Români Din Toate Ţările, Uniţi-Vă! Lunar De Cultură * Serie Veche Nouă* Anul XI, Nr

Români din toate ţările, uniţi-vă! Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul XI, nr. 11 (131) noiembrie 2019 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ

______

Pictură de Vasile Mic ______

https://biblioteca-digitala.ro

Vatra veche dialog cu Titu Popescu, de Mihai Posada/3 Ana Blandiana, Cununa de Aur a Poeziei, cuvânt de prezentare, de Elizabeta Šeleva/6 Profesorul Ion Vlad la 90 ani, de Nicolae Băciuț/7 Alternative la memorii/6 Comemorări 100. Alexandru Vlahuță, de Dumitru Hurubă/8 Evocări. Amelia Pavel, de Veronica Pavel Lerner/9 Verticalitatea poemelor (Ioan Baba)/10 Poeme de Ioan Baba/11 Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/ 12 Remember -30. N. Steinhardt, de Veronica Pavel Lerner/13 Poeme de Răzvan Ducan/14 Gnoseologia între sacru și profan (Valeriu Anania), de Cătălin Varga/15 Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/17 Să ne (re)amintim de Otilia Cazimir, de Dumitru Hurubă/18 Inedit. Blestemul chinezesc, de Francisc Păcurariu/20 Un reformator al liricii universal: Ioan Flora, de Florian Copcea/21 Poeme de Ioan Flora/22 Nora – tragedia unei false comunicări, de Sergiu Scofergiu/23 În afara roboților lumii, de Lidia Grosu/24 Asterisc. Memorialistică, Autobiografia romanțată a lui Lucian Blaga, de Dorin Nădrău/25 Pygmalion, de Tania Nicolescu/25 Vitrina. În dialog peste ocean. Nicolae Băciuț și Veronica Pavel Lerner, de Melania Cuc/26 Dascăli ce definesc lumea (Cristina Vasiliu), de Cristina Sava/27 Cronica literară. Poezia din poezie, la Eugen Dorcescu, de Constantin Stancu/29 Poetul, în ipostază normală (Nicolae Crepcia), de Dumitru Hurubă/31 Un pictor al cuvântului abstract (Calistrat Robu), de Nicolae Suciu/32 Tren prin zodii (Florea Burtan), de Corneliu Vasile/35 Mai creează-mă o dată (Carolina Baldea), de Nicolae Băciuț/36 Ludovica (Ana Pop Sârbu), de Melania Cuc/37 Fântâna cu lacrimi (Lia Maria Andreiță), de Ana Ardeleanu/38 Romanul nesfârșirii (Elena Maria Cernăianu), A.I. Brumaru/39 Contingențe biografice (Rodica Lăzărescu), de Iulian Chivu/40 Urme pierdute (Silviu Crăciunaș), de Geo Constantinescu/41 Șansele și neșansele noastre (Constantin Călin), de Ioan Fercu/42 Injecții de spiritualitate (Răzvan Ducan), de Ioan Marcoș/43 Călătorie la Tokyo (Marina Almășan), de Constantin Stancu/45 Poeme de Anica Facina/47 Poeme de Vasile Mic/48 Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/49 Mihai Eminescu și Basarabia, de Gicu Manole/50 Credențional 1918, de Radu Șerban/51 Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/52 Amvon. Puterea unui cuvânt de dragoste, de Gheorghe Nicolae Șincan/53 Poeme de Silvana Andrada Tcacenco/53 Pilastrul cerului, de Radu Șerban/54 Destinul unui cărturar: Protopopul Nicolae Maneguțiu, de Gheorghe Nicolae Șincan/56 Despre francmasonerie, de Eugen Mera/58 Poeme de Daniela Tranfdafir/59 Poeme de Ioan Mărginean/60 Ochean întors. Mirajul Asiei Minor, de Silvia Urdea/61 Efigii. Emil Cioran, de Maria Cecilia Nicu/63 Poeme de Iuliu Ionaș/64 Poeme de Marilena Apostu/64 Radu Șerban, un diplomat talentat, de Nicolae Mareș/65 Poeme de Ramona Müller/66 Starea prozei. Cronica unei moșteniri, de Emanoil Toma/67 Poeme de Carolina Baldea/68 Biblioteca Babel. Seamus Haney, de Nikola Gjorgon, Svetlana Gjorgon-Bocevska/69 Biblioteca Babel. Poeme de Zvonko Karanović/70 Poeme de Zvonko Karanović/71 Tot la gura oceanului, Bay of Fundy, de Dumitru Ichim/72 Acolo lumina crește în sus, de Dumitru Ichim/72 Sarayevo, de Paul Leibovici/73 Poeme de Emilia Amariei/74 Literatură și film. Invenția lui Hugo, de Alexandru Jurcan/75 Fierul teatrului bătut cât a fost cald, de Nicolae Băciuț/75 Reghinul Cultural, de Florin Bengean/76 Excelsior. Debut. Poeme de Cristian Homm/77 Scrisori deschise. Nicolae Cinghină/78 Poeme de Daria/78 Valurile copilăriei, de Gabriela Buta/79 Debut. Poeme de Ciobanu Alexandru-Eusebiu/79 Argument pentru pace, de Corina Simeanu/80 Epigrame de Gențiana Groza/81 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82 ______De la un clasic citire. Sextil Pușcariu/82 Epigrame, de Nicolae Matcaş/83 Număr ilustrat cu lucrări de Vasile Mic Epigrame de Elena Agiu-Neacșu/84 Curier/85

https://biblioteca-digitala.ro înscrie într-o mișcare de stimulare din Germania. A fost distins cu a creativității originale în estetica Premiul Asociației Scriitorilor din românească. Azilul politic în Sibiu, 1983, Premiul Asociației Germania, între anii 1987-2011, Internaționale a Scriitorilor și trezește instinctul de prozator al Oamenilor de Artă Români, esteticianului și criticului literar Literart XXI, și al revistei Titu Popescu: Un an cât o speranţă, ORIGINI/ROMANIAN ROOTS München, Carnetele Observator, din S.U.A. (2002-2005). 1989; ediţia a II-a: Sibiu, 1992; * * * Radu Maier, album de artă, Verlag Mihai Posada: Vă mai amintiți Südostdeutsche Kulturwerk, periplul copilului din Stupca, la München, 1989; Poetul Horia școlile din Alba Iulia, urmat de al Stamatu, monografie, München, tânărului studios, la Cluj-Napoca și 1993; ediţia a II-a, revăzută şi București? adăugită, Bucureş ti, 2006; Povestiri Titu Popescu: Cred că toată viața din Italia, München, Carnetele mea a stat sub un semn al deambu- Observator, 1993; ediţia a II-a: lării. Pe la vreo 3 ani, am plecat din Senzaţie la Florenţ a, Sibiu, 1995; Bucovina la Alba-Iulia, de unde era Estetica paradoxismului, 1995; mama și unde am făcut liceul. Țin ediţia a II-a, revăzută şi adăugită: minte că la o vîrstă fragedă păzeam, 2001; The aesthetics of paradoxism, într-un fel, casa bunicilor: acolo 2002; Calul troian, povestiri, Verlag locuia și o soră a mamei, nemăritată, Radu Bărbulescu, München, 1996; pe care o avertizam: Ascunde-te Sibiu – album sentimental, Casa repede, vin rușii! Tot în anii aceia, am Verlag, Germania / Editura Triton, făcut o excursie cu clasa în Sibiu, 1998; Der steinerne Mensch, împrejurimile Albei-Iulii, unde, într-o Despre exil și literatură, cu Sammlung DL-Prosa, München, pauză, o țigancă mi-a ghicit în palmă, un estetician 1999; Editoriale, Editura Dorul că voi face o călătorie lungă, ceea ce (Danemarca), 2000; Nimeni nu-i s-a întîmplat în 1987, cînd am plecat Foto: Vorbind la lansarea profet în ţara lui, ci în exil, 2000; în Germania, unde am locuit 25 de volumului Estetica urbană, 2013, în Martin Frei – fascinaţ ia culorii, ani. După teminarea licului, am plecat Biblioteca ASTRA din Sibiu album de artă , 2000; Convorbiri firesc la Cluj, la facultate, pe care o * * * despre exil şi literatură, 2001; socoteam pe atunci, de la Alba-Iulia, Bucovinean născut la 1 mai Antichitatea mirabilă, Carnetele ca singura probabilitate. 1942, în satul de apicultori Stupca, Observator, München, 2002; Din Mihai Posada: Ce sau/și cine v-a devenit din 1954 Ciprian perspectiva exilului, 2002; După determinat să vă orientați către Porumbescu, județul Suceava, Titu zece ani, jurnal de exil, 2004; studiul esteticii? Popescu a absolvit liceul la Alba Mirela – un paradox, eseu, Pop Titu Popescu: S-a întîmplat în Iulia, Filologia la Cluj-Napoca și a Verlag, Ludwigsburg / Editura facultate, cînd mi-am ales titlul lucră- obținut doctoratul în estetică, la Marineasa, Timişoara, 2005; Calul rii de licență Mihail Dragomirescu – București. A funcționat în troian – povestiri din lume, 2005; estetician, care a apărut apoi, în 1973, redacțiile ziarelor județene Crișana Colonia compatrioţilor , povestiri, la Editura Minerva. Mihail Dragomi- (1966-1968) și Tribuna Sibiului Criterion Publishing, Norcross rescu, deși cu contribuții notabile în (1968-1972). După reapariția (SUA), 2006; Sibiu – identitate estetică, era pe atunci un cvasi-necu- revistei TRANSILVANIA sub spirituală (în colab.), 2007; Estetica noscut. Aprofundîndu-i opera, am in- direcția lui Mircea Tomuș, la Sibiu, mişcării , 2007; Astaloş – valoarea trat în descifrarea hățișurilor esteticii, face parte din redacție, între anii stilistică a întregului, monografie, încît am ajuns să-i dau dreptate lui 1972-1987. A debutat în anul 1975 2007; Autori ş i climate, 2009; Hegel, care zicea că estetica e filoso- în TRIBUNA. Preocuparea pentru Frumosul natural şi frumosul fia artei. Mai apoi, a fost o treabă a lui estetica românească s-a artistic, 2009; Psihiatrie politică, Blaga, care definea ardeleanul ca materializat în câteva cărți de 2011; Estetica Paradisului, 2011; omul care duce lucrurile pînă la capăt. istorie și de cercetare a acesteia: Terra mirabilis, 2018 etc. A M-a atras în special promovarea unor Mihail Dragomirescu estetician, colaborat la mai multe publicații noțiuni de filosofie la studiul esteticii 1973: Idei estetice în scrierile lui ale românilor din exil, a fost și libertatea astfel cîștigată. Mihai Ralea, 1974; Specificul redactor-șef al revistei Mihai Posada: Cum s-a petrecut național în doctrinele estetice CURENTUL din München, în anii debutul din anul 1975, în revista româneș ti, 1977; Necesitatea 1989-1993. După 1990, reia TRIBUNA de la Cluj? esteticii, 1979; Cărți cu ieșire la colaborarea la publicații de cultură Titu Popescu: Răspunsul meu la mare, 1980; Arta ca trăire și și literare din Țară. Membru al această întrebare se află într-o interpretare, 1982; Concepte și Uniunii Scriitorilor din România povestire evocativă care se intitulează atitudini estetice, 1983. Combătând (din 1974), al Uniunii Ziariștilor Clujul, din care nu am vrut să plec: astfel punctul de vedere oficial, din România, al Asociației Lucrurile pe care vreau să le evoc, → marxist, anonimizant, autorul se Ziariștilor și al Asociației autorilor MIHAI POSADA

https://biblioteca-digitala.ro să (mi) le reamintesc povestindu-le, sistemul centralizat al „repartiţiilor s-au întîmplat mai demult, e adevărat, naţionale”, adică absolvenţii dar sper ca memoria să-mi fie fidelă, facultăţilor cu acelaşi profil, din toată fiindcă le-a păstrat cu acea tenacitate ţara, erau adunaţi într-un centru cu care se gravează în suflet marile universitar (Bucureştiul, în cazul zbuciume. Era în anul 1965, cînd meu) şi repartizaţi la locurile terminasem facultatea. După ce disponibile, în ordinea descrescătoare zburdălnicisem cinci ani prin Cluj – a mediilor de absolvire. Eu fusesm nu găsesc alt termen mai potrivit, care instruit de redactorul-şef să-mi aleg să îmbine mai expresiv avînturile orice loc, dar cu condiţia ca acesta să boemei studenţeşti cu fie în perimetrul fostei regiuni Cluj, conştiinciozitatea de a citi zilnic mai după care e treaba lui. Mă prezint mult decît bibliografia obligatorie, la deci total degajat în faţa comisiei, Biblioteca Universitară –, mi se unde am intrat printre primii, avînd crease o stare de dependenţă de oraş, medie mare. Erau locuri în oraşe ca de un drog pe care-l administrezi atrăgătoare, dar eu m-am dus la harta continuu, deşi cu o anume atîrnată de perete şi mi-am exprimat inconştienţă. Clujul de-atunci nu era dorinţa să fiu repartizat într-un sat din Clujul de astăzi, cel care şi-a adăugat Munţii Apuseni, foarte izolat, se imense cartiere mărginaşe de blocuri, ______vedea pe hartă, ultimul din regiunea prin care păşesc uneori fără să le Cluj. Mă gîndisem că astfel o să La Fă clia, mă împrietenisem cu Ion cunosc, parcă aş peregrina prin salvez pe vreun coleg de un sat Arcaş – tot ce duceam se publica şi străine aglomerări urbane. Pentru noi, pierdut printre dealuri. Cel care mandatele veneau. Făceam acolo, pe cei de atunci, era cu adevărat conducea comisia s-a uitat foarte lîngă recenzii, prezentarea periodică a Heidelbergul de altădată, ne cam mirat la mine şi m-a rugat să mă mai revistelor clujene Steaua şi Tribuna. ştiam cu toţii, traseele ni se gîndesc. Eu nu – acolo vreau! Nea- La Dumitru Mircea, m-am dus încrucişau, cam poposeam în aceleaşi vînd încotro, comisia mi-a confirmat pentru a încerca noua calitate de co- locuri, încît era imposibil să ieşi în alegerea, dîndu-mi repartiţia. Nu mai laborator, cu o notă critică împotriva stradă şi să nu dai de un companion. ţin minte localitatea, bineînţeles că nu unui articol din Contemporanul, fără În ultimul an de facultate, am fost niciodată acolo. să ştiu că era tocmai ce ei aşteptau, în începusem, alături de vreo doi-trei Cum era o „repartiţie naţională”, lupta deschisă cu revistele bucureş- colegi, colaborarea la Tribuna şi la primii – cei mai buni – erau filmaţi, tene, pe care le tratau cu orgoliul de a Făclia , după care ne făcuserăm un pentru televiziune. Eu, cu francheţea nu fi consideraţi mai prejos, tot astfel plin de speranţe obicei de a merge la naivităţii, i-am spus reporterului să nu cum la facultate eram cu grijă instruiţi Poşta centrală, ca să ne interesăm de mă filmeze, fiindcă n-o să mă duc la asupra a ceea ce greşeau lingviştii din rîvnitele, pentru studenţi, mandate. post. – Dar unde o să mergi?, mă Capitală, campionul „autohtonizării” Cel mai adesea eram însoţit de întreabă el. – În presă, i-am răspuns. – clujene fiind faima lingvisticii, colegul Teodor Crişan, interesat la Ha, ha, o să spui aceleaşi minciuni, ca profesorul D. Draşoveanu, DeDe între fel. Cu o promptitudine care ne onora şi noi. O altă alegaţie pe care noi, studenţii. aşteptările, mandatele soseau şi ne memoria mi-o păstrează intactă. Deci, m-am dus la Tribuna, reaprindeau optimismul – pe termen Şi-aşa a început lunga serie a redactorul-şef citeşte nota şi o dă spre mai larg, vioiciunea imediată. aşteptărilor la Tribuna, în virtutea publicare, dar, democratic procedînd, Pe Dumitru Mircea, redactorul-şef răbdării pe care o invocase m-a prezentat lui Ion Oarcăsu, al Tribunei, îl cunoscusem în casa redactorul-şef. La început mi s-a responsabilul secţiei de critică a unui văr de-al meu, din Alba-Iulia, părut normal, pînă cînd aşteptarea revistei, care m-a privit înduioşat şi fost pe vremuri şi el gazetar în Cluj, începuse să depăşească limitele superior, aranjîndu-şi cochet fularul acum inginer agronom cu pivniţa bine suportabilităţii. Eram mereu amînat pe care-l purta înfăşurat în jurul garnisită şi cămara aşişderea. Dumitru de la o săptămînă la alta, cu motivaţii gîtului şi în redacţie. El m-a anunţat, Mircea era un om care se bucura narativizate: că locul încă nu e liber, bătînd în masă cu un deget bont, ca să folcloric de bunătăţuri, apreciindu-le că se fac insistenţe etc. Într-un sfîrşit, mi se întipărească bine în minte, după calităţile şi virtuţile, în compania mi s-a spus că este vizat locul ce ce îi spusesem că-i citisem prefaţa la noastră şi a şoferului Toni, care-şi urmează să fie disponibil prin Patul lui Procust: „Drăguţă, să ştii că seconda îndeaproape şeful. Ţin minte plecarea lui Grigore Beuran, dar are eu mă pricep şi la poezie!”. Alegaţia că la o asemenea petrecere l-am văzut de întîmpinat şi opoziţia redacţiei, lui memoria mi-o păstrează intactă. într-un număr de maximă altitudine, care s-a solidarizat cu poziţia încleş- Toate or fi fost bune, dar se evocat şi de Dumitru Micu în tată a bătrînului prozator. Zilele tre- apropia data repartiţiei. I-am spuns lui amintirile lui de la Şcoala de ceau tot mai greu, eu schimbam locul Dumitru Mircea că nu vreau să plec literatură, unde au fost colegi: îndoind de aşteptare cînd în camera secre- din Cluj şi am avut plăcerea să aflu că un cuţit de bucătărie între dinţi, cînta tariatului de redacţie (pînă cînd, într-o asta era şi părerea lui, dar că trebuie cu of vorba bătrînească pilduitoare de zi, l-am enervat pe Al. Căprariu, care să am răbdare. Dar cum să nu am fapte bune: „Banii nu se fac aşé/ ne-a trimis la plimbare – eram cu răbdare pentru un scop atît de Stînd la crîşmă şi a bé,/ Banii se fac la Teodor Crişan, în aceeaşi → categoric? Pe atunci, se practica pădure/ Din topor şi din secure”.

https://biblioteca-digitala.ro situaţie amîndoi –, pentru ca, ceva 1983. Considerați lucrările institutului de învățămînt superior, ca mai tîrziu, să mă ia companion la o dumneavoastră de până la 1989, în un fel de ghid, dar soția și fiul seară de euforie, la braseria domeniul esteticii românești, ca pe tot trebuiau să rămînă în țară, ca un fel de restaurantului „Bucureşti”, după care atâtea atacuri la adresa „esteticii gaj. Și au rămas, dar și eu, am rămas vreo două zile n-am mai putut ieşi din marxiste” în cultură? dincolo, învățînd repede, de la alți casă), cînd pe banca de pe coridor. Titu Popescu: Preocuprile mele rămași, mai vechi, că relațiile cu cei Şi astfel au trecut cîteva luni, pînă de estetică se desfășurau de la sine, din țară trebuie să se desfășoare de pe cînd redactorul-şef a reuşit să mă an- fără vreo grijă specială de a face picior de forță: am participat la gajeze, dar... pe post de corector şi cu mereu trimiteri la o poziție maifestațiile de stradă împotriva lui o jumătate de normă. Mă rog, pe mo- ideologică. La revista Transilvania la Ceaușescu lăsîndu-mă fotografiat, am ment era o oarecare rezolvare. Păstrez care lucram, se putea proceda astfel, scris articole anicomuniste în presa dovada – sentimentală, acum – a fiind ea reputată ca teoretizantă. Cred exilului, am dat un interviu la Vocea primei mele atestări oficiale în presă: că cenzura locală era depășită, dar Americii în care vorbeam despre farsa legitimaţia de la Tribuna, semnată fără să o afirme. Eram lăsați în pace și care se numea Cîntarea României, am mare cu D.M. Celălalt corector, cu de către cenzura oficială de la participat la acțiuni anticomuniste care făceam echipa ce lucra în București, care nu ne prea penseta. care se organizau de către cei plecați tipografie, era Aurel Dumitriu. Voiau să lase astfel puțină gură de aer din alte țări etc. Spun că era o oarecare rezolvare, curat într-un mediu viciat? Mihai Posada: Ce amintiri puteți fiindcă cea adevărată avea să vină cu Mihai Posada: Cum ați luat împărtăși cititorilor, din timpul surpriza neaşteptării ei. Într-o zi mă hotărârea de a cere azil politic în exilului? cheamă în biroul lui redactorul-şef şi- Germania? Titu Popescu: Este imposibil să mi prezintă un alt redactor-şef, cel al Titu Popescu: Plecarea mea din rezum aici mulțimea amintirilor din ziarului regiunii Crişana, care voia să- lagărul comunist nu a venit dintr-o timpul exilului. şi împrospăteze redacţia. – Duceţi-vă dată, ea s-a acumulat. În 1985, am Le-am prins în cărțile pe care le- la Oradea, ne sfătuieşte el, pe mine şi avut, împreună cu un coleg de am publicat la München. Totuși, ca o pe Teo (care, clujean fiind, suportase redacție, o bursă în R.F.G., prin marcă generală, aș spune că exilul ceva mai blînd tracasările „răbdării”). InterNationes. Și atunci am vrut să este un concentrat de țară, cu Cum situaţia mea familială începuse rămîn, dar mi-a fost imposibil, nu i- mărimile și decăderile lui, prin care să se complice şi cum promisiunile am găsit la telefon pe cei doi pe care trebuie să înveți să înoți. şefului de la Oradea erau tentante (lo- îi cunoșteam personal, de la Europa Pe mine, mă povățuiau ceilalți, la cuinţă, salariu mare etc.) pentru veş- Liberă. Am avut, în schimb, grija să începutul exilului, cînd dorul după cei nicele nesiguranţe din Cluj, am ac- nu-mi cheltuiesc banii primiți, ci i-am rămași în țară era cel mai atroce: ceptat. Şi într-adevăr, s-a ţinut de adus în țară și mi i-am depus în cont, gîndește-te că te urci în tren la cuvînt: salariu, locuinţă lîngă Parcul pentru o plecare viitoare. Astfel, München și cobori la Copșa-Mică. E Petöfi etc. lucrurile erau perfect legale, aveam doar una din poveștile de alinare. Cînd am plecat din Cluj, nu valută în cont personal, primită din Mihai Posada: Cum ați trăit apucasem să-mi iau salariul, aşa că i- bursă. Urma să prind momentul reintegrarea în societate și în tagma am lăsat o procură d-lui Breiner, favorabil. Și l-am prins, dar nu așa scriitoricească, după întoarcerea în administratorul Tribunei, care îmi cum voiam. Mi s-a dat voie să plec Țară? promisese că-mi va trimite banii la însoțindu-l pe secretarul de partid al Titu Popescu: Ca o lipsă a multor Oradea. Trec cîteva luni însă şi nu ______prieteni și cunoștințe. În exil, nu mi- primesc nimic. De aceea, la revenirea am dat seama că timpul trece și aduce mea în Cluj, îl caut pe administrator toate dezavantajele vîrstei. În țară, ele ca să-mi iau banii. Dar pe dl. Breiner mi-au devenit evidente. ia-l de unde nu-i: emigrase în Israel... Pentru mine, exilul a fost ca o La Oradea, n-am stat decît doi ani, trăire în afara timpului. Mulțumesc pînă la reforma administrativă, cînd tuturor celor care l-au făcut posibil, m-am mutat la Sibiu, unde aveam clar de aici din țară, fie că voiau să-mi în previziunile mele că urma să apară facă rău, fie că voiau să-și protejeze o revistă. Ceea ce iarăşi s-a întîmplat. scaunul, care pe mine nu mă interesa. Aşadar: Cluj – Oradea – Sibiu, Mihai Posada: Cum simte apoi München (unde scriu acum beneficiile și avantajele libertății în această evocare). propria Patrie, fostul azilant politic În curînd voi reveni în Cluj şi reîntors acasă? astfel ciclul meu existenţial se va Titu Popescu: Vezi răspunsul de închide în oraşul din care nu am vrut mai sus. să plec. Mihai Posada: Care este rostul Dar am plecat cu adevărat esteticii azi, în plină invazie a vreodată? esteticii urâtului în literatură, arte, în Dar Clujul de-acum mai este viața de toate zilele? Clujul meu? Titu Popescu: Este de a ține la Mihai Posada: Ați fost premiat rostul ei înalt, definit de Hegel: de a fi de Asociația scriitorilor din Sibiu, la o filosofie a artei.

https://biblioteca-digitala.ro mântească”). Pe lângă inevitabilul moment sau imperativul sacrificiului personal de sine, un loc deosebit de important și emfatic în poeziile Anei Blandiana este (II) rezervat motivului vinovăției și

CUVÂNT DE PREZENTARE responsabilității poetului (și a artistului în general) ca martor al unui anumit Măreția unui poet nu e determinată timp și al acestei mari suferințe și de numărul de lucrări publicate sau nedreptăți (când, de exemplu, „portretul chiar de numărul de premii primite, ci victimei” în sine, așa cum scrie Ana, mai ales și în primul rând de profunzi- „devine mai important decât viața ei mea poeziilor sale, autenticitatea expre- pământească”). siei lirice, luciditatea strălucirii spiritu- Ca un contemporan prompt, un lui, precum și îndrăzneala de a descope- martor cenzurat (și persecutat) al unei ri în răni existențiale neînchise, durerea societăți și a unui regim totalitare (pre- existenței în sine, înfruntând moartea, cum cel din România), ale cărui lovituri ca un rezultat infailibil al existenței. le-a simțit pe propria piele și-au afectat Ana Blandiana, în Catedrala „Sf. Pentru Anna Blandiana, poeziile și familia, Blandiana are o sensibilitate Sofia”, din Ohrid, citind discursul nu sunt decorul, ornamentul, deosebit de dornică și antrenantă în laureatului „Cununii de Aur”. îmbrăcămintea, ci un „scut” sau „oase”, privința aspectelor neuronale. Și ______care sunt pre-aranjate dureros în jurul îndoielile mărturiei și mărturia în sine, mare a altcuiva, de fapt, o forță spațială „cărnii” ei, în timp ce durerea însăși despre care, ea însăși avertizează tăios: necunoscută. Nu e dificil să recunoști în rămâne „singura garanție” a certitudinii nici măcar mărturia nu este nevinovată! păianjenul acestui poem metafora existenței. „Trăim într-o rană; singurul Mai exact vorbind, într-o societate a Poetului însuși, un țesător de pânze lucru sigur este durerea care ne violenței și nedreptății, precum și în aruncate peste lume, un observator al înconjoară.” Nu numai că este vorba de natura însăși, care fierbe cu lanțuri de destinelor și vieților altora, dar care propria persoană și de ceva personal, ci prădători de orice fel - toată lumea este ajunge adesea ca o captură tragică și și de durerea celorlalți, care rămâne până la urmă o victimă sau o pradă și pradă a propriilor lui profeții poetice, adesea neprovocată, neatinsă de cuvânt nu au existat niciodată, nici nu există și ale propriei sale creativități și a unei și de consolare, este o parte integrantă a nu ar putea exista niciodată Inocenți! pânze fatale semnate de mână cu poeziei Blandianei, care poate fi astfel Nimeni nu poate fi iertat de rău și cuvinte (periculoase)! Pe de altă parte, experimentat ca o răscumpărare rituală responsabilitate, iar autorul formulează poemul semnifică și vânătoare pentru a suferinței și o marcă demnă de acest lucru ca o „mare lege a murdăriei” sine, chiar mai mult, poate, câștigând disperare, atât personală, cât și ca sau o axiomă prezentă chiar în actul asupra ta, chiar cu prețul înfrângerii și disperarea altcuiva. nașterii noastre! bolii proprii! „Am privatizat durerea / Și acum, Nici măcar cuvintele nu sunt Ana Blandiana și poezia ei conțin în jurul meu / Este închisă în pereții nevinovate, spune Ana, din moment ce tocmai acele calități și atribute inerente cărnii mele / Ca un magnet care a scos- mulți și-au pierdut deja umbra și și-au unei poezii extraordinar de profunde și o din lume”. vândut sufletele! Prin urmare, probabil dedicate. „Eu” liric din aceste poezii se Creația, conform Blandianei, im- că cei mai vinovați dintre toți ceilalți ridică stoic în fața proiectului furtunii, plică inevitabil sacrificarea de sine sunt tocmai cei care acționează ca pe care îl împărtășim cu toții dramatic, voluntară a artistului, așa cum pre- observatori, martorii înșiși - ne spune ca și contemporani ai acestei perioade supune celebra baladă populară a Ana în poezia „Animal Planet”, al cărui agitate. Condamnat să fii și să rămâi, „Meșterului Manole” (în diferite titlu a fost luat și împrumutat din neliniștit și treaz, expus înfrângerilor și versiuni, cunoscută și ca beneficiu co- emisiunea populară omonimă cu dezamăgirilor din mediul său social - mun al folclorului balcanic), implică și reportaje TV despre epica vărsare de din păcate, nu numai pe vremea este de două ori mai valabilă și se aplică sânge, care se întâmplă zilnic în natură. sistemului totalitar al lui Ceaușescu, ci exact femeii-creatoare și poziției sale Chiar acolo, din când în când, toată și astăzi, în societatea post-comunistă și dublu-sacrificate în societate (inițial, lumea, până la urmă, devine victima într-o perioadă de consum obsedat de „zidită” ca orice femeie, susținând cuiva (chiar și propria sa/lui victimă)! idei, valori, verticale spirituale - poezia astfel „edificiul” familiei, în timp ce, în Nu este întâmplător că una dintre Blandianei încearcă să apere dreptul al doilea rând, este zidită ca orice cele mai puternice și funeste poezii ale persoanei întâi singular, într-o lume creator care își susține propriul edificiu Anei este intitulată „Păianjen”. Apropo, care este mult mai înțelegătoare cu artistic, cu propriul corp și sânge)! magia titlurilor ei este o poveste în sine, tirania gloatei, mulțimilor, maselor de Pe lângă inevitabilul moment sau ea are mare grijă pentru a face titlul oameni desfigurați și hipnotizați, ușor imperativul sacrificiului personal de suculent, complex, simbolic, un mesaj susceptibili la orice un fel de sine, un loc deosebit de important și și o lume în sine. Acest poem manipulare. Ea ne amintește, pe bună emfatic în poeziile Anei Blandiana este evidențiază o cosmogonie sinistră a dreptate, într-un singur loc, cu rezervat motivului vinovăției și vânătorilor, prădătorilor și victimelor al amărăciune, că această „umanitate nu responsabilității poetului (și a artistului căror suprem numitor și întruchipare și-a condamnat criminalii, ci sfinții ei”, în general) ca martor al unui anumit este „Păianjenul ingenios” (așa cum îl un paradox care a reverberat uluitor timp și al acestei mari suferințe și numește Ana). Este un creator și un încă de pe vremea legendelor biblice, nedreptăți (când, de exemplu, „portretul urmăritor, ascuns în propria sa pânză, chiar și până în zilele noastre. victimei” în sine, așa cum scrie Ana, aruncat peste lume, până la urmă el ELIZABETA ŠELEVA „devine mai important decât viața ei pă- însuși devenind o pradă, în pânza mai În românește de Nicolae Băciuț

https://biblioteca-digitala.ro

Trebuie să recunosc că în Filologia Profesorul Ion Vlad împlineşte, clujeană am avut parte de mari dascăli: la 26 noiembrie a.c., 90 de ani, Ion Vlad, Ioana Em. Petrescu, Liviu vârstă la care ajung puţini scriitori. Petrescu, Ion Pop, Ion Șeuleanu, Domnia Sa este un veritabil OM profesori pe care i-am avut la inimă, al Cetăţii (a fost prodecan, decan al pentru tot ceea ce au însemnat ei la Facultăţii de Filologie, rector al catedră și înafara ei. Universităţii „Babeş-Bolyai” (1976- Ion Vlad și Nicolae Băciuț, Echinox La „Facultatea ”, i-am 1984), redactor-şef adjunct 14 iulie 2006 avut, pe lângă Ion Pop, pe Marian la Tribuna, director al Teatrului ______Papahagi și Ion Vartic… Naţional din Cluj, secretar al Volumul cuprinde cele 16 Ce vremuri, ce profesori! Cu cât interviuri acordate de profesorul respect le pomeneam numele lor și cu Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, membru al Consiliului Uniunii Ion Vlad de-a lungul timpului, o cât sârg participam la cursurile și la secţiune de corespondenţă primită seminariile acestora! Scriitorilor din România, sub patru (peste 100 de scrisori de la mari Nu vreau să nedreptățesc pe preşedinţi – Zaharia Stancu, Virgil autori români: Gabriela nimeni, mereu au fost dascăli de elită la Teodorescu, George Macovescu, Filologia din Cluj, dar înclin să cred că D.R. Popescu –, şef de catedră, Adameşteanu, Maria Banuş, Ana generația mea (cu Mircea Bența, cadru didactic la universităţi din Blandiana, Ion Brad, Radu Cosaşu, Cosette Hogea, Bianca Osnaga, China şi Polonia, conducător de Valeriu Cristea, Laurenţiu Fulga, Mariana Popa, Geo Constantinescu,…) doctorat etc.). Mircea Iorgulescu, Norman a avut parte de cei mai buni profesori, Pentru a marca acest important Manea, Mircea Martin, Ileana pe o plajă extinsă și diversă a eveniment din viaţa intelectuală a Mălăncioiu, Dumitru Micu, I. disciplinelor de studiu. Clujului, luni, 28 octombrie, în Sala Negoiţescu, Z. Ornea, Edgar Papu, Exigenți, riguroși în a ne face să „Reduta” a Muzeului Etnografic al Ioana şi Liviu Petrescu, Mircea descoperim cât mai multe din tainele Transilvaniei s-a lansat volumul Horia Simionescu, Sorin Titel, lumii pe care ne-am asumat-o, pentru a Ion Vlad, Alternative la memorii. Constantin Ţoiu şi alţii), studii o dezvălui, la rândul nostru, ca dascăli, Dialoguri, corespondenţă, mă rturii. despre scriitori români şi eseuri generațiilor în fața cărora ne-am O carte concepută şi alcătuită de teoretice, neincluse în volume manifestat dorința de a fi pe măsura Ilie Rad, Academia Română. proprii, prefeţe şi postfeţe, așteptării acelora de la care am învățat Centrul de Studii Transilvane, răspunsuri la anchete literare, carte, de la care „am luat lumină”, cum portrete şi evocări, note de drum ar trebui mai bine să spunem! Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2019. etc. Între toți, însă, Profesorul Ion Vlad De mare interes este şi secţiunea mi-a fost cel mai apropiat. Așa l-am Cartea a fost prezentată de anexe, care include peste o sută perceput, de la primele lecț ii Între de Irina Petraş şi acad. Ioan-Aurel de imagini alb-negru i color, analiză și sinteză (1970) pregătiți Pop, preşedintele Academiei ş pentru Descoperirea operei. (1970), Române, după care a luat cuvântul cuprinzând coperţile celor 16 cărţi pentru a înț elege Povestirea. Destinul profesorul Ion Vlad. ale autorului, pagini rare din ziare unei structuri epice (1972), prinși în ______şi reviste, documente inedite din Convergențe (1972) ș i Lecturi arhiva profesorului Ion Vlad (acte constructive (1975), convinși de statutul oficiale, legitimaţii, cărţi de vizită unui meșteșug esențial: Lectura – un etc.), fotografii din activitatea eveniment al cunoaș terii (1977) – am publică şi privată a sărbătoritului, numit astfel câteva din cărțile un adevărat spectacol caligrafic Profesorului nostru, din care ne-a constituindu-l cele 18 texte împărtășit atât cât s-a putut în cadrul facsimilate ale unor scrisori (de la orelor de „Teoria literaturii”, disciplina scrisul cu o caligrafie impecabilă al pe care ne-a predat-o. lui Liviu Petrescu la scrisul Ținuta intelectuală impecabilă a lui „artistic” al sculptorului Ion Ion Vlad ne-a cucerit pe cei mai mulți Vlasiu). dintre noi, inclusiv pe cei pentru care Coperta, inspirată după celebrul examenul la Ion Vlad era ca o sabie „plop” desenat de Geo Bogza în deasupra capetelor înspăimântate de unele scrisori către prietenii foarte faima dascălului. apropiaţi (inclusiv către Ion Vlad), Continuăm să păstrăm legătura, cu este realizat de artistul grafician aceleași sentimente de respect și ă prețuire, pe care s-a clădit relația Könczey Elemér. noastră. Ne mai scriem, din când în Volumul are 560 de pagini şi când, cu emoție, cu nostalgie. este tipărit în condiţii grafice La mulți ani, Profesorului nostru, excepţionale (copertă cartonată, cu dragoste! lucioasă, cotor rotunjit, forzaţ şi NICOLAE BĂCIUȚ şnur în culori asortate etc.).

https://biblioteca-digitala.ro COMEMORĂRI -100 „Naţ ionalul”, „Gazeta să teanului”, „Lupta literară ”, „Universul”, „Lu- ceafărul ”, „Viaţa Românească”... Acestui material nu i-am dat - 5 septembrie 1858 – neapărat o tentă biografică în sensul strict al cuvântului, ci este doar o 19 noiembrie 1919 - aducere aminte despre unul dintre După datele oficiale, în luna clasicii importanţi ai literaturii noiembrie 2019, avem obligaţia române, fiindcă în data de 19 morală să ne amintim că exact acum noiembrie 2019, se împlinesc 100 de un secol, se săvârşea din viaţă unul ani de la moartea sa. Alexandru dintre scriitorii noştri, clasici şi Vlahuţă a murit la Bucureşti, în casa importanţi, de care a cam uitat din strada Visarion, două zile mai lumea. Pe nedrept, fiindcă târziu, la 21 noiembrie, fiind Alexandru Vlahuţă, despre care se înmormântat la Cimitirul Bellu. La ştiu relativ puţine lucruri, a fost şi, în moartea sa, marele istoric N.Iorga, general, este considerat unul dintre scria: „Țara a pierdut nu numai pe cei mai importanţi poeţi români de Portret Al.Vlahuţă, de Iosif Iser un mare scriitor, dar și unul din cele după Eminescu. Chiar marea ______mai adânci suflete ale neamului, iar, majoritate a cititorilor obişnuiţi abia tru (1908); Din durerile lumii pentru vremea de azi, cel mai îşi amintesc, la un test rapid, că el (1908); File Rupte (1909); Pictorul adânc.” Casa în care a locuit, ale este autorul cunoscutului reportaj N. I. Grigorescu (1910); Poezie: căror lucrări de restaurare au fost România pitorească, despre care Poezii (1887); Poezii vechi și nouă conduse de Veturia Goga, soţia Dumitru Micu nota: „atlas geografic (1894); Iubire (1895); Poezii (1880- scriitorului Octavian Goga, este comentat, traversat de o caldă iubire 1904) (1904); Poezii (1880-1908) astăzi Muzeul Memorial „Alexandru de ţară”… Cele câteva cuvinte (1909) La gura sobei (1919); Vlahuță”, iar festivitatea de definesc foarte bine o capodoperă a Dreptate (1914); Poezii (1880- deschidere a avut loc la 31 literaturii de gen, Oarecum 1915) (1915)… Cam acestea s-ar octombrie 1926... Şi să mai regretabil este faptul că, nu o dată, constitui în opera lui A.Vlahuţă, menţionez un lucru care confirmă din viteză sau din alte motive, altfel spus: modestul său merit în importanţa şi valoarea scriitorului: în creaţia va fi atribuită lui Alecu literatura română. Ca epigon, da, data de 28 octombrie 1948, Russo, care publicase şi el ceva, la dar, aşezându-l umăr la umăr cu Alexandru Vlahuţă este ales urma urmei destul de uşor mulţi alţii de după Eminescu, membru de onoare post-mortem al confundabil: Cântarea României, situaţia s-ar mai… îmblânzi cât de Academiei Române, alături de nume dar cu 8 ani înainte de venirea pe cât. Deşi, dacă ar fi să ne luăm după ilustre ale literaturii literaturii lume a lui Vlahuţă, adică în 1850… alte indicii, să le considerăm ca noastre naţionale: Mihai Eminescu, Pentru o aşezare a lucrurilor la oficiale, lucrurile iau o întorsătură Ion Creangă, I. L. Caragiale… locul lor, voi menţiona de la bun destul de mare având în vedere că, în Şi, în aceeaşi ordine de idei, iată început că G. Călinescu a pus 1884, „epigonul” se stabileşte la ş i câteva referinţ e critice: C. Do- următoarea etichetă pe amintirea lui Bucureşti unde se întâlneşte cu brogeanu Gherea, în Studii critice, Vlahuţă: „Epigon al lui Eminescu Mihai Eminescu, iar în luna II; N. Iorga, în Opinia, nr. 487/1908; (…) (el) s-a bucurat de o reputaţie decembrie a aceluiaşi an, aflându-se G. Ibrăileanu, Opera literară a dlui aproape de neînţeles, superioară în Iaşi, stă trei zile cu Eminescu, Al. Vlahuţă (1914) şi în Note şi im- modestelor lui merite.” (G. astfel că unele comentarii devin presii (1920); E. Lovinescu, în Cri- Călinescu, Istoria literaturii române inutile… Iar aşa, într-o trecere tice, IV; H. Sanielevici, în Noi studii – compendiu, EL, 1963, p.195). rapidă, să mai amintesc şi că: critice (1920); M. Dragomirescu, în Reluând ideea călinesciană , modes- începând cu 12 martie 1895, ocupă De la misticism la raţionalism tele lui merite ar fi, între altele: în postul de director al revistei (1925); I. Gorun, Al. Vlahuţă. Omul perioada 1893–1896, editează „Vieaţa” (1893–1896), iar doi ani ş i opera (1930); G. Calinescu, în revista Vieața , după care, în 1901, mai târziu, în 1897, i se refuză de Istoria literaturii române… (…); T. Sămănătorul , împreună cu George către Academie premiul pentru Vianu, Arta; M. Sadoveanu, Anii de Coșbuc; în 1880, în luna aprilie, volumul În vâltoare, deoarece ucenicie, 1944; G. Galaction, Al. revista Convorbiri literare îi publică refuzase şi el titlul de… membru Vlahuță , 1944; Perpessicius, primele poezii… În această ordine corespondent al Academiei (subl. Menţiuni de istoriografie literară şi de idei, şi ca argument în favoarea D.H.), însă, 22 de ani mai târziu, i folclor (1957); T. Vianu, în Viaţa scriitorului, el a publicat de-a lungul acordă Marele Premiu al Academiei Românească (nr. 9/1958); Ş. anilor, între altele, volumele: Proză: pentru volumul Poezii (1880-1915), Cioculescu, în Tribuna (nr. Nuvele (1886); Din goana vieții apărut în anul 1915. În acelaşi an, 36/1958); C. Ciopraga, Vlahuţă (1892); Dan (1894); Un an de luptă 1897, Vlahuţă apare ca unul dintre (1982); V. Ene, Vlahuţă, în România (1895); Icoane șterse (Nuvele și colaboratorii importanţi la literară (nr. 36/1983); Șt. Cazimir, amintiri)(1895); În vâltoare (1897); publicaţiile: „Convorbiri literare”, Nu numai Caragiale /1984)… Clipe de liniște (1899); România „România literară ”, „Revista DUMITRU HURUBĂ pitorească (1901); Din trecutul nos- literară”, „Revista nouă ”, „Epoca”,

https://biblioteca-digitala.ro Evocări în gândirea ei de atunci (când a scris cartea era cu zece ani mai în vârstă decât mine acuma). Ea a comparat 7 noiembrie „realitatea" dinainte de '89 cu cea de

1952. Școala elementară „Mecet", după „întorsătură", cum o numea, eu București. Pe peretele clasei, peste ta- am comparat (în volumul de dialog cu blă, ne veghează din portret iubitul nos- Nicolae Băciuț - Oameni - Repere - tru părinte I.V. Stalin. Inspecție. Învăță- Mărturii , Ed. Vatra veche 2018) viața toarea: „Copii, ce sărbătorim noi pe 7 din România Anilor Lumină (până în noiembrie?" Toți copiii ridică mâna. '82), cu cea din Canada. Am avut deci, mama și eu, experiențe diferite, dar ______Fetița din prima bancă e desemnată să față de acest „real”, de înfățișările și răspundă. Cu un ton convins, ea spune: impulsul de a scrie despre ele a fost, aș spune, asemănător. valorile lui, chiar și de păcatele lui, „Tovarășa învățătoare, pe 7 noiembrie devine un act moral, spiritual, până și noi sărbătorim ziua mamei mele". Pe Cartea are șapte capitole: 1. În lumea care se numea pătura intelectuali- filozofic, de maximă însemnătate; de fetiță o chema Veronica Pavel, pe ma- fapt, o cale de supraviețuire, o ma ei, Amelia Pavel (1915-2003). lor, 2. Rezervații de real, 3. Norocul ce- terapeutică obligatorie.” (pag. 122) Ca în fiecare an de 7 noiembrie, lor cu dosare proaste, 4. Elveția, peisaj natural, peisaj uman, 5.Jurnal de călăto- În ultimul capitol, apare un text ȋn gândul mă duce la mama, cu regretul că care am regasit-o nu numai pe n-am reușit s-o înțeleg pe deplin decât rie, 6.Timpul regăsit, 7.Realitatea Reală Fiecare capitol este subîmpărțit în mici intelectuala Amelia Pavel, ci și pe foarte târziu. Anul acesta, revizitând mama lui Toma și Veronica: raftul din bibliotecă destinat cărților fragmente în care sunt analizate diverse aspecte ale societății înainte și după '89. „Un gol de timp” scrise de ea, am ales cartea „Un martor „În sfârșit, a sosit ceasul venirii în plus” vol. II. (Ed Universalia 2001). Subtitlurile sunt, de exemplu: „Limba de lemn”, „Ideea că li se cuvine”, etc. copiilor mei în țară. Îi vizitasem, Scrisese primul volum cu câțiva ani mai înainte de '89, de trei ori pe fiul meu, în devreme, dar, așa cum mărturisește în Iată unul din micile fragmente: „O terapeutică obligatorie” Franța și America, de două ori pe fiica cuvântul introductiv, a simțit nevoia ca, mea în Canada. De fiecare dată acolo în noul context al societății de după '89, „Importanța, azi, a cuvântului „real”: nu în sens estetic, nu în sens practic, ci aveam, în contactul cu ei și cu viața lor, să completeze mărturiile făcute în pri- sentimentul curios al unui gol de timp, mul volum. Partea a doua a memoriilor în sens filozofic-ontologic-axiologic. În- tr-o lume a răului dezlănțuit, a min- absorbit, consumat, rămas în urmă, în conține idei despre România după un care nu mă identificam pe de-a deceniu de la „evenimentele” din '89. ciunii ca sistem, deci a „inexistenței” sau a falsificării „realului”, a acelui întregul, deși fuseseră ani plini de Mi s-a părut interesant de urmărit felul activități, cu piedicile lor cu tot. Acum in care gândea un intelectual în real creat de divintitate, atașamentul însă, parcă totul se clarifică. Vorbesc România la sfârșitul anilor '90. amândoi perfect românește, cu cel mai Găsim pe coperta din spate, sub autentic accent bucureștean, și-au semnătura autoarei, următorul text: regăsit prietenii și colegii, reluând „Scriind acestea, acum, după aproape relațiile de parcă dincolo de tot ce s-a zece ani de la marea întorsătură din '89 întâmplat undeva niște realități se (folosesc, în traducere, formula ger- păstraseră nealterate. Să fi fost cumva mană „die Wende”, care mi se pare „fairplay”-ul acela a cărui amintire din cea mai bine adaptată la realitate și vremea copilăriei mele m-am străduit cea mai obiectivă, nepolitizată, elibera- să-l salvez, și în zilele cele mai negre, tă de conjuncturi), îmi dau seama câte măcar ca lecție de viață pentru copii? situații, raporturi umane, puncte de Regăsirile au fost și pentru ei, să spun vedere asupra trecutului s-au schimbat amuzante. Fiul meu recunoștea cu sau ar fi fost firesc, poate chiar inevita- plăcere vechea frățietate românească bil să se schimbe, în comparație cu ce- nonșalantă prin „mersul la o bere” în ea ce fuseseră în anii 1989-1993, 1994. timpul orelor de serviciu la Institutul de Radicalismul inițial, explicabil, lipsa cercetare fonetică, iar fiica mea se totală de nuanțe în aprecierea lucruri- delecta cu străzile cu praf și piețele mai lor și a oamenilor, ignorarea subită a dezordonate, gălăgia și umorul unor întregi porțiuni de realitate - țăranilor vânzători, discuțiile din poate chiar uitarea lor freudian autobuze și amintirile din liceu. Îi justificabilă - mi se par astăzi nu numai învățasem să accepte greul, după depășite dar și nocive. Oricum îmi stau modelul mamei mele cu recomandările ca un semnal de alarmă în calea ei pentru noi copiii de a nu ocoli desfășurării amintirilor, atrăgându-mi incomoditățile „fiindcă”, profetic, atenția că cele ce au fost „înainte” nu spunea ea, „nu se știe ce timpuri veți au fost, nu au putut fi niște realități în apuca”. Lucrurile începeau să se sine, pe de-a întregul reale și că abia potrivească, așa ca în vechile jocuri cu acum am putea, cu multă atenție, să cuburi ilustrate, unde trebuie, pentru desprindem realul de ireal.” reconstituirea imaginii, să cauți cu Un articol despre propria mamă răbdare poza.” (pag. 180-181) conține, prin definiție, ceva personal: Un gând pios în amintirea mamei m-am aplecat asupra textelor cu atenție mele, criticul de artă Amelia Pavel. mărită, trăind o evidentă regăsire a mea

https://biblioteca-digitala.ro VERONICA PAVEL LERNER Metaforele extinse dau nuanţă caracterului morbid al „cosmeticii sociale”... Ioan Baba ar avea suportul poetic pentru exerciţiul postmodernist, dar preferă, se vede, o unitate a senzaţiilor, o oarecare cuminţenie în speculaţie, iar poezia sa nu urmăreşte o Poetul Ioan Baba (n. 1951 la suprasolicitare a identităţii eului.” Seleuș, P.A.Voivodina, Serbia) ne [Valeriu P. Stancu, ”Tensiunile dăruiește acum la o distanță de trei seninătăţ ii”, Revista română, A. III, Nr. decenii (dup ce a publicat 55 de scrieri ă 1(6), Iaşi 1997, p. 6]. în volume, de la poezie, istorie literară, Mai recent, distinsul critic literar lexicografie, monografie la traduceri) Victor Rusu, în prefața cărții „Amicus câteva poeme scrise în perioada 1988- Animae Dimidium”, în ediția româno- 1989, care, reunite sub titlul „Poeme franceză și româno-franceză-engleză, incisive” au fost trimise la Concursul apărută la Editura „Ștef” Drobeta (anonim) al Editurii „Libertatea” (Pan- Turnu Severin (2016, p. 5-8), constata: ciova) la care au fost distinse cu Pre- ______„Asumându-şi cu totală convingere şi miul II, Premiul I nefiind acordat. S-a implicare estetica poeziei adeverit precau ia juriului pentru c mărturisiri (stivuite gospodărește), ț ă postmoderniste şi „paradoxiste”, Ioan dup apari ia volumului în 1991, poetul risipind intervenții, îngrijindu-se de ă ț Baba creează cu fantezie şi ştiinţă a a fost „onorat” cu o discu ie interogato- soarta revistei Lumina [onorific, cu ț sugestiei lirice admirabile „ficţiuni sacrificii și abnegație, de un pătrar de rie, judecătorul fiind chiar un trimis epice”, cum inspirat au spus criticii special din Belgrad. Dar, s-a ales cu veac] pe care vrea, lăudabil, s-o înscrie literari din România despre înaintaşul „pe simeza valorilor contemporane refuzul, pentru că poetul în loc de său Ioan Flora, din al căror „sâmbure „Poemele incisive” solicitate, i-a d ruit românești”, Ioan Baba este – înainte de ă narativ” îşi propune să desferece toate – poet. „Oglinda triunghiulară” cu micro- valenţele poetice, tratând substanţa desenele haiku. În poemele sale incisive, Ioan epică în registru expresiv alegoric şi Baba experimentează dezinvolt, își De unde oare un asemenea interes parabolic şi conferindu-i astfel un „călește cuvintele” cu grijă artizanală și pentru o carte? considerabil cuantum de semnificant. conservă, paradoxal, o sacralitate Din itinerariile critice publicate, Ioan Baba – un important poet al găsim că regretatul scriitor sârb difuză, dovedind profunzime, Serbiei şi al marii poezii româneşti şi fragilitate, sensibilitate. Lumea e Dragomir Brajković, în revista „Front” europene. [A. XLIV, Nr. 4 (1539) p. 30] care bolnavă, dar Ioan Baba, sperând în La rândul său, mai tânărul Robert ap ruse la Belgrad, în ianuarie 1988, îndreptarea istoriei, ne îndeamnă „să ă Șerban, în „Renașterea bănățeană” fim ca pita”. notase următoarele: „Îngrijorarea faţă (Paralela 45, Nr. 2220, Timișoara, 3 Acesta e de fapt mesajul adânc al de lumea în care trăim este tot mai iunie 1997, p. 8) scria: „Întâmplarea textelor sale: steaua divină ne prezentă. Dezastrele ameninţă viaţa din face ca o mare parte a prietenilor mei să toate p r ile Terrei. Viziunile călăuzește, mersul spre „sunetul din ă ţ locuiască mai departe decât mi se pare clopot” împrăștie un iz de sărbătoare și apocaliptice ale vechilor profeţi parcă firesc că ar trebui să locuiască. Între devin un adev r hidos i brutal. De i diafanitatea, violentă de mizeriile din ă ş ş mine și Ioan Baba în afară de o distanță jur, protejează o lume peste care ridică întrebarea cum să ne salvăm, apreciabilă în kilometri, mai este o poezia lui Ioan Baba este totu i poezia „iubirea-i stăpân” (cum scria în junețe ş graniță, el trăind în Serbia. Acolo autorul nostru). unei destinderi, a jocului dintr-un editează, în limba română, superba r stimp. Între t i uri i primejdii, între Versul său ne poartă în călătorii ă ă ş ş revistă „Lumina”, își tipărește cărțile, stânci i câmpia întins – sosesc clipele himerice, hibridând cotidianitatea (ca ş ă adică face cultură. umanitate precară, cotropită de destinderilor, poezia care ne indică Recitind versurile sale, care sunt în salvarea, treze te speran a...”. angoase) cu o lume ireală, suspendând ş ţ consonanță cu lirica actuală practicată logica și inventând cu temperanță. Ceva mai târziu, Ion Cristofor, la în România, mă întreb: Ce graniță ne Luând „masca realități”, poezia lui Ioan Cluj-Napova, preciza: „În postura de desparte?”. Pe parcurs, în anul 2018, lui Baba este aluzivă doar, transferând în Orfeu al neliniştilor stârşitului de veac, Ioan Baba, i s-a acordat și cetățenia poetul denun pericolele... cu care ne pagină tușe delicate, de „pictor refulat”, ţă română. cum nimerit s-a spus. confruntăm în goana noastră printre După lectura acestor câtorva Ea cultivă un ludism bolnav de „rămăşiţele Secolului”. Acesta este „Poeme incisive”, fortificate aici cu trei gravitate.” [Adrian Dinu Rachieru, op. universul în care se mişcă poetul: o poeme ulterioare („Împușcați-vă cu lume dominat de fric , de barbaria cit. p. 121]. ă ă cartușe de dragoste”, „Zori de automatizat , de neîncredere, supus Despre supraviețuirea prin ă ă octombrie la Iași”, „Contribuabil unui „r u absolut”. E o umanitate verticalitatea poeziei, distinsul poet, ă european buimac”) care vin să justifice precar , tr ind înghesuit într-un critic literar și editor Valeriu Stancu, ă ă ă cele preconizate, la o distanță de trei univers lipsit de orizont şi de care concluziona: „Momente dintr-o decenii vom putea desluși dimensiunea speranţă...” [Ion Cristofor, „Poezia în istorie nu prea îndepărtată trec în previzională a poemelor, concluzionăm Tribuna poeme, modelate de experienţa durerii, stare de asediu”, , A. IV nr.28 cu ceea ce spusese celebrul Aristotel, (2037), Cluj, 16-22 iulie 1992, p. 4]. a zâmbetului. (...) Spiritul tinde să se că: „Arta este mai adevărată decât is- elibereze de real, deşi implicaţia Din intinerarul critic selectiv la toria, întrucât ea nu redă tot ceea ce s-a volumul „ReversAvers”, ap rut la acestuia cunoaşte dimensiuni ă întâmplat, ci doar esențialul”. impresionante. Editura „Augusta”, Timișoara (1999), spicuim: „Colecționând cu hărnicie

https://biblioteca-digitala.ro Urșii fără pereche intră gratuit în muzeul ororilor Iar pădurile și râurile nepoluate DIHONIA ȚAPILOR Idee n-au despre modelele seducătoare Țapii ispășitori Precepi puterea vieții și a morții N-au rumegat decât ură În timp ce lumea inocenței dispare Bătându-se apoi în capete Vindecându-și frustrările Revenind la linia de pornire

Z re ti cum piatra cumplit cade Se amenințau reciproc ă ș ă Îl chemau în ajutor pe Albius Tibullus Cum cade de pe umerii tăi De la începutul Mileniului Transparenți întâia zăpadă

Cine-a fost cel ce întâi născocit-a ÎMPU CA I-V CU CARTU E oribile săbii? Ș Ț Ă Ș Make Love Not War DE DRAGOSTE Cât de sălbatic a fost și-ntr-adevăr În numele miilor și a celor doi chiar de fier! Împușcați-vă cu cartușe de dragoste De ici colo tot vinerea patimilor Crime-ntre oameni de-atunci s-au Și-n definitiv nu mai purtați război Era născut și iscate-s războaie Colo-ici către o stea Și tot mai scurt s-a deschis drumul SCRISOARE Oamenii ar încăleca o rază năpraznicei morț i. Ar ateriza pe-o altă stea De ce zici că nu e recomandabil Scăpând mizeria De ce ești tu (ne)vinovatul Să-ţi citesc cu voce tare scrisorile

De ce eu Dar după o ploaie de pucioasă și de Mai bine amândoi De unde atâta toropeală la voi foc Sforăiau în toiul dihoniei Și cel de al treilea fulger la Sadoma La noi problemele sunt huiduite Oamenii au stat în alții pitulați Exemplul a devenit disciplină De parcă ar defila cavaleria pe Și-au făcut la raiduri cu gândurile sportivă bulevarde Printre dinții de piepten Se disputa ca o goană Pe câmpia nes buin ei Și n-au mai dat ă ț Trebuie pus capăt acţiunii morbide Nici de un strop de apă cu miros de Ciocnindu-se și alte capete În care unii busuioc Cu frica viscerală Robotind în absurditate

Şi-au scos sufletul la plimbare pe Lumea care a refuzat oferta Taci-nu-taci buze S-a evacuat de pe glia subminată Verbele se ceartă conflagrant Iar alţii Și nu mai striga uraaa Și ouăle aruncate se transformă-n Şi-au consumat viaţa Iar cine a înghițit măcrișul intoxicat pietre Tot explicând că o cratimă jos şi una Iată șchiopătează Din pietrele vinete când vor crește sus Cine s-a adăpat cu venin păsările Reprezintă semnul = egalităţii Rămâne cu mațele arse Celor doi îndrăgostiți Şi nu al divizării – ac-ci-den-ta-le Și înghite moarte Nemuritorii - Boško Brkić & Admira

Și aer și rouă Ismić Contradicţiile s-au cam aglomerat Diferiți Liniuţa – poate fi un minus MODELE SEDUCĂTOARE Îmbrățișați și împușcați la Sarajevo Şi mi se pare că utopia În ziua majoratului Florar Este în faza avortului Ești copleșit de modele seducătoare Când peste Miljacka curgeau obuze

Modele sumbre De nimeni nu știa-ncotro De unde Am văzut azi-noapte Trăind cu febrilitate și fervoare Cum mârâie indignarea Lumea apucase apoi coada măturii La întrebarea cine-i pentru Deduci apoi că moda Călătorind la nebunie Mâinile ridicate s-au retras în Poate avea și alte direcții Oamenii – jetoane ascunziş Căci soluțiile sunt irecuperabile Oamenii – tichete Iar degetele Te opui cultului înfeudat Oamenii – cupoane Precum urechile iepurelui Oamenii vizați și nevizați ca nepotul Corpul tău este Au deformat înfăţişarea pumnului Cornel Periclitat de fiarele Şi lagărele ghimpate au dispărut Eu vă implor acum să nu priviți în Care masacrează urm Când împărăția este în primejdie ă Să dispară oare şi răul absolut În timp ce zidul cetății YU Nestăpânitele raţiuni ale vremii Aiurezi și asculți răcnete de urs Ca un grafitti se prăbușește-n pagina Memoria Observi cum se prăbușesc vârfurile reală Conflagraţia memoriei beligerante Și fără vârfuri iată mai puține Cu numele lui Lot prăpăstii Dat jos chiar pe jumătate Chiar de tot Să dispară oare tooot răul absolut

https://biblioteca-digitala.ro Mai altfel, despre casă bătrânească din cărămidă şi vălătuci pe zid înalt, care cuprindea un cerdac, patru odăi şi o mică terasă, (V) adică o casă potrivită cu pretenţiile capului de familie, profesorul Un bine de care mama ei a fost universitar Micle. În acelaşi an, 1866, cea care s-a bucurat mai mult şi lucrurile par să se precipite: în 10 sincer, fiindcă scăpa de de necazuri, noiembrie, ora 4 şi 50 de minute, inclusiv de „cazanul infernal în care Veronica Micle, în vârstă de 16 ani, fierbea toata ziua rufe, feşe şi cârpe naşte o fetiţă care va fi botezată cu utilizate pentru moşitul femeilor O fotografie senzațională a numele de Valeria, iar după un 1 an, sărace din mahalaua Iaşiului. ” Din Veronicăi Micle. Se află la Muzeul 4 luni şi 25 de zile, la vârsta de nici acest punct de vedere, cu un anumit Literaturii din Iași (Comuncată de 18 ani împliniţi, Veronica dă naştere efort psihomental, îi putem acorda şi Ecaterina Țarălungă) celei de-a doua fiice, Virginia-Livia, ei nişte circumstanţe pentru a-i ______la 5 martie 1868, când tatăl fetiţei, justifica jertfirea Veronicăi pe altarul poftind-o la Domnia sa în casă. Ştefan Micle, avea vârsta de 47 de unui măritiş perfect condamnabil. Domnul Maiorescul era în odaie ani. Personal nu pot crede că gestul… acolo, la D-ra Rickertu. Ce vor fi Dar, de amintit că, la data de 20 compensatoriu de a-şi petrece luna de făcând după asta nu ştiu, căci nu octombrie 1867, el este ales rector, iar miere la Viena însoţindu-şi vârstnicul m-am interesat. Când s-au pitrecutu după câteva luni, în vara anului 1868, soţ îi va fi luminat sufletul foarte toate acestea eu eram în uşa este ales de către profesori senator, tinerei mirese – nu cred, chiar dacă repetitoarei, ocupată a pregăti după cum informa la acea vreme luna de miere a durat între 18 august buretile destinat pentru Domnul publicaţia Curierul de Iaş i, fapt care 1864 – 30 septembrie 1864… Maiorescu. Ştiu că Domnul contribuia la majorarea veniturilor şi, Însă anul respectiv adică 1864, Maiorescu şidea în odaie la implicit, la bunăstarea familiei… De aduce în viaţa proaspetei căsătorite un Domnişoara Emilia până la 9 şi 10 reţinut un amănunt nu lipsit de eveniment cu totul inedit: participarea oare şi mai mult. Şi asta o ştiu şi din importanţă: noua locuinţă a soţilor în calitate de martor la procesul gura directoarii, care ne obliga să ne Micle avea şi o curte în care se intentat lui Titu Maiorescu în care culcăm pe la 10 oare, căci nu ar fi găseau două camere-anexă locuite de acesta este acuzat de „fapte fost frumos ca să ne audă Domnul Ana Câmpeanu, mama Veronicăi, scandaloase şi imorale”. Maiorescu vorbind.” care contribuise şi ea financiar la Participarea în cauză, în timp, Cu toate-acestea, la 27 aprilie cumpărarea imobilului. avea să-i aducă Veronicăi necazuri 1865, Curtea de Apel, procedează la Această precizare o consider greu de bănuit în acea zi de întâi achitarea numitului inculpat Titu necesară, întrucât ea, probabil noiembrie 1864, cu atât mai mult că, Maiorescu, deoarece procesul ar fi simţindu-se în sinea ei „vinovată” că după numai zece zile, în data de 11 fost declanşat de Eufrosina forţase căsătoria Veronicăi, o ajută noiembrie, acum doamna Veronica Cobălcescu, care ar fi vrut să ocupe foarte mult pe aceasta atât la treburile Micle, este chemată să dea declaraţie, ea funcţia de director al şcolii… gospodăriei, cât şi la îngrijirea şi la proces în calitate de martoră, Revenind puţin: în anul 1865, creşterea celor două fetiţe, alintate importantă… cam de prin luna martie, starea Greieraşul şi Fluturele. Pentru simpaticul şi relativ naivul sănătăţii profesorului Ştefan Micle se Acest lucru o eliberează pe Vero- conţinut, declaraţia suna aşa: „Mă înrăutăţeşte accentuat, în sensul nica de obligaţiile familiale, creându-i numesc Veronica Câmpanul, acum creşterii tensiunii arteriale, apariţia posibilitatea participării la diferite Miclea, în vârstă sunt de 15 ani, în surzeniei la urechea stângă, începutul acţiuni şi activităţi cu caracter ob- Sâmbăta Pascilor viitoare. Meseria unei tot mai evidente încărunţiri, mai ştesc. De exemplu, în 1869, ea parti- mea: sînt măritată şi locuiesc în ales la tâmple, semne clare ale cipă efectiv la înfiinţarea, funcţio- despărţirea a III-a din Iaşi, în casele înaintării în vârstă. narea şi îndrumarea pentru bunul din Cublic. Mărturisesc în cuget Lăsând imaginaţia în voia ei, să mers, al unor şcoli de fete din Iaşi, în curat şi fără vreo părtinire la încercăm o pătrundere în sufletul şi timp ce statutul său de „soţie de întrebările ce mi se fac că ştiinţa mea mintea Veronicăi Micle, soţia în profesor universitar” îi asigură şi un este aceasta: Eu eram în pensionatu vârstă de doar 15 ani trăindu-şi loc în Reuniunea Femeilor Române, şi-am văzutu cu ochii mei că într-o zi adolescenţa alături de un un soţ cu funcţie stabilită în ziua de 8 noiem- a venit Domnul Maiorescul. Şi au mult mai în vârstă, şi bolnav, care, brie 1869, după care, chiar de Sfinţii intrat în odaia domnişoarei Emilia. Şi culmea nenorocirii, prin Decretul nr. Arhangheli, Veronica este aleasă nu zăbovind a venitu şi soţia 199/1966, este înlocuit la catedra de secretara Comitetului Reuniunii... Domnului Maiorescul. Şi bătând şi Fizică şi Chimie de la Liceul Din păcate, aproape tot anul 1869, clănţănind la uşa domnişoarei Emilia Academiei, cu Petru Poni, acest fapt viaţa familiei este umbrită de nu i s-a deschisu. Căci uşa era petrecându-se după 10 ani de ocupare îmbolnăvirea lui Ştefan Micle de închisă. Atuncea Doamna Maiorescul a catedrei, respectiv din 1856… friguri şi „gălbinare”, motiv pentru s-au dus peste sală la uşa directoarii Două luni mai târziu după care el chiar cere concediu medical, şi bătînd la uşa – numai ce s-au auzit punerea în aplicare a Decretului, fiindcă nu mai poate ţine cursurile la trăgându-se zăvorul de la uşa familia Micle îşi cumpără o casă cu universitate. Domnişoarei Emilia şi-au ieşit în uşă, 384 de galbeni pe str. Buţu nr. 14, DUMITRU HURUBĂ

https://biblioteca-digitala.ro Remember - 30 adăuga: dacă nu puteți, dacă dragostea nu vă este accesibilă, măcar stăpâniți-vă nervii și mânia,

