Scriitori Rom}Ni Invita|I ~N China

anul ii i nR. 11-12 (13-14), noiembRie-deCembRie, 2018 i 100 pagini i 7 lei R

www.revistaneuma.ro Revistă de CultuRă Editată de Asociația Culturală NEUMA ApAre sub egidA uniunii scriitorilor din româniA Acest număr apare cu sprijinul financiar al ministerului culturii și identității naționale SCRIITORI ROM}NI INVITA|I ~N CHINA

INVItAțI sPEcIAlI: Nichita Gheorghe Grigurcu Danilov Liviu Capșa Autoexecuția Jurga Žąsinaitė lui Adrian Alui Gheorghe INtERVIu: Constantin Chiriac ColoCviul cENtENARulMARIIuNIRI Romanului MirceaMuthu AVANPREMIERA RomânesC RepereculturaleTransilvane StelianȚurlea ContempoRan aroncotruȘ ISTORII INSOLITE 16 UMAR Radu Sergiu Ruba, S Fața mai puțin vizibilă a Marii Uniri

www.revistaneuma.ro PROZĂ 18 Adela Naghiu EDITORIAL 1 Andrea H. Hedeș POEZIE 22 Însemnarea călătoriei spre Est Mihaela Aionesei Camelia Ardelean 23 3 CURSIV Horia Gârbea PROZĂ Partir... un peu Adrian Voicu, 25 Venise iarăși toamna și nălucile 4 EVENIMENT cântau la vioară Eveniment în Transilvania

POEZIE 28 5 Menuț Maximinian George Băicoianu Târgul de carte pentru copii și adolescenți CoșBook RĂZLEŢE 30 Gelu Negrea, alexandria și noul Testament 6 INVITAT SPECIAL Gheorghe Grigurcu Un singur cuvânt poate salva TEATRU 31 Alexandru Păduraru, 8 Liviu Capșa, Poezie O spargere de zile mari

Jurga Žąsinaitė, Californian POEZIE 10 Rudy Roth 35

13 EVENIMENT Colocviul Romanului Românesc AVANPREMIERĂ 36 Contemporan - 2018 Stelian Țurlea algoritmul Funcoin Festivalul Internațional de Literatură ”Marin Preda”,ediția a XVI-a China-CEEC 2018-ningbo 40

14 CEnTEnaRUL MaRII UnIRI PORTRET DE POET 41 Mircea Muthu, Nichita Danilov, Repere culturale transilvane, autoexecuția lui adrian alui Gheorghe aron Cotruș

Acest număr este ilustrat cu lucrări de Irina Petraș din expoziția Locuri transilvane

ApAre sub egidA uniunii scriitorilor din româniA numărul apare cu sprijinul ministerului culturii și identității naționale

Revistă de cultuRă www.revistaneuma.ro Director: Andrea H. HEDEȘ Redactor-șef: Andrei MOLDOVAN Asociaţia Culturală NEUMA, Redactori: Flavia Adam, Florica Bud, Alexandru Jurcan, Menuţ Maximinian, Cluj Napoca Nicoleta Milea, Radu-Ilarion Munteanu, Niculina Oprea, Vasile Vidican Prezentare grafică și DTP: Gelu Iordache www.revistaneuma.ro; www.edituraneuma.ro Autorii care doresc să trimită texte pentru rubrica „Teen Spirit“ Email: [email protected] sunt rugaţi să trimită textele culese cu diacritice, în format electronic la: [email protected]; Revista NEUMA promovează diversitatea de opinii; responsabilitatea afirmaţiilor cuprinse ISSN 2601 - 1905 în paginile sale aparţine exclusiv autorilor articolelor; Revista NEUMA respectă grafia autorilor. ISSN-L 2601 - 1603 Revista își rezervă dreptul de a selecta materialele primite 1 Editorial Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

u am privit conștient natura decât după o bunăcălătoriei edu- Sichuan, s-ar folosi cuțitul șispre furculița în locul Est delicatelor bețișoare. cație estetică, iar peisajele pe care privirea/sensibi- Căci Sichuan, mai precis capitala acestei provincii, Chengdu, este litatea mea le admira erau în esență recunoașteri ale destinația călătoriei. „Nimaginarului cultural.”„Îmi amintesc că, în hotarul Pentru călătorul care semnează aceste rânduri, această călătorie satului meu, pe versantul unui deal, creșteau o mulțime de tufe de a venit la timp. Adică după parcurgerea unor pagini precum Însem- liliac, dar n-am auzit nici un localnic mirându-se măcar de acea narea călătoriei spre Vest2, Atingerea unui ideal-Literații din perioada misterioasă erupție florală. Eu am avut revelația acelei imagini dinastiei chineze Tang3, Gândirea chineză4, clasicii poeziei chineze exuberante, a floralului estetic, abia după ce l-am citit pe Proust. dar și rânduri despre confucianism, taoism, I Ching și chiar Feng Sensibilitatea profundă a naturii se dobândește doar printr-o Shui, ca și despre arta caligrafiei sau arta culinară (despre Rața de consistentă experiență estetică. (...) Până să ajung la reveria copi- Pekin se pot scrie tratate filosofice), după vizionarea unor docu- lăriei paradisiace trebuia să fac cunoștință cu mitologia acestui mentare care încearcă să decripteze ceea se numește astăzi topos livresc. Satul nu mi se arăta ca un univers de semne și miracolul chinezesc ori a unor filme precum neuitatul Trei regate. simboluri enigmatice. Natura, neintermediată estetic, nu mi-o Sunt căutări izvorâte dintr-o afinitate față de această civilizație și „amintesc” decât ca pe un conglomerat de senzații.”1 care s-au desfășurat în timp, permițând decantări și acumulări Am ales să încep cu acest citat al unui îndrăgostit de Cluj, prețioase. Cu toate că nimic nu pregătește cu adevărat călătorul regretatul Petru Poantă, deoarece Clujul a fost punctul de pornire pentru experiența primului contact cu ceea ce înseamnă China, al unei lungi călătorii. Și am ales acest citat pentru a vă propune un acest preambul cultural este o binevenită busolă. exercițiu de imaginație: acela de a înlocui conceptul de natură cu Chengdu este capitala provinciei chineze Sichuan și a fost acela de călătorie. La fel ca și natura, călătoria are nevoie de o bună cunoscut drept„tărâmul abundenței”încă din cele mai îndepărtate educație estetică și de un background cultural care să permită timpuri. Orașul se mândrește cu o istorie de peste 2 600 de ani. Cu trăirea ei altfel decât capeunconglomeratdesenzații. Fără educație o suprafață de 14 312 km pătrați și o populație cu rezidență per- estetică și, bun înțeles, fără un solid fundament cultural, omul este manentă de 15 918 000 locuitori, Chengdu este centrul științific, lipsit de acele chei care să permită accesul de la nivelul turistic, la cel economic, financiar,al transportului și comunicațiilor din sud-vestul al călătorului, de la itinerariului pur geografic, la cel al itinerariului Chinei. Este orașul cu cel mai mare număr de consulate străine și interior, sufletesc, care permite îmbogățirea ființei. Fără acestea linii aeriene interne din Centrul și Vestul Chinei. călătoria ar fi o simplă deplasare dintr-un punct A într-un punct B, Chengdu este, pe lângă toate acestea, un oraș al poeziei, un neînsemnând vreun câștig real sau însemnând doar o pierdere de loc în care a poposit orice poet renumit din dinastiile trecute. În vreme. Educația estetică și culturală pun la dispoziție instrumente Chengdu poezia a fost o parte activă în viața culturală a oamenilor fine care decriptează cu adevărat savoarea, gustul locului. Sigur că și a rămas înfloritoare timp de secole. Li Bai și Du Fu, cele două și fără ele se poate, dar ar fi ca și când, în fața unei mese rafinate în vârfuri ale poeziei clasice chinezești, și-au exprimat sentimentele

Poetul Jidi Majia se adresează participanților Vedere din Chengdu 2 Editorial Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G față de Chengdu în poezia lor.Astăzi, Chengdu a dobândit un statut greu pot fi concurate. Prieteniile legate aici cu oameni minunați, binemeritat în cadrul noii poezii și este unul din cele două centre ale poetul Jidi Majia, forța motoare din spatele acestui festival de poeziei chinezești contemporane, celălalt fiind Beijing. anvergură și anduranță, sau poetul Yang Ke, o prezență mereu Prima ediție a Săptămânii Internaționale a Poeziei la Chengdu senină și atentă, ne onorează. Domnilor Jidi Majia și Yang Ke, doi a avut loc în 2017 și a atras cu succes atenția lumii întregi. Anul 2018 dintre cei mai importanți poeți chinezi, am avut bucuria de a le a însemnat anul celei de-a doua ediții, sub titlul Săptămâna Inter- înmâna câte o Diplomă de Excelență în Anul Centenarului Marii națională a Poeziei Chengdu și Paris având drept temă„influența Uniri pentru merite deosebite în dezvoltarea relațiilor de prietenie orașelor: lumea construită prin poezie și adevăr de-a lungul și cooperare dintre autorii chinezi și români, din partea Copyro și a timpului”.Acest eveniment s-a dorit a deveni unul din brand-urile domnului Președinte Eugen Uricaru. Prieteniile legate cu aceștia cele mai influente la nivel internațional pentru identitatea culturală precum și cu alți reprezentanți de seamă ai poeziei chineze a orașului Chengdu, întruchipând conceptul noului tip de dezvol- contemporane sunt câștigurile prețioase ale acestei călătorii. tare a orașului. La cea de a 2-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la Desfășurată în perioada 11-15 octombrie, cea de-a doua ediția Chengdu delegația României a fost formată din poetul Ioan Es. Pop a Săptămânii Internaționale a Poeziei de la Chengdu s-a deschis cu și subsemnata. un banchet de bun venit și cuvântul de întâmpinare al gazdelor. Chengdu este, așa cum am arătat, un oraș cu o bogată moște- Un alt punct important a fost ceremonia de deschidere a celei de-a nire culturală. Cu toate acestea, nu a ales să trăiască în siajul comod doua ediții a Săptămânii Internaționale a Poeziei de la Chengdu, al acestei importante moșteniri. Beneficiind de minți luminate și care s-a bucurat de participarea oficialităților locale și a fost marcată vizionare, astăzi Chengdu își forjează cu încredere și o extraordinară printr-un fastuos spectacol de muzică, poezie, dansuri tradiționale determinare profilul de centru cultural de prim rang nu doar pe și moderne. Alte puncte focale ale perioadei au fost recitalul poetic plan național ci și internațional dar, mai ales, își construiește viitorul al orașelor înfrățite prin cultură Chengdu și Paris și omagierea cu determinare și cu un sentiment al destinului. La Chengdu s-a poetului Du Fu la casa memorială a acestuia. Forumul „Pe tema înțeles că moștenirea nu este ceva ce a ajuns la contemporani influenței reciproce dintre oraș și poezie”5. Festivitatea de încheiere pentru a fi epuizat ci este o ștafetă ce trebuie dusă mai departe cu a Săptămânii Internaționale a Poeziei de la Chengdu a fost marcată simțul respectului și al datoriei față de înaintași precum și față de printr-un eveniment deosebit: spectacol și foc de tabără în urmași. Astfel, ea se multiplică și crește în importanță, în valoare. La străvechiul Luodai. În cadrul spectacolului poeții invitați au recitat Chengdu s-a înțeles că dezvoltarea din punct de vedere social, poezii în fața unui public foarte empatic și atent, momentele economic, nu sunt suficiente pentru a beneficia de bunăstare. poetice alternând cu minunatul dans al dragonului sau al leului Pentru ca această bunăstare, adică stare de bine, să fie atinsă este chinezesc, cu cântece și dansuri de un mare lirism. Extrem de nevoie și de ingredientul, deloc secret, care este cultura. Iar interesante au fost evenimentele „Poezia la drum – reuniuni și Chengdu se angajează cu o energie și o dedicare extraordinare în expediții de creație”care au facilitat poeților descoperirea Muzeului crearea unui profil cultural care nu va putea fi trecut cu vederea în Ruinelor Jinsha, a Centrului de cercetare și creștere a urșilor panda viitor. Nu este o direcție pe care se merge după inspirație ci o uriași, a Parcul Muzical de Est sau a străvechiul Luodai, căminul strategie atent gândită și pusă în aplicare cu o dedicare și un etnicilor Hakka. Punctul final a fost marcat prin lansarea antologiei devotament greu de egalat, de către fiecare persoană implicată, de poezie cuprinzând poeme ale poeților chinezi și francezi, aceștia ceea ce înseamnă, de fapt, întreaga comunitate. Am întâlnit acolo din urmă, invitați de onoare a celei de-a doua ediții a Săptămânii un sentiment de comuniune care permite ca toate energiile să se Internaționale a Poeziei de la Chengdu. adune cu precizie într-un singur scop. Dacă pentru un occidental La Chengdu am dat uitării mitul eficienței, preciziei și seriozității aceasta poate fi o revelație, pentru un chinez este un lucru cât se germane. Organizarea impecabilă, seriozitatea, atenția scrupuloasă poate de firesc. În Chengdu nu am întâlnit jumătăți de măsură. la cele mai mici detalii care pot face diferența în organizarea unui Lideri vizionari și curajoși și, la toate nivelurile, seriozitate, eveniment sau în primirea și tratarea oaspeților, impresionanta muncă, muncă și iar muncă. Împreună. Iată miracolul. desfășurare logistică, de resurse dar și de generozitate și gentilețe Se întâmplă ca această călătorie în China să fie încununarea sunt de neegalat. Căldura extraordinară și amabilitatea, politețea unei alte călătorii, începute cu un an în urmă, la Cluj-Napoca: aceea și bunătatea oamenilor de pe stradă sau de la cel mai înalt nivel cu a Revistei de cultură NEUMA. La 3 noiembrie 2018 revista noastră împlinește primul an de viață, care s-a întâmplat să coincidă fericit cu Anul Centenar al Marii Uniri. A fost o călătorie minunată în care am crescut, am înflorit, la fel ca trandafirul ce reprezintă logo-ul NEUMA. Este momentul să aducem mulțumirile și recunoștința noastră celor care ne-au fost alături în acest prim an de existență fie prin talentul, munca și efortul lor, fie prin atenția, generozitatea și încrederea cu care ne-au susținut și însoțit număr de număr precum și cititorilor noștri fideli, din țară și din străinătate, care Poetul așteaptă cu nerăbdare fiecare nouă apariție, dovedind că există un Yang Ke și Andrea interes viu pentru cultură și încurajându-ne să mergem mai H. Hedeș departe, cu aceeași seriozitate. III

1Irina Petraș, Petru Poantă. Memoriale, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 2Wu Cheng En, Însemnarea călătoriei spre Vest-Xi You Ji, traducere Mira și Constantin Lupeanu, Adrian-Daniel Lupeanu, Editura Qilinul din Jad, București, 2008 3Camelia Pantazi Tudor, Atingerea unui ideal-Literații din perioada dinastiei chineze Tang, Editura RawexComs, București, 2010 4Marcel Granet, Gândirea chineză, Editura Herald, București, 2006 5Nota Bene: Informații extrase din The Handbook of 2018 Chengdu Poetry Week 3 Cursiv Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Partir... un peu HoriA GârbeA

nelementdefarmecalliteraturiiestecăunautorcare Plecând din peisajul familiar și din sinele satisfăcut, fie și „un a înnegrit sute de pagini prea puțin citite și repede peu”,nu înseamnă a muri, ci a evita starea de inerție, de nemișcare uitate poate rămâne în memoria posterității, dintre anticipatoare a morții. O zicală spune: „schimbi locul, schimbi Umiile de rânduri, cu numai un scurt poem și chiar din norocul”. acela cu un singur vers. Merită să scrii o viață pentru a rămâne în Imobilitatea fizică o cheamă după sine pe cea intelectuală. memorie cu un singur rând? Probabil că da, dacă avem în vedere Chiar și efortul de voință pe care-l presupune deplasarea, urnirea cohortele de autori care nu au reușit nici măcar atât. din loc, părăsirea sau amânarea unor treburi importante repre- Mă gândesc la primul și ultimul vers al rondelului „de l'adieu” zintă o scuturare a conștiinței și o lepădare a ruginei cotidiene. (1890) al longevivului și (ne)uitatului Edmond Marie Félix Harau- Atenția se trezește, gândirea se moblizează pentru a face față court (1856-1941): „Partir, c'est mourir un peu”.De-ar fi avut șansa situațiilor inedite. de a trăi cât Haraucourt, ce ne-ar fi lăsat contemporanul lui, Cu trecerea anilor și instalarea uzurii inevitabile, resimt uneori Eminescu? dorința de a rămâne pe loc. Încerc să mobilizez însă toate puterile EdmondHaraucourtascrisșipublicatunraftdevolumedespre fizice și mintale pentru a refuza soluția confortabilă de a nu mai care puțini știu ce vor fi conținut. Dar versul lui stăruie în memorie călători, sau a călători mai puțin. Am - între alte motive de încor- chiar celor ce nu știu de unde vine acest dicton universal. dare a voinței - exemplul profesorului meu care, la peste 80 de ani, Dar oare avea dreptate Haraucourt? În vara în care am continuăsăcutreierelumeaalegând,atuncicândpoate,destinații terminat facultatea, câțiva colegi care fusesem îndrumați la depărtatepehartageograficășiamentalitățiinoastredeeuropeni proiectuldediplomă(cumsenumeapeatunci)deacelașiprofesor prea mulțumiți de noi înșine. l-amconvinssăacceptesăluămcinaîmpreună,sărbătorindastfel PoateHaraucourt,răsfățatdeaceabelleépoqueîncareîșiscria absolvirea. Nu știu dacă mai trebuie să adaug că un „proiect de rondelul, nu pricepea sau se prefăcea că nu pricepe, din parfum diplomă” de acum 30-35 de ani avea complexitatea și originali- romantic, frumusețea călătoriei pe care o postula Poincaré. tatea unei teze de doctorat de azi sau chiar le întrecea. Iar celor Călătoria formatoare este o componentă a oricărei educații și care-l elaborau, cel puțin celor din acel mic grup al nostru, nu le-ar deveniri, reprimarea ei în regimurile totalitare având scopul precis fi trecut niciodată prin cap să lase pe cineva să se atingă de el opus: de-formarea și de închiderea individului, lipsit astfel de pentru a scrie măcar o pagină în locul lor. Nici eminentul nostru posibilitatea comparației, limitat la un univers strâmt, unic. magistru nu avea vreun dubiu că fiecare literă aparține autorului, A pleca dintr-un loc, presupune călătoria spre un altul, ceea ce fiind chiar scrisă de mâna acestuia. Mai ales că doi dintre noi (cel nu înseamnă a muri, nici măcar „un peu”,ci a supraviețui printr-o puțin) desenau și scriau astfel încât pagina părea tipărită. Cât scuturarebeneficăahabitudinilormortificante.Dinacestpunctde ne-amaflatîmpreună,profesorulne-aîndemnatsăspunemcene vedere, viitorul preconizat al unor călătorii chiar dincolo de sfera propunem în viitor și fiecare și-a expus ideile chiar dacă atunci, în pe care o repezintă planeta noastră se arată încă și mai incitant. 1986, viitorul se arăta destul de sumbru. Pentru a nu mai vorbi de alte experiențe, deocamdată fantastice, La sfârșitul cuvântărilor absolvenților, îndrumătorul nostru cumarficălătoriaîntimpsauînafarapropriuluitrup,îndimensiuni ne-a spus că dintre toate experiențele pe care le anticipam lipsea pe care nici nu le putem bănui. una importantă: nimeni nu-și manifestase dorința de a călători și Plecarea este punctul inițial al inițierii, iar drumul este inițierea deacunoaștelumea.Erafiresc.Nimenidintrenoi,deșineapropiam însăși. III sauchiardepășisem25deani,nutrecuseîncăfrontierațării,aceast lucru era greu, aproape imposibil câtă vreme nu eram odrasle de nomenklaturiști sau securiști. Dar profesorul, care profitase de deschiderea din deceniile anterioare și văzuse ceva din lume, avea dreptate. Experiența călătoriei, care pentru noi a devenit posibilă abia după 1989, este una fundamentală, mai ales pentru un (tânăr) intelectual. Posibilitatea de a trăi în spații diferite de cel de acasă, chiar mai inconfortabile și chiar pentru puțină vreme, este o șansă care nu trebuie ratată. Confortul păstrării micilor obișnuințe, al folosirii exclusive a limbii materne duc la închiderea minții, la suficiență.Unpoetmi-aspusodată,înChina,cănuarvreasămai iasă în seara aceea să se plimbe prin orașul fascinant în care ne aflam, că orizontul lui interor e mai interesant. Se poate să fi fost așa, dar orizontul acela interior se contura și s-ar fi putut modifica prin contactul cu celălalt orizont, cel din afară, exotic și chiar Edmond contrariant. Haraucourt 4 Eveniment Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

EvenimentZilele prozei, edițiaîn Transilvania a XII-a, 2018

ea de a XII-a ediţie a Zilelor prozei a fost organizată de Uniunea Scriitorilor din Ro- Cmânia, Filiala Cluj, Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, reprezen- tanţa Bistriţa-Năsăud a Filialei Cluj a USR şi Biblioteca Judeţeană George Coşbuc. Invi- tatul de onoare a fost academicianul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. După o zi de dezbateri şi lansări de carte la sediul Filialei clujene a USR, amin- tindconferințelesusținutedeRăzvanVon- cu și Victor Cubleșan, participanţii s-au deplasat la Centrul Cultural Liviu Rebrea- nu din Chiuza (vizitarea Centrului, vernisa reaexpoziţieidepictură„Colibiţa”,lansarea volumului Liviu Rebreanu prin el însuşi de NiculaeGheranşiAndrei Moldovan, ediţia a II-a, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2018). În sala de conferinţe a hotelului De- corale din Cormaia au avut loc lucrările colocviului Prozatorii unui veac, mode- rate de Irina Petraş preşedinta Filialei Cluj a U.S.R. Preşedintele Nicolae Manolescu a vorbit despre romanele lui Liviu Rebrea- nu legate de modul în care îl receptează cititorii actuali. Criticul Răzvan Voncu a conferenţiat despre Centenarul romanului: „După 100 de ani, îndemnul şi pro- dată nu vă veţi mai simţi la fel de bine, alţii. Aceşti dascăli ţineau cu dinţii de nosticul lui Lovinescu de a avea un ro- cum ar trebui să vă simţiţi la şcoală, istoria noastră literară. Din păcate acum man românesc s-a îndeplinit. Romanul a pentru că aici vi se oferă totul fără să vi se mentalitatea este inversă. Sunt profesori fost specia dominantă a literaturii noas- ceară decât un singur lucru, să învăţaţi. care spun că nu pot preda Sadoveanu în tre, s-a impus şi toate dezbaterile care Să nu uitaţi că odată termiantă şcoala nu şcoală pentru că nu-i interesează pe s-au purtat despre intelectualitate, de- veţi mai avea o asemenea ocazie, veţi copiii de astăzi. Obligaţia ca profesor de spre generaţii s-au purtat prin interme- intra în viaţă, veţi avea probleme pentru română este să-i faceţi pe copii să înţe- diul romanului”.La eveniment a fost pre- câştigarea existenţei, familii, copii şi pro- leagă şi să le placă Sadoveanu. Cine nu e zent şi Emil Radu Moldovan, preşedintele bleme la slujbă şi acasă. Profitaţi de în stare, sunt târguri de jobb-uri câte vreţi Consiliului Judeţean. ocazie cât sunteţi tineri şi sănătoşi şi nu şi pot să se apuce de altă meserie. Este La Maieru, la Liceul Tehnologic Liviu vi se cere decât să deschideţi o carrte. Că interzis să intri în şcoală cu o asemenea Rebreanu, la întâlnirea moderată de cri- e de matematică, de fizică, sau de lite- mentalitate. Dacă gândim aşa nu mai ticul Andrei Moldovan, preşedintele ratură nu are importanţă, fiecare puteţi citim nimic din trecut, începând cu Biblia, Nicolae Manolescu a fost aşteptat de alege ceea ce vi se potriveşte. Dacă gă- a căror probleme nu sunt ale voastre, a copii îmbrăcaţi de sărbătoare, care au sesc un cusur şcolii din România este de copiilor. Ce să facem cu Shakespeare, Re- ascultat cu atenţie discursul criticului a pune totul pe acelaşi plan şi atunci breanu. Şi totuşi, trecutul trebuie res- literar pe care îl cunosc din manualele când termini liceul trebuie să fii un en- pectat, cunoscut, înţeles şi aceste cărţi şcolare şi pe care, iată, au avut onoarea ciclopedist. Nu se poate să le ştim chiar trebuie citite. Dragi copii, să vă gândiţi că să-l vadă în şcoala lor, acolo unde învăţa pe toate. Am avut foarte buni dascăli de aici, din Maieru, a ieşit unul din cei mai altădată Liviu Rebreanu. într-o perioadă în care nu aveam ma- mari romancieri români. N-ar fi bine să „Toată viaţa am iubit şcoala, poate şi nuale. Cu toate acestea, dascălul de întrebaţi ce dascăl a avut el la clasele pentru faptul că am avut doi părinţi pro- română mi-a predat literatura cu tot ce primare care i-a dat baza de pornire? Cine fesori. Şcoala rămâne mediul cel mai avea mai bun – Titu Maiorescu, Eugen l-a format? Ce i s-a spus? Credeaţi că vine extraordionar din toate pe care le par- Lovinescu, George Călinescu, Liviu Re- un mare maestru de la Cluj să-i predea? curgem de-a lungul vieţii. Nicăieri, nicio- breanu, Arghezi, Blaga, Macedonski şi Era învăţătorul lui din sat. Dacă aveţi 5 Eveniment Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

ambiţii, profitaţi de şcoală pentru că, poate, de aici, dintre voi, se va mai naşte un Rebreanu mai mititel”,a spus, printre altele, criticul Nicolae Manolescu, în discursul său, aplaudat la scenă deschisă. În acest cadru, primarul comunei Maieru, Vasile Borş, i-a acordat acade- micianului Nicolae Manolescu un premiu de excelenţă, mulţumindu-i pentru faptul că a poposit în „Cuibul visurilor”, acolo unde în urmă cu un secol se plimba romancierul Liviu Rebreanu. Irina Petraş le-a vorbit copiilor despre Transilvania literară, făcând referire la volumul„Transilvania din cuvinte”,antologie dedicată Centenarului Marii Uniri.„Sun- tem ceea ce suntem pentru că ne-am născut în limba română, creştem cu ea şi ar fi bine s-o iubim şi să ne apărăm identitatea. Încercarea de a fi român este încercarea de a te cunoaşte pe tine, istoria, cultura. În faţa voastră, dragi elevi, Târgul de Carte pentru Copii sunt o mână de oameni care ştiu ce înseamnă cuvintele limbii române. Bucu- și Adolescenţi CoșBook raţi-vă de acest moment istoric. Se află Menuţ MAxiMiniAn aici Nicolae Manolescu, figură impor- Revista“Neuma”a fost partener la a III-a ediție a„Târgului de Carte pentru Copii tantă a literaturii române. Peste timp să și Adolescenți CoșBook”, derulat la începutul anului școlar, în incinta Bibliotecii vă lăudaţi că a fost la Maieru, într-o şcoală care se numeşte Liviu Rebreanu, cel care Județene ”George Coșbuc” Bistrița-Năsăud. Lansări de carte, minispectacole, vorbea despre seriozitatea ardelenească, lecturi publice, dezbateri, întâlniri cu scriitori, recitaluri de muzică şi poezie, cărţi seriosul academician Nicolae Manolescu”, la preţuri promoţionale au fost la standurile din curtea Bibliotecii Judeţene. a declarat preşedintele USR Cluj, criticul Invitatul de onoare a fost scriitorul și traducătorul francez Jean Poncet, care Irina Petraş. și-a lansat cartea„Lucian Blaga – În marea trecere. Dans le grand passage”,Jackues Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Ni- Andre Editeur, Editura Școala Ardeleană. Jean Poncet a primit Marele Premiu colae Manolescu, alături de organizatorii „George Coșbuc”.În cadrul târgului a avut loc lansarea dicţionarului„Scriitori din evenimentului, (Andrei Moldovan, Me- Bistrița-Năsăud”al criticului Andrei Moldovan, apărut la Editura Școala Ardeleană. nuţ Maximinian şi Icu Crăciun) a în- „Ziua cărții de istorie”a adus conferința cu tema„Petru Rareș – Cetatea Ciceu- mânat premiile„Prozatorii unui veac”.În lui 480”,susţinută de doctorul în istorie Corneliu Gaiu şi un spectacol de dansuri urma jurizării (Irina Petraş – preşedinte, medievale cu formația NOSA. Andrei Moldovan şi Victor Cubleşan – La ”Crosul CoșBook, Alerg o carte” s-au înscris peste 300 de participanți, de membri) s-a hotărât decernarea pre- toate vârstele. Cu 300 de metri înaintea liniei de sosire, fiecare alergător care a par- miilor pentru prozatorii (în ordine alfa- curs traseul a primit din partea Bibliotecii Județene câte o carte, iar la finiș o betică): Simona Antonescu, Hanna Bota, medalie, în timp ce câștigătorii celor trei categorii – Adulți, Copii și Family – au Gabriel Chifu, Florina Ilis, Daniel Moşoiu, primit câte un premiu simbolic. Ovidiu Pecican şi Răzvan Voncu. Pre- Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene ”George Coșbuc” Bistrița-Năsăud miile au fost susţinute financiar de Aso- ne-a declarat:„Am avut nu doar un târg de carte, pur și simplu, ci și foarte multe ciaţia Culturală NEUMA, M.I.S. Grup, evenimente culturale: lansări de carte, minispectacole, ca și o discuție foarte in- NEOHAN CONSULT şi Biblioteca Jude- teresantă despre presa școlară, pentru că școlile din județul Bistrița-Năsăud pu- ţeană George Coşbuc. blică multe reviste școlare și ele meritau să fie prezente și aici”. Această ediţie, prima în judeţul Bis- Principalul partener al Bibliotecii Județene la organizarea târgului a fost triţa-Năsăud, a „Zilelor prozei”, nu va fi Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud. „Este un eveniment foarte uitată nici de către organizatori, şi cu potrivit pentru începutul şcolii, când fiecare copil își cumpără câte o carte, își siguranţă, nici de către scriitorii ce au onorat cu prezenţa lor evenimentul: ia angajamente de mai mult și mai bine, și mai fructuos pentru noul an școlar. Nicolae Manolescu, Simona Antonescu, Sperăm că ajungem cu toții ca mesaj, la copiii noștri şi să-i apropiem cât mai Hanna Bota, Gabriel Chifu, Icu Crăciun, mult cu mintea şi sufletul de carte şi de bucuria lecturii. Acesta este scopul Victor Cubleşan, Florina Ilis, Menuţ Ma- nostru direct”, a spus Camelia Tabără, Inspector școlar general. ximinian, Andrei Moldovan, Daniel Mo- La târg au fost premiați şi cei mai fideli cititori ai Bibliotecii Județene„George șoiu, Olimpiu Nuşfelean, Ovidiu Pecican, Coșbuc”Bistrița-Năsăud. Irina Petraş, Ioan Pintea, Laura Poantă, Mulţime de tineri s-au bucurat alături de mascota Târgului, Șoarecele de Răzvan Voncu. (M.M.) III Bibliotecă, în lumea cărţilor. III 6 Invitat special Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Gheorghe

Grigurcu

„Un singur cuvânt poate salva“ În copilărie dădeam drumul pe apa unui acesteia cu Jaguarul, în care acesta o înghi- pe care și le inventează și adesea sfatul unui pîrîu unor corăbioare de hîrtie pe care le fă- țea. În China antică, luna dispărea pentru cî- alt bărbat i se pare inoportun. Dar își imagi- ceam cu ajutorul tatălui meu. Nu știam teva ore în pîntecele unei broaște rîioase, cu nează că femeia îi vorbește în numele altor unde puteau ajunge, căci neavînd decît o trei picioare. În India, este interzis cu desă- valori, în numele unei înțelepciuni pe care imagine cu rază scurtă, necunoscutul înce- vîrșire gătitul sau mîncatul pe durata eclip- el nu pretinde că o are, mai instinctivă decît pea chiar din locul unde ne aflam. Fabulam sei de lună, întrucît mîncarea e blestemată a sa, mai imediat legată de realitate” pe seama acestui necunoscut ținînd de de spiritele rele. Tibetanii cred că faptele (Simone de Beauvoir). „irealitatea imediată”. Un necunoscut co- bune sau rele se multiplică de zece ori în pleșitor însă blajin, aidoma unui basm cu lu- timpul eclipsei, așa încît fiecare gest pe * minos sfîrșit. Necunoscut ce urma să devină care-l facem atunci ne poate schimba defi- A. E.:„Poetul trebuie să procedeze ca un amenințător cînd trebuia înfruntată, la un nitiv destinul. În mai multe alte țări, în cursul jucător de biliard. Să găsească cu mare aten- liceu real, puzderia de cunoștințe ce se cu- acestui fenomen femeile gravide sunt în- ție unghiul potrivit pentru a lovi bila capri- veneau îndesate în memorie, și apoi teribil, chise în casă și nu au voie să privească cerul, cioasă, astfel încît aceasta să intre în micul odată cu maturizarea conștiinței. Mă gîn- căci eclipsa le poate însemna pruncul pur- orificiu cuvenit. Dar, vai, atîția versificatori desc cu emoție la copilăria necunoscutului. tat în pîntec. înlocuiesc bila cu o ditamai minge de fot- * bal”. * A atinge starea în care poți scrie poezie Frenezia ingenuă a primăverii, frenezia presupune a te afla într-o armonie revela- * lascivă a toamnei. toare cu întregul, chiar dacă îl detești parțial Un anume gen de durere sufletească sau total în textul tău. disperă, deoarece, nevolnici cum suntem, * n-o putem permanentiza așa cum s-ar cu- „Viața e la fel cum ai interpreta în public * veni. Cedarea ei: un stigmat al firii umane. un solo la vioară, învățînd știința instru- „Servum pecus” („tagma slugarnicilor”) mentului pe măsură ce cînți” (Samuel But- (Horațiu). * ler). „Căci nu există decît eu, tu și aceasta, nu * există și noi. Noi se poate schimba în acela, * Opera de artă nu doar „o promi- cum se întîmplă în socializarea care este o În accepția sa imediată, viața e nesă- siune de fericire”,ci și o paradoxală amintire obiectivare, de exemplu în ecumenismul Bi- țioasă de sine. Dacă se contrage în idee, e a ceea ce nu s-a întîmplat. sericii, considerat ca o instituție socială. Noi nesățioasă de idee. Mutația la care o supune obiectivat, înseamnă colectivitatea socială fanatismul. * dată fiecărui eu din afară, dar el există și în Pornind de la feminitatea mitologică a alt fel, ca o comunitate și comuniune a per- * inspirației: „Muzele sunt femei. Muza este soanelor în care oricine este un tu și nu De la o vreme Destinul trebuie testat mediatoarea între Creator și izvoarele natu- acela. Societatea este acela și nu noi. Cînd mereu, așa cum îți faci analizele medicale. rale din care el își trage seva creației. Prin fe- ea este obiectivată, fiecare din membrii săi Aceasta deoarece viața e un reactiv la Des- meie spiritul este profund angajat în natura este un obiect. E vorba de vecini, nu de tin. Ești cuprins de anxietate cînd nu mai căreia bărbatul îi va sonda abisurile de li- aproapele, de prieteni, pentru că un prieten poți simți pulsul Destinului tău, chiar dacă niște și întunericul fecund. Muza nu creează nu este niciodată un obiect. În societate nu e cel la care ai sperat. nimic singură; este o Sibylă cumințită care există națiunile, clasele, diferitele pături so- s-a făcut, cu docilitate, servitoarea unui băr- ciale, partidele, concetățenii, tovarășii, su- * bat. Chiar în domeniile concrete și practice, periorii, dar nici eu nici tu; noi nu se găsește În credința vechilor mayași, eclipsa de sfaturile ei vor fi utile. Bărbatul vrea să aici decît sub o formă socializată, detașată lună era socotită drept o luptă cerească a atingă fără ajutorul semenilor săi scopurile de persoana concretă”(N. Berdiaev). 7 Invitat special Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

* pe Gogol să distrugă volumul al doilea al * Durerile au uneori o muzicalitate joasă, Sufletelor moarte, voia să-l lecuiască de un Un lucru curios. Micile„fapte bune” pe obsesivă, cu motive ce se repetă, cu varia- orgoliu similar cu cel al unei coafuri preten- care mă învrednicesc a le săvîrși uneori țiuni pe aceeași temă. O muzicalitate infer- țioase ori al unghiilor date cu lac”. nu-mi produc mulțumirea așteptată. Mă nală care te înspăimîntă la gîndul că viitorul lasă mai curînd indiferent. Un simțămînt de e captivul oribilului în atîtea privințe pre- * plenitudine am însă atunci cînd acestea zent. „Primii patruzeci de ani ai vieții ne dau există în stadiul de posibilitate. Se vede că textul – următorii ne oferă comentariul” latențele sunt mai puternice decît împlini- * (Schopenhauer). rile. Dumnezeu însuși s-ar putea să fie o De ce-am iubit atît de mult în copilărie * sumă infinită de latențe. Privilegiind intuitiv și în fragedă tinerețe istoria? De ce mă Pe ce lume trăim.„Shoko Asahara, fon- latențele în raport cu faptele, ne apropiem visam un istoric? Să fi fost un preambul la datorul cultului apocaliptic Aum Shinrikyo, oare de El? cultul trecutului personal, al amintirii ce cel care a pus la cale atacul cu gaz sarin din abia se înfiripa și avea nevoie de un girant 1995 în metroul din Tokyo, precum și auto- * prestigios? Sau o pavăză împotriva lirismu- rul altor crime comise în perioada anilor ‘80- Mila: o injustiție sublimă.„Nu huliți spu- lui ce se apropia amenințător? O grandioasă ‘90 (peste 40 de crime cu totul), a fost exe- nînd că Dumnezeu e drept”, afirma Sfîntul obiectivare ce-ar fi putut să-i țină piept? cutat săptămîna trecută, laolaltă cu alți șase Isaac Sirul. membri ai cultului, prin spînzurare. În vîrstă * de 63 de ani, acest guru sinistru n-a declarat * „Tot în fața morții ne simțim cei mai li- absolut nimic pe toată lunga durată a de- Politețea onctuoasă, în fapt un deficit vrești” (Jules Renard). tenției și nici în timpul desfășurării procesu- de politețe, care-și arborează masca exce- lui” (Dilema veche, 2018). sului său. * A. E.:„O informație funestă. Șederea la * * televizor e vătămătoare pentru sănătate, Legătura dintre loc și timp. Unele locuri 27 iulie 2017. Drum la întoarcere cu ma- într-o proporție la care nu m-aș fi așteptat. (case, străzi, orașe) ne apar lipsite de har, șina de la Craiova la Cărbunești. În apropie- O seară petrecută în fața micului ecran ne așezate ingrat în afara timpului trăit. Le rea Cărbuneștilor, S. a strivit un cîine care i-a vămuiește timpul trăirii cu 20-25 de minute. punem în parantezele memoriei. Ne jenăm sărit în față. Urletul animalului, urletul omu- Iar o viață întreagă ce a cedat în fața acestei de ele ca de niște obiecte uzate, inutile. lui de la volan.„A trebuit să apară jivina asta tentații moderne se scurtează cu cel puțin Peste altele însă timpul coboară cu genti- să-mi strice tabla mașinii”, Coborînd sures- 4-5 ani. Tutunul, alcoolul, drogul au dobîn- lețe, transformîndu-le aproape instantaneu citat, cel în cauză și-a dat seama că prețiosul dit care va să zică un companion pe mă- în amintire, proiectîndu-le astfel în infinit. vehicul n-a pățit nimic. Dar a mai gemut: sură”. Dobîndesc acele privilegiate locuri un epos „Fire-ar a dracului democrația asta plină de posibil, de ficțiune născîndă, de-o senzuali- cîini și de ciori care nu te lasă să trăiești”. * tate eterată care pogoară în inimă fără a se Visele: dicteul automat al somnului. mai risipi. Exemple: Clujul, în 1958, ultimul * an, la terminarea facultății, în care am mai A. E.:„Nu doar tu ești un conservator – * putut locui acolo, melancolic-îmbietor cum iubitor de trecut, de stabilitatea lucrurilor „Coloana Infinitului a fost vandalizată un final ce se confundă cu o uvertură, Ora- etc. – ci și o pisică sau un cîine, îndeobște din nou. După ce, în 2017, o slătineancă de dea, în 1978, anul cînd am fost silit s-o pă- mult atașate de primul stăpîn, de locuința 12 ani a inscripționat mesajul «S+S= BFF», răsesc, ca și cum plecarea ar fi fost o iluzie, cu care s-au obișnuit. Să fie încă o «umani- un turist a scrijelit zilele trecute pe Coloană ca și cum aș fi putut rămîne în urbe cu mai zare» a animalelor sau un atavism biologic propriu-i nume: «Andi». Poliția speră să-l multe drepturi prin însuși faptul despărțirii. al tău?”. prindă pe făptaș, chiar dacă tot ceea ce se știe despre el e că îl cheamă Andrei, că e * * român și că îi place să călătorească și să se „Puterea soartei este recunoscută doar „În cadrul unor simpozioane («Ramuri», iscălească”(Dilema veche, 2018). de nefericiți, căci cei fericiți pun toate izbîn- 15 nov. 1985), am avut revelația și spaima zile lor pe seama chibzuinței și a meritelor constatînd că avem un număr dispropor- * personale”(Swift). ționat de mare de poeți și critici, față de cîți Transverbalitatea cea atotputernică. prozatori și dramaturgi tineri candidau la „Mărunt – se exprimă prin vorbe; Mare se * veșnicie. De filosofi, să nu mai vorbim – spe- exprimă prin tăcere”(RabindranathTagore). E bine să ne reamintim. În epoca sa, cia asta de rara avis acum a dispărut com- poetul englez Abraham Cowley era atît de plet. Eu cred totuși că, prin compensație, * apreciat de unii, încît părea egalul lui Mil- nevoia ascunsă după religie și filosofare al- A. E., la o masă de local, între pahare: ton. Apoi s-a adîncit definitiv în uitare. Re- cătuiește cauza acestei fantastice proliferări „Hai să nu ne-ascundem după deget! În ra- feritor la falsa-i glorie, Joseph Addison nota de versificatori, critici, eseiști literari. Le-am port cu ființa spirituală, esteticul reprezintă cu ironie: „Mi-ar fi plăcut mai mult dacă și spus acest lucru: «Iertați-mă, ca un bătrîn ceea ce ar fi pentru trup părul, unghiile. Su- ne-ar fi fost mai puțin pe plac”. și ratat profesor de filosofie, am acum, la prafețe oarecum decorative, neangajante. acest simpozion de poezie, impresia că asist Pe cînd simțămintele divine, credința, spe- * la un fantastic bal mascat, în care, sub dife- ranța, iubirea ar corespunde organelor in- În prezent, un cocteil de copilărie, tine- rite travestiuri lirice sau critice, limba literară terne, adică factorilor ce ne asigură viața. rețe, bătrînețe. Poate pentru că n-ai avut de își satisface de fapt, prin șiretenie și camu- Mistica ține de așa-zicînd viscerele noastre fapt maturitate, aidoma unei compensații flaj, nevoia de filosofie și de credință»” (I. D. morale. Călugărul Matvei, care l-a îndemnat echivoce. Sîrbu). III 8 Invitat special Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

câtă piatră să mai urce ritual şi muntele ăsta însingurat plesnit de vânturi ros de ploi ei se duc la cârciumă pentru ca noi să-l putem ţine în fiecare seară cât mai de sus acum sunt din nou dacii liberi o clipă sub pleoape să-şi bea timpul după bunul lor plac cât mister să mai rostogolească noii pe cer vântu-n păduri să-l zdrobească-n pumn furtuna-n ocean valul la ţărm ca pe o ceapă zemoasă câtă singurătate să fiarbă să-l ungă cu mierea şi-ntr-o guşă de cuc care bâzâie prin salcâmi ca noi s-o putem înfiripa în mândrele noastre poeme uneori curtea cârciumii e o poiană renăscută cât să ne mai îndure din care politichia şi-această secătuită planetă iese oloagă cu capul spart înţeleaptă tristă supusă şi minţile rătăcite ca un măgăruş ce-şi urcă turistul pe piatra străduţei din Lindos alteori aici se beau aldămaşe pentru vierul care-şi va face treaba pentru scroafa istoria lui care va umple curtea de porci memoriei tatălui meu

nimic nu la clinteşte încrederea-n istoria lui nu e scrisă în cărţi eternul prezent nu e parfumată de cronici ei stau aici în afara timpului nu are mândria destinului ca norii pe cer ca zeii-n Olimp prestanţa legendei

şarpele amurgului îşi leapădă pielea nu e cioplită în piatră peste mesele ruginite ridicată-n monumentele triste umezite de vorbele lor pe care trecutul se-aşează-n genunchi cu trimiteri precise spiritul lor stăpâneşte tot locul istoria lui a ţâşnit printr-un scâncet Liviu raţiunea pură se scaldă-n într-un sat din cealaltă Românie multiplul paharelor peste care apoi s-au prăvălit bocancii şenilele şi-un pumn încleştat niciodată n-or să scarpine pe burtă aici l-au aflat bucuria şi spaima Capșa potaia pripăşită sub mese lumina şi amărăciunile timpului slăbătura care adulmecă în zadar iubirea ce arde-n măruntaie ciosvârta acestui străvechi ritual deznădejdea care sapă-n suflet

istoria lui a trecut prin război l-a purtat peste ţarine străine cât i-a zdrenţuit tinereţea i-a lăsat găuri în carne cât să ne mai suporte şi-această biată secătuită materie uneori i-a pus spinul sub talpă atomii şi protonii ei toleranţi alteori cenuşă pe prag infinitul cel mic ce ne-nconjoară prea rar i-a întins mâna cu-n inel de pământ de ierburi prea puţin i-a slăbit lanţul de vieţi istoria lui n-are înălţimi tibetane miezul dulce al scoicii culori de pus pe blazon melcul îmbobocit în cochilie a rămas netedă cenuşie ca pământul sarea mărilor albăstrind cerul gurii în care mai apoi s-a şi cuibărit răsfăţul cu floarea de tei împlinită împăcată cu sine 9 Invitat special Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

la datorie e şi non-stopul din colţ e darnic tare musafirul acesta viitorul, cu ofertele lui sclipitoare care cere în schimb găzduire nepoftit parcul cel mare şi-o rentă mică simbolică musafir în care se-ntinde mareea cojilor de seminţe din anii noştri tot mai puţini foşnitoarea colecţie a pungilor estivale musafir nepoftit viitorul a ajuns şi la uşa noastră ruşinate se retrag toate umbrele dă buzna în casă se-nchid porţi se trag zăvoare l-au crezut se-aşează la masă scade şi avântul apei ce dădea gloria fântânii arteziene a promis că vine negreşit şi cere dă cu pumnul ne ceartă şi l-au crezut iertaţi-ne spunem prin lintiţa stelelor mici obiecte de argint au trecut anii ne-aţi luat pe nepregătite ca scaieţii cei iuţi peste şesuri liniştitor îşi taie calea ştiţi noi stăm aici mai la margine s-au rotit comorile pieţelor se tot duc se pierd după nori unde bate vânt de departe neguri şi ploi au coborât din munţi şi toate ni-s vrăjmaşe unde crapă pietrele ei încă-l aşteptă la intrarea-n oraş şi se usucă pământul daruri lângă staţia de benzină lângă panoul de pe care cosmologia noastră soarele a cojit toate afişele la ceas de seară se ridică până la streaşina casei soseşte musafirul îndelung aşteptat pentru noi i-au pregătit şi-o famfară musafirul care ne-aduce daruri misterul timpului dă-n bobi şi-un colac împletit viitorul ne joacă în palmă o ie cu sâni săltăreţi un buchet de flori de sare ba chiar şi-un discurs să ne fie viaţa mai gustoasă nici râul nici ramul la care-au meşterit îndelung nu mai pot face nimic o pâine din fibre de plastic când ne prinde dorul de ducă odată se-ntoarce fiul risipitor să tragem de ea sau jalea de-acasă gloria lui a ajuns demult până la viitoarea chenzină risipiţi sau de-ai locului suntem aceiaşi a înflăcărat inimi a umflat piepturi a stors şi lacrimi o pungă de seminţe de mac de aceea vă rugăm să le punem sub pernă să ne mai păsuiţi un picuţ ce mai contează să visăm frumos când va ajunge şi el aşa cam preţ de-un mileniu să plutim sub tavan dacă mai vine să ne tragem şi noi sufletul III să ne adunăm puterile bocceaua căţelul purcelul şi venim venim negreşit vă ajungem din urmă

liniştitor

liniştitor se lasă seara de vară împăcat cu sine o primeşte oraşul o întâmpină cuiburile berzelor staţia de betoane în care multe ierni şi-au frânt colţii panourile pe care din patru-n patru ani se-ncaieră afişele electorale

cu vestele lor sclipitoare licuricii străzilor îşi încep treaba la fel şi abatorul cel nou în care mârţoagele Joc de umbre îşi lasă copitele drept amintire și lumini 10 Invitat special Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Jurga Žąsinaitė Jurga Žąsinaitė (1975) este o scriitoare lituaniană, cercetătoare în domeniul literaturii lituaniene din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea și doctorandă în științele uma- niste. Textele ei despre teoria literaturii și lucrările de ficțiune sunt publicate în diferite reviste și ziare științifice, culturale și literare. A fost implicată în multe acti- vități academice și are o vastă experiență în predare. J. Žąsinaitė face parte din diverse cluburi și organizații literare cum ar fi Uniunea Scriitorilor din Lituania, din comitetul organizațional al Olimpiadei Naționale de Literatură Lituaniană, comitetul editorial al ziarului național epocal„Voruta”și al jurnalului despre viața culturală „Naujoji Romuva”.Timp de câțiva ani a locuit în diferite țări străine cum ar fi Irlanda, Anglia, Germania și Polonia. J. Žąsinaitė și-a făcut debutul literar cu nuvela Casa din piatră a lui Avondali Stone House în 2008. Cel mai recent roman al ei, Cardinalii din Azuritija (2017), a avut un succes imediat printre cititorii lituanieni, deoarece scrie despre imposibilitatea de a-ți găsi locul, maternitatea spirituală și fizică, de- portarea voită și impusă, viața unei femei singure, fără rădăcini, care își caută cu disperare identitatea. J. Žąsinaitė scrie de asemenea povestiri, eseuri și poezie.

Californian angerutis se încruntă, apucă iepurele de picioa- său stătea prin pădure de dimineață până seara. Era un vânător rele din spate și din două mișcări îl legă și îl agăță profesionist, care cunoștea animalele și păsările mai bine decât de grindă. Sângele se prelingea din nări și ochi; oamenii. Putea spune pe loc vârsta elanului vânat, al cerbului Dstropii de sânge picurau acolo unde trebuia, lopătar sau al mistrețului; diagnostica precis bolile pe care le direct pe pantoful uzat, fără să atingă blana cenușie. aveau și putea spune câte animale au petrecut iarna în pădure Tatăl său era pe aproape și zâmbea – n-a fost în zadar ce l-a după amprente sau excremente. Câteodată îl lua pe Dangerutis învățat. la vânătoare, cel mai adesea la sfârșitul lui ianuarie, când vânau Cu un cuțit bine ascuțit, Dangerutis împunse spatele iepurii de câmp. Obișnuia să-i dea o cârâitoare din lemn și să-l minuscul al patrupedului. A făcut tăietura circulară așa cum trimită cu gonacii. Vânatul tatălui era mereu cel mai mare. fusese învățat. Ar fi putut uita tabla înmulțirii, declinările, Familia era formată din trei membri: tatăl, Dangerutis și numele capitalelor, dar niciodată această tăietură. Palpă vânătoarea. Ultima sălășluia peste tot: în casă, în garaj, în curte, tendoanele lui Ahile, așeză un băț mic de lemn între ele, trase în toate conversațiile dintre fiu și tată, chiar și în vise. Se uita în cuțitul în jos, de la stern până la noadă, apoi pe partea stângă, gol prin gaura ochiului din craniile spălate cu apă oxigenată apoi pe dreapta, din nou în jos, la stânga, la dreapta. A făcut (trofeele animalelor vânate se aflau peste tot pe pereți); trei tăieturi în jurul urechilor, ochilor și nărilor. Apoi smuci blana mirosea a grăsime de iepure care se topește (panaceu pentru și o trase jos ca o șosetă întoarsă pe dos. toate bolile), a capete opărite de elani, căprioare și cerbi A reușit. Exact ca tatăl său. lopătari (respectând instrucțiunile stricte pentru pregătirea lor Dangerutis Tiska, din clasa a 4-a B, nu știa să folosească pentru expoziții de trofee și competiții). șublerele, rigla sau ceasul. Nu știa să calculeze viteza medie, nu Vânătoarea se încolăcea și pe biblioteca neorenascentistă știa să arate pe hartă unde locuia; nu putea răspunde la din scoarță de nuc, așezându-se pe labe de leu. Ocupa toate întrebări simple, precum de ce avem nevoie de o locuință, cele șase rafturi și strălucea sub titluri diferite: Medziokles rago prieteni, familie; cum să deosebească poveștile ireale de cele pasaukti (Chemarea cornului de vânătoare), Istikimybe Medeinei adevărate; care sunt obiectele animate și cele neanimate din (Devotament față de Medeine), Tarp gamtos ir zveriu (Cu natura jurul lui. Un IQ teribil de mic! Diriginta din clasa lui Dangerutis și animalele), Medziotojo patarejas (Ghidul vânătorului), Med- a spus acest lucru la fiecare ședință cu părinții. Dar nu părinților ziokles istorijos (Povești de vânătoare), Sputnik sliedopyta (Ghid lui, ci părinților celorlalți copii. Părinții lui Dangerutis nu veneau pentru depistarea urmelor), Spravocnik ochotnika (Manualul la ședințele cu părinții. Mama lui lucra în străinătate, iar tatăl vânătorului),Ochotnikiobochote(Vânătoridesprevânătoare),etc. 11 Invitat special Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Se etala și în reproducerea flamandă „The Calydonian Boar răspunde în școala generală: care obiecte din jur sunt animate Hunt”(originalul a fost pictat de însuși Rubens prin 1611-1612). și neanimate; de ce avem nevoie de o locuință, prieteni și Douăzeci de ani mai târziu, Dangerutis avea să-l vândă familie. Citea acasă când tatăl lui era plecat sau la școală după colecționarului începător din Minsk pentru o sticlă de băutură ore. Obișnuia să spună poveștile pe care le citise lui Californian, alcoolică belarusă„Krambambulia”, pe care o termina dintr-o care asculta atent, ochii săi roșii îi străluceau și îl lăsa să încurce sorbitură. N-avea să simtă gustul de nucșoară, de miere sau de numele personajelor, începuturile, sfârșiturile, motivele și ienupăr, nici măcar fierbințeala piperului negru. Nu și-ar bate consecințele. capul cu gândul că el consuma aceeași băutură pe care nobilii Dangerutis spunea poveștile și la orele de limba lituaniană. din Vilnius, Trakai, Brest și Grodno o savurau în secolul al Doar că spre deosebire de Californian nimeni nu-l asculta. XVIII-lea. Nu-l va interesa nici un fel de istorie. El nu va încerca să Colegii de clasă erau plictisiți, iar profesoara îl rugă pe Dan- țină minte, ci să uite. Totul. Mai ales fraza filozofului spaniol, pe gerutis să vină în fața clasei, iar apoi se îngropă în mormanul de care n-o înțelegea foarte bine, dar pe care tatăl lui obișnuia s-o caiete cu exerciții. După ce a terminat de relatat povestirea l-a spună:„Nu vânăm ca să omorâm, ci omorâm ca să vânăm.”Mult punctat cu satisfăcător sau insuficient în caietul cu exerciții, iar mai târziu, Dangerutis avea să încerce s-o înțeleagă. Îl va găsi remarcile din colțul pentru observații erau aceleași pentru chiar pe acest spaniol la Biblioteca Centrală din capitală. Acest multă vreme: nu cunoaște structura textului, nu înțelege cuget, care-i plăcea tatălui său, urma să fie înlocuită de unul creativitateaautorului,nuînțelegeînțelesulfigurativalcuvintelor, nou:„Oamenii se joacă de-a viața – cu cât este mai dramatică nu analizează în profunzime mesajul poveștii. Silvia Navickaite masca, cu atât este mai mare comedianul din spatele ei.” sau Tomas Jurenas, copii model al unor servitori civilizați și Încercările sale de a-și controla memoria aveau să eșueze. onești, au fost rugați să relateze povestirea după Dangerutis, Erau hașurate cu un cuțit bine ascuțit, erau tăiate cu oțelul ca să observe clasa, fără nici o atenționare didactică, diferența inoxidabil al foarfecelor și prinse cu metalul curbat al cleștilor. în citire, în înțelegere și în modul de viață. Nu-l lăsau să șteargă niciun detaliu, niciun fir din blana Profesoara lui Dangerutis adora contrastele; bluza ei roșie, iepurelui, al mistrețului, a căprioarei, nici o tăietură a craniului, fusta albastră, ciorapii galbeni și pantofii verzi îi acopereau nici o tăietură de-a lungul vertebrelor de la gât, stern sau noadă corpul subțire ca scândura, ca un drapel mătăsos mauritian. – niciun amănunt din puzzle-ul californian. Culorile se schimbau mereu și nu doar a hainelor, ci și a părului. Iepurele era cadoul de Crăciun de la unul dintre gonaci. Se Toamna, profesoara își aprindea sufletul cu părul roșu ca săturase să sufle în corn și să dea din cârâitoare; voia o flintă și Euridice. Iarna devenea lebăda neagră, aproape ca Anna o poziție respectabilă în grupul vânătorilor localnici. Știa că Ahmatova din portretul expresionist realizat de Tatjana tatăl lui Dangerutis putea să-l ajute în schimbul unui cadou Glebova și neapărat cu o eșarfă lungă roșie, tricotată din modest: plicul din coșul împletit din nuiele de răchită și mohair lucios australian, filat din blană de cârlan de la caprele iepurele californian din coș, cu blana albă; una dintre cele mai din Angora. Primăvara își dorea să treacă la un blond ca de bune rase aduse din San Diego, adevăratul californian. Ia priviți înger sau ca blondul bebelușului sau să se sprijine de stâlp ca botul său armonios și urechile lui negre ca de catifea și labele o creatură nepoftită cu plete aurii și pentru că trăia o viață plină sale. Și ochii! Mari și luminoși ca un suc proaspăt de coacăze. Nu de contraste, punea sub semnul întrebării toate textele citite, ai cum să încurci acest animal cu ochii roșii cu niciuna din pline de durere. celelalte țopăitoare din regiune. Lasă-l pe Dangerutis să aibă Profesoarei nu-i plăceau umbrele, mai ales cele pe care nu grijă de el, să fie jucăria vie a copilului. Când se plictisește poți le putea defini. Dangerutis era o astfel de umbră: IQ mic, suflet să scapi de el. Carnea este albă, moale, savuroasă, fără miros și greu de citit, un arogant singuratic, un câine viclean. El nu era atât de sănătoasă încât este potrivită pentru muribunzi, pentru făcut din culori clare, era o adevărată amestecătură incompre- bebeluși și pentru piloți. Așa că să aveți sărbători fericite, băieți! hensibilă. Dar de ce Dumnezeu, ea, o profesoară obișnuită, nici Viitorul vânător dădu mâna cu tatăl și cu fiul. Sărbătorile cu măcar o profesoară-supraveghetoare sau o profesoară-experi- iepurele Californian vor fi mai vesele sau poate ai invitați anul mentată, trebuia să înțeleagă asta? Mai bine l-ar fi colorat în acesta. Nu? Atunci nu este încă momentul potrivit. culorile ei sau ar fi tras o linie groasă neagră și renunța să-l mai Așadar iepurele cu urechile negre se numea Californian. pună într-un tipar. Tatăl era mulțumit de numele acesta. El îl avertizase că nu Dangerutis îl înnebunea pe tatăl său. Băiatul nu mai asculta acceptă niciun pufi, păpușoi sau fulg. L-au pus în camera lui poruncile lui: du-te în garaj, ascute cuțitele, pregătește grinda, Dangerutis, lângă fereastră, într-o cușcă de metal. Prima înmoaie capul elanului, al cerbului, al căprioarei, pune sodă, jucărie! Și era vie! Ca și cum ar fi sărit din animația, pe care o gătește, nu arde, bandajează capătul cornurilor, ai grijă: cornu- urmărea pe furiș în după amiezile de sâmbătă. Îți plac păpușile rile să nu-și schimbe culoarea, nu pierde osul nazal și dinții, alea? Tatăl obișnuia să-l întrebe pe băiat, după ce fusese prins. curăță carnea, opărește. Mai bine te-ai ocupa de treburi bărbătești. Întrebarea lui era Se opunea categoric. Dangerutis începea s-o facă din ce în urmată de închiderea televizorului vechi, care se îneca în viață ce mai des. Trântea ușa și îl scotea pe Californian la plimbare. nouă, și îl trimitea în garaj. Să scoți iepurele la plimbare când era atâta treabă de făcut Cu Californian în casă s-a schimbat ceva. Dangerutis își prin casă! neglija treburile bărbătești. Cu grijă, ca și cum ar fi lins mânerul Tatăl turba de furie. Îl mâncau palmele să-i dea fiului o de fier al fântânii, acoperit cu o pojghiță de gheață (în fiecare bătaie zdravănă la fund, ca bietul țânc să știe fără explicații cine iarnă aspră limba lui se lipea de el), încerca să cunoască lumea era stăpânul. Dar ar fi avut oare vreun folos? Poate ar fi mai bine și cărțile. Căuta răspunsurile întrebărilor cărora nu le putea să-i ia iepurele. Fără el era ascultător. El a ales drumul sigur, a 12 Invitat special Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G luat-o pe urmele lui, nici prea mult, dar nici prea puțin. Desigur, să bată, să o zgârie cu unghiile, să o lovească cu talpa pantofilor nu va deveni niciodată un pilot sau un doctor, dar putea fără uzați. Devenise frenetic, ca și cum ar fi fost într-un coșciug îndoială să devină un vânător sau un pădurar. închis, ciocănit cu niște cuie imense. Țipa: Sunt în viață, sunt în În timp ce tatăl își storcea creierii cum să-și disciplineze viață, lasă-mă să ies! Auzise că uneori, din greșeală, oameni care copilul și să se impună în fața lui, Dangerutis îl plimba pe erau în viață erau luați drept morți și erau îngropați; nu cu Californian prin împrejurimi pe timpul somnului adânc de intenții rele, ci pur și simplu din greșeală, fără să își dea seama. iarnă. Întreaga regiune dormea în propria ei depresiune, într-un Oare făcea și tatăl o greșeală? El văzuse doar urechile lui șes primitor cu dealuri arate, printre frunziș și iarbă îmbălsă- Californian, care se mișcau, așa că l-a apucat, nu voia să-l lase în mată cu gheață și abia putea respira sub fumul subțire care coșciugul întunecat. Iar Dangerutis era înțepenit de frică, ieșea din coșurile șemineurilor. aproape mort; era încuiat, ciocănit înăuntru – numai ca să fie Dangerutis căuta ferestre luminate, nu acoperite cu găsit mai târziu, albastru din cap până-n picioare, cu unghii draperii. Tânja de foarte mult timp să se uite pe furiș printr-o roase de spaimă și foame, ca în anii cutremurători de război, astfel de fereastră. Doar că înainte nu fusese atât de curajos. Era când au găsit-o pe fata care se trezise din somnul letargic. singur. Dar acum l-ar lua pe Californian în brațe și amândoi s-ar De ce își amintea de ea acum? lipi de sticla înghețată, ar aburi-o într-un colț și nu i-ar fi frică; Ușa era deschisă dimineața. De parcă Sfântul Duh ar fi s-ar uita împreună. coborât la Dangerutis, care era foarte treaz. Tatăl îl atinse ușor Acolo e casa prostuței File. Ferestrele ei sclipesc mereu, pe umăr și cu o voce blândă îl chemă la micul dejun. Dan- având o sticlă strălucitoare. File le curăță chiar și pe timpul gerutis se ridică. Îl urmă pe tatăl lui într-una din colibele sale. Se gerului aspru, iar draperiile nu sunt niciodată trase. N-are nimic uita cu ochii încruntați, încercând să-și imagineze cum va fi: de ascuns. În seara asta stă la masa acoperită cu o mușama poate ca un garaj – umed, mirosind a grăsime de iepure, a înflorată și culege bucățelele de ou, exact ca un pui născut sânge putrescent, a soluție cu acid clorhidric, a leșie de potasiu primăvara. Cred că erau resturile de la micul dejun; au absorbit și sodiu și o grindă așezată sub tavan? Sau poate va fi ca la casa toate mirosurile, dispozițiile și grijile de pe timpul zilei, așa că profesoarei, cu ferestre acoperite sau fără ferestre? Poate că acum sunt mult mai rigide și mult mai gustoase decât Tatăl va găsi în sufletul său mic (pentru că se spune: „Creuzetul dimineața. este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează File nu are probleme, șoptește Dangerutis în urechea inima este Domnul. o părticică din Ceruri și astfel El îi va oferi o dreaptă a lui Californian. Ea le mănâncă în fiecare după amiază, locuință, asemănătoare cu cea pe care o are File? Ar fi minunat simple sau sărate. De asta este prostuță. Tatăl ei spune că nu să privești de la înălțime prin acele ferestre sclipitoare ale lui este în toate mințile, dar el nu știe tot adevărul. El este furios, File și să vezi regiunea modestă în care trăiești, strălucind ca un pentru că File se strecoară noaptea la noi în curte și strânge cristal sau o piatră de jasp, împrejmuită de un gard de piatră măruntaiele iepurilor, mistreților și elanilor, care fuseseră înalt, cu doisprezece porți și doisprezece îngeri pe acele porți. aruncate și le lasă să se odihnească în pace la marginea pădurii Ar aduna chiar și bucățelele reci de ou pentru asta. în diferite gropi. Pune o cruce de lemn, făcută de ea, pe fiecare Tatăl zise că El avea o surpriză pentru el: un mic dejun deal. Unele au doar o cruce, altele două sau chiar și trei, de deosebit, care consta în tocăniță cu carne și ciuperci; așa cum parcă ar fi niște medalii. În fiecare an, sute de camioane îi plăcea lui cel mai mult – cu muștar și smântână. încărcate cu bușteni nivelau cimitirul creat de File cu teritoriul Dangerutis este surprins când realizează, în coliba tatălui, de la capătul pădurii. Atunci File săpa gropi într-un loc diferit, că este înfometat. Dar toate simțurile lui sunt moarte, în afară dar nu departe de pădure, pe patul de iarbă, flori sălbatice sau de foame, anxietate și frică. Să mănânce sau să nu mănânce, să de nea. fie ascultător sau să nu fie ascultător? Dacă este doar o ispită a File îi zărește pe amândoi. Poate urechile lui Californian, care diavolului, testul înainte de a-l lăsa într-o locuință ca a lui File? fâlfâiau, i-au dat de gol. Ea deschide fereastra și îi invită Se va amăgi doar și va fi aruncat în lacul cu sulf încins. Cel înăuntru, oferindu-le bucățelele de ou rămase, cu toată zarva și descris de profesoara de religie, cu păr blond cârlionțat și chip grijile pe care le-au absorbit de pe timpul zilei. Dumnezeule angelic. mare! Dangerutis nu le va atinge niciodată! Sare din fața Stomacul care ghiorțăie, îl determină pe Dangerutis să ferestrei și fuge spre casă. întrebe din ce fel de carne e făcută tocănița: din carne de Jură că nu se va mai întoarce la File. Mai bine se uită prin iepure, de mistreț sau cerb? Sau poate a adus cineva o găină ferestrele cizmarului, electricianului, contabilului sau chiar și sau un porc? Desigur, vânătorii nu mănâncă asemenea animale ale profesoarei, care sunt cu draperiile trase, se gândea el măcelărite. rămânând fără suflu. Doar ce a încercat să facă asta în această Tatăl îi dă răspunsul, folosind un limbaj limpede, ca pentru după amiază. Dacă ar fi văzut ceva, s-ar fi dus oare la acea coniță un om simplu: a făcut o tocană de iepure. Carnea este albă, prostuță? moale, savuroasă, te-ar scula din morți. S-a întors acasă după miezul nopții. Încercând să se furișeze Dangerutis, ridicându-se de la mirosul cărnii de iepure, își înapoi în cameră, a dat peste tatăl său, care dormea. Era încleștează mâinile în jurul bolului fierbinte din lut și îl trântește pregătit să se strecoare repede, dar n-a reușit. Tatăl a sărit ca de pământ cu toată puterea. Înțelege că nu este mort; el doar inamicul din tranșee, a apucat iepurele de picioarele din față în fusese risipit, ca o apă urât mirositoare, stătută de prea mult liniște totală, a trântit ușa și a plecat. Dangerutis a auzit timp, care nu va mai fi adunată la loc niciodată. III clinchetul de la ușă. Uitându-se mai bine a văzut lacătul pus. S-a speriat, aproape că era îngrozit. Se aruncă pe ușă și începu Traducere de AnA-MAriA FloreA 13 Eveniment Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Colocviul Romanului Românesc Contemporan - 2018 La Alba Iulia s-a desfărșurat în zilele de 5-7 octombrie 2018 a XI-a ediție a ColocviuluiRomanuluiRomânescContemporan, care în acest an a avut ca generic:„Centenarul Romanului Românesc”.Or- ganizarea colocviului a fost asigurată de Consiliului Județean Alba, a Uniunii Scriitorilor din România și Biblioteca Județeană„Lucian Blaga”, Alba, având parteneri Ministerul Culturii și Identității Naționale, Universitatea „1 Decembrie 1918”, din Alba Iulia și In- spectoratul Școlar Județean Alba. Sesiunile de comunicări, având ca temă cele mai bune romane românești apărute în cei 100 de ani de la fondarea Statului Național Român, au avut loc în Aula Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A fost prezent domnul Ion Dumitrel, președintele Con- siliului Județean Alba, susținător al culturii scrise și prieten al scriitorilor. Evenimentul l-a avut ca moderator pe academicianul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, reputat critic și istoric ai literaturii române și cu precădere al romanului românesc. În cadrul sesiunilor au prezentat comunicări mancierilor: Dan Stanca pentru Detonarea, Editura Polirom, Adrian RăzvanVoncu, Horia Gârbea, Daniel Cristea-Enache, Adrian Lesen- Lesenciuc pentru Cimitiruleroilor, Editura Libris, Flaviu George Pre- ciuc, Gabriel Chifu, Mihai Zamfir, Cornel Nistea,Vasile Spiridon, descu pentru Softul GE, Editura Rao. Adrian Alui Gheorghe, Irina Petraș, Gheorghe Schwartz, Ioan Lascu, Proiectul Colocviile Romanului Românesc Contemporan este Flaviu Predescu, Dan Stanca, Cristian Pătrășconiu. Au mai luat cu- osărbătoareacărțiișiascriitorilor.Înacestan,suntemonorațisă vântul în dezbateri Teodora Stanciu și Sonia Elvireanu. avemlaAlbaIulia,scriitoriimportanțișiamfostbucuroșidepar- În cadrul colocviului au fost acordate premii pentru romane ticiparea numeroasă a publicului interesat – a declarat Cornel românești apărute de la precedenta ediție. Juiul, prezidat de Nistea, președintele Filialei Alba – Hunedoara a Uniunii Scrii- Nicolae Manolescu a ales, în acest an, să decerneze premii ro- torilor din România. Festivalul naţional de literatură

