Studii Privind Determinarea Actiunilor, Masurilor

STUDII PRIVIND DETERMINAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR GESTIONARII INTEGRATE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE

DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

VOLUMUL 5

ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE,

SOLUTII SI LUCRARI FEZABILE

2009

PT-08-QMS/A

STUDII PRIVIND DETERMINAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR GESTIONARII INTEGRATE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT VOLUMUL 5 ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE, SOLUTII SI LUCRARI FEZABILE

DIRECTOR: Dr. Petre STANCIU

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: Dr. Marinela SIMOTA

DIRECTOR DGA: Dr. ing. Daniela RADULESCU

SEF SECTIE SD MDM Dr. ing. Ion TECUCI

RESPONSABIL TEMA: Dr. ing. Elisabeta OPRISAN

SEF BQMS Răzvan MAREŞ

Form cod PO-11-QMS/B-a

Elaborarea ştiinţifică Dr. ing. Elisabeta OPRISAN Dr. ing. Ion TECUCI

Form cod PO-11-QMS/B-b STUDII PRIVIND DETERMINAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR GESTIONARII INTEGRATE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE

DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE, SOLUTII SI LUCRARI FEZABILE

CUPRINS

CAP. 1. IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU REALIZAREA ECHILIBRULUI DINTRE DISPONIBILUL LA SURSE SI CERINTELE DE APA ALE FOLOSINTELOR...... 1 1.1. ABORDAREA ECHILIBRULUI DISPONIBIL LA SURSA – CERINTA DE APA……….…………..……… 1 1.2. ACTIUNI PENTRU REALIZAREA ECHILIBRULUI DINTRE DISPONIBILUL LA SURSA SI CERINTA DE APA...... 5 1.2.1. Actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa...... 6 1.2.2. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor...... 7 CAP. 2. IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR NECESARE PENTRU DIMINUAREA EFECTELOR SECETELOR……………… 8 2.1. SECETA - UN HAZARD NATURAL………………..…….. 8 2.2. EVALUAREA CALITATIVA A EFECTELOR POTENTIALE ALE SECETEI...... 9 2.3. SECETA SI RESURSELE DE APA….…………………… 11 2.4. DIMINUAREA EFECTELOR SECETEI...... 14 2.4.1. Raspunsuri la producerea fenomenului de seceta...... 14 2.4.2. Gestionarea apelor in conditii de seceta...... 14

2.4.2.1. Strategii si politici de gestionare a apelor in conditii de seceta...... 14 2.4.2.2. Diagnoza secetelor...... 16 2.4.2.3. Gestionarea fenomenului de seceta.. 17 2.4.2.4. Actiuni, masuri, optiuni si solutii pentru diminuarea efectelor secetei 18 2.5. PLANURI DE GESTIONARE A FENOMENULUI DE SECETA……………………………………………………. 22 2.5.1. Aspecte generale………………………………….. 22 2.5.2. Principalele probleme de continut ale planului 25 2.5.2.1. Evaluarea efectelor secetei………… 25 2.5.2.2. Cadrul legal…………………………….. 25 2.5.2.3. Audit asupra utilizarii apei…………… 25 2.5.2.4. Evaluarea capabilitatii sistemelor de aprovizionare cu apa…………………. 25 2.5.2.5. Stabilirea structurii organizatorice pentru gestionarea secetei………….. 25 2.5.2.6. Identificarea grupurilor expuse riscului si vulnerabilitatea lor la seceta…………………………………… 26 2.6. STRATEGIA NATIONALA PRIVIND REDUCEREA EFECTELOR SECETEI…………………………………. 26 2.7. PROPUNERI PRIVIND COMPLETAREA STRATEGIEI NATIONALE PRIVIND REDUCEREA EFECTELOR SECETEI...... 27 2.7.1. Implementarea strategiei...... 27 2.7.1.1. Planuri si programe...... 27 2.7.1.2. Plan National de diminuare a efectelor secetei...... 27 2.7.1.3. Planul bazinal de diminuare a efectelor secetelor...... 28 2.7.1.4. Planul judetean de diminuare a efectelor secetei…………………..……. 28 2.7.1.5. .Sistemul organizational………………. 29 2.7.2. Componenta metodologica a strategiei de management……………………………………….. 31 2.7.2.1. Caracterizarea secetei…………………. 31 2.7.2.2. Calculul probabilitatii secetei…...….… 31 2.7.2.3. Evaluarea riscului la seceta...... 31 2.7.2.4. Evaluarea vulnerabilitatii la seceta.… 32 2.7.3. Componenta operationala……………………..... 32 2.7.4. Componenta de revizuire publica…………..…. 34 2.7.5. Diminuarea efectelor secetei in sectorul agricol……………………………………………… 34

CAP. 3. IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR NECESARE PENTRU COMBATEREA EROZIUNII SOLURILOR SI DIMINUAREA EXCESULUI DE UMIDITATE……….….. 35 3.1. EROZIUNEA SOLURILOR……………………………… 35 3.2. MASURI PENTRU COMBATEREA / REDUCEREA EROZIUNII SOLULUI SI CORECTAREA TORENTILOR……………………………………………. 38 3.2.1. Masuri pentru combaterea eroziunii solului pe terenurile agricole………………………… 38 3.2.2. Masuri pentru reducerea eroziunii solului in fond forestier si corectarea torentilor………. 39 3.3. EXCESUL DE UMIDITATE……………………………… 39 3.4. MASURI PENTRU REDUCEREA EXCESULUI DE UMIDITATE………………………………………………. 39 3.5. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII NECESARE PENTRU DIMINUAREA EFECTELOR EROZIUNII SOLURILOR SI EXCESULUI DE UMIDITATE CUPRINSE IN ANEXELE LA PLANUL NATIONAL DE ACTIUNE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI (PNAPM), PLANURILE REGIONALE SI JUDETENE DE ACTIUNE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI (PRAM SI PLAM) SI STUDIILE ISPIF SI ICAS………………………………………………………. 40 3.5.1. Actiuni, masuri, optiuni si solutii necesare pentru diminuarea efectelor eroziunii solurilor si excesului de umiditate cuprinse in anexele la Planul national de actiune pentru protectia mediului (PNAPM), planurile regionale si judetene de actiune pentru protectia mediului (PRAM SI PLAM) 40 3.5.2. Actiuni, masuri, optiuni si solutii necesare pentru diminuarea efectelor eroziunii solurilor si excesului de umiditate cuprinse studiile ISPIF si ICAS………………………….. 42 3.5.2.1. Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in suprafata la nivel de subbazin hidrografic – patrimoniu agricol...... 42 3.5.2.2. Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in adancime la nivel de subbazin hidrografic – patrimoniul agricol...... 61

3.5.2.3. Lucrari propuse pentru corectarea torentilor si ameliorarea terenurilor degradate – fond forestier...... 71 CAP. 4. IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU UTILIZAREA POTENTIALULUI HIDROENERGETIC……….…………. 92 4.1. CONCEPTELE DE POTENTIAL SI RESURSA………….. 92 4.2. POTENTIALUL HIDROENERGETIC AL RAURILOR ROMANIEI…………………………………………………… 93 4.3. SITUATIA ACTUALA A UTILIZARII POTENTIALULUI HIDROENERGETIC…………………………………………. 94 4.3.1. Evolutia productiei de energie hidroelectrica in intervalul 2000-2007………………………………... 94 4.3.2. Gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic………………………………………. 96 4.4. REGLEMENTARI LEGISLATIVE IN DOMENIUL ENERGIEI…………………………………………………….. 97 4.5. STRATEGIA ENERGETICA A ROMANIEI 2007 – 2020... 100 4.6. MICROPOTENTIALUL HIDROENERGETIC……………... 105 4.7. STRATEGIA DE DEZVOLTARE SI RETEHNOLOGIZARE A SECTORULUI HIDROENERGETIC PENTRU PERIOADA 2004 – 2025. 108 4.7.1. Obiective Generale...... 108 4.7.2. Programul de realizare de noi capacitati de productie…………………………………………… 109 4.7.3. Programul de retehnologizare a centralelor in operare………………………………………………. 109 4.8. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII PENTRU UTILIZARAE POTENTIALULUI HIDROENERGETIC….. 111 4.8.1. Continuarea executiei lucrarilor hidrotehnice aflate in constructie...... 112 4.9. PARAMETRII DE PERFORMANTA AI SISTEMULUI HIDROENERGETIC AL ROMANIEI IN ANUL 2025...... 115 CAP. 5. IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU UTILIZAREA POTENTIALULUI NAVIGABIL AL APELOR……………. 116 5.1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE TRANSPORTULUI PE APA……………………………….. 116 5.2. ISTORICUL CAILOR NAVIGABILE DIN ROMANIA…….. 118 5.3. SITUATIA ACTUALA A NAVIGATIEI FLUVIALE IN ROMANIA...... 119 5.4. NAVIGATIA FLUVIALA IN UNIUNEA EUROPEANA...... 121 5.5. POLITICA UNIUNII EUROPENE IN PROMOVAREA TRANSPORTULUI PE CAILE NAVIGABILE INTERIOARE...... 122 5.6. STRATEGIA ROMANIEI PRIVIND NAVIGATIA FLUVIALA INTERIOARA…………………………………… 124 5.6.1. Planul de Amenajare a Teritoriului National……. 124 5.6.2. Strategia Ministerului Transporturilor si Infrastructurii in domeniul transporturilor navale...... 126 5.7. STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND REGIUNEA DUNARII...... 128 5.8. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII PENTRU NAVIGABILIZAREA RAURILOR INTERIOARE...... 129 5.8.1. Dezvoltarea de noi cai navigabile interioare in intervalul 2007 – 2022...... 129 5.8.2. Amenajarea pentru navigatie a raului Olt aval de municipiul Rm. Valcea………………………….…… 130

STUDII PRIVIND DETERMINAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, B1 / 2009 OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU ATINGEREA OBIECTIVELOR GESTIONARII INTEGRATE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE MM DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT

CAPITOLUL 1

IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU REALIZAREA ECHILIBRULUI DINTRE DISPONIBILUL LA SURSE SI CERINTELE DE APA ALE FOLOSINTELOR

1.1. ABORDAREA ECHILIBRULUI DISPONIBIL LA SURSA – CERINTA DE APA

Dupa cum a rezultat din studiile anterioare care au determinat prognoza evolutiei cerintelor de apa ale folosintelor in intervalul 2010-2020 si au prezentat calcule de bilant in sectiunile caracteristice de rauri, in intervalul mentionat nu vor exista deficite de apa la nivel de bazin hidrografic. Sunt insa o serie de zone locale, unde apar asemenea deficite. Acoperirea cerintelor de apa ale folosintelor din aceste zone urmeaza a fi analizate individual in vederea stabilirii actiunilor si masurilor necesare acoperiri acestor cerinte.

In acelasi timp pentru fundamentarea politicii si strategiei nationale in domeniul gestionarii integrate a resurselor de apa, nu se poate face abstractie de faptul ca gestionarea integrata a resurselor de apa are la baza conceptul interdependentei folosintelor de apa si ca urmare alocarea resurselor de apa si deciziile de management, trebuie sa ia in consideratie efectele fiecarei folosinte asupra celorlalte. Mai mult avand in vedere ca resursele de apa sunt limitate si vulnerabile, o gestionare prudenta a resurselor de apa constituie cheia asigurarii unei utilizari durabile de lunga durata. O asemenea modalitate de abordare este impusa de cateva aspecte esentiale si anume:

 apa este vitala pentru supravietuire, sanatate, demnitate si constituie sursa fundamentala pentru dezvoltarea umana;

 abordarea sectoriala a gestionarii resurselor de apa este inca raspandita, de aici si managementul fragmentat al acestei resurse;

 in pofida oscilatiilor cerintelor de apa in ultimii 20 de ani, prognoza evolutiei cerintelor de apa arata o tendinta accentuata de crestere a acestora in urmatorii 10 ani si deci o competitie crescanda pentru apa;

 67% din populatia rurala a Romaniei si respectiv 86% din cea a districtiului de bazin hidrografic Olt nu are asigurat accesul la retelele publice de apa;nu are asigurat accesul la retelele publice de apa;

INHGA – DGA 1

 ecosistemele vitale de care depinde si supravietuirea umanitatii depind de ciclul sezonier al apei si de fluctuatia panzei freatice si sunt expuse unei ape de slaba calitate si in consecinta ele trebuie protejate si conservate.

Avand in vedere considerentele mai sus enuntate, prezentul studiu abordeaza problema realizarii echilibrului dintre disponibilul la surse si cerintele de apa ale folosintelor, care constituie scopul principal al gestionarii resurselor de apa.

Gestionarea resurselor de apa este insa un proces de interactiune intre disponibilul de apa la sursa si cerintele de apa ale folosintelor. Cu alte cuvinte, gestionarea resurselor de apa implica obligatoriu atat gestionarea disponibilului la sursa, cat si gestionarea cerintelor de apa.

FIGURA 1 - Relatia disponibil sursa – cerinta de apa

O prezentare sugestiva a modului de abordare in realizarea echilibrului dintre disponibilul la sursa si cerintele de apa este prezentata in figura 1.

Dupa cum se poate observa, acoperirea cerintelor de apa ale folosintelor se poate realiza potential pe doua cai: pe calea actiunii asupra disponibilului la

INHGA – DGA 2

sursa, ceea ce implica acoperirea cerintelor de apa prin antrenarea a noi resurse de apa, sau actiuni asupra cerintelor de apa, gestionand cerintele consumatoare in sine cu scopul de a amana sau a evita necesitatea de a dezvolta noi surse de apa.

Se stie ca in prezent, exista presiuni considerabile in multe zone din partea comunitatilor si a agentiilor de reglementare de a minimiza impactul unor noi proiecte de dezvoltare a resurselor de apa (constructia de noi baraje si lacuri de acumulare sau transferuri interbazinale de apa), fapt ce implica ca accentul sa fie pus pe gestionarea cerintelor de apa printr-o utilizare mult mai buna a apei care este deja disponibila.

In ceea ce priveste cresterea disponibilului de apa din punct de vedere al surselor, se pot distinge doua categorii de surse: surse traditionale si surse netraditionale. Sursele traditionale se bazeaza pe realizarea de baraje si lacuri de acumulare, prize de apa, interconectarea regionala a retelelor publice, utilizarea apelor subterane (izvoare, drenuri, foraje). Sursele netraditionale sunt bazate pe recircularea apei utilizate in industrie si agricultura, colectarea si conservarea apei provenite din precipitatii, purificarea apei recirculate, desalinizarea apei de mare si recircularea asa numitei ape gri, adica a celei ape uzate neindustriale generata de procesul de utilizare menajera a apei.

In ultimii ani, diminuarea rezervelor de apa subterana ca si cresterea costurilor cu epurarea apelor, au trezit un mare interes in reutilizarea apei gri atat in scop domestic, cat si pentru irigatii. Nu trebuie insa neglijate potentialele riscuri ale acestei ape asupra sanatatii si a mediului, fapt ce a impus anumite norme jurisdictionale si ca urmare de multe ori costurile cu aceasta apa sunt mai ridicate decat pentru apa dulce.

In cadrul actiunilor masurilor, optiunilor si solutiilor ce vizeaza resursele de apa in directia mentinerii echilibrului dintre disponibilul la sursa si cerintele de apa ale folosintelor in prezentul studiu s-a analizat urmatoarele obiective:

 mentinerea in stare de functionare si a viabilitatii infrastructurilor ce asigura disponibilul de apa la sursa si totodata imbunatatirea parametrilor de perfomanta ai acestor structuri;

 realizarea de noi surse de apa in vederea acoperiri cerintelor folosintelor care se afla in plina dezvoltare si care nu au sursa de apa asigurata.

Dupa cum a rezultat din calculele de bilant realizate in studiile elaborate de INHGA in anul 2008, disponibilul de apa existent la surse, acopera cerintele de apa in intervalul 2010-2020 pentru urmatoarele folosinte:

INHGA – DGA 3

 alimentarea cu apa a populatiei urbane al carei grad de racordare la retelele publice de apa va atinge 100% in anul 2015;

 alimentarea cu apa in sistem centralizat a populatiei rurale racordate in prezent la aceste sisteme (33% din populatia rurala);

 apa industriala necesara acoperiri cerintelor industriei in intervalul 2010- 2020;

 apa necesara irigarii terenurilor agricole, atat ale amenajarilor functionale in prezent, cat si reabilitatilor viitoare, avand in vedere ca cca 80% din aceste amenajari au ca sursa de apa fluviul Dunarea.

 cerintele de apa ale zootehniei si acvaculturii/pisciculturii in intervalul 2010-2020.

In acelasi timp, studiile elaborate au mai aratat ca:

 nu sunt acoperite cerintele de apa ale folosintelor in cateva zone particulare mai ales in perioadele secetoase;

 pentru dezvoltarea sistemelor publice de apa in zonele rurale astfel incat sa se asigure procentele de racordare prevazute in programe, in medie la nivelul tarii de 50% in anul 2015 si 80% in anul 2020, va fi necesara realizarea de noi surse de apa.

In ceea ce priveste gestionarea cerintelor de apa ale folosintelor, in lume se practica numeroase strategii si proceduri. In general acestea sunt de doua feluri:

 strategii de reducere a cerintelor de apa ale folosintelor;

 strategii de utilizare rationala a resursei de apa.

Strategiile de reducere a cerintelor de apa utilizeaza urmatoarele parghii:

 politici de preturi;

 actiuni de educare;

 instalatii de utilizare eficienta a apei;

 instalarea de rezervoare de apa care retin apa de ploaie si o folosesc ca sursa alternativa (pentru piscine si alte scopuri.);

 introducerea de restrictii in utilizarea apei.

INHGA – DGA 4

Strategiile de utilizare rationala a resursei de apa au in vedere:

 reducerea pierderilor de apa;

 detectarea pierderilor si repararea conductelor;

 reducerea presiunii de serviciu;

 introducerea sistemelor de contorizare;

 reutilizarea apei efluente si a ,,apei gri”.

In cele ce urmeaza se prezinta cateva practici uzuale pentru reducerea cerintelor de apa ale folosintelor si care au dat rezultate deosebite:

 in unele tari pentru consumurile de apa care depasesc anumite limite sunt introduse tarife cu peste 50%, mai mari, iar in altele, companiile de apa au implementat un sistem al celor mai bune practici de preturi in domeniul apei;

 sunt tari in care exista programe speciale de educatie pentru conservarea si utilizarea apei, ce se adreseaza elevilor din ciclul primar scolar, ca si un sistem educational interactiv, toate autorizate de Ministerele educatiei. Organizarea de manifestari publice cum ar fi saptamana apei in unele tari sau de vizite la uzinele producatoare de apa, au devenit in multe tari practici curente;

 in iulie 2000 Asociatia Internationala a Apei (I.W.A) a publicat un standard international privind cele mai bune practici in bilantul apei si care a fost adoptat de numeroase state sub forma unor ghiduri de practici de management in sistemele de alimentare cu apa si canalizare.

Avand in vedere prognoza evolutiei cerintelor de apa ale folosintelor determinata in studiile elaborate de INHGA in anul 2008 pe fiecare unitate bazinala de gestionare a resurselor de apa si calculele de bilant efectuate, s-a trecut la identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru realizarea echilibrului dintre disponibilul la surse si cerintele de apa ale folosintelor, in intervalul 2010 - 2020 la nivel de district de bazin hidrografic.

1.2. ACTIUNI PENTRU REALIZAREA ECHILIBRULUI DINTRE DISPONIBILUL LA SURSA SI CERINTA DE APA

Actiunile, masurile, optiunile si solutiile identificate in prezentul studiu au fost grupate in doua categorii:

INHGA – DGA 5

 actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa, in scopul mentinerii sau cresterii acestuia si a realizarii de noi surse de apa.

 actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor, in sensul diminuarii lor.

In cele ce urmeaza in prezentul raport se prezinta un extras din principalele actiuni ce urmeaza a fi intreprinse in directia acoperirii cerintelor de apa ale folosintelor. Ele sunt prezentate in detaliu in volumul aferent fiecarui bazin hidrografic.

1.2.1. Actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa

Masuri cu caracter general

1. Revizuirea tuturor regulamentelor de exploatare ale lacurilor de acumulare cu folosinte complexe in concordanta cu cerintele actuale de apa ale folosintelor si cu cele prognozate pentru intervalul 2010- 2020.

Se are in vedere reconsiderarea volumelor de apa destinate folosintelor, considerate la momentul punerii in functiune a lacurilor de acumulare, in concordanta cu cerintele de apa actuale si cele prognozate. Se preconizeaza alocarea unor volume mai mari atenuarii viiturilor sau utilizarii hidroenergetice a volumelor devenite disponibile.

2. Elaborarea de scheme locale de amenajare si de gospodarire a apelor pentru bazinele hidrografice mici sau parti de bazine hidrografice.

3. Cresterea gradului de recirculare a apei la utilizatori cu volume mari de apa prelevate.

4. Cresterea randamentului instalatiilor de pompare a apei.

5. Elaborarea unor reglementari la nivel national privind recircularea apei si reutilizarea apelor uzate epurate.

Masuri pentru mentinerea sau sporirea disponibilului la sursa

Aceste masuri vizeaza permanetizarea unor lacuri de acumulare nepermanente astfel incat sa satisfaca cerintele de apa ale folosintelor, punerea in siguranta a unor lucrari hidrotehnice prin reabilitarea lor fizica, modernizarea si extinderea unor instalatii de captare, continuarea executarii unor lucrari, reactivarea unor surse subterane aflate in conservare etc.

INHGA – DGA 6

TABEL 1

ASIGURAREA SURSEI DE APA Nr. Denumirea lucrarii Parametri crt. A. Actiuni orientate catre sporirea sau mentinerea disponibilului de apa la sursa 1 Suprainaltare baraj Sacele etapa l, jud. Brasov 10 mil. m³ acumulare 0,4 m³/s debit 2 Reabilitarea barajului Dopca, jud. Brasov reabilitare baraj 3 Reabilitare casa vanelor si conducta de aductiune 14 km aductiune cu apa baraj Sacele, jud. Brasov 4 Reabilitare conducta magistrala de apa Dn 1000 16 km aductiune mm, Gura Raului - Sibiu, jud. Sibiu B. Realizarea de noi surse de apa 1 Sistem hidrotehnic Dunare – Olt 14.423 ha asigurate cu Derivatie Draganesti et. l-a, jud. Olt si Teleorman surse de apa 8,4 km derivatie

2 Surse de alimentare cu apa a localitatilor de pe 0,040 m³/s debit platforma Cotmeana, jud. Arges, Valcea si Olt alimentare cu apa C. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor - - 1.2.2. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor

Masuri generale  Cresterea gradului de contorizare a cerintelor de apa ale folosintelor si introducerea de dispozitive de masurare a debitelor de apa pentru fiecare captare.  Contorizarea individuala a consumului de apa potabila la abonati.  Introducerea unor noi sisteme de tarifare a volumelor cu apa prelevate.  Introducerea unor mecanisme pentru recuperarea costurilor pentru serviciile de apa.

INHGA – DGA 7

CAPITOLUL 2

IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR NECESARE PENTRU DIMINUAREA EFECTELOR SECETELOR

2.1. SECETA - UN HAZARD NATURAL

Seceta este un hazard natural care difera de alte hazarduri prin aceea ca are o evolutie lenta, poate dura luni sau chiar ani, afecteaza mari spatii geografice si provoaca putine pagube structurale.

Desi considerata eronat ca un eveniment extraordinar si neasteptat, seceta este o caracteristica normala, repetabila a climei. Ea se produce pretutindeni, desi caracteristicile ei difera de la o regiune la alta.

In termeni climatici stricti, seceta poate fi definita ca un interval de timp, avand de regula durata de luni sau ani si in timpul careia umiditatea disponibila dintr- un loc este consistent mai redusa decat cea considerata normala.

Seceta a devenit parte a mediului nostru inconjurator inca de la inceputurile istoriei scrise, iar faptul ca omenirea a supravietuit este marturia capacitatii sale de a depasi acest fenomen climatic. Dupa unii autori, una din primele mentiuni privind eforturile de a realiza un plan pentru seceta a fost prezentat in povestea biblica a lui Iosif caruia faraonul egiptean i-a incredintat sa aplice pentru prima oara o strategie de lupta impotriva secetei.

S-ar putea naste intrebarea daca perfectionarea capacitatilor societatilor omenesti in cele cateva milenii scurse de atunci au condus la cresterea abilitatii noastre de a aborda problema secetei in alti termeni decat catastrofici. Evident ca secetele vor continua sa fie un fenomen climatic care apare intamplator.

O definire a notiunii de seceta, desi dificil de realizat este deosebit de importanta, aceasta conditionand stabilirea politicilor in domeniul diminuarii efectelor ei. Din acest motiv, pe plan mondial s-a impus necesitatea introducerii unei definitii operationale a secetei. Aceasta definitie poate ajuta decidentii si populatia sa inteleaga inceputul, sfarsitul si gradul de severitate al secetei. S-au elaborat astfel definitii operationale pentru seceta meteorologica, agricola si hidrologica. Desi fenomenul de seceta imbraca formele mentionate, consecinta finala a acestui fenomen este plasata in contextul efectelor asupra activitatilor economice si sociale. Ca urmare, unii autori (Yevjevich, V., Hall,

INHGA – DGA 8

W.A., and Salas, J.D. 1978. Proc. Conference on Drought Research Needs. Water Resources Publications, Fort Collins.) considera mai nimerit sa se vorbeasca in termeni de seceta sociologica care este definita ca fiind situatia care are loc in acele conditii meteorologice si hidrologice care fac ca sa dispunem de mai putina apa decat cantitatea anticipata si ca urmare este perturbat nivelul normal al activitaitlor sociale si economice ale zonei sau regiunii respective. Cu alte cuvinte, atributele climatice ale secetei trebuie definite in termeni socio- economici. Cand incepe seceta, sectorul agricol este de regula primul care va fi afectat, datorita marii sale dependente de apa acumulata in sol. Cantitatea de apa din sol se poate reduce rapid daca perioada secetoasa este indelungata. Daca deficitul de precipitatii continua, sectorul agricol incepe sa fie dependent de alte surse de apa care vor incepe si ele sa simta efectul deficitului de apa. Sectoarele de activitati care se bazeaza pe apele de suprafata (ex. lacurile de acumulare si lacurile naturale) si pe apele subterane, sunt de regula ultimele sectoare ce sunt afectate de seceta ce persista 3-4 luni. Seceta are in general un impact redus asupra acestor sectoare, in functie de caracteristicile sistemului hidrologic si de gradul de solicitare a sistemului de aprovizionare cu apa. Cand precipitatiile au revenit la normal, iar conditiile de seceta meteorologica au incetat, secventele prezentate mai inainte se repeta. Rezervele de apa din sol sunt primele care se refac urmate de refacerea debitelor raurilor, lacurilor si a apei subterane. Impactul secetei poate scadea rapid in sectorul agricol, dar poate dura luni sau chiar ani in alte sectoare care depind de aprovizionarea cu apa acumulata la suprafata sau in subteran. Utilizatorii apei subterane sunt adesea ultimii afectati de seceta, insa pot fi si ultimii la care se restabileste nivelul normal al apei.

Desi seceta este un fenomen complex, cu implicatii sociale, economice si de mediu, activitatile desfasurate si prezentate in acest raport au fost orientate spre actiunile de diminuare a efectelor secetei, in special in contextul gestionarii resurselor de apa in conditii de seceta.

2.2. EVALUAREA CALITATIVA A EFECTELOR POTENTIALE ALE SECETEI

Desi o nominalizare completa a impactului secetei este o operatiune mai mult decat complicata, principalele impacturi pot fi grosier calificate in trei categorii: economic, de mediu si social. Fiecare categorie cuprinde insa numeroase alte impacturi, in functie de sectorul afectat de seceta. In tabelul 1 este prezentata o lista cuprinzand principalele impacturi generate de seceta.

INHGA – DGA 9

TABEL 1 PRINCIPALELE IMPACTURI GENERATE DE SECETA Sectorul Impact Descresterea productiei agricole, forestiere, piscicole, de energie hidroelectrica, turismului, industriei si activitatilor financiare ce depind de aceste sectoare. Somajul cauzat de descresterea productiei. Pagube economice ca urmare a reducerii navigabilitatii pe rauri, canale. Pagube in sectorul turistic ca urmare a reducerii disponibilului de apa in ECONOMIC sistemul de aprovizionare si/sau a corpurilor de apa. Presiuni ale institutiilor financiare (risc ridicat al imprumuturilor, scaderi ale capitalului etc.). Venit redus pentru firmele furnizoare de apa ca urmare a reducerii volumului apei livrate. Costuri in masuri de urgenta pentru sporirea resurselor si descresterii cerintelor (costuri aditionale pentru transportul si distributia apei, costuri de publicitate pentru reducerea utilizarii apei etc.). Scaderea disponibilului la sursa si a calitatii apei de suprafata si subterane. Pagube aduse ecosistemelor si zonelor umede, biodiversitatii si aparitia bolior (eroziunea solului, praful, reducerea covorului vegetal etc.). Cresterea numarului de incendii. MEDIU Lipsa hranei si a apei de baut. Cresterea concentratiei de sare (in rauri, in straturile subterane, zonele irigate). Pierderi in lacurile artificiale si naturale (peste, peisaj etc.). Pagube in viata acvatica a raurilor si a zonelor umede (flora, fauna). Pagube privind calitatea aerului (de exemplu poluarea cu praf). Pagube in ceea ce priveste sanatatea si siguranta publica, ca urmare a afectarii calitatii aerului si apei sau cresterii numarului de incendii. Cresterea inechitatii sociale, prin afectarea diferitelor grupuri socio- ecomice. Apartitia de tensiuni intre administratia publica si grupurile afectate. Schimbari ale perspectivelor politice. Inconveniente ca urmare a rationalizarii apei. SOCIAL Efecte asupra cursului vietii (somajul, reducerea capacitatii de conservare, dificultati in ingrijirea personala, refolosirea apei acasa, interzicerea stropirii strazilor si spalarea autovehiculelor, indoieli asupra viitorului, reducerea unor manifestari de celebrare si distractiei, pierderea proprietatii). Inechitate in repartitia impacturilor si a masurilor de atenuare a efectelor secetei. Abandonarea activitatilor si emigrare (in cazul extrem).

INHGA – DGA 10

2.3. SECETA SI RESURSELE DE APA

Se stie ca prima cauza a oricarei secete o constituie existenta unui deficit de precipitatii. Acest deficit de precipitatii prin durata, distributie si intensitate are efecte directe asupra resurselor de apa existente, asupra cerintelor de apa si asupra folosintelor. Aceasta influenta poate econduce la aparitia unor disfunctionalitati ce se manifesta prin insuficienta apei necesare functionarii (eco)sistemelor naturale si/sau a celei necesare desfasurarii activitatilor umane.

Spre a exemplifica efectele secetei asupra resurselor de apa ale Romaniei, in tabelul 2 se prezinta pe bazine hidrografice, resursele de apa in conditiile unui an mediu (normal) si in doi ani considerati secetosi: anul 1990, cel mai secetos din punct de vedere hidrologic din ultimii 17 ani si anul 2007, considerat deasemenea secetos.

TABEL 2

RESURSELE DE APA DE SUPRAFATA IN CONDITII MEDII SI IN ANII SECETOSI 1990 SI 2007

Conditii medii An secetos Districtul de Suprafata Debit 1990 2007 bazin bazinului mediu Volum Debit Debit 2 6 3 Volum Volum hidrografic [km ] multianual [10 m ] mediu 6 3 mediu 6 3 3 [10 m ] [10 m ] [m /s] [m3/s] [m3/s] Olt 24050 168 5301 95 2998 183 5775 Total 238391 1227.4 38726 686 21649 1198.1 37809 Romania Dunarea 570896 5560 87730* 3770 59486* 4720 74425*

Nota: * - reprezinta 50% din volumele scurse pe Dunare la intrarea in tara (s.h. Bazias)

Dupa cum se poate observa, in anul 1990, stocul lichid al tuturor raurilor interioare a fost de cca 22.000 mil m3, reprezentand cca 54% din stocul mediu multianual In alti ani secetosi, anii 1994 si 2003, efectul secetei asupra resurselor de apa s-a manifestat prin reducerea stocurilor lichide ale raurilorinterioare la 66%, respectiv 74% din stocul mediu multianual. In schimb, in anul 2007, stocul acelorasi rauri a fost de 93% din stocul mediu multianual. Datele din tabelul 2 scot in evidenta faptul ca daca seceta din anul 1990 a afectat practic resursele de apa ale tuturor cursurilor de apa ale Romaniei, inclusiv ale fluviului Dunarea, in anul 2007 au fost afectate doar resursele de apa ale raurilor Crisuri, Arges, Vedea , Ialomita si Siret, in timp ce alte cursuri de apa (Tisa, Somes, Mures, Jiu si Olt) au avut stocuri lichide peste valorile medii.

INHGA – DGA 11

Scaderea resurselor de apa ca urmare a secetei poate conduce la aparitia unor dezechilibre intre disponibilul de apa la sursa si cerintele folosintelor. Din acest punct de vedere se disting mai multe tipuri de dezechilibre: deficit de apa si lipsa apei.

Deficitul de apa poate fi descris ca fiind orice situatie in care disponibilul la sursa este inadecvat sa satisfaca cerintele folosintelor.

Termenul de deficit de apa are urmatoarele semnificatii specifice:

 penuria de apa sau deficitul absolut;

 un nivel scazut a disponibilului la sursa in raport cu nivelul minim de asigurare a necesarului de baza.

El poate fi masurat prin resursa anuala regenerabila de apa pe cap de locuitor, sau prin reciproca exprimare, spre exemplu prin numarul populatiei dependenta pentru fiecare unitate de masura a volumului apei (ex. milioane locuitori la 1 km3).

Frecventa si/sau cauza deficitului poate indica si cea mai buna cale de urmat pentru depasirea lui.

Seceta are o durata temporara, dar ea poate reveni. In consecinta, in functie de frecventa secetei, o solutie a problemei generate de seceta poate fi reducerea cerintei de apa/ori cresterea disponibilului de apa. Pe de alta parte, contaminarea apei poate conduce la scoaterea permanenta din uz a sursei de apa, sau cel putin pana la implementarea unei tehnologii de tratare adecvata.

Deficitul de apa cauzat de echipamente sau o planificare inadecvata, poate fi depasit prin orientarea spre elaborarea de proiecte si investitii de capital. Deficitul rezultat doar ca urmare a cresterii cerintelor de apa poate fi eliminat cel mai bine prin intermediul unei gestionari pe termen lung a resurselor de apa.

Lipsa apei semnifica in limbaj uzual acea situatie in care nu exista apa suficienta pentru a satisface cerintele obisnuite. Exista mai multe grade de lipsa de apa : lipsa absoluta, de pericol asupra vietii, sezoniera, temporara, ciclica etc.

Populatia cu un nivel normal ridicat de consum, poate trai experienta unei lipse temporare de apa mult mai dur decat alte societati care sunt obisnuite sa foloseasca mult mai putina apa. Lipsa apei apare adesea deoarece anumite tendinte socio-economice au putin de-a face cu necesitatile de baza.

Definirea notiunii de lipsa de apa in scopul adaptarii unei decizii politice este foarte dificila.

