ă-și defineasc ă amintit ă, a definit bine aceast ă carte oficiale – toate demonstrând „ duritatea identitatea ” (p. 37). numind-o „un veritabil volum experien ței Primului R ăzboi Mondial și Părintele Maxim Morariu dedic ă interdisciplinar”, calitate ob ținut ă din gravitatea urm ărilor lui ” (p. 86). pagini speciale ASTREI și preo ților dubla specializare a autorului, de teolog Cercetând Registrul Matricol al năsăudeni tr ăitori la începutul secolului și istoric, volumul a șezându-se la Parohiei Greco-Catolice din Salva, XX și pân ă la Marea Unire, intersec ția dintre istorie, teologie, aflat la Serviciul Jude țean Bistri ța al concluzionând: „ având în vedere demografie, sociologie ori filosofie. Arhivelor Na ționale , autorul ob ține puternica leg ătur ă dintre Astra și Zona N ăsăudului ( și nu numai) se poate informa ții despre modific ările pe care Biseric ă, putem spune c ă cea din urm ă mândri cu un asemenea tân ăr care războiul le-a adus configura ției a contribuit la buna func ționare a celei studiaz ă și cerceteaz ă cu mult ă pasiune localit ății Salva, prezentând principalele dintâi ” (p. 72). Se cuvine s ă eviden țiem și dragoste istoria și patrimoniul aspecte demografice legate de natalitate ideea contribu ției deosebit de neamului românesc. din perioada 1914-1916. Ofer ă important ă a celor dou ă Biserici istorice Dumnezeu s ă-i d ăruiasc ă s ănătate și informa ții detaliate precum lista ale Ardealului, cea Ortodox ă și cea putere ca s ă se înal țe pe c ărarea na șterilor, statistica pe sexe și ani, lista Greco-Catolic ă. Prin slujitorii lor, au hărăzit ă!

66

(V) „Capitala” Sfântului Munte e un ora ş straniu. E locuit ă poate doar de câteva zeci de vie ţuitori, c ălug ări şi laici. Mai ales muncitori veni ţi la lucru la lucr ările de amenajare de drumuri, la lucr ări de restaurare. Vreo treizeci de cl ădiri, câteva zeci de chilii, biserici, câteva magazine, mai ales cu obiecte de cult, suveniruri pentru pelerini, dar şi câteva magazine cu produse “lume şti” – alimente, de la zarzavaturi la paste f ăinoase, produse de uz casnic, detergen ţi, s ăpunuri etc. Sunt şi brut ării de unde se alimenteaz ă cu pâine cele mai multe m ănăstiri, schituri Careia, capitala Sfântului Munte şi chilii. În ora ş exist ă şi o pist ă de aterizare pentru ______elicoptere şi un “parc auto” cu câteva ma şini care par mai seam ănă într-o anume m ăsur ă cu m ănăstirea Rila, din degrab ă abandonate. Str ăzile sunt unele pietruite, altele Bulgaria, cel pu ţin în arhitectura cl ădirii care ad ăposte şte asfaltate. În “centrul” Capitalei e şi o toalet ă public ă. Şi chiliile. Diferen ţa e în dimensiune, Cutlumu şul fiind de Capitala e în febra restaur ărilor, de şi în cele mai multe propor ţii mai reduse. Apoi, dac ă aici predomin ă piatra şi momente ale zilei localitatea pare pustie. Grupul nostru a cărămida, la Rila lemnul are o pozi ţie privilegiat ă în dat pentru pu ţin timp însufle ţire acestei Capitale în arhitectura pridvoarelor. miniatur ă. Îmi vine în minte titlul unei c ărţi de versuri de Exist ă îns ă o diferen ţă decisiv ă. La Rila e pustietate Ora ul cu un singur locuitor Matei Vi şniec, ş . Lini ştea de monahal ă, pe când aici via ţa monahal ă e intens ă. aici e spart ă mai ales de dang ătele clopotelor şi, din când Apoi, Cutlumu şul are o semnifica ţie aparte pentru în când, de câte o apari ţie ciudat ă pentru acest loc: câte un noi, pentru c ă, se spune, el este locul unde s-a constituit, tractor cu remorc ă, un excavator, toate îns ă la dimensiuni în secolul al XIV-lea, primul schit românesc de la care le fac mai degrab ă utilaje-juc ărie. Iar dac ă la volan Muntele Athos, numit adesea Lavra Ţă rii Române şti. este un c ălug ăr, î ţi vine s ă te freci la ochi, nu cumva s ă ai * halucina ţii. Geronda Efrem a fost întrebat dac ă exist ă c ălug ări Sunt bani mul ţi pu şi la b ătaie, inclusiv de la care s ă aib ă preocup ări de cultura filosofic ă, de istorie, de Uniunea European ă, şi p ărintele stare ţ Efrem spune c ă se literatur ă. R ăspunsul s ău m-a cutremurat: “Nevoile lor pot a ştepta, cu toate acestea, şi la ce e mai r ău pentru spirituale sunt satisf ăcute de c ărţile patristice, nu au Muntele Athos. Occidentul, spune el, nu în ţelege tainele nevoie de alte c ărţi!” ortodoxiei şi s-ar putea s ă se doreasc ă un acces mai mare Mă întreb ce-ar fi zis monahul Nicolae de la Rohia al pelerinilor acolo. Inclusiv al femeilor, de şi opozi ţia la o asemenea pozi ţie? călug ărilor este ferm ă. “Ce ştiu occidentalii despre * virginitate?” – se întreab ă retoric p ărintele Efrem. Aici, la m ănăstire, suntem “sub chei”. La apusul * soarelui se închide poarta şi un rând de chei se pune la Am z ărit la Careia şi un bar şi pe cineva stând la o icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar cealalt ă o ţine mas ă cu o bere în fa ţă . E o imagine şocant ă, neverosimil ă, Părintele stare ţ. La r ăsăritul soarelui, poarta se deschide. grotesc ă. Demitizant ă. * * De ce m-a ales Î.P.S. Andrei pe mine s ă m ă aduc ă Conducerea Muntelui Athos se adun ă la Careia, aici? Sunt atâ ţia oameni mai vrednici decât mine în unde se afl ă autoritatea legislativ ă, Sfânta Sinax ă, format ă Eparhia Alba Iuliei! Mai mult, îmi este purtat de grij ă din 20 de membri, care se întrune şte de dou ă ori pe an. încât s ă mi se acorde o aten ţie deosebit ă, privilegii pe care Muntele Athos are şi un guvernator. Organul juridic este nu cred c ă le merit. Comunitatea Sfânt ă (Sfânta Chinotit ă), care î şi alege * membrii anual, la 1 iunie, iar la 1 ianuarie se aleg Pe m ăsur ă ce vedem lucruri noi, locuri, oameni, îmi membrii Epistasiei şi protoepistatul. dau mai bine seama c ă o carte despre Muntele Athos, Din p ăcate, în ţeleg c ă lucrurile nu sunt simple (îmi scris ă într-o vizit ă de câteva zile nu poate fi decât o carte vine s ă scriu chiar sfinte !), cum ar p ărea la prima vedere de st ări, de nota ţii lapidare, m ăcar ca document care s ă sau cum ar trebui s ă fie. Sunt şi aici dispute, chiar şi depun ă m ărturie pentru o experien ţă unic ă. Şi nimic mai orgolii, schismatici, “eretici” – i-a numit cineva, mult! atmosfera fiind tulburat ă de atitudini lume şti, oarecum în * contradic ţie cu locul. M-am tot gândit sub ce titlu s ă pun însemn ările * mele. Ini ţial m-am oprit la “Athos dup ă Athos”, în ideea Se lumineaz ă de ziu ă. Ar trebui s ă merg şi eu la de a sugera amintirea Athosului în sufletul, în credin ţa slujba de diminea ţă . Îmi spun îns ă c ă trebuie s ă r ămân, celui care a avut o astfel de şans ă. Azi îns ă, în biseric ă, la luându-mi drept “ascultare”, scrisul. Altfel nu voi reu şi s ă Vatopedu, am avut revela ţia altui titlu: Muntele Athos din ţin pasul cu evenimentele, şi n-aş vrea s ă ratez şansa de a Muntele Athos , într-o rela ţie de semnifica ţii cu “Lumin ă scrie despre Muntele Athos “la cald”. din lumin ă” sau “Dumnezeu adev ărat din Dumnezeu * adev ărat”. → Schitul Cutlumu ş, la care am z ăbovit ieri, tr ăgându-ne NICOLAE B ĂCIU Ț sufletul dup ă toate câte le-am tr ăit în ultimele zile,

67 Dup ă o s ăpt ămân ă, rupt de lume, constat c ă se poate tr ăi şi f ără TV, radio, gazete – cât oare? – fără nici un fel de informa ţii. Nu le-am sim ţit deloc lipsa. A fost ca o sp ălare de creier. Nu st ă oare îns ă, astfel, timpul în loc? * Dar n-am sim ţit nici lipsa c ărnii, ceea ce înseamn ă c ă se poate şi f ără ea. A şa, am devenit vegetarian f ără s ă-mi dau seama. Am mâncat tot felul de mânc ăruri pe baz ă de zarzavaturi şi fructe. Cartofi, fasole, ro şii, ardei, castrave ţi şi nelipsitele m ăsline la nici una din mese. Au fost şi zarzavaturi pe care nu le-am putut identifica. Apoi mere, pere, piersici, struguri. Pastele f ăinoase sunt şi ele la loc de cinste. Pe ştele e o delicates ă. N-au lipsit zacusca, dulce ţurile, pr ăjiturile. Pâinea se face la M ănăstire, de Petru Botezatu, Maica Domnului Orant ă, cupolet ă cu dou ă ori pe s ăpt ămân ă, iar într-o zi se face doar prescur ă. îngeri, Catedrala Sf. Vinere, Zal u Nu cred c ă pâinea se face din grâu. Din orice-ar fi fost ă ______îns ă, nu m-am putut obi şnui cu ea. Toat ă lumea m ănânc ă Prea Sfin ţiei Voastre de a sus ţine duhovnice şte la fel, de la stare ţ la ultimul turist. Atâta doar c ă civilii nu credincio şii pe care îi p ăstori ţi. Ne produce aceasta o mare au voie s ă stea la mas ă cu monahii. Se fac şi excep ţii. În bucurie. Pentru c ă, vede ţi c ă în aceast ă stric ăciune câteva rânduri, la st ăruin ţa Î.P.S. Andrei, şi eu am fost o universal ă care exist ă acum, diavolul lupt ă ca s ă distrug ă excep ţie. La Vatopedu se dau dou ă mese pe zi, în zilele cre ştinismul, iar noi trebuie s ă-l ap ărăm cu propriul nostru “de dulce” şi o mas ă în zilele “de post”. Diminea ţa, masa sânge. Niciodat ă noi n-o s ă tr ădăm. O s ă r ămânem în e la 8,30, iar dup ă amiaz ă la 17,00. * tradi ţia înainta şilor no ştri. Noi, ca cre ştini, suntem vii pe Stare ţul Efrem, la una din întâlnirile cu noi, mai linia muceniciei. Exist ă mucenicie de dou ă feluri: de destinse, ne-a spus şi o anecdot ă, dar ne-a asigurat c ă ea sânge şi fără sânge . Noi, c ălug ării care suntem urmaşii are ca punct de plecare o întâmplare real ă. Un oarecare muceniciei f ără sânge, dac ă ne provoac ă du şmanii no ştri, Macarie, înnebunind, umbla pe uli ţele satului şi spunea c ă o s ă devenim mucenici adev ăra ţi, dar n-o s ă tr ădăm”. e episcopul Macarie. Pân ă la urm ă, n-a fost alt ă cale “Ce mijloace vede p ărintele pentru a face misiune pentru el decât s ă-l duc ă la un ospiciu. La acest ospiciu ortodox ă în lumea aceasta derutat ă”, întreb ă Î.P.S. Andrei. îns ă a venit în vizit ă episcopul Macarie, care a intrat în “Trebuie s ă fac ă ceea ce poate, răspunse p ărintele vorb ă cu pacien ţii. Când s-a întâlnit cu Macarie, Iosif. Nu uita ţi c ă ne afl ăm la marginea timpului, c ătre nebunul, acesta l-a întrebat cine e? Iar prelatul i-a spus: sfâr şitul lumii. Şi Apocalipsa, descoperirile dumnezeie şti “Sunt episcopul Macarie!” Auzind aceasta, Macarie ne arat ă c ă vor fi în pericol chiar şi cei ale şi. Noi îns ă o s ă nebunul s-a apropiat de episcop şi i-a şoptit la ureche: “S ă ne p ăstr ăm credin ţa, care are ca baz ă esen ţial ă credin ţa în nu mai spui asta, l-a pov ăţ uit el. Şi eu spun la fel şi nu m ă pronia lui Dumnezeu, în purtarea Sa de grij ă. Niciodat ă pe mai las ă s ă plec de aici!” noi n-o s ă ne mi şte sentimentele c ătre ceea ce e p ăcătos. * Pentru c ă pe noi ne ţine credin ţa. Tat ăl nostru Cristos ne Despre vizita unor episcopi, p ărintele egumen Efrem spune: nu voi m-aţi ales pe Mine ci eu v-am ales pe voi. ne-a mai spus o istorioar ă: Deci, avându-l pe acesta ca Tat ă, ca Mântuitor al nostru, “Un episcop, în vizit ă la o m ănăstire aflat ă în eparhia nu-l vom nega niciodat ă. O s ă continu ăm, având ca sa, l-a întrebat pe stare ţ care sunt greut ăţ ile cu care s-au siguran ţă credin ţa noastr ă c ătre Acesta, c ăci El e cel care confruntat în ultima vreme?” “Numai catastrofe am avut: grije şte de noi”. Întrebat de Î.P.S. Andrei ce sfaturi s ă acum doi ani au fost inunda ţii, anul trecut a fost cutremur, urmeze p ărin ţii profesori de la Facultatea de Teologie din iar anul acesta a ţi venit Prea Sfin ţia Voastr ă!” Alba Iulia, p ărintele Iosif a spus: “S ă-i îndemn ăm s ă * des ăvâr şeasc ă preg ătirea teologic ă, având ca baz ă tradi ţia În programul zilei au fost incluse şi dou ă vizite la doi duhovniceasc ă a p ărin ţilor ortodoxiei. Teologul e exact mari slujitori ai ortodoxiei la Muntele Sfânt: p ărintele cel care înva ţă , pred ă credin ţa în Dumnezeu. Dac ă el călug ăr Iosif, vie ţuitor într-o chilie din apropierea însu şi, teologul, nu devine p ărta ş al darului lui Dumnezeu, Mănăstirii Vatopedu şi duhovnic al p ărintelui Efrem, şi la atunci acesta nu a reu şit în misiunea sa, a e şuat. Cei care părintele c ălug ăr Dionisie, de la schitul Colciu. l-au primit pe Cristos li s-a dat putere s ă fie fii ai lui * Dumnezeu. Aceasta e prima obliga ţie a teologilor. Părintele Iosif îmi pare pu ţin un fanatic al ortodoxiei, Mesajul Muntelui Athos este: mai mult ă credin ţă , mai un radical şi, iertat s ă-mi fie, pe alocuri exclusivist. Cel mult ă apropiere de tainele bisericii, ca s ă provoc ăm pu ţin dialogul pe care l-a avut cu noi ne duce şi spre o lucrarea harului s ă ne dea puterea s ă îndur ăm aceste asemenea impresie. greut ăţ i, a şa cum le-a dat milioanelor de martiri mucenici. “Nu uit ăm c ă popoarele noastre au acelea şi idealuri Dac ă v ă uita ţi cu aten ţie, vede ţi c ă ast ăzi to ţi marii duhovnice şti, spune p ărintele Iosif, şi, dup ă duh, suntem conduc ători ai lumii sunt evrei ori reprezentan ţi ai unei cu adev ărat fra ţi. N-o s ă ne închin ăm în fa ţa celor care vor ideologii evreie şti. Pe ace ştia i-a m ărturisit Domnul nostru să fac ă s ă dispar ă cre ştinismul. O s ă ţinem tradi ţia când era cu ei împreun ă şi le-a f ăcut bine, le-a ar ătat toat ă înainta şilor no ştri, o s ă r ămânem cre ştini ortodoc şi. Mai dragostea şi atunci când ei nu primeau aceste daruri le-a degrab ă ne întoarcem spre mucenicie decât s ă tr ădăm spus: voi sunte ţi de la tat ăl vostru diavolul şi voi sunte ţi credin ţa şi tradi ţia noastr ă, a şa cum le-am preluat de la fiii lui. Ace ştia sunt cu adev ărat conduc ătorii lumii. înaintemerg ătorii no ştri. Ne bucur ăm de eforturile Înalt