În ziua de„Marin 10 octombrie 2018, Alexan- Preda”, ediţia a XVI-a dria şi Siliştea-Gumeşti a avut loc a XVI-a ediție a Festivalului Național Marin Preda. Programul manifestărilor, impecabil orga- nizate de Stan V. Cristea, critic și istoric literar, sub egida CJCPT Teleorman, a cuprins Simpozionul „Marin Preda - istorie și destin”, moderat de Nicolae Oprea la care au avut comunicări: Dan Cristea, Aurel Maria Baros, Horia Gârbea, Mariana Sipoș, bi- ografa lui Marin Preda, Ana Dobre, Eugen Lenghel, Emil Lungeanu, Nicoleta Milea, Nicolae Scurtu. Premiul revistei Neuma a fost decernat elevilor de gimnaziu, de către inițiatorul lor, Au fost prezenți domnul Ionuț Cris- Adelei Naghiu, iar Premiul I și al revistei poetul Ștefan Mitroi. tescu, preşedintele Consiliului Judeţean Proza XXI Mirelei Bălan. La manifestări a fost prezent și Nicolae Teleorman, și doamna Elena Popa director Au fost lansate în același cadru noul Preda, fiul mai mare al lui Marin Preda, care al CJCPT. număr al revistei Caligraf, conduse de poe- a rostit un cuvânt de apreciere pentru or- A urmat festivitatea de decernare a tul Florea Burtan și volumul de proză Eu și ganizatori și paticipanți. Cei prezenți s-au premiilor Festivalului, pentru proză scurtă, celălalt (Ed. Bibliotheca) de Ana Dobre, co- deplasat apoi la Siliştea-Gumeşti pentru a autori debutanți. Marele Premiu și premiul laboratoare permanentă a revistei Neuma. vizita casa natală a lui Marin Preda și a revistei Luceafărul de dimineață a fost S-au decernat și premiile concursului de li- depune o coroană de flori la bustul scrii- obținut de Sorin Iagăru-Dina Premiul I și teratură „Țara mea este la țară”, rezervat torului. III 14 Centenarul Marii Uniri Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

repere culturale traNsIlvaNE ARON COTRUȘ MirceA MuTHu

trănepot de răzvrătiţi şi de iobagi”, Aron zorile de mâne / Să ne găsească morţi lângă olaltă, / În Cotruş (1891 – 1961) – diplomatul şi apoi pri- purpuriul soarewlui de sânge!...”. De fapt, poemele din acest beagul a fost considerat „exponentul cel mai volum ce a impresionat critica vremii prin directeţea expresiei „Sviguros al sufletului naţional din Ardeal”1 din alcătuiesc, luate împreună, o scrisoare sui generis în care primele decenii ale secolului al XX-lea. Este epoca dinainte şi „literele cresc ameţitoare” consemnând „pe filele murdare” după Unire cînd, în postură de tribun modern, îşi prezentifică, tragedia războiului. Ataşamentul martorului faţă de „un într-o lirică vizionar-mesianică, imagini de-a dreptul statuare popor zdrenţos, murdar, flămând” (Geamurile sângerii) şi extrase din„eternitatea anonimă” (Tudor Vianu) transilvană. limbajul crud, asociat cu simboluri obsedante (soarele însân- De la Sărbătoarea morţii (1915) din prima conflagraţie gerat, pusta, focul, muntele, copacul, bradul ş.a.), sunt iterative mondială, retrăită în tuşe mai mult nativ expresioniste ca fost rafinându-se în creaţia poetică ulterioară. La o privire generală combatant şi martor până la Cuvinte către ţăran (1928), dar dimensiunea simbolică îşi apropriază stângăciile de ritm/ şi după aceea, atitudinea justiţiară îşi găseşte expresia într-o rimă, repetiţiile, şi regionalismele lingvistice finalizându-le sintaxă inconfundabilă. Atestarea valorică a lui Aron Cotruş s- într-o dublă suprapunere: pe de o parte, eul poetic cu„plu- a materializat în selectarea unui grupaj poetic în prestigioasa ralitatea pe care o reprezintă”4 şi joncţiunea coordonatei etice antologie lirică Pillat-Perpessicius din 19252. Fostul absolvent cu esteticul într-o proiecţie predominant social-justiţiară, pe al Blajului a publicat de timpuriu poeme în revistele ardelene de alta. Simbolurile fiinţează prin vizibilă alegorizare în anticipând, în Sărbătoarea morţii (1915), evocarea marti- scriitura împletită cu oralitatea într-o respiraţie aproape rajului istoric împreună cu descrierea atrocităţilor războiului. epopeică. Ca şi Copacul din In robia lor, Bradul imprimat în Plachetele, culegerile imprimate în timpul vieţii şi antologate Versuri (1925),„îşi suge seva dârz din stânca rece şi săracă, de către posteritatea din România şi din exil reiterează o /prin toate cetinele raze de-aur soarbe.../ s-a învăţat să lupte emotivitate mereu ofensivă însă argumentată ideologic, astfel cu pământul şi cu cerul şi să tacă.../ Flămând înfige-n piatra că„al doilea poet tribun reprezentativ pornind din Transil- biruită rădăcini de fier / şi-aşa frumos şi-aşa stingher / pare-un vania [este] mai puţin atins de„jalea” contemporanului său, vrăjit, primăvăratic gând al stâncii oarbe /rătăcit între pră- Octavian Goga”3 care, se ştie, îl şi debutează în revista pastie şi cer...”. La fel, topoii spaţiali coagulanţi din urzeala „Luceafărul” (1908). Aşa numita „intemperanţă verbală” discursului liric – precum muntele(piscul) şi pusta (şesul) – (Eugen Lovinescu) se traduce de obicei în versul abrupt, împrumută atribute animiste, afirmând consubstanţialitatea adeseori alcătuit dintr-un singur cuvânt, în numeroase dintre eu şi el (Noi, voi),5 într-un veritabil imn adus creativităţii repetiţii verbale, (auto)biografia aproape epicizată, pliată pe sau, conceptual vorbind, purificatorului sens ascensional :„Aţi aceea a comunităţii de extracţie ţărănească sau în cascada spart pământul aspru ce v-a ţinut ca-n faşe / În coaja lui tirană, interogaţiilor retorice precum în poemul ce dă titlul unui în carnea-i milenară... / Şi aţi ţâşnit spre cer – revolte uimitoare întreg volum :„...Mă prigonesc să merg, / S-alerg, / Să fiu de- - / Să împietriţi pe veci, în drumul către soare... (Munţii). În a pururi şi niciodat la mine-acasă ?!... // Au fost străbunii - mi aceeaşi tonalitate Câmpiei de Vest i se extrage poezia frustă : hoţi de cai ?.../ Au fost ciobani pribegi, / Stăpâni fără hârtii de „Pe pusta necuprinsă, cu iarba grasă, -naltă, / Aleargă furtu- stăpânire pe pământul ţării-ntregi?.../ Au fost haiduci natic, /Aleargă mânze una mai mândră ca cealaltă”(Pe pustă). năprasnici ei,[...]/Şi neînvinsul dor de-a pribegi ?!...” ş.a. (In Tot aici, „porumbiştile se-ntind la infinit, foşnind.” (Porum- robia lor, 1926). În ciclul Ţara morţii coşmarescul şi apo- biştile) în vreme ce„Un plug s-apropie din zarea fumurie a calipticul alcătuiesc portativul expresionist unde se consumă şesului [...] / Şi ca un negru şarpe uriaş ce dă să se răstoarne / o uriaşă dramă colectivă şi, implicit, naţională: „Ţărani îmbă- Se-ntinde brazda lucie, sub cer, pe urma lui, / Iar înaintea ei, trâniţi fără de vreme / Cu ochi ca nişte plăci de întuneric” domol, / Boi şi om s-apropie din depărtări spre mine /Ca din (Geamurile sângerii), iobagii de ieri deveniţi acum„nenorociţi altă lume...” (Un plug). [ din In robia lor]. Forţa teluricului este eroi” (In ţara morţii)), Rănitul îşi aşteaptă sfârşitul„pe pusta nu doar stenică prin permanenţă, ea fiind încorporabilă unui frământată-n sânge”, Cazacii crescuţi în stepă „par hoarde mythos menţionat de majoritatea comentatorilor. Din pustă macabre de strigoi”în Apusul roşu şi totul se încheie apoteotic fac parte integrantă şi Bivolii din România (1920) – o piesă de cu două poeme antologice – Scrisoarea celui dus şi Murind, antologie ce rezumă, esenţializează la modul alegoric dar şi ambele scăldate în„în purpuriul soarelui de sânge”:„A mai tragic, legătura ancestrală a fiinţei înrobită cu pământul: „Pe rămas în creieru-mi de rând : Un gând de-a mă târâ în noaptea şesul vast, în sclipitor noroi, / se mişc-ursuzi, cu paşii înceţi, oarbă / Prin şanţuri, prtin noroi, / Peste cadavre calde de eroi greoi / prin stuful de la margine de baltă… /noroiul încă - / De-a te găsi, o prieten bun ori duşman / Şi de-a-ţi întinde umed, în apus, / le dă un luciu straniu, de nespus / de monştri mâna mea de frate / Şi de-a te face să înceţI a plânge, / Ca aduşi din lumea ceilaltă… / şi-amurgul pe spinări li se 15 Centenarul Marii Uniri Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

răsfrânge / în fulgerări şi străluciri de sînge… // Şi-aşa cum jos / te-ai ridicat drept, pietros, viforos, / pentru moţi / pentru trec, / greu, unul ca celalt, / par statui reci tăiate în bazalt, / cei săraci şi goi, pentru toţi... / şi-ai despicat în două istoria, - par statui grosolane, vii, masive / de crunte animele primitive” / ţăran de cremene / cum n-a fost altul să-ţi semene, / ,cu toate că„ şi-n ochii lor adânci, neghiobi, / se oglindesc Horia!...”. Atitudinea vaticinară menţine tensiunera de arc mocniri pustii de robi”. De acelaşi desen în gravură au parte încordat dar gata să plesnească într-un discurs lipsit de omul şi animalul legaţi prin aceeaşi condiţie istorică, a înflorituri :„te-ai desprins aspru din gloată / cu-obrajii supţi. / damnării: „...îmi pare că din fundul vremilor / Un străbun cu ochii crunţi / să lupţi / să-nfrunţi / din sălbaticii – ţi munţi : puternic, cu obrajii arşi de soare, cu cămaşa albă, / Işi mână / 0ştile craiului, temniţă, roată...”.Nu cunoaştem, menţionează prin ogorul ceţii şi al veacurilor / Plugul lui de lemn şi boii-i istoricul literar,„de la Horiadele eminesciene încoace o mai trudnici, către mine...”(Un plug). După două decenii, în 1940 măreaţă evocare şi fixare lirică a eroului ardelean”8 care, prin sătmăreanul Aurel Popp oferă o antologică Guernica autoh- frecvenţa evocării, alcătuieşte un veritabil ciclu structural în tonă ca protest împotriva războiului mondial în tabloul Luptă osmoza naţionalului cu socialul, astfel că, „împlântată sus în pe viaţă şi pe moarte între doi bivoli imenşi întărâtaţi de pieptul muntelui / o stemă roşie, inima lui, / [ este ] împără- oameni cu furci.6 Din această„cadră de-ntuneric”se desprind, tească stemă a Ardealului” (în pământ, în piatră). Ceea ce în grafii sculpturale, Plugarul, Minerul sau Moţul în realizări particularizează evocările/portretele arhetipale de mai sus şi, atât de plastice încât ecourile critice ale vremii au împru- prin extrapolare, majoritatea creaţiei lirice este „aparenţa mutat, prin contaminare, elemente din imagistica transil- oralităţii” (Nicolae Mecu), dincolo de inflexiunile exerciţiului vană.7 oratoric dar şi abstracţie făcând de numeroasele hiperbolizări Versurile alese din Cuvinte către ţăran (1928) îşi păstrea- din poemele Eminescu (1939) şi Lui Mihail Eminescu ză, peste timp, valoarea de testimoniu social dar şi etno- (1959)9. La acestea se adaugă revizitarea, de către patriotul estetic, ele certificând apartenenţa lui Aron Cotruş la înstrăinat până la sfârşitul vieţii, a poeziei psalmilor încărcată „eternitatea anonimă” din care ciopleşte „autobiografiile” lui cu „nostalgia eternei reântoarceri”(Alexandru Ruja). Talent Ion Roată, „unul din pietroasa, aspra gloată” şi, mai ales, a robust şi cultivat, aflat pe aceeaşi lungime de undă cu (ne)cunoscutului Pătru Opincă :„Io/ Pătru Opincă / ţăran fără vizionarismul legitimat estetic de aşa-numitul„expresionism ţarină, / plugar fără plug // Io, Pătru Opincă / ce-ntre atâtea realist” (ilustrat în plastica lui Grosz sau în poeme de Bertold moşii n-am doar o şirincă, / înfrunt strâmbele legi şi năpasta Brecht) Aron Cotruş nu uită să ne transmită şi melancolicul // şi-n răzmeriţa ce-n mine creşte, / sudui vârtos, mocăneşte, frison transilvănean înrudit cu acela din Haiducul lui Blaga : In / şi scuip pe toată rânduiala asta !...”; dar mai ales invocarea adânc de codru „Dau pinteni calului / şi-aplecat pe-oblânc, / mitologizată a lui Horia (evocat frecvent şi mai ales în într-adânc, / tot mai adânc / în codrul fără fund... // Cărările plachetele din 1935 şi 1937) nu putea lipsi din această pano- sub frunze se ascund, / la chiotu-mi ecouri iuţi răspund... / plie de simboluri umane într-o versificaţie scurtă, nervoasă şi parc-aş intra în fuga calului / în străvechiul suflet al pe acelaşi ax ascendent, personalizând scrisul lui Cotruş :„de Ardealului...”. III

1Ion Brumaru, Poezia lui A. Cotruş, în„Patria”, Cluj, IX, 1927, apud Aron Cotruş, Opere, I–II, ediţie îngrijită, note comentarii şi variante de Alexandru Ruja, Fundaţia Naţională pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1999/2002 p. 242 (vol. I/II), la care voi referi în continuare. Cf. de asemenea cuprinderea monografică a lui Alexandru Ruja, Aron Cotruş. Viaţa şi opera, Timişoara, 1996. 2In Ion PIllat şi Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, vol. I, 1925 sunt reproduse poemele : Neguri albe (45), BIvolii, Imn, O, plecăciune, Copacul singuratic şi Mă ştiu... 3Nicolae Mecu,în Dicţionarul General al Literaturii Romîne, C/D, Academia Română, Bucureşti, 2004, p. 42o Tot aici, la p. 421:„Cu mai mult patos social decât Coşbuc şi Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod inovator al sintaxei poetice – ceva din Cotruş pare să fi însoţit răsucirile interioare ale lui Blaga dar şi sunetele de final arghezian” 4Vladimir Streinu, A. Cotruş, În„Sburătorul”,1926,nr. 2, apud ediţia Alexandru Ruja, Aron Cotruş, Opere II, p. 234 :„Rob al stră- bunilor, d-l Cotruş este torturat de pluralitatea pe care o reprezintă”. 5Un exempl de consubstanţialitate eu poetic – simbol este poemul Copacul din In robia lor,cu următorul final : « Călit la soare şi muşcat de geruri./ Eu, / Singuratic, dârz, crescut ca din bazalt, / Simt furnicând prin trunchiu-mi seva – şi tresalt / Şi ca dintr-un adânc, vrăjit izvor / Indărătnic, nud, biruitor,/ M-avânt, ca-n vis, înalt, tot mai înalt, /Căci nepătrunsul rost şi-adâncul dor al meu, /E să mă-nalţ spre cer, să cresc, să cresc mereu… » 6Iată un fragment din scrisoarea trimisă de artistul plastic în jurul anilor 1950 lui Gustav Kollar in„Oraşul Stalin” (Braşov) :„Nu înţelegeţi anatomia bivolului” [fiindcă] ”nu vedeţi în mişcarea unui animal totul, ci numai detaliul”[...] Eu am trăit săptămâni în şir acolo, afară, în ciurda de bivoli şi patru oameni cu furca în mînă m-.au păzit să fac schiţe despre bivoli cu diferitele mişcări ale lor”,apud Dumitru Păcuraru, Aurel Popp între două culturi, ED. Rao, Bucureşti, 2017, p.228. 7Romulus Dianu, A. Cotruş, poet al pustei, în„Rampa”, Bucureşti, XII, 1927 :„Poeziile lui A. Cotruş sunt ca statuile cioplite în lemn de ţăranii noştri, rudimentare şi reci, ca picturile stângace care împodobesc troiţele transilvănene, strâmbe şi înspăimân- tătoare, rezultând totuşi câte un sfânt cu totul şi cu totul asemenea sufletului acestui popor”. 8Alexandru Ruja, Studiu introductiv la ed. cit.,p.LIII Tot aici :„Rămânând în sfera comparaţiei poeziei lui Cotruş cu creaţia emi- nesciană [...] şi poetul ardelean trece de la episodul evocării lui Horia spre spaţiul Daciei şi, mai larg, al latinităţii în rapsodii”. 9Cf. Aron Cotruş, Eminescu, prefaţă de Ion Buzaşi (Eminescu şi Aron Cotruş) Editura Cezara, Tg. Mureş, 2000. Aceleaşi carac- teristici se regăsesc în elogiul latinităţii din tripticul Rapsodie valahă (1940) şi Rapsodie dacă (1942), Rapsodie iberică (1954) precum şi în alte scrieri din perioada exilului spaniol şi american. 16 Istorii insolite Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Faţa mai puţin vizibilă a Marii Uniri rAdu SerGiu rubA

OCuPAREA BuDAPEStEI aţilor săi. I se reproşa pacea de la Bu- cureşti încheiată cu Puterile Centrale. În mai 1919, după eliberarea nor- “Aţi încheiat o pace cu Fritzii”,nu conte- dului şi vestului Transilvaniei şi poziţio- nea să peroreze Clemenceau. Brătianu narea trupelor române pe Tisa, situaţia observa că toate iniţiativele celorlalţi ali- la frontiera de vest continua să fie îngri- aţi mai mici izbutesc, dar ale României jorătoare. Contingentele Republicii Ma- nu. Până la urmă, a înţeles despre ce era ghiare a Sfaturilor au atacat la 20 mai vorba. Cehoslovacia, reuşind să ocupe Brati- Ţările victorioase fuseseră împărţite slava şi Kosice. Consiliul Suprem Inter- în state cu interese nelimitate, adică aliat de la Paris era indignat de această Marile Puteri şi state cu interese spe- agresiune dar le cerea în continuare ciale, adică cele mici. La propunerea lui românilor să nu treacă Tisa. În schimb Clemenceau, discuţiile se purtau în en- tot românilor le cereau să ocupe Bu- gleză, o limbă pe care Brătianu nu o dapesta o serie de aristocraţi maghiari, cunoştea. El a sesizat însă că esenţială între ei fostul prim-ministru Gyula An- pentru comunicarea între parteneri, mari sau mici, era apartenenţa la franc- drásiy, fostul ministru Vilmos Vaszonyi şi Generalul Gheorghe Mărdărescu prinţul Lajos Windischgraetz. Ei, în întâl- masonerie. Tatăl său, Ion C. Brătianu, niri secrete cu diplomaţi români în următoare, oraşul a fost ocupat sub co- fusese francmason, ţinând de Marele Elveţia, între ei Petrescu-Comnen, le manda generalului Gheorghe Mărdă- Orient al Franţei, ordin declarat ateu în sugerau românilor să se alăture forţelor rescu. Ionel Brătianu a vizitat trupele 1877, spre deosebire de Ritul Scoţian anticomuniste din Ungaria, să ocupe din afara oraşului, interzicându-i oricărui Antic şi Acceptat, rămas respectuos faţă capitala şi să răstoarne regimul lui Bela politician român să intre în Budapesta de credinţa fiecărui membru şi faţă de Kun. pentru a nu-l umili prea mult pe îm- Divinitate, definită ca Mare Arhitect al Cât timp a stat la putere, adică între păratul Carol de Habsburg, rege al Un- Universului. Pe fiul său îl sfătuise să nu 21 martie şi 2 august 1919, acest regim gariei, care mai pierduse un război şi un intre în masonerie. Întors în ţară, Bră- a organizat numai la Budapesta 535 de tron. În cele din urmă, armata română tianu i-a sugerat lui Iuliu Maniu să de- execuţii. A confiscat toate bunurile cetă- s-a retras din Ungaria, între 16 noiem- vină mason şi să plece pentru discuţii la ţenilor, trecând în proprietatea repu- brie 1919 şi martie 1920. Bela Kun fugise Paris. Maniu a refuzat pe motiv că este blicii inclusiv păsările din curtea omului. la Moscova iar de acolo, avea să con- catolic, iar între această biserică şi ma- Exista o nemulţumire reală a populaţiei ducă, în cadrul Cominternului, Partidul sonerie relaţiile nu erau tocmai amicale, împotriva regimului, cu greu acoperită Comunist din România. Kun, personali- dar l-a recomandat pe Alexandru Vaida de satisfacţia naţionalistă a izbânzilor tate nestăpânită şi imprevizibilă, a fost Voievod care, fiind ortodox, a acceptat. asupra Cehoslovaciei. În acest context a suprimat de Stalin în 1938. Cu ajutorul unor ziarişti francezi, inclu- început la 20 iulie principalul conflict De subliniat că în 1919, românii au siv de la L’Humanité, Vaida a fost primit armat maghiaro-român prin atacul contribuit la lichidarea comunismului repede în loja Ernest Renan ce cuprin- foarte viguros al trupelor lui Kun. pe o rază destul de mare în jur: în Un- dea circa o sută de fraţi, între care uns- Unităţile româneşti au resimţit şocul garia, în sud-estul Poloniei şi au rezistat prezece ziarişti ce au susţinut inte resele şi s-au retras pe o distanţă de 30-40 de atacurilor bolşevice pe Nistru. Dar Stalin românilor. Promovat în grad, Vaida- km. A urmat însă o contraofensivă prin avea memorie bună şi o asemenea is- Voievod a izbutit să determine sem- care s-a trecut Tisa şi, ignorându-se orice pravă nu putea fi uitată cu una cu două. narea unor tratate favorabile României. avertisment de la Paris, s-a pornit asu- El i-a convins pe aliaţi să elimine din pra capitalei ungare. A mai avut loc o DIfICuLtăţILE PăCII proiectul de tratat referinţa la faptul că confruntare la Szent Lorincz, iar Kun a independenţa României în 1878 ar fi mai încercat o ultimă rezistenţă la Cze- Spre marea surpriză a lui Ionel Bră- fost condiţionată la Congresul de la gled. Primele unităţi române au intrat tianu, la discuţiile de pace de la Paris, Berlin. Vaida a avut succes şi pentru că a însă în Budapesta la 3 august, iar în ziua România s-a confruntat cu ostilitatea ali- negociat mai puţin cu Clemenceau, care 17 Istorii insolite Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

începuse să se dezintereseze de tratat, asupra Transilvaniei, dar şi graniţa ob- A nu se uita că la ora actuală Româ- şi mai mult cu englezii. L-a întâlnit în ţinută ca urmare a jocurilor masonico- nia nu este întregită, iar spiritul de la ianuarie 1920 pe premierul britanic diplomatice. În tratatul cu Austria, 1918 pare a se afla foarte departe de Lloyd George, iar apoi pe regele România a recunoscut drepturi egale noi. George V. pentru toate minorităţile. Dar, pentru acele vremuri, merită re- Dar, în 3 martie, într-o şedinţã se- Este interesant de observat că uni- latat un episod pe cât de mărunt în cretă, italienii propun modificarea fron- rea nu a fost atât rezultatul tratatelor şi aparenţă, pe atât de semnificativ în sen- tierei de vest a României în favoarea nici măcar rezultatul direct al partici- zaţionalul său greu vizibil. În 1919, s-a Ungariei. Franţa refuzã. Vaida aflã de- pării României la război. Ea nu a fost desfăşurat turneul triumfal al Regelui spre acest demers italian şi, ştiind cã opera unui politician, a unui cap în- Ferdinant şi al Reginei Maria prin Ardeal. premierul britanic citeşte în fiecare coronat, a unui guvern şi nici a unui La Sibiu, în tribună, alături de suverani dimineaţã The Times şi cã articolele co- partid. Ea a reprezentat un act extraor- şi de politicieni mai cunoscuţi, se afla şi tidianului au o mare influenţã asupra dinar de voinţă şi de conştiinţă al veteranul liberal Ferechide. I. Gh. Duca Cabinetului de la Londra, apelează la opiniei publice din Basarabia, Bucov- relatează în Memoriile sale că Ferechide vechiul său prieten Henry Wickham ina şi Transilvania, un curent pe care se ridicase de la locul său şi căuta evi- Steed, redactor şef al publicaţiei. Cei doi politicienii inteligenţi au ştiut să-l cana- dent ceva cu privirea în acea piaţă a se întâlnesc în redacţie şi poartã o lungă lizeze spre ţintă. centrului Sibiului.„Ce căutaţi, domnule discuţie. Rezultatul: a doua zi, autori- De aceea se poate spune că cele trei Ferechide?”- îl întreabă Octavian Goga. tăţile britanice au surpriza să citească în acte de unire din anul 1918 încununate „Caut casa în care, la 1848, fugind din The Times o relatare despre înţelegerea în ziua de 1 Decembrie de Marea calea revoluţiei de la Bucureşti, m-am pe care o considerau secretă. Ca ur- Adunare de la Alba Iulia şi de intrarea refugiat copil fiind împreună cu pă- mare, ideea mutării frontierelor este triumfală a suveranilor în Bucureşti, au rinţii...” abandonată. scris cea mai sublimă pagină din istoria Iar Duca, trăind o revelaţie întru- În împrejurări misterioase, vestea acestei naţiuni. Au rămas însă ulterior chipată în omul viu de lângă el, îşi dă reuşitei lui Vaida, transmisă de Consiliul multe de înfăptuit: în primul rând, ceea seama câte au putut să se întâmple Suprem Aliat, ajunge la Rege după ce ce-i spunea Vaida Voievod lui Iuliu într-o viaţă de om şi cât de multe hotărîse înlocuirea acestuia cu Ave- Maniu: important de-acum înainte este izbânzi istorice a înregistrat neamul rescu. În vară, Tratatul de la Trianon cum să transformăm un popor de su- românesc în acel răstimp. consfinţeşte dreptul istoric al românilor puşi într-o naţiune de stăpâni. III 18 Proz[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Adela Naghiu Premiul Întîi și Premiul Revistei Neuma la concursul de proză din cadrul Festivalului Marin Preda, 2018

Adela Naghiu Premiul Neuma decernat de Horia Gârbea și Dan Cristea, președintele juriului

PâNDă LA CAPăTUL NOPȚII

Mersese prea departe. Fără nicio precauție. Descoperise fără să medicamente de inimă. Îi plăceau carnea și brânzeturile, va deveni vrea teribila lor conspirație. De ani întregi observase cum cercul se vegetarian. Și da, și-o trăgea cu secretara cea nouă cu care se întâlnea strânge. Și nimeni în jur nu înțelegea că totul e planificat. Și nu poți o dată pe lună când bărbat’su era plecat în delegație. O s-o rupă cu ea. vorbi despre asta. În fond și laboranta de la științe se arăta la fel de disponibilă și părea Le-a atras și el cu siguranță atenția prin ideile lui total nonconfor- mai puțin pretențioasă. miste despre apocalipsa post-umanității, idei despre care aflau nu Într-o zi s-a trezit la ei. Nu-și amintea când a fost ridicat. Ceva numai studenții de la cursuri ci și obișnuiții boemei literare, poeți de- foarte vag îi rămăsese totuși în minte: sora lui, economista, care mai butați obscur câștigându-și pâinea și vodca pe la ziarele locale ori trecea din când în când să vadă ce mai face, l-a găsit odată într-o stare simpli intelectuali pensionari ce umpleau zilnic mesele barului Igniș de nedescris. Abia a vrut să-i deschidă. Apoi, când ea s- eu! Dar oare unde, după o vreme, lucrurile scăpau de sub control și pe câte unul unde-o fi avut microfonul? mai inconștient îl lua gura pe dinainte. O fată înaltă și urâtă l-a somat cu severitate să stingă lumina și să Era imposibil să nu-ți dai seama că preluaseră controlul. Aveai se culce apoi i-a făcut o injecție. Probabil serul adevărului. Dar nu voi diabet? Deschideai televizorul și pac! – reclame la medicamente ce recunoaște nimic – și-a spus, apoi s-a ținut tare. Dacă adorm, fie și reglează glicemia. Te părăsea iubita? În aceeași zi te opreau pe numai câteva ore, sunt pierdut! În timpul ăsta ei pot afla totul. Căci stradă misionari de la cel puțin trei confesiuni ca să te atenționeze au un fel de aparat (l-a observat cu coada ochiului în camera de gardă că singura soluție împotriva depresiei e convertirea. Ți se strica fri- unde zilnic apăreau fețe noi, probabil alte victime ale programului), giderul sau calculatorul? În supermarket reduceri de 50% la elec- un fel de scanner, și dacă atunci când ești conștient îl mai poți păcăli, trocasnice! Bineînțeles cu cardul de fidelitate! (Cu cardurile astea în timpul somnului ești la discreția lor. blestemate află totul: ce boli avem, ce vicii, cât câștigăm, pe unde Au mai venit și alții în salonul lui. Nu dintre cei bănuiți că știu, pe umblăm.) toți îi studiau separat. În fiecare dimineață apărea tipul acela cu barbă Când a înțeles asta și-a strâns toate cardurile și a vrut să le arunce. și ochelari care îl tot chema la el și încerca să-i intre pe sub piele: Cum Apoi s-a răzgândit: se vor prinde și-l vor reduce la tăcere. Mai bine să vă mai simțiți azi? ați reușit să dormiți? etc. le folosească din când în când dar, ca să nu-l poată urmări, va face În timp ce se plimba pe coridoare observă că ușa de la intrare nu numai lucruri imprevizibile: suferea de ulcer, nu-și va mai lua decât se închisese complet după ce una dintre fetele în alb ieșise probabil 19 Proz[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro la țigară. În ghișeul de la intrare, unde nu se stingea niciodată lumina, nu se vedea mișcare. PAS ÎN DOI Să fug – îi trecu prin minte. Apoi își aminti că e în șlapi, actele și banii îi sunt în dulăpiorul metalic de lângă pat (telefonul l-a aruncat Apa i se scurgea de pe spatele bronzat. Făcură dragoste chiar el însuși într-un coș de gunoi după ce a remarcat la el niște ciudățenii. lângă cabina de duș. Adi își aprinse o țigară și începu să-și studieze Precis avea și el un sistem de urmărire, ceva!) mâinile. Unghii ireproșabile, piele fermă, articulații fine. Mona, cos- Se strecură pe nesimțite afară. Frigul sfârșitului de iarnă îl izbi meticiana, îl lăuda pentru consecvența cu care-i călca pragul în vre- încă de la primii pași. Găsi o spărtură în gardul ce împrejmuia clădi- muri care se deprindeau greu să considere prezența bărbaților în rea pe care nu-și amintea s-o fi văzut și dinafară. Luminile difuze ale saloanele de frumusețe drept ceva firesc. unor faruri îndepărtate îi fixară genunchii zgribuliți în pantalonii de Două brațe îi încolăciră puternic gâtul și umerii. pijama. – Iartă-mă, dragule, că te-am lăsat să te plictisești! A trebuit să mai Vru să urce în spate apoi se răzgândi. Din scaunul din dreapta strâng de prin baie că tu nu te prea înghesui... putea să-l studieze mai bine pe șoferul ce părea plictisit sau poate – E un reproș? Începe să sune a căsnicie. Pe când discuțiile legate doar absorbit de ale lui. Narciselor zece – spuse neutru trăgând cu de bani, de dusul gunoiului, de ai mei sau ai tăi? coada ochiului spre bărbatul de la volan. Părea că nu dă importanță – Hai, mă’, știi că am dreptate. Nu-mi fac iluzii c-o să te schimbi, înfățișării ciudate a clientului său nocturn. m-am convins că-i imposibil, dar măcar să apreciezi! – Ce vreme urâtă! Nici nu ninge nici nu plouă! Ce să mai? Nu mai – Că dacă nu, ce? sunt iernile de altădată. Iarna ger, vara vară. Că acuma cu poluarea N-o să amenințe cu despărțirea, Adi o știe prea bine. Mai știa că asta... dacă va fi vreodată să-i pună punct, nu el va fi cel care va trebui să ac- N-avea chef să flecărească. Știa el că așa fac toți taximetriștii ca să cepte„papucii”.Era prea orgolios pentru asta. Își spunea că, indiferent te tragă de limbă. Apoi te trezeai că cine știe cine te urmărește pe de costuri, el va fi cel care va lua taurul de coarne. stradă, auzeai zgomote ciudate în timp ce vorbeai la telefon. Aveau Când ceva nu merge, nu merge și gata. La ce bun doi oameni să oameni infiltrați peste tot. Până și vânzătoarea de la chioșcul din bloc ajungă să se urască peste ani pentru lașitatea comună de a nu putea știa totul despre el și era destul să-i ceară un pachet de țigări sau o părăsi confortul unei relații, oricât de compromise, de teama singu- pâine și ea îi întindea sortimentul precis. rătății și a remușcărilor. Se apropiau de destinație. La un moment dat șoferul a virat brusc. Se cunoscuseră din studenție. Nu fusese pe atunci mare lucru. – Ce faci, dom’le? Narciselor e chiar în față! Doar un chef la o colegă unde se îmbătaseră cu toții și dormiseră apoi – Știu dar e o porțiune închisă. Cu canalizarea ceva. claie peste grămadă chiar pe parchet, în sufrageria ticsită de sticle și – Atunci eu cobor aici! platouri goale. Nu trebuia sub nicio formă să- schimbe traseul. Vagi mângâieri pe întuneric. Poate aburii alcoolului. Poate doar vi- Își aminti deodată că n-are niciun ban la el numai mărunțișul de sase. Dar amintirea acelor atingeri i-a rămas peste ani. cafele. În buzunar mai găsi un pachet de țigări aproape plin. S-au reîntâlnit apoi, la vreo patru ani după absolvire, la cheful de – Îmi pare rău...nuât cursa. zece ani al ziarului unde lucra. Au ajuns direct în pat. Nu se putea – Bine dar eu nici măcar nu fumez, se miră indignat șoferul. compara cu nimic din ceea ce simțise până atunci. Nici urmă de ti- Puse țigările pe bord și coborî în bombănelile taximetristului cu miditatea și nesiguranța ce-l stinghereau întotdeauna cu femeile. Nici mama lor de nesimțiți cu tot. măcar vinovăție. Doar surpriză. Magie. Ajunse acasă. Fără chei.Yală dublă. Deodată-și aminti: geamul de –Vezi că eu tre’să ies. Mă duc la redacție că nu mi-am terminat pa- la baie. Ajuns în spatele blocului văzu într-adevăr la patru geamul lui gina și dacă până la 7 n-am predat-o mă omoară șefu. deschis. Nu mai rămânea decât să coboare cumva și să se strecoare – Bine, da la 8 ești acasă, da? Fac pizza, rețeta mea specială. înăuntru. – Ești o comoară! Telefonu’ăla al tău vechi lce are. Urcă pe bloc. Improviză o frânghie dintr-un mănunchi de cabluri – Nu, e în sertarul de jos. Da-i descărcat. telefonice uitate prin casa scării, o legă strâns de ridicătura unei guri – Las’că iau și încărcătorul. Îl încarc în redacție. de aerisire și tocmai se pregătea să și-o înnoade peste mijloc când Mai avea de scris un material de la o conferință de presă și ăstea auzi zgomote în semiîntunericul din scară. erau articolele cele mai anoste. Aceleași declarații goale de conți- Trebuie să ajung acasă! Manuscrisele mele, asta urmăresc! Dar cui nut și agramate. Noroc că după atâția ani de presă se obișnuise cu să le trimit? Câți dintre cunoscuții mei nu sunt cu ei? Și câți srimejdui verbiajul lor stupid. Iar în formularea lui ideile se mai limpezeau. publicându-le? N-avea de ce să-și facă reproșuri. ăsta era evenimentul, ăsta era Dedesubt începuse agitația. Apăru și mașina albă. Câțiva vecini se materialul. adunaseră îndărătul ușii de la intrare și dădeau lămuriri în șoaptă. În timp ce-și redacta la laptop articolul auzi țiuitul de baterie în- – Nu-l speriați! E profesorul de la patru. De când l-a lăsat ne- cărcată al telefonului. Puse cartela și-l porni. Era un model mai vechi vasta a cam luat-o pe ulei. Prea multă carte strică! Tot că-l urmă- și trebuia să se reobișnuiască cu meniul. Deschise din greșeală me- rește cineva. Da’ cine să-l urmărească? N-a vrut să se treacă nici în sajele. Nu erau decât trei. Două ale lui, unul străin. Nu-și putu înfrânge cartea de imobil. Că cică ce fac eu cu datele ălea? Săracu’! Acuma curiozitatea. Citi aproape fără aer:„Nu mi-ai mai răspuns la mesaje. gata să se arunce de pe bloc! Noroc că l-am auzit umblând Ce să înțeleg? Am fost doar o aventură, un capriciu, și acum te-ai în- pe-acolo, deasupra... tors la grețoasa liniște domestică? Revino-ți! Adi e cu tine numai pen- Zgomot de pași. Deschise ochii. Salonul alb și o lumină lăptoasă. tru că a divorțat nevastă-sa de el! Bine că la divorț nu s-a ajuns și la Pe noptieră, peste un vraf de hârtii, o mulțime de aparate. Ochelaris- tine, că adio amiabilă! Ieșea un scandal monstru! Când te saturi de tul bărbos apăru instantaneu de după ușa crăpată urmat de fata cea compromisul tău sună-mă! Doar să nu fie prea târziu! Mihai”. înaltă și urâtă. Închise ochii la loc și se prefăcu că doarme. Nu-și putea reveni din stupefacție. Mihai? N-ar fi crezut că și el... – Ne-a cam dat bătăi de cap noaptea trecută, mormăi ochelaristul. Și-apoi trădarea! Josnica trădare! Cum să te uiți în ochii celui pe care-l – Las’că se dă el pe brazdă, dom’doctor. iubești și să-l întrebi ce să-i faci la cină în timp ce tu te gândești cum – Acuma că ne-am lămurit ce-i cu el, îl trec dincolo. O să fie mai să-ți planifici fără riscuri mângâierile celuilalt? ușor de supravegheat. Și-apoi e zona lu’șefu’.N-are decât să se spele Nu mai putea aștepta până acasă. Abia luându-și ochii de la mecu el pe cap. Sper că ai notat tot ce trebuie. sajul care făcuse să se surpe totul într-o clipă îi formă numărul. 20 Proz[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

– Cine e Mihai? de dinainte i se perindau prin fața ochilor. Gonea pe autostradă într-o – Cum adică, ce s-a întâmplat?... E un fost coleg... Am ieșit cu el stare de nedescris. Știa că Ema e la Predeal. Cu el. într-o seară la o bere. Îl părăsise iubita. Am stat de vorbă, l-am încu- Trebuia să-i prindă. Să le urle în față că el nu e cârpa lor de șters pe rajat... că era dărâmat... nimic altceva. jos, că știe tot, tot... Nu se va coborî până-ntr-acolo încât să se ia la bă- – Zău? Și atunci de unde e el atât de sigur că sunt cu tine numai taie cu Remus. N-ar fi avut nicio șansă. Remus, colegul lui de la firmă, fiindcă a divorțat nevastă-mea de mine? făcea sală de două ori pe săptămână. Și nu pierdea niciun prilej să-și – Despre divorțul tău a aflat toată lumea. Oricum toată lumea se etaleze mușchii de câte ori ieșeau cu toții vara la iarbă verde sau la mira... piscină. – Când ai fost cu el? Atunci cu delegația mea la Bruxelles? Zgomotul unei uși și apoi al unor tocuri – de femeie frumoasă și – Dar tu nu înțelegi că n-a fost nimic? tânără, remarcă instantaneu – îl smulse din gândurile tot mai învăl- – Deci a fost doar o„aventură”,un„capriciu”,dacă-ți sună cunos- mășite. cut!... De-aș putea măcar deschide ochii, își spuse, și chiar încercă să-și – Ce aventură? Ești nebun! Hai acasă și o să discutăm totul la rece. ridice pleoapele. Ca în visele urâte când încerci cu neputință să scapi – Îmi faci greață! Nu mă aștepta. Vin mâine să-mi strâng lucrurile deschizându-ți ochii printr-un efort de voință pleoapele nu-l ascul- după ce pleci la serviciu. tau. – Adi, stai, nu hotărî viața noastră la nervi! Desluși un gâlgâit scurt și apoi o mașinărie cu role împinsă pe – Ai hotărât-o tu deja clădind totul pe-o minciună... parchet. Ireal un telefon începu să sune. Nu era al lui. Idioată melo- I-a închis telefonul deși nu-și putea reprima o stranie plăcere în dia de apel. – Da, dragă... Scuză-mă, nu puteam să răspund, de acest interogatoriu în care toate atuurile erau de partea lui iar celui- groază ce-a fost aici de dimineață!... lalt nu-i rămâneau decât vina, umilința și remușcarea. Urmară câteva clipe în care se chinui să audă ce spunea femeia de Ar fi jurat că n-o să mai sufere din dragoste, dar povestea se rela celălalt capăt (era să spună al firului, da’cine mai știe ce-i aia?!). Apoi petă ridicol și previzibil. Orice cale ai alege, până la urmă fragmente femeia cu tocuri începu să chicotească (al dracu’de femei, deci asta obscure din viața secretă a celuilalt irump fără putința de a. fac ele: ne lasă în plata domnului cu orele și tot despre noi bârfesc!). Oare ce-ar zice ai mei dacă apar așa pe nepusă-masă? Ce-or – Nu, dragă, mai vorbim, sigur... Am aici unu’... L-a adus zice, aia e! Mai bine să amân totul pentru când voi fi mai limpede, azi-noapte Smurdu’.Comă profundă, ce crezi? (Profundă, pe dracu’, mai stăpân. Îmi va fi greu totuși să-i mint (din nou) în legătură tu nu vezi că-mi mișc picioarele?!!) Da... e legumă! Rău de tot! Și-i tare cu viața mea sentimentală. Oftând, coti pe bulevard către adresa tânăr, săracu’... A intrat într-un cap de pod pe DN1. Își iau mașini pe care, deși-i mai apărea în buletin, n-o mai văzuse de câteva d-astea, jdemii de euro și fac pă nebunii. Și uite unde-ajung. Nici la luni. budă nu se mai pot duce, vorba aia... Pe drum se răzgândi. Se întoarse la garsonieră. Prea fusese ne- Își aminti cu groază: trebuia că are și el sondă. Dar în loc să-l umi- clintit. Poate mesajul acela fusese de dinainte de a fi cu el. În fond ce lească perspectiva simți cum un val de înfiorare îi comprimă respi- pot însemna câteva cuvinte și un episod ce aparținea oricum trecu- rația la gândul mâinilor de femeie pe trupul lui gol. tului. Cu Ema nu mai făcea sex decât când nu mai avea încotro. Nu Ajunse. Nu-i răspunse nimeni la sonerie așa că fu nevoit să sco- pentru că n-o mai dorea. O dorea chiar mai sălbatic acum când o bă- tocească-n geantă după chei. Unde plecase totuși? Se așeză pentru nuia infidelă. Dar de câte ori îi dădea hainele jos de pe ea nu-și putea câteva momente pe un fotoliu și- e tot aia. Că n-o să scape de umilința reprima gândul grețos că și el o mângâiase la fel. Că și răspunsul ei de a fi mințit, folosit, trișat în cel mai odios mod. Finalurile în dragoste la mângâieri era același. Era oare același? Și se chinuia să-i urmă- seamănă mult între ele. rească mișcările, răbufnirile, suspinele doar-doar o prinde ceva străin O cutie goală de medicamente căzută sub masă îi reteză respira- de ritualul binecunoscut și încă năucitor ce-i tulbura și-i împăca de ția. Din câțiva pași până la baie înțelese totul. Apel la Salvare, aștep- fiecare dată în patul cât toată garsoniera lui sau chiar pe bancheta tare înfrigurată, răspuns la întrebări, asistat neputincios la procedurile din spate a mașinii când ea nu mai avea răbdare până acasă și i se în- standard, spital... fășura toată pe trup ca o blană vie. După vreo două ore, o asistentă ieși pe holul unde fusese lăsat să Un pas târșit, apăsat, îl făcu să tresară. Apoi aceleași tocuri cu clin- aștepte: chet metalic: – Da, dom’ profesor... nicio schimbare. EEFG nu arată – Prietenul dumneavoastră e bine. E laTerapie Intensivă dar e sta- nicio activitate cerebrală. Are traumatisme multiple. Dar organele in- bilizat. Din dragoste, nu? Că la vârsta asta ce-ar putea fi? O să se tre- terne arată bine. zească el mâine și când o să-i vadă p-ăștia de optzeci cum s-agață de – Te-au sunat ăștia de la transplant? (Doamne, ăștia or să mă aparate numa’să mai sufle de două ori! Să aveți grijă de el în perioada omoare de viu! Sunt viu!! Voi chiar nu vedeți că-mi mișc degetele de asta! Oricum, de-aici îl trimit clar la Psihiatrie că nu se știe niciodată. Și la picioare?!) toate astea pentru o femeie?... De parcă nu-i plină lumea!... Ca și când i-ar fi ghicit gândul profesorul trase cuvertura: – De- geaba-l înțepați, dom’profesor, nu simte nici dacă l-ar călca trenu’! ăștia-s idioți! Îmi mișc degetele! Sunteți orbi, ce naiba?!... Începu el însuși să vadă. Un salon alb. Deasupra privirilor lui o fată ÎN VâRFUL DEGETELOR frumoasă și un bătrânel cu chelie surâzând încurajator. – Hai, că atâta a fost mai greu, spuse fata și-l înfășură într-un halat Întotdeauna adormea într-un mod nefiresc. De la cap spre pi- căruia nu-i mai găsea mânecile. cioare. Peste ochi se așternea perdeaua caldă a somnului cu primele – Să știi că-mi mișc degetele de la picioare, spuse repede privind fantasme iar picioarele zvâcneau ca și cum și-ar continua alergarea la chipul ei alb, luminos. Ea surâse: Evident că-și putea mișca degetele, desprinse pe nesimțite de renunțarea din creier. doar înainta pe culoarul întortocheat înfășurat în mantoul acela fără Ieși acum din somn invers de cum intrase: cu picioarele-nainte. mâneci. Își simți membrele fulgerate de o durere tăioasă.Totuși, oricât se stră- – Să nu mă duceți la transplant, continuă încordat. Am fost în duia să țipe, țipătul refuza să se închege. Ca și cum ceva de nepătruns comă dar mi-am revenit. Nu vreau să fiu donator de organe, am despărțise deodată capul de trup... Oare am murit? țâșni de nicăieri în- numai 27 de ani, nu se poate să... trebarea fatală făcându-l să se înfioare. Frânturi de imagini din ziua – Lasă asta, îl întrerupse fata, toți spuneți la fel. Bătrânul, pe care 21 Proz[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

nu-l auzise urmându-i, își trăgea răsuflarea la intrarea într-o sală mare La casa din câmp toate luminile stinse. Radu încetini cu o pânză – Aici nu puteți intra decât după ce v-ați lămurit despre toate – spuse vâscoasă în creier. Băuse puțin dar era de o luciditate dureroasă. Îi va privind cu coada ochiului către fata care îl dezbrăca fără nicio jenă spune să plece. Nu vedea cum s-ar mai putea privi în ochi. pe tânăr chiar în fața lui. – Și, zi așa, ți-ai pus-o și cu ăla? Pe bani, cum altfel? Sper măcar că – Nu vreau să ajung la comisia pentru transplant! Voi nu vedeți n-ai făcut-o gratis! că-s viu?!... – zbieră ca și cum asta i-ar fi putut convinge pe cei doi în- – Ce vorbe sunt ăstea? soțitori. – Tu mă crezi prost? Câți au fost? Măcar ți-a plăcut? – Nu-l lăsa să zbiere, spuse bătrânul speriat. Știi că ăștia nu su- – Cine ce prostii ți-a băgat în cap? portă urletele! O să ne ia pe noi la întrebări! – Nu mai vreau să te văd! Mâine îți iei catrafusele și pleci la mă-ta! Fata se repezi atunci și-l sărută pătimaș pe buze înveșmântându-l – S-o crezi tu! Toate astea sunt pe banii mei, nu scapi așa ușor! ca o blană vie. Suspină prelung. În aerul luminos copacii începură să Radu se înroși de furie. Simțea cum sângele i se adună tot în cap curgă unul după altul. Picioarele lui lăsau urme tot mai dese pe ză- zvâcnind nebunește îndărătul frunții. padă. – Adică cum?Te pomenești că ți-o fi fost greu să gemi cu cracii-n sus călărită de toți nespălații? Ochii femeii sticliră de ură. Se săturase să se mai dezvinovă- țească. Oricum relația lor nu mai mergea de dinainte de a pleca ea CASA DIN CâMP în Italia. Și-apoi bărbatul ei uita că tocmai el a încurajat-o să plece, că ani de zile se complăcuse să n-o întrebe decât ce putea ea să-i Nu se pomenise o astfel de casă prin părțile lor. Să-ți faci tu casa răspundă. departe de oameni, de biserică, de cooperativa din sat unde tot mai Deși în mod normal ar fi trebuit să simtă că-i fuge pământul de mergeai fie și pentru o pâine sau o cutie de chibrituri. sub picioare la gândul că i se duce căsnicia pe apa sâmbetei simțea Numai niște țigani venetici, ciurdari la vacile satului, mai trăiau și o plăcere răutăcioasă în această neașteptată punere a cărților pe așa, ca niște netrebnici, departe de așezările cumsecade. masă. Să simtă și el umilința! Să se simtă și el înjosit așa cum se sim- Multe se vorbeau pe seama celor doi, Radu și Flori, mai ales de țise ea! Și, oricum, n-a fost doar alegerea ei. Când a ajuns prima dată când se auzise prin sat că femeia plecase la muncă în Italia. Tinerii în Italia a dormit sub poduri și a mâncat din tomberoane. Și-a cău- luați să șadă laolaltă, nu să umble-n tătă lumea – zic bătrânele și pe tat zadarnic de lucru câteva luni la rând. bună-dreptate. Prima dată a făcut-o de foame. A strâns din dinți, și-a înfrânt sila Dar lor nu le păsa de gura satului. În câțiva ani Radu mai ridicase și rușinea încercând apoi să uite. După o vreme, nici nu știa cum, a un etaj la casa din câmp și-și deschisese și o firmă de servicii fune- ajuns la un fel de detașare.Trăia o bucurie nemaiîntâlnită de fiecare rare. Clienți aveau destui, satele din jur se goleau văzând cu ochii. dată când mergea la poștă și suma pe care o trimitea în țară era tot Lipsită de copii, școala din sat s-a închis, până și preotul cel nou făcea mai mare. Era ca un jucător care începe să câștige la cazino și nu se naveta de la oraș, venea doar duminica și pentru înmormântări. mai poate opri. Prinsese și gustul hainelor scumpe, al camerelor fru- Lucru tot mai rar în ultimii ani, sâmbătă seara satul se pregătea de moase de hotel, al parfumurilor al căror nume nici nu știa să-l pro- nuntă. Mireasa, angajată la Radu la firma de catering, își luase o lună nunțe. de concediu dar nu uitase să-și invite și patronii la nunta care aducea Dar acum îl avea în față, necruțător, pe bărbatul căruia îi jurase parcă un aer proaspăt peste o comunitate îmbătrânită, înrăită de sin- credință, interogând-o ca un inchizitor de pe sofaua pe care o cum- gurătate și de spectrul sfidător al morții ce ajungea aproape zilnic și părase tot pe banii trimiși de ea, pe banii dintr-o partidă de sex. la casa din câmp, singura unde, în loc să pustiască, mai așeza o cără- Se hotărî să-l trateze cu indiferență. Perspectiva despărțirii n-o midă peste agoniseala lui Radu. făcea să regrete. Nu se mai vedea oricum întoarsă-n sat, făcându-i Când ajunseră-n sat cununia era pe terminate dar căminul cul- lui copii și îmbătrânind lângă sicrie în casa din câmp. În Italia viața tural era deja plin. Se găsiră două locuri, strâmtorate ce-i drept, dar în înseamnă și distracție, și bani, și posibilitatea de a cunoaște pe ci- fața mesei mirilor. neva dispus să șteargă cu buretele tot trecutul. Radu mâncă pe tăcute. Muzicanții îndemnau de-o vreme lumea Își lăsă bărbatul spumegând de unul singur pe sofaua din su- la dans. Dansară și ei. La început fără convingere, de parcă se achitau fragerie și urcă spre dormitor. În capul scărilor un braț i se înfipse de o obligație, apoi din neputința de a sta alături, într-o tăcere ab- tăios între umeri. Fu de ajuns un cot în piept și scăpă de apăsarea sentă, nemaiștiind ce să-și spună. Radu se opri în mijlocul dansului și mâinii grele, amenințătoare. Rostogolirea nu dură decât câteva se- își trase nevasta spre locurile lor la masă. Din grupul așezat în fața lor cunde. Apoi o tăcere liniștitoare așteptând-o pe întuneric în li- un tânăr îi țintuia nevasta. Fără ocol, o chemă la dans. Ea păru des- ving-ul de la parter made in Italy. cumpănită câteva clipe, totuși se duse alături de el pe ringul de dans. Radu vedea de la masă cum tânărul o pipăia fără jenă pe fund, *** cum încerca să și-o lipească de piept, cum Flori, tot mai schimbată la A doua zi aveau de livrat un sicriu cu toate accesoriile – plus re- față, bătea în retragere. frigeratorul mortuar închiriat pe trei zile unei familii din Poieni. Nu auzi ce și-au spus, dar Flori și-a părăsit cavalerul deși melodia – Da’ știu că ați umplut hărăbaia asta cu freon sau ce naiba e era departe de a se fi terminat, venind la masă tulburată și temătoare. atât de grea, se miră Lică, unul dintre băieții angajați la casa din Afară, la țigară, pe întuneric, alături de alți nuntași: câmp. –Tu chiar crezi că face ea menajul pe-acolo? Face ce fac jumătate – Ți-ai ieșit tu din mână de când o iei în brațe numai pe aia slă- din româncele plecate dincolo. Numai tâmpitu’ de bărbat’su crede buță a lu’ Onciu, glumi Flori făcându-i cu ochiul. Las’ că azi îți dau că-ți poți face vilă din spălat veceuri. Vine aici o dată pe an și face pe liber. Mă duc eu la Poieni cu livrarea că am o prietenă acolo și n-am mironosița! Iar el se spetește cărând toate babele la cimitir! văzut-o de mult. Lui Radu îi zvâcni o venă la tâmple. Atât de jos ajunsese! Să-l – Aveți grijă, doamna Flori, că-i drum forestier și prin pădure nu mintă cu nerușinare atâta vreme! La ce folosesc toate dacă știi că fe- trece nimic ceasuri întregi. Cine vă tractează dacă vă-mpotmoliți meia pe care-o strângi în brațe la fel oftează și în îmbrățișările altuia? pe-acolo cu atâta greutate? Altora. N-a vrut să-i facă copii. Plănuia să plece. Cât crede ea că pot – Cu greutățile te-nveți, mă’Lică, și când nu mai răzbești le mai și dura toate astea? pui deoparte... III 22 Poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Mihaela Aionesei

Cade întunericul, sugrumă... Mulțimea se îmbulzește să venereze trupul de cenușă al lumii în care nicio Marie nicio Ană nu-i zidită. În prunci stau sfinți chirciți în rugăciune. Pe străzi se-ntrec care încărcate cu minciună. Somnul de veci își plimbă capetele în furtună și nicio spadă nu-i să facă în tăiș spume.

În străfulgerările ierbii: „Dumnezeu în bocanci militari mărșăluind obosit în tranșeea eternității.”

Cade lumina fulgerând și tu o ignori râzând...

Ispită pietrei Schimbarea

Trăiam clipa aceea când Dumnezeu Sugrumând umbla cu îngerii prin lume cu o nevinovată mirare și peticea oamenii cu poeme. sâsâitul șarpelui Pe aceia al căror suflet ispită pietrei eram. fusese tatuat încă de la naștere întunericul. În liniștea dinaintea neobositei mele morți de a fi Zdrențuiții se scurgeau pe străzi de-a valma. nu mai alergam să prind Rătăceau din păcat în păcat zbuciumul lumii fără să știe câtă lumină se poate petici ca pe cireșe la urechi. purtând o lacrimă nevăzută în piept. Zidurile cădeau Era clipa aceea când treceam din om în poet. ca niște mătănii scăpate din mâinile unui călugăr orb.

Tu te sminteai ca iarba verde Lume nebună clocotind sub ploi. Eu... mă risipeam rumegând o taină Cade lumina fumegând și nu vede nimeni la cina țipătul ei prefăcut în păsări. negustată în doi. 23 Poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Ce tandru se apropie moartea

O simt ades rostogolindu-mi o pasăre în pleată ca și cum mama cosița rebelă cu drag mi-ar aranja. Noaptea e un cavou prin care fugăresc neliniști și abia mai pot respira când mana ta stă prea departe de inima mea. Camelia

Cuprinde-mă Ardelean să săvârșim cu ochii închiși duminica. Rondelul zâmbetului fad

Albatrosul cu aripi de sare Pe umbra zâmbetului fad, Ce înfloreşte ilicită, Am înnorări de„adamsită”, Mă latră umbra spânzurată Dintr-un conflict anterograd. de ceafa nopţii. Rechini ascunşi în colţurile cercului meu E-un vis anarhic sau nomad, fac valuri. Îmi adulmecă Cu existenţă implicită, şovăiala. Hăul mă cheamă. Pe umbra zâmbetului fad, Deasupra-mi curg Ce înfloreşte ilicită. furtuni albastre. Mi-e timpul noul„camarad”, Înghit o mie de leghe de alge Îmi cerne sevele prin sită; să învăţ zborul cu aripi de sare. În cerbicia sa tacită, Pavează drumul către iad, Pe umbra zâmbetului fad... Fără covrigi Rondelul paşilor de lut Vântul mi-a luat casa și a azvîrlit-o în cer. În lumea paşilor de lut, Pe uliţe de timp uitate, Ca un melc gol umblu Extrag din clipe nestemate, în ploi Sfidând mileniul decăzut. fără să mă înfășoare în eșarfe Plăceri cu chip de Belzebut mama Te imitau, eternitate, fără să mă ridice În lumea paşilor de lut, în scutece Pe uliţe de timp uitate! tata. Cu îndrăzneală de mamut Ca un câine vagabond Ce deborda de-aviditate, fără covrigi în coadă - Vânam iluzii vinovate viața. De pe un gând contrafăcut, III În lumea paşilor de lut... 24 Poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Sub scânteierea ﬂorii de gutui Micuţe nimfe, palide sub mască, Prin zgura nopţii-şi caută, în taină, (sonet) Un loc să-mbrace luminoasa haină; Sub scânteierea ﬂorii de gutui, În zbor palpită focuri fără iască. Am decupat simţirile de ceară, Ce mi-au lăsat nervurile să doară, Natura, toropită, iarăşi cască; În desfrunziri cu gustul amărui. Scântei pe ramuri au pornit să crească...

Şi domolind silabe-n călimară, Am cutezat, în vise albăstrui, Coboară-amurgul… Să îmi agăţ iubirile în cui, (ronset) Ca pe-o ebóșă palidă, neclară. Coboară-amurgul mândru, ca un rege, Când degustăm himerele în doi, Din jilţul său de aur şi agate; Precum o pâine coaptă-ncet pe vatră, Cu zarea şi poemele în spate, Sau înotăm prin lanuri de trifoi, Deasupra unui deal se reculege. Sărind pe nenoroc, din piatră-n piatră, Râvnind în taină doruri a-nţelege, Ne aruncăm în patimă mai goi Decât un strop de ploaie în polatră... Din nopţi târzii, al verilor confrate Îşi plimbă trena cu seninătate; Deasupra unui deal se reculege. M-am săturat să-ncalec pe himere În lumea sa, magia este lege, (sonet) Pe şevalet, nuanţele combină – E un artist cu graţie divină; M-am săturat să-ncalec pe himere, Deasupra unui deal se reculege. Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi, Și strepezită de avizii stropi, Preocupat culorile a-şi drege, Din neputință să îmi fac avere. Coboară-amurgul mândru, ca un rege… Când savurez legende cu ciclopi Sau Eve prinse-n raiuri efemere, La porțile simțirii austere, Orașul tăcerii Observ cum poți în visuri să te-ngropi. (tatălui meu, in memoriam)

Mai sper s-acced iubirea fără cheie locuitorii își odihnesc insomniile Din inimi-sloi, pe vastul galantar sub lespezi strivite/mușcate de timp Al clipelor ce m-au zidit femeie – în garsoniere fără geamuri claustrofobia nu (mai) e o problemă Un suflet ne-ncadrat în vreun tipar, la căpătâi plopi muți de așteptare Cu zboruri risipite printre zmeie, sosiri fără număr Ratând al fericirii seminar. cruci rânjesc ostentativ istovite de veghe străjeri ai lumii de apoi cu armuri invizibile Scântei pe ramuri... poartă pe umeri prăpastia dintre lumi (ronset) „aici”și„dincolo” despărțite de o pojghiță Scântei pe ramuri au pornit să crească, mustind a veșnicie sau a nimic Mimând luceferi în miniatură cu bolovani pe suflet (Pitite-n frunze, florile conjură); pătrund în orașul tăcerii În zbor palpită focuri fără iască. liniștea îmi zgârie timpanele înaintarea (par)e un sacrilegiu Gătită-n voalul fin de adamască, cu dorul crestat în carne Pădurea-i prinsă-n vechea tevatură, pășesc persuasiv pe poteca amintirii O Lună Nouă ţipă sub armură; a crescut iarba În zbor palpită focuri fără iască. III 25 Proz[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Venise iarăși toamna

și(Din antologia nălucile1918. Ce-ar fi fost cântau dacă n-ar fi fost în pregătire la vioară la Editura Neuma)

AdriAn voicu

irosea a catran și a pu- ”Ține-l tu, dragule”,îi zisese taică-său clinații nu atât către pian, un instrument cioasă, iar cerul, când nu în prima permisie ”că mie nu-mi trebuie pentru care nici unul dintre ei nu făcuse era acoperit de nori de acolo unde mă duc. Au nemțălăii ăștia vreo pasiune, cât pentru vioară, de care Mfum ori de ploaie, era un program de bombardament, de știi erau realmente îndrăgostiți. sângeriu și prevestitor de rele. Dinspre exact ce oră e după când și cât cad La un an știa să numere până la o front boarea dimineții sau vântul moale bombele.” sută în greacă, la trei ani vorbea engleza al înserării trimiteau înspre oraș câte-o Asta fusese acum câțiva ani. În urmă și ceva franceză, la patru cânta balada lui pală fetidă, accentuând sentimentul cu 4 luni maică-sa primise ultima scri- Ciprian Porumbescu și terminase cu general de părăsenie și moarte. soare de la el. Scrisoarea zicea că era franceza, la șase ani știa toate sonatele Andrei nu-și mai aducea aminte bine și urma să vina acasă peste două lui George Enescu plus Anotimpurile lui când trăise ultima zi senină, pentru că săptămâni. Vivaldi - asta spre marea satisfacție a exploziile reușeau cu succes să distrugă Taică-său, maestrul Nic, după cum îl tatălui său, la opt ani vorbea bine ger- speranța de a mai vedea albastrul înalt știa toată lumea, călcase pe urmele mana și devenise pasionat de Bach și al cerului ori albul pufos al norilor. bunicului și terminase Conservatorul. Handel - spre marea bucurie a mamei, Așa era de ani de zile, nu mai știa Primul îl terminase. Nu dorise să rămână iar cu puțin înainte să împlinească nouă exact câți. De cele mai multe ori nu știa la catedră, considerase că nu are veleități ani începuse războiul. nici în ce zi se află, abia dacă-și mai amin- de dascăl, dar acceptase postul de prim- Parcă trecuse o eternitate de când tea luna. Noroc cu ceasul de la taică-său, solist la filarmonica din oraș. seninul devenise un gri murdărit cu dâre că afla mereu ora și putea să-și îndepli- Aici o întâlnise pe Elvira, nepoata po- neregulate de roșu și negru, păsările nu nească misiunile fără greș. De fapt, mă- etului Șt. O. Iosif, violonistă în filarmonică mai zburau, orașele se goliseră de oa- surarea timpului devenise cea mai mare și ea, o femeie ”mlădie ca o trestie mân- meni, școlile de copii, sălile de concerte preocupare a lui și avea un adevărat ri- gâiată de vântul de vară și frumoasă ca deveniseră spitale, iar colegii săi mai tual în a păstra viu vechiul ceas de buzu- un poem de dragoste”, după cum îi mari erau demult pe front și habar nu nar aflat în familia lui, iacătă, de trei plăcea maestrului Nic să spună. Fără în- avea de soarta lor. generații. doială că se plăcuseră de la prima întâl- Cu taică-său pe front, cu toți prietenii Bunicul său, dom’Grigore, un cunos- nire, dar nu fusese dragoste la prima plecați să lupte dincolo de munți, cu o cut violonist și fost profesor la Conser- vedere, mai degrabă la a doua ori a treia, mamă care uitase cu totul de muzică, vator, luptase în‘877 sub comanda co- pentru că nici Elvira nu era genul de fe- Andrei se simțea din ce în ce mai singur lonelului Cerchez, cel care l-a îngenun- meie care să se topească la primul com- și total inutil. Nefăcând nimic, simțea că-i cheat la Plevna pe Osman Pașa. Aflat în pliment, nici Nic nu era genul de bărbat trădează pe toți: pe maestrul Nic, pe fruntea unui pluton de voluntari, dom’ care să insiste după ce-i fusese refuzată Tudor, pe Ștefan, pe Armand, pe bunicul Grigore a trecut râul Vit la adăpostul elegant invitația la un șerbet cu gheață. său, dom’Grigore, pe toți cunoscuții și nopții și cu puțin înainte de ultimul cân- Avea să-i apropie pasiunea pentru necunoscuții care luptau pentru ca el să tat al cocoșilor a dibuit moara unde muzica barocă, el preferându-l pe Vi- trăiască. Așa îi venise gândul să se în- Osman zăcea împușcat în picior. valdi, ea pe Bach și Handel. Și, uite-așa, roleze. Cu comandantul rănit, demoralizați din acord în acord și din analiză-n anal- Nu împlinise paișpe ani când se du- și luați total prin surprindere, turcii n-au iză, nici n-au simțit cum a trecut timpul, sese pe ascuns la Centrul de Recrutare. opus nici un fel de rezistență și s-au pre- să tot fie vreo patru ani, până s-au luat, Maică-sa înnebunise de-a binelea când dat, astfel încât, la puțin timp după ră- pentru ca după încă o vreme, în anul în aflase vestea de la părintele Nicoară, săritul soarelui, pașa îi înmâna lui dom’ care Sienkiewicz lua premiul Nobel pen- care auzise de la soața librarului, neam Grigore ceasul său de buzunar, iar colo- tru literatură, iar Einstein publica fai- prin alianță cu șeful garnizoanei. nelului Cerchez sabia. moasa E = mc2, să apără Andrei. ”Nu combatant, mamă, că ăștia au Războiul s-a sfârșit, dom’ Grigore s-a Băiatul aduse multă bucurie și lu- arme prea mari pentru mine ori sunt eu dus și el, dar ceasul a trecut mai departe, mină în casa celor doi muzicieni, cu atât prea mic”,îi spusese el maică-sii, crezând în familie. mai mult cu cât manifestase de mic în- c-o mai liniștește, ”ci la Crucea Roșie, 26 Proz[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G infirmier, brancardier sau ce-o fi, să fac și nu ar fi fost folosită pentru scoaterea țării făcea rost de alimente și cărți pentru eu ceva pentru ai noștri. Și dac-oi ajunge din dezastru, ci doar ducea la o mai pro- românii din Transilvania austro-ungară acolo, înăuntru războiului, poate aflu și fundă adâncire în conflictul care se și le ducea peste graniță. de tata pe unde e și cum e și-ți zic și ție, întinsese la nivel planetar. De fapt, Într-una dintre misiuni, pe când se ca să nu te mai înnegrești de gânduri mintea lui de adolescent maturizat apropia miezul nopții și doar ce lăsase în rele.” forțat, nu reușea să înțeleagă de ce in- urmă liziera pădurii, nimerise de-a drep- De când intrase România în război îl trase România în războiul ăsta și, mai tul în tirul unui șir de mitraliere, cel mai văzuse pe taică-său de patru ori. Trecuse ales, de ce toată lumea se bătea cu toată probabil o grupă rătăcită de grăniceri atâta nefericire în acest timp, auzise ori lumea. Discutase de multe ori cu prie- unguri. Simțise de câteva ori fierbințeală văzuse atâtea orori, că nici nu mai știa tenii și colegii de orchestră, cât încă avea în capul pieptului, dar numai Bunul cum începuse totul ori când începuse. o viață normală, că trebuiau să se bată Dumnezeu știa cum scăpase fără nici o Peste tot pe unde mergea toți vorbeau doar austriecii cu rușii, conform națion- zgârietură. ”Ce ți-e și cu adrenalina asta!”, despre același lucru - și începuse și el să alităților celor implicați și a influențelor își zisese el pipăindu-se și bucurându-se creadă, anume că războiul ăsta neorocit politice zonale. Dar în viața reală nu se că-și poate duce sarcina la bun sfârșit. nu avea de gând să se termine prea produsese așa, ba dimpotrivă, avea să Nu putuse să nu îndrepte un gând și curând. Nu înțelegea de unde scoteau ar- vadă că nu peste mult timp mai toate către săraca maică-sa, care dacă i-ar afla matele atâția oameni de omorât, pentru persoanele dragi lui își pierduseră urma preocupările nocturne l-ar încuia în beci că în fiecare săptămână se anunțau noi și într-un război al altora. și ar zidi ușa. noi sute și mii de morți, răniți ori dispăruți. Când împlinise opt ani intrase în or- Se ițise luna pe după coama în- Ori de unde scoteau materie primă pen- chestra de cameră pe care o înființase tunecată a muntelui, iar el se grăbea tru atâtea mii de tone de bombe și taică-său numai din tineri instrumentiști către punctul de predare, când într-o gloanțe, și tancuri, și tunuri, și alte grozăvii unul și unul. El era cel mai mic, ceilalți mică poeniță o văzu pe cea care avea de ucis mai mult și mai repede. fiind mai mari cu cel puțin 7 ani ca el. să-i intre de-a dreptul la inimă. Dansa în Cele 3-4 încercări de obținere a unui În cei aproape doi ani de neutralitate horă cu alte câteva fete, cu părul și iile armistițiu eșuaseră lamentabil, ultima a României, viața din Regat nu se schim- fluturând în lumina argintie a lunii, încercare, cea din 1918, nu numai că nu base prea mult, își vedea de cursul ei, pe aflându-se, parcă, într-o altă dimensiune reușise alipirea Transilvaniei la Regatul ici și colo mai auzea o sirenă ori se mai a lumii ăsteia date peste cap și nepă- României, dar adâncise și mai mult con- făcea câte-o repetiție de mobilizare. sându-le nicicum de urgia războiului ale flictul cu Austro-Ungaria, având ca rezul- Încă mai dădeau concerte, orchestra cărui bubuituri spărgeau când și când tat direct deschiderea unui nou front cu de cameră era din ce în ce mai apreciată, liniștea nopții. rușii. i se îmbogățise mult repertoriul și, dacă Întâlnirea lor fusese simplă și mult Rezervele țării erau pe terminate, în nu ar fi fost situația actuală, ar fi fost ple- mai intensă decât orice trăise până anumite cercuri apropiate de Banca cați demult în turnee la Berlin, Viena ori atunci în materie de fete. Sexul frumos Națională vorbindu-se că demult nu mai Budapesta. Odată cu intrarea României nu fusese niciodată punctul său forte exista gram de aur în vistieria Regatului, în război însă, totul, absolut totul, toată din cauza ușoarei timidități moștenite în singura variantă pentru a duce în con- viața, tot universul lui cotidian, muzică, parte de la taică-său. Fata îl văzuse deo- tinuare războiul cu Germania și Austro- prieteni, repetiții, tot dispăruse de parcă dată, de parcă se împiedicase de privirea Ungaria fiind recuperarea Tezaurului nici n-ar fi fost vreodată. aflat în păstrare la ruși. Cum rușii se În toamna lui 1916, la o lună după ce făceau că plouă, regele l-a convocat de România se alăturase Antantei, taică-său urgență pe mareșalul Prezan, șeful ar- plecase pe front. ”Ce ironie!”, zâmbise matei, și i-a dat la dispoziție o lună ca să maestrul Nic, cuprinzându-l pe după întocmească planurile de atac a Rusiei și umeri. ”Degetele astea alea mele, obiș- de recuperare a celor 94 de tone de aur, nuite a mângâia gâtul unui Stradivarius măcar. ori pe cel al dragei mele Elvira, vor fi ob- Contextul era foarte favorabil româ- ligate să țină o nenorocită de Man- nilor din cauza necontenitelor turbu- nlicher. Care vasăzică, ce crează artă lențe create de bolșevici și datorită când e pace, în vreme de război aduce cărora nu mai deosebeai albii de verzi, moarte. Să sperăm vor apuca partea cu verzii de roșii și tot așa. În plus, începând arta din nou”,încheiase el râzând, în timp cu primăvara lui 1919, nemții porniseră ce se urca în trenul doldora de ostași. ofensiva și se apropiau de Minsk, iar Deoarece fusese respins la înrolare și turcii profitaseră de ocazie și ajunseseră nici Crucea Roșie nu-i aprobase în- la Ecaterinograd. cadrarea ca personal medical, Andrei Lui Andrei i se părea un nonsens să participa la război în felul lui. Pentru că te-apuci de un război în Est ca să faci rost în Regat încă se mai găseau carne și ouă, de bani pentru a susține unul în Vest, că iar tipăriturile nu fuseră oprite nici chiar doar o eventuală recuperare aTezaurului de cele mai aprige bombardamente, Vin umbrele 27 Proz[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro lui, își luase companioanele și se învâr- - Pentru că, să zicem, vreau să știu fletul să-l găsească acasă. Oricum, nu tiră râzând în jurul său de câteva ori. dacă ești mai mare sau mai mic decât putea să fie foarte târziu, pentru că luna Apoi se desprinse din jocul lor, venise mine, râse ea, dându-și capul pe spate. încă îi lumina binișor calea. către el privindu-l direct în suflet și-l - Păi, nu e mai simplu să mă întrebi Se împiedică de ceva și dădu să se sărutase ușor. El rămăsese împietrit, câți ani am? sprijine de copăcelul care-i răsărise jumătate plăcut surprins, jumătate cu- - Nu, nu e, zâmbi fata. Știi, uneori tim- brusc în față. Ce senzație stranie. Avu- prins de teama incredibilului pe care-l pul se oprește pentru unii și atunci anul în sese sentimentul că trecuse prin copac. trăia. care te afli e foarte important pentru de- ”Doamne-Dumnezeule, ce m-a vrăjit - În ce an suntem? îl întrebă ea firesc, terminareaexactăavârstei.Eucredcăsunt Ildiko!”, își zise el zâmbind și se întoarse așezându-se pe iarbă. cu vreo... sunt cu mult mai mare ca tine. ca să vadă de ce se împiedicase. El îi urmă gestul și realiză că nu știe - Eu aș putea să pun pariu pe ceasul Se aplecă să vadă mai bine și rămase să-i răspundă. Apropierea fetei avea de la tata că suntem leat, zise el privind-o împietrit. Își privi mâinile, picioarele, ba, ceva magic, îl făcea să se simtă bine și in- atent și chiar băgă mâna în buzunar instinctiv, chiar se pipăi ușor. O ceață fină confortabil în același timp. Simțea fiori după ceas, dar, surprinzător, nu-l găsi. i se desprindea de trup în momentul reci pe șira spinării, o căldură nefirească Un fulger de teamă îi trecu prin când se atingea. O teamă cum nu mai în inimă și parcă mâini nevăzute îi inimă. Să fi pierdut ceasul? Căută cu dis- simțise vreodată îi încinse violent toată mângâiau direct mintea. perare prin minte momentul în care ple- ființa și-și simți inima că o s-o ia la goană - Să știi că din motive care-mi scapă case de acasă, ca să-și dea seama dacă-l din piept și-o să-l tragă după ea. cu desăvârșire, chiar nu știu în ce an ne luase sau nu cu el, dar era imposibil să-și Deodată auzi acorduri de Vivaldi. Nu, aflăm! răspunse el râzând. Cum te amintească acum. nu visa, cineva cânta Vivaldi în pădure. cheamă? - Eu nu aș fi așa de sigură, îl abătu Își învinse frica și făcu primul pas în - Ildiko, îi zâmbi ea, topindu-i defini- fata de la gândurile negre. Aparențele, direcția de unde venea muzica. După nici tiv răceala de pe spate și intensificându-i ca și aparițiile, pot fi înșelătoare adesea. o sută de pași ajunse în aceeași poieniță arsura din piept. Cum să nu știi în ce an Sărutul tău, de exemplu, are gust de unde o întâlnise pe Ildiko. Se apropie ne aflăm? proaspăt, de foarte proaspăt. ușor și nu mică i-a fost mirarea când îl - Contează? se trezi el întrebând. Ildiko se ridică și privi către fetele ei văzu pe Ștefan, și peTudor, și pe Armand, - Contează pentru mine, răspunse ea care continuau să râdă și să se zben- și pe Gil, toată orchestra de cameră ce in- scuturându-și aurul din părul lung. guiască ceva mai încolo, aproape de terpreta Toamna de Vivaldi. Abia acum realizase cât e de frumoasă brazi. Andrei o urmă mânat de o forță Și toată teama de-o avusese mai de- e. Stătu două secunde și ascultă atent. Era nevăzută. vreme se topi sub acordurile muzicii și se liniște. Nu se mai auzea nimic-nimic, nici - Tu ești special, să știi, se întoarse ea simți deodată mai bine. bubuiturile surde ale frontului, nici pă- deodată. Nu știi ori nu simți încă, dar eu ... sările nopții, nici măcar bătăile inimii nu am văzut că ești special. De-aia te-am Peste oraș căzuse din nou amurgul. și le mai auzea. Să fie totul un vis? sărutat și am stat de vorbă cu tine. Și să Al nu-mai-știa-câtelea amurg roșu, greu - Pentru ce contează? întrebă el, știi că eu nu sărut așa, pe orișicine. și apăsător ca o boală căruia nu-i știa ni- mirându-se cât de firesc îi ieșeau cuvin- - Eu? Special? ridică el din sprâncene. meni leacul. tele pe gură. - Da, cânți la vioară, de exemplu. Știu, Elvira primise mult așteptata scri- și prietenii tăi cântă, dar tu ești altfel. Ești, soare de la soțul ei. Era bine și urma să cum să-ți spun ca să mă înțelegi exact... vina acasă peste două săptămâni. o să vezi tu în curând, zâmbi ea. Acum, Maestrul Nic nu știa nimic. Elvira se iartă-mă, dar trebuie să plec. temuse să-i scrie ceva, păstrase toată - Stai, unde pleci? se trezi el brusc din suferința doar pentru ea. Habar nu avea reveria momentului, apucând-o de cum o să facă la venirea lui în permisie, mână. Mai am atâtea să-ți spun, să te în- important era să ajungă la ea întreg și treb... Când te mai văd? Unde? Cum? nevătămat. - Când o mai fi lună, tot aici, vin cu Ceasul lui Osman Pașa, moștenirea suratele mele și dansăm, îl împresură ea de la dom’ Grigore, atârna peste foto- cu privirea, luându-i capul în palme și grafia lui Andrei din bibliotecă. Timpul sărutându-l ușor. O s-avem vreme, n-ai său înghețase demult pe cadranul meș- grijă, o s-avem tot timpul de pe lume. teșugit, pentru că nimeni nu-i mai ținuse Rămase năucit, privind lung în urma mecanismul în viață de când... ei. O ceață fină rămăsese în locul unde Elvira își șterse o lacrimă, mângâie fo- dispăruse printre brazi alături de su- tografia fără să atingă ceasul și deschise ratele sale. geamul dinspre pădure. Se întoarse încet și o porni către casă. Venise iarăși toamna și-n poienița de Parcă plutea. dincolo de brazi nălucile cântau la vioară. Dădu să se uite la ceas, dar își aduse aminte că nu-l are cu el. Spera din tot su- Stingerea domoală III 28 Poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

George Băicoianu Coroana de emul Cobor pe potecă, înspre crucea mamei Sunt amestecate, iar atunci când ard, Ajunsă devreme, floare-n cimitir. Răspândesc în jur scântei de smarald.

Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge liniștit, Nu găsesc mătăsuri să-ți sărute trupul Mă cheamă drumul înspre rusca roasă, E zâmbetul iernii, ca un zbor de muscă, Urzite din taina care umple stupul, Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Peste mine plâng, aripi moi de fluturi Unde curge mierea peste un resteu În iarba adormită după coasă. Căutându-și casă, într-un colț pe ruscă. Înjugat la arcul unui curcubeu.

Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge azi cu suliți, Nu găsesc o frunză, un fir de nisip, Să tot îndur zăpezile din nord, Mă străpung ușor, inima le lasă, Semne de peceți ascunse pe chip, Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Îngenunchi la cruce, sub ninsoarea blândă Mă trezesc în noapte ucis de-o iubire Sub acul din busola pierdută-ntr-un fiord. Sărut chipul mamei și mă-ntorc spre casă. Risipită-n stele ca o plăsmuire.

Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge cu-ntuneric, Nu găsesc nici calea pe unde-ai venit, De luna răsărind, într-un pahar cu vin, Nu mai e lumină, nici lampa cu gaz, S-a pierdut în leacul moaștelor din schit Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Răsar în odaie sori de lumânare, Peste care timpul, rege-n univers, În inima de zmeu ce-a otrăvit destin. Să vedem ulcica, cu ciorbă de praz. Cu nesomnul lunii chipul și l-a șters.

Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge cu suspine, M-aşteaptă zâna s-o conduc la bal, Izvorând din doruri, prinse în capcană, Dacă… Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Bunicii mei simpli, așezați pe vatră La umbra nechezatului de cal. Renasc în aroma, vinului din cană. Dacă mai există stele Ce se sting încet în noi, Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge ca-n Siberii, Pomi cu ramuri invalide De chipuri de omizi, ce schilodesc copaci, Molcom se așterne omătul celest, Și poteci fără de paşi, Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Un cocoș zburdalnic zace pe jăratic, Arcuri şi săgeţi plângând Într-un oftat prelung al florilor de maci. Ranchiunos pe pâinea, care doarme-n țest. Părăsite de arcaşi, Câmpuri aşteptând în taină Nu mai aştept, m-am plictisit destul, Peste Plăviceni, ninge rătăcit, Nechezat de nori cu ploi, De laurii născuţi doar pe arginţi, Bate un vânt rece dinspre nori de fum, Aş vrea să-ngrop coroana de emul, Mă pornesc din nou, printre nostalgii, Hai, să mai vorbim o clipă, Într-o icoană mică cu îngeri și cu sfinți. Care-au mai trecut, pe același drum. Despre florile ucise, Ce poartă veşmânt de nuntă Iarna la Plăviceni Adormit în zbor de vânt, Căutări Despre fluturi de omăt, Cu miresme de narcise, Peste Plăviceni, ninge ca-n povești, Nu găsesc cuvinte ca să te descriu, Despre tot ce-n lumea asta Am urcat pe coastă, să-mi alint privirea, Toate au migrat spre vechiul pustiu Seamănă cu un descânt. Dar nu mai răzbate dincolo de Sâi, Biciuind cămile sătule de spini, Prin pâcla de fulgi, nu văd mânăstirea. Spre oaze știute doar de beduini. Dacă mai strivim sub pleoape Lacrimi cu ecou de dor, Peste Plăviceni, ninge ca la munte Nu găsesc culori pentru ochii tăi Vise înflorind ca merii O ninsoare deasă, cu miros de mir, Ca marea-n furtună, sau codrii pe văi, Ocrotiţi de un cuvânt, 29 Poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Viaţa prinsă de refluxul Hoinărind spre viitor, Munţi semeţi odinioară Care-acuma nu mai sunt,

Să îngenunchem în faţa Sentimentelor de-apoi, Dacă mai există totuşi Primăvară în iubire, Dacă mai există stele Ce se sting încet în noi, Dacă nu-nţelegem totul Dintr-o singură privire…

Împreună

Hai, să revenim pe drumul Presărat cu colţi de lup, Unde păsări de cuvinte, Aripile-n zbor îşi rup.

Să-nvăţăm din graiul lor Plin de patimi şi zăpezi, Cum să descuiem în taină Lacătele la livezi.

Peste noi, să plângă norii, Peste noi, să râdă vântul, Frunzele să-şi unduiască Sincer şi nostalgic cântul.

Să fim două curcubee, Două flori de crin să fim, Împreună să ne naştem, Colțul vechi de stradă Împreună să murim.

Iar tu şoimule măiastru, Are aripi mari, de înger Drumul dorului Dă-mi un petec de albastru Şi privirea lui Isus, Şi o aripă să zbor, Să-i şoptesc ceva am vrut, Pân’ la mama stelelor. Dar cuvântul mi-a apus. Floare albă de cireş, Iartă-mă de am dat greş, Să-mi descântece de dor Şi pe aripile-i dalbe, Tot dorindu-te mereu, Şi să-mi toarcă din fuior Unduind ca o mătasă Lângă mine veşnic zeu. O cămaşă din secară, Cu miresme de iubire, Umerii să nu o doară. Toamna vine iar acasă. Frunză verde de gorun Ce mai însoţit pe drum, Să ne-aducă-n dar sărutul, Hai, arată-mi calea dreaptă, Zămislit dintr-o lumină, Tu eşti mult mai înţeleaptă. Sărutul toamnei Strop de mir dormind în taină, Pe gutuii din grădină. Cerule cu-atâţia nori Pe furiş răsare luna, Roditori sau călători, De sub pleoapa unui nor, Spală-mi faţa prăfuită Ca o pasăre de spice, De ţărâna infinită. Prinsă-n dansul ielelor. III 30 R[zle\e Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Alexandria și Noul Testament Gelu neGreA

Circulă de multă vreme printre oameni în chip de adevăr urmă cu mai mult de un deceniu și care sună așa: „Deștepții ineluctabil o prejudecată – cam fără temei, ca orice prejude- se împart în mai multe categorii. Proștii nu se împart; ei doar cată: pentru ca ceva să poată începe, este obligatoriu ca al- se înmulțesc…” tceva să se termine. Că lucrurile nu stau întotdeauna așa o dovedește în mod convingător aritmetica vieții și a morții în * deșertul de cenușă al lumii. În speță, numărul nașterilor este constant și sensibil mai mare decât al mormintelor, altfel continua sporire a populației planetei nu ar fi cu putință. Consta- tare simplă, care atrage însă după sine concluzia că natura produce mai mult decât consumă, într-o dinamică progresivă generată de rațiuni misterioase. Morala ar fi că a avut dreptate Thomas Malthus care ne-a atras atenția încă de-acum 220 de ani că vorba bătrânului retor roman Marcus Fabius Quintilianus non multa, sed mul- tum (ca și reciproca sa, de altfel) își conservă, în cazul ființelor umane, o periculoasă valabilitate. În traducere liberă, asta va să însemne că pe vremea lui Malthus, adică aproape de anul 1800, populația Terrei se cifra la un miliard de persoane, iar astăzi, ea a trecut de 7,3 miliarde, urmând ca, în actualul ritm de creștere, prin 2050 să ajungă la 9,7 miliarde și la peste 11 miliarde la sfârșitul secolului. Noul Testament și Alexandria sunt, în esență, biografiile a În tot acest timp, suprafața Pământului nu a crescut nici două personaje care intră în viață de la aceeași linie de start. măcar cu un centimetru pătrat, dar asta nu pare să îngrijoreze Și Iisus, și Alexandru cel Mare se revendică din descendențe la modul serios pe nimeni. divine: despre cel dintâi se spune că este fiul lui Dumnezeu, al doilea a fost convins de mama sa că este fiul lui Amon, zeul * zeilor din mitologia egipteană. Mor aproximativ la aceeași vâr- Apropo de prejudecăți – de ordin literar, de această dată. stă: 32-33 de ani – Alexandru în anul 323 dinaintea nașterii lui Ne-am obișnuit cu gândul că două personaje proeminente Iisus. Amândoi cuceresc lumea, fiecare în felul lui – unul în din proza românească de inspirație rurală – Ion din romanul timpul vieții, celălalt după moarte. omonim al lui Liviu Rebreanu și Ilie Moromete, eroul lui Marin Întrebare: de ce Noul Testament a învins, în eternitate, Ale- Preda, sunt fundamental diferiți. Primul – primitiv în reacții, xandria? Dintre multele răspunsuri posibile nu poate lipsi unul instinctual (sărută pământul…) ahtiat după avere, ceea ce îl și anume: pentru că, în viața lor pământească, Macedoneanul îndepărtează de toate cele ale spiritului; al doilea – contem- a fost un biruitor pe când Christos, un învins. Potențialul emo- plativ, reflexiv, care vede idei sau, mă rog, pe undeva pe-acolo. țional și persuasiv al vieții învinșilor este întotdeauna supe- Ce ne spun însă cei doi romancieri despre protagoniștii rior celui degajat de faptele învingătorilor. Aceștia din urmă cărților lor? Din primul volum al Moromeților, cel mai valoros sunt puțini în istorie și nu sunt asumați de mulțime fiindcă ea din creația lui Marin Preda, aflăm că spiritualul Ilie nu adastă nu le poate fi consubstanțială. Învingătorii sunt excepția, niciodată în preajma unei cărți, că disprețuiește ideea de stu- extra-ordinarul, iar mulțimile nu se regăsesc în destinul lor. În diu, de învățătură, iar din ziarele pe care le citește (cam cu cel al învinșilor, da. greu) în poiana fierăriei lui Iocan nu pricepe mare lucru (edi- Alexandru figurează impulsul ofensiv din natura umană; ficatoare gafa cu „articolele de înfierare”...). În schimb, Re- Iisus pe cel defensiv. Ultimul nici nu produce, nici nu provoacă breanu scrie negru pe alb despre fiul Glanetașului: mari evenimente. Iisus nu face mare lucru de-a lungul vieții, „Ion însă nu s-a despărțit de tot de ele (este vorba despre are chiar perioade lungi de absență totală din contingent: cărți). Le-a păstrat și-n sărbători le-a citit și răscitit până li s-au între 7 și 30 de ani el, practic, nu există. Sau nu produce nimic ferfenițit foile. Iar mai târziu, mereu cerea învățătorului ba memorabil – e totuna. Rolul lui este, mai degrabă, de comen- cărți de povești, ba câte o gazetă veche să se desfete”. tator și moralist. În faptele Lui – repet, puține – nu El este Su- premul, ci Dumnezeul invocat permanent și asupra căruia * sunt transferate toate meritele miracolelor cu care își uimește, Mă uit la televizor și după maximum un sfert de oră îmi dar nu întotdeauna își și convinge apostolii. Iisus este doar Tri- vine să-l închid ori să-l arunc pe fereastră în timp ce în minte misul, Mesagerul, Substitutul – nu Titularul, nu Făptuitorul, nu îmi revine persistent un fel de aforism pe care l-am scris în Instanța divină. 31 R[zle\e/Teatru Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

În cazul lui Alexandru, lucrurile stau exact invers. Fiul lui Amon nu acționează în numele acestuia, ci al său personal. Dacă Iisus îl glorifică permanent pe Dumnezeu, Alexandru vrea gloria exclusiv pentru sine. Macedoneanul stârnește teamă și invidie; Nazarineanul, milă și admirație. Iisus oferă omenirii un O spargere îndreptar, Alexandru cel Mare un exemplu. Dificil de urmat, imposibil, chiar, pentru cei cărora le lipsesc calitățile sale eroice. Iisus n-are astfel de calități, dar nici destinul său nu poate fi rei- dePiesă zile în două mari acte terat pentru că Ceilalți nu beneficiază de sacra Lui investitură. Toți marii învingători invocă divinitatea și îi mulțumesc ei după triumfuri războinice, dar gestul lor plutește într-un ocean AlexAndru PădurAru de ipocrizie. Dovadă că în cronici sunt slăviți ei, nu divinitatea. Plutarh scrie despre viețile paralele ale oamenilor iluștri, nu despre grandoarea locuitorilor Olimpului. Și la Homer zeii sunt personaje secundare – eroii sunt Hector, Ahile, Agamemnon… Lor vrea să le fie asemenea Alexandru cu toate că, în sinea lui, PERSONAJELE: se plasează în rând cu zeul-tată și se consideră egalul său. Dim- potrivă, Iisus se auto-ipostaziază permanent în subaltern: șeful Babuin - 25 ani; e Atotputernicul. Guguștiuca – 19 ani; Paradoxal, dar nu prea, pe termen lung câștigă cel logodit pe viață și dincolo de ea cu umilința. Gaguin – 22 ani

* Uniunea Europeană nu se află în cea mai glorioasă perioadă Actul I a existenței sale. Sau, cum se spune în filmele americane, a cu- Scena 1 noscut și zile mai bune. După Brexit, tot mai mulți și din mai multe țări pun sub semnul întrebării prezentul și mai ales, vii- O încăpere insalubră. Poate fi și un subsol. torul UE. Iar dacă totuși nu merg până acolo, își pun măcar în- trebări legate de modul în care organizația este structurată și Babuin: De fapt, te învârți în jurul cozii. Lumea, ea însăși, condusă, de regulile care o guvernează, de etica unora dintre se învârte în jurul cozii. deciziile sale și așa mai departe. S-a întâmplat aceasta încă de Gaguin: Tu nu te învârți în jurul cozii? la înființarea UE și în toate țările care au constituit-o. Lucru, în Babuin: Adică, eu nu fac parte din lume? fond și la urma urmei, firesc: astfel se întâmplă cu orice alcă- Gaguin: Nu toți la fel. tuire – biologică, socială, politică – vie, funcțională și străină de Babuin: Lumea este una singură și toți oamenii sunt la tabu-uri anchilozante. Oamenii au fost dintotdeauna conștienți fel. că atunci când ceva se situează în afara dialogului și contesta- Gaguin: Atunci de ce unii au mai mult și alții mai puțin? ției e semn rău: înseamnă că la orizont s-a pornit deja să fluture Babuin: Încă n-ai înțeles? Dacă toți oamenii ar avea la stindardul ce anunță începutul sfârșitului. fel de mult, ar fi prea mult, și dacă toți oamenii ar avea la fel Aceste lucruri, evidente în elementaritatea lor, se știu pre- de puțin, ar fi prea puțin. tutindeni – mai puțin în România. Aici, dacă vrei să ataci pe ci- Gaguin: Nu-ți dai seama că te contrazici? neva și ești prea intelectual ca să-l înjuri de mamă, ai la Babuin: Nu mă contrazic deloc. Toți oamenii sunt la fel, îndemână o soluție infailibilă: spui despre el că a formulat o în- doar că unii au mai mult și alții mai puțin. doială oricât de măruntă privind Uniunea Europeană. Imediat Gaguin: Noi am nimerit în categoria a doua, deși, nu-i apărătorii din oficiu ai bunelor rânduieli politico-ideologice vor așa, toți oamenii sunt la fel. tăbărî pe vinovat, precipitându-se să-l urecheze, să-l morali- Babuin: Dacă privim omul ca lume. zeze, să-l acuze că e dușmanul națiunii, prietenul lui Vladimir Gaguin: Și lumea ca om. Putin sau și mai și, că bestia care mișcă-n front îndrăznește să Babuin: În fond, ce vrem noi, Gaguin? nu-l disprețuiască pe DonaldTrump cel care – horrible dictu – a Gaguin: Noi vrem să fie pace, Babuin. acceptat să stea de vorbă cu președintele Coreii de Nord ca și Babuin: Și ce este pacea? când acela ar fi și el om, locuitor al planetei Pământ și condu- Gaguin: O formă de înțelegere între oameni. cător de stat. Babuin: Între toți oamenii. În chipul acesta de a gândi, mâine poimâine putem să ne Gaguin: Știi ce cred eu? Eu cred că nu se poate. trezim că gestul de a atinge, chiar și cu o floare, anatomia fra- Babuin: Dar aspirația rămâne. gilă a Uniunii Europene devine o faptă sancționabilă, dacă nu de-a dreptul caz de tribunal, că și așa, în eterna și fascinanta (Intră Guguștiuca) Românie, numărul penalilor sporește pe zi ce trece. Chiar să nu înțeleagă marii, mijlocii și micii inchizitori de ser- Guguștiuca: Ce faceți aici, golanilor? viciu că sanctificarea n-are miros de flori de lămâiță, ci de tă- Babuin: Filosofăm, Guguștiuco. mâie? III 32 Teatru Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Guguștiuca: În ziua-n care trebuie să dăm spargerea la Paznicul: Bună ziua, domnișoară. O nouă depunere, ca în bancă? fiecare zi lucrătoare. Gaguin: N-o mai dăm. Guguștiuca: Azi am întârziat puțin. Guguștiuca: De ce? Paznicul: Vineri, la ora asta, sunt puțini clienți. Babuin: A dat faliment. Chiar ieri a dat faliment. Guguștiuca: Nu sunt grăbită. Sper că bancomatul funcțio- Gaguin: Ne-am pregătit degeaba o lună de zile. Noroc că nează. am câștigat ceva cântând la muzicuță pe trotuarul de vis a vis și Paznicul: Funcționează. unii trecători generoși n-au rămas indiferenți. Babuin: Atunci eu, Babuin, îmi fac apariția (Babuinjoacărolul Guguștiuca: Tu ești de vină, Babuin! M-ai trimis de atâtea ori lui Babuin) și intru în bancă, machiat încât să par cu totul alt in- la banca aia să depun câte 10 lei în contul unei organizații divid. La ora 13 una din cele două casiere pleacă de la ghișeu să nonguvernamentale că tipul de la pază începuse să-mi facă ochi mănânce ceva în altă încăpere. În timp ce tu, Guguștiuca, ești la dulci. Și habar nu aveai că urma să dea faliment. bancomat, eu formez codul de acces în caserie, 3339, profitând Babuin:Vestea a venit ca un trăznet. Nimeni nu s-ar fi aștep- de faptul că aceasta nu are cum să-și dea seama cine sunt din tat. Îi crescuse profitul ca aluatul. moment ce am format codul de acces. Guguștiuca: Ca aluatul. Și acum ce facem? Îmi pusesem Guguștiuca: Pe care l-am aflat eu. atâtea speranțe în spargerea asta. Prima noastră spargere. Cât Babuin: Presupun că este corect. de excitant! Și toate detaliile gândite la fix. Guguștiuca: Este corect. Acum eu sunt casiera. Gaguin: Poate e un semn de la Dumnezeu. Gaguin: În acel moment, la ora 13 și 3 minute, eu nu mai Guguștiuca: Ce fel de semn? cânt la muzicuță și mă duc la mașina parcată după colț ca s-o Gaguin: Că nu suntem potriviți să spargem bănci. aduc în fața băncii în două minute. Guguștiuca: Și atunci ce spargem? Lemne? Babuin: Exact, du-te la mașină. (Gaguin se duce la mașină) Babuin: Guguștiuca are dreptate. Acum eu am intrat în caserie după ce am format codul. (Scena Gaguin: Nu te supăra Babuin, eu merg mereu unde spui tu, din caserie) fără tine și fără Guguștiuca parcă mi-ar lipsi o aripă. Casiera: Sunteți de la centrală? Guguștiuca: Lasă-mă cu prostiile tale. Plănuisem tot, am luat Babuin: Domnișoară, ridicati-vă de pe scaun și veniți lângă și biletele de avion până la Paris. Pentru că acasă la părinții mei mine. Nu încercați să atingeți butonul de panică. Riscați să vă adoptivi nu vreau să mă mai întorc. Să fie clar, sub nicio formă. pierdeți viața. Gaguin: Plecăm la Paris și dăm o spargere acolo. Casiera: (seridicăsperiatădepescaun) : Și ce vreți de la mine? Guguștiuca: Nu înțelegi nimic, Gaguin. Babuin: Să deschideți seiful spre binele tuturor și să rămâneți Gaguin: Tocmai că înțeleg. lângă mine. (Casiera se conformează, deschide seiful imaginar, Babuin: A fost o alegere proastă, îmi pare rău. Neprevăzutul și Babuin se face că pune bancnotele într-un sac) ne-a jucat o farsă. Guguștiuca: În clipa asta, eu ies din bancă și mă prefac că Guguștiuca: Neprevăzutul ne-a jucat o farsă! vorbesc la telefonul mobil să mă aduă paznicul ce-și fumează ți- Babuin: Și ce naiba ai vrea să spun? Și alții au pierdut bani gara: Da șefu, am depus banii. Pe urmă fac 20 de pași cât să mă prin falimentul băncii. Ei măcar erau niște amărâți de depună- îndepărtez de camera de supraveghere video. tori. Babuin: Peste 30 de secunde ies cu sacul plin cu bani din Gaguin: Nu te enerva. bancă și intru în mașina condusă de Gaguin. (Gaguinseapropie Babuin: Mă enervez când și cât vreau eu. Guguștiuca are de Babuin ca și cum ar ține mâinile pe volan, imitând zdomotul dreptate. Nu se poate întoarce acasă. Părinții ei adoptivi i-au in- motorului.) terzis să se mai întâlnească cu mine. Ne puseserăm toate spe- Guguștiuca: La 20 de pași distanță mă recuperați și pe mine. ranțele în spargerea asta. Planul era atât de simplu ca în filmele Planul era perfect, Babuin. Fără să punem la socoteală nepre- americane. L-am repetat de trei ori. văzutul. Le-ar fi trebuit câteva zile până să se dezmeticească și Guguștiuca: Să-l mai repetăm o dată. să se întrebe cine e individul care cânta la muzicuță și ce ur- Babuin: Ce rost are? mărea domnișoara ce depunea în fiecare zi lucrătoare câte zece Guguștiuca: Măcar așa, de amorul artei. lei în contul unei organizații nonguvernamentale. Și n-ar fi avut Gaguin: Ca să ne pară și mai rău? cum să ne găsească. Mașina a furat-o Gaguin special pentru Babuin: Eu nu cred că planul nostru era infailibil. acțiunea asta. Eu am plecat de 3 luni de acasă după ce părinții Guguștiuca: Cum adică? Doar tu l-ai conceput. mei adoptivi nu mi-au mai dat voie să mă întâlnesc cu tine. De Babuin: Așa este. Însă mi-am dat seama că putea să inter- fapt, tatăl meu vitreg pusese ochii pe mine, mă hărțuia sexual, vină ceva neprevăzut. iar mama mea vitregă se făcea că nu vede. Gaguin a crescut și Guguștiuca: Când vrei să dai o spargere ca la carte elimini el într-un orfelinat, noroc că te-a întâlnit pe tine, că altfel stătea neprevăzutul. Hai să începem. Deci tu Gaguin stai pe trotuar pe drumuri, boschetar. Pentru că lui nu-i place să fure mașini. A vis a vis de sediul băncii și cânți la muzicuță. Hai, cântă la mu- făcut-o cu un scop anume. zicuță. (Gaguin cântă la muzicuță). La ora 13 individul dela pază Gaguin: Și în timpul ăsta noi eram deja la Paris, cu câte 10 iese la intrarea în bancă să fumeze o țigară. (Babuin joacă rolul mii de euro în buzunare. paznicului, se face că-și aprinde o țigară.) Atunci apar eu și mă Babuin: Poate mai mult. apropii de intrarea în bancă. (Guguștiuca face câțiva pași. Guguștiuca: Am pierdut o groază de bani. Mai ales că am și Paznicul îi surâde.) cumpărat o trusă de machiaj pentru profesioniști. Doar ai văzut, 33 Teatru Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Babuin, că nici tu nu mai știai cine ești după ce te-am machiat. Babuin: Nimeni n-a băgat de seamă. Din păcate, peste vreo Babuin: Asta e, șansa n-a fost de partea noastră. șase luni chioșcul a fost închis. Guguștiuca: Știi ce cred eu, Babuinule! Că banca n-a dat fa- Gaguin: Și a doua spargere unde ai dat-o? liment și nu e nici închisă, nici cu seiful gol. Îi crește profitul ca Babuin: Ar trebui s-o dăm azi. aluatul. Ne-ai dus cu vorba și pe mine, și pe Gaguin. L-ai pus pe Guguștiuca: Dacă o mai dăm. Gaguin să fure o mașină,să câte la muzicuță o lună de zile pe Gaguin: Guguștico, tu n-ai dat nicio spargere până acum? trotuarul vis a vis de bancă și am trăit din banii câștigați de el. Ba Guguștiuca: Doar mi-am imaginat. am mai pus câte 10 lei la bancomat în fiecare zi lucrătoare pen- Gaguin: Și ai dat multe spargeri în imaginație? tru acea organizație nonguvernamentală. Guguștiuca: Câteva. Pe prima am dat-o când aveam 15 ani. Babuin: Au fost pentru niște copii cu dezabilități. După ce Babuin a plecat pe un șantier de contrucții.. Voiam și Gaguin: Eu pot să cânt la muzicuță și la Paris. eu să fug de acasă, dar nu aveam cu cine. Așa că m-am întâlnit Guguștiuca: Nu înțelegi, Gaguin. cu un tip care semăna cu Babuin. Gaguin: Tocmai că înțeleg. Babuin: Eu eram atunci pe un șantier de construcții. Făceam Guguștiuca: Eu nu mă duc la Paris să fac covrigi. Mai bine mă beton. Era tot ce știam să fac de folos celorlalți. înec în Dunăre. Guguștiuca: Tot tu erai, dar într-o altă variantă. Fugisei de Babuin: Nu poți să te îneci fără mine. acasă și nu mai știam nimic de tine. Mă simțeam părăsită. Nu Guguștiuca: Atunci ne vom îneca amundoi. avea cine să mă mai apere. Gaguin: În cazul ăsta mă voi îneca și eu în Dunăre. Deja sunt Babuin: Dar m-am întors. infractor, am furat o mașină. Guguștiuca: Știai că te aștept. Guguștiuca: Mai întâi vom da spargerea așa cum ne-am pro- Gaguin: Și cum a fost prima spargare pe care ai dat-o în pus. imaginație? Babuin: Fără mine nu se poate. Eu sunt capul. Guguștiuca: Era un babuin galez pe care îl întâlnisem într-un Guguștiuca: Și atunci ce vom face?Vom dormi pe străzi? Mă cazino din Monte Carlo. Pusese ochii pe mine, mă văzuse voi întoarce acasă? zărzărică. Babuin: Nu vreau să ajungi în pușcărie, Guguștiuco. Pe tine Babuin: Așa cum ești și acum. te vor căuta mai întâi. Guguștiuca: Cum sunt de obicei. Văzusem un film la televi- Guguștiuca: Nu vor avea cum să mă găsească. Cel puțin o zor cu o spargere la un cazino din Monte Carlo. vreme. Între timp ne vom distra grozav. Gaguin: ȘI ați procedat ca în film. Babuin: Poate sunt un laș. Guguștiuca: Nu chiar. Am escaladat un zid și am intrat pe un Gaguin: Poate suntem prea naivi. geam de la toaletă și ne-am dus la seif. Guguștiuca: Poate nu vrem nimic deosebit de la viață. Gaguin: Știai cum să-l deschizi? Gaguin: Eu vreau, am furat deja o mașină. Guguștiuca: Nu știam, am mers la noroc. Babuin: (se uită la ceas) Mai avem o oră până să ne hotărâm. Gaguin: Ca la loto. Guguștiuca: O oră în care să stăm cu ochii închiși și să ne Guguștiuca: S-a nimerit. imaginăm tot felul de lucruri. Eventual să vedem filmul spargerii. Babuin: Acela a fost un vis. Realitatea e dură. Gaguin: L-am mai văzut. Guguștiuca: Mai ales când n-ai un ban în buzunar și te gân- Guguștiuca: Eu mă văd la Paris, într-o cameră de hotel, cum dești cum să faci rost de zeci de mii de euro. am văzut într-un film cu Alain Delon. Gaguin: Parcă îi și văd în fața mea. Gaguin: Am văzut și filmul ăsta. Babuin: Nu-mi dau seama ce se întâmplă cu mine. Parcă mi Babuin: De unde știi ce film era? s-a pus o ceață pe ochi. Gaguin: Era cu Alain Delon. Gaguin: Cum ar veni, ne învârtim în jurul cozii. Guguștiuca: Clanul sicilienilor. Guguștiuca: Așa îi place lui Babuin. Gaguin: Ți-am spus că l-am văzut. Babuin: Pur și simplu, în seara asta vom pleca la Paris. Babuin: Mie mi-a plăcut mai mult în Samuraiul. Sondăm terenul acolo și ne întoarcem peste o săptămână. Gaguin: Pe ăsta nu l-am văzut. Gaguștiuca: Și acolo ce facem o săptămână? Babuin: După ce am văzut filmul ăsta am dat prima spargere. Babuin: Căuităm un loc unde să fim în siguranță după ce Gaguin: Unde? dăm spargerea. Babuin: La chișcul cu dulciuri din colțul străzii unde locuiam Guguștiuca: Fără un euro în buzunare. cu părinții.Tata era alcoolic, iar mama spălătoreasă. În unele zile Babuin: Greșești. Am adunat o sută de euro.Tu, Gaguin, câți răbdam de foame. De câte ori treceam prin dreptul chișcului ai pus deoparte? îmi lăsa gura apă. Avea ușa închisă cu un lacăt. Într-o noapte am Gaguin: Ți i-am dat ție pe toți. izbutit să deschid lacătul și am intrat în chioșc. Am luat de acolo Babuin: Cu o sută de euro ne descurcăm două zile. o ciocolată și un pachet de bisscuți, să nu se observe. Pe urmă Guguștiuca: Ești ridicol, babuinule. Adică ne ducem să stăm am plecat. pe străzi o săptămână la Paris și pe urmă ne întoarcem să facem Gaguin: Și lacătul? ce putem face astăzi. Frumoasă logică, n-am ce zice. Scăpăm și Babuin: Se închidea automat. De câte ori aveam chef de dul- de neprevăzut. ciuri, mă duceam noaptea la chioșc și îmi luam câte ceva. Gaguin: Cum ar veni, ne întârtim în jurul cozii. Gaguin: Cât să nu se observe. Babuin: Tragem de timp. 34 Teatru/Poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Guguștiuca: Și mâța de coadă. Gaguin: Când ar trebui să tragem tunul. Babuin: Poate la Paris vom avea o altă perspectivă. Dacă ne vom întoarce peste o săptămână, nimic nu ne va mai opri să spargem banca, cu orice risc. Avem planul făcut. Dar să ne acordăm acest răgaz. Gaguin: Nu suntem destul de disperați. Rudy Roth Guguștiuca: În cazul ăsta eu mă întorc acasă. Babuin: Nu poți să face asta. Guguștiuca: De ce să nu pot. Babuin: Pentru că părinții tăi adoptivi te vor distruge. Acolo e infernul. Gaguin: Pentru unii infernul e peste tot. Guguștiuca: Și dacă ajung în pușcărie, ce poate fi atât de rău? Măcar acolo mă voi reeduca, voi învăța că nu este bine să fiu o infractoare. Gaguin: Eu sunt deja infractor, am furat o mașină. Babuin: Am spus că mai întâi mergem la Paris. Guguștiuca: Mai ales că nu știm limba franceză. Gaguin: Eu știu. Travai, a la meson, a la cart, ale la Frans, cup de fudre, je man fiș, comsi comsa, cerchez la fam, și mai e chestia aia, je siu rumen. Guguștiuca: Ca să umblăm aiurea pe străzi și să dormim într-un tufiș. Babuin: Și să testăm neprevăzutul. Rudy Roth (pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth) este un poet, jurnalist, grafician român, care locuiește Gaguin: Dacă tot te învârți în jurul cozii. în Palma de Mallorca (Spania). Născut în 1979 la București, Guguștiuca: Mai avem câteva minute să ne răzgândim, Rudy Roth este doctor în știinţe politice al Școlii Nationale de mai avem timp. Fă-o pentru mine babuinule, te asigur că Studii Politice si Administrative (2015) si autor al unui număr vom reuși, planul este perfect, în lumea asta se dau în fiecare impresionant de articole academice dedicate politicii externe zi zeci de spargeri, de ce n-am încerca și noi? a României, publicate în prestigioase jurnale de specialitate Babuin: Am spus clar, mergem mai întâi la Paris. din ţară si din străinătate. Este licenţiat al Facultătii de Re- Guguștiuca: Și dacă eu nu mai vreau să merg la Paris? laţii Economice Internationale din cadrul ASE Bucuresti, Babuin: Ba ai să mergi. master în Relatii Internationale (University of Kent, Marea Guguștiuca: Mă iei cu forța? Ca după aia să-mi plângi de Britanie) si în Administratie Publică Electronică (Universi- tatea din Bucuresti). Timp de 13 ani a fost jurnalist la Radio milă? Dacă ajungem în închisoare, asta e, nu ne-a ieșit România, iar din 2016 este redactor-sef adjunct al publicaţiei pasența, a intervenit neprevăzutul, dar dacă ne iese, înțelegi, lunare Occidentul românesc, ce apare în Spania si manager dacă ne iese, am dat lovitura. de proiect al revistei online „Leviathan”. Lucrările sale de Gaguin: Căpătăm și experiență. Mai ales că avem o grafică au ilustrat volumele de poezie Pasii profetului si mașină furată. Lauda somnului de Lucian Blaga si Ultimele noduri de Babuin: O duci la locul de unde ai furat-o. Mircea Albulescu, apărute la Editura Ars Longa, Iasi. Gaguin: Cu toate amprentele mele pe ea? Babuin: O facem curată. Dacă proprietarul o găsește în- Poeziile selectate fac parte din volumul treagă, e tot ce-și dorește. Cioburi de tăcere, în curs de apariţie. Gaguin: Iar eu nu mai sunt un infractor. Babuin: Doar unul care a avut un moment de rătăcire. „S-ar putea săfie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, şi de o nouă Evă, aflaţi în clipele lor divine, Gaguin: Adică în loc să dăm o spargere, spălăm o mașină? cuprinşide certitudinile dăruite de Tătânele Ceresc, dar şi Babuin: Exact. de incertitudinile magice ale mărului! S-au născutei dintr-o Guguștiuca: Și pe urmă ne urcăm în avion și tragem pe şoaptădivină?Dar atunci de ce par ei sortiţiunei treceri şi dreapta la Paris. tăcerimisterioase? Este Ea vocea-vocii adamice, sau este Gaguin: Ne lăsăm la voia hazardului. ecoul primului şisingurului om paradisiac?... Sau este legă- Babuin: Oricum, din câte am aflat, individul care se ocupă tura dintre ei un fel de topire dintre douăinimi total deo- cupazabănciis-alăsatdefumatșinumaiiaseafarălaora13 sebite? Şice se-ntâmplăîn cerul veşniciei,mor şiamintirile, să pufăie o țigară. în timpul nimănui?Sau între foştiiparadisiaci se încropeşte Guguștica: Te urăsc, babuinule. o altăsoartă?Ce vis se poate înfăptuidin întâiul împăratal vieţiişio femeie de nisip? Întrebări!Da, dar răspunsurilenu Babuin: Și eu mă urăsc, guguștiuco. trebuie grăbite!Douăfăpturiivite în aura nemuririi prin iu- Gaguin: Vive la France. bire, culmea! săajungă,prin destinul de ei înşişiînclinat, niştemuritori de rând? [..]” III Acad. Dumitru Radu Popescu 35 Poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Ceva Afară când timpul geme a noi, Rog o femeie părăsită Ceva îmi spune că mi-e dat Să-și sădească visele pe pieptul meu Să-nclin tăcerea lângă tine Fără s-o las să audă Și visul meu însingurat Că inima mea strigă doar numele tău În sensul tău să se încline. Și fără să-i spun că acest întuneric, Care mi te-a dus Ceva îmi zice că doar mie, Pe celălalt mal al tăcerii, Îmi stă-n ursită tâlcul tău, Mi-a lăsat sufletul Ca mâna-n mâna mea să-ți fie, De-o parte și de alta a vieții. Când ochii tăi îi închid eu. Timișoara, România – 29 iunie 2013 Ceva mă lasă să-nțeleg Că este scris să fie-așa, Să fii a mea, să fiu al tău, Aici Preț de o viață și ceva. Așteaptă-mă, iubito, Timișoara, România – 29 iunie 2013 Aici, în tărâmul viselor-ploii, Unde cerul fumegă aurore boreale Și unde copiii-soartă Dintre Vând semne mute La bâlciul zădărniciei. Dintre toate câte-n lume Se petrec în astă clipă, Așteaptă-mă, iubito, Doar secunda neiubirii Aici, pe pardoseala dimineților imobile, Face timpului risipă. Unde dorințele sunt restituite nopții Și unde tu și eu Dintre toate câte-n lume Nu suntem doar niște jumătăți Se petrec azi pe pământ, Ale unui plural nedefinit. Doar cuvântul tău din mine Duce lipsă de cuvânt. Palma de Mallorca, Spania – 21 noiembrie 2017 Și de asta întreaga lume N-are altă izbăvire Decât să-nvelească timpul, Bine Într-o clipă de iubire. Bine înțepenită Între volutele fericirii, Palma de Mallorca, Spania – 22 noiembrie 2017 Ți-ai proiectat certitudinile În arhitectura elicoidală Afară A sensului meu, Neștiind că-n semnele sorții Afară, când timpul geme-a rut, Îți e circumscrisă Iar umbrele se mulează O altă iubire. Peste gleznele ploilor, Iert câte-o femeie părăsită Bine ancorat Și, preț de o noapte, Într-un timp mototolit, Îi cuprind însingurarea N-am vrut să accept În coasta sângerândă Că va veni o vreme A solitudinii mele. Când traiectoriile sorții Îmi vor răsuci răsăriturile Afară, când timpul geme a dorință, Doar peste spiralele incomplete Las o femeie părăsită Ale absențelor tale, Să doarmă încolăcită de mine, Iar fericirea va fi una Fără să știe că eu sunt încă înrobit Cu senzația De îmbrățișările tale Că vrei să te întorci în mine. Și că, de fiecare dată Când îmi țin respirația, Porto Cristo, Spania – 7 Martie 2014 Te strâng în brațe tot pe tine. 36 Avanpremier[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

(DinAlgoritmul romanul omonim, în pregătire la Funcoin Editura Crime Scene Press)

STeliAn ȚurleA

n 2008, un oarecare ”Satoshi Nakamoto” publica pe in- m-aștepată în cutare loc să ne distrăm, știu că n-au în cap ternet un algoritm care lega mai multe calculatoare decât să mi-o tragă, să m-adauge pe lista lor lungă de cuce- între ele. Computerele îşi foloseau puterea de proce- riri. Îmi trebuie multă minte să scap de insistențele lor, dacă-s Îsare şi astfel se crea cea mai importantă monedă vir- beți uită repede refuzul și-și găsesc sigur prin bar vreo tuală din istorie - bitcoinul. De atunci au apărut sute de alte pițipoancă gata să le facă pe plac, dar se întâmplă să fie câte criptomonede, a căror valoare a sporit enorm și cu care se unul treaz sau încăpățânat și trebuie să-mi storc creierii să poate cumpăra orice. Dar criptomonedele pot finanța și tero- găsesc motive pentru refuz, altfel mă așteaptă în parcare niște rismul și traficul cu droguri. Ca atare, în 2018, G20, grupul haidamaci să mă învețe minte, snopindu-mă-n bătaie, s-a în- celor mai mari puteri economice din lume, a decis să regle- tâmplat cu altele, pe una au băgat-o în spital pentru câteva menteze tranzacționarea lor. săptămâni, sau mă cheamă patronul să-mi dea de înțeles că Între mulțimea de monede virtuale noi se află și Funcoin, nu vrea probleme, pe el nu-l interesează cine mi-o trage, ci creat de un tânăr român pe care îl răpește un grup de inter- doar să nu-i dea foc vreun nemulțumit că n-a ajuns la păsărica lopi, punându-l să creeze monede virtuale pentru ei. Intră în cutare atunci când avea el chef. Pe patron e și mai greu să-l acțiune mai vechile noastre cunoștințe, inspectorul Victor Sta- îmbrobodesc, dar știe că numărul meu la bară e unic, i-a făcut mate și adjunctul său Petruș, pregătiți din nou să zgâlțâie sis- celebru barul, îi atrage clienți care-l umplu de bani, așa că nu temul politic și polițienesc care susțin, prin câțiva indivizi insistă nici el, sunt găina cu ouă de aur, îmi spune doar să am corupți, interlopii și traficul cu droguri. grijă, ori să fiu cu ochii-n patru. Sunt. Îmi pot imagina cum mă vede tipul ăsta: o muierușcă lun- Până acum am fost cu ochii-n patru și m-am ferit de ne- gană, cu părul cânepiu strâns într-o coadă de cal mângâindu-i cazuri. jumătate de spate, cu o uniformă de culoarea pielii mulată pe Erotic bar. Numele nu arată cine știe ce inteligență, dar e sânii fermi și picioarele interminabile, de păianjen, îmbrăcate suficient să atragă mușterii ca la balamuc, de toate soiurile: în ciorapi de plasă de aceeași culoare cu găuri cât unghia de- tineri hămesiți după sex, țapi bătrâni plini de bani care nu getului mare. Niciodată nu port altceva la bară, știu că-i scot și-au găsit partenere permanente, boșorogi încă activi con- din minți pe toți. Unele îmi zic să pun pe mine niște chiloți și vinși că nu și-au pierdut vigoarea, singuratici și frustrați, sutien ca orice femeie la locul ei, să aibă unde să-mi bage puștani abia ieșiți din adolescență, încă imberbi, sportivi de banii mușteriii, în body-ul meu mulat pe piele n-au cum, dar toate soiurile mândri de banii lor, de gloria lor efemeră sau nu mă interesează deloc banii lor, doar să-mi iasă numărul. de mușchii lor, femeiuști care vor să afle cum mai arată piața Nu-s de păianjen picioarele, ci cum nu se poate mai potrivite stripteasului, fauna care știe să toace bani și nu prea are unde. să se cațere pe bara de oțel a barului de noapte, până la Programul nici măcar n-are cine știe ce erotism, dar nu con- capătul de sus, sunt singura care face seară de seară numărul tează. Un număr - două reușite asigură faima pentru o ăsta periculos, acolo sus nu mă mai interesează nimic, mă jumătate de an, cât să te umpli de bani pentru o lungă pe- înfășor, mă destind ca un arc și atârn într-o mână, cu capul în rioadă, în următoarea jumătate de an sigur-sigur bat la ușă jos, mă învârt, mă fac ghem și mă destind din nou, mă prefac alte două, trei fetișcane cu trupuri de zeiță, gata să arate tot, că alunec, le dau tuturor senzația că mă prăbușesc, se lasă în- e destul să le înveți câteva mișcări lascive și te urci pe pereți, totdeauna liniștea când alunec ca o săgeată pe bară, sau ca chiar femeie să fii! un pietroi, îmi calculez cu mare atenție căderea, într-o clipă În seara aia nici n-am apucat să-mi dau jos body-ul în mi-aș putea crăpa căpățâna ca pe un bostan, încetează mu- care-mi fac numărul, că m-am trezit peste mine cu un zica și clinchetul paharelor, nu se mai destupă cu zgomot hăndrălău cât un halterofil, m-a cântărit preț de trei secunde nicio sticlă de șampanie, abia de mai chicotește vreo amantă din cap până-n picioare, de parcă ar fi vrut să se asigure că-s adusă să fie arătată lumii și îmbătată bine de burtoșii plini de eu și nu alta, și-a zis: bani care-mi imaginez că fac pariuri: se zdrobește de sol? nu - Mergi cu mine. se zdrobește? Se aude un oftat ca un vaiet din toți plămânii. M-am uitat la palmele lui ca niște lopeți, dacă-mi ardea Știu că i-am uimit și înspăimântat din nou, izbucnesc aplauze una mă lăsa sigur fără suflare, n-aveam cum să mă împotri- și zumzetul renaște. Mă uită repede. Mă retrag în culise. Rolul vesc, dar tot am întrebat, să nu cumva să creadă că tânjisem meu din acea seară s-a încheiat cu bine, am scăpat întreagă, după invitația lui: o noapte și-o zi nu mai am treabă cu barul. Dar abia acum în- - Unde să merg? cepe greul. Se găsesc seară de seară tipi cu buzunarele bur- - Mergi cu mine. O să vezi. dușite de bani convinși că e destul să-mi facă un semn sau Când ieșeam, Angelica Funduțica, cea care-mi urma pe să-mi trimită un mesaj prin vreun chelner complice că scenă după o pauză rezonabilă de un sfert de oră m-a întrebat: 37 Avanpremier[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

- Unde te duci? N-a fost vorba că plecăm împreună? la gât un lănțișor cu o cruciuliță minusculă. Era credincios, alt- - Mă întorc, i-am strigat peste umăr, aparent calmă, s-o fel n-ar fi purtat o cruciuliță, doar femeile poartă, ca pe o po- liniștesc, cu gândul că, dacă spun mai multe, mă umple de doabă, oricare-i credința lor, multă, puțină. Dacă era cre- sânge halterofilul, care nu m-a contrazis, de fapt n-a scos nicio dincios, fie și unu la sută, n-avea să-mi facă rău, m-am gândit. vorbă, puteam să cred că n-are nimic de replicat la spusele Doar dacă nu era totul o prefăcătorie. mele. Mai degrabă nu-i păsa. Eram convinsă că și el mă studia și mă străduiam să-mi în- Am urcat într-o mașină neagră, nu atât de fițoasă ca altele chipui cum mă vede: o lungană cu părul cânepiu strâns într-o parcate, dar nici jaful lumii. La volan era un alt hăndrălău, nu coadă de cal, încă îmbrăcată în body-ul în care evoluase la putea fi decât o copie a celui care-mi transmisese invitația, bară, de culoarea pielii și mulat pe sânii fermi, probabil o fri- eram sigură că n-o făcuse din capul lui, era doar un mesager, coasă ori fără minte, dacă mă aduseseră fără vreo împotrivire adică o slugă mătăhăloasă. Șoferul n-a catadicsit nici măcar - fără îndoială că aflase asta. Mă cântărea de sus până jos, dar să-mi răspundă la bună seara, a demarat în trombă, cum sigur nu se gândea să mi-o tragă, urmărea altceva și nu văzusem că fac seară de seară, de parcă i-ar fugări cineva sau reușeam să-mi dau seama ce anume. Mi-am impus să nu mă ar fi în mare întârziere la o întâlnire de taină. gândesc că ar fi poponar, prea era frumușel, dar nu puteam să Apucasem să-mi iau telefonul mobil cu mine, nu văzuse, nu fiu intrigată că n-aveam asupra lui efectul pe care-l am nu fusese atent, nu-i păsa, habar n-am, dar când am început asupra tuturor bărbaților, seară de seară. Pe neașteptate a zis: să butonez s-o sun pe mama, să-i spun să nu mă aștepte și să - Răzvan ăla al tău unde e? se culce, mi l-a smuls din mână cu brutalitate. Am belit ochii. Habar n-am pe unde m-au dus, nici nu cunosc bine orașul, - Acasă, a fost primul meu gând cu voce tare. străzile semănau una cu alta, toate mâncate de întuneric, abia - Nu e acasă. Nu e nici la firmă. Nu e nici la poponaru’ ăla de vedeam casele de pe margini, ici, colo câte un stâlp lumina cu care-și pierde vremea în fața calculatorului. Tu trebuie să galben niște trotuare pustii. M-am gândit că am dat de dracu’ știi unde a dispărut. din moment ce nu-mi puseseră o glugă sau nu-mi acoperi- L-am privit drept în față. Era al naibii de frumușel, aproape seră ochii, aveau de gând să mă căsăpească, cum citisem în că mă intimida. Cum de le-a trecut prin cap să trimită pe unul romanele mele de căpătâi. Dar pe urmă mi-am zis că nu știam atât de intimidant să pună întrebări? să fi făcut ceva nelalocul lui, iar tipii erau prea liniștiți, de - Habar n-am, am spus. parc-am fi mers la o întâlnire plăcută și m-am liniștit și eu. Ma- - Nu ieși de-aici până nu dăm de el. tahala a frânat pe neașteptate, atât de brusc c-am dat cu Am rămas iar singură. După câteva clipe a intrat haltero- capul în tetiera din față, mai să-mi rup dinții, și-am izbucnit: filul și mi-a telefonul înapoi, fără o vorbă. Am înțeles că tre- - Nu poți să conduci mai atent, să nu rănești pasagerii? buie să-l caut pe Răzvan la toate numerele de telefon pe care N-a catadicsit să scoată o vorbă nici acum. le știam. Nu era nevoie să-mi spună că mă urmăreau, naiba Am trecut cu halterofilul dincolo de niște uși grele de știe cum, orice număr aș fi format. N-aveam cum să mă as- metal, într-un fel de depozit luminat de un bec chior, n-am cund. oprit acolo, am intrat într-o încăpere pătrățoasă, fără nicio fe- Dar n-aveam de gând să mă ascund. reastră, doar pereți de beton înnegriți, un bec uriaș într-un cuib de sârmă în mijlocul tavanului, aprins probabil tot tim- 2. pul, și două scaune de lemn față-n față. Am citit destule romane polițiste la viața mea și m-am gândit c-o fi vreo cameră Nu prea aveam unde să sun. La Răzvan acasă și la Mugur, de interogatoriu. Dar nu-nțelegeam ce să caut eu acolo. Hal- căruia frumușelul îi zisese poponar, n-avea rost, sigur suna- terofilul m-a lăsat și-a încuiat ușa după ce-a ieșit. Nu mă le- seră ăi de mă închiseseră, din câte-mi dădeam seama. Tele- gase, era de bine. Am așteptat să mai vină cineva, n-aveam fon mobil avea și maică-sa, cine n-are în ziua de azi, dar știam pe cine să-ntreb ce vor de la mine, am strigat de câteva ori în că nu răspunde după ce se întunecă, nici dacă e cutremur. zadar, n-a venit nimeni, m-am așezat pe unul dintre scaune, Știam telefonul soră-sii, că mi-e ca o soră de cruce, dar mi-am așteptând, dacă mă aduseseră acolo, măcar or să mă întrebe zis că e imposibil să nu fi tăbărât și pe ea. Dintr-odată m-am ceva, mă gândeam. gândit că era aiurea să mă răpească pe mine, că doar răpire îi Sigur am adornit. puteam spune, când puteau s-o salte pe coropișnița de Ale- Dansul la bară mă stoarce de toate puterile, îndată ce xia, care stătea mai mult decât mine nas în nas cu el. Mi-am ajung acasă pun capul pe pernă și adorm, dar aici am adormit stors mintea să-nțeleg de ce făcuseră ce făcuseră, n-am ajuns fără să fiu acasă și fără pernă. Era prea multă liniște și nu la nicio concluzie. Pe urmă mi-am stors mintea să mai găsesc voiam s-o mai ascult. niște numere afurisite de telefoane și mi-am amintit vreo trei, M-am trezit brusc ca dintr-un vis și pe scaunul din fața toate ale unor foști colegi de liceu. M-am grăbit să-i sun, nu mea ședea un tip frumușel pe care nu mi l-aș fi închipuit în m-am uitat câte e ceasul, oricum îi știam de somnambuli, dar veci în hruba aia fără aerisire, unde probabil că-i aduceau pe niciunul nu-l mai văzuse pe Răzvan de secole, așa că nu mi-au cei care n-aveau să mai vadă lumina zilei. Cu niciun chip nu fost de niciun folos. Toți au insistat să ne mai întâlnim naibii voiam să mă gândesc că n-o să mai văd lumina zilei. Așa că și m-au tras de limbă dacă mă mai învârt în pielea goală pe m-am concentrat pe chipul frumușelului, dacă mi-ar sta min- bara de la baru’ ăla în care n-au ei curaj să intre. Le-am trân- tea la coțăieli, cum le e tuturor fetelor pe care le știu, sigur tit-o că nu-i un local pentru neduși la femei, iar în ce mă primi-aș fi închipuit cum mă dă pe spate să profite de mine. Avea vește, toată viața o să merg în costumul ăla de culoarea pielii, 38 Avanpremier[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G care se cheamă body și dacă ei n-au aflat, să afle că pe când deam eu, dar și ceva în plus. Avea niște fantezii de ședea făceam gimnastică de performanță tot așa umblam, dar ei mâțu-n coadă, adică n-avea curaj să vorbească cu vreo fată, sigur încă sugeau la țâță. Le-am închis repede, să nu le dau dar visa la ele și noapte de noapte, după ce obosea cu calcu- timp de replică, îi știam pe toți guri bogate, mă și miram că lele lui computeriste, urmărea alte ore programe porno, îl nu sună înapoi să-mi trântească vreo perlă. prinsese coropișnița când avea vreo 17 ani. El, ea e mai mare M-am întors la coropișnița de Alexia, care nu răspunsese cu un an. I-a promis tot ce vrea ea, numai să nu-l dea în gât la prima oară, am insistat, am închis, am sunat din nou, lung, că maică-sa, o afurisită care credea că el muncește atâta să mi se urâse, în cele din urmă mi-a răspuns o voce mo- ajungă programator și să se umple de bani. N-o aveau decât rocănoasă: pe maică-sa, tatăl murise când erau ei mici sau o ștersese în - Ce faci, fato, n-ai somn? a întrebat când s-a lămurit cine lume, nu era clar, femeia era un zbir, îi ținea din scurt să ajungă o scoală. N-avea cum să recunoască numărul de pe care oameni pe picioarele lor, cu o meserie bănoasă, să nu mai sunam. Unde naiba umbli? De unde suni? Nu ești la baru’ ăla tragă mâțu de coadă cum făcuse ea. Coropișnița îl avea la împuțit să te dai peste cap? mână, dar îl și iubea ca o nebună. Când s-a prins că petreceam - Lasă asta, i-am zis. Ce știi de Răzvan? cam mult timp împreună, nu m-a întrebat ce tot făceam și - Ce să știu? despre ce tot șopocăiam atâta vreme, mi-a spus că n-o inte- - Unde dracu’ umblă? resează, dar să nu dea naiba să-l fac să sufere vreodată, că mă - De unde mă-sa să știu? Mi-a spus vreodată ceva? jupoaie sau o să-i pună pe unii care chiar se pricep să mă ju- - Poate dai de el, e chestie de viață și de moarte. poaie ca la carte, să nu se mai uite la cracii mei nimeni câte - Iar te dai interesantă, să-mi stea inima-n gât! Zi ce vrei de zile oi mai avea. Ce să-i fi răspuns? la el. - Să știu unde e, pe unde umblă. 3. - La miez de noapte! Nu poți aștepta până mâine? Ți s-o fi făcut de futut? Era o chestie pe care coropișnița n-o zisese, făcea pe - Tot coropișniță ești! Află-mi pe unde umblă, că sunt în sfânta, dar apucase Răzvan să-mi spună câte ceva, după ce pom! mă pusese să mă jur pe tot ce era în jur că n-o să-l dau vreo- Am închis, dacă mai schimbam vreo vorbuliță cu ea mi-era dată de gol. Că-mi spusese putea să însemne și că avea în- teamă să nu-mi scape unde sunt, nu c-aș fi știut, dar eram si- credere și poate chiar mă socotea iubita lui, deși habar gură că halterofilul sau fun alt hăndrălău stau cu urechile ciu- n-aveam ce trebuia să fac în rolul ăsta. lite și-or să mă pocnească de să-mi dea borșul. Dormeau în camere alăturate în vremea în care maică-sa Am rămas pe gânduri. ajunsese să lucreze în trei schimburi la o fabrică de ambalaje Și, întocmai ca în romanele strânse morman la capul pa- și începuse să-i cam lase în voia lor. Erau în ultimul an de liceu. tului meu, pe care le citesc și tot recitesc până apar altele cu Coropișnița atât a așteptat. Se înfierbântase sângele în ea și și mai multe năbădăi, m-am gândit ce-o fi făcut bietul Răzvan, aproape în fiecare noapte când mamă-sa era la fabrică aducea cui i-o fi greșit, cu ce-o fi greșit și mai ales unde se ascunde, un flăcău acasă, Răzvan aproape băga mâna-n foc că era ace- dacă nu-l găseau niște tipi care voiau să dea neapărat de el și lași. Prin pereții subțiri auzea muzica tehno cum bubuie, dar de necaz tăbărâseră pe mine. Care nici măcar nu-i eram iu- și gâfâiturile și strigătele celor doi. De fier să fi fost și tot se bită și n-aveam cum să știu ce-nvârte zi și noapte. Sau i-oi fi iu- trezea ceva în el. Așa că începuse să se uite la programe porno bită și nu știu? Așa s-o fi văzând din afară și să nu mai fac pe și sunt sigură că se mulțumea singur, cum fac mai toți băieții mironosița, că am ce-am căutat! la vârsta aia. Coropișnița n-avea niciun drept să-i frece ridi- Parcă-l vedeam în fața ochilor: lungan ca și mine, dar chea, ea îl stârnise cu gâfâielile ei, dar Răzvan se prefăcea în deșirat și sfrijit cât încape, cu părul vâlvoi și neîngrijit, câteva continuare că habar n-avea cu ce se ocupa ea în unele nopți. coșuri pe față, ochelari cu rame rotunde ca-n filmele de pe Mă gândesc că a făcut bine, totuși, că nu i-a spus nimic. vremuri, cu o voce care contrasta teribil cu mutra lui, ziceai Întâi de toate, n-avea niciun drept, era majoră sau ca și cum, că-i ruptă din reclamele care te lasă mască și-ți dau fiori la te- și putea face ce dorește. Dar mai important a fost că a întărit levizor. Un tip mai neplăcut la școală nu întâlnisem, tocilar, re- relația dintre ei, nu ajunsese un frate pisălog, autoritar și dic- tras, timid, lipsit de curaj, nu știu să-l fi văzut vreodată stând tator, cum sunt atâția, nu-i impunea nimic și n-o controla când de vorbă cu vreo fată. Habar n-am cum am ajuns prieteni și să îi era ei lumea mai dragă. Îl aprecia pentru asta, mai ales că ne confesăm. Așa am aflat că nu era vreunul în jurul nostru nu-mi vine să cred că-l socotea atât de tembel sau de prost mai doldora de informații – voiai să știi chestii serioase, vreo să nu știe ce face ea când bubuiau bașii tehno. Ajunsese să-l domnie a cuiva, vreo expediție la capătul lumii, vreo ispravă ocrotească de ziceai că-i un ou de aur. Să nu fi dat naiba să te răsunătoare trecută în Guinness Book, îl întrebai pe el. Dar era iei de el, îți sărea la gât pe loc. Asta chiar mi-a plăcut. Îmi amin- la curent și cu toate formațiile de muzică, cu toate cărțile team că nu fusese deloc așa aprigă, o durea-n papuci când apărute, cu toate recordurile din gimnastică și din care sport era mai mică, dacă frate-su se-mpiedica în toate cele și râdea voiai. Era neprețuit! Și avea un fix: cum pleca de la școală, își lumea de el. E o viață de când îi știu pe amândoi. vâra nasu-n computer, naiba știe ce căuta, poate învăța ce nici Așa că acuma mi se părea nelalocul lui să n-aibă cu gândul nu gândeam, să se facă programator sau să scor- habar unde-i frate-su. Am insistat și s-a lăsat tăcerea de par- nească jocuri pe calculator sau naiba mai știe ce. tea ailaltă și, când să-nchid, am auzit-o bocind. Până mi-a spus coropișnița de soră-sa că era și ce gân- - Ce-i, fato? am strigat. 39 Avanpremier[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

N-a răspuns. înainte să-și continue treaba. A făcut asta în ultimul an de - Zi, coropișniță, ce este?! liceu și mereu de atunci, adică mai bine de patru ani. Maică-sa De fiecare dată când o strigam așa, izbucnea întâi în râs și i-a zis să urmeze o facultate și i-a răspuns că n-are nevoie. Și pe urmă ce era la gura ei, vai de capul meu, mă boscorodea în din ce-ai să trăiești? l-a întrebat. Ca toată lumea. A doua zi s-a toate felurile, mi-ar lua un ceas să amintesc toate vorbele angajat la o firmă IT. Mi-a povestit că s-au uitat la el într-o grele și înjurăturile în care mă scălda, nu era nimeni în jurul dungă când l-au întrebat ce studii are și le-a spus că n-are. Și meu c-un limbaj mai spurcat. Acuma nu scotea o vorbuliță și ce știi să faci? au zis. Orice vreți. Au zâmbit, nerăbdători să chiar m-am panicat. scape de el. Puneți-mă la orice treabă vreți, le-a mai zis. I-au - A pățit ceva? am întrebat. dat ceva de lucru, apoi încă ceva și încă ceva și lângă cei doi Până să răspundă ea, mi se năzăreau toate nenorocirile: cu care discutase până atunci s-au mai strâns alții care făceau dăduse o mașină peste el și-l făcuse zob; se dusese cu vreun ochii mari. Nu mă-ntreba ce l-au pus să facă, habar n-am de pretenar la o băută, chiar dacă nu punea alcool în gură, și-l programele alea de calculator, nici măcar cum se numesc, snopiseră unii în bătaie din te miri ce, nu deschizi o dată tele- ’jdemii de limbaje. Le știa pe toate, sau cam așa, asta învățase vizorul să nu vezi o grozăvie d-asta; leșinase pe stradă toropit în sutele de nopți. Nu era mai bun decât ei, dar le putea face de căldura nebună din ultimele zile și făcuse comoție; îl în- față. L-au angajat, nu mai conta lipsa diplomelor. junghiase vreun dement că se uitase mai insistent la fufa lui Pe poponarul ăla de care vorbea frumușelul și care nici și n-apucase să spună că nu vede bine cu ochelarii lui cu ’jde- măcar nu sunt sigură că-i poponar, îl cheamă Mugur și lumii de dioptrii; călcase pe vreo bombă în poligonul unde se crează la aceeași firmă. Sunt cam de-o vârstă, dar acela ceva ducea să-nvețe să tragă cu arma, îi intrase fixul ăsta-n cap în mai mare. ăla a venit într-o zi cu ideea să facă bani. Răzvan ultima vreme, că trebuie să știe să se apere și-și pusese în mi-a spus. Știuse să-l îmbrobodească într-atât, încât i-a zis gând să-și cumpere un pistol, măcar unul cu bile de cauciuc. după o vreme: Bine, mă, fie, să încercăm. ăla învățase tot ce se - Se ascunde, a șoptit. putea despre criptomonede, dar nici Răzvan nu era venit cu - Ce face??!!! am zbierat eu atât de tare că m-am speriat de pluta. I-a plăcut ideea, n-a zis nu și s-au apucat de treabă, mai strigătul meu. ales că era mai bine să fie doi când minereau, o să-ți spun ce - Se ascunde de unii. înseamnă asta mai încolo. Știi ce-s criptomonedele, bitcoin și - Unde naiba? alte habar n-am câte, el zice că sunt vreo mie cinci sute sau - Nu pot să-ți spun. Am jurat. Nici nu cred că mi-a spus pe mai multe în lume, adică bani virtuali. Nu-mi vine să cred, dar bune unde s-a dus. sigur știe mai bine. Toate la un loc ar însemna vreo 568 de mi- Chiar n-aveam replică. liarde de dolari, mă sperii când încerc să-mi imaginez suma - A zis măcar de ce? m-am trezit întrebând. asta. Nu-i vezi, nu-i poți băga în buzunar, dar există și poți - Bitcoinii sau ceva de genul ăsta. cumpăra cu ei ce vrei. Adică nu peste tot, dar sunt locuri în Până să mai zic ceva, tot ea s-a grăbit să-mi spună care poți cumpăra ce vrei. Și sunt grei ca naiba, adică valoroși că-nchide. Se temea să n-o audă careva. Dac-ar fi știut de cât nici nu te gândești! unde sunam eu! Pe loc m-am simțit ultima vinovată, ar fi tre- III buit să-i atrag atenția mai înainte că mă răpiseră unii care și ei îl căutau pe Răzvan și nu-mi venea să cred că erau dintre cei buni. Ba eram sigură că nu sunt dintre cei buni. Dar nici acuma nu i-am spus, ci doar am rugat-o să-mi dea un semn cum află ceva. Mi-a promis. Nici nu închisesem bine și a intrat halterofilul să-mi ia telefonul. Era exact cum îmi închipuisem: ascultaseră tot. Acum aveau să se ducă peste Alexia s-o stoarcă de informații și nu mai aveam cum s-o avertizez. Îmi venea să plâng de ciudă, o proastă mai mare nu puteam să fiu. - Și cu mine ce se întâmplă? am strigat când închidea ușa. - Mai stai, a catadicsit să-mi spună. Am vrut să ies, dar încuiase. Habar n-aveam unde sunt. Habar n-aveam ce mai vor de la mine. Habar n-aveam cât timp trecuse și ce-o să se întâmple mâine. Dacă nu cumva mâine sosise. Dar eram convinsă că-i vor răul lui Răzvan și nu știu cum se făcuse că aflase înainte să pună mâna pe el, îi spusese careva ori intuise el cu mintea lui brici. M-am gândit la tot ce știam despre povestea asta. Pasiunea lui Răzvan pentru computere devenise obsesie. Nopți întregi ședea în fața calculatorului și ce văzuse co- ropișnița o dată sau de două ori nu erau decât accidente sau În pauze: când obosea să tot calculeze și să facă programe, intra nopți cinci, zece minute pe site-urile porno, de parcă se destindea, târzii 40 Festival interna\ional Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