INHGA – DGA 12

Termenul de lipsa apei are urmatoarele intelesuri specifice:

 un dezechilibru intre disponibilul la resursa si cerintele de apa ca urmare a prevederilor unor aranjamente institutionale si/sau a pretului apei;

 cerinta de apa excesiva ce depaseste disponibilul la resursa;

 rata ridicata de utilizare comparativ cu resursa disponibila, in special daca potentialul ramas pentru a deveni disponibil este dificil de utilizat sau este costisitor.

Avand in vedere ca notiunea de lipsa de apa este relativa, este dificil de a fi exprimata printr-un singur indicator. Cu toate acestea, din raportul dintre volumul de apa curent utilizat si resursa totala disponibila poate rezulta magnitudinea problemei ca si o indicatie catre decidentii politici.

O alta notiune utilizata in gestionarea resurselor de apa este cea de presiune asupra apei. Ea este in general in raport direct cu o supraprelevare a apei ce depaseste resursele diponibile in anumite zone. Raportul dintre totalul prelevarilor de apa dulce si resursele totale indica in general existenta presiunii asupra resurselor de apa si poarta numele de indice de exploatare.

Presiunea asupra apei apare atunci cand cerintele de apa exced cantitatea de apa disponibila intr-o anumita perioada de timp, sau cand o calitate necorespunzatoare a apei restrictioneaza utilizarea ei. Aceasta presiune apare frecvent in arealele cu precipitatii reduse si cu densitate mare a populatiei, sau in zonele unde activitatile agricole si industriale sunt intense.

Pentru a ilustra efectul secetei asupra disponibilului de apa la sursa, in tabelul 3 se prezinta disponibilul de apa pe locuitor pentru districtul de bazin hidrografic Olt in conditii normale (anul mediu) si intr-un an secetos similar anului 1990, precum si un indicator ce exprima presiunea asupra resurselor de apa, respectiv raportul dintre volumele de apa prelevate in anul 2007 si resursa din anul mediu, numit si indice de exploatare a apei. TABEL 3 INDICATORI PRIVIND DISPONIBILUL DE APA SI PRESIUNEA ASUPRA APEI Indicatori Resurse de apa disponibil apa Presiune asupra apei Districtul [mil.mc] Populatia [mc/loc] de bazin [locuitori] an prelevari indice de hidrografic an an an secetos 2007 exploatare mediu mediu secetos 1990 [mil. mc] [%] Olt 1995005 5301 2998 2657.14 1502.75 306.92 5.79

INHGA – DGA 13

In conformitate cu documentul elaborat de Comisia Europeana in anul 2009 Water Scarcity & Drought, daca acest indicator se situeaza sub 10%, atunci se considera ca resursele de apa nu sunt supuse unei presiuni. Daca el se situeaza intre 10 si 20% atunci se condsidera ca resursele de apa sunt supuse unei presiuni reduse, iar valori ale indicelui de exploatare mai mari de 20% indica existenta unei presiuni asupra resurselor de apa. Desi documentul susmentionat elaborat de Comisia Europeana, determina indicele de exploatare la nivel de tara, nu este o eroare ca el sa fie determinat si judecat la nivel de bazin hidrografic. Ca urmare, din datele continute in tabelul 3, se desprinde, la nivel de district de bazin hidrografic faptul ca resursele de apa nu sunt supuse presiunii.

2.4. DIMINUAREA EFECTELOR SECETEI

2.4.1. Raspunsuri la producerea fenomenului de seceta

In general vorbind, raspunsurile la producerea fenomenului de seceta pot fi categorisite ca fiind masuri de natura strategica, tactica si de urgenta. Masurile strategice consituie raspunsuri fizice si institutionale pe termen lung, cum ar fi infrastructurile pentru aprovizionarea cu apa sau imbunatatiri legislative. Ca masuri tactice se pot considera cel privind rationalizarea utilizarii apei. Ele sunt adoptate in avans si au ca scop sa raspunda la un deficit de apa ce se asteapta pe termen scurt.

Masurile de urgenta se constituie intr-un raspuns ad-hoc la conditiile prea specifice, sau prea rare pentru a justifica elaborarea unor palnuri.

2.4.2. Gestionarea apelor in conditii de seceta

2.4.2.1. Strategii si politici de gestionare a apelor in conditii de seceta

Prin traditie, gestionarea resurselor de apa pe timp de seceta s-a bazat pe reactii imediate la o criza curenta, obiectivul imediat fiind reducerea cerintelor zilnice de apa, iar de regula autoritatile locale sunt cele insarcinate cu indeplinirea acestui obiectiv.

Evident, ca decidentii locali sunt total nepopulari cand trebuie sa opereze reduceri ale activitatilor industriale, sa ciunteasca utilizarile casnice sau sa interzica serviciile asa numite neesentiale. Drept urmare, rare sunt cazurile cand actiunile preconizate sunt realizate oportun.

Pe de alta parte, seceta are si alte consecinte. Ca urmare a reducerii debitelor cursurilor de apa, creste gradul de contaminare a apelor, se restrictioneaza navigatia, se reduce energia hidroelectrica produsa; sunt afectate habitatele.

INHGA – DGA 14

Creste riscul asupra sanatatii umane ca urmare a cresterii concentratiei in substante toxice si patogene.

Din aceasta cauza pentru a acoperi cerintele actuale si viitoare de apa, pentru a asigura protectia habitatelor si a ecosistemelor, conceptul de gestionare a resurselor de apa trebuie sa aiba la baza principiile dezvoltarii durabile, existenta unei strategii si adaptarea unor politici active si mai putin reactive, suficient de flexibile. Problema secetei trebuie sa devina un element esential in orice abordare la nivel national privind politica apei.

De fapt problema capitala si printre putinele actiuni active prin care se pot diminua efectele secetei, o constituie o strategie si o politica sau politici ale apei pentru situatii de seceta. Aceste politici pot deveni eficace in atenuarea impactului produs de seceta doar daca vor fi implementate in avans fata de producerea secetei prin masuri pe termen scurt si pe termen lung in toate sectoarele, respectiv:

 agricultura;

 municipalitatii;

 industrie;

 transporturi;

 turism;

 comert, etc.

O strategie, dar mai ales o politica a apei pentru situatii de seceta trebuie sa constituie calea pentru o utilizare eficienta a apei.

O asemenea politica trebuie sa fie:

 activa;

 suficient de flexibila;

 sa fie bazata pe parteneriat si colaborare intre toti cei implicati;

 sa contina prevederi privind institutionalizarea unor structuri organizatorice si a unui coordonator;

 sa acorde atentia cuvenita si sa fie prevazute fonduri pentru prognoza, monitorizare, evaluare, educarea populatiei etc.;

INHGA – DGA 15

 sa cuprinda programe de constientizare si educare a populatiei in directia conservarii apei;

 sa implice utilizatorii de apa in programele si politica privind seceta;

 sa promoveze un sistem de preturi, tarife si stimulente pentru utilizarea eficienta a apei.

Gestionarea resurselor de apa in zonele expuse riscului la seceta cuprinde:

 gestionarea cererii si alocarea resurselor de apa avand ca scop utilizarea mai eficienta a apei. In acest sens utilizarea unui sistem de preturi care sa regleze utilizarea eficienta a apei, introducerea de noi tehnologii, modificarea unor lucrari structurale etc. sunt masuri necesare;

 utilizarea altor mecanisme de piata care sa limiteze dezvoltarea unor activitati sau sa permita transferul de apa;

 introducerea unor stimulente si facilitati pentru utilizarea eficenta a apei.

Gestionarea resurselor de apa consta in:

 perfectionarea si coordonarea in gestionarea resurselor de apa;

 imbunatatirea parametrilor de performanta si de exploatare ai lacurilor de acumulare si in general a lucrarilor de gospodarie a apelor;

 utilizarea de conjuctura a resurselor subterane;

 utilizarea derivatiilor interbazinale;

 reutilizarea apelor epurate pentru folosinte care permit aceasta (ape de racire, pentru toalete etc.);

 recunoasterea mediului, a ecosistemelor ca folosinte de apa;

 reglementarea dreptului apei.

2.4.2.2. Diagnoza secetelor

In vedereea insusirii invatamintelor desprinse din analiza secetelor produse in trecut, este necesara o sinteza a celor mai importante concluzii care se desprind in scopul stabilirii vulnerabilitatii sistemelor resurselor de apa la

INHGA – DGA 16

seceta. Aceasta diagnoza trebuie sa includa urmatoarele aspecte: perioada de recurenta si severitatea secetelor, efectele asupra ecosistemelor acvatice si terestre si a zonelor umede, consecintele asupra situatiei apei, fragilitatea sistemelor resurselor de apa, identificarea problemelor sistemelor de aprovizionare cu apa, identificarea masurilor adoptate pentru diminuarea efectelor secetelor si efectelor lor asupra gestionarii cerintelor de apa, identificarea infrastructurilor necesare pentru majorarea resurselor de apa disponibile.

Ar fi fost de dorit, ca si in Romania, dupa producerea fiecarui fenomen de seceta sa fie intocmit un Raport care sa fi raspuns problematicii prezentate mai sus. Acest lucru nu s-a intamplat insa.

2.4.2.3. Gestionarea fenomenului de seceta

Desi in domeniul gestionarii resurselor de apa exista o larga terminologie, in ultimul timp, la nivel european, exista tendinta de a agrea o terminologie comuna. Aceasta terminologie include notiunile de impact al secetei, vulnerabilitate si risc ale caror definitii sun larg cunoscute. Totodata s-a ajuns la concluzia ca este necesara trecerea la masuri active de diminurae a efectelor secetelor prin introducerea unor strategii si politici adecvate de gestionare a fenomenului de seceta. Printre altele, trebuie citata Strategia Comuna de implementare a Directivei Cadru privind Apa a Uniunii Europene in domeniul secetei. In acest sens, unele tari mediteraneene (cele mai afectate de seceta) au elaborat si dezvoltat numeroase proiecte si ghiduri pentru gestionarea secetei, altele fiind in curs. S-au insitutit deasemenea Programe regionale si s-a infintat un Centru European pentru seceta, s-a initiat un proiect pan-european de prognoza si monitoring in vederea diminuarii efectelor secetei. Numeroase state au planuri nationale pentru gestionarea secetei, astfel incat, in prezent se poate spune ca exista un complex de masuri si actiuni ce se pot grupa in asa- numite cele mai bune practici in diminuarea efectelor secetei.

Intr-o abordare sintetica, conceptele de baza ale gestionarii actuale a secetei sunt prezentate in continuare.

Abordarea reactiva, are in vederea implementarea unor actiuni si masuri dupa ce fenomenul de seceta a inceput si este perceput ca atare. Aceasta abordare se produce in situatiile de urgenta. Rezultatele unei asemenea abordari constau in solutii ineficiente tehnic si economic din moment ce nu se acorda timpul necesar pentru o evaluare optima a actiunilor, iar participarea celor interesati si afectati de seceta este foarte limitata.

Exista mai multe motive care ar justifica aceasta abordare reactiva. Unul dintre acestea este lipsa informatiilor privind costurile ce le implica seceta. Magnitudinea costurilor secetei se presupune ca este mai redusa decat a altor

INHGA – DGA 17

hazarduri naturale deoarece pierderile asociate altor hazarduri naturale sunt mult mai evidente si in general se deruleaza in perioade scurte de timp. Prin contrast, pagubele datoriat secetei se distribuie pe o lunga perioada de timp. Cand adevaratele costuri ale secetei sunt cunoscute, pagubele datorita acestui fenomen pot depasi pe cele produse de alte hazarduri. In plus, nu sunt inca clar definite toate costurile asociate secetei. Nu sunt inca clar intelese unele aspecte precum efectele sociale ale secetei si ale costurilor asociate ei, cum se propaga efectele ei in cadrul societatii si cine sunt ultimii afectati.

Nu este lipsit de interes de a sublinia si un alt aspect care justifica abordarea reactiva, care este de natura politica. Aparitia aleatoare a secetei induce in randul populatiei credinta ca se paote face prea putin pentru reducerea costurilor secetei, inainte ca aceasta sa se produca. In plus, memoria populatiei in privinta tragediilor trecute este scurta, iar atentia publica este repede deturnata catre noi probleme politice.

Abordarea pro-activa sau preventiva include toate masurile proiectate a fi adoptate in avans, ca instrumente adecvate de planificare si cu participarea celor interesati si afectati.

Abordarea pro-activa prevede atat masuri pe termen scurt si lung, cat si monitorizarea sistemelor pentru avertizarea la timp asupra conditiilor secetei. Ea include deasemenea un plan de interventii pentru situatii de urgenta.

In context cu cele de mai sus, trebuie spus ca in anul 2007, in Romania a fost declansata actiunea pentru elaborarea Strategiei Nationale privind reducerea efectelor secetei, prevenirea si combaterea degradarii terenurilor si desertificarii, pe temrne scurt, mediu si lung. Desi adoptata in anul 2008 de Comitetul National pentru Combaterea Secetei, Degradarii Terenurilor si Desertificarii ea nu a fost inca aprobata printr-un act guvernamental.

2.4.2.4. Actiuni, masuri, optiuni si solutii pentru diminuarea efectelor secetei

Datorita relatiei stranse dintre resursele de apa si seceta, gestionarea secetei constituie un element esential al strategiei si politicii nationale in domeniul resurselor de apa.

O prezentare schematica a fenomenului de seceta explicitat in functie de definitiile operationale ale acestui fenomen, precum si rolul masurilor de diminuare a efectelor secetei este prezentat in figura 2

INHGA – DGA 18

FIGURA 2 - Fenomenul de seceta si rolul masurilor de diminuare a efectelor secetei

Dupa cum se poate observa din figura 2, principalele actiuni in directia diminuarii efectelor secetei sunt orientate spre:

 cresterea disponibilului de apa la sursa;

 reducerea cerintelor de apa ale folosintelor; diminuarea impactului secetei asupra sistemelor socio-economice

O detaliere a masurilor de diminuare a efectelor secetei mai susamintite este prezentata succint in cele ce urmeaza.

INHGA – DGA 19

Cresterea disponibilului de apa la surse

Cresterea resurselor de apa disponibile la sursele existente este de regula foarte dificila, daca nu imposibila. Totusi, disponibilul de apa la sursa poate fi sporit prin:

 utilizarea apelor subterane strategice pentru caz de seceta, sau prin reincarcarea acviferelor;

 reutilizarea apelor uzate epurate ca o alternativa la utilizarea apei dulci si folosirea ei in scop nepotabil;

 desalinizarea apei;

 importul de apa cu nave special amenajate;

 antrenarea apelor de calitate inferioara spre utilizare in folosinte specifice;

 realizarea de noi rezervoare de acumulare a apei in sistemele de distributie in scopul de a crea capacitati de compensare;

 realizarea unor noi interconexiuni intre sistemele de aprovizionare cu apa;

 utilizarea apei din volumele moarte ale lacurilor de acumulare (prin pompare pe instalatii plutitoare);

 colectarea apei din precipitatii in zonele aride;

 realizare de mici acumulari de apa in depresiuni sau prin excavare, prin intermediul unor baraje mici, care nu necesita specialisti pentru proiectare, nu prezinta pericol in caz de distrugere si au costuri reduse;

 colectarea apei prin asa numita tehnica a sectionarii bazinului hidrografic care consta in saparea unei gropi in jurul pomilor care retin apa din precipitatii, dar si roua condensata.

Reducerea cerintelor de apa

Seceta are adesea ca efect diminuarea disponibilului de apa sub cea a cerintelor folosintelor din conditii normale. Ca urmare, conservarea apei si introducerea de restrictii in aprovizionarea cu apa va trebui impuse celor trei sectoare principale, utilizatoare de apa: irigatiile, industria si utilizarea casnica si menajera.

INHGA – DGA 20

Restrictiile se decid avand in vedere consideratii economice, sociale, de mediu, nationale, de sanatate sau tehnice.

Scaderea pe termen scurt a cerintelor de apa se poate atinge printr-un viguros program de reformare publica care poate contine atat actiuni voluntare, cat si impuse obligatoriu. Principalele masuri de gestinoare a cerintelor de apa sunt urmatoarele:

 modificari in politica apei;

 alocarea apei pe prioritati;

 modifcarea pretului/tarifului apei;

 sensibilizarea publicului;

 decizii in domeniul apei cu specificatii de seceta;

 schimbarea metodelor de irigare;

 folosirea de tehnici de conservare a apei in industrie.

Conservarea apei

Trebuie precizat ca nu exsita o definitie universala pentru notiunea de conservare a apei, acest termen semnificand adesea economisirea apei, printr- o utilizare eficienta sau inteleapta.

Insa, populatia nu agreaza intotdeauna notiunea de eficienta, dat fiind faptul ca exista diferite grade de utilizare eficienta. Spre exemplu, utilizarea eficienta a apei in mediul urban poate proveni din reducerea volumului rezervorului toaletei, restrictii in spalarea autovehiculelor etc., actiuni ce impun modificarea stilului de viata. In prezent, conservarea apei are mai multe intelesuri. Aceasta inseamna colectarea, economisirea, reducerea cerintei ori reciclarea apei.

In domeniul irigarii terenurilor

 extinderea aplicarii in practica a unor sisteme de udare ce folosesc vane speciale, stuturi si sisteme de sprinklere precum si senzori pentru masurarea umiditatii solului si a necesarului de apa al culturilor;

 utilizarea datelor meteorologice pentru a realiza un echilibru in alocarea apei intre umezeala disponibila din sol si cerinta de apa a culturilor;

INHGA – DGA 21

 impermeabilizarea canalelor de aductiune si derivatie in vederea diminuarii pierderilor de apa si a sufoziilor;

 irigarea cu apa reciclata.

In mediul urban

 contorizarea apei pentru ca utilizatorul sa plateasca cat consuma;

 localizarea pierderilor de apa si eliminarea lor;

 inlocuirea apei dulci cu apa reciclata pentru utilizari nepotabile cum ar fi udarea strazilor, a parcurilor, a gradinilor si a terenurilor de sport;

 cresterea volumelor de apa inmagazinata in acvifere si pastrarea apei in exces pentru a fi utilizata in sezonul de vara;

 incurajarea abonatilor sa instaleze si sa utilizeze in instalatii furnituri de inalta eficienta;

 reducerea varfurilor cerintelor de apa pentru a evita costurile suplimentare in tartarea si pomparea apei.

In industrie

 identificarea unor masuri conservative;

 utilizarea apelor menajere epurate atat pentru procesul de productie, cat si ca ape de racire.

O prezentare succinta a actiunilor si masurilor pentru reducerea efectelor secetei atat pe termen lung cat si pe termen scurt, sunt prezentate in tabelul 4.

2.5. PLANURI DE GESTIONARE A FENOMENULUI DE SECETA

2.5.1. Aspecte generale

Gestionarea fenomenului de seceta nu se poate limita la gestionarea unei crize temporare. Gestionarea secetei trebuie privita ca un proces de gestionare a riscului. In aceasta abordare, realizarea unui plan pentru seceta care sa constituie cadrul dinamic pentru implementarea unor actiuni continue care sa raspunda eficient secetei este conditia necesara pentru diminuarea efectelor acesteia. In mod obisnuit, un asemenea plan prevede revizuirea periodica a rezultatelor obtinute si a prioritatilor, reajustarea scopurilor si a resurselor,

INHGA – DGA 22

intarirea aranjamentelor institutionale, mecanisme politice si de planificare in vederea diminuarii efectelor secetei.

Informatiile eficiente si sistemele de avertizare prealabile, ca si o buna retea de comunicare coordonare intre nivelurile central, regional si local constituie fundamentul aspectelor pregatitoare ale unor politici si planuri eficiente pentru cazuri de seceta.

Desi seceta este un fenomen complex cu implicatii sociale, economice si de mediu, acest raport este orientat spre gestionarea secetei, in special in contextul planificarii resurselor de apa.

Din perspectiva gestionarii resurselor de apa, abordarea pro-activa a secetei amintita in capitolele anterioare este echivalenta cu existenta unui plan strategic de gestionare a resurselor de apa. Un asemenea plan trebuie sa contina doua categorii de masuri, ambele planificate in avans:

 actiuni pe termen lung orientate spre reducerea vulnerabilitatii sistemelor de aprovizionare cu apa la seceta, adica cresterea sigurantei fiecarui sistem in a satisface cerintele viitoare de apa in conditii de seceta printr-un set de masuri adecvate, de natura structurala si institutionala;

 actiuni pe termen scurt, care incearca sa faca fata unui viitor fenomen de seceta, in conditiile cadrului existent al infrastructurilor si politicilor de gestionare.

TABEL 4

MASURI DE REDUCERE PE TERMEN LUNG SI SCURT A EFECTELOR SECETEI SECTOARE CATEGORIE TIP DE ACTIUNE AFECTATE ACTIUNI PE TERMEN LUNG Stimulente economice pentru conservarea apei U A I R/E Masuri agrotehnice pentru reducerea consumului de apa A Reducerea Culturi rezistente la seceta in loc de culturi irigate A cererii Retea de distributi duala pentru uz urban U Recircularea apei in industrie I Retele de transport pentru circuit bidirectional U A I Refolosirea apelor uzate epurate U A R Transfer inter-bazinal si intra-bazinal U A I R Cresterea Construirea de noi lacuri de acumulare si cresterea U A I disponibilului volumului celor existente de apa Construirea de lacuri de acumulare de ferme U A Desalinizarea apelor salcii sau a apelor saline U A R Controlul pierderilor prin infiltratii si evaporare A I Diminuarea Activitati educationale pentru conservarea apei inainte de U A I efectelor seceta si/sau permanent

INHGA – DGA 23

SECTOARE CATEGORIE TIP DE ACTIUNE AFECTATE ACTIUNI PE TERMEN LUNG Realocarea resurselor de apa bazata pe cerintelor de U A I R calitate ale apei Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie U A I R Implementarea Planului de Management al Secetei U A I R Programe de asigurari U A I ACTIUNI PE TERMEN SCURT Campanie de informare publica in scopul conservarii apei U A I R Restrictionare apei pentru unii utilizatori din zonele U urbane (de exemplu spalarea autovehiculelor, stropirea Diminuarea gradinilor etc.) A cerintei de apa Restrictionarea irigatiei culturilor anuale U A I R Cresterea tarifului/pretului apei U A I R Rationalizare obligatorie Imbunatatirea eficientei sistemelor de aprovizionare cu U A I apa existente (programe de detectare a peirderilor, noi reguli de operare etc.). Cresterea Utilizarea surselor suplimentare de slaba calitate sau cu U A I R disponibilului costuri de exploatare ridicate de apa Supraexploatarea acviferelor sau utilizarea rezervelor de U A I apa subterane Cresterea descarcarilor prin relaxare ecologica sau prin U A I R utilizarea recreationala limitata Realocare temporara a resurselor de apa U A I R Ajutorul public pentru compensarea pierderilor U A I Diminuarea Reducerea de taxa sau intarzierea temenului limita a U A I impactului platilor Ajutor public pentru asigurarea culturilor A U=urban; A=agricultura; I=industrie; R=recreativ; E=mediu

In acelasi timp, planurile de gestionare a secetei trebuie sa cuprinda un vast program de educatie menit sa creasca sensibilitatea populatiei asupra aspectelor privind aprovizionarea cu apa si s-o ajute sa cunoasca cum trebuie sa raspunda atunci cand apare seceta si ca planul pentru seceta nu si-a pierdut ratiunea de a fi, in anii in care n-a fost seceta.

Educatia consumatorilor este una din conditiile necesare pentru acceptarea masurilor adoptate pentru a face fata secetei.

Un alt aspect ce trebuie continut in planurile de gestionare a secetei este acela de a creste abilitatea pentru o gestionare eficienta a apei.

Aceasta se poate realiza prin dezvoltarea activitatilor stiintifice si tehnice pentru o mai buna intelegere a complexului sistem atmosfera-ocean si dezvoltarea de noi modele de prognoza a secetei.

INHGA – DGA 24

Planul de gestionare a secetei nu se incheie niciodata in tarile expuse fenomenului, ci el continua cu evaluarea si amendarea sa pentru a fi adaptat schimbarilor dinamice ce se produc

2.5.2. Principalele probleme de continut ale planului

Continutul planului pentru seceta este conform cu documentul Water scarcity management in the context of WFD elaborat in anul 2006.

2.5.2.1. Evaluarea efectelor secetei

Dupa cum s-a mai precizat, efectele secetei pot fi de mediu, sociale, economice etc. aceste efecte, directe sau indirecte trebuie identificate si evaluate.

2.5.2.2. Cadrul legal

Cadrul legal existent poate sa nu fie satisfacator in privinta gestionarii resurselor de apa in conditii de seceta. Ca urmare, stabilirea unui cadru legal pentru a face fata secetei trebuie elaborat inainte pentru a putea raspunde cu succes fenomenului de seceta. Atata timp cat seceta este considerata ca fiind un fenomen climatic normal, planul de gestionare a secetei trebuie sa fie parte a planurilor generale de gestionare a resurselor de apa.

2.5.2.3. Audit asupra utilizarii apei

Utilizarea eficienta a apei constituie o obligatie a tuturor utilizatorilor. Ca urmare, autoritatile responsabile cu distributia apei trebuie sa realizeze aceste audituri. Acestea vor releva cat de multa apa se consuma, in ce scop, si cat de eficient e utilizata, dupa care autoritatile trag concluzii, sugerand sau impunand masurile corespunzatoare.

2.5.2.4. Evaluarea capabilitatii sistemelor de aprovizionare cu apa

Sistemele de transport si distributie a apei sunt concepute pentru aprovizionarea cu apa in conditii normale. Impunerea de restrictii in furnizarea apei face necesara introducerea de modificari ale sistemelor pentru a face fata noilor conditii. Introducerea de vane de sectionare a retelelor, a sistemelor, de reducere a debitelor si a presiunii, debitmetre si limitatoare de debit, constituie unele din masurile ce trebuie adoptate.

2.5.2.5. Stabilirea structurii organizatorice pentru gestionarea secetei

Planul de diminuare a efectelor secetei trebuie sa inceapa prin infiintarea unui Comitet de Seceta, sau o structura organizatorica similara. Acest comitet trebuie sa asigure coordonarea la diferite niveluri administrative si teritoriale, national/regional/local, sa asigure transparenta necesara si participarea

INHGA – DGA 25

utilizatorilor. Grupul de experti care sa avizeze procesul trebuie sa fie alcatuit din ingineri, hidrologi, hidrogeologi, sociologi, economisti etc, care va monitoriza continuu aspectele climatice si vor fi responsabili pentru propunerea si implementarea planului de diminuare a secetei.

2.5.2.6. Identificarea grupurilor expuse riscului si vulnerabilitatea lor la seceta

Planificarea si gestionarea resurselor de apa atat in perioada de dinaintea secetei, cat si pentru diminuarea efectelor ei trebuie sa inceapa printr-o evaluare a resurselor de apa disponibile si potentiale si a vulnerabilitatii sistemelor de aprovizionare existente, la seceta.

Riscul asociat secetei pentru orice regiune este un produs al expunerii regionale la hazardurile naturale si a vulnerabilitatii societatii din acdrul regiunii la eveniment.

Vulnerabilitatea la seceta este totodata puternic influentata de factorii sociali precum utilizarea terenurilor, populatia in crestere sau in migratie de la o regiune la alta, sau din mediul rural in cel urban. Tendintele in utilizarea apei, degradarea mediului, schimbarile tehnologice si politicile guvernamentale pot deasemenea altera vulnerabilitatea la seceta. Vulnerabilitatea este un factor dinamic, iar factorii mai susmentionati trebuie sa fie monitorizati pentru a determina , cum schimbarile produse in acesti factori pot influenta impacturile viitoarelor episoade secetoase.

Cu alte cuvinte, impacturile care ar rezulta din aparitia secetelor viitoare vor fi determinate nu numai prin frecventa si intensitatea secetei meteorologice, ci si prin numarul populatiei aflata la risc si gradul lor de risc.

2.6. STRATEGIA NATIONALA PRIVIND REDUCEREA EFECTELOR SECETEI

Dupa cum s-a prezentat la cap. 3.4.2.3, in anii 2007 si 2005 in Romania a fost elaborata Strategia Nationala privin reducerea efectelor secetei, prevenirea si combaterea degradarii terenurilor si desertificarii, pe termen scurt, mediu si lung, care insa n-a constitui obiectul aprobarii printr-un act normativ.

Aceasta Strategie este insotita de un Program de actiuni si masuri pentru reducerea efectelor secetei.

La elaborarea documentului susmentionat a contribuit si un colectiv de specialisti din cadrul I.N.H.G.A. pentru problemele de hidorlogie, hidrogeologie si resurse de apa.

INHGA – DGA 26

2.7. PROPUNERI PRIVIND COMPLETAREA STRATEGIEI NATIONALE PRIVIND REDUCEREA EFECTELOR SECETEI

Din nefericire, in Strategia susmentionata nu au fost acceptate o serie de propuneri deosebit de importante ale I.N.H.G.A. din acest motiv si tinand cont ca Strategia nu a fost inca aprobata, reluam in cele ce urmeaza o serie de propuneri a caror implementare ar fi de o mare importanta in actiunea de diminuare a efectelor secetei. Aceste propuneri vizeaza componentele si implementarea strategiei.

2.7.1. Implementarea strategiei

2.7.1.1. Planuri si programe

Este tot mai evident ca un management responsabil si eficient al secetei nu se poate realiza fara existenta unui plan prealabil.

Principalul obiectiv al planului il constituie reducerea impactului secetei prin identificarea unor actiuni de reducere a vulnerabilitatii la seceta.

Planul de seceta are trei componente esentiale:

 monitorizarea, avertizarea prealabila si predictia;

 evaluarea sistemului si a impactului secetei;

 diminuarea efectelor secetei.

Planificarea in domeniul secetei este un proces care se desfasoara pas cu pas.

In vederea diminuarii efectelor secetei, in Romania este necesar sa se elaboreaza o serie de planuri de actiune pro-activa.

In acest sens se propun:

 Plan National de diminuare a efectelor secetei;

 Plan de diminuare a efectelor secetelor la nivel de bazin hidrografic;

 Plan de diminuare a efectelor secetelor la nivel de judet.

2.7.1.2. Plan National de diminuare a efectelor secetei

Acest plan se elaboreaza prin grija guvernului si in principal trateaza urmatoarele aspecte:

INHGA – DGA 27

 rolul guvernului in diminuarea efectelor secetei;

 scopul planului;

 zonele cele mai expuse secetei;

 impacturile istorice ale secetei;

 raspunsurile istorice la seceta;

 cele mai vulnerabile sectoare economicesi sociale la seceta;

 rolul planului in solutionarea conflictelor intre utilizatorii de apa si alte grupuri vulnerabile in perioada deficitului de apa;

 tendintele prezente in utilizarea terenului si a apei, sporul de populatie etc care pot mari sau micsora in viitor vulnerabilitatea si conflictele;

 resursele (umane si economice) pe care guvernul este disponibil sa le aloce in procesul de planificare;

 implicatiile legale si sociale ale planului;

 principalele ingrijorari privind efectele secetei asupra mediului.

2.7.1.3. Planul bazinal de diminuare a efectelor secetelor

Acest plan are doua componente. Prima componenta este destinata prezentarii disponibilului de apa la surse in cadrul bazinului hidrografic. A doua componenta este constituita din planurile judetene de diminuare a efectelor secetei.

2.7.1.4. Planul judetean de diminuare a efectelor secetei

Pentru planurile la nivel judetean, obiectivele ce trebuie incluse in planurile de seceta vor cuprinde:

 colectarea si analiza informatiilor privind seceta, la timp si in mod sistematic;

 stabilirea criteriilor pentru declararea starii de urgenta in caz de seceta si antamarea masurilor si actiunilor de diminuare a efectelor secetei;

 instituirea unei structuri organizationale si un sistem de furnizare a informatiilor care sa asigure fluxul informational cu guvernul;

 definirea atributiilor si responsabilitatilor tuturor agentilor privind secete;

INHGA – DGA 28

 sprijinirea ansamblului de masuri guvernamentale destinate evaluarii si raspunsului pentru situatii de urgenta la seceta;

 identificarea zonelor din judet expuse secetei si a sectoarelor economice vulnerabile, a indivizilor sau a mediului;

 identificarea actiunilor de diminuare a efectelor secetei ce pot fi adoptate in vederea reducerii vulnerabilitatii si a impactului secetei;

 prevederea unui mecanism pentru asigurarea unei evaluari la timp si de calitate a impactului secetei asupra agriculturii, industriei, asezarilor umane, faunei, turismului, agrementului si sanatatii umane;

 mentinerea la curent a populatiei cu informatiile privind situatia prezenta in actiunile de raspuns utilizand formele de mass-media;

 stabilirea si punerea in practica a unei strategii pentru depasirea obstacolelor in alocarea echitabila a apei in perioada de deficit si stabilirea principiilor acordarii unor facilitati pentru incurajarea conservarii apei;.

 stabilirea unui set de proceduri pentru o evaluare continua a executarii planului si revizuirea sa periodica astfel incat sa corespunda nevoilor zonei.

2.7.1.5. Sistemul organizational

In vederea transformarii activitatii de diminuare a efectelor secetei in activitati continui, proactive, este necesara existenta unei structuri organizationale permanente cu atributii si responsabilitati bine delimitate.

2.7.1.5.1. Comitetul pentru Seceta (Comitetul pentru politici)

Primul pas in elaborarea planului il constituie formarea unui Comitet de Seceta. Acest Comitet are doua atributii majore : el coordoneaza elaborarea planului iar pe perioada de seceta, cand planul este activat, coordoneaza actiunile, implementeaza programele de diminuare a efectelor secetei si face recomandari conducerii politice.

Componenta Comitetului de Seceta trebuie sa reflecte natura multidisciplinara a secetei si a impactului ei si trebuie sa includa:

 reprezentanti ai agentiilor guvernamentale;

 meteorologi, hidrologi, specialisti in gestionarea resurselor de apa;

INHGA – DGA 29

 pedologi, agronomi, economisti, silvicultori;

 cadre universitare;

 grupuri interesate;

 un purtator de cuvant pentru informarea publicului.

In majoritatea cazurilor, analizele diagnostic privind seceta sunt deosebit de complexe.

Ca urmare, este necesara formarea unor Subcomitete tehnice descrise in continuare.

2.7.1.5.2. Subcomitetul de monitorizare a secetei

O evaluare corecta a disponibilului de apa la sursa pe termen mai apropiat sau mai indepartat constituie o informatie deosebita atat in perioadele secetoase cat si in cele umede. In perioada de seceta, valoarea unor asemenea informatii este capitala. Din aceasta cauza se impune instituirea unui Subcomitet de monitorizare care va trebui sa includa reprezentanti ai agentiilor cu responsabilitati in monitorizarea climei si a surselor de apa. Datele si informatiile privind fiecare indicator utilizat (precipitatii, temperatura, evapotranspiratie, prognoza meteorologica sezoniera, umiditatea solului, nivelurile apelor subterane, niveluri din lacurile naturale si artificiale, rezerva de zapada) stau la baza evaluarii situatiei surselor de apa.

Subcomitetul de monitorizare trebuie sa aiba intalniri periodice. Dupa fiecare intalnire trebuie pregatite rapoarte si difuzate catre Subcomitetul de seceta, agentii guvernamentale relevante si mas-media. Conducatorul Subcomitetului de monitorizare trebuie sa fie membru al Comitetului de seceta.

2.7.1.5.3. Subcomitetul de evaluare a riscului la seceta

Acest subcomitet trebuie sa reprezinte sectoarele economice, grupurile sociale, precum si ecosistemele, cele mai expuse riscului la seceta. El adopta definitia secetei si stabileste secventele si descrierea nivelurilor de alerta asupra disponibilului de apa la surse.

