Critică, eseu 71

publica în Albina românească un extras din Jurnalul călătorului moldovean, inaugurând seria re- Diana VRABIE portajului românesc de călătorie, pe care o vor completa în timp scriitori reprezentativi ai literaturii REPORTAJUL noastre, de la Alexandru Odobes- CA TEHNICĂ LITERARĂ cu, Cezar Petrescu, la G. Călinescu şi Eugen Având un statut ambiguu, re- Barbu, de la Dinicu Golescu, Ni- portajul este considerat o „specie colae Filimon, , Li- publicistică ce apelează la modali- viu Rebreanu la , tăţi literare de expresie, informând Mihai Ralea şi , despre unele situaţii, evenimente de la Vasile Alecsandri, Dimitrie de interes general sau ocazional, Bolintineanu la , realităţi geografice, etnografice, Geo Bogza, ş.a. economice etc., culese de obi- Astfel se conturează o specie in- cei la faţa locului”1. Este o specie teresantă a literaturii române, ale care îmbină, într-o materie unică, cărei implicaţii şi consecinţe au faptul real şi literatura. Etimolo- fost insuficient studiate. Până în gic, cuvântul reportaj derivă din perioada interbelică nu se putea latinescul reporto (-are), a cărui vorbi decât de conştientizarea ac- semnificaţie comportă şi cono- cidentală a existenţei reportajului taţia „a aduce un răspuns sau o literar. Reportajul era confundat veste, a povesti despre ceva”, cu relatarea efemeră, cu nota metaforic, noţiunea fiind folosită de călătorie, cu pamfletul sau cu şi pentru a marca repetarea unui descrierea unor evenimente. Cu ecou2. Deşi este considerat un toate acestea, mari scriitori, afir- produs al epocii moderne, apărut maţi în perioada interbelică sau concomitent cu presa, reportajul imediat după cel de-al doilea răz- este totuşi o specie mai veche. boi mondial, au practicat reporta- Teoreticienii îl revendică drept jul literar, impunând transferuri şi strămoş pe Plinius cel Tânăr, influenţe reciproce între jurnalism deşi reportajul se impune destul şi literatură. de recent în istoria presei. Sunt Ehrenburg, Steinbeck, Ka- cunoscute astăzi fragmente din zantzakis, Barbusse şi Heming- scrieri mai mult sau mai puţin ce- way, Sinclair Lewwis, Shaw, John lebre, care îndeplineau, în epocă, Dos Passos şi Şolohov, Spyros şi unele funcţii specifice reporta- Melas, Simonov şi Ivaskievicz, jului. În 1830, Asturias, Neruda, Tudor Arghezi, 72 limba Română

Camil Petrescu şi G. Călinescu at relevarea concordanţelor dintre practicau jurnalismul, iar operele spaţiul românesc şi cel european lor asimilau în diverse grade con- al evoluţiei reportajului şi literatu- secinţele acestor contacte. Odată rii în general. Deşi experienţa lui cu implicarea directă a scriitorilor Steinbeck, Truman Capote, Ben în presă, apare, alături de reporta- Hecht şi John Hersey, dar şi a jul strict informativ, cel literar. Din altor scriitori din SUA, a ajuns a reportajul informativ sau de sen- fi cunoscută în spaţiul românesc zaţie se naşte unul cu ambiţii lite- relativ târziu, se pot stabili o serie rare, care refuză relatarea seacă a de corespondenţe. Astfel, păs- informaţiilor3. Războiul a determi- trând proporţiile şi nuanţele, Mihai nat o relativă stagnare a evoluţiei Stoian realizează încercări simila- reportajului literar, reprezentat la re celor ale lui Capote, creând un acea oră de o întreagă generaţie fel de reportaj-limită, în care realul de scriitori (, F. Bru- se confundă cu ficţiunea. Tipul de nea-Fox, , Mi- relatare din proza lui Hans Fallada hail Sebastian, Ion Călugăru, Geo permite identificarea unor trăsături Bogza ş.a.) care identificase în comune în scrierile lui Ion Călugă- această specie publicistică o po- ru, iar reportajele lui Ludwig Renn sibilitate de a da expresie literară şi ale lui F. C. Weiskopf