Critică, eseu 71 publica în Albina românească un extras din Jurnalul călătorului moldovean, inaugurând seria re- Diana VRAbIE portajului românesc de călătorie, pe care o vor completa în timp scriitori reprezentativi ai literaturii REPORTAJUL noastre, de la Alexandru Odobes- CA TEHNICĂ LITERARĂ cu, Cezar Petrescu, Demostene Botez la G. Călinescu şi Eugen Având un statut ambiguu, re- Barbu, de la Dinicu Golescu, Ni- portajul este considerat o „specie colae Filimon, Nicolae Iorga, Li- publicistică ce apelează la modali- viu Rebreanu la Camil Petrescu, tăţi literare de expresie, informând Mihai Ralea şi Octavian Paler, despre unele situaţii, evenimente de la Vasile Alecsandri, Dimitrie de interes general sau ocazional, Bolintineanu la Tudor Arghezi, realităţi geografice, etnografice, Geo Bogza, Zaharia Stancu ş.a. economice etc., culese de obi- Astfel se conturează o specie in- cei la faţa locului”1. Este o specie teresantă a literaturii române, ale care îmbină, într­o materie unică, cărei implicaţii şi consecinţe au faptul real şi literatura. Etimolo- fost insuficient studiate. Până în gic, cuvântul reportaj derivă din perioada interbelică nu se putea latinescul reporto (-are), a cărui vorbi decât de conştientizarea ac- semnificaţie comportă şi cono- cidentală a existenţei reportajului taţia „a aduce un răspuns sau o literar. Reportajul era confundat veste, a povesti despre ceva”, cu relatarea efemeră, cu nota metaforic, noţiunea fiind folosită de călătorie, cu pamfletul sau cu şi pentru a marca repetarea unui descrierea unor evenimente. Cu ecou2. Deşi este considerat un toate acestea, mari scriitori, afir- produs al epocii moderne, apărut maţi în perioada interbelică sau concomitent cu presa, reportajul imediat după cel de­al doilea răz- este totuşi o specie mai veche. boi mondial, au practicat reporta- Teoreticienii îl revendică drept jul literar, impunând transferuri şi strămoş pe Plinius cel Tânăr, influenţe reciproce între jurnalism deşi reportajul se impune destul şi literatură. de recent în istoria presei. Sunt Ehrenburg, Steinbeck, Ka- cunoscute astăzi fragmente din zantzakis, Barbusse şi Heming- scrieri mai mult sau mai puţin ce- way, Sinclair Lewwis, Shaw, John lebre, care îndeplineau, în epocă, Dos Passos şi Şolohov, Spyros şi unele funcţii specifice reporta- Melas, Simonov şi Ivaskievicz, jului. În 1830, Gheorghe Asachi Asturias, Neruda, Tudor Arghezi, 72 Limba Română Camil Petrescu şi G. Călinescu at relevarea concordanţelor dintre practicau jurnalismul, iar operele spaţiul românesc şi cel european lor asimilau în diverse grade con- al evoluţiei reportajului şi literatu- secinţele acestor contacte. Odată rii în general. Deşi experienţa lui cu implicarea directă a scriitorilor Steinbeck, Truman Capote, Ben în presă, apare, alături de reporta- Hecht şi John Hersey, dar şi a jul strict informativ, cel literar. Din altor scriitori din SUA, a ajuns a reportajul informativ sau de sen- fi cunoscută în spaţiul românesc zaţie se naşte unul cu ambiţii lite- relativ târziu, se pot stabili o serie rare, care refuză relatarea seacă a de corespondenţe. Astfel, păs- informaţiilor3. Războiul a determi- trând proporţiile şi nuanţele, Mihai nat o relativă stagnare a evoluţiei Stoian realizează încercări simila- reportajului literar, reprezentat la re celor ale lui Capote, creând un acea oră de o întreagă generaţie fel de reportaj­limită, în care realul de scriitori (Felix Aderca, F. Bru- se confundă cu ficţiunea. Tipul de nea­Fox, Petru Comarnescu, Mi- relatare din proza lui Hans Fallada hail Sebastian, Ion Călugăru, Geo permite identificarea unor trăsături Bogza ş.a.) care identificase în comune în scrierile lui Ion Călugă- această specie publicistică o po- ru, iar reportajele lui Ludwig Renn sibilitate de a da expresie literară şi ale lui F. C. Weiskopf amintesc realităţii în mod autentic, sincer de cele ale lui G. Călinescu. Tex- şi natural. Reportajul pretinde tele lui N. D. Cocea seamănă cu statutul de operă literară atunci cele ale lui Alexander Abusch, când autorul îşi consemnează după cum scriitura „reporteri- gândurile, cu o profundă forţă de cească” din unele scrieri ale lui comunicare, ca în cazul lui Egon Cezar Petrescu seamănă cu cea Erwin Kisch sau Ilya Ehrenburg. din romanul Prima bătălie a lui Ca modalitate de expresie a unei Bodo Ushe. Tendinţa de adop- experienţe autentice, tehnica re- tare a tehnicilor reportajului se portajului începe a fi utilizată cu explică prin necesitatea scriitori- succes şi în roman, de exemplu, lor de a­şi exprima cu exactitate, în volumul Pe nerăsuflatede Ilya netransfigurat, trăirile de care au Ehrenburg sau în cărţile scrise de fost marcaţi, reuşind totodată să Hemingway şi Malraux – martori surprindă esenţa lucrurilor. Expe- ai războiului civil din Spania. Lipsa rienţele