Acest subcomitet constituie grupuri de lucru si are in responsabilitate evaluarea sectoarelor, grupurilor de populatie, comunitatilor si ecosistemelor, cele mai expuse riscului si sa identifice masurile cele mai adecvate si mai rezonabile pentru diminuarea riscurilor.

INHGA – DGA 30

2.7.1.5.4. Subcomitetul pentru masuri de diminuare

Sarcinile ce-i revin acestui subcomitet pot fi indeplinite si de catre Comitetul de seceta, daca membrii sai au cunostintele si experienta necesara pentru intelegerea tehnicilor de diminuare, de analiza a riscului economic, de mediu si social.

2.7.2. Componenta metodologica a strategiei de management

Componenta metodologica a strategiei este destinata intelegerii si cuantificarii conceptelor privind seceta: hazard, risc si vulnerabilitate. Ea este de asemenea destinata incurajarii cercetarilor si studiilor tehnice pentru introducerea unor metodologii pentru caracterizarea secetei, evaluarea riscului si vulnerabilitatii la seceta.

2.7.2.1. Caracterizarea secetei

Seceta este considerata ca un fenomen tridimensional care poate fi caracterizat prin severitatea sau intensitatea sa, durata si extindere geografica.

Caracterizarea secetei este un proces complex si pentru care exista o gama larga de indici si indicatori meteorologici ori hidrologici ce pot fi utilizati. In consecinta este necesara alegerea cu acuratete a metodei / indicatorilor de seceta, apti de a descrie intr-o maniera sintetica evolutia conditiilor de seceta in spatiu si timp. O combinatie a acestor indici si indicatori este de reguila optiunea preferata. In practica mondiala, pentru caracterizarea secetei se utilizeaza o mare varietate de indici: indicele de precipitatii standard, indicatorul de anomalie a precipitatiilor, indicele Palmer de severitate a secetei, indicele de severitate hidrologica a secetei – Palmer, indicele privind disponibilul de apa la sursele de suprafata, etc.

Ramane ca pentru caracterizarea secetelor din Romania sa fie ales un portofoliu de indici si indicatori pentru caracterizarea secetei.

2.7.2.2. Calculul probabilitatii secetei

Obiectivul evaluarii caracteristicilor secetei este acela de a determina severitatea si durata secetei ce poate aparea intr-un anumit areal sau regiune, in termeni probabilistici. O asemenea evaluare se utilizeaza pentru analiza secetelor din trecut si pentru a defini o seceta proiectata cu o anumita perioada de revenire, importanta in analiza de risc.

2.7.2.3. Evaluarea riscului la seceta

Evaluarea riscului asociat consecintelor potentiale ale secetei in diferite sectoare si sisteme, presupune existenta unor anumite metodologii. Seceta

INHGA – DGA 31

poate afecta agricultura, irigatiile, alimentarile cu apa potabila si industriala, producerea de hidroenergie si in buna masura mediul. Pentru fiecare din aceste sectoare trebuie cuantificat riscul pentru fiecare perioada de seceta in termeni adecvati (spre exemplu in agricultura sub forma de pierdere de productie). In consecinta, pentru fiecare sector de activitate, expus riscului la seceta trebuie introduse metode adecvate proprii de calcul al riscului asociat secetei.

2.7.2.4. Evaluarea vulnerabilitatii la seceta

Scopul evaluarii vulnerabilitatii este acela de a identifica caracteristicile acelor sisteme (agricole, de alimentare cu apa, etc.) care isi modifica nivelul de risc ca urmare a unor structuri inadecvate, a managementului, a tehnologiilor utilizate sau a unor factori economici, sociali sau de mediu.

Metoda de evaluare trebuie sa cuprinda doua componente: expunerea directa la seceta si aspectele sociale si economice. Evaluarea vulnerabilitatii permite definirea sensibilitatii sistemelor la socuri externe si de aici identificarea aspectelor relevante ce reduc nivelul riscului. Si in aceasta directie, de evaluare a vulnerabilitatii socio-economice se impune introducerea unei metodologii de calcul.

2.7.3. Componenta operationala

Componenta operationala a strategiei de management al secetei are scopul de a identifica actiunile, activitatile si masurile ce trebuie implementate atat pe termen lung cat si pe termen scurt in vederea prevenirii si diminuarii impacturilor provocate de seceta. Aceste activitati si actiuni au un rol esential in elaborarea unei planificari specifice secetei si a eforturilor de raspuns la acest fenomen.

De regula, componenta operationala cuprinde sase aspecte care trebuie in mod continuu urmarite intre ele in sistem dus-intors:

 pregatire, alarmare prealabila, sisteme de monitorizare;

 stabilirea prioritatilor in utilizarea apei;

 definirea conditiilor si a pragurilor specifice pentru declararea nivelurilor de seceta;

 stabilirea obiectivelor de management pentru fiecare nivel de seceta;

 definirea actiunilor;

 implementarea actiunilor.

INHGA – DGA 32

Sistemul de monitoring

Monitoringul si planul de prevenire constituie primul pas esential pentru trecerea de la situatia de criza la un management al riscului ca raspuns la aparitia secetei si care poate fi privita ca masura permanenta de a face fata fenomenului de seceta.

Un raspuns eficace la fenomenul de seceta are la baza un sistem de monitorizare capabil sa furnizeze la timp informatii adecvate in vederea declararii in mod obiectiv a fenomenului de seceta si pentru evitarea unui deficit sever de apa in cadrul unui management total al resurselor de apa in conditii de seceta.

Stabilirea prioritatilor in utilizarea apei

Evolutia lenta a secetei si sfarsitul ei incert, face dificila selectarea opurtunitatilor in privinta adoptarii unor actiuni defensive sau de remediere. Masurile sunt in general astfel orientate incat sa protejeze utilizatorii de apa la diferite niveluri de prioritate.

 Prima prioritate: aprovizionarea cu apa potabila a populatiei este asigurata pentru sanatate si siguranta;

 A doua prioritate: minimizarea efectelor adverse ale secetei asupra economiei, mediului si bunastarii sociale.

Definirea conditiilor pentru declararea nivelului secetei

Declararea formala a secetei este un subiect controversat. Majoritatea institutiilor publice abordeaza declaratia formala de seceta cu precautie si o accepta doar atunci cand situatia deficitului de apa ajunge la o magnitudine extrema si ca urmare in multe cazuri, doar actiunile de urgenta sunt posibile.

Se propune ca declaratia formala privind seceta sa cuprinda trei faze:

 avertizarea prealabila;

 avertizarea;

 urgenta.

Avertizarea prelabila – se declaseaza atunci cand sistemul de monitorizare arata ca fenomenul de seceta incepe sa se instaleze.

INHGA – DGA 33

Avertizarea – se declara atunci cand sistemele de monitorizare arata ca seceta s-a instalat si ca va avea probabil impacturi in perioada urmatoare, daca nu se adopta masuri imediate.

Urgenta – se declara atunci cand indicatorii de seceta arata ca impacturile secetei deja se manifesta, iar disponibilul de apa la surse nu este garantat daca seceta persista.

Este necesar ca pentru fiecare dintre aceste faze ale declararii secetei sa fie definiti indicatori adecvati.

Stabilirea obiectivelor de management pentru fiecare nivel al secetei

Pentru fiecare faza a secetei urmeaza a fi definite si detaliate obiectivele de management pentru diminuarea efectelor fenomenului. Spre exemplu, pentru faza de avertizare prealabila obiectivul de management este pregatirea pentru o seceta posibila.

In perioada de avertizare, obiectivul de management il constituie prevenirea pentru evitarea situatiei de urgenta prin aplicarea unor masuri de conservare a apei si mobilizarea unor disponibile aditionale la sursele de apa.

Pentru situatia de urgenta obiectivul de management il constituie diminuarea impacturilor si minimizarea pagubelor.

2.7.4. Componenta de revizuire publica

In tarile Uniunii Europene din care face parte si Romania, informarea si participarea populatiei in elaborarea si revizuirea planurilor de management al secetei este realizata in conformitate cu articolul 14 al Directivei Cadru privind Apa (2000/60/EC), care a fost inclus si in legislatia romaneasca, elaborandu-se si procedurile cerute.

2.7.5. Diminuarea efectelor secetei in sectorul agricol

Una dintre masurile pentru diminuarea efectelor secetei in sectorul agriculturii este utilizarea irigatiilor, lucru care se practica si in bazinul hidrografic Olt.

Astfel, in intervalul 2002 – 2008 suprafetele irigate din acest bazin hidrografic au variat intre 1700 ha in anul 2005 si 27596 ha in anul 2003. Potrivit documentatiei intitulate «Proiectul de Reabilitare si Reforma a Irigatiilor, Romania» proiect finantat de BIRD, a rezultat ca suprafata irigata economic viabila in districtul de bazin hidrografic Olt este de 65476 ha, iar din datele comunicate de ANIF, suprafata maxima ce se poate iriga in acest bazin hidrografic este de 84836 ha. Aceste sisteme au in ambele situatii sursa de apa asigurata.

INHGA – DGA 34

CAPITOLUL 3

IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR NECESARE PENTRU COMBATEREA EROZIUNII SOLURILOR SI DIMINUAREA EXCESULUI DE UMIDITATE

3.1. EROZIUNEA SOLURILOR

Prin amplasarea sa geografica, a conditiilor de relief, geologie si clima, teritoriul Romaniei este supus comportarii hazardate a naturii ce se manifesta in timp. Intre cele mai semnificative hazarduri se numara secetele, excesul de umiditare, inundatiile, eroziunea solului, alunecarile de teren etc. In toate aceste tipuri de hazarduri, lipsa apei sau excesul de apa joaca un rol essential.

Eroziunea solului de catre apa, vant sau modul de cultivare afecteaza atat agricultura cat si mediul inconjurator. Pierderile de sol, cat si impacturile asociate acestuia, constituie unul din cele mai importante (si inca probabil mai putin cunoscute) probleme actuale de mediu. Fenomenul de eroziune a solului este deosebit de complex, el fiind studiat de geomorfologi, de ingineri agronomi, de cercetatori in stiinta solului, de hidrologi etc. Eroziunea solului este o problema de interes pentru decidentii politici, fermieri, pentru cei ce activeaza in domeniul mediului, dar si pentru indivizi sau grupuri de indivizi.

Solul este remodelat ca urmare a actiunii apei sau a vantului. Fenomenul de eroziune a solului a aparut in urma cu cca. 450 milioane de ani, atunci cand primele plante au format si primele soluri. Insa chiar si inainte de aceasta, procesele naturale produceau deplasari ale rocilor izolate sau regoliti pe suprafata pamantului, asa cum se intampla azi pe planeta Marte. In general, procesul de eroziune deplaseaza solul cam cu aceeasi rata cu care el se formeaza. Insa eroziunea accelerata a solului, respectiv pierderea solului cu o rata mult mai ridicata decat cea cu care se formeaza, este de departe o problema recenta. Aceasta este peste tot rezultatul actiunilor neintelepte ale omenirii constand in suprapasunare sau practici necorespunzatoare de cultivare. Aceste activitati fac ca solul sa ramana neprotejat si vulnerabil. In consecinta, in timp, datorita precipitatiilor erozive sau a furtunilor generate de vant, solul este desprins, transportat (chiar la mari distante) si depozitat.

Abordand insa stiintific problema eroziunii solului, se poate spune ca aceasta este o forma de degradare a solului, ca dealtfel si compactarea, cantitatea redusa de materie organica, distrugerea structurii solului, drenaj intern redus, salinizarea, aciditatea etc.

INHGA – DGA 35

Eroziunea solului poate fi un proces lent ce se desfasoara pe nesimtite, ori cu o rata alarmanta de producere care provoaca mari pierderi de sol. Pierderea de sol pe teritoriul agricol se poate reflecta in reducerea potentialului de productie, in calitatea slaba a apelor de suprafata si in afectarea retelei hidrografice.

S-a semnalat mai inainte ca factorii motori ai eroziunii solului sunt apa si vantul.

Rata de evolutie a eroziunii solului si magnitudinea sa sunt controlate de urmatorii factori:

 intensitatea precipitatiilor si a scurgerii;

 erodabilitatea solului;

 gradientul de panta si lungimea ei;

 vegetatia acoperitoare (invelisul vegetal);

 masurile de conservare adoptate.

Impactul precipitatiilor asupra suprafetei solului poate distruge starea de agregare a solului si sa disperseze materialul agregat. Materialele agregate mai usoare precum nisipul foarte fin, praful, argila si materia organica pot fi usor deplasate de ploaia care cade si de scurgerea apei. O energie si mai mare a ploii si a cantitatii scurgerii conduce la antrenarea si a particulelor mai mari de nisip si pietris. Scurgerea apei pe suprafeta solului apare peste tot acolo unde pe un teren in panta apa este in exces si fie nu poate fi absorbita sau nu poate fi acumulata la suprafata. Volumul scurgerii creste si atunci cand infiltratia este redusa datorita compactarii solului, a crustei sau a unui sol inghetat. Scurgerea de pe terenurile agricole poate atinge valori maxime in lunile de primavara cand solul este de regula saturat, zapada se topeste iar covorul vegetal este minim.

Erodabilitatea solului exprima capacitatea acestuia de a rezista eroziunii ca urmare a caracteristicilor fizice a fiecarui sol. In general, solurile care au rate mari de infiltratie, un continut ridicat de materie organica si o buna structura, prezinta o mai mare rezistenta la eroziune. Nisipul, nisipul argilos si solurile cu textura argiloasa au tendinta de a fi mai putin erodabile decat solurile prafoase, solurile nisipoase fine.

Araturile si practicile agricole, reduc nivelul materiei organice si conduc la o structura saraca a solului si ca urmare, o crestere a erodabilitatii solului.

Reducerea capacitatii de infiltrare si cresterea scurgerii de suprafata poate fi rezultatul compactarii straturilor de subsuprafata. Reducerea infiltratiilor poate fi insa cauzata si de formarea unei cruste a solului care tinde sa etanseze suprafata.

INHGA – DGA 36

Este evident ca o panta mai abrupta a terenului creste cantitatea de sol ce se pierde ca urmare a eroziunii apei. Eroziunea solului datorita apei creste deasemenea pe masura ce lungimea versantului creste, ca urmare a unei mai mari acumulari a scurgerii care conduce la marirea vitezei apei si deci a capacitatii de antrenare si transport a sedimentelor.

Potentialul de eroziune a solului creste in conditiile in care solul are o mica acoperire cu covor vegetal sau resturi de culturi. Plantele si resturile lor ce alcatuiesc covorul vegetal al solului protejeaza solul de impactul caderii precipitatiilor si au tendinta de a reduce scurgerea de suprafata si obliga apa in exces sa se infiltreze.

Eficacitatea reducerii eroziunii solului prin plantele si resturile lor ce constituie covorul vegetal depinde de tipul de plante si de intinderea covorului vegetal.

Combinatiile de plante si resturile lor care acopera complet solul si care intercepteaza toate precipitatiile cazute sunt deosebit de eficiente in controlul fenomenului de eroziune a solului (ex. padurile, ierburile perene). Incorporarea partiala a resturilor plantelor si a restului de radacini au deasemenea un rol important prin aceea ca ele constituie canalele prin care apa de suprafata patrunde in sol.

Eficacitatea oricarei culturi a sistemului de management sau a covorului protector depinde deasemenea de cat de multa protectie dispune solul in decursul diferitelor perioade ale anului, comparativ cu cantitatea de precipitatii erozive ce cad in aceste perioade ale anului. Din acest punct de vedere, culturile destinate producerii hranei, cele care asigura un covor protectiv mare parte din an (lucerna sau culturile semanate toamna) pot diminua eroziunea solului.

Potentialul de eroziune al solului este afectat si de lucrarile de aratura, in functie de adancimea, directia si perioada in care se ara, de tipul echipamentului de arat si de numarul de treceri.

Fenomenul de eroziune a solului prin apa, dupa datele Institutului National de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) afecteaza in Romania cca. 6,3 milioane ha, din care 2,1 milioane ha teren arabil, la care se mai adauga inca 0,378 milioane ha (0,273 milioane ha arabil) supuse eroziunii prin vant.

Tot la acest capitol al degradarii solului mai trebuie adaugat ca datorita lucrarilor agricole necorespunzatoare – talpa plugului, solul este compactat pe cca. 6,5 milioane ha, toate in patrimoniul arabil, ca si formarea crustei pe cca. 2,3 milioane ha.

INHGA – DGA 37

Pentru reducerea eroziunii solului au fost efectuate pana in prezent in Romania lucrari de combatere a acestui fenomen pe cca. 2,278 milioane ha.

Fenomenul de eroziune a solului nu se manifesta numai pe terenurile agricole, ci si pe cele silvice. Conform datelor rezultate din studiile ICAS, lungimea retelei hidrografice torentiale se ridica la cca. 29000 km, din care 2372 km au fost amenajati pana in anul 2006, iar alti 1630 km vor fi amenajati pana in anul 2020.

In vederea identificarii actiunilor, masurilor si solutiilor pentru reducerea eroziunii solului, atat in patrimoniul agricol, cat si in cel silvic, la comanda I.N.H.G.A. au fost intocmite studii de specialitate de catre I.N.C.D.I.F. – ISPIF – Bucuresti - Studiul privind combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor torentiale in patrimoniu agricol la nivel de bazin / spatiu hidrografic conventional (Contract nr. 8941/2007) si Institutul de Cercetari pentru Amenajari Silvice – ICAS – Combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor hidrografice torentiale in patrimoniul silvic (Contract nr. 62/2007).

Totodata, la identificarea actiunilor si masurilor de combatere a eroziunii solului atat in patrimonial agricol, cat si in cel silvic, ca si pentru diminuarea excesului de umiditate s-au utilizat prevederile si portofoliile de proiecte anexe la Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului (PNAPM) precum si prevederile cuprinse in matricile de implementare ale Planurilor regionale si judeteme pentru protectia mediului (PRAM si PLAN).

Pe baza datelor de care s-a dispus, dar si a analizelor proprii, s-au prevazut in detaliu actiuni, masuri si solutii pentru diminuarea excesului de umiditate si a fenomenului de eroziune a solului pe fiecare din cele 11 unitati bazinale de gestionare a resurselor de apa din Romania.

3.2. MASURI PENTRU COMBATEREA / REDUCEREA EROZIUNII SOLULUI SI CORECTAREA TORENTILOR

3.2.1. Masuri pentru combaterea eroziunii solului pe terenurile agricole

Actiunile, masurile si lucrarile propuse pentru reducerea efectelor fenomenului de eroziune a solului pe terenurile agricole au fost stabilite pe baza studiului elaborat de I.N.C.D.I.F. – ISPIF si a prevederilor PNAPM, PRAM si PLAM.

Principalul scop al acestor lucrari este:

 limitarea pierderilor de sol;

 limitarea turbiditatii in reteaua hidrografica permanenta;

INHGA – DGA 38

 cresterea productiilor agricole;

 limitarea fenomenelor geomorfologice-dinamice.

Actiunile, masurile, opriunile si solutiile pentru combaterea eroziunii solului in patrimoniul agricol cuprinse in PNAPM, PRAM si PLAM sunt prezentate la nivel de judet in paragraful 3.5. iar propunerile de detaliu din studiul I.N.C.D.I.F. – ISPIF vor fi prezentate in continuare.

3.2.2. Masuri pentru reducerea eroziunii solului in fond forestier si corectarea torentilor

In studiul I.C.A.S. la stabilirea actiunilor si masurilor necesare diminuarii efectelor eroziunii solului si de corectare a formatiunilor torentiale s-a tinut seama de inventarul lucrarilor existente, de cartarea terenurilor degradate din fondul forestier intocmita pe baza amenajamentelor silvice si de propunerile administratorilor fondului forestier national. Toate aceste actiuni, masuri si lucrari vor prezentate in detaliu, in volum separat, pe fiecare bazin hidrografic.

Actiunile, masurile, opriunile si solutiile pentru combaterea eroziunii solului in patrimoniul silvic si de corectare a torentilor cuprinse in PNAPM, PRAM si PLAM sunt prezentate la nivel de judet in paragraful 3.5.

3.3. EXCESUL DE UMIDITATE

In Romania este expusa excesului de umiditate o suprafata de 3,78 milioane ha. Cauzele acestui fenomen sunt multiple si difera de la o zona la alta, in functie de conditiile locale. Peste 80% din terenurile cu exces de umiditate sunt situate in Campia de Vest, Campia Banatului, Campia Romana si Lunca Dunarii.

In vederea diminuarii excesului de umiditate au fost realizate lucrari de desecare si drenaj pe 3,2 milioane ha din care pe 157 mii ha amenajate cu drenaje inchise.

3.4. MASURI PENTRU REDUCEREA EXCESULUI DE UMIDITATE

In cadrul propunerilor de actiuni, masuri si lucrari pentru reducerea excesului de umiditate a terenurilor, principala preocupare urmeaza a fi orientata spre reabilitarea sistemelor de desecare si drenaj existente, o intretinere si o exploatare adecvata.

INHGA – DGA 39

Actiunile, masurile, opriunile si solutiile pentru reducerea excesului de umiditate cuprinse in PNAPM, PRAM si PLAM sunt prezentate la nivel de judet in paragraful 3.5.

3.5. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII NECESARE PENTRU DIMINUAREA EFECTELOR EROZIUNII SOLURILOR SI EXCESULUI DE UMIDITATE CUPRINSE IN ANEXELE LA PLANUL NATIONAL DE ACTIUNE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI (PNAPM), PLANURILE REGIONALE SI JUDETENE DE ACTIUNE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI (PRAM SI PLAM)

3.5.1. Actiuni, masuri, optiuni si solutii necesare pentru diminuarea efectelor eroziunii solurilor si excesului de umiditate cuprinse in anexele la Planul national de actiune pentru protectia mediului (PNAPM), planurile regionale si judetene de actiune pentru protectia mediului (PRAM SI PLAM)

Judetul Brasov

 Diminuarea efectelor eroziunii solului prin executarea de lucrari si imbunatatirii activitatii de inretinere in zonele Harman – Prejmer, Bod, Crisbav, Barsa – Vulcanita, Vladeni – Dumbravita, Mandra, Terasa Fagaras, Netotu – Breaza – Sambata – Vistea – Ucea, Apata, Sanpetru – Tarlung, Venetia – Sercaia.

Judetul Covasna

 Executarea de lucrari de reabilitare a suprafetelor afectate de eroziuni: impadurire pasune varful Cormos (Bradut) – 44.5 ha, pasuni Chichis – 12.5 ha, Sancrai – 25 ha, Fata Lumii – 12 ha, Darnau (Zagon) – 18 ha.

Judetul Harghita

 Reducerea suprafetelor afectate de torenti active.

 Elaborarea si implementarea programelor judetene de stabilizare a alunecarilor de teren prin impadurirea terenurilor degradate si realizarea lucrarilor specifice de colectare a apelor pluviale in zonele cu stabilitate redusa.

 Realizarea lucrarilor specifice pentru corectia torentilor – reimpadurire, gabioane, etc.

INHGA – DGA 40

Judetul Olt

 Reabilitarea totala a sistemului de irigatii existent pana in 2010 pe o suprafata de 20.000 ha.

 Plantarea de perdele de protectie in toate zonele afectate de seceta pana in anul 2012.

Judetul Sibiu

 Refacerea drenurilor in Lunca Mare (160 ha) si Lunca Miercurii (40 ha) in zona localitatii Apoldu de Jos.

 Efectuarea de lucrari de colectare a torentilor in zona construita si efectuarea unor impaduriri in extravilan in zona Dobarca si Miercurea Sibiului.

 Consolidarea terenului aflat in alunecare prin terasare si drenarea apelor de adancime in Talmacel.

 Executarea de plantari in zona Lotrioara, in vederea evitarii alunecarilor de teren.

 Executare de lucrari pentru eliminarea excesului de umiditate in zona inundabila Visa si consolidari in vederea alunecarilor de teren la Seica Mare. Corectia torentilor la Seica Mare si Boarta.

 Executare de lucrari pentru eliminarea excesului de umiditate in lunca Hartibaciului si pentru impiedicarea alunecarilor de teren in zona Nocrich.

 Executarea de desecari in zona de ses Nou Roman.

Judetul Valcea

 Efectuarea lucrarilor de consolidare a zonelor expuse alunecarilor de teren (2013)

 Efectuarea lucrarilor de consolidare versanti pe Valea Oltului (2013)

INHGA – DGA 41

3.5.2. Actiuni, masuri, optiuni si solutii necesare pentru diminuarea efectelor eroziunii solurilor si excesului de umiditate cuprinse studiile ISPIF si ICAS

3.5.2.1. Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in suprafata la nivel de subbazin hidrografic – patrimoniu agricol

Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in suprafata la nivel de subbazin hidrografic

Descrierea tehnica a sistemelor de lucrari propuse, pe obiective functionale

Pentru estimarea cat mai corecta a necesarului de lucrari de amenajare la nivelul bazinului hidrografic Olt s-au identificat doua areale reprezentative in doua zone distincte ale bazinului respectiv in nord, in judetul Harghita Comuna Martinis si in sud in judetul Valcea Comuna Goranu zona Malul Alb. S-a cautat evaluarea cat mai precisa a cantitatilor si a volumelor de lucrari astfel incat prin extrapolarea rezultatelor sa se poata face un necesar de lucrari pentru intregul bazin hidrografic.

Evaluarea efectului lucrarilor asupra productiei de sedimente se va realiza dupa conceperea schemei de amenajare estimarea facandu-se statistic in baza unor modele matematice de calcul (metode expeditive).

Prin investitiile noi propuse se urmaresc urmatoarele scopuri principale :

1. limitarea pierderilor de sol si situarea lor in tolerante admisibile ;

2. limitarea turbiditatii in reteaua hidrografica permanenta ;

3. marirea productiilor agricole ;

4. scaderea costurilor de productie ;

5. marirea gradului de mecanizare pe terenuri agricole situate in pante ;

6. limitarea pierderilor ireversibile de terenuri agricole in reteaua hidrografica prin prabusiri de maluri ;

7. limitarea fenomenelor geomorfologice dinamice ;

8. evitarea pagubelor potentiale produse gospodariilor de la baza versantilor si eventualelor obiective socio-economice ;

INHGA – DGA 42

9. reducerea riscului de formare si propagare a viiturilor prin cresterea timpilor de concentrare a apelor pe versanti practic prin lucrarile propuse si schemele de plantare, in cazul ploilor cu intensitate mare se poate intarzia scurgerea apei in reteaua hidrografica permanenta, evitand astfel crearea viiturilor ce pot avea consecinte grave pentru obiectivele sociale si economice din aval ;

10. reducerea turbiditatii in reteaua hidrografica permanenta.

Arealul 1: Martinis judetul Harghita

Amplasament

Terenurile degradate constituite in arealul MARTINIS comuna MĂRTINIŞ, judetul Harghita sunt situate pe versantul sud-vestic al Munţilor Harghitei, în zona de contact între munţii vulcanici şi sedimentul neogen al Depresiunii Transilvaniei

Suprafata si situatia juridica a terenului propus spre amenajare antierozionala

TABEL 5

SITUATIA ACTUALA A FOLOSINTELOR Agricol Total Neagricol Total Total Detinator Agricol Neagricol General A Ps Fn Tf De Cnl. Np ha ha ha Consiliul local - 65,69 - 65,69 30,0 - - 12,0 42,0 107,69 Martinis Total general - 65,69 - 65,69 30,0 - - 12,0 42,0 107,69 TABEL 6

SITUATIA DE PERSPECTIVA A FOLOSINTELOR Agricol Neagricol Total Total Total Neagri Detinator Agricol General A Ps Fn Tf De Pl Cn col ha ha ha Consiliul local - - 92,03 92,03 - 0,78 14,00 0,88 15,66 107,69 Martinis Total general - - 92,03 92,03 - 0,78 14,00 0,88 15,66 107,69 Caracterizarea cadrului natural

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul are un relief puternic fragmentat de vai si organisme torentiale. Modelarea versantilor a avut loc si prin procese erozionale.

Diferenta de nivel este de 403 m si este situat intre 478 m si 881 m.

INHGA – DGA 43

Elementele principale de relief sunt reprezentate prin culmi, versanti, vai lunci si podisul vulcanic fragmentat.

Platoul vulcanic se afla in partea de nord-vest al teritoriului. Prezinta o suprafata plana, slab ondulata si slab inclinata pe care pe alocuri s-au dezvoltat zone depresionare mlastinoase. Este slab afectat de apele de siroire dezvoltate in urma pasunatului excesiv.

Local, pe suprafata platoului sunt prezente blocuri, pietre mari, grohotisuri sau stanci andezitice – martori ale scurgerilor de lava.

Este fragmentat de cursurile de ape principale ca Homorodul Mare si Ghipes. Valea Homorodului Mare este sapata adanc in depozitele vulcanogen- sedimentare si formeaza un defileu de 9 km lungime, intre Homorod Bai si Comanesti.

Partea de sud-vest a platoului vulcanic a fost erodat si apare numai sub forme de pete izolate.

Dealurile Homoroadelor. Zona este dezvoltata in partea de sud-vest a teritoriului studiat. Culmile sunt dispuse paralel cu reteaua hidrografica principala si sunt orientate nord-nord-est – vest-sud-vest. Sunt puternic afectate de eroziune, formand creste si dealuri abrupte, alcatuite din roci dure stratificate de conglomerate sau gresii. Astfel de forme s-au dezvoltat pe interfluviul Homorodul Mic si Homorodul Mare, pe interfluviul Homorodul Mare si Tarnava Mare.

Versantii :

a) Versantii modelati in gresii si conglomerate sunt drepti sau convexi, cu o inclinare puternica, local s-au format abrupturi cu pante de 20-30 % ;

b) Versantii modelati in argile sau in marne sunt moderat inclinati, deseori cu profile convexe.

Vaile :

a) Vaile orizontale sunt puternic adancite in relief cu versantii abrupti sau moderat inclinati, local mai domoli in functie de structura geologica ;

b) Vaile erozionale s-au dezvoltat in partea de sud-vest a versantului. Prezinta o inclinare mai slaba, iar in zonele mediane s-au creat zone umede depresionare, cu faeoziomuri clinogleice (stagno-gleice).

INHGA – DGA 44

In vaile principale s-au format terase si lunci.

Terasele sunt slab dezvoltate, unele slab erodate. In Valea Homorodului Mare s-au dezvoltat 7 terase. Terasele inferioare (la 15-20 m, 30-40 m si la 70 m) din zona Comanesti-Aldea sunt bine dezvoltate cu faeoziomuri sau gleisoluri.

Luncile sunt inguste in zona platoului vulcanic si se latesc pana la 200-800 m dupa iesirea din zona vulcanica. Au suprafata plana, slab inclinata cu zone depresionare cu meandre, brate moarte mlastinoase. Aici s-au format aluviosoluri, iar in zonele umede, gleiosoluri.

La baza versantilor s-au format conuri de dejectie formate din coluviuni din argile, nisipuri cu pietris si bolovanis.

Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Martinis este situat in zona de contact intre Muntii Harghitei, zona eruptiva neogena cu platoul vulcano- sedimentar si in zona depozitelor tertiare din Depresiunea Transilvaniei.

Fundamentul zonei este constituit din sisturi cristaline prealpine si din depozite de cuvertura mezozoica si paleogena.

Cuvertura sedimentara neogena este formata din depozite neogene predominant carbonatice, constituite din conglomerate, argile marnoase, tufuri dacitice, marne, argile si nisipuri si sunt alcatuite din formatiuni Badiene (formatiunea de Meresti, formatiunea de Dej si formatiunea de Lueta), formatiuni Sarmatiene (dispuse transgresiv si discordant peste orizonturi Badiene) si formatiuni Pannoniene (dispuse transgresiv pe cele vechi).

Formatiuni vulcanogen-sedimentare, sunt constituite din materiale vulcanogen- sedimentare de natura andezitica, formate din trei nivele de materiale epiclastice, depuse subacvatic si piroclastice, depozitate subaerian.

In nivelul superior, sunt prezente si scurgeri de lava. Grosimea complexului vulcanogen este de 10-200 m. In aceasta zona s-au dezvoltat districambosoluri gleice si stagnogleice.

Depozite de pantă, s-au format la baza versantilor si sunt depozite coluviale sau local proluviale de grosime de 5-20 m. Pe aceste depozite s-au format eutricambosoluri.

Depozitele aluviale s-au acumulat in vaile principale si secundare, formate din pietrisuri, bolovanisuri nisipoase la baza si din materiale fine la partea superioara, avand grosimea de 1-5 m. Aici s-au format aluviosoluri, gleisoluri, faeoziomuri local pseudogleice.

INHGA – DGA 45

Din punct de vedere hidrologic perimetrul se incadreaza in bazinul hidrografic al raului Olt. Apele de suprafata sunt colectate de raul Homorodul Mare.

Cursurile de apa sunt alimentate din ape din precipitatii primavara si de apa din topirea zapezilor, iar in perioadele reci sunt alimentate preponderent din ape subterane. Viiturile maxime se produc in lunile aprilie-iunie. Scurgerea maxima se produce primavara (40-50 %), medie vara (25-30 %), iarna (20-25 %) si minima toamna (10-15 %). Scurgerea medie este de 3-7 l/s/kmp.

Emisarul principal este Homorodul Mare. Afluentii din stanga au un aport mic de apa, iar cei din dreapta au un curs mai lung si debit mai insemnat.

Apele subterane, in functie de origine si de rocile care le inmagazineaza formeaza diferite structuri acvifere. Astfel, deosebim structura acvifera a platoului vulcanic-sedimentar, structura acvifera a dealurilor si structura acvifera sarata din terase si lunci.

Apa freatica este slab mineralizata, avand valoare de 1 g/l, iar in zonele cu corpuri de sare sau cu argile sarate, apa devine mediu-puternic sarat.

Clima, are trasaturi moderat-continentale, cu circulatia dominanta a aerului din nord-vest, cu ierni aspre si veri racoroase, cu precipitatii prezente in tot cursul anului.

Durata medie a intervalului fara inghet este de 120-160 zile, prima zi de inghet apare la inceputul lunii octombrie, iar ultima la sfarsitul lunii aprilie.

Principalii factori climatici prezinta variatii in functie de conditii de relief, expunere, altitudine etc, cauzand aparitia unor zone cu microclime diferite.

Din punct de vedere al vegetatiei, teritoriul studiat cuprinde 3 unitati floristice, conform Hartii de Vegetatie a Romaniei, si anume:

- zona padurilor de molid;

- zona padurilor de fag;

- zona padurilor transilvanice de gorun si fag.

Componenta vegetatiei secundare , formata in urma defrisarilor de paduri, depinde de conditiile de mediu si sunt reprezentate de cele xerofile, xero- mezofile, mezofile, chiar si higrofile, iar in zonele saraturate s-au format speciile halofite.

Fauna este caracteristica zonei padurilor de molid, fag si gorun si este reprezentata prin mamifere mari, mamifere de talie mica.

INHGA – DGA 46

Pasarile sunt reprezentate de o gama larga de specii care cuibaresc aici.

Prezenta stratului ierbos si a tufarisurilor favorizeaza dezvoltarea unei faune bogate in reptile.

Sunt raspandite si insectele, ramele, paienjenii si gasteropodele.