amintesc realităţii în mod autentic, sincer de cele ale lui G. Călinescu. Tex- şi natural. Reportajul pretinde tele lui N. D. Cocea seamănă cu statutul de operă literară atunci cele ale lui Alexander Abusch, când autorul îşi consemnează după cum scriitura „reporteri- gândurile, cu o profundă forţă de cească” din unele scrieri ale lui comunicare, ca în cazul lui Egon Cezar Petrescu seamănă cu cea Erwin Kisch sau Ilya Ehrenburg. din romanul Prima bătălie a lui Ca modalitate de expresie a unei Bodo Ushe. Tendinţa de adop- experienţe autentice, tehnica re- tare a tehnicilor reportajului se portajului începe a fi utilizată cu explică prin necesitatea scriitori- succes şi în roman, de exemplu, lor de a-şi exprima cu exactitate, în volumul Pe nerăsuflatede Ilya netransfigurat, trăirile de care au Ehrenburg sau în cărţile scrise de fost marcaţi, reuşind totodată să Hemingway şi Malraux – martori surprindă esenţa lucrurilor. Expe- ai războiului civil din Spania. Lipsa rienţele sufleteşti trăite în situa- de sincronizare cu mişcarea lite- ţii-limită pot fi exprimate în mod rară europeană – Aragon, Kessel, autentic doar prin consemnarea Amouroux, Morand, Wumser sau directă, reportericească, prin „fil- Rebeca West, Desmond Mac- mare”. Din acest punct de vede- Carthy, Peter Fleming – a întârzi- re, reportajul reprezenta o formă Critică, eseu 73

„artistică” neexplorată, având şan- care scriitorul le relevă cu o for- sele să devină la fel de interesant ţă exemplară. Prin scrierile sale, ca şi ficţiunea, deoarece constituie Geo Bogza ilustrează opinia lui o garanţie a autenticităţii. Cu cea Egon Erwin Kisch conform căreia de-a doua parte din Ultima noap- scriitorul trebuie să descrie numai te de dragoste, întâia noapte de ceea ce a trăit intens, ceea ce a război, romanul românesc inter- cunoscut prin propria experienţă. belic se situa, decisiv, în vecină- Astfel, când s-a documentat pen- tatea reportajului. tru a scrie Oameni şi cărbuni în Printre scrierile reprezentati- valea Jiului (1946), scriitorul ro- ve ce au adoptat tehnica reporta- mân a coborât în mină, trăind viaţa jului se numără şi Cartea Oltului minerilor şi menţinând contactul (1945) a lui Geo Bogza, pe care direct cu realitatea respectivă. S-a o apropia de scrie- târât prin coridoare înguste „încât rea lui Walt Whitman despre Ore- cele două bucăţi de zahăr pe care gon şi Mississippi, precum şi de le aveam în buzunar s-au făcut volumul despre Nil al lui Emil Lu- praf”, a lucrat într-o echipă de mi- dwig. Cartea Oltului a consacrat, neri şi a participat la toate eveni- „după Ţări de piatră, de foc şi de mentele din viaţa acestora. pământ, un prozator dotat cu cea În raport cu literatura bazată mai surprinzătoare imaginaţie fan- pe evenimente reale (memoria- tastică şi alegorică, din literatura listica) sau cu cea care inserea- noastră”4. Volumul i-a conferit re- ză evenimentul real în ficţiune portajului expresivitate şi a impus (literatura istorică), reportajul se un reper definitiv în acest dome- confruntă cu o serie de dificultăţi. niu, realizând o fuziune reuşită Ancorat în realitatea imediată, el între „literatura ca intenţionalitate nu îşi poate permite derogarea de şi reportajul ca modalitate specifi- la exactitatea faptului, care poate că”5, reprezentând un summum al fi oricând verificat, spre deosebire vieţii materiale şi spirituale. Car- de jurnale şi memorii care benefi- tea Oltului seamănă cu marile ciază de avantajul distanţei de la romane istorice ale lui Sadoveanu fapt la publicare. De asemenea, şi palpită de viaţă ca oricare dintre reportajul are „interdicţia” de a epopeile celebre, propunând un practica analiza interioară a per- tablou inconfundabil al naturii