68 hulpavi g ăinile. Când, câte una se rătăce ște sau r ămâne stingher ă, to ți trei se reped s-o calce, primul care apuc ă este lovit cu aripile de ceila ți doi iar din Tocmai î ți scriam un mesaj când fundul gr ădinii apare și conduc ătorul anun țul șoc m-a blocat. (24 martie care îl alearg ă pe câte unul de chir ăie, 2020) Vecinul fratelui meu, Mihai parc ă l-a atacat uliul. Ca s ă n-o mai Codrea mi-a transmis condolean țe. lungesc, preocup ările amintite mai sus, Pentru ce, am întrebat. Îmi pare nespus reprezint ă pentru mine o joac ă, o de r ău, a continuat el, fratele evadare din realitatea crunt ă care ne dumneavoastr ă, prietenul meu cel mai înconjoar ă. Surprinz ător și în lumea bun, a decedat acum un sfert de or ă! plantelor am întâlnit o situa ție special ă. Portret de G. Adoc Am tras aer adânc în piept. N-am plâns, Se spune și se cunoa ște proverbul, ______n-am țipat, am anun țat-o în șoapt ă pe capul plecat sabia nu-l taie! Dar cel care speran ța. Singurele poezii pe care le-am so ția mea. Ce trist, a spus ea. O lume se se comport ă toat ă via ța ca o slug ă nici înv ățat vreodat ă și pe care le știu și pr ăbu șea, disp ărea odat ă cu el. Lumea nu e mare brânz ă de capul lui. Eu am acum sunt Scrisoarea a treia de Mihai mea interioar ă. Fusese reazemul meu, stat seme ț în fa ța vremurilor, am înv ăț at Eminescu și Lordul John de George speran ța, stânca pe care o știam asta de la vi ța de vie! Dac ă o la și s ă se Co șbuc. Se str ăduise fratele meu s ă le neclintit ă, la bine, la r ău, cel cu care dezvolte pe orizontal ă, aplecat ă, toate îv ăț ca s ă le spun la serbarea cu Mo ș dialogam, mai ales când mă cuprindea bolile o cople șesc, în special mana, și Geril ă, eram în clasa întâi. Am început disperarea. Ultima vizit ă i-o f ăcusem pe toamna nu ai ce s ă culegi. A șa c ă încerc cu aplomb, De din vale de Rovine, Gr ă- la sfâr șitul lunii februarie, îi adusesem să o dirijez pe vertical, bag l ăstarii im Doamn ă c ătre tine… Doamna Mar- cele dou ă c ărți ale mele, Ochi de jar și printer sârme, cât apuc! Discutam și gareta Constan-tinescu, înv ăță toarea, Cronica unei mari iubiri. D ă-le unui prostii d-astea cu fratele meu. În seara era în primul rând în sala C ăminului critic literar, unui prieten de-al t ău, aceea voiam s ă comentez un text care Cultural din Vulture ști, Arge ș. Proba- poate scrie ceva despre ele. N ăic ă, o s ă îmi pl ăcuse al doamnei Daniela Goea. bil de fric ă, (asta am în țeles mult mai dureaz ă trei patru luni pân ă o s ă apar ă N-am mai fost în stare. În miez de târziu) a început s ă dea din mâini, s ă ceva! Pân ă atunci ai mare grij ă, niciun noapte nu m ă lua somnul. Am spus de țipe, s ă tremure…S-a ridicat în picioa- cuvânt pe teme politice, suntem vreo trei ori tat ăl nostru și probabil am re și s-a apropiat de sce-nă. Cine te-a monitoriza ți mai r ău ca înainte de 89! adormit. Am visat frumos, o doamn ă cu înv ățat a șa ceva, d ă-te jos, imediat… Am râs. Eu sunt prea pu țin important s ă un chip suav m ă alinta. Nu era so ția, Scandal, rumoare, am coborât ca în vis, mă ia cineva în seam ă. Și totu și, am fiica, sora sau mama. Era o doamn ă c-o am fost singurul copil care, atunci, la ad ăugat eu, chiar pe site--ul poezie infinit ă compasiune pentru mine. serbare, n-a primit biscui ți, covrigi și punct ro am texte cenzurate, refuzate Diminea ța so ția m-a întrebat cum m ă napolitane. Stam chircit în ultimul rând pentru corectur ă, Tainica mea iubire, simt. Am visat frumos, o doamn ă, nu din sala C ăminului Cultural și m ă con- Eu pe cine votez și… Ne-am în țeles, știu cine era, îmi alina durerea. sideram cel mai r ău copil din lume. îmi fac griji pentru tine, nimic politic! Apoi m-a sunat sora mea. Ea plan- Acas ă, fratele meu îmi povestea Prâslea Dup ă o s ăpt ămân ă m-a sunat fratele gea, eu plângeam, nu am putut s ă co- cel voinic și merele de aur eu eram în meu. N ăic ă, mi te-ai relevant ca un munic ăm. Mi l-a dat la telefon pe Ho- acea cas ă. mare scriitor, e mult mai greu s ă scrii ria, fiul ei. Am reu șit, printre sughi țuri Au trecut anii, trebuia s ă merg la proz ă scurt ă decât romane! să-i spun. Când s-or lini ști lucrurile ne- liceu… Mul țumesc frumos, i-am r ăspuns. om strânge to ți s ă ne lu ăm r ămas bun Pe fratele meu, Tudor Vianu vrusese Eu î ți mul țumesc, mi-ai oferit de la el. Pentruc ă eram în plin ă pande- să-l opreasc ă la catedr ă, asistent, dar prilejul s ă te descoper într-o alt ă mie. Pe fratele meu, scriitorul Mihail avea un dosar prost, tata era chiabur și ipostaz ă. Mi-am zis în sinea mea, Diaconescu l-au înso țit pe ultimul preot a șa c ă a ajuns profesor la liceul probabil nu va da c ărțile mele niciunui drum, Corina, so ția, Ioana o nepoat ă, Ștefan Iosif din Rupea, între Bra șov și prieten, critic sau redactor pentru a le doi preo ți, dasc ălul și trei gropari. Au Sighi șoara. Poate ăsta a fost norocul comenta, câteva cuvinte frumoase nu îl trecut zilele, s ăpt ămânile, lunile. Când meu. Mihai ne-a luat pe mine și pe cost ă nimic, a șa c ă mi le-a spus. m-am lini știt am început s ă rememorez soru-mea Tatiana s ă ne între țin ă. Mie Fratelui meu i-a pl ăcut întotdeauna s ă întâmpl ările cu fratele meu, de ce repre- mi se p ărea normal acest fapt, era vorbeasc ă în hiperbole. A continuat s ă- zentase pentru mine reazemul, stânca, fratele nostru mai mare și era dator s ă mi explice, ineditul, frumuse țea ______aib ă grija noastr ă. El mi-a cump ărat prozelor mele. Nu am luat în seam ă uniforma de elev în clasa a VIII-a, vorbele lui, am continuat în ritmul meu primul palton, primii pantofi. M-a obi șnuit, c ăteva ore pe zi în camp la trimis într-o zi , toamna, s ă cump ăr întins sârme, schimbat șpalieii rup ți, cartofi, ceap ă, varz ă, morcovi. La alimentat albinele cu ap ă în dou ă tarabe se vindeau și prune. Atunci, de cauciucuri t ăiate, privit minute în șir altfel ca și azi, îmi pl ăceau foarte mult circula ția la urdini șuri, adunat iarb ă fructele. Dup ă ce am cump ărat ce mi se pentru g ăini, urm ărit comportamentul spusese nu mi-a r ămas niciun ban! M ă celor patru coco și unde ierahia este învârteam pe lâng ă gr ămezile de prune, foarte bine p ăstrat ă. Conduc ătorul râmneam, nu îndr ăzneam s ă cer. O merge țan țoș cu turma dup ă el pentru bătrânic ă, vîzând c ă m ă tot întorc la sc ăldatul în cenu șă sau pentru taraba ei o fi înțeles dorin ța mea și mi-a scurmatul în gr ădin ă. De pe margine, la Petru Botezatu, Iisus Pantocrator, dat câteva prune. I-am mul țumit → oarecare distan ță , ceilal ți trei privesc Icoan ă împ ărăteasc ă(detaliu) NICOLAE DIACONESCU

69 frumos! Abia atunci am în țeles c ă Asterisc fratele meu f ăcea un sacrificiu s ă ne creasc ă. Dac ă n-am fi fost în grija lui ar fi mâncat câte prune vroia! În liceu reprezentan ții unei școli militare au vrut America nu-și poate ascunde r ănile să m ă recruteze, la fel securitatea, el pentru c ă de vreo șaptezeci și cinci de mi-a spus, nu e ști bun pentru a șa ceva! ani încoace, de când și-a revendicat La terminarea facult ății mi-a aranjat s ă rolul de hegemon, problemele mă angajez la Fabrica de autoturisme societ ății americane sunt la vedere. Coliba și, era doar la 12 km. de casa noastr ă din Vulture ști. Cei de la ITB, Expunerea lor a fost mult accentuat ă RATB azi, m-au tentat cu o garsonier ă de pandemia pentru care America nu în Bucure ști și am uitat de promisiunea a fost preg ătit ă. La televizor vedeai la începutul pandemiei mai ales făcut ă p ărin ților. Fratele meu înfiin țase ______confrunt ări dintre guvernatori și revista de cultur ă Arge ș, era redactorul din cauza barierelor de comunicare. șef al revistei, avea notorietate pe plan administra ția federal ă, care î și pasau În aceast ă unitate se vorbesc 40 de local, avea o anumit ă trecere în fa ța vina de a nu fi acumulat de-a lungul limbi, iar instruc țiunile medicale s-au organelor de putere. N ăic ă, mi-a zis el, anilor echipamentul necesar dat numai în englez ă. Cei s ăraci au dac ă tot ai renun țat la postul de la combaterii unei molime atât de Coliba și pentru Bucure ști, f ă cercetare, virulente precum cea actual ă. Dup ă fost nevoi ți s ă lucreze oricum, chiar dă-ți doctoratul! Dup ă vreo șase ani de cum se știe, prima țar ă a lumii s-a dac ă erau amenin țați cu moartea, în inginerie mi s-a propus simultan, fie un prezentat sub a ștept ări, iar timp ce unii multimiliardari se izolau post de director la Liceul Energetic, fie pre ședintele, ca s ă mascheze e șecul, pe yahtul personal în mijlocul un post de director la Muzeul Tehnic de câte ori ie șea în public subestima Pacificului. Dimitrie Leonida. Tot cu el m-am agresivitatea moleculei de covid19. Și în tot acest timp Congresul consultat. N ăic ă, licee sunt sute, mii, Atunci când n-ai suficient echipament demult vândut și cump ărat de marile Muzeul Tehnic e unul singur! Ca expert corpora ii a f cut ceea ce face el de protector și nici un tratament adecvat ț ă în patrimoniul tethnic na țional am avut consecin ța este dezastrul. Producerea obicei de vreo patru decenii: a dirijat de înfruntat mafia care înstr ăina orice. acestui echipament într-o țar ă care și- o sum ă imens ă de dolari c ătre 0,1% Și înainte de 89 și dup ă. Ca s ă m ă dintre cei mai boga i americani ca s -i a exportat industria manufacturier ă și ț ă potolesc!? mi s-a f ăcut un process, civil catapulteze în stratosfer ă, adâncind și penal, lung, devastator pentru în care totul este privatizat a fost anevoioas ă, dar, în cele din urm ă, pr ăpastia social ă pentru mult ă vreme. pshihic, vezi textul publicat, Cine sunt! Dolarii cadorisi ți corpora țiilor lacome Și de data asta mi-a fost al ături, a mers lucrurile s-au reglementat mai mult sau mai pu țin. nu se vor întoarce prin noi joburi la cu mine la un general și i-am expus cei vulnerabili, ci vor fi investi ți în problema. Ai primit vreo aten ie, un Atitudinea fa ță de pandemie s-a ț tehnologia robotiz ării, care s ă aduc ă cadou, ceva? Niciodat ă! În afar ă de un mai complicat și cu divergen țele noi profituri prin anularea joburilor măr, o banan ă, o bomboan ă la ziua unor cauzate de conflictele ideologice. pentru fiin țe reale. colegi, altceva nu am luat. E bine, o s ă Suporterii pre ședintelui au încercat s ă ai pu țin de tras dar or s ă te lase în pace! minimalizeze pericolul bolii, Alienarea elitelor se reflect ă în Ca supap ă a neîmplinirilor, frustr ărilor, avansând ideea întoarcerii cât se absoluta lor arogan ță fa ță de scriam, mai bine, mai r ău, mergeam la poate de repede la munc ă, pentru a nu majoritatea popula ției pe care o are în grij . A ie it la iveal cât de inexis- el s ă-mi spun ă o p ărere. Las ă scrisul în se deteriora economia, f ără a se lua în ă ș ă tent e aceast grij : paturi în spitale seama filologilor, tu ocup ă-te de seam ă factorul uman. În acest ă ă ă inginerie. Acolo str ăluce ști! Enervat îl moment a ap ărut mai evident decât - mare criz ă, stocuri de echipament luam la rost, de ce nu protestezi și tu ca oricând procesul de dezumanizare din medical - ioc, joburi - în mare criz ă, Mircea Dinescu, ca Brucan, societatea american ă, crescând în intensificarea privatiz ării, accesul la ca…Singura form ă real ă de rezisten ță îngrijirea medical pentru s raci ( i propor ție geometric ă de jos în sus. ă ă ș este prin cultur ă, eu scriu romane Suporterii pre ședintelui au trecut la câ ți nu au devenit s ăraci dintre istorice și pun în gura personajelor, ac țiune, dup ă un plan prestabilit s ă americani, mul ți) refuzat din cauza vorbe alese, frumoase, îmbr ăcate în pre țurilor exorbitante. Num ărul mănu șă de catifea, valabile pentru orice demonstreze vehement în capitalele statelor împotriva carantinei, for țând homle șilor a crescut sim țitor în Los timp. Fiind personaje istorice nu pot fi Angeles, San Francisco, Miami, New acuzat de atitudine subversiv ă, rela ția mâna guvernatorilor s ă deschid ă baruri, restaurante, plaje, bazine de York, Seattle, Washington D.C., dintre putere și artist este totdeauna pe mergând mân ă în mân ă cu num ărul muchie de cu it, în toate timpurile, înot, terenuri de golf și, bineîn țeles, ț încarcera ților. Popula ția Americii adic ă și azi. business-uri. Cei de jos, cei prost reprezint ă 5% din cea a lumii, dar P.S. pl ăti ți au fost sili ți s ă lucreze f ără La moartea fratelui meu au scris cu întrerupere în domeniile considerate num ărul de ținu ților 25% din totalul mult ă sim țire Ilie B ădescu și Nicolae esen țiale pentru func ționarea pu șcăria șilor de pe glob. Este o glum ă trist a cere homle ilor s se spele pe Băciu ț. În timpul vie ții Mihail societ ății. Exemplul clasic este al ă ș ă Diaconescu a publicat 30 de c ărți, a lucr ătorilor din industria c ărnii, mâini, s ă tr ăiasc ă în cur ățenie când ei condus revista de cultur ă Arge ș în dou ă Smithfield Foods Meat Plant din se târ ăsc pe la metrouri sau pe la etape, a fost premiat de Academia Sioux Falls, South Dakota, dintre care col țuri de strad ă. Fiind caz de for ță Român ă, a fost tradus în german ă, 783 s-au îmboln ăvit nu numai din major ă, unii dintre ei au fost caza ți → francez ă, rus ă, italian ă. lipsa echipamentului protector, ci și SILVIA URDEA

