Naºterea ºi dezvoltareaSociologie psihologieiRomâneascã, sociale Volumul în România II, Nr. 4, 20045

STUDII ªI CERCETÃRI

Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România

Adrian Neculau Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaºi

Se propune o evaluare a contextului în care a apãrut ºi a evoluat gândirea psihosociologicã în România, de la primele reflecþii pânã la instituþionalizarea de astãzi. Sunt inventariate primele manifestãri ºi consemnaþi primii producãtori de texte cu conþinut psihosociologic (Drãghicescu, Rãdulescu-Motru, ªtefãnescu-Goangã, Ralea), sunt propuse etape ºi criterii de instituþionalizare, sunt prezentate primele cercetãri în mediul academic. Pentru „interludiul comunist” sunt identificte trei etape de evoluþie: negarea din perioada stalinistã, redescoperirea identitãþii, dupã 1965, îngheþul de dup㠄afacerea meditaþia transcendentalã”. O secþiune importantã a studiului este dedicatã reconstrucþiei psihologiei sociale dupã schimbarea din 1989. Sunt descrise strategiile de refacere a câmpului de cercetare ºi a filierelor de formare, sunt identificate experienþe de articulare la fluxul european, puse în evidenþã de diferite „construcþii instituþionale”: ºcoli doctorale, laboratoare de psihologie socialã, publicaþii.

Douã au fost influenþele care au marcat maniere alese”, prin „forme fãrã fond” (for- apariþia ºi dezvoltarea reflecþiilor ºi apoi ale mulã care va face carierã), cultura francezã cercetãrii în ºtiinþele sociale din România: a reuºit sã coloreze ºi ideologic spiritul cea francezã ºi cea germanã. Cercetând, public românesc, noua etap\ fiind caracte- cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea, modul rizatã printr-o atitudine activã ºi conºtientã, în care civilizaþia francezã a marcat ideile determinând „renaºterea” acestei culturi. ºi spiritul public din societatea româneascã, În funcþie de locul în care s-au format contribuind decisiv la modernizarea cul- ºi/sau ºi-au desãvârºit studiile, primii psiho- turii acesteia, Pompiliu Eliade (1898), unul logi, sociologi ori psihosociologi români dintre primii comparatiºti români, înfãþiºeazã au adus ºi au adaptat la realitatea socialã ºi în ce fel s-au produs aceste influenþe: prin culturalã din România teorii, concepþii, prac- preluarea formelor exterioare, a comporta- tici de cercetare dobândite în anii lor de mentelor ºi manierelor, a stilului de viaþã formare profesionalã. Formaþi în spiritul ºi, bineînþeles, a limbii, ce devine limba curentelor de idei, al ºcolilor, grupurilor saloanelor din Principatele româneºti. Dupã sau laboratoarelor pe care le-au frecventat, ce s-a impus prin „modele, fel nou de viaþã, ei ºi-au depãºit uneori condiþia de consu- 6 Adrian Neculau matori ai achiziþiilor, ai realizãrilor din Dimitrie Gusti ºi a pus-o în act împreunã aceste centre de cercetare, devenind chiar cu colaboratorii sãi, preconiza studierea producãtori de idei, parteneri diligenþi, recu- localitãþilor rurale ºi a regiunilor luând în noscuþi ºi apreciaþi. La nu mulþi ani de la considerare patru „cadre” de referinþã: întemeierea primului laborator de psihologie istoric, biologic, psihologic ºi cosmic, iar experimentalã de la Leipzig, al lui Wilhelm între manifestãrile studiate, cele psihosociale Wundt, un fost elev al sãu, Eduard Gruber, erau considerate semnificative. Teoria ºi întemeiazã la Universitatea din Iaºi, în 1893, practica cercetãrii elaborate de Dimitrie primul laborator rom^nesc de psihologie Gusti au avut un prestigiu ºi un ecou impor- experimentalã, întreprinzând cu succes tante între cele douã rãzboaie mondiale, el cercetãri similare pe populaþia autohtonã. a avut numeroºi elevi americani, francezi, Wilhelm Wundt apreciazã, cu deosebire, germani, polonezi, unguri, sloveni. În cercetãrile fostului sãu doctorand privind manualul sãu de sociologie, Armand audiþia coloratã. Câþiva ani mai târziu, Cuvillier (1967) apreciazã aceast㠄science C. Rãdulescu-Motru, care-ºi fãcuse ucenicia du présent”, care se sprijinea pe observaþia ºi el în laboratorul de la Leipzig, fondeazã directã a realitãþii sociale ºi naºterea unei un laborator similar la Bucureºti. În 1895, ºtiinþe militante, „orientée vers l’action Alfred Binet þine la Bucureºti zece conferinþe pratique”. asupra noilor cercetãri în psihologia experi- La Cluj, Florian ªtefãnescu-Goangã, ºi mentalã. Unul dintre audienþi, Nicolae acesta elev al lui Wilhelm Wundt, întemeiazã Vaschide, invitat la Paris, devine colabora- o ªcoalã de psihologie aplicat㠖 laborator torul sãu; el va lucra tot restul vieþii sale de cercetãri, institut ºi editur㠖 dupã o scurte în laboratoarele lui A. Binet ºi concepþie proprie, una dintre direcþiile de E. Toulouse, publicând mai multe zeci de cercetare fiind psihologia socialã. Ieºeanul lucrãri împreunã cu aceºtia sau cu H. Pieron, Mihai Ralea, unul dintre fondatorii psiho- C. Vurpas, R. Meunier. Monografiile sale logiei sociale în România, a fost influenþat asupra „psihologiei mâinii” sau asupra som- de „obiectivismul” lui Durkheim, de teoria nului ºi viselor constituie repere sigure ale reprezentãrilor colective ºi de ideea cã numai dezvoltãrii acestor domenii de cercetare. prin accesul la un set de idei, sentimente ºi Într-un studiu intitulat Psihologia socialã. credinþe colective se formeazã o „omo- Legile psihologice ale imitaþiei (1900), asu- genitate moral㔠ºi se clãdeºte solidaritatea pra cãruia vom reveni, Nicolae Vaschide socialã. Teza sa de doctorat, L’idée de exprima o poziþie originalã pentru acea révolution dans les doctrines socialistes vreme, plasându-se în opoziþie cu concepþia (Paris, 1923), propune construirea unei lui G. Tarde, considerând imitaþia un proces societãþi în care individualismul, invenþia, psihosocial, o autenticã relaþie interumanã. originalitatea, asumarea responsabilitãþii Sociologul Dimitrie Gusti, dupã un doc- devin motorul vieþii sociale. torat la Leipzig, avându-l, ca preºedinte pe Wilhelm Wundt, întemeiazã, dupã reîntoar- cere, cunoscuta ªcoalã de sociologie de la În cãutarea identitãþii Bucureºti, utilizând metoda monograficã într-o concepþie ºi o strategie de cercetare Nãscutã prin împrumut, transfer, import de care se revendicau din concepþia lui P. Barth idei ºi teme, psihologia socialã româneascã ºi modelul monografiilor de familie al lui ºi-a afirma originalitatea, la început, prin Le Play (Herseni, 1971). Metoda mono- cercetarea trãsãturilor psihosociologice ale grafiilor sociologice, aºa cum a conceput-o poporului român. Era nevoie de balizarea Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 7 unei concepþii de sine, de o evaluare a „spiritul” uman sunt modelate de „felul caracteristicilor specifice (prin comparare cu activitãþii sociale la care luãm parte”, sunt alþii), de o valorizare cognitivã ºi afectivã rezultatul „modului nostru de a lucra ºi de a atributelor proprii pentru a putea identifica a cugeta”. În termenii psihologiei sociale un profil psihologic ºi ideologic al stilului actuale, el se referã la rolul contextului în de via]ã, al cutumelor, al modului de rapor- dezvoltarea cognitivã a individului ºi în tare la valori, pentru a stabili cadre de modelarea reprezentãrilor sale sociale. Apli- referinþã. când aceastã concepþie la evoluþia poporului Cel care a deschis calea unor asemenea român, el observã cã societatea dacilor cercetãri a fost Dimitrie Drãghicescu, auto- („primul element etnic de bazã”, popor de rul unei teze de doctorat în sociologie la pãstori ºi agricultori, dar ºi rãzboinici teme- Durkheim, Du rôle de l’individu dans le rari) cunoºtea o organizare socialã remar- déterminisme social (1904), lucrare recen- cabilã, livrând fondului comun energia ºi zatã în Franþa, Italia, Belgia, SUA. Din tenacitatea, impulsivitatea, în alternanþã cu cauza afinitãþilor sale socialiste, Dimitrie prudenþa, inteligenþa vie ºi imaginaþia bogatã, Drãghicescu n-a putut face carierã universi- caracterul duplicitar ºi viclenia, stãpânirea tarã în România timpului (cf. Constantinescu, de sine. Dupã cucerirea romanã, pe acest 1995), dar lucrãrile sale au influenþat decisiv fond s-a altoit spiritul de disciplinã ºi capa- câmpul de cercetare academicã. Cele mai citatea de organizare romane, un intelect multe dintre cãrþile sale au fost publicate în dominat de aptitudinea de generalizare ºi limba francezã ºi au fost amplu cunoscute abstractizare specificã lumii latine ºi de ºi comentate în epocã, el fiind considerat simþul limbii, manifestat prin dezvoltarea un înnoitor al teoriei determinismului social elocinþei ºi a preferinþei pentru satirã. Aceste (el respinge concepþiile antinomice indi- trãsãturi de bazã au fost apoi alterate de vid-societate, mase-personalitate, promo- influenþele slave, turceºti, greceºti, cores- vând o perspectivã integratoare asupra punzãtor dominaþiilor succesive. Rezultatul acestor termeni), contribuþii remarcate, a fost construirea unui complex de trãsãturi mai târziu, în lucrãrile lui Pitirim Sorokin între care domina – credea Dimitrie sau de cãtre Roberty, Bouthoul, Cuvillier. Drãghicescu – pasivitatea, rezistenþa defen- Lucrarea Din psihologia poporului român sivã, resemnatã, lipsa energiei ofensive ºi (1907) a marcat începuturile unor cercetãri a îndrãznelii, modestia timidã ºi calculul deosebit de fructuoase asupra identitãþii de prudent, chiar frica, trãsãturi izvorâte din sine a poporului român. Psihologia popoare- teama de schimbare, de regulã acompaniatã lor, crede Dimitrie Drãghicescu, trebuie de modificarea în rãu a condiþiilor de viaþã. sã þinã seama de condiþiile generale în care Toate acestea au condus la diluarea tenacitã- acestea s-au dezvoltat (rasã, climã, configu- þii ºi a cutezanþei, aduse cândva de carac- raþie geograficã, factori istorici ºi sociali) terul roman. În planul vieþii sociale, efectul ºi care sunt responsabile pentru profilul a fost accentuarea conduitelor de evitare, o etnic, psihosocial. Discutând despre rolul atitudine de neîncredere în inovaþie ºi acestor factori, Dimitrie Drãghicescu accen- reforme, un dezinteres pentru organizarea tueazã importanþa condiþiilor sociale: emanând de la orice administraþie oficialã. „Conþinutul conºtiinþei este cules din viaþa Convertite în conduite de evitare sau de societãþii în care s-a format ºi se dezvoltã”. dedublare, aceste reflexe de autoprotecþie Conºtiinþa întreagã ºi cugetarea omeneascã au nãscut o filosofie socialã pe care filo- sunt cu necesitate „determinate de viaþa ºi soful Lucian Blaga a numit-o mai târziu atmosfera mediului social”. Inteligenþa ºi „noncooperare cu istoria”. Concepþia lui 8 Adrian Neculau

Dimitrie Drãghicescu a fost, în timp, amen- cheze energiile sufleteºti, sã formeze un datã ºi corectatã; important – pentru demon- spirit de solidaritate ºi deprinderi de muncã straþia noastr㠖 este faptul c\ el s-a afirmat ºi ordine. În Psihologia poporului român ca psiholog social original prin abordarea (1937) identificã relaþiile dintre însuºirile problemei etnicului românesc. poporului român ºi instituþiile timpului, Constantin Rãdulescu-Motru, la rândul insuficient structurate ºi coerente. Iar spre s\u, preocupat de „sufletul” poporului sfârºitul vieþii sintetizeazã totul într-o con- român (1910a), încearcã sã identifice calitãþi cepþie asupra etnicului românesc, o încercare ºi defecte, pe care sã le organizeze într-un de stabilire a unui profil al poporului profil (într-o „unitate”) validat de com- român, insistând asupra ideii cã studiul portamentele colective observate de con- etnicitãþii urmãreºte identificarea condiþii- temporani. Trãsãtura dominantã ar fi lor istorice de dezvoltare, condiþie a naºterii „spiritul de grup”, exprimat prin curajul conºtiinþei de comunitate, a unitãþii ºi livrat de apartenenþa comunã ºi manifestat continuitãþii. Dar ºi premisã a reformelor îndeosebi prin atitudine, prin discurs civic sociale, a modernizãrii ºi articulãrii la spiritul ºi mai puþin prin fapte ºi întreprinderi european. individuale. Românul mediu este sensibil Preocuparea pentru studierea psiholo- la normele grupului, la idealul solidarizãrii, giei poporului român, ca modalitate de a dar se manifestã printr-un comportament stabili un profil etnic, a construi o identi- de faþadã, printr-un gregarism imitativ, ºi tate naþionalã ºi a-l situa între popoarele nu din conºtiinþa nevoii de solidaritate ºi civilizate nu au manifestat-o numai psiho- construcþie. În Psihologia ciocoismului logii. La dezbatere au participat sociologi, (ciocoiul este tipul îmbogãþitului lipsit de istorici, oameni de litere, tema fiind reluatã scrupule ºi de preocupãri pentru valori periodic, declanºatã de evenimente ºi împre- morale) se încearcã un profil psihosocio- jurãri istorice critice. Uneori s-a alunecat logic al parvenitului, inventariindu-se spre afirmarea unui naþionalism exclusivist strategiile urmate de cãtre reprezentanþii ºi agresiv. Profilul acestui text nu ne acestei categorii sociale pentru a dobândi permite însã o aprofundare a discuþiei. poziþii de putere. Ciocoiul este animat „de frenezia puterii, lipsa de ideal ºi dispreþul pentru mulþime”. Prin comparaþie, indus- Constituirea psihologiei triaºul este tipul constructiv, receptiv la sociale româneºti. Etape noutate ºi dornic de schimbare, caracterizat ºi instituþionalizare