(29 iulie 1912- 30 martie 1989) măcar purtați-vă ca și cum ați iubi[…].” (pag. 499-500) (XI) În următoarele secțiuni ale aceluiași N. Steinhardt a avut toată viața un capitol, îl regăsim pe eruditul N. corp fragil. Când îl întâlneam, în Steinhardt, care atacă limbajul și copilărie, fie la noi acasă, fie în alte conținutul eseurilor religioase: vizite, eram impresionată nu numai „…Demonul lozincăriei și al de cât de puțin mânca, dar și de stereotipiei ecleziastice este la fel de multiplele restricții alimentare pe care real și de virulent ca geamănul său trebuia să le respecte. Avea însă din literatură; îi pândește pe toți […] întotdeauna zâmbetul pe buze, nu se căutând pe cine să înghită, să plângea, spunea doar că „suferă de compromită, să sterilizeze. Cele mai mațe” și, ca remediu, accepta cu mare bune și frumoase simțăminte ori mai bucurie ceștile de ceai, care i se folositoare învățături sunt anihilate de tipizarea verbală, care-i simptom ofereau din abundență. Închisoarea i-a fragilizat trupul și ______de lene, frică și uscăciune a mai mult, știu asta pentru că l-am învățat de la tatăl lui înainte de a fi inimii.”(pag. 501) văzut după ce a fost eliberat. Pentru el închis (fragment povestit în Îl regăsim, continuând lectura, pe însă, importantă era tăria sufletească „Jurnalul Fericirii”) - ideea eruditul Nicu, dându-ne, ca de obicei, și intelectuală, pe care și le hrănea cu curajului fizic în fața morții. o referință literară: lecturi, muzică, artă plastică. Toată În cartea „Dă ruind vei dobândi” „Orice ins, ne învață Dostoiveski, viața a dovedit curaj și demnitate. A (Ed Polirom 2008), găsim capitolul are dreptul la fericire. Dar nu pe dovedit-o cu prisosință în perioada „Reflecții călugăreșți”, preluat dintr- seama și spre ponosul și paguba anchetelor Securității în timpul un eseu publicat pentru prima oară în altuia. Să și-o făurească singur, de procesului Noica din anii '60. 1992 și republicat apoi în edițiile poate, nu pe calea exploatării Sunt revelatoare mărturisirile lui N. anterioare ale acestui volum. El este aproapelui său; adică nu prin furt, Steinhardt din epoca premergătoare împărțit în 12 părți și, în fiecare dintre adulter, înșelăciune, denunț. Cu atât momentului în care a devenit călugăr. ele, N. Steinhardt analizează nu mai vârtos nu făcându-l, prin În trăirile lui exista o teamă, dar nu numai comportamentul pe care ar provocare și ispite, să cadă în cea legată de izolarea sau de trebui să-l afișeze un călugăr, dar și păcatul mâniei, insultării, privațiunile trupești, ci numai de particularitățile vieții lui dure. disprețuirii ” (pag. 508) îndoielile asupra lui însuși, dacă va Cu franchețe și sinceritate, folosind În altă secțiune a aceluiași capitol, merita acest statut. cuvinte simple și clare, Nicu se N. S. afirmă: Cred că ar fi necesară o precizare, adresează direct „colegilor de „Călugăria e ostășie, deci ținută, care apare în diverse scrieri despre și breaslă”. Iată două fragmente din demintate[…] Călugărul nu poate, ale lui N. Steihnardt. Mă voi referi la prima secțiune a capitoului: prin definiție, să fie zgârcit, meschin, o amintire a prietenului să u, Al. „Aș spune fraților mei întru îngrijorat, alarmat. Degajarea și Paleologu, intitulată „Septuagenarul călugărie: nu fiți habotnici, nu fiți detașarea sunt două mari virtuți neastâmpărat”, text apărut în volumul tipicari. Sau fiți, dacă așa vă este monahale, cărora li se adaugă - „Alchemia existenț ei”, ediția a II-a, firea: dar cu măsură, stăpâniți-vă, paradoxal- dragostea de viață și (Ed. Humanitas 1997). înfrânați-vă de la un zel care, când netemerea de moarte.” […] Când am citit descrierea făcută se împăunează, riscă a se apropia de „Ideea călugăriei ca ostășie mă de Al. Paleologu, l-am recunoscut pe fariseism[…]. obsedează. […]. În amândouă Nicu în totalitate, cu vioiciunea, Le-aș mai spune: partea grea la instituțiile - ostășească și monahală- inteligența, cultura, și bucuria de a mănăstire nu-s posturile, metaniile, precumpănitoare sunt: disciplina, împărtăși altora ceea ce el știa. Dar ajunările, privegherile. Astea-s floare regulamentele, orarul, tipicul, cel mai important mi se pare la ureche. Greu cu adevărat este, ca formele, ceremoniile. Cu adaosul că fragmentul citat aici din articolul scris în orice obște închisă, să trăieșți în viața călugărească e mai severă de Nicu „Structură ori sens” („Viața pace și armonie cu ceilalți viețuitori, decât cealaltă și se desfășoară la un Românească” nr 12, 1980): să le înduri felul particular de a fi, a grad de intensitate militară mai „Pentru materia mea, dreptul se purta, a trăi; să le rabzi ridicat. […]Călugăria […] e o constituțional (cu alte cuvinte: știința inevitabilele ticuri, manii, reacții „militărie” mai strașnică decât organizării și apărării libertății), instinctuale, să te insensibilizezi cât cealaltă, asprimea și strădaniile pe cred că l-am intuit: e curajul, curajul privește propriile reacții nervoase la care le presupune sunt superioare fizic în fața morț ii”. (N. S. urmase mediul înconjurător. Reacții celor ce revin militarilor propriu- Facultatea de Drept - n.m.) interumane, iară piatră de încercare! ziși”. (pag. 509) Nu e de mirare că, în multe din Dragostea frățească ori măcar Strădania - dar și evlavia - lui Nicu scrierile lui N. Steinhardt după ieșirea bunăvoința, răbdarea, îngăduința și de a se conforma programelor călugă- din închisoare, apare cu aceeași voința (iar dăm de ea!) de a păstra rești e consemnată de Părintele→ insistență, ca un leitmotiv pe care l-a prietenia între frați. […] Și aș VERONICA PAVEL LERNER

https://biblioteca-digitala.ro Arhimandrit Serafim Man, (1935- Toamnă nebună Cuptoarele Siemens-Martin din 2013), cel care l-a primit pe N. frunze, Steinhardt în 1980 în obștea Toamna asta-i nebună, nebună, pornesc șarje ruginite și confuze. mănăstirii Rohia și l-a călugărit și se trage de frunze și ia mătrăgună. care este înmormântat la Rohia alături Și totuși, în secret, prin sârmele din de N. Steinhardt. Iată ce afirmă Și-a băut cerneala și e la munca brută, vie, Arhimandritul în articolul „Scriitorul ia shakespearian fiertură de cucută. vântul bate morse, fără să se știe. în haine monahale” (România literară nr. 35 / 1988): „Era nelipsit Face măscări la cohorte de gânduri, Din stâlp de beton în stâlp de beton, de la slujbele religioase și mai ales cu rafale de ploi și rafale de vânturi. telegraful anunță prezență de om. de la sfînta liturghie și miezonoptica, pe care le definea ca «esența Cu prăștii de zări a trimis departe, Unii vin pentru verb, alții pentru slujbelor divine» sau «centrul cultului păsări ce-n plisc aveau cântece calde. substantiv, creștin» ”. important e că vin, din oricare motiv. Cu tălpi de brumă, ia dimineții urma, Voi încheia acest periplu în scrierile și serii, cu ceața, ea îi scapă turma. Au treabă cu sferele de dulce ecuație, religioase ale lui N. Steinhardt cu sau poate cu elipsoidele de altă textul „Dăruind vei dobândi”, unul Dar luminii albe, i-a sărit mult calul, rotație. din cele mai adânci și frumoase din de rogvaiv-ul îi iubește prismei cartea cu același nume. Autorul ȋși cristalul. Mâinile sunt cele ce culeg punitiv începe scrierea afirmând că, „orb și o formă geometrică de soare- neghiob la minte”, el credea că Și acum trăim răvășirea verde în față, alternativ. suntem îndemnați să dăruim celorlalți adunată cu integrală de suprafață. din puținul pe care-l avem. Dar, citind În lichidul amniotic al boabelor de un text al poetului francez Henri Ea în suflete ne pătrunde bezmetică, struguri, Michaux (1899-1988) a înțeles, dar se-ncurcă totuși la aritmetică. se văd translucid plutind muguri. cutremurat și înfiorat, că ni se cere altceva. Iată povestea lui Michaux, Nu mai știe să numere și să licăre, De lumina fiecărui bob ancestral redată de N. Steinhardt: numai să foșnească, să vâjâie și să este responsabil câte un cordon „În mănăstirea unde ar dori să fie picure. ombilical. primit, se prezintă un candidat la călugărie. Îi mărturisește starețului: Poate ia Xanax, poate ia Rudotel, Mici led-uri ce funcționează cu să șțiți, părinte, că nu am nici Ce nu face astăzi, mâinele din ieri? acumulatori, credință, nici lumină, nici esență, nici și luminează dealul ca de sărbători. curaj, nici încredere în mine și nici Se crede Einstein, fluturând cu nimb, nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor, relativitatea restrânsă la (ano)timp. De fapt, e toamna în sărbătoarea ei iar altora cu atât mai puțin; nimic nu pură, am. Și se mai crede și-un fel de- când via vorbește cu o altfel de gură.

Firesc ar fi fost să fie de îndată ntregitoare, E o simfonie de culori fiecare respins. Nu așa însă. Ci starețul a celor ce trăiesc sub soarele ei ciorchine (abatele, zice poetul francez) îi moale. și nu știi de-i citrin, aventurin sau răspunde: Ce-are a face! Nu ai rubine. credință, nu ai lumină. Dându-le A inventat leacul și apoi a găsit și altora, le vei avea și tu. Căutându-le boala, E rostul oamenilor de a le umbla la pentru altul, le vei dobândi și pentru Nostalgia de a fi tras la focul ei oala. gravitație tine. Pe fratele acesta, pe aproapele și de-a umbla și la celesta levitație. și semenul tău, eșți dator să-l ajuți cu E nebună de legat, de cât e de ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe frumoasă, „Ex abrupto” sunt zdrobiți de-a coridorul acesta, ușa a treia pe de stat la ea în brațe, că nu e lungul și latul, dreapta.”(pag. 462) veninoasă. de boabele, în teascuri, își pierd Cutremurătoare idee: să dăruim din pierpătratul. ceea ce nu avem, sau, cum scrie Nicu, 16 octombrie 2019 „să îndrăzneșți a da ceea ce Dar continuă drumul prin (ne)scrisele vremelnic se întâmplă să-ți lipsească” Viță de (în)vie legi (pag. 464). în damigene și butoaie din pivniță și N. Steinhardt, pe lângă ce a dăruit Un damf de rachiu străbate primul beci. tuturor din preaplinul minții și inimii ceața sale, a dăruit mai ales din ceea ce nu a și caută să-mbărbăteze dimineața. Eu pun șaua pe spatele musculițelor avut, din corpul său fragil și suferind de vin cu care nu și-a trădat prietenii, Se vede că metalurgia este și călăresc fierberea mustului divin. rezistând infernalelor anchete și deșteptătoare, RĂZVAN DUCAN urmăriri ale Securității până în ziua în de sună trezirea vițelor cățărătoare. 19 octombrie 2019 care și-a dat ultima suflare.

https://biblioteca-digitala.ro Instalat ca Mitropolit al Clujului, Valeriu (care provine din latinescul „a fi puternic, a fi sănătos”), și-a luat 8 în poezia mitropolitului chemarea omonimă în serios , și-a încercat prin pastorale și predici (săgețile cele mai eficiente spre inimile oamenilor) să mai corijeze ce Gnoseologia prin necunoaștere se mai putea, s mai salveze pe cine ă Alunga i femeile din Teologia Dogmatică vorbește despre mai dorea: „ ț cimitire i vor pieri potecile dintre cunoașterea apofatică sau negrăită, ș care nu poate fi exprimată prin cele două lumi! Un cimitir e mai mult decât o gr din a mormintelor fru- cuvinte, ea rămânând o taină a lui ______ă ă moase; el e vatra pururea fierbinte Dumnezeu. Prin această cunoaștere Mărturisirea poetului: aștept cuvinte apofatică, subiectul uman trăiește real noi, fâlfâitoare anunță această prin lacrimile femeilor care plâng la un fel de scufundare în infinitatea lui așteptare febrilă a cufundării minții în căpătâiul morților și care îi păstrează vii în amintirea noastr , dar i în a- Dumnezeu, aici mintea omului își oceanul negrăitelor taine din ă ș ceea a lui Dumnezeu9 vede nimicnicia, căci tot ceea ce Împărăția lui Dumnezeu. Poate că ”. Câți oare din- dorește să înțeleagă îi lunecă înainte doar atunci vom învăța să comunicăm tre ascultătorii săi l-au luat în serios? de a fi prins și îi scapă înainte de a fi cu adevărat între noi, să deținem paternitatea cuvântului și forța lui Gnoseologia mistică și Logosică înțeles – aceasta pentru că rațiunea omului cuprins de patimi și plăceri de creatoare de preafrumos – fiindcă pe Poezia mitropolitului Anania nu este toate felurile, nu-L poate înțelege pe bună dreptate spunea poetul că doar o respirație artistică, ci și asu- Dumnezeu și nici măcar pe sine1: adevăratul sfârșit al lumii va avea loc mare a Crucii, a devenirii, ea compor- „Așa-mi descopăr viața, doar din atunci când vor dispărea potecile tă și o dimensiune mistică. Spre e- 5 spate,/și parcă duc în spate ceru- dintre casele oamenilor . Oamenii de xemplu, în poezia Interludiu, întâlnim ntreg/cu tot ce-ntreb, cu tot ce nu- astăzi se vizitează tot mai rar, nu mai mascată perspectiva epectatică pauli- nțeleg,/și dintre țărmuri drumul nu au timp pentru comuniune, au tot mai nă, sub metafora oglinzii: „Mi-a fost se-abate/și nici nu-i chip un altul să puțină răbdare unii cu alții și devin în a mă deprinde cu lumina/Ca mugu- aleg”. (Dintre țărmuri2) mod sistematic siberii de gheață în rele lumii: pe-ndelete./Oglinzii din Starea aceasta de neputință la miniatură. De aceea, părintele Ioan perete/un veac i-a trebuit ca să-mi nivel noetic, asumată prin smerenie, Chirilă, completând viziunea arate/că-mi udă soarele grădina10”. dă naștere adevăratei cunoașteri, care mitropolitului Bartolomeu, afirma cu Sfântul Apostol Pavel, scriindu-le este de fapt exprimarea necunoașterii, durere următoarele: „Astfel omul creștinilor din Corint, despre a dimensiunii arcane, a întunericului începe să devină străin omului, să dimensiunea spirituală a Noului străluminos din care răsare Lumina tindă spre maxima stranietate: Legământ semnat pe sufletele lor cu Lină necreată a cunoașterii lui Dum- dispariția cărării dintre casa fiului și Sângele lui Hristos, Mielul jertfit, îi 6 nezeu. Totul se declină în fundal es- a tatălui ”. Profunda necunoaștere, îndeamnă spre urcușul cel duhov- hatologic, de dincolo de imanent: “Aș deci, poate surveni și pe fondul nicesc, având drept icoană Crucea începe astfel:/Poemul meu e-o toam- înstrăinării omului de Dumnezeu, de Golgotei, descoperită în oglinda nă cu aripi călătoare.../Așa aș înce- sine însuși și de semenii săi, în cea mistică a devenirii ființiale: „Iar noi pe/dacă n-aș cunoaște /că dincolo, la mai neguroasă solitudine, în cel mai toți, cei ce cu fața descoperită privim capătul drumului lor,/ aștept cuvinte sfâșietor egocentrism: „Marele frig/e ca-n oglindă slava Domnului, întru noi, fâlfâitoare,/abia deslușite prin că-ntre oameni nu mai sunt aceeași icoană ne schimbăm din sla- somn”. (Poemul meu3) poteci./Cui să-i deschizi? Către cine vă-n slavă, ca de la Duhul Domnului” Când omul e învrednicit să guste să treci?/Fiecare s-a ghemuit în (2 Corinteni 3, 18). Verbul folosit 7 din experiența Revelației, și se umple sine”. (Marele viscol ) este metamorfoo, care traduce→ de Lumina necreată, el se află într-un PR. DRD. CĂTĂLIN VARGA acolo al sfințeniei, într-un topos al dumnezeirii, unde nu mai există cu- Tatiana Petrache, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 291. Foarte bine se mulează pe această vinte și înțelesuri create, aparținătoare ideatică patristică, poezia Marele viscol, în care fi, unde s-ascunde drumul? / Ce ceață deasă, lumii acesteia, adică categoriale gno- poetul extaziat declamă: „De necrezut / C-atâta vai, ce ceață mare. / Unde-i cărarea, doamna- seologice omenești, ci experiența ex- alb poate să nască atâta-ntuneric. / Lampa s-a nvățătoare? / Sub talpă n-avem nici un drum stins, opaițul pâlpâie himeric”. plutim / Vai, unde-i casă? cum să nimerim? / Și tatică depășește orice formă de cu- 5 4 Vasile Sebastian Dâncu, „Părintele suntem goi, și ne cuprinde teama. Unde e tata? noaștere (2Corinteni 12) . Bartolomeu – ultimul samurai”, p. 233. Unde este mama? / Nu ne vedem nici între noi 6 Ioan Chirilă, Sfânta Scriptură – Cuvântul deloc / Și jocul nu ne place, nu e joc. / Ce ceață cuvintelor, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2010, deasă, vai ce ceață mare, / Oh, azvârliți-ne, 1 Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Or- p. 185. voi, o cărare. / Nu mai cunoaștem drumul către todoxă, vol. 1, Ed. Institutului Biblic și de Mi- 7 Valeriu Anania, Poeme, p. 48. Versurile casă / și ceața este deasă, deasă, deasă”. siune Ortodoxă, București, 2010, pp. 115-122. acestea și perspectiva tumultoasă se aseamănă 8 ÎPS Andrei Andreicuț, „Mitropolitul 2 Valeriu Anania, Poeme, p. 47. atât de bine cu bocetul de cortegiu al unui alt Bartolomeu Anania, omul fără vicleșug”, în 3 Valeriu Anania, Poeme, p. 46. mare poet al veacului trecut, Eugen Jebeleanu, vol. Mitropolitul Bartolomeu al Clujului (1921- 4 Ierotheos Mitropolitul Nafpaktosului, care în poezia Surâsul Hiroshimei afirma 2011). In Memoriam, p. 215. Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe următoarele: „Ce ceață deasă, vai, ce ceață 9 Valeriu Anania, Cuvinte de învățătură, pp. Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale deasă / Nu mai cunoaștem drumul către casă. / 43-44. Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. de Suntem ușori și ceață e ca fumul, / Vai, unde-o 10 Valeriu Anania, Poeme, p. 76.

https://biblioteca-digitala.ro acțiunea transfigurării treptate sau Observăm că lirismul valerian se conținut hieratic, trădează o procesul de lungă durată a îndum- hrănește dintr-un cult al Cuvântului, preocupare constantă a teologului nezeirii omului. De aceea folosește și împlinindu-se întru acest orizont al Anania de data aceasta, de căutare a poetul imaginea „veacului” pentru că expresivității literare productive, care întâlnirii cu divinul – nu ca să urle: dorește să sublinieze perioada mizează pe sens și pe relație cu Este! – asemenea părintelui său îndelungată de efort mistic, necesar transcendentul14. Însă dominat de Arghezi, ci ca să învețe de la El, cum omului pentru accederea la starea de mistic, poetul va afirma e să stai pe Cruce. sfințenie. Drumul spre perfecțiune incomprehensibilitatea Logosului, în este sinuos, pe alocuri împiedicat de cutezanța de cuprindere a Lui, de Concluzii valențele răului și de firea omenească către mintea omenească născocitoare pervertită, înclinată spre hedonism, de preafrumos: „Că dacă mintea Lectura poematicii valeriene este însă biruința se petrece doar în însăși nu-i chip să Te priceapă,/în mai mult decât o clipă de plăcere Hristos, fiindcă Logosul ca subiect al bietul grai cum poate Cel negrăit să- intelectuală, este o întâlnire cu omul gândirii iubitoare, ipostaziază în Sine ncapă?/Tot ce-ai făcut, se vede; doar Valeriu Anania în primul rând. Acest natura umană, având ca urmare o Tu ești nevădit;/făptura se rostește, autor știe să se lase agățat, fără ca realizare personală umană Tu nu poți fi rostit”. (Psalm15) cititorul să înțeleagă pe deplin unde culminantă11: „Puterile cuvântului le Autorul preia în acest psalm, de este el cu adevărat17. Acesta este știu/și nu de-acum și nici de prin tip arghezian, teologia numelor divine farmecul scriitorului Anania, când aproape/ ci de pe când mi se purtau din matricea spiritualității iudaice. În consideri că l-ai înțeles, în clipa pe ape../.Rostesc, și totul se preface-n Vechiul Testament, tetragrama următoare se face nevăzut! Nu mai rost;/ologul zburdă, ciungul vă YHWH este un Nume atribuit numai știi cu exactitate ce-a rămas din el, o mângâie,/vă-mbrățișați cu cel mâncat lui Dumnezeu (Ieșirea 3, 14). Cu aură a misterului profan ce te de râie,/lunatecul surâde-n adăpost,/ toate că unele prezumpții au fost determină să iubești lumea în aude surdul, orbul vede, sfinte/ vi-s susținute prin argumente pertinente, continuare sau o dialectică a sacrului, târfele cetății, prin ce spun/ se- încă nu s-a dovedit că israeliții antici ce te înalță deasupra lumii, în ntoarnă osândiții din surghiun,/ asociau numele Yahwe cu vreun alt cutezanța de a cuceri transcendentul. cuvântul meu răzbate și-n verb afară de a fi (hayah de la forma Opera sa literară a fost concepută morminte”./ (Anamneză12) arhaică hwh). Ca răspuns la de-a lungul a șapte decenii, timp în Omul contopindu-se cu Logosul, interogația lui Moise care anticipa care atât literatul Anania s-a maturizat devine o persoană logosică, adică dă întrebările israeliților privitoare la la umbra teologului Bartolomeu, dar naștere unei lumi anastasice, acest Nume eliberator, Domnul și teologul a prins sânge proaspăt în binevestind astfel anul bineplăcut al spune: Eu sunt Cel ce este (ehyeh venele-i amorțite de la omul îndră- Domnului: „El M-a trimis să le āser ehyeh) și adaugă: Așa să spui gostit de litere până la adânci bătrâ- binevestesc săracilor, să-i vindec pe fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis neți. Este adevărat că în scrisul său se cei zdrobiți la inimă, robilor să le la voi! Diferența dintre această formă regăsesc fraze întregi menite a fi bal- vestesc libertate și orbilor vedere” verbală și numele YHWH poate fi sam pentru suflet, asemănătoare cu- (Isaia 61, 1). Poetul Anania, explicată în felul următor: rădăcina vintelor bătrânilor credinței, adevă- încarnând Logosul în ființa sa, hwh este înțeleasă drept o variantă a rate apoftegme de odinioară. Ele sunt (bine)cuvântează învierea oricărui verbului hyh (“a fi”), care era în rodul unei adevărate gnoseologii a suflet din promiscuitate, cuvântul lui uzanță în timpul lui Moise, iar sacrului și trăirii personale în apropie- este atât de plin de Logos, încât prefixul pentru persoana a treia este rea lui Dumnezeu18. Poeziile mitropo- trezește sufletul cel lax al perceput ca o obiectivare secundară a litului nostru, rămân adevărate epi- ascultătorului său la o nouă viață - și persoanei I; astfel că yhwy este fanii literare, de aceea versul său reli- rostește cu așa putere încât până și interpretat aici ca hyh (“Eu sunt16”)”. gios nu necesită anumite topice sau femeile cele mai imorale tresaltă pe Nu putem ști cu siguranță la care motive apriorice sine qua non, pentru fiorul revenirii: aude surdul, orbul dintre cele două forme verbale se a ajunge la adâncimea sufletului vede, sfinte vi-s târfele cetății, prin ce referă poetul Anania, se poate chiar la românesc19. De aceea, simplitatea spun. Iar acestea nu sunt doar vorbe nici una dintre ele, de vreme ce poetică, prin care mitropolitul poet mari, impersonale, ci și-au împlinit afirmă cu nonșalanță: făptura se Anania ne-a apropiat mai mult de cer menirea în persoana mitropolitului, rostește, Tu nu poți fi rostit. Poezia și Dumnezeu, va rămâne cu timp și împărțitor de sfințenie, din umbra mistică a lui Valeriu Anania, scurtă ca fără timp, unica paradigmă literar- sfântului altar de mai târziu13. dimensiune, dar atotcuprinzătoare în teologică a Bisericii Ortodoxe Române, la umbra căreia, viitorii preoți poeți se vor dezvolta. 11 Justinian Cârstoiu, Desăvârșirea creștină în lor. A se vedea mai multe în acest sens în Epistolele Sfântului Apostol Pavel, Editura Theodor Damian, „Bartolomeu Anania: Bucura Mond, București, 1996, p. 126. Perioada Americană”, în Tabor, nr. 1, aprilie 17 Roland Barthes, Plăcerea textului, trad. de 12 Valeriu Anania, Poeme, p. 225. 2011, pp. 30-31. Marian Papahagi, Editura Cartier, București, 13 Ajuns cleric în îndepărtata episcopie 14 Petru Poantă, „Prefață”, la volumul , Poeme, 2006, p. 8. ortodoxă română a Americii, fiind un om de p. 8. 18 Andrei Coroian, „Din rostirile Mitropolitului pace și împărțitor de sfințenie și echilibru 15 Valeriu Anania, Poeme, p. 286. Bartolomeu...”, în Renașterea, nr. 3, martie moral, cum îmi place să-l numesc, a știut să 16 Stelian Pașca-Tușa, „Numele lui Dumnezeu, 2018, p. 7. refacă punțile de legătură între Valerian și semn al prezenței personale și acțiunea Sa 19 Nicolae Turcan, „Religion, Politics, and Victorin – doi episcopi hrăniți constant de-o izbăvitoare (sotirică)”, în Studia Universitatis Literature in Bartolomeu Valeriu Anania’s hermeneutică maladivă a suspiciunilor Babeș-Bolyai. Theologia Orthodoxa, nr. 1, work”, in Journal for the Study of Religions reciproce, otrăvind relațiile cu toți cei din jurul 2010, pp. 18-19. and Ideologies, vol. 10, no. 29, 2011, p. 163.

https://biblioteca-digitala.ro 4. O copie a scrisorii se află în fiecare dată cînd intră în groapă, custodia lui Gheorghe Sarău, care a discută cu Iulus. primit-o de la Lucian Cotoi din Îmi mai vine în cap [n.n.: ceva];

(XX) Ploiești, în anul 1989. imaginaţi-vă să nu apară Victor * Daraban, ci un rus pe care el l-a ucis [Turnu Măgurele], 17 decembrie Scrisoare trimisă de pictorul și aproape inconștient și, tot timpul, îl 1961 medicul I. Mirea, din București (str. obsedează crima. Pînă la urmă, rusul îl „Dragă Lucian, Ion Vidu, nr. 6) la 27 decembrie 1961, iartă și de acuma devine prietenul lui Am primit veștile amare (viaţa asta lui Dimitrie Stelaru, la Turnu în groapă și tot timpul cu el se trebuie să o iei de coarne, altfel te Măgurele (str. 1 Mai, nr. 35). sfătuiește. Aș vrea să nu apară rusul, ci încalecă) ieri și, uite, îţi răspund. Cu o iubită de-a lui, din Germania, sau privire la post, lasă, c-o să găsești pînă București, 27 decembrie 1961 tatăl lui, cu care - de asemenea - se la urmă, zău așa. „București, str. Ion Vidu nr. 6 consultă în singurătatea gropii. În vremea asta fă lectură – multă, Dragă Stelaru, Asta aș vrea s-o prezint astfel : „În multă, ori scrie. Oricum scrisul are Scrisoarea ta mi-a că zut [n.n.: în scenă se află un pat din scînduri cu nevoie grandioasă de lectură – sigur, mână] chiar în prima zi a Crăciunului rogojină și cîteva macate, pereţi goi - aleasă. Anul trecut a apărut ,,Mărul în și am considerat-o ca pe o urare. De reprezintă groapa. Cînd Iulus intră și floare” de Galsworthy*, „nuvele” de altfel, mie, nu-mi urează nimeni nimic. adoarme în pat, visează apariţia unuia Hemingway** ori ,,Garden-Party și Sunt în afara lumii și nimeni nu mă din cei pe care vi i-am spus. Acesta, alte povestiri” de Katherine mai găsește. Pe alt tărâm al artei, am într-adevăr, intră în scenă printr-un Mansfield*** – astea, apărute la noi, stat printre săgeţile mele și ţ i-am cetit perete și încep discuţia. se găsesc în biblioteci. poeziile. Le-am vegheat dormind Eu, totuși, aș vrea să intervină și Cu privire la piesă, da, mai amîn-o. alături cu mine. Și’n somm s-au Victor Daraban, astfel ca aducerea Nuvela de poţi s-o izbutești ar fi un amestecat într’un loc, pe niște pajiști aminte a celui care l-a salvat să-l pună pas mare în artă. E foarte interesantă de unde nu se mai separă. în mare încurcătură cu situaţia de sus, versiunea amplificată din ultima fază. A fost Ion Vlad și s-a tulburat. din cameră – unde el este îndrăgostit N-o lăsa din mînă, și cît mai realist, Cînd vii în București, aici, unde de nevasta și, mai tîrziu, de fiica mai gîndită, frămîntată. Vezi, fiecare autobuzele gâfâie prin zăpadă, o să te acestuia. Totuși, nu aș vrea să renunţe personaj are gîndurile lui, durerile ori văd și-ai să mă vezi. nici la rusul împușcat de el și nici la visul fericirii. Vino cu vre-o creangă de an bun. iubita lui din Germania. Cred că eroul pozitiv, în fond, e La- Noi nu te uităm. Nevasta-mea și Toate astea mă pun la mare chin, la, mama fetei, care e roasă de aminti- fetele strigă după un noroc din care să- deoarece mi-e teamă să nu se spună că rea soţului, de liniștea copilului. ţi frângă și ţie o parte. am plagiat ceva din Simonov. Mie îmi Neamţul - fă-l să aibă renunţări – un- Mai scrie-mi – sunt foarte singur și trec prin cap scene năzdrăvane. Deși deva, în ţara lui, are și el poate o iubi- ești singurul, care, ce spui, îmi face vroiam să mai amîn piesa cu cîteva tă, o mamă – lasă tot pentru altă viaţă, bine. luni – în care timp să mai studiez – de aici. Trebuie să-l pui în legătură cu Te îmbrăţișez, totuși nu mai pot. viaţa nouă din sat ori din oraș, să fie Mirea”. Acum am gramatica limbii romîne democrat convins, nu doar vorbe. Notă în faţă, după care învăţ limba și Poţi face o nuvelă mai lungă, pe Anghelina (Angela) Stelaru scrierea corectă. Am impresia că mă capitole – fiecare capitol să cuprindă i-a dăruit această scrisoare lui exprim anapoda și nici gramatical. interiorul unui erou. În fine, asta de- Gheorghe Sarău în 1989. Vă rog foarte mult să-mi scrieţi pinde de cum vezi, de cum te cheamă * imediat în legătură cu aceasta, fiindcă economia sufletească a naraţiunii. Scrisoare trimisă de Lucian Voinescu aștept nerăbdător. Eu am reușit să isprăvesc al doilea Cotoi, din Ploiești (str. Lupeni, nr. 80), Vreau să încep lucrul cît mai curînd. act, exact cînd a început alba să la 28 decembrie 1961, poetului În tot cazul, pînă la primirea sfatului învăluie casele. Încolo, nimic nou. De Dimitrie Stelaru, la Turnu Măgurele dumneavoastră, eu definitivez Actul I, la București n-am nici un fel de veste. (str. 1 Mai, nr. 35). pe care-l încep din nou, cred, peste Îţi urez mult noroc și cîtă vreme maxim două zile. trenurile merg, mai pune la cutie cîte- Ploiești, 28 decembrie 1961 Aseară am văzut la teatrul din lo- un rînd. “Dragă maestre, calitate ,,Băieţii veseli” de H. Nico- Sărutări de mîini doamnei. Sînt numai două zile de cînd am pus laide. Acum trei seri am văzut ,,Dacă Al vostru, la cutie scrisoarea către vei fi întrebat”. Bolnăvicioase minţi Stelaru”. dumneavoastră. Acum intervin din mai au și dramaturgii ăștia ai noștri. Note nou cu o mare rugăminte. Vă rog să vă Vă rog, încă o dată, maestre, să-mi 1.*Scriitorul englez John Gals- întrerupeţi din timpul de lucru cîteva răspundeţi în ziua în care primiţi worthy (ns. în 14 august 1867, la minute, gîndindu-vă la următoarea această scrisoare. Kingston – m. 31 ianuarie 1933, poveste și, totodată, să-mi transmiteţi, Vă urez numai bine, Hampstead). imediat – dacă se poate – soluţia cea Al dumneavoastră, 2.**Scriitorul american Ernest mai nimerită. Eu vreau ca un tablou al Lucică”. Miller Hemingway (ns. în 21 iulie piesei mele să reprezinte groapa în Notă 1899, la Oak Park, Illinois – m. în 2 care Iulus stă ascuns. În scenă, nu Anghelina (Angela) Stelaru iulie 1961, la Ketchum, Idaho). intervine nimeni, numai el, singur i-a dăruit această scrisoare lui 3.***Scriitoarea Katherine Mans- vorbește cu aducerile amintite. Aș vrea Gheorghe Sarău în anul 1989. field (ns. în 14 octombrie 1888 la Wel- ca în mintea lui să apară Victor GHEORGHE SARĂU lington, Noua Zeelandă – m. în 9 ianu- Daraban – soţul Lalei – și el, de arie 1923 la Fontainebleau, Franţa).

https://biblioteca-digitala.ro Să ne mai (re)amintim de… ca tatăl său. Nu-i mic, cum crezi: are 24 de ani – şi nici o situaţie. Îi place vioara şi trăieşte cu capul în nori. Fuge de-ai lui şi vine să tacă la mine. 12 februarie 1894 – 8 iunie 1967 Mă duc cu el să-i fac haine, ne (III) plimbăm amândoi, bem cafele. În Redau în continuare argumentul curând va avea o slujbă (are afirmaţiilor mele care mă şi scuteşte bacalaureatul, atât) şi mi-a promis că de alte comentarii apropo de iubirea se înscrie la Universitate. Cred că o dintre cei doi mari scriitori din să mă asculte. Curios, mi se pare literatura română: Otilia Cazimir şi mai... mare decât el! Numai el putea George Topîrceanu… fi mic, mic – „şi mai mic!” – şi „Draga mea prietenă, bună şi dulce, alintat! Ştii ce de jucării avea? Am te-a întristat scrisoarea mea? Ţi-a găsit într-o zi o praştie, o praştie de făcut impresia că resping prietenia copil, pentru vrăbii. Tăiase pielea matale? Atât de prost ştiu să mă dintr-o mănuşă nouă! Şi avea exprim? Iartă-mă. Am fost poate aeroplane, şi muzicuţe. Şi mie nu mi- brutală. Dar când ai şti cum simt au dat nimic. Le-au aruncat, desigur. nevoia să mă brutalizez! Când sunt Ce era să facă oamenii „serioşi” cu ______rea, cu mine sunt rea. Cu alţii, juc riile lui? Am c p tat (l-a furat ă ă ă mandi să plec îndată ce-mi niciodată. Nu ştiu ce o să mai iasă şi b iatul) un bumerang, pe care l-am ă telegrafiază. Te voi anunţa printr-o din scrisoarea mea din seara asta dat unui prieten de-al lui de joacă, (vezi, n-am măcar un plic decent: am carte poştală când plec, dar îmi poţi din clasa a 7-a de liceu (era mai... scrie şi-n lipsă: n-o să stau mult, iar fost obligată să scriu atâtea scrisori mare decât el!). Să-ţi descriu odaia scrisorile mele îmi sunt respectate. idioate de politeţă, că le-am isprăvit lui? Ar fi tare greu. Era un amestec Ţi-am scris că vor cu tot dinadinsul, pe toate. Şi nu vreau să amân de lucruri care nu se potriveau între scrisoarea: mi-e aşa de frică de ziua domnul Sadoveanu şi cu Victor ele, într-o dezordine aparentă, pe Iamandi, să-mi aranjeze nu ştiu ce de mâne!). Sunt ostenită. Din ce în ce care-o respectam, dar care era situaţie? Ca să am ocupaţie şi să fiu mai ostenită. Îmi vine să mă aşez pe minu ios ordonat . tii mata cum îi ţ ă Ş la adăpostul grijilor vieţii. Aşa vor ei, marginea drumului şi să mor. Dar... ştiam orice lucruşor, orice carte, n-am vreme. Am atâtea de făcut! şi el ar fi mulţumit să ştie asta: prea a orice fleac? El îmi spunea că-s plecat amărât. „N-aş fi vrut să te las Două zile am lucrat, la via domnului miraculoasă, că se teme de mine. Şi Sadoveanu, ca să pun un pic de aşa...” şi „Cui te las?”, mi-a spus de- acum le ştiu pe toate cum erau. Şi atâtea ori! ordine în manuscrisele lui. Caietele, dacă, prin imposibil, s-ar întoarce însemnările lui, claie peste grămadă Eu râdeam, ştii că am râs până la toate la locul lor şi peste zece ani aş sfârşit, ca să-i dau curaj? Îmi arăţi, într-un sac! Le-am scos, le-am şti unde să găsesc un capăt de aţă! netezit, le-am rânduit. Filosofie, delicat, nemulţumirea că am spus la Acum, a rămas în mijlocul odăii un ai lui chestia banilor. Nu-s eu de psihologie, fizică, studii despre stil, morman de cărţi. Le cataloghează un versuri, teatru Papură-Vodă, vină. Când ne-am întors de la Viena, student, supravegheat cu străşnicie ne-a întâmpinat la Bucureşti fratele Microcosm... Aşa de tare m-a de familie. [I]eri mi-a scris ministrul lui. Şi au umblat amândoi pe la bursa emoţionat, aşa de cumplit m-a speriat c , dup ce le va cump ra ministerul, ă ă ă neagră să schimbe şilingii ca să-ţi imensa bogăţie de material de preţ să mă duc să-mi iau ce mi-e drag. pierdut, aşa de tare m-a obosit trimită matale parte din bani. (Era Dar, n-ar fi luat tocmai ce mi-ar fi prea slab ca să umble singur: când se efortul, că am venit acasă bolnavă, cu drag mie? Voi mai g si volumele de ă urca în maşină, se urca întâi în corpul prins de dureri rele, cu fălcile psihologie ale lui Dumas, negre pe de genunchi!). Iar când, aici, el era rău, încleştate. Şi lipsesc manuscrise! De margini de adnot ri? i Le rire al lui ă Ş fratele lui m-a luat repede şi mi-a ce le-au luat? Ce-or să facă cu ele Bergson, i atâtea altele? M la i s ş ă ş ă cerut socoteală de „banii care v-au străinii, nepricepuţii? Era, ştiu bine, pun deoparte, pentru mata, una din căutat pe la Viena”. Atunci i-am dat un capitol dintr-un roman în c r ile care i-au fost dragi, dac voi ă ţ ă în mână plicul în care aveam 20.000 franţuzeşte, un deliciu. Romanul s-ar mai găsi vreuna? O să am câteva din fi chemat Souvenirs d’un nourrisson. lei ai matale. I-a „pus în siguranţă“ lucrurile lui. Mi le-a smuls, cu ceartă imediat. Am avut însă grijă să-l Şi începea: „Je me souviens..”. Ţi-l i scandal, b iatul din mâna ş ă previn pe domnul Sadoveanu. Şi imaginezi? Azi am fost la cimitir, celorlalţi. Sărăcuţul, cât s-a zbătut ca acum, miercuri, când vine d[omnia] întâia oară de atunci. I-am dus şi din să-mi facă câte-o tristă bucurie! O să partea matale garoafe (nu sa în Iaşi, fratele lui îi va înmâna am cuverturile lui de divan, covoraşul dovada că i-a depus la o bancă terminasem încă banii de flori). cu icoana, maşina de scris, un Mormântul lui, înţelege mata pentru bustul în bronz, aşa cum ai telefon, o mesuţă, maperonul de la dorit mata. Restul de 20.000, pe care cuvintele astea absurde? Mormântul mata, clişeele fotografiilor făcute de lui! Dar... nu l-am simţit pe el acolo, la început se angajase familia să-l el, veilleusa lui, barometrul, o achite, iar acum nu mai vrea, o să-l dedesubt. El e în altă parte. O să-l cravat (avea vreo 30!), scrumiera. ă achit eu. Nu te supăra, trebuie, aşa caut şi o să-l găsesc. Prea mi-e dor Dar, s nu mai vorbesc de ce m ă ă vrea el. Dar cu încetul, nu? → de el ca să nu mai fie nicăieri. Am doare. Poate o să fiu nevoită să plec DUMITRU HURUBĂ fost cu băiatul. E tăcut şi îndărătnic la Bucureşti. Mi-a scris Victor Ia-

https://biblioteca-digitala.ro Că şi eu sunt acum tare, tare l-au iubit, şi cum puteau să nu-l Personal simt şi trăiesc profund în strâmtorată. Nu te supăra că-ţi iubească? – ar fi plătit cu scandal şi interiorul acestei scrisori, „părtaş” la vorbesc iar de asta. Ştiu şi ce greu i-a cu viaţa stricată, vina asta. Că-s o neaşteptată şi minunată declaraţie fost lui să primească, şi ce delicată ai capabili de orice. Eu mă aştept la de dragoste greu de egalat, îmi permit fost mata, ştiu tot. Şi dacă cu vreo orice: şantaj, în primul rând. O să să spun, fără să fie lacrimogenă, fără vorbă nesocotită te-am blesat, iartă- caut în caietul verde (e tot în casa de să fie patetică… Este istoria-sinteză a mă. N-am vrut s-o fac, şi nu mi-o iert. fier din strada Ralet) ce versuri a unei mari iubiri, impresionantă prin Tot miercuri voi ruga pe d[omnu]l scris la Viena. Eu ştiam doar de nişte simplitatea ei… Şi totul s-a terminat Sadoveanu să vadă ce s-a făcut cu fabule (neterminate), de Sisoe (pe în 7 mai 1937, şi totul nu s-a terminat manuscrisul matale. (Căi lăturalnice, care o să-l transcriu eu: el n-a putut atunci, pentru că Otilia Cazimir a nu? Ori mai era şi altul?). Nu, nu te transcrie decât 2 pagini) şi de purtat cu sine marea sa dragoste mângâia cu gândul că n-am ce face articolul care va apărea în numărul pentru Topîrceanu până în ziua de 8 cu el. Îl ţin din răutate. Toţi cei viitor al Adevă rului literar. Şi de voi iunie 1967 când, aşa cum promisese, pentru care el a avut prietenie sau găsi versuri, ţi le trimit cu dragă în scrisoarea reprodusă mai înainte: dragoste trebuie să plătim. În special inimă. Numai să nu fi fost între „Mormântul lui! Dar... nu l-am simţit eu. Înainte de a pleca la Viena, chiar hârtiile de pe masă! Că au dispărut 2 pe el acolo, dedesubt. El e în altă în dimineaţa plecării, el a ars blocuri. Dar sper că n-o să fie aşa, nu parte. O să-l caut şi o să-l găsesc. scrisorile matale. Ştiu sigur asta. Dar vreau să fii mata despoiată de un Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie cele de la Viena, cele din călătorie, lucru la care ţii. Destul am fost eu! nicăieri. ”. au rămas. Şi scrisoarea matale de pe Da, greşelile le făcea cu puritatea, cu De-abia aici, în aceste câteva Rin n-a citit-o. Nu mai putea citi. Era simplicitatea şi cu neglijenţa unui rânduri, simţim cu adevărat profunda un teanc de scrisori pe masă. A doua copil. A unui copil care se simţea şi marea jale din sufletul Otiliei, dar zi după catastrofă, nu mai era. Unde- iubit şi ştia că i se iartă orice. Aşa plecarea pentru… căutare a omului s? Băiatul nu ştie nimic. În noaptea cum l-ai înţeles mata, l-am înţeles iubit a avut loc abia în anul 1967, când dragul meu se odihnea pentru toţi. Nu vorbesc numai de mine. Mă exact după 30 de ani… întâia oară, s-au scotocit, înainte de gândesc la ai mei. Niciodată, dar Între timp, însă, ea a continuat să sosirea băiatului, toate saltarele, absolut niciodată, nu i s-a făcut nici scrie (A murit Luchi..., Fundaţia toate dulapurile. Ce-am putut salva cea mai vagă aluzie la vreo datorie Regală pentru Literatură şi Artă eu înainte a fost salvat. Restul... pe care ar fi avut-o faţă de mine. Nu (1942), şi să publice, ba chiar să Iartă-mă, n-am putut face mai mult. vezi mata că nu şi-a aranjat „oficial” ocupe între anii 1937-1947, funcţia de C-o zi înainte luasem, cu nici interesele lui? S-a mulţumit să- inspector al teatrelor din Moldova, iar complicitatea unui doctor, a nevestei mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să începând cu anul 1946, scriitoarea lui Demostene Botez, a surorii mele, fiu pe urmă întrebată de ai lui: – „Ai devine colaboratoare permanentă a scrisorile mele intime, fotografiile ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o editurii cu nume simbolic şi cu rol noastre, scrisorile intime de la să te creadă?” M-au crezut toţi, important în trecerea spre „groapa cu trecătoarele lui prietene şi câteva afară de ai lui. Dar, ei aveau lei”, cunoscută şi rămasă în istoria manuscrise (un capitol din Sisoe, drepturi, pe care mi le-au aruncat în literaturii române sub fatidicul nume câteva caiete) şi le pusesem în casa obraz mie, şi i le-a aruncat în obraz de obsedantul deceniu. Este vorba de fier (cu cheia la mine) a lui, când nu mai era. Nu ştiu ce despre Editura „Cartea Rusă”, celebră proprietarei (soacra lui Demostene scrisoare ţi-am scris. Cred că am instituţie „producătoare de carte”, de Botez). Făcusem aşa pentru că îmi făcut şi greşeli de ortografie! N-o mai literatură rusă şi sovietică, recte ceruse el asta. S-a observat. Am fost recitesc. Alta, nu ţi-aş mai putea bolşevică… ameninţată cu parchetul, mi s-au luat scrie. Nici acum, nici cine ştie câtă În acest sens, de amintit este cheile şi am fost ţinută sub strictă vreme. Şi erau lucruri pe care trebuia faptul că Otilia Cazimir a făcut observaţie. Nu puteam pleca: el trăia să le ştii. Vrei să nu-mi mai spui traduceri în special din opera unora încă, şi mă striga cu deznădejde. Din „dumneata”? E un cuvânt îngheţat. dintre cei mai cunoscuţi şi mai… ce a rămas acolo a mai salvat, a doua Şi ai să mă primeşti la mata în sovietici scriitori: Cehov A. P. zi, ce-a mai găsit, domnul Sadoveanu. septembrie? Poate atunci să pot veni. Opere, VI, VII, XII, în colaborare cu Dar unde-s Souvenirs d’un Pe o zi, pe două, pe-o săptămână. Şi N. Gumă (1957-1963) (în colaborare nourrisson, unde-s scrisorile matale, vrei să rămânem prietene? – Uite, mă cu Nicolae Gumă)(1957 – 1963);, şi atâtea altele, din urmă? În gândesc acum: mata nu i-ai auzit Fedin, K. A., O vară neobişnuită , în zăpăceala mea, am lăsat între clişee glasul! Ştii cum vorbea? Grav, voalat colaborare cu Tatiana Berindei exact pe cele pe care trebuia să le şi foarte, foarte trist. O să caut (dar (1950); A.I. Kuprin, Sulamita distrug: două plăci cu două imagini lasă-mi răgaz!) fotografia cu pălăria (1948); Maxim Gorki, Întreprinderile de-ale mele, strict intime, din „notre şi altele, multe. Clişeele le avea. Artamonov, traducere în colaborare folle jeunesse”. Le-a luat cea mai Dar... mi le-au luat! Vei avea tot ce cu Mihail Baras (1949); Gaidar, A. mare, şi mai rea, dintre surorile lui. am în dublu exemplar. Mi-eşti dragă, P., Opere, I-III (1955); Timur şi Ce-o să facă cu ele? Că nu le-a luat Didi" [Iași, 16 mai 1937. Doamnei băieţii lui (1955); Ciuk şi Ghek ca să mă admire, de asta sunt sigură! Sandra Cotovu, Strada Traian, nr. (1956); Şcoala (1960) (toate în Acum înţelegi mata ce bine-mi pare 51, Constanţa; Expeditor – Otilia colaborare cu Nicolae Gumă) (1960) că am în casa de fier, şi o să le ard, Cazimir, Strada Bucşenescu, nr. 4, ş.a. Dar traduceri şi din alţi scriitori plicurile cu scrisori străine? Câteva Iaşi (devenită, mai târziu, strada străini: Maupassant, Arthur Conan femei, care n-au altă vină decât că „Otilia Cazimir” nr. 4, n. DH)] Doyle…

https://biblioteca-digitala.ro Inedit cu singurul dar ce-i mai rămăsese lui Dumnezeu: „o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru”. Aşa că a trecut

- MEMORIILE UNUI peste noi istoria cu hergheliile sale de AMBASADOR „ROŞ U” –1997 cai sălbateci şi amirosind a pârjol şi (VII) fum, cu oştirile sale urlând în noapte ca Ori, am putea crede, ca nărăviţii citi- haitele de lupi, şi noi am rămas, fără să tori ai lui Blaga, deprinderii dobândite înţeleagă nimeni cum şi de ce, ca să de sărmanul nostru neam încă de pe aibă un învăţat franţuz prilejul de a ne vremea formării sale şi neuitate de a- numi „o enigmă şi un miracol istoric” tunci, căci vrăjmăşia arareori îndepărta- şi să încurcăm evidenţele istoricilor tă de zodia care îl veghează nu i-a îngă- odrăsliţi de toate neamurile din jurul nostru, care nu reuşesc cu niciun chip duit uitarea, de a se retrage din viforul istoriei ostile într-o viaţă tainică şi nu- să se înţeleagă de unde şi cum ne-am loc nu numai mult sub primores, adică mai a sa, ferită de ameninţarea năvălito- ivit şi să ajungă la cele mai fantastice sub conducători, dar ş i sub primipiles, rilor sau a ocupanţilor. Adică, spune concluzii fixate în mari şi ridicole adică războinici călări, deoarece Blaga în cartea sa „Spaţiul Mioritic”: teorii, că e de mirare că nu au ajuns încă dovedea că te numeri printre cei care n- „în genere romînii s-au ferit, prin nepă- la soluţia mântuitoare a pogorârii au moştenit nici măcar un cal cu care să sare, să participe la o istorie care nu noastre pe meleagurile pe care ne aflăm pornească la război. era expresia fiinţei lor. Nu mai puţin din veac, cu nişte mari farfurii Mă găsesc, mărturisind această însă ei s-au apărat din răsputeri, cu iz- zburătoare în care au încăput şi asinii, şi situaţie, într-o companie cu cei care bucniri elementare, când amestecul oile, printre care se număra şi oiţa alcătuiesc marea majoritate a populaţiei străin le ameninţa patrimoniul vieţii lor bârsană din „Mioriţ a”. Dar în ceea ce Terrei şi au dat naştere nu numai de tip organic, matricea stilistică, să- ne priveşte pe fiecare din noi, cu steaua câtorva miliarde de anonimi, ci şi unor mânţa unui viitor presimţit, autonomia şi ursita lui, trecut fiecare după cum i-a stele ce luminează zările destinului sărăciei lor”. Sau, poate, ne-a ferit fost ursit, sau după cum a reuşit să se uman, ca tizul meu de acum cinci bunătatea lui Dumnezeu, care – aşa descurce, din generaţia mea, adică după secole, François Villon, care mărturisea cum ne spune vechea poveste amintită socotelile mele cei născuţi pe această în cea de-a XXXIV-a octavă din al său de Sadoveanu la începutul „Baltagului” lume între 1915 şi 1930, rânduielile „Le grand Testament”, începând cu: ca fiind povestea pe care „o spunea lumii fiind vitrege când pentru unii, „Povre je suis de ma jeunesse, uneori Nichifor Lipan la cumetrii şi când pentru alţii, ajungând să fie De povre et de petite extrace” nunţi, la care în vremea iernii era hotărâtoare când zestrea lor genetică O stare atât de apropiată de a mea încât nelipsit” şi care arată că Dumnezeu, (redusă la o singură genă inexistentă am transpus-o în limba noastră, acum după ce a creat lumea, a chemat toate botezată „rasă”), când blazoanele vreo şaizeci de ani, cu îndrăzneala neamurile ca să le dăruiască ceea ce le dobândite de străbuni cu sabia ori cu anilor tineri, prin: hărăzise. Şi le-a dat rând pe rând tot vicleşugul, şi când norocul de a fi avut „Calic îs din copilărie, ceea ce dădea în lume belşug şi străbuni cu inima uşoară şi petrecăreaţă Sărac ivit din sărăcime; mulţumire. Şi când credea că a terminat care i-a oprit să adune bunuri aici, pe Nu-mi stăpîni tata moşie această treabă, iată că s-au înfăţişat la pământ, punându-şi nădejdea în cele ce- Şi n-avui naş din boierime; tronul cel luminat şi românii. „Domnul i aşteaptă pe celălalt tărâm. Doar foamea neamul mi-l aţine, Dumnezeu s-a uitat la ei cu milă. Mie mi-a fost foarte greu să-mi gă- Iar celor hodiniţi în Domnul - Dar voi, năcăjiţilor, de ce aţi sesc strămoşii, pentru a le măsura vred- (Mormântul cine să li-l ştie?) întârziat? nicia, spre a ghici din ea măcar niște Blazoane nu le strică somnul.” - Am întârziat, Prea Slăvite, căci vagi semne despre zestrea genetică rân- Dar nici nu-i mare lucru să pricepi că suntem cu oile şi cu asinii. Umblăm duită să-mi străjuiască (ori să-mi călău- strămoşii tăi au fost nişte sărăntoci, căci domol; suim pe poteci oable şi coborân zească?) destinul. Nu mi-am putut des- măsurând moştenirea pe care ţi-au prăpăstii. Aşa ostenim zi şi noapte; coperi nici măcar a treia generaţie de lăsat-o nici nu ţi-ai putea închipui tăcem, şi dau zvon numai tălăngile. Iar ascendenţi, cea a străbunicilor, amin- despre ei altceva. Ce-i drept e drept, în aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt tirile alor mei despre strămoşi oprindu- anii mei mai de demult, când nu se la locuri strâmte între stânci de piatră. se la cea de-a doua generaţie, cea a cernuse peste mine cenuşa indiferenţei Asupra noastră fulgetă, trăzneşte şi bat bunicilor. Iar aceştia s-au dovedit a fi (apanajul unor ani mai apropiaţi de puhoaiele. Am dori stăpâniri largi, fost nişte plugari săraci, despre care e obştescul amurg), am încercat să dau câmpuri cu holde şi ape line. greu să-ţi închipui c-ar fi fost nişte situaţiei umile a străbunilor mei singura - Apoi aţi venit cei din urmă – zice boieri încăpuţi, moştenirea lăsată de ei aureolă pe care ar fi putut-o dobândi, Domnul cu părere de rău. Dragi îmi strămoşului meu valah fiind iobăgia, iar scriind în nişte versuri uitate, că: sunteţi, dar n-am ce vă face. Rămâneţi strămoşului secui (peste seminţia căruia „Unii îşi caută obârşia-n pietre şi cu ce aveţi. Nu vă mai pot da într-adaos nu fusese azvârlită ca un blestem plante. În domnii cei vechi ce-au decât o inimă uşoară ca să vă bucuraţi rânduiala iobăgească, ci cea ostăşească) vegheat pe aici.-Unii se trag din tăcere. cu al vostru. Să vă pară toate bune; să ascendenţii săi i-au lăsat doar modesta Unii se trag din blesteme./Şi alţii se vie la voi cel cu cetera; şi cel cu stare de ostaş pedestraş, adică unul trag din bici./Nu e prea târziu, nu e băutura; şi s-aveţi muieri frumoase şi dintre pedites sau pixidari, care nici prea devreme/Să desluşim semnul sub iubeţe”. între secui nu era motiv de mare fală, care suntem plămădiţi./Eu sunt din Aşa ne-au fost, adică, sortite toate. Şi căci chiar dacă te aşeza cu mult căzniţi. Din cei de pe roată./Din neamul acesta sărman, întârziat de la deasupra celor aruncaţi în iobăgie, sângele ce-a-necat lumea toată./ împărţirea darurilor lumii, din cauza inquillines sau indigentae, de obicei Sămânţă din sămânţa celor răstigniţi.” hârtoapelor, a oilor şi a asinilor a rămas români încă neasimilaţi, îţi rânduia un FRANCISC PĂCURARIU

https://biblioteca-digitala.ro Un reformator al liricii universale: omologat până acum şi împrumută fantasme mitopoetice din hybris-ul nichitastănescian: „Nu cumva aţi văzut un geniu în carne şi oase, Cel mai „răsfăţat de fantezie” – domnilor?/ Nu cumva l-aţi văzut poetul Ioan Flora, cum l-a mâncând brânză cu roşii,/ pe o bancă recomandat Geo Bogza în Luceafărul în parcul oraşului,/ scriindu-şi cărţile, din 12 februarie 1972, este un bărbierindu-se, cumpărând spanac în postmodernist în adevăratul sens al piaţă?/ [...]/ Daţi-mi un geniu, când vă cuvântului. implor, şi vă promit/ că n-o să-l reduc Poemele din Valsuri anunţau un la concept şi literă şi n-o să-l pun să mare poet. Scrise într-un registru dezlege/ secretul carbonului şi-al apei stilistic diferit de al celorlalţi colegi noastre de toate zilele,/ secretul de breaslă, el aduce „o viziune cu poeziei de sânge albastru.// Daţi-mi-l totul originală în peisajul liricii să-l fac munte de gheaţă, să-i deşert o româneşti din Voivodina” (Catinca găleată de cerneală/ dedesuptul limbii Agache), deţinător fiind al unei lui literare, să-l scutesc de anchetă,/ „virtuozităţi retorice aparte” (Adrian să-i cer să taie realitatea c-un fel de Marino), al unui suflu nou, chiar şi în bisturiu cosmic,/ să ne-o servească, poetica europeană. Versurile lui Ioan felii, la masă// [...]/ Daţi-mi un geniu ______Flora izvorăsc din interiorizările cu două perechi de limbi, cu două Volumul „O bufniţă tânără pe halucinatorii ale unui Eu profund, patrii/ şi vă promit lovitura de graţie,/ patul morţii” (titlu de inspiraţie trecut din jocul texistenţial în jocul vă încredinţez/ că veţi vorbi de bolintineană!) îl transformă într-un parafrazat, în care s-a cantonat o poziţia magilor/ strecuraţi în piele de smerit caligraf al peisajelor sufleteşti, vreme şi Vasko Popa. Criticul Ştefan oameni ai muncii,/ de pe poziţii clare, majoritatea bolnave: „Nu mai asmu- N. Popa (în O istorie a literaturii concrete...” (Lovitura de graţ ie). ţeam câinii la lună şi nu mai treceam/ române din Voivodina, Ed. Ioan Flora, poet esenţializat pe liniştit strada/ [...]/ Nu mai visam Libertatea, Panciova, 1997) este de latura conştientă a efemerului, cămăşi şi oameni în flăcări,/ nici părere că poemele publicate în „putând să scrie cu sânge şi pământ ruguri, nici labirinturi.// Mergeam această primă carte de Ioan Flora negru”, pare să aibă o nejustificată drept înainte, cu privirea aţintită spre „surprindeau prin căutările spirituale frică de existenţă. Poetul închipuie, în câte un copac/ răzleţ prin câmp/ şi era şi artistice inedite şi prin dorinţa de Tălpile violete, chiar o „moarte cu de parcă tu nici nu mi-ai fi răsărit în epatare imperioasă”. efect întârziat” care, deşi pare „un cale” (Memoria asasină) . Dincolo de Dacă, în Valsuri, metafora (aici fleac”, îl poate proiecta pe om în valoarea sa poetică, volumul are cu funcţie decorativă) se conjugă cu istorie. La poet, absurdul este veşnic: meritul de a transfera într-un univers un verbaj livresc, intuitiv, în Fişe „Moartea-i un fleac, îi răspunde după mitic cuvintele-imagini, abandonate poetice, aceasta este trădată, pusă sub o veşnicie/ de-o oră şi mai bine altul, până aci, în întunericul mitopo(i)etic semnul paradoxismului. Discursul, râzând cu gura până la urechi,/ doar al cârtiţei. De reţinut periplul spiritual exoteric şi ezoteric, devine, într-o că omul uită definitiv că este...” al poetului prin mitologie. Exegetul asemenea împrejurare, de o (Maidanul cu crapi), sau „Dincoace Ştefan N. Popa surprinde, astfel, noua intensitate ideatică absolută. Poetul se de micul ecran, totul era în ipostază a poetului: „Ioan Flora lasă sedus de faptul divers, îl penumbră:/ şi realitatea care e ruina adoptă tehnica intertextuală, partea glorifică. Poezia respinge gesturile unui basm,/ şi viitorul ezitând între şi poetică rezultând din materialul contemplative ale sacrului, din care între,/ şi dragostea mea pentru tine lingvistic interstiţial”. În „Discurs motiv cuvintele se lasă „la egală care nu mai fulgeră/ (ca odinioară) şi asupra Struţocă milei”, tehnicile sunt distanţă între mine şi lucruri”, nu mai arde macii-n lunci şi coline,/ continuate, mesajul capătă o atitudine desigur, pentru a ieşi din criza de sens încât nu-i decât/ o excepţie, un cui simpatetică şi se lasă infiltrat de un şi relativism: „Un om nu poate fi găurind ordinea prestabilită a ermetism în jurul căruia pivotează poet/ el are legi morale. El este,/ el lucrurilor,/ cazul acelui straşnic şi „cuvinte ieroglificeşti”, amintindu-l, are,/ el vrea,/ el merge,/ el tace,/ el înverşunat Nazim/ asasinându-şi cu pe undeva, pe Nichita Stănescu: „Ea respiră,/ El mănâncă un măr,/ El intră secera şi ciocanul soţia ce-l suduia în nu-i nici vultur, nici castor, nici în casă cu ploaia” (A doua situaţ ie). fel şi chip...” (Finala de tenis). Ioan câinele mării,/ ea nu-i nici bâltan, nici Cuvintele, ca într-o reacţie în lanţ, se Flora, nu încap dubii, este un poet de uliu, nici coţofană,/ nici nevăstuică,/ descompun, dar capătă din nou direcţie, deschis spre tainele Logo- nici căprioară de Arabia;/ ea nu-i nici combustie, iar se transformă, glisează sului şi Imaginarului. dropie, nici cămilă cu două picioare,/ spre tăcere, şi cad şi se ridică în Demersul său poetic, de sondare nici struţ cu aripi şi pene,/ nici „nefiinţa neînţelesului”. Poetul, a resorturilor intime şi subtile ale porumbel şi nici căţelul pământului;/ înrudit structural cu Arthur Rimbaud, existenţei, este anti-Vasko Popa. ea se mişcă anevoie printre munţi urmăreşte, visceral, să creeze „un nou Poezia sa este o poezie „ciné-vérité”, mişcători,/ prin câmpii nestatornice verism în poezie” (Aleksandar o poezie a măştilor care, cum de pasăre cămilită şi de cămilă Petrov), o antimetafizică. descoperă criticul Cornel Ungureanu, părăsită în acelaşi timp.// [...]/→ În Terapia muncii, mecanismul „aparţine verismului, aparţine FLORIAN COPCEA poeziei se distanţează de prototipul intertextualităţii”.