Influenta antropica. Este prezenta prin formarea de agroterase sau prezenta eroziunii pe versanti – datorita pasunatului excesiv – iar pe versantii cu substrat argilos sau marnos, cu nivelul apei freatice la mica adancime, sunt prezente zone cu alunecari stabilizate sau active. Drumurile de acces sunt puternic degradate, astfel s-au creat drumuri ocolitoare, favorizand astfel eroziunea.

Solurile. Roca de solificare, relieful variat, foarte fragmentat si varsta lui, conditiile fito-pedoclimatice complexe, nivelul apei freatice, au determinat formarea unui invelis de sol foarte variat.

Pe culmi, creste sau soluri puternic inclinate s-au format soluri scheletice.

Pe versantii cu pante mari s-au format faeoziomuri calcarice tipice, gleice, stagnice.

In microzonele inalte s-au format faeoziomuri stagnic-argice, gleiosoluri, stagnosoluri.

In zonele cu expozitie estica sau nordica, datorita microclimei mai umede, s-au format faeoziomuri, preluvosoluri, eutricambosoluri.

In centrul bazinelor cu nivelul apei freatice la mica adancime, s-au format faeoziomuri stagnic-vertice gleice sau stagnice.

La baza versanţilor s-au format aluviosoluri.

Pe culmi, versanti, platouri inalte – pe rocile subiacente andezitice – s-au format districambosoluri, eutricambosoluri, pe rocile supiacente carbonatice, s-au format luvisoluri.

In zonele cu argile sau marne sarate s-au format soloneturi.

Pe terase s-au format aluviosoluri molice, litice.

Prezentarea unitatilor de sol :

- US nr.1 – eutricambosol scheletic + Faeoziom stagnic argic (60 ha);

- US nr.2 – preluvisol litic (10 ha);

INHGA – DGA 47

- US nr. 3 – faeoziom stagnic argic (30 ha); - US nr. 4 – erodosol (10 ha). Incadrarea in clasa de importanta si asigurarea de calcul

In conformitate cu prevederile STAS 4273/83 (M-SR 6/83; 2/87), lucrarile propuse in cadrul schemei de amenajare adoptata, sunt ca insemnatate functionala principale, iar ca durata de exploatare sunt permanente (definitive).

Din punct de vedere al importantei economice, lucrarile prevazute se incadreaza in clasa a IV-a.

Potrivit prevederilor STAS 4028/2-87 privind probabilitatile debitelor si volumelor maxime de apa in conditii normale si speciale de exploatare, asigurarile de calcul (dimensionare) si verificare sunt 20 % si respectiv 10 %.

Schema generala de amenajare

Amenajarile propuse trebuie sa realizeze masuri de prevenire si combatere a excesului de umiditate stagnant, asigurarea dirijata a scurgerilor de pe versanti si conducerii acestora in afara perimetrului.

Schema de amenajare consta in principal din urmatoarele categorii de lucrari :

- amenajarea retelei de circulatie si echiparea acesteia cu lucrari de arta aferente (podete, camine de linistire, santuri marginale pereate), necesare la intersectia drumurilor cu debusee sau canale ;

- combaterea eroziunii de suprafata, constand in lucrari de uniformizare in planuri continui catre canale, cu refacerea covorului ierbaceu prin reinsamantari si suprainsamantari ;

- eliminarea excesului de umiditate stagnant de suprafata printr-o retea de canale de desecare-drenaj;

- dirijarea scurgerii si conducerii apelor prin canale de evacuare si vai reprofilate in afara perimetrului studiat ;

- amenajarea siroirilor si a ogaselor cu lucrari transversale (traverse si praguri) din gabion si cleionaje duble.

INHGA – DGA 48

TABEL 7

CENTRALIZATORUL FIZIC SI VALORIC AL LUCRARILOR PROPUSE PRET NR. DENUMIREA VALOARE U.M. CANTIT. UNITAR CRT CATEGORIEI DE LUCRARE Lei Lei OBIECT 1 AMENAJARE VERSANTI 1 Drumuri de exploatare reamenajate mc 2000 8 16000 2 Drumuri de exploatare consolidate (balast) mc 480 130 62400 3 Canale marginale (pamant) mc 600 8 4800 4 Canale marginale pereate - beton mp 1000 35 35000 5 Podete tubulare Dn 600 mm buc 4 4500 18000 6 Podete tubulare Dn 800 mm buc 2 5500 11000 7 Podete tubulare Dn 1000 mm buc 1 6500 6500 8 Podete tubulare Dn 1200 mm buc 2 8500 17000 9 Canale de evacuare (pamant) mc 1500 6 9000 10 Canale de desecare - drenaj mc 1000 6 6000 11 Debusee reprofilate si inierbate mc 1100 7 7700 Consolidari transversale pe canale si 12 debusee (caderi sau traverse din zidarie mc 110 310 34100 de piatra) 13 Captari de izvoare buc 3 1500 4500 14 Canale de interceptie mc 1100 8 8800 15 Curatire pasune de vegetatie arbustiva ha 30 1500 45000 16 Uniformizari in planuri continui mc 15500 6 93000 17 Amendamente calcaroase t 250 60 15000 18 Traverse si praguri din gabioane mc 120 280 33600 19 Cleionaje duble pe ravene ml 90 125 11250 Plantatii silvice pe neproductive 20 (completari salcam si pin) ha 14 8000 112000 TOTAL OBIECT 1 (fara TVA) 550650 DIN CARE C+M (fara TVA) 550650 TOTAL OBIECT 1 (cu TVA 19%) 655274 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 655274 TOTAL LUCRARE (cu TVA 19%) 655274 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 655274 Productia de sedimente in bazinul de receptie inainte de amenajare

Calculul pierderilor de sol medii anuale provocate de eroziunea de suprafata

Formula de calcul folosita este:

E = K S C Cs Lm In

In care:

INHGA – DGA 49

E – eroziunea medie anuala in tone/ha

K – coeficient de agresivitate climatica

S – coeficient de erodabilitate, determinat de rezistenta solului la eroziune

C – factor privind influenta culturilor

Cs – factor privind influenta masurilor de conservare a solului

L – lungimea versantului

I – panta terenului

Calculul pierderilor de sol inainte de amenajare

- 66 ha pasune degradata

E = 0,127 x 1 x 0,14 x 1 x 4,9 x 125 = 10,9 t/ha

- 42 ha neproductiv

E = 0,127 x 1 x 0,6 x 1 x 4,9 x 125 = 46,7 t/ha

Efectul scontat al lucrarilor asupra productiei de sedimente in bazinul de receptie dupa amenajare

Calculul pierderilor de sol dupa amenajare

- 66 ha faneata

E = 0,127 x 1 x 0,06 x 0,9 x 4,9 x 125 = 4,2 t/ha

- 42 ha faneata

E = 0,127 x 1 x 0,06 x 0,9 x 4,9 x 125 = 4,2 t/ha

Arealul 2 : arealul Goranu - Malul Alb judetul Valcea

Amplasament

Terenurile degradate constituite in arealul Goranu-punctul Malul Alb, este situat pe partea stanga a raului Olt, la est de soseaua Ramnicu Valcea-Daesti. Din punct de vedere administrativ suprafata cercetata este situata pe raza localitati Goranu, judetul Valcea.

INHGA – DGA 50

TABEL 8

SITUATIA ACTUALA A FOLOSINTELOR Agricol Total Neagricol Total Total Detinator Agricol Neagricol General A Ps Fn Tf De Cnl. Np ha ha ha Consiliul local - 12,0 - 12,0 - - - 14,0 14,0 26,0 Goranu Total general - 12,0 - 12,0 - - - 14,0 14,0 26,0 TABEL 9

SITUATIA DE PERSPECTIVA A FOLOSINTELOR Agricol Total Neagricol Total Total Detinator Agricol Neagricol General A Ps Fn Tf De Pl Cn ha ha ha Consiliul local - - 22,0 22,0 - 0,6 2,0 1,4 4,0 26,0 Goranu Total general - - 22,0 22,0 - 0,6 2,0 1,4 4,0 26,0 Caracterizarea cadrului natural

Din punct de vedere geomorfologic, zona se situeaza pe culoarul raului Olt in zona deluroasa ce se inscrie in unitatea Piemontul Getic.

Ocupa sectorul inferior al unui versant lung, preponderent impadurit cu denumirea Dealul Cornetului, situat imediat la sud de dealul Cetate.

Forma generala de relief este versant cu expozitie vestica pe 2/3 din suprafata, restul fiind sudica. Versantul se continua spre vest cu terasa aluviala a raului Olt.

Versantul este complex fiind determinat de procesele actuale de panta in care exceleaza pornituri de diverse tipuri si intensitati precum si prezenta lacurilor de glimee.

In cadrul zonei studiate se intalnesc 4 subunitati:

- areal fara alunecari dar cu potential mare de dezvoltare;

- areal cu tendinte de alunecare in trepte ( crapaturi );

- areal cu alunecari superficiale de mica intensitate + lacuri de glimee;

- areal cu alunecari active ( regresive, glisante ) cu tendinte curgatoare.

INHGA – DGA 51

Din punct de vedere geologic perimetrul apartine zonei de molasa cunoscuta sub numele de Depresiunea Getica.

Depozitele de suprafata sant reprezentate de marne argiloase dispuse peste tufuri tortoniere semnalate in imediata vecinatate nordica in aflorimentul geologic "MALUL ALB"

Hidrografia si hidrogeologia

Perimetrul se inscrie in bazinul hidrografic al raului Olt , pe partea stanga al acestuia in cursul mijlociu rau amenajat cu constructii hidroenergetice.

Aspectul valurat al reliefului, determinat si de alunecarile vechi au favorizat acumulari temporare ale apei din precipitatii si topirea zapezii (lacuri de glimee) care au produs pornituri superificiale de teren. Imbibarea solului in profunzime a creat doua paturi de alunecare, unul situat in primii 50 cm, iar al doilea la adancimea medie de 1 m. In prezent, alunecarile active au un aspect invalurat in trepte, movile in areale cu pornituri.

Clima

In perimetrul studiat se simte efectul climei montane, mai racoroasa si umeda.

Pentru caracterizarea climatica a zonei s-au folosit datele inregistrate la statia meteo Ramnicu-Valcea, situata la altitunea de 240 m.

Temperatura medie multianuala este de 10,6˚C, temperatura minima pentru luna ianuarie –2,2oC, iar temperatura maxima iulie-august este de +21,6oC. Regimul precipitatiilor este evidentiat in detaliu pe o perioada caracteristica de 30 ani (1950-1980) in studiul pedologic anexat. Vanturile dominante se realizeaza de-a lungul vaii Oltului din directiile nord-sud, sud-nord si nord-vest- sud-est.

Vegetatia

Teritoriul studiat se afla in zona padurilor de gorun, unde predomina speciile foretiere: Quercus petraea, Q. dalechapii sau Q. polycarpa cu amestec de foioase Carpinus betulus, Ulmus comunis, Faxinus excelsior.

In cadrul vegetatiei ierboase din pajiste intalnim Agropyrum repens, Agrostis alba, Alopecurus pratensis, Lolium perenne, Poa bulbosa, Trifolium repens si pratense, etc.

In zona de contact cu padurea intalnim specii de populus.

INHGA – DGA 52

Solurile

Pe versant intalnim soluri tip regosolic pseudorenzinic, profilul acestuia fiind de tipul A/AC/C.

Pe terasa aluviala a raului Olt relieful este usor plan, solul fiind brun eumezobazic tipic (eutricambosol tipic), in profilul solului apare si orizontul B.

Influente antropice

In zona cercetata sunt intalnite elemente ale drenajului de suprafata realizate in trecut care sunt partial in functiune.

Incadrarea in clasa de importanta si asigurarea de calcul

Din punct de vedere al importantei economice, lucrarile prevazute se incadreaza in clasa a IV -a.

Schema generala de amenajare

S-a adoptat o schema de amenajare in componenta careia intra urmatoarele categorii de lucrari:

- reamenajarea retelei de circulatie si echiparea acesteia cu lucrarile de arta necesare la intersectia drumurilor cu debusee si canale;

- lucrari de amenajare a versantilor in vederea combaterii alunecarilor de teren si a eroziunii in suprafata, constand in uniformizari in planuri continui spre reteaua de debusee, insotite de refacerea covorului ierbaceu si fertilizari cu ingrasaminte chimice, canale de interceptie si debusee, captari de izvoare si o retea de drenuri absorbante si colectoare, amplasata strict in zona cu exces de umiditate.

INHGA – DGA 53

TABEL 10

CENTRALIZATORUL FIZIC SI VALORIC AL LUCRARILOR PROPUSE PRET NR. VALOARE DENUMIREA CATEGORIEI DE LUCRARE U.M. CANTIT. UNITAR CRT Lei Lei OBIECT A01 AMENAJAREA COMPLEXA A VERSANTILOR 1 Drum reamenajat existent mc 800 4,5 3600 2 Canale marginale pereate mp 1150 30 34500 3 Podete tubulare Dn 800 mm buc 3 3500 10500 4 Camere de linistire buc 2 450 900 5 Debusee reprofilate mc 2500 5 12500 6 Caderi din beton pe canale si debusee mc 140 280 39200 7 Canale de interceptie mc 1850 5 9250 8 Canale de evacuare mc 2650 5 13250 9 Drenuri colectoare din fascine m 1080 20 21600 10 Drenuri absorbante din fascine m 1800 19 34200 11 Captari de izvoare buc 15 1000 15000 12 Umpluturi compactate (crapaturi) mc 800 4,5 3600 13 Nivelari in planuri continui mc 20280 4,5 91260 14 Reinsamantari terenuri nivelate ha 9,1 400 3640 15 Traverse si baraje pe ravene mc 150 260 39000 16 Consolidari biologice ha 2 3000 6000 TOTAL OBIECT A01 (fara TVA) 338000 DIN CARE C+M (fara TVA) 338000 TOTAL OBIECT A01 (cu TVA 19%) 402220 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 402220 TOTAL LUCRARE (cu TVA 19%) 402220 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 402220 Productia de sedimente in bazinul de receptie inainte de amenajare

Calculul pierderilor de sol medii anuale provocate de eroziunea de suprafata.

Formula de calcul folosita este:

E = K S C Cs Lm In

In care:

E – eroziunea medie anuala in tone/ha

K – coeficient de agresivitate climatica

S – coeficient de erodabilitate, determinat de rezistenta solului la eroziune

INHGA – DGA 54

C – factor privind influenta culturilor

Cs – factor privind influenta masurilor de conservare a solului

L – lungimea versantului

I – panta terenului

Calculul pierderilor de sol inainte de amenajare

- 12 ha pasune degradata

E = 0,144 x 1 x 0,14 x 1 x 6,25 x 89,42 = 11,3 t/ha

- 14 ha neproductiv

E = 0,144 x 1 x 0,7 x 1 x 5,54 x 89,42 = 49,9 t/ha

Efectul scontat al lucrarilor asupra productiei de sedimente in bazinul de receptie dupa amenajare

Calculul pierderilor de sol dupa amenajare

- 12 ha faneata

E = 0,144 x 1 x 0,06 x 0,9 x 6,25 x 89,42 = 4,4 t/ha

- 14 ha faneata

E = 0,144 x 1 x 0,06 x 0,9 x 5,54 x 89,42 = 3,8 t/ha

Concluzii privind necesarul de lucrari de amenajare in unitati fizice si investitionale la nivelul intregului bazin hidrografic

Total suprafata rest de amenajat lucrari pe areale noi (se exclud amenajarile existente) = 1.015.371 ha de unde rezulta ca suprafata amenajata reprezinta 24% din suprafata ce necesita amenajari antierozionale de suprafata.

INHGA – DGA 55

TABEL 11 TABEL CENTRALIZATOR PRIVIND SUPRAFETELE SUBBAZINELOR HIDROGRAFICE SENSIBILE LA EROZIUNE DE SUPRAFATA (pantele transversale si longitudinale > 10%) (Suprafata totala = 1353100 ha) Subbazine Panta Panta Nr. Subbazine de Subbazine de Suprafata de longitudinala transversala Observatii crt. ordinul II ordinul III (ha) ordinul IV (%) (%) 1 Sadocut 2600 6 10 partial Pd (jud. HR) 2 Gh. Matei 1000 6 10 (Adanca) (jud. HR) 3 Babos Loco 2200 6 16 partial Pd (jud. HR) 4 Lunca (jud. HR) 3800 4 11 5 Modicia (jud. HR) 6200 3 10,5 6 Cad (jud. HR) 2400 3 14 7 Sugo 1200 7 20 (jud. HR) 8 Tibre 1100 5 16 (jud. HR) 9 Frumoasa 6000 5 2-28 partial Pd (Mic Fr.) (jud. HR) 10 Seghes (jud. HR) 1400 8,5 10 11 Beta (Borviz) 1400 7 6-10 (jud. HR) 12 Capolnas 2300 4 12 (Cicarle) (jud. HR) 13 Techera (jud. 1400 7,5 13,5 HR) 14 Fitod (Hosasau) 4100 3,5 12 (jud. HR) 15 Fanetelor (jud. 2000 2,5 11 HR) 16 Valea Mare 2100 7 12 (jud. HR) 17 Fisag 16100 5 10 (Bancu,Satului) (jud. HR) 18 Toplita 5400 5 10 (jud. HR) 19 Uz (jud. HR) 1600 7 1-15 partial Pd 20 Ciucani 1600 7 1-15 partial Pd (jud. HR) 21 Paraul Mare 1700 9 15 partial Pd (jud. HR) 22 Cozmeni (jud. 2400 4 12,5 partial Pd HR) 23 Tusnad (jud. HR) 3800 3 2-22 24 Mitaci (jud. HR) 1900 8 4-10 25 Racutchias 1200 5 1-10 partial Pd (jud. CV) 26 Valea Rosie 3100 9 15 (jud. CV) 27 Valea Mare 2300 4 12 (jud. CV) 28 Salto Bos (jud. 1300 7 20 partial Pd CV) 29 Talomir (jud. CV) 1000 9,5 25 partial Pd

INHGA – DGA 56

Subbazine Panta Panta Nr. Subbazine de Subbazine de Suprafata de longitudinala transversala Observatii crt. ordinul II ordinul III (ha) ordinul IV (%) (%) 30 Arcus (jud. CV) 2900 3 2-20 31 Sinbrezii 2000 1,5 14 (jud. CV) 32 Baciu (jud. CV) 1700 1 2-12 33 Ojdula 4800 2,5 1-15 (jud. CV) 34 Primejdios 7800 3 10 (jud. CV) 35 Cetatea de 1400 6 12,5 Piatra (jud. CV) 36 Turia 13200 2 1-20 (jud. CV) 37 Ghelinta 9700 5 2-15 (jud. CV) 38 Pava 1100 4 1-10 (jud. CV) 39 Bartofalau 1400 5 13 (Balasca) (jud. CV) 40 Beseneu 5400 2 1-13 (jud. CV) 41 Zagon 10300 2,5 1-12 partial Pd (jud. CV) 42 Saciova 1400 4 2-15 (jud. CV) 43 Zizin 6800 4 7-11 partial Pd (jud. BV) 44 Birsa 53000 1 1-13 (jud. BV) 45 Prapastiei 3000 9 1-40 partial Pd (jud. BV) 46 Turcu 20000 3 4-15 (Moeciu) (jud. BV) 47 Tohanita 1900 1 1-12 (jud. BV) 48 Panicel 1400 4 1-14 (jud. BV) 49 Crizbav (jud. BV) 4500 2 1-14 50 Iaras (jud. BV) 1200 2 2-11 51 Hotaru (jud. BV) 1800 2,5 6-16 52 Corlat (jud. BV) 1400 4 2-15 53 Maerus (jud. BV) 2800 3 7-28 partial Pd 54 Belinul Mic 1100 2 1-26 (jud. CV) 55 Belinul Mare 2000 4 1-17 (jud. CV) 56 Aita (jud. CV) 13300 1 1-15 57 Cocos 1700 1,5 3-11 (jud. CV) 58 Valea Mica 1800 4 11 (Uloc) (jud. CV) 59 Brad 2600 5 7-20 partial Pd (jud. CV) 60 Ozunca(Uzan- 9800 2 7-20 Loco) (jud. CV) 61 Heveder 2700 2,5 12 (jud. CV) 62 Cormos (jud. CV) 53500 2 2,5-14 partial Pd

INHGA – DGA 57

Subbazine Panta Panta Nr. Subbazine de Subbazine de Suprafata de longitudinala transversala Observatii crt. ordinul II ordinul III (ha) ordinul IV (%) (%) 63 Cosa 1700 4 4-16 (jud. CV) 64 Gat (jud. CV) 3000 3 12 65 Virghis 23900 3 3,5-17 partial Pd (jud. CV) 66 Rica 5400 2 7-20 (jud. CV) 67 Nadas(Lacul 2500 3 7-20 Negru) (jud. CV) 68 Sarat (jud. BV) 2700 5 14 69 Valea Mare 3100 3 2,5-20 partial Pd (jud. CV) 70 Bogata (jud. CV) 5200 3,5 1-20 partial Pd 71 Homorodul Mare 86500 1 10 (jud. CV) 72 Baile 800 8 12 Pd Homorod (Homorodul Mic) (jud. CV) 73 Ghipes 3500 3,5 11 (jud. CV) 74 Palos 6200 1,5 10 (jud. CV) 75 Bucinilor 1000 2 10 (jud. CV) 76 Homorodul 19900 2,5 7-24 Mic (jud. BV+ jud HR) 77 Alunis 1100 12 8-20 partial Pd (jud. BV) 78 Rominilor 1200 12 12 (jud. BV) 79 Valea Mare 28100 2 11 (Cohalm) (jud. BV) 80 Lovnic 1900 6 12 (jud. BV) 81 Lupsa (jud. BV) 2900 1-4 1-17 82 Comana (jud. 5800 2,5 1-12 partial Pd BV) 83 Venetia (Larga) 4900 2,5 1-10 (jud. BV) 84 Creata(am. 1700 3,5 7-14 c.Cretu) (jud. BV) 85 Cretu 2400 3,5 7-14 (jud. BV) 86 Sebes (jud. BV) 9000 2,5 1-20 87 Cincu (jud. BV) 13900 3,5 12 88 Dosu 1200 1 10 (jud. SB) 89 Fermelor (jud. 1600 2 12 SB) 90 Marsa (jud. SB) 1900 1,5 1-12 91 Sebes (jud. SB) 4800 6,5 1-20 partial Pd 92 Cibin 221000 1,5 10 93 Drojdiei 1300 5 14 (jud. SB) 94 Tilisca 3000 5 14 (Luncarata)

INHGA – DGA 58

Subbazine Panta Panta Nr. Subbazine de Subbazine de Suprafata de longitudinala transversala Observatii crt. ordinul II ordinul III (ha) ordinul IV (%) (%) (jud. SB) 95 Orlat 1900 3,5 3-26 (jud. SB) 96 Salcii 1100 1,5 5-10 (jud. SB) 97 Cisnadie 4200 3,5 1-10 (jud. SB) 98 Halmer 1800 3 10 (jud. SB) 99 Morii 3600 1 1-10 (jud. SB) 100 Comunala 1200 1 14 (jud. SB) 101 Satului 1200 1 14 Prostea (jud. SB) 102 Infundaturii 1900 1 14 (jud. SB) 103 Stricata 1400 1 14 (Lacului) (jud. SB) 104 Coves (Rea) 3300 3 14 (jud. SB) 105 Harghis 5000 1 10 (jud. SB) 106 Albac 10800 <1 10 (jud. SB) 107 Zlagna 5500 <1 8-12 (jud. SB) 108 Hirta 5000 <1 5-16 (jud. SB) 109 Vurpar 1800 <1 11 (jud. SB) 110 Tichindeal 1500 1 10 (jud. SB) 111 Fofeldea 1500 <1 4-12 (jud. SB) 112 Lacul Rosia 1800 1 10 (jud. SB) 113 Daia 2100 2 6-20 (jud. SB) 114 Sadu 28000 4 1-16 partial Pd (jud. SB) 115 Lungsoara 2500 3,5 5-16 (jud. SB) 116 Boia Mare (jud. 15600 8 17 partial Pd VL) 117 Gaujani 3800 8 17 (jud. VL) 118 Boisoara 1200 6 20 (jud. VL) 119 Baias (jud. VL) 8900 3 10 120 Lotru (jud. VL) 100000 1,5 9-25 121 Lotrisor (jud. VL) 1500 6 20 122 Pausa (jud.VL) 1400 7,5 15 123 Caldarilor 1400 4 12 (Satului) (jud. VL) 124 Muereasca 4900 5 5-10 (jud. VL) 125 Olanesti (jud. VL) 23100 2 5-10 126 Cheia 8100 2,5 12,5 (Caprareasa)

INHGA – DGA 59

Subbazine Panta Panta Nr. Subbazine de Subbazine de Suprafata de longitudinala transversala Observatii crt. ordinul II ordinul III (ha) ordinul IV (%) (%) (jud. VL) 127 Simnic (Glodu) 8900 <1 5-10 (jud. VL) 128 Bistrita (jud. VL) 41600 2 1-25 129 Costesti 4500 4,5 6-20 (jud. VL) 130 Bistricioara 7900 5,5 4-24 (jud. VL) 131 Topolog 54300 1,5 1,5-25 (jud. VL+jud. AG) 132 Plopilor 1400 3 6-20 (jud. AG) 133 Serbaneasa 1200 2 1-20 (jud. VL) 134 Luncavat 27800 1,5 1-20 (jud. VL) 135 Ursanilor (jud. 4300 4,5 5-12 VL) 136 Rimestilor 2100 7 7-23 (jud. VL) 137 Ursana (jud. VL) 2900 2,5 1-16 138 Staneasca (jud. 3500 3 1-16 VL) 139 Trepteanca 7500 3 1-16 (jud. VL) 140 Nisipoasa 6100 2 1-11 (jud. Vl) 141 Guguianca 2000 2 14 (jud. VL) 142 Lungot 1300 1 11 (Bolovan) (jud. OT) 143 Pesceana (jud. 24700 1 1-10 VL) 144 Olteanca (jud. 3000 2 10 VL) 145 Nemoiu 1000 2 10 (jud. VL) 146 Nagrapita 1400 2 10 (jud. VL) 147 Verdea 3900 2 10 (jud. VL) 148 Cunarea Mica 14700 1 1-12 (jud. OT) 149 Albesti (Gugu) 3000 1 1-12 (jud. OT) 150 Cungra 5000 1 1-12 (jud. OT) 151 Dilga (jud. OT) 8900 1 1-16 152 Tiriia 13300 2,5 6-20 (jud. VL) 153 Marita 1900 3,5 10 partial Pd (jud. VL) 154 Plopilor 3900 2,5 10 (Recea) (jud. VL) 155 Horezu 13700 <1 6-16 (jud. OT) 156 Birlui(Burlui, 13300 1 1-10 Barlui) (jud. OT) TOTAL 1353104

INHGA – DGA 60

Piereri de sol estimate dupa amenajarea integrala a bazinului

Total pierderi de sol provente din eroziune de suprafata (erodarea versantilor)

Conform estimarilor facute media pierderilor de sol dupa amenajarea antierozionala a versantilor variaza in jurul valorii de 4,2 to/ha/an.

Prin extrapolarea acestei valori la necesarul de lucrari la nivelul intregului bazin hidrografic rezulta o pierdere de sol programata de 5,60 mil t/to/an. (calculul s- a facut incluzand lucrarile executate si aflate in functiune).

Fata de totalul piederilor actuale de sol la nivelul bazinului hidrografic (12,19 mil.t/a) aceasta reprezinta o diminuare a productiei de sedimente cu aprox. 54% incadrandu-se astfel in tolerantele unanim acceptate de specialistii din domeniu.

3.5.2.2. Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in adancime la nivel de subbazin hidrografic – patrimoniul agricol

Investitii noi, scheme de amenajare propuse pentru combaterea eroziunii solului in adancime la nivel de subbazin hidrografic

Lungimi si suprafete desfasurate ale formatiunilor care se amenajeaza

Pentru evaluarea necesarului de lucrari de amenajare a formatiunilor torentiale la nivelul intregului bazin hidrografic s-a considerat ca necesar luarea in studiu a doua ravene active de medie agresivitate in ceea ce priveste eroziunea in albie cat si ca fenomene asociate respectiv cresteri in proiectie orizontala, volum si prabusiri de maluri in reteaua hidrografica. Reprezentative s-au considerat a fi formatiuniule torentiale din judetul Valcea subbazin Cerna afluent al Oltetului respectiv Valea Ursului si Valea Nucilor care prin extrapolarea rezultatelor ar putea oferi o medie a intregului bazin hidrografic Olt. Metoda de amenajare este cea clasica folosita in Romania in ultimii 40 de ani si anume sprijinirea succesiva a lucrarilor prin intermediul aterisamentelor.

1. Valea Nucilor are un tronson activ de 514 m pe care este necesar sa se intervina cu lucrari structurale din beton sau materiale locale (zidarie de piatra cu mortar de ciment sau zidarie uscata din gabioane).

2. Valea Ursului are un tronson activ de 1.279 m care se va amenaja in conditii similare vaii Nucilor.

INHGA – DGA 61

Caracteristicile principale ale lucrarilor propuse

In conformitate cu prevederile STAS 4273/83 (M - SR 6/83 : 2/87) lucrarile propuse in cadrul schemei de amenajare adoptata, sunt ca insemnate functionala principale, iar ca durata de exploatare sunt permanente.

Din punct de vedere al importantei economice, lucrarile prevazute se incadreaza in clasa IV de importanta. Potrivit prevederilor STAS 4028/2-87 privind probabilitatile debitelor si volumelor maxime de apa in conditii normale si speciale de exploatare, asigurarile de calcul sunt de 10%.

Lucrari transversale

Lucrarile hidrotehnice transversale executate pe formatiunile de eroziune in adancime asigura consolidarea malurilor si talvegurilor si stopeaza inaintarea in lungime si adancime a acestora. De asemenea, contribuie la reducerea efluentei aluvionare ca urmare a reducerii vitezelor scurgerilor concentrate si retinerea aluviunilor solide care colmateaza terenurile din aval. S-au prevazut lucrari transversale din zidarie de piatra cu mortar de ciment 50%, zidarie uscata in gabioane 20% si beton 30% pe ravene. Executia este prevazuta sa se efectueze manual 50% si mecanizat 50%.

Lucrari longitudinale

Eroziuni ale malurilor se inregistreaza pe cursul inferior al tuturor vailor torentiale luate in studiu.

Cauza principală o constituie ploile masive si perioadele de topire a zapezilor. In aceste perioade debitul si viteza de curgere a torentilor cresc si aceasta duce la erodarea accentuata a malurilor, iar ca rezultat final, la acumulari de produse de eroziune pe albiile acestora, largindu-le si adancindu-le.

Masurile ce se impun sunt apararile de mal longitudinale, pereeri ale evacuatorilor precum si executarea de lucrari pentru ruperi de panta ale torentilor mai ales in zona canalelor de evacuare.

Lucrari biologice

Lucrarile structurale sunt insotite de lucrari biologice constand din impaduriri cu specii arboricole care sa poata stabiliza malurile instabile pentru protejarea lor la eroziune.

In treimea superioara a ravenelor s-au proiectat cleionaje duble din lemn cu impletitura din nuiele in scopul consolidarii talvegului si malurilor.

INHGA – DGA 62

Pentru o mai buna protectie a plantatiilor se propun gardulete de sustinere a acestora.

TABEL 12

CENTRALIZATORUL FIZIC SI VALORIC AL LUCRARILOR PROPUSE PRET NR. VALOARE DENUMIREA CATEGORIEI DE LUCRARE U.M. CANTIT. UNITAR CRT Lei Lei OBIECT 1 AMENAJARE VERSANTI 1 Lucrari transversale din beton terasamente mc 230 8,5 1955 2 Lucrari transversale din beton constructii mc 288 440 126720 3 Lucrari transversale din zidarie piatra terasamente mc 384 8,5 3264 4 Lucrari transversale din zidarie piatra constructii mc 480 350 168000 5 Lucrari transversale din gabioane terasamente mc 153 8,5 1300,5 6 Lucrari transversale din gabioane constructii mc 192 280 53760 7 Lucrari longitudinale din beton terasamente mc 45 8,5 382,5 8 Lucrari longitudinale din beton constructii mc 180 440 79200 9 Reprofilari canale de evacuare terasamente mc 490 4,5 2205 10 Caderi pe canale de evacuare terasamente mc 45 8,5 382,5 11 Caderi pe canale de evacuare constructii mc 90 440 39600 12 Cleionaje ml 220 125 27500 13 Plantatii de protectie ha 3 8000 24000 14 Lucrari biologice diverse (gardulete de coasta) ml 2600 50 130000 15 Taluzari terasamente mc 1600 12 19200 16 Imprejmuiri plantatii tinere Km 1,8 5600 10080 TOTAL OBIECT (fara TVA) 687549,5 DIN CARE C+M (fara TVA) 687549,5 TOTAL OBIECT (cu TVA 19%) 818183,9 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 818183,9 TOTAL LUCRARE (cu TVA 19%) 818183,9 DIN CARE C+M (cu TVA 19%) 818183,9 Valoarea lucrarilor este corespunzatoare amenajarii a 1793 m ravena prin lucrari energice, atat structurale din beton si/sau marteriale locale cat si biologice reprezentate de plantatii de protectie, cleionaje duble, gardulete de coasta la care se adauga o imprejmuire care reprezinta o masura suplimentara de protectie a plantatiilor tinere impotriva animalelor. Prin aplicarea acestei scheme de amenajare complexe se asigura stabilizarea ravenelor in cauza intr- o perioada cuprinsa intre 4 – 5 ani in functie de agresivitatea pluviala a anilor respectivi. Practic se considera ravena stinsa in momentul maturizarii aterisamentelor formate in spatele lucrarilor de retentie. In anii urmatori in materialul aluvionar se va instala spontan vegetatie forestira specifica zonei, chiar si vegetatie fara valoare economica dar cu rol bine definit din punct de vedere antierozional. Masurile de intretinere si exploatare pe perioada normata de functionare a lucrarilor sunt obligatorii si se asigura fie de catre consiliul

INHGA – DGA 63

local, detinatorii particulari (in cazuri mai rare) fie de catre ANIF in cazul in care lucrarea a fost finantata in cadrul unui obiectiv de investitii.

Prin extrapolarea acestei valoari medii la intreaga retea hidrografica torentiala activa din bazinul Olt compusa din ravene foarte active cu procese asociate de alunecari (100%), ravene foarte active (100%), ravene active (100%), si procese incipiente ale eroziunii in adancime reprezentate prin ogase (50%) din care se scad lungimile amenajate care se gasesc in administrarea ANIF, rezulta un necesar de amenajat la nivelul bazinului de 5215 km.

Efectul scontat al lucrarilor exprimat prin imbunatatirea parametrilor de stare ai formatiunilor amenajate. a) Lucrarile de pe firele de vale au fost destinate sa controleze, sa reduca si in final sa opreasca definitiv desfasurarea procesului de ravenare, asigurand, cu un anumit coeficient de siguranta, stabilitatea albiei in zona varfului, a malurilor si a talvegului.