prin disponibilitatea de a consuma energie ºi creativitate în scopul atingerii obiecti- Când tratãm problema instituþionalizãrii velor sale. Aceste schiþe de început sunt psihologiei sociale, ne referim la momentul mai târziu dezvoltate de psihologul român în care cercetãrile de acest tip au cãpãtat în mai multe lucrãri de maturitate, în suficientã autoritate ºi consistenþã pentru a intenþia de a elabora un tablou sintetic al pãtrunde în câmpul academic, ca un corpus trãsãturilor poporului român. În Personalis- coerent de achiziþii ºi sistematizãri, capa- mul energetic (1926) insista asupra nevoii bile sã determine o recunoaºtere din partea „ridicãrii conºtiinþei omului”, îndeosebi a celor ce lucreazã în ºtiinþele sociale ºi din individului din mediul rural; într-o þarã partea decidenþilor în stabilirea politicii ruralã ca România interbelicã, þãranul avea curriculare. În cele ce urmeazã, ne vom nevoie de o educaþie capabilã sã determine referi la strategiile de afirmare a disciplinei afirmarea personalitãþii creatoare, sã deblo- noastre, revendicându-se din sociologie sau Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 9 psihologie, la primele cercetãri empirice experimente de teren în psihologia reclamei, de acest tip, dar mai ales la dezvoltarea a onestitãþii, a mãrturiei), inclusiv tehnici instituþionalã, prin introducerea primelor de prelucrare ºi de interpretare statisticã a cursuri universitare ºi publicarea primelor datelor obþinute; aceastã etapã se întinde manuale. de la primul rãzboi mondial pânã la înche- ierea celui de-al doilea, o datã cu instalarea dominaþiei sovietice ºi a regimului instaurat Etapele dezvoltãrii psihologiei de puterea sovieticã; este etapa în care se sociale româneºti organizeazã primele cercetãri sistematice de psihologie socialã, se afirmã gândirea O primã încercare de a identifica ºi descrie psihosocialã autohtonã, se elaboreazã teorii dezvoltarea psihologiei sociale în România ºi modele de abordare; c) dupã instaurarea a fost realizatã de cãtre un grup de pro- noului regim se înregistreazã o etap㠄de fesori din Bucureºti ºi Iaºi, în 1984, într-un declin ºi de crizã a psihologiei sociale moment dificil pentru ºtiinþele sociale, în româneºti”, presiunea ideologicã ºi gândirea plinã ascensiune a totalitarismului ceauºist. dogmaticã determinând retragerea statutu- Cu toate cã cenzura supraveghea drastic lui de ºtiinþã psihologiei sociale, chiar ºi a tot ce se publica în acest domeniu, în lucra- legitimitãþii acesteia între celelalte discipline rea la care ne referim nu se fac concesii psihologice; d) în 1965, dupã congresul grave de la standardele de obiectivitate al IX-lea al Partidului Comunist Român, ºtiinþificã. Coordonatoarea acestui volum se înregistreazã o perioada de relativã des- colectiv, Ana Tucicov-Bogdan, încearcã o chidere (anii de început ai lui Nicolae primã etapizare a psihologiei sociale româ- Ceauºescu, când a „cucerit”, prin aerul sãu neºti. Dupã o fazã premergãtoare reflecþiei de independenþã faþã de Uniunea Sovieticã, ºtiinþifice, de sesizare intuitivã ºi descriere multe cancelarii occidentale), cercetarea în a unor însuºiri ºi conduite de viaþã, ºtiinþele sociale cunoscând un deceniu de conþinute în scrierile unor istorici ºi analiºti reviriment: se redescoperã unele domenii ai vieþii sociale, profesoara bucureºteanã cândva de vârf, se întreprind anchete ºi înregistreazã cinci etape ale afirmãrii dome- cercetãri în alte câteva domenii agreate de niului nostru: a) etapa primelor fundamente regim, se publicã monografii ºi studii, se teoretice ale psihologiei sociale româneºti, traduc unele lucrãri semnificative; a fost care începe la finele secolului al XIX-lea ºi un interval ce a creat iluzia cã lucrurile vor se încheie în anii primului rãzboi mondial; intra pe un fãgaº normal ºi psihosociologia este perioada când se înregistreazã ºi începu- românescã se va articula evoluþiilor din turile psihologiei experimentale româneºti, þãrile cu tradiþii; e) etapa de dupã 1975 e unele dintre acestea relevând impactul caracterizatã ca o perioadã de consolidare vieþii sociale asupra proceselor psihice ºi a ºi expansiune, când disciplina noastrã conºtiinþei individuale; b) a doua fazã este accede la statutul de ºtiinþã socialã aplicatã; cea a observaþiilor sistematice ºi de genera- diagnosticul acestei perioade este vag pozi- lizare a datelor acumulate în domeniul fap- tiv, cu o dozã de prudenþã, cartea la care telor sociale, perioadã când se defineºte mai ne referim apãrea în plinã epocã de „cult al clar obiectul acestei discipline, se utilizeazã personalitãþii”; în realitate, începuse o metode specifice psihologiei sociale (testele perioadã de constrângeri ºi de control al de atitudini sociale, chestionarele pentru temelor de cercetare, inclusiv al publica- mãsurarea comportamentelor sociale ale þiilor, însãºi apariþia acestei lucrãri putând indivizilor, probele de caracter, primele fi consideratã o performanþã. 10 Adrian Neculau

O încercare recentã de a identifica eta- socialiste. Un reputat istoric, profesor la pele evoluþiei psihologiei sociale româneºti Universitatea din Iaºi, considerat unul îi aparþine profesorului Septimiu Chelcea dintre fondatorii studiului istoriei moderne de la Universitatea din Bucureºti (2002). în România, A.D. Xenopol, a descris carac- Dupã ce examineazã mai multe manuale ºi teristicile psihice generale ºi comune ale enciclopedii ce propun, fiecare, etapizãri românilor, anticipând parcã ideile lui ale evoluþiei psihologiei sociale ºi dupã ce, Wilhelm Wundt despre psihologia popoa- cu prudenþã, semnaleazã caracterul arti- relor (cf. Ana Tucicov-Bogdan). Într-un ficial al oricãrei întreprinderi de acest tip, ciclu de prelegeri þinut în 1908 în faþa stu- distinge urmãtoarele cinci etape, pe care le-ar denþilor de la Collège de France, el îºi fi urmat ºi psihologia socialã româneascã, expune concepþia despre unitatea ºi con- cu precizarea cã perioada clasicã a fost com- tinuitatea poporului român apelând la argu- primatã, „dat\ fiind interzicerea de cãtre mente psihosociale: comunitatea spiritualã regimul comunist a cercetãrilor psiho- ºi culturalã, conºtiinþa fraternitãþii livratã sociologice ºi a predãrii psihologiei sociale de limba comunã ºi forþa colectivã, voinþa în învãþãmântul superior în intervalul de independenþã. 1950-1965”. Aceast㠄defecþiune”, pe care Un alt universitar, sociologul Constantin au cunoscut-o, mai mult sau mai puþin, ºi Dimitrescu-Iaºi, adept al ideilor socialiste, alte state þãri din Est, a defazat ºi perioada ale cãrui contribuþii au fost editate postum modernã, determinând o desincronizare ºi sub titlul Studii de psihologie socialã o întârziere în dezvoltarea disciplinei (1927), militeazã pentru nevoia de ideal ºi noastre: a) preistoria (secolul al VI-lea pentru dreptul la fericire, analizând realitã- î.e.n. – secolul al XIX-lea e.n.); b) fonda- þile sociale ºi motivaþiile colective. torii (1880-1934); c) perioada clasicã (1935-1960); d) perioada modernã Studiul lui Nicolae Vaschide asupra (1961-1989); e) perioada contemporanã legilor psihosociologice ale imitaþiei, deja (dupã 1990). Desincronizarea la care se amintit, publicat în Franþa ºi tradus imediat referã Septimiu Chelcea priveºte atât selecþio- în limba românã, nãscut dintr-o analizã narea temelor de cercetare (impuse adesea criticã a concepþiei lui G. Tarde, exprima de decidenþii ideologici), cât ºi metodo- o poziþie originalã, având impact asupra logia utilizatã în cercetãri. Chiar ºi atunci debutului psihologiei sociale româneºti. El când s-a recunoscut legitimitatea academicã crede c\ în celebrul studiu al lui Gabriel a psihologiei sociale, dupã hiatusul dintre Tarde despre legile imitaþiei se poate con- 1950 [i 1965, „direcþiile de cercetare, proble- stata o „cãdere în multiple extreme”, printre mele de studiu ºi chiar metodele de investi- care: geneza vieþii sociale ar fi determinatã gare, din considerente ideologice ºi politice, de imitaþia inconºtientã, reducerea mobilului au fost desincronizate ºi au dus la rãmânerea imitaþiei doar la plãcere sau explicarea ino- în urm\ a psihologiei sociale în România”. vaþiei doar prin simpla întâmplare. Imitaþia este un fenomen de naturã psihosocialã, crede Nicolae Vaschide, ea e dependentã de Instituþionalizarea psihologiei ambient, dar ºi de tendinþa firii omeneºti sociale româneºti de a schimba, de a modifica, introducând în joc Eul propriu; important este cã variaþia Ideile psihosociologice au pãtruns în în imitare se datoreazã interacþiunii dintre mediul academic, la început, prin interme- individual ºi social. diul istoricilor, sociologilor, psihologilor Recunoaºterea psihologiei sociale ca sau al publiciºtilor care vehiculau idei ºtiinþã autonomã a condus la acceptarea Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 11 acesteia ca disciplinã academicã. La cele spiritul concepþiilor sale (dar apelând ºi la trei universitãþi româneºti – Bucureºti, Cluj lucrãrile lui Ribot, Titchener, Meumann, ºi Iaºi, acestea fiind plasate în capitalele James, Janet), acesta credea cã alãturi de celor trei provincii din care s-a constituit psihologia individualã se situa psihologia statul român –, psihologia socialã a primit colectivã. Aceasta cuprinde, la rândul sãu, statut de disciplinã independentã, fiind psihologia socialã („producþiile sociale ale tratatã nu ca o prelungire a psihologiei sufletului” – limbajul, obiceiurile, religia, generale, ci ca ºtiinþã emancipatã de tutela arta), psihologia etnicã ºi psihologia de vecinelor sale. Dupã ce a publicat câteva clasã socialã. Temele de psihologie socialã lucrãri în domeniul nostru, Dimitrie tratate în curs sunt: geneza conºtiinþei, Drãghicescu, care deþinea atunci titlul de interdependenþa conºtiinþelor individuale, maître des conférences, a þinut ºi primul viaþa socialã, evoluþia culturii umane sub curs universitar de psihologie socialã la aspect psihosocial, creaþia simbolurilor ºi Universitatea din Bucureºti. Se mai pãs- limbajul. Dar filonul psihosociologic îl treazã planul cursului ºi Lecþia de deschi- întâlnim ºi în capitolele de psihologie gene- dere, datatã 12 noiembrie 1905. Tema ralã: motivaþia este vãzutã ca emanaþie a valorilor de naturã psihosocialã, conºtiinþa dominantã a acestei prime prelegeri este e „o manifestare a vieþii de relaþiune dintre cea a rolului relaþiilor sociale în edificarea indivizi”. Impactul vieþii sociale asupra conºtiinþei umane ºi a „spiritului” fiecãrui indivizilor se impune în spiritul urmãtoare- individ: psihologia nu mai poate rãmâne o lor principii: a) viaþa socialã pãtrunde în disciplinã a individului biologic, trebuie sã viaþa psihicã individualã ºi o transformã cu renunþe la perspectiva mecanicistã îngustã, totul, printre consecinþe num\r^ndu-se ºi ea trebuie sã dovedeascã determinarea elaborarea unor simboluri sociale; b) par- socialã ºi istoricã a membrilor unei ticiparea la viaþa socialã contribuie la ela- societãþi, sã punã în valoare „forma socialã borarea unor sisteme de comunicare ºi modalitatea grupurilor sociale” cãrora le interumanã; c) experienþa socialã favori- aparþine individul. Individul nu poate zeazã descoperirea cauzalitãþilor sociale ºi evolua decât prin interacþiune, „creierul a relaþiilor dintre stimulii externi; d) indi- omenesc în afara mediului social se vidul social descoperã, prin interacþiune cu atrofiazã”. Conþinând date ºi argumente alþii, efectele activitãþilor comune; e) viaþa din domeniul antropologiei, sociologiei, socialã determinã transformarea acti- istoriei, biologiei, al psihologiei etnice, vitãþilor individuale în activitate institu- cursul îºi propunea sã formeze „cugetarea þionalã ºi culturalã. Mai mult, practica ºtiinþificã a tinerilor asupra faptelor ºi socialã îi conferã individului prilejul com- proceselor psihosociale întâlnite în viaþa parãrii cu ceilalþi, al analizei manifestãrilor colectivitãþii”. Acest prim curs universitar acestora ºi al elaborãrii unor modele de de psihologie socialã impresioneazã prin interacþiune. Ana Tucicov-Bogdan crede a consistenþa informaþiilor, construcþia ºi descoperi în concepþia lui Constantin forþa demonstraþiilor, erudiþia ºi moderni- Rãdulescu-Motru o mixturã între un „pesi- tatea tratãrii (Tucicov-Bogdan, 1984). mism excesiv” (rezultat al convingerii cã Dupã plecarea lui Dimitrie Drãghicescu socialul se repetã într-un individ etern) ºi de la catedrã, cursul este preluat de cãtre „un exagerat optimism” privind dezvoltarea Constantin Rãdulescu-Motru, care însã acestuia sub influenþa binefãcãtoare a vieþii nu-i mai acordã autonomie, ci-l integreazã sociale. în cursul sãu de psihologie generalã. Format La Iaºi, oraºul în care a fost fondatã în laboratorul lui Wilhelm Wundt ºi în prima universitate din România, la 1860, 12 Adrian Neculau cel care a ilustrat domeniul nostru a fost (genii, eroi, ºefi, comandanþi), indivizii sociologul Mihai Ralea. Influenþat de neintegraþi social (nomadismul social, boe- concepþia lui Durkheim, dar ºi de Pierre mia, paranoia) ºi despre diferite categorii Janet, Mihai Ralea, care a ocupat mai întâi de „devianþi” (anarhistul, criminalul, revo- Catedra de pedagogie socialã în 1923, a luþionarul). Douã idei par sã domine în þinut în anul universitar 1930-1931 primul