Completau Programul Unio- Nist Abia Schitat, Dindu-I Un Continut Mai Bogati Conferindu-I in Acelasi Timp Un Plus De Exactitate

ACADEMIA ROMÁNA INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA" REVISTA ISTORICA fondator N.lorga

tp IV ilyistiliiiili01311.1111111 I"'

Serie nouä, 'tomtit 1, 1990 °

lanuarie r EDITURA www.dacoromanica.roACADEMIEI .ROMANE ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

REVISTA ISTORICA" apare de 12 oil pe an.

In Ora abonamentele se primesc la oficiile poltale si difuzoril de presä prin Intreprinderi 0 institutii. Pretul unui abonament este de 180 lei.

Cititorli din strinatate se pot abona adresindu-se la ROMPRES- FILATELIA DepartamentulExport-Import,pressiP.O. Box 12-201. Telex 10 376 prsfi r - Bucuresti, Calea Grivitei nr. 64-66.

COLECTIVUL DE REDACTIE ION APOSTOL- redactor pf adjunct MIHAI OPRITESCU NAGY PIENARU

_ Manuscrisele, cartile 0 revistele pentru schimb precum 0 mice corespondentd se vor tr1mite peadresa Colectivultd deredactiealrevistei REVISTA I STOR ICA".

A dresa Redactiei B-dul Aviatorilor nr. 1 71247 - Bucurelti, tel. 50 72 41 www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA SE IE NOUA

TOM 1, NR. 1 - Ianuarie 1990 SIIMAR La ineeput de drum 3 SOCIETAT.i.A ROMANEASCA IN EPOCA UNIRII GRIGORE CHIRITA, Probleme ale rnodernizärii statuluisi socicttii rornanesti in dezbaterile Adunärilor ad-hoc (I) 7 PAUL CERNOVODEANU, Misiuni militare romanesti trimise peste holare in timpul domniei lui Alexandru loan Cuza 23 NICOLAE PERCIUN, Contributiilainceputuriletelegrafieisipostei moderne in Romania ...... , ...... CONSTANTIN I. STAN, Aniversarea semicentenarului Unirii Principatelor Române (1909) ...... 61 FLORIAN ROATES, Interferente europene In gindirea istoricä româneascA de la 1848 73 DOCUMENTAR N ICOLAE DASCALU, Contributia. Biroului pentru Servicii strategice (0.S.S.) al S.U.A. la Victoria Natiunilor Unite (1941-1945) (I) 83 VIATA ST HNTIFICA A X-a sesiune stiintificä Valori bibliofile din patrimoniul cultural ,national-cerce, tare si valorificare" (Alexandi ina Eastern, Emil Nadler ); Stiri noi privind organizarea provinciei Dacia (Constantin C.Petolescu ); Cillátorle de documentare in U.R.S.S. (Marian Stroia );Cronicä 89 RECENZII CONSTANTIN REZACHEVICI, Constantin Brâncoveanu - Zärnesti1690, Edit. Mi- Mara', Bucuresti, 1989, 258 p. -F 3 härji (Florin Constantiniu ) ...... 95 PAUL E. MICHELSON, Conflict and Crisis. Romanian Political Development, 1861 - 1871,Garland Publishing,Inc., New York and London, 1987, 327 p. (Ion Stanciu ) . . . 96 *** Elementa ad fontium editiones, vol. LXVIII Boca...... menta ex Archivo ...... Regiomontano ad Poloniam Spectantia, XXXV pars, edideruni Carolina Lanckoroska et Lucia- nus Olech, Réma, 1988, 185 p.(Antal Lukacs ) 99 YA SA R YUCEL, Anadolu beylikleri hakkindaarastirmalar. XI II -X V. yilzyillarda kuzeybali Anadolu tarihi. goban-ojullari begligi-Candar-gullari begligi(Cercetäri privind beylikurile din Anatolia. Istoria Anatoliei de nord-vest In veacurile XIII-XV. Beylikul oban-ogruHari - BeylikulCandar-obllarl),I,ed.ILTiirktarihkurumu basimevi, Ankara, 1988, 224 p. (Nagy Pienaru ) , 100 EUGEN WEBER, Une histoire de l'Europe. Hammes, cultures et sociétés de la Renais- sance et nos jours, vol.I, De la Renaissance auICI, I I le sicic, Fayard, Paris, 1986, 522 p. (Lucicn Cruceanu ) ...... 102 JACQUES HEERS, Machiavel, Librairie Arthme...... Fayard, Paris, 1985, 459 p. (Eugen Denize ) 103

),11evista istoricä", tom 1, nr. 1, p. 1-106, 1990

www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA NOUVELLE St RIE TOME 1, N° 1 danvier 1990 SOMMAIRE Prélim Wakes LA SOCIÉTÉ ROUMAINE A L'ÉPOQUE DE L'UNION GRIGORE CHIR1TA, Problèmes de la modernisation de l'État et de la société roumaine dans les débats des assemblées ad-hoc (I) ...... 7' PAUL CERNOVODEANU, Missions militaires roumaines envoyées â l'étranger sous le règne d'Alexandru loan Cuza ...... 23 NICOLAE PERCIUN, Les débuts de la télégraphie et de la poste moderneroumaines 41 CONSTANTIN I. STAN, L'anniversaire d'un demi-siècle depuis l'Union des Princi- pautésroumaines(1909) 61 FLORIAN ROATES, Interférences européennes dans la pensée historique roumaine de 1848 73 DOCUMENTA IRE NICOLAE DA SCALU, La contribution du Bureau pour les Services stratégiques (0.S.S.) des États-Unis a la victoire des Nations Unies (1941-1945) (1) 83: LA VIE SCIENTIFIQUE La Xe session scientifique Valeurs bibliophilesdans le patrimoine culturel national - recherches et valorisation" (Alexandrina Bostan, Emil Nadler ); Informations ré- centes concernant l'organisation de la Dade (Constantin C. Petolescu); Voyage d'études en U.R.S.S. (Marian Stroia);Chronique 894 COMPTES RENDUS CONSTANTIN REZACHEVICI, Constantin Brâncoveanu -Zörnesli 1690, Ed. Militard, Bucuresti, 1989, 258 p. -I- 3 cartes (Florin Constantiniu) . . 95. PAUL E. MICHELSON, Conflict and Crisis.Romanian Political Development, 1861- 1811,Garland Publishing,Inc., New York and London, 1987, 327 p. (Ion Stanciu ) ...... 96 * * * Elementa ad fontium...... editiones, vol.. LXVIII...... Documenta ex Archivo. Regiomontano ad Poloniam Spectantia, XXXV pars, ediderunt Carolina Lanckormiska et Lu- cianus Olech, Roma, 1988, 185 p. (Antal Lukacs ) 991 YASAR VICEL,Anadolu beglikleri hakkinda arastirmalar. XI II -X V .gdzyillardakuzeg-bati Anadolu tarihi. goban-o# ullari begli begliji(Recherches concernant les beyliks d'Anatolie. Histoire de l'Anatolie aux XILIe -XVe siècles. L eb eylik paban -ogullari -L e b eylik Candar-ogullari),I, ne éd., Türk tarih kurumu basimevi, Ankara, 1988, 224 p. (Nagy Pienaru ) 100 EU GEN WEBER, Une histoire de l'Europe. Hommes, cultures et socials de la Renais- sance etnos jours, vol.I, De la Renaissance au XVIIIC sitcle, Fayard, Paris, 1986, 522 p. (Lucian Cruceanu ) ...... 6 .... . 102. JACQUES HEEHS, Machiavel,Librairie Arthème Fayard, Paris, 1985, 459 p. (Eu- ' gen Denize ) 1 103