ChinaChinaChinaelegațiidin16țăridinEuropa - - - CEEC CEEC CEEC 2018 2018 2018 - - - Ningbo Ningbo Ningbo Centrală și de Est (CEEC) și cea a țării gazdă, China, s-au Dreunit în luna septembrie a acestui an, în estul marii țări asiatice, în orașul Ningbo, la sud de Shanghai, pentru un forum internațional al literaturii. Con- formprogramului,fiecarețarăafostrepre- zentată de persoane cu rol executiv în organizații literare, multe dintre ele fiind și scriitori reputați. Printre țările participante, România a avut o delegație reprezentând Uni- China, Zhejiang, și are 2500 km pătrați. nezească și de câteva secvențe de operă unea Scriitorilor, care a fost formată din Orașul este și port, deși Marea Chinei de și dans tradiționale chineze. Varujan Vosganian, Răzvan Voncu și Est se află relativ departe. Sute de ca- A doua zi, a avut loc seria prezen- Horia Gârbea. Organizatorii și colegii eu- mioane de tipTIR asigură un flux neîntre- tărilor stării literaturii și organizațiilor de ropeni au reușit să creeze o atmosferă rupt al transportului spre port. creatori ale fiecărei țări. Pentru România amicală, plăcută și destinsă. Mai ales dis- LegăturaorașuluiNingbocuvecinullui a vorbit Răzvan Voncu, prezentând liber, cuțiile informale între membrii dele- multmaimare,Shanghai,sefaceprintr-un ceea ce a sporit atractivitatea discursului, gațiilor europene au fost continue și pod rutier de 36 km, cu 6 benzi, care trece apreciat de toți cei prezenți. La colocviul interesante. Din cauza barierei lingvis- peste apele Golfului Huangzhou. Acestea pe tema Tradiție și creativitate, au luat cu- tice, contactele cu scriitorii chinezi au iau culori diferite în funcție de distanța de vântul toți participanții. fost mai mult în reuniunile oficiale, la la mal, dar nuanțele galbene sunt domi- În următoarele zile, organizatorii au care s-a asigurat traducerea simultană nante. Acest pod care aduce Ningbo la dat prilejul scriitorilor europeni să viziteze în engleză și chineză. numaitreioredeShanghaiareșiunpopas unele locuri de interes ale provinciei Zhe- Forumul literar China - CEEC 2018 de cu un restaurant plasat în vârful unui turn, jiang. la Ningbo (16-22 septembrie) a constituit pentru a permite observarea priveliștii. În Satul ecologic Tengtou trăiesc, fac un moment reprezentativ, de afirmare Oraș industrial și comercial, Ningbo și-a agricultură dar și meșteluguri tradiționale pentru Uniunea Scriitorilor din România. asumattotușigăzduireaunuiforumliterar. mai multe familii care respectă armonia Colegii din Europa Centrală și de Est ca și La deschiderea festivă Varujan Vos- naturii. Nu se folosesc produse sintetice, cei din China au cunoscut excelența pro- ganian, ca prim-vicepreședinte al celei vehiculele sunt exclusiv electrice iar cir- gramelor și reușitele instituționale ale mai mari uniunii de creatori de literatură culația mai mult pietonală. În sat există o uniunii noastre. Se cuvine spus și înțeles din Europa Centrală și de Est, Uniunea expoziție de ferestre tradiționale chine- că Uniunea Scriitorilor din România are, Scriitorilor din România, a rostit discursul zești, unele foarte vechi. Străvechiul sat prin efortul constant al conducerii sale, fa- inaugural în numele oaspeților din Eu- Quiantong, în care toate familiile se nu- cilități pentru membrii săi, stabilite prin ropa, ca răspuns la cele ale lui Yan Jing- mesc Tong, a rămas ca acum 200 de ani, lege, la care colegii din alte țări europene ming, vicepreședinte al Asociației Scrii- plus curentul electric, ceainării și ateliere nu pot nici măcar visa: indemnizația pen- torilor din China și al doamnei Xu Yanan, de manufactură sunt și ele vechi și pito- tru membrii pensionari, sistemul indem- vice-primar al orașului Ningbo. rești. Se merge doar pe jos, pe ulițe nizațiilor de merit, finanțarea revistelor Ceremonia de deschidere a Forumu- strâmte, mărginite de rigole adânci în Uniunii, dar și a altor reviste de cultură, lui China - CEEC de la Ningbo s-a desfășu- care înoată pești roșii decorativi. programe culturale constante și de an- rat în aer liber, pe o căldură accentuată de Oaspeții europeni au mai vizitat Mu- vergură, festivaluri și premii literare, edi- umditatea foarte ridicată, în parcul Biblio- zeul Căsătoriei sau al nunților tradiționale tură proprie, o lege a timbrului literar și tecii Tianyi Ge, fondată în 1561. Acolo se din Ninghai (literal:„mare liniștită”), Tem- multe altele. află manuscrise și tipărituri vechi (în jur de plul Xuedou din Fenghua, dedicat lui Ningbo este un oraș cu precădere in- 70 000) o manufactură de imprimat Buddha Maitreya, ipostaza fericită a lui dustrial. Față de marile orașe ale Chinei ca tradițională și o zonă dedicată istoriei Buddha, reprezentat printr-o statuie aurie Beijing, Shanghai, Nanjing, Hong Kong, jocului Mah Jong. Un ansamblu de bronz uriașă, înaltă de 56 de metri, și în alte Ninngbo, care înseamnă, literal,„valuri li- reprezintă doi jucători chinezi și unul locuri pitorești ale zonei. niștite” oferă călătorilor o imagine a reali- european. Al patrulea loc e liber, pentru Existăposibilităținumeroasedeschim- tății mai profunde a Chinei. Este un oraș oaspeți. Împrejur sunt expuse steuri de buri culturale în aria literaturii și cu Aso- nou, în dezvoltare economică accelerată, piese pentru Mahjong datând de decenii ciația Scriitorilor din China și mai ales cu cu construcții în curs de execuție și foarte sau secole, din materiale diferite. colegii din Europa Centrală și de Est pe puține relicve ale trecutului. Deschiderea manifestării a fost ur- care scriitorii români îi cunosc prea puțin. Ningbo are „numai” 8 milioane de mată de câteva lecturi ale invitaților, Viitorului Forum, în 2019, e de presupus locuitori, dar e capitala unei provincii din acompaniate de muzică tradițională chi- că se va organiza în Europa. (H.G.) III 41 Portret de poet Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Autoexecuţia luiAdrianAlui Gheorghe nicHiTA dAnilov

irica lui Adrian Alui Gheorghe posedă ceva din„co- nici nu se întorc - cum se întâmplă în poezia lui Matei Vișniec locvialitatea„ interioară a colonelului Aureliano Bu- - la locul lor, ci, lovind sternul, se transformă în metafore. Poe- endia din Veacul de singurătate al lui Gabriel Garcia tul, desigur, simte pe sub coaste lovitura lor, dar în loc să su- LMarquez, peronaj care, aflându-se în fața plutonu- fere jubilează. Amenințarea imaginară a morții îi deschide în lui de execuție, își rememorează anumite fapte și întâmplări piept supape nevăzute spre transcendent. Odată cu teama petrecute în copilăria, adolescența și tinerețea sa tulbure, cău- imaginară îi pătrunde în suflet și un nou suflu vital, încărcat de tând să le decripteze sensurile legate de destinul său. În premoniții și trăiri halucinante. Arta aceasta de-a te afla esență, colonelul e un singuratic, un taciturn, care-și duce într-un mod imaginar în fața unui pluton de execuție acțio- pretutindeni cu el obsesiile, presărate cu semne și inscripții nează ca un drog, intensificând trăirile și deschizând calea pa- depozitate în memoria ancestrală a seminției sale. Odată cu radisurilor artificiale cântate de Baudelaire. vocația militară, Aureliano își descoperă și vocația poetică. Desigur, imaginea poetului Adrian Alui Gheorghe are pu- Zdrăngănitul armelor și conflagrațiile îl împing spre medita- ține puncte comune cu cea a fascinantului personaj al lui Mar- ție. Întors după o lungă perioadă de peregrinări beligerante quez. Trăsăturile fizice îi diferențiază. Aureliano Buendia e în satul său natal, Macondo, împreună trei iubite din multele slab, osos, cu pomeții proeminenți și mustață groasă. Consti- ce l-au însoțit pe câmpul de luptă, el își abandonează trupul tuția autorului Îngerului căzut e una robustă. (Apropo de asta: în hamac, odată cele cinci volume de versuri, pe care le în fotografiile postate pe Facebook din anii tinereții, Adrian aruncă în fundul unui cufăr vechi, rămas, probabil, de pe vre- Alui Gheorghe apare ca un tânăr slab, cu pomeții ieșiți în mea lui Melchiade, încercând să uite de el și de lume. Perso- afară, transfigurat de o privire ce scrutează adâncul eului. Așa najul liric ce își face simțită prezența în textele poetului Adrian l-am cunoscut și eu în acea vreme. Prin urmare, asemănarea Alui Gheorghe e bonom. El își împărtășește, străfulgerat de sa cu Aureliano Buendia e izbitoare. Cu trecerea anilor, trupul tot felul de trăiri, stările interioare tuturor acelora care au do- său a luat o altă conformație.) Diferă probabil și caracterul. rința de-al asculta. Gesturile sale sunt largi, grandilocvente, Atunci ce-i apropie? Nimic altceva decât, poate, obsesia față străbătute de un fior aristocratic. Confesiunea, contorsionată de artă. Dar bine, colonelul e un războinic, nu un artist. Da,e de neliniști și combustii interioare pe cât de logice, pe atât de un războinic, am putea spune, dar un războinic care m-ai întâi delirante. Zidul pe care-l are în spatele său, plin de însemne, a fost artist. Peștișorii de aur pe care Aureliano i-a turnat retras e la fel de solid și iluzoriu ca însăși viața sa, ce i se derulează în laboratorul alchimic amenajat de tatăl său, Jose Arcadio în fața ochilor. În acest sens, versurile din amplul său poem, Buendia, asistat de Melchiade, nu reprezintă altceva decât publicat în revista Convorbiri literare, sunt revelatoare. Legat chin- tesența poeziei. Apoi Aureliano a fost fascinat de arta la ochi, autorul își accesează viziunile. El stă singur în fața unui războiului. Adrian Alui Gheorghe e atras și el de luptele poli- plutonul de execuție invizibil compus din dintr-o infinitate de tice interne, pe care le-a comentat în rubrica sa din ziarul oglinzi în care se răsfrânge chipul său bonom transfigurat de Ceahlăul, susținând PNL-ul. Personajul lui Marquez e și el un teamă de moarte. Clipele ce i se perindă prin fața ochiului in- adept al liberalismului. El iese din starea sa de amorțeală poe- terior se dilată scurgându-se peste peisajul din jur. Din as- tică pentru a lupta împotriva conservatorilor. Cruzimea răz- cunzișul memoriei sale, acoperite de hărți vechi ale unor boiului îl inspiră. Colonelul nu uită însă de menirea sa artistică ținuturi inexis- tente, năpădite de pucioasă și fum, se nasc și , în perioada cruntelor sale conflagrații, cinci tomuri de poe- amintirile trăite și netrăite, sub forma unor spirale și cercuri, zie, pe care le arde cu propria sa mână în semn de autope- culori și sunete, pierzându-se din intimitatea prezenței în„in- depsire pentru atrocitățile comise asupra semenilor. Și pe timitatea absenței”, într-un circuit ritualic al unor „ceremonii Adrian Alui Gheorghe bătălia politică purtată în paginile co- insidioase”, prin care „cântecele de îngropat pe cei vii” se tidianului îl inspiră. El scrie nu numai poezie, ci și proză, și amestecă ,trecând printr-un Maelstrom verbal, pe cât de eseuri. Spre deosebire de eroul lui Marquez, el nu renunță la spectaculos, pe atât de anxios, cu cântecele destinate morți- creația sa, ci o dă publicității. Inserții din volumul Ce rost are lor. Pentru a-și accesa poemele sedimentate undeva în bu- să trăiești în România tranziției ? trec, transfigurate, în proză, zunarele ascunse ale memoriei sale ancestrale, poetul Adrian dar și în poezie. Amplele sale poeme scrise în ultima perioadă Alui Gheorghe are nevoie de acest exercițiu de prestidigitație cred că-și au rădăcinile aici. Îl apropie de personajul lui Mar- spirituală. Și anume, el trebuie să-și închipuie că moare aici, în quez și amplul poem Autoexecuția. Din când în când, imagi- fața unui pluton de execuție, alcătuit din multiplicarea pro- nea colonelului Aurelino Buendia e translată peste scena priului său eu în chip de pluton, pentru a renaște în altă parte. simulării execuției tânărului Dostoievski în Piața Semionovski Pentru fiecare poem inspirat pe care-l scrie poetul apelează la din Sanct Petersburg, situată nu departe de fortăreața Petru acest truc. Gloanțele pornesc de pe țeava puștilor îndreptate și Pavel, locul de detenție al lui Feodor Mihailovici. Execuția spre pieptul său deschis, nu ajung însă niciodată la țintă, dar condamnatului la moarte Dostoievski urma să aibă loc în 42 Portret de poet/Interviu Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G dimineața zilei de 23 decembrie 1849. Autoexecuția lui Adrian Alui Gheorghe are loc în fiecare zi. Poetul trăiește până la paroxism așteptarea clipei finale, conștient fiind ca și eroul din Idiotul că„principala și cea mai groaznică suferință nu ți-o pot pricinui rănile, ci conștiința, certitudinea că… peste o clipă, su- „Am trăit fletul ți se va despărți de trup, că n-ai să mai fii om și că asta-i absolut sigur”. Chinurile aceste îi conduc pașii spiritului spre poezie. Amânată mereu clipa finală –„mai amân o zi, două, o și trăiesc toamnă“ - îi redeschide ochii spre transcendent, spre„fisura din perete ce se întinde”dinăuntru în afară, în timp ce„oamenii din jur se îndepărtează”unii de alții ca într-o secretă în- o viaţă de om“ țelegere”, iar sufletele trec din golul unui eu în golul altui eu conSTAnTin cHiriAc încărcate cu grația și indiferență pe care numai iubirea ți-o în dialog cu ion cocorA poate da. Autoexecuția are loc într-un cadru atroce, marcat de semnele unei apocalipse interioare ce împinge „bucăți mari de noapte” să se reverse peste„valurile dimineții”. Bân- tuit „de pofte alchimice” poetul vede cum orașul„se retrage între zidurile sale de/ carne“, în timp ce„cometele sparg vitri- nele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune/ iubirile și absențele comune” în timp ce poeții, accesând o altă realitate,„readuc/ toate lucrurile la locul lor”, determinând istoria să-și continue cursul ei fără sens. Astfel că lumea devine„din ce în ce mai puhavă”, umplându-se de„munți, de câmpii, de drumuri”, iar„ploaia smulge bucăți mari din cer/ ca pe niște hălci de carne/ dintr-un trup fără noimă”.Prin spărtura norilor apare„chipul lui Dumnezeu/ aplecat peste o carte/ citind biografiile sentimentele” și gândurile muritorilor risipite peste „lutul înfășurat în drapele„. Pe fundalul acesta deprimant, poetul își scoate„trupul din casă, momindu-l să meargă mai departe spre locul unde va cădea sub „o ploaie de pietre”. Constatin Chiriac nu mai are nevoie de nicio prezentare. Stăpânind ca nimeni altul, după propria-i mărturisire,„arta El e un fenomen național și universal deopotrivă. Lui îi dato- țesălatului de cai morți”, și„a deșelatului de inorogi”, Adrian răm atâtea recorduri încât e greu să-și închipuie cineva că e Alui Gheorghe, prin efortului și dezinvoltura cu care trece de în stare să le ducă în spinare o singură persoană. E omul care a poposit în aproape două sute de țări. De ce? Pur și simplu la poezie la roman și de la roman la carte de eseuri, e unul pentru ca să caute și să descopere teatrul. E omul care pe par- dintre scriitorii marcanți ai generație optzeci, poet al cărui parcursul unui an, cum însuși mărturisește, deține performanța curs ne va oferi multe surprize. Poemul Autoexecuția trebuie a peste o sută șaptezeci de zboruri cu avionul. E acela pe care privit, în acest sens, ca o mărturisire de credință. îl identificăm cu Capitala Europeană de la Sibiu, prima ono- El e, de fapt, un punct de pornire, dar și un prag, pentru rând un oraș din țara străveche a Mioriței, căci nu s-a dat splendida sa carte de poevestire, Zugzwang sau Strada cu o bătut până ce visul și nebunia de care este bântuit nu au de- singură ieșire, apărută recent la Ed. Polirom, dar și pentru venit realitate. Uneori a bătut cu tenacitate la uși mai mult altele care vor veni. III sau mai puțin binevoitoare de pe meleagurile falnicei noastre Europe și nu a plecat din fața lor până când nu s-au deschis. Alteori dacă nu se arătau dispuse să cedeze, nutrind însă convingerea că interesele o cereau, vajnicul păstor de viță moldavă nu a renunțat să insiste și la nevoie să intre chiar pe fereastră. La fel a procedat și cu mărimile de multiple ranguri de prin cancelarii și birouri înalte de pretutindeni. Dar sigur, înainte de toate, Constantin Chiriac s-a născocit pe sine. Am în vedere miracolul ce se petrece an de an la Sibiu când sprânceana primăverii tremură atinsă ca de o blândă briză marină de aceea a verii. Spațiul acesta dintre două anotimpuri nu ezit să-l numesc Constantin Chiriac și el e populat în întregime cu duhurile măritelor arte ale spectacolului. Sper că s-a înțeles la ce mă refer! Este vorba despre legendarul festival sibian care și-a sărbătorit acum câteva luni un sfert de veac de existență. Eu zic că prilejul e potrivit să mai scoatem câte ceva la iveală de pe tărâmul unui contemporan de aleasă stirpe. (I.C.) 43 Interviu Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Împreună cu ofelia Popii în D-ALE CArNAVALuLui

ÎnAștEPtâNDu-L PE GoDot În Eu roDiN cu Esther Cloet

picat nimic pleașcă. În spatele a tot ce am realizat se află muncă, Ei, află că nu ai scăpare, Constantin Chiriac! Spune-mi transpiraţie, seriozitate. Nu neg că datorez multe și norocului, dacă de mâine ai fi în situaţia de a nu mai trăi în teatru dar unui noroc despre care, oricât de paradoxal pare, nu știu şi pentru teatru, ce ai face? Ai fi capabil să făptuieşti dacă eu l-am construit pe el sau el m-a construit pe mine. Ni- ceva pe măsura personalităţii tale sau te-ai simţi un ins ciodată nu am căpătat ceva fără să strâng din dinţi. Bineînţeles lovit de soartă, marginalizat, incapabil să-şi mai că Dumnezeu, drăguţul, ne poate ajuta sau ne poate pedepsi. găsească rostul? Ajutorul și pedeapsa însă, în ceea ce mă privește, totdeauna am E o întrebare care provoacă la reflecție dacă nu e privită su- încercat să le înţeleg nu ca pe ceva care vine de dincolo de fiinţa perficial. Important e ca tot ceea ce gândești și construiești să nu stea sub zodia întâmplătorului. Pentru o construcție dura- mea, de dincolo de ceea ce gândesc și pot să hotărăsc. Dim- bilă eu am înțeles că e necesară o suprafaţă foarte mare, cu o potrivă, de fiecare dată înseamnau prilej de autocunoaştere, în- bază foarte mare, în aşa fel încâ vârful spre care te duci să nu fie semnau destin care trebuie altfel împlinit, căutat şi dus mai lipsit de structura de rezistenţă. Un munte nu se dărâmă nicio- departe. Dacă stăm şi ne plângem, miorlăindu-ne și smior- dată, el are o structură puternică. Numai în zonele în care au căindu-ne, nu rezolvăm nimic. Nu e de ajuns să ne dăm cu capul funcţionat vulcanii şi au fost erupţii se reconfigurează, dar zona de pereţi, ci e nevoie și să acționăm. Fiindcă viața este înainte de serioasă, puternică de munte, nu are cum să aibă un mâine care orice acțiune. Și mai e și gândire pozitivă. Când îi mulţumim lui să îi modifice destinul, dându-i unul de groapă. De aceea cred Dumnezeu că ne îngăduie pe Pământ, că suntem sănătoşi și că am fost ursit să trăiesc prin teatru şi pentru teatru, dar nu fără suntem întregi nu trebuie să uităm să-i mulțumim și pentru că să fiu capabil să înfăptuiesc și alte nenumărate lucruri. Am în ne-a dat și puterea să înfăptuim și să dăruim. Numai așa vom fi vedere domenii academice, sociale, de cercetare, de manage- împăcați cu noi. Vom avea lumină şi bucurii în suflet și ochi. ment sau relații internaţionale. Toate astea sunt în consonanță cu ceea ce am făptuit eu până acum. În credința mea fac corp comun cu teatrul. Nu am deci de ce să mă victimizez și lamen- Ţi se întâmplă să visezi Constantin Chiriac? Descrie-mi tez că sunt ori voi fi lovit de soartă. În general, ajung să se con- visul de care ești obsedat. sidere frustrați aceia care au fost favorizaţi și obișnuiți să capete Sunt unul dintre oamenii care zboară mult cu avioanele. cutare și cutare dar. Pe când eu nu am de ce să mă tem că mi se Într-un an am avut o sută şaptezeci şi patru de zboruri. Proba- va lua darul înapoi și în urma mea va rămâne vid. Cum am mai bil de aceea visez din când în când că zbor. Și sigur acestea sunt spus şi în alte dăți, eu nu am primit nimic de-a gata. Nu mi-a cele mai frumoase zboruri ale mele. De obicei am parte de ele 44 Interviu Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

în urma unor împliniri și bucurii foarte mari. Visez uneori că merg pe stradă grăbit să nu întârzii la o întâlnire importantă şi că la un moment dat în faţa mea apare o băltoacă imensă pe care îmi este imposibil să o ocolesc. Totuși, nu renunț să-mi iau avânt şi să o sar. Încercarea însă e nefastă, de coșmar. Căci deodată îmi dau seama că mă prăbușesc chiar în mijlocul ei și că mă voi umple până în gât de noroi. Mă gândesc că efortul meu de a o evita a fost în zadar și că dacă aș fi călcat direct prin baltă nu aș fi riscat să mă umplu de noroi din călcâi până în creștet. Dar iată că tocmai când eram mai disperat că-mi compromit în- tâlnirea se produce un miracol. Nu ştiu cum am mişcat picioarele, cum am dat din mâini, căci dintr-o dată mi-am recâștigat echilibrul vertical şi din clipa aceea am început să mă înalț și purtat de curenți să plutesc peste capetele oamenilor.Pur și simplu zburam. Mărturisesc că nu am cunoscut nici într-o altă îm- prejurare o astfel de plăcere a zborului. Păcat că un asemenea vis îl am foarte rar. cruri din ceea ce se întâmplă. Îmi amintesc că atunci când ne în- torceam acasă nu de puține ori mă aflam în situația să aştept în cerdacul casei câtă vreme ea stătea de vorbă la poartă cu băia- Ce rol a ocupat şi ocupă iubirea în viaţa ta? Evident, nu tul care o conducea. Câteodată chiar mă enervam. Nu înțele- mă refer la iubirea pentru teatru, ci pentru femeie. Ţi s-a geam ce dracu mai au să-și spună și de ce nu şi-au spus totul pe întâmplat vreodată să iei o rămurică dintr-un salcâm și drum? De ce mai trebuia să stea un ceas și să vorbească? Cum rupându-i frunzele să te întrebi „mă iubeşte, nu mă de nu le trecea prin cap că eu stau să o aştept în cerdac? De iubeşte”? Credinţa mea este că nu se poate trăi fără iu- multe ori adormeam. Pentru că dacă ai mei auzeau uşa deschi- bire. Consideri că iubirea e o întâlnire anume sau o per- zându-se de două ori era clar că am venit în timpi diferiţi şi o manentă căutare? luam cu cureaua la fund. Nicio clipă însă nu am încetat să fiu Eh! Iară îmi pui întrebări care mai degrabă te îndeamnă să un bun camarad. Perioada aceasta a ţinut până când am ajuns scrii o carte decât să răspunzi la o întrebare de interviu. În co- prin clasa a şaptea. Acum„țâncul”de odinioară începuse să ia și pilăria mea a existat o bucată de vreme când mergeam la el parte la tot soiul de„petreceri”cu cei de vârsta lui și să-i facă păscut cu vaca. O duceam să pască pe margini de recolte şi tre- pe alți însoțitori să adoarmă prin cerdacuri. Ţin minte când am buia să o ţin de lanţ ca să nu intre în porumb sau lucernă. În sărutat prima fată. O fată cu un păr roşu, lung, lung, până timp ce ea păştea, imaginația mea era în ascensiune, recitam aproape de coapse Era o noapte cu o lună mare, cât o poezii, cântam, țopăiam într-un picior, visam la tot felul de iubiri mămăligă, pe care să o tai cu sfoara și care poleia acoperişurile ascunse ca fiecare băiat. Alteori îmi venea în minte sora mea cu de tablă ale satului. Am sărutat-o și deodată s-a tăiat filmul, am trei ani mai mare. Într-un fel invidiam fetele pentru că sunt mai ameţit şi am căzut în fund! A fost extraordinar! După aceea, fiind precoce. O fată în clasa a opta pe vremea aceea era o cel mai bun copil din sat, elev din școală, aș zice că am fost un domnişoară. Un băiat din aceeași clasă în schimb era încă un răsfățat.Toate fetele erau topite după mine. Așa au stat lucrurile imberb. Vezi, spun„ pe vremea aceea”fiindcă astăzi realitatea e și în liceu. Așa și la facultate. Am fost înconjurat mereu de fru- cu totul alta.„Precocitatea”cunoaște ascensiuni greu de imagi- museţi care au inspirat munca mea, care mi-au dat tărie. Ceea nat în adolescența mea. Ei bine, ea, mă refer la soră, desigur, ce nu înseamnă că am fost un fluturaş.Totdeauna a existat o re- când era în clasa a şaptea, a opta, deja mergea la dansuri, la reu- lație de profunzime cu fiinţa care mă inspira, care îmi era niuni. Bineînţeles că ai mei, deși eu eram mai mic, prin clasa a aproape. Întocmai cum formulezi în întrebarea ta întotdeauna patra, a cincea, nu o lăsau nicăieri fără de mine. Așa se face că fe- iubirea este şi întâlnire, dar e şi căutare permanentă. După cât te tele, care erau colegele ei, și ele cu câțiva ani mai mari, cum şi cunosc, nu-mi este greu să remarc, de fapt, că și tu ți-ai trăit viața băieţii care mișunau în jurul lor, îmi deveniseră prietene și prie- sub semnul acestei dualități! Fiecare etapă a vieţii presupune o teni, mă favorizau, acordându-mi o atenție specială. Între altele, altfel de iubire. Doar cine are înţelepciunea să înțeleagă acest m-au învăţat foarte repede să dansez, iar primele mele iubite, lucru ca pe un miracol, fiind convins că nu numai că nu-i ştie simpatii, au fost toate fete mai mari. E fiorul acela pe care nu taina, dar și că nu are cum să i-o deslușească vreodată, nu-și va avem cum să îl numim, care este absolut incredibil şi care, pro- pierde prospeţimea şi puterea de a trăi şi de a înfrunta babil, este esenţa vieţii. Fără iubire omul este uscat, este mort. greutăţile. În clipa în care eşti singur şi eşti fără iubire e sigur că Aici nu vorbesc de depravare, nu vorbesc de a face din relaţia cu ceva în tine s-a uscat. Un poet important mărturisește că o femeie un exerciţiu şi o gimnastică, ci vorbesc de sentimentul „rugăciunea mea e o mărturisire că nu ştiu. Că aş voi să ştiu, dar acela puternic, unic, care este dragostea, iubirea. Dumnezeu, în de vreme ce poate nu trebuie să ştiu, rodesc în neştire ca vişinii fond şi la urma urmei, ce este? Este credinţă şi iubire. Că iubirea care scot flori albe şi gingaşe din beţe, ies florile din lemne şi se particularizează în iubire pentru femeie, în iubire pentru fru- gândurile din oase, ale cui sunt? Ale mele”! Și de astă dată e mos, în iubire pentru necunoscut, contează mai puțin, impor- vorba de un citat din memorie și neconform cu grafia origina- tant este ca ea să existe. Evident, la început, în calitate de lului. Esențial e că atâta timp cât vom putea să scoatem din noi însoțitor al surorii mele la acele nevinovate„agape”,care uneori acele„flori” la care se referă poetul vom fi capabili de iubire. În durau până către miez de noapte, nu înțelegeam prea multe lu- clipa în care nu vor mai ieşi flori ne-am uscat, am îmbătrânit. 45 Interviu Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Dumnezeu, de Mântuitor, de Maica Născătoare de Dumnezeu Enumeră-ţi distincţiile primite, dar şi numele acelora pe şi de tradiţiile străbune, religioase. Când mă rog prefer sin- care i-ai simţit alături în aventura ta nebună. gurătatea. Prefer să mă rog undeva dinaintea unui lac sau la Într-unul din one-man-show-urile pe care le-am făcut, Oa- marginea mării sau undeva la munte îmbrăţişând un brad uriaş. menii de-a oamenii, există un poem la care ţin foarte mult, care sau un alt copac prefer singurătatea, mi-e mult mai bine, nu sună cam aşa: „poetul, pe al cărui piept un comitet a agăţat o ştiu, să fiu undeva lângă un lac sau lângă o mare cu faţa către cer medalie, pentru a arăta lumii întregi, iată, un poet campion, de şi atunci să mă rog. E altfel să te rogi într-o biserică goală, fără să categorie grea, şi-a dezlipit medalia şi a aruncat-o undeva de- fii călcat în picioare de mulțimea gonind să ajungă să se închine parte, în largul mării. Şi de ce nu? I-a dat mării vreodată cineva la icoana făcătoare de minuni. Când îmi rostesc rugăciunea în o medalie? Unul dintre cei dintâi poeţi. Posesor doar al înţelep- singurătate am sentimentul că sunt mult mai aproape de spiri- ciunii cu care hărăzise cerul, având un plaivaz de plumb de pri- tul lui Dumnezeu și că relația mea cu el are altă dimensiune și sos a scris sunt încrezător în destinul omenirii şi cred mai mult taină. Au existat cazuri când am simțit concret, doar suntem cu decât voi putea dovedi vreodată în viitorul rasei umane, în im- toții oameni și suntem supuși greșelii, că uneori își ia mâna de portanţa iluziilor, în valoarea marilor speranţe. Mi-ar plăcea să pe mine. În momente cruciale însă, mai ales atunci când nu-i cer fiu, în aceeaşi clipă, o râmă, ceea ce şi sunt, şi un călăreţ spre ceva special pentru mine, totdeauna i-am simțit prezența și aju- stele, ceea ce şi sunt. Nu am muncit niciodată pentru distincţii, torul miraculos. Altfel nu-mi explic cum de ne reușesc proiecte pentru medalii, pentru onoruri. Am muncit pentru că am un rost dificile, dintre acelea care în ochii multora încă mai par a fi niște în viaţă, şi cred că numai zidind, clădind, risipindu-te cu iubire în utopii decât niște lucruri perfect realizabile. Mă gândesc la te- ceilalţi, poţi să dai sens vieţii tale”.Desigur, și acum citez tot din mele și programele festivalurile, în ascensiune de la o ediție la memorie și nu am la îndemână poemul spre a așeza versurile în alta, la succesul turneelor pe care le intreprindem, la valoarea grafia în care le-a așezat autorul! Nu am de ce să ascund, totuși, că am primit multe premii, multe distincţii, multe onoruri, atât spectacolelor pe care le realizăm stagiune de stagiune. Îți dau artistice, cât şi de recunoaştere a capacităţiilor mele de altă na- un exemplu. În fiecare an, înainte de a începe festivalul, sunt tură. Am fost şef de promoţie din clasa întâi până la finalul fa- mulţi din echipă care vin şi mă întreabă„ce ne vom face cu spec- cultăţii, am luat doctoratul cu calificative maxime, sunt Doctor tacolele planificate să se joace în aer liber dacă plouă”? „Păi, nu Honoris Causa a trei mari universităţi din lume. Alte universităţi va ploua”le răspund. În douăzeci și cinci de ediţii ale festivalu- se pregătesc să-mi acorde același titlu. Am primit câteva recu- lui la una singură a plouat și ne-am aflat în situația de a sus- noaşteri internaţionale importante de la preşedinţi de state, de penda un spectacol. De fapt, nici pe acela nu l-am suspendat, ci la regi. Nu am primit, de ce să nu o spun?, nicio distincţie, din l-am amânat, l-am reprogramat. Când te rogi şi ceri ceea ce se partea nimănui, că am organizat Capitala Culturală Europeană cuvine a fi cerut, nu aşa cum procedează de obicei în rugăci- de la Sibiu. Probabil că mai sunt, ştiu eu, și alte nerecunoaşteri, une („dă-mi doamne, şi iar dă-mi, şi tot dă-mi, şi te rog să-mi dar nu acest lucru este important. Important pentru mine e că dai”), Dumnezeu vede că nu-i cer nimic pentru mine. Da, mă nimic nu am făcut de unul singur, că totdeauna am muncit în rog, mă rog în felurite feluri. echipă, că singur am fost numai pe scenă la one-man-show-uri, singur în faţa publicului, în faţa lui Dumnezeu, în faţa încercări- lor de tot felul. Atunci când îţi asumi ceva o faci în numele unui Știu că ai cunoscut mulţi poeţi importanţi. Ce a însemnat colectiv sau unei echipe, responsabilitatea însă este singulară. pentru tine întâlnirea cu ei? De cine ai fost mai apropiat? Ar trebui să enumăr o listă uriaşă de nume, pornind de la părinţi Și mai știu, de asemenea, că ești mereu pe drumuri, până la fraţi, surori, rude, prieteni, nenumărate, nenumărate, din mereu în repetiţii, mereu în goană pentru fonduri pentru toate colţurile lumii, nenumărate personalităţi, întâlniri esenţiale festival, mereu şi mereu numai cu teatrul în cap. Mai ai pe care le-am avut de-a lungul vieţii şi despre care voi mai po- cumva timp şi pentru lecturi? vesti, voi mai scrie, pentru că au fost repere ale existenţei mele. Am avut într-adevăr şansa să cunosc, de-a lungul timpului, mari scriitori și mari intelectuali din România şi din lume. Pasi- În ce raporturi te afli cu Dumnezeu?Din ceea ce mi-ai unea mea pentru poezie și plăcerea de a recita m-au apropiat mărturisit am dedus că provii dintr-o familie credin- foarte mult în special de poeți. I-am cunoscut și m-am bucurat cioasă? Ai simţit vreodată, atunci când ţi-a fost greu, că de prietenia lui Nichita Stănescu și Augustin Doinaş, a lui Mir- Dumnezeu îţi întinde mâna? Te rogi? cea Ivănescu și Cezar Ivănescu, a lui Marin Sorescu, dar și a al- Așa cum am mai afirmat în acest dialog, nimic nu are sens în tora mult mai tineri la vremea respectivă ca Iustin Panța și Ion lume fără credinţă, fără iubire, fără speranţă. Nu avem niciun Mureșan. Întâlnirile cu ei, dialogurile purtate, năstruşnicia lor, merit că am venit pe lume. În acelaşi timp, nu putem să nu ob- felul nepereche de a fi, cu toții neîntrecuți în arta de a mângâia servăm că mintea noastră are o lumină de undeva. Nu am cuvintele, extrăgând din ele miracole, aparțin de acum patri- făcut-o noi. Sufletul nostru are puteri care uneori ne percutează moniului meu sufletesc. Cred de aceea că le voi materializa spune un alt mare poet. Bineînţeles cred în Dumnezeu. Cred într-o carte de memorii. Ei au fost și continuă să fie partea lu- într-un Dumnezeu care nu este bărbos şi neapărat după chipul minoasă a vieţii mele. Sunt reperele la care mă întorc. Pe mulți şi asemănarea noastră. Într-un Dumnezeu creator, într-un Dum- i-am cunoscut şi datorită faptului că încă de pe când eram stu- nezeu care este Arhitectul, Părintele Universului care este sens dent la actorie, deci foarte tânăr, nu pierdeam nicio ocazie să le şi formă, gând şi întruchipare şi mai ales energie. Ambele fami- recit poemele. Adevărul e că reușeam să adun oameni la reci- lii din care vin au fost şi sunt familii credincioase, cu respect de talurile mele şi să-i conving de ceea ce spun, exercitând un 46 Interviu/Roman Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G anume magnetism asupra lor. „Mai ai cumva timp şi pentru lec- tură?”e o întrebare care îmi place.Sigur că am. Doar mă cunoști. Altfel nu aș putea să fiu eu. Nu voi renunța niciodată să citesc și să memorez poezie. O mlaştină

Nu te contrazic. Chiar am scris despre tine că ești o en- ciclopodie în materie de poezie. Mi-ai dovedit-o și în par- a morţilor vii ticular,dar mai ales în recitalurile pe care le susţii. Totuși, Andrei MoldovAn insist, să citești o carte și să reflectezi asupra ei cere timp. Să memorezi o poezie la fel. Or, tu douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru le dedici proiectelor tale teatrale. Presupun că și în somn faci proiecte și inter- pretezi roluri. Am început să citesc foarte devreme, la trei ani. În clasele primare aveam deja lecturi fundamentale, mă îndreptam către marii scriitori ai lumii, vorbesc despre scriitori ruşi, de autorii im- portanţi germani, francezi, englezi, italieni, căci cea mai mare parte dintre români deja îmi erau familiari. Literatura pot să spun că mi-a marcat adolescența și tinerețea și continuă să mă marcheze. În același timp, eu am fost şi sunt un om muncitor, silitor. Toate examenele de istoria teatrulu universal, de istoria teatrului românesc, de estetică, de istoria artei ş.a.m.d., nu au fost pur și simplu bifări. Am citit cărțile importante de care aveam nevoie. Am citit Aristotel, am citit Platon, am citit marea literatură grecească şi romană. Am citit filozofi importanţi, es- teticieni importanţi. Gustul şi rafinamentul se formează, nu vin de la sine peste noapte. Evident, cu trecerea timpului, asta și da- torită experienței acumulate, actul de lectură înregistrează schimbări de fond, devine mult mai dinamic. Astăzi pot să citesc chiar mai multe cărţi într-o zi. a vremea când rergele Romulus schimba colibele de păstori în construcţii durabile ctitorind Cetatea Te invidiez. Eu abia apuc să citesc una pe săptămână. Eternă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să Să ne gândim că atunci când așteptăm să apară un Llupte cu mlaştinile, să sape un mare canal de taximetru, oricât de grăbiți am fi să urcăm în el, privirea nu ni se colectare a apei, pentru ca noile clădiri ale Romei să se focalizează doar asupra lui, ci vedem și strada și clădirile din jur. zidească pe teren solid, să fie durabile. Acum aproape 2800 Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi cu pagina de carte pe de ani, omul învingea mocirla pentru a ridica edificii care să care o citim. Într-o astfel de situație cultura și educația au un rol dăinuie, atât în forma lor materială, cât şi în spiritualitate, imens. Primesc curent la teatru, de exemplu, spre lectură zeci ceea ce s-a şi întâmplat. În ultimul său roman, Permafrost de piese. Ce m-aș face dacă nu mi-aș dau seama de la primele (Editura Polirom, 2018), al cincilea dintr-un ciclu care mai rânduri că un text este valoros sau nu, că interesează sau nu, că cuprinde Supunerea, Câtarcântăriunînger, Planderezervă şi e necesar să-l aprofundez sau nu. Și aici cultura și educaţia fac Beniamin, Eugen Uricaru readuce în atenţia cititorilor diferența. Nu mă îndoiesc că ai observat că fiecare ediție a fes- mlaştina, de astă dată ca formă de degradare umană conta- tivalului se revendică de la o temă. La o ediție de acum vreo gioasă şi ireversibilă, pe care societatea o generează şi care cinci-șase ani tema a fost Crize, iar la cea jubiliară din acest an, pare să fie de neoprit. Fiinţa are de optat între două pers- a XXV-a, tema a fost Pasiuni. Și într-un caz și în altul am avut în pective catastrofice deopotrivă: să îşi închege universul exis- vedere atât teme culturale, cât și cu aderență în actualitate. Şi tenţei sale în lumea permafrostului, a pământului veşnic vorbesc de cultură în sensul profund, pornind de la premisa că îngheţat, pe de o parte, sau să se amăgească zidind cu există o cultură pe fiecare palier al societății. Există, dacă vrei, o mintea şi cu trupul pe mlaştină, acolo unde totul se cufundă, cultură a banului, o cultură a informaţiei, o cultură a tot ceea ce se năruie. Romanul, având trimiteri fără echivoc spre lumea înseamnă artă culinară, o cultură a tradiţiei etc. Există marea cul- interioară, închide soluţiile de mijloc. Opţiunea regelui Ro- tură de care trebuie să ne îngrijim. Cultura, în fond şi la urma mulus este una exclusă. urmei, ar trebui să fie zona de maximă performanţă, dincolo de Eugen Uricaru îşi construieşte romanul pe fundalul domeniul în care se manifestă. evenimentelor din decembrie 1989, dar acceptarea lui drept frescă a întâmplărilor din acea vreme este una amăgitoare, (Va urma.) pentru că avem de-a face cu o componentă subiectivă foarte puternică, în ciuda trimiterii mai mult sau mai puţin III voalate la fapte şi personaje care între timp au devenit 47 Roman Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

istorie. Mare parte din acţiune se petrece într-o localitate care fără a afecta unitatea volumului) se pot întâlni şi de o parte şi de nu poate fi găsită pe hartă, pentru faptul că este neînsemnată alta a râului gestionat de Haron Luntraşul. Dacă la Bucureşti un sau pentru că ascunde o taină, Suruleşti („în planurile şi scriptele astfel de personaj este Neculai Crăciun, omul cinic în mintea de la judeţ, localitatea asta nici nu există”). Acolo se poate căruia se urzeşte totul, comeseanul tăcut de la„Acvariu”,cel care ajunge doar dacă eşti trecut prin rîu cu camionul lui Haron Lun- stă nevăzut în spatele tuturor măsurilor decisive, agent de secu- traşul. A se vedea trimiterea abruptă la mitologicul Charon, lun- ritate, dar şi artizan şi lider al revoluţiei. Haron Luntraşul, şoferul traşul care, în schimbul unei plăţi, îi trece pe morţi pe tătâmul din Suruleşti, se dovedeşte a fi un apropiat al acestuia (să îl celălalt, peste râul Acheron. Simbolistica autorului nu este doar servească, să îl protejeze sau să îl supravegheze), fiind în acelaşi în onomastică, ci şi în toponimii. Nu întâmplător râul se nu- timp şi omul agentului kaghebist Iakov Bedelia. Nu este străin meşte Letea, atât de apropiat de Lethe, râul uitării la vechii greci, de Neculai Crăciun nici Gicu Bostan, întâlnindu-l într-o ipostază deşi denumirea mai există în toponnimia românească („cei din ciudată în timpul armatei, încât nu se ştie prea bine de care Suruleşti sunt altfel decât cei din restul ţării, decât restul lumii, parte a râului este lumea cealaltă. Mai degrabă de ambele, dife- între Suruleşti şi rest curge Letea”). Pe bună dreptate, o aseme- renţa făcând-o doar uitarea, de vreme ce speranţa în ceva mai nea simbolistică o remarcă şi criticul Ioan Holban într-un amplu bun şi mai coerent se sufocă peste tot. comentariu consacrat romanului Permafrost în Convorbiri lite- Răul iese la suprafaţă, iar credinţa în mai bine este o jalnică rare (I. H., Cartea Facerii, în Convorbiri literare, iunie, 2018) naivitate care se plăteşte prea scump. Este şi cazul maistrului Acolo ajunge inginerul constructor Valer Negrea Negrescu, Nelu Părăluţă, cel care, asemeni melcului lui Ion Barbu, scoate trimis peste râul uitării să zidească gura unei mine de uraniu, corniţele atunci când nu trebuie, la„descântecul”,la fel de naiv, părăsită de ruşi în 1959, trecut de acelaşi„luntraş”,pentru că locul al lui Valer Negrea Negrescu şi scrie mesaje împotriva regimului nu mai putea să fie la Bucureşti, în planurile celor care din lui comunist, pe ziduri. Este ridicat şi trimis la un sanatoriu- umbră supravegheau şi hotărau destine, monitorizau o schim- închisoare, unde se ruinaeză fizic şi mental, prin dispoziţia bare a societăţii în aşa fel încât ea să modifice doar stratul su- aceluiaşi Neculai Crăciun. perficial, nu şi adâncimile. Inginerul frecventa în capitală un grup Personajele misterioase, care ascund o taină, se multiplică. care se întrunea la restaurantul„Acvariu”şi care îşi permitea să fie Ele mânuiesc din umbră un mecanism al celor iniţiaţi în influ- critic la adresa regimului politic al lui Ceauşescu, desigur, doar la enţarea şi determinarea evenimentelor pentru interese destul nivelul cuvintelor, dar pe care oamenii din umbră mizau în vede greu de clarificat, câtă vreme şi oamenii puterii sunt la în- derea recrutării lor în structurile de putere care urmau să în- demâna lor. Aşa este agentul sovietic Iakov Bedelia, antrenat locuiască regimul politic ce avea deja zilele numărate. Când într-o discuţie profesionistă cu Neculai Crăciun, la banchetul de comportamentul inginerului stânjeneşte, este scos din joc şi plecare a trupelor ruseşti, în 1959. Evident, în preajma unor sti- trimis peste Letea, fără ca el să priceapă ceva din tot ceea ce i se cle de vodcă. Cuvintele lui pleacă dintr-o realitate banală, aspră întâmplă. Acolo îl prinde ceea ce se numeşte în roman revoluţia. totuşi, pentru a-i forţa limitele şi a atinge fabulosul, în aceleaşi E. Uricaru are o vervă satirică de nestăvilit descriind eveni- culori sure, dacă tot suntem în preajma Suruleştiului:„Există o mentele din Suruleşti. Secvenţele rivalizează cu Boborul lui I. L. denumire pentru lumea despre care ţi-am vorbit, despre lumea Caragiale:„Agitaţia a început pe la ora 11 de dimineaţă, iar până morţilor vii. Se cheamă permafrost, înţelegi, ceva îngheţat per- seara, cam când s-a lăsat întunericul total, se terminase, altfel manent. Cea mai mare parte a lumii se găseşte în această stare, spus, fusese deja devastat sediul Administraţiei minei, iar am- de permafrost. Poate te gândeşti că îngheţul este un lucru rău. bele săli de la„Letea”(bufetul, fost restaurant pentru militarii ruşi, E rău. Dar dezgheţul? Dezgheţul e o mocirlă, o mlaştină, totul se n. n.) gemeau de lume. Responsabilul a adus două televizoare, amestecă, se scufundă, nu mai există nici binele, nici răul. Pe câte unul în fiecare sală, iar clienţii erau foarte mulţumiţi, mai pământ îngheţat poţi ridica, la ninimum, o baracă. La maxi- ales că berea era gratis. Nu şi băuturile tari, doar berea era din mum, un oraş. Cu tot ce trebuie. Asta e un fel de a spune pen- partea Frontului. Frontul se constituise chiar acolo pentru că tru că, până la urmă totul e jalnic. Dar există. Dacă vine toată lumea interesată era de faţă şi sala era destul de arătoasă. dezgheţul, totul se cufundă în mâl. Poate ne mai vedem. Până (...) De fapt, nu era nimic de făcut. În Suruleşti nu fusese până atunci caută pe hartă – Suruleşti. Eu am căutat, dar n-am găsit atunci nicio autoritate reală şi nici nu avea cum să fie nici în viitor. unde e, cu toate că acolo au stat ani de-a rândul ai noştri. S-au Tot ce era cât de cât de valoare la sediul Administraţiei minei fu- gospodărit şi ei, dar ştii cum e, s-a dus baba cu colacii! Au vârât sese luat de grupul de demonstranţi – draperii, scaune, vreo trei lingura în cizmă, au legat gamela de raniţă, iar în raniţă şi-au pus fişete de metal, un reşou, multe bibliorafturi, din care hârtiile fus- obielele. Viaţă de ostaş. Să nu mă întrebi unde sunt. Rusia e eseră aruncate pe geam, un covor de iută, ceşti de cafea şi două mare. Dar ştiu precis că există, şi este un loc în care poţi să faci fierbătoare, «ei beau cafeaşi nouă ne dau nechezol», se auzise un să dispară un tren de marfă şi să ascunzi un şoarece, nimeni nu strigăt care a întărâtat şi mai mult grupul, iar drept urmare, câţiva va găsi nimic, pentru că acolo nimeni nu va căuta nimic.Va veni inşi au reuşit să spargă seiful din camera alăturată biroului di- la tine omul meu. Te va căuta, nu-ţi face griji, te va găsi. Noi rectorului.” (E. U., Permafrost, p. 10) Într-un astfel de context, găsim întotdeauna ceea ce căutăm!” (Op. cit., p. 150) Iar omul preşedintele Comitetului nu putea fi ales decât Gicu Bostan, ges- lui Bedelia este nimeni altul decât Haron Luntraşul, fără de care tionarul bufetului, devenit în scurtă vreme proprietarul cârciumii nimeni nu poate intra în Suruleşti, dar nici ieşi. În timpul revo- care a dobândit şi calitatea de sediu al puterii locale. Şedinţele luţiei avea să apară şi agentul rus, dându-i lui Neculai Crăciun o erau convocate la ora patru dimineaţa. lecţie aspră despre credulitate şi profesionalism, plătită cu Personajele misterioase şi de cele mai multe ori malefice vieţile unor militari profesionişti din cea mai bună echipă anti- (parte dintre ele venind şi din celelalte romane ale ciclului, dar tero. Autorul preia un cunoscut episod tragic din timpul 48 Roman Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G revoluţiei şi îl introduce în povestea cătţii sale dându-i o pers- „... permafrostul lor rusesc iese la lumină tocmai aici! În buricul pectivă de interes. ţării, la Suruleşti, în România. Până aici se întinde frigul lor. Pe De fapt, sunt destul de multe trimiteri la fapte dintr-o reali- sub toată câmpia aia care se întinde de la Pacific, din Iakuţia lui tate bine cunoscută cititorilor, dar şi la personaje, deseori cu tata mare, pe sub Uralii care mărginesc Asia şi Europa, asta sunt trimiteri aluzive („fostul director de la Editura Tehnică”), alteori ei, cu o cizmă acolo, cu alta aici, se întinde frigul acesta pe care directe, dar mai ales veritabile comentarii ale evenimentelor de- şi-au ridicat ei tot imperiul până la gura minei din Suruleşti. Păi, venite istorie, fapt care ar putea ademeni cititorul să considere ce crezi dumneata, ofiţerimea aia venise aşa în plimbare, să se romanul o frescă a societăşii româneşti din acele vremuri tul- dea cu barca pe râul Letea? Nuuu, dumnealor au venit să spună buri, ceea ce ar fi fără îndoială o eroare. – permafrostul, aici se termină frigul, pe care ne întemeiem, pe Pătrunderea narativului în spaţii profunde ale fiinţei, impli- care ne clădim noi.” (Ibid., p. 36) Acest Haron sau Charon, cu carea subiectivă a personajelor, acumularea unui lirism tragic şi camionul său pe post de luntre peste un râu care duce sau vizionar,toate acestea fac din romanul lui Eugen Uricaru o operă aduce uitarea, este un fel de martor sau gestionar al unui univers de ficţiune care nu zugrăveşte doar realitatea, ci mai cu seamă care se degradează, dacă nu cumva aşa a fost de la începuturile o tulbură. Dincolo de registrul satiric de natură să arunce în de- lui, iar oamenii au trăit o iluzie. CuplulValer – Nora pare să fie ul- rizoriu tentativele de a conferi solemnitate, un aer eroic unor tima expresie a unei astfel de iluzii, iar sfârşitul lor instaurează momente decisive (pe care autorul le îndreaptă nu de puţine sau reinstaurează o răsturnare brutală a valorilor, o întoarcere a ori spre grotesc!), există şi un registru poematic, dar nu idilic. El fiinţei spre jungla care se arată tot mai ferm, ca o revărsare a în- lasă să iasă la suprafaţă acorduri grave. Poematicul se asociază tunericului din fiinţă, unde a dormitat prea îndelungată vreme. cu misterul, cu taina. Însăşi mina de uraniu abandonată de ruşi, Artimon Artimon, fostul maistru artificier de mină, devenit de unde se aude uneori câte un oftat, are o galerie căreia nimeni şeful Gărzii din Suruleşti cu misiunea de a vâna terorişti evo- nicicând nu i-a dat de capăt. Poate că nu are, poate că merge luează într-un personaj cum nu mai poţi întâlni decât în Caprici- până la Urali sau dincolo. Apoi, mai sunt şi„copiii de sus”,adică ile lui Goya. Lipsit de orice normă morală, obtuz până la demenţă, cimitirul, foştii mineri, epave care trăiesc în sat după alte legi, ca cu un instinct de ucigaş trezit din amorţeală, adunând în jurul într-o altă lume, ca într-un vis fără capăt. său tot ce este mai primitiv şi animalic în Suruleşti, în lipsa unor Există şi o poveste de iubire în roman. InginerulValer Negrea terorişti care să îi justifice funcţia şi existenţa, îi inventează el în- Negrescu trăieşte o aventură, apoi o relaţie care îl însoţeşte până suşi. Aşa se face că inginerul Valer Negrea Negrescu îi cade vic- la capătul brutal al vieţii sale, cu Nora, soţia lui Nelu Părăluţă. timă, cât şi Nora („căţeaua”,în limbajul lui Artimon). Cine ar putea Nimic romantic în povestea asta de iubire care se încheagă ac- fi terorist, din punctul lui de vedere, dacă nu unul care este diferit cidental, pentru că eroii sunt secătuiţi de sentimente, ceea ce de ceilalţi, pentru că ştie să repare puţina aparatură care se află nu o împiedică pe Nora să aibă reflecţii despre fericire:„Părăluţă în localitate şi, mai ales, pentru că vine de la Bucureşti, trimis să este pentru mine o totală absenţă. Tu eşti exact contrariul, tu distrugă viaţa democratică din Suruleşti. Tânăra democraţie am eşti o continuă prezenţă. Nu ţi-am spus, dar când Părăluţă venea cam văzut ce înseamnă: prădarea puţinelor bunuri din birourile la culcare, eu eram de multă vreme cu tine, îţi simţeam mirosul, minei, stabilirea sediului de putere locală în cârciumă, dar mai cu tu chiar miroşi a bărbat, aveam senzaţia că îţi respir aerul pe care seamă haosul, comportamentul anarhic, ieşirea la suprafaţă a tot tu l-ai expirat, că îţi pot atinge ceafa, umerii şi adormeam înainte ce a zăcut murdar în oameni, înlocuirea răului cu mai răul. Când ca Părăluţă să mă atingă. Aşa nici nu mai auzeam cum sforăie. cârciuma este o agora, simptomele catastroficului se croni- Ştiam că sforăie, dormea cu faţa în sus şi îi fluturau buzele lui cizează. Valer Negrea Negrescu mai are timp să fie doar deza- pline, cărnoase, ştiam, dar nu-l auzeam.Toate lunile astea cât ai măgit, înainte de a se pierde definitiv în frigul fără de capăt al fost trimis la Suruleşti, nu mi-a fost greu.”(Ibid., p. 250) În schimb, minei, peste care se năruie intrarea surpată de fostul artificier, cum nimic nu poate să fie perfect, relaţia lor este marcată şi de trecut ulterior în rândul revoluţionarilor cu indemnizaţie pentru sindromul Lampers, de care suferă Nora, adică simte totul cu în- merite deosebite, merite la care se adaugă şi uciderea atroce a târziere. De aici şi seceta de sentimente în povestea cuplului, Norei, încununând astfel vânătoarea de terorişti. mai bine zis, zgârcenia cu care ele se manifestă. În schimb, po- Eugen Uricaru, pentru care construcţia romanului nu mai are ematicul se simte şi în capacitatea particularului, a faptului secrete, o dovedeşte şi de astă dată printr-o structură complexă vizând imediatul de a rezona în spaţii mult mai largi. şi coerentă totodată, conducând şi intersectând planuri narative Tonul profetic al replicilor unor personaje accentuează şi el de o mare diversitate într-o arhitectură unitară, invocă spre fi- componenta poematică, în coordonatele deja amintite. Misterul nalul romanului entropia, dezordinea generală în căutarea or- şi taina merg mână în mână cu caracterul vizionar, în diferite nu- dinii, a stării de echilibru, de armonie, cât şi„deplasarea spre roşu” anţe de gri. În ciuda retragerii trupelor ruseşti din ţară, Bedelia (este şi un excelent roman al lui Radu Mareş cu acest titlu!), ţine să asigure că este doar o aparenţă, că ei vor stăpâni în con- fenomen definit ştiinţific drept o sursă de lumină care se înde- tinuare locurile unde au pus piciorul şi că o putere mult mai con- părtează de observator, poate şi pentru a justifica o atitudine solidată decât cea care poate fi percepută în chip obişnuit le va auctorială. Este un aspect care nu a scăpat comentatorilor cărţii. asigura o stăpânire văzută şi nevăzută, dar statornică, ceea ce Are dreptate Gabriel Dimiseanu care îşi intitulează textul său de- curgerea narativă a romanului confirmă. spre roman deşertul istoriei (România literară, nr. 9, 2018) şi îşi Luntraşul, un alt personaj enigmatic şi simbolic în acelaşi încheie comentariul afirmând: „Avem, în cartea aceasta a lui timp, dobândeşte şi el uneori un ton profetic, numai că profeţia Eugen Uricaru, expresia unei tulburătoare viziuni amare privi- sa are o conotaţie catastrofică, în ton cu întreg romanul, de un toare la prezent şi viitor.”Prin topirea trecutului în materia nara- neoexpresionism care se revarsă în text nu de puţine ori: tivă, am adăuga. III 49 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Sens unic AndreA H. Hedeș

„Cărarea refuză anonimatul. Poți fi ce înseamnă alteritate, pentru a reveni singur, însă nu anonim. Aici, dacă te în- în matcă, pentru a reveni în sine, cu tâlnești cu cineva, trebuie să intri pen- apele ființei încărcate de senzații noi, tru moment în starea dialogală. Strada care, odată descifrate, nu fac decât să re- nu are această intimitate. Cărarea poate veleze că ceilalți nu sunt decât un alter- duce în metafizic; ea nu se termină ni- ego, ceea ce nu face locuirea în lume ciodată. Strada e limitată prin însuși fap- mai firească sau mai ușoară: Cînd întinzi tul că are un nume sau un număr; ea mâna peste umărul celuilalt care/ se stre- orientează, este un reper sau un refugiu coară prin mîna întinsă a celuilalt, simți/ al omului în mulțime. Baudelaire are re- cum aerul se face vin prin venele celui care velația teribilei ei singurătăți. Ea permite se uită la tine/ și nu te vede decît prin mîna aventura galantă chiar. Cărarea te ex- lui atinsă/ de o vagă amețeală,/ așa cum pune, dacă nu semenilor, în orice caz, in- din senin privesc spre tine o mie de ochi/ și ungherul/ în care stă pitit și așteaptă să- finitului. Cine n-a cunoscut fascinația ei, nu știi care sunt ai celuilalt care privește descoperi/ umbra în ochii cu care-l cauți nu poate înțelege deruta străzii.”1 rema- prin ochii tăi în gol/ și tocmai de acolo se năuc peste tot,/ dar dacă e întuneric rca regretatul critic literar Petru Poantă ivește mîna care întinsă/ spre umărul tău acolo, întuneric e și/ în fața ta, chiar dacă într-o meditație asupra cărării, medita- se face cenușă din care/ se ivește cel că- lumina-ți dezvăluie totul,/ numai pe el nu, ție care ne permite să pășim în univer- ruia i-ai trăit viața/ și el aruncă peste tine numai pe el, nu. (Disperările. 10.)Această sul liric propus de Gellu Dorian în volu- țărîna/ care sfîrîie ca jarul peste care idee este tratată fără ostentație, în fili- mul Calea de urmat, în Colecția Cartea arunci apa/ care urcă a cer (...) (Sens unic) gran, deși este linia de forță a volumu- de poezie a Editurii Cartea Românească, Cu un ochi ațintit dincolo, spre ma- lui. Pe această verticală aparent fragilă București, 2017, 80 p. iestuosul Absolut, cântecele poetului se ramifică și se dezvoltă tremolo-ul și Gellu Dorian valorifică la maximum devin o prefigurare a cântecelor zorilor. lamento-ul acestor cântece de trecere aceste valențe ascunse la vedere ale că- Totul presimte marea clipă a trecerii și înaintea trecerii. rării. El ia esența pragmatică a ideii de- trăiește cu sentimentul implacabilului. Eul poetic nu este fericit de călătoria plasării dintr-un Punct A într-un Punct B O pendulare dulce-amară între zgura în lume, așa cum nici Ulise nu era fericit, și o transmută în mit și simbol, în meta- vieții, luminată de grația frumuseții și făcând minunata călătorie, decât dacă foră și revelație poetică. Deși nu a inten- speranța eternității, întunecată de ideea în interpretare se face abstracție de ționat, poetul a reușit să facă o de- plecării definitive: Veselia din sufletul semnificațiile oikos2-ului, ale unui acasă monstrație de măiestrie, dezvăluind în- meu este a inimii mele, inima/ mea este o apropiat în limba română, poate cel mai țelesurile căii, călătorului și călătoriei. rană ca o colină plină cu flori peste care/ mult, de rost. Rostul ființei nu este aici, De la cărare la stradă, de la cale în în- trece femeia căreia i-am făcut loc în tru- este dincolo. Tragedia eroului Căii de țelesul ei filosofic oriental la calea strâm- pul meu/ ca într-un mormînt din care va urmat este aceea a dezrădăcinării, este tă a urcușului spiritual, de la Via Dolo- învia. Pe acolo trece/ și sufletul meu, fericit povara asumării locului în lume, ca ființă rosa la căile avântate ale lumii, de la dru- ca un mire prin fața altarului. (Disperările. istorică rămasă cu amintirea perfecțiu- mul spre casă la drumul spre inimă, 12.) Traseul nu poate fi decât unul soli- nii. Nota greu nostalgică este sădită de până la destinația finală, Calea de urmat tar. sâmburele de îndoială: cercul strâmt sau este o elegie, un cântec de gheață și foc Poemele din Calea de urmat sunt o veșnicia rece? al ființei care nu mai poate percepe frescă în notă postmodernă a marilor O temă clasică și care este întot- viața ca pe o aventură picarescă, ori ga- scene ale vieții și morții. Accentul cade deauna o piatră de încercare, tratată lantă, ori o încleștare cu morile de vânt. însă pe acum și aici, nu atât pe vămile deloc declamativ, fără vehemență și fără Lumea a fost cartografiată, chiar și lu- văzduhului cât pe cele la care este su- verdicte, într-o manieră care permite re- mea iluziilor. Viața, zi după zi, oră după pusă, clipă de clipă, ființa în viața-i pă- velarea discretă a măiestriei în orches- oră, este singura cale de urmat. În acest mântească: Dacă nu este în tine, nu-l trarea instrumentarului fin al unui poet cotidian repetat ca într-o zi a cârtiței, căuta pe Dumnezeu/ în altă parte (...) stă în mileniul trei. III calea duce din sine, spre sine prin sine în tine pitit și te lasă liber și al tău. Atunci/ și de aici încă o dată spre în-afară, înspre cînd umbli peste tot și vrei să și se arate, 1Irina Petraș, Petru Poantă. Memoriale, celălalt, înspre lume, pipăind cu delicate el/ este în tine și tu nu-l simți, pentru că nu Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 filamente viața prin ceilalți, trimițând la el/ te gîndești atunci, ci numai la tine, la 2 Repere pentru o hermeneutică a locui- fragmente de suflet - ambasade în tot ale tale 9...0nu se ivește cîtuși de puțin din rii, http://secolul21.ro/arhive/411 50 Cartea de critic[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Ce caută echinoxistul Doza

în optzecism?HoriA GârbeA de poezie n Poezia de toate zielele (Ed. Limes), Constantin Cubleșan realizează un veritabil„jurnal de text”.Prozatorul și criticul scensiunea generației‘80, în canonul literar ca și în pozițiile ad- Îdin Cluj citește zilnic, putem bănui, și ministrației culturale și instalarea ei în conștiința publicului citi- analizează cu pasiune textele pe care le par- tor de la noi – atît cît mai există el – este un fapt ce nu poate fi curge, aparținînd unor nume din toate promo- negat. La fel, este evidentă stabilirea unei bi-polarități: gene- țiile literare contemporane, poeți mai mari sau A mai mici. Le oferă astfel șansa unui comentariu rația ‘60 – generația ‘90 care formează o moleculă numită „litearatura română postbelică”.Alte promoții posibile, teoretizate de unii, aderă la unul critic aplicat. dintre cele două nuclee puternice și împărtășesc, cu diferite nuanțe, liniile Este limpede că la Constantin Cubleșan lec- esențiale ale programelor estetice ale acestora. tura poeziei este o necesitate, dar nu mai puțin Nicolae Oprea, se află biologic (născut în 1950) și ca an al debutului edi- comentarea ei. Comentariul este un exercițiu torial (1993) la extremitățile optzecismului, în formula sa de definiție. Deși zilnic, realizat cu poftă de a desluși, de a inter- preocupările criticului piteștean sînt diverse, megînd de la Macedonski la V. preta și chiar de a cita pentru folosul cititorului Voiculescu și de la I.D. Sârbu la școala de la Târgoviște, Nicolae Oprea este pasajul relevant. Dar și pentru propria volup- un apropiat și un fidel al generației optzeci, căreia i-a consacrat numeroase tate. Cititorul îl poate admira dar și invidia pe cronici. Chiar dacă volumul de față (Printre optzeciști* După școala de la critic pentru plăcerea pe care și-o procură prin Târgoviște, Ed. Bibliotheca) mai cuprinde o secțiune finală de apoape o sută citirea versurilor și, este de sperat și de dorit, va de pagini consacrată Școlii de la Tîrgoviște, alte aproape trei sute adună prinde el însuși chef de a trăi satisfacții similare, tocmai acele cronici dedicate scriitorilor optzeciști, grupați pe genuri lite- apucîndu-se să parcurgă volume de versuri de, rare.„Printre optzeciști”se mai„rătăcesc”și„alții”cum ne anunță un subtitlu, bunăoară, Ioan Flora, Ovidiu Genaru, Marta Pe- dar ponderea aparține primilor. Nicolae Oprea este un echinoxist, a fost treu, Horia Bădescu, Ion Pop, Adrian Popescu, redactor la revista clujeană vreme de cîțiva ani, privirea lui spre optzecism Ileana Mălăncioiu, Lucian Vasiliu, Ioan Mol- vine de la marginea sferei micelare a generației. De aceea, cu excepția unui dovan. Dar și – de ce nu? – ale unor autori mai articol dedicat Cenaclului de Luni în întregul său, cu ocazia volumului rar mîngîiați de luminile rampei: Ocavian Do- aniversar Cenaclul de Luni – 40 îngrijit de Călin Vlasie și Ion Bogdan Lefter, clin, Rodica Marian, Persida Rugu, Theodor atenția criticului se îndreaptă nu spre mari„lunediști”care au jalonat drumul Damian, Nicolae Silade, Valentin Talpalaru. spre postmodernism al generației (Mircea Cărtărescu,TraianT. Coșovei, Ion În lectura cotidiană și deci persistentă a lui Stratan etc., nici măcar către reputații „externi”: Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Constantin Cubleșan valorile se egalizează, fap- Danilov, Ion Mureșan, Marta Petreu. Poate și pentru a se referi la teritorii tul de a avea acces la scrierea textului poetic mai puțin frecventate, despre care nu s-a spus chiar totul și încă puțin pe reprezintă o virtute în sine. Naivitățile și simpli- deasupra, Nicoale Oprea se referă la poeți ca Aurel Pantea, Cassian Maria tatea unei poate precum Persida Rugu trec re- Spiridon, Gellu Dorian, George Vulturescu, Mircea Bârsilă și chiar la poeți pede în rastelul calităților, ea„e totuși un spirit mai degrabă ocultați de critică: Aurel Udeanu, Daniel Dăian, Florina Isache. candid”și - vorba celebră – are părțile ei. Sigur, Dintre prozatori, de asemenea, criticul nu aleargă la„desantiștii”anului nu avem „tulburătoarea coborîre în sine” pe 1983 care, în frunte cu Mircea Nedelciu, au fost parașutați de Cenaclul Ju- care criticul o descoperă la Marta Petreu. Dar nimea, rămînînd repere ale genului, în deceniul nouă și cele următoare. Ci este sigur că poeții sînt așezați de Constantin se bucură să-i descopere pe Alexandru Vlad, Dumitru Augustin Doman, Cubleșan pe orizontală, eventual pe axa tim- Ovidiu Dunăreanu, Florin Logreșteanu sau Ioan Vișan. La fel stau lucrurile în pului și nu în piramida, oricum discuatbilă, a privința criticilor și memorialiștilor. ierarhiilor. Dacă există o intenție polemică în alegerea subiectelor, ea este doar im- Exercițiul critic al autorului nu este un rezul- plicită. Nicolae Oprea nu polemizează cu alte puncte de vedere ci se referă tat al tenacității și hărniciei, deși, în mod indi- cu sobrietate și precizie la poezia sau proza pe care le analizează. Nici jude- rect, poate fi și asta. El este o gimnastică zilnică cata de valoare nu este la vedere, în orice caz criticul reliefează cu precădere pentru întreținerea prospețimii și curiozității calitățile operelor discutate și plasarea lor în contextul literar actual. El trece pentru literatură, pentru mlădierea gustului și destul de generos peste eventualele defecte ale scrierilor deși acestea, pen- temperamentului dar și pentru menținerea tru cel care le-a parcurs, există fără îndoială. Aceleași trăsături se observă și propriei expresivități a frazelor. în radiografia atentă a unor opere ce aparțin Școlii de la Târgoviște. Lecturile critice și zilnice ale lui Constanin Discursul critic al lui Nicolae Oprea este atent și echilibrat, nuanțat și Cubleșan ajută înțelegerea cititorului și îl nepătimaș. bucură prin prospețimea metaforelor critice. III III 51 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Cactuşii înfloresc a treia oară ioAn HolbAn

um se vede şi în poezia din tare şi sînii precum/ două cupe de argint În reînceputul totdeauna regăsit pe cea mai recentă carte, Și în- sau emisferele de Magdeburg/ alătu- malul apei albastre şi răcoroase, se află şi tunericul nu a cuprins-o... rate“, viziunea celei mai frumoase femei „blînda sfîşiere“ a sinelui în capcanele C(Editura Junimea, 2017), Li- din lume nu reprezintă ipostazieri ale fe- melancoliei, sub soarele ei galben, în pla- viu Antonesei nu caută, ca romanticii, minităţii ori, poate, semnele„eternului fe- centa cuvîntului depărtare („Cuvîntul de- sentimentul tragic al existenţei în (pe)tre- minin“,ci miezul fierbinte, big-bang-ul ce părtare e cald şi umed/ ca o placentă în cerea ei, în goana secundelor care aduce provoacă o avalanşă a viului, a polimor- care mai ai de stat sau/ ca apa mărilor su- numai plictiseala încolonării vîrstelor fului, a energiei unei explozii care se pe- dului în iulie, august -/ cînd spui distanţă unui „sceptic mîntuit„ pe un traiect cu trece aproape mereu pe malul apelor, în vezi un fel de prăpastie/ cenuşie, albas- final previzibil, ci în trăirea lacomă a vieţii preajma universului acvatic: acolo, pe tră-cenuşie, cu luciri metalice./ În depăr- din subpămînt şi de deasupra, în frea- orice mal şi pe toate ţărmurile, marea tre- tare întrevezi cuiburi de pescăruşi,/ mătul viu al (re)începutului: „La şapte- smochini răsuciţi şi plini de rod, măslini,/ sprezece ani ai simţit/ prima oară că viața rodii, roşcovi zîmbitori. Și pămîntul acela/ începe,/ apoi la douăzeci şi trei. Și încă o alungit, parcă întins de la capete,/ greu dată/ la rotunzii ani treizeci./ Și iarăşi la plutind între cele două mări.../ Și nu, treizeci şi trei, cifră încercată/ pentru cei acum nu este insula! E cuvîntul acela,/ rămaşi fără pată./ Iar la patruzeci şi cinci, născut din consistenţa sa vaporoasă,/ Cu ai fost absolut sigur/ că viaţa ta începe sprijinul unui prefix aproape obscen./ Și deodată./ Apoi, a coborît liniştea albă/ în acolo mereu m-am simţit stingher/ şi trup, a coborît şi în suflet,/ ca într-o cate- n-am jucat scena balconului, deşi/ de iz- drală veche, pustie,/ vreme de exact zece vorul piesei eram mult mai aproape./ Și ani,/ zece ani de caldă melancolie./ Și a tot între ape, şi tot între ape!„, scrie poe- bătut clopotul în turlă/ şi ai aflat astfel că tul în Pămînt şi ape. O viziune): depar- viaţa începe -/ şi nu va sfîrşi aici, nicio- tele figurează, ca peste tot în poezia lui dată, niciunde,/ pentru că e mereu nesă- Liviu Antonesei, insula albă din Sud şi co- tulă./ Cîtă vreme gîndul tău o pătrunde,/ liba de stuf de la harbuzăria „ascunsă-n cîtă vreme trupul meu nu se-ascunde/ în lanuri de porumb“,din Nord. Departele e plictiseala trecerii, în secunde“ (Viaţa în- al unei fiinţe solare, căutînd lumina, viaţa, cepe la cincizeci şi cinci de ani) ;„Prima înaltul, asemeni cărăbuşilor, vişinilor, ci- zi a delfinului a început minunat -/ cu reşilor, zarzărului cu mugurii plesnind din paşi lenţi în urma unei femei înalte,/ cu cere spre locul unde se duc toate e, în Primăvara. un triptic..., trecînd pe lîngă siluetă neverosimil de frumoasă.../ Nu fapt, renaştere, într-un început repetat, ciorchinii salcîmilor în floare, lîngă trun- trebuia să-i privesc faţa! Oroare,/ spaimă obsesiv căutat:„Nu contează dacă e Nilul, chiul răchitei„unde vîntul e moale şi cli- şi cutremurare - nu de la natură,/ ci de la Dunărea/ sau oricare altă apă - viaţa ex- pocitul e leneş“, punînd hălci de timp snopul de belciuge ieşind de peste tot./ plodează/ pe orice mal şi pe toate ţăr- împreună, în zborul porumbeilor albi, Dar nimeni nu e îndestulat cu ceea ce murile,/ dulci sau sărate, nu contează.../ imagini fosforescente, luminoase ale vede,/ cu ceea ce are, doreşte mereu mai Și undeva în memorie, departe,/ ca prin unui complex simbolic ascensional, în- mult,/ şi mai mult, şi mai mult./ Universul ceaţă, de dinaintea marelui/ cutremur de chipuind un fluviu nesfîrşit lîngă cactuşii şi-a revenit pînă la urmă -/ soare nebiruit acum patruzeci de ani,/ sosind ca prin tu- care înfloresc a treia oară în balconul de de scamele albe de pe cer/ şi de vîntul neluri ruinate,/ printre ziduri din care-au sticlă din Orfanii lumii, făcînd fuziunea fluierînd lin printre sălcii./ Și apa albastră rămas fierăstraie,/ întrebarea lui Eugen, fiinţei interioare cu preajma înnobilată şi răcoroasă, cum/ nu va fi fost la începu- naivă, copilărească/ şi cu totul tulbură- de„franjuri sîngerii“, în ritmul reîntâlnirii turi - ale lumii,/ ale mele -, dar eu urmă- toare:/ Poate să apară un Proust, un Rim- soarelui, alături de„fraţii“ Ungaretti şi Ka- resc mereu şi mereu/ reînceputul„ (Învă- baud,/ pe malurile nămolosului Bahlui/ vafis: fiecare pleacă în cartea lui, ducînd ţături de la delfin. Duo). E, mai întîi, pal- sau doar pe cele iubite de zei ale Senei?/ cu sine misterul poeziei care îşi caută pitul vieții în eros, fiinţa şi poezia refor- Și unde e Eugen? Unde Mihai, undeVal?/ poetul aşa cum frunza îşi caută creanga mulîndu-se mereu prin forţa fantasmei Unde sînt craii eleganţi şi ţanţoşi/ ai ne- de pe care să cadă toamna, cînd se duc care declanşează mecanismul imagina- însemnatei noastre aşezări?/ S-au dus şi cocorii sau cum lacrima îşi caută ochiul rului; femeia înaltă, cu siluetă neverosimil ei unde trec toate/ numai apa rămîne care s-o plîngă ori cum aripa îşi caută pa- de frumoasă, Monika,„perfectă, înaltă, cu mereu!/ Cu voia sau fără voia noastră...“ sărea pe care s-o zboare:„Cine spune că picioarele/ ca două rachete interplane- (Nu contează...). va scrie o poezie/ minte neruşinat sau nu 52 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