acest curs: prima este aceea cã în procesul curs de psihologie socialã la Universitatea socializãrii individul uman e modelat de din Iaºi. Încã înainte de aceastã între- mediul sãu social, el se transformã con- prindere, în lucrarea Formarea ideii de tinuu sub influenþa condiþiilor de viaþã ºi personalitate (1924) Mihai Ralea avanseazã mediu, afirmându-se prin angajarea în ideea conform cãreia conºtiinþa ºi, în final, raporturi interpersonale specifice (imitaþie, personalitatea umanã se formeazã încorpo- sugestie, solidaritate, prestigiu, cooperare) rând informaþiile ce provin din „realitatea ºi prin producþii psihosociale colective – socialã exterioar㔠sau din „opinia mediului limba, arta, religia, morala. Deºi influenþat social din care facem parte” ºi care ne vizibil de concepþia lui Durkheim, Ralea livreaz㠄scheme sociale de clasã, de profe- nu reduce însã influenþa socialã doar la sie sau de club”. Cu alte cuvinte „societa- constrângere, ci o amplificã prin dezvolta- tea produce indivizii prin diferenþiere”, iar rea ideii de sancþiune premialã: societatea colectivitatea reprezint㠄cadrul ºi realitatea încurajeazã creaþia socialã ºi inovarea prin din care se desprinde în evoluþia istoricã promovarea succesului social ca raport noþiunea de individ”. În studiul Psihologie psihosocial privilegiat, prin recunoaºterea ºi viaþã (1926) afirma din nou cã personalita- acþiunilor reuºite ºi promovarea celor care tea nu este decât produsul unei îndelungate aduc contribuþii importante. A doua idee este evoluþii social-istorice a omului, ce se aceea cã starea de mulþime duce la diluarea schimbã sub influenþa vieþii sociale. Decu- personalitãþii, la sãrãcirea vieþii psihice pez dou\ idei: în lumea contemporanã, individuale ºi la expansiunea trãirilor colec- credea Ralea, conflictele nu mai îmbracã tive, dezvoltate prin imitaþie, contagiune forme brutale, fizice, ci se desfãºoarã ca afectivã, presiune psihicã. Noua versiune „luptã psihicã”, situaþie în care „cunoaº- a cursului sãu, þinut la Universitatea din terea exactã a realitãþii sufleteºti a celuilalt Bucureºti dupã rãzboi, în anul universitar nu mai poate fi neglijatã”; „a aduna 1945-1946, anunþa orientarea sa ulterioarã partizani, a face propagandã, a combate spre angajarea politicã alãturi de noul adversarul în lacunele ºi greºelile sale regim. Individul uman autentic, afirma înseamnã a face psihologie, adicã a intra în chiar din introducere, este determinat de relaþiuni sociale altfel decât prin violenþã”. condiþiile vieþii sale materiale ºi de relaþiile Cursul sãu de Psihologie socialã apare în existente în societate. De interes major 1931, ca manual universitar, tipãrit de unul pentru psihologia socialã este studierea a dintre asistenþii sãi. Cele optsprezece trei tipuri de raporturi, crede M. Ralea: prelegeri (190 p.) ale cursului sãu trateazã raporturile indivizilor cu societatea, con- despre influenþa societãþii asupra psihicului ceputã ca un întreg, cele interindividuale ºi uman, limbajul ca mijloc de comunicare acelea prin care individul influenþeazã socialã, „starea de mulþime”, devianþa societatea. Mediul social amplificã ideile social\, grupurile sociale, interacþiunea ºi sentimentele persoanei, determinându-l socialã, sentimentele filantropice, funda- sã comunice ºi sã se exprime, sã se anga- mentele intelectuale ale legãturilor interindi- jeze în diferite roluri sociale, sã participe viduale, influenþa indivizilor eminenþi la procese psihosociale colective. Aºa se Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 13 formeazã conºtiinþa individualã ºi se competiþie, cooperare, prin socializare cristalizeazã opinia publicã, creatã prin cognitivã ºi acomodare socialã. Demn de unitatea de atitudine a indivizilor, în acest subliniat este faptul cã, în analiza interacþiu- mod se afirmã un program de valori, pro- nii umane, profesorul clujean nu apeleazã movat de o anumitã clasã socialã printr-o la concepte preluate din psihologia gene- stare de „revoluþie socialã”. ralã sau din sociologie, ci utilizeazã un La Universitatea din Cluj, Florian sistem conceptual propriu domeniului ªtefãnescu-Goangã þine, la rândul sãu, un psihologiei sociale, în perfect acord cu curs de psihologie socialã în anul universi- fenomenele ºi faptele invocate. Iatã, feno- tar 1939-1940. Cursul acesta, identificat ºi menul acomodãrii sociale se manifestã prin analizat de Ana Tucicov-Bogdan, singura constrângere, compromis, arbitraj, inte- mãrturie despre statutul psihologiei sociale grare socialã, aclimatizare, naturalizare, la Universitatea transilvanã, se remarcã ajustare; iar asimilarea este un proces psi- prin câteva calitãþi : structura academicã hic ºi social, specific nu numai societãþilor modernã, articularea la concepþiile recente moderne, ci ºi societãþilor tradiþionale, ca în acest domeniu, „efortul personal de cea românescã, îndeosebi în zonele de con- sintezã, precum ºi interpretarea originalã tact cu grupuri sociale aparþinând altor tipuri datã fenomenelor studiate”. Între temele de culturi, cum se prezenta Transilvania abordate se remarcã: mulþimea ºi opinia multiculturalã, în care convieþuiau români, publicã, grupuri primare/grupuri secundare, maghiari, germani, evrei, sârbi. Evoluþia motivaþia acþiunii ºi conduitei sociale, acestui proces, presupunea autorul manua- procesul maturizãrii ºi al învãþãrii, inter- lului, se poate realiza în funcþie de mai multe acþiunea socialã, formele (competiþia, condiþii specifice: puterea de asimilare a conflictul) ºi mecanismele ei (imitaþia, grupului primitor; plasticitatea persoanei sugestia, simpatia), procesul de socializare sau a grupului primit; atitudinea grupului ºi latura sa cognitivã, adaptarea socialã a asimilant faþã de cei asimilaþi. Utilizând persoanei. Problematica interacþiunii sociale terminologia actualã, ªtefãnescu-Goangã ocupã mai mult de jumãtate din textul cere grupului majoritar sã nu rãneascã acesta de 242 de pagini, comportamentul demnitatea minoritãþilor ori sã le impunã social al indivizilor este analizat ca mecanism în mod brutal valorile sale culturale. Opinia de socializare ºi umanizare, ca modalitate publicã, fenomen psihosocial specific, se de influenþare interpersonalã, prin efectele formeazã sub presiunea unor evenimente, ºi formele sale, ca devenire socialã a sub o presiune social\ puternic\, în legãturã personalitãþii. Ana Tucicov-Bogdan considera cu o schimbare socialã semnificativã. Trãi- acest curs universitar cel mai elaborat rile puternice se transmit prin limbã, gest, (didactic) manual al timpului, dar ºi cel atitudine, comunicã semnificaþii; ele nu se mai „aplicativ” ºi modern. Întrucât psiholo- pot reduce la contaminare, la efecte de gia socialã se preda la Cluj nu numai mulþime. Redactând acest curs în preajma studenþilor de la Filosofie, ci ºi celor de la rãzboiului, în acea atmosferã de presiune facultãþile de Litere, Drept ºi Medicinã, puternicã asupra României, ªtefãnescu- cursul lui ªtefãnescu-Goangã avea o amplã -Goangã emite cu curaj ideea c\ ar trebui deschidere ºi o modernitate surprinzãtoare. ca forþele umane, din toate colþurile lumii, Individul era tratat ca un tot dinamic, sã se uneascã prin „comunicaþie”, sã se beneficiar al moºtenirii sociale, dar orientat opunã ºi sã formeze o opinie potrivnicã activ cãtre mediul social prezent, inter- acestei provocãri. În sfârºit, concepþia sa acþionând activ cu acesta prin imitaþie, despre mediul social poate fi analizatã prin 14 Adrian Neculau comparaþie cu ceea ce înþelegem astãzi prin mente globale, integrate faþã de valorile context. Mediul social poate fi subiectiv, sociale. Omogenitatea ºi consistenþa acestui influenþând indivizii prin valorile domi- factor general îl conduce la concluzia cã nante, prin concepþiile filosofice ºi ºtiinþifice atitudinile dominante ale românilor sunt (noi le-am numi astãzi valori ideologice), religiozitatea ºi naþionalismul, manifestate în timp ce „atmosfera spiritual㔠acþioneazã prin conformism social ºi cultural, la nivel prin transmiterea experienþei comune, a grupal ºi instituþional. tradiþiilor grupului respectiv, prin inter- acþiunea indivizilor (iatã ºi practicile sociale). Mediul social poate fi studiat în Interludiul comunist: negare, legãturã cu structura ºi mãrimea grupãrilor redescoperire, stagnare sociale, cu formele sociale instituþio- nalizate ºi cu conþinutul social-cultural Dupã ocuparea României de cãtre armata interiorizat de indivizi. sovieticã a fost instaurat, la 6 martie 1945, Institutul de psihologie de la Cluj, un nou regim politic, controlat de marea fondat ºi dirijat de ªtefãnescu-Goangã, a putere, regim care ºi-a subordonat total jucat un rol important în impunerea meto- instituþiile statului, inclusiv sistemul de dei experimentale în psihologia româneascã, instrucþie ºi educaþie. Imitarea modelului inclusiv în cercetarea psihosociologicã. În sovietic de formare a cadrelor a devenit o lucrarea Adaptarea socialã (1938), profe- prioritate, dar schimbãrile politice, econo- sorul clujean ºi doi dintre colaboratorii sãi mice, sociale ºi culturale au modificat recurg la anchete sociale ºi statistici, întregul context social ºi cultural ºi au întreprind cercetãri proprii asupra realitãþii afectat viaþa întregii societãþi. Între mãsu- româneºti. Ei analizeazã principalele forme rile luate se înscriu: naþionalizarea princi- de inadaptare (infracþiunile, sinuciderile ºi palelor mijloace de producþie, instaurarea tulburãrile mentale), încercând sã demon- partidului unic, distrugerea vechii elite streze cã fenomenul inadaptãrii nu depinde intelectuale, instaurarea noii ideologii care doar de constituþia biopsihicã, vârstã ºi sex, proclama superioritatea ºtiinþei, artei ºi ci ºi de mediul (cosmic ºi social) în care culturii de tip sovietic, transformarea insti- subiecþii sunt plasaþi. tuþiilor de educaþie în centre de propagandã În Psihologia atitudinilor sociale, cu pri- în vederea formãrii unei societãþi noi ºi a vire specialã la români (1941), A. Chircev, unui „om nou”, loial noii puteri ºi angajat un alt membru al grupului de la Cluj, în lupta cu vechiul model de om ºi cu repre- dezvolta o strategie de cercetare a atitudini- zentanþii sãi. În martie 1945 în Monitorul lor: determinarea atitudinilor sociale; for- Oficial apãrea prima listã cu publicaþii marea, dezvoltarea ºi schimbarea acestora interzise, în 1948 lista avea deja 522 de ºi analiza criticã a metodelor utilizate pagini ºi conþinea peste 2 000 de titluri. Au pentru a le mãsura. El utilizeazã un „test început epurãrile din posturile-cheie din de opinii” pentru a mãsura atitudinea faþã administraþie, armatã, magistraturã, uni- de tradiþie/progres (adaptând tehnica lui versitate, au început arestãrile tuturor Thurstone) ºi elaboreazã un instrument acelora care nu au aderat la noul regim. pentru studierea diferenþiatã a atitudinilor Reforma învãþãmântului din 1948 a avut ca faþã de Bisericã, naþionalism/internaþio- scop declarat democratizarea ºcolii, prin nalism ºi tradiþie/progres. El identifica un mãsuri ca „educarea tineretului în spiritul factor comun al atitudinilor mãsurate democraþiei populare ºi ridicarea nivelului (tradiþie/progres), care determina comporta- cultural al poporului” sau „pregãtirea Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 15 cadrelor medii ºi superioare de specialiºti, ce nu erau verificate, o atmosferã de teroare pe baze ºtiinþifice, care sã corespundã se instalase în universitate. Profesorii epu- nevoilor consolidãrii democraþiei populare raþi au încercat s\ se apere, unii au fost susþi- ºi construirii societãþii socialiste”. În nuþi de colegii lor, dar chiar în prima etapã realitate, în locul unei ºcoli moderne, cu au fost licenþiaþi 29 de profesori. ªi au urmat performanþe recunoscute, s-a proiectat un apoi alte câteva etape. Dupã 1947 strategia alt tip de ºcoalã, laborator de formare a nouã aplicatã a fost cea a „comprimãrilor” noului model de om; „democratizarea” a în vederea „raþionalizãrii” învãþãmântului început cu eliminarea profesorilor, elevilor superior. În realitate, dupã acelaºi criteriu ºi studenþilor ale cãror convingeri nu con- politic. Au fost îndepãrtate astfel nume de veneau noii puteri, candidaþii la învãþãmân- rezonanþã, profesori de prestigiu, ºefi de tul superior erau selecþionaþi în funcþie de ºcoli, înlocuiþi cu indivizi slab pregãtiþi, „originea socialã”, ce trebuia sã fie dar fideli. Mai târziu unii au fost reinte- „sãnãtoasã”, pentru a asigura „puritatea” graþi, dar alþii nu ºi-au mai putut împlini noii elite, din planurile de învãþãmânt ale vocaþia. Nu numai cã au fost licenþiaþi mulþi liceelor au fost eliminate discipline ca dintre profesorii de valoare care funcþionau limba latinã, teoria literaturii, sociologia, în facultãþile umaniste, ci unii au fost psihologia, logica, genetica, iar perfecþiona- internaþi în colonii de muncã, deportaþi sau rea profesionalã a profesorilor însemna, încarceraþi. de fapt, îndoctrinarea ideologicã ºi politicã. Cei care au reuºit sã se salveze, sã-ºi pãstreze catedrele erau îndeaproape supra- vegheaþi din punctul de vedere al atitudinii Anii stalinismului românesc: faþã de regim ºi în raport cu însuºirea expulzarea ºtiinþelor sociale ideologiei leninist-staliniste. Erau urmãriþi