Revista istorica", tom 1, nr. 1, p. 1-106, 1990

www.dacoromanica.ro LA ÎNCEPUT DE DRUM

Decembrie 1989 va intra in cartea de aur a istoriei Romäniei ala- turi de alte mari momente ale luptei pentru libertatei Intregire natio- nalä, 1848, 1877, 1918. Dadt revendicAm acel moment din trecutul neamului - 1848 -nu o facem acum mamai pentru cprinaele semne ale biruintei afost anuntate de imnul inälfätori eroie totodatá Des- -teaptä-te române", dar pentru eäla fel ea si atunci tineretul a fost su- fletul revolutiei, virful ei de lance. Pornit la luptä cu miinileli piepturile ;vale, doar cu dreptatea cauzei sale, tineretul a fost cel care a Infruntat, peste tot eumplita form represivä a dietaturii. Atit la Timisoara cit si la Bucuresti, la Universitate, in Piata Palatului, la Televiziune nu s-a dat inapoi. Deviza pasnia nril violentä" s-a transformat rapid in Murim dar nu plecAm" ! Armata al c6rui contingent de tineri era majoritar s-a infrätit cu semenii lor studenti, muncitori, Mrani veniti din toatg tara in Capita lg, hotkind in strinsg Imitate soarta tiraniei. Apoi in zilelesi noptile incle§tkii cu fortele intunericului 0 ale buncgrelor, tineretul, impreung cu intregul popor, a apgrat tinära revolutie. Revolutia a demonstrat cit de puternic este sentitnentul de libertate la români. Secolele de luptä necurmatg pentru apgrarea gliei strg- mo§e§ti au fäcut din libertate una din virtutile spiritului romanesc. In urmg cuasedecenii, marele tribun al neamului românesa Nicolae Iorga sublinia cu tkie in prelegerile sale universitare consacrate evolutiei ideii de libertate, recent reeditate, insemngtatea exceptionalg pentru prezentuli viitorul umanitgtii a problemei libertItii sub in- treitul ei aspect : libertatea muncii, libertatea politicg, libertatea gin- dului". Prin revolutia din decembrie poporul roman aducea o noug 0 ma- jorI contributie la istoria civilizatiei europene a secolului XX, secol care in numele ideii de libertate cunoscuse doug cumplite cataclisme mondiale; Libertatea ci§tigatsä in decembrie cu arma in mîiiá trebuie apgratá in continuare in viata politicá, economicg, culturalg, in gindire. Revolutia a pus carat acelei elimingri a României din Europa, a redat poporului sentimentul demnitätii, a pus capgt distrugeriisis- tematice a valorilor spiritualei materiale ale neamului românesc, a in- laturat diletantismuli impostura in *tiintg, culturgi artg. Eliberate de dogmä s,i de ingerintele politicului, aceste componente ale spiritualitätii române0i vor redeverd acele punti de leggturä cu civüizaia europeang atit de brutal estompate dupg 1944. In perioada interbelicá culturasi tiina romäneascä au dat spirite de dimensiuni universale :N.Iorga, Lucian Blaga, M.Eliade, Gh.Bratianu, Enescu, Brincu0, ks.a integrindu- se mariIor curente de &direi expresie artisticg ale timpului. ,,Revista isioricV, tom 1, nr. 1, p. 3-5, 1990

www.dacoromanica.ro 4 LA ThICEPUT DE DRUM 2

Ins60 Academia Românä, acest panteon al culturii române0i pierdut independenta, alegerea membrilor sM thud hotkitá de alte foruri §i nu odatä in flagrantä contradictie cu spiritul Dup5, rázboi, mutilatá de revolutia cultural-stiintificâ" spiritualitatea româneascá a fost in mare mäsurá silitä sä se expatriezei sä asigure in diaspora continuitatea vietii cultural spirituale române§ti ; ultimii ani ai dictaturii au determinat o nouá migratie in masä a elitei literelor, artei §i Olin* spre libertate. 0 retrospectivá asupra culturii române0i conduce la aprecierea c, impotriva poporului ronahn s-a incercat in ultima jumätate de secol un genocid cultural 0 spiritual. Distrugerea trecutului, a momunentelor sale, acele unice cronici in piatrâ" ale rieamului românesc a foyt, corelatâ cu actiuni de anvergurá care au vizat leagânul neamului românesc" -sa- tul - seva multisecular5, a, românilor - täränimea, urmäi indu-se sä se taie rkläcinile ce ne legau de acest pämint in care se odihnese mo0isi strámo0inostrii. In noile concliii, istoriaacea carte de cápätii a neamului care In trecut a avut atit de mult de suferit, ea fiind asemeni celorlaltetiine Sociale supus5, capriciilor dictatorului care a creat im adevkat Pat al lui Procust" alatuit din dogme din care adevkul a iesit nu odatä mutilat. Momente lipsite de semnificatie ' au lost fidicate la rangul de evenimente epocale", rolul unor personalitäti minimalizat sau devenit inexistent (a se vedea rOlul regelui- la 23 Ailgust), istoriei de necitat datoritá conceptiilor lor sau, in ultimul timp, tati cei care pärkiserá tara, fä- ceau ca nu odat6 adevArul istoric sä fie exprimat In mod trunchiat, spiritul §tiintific fiind in suferintà.