ştie ce spune/ poezia te caută, vine de calea singurătăţii, dar şi sentimentul cald undeva/ din adîncul tău şi al lumii,/ ca o al nesfîrşitului: „Nu pot spune cuvîntul engramă metamorfozată de vreme -/ sfîrșit și nu contează/ despre ce este dacă eşti atent, o prinzi în abila capcană/ vorba, fără teamă, fără un cutremur/ a cuvintelor tale, venite şi ele/ nici nu ştii venit de undeva din adîncul fiinţei, al tru- de unde. Și nimeni nu ştie!/ Dacă nu eşti pului -/ mă perplexează ca şi cum n-ar atent, îţi scapă printre degete,/ o pierzi, exista decît doar/ proaspetele începuturi dispare ca şi cum/ nici n-ar fi fost în ne- care atît îmi plac.../ Călătoria e încă la în- anunţata vizită,/ se întoarce de unde-a ceput, de mai mulţi ani/ decît îmi pot venit sau nimereşte pe altul, mai noro- aduce aminte. Și sub măslinul înalt/din cos.../ Asta nu e poezia de aseară, aceea patio, sub pinul oblic şi asimetric,/ lîngă a fugit,/ e poezia despre poezia pierdută tufele cu flori roşii, galbene, portocalii/ şi aseară./ Nu, nu îi ţine locul, poezia nu frunzele din cel mai viu verde de pe este nicicum/ o cafea cu înlocuitori, un lume,/ sînt cuprins de sentimentul cald surogat,/ este numai regretul, este um- al nesfîrşitului,/ un fel de deplasare spre bra înşelătoare/ a unui regret fără leac...“ roşu a lumii, a mea,/ o explozie care tin- (Cine spune...). de - şi nu le poate atinge! -/ spre malu- Prin a doua secţiune a volumului, Po- rile eternităţii. Un vînt răcoros,/ o briză vești filosofice cretane din A.D.2017, atît de uşoară îmi mîngîie pielea arsă!“ Când Liviu Antonesei continuă explorarea si- (13) Spaţiul de identificare este, în poe- nelui şi aventura vieţii care palpită, sub zia din ultimii ani a lui Liviu Antonesei, coaja plictiselii, pe axa Nord-Sud; Po- patria insulară. Creta, cu neliniştita aş- uităm să vești filosofice cretane şi alte poezii teptare a vieţii fără de capăt, sub stele din insule (2012), un taur în vitrina de fără număr, sub soare, de unde se vede piatră (2013) şi Poemele din zorii lepra care surpă chipul celeilalte patrii, fim vii amurgului (2016) sînt bornele biblio- din Hiperboreea: aici şi acolo, Sudul şi iziunea şi temele poemelor grafice ale unei experienţa lirice de ex- Nordul, în sfîşierea lăuntrului: „De aici, din cea mai recentă carte a cepţie. Ca şi în cărţile precedente, în Și din patria mea insulară, se vede mai lui Cassian Maria Spiridon, întunericul nu a cuprins-o..., Nordul e bine/ lepra care surpă chipul celeilalte VCu gîndiri şi cu imagini al suferinţei, indiscreţiei, supărărilor şi in- patrii - vermina/ care-i urcă pe obraz din- (Editura Cartea Românească, 2018), se vidiei aspre, un loc unde bîntuie nostal- spre trupul inflamat/ de viruşii neobosiţi adună în figura tutelară a înţeleptului, dar trecătorului Heraclit, (pe)trecerea giile şi stăpîneşte frigul şi în care erupe ai lăcomiei şi nepăsării.../ De aici, de sub timpului şi a vremii fiinţei fixîndu-se în ura, nămolul greu şi pucioasa;„O erupţie soarele ars al amiezii,/ văd asfinţitul de parabola apei pîrîului, niciodată aceeaşi, de ură, nămol greu şi pucioasă,/ venită acolo ca o plagă supurîndă,/ niciodată călcată de alte şi alte picioare: „aşterne dinspre nord, m-a tulburat o clipă,/ m-a închisă, ca un izvor al răului./ Și aş vrea pat din gunoiul proaspăt de grajd/ se în- aruncat într-o scurtă stupoare. Apoi,/ m- să plîng pentru patria mea,/ dar lacrimile tinde cît este de lung/ înţeleptul/ să-şi am trezit brusc senin - nu. Nu m-am au zburat în cele patru colţuri./ Și aş vrea vindece neînţelesele boli/ se curăţă în înşelat/ în ce-l priveşte pe om, dar poate să urlu, ca pe vremuri, împotriva leprei,/ apa pîrîului rece/ niciodată aceeaşi/ căl- fi şi femeie!/ În splendoarea soarelui, cu dar strigătul se opreşte în epiglotă./ Şi aş cată de alte şi alte picioare/ în umbra tre- foşnetul valurilor/ născînd ecouri în vrea, ca într-o magie inversă,/ să rîd în cătorilor zei/ locuitor al Efesului/ iubit al urechi, cu briza legănînd/ trupul ca pe o sălbatice hohote, dar rîsul/ a împietrit Sophiei/ penaţii îi sînt sprijinitori/ lui He- frunză, chipul încreţit al lui V,/ de la pri- definitiv, ca un delfin împăiat./ Un gînd raclit trecătorul“ (ta panta rhei). Mai mul pahar pînă la ultima suflare./ Şi, în fugar către anticorpi - numai atît,/ leac mult încă, acest poem deschide prima sfîrşit, înţeleg şi o milă cumplită/ îmi taie nu mai există - nici înăuntru, nici în secvenţă a volumului, fusul încrestat, răsuflarea de parcă mi s-ar apăsa/ cu pu- afară./ Ce la vi, cum scrie pe fruntea ba- lirica lui Cassian Maria Spiridon întîlnind, tere o pernă pe faţă.../ Iar acolo, dincolo, rului/ de lîngă gelateria italiană Wienna! în orizontul mito-poetic românesc, sim- cum spun poeţii,/ poate va fi găsit Aici,/ nu în patria mea dureroasă şi tristă bolul puternic al fusului, folosit de Ursi- liniştea după care alerga/ peste dealuri, -/ şi poate chiar asta este, lunga agonie toare pentru a toarce destinul omului, de la un sat la altul,/ de la o durere la altă sosită/ din diabolicul asediu venit din- tăind firul vieţii în momentul pe care ele durere - ca un fulger/ fugind de cumplita lăuntru…„ (14). îl consideră potrivit; simbol al trecerii străfulgerare!“, se spune în a şasea po- Urmînd calea descrisă în cărţile anilor vieţii, fusul încrestat e răbojul timpului, veste cretană A(nno) D(omini) 2017. Din- 2012, 2013, și 2016 și explorînd pînă la în mişcarea sa uniformă antrenînd me- colo, Sudul e al victoriei soarelui şi al capăt ceea ce Al. Cistelecan numeşte canismul lumii şi fiinţei căreia i se trec pe nopţii marilor ceremonii ale cărnii, al ti- drama solitudinii. Liviu Antonesei conti- răboj zilele trecute şi cele rămase pînă la nereţii regăsite cu seva pulsînd în„straş- nuă, şi în Și întunericul nu a cuprins-o..., marea trecere: „nimic nu dă semne/ că nice clipe“, locul unui transfer tăcut de aventura poeziei şi povestea cretană a ceva va fi să rămînă/ din caierele nopţii/ energie dinspre adîncurile mării înspre vieţii unui poet a cărui stea lunecă, seară se torc toate/ pe fusul încrestat al orelor adîncul fiinţei care învaţă de la cei vechi de seară, de la Sud către Nord. III / tăiat din arborele vieţii/ tristeţea e gata 53 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

să reverse/ din pahare/ destinul te adună/ lui lui Heraclit, pădurea Letea de pe patul către „portul plin de iluzii“ ori în peisaje în palma-i obosită/ ca o consolare/ acum de nisip şi dune înalte, cu caii sălbatici şi de început de lume, unde„sălăşluieşte în- vom face zgomot/ în fapt pentru nimic/ copacii contorsionaţi, lîngă nuferii „plini ceputul“,aşteptînd ivirea„hulubilor vesti- doar către smintirea de inimi amorfe/ și de vigoare“ şi întinsele cîmpii de plauri tori“,cei care l-au îmbărbătat pe Noe, care minţi încremenite/ spre trezirea/ trupului din locul unde Dunărea se prăbuşește în vor fi adus Buna Vestire a naşterii Mîntui- în care duhul îşi are adăpost/ loviţi tim- Mare, evocă, într-o bizară acustică, rîul torului şi care vor fi vegheat botezul Său panele/ să nu se mai audă/ ce-a fost să fie Lethe, al uitării patimilor omeneşti şi al în Iordan, călătoria capătă sens, iese din şi n-a fost/ e zgomotul de roţi/ pe şine/ trecerii în lumea umbrelor, Biserica Uspe- imaginar pentru a ţinti „ţara de stînci în sacadat/ ca glonţul slobozit/ din arme au- nia din Botoşani e a botezului lui Emi- mişcare“ a Muntelui Athos: drumul poe- tomate“ (fusul încrestat). Imagine a„scă- nescu, dar şi a recitalului unui poet de azi, tului e un pelerinaj pentru că aici, ca altă- rii împărăteşti“ a lui Iacob, pe care sufletul poate, Mihai Ursachi, pentrtu ca o nuntă, dată pe Muntele Tabor, poate (re)începe urcă cu îngerii „pe spinările iubirii“ spre în care„muzicanţii/ suflă somnambulic în lucrarea apostolică a (re)construirii lumii: boltă, după ce va fi trăit stările efemerei surle/ bat cu lent oare din chimvale“, să „între măslini/ şi ape ce cotropesc stînci sale existenţe, „omidă/ crisalidă/ fluture amintească nunta din Cana Galileii, „cu în risipire/ c-o umedă vale dominată de plin de culoare“,fusul încrestat păstrează vinul cel bun“. Geografia interioară din frunzele în gri/ ale livezilor/ pe pante/ în pe răbojul său„amintirea trecerii şi petre- poezia lui Cassian Maria Spiridon, cu Sa- rigoare/ la pas cu fiul/ întru Dumnezeu cerii între muritori„, rostogoleşte anotim- grada Familia, Agia Sofia, Muntele Athos, călătorim/ sunt ziduri în ruină/ şi chipa- purile pînă la „îngheţul din urmă“, mă- Cana Galileii, introduce lirica sentimentu- roşi/ verzi lumînări pînă la cer/ cu îndrăz- surînd viaţa în căderea şi stingerea Per- lui religios, prezentă şi în cărţile ante- neală/ Te caută pe Tine/ din loc în loc/ seidelor;„sînt stele care cad/ se sting/ me- rioare, O săgeată îmbrăcată în roşu şi punctate de olane roşii/ au adăpost mo- teoriţi de-o clipă/ ce ne măsoară viaţa/ ce Poeme în balans, mult mai bine articu- nahii/ o linişte aproape imaterială/ te cu- ne cuprind/ în lunga lor călătorie/ din cer lată în Cu gîndiri şi cu imagini; nu e o prinde/ c-un braţ molatic/ de maică către planeta/ care le aşteaptă strălucirea/ poezie de amvon, ci una a comuniunii în îngăduitoare/ sub soarele-n risipă/ şi vine privegherii secunda prăbuşirii/ agonia ar- gînd cu Dumnezeu şi, deopotrivă, cu pe prundiș/ din nou răcoarea primăverii/ zătoare/ în noaptea senină de vară/ bo- mulţimea celor care aşteaptă„cuminecă- rostogolită din crestele albite/ încă/ gată în greieri/ vezi şi iar vezi/ însoţit de tura“. spre-un alt ţinut/ ne-ndeamnă anotim- iubire/ cum stele pe rînd/ se duc şi se Drumurile lui Cassian Maria Spiridon pul/ cu turlele ce tot în depărtare strălu- duc“ (Perseidele). Pe această dimen- din acest volum figurează, în fond, o că- cesc/ urcăm şi coborîm/ tărîm după siune a lirismului său, Cassian Maria Spiri- lătorie apostolică, în sensul invers decît tărîm/ dintr-o lumină-n alta/ de Maica don ajunge la ceea ce Romul Munteanu, cel ştiut, plecînd de la locurile sfinte vă- Păstoriţa îndrumaţi/ urcăm/ e Athos/ într-un comentariu rezervat primelor zute azi spre origine, înspre apa Iordanu- MunteleTabor/ cu rugu-i de flacără ce nu cărţi ale poetului, numea„percepţia pro- lui unde Mîntuitorul a primit Botezul:„sînt te arde“ (spre schit). fundă a tragicului existenţial“ . drumuri verzi/ hotare bine înzidite/ pă- Pe drumul inițierii, spre „oceanul de Cîteva poeme din sumarul volumului mînt din pietre şi podzol/ şi pepiniere de lacrimi al Iordanului“ şi spre schiturile pe - degete cercetătoare pe inima lui măslini/ deşi nici un Apostol/ n-a călcat Muntele Athos, călătorul pe o corabie cu Dumnezeu, peste iarba verde, Agia tărîmul/ cuprins ca-ntr-un inel de ape/ catarge întunecate sau pe un pescador Sofia, fiu și tată, răbojul celor fără eşti gata să călătorești spre un Iordan im- „cu o singură pînză“ se însoţeşte cu iubi- nume, ziduri vechi, ca în terţinele dan- aginar/ ce-ţi pare/ cu cît înaintezi/ tot mai rea; dacă rătăcirea în pustie era sub„pa- teşti, printre nuferi, biciclistul de la Bi- posibil/ lumina-i galbenă/ ca dintre bul- trafirul norilor“,în întuneric şi încremenire, serica uspenia, la Cana Galileii - pot gări izvodită/ sub strălucirea amiezei/ ce drumul în însoţirea erosului al noilor lăsa impresia unui jurnal liric de călătorie, ne-ngăduie/ în drumul nostru fără ţintă/ vechi Adam şi Eva („suntem împreună/ numai că locurile văzute sînt, în fapt, re- avem la capăt nesfîrşită/ ca ochiul ce ne Evă şi Adam“, scrie poetul) se împlineşte lansatori ai poeziei, (re)construiesc o geo- priveghează/ întinderea de ape„ (nici un sub„patrafirul luminii“, al noului botez și grafie interioară, constituind ceea ce aş Apostol), Dintre„pepiniere de măslini„ şi al tainei cununiei:„te cuprinde întreagă/ numi o constelaţie simbolică: la Barce- de pe „stîncăria balcanică“,călătorul„prin- cămaşa de mire/ uşure peste sînii înălţaţi/ lona, poetul culege lumini„din turnurile tre pustiuri/ în umbră de sărmane schi- cu îndrăgire/ eşti protejată/ de pînza în toate ale Sagradei/ degete cercetătoare/ turi/ şi închinate mănăstiri“ caută„albele inele de aur/ te mişti/ ca un nufăr pe un- pe inima lui Dumnezeu“, pe coamele porţi“ pentru a reinventa timpul Genezei, dele apei/ larg e patrafirul luminii/ în care munţilor din Sudul grec, între„ionice va- cînd „netocmite şi nevăzute se aflau se scaldă/ trupul tău tînăr/ intrat în luri“,sub„cerul sofianic“ al„spaţiului sfînt“ toane“. Călătoria apostolică, săvîrşită toamna tîrzie/ mîinile tale frămîntă/ alua- din Agia Sofia se află matricea fiinţei în- mereu pe o corabie cu întunecate ca- tul clipelor/ dau formă/ în platoşa iubirii/ seşi, în„ţara de stînci“ a Muntelui Athos, targe, cum se intitulează a doua secvenţă cămăşii albe de in“(dau formă).Trăind cu asemeni Muntelui Tabor, timpul e sus- a volumului e calea iniţierii şi, totodată, a neantul la uşă„cum ai trăi ceas de ceas/ pendat în viziunea unei noi geneze,„sub regăsirii sinelui pentru că, iată, rătăcirea alături de un tigru flămînd şi costeliv“, în pelerina Maicii Prodromiţa“,zidurile vechi prin pustie, explorînd lumea încremenită, vremuri„fără miluire“,Cassian Maria Spiri- de pe malurile Bosforului recheamă isto- cea „fără Înălţare“ şi drumul corabiei pe don scrie în Cu gîndiri și cu imagini (şi) o ria„toarsă“ pe fusul încrestat între vremea întinderea de ape,„precum Iisus“,(re)con- admirabilă poezie de îndreptare pe calea lui Athanasios Basileus şi aceea a lui Iusti- stituie drumul de la tine la tine, cum cea bună a Damascului. (I.H.) nian, Cerna„înnoptată“ e asemeni pîrîu- spune poetul; spre„un Iordan imaginar“, III 54 Roman Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Romanul ca simfonie AnA dobre

n roman ca o simfonie, aces- o facă inteligibilă. Procesul de creație este, ta este noul roman al lui Dan de fapt, un proces de clarificare în care au- Miron, Ascultă muzica. Con- torul, stăpân unic al universului pe care îl Utrapunctul, tehnică presupu- creează, se dumirește prin alții, prin per- nând suprapunerea unor linii melodice sonajele sale, prin îndoielile, temerile, prin diferite, tinzând, însă, spre unitate, fuga, iubirile sale, asupra triplului raport cu sine, ca un ecou, acompaniat de muzica esto- formă muzicală polifonică, sunt asociate cu lumea, cu universul. Ficțiune și non- tianului Arvo Pärt, un laitmotiv obsedant și subordonate construcției epice într-un ficțiune sunt domenii complementare, al romanului, Spiegel im Spiegel, putând fi roman care aspiră să spună și să facă totul: autorul putându-se refugia într-una sau considerat un contrapunct extraepic. histoire și discours, roman și metaroman, într-alta, în funcție de exigențele sale, dar Ascultă muzica de Dan Miron ar fi dublă narațiune, planul real fiind dublat și de imponderabilele și inefabilele exis- putut fi un roman despre ciocoiul nou din permanent de unul al semnificațiilor, din tenței, existență pe care tinde să o trans- zilele noastre cu Mercedes sau BMW și cu care se poate deduce un adevăr personal forme în poveste. n diplome care să-i acopere goliciunea in- artistic și, deci, subiectiv, despre roman, Deși evoluează în planuri existențiale telectuală și care folosește politica drept definit în prealabil drept „o sumă de diferite, trăind, totuși, în același timp is- scară a parvenirii. Până la un punct, ro- povești și de personaje, în care autorul in- toric – finalul secolului al XX-lea, conți- manul este și aceasta, adică o critică edul- tervine adesea, sub pretextul destinului nând fapte din România anului 1989, corată a realității mundane, dar dincolo de sau al hazardului”,și despre viață –„o fugă prelungind desenele pe pânza vremii acest punct este mult mai mult. permanentă după ceva sau cineva, fără până la alegerile din 1996, apoi spre anul Dan Miron a ales să spună credibil epic nicio regulă”. 2000, cei trei au o fugă comună, intonând o poveste cu destine circumscrise unui Cu aceste precizări și clarificări pe care pe trei voci, fiecare în felul său, aria iubirii, timp istoric, dându-i caracterul polifonic Dan Miron le simte ca fiind necesare, artis- atrași de o femeie misterioasă, un fel de pentru a uni în imaginarul propriu liniile tul din el fiind dublat de un interesant teo- rusoaică à la Gib I. Mihăescu, cei trei nonficțiunii și ale ficțiunii, ale vieții și ale retician, reflex al aptitudinii comprehen- părând a fi variațiuni pe patern-ul locote- creației. O sugestie a acestei intersectări sive pentru filosofie, opinii despre scrii- nentului Ragaiac. Totuși, Dan Miron nu de linii, de contrapunct și fugă, apare în tură, creație, raportul dintre creator și este un epigon, tema lui se atinge fugitiv planul auctorial:„Toate poveștile se înde- creație, fiind presărate pe tot parcursul ro- de tema romanului lui Gib I. Mihăescu, părtează de adevăr prin simplul act al is- manului, așa cum fac copiii în povești povestea complicându-se la el în inge- torisirii, naratorul fiind o instanță defor- pentru a nu uita drumul de întoarcere, ro- nioase planuri narative care presupun matoare, dacă nu chiar falsificatoare, da- manul Ascultă muzica își poate urma pro- construcții epice, în care roamnul se întâl- rămite o poveste cu un scriitor (aproape?) priul destin. Un motiv redundant este și nește cu metaromanul. ratat și o (fostă?) prostituată, care pleacă acesta: habent sua fata libelli, așa cum oa- Femeia visată de cei trei, amestec de din start cu o doză mare de neverosimil, menii își au destinul lor. lumini și umbre, un nufăr crescut pe mo- ca să nu mai vorbim de final...” Trei destine – Emil,„filosoful de pe Lip- cirla social-politică a realității românești Dublat de un plan insidios al semnifi- scani”, tipul intelectualului ratat, Tiberiu, contemporane, dispusă la concesii, este cațiilor, căci particularul este ridicat la aspirantul al gloria literaturii, după o fixată într-un tipar al extremelor mona- nivelul unui general simbolic, Ascultă scurtă experiență ca speechwirter, per- dice de către Emil, într-un stil frizând bom- muzica relevă și o dimensiune eseistică la sonajul în destinul căruia, mai mult ca în basticul: „Fata Morgana nu e o femeie fel de interesantă ca întrega țesătură de cazul celorlalte, sunt evidente fugile, Alex, obișnuită, e avatarul Frumuseții Eterne, contrapunct și fugi în care viața se întâl- tânărul politician, ilustrând contrapunctic imaginea terestră a Sophiei, chipul mun- nește cu literatura, autorul cu naratorul, un traseu de la ideal la real – alcătuiesc dan al Erosului care atrage ființele la Unu, lăsând impresia unui experiment epic, liniile de contrapunct epic ale roamnului principiul ordonator în lipsa căruia lumea sensul final mergând spre scriitura la două în care se camuflează și un metaroman. nu ar fi decât o natură autotelică și mâini, reflex al unui adevăr subiectiv, con- Tiberiu ar putea fi un alter ego al autoru- haotică”. form căruia scriem și suntem scriși. Mis- lui însuși, dacă nu am pierde din vedere Cu toate aceste reflexii prinse într-o terul cade ca o cortină pe acest final, faptul că fiecare personaj răsfrânge ceva natură haotică, ea, femeia misterioasă, având acordurile tintinnabuli-ești ale din ființa eterică a autorului ca-ntr-un fel rămâne o aspirație pentru Emil și Alex, muzicii lui Arvo Pärt și ecourile nipone ale de lirică a rolurilor,o lirică mascată, fiecare revelându-se lui Tiberiu, păstrând, însă, lui Rashomon, povestirea lui Ryunosuke personaj părând a trage după el o povară evanescența limitelor. Întâlnirea are loc în Akutagawa, transpusă cinematografic de de care Dan Miron tinde să se debaraseze, ficțiune, visul de creație al autorului, dar Akira Kurosawa în celebrul film din 1950, ridicând realul la nivelul semnificațiilor cum contururile se confundă, ficțiunea și purtând, însă, semnătura stilistică a lui prin care această realitate mundană se nonficțiunea fuzionând în imaginarul Dan Miron. transcende, reductibilă la un sens, care să creat de Tiberiu, misterul se prelungește III 55 Roman Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Peripluri spirituale vASile vidicAn

omanul lui Ioan T. Morar, Săr- roman, călătoriile și căutările sale având carea și stabilirea pentru o perioadă în Is- bătoarea Corturilor (Editura invariabil mize spirituale și religioase. De rael a membrilor Grupului. Dar Beni este Polirom, Iași, 2016), oferă citi- cealaltă parte, identificăm abordarea unei singurul care pare să se adapteze spiritual Rtorilor spectacolul amplu și problematici de natură socială, identi- și locului, nu doar noii religii, alături de complex al călătoriilor interioare, iniția- tatea delatorului în perioada comunistă, Traian, cel care își găsește menirea în ar- tice, al căutărilor identitare și spirituale, motivația ascunsă ce poate sta la baza mata israeliană. Este de menționat însă dublate de călătoria prin lume a unui demersului său. Mai mult decât atât, ro- faptul că Israelul este și punctul în care grup de tineri specializați în cântări bise- mancierul surprinde o întreagă filosofie a Grupul începe să se destrame. Fiecare își ricești. Chiar dacă schema narativă este duplicității, a eului camuflat. Iar faptul că găsește un drum propriu, exceptându-l fundamentată pe evenimente reale, așa pe Corneliu, pe care trecutul îl obligă cum susține autorul însuși în debutul într-o oarecare măsură să revină în țară. cărții, este limpede faptul că acest fapt as- Observăm cum iluzia puterii și a libertății pect devine un amănunt mai puțin sem- pe care o sesiza în debutul romanului îl nificativ (în ciuda impresiei de veracitate privează în cele din urmă tocmai de liber- pe care o creează narațiunea în ansam- tate și putere asupra propriului destin. blu) într-o structură beletristică pluriva- Trimiterea din titlul romanului la săr- lentă cum este aceasta. bătoarea iudaică are dublă valență. Pe de Cartea urmărește periplul unui grup o parte, Sukkot este o sărbătoare a recol- de tineri frământați de marile întrebări telor și a recunoștinței, dar ea constituie spirituale, de credință, de conturarea pro- înainte de toate o evocare a călătoriei priei identități în raport cu lumea în care poporului evreu din Egipt în Canaan, cor- trăiesc, cu comunitățile religioase din care turile înălțate cu această ocazie simbo- fac parte, cu ei înșiși în cele din urmă. Abil lizând peregrinarea, provizoratul. Întregul închegată în jurul acestui miez narativ, evantai de semnificații corespunde în povestea este meticulos fragmentată în mare măsură destinului protagoniștilor alte mici scheme narative, având în cen- naratorul vorbește despre un soi de se- romanului lui Ioan T. Morar: căutările în- tru o suită de alte personaje, unele inso- ducție a libertății și a puterii care-l în- frigurate ale acestora, starea de provizo- lite, altele nu, conturându-se însă impre- cearcă pe„turnător”nu are menirea să ni-l rat a existenței lor, peregrinările etc. Iar sia că în această carte nu există personaje apropie în vreun fel, deși sinceritatea ab- pasajul cu care se încheie volumul pri- secundare, ci doar figuri asupra cărora s-a solută a povestașului reprezintă aici un mește noi înțelesuri din această perspec- stăruit doar atât cât a fost nevoie, în vir- element care conferă consistență și far- tivă: „Nu contează dacă rătăcim sau nu. tutea păstrării unei coeziuni compozi- mec narațiunii. La urma urmei, să nu Dumnezeu ne va găsi oriunde îl căutăm.” ționale. uităm că întregul text constituie un soi de (p. 475) Trebuie spus din capul locului că per- mărturisire la cererea liderului grupului, Dar vorbim în cazul acestui roman de sonajul-narator din romanul lui Ioan T. aflat în pragul morții. o narațiune vastă, cu o multitudine de Morar nu este unul cu care cititorul se va Dincolo de hățișurile sociale ale ora- paliere fin imbricate și minuțios am- identifica în mod facil. Iar aspectul acesta șului de provincie din perioada comu- plasate într-un angrenaj polivalent. Pe este relevat încă din debutul poveștii.„Nu nistă, de trecerea protagoniștilor de la o fondul straturilor și substraturile ideolo- un șarpe am crescut la sân, cum zice biserică la alta, nealterată până la final gice cu profunzimi ce pot stârni medi- Scriptura, ci doi. Frica și trufia. Încercând rămâne dorința acestora de a descoperi tația, micropoveștile expuse pot fi reluate, să privesc înapoi cu înțelegere, nici nu pot contextul religios care să ofere, măcar completate, suprapuse, dirijate în așa fel spune clar ce m-a împins să colaborez cu parțial, răspunsuri la întrebările care îi încât să se reverse în matca narațiunii Securitatea, frica sau trufia? Frica să nu frământă. În fond, acestei fervori spiri- cadru, cea care dă ritmul și tonusul lec- mă toarne altcineva pe mine ori senti- tuale, acestei căutări permanente a ade- turii. Întâlnim de asemenea pasaje me- mentul că sunt cel mai bun și că eu ar tre- văratei credințe i se datorează migrarea nite să detensioneze relatarea. Fie vreo bui să conduc grupul de muzică din de la baptiști la penticostali, la adventiști, glumă bine plasată din replica vreunui biserică sau, măcar informal, trupa de convertirea la mozaism, pentru ca, în cele personaj, fie vreun unghi șăgalnic din tineri din jurul lui Jac?”(p. 11) din urmă, exceptându-l pe Beni, doi din- care naratorul redă ceea ce se petrece, Sunt semnalate aici două aspecte tre liderii grupului să pună bazele unei evidențiind absurdul sau comicul unor esențiale în decodarea mesajului larg al noi biserici cu îndreptări iudeo-creștine. situații, toate acestea decomprimă tensi- narațiunii. Mai întâi, este vorba de trimi- În acest sens, călătoriilor interioare le unea narativă, asigurându-i fluența. terea la Scriptură, povestea Grupului din corespunde, după cum spuneam, ple- III 56 Cartea de critic[ Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Seducţia clasicilor și deliciile lecturii AnA dobre

ncitantă și deconcertantă, în același timp, cartea lui această carte) implică fascinația, Ștefan Ion Ghilimescu Ștefan Ion Ghilimescu, Seducția clasicilor, Editura tratează în cel mai pur stil esistic aspecte ale operei într-o Limes, Cluj-Napoca, 2018. Incitantă pentru muzica manieră în care principalul ingredient îl constituie captarea Iideilor, pentru amănuntul biografic introdus în inter- atenției, acesteia adăugându-i și un suspans conținut încă din pretare, pentru noutatea unor aspecte și originalitatea tratării, titlu și menținut pe parcursul discursului critic prin detalii deconcertantă prin absența unei construcții la nivelul delicioase. Iată câteva exemple de astfel de titluri cu cârlig ansamblului, și a unei stucturi la nivelul unor texte în care pentru amatorul de senzațional: Maimuța lui Voltaire, Comedia coerența ideilor lasă loc prolixității. franceză și borforii lui Molière, A fost iubit sau nu Stendhal?, Eseul dedicat lui Patrick Modiano, Modiano, miza în lite- Papagali, artă și minciuni. ratură și Premiul Nobel, de exemplu, începe cu fixarea pro- Aceste plusuri care vin din intelectualitatea autentică a filului scriitorului nobeliat în 2014, continuă cu considerații lui Ștefan Ion Ghilimescu, om de arte, cu o cultură impresio- legate de acordarea Nobelului și se încheie cu nantă, sunt contacarate, uneori, de stilul con- demonizarea lui Mircea Horia Simionescu! De fuz, neglijent, evident în construcții frastice la problema și obsesia Premiului Nobel în/ ample cu o mulțume de apozitive care în loc să pentru literatura română la comentarea clarifice au un efect contrar. Un exemplu: motivării juriului și până la a aminti, reflex al „Despre originea și strămoșii Contesei de unei idiosincrazii de care nu se poate elibera, Noailles s-a spus, cu siguranță totul. Se știe o intervenție din România literară (1976) a lui bine, nu încape îndoială, că era fiica lui Grigore Mircea Horia Simionescu despre rolul nara- Brâncoveanu, unul dintre cei șapte copii ai țiunii în epica momentului, înlănțuirea ideilor domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu cu este incoerentă, în afara principiilor de alcă- Zoe Mavrocordat – adoptată Brâncoveanu – și tuire a unui text: coerența și coeziunea. Așa se ai Ralucăi Musuruș, de origine greacă, fiica lui face că un eseu despre Patrick Modiano se Musuruș-Pașa, ambasadorul Turciei la Londra încheie cu un fragment dintr-o scrisoare a lui prin 1850, și al Anei Vogoride, reputată pia- MHS (probă peremptorie a lipsei de talent a nistă, apreciată, între alții, și de Ignacy Pa- autorului Ingeniosului bine temperat...) adre- derewski, celebru muzician polonez care în sată, în 1998, lui Pavel Chihaia!... 1919 a devenit chiar prim-ministru al țării sale.” Dincolo de aceste neajunsuri, explicabile (cf. p. 72). mai mult prin idiosincraziile autorului decât prin capacitatea Grație intelectualității sale și gustului pentru estetic, sa de a construi eșafodaje de idei, eseurile au tensiune Ștefan Ion Ghilimescu alege să ilustreze originalitatea unui ideatică, relevă plăcerea de a citi în cheie modernă literatura scriitor – G. García Márquez, prin citate reprezentative care-i clasicilor. Eseistul se lasă sedus de personalități ce străbat pun în evidență gândirea și originalitatea. Vorbind despre veacurile – Ovidiu, Aulus Gelius, Dante Alighieri, Molière, tema povestirii (temă care-l preocupa și pe Marin Preda, Voltaire, coborând în secolul al XIX-lea cu G. Flaubert, Sten- obsedat până la un punct de tema povestitorului) la García dhal, Al. Dumas- tatăl, Maupassant, apoi, în secolul al XX-lea, Márquez în Vivir para contarla (tradus la noi atât de inspirat cu D’Annunzio, Anna de Noailles, Katherine Mansfield, de Tudora Șandru-Mehedinți, A trăi pentru a-ți povesti viața), el Virginia Woolf, Paul Valéry, Gabriel García Márquez, până în identifică și citează această reflecție:„Viața nu este cea pe care contemporaneitate cu P.Modiano, Michel Houllebecq și Herta ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești și cum ți-o amintești Müller. pentru spre a o povesti”. Pentru a evita conotații nedorite, Ștefan Ion Ghilimescu În viziunea critică a lui Ștefan Ion Ghilimescu, opera se precizează indirect, prin două citate, unul din Petrarca, celălalt amestecă totdeauna cu viața autorului până la confuzia totală din Baudrillard, propria concepție, apropiindu-se, cred, mai a limitelor, încât nu de puține ori, viața unui scriitor ajunge să mult de cel din urmă, pentru care seducția„nu are ca miză atât semene cu opera sa, fiind chiar o operă în sine. dorința”,fiind mai mult„un joc cu dorința”,pe care„nu o neagă Cu plusuri și minusuri, Seducția clasicilor a lui Ștefan Ion și nici nu este opusul ei, dar o pune în joc”. Ghilimescu este o carte interesantă care merită a fi citită până În această perspectivă ludic-modernă în care seducția la final. Micile asperități se topesc și se nivelează în magma (despre care Gabriel Liiceanu a scris un eseu în 2007, Despre fierbinte a pasiunii pentru verbul înalt și pentru adevărul seducție, multe dintre sensuri regăsindu-se și în eseurile din artistic. III 57 Poezie Neuma Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

O sinteză sedimentată rAdu-ilArion MunTeAnu

omniţa Flori Neaga a fost De la primul catren al primului poem, profesoară de limba româ- mostră neostentativă dar decisă de ars nă timp de 37 de ani, dis- poetica, autoarea îşi enunţă limpede ros- Dtinsă, la încheierea carierei tul discursului: didactice, cu Diploma de excelenţă. În ul- Incendiat e cerul nopţii mele timii 4 ani fusese director al şcolii Gala Prin semnul ce-l trimite Dumnezeu Galaction din Roşiorii deVede. Apoi a tre- De dincolo de viaţă şi de moarte cut în branşa jurnalistică, la două publi- O sabie să fie scrisul meu. caţii din acelaşi oraş. Este membră a mai Totuşi, tonul vag lamentativ al restu- multor asociaţii şi fundaţii culturale. Pu- lui poemului În burg e cumva derutant. blică versuri din ultimul an de facultate Pe baza a ceea ce citisem (noi, cititorii) în în diferite publicaţii şi e prezentă în nu- prefaţă şi pe coperta a patra – dacă ne meroase antologii poetice. Mai trebuie limitasem la atât, e preferabil să inter- menţionate premiile literare, între 1985 pretăm aparenta undă telenovelistică şi 2014. Are, până acum, 4 volume de drept parodie vag polemică. Altfel im- versuripublicate: Ploaia noptilor acide, pecabilă formal. Rotundă, patru catrene Călător spre crucea Sudului, Muntele din cu sonuri simultan diferite şi aceleaşi. vis, Floarea de lotus. Pentru a finaliza Autoportretul poetic continuă, frag- telegraficul portret auctorial – sintetizat mentar: din capitolul Note bio-bibliografice din Eu sunt soldatul săgetat de moarte Colect,ia volumul la care ne referim – precizăm că Ce-aşteaptă trist, în propriile zale Domniţa e o adăugire pseudonimică (Soldatul, pg. 11) asumată de autoare. ată ... Toamna, ca o fregată (Neuma, Cluj, freg Sunt conchistadorul plecat fără hărţi 2017), e primul din portofoliul acestei a o Lovit între valuri de-ai mării arginţi c Antologie de versuri edituri, pe care-l întâlnesc. Este o antolo- Şi sunt exilatul în pagini de cărţi gie din cele 4 volume publicate. Cum Cu drepturi egale de-a strânge din dinţi. prefaţa – precis-analitică şi sagace, ca de (Conchistadorul, pg. 20) obicei – e semnată de Horia Gârbea, ar fi ... de presupus că acesta ar fi putut oferi Şi, pentru a nu parcurge întregul volum, unele sugestii la selecţie. Capitolele anun dialog invers: tologiei sunt, firesc, în ordinea cronolo- Eu stau de veghe cu Domniţa Neaga gică a volumelor şi chiar de lungimi Şi timpul încrustează forme reci... inegale, volumele mai noi contribuind cu (De veghe, pg. 27) mai multe poeme. În fine, antologia se În selecţia din al doilea volum, găsim termină cu 4 ecouri critice. rostul titlului antologiei. Două catrene Să revenim, pentru o clipă, la prefaţă. fermecătoare, pe care nu le voi cita. Căci Titlul acesteia, La capătul tunelului post- cititorul trebuie momit să caute singur modern, prilejuieşte un scurtissim excurs coperta a patra, ca revendicându-se de poemul intitulat Şitotuşitoamna... la pag. în biografia postmodernismului româ- la tradiţionalism, trezeşte inteligent in- 43. Dar de ce ...ca o fregată? Denumirea nesc, citând numele consacrate ale teo- teresul cititorului care abia acum o des- categoriei de navă militară, păstrată de-a reticienilor termenului. Începând cu nr. coperă pe autoare. Prin interactiunea lungul a cel puţin unui secol şi jumătate, 1-2 al Caietelor critice. Din 1986. Nu e celor 2 termeni teoretic-literari. pentru mai multe generaţii tehnologice, deloc timpul şi locul, într-o cronică de în- Autorul acestei cronici nu şi-a ascuns e preluat de la o specie foarte graţioasă tâmpinare, de a sugera prioritatea lui niciodată preferinta pentru forma clasică de păsări marine. Graţie şi forţă sunt di- Mircea Horia Simionescu, în materie, cel a poeziei. Aceasta, prezentă bine dozată mensiuni intrinseci ale poeziei Domniţei. puţin cu primele sale 2 cărţi, apărute cu în volumul antologic, o reprezintă poate I-am redus numele la pseudonmul asu- mai bine de 15 ani înainte. Oricum rostul cel mai bine pe autoare. Prin tehnica mat. Iată, poezia ei are un parfum de unei astfel de contextualizări a poeziei prosodică de filigran şi adaptarea remar- toamnă. Iată, deci, un titlu simbolic bine autoarei noastre, definită de acelaşi Horia cabilă a discursului ideatic la forma cla- ales. Ba chiar aproape imediat, gestul şi Gârbea, în cartuşul de prezentare de pe sică. simbolul e accentuat: 58 Poezie Neuma Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

E toamnă-n suflet, au plecat cocorii Trăgând în râuri cerul după ei (Promi- siune, pg. 45) Leitmotivul toamnei e presărat pe alocuri, cât să nu fie uitat: Era o toamnă Lutul din care de sfârşit de veac (Hanul, pg. 67, din al treilea volum). Dialogul poetului cu Dumnezeu e o am fost modelaţi temă nu tocmai ubicuă (absentă, de HoriA GârbeA pildă, la douămiişti (dacă termenul e su- portabil) şi mai ales la aceia dintre ei care se autodefinesc ca fracturişti. Nu mai puţin poeţi, de altfel. Tema e pre- zentă la poeţi desigur diferiţi, dar cu un CRISTIAN-LIVIU BURADA anume sentiment comun, ca un abur. Mai rarefiat decât profilele definitorii ale acestora. Nu e cazul să amintesc că le-am mai comentat la alţi poeţi. Rostul cititorului recenzent e doar să încerce a descifra/ decoda funcţia poetică a dialogului respectiv în aceste, de fapt, 4 volume selectate. Quintesenţa sedi- mentată a manifestării poetice a autoarei. Interlocutorul divin e, în lectura proprie, un hibrid sui generis între sinele oetul Cristian-Liviu Burada a poetic, conştiinţa imanentă, mai puţin ajuns într-un moment de bi- accentuat o entitate transcendentă lanț în care are de trecut T[bli\e de lut vorbitor supremă, la urma urmei chiar o oglindă Pproba realizării uei antologii ANTOLOGIE LIRICĂ simbolocă şi, dece nu, însuşi cititorul – de autor care să adune texte reprezen- luat ca martor al tribulaţiilor auctoriale. tative ale unei cariere poetice ce se Dacă nu un adagiu abstract, mai mut întinde pe o durată peste patruzeci de Editura Cluj-Napoca sau mai puţin impersonal. Dar fără note ani. O viață de om, cum se zice. 2018 false. Alcătuirea unui asemenea volum Iarăşi nu e cazul de a relua spectrul (Tăblițe de lut vorbitor, Editura Neuma, asumă cu gesturi de literat experimen- diagnostic al prefaţatorului. Cu care nu 2018) e o încercare dificilă. Poetul are de tat și decis. m-aş putea lua la întrecere în materie. luptat cu nostalgii și e forțat la gesturi În opera sa, rezumată acum într-o Instrumentarul analitic al acestuia e paricide când trebuie să renunțe la ceea antologie destul de cuprinzătoare, Cris- dintr-o generaţie mai sofisticată. Dar nu ce a însemnat formarea sa, la influențele tian-Liviu Burada a oscilat între un fond e nici cazul să-i ignor acest diagnostic. unor maeștri și la multe dintre amintiri. personal de poezie tradțională, refle- Şi nu e deloc o stângăcie să mărturisesc Nu mai puțin, textele recente, mai xivă, uneori marcată de accente mistice că n-am absolut nimic a-l contrazice. apropiate de imaginea sinelui de acum și deschiderea firească spre sensibilitate Poate doar aş adăuga explicit că tonul al autorului, sunt greu de privit cu exi- epocii, cu postmodernismul stăpânitor poetei e unul elegiac. Cu un amestec în- gență și de triat cu acribie. și apartenența lui, ca dat biologic dar și trucâtva original de melancolie şi or- Cristian-Liviu Burada trece cu bine prin mediul cultural fecventat, la post- goliu existenţial. Poeta îşi cunoaşte acest examen grav și profund al con- optzecism. foarte bine locul şi condiţia. Doar i-a de- turării eului său în tușele cele mai preg- Așa s-a construit, prin acumulări de păşit cu 10 ani pe Arghezi şi Mircea nante ale unei durate de lucru de patru abilitate tehnică și prin parcugerea Horia Simionescu (luat ca figură repre- decenii și jumătate. Aceasta se datore- traseului existențial, opera unui poet zentativă a întregului grup de la Târgo- ază poate și formației sale științifice ca original, discret cu sine, îndrăzneț cu vişte) în ce priveşte vârsta debutului în și unui cartezianism intrinsec. Poetul imaginile dar dovedind o cumpănire volum. pendulează încă de la debut, așa cum îl atentă a cuvintelor. Poezia lui Cristian- Să nu încheiem trecerea în revistă a arată aceste pagini, nu puține, adunate Liviu Burada și-a făcut loc pe baze si- acestui bine realizat volum selectiv fără prin vreme, între sentimentalism și o lu- gure, cu o anumită rezervă față de a remarca justeţea comentariilor critice mină rațională puternică. În ultimele teribilism și atentă la nuanțe. Poetul își – unele extrateritoriale – inserate la volume s-a ajuns la un echilibru benefic manifestă pornirile eliberatoare sub finele volumului. al acestor tendințe și poetul, după cum forma unei neîncrederi care solicită se va vedea în cele ce urmează, va face mereu confirmări, probe ale existenței III față provocărilor pe care singur și le transcendentului, cu teama că s-ar 59 Poezie Neuma Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

putea ca el să nu existe: Nimburi de în- supraviețuire ai sensurilor adoptate la putea să colind şi de partea cealaltă a geri până la mine se rostogolesc/ Mustră- alte vârste: Nu mai vine niciun mesager/ acestor abisuri... tor devenind bănuţi de aramă/ Cu chi- Nimeni şi nimic nu se destăinuie/ La momentul unui bilanț semnifica- purile noastre dintâi… Între aureolele în- O întindere de sare peste care trecem tiv, poezia lui Cristian-Liviu Burada se gerești dorite și presimțite și simplele în dirijabile umplute/ Cu tot felul de lucruri prezintă ca un fenomen complex, ca un monede mărunte sub forma cărora ela şi gesturi acum inutile. Golul din dirija- mecanism bine articulat, funcțional și ejung până la noi se consumă, până la bile, ariditatea și infertilitatea peisajului, reprezentativ pentru toate căutările au- urmă, ceea ce este„drama”sau aventura inutilitatea gesaturilor apar mai des în torului. cunoașterii prin poezie a universului poezie. Dar poetul găsește, rațional ca și Nu se poate omite, la final, o reve- conturat de autor. în adâncul ființei sensibile, resurse de rență și autorului ilustrației, reputatul Poemele mai recente poartă și alte optimism și speranță: Palimpsest cu mi- artist Marcel Voinea. îndoieli, întrebări legate de sorții de liarde de vechi semne şi înscrisuri/ Eu aş III

Lumina lecturii u aș fi primul care afirmă că prin critică literară eminente (poezie și proză, cam la paritate) fărîma de origi- se înțelege arta de a admira. Contează, desigur, nalitate, formularea inspirată, versul izbutit. În mod sigur, dece admiră criticul dar și cum o face. Alexandru spre unii dintre autorii aleși de Domnița Neaga se putea scrie NGeorge făcea cîndva într-un eseu strălucitor o drastic, în felul în care unii critici văd, în numele autorilor o analiză a criticii distingînd între două fenomene adesea întîl- galerie de victime sau un insectar. Pierzînd astfel un timp pe nite: o atribuire corectă a valorii, dar pe baza unor argumente care l-ar putea dedica, mai cu folos, capodo-perelor. Autoarea nesusținute de operă și, pe de altă parte, identificarea corectă noastră a ales sensul opus al acestei direcții. Domnița Neaga a trăsăturilor operei, dar un verdict opus celui care ar fi fost ar fi putut să se refere, pentru a-și realiza un autoportret de firesc în urma acestei identificări. critic, la scriitori care țin prim-planul vieții literare dar, dintr-un Domnița Neaga este ferită de oricare dintre aceste posi- impuls meritoriu și singular, s-a cufundat în realitatea pro- bile abateri de la dreapta judecată. Și apoi, ea este o poetă fundă a literaturii, căutînd să descopere ceea ce este demn care scrie eseuri critice, nu un critic literar de profesie. Își per- de evidențiat în scrisul unor autori ocoliți de reflectoare. Chiar mite așadar o selecție a autorilor în funcție de empatie și re- dacă nu a găsit perla, măcar a făcut efortul de a deschide zonanța scrierilor cu propria sensibilitate. scoicile cu empatie, speranță și cu acea luare aminte pe care Articolele critice ale Domniței Neaga din acest volum o merită fiecare act creator. III (Lecturi în lumină, Editura Neuma, 2018) se referă la autori contemporani. Autoarea esteconștientă cămajoritatea căr- ților se situează în zona mijlocie a graficului valorii. Totuși ea colectia arcadia observă cu simpatie că există scriitori talentaţi care îşi văd de lucru, care îşi editează cu decenţă cărţile, în ciuda vicisitu- dinilor vieţii. Că nu sunt citiţi, că nu li se vând cărţile, că există DOMNIȚANEAGA oraşe în care librăriile au dispărut, asta este o altă poveste! Domnița Neaga își propune tocmai să pună în lumină, pe cît se poate, în diferite reviste în care a publicat și publică, paginile izbutite ale unor cărți peste care se trece de obicei în fugă. Nu am pretenţia că sunt un critic literar, ci doar un poet, un profesor de limba şi literatura română care scrie despre ceea ce citeşte şi îi place. Iată o auto-caracterizare foarte exactă. L Unii dintre autorii la care se referă Domnița Neaga au cunoscut succesul și numele lor spun destul de mult cititorilor avizați: regretatul Gh. Stroe, Rodian Drăgoi, Marin Co- dreanu, Elena Ștefănescu, Constantin T. Ciubotaru. Alții intră în categoria vastă a celor de care „parcă am auzit”. Unii, sînt, L ecturi ) chiar pentru autorul acestor rînduri, în principiu conectat la actualitatea literară, deplin necunoscuți. Și așa ar fi rămas în lumina dacă Domnița Neaga nu ar fi făcut efortul de a-i extrage,

măcar pentru o clipă, din anonimat. Editura NEUMA Este o operație delicată și onorabilă aceea prin care o Cluj-Napoca poetă arată răbdare și interes, căutînd în scrieri nu neapărat 2018 60 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Obsesia timpului niculinA oPreA

rofesorul și cercetătorul Dan meile/ i-am obișnuit și pe ei/ (lor le place P. McAdams, de la Universi- Gauguin)// Orice femeie normală s-ar/ tateaNorthwestern din Statele termina cu bine/ (nu într-o coadă de peș- PUnite, a explicat existența te)/ Solzii mei le rămân mult/ timp lipiți celor trei ,,trepte“ (actor, agent și autor) de creier.“ (Femeia peşte ) prin care un om poate deveni ,,desă- Spirit sensibil, încrezător în propria sa vârșit“. Floarea Țuțuianu, graficiană și putere creatoare, Floarea Țuțuianu scrie neștire partea nevăzută a lucrurilor/ (un poetă, a debutat literar la vârsta matu- cu o lejeritate demnă de admirat, poe- dumnezeu ce nu se lasă văzut)/ Păsările rității,în1995(născută la 5 august 1953 în mele ei sunt asemenea unor bucăți des- cerului și crinii/ (care nu seamănă și nici localitatea Slobozia Moară, județul Dâm- prinse dintr-un puzzle al vieții, așezate cu se ostenesc)// De plictiseală sânii mei bovița) atunci când, din punct de vedere suficientă inteligență artistică în textul cască și mestecă gumă// Lenea e partea psihologic, instabilitatea emoțională este poetic. Fără a evita culoarele labirintice aceea divină/ care mă copleșește și-i dă- diminuată considerabil. Despre primele ale sufletului, poeta merge mai departe ruiesc totul/ Sexul nu mai tresare (semn două trepte amintite de crcetătorul Dan aglomerând voit aceste culoare, cu stări de răsfăţ)/Textul nu mai zvâncește (semn P. McAdams în lucrarea sa, nu am cunoș- afective de diferite tipuri, reușind să șo- de dezvăţ)/ Numai nimicul mai are că- tință că poeta ar fi avut vreun numitor cheze cititorul. Nu cred că autoarea, atât tare// Din depărtare poezia-mi flutură comun cu ele, despre ultima treaptă pot ca poetă dar și ca femeie, își joacă viitorul pielea pe băţ.“ (Demonul amiezii) afirma cu certitudine că FloareaȚuțuianu pe degete câtă vreme într-un poem pre- Poeta oscilează între blândețe și vio- a demonstrat un nivel superior de înțe- cum Frica, sinceritatea femeii – poet nu lență, iubire și ură dar, lasă un spațiu liber legere a artei poetice, dar și de exprimare este umbrită de realitatea prezentului. prin care permite cititorului să observe artistică încă de la debutul publicistic. Odată cu venirea unui ,,bărbat/pecarel-ai plasa de păianjen a iluziilor materializate Poeta și-a făcut intrarea în literatura ro- așteptat o viaţă întreagă“, avalanșa emo- în metafore de natură plasticizantă, astfel mână fără stângăciile inerente unui debu- țională este pusă la colț, disciplinată fără dezvăluie starea de tensiune existențială tant lipsit de un ,,maestru“, fără ezitări și drept de apel, iar ,,arta seducției“ își poate provocată de fragilitățile vieții și ale unui fără temeri, mai degrabă cu fruntea sus, face numărul fără opreliști. ,,Iată îţi vine în eu parcă menit să treacă de la liantul afec- atrăgând atenția ca un autor serios și de casă un bărbat/ pe care l-ai așteptat o tiv la o luciditate rece, pregătind astfel perspectivă. Încă de la debutul editorial viaţă întreagă/ Iar acum nu știi ce să faci/ spectacolul trecerii vieții în altă dimensi- cu volumul Femeia pește (Ed. Cartea Ro- (mâinile îţi transpiră întruna)/ Mai întâi îi une. Cu un discurs liric, reflexiv și con- mânească,1996), poezia scrisă de autoare sorbi aerul din jur apoi te dezbraci/ până statativ, autoarea pune o miză deosebită anunța o voce poetică distinctă în lite- la piele ba chiar și de piele/ pe care o lași pe încărcătura afectivă a versurilor sale, ratura feminină românească. Poeta a con- pe clanţa ușii și./ Dispari// Mergi apoi pe fără a lua în calcul o lume a speranțelor, ci firmat pe deplin așteptările criticilor și străzi lăturalnice/ tot mai lăturalnice și în- mai degrabă o izolare în turnul de fildeș istoricilor literari, cu volumele Libresse tunecoase// până când te agăţi de primul al singurătății. oblige (1998), Leul Marcu (2000), Arta străin și îl rogi/ să-ţi astâmpere. Frica“ ,,Gângav și nesigur pe el/ Fiecare vers seducţiei (2002), Mărinimia Ta (2010), (Frica) al meu se termină-n tine/ O sută de ver- Sappho (antologie, 2012). Nici elementele contradictorii nu lipsuri fac un fluviu care se varsă în/ marea ta Fără a ne duce cu gândul la o ,,prești- sesc din acest volum. Fără a uita de ,,un dragoste moartă apoi se întorc/ împo- ință“ la care poeta ar fi consimțit în tim- dumnezeu ce nu se lasă văzut“, poeta adu- trivă-mi// Suntem făcuţi (din ţărână) unul pul scrierii poemelor (poate Freud, poate ce în discuție ,,jocul cu demonul amiezii“, pentru celălalt/ și cu sudoarea minţii ne Jung), în recenta sa carte intitulată suges- găsindu-și refugiul, nici mai mult, nici mai vom iubi până când/ care pe care va tiv Corp de literă (Ed. Brumar, 2017) ero- puțin decât în pufoșenia lenii despre care dobândi// Iar tu îţi vei alege femeie din tismul bine cuibărit în însăși țesătura afirmă cu nonșalanță ,,Lenea e partea seminţia coastelor tale/ ca dintre coapsele poeziei Floarei Țuțuianu depășește sta- aceea divină“. ei să iasă silabe de carne/ astfel ca numele diul obsesiilor latente, ieșind la suprafață Obsesia timpului este prezentă în tău îngropat să fie dus/ din neam în neam ca un extrat al abisurilor sufletești. ,,La tine poezia Floarei Țuțuianu. Timpul își lasă mai departe// Eu mizez pe ţărână/ Eu totul e pe dos:/ glezne subţiri sprijină sâni amprenta tot mai vizibilă pe starea su- rămân egala ta întru singurătate“ ( Lilith ) foarte mari/ Sex-appeal-ul afișat e am- fletească a poetei, multe din poemele Pătimașă dar subtilă, poeta Floarea balat într-o frigiditate beton/ Am umor// acestei cărți de poezie, par scrise sub o Țuțuianu știe să dozeze artaseducției , fără Am o mulţime de bărbaţi/ pe care-i stare ușor febrilă. ,,Noapte de noapte/ a se pierde în visări nesfârșite și fără a se păstrez la distanţă/ Cei mai mulţi dintre ei lupta cu somnul raţiunii naște în fiecare lăsa subjugată de trăiri mai vechi sau mai văd/ o legătură strânsă între gâtul meu şi zi/ jocul cu demonul amiezii// O zi lă- noi. firul de telefon/ Pentru că îmi plac fe- bărţată de vară-n călduri// Privesc în III 61 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Eseul poematic conSTAnTin cubleșAn

ncă de la debutul editorial cu Antifilosofia (1998), într-o mereu împrospătată atitudine proprie, nu în replică, nu Adrian Lesenciuc se arăta a fi un poet mai degrabă în parafrază ci într-o dezvoltare, să zicem, liberă a meditației, cerebral decât de factură pur lirică, fapt confirmat de întotdeauna într-o așezare în oglindă a textelor: un citat din Îurmătoarele volume, toate având titluri ce indică Borges urmat de o meditație reflexivă a poetului Adrian meditația abstractă, introducând în discursul liric un limbaj Lesenciuc. Ceea ce nu înseamnă că acesta se consideră a fi pe conceptual, cu trimiteri spre o anume gândire metafizică – picior de egalitate (valorică?!) sau de vizionarism cu acela care Copilul-genune (1999), Laocoonia (2000), Liam (2001), Pos- îi este stimulatorul gândirii, provocatorul emoției ideatice, modernitatea (2006), Coliba de sânge (2014), Joc terț (2015) și conducătorul demersului speculativ. De aceea și spuneam că cel mai recent, Cartea de apă. Cu Borges, privind râul (Editura volumul are aliura unei suite de eseuri, în alcătuire poematică, Cartea Românească, 2016). pe teme date. Iată, bunăoară:„…Necontenitul vis/ Se prime- Prezența în cadrul generației douămiiste (apelez la nește făr’ să-l isprăvsc” (Borges), la care Lesenciuc urmea- această clasificare, introdusă în critica literară curentă de ză:„visele nu pot fi ținute minte, nu pot fi povestite întocmai Laurențiu Ulici și utilizată apoi de scriitorii mai vechi sau mai decât după ce au fost trunchiate după calapodul cotidian ori- noi, afișând-o ca pe un fel de reco- ori, cauză-efect, stimul-răspuns. Dar dacă mandare de grup) este atipică. Nu atât eu sunt ființa mea nu e o simplă adăugire printr-un soi de experimentalism prac- de efecte la efecte, devenite cauze, în- ticat programatic, cât mai cu seamă seamnă că eu trăiesc în vis? Înseamnă că prim modul de asumare a condiției visul meu e de fapt ființa de carne, fără să poetice modene (postmoderne?!). visez că visez, fără să mă raportez la visul Cartea de apă s-a constituit într-un lui Borges?”. Metafora e mai aproape, și timp relativ scurt (după propria-i afir- toruși nu repetitivă, de cea borgesiană, mație: „poemele /…/ fiind distribuite, atunci când acesta își exrpimă poetic prin e-mail, între 18 august și 17 meditația: „Cred că zilele și nopțile mele septembrie 2013, spre a se consulta la se cumpănesc în sărăcie și bogăție cu cafeaua de dimineață”), fapt ce pre- cele ale lui Dumnezeu și cu acelea ale supune o anume stare creatoare febrilă, tuturor oamenilor”. La care Adrian Le- pe de-o parte, stimulată de lectura senciuc continuă, resimțind tulburat, operei lui Borges („și dacă m-am regăsit neliniștitor, trăirea metafizică:„Când sin- în Borges este doar pentru că Borges gura credință ce-animă omenirea/ e s-a ascuns în mine”, se mărturisește în- faptul pipăibil, asumat/ că unul lâng unul tr-un scurt eseu ce deschide volumul), adunat/ fac doi, încerc nedumerirea:// În iar pe de altă parte modalitatea de care unul Dumnezeu se-ascunde?/ În organizare creatoare pe o tematică, pe care semn? Dar nu vreau. Imbecil,/ să Îl o ideatică prestabilită. A rezultat astfel, testez prin simțul meu tactil,/ să-L văd experimental, o suită de mici eseuri împreunând corpusculi, unde,// ci doar inspirate din lecturile borgesiene, dez- să simt – ce mare nerozie! –/ că Domnul voltate la modul poetic/ poematic. s-ar opri intenționat/ din rezolvarea Practică ingenioasă și productivă, chiar dacă nu tocmai teoremei lui Fermat/ spre-a respira în ritm de poezie”. E mai originală. Original este însă modul în care rezonează ra- abstract decât se rostește Borges și mult mai teoretic decât se portându-se la idei, metafore, parabole, etc, aflate în scrierile exprimase cândva Arghezi zicând – redau liber vesul acestuia argentinianului. – aș vrea să-l pipăi și să strig: este! Coordonata esențială, ce domină poemele, este timpul, Acest tip de dialog cu Broges are mereu independența de văzut ca un râu nesfârșit, căci„Borges e apa ce curge și timpul gândire a poetului nostru, provocat de lectura inițială. ce trece”,preluând o meditație a acestuia:„Destinul nostru… Reluând ideia privitoare la condiția poeziei, Lesenciuc nu e îngrozitor pentru că e ireal; el e îngrozitor pentru că e simte nevoia de a-și denunța crezul într-un soi de profesiune ireversibil; pentru că e de fier. Timpul e substanța din care de credință.„De ce există (poezia) numai în cărți? La urma sunt făcut. Timpul e ca un fluviu care mă duce cu el, dar eu urmei, cărțile există doar atunci când le citești și atunci când sunt timpul; e un tigru care mă sfâșie, dar eu sunt tigrul; e un ți le amintești (…) Presupun că poezia există mai presus de foc care mă consumă, dar eu sunt focul”. cuvinte, din moment ce cuvintele sunt niște simboluri întâm- Poemele lui Adrian Lesenciuc sunt tot atât de spontane plătoare. Poezia există în muzica fiecărui cuvânt”(Borges). Iar pe cât sunt de aplicate la textul borgesian. Ele se înșiruie pe acest fir al meditației, Lesenciuc adaugă, raportându-se la 62 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G sine:„Risipesc asfințituri să le culeg în cărți/ daja ordonate, despre asfințituri.// Mi-e teamă c-arginții/ ascunși în pământ/ au ruginit/ lângă cărțile toate”. Sau, în altă parte: „Necenzurând cuvântul în mirare/ îi dau mirării chip de poezie/ făr’să mă-ntreb ea ce-mi dă mie/ din ceea ce Aer de Văratec promite și nu are”. dorin PloScAru La drept vorbind, poemele acestea sunt un comentariu liber, de implicații filosofice, al operei lui Borges, evoluând în timpul î cre adaugă nuanțări noi la ideea/metafora timpului asumat.„Borges nu se scaldă mereu în aceeași apă, ci Borgese râul ce mereu alte ape lasă să scalde trupul unui pesonaj colectiv cu numele Borges”.Pe această temă (idee) se cristalizează un poem al lui Lesenciuc: „Te-am găsit, veșnice râu, bătându-ți malul,/ mort precum cuvântul viață.// Eu însumi, un cuvânt locuit,/ mă arunc în locul nepotrivit/ în respirarea ta (în cea apă mă scald/, cu ce apă mă scalzi? Sunt întrebări/ la care vor răspunde filosofii, prin cuvinte).// Săpând înăuntrul cuvintelor, tu lipsești./ Te desenez eu pe o hartă imaginară”. Portretizându-l metaforic pe Borges, Adrian Lesenciuc se caută de fapt pe sine iar în această căutare, implicată în gândirea magistrului, se mărturisește mereu pe sine, simțin- du-se cumva dator a-și devoala arta poetică:„Eu nu citesc, ci-mi pipăi cuvintele/ înfipte-n gând, le extrag și le-așez/ rând pe rând/ dinspre avers spre revers/ să pară lumii neînchipuitulo vers/ a ceea ce-am mințit c-am fost cândva/ și cititor, și scriitor cumva”. În râul-timp borgesian îi place (vrea obsesiv) să se cufunde călătorind gânditor prin cuvintele-i încărcate chintesențial:„Cuvântul e doar unealta cu care/ bați sacadat apa râului/ spre-a nu deveni deolaltă cu ea.// Cuvântul te-mpiedică să fii timp”. Cuvântul e, de aceea, atât mărturisitor cât și atidunal, regăsindu-și menirea în aforistica versurilor lui Borges:„Noi înotăm întotdeauna împotriva curentului”.E aici o întreagă metafizică a ascederii oetul Gheorghe Simon m-a invitat cu bucurie la prin cuvânt, pe care lesenciuc o decantează, de asemenea, bucuria lui, sâmbată 29 iulie 2017, ora 10.00, la într-o artă poetică: „Când am ieșit din apă am simțit mănăstirea Văratec: avea loc lansarea masivului botezul/ cum senzația de uc n-o simți/ decât atunci când său volum de poeme„Teofania”apărut la editura apa șiroiește/ de pe tors și coapse/ pe pietrișul malului.// P Doxologia, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2017. Am aflat cine sunt și mai ales/ de ce m-am aruncat în râu.// Tot atunci s-a inaugurat Centrul Cultural-Spiritual „Mihai Râul Heraclit n-are moarte/ că-n stropii săi moartea își Eminescu”de la Văratec în prezența Înaltpreasfințitului Ioa- numără pașii,/ dar zbaterea noastră, căreia convențional îi chim Arhiepiscop al Romanului și Bacăului. zice/ înot,/ se curmă cânva.// Am ieșit/ ca orice om venit la Citesc acum pe semnele de carte titlurile poemelor, pa- scaldă/ cu gândul că va ieși cânva să se zvânte,/ mai obosit gina și câte-o însemnare fugară. Parc-a trecut o veșnicie. sau mai sfânt”. Textele s-au copt. S-au maturat, s-au învechit precum vinul Volumul acesta, de poeme meditative, în haloul gândirii în răcoarea și liniștea pivniței. bogeziene, e unul reflexiv, cu un discurs eseisitc elevat, pe Există un aer special la Văratec. Un aer Văratic. O adiere motivul sensului creației prin cuvânt, definit în metafora de vânt subțire, un zefir, o unduire ușoară și caldă cum nu râului temporalității: „Cuvântul rău cuprinde râul, nu și este nicăieri în altă parte. Așa se explică de ce Văratecul a curgerea/ precum cuvântul curgere cuprinde/ zbaterea-ntre fost ales de-a lungul istoriei de zeci și zeci de scriitori, artiști maluri cu un sens/ și sugerează umplerea cu timp/ ca plastici, muzicieni, ca oază de liniște și de inspirație. Iată ce umplerea reprezentării cu-nțeles,/ făr’ ca vreodată să zice Poetul:„în mireasma de fân buciumul verii/ sună tom- cuprindă râul.// Cuvântul timp cuprinde câteva/ sutimi de natec la Văratec.”/ (p. 230). Spuneam și în celelalte prezen- secundă în rostire,/ cuprinde destrămarea toată,/ făr’ ca tări făcute de-a lungul anilor la cărțile de poezie ale lui vreodată să cuprindă timpul.// Mă simt cuprins de frică,/ nu Gheorghe Simon un adevăr care străbate ca un fir roșu de cuvinte”. E, în felul său, o poezie sapiențială, poetul toată creația sa: trăirea și mărturisirea poetică. Poetul se conceptualizând speculativ emoția căutării de sine prin aduce pe sine jertfă,„ardere de tot”(vezi volumul cu același gândirea, ordonată filosofic, a subimbolurilor meditației titlu, Editura Princeps Edit, Iași, 2009), se sfâșie, și este sfâșiat, borgesiene. III se mistuie și este mistuit de Poezie, de Vers, de Cuvânt. 63 Poezie spiritual[ Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Ai senzația când citești poezia lui Gheorghe Simon că as- cere iertare/ de la firul de iarbă/ ... Duhul Sfânt nu contenește/ culți un concert simfonic alcătuit din triluri de paseri multi- făcând să vibreze/ din ceruri până în Sucevița/ .”(„Din Tată în colore dintr-o Grădină a Paradisului care nu vrei să se mai Fiu”,p. 33). sfârșească niciodată. De aceea temele predilecte ale Poetului Apoftegmele Sfinților Părinți iau forma de haiku de mare din acest volum sunt: iarba, asfințitul, copilul, muzica, albi- rafinament estetic și stilistic:„A scrie/ precum acum ai muri./ nele, primăvara, toamna, iarna:„pe culmea căruia își făceau A scrie/ cum ti-ai aminti/ ceea ce părea să fie/ aura Sfântului cuib furnicile roșii/ când tata mătura ograda/ cu nuiele de Ioan/ Soare/ pe tipsie./”(„Viața după Iisus”,p. 38). La fel și„As- mesteacăn/ din care ciripea mugurul clipelor./” („Furnicile cetul” (p. 39) sau„Agapie Pusnicul”(p. 41). roșii”, p. 27). Exercițiile de scris ale Poetului iau forma unor respirații li- Traiectele geografice cu o puternică amprentă autobio- rice care sunt adevărate profesiuni de credință, fiind în același grafică este o altă dominantă a creației poetice a lui Gheorghe timp și act terapeutic și exercițiu de admirație:„Cel singur Simon: Dealul Crucii, Agapia-Veche, Vă- scrie pentru a nu fi sfâșiat de cuvinte/ pen- ratec, Agapia, Dealul Mare, Sihla, Poiana tru a nu fi copleșit de ură/ ... scriu pentru a lui Pahomie, Sihăstria, etc. nu mă înstrăina/ de cei de acasă/ ... scriu Ochiul triadic, binecunoscuta repre- așa cum aș respira/ cuvânt răstignit a doua zentare iconografică a Sfintei Treimi, este oară.”(„Exerciții de uitare în aer liber”,p.52). prezent în poemele cărții sub forma unor Definiția Poeziei o întâlnim însă la pa- ample elegii-scolii de mare profunzime și gina 57 într-o rostire poetică extrem de erudiție teologică:„Ochiul triadic nu cli- sensibilă care ar putea da titlul și tonul în- pește/ el face ca Fiul să Se vadă în Pă- tregii cărți: „Poezia/ e ca o firimitură de rinte/ și Părintele, să strălucească în Fiu/ ... pâine/ în mâna omului./”(„O posibilă isto- și Duhul Sfânt surprins într-o clipă/ de rie”,pag 57). neatins/”.(„Ochiul triadic”,p. 86) Ca stare poetică, Gheorghe Simon se Nicolae Velimirovici, Daniel Turcea, află permanent în căutarea inefabilului, am Lambeck, Constantin Noica, Mihai Emi- zice parafrazându-l pe Marcel Proust „în nescu, Odysseas Elytis, Leonardo da Vinci, căutarea timpului pierdut”,în căutarea co- Mama Natalia, Nichita Stănescu, sunt pilului și a copilăriei:„Din pâinea copilăriei personajele care populează și marchează a rămas/ doar cuvântul pâine./ ... Din pâi- teritoriile sale poetice influențând și nea copilăriei nu a mai rămas/ nici coaja, aureolând fericit scrisul Poetului. Întâl- nici miezul,/ ci doar mâna mamei/ ca o nim în poezia lui Gheorghe Simon puter- prescură./”(„Mâna mamei”,p. 44). Un alt re- nice accente din poezia lui Ioan Ale- gistru în care regăsim tema copilăriei tra- xandru, Nichita Stănescu, poezia psalmi- tată cât se poate de firesc este plonjarea în lor, poezia imnologică a Sfântului Ioan Damaschin, Roman imediat, în contingent, în„acolo”care este„aici”și care are un Melodul, Sfântul Efrem Sirul, Cosma Melodul, Paulin de Nola, sunet distinct, cât un concert simfonic de gen George Enescu Tereza de Avila, Ioan al Crucii, etc. sau Smetana:„... doar pârâul Agapiei curge direct în copilă- Două elemente cu care aș face un scenariu de film după rie/ făcând să se audă până la Dumnezeu/ sfâșierea amurgu- acest impresionant volum de poezie, ar fi: pădurea și copi- lui .../”(„Freamătul copilăriei”,p. 45). lăria. Cartea are 329 de pagini și are următoarele capitole: În capitolul„Calea Iubirii” poemul„O femeie singură” este 1. Fulgere captive (1985); 2. Viața după Iisus (1996); 3. Dumi- prototipul, imaginea rugăciunii, a frumuseții sufletești, trimi- nica absențelor (2004); 4. Ardere de tot (2009); 5. Amin Aga- țându-ne ca imagine la Andrei Rubliov al rușilor și filmografia pia (2012); 6. Fiul Agapiei (2015); 7. Canonul iubirii (2015). lui Tarkovski:„O femeie singură e ca o rugăciune/ rostită în lu- La pagina 61 a cărții, găsim un poem intitulat„Curriculum mina smerită a sufletului/ când ți-e dat să o vezi în pronaosul/ vitae”, o adevărată profesiune de credință a autorului: „... unei biserici de lemn .../”(„O femeie singură”,p. 169). Nu-mi ajunge viața/ ca să-mi potolesc sufletul amarnic/ ... Nu Rămânând în tonalitatea lui agapé, la pagina 294 găsim am spus niciodată un cuvânt/ mai înainte ca el sa-mi fi ars/ definiția iubirii într-o curgere clocotitoare a întregului poem: sufletul./”(„Curriculum vitae”,p. 61). „Iubirea iubire/ e ultimul cuvânt de pe cruce/ pe care îl respi- De-a lungul vremii poetul a beneficiat de cronici elogioase răm dându-ne sufletul.”(„Suflet întrezărit”,pag. 294). la cărțile sale, semnate de personalități: acad. Zoe Dumi- Fără îndoială, poezia lui Gheorghe Simon se înscrie în rân- trescu-Bușulenga (maica Benedicta), poeta Constanța Buzea, dul poeziei religioase de azi, mai degrabă în categoria poe- și mulți alții, Poetul confirmând mai apoi încrederea cu care ziei mistice practicate la noi de Vasile Voiculescu sau fuese înzestrat:„noi, oamenii/ rămânem să culegem fructele Daniil-Sandu Tudor, Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Ioan Ale- pârguite./ Coapte și rotunde precum cuvinte/ cad întruna/ xandru. Particularitatea și prospețimea poeziei sale constă în din alunișuri îndesite/ fulgere captive/ în războiul copilăriei./” amprenta personală care pecetluiește cu sigiliul nobiliar al („Fulgere captive”,p. 28). Tăcerea este cerneala de aur cu care Agapiei creația sa, în contextul poeziei românești de azi, Gheorghe Simon își scrie sublimele imne, închinate liniștii, isi- dându-i frumusețe și suflu inconfundabil: Gheorghe Simon și hiei, copilăriei, Verbului, Duhului, Tatălui:„Și în răstimp de Duh Agapia sa princiară. întrupat/ cum Verb ești Tu, Doamne/ Duh în lucrare/ Fiul își III 64 Roman Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Un roman... la malul mării MonicA GroSu