din câmpul universitar ºi controlaþi îndeosebi cei din domenii care puteau fi contaminate de „ideologia bur- Anii de început ai noului regim au fost cei ghezã”: drept, istorie, ºtiinþe economice, în care s-au luat cele mai dure mãsuri de sociologie, filosofie, psihologie, pedagogie, control instituþional ºi ideologic. Au fost ºi ba chiar ºi biologie (Cosmovici, 2000). anii purificãrii politice a ºcolii superioare. Dupã promulgarea noii Legi a învãþãmân- În universitãþi au fost instituite „comisii de tului, în 1948, reforma însemna redactarea epurare”, acestea au funcþionat în secret, cursurilor „în lumina” noii ideologii, fãrã a se þine seama de procedura legalã ºi criteriul profesional fiind, în mod evident, fãrã a le permite celor incriminaþi sã se apere. pus în umbrã de criteriul ideologic în eva- Mai mulþi profesori de la Universitatea din luarea prestaþiei profesorilor. Controlul îl Iaºi, de exemplu, au fost îndepãrtaþi din exercitau noii profesori de la catedrele de posturile lor, iar unii au fost încarceraþi. „socialism ºtiinþific” sau „materialism dialec- Într-o cercetare recentã, aceastã perioadã tic”, uneori se cerea supunerea fiecãrei marcatã de tensiuni ºi conflicte („excese, lecþii unui control, înainte de a fi predatã. abuzuri, ilegalitãþi”) este caracterizatã ca o Principiul autonomiei universitare a „realitate patologic㔠(Momanu, 2003). fost treptat abandonat, politizarea învãþã- Autorul studiului, analizând documente de mântului superior a atins curând cote arhivã, constatã cã toate aceste texte alarmante. În universitate exista un climat (procese-verbale, dãri de seamã) dezvãluie de nesiguranþã, teama continuã paraliza „o realitate marcatã de incoerenþe, aberaþii atitudinile ºi gesturile cotidiene, zvonurile ºi contradicþii”; se aduceau acuze aberante, despre noi arestãri sau înscenãri de procese 16 Adrian Neculau creaser\ o stare de tensiune maximã toleratã numai în mãsura în care devine (Cosmovici, 2000). S-a instaurat cultul lui ideologicã.” (Momanu, 2003) Stalin, la unele facultãþi se sublinia public Cei consideraþi „duºmani” sunt izolaþi, sau în scris rolul lui Stalin ca istoric, filo- împiedicaþi sã se exprime, internaþi. log, filosof, om politic, apãrãtor al pãcii ºi Se cunosc mai multe nume de psihologi eliberator al poporului român. Autoritãþile sau psihosociologi, din toate cele trei cen- le solicitau periodic decanilor sã întoc- tre universitare în care se studia psihologia meascã liste cu profesorii „de încredere” (Bucureºti, Cluj, Iaºi), formaþi în centre de ºi cu profesorii „în care nu se poate avea cercetãri sau laboratoare importante din încredere”. Se organizeazã ºedinþe de Europa, care au fãcut ani mulþi de închisoare „demascãri publice”, apoi noi valuri de politicã ºi care nu au mai fost reintegraþi în purificãri; în anii 1951 ºi 1952 sunt înlãtu- posturile lor din universitãþi dupã eliberare. raþi alte zeci de profesori, printre care ºi Un caz dramatic este cel al profesorului cei de la specialitãþile psihologie ºi pedago- ªtefãnescu-Goangã, fondatorul Institutului gie. Noile catedre de ºtiinþe sociale primesc de psihologie din Cluj, membru al Academiei sarcina s㠄reeduce” profesorii ºi studenþii Române, persecutat pentru vederile sale în spiritul noii ideologii, în adoptarea „unei democratice în timpul regimului legionar atitudini partinice în ºtiinþã”, prin asigurarea de extremã dreaptã, care a fost internat de noii linii în „predarea ºtiinþelor de speciali- regimul comunist cinci ani în închisoarea tate”. Un profesor de matematici teoretice de exterminare de la Sighet, fãrã sã fie acuzat raporteazã despre aplicarea „metodei sau chestionat vreodatã (Radu, 2001). sovietice” în predarea disciplinei sale, un Institutul a fost desfiinþat, apoi a fost biolog îºi aplica o sever㠄autocritic㔠distrus Laboratorul de psihologie experi- pentru faptul cã nu a interpretat procesele mentalã, iar în 1949 a fost interzisã Revista de psihologie. Un alt caz zguduitor este cel analizate „în lumina cunoaºterii mate- al profesorului Nicolae Mãrgineanu, rialist-dialectice”, un profesor de electri- specializat în laboratorul lui Wundt, cu citate, nume celebru, care preda acest curs Krueger ºi Kölpe, apoi cu Stern, Rupp ºi de 27 de ani, acceptã analiza ideologicã a Moede ºi cu G.W. Allport, Cantril, producþiei sale. Se desfiinþeazã catedrele Murray, Hartshorne, Thurstone, Terman, de filosofie, de ºtiinþe sociale, se renunþã McDougall, Bogardus, în Statele Unite. la formarea unor specialiºti în filosofie, Om cu concepþii de stânga, fondator al sociologie, psihologie. Dispar profesori ºi selecþiei ºi orientãrii profesionale în asistenþi, unii internaþi în închisori, alþii România ºi al unei ªcoli tehnice experi- plasaþi în posturi inferioare pregãtirii lor, mentale de formare profesionalã, refuzã sã de bibliotecari sau funcþionari. În locul coopereze cu noul regim, este arestat ºi acestor linii de formare, se înfiinþeazã noile suportã 16 ani de închisoare. Dupã elibera- catedre de materialism dialectic ºi istoric. rea din închisoare nu mai este reintegrat în Profesorul de ideologie este învestit cu universitate, deºi scrie mai multe lucrãri autoritate absolutã ºi el poate determina importante. Memoriile sale, publicate pos- valoarea ºtiinþificã a unui curs prin aplica- tum, dezvãluie metodele violente, de teroare rea grilei sale de evaluare. Cursurile predate fizicã ºi psihicã, folosite pentru „reeducarea” se împart în cursuri „adevãrate”, care intelectualilor recalcitranþi ºi obþinerea unui urmeazã linia trasatã, ºi cursuri burgheze, comportament de supunere din partea reacþionare. „Lumea valorilor ºtiinþei, acestora (Neculau, 2003a). întregul univers axiologic se scindeazã În contextul global (ideologic) descris ªtiinþa este subordonatã ideologiei ºi e mai sus, care, între timp, modificase ºi Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 17 contextul situaþional, viaþa profesionalã ºi Academiei, dupã ce suferise patru sau cinci cea cotidianã a tuturor actorilor sociali, ani în închisoare, se angajeazã în „frontul” societatea româneascã se scindase în buni ideologic, potrivit noilor aºteptãri. Cum (ai noºtri) ºi rãi (ceilalþi), se creaserã pre- procedeazã? Dupã ce taxeazã psihosocio- misele formãrii unui indvid mediu obe- logia francezã contemporanã ca idealistã, dient, aliniat gândirii sociale dominante, reacþionarã, speculativã, apologeticã, auto- implementatã ºi controlatã de noua putere. rul prezintã sistematic idei, curente, autori, Universitatea seamãnã din ce în ce mai face un fel de istorie a acestei discipline, mult cu instituþia totalã descrisã mai târziu facilitând o cunoaºtere la care cei mai mulþi de Erving Goffman, instituþie ideologicã nu aveau acces (Herseni, 1960). În felul ce-ºi asumã responsabilitatea de a-i insufla acesta se proceda nu numai în România, ci interesele ºi proiectele sale fiecãrui individ. ºi în Uniunea Sovieticã sau Germania de Un asemenea context social, caracterizat Est. Aceeaºi stratagemã este utilizatã ºi într-o prin constrângeri ºi control total asupra lucrare amplã, scrisã de fostul profesor de instituþiilor ºi indivizilor, nu putea sã nu psihologie socialã de la Iaºi, Mihai Ralea, determine deformãri grave ale mediului acum director al Institutului de psihologie, academic ºi ale sistemului de formare a împreunã cu Traian Herseni, care încã nu specialiºtilor în ºtiinþele sociale. putea sã semneze cu numele sãu (Ralea ºi Hariton, 1962). O carte despre psihosocio- logia succesului nu putea apãrea atunci A doua cãutare a identitãþii: decât dacã se amendau concepþiile burgheze psihosociologia (termen generic prin care se etichetau pro- grupurilor ºi comunitãþii ducþiile ºtiinþifice ignorând teoria mate- rialist-dialecticã ce conferã valoare ºi Dupã ce noul regim s-a consolidat ºi a credibilitate) despre succes. Dar în cele cãpãtat recunoaºtere publicã, în condiþiile aproape 600 de pagini se analizeazã meca- provocate de distanþarea faþã de Uniunea nismele sociale ale succesului ºi funcþiile Sovieticã ºi de instaurarea unui naþional- succesului, se înºiruie tipologii, se prezintã -comunism autohton, s-a produs ºi o rela- caracteristicile publicului care valideazã xare a presiunilor asupra ºtiinþelor sociale. succesul, se expune chiar o teorie originalã Dupã Congresul al IX-lea al Partidului a sancþiunilor premiale, în funcþie de Comunist Român (1965) se autorizeazã ºi valoarea socialã ºi de recunoaºterea publicã. încurajeazã relansarea cercetãrilor în ºtiin- Ceea ce nu era puþin. þele sociale. În acelaºi timp însã, a putut sã aparã o Terenul acestei relansãri a fost pregãtit lucrare care nu face concesii sub raport prin câteva iniþiative singulare semni- ideologic sau metodologic. Tatiana Slama- ficative. În primul rând, au început sã fie -Cazacu (1959) publicã o carte de psiho- prezentate, difuzate rezultatele cercetãrilor sociologia limbajului, sobrã, tehnicã, fãrã care se desfãºurau în þãrile din Vest. Strate- a argumenta cu citate din autorii clasici gia era urmãtoarea: se critica psihoso- recomandaþi de ideologii timpului, în care ciologia „burghezã”, dar se prezentau ºi se dezvoltã ºi o teorie personalã despre con- analizau noile direcþii de cercetare, meto- text, ce ar putea fi utilizatã ºi astãzi. Contex- dele utilizate, rezultatele obþinute. Traian tul nu înseamnã formã idealã, categorie, Herseni, un colaborator apropiat al situaþie, tipar subiectiv, ci un ansamblu sociologului Dimitrie Gusti, recuperat ca semnificativ, o „organizare creatã intenþio- cercetãtor, în Institutul de psihologie al nat” cu scopul de a comunica o semnificaþie, 18 Adrian Neculau un sens, un cadru specific, obiceiurile unei psihologia culturii), iar cititorii (studenþi, societãþi, o unitate complexã cu funcþie tineri cercetãtori care nu aveau alte surse socialã. Se face diferenþa între contextul de informare) puteau lua cunoºtinþã de cele explicit, discursiv, livrat în scheme verbale mai relevante puncte de vedere, de la frecvent utilizate ºi contextul implicit, situa- „interpsihologia” lui Dumas la „psihologia þional, gestual; se distinge între contextul socialã burghezã a întreprinderii”, total ºi contexte restrânse, aproape cu acelaºi reprezentatã de cercetãrile grupului lui aparat conceptual ca cel utilizat astãzi. Elton Mayo. În maniera aceasta de analizã, În 1966 apare primul manual de psi- sociometria este taxatã drept o tehnicã pur hologie socialã (Ralea ºi Herseni, 1966), descriptivã, psihologia dinamicã introduce dupã douã decenii în care aceastã disciplinã o eroare gravã în psihologie, pentru cã nu nu a gãsit spaþiu de manifestare ºi de recu- þine seama de poziþia de clasã a subiecþilor noaºtere instituþionalã. Dacã îl evalu\m cu care pot stãpâni ºi transforma situaþiile în o grilã actualã, acest manual plãteºte greu funcþie de orientarea lor ideologicã, iar tribut dogmatismului timpului; el pare relaþiile interpersonale nu pot fi studiate astãzi de neutilizat. Cei doi autori erau corect de psihologia socialã burghezã, ci nume de referinþã, publicaserã lucrãri doar de o psihologie social㠄înaintatã”, semnificative înainte de rãzboi, erau cei ce poate explica în mod ºtiinþific faptele, mai calificaþi sã deschidã acest drum. Dar perspectiva pe care n-o poate avea decât o ambii trebuiau sã-ºi dovedeascã loialitatea psihologie socialã fundatã marxist-leninist. ºi încrederea ce li s-a acordat. Mihai Ralea Pentru a critica teoriile „burgheze” în psiho- avusese opþiuni de stânga, scrisese lucrãri logia socialã, ele trebuiau prezentate ºi cãrora nu li se putea imputa cã ar leza astfel un public care nu avea acces la aseme- sensibilitãþile ideologiei noii puteri, dar nea informaþii putea descoperi, degajând fãcuse parte dintr-un partid, naþional-þãrã- balastul, ce se întâmpla în lumea de dincolo nesc, ce fusese desfiinþat, iar liderii sãi erau de Cortina de Fier. Chiar ºi cei mai puþin încarceraþi sau izolaþi; Traian Herseni experimentaþi cititori ºtiau sã opereze cu fãcuse politicã militantã de dreapta, apoi aceastã grilã de lecturã. Important este cã un numãr de ani de detenþie ºi era reinte- se crease o breºã, se instituþionalizase un grat recent. Din cele aproape 400 de pagini domeniu care nu se putuse manifesta pânã ale manualului, mai mult de jumãtate tratau atunci. Se puteau, de acum, întreprinde bazele marxist-leniniste ale psihologiei cercetãri, se puteau publica cãrþi. ªi acest sociale ºi amendau „poziþiile idealiste” ale lucru n-a întârziat. reprezentanþilor acestei discipline. Iatã Au început sã fie valorificate tradiþiile câteva exemple: G. Tarde `i acorda numai cercetãrii româneºti în sociologie ºi psiho- individului putere de creaþie ºi nu admitea logia socialã, au primit dreptul de a publica cã societãþile au capacitate creatoare; de unii dintre intelectualii interziºi anterior, pe poziþiile unui individualism burghez, au fost autorizate unele tipuri de anchete Sighele ºi Le Bon nu recunoºteau mulþimilor sociale, s-au reînfiinþat facultãþile de socio- decât însuºiri distructive; psihologismul logie ºi psihologie în universitãþile din lui Moreno înseamnã o negare a societãþii; Bucureºti, Iaºi ºi Cluj. Intervalul a fost teoria acþiunii a lui T. Parsons ignora, de scurt, de un deceniu, aproximativ între 1965 fapt, acþiunile