Odata cu efortul investitional facut pentru amenjarea terenurilor afectate de eroziune in adancime se sconteaza pe urmatoarele efecte vizibile:

- asigurarea evacuarii controlate a apelor provenite din scurgerea de suprafata pe tot subbazinul hidrografic;

- reducerea pierderilor de pe reteaua de curgere concentrata in limitele tolerabile;

- reducerea fenomenelor erozionale in adancime, pana la stabilizarea si stingerea torentialitatii din bazin;

- asigurarea unei bune stabilitati a terenului in zona de manifestare a proceselor geodinamice de pe maluri;

- cresterea si valorificarea superioara a potentialului productiv, al terenurilor agricole, situate in bazinul de receptie;

- limitarea externalitatilor. b) Criteriile de alegere a lucrarilor si a materialelor componente au fost determinate de:

» stadiul de activitate al ravenelor;

» substratul litologic;

» tipul de ravena, in raport pozitia ei fata de reteaua hidrografica;

INHGA – DGA 64

» caracteristicile morfologice ale albiei;

» existenta proceselor de mal;

» granulometria materialului aluvionar transportat;

» caracteristicile hidraulice ale viiturii;

» conditii pedoclimatice de instalare a vegetaţiei;

» importanta social-economica a obiectivelor periclitate. c) Lucrarile transversale pe formatiunile torentiale, fiind lucrari hidrotehnice cu particularitati bine definite, care functioneaza in conditii deosebite, mai intai ca atenuatori de viitura, apoi ca ziduri de sprijin cu deversor frontal sunt practic vulnerabile, datorita unor particularitati dupa cum urmeza:

1. Colecteaza debit solid cu granulometrie mare;

2. Lucreaza in conditiile unor energii mari de relief;

3. Sunt lucrari in serie care isi transmit succesiv efectele;

4. Suporta consecintele schimbarii regimului de scurgere;

5. Nu sunt echipate cu goliri de fund pentru situatii exceptionale sau accidentale

(exceptie facand unele baraje de pamant);

7. Nu sunt echipate cu deversori laterali si nu pot fi by-pasate in situatii de avarie;

8. Deversoarele sunt supuse unor sarcini suplimentare la impact cu plutitorii;

9. Structura folosintelor din bazinul de receptie este greu predictibila pentru intreaga

durata de functionare (30 ani);

10. Urmarirea comportarii, intretinerea si reparatiile acestora nu reprezinta o prioritate

a detinatorilor lor.

Urmare a aplicarii schemelor de amenajare la nivelul intregului bazin hidrografic Olt se sconteaza pe o scadere a productiei de sedimente din sistemul albie cu

INHGA – DGA 65

aprox 80%, reducand volumul total de material aluvionar in emisari de 6 971 566 to/an in regim neamenajat la valoarea de 1 394 313 to/an.

- Rata fragmentatiei reliefului va scade sub valoarea de 0,15Km/Kmp;

- Rata retragerilor se va situa in jurul valorii 1,5m/an/fir de vale;

- Cresterea in proiectie orizontala se apreciaza la 0,015 mp/ml ravena. ceea ce reprezinta valori unanim acceptate ca situandu-se in tolerantele admisibile pentru fenomenele erozionale in adancime, in conditiile si particularitatile geografice ale bazinului hidrografic Olt.

Consideratii generale asupra fenomenelor geomorfologice dinamice

Fenomenele geomorfologice dinamice constituie o grupa importanta de fenomene de distrugere si degradare puternica a terenurilor.

Sunt fenomene fizico-geologice de la suprafata pamantului care se produc din cauza actiunii combinate a gravitatii si infiltratiilor si se manifesta prin deplasarea pe pante a maselor de pamant.

Fenomenele geomorfologice dinamice sunt receptate ca niste deplasari lente sau rapide a unor mase de pamant, de regula avand caracter superficial, ce se produc din cauza pierderii echilibrului acestor mase, in camp gravitational.

Ele sunt fenomene catastrofale de hazard natural, care pot produce victime si importante pierderi materiale.

Cele mai importante forme de manifestare a fenomenelor geodinamice sunt alunecarile, surparile si prabusirile de teren.

Prin „alunecarile de teren” se defineste atat procesul de deplasare (miscarea propriu-zisa a depozitelor de pe versanti), cat si forma de relief rezultata.

Notiunea de alunecare de teren este legata, deci, de o serie de procese fizico- mecanice, care se desfasoara pe un ciclu de stari de echilibru al versantului.

Definind notiunea de „alunecare de teren”, primul element il reprezinta procesele fizico-mecanice premergatoare alunecarii (actiunea cauzelor), al doilea element il constituie procesul de alunecare si durata, iar ultima trasatura este data de forma morfologica caracteristica ce apare in relief, ca manifestare geodinamica. Procesele fizico-mecanice pregatitoare, cu cea mai mare durata, ce se desfasoara sub actiunea cauzelor alunecarilor de teren, pleaca de la starea de echilibru a versantului, in continuare are loc procesul propriu-zis al alunecarii de teren, ce corespunde starii de pierderea echilibrului natural,

INHGA – DGA 66

urmata de restabilirea acestuia, de cele mai multe ori cu caracter temporar, realizata prin forma de relief aparuta pe versant.

Procesul de alunecare este complex si este datorat mai multor factori care insa se observa destul de greu, deoarece majoritatea actioneaza in masa de pamant ce aluneca. Masele de pamant sub influenta gravitatiei se deplaseaza in sensul pantei. Astfel de deplasari, intalnite mai frecvent in rocile noi sunt provocate de prezenta unui suport de argila a carui stratificatie este orientata in sensul pantei si de abundenta apelor de infiltratie care inmoaie suportul de argila, micsorand frecarea intre structurile cu mase de pamant de diferite coeziuni.

Trecerea versantului de la o situatie de echilibru la o stare de instabilitate poate fi provocata de urmatoarele schimbari:

- modificarea fortelor (interne sau externe), care actioneaza asupra versantului;

- inrautatirea caracteristicilor de rezistenta a pamantului din corpul versantului.

Deplasarile de teren se dezvolta in conditii determinate de influenta unui complex de factori conditionali si cauzali.

Factorii conditionali mai importanti sunt:

- relieful accidentat (microrelieful neregulat pe versanti);

- inclinarea versantului (pantele mai mari favorizeaza alunecarile);

- alternanta de strate permeabile cu impermeabile inclinate;

- natura terenului (terenurie cu roci care-si modifica proprietatile fizico- mecanice la variatii de umiditate si temperatura, cu continut mare de „Na” si „K”, cu rezistenta mica la forfecare);

- procesele de alterare si dezagregare;

- crapaturile de pe terenurile alunecatoare.

Factorii cauzali trebuie priviti ca fiind agenti externi cu actiune succesiva de durata asupra versantilor si pot fi fi:

- gravitatia;

- actiunea apei (actiunea apelor de suprafata, precipitatiile atmosferice, eroziune bazei versantilor);

INHGA – DGA 67

- actiunea apelor subtenare (marimea greutatii masivului alunecarilor, presiuni si subpresiuni hidrodinamice, sufozia mecanica fizica si chimica, modificarea proprietatilor fizico-mecanice ale rocilor, reducerea frecarii interioare si a coeziunii, reducerea mineralizarii apei din pori, ridicarea nivelului apei subterane, crearea suprafetelor de alunecare, presiunea hidrostatica a apei din fisuri, slabirea sau indepartarea sprijinului natural prin eroziune:

- actiunea inghet-dezghet;

- efectul alterarii rocilor;

- actiunea vibratiilor (tixotropia si reducerea rezistentei la forfecare, cutremurele de pamant, vibratii locale provocate de explozii, trafic auto-feroviar, trasnete);

- actiunea omului (incarcarea terenurilor alunecatoare cu constructii, depozite de materiale, cai de comunicatie cu materiale grele, motoare stationare), retinerea apei pe terenurile alunecate prin canale – bazine de acumulare – gropi, cariere, defrisare vegetatie arboricola, pasunat nerational, sapaturi executate pe versanti sau la baza acestora, ce conduc la disparitia sprijinului natural.

Alunecarile de teren au o raspandire foarte larga si sunt in stransa legatura cu substratul litologice si cu regimul climatic.

Studii asupra raspandirii proceselor geomofologice dinamice in Romania au fost facute indeosebi de catre geografi si pedologi odata cu cercetarile de sol.

Cele mai raspandite tipuri de alunecari sunt legate de reteaua de eroziune in adancime, iar scurgerile noroioase de eroziunea de suprafata ajunsa intr-un stadiu avansat.

Zonele cu deplasari de teren foarte frecvente se gasesc in Depresiunea Transilvaniei si in partile deluroase ale Olteniei, Munteniei si Moldovei.

In Dobrogea, Banat si zona Crisurilor, alunecarile de teren au o raspandire mai redusa, constituind fenomene cu totul locale.

In general, alunecarile sunt legate de prezenta argilelor, marnelor sistoase, iar surparile de roci friabile ca: loessuri, nisipuri si pietrisuri.

In Campia Moldovei, 70 % din suprafata ocupata de alunecari reprezinta alunecari stabilizate sau in curs de stabilizare si numai 30 % sunt alunecari active. Curgerile plastice si cele noroioase au raspandire redusa si au fost intalnite pe versantul drept al Prutului.

INHGA – DGA 68

Aceste forme de deplasare de teren se produc de obicei primavara.

In Campia Moldovei, solifluxiunea este de asemenea putin raspandita si de cele mai multe ori este asociata cu alte procese de modelare a versantilor. Multe zone din Campia Transilvaniei si din Podisul Tarnavelor sunt afectate de alunecari.

Zonele cele mai expuse la alunecari favorizate de apa sunt:

- Subcarpatii, cu intensificare in sectorul de curbura;

- Campia Transilvaniei, mai ales in partea centrala si sudica;

- Podisul Tarnavelor inclusiv bazinul Hartibaciului;

- Platforma Somesana;

- Podisul Moldovei, cu intensificari in Campia Jijiei si in partea rasariteana a Podisului Barladului.

Zonele cu conditii medii de dezvoltare a deplasarilor de teren se intalnesc in:

- Maramures;

- Muntii Banatului;

- estul Muntilor Apuseni;

- Podisul Getic;

- Drobrogea.

Zonele putin expuse la alunecari sunt amplasate pe versantii muntilor unde se intalnesc roci tari si in zona de campie.

In zona muntoasa, la altitudini de 1.000-1.200 m, se intalnesc, insa, conditii favorabile pentru dezvoltarea solifluctiunii.

O estimare orientativa a suprafetelor ocupate de alunecari pe teritoriul Romaniei a fost facuta in anul 1953, cu ocazia inventarierii terenurilor degradate. Cu aceasta ocazie s-a stabilit ca terenurile cu alunecari active ocupau o suprafata de 115.000 ha.

Studiile geografice efectuate ulterior, apreciaza ca terenurile cu alunecari stabilizate si active ocupau o suprafata de cca. 900.000 ha.

INHGA – DGA 69

Evenimentele meteorologice si hidrogeologice deosebite ale anului 1970 au determinat o accentuare a proceselor de deplasare a terenului.

In anul 1970 au fost semnalate alunecari pe suprafete ce depasesc 20.000 ha.

Abundenta precipitatiilor din ultimii ani a favorizat si extinderea alunecarilor pe mari suprafete de teren agricol.

Judetele cele mai calamitate au fost:: Vaslui, Iasi, Mehedinti, Gorj, Buzau, Olt, Vrancea, Valcea, in care alunecarile s-au dezvoltat pe suprafete totalizand pe judet 1.000 ha si 11.000 ha. La aceasta data nu exista o inventariere completa a suprafetelor cu terenuri degradate prin alunecare.

Prin analiza proceselor geodinamice din Europa si a regimului precipitatiilor in perioada 1850-1970 s-a ajuns la concluzia ca procesele severe de alunecare au avut o ciclicitate de aprox. 30 de ani, iar conform aprecierilor lui M. Motoc (1983), in Romania, la un ciclu de alunecari pe o perioada de 30 de ani pot fi afectate cca. 80.000 ha de teren agricol, cu o rata medie de 2.700 ha.

Formele de dezvoltare ale acestora sunt dependente de variabilele care controleaza direct miscarea deluviilor de pe versanti. Pe termen scurt, alunecarile de teren raspund la influentele factorilor climatici prin manifestarile de reactie post-critica, subordonate transferului de energie potentiala in energie cinetica. Pe termen lung, ele tind spre realizarea unui profil de echilibru, ca efect al translatarii depozitelor spre baza versantilor..

Avand in vedere faptul ca cca. jumatate din suprafata bazinului hidrografic Olt este situata pe terenuri in panta, unde procesele de degradare prin alunecari asociate cu eroziune se manifesta in diferite grade de intensitate, caracteristica generala a suprafetelor terenurilor degradate prin alunecari active, semistabilizate si stabilizate cu potential mare de reactivare consta in faptul ca, acestea se regasesc pe versantii cu exces de umiditate si inclinare peste 12 %.

Astfel, pe cele 4 (patru) subbazine hidrografice reprezentative (cu particularitati distincte ale bazinului hidrografic Olt), distributia estimativa a suprafetelor cu potential de alunecare se prezinta astfel:

TABEL 13 Procesul de Alunecari Prabusiri degradare / Alunecari Alunecari stabilizate de maluri in Scurgeri Subbazinul active semistabilizate cu potential reteaua noroioase hidrografic (ha) (ha) de alunecare torentiala (ha) reprezentativ (ha) (ha) Subbazin 1 0,3 1,1 1,3 0,4 0,1 Subbazin 2 2,4 6,3 16,4 1,3 0,3 Subbazin 3 6,8 10,3 16,8 2,2 0,1 Subbazin 4 2,6 8,1 14,5 1,1 0,2

INHGA – DGA 70

Extrapoland rezultatele obtinute in urma cercetarilor efectuate in bazinele hidrografice reprezentative la nivelul suprafetelor agricole apartinand unitatilor administrative din cadrul bazinului hidrografic Olt, coroborat cu rata medie anuala estimata de M. Motoc, centralizatorul estimativ al terenurilor agricole neamenajate, cu potential de degradare prin alunecari, se prezinta astfel:

TABEL 14 Alunecari Prabusiri de Procesul de Alunecari Alunecari stabilizate cu maluri in Scurgeri degradare / active semistabilizate potential de reteaua noroioase Judetul (mii ha) (mii ha) alunecare torentiala (mii ha) (mii ha) (mii ha) Covasna 0,15 0,48 0,66 0,12 0,03 Harghita 0,32 0,82 1,50 0,10 0,04 Brasov 0,64 1,10 1,80 0,22 0,03 Sibiu 0,68 1,40 1,70 0,40 0,08 Valcea 1,02 2,90 5,66 1,60 0,38 Olt 0,18 0,36 0,72 0,26 0,01 Dolj 0,10 0,44 0,89 0,32 0,01 Teleorman 0,01 0,03 0,22 0,01 - Total B.H. Olt 3,10 7,53 13,15 3,03 0,58 3.5.2.3. Lucrari propuse pentru corectarea torentilor si ameliorarea terenurilor degradate – fond forestier

Lucrări propuse

La stabilirea necesarului de lucrari s-a tinut seama de:

- inventarul lucrarilor de corectarea torentilor si de ameliorare a terenurilor degradate pe mari bazine hidrografice intocmit in anul 1996 si situatia lucrarilor executate in perioada 1992-2007, preluata de la directiile silvice, pentru bazinele hidrografice torentiale cu actiunea in continuare;

- cartarea terenurilor degradate din fondul forestier, intocmita pe baza amenajamentelor silvice;

- studii pe mari bazine hidrografice si judete, studii de prefezabilitate si fezabilitate intocmite in decursul timpului;

- propuneri ale administratorilor fondului forestier national.

Lucrări de gospodărire a fondului forestier

Gospodărirea fondului forestier se face în virtutea principiului valorificării optimale, raţionale şi durabile a resurselor pădurii, în vederea asigurării în bune condiţii a funcţiilor de protecţie şi producţie atribuite arboretelor. Ca urmare, la baza stabilirii măsurilor de gospodărire a pădurilor stă zonarea funcţională a

INHGA – DGA 71

arboretelor şi încadrarea acestora pe subgrupe şi categorii funcţionale. Odată stabilită categoria funcţională a arboretelor este posibilă alegerea măsurilor adecvate de gospodărire a acestora în scopul realizării cu eficienţă maximă a funcţiilor atribuite. În vederea stabilirii ţelurilor de gospodărire, categoriile funcţionale au fost grupate pe tipuri de categorii funcţionale, după natura şi importanţă funcţiilor de protecţie şi de producţie, urmând ca pentru fiecare tip să fie aplicate tratamente specifice, tratamente privite ca ansamblul de măsuri silviculturale la care este supus un arboret, în mod consecvent, de-a lungul întregii lui vieţi, pentru a se asigura condiţiile ecologice şi structurale cele mai proprii funcţiilor lui social-ecologice şi economice.

Astfel, în categoria funcţională I (T I) au fost incluse pădurile constituite ca arii protejate, gestionate în regim special de ocrotire, unde nu se organizează nici un fel de tăiere. În situaţii cu totul speciale, când se impune recoltarea de masă lemnoasă de pe aceste suprafeţe, ca urmare a unor cercetări de specialitate, se va lua în mod obligatoriu aprobarea forurilor componente prevăzute de lege.

În tipul funcţional II (T II) sunt încadrate pădurile cu funcţii speciale de protecţie (categoriile funcţionale 1.1A, 1.2A, 1.2B, 1.2D, 1.2E, 1.2F, 1.2H, 1.2I, 1.2J, 1.3A, 1.3B, 1.3D, 1.3F, 1.3H, 1.3J, 1.3K, 1.3J, parte din 1.4 şi 1.5), gospodărite prin lucrări speciale de conservare constituite din ansamblul de intervenţii necesare a se aplica în arborete cu vârste înaintate în scopul menţinerii sau îmbunătăţirii starii lor fitosanitare, asigurării permanenţei pădurii şi îmbunătăţirii continue a exercitării de către arboretele respective a funcţiilor de protecţie ce li se atribuie, prin: efectuarea lucrărilor de igienă, extragerea arborilor accidentaţi şi a celor de calitate scăzută, crearea condiţiilor de dezvoltare a seminţişurilor existente sau care se vor instala în diferite puncte de intervenţie, precum şi a grupelor de arbori din interiorul arboretului, aflate în diferite stadii de dezvoltare.

Ansamblul lucrărilor de conservare cuprinde următoarele intervenţii:

- efectuarea lucrărilor de igienă, inclusiv recoltarea produselor accidentale, constând în principal din extragerea arborilor uscaţi sau în curs de uscare, arborilor rupţi de vînt şi zăpadă, precum şi a celor bolnavi, atacaţi de dăunători, afectaţi de poluare etc.; în eventualitatea că prin aceste lucrări se crează goluri, se vor lua măsuri de ajutorarea regenerării naturale sau de împădurire.

- promovarea nucleelor existente de regenerare naturală din specii valoroase prin efectuarea de extracţii de intensitate redusă; aceste extracţii vor viza, în primul rând, arborii cu defecte, exemplarele ajunse la limita longevităţii, unele exemplare din specii de valoare scăzută; recoltări din alte categorii de arbori limitându-se la strictul necesar impus de crearea condiţiilor de menţinerea sau de dezvoltarea seminţişurilor instalate;

INHGA – DGA 72

- îngrijirea seminţişurilot şi tinereturilor naturale valoroase prin lucrări adecvate (descopleşiri, recepări, degajări etc.), potrivit stadiului lor de dezvoltare;

- împădurirea golurilor existente, folosind specii şi tehnologii corespunzătoare staţiunii, ţelurilor de gospodărire urmărite şi situaţiei concrete din teren;

- dacă este cazul pot fi aplicate lucrări de combaterea bolilor şi dăunătorilor, optimizarea efectivelor de vânat, interzicerea păşunatului şi rezinajului, raţionalizarea accesului publicului etc.

Intensitatea tăierilor este dicatată de necesitatea asigurării continuităţii pădurilor şi a continuităţii asigurării funcţiilor de protecţie atribuite, de valorificarea corespunzătoare a seminţişurilor existente şi înlăturarea treptată a elementelor necorespunzătoare din vechiul arboret, dar numai pe măsura preluării de către noua generaţie a funcţiilor respective. În general intesitatea extragerilor prevăzute pe parcursul unui deceniu nu depăşesc 10% din volumul pe picior, dar în condiţii speciale (doborâturi, uscări masive etc.) este posibilă adoptarea unor indici de intervenţe mai mari.

În tipul funcţional III (T III) sunt încadrate arboretele cu funcţii speciale de protecţie de intensitate mijlocie (catgoriile funcţionale 1.1C-1.1H, 1.2D, 1.2G, 1.2K, 1.3C, 1.3E, 1.3G, 1.3I, parte din 1.4), pentru care se admit, în funcţie de panta terenului, tratamente cât mai intensive – grădinărit, tăieri de transformare spre grădinărit, tăieri cvasigrădinărit.

Tipul funcţional IV (T IV) cuprinde arboretele cu funcţii speciale de protecţie de intensitate scăzută (categoriile funcţionale 1.1C, 1.1D, 1.2L) pentru care sunt admise tăieri de transformare spre grădinărit, tăieri cvasigrădinărite, precum şi alte tratamente (tăieri, progresive, tăieri succesive, tăieri rase), însă cu restricţii de aplicare.

Tipurile funcţionale V şi VI (T V-VI) cuprind pădurile cu rol de producţie şi protecţie în care se pot aplica, în mod diferenţiat, adecvat ţelurilor urmărite, întreaga gamă a tratamentelor prevăzute în norme, funcţie de condiţiile ecologice, social-economice şi tehnico-organizatorice.

În continuare prezentăm o descriere succintă a principalelor tratamente aplicate:

Tăierile grădinărite reprezintă un tratament care implică aplicarea unui sistem de intervenţii cu caracter continuu prin care se urmăreşte recoltarea selectivă a unor arbori sau grupe mici de arbori.

INHGA – DGA 73

Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate într-o lungă perioadă de timp, la care regenerarea se obţine sub masiv. Caracteristic pentru acest tratament este perioada lungă de regenerare (40-60 ani) şi împărăştierea punctelor de regenerare pe întreaga suprafaţă. Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte menţinerea în permanenţă şi în bune condiţii a acoperirii solului cu vegetaţie forestieră şi exercitarea continuă şi în mod corespunzător a funţiilor de protecţie şi producţie atribuite arboretelor respective. Intervenţiile vizează atât punerea în lumină a seminţişurilor valoroase existente, cât şi declanşarea procesului de regenerare în puncte noi. Concomitent cu tăierile de regenerare, de-a lungul întregii perioade, în punctele de regenerare se aplică lucrările de îngrijire necesare, potrivit stadiilor de dezvoltare ale seminţişurilor şi tinereturilor instalate.

Tratamentul tăierilor progresive şi al tăierilor succesive fac parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate, la care regenerarea se face sub masiv. În cazul tăierilor progresive declanşarea procesuluid e regenerare se face, cu ocazia primelor tăieri, într-un număr variabil de puncte de pe suprafaţa arboretului, a căror formă şi repartizare sunt stabilite în raport cu ritmul tăierilor şi cu evoluţia procesului de regenerare. În cadrul tăierilor succesive, se realizează în prima etapă o rărire uniformă a arboretului pentru crearea condiţiilor de instalare a seminţişurilor şi de dezvoltare a acestora, urmînd ca prin intervenţiile următoare se se extragă treptat arboretul matur, în raport cu ritmul de creştere şi stadiul dezvoltării seminţişului. Pentru ambele tratamente perioada de regenerare este de 15-30 ani, interval în care sunt aplicate 2-4 tăieri, în funcţie de condiţiile necesare a fi create pentru instalarea şi dezvoltarea seminţişului, precum şi de necesitatea menţinerii acoperirii solului până când noua generaţie poate prelua, în cât mai bune condiţii, funcţiile exercitate de vechiul arboret. Pe parcursul aplicării tratamentelor vor fi executate lucrări de întreţinere şi îngrijirea seminţişurilor, iar după înlăturarea completă a arboretului matur se execută lucrări de completarea seminţişurilor natturale în golurile neregenerate.

Tratamentul tăierilor rase se caracterizează prin recoltarea integrală a arboretului exploatabil, de pe o anumită suprafaţă, printr-o singură tăiere.. Acest tratament se aplcă numai atunci când nu este posibilă aplicarea unui tratament cu regenerarea sun adăpost şi anume: arborete pure de molid, larice, pin, salcâm, plopi euramericani, salcie selecţionată, arborete puternic afectate prin doborături produse de vânt sau rupturi produse de zăpadă, cu fenoomene de uscare de intensitate ridicată, precum şi în cazul lucrărilor de refacere (substituire) a arboretelor necorespunzătoare. Imediat după executarea tăierilor şi curăţarea parchetului se intervine cu lucrări de împădurire pe toată suprafaţa.

INHGA – DGA 74

Prin aplicarea tratamentului crang regenerarea se realizează în principal din lăstari şi drajoni. Acest tratament se aplcă numai în salcâmete, zăvoaie şi aninişuri, în care se urmăreşte realizarea de sortimente subţiri. Recoltarea arboretului de pe suprafata de regenerat se face printr-o taiere unica, executata in perioada de repaus vegetativ, pe cat posibil spre sfarsitul acesteia. In cazul in care se urmareste regenerarea din drajoni (in cazul salcametelor din generatiile a II-a si a III-a), dupa taiere se face o aratura cu plugul intre cioate pentru stimilarea drajonarii.

În toate arboretele din tipurile funcţionale II – VI, indiferent de tratamentul aplicat, în funcţie de starea şi stadiul de dezvoltare al arboretului, sunt aplicate lucrări de îngrijire şi conducerea arboretelor, constând din degajări, curăţiri, rărituri şi tăieri de igienă.

Degajările sunt lucrări de îngrjire efectuate în stadiul de seminţiş şi desiş, prin care se urmăreşte apărarea speciilor principale, valoroase, împotriva speciilor secundare copleşitoare sau de altă provenienţă, considerată necorespunzătoare. În general, perioada normală în care se execută degajările este cuprinsă între momentul închiderii stării de masiv în arboretul tânăr (circa 5-10 ani), cînd arboretul realizează creşterea maximă în înălţime şi momentul apariţiei elagajului natural la majoritatea exemplarelor din arboret (15-20 ani). Lucrarea constă în tăierea sau frangerea arborilor nedoriţi, rău conformaţi, proveniţi din lăstari sau care stânjenesc dezvoltarea speciilor valoroase, dar fără a se scădea consistenţa arboretului sub 0,7.

Curăţirile sunt lucrări cu caracter de selecţie negativă, ce se aplică arboretelor aflate în stadiile de nuieliş şi prajiniş (cca. 15-25 ani), în scopul îmbunătăţirii calităţii, creşterii şi compoziţiei arboretului, prin extragerea arborilor rău conformaţi, accidentaţi, bolnavi, deperisaţi sau uscaţi, înghesuiţi şi colpeşiţi sau aparţinând unor specii sau forme genetice mai puţin valoroase şi care nu corespund ţelului de gospodărire şi exigenţelor ecologice.

Răriturile sunt lucrări de îngrijire care se efectuează periodic în arborete, după ce acestea au realizat stadiul de păriş (diametre peste 8-10 cm, vârsta 20- 25ani) şi apoi în stadiile de codrişor şi codru mijlociu (până la 60-65 ani), prin care se reduce, prin selecţie pozitivă, numărul de exemplare la unitatea de suprafaţă, micşorându-se temporar consistenţa, în scopul ameliorării structurii, creşterii şi calităţii arboretelor şi, în final, a eficacităţii funcţionale a acestora. Lucrarea are un important caracter de îngrijire individuală a arborilor, de dirijarea proporţiei actuale a speciilor spre compoziţiile ţel, de realizare a unei structuri optime în raport cu ţelul de gospodărire a pădurii.

Tăierile de igienă se execută în vederea asigurării unei stări fitosantitare a arborilor, prin extragerea arborilor uscaţi sau în curs de uscare, căzuţi, rupţi şi doborâţi de vânt şi zăpadă, puternic atacaţi de insecte, precum şi a arborilor

INHGA – DGA 75

cursă şi de control folosiţi la protecţia pădurilor, Cu tăieri de igienă vor fi parcurse eşalonat şi periodic toate pădurile, după necesităţile impuse de starea arboretelor, indiferent dacă au fost sau nu parcurse anterior cu lucrările de îngrijire normrale (curăţiri şi rărituri) şi tăieri de regenerare.

TABEL 15

TIPURI DE CATEGORII FUNCTIONALE Nr Tipuri de categorii functionale- ha- Sectiune de calcul Judetul u.s. T I T II T III T IV T V-VI Total 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Covasna 38.1 2677.4 845.2 0.0 13543.4 17104.1 Olt amonte Raul 1 Harghita 680.1 7607.9 1871.4 4513.0 24380.9 39053.3 Negru Total 718.2 10285.3 2716.6 4513.0 37924.3 56157.4 Brasov 347.9 5302.0 752.3 11557.0 8654.1 26613.3 Covasna 184.3 4630.6 3150.0 2641.9 51657.7 62264.5 2 R Negru Harghita 18.8 362.5 18.8 0.0 4951.1 5351.2 Total 551.0 10295.1 3921.1 14198.9 65262.9 94229.0 Versanti directi intre Brasov 1466.3 15914.4 3611.5 108.8 8725.6 29826.6 3 R. Negru si Barsa Total 1466.3 15914.4 3611.5 108.8 8725.6 29826.6 Brasov 904.0 4940.4 1026.5 0.0 15732.5 22603.4 4 Barsa Total 904.0 4940.4 1026.5 0.0 15732.5 22603.4 Versanti directi intre Brasov 102.6 2812.9 335.9 0.0 17568.0 20819.4 5 Raul Negru si Covasna 196.6 1952.1 358.2 0.0 17485.6 19992.5 Cormos Total 299.2 4765.0 694.1 0.0 35053.6 40811.9 Covasna 157.2 1923.9 169.9 726.2 22436.9 25414.1 6 Cormos Total 157.2 1923.9 169.9 726.2 22436.9 25414.1 Versanti directi intre Brasov 247.2 1337.6 308.6 8587.4 0.0 10480.8 7 Cormos si Homorod Total 247.2 1337.6 308.6 8587.4 0.0 10480.8 Brasov 59.5 508.3 106.0 5230.7 0.0 5904.5 8 Homorod Harghita 105.3 2198.4 346.0 0.0 5027.1 7676.8 Total 164.8 2706.7 452.0 5230.7 5027.1 13581.3 Brasov 340.8 19619.5 3068.4 10385.4 30370.0 63784.1 Versanti directi intre 9 Sibiu 161.3 10420.1 1283.9 18207.0 0.0 30072.3 Homorod si Cibin Total 502.1 30039.6 4352.3 28592.4 30370.0 93856.4 Cibin – amonte Sibiu 155.2 9354.2 1922.1 7780.4 10279.4 29491.3 10.1 Hartibaciu Total 155.2 9354.2 1922.1 7780.4 10279.4 29491.3 Brasov 2.3 12.8 2.3 0.0 709.1 726.5 10.2 Hartibaciu Sibiu 101.8 1607.5 290.3 1135.3 18432.0 21566.9 Total 104.1 1620.3 292.6 1135.3 19141.1 22293.4 Versanti directi Cibin Sibiu 420.9 6813.6 1370.8 13854.9 0.0 22460.2 10.3 intre Hartibaciu si Olt Total 420.9 6813.6 1370.8 13854.9 0.0 22460.2 Brasov 2.3 12.8 2.3 0.0 709.1 726.5 10 Total Cibin Sibiu 677.9 17775.3 3583.2 22770.6 28711.4 73518.4 Total 680.2 17788.1 3585.5 22770.6 29420.5 74244.9 Sibiu 1.2 9591.7 285.0 4071.0 0.0 13948.9 Versanti directi intre 11 Valcea 530.7 23681.7 4383.8 14930.9 0.0 43527.1 Cibin si Lotru Total 531.9 33273.4 4668.8 19001.9 0.0 57476.0 12 V. Lotrului Valcea 794.0 26879.7 8167.1 37808.6 0.0 73649.4

INHGA – DGA 76

Nr Tipuri de categorii functionale- ha- Sectiune de calcul Judetul u.s. T I T II T III T IV T V-VI Total 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Total 794.0 26879.7 8167.1 37808.6 0.0 73649.4 Versanti directi intre Valcea 1541.9 19300.4 3164.8 34461.7 10659.7 69128.5 13 Lotru si Topolog Total 1541.9 19300.4 3164.8 34461.7 10659.7 69128.5 Arges 118.6 7295.8 714.2 12677.5 0.0 20806.1 14 Topolog Valcea 5.1 454.5 203.5 4028.6 551.2 5242.9 Total 123.7 7750.3 917.7 16706.1 551.2 26049.0 Arges 59.5 199.6 63.0 3876.6 0.0 4198.7 Versanti directi intre Olt 19.2 1286.7 635.0 5061.0 6230.4 13232.3 15 Topolog si Oltet Valcea 52.4 2500.7 563.7 30228.0 8255.2 41600.0 Total 131.1 3987.0 1261.7 39165.6 14485.6 59031.0 Gorj 33.9 2527.3 582.1 2913.6 2856.9 8913.8 16.1 Oltet amonte Cerna Valcea 6.5 860.7 719.2 2455.5 13431.0 17472.9 Total 40.4 3388.0 1301.3 5369.1 16287.9 26386.7 Valcea 16.3 1680.6 266.8 3331.1 13994.5 19289.3 16.2 Cerna Total 16.3 1680.6 266.8 3331.1 13994.5 19289.3 Dolj 5.3 21.6 5.3 0.0 8556.9 8589.1 Versanti directi Oltet 16.3 Olt 45.4 964.0 518.9 1324.2 12063.2 14915.7 intre Cerna si Olt Total 50.7 985.6 524.2 1324.2 20620.1 23504.8 Dolj 5.3 21.6 5.3 0.0 8556.9 8589.1 Gorj 33.9 2527.3 582.1 2913.6 2856.9 8913.8 16 Total Oltet Olt 45.4 964.0 518.9 1324.2 12063.2 14915.7 Valcea 22.7 2541.3 986.1 5786.6 27425.5 36762.2 Total 107.3 6054.2 2092.4 10024.4 50902.5 69180.8 Versanti directi Olt Olt 28.0 1528.7 1033.6 0.0 1460.4 4050.7 17 intre Oltet si Teslui Total 28.0 1528.7 1033.6 0.0 1460.4 4050.7 Dolj 0.0 172.4 211.0 0.0 1202.8 1586.2 18 Teslui Olt 11.1 1258.3 926.6 0.0 0.0 2196.0 Total 11.1 1430.7 1137.6 0.0 1202.8 3782.2 Dolj 2.2 221.8 131.4 20.5 0.0 375.9 Versanti directi Olt Olt 9.4 973.3 563.2 87.7 0.0 1633.6 19 intre Teslui si Teleorman 28.7 2510.5 1553.3 0.0 0.0 4092.5 Dunare Total 40.3 3705.6 2247.9 108.2 0.0 6102.0 Arges 178.1 7495.4 777.2 16554.1 0.0 25004.8 Brasov 3470.7 50447.8 9210.8 35870.0 81759.3 180758.6 Covasna 576.2 11184.0 4523.4 3368.0 105123.6 124775.2 Dolj 7.5 415.8 347.7 20.5 9759.7 10551.2 Gorj 33.9 2527.3 582.1 2913.6 2856.9 8913.8 Total Olt la varsare VIII Harghita 804.3 10168.6 2236.3 4513.0 34359.1 52081.3 in Dunare Olt 113.0 6011.1 3677.3 6472.9 19754.0 36028.3 Sibiu 840.4 37787.0 5152.2 45048.6 28711.4 117539.6 Teleorman 28.7 2510.5 1553.3 0.0 0.0 4092.5 Valcea 2946.8 75358.1 17469.2 127244.4 46891.6 269910.1 Total 8999.6 203905.6 45529.5 242005.1 329215.6 829655.4 Dolj 0.5 995.9 403.8 11.9 0.0 1412.1 XIV- Versanti directi Olt 52.2 347.2 956.2 1310.0 0.0 2665.6 III Dunare Teleorman 0.0 992.8 344.9 0.0 0.0 1337.7 Total 52.7 2335.9 1704.9 1321.9 0.0 5415.4 Total DA Olt Arges 178.1 7495.4 777.2 16554.1 0.0 25004.8

INHGA – DGA 77

Nr Tipuri de categorii functionale- ha- Sectiune de calcul Judetul u.s. T I T II T III T IV T V-VI Total 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Brasov 3470.7 50447.8 9210.8 35870.0 81759.3 180758.6 Covasna 576.2 11184.0 4523.4 3368.0 105123.6 124775.2 Dolj 8.0 1411.7 751.5 32.4 9759.7 11963.3 Gorj 33.9 2527.3 582.1 2913.6 2856.9 8913.8 Harghita 804.3 10168.6 2236.3 4513.0 34359.1 52081.3 Olt 165.2 6358.3 4633.5 7782.9 19754.0 38693.9 Sibiu 840.4 37787.0 5152.2 45048.6 28711.4 117539.6 Teleorman 28.7 3503.3 1898.2 0.0 0.0 5430.2 Valcea 2946.8 75358.1 17469.2 127244.4 46891.6 269910.1 Total 9052.3 206241.5 47234.4 243327.0 329215.6 835070.8 Lucrari de ameliorare a terenurilor degradate

Corespunzător stării actuale a proceselor de degradare a terenurilor, se propun împăduriri în:

- bazine torentiale cu actiunea in continuare 518.0 ha

- bazine torentiale noi 140.5 ha

Total 658.5 ha

Terenurile degradate din fondul forestier vor fi împădurite de unităţile silvice, pe măsură ce vor fi asigurate fondurile necesare.