https://biblioteca-digitala.ro Orice dihanie cu două picioare, cu Dau să torn în ceşti obişnuite/ obiş- pene şi ouătoare/ este pasăre./ nuita licoare./ Privesc prin peretele Când se îngâna ziua cu moartea Struţocămila este cu două picioare, cu despărţitor înspre/ ceea ce ar fi trebuit pene şi ouătoare./ Struţocămila este să văd cu ochiul liber./ Cineva de la Tu strecori printre degetele cele un soi de pasăre, deci/ Pasăre este masă vorbeşte despre Judecata de douăzeci și șapte Struţocămila,/ pasăre este,/ pasăre apoi/ a lui Michelangelo unde Sfântul de mărgele turcoaz dintr-un șirag este struţocămila, dihania aceasta, Bartolomeu/ îşi arată (preafericit) circular, imaginând Struţocămila este pasă re” (Discurs pielea jupuită fâlfăind ca o cămaşă./ o gaură neagră într-o lume ideală, asupra Struţocămilei ). Mă căznesc să torn ceaiul rece în ceşti întorci pe toate fețele silogismul cu În Mendeea şi maşinile ei de răz- fierbinţi, când.../ Aici discursul vir- pasărea necămilită sau cămila boi, discursul metafizic se amplifică, tual se întrerupe brusc/ şi inexplicabil, nepăsărită capătă valenţe eterne, poezia, exact cu un deceniu în urmă...”. (Ave, palatinus întorcând spatele modelelor, devine, Jocul prezent – trecut apocalipti- Moldaviae! ascultând doar de legile firescului, zează textul po(i)etic. Ai senzaţia că Ave!), raţiunea unei existenţe divine. priveşti un tablou de Salvador Dali. stârnește volbura în Poetul încearcă să se situeze Limbajul poetic, reconstruit/ re- Cetatea permanent în afara neantului etic al semantizat pentru a paraboliza non- Epithimiei, înghețul, lumii, se sutrage prezentului pentru a conformismul, atinge apogeul în Mi se scurg da efecte semantice (im)pactului cu versurile din Iapa Dună rea (Editura printre degete mătănii de piatră seacă ficţiunea (de)sacralizată: „Stau Cartea Românească, 2003) care și aștept. răzimat, mai bine de un secol, de „imortalizează”, asemeni unui aparat să ningă. soclul împrejmuind Hotel de Ville,/ fotografic, pendularea autorului între să-mi trag oleacă sufletul, să fumez o „poesis şi poien”, îndreptând elemen- Povârnișuri sinucigașe se-nghesuie la ţigară, să răsfoiesc în voie catalogul tele compoziţiilor spre o totală reclu- geam; Atelierelor lui Brâncuşi./ Date ziune: „Nu mi-a fost mie teamă nici e clipa când se îngână ziua cu concrete, locuri comune, utile în de viaţă,/ darmite de ea,/ citeam şi re- moartea și limba spre ultimă instanţă./ Mai aprige sunt însă citeam silabisind/ prin aerul de plumb închipuirea cuvântului imaginile (mai abrupte) văzute pe al tipografiei/ şi-un vierme străveziu nu se mai ajunge. video/ în însăşi incinta lăcaşului alb:/ se zvârcolea în pagină/ tăind versul în forfota unei ogrăzi gorjeneşti de prin două,/ ciopârţindu-l, completându-i Încheind acest cânt anii şaizeci,/ mulsul oilor,/ scosul semnificaţia// Urmăream cum îi cresc vitelor la păscut,/ colectivistul şchiop aripi, cum îi apare un corn/ în frunte,/ Pe cale de a se împlini sunt trecătorul urcând scările morii de apă,/ tăiatul cum încalecă pragul ferestrei şi şi carnea, porcului în poartă.// Abrupte imagini ţâşnind ca o săgeată face gaură-n când spusele mele încep să curgă şi cu chipuri de oameni ai locului,/ cer...” (Realul asediat). noaptea acoperite de plăci tectonice verzuri, În context general, Ioan Flora, se lasă ca o cărare desprinsă de văz. având/ privirea împăienjenită,/ ziua spirit lucid, stăpânit continuu de o Clătinându-se, deasupra, goana ei nu de mâine făcută/ numai aramă, numai frică kierkegaardină, „se dovedeşte seamănă piatră vânătă.// Iar dacă aş ţine seama modern (şi chiar avangardist) tocmai cu nimeni. şi de Hăulita scurmând/ fiecare prin această conştiinţă a crizei inte- Legile jocului le încercăm după un ungher al Atelierului, dacă aş avea în grale a poeziei” (Adrian Marino – Po- timp lung, îngrozitor de obosiţi. minte/ şi parfumul Cânturilor de ezia lui Ioan Flora, în revista Lumi- ocnă/ (Că Pandele-a tras cu geana, na, nr. 4-5/1998). Creator al unei Eu îţi pun o pagină proaspătă în mâini când am dat prin volte iama,/ Să-mi lumi împrumutate din prozele lui J. L. şi-i aerul curat înfig as la roială, scos din foaie de Borges, Ioan Flora ne poartă prin la- cum nu s-a mai întâmplat vreodată. zăbală; / Adă, mamă adidaşii, că mă birinturi unde „e clipa când se îngână În sălile mari, bărbaţii se plictisesc duc!), chiar că aş putea vorbi de ziua cu moartea şi limba spre/ închi- citind – existenţa amăgitoare/ a unor lumi puirea cuvântului/ nu te mai ajunge” se înfig în scorburi, paralele,/ chiar că m-aş putea înnegri (Când se îngână Ziua cu moartea). în ciuda rănii de veacuri. la chip/ (de o durere abstractă, de o Ioan Flora a rămas un mânie cumplită)/ iar bolta s-ar incontestabil reformator al poeziei şi Statuile cailor se dezlegară prăbuşi,/ cu pământ cu tot,/ în ceaşca al mitopo(i)eticii universale. şi acoperiră rândurile pentru tine. Nişte ploi ajunseră muncile de de cafea de pe masă”. ______

Am transcris acest fragment din primăvară poezia Lumi paralele, în chip din urmă şi-o obişnuinţă binecrescută sunt. concluziv, pentru a dezvălui atât starea de extaz, cât şi starea de graţie Nu mă mai încape aerul. impuse de tripla ipostază de Se împrăştie prin mine ceea ce alţii observator – subiect – narator a hotărât-au. poetului, hotărât să (des)babelizeze, Alţii vor începe contemplarea, dincolo de tehnicism, frontiera dintre încheind acest cânt realism şi fantezie: „Apuc cu dreapta IOAN FLORA ceainicul fosforecent de pe masă./ Vasile Mic

https://biblioteca-digitala.ro Tragismul povestirii este sporit printr- o falsă înțelegere, într-un ritual mimetic și fals de iubire și invitație pentru psihologia artei comunicare, pe care îl conduce Doru după un scenariu recurent și bine pus Tema iubirii, în povestirea „Nora la punct. După consumarea iubirii, în sau Balada zânei de la Bâlea-lac” de acest ritual contrafăcut - „O Mircea Nedelciu*, apare ca expresie săptămână încheiată s-au tot spălat literară a crizei de conștiință, conse- dimineaţa până la brâu cu apa rece a cutivă unei false comunicări, prin izvorului, s-au tot plimbat până la care trece personajul principal, Nora. Iezeru Mare şi-napoi, au tot mâncat Autenticitatea comunicării conserve ş i s-au iubit în tă cere. ... interindividuale este premisa esențială Aceasta era, deci, proza ce lungă a a înţelegerii și este dată de marii iubiri. La Negoiu se hrăniră compatibilitatea codurilor dintre din nou cu conserve.” - fără urmă de emițător și receptor, înţelegând prin comunicare autentică, Doru o abando- cod întreaga condiționare culturală a ______nează pe Nora amicilor săi, de reținut, individului uman, care își lasă apelează și la o încifrare a textului, a în trei rânduri, la Suru, Bârcaciu și la amprenta asupra modului personal de cărei depășire furnizează revelația Podragu - „ În cea mai frumoasă a percepe realitatea obiectuală și semnificațiilor unui eveniment, altfel dimineaţă de mai coborâră agale spre spirituală și asupra modalității banal în derularea vieții cotidiene. In Suru. … Doru plecase la Sebeş după personale de formulare a mesajelor sensul celor afirmate, un reprezentant bere - de ce tocmai el?... Cineva, şi nu către semenii lui. Ea presupune, în de seamă al psihologiei artei, L.S. Doru, pe sală mâna îi strânse. Şi ea ca plus, reciprocitatea relației de Vîgotski, spunea că: "... adevărata prin somn îi răspunse.... , la Bârcaciu. comunicare, ca tratament egal sau natură a artei poartă întotdeauna în ea Prietenii lui erau acum alţii, în parte. similar pe care o persoană îl acordă la un element de prefacere, de biruire a Jocul din seara precedentă reîncepu, rândul ei persoanei sau persoanelor cu emoţiei obişnuite, ... pentru a recepta dar ea îi spălă, iată, lui Doru prima care stabilește o relație. arta ... trebuie să-ți depășești în mod cămaşă. ... Nimic deosebit nu se mai Psihologia artei distinge între creator propria emoție, să-i găsești întâmplă. Doar la Podragu, când Nora produsele de artă de expresie verbală, catharsisul, numai atunci acțiunea din nou vru să-i spele ceva şi-i ceru predominant creatoare de mesaje, și artei se va manifesta în întregime. lui Doru ciorapii.” cele nonverbale, predominant gene- Freud notează cu mult spirit că, Prinsă între o experiență sexuală ratoare de semnificații. Receptarea atunci când vede pericolul, omul neobișnuită, care o copleșește, și celor dintâi solicită consumatorului fricos se sperie și fuge. Util însă, abandonată practic de Doru, Nora de artă o atitudine activă de continuă Freud, este faptul că omul încearcă o umilă reparare simbolică a parcurgere a secvențelor de mesaj și fuge, nu că se teme. În artă lucrurile vinovăției sale prin experiența casnică de decodare potrivit propriului cod, se petrec invers: utilă este frica în a spălării rufelor (în familie). Nu are înţelegerea ca finalitate a decodării sine, descărcarea omului, ceea ce nicio înţelegere și separarea, sub fiind un cumul al secvențelor. Produ- crează posibilitatea unei fugi ."** semnul vinovăției sale, este sele artistice generatoare de semni- Nora reprezintă un prototip inevitabilă. „El refuză categoric. Ea ficații necesită, în schimb, o atitudine neizbutit de zână a iubirii, nu pentru insistă. El din nou refuză. Ea vru să-i contemplativă, necesară surprinderii că i-ar fi lipsit calitățile personale, ci smulgă din mâini şi atunci el îi aruncă ideii de semnificat. Diferența dintre pentru că întâlnește un Făt-frumos în prăpastie. Nora plânse nervos, cu consumatorul de artă avizat și cel impostor, Doru, care își creează sughiţuri.” După experiența Brașov, neavizat este dată de niveluri diferite propria mască într-un decor montan, Nora, cuprinsă încă de ideea de decodificare, primul fiind mai cu câteva texte aruncate ca nadă, vinovăției sale, părăsește pentru a aproape de codul creatorului de artă, pentru oricare fată frumoasă pe care o doua oară „Orașul”, în căutarea iubirii deși există o tendință permanentă de întâlnește. In familia Norei, este ideale și a lui Doru. In acest moment, decalare a codurilor, ca urmare a vehiculat doar idealul profesional, la o găsim la începutul povestirii, în schimbării canoanelor literare. școală doar procesul de predare- Munții Făgărașului la cabana Bâlea- Povestire cu accente tragice, „Nora învățare, prietenii sunt inexistenți sau lac, ca menajeră, într-o lume mai mult sau Balada zânei de la Bâlea-lac” are invizibil, așa că Nora rămâne cu un ideală, suprapusă celei reale, în care o structură secvențială scurtă ca text, ideal de iubire, singură în fața lumii și își analizează propria experiență de dar elaborată ca semnificații sugerate, a unui individ fară scrupule. iubire. Lumea ideală este sugerată în astfel încât receptarea estetică presu- Criza de conştiinţă este o tulburare textul literar prin întălnirea dintre No- pune coautoratul receptorului. Distin- psihică provocată de incapacitatea ra și trei soldați care lucrau la drumul gem două direcții de structurare a tex- unei persoane de a-şi rezolva transfăgărăşean. Această întâmplare tului, una în planul real, cronologiea problemele de viaţă. In cazul Norei, quasi-reală este un pretext literar evenimentelor, și alta în plan ideal- criza, ia forma abandonării de sine pentru a prezenta, într-un ritual al iluzoriu, care se mulează pe ceea ce într-o experiență de dragoste, cu suferinței și spălării păcatelor -„ şi reprezintă o criză a conștiinței. In exacerbarea sexualității, provocată toarnă apoi imense cantităţi de afara destructurării, ca specificitate a voluntar și periculos de către perlan.” - procesele de → unui cod postmodernist, autoirul partenerul ei și amicii acestuia. SERGIU SCOFERCIU

https://biblioteca-digitala.ro conștiință pe care și le face Nora în tot cu bocanci, i-ar hali colonelul cel asumarea exagerată a unor vinovății chel.” personale în destrămarea unei iubiri, Dezlegarea caprei negre, într-un în care ea ar fi putut fi zâna unui Făt- balcon închis cu șipci, de către Nora frumos. - „Nora la rându-i priveşte la reprezintă momentul în care Nora cer şi cum, în seara crescândă, cade în capcana propriei prinsori, ea amintirile dreptul la viaţă şi-l cer.” văzând în bărbați, la un moment dat, Acest ultim citat conține și cheia niște uriași pe care îi poate juca pe continuării planului ideal - „în seara degete. Eliberarea definitivă a caprei crescândă” - în ultima secvență a negre este momentul în care își dă prozei - „acum e mai bine să stai, să seama de adevărata față a lui Doru, îl priveşti, să asculţi un amurg.” De respinge definitiv, și esențial, subliniat, în ideea încifrării, că împreună cu falsa imagine a iubirii: întregirea universului ideal din prima „Nora o văzu pentru ultima oară secvență literară cu cel din secvența (capra-neagră liberă, în mediul ei) finală se realizează în mijlocul unei apoi dispăru printre stânci.” fraze, când se face recurs la amintiri - Proza este una scurtă, dar elaborată „Îl respinse pe Nelu, brutal, cu o ca semnificații, demitizarea și ironia mână, pe Doru, în gând, cu o ură se adeveresc a fi detașare de o situație ÎN AFARA ROBOŢILOR nebună. ” Dualitățile seară-amurg, neplăcută, nu față de Nora, un LUMII amintire-uitare, pierdere-regăsire ne personaj adolescentin cu evoluție dau cheia descifrării crizei de normală întreruptă, putând fi Pe paguba măreaţă conștiință și a eliberării. considerat și un manifest împotriva a a unui sentiment In universul ideal, personajele sunt toți celor care au trecut prea ușor înviorez clopotul inimii perechi cu cele din universul real. peste problemele tinerei de 16 ani și ce îl îndeamnă, Nora este simbolizată prin capra au lăsat-o să se descurce singură. pe titularul din mine neagră, vietate a cărei libertate este Lectura se derulează sub impresia al zilelor albe crucială. Cei trei amici ai lui Doru, și falsă a avansării unui misoginism din să le înmulţească... parteneri de dragoste ai Norei, sunt partea autorului, dat fiind finalul, care să le dăruiască... regândiți acum de către Nora, în constituie un prilej de atașament față celor ce vor pretinde sau nu imaginea soldaţilor, ca niște violatori, de victimă și de meditație asupra acest bun care, au profitat de slăbiciunea ei și versatilității ipostazei de vânător și de o întâmplare - „Ei se-mbujorează pradă în condițiile unei comunicări Şi va spori, posibil, precum mâinile ei, pe gheaţa lacului mimate, lipsite de conținut și grija noastră de celălalt, se duc câteşitrei, lemne pentru ea vor reciprocitate. dar cine voi rămâne altcineva aduce, soarele din nou peste ceţuri *** L.S.Vigotski, „Psihologia artei”, decât ordinarul posesor străluce.”... „Făcură un foc mare, Buc., Ed.Univers, 1973, p. 311, 318 al trofeului mămăligă, un berbec la proţap. ... ______pentru cea mai neînvăţată Cineva, şi nu Doru, pe sală mâna îi lecţie strânse. Şi ea ca prin somn îi elaborată de ghimpii favorizaţi răspunse”. Doru, respins „cu o ură cu dangătul obedient nebună” - extremă suferinţă - în al clopotului inimii momentul eliberării de sub povara cucerit de albul unui surogat al iubirii, ia înfățișarea rămas să răsfeţe colonelui interzis. un prejudiciu sentimental Criza de conștiință și rezolvarea ei sunt prezentate de o manieră Bun de pagubă, evit ghinionul psihanalitică, într-un univers de dăruiesc zile albe factura visului, și comportă momente vă rog să le acceptaţi graduale de eliberare și regăsire de fără linii de marcaj – sine. Prinderea caprei negre „bine-rău” – sugerează, de fapt, violul celor trei se vor extinde soldați (cei trei amici ai lui Doru, braţe ale Lui Dumnezeu văzuți acum, de către Nora, în aceste zile albe... ipostaza lor reprobabilă) - „Şi totuşi nu mă întrebaţi câte le am – l-au prins. Animalul din răsputeri cu multe... ei s-a luptat. Pe unul din ei l-a şi te voi iubi răsturnat, acum pe podea, înăuntru, fără rătăciri zace ancorat şi întins. Laptele cald în afara tuturor roboţilor lumii... din mâna şi inima femeii duioase să-l guste nu vrea./ Noi ne ducem, Norica, LIDIA GROSU Vasile Mic om fi pân’ la opt la apel!/ Altfel, cu

https://biblioteca-digitala.ro Asterisc aproximativ cu cele patru vârste acoperite de amintiri: copilăria timpurie, copilăria, adolescența și Autobiografia romanțată a lui tinerețea. Analizat deseori în comparație cu „Poezie și adevăr” a lui Goethe, „Hronicul...” își propune să (1895 - 1961) reconstituie sensul unei vieți, fiind o autobiografie ce se înscrie în genul Lucian Blaga și-a făcut de-a memoriilor și al scrierilor non- lungul vieții mai multe autobiografii, ficționale, nu fără a ridica probleme scrieri reprezentând în cele din urmă de teorie a speciilor. Cartea a fost tot atâtea autoportrete (literare sau apreciată alternativ de critici pentru nu). Într-o cugetare intitulată „Despre calitățile sale documentare relevând biografii”, Blaga distinge într-o formă valoarea informativ biografică sau expresivă și concisă: „Biografiile sunt pentru cele poetice, negându-i-se dacă de două feluri: neromanțate și nu autenticitatea, atunci puterea de romanțate. reflectare realistă a unei epoci. Blaga ______Autobiografiile sunt însă însuși i-a remarcat caracterul mixt, chemări adânci de mume / în cea întotdeauna romanțate și nici n-ar între istorie și adevăr, intitulându-și noapte te-am ales / ca prag de lume / putea să fie altfel: altfel - autorii ar simultan opera „hronic” și „cântec”. și poteca patimei. / Spre tine cine prefera scrisului sinuciderea”. Rezultă „Scrisă intr-un limbaj cu nuanțe m-a-ndrumat / din străfund de veac, / de aici că „recomandarea” ar consta arhaice, fermecător din punct de în tine cine m-a chemat / fie în neputința autorilor de a fi obiectivi vedere stilistic, dând impresia unei binecuvântat, / sat de lacrimi fără cu propria viață, precum și în nevoia povești depănate de un bunic înțelept leac. stringentă de a și-o recrea în spiritul (chiar și timpurile verbale pentru care - Începuturile mele stau sub libertății, ca pe oricare operă proprie. optează Blaga poartă marca oralității), semnul unei fabuloase absențe a Fără îndoială în această lumină volumul lui Blaga recuperează nu cuvântului. Urmele acelei tăceri poate fi considerat volumul doar fragmente dintr-o biografie inițiale le caut însă în zadar în autobiografic intitulat „Hronicul și excepțională, dar lasă permanent să se amintire. Despre neobișnuita cântecul vârstelor”. întrevadă poezia de dincolo de înființare a graiului meu aveam să Lucrarea constituie o încercare a amintiri” (Sever Gulea). primesc o înșirare de știri numai lui Blaga de a reorganiza, în spirit Fragmente: Sat al meu/ce porți târziu, de la Mama și de la frații mei subiectiv și liber, ceea ce destinul în nume / sunetele lacrimei, / la mai răsăriți. orânduise odată sub impulsul - Casa părintească din Lancrăm, evenimentelor, adică „trecutul meu sat situat între orășelul Sebeș și citit în palma mea de poetul din PYGMALION Cetatea Bălgradului (Alba Iulia), era mine”, după cum scrie într-o epistolă o clădire veche, destul de masivă în către Domnița Gherghinescu, la 5 Doar celor care știu să tacă asemănare cu celelalte case iulie 1946. și să asculte dimprejur. Ne rămăsese de la moșul Această autobiografie în care li se fac auzite și-nțelese Simion Blaga, care fusese pe vremuri, evocarea se oprește în toamna anului cântecul timpului până pe la 1870, preot în sat. 1919, așadar odată cu sfârșitul șoaptele vântului și - Aspirația mea secretă, despre perioadei de formare a poetului, este foșnetul poznaș al nisipului care nu suflam o vorbă nimănui, era în principal un poem al vârstelor care să-mi scap părinții asupriți de prime, ca și al descoperirii naturii, precum eroul din povești scadențe penibile, să mă cresc singur, istoriei și culturii, cele trei repere ale se rotește ca vrăbiile. gândirii sale filosofice și artistice. se rostogolește râzând - ...voi numi totuși unele lucruri

și apărând de unde nu te aștepți cu cari mă îndeletniceam cu plăcere. „Hronicul...” a fost scris la Sibiu, biciuiește asperitățile Mă preocupau, de pildă, anume în anii 1945-1946, într-o perioadă netezindu-le probleme de știință. Eram un geograf istorică în care receptarea operei sale, micșorează falnicele mărimi fără pereche în tot liceul. Iar de la în special a celei filosofice, se făcea smerindu-le geografie am trecut peste punțile destul de confuz, fiind răspunsul său și apoi unduindu-se felin geografiei fizice la astronomie (...) la nevoia de a-și limpezi drumul vieții umple golurile Astronomia îmi comunica realmente și operei sale. Este o operă scrisă cu reîntregind sentimentul unei creșteri personale, umor și multă nostalgie, din cu nestatornicele sale rotunjimi al unei treziri. În marginea ei îmi perspectiva vârstei de 50 de ani, acest univers făceam singur speculațiile. poetul rememorându-și în detaliu ca fir de nisip Descoperii cărțile lui Flammarion. copilăria sa transilvană și tinerețea. etern Perspective cosmice negândite mi se Mai concret, pot fi deosebite în în imperfecțiunea sa. deschideau. „Hronic” patru etape care s-au TANIA NICOLESCU DORIN NĂDRĂU succedat în timp, ele coincizând (S. U. A.)

https://biblioteca-digitala.ro Vitrina tria în care văzuse lumina zilei. În dialog peste ocean, Canada? Un fel ,,eldorado” pentru cei ce nu aveau șansa să iasă din lagărul socialist. Odată ce a ajuns acolo, Veronica Pavel Lerner a luat viața de la capăt. A muncit din greu. S-a adpatat. Apărut, în cadrul Proiectului ,,100 A învățat că libertatea are un preț. A de cărți pentru Marea Unire -1918- lucrat în cercetare, în laboratoare 2018”, la Editura Vatra Veche din celebre din Canada, a avut rezultate Tg.Mureș, volumul intitulat sugestiv uimitoare și a fost recunoscută de ,,Nicolae Băciuț în dialog cu Veronica forurile științifice internaționale. În Pavel Lerner - Oameni, locuri, repere”, momentele de regăsire cu sine, scria, și este un demers literar dublat de încă mai scrie. Veronica Pavel Lerner informație cu accente ce cad pe destinul își scrie cărțile în limba română. A aparent implacabil al unui Om, dar este publicat și în presă, în România, încă și o dovadă că soarta ține, uneori, din deceniul șapte a semnat articole de seamă și de modul în care omul însuși specialitate în reviste de gen. În Canada acționează în interesul lui sau (și) în fiind, a descoperit sau a fost descoperită interesul general. de cei care coordonau revistele editate Așa cum ne-a obișnuit, cu genero- în limba română, printre care și zitate de breaslă mai rar întâlnită în zi- ______Observator din Toronto. Aici, va lele noastre, scriitorul și editorul Nico- bră și penumbră dozată atât cât se cade susține o rubrică specială. lae Băciuț, caută și găsește motive cul- să pună în evidență lumina, și...lumina, După 1989, intră în legătură cu turale pentru a descoperi nu doar talente la urma urmei, triumfă. Ni se dezăluie o scriitori din țară dar și din diaspora literare care merită a fi puse în valoare, personalitatea interesantă, intelectual românească, devine un Nume, cititorii ci și eșantioane ale unei lumi supravie- până-n vârful unghiilor, un om cu îi apreciază textele și notorietatea de țuitoare, aproape normală, deși se afla educație desăvârșită, o femeie puternică scriitor i se consolidează. într-o perioadă în care comunismul și fermecătoare. Marcată de o suferință Deși nu și-a propus niciodată să făcea victime cu duiumul, în România. fizică încă din prima copilărie, Ve- ajungă scriitor, Veronica Pavel Lerner Sutele de interviuri luate de Nicolae ronica Pavel Lerner a învățat cum să-i este azi scriitor în sensul clar al Băciuț, de-a lungul timpului, sunt lecții dea cu tifla durerii sau, mai bine zis, a cuvântului. A publicat zeci de texte în de viață, o oglindă imensă alcătuită din exersat un fel de ,,balet” personal, pe reviste diverse, a scris și publicat cărți tot atâtea fațete și în care, dacă vrem, ne gheața subțire, periculoasă, chiar dacă interesante. putem regăsi fiecare. De la numele unor poantele din picioare îi musteau de sân- În spirit de glumă, cred, undeva în celebrități culturale, la oameni de știință ge. Durerea fizică bine strunită, educa- spațiul interviului acordat scriitorului notorii, la scriitori debutanți, pictori de ția serioasă de acasă, marile întâlniri cu Nicolae Băciuț, spune că ... deși s-a duminică sau țărani cu palmele crăpate oameni de valoare ( N. Steinhardt, An- născut într-o casă cu biblioteca plină de de munca ogorului, Nicolae Băciuț nu- drei Pleșu etc.), influența, exemplul cărți celebre, pe când era copil, nu și alege eroii după moda zilei. Își alege personal dat de fratele său mai mare, adora să citească. Prefera pianul. Pofta interlocutorii după ineditul pe care a- Toma, toate acestea s-au coagulat în do- cititului i-a venit de-a lungul timpului și ceștia îl aduc în destinul colectiv al ge- rința de eliberare. A evada din corsetul când a ajuns în Canada a constatat cu nerațiilor recente. De aici vine și dorin- unei societății calibrate pe uniformitate, uimire că citise, până atunci, mult mai ța de-a prospecta filonul de înțelepciune pe o egalitate de șanse prost înțeleasă. mult decât colegii ei de muncă, românească, de-a da sensul potrivit și Întâmplări și acțiuni individuale, prietenii, cunoștințele. Așa se face că și- continuitate unor tradiții în arta dialogu- evenimente sociale care jalonau viitorul a propus să scrie, să lase mărturii lui. Societatea în care caută mostre de unei Românii în care lucrurile despre ceea ce știa cel mai bine. valoare Nicolae Băciuț e una care tran- importante de când lumea nu mai aveau ,,Orice scriitor, indiferent de scende, se preface, indiferent de condi- valoare și aceste fațete ale întregului, naționalitate, scrie inspirat de propriile țiile istorice, de vremea rea sau vremea ale adevărului dur, au făcut ca Veronica trăiri din realitatea în care se află”, bună a zilei prezente. Mărturii a ceea ce Pavel Lerner să fie ceea ce e astăzi. spune Veronica Pavel Lerner într-un a fost ne rămân mărturisirile, cărțile. Scriitoarea și-a petrecut copilăria și cotext, în carte, și așa și este. Pe raftul cu astfel de lucrări tinerețea în București, într-o zonă în Cartea-interviu apărută la Editura valoroase, stă și cartea de față. care străzi întregi cu case vechi și Vatra Veche vine să confirme un statut Tonul dialogului relevă experiența frumoase intrau rând pe rând sub lama social, o biografie interesantă și care, la profesionistului, Nicolae Băciuț atin- buldozerelor. Născută imediat după urma urmei, este o poveste de succes în gând zone ale memoriei interlocutoarei, Război, într-o familie de intelectuali care eroina îndrăznește, reușește să puncte nevralgice adesea, care duc la cu tradiție, Veronica Pavel Lerner a fost cucerească lumea prin modul său firesc relatări din ce în ce mai interesante, nevoită să se adapteze din mers, dar de A fi. devăluind o lume fascinantă, ,,secretă” fără să facă concesii. Și-a ales o meserie Relația dintre Editura Vatra Veche aș spune, care a existat totuși, într-o serioasă, inginer chimist, dar și-a dublat și mai ales dintre revista Vatra veche și Românie ce se credea a fi cu totul existența materialistă cu bucuria artei, a scriitoarea Veronica Pavel Lerner este înregimentată comunismului. muzicii, a scrisului. una care se bazează pe încredere, pe Confesiunea doamnei Veronica Printr-o împrejurare, care parcă așa respect și bucuria unei prietenii Pavel Lerner ne dezvăluia asta. Cartea îi fusese hărăzită, a reușit să plece din culturale care nu ține cont de reperele deține toate ingredientele unui roman România în 1981. A emigrat doar fizic, geografice. autobiografic, are culoare, farmec, um- sufletul rămânîndu-i mereu legat de pa- MELANIA CUC

https://biblioteca-digitala.ro Vitrina sacralității Cuvântului creator ar putea trece de orice fel de neliniști ? și, precum într-un tablou, picturalul este voit lăsat să inunde starea de

„prea-plin” al unui „dat” existențial Cristina Vasiliu și sensibilitatea („În acorduri fluide,// Vestalele întâlnirii cu dorința, voința și levitează cu torțele semistinse,/ libertatea de a pătrunde un cromatism Fumegând spre țărmul nedeslușit.../ existențial, dincolo de eveniment, Uriașii blajini, dormitând,/ Freamătă înseamnă punctul inițial al de utopii.// Oriunde, prin Universul comuniunii dintre creat și increat, anterior vocabulelor” - Vis). dintre artist și artizan, dintre cuvânt și Cu rafinament al sensibilului creator. Într-un univers al plenitudinii senzorial, Cristina Vasiliu aduce absolute, tendința de a evada din lectura în proximitatea oniricului și realitatea concretă, pe de o parte, o reveriei („Minune,/ Suflet sensibil și evadare nicidecum la întâmplare, dat profund,/ Grație nepământeană,/ fiind căutarea filonului idealurilor și Ascunsă-n zâmbet și Cuvânt,/ Te port aspiraţiilor lui „homo vagans” și în dorul de albastru,/ În răsăritul emoția intuiției, pe de alta, devin calm, marin,/ În monologul serilor de ______receptare creativă în care „logos”-ul vară” - Nemă rginirea). revelatorie, poeta realizează o este acel „intermezzo” dintre celest și Lumina – irumpere a realului. perfectă simetrie real/ ireal, reflexia terestru. Vârsta adolescenței - fără de hartă, „umbrei” și „luminii” din care, de Cristina Vasiliu, la cei 14 ani, cu fără de busolă - este un timp al altfel, se construiește însăși ființarea deja un palmares literar, volume de căutărilor, al dezlegării tainelor care („Umbra din clipă/ E chiar timpul versuri publicate („Suflet de stea”, nu sunt întotdeauna ceea ce par („în albastru,/ E visul de rouă// Umbra din Ed. Nico, Tîrgu-Mureș, 2015; nopțile de vară,/ căutându-te, mine/ E copilul sihastru,/ E copacul „Anotimpul din clipă”, Ed. Nico, adolescență!// Lumina lunii,/ frântă de de ceară/ Modelat de cuvinte.// Tîrgu-Mureș, 2017; „Primăvara gratiile lor,/ îmi urmărește umbra,/ pe Umbra de seară –/ Un alt eu într-o tăcerii”, Ed. Nico, Tîrgu-Mureș, care o calc, curioasă,/ încercând să-i adiere de vară ”). Laitmotivul 2018), este un nume despre care se va dezleg potecile...// Aștept să mă „umbrei” nu numai că este definit, dar auzi, atâta vreme cât „a sta în trezească stelele.../ să-ncep o altă este și motivat - „Joc de umbre/ mijlocul cuvintelor”, după cum însăși dimineață,/ fără de hartă, fără de Iubesc umbrele,/ Iubesc jocurile lor mărturisește, reprezintă un „locus busolă... ”). Nu știm dacă amintirile de idei!” – ceea ce și cultivă Cristina sacer” pentru tânara poetă. „La umbra ar putea trece drept „flsah”-uri, știm Vasiliu, o poezie a „iubirii-idee”. ta” (Ed. Vatra veche, Tîrgu-Mureș, însă că ele „Se nasc din cenușă,/ Din Poemele se întemeiază dintr-o 2019), volum de versuri tradus în pleoape strivite,/ Sub cupola cerească/ necesitate de „ieșire din ascundere” a limba engleză (Anca Florina Lipan) și A dimineții fereastră.” (Phoenix) E un cotidianului care necesită o reînviere franceză (Marius Munteanu și Mirela racord aici la poezia feministă în care într-o lume platonică, unde Tu și Noi Munteanu), este mai mult decât o recunoaștem anume stare de înseamnă un altfel de Eu, o „călătorie” inițiatică a spiritului frământare a corporalității cuvântului chintesență a unui Nume iradiant creator în a transgresa „întoarcerea la în însăși starea de sentimentalism justificat într-un „mai mult al vederii” origini”. Nici grafica poemelor iminent. Există o oarecare filozofare a („Cândva s-a aprins o lumină,/ Ce (Catrinel Elisabeta Pătrașcu) nu este ceea ce irealul poate aduce în planul pâlpâie tot mai intens .../ Nu poți întâmplătoare, ci vine ca o vovedenie unui „dincolo” al înțelegerii cuprinde cu firea/ Macrocosmosul aparte pentru fiecare poem. Volum al („Vocația Absolutului ți-e prinsă de irizat de talent -/ Contopitu-s-a-n unei singure povești lirice, aripi,/ În zborul celest programat,/ stelele nopții,/ Văpăi ce reflectă un desfășurată într-un 3 D, umbra – Ești pentru mine o acută chemare,/ NUME,/ Un alt fel de Eu, de Tu, de reflexie a Absolutului, lumina – Ecou neterminat, adânc revelat.” – Noi/ Doar EA!” – Doar EA). În irumpere a realului ș i culoarea – Chemare); poeta își cunoaște menirea călătoria eului liric se încifrează din senzualitatea cuvintelor, impresionea- și ca într-un „joc” așteptat, în imagini „logos” chip și tăcere, „tăcerea” ca ză prin acuratețea versului și de „lumini și umbre”, aduce livrescul stare mitică, o întoarcere în „illo vivacitatea impresiei lirice. la realul palpabil, la firescul peregrin tempore”, o explorare apriori a Umbra – reflexie a Absolutului. Ar al ființei („Doar pe asfalt/ Jocuri pozitivității poetei, re-atribută lui fi nimerit, poate, să pornim discursul desenate,/ Încălzite de vocile calde/ „homo religious” („Chipul mirat,/ poetic de la chiar Interogațiile Ale trecătorilor…/ Doar pe pământ,/ Plămădit din terestrul labirint fără Cristinei Vasiliu: „Ce joc inefabil e Clipe de eternitate,/ Ascunse în fire ieșire,// Se bucură azi de lumina unui între artă și artist?/ Cine e Creatorul de iarbă,/ Fredonate de inefabile nou paradis,/ Ce nu a fost nicicând alfabetului nescris,/ (...) Interogații de stele,/ Căzute din turn…” - Inefabil). pierdut!// Privind duios spre cifrul ceară -/ (...)/ Să fie Joc sau simplu Într-o lume de basm sortită spațiului uimit,// A fost sau este un Paradis?/ Arta și artistul - aceeași vulnerabilului, o asemănare oarecum oniric veșmânt,/ Asumat doar într-un umbră de vis ?” Cum fiecare poem se cu ideea blandiană, își fac loc→ joc de-a Cuvântul mut”). Cum altfel încheie c-un vers definitoriu care CRISTINA SAVA decât o utopie a gândului identificării „închide” spre a „deschide” metafora

https://biblioteca-digitala.ro elemente de „tristețe metafizică”; „a învăța Frumosul” (Rugă minte), „dorul” nu ar mai avea culoare rolul Cristinei Vasiliu este unul unde „răsar doar flori și dalbe („Oniric gând,/ În care somnul greu/ asumat, înțelegând „oglinzile” gânduri”, un tărâm „în care se Se spulberă-n albastru!// (...)// Tu nu imperfecțiunii umanului - „cioburi de vorbește despre Noi!”, presupune o m-ai părăsit;/ Oare Ți-e dor de sticlă” - și nu ezită să le „îmbrățișeze” estetică a poeticului. Culoare și mine?” - Dor). Interesant și poate chiar și în condiții mai puțin abile stilizare, verb și vibrație sunt așezate inedit, poeta găsește un „botez” al („Legată la ochi,/ Le pipăi ca într-un vitraliu; Univers începuturilor („Am încheiat un pact imperfecțiunile,/ Mi le asum cu familiarizat cu imagini - „icona” („Se cu timpul -/ Să mă piardă printre fiecare atingere -/ Durerea se naște un Prunc din Fecioară./ În castani,/ Să-mi picure veșnicia în amplifică;/ Puritatea surâde!// Mângâi fiecare clipă,/ Răsare o urmă a Ta,// palme,/ Cu tandre foșnete de pian.” - ceea ce părea că doare/ Într-un Mă cheamă ecoul de îngeri, din văi,/ Vizită, printre castani) fără de care anotimp trecut.// (...) Mi-am asumat Spre-albastrele zări.// În orice „legământul” cu Eternitatea ar putea de la început…”); mitul „Marelui secundă,/ Te caut în umbra fi anulat de însăși „uitarea” Orb”, sub o altă percepție, de data pământului alb,/ Afundat în noianul vremelniciei omenescului, de unde aceasta aduce un fel de extaz mistic, de veghe,/ Privesc doi aștri cum se- credem și legitima întrebare a poate puțin grotesc, însă cu o intensă apleacă-n mătănii,/ Așteptând să te- Cristinei Vasiliu, o întrebare ce tensiune a lăuntrului; pe undeva, ntorci într-un mitic decembrie.” - corespunde mesajului colectiv: „Eu aș resimțim în vers discreția unui Răsare stea). Pentru Cristina Vasiliu putea uita vreodată că ai fost aici?” „mimesis” care amintește de poetica dualitatea sacru-profan constă într-o Pentru un „loc locuit”, „oare doar ivănesciană („E ca un dans în percepție cromatică a vegetalului, focului i-e teamă de apă?/ Și soarelui zăpadă,/ E ca o rapsodie -/ Tu ești „non-culorile iernii”, „carcasa i-e teamă de nor?/ Și fragilei lebede solistul și regulile-ți aparțin.// Cuvinte trunchiului fragil”, „doina îngânată de din umbră/ De sumbrii răpitori?”; este încrucișate – Recreez o lume albă, copacul,/ Ce crește în mine, plăpând,/ nevoie ca focul mistuitor al arderii imaculată...” - Cuvinte încruciș ate). Mă înalță spre Unicul Cuvânt!” jertfei să purifice acel „locus sacer”, Efemeritate continuată în simbolistica (Dualul vegetal). Și nu numai atât ! astfel încât din spaime și temeri „umbrei” bunicii –„rebusul meu Adesea, albul, aproape nelipsit, („Oare doar marea se tulbură-n nedezlegat de fiori,/ Labirintul alăturat albastrului stănescian, albastru/ Când furtuna o zbuciumă-n nemuririi construit între noi” – re- prefigurează o biografie în tușă infern?/ Eu, Doamne, scriitorul,/ Oare scrie ciclicitatea omenescului - livrescă a unui destin, am spune de de ce mă tem?” - Oare doar teama?) labirintul nemuririi. Pentru un aprilie, de primăvară nouă. Mai să se ajungă la contemplativitatea „labirintic mâine devenit pastel,/ Pe departe, Cristina Vasiliu, într-un nașterii din „apă și cuvânt” ferestre-nghețate de un azi efemer!”, decor „monocrom - / Valuri de („Presează ascetic primul meu poeta crede că se poate lepăda de oxigen,/ Ce-mi scaldă pleoapele de Cuvânt,/ Metamorfoză a poeticului „ieri, de păpuși de cârpe”, de jocul vis,/ Cocori ce mimează obosiți/ Gând!” - Silabe cartonate). inocent al copilăriei, dorindu-și o altă Ultimul vals vienez”, se identifică în Nota de optimism („Am potecă fără „de ieri” ca determinare „copacul” ori „trunchiul fragil”– întâmpinat fericirea,/ Nu am putut s-o temporală spre un „alt” început. intermediar între cer și pământ, forma ating-/ Am ales s-o cânt,/ S-o păstrez Poemul i se pare neterminat și e firesc expresiei comunicării pe verticală cu în pliurile inimii” – Taina) și limita să fie așa pentru că, la fel ca în toată Divinitatea. atingerii numinosului, materializat în poetica feministă, există un Se poate spune că în volumul „La „cânt”, devine o „coborâre” prin „lamentatio”, mai mult sau mai puțin umbra ta”, reveriile nasc „măști”, mai „urcare”, o construcție mitopoetică a justificat; în cazul Cristinei Vasiliu e mult sau mai puțin contestate („Până întâlnirii cu elementul sacru pentru și vorba de un poem de noiembrie, cu ieri, admiram proiecția unor măști în ne-murire („Zâmbește!// Ce renaște încurcătură spirituală, dacă vrem să prăfuite, din lut,/ Ce așteptau să în noi prin vitalitatea firii.// asociem cu simbolistica lui Brumar renască odată cu Paradisul Zâmbește-ți ție,/ Fiindcă ești -/ („Te-ai ascuns în cochilia de sticlă,/ Primăverii,/ Din pământ!// Pionul alb Nemurire !” – Nemurire). Umbrele ți-au invadat singurătatea,/ își căuta regina,/ Temându-se de acul În această poetică livrescă a Te-ai retras într-un gri de noiembrie,/ ceasornicului ruginit.// Până ieri, se Nemuririi, cuvinte stilizate în Într-o formă de ceață uscată…// Te zărea un gol în Univers!/ Azi s-a inocente beatitudini ale firii aștept pe o bancă, în parc - / A rămas transformat în DAR ceresc.” - Până plăsmuiesc autoportretul Cristinei un poem neterminat.”). Pe undeva, ieri); modul confesional de înțelegere Vasiliu: „Am visat că eram versul voiculescian, „din pădurea de și interpretare al zbaterilor lăuntrului Primăvară,/ Am visat că purtam gânduri”, este resimțit cu o altfel de nu este privat de sensibilitatea poetei rochie viu-colorată,/ Atinsă de flori, vibrație; poetul „iese din ascundere” care se răsfrânge în vers cu o țesută din frunze,/ Că-mbrățișam copleșit de aduceri aminte, Cristina „candoare și sinceritate atitudinală ce copacii ghemuiți în iarbă,// (...)/ O Vasiliu creează un fel de uvertură a ține de elegia lui „homo sapiens” infinită și nepătrunsă Primăvară!”. ermeticului în beneficiul unui („Caut frenetic verdele/ Cu privirea- Rămâne, totuși, magia lecției „depășit-atins” („Din pădurea de mi diurnă,/ vechile timpuri înalte,/ bine învățate și viziunea a ceea ce ar rouă, nu poți fugi -/ Șerpuite alei te Botezate de cețuri.// Doar razele putea aduce „pe așternutul de ceruri - rețin, implorându-te să rămâi –” curcubeului/ Îmi mai amintesc de pastel”. Poate „Reverie de seară,/ (Pădurea de rouă). culorile ploilor -/ De umila Floare Amnezie -/ Mister…/ Metamorfoză”. Culoarea – senzualitatea albastră,/ De copilul de la fereastră...” Regia imagistică pare a codifica cuvintelor. Un voit al rugăminții de – Reverie); cert este că în lipsa lor, „didăscălii ce definesc uimirea”.

https://biblioteca-digitala.ro Cronica literară perioade. Dânsa ne prezintă, prin ochii specialistului, temele: erotocra- ția, thanatocrația, aristocrația cu

Cu volumul de versuri Agonia sala armelor, heliocrația (centrată pe caniculei*, apărut în anul 2019 la Sol invictus), proiecția chipurilor, Editura Mirton din Timișoara, Eugen umbra orașului celest . Dorcescu punctează important în Prologul volumului are un poem evoluția sa, marcând apogeul creației. bazat pe erotocraț ie, șocant pentru Un volum dens, structurat complex pe un intelectual, la prima vedere, dar mai multe nivele, fără a ține seama de corect din punct de vedere a valorilor criteriu timp și evoluție lirică. Poezia asumate. Bazându-se pe mitul aceasta este partea văzută, solidă a erosului dintotdeauna, poetul pune în poeziei scrijelită pe lutul poemelor valoare forța divină care animă scena publicate/ scrise de-a lungul timpului. omului creat. De la început, omul a E poezia din poezie, mecanismul fost creat ca bărbat și femeie (iș – secret care consolidează opera. Este Ișa), după proiectul divin. Această armătura pe care se structurează luptă între sămânța femeii și sămânța întreaga creație. provocatorului se va derula de-a Remarcăm din sumar: Nota lungul istoriei. Printre primele asupra ediției (de Mirela-Ioana porunci (Geneza) datele omului de Dorcescu); Prolog; Orfeu; Agonia ______către Demiurg au fost: creșteți, caniculei; Epilog târziu (Salcâmii poet pentru vremurile de maturitate înmulțiți-vă și stăpâniți pământul; sacrii); Glose (de Mirela-Ioana deplină, pentru perioada în care munciți și păziți ceea ce vi s-a dat etc. Dorcescu); Opera poetică a lui poezia sa va argumenta poezia Porunca perpetuării speciei face Eugen Dorcescu (sinteză)( de Mirela- durabilă, esențială. În mod cert, parte din blocul vieții, energia divină Ioana Dorcescu). poetul se explică prin chiar textele străbate masa istoriei și domină ființa, Contribuția de specialist adusă sale, are darul de a ne prezenta cu toate subtilitățile gândirii, marcate de doamna Mirela-Ioana Dorcescu geometria perfectă a poemului care se de religie, istorie, mit, spiritualitate, are menirea de a sublinia importanța formează din toate poemele scrise. magie etc. Eroii poemului sunt poeziei lui Eugen Dorcescu în Mirela-Ioana Dorcescu le reține Trimalchio, Leda, mireasa, ceasul, literatura română și universală. Notele și subliniază elemente de istorie „semințele mascule”… De remarcat literare, comentariile și fișele legate literară, inclusiv tangenta cu scriitorii faptul că poetul folosește femininul de volum au menirea să aducă lumină din Timișoara, care au luat contact cu pentru elementele aparținând asupra temelor, ideilor, fricilor și acest gen de poezie. Înainte de 1989 bărbatului fondator de colectivitate. bucuriilor unui poet care a scris era mult mai greu să apară un astfel De-a lungul timpului a existat mereu inspirat de trăiri fundamentale, de volum. Acum literatura s-a cimen- (Apostolul Pavel subliniază acest generate de marile paradigme ale tat în diverse forme libere, iar cunos- aspect) o paralelă: „sămânța existenței umane. Așa cum a cătorul lumilor subtile le poate trans- promisă”/ „sămânța firească”, venită mărturisit-o, Eugen Dorcescu se mite cititorului interesat și educat. pe cale naturală (vezi Galateni). Așa bazează pe valorile creștine trecute Cu un limbaj clar, eliberat de s-a consolidat tensiunea în istorie, prin filtrul înalt al literaturii, zgura ideilor subiective și de motorul care a dinamizat planurile în teologiei, filozofiei, istoriei scrisului. influențe externe, bazat pe proporția viața omului muritor în trup. Mitul a Agonia caniculei se încadrează divină a textului, poetul ne prezintă o fost prelucrat de-a lungul timpului de în spectrul mai larg al finalului de lume văzută și nevăzută, simultan, o diverși oameni de cultură, iar primul epocă în istoria lumii, și a omului, așa lume reală, concretă, care se teolog rațional, Pierre Abelard, cum s-a implicat el, limitat, în împletește cu lumea oglindită de considerat atlet al minții, a subliniat aceasta. Este sfârșitul lent, diluat la cuvinte în țesătura subtilă a lumii. erosul ca impuls divin în istorie. maxim datorită vieții limitate a Limbajul e chiar mai mult, reprezintă Povestea de iubire, cu elemente omului. Sfârșitul este prin foc, materializarea gândului profund, tragice dintre Pierre și Heloise, a situație previzionată de știința menit să transmită receptorului străbătut timpul și a marcat și șocat ultimilor ani și de textele biblice cu lungimea de undă pe care poate vibra lumea Evului Mediu, inclusiv mult timp înainte (2 Petru 3:7; și să se poată armoniza cu divinul intelectualitatea vremii căzută în Apocalipsa, ca descoperirea lui care împânzește materia. Cititorul ruina unei gândiri formale. Hristos). După cum este un început, este invitat la o lectură atentă, aparent Cu alte cuvinte, poemul Prolog așa există și un sfârșit. El se derulează accesibilă datorită epicii din planul reține esența existenței umane din lent, de neoprit, apasă prezentul prin prim, dar din momentul în care intră punct de vedere ideatic: „Trimalchio, efectele produse de un viitor bine în joc, el este captat și purtat într-o rămas în coada mesei/ Și întrebat, n-a conturat în planul divin. Omul lume a ideilor decantate până la aurul mai știut să spună/ De ce, râzând, cu suportă finalul, carnea sa vibrează la din miezul lor fierbinte. Leda împreună,/ Mușcaseră din pul- marea temă, reflectă un final controlat Mirela-Ioana Dorcescu explică pele miresei” (p. 17). Doamna Mire- de trăirile ardente. în Glose valoarea manuscrisului la-Ioana Dorcescu explică aceste te- Poemele din volumul prezent recuperat în prezentul volum din me în Glosă (p.79 și următoarele). → sunt poeme mai vechi, păstrate de masa de timp 1981-1982 și alte CONSTANTIN STANCU

https://biblioteca-digitala.ro Poetica de față se bazează pe donjon/ sau cu vârful umbrelei./ Doar limitat: „Nu-ți fie teamă:/ ești pe forța cuvintelor, acestea sunt panere atât: să găsești/ alfabetul racordului” deplin cuprins în univers./ Lin, goale, ele se umplu de rod prin (p. 38). osmotic, întrepătruns,/ integrat,/ ca un culegere, strivire, prelucrare. Omul Fericirea sub toga caniculei este strat de țiței,/ ca o apă freatică…” este chemat să umple de sens o temă căutată: „Mă număr printre cei (p.55). existența prin energia lor: „Cuvintele, fericiți/ sunt conștient că exist/ și Ultimul poem final trimite spre panere goale,/ Trist așteptând conștiința aceasta/ cade în sufletul marea curăție, se face curat în uni- mireasma pură/ De strugure zemos și meu/ ca o lance” (p. 43). vers, se limpezește absurdul, printre moale,/ De vin strivit în bătătură…” Aventura cunoașterii, pe pantele cărțile de știință, printre lucrări esen- (p. 21). Ca elemente complementare soarelui sau pe corabia blândă a țiale s-au strecurat gândacii, insectele, apar: plaja, faleza, seara, calea, marea morții, are misterul ei: „Cum poți do- praful, e o „moarte generală” care și finalul - cetățile române. Iată, vedi o dovadă/ cu însăși dovada?” cuprinde spiritul, lumea din biblioteca colectivitatea care se coagulează prin (p.45). agonizează și ea: „Câteva chipuri de activitatea omului energic: „Pe drum Tentația necunoscutului sfarmă savanți/ privesc/ din supracoperte/ ca mă prind și soarele, și luna,/ Cum coaja caniculei: „E ațâțător să te din suprasicrie” (p.73). Canicula a umblu din cetate în cetate,/ Prin pierzi/ în noaptea din tine” (p.50). uzat substanța istoriei, personajele ies crenelata lor eternitate -/ Cetățile din Cunoașterea este o luptă, dincolo de din scenă, intră gândacii harnici și vis, dintotdeauna…” (p.26). zidul agoniei care captează interesul pregătesc noua caniculă, noua agonie, Punctul forte al volumului îl imediat, este evadarea din oraș, spre moartea este o etapă în oraș… reprezintă Agonia caniculei, poemele râul montan, după peștii reali și Rămâne iubirea ca o pădure de fiind numerotate de la I la XXXVII, doriți: „Chiar și acolo, în râul salcâm, un timp al întâlnirilor sub fără a avea un titlu formal, instituind montan,/ cristalin,/ fierul trecea care agonia este învinsă, scurt, un ciclu compact, cu legături solide îndelung/ (e mic universul)/ din spasmodic… între poeme, cu teme profunde și idei noapte în zi,/ din lumină în beznă/ și Tema cavalerului apare mereu în marcând providența divină în viața apoi, într-o clipă,/ până dincolo-n poezia lui Eugen Dorcescu, cavalerul omului, apăsat de miracolul moarte” (p. 51). este un arhetip retrograd, el subliniază existenței. Fiecare poem merită o atenție dedicarea, slujirea stăpânului, Poemele au ceva de diamant în specială, el transmite un mesaj metamorfozele faptelor impuse de structura lor, epicul prezintă concre- profund, dincolo de cuvinte, poetul stăpân. Este și un simbol al protecției, tul, ca fundal, legătura făcându-se depășește limita literară obișnuită și sub armuri cavalerul se simte apărat prin aventura cunoașterii, după un creează un univers spiritual vizibil de singurătate, violență, moarte. jurnal spiritual asumat. Eugen Dor- pentru inițiat, așa cum am arătat. Asemenea stăpânului, el biruie lumea cescu e un inițiat, este inițiat continuu Reținem câteva fațete: apetitul în agonie, slăbiciunile omenești, și se auto-inițiază în călătoria prin infernului; sfere de beznă; moartea ca abis al trupului fragil: lume: cetate, câmpie, iubire, cunoaș- primordialul cadran; lacrimile au „Temutele-i deprinderi s-au pierdut./ tere, prezența chipului, cavalerul, culoarea amurgului; înaintând în E fericit. E singur. Și e seară./ Doar moarte, curăție și evadare în planul miresme/ încet/ ca o pasăre-n zare/ din când în când, sub platoșă și scut,/ suprem. ca o rază pe fluviu/ ca un chip înspre Un rest de nemurire se strecoară” Orașul e un fruct în câmpie, lă- moarte; adâncul genunii; săgeata (Eroul, p. 25). comia timpului dinamizează peisajul, pierdută a gândului; umerii cerului; Finalul vremurilor apare ca temă sudoarea timpului scaldă lumea. Lu- soarele zboară, ca o păpădie aprinsă; în literatura română, acut și mea se descompune sub muzica tăcu- frânghia luminii; etc. traumatizant la Bacovia, neiertător la tă a caniculei, rămâne nimicul fecund, Efortul eludează frica omului Aurel Pantea cu Nimicitorul sau viața ______cel din care Creatorul modelează lu- în Negru pe negru, ori poate la mea. Nimicul provoacă, la fel abisul, Adrian Botez cu Autobuzul întârziat la fel tăcerea asurzitoare etc. „Viața – într-un univers marcat de logos și cerc hermeneutic în jurul morții…”. tradiții fundamentale. Volumul Apariția personajelor em-blematice în Agonia caniculei este unul important, zona caniculară atrage enigmele care marchează cititorul și gândirii: Schleiermarcher. E teologul specialistul, în egală măsură, aflat în care a fundamentat hermeneutica ca zona celor 11 elegii publicate de știință a cunoașterii adevărului, el Nichita Stănescu în orizontul anilor pledând pentru cunoaștere și acțiune, 1966. „simțirea” prezenței divine fiind un Recuperarea manuscrisului este atribut al celor care îndrăznesc să o sărbătoare în pajiști de argint, „pipăie” abisul. E părintele teologiei sfidând orașul în agonie… moderne și apare în peisajul poemului ______V., ca un inițiator al mișcării într-o *Eugen Dorcescu, Agonia caniculei, lume care nu face nimic… versuri, 124 pagini, Timișoara: Editura Reflecțiile pe marginea Mirton, 2019. Ediție îngrijită. Notă asupra „existenței prăfoase” sunt profunde, ediției și Glose: Mirela-Ioana Dorcescu. Coperta a IV-a: o fotografie, din anul se desprind numeroase idei: „La fel 1982, a Poetului Eugen Dorcescu. de bine poți scrie-n/ neant/ cu un Vasile Mic

https://biblioteca-digitala.ro globalizare, la urma urmelor salvator pentru unii (autori-autoraşi). În această ordine de idei, în poeziile …Nu am îndoieli: Nicolae crepciene aflăm adevărate strigăte- Crepcia este un valoros poet la zi, semnale de alarmă, precum în această unul dintre creatorii contemporani de minunată şi patriotică poezie: „/Aştept poezie care ne trimit nouă, cititorilor, să vină trenul să mă ducă / Din bezna un mesaj liric bine structurat şi pliat scârnăvită, mocirloasă,/Să uit ce-a perfect pe tema aleasă pentru disecţie fost coşmar, ce-a fost nălucă,/Să mă şi analiză în laboratorul propriu de întorc la iarba verde de acasă,//Să creaţie. Acest lucru este uşor mă întorc la râul cu scobari/De sub detectabil şi în noul său volum de arini şi sălcii plângătoare,/Să-mi versuri, cu titlu degajând un aer uşor cânte-alturi pescăruşi hoinari/Şi vetust, dar cu atât mai penetrabil spre mierle-n dorul meu să se coboare,” sufletul şi mintea corecţilor şi (Iarba verde de acasă, p.101). sincerilor iubitori de poezie. De Şi, dacă tot veni vorba: în această dată poetul, întorcându-se, general, poeziile lui Nicolae Crepcia oarecum pe alt plan, la mai vechea lui se împart în trei mari categorii: dragoste, printr-un viraj inteligent patriotice, sociale şi de dragoste, execută o construcţie epică la care… fiecare categorie ramificându-se apoi şublerul şi rigla de calcul par să fi ciubere,/(,,,)]Ei vin din munţi şi-aduc fără să-şi piardă valoarea şi avut un rost determinant din punct de până la noi/Istoria-ntr-un tulnic de importanţa iniţială defalcate fiind de vedere tehnic, dacă avem în vedere luminăo(…)” (M ţ ii, p.89). Deja nu la obârşia categoriei din care face abordarea genului de poezie ales, şi mai e o aluzie, ci o certitudine… De parte. De notat, însă, că el este un anume: forma fixă. Demonstraţia şi altfel, în creaţia lui Crepcia există o sentimental incorigibil, iar această argumentele sunt uşor de făcut: permanentă şi… duioasă chemare latură a personalităţii sale se Preţul iubirii (antologie, Editura spre noi înşine, implicit spre o lume manifestă pregnant în mai toate Cronologia, Sibiu, 2019) este un al cărui existent ne va pedepsi mai creaţiile sale… „Încă mai port volum de maturitate artistică devreme sau mai târziu, tocmai mirosul tău în rană/Şi parcă-aş vrea impresionant, atât prin sinceritatea pentru că mulţi autori, poeţi, mai să-l pierd şi parcă nu,/Când a pierit mesajului, cât şi prin respectarea unor ales!, continuă să se arunce cu surâsu-ţi din icoană/un gol bolnav în canoane rigide, dacă vedem lucrurile încredere, voioşie şi voluptate chiar, locul lui crescu.” (De neatins, prin prisma exprimării epice: „Sub în salvatorul şi totodată înşelătorul p.106)… În temeiul exemplelor de carapacea timpului plânge satul” post sau supra modernism. mai înainte, dar şi raportând citatele (…) „Viaţa-i biciuită de orori,/Dar Poate tocmai având în vedere la întreaga sa creaţie, eu am curaj să Dumnezeu mai vine-n sărbători/Şi motivaţiile de mai sus, poetul Nicolae spun că ele face parte dintre poeţii stă-n pridvor la taină cu ţă ranii.” Crepcia se eschivează în a folosi care, prin opera lor, se eliberează de (Sub carapacea tipului plânge satul, abuziv figuri de stil sau metaforizarea tarele unor aşa-zise noi curente p.40). Aici, situaţiei-nostalgie, i se puternică, tocmai pentru a-şi păstra şi literare care, în realitate, doar adaugă drama existenţială şi, din consolida individualitatea în haosul interferează cu poezia noastră nefericire ireversibilă, a satului din creaţia multora dintre contempo- tradiţională. În acest fel, alături de alţi contemporan, nu doar sesizată de ranii săi poeţi. El nu încearcă să autori-poeţi aflaţi cumva pe aceeaşi poet, ci şi trăită de acesta la cele mai atragă cititorul în capcana unui mesaj frecvenţă, contribuie la păstrarea unui înalte cote ale sufletului şi minţii. Pe filozofico-alambicat în care acesta tradiţionalism autohton. Astfel, şi de altă parte, dar în context, Nicolae trebuie să afle cum anume şi cât de printre altele, renunţând cu un fel de Crepcia este unul dintre poeţii noştri complicat e să afli că unu plus unu obstinaţie la metaforizare excesivă, încăpăţânaţi: vrea cu tot dinadinsul să este egal cu doi, sens în care putem versurile crepciene câştigă în puritate: ne convingă de adevărul că aruncarea vorbi despre o agresivă exacerbare a „Când ploaia curge parcă a minţii cititorului în groapa cu leii noii lirici… În context, Crepcia nu se revoltă,/Chiar cântecu-mi e-o suliţă colţoşi ai (neo?)modernismului, poate sfieşte să spună în grai limpede: de ţipăt,/Chiar stelel3 sunt lacrimi duce la îndepărtare şi chiar înstrăinare „Cenuşa-n care calc nu e ruină/Chiar dintr-un sclipăt,/Chiar bolta parcă nu între autor şi cititor… Să fie un dacă-atât a mai rămas din glorii,/ mai este boltă.// (Când ploaia curge semnal de alarmă? Exact, e!, iar Când ea s-a-mprăştiat peste istorii/A parcă a revoltă, p.52). Crepcia ştie foarte bine acest lucru răspândit ca soarele lumină(.” Al Acesta este un câştig şi pentru el, ademenindu-ne spre o lume pe care o treilea cântec, p.60). Mai simplu de- ca autor, şi pentru poezia actuală în ignorăm, o subestimăm şi o atât nu se poate! Mă refer la claritatea general. abandonăm în braţele unui anume tip mesajului în sine, precum şi – de ce DUMITRU HURUBĂ de suprarealism inventat de către unii nu? – la eficienţa lui, având în vedere, Nicolae Crepcia, schiţă bibliografică. Volume de versuri: Pe um rul lui Rimbaud din motive nu suficient de limpezi, poate, instalarea în conştiinţa ă cititorului a unei bănuieli asupra (debut); Îngenuncheat în lacrimă; însă ipotetic obscure, doar că autorul Halucinațiile unui hoinar singuratic; Fără prezentului volum clarifică situaţia: evoluţiei spre un fel de general care glorie; Horea; Cărare prin rai (haiku); Mierlă „Eu vin din munţi cu caii ne anulează în calitate de locuitori ai sângerându-mi pe umăr (antologie); În căutarea Speranței… înspumaţi,/Căruţele li-s pline de acestui Pământ datorită procesului de