colective etc. Aproape jumã- ºi 1976, dar aceastã perioadã a redeschis tate din manual trateazã însã problemele interesul pentru cunoaºtere ºi cercetare. În de bazã ale psihologiei sociale (relaþiile 1984 Ana Tucicov-Bogdan ºi Nicolae Radu interpersonale, psihologia colectivitãþilor, folosesc termeni ca reviriment ºi înflorire Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 19 pentru a caracteriza aceastã etapã. La un nouã lecturã cu o notã de modernitate de prim simpozion de sociologie (1969), neconceput cu câþiva ani înainte. Partici- dintre cele 70 de lucrãri selectate, 23 aveau panþii la aceastã dezbatere publicã, titularii teme de psihologie socialã (analiza con- cursurilor de psihologie socialã de la cele ceptelor de status ºi rol, analiza profilului trei mari universitãþi ºi cercetãtori care conducãtorului de întreprindere, metode de publicaserã lucrãri în domeniu, au inter- cercetare a grupurilor ºcolare). Între anii venþii ce dovedesc ruperea de curentul 1966 ºi 1971 au loc trei conferinþe naþio- ideologizant dominant, dorinþa de a se nale de psihologie, iar psihologia socialã articula tipurilor de abordãri ºi cercetãri ocupã acum un loc distinct, alãturi de care se desfãºurau în lumea liberã. Se celelalte ramuri. Comunicãrile prezentate invocã dezbaterile asupra celor douã abordau teme ca: relaþia dintre structurã ºi psihologii sociale, cultivate de psihologi ºi funcþie în întreprindere, schimbãrile din sociologi, ºi a nevoii abolirii frontierelor ceremonialul comportamental al muncito- (T. Herseni), se face aluzie la o „dram㔠a rilor, funcþiile timpului liber la tinerii acestei ºtiinþe, pentru a se insista asupra muncitori, opinia publicã în întreprindere, legitimitãþii cercetãrilor în psihologia stilul de conducere în uzinã, relaþia opinie- socialã (A. Mihu), se solicitã, fãrã inhibiþii, -comportament în situaþia de muncã, construirea unor proiecte de cercetare „în integrarea profesionalã a muncitorilor pro- vederea transformãrii, modificãrii realitãþii veniþi din mediul rural, fluctuaþia anga- studiate” (C. Mamali) ºi orientarea spre jaþilor într-o uzinã chimicã, comportamentul „intervenþie”, în scopul „schimbãrii”, se de muncã al maistrului etc. Nu este greu propun chiar strategii organizatorice, „crea- de observat, erau încurajate cercetãrile rea unui cadru oficial care sã instituþionali- asupra muncii ºi mediului muncitoresc, zeze psihologia socialã ºi titlul de valori emblematice ale societãþii socialiste. psihosociolog” (A. Neculau). Toþi partici- Tema preferatã, determinatã de „instaurarea panþii la discuþie insistã asupra nevoii de a noilor relaþii sociale, definite de orânduirea intensifica implicarea psihologiei sociale în socialist㔠(Ro[ca ºi Bejat, 1976), era cea ameliorarea relaþiilor umane din organi- a superioritãþii valorilor colective faþã de zaþii, pledoarie deloc inocentã, competenþa cele individuale, atenþia cercetãtorilor fiind psihosociologului urmând sã înlocuiascã îndreptatã îndeosebi spre „problemele directiva ideologicã ºi decizia politicã. grupei de muncã, ale relaþiilor psihologice Grupul ocupã curând locul central în în colectiv, ale motivaþiei pentru muncã”. planurile de cercetare, se publicã lucrãri Se încearcã unele comparaþii între teoria de sintezã despre grup (Mihu, 1970), se grupului ºi cea a colectivului (în paradigma întreprind cercetãri ºi apar mai multe cãrþi Makarenko), subliniindu-se ascendenþa indi- despre grupurile ºcolare (Zlate, 1972; Radu vidului format „în ºi prin” colectiv, capa- et al., 1974; Nicola, 1974) ºi industriale citatea sa de a se angaja în atingerea (Dan-Spânoiu, 1971; Herseni, 1973b). scopurilor comune, a „valorilor superi- Grupurile ºcolare sunt tratate ca mici colec- oare”. Dar faptul cã asemenea cercetãri erau tive capabile sã asigure integrarea socialã autorizate ºi se desfãºurau constituie un (temã privilegiatã în epocã) a tineretului, pas pozitiv. se evidenþiazã calitãþile pozitive care sudeazã Se acumulase deja experienþã, se puteau colectivul de elevi, se iniþiazã proiecte de întreprinde bilanþuri ºi proiecta strategii de „conºtientizare” a rolului relaþiilor interper- evoluþie. O anchetã asupra statutului psiho- sonale, se încurajeazã orientarea spre logiei sociale, din 1973, se prezintã la o valori colective (cooperare ºi recunoaºtere 20 Adrian Neculau socialã). Lucrãrile publicate în deceniul se evidenþiazã influenþa unor variabile ca 1972-1982 propun urmãtoarele teme de natura sarcinii sau structura de comunicare cercetare în domeniul grupurilor ºcolare: în creºterea performanþei, se întreprind mai structura, funcþiile ºi procesele de grup; multe cercetãri utilizându-se tehnicile grupul ca mediu de cooperare ºi de formare sociometrice, observarea monograficã sau a personalitãþii dezirabile; metode de cer- experimentul educativ (Ro[ca ºi Bejat, cetare a acestor tipuri de grup; organi- 1976), se elaboreazã un model teoretic al zaþiile prin care se asigurã educaþia copiilor intercunoaºterii (Mamali, 1974) ºi un în spiritul valorilor colective (Radu ºi „model de abordare” a liderului în context Neculau, 1984). Dupã mai multe acumu- social, în funcþie de caracteristicile orga- lãri, se elaboreazã un model de abordare a nizaþiei, natura grupului ºi situaþia concretã ºcolii ca organizaþie ºi a clasei ca sistem (Neculau, 1977). Paralel cu asemenea tipuri normativ care distribuie roluri, diferenþiazã de cercetãri, în acord cu ceea ce se întâmpla actorii ºi-i antreneazã pentru status-uri de în þãrile din Vest, deºi într-un uºor decalaj adult (Neculau, 1983; Neculau ºi Zlate, de timp, se desfãºurau ºi cercetãri inspirate 1983). Grupurile de muncã ocupã un loc de specificul contextului social, cercetãri privilegiat în preocupãrile cercetãtorilor: cu un pronunþat caracter politic ºi se studiazã viaþa socialã a întreprinderii, ideologic: asupra nivelului psihosocial al relaþiile interpersonale în grupul de muncã conºtiinþei sociale, asupra opiniei publice ºi moralul colectiv (Dan-Sp^noiu) sau în socialism, a psihosociologiei propagan- colectivul de muncã drept factor al randa- dei ºi a limbajului „acþiunii de convin- mentului, generator de atitudini ºi furnizor gere”, precum ºi a „mobilizãrii maselor” de prestigiu. Traian Herseni, inspiratorul (Mureºan, 1984). O temã de cercetare ºi organizatorul acestor tipuri de cercetãri, încurajatã era cea a „integrãrii” sociale ºi avea o concepþie modernã despre întreprin- profesionale a tineretului, propulsatã de un dere (organizaþie modernã care poate fost sociolog, ajuns activist ºi ideolog de experimenta diferite modele de organizare partid, Miron Constantinescu. O trecere în ºi conducere), încuraja cercetãri asupra revistã realizatã în 1984 consemneaz㠄psihosociologiei cointeresãrii”, sancþiuni- variaþii la aceastã temã obsedantã a lor premiale sau formãrii conducãtorilor alinierii: adaptarea elevilor la valorile pentru „munca cu oamenii” ºi propunea un socialiste, integrarea muncitorilor ºi a stu- cod de comportare în întreprindere în denþilor, formarea unor atitudini pozitive funcþie de „valorile dominante” (activismul, faþã de realitatea socialistã. Se creeazã optimismul, egalitarismul, pragmatismul). chiar un Centru de cercetãri pentru pro- El organizeazã ºi primul laborator uzinal blemele tineretului, în încercarea de a se de psihosociologie, la Combinatul Chimic gãsi cãi eficiente de integrare. Cercetãtorii Fãgãraº. Acesta funcþiona ca un centru de angajaþi aici îºi depãºesc însã condiþia, unii „inginerie socialã”, ca un instrument de dezvoltã strategii independente ºi devin diagnostic al problemelor socioumane, voci proeminente. investigând atitudinile ºi opiniile din între- În acelaºi timp, se dezvoltã ºi reflecþia prindere, rolul psihosocial al maistrului, metodologicã, se proiecteazã ºi se între- dirijând selecþia ºi formarea personalului. prind cercetãri de anvergurã asupra unor Cercetãrile asupra grupurilor ºcolare ºi zone industriale (Herseni, 1970) sau asupra de muncã se extind, se întreprind cercetãri întreprinderii ca model de dezvoltare asupra eficienþei grupului (în raport cu umanã (Zamfir, 1980). În cercetãrile de la indivizii izolaþi) ºi a creativitãþii de grup, Boldeºti (Herseni, 1969a) se abordeazã o Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 21 comunitate în schimbare ca o totalitate cultivarea unor valori ca întrajutorarea, aflatã în crizã, cercetãtorii participã la viaþa solidarizarea, încrederea. Analiza unor insti- localitãþii, încercând sã înregistreze tot tuþii de cooperare, care regleazã consensual ceea ce se întâmplã, utilizând ca metode relaþiile din comunitate (grupuri, asociaþii, observaþia, convorbirea, „metoda participã- vecinãtate, cluburi), prilejuieºte evidenþie- rii”, metoda genealogicã, cartografierea rea unei culturi normative superioare, ce localitãþii – totul într-o „orchestraþie” inspi- se sustrage controlului oficial (Neculau, ratã de cercetãrile interbelice ale ªcolii 1989a). O evaluare a acestei direcþii de Gusti. Unii cercetãtori sunt preocupaþi de cercetare (Radu ºi Neculau, 1984) consem- elaborarea ºi utilizarea corectã a instru- neazã urmãtoarele „profituri” pentru mentelor de cercetare; apar primele lucrãri psihosociologia româneascã: a) demon- despre chestionar ºi experimentul psiho- streazã faptul cã asemenea observaþii ºi sociologic (Chelcea, 1982). Evaluând reflecþii, rod al gândirii sociale autohtone, progresele realizate în dezvoltarea unor nãscute într-un context specific, ilustreazã modele metodologice, Septimiu Chelcea o spiritualitate bogatã, complexã, rãdãcini (1984) insista asupra unor alternative ºi a care nu se pot ancora de instituþiile create unor „noi direcþii” în metodologia cerce- recent; b) o astfel de acþiune de recuperare tãrilor psihosociologice româneºti: analiza ar delimita caracteristici psihosociologice secundarã a anchetelor ºi sondajelor, bio- specifice, într-un profil psihologic al grafia socialã. poporului român; c) identificându-se anu- În acelaºi timp cu aceastã efervescenþã mite valori în societatea tradiþionalã, s-ar a descoperii noii societãþi româneºti, nu putea explica preferinþa pentru anumite poate fi ignoratã o modalitate de a evita teme de cercetare – de exemplu, pentru referirea la realitatea imediatã, manifestatã comunitãþile de muncã în satul modern sau la început ca o nouã încercare de cãutare ºi din mediul industrial, precum ºi pentru afirmare a identitãþii unei psihosociologii grupurile de navetiºti sau cele de distracþie autohtone. Ne referim la încercãrile de a (Radu, 1984). cãuta reflecþie psihosociologicã în produc- þiile folclorice sau în scrierile unor autori premergãtori afirmãrii psihologiei sociale, O disciplinã periculoas㠖 dar care analizau viaþa socialã ºi instituþiile afacerea „meditaþia tradiþionale din societatea româneascã. transcendental㔠Aceast㠄evadare” avea o anumitã semnifi- caþie: se refuza o realitate de import, La numai câþiva ani de la autorizarea artificialã, instauratã prin metode coercitive, formãrii specialiºtilor în psihologie ºi în inadecvatã spiritualitãþii autohtone ºi se sociologie (numai la Universitatea din Iaºi redescopereau valorile ºi tradiþiile autentice exista o filierã de formare cu dublã specia- de organizare a vieþii sociale. Contribuþiile lizare, sociologie-psihologie), studenþii, de tipul acesta sunt, de regulã, lecturi în dar ºi unii dintre profesori au început sã cheie psihosociologicã ale tradiþiilor de manifeste independenþã de gândire, sã viaþã ºi organizare, ale instituþiilor sociale organizeze dezbateri critice, sã se abatã de ºi ale culturii populare. Traian Herseni, de la „linia” trasatã. În acelaºi mod se mani- exemplu, publica o monografie (1977) festau ºi cercetãtorii. despre un club de iniþiere – „ceata feciori- Anchetele sociale, deºi riguros contro- lor”, o organizaþie tradiþionalã de formare late, au devenit însã, în scurt timp, supã- a tinerilor pentru viaþa de adult, prin rãtoare pentru putere, iar disciplinele 22 Adrian Neculau respective – indezirabile. Aceºti „critici” atunci de aceastã tehnicã, doi specialiºti în agasanþi trebuiau deci sã disparã. Pentru terapii de relaxare, sugestologie ºi psiho- început, secþiile respective nu au mai primit fiziologie din Institut, Vladimir Gheorghiu „cifra de ºcolarizare”, adicã nu mai aveau ºi Ioan Ciofu, întocmesc un referat cãtre dreptul sã înmatriculeze studenþi în primul CNST în care separã clar aspectele de an de studiu. Studenþii din anii mai mari au conþinut ale tehnicii de forma utilizatã (un fost obligaþi sã se integreze în secþiile de limbaj mistico-religios, vizibil în concep- filosofie ºi istorie, puternic ideologizate, tele utilizate, în termenii vehiculaþi), reco- deºi începuserã, prin examen de admitere, mandând circumspecþie, verificare practicã ca psihologi sau sociologi. (Pânã în 1990 pe un colectiv restrâns de cercetãtori, pentru nu a mai fost autorizatã formarea în aceste a se degaja aspectele raþionale, fezabile (sã domenii.) Apoi, în primãvara lui 1982, a nu uitãm, era în plinã epocã de construire explodat bomba „meditaþiei transcenden- a „societãþii socialiste multilateral dezvol- tale”, motiv pentru desfiinþarea Institutului tate”). În urma acestui referat, proiectul de Cercetãri Psihologice ºi Pedagogice. A pãrea