notipuri paralele este titlul scriitorului Constantin Cubleșan îi reu- umbre, între frământări și bucuria de a unui nou roman semnat de șește construcția romanescă atât de mult trăi. scriitorul clujean Constantin încât devine îmbietoare. Înainte de roma- Romanul prinde în țesătura lui și alte ACubleșan, autor ,,dotat cu o nul propriu-zis, lectorul e invitat în roma- personaje, întâlnind trecutul cu prezentul forță de muncă ieșită din comun și cu o nul-cadru (ramă), unde amprenta memo- în răscruci de situații și biografii, în sec- fantezie creatoare pe măsură” (Mircea rialistică și descriptivă prevalează asupra vențe captivante prin realismul sau dra- Popa). Numeroasele titluri semnate stau ficțiunii. Acest (aproape) ritual al apropie- matismul lor, dar care în căușul paginii dovada acestui fapt, subliniind genurile și rii și al privirii din rama ferestrei deschise nu-și pierd magia, poezia, culoarea, odată registrele diverse în care se exprimă acest spre o altă lume și spre un alt timp amin- cu trecerea timpului. De fapt, scrise, scriitor, manifestând interes deopotrivă tește de uimirea Persidei din opera lui Sla- aceste povești devin și mai copleșitoare, pentru poezie și proză, literatură SF și lite- vici, fascinată la rându-i de universul care mai pline de substanță și vigoare, dând ratură pentru copii, critică și istorie literară. i se dezvăluia ochilor. Cu acest sentiment glas unor gânduri și nostalgii noi. Impresia În contextul acestor bogate abordări, pro- și în această atmosferă de liniște și tan- este aceeași, anume că orice am face și fesorul Constantin Cubleșan se reîntoarce drețe, cititorul se abandonează lecturii: am crede noi, viața merge mai departe, cu la roman, mizând pe evocare, reconsti- ,,Peste tot, sfârșitul sezonului la mare își toate ale ei, bune sau rele, frumoase ori te- tuire și atmosferă. Din curgerea molcomă pusese amprenta. Lume puțină, liniște rifiante, că prezentul face deseori ocoluri a frazelor nu lipsesc amestecurile nara- apăsătoare, muzică în difuzoare aproape spre trecut, spre experiențele tinereții cu- tive, anecdoticul scenelor, radiografiile deloc, numai marea rămânea fascinantă, ibărite acolo în suflet, atât de îndepărtate stărilor confuze, precum și creuzetul nos- ademenitoare, mereu misterioasă și ne- și totuși atât de vii. În acest fel, pot fi înțe- talgiilor, al iubirilor de tinerețe sau al unor sfârșită. M-am abandonat acelui univers lese proiecțiile asupra unor episoade din încercări memorabile, prinseîn istoriaper- miraculos, pe care însumi mi l-am confec- trecut, din care ies la iveală nu atât chipuri sonală a eroilor. Încă din primele pagini ționat, convențional desigur, din precari- noi, cât situații și conjuncturi care aduc ale romanului se simte briza tandră nu tatea elementelor ambientale, pe care mărturii grăitoare. Prin toate acestea, ro- doar a mării, ci și a unei priviri auctoriale mi-l dorisem de fapt, încă de acasă, pen- manul câștigă în densitate, dar păstrează lucide, a unei voci rostind cu simplitate în- tru a putea intra în atmosfera noului meu totodată acel echilibru necesar între con- tâmplările unei istorii recente, totul în- roman. O descindere în epoci revolute, fesiune și ficțiune. tr-un decor stratificat și întrepătruns de alături de eroi a căror prezență fusese Savuroase (și atât de autentice) sunt jocul cotidian al realului. cândva aievea și pe care îi știam deocam- scenele în care scriitorul, recent sosit pe li- Alungat într-un fel de agitația aparta- dată numai eu...” toral, e vânat de ochiul ager al celor care mentului ce adăpostea vizita prelungită a Din acest moment, narațiunea prileju- își pun în gând să-i lase spre lectură cărți unor rude din străinătate, naratorul eva- iește reflecții pe marginea unor eveni- sau manuscrise. Proiectul propriului ro- dează, spre final de sezon, în vila scriitori- mente din preajma celui de Al Doilea man și timpul limitat avut la dispoziție îi lor de la Neptun, cu gândul precis de a-și Război Mondial, avându-i ca protagoniști indicau un refuz și oricum în aceste situa- scrie romanul. Dintru început se stabi- mai întâi pe Leontina și ArnoldZavarovski, ții orice răspuns negativ, oricât de bine lește, așadar, un pact autor-text-cititor, a căror poveste prinde contur la Buda- justificat, pică prost. ,,Îmi venea să urlu. având în vedere că scriitura evoluează în pesta, iar mai apoi, pe fiica Leontinei, Io- N-am agresat în viața mea pe nimeni, so- paralel cu mărturiile scriitorului, interca- landa, căsătorită, fără voia mamei, cu das- licitându-i să-mi citească vreo pagină din lându-le, în căutarea firului magic ce va călul Grigoraș Cristoreanu. Așadar, două ce-am scris, înainte de a o publica. De ce conduce poveștile personajelor spre dez- generații prinse în malaxorul istoriei și al trebuia eu să-i citesc tocmai acum nuve- nodământ. În ,,acest anotimp crepuscular unui Ardeal multietnic, scindat și dominat leta?! Mai ales că nu ne cunoșteam nici de al anului”,însăși marea se mai temperează, de instabilitate. În plus, povestea de fami- zece minute. Și chiar dacă ne-am fi cu- fără a-și pierde melancolia și zbuciumul, lie ascunde, între altele, evenimente de noscut, n-avea importanță, eu venisem la dar favorizând în mod evident imagina- mare impact emoțional sau chiar tragice Neptun ca să-mi scriu propriul meu ția. Cadrul psihologic propice rememoră- (moartea lui Zavarovski datorată implică- roman nu ca să mă angajez la discuții cerii se creează, dezvăluind în falduri bogate rii sale în revoltele muncitorești). În clar- nacliere, indiferent cu cine.” nu doar chipul unor scriitori apreciați (de obscurul amintirilor, rămân fixate gesturi Anotimpuri paralele este un roman ce exemplu, Sântimbreanu), ci și imagini și zbateri care vorbesc despre o lume și o seașazăsimboliclaconfluențaunorepoci, aparent disparate, dar care leagă genera- mentalitate, în definitiv despre un peisaj însumând și biografie, și reconstituirea at- ții și destine. uman compus din opțiuni și decizii vul- mosferei, deopotrivă cu structuri narative În acord cu misterul mării, sunt neli- nerabile. Prin toate acestea, romancierul supraetajateșiofrazaresigură,captivantă, niștile creatorului ce caută fraza salvatoare definește Omul pus față în față cu timpul pulsând viață, așa cum ne-a obișnuit deja (de început). Și dincolo de conturul epic, său, cu propriul destin, prins între lumini și scriitorul Constantin Cubleșan. III 65 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Frica, paradox liric nicoleTA MileA

ugen Suciu este poetul contemporan care imprimă izbucnesc în plâns/ dacă ezit/ pedepsele la care mai apoi sunt liricii o viaţă şi o mişcare, distincte, în cadrul genu- supus/ devin excesive: ploaia nu se mai opreşte/ peisajele lui cultivat. Unitatea spiritului îşi ia seva din stările devin ipohondre/ erorile răsună în coşul pieptului/ ca nişte Econtrariilor pe care le asimilează şi le încarnează în clopote/ umbrele nu mai au limite/ în case au loc dispariţii/ propriul eu, prin restructurarea totală a raporturilor sale cu Doamne!/ niciunul dintre bastarzi/ n-a fost pregătit/ pentru realitatea artistică pe care o concepe. astfel de responsabilităţi”(Note pentru cartea amară II) Chiar după prima carte tipărită în 1979, Radu G. Ţeposu îi Reflecţia, considerabil sporită, comunică o bogăţie a spi- realizează portretul liric valabil şi azi (dar îmbogăţit): “Poezia ritului, cu prevalare asupra dezvoltării ideilor metafizice: lui Eugen Suciu din Bucuria anonimatului, 1979, concisă, „Parcă cineva/ ţi-ar fi plagiat copilăria/ parcă ţi-ar fi dat ceva aforistică, sentenţioasă, pare irigată în permanenţă de o in- cu împrumut/ atât de sigură/ ca pe roţi/ trece pe lângă tine/ teligenţă lirică, dacă pot spune aşa, de o luciditate în- viaţa celorlalţi/ are ceva/ din coerenţa filmelor mute// ţi-au deaproape controlată de reflecţie. În ciuda abstractismului trebuit mulţi ani/ ca să devii bărbatul/ pe care l-ai fi putut aparent al recuzitei, versurile sale freamătă de o extraordi- ierta// se deschide calea/ unei parţiale renunţări// destinul e nară senzualitate a imaginaţiei, de o tensiune a asocierilor im- o lumânare/ aprinsă la ambele capete” (În aerul fragil). previzibile. Procedând prin esenţializare, prin Imaginarul „fricii”, conotativ sau denotativ, reducţia fenomenalului la arhetip, Eugen Suciu impresionează prin vitalitatea speţei:“la prânz/ dublează, în fond, realul prin imagini hieratice şi stropi de ploaie măceşe uscate/ levitaţii ale cristaline”. grămăjoarelor de nisip/ între ele mama umblă Volumului de debut publicat i-au urmat: pe sârmă/ şi linguşeşte frica/ singura capabilă Cinema Union, Editura Academiei de Artă, 1990, de performanţă...” (O zi din august); „…frica Motanul, Editura Cartea Românească, 2011, iuţeşte bătăile inimii” (Pisici rapide); “…semi- Ţeasta, Editura Tracus Arte, 2014. Cu Frica, (Edi- docţi ai pudorii/ culcuşiţi în ochiul de apă/ tura Tracus Arte, 2017, viziune grafică şi coperta, morţi de frică/ ne amăgim/ că noi am fi mân- Mircia Dumitrescu, Premiul Uniunii Scriitorilor), tuit/ andreaua/ care le-a perforat timpanele” Eugen Suciu se delimitează fundamental de con- (Ascunşi); “…fantezii demodate/ păpuşi de generii săi. cârpă/ îndesate cu frică/ împuţinare…” (Un lă- Eliberat de contingenţe şi servituţi, circum- trat la lună); “Mi-e ruşine/ de puţinul pe care îl scris armoniei sintaxei cu cea a stilisticii, cuvântul ştiu/ despre mine/ trecutul e atât de inventive/ se concentrează asupra lui însuşi, se zideşte pe în camera asta/ destinată fricii/…(Ieri şi azi); sine:“A trecut mult timp/ de când/ nu ne-am „mi-e tot mai frică/ de lucrurile pe care/ nu mai purtat frumos/ unii cu alţii/ nu-i treaba noastră/ să le-am făcut niciodată”(Floare de mac). schimbăm lumea/ oamenii/ încă se mai roagă/ pentru mira- Antinomic, poetul smulge timpului adevăruri universale cole// în poezie e uşor - / sperioşi ca sitarii/ şi activi pe-nserat/ până la sclipirea unei frici abisale: „Pe scaunele din faţă/ poeţii tineri se lamentează/ şi descriu excesiv/ suav melodios călcâie descuamate de gravitaţie/ adună sunete din stânga/ moartea//configuraţii incerte/ noaptea pătrund femele/ şi din dreapta din titluri/ din răni şi oglinzi/ soarele a încălzit dorm liniştiţi/ în culcuşurile lor/ mustind de tristeţe// abia apa/ degeaba;/ ne-a fost teamă şi să tăcem/ şi să scriem/ ne-a când din comunitate/ dispare un motan/ află că el a fost de fost frică de viaţă/ tot atât cât şi de moarte/ o confuzie cole- fapt/ un atelier de prelucrare/ al intemperiilor/ al peisajelor rică/ ne-a îndemnat să spunem/ vrute şi nevrute/ în margi- în fermentaţie/ şi al fricii cu care/ erau hrăniţi zilnic/ în timp ce nea ortografiei / şi a epuizării aparent luminoase…” (Soarele poemul/ chircit în cearceafuri/ rămâne să ucidă în conti- a încălzit apa). nuare// nestingherit”(Inadecvat). Frica (I) şi Frica (II) se constituie într-o contrapondere, un Sonorităţi noi fac să vibreze un altfel de canon subordonat altfel de“solemnitate”apăsătoare, care vede, în tot şi în toate sugestiei, semn al unei dimensiuni remarcabilă esteticeşte. câte sunt pe lume, consecinţele stării: “Gânduri parazite/ Poetul face din aceasta un program exponenţial, întâl- deloc utile/ în ploaia măruntă/ fac din tine un nimeni// în nindu-se indeterminat cu marii poeţi ai lumii: „Aproape trist câţiva ani/ ajungi/ la fel de bătrân/ ca frigul// un foşnet/ sfărâ- – aproape gras/ cu prea multe cuvinte în cap/ ori prea puţine/ mat/ între degete de nemernici”(Frica II). lipsit de opţiuni/ dimineaţa citesc/ prima hieroglifă scrisă de Poezia lui Eugen Suciu este o confruntare - fundamentală, aer/ etichetele de pe slănină atârnă în turle/ magneţii din cre- convingătoare, directă, curajoasă, decisivă - cu direcţiile di- ierul berzelor/ inscripţiile din cimitirul cifrelor/ şi mai ales pa- vergente ale sensului şi limitelor existenţei, atâta vreme cât: nica potecilor ofilite/ pe care atât de bine/ o descrie mercurul: “destinul e o lumânare/ aprinsă la ambele capete”. îmbătat de precizie/ de câte ori am prilejul/ şi nu sunt văzut/ III 66 Cartea de poezie Nr. 11-12(13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Maria Pal, amprente lirice ucuria treptatei apropieri de ţă la nemurire, care catalizează geneza Cluj-ul cărturarilor şi artiştilor unor forme şi viziuni inedite: “nu eşti tu e aceea ce mă încearcă citind cel ce anunţă casa în flăcări furtuna/ nu Bpoemele Mariei Pal din volu- eşti ninsoarea ce inventează o nouă mul „Încotro se grăbeşte cuvântul”, cădere/ nu eşti întrebarea ce-şi ia avânt apărut la Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ar- către stele// nu eşti nici mărul ce l-a dus deleană, 2017, 107 p. pe Adam în ispită/ nu eşti mănăstirea în Este o carte de care nu te poţi apropia care suspină fântâna/ tânjeşte piatra oricum, dacă nu eşti pregătit să simţi că adoarme tropicală grădina/ nu eşti nici fiecare cuvânt nu este gata doar să vor- taifunul ce face atâta risipă// eşti doar co- bească ci să şi existe: cumpătat, riguros, pacul lipit de pământ/ ce duce prin sânge tandru, sobru, virulent, scrutător, nostal- orice corabie/ eşti doar o cărare ce gic, reflexiv, aşa cum ne-a obişnuit poeta miroase a soare/ când fluturându-şi mâna în toate volumele sale: Nesomnulmetafo- trece în partea cealaltă”(Eştidoarocărare). rei (1999), Preludiu pentru tăceri (2000), plantezi speranţa/ o acoperi cu viaţa/ spre Dacă în mai mult de o treime din ediţie bilingvă, versiunea engleză de Ro- care zburdai privind peste umăr/ dacă masa verbală, timpul poemelor este, pre- xana Marcu, Străpuns de negăsire (2000), umbra-ţi stă pe aproape// deasupra cris- ponderent, prezentul, care-i dă posibili- Cuibul flăcărilor (2000), Tristeţi nimbate talizează sângele tău/ mirându-se// şi nu tatea să reflecteze asupra raportului (2001), Întredouăbătăidesecundă (2001), înţelegi nicicum încotro se grăbeşte cu- dintre fiinţă şi nefiinţă, în poemul final Măsuracenuşii (2002), 50depoeme (2002), vântul/ de nu te mai converteşte la religia constatăm folosirea verbelor la timpul Oredeumbră (2004), Dincolo(2005), Măşti oamenilor”. Ceea ce impune şi particu- trecut, cu excepţia ultimelor trei versuri. de opal (2006), O carte răsfoită de vânt larizează este forţa de transfigurare a cu- Se simte aici nevoia de limpezire a me- (2008), Cu lumina în palme (2009), Cărări vântului, motivul fundamental, căruia îi sajului după îndelungi căutări între pro- spre niciunde (2010), Recviem (2011), alătură“stâlpii de rezistenţă”: lumina şi în- fan şi sacru: “când s-a topit lumina/ şi-ai Pasărea greier sau pseudonimul unui poet tunericul, viaţa şi moartea, umbra, sân- deschis stăvilarele/ ţi-ai păstrat calmul la (2012), ediţie bilingvă, versiunea franceză gele, timpul, oglinda, labirintul, îngerul, masa tratativelor/ ai turnat în bronz de Letiţia Ilea, Cheia (2013), Noapte în tăcerea. apropierile/ ai întors din drum norii con- oglinzi (2015. În lupta cu absolutul numai arta/ fuziilor/ credincios ai urmărit paşii cu Poemele publicate în 2017 sub titlul creaţia îşi asumă, neîndoielnic, riscul: “ştii foşnet de nisip// când s-a stratificat lu- Încotrosegrăbeştecuvântul sunt prece- o fereastră cu ochi lângă ochi/ în care mina/ ai participat la carnavalul cap- date de un motto semnat de Jorges Luis doar tu taci/ şi păianjenii ce ţes pânza ne- canelor/ ai privit spinii carbonizându-ţi Borges: „În pustiu/ Se crapă de ziuă/ Ci- somnului/ sirenele vrăjesc bezna lichefi- trupul/ resemnat ai acceptat ospitalitatea neva ştie asta”. Acest haiku al lui Borges ind-o// ştii un trup unde se dezlănţuie distrugerii/ şi-ai apropiat ce era îndepăr- din volumul Cifru (1981) prefigurează pal- haotic pădurea/ nişte valuri unde nici un tat de tine// când a dispărut lumina/ ai pitul celei ce îşi scrie concentrat şi meta- vapor nu descarcă lumină/ iar în cuiburi urcat fără scări precum o scânteie/ ai ad- foric existenţa. Pornind de la cuvântul cu pene de înger cloceşte zgripţorul// ştii mirat inflorescenţele apărute-n miraj/ ai cheie, pustiu, identificăm cele două sen- un gând care poartă în vârful peniţei poe- deschis noi ferestre înnoptând în haine suri simbolice esenţiale pe care acesta le mul/ cuvintele poartă măşti înserează fără măsură//acum/ neştiind încotro să închide în sine:“nediferenţierea originară oraşe/ galopează sângele prin înfrico- te-ndrepţi/ pipăi gândul ce-ţi zâmbeşte şi întinderea superficială, sterilă, sub care şătoare labirinturi/ şi nasc hăuri de sin- din ochii lui Dumnezeu”(Neştiindîncotro). trebuie căutată Realitatea” . În altă inter- gurătate// ştii nişte vitralii unde îngenun- Chiar dacă absoltul pare de neatins, un pretare pustiul înseamnă “fiinţa exte- chează speranţa/ umbrele intră timid/ tâ- dialog neconvenţional cu Dumnezeu rioară, trupul, lumea, lucrurile luate ca rându-şi cu smerenie catifeaua tăcerii/ ştii fiind imposibil, recurge la celelate simţuri atare pe care le străbaţi ca un orb, fără să o casă/ unde razele se târăsc pe cărare umane, sub ochiul ocrotitor al divinităţii. întrezăreşti Fiinţa divină ascunsă înăun- aproape de prag/ şi se năruie-n tine îna- Versul final nu dă un răspuns sigur, dar el trul acestor aparenţe”. inte de-a încolţi// ştii nişte cumplite du- se poate constitui într-o realizare, prin îm- Încotro se grăbeşte cuvântul nu este reri/ prin care năvălesc stoluri în cate- plinirea gândului care conferă poemului numai titlul volumului, ci şi al poemului drale/ se lovesc puternic de-altar/ şi cu- un puternic fior meditativ. omonim, definitoriu pentru întregul cor- amarnică deznădejde cântă şi cântă” Autenticitatea rostirii, trăirile grave pus:„incertitudinea derulează coşmarul/ (Cântă şi cântă). transpuse într-un limbaj metaforic dens, sufocându-te// încremeneşti în mijlocul Flexibile dar şi reflexive, până la starea concentrat, frazarea inventivă sunt numai luminii/ nu mai pleci şi nu te mai întorci de supremă tensiune interioară, poemele câteva trăsături care o impun pe Maria Pal de niciunde// doar strigi neauzit/ cioplind Mariei Pal nu se supun niciunui canon, în panorama poeziei contemporane. întunericul până în vârful rădăcinilor// aici ele seamănă cu o punte de la contingen- (N.M.) III 67 Cartea de poezie Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Un anacronism mimat FlAviA AdAM

arecum anacronic își intitulează poetul, pu - acțiuni în lanț, eforturi de remomorare a drumului către poezie blicistul și eseistul Dan Petrușcă, cititor fervent al și către sine, de identificare a contextului creator inițial, de marii literaturi a lumii, deținător al unui spirit restabilire a echilibrului: „prin cap nu-mi trecea nicio idee/ Oludic abil, volumul publicat la Editura Limes, în niciun glonț niciun fir albastru de iarbă/ ceva să-mi aducă cursul acestui an. Într-o abordare modernistă și postmo - aminte de mine.” dernistă deopotrivă, autorul își construiește discursul cu Inserții din lecturile numeroase se întâlnesc frecvent în maximă responsabilitate și luciditate, chiar dacă el însuși acest volum, legând într-un mod aproape firesc generația constată, cu o fină ironie, o oarecare nepotrivire cu „acum și veche de cea nouă, anticul de modern, spațiul biblic de cel aici”, un posibil anacronism. Totuși, dacă ținem cont de formula pământean. În același poem locuiesc Agamemnon - figură lirică utilizată, putem spune că fenomenul este inexistent, legendară a antichității grecești, Ahile - marele răz boinic, versurile cuprinse în volumul de față ținând pasul cu tot ceea Briseis - sclava iubită de Ahile, dar și lumea contem- porană a ce înseamnă, cel puțin din punct de vedere formal, mod a - internetului, „lumea de pe facebook”, „telecomanda televi - litățile de exprimare a viziunii lirice din ultimele decenii. Având zorului”, „o tăbliță de lut/ găsită printre molozurile Babilonului”. în vedere acest aspect, nu putem decât să Poemul pare o diagramă Venn, un spațiu presupunem că este vorba despre un al întâlnirii și fuzionării unor elemente care, anacronism interior, la nivelul emoțiilor, al cel puțin aparent, nu au nimic în comun în trăirilor, al felului în care experiența intrin - afara faptului că au traversat liber spațiul secă este proiectată, exploziv pe alocuri, în mental al autorului, cândva „un șmecher afara sinelui. de cartier/ îndră gostit”, afectat el însuși de Pentru Dan Petrușcă, poezia este „O trecerea ireversibilă a timpului, de tra - mireasă inevitabilă”, un contract pe viață, gismul cotidian, de incertitudine: „o pasăre un lung șir de pierderi și regăsiri, de părăsiri mică, cenușie înfrigurată și singură/ ciripea și întoarceri, un act repetabil și previzibil: pe o ramură/ fără să știe parcă/ de ce”. „Că am găsit iarăși poezia moartă pe În al treilea poem al volumului, sub stradă/ nu-i de mirare/ (...) de fiecare dată forma unei obsesii reapare poezia ca o iau în brațe/ și o duc acasă la mine”. „mireasă inevitabilă” (Am găsit iarăși). Se Poezia ia forma unei femei frumoase, o descriu din nou detalii ale expertizei ana - formă inaccesibilă celor mulți și prea puțin tomice, mediul în care are loc re cons- evoluați spiritual, care nu sunt capabili să tituirea după tiparul firesc, readucerea la perceapă esența, imaterialul transpus în viață, reluându-se întregul ritual chirur - profan: „din punctul lor de vedere/ sunt cu gical aferent, cu aceleași elemente, dar brațele goale”. Ca într-un ritual sacru din subliniindu-se, de această dată, caracterul vremurile vechi, poezia este așezată ,,între atemporal al creației: „ce frumoasă e încă/ făclii”. Ritualul readucerii la viață are loc în femeia aceasta din vremea lui Ghilgameș/ prezența luminii călăuzitoare, a unui prie - și chiar mai demult”. Observăm și în acest ten, medic legist, dar și a sticlei cu vodcă, element care caz trimiterea la sfera lecturilor autorului, mai exact la Epopeea facilitează alunecarea din real în ireal și invers. Asumându-și lui Ghilgameș, povestea regelui sumerian al Urukului, o rolul principal, autorul intră în pielea legistului, conștient fiind adevărată capodoperă a literaturii orientului antic și a lite - de com plexitatea actului desfășurat și de faptul că „anatomia raturii universale. ar trebui reinventată” deoarece, în poezie, există o permanentă Despre poezie și cealaltă personalitate lirică a poetului, per mutare a organelor, a elementelor vitale constitutive. despre cum și cât ar trebui un autor să scrie, despre forma Simțurile sunt diminuate, granița dintre vis și realitate devine ideală a unui poem, despre trecutul și prezentul acestuia, tot mai subțire, astfel încât autorul declară cu o oarecare despre impunerea unei forme sau a alteia, în funcție de tristețe: „nu mai pot desluși/ între mirosul de mir și mirosul de schimbările societății, despre poezia contemporană și radio - hoit”. Întregul proces nu este decât un cerc vicios: în ciuda grafierea acesteia, ni se vorbește voit ironic, aproape sarcastic tuturor eforturilor depuse, „ea învie miraculos și, pe neaș - și cu maximă dezinvoltură, în Celălalt: „prozaismul/ concretul teptate, dispare”. cotidianul strada cluburile/ înseamnă mult mai mult/ decât Ca niște pete de culoare apar segmente desprinse din blegul tău aer metafizic”, „încearcă să scrii despre asta/ iar suprarealism: „locuința mea fugise de-acasă” (Astăzi am vrut să dacă afirmi că nu poți/ înseamnă că n-ai să scrii niciodată/ scriu un poem). Trauma părăsirii de către muză declanșează poezie.” 68 Cartea de poezie Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

În poeme ample precum Trebuia să înțeleg într-o zi, ele - Bolta mentele autobiografice, aparent fără semnificații majore bătrână (mirosul transpirației primei iubite, furtul cărților de la prieteni, conversațiile despre Homer, cafeaua de dimineață, vecinul necunoscut, seviciul, mixul de personaje mondene și antice: Sexy Brăileanca, Mița Biciclista, Afrodita de Lais, Acca Larentia, Bona Dea), se combină cu elemente de un lirism pur: „fără trup fără chip fără cuget/ inert ca praful lunar”, „în ce zăpezi și-au îngropat trupurile/ așa cum stelele nopții fără de număr și fără de nume/ se topesc în ceașca de ceai”. În Oarecum anacronic ușor expirat, accentul cade pe unicitatea zilei, pe irepetabilitatea ei, aceasta „nu seamănă nici cu ieri/ nici cu mâine”. Cadrul autobiografic, prozaic, este îmbogățit și combinat și aici, în mod fericit, cu accente lirice suprarealiste: „tocmai am văzut soarele deja prăfuit”, „se împuțea lumina pe geamuri”, „am scuipat ziua de ieri în chiuvetă”. Drumul banal către supermarket, parcurs cu scopul Menționarea uneia dintre iubite, Elena, îi amintește de împrospătării rezervei de whisky, este valorizat de amintirea Elena din Troia, de încercarea de-a scrie despre „un oraș de la unui sonet de Pierre de Ronsard, ca mai apoi locul să îi fie luat marginea lumii/ (...)cu flori căzute adesea în scârnă”, de truisme de zgomotul maidanezilor și al pietonilor care joacă pokemon referitoare la femeia la patruzeci de ani, care „și-ar face perfuzii go. Este un tablou urban contemporan al unei zilei fierbinți și cu dragoste/ cu moarte”, de elemente istorice memorabile, banale de iulie, tulburat numai de „un vânt foarte rece de precum războiul troian și marele zid chinezesc, căderea stepă” și de „explozia unui miros scandinav de zăpadă”, detalii Constantinopolului și războiul din Golf, trecând, în cele din care prevestesc parcă scoaterea din anonimat, petrecerea urmă, neobservat și impasibil, la eșecurile din viața personală, unui lucru neobișnuit. Pe alocuri, simțul umorului își face la divorțuri și relații cu târfele, pentru ca, din nou, să o aducă simțită prezența: „mi-apare în față/ o minunăție de babă”. în prim-plan pe Elena, amanta „cu spatele muzical”: „nu vreau/ Venirea noului personaj este un prilej de reluare a imaginii lui să mă prindă dimineața din urmă (...)/ ține-mă strâns/ Ronsard, de reîntoarcere în timp, în lumea cuvântului. Autorul niciodată nu m-a ținut în brațe un zarzăre.” se dezice de latura poetică, reneagă poezia și pleacă, în timp În poemul Anamneză, amintirea plecării în zori de lângă ce lumea exterioară se reconfigurează nefiresc, fenomenal: „nevasta altui bărbat” declanșează trăiri interioare intense. „dar lumina, între timp, se schimbase/ afară, ca niște tigri Sătul de „bucuria mimată atâta vreme”, prizonier al unui spațiu siberieni, se izbesc/ de geamuri, cu zgomot, fulgi mari de în care se poate auzi „luna lătrând”, conștient că amintirile zăpadă”. Reacția este una de acceptare, de înfruntare lucidă, rămân stocate „în sertarele minții”, că întreaga viață e un deja- de înălțare. Gestul descheierii hainei albe de in este unul al vu, deoarece „toate astea s-au mai întâmplat”, autorul trăiește descătușării, al eliberării de banalitate, de cotidianul anost, de o stare de neputință, de incapacitate decizională. Se simte întâmpinare cu entuziasm a ineditului: „ce bucurie! îmi spun, străin lângă femeia al cărei trup „se destramă”, ceea ce se descheindu-mi/ nasturii hainei albe de in, ce bucurie/ și ies pe întâmplă e „doar o scenă, un moment”, unul repetabil și ușă cu pieptul în prima ninsoare/ de iulie”. regizat. Apare, spre finalul poemului, și imaginea divinității, Introducerea în discursul liric a prietenului din „Arad sau una de neînduplecat: „Dumnezeu s-a retras în camera lui”. Oradea”, personaj principal al poemului Stepe, cel care „o Un scenariu existențial tras la indigo, care ar putea fi al așteaptă pe tânăra Ildiko/ să vină din pusta maghiară/ să-i bată oricărei femei, este cel al Mariei Elena Ioana „sau Geanina cu y”. cu trupul în flăcări la ușă”, este un pretext de aducere în fața Atrasă de poveștile de dragoste idilice din telenovele, femeia cititorului a ținuturilor din Taras Bulba, unde „drum în față nu e/ se satură de traiul de acasă, de faptul că nu primește flori și că iar în spate iarna acoperă/ urme de sanie/ de troică”, de reme - soțul are doar un salariu minim pe economie și fuge în lume morare a poveștii ireale de dragoste cu Natașa, o femeie exotică, pentru ca, după o vreme, negăsind un trai mai bun, umilită și într-un spațiu sălbatic, feeric, rupt de civilizație: „nu e nimeni cale bătută, să se reîntoarcă în spațiul conjugal, acolo unde primul de trei zile/ de jur-împrejur trupul ei este un mesteacăn din nord”. instinct al soțului este să o lovească, să simtă „dacă nu cumva Povestea prietenului devine sursă de inspirație, cuvintele lui se miroase a altceva/ a altcineva” (Bovarică). transformă în imagini poetice de rară frumusețe, aducând un De fapt, întregul volum este un decupaj atent, unul plus de vitalitate și senzualitate viziunii poetice. desprins din cotidian, un cotidian pe care îl găsim oriunde în În alte poeme precum Pentru că n-am nimic de făcut, jurul nostru, unul în care ne putem regăsi familia, prietenii, poezia- femeie se transformă în poezia- cățea, una liberă, dificil vecinii, cunoscuții sau necunoscuții, în situații de viață cât se de abordat, vicleană, jucăușă, inaccesibilă, alintată, pe care poate de reale și de credibile, lucru subliniat și de autor: „Am autorul nu reușeșete s-o îmblânzească. Goana după inspirație spus de atâtea ori poveștile altora/ încât uneori mi se pare că generează anxietate și insomnii: „întâmplarea se repetă sunt ale mele/ iar întâmplările despre care zice-se că le-am mereu/ și cred că din pricina asta sunt un insomniac. Disperat, trăit/ au ajuns de mult să fie ale altora” (Întâmplările mele autorul devine el însuși un instrument de ucis timpul, în poveștile altora). încercarea de a-l opri. III 69 Cartea de teatru Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Cinci piese noi de Radu F. Alexandru dinu GriGoreScu

luate spiritual (profesional) ale Mo nei Siciliana, un personaj al lui Aurel Ba- din „Steaua fără nume” Nu există însă ranga formula aceleași doleanțe, la care nici un Miroiu. Divorțul spontan al se mai adaugă și mult doritul buletin de Monei, declanșează intriga ce ne dezvă- București. luie mizeria. Dolce vita este virusul care Te bag în Parlament, promite javra. circulă. Anunțul dat de un bărbat serios Era visul lui Cațavencu. Acum vedem la Mica publicitate prin care se auto- coșmarul. olumul de excelență edito- declară impotent numai ca să analizeze Radu F. Alexandru aplică strict legi rială, marca Polirom, cuprin - cum reacționează la un asemenea teatrale aristotelice, în noi forme geo- de 5 piese: În oglindă - două anunț bizar pețitoarele feminine, este o metrice create în spațiul intimității. Vpersonaje, La vita e bela trambulină certă spre comedie. motiva- Tudor Mușatescu în teatrul său de bu- (2013 și jucată în stagiunea 2014-2015 țiile relevă străfunduri umane. zunar manipula triunghiuri conjugale la Teatrul de Comedie, la Teatrul Drama- GEORGE. Iei în calcul numai varianta care mai de care nostime; Radu F. Ale- turgilor Români având loc audiția ver- care-ți convine. În care iubirea este egal xandru abordează haosul familial. Și siunii radiofonice), Luminița de la ca- împărtășită. (…) Ce faci însă când căruța matematicianul și politicanul (cerebral - pătul tunelului (premiera la Teatrul Na- te-a lăsat în drum. rabinic) care este dramaturgul, face de- țional „I. L. Caragiale”), Viața la Mica pu- Dramaturgul moralist sfâșie vălurile monstrații de virtuozitate (școala rusă). blicitate (2015) și „Ultima dorință”, texte „musulmanice” ale ipocriziei, taie mici Căldura umană și răceala progresivă de mare soliditate dramaturgică și de un noduri gordiene care leagă strâns, până dintre suflete domină compozițiile si- farmec aparte. În ele coexistă dramă, co- la strangulare, destinele eroilor care metrice; dialogurile savuroase, consis- medie și tragedie individuală, în pro- provin din realitatea cotidiană, din fa- tente, se rostogolesc „cascadă urlă- porție echilibrată. milii mai mult sau mai puțin fericite, toare”, monologurile impozante convin Dramaticul este oferit de ceea ce destrămate la un moment dat, dar și actorilor și regizorilor. Portretele impos- numim destine în coliziune, tragicul din cele care își continuă traiul în minciună. torilor, parveniților, mincinoșilor, perfi- tunelul fără ieșire spre lumina normali- În mesajul subliminal transpar valorile zilor sunt emblematice. tății așteptate (á la Godot), iar comicul pozitive ca să zicem, moralitatea auten- Ultima dorință este tot din raftul subzistă nu atât prin replici, ci, mai ales, tică. Dolce Vita cu orice preț. Accentul e sub- prin faptele ce declanșează mecanis- DAVID. Judecarea greșită a motivului til testamentar. Ghilimelele puse de mele, întotdeauna este o situație para- pentru care plecăm de lângă cel pe care îl autor elimină funerarul comediei care doxală. iubim este una din cele mai grave și ire- plonjează într-un joc de societate inedit, În prima piesă, declanșatorul acțiu- parabile erori… vioi, plin de revelații. nii este vizita farmacistei la clientul său Raportul dintre drama personajelor DANIELA (lui Cătălin): Revelația este care e trecut de vârsta cuceririlor spon- și comedia situațiilor inventate cu mare adevărata frumusețe a jocului, tău. Reve- tane. O altă vizită de tip Tsunami apare abilitate de dramaturg îl determină pe lația!... La Colonade prieteni, sunteți invi- în Luminița de la capătul tunelului, cău- acesta să-și subtitreze volumul consis- tații mei. tarea unei perechi conciliante este sarea tent, (deloc indulgent cu personajele) Personajele merg în pas alergător la si piperul piesei Viața la Mica publicitate, Comédii, cu accent pe e. restaurant. După o istovitoare dezvă- adultere spectaculoase apar în La vita e Luminița este alter ego-ul speranței, luire a personalităților disecate chirurgi- bela și jocuri de societate inteligente, care tot nu se întrevede clar. Alesul po- cal: poate fi vorba și de un „parastas” al suculente în „Ultima dorință”. porului, parlamentarul Neacșu, vrea cu vieții. Piesele fructifică intelectul spectato- tot dinadinsul, prin hărțuire, abuz în Piesele conțin oglinzi parabolice, de- rului (cititorului) și satisface partea emo- viciu, și oferire de mită, să conviețuiască tectoare de minciuni, senzori de com- țională. și cu amanta (prospătură) dar Luminiței, portamente, filează și filmează întâm- Două cupluri prietene - Bogdan, Ma- i se aprinde beculețul. plări (reale - ireale) cu voluptate, origi- riana, Dorel și Mona se înșală reciproc cu În dragoste nu poți să spui niciodată nalitate, teatralitate, sinceritate. partenerul celuilalt, exact ceea ce fac și pardon. Un eveniment de lectură și cultură. bunii lor soți vechi prieteni. Femeile, fine Neacșu promite: apartament, ma- și adulterine, sunt cumva urmașele evo- șină, țoale, cheltuieli de întreținere. Și în III 70 Literatur[ str[in[ Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Povestea doamnei Murasaki sau traducând din japoneză MiHAelA Mudure

ultura japoneză se bucură ispăşire. Romanul Genji e un soi de efect japoneze. Fetele trebuie să se mărite cu de un interes deosebit în al combinării în alambicul memoriei a omul ales de familie, mai precis de către Statele Unite ale Americii de preferințelor şi experienţelor amoroase tată. La curte, doamnele de onoare ale Cla înfrângerea Japoniei în ale doamnei Murasaki. împărătesei sunt obligate să se supună cel de-al doilea război mondial. Fostul Punerea în adâncime (mise en abî - avansurilor erotice ale bărbaţilor din duşman a impresionat prin tenacitatea me) face ca romanul lui Dalby să de- puternica familie Fujiwara. Violul este o şi disperarea cu care a luptat pe frontul păşească structura obişnuită a unui practică frecventă, doamnele de onoare Pacificului. Liza Dalby (1950) este una roman de dragoste oferind cititorului o sunt un soi de dame de consumaţie dintre cele mai cunoscute specialiste imagine extrem de interesantă a soci- pentru elita masculină a imperiului. Vezi americane în cultura japoneză. Are un etăţii japoneze din perioada Heian. cazul scabrosului Michinaga, un soi de doctorat în antropologie de la presti- prim-ministru al acelor vremuri. Koma, gioasa Universitate Stanford din Califor- o virgină proaspăt recrutată ca doamnă nia și este preocupată de fenomenul de onoare a împărătesei este rugată de gheișe. A fost consultant științific la re- către Michinago să-i dea un pic de sân. alizarea filmului Gheișa, ecranizarea Apoi, libidinosul ministru care avea celebrului roman Memoriile unei gheișe dublul vârstei lui Koma își pune capul în de Arthur Golden. poala ei. Autoarea, pudică, îi părăseşte În romanul Povestea doamnei Mu - în acest moment pe cei doi şi ne lasă pe rasaki Liza Dalby reconstituie viața unei noi cititorii să ne imaginăm ce vrem. În doamne de onoare din perioada Heian, acelaşi timp, împărătesei i se pretinde o cunoscută ca autoare a celebrului ro - comportare ireproşabilă. Cea mai mică man Genji. Dalby îşi concepe textul ca derogare de la eticheta extrem de se - un episod dintr-o istorie (literară) femi- veră este imediat pedepsită cu dizgraţia nină. Este evocată prezenţa la curtea im- sau chiar moartea. perială a doamnei Sei Shonagon, autoa- Liza Dalby oferă un roman istoric rea celebrelor însemnări de căpătâi care scris din perspectivă feminină în care se marchează începuturile literaturii japo - insistă asupra unor experienţe funda- neze. Doamna Shonagon e bătrână în mentale pentru femei. Naşterea unui momentul întâlnirii, dar cunoaşte bine copil e privită cu teamă şi cu speranţă. viaţa la curtea imperială şi dă sfaturi “Urma ori să mor, ori să am un copil. Îi înţelepte. Pe de altă parte, o mamă îi eram recunoscătore verișoarei mele scrie fiicei despre viața mamei sale, ce le- Modelul suprem de civilizaţie şi rafina- pentru că mă îmbărbăta mereu, dar îmi bra autoare a lui Genji. Valori, sfaturi, ad- ment este considerat a fi cultura chi - era și foarte frică” (216). Ierarhia genu - monestări sunt transmise de la bu nică, neză. Ceea ce a însemnat cultura antică rilor e strictă şi nici chiar conversaţia nu la mamă şi apoi la nepoată. O întreagă greacă ori romană pentru europeni, oferă un spaţiu în care femeia s-ar putea experienţă de viaţă ! însemna China pentru japonezi. La destinde. „Deja Yorimichi [fiul cel mare Viața doamnei Murasaki este lumi- curte sau în casele elitei se organizează al lui Michinaga] aflase că bărbații aveau nată de o iubire platonică. Un mesager întreceri de poezie în care idealul este întotdeauna dreptul să întrerupă ori - al Chinei vine cu fiul său, Ming-gwok, în atingerea perfecţiunii poeziei chineze. când conversațiile dintre femei. S-a apu- Japonia. Tânărul chinez are o frumoasă Autoarea insistă şi asupra unor practici cat să ne vorbească despre dragoste…” şi delicată relaţie sentimentală cu mama culturale şocante pentru un european (361). Precum în Europa, claustrarea literară a lui Genji. Ani mai târziu ea sau american. Doamnele din epoca într-o mânăstire e o soluţie pentru cele primește din China, de la Ming-gwok, Heinan obişnuiau să îşi înegrească dinţii care nu acceptă patriarhatul. Koshosho, un set de scris. Mesajul este limpede. pentru a părea mai… frumoase. Încă o prietena doamnei Murasaki va face Dacă soarta nu le-a permis iubirea dată se adevereşte că frumuseţea e în parte din alaiul împărătesei, dar după erotică, sublimarea sentimentului în ochiul privitorului. Dalby insistă asupra experienţa prostituţiei impuse la palatul artă, în scris e singura soluţie şi singura structurilor patriarhale ale societăţii imperial, se va retrage la o mănăstire. 71 Cartea str[in[ Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Puterea absolută asumată de către le transpune în romanul Genji, nu cum Cititorul ar putea savura pe deplin bărbaţi duce la separarea sexelor şi la se întâmplă ele în realitatea ficţională, ci această reuşită evocare a unei persona- lipsa de comunicare. “Şi Michinaga, și cum ar vrea autoarea să se întâmple. lităţi literare de nivelul doamnei Mu - Genji se credeau subiect de invidie între Personajul Genji dobândeşte o viață a rasaki. Din păcate, traducătoarea Diana femei. Niciunuia dintre ei nu-i trecea lui proprie care rivalizează din punct de Tihan nu îl ajută suficient. Erorile gra- prin minte că femeile nu aveau altă cale vedere ontologic cu realitatea constru- maticale sau lexicale sunt numeroase. de a se elibera de suferințele provocate ită în interiorul ficţiunii. “Eram eu oare Iată unele exemple: “înstăpânirea la de bărbați decât moartea sau călugăria. cu adevărat cea care îl modelam pe toate jocurile copilăriei” (28); “s-a îndrep- Dar cititoarele mele înțelegeau prea Genji? Sau el se folosea de mine?” (429). tat de-a lungul arcadei ce despărțea bine asta. Când personajele mele vor- Ierahia dintre viaţă, realitate şi ficţiune prispa camerei mele de biroul tatei” (52); beau cu glasuri de demoni sau spirite e cuceritor de neclară. Ea se schimbă pe “[s]-a turnat sake în cupe aproape răutăcitoare, orice femeie care trăia la măsură ce rolul naratorului se schimbă întinse” (80) ; “[p]ărinții ei erau mai mereu curte pricepea că demonii dădeau glas şi naraţiunea devine tot mai autoritară la noi” (102); “doamnele din cele mai lucrurilor pe care ele însele nu în- concurând cu realitatea ontologică: “… înalte ranguri” (115); “[a]u rămas numai drăzneau să le mărturisească” (328). am ajuns la concluzia că scriitura plăs- pufii de trestie sălbatică” (120); “[ş]i mă Creaţia literară devine singurul refugiu muită își făurește până la urmă propriul dau în vânt după culoarea asta, Murasaki pentru femeia epocii. “Așa firavă cum său adevăr, de una singură” (429). închis, a adăugat el” (159) ; “[l]-am urmat este, hârtia e totuși singurul lucru ce Valoarea literară a romanului lui pe șambelan prin pasajele care legau rămâne în urma noastră” (435). Ele- Dalby sporeşte prin poeticitatea stilului. clădirea centrală de aripa de apus” (278); mentele de metaficţiune istorică sunt “Întâmplările din timpul nopții îmi “[j]induită după civilizația capitalei cum utilizate cu rafinament de către autoare. pluteau prin minte ca ruinele unui cap eram atunci…” (302); “să înlocuim evan- Personajul romanului din interiorul ro- de pod dintr-un vis” (54). Frumuseţea ex- taiele noastre plicticoase cu unele noi” manului prinde viaţă. El este capabil să presiei literare merge mână în mână cu (366); “[m]-am uitat înăuntrul storurilor îşi făurească un destin al lui însuşi în ca - exprimarea unei anume filosofii a tim- (368); “o scenă dintr-un paravan pictat” litate de agent conştient care conştien- pului și a destinului “O singură zi și e de (368); „dorințele personale ale împăra - tizează ce e posibil în virtutea acţiunilor ajuns pentru ca moartea să pună capăt tului nu au niciun fel de precădere” (370); impuse de vremea şi societatea în care unei vieți plăpânde, peste care se „Rinshi venea să drăgălășească” (372) ; „o trăia. „Viața așa cum e ea nu a fost nicio- așterne apoi uitarea” (94). Japonezii (cel haină maronie, semiformală” (375); „în dată subiectul și nici obiectul poveștilor puţin cei din perioada Heian aşa cum sinea mea eram pustiită” (430); “unghiul mele, căci Genji și-a făurit propria lui este ea ficţionalizată de către Dalby) nu cel mai îndepărtat al mănăstirii pono - viața” (438). Rafinată cunoscătoare a tu- pun preţ pe comunicarea verbalizată. „Să site” (441). E de mirare că o editură de turor jocurilor narative postmoderne, reușești să păstrezi tăcerea împreună cu calibrul Poliromului a putut accepta o Liza Dalby creează o paralelă între cineva este, cred eu, încercarea supremă astfel de traducere pentru publicare. evenimentele de la curte pe care, apoi, pentru legăturile karmice” (142). III Cartea de etnologie Literatura tradiţională din Nord din ultimii 50 de ani Menuţ MAxiMiniAn

ndrei Moldovan este cunoscut de cititori, în pri- Aşa a apărut culegerea „Literatura tradiţională din Nord”, mul rând, ca istoric şi critic literar, alţii îl ştiu ca în trei volume, la Editura Charmides. Un lucru inedit este profesor de limba şi literatura română la Colegiul faptul că numărătoarea continuă la volumul II cu următoa- ANaţional „Petru Rareş” din Beclean. Puţini ştiu fap- rea pagină de la volumul I, care se termină la 218, conti- tul că s-a aplecat şi asupra cercetării liricii populare, adunând, nuând de la pag. 219, iar la volumul III de la pagina 619, pe parcursul a jumătate de veac, mii de texte. În proiectul său astfel încât, cele aproape 1000 de pagini sunt împreună un a antrenat 300 de culegători (majoritatea elevi) care au dia- tot ce oglindeşte atât de frumos lirica populară. Ceea ce a logat cu nu mai puţin de 700 de informatori din generaţii creat ţăranul român, aşezându-şi viaţa în versuri, nu este la diferite. Au fost investigate peste 100 de localităţi din şapte îndemâna oricui, zugrăvind frumuseţea limbii şi psihologia judeţe din Nordul Transilvaniei. acestui popor. 72 Cartea de etnologie Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Dedicând culegerea “Geniului poetic făuritor al limbii în care Ne aflăm încă în satul lui Rebreanu, în care ţăranii își iubeau ne naștem, al spiritualității în care trăim, Țăranului Român” pământul acela lutos și puțin fertil “cu un sentiment răvășitor... Andrei Moldovan ţine să spună încă de la început că “autorul În el își regăseau propria ființă, rostul existenței lor” ( p. 9). acestei culegeri nu este un folclorist” ( p.7). Aici este şi câştigul Ţăranul şi-a aşezat toate stările, toate trăirile, în versuri, fără a acestei culegeri. Etnologii ar fi gândit-o pe anumite criterii care dori să ajungă pe marile scene, doar pentru a-şi stâmpăra ar fi făcut-o mai mult ştiinţifică ( cu multe explicaţii şi note de sufletul la necazuri şi bucurii. „Mi s-a părut incredibil să subsol ce ar fi dus pe altă pantă, cea a etnologilor). Criticul a întâlnesc la tot pasul bijuterii poetice produse natural, parcă gândit-o ca o costrucţie literară, păstrând totuşi rigurozitatea într-un ritm al respirației. Așa am început să le scriu, ca să nu le unui etnolog. Cartea poate fi citită ca un roman, de altfel însuşi uit, pentru că rar îți era dat să întâlnești un asemenea lirism, autorul declarând că a structurat-o în aşa fel ca, rând pe rând, chiar și în opera marilor poeți. M-a fascinat nu doar comu - să găsim toate trăirile din viaţa unui om, de la naştere până în nicarea lirică de mare profunzime, ci și o limbă română arhaică mormânt. Pornim pe firul poveştii cu domnişorul profesor în și extrem de bogată, devenită limbă poetică. Tocmai de aceea, anul 1967 când ajungea la Curtuiuş (Perişor) şi unde a şocat am fost fidel în notare, încă de la început, ferindu-mă să întreaga comunitate când a cumpărat cărţile de pe rafturile literaturizez” spune Andrei Moldovan. cooperativei, care au stat prăfuite ani buni acolo. A ajuns să fie Şi pentru că lumea a evoluat şi vremurile s-au schimbat au îndrăgit, iar mai apoi la rândul lui să iubească literatura dispărut şi autorii anonimi, azi satele fiind invadate de aşa zişii populară de care să se ocupe mai apoi cu elevii lui zeci de ani. “textieri” care fac versuri de prost gust pe bani cântăreţilor de Acum 50 de ani Perişorul era un sat izolat fără energie folclor. Totul s-a poluat. “A fost singurul sat în care am văzut și electrică, dar care avea o civilizaţie arhaică vie. Hainele tra - simțit creația populară vie, în starea ei firească” (p. 9 ). diţionale erau îmbrăcămintea fiecărui om, inclusiv a copiilor Dacă la început autorul nu se gândea că textele lui vor fi de la grădiniţă, iar dacă cineva purta alte haine era privit valorificate într-o carte, cu trecerea timpului a devenit un misterios de către sat. Morala era puternică, iar faptele rele “etnolog”, deşi nu îi place această denumire, însă trebuie să duceau la izolare. Aici criticul a observat că oamenii îşi zidesc recunoaştem că foloseşte şi “armele” acesuia: întocmirea de sentimentele în cântece, pe care „valoarea le ridica deasupra fișe de culegători și informatori, hărți ce dau imaginea geo - tulburărilor cotidiene”. Vorbim de frumuseţi poetice produse grafică a zonei investigate, răspândirea localităților de natural, parcă într-un ritm al respiraţiei, Andrei Moldovan do mi ciliu ale culegătărilor, precum și cele de proveniență ale notând ca şi cum” ai culege un braţ de flori de pe câmp”. informatorilor, astfel încât rigoarea științifică nu a fost aban - Andrei Moldovan îşi descrie personajele cărţii “oameni donată. Oricine va dori o abordare de specialitate, va găsi toate aspri și sentimentali în același timp. Morala, pentru ei, era pârghiile necesare să o facă. puternică precum o religie și o respectau cu strictețe…Trăiau Dincolo de toate importanța culegerii este bucuria sentimente puternice, uneori contradictorii, ca orice ființă, și le întâlnirii cu limba română arhaică: bogăția comunicării, zideau în cântec, într-o valoare care îi ridica deasupra tulbu - numărul mare de nuanțe pentru exprimarea unor realități rărilor cotidiene. O parte din ființa lor era cântec, chiar atunci asemănătoare, capacitatea creativă a limbii, modul ei natural când tăceau, când munceau, când trudeau din greu pentru de a trece în planul valorilor artistice. Se observă diferențe între nevoile traiului de zi cu zi. Dar seara, în șezători, spiritul lor materialul cules acum 50 de ani și cel cules recent, o nedorită poetic inegalabil se ridica deasupra greutăților, în creații de o simplificare, îndepărtându-se încet, dar irevocabil, de puritatea rară frumusețe și spontaneitate, cum puțini poeți vor fi avut unei limbi arhaice de o mare bogăție și frumusețe. “O astfel de prilejul să realizeze” ( p. 8 ). bogăție neasemuită a unei limbi arhaice ar mai putea ea să 73 Cartea de etnologie Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

devină vie, de vreme ce țăranul român, arhetip al poporului Şi mamele plâng cu jale” ( p. 173); „Foicică fir mohor,/ nostru și creator de limbă, este o noțiune pomenită din ce în Plânge-mă, maică, cu dor,/ Ți-am fost fată şi fecior,/ Ți-am scos ce mai des la trecut? Nu cumva rândurile noastre, ca și ale boii din ocol/ Şi i-am pus la pluguşor./ Num-o brazdă am altora de altfel, seamănă a bocet” ( P. 14) se întreabă retoric brăzdat,/ La armată m-o luat./ Când acolo am ajuns,/ Andrei Moldovan. Salvarea spre nemurire vine prin asemenea Foarfecele-n păr mi-o pus./ Când păruțu mi-l tăie,/ Toate văile culegeri. plânge,/ Plânge şi mândruța me./ Taci, mândruță, nu mai „Romanul” nostru curge lin, surprinzând tematici precum plânge,/ Ia părul frumos şi-l strânge,/ Țipă-l pe apă să meargă./ dorul, iubirea, blestemele de iubire, cătunia, înstrăinarea, De-i vede că mere-n lin,/ Să ştii, mândruță, că vin./ Pe cântecele şi oraţiile de nuntă, cântecele copiilor, colindele, deasupra cazărmii,/ Vin cu doru mândruții” ( p. 175). bocetele, descântecele, nelipsind proverbele, ghicitorile, Peţitul, Chematul la nuntă, Steagul, Închinatul cămăşii, strigă- turile, dar şi obiceiurile precum „Cununa grâului”. Cununia, Închinatul miresei, Jucatul miresei în bani, şi alte Rimele împerecheate sau monorimele ( rar erau la ţărani momente specifice nunţii din arealul cercetat, sunt prezente rime îmbrăţişate sau încrucişate) arată stăpânire a resurselor alături de inegalabilul cântec al găinii: ,, Săracă găina me / Rău poetice ale limbii care se convertește cu naturalețe în imagini îmi pare după ie / C-o avut un cuib de ouă/ Hibă opt, de n-o estetice inegalabile. Observăm alternarea timpurilor și a fost nouă./ Săracă, găină sură, / Ieri ai fost pe după şură / modurilor verbale, folosirea indicativului cu infinitivul: „Și el Şi-amu, la nănaşu-n gură’’. Nu putem să nu remarcăm ce de urâtul ii/ S-o luat a hăitui...”. Forme de o mare simplitate hopăituri avea alaiul: “La mire, la colțul căsii,/ Este-un măr realizează imagini de o mare transparență: „Tăt mă uit și badea mândru-nflorit,/ Multe fete l-o dorit./ Mireasa o fost vicleană/ nu-i;/ Badea s-o dus dorului”. Şi i-o pus mâna pe pană./ De pe pană pe curea/ Până l-o tras Ritmul în rezonanţă cu starea sufletească a creato - lângă ea” ( p. 257); „Miresucă, miresucă,/ Ți se şade cu cunună,/ rului„Rabdă inimă și taci,/ Ca pământu care-l calci;/ Fii inimă Ca şi cerului cu lună;/ Ți se şade cu mărgele,/ Ca şi cerului cu răbdătoare,/ Ca pământu sub picioare,/ Cât îl calci și nu îl stele” ( p. 268). „Ieşiți, mute, pe gunoi,/ Şi vă uitați după noi,/ doare”. Motivul dorului, cuvântul ce nu se poate traduce în C-om vini şi după voi,/ C-un căruț cu patru boi,/ Când or fi nici o limbă a pământului, şi sentimentele trăite de la primii paştile joi;/ Cu căruț cu patru cai,/ Peste şăptezăci de ai”( p. fiori până la iubirea matură, dar şi dorul pentru părinţi şi sat, 275). toate sunt aşezate în versuri de o mare sensibilitate. “ Norişor Colinda „ serioasă” o ştim cu toţii, dar şi cea hazlie făcea mândru de ploaie, / Spune-i badei bună voaie, / Inimuța să parte din repertoriul cetelor ce urau pe la case: „ Colindiță cu nu-l doaie; / Că de-l doare ca pe mine, / Nu trăieşte nici tri zile”; codiță,/ Hoalbă ochii la poliță,/ La cârnaț şi la codiță./ Tata n-o “Pe unde trece doru, / Nu poți ara cu plugu, / Că acață plugu- tăiet purcel,/ Că purcelul l-o vândut/ Şi tăți banii i-o băut” ( p. n dor, / Trag boii de se omor; / Că acață plugu-n jăle, / Trag boii 455); „Colindă, colindă,/ Bagă iapa-n tindă/ Şi-i dă fân să roadă/ de rup carăle” ; “De la munte iese dor, / De la badea-mi vine Şi-o trage de coadă” ( p. 468); „Colindiță cu trifoi,/ Hai, dor; / De la munte ies tri stele, / De la badea dor şi jele. “ ; Crăciunule, la noi,/ Că copiii s-o urât/ De atâta mălai prăjit;/ “Săraca inima me, / Iar o prins a mă dure; / Că m-o mai durut Copiii s-o săturat/ De-atâta mălai uscat/ Şi de cureciu murat/ o dată / Ş-amu s-o fost vindecată / Şi s-o vindecat cu greu / Şi de peştile sărat” ( p. 455). Ş-amu mă doare mai rău. / Mamă, cum mă doare-amu / Nu s-a Producţie folclorică scurtă, strigătura este alcătuită din vindeca altu” ; “ Io-am gânit că doru-i câne, / Da doru-i copil ca versuri, adesea improvizate care se rostesc cu o anumită mine; / Io-am gânit că doru-i drac, / Da doru-i copil sărac / Pui intensitate a vocii în timpul desfăşurării jocului popular dar şi de zână din pădure, / Gură dulce, ochi de mure. “ ( p. 21). ,,Bade, la nunţi, şezători sau cu alte prilejuri. Strigătura reprezintă o dorurile tale / Ş-asar-o trecut pe vale./ M-am oprit şi le-am dat complexă manifestare artistică a poporului de la sate, cale, / C-am ştiut c-or trece tare / Şi ne-a fi de supărare, / Dintre îndeosebi în care ritmul jocului şi cel al muzicii se îmbină cu doi la oarecare, / Ori mie, ori dumitale’’; ,,Du-te dorule, nu sta/ cel al poeziei. Hora satului constituie cadrul ideal de rostire a Şi despică cetina,/ Nu-mi despica inima; / Şi despică molidu, / strigăturilor şi implicit primul element din circuitul folcloric în Nu-mi despica sufletu./ Du-te dorule, în lume,/ Să nu-ţi mai care aceasta se difuzează. Strigătura poartă un accent liric sau aud de nume’’ ( p 28). Dragostea naşte sentimente tulbură - ironic, satiric, incisiv şi imperativ. Atitudinea pe care a luat-o toare şi o imaginaţie debordantă: “Fă-mă, Doamne, ce mi-i omul simplu faţă de starea politico-socială, faţă de război şi face,/ Fă-mă pasăre măiastră,/ Să zbor la mândra-n fereastă,/ pace, faţă de muncă, faţă de dragoste şi de natură, felul în care Să bat cu aripile,/Să deschid ferestrele,/ Să trag boare la el preţuieşte anumite însuşiri morale, felul în care poporul lumină,/ Să văd pe mândra, ce cină,/ Dimineața ce prân - respinge, condamnă şi înfierează lipsuri şi vicii morale, toate zeşte,/Peste zi cum mai trăieşte./ De-i trăi, mândră, mai bine,/ aceste atitudini etice se răsfrâng în zeci de nuanţe în folclorul Trage nădejde la mine;/ De-i trăi, măi mândră, rău,/ Nădejdea-i nostru şi implicit în strigături. “ Am un drăguț cât un ied,/ la Dumnezău”( p. 65). Săcerând, prin holdă-l pierd./ L-oi scoate în câmp să pască,/ Nu lipsesc cântecele de război, azi tinerii nemaiştiind ce e Pân-la toamnă să mai crească” ( p. 634); „Mere lelea la cămară,/ aia cătănie. Recrutul îşi exprima viaţa în versuri: „De când am La oala cu rumineală./ Mâța mere după ie,/ Că s-ar rumeni şi ie” plecat în lume,/ Plânge inimioara-n mine,/ Ca un copil de tri ( p. 668). zile,/ Când îl lasă-n părăsire./ Cel mai greu şi mai amar/ Îi traiul În satul arhaic chiar și înmormântarea, prin bocete, în de militar,/ Că te culci puțin să dormi,/ Sună goarna şi te scoli;/ marea lor diversitate, făceau ca înălțarea sufletului să se Sună goarna de pornit,/ Nu cată că eşti trudit./ Ş-am zis verde întâmple prin însoțire poetică. “Copârşeu mândru de nuci,/ În tri migdale,/ De când cu războiul mare,/ Ficiorii zac în spitale/ tine pe cine duci?/ Copârşeu mândru de brad,/ În tine cine-i 74 Cartea de etnologie Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G culcat?/ Un om tânăr, supărat” ( p. 307); „Mândru trag Să nu uităm ce spunea Timotei Cipariu, la inaugurarea clopotele/ Să meargă răsunele,/ Să meargă în depărtare,/ La ASTREI în 1861: „Însă din toate aceste ruine providența ne-a copiii dumitale/ Şi s-audă c-ai murit,/ Să s-apuce de jelit./ conservat încă în aceste dureri cumplite un tezaur neprețuit, Acasă, când or veni,/ Ei pe nime n-or găsi” ( p. 307); „Acas, când care nu ni l-au putut răpi nice sabia învingătorului, nice or înturna,/ Pe nime n-or mai afla./ Roagă-te cui ti-i ruga,/ Şi te cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile noastre, nice roagă la gropaş/ Să-ți facă groapa-n culoare,/ Să mai ieşi ziua puterea fizică, nice politica infernală – un tezaur născut cu noi la soare” ( p. 307); „Nu mă duceți aşa tare,/ Că-i ziua bugăt de de la țâțele maicii noastre, dulce ca sărutările măicuțelor când mare;/ Toți oamenii merg păşind,/ Dumneata meri în pământ;/ ne aplecau la sânul lor! tezaur mai scump decât viața; tezaur Toți oamenii merg în paşi,/ Dumneata meri în sălaş”( p. 307); care de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom suferi vreodată, „Rămâi casă, rămâi masă,/ Cine-o fost stăpân te lasă./ Închide, ca cineva cu puterea au cu înşelăciunea au cu numele să ni-l Floare, poarta,/ Că altu n-oi înturna;/ Şi-o închide cu lăcată,/ răpească din mâinile noastre –atunce mai bine, mai bine să ne Că io nu viu niciodată;/ Ş-o închide cât de bine,/ Că io nu viu înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinții noştri cu acea până-i lume./ Pe care drum am pornit,/ Nu-i nădejde de venit./ mângâiere, că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de De-ar fi venit cineva,/ Am mai trage nădejdea./ Fost-ai iute ca care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba focu,/ Conjiurat-ai hotaru,/ Că ți-o fost drag tot lucru;/ Fost-ai românească”. iute ca mierla,/ Că ț-o fost drag a lucra” ( p. 308). Irina Petraș scrie în revista „Viaţa românească” nr. 5/2018 Andrei Moldovan demonstrează prin această carte rigoare despre tomul lui Moldovan că este organizat „pe specii şi şi seriozitate în studierea limbii arhaice. „Culegerea este subspecii, acoperind întreaga clasificare a producţiilor popu - dovada vie a unei unităţi spirituale a românilor din această lare din cărţile de specialitate. (...) Andrei Moldovan este un parte a ţării, a bogăţiei valorilor artistice create într-o mare demn urmaş al năsăudeanului Ion Pop Reteganul ... un elogiu diversitate şi mereu surprinzătoare frumuseţe, într-o limbă adus limbii române”. Monografia este „un extrem de bogat arhaică suplă, nuanţată şi marcată de un inepuizabil potenţial material care merită cercetat şi asupra căruia se cuvine creativ” spune Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic meditat”, conchide criticul Irina Petraş, care-l consideră pe al Transilvaniei. Andrei Moldovan un „amator academic”. Glosarul realizat de Mircea Prahase, cercetător principal la În economia culegerii nu intră întreaga arhivă adunată. Pe Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, dialectolog. Prezența în de o parte, există repetiții, deși provin de la informatori diferiți, acest glosar a numeroase cuvinte cu etimologie maghiară sau precum și un număr mare de variante. Materialul cules este germană nu trebuie să mire pe nimeni, faptul fiind perfect dublu, întreaga arhivă fiind depusă la Arhivele Naționale- explicabil prin condițiile istorice ale zonei Transilvaniei de Filiala Bistrița-Năsăud, unde persoanele interesate le au la Nord. Majoritatea cuvintelor cuprinse în glosar, peste 330, este dispoziție pentru noi cercetări. alcătuită de regionalisme. Arhaismele sunt răspândite, cu Prin această culegere amplă, Andrei Moldovan a redat predilecție, în balade, doine, cântece de cătănie, pastorale, culturii româneşti lirica marelui creator anonim, cel care a colinde şi, mai ales, în bocete, făcând referire la unele timpuri zugrăvit de-a lungul istoriei viaţa ţăranului nostru. Cum nu se revolute. Neologismele se întâlnesc cu preponderență în poate mai frumos. orațiile de nuntă şi în strigături. III r 11-12Nr. (13-14) 75 ăia au nrgsi ilcdc nmr ot - zămislit. i-a poet, mare un ca lucid și nebun, îndrăgostit un un ca ca curajos pătimaș care, cel însuși Shakespeare trei lui toți ale fel, fețe într-un sunt Dar, diferiți. sunt ei Tezeu, crede cum rătăcire, pământești. celei tangentă dacă vremelnic Chiar doar uneori lor, lumea L rsinLvuBrd epeit au eoe ope,c un ca complex, fenomen autorului. căutările un ca prezintă m se lui Burada poezia semni3cativ, Cristian-Liviu bilanț unui momentul La speranță. și optimism dsacolocvial, adesea m vrimn eiit ăuais otauetca uee cuvântului puterea s tocmai contrapune se i căruia pesimist, avertisment rs oze avtae afrăd ănieî timp. în dăinuire de formă ca salvatoare, poeziei a cris, cns ieatclt ucinlș erznai etutoate pentru reprezentativ și funcțional articulat, bine ecanism dtțeș neoai,î id prne eeiăiadsuslipoetic, discursului a lejerități aparentei ciuda în interogație, și editație otlgsșe ainlc iî dnu ițisniie eus de resurse sensibile, 3inței adâncul în și ca rațional găsește, Poetul eiel esnjl ecr,c ndmug etiieîn trimite Shakespeare le demiurg, un lui ca care, asupra pe personajele re3ecție la revine Orice creația personaje. 2 ar o de aceasta aleg altele, să decât 2 semni2cativă ar mai latură dacă Totuși, semi2că. totul Shakespeare a uaiu,îdăottlș otl ucmaeaiflde fel același cam au poetul/ și îndrăgostitul lunaticul, esam,ceic- r rc tu2ș. orice urs că-i crezi spaimă, De orbiș, mergi dacă noaptea, cum Așa viu. face și-l ceva la Gândește visează: ce celui trucul Acesta-i (…) cioară. într-o Troiei Elena Vede îndrăgostit Cel nebunul. iad: Ăsta-i ca-n mulţi mai draci visează Unul rătăcire. de fel același cam Au poetul și îndrăgostitul Lunaticul, 808975030 786068 9 Vț iaș ei3utț“–sn un sună – uitați“ 3 veți și uita „Veți user-friendly. 808975078 786068 9 rsinLvuBrd ci ozegaă de gravă, poezie o scrie Burada Liviu de Cristian mică biserica din pic c un coboară se care în autentic, creștinului umilitatea de apropiere f c la dominant, sentimentul rămâne sapiențială. Melancolia discret alură și Stilul simplitate parabolic. capătă sau alegoric aer cu narative, ț xseți a și, Dar existenței. ața r eaag ioaiuiearaesoc în stoică aproape atitudine o și adaugă se are rir rnrolmn gos icaldă“. și „groasă lumină printr-o artier, nogună iuaî eşşec brio. brio. cu cu reuşeşte reuşeşte îi îi figura figura incongruenţă, incongruenţă, nogună iuaî eşşec brio. cu reuşeşte îi figura incongruenţă, nogună iuaî eşşec brio. cu reuşeşte îi figura incongruenţă, nogună iuaî eşşec brio. cu reuşeşte îi figura incongruenţă, nogună iuaî eşşec brio. cu reuşeşte îi figura incongruenţă, nipretssedtd propria-i propria-i de de suspendat suspendat perfect perfect unui unui nipretssedtd propria-i de suspendat perfect unui nipretssedtd propria-i de suspendat perfect unui nipretssedtd propria-i de suspendat perfect unui nipretssedtd propria-i de suspendat perfect unui rnăa a prentă prentă rnăa prentă rnăa prentă rnăa prentă rnăa prentă iţ,cmlttau uporaam- am- propria propria cu cu acum acum completat completat viaţă, viaţă, o o iţ,cmlttau uporaam- propria cu acum completat viaţă, o P iţ,cmlttau uporaam- propria cu acum completat viaţă, o iţ,cmlttau uporaam- propria cu acum completat viaţă, o iţ,cmlttau uporaam- propria cu acum completat viaţă, o uăapuu omp aeî ci de de scrie scrie îl îl care care pe pe Poem Poem amplului amplului tuşă tuşă t uăapuu omp aeî ci de scrie îl care pe Poem amplului tuşă uăapuu omp aeî ci de scrie îl care pe Poem amplului tuşă t âds-iţn ie is a uăo o o pună pună pună mai mai mai să să să şi şi şi firea firea firea ţină ţină ţină să-şi să-şi să-şi când când când âds-iţn ie is a uăo pună mai să şi firea ţină să-şi când eeedvnau osrci discursiv- construcții acum devin oemele ş mlliPe ecr lsrede scrie îl care pe Poem amplului uşă ee,în Tezeu, âds-iţn ie is a uăo o pună pună mai mai să să şi şi firea firea ţină ţină să-şi să-şi când când erprd empmn…,încer- încer- încer- mapamond…), mapamond…), mapamond…), pe pe pe de de de reper reper reper de de de erprd empmn…,încer- mapamond…), pe de reper de ş mlliPe ecr lsrede scrie îl care pe Poem amplului uşă erprd empmn…,încer- încer- mapamond…), mapamond…), pe pe de de reper reper de de i,ctşeîcia rcmu l punct punct alt punct alt un alt un precum un precum înclinat precum înclinat citeşte înclinat citeşte nia, citeşte nia, nia, i,ctşeîcia rcmu l punct alt un precum înclinat citeşte nia, i,ctşeîcia rcmu l punct alt punct un alt precum un înclinat precum citeşte înclinat nia, citeşte nia, uu a nroparte parte parte într-o într-o într-o cam cam cam tului tului tului uu a nroparte într-o cam tului uu a nroparte parte într-o într-o cam cam tului tului rnăuăd ă eBucureşti. Bucureşti. Bucureşti. de de de băţ băţ băţ de de de aruncătură aruncătură aruncătură o o o rnăuăd ă eBucureşti. de băţ de aruncătură o rnăuăd ă eBucureşti. Bucureşti. de de băţ băţ de de aruncătură aruncătură o o nobrrlrvei re iut la la situată la situată urbei situată urbei urbei vieţii vieţii vieţii învolburarilor învolburarilor învolburarilor nobrrlrvei re iut la situată urbei vieţii învolburarilor nobrrlrvei re iut la situată la urbei situată urbei vieţii vieţii învolburarilor învolburarilor naeăa esorfa tuturor tuturor tuturor al al al seismograf seismograf seismograf adevărat adevărat adevărat un un un naeăa esorfa tuturor al seismograf adevărat un naeăa esorfa tuturor tuturor al al seismograf seismograf adevărat adevărat un un oms,ttp ttd sentimental, sentimental, de sentimental, de atât de atât pe atât pe tot pe tot formist, tot formist, formist, oms,ttp ttd sentimental, de atât pe tot formist, oms,ttp ttd sentimental, de sentimental, atât de pe atât tot pe formist, tot formist, otp â eigno inoncon- noncon- şi noncon- şi ingenios şi ingenios de ingenios de cât de cât pe cât pe poet pe poet poet otp â eigno inoncon- şi ingenios de cât pe poet otp â eigno inoncon- şi noncon- ingenios şi de ingenios cât de pe cât poet pe poet eflsfeMre Drăgănescu, Drăgănescu, Drăgănescu, Mircea Mircea Mircea filosofie filosofie filosofie de de de G aăl uacest acest acest cu cu cu Iată-l, Iată-l, Iată-l, eflsfeMre Drăgănescu, Mircea filosofie de aăl uacest cu Iată-l, eflsfeMre Drăgănescu, Drăgănescu, Mircea Mircea filosofie filosofie de de liieptudcni profesorul profesorul decenii, profesorul decenii, patru decenii, patru ultimile patru ultimile ultimile aăl uacest acest cu cu Iată-l, Iată-l, liieptudcni profesorul decenii, patru ultimile liieptudcni profesorul decenii, profesorul patru decenii, ultimile patru ultimile au u uttrd tnaddin din stindard din stindard de stindard de purtător de purtător lui purtător lui patul lui patul patul au u uttrd tnaddin stindard de purtător lui patul au u uttrd tnaddin stindard din de stindard purtător de lui purtător patul lui patul nioăe aTt eemanci- emanci- emanci- pe pe pe Titu Titu Titu ca ca ca orăşel orăşel orăşel unui unui unui nioăe aTt eemanci- pe Titu ca orăşel unui nioăe aTt eemanci- emanci- pe pe Titu Titu ca ca orăşel orăşel unui unui epiatepăa a treaptă treaptă prima prima Pe Pe inexistenţei. inexistenţei. epiatepăa treaptă prima Pe inexistenţei. Colect epiatepăa treaptă prima Pe inexistenţei. M M M epiatepăa treaptă prima Pe inexistenţei. epiatepăa treaptă prima Pe inexistenţei. M M M Visul…V.1 808975085 786068 9 , ia NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 e ez e cammin,o del mezzo nel tofr ioesăa a pitorească a pitorească atmosfera pitorească atmosfera atmosfera din din din extrag extrag extrag să-l să-l să-l greu greu greu de de de extrem extrem extrem negreşit negreşit negreşit fi fi fi i-ar i-ar i-ar tofr ioesăa pitorească atmosfera din extrag să-l greu de extrem negreşit fi i-ar tofr ioesăa pitorească a atmosfera pitorească atmosfera din din extrag extrag să-l să-l greu greu de de extrem extrem negreşit negreşit fi fi i-ar i-ar tfnInGhilimescu Ghilimescu Ion Ion Ştefan Ştefan tfnInGhilimescu Ion Ştefan tfnInGhilimescu Ion Ştefan tfnInGhilimescu Ion Ştefan tfnInGhilimescu Ion Ştefan G ABRIELA ote a)artis- artis- artis- (al) (al) (al) Portret Portret Portret ote a)artis- (al) Portret ote a)artis- artis- (al) (al) Portret Portret H amţn iro- iro- iro- (admiţând (admiţând (admiţând amţn iro- (admiţând amţn iro- iro- (admiţând (admiţând G ORIA HEORGHIŞOR GÂ Colect RBEA , ia