https://biblioteca-digitala.ro (Așteptare tăcută) și mirajul căutărilor făpturii divine se concretizează, asemenea căutărilor psalmistului Poate că una dintre cele mai la arghezian, în interogații sfredelitoare: obiect aserțiuni despre poezie, cum este „Unde ai fost?/ Te caut și nu te găsesc/ cea a lui Nichita Stănescu („Numai viața mea e stearpă și fără lumină/ fără poezia se confundă uneori cu însăși făptura ta divină/ Unde ai fost?/ Caut coloana vertebrală a gândirii în imagini. lumina din ochi tăi/ și sufăr nemărginit” Ea mi se pare cea mai apropiată de (Unde). Iubirea, la autorul volumului esența abstractă a cuvintelor”(1), ar Misterul Lupului Alb, pare a fi putea surprinde în mod fidel simbioza consubstanțială cu însăși lumina, dintre un îmblânzitor al amestecurilor amintind totodată, de lirica lui Lucian neașteptate de culori complementare și Blaga, iar metafora fiind la ea acasă, dă un prestidigitator al cuvintelor, mai ales viață profundelor sentimente de iubire. când cei doi se află într-un singur om și Astfel „măiastra iubirii” e o pasăre albă anume, artistul plastic și poetul „cu aripi de argint”, care „caută lumea Calistrat Robu, un veritabil neprețuitului EDEN/ în care tu/ plutești „renascentist” postmodern. Nu cred că fără aripi/ e darul clipei de vis/ împletită ar fi imposibil ca și în secolul XXI să ______cu darul iubirii veșnice/ străfulgeră nu se mai poată ivi astfel de artiști fierbinte arde pânza pe dinăuntru/ bietul Raiul cu aripa sa/ şi lasă în urmă inima pentru care cuvântul ar reprezenta cel artist/ încearcă cu/ vopsea mânjită să mea FRÂNTĂ...!” (Străfulgerare ), iar puțin un vas de expansiune al pună în formă simțirea/ durerea ascunsă iu-bita, părând a fi nepământeană, este combustiei sufletești creatoare. Așa și chemarea iubirii trecute/ ce a mai în stare să mute „neprihănitul munte/ cum unii poeți nu-și mai găsesc rămas din smocul tocit de pensulă/ doar cu un zâmbet” (Gândire nepă- inspirația numai în momentul în care amestecă timpul lumină / sufletul tăcut mânteană), în timp ce dorința arzătoare îndrăznesc să combine culorile și să le intră în vopseaua aprinsă/ sclipirile este surprinsă ca odinioară în versurile aștearnă pe pânză, tot așa se întâmplă și vieții privesc / fețele trecute prin pânza poetului din Lancrăm, prin recurența cu pictori care simt nevoia exprimării și țesută a vremii/ totul se scurge în verbului „a vrea”: „Te vreau înmi- prin cuvânt. culoarea roșu intens stins cu albastrul resmată clipă/ te vreau/ cu tot alaiul/ de Un astfel de artist complet și marin/ pictor de suflete... plecată lume fiori pe-aripa zborului tău mistic/ te complex este și Calistrat Robu care, în fericite izvoare târzii”, în care inedite vreau cum sete-ai ostoită de apa vie a aidoma atâtor autori de astăzi, „ignoră metafore, surprinzând menirea vieții/ te vreau/ iubire scumpă/ te vreau voluntar prozodia clasică, eludează dintotdeauna a artistului dator să ca Raiul veș nic” (Te vreau), ca și în punctuația și ne propune un discurs liric imortalizeze „în formă simțirea/ durerea Drum de stele: „Răsfrânte aripi în fără fasoane, direct și nu o dată ascunsă/ sufletul tăcut”, stau mărturie văzduhuri/ străbat fiorul nostru unic/ vehement, atingând accentele satirei și poemele sale, ca adevărate „cântări” ale plecat de dor din inimi pure/ prin gala- pamfletului”, imaginarul său poetic unui Orfeu postmodern, trecut prin xii cu veșnic nume/ cu pași înceți stră- fiind „nutrit de simboluri, fantasme, focurile iubirii petrarchiste: „Mă doare bat cuprinsul universului nemărginit / și imagini, nume cu ecou conotativ”, toate locul care s-a deschis/ ochiul dureroasei presărat cu drum de stele/ pășind pe ele/ acestea împreună alimentând „ceea ce iubiri/ privesc goliciunea / trăită acum eu sunt plecat spre infinit/ e infinitul se numește îndeobște expresivitatea din amintiri/ salvează clipa și dorul/ dragei mele...” sau în Cu tine, un mini- poetică: Demiurgul, Mântuitorul, Ede- lasă să dăinuie fiorul clipei ucise în poem dezvoltat tot pe motivul zborului: nul, Sfântul Andrei, Adam, Dracula, priviri/ lasă doar ochiul trezit la simțiri / „Cu tine/ în zborul sublim/ visului nop- Lazăr, Pan, Ghilgameș, Michelangelo, iubirea iubirilor noastre iubiri” ții/ cu tine în brațe/ în zborul iubirii Eminescu, Calea Lactee, unicornul alb, (Durere). De-a dreptul frapante sunt divin”. Iubirea pe pământ e imposibilă calul alb, calul negru, iapa albă, mânzul interogațiile și punctele de suspensie fără interferența cosmic-teluric, motivul roșu, muntele sfânt, lupul argintiu, din finalul poemului în care sentimentul stelei atât de familiar liricii lui Robu muntele, potopul, timpul, stelele, steja- iubirii este atât de puternic pentru eul exprimând parcă zenitul sufletului rul, mistrețul, ursul, pasărea măiastră, liric, încât din cauza lui, se poate chiar uman îndrăgostit: „Câte stele în univers materia neagră, găurile negre, crucea, muri: „În fiecare zi/ în fiecare zi mor de s-au stins/ și câte iubiri au murit odată lemnul de cireș, iubirea, dorul, durerea, dorul tău/ ca să te revăd revin la viață cu ele/ ai putea concepe viața fără moartea, sângele albastru al nemuririi, iar/ nici nu știu de câte ori s-a întâm- iubire...!?” (Întrebare). Stea căzută din vulturul ș.a.” (Teodor Prasciu). plat/ mor de ciudă... de fericire... de cer în „lutul însuflețit/ de Domnul cu Așadar, prezentul volum de versuri griji...de patimi / și de iubire se moare/ suflarea sa”, femeia stârnește timpul iar propune în arealul poeziei românești știu pe cineva care a murit pe cruce „materia capătă sens”, dând viață „în actuale, un poet reflexiv din familia lui ,,din iubire”/ și tu și eu avem o cruce/ timpul nemuririi/ și sensuri Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, noi toți avem/ O fi un blestem...!?/ Nu nebă nuite...” (Sensuri nebănuite ). Nichita Stănescu, în primul rând prin știu/ Dar nu vreau să mor de curiozi- Părând a fi dublul eului liric, iubita genuina surprindere a fiorilor de tate....!” (Revenire). În alte poeme, eul reface, cum e și firesc, cuplul adamic, dragoste – temă, alături de alte teme liric, profund mișcat de sentimente eul liric reflectându-și ființa în ea ca- majore ale literaturii universale, care unice, se întreabă dacă iubirea e o boală ntr-o oglindă: „De asta / te iubesc/ eu pune în valoare modalități inedite de de care suferă cel nevaccinat: „Probabil nu mă văd așa/ reflexia IUBIRII MELE exprimare și o viziune aparte asupra iubirea e o boală...!? / De care sufăr/ și E ÎN TINE/ cred că așa a fost la/ înce- statutului eului liric. Alături de ineditele sufăr...nemeritat/ probabil nu sunt put Adam și Eva/ erau tot ce doreau...” mărturisiri ale crezului artistic, cum ar vaccinat...!” (Suferință) sau „e patimă (Cugetare). De remarcat → fi poemul Izvoare târzii: „Culoarea pură”, în timp ce „viața e dură” NICOLAE SUCIU

https://biblioteca-digitala.ro ar fi nu numai faptul că poemele, în senzația că se află în lumea paradisului tău plin de stele/ sclipiri de iubire general scurte, sunt scrise dintr-o în care iubirea este suverană, potolită și țâșnesc din ele / căutări îndelungi suflare, neputând fi fragmentate niciodată sătulă și infinită ca și spiritul. plecate din mine/ căuta-voi iubirea cea asemenea blocurilor de monolit, ci și Parcă poetul nostru l-ar parafraza pe pură din tine” (Căutare ); „Cu tine / în mai ales forța metaforelor și al însuși istoricul literar Francesco de zborul sublim / visului nopții / cu tine epitetelor: „aripi de argint, măiastra Sanctis care referindu-se la Paradisul în brațe/ în zborul iubirii divin” (Cu iubirii nebune, cuștile oțelului aprig, lui Dante Aligheri, precizează: „Aici tine); „Mă simt atât de bine în inima ta/ clipa de vis, iureșul sclipirii diafane , lumina este formă inadecvată a încât zbor ca fluturii noaptea spre stropul visului tău leneș, tenebrele beatitudinii” (2). lumină/ adie mireasma iubirii ce alină/ neantului, neantul disperării, ochi Venit dinspre Hieronymus Bosch și petala de floare divină./ iubirea divină” nedefiniți ai gheții, hăul nemuririi/ și Breugel cel Bătrân și mai apoi dinspre (Zbor spre lumină); „(...) ești Steaua viața își scutură trupul plăpând, Marc Chagall, specialistul în artă naivă, mea din Calea Lactee/ cu sclipiri de cleștarul lacrimilor, verii inimii noastre, Calistrat Robu, după cum am văzut, albastru...și curcubee/ din chipul noaptea iernii geroase, aripa disperării pare a deține cheile a două case diferite, sublim” (Iureș fierbinte); „Unde ai zace zdrențuită, toate penele albe sunt care au acces la aceeași grădină bogată fost?/ Te caut și nu te găsesc/ viața mea în dunele iernii, neantul iubirii, etc.” În cu o superbă fântână arteziană, la e stearpă și fără lumină/ fără făptura ta timp ce în Chemare, ca de altfel în aceeași ieșire în stradă și la același cer. divină/ Unde ai fost?/ Caut lumina din multe altele, cerul nopții ș i stelele sunt Ca să fie mai sigur că personajele ochi tăi/ și sufăr nemă rginit” (Unde); umanizate: „Doar de dor e plină clipa/ e picturilor sale există cu adevărat într-o „În crudul verde al nopții înstelate / stau răsfrântă-n cerul nopții/ iară tu/ lipsești lume din cu totul altă dimensiune, cea a și privesc visele plecate/ ce urcă în zbor chemarea de întunecimea nopții/ zac în „mântuitului azur” al împreunării cu- pe a Căii Lactee/ călcând prin nume- ceruri stele care/ Pâlpâie/ de freamăt lorilor, pictorul Calistart Robu apelează roase curcubeie/ cobor și urc prin mii dulce şi chemări îmbietoare”, în la poetul Calistrat Robu pentru a expri- de constelații/ cuprinse în coapsele Meditaț ie, iubirea „e un diamant / în ma în cuvinte ceea ce a pictat. Indife- nefaste/ întregul univers suspină/ as- mizeria neagră a vieț ii” (Meditație ). rent ce-ar răspunde autorul, trebuie cult... privesc / și nu găsesc lumina lină Altădată iubirea „e un fel de zbor/ din elucidat faptul că poetul completează din ochi tă i” (Pe drumul stelelor); interior...dar ajunge la cer...” (Iubesc artistul plastic și nu invers, din moment „Poate sufletul tău se va odihni / în păsările ). În Bună seara, ea învie și ce pictorul își permite să caricaturizeze clipa chinuită a versului meu/ părerea ta morții: „Bună seara iubire/ privirea ta e personaje din realitatea împiedicată în contează/ doar ea poate să-mi călău- în stele/ și învie și morții”, iar în stereotip, evident, neevitând fantasticul, zească / lumina din ochii cei plini de Nemărginire , inedit este motivul poetul, oricât ar dori să gliseze în iubire/ poate ai grija clipei pierdute / ochilor: „Am privit prin ochii tăi/ și am caricatură și sarcasm, este atras prea poate...nu mă lași pradă…deșertăciunii” văzut nemărginirea/ Universului/ în tare de sferele înalte ale solemnelor (Poate). rotundul lui stă scris....iubirea e de ceruri ale poeziei de dragoste ca să nu Desprinse parcă din lirica lui Ioan nedescris...”. În Invitație, izbește o ajungă la clipe de extaz (punctul de Alexandru ar fi, în cadrul aceleaiași confesiune de zile mari: „M-am trezit/ întâlnire pe aceeași undă a pictorului cu teme a iubirii, unele poeme ca: În inima cu sufletul tău în mână/ mă ardea poetul reprezintându-l sfera ta: „Fiind în inima ta/ în jur am privit/ dorința de a-l săruta/ gândurile tale sau imaginarului religios). cerul senin și pasărea în zborul vrăjit/ jucat prin privirea mea/ și m-au invitat Cu riscul de a deveni monoton acest floarea de crin strălucită din bolta în inima ta/ Ce spui ...!? Să vin...!?” ), discurs de modestă cronică, cred că ar cerească/ împânzită cu stele senine/ în timp ce în Lovitură, accentul cade pe merita să fie reproduse în continuare, frumoasele luni și mistere..../ în inima valoarea incomensurabilă a zâmbetului poeme întregi, din atâtea multe altele, în ta și cerul e vră jit...”, Drumul spre femeii: „Lovitura zâmbetului tău/ m-a imaginarul cărora Dante Aligheri s-ar lumină:„ Orbit fiind de soarele din tine/ lovit drept în inimă/ de atunci port simți ca în Purgatoriu sau ca în Paradis, prin visul tău alunec în iubire/ privesc semnul/ în piept... în stern...” , iar în alături de Beatrice: „Zbor spre vise / prin degetul ce atinge cerul/ și încerc să Durerea sărutului, inedită e perceperea îngeri cu aripi de argint/ ating zbaterea deslușesc misterul /stelele sclipesc în emoției sărutului : „Durerea sărutului norilor tăi/ eu aștept raza privirii tale/ să noaptea minunată/ iar luna strălucește tău/ a pătruns ca o lamă de Toledo/ prin cruțe distanța dintre anotimpuri/ din înstelată/ ating cu buzele piciorul/ iar inimă și a ieșit undeva printre coaste/ floarea pomului vieții/ la fructul pașii tăi descoperă iar zborul/ e zborul am simțit durerea morții și a fericirii cunoașterii/ tu mi-ai dat paradisul” tainic de iubire lină/ ce ne va duce spre veșnice/ Ce păcat a trecut!?”. (Zbor); „Şi cât te doresc/ și cât te lumină...”, ca de altfel ș i Ninge cerul: Nobilul sentiment al iubirii este iubesc/ și cât aș vrea ca tu/ să știi asta/ o „Dor de Domnul stea din ceruri/ drumul exprimat într-o sintaxă simplă, în frază Doamne al iubirii/ te caut” (Dorinț a); nașterii arată/ îngerii foc deșartă/ păstorind coordonarea: „Am auzit „De dor/ am plecat/ spre înaltă stea/ muzici diafane poartă/ ninge pasărea cântând și am zburat/ am văzut mi-i inima val/ curg valuri din neantul/ cerul...frigul arde/ Magii darurilor soarele strălucind și m-am luminat/ am nesfârșit/ de dor cumplit/ tu cer senin / lumii/ se adună nemuriii/ păstorii aduc simțit iarba sub tălpi și am simțit fără sfârș it” (De dor) ; „Doar de dor e lumii..mielul lumii (...)”. Pământul/ am mirosit florile și am plină clipa/ e răsfrântă-n cerul nopții/ Alte poeme despre iubire par a fi devenit vânt/ am gustat pâinea și foame iară tu/ lipsești chemarea de desprinse din nichitiana O viziune a am devenit/ am băut apa și setea de vin întunecimea nopții/ zac în ceruri stele sentimentelor: „Ai simțit vreodată/ însetat s-a dezlănţuit/ în sfârșit am care/ pâlpâie/ de freamăt dulce şi durerea lacrimii oprită în geană/ care ar descoperit umbra ta/ apoi ochii... chemări îmbietoare! (Chemare); „Ești arde obrazul dacă s-a prelinge/ ai simțit părul... picioarele... sânii... / toată ființa/ nepământeană în gândire/ nespus de ura ce spintecă fierea/ şi durerea clipei și sufletul și inima și gândul/ şi gând dulce -n fericire/ tu muți neprihănitul neîmplinite/ spune ai simț it” (Între- am devenit în inima ta...” (Gând în munte / doar cu un zâmbet” (Gândire bare); „M-am trezit cu sufletul tău în inima ta). Nu o dată cititorul are nepământeană); „Sunt încă în universul mână/ mă ardea dorința de a-l →

https://biblioteca-digitala.ro săruta/ gândurile tale sau jucat prin în sclipire șoapte divine/ ,,astăzi s-a buni plecați din sufletul tău mare/ rămâi privirea mea/ și m-au invitat în inima născut”....el e Pruncul Sfânt” par a fi cu jigodii ce vând și-apusul de Soare/ ta/ Ce spui ...!? Să vin...!? (Invitaț ie); desprinse din poezia religioasă a Neagra cea Mare vândută sub Lună/ „O să-ți rup tocurile/ iar tălpile tale / marelui nostru poet, Mihai Eminescu. steaua călăuzitoare și bună e aur din vor simții moliciunea sufletului meu / Inedite sunt în acest volum de versuri, glia străbună/ o țară a mea cu oasele călcat în picioare/ori talpa nu simte poeziile-rugi, cum ar fi bunăoară neamului meu/ ai crescut munții buzele mele încinse...!?” (Întrebare); Descântec: „Aruncă Doamne/ Dorul Carpați”. „Mi-am pus inima în mână ta mică/ o meu de iubire/ în timp liniștit cu chip De fapt în sufletul eului liric ploaie de stele / a trecut prin ea/ udă de însorit/ cu Zîna cea bună/ ca pe-o dragostea de patrie nu are asemănare: sclipiri stelare/ doar o furtună din soare cunună / chiar și pe lună/ nu pe furtună/ „În fiecare zi sunt cu tine / îți beau apa o putea usca/ ai stors-o și stă acum / pe descântec de iubire” și nu în ultimul și privesc cerul /calc pe verdele crud și culmea dorințelor tale/ te rog... nu o rând Dorința:„ Şi cât te doresc/ și cât te în pieptul meu e aerul tău / în fiecare zi usca....te rog...” (Culmea dorințelor ); iubesc/ și cât aș vrea ca tu/ să știi asta/ o ascult glasul păsărilor /iar copii tăi De lirica lui Lucian Blaga amintesc și Doamne al iubirii/ te caut”, amintind umplu lumea / în fiecare zi privesc ziua versurile: „Am călcat din greșeală / pe totodată, de stările de obedieneță ale și Luna /iar diminețile tale sunt una cu visele tale...cioburi/ mi-au pătruns psalmistului arghezian. inima mea /te iubesc Țară /ești așa de adânc în talpă/ de fiecare dată când Alte poeme scurte, cum ar fi Stam- frumoasă precum iubirea noastră (Te pășesc/ simt...cum visele tale dor/ acum pă 1, amintesc de lirica soresciană: „În iubesc ţară), sfidând chiar și moartea: de durere...vreau să zbor...” (Vreau să fiecare noapte mor/ ca dimineața să te „De ce a fost făcut și nu născut Adam/ zbor). Unele poeme amintesc de pot vedea / pentru prima dată...”; „ Îmi făcut ca să moară...și ca să nu fie singur blagianul Ce aude Unicornul: „Calul pun sufletul în trup și alerg/ pământul în moarte/Domnul a făcut-o pe Eva alb al Lunii /desfrâu/ zborul peștelui în se crapă/ sub greutatea sufletului/ înot ...din coastă....și coastele mor / Totul frâu/ aripa vieții / izvorul luminii/ și peștii își iau zborul spre Constelația moare de când cu Abel.../ Nu cumva eternul iubirii/ în inima mea/ e visul și Săgetătorului/ de-aș avea sufletul ușor Domnul a încercat eficiența morții...!? imaginea ta...” (Imaginea ta); „E vară aș zbura/ macii din câmpul înroșit se (Eficienţa morţ.ii) Surprinzător este undeva în inima mea/ e vara ta eternă/ urcă în inima ta/ iubirea agățată în ochi tonul tăios, neînfricat din Cântă-mi cu cai zburdând în pajiștea verii din tăi...dezleagă/ greutatea de plumb/ și moarte: „Cântă-mi la fluierul piciorului inima ta/ calul cel alb zburdalnic inimile noastre aleargă ...aleargă până la moarte/ o doină de jale/ în carul cu boi tresare/ spre negrul cel falnic în coamă/ Luna/ în colțuri strigând ...suntem încărcat cu fânul din vale/ cu florile zbor de necuprins e văzduhul/ pătatul LUNATECI...!?” (Suntem lunateci?); cele mirositoare/ să cânte țiganii din mânz fraged se avântă/ în necuprinsa „Universul meu e între coapsele tale” alămuri funebru/ iar boi din jugul lume a verii inimii noastre” (Zbor (Intermezzo). carului negru/ să calce câmpia ce fuge necuprins); „Pasărea lipsită de inimă/ Calistart Robu nu uită nici de cea mai în urmă/ să stau în carul plin de mires- suferă zborul/ de piatra lipsită de viață/ puternică iubire de pe pământ și anume, me/ cu tine la masă prin timpuri celeste/ atârnă cântecul/ inima lipsită de pasărea cea de mamă, căreia îi dedică frumosul să fii invitata mea până la groapă/ să fii iubirii/ suferă de atingerea ei... (Atin- poem intitulat Izvorul vieții : „Dureroasă onorată de o mare gloată/ ce-și scot gere); „O poveste...o poveste/ trăită cu clipă a venirii / în urletul iubirii de pălăria în semn de respect/Nu-i așa? La drag şi dor/ pe meleaguri depărtate/ mamă/ din trupul și sufletul iubirii/ toți le pui mâinile pe piept”. unde stelele nu mor/ iar pe cerul blând zbor al trupului firav/ timp de iubire la Totodată, o serie de motive cum ar fi senin/ se zăreşte chipul tău/ lunecând pe sânul izvorului vieții/ în volte de brațe/ dorul, steaua, cerul concură la realiza- steaua care/ îl va duce spre eden” (O aripi crescute pe umerii vieții de tânăr/ rea temei iubirii: „De dor/ am plecat/ poveste); „E atâta liniște / încât aud lipsite de griji plăcută făptură de viață/ spre înaltă stea/ mi-i inima val/ curg bătăile inimii tale/ iar surâsul tău tu mamă pe veci făcătoare de viață...” . valuri din neantul nesfârșit/ de dor luminează cerul/ punând în dificultate Tot de iubire ține și sentimentul cumplit/ tu cer senin / fără sfârșit” (De razele Lunei...”(Dificultate), în timp ce patriotic, nelipsit nici din acest volum dor) ; „Doar de dor e plină clipa/ e răs- Noapte bună pare a fi desprinsă din de versuri din care spicuim câteva. În frântă-n cerul/ nopții/ iară tu/ lipsești eminesciana Somnoroase păsă rele: Crucea iubirii, eul liric se adresează chemarea de întunecimea nopții/ zac în „Noapte bună în somnul dulce/ leagănul patriei folosind invocația: „Icoană a ceruri stele care/ pâlpâie/ de freamăt să fie Luna/ stelele să umple cerul/ visului/ meu de iubire / și leagăn al dulce şi chemări îmbietoare” unduit să fie visul/ odihnit să fie trupul/ raiului pământesc tu glie/ pe veci (Chemare). fericit sufletul fie/ dimineața să îți fie/ Românie....mamă/ de neam sfânt / și Aplecarea poetului Robu spre cântece de ciocârlie”, iar alte poeme, iubitor de Tată Ceresc”. Pe de altă alegorie pare a fi una dintre trăsăturile cum ar fi Cântarea cea divină: „Din parte, iubirea de patrie nu exclude nici de bază ale scriiturii domniei sale.În colind de dor de Domnul/ se aud…în tonul tăios, aprig din poemul Iubire sau Tainica noapte, cocoșul – unul dintre ceteni corul…înghețat și lucitor/ dușmănie : „Născută din chin/ și suflete personajele mitice care apar frecvent și îngerii...cu pana fină...au cântarea cea tinere/ jertfite la nașterea ta / din cer în arta plastică a domnului Robu - parcă divină /cu albastrele cristale...joc sub veghează/ ț ara mea/ dar vulturi parșivi nu mai are puterea de a reține vraja pleoapa Maicii Sale / a venit din ceruri te/ devorează/ suflete alungate în pustie/ nopții: „Nici cântatul cocoșului auriu nu Fiul...pe Pământ să îndure chinul/ e te slăbesc și sug viața din tine/ iubire nu dezlipește geana/ce rămâne lipită pe doar zi de mult vestită / ziua care ia cu e...doar dușmănie” sau din Pierdere: sclipirea clipei visată (...)”, deși sine...tot cei rău din omenire” sau „De dor nemărginit și dulce chin/ e „străfulgeră timpul în camera goală”. Șoapte divine „Zbor de cânt divin/ plină făptura iubire de neam/ plecați în Alături de cocoș și minotaur: „E alunecă în noapte/ spre suflete curate/ lumile drepte de după noi/ pierdută e Minotaurul rătăcit/ în labirintul din inimi copile/ de șoaptele line/ din liniștea clipei tihnite/ nemărginita planetelor târzii/ doar ghemul Ariadnei florile dalbe/ a Sfintei Fecioară/ dihonie cu coama zbârlită/ spurcă găsește sensuri nebănuite/ eu rătăcit în clinchet zglobiu de fulg argintiu/ aduce curata divina țară neprihănită/ copii cei puzderii de stele...te caut...”→

https://biblioteca-digitala.ro (Sensuri nebănuite ), concură la atârnat în ștreangul democrației realizarea imaginarului poetic o serie sălbatice/ ideologul cu gura strânsă întreagă de alte personaje mitologice și pupă dosul/ enunță trăim un „capitalism de simboluri cum ar fi „calul negru, sălbatic”/ și a început jaful pe banii calul albastru, unicornul alb, calul alb, verzi/ ca frunza din băncile Rex/ iapa albă, mânzul roșu, lupul argintiu, petrolul spală amprenta lăsată până în mistrețul, ursul, pasărea măiastră, Austria/ nu mai sunt copaci să oprească vulturul, Lupul Alb, calul negru, potopul/ corăbiile dispar în noaptea unicornul alb, muntele sfânt, potopul, furată/ copiii iau drumul pierzaniei”. timpul, stelele, stejarul, materia neagră, Unele piese din acest volum de găurile negre, crucea, lemnul de cireș, versuri, au tonalități postmoderniste, în iubirea, dorul, durerea, moartea, sângele ceea ce privește ironia și „înclinația albastru al nemuririi, Orașul lupilor, spre demitizare”, așa cum observă și tunelurile lupului, zborul între stele, Teodor Pracsiu, citând poemele Sub aproape identice cu cele din tablouri, stele: „În Calea Lactee curge lapte/ în populează imaginarul poetic al Carul Mare se avântă Pegas și urnește volumului”. Frapantă este perspectiva bolta/ undeva în colțul întunecat al în care apar unele dintre ele în poemul cerului/ sunt... stau sub stele... cu un Între pământ ş i infinit: „mister...cal pahar de palincă/ ce lume, ce chef...” și negru...mărul priveşte rotund/ zborul Timpul ne pierde: „Am invitat Timpul copitei/ luna se rotunjește în iubire/ să bea o cafea/ a fost o destindere a sa viața întregește misterul/ timpul e în coșmelia mea/ discuții interesante Tren printre zodii (Editura glumă deșartă/ haosul eternității şi despre nemurirea timpului trecut... Neuma, Cluj-Napoca, 2017, colecția continuă cu mirarea: gaura de vierme - prezent și viitor...”. Mărturii „Arca”) debutează cu o frumoasă și ce gaură...și ce lumi! (...) Sufletul e posmoderniste mai stau în acest sens, împărțit între pământ și infinit/ pot nu numai poeme cu ar fi Dilemă: „Mă piesă de dragoste, „Într-o odaie miro- merge oriunde/ nici spațiu ori timpul culc cu ochiul pietrei sub pernă/ să te sind a mere coapte,/ A miere răzvră- nu-l poate aduna/iar visele îl pun în visez... dilemă / cu mine să fii veșnic tită și pelin...” Câteva imagini sunt inimă... Mă întreb ce o să fie când ne- boemă”, sau intermezzo-urile inserate originale și, în același timp, sugesti- om despărți..!?” Prin „omul lup”, poetul la un anumit număr de pagini (la ve: „În sobă ardă focul, blând și face aluzie la „jertfa pentru poporul început, la mijloc și la sfârșit): „Aș fi tânăr,/ Ca amintirile uitate în părinți”, să u”- cum opinează Corina Matei vrut să fii noapte....să te caut în sau „Mi-e dor să-mi lunec sufletul pe Gherman citând: „A plecat lupul alb cu beznă...ca pe o stea”; „Steaua iubirii coapse,/Pe sânii tăi, înduioșați și sufletele noastre în munţi la templu”. noastre.../ poate iubirea naște STELE?”; puri,/ Să mă înec în ei, cum se îneacă/ Lupul arhetipal al nemuritoarei Dacii a „Ești...și uneori mi-i teamă că te Verdele crud în candide păduri”, sau lui Eminescu, care amintește de pierd....EGOISM...!? (95); „Universul cele evocând trecerea săniilor legendarul Inorog al lui Dimitrie meu e între coapsele tale” și meditațiile viscolite și a unor vechi marfare („Să Cantemir, veghează, deducem din din final - adevărate „pietre pentru fie iarnă și să ningă-ntruna...”) versurile lui Calistrat Robu, asupra templul meu” – au rolul de a puncta Sentimentul iubirii e însoțit une- noastră și de aceea el trebuie invocat aforistic ideile despre iubire oglindite în ori de senzația de singurătate, iar po- mereu, cu atât mai mult, cu cât Dacia poemele propriu-zise ale volumului. etul se simte amenințat de o lume care Sfântă se află astăzi la mare necaz: Pe bună dreptate, același critic nu îl înțelege: „De sete, am băut, în „Sculați din somnul vânzării de neam și adaugă: „Din vizuina sa Pictorul/ poetul gând, fântâni,/ De foame, am mușcat opriți-i pe hoții/ ce ne acoperă cu cântec Calistrat Robu, scoate la lumină lucrări din umbra mea,/ Când oboseam, mă viclean, ascultați urletul LUPULUI, de valoare, nonconformiste aşa cum strigătul neamului nostru, simbol al este şi personalitatea sa, o personalitate rezemam, cu tâmpla,/ De glasul ne- vieții și al morț ii (Urletul Lupului Alb), puternică care a trecut prin valurile văzut ce mă striga...” („Dă-mi trupul astfel fabulosul animal devenind salva- vieţii şi cu bucurie şi cu durere”. tot și lasă-te prădată”; „Prietenii, de torul acestui neam: „... zborul Lupului Aserțiunea poetului necuvintelor în ani buni, m-au uitat./ Tristețea își Alb ne aduce/ zorii zilei în care tot nea- ceea ce privește caracterul profund al clatină oasele ude și reci,/Iubita, și ea, mul va intra în haita cea mare” (Zborul operei literare, care „realizează contem- și-a luat tinerețea și a plecat,/ Îi zăresc Lupului Alb) și-i poartă de grijă chiar și plarea omului din afara lui, comunica- urmele lăcrimând pe poteci” („Aș dincolo de transcendent: „(...) Lupul rea sinelui cu sine prin cuvinte” (3), cerși îndurare, nu am la cine”. Aflat, singur, viu, ca argintul dintre ceruri,/ ia lasă să se înțeleagă că, pornind din numai cu iubita, într-un tren de cu sine și duce toate sufletele divine/ în arealul artei plastice spre Poezie, noapte, sugerând trecerea inexorabilă Eden de soare plin...” (Coș mar). Calistrat Robu a ajuns la „contemplarea a timpului, poetul resimte tristețea Revenind la realitatea banală, poetul omului din afara lui” și implicit la trecerii vieții, trenul mergând fără găsește prilej de revoltă. Următorul „comunicarea sinelui cu sine” (4). oprire în gări„ („Trenul de noapte”). discurs liric „e realitate...cum să mă ______M ulte poezii evocă îndepărtarea, plimb eu prin cameră....și să descopăr plecarea ființei iubite, poetul rămâ- scaunul...când eu sunt EUROPEAN...în BIBLIOGRAFIE: 1. Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei, Ed. nând doar cu amintirile:„Cât mai e lumea ROȘIE...”, reprezintă unul dintre ceasul? Clipele-s bătrâne,/Le-aud subtilele trimiteri „la contemporanei- Eminescu, 1990, p. 28. 2. Francesco de Sanctis, Istoria Literaturii trosnind pe la încheieturi./ Mă strigă tatea noastră”, versuri, cum ar fi cele Italiene, E.P.L.U. 1965, p. 267. cineva, dar nu știu cine,/ Securile → din Democrație sălbatică, îmbrăcând3. Nichita Stănescu, id., p. 34. chiar „haina pamfletului”: „Roșu4. Ibid. CORNELIU VASILE

https://biblioteca-digitala.ro dau buzna în păduri” („Se luminează morții de a-l atrage „într-o grădină a târziu”). La o cafea, dialogul cu înflorită și dulce,/ Îți voi încrusta iubita de altădată („Dragostea, despre numele pe o piatră.” („O văzusem o care-mi vorbești” și „Tăcerea se singură dată, în vis”). zdrobea de vorbele mele”) dezvăluie Văzând-o trecând, pe strada ma- înstrăinarea acesteia, care se preface re, pe cea care vrea „să-l adune de pe că a uitat și că nu-i pasă. drumuri”, femeie cu „chip indiferent Versurile mai multor poezii re- și pur”, poetul este copleșit de durere, compun portretul iubitei, aflată dede lumina pe care ea o emană („Erai, parte, în strânsă legătură cu sentimen- toată, miere păcătoasă”). tul de singurătate al poetului și cu do- „Un pumn de cenușă” a rămas rința de a o reîntâlni: „Era tot frumoa- între poet și ființa iubită, el rămânând să, primejdios de frumoasă./ Frumu- singur în cătunul tot mai pustiu, în sețea ei, ca un lujer de dor respira./ prag de iarnă, cătun din care poștașul Mi-a făcut semn s-o urmez către ca- a fugit de ani buni și pe unde nicio să,/ Casa din vis, ce fusese cândva și mașină a salvării nu va trece a mea.”(„Trenul fără roți, fără șine”); („Amurgul a pus de cafea”). „Dintre toate frumoasele, ea era cea Rolurile se schimbă, în poezia mai frumoasă,/ Sub pașii ei înfloreau, „Ce-ai să faci?...”, iubita fiind cea în plină iarnă, toți crinii,/ Vechile răni care vorbește, întrebându-l ce va face, dispăreau, resemnate, din casă,/ Tru- în plină iarnă și singur, fără cea care pul îi izvora, necontenit, din altarul i-a oferit iubirea și i-a dat un sens Destinul literar al Carolinei luminii.// Îi cercetam, tandru, fruntea, vieții.Peste vorbele ei – din nou„ un Baldea vine să confirme încă o dată ochii, umerii – doi,/ Zăpada ascunsă potop de cenușă”. că de „microbul” poeziei nu se poate între robitorii ei sâni,/ Fericit eram, ca De o tristețe iremediabilă, folo- scăpa, dacă el a fost contactat odată. un prizonier întors din război,/ Ca un sind expresia unui alt poet, sunt poe- Carolina Baldea a descoperit însetat ademenit de închipuite ziile „M-au zidit în lacrima lor”, în mirajul creației literare încă din fântâni” („Dintre toate frumoasele”). care personaje „în veșminte de ceață” copilărie, dar drumurile vieții au Poetul Florea Burtan, adept al îl întâmpină, pe când trece „ultima purtat-o pe acolo pe unde poezia nu versului clasic, folosește cu succes vamă”: „Unde ți-e umbra? Unde îți era la ea acasă, ca apoi, după mai bine precepte urmate și de marii poeți ai sunt/ Aripile albe dăruite de noi?/ de trei decenii, să elibereze din dragostei, din literatura română și din Aici vei rămâne o mie de vieți,/ Nu colivie darul pe care l-a primit. literatura universală.Cu care dintre există niciun drum înapoi.” și „Moar- Am descoperit-o ca poetă într-o femeile cărora marii poeți le-au tea mea poartă rochie de mireasă”, în zonă mai puțin frecventată, poezia dedicat opere artistice seamănă sau, care personajul apare ca o tânără religioasă, apreciindu-i sensibilitatea mai degrabă, de care se deosebește frumoasă,care deretică și cu care și capacitatea de a da semnului femeia iubită din versurile lui Florea poetul merge la petreceri, uimind și religios încărcătură lirică. Burtan? Cu Veronica Micle (Mihai umilind lumea. Și, cum se întâmplă în astfel de Eminescu), Zulnia (Costache Fără îndoială, Florea Burtan este cazuri, cu un sentiment al recuperării Conachi), Maitreyi (Mircea Eliade), dăruit pentru a scrie versuri pline de unui timp al despărțirii/trădării poezi- Doamna T (Camil Petrescu),Doamna simțire, stăpânind foarte bine mește- ei, Carolina Baldea a început să scrie brună (William Shakespeare), Laura șugul scrierii. cu frenezie, parcă vrând să transforme (Petrarca), Beatrice (Dante Alighieri) Cartea conține, ca și ce-le în poezie tot ceea ce atinge. ? Ființa iubită nu are un nume, mai anterioare, elemente de vocabular Indiferentă la mode/modele, Ca- degrabă cititorul are senzația că specifice zonei de sud a țării, univer- rolina Baldea a mizat de la început pe autorul nu dorește să-l dezvăluie, sului rural (cătun, șaretă, câini, crini), discursul liric conectat la tiparele cla- atâta timp cât persoana și situația, acordând atenție anotimpurilor, vege- sice, pe imaginarul poetic în care se evenimentele, sunt credibile. tației, drumurilor, trenului și, în pri- regăsește autoarea cu lumea ei, cu Poetul și iubita lui sunt separați, mul rând, oamenilor, femeia ocupând aspirațiile și angoasele cotidiene, cu desincronizați, astfel că întâlnirea lor un loc special, prin frumusețe și ca- împlinirile și eșecurile condiției este sumară, eventual într-o gară sau racter, uneori neînțeleasă, alteori al- feminine. într-un tren.: „Ea, venea dinspre ziuă, truistă, cu un nimb de bunătate și Poeta își reactivează resorturile eu, mergeam către seară! („Trenulk lumină.. unor elanuri inocente, pure, ale unui fără roți, fără șine”), sau „La mine Referințele critice, de la sfârșitul eros care nu și-a erodat semnificațiile, este seară, la tine-i dimineață...” („La cărții, sunt semnate de Ana Dobre (un trăind parcă într-un alt timp istoric: mine este seară”). poet romantic, care meditează asupra „Un amestec ce înalță, coboară,/ De Tristețea îndrăgostitului provine rostului lumii), Liviu Comșia (poe- sfânt și păcat și aduceri aminte...!” din faptul că ea aparține altui bărbat mele – părți ale unei simfonii, compa- (Păcat ceresc). („De atâta depărtare, tu nu mă auzi” rabile cu „Cântarea cântărilor”) și Ho- Într-o proiecție dilematică, uni- și „Bănuiam că așa se va întâmpla”), ria Gârbea (poezie a dragostei miri- versului poetic recuperat i se dau note ca și din sentimentul trecerii timpului, fice, atmosferă încărcată de magia distincte, personale, în căutarea unor comparată cu înserarea. O poezie așteptării). Pe coperta IV, o scurtă certitudini ființiale: „E noiembrie,→ sugerează, metaforic, încercarea prezentare a poetului. NICOLAE BĂCIUȚ

https://biblioteca-digitala.ro iubite, și-n cer/ Cresc aripi de păsări nu o dată banalul cotidian în mostre rănite/ Și-n crengi de copaci dezgoliți/ lirice lăudabile. Râd umbre cu fețe cernite,//Pe A.P.S. este analitică și plumbii ce atârnă din cer/ Rugina își și mănușile de mătase neagră conștientă de faptul că satul crește sămânța,/ În pat, așternutul de ale Americancei transilvan, autentic, cel din urmă cu ceară/ Ne îmbracă-n uitare dorința…// peste cincizeci de ani, nu ar mai E noiembrie, iubite, și-n noi/ Curge stârni interesul generațiilor ce-și sângele zalelor rupte,/ Aspre, doar întind antenele culturale înspre scări ce coboară/ Înguste… și reci… Occidentul cosmopolit, dacă forma și abrupte!// E-un târziu de noiembrie, cărții ar fi una clasică, șablon. iubite,/ Când ploile sure ochii-mi Poate și pentru că introspecția rănesc/ Și mă-ntreb căutându-mă-n venită dinafară, se sincronizează per- noi/ De mai știu sau mai pot să fect cu ritmul interior al scrisului său, iubesc…?!” (Sânge de zale rupte). autoarea a ales ,,duetul”, un dialog Există patetism în surprinderea incitant între două doamne ce au în orizontului existențial polarizat, în spate povara amintirilor comune, do- care reperele sunt interschimbabile: rința de a-și regăsi rădăcinile. Copi- „Mereu urăsc atât de mult… iubind!” lele ce umblau odată descuțe prin (Iubind cu ură), într-un crescendo colbul uliței, acum sunt la maturitate, care ajunge la radicalizare: „Te-aș fi citadine rafinate, recunoscute ca elite iubit cu ne-mplinirea/ Atâtor vise în sfera profesiilor lor importante, nevisate,/ Cu cântec, lacrimă și sunt (și) unse de Dumnezeu cu darul tremur/ Și cu sfințenia din păcate!” frumosului, al creației. (Te-aș fi iubit). sau chiar absolutizare, Ludovica și Petra, cele două

în chiar poemul care dă titlul cărții și cotiledoane ale unei singure semințe, în care accentul se pune pe a doua au fost calibrate, să spunem așa, pe șansă, a conceperii femeii nu în Așteptam cartea asta de ceva aceleași valori morale, principii pe termenii biblici, consacrați, ci în cei timp, din drag pentru autoarea sa, care nu le vor călca în picioare ai unei renașteri în care voința divină Ana Pop Sârbu, o poetă rafinată, niciodată de-a lungul vieții, nu vor să răspundă așteptărilor Evei: modernă și care experimentează face compromisuri. Două destine „Doamne, îndrăznesc să-ți cer,/E o metafora ca pe un material nou, aparent gemene, dar care se rugă, nu-i favoare,/Fă-mă iarăși lut și compozit. Citindu-i poemele din completează frumos în demersul lor apă,/Căci trupul ce-l am mă doare!// cărțile publicate până acum, am avut de-a reconstrui un album de familie. Mai creează-mă o dată,/Dar mă lasă revelația unui spațiu în care până și LUDOVICA, cartea semnată de să-mi aleg/Coasta ce-mi va fi imaginile cele mai comune prind Ana Pop Sârbu, e ca un scenariu de sămânța/Din care-o să mă culeg!// contur într-un registru de cascadă ce calitate. Decorul: casa părintească. Dă-mi măcar o jumătate/ Dacă poți și nu se prăbușește, urcă muntele înspre Acțiunea: Întoarcerea ,,fiului risipi- mai mult nu-i,/ Dar să fie, te rog, cer. Așteptam cartea de față, intuind tor” prea târziu pentru ca tatăl să mai Doamne,/Bucată din coasta „lui”!// că voi găsi în ea note autobiografice, fie în viață, să taie vițelul cel gras. Ca să-l am mereu în mine/Și să-mi și eram aproape sigură că va fi un Doar locurile și lucrurile mai au curgă, viu, prin sânge,/Rescriind roman, dacă nu de senzație, va fi o memorie, și ele, cele două femei într- matricea lumii,/ Evă, ochi ce nu mai carte menită să restituie valorile unei o îngemănare perfectă, pentru ca plânge...!” (O altă Evă) lumi rurale transilvane, pe care, în povestea celor ce au fost să reînvie, să E surprinzător cu câtă sinceri- parte, o cunoșteam, o trăisem și eu, se deruleze. tate și vehemență își strigă poeta sen- lumea care se șterge, se duce de pe Ludovica și Petra, stau de timentele proprii, lipsită de complexe, fața pământului. vorbă. Nu este o artă a conversației. într-un soi de „à rebours à partir". Mărturiile scrise sunt documen- Autoarea nu își propune să meargă pe De altfel, poezia iubirii este tele de identitate care mai rămân. firul vieții personajelor. Nici să facă miza acestei cărți plină de vitalitate, Am fost surprinsă, fascinată, de filosofie academică. de elanuri poetice și existențiale. tehnica colajului și cea a dialogului Este o rememorare a primei Iubirea în cuplu e în același mai mult sau mai puțin imaginar, care copilării, a adolescenței, un motiv orizont cu iubirea aproapelui și atrage, ne face să interacționăm, perfect pentru a scoate din uitare iubirea de Dumnezeu, având ca o aură aducând în planul secund memoria chipuri de oameni, datini, locuri și a iubirea de neam, nostalgia locurilor noastră personală. readuce în vocabularul cărții, cuvinte, natale, evocarea celor de care se simte Autoarea are forță narativă regionalisme, arhaisme, deja scoase legată cu toată ființa sa. nativă, știe cum să-și dozeze discursul din uz, dar care pronunțate cu În mozaicul trăirilor cărora și sunt sigură că indiferent de forma accentul de altădată, sunt ca autoarea le-a dat încărcătură poetică, de exprimare aleasă pentru această mirodeniile, exotice. sunt multe oaze de lirism adevărat, lucrare, tot ar fi dat dovadă de Bunica Maria, Americanca, este care consacră un autor care la a treia profesionalism, de seducție literară. personajul cu cea mai mare putere de carte certifică promisiunile de la Ana Pop Sârbu scrie cu fantezie, simț atracție, fascinează prin aura → debut. artistic perfect controlat, convertind MELANIA CUC

https://biblioteca-digitala.ro aventurii, prin curaj, hărnicie și lecții Ludovica/Petra deapănă amin- de viață, a reușit în două lumi, una tiri comune, își aleg, ca dintr-un veche, alta nouă. Bunica Maria a album de mucava, subiecții. îndrăznit și s-a luat de piept cu Taina plutește în aer, Crăciunul America, a muncit pe brânci, a adunat de altădată, iernile cu zăpada până-n bani cât să revină în satul ei din genunchi, anotimpurile din copilăria Ardeal, să cumpere jugăre de pământ, Ludovicăi, sunt imagini convingă- vite, să-și facă casă mare, cu obloane toare, așa cum este și cufărul cu la ferestrele dinspre uliță. comorile Americancei. Mănușile de Bunica Maria și mama mătase neagră, pălăria din pai de Eleonora sunt mereu prezente în orez, bluza cu mâneci scurte dar memoria autoarei, personaje defel largi... sunt piesele de rezistență ale fictive, și amintirea lor dă un sens unei garderobe ce și-a făcut veacul. distinct cărții. Personajele din Cufărul Americancei și comorile lui amintiri sunt nepipăibile, ca lumina bănuite o fascinaseră pe fetița hibernală ce se strecoară pe sub ușă Ludovica. și încălzește odaia bolnavului. Timpul, timpii nu mai au Întorcerea în timp se face importanța dată de oameni. aproape magic. Revenirea în spațiul Amintirile sunt reconstituite la fața natal are loc în sâmbăta morților, și locului. Oamenii, sentimentele, simbolurile creștine cele mai multe, drumurile, podul șurii, colegii de dar și păgâne (vezi șarpele casei) liceu, zăpezile din fundul grădinii, și sudează decupajele verbale, iarăși... cufărul ranforat cu benzi de modernismele și prețiozitățile unei oțel din Cliveland, Ohio, America... Aşa se numeşte una dintre conversații ce alunecă adesea spre Fetița de dedemult a rămas cu frumoasele cărţi ale scriitoarei Lia- falia culturală, în contrapunct cu năsucul lipit de sticla rece a ferestrei, Maria Andreiţă. Titlul reţine atenţia simplitatea vieții rurale de odinioară. așteaptă trecerea trenului de la prin forţa lui de sugestie, de o rară Dialogul nu lâncezește, este Lechința spre Murăș. De data asta frumuseţe şi gingăşie. Fântâna sprințar ca un joc de șotron, se trece mocănița întârzie. Pe ștrecul de tradiţională românească nu este plină de la o imagine la alta, de la o poveste atunci, a năpădit iarba porcească. cu apă rece, ci cu lacrimi, sau fântâna la un spațiu nou, și gesturile lor devin Ludovica/Petra și casa bătrână, graj- sufletului plină cu lacrimi, acestea pot parte din întregul care se conturează, dul fără vite, porumbeii pe cuiburi... fi interpretările titlului, la primul prinde carne, respiră. sunt mostrele încă palpabile, dar atât gând. Indiferent de interpretare, Ludovica are grijă ca povestea de fragile, ale lumii pe care i s-a lacrima rămâne aceeaşi, aflată în ei să nu-și piardă ritmul, nu lasă prefirat printre degete în timp ce ea, mângâierea autoarei. Născută în narațiunea să băltească. Deși descrie Ludovica, a ales să scrie un altfel de Câmpia Română, fiică a satului detaliat și în cunoștință de cauză, o act de identitate a familie sale. Negoeşti, distinsa scriitoare se seamă de obiceiuri, este atentă cu Real, imaginar, o devălmășie ce întoarce în locurile natale, căruia îi dozajul în pagină. se structurează cu de la sine putere, caută istoria şi frumuseţea, îi umblă Autoarea intuiește, știe că este și... iar se dezintegrează, așa ca jocul prin cotloanele memoriei, cu aceeaşi nevoie de un liant, si o face bărbuncarilor, joc fecioresc în care curiozitate ca în copilărie, ba mai profesionist, rupând ritmul cu un ,,joc fetele nu aveau voie să intre. mult. Şcolită, umblată prin lume, în pe cuvinte”. Viață. Moarte. Viață. Conti- calitate de diplomat al ţării sale Jocul acesta revine salvator de nuitate... (ministru consilier) stabilind relaţii de câteva ori, dar nu este doar tehnică Aproape că se aude disperarea frumuseţe şi armonie cu universul scriitoricească, este o consolidare a țăranului căruia îi moare vițelul în cultural şi politic al altor popoare, de cărții prin juxtapunere a ideilor de grajd, și ...iar Americanca aia, o mare faimă şi glorie, Lia-Maria creație, spontane, peste negura adevărată Vitoria Lipan, o femeie Andreiţă se întoarce tot la poveştile timpului care e rece, grea ca care leagă și dezleagă rosturile satului său, de data aceasta în calitate mormântul. familiei. Îi pasă de lumea în care se de scriitor, cu experienţa şi Interesantă și avangardistă mi învârte. maturitatea unei vârste biologice, dar s-a părut apariția străinei, care Cartea Anei este un tărâm pe şi artistice, de mare utilitate pentru intervine din cu totul altă dimensiune, care ni-l putem asuma fiecare dintre scrierea domniei sale. aceea le strigă doar din uliță, nu le noi, cei care am păscut miei și mânji Legăturile cu Dumnezeu se salută, nu le zice pe numele mic, doar prin iarba udă de ploaie. Un loc din înteţesc, legătura cu satul natal se se interesează de un loc în care ar care, odată ce am terminat de citit, reface. Se opreşte şi stăruie, cu putea fi crucile cimitirului. Nici putem pleca, convinși că ne vom pricepere şi plăcerea de a simţi cum străina nu are nume. Nici vârstă. reîntoarce cândva, și, la fel ca străina se rostogoleşte cuvântul în poveste, Real și ireal. Fâșii din timp, rătăcită pe ulițele satului natal, vom într-un clocot de gând, asupra unor portaluri între ei și noi, și poate, întreba cu ochii-n pământ: N-ați evenimente petrecute în sânul acestei entități care vin din galaxii imposibile văzut, n-ați auzit de locul unde cresc comunităţi, asupra amintirilor din doar în ziua aceea. crucile părinților, moșilor, strămoșilor îndepărtata copilărie, când satul → E ziua morților. noștri? ANA ARDELEANU

https://biblioteca-digitala.ro era sărac şi trist, până în prezentul în care l-a regăsit la fel de sărac şi trist, cu oameni debusolaţi, care îşi caută rostul aici sau aiurea, prin lume. După trei volume de versuri Câteva povestiri sunt dedicate, deloc (Primăvara Phoenix, 2005), Tu ești întâmpl tor, unor s teni, figuri ă ă dragostea mea, 2005), Învierea din proeminente, care s-au evidenţiat, au fruct, 2013), acesta din urmă cu un titlu jucat un rol în viaţa satului, ori au foarte inspirat, deja frumos, Elena- devenit personaje notabile prin felul Maria Cernăianu, medic de profesie, de a fi, de-a gândi, pe care autoarea a din cât am aflat, îmi trimite, de ziua găsit de cuviinţă să le aducă în atenţia dumneaei, Sfânta Maria Mică (8 noastră. Iată câteva exemple: „Nenea septembrie 2019), patru uriașe tomuri Stelică”, „Mitu”, „Părintele Alecu”, ale unui roman, Eu nu ascult de „Bâta Dumitra”. În povestirea nimeni ! (Editura Astralis, București, „Fântâna cu lacrimi”, care dă titlul 2016 ), cu un titlu, se vede imediat, ce cărţii, este ilustrată suferinţa femeii, pare sfidător, dar nu e decât seducător, drama conjugală, scrisă cu lacrimile captivant - o manevră, să zicem, de unui destin nefericit. marketing auctorial. În celelalte povestiri, autoarea ne E totuși și ceva mai mult: semeția conduce spre alte întâmplări din viaţa de a nu asculta de modele, de rețeta ______sa, prilejuindu-ne întâlnirea cu redactată și canonică ? importante personalităţi culturale, Singurul canon ar putea fi aici doar etapele inevitabile ale trecerii prin acela al afabula iei – trama adic , cum ar fi: Ioan Alexandru şi Maica ț ă vârste, de la ruminația interioară și țesătura epică, desigur povestea. Te și Benedicta, în persoana Zoiei versatilitate, la refuz, statornicie, căderi poți întreba așadar de la bun început, Dumitrescu-Buşulenga. și reveniri etc.) redevin fabuloase, înainte va să zică de a deschide îmbracă astfel litera și spiritul Satul natal capătă viaţă, prin scrisul înfricoșătoarele, ca să spun astfel, său, prin legăturile afective create cu literaturii. volume: cum poți scrie așa de mult? E Mijloacele literare nu ar fi altele la această nouă realitate, dar şi cu povestea, aceea care dă seama de acest Elena-Maria Cernăianu decât cele amintirile venite din trecut. entuziasm narațional (cum aprecia îndeobște cunoscute, la îndemâna, ca să Cartea „Fântâna cu lacrimi” merită vorbind despre Balzac un Gaetan spun așa, ale autorului de proză de citită spre a descoperi felul cum un Picon), adică o fervență epică: oare nu oriunde; fiind însă tot acelea, aici ele om, intrat în cele mai înalte cercuri povestea, istorisirea ne deșiră ființarea, vor fi intensificate, exacerbate. politice şi culturale ale Europei, se apărând-o, ocrotind în cele din urmă Așadar rememorarea, apucând, după întoarce, cu atâta dragoste şi ființa, precum, ca să ne întoarcem la regulă, calea confesiunii, a destăinurilor îmbrăţişare de suflet, spre locurile timpurile vechi și prodigioase, în neoprite, ca și chemarea de neșters spre natale, spre tradiţiile, credinţa şi nopțile acelea ale Sheherezadei? scriitură capătă la autoarea noastră o istoria neamului său. Povestea, narația, care ilustrând însuflețire deosebită, nu greșesc dacă aș Cartea scoate în evidenţă primele, în fața celorlalte genuri și spețe spune că resimțim aici ardoarea, o dovezile de nemurire: tradiţia, ale beletristicii, forța de creație a unui înflăcărare aparte. credinţa şi iubirea, caracteristici ale autor, anulează, o dată, urmările Orice operă literară, cu atât mai acestui neam, fără de care nu ar fi iremediabile ale unor evenimente mult în caz romanul, ar fi și o risipă de putut supravieţui. dramatice, ori numai cutremurătoare, posibilități (cum s-ar exprima eseistul poate că și ale resemnării (aci să nu Autoarea este unul dintre acei francez invocat mai sus), deopotrivă un uităm și de aspectul autoterapeutic), români care se întorc la vatra șir de abandonuri. Se pare că Elena- înființând, altă dată, cum ar spune Maria Cernăianu s-a silit (binefăcător) a strămoşilor, pentru a-şi trăi propria fenomenologia, mereu alte aspecte ale emoţie, dar şi pentru a aduce în nu abandona nimic din construcție – de ființei, înfățișându-le. aci întinderea operei, impresia noastră atenţia cititorilor săi istoria acestui Ce s-ar desprinde deci mai întâi din că ea nici nu contenește, că poate fi loc, stăruind în ideea că satul lucrarea (aș putea îndrăzni) neobișnuită nesfârșită (că, iată, nu ascultă de Negoeşti nu este un sat oarecare, ci a proaspetei romanciere? nimeni!). unul dintre acele locuri sfinte, unde Mai întâi, probabil, o documentare Astfel, nici critica, recenzia (deja s-a făcut istoria acestui neam, biserica întinsă și stăruitoare, întrecută doar de binevoitoare fiind) nu o pot reconstitui: din sat fiind ctitorită de însuşi Matei imaginația narativă, de o necontenită lipsită de abandonuri e ca un drum în Basarab şi Elina Doamna. inventivitate, de dezinhibarea lexicală necunoscut, iar acesta, fără îndoială, nu Cartea „Fântâna cu lacrimi” este o caracteristică numai literatorului liberat e reconstituibil; supusă lecturii, aceasta profundă lecţie de dragoste şi de crampă. Să nu uităm a aminti în nu face decât să nege opera ca obiect și moralitate, acea moralitate a ţăranului aceeași ordine pasiunea scriiturală, o să o reconsidere precum o viață, una român, transmisă prin gena lui sacră inginerie compozițională remarcabilă. imprevizibilă, în necurmată pornire și fiilor şi fiicelor sale. Sub lucrarea acestora, datele realului mișcare. Rămâne să-i descoperiţi profun- (autoscopia/biografia povestitoarei, Romanul Eu nu ascult de nimeni al zimile, să-i ascultaţi cântecul amintirii provocată, de regulă, de relatarea și Elenei-Maria Cernăianu descoperă și şi să profitaţi de întâlnirea pe care ne- rememorarea peripețiilor fiicei sale impun o prozatoare autentică, în deplină Claudia, emigrantă în Occident, mama o prilejuişte autoarea cu acest univers energie creatoare. unui Kyle, a cărui formație parcurge pe cale de dispariţie. A.I.BRUMARU

https://biblioteca-digitala.ro Lăsăm la o parte faptul că autoarea este un om care își cunoaște bine colocutorii, chestionarul în sine este el însuși o construcție cu atenție concepută, unitară și, când se lasă Probabil că mai mult decât alții, absorbită de farmecul unor scriitorii, oamenii de artă în general, confesiuni, autoarea își readuce inter- au nu doar tentația, ci și vocația vievatul la firul inițial al interviului în introspecției, a întoarcerii discrete în căutare de noi confesiuni, de alte pre- biografie dând astfel curs unei nevoi ciză ri: Am stabilit până acum două de regăsire a sinelui, ceea ce nemții ipostaze ale Brăilei, acum tu scrii numesc in sich stehen sau, după caz, așa: „se destramă orașul nostru natal in sich ruhen ‒ pentru „a se odihni în / dus pe Dunărea plumburie”; orașul sine”. Sub protecția intimității, meu „e obosit, neprielnic...”; „orașul sensiblitățile se reculeg în sensul de meu mut și surd se scufundă”.. Ora- regăsire, de reluare a elanului sau șul de pe Dunăre sau orașul din su- chiar de confruntare cu resursa, cu flet? (p.254). Or, tot în același inter- potențialul. Și tot la fel de probabil, viu cu Victoria Milescu, Rodica Lă- Rodica Lăzărescu a pornit tocmai de ______zărescu provoacă ea însăși divagația la această preeminență, fiindcă despre rafinamentul observațiilor lui Eugen presimțind că aceasta va confirma cel o atare superioritate este vorba, atunci Simion și până la sentimentul cald din puțin ceea ce se presimțea dacă nu când a proiectat recenta sa carte de confesiunile lui Nicolae Băciuț, ori cumva va lărgi un orizont perceptiv, o interviuri pe care a intitulat-o simplu, din nostalgiile lui Ion Brad, din imagine deja emblematicăr: B ăila Sub semnul confesiunii (Editura ineditul unor mărturisiri ale lui Alecu înseamnă, cum bine ziceai la început, Semne, București, 2019). Cincispre- Ivan Ghilia ‒ ca să luăm doar câteva și Panait Istrati, și Mihail Sebastian, zece interviuri cu tot atâtea perso- exemple ‒ cartea Rodicăi Lăzărescu și Fănuș Neagu, și Perpessicius ‒ ca nalități ale literaturii și artei românești își poartă cititorul de la amănunte nu să amintim aici numai nume din de azi pe care, cu două excepții lipsite de semnificație (la Vladlen domeniul literaturii. Cât din spiritul (Vatra veche) le publică începând din Babcinețchi), la poporanismul disi- Brăilei s-a întipărit în adn-ul tău 2017 în cunoscuta revistă Pro mulat al lui Dinu Săraru și rememo- spiritual? (p.255). Saeculum, pe care o conduce. rările triste din copilăria lui Horia Și fiindcă vorbeam despre Dintru început trebuie să spunem Bădescu, la profunzimea pasiunilor pregătirea prealabilă a interviului, iată că aici nu este vorba despre un lui Constantin Călin fără a se înde- o mostră de prețuire pentru răspunsul demers jurnalistic comun, la care părta de firul evident al interviului și colocutorului din dorința evidentă ca presa noastră scrisă, atâta câtă mai e, fără a cădea în capcanele divagației. întregul să fie viu, antrenant, să a cam renunțat din rațiuni de ritm, de Rodica Lăzărescu probează o trezească interes: Sergiu Huzum ‒ spațiu și chiar de concludență; Rodica abilitate versată a dialogului condu- relatează Vladimir Găitan ‒ era un Lăzărescu își scoate abil personajele cându-și intervievatul spre răspunsul om de o căldură și de o delicatețe din timpul fizic spre a le întoarce in așteptat cu un minimum de repere absolut specială. În primul rând că el sich ruhen, fără silnicie. Și face asta indicative: Să nu-i mai ținem pe semăna cu un pictor, cu basca aia a cu Nicolae Băciuț, cu Paula Roma- cititori în suspans și să-i lămurim de lui... avea o bască, o beretă, mai bine nescu, cu Vladlen Babcinețchi, apoi ce vorbim noi acum despre pisici! zis, care n-avea nimic proletar în ea. cu Dinu Săraru, Ion Brad, Alecu Ivan După ce ați scris zvâcromane și Avea ceva din aroganța pictorilor pe Ghilia, Nicolae Dan Fruntelată, Con- baladângi, mai nou vă prezentați în care îi știm cu beretele lor ‒ stantin Călin, Eugen Simion, Ioan fața cititorilor cu „un text aproape imaginea marilor pictori pentru mine Dumitru Denciu, Victoria Milescu, textualist și deopotrivă pisicist”... este obligatoriu cu bereta asta! Asta Vladimir Găitan, Constantin Cuble- (p.194). Alteori, când țintește un răs- o avea și Sergiu. ‒Știți că, prin șan și încheie cu George Corbu Se- puns pe măsură, întrebarea este sobră, mamă, era urmaș al lui nior și George Corbu Junior ‒ exact punctuală, chiar incisivă : V-a tentat Kogălniceanu, întreabă autoarea ‒Se în această succesiune, fără a-i ordona vreodată să vă vedeți dosarul de la vedea că are soi bun... (p.277). nici măcar după criteriul alfabetic, ci securitate? Dacă ați făcut-o, ce sen- Și încă o remarcă: Rodica Lăză- urmând pur și simplu ordinea în care timente v-au încercat ‒ înainte și rescu arată o prețuire condescendentă textele au fost publicate. după? Dacă n-ați făcut-o ‒ de ce? pentru suferințele evocate de acolo- Într-o scurtă mărturisire de inten- (p.303). Și asta pentru că puțin mai cutorii săi și lasă ca secvența evocată ție notată pe o manșetă interioară, devreme întrebase: Ce grad aveți, să se deruleze fără a o tulbura: Anii Rodica Lăzărescu avertizează că a stimate domnule Constantin tulburi, cu greutăți și restriște pentru așteptat și a primit de la intervievații Cubleșan? (p.302). familia noastră, anii foametei (am și săi confesiuni inedite, de taină , un fel O condiție despre care vorbim acum în memorie nopțile în care de a-ți întinde brațele spre cel din mai rar în interviurile literare, deși ne stăteam în orele de după miezul fața ta: „Iată-mă, acesta sunt eu!”. place doar să o presupunem, în cazul nopții la coadă, pentru o sticlă de De la pisicile lui Nicolae Dan Frune- Rodicăi Lăzărescu se impune să o lapte, împreună cu surorile mele, lată (Tandrețe cu mustăț i), la observăm mai atent: pregătirea prea- Nora și Olga; locuiam atunci în → academismul argumentului și labilă pentru discuția cu intervievatul. IULIAN CHIVU