70 în hoteluri și apoi muta ți în alte locuri Ceea ce intrig ă este impunitatea cu din cauza protestului industriei care li se permite poli țiștilor s ă ospitalit ății. Popula ția de culoare a ac ționeze astfel, suprimând via ța cu fost decimat ă în m ăsur ă mai mare atâta nes ăbuin ță . decât alte grupuri demografice. În De ani de zile s-a observat escala- New York au decedat mul ți din zo- darea procesului de militarizare a nele Queens și Brooklyn, având co- poli ției, care a început s ă se prezinte morbidit ăți: diabet, cancer, accidente pe str ăzile marilor ora șe ca un fel de vasculare, obezitate. Explica ția tre- armada domestic ă. Cu alte cuvinte, buie c ăutat ă în inegalitatea social ă administra țiile americane au început care a crescut enorm în ultimii trei- să transfere militarismul din politica zeci de ani, în deposedarea clasei de extern ă în cea intern ă, pe m ăsur ă ce mijloc și extrema pauperizare a celor con știin ța claselor de jos, manipulate deja dezavantaja ți. Patruzeci de mili- decenii de-a rândul, a început s ă se oane de americani nu aveau acces la trezeasc ă la realitate. Poli ția îngrijire medical ă înainte de criza american ă are un cult al brutalit ății pe corona. Ast ăzi datorit ă șomajului o Petru Botezatu, Sfânta care oricine intr ă în breasl ă trebuie sut ă patruzeci de milioane, se spune, Fecioar ă a îngerilor, acrilic pe să-l accepte, s ă-l aplice, altminteri se g ăsesc în aceast ă situa ție. pânz ă, 2016 fiind eliminat. Pandemia a adus la lumina zilei ______Tinerii albi, negri și de toate culo- toate punctele nevralgice ale capita- petat sunt trata ți de poli ție ca cet ăț eni rile, America multicultural ă au reac ți- lismului american, dominat de un inferiori, sunt încarcera ți, ca apoi s ă onat la șirul de nedrept ăț i men ționate individualism extrem, de respingerea fie folosi ți ca bra țe ieftine de munc ă. prin demonstra ții de protest uria șe în oric ărei reforme sociale care ar fa- În timpl pandemiei, când gunoierii ora șele mari și mici timp de o voriza masele, împiedicate de la Rea- din New Orleans n-au mai vrut s ă lu- săpt ămân ă în toate cele 50 de state, gan încoace s ă aib ă orice fel de or- creze din cauza absen ței echipamen- cerând pedepsirea poli țiștilor care l- ganizare. Multe sindicate au fost des- tului protector și au cerut majorarea au asasinat pe George Floyd. Aceasta fiin țate, iar apartenen ța muncitorilor salariului de la $10 la $15 pe or ă, au a fost ultima pic ătur ă, care a declan șat la un sindicat a fost privit ă de c ătre fost concedia ți și substitui ți cu de ți- o revolt ă cum nu s-a mai v ăzut pe patroni cu ostilitate. Absen ța unei for- nu ți pl ăti ți cu un dolar pe or ă. Exist ă str ăzile și bulevardele americane de la țe organizate a lucr ătorilor i-a aban- o întreag ă istorie a abuzului poli ție- mi șcarea drepturilor civile încoace. În donat pe ace știa la discre ția elitelor nesc asupra negrilor. Cel mai recent profunzimea lui protestul exprim ă o pr ădătoare, a șa cum au dovedit-o cri- este uciderea lui George Floyd prin sum ă de nemul țumiri ale genera ției za economic ă din 2008, pandemia și asfixiere la Minneapolis, unde un tinere, care nu vrea s ă se mai lase în- recesiunea în care suntem arunca ți poli țist a ap ăsat timp de opt minute șelat ă de tricurile oligarhilor. A trecut acum. Obsedate de misiunile milita- gâtlejul lui Floyd în vreme ce al ții trei vremea iluziei între ținute de Partidul riste de pe atâtea meridiane ale lumii, îl asistau, t ăbărând și ei pe victim ă. Democrat ca exponent al clasei mun- de continua c ăutare a unui adversar Floyd are biografia tipic ă a negrilor citoare, a trecut vremea frazelor fru- fictiv, care s ă le permit ă elitelor s ă marginaliza ți, care sfâr șesc în delink- moase rostite la inaugurarea pre ședin- abureasc ă masele, aceste elite au ven ță . Efectuase cinci ani de închi- ților, a trecut vremea frazelor patrio- cheltuit nes ăbuit banii americanilor, soare pentru tentativ ă de furt înarmat tarde, a trecut vremea în șel ăciunilor neglijând economia, infrastructura, în Houston și venise în Minneapolis de circ ale presei vândute, ale unui educa ția, îngrijirea medical ă, orice în c ăutare de lucru. În 23 februarie Holywood tot a șa de servil. Am ăgi ți ac țiune comunitar ă. Teoria reganist ă a.c. Ahmaud Arberi, un jogger de 25 pân ă și de Bernie Sanders, senatorul conform c ăreia guvernul e o entitate de ani, tot negru, a fost împu șcat în de Vermont, care de treizeci de ani a opus ă progresului și-a pierdut orice plin ă zi pe o șosea din Georgia de st ăruit asupra celor mai vitale reven- credit, deoarece crizele au demonstrat către un fost investigator și detectiv dic ări ale lucr ătorilor și minorit ăț ilor cât de eficace e guvernul în salvarea de poli ție pensionar și fiul s ău, ambii asuprite, tinerii sunt mai deci și ca băncilor și a marilor corpora ții, ofe- albi. Georgia are o tradi ție a mafiilor oricând s ă-și ia soarta în propriile lor rindu-le milioane de dolari, dar cât de albe vânând afro-americani. În Staten mâini și s ă se organizeze, poate prin indiferent este acela și guvern, care Island, New York, Eric Garner, de crearea celui de-al treilea partid, care predic ă austeritatea când în joc sunt asemenea negru, a fost omorât în să lupte cu adev ărat pentru reforme acei ”deplorables”, dup ă expresia lui 2014 de un poli țist alb cu aceea și me- social-democrate, pe care ță rile euro- Hillary Clinton. În concluzie, guver- tod ă a ap ăsării piciorului pe grumazul pene vestice le au demult. America a nul practic ă cel mai pur socialism victimei doborâte la p ământ. Moti- ruginit, America a r ămas în urm ă din pentru boga ți și cel mai rapace vele acestui tratament hain sunt ex- cauza enormei puteri financiare a capitalism pentru s ăraci, pu și în trem de superficiale: Floyd a fost acu- liderilor ei, care au reu șit s ă corup ă o situa ția s ă presteze trei joburi doar ca zat de folosirea unei bancnote false, mare parte dintre senatori, presa, să supravie țuiasc ă. Arberi a fost suspectat c ă vrea s ă fure membri ai Partidului Democrat, pân ă Inechitatea rasial ă o agraveaz ă pe în cartierele albe, iar Garner vindea și pe cei care se b ăteau cu mâinile în cea social ă, cele dou ă sumbre realit ăți țigarete pe strad ă. Tratamentul lor din piept de progresivi ce erau: vezi ca- mergând mân ă în mân ă. Se observ ă partea poli ției a fost cu totul dispro- zul Alexandriei Ocazio Cortez, Ro cu ochiul liber c ă negrii în mod re- por ționat. Exemplele se pot înmul ți. Khanna, Rashida Tlaib, Ilhan →

71 Omar, a șa numitul squad, care a votat cuget protestele în majoritatea lor a lovit-o cu gloan țe de gum ă, a b ătut- al ături de majoritatea tr ădătoare a pa șnice. Manifestarea nemul țumirilor o ca s ă degajeze spa țiul pentru depla- congresului cel mai zdrobitor transfer acute a fost întâmpinat ă cu arogan ță , sarea lui Donald Trump prin parcul de bani c ătre marile corpora ții și de reac ția unui stat poli țienesc, LaFayette spre biserica episcopalian ă marile b ănci, adic ă tocmai c ătre ignorând dreptul la free speech și St. John, numit ă și ”biserica pre ședin- agen ții responsabili de distrugerea protest exprimat de First Amendment. ților”. Și aceast ă op țiune a lui a fost economiei acestei ță ri. În loc s ă se adreseze direct mul țimilor cu totul teatral ă, menit ă a impune o Dezam ăgirea provocat ă de tr ădarea ca s ă le calmeze, pre ședintele s-a autoritate, inexistent ă de fapt. În fa ța operat ă de senatorul Bernie Sanders ascuns pentru o or ă în cursul zilei de bisericii a ridicat o Biblie ca s ă fie în momentul în care mi șcarea progre- vineri 29 mai a.c. într-un bunker de la fotografiat. In timp ce helicopterele siv ă, care i-a stipendiat campania e- Casa Alb ă, apoi s-a ascuns în spatele survolau aria și poli ția h ăituia lectoral ă, avea nevoie maxim ă de li- for ței poli țiene ști. Pre ședintele se demonstran ții Trump a spus ”we have derul lor nu poate fi descris ă în cu- crede un rege. De aceea și-a permis s ă the greatest country în the world ”. vinte. S-au observat în timpul campa- declare în the Rose Garden: ” I am Asemenea sloganuri au început s ă niei flex ările pe care le f ăcea Sanders dispatching thousends and thousands sune g ăunos, indicând o grav ă ruptur ă spre contracandidatul s ău Joe Biden, of heavily armed soldiers, military de realitate, care este negat ă grosolan. suporterul revolu ției portocalii din personnel, and law enforcement Probabil constatarea lui se aplic ă Ucraina, votant pentru invadarea Ira- officiers to stop the rioting, looting, pentru 10% dintre americani, dar nu kului și a Libiei, autorul multor ma- vandalism, assaults, and the wanton pentru cele 14 milioane de șomeri chiavelicuri în timpul vicepre ședin ției of destruction of property” (Trimit care tr ăiesc de la un salariu la altul, pe sale sub Barack Obama. În 2016 mii și mii de solda ți puternic care acum nu-l mai au. În sera Bernie Sanders a l ăsat cale liber ă lui înarma ți, personal militar, și ofi țeri de bisericii în timpul protestelor s-a Hillary Clinton, iar acum a repetat justi ție ca s ă opreasc ă rebeliunea, petrecut un mic incendiu, stins gestul în favoarea lui Joe Biden. De furtul, vandalismul, asalturile și imediat de pompieri. Trump a ales s ă ce oare s-a aflat în treab ă senatorul de nes ăbuin ța distrugerii propriet ăț ii - intre în biseric ă spre a ar ăta c ă el este Vermont, s ă stârneasc ă atâtea speran- Jim Newell, Peaceful Protesters salvatorul cre știnismului. Totul este țe, s ă frâng ă atâtea inimi ata șate la Tear-Gased and Beaten Outside un ieftin show pentru creduli, când cauze nobile, s ă p ărăseasc ă o mi șcare White House to Clear Space for a sentimentul profund cre știn al pe care o insuflase? Dificil de r ăs- Trump Photo-op, Slate.com, June 1, compasiunii lipse ște cu des ăvâr șire în puns. Și acum Bernie Sanders în- 2020). Foarte bine, dar nici un cuvânt rela ția dintre protipendad ă și restul deamn ă întreaga lui mi șcare s ă voteze despre cauza esen țial ă a protestelor: societ ății, dintre administra țiile pentru un candidat atins de senilitate. rasismul institu ționalizat în SUA. americane și ță rile invadate, distruse Deci, cel pu țin deocamdat ă, electo- Tot ceea ce a urmat vineri 29 mai în numele a șa-zisului export de ratul american se afl ă în aceea și a.c. a fost în defavoarea pre ședintelui, democra ție, de misiuni umanitare și situa ție execrabil ă de a alege între doi care s-a revelat cum este: total lipsit alte gogori țe, care s-au l ăsat cu un candida ți care nu reprezint ă aspira țiile de empatie, un narcisist dezinteresat milion de irakieni uci și în expedi ția și revendic ările a cel pu țin 60% din de gravele conflicte sociale care se din 2003. Unde este atitudinea popula ție. Aceast ă criz ă de liedership acutizeaz ă de ani de zile. De și mai era cre știn ă a pre ședintelui Trump când a apare în perioada de crepuscul a im- un sfert de or ă pân ă la începerea minimalizat mereu nocivitatea unui periilor. În epoca declinului Impe- interzicerii demonstra ției în virus, care a omorât peste o sut ă de riului Roman succesiunea unor im- Washington, poli ția a gazat popula ția, mii de americani sau unde este sim țul peratori decrepi ți este bine cunoscut ă. ______lui justi țiar când nu demult a Confruntat cu valul de proteste transferat trilioane de dolari spre cei pre ședintele Donald Trump a luat de mai boga ți și doar firmituri spre cei la început o pozi ție autoritar ă, reac- marginaliza ți? Lipse ște cu ționând doar fa ță de excesele provo- des ăvâr șire. catorilor, care pr ădau magazinele și Pre ședintele Trump a cerut insistent nu, în primul rând, fa ță de ceea ce law and order. Minunat, dar cum de este esen țial, lupta disperat ă pentru nu s-a gândit el și antecesorii lui la reîntronarea justi ției sociale și rasiale înc ălcarea continu ă de c ătre SUA a în America. Nu se știe exact cine sunt legilor interna ționale, la haosul creat cei care au comis acte de vandalism în urma tuturor r ăzboaielor stârnite tocmai pentru a distorsiona sensul și asupra umanit ății cu false pretexte? scopul demonstra țiilor, dar se știe Cine mai poate crede cu adev ărat în exact ce doreau protestatarii, care nu ceea ce spune? În acest punct va in- mai cred în institu țiile americane, în terveni supunerea americanilor cu politica intern ă și extern ă a clasei ajutorul instrumentelor coercitive care dominante. Donald Trump și-a dat ni s-au ar ătat în cursul curentelor de- examenul de obtuzitate și glacialitate monstra ții. Amenin țarea cu trimiterea fa ță de durerile profunde ale Ameri- a mii de solda ți greu înarma ți poate fi cii. El a cerut guvernatorilor într-o luat ă ca un avertisment a ceea ce ar video conferin ță s ă domine prin for ță , Petru Botezatu, Maica Domnului, putea urma în anii care vor veni, o Poarta Raiului, acrilic pe pânz mai precis s ă în ăbu șe f ără mustr ări de ă lume orwellian ă a lui Big Brother.

72 acest unic și emblematic eveniment onorant ă de “ambasador al literaturii literar și de aleas ă ținut ă academic ă române peste Atlantic” o f ăcea al comunit ății româno-americane din istoricul Gheorghe Naghi în articole New York.” În prim ăvara anului din pres ă, cât și în prefa ța la vol. I al 2016, la împlinirea a 150 ani de la cărții mele America visului na șterea lui George Co șbuc, eram românesc . “Departe de a exagera,- invitat ă s ă țin o conferin ță despre ține s ă-și asigure cititorii autorul- poetul n ăsăudean la Cenaclul implicarea Doamnei Profesor Doctor “Mircea Eliade” din Denver, CO. Anca Sîrghie în numeroasele sesiuni „Diploma de excelen ță ” mi-a fost știin țifice, de comunic ări, conferit ă “pentru activitatea simpozioane și festivaluri neobosit ă de promovare a valorilor interna ționale o recomand ă ca pe o române ști în Lumea Nou ă (America adev ărat ă ambasadoare a slovei și și Canada) și pentru înalta ținut ă culturii sibiene din țar ă, Europa și academic ă a lucr ărilor publicate de-a America.” Adev ărat este faptul c ă lungul vremii.”, o formulare ce sin- am avut satisfac ția s ă fiu invitat ă s ă tetiza toat ă activitatea mea literar ă în conferen țiez în mari centre diaspora românilor americani. academice ale lumii, ca O alt ă form ă de manifestare a Universitatea Humboldt de la Berlin pre țuirii este primirea titlului de în 1998, activitate pe care dr, Victor membru de onoare al unei societ ăți Coroianu o consemna admirativ în de români americani, ca în 2 martie ”Evenimentul sibian” din 12 dec. 2013, la Balul M ărțișor de la 1998 sub titlul Reprezentan ți ai (II) Windsor Canada, unde am avut culturii române ști la Berlin . A urmat - V. N. : Cum a ți fost onorat ă surpriza s ă primesc într-un cadru Universitatea Harvard din SUA în din partea comunit ăților de români festiv diploma de „Honorary 2007, eveniment comentat în ziarul drept r ăsplat ă a bogatei Dvs. membership” al Asocia ției “Graiul “Tribuna” Sibiu din 17 ianuarie activit ăți în rândurile acestora? Românesc”. 2007 de americanca Rodica Raica -A.S .: Trebuie s ă precizez c ă Nu este lipsit de semnifica ție sub titlul Mihai Eminescu niciodat ă când am r ăspuns faptul c ă am fost în mai multe aniversat la Universitatea Harvard , solicit ării de a sus ține un eveniment rânduri invitat ă de prof. Doina Popa titlul fiind repetat de universitara literar în America, nu m-am gândit la emisiunea cultural ă “Crâmpeie de Mihaela Albu în “Meridianul că voi fi recompensat ă în vreun fel. condeie”, de la Radio Ro din Românesc” din 27 ian. 2007. Am Totu și, în fa ța întreb ării Detroit, MI., emisiune la care m-a ținut cursuri și conferin țe la Dumneavoastr ă, estimez c ă dintre intervievat, a șa cum s-a întâmplat la Universitatea “Michel de cele șase medalii pe care le p ăstrez 1 iulie 2015, spre exemplu, și textul Montaigne” de la Bordeaux, Fran ța cu bucurie, cea mai drag ă îmi este acela se putea reasculta de pe site-ul din 1996 pân ă în 2007, unde am și Medalia “Elisabeta, regina postului de radio. Alteori am fost mijlocit un contract de colaborare României”, acordat ă de Societatea invitat ă de directorul Mircea Vi șan româno-francez cu Universitatea Român ă Cre știn ă „Dorul” de la New să vorbesc despre c ărțile mele „Lucian Blaga” din Sibiu, care York, în cadrul Simpozionului recente chiar în studiou și emisiunea contract și ast ăzi este activ. F ără „Mihai Eminescu” (Edi ția a XXVI-a se realiza ca dialog între Troy și Bu- vreo fals ă modestie, pot afirma cu ) din 12 ianuarie 2019. De țin cure ști. În sfâr șit, men ționez public- mul țumire c ă pretutindeni am f ăcut Premiul Special “Amicii Liricii”, ca ții române ști americane în care îmi cinste Facult ății de Litere din Sibiu care mi-a fost conferit de juriul apar frecvent articole. Enum ăr în cei 11 ani cât am profesat acolo, Cenaclului “P ăstorel Teodoreanu”, exemplificator: „Lumin ă lin ă”, aducând la Sesiunea de activ la Montréal în Canada. Dintre „New York magazin” și „Romanian biblioteconomie și arhivistic ă, cele peste 80 de felurite diplome journal” de la New York, „Curentul ini țiat ă de mine, exper ți ai unor primite de-a lungul anilor, voi interna țional”, “Lumea Româneas- universit ăți din Fran ța, Tunisia, desprinde numai câteva. Pe Diploma că” din Michigan, apoi „Meridianul Germania și S.U.A. Am participat la de excelen ță cu care am fost Românesc”, alături de “Gândacul de congrese interna ționale cu răspl ătit ă la edi ția a XX-a jubiliar ă Colorado” din Denver, “Cuvântul comunic ări despre literatura român ă din 2013, organizatorii Românesc” de la Hamilton, “Miori ța la universit ăți din Helsinki, Finlanda evenimentului newyorkez, respectiv USA” din California, ziarul la care în 2008, din Ankara, Turcia în 2010, Academia Oamenilor de Știin ță din în semn de pre țuire am fost numit ă din Zaragoza, Spania în 2019. România, Institutul Român de director onorific. Desigur c ă și aceast ă form ă de Teologie și Spiritualitate Ortodox ă -V.N.: Ce sentimente v ă în- prezentare a valorilor literaturii din New York și Societatea Român ă cearc ă atunci când sunte ți apreciat ă noastre na ționale prin conferin țe și Cre știn ă “Dorul”, au motivat drept „ambasadoare” a culturii comunic ări se constituie drept un act conferirea ei drept “semn de poporului român în comunit ățile de de diploma ție știin țific ă și cultural ă. deosebit ă apreciere pentru români din Lumea Nou ă? Ca autor a vreo 30 de c ărți, dintre ata șamentul la valorile și reperele -A.S .: Prima asociere a care multe au con ținut de istorie → culturale și na ționale reprezentate la numelui meu cu aceast ă sintagm ă A consemnat VICTOR NEGHIN Ă