LUNATICUL, ÎNDRĂGOSTITULȘIPOETUL Horia Gârbea CRISTIAN-LIVIUBURADA T[bli\e de lut vorbitor MIRCEA DR{G{NESCU Portretul arstului cam într-o parte... sauDesprepersonajeleluiShakespeare RSINLVUBURADA CRISTIAN-LIVIU [l\ eltvorbitor lut de T[bli\e ÎNDRĂGOSTITULȘIPOETUL epeproaeeliShakespeare lui personajele Despre oi Gârbea Horia a într-o cam LUNATICUL, DR{G{NESCU Portretul Cluj-Napoca raoicr tus- ecpr is rnci nvruimarele versuri în transcrie farmec. să său și descopere să-l știu orașul mulți care săi că locuitorii creatori bucur printre numără mă cultural, bogat și de lor atât nostru, gestul Salut întemeierea întregit. la pentru român de veac statului semni*cativ unui este împlinirii al versurile sărbătoresc momentul azi așează își bucureșteni E NEUMA ditura arstului Cluj-Napoca NOOI LIRICĂ ANTOLOGIE 2018 G NEUMA Editura nrclBCRȘI–UIE–UIAEsbcr poeții care sub UNITATE – UNIRE – BUCUREȘTI enericul sau 2018 ebăaFlae uuet-ozeaUiniSrioio i România din Scriitorilor Uniunii a București-Poezie Filialei a Membră parte... MIRCEA 808975108 786068 9 Cluj-Napoca NEUMA Editura rmrGnrla uiiiliBucurești Municipiului al General Primar 2018 www.revistaneuma.ro Editura Neuma G ABRIELA F IREA B UCURES nui citrlrdnRomânia din Scriitorilor Uniunii a iil Bucureşti-Poezie Filiala , NOOI LIRICA ANTOLOGIE T NR UNITATE - UNIRE - I ljNpc,2018Cluj-Napoca, cuvintelor”. c a „Hlebnikov ruse”; poeziei al „Rege poetice”; ere noi unei „Deschizătorul Editura NEUMA etu nrgsse eidcal periodic sistem întreg un reat

Clm luo o continente”; noi unor al „Columb R aesăsrs ee a rmae i eclsustrâmt, câștigătoare. său zeița cercul aleagă Din să chemat frumoase. este mai celei scris: stă care care î în lume scriitorilor, lumii e ale întuneric și lumină de Recenzorul literare. p lumii Purgatoriul însă este povestea ) R tmiaeis rnăp aad ur nmrd u pe aur de măr un lucru de masa pe aruncă se i ntâmpinare t nlsc nugnă arsipr,coiauu de cronicarului răstimpuri, La indulgență. cu inclus ste aermn atvac,fr rasucbr ncercurile în coborî sau urca a fără aici, captiv rămâne oate npvse e.Sailî aeteueimaginată trebuie care în ca Spațiul fântână, zen. la povestea de apă în cari să și lemne tai să literar înseamnă cronicar de activitatea cuvinte, câteva la edusă rncare prin ebia nui citrlrdnRomânia. din Scriitorilor majoritate, Uniunii lor ai membri marea în consacrate, şi distincte istoriei pagina în naţionale. aur noastre de litere cu eveni- încrustat măreţul ment cinsteşte şi Omagiază Uniri. Marii

uoi enţ naetvlmsn oilirice voci sunt volum acest în reuniţi Autorii

eepei–ost epoezii de sută o – poeţi Zece E C ĂRȚIL V 808975047 786068 9

© Amalia Lumei LADIMIR eerau literar Teleormanul oetaarcadia colectia M NEUMA NEUMAAIAKOVSKI A de .Hedeș H. ndrea nâpn Centenarul întâmpină seoantologie o este oetaarcadia colectia Cluj-Napoca NEUMA E CÂND OMUL,

ditura Celei mai 2018 Velimir HLEBNIKOV CÂND RINOCERUL – frumoase Zece poeti o sută de poezii ANDREAH.HEDEȘ , Șapteaniderecenzii iil uuet ozeaUiniSrioio i România din Scriitorilor Uniunii a Poezie București Filiala Cluj-Napoca ETNRMRAUNIRE MAREA CENTENAR oroao:FOE BURTANCoordonator: FLOREA uăd poezii poezii de de sută sută o o poet poet Zece Zece Editura uăd poezii de sută o poet Zece eepoet Zece uăd poezii poezii de de sută sută o o poet Zece eii HLEBNIKOV Velimir 2018 ÂDRINOCERUL CÂND frumoase rdcr,peaă ae rnlgcș oede note și cronologic tabel prefață, Traducere, ÂDOMUL, CÂND ANDREAH.HEDEȘ ee mai Celei at n erecenzii de ani Șapte e BUTNARU Leo , , , oetaarcadia colectia Poeme , , Cluj-Napoca NEUMA E ditura i i i i i 2018 – – – – – Cluj-Napoca Editura 2018 NEUMA 76 Literatura str[in[ Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Un roman de iniţiere spirituală SoniA elvireAnu

omanul cunoscutei scriitoa re conform ideii cărţii de descoperire a uni- de origine turcă Elif Shafak versalului. Cele patruzeci de legi ale iubirii Perspectiva religioasă în lectura şi in- Reste un roman de iniţiere spi- terpretarea romanului presupune cu- rituală în mistica sufiştilor islamici. Con - noaşterea marilor religii ale lumii. Însă vin gerile religioase sunt transmise citi- orice cititor poate intui esenţa cărţii, da- torului prin intermediul unui derviş rătă - torită artei romaneşti care o face accesi- citor, din secolul XIII, sub diverse forme: bilă tuturor: “Iubirea e esenţa şi scopul un cod de învăţături, poveşti-parabolă în- vieţii“, divinitatea înseamnă iubire pentru serate într-o neobişnuită poveste de iu- cel care o caută, nu sancţiune. Autorul bire despre personaje ce acced la desă- pune în cumpănă mintea/ sufletul, raţiu- vârşire spirituală, dialog. nea/ inima, dogma religioasă/ iubirea Autoarea ne propune o poveste me- adevărată de Dumnezeu, valabile pentru dievală, încadrată într-o ramă contempo- orice religie, nu doar pentru sufism. Legile rană, pe motivul iubirii, un dialog între iubirii transmise de scriitorul sufist, iden- contemporaneitate şi Evul mediu. Un tificat o clipă cu dervişul Shams, modifică roman palpitant, polifonic, pe mai multe perspectiva asupra binomului eu/ altul şi voci narative, tot atâtea secvenţe de viaţă implicit asupra lumii. din medii sociale diverse, care se ţes ar- Psihanalitic, romanul pune proble ma monios într-o vastă pânză narativă, fun- identităţii/ alterităţii, a revelaţiei şi împli- dalul pe care evoluează eroii medievali în nirii sinelui prin celălalt. Întâlnirea pre- cadrul unui roman prezentat în manus- tersectează cu cea a lui Shams, dervişul, destinată între Shams şi Rumi, două cris unei edituri din Boston de Aziz Za- care le influenţează comportamentul entităţi complementare care devin una, hara, autor necunoscut. Deşi pare com- prin legile iubirii pe care le practică. ilustrează diferenţa între ego şi sine. Ma- plicată, tehnica narativă facilitează acce- Naraţiunea heterodiegetică alternea - rele învăţat şi propovăduitor al credinţei sul cititorului la înţelegerea misticilor is- ză cu cea homodiegetică, naratorii fiind islamice, Rumi, parcurge trepte de iniţiere lamului. Îmbină naraţiunea, confesiunea, diferiţi tipologic şi social, iar personajele în desăvârşirea sa spirituală, de lepădare dialogul, descrierea pentru a iniţia citito- numeroase: Ella, Aziz Zahara, autorul ro- de ego-urile sale, act perceput de învăţaţi rul în înfruntarea dintre dogmatismul şi manului în manuscris, dervişul Shams, şi plebe ca o blasfemie a dogmelor reli- practica sufismului de către dervişii rătă - învăţatul şi poetul Rumi, care au viziuni gioase. Shams reprezintă partea întune- citori din Evul mediu. despre întâlnirea lor în viitor, fiii şi soţia cată din om, nonconformistă, umbra în Iubirea e motivul central în jurul acestuia, Kymia (fata-ucenic), uci gaşul lui termeni psihanalitici. Rumi şi Shams sunt căreia se deapănă cele două poveşti de Shams, dervişul Baba Za man din Bagdad, contrariile din structura psihică a indivi- prim plan : Ella Rubinstein-David Rubin- leprosul, beţivul, târfa, zapciul Baybars, dului, persona şi um bra, care întâlnin - stein, din lumea contemporană, şi Shams- zelotul, învăţăcelul. Toate poveştile se du-se şi acceptându-se prin iubire au Rumi, un derviş rătăcitor şi un mare leagă, au semnificaţia lor, se îmbină atât revelaţia unităţii sinelui. Cele două princi- învăţat şi poet persan din secolul XIII. de firesc în jurul axei principale Shams- pii se contopesc prin iubirea care reface Sunt forme diferite de iubire, imaginate Rumi, nu distrug unitatea narativă, ci spo- unitatea sinelui scindat. într-o permanentă alternanţă nu doar resc complexitatea sa prin diversitatea Perspectiva asupra iniţierii lui Rumi în temporală, ci şi de mentalitate. Inevitabil tipurilor, mediilor, experienţelor umane iubire poate fi diferită, de la cititor la citi- timpurile şi poveştile se leagă, prin tr-o implicate în povestea propriu-zisă. Vocile tor, însă adevărurile din codul iubirii nouă iubire, dintre Ella, care recen- zează lor se regăsesc în roman ca posibile pa- rămân valabile, căci ele transcend sufis- cartea pentru editură, şi scriitorul manus- gini de jurnal, dacă luăm în considerare mul, trasând elemente comune între re- crisului, descoperit pe internet, de care se datarea exactă a confesiunii lor ca mar- ligiile lumii în permanent conflict. În apropie afectiv prin corespondenţă. tori la evenimente, ori ca expeditori/ des- viziunea autorului, iubirea de Dumnezeu Un roman în interiorul altui roman, tinatari ai corespondenţei clasice şi elec- nu se confundă cu credinţa religioasă conceput după toate legile genului, di- tronice. Un detaliu narativ ce nu este în- dogmatică. Propovăduirea dogmelor nu namic, palpitant, complex, în ciuda con - tâmplător: Toate capitolele încep cu B, li- înseamnă şi iubire adevărată. Toate fap- vingerilor religioase încorporate, fie ca tera Ba în arabă fiind semnificativă, tele lui Shams, contradictorii pentru marii simplă învăţătura (lege a iubirii) în italice, fiindcă grafia ei presupune un punct de- învăţaţi şi pentru oamenii de rând, de- fie ca poveste de tip parabolă, şi a vocilor desubt, care întruchipează întregul uni- monstrează că principiul iubirii faţă de di- narative a căror poveste individuală se invers, după cum explică autorul şi vinitate înseamnă iubire de sine şi de 77 Literatura str[in[ Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

aproapele său, indiferent de condiţie şi tresare tip uman, fiecare fiind un element al unda creaţiei divine. Shams nu dispreţuieşte pe nimeni, dimpotrivă, îi ajută pe oamenii ce par condamnaţi, iremediabil pierduţi, să regăsească speranţa şi crezul în Dumne- zeu. Tot astfel procedează cu marele învăţat Rumi, ajutându-l să descopere umilinţa, să renunţe la orgoliu, să înţe - leagă vanitatea ego-ului care îndepăr - tează de iubirea adevărată. Potrivit spiritului dogmatic al învăţă turilor transmise de învăţaţi ucenicilor, legile iubirii practicate de Shams, în răspăr cu dogmele religioase, îl situează la limita între credinţă/ necredinţă, ade văr/ blasfemie. Faptele şi poveştile sale vorbesc pe înţelesul tuturor despre iubirea divină, inclusiv cea umană. Shams şi Rumi se mistic al islamului, le consideră asemenea Romanul poate fi interpretat pe paliere aseamănă fără să ştie, sunt firi comple- legilor firii, acceptă sacrificiul suprem pen- diferite, însă una mai profundă presupune mentare, predestinate întâlnirii. Ei caută în tru transmiterea lor unui înţelept ca Rumi. intuirea orchestrării unor elemen te ce vin religie adevăruri universale, armonia di- Ambele personaje parcurg un drum iniţia- spre lector din zone diferite: literară, reli- vină prin iubire, unitatea con trariilor, care tic unul prin celălalt, se deschid spre iubire gioasă, filozofică, mentală, psihanalitică. înlătură con flictul, violenţa, propun o ca scop al vieţii prezente, proferează ideea Însuşi Shams avansează o idee de teorie li- schimbare mentală a însăşi reprezentării filozofică a prezentului etern, care cu- terară despre existenţa a patru straturi de divinităţii: Dumnezeu nu este exterior prinde deopotrivă trecutul şi viitorul. profunzime în descifrarea unui text: unul fiinţei umane, e în fiecare om; nu repre- Shams devine un alter ego al autoru- din afară, altul din interior, al treilea din in- zintă pedeapsa, ci iubirea; limba, aluzie la lui, prin care acesta îşi exprimă con vinge- teriorul interiorului şi ultimul, cel mai pro- interpretările textelor religioase, este cau- rile, care nu sunt adevăruri personale, ci fund, doar intuit, dar inexprimabil în za neînţelegerilor, căile de acces spre iubi- asimilarea unor concepte religioase şi fi- cuvinte. rea divină sunt diferite, dar implică lozofice pe baza cărora gân deşte lumea su ferinţă. Shams îşi apără convingerile ca şi raportul ei cu divinitatea. III Col\ul lui Yorick

Calendar.rAdu-ilArion Centenar MunTeAnu

ând spui centenar, reflexul public duce la cente- bila jefuire a acestuia de către ocupantul german al Bucureştilor. narul Marii Uniri. Desigur, e cel mai important pen- Pe 24 ianuarie proaspăt înfiinţata Republică Democratică tru noi, românii. Dar 2018 e anul mai multor astfel Moldovenească îşi declară independenţa faţă de Rusia. Iar după Cde aniversări rotunde. Pe 11 noiembrie, deci în data două luni, pe 27 martie/9 aprilie, Sfatul Ţării votează şi apoi acoperită de numărul prezent al revistei, e centenarul încheierii proclamă unirea cu regatul României. Primul pas spre Marea formale a primului război mondial. Dar până acolo mai sunt Unire. În condiţii încă incerte. Este 2 zile Ion I.C. Brătianu îşi dă destule. Să le reamintim pe cele mai importante. demisia. E instalat un guvern de tranziţie condus de generalul Cum Rusia a adoptat pe 31 ianuarie 1918 calendarul grego- Averescu. Dar despre personalitatea şi cariera acestuia, mai rian, care ajunsese în secolul XX la o diferenţă de 13 zile faţă de târziu. Peste încă 2 zile, pe 28 ianuarie guvernul bolşevic al lui cel iulian, datele istorice semnificative pentru români, până la 1 Lenin înfiinţează armata roşie, al cărei prim comandat e Leon aprilie 1919, când s-a adoptat şi în România calendarul grego- (Lev) Troţki. Să nu omitem că echiparea acesteia a fost finanţată rian (numit popular stil nou) poartă dată dublă. E.g. Adunarea cu odoarele bisericeşti jefuite de bolşevici. populară a românilor din Transilvania, 3/15 mai 1848. Revenind, Pe 1 februarie Rusia adoptă calendarul gregorian. Dacă, aşa pe 13 ianuarie Rusia a rupt relaţiile diplomatice cu Regatul cum spuneam, în istoriografia noastră se păstrează, pentru român şi asumă păstrarea abuzivă a tezaurului României, plasat evenimente dintr-o anume perioadă, datarea dublă, guvernul cu un an şi ceva în urmă la Moscova, pentru a fi salvat de posi- lui Lenin aplică măsura retroactiv şi univoc. Lovitura de palat 78 Col\ul lui Yorick Nr. 9-10 (11-12) sEptEmbrIE-OCtOmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G numită ulterior oficial Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie de facto a teritoriului smuls din trupul principatului moldovean, va fi sărbătorită pentru totdeauna pe 7 noiembrie. de trădarea beyului Manuk (despre care unele surse spun că ar Pe 16 şi 24 februarie Lituania şi Estonia şi-au declarat inde- fi fost chiar agent ţarist, ceea ce nu sună neplauzibil), cu un secol pendenţă faţă de Rusia. Apoi, pe 3 martie, Lenin se ţine de cu- în urmă, teritoriul restului de regat român cel puţin se dublează. vânt faţă de înţelegerea cu kaiserul Reichului, intermediată şi Pacea se semnează la bucureşti, pe 24 aprilie/7 mai. Evident şi pusă în operă de serviciile germane (care-l transportaseră în acest act intra în înţelegerea Reichului cu Lenin. În conditiile în vagn plumbuit din Elveţia la Petrograd în anul precedent, fa- care acesta din urmă dobândea, pentru doar câteva luni, vorizând lovitura de palat prin care ajunsese la putere) şi încheie Ukraina. Cu gândul ascuns al liderului bolşevic de a revendica ul- tratatul de la Brest-Litovsk, cu Reichul german. După ce primul terior, în cazul (realizat pe teren) al consolidării puterii bolşevice, decret semnat de el şi impus guvernului bolşevic (organ denu- teritoriul smuls în 1812. Puterile centrale menţin ocupaţia mit Sovietul Comisarilor Poporului) fusese decretul asupra păcii zonelor cucerite militar. Bucureştii y compris. În perioada dintre (fapt ce s-a şi predat la şcoală până în 90). Raportul de forţe între 7 mai şi 11 noiembrie se petrece, sub ocupaţie, prea puţin kaiserul bolnav mental şi liderul bolşevic era nu doar inegal, era cunoscutul episod al încercării unui mic detaşament bulgar de cu totul disporoporţionat. Lenin anticipase cu luciditate cursul a transfera moaştele sfântului Dimitrie Basarabov, protectorul războiului şi înfrângerea Puterilor Centrale, ştiind că va recupera Bucureştilor, în Bulgaria. Care şi-l revendica. Am pierdut amă- tot ce le cedase germanilor prin tratat (în special Ukraina). Pen- nuntele cronologice şi nu ştiu dacă episodul s-a petrecut sau nu tru moment avea mâinile libere pentru consolidarea puterii in- în proximitatea zilei sfântului, pe 27 octombrie. Alături de Sfân- terne, prefigurând noul format al imperiului ţarilor, împotriva tul Dimitrie învorâtorul de mir, pe 26. Patriarhul BOR l-a convins căruia îşi concentrase, de fapt, întreaga determinare, după pe comandantul german al garnizoanei Bucureşti că raptul e moartea, în închisoare, a fratelui său. Consecinţa păcii de la ilegal, iar săspunderea, ca ocupant, îi incumbă. O subunitate Brest-Litovsk avea să fie funestă pentru România. Aliată de con- germană, pornită în urmărirea commandoului bulgar, o ajunge junctură cu imperiul ţarilor, fărâma de ţară devine duşman pe aceasta din urmă, datorită unei întâmplări interpretate de geostrategic, sub limbajul bolşevic. Obiectivul comun al Rusiei tradiţia românească drept minune. Căruţa ce transpota moaş - leniniste şi al Reichului, în scurtul interval dintre 3 martie şi 11 tele se rupsese pe drumul Giurgiului. Moaştele îşi regăsiră locul noiembrie era, în zonă, desfiinţarea statului român. Kaiserul nu la Patriarhie. Dar ocupantul german a comis, ca ocupant, în voia să ierte regelui Ferdinand, radiat din scriptele tuturor ra- ciuda imaginii de civilizaţie, alte fapte dezonorante, pentru care murilor casei de Hohenzollern după intrarea ţării în războiul de spaţiul nu îngăduie a le explicita. reîntregire, gestul de a duc emai departe înclinarea ilustrului său Pe 17 iulie are loc, în casa Ipatiev, din Ekaterinburg (vreme de unchi, în al 48-ulea an de domnie, în faţă deciziei consliului de zeci de ani Sverdlovsk) asasinarea, din ordinul lui Lenin, a fami- coroana care decisese neutralitatea în vara lui 1914. Sub pre- liei ţarului. Execuţată de CEKA. Dar la scurtă vreme, pe 30 au- siunea germană, guvernul Marghiloman (instalat ad hoc – gust, Fanya Kaplan îl împuşcă pe Lenin, care supravieţuieşte. stricto sensu) semnează, pe 7 mai, pacea înrobitoare de la Informaţia că în aceeaşi zi, la Petrograd, ar fi fost asasinat co- Buftea-Bucureşti cu Reichul german, imperiul austro-ungar, Bul- mandantul CEKA, e fie inexactă (celebrul Felix Edmundovich garia şi Turcia. Tratativele n-au durat decât 2 săptămâni. Dar Dzerzjinsky a decedat în 1926, la 2 ani după Lenin), fie se referă tratatul rămâne caduc, nefiind niciodată ratificat de regele Fer- la un comandant local. dinand. Ceea ce va dezlega, spre finele anului, mâinile armatei Pe 25 septembrie, puterile centrale forţează România să române. 60 de personalităţi româneşti semnează, pe 23 mai, la seneze un prtocol adiţional la tratatul de pace, conform căruia Paris, un protest împotriva acestei păci oneroase. întreaga Dobroge e cedată Bulgariei. Mai erau doar 37 zile de Imediat după semnarea tratatului de pace de la Brest-Litovsk război legal. Peste o lună, pe 27 octombrie, România adresează (3 martie), pe 7 martie Finlanda face alianţă cu Reichul german. un ultimatum puterilor Centrale ca în termen de 24 ore să În context e evident că mişcarea avea binecuvântarea tacită a lu părăsească întreg teritoriul intracarpatin: Transilvania, Banat, Lenin. A cărui politică abilă, de captatio benevolentiæ la fiecare Crişana, Maramureş. cu 2 din teritorii sunt, însă, probleme mari. etapă, de la lovitura de palat care-l propulsase la putere, aplica Ukraina pretinde Maramureşul, agentura sârbă proclamă, la consecvent ceea ce avea să fie numită ulterior politica tovarăşilor Timişoara, aşa zisa Republică bănăţeană, pe 31 octombrie. Cum de drum. Imediat după tratatul de pace cu Reichul interesul aria cronologică a artcolului e exclusiv anul 1918, nu vom trata bolşevic cerea prioritar destructurarea imperiului ţarist, în ve - contenciosul româno-sârb, în urma căruia teritoriul drep- derea recuceririlor ce aveau să instituie peste câţiva ani imperiul tunghiular al Banatului istoric va fi divizat, după o diagonală sin- bolşevic. Sub denumirea URSS. Iată semnificaţia momentului uoasă, urmând în mare parte Dunărea, între România şi nou din 7 martie. creatul Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. Viitoarea tem- Momentul următor e o prmă etapă a formării României Mari. porară Jugoslavie. Pe 27 martie/9 aprilie (toate celelalte date în format unicat sunt În aceeaşi lună, pe 3, Polonia îşi declară independenukraţa pe stil nou), deci la 2 zile după gestul Finlandei, Sfatul Ţării (al Re- faţă de Rusia. Războiul pe care aceasta din urmă îl va face va publicii Democratice Moldoveneşti adică, proclamate în urma dura 2 ani şi se va sfârşi cu înfrângerea Armatei Roşii. Cum decretelor lui Lenin, în logica explicitată mai sus) decide prin vot aceasta a fost înfiinţată în acest an analizat, să precizăm că a fost unirea cu Regatul României. Să adăstăm o clipă. România era formată, sub coordnarea lui Ţroţki (pe care Lenin şi l-ar fi dorit redusă, din toamna lui 1916, la un colţ de ţară, tăiată de lunga urmaş, dar Stalin, care i-a supravegheat agonia, a fost mai vigi- linie a frontului răsăritean. Aşa numitul Triunghi al morţii. Nu lent), din lumpen şi în general părţiurile cele mai puţin educate, semnase încă înrbitoarea pace de la Bucureşti. Prin recuperarea deci cele mai lesne de îndoctrinat dn populaţia năucită, 79 Educa\ie Nr. 9-10 (11-12) G sEptEmbrIE-OCtOmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

echipata pe baza contribuţiei mai mult sau maipuţn discrete ale unei zone bancare, dar mai ales cu odoarele jefuite ale Bisericii şi, mai puţin ştiut, încadrată cu ofiţerime germană, în baza înţelegerii „Cazul Ion Creangă“ între Lenin şi servicile germane. Să nu AdriAn coSTAcHe omitem că marea epurare din 1937 a atins ofiţeri superiori şi generali înfrânţi de polonezi de răzbunătorul Stalin. anchetă, publicată recent de revista Luceafărul de dimineaţă, Imperiul mitteleuropean se descom- dezbate interesanta problema a literaturii pentru copii. Literatura pune. Pe 28 octombre Ceho-Slovacia se pentru copii a fost, cu decenii în urmă, curs distinct la universităţile declară independentă. Adică Bohemia, Ocare formau profesori. (Am făcut un asemenea curs, dar puţine Moravia, fosta bucăţică de Ungaria, ră- nume trecute în bibliografia de atunci îmi mai stăruie azi în minte; poate doar masă după înfiinţarea paşalîkului de la „Toate pânzele sus” a lui Radu Tudoran, care fixa o anume categorie tematică a Buda, cu 277 de ani urmă şi Rutenia. Care literaturii pentru copii – aventura, călătoria în ţinuturi exotice, reale sau ima gi- după al doilea război mondial va fi bo - nare). Dar, deşi exista un curs distinct, nu lipseau nici atunci discuţiile în legătură tezată Ukraina subcarpatică şi va fi ali pită cu realitatea acestui concept, dacă există, cu adevărat, o literatură pentru copii?!... de Stalin Ukrainei. Peste 12 zile Kaiserul Uniunea Scriitorilor din România are azi o secţie a creatorilor care poartă această Wilhelm abdică şi se refugiază în Olanda, titulatură. Stăruie, în conştiinţa publică, autori despre care se poate spune că au peste alte 2 abdică împatul Karl de la scris sau scriu literatură pentru copii şi adolescenţi. Mircea Sântimbreanu, Octav- Viena. În aceeaşi zi se semnează caitu- Pancu Iaşi, Nina Cassian, Elena Farago, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Emil larea Puterilor Centrale. Într-un vagon Gârleanu, Al. Brătescu-Voineşti, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar aflat în pădurea Compiegne. Răz bunător Petrescu, Constantin Chiriţă etc au fost asimilaţi fie în totalitate, fie cu o parte a şi atent la simboluri, Hitler în va obliga pe operei lor, în categoria scriitorilor de literatură pentru copii şi adolescenţi. Pétaon, pe 22 iunie 1940, să semneze aşa Invitaţii Luceafărului de dimineaţă au acceptat fără dubiu existenţa acestei zone zisul armitiţiu, în fapt înfrângerea Franţei, a literaturii şi argumentele lor par a fi fost date de exemplele pe care le-au adus în în acelaşi vagon. discuţie ca parte a formării lor, sau prin referiri la texte prezente în manualele şcolare Pe 12-13, Ministrul Oszkár Jászi ne- ori la texte şi autori care ar trebui să fie acolo. Criticul Alex Ştefănescu a încercat gociază cu reprezentanții Consiliul Na - chiar o „definiţie” a acestui gen de literatură, citându-l, în con text, pe Saint-Exupéry țional Român Central la Arad înființarea care a spus cândva că literatura pentru copii „este tot literatură, dar mai bună”. Fără a unei confederații danubiene. Propunerea face un caz din cuvintele autorului Micului Prinţ, acesta pare a fi avut în vedere o este respinsă de reprezentanții românilor anume „acomodare” de viziune a scriitorului de texte dedicate copiilor, ado - transilvăneni, care cer ruperea totală lescenţilor, fără de care această literatură nu poate fi totuşi clasificată astfel, chiar de Ungaria. Era penultimul pas până la dacă nu întotdeauna scriitorul are un „program estetic” în această privinţă. Marea Adunare de la Alba Iulia. Dar între Dar ceea ce mi s-a părut cel mai interesant în toată discuţia au fost răspun - timp, Bucovina (nu-i mai putem spune surile pe care le-au dat invitaţii Luceafărului, la întrebarea dacă Ion Creangă „s-ar acum altfel) decide prin vot unirea cu situa printre lecturile recomandate copiilor de astăzi”. Iar răspunsurile afirmative ţara pe 15/28 noiembrie. Regele Ferdi- au fost cumva unanime cu o singură excepţie, Alex Stefănescu, care a răspuns nand şi regina Maria se întorc în Bucureşti tranşant: „Aminitirile din copilărie de Ion Creangă nu sunt un text recomandabil în aceeaşi zi în care, la Alba Iulia se vota copiilor de azi” Iar argumentele criticului sunt acestea „Ei nu cunosc viaţa la ţară unirea cu ţara. Dar cum la Bucureşti era (?!...) şi nu au cum să se regăsească în peripeţiile povestite în cuprinsul lor. În plus, 18 noembrie, la Alba Iulia era 1 decem- rămân străini de farmecul filologic al scrisului lui Ion Creangă (...)”. brie. Imperiul, numit din 1867 austro- Într-un fel, criticul redeschide o temă de dezbatere mai veche (cu iz de ungar, adoptase calendarul gregorian. scandal!) în ceea ce priveşte prezenţa unor autori „vechi”, clasici, în programele dar coincidenţa zilei rămâne. şcolare. În acelaşi timp, cumva previzibil, toţi ceilalţi 5 invitaţi răspund fără Vom trece peste contenciosul ro - ezitare că locul lui Creangă este în continuare în şcoală, în manuale, fără a aduce mâno-sârb şi peste alte evenimente ale neapărat argumente, ci mai degrabă în virtutea unei cutume stabilite cu decenii finelui de an, vom trece şi peste gripa în urmă, spusele lui Călinescu rămânând mai departe punct de referinţă: spaniolă, cate a ucis peste 25 de milioane Creangă povesteşte în Amintiri„copilăria copilului universal”. de oameni în 6 luni. Cum vm trece şi Şi totuşi un „caz Ion Creangă” există. Generaţia mai tânără de profesori pare peste inclinrea balanţei forţelor pe fron- în măsură îngrijorătoare inaderentă la texte mai vechi, confirmând parcă tul de vest odată cu debarcarea corpului lovinesciana „mutaţie a valorilor estetice” : după un moment de actualitate, mai expediţionar american, vom omite epi - lung sau mai scurt, opera multor scriitori îşi pierde caracterul viu, devenind mai sodul pitoresc al traversării Parisului de degrabă un”document cultural”. E ceea ce pare a se întâmpla cu destul de mulţi acest corp cu taxiuri rechiziţionate, pen- scriitori români (rurali!), resimţiţi cândva ca fundamentali: cu Coşbuc, Topâr - tru a încheia cu data de 1 Decembrie. Cea ceanu, chiar Goga şi – de ce nu – cu Creangă însuşi care poate să apară azi doar mai importantă pentru români. un „scriitor poporal”, atâta vreme cât farmecul lingvistic rămâne exterior III lecturilor adolescenţei. Iar fenomenul de care vorbeam s-ar putea accentua pe 80 Educa\ie Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G măsură ce programele şcolare vor fi tot mai puţin normative şi vor da posibilitatea profesorilor să aleagă. Însă lucrurile nu se opresc aici, discuţiile de acest gen – purtate adesea formal şi emoţional – readuc în discuţie, indirect, şi alte probleme şi întrebări de fond. Când spui de pildă că cititorul nu se regăseşte în opera X sau Y, îţi asumi riscul de a reduce „funcţiile” literaturii la una singură, aceea de „identificare” cu personajul, cu sentimentele trăite, ceea ce este important în şcoală, dar înseamnă prea puţin cu referire la rolul literaturii. Un text valoros are, cum se ştie, mai multe niveluri de semnificaţii, iar perenitatea lui consistă tocmai în existenţa şi mai ales în relevarea acestor niveluri de semnificaţii. Astfel, în ideea că Ion Creangă ar fi mai departe un scriitor „recomandat” pentru a fi studiat în şcoală, câteva întrebări se pun cu claritate: Ce fragmente anume şi ce mesaj din Aminitirile lui Ion Creangă trebuie să scoată profesorul în evidenţă la clasa a V-a ? Dar la clasa a VIII-a ?!...Dar din Harap Alb ?!... În acelaşi timp, unul dintre invitaţii la ancheta Luceafărului observă faptul că nu atât opera unui autor, rămasă mai mult sau mai puţin „actuală”, este adevărat problemă a predării literaturii în şcoală, ci mai degrabă metoda, ceea ce este cu totul adevărat. Observaţia nu este nouă, şi are în vedere o lume veche faptul că şcoala nu îşi propune să oglindească doar prezentul, într-o manieră mai mult sau mai puţin subiectivă – dată de din urmă un nou „mental”, specific, poate şi un alt fel de om. O faptul că prezentul este întotdeauna puţin decantabil, fiind... analiză făcută recent de către specialişti avertizează asupra contemporan cu sine – ci îşi propune să fie şi o oglindă a riscurilor asociate lipsei de măsură în folosirea în şcoală a trecutului, a culturii adică în ipostazele ei evolutive. Şi atunci, metodelor care abuzează de imagine, de vizual în genere, şi cu adevărat, metoda este esenţială! care amână astfel contactul substanţial al copilului, al prea - Pe de altă parte, apare tot mai limpede faptul că literatura dolscentului, cu realitatea abstractă a conceptului, a cu- în şcoală se confruntă azi şi cu o problemă care excede, în vântului, şi în cele din urmă a ideii. Problema nu e deloc bună măsură, atât selecţia/actualitatea/ autorilor şi textelor simplă, fiindcă noile tehnologii facilitează într-o manieră de cât şi metodele profesorilor, programele şcolare însele. E vorba neînchipuit accesul la informaţii, determinând elevul de azi să de concurenţa pe care o exercită vizualul asupra cuvântului sară peste anume etape ale proceselor cognitive, ceea ce scris, vizualul cu dinamica lui specifică, menită a crea în cele generează, ca efect secundar al acestor „salturi cognitive”, atât blocaje neuronale, evocate cândva şi de Alvin Tofler, şi da - torate prea multor informaţii, cât şi diminuarea exerciţiului gândirii, a aprofundării şi asumării mai ales, fapt lesne observabil la seriile de pe băncile şcolilor de azi. „Cazul Creangă” este aşadar mai mult decât un caz de „actualitate” privind literatura pentru copii sau privind maniera în care este valorizat unui scriitor din secolul al XIX-lea. El se înscrie într-o dezbatere mai largă care îşi caută încă o circumscriere a propriei problematici, fiindcă, alt - minteri, s-ar putea ca „timpul tehnologiei” s-o ia înaintea „timpului şcolii”, adică înaintea pregătirii fiinţei umane pentru noile provocări.

P.S. Apropo de regăsirea cititorului într-un text şi de câtă experienţă trebuie să aibă el pentru a-i accesa semnificaţiile. Dacă privim problema într-o manieră teoretică, ea apare ca fiind falsă, fiindcă o operă cu adevărat valoroasă este, cel puţin prin una dintre semnificaţiile ei, accesibilă oricui, indiferent de tematica abordată ori de timpul lecturii. În acest sens, argu mentul cel mai tare mi-a fost dat de către elevii de la Sf. Sava, care, neavând experienţa lumii rurale, au citit, de regulă, cu plăcere „Moromeţii”, volumul I, personajul fiind cel care determina lectura lor activă. Se aud în noapte clopotele III 81 Film Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Dezumanizare între mobile de trestie indiană AlexAndru JurcAn

ntr-o noapte tîrzie mi-a dat te - vede clar în ce măsură „coraliul unor lefon o prietenă disperată. Că i firme devine exact azuriul alteia” (prie - s-a întâmplat o nenorocire şi că tenei mele cu covorul neasortat îi re- Îdoar eu o pot consola. Ce ire - co mand această secvenţă). Şi se aruncă parabil, deci? Cum? Am înţeles: nu i se Andreas sub câteva trenuri şi apare cu asorta covorul cu mobila. Cretinul de carnea de pe trup tocată şi însângerată, soţ n-a fost atent când a cumpărat. însă Anne nu strigă, ci îl anunţă cu tonul Degeaba i-am vorbit despre inundaţii, cel mai glacial că duminică la ora... despre oamenii rămaşi în copaci, care... „avem musafiri”. nu se mai asortau cu nimic. Mama, Dezumanizare între mobile din tres - săraca, făcea curăţenie în fiecare zi, însă surdul, atemporalul, ne amintim chiar tie indiană. Străzi pustii, care doar tata nu era maniac, nu punea obiectele de Gregor Samsa din Metamorfoza, care une ori amintesc de Fragii sălbatici. la loc. Care avea dreptate? într-o bună dimineaţă, după o noapte Prăjituri uscate, care n-au nimic de-a Văzând filmul lui Jens Lien Omul de vise urâte, se pomeni metamorfozat face cu madlenele lui Proust. Şi, deo - problemă (Den Brysomme manneh, într-o gânganie înspăimântătoare. A dată, marea găselniţă a filmului. Sub- Nor vegia, 2006; scenariul: Per Schreiner, propos: Gide zicea că domnul Kafka ne solul! Gaura, ca un vagin. Se aude o cu: Trond Fausa Aurvaag, Petronella prezintă în aşa fel un univers fantastic, muzică... pământeană, sublimă, ireală. Barker, Per Schaaning) - am devenit încât acesta devine real sub ochii noştri. Unde duce tunelul? Andreas şi Hugo fericit de-a dreptul, după ce m-am Dar de unde vine Andreas? Dintr-un sapă. Măcar va atinge o prăjitură ade - înfiorat ca un arici, gata să nu mai su - autobuz bizar, apoi urcă într-o maşină şi vărată, într-o lume ascunsă, revolută port ceea ce se petrecea acolo, în oraşul ajunge în oraşul ideal. Imediat are un (sau poate că nu). Insă agenţii apar, perfect, cu o curăţenie fără cusur. Groaz - apartament, un birou. Totul. Acolo e acoperă, rezidesc. Şi Andreas va fi târât nică e perfecţiunea! Deodată m-am alienarea, robotizarea, absurdul, mesele în locul deşertic de unde a început totul. bucurat că sunt balcanic, că văd pe fastidioase cu discuţii prefabricate. O Un autobuz din care coboară o doamnă geam viţa-de-vie, că pot mânca prăjituri existenţă de Sisif ridicat la rang de... (aşa era şi la Buzzati în Deşertul tătarilor). cu gust de la sora mea, că pot admira învingător. O descindere imperfectă în Unul încheie experienţa, altul o începe. mizeria din gări, recipientele de plastic Procesul lui Kafka. Ieşind de la slujbă, Mai apoi recitesc din Fundaţia lui Anto - din păduri, scuipatul aruncat pe ban - Andreas vede un sinucigaş. Un corp nio Buero Vallejo (Teatru, Ed. Univers, chetele din trenuri. Fericiţi cei ce văd străpuns de barele de metal ale unei 1984, traducere de Ileana Georgescu), trotuare nespălate! porţi. Nicio grijă, nimeni nu se agită, când Thomas strigă: „S-a suit pe ba - Domnule Jens Lien, m-ai convins. imediat va fi ridicat, iar trotuarul bine lustradă şi s-a aruncat! Şi vinovaţi Filmul dumitale, lăsând la o parte atâtea spălat. Vor dispărea şi intestinele acelea sunteţi dumneavoastră. Va trebui să premii importante atârnate de gâtul oribile, risipite ca lanţuri vii, roşii. De - răspundeţi de nenorocirea asta!”. Omul lui... e perfect. O lume rece, robotizată, getul tăiat al lui Andreas va regenera. e vinovat de goana către tehnicizarea suprarealistă, cu zâmbete artificiale, cu Aha, am înţeles: nicio şansă de evadare. excesivă. Filmul lui Jens Lien e un prăjituri otova, fără gust. Birouri luxu - Nici măcar nu poţi muri. Degeaba am semnal de alarmă. De altfel, aşa crede şi riante, străzi de pe care poţi linge zahăr răsfoit cartea cu sinucigaşii lui Jean- Vallejo: „descriu tragedii pentru că ele (dar cine să arunce?). O hipercivilizaţie Marie Rouart (Cei care au ales noaptea, abundă în lume, dar totdeauna am care mi-a amintit, în treacăt, de filmul Ed. de Vest, 1992). Refuzul compromi - susţinut că orice tragedie postulează Brazil al lui Terry Gillian (vezi şi Regele surilor rămâne acelaşi, elanul dezamăgit posibila eliberare de destinul presupus pescar, Armata celor 12 maimuţe etc.). O e crunt, secretul celor ce vor să moară e fatidic”. civilizaţie sofisticată, o goană spre per - la fel de nepătruns, însă... ce folos dacă Andreas (Trond Fausa Aurvaag), cu fecţiune, ce sună a moarte, un oniric nu-ţi reuşeşte sinuciderea? In jurul tău, o figură de Pierre Richard îngrijit, rea - terifiant. Însă curg în neştire hârtii în auzi slogane putrede: „Nouă ne place lizează performanţa opunerii unui sis- filmul Brazil,deoarece birocraţia rezistă aici! Majoritatea oamenilor sunt fericiţi, tem. El nu va gusta prăjiturile savuroase şi există ca un virus triumfător. Andreas!”. Atunci el, Andreas, o cu noaş - ale Crăciunului românesc (şi nu numai) Să răsfoim Kafka. De ce? Pentru că te pe Anne, care se ocupă de amenajări și nu va trăi sărbători de iarnă ca la Jens Lien îl citează cu voie sau fără voie. interioare. Preocupată de bucătărie, de Bergman (Fanny și Alexander). Îi vedem pe cei doi agenţi, simţim ab - coraliul care nu e azuriu, chiar dacă se III 82 Teatru Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

„Mândră ţigănie cernită“ AlexAndru JurcAn

a Teatrul Național din Cluj-Napoca a avut loc o preiau pe rând povestitul,continuând epopeea, apoi redevin premieră incitantă și așteptată, întrucât regizorul personaje în grupuri mișcătoare. Ne provoacă, vin în fața însuși, adică Alexandru Dabija, era intrigat de „nebă - noastră, mănâncă semințe, se învârt în cerc, ocolind văluri sau Lgarea în seamă” a operei lui Ion Budai-Deleanu. inelul cu haine. Dabija optează pentru un vizual estompat, fără Scenariul lui Cătălin Ștefănescu a păstrat spiritul ludic, precum ingrediente de prisos. Defilarea țiganilor cu drapele, tobe, și limba veche românească din Țiganiada sau Tabăra țiganilor, căldări, cu o cioară în loc de steag, definește într-un amalgam scrisă în 12 cântece, numită de autor „poemation eroi-comico- paroxistic „mândra țigănime cernită”. Parodicul se instaurează satiric”. Ion Budai-Deleanu folosește drept fundal lupta pentru pe nesimțite, iar actorii se perindă la microfoane pentru o lec - independență condusă de Vlad Țepeș. În prim-plan se desfă - tura animată. Vlad Țepeș apare pe o motocicletă zgomotoasă, șoară, colorate și pitorești, peripețiile comice ale țiga nilor, în iar trimiterile și sublinierile ideatice mustesc în inserțiile goană după „mălai și clisă”, cu povestea de dragoste dintre comice. Parpangel și Romica. Savuroasă rămâne călătoria în Rai și Iad, Poate că,obișnuit cu prodigiosul spectacol Sânziana și dar și pendularea între comic și satiră, amintind oare cum de Pepelea (în regia lui Dabija), orizontul de așteptare s-a focalizat izvoarele știute (Iliada și Odiseea). Autorul ne spunea de la în alte zone, de aceea spectacolul pare cam lung, repetitiv ca început că „toată povestea mi se pare că-i numai o alegorie în modalitate scenică, deși miza are acuratețe. Mai exista sincope multe locuri, unde prin țigani se înțeleg ș-alții, carii tocma așa de ritm, vorbele curg uneori prea grăbite, iar finalul mi se pare au făcut și fac, ca și țiganii oarecând”. Limbajul operei e brusc, oarecum ratat,cu o încifrare irelevantă. Joacă excelent presărat cu neologisme, regio nalisme, dar și cu creații proprii, Anca Hanu, Ionuț Caras, Dan Chiorean, Mihai-Florian Nițu, de tipul „bogătate”, „golătate” etc. Elena Ivanca. Conving cu un joc calibrat Ruslan Bârlea, Cătălin Cătălin Ștefănescu a păstrat în scenariu savoarea lim - Herlo, Radu Lărgeanu, Ioan Isaiu, Cristian Grosu,etc. III bajului, ba chiar și cacofoniile (stârnind râsul spontan al spectatorilor). Alexandru Dabija și-a propus să reînvie „po - vestitul și ascultatul” tradițional (cum afirma într-un interviu), mereu preocupat de limba veche româneasca. Cristian Rusu semnează decorul – acel inel al „Nibelungilor”, devenind simbolic în final, eliberat de greutatea hainelor negre. Dragoș Buhagiar semnează costumele extrem de adecvate, cu o tenta subtil modernizată. O sumedenie de probleme serioase, mereu actualizate, se ascund sub râsul dezinvolt. Dragoste, forme de guvernământ (vor și ei o… țărișoară!), eroism, lașitate, toleranță, prejudecăți, credință – totul se regăsește în spectacolul lui Dabija, care începe ca o „captatio benevolentiae” , fiind adus poetul din spiralele muzei,într-un fel de meta-spectacol. Cei 24 de actori 83 Teatru Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Două evenimete teatrale la Fest TES, 2018 dinu GriGoreScu

Teatrul Evreiesc de Stat (TES) aflat sub coordonarea unei mari actrițe-manager Maia Morgenstern (secretar literar Edith Negulici, dramaturg) ne uimește prin avalanșa de premiere Am vizionat numai două spectacole din cele care au marcat ediția din acest an a Fest TES.

La Marienbad se duc și femei în căutare de soți bogați și MARIENBAD bărbați în căutare de aventuri. Cei cu bani sunt invidiați că au Departe de zona terifiantă, se află povestea domestică, și cei care n-au averi, încearcă să fie atractivi. O lume ames- savuroasă, a unor evrei bogați care își permit vacanțe la tecată, internațională, profund spiritual evreiască, populează Marienbad, stațiune de lux dintotdeauna, azi se numește comedia. Piesa începe cu o superbă scenă, lumea sub um- Marianske Lazne (Karlovivary) din Republica Cehă. Localita- brele. Plouă deci și la Marienbad. Acțiunea are un ritm feno- tea seamănă cu Băile Herculane dar din păcate, astăzi numai menal, se circulă cu trenuri, cu valize, din habitat la hoteluri, din punct de vedere natural și peisagistic, ruinele acestei sta- Marienbad-ul lui Salom Alehem este un fel de Las Vegas ! Dis- țiuni fiind jenante față de splendoarea stațiunii din Centrul tribuția e numeroasă și vedetele TES-ului, joacă frenetic. Europei (arhitectura vechilor hoteluri de la Marienbad este ca Distribuția: Viorica Bantaș, Nicolae Călugărița, Nicolae Bo- și a Hotel Palace din Sinaia construit în 1913, pe vremea re- tezatu, Roxana Guttman, Katia Pascariu, Alina Tomi, Anka Le- galității, înainte de a fi alterată imaginea occidentală a stați - vana, Lucian Ionescu, Mihai Ciucă, Florian-Mihai Nițu, Silva unii de urbanismul comunist). La Marienbad am fost și eu cu Helena Schmidt, Veaceslav Grosu, Geni Brenda Vexler, Marius soția, cândva, dar nu la băi, doar în trecere, unde am avut sur- Călugărița, Luana Stoica, George Lepădatu, Ștefan Eparu, Da- priza să revăd în magazinele elegante serviciul de masă cu rius Daradici, Andrei Miercure, Viorel Manole, Mircea Drago- bordură aurită cumpărat de bunica în 1927! man, Andrei Finți, Mircea Drîmbăreanu, Mihai Prejban, Mirela Am urmărit piesa cu mare plăcere și bucurie estetică. Nicolau, Cristina Cîrcei, Lucia Maier, Dorina Păunescu & Dan- Salom Alehem comediograf de mare clasă și extrem de satorii: Maria Țăruș, Marius Moldovan, Cosmin Vasile, Dan popular prin povești și comedii sale fruste, simte enorm și Rima, Diana Bejan, Denisa Anastasiu & TES ORCHESTRA: Bog- vede burlesc. Textele, de o sinceritate debordantă, satirizează dan Lifșin (clape), Rodica Gancea (vioară), Tania Vîlvoi (vioară), blând și acid , pe cei lacomi, avari, afemeiați, dogmatici, fri- Sergiu Marin (violoncel), Sorin Dobrotă (clarinet), Mihai Pin- voli, nefamiliști. De origine rusă, clasicul literaturii evreiești de tenaru (saxofon), Iulia Groaza (trompetă), Mihail Vârgă (flaut), limbă idiș (Solomon Naumovich Rabinovich), autor de ro- Radu Gheorghe (percuție), construiesc o lume pitorească, an- mane, nuvele, piese de teatru și trece drept cel dintâi autor tebelică, printr-o stare de voie bună permanentă. Rezultă un care a scris literatură pentru copii (născut la 2 martie 1859, spectacol divertis - eveniment. Viorica Bantaș, superbă, Nico- Pereiaslav-Hmelnițki, Ucraina, decedat la New York la 13 mai lae Călugărița, donjuanic. Nicolae Botezatu, Roxana Guttman, 1916) este un scriitor total și un umorist excepțional. întreaga echipă strălucește sub soarele reflectoarelor. Mihai Și în Marieband el se joacă precum pisica cu șoarecii, în- Ciucă, degajat, îl exprimă pe fantele irezistibil, elegant, pretinde curse, capturează cu voluptate, în multele pitorești si- cis, irezistibil. tuații de viață, diverse specimene umane și din mai toate Regia lui Andrei Munteanu face față cu brio unei grele în- categoriile sociale. Moralistul nu dă lecții de la o catedră, dar cercări de a trece textul prin stiluri diferite: cel realist, de vo- tot ce a scris e sub semnul rabinic. Profunzimi și frivolități, se devil și de music-hall modern. Totul atrage spectatorii spre mariază fericit. miezul umorist și moralist al piesei. 84 Teatru Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Traducerea din idiș (Carol Feldman) contribuie din plin la În lăcașul Torei au răsunat cântece biblice și săau jucat cu asimilarea poveștii de către un public receptiv. Decorul di- fervoare povestiri biblice într-o mixtură dramatică, de la versificat, unitar prin concepția lui axială, dar și mobil inge- Adam și Eva. Caracterul laic a fost pregnant subliniat, dincolo nios (Vladimir Turturică), costumele fastuoase, frumoase de caracterul sacru. Publicul, instalat pe rânduri (și pe gân- (Unda Popp), coregrafia energică, sexy (Vanda Ștefănescu), duri) în partea stângă și în partea dreaptă a lăcașului sfânt a conducerea muzicală și orchestrația antrenantă (Bogdan Lif- lăsat loc unei scene, unde s-au desfășurat actorii. Cupola in- șin), light-design & video-design-ul (Eranio Petrușca) minu- ferioară, înaltă, părea însuși cerul de deasupra noastră, albas- nat, dau spectacolului alura unei superproducții limitată la tru și plin de stele. Un joc savant de lumini a creat o atmosferă dimensiunile scenei italiene. Ce observații critice să facem? divină. Adam și Eva reconstituie original istoria cuplului pri- Autorii români, evrei, nu și-ar găsi locul meritat în acest peri- mordial. In povestea lui Abraham și a soției lui impresionează metru artistic generos finanțat artistic din fondurile naționale relația într-un cuplu care nu mai poate face copii. Îngerul, me- ale municipalității generoase? Oare spiritul lui Salom Alehem sager al lui Dumnezeu, coboară și aduce speranța Cea ce (la fel ca cel al lui Caragiale) nu se transmite din generație în părea fi un miracol se înfăptuiește prin împreunarea femeii generație, nu există oferte dramaturgice? cu un tânăr, într-o noapte de amor. Cântecele biblice răsună melodios, povestind majestuos, copleșind fabulos. Costumele croite din materiale ale, vaporoase, luminoase, contribuie la TEATRU ÎN SINAGOGă recrearea anticului de dinainte de antic. Nu lipesc elemente Capitala deține două sinagogi deosebite, cu istorie veche, de comedie. Dansul ritualic cu podoabele cornutelor din zbuciumată. Templul Coral de pe strada Sfânta Vineri și Sina- turma evreilor pastorali, sugerează pățaniile bărbaților înșe- goga mare (denumită cândva și fostă Poloneză) lângă Teatrul lați, zona comicului etern. Evreiesc de Stat, ascunsă de comuniști printre noile blocuri Actori de mare rafinament susțin un spectacol eveniment. ca să nu iasă prea mult în evidență, însă păstrată, nu ca de- Distribuția: Marcin Błaszak, Piotr Chomik, Monika Chrząstow- molata Sfânta Vineri de păcătoasele buldozere. Clădirea si- ska, Ewa Dąbrowska, Ewa Greś, Genady Iskhakov, Grzegorz nagogii e superbă. Interiorul fascinant. Aici au răsunat Kulikowski, Małgorzata Majewska, Katarzyna Post, Joanna po veștile, cântecele biblice, în interpretarea înalt profesio- Przybyłowska, Henryk Rajfer, Izabella Rzeszowska, Wanda Sie- nistă a trupei de mari actori ai Teatrului Evreiesc din Varșovia. maszko, Piotr Sierecki, Monika Soszka, Alina Świdowska, Ewa Autor: Ițic Manger (versuri cuprinse în volumul Humeș Lie- Tucholska, Roksana Vikaluk, Maciej Winkler, Ernestyna der (Cântecele Humașului), care i-a adus notorietatea mon- Winnicka. Reușita se datorează și regiei minuțioase, fantaste dială). Muzica originală: Dubi Seltzer este unul dintre cei mai (Andrei Munteanu). mari compozitori evrei contemporani, care a scris special pen- Poporul evreu este de facto actorul principal. Inițiativa tru acest volum muzica și orchestrația. de a juca teatru în marea Sinagogă a fost inspirată și ar putea Dramatizare si regie: Andrei Munteanu, scenografia: Ewa fi continuată cu texte adecvate . Łaniecka, coregrafia: Katarzyna Anna Małachowska, traducerea: Aleksandra Król, Bella Szwarcman-Czarnota. III 85 Teatru Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

În colivia rece a banilor MiHAi GliGAn

a particularitate care vali - dează și demonstrează veri- dicitatea afirmației: „Shakes- Cpeare contemporanul nostru”, făcută de Jan Kott în 1962, servește Neguțătorul din Veneția, o piesă scrisă de Shakespeare între anii 1596 și 1598. După actualitatea adusă de viziunea regizorului Mihai Măniuțiu în montarea piesei Burghezul gentilom a lui Molière, la câteva luni distanță, tot la Teatrul Ma - Gábor tompa - András Visky ghiar de Stat din Cluj, regizorul Tompa alcătuiesc un spațiu propice pentru alternare a spațiilor, nu pare a fi foarte Gabor plasează Neguțătorul din Veneția luxul și falsitatea trăită de personaje. inteligent și inovator, deoarece se ape- în lumea elitelor financiare și a marilor Multifuncționalitatea este evidentă, tre- lează și la mașiniști, iar energia specta- jucători la bursă. cerea de la un spațiu la altul făcându-se colului se fracturează într-un fel. Totuși, De-a lungul studierii piesei, de către prin introducerea în scenă a diverse cu această trecere se remarcă existența shakespearologi, s-au format opinii con- obiecte pentru conturare. Pereții digitali unui personaj, și anume servitorul tradictorii: pe de o parte că este anti- ai lui Antonio (Viola Gábor) conțin in- Porziei (în textul lui Shakespeare servi- semită, pe de alta că nu este. Însă, tre- formații de la bursă și oscilații ale torii Porziei sunt doi: Balthasar și Ste- buie evidențiat faptul că Shakespeare sumelor din conturile bancare. Dacă ar fano și sunt ceva mai locvaci), un nu a întâlnit evrei cât timp a fost în viață, fi să intrăm în conștiința personajului și personaj foarte obiectualizat și taciturn, deoarece Eduard I a interzis imigrația să-i adresăm întrebări în legătură cu având doar o singură replică. Dacă evreilor în Anglia. Dar până a ne forma o această alegere: cât de importantă este arhetipizăm, putem considera faptul că opinie, propun să pășim în universul munca încât a invadat mediul familial și personajul este un pion reprezentativ Neguțătorului din Veneția. cât de mare este interesul și dorința de pentru plebea care servește și susține acumulare de capital? Nu știu ce răs - elita financiară, dar al cărui cuvânt nu “Eu lumea o socot ca lume numai, punsuri am primi și dacă am primi, ajunge la urechea suzeranului. O scenă unde-oricine trebuie deoarece discursurile sunt în mare Costumele rezonează cu toată falsi- Să joace-un rol: ș-al meu e foarte trist.” parte ideologice, dialogul e pe cale de tatea și artificialul lucrurilor, dar și cu dispariție, iar capacitatea de ascultător caracterele personajelor. Bărbații sunt În contextul piesei, dar mai ales al se diminuează tot mai mult. Utilizarea îmbrăcați în costume, exceptându-i pe spectacolului, replica lui Antonio vine ca microfoanelor, care în multe regii pare a cei trei servitori, Porzia poartă mereu o cheie pentru decriptarea eticii societății fi doar zgomot semiotic și un element ținute scumpe și ușor extravagante, pe respective, în care puterea monetară face artificial (nedorit de altfel), aici are mai când Nerissa (Csilla Albert) joacă o ado- legea. Antonio, un exponent al belșugu- multe roluri: a) de a sublinia unele lescentă rockish, iar Jessica (Imre Éva) lui, bolnav de spleen, un filozof la lumina replici cheie; b) de a crea senzația unui este în pas cu moda actuală. Aerul for- zilei, se delimitează de un muritor comun talk-show de televiziune; c) de a sublinia mal se instaurează și devine dominant prin actul împrumutului și cel al sacrifici- nevoia personajelor de a fi ascultate și încă de la prima scenă, atunci când în ului. Strânsa prietenie pe care o poartă de a se impune; d) importarea literal- casa lui Antonio, apare Bassanio (Balázs tânărului Bassanio îl salvează de la sfârși- mente a unor showuri de muzică. Bodolai) cu prietenii săi. Pungile de hâr- tul tragic al promisiunii făcute evreului La locuința Porziei (Enikő György- tie purtate de acești mari afaceriști Shylock, personajul central, deși piesa jakab) se ajunge prin introducerea unor generează ideea de egalizare în fața poartă numele lui Antonio. elemente de decor în scenă: coboară banului ca putere absolută și, totodată, portretul impunător al tatălui, un can- apariția identică și solidară, ca a unui Step by step prin falsitate delabru de cristal, masa cu cele trei lap- cor, subliniază lipsa unei identități indi- topuri-testament și o canapea. Prin viduale. Pe linia de costume, diferă Decorul imaginat de Dragoș Buha- analogie cu momentul prezent, cele trei servitorii, datorită clasei lor inferioare, giar este masiv, rece, metalic și în același cutii (de aur, argint, platină) devin trei dar apare o ironie fină asupra bisericii timp extrem de simplu. Coloanele din laptopuri colorate în cele trei culori prin alegerea de a-l prezenta pe Moș metal, ușile glisante, scările, liftul de sti- menționate, iar cheile devin coduri pe Gobbo (Attila Orbán) într-o reverendă, clă și secțiunea transversală de ecrane care le vor primi curtezanții. Modul de cu un coș cu băuturi și ca fiind orb. 86 Teatru Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Scena în care cei trei prieteni merg să o lare și de o transformare a individului răpească pe Jessica este rezolvată regi- într-un mecanism a cărui funcționalitate zoral prin măștile de porci purtate de cei este generată de profit și interes. De la trei și prin jocul lasciv în care ea-i nu- Porzia care trăiește în captivitate cu tes- mește pe toți Lorenzo (Péter Árus), su - tamentul, respectându-l pentru a nu-și gerând diferit frivolitatea la ambele pierde averea; la Jessica, o tânără care se sexe. Și aici, rolul costumelor a fost unul răzvrătește în găsirea unui paradis care de componență, adică împreună cu să-i satisfacă nevoile adolescentine; la ideea regizorală și cu jocul actorilor au toți masculii în goană după bună starea ilustrat o trăsătură specifică perso- sub forma femeii de succes (Bassanio- najelor, fără supraîncărcări Porzia, Lorenzo-Jessica, Gratiano-Ner- issa); până la prieteniile dintre bărbați Cheia de boltă tem găunos și toxic în care lumea se având ca primă premisă situația finan- folosește de influența pe care o are. ciară și cornul abundenței de la petre- Deoarece regizorul Tompa Gabor nu Simetria scenelor de început și de final, ceri; închizând cercul cu servitorii futili în mizează pe un decor somptuos și foarte în care se rostește o rugăciune vibrantă căutare de stăpâni mai bogați și mai ilustrativ, accentul cade pe construcția și emoționantă, se justifică ca un mo- bine văzuți. personajelor și pe relațiile dintre aces- ment de spiritualitate, de umanitate în Echipa actoricească funcționează tea. De la o primă lectură se simte com- tot acel munte de desfrâu și decadență. perfect, fără exagerări, fiecare achitân du- plexitatea relațiilor și acel nespus care O altă relație de simetrie din spectacol se atât de bine de rolul său, încât se planează asupra lucrurilor. Fără a trage se compune prin alternanța momen - creează impresia că totul e firesc și că în- salve de tun derizorii, este știut faptul că telor de slăbiciune cu cele de superiori- tregul spectacol este un decupaj din re- echipa clujeană funcționează ca un tate, și invers, plasând spectacolul într-o alitate. Se produce umor în tot oceanul mecanism bine uns. Și mizându-se pe realitate imediată. Verticalitatea lui An- de gravitate prin mici improvizații de bun acest adevăr demonstrat, relațiile actor- tonio din început e urmată de rușinoasa gust ale actorului Zsolt Bogdán (al cărui personaj, actor-regizor și regizor-per- decadență în fața cuțitului, dar pe final Shylock ar putea fi pus ierarhic pe aceeași sonaj au fost fructificate la cote înalte se revine tot la o imagine în care negus- treaptă cu cel al lui Al Pacino din filmul pentru crearea unui univers veridic cu torul apare impunător. Neguţătorul din Veneţia, r. Michael Rad- personaje care au carnalitate. Chiar și Într-o simplă ierarhizare, după Shy- ford). Latura comică este completată de arhetipizarea a încercat să fie redusă în lock urmează Antonio care are o relație construcția Prințului Marocului (Ló ránt favoarea umanizării, rezultând o emoție polivalentă cu Bassanio, bazată: pe un Váta), un cocălar dislexic și un posibil contrară în interiorul spectatorului. Pe fin șantaj (cerința edulcorată din în- portret pentru analfabetul funcțional re- durata spectacolului se empatizează fie ceput, Bassanio apelând la o poveste cent, și de cea a Prințului de Aragon cu un personaj, fie cu altul; fiecare fiind pentru înduioșare, dar și Antonio po - (Paco Alfonsín), un bufon parvenit în cos- bun și rău deopotrivă în funcție de efec- zează în victimă la final), pe o iubire tum de fotbalist, folosindu-se de gium- tul situației dramatice consumate și în necondiționată (sacrificiul romantic la bușlucuri pentru a cuceri. De ase menea, funcție de poziționarea socială a sa față care Antonio își invită prietenul să fie această latură a spectacolului este com- de celelalte personaje. martor), pe o relație amoroasă plasată pletată și de parodierea cântecului Hey De exemplu, servitorul Lancelot Go - sub semnul misterului, dar justificabilă Jude, sub noua formă de Hey Jew. bbo (Marosán Csaba) în relația cu tatăl prin sărutul din început și prin absența Legătura Shakespeare - Gábor Tompa său este megaloman, încrezut, iar în fața femeilor din viața lui Antonio și, mai - András Visky dă roade în imaginarea stăpânului este alunecos, prefăcut, dar ales, pe o încredere reciprocă. Legăturile unei rețele umane în care egocentris- supus și umil. Acestei acumulări îi suc- Porziei și a Jessicăi cu tații sunt alte două mul este vârf de piramidă, iar goana cede un moment de defulare: victimă relații sensibile și pregnante, întărite după bunăstare este un manifest de clară a bullyingului prietenilor lui Bas- prin montarea clujeană - cele două su - cruzime și de abrutizare. Deși xenofobia sanio, alege să-și trădeze stăpânul întru ferind și însingurându-se spre final, și antisemitismul sunt încă dominante, câștigarea unei imagini și să întrețină re- conștientizând societatea putredă în scopul spectacolului nu a fost de a-l lații amoroase cu fiica acestuia. În aceas- care trăiesc și distanțarea față de con- arăta cu degetul pe evreul Shylock, ci de tă ordine de idei, personajul Shylock duita morală deprinsă în copilărie de la a arăta efectele cruzimii și a coruptibi- (Zsolt Bogdán) nu este nicidecum o partea paternă. În timpul ultimei petre- lității asupra negustorului Shylock, care arhetipizare a evreului, in spectacolul lui ceri amintirile le copleșesc și au un mo- cerea dobânzi prea mari și care nu-și Tompa, ci este un negustor a cărui iz - ment de retrospecție, marcat prin fre- gestiona familia. Personajele alcătuiesc bucnire se datorează anilor în care a fost donarea în surdină a două cântece. Și o construcție bazată pe interes, căreia jignit și umilit de ceilalți negustori creș- Shylock suferă, dispariția fiicei fiindu-i dacă îi este mișcată o cărămidă, întreaga tini (dar ura creștinism-iudaism este marea rană generatoare de răzbunare. structură începe să se zdruncine și fie - doar un context istoric foarte minimali - Relația cu banii este nodul situațio - care personaj trăiește un prizonierat zat în spectacol), iar pedeapsa de după nal al spectacolului, astfel banul apare ca care îi subjugă mereu naturalețea. poate fi explicată ca urmare a unui sis- o dominantă generatoare de manipu - III 87 Jurnal teatral Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Magicianul Ștefan Iordache, unicul și pururi neuitatul, de la Don Quijote la Cum vă place, dar și puţină istorie și puţin sentimentalism ion cocorA