şi sonajelor. A considera aceasta al sufletului românesc. În acelaşi însă drept o carenţă estetică şi an, G. Bogza a publicat Pe ur- a-i cere autorului să le „îmbogă- mele războiului în Moldova – o ţească” după modelul scriitoru- cutremurătoare imagine a unor lui-demiurg înseamnă a-l abate realităţi de teribilă atrocitate, pe de la esenţa demersului său, care 74 limba Română este reflectarea realităţii autenti- nesc s-a reliefat printre diverse ce. Nici un lector nu va aprecia un modalităţi literare şi publicistice, autenticist care se arată dispus să contaminând şi alte genuri litera- manevreze, după voia sa, reacţiile re. Prin infiltrarea în poezie, proză psihologice ale unor personaje cu şi dramaturgie, „presiunea” repor- statut identificabil. Autenticitatea tajului a făcut ca scriitorii să ac- reportajelor derivă din faptul că re- cepte virtuţile lui literare, utilizând porterul păstrează întotdeauna un toate posibilităţile lui de expresie contact permanent cu viaţa, mer- şi combinându-le într-o manieră gând acolo unde ea clocoteşte, originală. În acest fel, apare re- trăind în mijlocul oamenilor despre portajul-poem şi reportajul mono- care vrea să scrie şi fiind martorul grafic, asemănător cu romanul, celor relatate. Acesta este idealul povestirea sau evocarea. Un real la care aspirau adepţii autenticită- succes îl înregistrează reporta- ţii: sinceritate în cuvinte şi în acte, jul-eseu (G. Călinescu, Zaharia contactul nemijlocit cu viaţa. Prin Stancu, Dan Zamfirescu), repor- opera lui Geo Bogza, reportajul tajul-portret (Adrian Păunescu, s-a ridicat pe culmile literaturii Simion Pop, Platon Pardău), re- autentice. În alegerea reportaju- portajul-anchetă (F. Brunea-Fox, lui, specie „minoră”, argumentele Florin Mugur, Mihai Stoian), re- lui Geo Bogza coincid, în prima portajul-evocare (Tudor Arghezi, etapă, cu cele ale avangardiştilor Geo Bogza, Veronica Porumba- şi fac parte din campania de sub- cu), reportajul-dialog (Adrian Pă- minare a literaturii „confortabile”, unescu, Sânziana Pop, Gabriela denunţată în Exasperarea crea- Melinescu), reportajul-interviu, toare: „Prezentarea celui mai de reportajul sociologic, reportajul tensiune conflict e literatură, adică politic ş.a. Clasificările ar putea deturnarea lui pe un plan de dul- continua. ce şi scăzută înţelegere, în care Având în spate experienţa felul comod de a-l trata vine pes- apocaliptică a războiului, repor- te strălucirea lui iniţială ca o pată tajul literar constituia un fenomen de grăsime...” şi refuzată ulterior, firesc, reclamat ca o necesitate. în termeni mai puţin categorici: Exista nevoia evocării faptelor „Nu fac literatură. Ceea ce fac semnificative, a datelor autentice intră, desigur, în acest domeniu ale vieţii în transformare, pe care al culturii care se cheamă litera- doar această specie o putea oferi. tură, dar eu nu fac literatură” (De Aşa se explică evoluţia reportaju- ce scriu). lui conceput la modul romanesc După cel de-al doilea război (formulă atestată, printre alţii, la mondial, reportajul literar româ- Dumitru Radu Popescu şi la Ale- Critică, eseu 75 cu Ivan Ghilia), dar şi dezvoltarea mente ale realităţii: „ele se desfac prozei „calchiate” după întâmplări din toate celelalte, rămân singure din viaţa cotidiană sau după mo- ca nişte stânci, într-o perspectivă dele şi prototipuri recognoscibile. care le reliefează semnificaţia, Dacă în literatură eroul este un făcându-le preţioase ca nişte biju- aliaj, în reportaje este prezentat terii ale amintirii”. Preluând proce- omul, aşa cum l-a surprins repor- dee ale tehnicii cinematografice, terul în realitate, într-o împreju- „reportajul pur” redă „truvaliuri” rare concretă. Nu este vorba de ale