"Elanul", Nr.101 Iulie 2010
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Nr. 101 IULIE Fondatã: 1998 Anul XII 2010 REVIST| DE CULTURE| EDITALT| DE AASOCIA}IAN CULTURAUL| „ACADLEMIA RURAL| ELANUL“ {I {COALA „MIHAI IOAN BOTEZ“ DIN GIURCANI, COM. G|GE{TI, JUD. VASLUI „Perseverenþa face pârtie în jurnalisticã, cãci revista fondatã în Elan/Ialan/Ilan (Alces alces) 1998 dureazã de ceva timp, cu folos culturii zonale ºi nu numai. Etimologii Orientarea revistei este de naturã istorico-geograficã.” Prof. Lina Codreanu – Huºi, revista „Lohanul”, nr.11, Mircea COLOªENCO februarie 2010, p.133 Pârâul Elan ºerpuieºte molcom de-a lungul meridianului * 280, în estul Moldovei României, între paralelele 470-460, „Arheologia, precum ºi documentele istorice – laice ºi bisericeºti strãbãtând, în drumul sãu de 68 km, de la izvoare, în N (coasta – constituie pariul ferm al acestei interesante publicaþii moldave. Lohanului, j. Vaslui) pânã la contopirea cu apele râului Prut, în S Fiecare centimetru tipografic este folosit în mod judicios, spre (satul Vãdeni, com. Cavadineºti, j. Galaþi), câteva localitãþi încântarea celui care are curiozitatea s-o parcurgã.” rurale: Hurdugi/Urlaþi/D. Cantemir, Guºeþei, Gãgeºti. Valeriu Valegvi, „Dunãrea de Jos”, nr.90, august 2009, p.27. continuare în pagina 2 Simpozionul de literaturã ºi istorie „Între Nistru ºi Carpaþi” Pe Prut la Vetriºoaia Gheorghe CLAPA Manifestarea de suflet de la Vetriºoaia s-a desfãºurat în Oameni de culturã ºi artã: Theodor Codreanu, Lina cadrul Clubului Artelor „Arca Poesis”, duminicã, 27 iunie 2010, Codreanu, Dumitru Passima, Ion Gheorghe Pricop, Laurenþiu începând cu ora 1000. ªi-au adus contribuþia: Consiliul Judeþean Chiriac, Ion Toderaºcu, Dorel Ichim, Mihai Cornea, Maria Vaslui, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Cornea, Lucian Iacob, Anca Iacob, Ioan Paul Munteanu, Culturii Tradiþionale Vaslui, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Gheorghe Clapa, Cristian Onel, arh. Alexandra Chiliman Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Vaslui, Muzeul Judeþean Juvara, Ion Nechifor, Costicã Tiron, Ion Chirvãsuþã, Dumitru „ªtefan cel Mare” Vaslui, Academia Ruralã „Elanul” Giurcani, Purice, Jan Dobrea, Mihaela Manu, Aurel Brumã, Ion Manole, Cenaclul literar „Ion Iancu Lefter” Vaslui, preºedinte, scriitorul Ioan ÞIbulcã, Dumitru V. Marin, Vasile Cozma, Vasile Gaþu, Dan Ioan Mîcnea Vetriºanu, organizatorul ºi gazda manifestãrii, Bârsan etc. 30 Clubul Artelor „Arca Poesis” Vetriºoaia, Cenaclul Literar „Poesis Ora 12 Lansãri de carte ºi publicaþii Moldaviae” Vaslui. „Ioan Mîcnea – 75” – a prezentat Dan Ravaru. Ora 1000 – Primirea invitaþilor „Uºa cerului” – volum de poezii de Ioan Mîcnea, a Ora 1030 – Alocuþiuni ale autoritãþilor judeþene ºi locale: prezentat Marius Chelaru. Vasile Mihalache – preºedinte al Consiliului Judeþean Vaslui, „Pãrãsiþi de înger” – roman de Ioan Mîcnea, a prezentat Dumitru Buzatu ºi Corneliu Bichineþ – vicepreºedinþi ai Liviu Apetroaie. Consiliului Judeþean Vaslui, Vasile Pavãl – primar al Primãriei „Repere etnofolclorice ºi de istorie localã” de Dan Ravaru, Valsui, Vasile Puiu – primar al comunei Vetriºoaia, Lucian Onciu a prezentat autorul. – director al C.J.C.P.C.T. Vaslui, Gelu Voicu Bichineþ – director al „Ursine sabia tãcerii” – volum de poezii de Simion Bibliotecii Judeþene Vaslui, Ioan Mancaº – director al Muzeului Bogdãnescu, a prezentat Mihai Apostu. Judeþean Vaslui, Mihai Cimpoi – preºedintele Uniunii Scriitorilor „Vacanþa lui Boaþã” – vol. I, „Sirena bunicului” – poveste în din Republica Moldova, Cassian Maria versuri ilustratã pentru copii de Constantin Spiridon – preºedintele Filialei Iaºi a Uniunii Þintea, a prezentat Ioan Parfeni. Scriitorilor din România. „Poemele auguste” – volum de poezii de Ora 1100 – Simpozionul omagial „Ioan Mihai Apostu, a prezentat Simion Bogdãnescu. Mîcnea – 75” Revista „Elanul” nr. 100 – revista Moderator: Dan Ravaru. Academiei Rurale „Elanul” – Giurcani, au Au luat cuvântul scriitorii: Lucian prezentat Marin Rotaru ºi prof. dr. Cristian Vasiliu, Liviu Apetroaie, Valentin Talpalaru, Onel, care au înmânat sãrbãtoritului Ioan Daniel Corbu, Horia Zilieru, Dumitru Mîcnea Vetriºanu, cu prilejul împlinirii Hatmanu, Aurelian Chivu, Daniel Grosu, frumoasei vârste de 75 de ani, o „Diplomã de Luminiþa Scotnotis, Val Andreescu, Adina excelenþã”, din partea sus-menþionatei Huiban, Ioan Baban, Cristian Simionescu, Academii. Ion Codiþã, Mihai Andon. - continuare în pagina 18 - Nr. 101 - iulie 2010 ELANUL Elan/Ialan/Ilan (Alces alces) Etimologii - urmare din pagina 1 - Valea, dealul, cele douã ºesuri (dintre Vutcani/Valea despre alani (strãmoºii de astãzi ai osetinilor din Rediului ºi Urlaþi/Hurdugi/D.Cantemir) îi poartã numele. Caucaz/Cuban), una dintre ramurile sarmaþilor (alãturi de iazigi Întreaga depresiune geograficã Elan este locuitã din ºi roxolani) a cãror existenþã, între sec.I-IV d.Hr., în Depresiunea vremuri imemoriale. Stau mãrturie contribuþii/lucrãri ºtiinþifice de Elanului, este mereu evidenþiatã de arheologi (apud Marin sintezã ori descriptive, în cãrþi, în publicaþii periodice ºi Rotaru. Antichitãþile Elanului, vol. 2, Editura Sfera, Bârlad, 2009, comunicãri la simpozioane de specialitate, printre care se 318 p.). La prima vedere, apropierea alan – elan rimeazã... numãrã revista „Elanul”, editatã de Asociaþia Culturalã Nu vrem sã ne hazardãm. „Academia Ruralã Elanul” ºi ªcoala „Mihai Botez” din Giurcani, Asemenea, au procedat doi mari lingviºti/istorici ai limbii com. Gãgeºti, j. Vaslui, pe lângã cele consacrate de instituþii române, independent unul de celãlalt: superioare ºi strãine. - N.A. Constantinescu. Dicþionar onomastic românesc. Totuºi, documentar, numele Elan este atestat relativ Editura Academiei Române, 1963, 470 p., membru în Comisia recent, respectiv în actul oficial întocmit/pecetluit, în ziua de 5 pentru studiul formãrii limbii ºi poporului român de sub egida iunie 1464 e.n. (6972), la Curtea Domneascã din Vaslui, a Academiei Române; voievodului ªtefan cel Mare (14 aprilie 1457 – 2 iulie 1504), scris - Iorgu Iordan. Toponimia româneascã. Editura Academiei în slavona de cancelarie cu litere chirilice: Ialan, constituind Române, 1963, 582 p., prof. univ. dr., academician. actul de vânzare-cumpãrare a satului Gãgeºti/Gãgeni. Trei Nici unul dintre cei doi autori de prestigiu nu menþioneazã decenii mai târziu, în aceeaºi grafie ºi limbã, cuvântul Ialan cuvintele Elan/Ialan/Ilan, dar nici Fãlciu, de parcã nu ar fiinþa în apare