sufleteşti trăite în situa- de sincronizare cu mişcarea lite- ţii­limită pot fi exprimate în mod rară europeană – Aragon, Kessel, autentic doar prin consemnarea Amouroux, Morand, Wumser sau directă, reportericească, prin „fil- Rebeca West, Desmond Mac- mare”. Din acest punct de vede- Carthy, Peter Fleming – a întârzi- re, reportajul reprezenta o formă Critică, eseu 73 „artistică” neexplorată, având şan- care scriitorul le relevă cu o for- sele să devină la fel de interesant ţă exemplară. Prin scrierile sale, ca şi ficţiunea, deoarece constituie Geo Bogza ilustrează opinia lui o garanţie a autenticităţii. Cu cea Egon Erwin Kisch conform căreia de­a doua parte din Ultima noap- scriitorul trebuie să descrie numai te de dragoste, întâia noapte de ceea ce a trăit intens, ceea ce a război, romanul românesc inter- cunoscut prin propria experienţă. belic se situa, decisiv, în vecină- Astfel, când s­a documentat pen- tatea reportajului. tru a scrie Oameni şi cărbuni în Printre scrierile reprezentati- valea Jiului (1946), scriitorul ro- ve ce au adoptat tehnica reporta- mân a coborât în mină, trăind viaţa jului se numără şi Cartea Oltului minerilor şi menţinând contactul (1945) a lui Geo Bogza, pe care direct cu realitatea respectivă. S­a Alexandru Piru o apropia de scrie- târât prin coridoare înguste „încât rea lui Walt Whitman despre Ore- cele două bucăţi de zahăr pe care gon şi Mississippi, precum şi de le aveam în buzunar s­au făcut volumul despre Nil al lui Emil Lu- praf”, a lucrat într­o echipă de mi- dwig. Cartea Oltului a consacrat, neri şi a participat la toate eveni- „după Ţări de piatră, de foc şi de mentele din viaţa acestora. pământ, un prozator dotat cu cea În raport cu literatura bazată mai surprinzătoare imaginaţie fan- pe evenimente reale (memoria- tastică şi alegorică, din literatura listica) sau cu cea care inserea- noastră”4. Volumul i­a conferit re- ză evenimentul real în ficţiune portajului expresivitate şi a impus (literatura istorică), reportajul se un reper definitiv în acest dome- confruntă cu o serie de dificultăţi. niu, realizând o fuziune reuşită Ancorat în realitatea imediată, el între „literatura ca intenţionalitate nu îşi poate permite derogarea de şi reportajul ca modalitate specifi- la exactitatea faptului, care poate că”5, reprezentând un summum al fi oricând verificat, spre deosebire vieţii materiale şi spirituale. Car- de jurnale şi memorii care benefi- tea Oltului seamănă cu marile ciază de avantajul distanţei de la romane istorice ale lui Sadoveanu fapt la publicare. De asemenea, şi palpită de viaţă ca oricare dintre reportajul are „interdicţia” de a epopeile celebre, propunând un practica analiza interioară a per- tablou inconfundabil al naturii şi sonajelor. A considera aceasta al sufletului românesc. În acelaşi însă drept o carenţă estetică şi an, G. Bogza a publicat Pe ur- a­i cere autorului să le „îmbogă- mele războiului în Moldova – o ţească” după modelul scriitoru- cutremurătoare imagine a unor lui­demiurg înseamnă a­l abate realităţi de teribilă atrocitate, pe de la esenţa demersului său, care 74 Limba Română este reflectarea realităţii autenti- nesc s­a reliefat printre diverse ce. Nici un lector nu va aprecia un modalităţi literare şi publicistice, autenticist care se arată dispus să contaminând şi alte genuri litera- manevreze, după voia sa, reacţiile re. Prin infiltrarea în poezie, proză psihologice ale unor personaje cu şi dramaturgie, „presiunea” repor- statut identificabil. Autenticitatea tajului a făcut ca scriitorii să ac- reportajelor derivă din faptul că re- cepte virtuţile lui literare, utilizând porterul păstrează întotdeauna un toate posibilităţile lui de expresie contact permanent cu viaţa, mer- şi combinându­le într­o manieră gând acolo unde ea clocoteşte, originală. În acest fel, apare re- trăind în mijlocul oamenilor despre portajul-poem şi reportajul mono- care vrea să scrie şi fiind martorul grafic, asemănător cu romanul, celor relatate. Acesta este idealul povestirea sau evocarea. Un real la care aspirau adepţii autenticită- succes îl înregistrează reporta- ţii: sinceritate în cuvinte şi în acte, jul-eseu (G. Călinescu, Zaharia contactul nemijlocit cu viaţa. Prin Stancu, Dan Zamfirescu), repor- opera lui Geo Bogza, reportajul tajul-portret (Adrian Păunescu, s­a ridicat pe culmile literaturii Simion Pop, Platon Pardău), re- autentice. În alegerea reportaju- portajul-anchetă (F. Brunea­Fox, lui, specie „minoră”, argumentele Florin Mugur, Mihai Stoian), re- lui Geo Bogza coincid, în prima portajul-evocare (Tudor Arghezi, etapă, cu cele ale avangardiştilor Geo Bogza, Veronica Porumba- şi fac parte din campania de sub- cu), reportajul-dialog (Adrian Pă- minare a literaturii „confortabile”, unescu, Sânziana Pop, Gabriela denunţată în Exasperarea crea- Melinescu),