Volumul lucrărilor de împădurire, propuse în fond forestier, pe fiecare unitate de studiu si pe judete, este prezentat în tabelul nr. 4.2 “ Lucrări propuse”.

Propunerile de lucrări pe reţeaua hidrografică

Propunerile de lucrari de corectare a torentilor vizează următoarele aspecte:

- punere în siguranţă a construcţiilor existente (canale, baraje, praguri etc.) care au fost avariate ca urmare a uzurii normale în timpul duratei de funcţionare, acestea necesitând un volum de beton sau zidărie pentru refacerea lucrărilor de 29466.3 mc;

- continuarea acţiunii de corectare a torenţilor până la finalizarea ei, acestea însemnând amenajarea reţelei hidrografice cu lucrări noi pe o lungime de 289.83 km.

În primul caz au fost stabilite volumele de beton, zidărie de piatră cu mortar de ciment, zidărie uscată în plasă de sârmă care trebuie să readucă piesele existente în condiţiile normale de exploatare, iar în al doilea caz s-au apreciat lungimile de reţea hidrografică torenţială care mai trebuie consolidată până la

INHGA – DGA 78

încheierea acţiunii. În ambele situaţii a fost avută în vedere starea actuală a reţelei hidrografice. Intensitatea manifestărilor torenţiale precum şi importanţa şi gradul de afectare a obiectivelor economice.

Se impune ca efortul principal, în bazinele cu acţiune în continuare, să fie dirijat pentru consolidarea prin vegetaţie şi lucrări hidrotehnice a surselor de aluviuni de pe albii şi maluri afectate, paralel cu realizarea acelor lucrări şi măsuri prin care se reduce debitul şi volumul viiturilor, agentul principal al proceselor de eroziune şi transport de pe albiile torenţilor.

INHGA – DGA 79

STUDII PRIVIND DETERMINAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU ATINGEREA B1 / 2009 OBIECTIVELOR GESTIONARII INTEGRATE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT MM

TABEL 16

LUCRARI DE CORECTAREA TORENTILOR SI DE AMELIORARE A TERENURILOR DEGRADATE PROPUSE Lucrari in bazine cu lucrari executate Lucrari in bazine noi Total lucrari propuse Unitate de studiu Lucrari de Lucrari Lucrari Impaduriri Reparatii Impaduriri Impaduriri Reparatii CT de CT de CT Nr Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km Covasna 0.00 0.00 0.00 0.00 4.50 0.00 0.00 4.50 Versanti directi Olt amonte Raul 1 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 0.00 0.00 3.00 Negru Total 0.00 0.00 0.00 0.00 7.50 0.00 0.00 7.50 Brasov 2.60 243.30 7.45 17.00 23.10 19.60 243.30 30.55 Covasna 0.00 100.00 0.00 3.70 4.80 3.70 100.00 4.80 2 R Negru Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 2.60 343.30 7.45 20.70 27.90 23.30 343.30 35.35 Versanti directi Olt intre R. Negru si Brasov 2.20 1175.00 0.70 14.50 27.70 16.70 1175.00 28.40 3 Barsa Total 2.20 1175.00 0.70 14.50 27.70 16.70 1175.00 28.40 Brasov 0.00 0.00 0.00 5.00 14.30 5.00 0.00 14.30 4 Barsa Total 0.00 0.00 0.00 5.00 14.30 5.00 0.00 14.30 Brasov 0.00 0.00 0.00 1.40 4.00 1.40 0.00 4.00 Versanti directi Olt intre Raul 5 Covasna 0.00 43.00 0.00 3.40 5.40 3.40 43.00 5.40 Negru si Cormos Total 0.00 43.00 0.00 4.80 9.40 4.80 43.00 9.40 Covasna 0.00 0.00 0.00 1.50 4.20 1.50 0.00 4.20 6 Cormos Total 0.00 0.00 0.00 1.50 4.20 1.50 0.00 4.20 Versanti directi Olt intre Cormos si Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 7 Homorod Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 8 Homorod Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

INHGA – DGA 80

Lucrari in bazine cu lucrari executate Lucrari in bazine noi Total lucrari propuse Unitate de studiu Lucrari de Lucrari Lucrari Impaduriri Reparatii Impaduriri Impaduriri Reparatii CT de CT de CT Nr Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km Brasov 0.00 764.00 2.70 11.50 19.30 11.50 764.00 22.00 Versanti directi Olt intre Homorod 9 Sibiu 0.00 75.00 0.00 2.20 4.20 2.20 75.00 4.20 si Cibin Total 0.00 839.00 2.70 13.70 23.50 13.70 839.00 26.20 Sibiu 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 10.1 Cibin – amonte Hartibaciu Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 10.2 Hartibaciu Sibiu 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Versanti directi Cibin intre Sibiu 0.20 480.00 2.85 6.80 6.50 7.00 480.00 9.35 10.3 Hartibaciu si Olt Total 0.20 480.00 2.85 6.80 6.50 7.00 480.00 9.35 Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 10 Total Cibin Sibiu 0.20 480.00 2.85 6.80 6.50 7.00 480.00 9.35 Total 0.20 480.00 2.85 6.80 6.50 7.00 480.00 9.35 Sibiu 3.00 100.00 0.00 1.00 0.00 4.00 100.00 0.00 Versanti directi Olt intre Cibin si 11 Valcea 111.50 3312.00 3.30 2.50 1.60 114.00 3312.00 4.90 Lotru Total 114.50 3412.00 3.30 3.50 1.60 118.00 3412.00 4.90 Valcea 72.80 4848.00 42.20 20.00 12.00 92.80 4848.00 54.20 12 V. Lotrului Total 72.80 4848.00 42.20 20.00 12.00 92.80 4848.00 54.20 Versanti directi Olt intre Lotru si Valcea 32.80 11562.00 16.98 6.00 10.00 38.80 11562.00 26.98 13 Topolog Total 32.80 11562.00 16.98 6.00 10.00 38.80 11562.00 26.98 Arges 35.50 0.00 4.60 10.00 12.00 45.50 0.00 16.60 14 Topolog Valcea 58.20 3300.00 22.60 15.00 8.00 73.20 3300.00 30.60 Total 93.70 3300.00 27.20 25.00 20.00 118.70 3300.00 47.20

INHGA – DGA 81

Lucrari in bazine cu lucrari executate Lucrari in bazine noi Total lucrari propuse Unitate de studiu Lucrari de Lucrari Lucrari Impaduriri Reparatii Impaduriri Impaduriri Reparatii CT de CT de CT Nr Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km Arges 4.50 0.00 1.60 0.00 1.60 4.50 0.00 3.20 Versanti directi Olt intre Topolog si Olt 57.70 3303.00 1.00 15.00 4.40 72.70 3303.00 5.40 15 Oltet Valcea 2.50 30.00 1.50 3.00 6.80 5.50 30.00 8.30 Total 64.70 3333.00 4.10 18.00 12.80 82.70 3333.00 16.90 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 16.1 Oltet amonte Cerna Valcea 5.00 10.00 0.00 0.00 1.80 5.00 10.00 1.80 Total 5.00 10.00 0.00 0.00 1.80 5.00 10.00 1.80 Valcea 1.00 121.00 1.00 1.00 2.15 2.00 121.00 3.15 16.2 Cerna Total 1.00 121.00 1.00 1.00 2.15 2.00 121.00 3.15 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Versanti directi Oltet intre Cerna si 16.3 Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Olt Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 16 Total Oltet Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Valcea 6.00 131.00 1.00 1.00 3.95 7.00 131.00 4.95 Total 6.00 131.00 1.00 1.00 3.95 7.00 131.00 4.95 Versanti directi Olt intre Oltet si Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 17 Teslui Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 18 Teslui Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Versanti directi Olt intre Teslui si 19 Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Dunare Teleorman 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

INHGA – DGA 82

Lucrari in bazine cu lucrari executate Lucrari in bazine noi Total lucrari propuse Unitate de studiu Lucrari de Lucrari Lucrari Impaduriri Reparatii Impaduriri Impaduriri Reparatii CT de CT de CT Nr Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Arges 40.00 0.00 6.20 10.00 13.60 50.00 0.00 19.80 Brasov 4.80 2182.30 10.85 49.40 88.40 54.20 2182.30 99.25 Covasna 0.00 143.00 0.00 8.60 18.90 8.60 143.00 18.90 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 VIII Total Olt la varsare in Dunare Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 0.00 0.00 3.00 Olt 57.70 3303.00 1.00 15.00 4.40 72.70 3303.00 5.40 Sibiu 3.20 655.00 2.85 10.00 10.70 13.20 655.00 13.55 Teleorman 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Valcea 283.80 23183.00 87.58 47.50 42.35 331.30 23183.00 129.93 Total 389.50 29466.30 108.48 140.50 181.35 530.00 29466.30 289.83 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 XIV-3 Versanti directi Dunare Teleorman 128.50 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 0.00 0.00 Total 128.50 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 0.00 0.00 Arges 40.00 0.00 6.20 10.00 13.60 50.00 0.00 19.80 Brasov 4.80 2182.30 10.85 49.40 88.40 54.20 2182.30 99.25 Covasna 0.00 143.00 0.00 8.60 18.90 8.60 143.00 18.90 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total S.H. Olt Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 0.00 0.00 3.00 Olt 57.70 3303.00 1.00 15.00 4.40 72.70 3303.00 5.40 Sibiu 3.20 655.00 2.85 10.00 10.70 13.20 655.00 13.55 Teleorman 128.50 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 0.00 0.00

INHGA – DGA 83

Lucrari in bazine cu lucrari executate Lucrari in bazine noi Total lucrari propuse Unitate de studiu Lucrari de Lucrari Lucrari Impaduriri Reparatii Impaduriri Impaduriri Reparatii CT de CT de CT Nr Denumire Judet ha mc km ha km ha mc km Valcea 283.80 23183.00 87.58 47.50 42.35 331.30 23183.00 129.93 Total 518.00 29466.30 108.48 140.50 181.35 658.50 29466.30 289.83

INHGA – DGA 84

Evaluarea şi eşalonarea lucrărilor propuse

Evaluarea costului lucrărilor propuse s-a făcut cu ajutorul costurilor medii unitare valabile în luna octombrie 2007.

Au fost folosite următoarele costuri medii unitare:

Împădurirea terenurilor degradate 20 mii lei / ha. Se cuprind următoarele operaţiuni şi faze: pregătirea terenului, completări, lucrări de întrţinere şi de tratare împotriva dăunătorilor, terase simple, terase cu gărduleţe sau sprijinite cu banchete din zidărie uscată, gărduleţe de coastă, pământ vegetal de împrumut pus în groapă, puieţi repicaţi în recipienţi, inclusiv sporurile aferente. Evaluarea s-a făcut pentru perioada de timp necesar până la realizarea reuşitei definitive.

Corectarea torenţilor: refacerea lucrărilor existente, avariate – 0.5 mii lei / mc. Se cuprind următoarele operaţiuni şi faze: demolarea părţii de zidărie alterată, prepararea manuala a mortarului sau betonului ( pentru cantităţi reduse ) sau în staţii necentralizate, transportul materialelor până la punerea în operă, finisarea lucrărilor şi a zonei;

Corectarea torenţilor, lucrări noi pentru continuarea acţiunii, până la încheierea acesteia, 1.000 mii lei / km; in costul unitar sunt incluse toate fazele şi operaţiile necesare, de la procurarea materialelor, prepararea betoanelor şi mortarelor, terasamente, punerea în operă, finisări, sporuri, inclusiv costul acceselor la amplasamentul lucrărilor. Se apreciază că 60 – 70 % din operaţiuni şi faze se vor executa mecanizat.

Costurile medii unitare au incluse şi cheltuielile pentru proiectare, organizarea licitaţiei, pregătirea licitaţiilor, taxa pentru autorizaţia de construcţii, comisioane, supraveghere tehnică, organizare de şantier, diverse şi neprăvăzute etc.

Valoarea costurilor medii unitare, folosite la evaluarea lucrărilor propuse, reprezintă media celor practicate în activitatea de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale adaptate la condiţiile lunii octombrie 2007.

Aceleaşi costuri medii unitare vor fi folosite şi pentru stabilirea valorii lucrărilor eşalonate în urgenta I, urmând ca ele să fie indexate corespunzător datei când urmează a fi executate.

Valoarea lucrărilor propuse, pe unitati de studiu si judete sunt prezentate în tabelul nr. 4.3

Dintra lucrările propuse au fost eşalonate în urgenta I, următoarele:

 refacerea lucrărilor avariate de uzura normală, precum şi de viiturile torenţiale a căror asigurare a fost sub cea dimensionată;

INHGA – DGA 85

 continuarea acţiunii pe formaţiunile torenţiale:

cu lucrări a căror capacitate de retenţie a fost consumată;

cu obiective economice de importanţă deosebită, care reclamă protecţie imediată;

cu lungime redusă, rămasă de consolidat, în vederea încheierii acţiunii.

INHGA – DGA 86

TABEL 17 EVALUAREA SI ESALONAREA LUCRARILOR PROPUSE Total lucrari propuse Din care urgenta I Unitate de studiu Lucrari de Impaduriri Reparatii Lucrari de CT Impaduriri Reparatii CT 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km Nr Denumire Judet Valoar ha Valoare mc Valoare km Valoare ha Valoare mc Valoare km e 1 Versanti directi Olt Covasna 0.00 0.00 0.00 0.00 4.50 4500.00 0.00 0.00 0.00 0.00 1.35 1350.00 amonte Raul Negru Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 3000.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.90 900.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 7.50 7500.00 0.00 0.00 0.00 0.00 2.25 2250.00 2 R Negru Brasov 19.60 392.00 243.30 121.65 30.55 30550.00 19.60 392.00 243.30 121.65 9.17 9165.00 Covasna 3.70 74.00 100.00 50.00 4.80 4800.00 3.70 74.00 100.00 50.00 1.44 1440.00 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 23.30 466.00 343.30 171.65 35.35 35350.00 23.30 466.00 343.30 171.65 10.6 10605.00 1 3 Versanti directi Olt Brasov 16.70 334.00 1175.00 587.50 28.40 28400.00 16.70 334.00 1175.00 587.50 8.52 8520.00 intre R. Negru si Total 16.70 334.00 1175.00 587.50 28.40 28400.00 16.70 334.00 1175.00 587.50 8.52 8520.00 Barsa 4 Barsa Brasov 5.00 100.00 0.00 0.00 14.30 14300.00 5.00 100.00 0.00 0.00 4.29 4290.00 Total 5.00 100.00 0.00 0.00 14.30 14300.00 5.00 100.00 0.00 0.00 4.29 4290.00 5 Versanti directi Olt Brasov 1.40 28.00 0.00 0.00 4.00 4000.00 1.40 28.00 0.00 0.00 1.20 1200.00 intre Raul Negru si Covasna 3.40 68.00 43.00 21.50 5.40 5400.00 3.40 68.00 43.00 21.50 1.62 1620.00 Cormos Total 4.80 96.00 43.00 21.50 9.40 9400.00 4.80 96.00 43.00 21.50 2.82 2820.00 6 Cormos Covasna 1.50 30.00 0.00 0.00 4.20 4200.00 1.50 30.00 0.00 0.00 1.26 1260.00 Total 1.50 30.00 0.00 0.00 4.20 4200.00 1.50 30.00 0.00 0.00 1.26 1260.00 7 Versanti directi Olt Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 intre Cormos si Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Homorod

INHGA – DGA 87

Total lucrari propuse Din care urgenta I Unitate de studiu Lucrari de Impaduriri Reparatii Lucrari de CT Impaduriri Reparatii CT 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km Nr Denumire Judet Valoar ha Valoare mc Valoare km Valoare ha Valoare mc Valoare km e 8 Homorod Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 9 Versanti directi Olt Brasov 11.50 230.00 764.00 382.00 22.00 22000.00 11.50 230.00 764.00 382.00 6.60 6600.00 intre Homorod si Sibiu 2.20 44.00 75.00 37.50 4.20 4200.00 2.20 44.00 75.00 37.50 1.26 1260.00 Cibin Total 13.70 274.00 839.00 419.50 26.20 26200.00 13.70 274.00 839.00 419.50 7.86 7860.00 10.1 Cibin – amonte Sibiu 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Hartibaciu Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 10.2 Hartibaciu Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Sibiu 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 10.3 Versanti directi Sibiu 7.00 140.00 480.00 240.00 9.35 9350.00 7.00 140.00 480.00 240.00 2.81 2805.00 Cibin intre Total 7.00 140.00 480.00 240.00 9.35 9350.00 7.00 140.00 480.00 240.00 2.81 2805.00 Hartibaciu si Olt 10 Total Cibin Brasov 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Sibiu 7.00 140.00 480.00 240.00 9.35 9350.00 7.00 140.00 480.00 240.00 2.81 2805.00 Total 7.00 140.00 480.00 240.00 9.35 9350.00 7.00 140.00 480.00 240.00 2.81 2805.00 11 Versanti directi Olt Sibiu 4.00 80.00 100.00 50.00 0.00 0.00 4.00 80.00 100.00 50.00 0.00 0.00 intre Cibin si Lotru Valcea 114.00 2280.00 3312.00 1656.00 4.90 4900.00 114.00 2280.00 3312.00 1656.00 1.47 1470.00 Total 118.00 2360.00 3412.00 1706.00 4.90 4900.00 118.00 2360.00 3412.00 1706.00 1.47 1470.00 12 V. Lotrului Valcea 92.80 1856.00 4848.00 2424.00 54.20 54200.00 92.80 1856.00 4848.00 2424.00 16.2 16260.00 6 Total 92.80 1856.00 4848.00 2424.00 54.20 54200.00 92.80 1856.00 4848.00 2424.00 16.2 16260.00 6

INHGA – DGA 88

15 Versanti directi Olt Arges 4.50 90.00 0.00 0.00 3.20 3200.00 4.50 90.00 0.00 0.00 0.96 960.00 intre Topolog si Olt 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 5.40 5400.00 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 1.62 1620.00 Oltet Valcea 5.50 110.00 30.00 15.00 8.30 8300.00 5.50 110.00 30.00 15.00 2.49 2490.00 Total 82.70 1654.00 3333.00 1666.50 16.90 16900.00 82.70 1654.00 3333.00 1666.50 5.07 5070.00 16.1 Oltet amonte Cerna Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Valcea 5.00 100.00 10.00 5.00 1.80 1800.00 5.00 100.00 10.00 5.00 0.54 540.00 Total 5.00 100.00 10.00 5.00 1.80 1800.00 5.00 100.00 10.00 5.00 0.54 540.00 16.2 Cerna Valcea 2.00 40.00 121.00 60.50 3.15 3150.00 2.00 40.00 121.00 60.50 0.95 945.00 Total 2.00 40.00 121.00 60.50 3.15 3150.00 2.00 40.00 121.00 60.50 0.95 945.00 16.3 Versanti directi Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Oltet intre Cerna si Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Olt Total 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 16 Total Oltet Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Valcea 7.00 140.00 131.00 65.50 4.95 4950.00 7.00 140.00 131.00 65.50 1.49 1485.00 Total 7.00 140.00 131.00 65.50 4.95 4950.00 7.00 140.00 131.00 65.50 1.49 1485.00

INHGA – DGA 89

VIII Total Olt la varsare Arges 50.00 1000.00 0.00 0.00 19.80 19800.00 50.00 1000.00 0.00 0.00 5.94 5940.00 in Dunare Brasov 54.20 1084.00 2182.30 1091.15 99.25 99250.00 54.20 1084.00 2182.30 1091.15 29.7 29775.00 8 Covasna 8.60 172.00 143.00 71.50 18.90 18900.00 8.60 172.00 143.00 71.50 5.67 5670.00 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 3000.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.90 900.00 Olt 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 5.40 5400.00 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 1.62 1620.00 Sibiu 13.20 264.00 655.00 327.50 13.55 13550.00 13.20 264.00 655.00 327.50 4.07 4065.00 Teleorm 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 an Valcea 331.30 6626.00 23183.00 11591.50 129.93 129930.0 331.30 6626.00 23183.00 11591.50 38.9 38979.00 0 8 Total 530.00 10600.00 29466.30 14733.15 289.83 289830.0 530.00 10600.00 29466.30 14733.15 86.9 86949.00 0 5

INHGA – DGA 90

Total lucrari propuse Din care urgenta I Unitate de studiu Lucrari de Impaduriri Reparatii Lucrari de CT Impaduriri Reparatii CT 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km 20mii lei/ha 0.5 mii lei/mc 1.000lei/km Nr Denumire Judet Valoar ha Valoare mc Valoare km Valoare ha Valoare mc Valoare km e XIV- Versanti directi Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 3 Dunare Olt 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Teleorm 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 an Total 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Arges 50.00 1000.00 0.00 0.00 19.80 19800.00 50.00 1000.00 0.00 0.00 5.94 5940.00 Brasov 54.20 1084.00 2182.30 1091.15 99.25 99250.00 54.20 1084.00 2182.30 1091.15 29.7 29775.00 8 Covasna 8.60 172.00 143.00 71.50 18.90 18900.00 8.60 172.00 143.00 71.50 5.67 5670.00 Dolj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Gorj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Harghita 0.00 0.00 0.00 0.00 3.00 3000.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.90 900.00 TOTAL DBH OLT Olt 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 5.40 5400.00 72.70 1454.00 3303.00 1651.50 1.62 1620.00 Sibiu 13.20 264.00 655.00 327.50 13.55 13550.00 13.20 264.00 655.00 327.50 4.07 4065.00 Teleorman 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 128.50 2570.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Valcea 331.30 6626.00 23183.00 11591.50 129.93 129930.0 331.30 6626.00 23183.00 11591.50 38.9 38979.00 0 8 Total 658.50 13170.00 29466.30 14733.15 289.83 289830.0 658.50 13170.00 29466.30 14733.15 86.9 86949.00 0 5

INHGA – DGA 91

CAPITOLUL 4

IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU UTILIZAREA POTENTIALULUI HIDROENERGETIC

4.1. CONCEPTELE DE POTENTIAL SI RESURSA

In acceptiunea curenta, prin potentialul apei se intelege potentialul de energie al acesteia. El cuantifica tendinta apei de a se deplasa dintr-o parte in alta, ca urmare a fenomenului de osmoza, al gravitatiei, al presiunii mecanice sau al unor efecte de matrice (incluzand tensiunea superficiala, care apare atunci cand apa vine in contact cu particule solide precum argila sau nisipul), fapt ce genereaza forte intermoleculare de adeziune intre apa si partile solide si care pot fi deosebit de importante. Desi termenul potential deriva din latinescul potentia = putere, in prezent din punct de vedere al gestionarii resurselor de apa, acesta are o acceptiune mult mai larga: potential energetic, potential de navigatie, potential turistic, potential ecologic, etc.

In acest capitol este abordata problema utilizarii potentialului energetic al apei, adica proprietatea apei de a produce energie hidromecanica ce poate fi utilizata ca atare, sau cel mai adesea sub forma de energie hidroelectrica. Cum producerea energiei electrice pe cale hidraulica este predominanta, termenul cel mai utilizat este cel de potential hidroenergetic.

Mai trebuie subliniat ca in paralel mai circula si un alt termen alaturi de cel de potential hidroenergetic, acela de resurse hidroenergetice.

Trebuie facuta precizarea, ca notiunea de resursa semnifica de fapt o rezerva sau o sursa de mijloace susceptibile de a fi utilizate la un moment dat, in timp ce notiunea de potential exprima de fapt o cuantificare a acestei resurse, adica energia pe care o poate dezvolta aceasta resursa.

Ca urmare, notiunile utilizate vor fi cele de resurse hidroenergetice si de potential al acestor resurse.

Din punct de vedere al utilizarii energiei hidraulice a apei, se pot distinge trei componente ale acestei energii:

 energia de pozitie;

INHGA – DGA 92

 energia de presiune;

 energia cinetica.

Din punct de vedere al cuantificarii acestei energii (pe care o vom numi in continuare hidroenergie), respectiv potential hidroenergetic, se disting trei notiuni:

 potential hidroenergetic teoretic (brut), care exprima totalitatea resurselor de energie naturala a apelor dintr-un bazin hidrografic, fara a tine cont de posibilitatile tehnice si economice de amenajare.

Acest potential teoretic cuprinde atat potentialul de suprafata, cat si potentialul liniar. Potentialul de suprafata se refera la apele din precipitatii si la cele de scurgere, in timp ce potentialul liniar se refera la energia (puterea) maxima ce se poate obtine pe un curs de apa sau sector al sau.

 potential hidroenergetic tehnic amenajabil, care reprezinta acea parte din potentialul brut, care ar putea fi obtinuta prin amenajarea cursului de apa tinand seama de conditiile tehnice ale etapei respective;

 potentialul hidroenergetic economic amenajabil, adica acea parte a potentialului tehnic amenajabil, care se poate obtine in conditii economice. Acest potential este cel mai susceptibil de modificari fiind conditionat de progresul tehnic, dar si de anumite cerinte si politici de mediu.

4.2. POTENTIALUL HIDROENERGETIC AL RAURILOR ROMANIEI

Potentialul hidroenergetic al cursurilor de apa de pe teritoriul Romaniei a fost evaluat de mai multe ori in secolul XX. In prezent se apreciaza ca potentialul teoretic al apelor de scurgere este de 90 TWh/an, iar potentialul teoretic liniar al cursurilor de apa este de 70 TWh/an.

Pentru comparatie, in tabelul 18 se prezinta potentialul hidroenergetic teoretic al catorva tari europene.

TABEL 18 Potentialul teoretic Tara TWh/an GWh/km2 Austria 152,5 1820,0 Elvetia 179,0 4500,0 Finlanda 46,0 0,138

INHGA – DGA 93

Potentialul teoretic Tara TWh/an GWh/km2 Franta 314,0 0,571 Italia 340,9 1130,0 Norvegia 556,0 1715,0 Polonia 31,0 0,103 Romania 90,0 0,379 Suedia 196,1 0,436 Federatia Rusa 4000,0 0,219 In ceea ce priveste marimea potentialului hidroenergetic teoretic, nu exista diferente semnificative intre diferitele surse si studii elaborate. In schimb, marimea potentialului hidroenergetic tehnic amenajabil este estimata intre 32 si 36 TWh/an, iar a celui economic amenajabil, intre 23 si 30 TWh/an.

O distributie a potentialului hidroenergetic de scurgere si a celui liniar, se prezinta in tabelul 19:

TABEL 19 Potentialul hidroenergetic tehnic Bazinul hidrografic de scurgere teoretic amenajabil TWh/an TWh/an TWh/an Somes 9,00 4,20 2,20 Crisuri 4,50 2,50 0,90 Mures 17,10 9,50 4,30 Raurile din Banat 3,80 1,90 0,65 Jiu 6,30 3,15 0,90 Olt 13,30 8,25 5,00 Arges 5,00 3,10 1,60 Ialomita 3,30 2,20 0,75 Siret 16,70 11,10 5,50 Total rauri inferioare 79,00 45,90 21,80 Dunarea 0,00 18,50 12,00 Total Romania 79,00 64,40 33,80

4.3. SITUATIA ACTUALA A UTILIZARII POTENTIALULUI HIDROENERGETIC

4.3.1. Evolutia productiei de energie hidroelectrica in intervalul 2000-2007

In prezent, in Romania, structura producatorilor de energie electrica este urmatoarea:

INHGA – DGA 94

 Producator termo - 55%;

 Hidroelectrica – 30%;

 Nucleoelectrica – 10%;

 Producatori independenti - 5%.

S.C. Hidroelectrica S.A. este cel mai important producator de energie electrica din Romania pe piata reglementata si principalul producator pe piata libera. Societatea administreaza 307 centrale hidroelectrice, inclusiv 5 statii de pompare energetice. Puterea totala instalata este de 6361,92 MW, in anul 2007 furnizand in Sistemul Energetic National 15807 GWh.

In ceea ce priveste evolutia puterii instalate si a energiei anuale furnizate in intervalul 2000 - 2007, ea a variat in functie de natura hidrologica a anului, dupa cum se prezinta in tabelul 20, astfel:

TABEL 20 Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Putere instalata 5833 5856 6261 6288 6334 6346 6326 6362 MW Energie anuala 14700 14800 16000 13200 16400 20103 18235 15807 GWh Dupa cum se poate observa, din punct de vedere hidrologic, cei opt ani de productie pot fi impartiti in:

 ani secetosi (2000; 2001; 2003);

 an mediu (2004);

 ani ploiosi (2005-2006);

 an subnormal (2007).

S.C. Hidroelectrica S.A. este structurata in 12 filiale, fara personalitate juridica, a caror pondere in productia de energie electrica este redata in tabelul 21 si graficul alaturat:

INHGA – DGA 95

TABEL 21 Ponderea Sucursala (%) Portile de Fier 36,0 Sebes 2,8 Caransebes 1,1 Hateg 3,1 Bistrita 12,3 Sibiu 2,6 Cluj 7,6 Slatina 6,8 Ramnicu Valcea 17,3 Buzau 1,1 Targu Jiu 1,5

Buzau; 1,1 Targu Jiu; 1,5 Ramnicu Valcea; 17,3 Portile de Fier; 36,0 Slatina; 6,8

Cluj; 7,6 Sebes; 2,8 Sibiu; 2,6 Caransebes Bistrita; 12,3 ; 1,1 Hateg; 3,1

4.3.2. Gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic

Daca se ia in considerare energia furnizata de centralele hidroelectrice in anul de varf 2005, de 20,103 TWh si o raportam la potentialul tehnic amenajabil de 33,8 TWh/an, rezulta un grad de amenajare de 59,5%. Mai corect este insa a calcula gradul de amenajare al resurselor hidroenergetice luand in considerare anul hidrologic mediu, cand productia de energie hidroelectrica a fost estimate la 17.5TWh, caz in care rezulta un grad de amenajare a potentialului hidroenergetic de cca 52%. In general se admite grosso modo ca potentialul hidroenergetic al Romaniei este amenajat in proportie de 50%. Rezulta implicit ca mai este de utilizat un potential de circa 16TWh/an energie hidroelectrica, care va constitui in continuare obiectul Strategiei Energetice a Romaniei.

INHGA – DGA 96

Considerand potentialul hidroenergetic amenajat ca fiind energie produsa in C.H.E. existente in anul hidrologic mediu, gradul actual de utilizare a potentialului tehnic amenajabil este prezentat in tabelul 22.

TABEL 22 Potentialul Gradul actual de Potentialul Districtul de bazin tehnic utilizare a amenajat hidrografic amenajabil potentialului TWh/an TWh/an % Somes 2,20 0,63 28,64 Crisuri 0,90 0,37 41,11 Mures 4,30 1,47 34,19 Raurile din Banat 0,65 0,60 92,31 Jiu 0,90 0,52 57,78 Olt 5,00 4,20 84,00 Arges 1,60 0,94 58,75 Ialomita 0,75 0,30 40,00 Siret 5,50 2,00 36,36 Dunare 12,00 6,45 53,75 TOTAL ROMANIA: 33,80 17,48 51,72

Din acest tabel se poate constata, ca gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic difera de la un bazin hidrografic la altul, ponderile mai mari de amenajare realizandu-se in bazinele hidrografice cu un potential specific mai ridicat (Olt, Banat, Arges, Jiu, Dunare).

4.4. REGLEMENTARI LEGISLATIVE IN DOMENIUL ENERGIEI

In Romania desfasurarea actiunilor din sectorul energiei electrice este reglementata printr-o serie de acte normative: Legi,Hotarari de Guvern, Ordine ale institutiilor centrale etc.Cea mai semnificativa este Legea Energiei nr. 13/2007, publicata in Monitorul Oficial partea I, nr.51 din 23 ianuarie 2007,modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 33/4 mai 2007 (Monitorul Oficial nr. 337 din 18 mai 2007).

Obiectivele acestei legi sunt:

 asigurarea dezvoltarii durabile a economiei nationale;

 diversificarea bazei de resurse energetice primare;

 crearea si asigurarea functionarii pietelor concurentiale de energie electrica;

INHGA – DGA 97

 asigurarea accesului nediscriminatoriu si reglementat al tuturor participantilor la piata de energie electrica si la retelele electrice de interes public;

 transparenta tarifelor,preturilor si taxelor la energie electrica in cadrul unei politici de tarifare,urmarind cresterea eficientei pe ciclul de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice;

 construirea stocurilor de siguranta la combustibilii necesari pentru producerea energiei electrice, precum si a energiei termice produse in cogenerare;

 asigurarea functionarii interconectate a Sistemului Electroenergetic National (SEN) cu sistemele electroenergetice ale tarilor vecine si cu sistemele electroenergetice din Uniunea pentru Coordonarea Transportului Energiei Electrice (UCTE);

 promovarea utilizarii surselor noi si regenerabile de energie;

 asigurarea protectiei mediului la nivel local si global,in concordanta cu reglementarile legale in vigoare;

 asigurarea masurilor de securitate in vederea prevenirii si combaterii actelor de terorism si sabotaj asupra infrastructurii Sistemului Electroenergetic National;

 asigurarea sigurantei de functionare a Sistemului Electroenergetic National;

 asigurarea sigurantei in alimentarea cu energie electrica a consumatorilor;

 promovarea productieide energie electrica realizata in sisteme de cogenerare de inalta eficienta,asociata energiei termice livrate pentru acoperirea unui consum economic justificat.

Strategia si politica energetica

Strategia energetica nationala defineste obictivele sectorului energiei electrice pe termen mediu si lung si modalitatile optime de realizare a acestora,in conditiile asigurarii unei dezvoltari durabile a economiei nationale.Strategia energetica se elaboreaza de ministerul de resort si se aproba de Guvern,cu consultarea organizatiilor neguvernamentale,a partenerilor sociali si a reprezentantiilor mediului de afaceri.