abandonat. fost o „afacere” tipicã pentru regimurile În 1981 însã, MEI „traseazã sarcina” dictatoriale, mult comentatã în cercurile Institutului sã organizeze o expertizã a intelectuale din România ºi în presa occi- tehnicii MT. Experimentaþi, responsabilii dentalã. O reprimare manipulatã, asemã- din MEI intuiesc pericolul ºi înainteazã nãtoare înscenãrilor staliniste împotriva conducerii ministerului un referat negativ, pedologiei, „demascat㔠ca „pseudo- cerând anularea experimentului. O dis- ºtiinþã”, în 1936. În România, secretele poziþie de „sus” (de unde?) impunea îns㠄afacerii MT” au fost dezvãluite, nu în între- începerea experimentului cu câþiva cerce- gime, imediat dupã explozia din 1989 tãtori din Institut ºi cu oameni de culturã (Neculau, 1992). din afara lui. Prelegerea instructorului Douã instituþii separate se ocupau de N. Stoian (nesatisfãcãtoare, dupã pãrerea studiul ºi de formarea individului: Institutul cercetãtorilor) ºi experimentul în sine de psihologie, patronat de Academie, ºi dureazã doar cinci zile. Apoi, se întoc- Institutul de ªtiinþe Pedagogice, dirijat de meºte un raport preliminar în care se Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmântului. formuleazã anumite reþineri cu privire la Pentru început, au fost disponibilizaþi unii ritualul utilizat de instructor, propunân- cercetãtori din cele douã institute, du-se înlocuirea acestuia. Experimentul este invocându-se dificultãþi financiare. Apoi întrerupt. La câteva luni însã, în revista cele douã institute au fost reunite într-unul Pentru Patrie, editatã de Ministerul Afa- singur, cu o conducere unicã, personalul cerilor Interne, apar o serie de articole în fiind, din nou, drastic redus. În 1979, Insti- care se dezvãluie cã la Institutul de psiho- tutul primeºte „sarcina” de a include în logie, sub masca unui experiment ºtiinþific, planul de cercetãri o tehnicã de relaxare se desfãºoarã o propagandã subversivã numit㠄meditaþia transcendental㔠(MT) – pentru un „guvern mondial al pãcii ºi noutate pentru cercetãtorii români –, înþelegerii universale” (pãcat capital pentru propusã Consiliului Naþional al ªtiinþei ºi un stat naþional), participanþii depunând un Tehnologiei (dirijat de Elena Ceauºescu) „jurãmânt” pentru pãstrarea secretului (de de reprezentantul Universitãþii Meru din fapt, o fiºã anamnezicã obiºnuitã, prin care Elveþia, N. Stoian, un român stabilit în cercetãtorii-participanþi se obligau sã nu aceastã þarã. Studiind rapoartele ºi infor- divulge rezultatele înainte de finalizarea maþiile despre rezultatele obþinute pânã experimentului). Opinia publicã era pre- Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 23 gãtitã pentru a afla despre un complot, dupã caz, încep sã primeascã posturi mai despre cercetãtori aparþinând unei puteri potrivite cu pregãtirea lor: bibliotecari, oculte, antistatale. Însuºi Ceauºescu hotã- secretare, funcþionari sau chiar sociologi rãºte rãfuiala: toþi cei care au venit în în întreprinderi (având calificarea de contact cu MT (ignorând sarcina primitã) psihologi). „Fiind mai tânãrã”, declara o vor fi sancþionaþi! În ºedinþa de partid în cercetãtoare, „eu am pierdut doar zece ani care trebuia sã se administreze sancþiuni, de muncã”. Cei mai mulþi au rãmas în afara cercetãtorii fac însã front comun, pledoariile profesiei pânã la schimbarea din 1989. lor acuzând dogmatismul, intoleranþa, O ºtire lansatã de presã, în martie 1992, atacul împotriva ºtiinþei psihologiei, ase- aduce un element nou la acest dosar încã mãnãtoare celor împotriva ciberneticii în neelucidat: un securist român infiltrat la deceniul cinci. La aflarea acestui afront, BBC. Nimeni altul decât N. Stoian, cel cuplul Ceuºescu hotãrãºte sã ia mãsuri ce orchestrase întreaga punere în scenã a drastice. Se încep preparativele. Se lanseazã MT. Afacerea MT, crede Ioan Ciofu, unul întâi zvonul (zvonul, o armã atât de din cei doi autori ai celebrului referat, a utilizatã în Est) c㠄transcendentalii” sunt fost o manevrã abilã pentru a desfiinþa o niºte „sectanþi” periculoºi care umblã prin instituþie care devenise „indezirabilã”. instituþia lor îmbrãcaþi în giulgiuri albe, cu ªtiinþa noastrã a fost astfel lovitã, încât lumânãri în mânã. Ba unii umblã ºi pe nici mãcar cuvântul psihologie nu mai strãzi, noaptea, echipaþi astfel! În acest timp, putea fi rostit, nici o carte care sã conþinã fiecare cercetãtor este „prelucrat” pentru a acest cuvânt în titlu nu mai putea fi publi- avea o atitudine „partinic㔠la noua ºedinþã catã. (Autorul textului de faþã a publicat, care se pregãtea. ªi totul a decurs conform în 1989, un volum de studii de psihologie „liniei trasate de partid”: mai întâi, socialã, camuflat, cu consimþãmântul edi- organizaþia de partid a fost desfiinþatã ºi turii, la secþia eseuri, sub un titlu inofensiv, unii membri excluºi. Apoi a fost desfiinþat A trãi printre oameni. Studiile abordau Institutul, cercetãtorii au fost deposedaþi probleme ca: personalitatea – o „construc- de titluri ºi orientaþi cãtre munci necali- þie” socialã; stilul persoanei; intervenþie, ficate. Curios este cã referatul Institutului, schimbare, formare; grupul – mediu ºi prin care se analiza critic tehnica MT, a mijloc de formare a personalitãþii; dina- dispãrut din arhivele CNST ºi MEI. El a mica grupului; rol-status; personalitatea fost publicat în revista 22 (nr. 29/1992), liderului.) Psihosociologia devenise dupã o copie aflatã la unul din cei doi autori. periculoasã ºi trebuia sã fie pusã între Efectele asupra celor implicaþi au fost paranteze. dezastruoase: funcþionarul din minister care a coordonat începerea experimentului, dezavuat ºi pãrãsit de toþi, face un stop Reconstrucþia psihologiei sociale cardiac, directorul adjunct al Institutului, dupã 1989 pedagog ºi el, are, la rândul sãu, aceeaºi soartã. Mai mulþi cercetãtori, cu doctorate O strategie a schimbãrii ºi specializãri în Uniunea Sovieticã ºi SUA, autori de tratate ºi monografii, nume de Cãderea regimului Ceauºescu, în decem- referinþã în psihologia româneascã, sunt brie 1989, a ren\scut speranþele. O eva- trimiºi sã lucreze ca muncitori necalificaþi luare a prejudiciilor aduse întregii psihologii în fabrici, pentru a fi astfel reeducaþi. Toþi româneºti s-a soldat însã cu o constatare pierd dreptul la semnãturã. Dupã un timp, deloc încurajatoare. Într-un editorial 24 Adrian Neculau asumat de comitetul de redacþie al Revistei elaborarea unor manuale de bazã ºi/sau de psihologie (1990), se înregistrau pierde- traducerea altora, adaptarea unor instru- rile: eliminarea psihologiei din nomencla- mente de cercetare, stabilirea unor relaþii torul de profesiuni, suprimarea specializãrii de cooperare cu laboratoare ºi colegi din în psihologie ºi refuzarea diplomei în acest Europa de Vest sau din SUA. În mod tacit, domeniu, interzicerea folosirii cuvântului s-a convenit asupra dezvoltãrii câmpurilor care denumeºte aceastã profesie în docu- de cercetare în cele trei centre de formare, mentele oficiale, desfiinþarea Institutului de în funcþie de tradiþie ºi de disponibilitãþile cercetãri, suspendarea relaþiilor de coope- prezente. La Iaºi s-a optat pentru dezvol- rare internaþionalã ale Asociaþiei Psihologi- tarea psihologiei sociale. Prima generaþie lor. Cercetãrii psihologice i se substituise de tineri diplomaþi în psihologie a pãtruns dirijarea ideologicã, formarea personali- pe piaþa forþei de muncã în 1995. tãþii umane fusese deviatã spre un model În 1990, se organizeazã primele mani- de individ supus, duplicitar, intolerant, festãri publice ale noului sector de psiho- lipsit de aspiraþii spirituale, alienat (Golu, logie socialã din Institutul de psihologie al 1990). Strategia schimbãrii a avut, pentru Academiei Române: seminarul despre început, un program minimal. Nu existau schimbarea atitudinalã (5 aprilie) ºi coloc- modele, resurse, contacte, programe de viul cu o temã extrem de actualã, influenþã recuperare. Exista doar o aspiraþie difuzã socialã ºi manipulare comportamentalã spre (re)construcþie. De aceea, procesul de (29 noiembrie). Sunt prezentate comunicãri refacere s-a dovedit a fi deosebit de dificil. în care se dezbat concepte ºi se prezintã Cei ce ºi-au asumat aceastã sarcinã, puþinii rezultatele unor cercetãri asupra unor teme psihologi care supravieþuiserã în cele trei interzise pânã nu demult: manipulare, universitãþi, precum ºi cercetãtorii recuperaþi influenþã, schimbare, persuasiune, control ºi-au propus, pentru început, reorganizarea structurilor anterioare ºi redobândirea social, violenþã. Unele dintre aceste comu- statutului de psiholog. A fost mai întâi nicãri sunt publicate într-un numãr tematic reînfiinþat Institutul de psihologie (cu un al Revistei de psihologie (1992, 1). Primul sector de psihologie socialã), apoi redeschisã manual de psihologie socialã apare la formarea în psihologie, relansatã Asociaþia Cluj-Napoca, sub redacþia profesorului Psihologilor ºi revista acesteia. Operaþia Ioan Radu (1994), cel care putea asigura cea mai dificilã a fost recrutarea cadrelor legãtura între vechiul centru de cercetãri ºi de profesori ºi cercetãtori, în condiþiile în noile cerinþe. Apar în acest manual teme care nu mai fuseserã formaþi noi specialiºti care nu figuraserã niciodatã în alte manuale de peste un deceniu, iar mulþi dintre cei ce româneºti: imaginea de sine ºi percepþia au activat în acest câmp se descalificaserã. socialã, fenomenul atribuirii, relaþiile de Primele celule refãcute se confruntau însã afiliere, comportamentul prosocial ºi anti- cu dificultãþi enorme: lipsa condiþiilor social. Al doilea manual este publicat la Iaºi minimale de lucru, absenþa unor instru- ºi constituie rezultatul unei prime coope- mente valide ºi a literaturii din biblioteci. rãri cu colegi din mai multe þãri europene. Climatul începutului poate fi definit ca Proiectul a fost sugerat de Serge Moscovici ambiguu: entuziasm ºi demoralizare, dorinþa ºi elaborat împreunã cu W. Doise ºi Pierre de a ieºi din izolare ºi teama de contacte De Visscher, beneficiind de colaborarea inconfortabile. A început atunci, în cele celor menþionaþi ºi a altora: A. Clemance, trei universitãþi, o cursã disperatã pentru Jean-Claude Deschamps, Jean Dubost, crearea unor condiþii minime de lucru: Véronique Guienne, F. Lorenzi-Cioldi, Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 25

J. Masonneuve, G. Mugny, A. Palmonari, L’âge des foules (S. Moscovici), Sur la J.A. Perez, alãturi de psihosociologi connaissance des masses (M.-L. Rouquette), români de la Iaºi ºi Bucureºti. Psihologie Crises. Approche psychosociale clinique socialã. Aspecte contemporane (1996), un (J. Barus-Michel, F. Giust-Desprairies ºi volum de aproape 500 de pagini, îi familia- L. Ridel), Connaître et juger autrui: une rizeazã pe studenþii români cu principalele introduction à la cognition sociale teme care se întâlnesc în orice manual occi- (V. Yzerbyt ºi G. Schadron), Conduites per- dental, cele mai multe pentru prima oarã verses en groupe (A. Sirota), Le groupe, într-un manual românesc (reprezentãri espace analytique (J.C. Rouchy), Meaningful sociale, memorie socialã, dezvoltarea Relationship. Talking, Sense, and Relating social-cognitivã, influenþã socialã, inter- (S. Duck), Dialogicality and Social Repre- venþia psihosocialã), ºi este curând utilizat sentations (I. Markova). O strategie este în toate universitãþile din România, ajun- aceea a alcãtuirii unor volume de texte alese gându-se la mai multe tiraje, în total peste pentru a oferi informaþia de bazã în unele 250 000 de exemplare în opt ani. În 2003, domenii deficitare: Reprezentãrile sociale apare un nou manual, pentru studenþii (A. Neculau), Dinamica grupului (P. De începãtori, producþie exclusiv româneascã, Visscher ºi A. Neculau), Analizã ºi inter- realizat dupã standardele manualelor occi- venþie în grupuri ºi organizaþii (A. Neculau), dentale. Psihosociologia rezolvãrii conflictului Constatându-se lipsa acutã de lucrãri în (A. Stoica-Constantin ºi A. Neculau). biblioteci ºi dificultatea achiziþionãrii unor Unele dintre aceste volume reunesc lucrãrile manuale de bazã din Vest, se iniþiazã un unor colocvii internaþionale care au avut program intens de traduceri sau de editare loc la Iaºi: Minoritari, marginali, excluºi a unor volume tematice, pentru a pune la (A. Neculau ºi G. Ferréol), Câmpul univer- dispoziþia studenþilor români informaþii sitar ºi actorii sãi (A. Neculau), Psihosocio- recente pentru cele mai importante teme. logia schimbãrii (A. Neculau ºi G. Ferréol), Editura Polirom din Iaºi îºi asumã sarcina Aspecte sociale ale sãrãciei (A. Neculau ºi de a publica douã colecþii de psihologie G. Ferréol), Noi ºi Europa (A. Neculau), (Collegium. Psihologie ºi Psihologie apli- Violenþa. Aspecte psihosociale (G. Ferreol cat㠖 coordonator A. Neculau), majoritatea ºi A. Neculau). La o editurã mai micã se titlurilor fiind repartizate psihologiei sociale. publicã antologii pentru studenþi : Influenþa Se traduce ºi se utilizeazã intens cunoscutul socialã (J.A. Perez ºi ªt. Boncu), Cogniþie manual de psihologie socialã experimen- socialã (R.B. Sanitioso, M. Brown ºi talã semnat de W. Doise, J.