, Este de datoria noastrá, a slujitorilor muzei Clio" FA, contribuim la repunerea in drepturile salefire§ti a trecutului nostruistoric.Ins- titutele de cercetare reunite din nou sub egida Academiei Romine,pub]i- cattle§tiintifice din domeniul istoriei, trebuie sä fad, cunoscnt adevärul in dimensiunile sale reale, speciali§tilori publicului ,larg aeon cindro- cunoaterea trecutului istoric, a a,deváratului trecut este de cea mai grin- gent5, aetualitate. in acest spirit 10 propune 01-0 inceapá aetivitatea Re- vista istorieä" - serie noug publicatie lunarl a Institutului de istorie 1,N. Iorga"' ce apare sub egida Academiei Române. Fondatil in 1915 de Nicolae Iorga Revista istoricá" a fost una din cole mai importante reviste din tará in cele trei decenii de activitate pro- movind in paginile ei valoroase cercetki istorice, contribuind la afirmarea a numero0 cercetâtori. Acelea0 teluri le urmare§tei azi revista noastrá contientä câ are de apârat un mime i un prestigiu FAiintific de necon- testat. Ne propunem s5, valorifiam rezultatele cereetkilor intreprinse in Institutul Nicolae Iorga" precurn 0 din intreaga tará, sit tinem permanent paginile deschise noului, descoperirilor din domeniul nostril de activitate. Acordind ca, 0 in trecut ponderea cuvenitä cercetkilor de istorie româneascg, vom extinde spatiul acordat istoriei universale constienticrt trebuie sit reinnodâm acele fire§ti legâturii contacte §tiintifice pe care anii de izolare" din trecutul nu prea indepärtat le-au estompat..

www.dacoromanica.ro 3 LA INCEPUT DE DRUM 5

Nutrind convingerea cä, schimbul de idei, dialogul, inclusiv pole- mica stiintificá.este un mijloc de dinamizare a activitätii de cercetare, revista îi propune o rubricá de opinii care suntem convinsi va mári interesul cititorilor. Vom unnäri în activitatea noastrá sá promovgm noul, ineditul, sá sprijinim procesrill de irmoire si modernizare al istografiei românesti. Ne propunem sá acordäm spatii largi unor dezbateri sau mese ro- tunde consacrate unor probleme majore ale istogratiei contemporane. Ur- márim sä extindem rubricile de informarei criticá stiintificá prin publicarea de yecenziii note biografice asupra Tucr hilor de istorie nationalá si mai ales de istorie universalá cáutind sá tinem la curent publicul ro- inân cu realizarile extrem de numercase pe plan mondial. Cu acste ginduri pornim din mu la drum constienti cá avem o nobilá misiune, un nume prestigios de apärat, darj cu speranta cá mesajul nostru va fi receptat de istorici, iar revista noastrá va contl ibui la cresterea prestigiului istoricgrafki ran Aneti.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro SOCIETATEA ROMANEAS CA IN EP OCA UNIRII

PROBLEME ALE MODERNIZÁRII STATULUI I SOCIETITII RONUNESTI IN DEZBATERILE ADUNÄRILOR AD-HOC (I)*

GRIGORE GIIIRITÄ

In istotia institutiilor românesti, precum si in planul cuprinziltor al vietii politice nationale, Adunärile ad-hoc ocupä un loc aparte. Ele nu îi au originea in traditiile institutionale ale tärii, fiind o creatie a Congresului de pace de la Paris din 1856. Chemate - potrivit mandatului ce le fusese stabilit prin prevederile tratatului din 18/30 martie - sä exprime dorintele românilor privind organizarea definitivä a Principatelor", ele trebuiau sä dea un räspuns limpede la intrebarea dacä poporul dorea sau nu ca in viitor 81 vietuiascl in cadrul uneiai aceleiasi formatiuni statale, orga- nizatä pe baza principiilor constitutionale moderne. Adoptind. aceastä. hotärire, Congresul, det0 nu a consacrat Unirea- cum ceruserä fruntasii politici români aflati in emigratie ori in tarä -a deschis totusi larg calea legall a infAptuirii idealului de imitate national-statalä. S-a inaugurat astfel o scurtil dar rodnicä etapá istoricä in care problemele Unirii, trans- formärilor adînci ce urmau a fi incorporate noului stat s-au aflat in centrul preocupärilor, främintärilori dezbaterilor nu numai ale românilor, dar si- In anumite momente - ale cercurilor diplomatice europene. Hotärirea de a se convoca cele douä Adunäri ad-hoc, aducind o aminare a rezolvárii Unirii Principatelor, a asigurat totusi cadrul de desfäsurare a unei ample dezbateri la care practic au luat parte toate claselei päturile sociale. In acest fel chestiunea românä a dobindit un lucru extrem de important : dezlegarea ei a fost transferatä temporar de la masa tratativelori reuniu- nilor Internationale, de pe meleagurile sträinätätii, la ea acasä, in mijlocul poporului care o plämädise secole de-a rindul prin suferintele, aspi- ratiilei luptele sale. Desi au functionat doar trei luni (octombrie--decembrie 1857) Adu- närile ad-hoc - in care, reprezentate fiind interesele tuturor claselor socie- -Mtn, pentru prima datä la noi täranul cläcas stätea cu acelasi drept aláturi de marele boier -au abordat, dezbätuti oferit solutii marilor probleme care confruntau natiunea românä. Ele au intrat in istorie mai ales prin * Studiul a fost predat redactiei, In forma de fata, la Inceputul lunii noiembrie 1989. N-am considerat dupa evenimentele din decembrie 1989 - necesare restructurari ori re- evaluari, desi anumite reformuiari ar fi fost poate binevenite pentru acuratelea interpreta- rilor. Apreciem cexpunerea cuprinzatoare (pentru prima data In istoriografie) a mate- rialului documentar vizind aceasta problematicä de mare interes stiintific va fi utilft atit cercetarilor istorice citiicelor preocupati In zilele noastre de problernele moclernizariisl dernocratizarii societatii românesti, AutoruL