INHGA – DGA 98

Politica energetica,urmarind directile stabilite prin strategia energetica,este elaborata de ministerul de resort pe baza Programului de guvernare,pentru un interval de timp mediu si cu considerarea evolutiilor probabile pe termen lung,cu consultarea organizatiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali si a reprezentantiilor mediului de afaceri,avand in vedere,in principal:

 constituirea cadrului institutional corespunzator,prin definirea organismelor si a autoritatilor competente pentru realizarea acestei politici;

 asigurarea securitatii in aprovizionarea cu combustibili;

 asigurarea importurilor si exporturilor de combustibili si energie electrica;

 asigurarea protectiei mediului mediului, reconstructia ecologica a siturilor afectate de activitati energetice;

 transparenta preturilor si tarifelor la combustibili de energie;

 cresterea eficientei in utilizarea combustibililor si energiei;

 dezvoltarea surselor regenerabile de energie si cogenerarii de inalta eficienta, cu acordarea de prioritati energiei electrice pentru asezarile izolate;

 dezvoltarea cooperarii energetice internationale.

Sursele de finantare utilizate pentru aplicarea strategiei energetice nationale si politicii Guvernului in sectorul energetic se asigura din sursele proprii ale operatorilor economici in domeniu, bugetul de stat, bugetele locale, imprumuturi rambursabile si nerambursabile.

Masurile de sprijin de natura ajutorului de stat, propuse pentru asigurarea aplicarii strategiei energetice nationale si politicii Guvernului in sectorul energiei electrice precum si cele prevazute de prezenta lege vor fi aprobate si acordate numai in conditiile legii.

Programul energetic

Politica energetica se concretizeaza intr-un program cuprinzand masuri de stimulare a activitatilor de investitii, cercetare-dezvoltare etc., aprobat prin hotarare a Guvernului

Guvernul, Ministerul de resort, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale iau masuri pentru realizarea obiectivelor inscrise in

INHGA – DGA 99

programul prevazut si examineaza anual sau ori de cate ori este necesar, stadiul indeplinirii prevederilor acestuia.

Strategia energetica nationala si politica energetica se elaboreaza de catre Ministrul de resort care asigura si aducerea la indeplinire a acesteia in conditiile Legii energiei.

O alta reglementare priveste promovarea productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie (H.G. nr. 958 din 18 august 2005 care modifica H.G. nr.443/2003).

Aceasta hotarare stabileste cadrul legal necesar promovarii programului de crestere a contributiei surselor regenerabile de energie la productia de energie electrica. Ea defineste termenul de surse regenerabile de energie, ca fiind surse regenerabile de energie nefosile cum sunt: eoliana, solara, geotermala, a valurilor, a mareelor, energia hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si biogaz.

In Hotararea Guvernamentala mai sus mentionata se prevede ca:

 ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie la consumul national brut de energie electrica urmeaza sa ajunga la 33% pana in anul 2010;

 prevederile acestei hotarari se aplica energiei electrice produse din urmatoarele surse de energie regenerabile:energie hidro produsa in centrale cu o putere instalata mai mica sau egala cu10MW,puse in functiune sau modernizate incepand cu anul 2004,energie eoliana,solara,geotermala,biomasa,a valurilor,precum si hidrogen produs din surse regenerabile de energie;

 nivelul cotelor obligatorii ce se vor utiliza pana in anul 2010,in conformitate cu tinta asumata de Romania in negocierile de aderare la Uniunea Europeana privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie in consumul intern brut de energie electrica sunt dupa cum urmeaza : 0,7% pentru anul 2005, 2,22% pentru anul 2006, 3,74% pentru anul 2007, 5,26% pentru anul 2008, 6,78% pentru anul 2009 si 8,3% pentru perioada 2010 – 2012.

4.5. STRATEGIA ENERGETICA A ROMANIEI 2007 – 2020

Potrivit acestui document, obiectivul general al dezvoltarii sectorului energetic il constituie acoperirea integrala a consumului intern de energie in conditii de crestere a securitatii energetice a tarii, de dezvoltare durabila si cu asigurarea unui nivel de competitivitate.

INHGA – DGA 100

Printre directiile de actiune ale Strategiei energetice a Romaniei, convergente cu cele ale politicii energetice ale Uniunii Europene este cea de alegere a unui mix de energie echilibrat, cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si resurselor energetice regenerabile, inclusiv prin utilizarea potentialului hidroenergetic neexploatat, care sa confere sectorului energetic competitivitate si securitate in aprovizionare.

Ca directii de actiune, Strategia energetica a Romaniei prevede:

Durabilitatea

 promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrica al anului 2010, 35% in anul 2015 si 38% in anul 2020;

 stimularea investitiilor in imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse – productie – transport – distributie – consum;

 promovarea utilizarii biocombustibililor lichizi, biogazului si a energiei geotermale;

 sustinerea activitatilor de cercetare – dezvoltare si diseminare a rezultatelor cercetarilor aplicabile;

 reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator prin utilizarea tehnologiilor curate.

In anul 2010 se va indeplini tinta nationala stabilita privind utilizarea surselor regenerabile de energie in productia de energie electrica. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua sa creasca si dupa anul 2010, astfel incat productia de energie electrica din aceste surse in anul 2015 sa reprezinte 35% din consumul brut de energie, iar in anul 2020 sa reprezinte 38%.

In ceea ce priveste hidroenergia, in conformitate cu Studiul privind restructurarea sistemului de producere a energiei electrice din Romania – Etapa II – Dezvoltarea sistemului electroenergetic, elaborat de catre PB POWER Marea Britanie si ISPE, este necesar sa fie retehnologizate in perioada 2008 – 2010 centrale hidro cu o putere instalata de aprox.1135 MW, sunt posibil de retehnologizat, in perioada 2010 – 2020, centrale hidro cu o putere instalata de aproximativ 2417 MW, la care se adauga proiecte noi in centrale hidro stabilite pentru perioada 2008 – 2020, cu o putere instalata de 759 MW, si proiecte posibil de realizat in aceeasi perioada, cu o putere instalata de 895 MW. La aceste proiecte hidro se adauga inca doua proiecte, care vor fi realizate in

INHGA – DGA 101

aceasta perioada, si anume CHEAP Tarnita, cu o putere instalata de 1000 MW si AHE pe Tisa, de 30 MW.

Promovarea utilizarii resurselor regenerabile de energie

Pentru sustinerea producerii energiei electrice din resurse energetice regenrabile a fost stabilit un mecanism de promovare bazat pe certificate verzi, prin care furnizorii achizitioneaza certificate in cote obligatorii, proportional cu volumul de energie electrica vanduta consumatorilor. Au fost stabilite urmatoarele cote obligatorii, ca valori procentuale anuale din consumul brut de energie electrica: pentru anul 2006 – 2,2%, pentru anul 2007 – 3,74%, pentru anul 2008 – 5,26%, pentru anul 2009 – 6,78% si incepand cu anul 2010 – 8,4%.

Printre masurile care se au in vedere pentru promovarea surselor regenerabile de energie, este si aceea de crestere a gradului de valorificare, in conditii de eficienta economica, a resurselor energetice regenerabile pentru productia de energie electrica si termica prin facilitati in etapa investitionala, inclusiv facilitarea accesului la reteaua electrica.

Pentru Romania, cele mai convenabile resurse regenerabile (in functie de costurile de utilizare si volumul de resurse) sunt: microhidro, eoliene si biomasa.

O posibila repartitie pe tehnologii, care impreuna cu instalatiile hidroenergetice mari asigura indeplinirea tintelor stabilite pentru anii 2010, 2015 si 2020 ar fi:

 instalatiile hidro de mica putere cu 1,5 – 1,7 TWh (cca 600 MW instalati);

 aplicatiile eoliene cu 1,3 – 1,6 TWh (cca 600 – 700 MW);

 grupuri de cogenerare ce utilizeaza biomasa, cu 0,5 – 1,0 TWh (cca 150 – 300 MW).

In conformitate cu prevederile Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie, necesarul de investitii in perioada 2006 – 2015, este estimat in Strategie la 1800 mil.euro.

Masuri specifice sectorului hidroenergetic

 Continuarea programului de privatizare a microhidrocentralelor si privatizarea unor unitati hidro de putere medie.

 Continuarea programului de retehnologizare a grupurilor hidroenergetice, program ce cuprinde pana la nivelul anului 2010, reabilitrarea unor capacitati de productie cu o putere totala de 611,36 MW, sporul de putere fiind de 32,6 MW.

INHGA – DGA 102

 Valorificarea eficienta a potentialului hidroenergetic, prin realizarea de noi capacitati de productie, inclusiv prin atragerea de capital privat.

 Realizarea centralei hidroenergetice de acumulare prin pompaj Tarnita – Lapusesti, pentru satisfacerea cererii de servicii de sistem pe piata de energie interna si regionala si optimizarea regimurilor de functionare ale Sistemului Energetic National. Finantarea se va asigura si prin aport de capital privat.

 Finalizarea urgenta de catre Ministerul Transporturilor a proiectelor de amenajare a Dunarii in vederea asigurarii apei de racire la CNE Cernavoda (pragul Bala sau CHE Macin) si inceperea executiei lucrarilor.

Acquis-ul comunitar

Romania trebuie sa incurajeze investitiile in surse alternative de energie, astfel ca ponderea energiei electrice produse din resurse regenerabile de energie, fata de consumul national brut de energie electrica sa ajunga la 33% pana in anul 2010, valoare echivalenta cu un total de 21,4 TWh.

Obiectivul strategic propus in Cartea Alba a Comisiei Europene pentru o Strategie Comunitara Energy for the future: renewable sources of energy consta in dublarea, pana in anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al tarilor membre ale Uniunii Europene, care trebuie sa ajunga treptat, de la 6 % in anul 1995, la 12 % in consumul total de resurse primare.

Expertii Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei (ARCE) considera ca, pe langa faptul ca acest tip de energie nu este poluanta si, practic, inepuizabila, pe termen mediu si lung, costurile sale sunt mult mai reduse, in special in conditiile in care pretul produselor petroliere creste vertiginos. Sursele regenerabile de energie asigura cresterea sigurantei in alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice, in conditiile unei dezvoltari economice durabile si a protejarii mediului inconjurator.

Romania are o Strategie de valorificare a resurselor regenerabile, aprobata prin Hotarare a Guvernului in anul 2003. Sistemul romanesc de promovare a E-SRE consta in combinarea cotelor obligatorii (1) si a certificatelor verzi (2).

Sistemul de promovare a E-SRE vizeaza energia electrica produsa din energie eoliana, energie solara, energie geotermala, biomasa, energia valurilor, hidrogen produs din SRE, precum si energia electrica produsa in centrale hidroelectrice cu o putere instalata mai mica sau egala cu 10 MW, puse in functiune sau modernizate incepand cu anul 2004.

INHGA – DGA 103

Sistemul de cote obligatorii este definit ca fiind mecanismul de promovare a producerii de energie electrica din surse regenerabile de energie, prin achizitia de catre furnizori a unor cote obligatorii de energie electrica produsa din aceste surse in vederea vanzarii catre consumatorii deserviti. Certificatul verde este un document ce atesta o cantitate de 1 MWh de E-SRE livrata in retea. Certificatul verde are teoretic valabilitate nelimitata si se poate tranzactiona distinct de energie electrica asociata acestuia, pe o piata a contractelor bilaterale sau pe piata centralizata de certificate verzi.

Cea mai mare parte a energiei regenerabile din Romania este produsa in acest moment in domeniul hidroenergetic. Ponderea energiei regenerabile a variat in ultimii ani intre 26– 30% din consumul intern brut de energie electrica, in functie de hidraulicitatea anuala. Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al Romaniei este de cca 36 TWh/an. Potentialul hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25 TWh (n.n. - sunt luate in considerare valorile minime ale potentialului hidroenergetic amenajabil), cu o putere instalata de circa 8000 MW. In 2005 nivelul de valorificare a atins circa 80% din potentialul economic amenajabil si sunt in executie amenajari hidroenergetice insumand o putere instalata de circa 600 MW, cu un potential de productie de 1.870 GWh/an.

Preturi si profit

Pretul de achizitie a energiei electrice se stabileste in conformitate cu metodologia pentru stabilirea preturilor/tarifelor de achizitie a energiei electrice de la producatorii independenti si autoproducatori, aprobata de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), astfel incat sa fie acoperite costurile justificate ale producatorilor.

Producatorul de E-SRE poate vinde E-SRE pe piata de energie electrica la pretul pietei. Pentru acoperirea integrala a costurilor de producere si obtinerea unui profit rezonabil primeste pentru fiecare 1 MWh de energie electrica livrat in retea un certificat verde care poate fi tranzactionat in limitele de pret stabilite de ANRE. Producatorul de E-SRE poate vinde E-SRE in baza unui contract bilateral sau pe bursa de energie, pe Piata pentru Ziua Urmatoare (PZU).

Fonduri comunitare pentru resurse regenerabile

Programul operational Cresterea Competitivitatii Economice are o componenta care se va ocupa de energie, si care incurajeaza investitiile in sectorul energie regenerabila. Organismul intermediar pentru Energie este Directia Generala Politica Energetica, care va fi responsabila pentru implementarea proiectelor care se incadreaza in axa prioritara de actiune IV, imbunatatirea eficientei energetice si dezvoltarea durabila a sectorului energetic, care va acorda fonduri pentru imbunatatirea eficientei energetice, valorificarea resurselor regenerabile

INHGA – DGA 104

de energie si reducerea impactului negative al functionarii sistemului energetic asupra mediului.

In cadrul axei prioritare IV – Energie, sunt eligibile, pentru posibila finantare din fondurile structurale europene, proiectele ce se incadreaza in cele trei domenii majore de interventie: imbunatatirea eficientei energetice, valorificarea resurselor regenerabile de energie si reducerea impactului negativ asupra mediului al functionarii sistemului energetic.

In vederea valorificarii resurselor regenerabile de energie, programul operational va investi banii comunitari in realizarea unor investitii care sa modernizeze capacitatile de productie a energiei electrice si termice prin valorificarea resurselor regenerabile. Vor fi finantate si investitii pentru modernizarea instalatiilor deja existente.

Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice va fi finantat din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.

4.6. MICROPOTENTIALUL HIDROENERGETIC

Dupa cum s-a precizat anterior, dupa modelul european si Romania a elaborat o strategie In domeniul „energiei verzi”, prin care Isi stabileste ca tinta, pana In 2010, o cota de 4% din energie obtinuta din surse regenerabile: amenajari hidro de mica putere, energie eoliana, energie solara, bioenergie (In primul rand biomasa). In putere instalata, aceasta cota reprezinta circa 750 MW. Dorinta de a utiliza potentialul surselor regenerabile de energie a existat In Romania si Inainte de 1989, cand s-a pus accentul Indeosebi pe energia hidro. Actualmente, facilitatile create fac ca, din ce In ce mai multe firme romanesti si straine sa doreasca sa se implice In producerea de energie electrica din surse regenerabile.

In cadrul Surselor Regenerabile de Energie (SRE), energia hidro detine cea mai mare pondere si este considerata energia furnizata de unitati hidroenergetice cu puterea instalata < 10 MW (adica hidroenergie mica obtinuta In microhidrocentrale).

Micropotentialul este parte integranta a potentialului energetic al Romaniei si daca, pana In prezent s-a pus accent In special pe realizarea de centrale hidroelectrice cu puteri > 10 MW, Romania va face demersuri pentru valorificarea In continuare a micropotentialului pentru a raspunde cerintelor Directivei Uniunii Europene privind sursele regenerabile de energie.

In momentul de fata exista preocupari de valorificare a micropotentialului hidroenergetic atat In tara cat si la nivel international. In ceea ce priveste Romania, Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice – ISPH a realizat

INHGA – DGA 105

diferite studii privind micropotentialul hidroenergetic, s-au realizat centrale de mica putere si s-au reabilitat cele existente.

La 31.12.2005 (sursa S.C. Hidroelectrica S.A.si U.P.B.) erau In exploatare 296 microhidrocentrale avand puterea instalata Pi = 364 MW si Em = 1082 GWh/an. De mentionat ca energia produsa efectiv de aceste centrale este de cca 30% - 40% din energia de proiect.

Dintre acestea, un numar de 209 MHC-uri se afla In administrarea S.C. Hidroelectrica S.A., principalul administrator al hidropotentialului amenajat al Romaniei.

Micropotentialul amenajat la 1.01.2005 totaliza 380 de MHC (microhidrocentrale) si CHEMP (centrale hidroelectrice de mica putere) avand puterea instalata de 501 MW si energia medie de proiect 1504 GWh/an.

Situatia celor 380 MHC existente este urmatoarea:

 296 MHC (78% din total) sunt In exploatare, din care 209 sunt detinute de Hidroelectrica;

 49 MHC (13% din total) sunt In executie;

 35 MHC (9% din total) sunt casate sau casate partial.

Repartitia puterii totale instalate de 501 MW In cele 380 MHC este urmatoarea:

 365 MW (73% din total) sunt instalati In MHC aflate In exploatare;

 127 MW (25% din total)sunt instalati In MHC aflate In executie;

 8 MW (2% din total) sunt instalati In MHC casate sau casate partial.

In ceea ce priveste energia totala medie de proiect a celor 380 MHC de 1504 GWh/an ea este repartizata astfel:

 1082 GWh/an (72% din total) sunt instalati In MHC aflate In exploatare;

 391GWh/an (26% din total)sunt instalati In MHC aflate In executie;

 30 GWh/an (2% din total) sunt instalati In MHC casate sau casate partial

Un proiect finantat de Ministerul Economiei si Comertului, elaborat de Universitatea Politehnica Bucuresti si Institutul de Studii si Proiectari hidroenergetice a facut o evaluare a micropotentialului energetic al Romaniei.

INHGA – DGA 106

Micropotentialul tehnic amenajabil reprezinta puterea sau energia electrica care ar putea fi produsa prin amenajarea hidroenergetica a cursurilor de apa cu potential redus. Determinarea riguroasa a micropotentialului tehnic amenajabil se face pe baza elaborarii unor scheme de amenajare, care tin seama de conditiile locale (topografice, geologice, hidrologice, ecologice), situatia cailor de comunicatie, cerintele de apa pentru alte folosinte, performantele tehnice ale hidroagregatelor etc.

Din punct de vedere hidroenergetic, in studiul susmentionat, teritoriul Romaniei a fost Impartit In 10 bazine astfel:

1. Bazinul Tisa – Somes;

2. Bazinul Crisuri;

3. Bazinul Mures;

4. Bazinul Timis – Nera – Barzava;

5. Bazinul Cerna – Jiu;

6. Bazinul Olt;

7. Bazinul Arges;

8. Bazinul Ialomita;

9. Bazinul Siret – Prut;

10. Bazinul Dunarii.

Rezultatele evaluarii microhidropotentialului teoretic liniar sunt prezentate in tabelul 23:

TABEL 23 Lungime Potential Nr. Potential Bazinul hidrografic cursuri de apa amenajabil crt. teoretic [MW] [Km] [MW] 1 Somes-Tisa 2689 177 38 2 Crisuri-Barcau 1073 53.7 5.7 3 Mures 3050 301 76 4 Nera-Timis-Barzava 1913 256 84 5 Cerna-Jiu 1830 257 88 6 Olt 5029 458 122 7 Arges-Dambovita 1328 43 0.17 8 Ialomita 321 21 1.8

INHGA – DGA 107

Lungime Potential Nr. Potential Bazinul hidrografic cursuri de apa amenajabil crt. teoretic [MW] [Km] [MW] 9 Siret-Prut 6400 306 0.17 10 Dunarea 1133 22.3 0.8 Total Romania 24766 1895 416.64 Din acest tabel rezulta ca micropotentialul teoretic liniar este de 1895 MW, tehnic amenajabil, insa din acesta doar cca. 416 MW sunt situati pe cursuri de apa care au un potential specific mai mare de 150 KW/Km, potential considerat ca fiind economic amenajabil. Energia medie anuala potential a fi produsa este estimata la 2750 GWh/an, iar cea economica de numai 1200 GWh/an.

4.7. STRATEGIA DE DEZVOLTARE SI RETEHNOLOGIZARE A SECTORULUI HIDROENERGETIC PENTRU PERIOADA 2004 - 2025

Aceasta strategie a fost elaborata de S.C. Hidroelectrica S.A. si constituie o componenta a strategiei de dezvoltare durabila la nivel national.

Strategia porneste de la directiile de politica energetica stabilite de Guvernul Romaniei in ,,Foaia de parcurs pentru sectorul energetic al Romaniei” aprobata prin HGR nr. 890/2003 (ce definesc strategia sectorului pe intervalul 2004 – 2015), si inglobeaza si obiectivele concrete stabilite prin ,,Strategia nationala de dezvoltare a Romaniei pe termen mediu 2001 – 2004” aprobata prin HGR nr. 647/2001.

4.7.1. Obiective Generale

Obiectivele generale ale acestei strategii sunt urmatoarele:

 cresterea gradului de utilizare a potentialului hidroenergetic al tarii prin realizarea de noi capacitati de productie, de la 49% la 01.01.2004 la 69% la nivelul anului 2025;

 aducerea capacitatilor de productie in operare la nivelul perfomantelor energoeconomice al centralelor hidroelectrice de pe plan mondial,cresterea singuratei in functionare si refacerea capacitatii de functionare pentru un nou ciclul de viata;

 atragerea capitalului privat in proiectele de dezvoltare si retehnologizare a capacitatilor de productie hidroenergetice;

 cresterea eficientei in valorificarea productiei de energie electrica si a serviciilor de sistem in conditiile liberalizarii pietei de electricitate regionale si europene;

INHGA – DGA 108

 privatizarea prin vanzare a microhidrocentralelor cu atragerea de capital pentru modernizarea acestora;

 strategia de dezvoltare a sectorului hidroenergetic pentru perioada 2004 – 2025 are doua programe principale:

- realizarea de noi capacitati de productie;

- retehnologizarea centralelor hidroelectrice in operare.

4.7.2. Programul de realizare de noi capacitati de productie

Programul porneste de la posibilitatile existente, de valorificare a potentialului hidroenergetic al Romaniei.

Potentialul tehnic amenajabil al Romaniei luat in nconsiderare in strategie este evaluat la cca 36 TWh/an respectiv o putere instalata de cca 11.500 MW.

Gradul actual de utilizare a potentialului tehnic amenajabil luat in considerare este de 49% (17,3 TWh/an).

Avand in vedere avantajele pe care le ofera producerea energiei electrice in hidrocentrale – energie ieftina, proces tehnologic cu impact minim asupra factorilor de mediu, dezvoltarea infrastructurii regionale, incadrarea in Directiva Comunitatii Europene de dezvoltare a resurselor regenerabile etc. programul prevede o dezvoltare importanta de noi capacitati de productie.

4.7.3. Programul de retehnologizare a centralelor in operare

Nevoia de retehnologizare a centralelor in operare deriva din urmatoarele considerente:

 varsta avansata a unor hidroagregate (HA) si epuizarea duratei lor de viata, situatia vechimii celor 252 hidroagregate cu Pi≥ 4 MW fiind la 01.01.2004 urmatoarea:

 26 HA (10.5%): > 40 ani;

 45 HA (17.8%): intre 30 si 40 ani;

 63 HA (25.0%): intre 20 si 30 ani;

 8 HA (46.7%) : > 20 ani;

 existenta unor deficiente de conceptie si executie sau utilizarea de echipamente cu fiabilitate redusa si perfomante tehnice depasite;

INHGA – DGA 109

 performante energo economice initiale reduse sau diminuate prin uzura in functionare;

 grad redus de automatizare prin conceptia initiala;

 apacitatea redusa de furnizare a servicilor tehnologice de system.

Programul de retehnologizare a capacitatilor de productie in operare prevede:

 Putere instalata retehnologizata -5637 MW;

 Energie suplimentara obtinuta – 410 MWh/an;

 Spor de putere instalata -206 MW.

Acest program se va realiza in trei etape.

Etapa I: Retehnologizarea a 2 centrale hidrotehnice importante ale sistemului hidroenergetic si anume:

 CHE Olt Inferior (5 CHE) 20 x 13.25 MW

 CHE Lotru Ciunget 3 x 170 MW

Etapa II: Retehnologizarea a 19 de centrale hidroelectrice, respectiv:

 CHE din cascada r.Olt - 19 CHE;

Esalonarea realizarii lucrarilor din sectorul hidroenergetic in districtul de bazin hidrografic Olt este prezentata in tabelul 24.

TABEL 24

ESALONAREA REALIZARII CHE IN PERIOADA 2005-2012

Durata Denumirea de Perioada de realizare: proiectului finalizare -ani- 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 I. LUCRARI DE RETEHNOLOGIZARE A CENTRALELOR HIDROELECTRICE CHE Olt-Slatina 4.5 Dunare

CHE Lotru 4

INHGA – DGA 110

Durata Denumirea de Perioada de realizare: proiectului finalizare -ani- 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 II. LUCRARI DE INVESTITII NOI CHE Izlaz-30 4 MW

III. LUCRARI DE INVESTITI IN EXECUTIE

CHE Robesti Pi=10MW 3 Em=74.6GWh/an CHE Racovita Pi=29.9 MW 5 Em=192.8 GWh/an IV. ALTE LUCRARI DE INVESTITII LA AMENAJARILE HIDROENERGETICE AFLATE IN EXECUTIE CHE: Caineni, 7 Hoghiz

VI. LUCRARI PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI Lucrari de combatere eroziuni maluri, redarea terenurilor in circuit natural, prevenire, 3 poluare, combaterea eutrofizarii lacurilor, monitorizarea indicatorilor de mediu

4.8. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII PENTRU UTILIZARAE POTENTIALULUI HIDROENERGETIC

Principalele actiuni pentru utilizarea potentialului hidroenergetic s-au prezentat atat in Strategia Energetica a Romaniei, cat si un cea propusa de S.C. Hidroelectrica S.A.. Intre prevederile acestor doua documente exista anumite

INHGA – DGA 111

inadvertente, explicabile prin faptul ca au fost elaborate la date calendaristice diferite, respectiv 2007 si 2004, dar ele nu sunt de natura a afecta actiunile propuse.

Actiunile si masurile propuse in cele doua documente susmentionate au fost completate cu datele furnizate de S.C. Hidroelectrica S.A. la solicitarea I.N.H.G.A. prin Ministerul Mediului, privind actiunile ce se vor intreprinde in privinta amenajarilor hidrotehnice aflate in constructie, a centralelor hidroelectrice ce pot constitui obiectul unor proiecte de retehnologizare, precum si a listei cuprinzand proiectele de investitii hidroenergetice noi.

4.8.1. Continuarea executiei lucrarilor hidrotehnice aflate in constructie

In prezent se afla in constructie, in diferite stadii de executie un numar de 12 obiective hidrotehnice si hidroenergetice complexe (baraje, derivatii, centrale hidroelectrice, conducte fortate, etc.).

Potrivit datelor furnizate de S.C. Hidroelectrica S.A. la solicitarea I.N.H.G.A. prin Ministerul Mediului, situatia acestor lucrari este prezentata in tabelul 25. Sunt prezentate principalele obiective ale amenajarilor, folosintele deservite, cateva caracteristici principale, data inceperii executiei, stadiul de realizare, precum si data estimata pentru punerea in functiune.

INHGA – DGA 112

TABEL 25

BARAJE SI LUCRARI HIDROTEHNICE SPECIALE AFLATE IN DIVERSE FAZE DE EXECUTIE Stadiul Obiectele Curs de Data executiei Data Nr. Schema de principale Caracteristici Folosinte Tip apa/bazin inceperii lucrarilor la estimata crt. amenajare ale principale deservite constructiv hidrografic executiei 01.01.2008 pt. PIF amenajarii (%) Hbaraj=21,5 m Producere 3 Vutil=1,62 mil.m de energie Baraj Cota electrica 1 Baraj stavilar 1990 95 2011 Robesti coronament=340 mdMN Amenajarea NNR=335 mdMN hidroenergetica a P =27,1 MW Producere CHE i Centrala 2 raului Olt pe r. Olt Em=74,64 GWh/an de energie 1990 85 2011 Robesti 3 baraj sectorul Cornetu- Qi=330 m /s electrica Avrig Hbaraj=21,5 m Producere 3 Vutil=5,831 mil.m de energie Baraj Cota electrica 3 Baraj stavilar 1990 90 2011 Racovita coronament=377,5 mdMN NNR=373,5mdMN P =31,5 MW Producere CHE i Centrala 4 Em=73,99 GWh/an de energie 1990 70 2011 Racovita 3 baraj Qi=330 m /s electrica P =27,7 MW Producere CHE i Centrala dupa 5 Em=76,24 GWh/an de energie 1990 3 Caineni 3 baraj 2014 Qi=330 m /s electrica

INHGA – DGA 113

Stadiul Obiectele Curs de Data executiei Data Nr. Schema de principale Caracteristici Folosinte Tip apa/bazin inceperii lucrarilor la estimata crt. amenajare ale principale deservite constructiv hidrografic executiei 01.01.2008 pt. PIF amenajarii (%) Amenajarea Pi=25,3 MW Producere hidroenergetica a Em=67,4 GWh/an de energie CHE 3 Centrala dupa 6 raului Olt pe r. Olt Q =330 m /s electrica 1990 - Lotrioara i baraj 2014 sectorul Cornetu- Avrig Hbaraj=27 m Producere 3 Vutil=217 mil.m de energie Cota electrica coronament=443,5 - alimentari mdMN cu apa NNR=436,5mdMN - irigatii Baraj - apararea Amenajarea Hoghiz dupa 1 impotriva Baraj stavilar 1990 25 hidroenergetica a (minim 2016 inundatiilor raului Olt pe r. Olt energetic) prin sectorul Fagaras- atenuarea Hoghiz viiturilor - decantarea materialului aluvionar P =18,82 MW Producere i Centrala dupa 2 CHE Hoghiz Em=54,6 GWh/an de energie 1990 15 3 baraj 2016 Qi=70 m /s electrica Sursa: HIDROELECTRICA S.A.

INHGA – DGA 114

4.9. PARAMETRII DE PERFORMANTA AI SISTEMULUI HIDROENERGETIC AL ROMANIEI IN ANUL 2025

Sintetizand rezultatele aplicarii programelor de dezvoltare de noi capacitati de productie si de retehnologizare a centralelor hidroelectrice in operare se obtin dimensiunea si performantele sistemului hidroenergetic al Romaniei la nivelul anului 2025, respectiv:

- Puterea instalata - 8.850 MW

 din care privatizati - 104 MW

- Energia electrica produsa - 24.270 GWh/an

- Gradul de utilizare a potentialului - 69 %

Problema fundamentala a realizarii programelor de dezvoltare si retehnologizare o constituie asigurarea cheltuielilor de capital.

Analiza facuta cu expertii Bancii Mondiale legat de obtinerea creditului pentru finantarea retehnologizarii CHE Lotru Ciunget a evidentiat ca cheltuielile de capital necesare pentru intervalul 2005 – 2012 pot fi acoperite prin surse proprii de natura amortismentelor si prin surse atrase – credite bancare si plasamente financiare finantabile din punct de vedere al indicatorilor bancari de lichiditate ceruti de bancile finantatoare.

INHGA – DGA 115

CAPITOLUL 5

IDENTIFICAREA ACTIUNILOR, MASURILOR, OPTIUNILOR SI SOLUTIILOR PENTRU UTILIZAREA POTENTIALULUI NAVIGABIL AL APELOR

5.1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE TRANSPORTULUI PE APA

Dupa cum se stie, una dintre caracteristicile esentiale ale apei este aceea ca ea constituie o cale de transport. Dealtfel, dezvoltarea civilizatiei umane este strans legata de transportul pe apa. Toate marile civilizatii s-au dezvoltat in apropierea cursurilor de apa, a marilor si ocanelor pe care le-au folosit nu numai la transporturile de marfuri, ci si in scop militar.

Caile de transport pe apa pot fi clasificate in doua mari categorii: transporturi fluviale si transporturi maritime. Din prima categorie fac parte transporturile pe fluvii, pe rauri, pe lacuri si pe canale navigabile, in timp ce transporturile maritime cuprind transporturile pe mari si oceane.

In prezentul raport accentul va fi pus pe utilizarea potentialului navigabil al raurilor interioare, fara a neglija insa relatiile dintre transporturile fluviale si cele maritime.

Caile navigabile interioare detin un loc important in efectuarea transporturilor, dezvoltarea transporturilor pe caile navigabile interioare fiind o caracteristica a tarilor industrializate. Domina transporturile de marfuri in vrac: minereuri, carbuni, materiale de constructii, cereale, ingrasaminte chimice etc.

Eficienta transporturilor pe caile navigabile interioare este determinata de urmatorii factori principali: pretul de cost (lei/t.km), viteza, capacitatea de transport, caracterul de masa, permanenta, regularitatea si siguranta transporturilor.

Pretul de cost

Pentru transportul pe apa propriu-zis (fara transbordari) componentele principale ale pretului de cost sunt: cotele de amortizment si dobanzile bancare, cheltuielile de intretinere, de salarii si sarcini sociale, de propulsare (carburanti, lubrefianti), de asigurare, cheltuieli generale.

Investitia specifica pentru o cale navigabila, exprimata in lei/km variaza in limite foarte mari.

INHGA – DGA 116

Ea este de obicei redusa pentru cursurile de apa amenajate in cursul liber si relativ mare pentru cele canalizate si pentru canale navigabile.

Amenajarile complexe ale unor cursuri de apa, cu folosinte multiple precum navigatie, producerea de energie hidroelectrica, irigatii, alimentari cu apa etc, reduc substantial cotele parti ale fiecarei folosinte, inclusiv a celor pentru navigatie. Durata de recuperare a investitiilor este insa mare – 40 – 60 ani.

Prin marirea capacitatii de transport (slepuri si barje), prin simplificarea constructiei navelor, investitia specifica pentru flotele de transport a scazut foarte mult. Durata de serviciu a flotei este insa relativ redusa (cca. 25 – 30 ani) cu tendinta de descrestere datorita uzurii morale.

Cheltuielile de propulsare sunt influentate in special de forta specifica de tractiune, de raportul dintre greutatea moarta si cea utila, de sistemul de propulsie adoptat.

Pe caile navigabile, raportul dintre greutatea neutila transportata si cea utila este mult mai avantajos decat pe caile ferate. La slepurile metalice greutatea neutila nu reprezinta decat 12 – 18% din greutatea totala, in timp ce la tancuri ea este de 7 – 12%, iar la barje procentul este si mai mic.

Viteza de transport

Pe caile navigabile interioare viteza de transport este mult mai mica decat pe caile ferate si pe cele rutiere. In majoritatea cazurilor, lungimea caii navigabile este de circa 1,5 – 2 ori mai mare decat linia dreapta care uneste cele doua puncte terminus, ceea ce corsepunde unui coeficient de sinuozitate de 1,5 – 2. Pe caile ferate si pe cele rutiere acest coeficient nu depaseste valoarea de 1,2 – 1,5.

Pentru a compara vitezele de transport pe caile navigabile interioare si pe cele terestre este necesar sa se ia in considerare vitezele tehnice si vitezele comerciale. Viteza tehnica este definita ca fiind viteza medie intre doua puncte succesive de oprire. Viteza comerciala este viteza medie de transport a incarcaturii, considerandu-se timpul scurs intre momentul predarii si momentul sosirii in punctul de destinatie (timpul de incarcare, descarcare, transport, stationare la punctele intermediare etc). Pe caile navigabile, viteza comerciala este foarte apropiata de cea tehnica, care este de cca. 12 km/ora.