https://biblioteca-digitala.ro Pitești), ai alegerilor trucate din lasă-l pe Dinu Săraru, dă-i o mână de 1946, de la care tata s-a întors acasă ajutor, să facă teatru acolo (p.99). învelit în bandaje de sus până jos, ca Același Dinu Săraru, fiul unui „Memoriile” unui impostor o mumie egipteană, anii cincizeci, învățător, lider al învățătorimii oltene anii de pușcărie ai tatei, la Pitești și țărăniste, împreună cu ruda noastră, la Poarta Albă. E o poveste lungă, Mihail Roșianu, care era cununat de prea lungă pentru un interviu. Poate Mihalache, așa cum eram eu botezat într-o viitoare carte... ‒ apreciază de Dinu Simian. Odată, s-a ținut o Horia Bădescu (p.179). Iar când adunare țărănească în curtea confesiunile ating sensibilități grave, conacului de la Slătioara la care a R. Lăzărescu intervine pentru lămuriri vorbit și Mihalache ‒ cu mine în care nu sunt nicicum de prisos: În brațe ! (p.82). Îi scăpaseră aceste codul meu de legi pedeapsa cu moar- amănunte lui Ceaușescu? Sau mai tea nu e abolită ‒ declară Paula Ro- făcea și el concesii? manescu ‒, așa că pe cei lipsiți de Și încă un lucru remarcabil: R. cuvânt (oameni de nimic) îi condamn Lăzărescu, interesată de potențiale fără drept de apel la moarte, execut împliniri ale zodiacelor orientale, face sentința și-i... las să trăiască fără să mult loc în interviurile sale satului, știe că de fapt ei nici nu mai copilăriei, familiei. Vorbind despre sunt..(p.50) ‒ Sunteți o răzbunătoare? sat, v-aș întreba cu vorbele dv.: „‒Ce ‒ Nu, nu sunt o răzbunătoare! De-ar nu s-a schimbat în satul/ Unde te fi doar pentru că așa ne-a lăsat prin întorci cu drag!” Ori s-au schimbat testament-rugă Mircea Vulcănescu, multe? Și dacă da, în bine? în rău? unul dintre martirii noș tri (p.51). Ce valori mai poartă azi satul De remarcat apoi încă un lucru românesc? ‒ întrebări adresate lui Ion În 1960, apărea la celebra editură esențial, pe care doar cei care știu „să Brad și nu numai (p.116). Răspun- Collind and Harvill Press din Londra, citească printre rânduri” îl pot gusta surile țin de percepție, de filtrul copi- o carte care a făcut istorie în epocă, cu bucurie: suplețea personalităților, lăriei, de evenimentele vremii, de The Lost Footsteps – Urme pierdute, delicatețea ființei, orizontul lor de drame, de bucurii. Toate la un loc, în care se povestesc în manieră așteptări, atitudinile față de sine, față împliniri și dezamăgiri, istorie și „autobiografică”, dar foarte vie, de ceilalți, lucruri de care Rodica destin, vocație și împlinire, căutare de senzațională, ca într-un roman de Lăzărescu are subtilă știință, cum sens și vid existențial fac împreună un aventuri, faptele „extraordinare” ale numai gazetarii cu multă experiență original apendice de istorie literară unui luptător anticomunist român, mai au. Eu sunt din alt veac, unul contemporană pe care ni-l propune cu Silviu Crăciunaș, scăpat doar cu care n-a mai putut să se întâmple, generozitate R. Lăzărescu în eventua- câțiva ani mai înainte din ghearele unul în afară de timp și loc. Să vă litatea că, dacă vremea istoriilor lite- temutei poliții politice din fosta reamintesc că fac singur o revistă rare va fi trecut, acest gen de între- Republică Populară Română. Cartea a lunară, de la A la Z, că sunt singur o prinderi culturale își poate asuma fost imediat republicată în SUA, redacție, și din perspectivă editorială, continuitatea într-o formulă e drept că tradusă mai apoi în Franța, Elveția, și administrativă, că fac tot ceea ce lipsită de academismul cu care ne-am Suedia, Finlanda, Danemarca, fac voluntar, că-mi cheltuiesc banii obișnuit, dar la fel de bogată în rele- Norvegia, Spania și Olanda. pe care alț ii... (p.28) ‒ desigur, vanțe; o istorie literară romanțată, în Pentru apariția acestei cărți s-a acesta este Nicolae Băciuț. confesiuni, în rememorări, în zbătut marele exilat și om politic Ion Eu continui să cred că e → interviuri. Rațiu, cel care și-a adus contribuția o prejudecată ce izvorăște dintr-un ______financiară neprețuită de a-l extrage pe vechi complex al nostru. Complex acel pretins luptător din cleștele vechi, neîncredere bătrână și moroc- necruțător al Securității. Spunea el în noasă, specifică mediilor intelectuale, Jurnalul său: „Țin foarte mult ca el să provinciale, speriate mereu de ce zice scrie cât mai mult. Să pătrundem în Europa (care stă ‒ vorba eroului ca- presă, în primul rând prin articole de ragialesc ‒ cu ochii pe noi) despre actualitate, apoi prin studii pentru noi. G. Călinescu a scris odată des- reviste și prin cărți” (Ion Rațiu, pre acest misticism al intelectualului Jurnal, vol II, p. 232). Demersurile român, care așteaptă totul de la al- pentru tipărire le-a întreprins perso- ții...‒ or asta o spune un Eugen Si- nal, iar Prefața cărții a fost promisă mion (p.223). Și, altfel, un Dinu Săra- solemn să fie scrisă de binefăcătorul ru, care e cât se poate de persuasiv său. În final, Silviu Crăciunaș și-a când povestește despre „sensibilitățile încălcat promisiunea, încredințându-i culturale” ale lui Nicolae Ceaușescu: nobila misiune lui Salvador de Pană, uite, e aici Dinu Săraru și vrea Madariaga, cunoscutul savant spaniol să facă un teatru de buzunar ca la și luptător antifascist, trăitor în → Paris și noi am inaugurat alaltăieri GEO CONSTANTINESCU magazinul ăla. Scoate tot de acolo și Vasile Mic

https://biblioteca-digitala.ro acele vremuri la Londra. Autorul despre activitatea Comitetului literară, ci de redactorii editurii care român s-a gândit, desigur, la efectul Național Român din exil, despre cum au folosit materialul lui Craciunaș comercial al acestei alegeri. Problema funcționează structurile de informații prolix și împănat cu nesfârșite recunoștinței deja nu mai funcționa la franceze din Viena și ia legătura cu reflecții politice desuete și i-au dat o acest om. serviciul secret american. Comite însă formă narativă. Ea și-a urmat cursul Cartea a fost mai apoi tradusă în imprudența să declare că din banii ei, dezvăluind multe fațete ale totali- limba română și apărută la Editura promiși de Serviciul Secret de tarismului românesc, însă personajul Enciclopedică în 2000 (reeditată Informații i-au lipsit 300 de dolari. care pretinde că-și prezintă autobio- imediat în 2003). La fel, și la noi, în Acest gest îi pricinuiește o nouă grafia este fals, ipocrit și mai ales este valul de producții autobiografice și arestare, vreme de cinci ani, ca exemplul unui trădător abject al jurnale adevărate restituite memoriei răzbunare. Acum cunoaște metodele tuturor idealurilor omenești, politice colective din ultimii ani, cartea s-a de tortură pe care le-au cunoscut cei și morale. Iar oamenii de care era bucurat de aprecieri. pe care el i-a trădat cu atâta înconjurat și pe care i-a înjosit fără Toate acestea până când Marius dezinvoltură, fapte pe care le va scrupule în rapoartele (și acestea Oprea publică un articol în revista prezenta într-adevăr în cartea pe care falsificate!) puși în fața realității Dosarele istoriei, nr. 4 (68), din 2002, o va publica în Occident, cu cea de-a personajului nu au putut crede multă în care dovedește că celebrul personaj doua misiune (începută în 1957). vreme că a existat cu adevărat a fost trimis în Occident de Serviciul După îndelungate stăruințe din par- încarnat pe pământ un duplicitar Special de Informații (în 1950) iar în tea lui Ion Rațiu și mai ales după atâ- perfect, un Ianus concret, dincolo de 1957 de temuta Securitate, Direcția I, tea contribuții financiare dezinteresa- legenda imaginată în vechime, care a Informații externe. Bineînțeles că arti- te, Silviu Crăciunaș ajunge în sfârșit fermecat generații. colul a stârnit ilaritate, foștii cola- la Londra, unde se amestecă în toate boratori ai lui Silviu Crăciunaș s-au acțiunile organizațiilor românilor care arătat indignați la început nu de vor fi dezvăluite cu maximum de de- impostura personajului, ci de talii Securității, mereu plusând în aca- descoperirile istoricului. Sterjărel pararea de stipendii și fonduri bănești Olaru lămurește lucrurile în cartea sa, din partea acesteia. Cât despre binefă- Agentul nostru Victor, apărută la cătorii săi din Occident, cu cât îl Editura Polirom în 2018. Într-adevăr, favorizau si-l acceptau pe lângă ei, cu Silviu Crăciunaș a fost trimis în atât mai mult îi încondeia în rapoar- Occident de celebrele Servicii pentru tele din ce în ce mai voluminoase și a da informații despre activitățile din ce în ce mai goale de conținut. diasporei românești și ale celorlalte Cu banii din drepturile de autor ale agenții străine care urmăreau cărții și din stipendiile generoase ale fenomenul cufundării României în serviciului secret român, Silviu totalitarismul bolșevic, autor al atâtor Crăciunaș s-a lansat în afaceri atrocități, asupra elitelor națiunii. imobiliare profitabile, iar la Cine a fost de fapt Silviu solicitările tot mai dese ale Securității Crăciunaș? Născut în 1914 în de a se întoarce în țară pentru a pune Milurani, lângă Cluj, fecior de preot, la punct noi planuri de acțiune absolvă cursurile Facultății de Drept răspunde cu eschive tot mai din Cluj, în 1938, devine doctor în alunecoase. Nu avea să se mai ducă în domeniu doi ani mai târziu și intră în țara ai cărei torționari i-a servit cu Mișcarea Legionară. În 1940, devine mult sârg, teama lui era că va fi răpit comandant al Mișcării în județul de aceștia, cum fuseseră mulți patrioți Neamț. După 1944, se ocupă cu dați pe mâinile lor de faimoasele lui trecerea spre Occident a românilor rapoarte. Desigur, teama lui venea din „În plină lumină” (Bacău, Editura care alegeau lumea liberă sau a celor altă parte. Începuse să guste din Babel, 2019) – noul volum al criticului ce credeau că de acolo își vor putea elixirul bunăstării într-o țară liberă, și istoricului literar Constantin Călin – aduce contribuția la eliberarea țării de iar fentele cu Securitatea începuseră este o încă o tulburătoare provocare sub jugul sovietic. În 1948, este prins să irite tot mai mult Bucureștiul. Ceea pentru spiritele îndrăgostite de esențe. de poliția politică total întâmplător, ce putea urma, cunoscuse pe propria-i De ce „În plină lumină”? Întrucât (în casa unde era găzduit de o femeie piele ca simplu act de răzbunare al „Lumina e importantă atât medical, cât și moral [...]. Lumina clarifică și se ascunsese un fugar) închis mai corifeilor SSI din 1950. simplifică. Sub ea nu-i loc de mistificări apoi pentru câteva luni, unde devine Desigur, Urme pierdute rămâne un [...]. În plină lumină e intenția mea, informator de celulă și mai apoi le „bestseller” al timpului său, un poate exagerată , un breviar, deci o carte propune înscenarea fugii în Occident, amestec de realitate și fantezie, cu instructivă, menită unor lecturi repetate. pentru a pune pe tavă regimului multe elemente veridice, în special Ea conține «tablete de limbă», portrete torționar patrioții români de dincolo cele ale activității distructive de de contemporani executate in aqua de granițe și a informa despre credințe și conștiințe venite din partea forte, marginalii referitoare la activitatea agențiilor de informații torționarilor. Cartea este bine scrisă, mentalități, reflecții asupra unui spectru străine privitoare la România. În dar, cum vom afla, nu de autorul care larg de chestiuni morale, politice→ 1950, reușește să afle multe lucruri nu avea nici un fel de experiență ION FERCU

https://biblioteca-digitala.ro sociale”, mărturisește autorul. Motiv Portretele din „Asteriscuri” sunt asupra sa. În situația lui, alții (cu bun- literar, semn al vieţii și bunătăţii, memorabile; poate fără egal în discursul simț) s-ar efasa și ar tăcea. El, din lumina simbolizează totodată contemporan. Iată câteva frânturi din contra, nu se sinchisește, se vâră în cunoaşterea, adevărul şi speranţa, este trei dintre acestea… „Îl cunoașteți de la vorbă, împunge în dreapta și-n stânga, mijloc de decriptare a misterelor, televizor. Insul cu alură de boss și ca – musai – să fie băgat în seamă. sugerează, între altele, armonia şi înclinații de clănțău. Căpățână mare, Declarat oficial «plagiator», numit de echilibrul ca legi fundamentale ale tunsă perie, ceafă groasă, obraji rozalii, zeci de ori «mincinos» și «mitoman», Creaţiei. În Stromate, Clement ochi bulbucați, gură agresivă, plină de acuzat de malversațiuni, bravează. Deși Alexandrinul, pornind și de la doctrina insinuări și bale. Un «personaj» onoarea sa e iremediabil pătată, țintește lui Platon, interpretând prima zi a postdecembrist parvenit, expeditiv și din nou sus. Nu i-a spus încă nimeni Creației, ne trimite gândul către arogant, mereu cu atitudini de bârzoi și ,oare, ceva similar cu aceste vorbe „lumina intelectuală”, cea care (prin gesturi ostentative. Într-o branșă în care dintr-o Scrisoare a lui Negruzzi: «Tu iluminare) ordonează haosul (René IQ-ul multora saltă deasupra lui zero ești bun de talpa iadului și ai încă Guénon) și pe care Aristotel o numise pare un fel de enciclopedist […]. obrazul să cauți un loc în rai?»”. „gândire în act”. Și în acest registru Perspicacitatea sa nu o depășește însă („Sfântă obrăznicie, nu mă lăsa!”) putem decripta mesajul din „În plină pe a unui geambaș, iar «metaforele» pe În „Zigzaguri” găsim (și) o lumină”. ale unui vânzător din piață”. („Mitică”) veritabilă lecție de chirurgie estetico- Bijutier al Cuvântului, „E «latifundiarul» cu mentalitate de etică a societății. Adevărate bijuterii psihosociolog hărăzit cu o percepție de ciocoi – „Boier Căcărează”, vorba lui stilistice, precum „Mâinile în compania excepție a zvârcolirilor Lumii (deși ne Vadim, nașul său politic – care, când se electorală”, tabletele sunt veritabile spune că este „doar observator”...), supără, devine arogant și se adresează analize psihologice: „Invizibile de-a zămislind uneori vedete ale cugetării chiar și amicilor cu epitetul disprețuitor lungul «mandatului», mâinile […] sunt (și) din ceea ce unora le pare a fi căzut de «zdreanță». E bisericosul care se arătate insistent, prin gesturi care se vor în banal (scărpinatul, fidelitatea, pretinde smerit, dar face tapaj cu retorice, în campania electorală […]. denudarea, prostia, obrăznicia, numele lui dumnezeu. E caricatura Cutare dintre ei ridică antebrațele până manipularea, stirigia, criza, frunza, inventată de niște reporteri comozi, în dreptul ficatului, cutare ajunge cu ele soacra, aplauzele, greața, îndoiala, amatori de ziceri fruste. Mai nou, după la linia feței. Unghiurile, distanțele indignarea, cerșetorul și măturătorul, un «sejur» la Poarta Albă, e autor de dintre palme și cele dintre degete au un „pofticioșii”...), Constantin Călin cărți, deși – chestionat din scurt – s-ar rol important în conturarea mesajului. înnobilează temele cu duh metafizico- vedea că nu știe ce înseamnă cuvântul Însă majoritatea le ratează. Cel cu literar, le plimbă imperial prin istoria «carte». Un autor deloc obișnuit, un antebrațele lăsate mai jos vrea să pară spiritualității elevate și ni le oferă în vitezist. Cică una dintre «opere» ar fi modest și calm, dar dacă are palmele straie de gală. Volumul este structurat scris-o în șapte ore! Când am auzit arcuite îmi pare un ins ce cocoloșește în trei capitole – „Asteriscuri” și minunea mi-au venit în gând nefericiții ceva […]. Când palmele sunt aproape „Zigzaguri” („...unde am pus texte care, nu o dată, s-au chinuit de șapte ori de pectorali, îmi evocă un acordeonist scurte, miniaturi încrustate cu exemple mai mult numai pentru o singură care nu și-a terminat numărul. Un istorice și culturale, al căror sens pagină. «Am stat patru ore să fac o cântăreț de «populare» […]. Când, de polemic e prea evident ca să-l mai frază»; «scriu cu greutate, cuvintele îmi exemplu, n-ai exercițiul vorbitului în subliniez”), între care sunt inserate lipsesc», se lamenta în scrisori Flaubert, public,n-o să nimerești niciodată poziția „Dispersiile” („Literar, reprezintă o căruia un singur pasaj de opt rânduri i-a mâinilor care să te înfățișeze ca orator. miză: oare le-am croit bine?, mă întreb. luat trei zile”. („Becali”) „Obrăznicia e Eu și alții ne mai uităm și la cap”. Rezonează? Izbesc? Barem câteva, mijlocul său cotidian de a atrage atenția Numai la Mircea Eliade („Profetism înțeapă? [...]. «Dispersiile» mele s-au ______românesc”, București, Editura Roza ivit spontan, cu reacții directe, aproape ___ vânturilor, 1990) și la I.G. Duca viscerale și corespund, ca formulări, („Portrete și amintiri”, București, tendinței accentuate prin ani, de a fi Editura Humanitas, 1990) am mai găsit explicit, concis, pregnant. Definite asemenea discursuri despre mâini. „Nu exact, sunt mai degrabă mici fragmente zâmbi, zice Constantin Călin. Ai de jurnal [...]. Dacă ansamblul lor e observat mâinile oamenilor, mâinile coerent, și din el rezultă o etică, atunci, prietenilor d-tale, cum nu-și găsesc îmi îngădui să cred, mi-am atins astâmpăr,și creează neîncetat spațiul în scopul”). jurul lor, și-l palpează, și se zbat, și se În „Asteriscuri” cucerește și afirmă, mâini de om cu forme virtuozitatea rară de psiholog. Iată, de totdeauna noi? Sunt zile când observ pildă cum, pornind de la motivul aceste lucruri fără să ascult ce mi se stirigiei din sobă (sterevie, la vorbește […]. Învață să privești Dostoftei), ajungem să pricepem și mâinile, prietene…” Mai știm ce este incendiile pârjolitoare din suflet: fidelitatea? O notiță precum cea din „Stirigia e zgura sufletească: supărări, „Dimineața” (decembrie 1934), exasperări, refulări, obide. Ea se adună, admirabil interpretată, „Câinele lui cotidian și imperceptibil,chiar într-o Pirandello”, ne poate îmbogăți și etic: viață considerată normală. Nu o dată, îți „Stăpânii câinilor plătesc în Italia un dai seama de faptul că e în tine când se impozit special. Pirandello însuși căpăta autoaprinde, pârjolind nervii. Pe cei ce anual un formular cu privire la câinele n-au eliminat-o, i-a devastat”. („Fum cu său. Animalul muri, iar Pirandello nu sterevie fața să le arză”) Vasile Mic înștiință fiscul. Scriitorul […] →

https://biblioteca-digitala.ro continuă să achite cu punctualitate taxele ca și cum animalul ar fi în viață. Un amic arată scriitorului că este o prostie să achiți impozitele pentru un Titlul, Injecții de cumințire , Vatra câine mort acum 35 de ani. Dar Veche, 2019, al unui nou volum de Pirandello îi răspunse: – Știu, dar „aforisme, panseuri, viziuni, ironii, plătind taxa conserv iluzia că unicul șuruburi, sârme, alte lemne” semnat prieten sincer pe care l-am avut de Răzvan Ducan poartă un dublu vreodată trăiește”… („Despre înțeles, subsumând două arii de fidelitate”) cuprins ale reflecțiilor sale. Unul s-ar În economia formatului acestor traduce ca „injecții de înțelepciune”, însemnări, mi se pare nimerit să comprimate spirituale, altul ar fi amintim câteva dintre „dispersii”, cele „injec ii de calmare”, de supu enie, despre care universitarul Constantin ț ș Călin spune că deși „uneori au aluri de de „liniștire” socială. Pe ambele «aforisme» mă obligă să precizez că, domenii „injecția” verbală a autorului totuși, nu mă consider din stirpea lui cultivă expresia radicală, punctul pus Vauvernagues, Lichtenberg și pe i, devoalarea. Versatilitatea Emerson”. Nu dorește nici atașarea de spirituală a acestei „cărțulii de lungul șir de „autori români de moftangiu” (cum o numește el însuși, apoftegme”. demnă continuare în fond și formă a Să-l ascultăm... „Cea mai înaltă Dicționarului de lucși - 2017) are apreciere primită ca autor: «Când te darul de a ne reține trează atenția, ______citesc, îmi vine să scriu».” „Șansele și într-un continuum de artificii, multe aspecte, începând cu cele neșansele noastre sunt oamenii.” calambururi, vorbe în răspăr, tehnice. Regăsim și în culegerea „Calitatea de conducător se verifică la „potriveli” de cuvinte lansate ca tot recentă, jocuri de cuvinte (p. 51), asaltul lingușitorilor: dacă nu-i acceptă atâtea baloane de încercare a calambururi, punerea în contrast (pp. înseamnă că e puternic și cinstit.” resurselor inspirației, inventivității 50, 68, 69), răsturnarea de planuri „Răutatea sporește, adesea, odată cu creatoare. (pp. 24, 30), accente pamfletare (pp. vârsta. Sunt bătrâni în care mârâie Succintul comentariu de gardă 24, 35, 66). Ca o noutate survine în mereu ca un câine. Unii mor cu el încă semnat, ca și la precedentul volum Injecții de cumințire formularea viu.” „În fiecare om e o parte din Iisus. aforistic, de fiul Darie - inspirat, prozodică: „Plouă în ajun de Crăciun, Așadar, nu ignorați omul.” „Verset: ireverent – insistă pe aspectul de drum de sanie, postum” (p.10); «Ajută-mă, Doamne, să-mi merit zilele „Sângele este un aer cu hematii,/ pe care mi le dai».” „Ori de câte ori aud continuitate față cu Dicționarul de cuvântul nelimitat, mă întreb «în ce lucși („cărțulii care sunt, de fapt, una Venele sunt tuburi de diferite sens»: spre cer sau spre abis?” „Când singură”). Dacă prima carte ne oferea grosimi,/ Sistemul circulator este o eram la liceul militar, îmi ziceau „lucși de moralist atipic” etalând o orgă” (p. 21). Metafora, vehicul întruna: «Spatele drept!», «Fruntea „poetică socială”, cea din urmă poetic, convertește și aici realul sus!», nu însă și «Mintea sus!». Or impune „morale cu fabula suprimată”. observat în reversul lui: „În albia de asupra acestui lucru ar fi trebuit Autorul e definit pe o tehnică a cuvinte, eu îmi spăl toate grijile” (p. insistat.” „«Mai întâi să dăm hrană contrastelor. Dicționarul... 17); „Stăm pe un negru de sub unghie sufletului și în al doilea rând corpului» pendulează „între sublim și hilar”. pe care l-am numit centrul (Platon). Neîndoielnic, lectura e un Tendința se regăsește în culegerea Universului” (p. 43). Autorul cultivă aliment pentru suflet. Câți încep însă, ultimă, cu „tușele unei realități în care exprimarea aforistică la marginea «mai întâi», ziua cu o lectură?” „În țara spiritul ludic lasă să se întrevadă un poeziei, rod al prezenței poetului la românească, democrația a fost frumoasă fond grav, absurd uneori”. Recursul „ora de înțelepciune”. Stilul său doar în stadiul de intenție, auroral. la „comedia rezumativă a limitelor”, degajat, spiritual, e prezent și în Îndată ce s-a trecut la aplicații, s-a urâțit cu „parcursul în recul al omului- culegerea din urmă, aforistica ecuată brusc, ba a stârnit și nostalgii după manechin spre marionetă” reapare în cu „uimirea magnetizată” fiind sursă dictatură.” „Ați observat? Prostiile volumul recent drept „commedia de iluminare, altfel spus – poezie. spuse cu însuflețire sunt luate drept dell’arte fără cod aici, asemănătoare Efectele surpriză se degajă din adevăruri.” „Îndoiala te încetinește în muzicii atonale”. Teatralitatea multor observarea acută, multifațetată a treburi, dar te scutește de erori.” „Nu fenomenelor: „Ștergerea de datorii mă rog cu îndoială; mă îndoiesc însă că aforisme e asimilată registrului merit cele pentru care mă rog.” „În livresc: un „teatru plat, cu personaje încurajează facerea de datorii”; „Doar orice gen de relații este necesar un deduse și înglodate (...) în realitatea imperfecțiunea are dinamism” (p. 20); spațiu al decenței”... conferită de presă”, realitatea „Excesul de zel e doar o formă de „Asteriscuri” și „Zigzaguri” stau, în limbajului. Rezumarea meaforică obediență”; „E o inflație de scriitori și minunată companie, pe același raft cu iluminează mesajul ambelor cărți. o penurie de cititori” (p. 50). Notația „Pliculețul Minervei”, volumul lui Ceea ce la prima e un ping-pong, e adesea minimală, de simple Umberto Eco. „Dispersiile” îmi aduc „dialog continuu peste un fileu inscripții/ incizii „într-un gând”: aminte și de o ambiție a lui Paul Klee: incert”, în ultima apare ca joc de „Când ninge, o carte de colorat se „Dacă Ingres a introdus ordine în „măști, extrageri dintr-un vacarm resetează”; „Plouă în ajun de Crăciun, repaus, eu aș vrea să introduc ordine în aproape dantesc”. Elemente de drum de sanie, postum” (p. 10).→ mișcare”. continuitate remarcăm și noi, sub mai IOAN MARCOȘ

https://biblioteca-digitala.ro Percepția naturii devoalează Tonul pasional atinge deseori odată în plus formația tehnologică a accente pamfletare: „Victor Hugo s-ar autorului: „Sper ca entalpia să cîștige ascunde cu Mizerabilii lui, dacă ar în mine ... lupta cu entropia” (p. 25); vedea mizerabilii noștri!” (p.50); „Să „În viitor, ghioceii vor cește wireless, îndatorezi generațiile care nici nu s-au adică gata culeși” (p. 43). născut este crimă de politicieni” (p. Vocația sa de moralist denotă 56). Decepția ia uneori forme și o doză apreciabilă de luciditate: extreme: „Totu-i manipulare și de o „Câteodată trebuie să ne ferim parte, și de alta” (p. 60). prietenii de ei înșiși” (p. 64); Secțiuni speciale sunt alocate „Poporul cu memorie scurtă riscă să- unor noțiuni corelate politicului: și retrăiască trecutul în viitor” (p. 65); justiție, hoți, popor, stat, școală, „Decât un tânăr bătrân, mai bine un televiziune, țară, vot, democrație – bătrân tânăr” (p. 79) etc. aceasta din urmă scrutată cu o Acuratețea de start asigură strictețe incisivă: „Democrația este un tranziția spre profunzime: „privirea fard pe orice”; „Orice democrat care mării înseamnă o cură de cumințire” stă prea mult într-o funcție se (p. 23); „Nu moare decât poetul transformă într-un dictator” (p. 18). necitit!” (p. 49); „Efemeridele Religia, divinitatea prilejuiesc asimilează oamenii cu veșnicia” (p. comentarii revelatorii: „Cei care nu 77); „Dacă murim de tot, înseamnă că știu a trăi așteaptă învierea înainte de am trăit degeaba!” (p. 80). a muri” (p. 66); „Dumnezeu se Sunt numeroase astfel de întrevede în Universul citit printre exerciții de înțelepciune: „Într-o mare rânduri”; „Nu biserica, ci telescopul Într-un stil alert și deschis, de minciuni, adevărul va fi Hubble mi-a arătat adevărata măreție Marina Almășan ne propune o întotdeauna anatemizat” (p. 9); „Eu, a lui Dumnezeu”; „Dumnezeu este cel călătorie spirituală în Japonia, aproape de fa a soarelui. Cartea dacă nu spun ce gândesc, nu sunt mai cunoscut extraterestru” (p. 24). ț Eu,…japoneza: jurnal de călătorie la liber” (p. 26); „Înțelepciunea am Meditația, întoarcerea spre Tokyo* deprins-o la școala tăcerii” (p. 27); interior, implică interogarea omului, a , apărută la București: Editura „Iubirea este superioară rațiunii, de eului, recursul la suflet, elemente de Corint Books în anul 2015, ne atrage aceea ea nu are nicio rațiune” (p. 29); psihologie: „Omul care spune despre atenția asupra frumuseții lumii. Chiar „Nu ne naștem egali, dar murim sine că e simplu, aspiră să fie dacă în zona aceea depărtată de noi egali” (p. 41); „Minciuna se ascunde complicat” (p. 44); „Prefer să aleg, nu există o altfel de civilizație, șocul cel mai bine în jumătăți de adevăr” să fiu ales!” (p. 27); „Sufletul e mai noutății provoacă cititorul. Acesta devine harnic i curios, curiozitatea (p. 39). presus decât mintea. Mintea înțelege, ș Deși nu nouă în ultima sufletul trăiește” (p. 71); „Respectul fiind sugerată de autoarea dinamică și culegere, meditația aforistică extrasă se câștigă, nu se declamă” (p. 67); curajoasă. Titlul este ușor ironic, dup c l toria în Japonia, Marina din sfera politicii are aici o extensie „Iubesc trecutul fiindcă cea ai mare ă ă ă Alm an accept pu in adaptare la sporită. Reflecția socială, combaterea parte a vieții mele este în trecut” (p. ăș ă ț ă tarelor de caracter, de comportament 80). stilul de viață japonez. politic autohton e o constantă de Gândite ca exerciții pentru Cartea este plină de informații și atitudine. intelect, aceste „injecții de cumințire” autoarea are darul de a implica Exemple diferite probează o sunt și infuzii de suflet, priviri în cititorul în această călătorie. Este dedicat p rin ilor, Ada i Cornel, conștiință politică versată. Aspectele adânc, comprimate de înțelepciune: ă ă ț ș vizate atestă diversitatea percepției: „Nu ne naștem egali, doar murim care i-au transmis gena curiozității. „Detest partidele în măsuri diferite” egali” (p. 41); „Temerile sunt aceleași Jurnalul este mai mult decât o (p. 20); „Eu nu am culoare politică, ca acum câteva mii de ani, doar prezentare a societății de la capătul eu am culoare morală” (p. 27); „În peșterile s-au schimbat” (p.73); pământului, este o monografie a lumii fiecare politician întrevăd un Păcală” „Chivernisește-ți bine timpul. E moderne străbătută de vechile mituri ale Japoniei. Timpul se împlete te (p. 51); „Minciuna care ține toată singura avere”; „Efemeridele ș într-o filozofie de via practic , viața se numește politică” (p. 52); asimilează oamenii cu veșnicia” (p. ță ă trecutul i viitorul formeaz un „Politicienii traseiști primesc 77); „Orice poartă, mai devreme sau ș ă încrederea votanților traseiști” (p. 57); mai târziu, se va deschide”(p. 81). prezent trăit acut de japonezi și de cei „La noi, la serviciul de stat, este O cărțulie de nici o sută de care preferă acest colț de lume. Sunt câ iva stâlpi de sus inere ai plătită funcția, nu contribuția” (p. 71). pagini A6 ne administrează în ritm ț ț lumii complexe care se tr ie te la Litera legii e pusă în cumpănă cu energic, bine măsurat, un pachet de ă ș spiritul ei – legalitatea: „La noi, legile „injecții” bine dozate de „cumințire”: Tokyo cu demnitate și vigoare. Stilul încurajează infracționalitatea”; un fortifiant pentru minte, inimă și de viață al samurailor, eleganța și „Legile complicate ascund cel mai suflet; un „vademecum” spiritual. profunzimea unui haiku, legenda bine infractorii”; „În fond, problema e Răzvan Ducan are vocația și calitățile femeii japoneze mereu învăluită în simplă: forța legii sau legea forței?” aferente. mister și deschidere spre lume, → (p. 38). CONSTANTIN STANCU

https://biblioteca-digitala.ro ricșa care pune lumea în mișcare, ficului este și ea de invidiat: am scris sentimentul suspiciunii nu funcționează rigoarea frumosului etalat de ikebana, cândva despre informația afișată la defel. Dacă îi faci un compliment unui ritualul cu roboți sau statistica finalul unei zile, pe unul din panourile japonez, el îl va lua ca atare și se va accidentelor rutiere. Iată, câteva reguli luminoase de la intrarea în Tokyo: bucura, mulțumindu-ți” (p.61). sociale care izbesc mintea europeanului <>. Inclusiv sunt presărate cu numeroase cuvinte întreprinzător, preocupat de profit. acest lucru face ca părinții să-și lase japoneze, ele au menirea de a fixa O regulă importantă pentru japo- copiii să circule singuri prin oraș, cu esența evenimentului, a vieții, a lucrului nezi: lucrurile bune trebuie asimilate, mijloacele de transport în comun, bine făcut: ikebana, sumo, ninja, produse la o calitate superioară și la un începând de la 4-5 ani!” (p. 150). yokozuna/ campion, gingko, gheișă, preț care să zguduie piața. Creativitate, Pasiunea locuitorilor pentru nou otaku (locul unde se adună pasionații muncă, pasiune, curaj și… discreție. este una sinceră, venită din necesitatea de jocuri de calculator etc.), Japonezii nu jicnesc, au o atitudine de a supraviețui într-o zonă a lumii Shinkansen (trenul avion), plus alți elegantă față de apropiați, ajută. Se marcată de cutremure și de experiențe termeni care se impun în viața de zi creează locuri de muncă pentru ca istorice dure. Japonezii au capitulat la cam peste tot. oamenii să fie utili. Și ele există, doar sfârșitul Celui de al Doilea Război Marina Almășan își tratează să vezi nevoile oamenilor. Patronul nu Mondial, au suportat experiența cititorul cu respect, îl introduce în dă afară un angajat incomod cu nucleară și au acceptat umilința cu lumea călătorului preocupat de ținta brutalitate, se asigură că acesta va avea demnitate, tocmai pentru a reuși să călătoriei, îl readuce acasă, îl însoțește un alt loc de muncă, apoi face gestul de învingă, prin asimilarea schimbărilor ca cu umor prin locuri originale, îl autoritate. Patronul nu atrage atenția regulă, într-o lume ea însăși în sfătuiește, îi explică lucruri, angajatului neglijent, el se impune cu schimbare rapidă. perspective, oferă date, e mereu eleganță și-i corectează Există akihabara, paradisul preocupată de acesta cu delicatețe și comportamentul… Angajații dedicați electronicelor, cartierul unde se află afecțiune. Călătoria este dublată de o au postul asigurat pe viață, semn al magazine cu aparate electronice călătorie spirituală, iar modul de devotamentului și al pasiunii pentru diverse, patronate de reclame vii și prezentare a firului roșu de jurnal se compania în care muncește/ a muncit. pătrunzătoare în mintea vizitatorului, se face într-un limbaj deschis, fără Japonezii fac distincție între vând de toate: haine, jucării, ceasuri, inhibiții, clar. Experiența din televi- familie, sex și dragoste. Familia are valize, bijuterii, mărfuri erotice, cărți, ziune, ca realizator de emisiuni bune, ceva special și se dedică acesteia cu toate formând lumea de azi impregnată și-a spus cuvântul. Stilul direct s-a devotament, rezolvându-și slăbiciunile de dispozitive electronice…, aproape de materializat într-o poveste jurnalieră trupești cu discreție și după obiceiuri săli de jocuri în care mintea zboară spre agreabilă în care, iată, cititorul devine și consolidate în societatea de acolo. alte dimensiuni. În acest cartier se poate el personaj nevăzut alături de Marina și Da, Tokyo este cel mai sigur oraș. evada din oraș pentru a pătrunde într-un fiul ei Victor. Fotografiile (color) Este și cel mai scump, fascinația alt oraș, cel țesut de sistemele completează narațiunea și readuc în civilizației în mișcare costă. Civilizația electronice elegante și amuzante. memoria tuturor o lume abisală, o aduce echilibru. Nu sunt coșuri de Privind la lumea în care trăiește insulă de civilizație pe harta spirituală a gunoi pe marile bulevarde, fiecare japonezul, autoarea definește cu mult lumii. Izul didactic nu lipsește, este colectează resturile și deșeurile în curaj și eleganță „closetul japonez”, necesar când plonjezi într-o țară cu alte poșetă și le recuperează în sistemul amprenta civilizației și a relațiilor tradiții, obiceiuri, ritualuri etc. domestic acceptat. Un oraș imens nu se sociale. Acest eșantion al modului de Jurnalul are câteva cuvinte de sperie de tonele de gunoi, se reciclează viață ar părea ciudat pentru cititorul început scrise cu multă căldură de Radu toate deșeurile și se formează o insulă, român, dar este unul necesar pentru că Șerban, Ambasadorul României la una creată de om prin abnegație și el reflectă respectul: curățenia, prezența Tokyo, Alex. Ștefănescu, Lucian inteligență. Lumea se păstrează hârtiei igienice din abundență, sursele Avramescu, scriitori. elegantă și curată, utilul face din rutina de apă rece și caldă, mese de machiaj Domnul Radu Șerban notează: zilnică un scop social nobil. pentru femei, butoane care declanșează „De la televiziune la viziune, doamna Marina Almășan este atentă la muzica, altele jeturi de apă caldă pentru Marina a străbătut cu abilitate și secretele Japoniei etalate pe marile igiena intimă, apoi butonul care inspirație, pe lângă un imens spațiu bulevarde, prin muzeele presărate în declanșează evacuarea apei… Plus geografic, un spațiu spiritual profund, puncte nodale ale marelui oraș, prin cuiere, mânere etc., pentru că aici și așezând alături de ie chimonoul mijloacele de transport. De remarcat împăratul merge pe jos! Autoarea scrie: policrom al unor impresii artistice de faptul că metroul se oprește la punct „Am convingerea intimă că nivelul de neuitat, pentru a ne oferi și nouă, printr- fix, vagonul este la gura de metrou civilizație al unui popor nu este un florilegiu de cuvinte, acest volum stabilită, pe graficul de circulație exprimat numai de cantitatea de săpun simplu și savuros ca un haiku, rod al numărul lui coincide cu numărul porții pe care o consumă anual (cu sau fără călătoriei sale” (p. 7). de acces, totul reglat pentru a câștiga frânghie!), ci și de felul în care arată Scriitorul Alex. Ștefănescu ține să timp și demnitate. Aglomerația este toaletele sale publice” (p. 167). precizeze: „Cartea Marinei Almășan învinsă prin rigoare și disciplină Jurnalul are câteva capitole, bine este un caleidoscop pe care îl ții la ochi tehnologică. Sunt compartimente pentru amplasate în corpul poveștii despre și îl rotești, fermecat de succesiunea femei, unele speciale, în momentele în Japonia, intitulate „E bine să știți că…”, unor instantanee ale culturii și care numărul călătorilor crește peste cititorul fiind acomodat cu stilul de civilizației japoneze. Nu este o carte limitele normale, din cauza vieții active viață de acolo, cu date despre modul în ușoară (are o evidentă densitate a a japonezilor și persoanele se pot atinge care societatea funcționează. Primul ideilor), dar este una care se citește agresiv. dintre acestea începe deschis: „Japone- ușor. Ceea ce contează foarte mult, Autoarea notează: „siguranța tra- zii sunt niște oameni fericiți. La ei, pentru că, în vremea noastră, →

https://biblioteca-digitala.ro o carte care se citește greu nu se citește DECLARAȚIE DE PACE deloc” (p. 13). În multe locuri din jurnal, Marina Tăcerea mea Almășan redescoperă românii din nu înseamnă nepăsare Japonia, o face elegant și cu multă căl- mi-e teamă doar dură. Daniel Bereș a făcut performanță să nu crezi că vreau în țara care l-a adoptat, s-a căsătorit a- să calc apăsat colo, are o familie care leagă lumile, a- peste dale care dor facerile cu vinurile românești merg în drumul tău bine. Pentru că niciodată Călin Drăgan este C.O. al n-am tiut s m prefac Companiei Coca-Cola pentru Japonia, ș ă ă timișorean remarcat de șefii săi a fost să-mi fie bine doar mie avansat prin diferite locuri din lume, tac acum activitatea i-a fost recunoscută și mi-e teamă un buton să apăs ______continuă să se remarce. să nu cumva să declanșez Ionel Olaru este ofițer la un război mondial pentru că toate potecile Ambasada României de la Tokyo, s-a pentru împărțirea himerelor duc în același punct, legat de țara soarelui răsare, scrie haiku atâta timp cât îmi doresc singurul din care cu multă pasiune și afirmă: „M-am doar pacea mondială nu avem nicio scăpare… îndrăgostit de Japonia,/ Pentru că aici niciun fir de praf Captivi zâmbetul oamenilor/ Îmi prelungește de piper măcinat nu-l irosesc între semne de întrebare viața” (p.163). nu am atâta sare de mare fără răspunsuri… Acești români aduc argumente că ca să sting ne putem acomoda la un alt nivel, că Urăște-mă cât poți, incendiile devastatoare cât mai poți… resursele noastre intelectuale, spirituale care ar izbucni… și de energie ne dau speranțe. Urăște-mă…

Putem reține cu bucurie un fapt, aparent banal, dar unul care face LECȚIA DESPRE FRACȚII diferența: „Japonezii de la Centru de PASTEL depozitare a deșeurilor au instituit un Am luat întregul… fel de regulă nescrisă, dar cu o mare Ploaia se prelinge monoton încărcătură emoțională: fiecare Cu precizie de chirurg pe mesteacănul de aur muncitor plantează, în ziua pensionării l-am tăiat în părți egale pe castanul de aramă sale, câțiva astfel de puieți. Peste ani, apoi, bucată cu bucată, din fața casei aceștia vor fi nu numai amintiri am dăruit necondiționat: șiroind, ferestrele-mi spală personale, ci și arbori în toată regula dincolo de marile ape blurându-mi tabloul care vor alcătui parcuri, vor colora noile câteva felii egale de toamnă cartiere de zgârie-nori…” (p.135). părți din întreg Peste marea de deșeuri generate de peste vârfuri de brazi marele oraș al lumii, crește viitorul cu alte felii am trimis FLASH fiecare pom plantat de acei oameni am mai risipit harnici și dedicați. la nord și la sud Amurg cenușiu… Marina Almășan ne-a purtat, cu la est și la vest după ploaie această carte, prin lumea fascinantă a consistente bucăți unei țări aflată lângă fața soarelui, mai munții fumegă Pentru iarba verde de acasă stolul de ciori aproape de visul fiecăruia de a călători am păstrat porția cuvenită și de a regăsi viața. Iată cum descrie caută sudul La purtător am lăsat mașinile nu mai zdrumică autoarea ikebana: „Orice aranjament fărâma neînsemnată ikebana trebuie să poarte într-însul aerul serii - dovadă a ADN-ului - simboluri legate de trecerea timpului. macii roșii și-au lepădat să se știe de unde veneam Astfel, bobocii de floare reprezintă petalele în țărână Viitorul. Frunzele verzi semnifică și de unde ați plecat… Prezentul, iar cele uscate, firește, Perle de apă Trecutul. Un alt simbol de care trebuie pe frunza rotundă să țină seama făuritorii de ikebana este URĂŞTE- MĂ… a florii de conduraș legătura dintre om și natură. Ramura scânteiază enigmatic cea mai înaltă a aranjamentului Urăște-mă cât poți! Doar tu la fereastră simbolizează Cerul” (p. 95). Urăște-mă copios și frenetic singurul om din oraș Dincolo de simboluri, călătoria ca din toți rărunchii tăi cocliți! savurezi în liniște un poem epic, sub cutremure și tsunami Urăște-mă cu subiect și predicat, efemerul clipei înflorește cireșul… dar, mai ales, ______cu parfum natural cu atribute și complemente… ceilalți sorb ecranul TV *Marina Almășan, Eu,… japoneza: jurnal de Ur te-m călătorie la Tokyo, 222 pagini, pref. Radu ăș ă e meci important Șerban, Alex. Ștefănescu, Lucian Avramescu, pentru că te urăști! ANICA FACINA București: Corint Books, 2015. Urăște-mă

https://biblioteca-digitala.ro Somn în fîn Mereu în ochii-i albi luminile de trezvii Mi-e atît de dor să dorm în fîn Îl mîngîiau?... atîta ştiu În podul şurii,-n oboroc, Că El e dus de-o vreme la cules de Ori fie-n podul unui grajd bătrîn; vii. Să dorm numai în fîn, în orice loc! Chiar neştiind, durerea-n neuitare îl Mi-e aşa de dor să dorm în fîn ducea Pe un căpiţ - în cîmp - pe brazdă, jos, Înspre un veac din nu ştiu care clipă Să nu mă satur de miros... Şi-n juru-i doar atomul, apa grea Parcă voiau ceva să-i zică. Mi-e aşa de dor să dorm în fîn Să dorm ca în pruncie, să visez Doar vinul se preface-n veac Că sînt ţăran, deci sînt stăpîn Şi mîinilor lui ostenite Şi-a fi ţăran înseamnă-un crez. „Stări tranzitive” li se-aduc de leac De-un cîntăreţ din lumi şoptite... Să dorm în fîn mi-atît de dor Să am sub mine, peste mine fîn, ______Să cobori, pribegind Să mă-nvelesc cu fîn, cu-n nor, „Pe cel tărîm, acel blestem...” Să dorm o noapte şi... să mai rămîn... Curgea în lume, zice-se Să cobori pribegind în cuvinte Un pumn de pămînt răstignit Ca o aripă frîntă mai dinainte Roata Din frumosul tău trup e. Culorile să te adune cuminţi Dinspre departe, o roată AlbAstru Viscolul să-l ronţăi în dinţi

Pe viscol, pe umbră, pe rouă Mă duc de mînă florile de mare, Ne duce, se duce, ne poart S prinzi luna în mîna stîng ă Mă-nnobilează, iată, clipa, ă ă O vezi, e-o roată... sînt două?... Privirea-mi e învăluită... care?... Să faci frunza pedantă să plîngă

Căci vîntu-mi şterge fruntea cu aripa; Înspre departe, o roată Să opreşti cu palma rîuri de munte Pe drum, tot pe drum, tot pe drum S obligi vîntul s te asculte... Trec ceţi de scoici pe lîngă mine ă ă O roat prin timpuri ne poart , ă ă Peştii la tîmple mîinile îşi duc, O roat se-nvîrte... tim cum... ă ş Iată şi-o voce de la nu ştiu cine... Oameni

Dar valurile?... Mă seduc... O roată se-nvîrte... cuminte?... Oameni Se-nvîrte cum ştie, cum poate, Salut, Bătrîne! soarelui îi zic Dar unde sînt oamenii Se-nvîrte, se-nvîrte-nainte; Şi e pe lună şi e depărtare Rotirile Se-nvîrte, trecînd mai departe... Sînt oare eu, Vasile Mic, Zborul Ori doar privirea-mi e învăluită-n Cuvintele Curge o liniște soare? Unde-s? Dă mîna cu cerul Curge o linişte universală Cobor, încet, cobor peste imens; Şi asprimea palmelor Peste satul meu Sînt oare trist, sînt ostenit? Îţi va răspunde. De la marginea imensităţii Chipul iubitei - cerul dens - O lumină de eter Dar depărtarea a venit? Necuvintele... Scufundă cărările ce duc Lui Nichita Înspre sufletul ţăranului Întorc pămîntul, ştiţi, se poate... Pietre de hotar Albastrul în nuanţă mă păstrează, O pace erau semnele lui de salut Încărcate cu privirile mele Îngenunchez, mă duc pe coate Ceva iradia, îmi aduc aminte. Eu însumi un ţăran. Şi nu-i departe, nici amiaza... Ziceai că e un „roşu vertical” Iniţiat în blîndeţe. Era, zice-se Mă duc de mînă florile de mare. lui Mihai Olos Cu zorii parolez întru frumos. Nu ştiam eu pe atunci Vin vînturi, valuri care: Ce înseamnă un înger Era, zice-se, un flăcău tare iubeţ Eşti tu? E Dionysos? Dar am făcut de îndată asemănarea Ştia el pe unde să caute prin lume Să ţină în mînă cuvîntul, să-l pună Ca un perete-al lumii ...O secundă şi alta... popreală Cu glasu-nalt ca un perete-al lumii, omoiogului urm rind un mistre . Necuvintele, o ve nic simfonie… Ş ă ţ Pe o corabie de fildeş coborînd tîrziu, ş ă Cu-n fluviu atîrnînd secera lunii Ţin minte chiar cîteva „respirări” Mai zice-se că a mers el, a mers Care i-au deschis sufletul Ducîndu-se numai... luceferii îl ştiu... Prin pădurile cele neumblate Dăruindu-mi-l. Cărări a netezit pe ceruri Constructor, el, de lumi, printr-un VASILE MIC Şi mîndru ce era, rosti un vers: pustiu,

https://biblioteca-digitala.ro gândul, formulat tot de vajnicul episcop şi evocat mai sus, că „nu poţi învia cu adevărat decât în pământul patriei”. Publicarea acestei opere majore a lui Francisc Pall – prin concursul atâtor personalități și instituții de diferite religii și (XXX) confesiuni – pune în lumină cu Masiva lucrare, scrisă în limba prisosință vocația ecumenică a română de Francisc Pall, a putut fi Clujului academic și universitar, a publicată în timpul vieţii autorului ei Universității napocense, care în Germania, numai într-o versiune găzduiește astăzi un dialog cultural prescurtată germană (Ein atât de intens. ______Siebenbürgischer Bischof in Se vede de aici, în primul rând, spiritul perenelor valori universale, în Römischen Exil: Inochentie Micu- conlucrarea dintre elitele ortodoxe și vederea propășirii patriei. Alma Ma- Klein (1745-1768), pentru ca în 1997 unite, în vederea promovării și ter Napocensis, căreia Accademia di (postum) să apară integral în limba perpetuării valorilor spirituale Romania i-a format dascălii și cerce- originară, la Cluj, în trei tomuri (două naționale românești, în acord cu o tătorii, îi urează, după datină și volume), cu titlul Inochentie Micu- frumoasă tradiție, care a condus la bună cuviință, Vivat, crescat, floreat! Klein. Exilul la Roma (1745-1768), făurirea statului național român unitar prin strădania regretatului acad. și a culturii naționale moderne. Câte ceva despre profesor Pompiliu Teodor, a Toate personalităţile evocate români și maghiari în trecut… profesorului Ladislau Gyémánt, ambii aici reprezintă destine de savanţi Raporturile româno-maghiare au de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, şi care s-au realizat în urma în urmă o istorie palpitantă, compli- prin conlucrarea ÎPS Lucian contactului cu clasicismul greco-latin, cată, plină de conflicte și de conci- Mureşan, mitropolit, şi PS George cu creştinismul, cu civilizaţia lieri, de atitudini egoiste și de gene- Guţiu, episcop, a scriitorului acad. medievală, renascentistă, barocă, roase deschideri, ca viața. Traiul în Augustin Buzura, preşedintele de- iluministă, pe scurt cu marele vecinătate și, adesea, în aceleași co- atunci al Fundaţiei Culturale Române, tezaur al culturii universale munități ne-a determinat să ne cu- a profesorului Konrad Gustav concentrat la Roma şi în Italia. noaștem, să ne examinăm reciproc, Gündisch (fost cercetător la Institutul Studiile ieșite din mintea și pana să ne urâm și iubim în același timp. de istorie din Cluj, stabilit azi în acestor cercetători au luminat aspecte Prima mărturie a unor contacte Germania), a monseniorului cărturar cu totul noi ale devenirii noastre prin româno-ungare este cuprinsă în Octavian Bârlea (de la München, timp, de la romanizarea și Gesta Hungarorum („Faptele trecut între timp la cele veşnice) şi a creștinarea strămoșilor noștri în ungurilor”), lucrare elaborată de un multor altora, nu în ultimul rând a limba latină până la făurirea cronicar anonim al unui aproape la fel echipei de specialişti de la Centrul de României moderne, într-o epocă de anonim rege Bela, cândva prin Studii Transilvane din Cluj. Primul binecuvântată, în care Regatul secolul al XI-lea, reluată ulterior, dar volum (242 de pagini de text) României putea să găzduiască pentru referitoare la întâmplări de până la cuprinde studiul erudit despre exilul prima oară în istorie pe aproape toți anii 1050-1060. Cronicarul (notarul) roman al marelui ierarh român românii. Faptul a fost posibil graţie maghiar, cu studii la o universitate transilvan, în vreme ce volumul al Accademiei di Romania (Şcolii occidentală (poate din Italia), spune doilea, în două părţi, de 401 şi, Române din Roma) şi seriozității că o ceată de unguri a trecut, respectiv, de 386 de pagini, include dascălilor și emulilor prezenți, în cele probabil după anul 900, dinspre 343 de documente inedite, în cu puțin peste două decenii de Bihor „dincolo de pădure” (= ultra limbile latină şi italiană (dintre anii libertate, la Roma. „Studiile” lor, cele silvam sau trans silvam), unde a 1744-1768), multe dintre ele mai multe de sute de pagini, publicate întâlnit o țară bogată, cu câmpuri memorii ale lui Inochentie Micu în Ephemeris şi în Diplomatarium cultivate, cu sare și materii sărate, cu pentru obţinerea drepturilor politico- sunt adevărate cărţi de sine aur prezent până și în nisipul râurilor, naţionale, culturale şi bisericeşti ale stătătoare, lucrări de erudiţie, demne locuită de români și slavi, țară în care românilor transilvăneni, adresate de oricare dintre marile istoriografii domnia o avea un anumit român, înaltelor foruri europene, ecleziastice ale timpului. La aproape o sută de ani ducele (voievodul) Gelou. De aici au şi laice. Cu această carte-monument, ai săi, instituţia merită o nouă pornit și neînțelegerile dintre istoricii visul roman şi român al lui Francisc viaţă, merită protejată, augmentată, români și cei maghiari: aceștia din Pall s-a împlinit, închizându-se întărită, nu defăimată, cum mai fac urmă afirmă că totul nu ar fi decât o cercul deschis în 1934, când unii ignoranți. Ctitoria marelui Vasile contrafacere, fiindcă românii nu tânărul emul venit din Transilvania Pârvan şi a României, emblema puteau fi în anul 900 în Transilva- pornea de bună voie, pentru o viaţă, spiritului românesc implantat la nia, pe când românii spun că nu e graţie Accademiei di Romania, pe Roma, de unde ne vin ființa, numele, nimic mai firesc decât prezența ro- urmele paşilor marelui înaintaş credința și limba, are înainte viață mânilor latinofoni aici, pe locurile exilat şi mort în Cetatea Eternă. lungă, spre a-și îndeplini misiunea fostei provincii romane Dacia, unde Francisc Pall, ca şi Inochentie, s-a destinată de fondatori, aceea de s-a plămădit poporul român… stins departe de ţară, poate cu iluminare a tinerilor savanți români în Acad. IOAN AUREL POP

https://biblioteca-digitala.ro MIHAI EMINESCU „Moldova e o ţară liberă şi nu ŞI BASARABIA (XIX) cucerită”

În partea a treia a studiului „Basarabia”, Mihai Eminescu îl rezervă 22 . Puterea, tăria unui popor, postula secolului „al şasprezecelea” . Pentru definitiv Mihai Eminescu, „a stat început, marele gazetar Eminescu începe „cu cîteva consideraţii de o totdeauna în drept (subl. M. 23 Eminescu)1.” „Le Nord” ar vrea ca noi, natură mai generală” . românii, „să renunţăm la dreptul nostru Eminescu sublinia că de „îndată 2 3 ce turcii au pus mîna pe oraşele Chilia de bunăvoie” , să tăcem „molcom” şi 24 să jucăm „după cum ni se cîntă”4. şi Cetatea Albă” , încetează orice ştire Oricât de slab ar fi un drept lipsit istorică „despre viaţa împrejurimilor ______lor”25 Reaminteşte, apoi, cititorilor cum 43 de arme „şi de putere”, el e tot mai tare 26 [capitulaţia – n. ns.] întî cu turcii” , „decît nedreptatea, tot mai tare decît „în dricul verii 1484” sultanul Baiazid prin care Poarta recunoştea „că neadevărul”5. Tătarii gazetei „Le Nord” II, intră cu oşti mari în Moldova şi Moldova e ţară liberă şi nu cucerită”44. „n-au trecere, ci sînt pure invenţii cucereşte Chilia şi Cetatea Albă. La Citează şi „tratatul” de la „1529” al lui pentru a arunca cu praf Europei, acea vreme, Ştefan Vodă, citează poetul Petru Rareş cu turcii, prin care aceeaşi neştiutoare de lucrurile noastre de la naţional din Grigore Ureche, „la loc gol Poartă acceptă să păstreze intacte Dunăre”6. nu îndrăznea să iasă; ci numai la „graniţele Moldovei… în toată strîmtoare nevoia, de le făcea 45 „Petecul acesta de pămînt”, cum îl 27. întinderea lor” şi că turcii „nu vor numeşte Rusia, pe care ar vrea „să-l sminteală” pătrunde mai departe înlăuntrul ţării, sacrificăm prieteniei noastre”7 cu ea, Pune cititorul în temă despre fără autorizarea expresă a lui Vodă”46. plecarea lui Ştefan Vodă la Clomeea „nu are pentru noi nici un echivalent în 28 De asemenea, tratatul stipula că „nici 8 „unde s-au împreunat cu craiul” , lume” . Pământul acesta înseamnă 29 un turc nu poate fi proprietar al vreunui 9 primeşte ajutor „3000 de oameni” , „i- 47 „misiunea noastră istorică” , tăria 30 imobil în Moldova” . noastră. Când, la 1462, sultanul au smintit pe turci” , „dar cetăţile care Turcii nu au cucerit Moldova cu „Mohamet”10 „intra în Ţara le-au luat turcii, Chilia şi Cetatea Albă, sabia, ci doar au ocupat milităreşte cele nu au putut să le mai scoată de la Românească contra lui Vlad Ţepeş 31 două cetăţi, atât de importante. Deşi voievod”11, un ostaş sîrb ce se afla în turci” (subl. M. Eminescu). slabă ca putere militară, închinată oastea sultanului, „Constantin Tot la 1485, îşi lămurea cititorii turcilor, Moldova şi-a conservat Mihailoviez de Ostraviţa”12 îi spuse Eminescu, toamna târziu, în noiembrie, drepturile istorice asupra teritoriilor „dacă vremea s-a răcit şi caii turcilor au cuceritorului oraşului lui Constantin 32 pierdute, aşa cum recunoaşte tratatul cum că „oricine s-ar război cu românii, slăbit” l-au lovit „pe Molcoci la „de la Cuciuc-Cainardgi, 10 [24] iulie 13 Catlabuga… de au topit toată oastea 48 chiar să-i învingă, numai pagubă are” . 33. 1774” . Faptul s-ar datora, nota Eminescu, că turcească” GICU MANOLE „românii nu sînt popor cuceritor”14 şi Iarăşi, poetul naţional îşi dezvoltă ______tocmai din acest motiv „apără ce-i al lor propria filozofie a istoriei, notând cum 15 că „puterea în istorie e o noţiune cu îndărătnicie” . Înşişi turcii sfătuiau 34 NOTE pe sultan „să nu facă război cu relativă” , dând exemplul Veneţiei 1Ibidem 2Ibidem. 3, Ibidem. 4 Ibidem. 5 16 medievale care, deşi „nu avea întindere românii” , deoarece n-aduce nici un Ibidem. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 mare”35 la vremea ei ajunsese o putere folos, „ci pier numai o mulţime de turci Ibidem. 10 Ibidem. 11 Ibidem.12 Ibidem. în zadar”17. Sultanul însă, le răspundea: însemnată a Europei. Dă şi exemplul 13 14 15 16 Moldovei lui Ştefan cel Mare, care, Ibidem. Ibidem. Ibidem. „Pînă cînd românii stă pînesc Chilia şi Ibidem. 17Ibidem. 18. Ibidem 19 Ibidem Cetatea Albă (subl. M. Eminescu), iar după ce turcii „îi iau Chilia şi Cetatea 20 21 22 23 36 Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. ungurii Belgradul sîrbesc, pînă atunci Albă” , acelaşi Ştefan Vodă „bate de-l 24 25 26 27 18 stinge mai tîrziu pe regele Albert în Ibidem. Ibidem. Ibidem. nu vom putea birui pe creştini” . 28 29 30 Codrii Cosminului”37, rămânând în Ibidem. Ibidem. Ibidem. Eminescu citează cartea unde a 31 32 33 identificat spusele lui Mohamed al II- Polonia după această grozavă Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. înfrângere proverbul „în zilele lui 34 Ibidem 1Ibidem 2Ibidem. 3, Ibidem. 4 lea: „Sbior Pisarow Polschih, secţiunea 38 5 6 7 8 19 Albert au pierit şleahta” . Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. a II-a, tom V, Warszawa, 1828” , fără, 9 10 11 îns , a numi i pagina. Şi totuşi, accentua gazetarul sublim Ibidem. Ibidem. Ibidem. ă ş 12 13 14 Concluzionează poetul naţional: care a fost Mihai Eminescu, „oricât de Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. 15 16 17 18 „…sultanul Mohamet ştia bine că acest viteaz să fi fost bătrânul domn al Ibidem. Ibidem. Ibidem. . 39 19 20 21 petec de pă mînt (subl. M. Eminescu) Moldovei” , oricât de puternic ar fi Ibidem Ibidem Ibidem. Ibidem. nu-i de dispreţuit, şi dacă el zicea fost, „contra Turciei sau a Spaniei din 22Ibidem. 23Ibidem. 24Ibidem. 25 vremea aceea n-ar fi putut rezista decât 26 27 28 aceasta la 1460, de ce să n-o zicem noi 40 Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. la 1878?”20. în defensivă” . Coborând în mormânt 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem. 32 „Ştefan Vodă… gîrbovit de greutăţi şi 33 34 35 Încheierea articolului stabileşte 41 Ibidem. Ibidem. Ibidem Ibidem definitiv de ce două secole Rusia a tot de vîrstă” , au lăsat vorbă urmaşilor 36 Ibidem. 37, Ibidem. 38 Ibidem. 39 cum că de „nu vor putea ţine ţara cum a stat cu ochii pe Basarabia: „Pe cîtă Ibidem. 40 Ibidem. 41 Ibidem. 42 Ibidem. ţinut-o el… să se închine turcului”42. vreme Basarabia este în mîinile 43 Ibidem. 44 Ibidem. 45 Ibidem.46 Aşa a făcut Bogdan, fiul lui Ştefan, la 47 48 noastre, Rusia nu va putea cuceri Ibidem. Ibidem. Ibidem. Orientul”21 (subl. M. Eminescu). 1511, care „încheie capitularea

https://biblioteca-digitala.ro Coroborate cu rezultatele căutărilor mele, fotografiile de familie mi-au oferit sugestii pentru câteva din articole de presă, privind prezențele morușcane la renașterea națională Motivația autorului contiguă Marii Reîntregiri. Un timp al amintirilor și comemo- Cel mai simplu mi-a fost să-l rării: la un an și jumătate după prezint pe bunicul Matei, pe care l-am întoarcerea din Japonia, trăiam într-o cunoscut bine. Despre fratele său, țară a emulației. Părea că mă pierd în Pompei, care a trecut la Domnul când banalități, în timp ce adevărații aveam șapte ani, am imaginat diverse Familia Ioan Morușcă, Constanța, români intraseră în anul Centenarului ipostaze, inclusiv discuția cu un 1906 Marii Uniri, cu dezbateri, analize, filosof rănit pe front, iar mai înainte ______studii, cronologii, recenzii, tălmăciri, despre despărțirea de iubita-i juns și la Năsăud, unde am descoperit toate zidite în edificiul împlinirii. preoteasă, Marioara, deportată la povestea unui marinar năsăudean din Ce mai puteam recupera? M-am Rust, imediat ce România intrase în Primul Război Mondial, a cărui viață trezit într-un vid. război, în august 1916, de Sfânta am redat-o separat. Brusc, timpul îmi prisosea, ca o Maria. Puternicele sale opinii Acum, în 2019, se impunea pagină albă. Au revenit întrebările: publicate în presa vremii m-au agregarea acelor scrieri sub o singură cine sunt, de unde vin, ce legătură am inspirat și în prezentarea democrației cupolă, ca o mică sală a unirii cu acest Centenar despre care sinodale transilvane, pentru ca, tot în memoriilor. Pașaportul de acces l-am vorbește o țară? În plan personal, cum amintirea sa, să public un memento al numit „Credențional 1918 – Triumf și pot să-l ajut pe fiul meu? Dar pe periplului său american. resemnare”. Mă inspirasem din mine, ca să-l pot ajuta? Ce obligații Inspirat de fotografiile celui de al credenționalul bunicului Matei pentru am față de trecut? doilea dintre frații Morușca, Silvestru, Sala Unirii, dar și din credenționalul De aici, până la memoriile familiale și de povestirile de familie, m-am fratelui său Pompei, pentru Sfântul conexe anului 1918, am pășit firesc. transpus în trăirile sale pe timpul Sinod. Înainte de toate, bunicul matern, războiului, într-un alt eseu. Care erau lianții acelor gânduri? Matei Morușca, unul din cei 1228 de Memoriile despre perioada Unirea și neamul morușcan. delegați în Sala Unirii, în 1918, meri- premergătoare Primului Război Cuib trainic de rândunici pe grinda ta un memento. Numerologia nu mă Mondial nu puteau să-l omită pe cerului din Cristești, cu ieșire spre pasionează, dar remarc prin analogie bunicul patern, Petru Șerban, Alba Iulia, neamul morușcan a migrat că în anul 1228, regalitatea maghiară, emigrant în Statele Unite în 1909, prin lume, în mileniul trei, clădind noi stimulată de papa Grigore al IX-lea, gândindu-mă la transilvănenii ajunși și noi cuiburi, până în Norvegia, crease episcopia cumanilor, condusă în acea perioadă la președintele Germania sau Statele Unite. de dominicanul Teodoric, care a in- Woodrow Wilson, spre a susține Rândunica poartă noroc gospodăriei terzis ortodoxia, pentru ca apoi, nea- cauza românismului din Imperiul de care și-a atașat cuibul, își mul nostru preoțesc să lupte pentru Austro-Ungar. construiește sălașul din lutul locului, recuperarea drepturilor în Apuseni. Pe siajul bunicului patern, am a- ceea ce n-o oprește să plece departe, Primul pas reușit spre atestarea ______când vremea se înăsprește, spre a participării bunicului la Marea Adu- reveni în timpuri mai bune. nare din Sala Unirii era de bun augur: Oriunde or fi ajuns urmașii directorul Muzeului Unirii, Gabriel morușcanilor, ca niște rândunici Rustoiu, mi-a pus la dispoziție copia migratoare, am certitudinea unui Cer „credenționalului” care-i permisese unic sub care și-au atașat cuiburile, alesului Matei Morușca, absolvent de purtând ADN-ul Apusenilor și teologie, învățător în Presaca câmpurilor cu brândușe ce se întind Ampoiului, să participe ca delegat la primăvara până la Roșia Montană, votul Reîntregirii. comori mai de preț decât aurul ce Știam că bunicul cunoscuse licăre în pâraiele repezi dintre brazi și Regatul României, la vârsta de 16 ani, jnepeni. împreună cu părinții și ceilalți 5 frați, Cine putea să-mi adune amintirile cu 12 ani înaintea Unirii. și scrierile? Pe patru dintre frați i-am identificat Mereu cu gândul la Centenar și la în diverse ipostaze adiacente Marii morușcani, am avut un vis în care Uniri: bunicul Matei – deputat la Pompei, confesorul militar, întors din Marea Adunare, Aurel în lista cealaltă vreme a vieții sale, îmi participanților pe Câmpul lui Horea povestea ca într-o Șeherezadă, episod din 1 Decembrie, învățătorul după episod, memoriile conexe Marii Silvestru – soldat în armata austro- Reîntregiri. I-am lăsat amprenta ungară, devenit sublocotenent în personală să marcheze întregul fir al armata română, iar Pompei, cel mai povestirii, întruchipându-i narațiunea. mare, confesor militar. Credențional Matei Morușcă RADU ȘERBAN

https://biblioteca-digitala.ro Convorbiri duhovnicești începe mai cu adevărat istoria sângelui, istoria plinirii vremii. De atunci, de la pruncii uciși de Irod, în