,Revista istorica", tom I, nr. I, p.,67-21, 1990

www.dacoromanica.ro 8 GILIGORE CHIRITA 9

adoptarea la '7/19 si 9/21 octombrie programului unionist identic ambelor Principate (Unirea - dorinta cea mai mare, cea mai generala.. fireasca, 1egiuiti neapärata" principe strain, respectarea autonomieii neu- tralitatii Principatelor, o Adunare obsteasca in care sä, fie reprezentate toate interesele natiei"), legitimind astfel in fata Enropei dorinta de unire si(End, totodata, o dezmintire categoricä Puterilor garante care îi expri- masera indoieli asupra nazuintei de unitate statala a românilor. Dupa adoptarea programului unionist, Adunärile s-au aflat in fats, celei de-a doua pärti a mandatului stabilit de Congresul de la Parisgi anume acela de a exprima opinil privind organizarea Principatelor in sensul revizuiiiilegilor in vigoare, reformarii politicei renovarii structurilor social-economice. In abordarea acestor extrem de dificile probleme ce atingeau interese majore ale tuturor claselori paturilor sociale, nu se ajunsese in perioada campaniei electorale pentru alecr6erea deputatilor in Adunari la un punet de vedere comun nici in Moldova i nici rn Tara Romaneasca. Atit candidatii la deputatie, cîi alegatorii din ambele Principate de regula se pronuntaserä, - in multe par-ti chiar prin mandate serise imperative - numai pentru dezbaterea si adopt area programului unionist, spre a ()vita divizarea Partidei nationale" din cauza deosebi- rilor de opinii generate de interese JC2 ie clasa ce ar f slabit negreit coeziunea micrii unionistel, daca, s-ar fi luat in discutie chestjuni sociale. In consecinta, in comlitijle inexistentei partidelor politice cu programe bins definite, cu o organizare inchegatdi o disciplina severa, raminea valabilä, doar alternativa ca prin gruparea deputatilor in jurul uneit ( = unor), personalitati sau a anumitor principii sä se stabileasca de dare tiecare Adunare daca considera sau nu oportun ?sit paseasealao asemsnea, dificil lucrare. Raspunsurile celor doua Adundri, la aceastä chestiuns esentiala pentru noul stat national, pentru modernizarea societatii romanqti au fost diferite : în timp ce Adunarea Munteniei s-a abtinut sistematic sia in discutie problemele de organizare internä, justificindu-si aceasta atitudine, Adunarea Moldovei a intocmit, dezbatuti adoptat un cuprinzator program de reforme. Desi au promovat tactici diferite, eels doua Adunari urmareau in esenta objective identice :a) mentinereasi afirmarea autonomiei statului ce avea sä fie creat, xezervindu-i acestuia dreptul de a putea modifica intreaga organizare interna fara vreun amestec al Puterilor garante ; bl ptevenirea agravarii conflictelor sociale indeosebi din cauza problemei rurale, pentru a nu spori tensiunea - i aa destul de incordata - dintre taegnimei boierime intr-un moment cind imperativul solidaritatii nationale se vildea a fi conditia sine qua non a actiunii de creare a statului roman modern. In 1891 M. Kogalniceauu, evocind In fata mernbrilor Academiei Roanstne momentele din 1857,aprecia cä ambele Adunari avusesera temeiuri serioase sprocedeze In acel fel 2. Justetea acestei aprecieri - venite din partea unui fruntas politic care fusese in centrul evenimentelor din 1857, Implinind un rol esential - va rezulta din paginile urmatoare. Aici se cuvine a fi retinut Inca de pe acum cobiectivele pe care si le-au stabilit nu vor fi insa pe deplin atinse de nici una din Adunari. Istoricii mai vechi sau din ultimele decenii care s-au preocupat de activitatea Adunärilor ad-hoc si-au concentrat atentia mai ales asupra genezei, continutului si insemnatiltii programului unionist din 1857 care

www.dacoromanica.ro 3 MODERNIZAREA gTATITLIJII SOCIETATII ROMANE$TI 9

a stat la temelia organizärii de stat a României moderne4, precum i asupra, dezbaterii problemei ruraleca cea mai importantä chestiune social-eco- nomicä de la mijlocul secolului al XIX-lea, de care depindea Intr-o mäsurä hotäritoare configuratia ulterioarä a societätii românesti, bazele dezvol- -aril acesteia. In schimb, s-a trecut cu o uimitoare i inexplicabiläusurintä peste dezbaterile din Adunärile ad-hoc privind stabilirea reformelor social- economicei politice necesare a fi introduse, principiile adoptate pentru fiecAre dintre aceste reforme 5, care, in fapt, completau programul unionist abia schitat, dindu-i un continut mai bogati conferindu-i in acelasi timp un plus de exactitate. Implinirea acestei lacune var contribui fdrä indoialä la intelegerea corectái aprofundatä a ansamblului lucrárilor Adunärilor ad-hoc,la sublinierea insemnätätii acestora. Este ceea ce incercäm sá intreprindem in paginile care urmeazä prin analiza sinteticl acontinutului matehalului documentar i relevarea semnificatiilor majore ale acestuia.