73 asigure armonia social ă, compromisul este necesar și util în via ța noastr ă individual ă și uneori îl practic ăm chiar f ără s ă ne d ăm seama. În fond, Este o art ă abilitatea de a face ce altceva e compromisul decât un compromisuri? Nu cumva via ța, schimb? P ărin ții îl aplic ă instinctiv cu obligându-ne oricum s ă le facem, le copiii mici. Când copilul url ă c ă vrea transform ă într-o necesitate ? cutare lucru ", p ărin ții negociaz ă, îi Convingerea mea este c ă a accepta cu ofer ă altceva în schimb și starea gra ție și naturale țe, prin momentan ă de aparent conflict e compromisuri, situa ții în care solu țiile aplanat ă. Se pare c ă metodele extreme nu sunt de dorit, este o art ă. moderne de educa ție recomand ă ca Sunt conjuncturi în care părin ții s ă nu spun ă niciodat ă compromisul nu într ă în discu ție. E copilului nu face asta , pentru a nu-l cazul exemplului -destul de comic- al influen ța negativ, ci, atunci când vor ______Românului emigrat în Canada, la să-i interzic ă ceva, s ă-i ofere, în loc, -sau ini ția- un compromis este, de Montreal, care, întrebat la grani ce ță altceva. Poate c ă nu e r ău, învat ă și fapt, o art ă, iar umorul, ca în multe are în valize, spune foarte senin: părin ții cu ocazia asta c ă întotdeauna alte ocazii, este un ingredient foarte "Deux canadiennes ", la care, evident, exist ă alternative care îi pot satisface util -dac ă nu chiar indispensabil. vame șul îi scotoce ște bagajele cu pe to ți, fie total, fie par țial. Mi-am pus deseori întrebarea: sunt minu țiozitate, c ăutând cu înfrigurare M-am referit aici la p ărin ții compromisurile fenomene care apar eventualele " canadiene ", despre care, cu copii mici. Între p ărin ții care sunt numai în rela țiile dintre parteneri sau desigur, Românul a dat explica ții mai bunici și copiii lor adul ți, deveni ți la prieteni? Nu cumva ni se impun - pe târziu. Aplicarea zicalei " unde-i lege rândul lor p ărin ți, schimbul se face măsur ă ce înaint ăm în vârst ă - nu-i tocmeal ă" duce la evitarea alfel: p ărin ții continu ă s ă d ăruiasc ă compromisuri pe care trebuie s ă le compromisurilor exact acolo unde ele copiilor adul ți, dar ei ofer ă dragoste, facem și fa ță de noi în șine ? Și nu se nu trebuie s ă aib ă loc. mai departe, copiilor lor, nu e un cere aceea și doz ă de curaj -despre Din p ăcate, am v ăzut în ultima schimb reciproc, el merge într-un care ne vorbe ște Adam Michnik- în vreme, a propos de câteva incidente singur sens. Aici nu e loc de abordarea lor ca și în cea a din Statele Unite, că autoritatea compromisuri, în țelepciunea compromisurilor dintre prieteni sau poli iei nu mai e recunoscut i c se ț ă ș ă bunicilor î și va spune cuvântul. parteneri? Mi se pare c ă tot de un recurge la compromisuri când nu e Care este diferen ța dintre schimb e vorba și în cazul cazul. Legile sunt f cute tocmai ă compromis și compromitere? compromisurilor fa ță de noi în șine, ca pentru a nu face loc acestor tocmeli . Istoricul polonez Adam Michnik (n. și în cele dintre parteneri sau prieteni. Esta capacitatea de a face un 1946) ne r ăspunde: "Compromisul nu Odat ǎ ce suntem preg ǎti ți s ă compromis o form de toleran ? ă ță este compromitere, este inversul accept ăm diminuarea capacit ăților Poate c ă da. Un echilibru totu și se fantasmului. Compromiterea este trupului cu trecerea timpului, atunci impune, nu chiar orice se poate tolera. la șitatea. Compromisul este curajul". renun țarea cu senin ătate la beneficiile Profesorul și filosoful britanic Karl Sigur c ă trebuie o mare doz ă de vârstei tinere vine de la sine. Via ța Popper (1902-1994), în lucrarea curaj ca s ă faci compromisuri, pentru ofer ă trupului timp, în schmbul c ăruia "Societatea deschis ă și du șmanii ei" , că orice compromis presupune o noi ne oferim confort prin afirm ă: "Dac ă suntem de o toleran țǎ renun țare, o cedare a unui privilegiu. îndep ărtarea surselor care i-ar solicita absolut ă chiar și fa ță de intoleran ți și Evaluarea situa țiilor în care trupului energia de care el nu mai dac ă nu ap ărăm societatea tolerant ă compromisul este preferabil p ărăsirii dispune. Nu cere și acest compromis - împotriva celor care o iau cu asalt, terenului devine, pentru fiecare om, o fa țǎ de noi în șine- aceea și toleran ții vor fi elimina ți și, odat ă cu încercare a întelepciunii lui. în țelepciune, generiozitate și curaj ca ei, toleran ța." Cele mai frecvante compromisuri toate celelalte compromisuri? Spre deosebire îns ă de aceste se fac între prieteni sau între so ți. Nu VERONICA PAVEL LERNER exemple, în care legile sunt concepute exist ă re țet ă general ă, alegerea tocmai pentru ca respectarea lor s ă momentului și a modului de a accepta ______→a literaturii române, nu fac din Cluj-Napoca, atunci când a revistelor în care va ap ărea acest esen țialmente altceva decât s ă duc semnat un articol amplu, pe dou ă interviu excep țional, v ă transmit cele peste Atlantic asemenea valori care pagini mari din ziarul “F ăclia” din mai sincere felicit ări pentru modul se numesc Eminescu, Co șbuc, 31 iulie 2015, intitulându-l O exemplar în care a ți pus în dialog Blaga, Radu Stanca, Nichita admirabil ă mesager ă a marii îndep ărtatele comunit ăți de St ănescu, Ioan Alexandru, Cioran, culturi na ționale . Domnia sa m ă cona ționali și cum a ți apropiat Noica, Ana Blandiana și mul ți al ți reprezenta, metaforic vorbind, tot ca diaspora româneasc ă de cultura scriitori care au înnobilat slova pe “un ambasador”, ca s ă revin la patriei noastre comune. V ă dorim româneasc ă. N-am aspirat niciodat ă formularea dumneavoastr ă. sănătate și har scriitoricesc pentru a să fiu “ambasador”, dar într-acolo -V.N. : Stimat ă doamn ă ne încânta cu noi scrieri semnate de conducea aprecierea profesoarei de scriitoare și profesor Anca Sîrghie, Dumneavoastr ă. literatur ă și poetei Silvia Popescu în numele meu și al cititorilor

74 2020 & cu triste țea datorat ă în sens invers ravagiilor provocate de COVID 19 acelor de ceasornic?

Tr ăim ireal Lini ștea nelini știi din noaptea-zi Tr ăim ireal și ziua-noapte? vremuri ce au devenit brusc ireale! Răceala din gânduri când prim ăvara Izola ți te r ăsfa ță -n culori? în lume, în țar ă, Timpul comprimat în cas ă, în ceasornic în noi în șine și clipa dilatat ă-n priviri? , ______ne-ntreb ăm mereu și mereu, Calendarul cu cifre în suflet, pe noi în șine cumin ți ordonate în minte, și unii pe al ții: și cifre haotice vorbind despre mor ți? clepsidrele s-au spart De ce? rând pe rând Cum? Vie ți pân ă ieri prea tunate Pân ă când? și vie ți r ăvăș ite și ceasurile-n izolare Ce va fi? de durere și fric ă? au ruginit Incotro? la ore deja tr ăite. Cine? Știrile-bomb ă de ieri, ceremoniile fastuoase, „Sta ți acas ă!” Și f ără vreun r ăspuns, azi tunuri, izolete, m ăști se aud pretutindenea voci. și m ănu și de cauciuc? retr ăim „Sta ți acas ă!” istoria de groaz ă Cum s ă în țelegi? a omeniirii Cum s ă te lup ți? Timpul de acum un veac, Cum s ă învingi s-a oprit de acum un secol un du șman nev ăzut? în locul vie ții ce-a pus punct ce a șteapt ă s ă fie! atâtor vie ți, „Sta ți acas ă!” ca și-acum, Prea de aproape înaintea vremii lor! Am înv ățat pe de rost Stau Vom privi și vom vedea durerea zilelor în loja ce nu ne-a privit și t ăcerea din priviri, sufletului meu, și ce nu am v ăzut la timp! când timpul s-a oprit în loc văd totul, Vom asculta și vom în țelege ______simt totul, ce n-am ascultat și am în țeles prea târziu! uneori prea de aproape!... Inimile de piatr ă se vor topi și inimile calde vor înghe ța Sufletul Poeziei nemângâiate și triste… Ne întoarcem pân ă când se va deschide, în sufletul Poeziei ca-ntr-un refugiu din afar ă în ăuntru, Lumina. tu și eu,

Un du șman nev ăzut! dintr-o lume prea gri într-o lume-curcubeu. Cum s ă în țelegi lini ștea str ăzii Ne întoarcem și vacarmul știrilor disperate Petru Botezatu, Fecioara Maria în sufletul Poeziei din sufrageria ta? cea plin ă de har, acrilic și foi ță de ca pe un t ărâm al f ăgăduin ței. aur pe pânz ă ADRIANA WEIMER Via ța cu 180 de grade

75 vedea decât cafeniul serii din ce in ce mai închis înghitind hulpav cea ţa.Privi televizorul şi telecomanda pus ǎ la baza lui.Era un Şoseaua era deja umed ǎ la orele aparat demodat cu cel putin zece paisprezece de şi nu plouase ani.Se privi în ecran ca intr-o înc ǎ.Toatul în jur dǎdea o senza ţie oglind ǎ neagr ǎ .I se p ǎrea c ǎ se v ǎd de apropiere prematur ǎ a iernii.De o mult mai bine decât ar vrea cei parte şi de alta a drumului plopii cu treizeci şi nou ǎ de ani.Ie şi din frunze galben-verzui se apropiau si camer ǎ l ǎsând cheia ag ǎţ at ǎ de un disp ǎreau în grab ǎ.Camioane pu ţine breloc ce imita o piramida imensa la .La fel si c ǎrute .Sau oricum mai recep ţie.Doreas s ǎ se plimbe pu ţin pu ţine decât s-ar fi a şteptat.Postul de prin centru. radio comercial tocmai terminase melodia "One way ticket ".Începu Pietonala era plin ǎ de oameni. brusc buletinul de ştiri pe zone ______Mare aglomeratie în farmacii,b ǎnci geografice cu avertismente despre era mult prea târziu.Relat ǎ acestuia şi la reprezentan ţele companiilor de starea meteo care se degradase brusc pe mail exact situatia. Telefonul telefonie mobile.Se gândi c ǎ ar existând posibilitatea ca în urmă- sun ǎ din nou şi mai primi un apel în trebui s ǎ manânce ceva altfel va tre- toarele ore s ǎ apar ǎ cea ţa si lapovita timp ce vorbea cu un coleg din alta bui s ǎ accepte oferta restaurantului în orasul în care se pregatea s ǎ zon ǎ.Vorbi la telefon mai mult de o hotelulul,în caz c ǎ exista,dar nu îi intre.Pân ǎ în capital ǎ mai avea cam or ǎ, mai verifica mail-urile ce se era foame. Se simtea prea oboist s ǎ o suta de kilometrii şi se gândi s ǎ adunau trebuind s ǎ raspund ǎ la cele mai a ştepte servirea într-un restau- opreasc ǎ la prima benzin ǎrie înainte de la şeful lui din Elvetia şi de la rant. Intr ǎ într-un magazin cu înc ǎl- de încadrarea pe ruta ocolitoare depozitul din capital ǎ. Apoi privi din ţǎ minte, inspect ǎ o pereche de pan- .Sim ţea nevoia unei cafele. Şi nou pe fereastr ǎ.Cea ţa era una deas ǎ tofi sport dar ie şi repede.Apoi într-o trebuia s ǎ raspund ǎ de pe telefon la cum nu mai vazuse de mult .Parea c ǎ libr ǎrie unde rasfoi o carte despre cateva mail-uri urgente.Benzin ǎria întreg ora şul era înv ǎluit în baloturi care se vorbea mult.Nu st ǎu mult şi cunoscuta era în renovare.Pu ţin iritat de vat ǎ. Era aproape şaisprezece. ie şi în strad ǎ din nou.Se simtea se intoarse si intra în micul ora ş. Verific ǎ pe internet vremea pe ore. stingher în costum chiar fara cravata Situatia p ǎrea s ǎ se înr ǎut ǎţ easc ǎ. .Mersul prin cea ţa rece spart ǎ de Aglomera ţia de pe benzi şi Mai turn ǎ în pahar ce mai r ǎmǎsese difuzoarele corpurilor de iluminat şi num ǎrul mare de semafoare şi din sticla cu apa şi hot ǎrî.Va r ǎmâne de farurile ma şinilor îi facea bine. treceri de pietoni îi intarzie sosirea la în aceasta noapte aici. Zǎri un mini-market şi intra cu cafeneau pe care el o frecventa cu gândul de a cumpara o sticl ǎ de so- familia sau cu prietenii când mai Ajunsese greu la hotel.Abia cat ǎ,un pachet de biscui ţi cu susan şi fugeau în weekend spre munte.Abia vedea la trei metri în fa ţǎ mergând un baton de cereale adic ǎ cina .G ǎsi gasi loc de parcare pe unul din încet şi cu team ǎ solicitându-şi la inauntru tot ce doarea si în plus un locurile regulamentare.Comand ǎ si o maxim atentia de şi acesta se afla la mic om de z ǎpad ǎ din ciocolat ǎ cu apa minerala.Raspunse doar la un ca ţiva kilometrii de cafenea. Era pǎlǎria albastr ǎ, produse de o fima mail.În jur la celelalte mese unul din acele hoteluri care de şi respectabila.I se p ǎru straniu ca :elevi,dou ǎ doamne ce-şi vorbeau fusese renovat recent nu putea acum în Septembrie s ǎ încep ǎ deja una alteia cu nerabdare despre ascunde vestigiile trecutului. sezonul produselor aferente rudele lor şi în col ţ un grup ce dup ǎ Arhitectura urât ǎ cu oglinzi şi sǎrb ǎtorilor de iarn ǎ.Îl lua si pe el şi frânturile de discu ţie auzite candelabra mo ştenite de când fusese merse la cas ǎ s ǎ achite. intelesese c ǎ veniser ǎ s ǎ vând ǎ hotelul "clasei conducatoare".Avea un teren iar acum a şteptau intrarea camere doar duble şi nu se putea "Vai ce frumos este nu-i a şa la notar.Gândi c ǎ aceasta lume se pl ǎti cu cardul.Exista în hol un ?" intreb ǎ vânz ǎtoarea în timp ce poate gasi oriunde în provincie intr- bancomat.Nu avea de ales.Camera punea şi omul de zapada în punga o zi de lucru la aceste ceasuri.Îsi era exact cum î şi inchipuise :o personalizat ǎ cu numele magazi- scoase cravat. I se parea nepotrivit restilizare a uneia ce ţinea de o alt ǎ nului. O privi zâmbind. Bucuria ei îi sǎ stea cu ea de gât aici. Privi prin epoca, deloc placuta.Internetul pǎru de o sinceritate cuceritoare..Îi geamul putin murdar al vitrinei. mergea însa nea şteptat de zamb, iar când privirile se întâlnir ǎ Afar ǎ se lasa cea ţa . bine.Instal ǎ laptopul şi citi cateva doar pentru o secund ǎ observ ǎ c ǎ mail-uri noi.Apoi un fel de oboseal ǎ ochii ei probabil verzi f ǎceau s ǎ-i Telefonul sun ǎ când încpuse s ǎ ciudat ǎ îl oblig ǎ s ǎ se întind ǎ direct str ǎluceasc ǎ întreaga fat ǎ rotund ǎ soarb ǎ în lini şte un cappuccino vie- pe pat.A ţipi pu ţin.Apoi se trezi brusc foarte ǎ încadrat ǎ de p ǎrul castaniu nez chiar bun. Clientul dorea onora- datorit ǎ zgomotului unor frâne de tuns în breton." Da,cam devreme dar rea comezii cât mai repede.Îl asigur ǎ ma şin ǎ.Privi ceasul : şaptesprezece într-adevar este frumos !" raspunse cǎ va face tot ce depinde de el de şi treizeci si cinci.Sun ǎ acas ǎ.Nu si plec ǎ încet din magazinul gol . Se marfa nici m ǎcar nu plecase din Bel- rǎspuns nimeni.Trimise un sms.Pe facuse frig.Merse câ ţiva pa şi prin gia. Sun ǎ la birou. Avea data exact ǎ fereastra ale c ǎrei tâmpl ǎrii din cea ţa strapuns ǎ de proiectoarele → a sosirii reperelelor comandate dar termopan se îng ǎlbenise nu se mai ALEXANDRU CAZACU