menþionat într-un alt act oficial de vânzare-cumpãrare a scrisul ori vorbirea româneascã între frontierele politice ale aceluiaºi sat – denumit, însã, Gãjoane –, întocmit/pecetluit la statului! Curtea Domneascã din Iaºi, la 4 februarie 1495 e.n. (7003), a Mai intreprizi, francezii au depistat prezenþa, în limba lor, a voievodului ªtefan cel Mare. (*** Documenta romaniae cuvântului élan (hellent) ºi cã dateazã din anul 1414, semnalat historica. A. Moldova, vol. II, Bucureºti, 1976, act. 120/p.171- în secolele urmãtoare cu sensul de „cerb din regiunile nordice” 172; vol. III, Bucureºti, 1980, act 236/p.419-422). (lat. Alces alces), mamifer rumegãtor trãitor în nordul Eurasiei ºi La fel, îl reproduce cronicarul Miron Costin (1633-1691), în al Americii de Nord, cuvânt existent în germana Evului Mediu Letopiseþul sãu, douã veacuri mai târziu: „...Vasluiul, Ialanul, (elend), de origine balto-slavã. (apud Albert Dauzat, Jean Cohurluiul, râuleþe mici, izvorãsc din diferiþi codri de fagi; unele Dubois, Henri Mitterand. Nouveau dictionnaire étymologique et se varsã în Prut, altele în Bârlad”. Limba textului costinesc este historique. Librairie Larousse, Paris VI, 1971, p.256.) româna, iar grafia – chirilicã. (Miron Costin. Opere. Ediþie criticã În limba germanã, familia cuvântului Elen/Elch (Alces de P.P. Panaitescu. Bucureºti, 1958, p.216.) alces), – s.m., „elan, cerb din regiunile nordice”, este destul de În schimb, Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiul lui vodã bogatã: Elenhaut, f. „piele de elan”; Elenjagd, f. „vânãtoare de Constantin Cantemir (1685-1693), nãscut în satul rãzeºesc elani”; Elenleder, n. „piele (tãbãcitã) de elan”; Elentier, n. v. Siliºteni, dispãrut astãzi, aflat atunci pe Elan, va grafia cuvântul Elen/Elch. (*** Dicþionar german-român, Bucureºti, Editura Ilan, atât în lucrarea de interes european Descriptio Moldaviae Academiei Române, 1966, p.284-285.) (cca. 1716), cât ºi în Vita Constantini Cantemyrii (cca. 1716- Concluzia este fireascã. Popoarele migratoare de gintã 1718), scrise în limba ºi cu grafia latinã (apud ediþia A. Papiu germanã, care au traversat spaþiile daco-române, în sec. I-V Ilarian ºi Hodosiu, 1875; ed. Academiei Române, 1883), d.Hr., cum au fost goþii, vandalii, taifalii, herulii º.a., întrucât, în limba turcã, cuvântul yalan are douã forme verbale, crescãtori/vânãtori, urmaþi mai târziu de coloniºtii saºi (anul care înseamnã: I. subst. „Minciunã, ficþiune”; II. Adj. „fals, 1145 d.Hr.) ori ºvabi (1716), care s-au stabilit în Transilvania, neadevãr”, iar elan, adv. „încã” (Agiemin Baubec, Miticã Grecu. Banat, au adus cu ei ºi obiceiuri ºi limbaj. Nu era nevoie sã Dicþionar turc-român. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, aºteptãm împrumut lexical din Franþa. Bucureºti, 1979, p.109, 359), lucru pe care eruditul prinþ român îl Slavii din vecinãtãþile fruntariilor noastre au cuvântul losi cunoºtea prea bine. De aceea, a preferat, pentru a evita orice pentru „elan”, mamiferul nordic din încrengãtura cervideelor. confuzie, sã grafieze în ambele cãrþi cuvântul Ilan, iar pe Tabula Articolul Corn de elan descoperit în Râpa Hreasca din geographica Modauia, harta alcãtuitã de el, sã înscrie cursul satul Movileni, comuna Coroieºti, judeþul