Corespondenţă Inedită a Episcopului Ioan Suciu Cu Maria Costin
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CORESPONDENŢĂ INEDITĂ A EPISCOPULUI IOAN SUCIU CU MARIA COSTIN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Corespondenţă inedită a episcopului Ioan Suciu cu Maria Costin Editura ____________________________2015 ISBN Din tezaurul spiritual al episcopilor martiri Corespondenţă inedită a episcopului Ioan Suciu cu Maria Costin ______, 2015 Coperta: Jr. Marius V. Pop Redactor: Pr. Vasile-Romul Pop PREFAȚA REDACTORULUI După ce am avut în mână caietul cu cele 11 scrisori ale Mariei Costin, pe care ea le-a transcris şi expediat Episcopului Ioan Suciu, şi cele 18 plicuri cu scrisorile Preasfinţitului către Maria Costin, timp de peste un an de zile am umblat, fără rezultate, pe la mai mulţi bătrâni clujeni, încercând să aflu cine a fost această Doamnă din cartierul Mănăştur sau dacă mai trăieşte cineva din familia ei. Până într-o bună zi din luna mai 2007 când, în timp ce lucram la documentarea pentru cartea „Luminile Bixadului”, părintele ieromonah OSBM Ermil Alexandru Jurja mi-a dat să copiez dintr-un caiet cu filele îngălbenite de vreme: „Însemnările părintelui Marina, de la întâlnirile periodice, clandestine, cu părinţii şi fraţii călugări”.1 În aceste însemnări, făcute în urma vizitaţiunilor canonice, clandestine, la părinţi şi fraţi călugări bazilieni, risipiţi prin ţară de vitregia vremurilor comuniste, părintele Gheorghe Marina, fostul stareţ al Mănăstirii Bixad2 scrie şi următoarea notă: 1 Păstrate în arhiva P.Ermil Alexandru Jurja OSBM 2 Vezi vol. Romul Pop, Luminile Bixadului, ed. Scriptorium Baia- Mare 2009, cap. I p.100: Însemnările ar reclama un studiu separat, aprofundat, în ele fiind consemnate, chiar dacă lapidar, probleme importante ale clandestinităţii, comportarea unor călugări, autoritatea cu care egumenul Gheorghe Marina cenzura viaţa acestora, implicarea în aplicarea conciliului Vatican II, relaţiile dintre episcopi clandestini şi sora Ionela sau Estera, atitudinea faţă de ortodocşi „13.I.1980 ….Ce aparţine pentru ridicarea la altare a mucenicilor noştri… I. Scrisoare de a lui Suciu Ioan adresată la Maria Costin moartă în 10.I.1980 născută 1909) – s-a îmbolnăvit la 12 ani de paralizie, a zăcut 58 ani. II. Preasf. Rusu Alexandru mi-a povestit, când între timp a fost liber, că în închisoarea de la Sighet a slăbit mult Preasfințitul Ioan Suciu şi cerea câte ceva - dar totdeauna adăuga cuvântul : „dacă se poate”, repeta de mai multe ori: „dacă se poate…” Astfel am primit informaţia dorită. Veridică şi precisă, deoarece egumenul Gheorghe Marina a scris nota de mai sus a treia zi după moartea Mariei Costin, adică în ziua înmormântării, la care, probabil, că şi participase, din însemnările lui deducându-se că în zilele acelea îi vizitase pe câţiva bazilieni şi terţiari din Cluj şi Turda. Precizarea lapidară a părintelui Marina concordă şi cu datele din scrisorile Mariei Costin referitoare la boala ei. („să-i iubiţi, dar cu ei să nu vă amestecaţi”) etc. Aici redăm doar lista cu numele celor vizitați, înscrise pe ultima pagină a caietului: ”Prunduş Silvestru, Micu Ioachim, Sabău Iustin, Gavril Arieşan, Petean Ioan, Sebastian Făgăraş, Sabin Dăncuş, Ireneu Sălcudean, Biriş Andrei, Partenie Rucan, Iosif Miclea, Damian Gaspar, Timoteiu, Petru, Efrem, Dionisie, Vincenţiu, Ficica Ciprian, Arieşan Iacob, Arieşan…., Vartolomeu, Păr Gavril Sălăjan, Irinarh Bondrea Ilie, Pavel Petruţa, Marina Gavril, Iosif Bobb, Gherasim Juca, Iosif Cut, Dionisie Lelea, Goliat, (ilizibil ) Man”. Reproducerea scrisorilor o prefațăm cu câteva date biografice ale celor doi epistolari, Ioan Suciu şi Maria Costin: *** Biografia Preasfinţitului IOAN SUCIU o începem cu anul apoteotic din viaţa lui – 1948, când sub ochii zbirilor comunişti care terorizau satele transilvane, episcopul din Blaj, ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş, vizitează peste 600 de parohii, luminând, mângâind şi îmbărbătând, acţiune încheiată printr-un adevărat triumf 3. În ziua de 28 octombrie 1948 ajunge în vizită canonică la parohia Ileni, apoi binecuvântează biserica din Berivoii Mici. Noaptea, în casa preotului Radeş, năvălesc securiştii şi încep devastarea locuinţei. Doi dintre ei intră în camera unde se odihneşte Preasfinţitul, îl smulg din pat, îl leagă la ochi şi-l aruncă în maşina ce aşteaptă în stradă. Urmează, ca ceilalţi episcopi, calvarul la Dragoslavele, Căldăruşani, Sighet. Bolnav de stomac, fără îngrijire medicală, cade la pat în totală neputinţă. În seara de 26 iunie 1953 cei ce făceau de