-C. Deschamps O. Lungu), Comunicarea în câmpul social ºi G. Mugny, apoi Psychologie sociale (L.M. Iacob, B. Balan ºi ªt. Boncu), expérimentale (Ewa Drozda-Senkowska) ºi Imagini identitare (L. Iacob ºi O. Lungu), manualul de psihologia comunitãþii de B. Psihologie ºi societate (ªt. Boncu), Zani ºi A. Palmonari; dar ºi lucrãri de Metodologia cercetãrii în ºtiinþele sociale sintezã care acoperã teme importante în (C. Hãvârneanu), Reprezentãrile sociale. curricula de psihologie socialã: Psychologie Teorie ºi metodã (M. Curelaru). sociale des relations à autrui (coordonator În acelaºi timp, apar ºi lucrãri de sintezã S. Moscovici), Stéréotypes, discrimination ale unor psihosociologi români, cu scopul et relations intergroupes (R.Y. Bourhis, explicit de a oferi priviri de ansamblu asupra J.-P. Leyens), Psychologie sociale et dévelop- unor teme puþin frecventate, dar ºi încer- pment cognitif (W. Doise ºi G. Mugny), cãri de analizã a noii societãþi româneºti, a 26 Adrian Neculau schimbãrilor ºi ezitãrilor specifice acestei profesorii ºi studenþii români ºi colegii lor perioade. Septimiu Chelcea (1994) abor- europeni. S-a putut astfel demara un prim deazã personalitatea ºi comunitãþile în socie- modul DEA intitulat Psychologie du champ tatea în tranziþie, Alina Mungiu (1995) social. Un al doilea proiect urmãrea forma- analizeazã tehnicile propagandei post- rea unor specialiºti pentru analiza ºi inter- totalitare, Adrian Neculau (1999) propune venþia în grupurile sociale defavorizate o grilã de lecturã a mecanismelor condiþio- (1999-2000) ºi reunea colegi de la universi- nãrii sociale, Liviu Chelcea ºi Puiu Lãþea tãþile deja invocate, la care s-au mai afiliat (2000) examineazã, fãrã inhibiþii, România colegi din Napoli, Perpignan, Chambéry. profundã în comunism ºi efectele unor Au fost formaþi, prin cursuri ºi stagii prac- practici sociale, Luminiþa M. Iacob (2003) tice, peste cincizeci de tineri români pentru cerceteazã stereotipurile românilor ºi a fi capabili sã se implice ºi sã intervinã în strategiile lor identitare. sectoare sensibile din câmpul social (copii abandonaþi, persoane de vârsta a treia în Programe europene dificultate, ºomeri, consumatori de dro- guri). Soluþia relansãrii a fost accesul la pro- Între timp s-a format o echipã capabilã gramele Uniunii Europene. Acestea au sã se angajeze în competiþii internaþionale deschis calea cãtre fonduri, schimburi de proiecte, s-au dezvoltat competenþe de interuniversitare, achiziþii de cãrþi ºi organizare, colaborãrile s-au extins ºi s-au echipamente. Fiecare dintre cele trei uni- diversificat. Dintre mai multe proiecte de versitãþi care formeazã psihologi a tip Socrates sau Leonardo, decupãm doar beneficiat ºi fructificat aceastã ºansã. Potri- unul, care prezintã un interes aparte pentru vit orientãrii iniþiale, la Iaºi s-a debutat cu psihosociologii români, realizat în coope- un proiect Tempus având ca obiectiv rare cu colegi de la universitãþile din dezvoltarea psihologiei sociale: Ouverture Perpignan, Valencia ºi Creta: Insertion des de la formation en psychologie vers le Tsiganes par la formation et le travail. S-au champ social (1995-1998). Obiectivul întreprins în acest grup douã anchete psiho- proiectului: re`nnoirea forma]iei universi- sociale, pe populaþii din cele patru þãri, tare `n domeniul psihologiei sociale, pentru privind identitatea þiganilor ºi repre- a le oferi studen]ilor rom^ni cuno[tin]ele, zentarea socialã a muncii la populaþia de metodele de cercetare [i de practic\ [i stra- aceastã etnie. Membri ai laboratorului de tegiile de interven]ie `n organiza]ii (`ntre- psihologie socialã de la Iaºi au fost solici- prinderi, institu]ii publice, spitale, [coli, taþi sã participe la proiecte de cercetare ale centre pentru copii [i adolescen]i abando- LEPS, în cadrul Maison des Sciences de na]i, asocia]ii de voluntari) de care au l’Homme. Într-un asemenea grup, cercetân- nevoie. La acest proiect s-a colaborat cu du-se reprezentarea socialã a sãrãciei, laboratoarele de psihologie socialã de la alãturi de colegi de la universitãþile din Universitãþile Paris X – Nanterre, Paris Napoli, Versailles ºi Mexico, au fost identi- VI, Liège, Valencia, Versailles ºi altele. ficate diferenþe semnificative în construirea Au þinut cursuri sau au participat la colocvii reprezentãrilor sociale într-o þarã marcatã ºi mese rotunde profesori de psihologie profund de scãderea nivelului de trai în socialã de la aceste universitãþi, s-au perioada posttotalitarã: cei din categoriile elaborat proiecte de cercetare sau cursuri defavorizate fac numai atribuiri externe, comune. Aceastã reînnoire a permis stabili- considerã drept „vinovaþi” numai statul ºi rea ºi întreþinerea unor relaþii regulate între economia de tranziþie (Neculau [i Curelaru, Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 27

2003). Participarea la proiectul în curs, ªt. Boncu); „Intégration européene – Reprezentarea socialã a puterii (coordona- perception et attitudes des Roumains” tor Ida Galli), a pus în evidenþã faptul cã, (M. Boza, C. Dîrþu ºi T. Constantin); într-o þarã sãrãcitã, între dicþionarul puterii „Intégration européene et identité religieuse” ºi utilizarea acestuia existã diferenþe însem- (M. Curelaru, D. Nastas ºi C. Puzdriac); nate; puterea înseamnã mai ales bani ºi „Les habits de l’empereur: l’impact de aproape deloc valori ºi simboluri (Iacob ºi l’étiquetage ethnique sur l’évaluation de Neculau, 2002). l’identité” (L. Iacob ºi O. Lungu). Dintre proiectele finanþate de Banca Dintre mai multe proiecte derulate cu Mondialã, prezentãm doar douã care au fonduri din partea guvernului român, relevanþã pentru acest text: Dezvoltarea semnalãm doar unul: Latenþa în gândire ºi psihologiei sociale la Universitatea din Iaºi practica social㠖 factori explicativi ºi ºi Noi ºi Europa. Primul proiect, elaborat principii de intervenþie (A. Neculau, ºi derulat în cooperare cu EHESS (Paris), M. Curelaru, D. Nastas ºi T. Constantin). New School for Social Research (New Aceastã cercetare, ca ºi altele, a fost inspi- York) ºi Universitatea Paris X, a avut ca ratã de scena politicã ºi socialã româ- obiective dezvoltarea laboratorului de psiho- neascã, ce se caracterizeazã prin apatie logie socialã ca centru de cercetare, generalã, întârziere în adaptarea la situaþii formarea specialiºtilor în psihologie socialã noi, blocare în scheme sociale de acþiune ºi consolidarea nucleului de cercetãtori învãþate într-un alt context social-politic. pentru a aborda teme majore, de interes Au fost identificate trei teme sociale care social, la standarde internaþionale, dar blocheazã reacþiile cognitive, atitudinale ºi inspirate de realitatea socialã româneascã: comportamentale ale actorilor sociali aflaþi publicarea unor studii, volume colective ºi în câmpuri sociale în schimbare: privati- manuale; integrarea acestei instituþii într-o zarea, pluripartitismul, corupþia. reþea europeanã; organizarea unor colocvii ºi mese rotunde cu participare internaþio- nalã. Al doilea a fost conceput ca o analiz\ Construcþii instituþionale: a transformãrilor psihosociale care au loc masterate ºi ºcoli doctorale, în perioada de tranziþie ºi impactul acestora laboratoare, publicaþii asupra acceptãrii sociale a ideii de integrare europeanã a României. Cercetãtorii au Am evocat deja organizarea, pentru prima urmãrit sã identifice ideile ºi mentalitãþile oarã în România, a unui DEA de psihologie ce devin obstacole în procesul europeni- socialã. Curricula reunea discipline de zãrii, modul în care se construiesc ima- frontierã, rãspunzând în bunã parte nevoi- ginile identitare ce frâneazã acest proces lor de a forma specialiºti pentru analiza (dinamicile sociocognitive ce favorizeazã câmpului social într-o societate în tranziþie, rezistenþa la schimbare). La al III-lea Con- ca cea româneascã: analiza câmpului social grès International de Psychologie Sociale ºi a organizaþiilor, reprezentãrile sociale, de Langue Française (Valencia, 2000), dinamica grupului, comunicarea în câmpul membrii laboratorului din Iaºi au organizat social, context ºi identitate culturalã, simpozionul Intégration et identité dans la interfaþa individ – câmp social. Din 2002, Roumanie post-communiste. Au fost pre- formarea postuniversitarã, în România, s-a zentate comunicãrile: „Mythe de l’Ouest: transformat în masterat, cu o duratã de Représentation sociale de l’Européen” formare de trei semestre. La Iaºi s-au înfiin- (A. Neculau, I. Dafinoiu, B. Balan, þat douã asemenea filiere: Relaþii umane ºi 28 Adrian Neculau comunicare ºi Analizã ºi intervenþie în câteva titluri de tezã, susþinute în ultimii grupuri ºi organizaþii. ani: Reprezentarea socialã a profesiunii Astfel s-a continuat, în acelaºi spirit, de psiholog în România; Categorizarea cu studenþii de la aceste module, tradiþia multiplã a þintelor sociale; Reprezentãri colaborãrilor externe ºi a schimburilor inter- sociale, practici ºi context; Dinamica universitare, s-au demarat cercetãri asupra identitãþii sociale în contextul relaþiilor câmpului social românesc, au fost antrenaþi între grupuri; Aspecte ale relaþiilor între studenþii în proiecte de cercetare sau de memoria autobiograficã ºi percepþia de dezvoltare universitarã. S-au produs, de sine; Personalitatea totalitar㠖 un profil asemenea, schimbãri esenþiale la nivelul psihosociologic; Reprezentãri sociale ale programei de învãþãmânt. Primul modul, emigranþilor; Studiul schimbãrilor organi- Relaþii umane ºi comunicare, cuprinde zaþionale ºi percepþia lor socialã. acum, în cadrul programei de învãþãmânt, Lipsite de spaþii ºi echipamente, margi- urmãtoarele cursuri ºi seminarii: relaþii nalizate, izolate ºi demoralizate, grupurile interpersonale, psihologia comunicãrii, de psihologi au demarat, imediat dupã metode calitative în ºtiinþele socioumane, schimbarea de regim, programe de dobân- influenþa socialã, hermeneutica – scenarii dire a unor noi identitãþi. Au apãrut astfel de interpretare, personalitatea – o perspec- laboratoarele de cercetãri, dupã model tivã psihosocialã, construcþia socialã a occidental. Organizarea Laboratorului „Psi- identitãþii, memorie socialã ºi uitare, per- hologia câmpului social” a marcat orien- cepþii ºi relaþii între grupuri, dinamica tarea la Iaºi cãtre dezvoltarea psihologiei grupului, forme de comunicare, psihosocio- sociale. Laboratorul, în concepþia noastrã, logia rezolvãrii conflictelor, tehnici de nu este numai un spaþiu amenajat ºi echipat expresie ºi de dezvoltare personalã, psiholo- în vederea asigurãrii condiþiilor satisfã- gia comunicãrii media. Al doilea modul, cãtoare de muncã pentru membrii sãi. El Analiz\ ºi intervenþie în grupuri ºi este – totodat㠖 o stare de spirit, un etos al organizaþii, cuprinde urmãtoarele materii participãrii, o ideologie. O primã condiþie în curricula sa: intervenþia psihosocial㠖 pentru buna funcþionare a unui laborator teorie ºi strategie, intervenþia socioinstituþio- este, desigur, organizarea unui spaþiu nalã, metode ºi tehnici de analizã socialã, personalizat, care sã poatã satisface nevoia design ºi evaluare a programelor de inter- de intimitate psihologicã a celor ce-l ocupã. venþie, psihologia acþiunii, resurse umane Noi am obþinut un asemenea spaþiu, care a ºi strategii de consiliere, analizã ºi inter- fost amenajat ºi în care s-au plasat instru- venþie în cadrul cuplurilor ºi al familiei, mentele de muncã necesare: computere, transformãri în sânul organizaþiilor, grupul copiatoare, scanner, bibliotecã ºi alte utili- ca mijloc de schimbare, psihologia comu- tãþi indispensabile. Mobilat agreabil, nitãþii, problematica conflictelor, patologia „umanizat”, acest spaþiu atrage, provoacã, socialului ºi reprezentarea socialã a gru- creeazã o atmosferã stimulativã. Totodatã, purilor defavorizate. În ce priveºte ºcoala chiar înainte de a exista acest spaþiu, viaþa doctoralã în psihologia socialã: directorii ºtiinþificã, spiritualã a psihosociologilor de tezã din cele trei universitãþi în care se care formeazã grupul s-a coagulat ºi s-a oferã programe de doctorat acceptã uneori consolidat gradual, prin derularea unor ºi teze din acest domeniu. O orientare activitãþi, prin elaborarea unor proiecte exclusiv spre psihologia socialã existã însã comune, prin participarea la dezbateri, numai la Universitatea din Iaºi, doctoranzii manifestãri ºtiinþifice ºi agape colegiale. provenind din toate zonele României. Iatã Încetul cu încetul, s-a creat un spirit de Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 29 echipã, un sentiment de Noi, o nevoie de a ºi afirmarea ºtiinþei noastre în Europa, contribui la patrimoniul comun a fiecãrui dupã al doilea rãzboi mondial, s-a datorat membru. S-au nãscut astfel ºi s-au impus impulsului iniþial dat de colegii americani. standarde de calitate, valori comune, norme Aceºtia au organizat douã conferinþe, la morale. Codul acesta de conduitã a fost Sorrente ºi Frascati, între 1963 ºi 1965, acceptat de cãtre toþi, conduita participativã urmate de o alta, gestionatã de acum de se manifestã prin respectul pentru opiniile europeni, la Royaumont, când s-a creat ºi contribuþiile fiecãruia la patrimoniul L’Association Européenne de Psychologie comun. Toate aceste norme ºi standarde, Sociale. Aceasta ºi-a asumat sarcina de a pe care le-am descoperit ºi impus treptat, încuraja studiile interdisciplinare ºi schim- prin interacþiune ºi contribuþia tuturor, au burile cu alte discipline, difuziunea cerce- creat un model referenþial, o ideologie. tãrilor în Europa ºi în afarã, participarea Pentru a se exprima, un laborator sau tuturor la crearea unui model european de un grup de cercetare are nevoie de o publi- formare în psihologia socialã. A urmat apoi caþie proprie. Primul numãr al revistei evoluþia pe care o cunoaºtem astãzi cu toþii. Psihologia Socialã. Buletinul Laboratoru- Dar a fost nevoie de acest stimul colegial lui „Psihologia câmpului social” a apãrut declanºator. în 1998, cu un consiliu ºtiinþific european, Prin analogie, dacã analizãm apariþia ºi director onorific fiind profesorul Serge dezvoltarea psihologiei sociale în România, Moscovici. Cu douã apariþii anuale, au ieºit putem identifica interacþiunea dintre pânã acum 12 numere, publicându-se peste impulsul extern ºi disponibilitãþile interne. 