76 din parcul catedralei.Se asez ǎ pe o cea ţa nea şteptat ǎ de Septembrie.Ea pân ă la cel ǎlat cap ǎt al ora şului unde banc ǎ apoi se ridic ǎ brusc .Lemnul râdea des punea întreb ǎri pu ţine şi îi ea se întalni cu o prieten ǎ.Aceasta îi bǎncii era era rece. Privi in jur parc ǎ spuse c ǎ totu şi ar trebui s ǎ intre un- strecur ǎ in geant ǎ cheile unei sim ţind cum încet acest oras de pro- deva mai ales ca in maxim o ora to- garsoniere dintr-un bloc vechi.La vincie se preg ǎte şte de noapte. Totul tul in acest oras va fi închis pân ǎ acea or ǎ toate luminile erau stinse pǎrea ireal. Mânat de o idee strain- mâine. O rug ǎ pe ea s ǎ aleaga loca- e fugi înapoi spre mini-market. lul. Intrar ǎ într- o ceain ǎrie unde nu Niciodat ǎ nu facuse dragoste mai era decât un domn în vârsta într- atât de intens.Niciodat ǎ nu avusese "Ceva în neregul ǎ ? " intreb ǎ un col ţ scriind ceva pe un petec de senza ţia c ǎ orice ar spune şi orice ar aceea şi vânz ǎtoare cu un surâs de hârtie şi vorbind singur in surdin ǎ. face aceast ǎ fat ǎ îl va întelege acum data acesta deloc sincer." Nu.nu.Totul Au stat pân ǎ la ora închiderii şi întodeauna.Niciodat ǎ nu a sim ţit este O.K.. Doar c ǎ.... "spuse el şi pe povestindu-si unul altuia totul. pân ǎ în cel mai mic detaliu o masur ǎ ce vorbea sim ţea c ǎ-şi pierde Rǎcoarea nop ţii pe str ǎziile pus- fericire lucid ǎ. Niciodat ǎ cuvintele, imensul curaj ce doar cateva minute tii ia permis lui s ǎ-i acopere umerii atingerile, tǎcerile,prezen ţa nu i s-au inainte îl avea şi care p ǎrea c ǎ-l va cu sacoul atingând-o.Au mai mers relevat cu o asemenea bucurie. însoti tot timpul ."Vreau sa mai înca o or ǎ catre zona ei de blocuri. Niciodat ǎ realitatea din jur nu i s-a cumpar ceva. "bângui el.L ǎsǎ plasa Aproape de imobilul unde ea locuia pǎrut atât de dornic ǎ s ǎ devin ǎ si cu produsele cump ǎrate anterior într- s-au oprit.Parfumul fetei amestecat cadru dar si participant la aceast ǎ una din casetele de la intrare.Grabit cu mirosul de tutun,dunga fin ǎ a intâlnire. ajunse la raftul cu dulciuri, lu ǎ un rujului ramas ǎ pe buze,mâna ei mic ǎ Niciodat ǎ nu vorbise atât de nou om de z ǎpad ǎ din ciocolat ǎ şi se pe care o ţinea în palm ǎ şi mai ales mult cuiva cum îi vorbise ei. intoarse la cas ǎ." A..... " zambi din rǎsuflarea tân ǎrǎ care forma aburi Niciodat ǎ nu a mai avut de atunci nou sincer vânz ǎtoarea. Achit ǎ şi fierbin ţi topind fuioarele ce ţii din ce senza ţia c ǎ timpul ce va urma de apoi cu o îndr ǎzneal ǎ pe care nu mai în ce mai reci,toate îl ame ţeau. Toata acum inainte va fi o anexa a acelui spera s ǎ o g ǎseasc ǎ spuse " Vreau sa fiin ţa ei p ǎrea p ǎrea o lume timp tr ǎit împreun ǎ în vreme ce vi-l ofer !"Ini ţialea refuz ǎ şi râse. protectoare tocmai prin fragilitatea albuie si deas ǎ cea ţa v ǎtuia ferestrele Dupa insisten ţele lui primi în cele ar ǎtat ǎ .Nu indrazneau s ǎ-şi spun ǎ camerei de la etajul al treilea. din urm ǎ.Mânat de acela şi curaj ce bun r ǎmas sau la revedere.Totu şi ea il înso ţea şi îl p ǎrǎsea în mod aleato- se îndepart ǎ de el încet.Curajul lui Diminea ţa taxiul veni chiar mai riu o invit ǎ lao cafea dupa program. revenise brusc şi o s ǎrut ǎ .Stangaci devreme cu câteva minute şi porni in Respinsese categoric invita ţia. El aproape brutal dup ǎ care se grab ǎ c ǎtre mini-marketul din insista. "Mul ţumesc frumos domnule, retrase.Ea nu zise nimic dar îi centru.S-au despar ţit far ǎ nici un mai lua ţi ceva din magazin ? " intoarse fugitiv s ǎrutul zicându- cuvant.Era suficient zâmbetul ei si intreb ǎ ea ferm ca un semn al închi- i:"Ramai aci .Revin in 10 minute."O tǎcerea lui bucuroas ǎ. derii dialogului.Tr ǎind un sentiment astept ǎ mai mult de jumatate de or ǎ Ea deja întarziase cu cateva zeci al penibilului şi al umilintei greu cu dar într-adevar reveni.Luar ǎ un taxi. de minute.Probabil recep ţionerii demult nu mai tr ǎise apuc ǎ sa spuna ______hotelului chiar erau îngrijorati ce s-a :" Nu....În regula .Multumesc frumos! întâmplat cu oaspetele de la camera Şi imi cer scuze domni şoar ǎ ! Scuze 243 de nu a mai revenit.. ! Mii de scuze " apoi se intoarse spre Discret chiar unul dintre ei a strad ǎ parc ǎ mai b ǎtrân cu o sut ǎ de anun ţat patronul de team ǎ sa nu se ani. P ǎş ea greu respirând sacadat fi întamplat ceva iar acesta din urm ǎ cople şit de o teribil ǎ jen ǎ când auzi având rela ţii în teritoriu a rugat pe :" Hei domnule!" Din pragul u şii ma- şeful poli ţiei s ǎ vad ǎ cum stau gazinului vanzatoarea într-un halou lucrurile iar acesta la rândul s ǎu a de cea ţǎ spuse:" La opt închidem .La primit informa ţia de la societ ǎţ ile de opt şi jumatate aici lâng ǎ pia ţǎ ....Nu taxi. beau cafea seara ...! " Astfel şeful politiei, patronul A revenit in libr ǎrie unde a hotelului,personalul acestuia, rǎsfoit c ǎrţi pan ǎ la ora propus ǎ. patronii societ ǎţ iilor de taxi si şoferii Reveni spre piata .În vitrina slab lor ştiau programul bizarului c ǎlator luminat ǎ a unui magazin de piese şi al vanzatoarei. auto se surprinse poate si mai batrân Reveni la hotel ceru cheia sub şi mai obosit decât acum cateva cea- privirile t ǎcute dar zâmbitoiare ale suri în ecranul televizorului.Ea era gazdelor şi plec ǎ fara sa ia micul deja acolo fumand. "Asadar dom- dejun deja achitat. În ma şina spal ǎ nule?.... "intreb ǎ râzând dar se vedea cu şterg ǎtoarele parbrizul de mâzg ǎ cǎ e emotionata în discretul tremur şi privi prin el.Cea ţa disparuse. al vocii.Mergeau unul lang ǎ altul încet.El povestea repede încercând Rula încet pe asfaltul negru sub Petru Botezatu, Maica Domnului sǎ-i explice ce c ǎuta aici acum şi impresia nop ţii trecute. Platytera, Fresc din altarul bisericii mai ales cum a vazut în zambetul ei ă Sim ţi iar nevoia unei cafele.Se din Deva, 2007 . singur inamic care poate înfrunta opri la prima benzin ǎrie.Era aproape

77 identic ǎ cu celalalt ǎ de la intrarea in Bilan ţ micul ora ş.B ǎu repete,.Citi pe bonul primit adresa. Dar era chiar acea Ce mai înseamn ă o portan ță , benzin ǎrie de la intrarea din cel ǎlalt Când însu și timpul e posac cap ǎt.Înseamna c ǎ a gre şit drumul. Și toate-s f ără importan ță , De şi ştia bine ieşirile. În plus Și parc ă zilele-s în sac?... indicatoarele erau clare.Întreba casierul dac ǎ este aici este spre Tr ăim din amintiri în zdren țe, intrare în oras dinspre zona Și nu mai e niciun liant! montana.Îi confirm ǎ. În calea unor eviden țe ______Dorea s ǎ ştie dac ǎ au deschis azi S-a dus chiar ultimul talant! Ei sunt iresponsabili ştiind c ǎ ieri era în renovare.Îl privi Ca rude şi p ărin ţi; ciudat zicand c ǎ nu s-a renovat de Și cine st ă s ă mai asculte patru ani.Iritat şi speriat se întoarse Pove știle din alte vremi Mereu ascun şi vederii, în ma şin ǎ.Intr ǎ în oras cu greu tot Ce-adesea ni se par oculte Mereu misterio şi, datorit ǎ aglomera ţiei şi fugi Și team ă ți-i s ă le mai chemi? St ăpâni ai belvederii, surescitat la supermarket.Ea nu er Şi-ai codrilor umbro şi; .Nu îi stia numele.A şa conveniser ǎ. Dormim pu țin, gândim aiurea, Întreb ǎ la cas ǎ descriind-o . Dorim întoarceri în trecut, Şi tot de prin Preluc ă, To ţi credeau c ǎ este o Dorim Izvorul și P ădurea, Ades şi prin br ădet, confuzie.Se duse la şefa magazinului Și-ntreg frumosul petrecut! Se-aude câte-o cuc ă – şi contra unei "atentii "aceasta îi Un cuc… analfabet! prezent ǎ toate angajatele ar ǎtându-i Dar când trecur ă toate-toate? Simeria, 10 Mai 2020 pozele de pe legitimatii.Nici una nu Le-aveam pe mân ă, și le-am dat sem ǎna cu ea,.Fugi transpirat la Pe dragoste trăit ă-n rate, Un fel de rug ă… hotel.Erau al ţi receptioneri.Le Pe sentimente-surogat... spusele c ǎ a fost noaptea trecut ǎ şi a Simeria, 27 Mai 2020 În serile de lun ă plin ă Şi cu penumbre prin z ăvoi, uitat ceva in camer ǎ.Nu figura în La sentiment registru de ieri . Umblam ţinându-ne de mân ă Şi cine mai era ca noi? Aproape tremurând caut ǎ în Drag ă, susur ă izvorul geant ǎ factura primita ieri de la Un refren bine știut: Cânta o mierl ă somnambul ă hotel.Nu o g ǎsea .Î şi aminti c ǎ o Că ne duce Codrul dorul lǎsase pe noptier ǎ . Într-un fantastic recital, De când nu l-am mai trecut... Iar tu o îngânai fudul ă, Ruga insistent s ǎ poat ǎ urca în camera 243.Cu greu şi tot contra Glas din amintiri m ă-ntreab ă: Că nu era doar ea pe Deal! unei aten ţii îl l ǎsar ǎ.Nu g ǎsi Ce mai faci, pe unde e ști? nimic.Privi pe aceea şii fereastr ǎ cu Cum de ai atâta treab ă Mai jos pu ţin, c ătre ierug ă, tâmpl ǎria termopan ǎ îng ǎlbenit ǎ. De n-ai timp s ă mai sose ști? Rupea din timp un pitpalac, Inima îi batea puternic.Afar ǎ în Eu în ălţam în gând o rug ă departare se z ǎreau vârfurile Ți-aș a șterne azalee Să ţin ă noaptea cât un veac. mun ţilor înv ǎlui ţi în cea ţǎ . Dac ă-ai vrea s ă te înduri Simeria, 7 Mai 2020 Să mai vii - nu pe Alee, Ajunsese acas ǎ în dou ǎ ore Ci, de dor, pe scurt ături! Pe la poale de Delu ţ… conducând practic automat neputând – popular ă – sǎ se gândeasc ǎ la nimic.Se spal ǎ în Și de-acela și dor s ă tremuri, grab ǎ î şii schimb ǎ costumul şi Când te prind și te cuprind - Trecui asear ă pe lun ă, ajunsese la birou.Rezolv ǎ Cum uitam de noi pe vremuri Pe la poale de Delu ţ, urgen ţele încercând s ǎ fie cât se De s ăruturi f ără rând!... Fiindc ă mintea nu mi-i bun ă, poate de calm. Simeria, 23 Mai 2020 Că de dor nu pot s-o cru ţ; Cercet ǎ în telefon apelurile din ziua anterioar ǎ.La fel si mail- Poemul cucilor… Trecui asear ă pe stele urile.Verific ǎ extrasul de Când e ziua spre amurg, cont.Ap ǎrea extragerea de la La marginea Prelucii, Că de dorul mândrii mele, bancomat din micul oras.. În umbr ă de huceag, Clipele-n galop se scurg; Verific ǎ pe internet mini- Ca eunucii, cucii, marketul,hotelul,companiile de Din lume se distrag; Lun ă, stele şi Luceaf ăr, taxi.Deasemenea chitan ţele de la Mă îndeamn ă la pornit, Şi cânt ă singuratici Cât mai sunt la minte teaf ăr, benzinarie şi cele aferente Un „cu-cu” nesfâr şit, cumparaturile.Toate existau. Şi mândru ţa-i de iubit! Şi-n toate-s hieratici, Simeria, 4 Apr.2020 Iar majoritatea site-urile de ştiri Şi au ceva de mit… DUMITRU HURUB Ă relatau cum în micul ora ş fusese o cea ţa teribil ǎ si bizar ǎ pentru luna Total nesociabili, (Din vol. în preg ătire: Septembrie. În gl ăsuiri succinţi, „Clepsidra cu sentimente!”)