14 septembrie 2018 dirijează că respectă cu precizie de metronom orarul? Unele, Dimineaţă de duminică împreună cu Dana la Berlin. Obiș - cele regionale, străbat de la un capăt la altul Berlinul, Alexan - nuită. Fără schimbări faţă de celelalte două de când ne aflăm der Platz, Friderichstrase etc., continuându-şi drumul spre aici. Ne trezim ca de obicei în jurul orei nouă (zece acasă) și, oraşele din apropiere, altele gonesc către Hamburg, Paris, în mai puțin de jumătate de oră, coborâm grăbiți să prindem Viena, Varșovia, Munchen, Koln. Ieri dimineață, lăsând-o pe micul dejun. Recunosc că gândul îmi este mai mult la cafea Dana să doarmă, am ieșit tiptil din cameră și am plecat spre decât la copiosul bufet suedez. Înainte de a intra în restaurant gară să le privesc de aproape. Îmi plac teribil gările, aero - ies câteva clipe în stradă să testez vremea. Mi se pare că e un porturile, holurile marilor hoteluri, locurile unde lumea e frig neobișnuit pentru mijloc de septembrie. Îi reproșez într-o permanentă mișcare. Îndeosebi trenurile mă fasci nează Danei, desigur, în glumă, că a umplut valizele cu costume de încă din copilărie și mă predispun la visare. Dar nu cred că baie, adică, vreau să zic, cu haine prea de tot văratice. Chiar și neapărat ele în sine, ci mai degrabă necunoscutul către care așa, după micul dejun, am urcat în cameră hotărâți să se îndreaptă. Alteori mă și melancolizează, dacă nu cumva profităm că e o zi oarecum fără un program și să luam chiar mă deprimă. Telefonul mobil îmi dă semne că am primit fabulosul oraș cu asalt. Nu am procedat însă întocmai. Căci un mesaj, dar nu sunt curios să aflu de la cine şi despre ce odată ajunși în cameră amânăm să pornim în hoinăreală. poate fi vorba. Privesc în continuare trenurile. Or, mai exact, Dana e de părere că nu ar fi rău să mai aștep tăm puțin să se privesc în gol undeva mai departe de ele. Senti mentul încălzească. Adevăratul motiv este însă cu totul altul. Gân - călătoriei nu-l încerc, de altfel, nici cu avionul, nici cu mașina, durile ei sunt mai degrabă la spectacolul cu O noapte nici probabil cu vaporul, cu acesta, de fapt, cel mai lung drum fur tu noasă care urmeză să aibă loc peste două zile. Cum l-am făcut de-a lungul Bosforului de la Istanbul la Marea interpretul lui Rică Venturiano, Claudiu Bleonț, bun cunos - Neagră și înapoi, ci doar atunci când călătoresc cu trenul. Cu cător al limbii germane, îi mărturisise că o parte din text îl va astfel de gânduri continui să stau lipit de fereastră și să rămân rosti în graiului lui Gothe, o incitase și ambiționase să pro - cu ochii fixați pe Ostbahnhof. Aproape că nici nu sunt sigur cedeze la fel, mai ales că avea traducerea la îndemână, măcar dacă privesc trenurile sau undeva în gol mai departe de ele. cu câteva replici puse de Caragiale în gura Ziței. Nu atât Telefonul mobil îmi dă iarăși semnale. În sfârșit, mă decid să pentru a atinge performanțe lingvistice, ci pentru a asigura aflu de la cine e mesajul. Scot deodată un țipăt nearticulat, un plus de farmec năbădăiosului personaj. În timp ce ea se un urlet de durere ca și când aș fi dorit să fiu auzit de trudea să memoreze, repetând de mai multe ori același Dumnezeu. După ce-și depășește starea de perplexitate, cuvânt, căutând să fie cât mai lejeră, eu m-am apropiat de Dana, fără să înțeleagă ceva din reacția mea, mă întreabă fereastră și mi-am pironit ochii asupra gării Ostbahnhof, aflată speriată: Doamne, dar ce s-a întâmplat? Ai înne bunit? Îi vizavi de hotel. Cam la interval de cinci-zece minute trenurile răspund sec, stors parcă de orice vlagă, „A murit Ștefan sosesc și pleacă unul după altul. Oare ce mecanism diabolic le Iordache”! Nici o altă vorbă în plus. Brusc mă așez în fotolu, iar 88 Jurnal teatral Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

ea îmi ia locul la geam. Imaginea lui Ştefan Iordache mă calitate tema propusă dezbaterii: Căile libertății. Toate atuurile copleșește. Refuz să dau crezare mesajului de pe telefon, deși acesteia le-am descoperit, la nivelul unei abordări creatoare cu asemenea vești știu că nu te joci. Oricum, în ceea ce mă radicale, în două spectacole, Cum vă place, după Shakespeare, privește, nu ascund că totdeauna mă consideram un norocos în regia maghiarului Péter Uray, și în Don Quijote, după că mi-a fost dat să-l cunosc și să fiu contemporan cu el. Îmi Cervantes, în regia lui Mihai Măniuţiu, în care raportul dintre amintesc de călătoria noastră la Singapore. De spec tacolele și real și imaginar se soldează cu o originalitate pregnantă, ieșită filmele lui. De harul şi inteligenţa cu care pă trundea în din seria aşa-ziselor soluții de rutină. În Cum vă place spiritul de existența fiecărui personaj. De energia și rafinamentul cu care echipă acționează perfect, ca un mecanism ideal, depășind atât punea în el sensibilitate, luciditate, cinism, duioşie, tandreţe, limitele cu care ne-am deprins că aparțin spectacolului de disperare, resemnare, ironie, umor, fragilitate, putere. Ștefan teatru, cât și rigorile pe care acesta le impune. În astfel de Iordache era pentru mine întru chiparea unui Prinț celest. Un condiții e posibil ca pentru mulţi spectacolul să pară, fie direct, Prinț pe care se vedea rasa. Mi-e imposibil să-mi revin din șoc. fie indirect, că nu mai are nimic comun cu textul chiar și când Simt nevoia să fiu singur. O las pe Dana în cameră cu replicile e vorba de autori de notorietate. Péter Uray smulge situaţiile Ziței și mă îndrept spre Ostbahnhof. Mă așez aici pe o bancă cheie din corporalitatea textului shakespearian. Anecdoticul și privesc trenurile cum se succed unul după altul. Nu mă se înfățișează doar ca o succesiune de fragmente aparent îndur să părăsesc gara. Am senzația că îl aștept pe acela pe independente. Subiectul dramaturgic verbal e firav și dispune vagoanele căruia să scrie cu litere mari și luminoase destinația de o minimă coerență. Pe scenă rămâne o poveste ale cărei Paradis. Nu mă îndoiesc că în el se va afla și Ștefan împreună înțelesuri se livrează nonverbal. Discursul spectaco logic se cu Hamlet, Richard III, Titus Andronicus, Bradley Pearson, prezintă situat în afara scriiturii textuale, înlocuind-o cu una sporovăind ca între prieteni și bând whisky. O, dar câte alte supratextuală. În Don Quijote, producţie a Teatrului Naţional personaje care, grație miracu losului actor, și-au schimbat din Târgu Mureş, Mihai Măniuţiu, la rândul lui, nu se supune numele în renume în spectacole precum Crimă și pedeapsă, O nici el constrângerilor, estetica sa teatrală, deși parcă se arată noapte furtunoasă, Maestrul și Margareta, Emigranții, Amurgul puțin mai îngăduitor cu textul, ne obligă să conştientizăm că burghez, O scrisoare pierdută, Lolita, Antigona, abținându-mă etichetele pe care unii se grăbessc să i le lipească pe frunte nu să le pomenesc, asta din teamă de a nu săvârși vreo eroare în au nimic cu creaţia sa, ci sunt pur şi simplu propriile noastre lipsa documentației necesare, pe acelea din cele peste prejudecăți și automatisme. Colabo rarea cu Ada Milea, pasăre patruzeci de filme pe care a pus apăsat pecetea personalității phoenix a scenei româneşti care se mistuie melodios şi renaşte sale. Ultima dată l-am întâlnit în preajma Naționalului melodios de la un spectacol la altul, vine și ea să convingă că bucureștean, în luna mai a acestui an, la câteva zile după inventivitatea și fantezia regizorului trec dincolo de barierele premiera spectacolului Ecaterina cea Mare de G.B. Shaw, în textului, nu sunt dependente de ele, ci pur şi simplu îl tratează regia lui Cornel Todea, în care interpreta pe Prințul Potemkin. ca pe o formă de spectacol absolută. Stările lui Măniuţiu Mi-am cerut scuze, deși primisem invitație, că nu am putut să investesc actul teatral cu paroxism, cu transă, cu energii pre - merg la premieră. „Hei, nu-ți face probleme, o să vii la luate în totalitate de actori și transmise de către aceștia următorul la toamnă. Nu uita însă la sfârșit să mă aștepți în pu blicului. Astfel că, treptat, iluzia că se participă la o repre - spate la ieșirea actorilor”! Ne-am strâns apoi mâna, ne-am zentaţie teatrală înce tează. În inconştient, acolo unde se privit îndelung și ne-am despărțit siguri amândoi că ne vom produc alchimii stranii, se insinuează un sentiment de satis - vedea curând. facţie şi bucurie împins până la extenuare. Puţini vor fi aceia, dacă vor fi întrebaţi, care la sfârșitul spectacolului să poată 10 octombrie 2014 relata o poveste, fie ea și sumară, dar toţi simt efecul pe care Așa cum ne-au obișnuit, Întâlnirile internaționale de la la Cluj, numai arta adevărată îl poate creea. firește, consacrate fenomenului teatral, rețin atenția și la ediția de față (8–12 octombrie 2014), prin seriozitatea mizei teoretice 17 octombrie 2018 pe care se structurează tematic. Diversitatea ofertei e mare Sigur aceste consemnări ar fi putut fi fragmentate, dacă e (mese rotunde, expoziții, lansări de carte), subiectele dezbătute să am în vedere ordinea în care s-au petrecut evenimentele la numeroase, partici panții de vază, cu autoritate în materie. care mă refer, sub mai multe date diferite. Am optat în cele Spectacole alese să fie vizionate acoperă o arie largă de expe - din urmă să las memoria să le relateze după voia ei, probabil rimente scenice care invită la dialog, ilustrând cu spectacole de și cu unele omisiuni și ine xactități, o provocare de încărcătură 89 Jurnal teatral Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Dana Pocea (Zita) și Claudiu Bleonț (rica) în o noapte furtunoasă

regizorul Aureliu Manea

emoțională ieșită din comun, prilejuită de un moment să-i fiu de mai multe ori în preajmă, de obicei la o masă ceva aniversar, excelent conceput de managerul Cătălin Grigoraș mai retrasă, în restaurantul „Continental”, local frecventat cu și întâmpinat de oficialitățile locale, în „frunce”, cum zice asiduitate de intelectualitatea boemă a epocii. Maestrul se bănățeanul, cu primarul Cristian Octavian Matei. Certificatul simțea aici, între prieteni, în largul său, când exaltat, când de naștere al Teatrului Municipal din Turda, astăzi denumit mâhnit. Câteodată, ori de câte ori ne povestea cu exces de Aureliu Manea, ne avertizează că de la bătaia de gong detalii modul cum se desfășoară repetițiile, supradimensiona inaugurală pe scena sa au trecut șapte decenii. Îmi imaginez caricatural anumite dificultăți, insistând pe latura lor grotescă. că toți locuitorii urbei din vecinătatea Clujului, vestita me - Problema care îl preocupa era aceea că nu putea să ridice la tropolă a culturii românești din Transil vania, au fost atunci, un numitor comun, cât de cât acceptabil tensional și stilistic, în 1948, cuprinși, în ciuda regimului din ce în ce mai opresiv o distribuție în totalitate feminină, care aducea pe scenă, cu instaurat la terminarea războiului, de un freamăt special, excepția artistei emerite Maria Cupcea, invitată să joace în miracolul înființării unei instituții teatrale nu avea cum să-i spectacol de la Naționalul clujean, întreaga trupă de actrițe lase indiferenți și să nu conștientizeze că între ei și-a făcut de care dispunea la data respectivă teatrul: Emilia Botta Luca, apariția o nouă categorie de cetățeni, artiștii, ființe bizare, Enna Cenariu, Elena Jitcov, Smara Marcu, Mariana Marinescu, considerate de mulți mai aproape de utopie decât de Andreea Raicu, Ana Pădeanu Florescu, Liana Simionescu, realitate. Evenimentul a fost unul întâmpinat euforic, pre - Maria Voronca și Lucia Tămaș. supun, care iată-l ajuns acum un pretext de evocare senti- Deși interpretele îl venerau, fiind conștiente de șansa mentală, cu pretenții de puțină istorie. Dar să las memoria să- căzută pe capul lor, Vlad Mugur își dădea seama că efortul și și spună cuvântul. bunăvoința nu sunt suficiente pentru spectacolul pe care și-l În seara de opt octombrie 1970 are loc, așadar, premiera dorea, că riscul de a se eșua într-o formă de teatralism retoric, Casa Bernardei Alba de Frederico Garcia Lorca, în regia lui Vlad împins către un gen de verbalism fără căptușeală lăuntrică, Mugur, Un spectacol pe care nu știu dacă e primul văzut pe amenință să compromită dramatismul textului și persona - scena turdeană, dar sunt sigur că nu am fost doar un simplu jelor. Senzația că nu se intră cu concentrare în roluri, că „privitor ca la teatru”, ci și martor, într-un fel, la travaliul prestația actoricească rămâne oarecum eterogenă, exer sân - parcurs, nicidecum previzibil, până s-a împlinit ca unul me - du-se în maniere diferite de joc, s-a transformat astfel într-o morabil, competitiv la nivel național, pe afișul unei instituții sursă zilnică de neliniște și îngrijorare, producându-i dese teatrale de condiție modestă. Aureolat de două montări momente de disperare. Nu avea însă altceva de făcut decât excepționale pe scena Teatrului Național din Cluj al cărui să aștepte inspirația să-l scoată din impas. Și aceasta a venit director era în vremea aceea, Caligula și Un vis din noaptea prompt cu o idee genială. În fiecare dimineață, înainte să dea miezului de vară, dar și obsedat de un viitor spectacol cu startul repetițiilor, începuse să invite, stârnind multe nedu - Hamlet, gândit și acesta ca o reprezentație de anvergură, meriri, când pe o protagonistă, când pe alta să bea împreună recunosc că mă gândeam că celebrul regizor va trata piesa lui cu dânsa cafeaua și să stea de vorbă. Surpriza era că nu Lorca precum un exercițiu de respirație. Dar lucrurile nu s-au discuta cu niciuna despre spectacol, nu-i dădea indicații în petrecut așa. Vlad Mugur a rămas același Vlad Mugur. Adică legătură cu vreo replică sau situație, cum își închipuiau cei omul care sfințește locul: profesionist excelent, creator de rămași (cele rămase) în spatele „ușilor închise”. Scopul său era mare har, deopotrivă de exigent atât cu sine, cât și cu cei care în primul rând să le întărâte, să creeze stări conflictuale, lucra. Îmi amintesc că uneori, după ce se întorcea de la Turda atitudini și reacții paroxistice. Fiecăreia îi spunea, rugându-o, la Cluj, întâmplarea a făcut ca, pe lângă alți doi-trei apropiați, evident, să nu deconspire secretul, cât de mult o urăsc 90 Jurnal teatral Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G colegele, că o connsideră mediocră și fără talent, că le este Dar să părăsesc amintirile și să mă întorc într-un timp mai foarte greu să o mai suporte. Opinii cu care, firește, el nu era puțin îndepărtat. În toamna lui 2014, într-o zi de luni de la de acord. De aceea își atenționa interlocutoarea că nu trebuie capăt de septembrie, după o absență îndelungată, iată că să le bage în seamă, că personajul său se conturează expre - sunt din nou acolo unde odinioară, în anii mei clujeni, actul siv, că va fi sigur un succes. Ce a ieșit din aceste conversații e teatral se trăia cu o maximă intensitate și emoție. Cum aș fi ușor de imaginat. La repetiții atmosfera devenise extrem de putut să lipsesc, așadar, de la o „ceremonie de botez” , cu o încărcată, explozivă. Distinsele interprete acumulaseră în ele semnificație aparte în sufleul meu, care vizează direct un atâta furie și energie încât erau gata să se sfâșie. Dar fiindcă regizor unic și un prieten drag? Mă refer la ceremonia în făgăduiseră maestrului să nu sufle niciun cuvânt, nu aveau cadrul căreia Teatrul Municipal a primit denumirea de Teatrul încotro și repetau în draci, terorizate de demonii gâlcevei, Aureliu Manea. „Vinovată” o socot de acest lucru pe direc - abia stăpânindu-și pornirea de a nu-și azvârli una alteia toarea ambiţioasă, dăruită cu vocaţie și patima înfăptuirii, scaunele în cap.Vlad Mugur le privea cu sadism, complice la care era actrița Narcisa Pintea, apreciată și pentru multe din paranoia lor, dar și cu încântare, bucuros că a reușit să obțină prestațiile sale actoricești. La sfârșit de mandat managerial, de la fiecare ceea ce avea mai personal și autentic. fără să fii fost scutită de cârcoteli și controverse, ea lasă în Rezultatul a fost un spectacol magnific pe care, în afară de urmă o clădire renovată, o sală înzestrată cu dotări tehnice premieră, l-am văzut încă de două sau trei ori. În orice caz, moderne, un teatru cu numele lui Aureliu Manea pe frontis - atunci îmi era imposibil să bănui că nici peste un an, în vara lui piciu, simbol și obligație deopotrivă, o prezență de doi ani 1971, Vlad Mugur, speriat de coșmarul prevestit de „Tezele consecutivi în Festivalul Național de Teatru (v. spectacolele din iulie” pentru creatorii de artă, va alege să plece din țară, La ordin Fůhrer! și Vertij), colaborări cu regizori și actori de luând calea exilului. Din fericire, Casa Bernardei Alba a fost un prestigiu (Mihai Mănițuiu, Alexandru Dabija, Maia Morgen - semn de bun augur, iar Dumnezeu a continuat să se arate stern, Marcel Iureș, Marius Bodochi etc.). O dovadă că a știut generos, căci în orașul de pe Arieș descinde Aureliu Manea. să țină hățurile în mâini, că a avut tenacitatea să finalizeze De acum, două decenii la rând, lumea teatrală va sta cu ochii ceea ce și-a propus. Și nu a fost singură în demersurile ei, ațintiți către micul teatru blagoslovit cu un imens noroc. Seria dimpotrivă a contat pe ajutorul oficialităților locale, pe sus - de spectacole-Manea debutează cu Tigrul (1971) și se încheie ținerea a numeroși oameni de artă, cum și pe admirabila soră cu Medeea (1991). Între acestea se derulează, ca între două a regizorului, Viorica Samson Manea, exemplar model de coperți, veritabile evenimente de glorie pentru orice scenă: devoțiune pentru fratele său. Întâmplările teatrale de rezo - Roata în patru colţuri, Maşina de scris, Gaiţele, Medeea (prima nanță au ajuns, astfel, să fie iarăși de domeniul normalității versiune), Domnișoara Iulia etc. Despre toate am scris la la Turda. Un motiv serios, determinant, pentru a reveni și premieră. În ceea ce privește Medeea, precizez că e singurul parti cipa câteva zile (3 - 7 iulie), în vara ce abia a trecut, la text în cariera regizorului care beneficiază de două versiuni Festivalul Internațional de Teatru. Ba și mai mult, am fost scenice. Prima este din stagiunea 1979-1980. Manea revine chiar bucuros să prezint, cu ocazia lansării, cartea lui Aureliu însă la piesa lui Seneca, la distanță de unsprezece ani, dintr-o Manea Specta cole imaginare. Aunci am descoperit cu sur - altă perspectivă decât cea anterioară. Nu reia sau reface un prindere, pe de altă parte, că în program figurează, între spectacol vechi, ci propune o lectură inedită, transpusă într-o altele, un spectacol cu Visul unei nopți de vară, regizat de viziune radical esențializată, concretizată într-un spectacol cu Muriel Manea Jakab, însăși fiica regizorului, fetița aceea valoare de testament uman şi artistic, într-o meditaţie a timidă care a fost alături de tatăl ei la Medeea. Toate astea regizorului asupra propriei sale condiţii (tulburătoare, pro - mi-au întărit convingerea că mă aflu într-un oraș deschis ini - fundă, dureroasă), dar şi un model de revitalizare a limbajului ția tivelor teatrale îndrăznețe, cu pre mise reale de reins taurare teatral. Decorul a fost auster, fără nimic complementar, a unui climat efervescent, creator și performant totodată. anticipând minimalismul, corul redus la un singur personaj Important e ca el să fie provocat și întreținut. Cu idei şi etc. După premieră, parcă un altul decât cel pe care îl știam, entuziasm, cu colaboratori devotați alături, cu o Primărie Aureliu Manea s-a apropiat de mine și pe un ton grav mi-a Municipală interesată de fenomen, nu am nicio îndoială că mărturisit că Medeea reprezintă spectacolul retragerii sale tânărul manager Cătălin Grigoraș, receptiv și dornic să aducă definitive din viața teatrală. Nu ascund, pe de altă parte, că faimă instituţiei pe care o conduce, va reuși să producă odată cu această veste stupefiantă, dar și odată cu stabilirea evenimente greu de ocolit în viitor. La șaptezeci de ani de mea în Capitală, Teatrul din Turda nu a mai făcut măcar existență cred că scena turdeană e teribil de tânără și poate accidental obiectul itinerariilor mele de comentator de face miracolul teatral să renască. spectacole. Probabil și pentru că ceea ce a urmat a fost o perioadă confuză, incertă, burdușită de conflicte și orgolii 22 octombrie 2018 deșarte și nu de împliniri artistice relevante. Nimic nu m-a Poate că tot ce am relatat până aici ar fi trebuit să poarte împiedicat, totuși, să păstrez în memorie, bunăoară, serile nu neapărat un titlu, ci un motto: „Moare câte puțin cine se găzduite de clubul teatrului devenit neîncăpător la fiecare transformă în sclavul obișnuinței,/ urmând în fiecare zi premieră. Aici se aduna puhoi de lume: actori şi spectatori, aceleași traiectorii;/ Cine nu-și schimbă existența;/ cine nu critici și oameni de teatru veniți de pretutindeni (Cluj, Bucu - riscă să construiască ceva nou”. Versurile aparțin lui Pablo rești, Târgu Mureș, Oradea, Baia Mare etc.). Toți cu apetit Neruda. pentru discuții aprinse, pasionate, care uneori durau până în zori, stimulate fiind și de un pahar de vin băut împreună, III 91 Poezie francez[ Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

NicoleNicole Barrière , Barrièrescriitoare franceză contemporană: poetă, romancieră, eseistă, traducătoare; directoarea colecţiei de poezie «Accent tonique» la editura pari- ziană l’Harmattan, membră în: Société des Gens de Lettres, Maison des écrivains, Association Internationale des critiques littéraires; administatoarea asociaţiei « Le chaudron poèmes», militantă pentru pace şi drepturile femeilor. Face parte din jurii internaţionale pentru poezie. Poemele sale sunt traduse în 19 limbi. A obţinut numeroase premii, printre cele mai recente: Marele premiu european Orient-Oc- cident, Curtea de Argeş (2010), Premiul de poezie feminină Simone Landry, Paris (2011), Premiul de onoare pentru întreaga creaţie, Liban (2011), Premiul in- ternaţional de poezie Don Luigi Di Liegro, Roma (2014), Premiul de poezie Me- nada Festival de Tetovo, Macedonia (2016). Nicole Barrière, Les larmes de Pasiphaé (Lacrimile Pasifeei). Volum premiat cu Premiul internaţional de poezie Don Luigi Di Liegro, Roma (2014).

Traducere: SoniA elvireAnu

aripi efemere între pereţi de piatră seacă – de moarte atât de-aproape – Lavande I simţeam bătaia de elitre cum tremură în pleoape linia cerului sub soare cum se-apleacă. În nor de ceţuri stam strâns îmbrăţişaţi în clipa-aceea, un nor de soare alb, cânta lumina lângă stupi şi-esenţele fiinţei, lungi fire de tăcere, în soarele tremurător se învârteau fior de păsări în aer limpede de gheaţă.

lavande! blândeţe răcoroasă de-albaştri săculeţi pe inul din cearceafuri seara. blândeţe–adâncă pe pânza de batiste aşternută, De vânt mi-aduc aminte, tainic cer de prea înalţi măslini pe aurul din asfinţit. De vântul fluturând peste coline, de lacrimi vii în colţ de pleoape visau la astă inefabilă-armonie de-un pictor desenată într-o voluptoasă Iubire trădată de infantă seară, Grădinile Granadei ce grădinar i le va da, visele-i de piroage şi-naltele lavande între doi aştri se roteau, trecând peste destin? întunecate chipuri şi pământul de primăvară străbătute refăceau, Nu mai ştiu dacă vântul lacrimile-i zvânta valul de linii ondulate spre răsărit ce soare dezvelea? dacă noaptea apa surâsului i-adăpa. lumea tremură-ntre malurile sale lavande! un roi de-albine mierea-o secreta ape adormite ale serii în laptele galaxiilor şi-atunci un gust de zahăr rar se ridica, grav ca însăşi gura tăcutelor femei plăpânde umbre din pleoape strecurate Cine-i va reaprinde infantei inima neagră? ce-şi aminteau de fericite vremi. Lavande III Lavande II Între lavande roi de plante şi calmul dimineţii. Durere-adâncă de femeie anii dispăruţi te cheamă. O să vii? lavande luminoase, lumină de pământ sub lungile tulpine mov revino la copilărie luna chemau plante umane moi ca păstoriţele cu ţipătul de pasăre de noapte. cu creşteri îndoielnice Ca libelulele de tandre şi frumoase în care totu-vis şi-arc de lumină. Poezie francez[ 92 www.revistaneuma.ro Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018

Duioasă umbră-ntinsă-n margine de vis apatică şi palidă te scoli, îţi trebuie curaj, o largă pălărie de soare vei purta Focul să-l poţi fura visul să-ţi pui la adăpost nefericirea însă să nu-i stingă flacăra larg vei deschide ale exilului porţi razele soarelui pragul să-i sece Şi unda printre pietre tremura cu lacrimile nopţii ploaia venită din vest vei îneca nor de cenuşă stârnea Calde lacrimi din durerea lumii ce singură n-o poţi purta şi-a lupilor tristeţe de frică chinuiţi. Şi iată pe-a ta gură dulceaţa de amantă, licoarea florilor scăldate în lumină Încrede-te în vise încă, în astă pânză de albastru in întinsă între ani amiază. Frumoasă va fi viaţa de ridici floarea neagră pe pleoape aşternută-n în ape repezi de torent de violete mărginit umbra jaluzelelor. de iarnă străbătute-n adânc de captivităţi va fi nevoie să renaşti sub soarele o clipă exaltat, şi-albastru cer lavande! Lavande V Fără nor e noaptea înstelată. Nu-i loc de rugă cu fruntea-n mâinile absente Îţi aminteşti de ceasurile nopţii când lumea-n ale tale mâini se pierde? Lavande IV Îţi aminteşti de orele din zorii cenuşii când nopţii îi rezişti? te cheamă-amiaza fără umbră De-acele plânsete de dimineaţă cu vii anunţuri triste de surghiun îţi aminteşte Du-te pe cheiuri să uiţi exilul marilor corăbii de nopţile prea lungi de insomnie din zile de exil Unde-a popoarelor nefericire eşuează de spaimă, frică, tăcere ce rezistă la chemare. Şi-acea privire de înfrigurare lentă-a morţii. pământul ferm reţine marea bântuită de plecări neînţelese cu parfum ameţitoar de iasomie plângi! pângi în golul pietrelor bătrâne amiază deschisă împotriva celor mai întinse crime în braţele bunicii amiază cu suflul vârstei tale de-a te naşte vie plângi! Doar din tandreţe în a poemului grădină din rădăcini nu-ţi va veni vreun ajutor numai din pietrele culese din adânc de pat există loc să plângi bogatul anotimp pentru iubire. III

În sclipirea dimineții 93 Rock Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Un rocker lucid duMiTru unGureAnu

e nici 100 de pagini, interviul din România socialistă. „...de Revelion succesul de aici: „...ne-a lipsit faptul de a dat de Iulian Vrabete lui Nelu cântam de obicei la Romexpo, la Reve- fi trăit acolo. Îndemânarea muzicală şi Stratone constituie cea mai lionul făcut de UTC, foarte bine organi- instrumentală nu suplineşte posibili- Pconsistentă „depoziţie” la un zat, cu toţi artiştii importanţi. Acolo se tatea de a transmite oamenilor lucruri ipotetic „proces” al rockului românesc. vindeau produse pe care altfel le procu- pe care trebuie să le fi trăit ca ei ca să le Cartea e publicată tot de Casa de Pari- rai greu. /.../ Plus că eram plătiţi regeşte, poţi exprima.” (pag. 65). Pe lângă pri- uri Literare, editură ce urmăreşte pro- aveau bugetul lor, şi nu-i întreba ni- ceperea de a cânta „orice şi oricând”, cei gramatic destinele rockerilor noştri, meni.” (pag. 35). din Holograf au avut fler, intuind schim- acordându-le cuvântul. În cazul de faţă barea atitudinii publicului şi venind în – De la Basorelief la Holograf ...un ba- întâmpinarea dorinţelor acestuia – sist de excepţie – cuvântul e conclu- chestiune esenţială în activitatea unei dent, deşi economic rostit. Vrabete, trupe: „...atunci ne-am dat seama că nu absolvent al celebrei Facultăţi de Arhi- muzica era greşită, ci maniera de adre - tectură din Bucureşti, are o viziune lu- sare. Lumea nu mai voia ceva violent, cidă asupra vieţii proprii şi a societăţii în voia ceva mai comestibil.” (pag. 73). care s-a născut. Serios, muncind de mic, Inclement, Vrabete nu se cruţă nici nu „şi-a luat-o mare-n cap”, cum se pe sine, nici pe cei care i-au produs ex- spune: „În toate proiectele am căutat perienţe negative. Organizatori de tur - mai mult compatibilitatea decât vede- nee puşi pe căpătuială şi fraudat artiştii, tismul.” (pag. 13). Deşi implicat în nenu - „factori de decizie” de prin fostul PCR, mărate activităţi muzicale şi educaţio- beţi de puterea vremelnică, actuale nale, Vrabete consideră drept cea mai vedete cu alură elitistă şi intangibilă, bună realizare a carierei faptul de a (se) mân(c)ate de meschinării ascunse –o păstra unită trupa Holograf, în pofida panoplie de figuri conturate cu mână inerentelor dificultăţi din cei peste 30 de de fost desenator profesionist şi ochi de ani de când fiinţează. observator imparţial. Suculenta nara - Pornit cu egal talent către muzică şi ţiune despre vizita trupei Holograf la arhitectură, Vrabete optează inspirat Phenian, în anii „tovărăşiei kim-ir-seno- pentru cariera de muzician profesionist, ceauşiste”, trădează un narator de bună obţinând şi atestatul cuvenit. Atât de factură, ale cărui amintiri le-am aştepta necesară azi, când oricine se consideră Pentru a ajunge însă în liga artiştilor nerăbdători, dacă n-am intui că este un „autor” dacă îmbină câteva samplere pe importanţi, trebuia să munceşti. „Am tip discret, sobru, prea puţin locvace. Nu PC, respectiva ţidulă permitea pose - cântat la restaurant, am cântat la nunţi idealizează şi nu demonizează nici de- sorului o viaţă lipsită de constrânge rile şi am spus întotdeauna că mă mândresc functa „epocă de aur”, nici actuala de- slujbei obligatorii. În comunism, cei care cu acest lucru. Acolo e adevărata şcoală gringoladă, dominată aparent de lăco- voiau să cânte „se lipeau” mai degrabă a vieţii. Acolo înveţi să fii disciplinat, mie. Un om normal, o luciditate exem- pe lângă o instituţie socialistă, de cul- acolo înveţi să fii umil, acolo înveţi să plară, un muzician cu har. Pilonul unei tură sau de producţie, decât să practice faci ce trebuie, pentru că la nuntă nu trupe care a înregistrat 168 de piese, ce liber meseria de muzician. Chestiunea poţi să cânţi Genesis. Trebuie să treci şi pot asigura aproximativ 12 ore de trans- era serios tratată de autorităţi, iar plata prin fazele acestea, ca să-nţelegi cu ade- misiune radio fără a se repeta vreuna. nu constituia un mizilic: „Eu am avut ca - vărat ce-nseamnă să cânţi.” (pag. 37). Şti- Vrabete nu vrea să cânte mereu. În- tegoria I, şef de orchestră, la spectacole ind să cânte şi obţinând succese la trebat ce face după ce-o să lase chitara, puteam să fiu plătit cu 500 lei pe zi. Cân- publicul românesc de-a lungul atâtor intelectualul împlinit răspunde: „Ştiu tam la restaurant în Alba Iulia şi aveam ani, Vrabete nu-şi face iluzia că putea să că-mi vor rămâne atât de multe cărţi de salariu mai mare decât directorul, peste performeze la fel şi-n Occident, visul citit, atât de multe muzici de ascultat şi 4000 lei, conform încadrării, faţă de oricărui rocker. Amintindu-şi de zilele nu cred c-o să mă plictisesc vreodată...” 2600, cât aveam ca arhitect.” (pag. 38). petrecute la Londra, imediat după Re - (pag. 99) Acest amănunt, şi altele asemenea, re- voluţie, basistul holografic, cu picioarele Este o încheiere tonică şi un îndemn latate obiectiv, fără dramatism, se bine înfipte pe scenă, reflectează la subiacent, care îmi trezeşte un confor- adaugă tabloului deloc trist al rockului ispita de a se stabili în Vest şi a cânta cu tabil sentiment de adeziune. III 94 Culinar Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G

Amintiri și pohte copilărești FloricA bud

erile, când veselite, când adunând ciorchinii stro - nu ne mutasem în casa de sus, stăteam tot în cohe, până la pilor de sudoare pe frunte, au trecut ca visele. A tăiatul porcului. Îmi făceam lecţiile la masa de sub geam. început școală mult așteptată cum era rânduiala, Lampa cu fotoghin (petrol) era agăţată de o grindă. Bunica Vhăpt la mijlocul lunii septembăr, cum îi zicea citea din cartea de rugăciuni. Pun iarăși de o paranteză. Ai bunica Valeria, acestei luni binecuvântate. Nucile s-au făcut mei, în afara faptului că insistau să rămânem la orele de religie hăpt bune de mâncat. Boabele de struguri așteptau gurile ținute de preot vara după slujbă, în biserica veche, nu au făcut spârthicate și flămânde. Porodhicii, popricile, pepenii rioci alte presiuni, cum ar fi să citim din Biblie sau din cărțile de (castraveți) și alte legumării și fructe ne mai răsfățau încă rugăciuni. Păcat, zic eu acum. Draga de bunica ne-a consi- papilele gustative. Toate făceau ochi dulci rânzei din între - derat mereu copii. Ca urmare ținea postul sau se ruga și în barea ”Ce ți-ar dori rânza?”. Ne ademeneau cu ultimile locul nostru. Desigur că ne dădea tot felul de pilde din Biblie zvâcniri, dinainte ca bruma să le dea lovitura de grație. După și din viață și ne sfătuia cum să facem diferența dintre bine și aminiza când veneam de la școală mai ieșeam cu Mândraia rău. pe vreun rât, rămas necosit ca să se bucure și ea alături de Așadar bunica Valeria a închis cartea și a trecut la moșina celelalte văcuțe de iarba încă verde. Dar toate au fost până de cusut, un Singer la care cosea mireselor lenjerie din într-o zi, când toamnă pregătindu-se să facă loc iernii a spus: damasc. Pentru noi a cusut mai târziu. Mama făcea cipcă Stop, în casă cu voi la învățat! Fiecare an școlar, prins cu câte o pentru zestrea noastră. Deodată se aude o bătaie puternică în bumbușcă în orar între cincisprezece septembrie și cincispre - uşă. Tresar speriată. Focul arde cu intermitenţe, înteţit uneori zece iunie, curgea peste noi cu lucrări de control, teze, de vânt. În ler (cuptor) se coc o grămadă de picioici, câteva răs punsuri și cu mult-așteptate vacanțe. Cea de iarnă venea sfecle roşii şi un ludău (dovleac). Din când în când câte o deodată cu primii fulgi de omăt puși serios pe treabă. Ei ne-au picioaică pocneşte răscoaptă. Amninosul legumelor se ames - trecut drăgostoși, fără să luăm seamă, prin zilele lunii de - tecă cu mireasma îmbietoare de cimbru şi morar (mărar), cembăr, cum i se adresa acestei luni, bunica. Nu iubea iarna, mirodenii agăţate în grindă. Ele sunt preferatele mele. Mai îi era teamă că nu va prinde primăvară, anotimp în care își aveam în cohe cuptorul de copt pthita, încă nu îi pusese dorea să plece dintre noi. Un subiect trist pentru mine, îmi mamica gând rău, să îl demoleze şi să-l muthe în grădină. doream să nu plece nicicând. Dar a plecat așa cum a sperat Pisicuțele torceau a pace după cuptor, la căldură. într-un aprilie, a apucat să vadă pomii înfloriți pe pe Ale - Toc! Toc! Toc! Se aude din nou. Curioasă, închid cartea, cu xandru, strănepotul ei, măricel. Dar să ne întoarcem la... luna Ilie Moromete semn de carte. Mamica lasă şi ea acul, semn de cu sărbători, căci iarăși am ieșit pe arătură. Despre decembărul carte pentru faţa de masă cu o cusătură elaborată, ce îi încre - bunicii nu știu ce aș putea spune. Rețin fără noimă o dată, 13 ţise pentru moment fruntea înaltă şi bombată. A fost o femeie decembrie 1972. Era plin de mol(noroi) în curte și pe dru - scuturată şi nealcoşă (mândră), cu ochi albaştri şi pomeţii murile neasfaltate ori măcar pietruite. Nu ne puteam juca în proeminenţi şi îmbujoraţi. Nu degeaba la cei cins prezece thină(noroi), așteptam ca iarna să ne asfalteze ulițele cu ani,când a măritat-o tatăl ei, Nicolae, a fost regretată de mulţi mantia ei, ce părea că iese dintr-o straiță albă fără capăt. flăcăi din sat şi din împrejurimi. Desigur, luna decembrie din ziua de azi poate fi o lună a Mama se îndreaptă sprintenă spre uşă. Şi... cine credeţi că dorințelor împlinite. Ea vine încărcată cu moși nicolaeni, cu stătea în pragul ei, ştergându-şi cu sârg opthincile de ţolul pus porcii sacrificați, cu oameni de zăpadă și pomi de Crăciun; cu de mamica la intrare, venind la timp, ca eu să nu îmi pierd bumbdhi și mărgele, cum spunea mamica. Dar în copilăria credinţa în moşi? Era chiar Moşul Mniculae (Nicolae), cu barbă mea se cam băteau boldașii (comercianții).Ca urmare părinții şi mustăţi uriaşe, cu toiagul de serviciu şi cu straiţa plină în nu ne aduceau mai nimic din târg(piață săptămânală la țară), spate! Rămân înlemnită şi nu pot să spun nimic, nici măcar bold, sau din oraș. Era o scuză pe care la început am crezut-o, Sara bună! Lampa cu fotoghin aproape că se stinsese din ca apoi, atunci când am înțeles gluma, să o acceptăm vrând- cauza vântului ce a intrat pe uşă odată cu moşul. Mama, care nevrând. Bine ar fi, dacă sfârnarii s-ar mai bate și în zilele era o femeie loatră (dezghețată), îl ia în primire. Voroveşte ea noastre, urmările acestor bătăi ar veni în sprijinul luptei anti- în locul nostru şi îl pofteşte pe moşu’ zgribulit să se aşeze pe obezitate și anti-diabet la copii. Decembrie venea totuși cu lădoi luându-i straiţa din sthinare. Moşul îşi dă jos cojocul de mniere (bomboane salon) pentru pomul de iarnă și cu oaie şi rămâne în cioareci şi cămeşe de tort. Mă cântăreşte din amninosul coptăturilor de sărbători. priviri. Ruşinată, las ochii în jos şi constat că este obositor să Ba cu o bună, ba cu o rea, am ajuns şi în ziua de cinci vină moşul, când tu eşti singurul copthil din casă! Dacă ar fi decembrie, când ar trebui să vină moşul la copiii cuminţi şi, fost sora mea acasă, ea s-ar fi descurcat de minune. Ar fi ştiut dacă ar fi un moş de treabă, ar putea trece chiar pe la toţi. Încă ce să vorbească cu el. Tac în continuare, jucându-mă cu bumb - 95 Reportaj Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro dhii de la svleterul cardigan de culoarea rugului (trandafirului) roşu. Îmi vine să mă ascund în pat, sub dricar (pilotă cu fulgi) IOAN CRISTESCU şi să îmi trag perna pe uăthi (ochi), ca să devin invizibilă. A fost prima și ultima oară când a trecut Moș Mniculaie pe la noi, în carne și oase. Moşul se apropie de mine. Bunica apucă de pe stălajă (etajeră) un cățân (castron) şi scoate legumele din ler. Înde- Invitat de onoare mânatică, le curăţă privind întrebătoare spre mine. Şi ea a avut ochi albaştri. Acei ochi, pe care îi întâlneşti rar în viaţă. al FICT 2018 Mă uit spre ea, cum taie picioicile în scrijele (felii) ovale. O iubeam pe bunica şi aveam o singură teamă, aceea că va muri. Mânurile ei crăpate de leşie terminaseră de curăţit cartofii şi acum tăia o ceapă, ce îi producea usturimi. Se făcuse o movilă mare de cartofi şi ceapă. Din senin văd că apar şi felii de ăuă herte. Gălbinuşul lor puternic pigmentat dădea un aer de veselie întregii compoziţii. Urma ca bunicuța să picure oloiul şi cina era gata. O cină de post. Să nu uit de sfecla trasă prin răzătoare și apoi oțetită cu oțet de mere, ca să contra- balansese dulceața celorlalte legume. Ludăul tăiat fășii drep tunghiulare își așteaptă rândul. Ocupând locul prăjiturii Marți, 2 octombrie 2018, la Cluj-Napoca, s-a desfășurat va fi ultimul plecat de pe masa noastră. Ce aş putea vorbi cu Conferința ”Management și cultură în România de azi” Moşu’? Mă întreb privind îngrijorată că bunicuța ar putea uita susținută de către domnul Ioan Cristescu, directorul să adauge cimbru și morarul. Aş fi ştiut ce să-i povestesc... mă Muzeului Național al Literaturii Române din București și scuz copilăreşte, dacă el ar fi venit mai des pe la noi! invitat de onoare al FICT 2018 Dar să nu îl supăr pe Domnul! Au fost copii și din păcate Scriitor, fin teolog, editor, manager cultural de succes, mai sunt, ce nu s-au întâlnit niciodată cu moșul. Mă consider Ioan Cristescu este omul care a reinventat Muzeul Litera - o norocoasă și unde mai pui că urma, nu peste mult timp, turii Române. În conferința susținută la Cluj-Napoca socăceala coptăturilor și a altor bucate de Sărbători. Să nu uit domnia sa a vorbit despre evoluția Muzeului Național al umblatul a corinda și cu plugușorul. Și dacă am ajuns la Literaturii Române iar din prezentarea domniei sale a ajuns plugușor, atunci se cade să vă urez: ”Sărbători Fericite!” și ”La până la public implicarea și pasiunea cu care manageriază Mulți Ani!”. III destinele acestei Instituții fundamentale pentru cultura română. Transformările exemplare sunt girate de numărul anual de vizitatori. Acesta crește de la an la an, preconi - zându-se un număr de 25 000 până la sfârșitul lui 2018. Este un număr remarcabil de vizitatori având în vedere speci - ficul Muzeului Național al Literaturii Române și, să spunem așa, „concurența”, Muzeul Antipa fiind doar un exem plu. Patrimoniul Muzeului s-a îmbogățit prin donații și achiziții, case memoriale. Cum s-a realizat acest lucru? Printr-o viziune modernă asupra conceptului de cultură, muzeu și vizitatori, datorată experienței anterioare, dobân dite în mediul privat, corporatist. Acesta și curajul de a face lu - crurile altfel precum și dragostea pentru cultură și un tip de naționalism benefic au dus la acest proiect de succes care este astăzi Muzeul Național al Literaturii Române din București. Ideea de a provoca și de a intra în dialog cu vi - zitatorul a dus la crearea unor expoziții moderne: instalații interactive, holograme, evitându-se monotonia și oferind un spectaculos de bun gust. Ioan Cristescu a propus o abordare contemporană ce transformă Muzeul într-un spațiu viu și impune cu succes un nou standard în muzeo - logia de la noi. Secretul acestei reușite ”nu este o proble mă de bani, cât de cultură, de mentalitate”. Este crezul unui om care a depus mult efort și energie creatoare în renașterea Muzeului Național al Literaturii Române ca o invitație la cunoașterea patrimoniului și a literaturii transmisă celor ce vor veni după noi: „Muzeul ține mai mult de viitor decât de trista casă solitară trecut și mai puțin de actualitate.” III 97 Vitrina cu c[r\i Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Amor pe sîrma ghimpată I Băutura menține spiritul treaz I O sumă de patrii I Scânteia 1988 I Poezie și doctoratul I Să treacă zădărnicia

Volumele semnalate în această rubrică se află în atenția cronicarilor revistei și pot fi, ulterior, subiectul unor cronici extinse.

Saviana Stănescu cântând ei construiau Emil Stănescu & Mihai Samson Petrescu o cușcă, Editura tracus Arte Carmina magna, cinci poeme românești, Editura Bibliotheca Poeta și autoarea dramatică Saviana Stănescu este o nouăzecistă de al doilea val, făcînd parte din Cena- O carte bizară „la două mîini” cu doi autori puțini clul Universitas în ultimii ani dinainte de 1990. După cunoscuți pentru vîrsta lor (64 și respectiv 52 de ani) revoluție s-a afirmat întîi în poezie, pentru a trece apoi și numărul scrierilor publicate. De fapt e o antologie la teatru și a face o carieră în acest domeniu la New cu texte apărute anterior. Procedeu neuzitat în prac- York, unde s-a stabilit în 2001. Avînd inițial formație in- tica editorială: fiecare poem e urmat de comentarii ginerească, Saviana Stănescu a virat definitiv către ale altor scriitori, mai mult sau mai puțin notorii (nu- artele teatrale. mite „opinii”). Șochează prezența printre opinanți a Chiar și poemele sale au o componentă dramatică lui Barbu Cioculescu pe care-l bănuiam un om cu alte incontestabilă. Volumul grupează majoritatea, dacă nu gusturi. Pare că autorul n-ar avea încredere în textul totalitatea, pe cît se pare, a poemelor din cele trei vo - său și ar recurge la propteaua acestor „opinii”. Dar tex- lume de versuri publicate de autoare în țară: Amor pe tul, cu sau fără opinii ajutătoare, nu convinge. Mai e sârmă ghimpată (1994), Sfaruri pentru gospodine și și „centrat”, procedeu grafic care, în poezie ca și în muze (1996), Proscrisa- poem scenic (1997). Antologia proză, e dezgustător. Opțiunea de aliniere „center” e este deci una cuprinzătoare (realizator: Teodor Dună). doar pentru titluri și citate. Pînă și produsul MSOffice Cititorul constată cu bucurie că poemele Savianei Stă- MSWord scrie explicit că opțiunea aceasta se nescu au suportat bine trecerea a peste două decenii, folosește pentru titluri și pagini de gardă. Dar, cen- prospețimea și elanul lor juvenil impresionează și azi. trat sau nu, pretinsele poeme sună ca dracu. Iată prima strofă a poemului Manole spre Ida și întoarcerea Liviu Nanu Ziua p(r)ostului lui în Patrii de Emil Stănescu: Patria noastră a fost și va Editurile eCreator și grinta fi una:/ fiind dintotdeauna una, ea este/ o sumă de patrii, de adevăruri spirituale/ cu rădăcini unice,/ prin focul Prefațat de Dumitru Augustin Doman, micul roman veacurilor. Pare un citat din Scânteia, din anul 1988. al lui Liviu Nanu are unele calități și destule defecte. Nu e nici un strop de literatură în cele 300 de pagini Acțiunea e sprințară și nu fără atractivitate. Ea se pe- ale volumului. Am mai atras atenția că, alături de vo - trece „în localul Gigel Alexandru Biboiu” poreclit Bicuță lume admirabile și altele onorabile, editura Bi blio- dintr-un oraș de provincie, un „chioșc de tablă vopsit theca face uneori gesturi penibile, rușinoase, des- în maro” și denumit „Fără grijă”, Clienții obișnuți calificante. Directorul ei, autor de literatură, venera- formează un fel de societate literară de amatori, nu bil și decent, ar putea evita asemenea mutări sinuci- foarte cultivați, căci unul crede că Thomas Mann a jucat gașe. la Arsenal. Un posibil „scriitor” vrea să fure romanul altuia, care i se pare seducător și să scrie (din el) un roman Daniela Gifu Spovedania unei pantere, al său intitulat Ziua prostului. Chiar dacă romanul din Editura Vatra Veche carte se numește așa, nu e bine că romanul lui Liviu Nanu se cheamă la fel. Cine l-ar citi cu acest titlu res - Pantera, despre care putem bănui că e însăși autoarea, este una neagră! Căci coperta cărții e nea- pingător? În general, cum și așa nu se citește literatură, gră, paginie sînt negre și ele, literele fiind scrise cu un autor care își autopersiflează opera prin titlu face o alb. Numai ilustrațiile lui Mihai Bandac – frumoase gravă eroare. Colecțiile de versuri sau de proză cu ti- - sînt colorate. Volumul conține vreo 90 de scurte tluri ca „Idei mărunte”, „Gînduri risipite”, „Rime în fugă”, poeme, prefațate de Nicolae Băciuț. Autoarea, pre- ”Păcate” au darul de a izgoni și puținii cititori potențiali. cum spune o notă biografică din carte, e docytor în Chiar dacă ar fi opera unor buni scriitori, aceștia ar fi informatică și filosofie, licențiată în fizică și mas- mizerabili agenți de marketing și e de mirare că edi- terandă în comunicare. Ba chiar, născută la Bîrlad, a turile nu încearcă să-i scoată din greșeală. Dar nu titlul primit un titlu nescontat: acela de cetățean de e principalul neajuns al prozei lui Liviu Nanu, ci lipsa onoare al unei comune cu nume indimenticabil: completă de har în materie de compunere a dialogu- Bălăbănești, Galați! Toponimul trimite la „Ballade lui. Dacă personajele ar vorbi credibil, romanul ar fi in- des pendus” a lui Villon. În poezie însă, titlurile uni- teresant. Ei însă vorbesc toți la fel, cu fraze lungi, ca în versitare și cetățeniile de onoare au puțină rele- articolele de fond ale unui ziar provincial: „Iar băutura, vanță – textul vorbește. Dacă Shakespeare ar știut în cantitate mică, desigur, îți menține spiritul treaz”. puțină latină iar greacă și mai puțin, cum spune sau Niciun element de argou, nicio oralitate debutonată presupune Ban Jonson (exegeții nu s-au pus de care ar fi de rigoare avînd în vedere mediul înfățișat. Pe acord asupra modului verbal), ce-ar fi fost? Reci- data viitoare. proc, doctorul în filosofie scrie o poezie intimistă, 98 Vitrina cu c[r\i Nr. 11121314 NOIEMBRIEDECEMBRIE 2018 www.revistaneuma.ro G cu destule clișee și dulcegării: Mi-am lipt fața tre- păstrează drept coloncifru, detalii care vor fi cu sigu- murîndă/ de ochii tăi./ implorînd Cerul în amurgul gân- ranță de interes pentru posteritatea dintr-un viitor durilor,/ să treacă zădărnicia. (sic!) Se vede că un punct nu tocmai îndepărtat, la felul cum evoluează tehnica e în plus, o virgulă e în minus iar zădărnicia nu trece și comunicarea astăzi: ”Friday, May 26, 2017 10:33 atît de ușor. PM/ Mark as Unread/ From:....To:....? Raw Message Printable View”). Cartea poate fi citită ca un Alexandru Păduraru, Povestiri, palimpsest al ei înșiși, din întretăierile de epistole și Editura Ex Ponto, Constanța, 2018, 108 p opinii, din verva lingvistică și imaginativă se țese chiar materialul din care ia formă volumul, dar și ca o ”Mai demult îmi doream să ajung pirat...” Noul interesantă punere în scenă a unui jurnal fragmen- volum al lui Alexandru Păduraru, intitulat Povestiri, tat în mail-uri și coagulat în volumul de față, ca des- cuprinde două titluri: Pirații lui Lescoux și Tango la tinație finală, de dragul cititorului. Cine e Magistrul și Buenos Aries. Cititorul care nu l-a citit încă pe Alexan- ce e imaginația este însă un alt joc, la care Lucia Sav dru Păduraru ar putea fi indus în eroare de modestia îl provoacă pe acesta din urmă, cu un zâmbet, de- titlului sau de numărul povestirilor, respectiv, al sigur, șăgalnic. paginilor. Asta până va începe navigarea pe apele liniștite și adânci ale textului de al cărui murmur va William Shakespeare, rămâne vrăjit, la fel ca marinarii din poveștile de Romeo și Julieta, odinioară. Alexandru Păduraru propune două po- Totu-i bine când se sfârșește cu bine, vești cu cifru, reușindu-i fără efort sau ostentație, nu Coriolanus, Opere XIII, Editura Tracus Arte, pentru prima și, cu siguranță, nici pentru ultima dată, București, 2018, 490 p o hermeneutică rafinată. Un balans fin între con- venție și simbol, poveste și mit, text și metatext, Excelenta și erudita ediție a Operelor lui William realism magic, stăpânite atent scot cititorul din co- Shakespeare, coordonată și îngrijită de George Vol- tidian propunându-i o lectură captivată și o provo- ceanov, a ajuns la tomul cu numărul XIII. Așa cum care fascinantă: ”Imaginația nu are limite. Realitatea, s-a întâmplat la fiecare volum, și la acesta, prefața însă, are limite pe care trebuie să le respectăm.” și notele constituie, în sine, nu doar un studiu de mare profunzime și finețe ci și o lectură departe de Niculae Gheran, Andrei Moldovan, a fi sterilă și care, dimpotrivă, captivează cititorul și Liviu Rebreanu prin el însuși, Ediția a doua, îi deschide înțelesuri nebănuite care nu fac decât să Editura Casa Cărții de Știință, îl apropie și mai mult de opera lui William Shakes- Cluj-Napoca, 2018, 460 p peare.Traducerea însă este cea care vine să restituie publicului român întreaga valoare și complexitate Întâlnirea a două personalități puternice și diferite a creației marelui dramaturg. O sarcină de înaltă care au în comun o dragoste profundă față de Liviu Re- măiestrie și anduranță la care echipa condusă de breanu, nu putea să ducă decât, prin fericite coliziuni George Volceanov s-a angajat cu devotament spre de idei, la acest eveniment editorial care este Liviu Re- câștigul cititorilor de azi și de mâine și al literaturii breanu prin el însuși, rezultatul de care se pot bucura române. atât cei direct implicați în studiul literaturii române cât și cititorii care vor găsi aici o lectură captivantă, revela- Ioan Potop, Tărâmuri sufletești, toare. ”S-a scris atât de mult despre autorul ”Ion”,încât Editura Enesis, Baia Mare, 2017, 162 p bibliografia critică depășește simțitor dimensiunile operei sale. Cartea de față este concepută ca un dialog Nu știu în altă parte cum e, dar la noi mai-mai că peste generații, dar și un prilej de a-i cunoaște opiniile s-ar contura, nu un curent, dar un pârâiaș al liricii de despre crezul artistic, propria-i biografie, șantierul inspirație nou-sufletească, deoarece literatura nu se creației, geneza marilor romane, despre activitatea poate decupa din interstițiile vieții, ale lumii care desfășurată în conducereaTeatrului Național, Societății evoluând, a ajuns și în faza noii-spiritualități, mai cu Scriitorilor Români, Direcției pentru Educația Poporu- seamă după trecerea pragului dintre milenii. Cu lui, despre literatura confraților din țară și de peste puțin efort, am aduna câteva nume care chiar pe hotare, despre mediul social și politic din epoca inter- această frecvență anume de energie lirică evoluează. belică, anii de război, etc.” Astfel, de la fizica cuantică la biologie, de la înaltele energii spirituale la infinit, spațiu-timp, galaxii, Lucia Sav, Magistrul și imaginația, vrânceni și alte rotiri galactice, poezia luptă să-nmu- Editura Casa Cărții de Știință, gurească în Grădina Maicii Domnului, ca nicăieri alt- Cluj-Napoca, 2018, 106 p undeva: ”După cele trei greșeli repetitive, capitale,/ Omul folosește alte trei fapte existențiale/ De iertare, Iată o carte cu un titlu care îl face chiar și pe Ion de postire și milostivire/ Fapte de însănătoșire întru Mureșan invidios. Și titlul și cartea, asupra căreia, din- devenire.// Dar valorizând lumea ca obiecte izolate/ colo de ”verva lingvistică și imaginativă, adie, grea, Fără a fi la Natură interconectate,/ Percepem lumea aripa melancoliei”,după cum ne asigură, pe coperta 4, egoist și diferit/ Printr-un interes țintit foarte felurit.” poetul. Încadrată în genul epistolar, cartea este o cel (Fapte capitale) puțin interesantă acumulare de epistole, sau, într-un limbaj actualizat, mail-uri (unele, pentru autenticitate, III 99 Revista revistelor Nr. 11-12 (13-14) G NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro

Poeți în Tracia I România literară 50 I Și Echinox 50, în Apostrof I Oboseala istoriei I Camil Petrescu în offside I Diamantul de cîteva ocale I Afișînd (inutil) atitudinea înțeleptului I Insectele mută munții I Eminescu: locul 15, după Georgiana Fârnoagă- Gălățanu I Apocalipsis I Pasăre pășind diplomatic I Moșii la sfat cu tinerii I Lacunara Istorie semnată de Alex I Ce probă subită! I Umbrele se deșiră spasmodic

fel de interesant, fascinant chiar, este articolul lui Ion Vartic: Ce piesă au văzut Alta Centa și Pietro Gralla. El caută să fixeze, după datele isto rice oferite de piesă, timpul exact al acțiunii piesei Act venețian de Camil Petrescu. Cons tant Ionescu, biograful lui Camil Petrescu, stabilise anul 1785 pe baza referințelor din actul I, scris de dramaturg la mulți ani, aproape 30, după versiunea într-un omânia literară publică în nr. 46 poeme și proză in- act (care devine în varianta cu trei acte actul II). Ion Vartic, înte- spirate de Turnirul de Poezie Cununa de lauri din Tra- meiat pe piesa despre care personajele spun că ar fi asistat re- cia și de peisajul local participaților la acest eve- cent, fixează însă anul 1772, piesa fiind: La principessa filosofa, niment. Unele texte au fost scrise chiar la fața locului, R piesa scrisă de Carlo Gozzi special pentru „protejata“ lui, Teodora sub impresia priveliștilor de la țărmul egeean, vegetației medi - Ricci. Deci Vartic îl surprinde pe Camil în eroarea dezacodului teraneene, venerabilelor pietre de la Philippi și interacțiunii cu temporal. felinele grecești. Călătoria se dovedește din nou un motor al creației. Turnirul din Tracia s-a arătat fertil și desigur România li - terară a prezentat doar o mostră a ceea ce el a rodit sau va rodi în viitor ca operă literară de ficțiune sau reflecție. Se remarcă în același număr continuarea cronicii extinse a lui Daniel Cristea- Enache la reeditarea celor trei volume ale Arcei lui Noe, studiu (anterior: eseu) despre romanul românesc. Din cele auzite la Colocviul romanului românesc, recent desfășurat la Alba Iulia, de ctualitatea literară nr. 85 se deschide cu un articol la Nicolae Manolescu e clar că Arca își continuă călătoria pe apele cam lung și plicticos semnat de Remus Valeriu Gior- cînd limpezi, cînd mocirloase ale romanului autohton. De curînd, gioni despre valoarea și evaluarea poeziei. Asta n-ar România lite rară a împlinit 50 de ani de la adoptarea noului nume fi nimic. Dar autorul, ca să fie elocvent, recurge la o în locul celui de Gazeta literară. Îi dorim tinerețe fără bătrînețe. A parabolă: un rabin îi dă unui tînăr o piatră prețioasă, punînd-ul să-i afle valoarea. Tînărul cere evaluări de la diferiți prăvăliași etc. etc. Și, ce să vezi, ajunge la un farmacist care: o pune pe cântar (nestemata n.n.) și vede că nu trage prea tare, câteva ocale (sic!) acolo. Şi îi oferă tânărului hasid o pungă plină cu prafuri. Măi fraților, vorba lui Nea Mărin! O oca reprezintă, în primul rînd, o unitate de capacitate (volum de lichid) nu una de masă. Și apoi ea avea, după regiune, între 1,260 și 1,588 litri! De unde avea ra- Revista Apostrof, nr. 9 /2018 publică o antologie ad- binul un diamant de cîteva kile (dacă ocaua era cu apă, că dacă hoc a revistei universitare Echinox, la aniversarea a 50 era umplută cu mercur...)? Cel care vorbește de valoarea poeziei de ani de existență a acesteia. Apar texte ale unor să aibă grijă întîi la sensul cuvintelor folosite! Idem cel care se dă echinoxiști din mai multe generații: Adrian Popescu, R drept scriitor. Drept scriitor se dă și Vasile Proca. El publică în Horia Bădescu, Dinu Flămînd, Mariana Bojan, Ion Pop, Emil aceeași revistă niște texte pretins lirice din care cităm: ... în acest Hurezeanu, Letiţia Ilea, Andrei Zanca, Ion Mureşan, Ruxandra Ce- timp, conştient că succesul se dobîndeşte/ cu multă gîdire (sic!), Dell’ sereanu, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Virgil Mi- Uomo spuse: la noi nu există/stînga fără dreaptă// la rîndul lui, Rek- haiu, Traian Ştef, Iulian Boldea, Ion Urcan, Ştefan Manasia, Virgil torich afişînd atitudinea înţeleptului gîndi/ că de aceea insectele Leon, Ştefan Bolea. În nr. 10/2018 Apostrof revine la „dosarul” reuşesc să mute munţi de energie şi spuse:/ nu există sus fără jos. Echinox. Dar acest număr mai are două articole de mare interes. Rezon! Cel de deschidere care aparține aca -demicianului Ioan-Aurel Pop, intitulat Istoria azi sau oboseala istoriei. Președintele Academiei române scrie o pledoarie pentru istorie: Istoria descifrează umanizarea lumii! Istoria ca disciplină de studiu (sau istoria-discurs, ori scrisul istoric) este o formă de cunoaștere a vieții oamenilor (...). Între istoria-realitate și istoria-discurs (sau istoria-narațiune) sunt diferențe ine rente, pentru că realitatea trecută nu se poate reînvia ca atare (...) Descoperirea și studierea acestor izvoare este o operă la- u mai puțin de 262 de pagini are revista Conta la borioasă pe care nu o pot face decât specialiștii, adică cei care s-au numărul 32 (iarna 2018). Deși extins, textul revistei pregătit în mod special în acest sens. Totuși, de trecut, ca și de alte este dens, cu multă literatură originală: proză, domenii, se ocupă și ama torii. Diferența între un specialist și un Npoezie, ba și teatru (Ovidiu Pecican). Există și eseuri ama tor care studiază trecutul este imensă, comparabilă cu aceea și critică literară. Atrage atenția editorialul lui Adrian Alui Gheor - dintre un medic de meserie și un vraci. Autorul ne previne îm- ghe, directorul revistei, intitulat Cititorul de literatură românescă, potriva pericolului de a fi leneși sau superficiali în fața istoriei. La azi. Poetul pornește de la accesările de care au parte autorii 100 Revista revistelor Nr. 11-12 (13-14) NOIEmbrIE-DECEmbrIE 2018 www.revistaneuma.ro G dintr-o bibliotecă județeană de-a lungul unui an. În mare parte, minimalizarea lui Horia Stamatu: „Într-adevăr, lacunara Istorie rezultatele par aleatorii, imprevizibile, dictate de interese mo- semnată de Alex Ștefănescu oferă doar dimensiunile obtuzității mentane și influențate de absența din bibliotecă a unor autori. și ignoranței celui ce a întocmit-o. Eugen Ionesco, îl considerase Autorul cel mai solicitat, pe parcursul anului 2016, a fost Mihail pe cel amintit (H. Stamatu n.n.) drept un „mare poet, poate cel mai Sadoveanu, cu 1042 „accesări”, care își păstrează, de altfel, poziţia mare al României actuale”. Alex. Ștefănescu era la curent cu acele din anii precedenţi. Urmează Mircea Eliade cu 869 de accesări, aprecieri. Le și citează. Însă, ca istoric literar (!?), chinuit de nevoia Marin Preda cu 757, Ioan Slavici cu 720, apoi Agatha Cristie cu 698, de originalitate, nu rezistă tentației de a-l contrazice pe unul din- Ion Luca Caragiale cu 664, Jeff Kinney, realizator de benzi desenate, tre membrii Academiei Franceze! Așa se face că, în valoroasele și cu 642, Liviu Rebreanu cu 627, Nora Roberts cu 619, Camil Petrescu subtilele eseuri filosofice ale lui Horia Stamatu, Alex. Ștefănescu cu 604, Ion Creangă cu 579. Eminescu ocupă locul 15 după Geor- nu reușește să vadă decât o argumentație tautologică și erudiție giana Fârnoagă Gălățanu! Mircea Cărtărescu, cu 182 de accesări, etalată fără grație.” Din cele 240 de pagini ale Banchetului, 57 sînt este peste Hemingway şi Delavrancea cu cîte 181 şi peste Umberto alocate poeziei. Cu minime excepții, aceasta este sub orice cri - Eco, cu 180. Urmează Nicolae Manolescu cu 179. Concluziile nu sînt tică. Astfel, Lilia Manole aberează logic și scrie șchiop, cu îngeresc ușor de tras, cîtă vreme William Shakespeare este sub Dumitru dezacord: Tu, îngerul meu, ce probă subită (sic!) / A fost (sic!) pen- Almaş dar la egalitate cu Mircea Sîntim breanu. Orice este posibil! tru noi viața și moartea,/ Mă condamn și sunt total nefericită –/ Adrian Alui Gheorghe scrie, printre altele: Din statistica de mai Numai tu poți să ierți nedreptatea. Deci proba (subită!) „a fost” sus observăm că autorii căutaţi în biblioteci sunt cei din manuale, în două: viața și moartea. Liuba Liubiastra Botezatu nu scrie poeme, primul rînd. Apoi cei care şi-au creat o imagine publică prin mijloace ci „Poheme”. Care sună așa: încercuită în om,/ o pasăre renunțase mass-media. Mai e un adevăr de luat în seamă: prozatorul român demult/ ori, poate, de ieri/ sau de-o clipă/ să mai încerce des - de azi nu este citit pentru că prinderea... Dar și dacă încerca să iasă! Aceeași „pohetă” este au- opera sa nici nu se (prea) găseşte în biblioteci. Un alt articol toarea unui distih de un nonsens ucigător: umbrele pământului foarte interesant este cel al Magdei Ursache, Crimă fără pe - se deșiră spasmodic/ desfrunzindu-ne toamne în inima nopții. Este deapsă, un eseu care pornește de la volumul recent al lui Sorin păcat că un scriitor ca Dumitru Velea permite să se înșire (spas- Lavric despre memoriile deținuților politici din România. Atrage modic!?) asemenea cretinisme sub numele său. atenția și fragmentul de roman al lui Adrian G. Romila, Apocalip- sis. Conta e bogată în poezie, apar poeme de: Dinu Olărașu, Ioan Florin Stanciu, Emil Nicolae, Alexandru Sfârlea, Mihaela Grădi- nariu, Virgil Todeasă, Vali Orțan, Veronica Balaj. În versurile Vero - nicăi Balaj stupefiază epitetele: pasărea din parcul palatului Belvedere/ priveşte empatic/ e din specia celor care/ trăiesc peste trei sute de ani/ păşeşte cadenţat, dipomatic/ o superioritate lăun- trică/ i se–negreşte pe aripi... Pășitul diplomatic și privirea empa tică iripit de păsărele are numele acesta neobișnuit din a zburătoarei, dar mai ales superoritatea ei lăuntrică apărută pe cauză că reproduce titlul unei piese de teatru a di- aripi (??) ne neliniștesc. Păsărică, mută-ți cuibul și te du, pășind rectorului ei fondator, neobositul Dinu Grigorescu. cadențat. CDramaturgul din Ploiești, rezident la Cumpătu-Sinaia este factotumul revistei, amprenta lui stilistică se vede pe toate paginile, nu prea multe dar full color ale Ciripitului. Numărul 9-11 nu face excepție de la regulă. Semnătura lui Dinu Grigorescu sau inițialelel sale se regăsesc în mai toate paginile. Fondatorul scrie și cronică teatrală, și cronică liuterară, editorial și chiar poezie. O pagină reproduce poemul Tristeți atavice de Demostene Botez, apoi parodia acestuia de Topârceanu, mai cunoscută decât ori - gi nalul, Tristeți provinciale și în fine parodia parodiei senată de evista Banchetul apare la Petroșani, ca publicație a Dinu Grigorescu: Tristeți contemporane, cu nuanțe de pamflet Fundației Ion D. Sârbu. Are mulți redactori, 23 dacă am politic și social. O pagină de teatru are Viorel Cacoveanu, dra- numărat bine și cam tot atîția „colaboratori perma- maturg discret. Ciripit de păsărele cântă vioi și este realizat cu Rnenți”, trecuți în caseta tehnică. Redactor șef este dra- multă însuflețire ceea ce îl face simpatic oricând. maturgul Dumitru Velea. Numărul de toamnă 2018 se deschide cu o Odă României semnată de Ana Podaru. Se verifică din nou că bunele sentimene fac literatură proastă, pretinsa „odă” este plină de gînduri admirabile și mizerabilă literar: Doamne câtă fru- musețe în cătunul de la sat (putea fi de la oraș?)/ Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat.../ (Nu prea e corect politic să vorbești de moși și babe, iar „sfatul” e de obicei al bătrînilor) Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi/ Pentru zilele de evista Vatra, nr. 8-9, ne-a sosit la închiderea ediției. mâine... câte datini sunt la noi?! Este un număr substanțial, care merită o revenire Prima secțiune a revistei se referă la Marea Unire din diferite după lectura atentă. Impunător și interesant se arată perspective. Numărul cuprinde lungi eseuri, unele cu „va urma”, Rdosarul despre traduceri care cuprinde puncte de grupate sub diferite titluri: Filosofie, Poelmos, Comentarii. Un eseu vedere ale unor traducători reputați și un interviu pe această despre literatura exilului scrie Dan Anghelescu, depîngînd des - temă cu Dinu Flămând. O secvență a revistei care atrage atenția considerarea acesteia de către critica și istoria literară din Româ- este aceea a paginilor inedite de proză rămase de la regretatul nia. Între alții e acuzat vehement Alex. Ștefănescu pentru Alexandru Vlad. III INTERVIU CARTEA DE TEATRU 69 42 Constantin Chiriac în dialog cu Ion Cocora Dinu Grigorescu Am trăit și trăiesc o viață de om Cinci piese noi de Radu F. Alexandru 46 ROMAN LITERATURA STRĂINĂ 70 Andrei Moldovan Mihaela Mudure O mlaștină a morților vii Povestea doamnei Murasaki sau traducând din japoneză

49 CARTEA DE POEZIE Andrea H. Hedeș, Sens unic CARTEA DE ETNOLOGIE, 71 Menuț Maximinian 50 Literatură tradițională din Nord CARTEA DE CRITICĂ Horia Gârbea din ultimii 50 de ani Ce caută echinoxosmul în optzecism, Doza de poezie EDITURA NEUMA 75

51 CARTEA DE POEZIE LITERATURA STRĂINĂ 76 Ioan Holban Sonia Elvireanu Cactușii înﬂoresc a treia oară Un roman de inițiere spirituală 77 52 CARTEA DE POEZIE COLŢUL LUI YORICK Ioan Holban, Când uităm să ﬁm vii Radu-Ilarion Munteanu Calendar. Centenar 54 ROMAN Ana Dobre, Romanul ca simfonie EDUCAŢIE 79 Adrian Costache,„Cazul Ion Creangă“ Vasile Vidican, Peripluri spirituale 55 81 FILM Alexandru Jurcan, 56 CARTEA DE CRITICĂ Ana Dobre Dezumanizare între mobile de trestie indiană Seducția clasicilor și deliciile lecturii 82 TEATRU Alexandru Jurcan, Mândră țigănie cernită 57 POEZIE NEUMA Radu-Ilarion Munteanu Dinu Grigorescu, 83 O sinteză sedimentată Două evenimente teatrale la FestTES, 2018 Mihai Gligan, În colivia rece a banilor 85 58 Horia Gârbea, Lutul din care am fost modelați JURNAL TEATRAL, 87 59 Lumina lecturii Ion Cocora, Magicianul Ștefan Iordache 91 CARTEA DE POEZIE POEZIE FRANCEZĂ 60 Niculina Oprea, Obsesia timpului Nicole Barrière, traducere Sonia Elvireanu 93 Constantin Cubleșan, Eseul poematic ROCK 61 Dumitru Ungureanu, Un rocker lucid,

POEZIE SPIRITUALĂ 94 62 CULINAR Dorin Ploscaru, Aer de Văratec Florica Bud, Amintiri și pohte copilărești, 64 95 ROMAN REPORTAJ Monica Grosu, Un roman... la malul mării Ioan Cristescu invitat de onoare al FICT 65 96 NicoletaCARTEA DE Milea, POEZIEFrica, paradox liric CONTRE-PIED Gelu Negrea, Noi suntem ﬁii lui FoaieVerde 66 Maria Pal, amprente lirice 97 67 Flavia Adam, Un anacronism mimat VIRTINA CU CĂRŢI REVISTA REVISTELOR 99 edituraneuma.ro revistaneuma.ro