In Muntenia problemele modernizárii statului, reformärii bazelor societâtii au fost evocate prima datá in intrunirea pregätitoare (neoficialá) a deputatilor apartinind Partidei nationale" din 13/25 octombrie 1857. Atunci s-a fäcut cunoscut celor prezenti depesa telegraficä a deputatilor de peste Milcov in care comunica cá acolo s-a intocmit o comisiune pentru a dezbate chestiunile interioarei ne intreba dacäi noi sintem dispusi aproceda in cercetarea acelor chestiuni". Lásind la o parte faptul, semnificativ in sine, al informärii reciproce, a legäturii continue intre membrii celor douá Adunári, a nevoii acestora de a se consulta mai inainte de a lua o decizie importantä, vom mentiona cá C.D. Aricescu, care a consemnat aceastä informatie in memoriile sale (el fiMd deputati prin urmare participant la acele reuniuni) adáuga cA, dupä o vie discutiune, unii sus- tinind pro 0 atii contra" cei prezenti au hotärit ca la intilnirea urmá- toare sä aducA, toti deputatii mandatele lor spre a putea lucra in cunos- tintä de cauzá" a. Abia la 23 octombrie/4 noiembrie, intr-o nou5, intrunire pregätitoare, s-a dat citire raportului comisiei insärcinate de Adunarea Moldovei cu cercetareai redactarea unui sir de chestii generale". La intrebarea pe care si-o puneau deputatii : Adunarea din Buc'uresti trebuia sá intrei ea in dezbaterea chestiunilor de interes social I", dupá o lungá discutie, majoritatea, la propunerea gen. Chr. Tell, a decis a se incheia un jurnal pe care sä-1 subscrie cei ce nu gilt de opiniune a se atinge chestiuni sociale in Adunare". Pinä la incheierea intrunirii s-a redactat s-a subscris un astfel de jurnal" de 33 deputati 7. Se pare cä acest punct de vedere nu era definitiv acceptat, deoarece la 27 octombrie/8 noiembrie la o nouä intrunire pregätitoare a deputatilor, majoritatea celor prezenti (51 deputati) a aprobat un amendament propus de Gheorghe Lupescu din partea deputatilorclitcasice implica dezbaterea unei chestiuni interne, anume aceea d-a avea un guvern constitutional c-o singurá adunare obsteascá reprezentativá, intocmitá pe baze destul de largi, unde toate stárile populatiunii romane sá aibä dreptul a-si trimite deputatii lor'? 8. Citeva zile mai tirziu, la 30 octombrie/11 noiembrie, se va produce o noul rásturnare a situatiei : la o altá Intrunire, dupg, o vie discutie" Intro deputati, 'amendamentul va fi reaping 9. Ou toate acestea, lmpotriva deciziei

www.dacoromanica.ro 10 GRIGORE CHIRITA 4

majoritätii, Gh. Lupescu a propus acel amendament in §edinta Adunkii din 1/13 noiembriel°, aträginduli riposta vehementä a deputatilor con- 8ervatori I. Ipceanu 0 Dim. Ghica 11. Färä a intra in analiza amenda- mentului sätenilor 0 a dezbaterilor prilejuite, vom re-tine doar refuzul de a se discuta chestiuni interne pe motivul - expus de C. A. Crepilescu - o pe acest amendament se vor mai produce 0 altelesimice hotä- rire se valua6 nu va putea da mult-umire opiniilor diverse", pierzindu-se in schimb, speranta d-a mai cäpäta vreo majoritate insemnatä in favorul memorandului" 12redactat cu scopul de a stringe intr-o expunere inchegatä argumentele pe care se intemeia programul unionist. D eoarece Gh. Lupescu nu a voit - la cererea lui C.A. Rosetti -sa-siretragl amendamentu.113 Adunarea l-a respins prin vot 14. Reflectind hotärirea AdunArii de a nu intra in dezbaterea chestiunilor interne, Actul dezvoltdtor al volului Adu- näriti ad-hoe a Romdniei de la 9121 octombrie 1857, adoptat la 6/18 noiembrie 1857 0 inaintat Comisiei europene a Puterilor garante continea precizarea c, in afara programului unionist sintetizat in cele patru puncte, natiunea românä nu mai are alte dorinte a exprima, cáci ele cuprind toate17 bazele organizkii sale politice" de care depind toate reformele politicei sociale ce reclamä legiuirea internä a României"18. Consecventä acestui mod de a-0 intelege menirea, Adunarea, con- siderinduli epuizatä agenda de lucru ping la aflarea hotäririlor Confe- rintei de la Paris, a luat in discutie propunerea din 9/21 noiembrie a lui Dumitru Brätianu de a se proroga pentru un termen nehotkit" 16, dindu-se astf el90o anume rezolvare numeroaselor cereri de concediu ale deputatilor ce o amenintau cu dezorganizarea 17 Aflind despre propunerea de prorogare, Comisia europeanä a atras atentia Adunkii printr-o notá din 10/22 noiembrie asupra faptului cg are 'Meg misiunea de a proceda la revizuirea statutelori regulamentelor in vigoare"18. Peste citeva zile, cceemi Comisie, luind cuno§tintä de Actul dezvolteitor ... adoptatla 6/18 aoiernbrie, intreba Divanul dacil persistä in rezolutia sai dacä el crede nä a indeplinit mandatul säu enuntind voturile generale" färä a trata chestiuni de administratie interioará" 16. Sub presiunea acestor indemnuri, in §edinta din 18/30 noiembrie, dupä ce o comisie special constituitä a recomandat Adunkii sä nu se proroge deocamdat5," a§teptind sä cunomtem hotkirea Inaltelor Pu- teri asupra dorintelor esentiale ale romanilor mai inainte de a pä0 in alte lucrkr 2°, a fost prezentatä de Dim.Ghica o propunere, semnatá de alti 29 deputati, potrivit ckeia Adunarea , emite dorinta de a nu proceda pentru moment la alte lucrári 0 a altepta Puteri sä se pronunte pre- alabil asupra dorintelor votate de aceastä Adunare in 9/21 octombrie" 21. ITI continuare, Ion C.Brätianu a citit un text extrem de important pentru definirea esentei problemei aflate in dezbatere, care incepea prin a sublinia c5. doul principii cäläuziserä Adunarea de la deschiderea ei : mentinerea intactä a drepturilor strärno0lor no§trii respectarea tratatului din Paris" 22. Acei care nu doreau constituirea Romániei, neputind provoca anarhiein Orb; pentru a facilita interventii din afarl. cäutausit acrediteze id.eea c. Adunarea, hotkind sä nu intro in dezbaterea chest- mailor interne, 1,,ar face aceasta numai dintr-un simtämint de ostilitate fatA de Inaltele Puteri i on -mica .Vntá de a cálca in picioare taaetatul din