78 Blocnotes posibil s ă fie la distan ţa aia la care n- aş mai putea ajunge, dar nu e cazul, neam ţul ăla mic, care ne ascunde ochelarii, domnu’ alzheimer, vorba Păi dac ă e septembrie! bancului, h ălăduie şte prin alte p ărţi Vara a trecut f ără s ă lase cine şi atunci îmi permit o vizit ă – oca- ştie ce urme c ă s-a cam furi şat ici- zional ă, vezi bine - în memoria aia a colo şi asta doar a şa ca s ă ne dea senin ătăţ ii, a nevinov ăţ iei: ghiozda- iluzia c ă mai exist ă. nul de piele - şi nu-i o afirma ţie Da’ce dac ă, o s ă-mi zice ţi, n-a gratuit ă, ci pur şi simplu adev ărul făcut ravagii ca prin alte p ărţi, dup ă ambi ţiei tatei de a-mi inspira respect iarna pe care am avut-o s-a fa ţă de institu ţia de la care el a ştepta comportat chiar civilizat, f ără confirmarea nu numai a necesit ăţ ii, surprize majore...astea ar cam fi dar mai ales, a calit ăţ ii interpretative urmele ei şi oricum septembrie d ă - era plin cu caiete dictando, cu ______semnalul trecerii la anotimpul pătr ăţ ele, cu maculatoare, cu penar trece vreme vine” , zice Poetul dar umbrei , calmeaz ă exaltarea estival ă, si ăla burdu şit cu creioane bine adev ărurile profunde, imuabile sunt rea şeaz ă în matca normalului toate ascu ţite, echer, compas, gume, m ă aici şi n-avem decât s ă le recept ăm. acele alunec ări fantezice...cele care rog, toate instrumentele necesare *„E vremea , Doamne ! Vara a fost ne spun c ă suntem tineri chiar şi sau nu, cu manuale (dac ă erau!) cu lung ă. (n-a fost, dar ce „ ştia” când nu mai suntem, c ă suntem pache ţelul cu mâncare, un m ăr şi ce Rilke?) frumo şi chiar şi când oglinzile ne alte minuni or mai fi fost, îmi rupea Arunc ă-ţi umbra peste cadranele cutremur ă, c ă suntem de ştep ţi chiar mâinile şi atunci îl ţineam în bra ţe ca solare şi atunci când călc ăm în str ăchini . pe un pachet valoros. Şi vânturile pe câmpii le-alung ă.” Gata, ne întoarcem acas ă, când Că respectivul ghiozdan servea Toamna vine nu numai ca s ă la propriu când la figurat, dar acas ă, şi ca sanie, drumul spre cas ă având calmeze infierbânt ările vie ţii ( sic) ci scoatem mai toate confuziile la şi mici denivel ări cu valoare de şi ca s ă ne regrupeze for ţele, un fel aerisit şi mai târâ ş mai gr ăpi ş le derdelu ş e alt ă poveste... şi aia de început impus de voin ţele redistribuim în ordinea fireasc ă a adev ărat ă, z ău! neantului, dar de fapt rea şezare în vie ţii de fiecare zi’ Distan ţă nu glum ă între ceea ce matca normalului ... plin . Ce mai, e toamn ă! ştiam noi şi ce ştiu copiii ast ăzi, între „D ă fructelor din urm ă porunci s ă O „lumin ă lin ă” se înscrie pe otdinea dirijat ă de naivit ăţ i şi cea fie pline ; culorile u şor alterate, soarele dispersat ă de deschideri informa ţio- mai d ă-le dou ă zile de la sud, alunec ă distan ţându-se prudent, nale aproape incontrolabile, între bu- îndeamnă-le s-ajung ă coapte bine, aerul respir ă calm, eliberat, chiseala literei şi comoditatea şi toarn ă dulce suc în vinul crud.” ... caden ţele crepusculare trimit în sfere descifr ării ei. Cam a şa! ideatice şi ne instal ăm la por ţile Care pe care se surclaseaz ă e în Ne scul ăm de diminea ţă , timpul toamnei nu cu ştiin ţa tr ăirilor intense func ţie de intensitatea nostalgic ă şi probabil devine ştirea zilei, uzualul ci cu în ţelepciunea traducerii lor. luciditatea analitic ă. CNN-ului cu inevitabilul „breaking Prea idilic? Sigur c ă-i prea idi- Punct. news”ocup ă timpul „breakfast”-ului, lic, nu se mai poart ă ast ăzi umbletul Dar chiar dac ă temporalitatea şi- du şul, cafeaua, expedierea copiilor ăsta bezmetic ( ar zice tata) c ălc ătura a schimbat ritmul, „rush ” devenind ori „loading”-ul lor în ma şin ă ne direct ă şi observa ţia frustr ă fiind emblematic ast ăzi, tot ne putem impun o vitez ă despre care nici nu singura şans ă de a atrage aten ţia strecura o ptivire c ătre ceea ce ştim ştim dac ă ne place, dar odat ă pu şi în cuiva şi de a te face cât de cât auzit. (ştiam?) cel mai bine: *„ Vreme mi şcare ne regrup ăm for ţele, mental Aşa dar...! ______înainte de orice, a şa ca s ă putem A început şcoala - ăsta ar cam fi func ţiona cum septembrie ne aduce primul gest de trezire iremediabil ă - aminte c ă trebuie. cel pu ţin pân ă la vara viitoare – co- Ce zice Bacovia? piii î şi iau „ backpacks ”-urile cu tot „T ăcere... e toamna în cetate... cu „ laptops ” şi „ mobile phones ” şi Plou ă... şi numai ploaia d ă cuvânt- fie c ă sunt mici fie c ă sunt mari intr ă E pace de plumb, e vânt şi pe vânt în ritmul impus pendulând între Gr ăbite trec frunze liberate .”? ner ăbdarea schimb ării şi resemnarea Eh, nu tocmai chiar dac ă iubim renun ţă rii... poezia lui. Cât despre p ărin ţi, îi suspectez Realul e mult mai simplu şi de oarecare lini şte mental ă şi poate mai pu ţin dramatic: Rutin ă! ralaxare fizic ă: şcoala e de diminea ţă *„Poetul” Eminescu, pân ă „ late afternoon ”, copiii sunt „GLOSSA” supraveghea ţi, înva ţă chiar câte ceva *Rilke : « HERBSTTAG » (Zi Iisus Hristos, Mahrama, şi se şi disciplineaz ă cumva. de Toamna, trad. Al. Philippide) interpretare, icoan pe panou de Sigur, vremea şcolii s-a dep ărtat ă MARIA CECILIA NICU serios de mine, ce zic, ar fi foarte lemn, colec ție particular ă, SUA

79 Arge ş se recurge la salvarea din gura şarpelui-balaur”. SAU MITUL ETERNEI Cele trei variante ale baladei RENA ŞTERI (VI) din Ib ăne şti, sunt publicate de Cu trecerea timpului profesoara Elena Mera: adev ărata natur ă a acestor creaturi devine incert ă, preponderent uman ă. Balada şerpelui Aş putea da un singur exemplu în acest sens, amintind ritualurile de Foi şica fagului, ini ţiere ale c ălug ărilor budi şti în Sus la vârfu muntelui, care neofitul era întrebat dac ă este Jos la poala codrului, om sau este şarpe ». 23 Şe par ă de foc s ă vede? Balada Şarpele din folclorul Da nu-i para focului românesc confirm ă c ă mitul-ritual, Că sunt din ţî şerpelui. având totem şarpele, s-a practicat şi Şă de-n cale-ncol ăş it pe teritoriul Daciei. originea baladei Şi t ăt roade la on voinic. se presupune a fi în secolul al XII- Şi l-o ros pe jum ătate, ______lea î. Hr. 24 Jum ătate nu mei poate -Sug ă-ţî şerpii oas ăle Din multele variante ale De cu ţâte o ţă lite, Cum îmni suji tu ţâţă le. baladei Şarpele, am ales doar trei De palo şe ascu ţâte. Sug ă-ţî şerpii carnea ta balade de la Ib ăne şti şi anume: Câ ţî drumari pe drum tre şeau Cum îmni suji tu via ţa. Balada şerpelui, La poal ă de Tăţ î în şerpe azvârleau. codru verde {variant ă}şi În Şerpele din grai gr ăia: Informatoare Gliga Floare, n.1939, pădure la izvor {variant ă}. -Păzeasc ă-şi drumari drumu Ib ăne şti nr.324. Variantele de la Ib ăne şti sunt doar Ca s ă mânc io voinicu, Culeas ă în anul 1980. frânturi de balad ă şi care nu se Că mni l-o dat maic ă-sa În p dure la izvor (variant ă) termin ă cu scoaterea voinicului din Duminica diminea ţa ă Mergând la biseric ă: şarpe, cum ar fi fost normal şi cum În p ădure la izvor, se întâmpl ă în balada -Road ă-ţi şerpii oas ăle 25 Cum ne-ai zdrobgit bra ţă le. Suje on şerpe pe-on fi şior. Mistriceanul, o variant ă a baladei Da pe-acolo şine tre şe? din Oltenia, sau în balada Petrea Sug ă-ţî şerpii sânjele 26 Cum ne-ai supt ţâţuşile. O nevast ă frumu şe. Voinicul din Transilvania, unde Fi şioru cân o vide iubita sau nevasta î şi bag ă mâna în Informatoare Todoran Stratona, De nevast ă s ă ruga: sân pentru a-l cur ăţ a pe Petrea de -Tu nevast ă, draga me, venin. Ca şi în balada Mistriceanul, n.1914, Ib ăne şti nr.364. Culeas ă în anul 1971. De-ai f ăcut cuiva on bine cur ăţ irea se face cu lapte. Este o Fă, drag ă, şi pintu mine, credin ţă universal ă c ă şarpele suge La poal ă de codru verde (variant ă) Şi cheam ă pe oare şine lapte, umbl ă dup ă lapte; „şarpele nu Să m ă scoat ă di l-ăst câne. mu şcă copiii mici; lor le place La poal ă de codru verde, Ea cân s ă s-apropcie laptele şi vin la copii de ţâţă şi-i Şerpele a şa-i zâ şe: sug” .27 În balada Şarpele 28 din Şe par ă de foc s ă vede ? Da nu-i para focului -Meri, nevast ă, -n drumu t ău, Că îs ocii şerpelui. Fi şioru ăsta-i a mneu, Că maic ă-sa mni l-o dat 23 DORINA STOICA, Sub semnul lupului Şă de-n drum încol ăş it dacic. Lupul în mitologia şi folclorul Şi t ăt mânc ă din voinic. Pân a nu şi botezat. românesc , în Dacia etern ă. Revistă de Jum ătate nu mei poate Mum ă-sa l-o bl ăst ămat: cultur ă-tradi ţii, proz ă, traduceri din limba De palo şe ascu ţâte, -Vai, copile, dragu mneu, chinez ă, An 1, nr.8, noiembrie 2014, p.5. – Să te sug ă şerpile Apare în ziua de 21 a fiec ărei luni -. Redactor De cu ţâte o ţă lite. fondator CONSTANTIN LUPEANU. Pe drum doi drumari tre şea, Cum mne-ai supt ţâţă le. 24 FLORIN OLTEANU, CRINA C ĂLIN şi Voinicu din grai gr ăia: Tăt a şa l-o bl ăst ămat VALERIU MATEI, op.cit., p.16. -Voi drumari, voi me şteri mari, Şi bl ăst ămu s-o legat. 25 x x x Toma Alimo ş. Balade populare Scoate ţî-mă de ai şi. Şi io de-aia l-am mâncat. române şti, vol.1, Editura Pentru Literatur ă, [Bucure şti], 1967, p.36-48. Şerpele din grai gr ăia: 26 Informatoare Petra Emilia, n.1936, OVID DENSU ŞIANU, Flori alese din -Voi drumari, voi veri primari, Ib ăne şti P ădure nr.8 A. Culeas ă în cântecele poporului. Via ţa p ăstoreasc ă în Vede ţî-vă voi de drum, poezia noastr ă popular ă, Editura pentru anul 1970. 29 Că io de pe el l-oi l ăsa Literatur ă, [Bucure şti], 1966, p.223-225; EUGEN MERA PAVEL R ĂTUNDEANU-FERGHETE, Dup ă voi oi alerga. Balade din Transilvania, Editura „Cuget Că maic ă-sa mni l-o dat 29 Românesc”, [Craiova], 2008, p.236-238. Chiar în zâua de Rusale ELENA MERA, IB ĂNE ŞTI. UN SAT 27 TACHE PAPAHAGI, Mic dic ţionar DE PE VALEA GURGHIULUI. Monografie folkloric, Editura Minerva, Bucure şti, 1979, Cân era slujba mei mare. etnografico-folcloric ă, Seria Cercet ări p.457. La biseric ă s ă g ătea, etnologice zonale - Monografiile Arhivei de 28 x x x Miori ţa. Balade populare El din ţâţă t ăt zoria Folclor, nr.9, Editura EFES (Editura Funda ţiei române şti, Editura pentru Literatur ă, Şi maic ă-sa-l bl ăst ăma: pentru Studii Europene), Cluj-Napoca, 2009, [Bucure şti], 1966, p.118-124. p.146-147.

80 întâlnire mir ările mele muritoare dau examen hai s ă ne întâlnim printre nori sar din piatr ă în piatr ă nu e nevoie de bagaj și curg pe unde ivorii vom fi axul stelelor c ăzătoare departe, în p ădure mir ările mele nemistificate nu trebuie s ă te mai ui ți în jos vor tr ăi n-ai grij ă, n-o s ă te împiedici pân ă la moartea mea. uite de când vorbim ______norul meu și-a schimbat forma Să urc iar în Gr ădina logodite cu visele de acum. iar norul t ău se odihne ște Ghetsimani... sufletul meu are alte culori pe fruntea unui munte Mi-e sufletul pustiit iar ție nu ți-a pl ăcut aici gândurile nu mai pun întreb ări ca p ământul arid din Valea Gheenei. nici m ăcar Botticelli. și nu se mai întorc pe p ământ numai grote, stânci și spini cât vezi cu ochii... flutur uitarea scrijele ște piatra Iar fream ătă m ăslinii călător ca timpul piatra timpului și vulturii dau roat ă în drumul lui spre lumin ă vom str ăluci în timp singur ătatea-I nu adoarme în drumul meu în jurul soarelui în întuneric vegheat ă de animalele de prad ă flutur alb 23 martie 2020 Când se lumineaz ă sângele în zbor precis singur ătatea în suflet uitat ă s-a a șezat pe pantoful de lac nu mai e loc în lume se stinge f ără lacrimi ne-am privit sub clipa îndurat ă boteza ți de mirare diminea ța vine pe racursiuri de De cât verde s-a a șezat pe um ărul meu ca pe o lumin ă și de câte trepte creang ă se a șeaz ă în porturile lumilor va mai fi nevoie și la picioarle mele a început s ă plecate, să urc iar în Gr ădina Ghetsimani... creasc ă iarba se scald ă în spaimele m ărilor s-a a șezat învolburate vălul de mireas ă inel sidefat vetust ă bijuterie bizantin ă și bea rou ă din palmele nu mai r ăsfoi amintiri împreunate clipele zilei le sim ți din ce în ce mai vălul de mireas ă dep ărt ările nu mai au ță rmuri legate cânt ă și acum prin p ădure nici distan țe de mâini, de glezne, de stratul de când cea ță , când ecou și timpul se mi șcă neîncetat por țelan departe de mâna ce l-a furat. pământul zvâcne ște agate mo ștenite din alte regate se întristase și îngerul. la fiecare pas sub încruntarea timpului șambelan degeaba umbli cu hangerul nu mai vrea s ă plece ascuns sub căma șă se poate înnopta la asfin țit, diminea ța se strecoar ă eu port în buzunare tot basmele unul va trebui s ă renun țe str ăvezie printre prea multe t ăceri copil ăriei unul va trebui s ă accepte printre frici neatinse de ieri ______va r ămâne unul adormite cu moartea în suflet sau noi ? acolo unde am r ămas f ără umblet unde nu era prev ăzut ă o escal ă l'héritage cu por țile închise într-o doar ă întinde o mân ă nu mai e loc în lume și voi r ămâne în șoapte nici m ăcar pentru vise cu un pahar de interzise tr ăiri rostogolit în furtuni exerci țiu cu mine îns ămi când vrerea și clipa nu pot respira înl ăuntru arderea și moartea mai bine afar ă, cu tâmplele nu mai au greutate atinse de vânt drumul se îngusteaz ă iar dup ă ce î și vor face efectul mărginit de pr ăpăstii. voi adormi o vreme pe zidurile stîncoase e somnul meu cu vise sarde flori de col ț trece pe lâng ă mine un tren ca un fum fluturi am ăgi ți Petru Botezatu, Maica Domnului, caut ă soarele cu gânduri abandonate cu Pruncul, acrilic pe panou de silenzio stampa printre culorile sfâ șiate lemn de umbrele ascu țite ale piscurilor LILIANA POPA

81 „dialogul” limbajului artistic, în care fondul tradi ţional de semne şi simboluri sunt prezente al ături de cel cu mâna şi cugetul contemporan. O fine ţe de natur ă sculptorului romantic ă a lucr ărilor se manifest ă prin acel „l ăuntric” al fiin ţei Referindu-se la admirabilul autorului. Asist ăm la „dansul” maestru al sculpturii Geza Vida, dimensiunilor şi suprafe ţelor... Bara istoricul şi criticul de art ă Vasile Barnabás ştie s ă-şi eviden ţieze Dr ăgu ţ avea s ă spun ă: Arta „golurile”, precum le f ăcea cândva sculpturii a fost pentru el, (de la a autorul „ stâlpilor înaripa ţi ”, Ovidiu cărui moarte s-au împlinit în luna Maitec, care le introducea în „carnea mai 40 de ani), „ o statornic ă materiei scupturale, transformându-l dragoste pentru lemnul frate în ale într-un atribut al acesteia”. Barna cărui adâncuri stau t ăinuite atâtea Barabás comunic ă prin elementele şi mirabile forme ce a şteapt ă s ă fie planurile sale astfel, c ă lemnul descoperite şi date la iveal ă.. ” În natural str ăluce şte dezinvolt în linii acel an (1980) Bara Barnabás drepte şi unduitoare, apropiindu-se ______împlinise 20 de ani (n ăscut anul şi desp ărţindu-se, degajând dinamic reg ăsite în marile sculpturi 1960, la Sândominic) şi nu-i exclus unde/raze solemne şi grave. O ale lui Geza Vida, aici le vezi la sca- ca omul şi marele artist al estetic ă şi-un design pl ăcut î ţi ră mic ă, ca pe ni şte poeme ale mate- Maramure şului s ă nu-l fi inspirat în întâmpin ă privirea şi starea riei transformate într-un simbol viu alegerea carierei sale. Viitorul artist emo ţional ă. Fluiditatea şi frumuse ţea ce-l pretinde realismul subiectului. a urmat cursurile Liceului de Art ă de liniilor, extrem de rafinate, Asta nu înseamn ă ca în destule la Târgu-Mure ş şi ale Academiei de simplitatea şi severitatea viziunii crea ţii s ă nu primeze caracterul liric Art ă de la Ia şi, Sec ţia sculptur ă. În formelor le întâlnim în lucr ări ca: sau, cum spunea Baudelaire, momentul de fa ţă este profesor la Bucuria vie ţii, R ăsărit I,II, Idol I,II, „supranaturalul”. Titlurile sunt Liceul de Art ă „Nagy István ” din Pereche I,II, Pas ăre I,II,III, Gemeni, ilustrative: Înger, Venus amintire, Miercurea-Ciuc. În anul 1988 a Echilibru-dezechilibru, Cum e sus e Floare, Form ă, Barca vie ţii, Plant ă, primit premiul Uniunii Arti ştilor şi jos, Unicul str ăbun ş.a. Fecioar ă fericit ă, L ănţuire, Zi- Plastici din România, la Bienala de Privite din diferite p ărţi, în a- noapte, Femeie, Rug ăciune ş.a. sculptur ă de la Arad. A avut ceste lucr ări vei descoperi noi ex- Dac ă muzica nu se poate numeroase expozi ţii individuale şi presii, alte şi alte tr ăsături, un nou „povesti”, ca şi poezia, în cazul de grup, multe sculpturi spa ţiale, mesaj, un alt „avânt”, o alt ă „sta ţio- sculpturii emo ţia privirii, a mai ales în lemn, se leag ă de numele nare”...Deslu şim simbolul direct, interpret ării are nevoie de termeni ce său. A ales, ca şi maestrul de concret şi voluntar al unei idei cen- se doresc a l ămuri c ă şi aici spritul odinioar ă, s ă se „lupte” cu lemnul, trale. Artistul insist ă, în compozi ţiile se „descarc ă” şi grani ţele sufletului să deseneze şi s ă ciopleasc ă în lemn, sale, nu numai asupra liniilor drepte, se „deschid”. Împ ărt ăş im deci crezul la început, figuri de mici dimensiuni. ci şi asupra celor arcuite, încovoiate, dup ă care î şi ghideaz ă activitatea Pe 21 martie 2017, cu ocazia lăsând spa ţii deschise, „ferestre”, ca artistic ă Bara Barnabás: „ Dac ă Zilei creativit ăţ ii europene , la umbra şi lumina s ă apar ă sau s ă lumea noastr ă se formeaz ă, se Galeria de Art ă a Consiliului dispar ă, făcându-şi astfel „jocul”. deterioreaz ă şi rena şte prin puterea Jude ţean Harghita s-a vernisat Raporturile armonice dintre static şi imaginii, a gândului şi a cuvântului, expozi ţia de sculptur ă a artistului ______atunci >cioplitul< poate avea un rol Bara Barnabás . Este o expozi ţie de constructiv în procesul creativ ”. idei şi mesaje pl ămădit ă din acest M-a impresionat d ăruirea artis- darnic material, lemnul . Artistul se tului pentru cultul care-l are în fa ţa dovede şte un sculptor al lemnului, în a c ărui „via ţă ” t ăcut ă şi convingerilor, actul estetic devenind lini ştit ă i-a g ăsit acele tr ăsături şi form ă şi expresie. Prin cump ătare şi componente de-a ne comunica uni- discre ţie încerc ă , prin cele 31 de versul ideatic al voca ţiei sale. I-am lucr ări, s ă ne transmit ă st ări de răspuns prin acest profil în cuvinte la armonie, de tensiune, situa ţii de invita ţia de-a savura sensibilitate, comunicare, de îmbr ăţ işă ri şi ordine spiritual ă, armonie şi în ălţă ri. Privitorul va întâlni medita ţie d ăruite prin expozi ţia sa. compozi ţii cu tent ă evocatoare, Sper ăm ca în drumul s ău s ă fie semnele unui simbolism călăuzit, în continuare, şi de conven ţional punându-şi amprenta, aforismul: „ În fiecare lemn st ă-un dar şi realiz ări la care procesul de semn care-şi aşteapt ă descifrarea. abstractizare devine evident. Adun ă lemn. Adun ă semn... ”. Sculpturile se impun prin seriozitate NICOLAE BUCUR şi prestan ţă , forme geometrice, figuri (Din cartea Amprentele sta ţionare şi în „mi şcare” te invit ă la pelerinului , în curs de tip ărire)