„Sfântul Ioan și-a scris numele în zona Betleemului, și până astăzi, cartea vieții cu sângele său. ” creștinismul își scrie istoria cu sângele martirilor. L.C.: Înaltpreasfințite Părinte Istoria creștinismului n-a fost Mitropolit, ne-ați mai împărtășit scriesă cu cerneală. Istoria creștinis- cuvinte de folos despre Sfântul Ioan mului se scrie și astăzi cu sânge de Botezătorul, totuși vă rugăm să ne martir. Și cred că vedeți aproape în vorbiți acum despre moartea lui de I.P.S. Ioan, la Reghin fiecare zi, în mass-media câți creștini martir. ______sunt uciși într-o parte și în alta a Îps. Ioan: Răsfoind calendarul capul Sfântului Ioan înainte ca Sf. lumii. istoriei neamului pământesc în Țara Ioan să-L boteze pe Hristos Domnul? L.C.: Înaltpreasfințite Părinte lui Israel, în urmă cu două mii de ani, Deci tăierea capului a fost după ce-L Mitropolit, vă rog un cuvânt despre observăm scrisă ziua de naștere a lui botezase pe Mântuitorul. L-a botezat preotul Zaharia care a pus la îndoială Irod Antipa, cel care trona peste și L-a prezentat lumii! Aceasta vestea nașterii unui fiu. Galileea și Pereia. Iată că nu numai constituie ultima pagină din istoria Îps. Ioan: Preotul Zaharia a pus astăzi, ci cu mii și mii de ani în urmă, Vechiului Testament. Sfântul Ioan își la îndoială cuvântul unui înger, de oamenii își prăznuiau ziua de naștere încheiase misiunea pentru care îl aceea a rămas mut. Dacă n-a crezut – este un lucru bun, dar dacă îl faci pregătise Dumnezeu, îl alesese Zaharia cuvintele arhanghelului, mă după rânduiala lui Dumnezeu, adică Dumnezeu din pântecele maicii sale, întreb: cum de mai pot eu să grăiesc în ziua ta de naștere să-L preamărești Sfânta Elisabeta, ca să-L boteze și să- în sfânta biserică, că eu nu cuvânt de pe Dumnezeu care ți-a dat naștere și L arate lumii pe Mântuitorul: iată arhanghel n-am crezut, ci, de atâtea să-i săruți mâna măicuței tale, mâna Mielul lui Dumnezeu care ridică pă- ori, m-am îndoit și mă îndoiesc și mă cu care te-a legănat și, ca o rândunică, catele lumii! După această minunată clatin, ca frunza din copac, în ți-a pus și prima fărâmiță de pâine în activitate de propovăduire și de cuvântul însuși al lui Dumnezeu din gură. Cine își prăznuiește în felul arătare în lume a lui Hristos, parcă Evanghelie. Doamne, cum de nu m-ai acesta ziua are binecuvântare de la ne-am fi așteptat să-și ducă viața ca amuțit până acum? De câte ori n-am Dumnezeu. Însă nu așa s-a întâmplat un pustnic, în pustia Iordanului. Dar crezut în Evanghelia Ta, Ți-am cu Irod. După relatarea Sfântului vedeți, Dumnezeu nu l-a încununat pe judecat lucrările, cuvintele! Cum, Apostol Marcu, a făcut ospăț mare și Sf. Ioan cu liniște, cu pace, ci a pus Doamne, de mai grăiesc, de nu sunt acolo fiica Irodiadei, nepoata sa, a pe capul său nu o coroană de aur și mut ca preotul Zaharia, odinioară? jucat nebunește și a aprins inima de diamante, ci i-a pus pe capul său o Să dăm slavă lui Dumnezeu că de plăceri, de desfătare lumească a coroană făcută din sabie. atâtea ori ne-am îndoit în credință și regelui Irod. S-a simțit dator, pentru L.C.: Foarte ciudat, în Evanghelie și a avut milă de noi să că i-a făcut acest joc de ziua lui, să-i Înaltpreasfințite Părinte, putem să ne nu amuțim. Să-L putem lăuda pe El și ofere ceva, ca recunoștință, și a arun- întrebăm: oare așa știe Dumnezeu să- mamele să-și învețe pruncii dulcele cat vorbele acelea ca să-i ceară până și răsplătească sfinții? grai al mamei dar și dulcile cuvinte la jumătate din împărăție și-i va da. Îps. Ioan: Așa e. Să-i dea pe ale lui Hristos Dumnezeu. Știți ce i-a spus mama, Irodiada: mâna celor care au sabie? Așa a Mă gândesc că poate își mai să-i ceară capului Sfântului Ioan rânduit Dumnezeu ca Sf. Ioan să-și face Dumnezeu milă cu noi, ca să-i Botezătorul. Îi era de trebuință acestei scrie numele în cartea vieții cu putem învăța pe cei mici graiul nostru femei capul tăiat, însângerat al unui sângele său. N-a lăsat Dumnezeu să i- dulce românesc, să-i învățăm să se om? Credeți că a cerut acel cap l scrie cineva dăltuit într-o stâncă, ci a roage în limba română și să le binecuvântat să-l ducă în casa ei ca spus: scrieți, în cartea vieții, numele spunem că Hristos S-a născut în sfinte moaște? Să-l cinstească? Nu, n- cu sânge, ca să nu-l mai șteargă Betleem și a înviat a treia zi după a Sa a avut nevoie de acel cap. Nu capul nimeni niciodată! De aceea, în patimă și moarte. Vai de aceia care, lui a vrut ea să se taie, ci glasul primele veacuri creștine, mare cinste prin această viață, vor trece în țara Sfântului Ioan, vocea lui, biciuirea era pentru familiile din rândul cărora muților! Un teolog dădea o definiție păcatului pe care o făcea Sf. Ioan. Dar se ivea câte un martir care se boteza precum că iadul este locul unde nu vocea nu se putea tăia în vremea în sânge. mai poți iubi. În iad nu se mai poate aceea decât prin tăierea capului. Iată, Ioan L-a botezat pe Hristos iubi și nu se mai poate grăi, este o Numai așa a știut ea că va scăpa de în limpedea apă ca și cristalul a lume eternă a muților. cuvintele de pocăință și de îndreptare Iordanului, iar Hristos a îngăduit ca Binecuvântat să fie Dumnezeu că ale Sfântului Ioan. Ioan să fie botezat în sângele său. În cititorii acestui text au evadat din L.C.: Dacă n-ar fi fost tăiat momentul acela, când a țâșnit sângele lumea muților, din lumea acelora care capul Sfântului Ioan, ar fi fost alta din gâtul său, a început să curgă un nu cred în Preasfânta Treime soarta creștinismului? râu între Vechiul și Noul Testament. Dumnezeu și trăiesc în țara și în Ce s-ar fi întâmplat? În momentul acela istoria s-a împărțit, lumea acelora care cântă ca păsările Îps. Ioan: Da. Care ar fi fost, în mod cu totul vizibil, în istoria cerului, dând slavă lui Dumnezeu → oare, soarta creștinismului și a vieții așteptării venirii lui Hristos pe A consemnat noastre dacă Irod i-ar fi tăiat pământ și de atunci, cu ultimul profet, LUMINIȚA CORNEA

https://biblioteca-digitala.ro Amvon -Şi de ce nu mi-ai spus-o mai repede? Din acel moment, femeia începu să se simtă mai bine şi din ce în ce mai El era un bărbat robust, cu o voce bine. Iar astăzi este foarte bine. Pe puternică şi cam dur în modul lui de a când medicii şi specialiştii continuă să fi. Ea era o femeie dulce şi delicată. se întrebe ce fel de boală a avut şi care S-au căsătorit. El se ingrijea de casă şi medicament extraordinar a făcut-o să de educaţia copiilor. Copiii au crescut, se însănătoşească aşa repede. s-au căstorit şi au plecat. O poveste ca Ia aminte, nu aştepta niciodată multe altele… ______ziua de mâine pentru a-i spune cuiva Dar, pe când toţi copiii s-au că îl iubeşti. Fă-o imediat. Nu gândi aranjat, femeia şi-a pierdut zâmbetul, -Cred, cât se poate de simplu că soţia dumneavoastră nu mai are nicio astfel: „Dar mama mea, copilul meu, şi deveni din ce în ce mai slăbită şi mai soţia mea… ştiu deja! Poate că o ştiu! palidă. Nu mai reuşea să mănânce şi în tragere de inimă ca să trăiască. Fără să spună nimic, omul s-a Dar pe tine te-ar obosi, dacă ai auzi-o scurt timp nu s-a mai ridicat din pat. de mai multe ori? Nu te uita la ceas, Îngrijorat, soţul o duse la spital pentru aşezat lângă patul soţiei şi o luă de mână. O mână fină, care se pierdea în ridica telefonul: „Sunt eu. Vreau să îţi investigaţii medicale. Au venit la spun că ţin la tine”. Ia-o de mâna pe căpătâiul ei medici şi apoi specialişti imensa palmă a omului. Apoi, cu o voce răsunătoare, spuse răspicat: persoana pe care o iubeşti şi reamin- faimoşi. Nici unul nu reuşea să teşte-i mereu: „Am nevoie de tine. Ţin descopere de ce boală suferea. -Tu nu vei muri! -De ce?, îl întrebă ea, cu un glas la tine, ţin la tine, ţin la tine…” Clătinau cu toţii din cap. Ultimul Pr. GHEORGHE NICOLAE specialist, îl luă deoparte pe om şi îi stins. ŞINCAN spuse: -Pentru că eu am nevoie de tine! ______

Convorbiri duhovnicești NICI PICURII Roțile acestea au scăpat morții → L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, Definitive, știu că multe biserici și mânăstiri au Cine îți luptă războaiele ? Au scăpat de a duce pe ultimul drum.. Cine îți trece furtuna? hramul Tăierea Capului Sfântului Simt nevoia de toamnă viață, Nici picurii, bruma, puhoaiele, Ioan Botezătorul . Vă rog să numiți Să reculeg pomul, Nici soarele, stelele, luna, una care are rezonanțe deosebite în Să mă adun din mine, omul. sufletul Înaltpreasfinției Voastre. Nici moartea, nici viața-mpletită Îps. Ioan: Măritul voievod al 01.10.2019 Secunde-ncurcate-n fuiorul ce-l țesi, Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt, în Nici clipa creației, nici clipa murită, localitatea Reuseni, județul Suceava, UN SUFLET IN PLUS Nici frunzele moarte-n copacii cei a ridicat o biserică cu deși, hramul Tăierea Capului Sfântului O toamnă ucide în mine,

Ioan Boteză torul, în amintirea tristă Agonic imagini de-aramă Singur cu tine, nici șarpe, nici mărul, din viața lui, când tatăl său, voievodul Și vieți trec în viața ce vine Străbați încă astăzi un drum interzis, Bogdan al II-lea a fost ucis la 15 Și teama în groaza din teamă octombrie 1451 de uzurpatorii de Minciuna nu-ți luptă și nici adevărul tron. I-au tăiat capul acolo, la Furtuna nu-ți trece...Nu-ți luptă un Și nici nu mai știu ce să spun, Reuseni, iar Ștefan cel Mare s-a vis. Acum când târziul e rege Ori frunzele poate s-adun, gândit să zidească pe acel loc o 08.01.2018 biserică cu hramul Tăierea Capului Așa poate voi înțelege,

Sfântului Ioan Boteză torul, întru EU OMUL De ce nu mai știu ce să fac amintirea Sfântului Ioan și a tatălui Și stau doar citind dintr-o listă, său. S-a tăiat capul unui om! Dar Simt nevoia unei toamne, viață! Cu nume ce-s șterse și tac, când vom ridica și noi o biserică, o Undeva, belșugul lumii De ce toamna-i rece și tristă mânăstire, în amintirea tăierii capului Trece în carele pline, Și nici nu mai știu rugăciuni a milioane de copii care n-au fost Pe drumuri prea albe S-alung corbii orbi de la geam uciși de Irod, ci de mamele lor? Și încă mai cred în minuni, De aceea, te îndemn, iubită Și curge mustul din ele În ceea ce nici nu mai am mamă, să nu rămâi mută înaintea lui Cu tristețea nepăsării de plin,

Dumnezeu, a judecății celei mari, De deplin, Și nici nu mai știu cum să plâng, apără, grăiește, salvează pruncii Cuvinte rămân de nespus neamului nostru românesc, fiii acestui Roțile scârțâie vesele, Pe holul acesta prea lung neam. Dați-le învățătură creștină Se frânge rotundul Acum e un suflet în plus. fiicelor dumneavoastră, ca pe ale lor Cât iarăși devin lemn, brațe, să le învrednicească Dumnezeu Devin stare viață! 04.11.2018 a legăna fiii pentru țară și mai ales Fără de vlăstare, SILVANA ANDRADA TCACENCO pentru Împărăția lui Dumnezeu. Salvate de foc;

https://biblioteca-digitala.ro anul 1802, a fost cumpărată ulterior de locuitorii din Cerghizel și mutată acolo în 1937, spre a găzdui slujbele Uneori ne îndrăgostim de o clădire. până în 1981. Vârsta ei reală nu se Ochiul o fotografiază repetat, până îi cunoaște, pe ancadramentul din lemn devine emblematică. În copilărie, de brad de la intrare stând scris anul biserica din Cerghid a însemnat, 1802, când a fost refăcută. Aflu că pentru mine, „biserica perfectă”. O preotul Daniil Roman a păstorit în vedeam zilnic peste drum, etalon de acea bisericuță, hirotonit la 25 clădire bisericească, prin formă, octombrie 1848 de episcopul Andrei ______dimensiuni, amplasament și, mai ales, Șaguna21. începutul rugăciunii „Împărate ceresc, pictură murală. Îi port imaginea în Pe aceeași colină din mijlocul Mângâietorule...”. În patru colțuri ale suflet, giuvaer al prunciei: comunei, s-a înălțat, pe la 1750, o altă imaginii rotunde a Pantocratorului, se „biserica!”. În ea se regăsea clădirea, biserică de lemn, mai mare, demolată înfiripau cei patru evangheliști. dar și Biserica nevăzută, ce mi se în anul 200722, pe motiv că era Lumina de afară combinată cu cea din deslușea treptat, adunare a celor „veche și stricată”. interior le schimba mereu expresia chemați, ceva imemorial, invizibil și În sfârșit, în anul 1932, s-a târnosit feței, în acord cu luminile și umbrele sfânt, ceva ce putea fi infinit și în „biserica”. În ea intrasem cu pietate la din cugetul meu. Înspre altar, același timp minuscul, ceva cât bolta vârsta de cinci ani, în 1956, sub fiorii deasupra catapetesmei, la Cina Cea cerului, dar care se putea plia în evlaviei. de Taină, Hristos binecuvânta pâinea sufletul unui copil. Adunând Iarna, priveam flăcările albăstrii și vinul, în momentul Sfintei comunitatea în centrul spiritual al în soba de fontă emailată pe care văd Cuminecături. Icoanele mici de pe comunei, devenise o parte a și acum înscrisul: „Sonametan”. Mă catapeteasmă îmi vorbeau tainic, așa conexiunii mele cu oamenii dar și cu fascinau lămpile cu gaz metan, cu cum bănuiam că vorbeau între ele mine însumi. O vreme, clădirea de pe lumina lor albă și misterioasă, îngâ- după golirea bisericii. Sfinții chiar deal trona deasupra satului, precum nându-se cu pâlpâirea lumânărilor, locuiau și trăiau acolo. Simt și acum Biserica divină deasupra tuturor spre a-mi transmite o binecuvântată fiorul Crăciunului, reconstituind în lucrurilor, văzute și nevăzute. energie intimă, garantă a convingerii minte, pe semicupola stranei din Puține amintiri, de la kilometrul că rugăciunea mea va ajunge acolo dreapta, scena Nașterii Domnului, cu zero al conștiinței de sine mi-au sus, unde trebuie. păstorii de o parte și magii de rămas gravate în memorie precum În mintea mea, pe lume exista o cealaltă, pe fundalul Bethleemului. biserica din Cerghid. De ea mă leagă singură biserică. De sus, tăcerea îngerilor sugera „O ce duioase amintiri. Ascult în Mi-am conștientizat existența în veste minunată”. În partea opusă, pe subconștient partitura inconfundabilă umbra unui răsunet de clopote pe semicupola dinspre nord, în icoana a duetului de clopote, ecou prelung două voci, care marca, în tonalități Învierii, soldații romani, de o parte a desprins de mult de sursa-i sonoră. În diferite, sărbătorile, nașterea, Mântuitorului, contrastau cu îngerii, 1956, la vârsta de cinci ani, priveam căsătoria și moartea, punându-mi un de cealaltă. O forță divină stăpânea dintr-o căsuță de vis, vis-a-vis de nod de emoție în gât. întreaga icoană cu chipul de biserică, lupta ciorilor pentru Reconstitui imaginile din interior și învingător al morții. Acele chipuri supremație pe vârful crucii din turn. văd între icoane niște trepte pictate în trăiau chiar acolo, în biserică, le Dădeau atac zadarnic pilastrului zigzag, așa încât, printr-o iluzie visam noaptea zburând diafan cu aripi Cerului, fără să poată clinti nimic, optică, uneori urcă de la dreapta la de îngeri. Lor le datoram empatia împielițatele, din trăinicia templului. stânga, alteori invers, la fel cum pentru enoriașii din biserică și pentru Chiar de s-ar fi așezat toate ciorile din expresiile îngerilor diferă de la o viață, în general. lume pe acel pilastru, tot nu ar fi săptămână la alta. Păstram pentru Naosul, partea dinspre altar a reușit să-l dărâme. mine mica descoperire și nu întrebam bisericii, rezerva bărbaților stranele Ușor, cu timpul, am înțeles că nu pe nimeni de ce. Era taina mea de de lemn vechi, sculptat și mobilierul este singura biserică din lume, iar copil. Nu am întâlnit o mulțumire special al cântăreților. Între naos și când lucrurile s-au așezat în matca sufletească asemănătoare cu aceea pronaos (zona femeilor, unde mă recunoașterii de sine, m-am convins când priveam interiorul „bisericii”. ținea mama în brațe), peretele sudic că doar scurtă vreme reprezentase Habar nu aveam de rânduielile înfățișa Botezul Domnului, iar cel pilastrul Cerului până când a devenit privind pictura ecleziastică, dar știam nordic - intrarea în Ierusalim. Mă doar pilastrul Cerghidului, un ghid că totul trebuia să fie așa cum era. minunam că asinul, aplecat spre prin Cer pentru copilul de cinci ani, o Pantocratorul de pe bolta centrală crenguța întinsă de un copil, nu simte clădire de care mă îndrăgostisem domina cuvioșenia enoriașilor. povara. definitiv. Înconjurat de cetele îngerești, în Dominată în mod firesc de icoana Încerc să aflu detalii istorice despre culori blânde, Iisus întruchipa Maicii Domnului, bolta altarului îi bisericile din Cerghid. reda și pe sfinții ierarhi, iar în firida Prima atestată documentar, mică, de nord a altarului, la proscomidie, din lemn, a intrat pe lista 21 Dumitru Suciu, „Soldați fără uniformă”, pg întrezăream printre ușile împărătești monumentelor istorice20. Reclădită în 117, Ed. Argonaut – 2011 trista icoană a coborârii de pe cruce. 22 http://old.presidency.ro/static/rapoarte/ Fără cusur, pe Sfânta Masă a→ Raport%20CPPCSINR.pdf RADU ȘERBAN 20 cod LMI MS-II-m-B-15623

https://biblioteca-digitala.ro altarului, crucea a rămas în mintea miopie, la vârsta primelor noțiuni mea etalonul icoanei răstignirii. despre sinele nevăzut, mintea mi se În pragul pronaosului, scările urcau închidea neîndoios în matricea spre balconul unde cânta corul bisericii, preamărind-o. bisericii, mai ales la sărbători mari. Cireșul și prunii dintre morminte, Cine a pictat acele minunății ce cu florile lor parfumate, ne alungau mi se înfățișau perfecte? Catul orice gânduri negre despre cimitirul Bogdan profesor la Școala de Arte învecinat. Pe marginea aleii ce urca Frumoase din Cluj, cu studii la Paris dinspre casa parohială, mormintele și precepte de învățământ preluate din eroilor se aliniau îngrijite, indiferent pictura lui Paul Cézanne. El a pictat și că erau rămășițele pământești ale cupola altarului Catedralei Ortodoxe românilor sau nemților, cu câte o a Vadului, Feleacului și Clujului și o cască metalică pe fiecare cruce. parte din icoanele murale ale bisericii Un văr mai mare ne povestise ortodoxe din cartierul Iosefin al cum, în toamna lui 1944, în curtea Timișoarei. casei parohiale soseau carele, Dar cine a conceput și proiectat așezându-i pe jos: de o parte răniții, „biserica”? Arhitectul Victor ______de cealaltă morții. Smighelschi, autor al proiectului solemnitate cum la puţine sfinţiri de Dintre amintirile mai recente, am Pavilionului românesc la Expoziția biserici a mai fost, datorită în primul vie o imagine panoramică din 1972, Internațională de la Belgrad, din 1937 rând tocmai acestei atmosfere de când zburam pentru prima oară cu și al Palatului Cultural din Blaj, 1930. pietate, revărsate de podoaba avionul spre București, decolând de la Mă fascinează detaliile din istoria chipurilor sfinte de pe pereţi, în Târgu Mureș: înclinată puternic pe contrast cu pereţii goi şi reci ai bisericii, mai ales că locurile îmi sunt 23 stânga, aeronava îmi dezvăluia o cunoscute, iar pe o parte din perso- atâtor biserici de ale noastre”. priveliște panoramică a satului, cu naje am avut cinstea să le cunosc. Printre preoții slujitori s-au numărat biserica în centru, aproape aureolată. Îmi imaginez ziua sfințirii, 13 Matei Morușca din Icland, viitorul * noiembrie 1932. În seara din ajun, în meu bunic, și Apostol Vlad, cel ce În via , unele cuvinte î i des- gara Nirașteu (astăzi Ungheni) sosea urma să-mi fie primul învățător. ță ș lușesc treptat sensurile, cum treptat profesorul universitar Gh. Bogdan Rememorarea „bisericii” îmi s-au decriptat în sufletul meu sensuri- Duică. În aceeași gară a fost induce o stare de bine, de reverie, de le „bisericii”. V d acum zidurile ecle- întâmpinat și episcopul Dr. Ioan nostalgie. În ziua de Paști, în hăinuțe ă ziastice din Cerghid, renovate, v d Stroia, episcopul armatei, rudă a noi, ieșiți de la slujbă, ciocneam ouăle ă donatorului (Ioanes Oasia) pentru între noi, copiii. Fixat de zidul pictura interioară complet refăcută și înțeleg că în bună parte „biserica” construirea bisericii. Protopopul exterior, firul de oțel al perfect exist acum doar în sufletul local, mai mulți preoți și alte paratrăsnetului dădea garanția ă ă meu. Vecin t ile s-au schimbat, notabilități, împreună cu un grup de protecției în fața furtunilor ă ăț oamenii de atunci au plecat în bună elevi înșiruiți de-a lungul căii ferate, dezlănțuite. Câtă suferință își asuma parte pe tărâmurile drepților, iar cu flori în mâini, le-au urat bun sosit. biserica pentru noi, să culeagă și să Un alai întreg a plecat apoi spre absoarbă prin trupul ei toate fulgerele căsuța s-a topit ca într-un vis al meu. Clădirea ecleziastică de care mă Cerghid, la 9 km, unde, la intrarea în periculoase de deasupra comunei. Și îndrăgostisem definitiv și-a deslușit sat, i-au încadrat călăreții și i-au câtă putere, să reziste furiei norilor, recent prezența fizică reînnoită, condus în centru. Acolo, în fața unei când se lumina cerul întreg, iar noi ne topind imaginile copil riei în porți de triumf frumos împodobită, îi făceam cruce, măcar cu limba în cerul ă amintiri. Tot la fel, unele expresii de așteptau alți preoți și localnici. gurii, dacă eram la școală. Aveam la cinci ani, total f r de în eles Presa clujeană a descris cu încredere că biserica veghează pentru ă ă ț atunci, incantații mirifice, au ieșit sensibilitate momentul bucolic: noi, cu aripi nevăzute deschise, ca o „Biserica e așezată pe o colină cloșcă iubitoare. Supărați, ciocnindu- ușor din mirajul neînțelesului, lăsând stăpânind aproape întreg satul, nu se între ei, norii încercau să ne o umbră de alean. Cuvântul fără sens „Cerestate” avea să se devoaleze în numai prin locul înălţat ci şi prin lovească, dar biserica ne apăra de „Ceresc Tată”, să mă-nvețe să fac frumseţea exterioară de biserică uliul prădător. Fulgerele se scurgeau zidită în stil ortodox, adaptat stilului prin biserică în pământ, până în bine. ardelenesc, cu turn în loc de cupolă. flăcările iadului. Când tuna, nu ne „Biserica” a rămas și ea o mirific incanta ie, inexplicabil în Atmosfera stilului ortodox e ascundeam sub pat, ci aveam ă ț ă cuvinte, ascunsă în spatele splendidei completată în interior cu pictura- încredere că biserica ne apără, cum frescă executată în stil bizantin apără și păsările cerului, ocrotite în construcții ecleziastice renovate de modernizat, îmbinându-se impresia pod. Trebuia doar să nu ne îndoim. azi. de sfinţenie cu cea artistică. Efectul Atașamentul profund față de o Privesc cerul, nedumerit: oare ce îl ține acolo sus, dacă nu mai are acestei atmosfere s-a simţit a doua zi clădire poate înnobila, dacă nu la sfânta liturghie, când membrii alunecă spre animism. Într-o candidă pilastru? Sunt pedepsit, am orbit? Au familiei ctitorilor, oaspeţii şi dispărut treptele în zig-zag, de la stânga spre dreapta, sau invers, oare, credincioşii au asistat la un serviciu 23 pe unde mai urc în ve nicie? religios care a decurs cu o „Renașterea” nr. 47 din 20 noiembrie 1932, ș Cluj

https://biblioteca-digitala.ro Destinul unui cărturar Și astfel Nicolae Maneguțiu s-a stabilit la Târgu-Mureș, localitate în care a trăit 12 ani, aﬁrmându-se aici ca vrednic Protopop, cu ascultare (II) onorabilă, și plină de responsabilităţi, ca om de cultură şi luptător pe tărâm Nicolae Maneguţiu, în 29 politic pentru drepturile naţionale ale ianuarie 1890, îi va scrie din Sibiu românilor din Monarhia Austro- aceste lucruri protopopului Ungară. Viaţa tânărului preot n-a fost Reghinului, Galaction Şagău24, cel uşoară. care fusese însărcinat cu Îndată după instalare, la 9 administrarea protopopiatului Mureş, februarie 1890, Protoprezbiterul în urma morţii protopopului Partenie Nicolae Maneguțiu îi va informa Trombitaş, anunţându-l că a fost printr-o Circulară25 pe toţi preoţii numit protopop al Târgu-Mureşului, protopopiatului, despre numirea sa prin decizia nr. 690 din 25 ianuarie „ca administrator protopresbiteral al ______dată de mitropolitul Miron Romanu, tractului M[ureş] Oşorheiu”, prin onorificul oficiu, de care prin vocea anunţându-și şi sosirea cu trenul la decizia nr. 690 din 25 ianuarie 1890, archipăstoriului, m-am învrednicit. ora 6 dimineaţa, în data de 6 februarie dată de mitropolit - în care, îşi ia Responsabilitatea ce prin 1890. următorul angajament: aceasta am luat asupră-mi, înaintea „Nr. 3/1890 Protop[popiat]. lui D-zeu şi a oamenilor, este atât de Nr. 137/1890 mare, încât eu pătruns de mărimea Prea Onorate Domnule Cercular ei, nici pe un minut nu-mi voi putea Protopresbitere! Cătră Onorata preoţime uita de ea, ci strădania mea toată va Prin părinteasca decisiune a tractuală şi cătră toţi creştinii drept fi aţintită într-acolo, ca să mă fac Excelenţei Sale Înalt Preasfinţitului credincioşi din tractul vrednic de încrederea supremei nostru Arhiepiscop şi mitropolit de protopresbiteral gr[eco] orient[al] al noastre autorităţi bisericeşti, precum data 25/I a.c.<1890> Nr.690- denumit administrator onestă, şi prin povăţuire spre tot protopresbiteral al tractului M[ureş] Drept o voce providenţială, lucrul bun, iubirea şi stima tractului. Oşorheiu, am primit asupră-mi o voce a atotputernicului Părinte Spre acest scop, nu voi lăsa sarcină, nu un favor. ceresc, carele prevede toate şi de nici un factor, nici o putere morală, Am desconsiderat tigua mea toate îngrijeşte, văd eu întru ori materială, de care am dispune în personală, interesele mele denumirea mea de administrator tract, nefolosită spre binele şi particulare, am părăsit plăcuta-mi p[roto]presbiteral al tractului M. înflorirea lui, al sf[intei] noastre posiţie de paroh a unei dintre cele Oşorheiu prin decisiunea Escelenţei biserici, şi în sens mai larg a întregii mai frumoase parohii şi am primit Sale Înalt Preasânţitului nostru naţiuni. aceasta onorifică chemare, numai din Archiepiscop şi Metropolit de data 25 Ştiut este însă, că individul ferma credinţă, că - deschizându-mi- Ianuariu a.c. Nr. 690 Pres. singuratec, dispunând de o unică se un larg teren de activitate – mai În faţa acestei voci – „Va lăsa putere, puţin este în stare a face. De mult voi putea folosi bisericei şi omul pe tatăl său şi pe mumă-sa … aceea, eu prin acest prim circular al naţiunei mele, ca până acum. iară eu zic, de Christos şi de meu, chem mai întâi de toate întreaga Ţin de a mea datorinţă a-ţi biserică…” – În faţa acestei voci, am preoţime şi pe toţi factorii de valoare notifica aceasta Reverenţei Tale, ca desconsiderat tigua mea personală, ai acestui tract, la co[n]lucrare fostului administrator şi ca interesele mele particulare, situaţia frăţească şi pacinică, la unirea protopresbiteului învecinat, cătră mea întărită şi plăcută ca paroh al armonică a tuturor forţelor noastre, carele sperez a mă putea adresa în unei[a] dintre cele mai frumoase, mai unire ce se produce prin „legătura viitor de multe ori pentru sfat şi înfloritoare, mai bine dotate, mai dragostei întru Christos” – fiindcă ajutor colegial. numeroase comune, - am părăsit numai aceasta produce roade bune şi La M[ureş] Oşorheiu voi sosi căminul meu, pe părinţi şi pe frăţini, abundante. cu trenul de marţi 6/II a.c. 6 ore şi dulcile suveniri, ce mă leagă de Din parte-mi dau la locul dim[ineaţa], prezetându-mă imediat această comună a mea natală, şi – în acesta, sărbătoreasca promisiune: că Rev. Tale. deplină constiinţă, că asupră-mi nu nu voi lipsi nici un minut, nici mă voi Recomandându-mă binevoinţei iau un favor, ci o sarcină, dar cu clăti o lineă, de la detorinţa, Reverenţei Tale, sunt speranţa în D-zeu şi cu ferma ce mi se prescrie din orice punct de Sibiu, 29 ianuarie 1890 hotărâre, că – deschizându-mi-se vedere de oficial meu, ci voi încerca Cu profundă stimă prin aceasta un mai larg cerc de totul, ce duce la pace, iubire, armonie Maneguţ m.p. activitate, mai mult să folosesc şi unire şi prin ele la o lucrare Adm[inistrator] proto[popesc] bisericii şi naţiunii mele, - am primit fecundă. Protopresbiter” Onest, muncitor şi drept am fost, ca paroh, aceeaşi voi să → 25 24 ANDJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Pr. Dr. GHEORGHE NICOLAE ANDJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Tg. Mureş, dos. 126, f.10-11. Ș INCAN Tg.Mureş, dos.126, f. 5.

https://biblioteca-digitala.ro rămân pe toată viaţa mea, şi în baza Maneguţiu face un raport26 în care aceasta rog îndeosebi pe Onorata critică pasivitatea conformistă a unor preoţime tractuală, ca să se grupeze membrii din conducerea bisericii cu toată încrederea în jurul meu, ortodoxe. folosindu-se de toate puterile mele, ca Ca şi deputat la Congresul de ale sale proprii – şi va afla la mine Naţional Bisericesc din 1897, cere totdeauna iubire, sfat şi ajutor. întocmirea unui proiect de regulament Antecesorul meu de pie pentru catehizarea elevilor de la memorie păr[intele] Sf[inţia sa] şcolile populare elementare, capitale, Trombitaş, fiind adâncit în bătrâneţe, medii, civile, de industrie şi comerţ. în ultimii ani ai vieţii sale, nu întru De asemenea, solicită „să se toate a putut corespunde detorinţelor elaboreze un condice sistematic al grele şi numeroase ale oficiului. legilor noastre bisericeşti”27. Drept aceea, datorinţa noastră Încă de la începutul activitaţii a tuturor şi mai ales a mea, este ca sale preoţesti a fost prezent şi în prin muncă îndoită, să reparăm publicistica laică și în cea aceea ce s-a negles , bisericească. folosind timpul, să recâştigăm aceea Înzestrat cu un puternic simţ al ce am pierdut din timp. realității, remarcându-se prin Spre împlinirea unei părţi din ______deosebite calităţi istorice, teologice şi această datorinţă, însărcinez dar prin culturale, Nicolae Maneguțiu a aceasta pe Onoratele oficii M[ureş] Oşorheiu, 9 februarie 1890 desfășurat o susţinută activitate parohiale: N[icolae] Maneguţ publicistică, paralel cu activitatea I. A-mi raporta până la 1ª Adm[nistrator] preoţească, semnând în decursul vieţii Martie a.c.: prot[opresbiteral] sale numeroase studii și articole în a) De este parohia sa mai toate gazetele existente atunci, în constituită conform Stat[utului] special în „Telegraful român”, în org[ganic], adecă: De are epitropie După numire și instalare, „Familia” şi în „Noua Revistă şi comitet parohial şi cine sunt protopopul Maneguțiu devine în Română”. membrii acestor corporaţiuni? scurt timp la Târgu-Mureș, o figură În anul 1893, publică la Sibiu, b) De are şcoală interesantă, de slujitor al bisericii și prima sa carte: Reunirea Românilor conf[esională] gr[eco] or[ientală], cărturar, ctitor de lăcașuri de cult, cu din Transilvania şi Ungaria, studiu cu câte clase, câţi şi cari sunt o viaţă deloc liniștită, desi pare a fi naţional – istoric – religios, de învăţătorii, cu ce salar, ce calificaţie avut o situaţie materială destul de Nicolae Maneguţiu, protopresbiter, posed? bună, existenţa lui pământeană fiind Sibiu, tip. Arhidiecesana, 1893. f. c) Când s-a constituit de împovărată cu destule evenimente 8º, 208 pag. ultima dată epitropia şi comitetu, şi care l-au pus la mari încercări. Cartea arată dezbinarea când expiră terminul legal? În 1899, este ales director al românilor prin credinţă, si analizează d) Ce calificaţie şi ce venite Despărţământului Târgu-Mureş al cauzele şi urmările uniaţiei din are preotul-paroh – adm[inistratorul Astrei, unde susţine rolul şcolii în Transilvania, amintind că se par[ohial]? lupta pentru luminarea poporului şi împlinesc cuvintele protopopului unit e) Care sunt peste tot lipsele necesitatea catehizării elevilor Nicoră Beianu din 1735, care se cele mai înteţitoare ale parohiei, şi în români, recomandându-le preoţilor să plângea episcopului unit Inochentie special ale şcoalei? Nu cumva se insiste în predicile lor asupra Micu, cu aceste cuvinte: ameninţă din vreo parte existenţa „drepturilor bisericei noastre ortodoxe „Tare mă tem, că nu vom acesteia? În ce mod s-ar putea şi la istoria noastră naţională, la avea alt folos din unirea aceasta, ameliora starea bisericii, şcoalei, priceperea intereselor noastre vitale şi care o am făcut, ci vom rămânea venitul preotului şi al învăţătorului? la iubirea de neamul nostru” cerând numai cu ura între fraţi şi cu II. A-şi pune în regulă eliminarea vagabondajului preoţesc mustrarea cugetului”. (dând exemplu preotului din Suplac) matriculele, protocolul de esibite, arhiva şi raţiociniile parohiei, aşa ca şi eradicarea păcatului beţiei. la visitaţiunea canonică, ce o voi În 1897, este delegat de Consistoriul din Sibiu, să facă o întreprinde în tot tractul, spre a ne 26 Nicolae Maneguţ iu, Reunirea cunoaşte şi a-mi face o icoană fidelă cercetare în parohia Şieul Mare, unde 80 de credincioşi ortodocşi români au Românilor din Transilvania şi despre starea lui, să mi se facă Ungaria, studiu naţional – istoric – posibilă o controală exactă. trecut la biserica maghiară romano- catolică, din cauza unor fapte religios Sibiu, tip. Arhidiecesana, Ordinea şi timpul, la care voi 1893, p. 42. cerceta comunele parohiale, le voi discutabile săvârşite de epitropul 27 Floriţă Ştefan şi protopopul Monda Protocolul Congresului naţional- face la timpul său cunoscute prin bisericesc ordinariu al metropoliei cerculariu separat. (1894-1897). Anchetând din însărcinare romanilor greco-orientali din Unga- Administratorul ria şi Transilvania, întrunit la Sibiu p[roto]presbiteral gr[eco] orient[al] oficială cauzele trecerii la catolicism a românilor din satul Şieul Mare, la 1/13 octombrie 1881, Editiunea al tractului metropoliei Sibiu, 1882, p.18.

https://biblioteca-digitala.ro Masonii cred în RENAŞTERE sau în (XIV) REÎNCARNARE. Noua capitală Washington «a purtat amprenta unei Nu putem vorbi de Masonerie organizări arhitecturale de inspiraţie fără a cita cele spuse de COSTEL masonică fiind construit după IANCU, Suveran Mare Comandor al planurile masonului francez Pierre Supremului Mare Consiliu de grad Charles’Enfant, care venise în 33, al Ritului Scoţian Antic şi America înscris ca luptător pentru Acceptat din România: cauza libertăţii. Era unul dintre „... – În România, apropiaţii lui Washington şi membru organizaţiile masonice s-au învăluit al Societăţii din Cincinnati. până acum, într-un mister excesiv. Ceremonia comemorativă în cadrul ______Masonii de la noi se tem încă, de căreia s-a pus piatra de temelie a prejudecăţile opiniei publice, Capitolului a fost un eveniment care persoane) sau cu prilejul unor îndoctrinată timp de 45 de ani că s-a desfăşurat într-un cerc restrâns, evenimente deosebite. Masoneria este un fel de reţea strict masonic. Washington a jucat «Banchetul Ordinului are loc criminală, urmărind scopuri rolul de maestru, purtând şorţul şi de două ori pe an, la solstiţiile de malefice. În realitate, principiile dalta care erau însemnele lojii din vară şi de iarnă. masoneriei sunt dintre cele mai care făcea parte. Au participat În timpul acestor mese nobile: Egalitate între oameni, membrii ai lojelor din Maryland şi excepţionale şi obligatorii, fraţii Toleranţă, Solidaritate etc. Este din Virginia, înveşmântaţi în atelierului se întâlnesc în ţinuta momentul să ieş im la lumină şi să ne conformitate cu solemnitatea 28 masonică, purtând şorţul masonic şi facem cunoscuţi”. Costel Iancu are momentului, în marea ţinută urmând un ritual precis cu numeroase dreptate când afirmă: „În România, masonică de gală. Ceremonia însăşi a urări adresate Patriei, Ordinului, organizaţiile masonice s-au învăluit respectat toate canoanele unui ritual Venerabilului şi Atelierului. până acum, într-un mister excesiv”. masonic, din care nu a lipsit botezul Mai puţin solemne decât ţinuta Acest fapt reiese şi dintr-un jurământ cu grâu, vin şia ulei, c simboluri a normală, banchetele masonice se din cadrul Francmasoneriei: „Jur FERTILITĂŢII şi RENAŞTERII. derulează totuşi în mod ritual şi au ca înaintea arhitectului suprem al Masonii au fost invitaţi să creeze, să funcţiune strângerea legăturilor dintre tuturor lumilor că nu voi destăinui deseneze planurile şi să construiască fraţi.» 30 niciodată secretele, semnele, clădiri pentru universităţi, edificii Ş i la geto-daci solstiţiul de atingerile, cuvintele, doctrinele şi administrative, poduri şi monumente vară şi de iarnă au jucat un rol uzurile Frcm. şi că voi păstra în cinstea eroilor din război, pe care important. «Direcţia de 30 E-S o au asupra acestora o tăcere eternă. apoi le sfinţeau dându-le cele mai multe sanctuare ale dacilor, Promit şi jur lui Dumnezeu că nu binecuvântarea ritualică cu grâu, ca şi mai toate turnurile locuinţă, ceea voi trăda nimic nici prin condei, nici ulei şi vin. ce demonstrează că solstiţiul de prin semne, nici prin vorbe, nici prin Clădirea Capitolului şi iarnă, momentul când înălţimea gesturi; că nu voi face să se scrie, să magistrala est-vest a noului oraş au orbitei solare începea să crească zi de se litografieze, să se graveze, să se fost orientate într-o manieră zi până la solstiţiul de vară, imprime ceva; că nu voi publica complicată, menită să corespundă reprezintă principala sărbătoare a vreodată ceea ce mi s-a încredinţat traiectoriei pe care o parcurge calendarului dacic».31 până în acest moment şi ce mi se va SOARELE de la răsărit către apus. Francmasoneria consideră că „o mai încredinţa în viitor. Mă oblig şi Domul Capitolului este „simbolul puternică tradiţie ocultă datează mă supun la următoarea pedeapsă semicercului cerurilor vizibile ... încă de la populaţia daco-getă, dacă îmi calc cuvântul: locul de confluenţă al punctelor cunoscătoare a misterelor antice”.32 „Să mi se ardă buzele cu un echinocţiului şi solstiţiului ”. Tradiţia Dar noi considerăm că însăşi fier roşu, să mi se taie mâna, să mi integrării unor elemente geometrice Francmasoneria îşi are rădăcinile smulgă limba din gură, să mi se iniţiatice şi a unor simboluri ezoterice în această tradiţie ocultă a geto- reteze gâtul, cadravul meu să fie continuă să prevaleze până în zilele 29 dacilor, a vrăjitorilor . spânzurat în lojă, în timpul când se noastre». EUGEN MERA lucrează la admiterea unui nou Solstiţiul de vară şi de iarnă frate, spre a servi de batjocură a joacă un rol important în cadrul infidelităţii mele, drept spaimă Masoneriei. La aceste date au loc la pentru alţii, în urmă să fie ars iar masoni mese cu caracter festiv 30 EMILIAN M. DOBRESCU, cenuşa să fie aruncată în vânt, ca să organizate în cinstea unei (unor Dicţionar de terminologie masonică, nu mai rămână nici o urmă despre p.17. amintirea trădă rii mele”. 29 STEVEN SORA, Conducătorii 31 DAN OLTEAN, Religia dacilor, Americii şi Societăţile secrete. De la Colecţia Mythos, Editura Saeculum 28 EMILIAN M. DOBRESCU, Cavalerii Templieri la Loja I. O., Bucureşti, 2002, p.262. Dicţionar de terminologie masonică, Întunecată, Traducere: Felicia 32 EMILIAN M. DOBRESCVU, Editura Nemira, Bucureşti, 2003, Mardale, Editura Elit, Iaşi, 2004, Dicţionar de terminologie masonică, p.53. p.217-218. p.48.

https://biblioteca-digitala.ro Reflexie Crescând sub copite voința, Pictam cărări către lună. Când visul merge-ncet, tiptil, Înșiram mărgele din dude, Pe perna mea din amănunte, Încoronam câte-o troiță. Adorm, sperând să-l țin Să mă ierte Sfântul Ilie Sub pleoape câteva minute. Că fumam ascunsă-n căpiță! Întreb un chip străin În Sud am venit ca adult. Într-o oglindă pală Riduri sapă streșini privirii, De e al meu sau Ascult ploi, de acum, de-demult, Numai vrea să pară. Curgând prin uluc amintirii. Și-n haosul din minte, Râs de ape, Visare Suie în mine copilăria, Scene vii și șoapte. În curtea nopții mele aleargă bidivii Mi-e mâna mai bătrână Cu coamele topite în mâini de De mângâieri de țeluri surugii. . Și fața mai ridată Nechează și frământă ______De ofuri din oțeluri. Universală brazdă Odaia e umedă încă. Cine ești tu, Poeto? A câmpului de stele E stereotip dacă afirm Cu ce drept taci, în lut? Visarea o retează. Că fără tine e greu? Compuneți citadela Și sub copite-n flăcări În camera albă s-a furișat ploaia Din tomuri de hârtie. Mușcând din infinituri, Și oasele mă dor; Dimineața-ți râde în spini Cu lei se iau la trântă Sunt ani reumatici. De Imortela Crescându-mi alte timpuri. Ce vrei? Și eu sunt om! Și seară îți transformă În astrograme cercuri peste cercuri Privesc trandafirii ce domină Visul în păpădie. Șerpuiesc cu măr în bot, eșecuri. plumbul, Când sărăcia gâlgâie Imperativa poftă îngenunchează În înfundarea bolii le mai simt În buzunare sterpe, frica parfumul. Vrei Poezie! Și mușc din coaja tare Sunt tineri. De anul trecut. O lume ipocrită Să definesc ispita. Întind o mână să-i simt, să-i sărut E dincolo de prag. Înalți și frumoși, cu armura de ace O altă, pocăită, Prelungirea veșniciei Refuză hibernarea. Din Cer își face altar. Ei doar cerșesc căldura să-i îmbrace. Eu, între ele stau ca Cerber O prelungire a veșniciei e ploaia. Sunt visători, ca mine, Printre sfinți, O auzi căzând peste acoperișuri Si revoltați pe timp, Să mușc din indolență, Știrbite de timp, Prizonieri în dragoste de viață Să pun prostia-n cuști . Peste pietrele amorțite în frig. Și veșnicia furată din Olimp. Nu mai știu ce trăiesc: Sudul copilăriei O toamnă pentru că refuză Casa cu vrăbii Copacii desfrunzirea? În Sud veneam în vacanțe, Tufe de zorele, încăpățânate Mă joc cu buclele norilor, Desenam pe ulițe de praf, Să-și etaleze înflorirea, Iasomia-și desfoaie parfumul, Seara citeam la opaițe Cu frunze negre de îngheț Trandafirii îmbătați de culoare Sau la lampa cu gaz, Sau iarnă dezbrăcată de nămeți? Îmi zâmbesc printre frunze și spini, Desenam pe asfalt. Amară-i trezirea fără tine. Îmi deschid pleoapa și drumul. Eram mică, peltică, În limbi de văpaie focul trosnește în Cu genunchii juliți, sobă. În casa cu vrăbii e liniște acum, Rodeam paie Mai ține și anul acesta? Într-n colț îmi revăd tinerețea. Sau fluieram printre dinți. E bine! Sunt clipe îmbrăcate-n armură de Făceam casă păpușii, din lut, Lemn după lemn înghite flămândă vânt Cărămizi furam de pe vatră. ______și norii-s aici și aproape-i ating. Deșiram fluvii de lână pe fus, Deschide ușa să-mi pătrundă În sudălmi mă-mbrăca bună, toată. lumina! Stricam șira de paie- Să mă strecor în firul de iarbă, Îmi părea tobogan, s-ascult vrăbii în triluri săltând, Sub căruță fără câte o oaie, să-mi fie istovirea ușoară. În brațe mielul îl luam. Ștergeam cu năframa bunicii Și piatra din curte o simt Relieful de astrahan. Ascuțită sub talpa tăcerii. Pisici se zgâiau pe vârful ulucii, Aș vrea doar durerea iubirii să-mi Bunicul înhăma murgul la ham. strig Aveam și un mânz, pe Steluța. și să-mi plângă chicotul verii. Alerga cu noi, ca nebună, Vasile Mic DANIELA TRANDAFIR

https://biblioteca-digitala.ro Ioan Mărginean (n. 1954, jud. *** Bistriţa-Năsăud), preot (în Mitro- polia Clujului, Maramureşului şi Hai să-ți spun Amelie Sălajului, Protopopiatul Dej), absolvent al Facultăţii de Teologie Apa ca focul lumina cerul Ortodoxă din Sibiu (1977); Mângâind subțiri rădăcini A debutat ca poet târziu, fiind Ca niște flori girat de Ion Mureşan (volu- Căzute din vitraliul destrămat mele Inevitabila călă torie, 2002, Cristelnița, o lagună cu milioane de ş i Monolog lângă lampă, 2006) şi de ochi Ioan Pintea (Pasărea din cerul gurii, 2004). Dintr-al meu se lumina de zi, Cel mai recent volum de poe- Fotograful desena catrene me, Anotimpul din Patmos (2010), a Pe chipul tău, fost însoţit de cuvintele de reco- Mir de nard, cedrii din Liban. mandare ale lui Ion Mureşan, Ni- chita Danilov, Daniel Cristea-Ena- M-am întors cu fața spre mine

Bunicii învie în copii che, Luigi Bambulea. Printre altele, *** Și palmele tremurau este coautor al unei monografii Uneori zeul moare, îl visez cu mult Și cărțile își multiplicau conținutul locale; figurează în câteva antologii înainte cu profil cultural / literar; a Trupul negru și rotund ca un ou se Verile calde sau toamnele mele coordonat, ca preşedinte, Clubul rostogolește peste mine Colorau cutiile de medicamente Cultural Euphorion, din Dej. Să preschimbe duhul focului în fraze De trei ori prunci ți-am adus scăldate de putere *** Să se joace cu tine Ochii îi erau lângă ape cântec Fiul de pe cruce adormit în orbite Se coboară la zece Ți-am scris numele pe sufletul meu A șaptea oară vântul smulgea Cărările atunci se deschid din fiece Ca pe hârtia purpurie fereastra poartă Am lăsat piciorul în pământ Cu un deget înfipt în cuvinte Vin să ia lumină şi oamenii vin cu Trupul cuptor încins Târziu, în vinerea aceea, la taraba flori Mușcând degetele zăpezii aceea Cu pâini și cu doi pești Și sânul Femeii, care cocea întâia Cineva îmi zugrăvea chipul pe Pe uliți, la răspântii, nu mai sunt pâine caldarâmul nopții vameși Pustiul venea mai apoi ca un dar Clopotul, cel pentru vii, cel pentru adus de departe *** morți Din verdele ultimei zodii Îl port peste tot – şi pe tine te port Dincolo de toate, fiul meu Era și pentru tine fiecare poem adus În leagănul în care izbucnește mereu Mă prind în mâna ta tremurândă de pe celălalt tărâm primăvara Singuratic e drumul râu sălbatic Unde numele tău arde Și-n potir, în focul ce arde și se Dorința mea a înghițit oceanul şi te prinde un dor de semințe de împarte la toți Nu te va răni ochiul plin de mirare veac. Eu mă topesc în dragostea lui Eli Când naufragiezi Și curg pe drumul ca un sărut, *** Cuvinte abia rostite pe pânza La capătul căruia văd un lac roșu. Fereastra ne trezea dimineața cor ăbiilor Vor fi ape noi şi pământuri noi Tot timpul între opt și nouă Se adună ca buzele într-un sărut Și biserica, Ramon, tot acolo de Acolo am putut încetini atingerile strajă Și ropotul ploii și tabloul cu noi Dincolo de toate, fiul meu Să nu coboare lupii peste sat Ce îmbătrânea pe un perete stabil. Trupul mi se-nvârte-n văzduh Nici înnoptările să nu se Zmeu în nopți înstelate rostogolească peste case. Nevăzutele se faceau văzute, cerul și E atâta depărtare Știu că vor veni și patru îngeri pamantul – ca un cort, Pot să înghit cerul tot să ascult Chemați de la capătul lumii Mai apoi din ceaiul febril plânsul tău Să-și rostească rugăciunea Știrile se mutau în urechile mele Pierdut într-o jucărie stricată. Lângă cercurile pe care le-am Cineva mă chema din bucătarie desenat în țărână, Deși nu se vedea. Dincolo de toate, fiul meu Atunci când făceam linii drepte şi Aș fi putut să sar din pat Călătoria mea a înflorit ca într-un linii oblice. Ca dintr-o casă bântuită poem emigrant. Veniți de luați și inima deschideți Între cuțit și unt nu există milă Și trăistuța şi pâinea de lumină, Și nu știam de ce de la cealaltă IOAN MĂRGINEAN Așezați-le peste suspinul vostru fereastră Și vinul va curge făcând drum nou Un soare se desena ca un fel de (Din volumul PATHETICA (în curs Prin hotarele lumii. umbră. de apariţie)

https://biblioteca-digitala.ro Ochean întors numeroase documentare cu Shanghai sau Shenzhen, orașe impunătoare în China, ieșite peste noapte din mâinile uluitor de harnice ale constructorilor Am primit cu oarecare dezamăgire chinezi, dar nici Istanbulul nu vrea să se anularea unei excursii în Vestul Europei lase mai prejos. Maria, o foarte erudită și oferta agenției în schimb a unui ghidă, originară din Piatra Neamț, itinerar în Turcia. Trec peste căsătorită cu un turc și stabilită în resentimentele istorice cauzate de Antalya, ne-a mărturisit că frenezia hărțuielile Imperiului Otoman în câteva constructivă în domeniul edilitar face ca secole de Ev Mediu și mă opresc la cea această industrie să se situeze pe locul mai recentă pretenție a fostului vecin al patrulea în ansamblul economiei imperial de a ridica o moschee uriașă în turcești. O dovedesc sutele de kilometri chiar inima capitalei noastre. Știu că de autostrăzi, numeroasele tunele și ______îndată după căderea dictaturii viaducte, edificiile care străpung cerul. inițiale nu este cunoscută. Principala comuniste românii au dat buzna la turci Am rămas cu gura căscată la vederea migrație s-a produs în evul mediu, când ca să cumpere tot ce se putea cumpăra Istanbului în nocturnă, amintindu-mi s-au răspândit de-a lungul Asiei, în de la Istanbul și să vândă acolo tot ce se cât de cufundați în beznă eram noi în Europa și Orientul Mijlociu. În 1453, putea vinde din rămășițele unei vremea dictaturii, cel puțin în „deceniul au cucerit complet Imperiul Bizantin, economii puse pe butuci de democrația de aur”. Nu știu cum o fi arătat mărețul capturând Constantinopolul în timpul „originală”. N-am fost niciodată oraș turcesc pe atunci, dar aparențele de domniei lui Mehmed II. Expansiunea și animată de asemenea intenții speculante acum pledează pentru un standard dominația otomană ajung în punctul de „bișniță”, forma primitivă a foarte înalt de urbanizare. culminant în timpul lui Suleiman Mag- spiritului capitalist la noi. M-am lăsat A doua zi, făcând un scurt tur al nificul. Apoi, după înfrângerea Impe- covinsă de oferta agenției și iată-mă orașului doar pentru a ne familiariza cu riului Otoman în Primul Război Mon- inclusă într-o excursie de nouă zile pe zona europeană și zona lui asiatică, am dial, vom asista la dezmembrarea lui ca meleagurile vecinilor noștri puternici. reflectat la unicitatea Istanbulului, și a tuturor celorlalte imperii contem- Traversând Bulgaria pe la Velikovo așezat pe două continente, înconjurat de porane lui. Apariția în destinul Turciei Tarnovo, am ajuns la Istanbul noaptea. apă cât cuprinde, aflat la confluența înfrânte a lui Mustafa Kemal Atatürk a Bulgaria mi-a lăsat o impresie dintre Orient și Occident. Să menționez fost providențială. În loc să se cufunde dezolantă: șosele mult mai degradate că înainte de a ajunge la bulgari, am în depresia înfrângerii și a destrămării decât cele românești, atât de hulite, sate zăbovit puțin în București. Imaginea imperiale, Turcia sub Atatürk și-a des- parțial abandonate, cu multe case în capitalei noastre a pălit cu totul în fața coperit vocația modernității. Persona- roșu, neterminate, cu o fațadă cel puțin orașului de pe Bosfor. De la hitiți până litate remarcabilă i-a condus pe turci pe stranie, pe care era dispus un geam la otomani numeroase civilizații s-au calea reformelor radicale de ieșire din îngust doar în partea stângă, ceea ce nu perindat în perimetrul Turciei de astăzi, tradiționalismul izolaționist spre o or- mai văzusem nicăieri. Dar, mi-am zis, lăsând vestigii arheologice și istorice, ganizare republicană într-o societate se- acesta este specificul local. Mă intriga care fac din această țară o țintă majoră a culară. În 1923 e recunoscută interna- plasarea ferestrei pe fațada de la stradă turismului internațional. În jurul anului țional Republica Turcă prin Tratatul de atât de asimetric. Și ciclopii aveau un 1200 î.e.n., vestul coastei anatoliene a la Lausanne. Atatürk a asigurat Turciei ochi, dar așezat în mijlocul frunții, nu fost locuit de greci, care au fondat colo- un rol în lumea contemporană de putere pe o latură a ei. Cât privesc multele niile Milet, Ephesus, Smyrna, Byzan- regională, de care se ține seama în case neterminate, mi s-a explicat că, tium. În antichitatea greacă, Istanbulul a rezolvarea celor mai importante lăsându-le în această fază, proprietarii purtat numele de Byzantion. În secolul probleme în Orientul Mijlociu. Poziția nu plătesc taxe imobiliare. Intrarea în al cincilea î.e.n., Anatolia era o zonă Turciei la marginea continentelor îi Istanbul a fost cu atât mai contrastantă importantă a primului imperiu persan. conferă misiunea de moderator între cu cât venea după hectare de teren După înfrângerea lui Darius III de către Orient și Occident. Mausoleul arabil pârjolit, dar trebuie să menționez, Alexandru cel Mare în 323 î.e.n., copleșitor al lui Atatürk de la Ankara lucrat, localități cenușii, oameni regiunea a trecut sub controlul acestuia. exprimă reverența deosebită pe care zburătăciți, ici, colo, aparența unei După moartea lui Alexandru cel Mare, poporul turc o are față de eroul său. totale lipse de dinamism socio- Anatolia, ca parte a imperiului seleucid, Vizitându-l, am reflectat la neglijența economic, ceea ce îndată ce treci a fost implicată într-un război dezas- administrației românești înainte și după granița turcă se schimbă total, de parcă truos cu Roma, devenind parte a repu- 1989 față de monumentele noastre ai fi pe altă planetă. Mi-am zis, ce blicii romane. Procesul helenizării înce- istorice și culturale. Monumente și case difernță pot face granițele uneori! put sub Alexandru cel Mare se va memoriale lăsate în paragină găsești la Panorama Istanbulului noaptea ne-a intensifica în timpul stăpânirii romane. tot pasul în România pentru că ne-a tăiat răsuflarea. Pe kilometri întregi se Constantin cel Mare (a domnit între caracterizat și încă ne caracterizează o înalță blocuri uriașe á la Manhattan, 306-337 e.n.) a mutat în 330 capitala iresponsabilă nepăsare față de valorile mai bine zis, á la Dubai, Abu Dhabi, imperiului de la Roma la Byzantion, trecutului, față de dovezile istorice ale iluminate feeric, cu jocuri amețitoare de veche așezare grecească și a numit-o viețuirii noastre pe teritoriul despre care forme geometrice multicolore, Constantinopole, după numele său. spunem că îl locuim neîntrerupt de fascinante, feerice. Mi-am zis pe dată că Constantinopolul va deveni capitala Im- două mii de ani și mai bine. De aceea națiunile orientale s-au luat la întrecere periului Bizantin (330-1453), care con- nu o dată ne căutăm argumentele la care să construiască mai cutezător, mai ținea cea mai mare parte a Turciei de a istoricii vecinilor sau în cine știe ce sincronizat cu noua frumusețe Turcii au migrat spre vest din Turkestan descoperiri ale cercetătorilor străini. → arhitectonică a secolului 21. Am văzut și Mongolia de astăzi. Data expansiunii SILVIA URDEA

https://biblioteca-digitala.ro Istoria milenară care s-a jucat pe numele. La același hotel au mai tras Brâncoveanu turcilor ca să cumpere teritoriul ocupat astăzi de Turcia se Atatürk, regina Elisabeta a II-a, Greta pacea și liniștea celor 26 de ani de poate descifra în bogăția de vestigii Garbo, Alfred Hitchcock, Ernest domnie, tot atâția ani de prosperitate și arheologice și edificii impunătoare. Nu Hemingway. înflorire culturală pentru Țara poți să nu observi de la prima vedere Mihail Sadoveanu a călătorit în 1929 Românească. La temelia bogăției din zidul lui Teodosiu II (401-450 e.n.), la Istanbul împreună cu Ionel Istanbulul de astăzi stă și sudoarea fortificație care a apărat Teodoreanu și soția acestuia, Ștefana românească, după cum aurul din Constantinopolul timp de opt sute de Velisar-Teodoreanu pentru a se muzeele Vienei a fost jefuit pe nedrept ani. Și împăratul Constantin I (280-337 documenta în vederea redactării din Apusenii noștri, pe când românii e.n.) a contribuit la ridicarea de romanului să u Zodia Cancerului sau erau o națiune tolerată. Martirii fortificații de apărare, dar zidul se leagă Vremea Ducăi-Vodă, publicat în același Brâncoveni au fost canonizați de către de numele lui Teodosiu II, care s-a an la editura ”Națională” S. Ciornei. Biserica Ortodoxă Română și de dedicat ridicării zidului de apărare după Scriitorul dorea să viziteze locurile întreaga Ortodoxie, care i-a înscris în căderea Romei în mâinile goților în 410 legate de istoria Moldovei pentru ca calendarul sărbătorilor religioase pe 16 e.n. Fortificațiile lui Teodosiu se întind descrierile sale să fie cât mai veridice. august, când comemorăm pe Sfinții de la țărmul Mării de Marmara până la Oricât de atrăgător ar fi Istanbulul, Mucenici Brâncoveni. Cornul de Aur, în întregime terminate pentru noi românii va avea întotdeauna La distanță de trei secole după în 439 e.n. Aceste fortificații sunt o rezonanță tragică, deși ne despart Brâncoveanu, asasinarea jurnalistului considerate cele mai viguroase din veacuri de decapitarea voevodului Jamal Khashoggi la consulatul saudit istoria antică și medievală. Este cu Constantin Brâncoveanu împreună cu din Istanbul pe data de 2 octombrie adevărat monumentală această cei patru fii ai săi și cu ginerele său 2018 ne dă aceiași fiori de groază și ne construcție bine conservată și bine Enache. A fost numită cea mai cumplită obligă să ne întrebăm cum de este întreținută astăzi. execuție din istorie. posibil să se mai petreacă fapte de o Colindând pe jos Istanbulul te Ea s-a petrecut la 15 august 1714 asemenea barbarie în epoca celei mai izbești de atâtea monumente faimoase când voevodul împlinise 60 de ani. avansate științe și tehnologii. De unde în toată lumea, precum Agia Sofia, După torturile groaznice îndurate la deducem că tehnologia și știința nu-i Moscheea Albastră, Palatul Topkapi, Edicule, închisoarea celor șapte turnuri, fac pe oameni mai oameni, mai buni. Coloana lui Constantin și altele, iar o în dimineața fatalei zile domnitorul cu Suntem obligați să constatăm că natura croazieră pe Bosfor te încântă prin fiii săi și ginerele său au fost aduși în absolutistă a puterii nu s-a schimbat în podurile peste Bosfor, palatul cămăși în piața situată peste drum de esența ei și că marile state sunt tot atât Dolmabahce, Moscheea lui Suleyman Galata. Sultanul Ahmed al III-lea i-a de neputincioase ca reacție în fața răului Magnificul ș.a. Vile cu cele mai invitat să asiste la execuție pe absolut. Puterea exercitată fără limite a inspirate siluete situate pe colinele care ambasadorii din Veneția, Franța, rămas tot atât de terifiantă. Despoții nu înconjoară Bosforul completează Anglia, Imperiul Habsburgic și Rusia, au morală. Khashoggi a fost jurnalist la imaginea unei foste capitale imperiale adică pe reprezentanții marilor puteri Washington Post, editor și manager la opulente și adusă la zi în domeniul europene. canalul de TV Al Arab-News. arhitectonic. După refuzul de a trece la El a îmbrățișat o poziție dizidentă Grație istoriei sale, frumuseții mahomedanism Brâncovenii au fost față de abuzurile monarhiei saudite. arhitectonice și așezării pitorești pe decapitați, iar capetele lor înfipte în Asasinarea lui ridică problema libertății șapte coline în jurul Bosforului și al sulițe au fost plimbate pe străzi. jurnalistului redus la tăcere și chiar ucis Mării Marmara, Istanbulul a atras vizita Trupurile le-au fost azvârlite în apele pentru opiniile sale discordante cu ale multor personalități europene și Bosforului, de unde cu ajutorul puterii. Nu alta este atitudinea față de americane. Pierre Loti (1850-1923) Patriarhiei Constantinopolului la Julien Assange. Totalitarismul își face autor francez și ofițer de marină s-a intervenția Doamnei Maria, soția tot mai mult loc chiar și în democrațiile înamorat de oraș după prima sa vizită în marelui voevod, au fost pescuite. În vestice. Jamal s-a deplasat la Istanbul la 1876, când a decis să se stabilească nu 1720 osemintele lui Constantin consulatul saudit pentru obținerea unor în districtul Pera, unde erau concentrați Brâncoveanu au fost aduse în țară. documente necesare căsătoriei. europenii, ci în cel mai sacru perimetru, Oricărui român îi stăruie în minte Viitoarea soție îl aștepta afară. Jamal a în Eyup, interzis creștinilor. De pe năpraznica întâmplare, expresie a intrat, dar n-a mai ieșit niciodată din dealul care-i poartă numele P. Loti a tiraniei absolute a acelor vremuri, consulat. contemplat panorama splendidă a exercitată de imperii asupra țărilor mici. Agenți ai guvernului saudit l-au Cornului de Aur cu domurile, Câți galbeni nu a plătit Constanștin sugrumat și apoi i-au dezmembrat minaretele și moscheile sale. ______corpul în cel mai bestial mod posibil. Îndrăgostit de o turcoaică i-a dedicat o Oficialii turci au dat publicității un nuvelă care-i poartă numele Aziyade. document audio din care rezultă că Agatha Christie (1890-1976), asasinarea a fost ordonată de Prințul autoarea britanică de proză cu suspans Mohammed bin Salman, șeful și romane detective a conceput la guvernului saudit. CIA a ajuns la Istanbul faimoasa nuvelă Crima din aceeași concluzie. Au urmat minciuni Orient Expres, pe care a scris-o în din partea oficialilor saudiți, cum se camera 411 la luxosul hotel Pera întâmplă de obicei, apoi s-au făcut Palace, unde trăgeau celebritățile care arestări și condamnări ca să se călătoreau de la Paris la Istanbul cu mușamalizeze totul. Principalul vinovat trenul Orient Expres. rămâne neatins. Prozatoarea a ales întotdeauna Păcat că frumusețea Istanbulului Vasile Mic camera 411, care de atunci îi poartă este tulburată de asemenea orori.