Pe caile ferate, datorita manevrelor si stationarilor pe parcurs, viteza comerciala nu depaseste in general 30 km/ora, dar la transportul rutier ea se poate dubla sau tripla.

Capacitatea de transport a marilor cai navigabile amenajate in curent liber, este practic nelimitata. Pe caile amenajate in curent barat si pe canale

INHGA – DGA 117

navigabile capacitatea de trafic a caii este limitata de capacitatea de trecere a ecluzelor (eventual a ascensoarelor).

Caracterul de masa. Organizarea actuala a traficului pe caile navigabile interioare permite transportul cu slepuri si convoaie a unor mari cantitati de marfuri. Spre exemplu, un slep de 800 – 1.000 tone echivaleaza cu capacitatea de transport a unui tren de marfa, iar un convoi impins de 20.000 – 30.000 tone, cu capacitatea de transport a unui cargou de mare tonaj sau cu 1.000 de camioane de 20 – 30 tone.

Un alt avantaj al cailor navigabile este acela ca transporturile nu sunt asa de strans conditionate de dimensiunile de gabarit cum sunt caile ferate sau rutiere, putandu-se transporta masini, utilaje si piese de mari dimensiuni.

Regularitatea si permanenta sunt doua caracteristici ale transporturilor fluviale care nu sunt pe deplin satisfacute. In lunile de iarna cand fluviile ingheata, navigatia se intrerupe. Durata medie de navigatie intr-un an nu este aceeasi pe diferite fluvii si sectoare. Spre exemplu, pe Dunare, perioada cuprinsa intre aparitia primelor sloiuri de gheata si curatirea completa a apei de sloiuri, primavara, este de cca. 2 – 3 luni, putandu-se conta deci pe o perioada navigabila de 270 – 300 zile, in timp ce pe canalele si fluviile din Rusia, aceasta perioada este de 170 – 270 zile.

Intreruperea navigatiei se mai poate produce pe anumite portiuni ale raurilor si canalelor si din cauza scaderii nivelurilor apei in perioade secetoase. De cele mai multe ori, nu se produce insa o intrerupere totala a navigatiei, continuindu- se a se naviga cu pescaj si incarcaturi reduse.

Siguranta transporturilor pe caile navigabile interioare este foarte mare, naufragiile fiind tot mai rare. Din aceasta cauza si primele de asigurare s-au micsorat foarte mult in ultimul timp.

5.2. ISTORICUL CAILOR NAVIGABILE DIN ROMANIA

In afara fluviului Dunarea, care delimiteaza frontiera Romaniei cu Serbia, Bulgaria, Moldova si Ucraina si strabate teritoriul national pe o lungime de 524 km, si pe care navigatia se desfasoara inca din vremuri imemoriale si marile rauri Mures, Siret, Prut, Olt, Crisuri etc erau navigabile in trecut, unele, ca de exemplu raul Prut, chiar pana nu demult.

Preocuparea pentru dezvoltarea navigatiei pe raurile interioare pe teritoriile romanesti s-a manifestat si prin realizarea unor canale navigabile.

Intre anii 1938 – 1939, Administratia Porturilor si Comunicatiilor pe Apa (PCA) a studiat traseul unui canal fluvial Cernavoda – Marea Neagra in doua variante: o

INHGA – DGA 118

varianta pe traseul Valea Carasu – Siutghiol – Tasaul si o alta pe Valea Carasu – Poarta Alba – portul Constanta.

Cam in aceeasi perioada P.C.A. a efectuat studii de teren pe raul Olt, de la Dunare la Caineni, pentru ca in anul 1942, inginerul V. Rosu sa elaboreze un program pentru studierea amenajarii cursurilor de apa din Romania.

In anul 1943, inginerul V. Cotovu a publicat studiul privind "Caile navigabile ale Romaniei si dezvoltarea lor in viitor", studiu in care atrage atentia ca o data cu navigabilizarea raurilor tarii noastre trebuie luate in considerre si alte folosinte: protectia impotriva inundatiilor, desecarile, irigatiile, producerea de energie hidroelectrica, alimentarea cu apa etc. De remarcat ca in acest studiu se ia in consideratie posibilitatea legarii printr-un canal navigabil a raurilor Mures si Olt.

In anii 1950 – 1951, Ministerul Transporturilor a reluat actiunea de elaborare a studiilor de navigabilitate a raurilor Prut, Siret, Ialomita, Olt, Jiu, Mures si Bega, iar in perioada 1959 – 1962 in cadrul "Planului de amenajare a bazinelor hidrografice din R.P.R." care aborda amenajarea complexa a cursurilor de apa pentru producerea energiei hidroelectrica, irigatii, alimentarea cu apa, protectia impotriva inundatiilor.

In anul 1970, au fost intocmite studii pentru "Nota asupra amenajarii de noi canale navigabile in R.S.R" si "Studiul oportunitatii realizarii unor cai navigabile" de catre I.S.P.H. si I.S.C.P.E.A.si I.P.T.A.N.A.

In anul 1976 a fost aprobata Legea nr. 1 care adopta "Programul national de perspectiva pentru amenajarea bazinelor hidrografice din R.S.R". In cadrul acestei legi, se preconiza amenajarea complexa a apelor tarii in urmatorii 30 de ani, prevazandu-se urmatoarele masuri:

 amenajarea celor mai importante rauri pe sectoarele lor inferioare pentru navigatie. Astfel, se prevedea construirea canalului Dunare – Marea Neagra, canalul Bucuresti – Dunare si navigabilizarea raurilor Olt, Somes, Mures, Arges etc.

 reteaua de canale navigabile interioare urma sa totalizeze in final cca 3.000 km.

5.3. SITUATIA ACTUALA A NAVIGATIEI FLUVIALE IN ROMANIA

Dupa cum s-a prezentat in partea introductiva a acestui raport, navigatia fluviala prezinta unele caracteristici care ar trebui s-o faca preferata in transportul marfurilor fata de cele pe alte cai de comunicatie, precum:

INHGA – DGA 119

 asigura conditii optime pentru transportul marfurilor de masa, deoarece un convoi de barje are o capacitate de transport de 3.000 – 12.000 t in functie de compunerea convoiului, in timp ce un tren de marfa poate transporta in medie 1.500 – 2.000 t, iar un autocamion 15 – 30 t. Coeficientul de utilizare a puterii de propulsie este superior in transportul pe apa, fiind in medie de circa 4 – 5 t/CP, fata de cca 1 t/CP la calea ferata si cca 0,06 t/CP la transportul rutier;

 consum mai mic de combustibil, de metal, de forta de munca calificata;

 pret de cost mai redus;

 este mult mai putin poluant decat transportul pe caile rutiere

Dupa anul 1990, transportul pe apele interioare ale Romaniei s-a confruntat cu mai multe probleme, cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie si bombardarea podului de la Novi Sad.

Reteaua de cai navigabile a Romaniei se situeaza in intregime in partea de sud- est a tarii si are o densitate de 6,5 km/1000 km2.

Lungimea retelei este de 1.779 km, din care 1.075 km Dunarea navigabila internationala, 524 km bratele navigabile ale Dunarii si 91 km cai navigabile artificiale (canalele Dunarea – Marea Neagra si Poarta Alba – Navodari). Pe reteaua de cai navigabile interioare si la Marea Neagra sunt integrate 35 de noduri (porturi) din care 3 porturi maritime, 6 porturi fluvio – maritime si 26 porturi fluviale.

Porturile romanesti dispun de cca 49.000 m de constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor, din care 18,1% au o vechime mai mare de 50 ani si necesita urgente lucrari de reconstructie.

Evolutia transporturilor de marfuri pe caile navigabile interioare ale Romaniei evidentiaza o scadere accentuata dupa anul 1990, de la 12 mil. tone, in anul 1990, la 6 mil. tone, in anul 1992 si o oarecare redresare dupa anul 1996, cu o medie de cca. 14 mil.tone/an.

Trebuie facuta mentiunea ca, potrivit Anuarului Statistic al Romaniei, cea mai importanta parte a traficului pe caile noastre fluviale revine transporturilor interne (cabotaj). Principalele marfuri transportate sunt cele in vrac: minereuri, materiale de constructii, cereale, produse metalurgice.

INHGA – DGA 120

5.4. NAVIGATIA FLUVIALA IN UNIUNEA EUROPEANA

Transportul fluvial de marfuri in Europa cunoaste un intens proces de dezvoltare, mai ales dupa intrarea in functiune a canalului Rhin – Mein – Dunare, precum si prin extinderea in continuare a sistemelor de navigatie interioara.

In studiile privind viitorul cailor navigabile interioare din Europa, se afirma adesea ca acest mod de transport este singurul, cu exceptia transportului maritim pe distante mici, care inca mai are capacitati disponibile. Avand in vedere congestia, care apare in centrele urbane si blocajele de pe sosele, transportul pe caile navigabile interioare este cu siguranta o alternativa, care nu poate fi neglijata.

Incercarea cailor navigabile interioare de a atrage la transport produsele finite si semi-finite este obstructionata de doua dezavantaje structurale: viteza redusa si potentialul limitat de dezvoltare a retelei de cai navigabile interioare. Transportul pe caile navigabile interioare poate avea succes doar in transportul combinat, folosind unitati de incarcatura standardizate, rezultand economii de timp si de costuri de transbordare.

In intervalul 1970- 1994, in Uniunea Europeana, volumul total anual de transport a crescut de la 890 la 1.479 miliarde t-km, reprezentand o crestere de 66,3%. In cadrul Uniunii, volumul de transport a crescut pentru toate modurile de transport, cu exceptia cailor ferate, care au facut fata unui declin accentuat, reducandu-se cu 22%.

Doar patru tari din Uniunea Europeana au o retea pe deplin operationala (cu reglementari comune) a cailor interne de transport fluviale: Franta, Olanda, Belgia si Germania.

In tabelul 26 se prezinta lungimea retelelor de cai navigabile interioare din aceste tari, precum si traficul pe acestea (1994).

TABEL 26

LUNGIMEA RETELEI DE CAI NAVIGABILE INTERIOARE SI TRAFICUL PE CALEA NAVIGABILA IN UNELE TARI EUROPENE Traficul pe calea Lungimea retelei de cai Tara navigabila (miliarde navigabile interioare (km) t-km) Franta 7.376 5,60 Germania 6.958 61,80 Olanda 5.046 36,10 Belgia 1.513 5,50

INHGA – DGA 121

5.5. POLITICA UNIUNII EUROPENE IN PROMOVAREA TRANSPORTULUI PE CAILE NAVIGABILE INTERIOARE

Infrastructura de transport reprezinta factorul fundamental pentru mobilitatea persoanelor si a bunurilor si in asigurarea coeziunii teritoriale a Uniunii Europene. Uniunea Europeana – 27 dispune de 5 mil. km de drumuri pavate, din care: 61.600 km sunt autostrazi, 215.400 km sunt cai ferate, din care 107.400 km electrificate si 41.000km de cai navigabile interioare. Investitiile totale in infrastructura de transport in intervalul 2000-2006 a fost de 738 miliarde Euro (Primul raport intermediar- 2009).

Cea mai mare parte a acestor intrastructuri de transport s-a dezvoltat sub premizele politicilor nationale. In scopul realizarii unei singure retele multimodale de transport, care sa integreze transporturile terestre, maritime si aeriene in interiorul Comunitatii, Decidentii politici Europeni au stabilit, ca trebuie realizata reteaua Trans- Europeana de transport, de-a lungul careia, bunurile si persoanele sa circule rapid si mai usor intre tarile membre si sa asigure conexiunile internationale.

Realizarea unei Retele eficiente de Transport Trans- European (TEN-T) reprezinta elementul cheie in relansarea strategiei Lisabona pentru competitivitate si locuri de munca in Europa. Daca Europa vrea sa-si realizeze pe deplin potentialul sau economic si social, atunci este esential sa construiasca legaturile lipsa si sa elimine gatuirile din infrastructura sa de transport, astfel incat sa asigure mobilitatea retelelor noastre de transport pentru viitor. Mai mult, trebuie sa integreze cerintele de protectie a mediului cu o astfel de viziune, care sa promoveze o dezvoltare durabila.

In scopul cresterii traficului dintre Statele Membre, se preconizeaza ca in anul 2020, investitiile necesare pentru completarea si modernizarea retelei de transport Trans- European sa fie dublate, ajungand la cca. 500 miliarde Euro in intervalul 2007- 2020, din care 270 miliarde Euro pentru axele si proiectele prioritare. In acest scop, in anul 2006 a fost creata Agentia Executiva a Retelei de Transport Trans-European (TEN-TEA), al carei rol este de a implementa si gestiona programul TEN-T, din partea Comisiei Europene.

In privinta transportului de marfa in Europa a intervenit si Parlamentul European, care a adoptat in 4 septembrie 2008, o rezolutie privind transportul de marfuri in Europa [2008/2008 (INI)].

Rezolutia are la baza :

 Comunicarile Comisiei si rezolutiile sale anterioare;

INHGA – DGA 122

 faptul ca, in Uniunea Europeana, sectorul transporturi genereaza cca. 30% din emisiile de CO2 - ajungand chiar la 40% in orase si, intrucat in pofida eforturilor depuse pentru imbunatatirea si inovarea tehnica, intre anii 1990 si 2005 emisiile de CO2 au crescut cu 26%, in vreme ce, in alte sectoare au putut fi diminuate cu 10% datorita unor investitii substantiale (de ordinul milioanelor de Euro);

 prognoza cresterii cu 50% in intervalul 2000-2020 a transportului de marfa (t-km);

 resursele bugetare insuficiente care impun anumite prioritati coordonate;

 sustinerea ideii Comisiei Europene potrivit careia co-modalitatea si intermodalitatea raman factorii cheie pentru crearea unui transport de marfa eficient si durabil in Europa;

 considerentul ca imbunatatirea legaturilor dintre porturile maritime si fluviale si reteaua feroviara si rutiera din interior este o componenta importanta a infrastructurii logistice;

 convingerea asupra importantei potentialului cailor navigabile interioare in ceea ce priveste transportul de marfa si aplicarii programului NAIADES de promovare a transportului naval interior in Europa.

Comisia Europeana recunoaste rolul important al transporturilor fluviale interioare in transportul de bunuri pe teritoriul Europei. 20 din cele 27 State ale Uniunii au cai navigabile interioare, din care 12 au retele interconectate de transport fluvial. Transportul pe cai navigabile interioare este o alternativa competitiva in raport cu transportul rutier si feroviar. In plus, el constituie o alternativa prietenoasa fata de mediu, atat ca energie consumata, cat si emisii de gaze si zgomot. Energia consumata pe t/km in transportul fluvial, reprezinta 17% din cea din transportul rutier si 50% din cel pe calea ferata. Dealtfel, in conformitate cu ultimele studii, costurile externe totale de navigatie interioara (in termeni de accidente, congestionari, emisiuni de zgomot, poluarea aerului si alte impacturi de mediu) sunt de sapte ori mai mici decat cele corespunzatore transportului rutier.

In scopul promovarii transportului fluvial interior, in Uniunea Europeana functioneaza urmatoarele programe:

 Programul de Actiune NAIADES (2006-2013) al carui scop este promovarea transportului fluvial intern in Europa si implementat prin proiectul Trans- European PLATINA;

INHGA – DGA 123

 Programul MARCO POLO, pentru proiectele care prevad transportul de marfa pe caile rutiere sau legatura acestuia cu marea, calea ferata si caile fluviale interioare;

 Proiectul PLATINA, destinat ca platforma efectiva de sustinere implementarea proiectului NAIADES.

In vederea dezvoltarii retelei de transport Trans-European, Comunitatea a elaborate ghiduri, in conformitate cu care Statele Membre pot transmite Comisiei Europene sinteze ale planurilor si programelor nationale aflate in relatie cu reteaua transeuropeana de transport.

5.6. STRATEGIA ROMANIEI PRIVIND NAVIGATIA FLUVIALA INTERIOARA

5.6.1. Planul de Amenajare a Teritoriului National

La baza strategiei nationale privind dezvoltarea navigatiei fluviale pe raurile interioare se afla Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea “Planului de amenajare a teritoriului national- sectiunea I – Retele de transport”, publicata in Monitorul Oficial nr. 806 din 26 serptembrie 2006. Directiile de dezvoltare in planul susmentionat, constituie Anexa nr. 5, pct. C si intitulata “Reteaua de cai navigabile interioare si porturi".

Legea defineste anumite notiuni totodata liniile directoare pentru realizarea retelei de transport de interes national si european.

Reteaua de cai navigabile interioare cuprinde fluviul Dunarea, raurile pe portiunile lor navigabile, canalele navigabile precum si diferitele brate care asigura legatura intre acestea.

Reteaua de cai navigabile interioare include si porturile interioare care indeplinesc urmatoarele conditii:

 sunt deschise traficului comercial;

 sunt amplasate pe reteaua de cai navigabile interioare, asa cum este prezentata in anexa 3 la lege;

 sunt interconectate cu alte rute europene de transport;

 sunt echipate cu instalatii de transbordare pentru transport intermodal sau cu un volum anual de trafic de marfa de minim 500.000 tone.

INHGA – DGA 124

Porturile interioare reprezinta noduri/puncte de distibutie ale Retelei care permit realizarea legaturii intre caile navigabile la care face referire art. 22 din anexa la lege si alte moduri de transport.

Realizarea retelei de cai navigabile trebuie sa faca posibila, in special, interconectarea intre regiuni industriale si marile centre urbane si sa asigure legatura acestora cu porturile.

Caracteristicile tehnice minime pentru caile navigabile care fac parte din reteaua de cai navigabile interioare sunt cele stabilite pentru clasa IV de cai navigabile, care permite trecerea unei nave sau a unui convoi de nave impinse cu o lungime de 80-85 m si latime de 9,5 m. Aceste caracteristici tehnice sunt cele definite in Acordul European privind marile cai navigabile de importanta internationala AGN, adoptat la Geneva la 19 ianuarie 1996, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 68/1998, aprobata prin Legea nr. 12/1999.

In cazul in care o cale navigabila care face parte din Retea este modernizata sau construita, specificatiile tehnice vor trebui sa corespunda cel putin clasei IV si ulterior ar trebui sa fie atinse clasele Va/Vb, luandu-se masuri adecvate pentru a se permite trecerea navelor utilizate pentru transportul combinat. Clasa Va permite trecerea unei nave sau a unui convoi de nave impinse cu o lungime de 110 m si o latime de 11,40 m, iar clasa Vb permite trecerea unui convoi de nave impinse cu o lungime de 172 m pana la 185 m si o latime de 11,40 m.

Directii de dezvoltare prevazute in Planul de Amenajare a Teritoriului National - Sectiunea I – Retele de Transport

Reteaua de cai navigabile interioare si porturi

1. Cai navigabile la care se vor executa lucrari de amenajare:

Coridorul paneuropean de transport VII - de la pct. 1.01 la pct. 1.04.

1.13. Raul Olt intre Dunare - Slatina si Ramnicu Valcea;

2. Puncte de traversare cu bacul si de acostare pentru nave de pasageri, la care se vor executa lucrari de modernizare:

2.19. Portul Corabia

4. Porturi la care se vor executa lucrari de modernizare:

4.26. Portul Corabia

4.16. Portul Chilia Veche;

INHGA – DGA 125

5. Porturi noi:

5.07. Pe raul Olt la Izlaz (confluenta cu Dunarea), la Slatina si la Ramnicu Valcea Sud (Govora);

5.6.2. Strategia Ministerului Transporturilor si Infrastructurii in domeniul transporturilor navale

Strategia in transportul naval vizeaza urmatoarele componente:

 folosirea avantajului competitiv al Dunarii (coridorul VII european) in conditiile integrarii in Uniunea Europeana;

 dezvoltarea capacitatilor de operare si depozitare in porturile de la Dunare;

 dezvoltarea si intensificarea traficului de marfuri in tranzit prin porturile maritime si fluvio-maritime;

 dezvoltarea turismului de croaziera pe Dunare;

 modernizarea si dezvoltarea flotei fluviale de marfuri si pasageri;

 stimularea initiativei private in crearea unei flote maritime sub pavilion romanesc, adaptate la cerintele economiei nationale, in corelatie cu acordarea de facilitati de pavilion atat pentru reintrarea Romaniei in circuitul international de transport maritim, cat si pentru a folosi conditiile deosebite de care dispune tara noastra in pregatirea si instruirea personalului navigant maritim.

Politicile pe care Guvernul Romaniei le va promova pentru realizarea acestei strategii sunt:

 asigurarea conditiilor de navigatie permanenta pe Dunare la un pescaj de minimum 2,5 m;

 preluarea unei parti din traficul rutier (poluant si cu risc major de accidente) in trafic fluvial;

 dezvoltarea capacitatilor de operare si depozitare a marfurilor;

 reducerea taxelor pe canalul Sulina si pe canalul Dunare-Marea Neagra in vederea stimularii traficului de marfuri din si spre porturile maritime de la Dunare si Marea Neagra;

INHGA – DGA 126

 crearea unui sistem de echilibrare a cheltuielilor portuare intre porturile maritime de la Dunare si portul Constanta;

 asigurarea si garantarea liberului acces pe infrastructurile feroviare si rutiere in porturile cu mai multi operatori si beneficiari de transport pentru stimularea concurentei ofertelor de servicii portuare;

 stimularea armatorilor privati romani in dezvoltarea si modernizarea navelor fluviale si constructia de nave autopropulsate;

 stimularea armatorilor privati romani pentru construirea de nave maritime adaptate la cerintele si posibilitatile de comert oferite de economia Romaniei in perspectiva integrarii europene;

 constructia si dezvoltarea pontoanelor-hotel cu facilitati de clasa in Delta- Dunarii, corelate cu nave de transport pasageri de mica capacitate si cu viteza mare de deplasare;

 masuri de protectie a navelor fluviale sub pavilion roman, in competitie cu navele sub pavilion european pe o perioada determinata impusa de modernizarea navelor fluviale la conditiile tehnice europene;

 asigurarea liberei circulatii canalelor fluviale pe Dunare prin eliminarea timpilor de stationare pentru control si revizie in punctele de frontiera a tarilor riverane;

 trecerea in folosinta deplina a infrastructurii portuare catre operatorii portuari;

 dezvoltarea de “crewing” pentru utilizarea fortei de munca calificata in formele de invatamant specifice in pregatirea personalului navigant maritim si a celui fluvial si garantarea protectiei sociale a acestora;

 dezvoltarea traficului de containere in tranzit si circuit intern pe Dunare in corelare cu asigurarea transportului acestora in zonele din interiorul tarii prin folosirea eficienta a porturilor fluviale;

 asigurarea in porturile fluviale si fluvio-maritime a conditiilor tehnice pentru bunkerarea navelor fluviale si maritime.

Masurile organizatorice si administrative pe care Guvernul Romaniei le are in vedere pentru realizarea politicilor in domeniul transporturilor navale sunt:

 imbunatatirea sistemului de pilotaj maritim in portul Constanta si pe Dunarea maritima si fluviala;

INHGA – DGA 127

 trecerea Autoritatii Navale Romane in regim de finantare bugetara si instituirea unui sistem de taxe care sa permita dezvoltarea traficului maritim si fluvial, concomitent cu cresterea sigurantei navigatiei;

 trecerea porturilor maritime si fluviale in administrarea autoritatilor locale, cu conditia stabilirii unei politici tarifare stabilite unitar;

 asigurarea unui sistem de supraveghere si control al traficului maritim si fluvial printr-o singura autoritate de stat;

 dezvoltarea si perfectionarea invatamantului de specialitate;

 asigurarea liberei concurente intre operatorii privati de flota si porturi prin liberul acces al acestora la infrastructura navala si terestra la porturile maritime si fluvio-maritime;

 asigurarea protectiei mediului marin si fluvial prin crearea infrastructurii necesare pentru controlul si preluarea reziduurilor petroliere de la nave;

 acordarea de facilitati sporite pentru utilizarea traficului combinat care utilizeaza Dunarea si porturile de la Dunare ca parte finala a acestui transport;

 asigurarea unor acorduri de libera trecere prin zonele de frontiera a tarilor riverane de pe Dunare, in corelare cu crearea unui sistem eficient de control si supraveghere a traficului.

5.7. STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND REGIUNEA DUNARII

Din momentul aderarii Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana in anul 2007, Dunarea a devenit o cale de navigatie interioara a Uniunii Europene in calitate sa de unul din “coridoarele transeuropene”, Dunarea reprezinta o axa prioritara a traficului fluvial interior din Uniune. Coridorul Rhin-Dunare asigura o legatura directa intre Marea Nordului si Marea Neagra. Imbunatatirea navigatiei pentru transportuirle de marfuri, intr-un mod mai ecologic, reprezinta o provocare majora. Prin intermediul a doua proiecte in desfasurare care beneficiaza de sprijin din partea Fondului de coeziune si a Fondului European de Dezvolatare Regionala (FEDR) se lucreaza la imbunatatirea navigatiei fluviale pe segmentul Dunarii din Romania si de-a lungul granitei sale comune cu Bulgaria. Este in curs de constructie un pod peste Dunare care leaga orasele Calafat (Romania) si Vidin (Bulgaria) cu sprijinul Uniunii Europene. Podul va avea o lungime de 1971 m si ar urma sa fie finalizat in anul 2010.

Consiliul European format din sefii de stat si de guvern a cerut pe 19 iunie 2009 executivului Uniunii Europene sa redacteze pana la sfarsitul lui 2010 o strategie

INHGA – DGA 128

pentru macroregiunea dunareana cuprinzand statele membre Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria.

5.8. ACTIUNI, MASURI, OPTIUNI SI SOLUTII PENTRU NAVIGABILIZAREA RAURILOR INTERIOARE

5.8.1. Dezvoltarea de noi cai navigabile interioare in intervalul 2007 - 2022

Principalele dezvoltari – prioritati - etape

Pana in prezent nu exista o planificare a realizarii in timp a amenajarilor pentru navigabilizarea unor rauri interioare. Amenajarile urmand a fi realizate de regula in regim barat, ele sunt dependente de amenajarile hidroenergetice.

Totusi, studiile intocmite pana in prezent, permit formularea unor prioritati, asa cum se precizeaza in cele ce urmeaza. Se vor elabora documentatiile tehnice si economice si se va trece la constructia, respectiv finalizarea urmatoarelor lucrarilor de navigabilizare a cursului inferior al raului Olt intre Slatina si Dunare.

Aceasta ar urma sa se realizeze in etapa 2015 – 2022.

Dezvoltarile aferente etapei 2007 – 2015

Coridoare europene de transport pe teritoriul national

Coridorul IV: pe directia Vest-Est (Berlin – Nuremberg – Praga – Budapesta – Bucuresti – Constanta – Istambul/Tesaloniki);

Coridorul IX: pe directia Nord-Sud (Helsinki – St. Petersburg – Kiev/Moscova/Odessa – Chisinau – Bucuresti – Dimitrovgrad – Alexandropolis);

Coridorul VII: Dunarea care include Canalul Dunare – Marea Neagra, iar prin Canalul Rhin – Main – Dunare – face conexiunea cu Rhinul – pana la Marea Nordului (Rotterdam).

Beneficii ale accesibilitatii la reteaua de transport fluvial

 Reducerea dependentei de transportul rutier;

 Cresterea multimodalitatii si a interoperabilitatii;

 Costuri reduse de transport;

 Nivel de calitate ridicat;

 Crestere globala a atractivitatii regionale;

INHGA – DGA 129

 Imbunatatirea calitatii mediului;

 Oportunitatii de locuri de munca;

 Sporirea atractivitatii – preconditia pentru investitii durabile si pentru imbunatatirea imaginii regiunii.

Dezvoltarile aferente etapei 2015 – 2022

Navigabilizarea raului Olt pe sectorul Slatina - Dunare

Odata cu amenajarea hidroenergetica a Oltului inferior a fost studiata si navigabilizarea acestui sector al raului. In fronturile de barare de la Ipotesti, Draganesti, Frunzaru, Rusanesti si Izbiceni au fost executate unele lucrari aferente capului amonte al ecluzelor prevazute in fiecare din cele 5 noduri hidrotehnice.

Urmeaza ca in aceata etapa (2015 – 2022) sa se realizeze urmatoarele lucrari:

 finalizarea ecluzelor din cele 5 trepte de barare;

 realizarea unui nod hidrotehnic (centrala hidroelectrica, baraj deversor si ecluza) la Islaz, avand caderea h = 10 m, care sa permita racordarea Oltului navigabilizat cu Dunarea nebarata;

 dragarea canalelor de pe zona amonte a fiecarei acumulari pentru accesul navelor la ecluze pe timpul apelor mici pe Olt;

 realizarea portului Slatina cu accesele feroviare si rutiere aferente, precum si a punctului de acostare de la Stoenesti.

5.8.2. Amenajarea pentru navigatie a raului Olt aval de municipiul Rm. Valcea

Drept schema hidrotehnica de amenajare a raului Olt pentru navigatie a fost adoptata – fara nici o modificare – schema de amenajare hidroenergetica a raului.

In urma studiilor intocmite a rezultat ca pentru transportul naval pe raul amenajat pot fi utilizate cu importante avantaje economice barjele de 1.500 tone.

Convoiul de calcul format din 2 barje navigand in fila simpla, dana dubla cu impingator de 820 CP prezinta eficienta maxima.

INHGA – DGA 130

Dimensiunile convoiului de calcul:

 lungimea 168,40 m;

 latimea 11,40 m

 pescaj 2,50 m.

Elementele geometrice ale senalului navigabil corespunzatoare convoiului de calcul adoptat sunt:

 raza minima in plan 1.700 m

 latimea minima a senalului la baza, in aliniament, in 37,00 m cazul sectiunii trapezoidale

 adancimea minima a apei 3,50 m

 gabaritul de aer sub poduri, fata de nivelul apei cu 7,00 m probabilitatea de depasire 1% in sectiunea traversarii

Senalul realizat prin dragare are latimea la baza de 37,0 m, iar adancimea minima a apei fata de nivelul minim de exploatare este de 3,50 m.

Lungimea acumularilor, a senalului prevazut in fiecare acumulare si a volumului necesar a fi dragat se prezinta in tabelul 27.

TABEL 27 Lungimea Lungimea Volumul de senalului Denumirea acumularii acumularii dragat amenajat [m] [mii m3] [m] Ipotesti 15.600 5.850 1.920 Draganesti 13.019 4.872 1.010 Frunzaru 15.903 2.915 799 Rusanesti 14.734 5.941 1.401 Izbiceni 16.990 8.420 1.606 Sectorul Dunare - Izmail 12.299 4.593 684

Rezulta astfel ca, din lungimea totala de 88,545 km cat masoara distanta intre barajul de la Slatina si Dunare, urmeaza sa fie amenajata prin dragare o lungime totala de cca. 32,7 km. Se asigura astfel accesul convoaielor de barje de la Dunare pana in portul Slatina prevazut a fi construit la km 85+990 si km 86+945 mal stang al amenajarii.

INHGA – DGA 131

Nodurile hidrotehnice au in compunerea lor ecluze simple (cu o singura camera de ecluzare) care asigura tranzitarea navelor/convoaielor dintr-un bief in altul.

Caracteristicile ecluzelor:

 lungimea utila a sasului de ecluzare 185,0 m;

 latimea sasului 12,50 m;

 adancimea apei pe prag min. 3,75 m;

 ecluzele sunt prevazute cu cheuri de asteptare si constructii de ghidare amonte si aval

Se face precizarea ca pe fiecare nod hidrotehnic a fost prevazuta/realizata o traversare rutiera cu partea carosabila de 7,80 m si 2 trotuare de 1,0 m.

Se prezinta, de asemenea, modul in care ar urma sa se amenajeze Oltul pe ultima sa portiune, de 12 km, in ipoteza cand se urmareste navigabilizarea cursului inferior al raului in situatia actuala a fluviului Dunarea.

Porturile pe Oltul inferior. In urma studiilor de trafic si de amplasament intocmite a rezultat ca pe Oltul inferior urmeaza sa se realizeze un port la Slatina, pe malul stang al amenajarii, in zona km 85+990 – 86+945, la cca. 1,5 km aval de barajul de la Slatina.

Portul urmeaza sa dispuna de racord feroviar si rutier.

El a fost dimensionat pentru un trafic de 4 milioane tone/an. In prima faza portul va fi amenajat si dotat pentru un trafic de 2,5 milioane t/an. Cea mai mare parte a traficului portuar este legata de Combinatul ALRO – Slatina (alumina de la Tulcea si produse finite pentru export).

In aval de nodul hidrotehnic de la Draganesti, in zona actualei traversari a drumului national DN 6 peste Olt de la Stoenesti, urmeaza sa se amenajeze un punct de acostare. Acest punct de acostare se va transforma in port pentru o capacitate de trafic de 300 - 400 mii tone/an. Principalele marfuri tranzitate prin port fiind produsele agricole si industriale ale zonei.

Pe sectorul cuprins intre Slatina si Rm. Valcea urmeaza sa se realizeze un port la Rm. Valcea (Govora) pentru trafic de pana la 2 mil. tone/an si un punct de acostare la Dragasani care ar putea fi transformat in port pentru o capacitate de pana la 500 mii tone/an.

INHGA – DGA 132

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. *** Combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor hidrografice torentiale in patrimoniu silvic, I.C.A.S. Bucuresti (Contract nr. 62/2007)

2. *** Drought in the Mediterranean: WWF Policy Proposals, WWF Report, July 2006

3. *** HGR nr. 890/2003 - Foaie de parcurs pentru sectorul energetic al Romaniei

4. *** HGR nr. 958/18 august 2005 - Propunerea productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie

5. *** Impactul potential al schimbarii climatice in Romania, Academia Romana, Coordonator: V. Cuculeanu, Ed. ARS DOCENDI, Bucuresti, 2003

6. *** Legea Energiei nr. 13/2007, modificata si completata prin OUG nr. 33/4 mai 2007

7. *** MEDROPLAN (Mediterranean Drought Preparedness and Mitigation Planning) – Euro-Mediteranean Regional Programme for Local Water Management, 2002

8. *** Obiective de investitii (de promovat, SF necesare, propuneri de lucari noi), A.N.A.R. Directia Apelor Olt, 2009

9. *** Planul Local de Actiune pentru Mediu, Agentiile Judeteane de Protectie a Mediului

10. *** Proiect de Reabilitare si Reforma a Irigatiilor, Romania, Raport final, proiect finantat de Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, 2008

11. *** Strategia energetica a Romaniei 2007-2020, S.C. Hidroelectrica S.A.,

12. *** Studiu privind combaterea eroziunii solului si amenajarea bazinelor torentiale in patrimoniu agricol la nivel de bazin / spatiu hidrografic conventional, I.N.C.D.I.F. – I.S.P.I.F. Bucuresti (Contract nr. 8941/2007)

13. *** Studiu privind obiective hidroenergetice noi si obiective hidroenergetice existente ce ar putea fi reabilitate / retehnologizate / modernizate /

INHGA – DGA 133

extinderi in intervalul 2007-2027, I.S.P.H. (Contract nr. 5587/5877, 2007)

14. *** Studiu privind situatia actual a cailor navigabile fluviale existente si dezvoltarea in intervalul 2007-2022 de noi cai navigabile, I.P.T.A.N.A. (Contract nr. 3947/2007)

15. *** Water Scarcity Management in the Context of WFD, 2006 – CIF Drafting Group, 2006

INHGA – DGA 134