82 Să fi fost vreun incon ştient f ără „atestare”, care credea c ă poate s ă scape de amend ă luând-o la (IV) sănătoasa? Vorbeam de militarizare… Moto 26 martie „Mai bine izolat decât în-pământat!” În noapte am auzit un rostogolit Să nu uit ăm, deci, c ă exist ă (cel sinistru şi zgomotul a ceva ce pu ţin) dou ă laboratoare care au lucrat eclateaz ă în preajm ă. şi lucreaz ă în continuare la acest Pe lumin ă am descoperit c ă o proiect, cel de-al doilea (originalul) ţigl ă se desprinsese de pe acoperi şul fiind în S.U.A. ... nostru, a şa, din senin. S ă fi fost unul Aşadar, coronavirusul a fost din gloan ţele trase asear ă? Gloan ţele menit s ă serveasc ă unui scop generos cartu şelor trimise „în vânt” ajung şi (un viitor vaccin anti-HIV), care a ele undeva! Pot c ălători chiar şi trei Horea Porumb, Aurel R ău, Nicolae „sc ăpat” poate din cauza igienei kilometri. Unde pic ă provoac ă Băciu ț, într-unj „turnir” prin precare din laboratorul chinez (acesta pr ăpăd; s ă fi c ăzut unul la noi? cetatea medieval ă din Târgu- a chiar brevetat construc ția virusului Azi am f ăcut o tentativ ă care a Mure ș, august 2020 respectiv!). eşuat. M-am înarmat cu o list ă lung ă ______O alt ă interpretare a acelora şi de alimente ce ne-ar face via ţa mai „O scurt ă istorie a viitorului” informa ţii ar fi aceea c ă oamenii de frumoas ă şi am decis s ă înfrunt descrierea efectiv ă a ceea ce tr ăim ştiin ţă (Chinezi? Americani?), primejdia mergând cu ma şina la mall . acum. Aflu c ă la întâlnirea G20 a servindu-se de virusul construit ini ţial Coada celor care a şteptau afar ă şefilor (vizibili ai) lumii s-a pus în în scopuri medicale, l-au dezvoltat în era imens ă, a şa c ă am renun ţat. discu ţie literalmente eventualitatea continuare ca arm ă biologic ă, Imagina ţi-vă un şir de oameni cre ării unui guvern mondial!... ad ăugându-i efecte nocive. (disciplina ţi), cu c ărucioare, a şteptând 30 martie Virusul, de origine animal ă, a alinia ți pe o distan ţa echivalent ă cu Ieri, în prima duminic ă dup ă fost transformat în virus respirator cea de la Pia ţa Roman ă pân ă la echinoc ţiul de prim ăvar ă, am trecut uman, conferindu-i-se afinitate pentru Universitate; Sau de la Statuia lui (Iar! De şi se spusese c ă s-a renun ţat) proteina ACE2 (acronim pentru Matei Corvin la cea a lui Avram la ora de var ă. Adaptarea la „angiotensin converting enzyme 2 ”), Iancu! deplasarea ceasului în acest sens se o enzim ă implicat ă în controlul Culmea este c ă la supereta, face îns ă f ără dificult ăţ i. Toamna e tensiunii arteriale. ACE2 e prezent ă despre care am mai vorbit, nu mai era mai greu. în anumite celule din inim ă, rinichi și de data asta nimeni şi am g ăsit mai tot So ţia mea şi-a încercat şansa pl ămâni şi constituie poarta „aleas ă” ce era esen ţial. Lipseau (culmea !) mergând la un alt mall , dar tot pentru intrarea în celulele umane atât produsele de lux, gen icre de somon degeaba, îns ă a tras unele concluzii a virusului SARS, responsabil de o ori ficat de ra ţă – sau c ă gestionarii nu tactice pentru data viitoare. Nu c ă ne- epidemie în 2003, cât și a lui Covid- le-au mai comandat, sau c ă lumea ce ar lipsi ceva anume, dar ideea în sine, 19, sursa pandemiei actuale. Acesta st ă acas ă le cump ără pentru c ă dore şte de a ne sim ţi prizonieri, e enervant ă. din urm ă anihileaz ă îns ă şi sistemul să se r ăsfe ţe culinar! Indiscre ții Prietenii no ştri din diverse ţă ri sunt imunitar prin secven ţele de HIV ce i- ulterioare mi-au confirmat a doua stresa ţi mai mult sau mai pu ţin intens au fost introduse în genom. Mai are ipotez ă, pe care, de altfel, o practic ăm şi mai to ţi au impresia c ă sunt capacitatea s ă neutralizeze eventualii şi noi. Seniorii ar avea orele lor „de bolnavi. Un v ăr, medic de familie în anticorpi şi e capabil s ă str ăbat ă pân ă- ie şire”, dar nu le cuno şteam şi nimeni partea cea mai afectat ă a Fran ţei, ne n creier, unde cauzeaz ă efecte nu mi-a f ăcut vreo remarc ă. M ă simt spune c ă la cabinetul s ău nu mai vine neurologice. tân ăr, oricum. nici un pacient. To ţi cei care se auto- Biologia molecular ă, inclusiv În mass-media se fac noi suspecteaz ă merg direct la spital. L- ingineria genetic ă, intr ă în domeniul insinu ări. Un intelectual ce-şi zicea am întrebat dac ă a v ăzut cu ochii lui meu de competen ţă , a şa c ă am putut filosof şi autor de c ărţi explica blând vreun bolnav de Covid, sau m ăcar urm ări (cutremurat !) etapele descrise că aceste zile de izolare trebuie s ă ne vreunul vindecat? A zis c ă nu. Un în studiul de mai sus. fi condus la con ştientizarea faptului altul, din ţar ă, n-a avut ocazia s ă intre Unele etape, în alt context, că „suntem prea mul ţi”, c ă tr ăim în hor ă, c ăci a intrat… în concediu pa şnic, c ăci nim ănui nu-i trecea prin „prea bine” şi c ă ar fi indicat s ă medical cu probleme de coloan ă minte s ă fac ă vreun r ău, le-am câ ştig ăm bani mai pu ţini. Pe vertebral ă o dat ă cu începerea efectuat chiar şi eu, pe vremuri, Facebook circul ă panseuri similare, pandemiei, dat ă care coincidea şi cu lucrând cu un virus de pisic ă. A şadar, atribuite miliardarului Bill Gates. acceptul ce-l primise de a lucra şi vorbesc precum unul ce poate afirma: (Bau-bau a încetat s ă mai fie George dup ă vârsta de pensionare. Pe „Et in Arcadia ego ”! Soros!) medicul de familie nu îndr ăznim s ă-l Mă întreb cum va fi posibil s ă ne So ţia mea prezice c ă „cei r ăi”, deranj ăm. împotrivim acestui du şman redutabil? dac ă au lansat epidemia sperând s ă Ne-am obi şnuit (ce nu f ăcuser ăm o Mă tem de riscul unei reveniri… reduc ă popula ţia lumii, vor ob ţine via ţă ) s ă privim filme la televizor. Pe la miez de noapte s-au auzit efectul opus, c ăci izolarea va duce la

HOREA PORUMB rafale de arm ă automat ă nu departe de un nou baby-boom ! Tot ea a g ăsit în noi, probabil la breteaua autostr ăzii. cartea din 2005 a lui Jacques Attali

83 CATRENE FUMIGENE Întrebare inocent ă din partea unui cursant Deasupra majorit ății? Întreab ă în ne știre, nu a frond ă, Drepturi, o minoritate Pe-un prof versat un tân ăr poli țist: Are-atâtea cât se poate. „Când unul tuciuriu bruscheaz ă-o Când se vrea majoritar ă, blond ă, Duc ă-se la ea în țar ă. Acesta, m ă ierta ți, nu-i tot rasist?”

Black Lives Matter La ora de instruire a poli țiștilor Pu și s ă distrug ă-n pa și alegri, Bandit ochind în tine, de culoare? Mărite Doamne, -i lumineaz ă: Să-l la și s ă trag ă el întâi. Insist, Nu numai via ța celor negri, Altminteri - ani-lumin ă la r ăcoare, Ci toate vie țile conteaz ă! Iar de-l împu ști tu primul - ești

rasist! Își d ă arama pe fa ță ______Mult pretinsa cultural ă Și îi cere s ă-i s ărute un bocanc în Revolu ție, de stânga, mod hidos, Orice drepturi cet ățene ști sunt la Cât s-ar vrea de natural ă, Să nu bléstemi insul care l-a-nc ălțat fel de scumpe Dă cu stângu-n drept', nătânga. pe-un canibal?! Sigur, toat ă lumea treaz ă Neag ă dritul schingiuirii, Cui d ă bine acuzarea? Nici sângele t ău nu-i mai ro șu Îns ă crede ți c ă-i mai breaz ă Acuzarea de rasism decât al meu O poli ție-a gândirii? N-are-a face hici cu rasa. Să dai foc cu mânie de zbir la statui, În splendídu-i egotism figurine, icoane Ho țul și b ătăușul au etnie? „Obiditul” sare casa. De-aceea c ă Maica Fecioar ă și Fiul Spune-i unui ho ț c ă fur ă, și sfin ții p ărin ți nu-s de-aceea și Face jaf la drumul mare Excesul de zel fa ță de mo ștenirea culoare cu tine, Și te-ai ars: inci ți la ur ă, trecutului Ăsta nu cumva-i tot rasism excesiv, Ba și la discriminare! S-or cruci, -nfruntându-și anii, rătăcite-al meu Steve, gogomane, Vânturile, haihuile: Tu, ce știi c ă și ție tot sânge de- Viciul e discriminare? Au ajuns, ca talibanii, aceea și culoare î ți curge prin vine?! Cum cite ște-o epigram ă, Să dea jos statuile. Care-o pi șcă, n-o jele ște, Nu po ți men ține libertatea prin Numai ce-auzi o madam ă: Descoperitorului Americii asumarea libert ății de a-i urî pe „Nu-i corect politice ște!” Descoperind, tenace,-o lume nou ă, al ții Ne-ai conturat tabloul despre lume, Cretini dând jos statuile de nobili, Bani s ă ias ă Ca, peste veacuri, șerpi cloci ți în ou ă, Predecesori ce-au abolit sclavia, Pentru dân șii doctor Faust Să-ți scoat ă din istorii al t ău nume. Prin gestul lor de imbecili ignobili E-o valoare relativ ă: Îi surp ă libert ății temelia. Ei ți-atest ă holocaust Recuno știn ță fa ță de Columb Și-n comuna primitiv ă. Descoperind americi la vreo nou ă, Avertismentul lui Trump pentru De fapt, descoperise-o „Lume min țile fierbin ți Cui îi st ă-n gât cre știnismul? Nou ă”, Cine-o da jos de pe soclu De milenii ne vâneaz ă, Să-i dea urma șii, veacuri mai apoi, La țicneal ă vreo statuie, Ne arunc ă-n bezn ă, tin ă. Memoria la lada cu gunoi. Pe cocoa șa sa de cioclu Ast ăzi ni se profaneaz ă

Și memoria cre știn ă. La monumentul pre ședintelui El pe soclu o s-o suie. Abraham Lincoln Pe-obrazul ță rii-ai șters o pat ă: Se schimb ă gusturile Pre ședintele Erdogan transform ă I-ai scos pe negri din sclavie. Nu se-ntreab ă Alba-ca-Zăpada, catedrala „Sfânta Sofia” în Urma șii lor, azi, drept r ăsplat ă, Mirii fug de ea ca de dalac. moschee Te scot și ei ... din ve șnicie. Cu catran s ă-i ungem fa ța, coada Iataganul próclet vine Și, fire ște, coasta cea de drac. Iar asupra Sfintei Cruci. Cu ce-s mai breji decât talibanii? Replica lumii cre știne Porni ți, neomarxi știi scandalo și, Exces de zel într-o cofet ărie O ploi ță -i cu bulbuci. Istoria s-o ard ă ca ciurlanul, O cafea și o „Negres ă” Vor fi fiind ei mai pu țin gelo și, S-au soldat c-un trist final: Ce semnifica ție are transformarea Dar niciodat ă decât talibanii. Brusc blocat și pus în les ă, catedralei „Sfânta Sofia” în Că-i ... rasist și canibal. moschee Care-i vina albului american de Scepticii v ăd începutul ast ăzi? În conformitate cu moda Unei noi filozofii. Îmi repugn ă sclavagismul și L'Oreal, de han ț s ă scape, S-ar putea s ă fie șutul rasismu-ntors pe dos. Noi pigmen ți cat ă-n t ăciuni: Altor - noi - „Sfinte Sofii”. Când pe-un alb îl cheam ă-un negru Blondele s ă fie-arape, NICOLAE MĂTCA Ș ca în restaurant pe-un țal Ur șii albi s-ajung ă bruni.

84 Și-mi zic, intrând în pr ăvălie: INSTANTANEU LA VOTARE Când ambalajul str ăluce ște, Precis e marfa cenu șie! Sala-i mare şi cochet ă, ÎN LUNA SEPTEMBRIE Urnele-s precum se cere, MASC Ă CHIRURGICAL Ă Iar votarea e secret ă... La vedere. Azi m ăștile, m ărturisesc, Fac guverna ților minuni, ÎNAINTE DE ALEGERI Căci nu se vede când ro șesc De gogonatele-i minciuni! O vorb ă am la îndemân ă Şi-o spun, dragi cona ţionali: MUL ȚUMIM LUI DUMNEZEU Să nu da ţi vrabia din mân ă Pe-un stol întreg de.. .papagali! Omul, Doamne-ți mul țume ște

Că i-ai dat lumin ă, soare, AUTUMNAL Ă Că vorbe ște și gânde ște, ÎN LUNA SEPTEMBRIE Pădurea se dezbrac ă iar, Și-i întruna în mi șcare. Și cine știe-a câta oar ă, Plecat ă-i vara sus pe grui, De frunza deas de stejar Vacan ţa e demult în doliu, Pentru tot ce-l înconjoar ă: ă Ce a ținut r ăcoare-o var ă. Elevul st ă în banca lui, Ap ă, aer și verdea ță , Pentru toamn ă, iarn ă, var ă, Parlamentarul... în fotoliu. Ea, ca o mam ă grijulie Pentru tot ce-nseamn ă via ță . Acoper ă cu straiul s ău MUSAFIRUL ÎN PERIOADA DE Pentru pace și iubire, Semin țe mii, ce-n prim ăvar ă ALERT Ă Pâine, fructe, lapte, vin, Rodi-vor fiecare

Pentr-un dram de fericire, Și îi vor mul țumi Și-a pus în cui bastonul, basca, Cu iubirea din c ămin. Prin a miresmelor din flori, Lăsă pantofii la intrare, Prin zumzetul albinu țelor, Iar gazda-i zise: scoate-ți masca! Pentru tot î ți mul țume ște, Dar și prin coloritul Urgent el a-ntrebat: pe care? Îns ă iart ă-l pe ateu, Tabloului de plante Că de TINE - și aminte ște Mirobolante. CONFORMARE ÎN PANDEMIE Doar atunci când d ă de greu!