www.dacoromanica.ro MODERNIZAREA STATULUII SOCIETATil RomANETI lt

Paris, nutrind in ascuns intentiuni revolutionare"23. Acest fel de a pime problema - aritta mai departe Ion C. Brätianu - era periculos in doul. feluri : Dacä am intra in (discutarea) chestiunilor interne, färg, a cunoaste inc5, pozitiunea noasträ politicä, am lucra in intuneric, ne-am 11- Váci, ne-am ameti, am ajunge s5, nu ne mai intelegem intre noi si le-am da, in acest chip, prilejul atit de dorit de a veni sá ne scoatä din zäpIceall si etstabi1easc5, buna rinduialá printre noi. Dacä nU am ' intra in (dezbaterea) chestiunilor interne atunci. am compromite eauza noasträ punindu-ne in conflict cu vointa Inaltei Comisiunii in opozitie custipu- latiunile tratatului din Paris" 24. El respingea ambele supoz#ii ca ne- intemeiate, reamintind csa programul de unitate national-statalä, mandatul impus deputatilor de cätre alegätori de a nu intra in lucrärile de organizatiune interioarä mai inainte de a dobindi cele patru puncte", fuseserä adoptate in realitate cu mult inainte canoi, emigrantii, cärora... ni se atribuie ideile cele mai subversive, sä ne ti reintors in patrianoasträ" 23. In opinia sa, misiunea Adunärii avea sä se incheie odatä cu Unirea a- cestor Principate sub un sef ereditar ales dintr-o familie domnitoare din Occident si un guvern reprezentativ" 28.Era exprhnatä astfel intr-o for- mul5, generalä dorinta mentinerii in activitate a acestei Adunäri domi- nate de liberali incI o perioadä nedefinitä sau, cum îi reprosa unul dire. adversari nu Mfg, oarecare Indreptätire, sä perpetueze Adunarea (con- sideratä o aren5, deschisä de lupte") pentru a forta Europa s-o asculte"27.. La 25 noiembrie/7 decembrie, raportul comisiei de urgentä asupra propunerii prezentate de cei 30 deputati in sedinta anterioarä, constatind cá, dui:4 voturile din 9/21 octombrie si 6/18 noiembrie, Adunarea nu mai pute a. sit rosteasc5, alte dorinte privitoare la amänuntele organi- zärii administrative si a reformelor legislative", a supus Adunärii concluzia c5, ea :1) nu mai are astäzi a rosti alte dorinte" ; 2) îi rezervá clrep- tul ca dupá ce Congresul de la Paris se va fi pronuntat asupra dorintelor rostite de romani, saseze bazele viitoareilor constitutiuni E31. sä fad, legea electoralä pentru Constituanta care va elabora aceastä constitutie" 28.. A trmat o vie si hIdelungat5, discutie in cadrul cäreia C.A.Cretuleseu, E.Lapati, Gr.Ioranu 2°, D.Ghica, Al.G.Golescu,I.C.Brätianu,plaîti- du-se pe pozitia comUnä a haoportunitätii exprirnärii altor dorinte, se de- osebeau prin redactárile partial diferite pe care le sustineau 3° vizind, intr-o formä sau alta,,mentinerea Adunärii iii activitate. DeSi Adunarea a adoptat .(cu 39 de Láoturi impotriva altor 37)31 proptnerea comisiei prezentatä de Dim.Ghica, respingind celelalte amendamente, totuSi, in sedinta din 29 noiembrie/11decembrie discutia a fost relitatä intr-un_ evident spirit de conciliere. In cele clin urmá, AdUnarea a prima ou o mare majoritate (un singur trot impotrivä) aceeasi propunere avind 13114 punctul esential astfel reformulat : Adunarea, in -birtutea autonomiei tärii îf rezervá dreptul, 'dupg, ce'Congresul de la Paris va f ii eonsimtit la dof- rintele restite de romani, sä aseze bazele viitoarei lor constitutiuni kri s5, facä legea electoralá pèntru 'Censtituanta tare va elabora aceastä ccusu- stitutiune" 32 Primind adresa Adunärii:ca; expresieahotkirii ei finale Ur Comisia eurepeanä firgspiDas iniediat reamintind cá Conferinta de la Paris se va intruni munai dup5, -Ce Divan-11.AM vor terminalucräriler lor"" - e5, considera definitivá declaratia'Adunärii- Sé constata astfel..oficial existenta unor lifincteT1de vedere dedsebite tntre COMisia europVanä www.dacoromanica.ro 12 GRIGORE CHIRITA 6

Adunare in priviata indatoririi acesteia de a dezbate chestiunile interne, aoportunitatii angajarii unor asemenea discutii intr-un moment cind nu se Oia care avea sa fie soarta programului unionist. Totodata, Indelun- gata controversa intro deputati pe aceasta temä s-a incheiat - ocolin- du-se cu grija chestiunile sociale §i politice ce ar fi accentuat impartirea deputatilor intabererivale - prinaffrmarea raspicatäapoliticii nationale de respectare a autonomiei Principatelor din partea tuturor Puterilor 35, de a recunoaste in fapt natiunii române vechiul drept con- servat prin capitulatii de a-si face singura legi, drept reconfirmat, de alt- f el, prin tratatul de la Paris. Rrezultatul important lacare aajuns Adunarea va fi insa ignorat in buna, masura de Puterile garante ce si-au asumat rolul de a, stabili bazele constitutionale ale noului stat roman prin Conventia de la 7/19 august 1858 de la Paris.