https://biblioteca-digitala.ro Efigii nia şi ajunge la Paris (1937) cu o bursă acordată de statul francez pentru doctorat. Colaborările la revistele de „Cioran e o inteligenţă pură... cultură: Gândirea, Revista de filozofie Ceea ce e ciudat la Cioran nu e ş i Convorbiri literare atrag atenţia neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a asupra originalităţii interpretative a fi român.”, zice Petre Ţuţea și poate unor noţiuni filozofice fundamentale: că ceea ce spune referitor la Emil Timpul, prezenţa şi prezumpţia lui în Cioran ar putea fi notă determinantă a raport cu omul, de aci constanta „echipei” Noica, Eliade, Țuțea destinului pe care îl surprinde în Vulcănescu și, sigur, Cioran, pentru ipostazele originare: „Echilibrul care observația filozofică se definește omului în lume este dependent de printr-o călătorie intelectuală profund modalitatea de vieţuire a timpului”, analitică în care valorile umanității spune Cioran, ceea ce trebuie să întâlnească specificul înseamnă aşezarea aceea personală românesc. în perimetrul unei atitudini în care Dar... o epocă istorică bulver- acceptarea temporalităţii poate fi sată de schimbări radicale implică imediată ori îndră zneala traducerii ______mutații valorice derutante, individua- lui în termenii permanenţei. Astfel; destinul românului, definirea litatea culturii conturează șansa sau Spaţiu l, reprezentare exteri- structurală a acestuia, fie ca neam fie neșansa confruntării cu realul oară, dar cu precădere, element ca individ, e inevitabilă. subliniind ori estompând valoric... al„mobilităţii interioare” specifice Sigur, nu întotdeauna ne place după cum știm. capacităţii umane de elaborare a unei ce spune, dar dacă avem curajul O lucidă cantare a ceea ce se forme de reinterpretare. privirii în oglindă, putem accepta că întâmplă cu un război mondial în De aci, călă toriile filozofice ale are dreptate, că ne defineşte lucid, care se prăbușesc imperii și se retra- lui Cioran se întâmplă într-un univers fără răutăţi gratuite, doar cu durerea sează frontiere, cu revoluții social- determinat de pendulă ri între „culmile constatărilor dezolante. politice marcate de violențe și dis- disperării”( cum singur le defineşte) Zice Cioran, autoanalitic: trugeri, dar mai ales cu acel apogeu al şi acceptă ri - resemnă ri - ar fi parcă „Sunt eu ? Nu sunt eu ? Rămân morții din cel de al doilea război mai corect. perplex în faţa anilor, a mondial devine o evadare intelectuală Ceea ce mi-a plăcut în scrierile evenimentelor şi a atâtor cuvinte cu cu sau fără greșeli de interpretare, dar lui Cioran este insistenţa cu sens şi fără sens. sigur datoare realului. care judecă existenţa umană, Cum să nu fiu contaminat de un Dintre toți cei a căror gândire a sentinţele lui, chiar dacă sunt în inepuizabil orgoliu, de credinţa în pendulat între exaltarea ideilor, a defavoarea subiectului, demonstrează sine şi de victoria asupra fricii de studiului, a pasiunii de a descoperi ori o profundă înţelegere a ceea ce ridicol ? exprima adevărul și confuziile numim umanitate, fie că se opreşte Adevărul este că credeam în ideologice, fie de dreapta fie de asupra istoriei, întrând mai mereu în mine, că-mi arogasem o soartă şi că stânga, Emil Cioran dezvăluie o teritoriile discutabile ale mitului- tensiunea interioară era întreţinută inteligență a cărei dominantă afectivă „formă de istorie pentru acei care de un vârtej în acelaş timp rafinat şi îi propune la numai 23 de ani jocul simt trecutul ca actual” ori a sălbatic. periculos de tentant al balansului simbolurilor, „realizarea în concret a Secretul meu este simplu : n-a- viață-moarte; scrie în 1934 „Pe universului”, fie că se zbate în apele veam simțul măsurii. În fond această- culmile disperă rii“ (pentru care misterioase şi deci neclare ale vieţii i cheia oricărei vitalităţi.” primeşte Premiul Comisiei pentru interioare pe care pe drept cuvânt o Acest „cuvânt înainte” al scriitorii tineri needitaţi şi Premiul consideră mult mai complexă şi mult volumului „Singurătate ş i destin” Tinerilor Scriitori Români.) în care mai incitantă decât realitatea (apărut la Humanitas în 1991) enunță decisiv: „Nu merită să te imediată. deschide porţile dialogului, ale deranjezi să te omori, de vreme ce te Există în scrierile lui Cioran o pătrunderii în atât de chestionabilul omori întotdeauna prea târziu.” idee dominantă, obsesivă chiar: univers cioranian; filozoful se raportul Om-Destin, pe acesta din dezvăluie fără menajamente şi ne Formație firească? urmă considerându-l „expresie a ghidează către o lume care, fără să sâmburelui substanţial al fiinţ ei”. ştim, ne este familiară şi tot fără să Emil Cioran se naşte la 8 Astfel; fiecare individ reprezintă „un ştim ne surprinde prin superioritatea aprilie, 1911 la Răşinari - satul acela destin nu atât în mă sura în care gândirii. din vecinătatea Sibiului din care s-a participi(ă) la esenţa universală, cât Om extrem de frământat acest ivit şi Octavian Goga, poetul în măsura în care tinzi(de) să Emil Cioran, pe care francezii şi-l „pătimirii noastre” tot în aprilie (1- realizezi(e)o esenţă proprie”, fără revedică (scrie din 1948 numai în 1881) şi tot fiu de preot - a studiat ca „prin aceasta rădăcinile metafizice franceză) dar despre care noi (şi ei) filozofia şi literele la Bucureşti, ale destinului…” să fie deteriorate ştim că e român. merge cu o bursă de studii în Germa- ori distruse. MARIA CECILIA NICU

https://biblioteca-digitala.ro NU LĂSĂM doar că orgolioase și crude ele prefac misterioasele În crezul nostru ferm dar visător păduri de creste Că n-om fi-ndată secerați de timp în catedrale mortuare Trăim într-un extaz tulburător și văzduhul înghețat Ca zeii în magnificul Olimp. în tărâmul clopotelor mute,

Nu știm ce-i teama ori o nimicim, eu biet salahor sisific Deschidem porți către necunoscut, aș preface mereu și mereu Străbatem zări pe care le dorim toate neliniștile omenești ______Uitând căderi și tot ce ne-a durut. în foste și senine zile Din ghemul de iubire cuiburi de vise împlinite. Alegem trăinicia, Vrem să pricepem tot ce-i Și-i scoborâm luceferi nepătruns; DEMONUL Să-nfrunte veșnicia Tainele din suflet și cuvinte,

Să prindem ucigașul gând ascuns, În sufletul ei pur Și dincolo de astăzi Ce-mpânzește lumea cu morminte. ca lacrima de copil Putea-va fi și mâine visurile se aprindeau De va voi sorocul Și vegheați de idealuri pure, strălucind ca astrele Cel hărăzit de zâne. Într-o clipă magică, senină, de pe infinitul ceresc

Nu lăsăm mirajul să ne fure și fiecare gând era SALAHOR SISIFIC Inundarea vieții cu lumină. un luceafăr al dimineții îns subit din tenebre ă Așa de mult aș vrea să fiu NOROCUL I ZÂNELE s-a ivit un demon Ș - acum și tot mereu - cu înfățișare și Craiul care stăpânește De când e lumea lume, inocență de înger neliniștile omenești Cu zisa și cu datul, dar mincinos și tempest precum zăpezile Ne străduim frenetic iar universul ei fabulos - Împărătesele Everestului - Să dăruim visatul deveni un infern. îi stăpânesc înălțimile, IULIU IONAȘ ______

AM ÎNVĂȚAT CE E RĂBDAREA ACOPERITĂ CU De când mi-au asfințit fricile târziul a plecat pe șine. CIFRE E cald în fiecare șoaptă a ta, liniștea picură din surâsul blând, Azi noapte în prag a ruginit o întrebare. Surâsul meu e gleznele neîmblânzite refuză să învelească uitarea. Azi am uitat încă de la naștere. primit foarfece pentru aripi, inventez uitări simple ca să Am crescut fără nume pământesc. Răsplata e arsă până la pot rupe o bucată din trup. os, Îmi vine să strig mâna stângă pictează povești din pielea altei vieți mult - nu ai ce căuta aici când nimeni nu ți-a mângâiat sufletul, prea obosite, când fotografii respiră doar a mirare. ca un palton subțire singurătatea îmi încălzește genunchii, doar pantofii purtați de mine îmi înțeleg cuvintele-mi PESTE TRUPUL DESENAT PE ASFALT încurcate. Am învățat ce e răbdarea acoperită cu cifre, acum arde până la scrum. Un copac respiră cuvinte de dragoste. Febra și-a pus veștmintele la uscat, doar degetele știu să Dimineața e o taină cusută pe mijloc dea foc gândurilor într-un cub de pământ. peste trupul desenat pe asfalt câini înfometați pășesc în căutarea ta. PLOUĂ CU TIMP PROASPĂT Urme desprinse din pietre trosnesc pe la colțuri, strivind o simplă alunecare în pasul meu. Prin toate colțurile se ascunde albul în negru, culoarea acoperă ca o răsplată tristețea și nu-și amintește UN APUS SE PLIMBĂ PRIN ORAȘUL MEU TRIST de tălpile tale. Întrebări ce-au adormit în miros de ploaie destramă Fluviul poartă sânge de păpădie, dimineți. în preajma poeților nu-i loc de odihnă Plouă cu timp proaspăt peste clipe, peste pereții ce ascund în fiecare oră tăcerile caută întunericul în lemnul adormit pete nebăgate-n seamă. din sertare. Doar fotografiile ce respiră mă pot ridica. Așteptarea respiră și nu poate minți. Un apus se plimbă prin orașul meu trist, NU AI CE CĂUTA AICI! mâinile scriu pentru îngerii ce mătură întristarea. Rochia de bal rămasă în fotografii mi-o voi pune, La ora 5 Picasso se hrănește cu îndoieli, așteptarea e de astfel voi începe cu un surâs. lemn. MARILENA APOSTU

https://biblioteca-digitala.ro contemporane. Cu siguranță, la deschiderea arhivelor peste trei decenii, istoricii vor afla lucruri și mai interesante cu privire la

sau NASC ȘI ÎN APUSENI, LA comportamentul vremelnicilor de azi, CERGHID, OAMENI. care ne umple de rușine ca nație cu (III) ignoranța și slaba lor pregătire în a Sfântul Vladimir Ghika pe conduce diferite sectoare, unele vitale. meleaguri nipone Pentru că istoria nu le va ierta păcatele, iar poza lor gravă de azi la Diplomatul român a fost conști- care veghează cu grijă va fi ștearsă pe ent de chemarea lui Iorga că: „Fără veci. Se vor cruci urmașii când din steag de cultură un popor e o gloată perspectivă istorică vor constata, nu o oaste”. A pregătit cu multă minu- citind rapoartele, depeșele și propune- țiozitate și tact o conferință despre ______rile sale, ce suspuși indolenți și prezența în Japonia a fericitului pă- firesc, s-a reîntâlnit cu prietenul lui, incapabili am avut în diferite instituții, rinte Vladimit Ghika, românul intrat japonezul S. Yamamoto, cu alte la vârf. Cu siguranță, analiștii ca Sfânt în lumina altarelor Bisericii personalități nipone și cu ambasadori viitorului vor fi uimiți de improvizația Universale în 2013, misionarul care a ai unor țări europene. Se menționează și nepotismul dâmbovițean perpetuu, vizitat arhipeleagul nipon de două ori: că rugăciunile în limba japoneză ale de dezinteresul, lipsa de pregătire a în 1933 și 1936. Aflăm de la Radu Monseniorului Ghika, cel care se multora dintre ei, cât și a unui Șerban că și la 80 de ani de când trăgea din os domnesc și dintr-un profesionalism elementar. marele, modestul ierarh pelerin a pășit diplomat de mare clasă, Sfânt de pe teren nipon se mai resimte în acum, se păstrează la București. Ambasador – Rara Avis Japonia umbra Sfântului român, se Un gest de marcare a prezenței în mai știe despre prezența sa în diferite spațiul nipon a făcut ambasadorul În același timp, vor fi fericiți cei localități și despre întâlnirile avute, român și față de ieromonahul Anatolie care vor constata că în această mare existând documente în această direcție Tihai, din Chișinău, cel care a sosit în cenșie a inculturii și dezinteresului la Tokyo, la București și în întreaga Japonia în 1872, împreună cu actual a existat ș i câte o Rara avis – lume. Ambasadorii români din Italia, muzicologul Dimitrie Livovschi, ale precum autorul cărții la care ne din Turcia – unde s-a născut Vladimir cărui lucrări muzicale pot fi întâlnite referim. Ghika – din Franța, unde a fost în interpretări la slujbele ortodoxe din Cum relevam mai sus, România a extrem de productiv, nu îmi amintesc arhipelag și despre care aflăm tot felul avut o mare șansă că solul poporului să fi făcut ceva pentru cinstirea sa, cu de mărturii, ei stabilindu-se aici. român pe meleaguri nipone, în cea de- toate că avem acolo chiar centre de Sunt acestea doar câteva momen- a doua decadă a mileniului al III-lea cultură. E bine că a găsit de cuviință te legate de reprezentarea cu demni- n-a precupețit niciun efort de a cu- să îl cinstească diplomatul român în tate al țării, a culturii și spiritualității noaște și a practica genul caracteristic Țara Soarelui Răsare, unde încă mai ei de diplomatul poet, Radu Șerban. pentru această cultură – h a i k u-u l – circulă legenda că, urmare a Despre înfăptuirile în plan economic, autodisciplinâdu-se în disciplinarea binecuvântării sale, Împăratul aflăm destul de puțin. N-a avut cuvintelor. Nepotul primului Episcop Hirohiro ar fi avut un fiu, acesta ambasadorul român un dialog ușor cu român în America, urmașul venera- născându-se exact la nouă luni după autoritățile românești pentru a bilului Policarp Morușca, s-a dovedit primirea Mons. Ghika, trimis al Papei conveni o seamă de contacte politice a fi un caracter dârz și hotârât în mode la Roma la Tokyo /p. 227/. Se știe și economice în plan bilateral. mentul în care a decis și a purces să că în România, încă din 1913 Prințesa Alte interese plasau undițe în excaladeze Muntele Sfânt Fuji. Și, Maria a constatat ca infirmieră în Marea Japoniei, de care ambasadorul nici în acel loc – sau mai ales acolo – spitalele de luptă de pe frontul se folosea și el pentru a populariza fiind mai aproape de cer, nu își uită balcanic că Monsieniorul Ghika „era România. Sunt alții, care nicio străbunul, reamintindu-l cu sentimen- prin firea sa un sfânt”. asemenea prezență nu fructifică. te de „evlavie și semerenie” pe sacer- Nu i-a scăpat diplomatului român Îmbucurător că întotdeauna a avut un dotul nepereche, căruia i-a închinat o niciun document japonez cu privire la dialog mai ușor și mai accesibil, aș amplă monografie. Am spune: cadrul prezența pelerinului român în Japonia, spune chiar cordial, pentru ceea ce s-a era propice, momentul insolit. Fără să faptul că mesagerul pontifical a vizitat realizat în plan cultural, spre binele ne spună măcar, dacă vreun român a leprozeria de la Koyama, orașele culturii românești și japoneze. mai încercat un asemenea gest. Am Nagasaki și Fukuoka, muntele Fuji și Autorul exprimă o mare putea bănui că nu, dacă enumerate stațiunea Nikko. Aici, „a binecuvântat amărăciune cu privire la neîmplinirile sunt doar excaladările unui englez, la terenul cumpărat de Gheorghe madatului său, ca urmare a 1868, iar în anul următor, a soției Stoicescu, însărcinatul cu afaceri neînțelegerii din partea celor chemați ambasadorul britanic. român, unde se va construi apoi „Casa să acționeze în direcția respectivă. Înainte de ajunge pe piscul Românească”, cu amenajări menite să În această mini-enciclopedie muntelui atât de cântat de marii artiști prezinte vizitatorilor cultura noastră”. nipono-română, posteritatea va găsi japonezi și ai lumii, Radu Șerban, a /p. 241/; iar la Tokyo Monsieniorul a modul de manifestare inadecvat al compus haiku-ul:→ vizitat mai multe temple și, în mod autorităților românești la realitățile NICOLAE MAREȘ

https://biblioteca-digitala.ro Munte neurcat, Un dineu de rară ținută oferit de Amvon de aer sacru: Împărat absențe motivate

Desăvârșirea. În închiere, prezint descrierea so- Ce a simțit „în vârful cerului” bră a primirii pe care i-a făcut-o am- speranțele au subtitrat descrie sobru autorul, ca pentru isto- basadorului român și soției sale aceeași tinerețe calorică rie: Cerul își amalgama culorile la Împăratul și Împărăteasa Japoniei, la copil al lui Dumnezeu răsărit, pe măsură ce strălucirile ur- 29 octombrie 2015, în cadrul unui să nu țipi cau, tot mai intense, desenând pe ce- dineu care a durat trei ore și în care: îmi caut absențele rul alibicios drapelul Japoniei: un „Dincolo de experiența personală, ele- pe domeniul identității cerc de foc pe fundalul albi. Cu ochii vata ambianță, conversațiile, perfectul la cei doi lei din fața sanctuarului, sunt un punct de echilibru protocol, ținuta de mare ceremonie, saturat de propriile idei vedem o imagine dihotomică: viață și bucatele alese, farfuriile cu emblema moarte, lumină și întuneric, ascensiu- aurie etc., etc. și, mai ales, căldura su- ca o amazoană coaptă în dorințe ne și cădere, sănătate și boală, închis- fletească și afabila considerație pentru freatice deschis, sus și jos! Aceasta rămâne oaspeți, s-a conturat unicitatea mo- motivez nefiresc drept singura descriere veridică a mentului. Chiar și sticlele de vin pur- sevrajul duminicilor carnale lumii făcută pe vârful Muntelui Sfânt tau pe etichetă aceeași emblemă impe- Fuji de un ambasador român. Din rială, deși conținutul era franțuzesc, neîmblânzită par chiar mai modestia proverbială, Radu Șerban nu de cea mai înaltă calitate. De fapt, în- frumoasă ne-o spune, dar gestul lui a trezit cu tregul meniu s-a dovedit a fi franțu- la prima ninsoare siguranță o mare simpatie și admirație zesc. Așezat la masă în fața Majestății la cancelaria Împăratului, a primului Sale Împăratul și în stânga Împărăte- anonimă ministru și mai tuturor deminitarulor sei, am trăit privilegiul de a dialoga și japonezi. Am spune o empatie sui- a asculta aprecierile la adresa Româ- gânduri bipede traversează generis. La fel și cele peste 2000 de niei, vizitată de cei doi în 1979, dar și premoniția secundelor trădate haikuri scrise de diplomatul român. memoriile din viața personală și din din punctul a în punctul b Nu mă feresc a spune, ca fost tradițiile nipone. Imposibil să nu simt diplomat, că Radu Șerban de la cum pot învăța mersul în mâini smerenia și modestia cuplului imperi- când brațele mele Cerghid a mișcat toate resorturile de al, manierele elegante, conduita cald ă mai poartă sub pielea de chihlimbar sensibilitate din arhipelag, personali- i comportamentul politicos, ca de fie- ș îmbrățișarea ta tăți marcante din sfera guvernamen- care dată când i-am întâlnit. M-a im- tală, politică, diplomatică, economică, presionat considerația pe care ne-au invitându-l la acțiuni de anvergură, singularitate acordat-o, de-a lungul celor circa trei făcându-i vizite protocolare sau de ore cât a durat întregul prânz. Se im- stelele cad în bernă lucru la misiune, participând la pune o notă aparte pentru muzica în manifestări prestigioase organizate la la praznicul iubirii noastre surdină, în ton cu atmosfera, de înaltă ospățul promis unei supernove ambasadă sau cu prilejul prezențelor ținută. La ieșire, Împăratul ne-a pre- în arhipelag a celor mai reprezentativi ce își poartă doliul zentat o mică orchestră, vreo zece in- soli ai culturii românești din domeniul terpreți, când s-a deschis o cortină, în- teatrului, muzicii, artelor plastice și concretul ia naștere doar într-o țelegând astfel că sonorul fusese gaură neagră decorative /o expoziție de sticlărie live.” /p.294/. Autorul conchide cu o românească tip Galle/ cât și zicală niponă: „precum supușii așa și impresionante intervenții ale sale pe cardio regele”. teme economice, culturale de Este punctul în care îl contrazic pe prezentare a țării în numeroase la o adică întâmplarea autor. Nu pretutindeni, nu și la putea trimite la tipografie localități. Cu nimic nu exagerez, cred, București. Mai mult ca sigur, aici, dacă spun că Radu Șerban s-a întâlnit amintirea sonoră a unei Ane citit fiind raportul său, în mintea unui Karenina cu un număr similar de primari și decident cu siguran s-a pus o pat : - ță ă botezată în lacrima unui peron de prefecți japonezi cât toți predecesorii Ce caută individul acesta pe-acolo? săi la un loc, de talia unui mitran sau gară Rechemarea! La pensie! Peste câteva dijmărescu. Se simte că greutatea luni s-a și întâmplat acest lucru. cândva periscopul emoțiilor insurmontabilă pe care a întâlnit-o în Probabil că vreun nepriceput/ă levantine realizarea unui mandat ambițios și aștepta de ceva vreme un post mănos, înaintea intrării la apă rodnic s-a datorat numai și numai exotic, unde se crede că se poate a rezemat atacurile vizuale în picaj șefilor unor autorități dâmbovițene numai bârfi și nimic să nu se facă. de inimă conduse de indivizi de teapa Dacă lucrurile au stat sau n-au stat am conectat vechiul adio ministrului Ioan Rus sau Sorin așa, vom afla peste vreo 30 de ani, la un diez formal Oprescu, ca să enumăr doar doi mai când se vor deschide arhivele secrete, cunoscuți dintr-un lung pomelnic, din când istoricii vor compara ceea ce auzi în stetoscop zecile care poartă vina că proiectul fiecare individ în parte a realizat. O cuvintele cum repiră vieții sale, Linia de metro București – primă evaluare o facem noi pe baza e ziua Z a Babilonului liric Otopeni, cu un credit preferențial unei lecturi captivante, instructive. O RAMONA MÜLLER japonez, nu s-a realizat. facem sine ira et studio.

https://biblioteca-digitala.ro Starea prozei asupra locuitorilor din mahala. Voi ÎŢI IAU GÂTUL mahalagiilor ca să spuneţi tot adevărul, cu mare blestem şi afurisenie asupra voastră. Şi de nu va fi aşa, să fiţi procliţi Capitolul I afurisiţi de domnul nostru Iisus Zvonurile rămase în ţigănie spun Hristos şi de 318 sfinţi din Nicheia că Dode n-ar fi dus singur pătura în şi de toate sfintele soboare. Trupurile care s-ar fi aflat înfăşurat corpul voastre de după moarte să rămână nevesti-sii, sus pe dealul Purcăreţii şi întregi, umflate şi în veci nedezlegate; aruncat într-o fostă gaură de sondă, să se desfacă pământul şi să vă devenită peste ani un fel de groapă înghită de vii, să moşteniţi bubele lui de gunoi a satului. Şi, mai mult, să nu Gheoza, să vă lovească cutremurul fie zărit de o ţipenie de om. Mirare lui Cain, să vă îmbrăcaţi în blestem mare! Casa lui Dode fiind peste ca într-o haină şi ca untdelemnul să drum de casele ţiganilor a făcut ca intre el în trupul vostru, procopseală bănuiala asupra crimei să se îndrepte întru toată agoniseala să nu existe, spre aceşti năpăstuiţi ai satului, ba nici praful să se aleagă de casa chiar ai neamului românesc, ţiganii voastră şi până nu veţi spune poposind prin aceste locuri prin ______adevărul, întoarcere să nu aveţ i” (Al. secolul al XIV-lea, venind din zona ales, fiind lucrători în lemn aşa cum Predoiu, Dâmboviţă apă dulce.pag indică şi trăind ca sclavi alături de fusese Iosif, tatăl lui Iisus, şi să nu se 286) iobagii români. amestece cu „rumânii”. Mai apoi, zvonistica dădea ca Între ei îşi spuneau „romi” adică Aşa că descoperirea crimei şi sigur faptul că Dode ar fi fost ajutat oameni, aşa precum afirmă ei, şi că forfota produsă de anchetatori, după în odioasa-i faptă de unul din nepoţii Ramayana şi Mahabharata, cele două ce îl arestaseră pe Dode, ca principal Linei. Era numai un zvon şi se datora epopei epice indice, le-ar dezvălui suspect, dar care nu recunoscuse cri- însoţitorului a cărui umbră era sorgintea lor sacră, de reîncarnaţi ai ma, motivând că, fiind şofer, fusese proiectată în nopţile cu lună plină, ca zeului Vishnu. plecat prin ţară, dădu naştere unui o stafie în întuneric. Răspândiţi în mahalaua Nedelcilor, chiloman care dură zile şi nopţi, Era secretul ce frământa sufletul coşmeliile lor făcute din chirpici, un înfiotând locuitorii din Vârful lui Uţu, până la vârsta când Picky, amestec de pământ şi bălegar băgat Drăgănesei, de pe Valea Proviţei de sora lui mai mare, aflată pe catafalc, între vârghii, adăposteau o singură jos, din Piatra, până la Măgureni, părea a-i şopti fratelui său că trebuia cameră şi dincoace de ea o tindă, nemaivorbind de cei ce locuiau de o să se dezlege de acest blestem. cameră care adăpostea, în afară de parte şi de alta a drumului ce împărţea Văzând-o pe copârşeu, Poenaru baragladina născătoare a patru-cinci mahalaua Nedelcilor în două, până la îşi amintea cât de nefericită ciuşdei, şi pe şeful familiei. intrarea lui în dealul Purcăreţei. fusese această femeie, verişoară a lui, Ciuşdeii erau trimişi de ăi bătrâni Bulibaşa, care era cel mai care era cea mai frumoasă din fetele la cerşit prin satele megieşe sau până înstărit dintre rudari, cu o casă ai Lelicăi. la Câmpina, uneori însoţiţi de o cărei pereţi exteriori erau vopsiți în Copil fiind, ascuns de întunericul ţigancă scorojită care ducea în cârcă albastru, şedea în genunchi pe prispa salonului, privea spre camera unde un snop de mături din nuiele de casei sale arătoase şi, ca dintr-un Lelica o căina pe fiica sa, Picki, răchită, ce se găsea din belşug pe amvon, glăsuia, făcând mătănii, mărturisindu-i nefericirea. prundul gârlei Proviţa, ce mărginea închinându-se şi dându-se cu capul -Nu vrea să am copii! mahalaua. de pământ, adresându-se celor strânşi Şi spunând aceasta, se duse la Bărbaţii, de regulă, rămâneau ciopor de parcă asistau la un Strabor. geamantanul cu care venise şi scoase acasă şi ciopleau copăi din plută, Se jura că nu se exista criminal din el un furou pe care îl desfăcu în mai mari pentru spălatul rufelor şi a printre ei, aruncând asupra vinovaţilor faţa mamei sale: zoaiei adunate peste săptămână pe blestemul lui Neofit, blestem pe care -Uite, vezi petele astea? Sunt trupurile lor, sau copăi mai mici îl învăţase de la tat-su , fost iobag pe urmele de plod cu care mă cadoriseşte pentru legănat copii sau pive de moşia marfelui ierarh. după fiecare contact, rar, când ne decorticat grâul pentru colivă. Dar Pentru că orice tâlhărie sau întâlnim şi noi, mamă! Cred că o să- cel mai des făceau linguri de lemn nesăbuinţă erau aruncate de autorităţi mi iau câmpii! cu înflorituri din vopsea de apă, verde în cârca acestor trenţăroşi, Uţu ieşi ca o furtună din camera şi roşie, cu care ieşeau la târgul majoritatea lihniţi de foame. mortuară şi când dădu ochii cu Moşilor de primăvară, cel mai adesea Cu căţel, cu purcel, balaoacheşii Poenaru, în faţa bisericii îl întrebă prin Poiana sau la piaţa din centrul rămaşi lângă neveste, femeile cu scrâşnind din dinţi: Câmpinei. puradeii în braţe şi cu ciuşdeii agăţaţi -Tu ce ştii despre Dode ? Bulibaşa ăl bătrân le amintea de de poalele fustelor lungi, ascultau pe Poenaru îl privi adânc în ochi şi-i fiecare dată când convoca Staborul bulibaşa, care ameninţa : aruncă printre dinţi : pentru diverse judecăţi, că ei trebuia - „Trei duminici mă voi ruga - Tu ai fost cărăuşul! să fie drepţi, pentru că sunt de neam în faţa altarului şi voi arunca anatema EMANOIL TOMA

https://biblioteca-digitala.ro JUMĂTATE De n-ar putea ca să mai vadă Culorile ce-ți fac cunună Învață-mă cum să trăiesc fără tine Și-n palme vin apoi să-mi cadă...? Și cum să nu mor dacă-n două mă rup, TEIUȘ, 22.06.2019 Să nu mai simt vântul ce aspru îmi bate NINGE CU ALBASTRU În locul unde nu-i jumătatea de trup! Ninge ca-n minunea facerii de lume, Arată-mi cum să mă privesc în Ninge cu argintul florilor de ger, oglindă, Ninge-a bucurie și-a descătușare Să mă văd întreagă știind că mă Din nemărginirea ochiului din cer! mințește, ______Cum să mai râd cu o jumătate de gură Ecou ar fi fără de bolta Ninge cu sfințenia vechilor icoane, Și larg să mai văd dacă-un ochi îmi Ce-l suie-ntoarce, readuce, Ninge-a spovedanie către ușurare, lipsește! Icoane fără chipuri sfinte Din aripi de îngeri, de la cer spre Sau rugăciune fără cruce...? lume Arată-i inimii cum poate alege Fulgii mari și veseli și-au făcut Bătaia ușoară din bătăile grele, Cum i-ar fi ochiului din mine cărare! Pe care s-o lase, cu care să ducă De n-ar putea ca să mai vadă Picurii vieții în fibrele mele! Culorile ce-ți fac cunună Ninge-a veșnicie pe tărâmuri sacre, Și-n palme vin apoi să-mi cadă...? A cuminecătură dintr-un vechi potir, Și mai spune-mi, de știi, cum plec A-mpăcare-n toate și-a lumină lină, TEIUȘ, 22.06.2019 acum la drum, A tămâie arsă, a smirnă și a mir!

Când e rece noaptea și afară plouă, NICICÂND BĂTAIA DE ARIPĂ Cum să străbat calea doar cu un picior Ninge decuseară, ninge noaptea toată,

Și să merg cu el de parcă-aș avea Ninge-n zorii zilei când lumini se Nicicând bătaia de aripă două…? sting, Albastrul cer n-ar părăsi, Ninge ca-n poveste, ninge cu albastru Căci unde și-ar găsi înaltul TEIUȘ, 23.06.2019 Și cu neaua sfântă... ochii tăi mă Dacă văzduhul n-ar mai fi…? ning!

NICICÂND BĂTAIA DE ARIPĂ Și cum văzduhul o să poată TEIUȘ, 11.01.2019 Nemărginirile să-și lege, Nicicând bătaia de aripă Dacă bătaia ce-l despică Albastrul cer n-ar părăsi, RĂSTIGNIȚI ÎN NOI Din margini nu i-ar mai culege…? Căci unde și-ar găsi înaltul

Dacă văzduhul n-ar mai fi…? O cruce-s eu și tu o altă cruce, Ce-ar fi izvorul fără susur Doi răstigniți pe-aceeași cruce grea, Și fără șoapta veșnic trează, Și cum văzduhul o să poată Ciopliți din lemnul sacru al iubirii, I-ar mai simți fiorul dulce Nemărginirile să-și lege, În noaptea-n care a căzut o stea! Ce-n unda lui reverberează...? Dacă bătaia ce-l despică

Din margini nu i-ar mai culege…? Am răsărit pe-o culme-ntunecată Dar susurul...? Cum ar mai scrie Lipsiți de brațe și cu ochii goi, Note pe gama cristalină, Ce-ar fi izvorul fără susur Ne rupe vântul așchii seci din trupuri De mișcătoarea lui cărare Și fără șoapta veșnic trează, Și ne fărâmă nesfârșite ploi! Nu l-ar purta atât de lină...? I-ar mai simți fiorul dulce

Ce-n unda lui reverberează...? La rădăcină mușchiu-nțelenește Cum ar fi roua fără iarbă, Și-n lemn și-n trup ne strânge-apoi Ce-ar fi o rază fără soare Dar susurul...? Cum ar mai scrie tăcut, Și cât în mers e vie clipa, Note pe gama cristalină, Ucide-n noi și-n răsuflarea rară Când cea de dinainte moare...? De mișcătoarea lui cărare Puținul timp ce nici nu l-am avut…! Nu l-ar purta atât de lină...? Cum ar fi vinul fără boaba Ce-i dă culoarea sângerie, Din două cruci ne-am răstignit într- Cum ar fi roua fără iarbă, L-ar mai sorbi gura-nsetată, una, Ce-ar fi o rază fără soare Dacă licoarea nu o-mbie...? Căci timpul astăzi nu ne mai ajunge, Și cât în mers e vie clipa, Măcar așa putem să ne atingem Când cea de dinainte moare...? Ecou ar fi fără de bolta Prin cuiul ars, ce pieptul ni-l Ce-l suie-ntoarce, readuce, străpunge! Cum ar fi vinul fără boaba Icoane fără chipuri sfinte Ce-i dă culoarea sângerie, Sau rugăciune fără cruce...? TEIUȘ, 26.11.2018 L-ar mai sorbi gura-nsetată, Dacă licoarea nu o-mbie...? Cum i-ar fi ochiului din mine CAROLINA BALDEA

https://biblioteca-digitala.ro eziei și a artei era împinsă în lături de

politica puterii și a armelor, Seamus Heaney i-a provocat pe poeții Macedoniei să nu se teamă, ci să-și O voce profetică pentru revendice rolul profetic unic în societate. În loc să se predea disperării, societatea macedoneană ei să devină voci culturale oponente în

Anul 2001 a fost cea mai agitată societate. Sau, după cum spune în unul perioadă a Macedoniei de la indepen- dintre interviurile sale, „poezia își dența sa în 1991. Ca urmare a separării rezervă întotdeauna dreptul de a ajunge sale pașnice și non-violente de federația la stele. Întrebarea este dacă poetul se 4 iugoslavă (fără ca un singur glonț să fie poate ridica la această provocare. ” tras), Macedonia a devenit cunoscută Mulți dintre profeții Vechiului drept „oază de pace” în Balcani. Spre Testament au făcut exact asta. Au deosebire de violența interetnică și criticat deschis nedreptățile spirituale, inter-religioasă care a izbucnit în altă sociale și politice. Pentru a transmite în parte din fosta Iugoslavie, Macedonia a mod eficient mesajul nepopular de la reușit să-și păstreze modelul de coexis- Dumnezeu poporului lui Israel, profeții Seamus Heaney - Portretul oficial al tență pașnică între diverse comunități Vechiului Testament au folosit o serie Festivalului de la Poezie de la Struga, etnice și religioase. Cu toate acestea, de instrumente vizuale, de la metafore realizat de Dushko Gjorgon după criza din Kosovo din 1999, care deschid ochii, până la spectacole ______conflictul s-a revărsat și echilibrul scandaloase și stiluri de viață neorto- pentru „minoritățile minorităților” și interetnic delicat din societatea doxe. Ilie a profețit o secetă în țară timp chiar a scris o poezie numită „Din macedoneană a fost grav tulburat. de trei ani din cauza flirtului regelui Republica Conștiință”, la solicitarea lui Conflictul armat din 2001 s-a încheiat Ahab cu politeismul. Isaia s-a plimbat Amnesty International Ireland. Heaney cu semnarea Acordului-cadru de la dezbrăcat și desculț timp de trei ani credea că poezia poate să spună ade- Ohrid, care dădea drepturi mai mari pentru a arăta că evreii nu ar trebui să-și vărul puterii, să combată nedreptatea cu comunității etnice albaneze din țară. pună încrederea în declinul puterilor versurile și, astfel, să ajute la procesul În aceste condiții dificile, oamenii regionale. Hosea s-a căsătorit cu o de iertare și reconciliere, care duce la erau nesiguri cu privire la viitorul și prostituată pentru a ilustra necredința pace. El a considerat că „modul în care chiar la supraviețuirea țării. Afirmația oamenilor față de Dumnezeu. Ieremia a poezia funcționează în viața unui lui Dostoievski că „frumusețea va salva purtat un jug de bou ca un avertisment individ și a unei comunități ar putea fi lumea” părea separată de realitatea viu al captivității babiloniene care va comparat cu modul în care sistemul aspră și brutală, plină de ură, extremism veni. Profeții au făcut totul pentru a imunității funcționează în corpul uman: și conflicte violente. Foarte puțini oa- trezi conștiința oamenilor și a îndrepta este o forță constantă pentru bine, chiar meni au acordat atenție Serilor de Poe- inimile și mințile lor către Dumnezeu. dacă nu poate întotdeauna să împiedice zie Struga (SPE), care au sărbătorit al Dar, ei au dezvăluit și minunatele lucrurile rele să se întâmple.8” Drept 40-lea jubileu. Și totuși, acest festival promisiuni ale lui Dumnezeu de a-i urmare, mesajul său de la Struga a foarte poetic a oferit un context și o ierta pe oameni pentru greșelile lor și de rezonat puternic în societatea macedo- platformă pentru o voce profetică de a-i restabili în țara lor. neană. Festivalul Serile de Poezie de la speranță pentru țară. Nu a fost altul de- În mod similar, Heaney a vorbit Struga l-a adus pe poetul potrivit cu cât celebrul poet irlandez Seamus Hea- inimii și minții unei națiuni însângerate mesajul potrivit la momentul potrivit. ney (1939-2013)1 care în 1995 a câști- și a ridicat spiritele poeților ma- Totuși, aceasta nu a fost prima pre- gat Premiul Nobel pentru Literatură. 2 cedoneni. Probabil că niciun alt poet nu zență a lui Heaney la Struga. În 1978, Ca laureat al Premiului Cununa de ar fi putut să o facă mai bine decât când celebrul poet spaniol Rafael Aur a Serilor de Poezie de la Struga, Heaney, din mai multe motive. În Alberti (1902-1999) a fost laureat al Heaney a avut un rol unic. Urmând primul rând, destinele oarecum similare Premiului Cununa de Aur, Heaney a conflictului armat și semnării ale celor două țări și popoare. Patriotul fost invitat la Festivalul de la Struga9. Acordului-cadru de la Ohrid, atmos- irlandez Roger Casement (1864-1916) Festivalul SPE din 1978 a reunit peste fera din țară a fost sumbră. În aseme- afirma că „cunosc două istorii tragice o sută de participanți din întreaga din lume - cea a Irlandei și cea a nea condiții, Heaney și-a transmis lume. Programul bogat a inclus mesajul său poetic: „Macedonia a Macedoniei. Amândouă au avut parte 5 evenimente dedicate poeziei germane de privațiuni și chinuri. ” suferit pe nedrept, Sorții i-au hărăzit și palestiniene contemporane, poezii națiunii o grea lovitură; dar din câte știu „Dacă un irlandez nu poate înțe- lege complexitățile macedonene, atunci despre răscoala Ilinden din 1903, un despre spiritul macedonean, știu că simpozion despre „Poezie și critică”, există o capacitate macedoneană de a nimeni altcineva nu poate. În al doilea o întâlnire poetică la miezul nopții, continua să privească spre lumină. Și rând, fondul poetului. Seamus Heaney a promovarea publicației de poezie din ceea ce știu despre poeții crescut catolic în Irlanda de Nord 6 macedoneni, sunt încrezător că sunt protestantă și a experimentat conflicte „Cântece între două veri” și un târg gata să-și ridice lira și să-și ridice vocea și relocări violente. În conferința sa de carte. Unele dintre experiențele și să cânte cântecul viitorului. Vor face Nobel, el își amintește viu modul în memorabile ale lui Heaney au fost ceea ce fac mereu poeții: vor asculta care violența sectară a influențat viața și rezumate în poezia sa din 1998 10 muzica a ceea ce se întâmplă de fapt, poezia sa, precum și contribuția sa la „Lumea cunoscută”. → dar vor răspunde interpretând muzica a reconciliere, comentând procesul de Dr. NIKOLA GJORGON, 7 ceea ce s-ar putea întâmpla." 3 pace din Irlanda de Nord. El a pledat SVETLANA GJORGON-BOCEVSKA Într-o perioadă în care puterea po- pentru libertatea conștiinței, în special

https://biblioteca-digitala.ro Fotograful SPE Dushko Gjorgon •„Momente (la timp) prinse în colțul unui stu- a înregistrat ambele vizite. Născut în dio din Struga”, Interviu cu Dushko Gjorgon. Turkan Prime Tours. URL URL 2019: 1940, de la vârsta de treisprezece ani . ani de carieră profesională, Dushko • „Струшките вечери на поезијата низ 50.000 фотографии.” Voice of America. 22 Gjorgon a urmărit îndeaproape august 2018. URL: (r)evoluția fotografiei de la alb-negru . digital. În calitate de fotograf oficial Dushko Gjorgon, 1982. • Shea, John. Macedonia și Grecia: Lupta de a defini o nouă națiune balcanică. Jefferson, al Serilor de Poezie de la Struga, de la ______N.C.: McFarland. 1997. începutul Festivalului, Gjorgon a Fotograful Gjorgon l-a ajutat pe ______realizat peste 40.000 de instantanee, Heaney să se vadă singur în Struga. documentând astfel aproape toate Acesta este motivul pentru care a Note 1 evenimentele și participanții la semnat o fotografie personală a Sameer Rahim. “Interview with Seamus festival.11 În 2001 și 2011, a organizat poeziilor sale selectate fotografului cu Heaney.” The Daily Telegraph. 11 April 2009. . imagini la altul.” Mesajul unui profet de-a 40-a și a 50-a jubilee a 2 He was not the first not the last Nobel Festivalului, care include portretele nu pierde niciodată relevanța. După Laureate to be awarded with the Struga Poetry laureaților Cununii de Aur. 18 ani, societatea macedoneană se Evenings Golden Wreath Award. Others O selecție a expoziției din 2011 confruntă din nou cu mari provocări, included Pablo Neruda (1904-1973), Eugenio este expusă permanent în „Galeria deoarece cetățenii macedoneni sunt Montale (1896-1981), Joseph Brodsky (1940- privată Dushko Gjorgon” din Struga, incerți cu privire la viitorul, 1966), Thomas Transtromer (1931-2015), as care este deschisă vizitatorilor pe tot stabilitatea și prosperitatea țării lor. well as the multiple Nobel candidates – parcursul anului12. Mulți turiști din După 18 ani, cuvintele lui Heaney Miodrag Pavlović (1928-2014), Winston H. întreaga lume sunt atrași de această sunt și mai relevante pentru țară, Auden (1907-1973), Nichita Stănescu (1933- selecție13. oamenii săi și poeții săi, care sunt 1983), Yiannis Ritsos (1909-1990), Tadeusz Różewicz (1921-2014), Ferenc Juhász (1928- Fiind conștient de faptul că în chemați să „asculte muzica a ceea ce se întâmplă de fapt” și „să răspundă 2015), Yehuda Amichai (1924-2000), Adunis, 2001 a fost martor la istorie, Gjorgon Ko Un (1933-), Bei Dao (1949-), Adam cântând muzica a ceea ce s-ar putea a dedicat mult timp și eforturi pentru Zagajewski (1945-). a documenta cât mai mult din cea de- întâmpla”. 3 Heaney, Seamus. „The Struga Address & a doua ședere a lui Heaney în Struga. Two Poems.” Irish Pages, vol. 1, no. 1, 2002, A acoperit ceremonia primitoare pe Traducere în limba română de pp. 114–117. JSTOR, www.jstor.org/stable/ aeroportul Ohrid, plantarea unui co- Nicolae Băciuț 30057208. ______4 pac în Parcul Poeziei din Struga, Dennis O’Driscoll. Stepping Stones: conferința de presă a lui Heaney și Surse: Interviews with Seamus Heaney. Faber and întâlnirea cu poeții și jurnaliștii, vizita • Heaney, Seamus. „The Struga Address and Faber. 2009. 5 sa la Casa Memorială a fraților Mila- Two Poems.” Irish Pages, vol. 1, nr. 1, 2002, p. Shea, John. Macedonia and Greece: The 114–117. JSTOR, . Jefferson, N.C. : McFarland. 1997. • Heaney, Seamus. Poezii selectate. Serile de 6 de deschidere la „Meridiane poetice”, „Seamus Heaney.” Poetry Foundation. poezie Struga. Skopje. 2001. unde directorul festivalului SPE, Bo- . Cununa de Aur, iar în final, portretul 27 august 2019. . Prize.org. Nobel Media AB 2019. Tue. 27 Aug Domnului (Theotokos) din Kalishta. • „Seamus Heaney.” Poezia Fundației. 2019. mus-heaney#>. 8 Heaney, Seamus. Selected Poems. Struga Struga, Dushko Gjorgon i-a prezentat • Dennis O’Driscoll. Stepping Stones: interv- celebrului poet irlandez un „album iuri cu Seamus Heaney. Faber și Faber. 2009. Poetry Evenings. Skopje. 2001. 9 foto cronologic”. Heaney se aștepta la • Sameer Rahim. „Interviu cu Seamus Hea- Стрезовски, Јован (уредник), 40 години o selecție de fotografii de la sosirea sa ney.” The Daily Telegraph. 11 aprilie 2009. Струшки вечери на поезијата (1962-2001), . Стрезовски, Јован, Поетска Струга 1962- ce nu se aștepta el era să vadă foto- • Парче синило под мојата клепка - Песни за 1991, Наша Книга, Скопје, 1991. Македонија од странски автори. Струшки grafii din 1978, participând la simpo- 10 Heaney, Seamus. Selected Poems. Struga zionul „Poezie și critică”, alături de вечери на поезијата. Скопје 2002. • Colecție: participanți poeți: 40 de seri de Poetry Evenings. Skopje. 2001. laureatul spaniol Rafael Alberti și poezie Struga. Struga. 2000. 11 Dushko Gjorgon: Exhibition – Fifty Years citind poezia sa la „Poduri”. Poetul • 50 години Струшки вечери на поезијата. Struga Poetry Evenings. SPE. 2011 irlandez a recunoscut că nu a știut СВП. Скопје. 2011. 12 “Струшките вечери на поезијата низ niciodată că aceste fotografii există. • Arhivele private „Dushko Gjorgon”. 50.000 фотографии.” 22 август 2018. URL: < • Dushko Gjorgon: expoziție - Cincizeci de ani https://mk.voanews.com/a/struga-poetry- Într-un timp de diviziune și Serile de Poezie Struga. SPE. 2011 • , . 1962- evenings-/4539368.html>. disperare, Seamus Heaney a ajutat Стрезовски Јован Поетска Струга 13 Macedonia să se vadă din perspectiva 1991. Наша Книга. Скопје. 1991. These include tour groups from Belgium, Costa Rica, Italy, Israel, Mexico, Spain, speranței în viitor. • Стрезовски, Јован. 40 години Струшки вечери на поезијата. СВП. Скопје. 2001. Switzerland, USA.

https://biblioteca-digitala.ro 2009); Три картини перемоги am petrecut ani întregi (Ukrajina, 2016) a devenit muzeul

Karanović este membru al de pasiuni osificate societății literare sârbe și al PEN-ului și încă avem un motiv sârb. Locuiește și lucrează la Belgrad. să ne întoarcem spatele Poetul a participat la Festivalul unul la altul „Serile de Poezie de la Struga, când stingem lumina Macedonia, 2019. În ultimele sale cărți, a experi- Te-am pierdut mentat tehnicile suprarealismului. Involuntar, fără efort, și încă o dată am devenit Un urlet din supermarketul viselor frumoși învinși păpuși de heliu deșertul este ghetoul în geamurile strălucitoare ale unde cineva barurilor a furat o inimă de păpușă de plastic pentru a face o mască din silicon soarele plutește pentru cei care deasupra parcului înghețat ca ploaia radioactivă luminând peisajul de iarnă arid cad pe grădini îngrijite, bine udate cea mai mare mulțime de oameni (1959, Niš, Serbia) gustul adevărat este întotdeauna amar se află în autobuzul spre cimitir ca ultima țigară numai vântul este Poet și prozator. A lucrat ca înainte de culcare mai singur decât noi jurnalist, gazdă radio, DJ, organizator singur ca Yeti de concerte și a fost proprietarul unui pierdut ca un bulgăre de zăpadă A fost ușor să pui zăpada pe foc magazin de muzică timp de în ulei fierbinte treisprezece ani. încerc ne-am sărutat Zvonko Karanović este un poet cu să uit atingerea în aerul rece o sensibilitate distinctă urbană. din degetele strălucitoare ale tinereții buze albastre Lucrările sale se referă la literatura dragostea este un partener de șansă degete înghețate generației Beat, la film și la cultura luxos pop. În ultimele sale cărți, a experi- cădere liberă prin cupola unei ocupați precum copiii mentat tehnicile suprarealismului și parașute de mătase am tremurat poemul în proză. asemeni câinilor în ploaie A primit mai multe premii literare Tot ce vreau de la tine sunt și asta a fost de ajuns sârbe pentru poezie și burse loviturile de care mă tratezi internaționale pentru scriitori, precum a fost ușor „Bursa Heinrich Boll”, Colonia, ecrane pentru pereți să punem zăpada pe foc Germania, 2011. Poeziile sale au fost roți pentru pantofi să trădăm dragostea traduse în șaisprezece limbi. pentru a scăpa de închisoare să riște trecătorii Volume de poezie: Blitzkrieg (1990); Surferul de argint (1991); cerul mă orbește într-o sală de așteptare Mama Melancolie (1996); îmi închid ochii la sfârșitul Europei Extravaganza (1997); Autostrada Nu aștept nimic de la oameni nu am dat atenție întunecată (2001); Decolare (2004); muștelor și falsilor patrioți Sleepwalkers on a Picnic (2012); în țara Cuști (2013); Epoca de Aur (2015); de dosare și bătăi ne-am sărutat sălbatic Dincolo de pădurea în flăcă ri (2018) camerele sunt pornite am schimbat sânge pentru sânge Cărți de poezie publicate în carne pentru carne străină tate: Toamna magistrală trebuie să sfidezi foc pentru foc (Hrvatska, 2008); Барабаны и oamenii струны, магистраль и ночь se curăță amintește-ți ce ți-am spus (Ukrajina, 2011); Arde, bebeluș, arde o viață (Austria, 2013); Пепелашка во Cei mai buni ani ai vieții noastre o iubire хромиран ковчег (Makedonija, o sclipire de mușchi 2014); A fost ușor să puneți zăpada călătorim peste paturi pe foc (SUA, 2017); Najboljša leta obosiți de încă un obicei ține minte asta najinih življenj (Slovenija, 2017); trupurile a fost interesant Romane: More Than Zero (2004); de zei tineri și frumoși să fugim în propria noastră noapte Patru ziduri și orașul (2006); Trei s-au transformat în trupuri ploaia să vegheze în visele tale instantanee ale victoriei (2009) de dușmani Romane publicate în străinătate: să te naști acolo unde nu aparții

Чотири стіни і місто (Ukrajina, patul în care În românește de Nicolae Băciuț

https://biblioteca-digitala.ro TOT LA GURA OCEANULUI, trecând măsura ordonându-i să se li- niștească. Nu mi-ai spus nici până a- cum cum e cu memoria apei. Din toate lucrurile din lumea aceasta numai Stăm în gospodăria lucrurilor ca tu și omul purtați simbolul treimic niște marțieni care nu știu ce sunt H2O. În aceeași cameră, nu-i zicem lucrurile în sine și nu cunosc limba celulă, că sună prea a temniță, deci în prin care să comunice cu ele. Toate aceași cămară a nunții sunt doi hidro- lucrurile, după filosoful Maxim geni și un oxigen, două arderi, două Mărturisitorul, ar fi „rațiuni inimi și un duh care le sporește arde- inteligibile” spre om, iar Stăniloae le rea, iubirea. „Cămara Ta, Mântuitoru- numește „cuvinte”. Pentru a ne le, o văd împodobită...”, așa se aud

înțelege om cu om folosim un limbaj corurile în fiecare odaie de nuntă atât genunilor cerești a fost ispitit să I-o al vorbelor. Prin ele comunicăm în H2O-ul tău și cel al sângelui nostru. fure și a căzut neputând ca ochiul lui despre noi, cine suntem, de unde Tu ești puțină piatră de munte, să se plece lui H2O. La fel ca tine e venim și spre ce ne îndreptăm. Astfel iar restul ești H2O, nuntă și veșnică omul: un pumn de oase și restul apă! prin dia+logos aflăm și despre nuntire. Planeta Albastră! Câte came- Altfel, ce este chipul și asemănarea partenerul nostru cine este, de unde re de H2O ai, Oceanule? Au venit Lui decât iubirea, libertatea de a iubi, vine și în ce direcție se îndreaptă. îngerii să le numere, dar numărătoa- de a fiu mai presus decât tine și decât Vorba noastră nu este numai sunet, ci rea lor a căzut în vârtejul numărului toate lucrurile, dar amândoi având prin întrepătrunderea dialogică, cu care au încercat să socotească ste- aceeași siglă, pe H2O. Deasupra precum o sită care cerne, ajungem să lele și nebuloasele adâncului prea cămarei de nuntă, scrie cu hieroglife ne cunoaștem (Cog+noscere = a înalt. În număr e ascunsă cheia nenu- de aur și foc: „Ce a unit Dumnezeu cunoaște împreună) și aceste scule mărului divin și căpetenia oștirilor, omul să nu desfacă!” Numai Satanael devin concepte, imagini mintale. Lucifer, cel mai strălucit arhanghel al a-ncercat să descercuiască cercul Trecem printre nominaliști și realiști tainei cea din veac ascunsă și a căzut! și ajungem din nou la „rațiunile” lui Cât te iubesc, Oceanule, când te Maxim Mărturisitorul. O sculă dacă ACOLO LUMINA CREȘTE ÎN dezlănțui ca o turmă de lei sărind unii nu o poți stăpâni cu mâinile tale nu-ți SUS peste alții, uitând de legile firii, de este bună la nimic. Sau un gard, în parcă ar avea aripi de stihie precum absurd, dacă nu are ce împrejmui e o Iubirea are inima omului când se dezlănțuie! grămadă de scânduri stivuite într-o nu are limbă de ceas Dar la fel te iubesc când vii, aici la fabrică de cherestea. Deci vorba ca să să ne aducă aminte Bay of Fundy și, ca nicăieri pe lume, devină concept, cu ea trebuie să că-i prea târziu în acum, șoptind adânc pe adânc, cum ar zice „îngrădești” ceva. Cunoașterea nu ne- când fără devremea Regele Poeților, spre Adâncul ar fi de niciun folos dacă nu am dintre noi născător de înalte și neasemuite putea-o cuprinde cu mintea noastră și a rămas adâncuri ale negrăitului și ți se pentru a o înțelege avem nevoie ca o lampă fără cuvinte. dezleagă numărul! Și iarăși mă repet, neapărat de „comprehendere” (a îți amintești când ai uitat de legăturile prinde împreună ceva, a îmbrățișa Nici soarele în care te-a tocmit Ziditorul, când ceva). Vous avez compris? =D Omul nu are limbă de ornic. îndrăgostit ți-ai desprins aripile este un cuvânt. El nu ar avea sens Pe partea-i imensului albastru spre zborul suprem dacă nu s-ar declina altui cuvânt, de a ce numa' dinspre Dumnezeu printre aștri și când erai gata ai auzit face parte dintr-o propoziție se vede din înalt: „Întoarce-te în groapa ta de inteligibilă, dacă nu și-ar căuta sensul este secunda-oglindă pământ că nu a sosit nici timpul, nici în celălaltă „oglindă”. Toate lucrurile spre care ne cheamă, sorocul spre trâmbețele Iubirii de din jurul nostru sunt cuvinte: și masa abis Apoi!” Și de atunci, în fiecare zi, îți și familia și steaua și copacul etc. de abisul Lui dornic. strângi tot neamul tău de râuri și Toate cuvintele devin transparente fluvii și ești gata, dar ecoul vocii Lui sensului creațional, devenind o Acolo lumina crește în sus te străpunge până în rărunchi. Tu te revelație naturală a Lui. Dar nu e de ca iubirea din cântecul meu întorci la groapa ta de pământ lăsând ajuns numai să cunoști. Motivația ce mereu fundul de ocean pentru mine ca o „îmbrățișării” nu este una cognitivă, e altul, nespus. carte deschisă. Numai aici pot să mă ci una de iubire. Vrei să-i revelezi afund ca într-o peșteră a sinelui, iar tu Numai în brațele mele ești tu, cuiva prin cuvinte iubirea ta. Și astfel îți tragi apele în lături făcându-mi loc înrămuririlor floare. ajungem la revelația supranaturală pentru revenirea în sine. Oare Socrate Secundei solare când Cuvântul, a doua persoană o fi fost pe aici, că prea știa multe cu buzele tale netimpul i-l beu. treimică, s-a întrupat în om adevărat. despre nașterea omului, cum numai tu Închide ochii și-ascultă: Tu știi asta, oceanule! Fiica ta, Marea cu zgârcenie mi le dezvălui ca dintr-o Auzi cum lumina prin noi, Galileii, ți-a povestit de atâtea ori carte cu multe pagini rupte. pe treptele noastre despre Regela pescarilor cel care vor- DUMITRU ICHIM Luminii se-nalță? bea cu marea, mult mai direct decât Kitchener, Canada mine, când se hărjonea cu vântul în- DUMITRU ICHIM

https://biblioteca-digitala.ro Asterisc Menționăm pe IVAN CERES- NJES, JACOB FINCI, DANILO NIKOLIC și BORIS KOZEMJA-

KIM. Aceștia au organizat operația de Sarayevo este una din atracțiile salvare, pe cât posibil a unor famiilii, turistice fiind centrul celor două prieteni, medici și infirmieri, simpli provincii Bosnia și Hertzegovina. voluntari evrei și neevrei. Majoritatea populației aparține din Timp de 4 ani (1992-1995) a punct de vedere etnic Bosniei. Dar am durat războiul. După ce Yugoslavia s- putut găsi și o mică comunitate de a prăbușit, diversele republici și-au evrei sfaradim. declarat independența. Perla Printre instituțiile culturale se Adriaticei ,,SARAYEVO” nu a crezut numără, în afară de cele trei muzee și că va fi atacată. Teatrul Național din Bosnia, clădit în Orașul devenise un simbol al 1919. Din nefericire, Muzeul Olimpic coexistenței intercomunitare - a a fost distrus în perioada războiului etniilor din această zonă. civil din 1992. La fal ca și Biblioteca Președintele comunității IVAN CERESNJES, prevăzînd nenorocirea, Națională. Tunurile sârbilor nu au ținut seama de cetățeni, artă și cultură a acționat de îndată și astfel a obținut ______care a dominat în orașul Sarayevo, viza pentru o grupă de cetățeni evrei primind cu căldură masele de încă din 1461 - care pînă atunci a fost și de alte nații, de la consulatul refugiați din Sarayevo. un sat. Evreii s-au așezat de-abia în Statului Israel. În acest sens, îmi permit să sec.XVI, respectiv în 1577. Mica Armata sârbă a atacat Sarayevo. subliniez că, în acea perioadă, uneori comunitate evreească și-a clădit o Deîndată, copiii, bătrînii și bolnavii locuitorii din Saayevo - familii cu sinagogă în 1581 și mai apoi un au fost salvați cu ajutorul Jointului, copii-neevrei - au fost înconjurați de cimitir în 1630. care a acordat asistență medicală un număr de evrei, vecini și cunoscuți Imperiul Austro-Ungar a cucerit acestora. ai acestora. toată zona. După Primul Război Războiul s-a declarat pe 6 aprilie Unul din exemplele concrete este Mondial, regatul Yugoslaviei a 1992. Comitetul amintit a organizat fam. IVAN CERESJES - provenit cuprins și această mică așezare transportul a 600 de cetățeni din dintr-o familie care a fost nimicită în Sarayevo. Din statisticele aflate în Sarayevo spre Belgrad (10-17 aprilie timpul războiului fascist (Celui de al documentele arhivelor, aflăm că în 1992). doilea Război Mondial). Cei trei fii - anii 1940 în localitate erau 8000 de Fiind închise aeroporturile, s-au Alexander, Andrej și Ivan, cu soțiile evrei sfaradimi și 1000 așkenazimi. organizat autobuze în direcția Croați- și copiii, au fost primiți în Israel. Odată cu pătrunderea armatelor ei. Trebuie ținut seama că erau în jur Jacob Finci - actualul Președinte hitleriste, au fost omorîți 6600 de de 80% căsătorii mixte. Acest feno- al Comunității evreilor din Sarayevo - evrei în cîmpurile de execuție. men e unic și astfel istoria subliniază a fost primit în Israel, în afara celor Din ordinul generalului hitlerist avantajele unei bune conviețuiri între 1000 de evrei din Sarayevo. Fortner, o parte din evreii localnici au diversele naționalități etnice. O parte din cetățenii din Saraye- fost transportați în lagăre de execuție. ISRAELUL și-a deschis porțile vo - care n-au apucat să plece cu a- La Muzeul din Sarayevo, s-a aflat ______vioanele din Belgrad - au fost tran- unicul exemplar al HAGADALEI. sportați cu autobuzele spre Budapesta Celebra ,,HAGA din SARAYEVO”. și de acolo au sosit în Israel. Generalul Fortner i-a cerut Alexandru - un bărbat azi în bibliotecarului DERVIS KORTKUT vîrstă de 44 de ani - secretar al să-i predea exemplarul. Dar comunitățioi din Sarayevo, a fost unul bibliotecarul - un antifascist plin de din copiii salvați prin emigrarea în curaj - i-a răspuns: „Înaintea D- Israel. Printre foștii copii salvați a voastră un alt ofițer german mi-a fost și Dubravko Latinger - fost șofer cerut cartea, pe care i-am predat-o”. al Centrului evreiesc din Sarayevo. Războiul din Bosnia din 1992 a Latinger urmase școala la Richon le găsit la Sarayevo o comunitate de Țion. Reso Hubanic - musulman evrei destul de mică, dar care trăia în ajuns în Israel, prin Budapesta, unde a armonie cu celelalte națiuni. După primit viza Israelului. cinci secole de când evreii au fost Din conversațiile întreținute la expulzați din Spania catolică, a urmat Sarayevo, am dedus ,,Mâna de ajutor genocidul organizat de Germania întinsă de prietenii de la Comunitatea fascistă. evreilor din Sarayevo și a Israelului a Sarayevo, în 1992, a fost salvat numeroase vieți omenești ale înconjurat de armata serbilor. Cîțiva cetățenilor, indiferent de naționalitate, evrei au luat responsbilitatea nu credință, din SARAYEVO. numai asupra micii comunități de PAUL LEIBOVICI evrei, dar și a cetățenilor din oraș. Vasile Mic

https://biblioteca-digitala.ro Vise aptere Doar mușuroiul de furnici Și-un roi de viespi sau de albine?! Trecut retezat de topoare Și vise căzute-n dizgrații, Nici diferențe nu mai fac Amestec de plâns și stupoare, În tot ce mișcă, tot ce zboară, Ce cad secerând generații Aghesmuită vreau să zac Să-mi cârâie la cap o cioară. Arsură de flăcări dușmane Surzenii greșit moștenite M-aș îmbăta, de ce să nu? Creând apocrife umane M-aș îmbăta pentru senzații, Și neamuri căderii menite. M-aș îmbăta cu eu și tu Și-apoi să ne pupăm ca frații. Stupoare, declin, inversare,

Valori care mor ignorate, Să n-am habar de ce iubesc, În toate mai trebuie sare ______De ce-i așa frumoasă viața, Și toate se cer colorate. poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii... Să uit de ce îmbătrânesc, Prezentul a prins mucegaiuri, ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei De ce îmi fură anii hoața, Umbrit de sisteme mizere, mele M-aș îmbăta, dar n-am cu ce! Ne bântuie dozeri prin raiuri, rătăcit în propria minte Prin aer zboară sticle sparte, Iar visele noastre-s aptere. caut niște vânzători de zâmbete M-aș îmbăta cu orișice,

să facă tumbe prin sufletul meu Dar nu mi-am pus nimic deoparte Nu așa se moare... ca printr-o arenă cu fluturi M-aș îmbăta cu-adevărat, Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o în aula singurătății se așază niște raze Numai o dată, nu se pune, vreme, ele așteaptă apa vie a cunoștinței De tot ce sunt, despovărat, Dar n-am fost prezentă nici la binelui și răului Să fiu, m-aș îmbăta pe bune. moartea mea! profesorul nu-și mai împarte Dispărând răpită de furtuni extreme, cuvintele Aduceți vinul cel mai vechi, În prohodul lumii care pătimea... razele se ridică și pleacă Să bem de ziua mea, cu toții, Mi se sparge gândul sub cazmaua scaunele plâng în întuneric Să tragem țara de urechi, rece, liniștea ruginește pereții inimii Să nu mai tolereze hoții. Lovituri de brațe îi prind zbaterea, universitatea aceasta are un mare Eu ascunsă-n taina care mă petrece, coeficient de risc M-aș îmbăta, m-aș îmbăta,

Dincolo de moarte-mi caut nașterea... aici tăcerea nu mai transmite nimic Căci adevărul e-n beție, M-aș îmbăta de ziua mea, Să-mi descânți, destine, mâinile de nu-i decât o nișă în miezul sufletului Aș bea cu tine, Românie, piatră, din care Vocea schilodită, ochii tulburați, ies păsări albastre cu aripile rupte S-avem iar fluturi în stomac, Fiindcă azi, cuvântu-mi gol, la lună ele se așază pe brațele copacilor și tac Idei năstrușnice, zălude, latră, (mai bine decât un cântec de jale Să ne-mbătăm, că e de leac, Iar călăii lumii umblă decorați! totuși) Cu prieteni și dușmani și rude.

satul e plin de arbori uscați și case M-aș îmbăta, aici, sub nuc, Exilați-mi truda, aruncați-mi soarta, părăsite Cu frunzele de toamnă brună, Să nu mai existe umbra-mi pe numai aburul cafelei mele mângâie Însingurată ca un cuc, pământ! aerul M-aș îmbăta cu suc de prună. Nu privesc în urmă, nu ascult nici un ultim om se încăpățânează să plece poarta un om și un câine întunecat întinși pe V-aștept să umplem locul tot Care se trântește bătută de vânt... dunga zării Într-o beție-autumnală; Avem cu toții drept de vot Nu așa se moare, istovit de toate, recroiesc orizontului mantia dimineții Pentru o țară terminală! Nu așa se pleacă, prea trudit, prea pe care mai bate soarele din când în trist! când M-aș îmbăta adeseori, În cămașa strâmtă, nu! Nu se mai Ca să nu mai disting mizerii poate! M-aș îmbăta de ziua mea Nici vameși, nici violatori, Merg să-mi caut locul unde să exist. Nici nedreptățile puzderii. M-aș îmbăta de ziua mea, Moarte, hai la mine, sunt așa pustie! Mi-aș îmbăta singurătatea Și uite-așa să ne-mbătăm Nu mai am pe nimeni, numai tu, de Și soarele l-aș îmbăta, Ca delincvenții, pân' la vomă, vii - Mi-aș face criță puritatea Poate curaj am căpăta,

(Ultima cerneală, ultima hârtie...) Și-aș tăvăli-o nopți la rând Sistemul, să-l bagăm în comă. Te aștept... poemul - ultim, să mi-l În spume dense de șampanii, Și totuși beau de ziua mea scrii... Cu îngeri beți colaborând, Veninul pur al nedreptății Arena cu fluturi Să-i facem dragostei campanii. În suc amar de foi de stea.