Ca un sihastru-n izolare ELECTORAL Ă PE CALEA DREPT ĂȚII Am stat, luând u șor aminte; E clar ca Soarele și Luna - Că adev ăru-i unul, care Un lucru îmi zburle ște p ărul O spun și nu e cu mirare: E spus de cel ce nu ne minte! Și-i clar ca soarele și luna: Cu mâna lui, întotdeauna, Când lumineaz ă adev ărul, Și-o face omul la votare. RECLAME INTENSE Întunec ă pe loc minciuna!

Mi-am zis, privind spre animale RECLAMA VINARULUI UNUI SO Ţ ŞI C ĂSĂTORIE În târgul ce-mi ie și în cale; TÂRZIE Azi sunt în crama mea, vecine, Că vaca bun ă și l ăptoas ă Mai umblu pe la câte-o vran ă, Se cump ără direct de-acas ă! E mândru cu a lui so ţie, Și-s mul țumit, decurge bine… Ea-i tân ără, el în etate, Economia subteran ă! PREZENTAREA M ĂRFII Şi-i place mult, … la nebunie, VASILE LARCO Iar când e s ănătos o bate! Aspectul nu m ă cucere ște

______COINCIDEN ȚĂ A fugit și el cu una, Având un foarte prost stilou, Îns ă ea fugea mai iute… Și-a cump ărat un altul nou, (1936-2020) Dar și acesta-i prost, c ă scrie ARTA CRITICII Tot cu gre șeli de-ortografie. Criticul, cu fraza-i grav ă, Când i-a desecat volumul, VIITOR ÎNDEP ĂRTAT L-a urcat întâi în slav ă Va reveni matriarhatul, Și i-a dat de-acolo drumul. Bel șugului g ăsi-vom cheia Doar când va câ știga b ărbatul RETICEN ȚĂ Cât poate cheltui femeia! De-am stârpi pe pro ști, cumva, Cum s-ar crede c ă a logic, GHINIONISTUL Oare nu s-ar perturba Obsedat c ă pierde-ntruna, Echilibrul ecologic? Vrând chiar soarta s ă-și ajute, Selec ţie VASILE LARCO

85 Literatur ă și film întâmpl ări potrivnice, pe un noroc căzut din cer. Mai precis, întâlnirea cu Charles Forestier, fost tovar ăș de În decembrie 1891 Maupassant are arme în Algeria. Acesta îl angajeaz ă accese de team ă, vede fantome și se ca redactor la jurnalul de opinie La crede urm ărit. Moare peste doi ani, vie française . Fascinat, el va iar la înmormântare asist ă Proust și descoperi saloanele, femeile, Zola, printre alte celebrit ăți. În c ărțile calculele, politicul, surâsul lui Maupassant apare o predilec ție contraf ăcut. Va urca treptele puterii pentru spaima trecerii în nefiin ță , gra ție femeilor care-l înconjoar ă și îl ______pentru moarte și nebunie. Când moare ador ă. nelegiuit ă”. Filmul omite asemenea personajul Forestier (vezi romanul Regizorul Philippe Triboit s-a oprit subtilit ăți, neglijând e șafodajul Bel-Ami , ap ărut în 1885), autorul în ecranizarea sa ( Bel-Ami, 2005) la psihologic. musai s ă scrie acolo c ă „o hido șenie aspectul superficial, colorat, specta- ]n 2012 Nick Ormerod filmeaz ă un se r ăsfrângea în ochii lui culos. Costumele sunt des ăvâr șite, alt Bel-Ami , cu Robert Pattinson fic și”(traducere de Radu Malcoci, etalate într-o atmosfer ă parizian ă, îns ă (Georges), Uma Thurman(Madeleine 1969). Spaima de uitare, de cimitir, machiajul are sclipiri jenante, culorile Forestier), Kristin Scott Thomas de ireversibil. invadeaz ă de pretutindeni. Regizorul (Madame Walter), Cristina Ricci Scriitorul s-a n ăscut în 1850, a tr ăit n-a avut r ăbdarea parcurgerii c ărții, (Clotilde). Nu voi afirma c ă aici totul pu țin, dar intens, fiind un prozator nici n-a exploatat artistic sfâr șeala e la superlativ, ci voi polemiza pu țin des ăvâr șit. Romanul Bel-Ami doamnei Walter, când a aflat c ă fiica referitor la presta ția lui Pattinson, sintetizeaz ă cu dinamism loviturile de ei a fugit cu Georges. Deodat ă, ei îi despre care lumea vrea s ă cread ă c ă a teatru ale epocii, specula țiile, trece pe dinaintea ochilor chipul senin rămas cantonat în interpret ările scandalurile, parvenirea. Georges al lui Isus mergând pe ap ă. Se duce anterioare. În rolul lui Bel-Ami el e Duroy, numit și Bel-Ami, e un produs spre ser ă și…din nou spaima lui un Casanova perfect, cu zâmbete perfect al epocii, un Julien Sorel sau Maupassant, materializat ă în cuvinte toxice, cu grimase contraf ăcute. chiar un Rastignac .Pe ce se bazeaz ă de tipul „dih ănii, fantome ciudate și Infatuat, arogant, egoist, brutal, f ără arivismul s ău? Pe farmecul fizic, dar însp ăimânt ătoare ar ătări de basm. scrupule, sardonic, perfid, impulsiv. și pe corup ția malefic ă din înalta Doamna știa c ă în acele clipe Georges Nu e pu țin lucru s ă une ști într-o societate. La început, Georges n-are îi necinstea fata . Ei îi treceau interpretate toate aceste…adjective. nici m ăcar un ban, nu cunoa ște pe mereu„pe dinaintea ochilor, Pattinson a reu șit. nimeni, dar hazardul îl ajut ă mereu. îmbr ățișați împreun ă cu Isus Cristos, ALEXANDRU JURCAN Ascensiunea sa social ă se bazeaz ă pe care binecuvânta dragostea lor ______banner uria ș atârna de stele asear ă EPIGRAME / CATRENE Curier vestindu-ne într-o limb ă astral ă c ă fiin țeaz ă printre noi, aproape pe UNUI PESIMIST nev ăzute și ne știute, un asrmenea Când muntele s ărut ă cerul corifeu, tr ăind modest și stingher și cerul se coboar ă-n mare, amploarea literaturii române. rămâi în via ță cu misterul Răstignit înc ă din via ță pe o idee de și râzi când soarele r ăsare. anvergura cosmic ă, ca un adev ărat Vatra veche Num ăr nou de - nu e repertoar viu fabulos, dedicat tuturor UNEI DIVE floare la ureche, dar nici nu e o Marilor Spirite ale literaturii române. Trec anii, parc ă ieri ai fost corvoad ă s ă-l cite ști din cap în Mitologia antic ă p ăstreaz ă amintirea coada... : o zân ă mândr ă f ără somn, acelor preotese între ținînd focul dar vine vremea unui rost Ciuperca Livia perpetuu on temple. Este ceea ce face Stimate maestre Nicolae B ciu , la bra ț, pe bulevard, c-un domn. ă ț Nicolae B ăciu ț pentru noi to ți primind revista Vatra veche pe luna publicând revist ă VATRA VECHE, UNUI CAVALER SEME Ț trecut ă, v ă mul țumesc, felicit ări și printre atât de multe altele. sunt, deja, cu gândul spre Cora Botez Mai ieri erai și tu seme ț, urm ătoarea, deoarece: cu p ărul negru ca un corb, Mul țumiri și felicit ări pentru Vatra Cu poezii i proze plou , dar fugi de-un câine p ădure ț, ș ă veche 8 / 2020, pe care o a șteptam. Vatra beteag și n ăpârlit și orb. Spre spun, dând curs m ăsurii: Picturile d-nei Adriana Ureche sunt o C-o s ă apar ă-o creang ă nou ă splendoare. Dumnezeu s-o Pe arborele Editurii. UNUI SECRETAR DE STAT odihneasc ă în pace. VASILE LARCO VPL

Pe vremuri, greu la Medicin ă, Canada Pentru cei care nu tiu, azi este Ziua la BIO-CEL deloc atent, ș Vă salut și v ă mul țumesc pentru c ă când te certai cu o vecin ă, Interna țional ă închinat ă lui mi-ați trimis, în pdf, revista. O voi NICOLAE B CIU , poet, prozator, și te-ai trezit chiar repetent. Ă Ț lectur ă pe îndelete zilele urm ătoare. eseist și, mai ales Publicist. Un VICTOR MAROLA Deocamdat ă am citit cu aten ție și→

86 interes un text al domniei voastre, Am primit. Felicit ări pentru realizarea despre pres ă mure șean ă, ap ărut recent de excep ție! Deplin ă s ănătate și mult în revista UZPR. Binevenit și util bine! pentru mine din plin. Numai bine, Z.C . sănătate, spor la treab ă! Vă mul țumesc, sunte ți un om Adrian Simeanu, Pite ști extraordinar. V ă sunt îndatorat ă, Cu stim ă, Excelent ă (c ă de obicei)! Mul țumesc! Catinca Cezar Straton Vă mul țumesc pentru acest num ăr și Frate, Nicolae, pentru articolul dvs. atât de adev ărat. Mul ţumesc pentru revist ă. Se pare c ă Cu cele mai bune ur ări, n-am nici eu (la 70 ani!) şi nici cartea Toma Pavel mea de rondeluri vreo rezonan ţă ... Bun ă ziua, domnule redactor-șef Succes peste tot. E foarte frumoas ă Nicolae B ăciu ț! ilustrarea revistei. Te felicit pentru Salut ări și gânduri de bine, din acest lucru dar şi pentru con ţinutul Șimleu Silvaniei! Mul țumesc mult și revistei. Succes! Succes! S ărut-o pe pentru acest num ăr al revistei „Vatra so ţia ta din partea mea. Petru Botezatu, Iisus str ăpuns veche”! (…) Cu drag şi amar, cu suli ța pe cruce, fresc ă, Cu drag și înalt ă considera ție, Claudia... Catedrala Sf. Vinere Zal ău. Marin Ștefan ______Multumiri, Maestre Drag. Cu mult Stimate dle redactor-șef, pe care am primit-o de la dvs., respect pentru tot ceea ce Vă mul țumesc pentru g ăzduire în semnat ă de doamna Lerner dedicat ă face ți in cultura român ă! Al dv., recentul nr.8 al revistei. Ca lui N. Steinhardt. Sper s ă sune bine. Florian Copcea întotdeauna, revista de top a dvs. e Felicit ări autoarei pentru mesaj și bogat ă în con ținut, reproducerile pentru valen țele memoriei de aur, Stimate Domnule Nicolae B ăciu ț, color fiind o memorie vie pentru plus pentru proiectul editurii și al Vă multumesc pentru accesul la regretata pictori ță. Purced tot acum la revistei. Cordial, Revista "Vatra Veche", rod al cititul pe îndelete, nu înainte de a m ă C. Stancu devo țiunii dumneavoastrà culturale ! achita de datoria pentru num ărul Cu stim ă, urm ător. Distinse Domnule Prof. Nicolae N.Adam Cu cele mai alese sentimente de Băciu ț, Redactor-șef – Vatra veche , Mul țumesc mult pentru revist ă. admira ție pentru munc ă pe care o Mul țumiri cu Felicit ări Felicit ări pentru tenacitatea și puterea depune ți întru cre șterea noastr ă maximus pentru acest nou num ăr Dv de munc ă. Cu drag spiritual ă, EXCEP ȚIONAL al Vatrei vechi de Ștefan Jurc ă NM. la Tg. Mure ș! Voi, cei din Redac ție, sunte ți o LUMINA VIE și pentru noi, Mulțumim pentru revist ă, stimate Cu mul țumiri și cu binecuvântare, to ți ardelenii care am trecut Carpa ții Băciu ț Nicolae! +Serafim și ne-am cuib ărit dup ă destin pe alte Vă citim cu mult interes în Australia, meleaguri din țar ă ori de peste hotare! Sănătate, Stimate dle B ăciu ț, mi-a pl ăcut Voi v ă lupta ți pentru Adev ăr, și bine articolul dvs „Cum se poate dărâma Ben Todic ă face ți, mai ales acum în haosul un mit ". Din p ăcate, America de azi Coronavirus, când Omul de rând este Confirm, cu mul ţumiri, primirea nu prea mai știe ce vrea, iar disput ă total debusolat la nivel planetar! num ărului. Felicit ări pentru politic ă e mai dur ă ca niciodat ă - ori Mare noroc cu Vatra veche, în care consecven ţă şi calitate! noi, or ei, pare a fi deviza actual ă. găsim art ă și cultur ă adev ărate, care Cu alese sentimente, Asta e, orice mare putere are un ne redau lini ștea și armonia ! I. Soare început și un sfâr șit, lucru Sunte ți în TOP 3 în România, cu Felicit ări și mul țumiri cu drag, incontestabil. semne spre mai sus !!! Se pare c ă este și sfâr șitul democra ției Ștefan Vl ădu țescu Ave ți grij ă și de s ănătatea Voastr ă ! Foarte mul ţumesc, truditorule. - aici și în toat ă lumea. Cu stim ă și mulțumiri, Plec ăciune. Nici în Atena, leag ănul democra ției, Ioan Luca - ardelean din Bucure ști Să fii s ănătos şi voios! aceasta nu a durat mai mult de cca 230 de ani, de ce ar dura mai mult în Ioan Gro șescu Mul țumesc mult. Frumoas ă revist ă. Domnule Nicolae B ăciu ț, epoca modern ă, când lucrurile merg Victor Marola Am primit revista „Vatra veche”, nr. mai repede ? Stimate Domnule B ăciu ț, 8/2020. Ca de obicei, un num ăr dens, Poate c ă sunt pesimist, dar experien ța Vii mul țumiri și calde felicit ări pentru cu texte solide și care reflect ă starea vie ții mi-a ar ătat c ă, în general, noul num ăr al Revistei. literaturii de azi. Un demers pesimi știi au mai mult ă dreptate, Mult succes în continuare, meritoriu, dovad ă c ă exist ă cultura ca decât optimi știi. Ar fi fost mai bine s ă Valeriu Tudor mod de ie șire din peisajul fie invers, dar ...... Mulțumesc pentru revistele trimise. contorsionat al acestor vremuri. Cu mult ă stim ă, Mereu tot mai interesante. Vă trimit o scurt ă cronic ă la o carte Cititorul dvs, Valentin Uban Radu U.

87

Petru Botezatu, Maica Domnului Orant ă, fresc ă de pe bolta central ă, Catedrala Sf. Vinere Zal ău. ______

MIHAI EMINESCU Privirea-ți adorat ă Luceaf ărului m ărilor; Asupra-ne coboar ă, Ascult ă-a noastre plângeri, RUG ĂCIUNE O, maic ă prea curat ă Regin ă peste îngeri,

Craias ă alegându-te Și pururea fecioar ă, Din neguri te arat ă, Îngenunchem rugându-te, Marie! Lumin ă dulce clar ă, Înal ță -ne, ne mântuie O, maic ă prea curat ă Din valul ce ne bântuie; Noi, ce din mila sfântului Și pururea fecioar ă, Fii scut de înt ărire Umbr ă facem pamântului, Marie! Și zid de mântuire, Rug ămu-ne-ndur ărilor ______Directori de onoare Cleopatra Lorin ţiu, Ioan Marco ș, Cristina Acad. MIHAI CIMPOI Sava, Maria Dorina Stoica, Mihaela Malea Acad. ADAM PUSLOJIC Stroe, Nicolae Suciu, Titus Suciu, Gheorghe MIHAI BANDAC Sar ău, Ilie Şandru, Gabriela Vasiliu

Redactor-şef adjunct Coresponden ţi: Elisabeta Bo ţan (Spania), GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN Darie Ducan, (Paris), Dumitru Ichim, George Redactori: Filip (Canada), Andrei Fischof (Israel), Simina Mihaela Aionesei, Emilia Amariei, Florin Laz ăr (Paris) Veronica Pavel Lerner Bengean, Diana Dobri ţa Bîlea, Sorina Bloj, (Canada), Gabriela Moc ăna şu (Fran ţa), Dorin Lumini ța Boboc, A.I. Brumaru, Geo Nădr ău (SUA), Mircea M. Pop (Germania), Constantinescu, Lumini ţa Cornea, Melania Aliona Grati, (Chi şin ău), Ognean Stamboliev Cuc, Iulian D ămăcu ş, R ăzvan Ducan, Suzana (Bulgaria), Silvia Urdea (SUA). Fântânariu-Baia, Dumitru Hurub ă, Alexandru Alexandra Scherer (Paris), secretar de redac ție Jurcan, Vasile Larco, Rodica L ăzărescu, Lunar de cultur ă editat de ASOCIA ŢIA „NICOLAE B ĂCIU Ţ” PENTRU DESCOPERIREA, SUS ŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Pre şedinte SERGIU PAUL BACIUT Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mure ş, str. Iuliu Maniu nr. 14, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluat ă fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae B ăciu ţ 2020 ● Email : [email protected] ; [email protected] ●Adresa redac ţiei: Târgu-Mure ş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0744474258. ● Tehnoredactare Sergiu Paul B ăciu ț ●Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra con ţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflect ă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88