gardă pe lângă muribund se rugau în şoaptă, să nu-i audă gardianul. Deodată îl aud pe episcop că începe a recita, cu glas înalt şi răspicat "Tatăl nostru....." apoi "Născătoarea...", apoi episcopul Iuliu Hossu i-a dat dezlegarea sacramentală, apoi preotul Coriolan 3 Apud Silvestru Aug.Prunduş – Clemente Plaianu, Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca 1998 p.82-93 Tămâian, care-i lua pulsul, i-a dus mâinile pe piept, la inimă, pentru că aceasta nu mai bătea. Era puţin trecut de miezul nopţii de 27 iunie 1953. Mormântul din cimitirul săracilor de pe malul Izei a fost nivelat pentru a nu i se cunoaşte locul.... Numai că acela cu adevărat a fost "om trimis de la Dumnezeu şi numele lui era Ioan". Cu ocazia doctoratului în teologie, în anul 1931, celebrul savant dominican Garigou Lagrange l-a felicitat şi i-a pus pe deget inelul Universităţii din Roma, lucru foarte rar şi semn de apreciere deosebită. Numit preot profesor în Blaj, la un liceu, apoi la Academia Teologică, a început apostolatul tinerimii române, ca nimeni altul. Din această văpaie de iubire suprafirească s-au născut lucrările sale: Eroism, Mama, Rănile Domnului, Viaţa nouă, Fecioara de la Fatima, Micul Catehism şi celelalte, prin care căuta să atragă sufletele spre virtute. Cel supranumit "Episcopul Tineretului", ca auxiliar de Oradea, apoi Administrator Apostolic de Blaj, în scurtă vreme a devenit unul din marii educatori pe care i-a avut Biserica. Faima lui a făcut ocolul ţării. Era chemat peste tot. Predicile, conferinţele, exerciţiile spirituale, chiar şi cursurile, erau audiate de mari mulţimi, care umpleau până la refuz sălile unde erau organizate. Veneau oameni din toate straturile sociale şi de toate credinţele. Dar prea a combătut păcatul, şi răul din lume, şi ciuma comunistă, ai cărei zbiri l-au ucis cu bestialitate prin înfometare în temniţa din Sighet. Dar nu l-au învins, pentru că el n-a murit, doar s-a mutat la Cerul după care a jinduit şi pentru care s-a pregătit în toţi cei 46 ani în care şi-a purtat firavul trup printre muritorii de pe pământ. Cu dăruire, suferinţă şi iubire. Cu eroism!4 4 Biografia Episcopului IOAN SUCIU redactată de Tribunalul care se ocupă de canonizarea Servilor lui Dumnezeu Episcopi Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu. Ioan Suciu s-a născut la Blaj, la 4 decembrie 1907 într-o familie de preoţi. Prieten bun cu Tit Liviu Chinezu, au studiat amândoi Teologia la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar după şase ani de studii la Institutul „Angelicum”, la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre cei mai mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet al tinerilor. La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea (titular de Moglena-Slatina Bulgaria), auxiliar Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită *** Despre MARIA COSTIN ştim doar că s-a născut în anul 1909, că locuia cu părinţii ei în Cluj, vechea str.Mănăştur nr.51, şi că avea încă două surori, din care una locuia în Dej. La vârsta de 12 ani, în urma unei boli grave a rămas paralizată, ţintuită la pat timp de 58 ani. Datorită sprijinului moral al Episcopului Ioan Suciu, Maria Costin a renunțat la gândul sinuciderii şi a purtat creştineşte crucea suferinţelor. Din 1943, când a aflat despre drama ei, Episcopul a vizitat-o sau i-a scris, până în octombrie 1948, apoi a ajutat-o cu ruga înălţată din celula temniţei din Sighetul Marmaţiei, până în 27 iunie 1953, iar după aceea din ceata cerească a martirilor; unde spera că se va muta şi Maria Costin, care a mai rămas printre contemporani ca pildă de asumare a suferinţelor până în 13 ianuarie 1980. *** SCRISORILE, pe care le-am transcris ad- literam, nu le prefaţăm cu opinii sau interpretări. Lăsăm cititorii să beneficieze din plin de bucuria de a pătrunde singuri, prin lectura epistolelor, în universul mirific, luminos, aureolat de sfinţenie şi regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare. eroism al acestor două suflete, care au trăit iubirea lui Iisus Cristos, până dincolo de Golgota acestei lumi, înălţându-se la azurul în care Heruvimii şi Serafimii neîncetat înconjoară tronul slavei Sfintei Treimi cântând împreună cu toţi sfinţii Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot. Plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana, Osana, Osana întru cei de sus! Prezentarea cronologică și alternativă a scrisorilor care s-au păstrat, oferă cititorului posibilitatea de a urmări şi evoluţia acestei sfinte relaţii sufleteşti dintre un Episcop devenit martir şi o creştină grav bolnavă.