Adunarea Moldovei, spre deosebire de aceea a Tárii Românesti, a avut de la inceput o conceptie limpedei o atitudine ferma in privinta revizuirii bazelor organizarii interne a Principatelor 36. La 10/22 octombrie 1857, adieä la numai trei zile dupa adoptarea programului unionist, D.Rallet aprezentat o propunere subscrisa si de M.Kogalniceanu, P.Mavrogheni, L. Catargi s.a. prin care - reamintinde Congresul de la Parissi a- bilise n f apt doua principii : a) ea, Principatele vor pastra o deplina libertate de legislatie, adica toati intreaga lor autonomie" ;1..)) eá legile siasezamintele de fata urmeaza a fi supuse unei revizii spre a le Inlocui prin organizatie definitiva, conforma dorintelor tarii" -a propus ea Adu- narea, pentru a Rune in armonie arnbele cerinte, sa, se margineasea de mterne bazele viitoarei organizatii a Principatelor iar nu de a face legi" 37. Se considera c5, procedindu-se in acel fel, autonomia Principatelor nu se jigneste intru nimic", deoarece Congresul nu ceruse Adunarilor proiecte de legi, ci numai rostirea dorintelor natiei asupra viitoarei si desavirsitei organizatii" 38. Mai mult chiar, se sublinia e5 - pastrind intregi drepturile Principatelor" - datoria Adunarii era de a grabi sosirea momentului chid tara reintrind in toata, a sa deplinai intreaga autonomie 86 se afle In pozitia de a dezvolta 0 a aplica prin legi votate de ea bazele reorganiza- tiei definitive a Principatelor a§ternute de Adunärile ad-hoc 0 Incuviin- late i garantate de Puterile subscriitoare tratatului de Paris" 39. In incheiere, se solicita aleatuirea unei comisii din nou5, deputati, insärcinata, cu intocmirea unor propuneri care i se vor pärea cele mai importante In privirea interesului general" 4°. In comisie au Lost ale0 reprezentatiti ai tuturor claselori páturilor sociale : M. Kogálniceanu, L. Catargiu, Neotit Scriban, M.Costachi Epureanu, V.Stan, V.Málinescu §.a. 41. Peste cinci zile, la 15/27 octombrie 1857, M.Costachi a prezentat Adu- nárii raportul comisiei insotit de lista unui Sir de chestii generale", in nu- ink de 12. Referindu-se la faptul el In trecut Principatele- de0 despártite politialte - lucraserá impreung la facerea sau la prefacerea legislatiei lor" (ca, de pildá, tu timpul domnilor Matei Basarabi Vasile Lupu, a lui Constantin Mavrocordat iar in urral in cazul Regulamentului organic), raportul, constatind aceastá necesitate, aträgea atentia cá cu atit mai mult astázi, dui)/ ce populatia din ambele Vári s-a rostit pentru Unirea Principatelor intr-un singur stat, ar fi Lost de nevoie ca bazele viitoarei www.dacoromanica.ro 7 MODERNIZAREA STATULUI SI SOCIETATII RoistANE$TI 13 noastre organizatii 0, se astearnä prin o intimä, impretml intelegere a ambelor Adunäri ad-hoc" 42 LucrInd, separat, era posibil - cutoatä, identitatea intereselor ambelor täri" - ca fiecare Adunare sä aibl puncte de vedere deosebite care 0, se retlecte hi bazele organizärü viitoare. Se augera de aceea ca Adunarea sä invite Comisia europeanä sia act de acest fapt pentru ca nu eventuale deosebiri In rostirea dorintelor ambelor Adunäri asupra reformelor viitoare sä poatä prejuditia In contra Unirii politice, cerutä de unanimitatea deputatilor arnbelor täri" 43. In dezbaterile care au urmat pe marginea raportului comisiei, dupit P.Bräescu care si-a exprimat dorinta intrunirii Adunärilor pentru a dezbate organizarea tärii (cerere formulatä - dupä emu se va vedea mai departe-in diverse momente si de alti deputati, care Insä contrivenea botaririlor luate de reprezentantii Puterilor garante), C.Hurmuzachi - con- statInd e6 din tot sutletul dorim sä, se introducä si in tara noasträ toate ref ormele care Milt in stare de a ne civilisa societateai a ne intári natia, reforme intemeiate pe principiile dreptätii, al egalitätii inaintea legiigi al respectului proprietätii" - considera caceastä, lucrare trebuia täcutil ?, nu cujignirea, Ceu respectareai In puterea autonomiei noastre" ". Pentru cá - adáuga el in continuare oricit de pretioase si de necesare erau ref ormele noi punem mai presus de ele dritul de a ne face noi singuri legi In pämintul noastru". De aceea, Mainte de toate trebuia ea, se cearä Europei ca existenta nationalä i autonomia sä ni se respecteze, precum in drit, asa si In faptä" 45. Preocupat de salvgardarea autonomiei Princi- patelori ingrijorat de ce s-ar fi putut intImpla dad fratii nostri de peste Milcov n-ar primi vreuria, din basele ce am propune" 46, el consideracit trebuie :1) sä, rostim Mainte de toate dorintele tärii asupra chestiilor politice de interes general*, din care unele sint chiar inscrise în programul nostru" ; 2) sä punem in aplicatie dorinta Unirii, lucrind hi Intelegere eu fravii nostri de peste Milcov"; 3) s1 nu jignim singuri autonomia noastrá, ei sä rugäni pe Puterile garante ca inainte de toate ea sä se respecteze si in taptä" 47. Pentru aprobarea harii in dezbatere a sirului de chestii generale" au mai vorbit C.Virnavi M.Costachi (intre altele, acesta din urmä reamintea cä nimenea nu vá indeamng de a vä, ocupa cu faceri de legi..., ci numai de a vá asterne basele de un interes general"48). Ul- timul a luat cuvintul M.Kogálniceanu care a tinut sä, precizeze el dupá opmia sa, noi nu aveam a asterne proiecte de legi, ci numai oaresicari principii care au sá prezideze la viitoarea organizare, care apoi dupl constituirea tárilor intr-un chip definitiv au sá se prefac6, in legi votatekd intárite in deplina noastrá autouomie" 49. Apreciind ea, Europa este in toatá dreptatea de a ceresä,cunoascá i bazele ce voim a da viitoarei noastre organizatii politice si socisle" 50 si amintind cit tot asa se procedase eu decenii in urmil in cazurile Belgieii Greciei, el considera el era foarte putin probabil ca Adunareaárii Bomänesti sá adopte alte principii decit cele deja propuse si care constituiau baza onicárei societitti europene moderne. In incheierea sedintei, Adunarea a ales prin vot data comisü compuse fiecare din sapte membriiavind indatorirea de a prezenta intr-o

* Formularea pare a fl voit ambiguA; ea lasA sse presupun o Inläturare din dezbateri numai a acelor probleme cu pronuntate implicatii soclal-economice ei care, de altfel, Intretineau disensiuni profunde, pira la un punct ireconcillabile.