M-aș îmbăta, dar n-am amici, (Nectarul care-l beau poeții). Strig în pustie Niciunul nu-i să bea cu mine! EMILIA AMARIEI

https://biblioteca-digitala.ro Literatură și film Lune, rămâne un reper solid. Mai apoi o întâlneşte în gara Montparnasse pe Jeanne, una din fostele sale actriţe, care avea acolo un butic cu jucării. O Niciodată n-aş fi crezut că Martin cere de nevastă şi intră într-un Scorsese va opta pentru un film- anonimat dureros. Asta până când basm, cu atmosferă retro, într-un Hugo va repara omul mecanic, cel Paris albastru, cu referinţe livreşti şi încărcat cu secrete incredibile. Va elogii cinemaului veritabil. Astfel înţelege că lumea e un mare este filmul Hugo, recompensat cu ______mecanism, iar el nu poate fi în niciun Oscar 2012 pentru imagine. produce cu dezinvoltură asociaţii caz o piesă în plus. Jos e Parisul La baza filmului stă cartea lui Brian livreşti şi filmice, care se lipesc albastru, iar Hugo atârnă de marele Selznick, adică L’Invention de Hugo perfect peste naraţiunea palpitantă. ceas, reeditând secvenţa unui film Cabret. Cartea scriitorului american În film joacă Asa Butterfield celebru. Ce dacă filmele lui Mélies au (născut în 1966) are multe ilustraţii şi (Hugo), Chloë Grace Moretz fost topite în timpul războiului şi text puţin, însă incită prin propunerea (Isabelle), Ben Kingsley (Georges), folosite la tocuri de pantofi? şocantă. Copiii din poveste au Christopher Lee (Labisse), Jude Law Niciodată nu mai pot fi regăsite? preocupări culturale, trăiesc aventuri, (tatăl lui Hugo). Dacă tot vorbim de Finalurile fericite există doar în dar intră şi în bibliotecă, văd filme. elogiul adus cinematografului, apoi filme? Chiar şi rigidul poliţist de tip Fulgi, decor de basm, filmări aici cine e acel Georges? Nimeni altul Javert are scăpări profetice (excelent spectaculoase, maşinării, roţi dinţate, decât celebrul căzut în uitare, adică Sacha Baron Cohen în acest rol). Cu arcuri, rotiţe – iată ce propune filmul, Mélies, care a trăit între 1861-1938. imagini de cărţi poştale sepia, cu atrăgând o generaţie a computerelor În anul 1895, Georges descoperă hârtii plutitoare şi deraieri coşmareşti în ceea ce ar putea părea vetust. Fără cinematograful şi înfiinţează primul de trenuri, aventurile se cunosc după intenţii moralizatoare, lumea din film studio de cinema în Franţa. Neuitate risc. Astfel Scorsese a câştigat un e credibilă, chiar aşa, vorbind despre sunt trucajele sale, ce stau la originea mare pariu, topind teme majore în Robin Hood, Jules Verne, Jean modernelor efecte speciale. Avea universul copilăriei fără cusur. Valjean, ori privindu-l pe crispatul propria sa societete de producţie, iar ALEXANDRU JURCAN genial Buster Keaton. Scorsese filmul din 1902, Le Voyage dans la ______

s-a jucat cu casa închisă, publicul plecând mulțumit de porția de teatru oferită.

Am văzut la… Constanța, la Textul lui Miloš Nikolić a oferit și Casa de Cultură, spectacolul Fierarii, el de toate, a vorbit și de iubire și de de Miloš Nikolić, în traducerea Vero- istorie, trecând drame existențiale nicăi Lăzărescu. Regia e semnată de prin filtrele comediei. Horațiu Mălăele, iar scenografia, de „Am scris comedia Fierarii, spune Maria Miu. Din distribuția spectaco- Miloš Nikolić, după principiile tragediei antice, numai că am

lului au făcut parte Horațiu Mălăele,

Maia Morgenstern, George Mihăiță, răsturnat o situație tragică în esență, Valentin Teodosiu/ Mircea Rusu. așa că ea a încetat să mai fie tragică. După un recital de poezie la Ca și în tragedia antică, și în Fierarii Brăila, din versurile unui copil de 14 tot ceea ce ține de esență s-a ani, Cristina Vasiliu, la a cărei lansare întâmplat mai demult, iar ceea ce se de carte („La umbra ta”, Editura prezintă în fața cititorilor – sau a Vatra veche 2019) participase, după spectatorilor – sunt doar consecințele rostirea gravă, vibrantă, plină de celor întâmplate. Această comedie lirism, Maia Morgerstern „a zburat” seamănă cu un concert cântat pe o la Constanța, și a coborât/urcat într-o singură coardă sau cu Bolero-ul lui Ravel, în care tema variază și se comedie, nu mai puțin strălucitoare în rolul său, demonstrând, a câta oară, că multiplică. Prin această multiplicare, e o mare actriță, una din cele mai amplificare, realul se transformă în mari din toată istoria teatrulu și absurd, care devine mai convingător filmului românesc. decât tot ceea ce este cu adevărat real. Într-o companie actoricească se- Cum comicul și tragicul sunt ca două lectă, Maia Morgenstern a demonstrat surori gemene, în această comedie că, și fără concesii pentru vreun de- apar deseori în același timp pe scenă, liciu al publicului, teatrul se poate ajutându-se una pe cealaltă să aducă menține la înălțimea care l-a impus la nonsens orice război, orice mani- între artele frecventate de un public festare de ură și orice naționalism”. foarte larg. Și a fost o sală arhiplină – NICOLAE BĂCIUȚ

https://biblioteca-digitala.ro împrejurare, persoane care lasă în urma lor o dâră de lumină. Aducem un gând

de apreciere şi preţuire tuturor acestor Studii și Articole XII personalităţi, tuturor iluștrilor noștri înaintași pentru realizările pe care le-au Cu siguranță, reprezintă o mare întreprins, realizări prin care intră în bucurie apariția cărții Reghinul istorie, scriind, cu sufletul, cu viaţa şi Cultural, volumul XII, care vine în cu faptele lor măreţe, pagini de o continuarea celorlalte volume apărute în neîntrecută frumuseţe, care se vor această serie care, începând din anul impune posterităţii ca o comoară 1982, când a apărut primul volum, și scumpă, vrednică să fie păstrată şi până în prezent, contribuie din plin la cinstită. tot ceea ce înseamnă cultură reghineană Prin apariția cărții Reghinul și nu numai, ele având menirea de a Cultural XII, avem bucuria lecturii unui evidenția istoria, tradiția, spiritualitatea, volum impresionant, care este rodul folclorul din această parte de țară. muncii şi cercetărilor asidue a mai În toamna anului 1918, în dorința multor oameni care sunt dedicaţi aceea acerbă de a realiza Marea Unire, muncii de cercetare, de evidențiere a Reghinul a reprezentat centrul luptei adevărului istoric, de a-l scoate la românilor din această parte de țară lumină şi de a-l pune la îndemâna pentru transformarea visului în realitate, ______tuturor celor care se bucură de pentru împlinirea dezideratului de societatea românească. Personalitățile cunoaștere. Volumul de față cuprinde o veacuri al poporului român. În marilor oameni ai Reghinului și serie de studii şi articole extrem de noiembrie 1918, Consiliul Național împrejurimilor sunt împodobite cu valoroase şi bazate pe o cercetare Român Județean pentru spațiul fostului atâtea realizări, de la înălţimea cărora extrem de laborioasă. Este un volum comitat Mureș-Turda și-a stabilit sediul pot privi cu deplină bucurie spre anii amplu, masiv, plin de informaţii, care la Reghin, unde activau o serie întreagă cei mulţi în care au trudit cu maximă au menirea de a reliefa diferite aspecte de personalități, oameni de elită. Din osârdie, cu seriozitate, perseverenţă şi din trecutul istoric mai îndepărtat sau acest consiliu au făcut parte foarte mulți înţelepciune. Numele lor va rămâne mai apropiat. reghineni, precum și alte personalități permanent legat de marile lor realizări, Această carte reprezintă o lucrare din localitățile din împrejurimi, oameni, pe care le-au înfăptuit pe diverse fundamentală, o lucrare extrem de care prin faptele lor memorabile au planuri, realizări care sunt multe şi importantă pentru istoriografia scris pagini de o neîntrecută frumusețe importante. românească contemporană, care scoate istorică și și-au adus contribuția la reali- Oamenii de seamă ai Reghinului la lumină o serie de fapte şi lucruri zarea Marii Uniri. De asemenea, la Ma- au avut şi au o viaţă trăită în necunoscute până acum. Aducem rea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la necontenită şi stăruitoare muncă. cuvânt de felicitare și de mulțumire Alba Iulia, în rândul mureșenilor, s-au Munca este o lege sfântă, ea este cea tuturor celor care au publicat studii, regăsit și mulți reghineni și reprezen- care îl înnobilează pe om şi-l urcă pe lucrări, articole, eseuri în acest volum, tanți ai localităților acestor meleaguri, treptele ierarhice ale oricărei societăţi precum și tuturor celor care au trudit care au votat Marea Unire și s-au bucu- moderne. Munca, capacitatea şi dorinţa pentru ca această carte să vadă lumina rat cu toți români prezenți acolo, apoi, de acţiune spre activitate şi înnoire, prin tiparului, pentru că o astfel de carte nu venind acasă, au împărtășit această crearea de bunuri materiale şi spirituale, se face uşor, apariţia ei necesită o bucurie de neegalat cu toți semenii lor. i-au fost implantate omului în fire de muncă asiduă, constantă şi mai ales să Elitele – atât intelectuale, cât şi Dumnezeu, în clipa în care Acesta l-a fie făcută cu suflet. morale – ne sunt scumpe şi dragi, de zidit. Munca a fost şi este o Volumul Reghinul Cultural XII aceea le aducem prinos de recunoştinţă. binecuvântare dată de Dumnezeu însumează lucrări ale mai multor Ele merită să fie cinstite fiindcă au omului, ca prin ea omul să ajungă la colaboratori ai noştri: profesori, preoţi, înfrumuseţat chipul lui Dumnezeu în starea de deplinătate, de desăvârşire filologi, ziarişti, istorici, arhivişti, om. Reghinul, „orașul lui Petru spre care a fost chemat. Dumnezeu i-a cercetători, muzeografi, bibliotecari, Maior”, cum odinioară îl denumea atât rânduit omului munca ca pe o mare juriști etc., cărora le mulţumim pentru de frumos marele cărturar Vasile Netea, binefacere, ca pe un mijloc colaborarea rodnică, precum şi pentru s-a impus de-a lungul timpului prin binecuvântat, ca prin ea să se seriozitatea şi profesionalismul de care figurile reprezentative pe care le-a dat regăsească în lumină, în pace cu el au dat dovadă în elaborarea materialelor societăţii româneşti. Reghinul are elita însuşi, în armonie cu cei din jurul său şi cuprinse în paginile acestui volum. sa, care e formată din oameni din toate să afle drumul spre culmile pentru care Cartea aceasta, care reuneşte mai mediile sociale, personalităţi ale căror a fost zidit să le cucerească. multe studii ştiinţifice, unele dintre ele nume sunt sinonime cu iubirea de Omul este cea mai mare valoare fiind susţinute la diferite manifestări cu oameni şi de frumos, cu generozitatea şi din această lume, atât prin creaţie cât şi caracter cultural: conferinţe, simpo- înţelegerea între oameni. Viaţa lor este prin menire, iar noi ne valorificăm pe zioane, colocvii etc., cuprinde istorie, foarte bogată în învăţăminte şi atitudini noi înşine dacă îl stimăm, preţuim şi tradiţie, folclor, cultură, spiritualitate, adânc grăitoare. Amintindu-ne de iubim, căci prin aceasta ne arătăm prin atât din vremuri istorice, cât şi din înaintașii noștri de seamă, nu facem noi înşine valoroşi şi îl valorificăm şi pe contemporaneitate. Lucrarea aceasta altceva decât să cinstim şi să omagiem aproapele nostru. Reghinul a dovedit este şi o cronică a unor evenimente din aceste ilustre personalităţi, care de-a lungul întregii sale istorii că are trecut, precum şi a unora de azi. înfăţişează exemplele unor vieţi de doar oameni valoroşi, oameni pe care FLORIN BENGEAN muncă şi demnitate, pilduitoare pentru societatea se poate baza în orice

https://biblioteca-digitala.ro Excelsior Și-asculta cu luare-aminte, glasul Ce demult credeam că a pierit. Debut Amintiri Și se tulbură privirea grandiosului, Ochii i se-ngustează, i se pleacă peste gânduri Și dureri, ce pot fi răpuse prin speranța Că dragostea mai are-o glorie veșnică Și nimic, în a ei cale, nu va sta... în picioare.

Pe umerii mei plini de răni Depărtări Șade-un vultur... liber, maiestuos. Și se uită împrejur, atent, dar mereu pierdut... Peste văi, peste hotare, spre nalții munți, Spre-o cărare-ndepărtare. Fantasma din pădure

Stă mut... pare-ndurerat, În pădurea-ndepărtată În toate zilele vie ii mele Dar stă drept, nu cu capul aplecat ț La o margine de lume Depărtatu-m-am treptat de mine Spre țărâna ce din vremi demult Stă o mantie-ntunecată De tot ce am clădit, în suflet și-n apuse Ce privește dinspre culme. iubire A zidit pe-al său străbun Dându-i aripi largi, ce-l duc mereu De tot ce mi-am tăgăduit Iară mantia ca o noapte În amăgiri prin cânt de orgi și lire spre libertate. Se răsfrânge printr-o undă,

Se transpune-n negre șoapte În toat suflarea mea profund Umerii-mi sunt slabi, veștejiți, ă ă Și în gându-mi se cufundă. M-am izbit de-amar, durere, Fără forță a mai ridica povară, De vântul ce lovea în vele și-n Sunt răniți de vastul drum Și bate-un vânt purtat de soarte Stânca luminat de Luceaf r Ce, odinioară, credeam ă ă Plin cu valuri de suspin; i de sfinte stele. Că mă doboară... Ș E un vânt atins de moarte Și-mbrăcat în fir de in. Și stă vulturul pe ei, dar nu-i apasă, De amar înghit în sec, Nu-i strânge printre gheare, nu, Lepădat, la margine de lume; Iară simt cum o miasmă Ci îi ține ca să nu se ducă Izolat în munți, uitat în van, Ce-n pământ își are locul, Ultima urmă de vis, ultima urmă de Sunt plin de goluri și pe culme Îmi revelă o fantasmă speranță Șed și plâng... Ce-n minciună-și face jocul. Din adânc, profund abis al amintirilor. Și privesc înalt, spre sfinții Și se-ntoarce și se-ndoaie Lumii aste, spre licări din neant Prin pământ încet adie, Și-mi aduc aminte de multele cuvinte Spre sacre vieții astre; Și ia naștere prin ploaie Rostite parcă ieri și care-acum un an Și mă tulbur... tresărind adânc, Arzând încet... ca o făclie... Îmi intrau adânc în minte... Stau și plâng... Și se stinge... Și de-atunci, nopți întregi mă Îmi curg lacrimi iuți, tulburam Mi se preling pe-obraz și dispar... Steaua nordului Plecându-mi umerii naintea lor. În marea de sclipiri accidentale

Ce-mi înghite mintea-ntreagă, Și vulturul privește, spre-o câmpie Stau și mă pierd încet... în zare. Dintr-o nebulă coloră care stă Se arată tremurând În vârf de libertate, conjurat de sute, M-acoperă bolta misticii Măsurători, Steaua nordului din horă Mii de suflete pierdute, părăsite... Sunt copleșit... aud plângerea Lumea-ntreagă luminând. Peste văi, peste hotare, spre nalții Liniștii apuse și glasul trist al munți; Păcii smulse dintre frați; Privește naripatul mut, frânt de Stau în liniște... și-ascult. Și-și propagă razele durere. Neantul vieții străbătând, Și-ascult oda infinitului ceresc, Luminând coloanele, Dar el, parcă auzea în mintea mea Cântările majestice din univers Spațiul negru culminând. Șoapte dulci, calde ce veneau ca o Ce se pogoară peste munți, chemare CRISTIAN HOMM Peste suflete și peste munți, și sunt ______Și-asculta nebunul, tresărind în ființa martor Elev al Colegiului Național Traian Doda, Ca- sa; Armoniei unei lumi ce nu a fost. ransebeș, clasa a XII-a, născut la 2 iulie 2001

https://biblioteca-digitala.ro Până la sfârșitul zilei.

De fiecare dată când vii și te joci Cu bile de zăpadă Omul de zăpadă se ridică și pleacă Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, ….. Sunt un fericit cititor al revistei În cele din urmă. „Vatra veche” pe care o primesc în format electronic. Poezia emoţiei La primirea unui număr al revistei, Daria – 8 ani nu-l citesc imediat, ci numai din momentul când am o jumătate de zi la Entuziasmul trăiește în surprindere și dispoziţie fără să mă deranjeze nimic. distracție Numai în aceste condiţii merită să fie Acolo unde râsul, șocurile și citită această revistă şi merită respingerile vin și se ascund. divinizaţi făuritorii ei. Dar uneori apare în interior când este Revista e un miraculos medicament ploios și frig afară care îmi vindecă toate rănile Și îi face pe oameni să iasă din casă sufletului. cu un zâmbet sau un rânjet. Creaţia poetică este un fulger care răneşte cititorul înfometat de frumos, Surprinsă cu cadouri distractive sau dar cea mai mare frumuseţe este chiar numai în limba engleză iar Daria le-a doar cadouri această rană. Poetul, născut poet, este dat învăţătorului ei care le-a păstrat Sau raze colorate de curcubeie care o fiinţă marină care se târăşte pe uscat într-o mapă specială („portofoliu” se stropesc și se sting şi ar vrea să zboare. Platon, marele fi- spune în învăţământul din România). Acestea sunt lucrurile care fac ca losof grec (numele lui era Aristocles, Această mapă, cu toate lucrările emoția să apară cuvântul Platon este un renume elevului, este dată familiei la sfârşitul Și ea va râde, va sări, se va răsuci și pricinuit de aspectul fizic de atlet „lat clasei a IV-a. Părinţii Dariei au rămas va scârțâi. în umeri = platon”. Platon a obţinut surprinşi de textele găsite în mapă. medalii la atletism în interiorul Mama Dariei mi-a spus că s-a preo- Fața ei este plină de chicote și rânjete olimpiadelor din vremea lui. cupat mult pentru a face o traducere Și miroase de parcă ar fi mâncat Despre poet, Platon zice „Poetul e cât mai fidelă şi, se pare, că a reuşit. multe dulciuri amețitoare o făptură uşoară, înaripată şi sacră, în Eu, citind cu atenţie aceste poezii, Sunetul ei propriu este numai stare să creeze ceva doar după ce îl am aflat că „Eul meu pur” (conceptul scârțâieli, râsete… pătrunde harul divin şi îşi iese din de „eu pur” a fost abordat şi tratat pe Simt că toate astea vor face un sejur sine, părăsit de judecată. Cât timp îşi larg de filosoful Fichte) are grave uimitor. păstrează judecata, nici un om nu are derapaje în atitudinea faţă de puterea să creeze poezie sau să dea totalitatea realului care cuprinde Singura modalitate de a fi generos glas, în vers, unei preziceri”. natura, societatea şi cunoaşterea este de a oferi un cadou, Daria este acea făptură uşoară, (epistemologic receptate). Să fii drăguț, șă-ți faci prieteni și să-i înaripată şi sacră. Este o fetiţă de 9 Îmi cer iertare dacă spusele mele incluzi în toate ani, elevă în clasa a IV-a la o şcoală deranjează. Vă las în dialogul interior Sau surprinde-i cu un animal de din Londra. S-a născut la Londra din cu poeziile Dariei. Faceţi cu ele ce companie și ajută-i să aibă grijă de el părinţi români, absolvenţi de la credeţi de cuviinţă că merită. Acest lucru va face ca emoția să A.S.E. Bucureşti. După absolvirea Ştiu că viaţa dumneavoastră este rămână în tine zile întregi. cursurilor de masterat la Londra, tatăl înnobilată cu numeroase evenimente Dariei a fost selectat şi invitat să lu- înfricoşător de consistente în dimen- Lupul creze la această prestigioasă instituţie siunea lor spirituală. Dumnezeu v-a Daria - 8 ani de învăţământ postuniversitar. De pedepsit, iar pedeapsa este „dreptul atunci tatăl şi mama Dariei au dat infractorului” – spune Hegel. Un lup alb, cremos, a venit în vila mea toate testele pentru obţinerea cetăţe- Iertaţi-mi îndrăzneala de a aştepta La miezul nopții, să urle la lună. niei engleze. Apoi au depus jurămân- din partea dumneavoastră un mesaj Iar eu sunt în halatul de noapte. tul de credinţă în faţa reprezentantului (mail). Reginei Regatului Unit. Cu respect şi admiraţie, Sub cerul strălucitor de miezul nopții, Daria a urmat instruirea, la Nicolae Ginghină - România Am sărit pe pietricele de-a lungul grădiniţă şi la şcoală, numai în limba pârâului. Chiar dacă s-a simțit ca un vis, engleză. Acasă vorbeşte cu părinţii Iarnă aproape numai în limba română (deci Daria - 7 ani Acolo el stătea înaintea mea.

în limba maternă şi paternă). Capacitatea de creaţie a Dariei se Iarna vine și pleacă. A alergat cu grație și cu blândețe spre manifestă în pictură (a obţinut locul S-ar putea să vină chiar cu un indiciu o stâncă întâi la un concurs de pictură de zăpadă. Și s-a poziționat pe ea. desfăşurat la Galeriile de artă din Acum este ora când fulgii de zăpadă Privind spre cer, cu ochii închiși la Londra) şi poezie. Poeziile sunt scrise fac duș lună,→

https://biblioteca-digitala.ro dnei inspector de limba și literatura tineri care ne-au încălzit sufletele cu un română, prof. dr. Maria Kozak, pentru spectacol pe cinste. colaborarea adusă concursurilor. Au participat peste 110 elevi, Concursul Interjudețean de creație Concursul s-a derulat pe trei talentul literar al acestora a fost literar-artistică „Valurile Copilăriei”, secțiuni, proză, poezie și desen, tema valorificat și cuprins în revista de creații ediția a IV-a 2019, a fost organizat de acestuia fiind copilăria. literar-artistice, cu ISSN. Copilăria este Școala Gimnazială “Sfântu Gheorghe” Sponsorii concursului au fost acea perioadă când totul este frumos, din Sângeorgiu de Mureș în colaborare Ecofruct Târgu-Mureș și CIE Matricon simplu și roditor. Copilăria... mai cu Inspectoratul Școlar Județean Mureș, S.A. Târgu-Mureș, care de-a lungul mai întotdeauna ea trezește în sufletul fiind dedicat elevilor de gimnaziu, multor ediții au fost alături de noi. omului un sentiment de melancolie: clasele a VII-a și a VIII-a, de stimulare De asemenea, Primăria Sângeorgiu lumea tihnei în care visează gingaș și cu a interesului pentru lectură, de de Mureș a fost alături de organizatori. sfială mugurul omenesc ce abia se descoperire, cultivare și valorificare a Mulțumim pe această cale unui sponsor deschide la viață. talentului literar al elevilor, pentru anonim, la fel de fidel și dedicat „Fericit, fericit și pe veci pierdută cunoașterea potențialului de creativitate elevilor. vreme a copilăriei! Cum să nu o iubești, și dezvoltare a simțului estetic. Folclorul și tradițiile sunt precum cum să nu o dezmierzi când îți Președintele juriului a fost aerul, așa că m-am gândit, ca la amintești de ea! După rugăciune te directorul Direcției de Cultură Mureș, deschiderea premierei, să ne onoreze cu înveselești în plăpumioară, inima ți-e ca scriitorul Nicolae Băciuț. prezența trupa de dansuri populare fulgul: numai lumină și bucurie”. (L. Dna director prof. Csiki Angela a „Spice Mureșene”, care ne-a făcut să Tolstoi, Copilăria ) înmânat diplome pentru cei din juriu: călătorim în pași de dans pe plaiurile Au participat orașele Timișoara, doamna dir. adj. Laura Frenț, prof. Târnavei și ale Moldovei. Și am Bacău, Brașov, Botoșani, Călărași, Gliga Mihaela, bibliotecar Ruța Mirela petrecut copilăria în mijlocul acestor și coordonatoarea concursului, prof. București, Suceava. Gabriela Buta, și, nu în ultimul rând, GABRIELA BUTA ______

Debut Doruri multe suspină, REBELIUNE! Gustul ei frământă oglinzile sparte, Zilele de mâine! mușcă în ea gravitatea, fărâmă cu fărâmă. Mai pot cumpăra eroare, ce chin, zilele de mâine? nu sunt nimic un ocean de şoapte, doruri multe! o mie de lacrimi, gust amărăciunea Liniștea oaselor sugrumate-n mine,

liniștea ca o torță ard.. Rebeliunea nisipului poartă blestem viu, Gol, CIOBANU ALEXANDRU- puritate! nisipuri aspre EUSEBIU

______

→Urlă cu cea mai dulce voce la fel Și fluturii valsând printr-un pat de Se opreşte într-un golf plin de de minusculă ca el. primule. încredere, Cine ar fi crezut că văd viața prin Stând obosită, fără mândrie și fără Răsăritul a început să apară, soarele a culori? frică. început să răsară Cine ar fi crezut că pot număra Și lupul s-a ascuns în zăpada numere infinite? Un strigăt interior se auzi în noaptea strălucitoare. înceţoşată Totul dansează, galopează și face Ca un lup în disperare întins spre Culori ale vieții salturi, stele, Daria - 9 ani Totul se oprește și îngheață și se O potecă nesfârșită duce departe de Cine i-a cerut soarelui să-mi întrerupe, lumină zâmbească? Totul se transformă într-o liniște Către o gaură întunecată plină de Cine i-a spus ierbii să se unduiască? liniștită cicatrici. Cine a făcut ca norii să se plimbe Și eu adorm în propria înfrângere. visători? Timpul va vindeca sufletele celor care Cine ar fi crezut că pot gândi atât de Apa atemporală așteaptă. Daria - 9 ani imaginativ? Minutele vor trece fără o dată reală. Barca promisiunii se îndepărtează Apa curge pe râul schimbării, Văd păsări flamingo pozând ca uşor, Iar rocile nu-și vor aminti nici o trandafirii Încet într-un mare ocean de lacrimi. traumă sau furie.

https://biblioteca-digitala.ro către marile puteri, cu excepția Austriei și Imperiului Otoman. După o ultimă încercare nereușită de a sparge încercuirea în din luna noiembrie dimineaţa zilei de 28.11.1877, turcii asediați la Plevna au fost nevoiţi să Și în această lună istoria s-a depună armele. Rănit, Osman Paşa, repetat uneori și sunt coincidențe unul dintre cei mai competenți care par să confirme acest lucru... Le generali ai perioadei, s-a predat puteți descoperi și în cele ce colonelului român Grigore Cerchez, urmează... adresându-i-se cu cuvintele: “Capitulez cu armata mea, predându- O victorie și pacea care a urmat au reprezentat actul de naştere ______mă în mâinile junei şi bravei armate pentru Ţara Românească. recunoscătoare guvernului României române.” Mihail Cristodulo Cerchez În 9.11.1330 a avut loc bătălia pentru drepturile naţionale, a refuzat să primească sabia marelui de la Posada, o strălucită victorie cetăţeneşti acordate maghiarilor din adversar, neavând autorizarea împotriva regelui Ungariei, Carol Transilvania". domnitorului în acest sens. Posibil că Robert d’Anjou, a voievodului una dintre cauzele neștiute a fost Basarab I, după ce Basarab I a refuzat Alte evenimente confirmă faptul că nu existau comunicații plata tributului și vasalitatea. În triumful dorinței de independență și rapide la distanță, cum avem noi septembrie 1330, regele ungar revenire la unitate asupra celei opuse parte astăzi... În aceste condiții, sabia pornește o campanie de pedepsire a de posesie tributară a imperiilor din a fost preluată de generalul rus, domnitorului român și de readucere a această parte a Europei... Marile Ganetki, căruia țarul i-a conferit teritoriilor de la sud de Carpaţi la puteri acceptă noua tendință și ulterior titlul de feldmareșal și pentru ascultare faţă de Coroana Ungariei. confirmă diplomatic noua stare de această împlinire, titlu inexistent Basarab I a reușit să dobândească lucruri câștigată pe câmpul de luptă până atunci în armata rusă. La rândul independenţa Ţării Româneşti, de noile state. său, domnitorul Carol i-a conferit izbânda domnitorului fiind Pacea de la Zsitvatorok colonelului Cerchez decorația consemnată în numeroase documente (Slovacia), încheiată la 11.11.1606 „Steaua României”, în rang de ofițer, ale vremii, inclusiv într-o faimoasă între imperiile austriac și otoman, a precum și „Virtutea Militară, de aur”. cronică pictată vieneză. deschis calea reinstaurării treptate a Astfel s-a încheiat cea mai puterii otomane asupra celor trei ţări importantă, dar și ultima mare Dorința de revanșă era și române, tendinţă care se impune în confruntare din Războiul de una dintre cauzele păstrării cel de-al doilea deceniu al secolului Independență. Pentru un timp Osman neînțelegerilor. Astfel... al XVII-lea. Tratatul a fost semnat de Pașa a fost găzduit cu respect într- În 20.11.1354 un nou conflict sultanul Ahmed I și Matia, arhiduce unul din hotelurile bucureștene ale era deschis între Ludovic I al al Austriei, în ciuda opoziției vremii. Ungariei si Alexandru Nicolae puternice din partea împăratului În 5.11.1880 printr-o Basarab, domnitorul Tării Româneşti. Rudolf al II-lea, fratele lui Matthias. notificare, și S.U.A recunoaşte Ludovic contesta dreptul de domnie În 28.10.1699, la Şelimbăr, independenţa României obținută în al lui Alexandru Nicolae. Mihai Viteazul înfrângea oastea 1877. Sergiu Voinescu, reprezentant “Semințele discordiei” și condusă de Andrei Bathory. Domnul diplomatic în misiune specială, este ale “luptelor seculare” se stingeau Ţării Româneşti intra în Alba Iulia la primit în audienţă de către secretarul abia în secolul XX, într-o lume mult 1 noiembrie și realiza “de facto” de stat al S.U.A., William M. Evarts, mai civilizată decât cea medievală. prima unire a două țări românești sub și i se notifică independenţa de stat a Astfel: conducerea unui voievod român. României. În 6.11.1947 - Tătărescu a În 22.11.1806 începe un nou În 28.11.1918 S.N. are loc condus delegaţia României la război ruso-turc desfăşurat pe Unirea Bucovinei cu România. Conferinţa de pace de la Paris (1946 - teritoriul Moldovei şi Ţării Congresul general al Bucovinei 1947), punându-şi semnătura pe Româneşti. Invocând încălcarea adoptă, la Cernăuţi, o moţiune tratatul internaţional care consfinţea hatişerifului din 1802, Rusia declară privind „Unirea necondiţionată şi pe reîntregirea parţială a ţării noastre război Imperiului Otoman. Trupele vecie a Bucovinei, în vechile ei prin reprimirea nord-vestului ruse trec în Moldova şi ocupă oraşul hotare până la Ceremuş, Colacin şi Transilvaniei. Iaşi, la 29.11.1806. Poarta, care Nistru, cu Regatul României”. Actul Iar în 23-25.11.1947, la sfârşitul încercase să evite conflictul anunţând unirii Bucovinei cu România era vizitei pe care a întreprins-o la mazilirea, declară la rândul ei război consfințit apoi de regele Ferdinand I Bucureşti, prim-ministrul ungar, Rusiei. Conflictul se va încheia prin și de parlamentul român. Dinnyes Lajos, afirmă că Ungaria nu Pacea de la Bucureşti din 28.05.1812, România modernă devine recunoaşte şi nu tolerează niciun în urma căreia Basarabia era cedată parte activă în toate organismele revizionism. „Problema litigioasă Rusiei. internaționale. În noiembrie se dintre cele două ţări - menţionează În 22.11. S.V. / 4.12. S.N. 1859 confirmă mai multe participă ri. . → prim-ministrul - este considerată se recunoștea Unirea principatelor, în PROF. CORINA SIMEANU rezolvată. Opinia publică ungară este cadrul conferinței de la Istanbul de

https://biblioteca-digitala.ro În 18.11.1978 România intra, ca ntâi O noapte furtunoasă, faimoasa EPIGRAME membru deplin, în Biroul „Grupului comedie care a făcut o revoluţie în celor 77” din cadrul UNESCO. teatrul românesc... Vocea sa cam În 17.11.2000 România a răguşită ce se potrivea de minune cu ratificat Convenţia Organizaţiei personajele din mahalalele Internaţionale a Muncii privind Bucureştilor, jargoul special al combaterea celor mai grave forme de acestora toate acestea împreunate cu muncă a copiilor, devenind astfel meşteşugita alcătuire a piesei prima ţară din Europa Centrală şi de încântară pe membrii societăţii Est în care s-a introdus Programul literare din Iaşi. Într-o unire, toţi îşi internaţional pentru eliminarea exprimară părerea că s-a ivit, în muncii copilului. sfârşit, în literatura română un autor În 21.11. 2002 - la Praga, dramatic original”. România este invitată să intre în În 13.11.1884 avea loc N.A.T.O. premiera piesei O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale. Spectacolul s-a Perioadele de stabilitate jucat pe scena Teatrului Naţional din specifice mai ales ultimelor două Bucureşti, având următoarea secole dau naștere la tradiții noi, distribuţie: C. Nottara - Tipătescu; I. vizibile și în noiembrie... Panu - Dandanache; I. Petrescu - NEVASTĂ ÎNȚELEGĂTOARE Devine o tradiție apariția de Trahanache; Aristizza Romanescu - Pe bărbat l-a-ncărunțit noi mari reviste... Zoe. În călătoria la Iaşi, Caragiale a Cu limbajul ascuțit, În 1.11.1835 apare la fost însoţit de scriitorul Delavrancea Dar promite că se schimbă Bucureşti, lunar, Gazeta Teatrului care, într-un reportaj ulterior, relata: ...După un transplant de limbă! Naţ ional, prima revistă de teatru. “Nu am văzut niciodată autor care să În 4.11.1851 apare la Paris intre mai mult în tiparele ce a creat, COMPLIMENTE RECIPROCE revista Republica Română, gazetă care să joace mai bine rolurile ce a După multă vreme fără să se vadă, politică şi literară, editată de C.A. scris pentru alţii”. Două, cam trecute, se-ntâlnesc pe Rosetti la Paris, cu concursul fraţilor În 26.11.1909 se joacă stradă: Dumitru şi Ion C. Brătianu şi al lui premiera piesei Viforul, de Barbu -Câte-ar vrea s-arate tinere ca tine! Cezar Bolliac. Publicaţia milita Ştefănescu Delavrancea. Piesa se -Mulțumescu-ți dragă, nici tu n-arăți pentru Unirea Principatelor. joacă la Teatrul Naţional din bine... În 12.11.1861 la Bucureşti apa- Bucure ti, iar în anul 1910 apare în ş BUNICA-I TOT BUNIC re gazeta politică, economică literară Ă volum. Referindu-se la această piesă, Zic către nepoțelul meu: şi comercială, “Ţăranul român. Liviu Rebreanu spunea că este “cea -Am obosit, sunt om și eu... Publicaţie progresistă, cu apariţie mai teatrală din toate lucrările Mă corectează fără frică: săptămânală, Ţăranul român” are ca dramatice ale autorului. Poate şi cea -Tu nu ești om, tu ești bunică! redactor şef pe Ion Ionescu de la mai dramatică, în înţelesul scenic al Brad. Cu unele întreruperi, a apărut cuvântului”. DECLARA IE DUP O până la 17.03.1863. Ț Ă Sursele articolului se pot ÎNC IERARE În 3.11.1863 a apărut, la Ă vizualiza pe pagina De-njurat eu n-am habar, București, prima revistă umoristică https://calendarele.eu/bibliografie/ Doar sunt om cuminte, editată de B.P. Hasdeu, “Aghiuță”. De pe site-ul aplicație – Calendare Îl pupai la un pahar, În 24.11.1877 Eminescu românești, Prof. Corina Simeanu De-i sări un dinte!... începea colaborarea la "Timpul" - primul articol publicat se intitula FARMEC AME ITOR “Bălcescu şi urmaşii lui”. Ț Parfumată și frumoasă, În 10.11.1928 a apărut la Îl dă gata pe un june, București „Kalende. Revistă lunară, Cu mărgele, arătoasă literară și științifică” sub conducerea ...Pălincuța cea de prune. lui Vladimir Streinu, Șerban

Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ÎNTÂMPLARE-N AVION ș.a.; revista a văzut pentru ultima dată Anonim în avion, tiparul în luna martie 1929. S-a crezut că e spion Sunt celebre debuturile din Urmărind cum făcea saltul noiembrie, adevărate “revoluții” Nevestica lui cu altul... pentru teatrul românesc. În 12.11.1877 Caragiale citea ANTIGRIPALĂ O noapte furtunoasă , la banchetul Deși virusu-i rebel, Junimii, oferit de Titu Maiorescu. Nu mă tem deloc de el, Despre lectura piesei, făcută de însuşi Mă dezinfectez fiindcă Caragiale, Iacob Negruzzi îşi ...Fac gargară cu pălincă. amintea: „În casa mea el ceti întâi şi- Vasile Mic GENȚIANA GROZA

https://biblioteca-digitala.ro VIAŢA LA ŢARĂ

Sătenii toți sunt gospodari, ÎN LUNA NOIEMBRIE Au case din chirpici ori piatră, (1877-1948)

Odăi curate, nu prea mari, Cu focul permanent în vatră.

Copiii vin, că-s așteptați, În casă unul după altul, Cresc mari, la suflet sunt bogați Să facă peste veacuri saltul.

Femeile cu șorț în brâu, Basmale, ii, soții fidele, Merg vara la cules de grâu, Iar iarna mânuiesc andrele. Un sfat Nu crede că-n secret Trăirea s-a născut la sat, Poţi să ascunzi o crimă mare. Vezi, uşa scârţâie mai tare, Acolo este începutul, Înainta ii ne-au l sat Când o închizi încet! ÎN LUNA NOIEMBRIE ș ă Acolo secera și scutul. Unui poet de promenadă Geaba lucri ca zilierii Partidul nou, cu gând curat, Toată ziua ca să placi! Se preg te te pentru iarn , Țăranului îi datorăm, ă ş ă Din sudoarea frunţii tale Şi a deschis, urgent, în sat: Că-i sfântă-a satului sorginte, Din rodul câmpului mâncăm Stropi de rouă n-ai să faci! Un bar, o crâşmă şi-o povarnă. Să meargă viața înainte. Unui poet pesimist CONSTATARE LA Spunea cândva un literat ,,Lumea e deşertăciune!" RĂSFOIREA UNEI CĂRŢI Că veșnicia e la țară, Zice-acest poet mereu. Îl cred mai ales când spune: Prefaţa e aperitivul, Nimic nu e de-adăugat, Decât că satu-i o comoară! E o lume-n capul meu! Postfaţa e-un desert plăcut, În rest, şi n-am găsit motivul: NORA ŞI SOACRA Din şi de E-o formă fără conţinut! ,,Din nimic s-a făcut lumea!"

N-or să se mai ciondănească, Astfel înţelepţii zic. AVÂND SOŢIE GELOASĂ Cic s-or iubi-ntre ele, Nu ştiu, însă văd că astăzi ă Când o fi să se-ntâlnească… Ea se face de nimic! Degeaba sunt învinuit, În dragoste, mereu am spus, Două drepte paralele. Unui poet idealist Că nu-s un Crai din Răsărit, OAMENI ȘI LOCURI Că-s rele-acele poezii, Ci mai degrabă … spre apus! În cari descrii tu banii,

În drum spre ,,Europa” ies în cale: E natural, căci ce descrii PREFERINŢĂ P duri, livezi, coline i pâraie, Tu nu mai vezi cu anii! ă ș Selecţie VASILE LARCO N-o să-mi placă vara, toamna Cărări şi drumuri ce se întretaie

Şi nici noaptea hibernală, Prin munţii-nalţi, pe dealuri sau Eu păstrez în suflet doamna tarlale. Epigramă-n strai de gală! Spațiul Schengen Iar e un foc de paie, N-or să mai fie semnele zonale, SLOGAN ELECTORAL Ce-s niște linii artificiale,

Greu dobândite după lungi războaie. Din votare în votare,

Spre victoria cea mare, Egali am fost, născuți în pielea goală, Că e dulce ca alviţa, Am moștenit cuvântul, roata, focul, O prefer pe… Victoriţa ! Apoi, trecând și prin a vieții școală

CLEVETITORUL Ne-am separat, dar cred c-o să

dispară E de greşeli bun ochitor, Dorința de-a pleca din țară-n țară, Urgent spre ele se repede, Căci omul unde e, sfințește locul! Fiind şi foarte bârfitor…

Doar că pe dânsul nu se vede! VASILE LARCO Vasile Mic ,

https://biblioteca-digitala.ro Comisar - nu, dar europarlamentar - da?

Pentru a fi uns Prinsă cu minciuna-n gură, Clar, verdictul contra ei: Ce n-ai da, râvnind grandoarea Nu-i de comisar. Obscură. Să-ți siguripséști firmánul? Dar parlamentar - O.K.? Ieri treceai numai strâmtoarea, Astăzi treci și óceánul. Cum vrea să-și răscumpere candidatul integritatea S-au orânduit pravile nescrise Cică,-și vinde două case, S-au fixat, în timp, ca sfinte Însă postul și-l prezervă. Pravili grele de bonton: ______Un ins, sceptic, copt la oase: Dac' aspiri la Președinte, Funcție de ce se repartizează pe „Are case de rezervă?!” Fuga dai la Washington. țări postul de comisar european? Când ești la putere și mai ai și Toți candidații își dau ghes la Poate-un stat codaș ce e putere vizite inopinate La șosele, drumuri, porturi, Să răspundă în UE Deși toți i-au spus că are Ce vânt cald a prins să bată, Numai bine de ... transporturi?! Bube câte zile-un an, Ce mutații traversăm, Ea l-a-mpins la-naintare De i-a apucat de-odată Când îi sare țandăra persoanei Comisar european. Mare dor de unchiul Sam? recomandate Cine răspunde de eșecul Pentru-a epata acasă Când îi spui de protejat candidatului? Că-i cu bube cât nu vezi, La vreun Trump duși, vreun Ea pe loc ți-a depistat Un șef bun ar presupune, McCárthy Mii. Dar tu nu candidezi... Dac' ar vrea să iasă-n lume, Să ne-aducă zile roze? Nu doar dreptul de-a propune, S-au împins la garden-party La Bruxelles trucul nu trece Ci și chixul să-și asume. Ca să facă niște poze. „Minte cât te ține gura, Tactica de evitare a răspunderii Candidați la Președinte, Dar, când minți, să nu clipești!” pentru candidatura neadecvată Să ia din americi minte Sfatul ți-a făcut figura: respinsă Nu erai la București. S-au plimbat hăt pe urlați Cum nu trece-un protejat Un duium de candidați, Cu privire la integritatea În domeniu ignorant, Iar din lumea ceea, roză, viitorului comisar european E deculpabilizat: Ne-am ales cu... câte-o poză. Politic executat. I-au dosit acasă vina, Întrebare de la sine Dar la JURI* știu a țese, Opinia partidului recomandant De-i ieși pe nas Belina după respingerea candidatului Nu-ntrebăm ce-au dus-adus Și-un conflict de interese. Brejii noștri barosani, ______Nu-i de vină candidatul Ci pe banii cui s-au dus *JURI (abr.) - Comisia pentru Cu păcate - o lavină, Și de unde-atâția bani. Afaceri Judiciare a Parlamentului Ce ne face de râs statul. European. Opoziția-i de vină! Revenire (după ce-au luat lumină) din SUA Indignare de candidat la Comisia JURI-a-ntors șuba pe dos? JURI Președintele, gălan, Nu c-ar fi prea scrupuloasă: Demn, augúst, pe cal bălan, Candidatul protestează: S-a umplut cu nervi canopa. Iar din urmă, ca Lambúr, „Doamne, cum aceeași culpă Cu corupția de-acasă Prim-ministrul, pe-un cal sur. La Bruxelles se-amendează, Nu scoți nasu-n Europa. Iar acasă se disculpă?”

JURI și exigențele față de Sigură că va accede la postul de Egalitate de gen(ialitate) și candida i comisar european integritate?! ț Tocmai fi'ncă-i de la centru Hai că nu ți-ar pune-n cârcă Plecat-au nouă, leap-teleap, Și-ar avea și faimă bună, Tinichéle, nici talent, Și cu madama zece, Ar risca să fie pentru Dar, de-ntreabă, babă-hârcă, Dar dintre toți, bătuți în cap, Unii mumă, alții ciumă? De priceperi, intelect? Ea, singura, nu trece. NICOLAE MĂTCAȘ

https://biblioteca-digitala.ro EPIGRAME Şi niţeluş patriot, ...Dar tare îl doare-n cot! REALITATE CONTEMPORANĂ

Pentr-o burtă de sarmale, LA ÎNTRECERE (?) Chiar în spirit creştinesc, Mulţi înalţă osanale, Gheo-i fălos nevoie mare Puţini se călugăresc! C-are-n sat o ţiitoare, Nici Mărie nu se lasă, UNUI ÎMPĂTIMIT AL LUI Fiind femeie frumoasă, BACHUS Are-amantul... lângă casă! N-ajunse bine-n staţiune, Că iute se-afundă-ntr-un bar, APROPO DE VENIREA Din spirit de devoţiune CHINEZILOR SĂ MUNCEASCĂ ...Pluteşte spre Madagascar! ÎN ROMÂNIA

Învăluit de-a ei vrajă, NUMERE ORIGINALE Chinezii? Poveste veche... Cheltui ultimul... ban! Dar mai nou din Bangladesh În sat i se duse veste Vin să ne sufle-n ureche MASS MEDIA - INSTRUMENT Precum că-n ouă e tare, Constructori zburând... pe-un preş! DE SPĂLARE A CREIERELOR Şi ajunse de poveste, Însă-n numere... impare! UNUI NEICA NIMENI Lucru-a devenit banal, Indiferent de canal, UNUI NESOCOTIT Nu face negustorie, Media-i făr-osebire N-are nici măcar giubea, Un instrument de prostire! Ştie-ntreg satul, pe datorie, Are-o sfântă meserie: Zilnic se drege cu o tărie ... Bea. ÎMBULZEALĂ DEMOCRATICĂ Şi s-a făcut de pomină, (Exclusiv... pe datorie!) EUROPEANĂ ...Trăieşte într-o cocină! ANOTIMP BIZAR Cică-n spirit democrat BUNELE RELAŢII ROMÂNO- Pe picioare s-au călcat AMERICANE Ca într-o târzie toamnă, Să ocupe Parlamentul, Din cer se revasă mană, Conduc astăzi... Occidentul! Cu lozinci patriotarde Vară-i doar în calendar, Se aruncă miliarde ...Bate vântu-n buzunar! UNUI LACOM Pe arme depăşite, schimbând bască ...Pe bonusul infim: o şapcă! ATITUDINEA UNUI ÎMPĂTIMIT Crezând că aşa slăbeşte, AL LUI BACHUS CÂND SOŢIA Zilnic frecventează sală, DUPĂ CONCEDIU VINE DE LA PIAŢĂ CU PRAZ Dar la masă hăpăieşte Terminând pe dată... oală! În concediu-a fost frumos? Zise sarcastic muierii Te-ai distrat, ipochimene? Arătându-i şi obrazul, LA REFERENDUM Nu cumva eşti furios Ştiu şi eu, bun o fi prazul, C-ai rămas fără izmene? Dar nu are gustul... berii! „Da” în cor au răspuns toţi Făr-a şti ce au votat, UNUI AUTOR PROLIFIC MUNCĂ PE BRÂNCI Că de-i iei la puricat, Constaţi că sunt idioţi! Autografe împarte Brancardierii muncesc, Şi e fălos de n-ai habar, Targa poate confirma, ELECTORALĂ C-a publicat altă carte, Până când mi se spetesc, ... Să zacă într-un galantar! ...Sprijinindu-se de ea! Se bat cu pumnul în piept Că respectă stat de drept, ROMÂNUL CONEMPORAN GRIJA BEŢIVULUI Până-i alegi se tot jură

Constat că e de bonton Şi-ajunşi la ciolan... iar fură! Vara aste e bizară, Şi-n spirit autohton Plouă din zori până-n seară, Ca tot ce e mai de soi ATITUDINE REPROBABILĂ E luat pe sus fânarul, Să împroaşte cu noroi! Nu ştiu unde mi-e... paharul! Astăzi 1 Mai la noi

INCONFUNDABILUL SPIRIT E un weekend prelungit, ETERNULUI DON JUAN BALCANIC Pământul s-a-mpârlogit, ...Dar cheltuim Euroi! Supranumit moftangiu, Pe o însorită plajă, ELENA AGIU-NEACȘ U Românul e cusurgiu Vrând să pară donjuan,

https://biblioteca-digitala.ro Curier Stimate domnule Băciuț, Mulțumesc pentru noul număr al revistei Vatra veche. De mare interes mi s-a părut articolul despre Veronica Micle al lui Dumitru Hurubă. În sfîrșit, o perspectiva în care Veronica nu mai apare ca fiind ușuratică și Felicitări, stimate maestre, Nicolae nesimțitoare la suferințele erotice ale Băciuţ pentru realizarea revistei marelui poet! ,,Vatra veche", ajunsă la cota zece din Cu gânduri bune, anul 2019, care este tot de nota zece Mihaela Mudure şi care ajuns-a caldă şi la Iaşi, pentru care vă mulţumesc respectuos! Să fim Domnule Nicolae Băciuț, sănătoşi, optimişti şi veseli, căci, iată: Mulțumesc pentru revista „Vatra veche”, nr. 10/2019. Un număr reușit E recolta în hambar, și cu texte de valoare. Revista reflectă A trecut şi brumărel, starea literaturii române de astăzi, Eu, ca scriitor fidel, ______pasiunea pentru scris și pentru lecturi Merg spre ,,Vatra" lui brumar! a cititorului interesat de fenomenul VASILE LARCO Îmi pare rău, am fost prin țară, n-am cultural. Onorat pentru notele literare văzut încă nici Vatra veche, nici publicate. Stimate domnule Nicolae Băciuț, răspunsul tău, dar m-am bucurat să Vă trimit câteva note la un jurnal de Vă mulțumesc pentru publicarea descopăr azi pdf-ul. Mulțumesc călătorie, Japonia mi s-a părut textului în nr. 10 al Vetrei vechi. muuuult! O super-duminică și zile interesantă și cu impact față de lumea Cu respect, homerice! de astăzi grăbită... prof. Lazăr Doina Cordial, Stimate domnule Nicolae Băciuț! C. Stancu Am citit totul cu mult interes. Mi-a Mulțumesc pentru revistă și pentru atras atenția cuvântarea ținută de găzduire. Număr excelent! Mult stimate Domnule Director, Doamna Milena Munteanu la Vă trimit alte catrene pentru stârpirea redactor-şef Nicolae Băciuţ! întrunirea UZP, pentru că se referă la năravurilor. Citesc cu regularitate, interes şi coagularea scriitorilor români din Spor la muncă! plăcere paginile dătătoare de viaţă diaspora, deci și la mine. Sunt întru N.M. ale prestigioasei reviste "Vatra totul de aceeași părere. Mulțumită veche", care vine în casa mea în publicațiilor, și implicit mulțumită Domnule Băciuț, varianta on-line. Vetrei Vechi, putem păstra legătura Vă mulțumesc mult pentru revista Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala, între noi, făcând schimb de cultură Vatra veche, la care am colaborat și rugându-vă să-mi acceptaţi pentru fără restricții. Nu cred că granițele mai de mult. publicare un grupaj de versuri. lumii geopolitice ne mai pot crea vreo Vă felicit pentru realizarea acestui Vă mulţumesc anticipat. dificultate, la modul serios, la nivel număr, citind și despre Premiul de la Cu preţuire, ideatic. Ce bine! Struga. Lidia Grosu Cu stimă și gratitudine, Vă atașez și eu, în cazul că va aceeași, interesează, un episod de călătorie Bună ziua, domnule Băciuț! Vă Gabriela din Groenlanda, pentru revista Vatra. mulțumesc pentru oportunitate și Cu toată admirația, pentru promptitudine! Mă bucur eu și Stimate Domnule Nicolae Băciuț, Prof. Florentin Smarandache, PhD, îi facem o bucurie și prietenului Ionel Vă admir izbânzile din ultimii ani - Postdoc, University of New Mexico Necula, autorul cărții. Cât privește printre ele, revista „Vatra veche” Mathematics Department prezența la Curier, dovedește ocupând un loc aparte. transparență totală. felicitări! Îmi O revistă densă și vie, la fiecare Mulțumesc frumos maestre pentru manifest disponibilitatea de a mai număr, o revistă care știe să țină pasul dar! Pot să vă mai trimit și eu? colabora. Vă aștept cu contribuții ale cu ce se întâmplă în lumea literară. Rodica Ionescu dv. la revista noastră. Vă trimit acum Altfel spus, toate acestea sunt motive și numerele pe octombrie și de admirație și de prețuire. Mulțumesc mult! Felicitări! încă un noiembrie. Să auzim numai de bine! Aceste sentimente vi le împărtășesc număr foarte interesant! Ghiță Nazare cu toată sinceritatea. Ionela Tiron Al Dumneavoastră, Infinită prețuire. Stan V. Cristea Vă mulțumesc, d-nule Băciuț Nicolae Toate gândurile minunate, pentru acest nou număr al revistei Valentina Becart Vă mulțumesc și vă admir toate „Vatra Veche”, un număr deosebit, proiectele culturale ! bun, frumos, așa cum ne-ați obișnuit. Stimate Domnule Nicolae Băciuț, O zi frumoasă! Mii de mulțumiri. multumesc pentru nr. 10/2019 cu Tatiana Bercariu Nicolette Orghidan materiale deosebite de interesante.

https://biblioteca-digitala.ro Succes și pe mai departe și cele bune, Poemele sunt axate pe niște momente Stimate domnule Băciuț, Hans Dama din trecutul prin care am trecut, Vă mulțumesc că mi-ați trimis cea grăind și despre o țară și despre alta... mai recentă ediție a revistei Vatra Vă mulțumim pentru revistă, stimate eu fiind acuma cu cetățenia dublă și Veche. Suntem cu adevărat onorați că domnule Băciuț Nicolae! mândru de clipa în care mi s-a acordat ați decis să-i dați un loc atât de Citim cu interes revista dv., cetățenia Română (2018). privilegiat - pe pagina de copertă. Ben Todica Te îmbrățișez cu drag, Tatăl nostru vă trimite salutările Ioan Baba voastre calde. Vă mulțumesc mult pentru includerea După cum a fost de acord, vă trimit în paginile prestigioasei reviste pe Mulțumesc pentru toți cei care numai cel de-al doilea articol al nostru, de care o conduceți a textului meu sunt...Am trimis revista în cele patru data aceasta pe laureatul Nobel referitor la admirabila carte a poetului zări, acum aștept răspunsurile. Voi irlandez Seamus Heaney. Nicolae Dan Fruntelată! Vă doresc mai trimite un articol pentru revista Toate cele bune, mult succes și putere de muncă în dv. și aștept poeziile dv. Cu stimă! Nikola Gjorgon elaborarea pe mai departe a acestei Guner Akmolla Stimate d-le Băciuț, importante publicații! Domnule Nicolae Băciuț, Mulțumiri pentru Vatra veche nr 10. Ilie Gorjan Cu deosebită considerație, vă Ca de obicei, conținutul e foarte Domnule Băciuț, mulțumesc pentru acceptul interesant, iar ilustrațiile artistice, ca Multumesc, felicitări pentru frumoasa dumneavoastră de fi și eu inclus în de obicei, de calitate. Astăzi aș vrea revistă. cadrul revistei dumneavoastră, Vatra să menționez un material care m-a Cu stimă, Veche. Este prima dată când îmi emoționat în mod deosebit: „Carmen Ion Giurca public poeziile într-o revistă, mai ales Galin”, de Nicolas Adam. Am vibrat într-una atât de importantă. la fiecare cuvânt, pentru că am văzut Dragă Nicolae, Homm Cristian, spectacolul „Omul cel bun din Ești foarte rapid cu traducerea și Caransebeș Sâciuan”, sub regia lui Andrei publicarea mea. Sunt foarte fericit Șerban, dat de Teatrul Tineretului din pentru cele două poezii traduse în Domnule redactor-șef N. Băciuț, Piatra Neamț. Ce spectacol, ce regie, limba română. Felicitări pentru noul număr al ce fantastică actriță - Carmen Galin! Nu ezitați să mă contactați dacă aveți revistei! Mulțumesc pentru nota de la Au trecut 50 de ani de atunci, dar altceva în plan, la care pot ajuta și „corespondenți”. spectacolul mi-a ramas întipărit în participa și eu. Profesor Gh. Bucur memorie, iar textul semnat de D-l Vă mulțumesc foarte mult și felicitări Nicola Adam este foarte evocator. Zvonko Karanović Mulțumim foarte mult. Admirație și felicitări semnatarului, Cu adevărat o lectură plăcută, mulțumiri redacției pentru publicare! Îţi foarte mulţumesc cu plecăciune. instructivă și memorabilă. Va doresc în continuare spor în toate Să fii sănătos şi voios! Felicitări și urări de sănătate și putere cele! Cu respect, Ioan Groșescu de muncă. Veronica Pavel Lerner Fundația DLN Mulțumesc pentru că ați făcut un Canada ______preambul în „Vatra veche” a Am primit revista nr.10\ 2019 și am următoarei mele cărți „Toamna trăit momente de împlinire mesianică iubirilor mele”. Mă văd alături de alte pentru o cultură care aici nu se mai nume importante, personalități regăsea. Actul dv. se poate numi dedicate culturii. restabilire sau chiar prețuire peste Impresionată profund sunt de secole. Mulțumesc. Trimit revista dv. lucrările artistului Sattar Kawoosh. multor colaboratori. Cuvintele sunt sărace. Cu deosebită stimă. Gabriella Costescu, cu prețuire. Guner Akmolla Bună dimineața dragul meu Nicolae, Domnule Nicolae Băciuț, N-a fost să fie așa de repede cum Vă mulțumesc mult pentru publicarea credeam. M-au apăsat și altele. Am cronicii semnate de d-na Cezarina răsfoit puțin și minunata ta revistă Adamescu. însuflețit de faptul unic, cum ai Vă mulțumesc! Este un număr urmărit succesul Anei Blandiana la deosebit. M-am bucurat să regăsesc în Struga. Încă o dată felicitări. paginile sale o scriitoare a cărei carte Am stat la îndoială crezând că este am corectat-o pentru publicare. prea mult ceea ce îți trimit. Oricum, Felicitări! trebuia să mai stea puțin la dospit și P.S. Dacă timpul îmi va permite, am iată îți trimit ceea ce mi-ai propus. să vă trimit și eu materiale spre Textul nu este unul clasic încărat cu analiză și eventuală publicare. date biobibliografice și rămâne la Considerație, latitudinea ta, poate doar informativ, Vasile Mic Elena Agiu-Neacșu dar faci dumeata cum și ce consideri.

https://biblioteca-digitala.ro

Reghin, omagiere acad. Ovidiu Bojor, la 95 de ani

Sărmașu, dezvilirea unui bust al lui Adrian Păunescu

Cu Sergiu Cioiu și nostalgia „vântului nebun”

Sărmașu, Zilele Bibliotecii „Liviu Rusu”

Lansare de carte, Gabriella Costescu, la Sighișoara

Lansare de carte, Elena Cristea, la Târnăveni

La Vaidacuta, în căutarea satului pierdut Participanți la o „șezătoare” la Lunca Bradului

https://biblioteca-digitala.ro

Vasile Mic ______

Directori de onoare Vasile Larco, Rodica Lăzărescu, Cleopatra Acad. MIHAI CIMPOI Lorinţiu, Ioan Marcoș, Cristina Sava, Maria Acad. ADAM PUSLOJIC Dorina Stoica, Mihaela Malea Stroe, Nicolae MIHAI BANDAC Suciu, Titus Suciu, Gheorghe Sarău, Ilie

Redactor-şef adjunct Şandru, Gabriela Vasiliu

GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN

Redactori: Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Emilia Darie Ducan, (Paris), George Filip (Canada), Amariei, Florin Bengean, Diana Dobriţa Bîlea, Andrei Fischof (Israel), Veronica Pavel Lerner Sorina Bloj, Luminița Boboc, A.I. Brumaru, (Canada), Gabriela Mocănaşu (Franţa), Dorin Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Nădrău (SUA), Dalila Özbay (Turcia), Mircea Luminiţa Cornea, Melania Cuc, Iulian M. Pop (Germania), Aliona Grati, (Chişinău), Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- M. N. Rusu (SUA), Ognean Stamboliev Baia, Dumitru Hurubă, Alexandru Jurcan, (Bulgaria), Silvia Urdea (SUA). Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ

Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 14, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2019 ● Email : [email protected]; [email protected] ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0744474258. ● Tehnoredactare Sergiu Paul Băciuț ●Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

https://biblioteca-digitala.ro