80 de studii, în limbile românã, francezã ºi Primele manifestãri s-au datorat unor tineri englezã, provenind din spaþiul românesc, care ºi-au luat doctorate ori s-au specializat dar ºi din Franþa, Elveþia, Spania, Belgia, în universitãþi sau laboratoare din Franþa ºi Anglia, Italia, Grecia. Programul anunþat Germania ºi care au aplicat apoi cunoºtin- la lansarea primului numãr propunea: þele dobândite la analiza societãþii româneºti. „Scopul nostru este sã facem cunoscute A urmat o perioadã de declin ºi stagnare, cercetãrile româneºti în domeniul psiholo- sub presiunea unei ideologii constrângã- giei sociale, sã stimulãm analiza societãþii toare ºi a unui context social controlat. româneºti din perspectiva disciplinei noastre, Dupã schimbãrile din 1989 a început o sã valorificãm cercetãrile membrilor Labora- perioadã de recucerire a identitãþii ºi de torului nostru de psihologie socialã. Dar ºi consolidare instituþionalã. sã facem cunoscute modele de abordare de Douã sunt tendinþele actuale: a) dorinþa vârf, personalitãþi, cãrþi, direcþii de cerce- de a reface traiectoria urmatã de psihologia tare afirmate sau recent impuse în labora- socialã europeanã, repetând experienþele toare sau centre de cercetare similare”. acesteia ºi ignorând contextul nou, cu specificul sãu inconfundabil; b) încorpora- În loc de concluzii rea paradigmelor ºi a metodologiei deja validate, dar aplicându-le într-o manierã Recent, Serge Moscovici, într-o evocare a inovativã, la un context care nu are termeni evoluþiei a Laboratorului European de de comparaþie în ceea ce a existat în Europa Psihologie Socialã, afiliat la Maison des postbelicã. ªansa de a fi contemporani acestei Sciences de l’Homme, susþine cã lansarea schimbãri fascinante n-ar trebui ratatã. 30 Adrian Neculau

Bibliografie Bejat, M. (1972). Geneza psihologiei ca ºtiinþã experimentalã în România. Bucureºti: Editura Didactica ºi Pedagogicã. Bogdan-Tucicov, A., Chelcea, S., Golu, M., Golu, P., Mamali, C. ºi Pânzaru, P. (1981). Dicþionar de psihologie socialã. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Chelcea, L. ºi Lãþea, P. (2000). România profundã în comunism. Bucureºti: Editura Nemira. Chelcea, S. (1982). Experimentul în psihosociologie. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Chelcea, S. (1984). Contribuþii la dezvoltarea metodei ºi a tehnicilor de cercetare în psihosociologia româneascã. În A. Tucicov-Bogdan (coord.). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Chelcea, S. (1994). Personalitate ºi societate în tranziþie. Studii de psihologie socialã. Bucureºti: Societatea ªtiinþã ºi Tehnicã. Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetãri psihosociologice, 1897-1997. Iaºi: Editura Polirom. Chelcea, S. ºi Iluþ, P. (coord.). (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Bucureºti: Editura Economicã. Chircev, A. (1941). Psihologia atitudinilor sociale, cu privire specialã la români. Sibiu: Editura Institutului de Psihologie al Universitãþii din Cluj la Sibiu. Constantinescu, M. (coord.). (1969). Integrarea socialã a tineretului. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Constantinescu, V. (1995). Studiu introductiv. În D. Drãghicescu. Din psihologia poporului român. Bucureºti: Editura Albatros. Cosmovici, A. (2000). Viaþa universitarã în comunism. O perspectivã psihosociologicã. Psihologia Socialã, 5, 159-171. Curelaru, M. (2002). La formation post-universitaire en psychologie à Iasi. Psihologia Socialã, 9, 164-166. Cuvillier, A. (1967). Manuel de sociologie (vol. 1). Paris: PUF. Dan-Spânoiu, G. (1971). Relaþiile umane în grupele de muncã industrialã. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Drãghicescu, D. (1903). Le problème du déterminisme social. Déterminisme biologique et déterminisme social. Paris: Edition de la Grande France. Drãghicescu, D. (1904). Du rôle de l’individu dans le déterminisme social. Paris: Felix Alcan. Drãghicescu, D. (1905). Psihologia socialã. Revista judiciarã. Bucureºti. Drãghicescu, D. (1907). Din psihologia poporului român. Bucureºti: Editura Alcalay. Eliade, P. (1982). Influenþa francezã asupra spiritului public în România. Bucureºti: Editura Univers. Golu, M. (1990). Dictatura ºi personalitatea. Revista de psihologie, 2, 105-108. Herseni, T. (1960). Premise istorice la critica psihologiei sociale burgheze franceze de astãzi. Revista de psihologie, 4. Herseni, T. (1969a). Metodologia cercetãrilor psihosociologice de la Boldeºti. Sociologia militans (vol. 2). Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Herseni, T. (1969b). Psihosociologia organizãrii întreprinderilor industriale. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Herseni, T. (coord.). (1970). Cercetãri de psihosociologie concretã la Boldeºti. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Herseni, T. (1971). Sociologia cogitans. Sociologia militans. ªcoala sociologicã de la Bucureºti (vol. 3, pp. 19-63). Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Herseni, T. (1973a). Psihologia lui N. Vaschide. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Herseni, T. (coord.). (1973b). Psihologia colectivelor de muncã. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Herseni, T. (coord.). (1974). Laboratoarele uzinale de psihosociologie. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Herseni, T. (1979). Forme strãvechi de culturã poporanã româneascã. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Herseni, T., Golu, P., Mihu, A., Zlate, M., Mamali, C. ºi Neculau, A. (1973). Statutul psihologiei sociale. Sociologia în acþiune (vol. 2, pp. 407-419). Iaºi: Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”. Naºterea ºi dezvoltarea psihologiei sociale în România 31

Iacob, L.M. (2003). Etnopsihologie ºi imagologie. Iaºi: Editura Polirom. Mamali, C. (1974). Inter-cunoaºtere. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Mãrgineanu, N. (2002). Mãrturii asupra unui veac zbuciumat. Bucureºti: Editura Fundaþiei Culturale. Mihu, A. (1970). Sociologia americanã a grupurilor mici. Bucureºti: Editura Politicã. Momanu, M. (2003). Epistemologie pedagogicã. O analizã epistemologicã a paradigmei educaþionale a societãþii totalitare de tip communist (tezã de doctorat în ºtiinþele educaþiei). Iaºi, Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei, Universitatea „Al.I. Cuza”. Moscovici, S. în dialog cu A. Neculau. (2002). Urmele timpului. Iluzii româneºti, confirmãri europene. Iaºi: Editura Polirom. Mungiu, A. (1995). Românii dup㠒89. Bucureºti: Editura Humanitas. Mureºan, P. (1984). Psihologia socialã în sprijinul muncii de propagandã. Cercetãri psihoso- ciologice privind integrarea socialã ºi profesionalã a tineretului. În A. Tucicov-Bogdan (coord.). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Neculau, A. (1977). Liderii în dinamica grupului. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Neculau, A. (1983). A fi elev. Bucureºti: Editura Albatros. Neculau A. (1989a). L’institution de la coopération dans le village roumain traditionnel. Une lecture psychosociologique. Revue roumaine des sciences sociales. Série de psychologie, 2, 105-120. Neculau, A. (1989b). A trãi printre oameni. Iaºi: Editura Junimea. Neculau, A. (1992). Les „secrets” de l’Est: le modèle roumain. Connexions, 2, 43-56. Neculau, A. (ed.). (1996). Psihologie socialã. Aspecte contemporane. Iaºi: Editura Polirom. Neculau, A. (1998). Une expérience en vue de reformer l’Université de l’intérieur: le Laboratoire „Psychologie du champ social” de l’Université „Al.I. Cuza” de Iaºi – étude de cas. Bucureºti: Editura Alternative. Neculau, A. (1999). Memoria pierdutã. Eseuri de psihosociologia schimbãrii. Iaºi: Editura Polirom. Neculau, A. (2003a). „Reeducarea” – un experiment psihosociologic. În G. Ferréol ºi A. Neculau (eds.). Violenþa. Aspecte psihosociale. Iaºi: Editura Polirom. Neculau, A. (2003b). Manual de psihologie socialã. Iaºi: Editura Polirom. Neculau, A. ºi Curelaru, M. (2003). La reppresentazione sociale della povertà. Uno studio realizzato in Romania. În Ida Galli (ed.). Le dimensioni psicosociali della povertà. Un’analisi cross-culturale. Napoli: Edizioni Scientifiche Italiane. Neculau, A. ºi Zlate, M. (1983). Clasa de elevi ca formaþiune psihosociologicã. Psihologia educaþiei ºi dezvoltãrii. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Nicola, I. (1974). Microsociologia colectivului de elevi. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Radu, I. (2001). Mai întâi înveþi partea de tehnicitate, pe urmã vine rândul intuiþiei. Interviu cu Adrian Neculau. Psihologia Socialã, 8, 130-138. Radu, N. (1984). Comportamentul de grup ºi efectele sale în evoluþia unor procese sociale din România. În A. Tucicov-Bogdan (coord.). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Radu, N. et al. (1974). Teoria grupurilor ºi cercetarea colectivelor ºcolare. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Radu, N. ºi Neculau, A. (1984). Cercetarea psihosociologicã a grupurilor umane. În A. Tucicov-Bogdan (coord.). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Ralea, M. (1923). L’idée de révolution dans les doctrines socialistes. Paris: Rivière. Ralea, M. (1931). Psihologie socialã. Iaºi. Ralea, M. (1938). Psihologie ºi viaþã. Bucureºti: Fundaþia pentru Literatura ºi Art㠄Regele Carol II”. Ralea, M. (1946). Explicarea omului. Bucureºti: Editura Cartea Româneascã. Ralea, M. ºi Hariton, T. (1962). Sociologia succesului. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Ralea, M. ºi Herseni, T. (1966). Introducere în psihologia socialã. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Rãdulescu-Motru, C. (1910a). Sufletul neamului nostru. Calitãþi ºi defecte. Bucureºti: Editura Lumen. 32 Adrian Neculau

Rãdulescu-Motru, C. (1910b). Psihologia ciocoismului. Psihologia industriaºului. Bucureºti: Editura Lumen. Rãdulescu-Motru, C. (1923). Curs de psihologie. Bucureºti: Editura Cultura Naþionalã. Rãdulescu-Motru, C. (1937). Psihologia poporului român. Bucureºti: Societatea Românã de Cercetãri Psihologice. Rãdulescu-Motru, C. (1984). Personalismul energetic ºi alte scrieri. Bucureºti: Editura Eminescu. Rãdulescu-Motru, C. (1996). Etnicul românesc. Bucureºti: Editura Albatros. Slama-Cazacu, T. (1959). Limbaj ºi context. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. ªtefãnescu-Goangã, F. (1940). Curs de psihologie socialã. Universitatea din Cluj. ªtefãnescu-Goangã, F., Roºca, A. ºi Cupcea S. (1938). Adaptarea socialã. Cluj: Editura Institutului de Psihologie al Universitãþii. Toulouse, E., Vaschide, N. ºi Pieron, H. (1904). Technique de psychologie expérimentale. Paris: Doin. Tucicov-Bogdan, A. (coord.). (1984). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Vaschide, N. (1909). Essai sur la psychologie de la main. Paris: Rivière. Vaschide, N. (1911). Le sommeil et les rêves. Paris: Flammarion Zamfir, C. (coord.). (1980). Dezvoltarea umanã a întreprinderii. Bucureºti: Editura Academiei R.S.R. Zlate, M. (1972). Psihologia socialã a grupurilor ºcolare. Bucureºti: Editura Politicã. * * * (1990). Psihologia româneascã în anii dictaturii personale. Revista de psihologie, 2, 99-103.

Résumé Le texte qui suit propose un regard sur le contexte où est née et s’est développée la pensée psychosociologique roumaine depuis ses premières réflexions et jusqu’à l’institutionnalisation courante. Il fait l’inventaire des premières manifestations de cette discipline et rappelle les premiers auteurs roumains d’écrits à caractère psychosociologique (Drãghicescu, Rãdulescu-Motru, ªtefãnescu-Goangã, Ralea), propose les étapes de développement et les critères d’institutionnalisation et présente les premières recherches académiques en psychologie sociale. «L’interlude communiste» est marqué par trois étapes: la négation imposée pendant la période stalinienne, la redécouverte de l’identité ultérieure à 1965 et le gel installé dans les années 80 suite à l’affaire dite de la «méditation transcendantale». Une partie importante de cette étude concerne la reconstruction de la psychologie sociale roumaine après les changements de 1989. Ainsi, le texte identifie les stratégies de rémission de la recherche et de la formation, les expériences relatives à l’articulation au flux européen, ainsi que les institutions de la psychologie sociale roumaine: écoles doctorales, laboratoires de psychologie sociale et publications.

Primit la redacþie: august 2004