străzii, constituind astfel „o fotografiere, ci de o prezentare literatură concentrată, rapidă, de autentică. Spre deosebire de scri- esenţă”. itorul care, după ce îşi selectează Născut din aversiunea faţă materialul pentru viitoarea operă, de literatura de ficţiune, reportajul îl prelucrează, folosindu-se de sfârşeşte prin a deveni, în multe fantezie şi imaginând situaţii vero- cazuri, o mistificare literaturizată. simile, reporterul, după ce selec- Departe de a relata exact ceea tează ceea ce reprezintă esenţa ce văzuseră şi trăiseră în diferite fenomenului, trebuie să-l prezin- deplasări, numeroşi autori pre- te aşa cum apare în realitate. În zentau drept reale situaţii dorite, cazul reportajului, faptul autentic inventate, ornamentându-le în este descris prin mijloace comple- mod artificial6. Reportajul literar xe de compoziţie şi stil. Reporte- devine, în cele din urmă, litera- rul nu poate să imagineze ceea turizat, depărtându-se tot mai ce nu există, ceea ce nu poate mult de dezideratul autenticităţii. fi văzut, constatat sau verificat. Textele reportajelor sunt animate Avangarda va considera reporta- frecvent de evenimente şi deta- jul literatură autentificată de viaţă. lii imaginare, care îi oferă lecto- Strigând „Jos cu poeţii!”, Paul Ste- rului iluzia prezenţei la scenele rian cerea, în (nr. 35, 1931), de cotitură istorică. Procedeul „SĂ VIE REPORTERUL!”, cel „cu a fost practicat cu mult succes o mie de ochi, o mie de urechi, o de revistele italiene şi franceze, mie de picioare, o mie de telegra- printre care se numără Match, me, o mie de condeie, o mie de Paris Match, Tempo ş.a. Un pro- expresii, o mie de pistoale”, care cedeu asemănător, dar cu o mai este „adevăratul poet”. Optând în mare rigoare a informaţiei, a fost acelaşi număr al revistei pentru re- cultivat de câţiva autori de re- portajul pur, Geo Bogza propunea portaje, printre care Dominique o modalitate de expresie literară, Lapierre şi Larry Collins, în Nu bazată pe rememorarea şi selec- vei purta doliu după mine, dar tarea celor mai semnificative ele- şi Cornelius Ryan, în cea 76 limba Română mai lungă sau Ultima bătălie. om ori un eveniment, explorând În aceste scrieri, este folosită fragmente semnificative ale rea- tehnica reportajului de „drame lului şi montându-le în urma se- umane”, evenimentul major fiind lectării celor mai sugestive dintre descompus în destine individua- ele. Romanele de magazin, gen le, tratate anecdotic şi dialogat. Grand Hotel de Vicky Baum, vul- Gradul maxim de literaturizare a garizează metoda, reluată ulteri- fost atins de romanele-reportaj, or, pe larg, în filme. Prin obiecti- în care se îmbină reportajul cu vismul său fragmentar, Noul ro- ficţiunea7. În romanele lui Ehren- man francez a vizat acelaşi „mic burg şi Pozner, personajele reale fapt adevărat”, superior oricărei se întâlnesc cu cele fictive, sunt intrigi romaneşti, teză susţinută combinate înregistrări reporteri- şi de Nathalie Sarraute, în Era ceşti cu întâmplări imaginare. În suspiciunii (L’Ére du soupçon, romanul Pe nerăsuflate, Ehren- 1950). Modalitatea reportericeas- burg aduce în scenă personaje că a contaminat domenii de artă fictive, care reproduc o situaţie vecine: teatrul, cinematografia, reală – construirea oraşului Kuz- dând naştere unor noi tendinţe neţk. Pornind de la o informaţie estetice. Astfel, au apărut trans- din ziare, sinuciderea unui cetă- misiile în direct la televiziune, ţean american, H. O. Burell, vic- care creează un nou fel de pa- timă a psihozei atomice, Pozner siune spectacologică, orientată transcrie direct faptele reale pe către tensiunile dramatice ale care le combină cu cele inventa- realului. Începând cu anii ’30, te. În felul acesta, reportajul, care romanul îşi selecta modelele din aspira să devină literatură, ajun- sfera „mediatică” mai mult decât ge să fie considerat literatură. din sfera istoricului, fie că e vorba Scriitorul autenticist are de modele compoziţionale („era despre realitate o percepţie diver- romanului american” a condus, sificată, realizând adesea instan- spre exemplu, la generalizarea tanee „fotografice” discontinue. esteticii „cinematografice”), fie Scriitorul nu poate surprinde viaţa de modele textuale (Jean-Paul reală decât în mod fragmentar, Sartre admira la Dos Passos fo- deoarece îi este refuzată şansa losirea „stilului declaraţiilor de de a intra în universul interior al presă”) sau de posibilităţile largi altora. Scriitorul de ficţiune evită oferite de romanul-montaj (de această servitute prin fabulaţie, exemplu, romanul lui Wilkie Collins, creând conexiuni fictive pentru a Piatra lunii (The Moonstone, crea iluzia continuităţii. Autorul de 1868), este constituit dintr-o în- reportaje reconstituie o viaţă de şiruire de mărturii). Critică, eseu 77

prin faptul că trebuie să redea adevă- NOTE rul evenimentelor, devine improvizaţie, exerciţiu de virtuozitate narativă, pre- 1 Dicţionar explicativ al limbii ro- text pentru a povesti lucruri inventate”, mâne, Bucureşti, Editura Univers Enci- observă Al. Călinescu, în Caragiale sau clopedic, 1996, p. 917. vârsta modernă a literaturii (Iaşi, Editura 2 Cf. Reportajul românesc con- Albatros, 1976, p. 74). Tema reportajului temporan, antologie de Nicolae Mecu, inventat a cunoscut, de altfel, o remar- George Muntean, Vasile Teodorescu, cabilă carieră în proza scurtă modernă. Bucureşti, Editura Eminescu, 1974. Spre exemplu, într-o schiţă a lui Čapek, 3 Impactul asupra literaturii se re- Sentinţa domnului Havlena, există un simţea atât de profund, încât sintezele personaj care inventează cazuri pentru literare nu îl vor mai putea ignora. Ast- rubrica „Din sălile tribunalului” şi care fel, Tratatul de istoria literaturii române „enunţa principalele puncte ale apără- însumează în volumele al II-lea (1968) rii şi replica respectivă a procurorului, şi al III-lea (1973) capitole rezervate după care pronunţa, în numele republi- dezvoltării presei literare şi, în subsi- cii, sentinţa”. diar, reportajului. O Istorie a literaturii 7 În acest sens, Silvian Iosifescu franceze din Quebec (1967-1969), apă- susţine: „Cu tot progresul documentu- rută în 4 volume, face loc jurnalismului lui în roman deosebirile rămân nete. pentru fiecare perioadă tratată. Romanul se apropie de reportaj, dar 4 Şerban Cioculescu, Aspecte păstrează un loc larg pentru ficţiune, literare contemporane, Bucureşti, Edi- în vreme ce oricât de artistic ar fi con- tura Minerva, 1972. struit, reportajul transcrie fapte rea- 5 Doru Scărlătescu, Tehnica repor- le.[…]. Inspirându-se din fapte reale şi tajului la Geo Bogza, în „Limbă şi litera- personaje reale, romanul îşi exercită tură”, vol. IV, Bucureşti, 1981, p. 575. libertatea ficţiunii, completează datele 6 Pătrunderea ficţiunii în reportaj documentare, dar aplică riguros condi- şi îndepărtarea acestuia de obiectivul ţia verosimilului. Ficţiunea funcţionează său esenţial, prezentarea vieţii aşa cum ca o reconstituire de text. Romancierul este au fost ridiculizate încă de I. L. Ca- e obligat să respecte sensul general ragiale. În Reportaj, Caracudi reprezintă al evenimentelor, liniile caracterelor cu prototipul pastişorului ce scrie pe teme stare civilă precisă” (Cf. Altoiurile roma- date, utilizând procedee stereotipe. nului, în În jurul romanului, Bucureşti, „Reportajul, care în realitate se justifică E.P.L., 1961, p. 186, 189). tocmai prin caracterul său referenţial,