www.dacoromanica.ro 14 GRIGORECHIRITA

form& dezvoltat&i argumentatä, cele 12 puncte ale sirurului de chestii genera le". Clnd dezbatereai adoptarea acestor puncte" era aproape termi- natä*, C.Hurmuzachi, unul din secretarii Adunärii, in sedinta din 18/30 noiembrie a citit o propunere a lui M. Sog6lniceanu, sustinutä, intre altii, de A.Cuza, V.MIlinescu, D. Cracte, arhimandrit Neofit Scriban, asupra necesit6tii lukii in discutie a unui nou[3irde ehestii de interes general" In numär de sase, spre a se completa astfel bazele neapkate ale orgapi- zatiei politiceisociale ale României"52.Se propunea, de asemenea, ca Comitetele fieckei clases&-siformuleze dorintele de interes special" 50. Dup& o S curtdiscutie care a scos in evident& dorinta incheierii cit mai grabnice a discutkii bazelor noului stat, Adunarea a aprobat -cu unele restructurki cerute de An.Panu - noile propuneri 54 4 Intr-un rsästimp scurt, de numai dou& luni, Adunarea Moldovei a pregkit, discutati adoptat principiile generale moderne, de facturä) burghezo-democraa, pe care urma sä se intemeieze noul stat prevIzut a fi o monarhie constitutional& ereditarg de tip occidental. In acest Bens Adunarea a desf/surat o intens& activitate, remarcabill in toate privin- tole,stabilind prioritätile, sintetizind in hotkiri Cu caracter doctrinar programatic de o mare 0 imediat& militate politic& experienta istoricIa poporului nostru, näzuintelei aspiratiile sale seculare, ideileí principiile din programele revolutiilor de la 1821, 1848, ale altor miscki nationale, precum i acele din impresionantul sir de scrieri din epoca renasterii nationale a Romaniei. Dar era, deopotrivI,i o consecint6 a dezbaterilor ample care avuseserä loc in societatea romaneascS in deceniile anterioare In pre* in intruniri publiee, prin brosurii memorii, färg de care Aduna- rea n-ar ti putut, Intr-un räistimp asa de scurt, särsi indeplineasc& menirea cu atita exactitatei sträducire. Aceastl lucrare serioasä, - vklind din partea fruntasilor unionisti o temeinia cunoastere a trecutului societ- iiromanesti,o lucid& apreciere a nevoilor din acel moment ale natiunii romane 0 a posibilitätilor de a le dobindi, un mare realism politic, totul conexat inväitämintelor oferite de modelul organizkiiiunctionkii t3tatelor Europei occidentale, racordat in acelasi timp marilor curente po- Mice de idei ale epocii - s-a dovedit a fi de o insenmätate exceptional& 'in crearea statului national roman, In edificarea Romaniei moderne. Si intr-adevar, incepind, din anii Unirii Principatelorî ping la asezarea de- iinitivA a bazelor statului roman, nici6reform& social-economicl ori in- stitutional& nu s-a infáptuit, nici o lege nu s-a adoptat, nici tm act poli- 'tic de oaredare important& nfl s-a slvirsit decit priutr-o continu6 reveniie confruntare cu programul unionist, cu principiile de baz& ale organizl- rii .stattilui -roman, a modernizkii socieatii, asa tum acestea- au fost ela- berate de Adunarea ad-hoc a Moldovei. Ar mai trebui adlugat deocamdatO "doar constatarea fundamental& el in sprijinul unei propuneri sau alta s-au adus de fiecare dat6 argumente extrase deopotrivI atit din trccutul mai Indepktat eft si din necesit&tile de atund ale ambelor 'Principke, de0 discutiile aveau loe numai intr-una din .cele dou& Adunki. Acest fopt, punind Inc& odat6 in lumin& unitatea organic& a dezvoltkii istoricea ¡loporcllui roman, identitatea deplin& a n&zuintelori intereselor Sale, stI Mkturie a grijiii responsabilitätii Adunkii Moldovei fat& de destinul Intregii natiuni române. Ea a exprimat asadar - dup& cum aräta cu pér-

www.dacoromanica.ro 9 MODERNIZAREA STATULUI SI SOCIETATII ROMANETI 15

fectä indreptätire dr. C. Virnav - dorinte pentru viitoarea Românie" 55. Adunarea Moldovei a realizat astfel o operä rodnic, constructivä, constras- tind cu abstractiunile exaltate ale radicalilor munteni impuse Adunärii rii Romne§ti. Insemnätatea, cu totul deosebitä, a acestui program de reforme social-economieei politice - unic in felul säu in istoria modernä a patriei noastre - impune o analizä a sa detaliatä, o cunoasterein ceea ce are esential. In acest scop nu se va analiza fiecare propuuere in ordinea pre- zentkiii adoptkii ei, ci, pentru a sistematizai condensa expunerea, grupate dupä continut in patru marl. sectiuni :I. Probleme ale relatiilor cu alte state ; II. Bazele organizitrii statului ; III. Asigurarea drepturilor libertätilor individuale ; IV. Probleme propuse de comitete.

I. Probleme ale relatiilor eu alte state

In vdinta din 12/24 noiembrie, C.Hurmuzachi a prezentat raportul cornisiei a supra primului pullet din ,5iru1 de chestii generale", acel referitor la indreptarea hotarelor Principatelor prin o comisie europeand". In raportul ce argumenta propunerea - intocmit de C.Hurmuzachi - se sublinia ci în epoca incheierii capitulatiilor dintre Tkile Romanei Inalta Poarti hotarele Principatelor erau mult mai intinse decit acele de astazi". Cu toate cá Poarta avea indatorirea sá protejezei sá apere integritateaMol- doveii Valahiei, in decursul timpurilori, mai ales, 'in deceniile anterioare Principatele RomAne au mai pierdut insemnatoare cltimi de pitimint prin necontenite impresurki" a hotarelor dinspre nordi rásarit, fara incun- viintarea Adurkarilor *i a Domnitorilor. Totodata, se reamintea ca nu numai dupa capitulatii, cii dupit legea fundamentala a tarii*, Principa- tele singure au dreptul de a regula hotarele lor despre staturile vecine". tri concluzie, se exprima dorinta ca Puterile garante, recunoscind vechiuli neprescriptibilul drept al Prineipatelor de a regula ele singure hotarele lor despre staturile vecine, si binevoiasca a incuviinta totodata indreptarea hotarelor Principatelor Unite prin o comisie europeantr. In aceemi §edinta, Adunarea, fará discutiii modificki, a adoptat in unanimitate aceasta prima dorinta 56, menita a readuce noului stat mnsernnate fl*ii de pamint sinulse din trupul tarii prin forta sau alte mijloace de catre puternicele imperii limitrote *i a pune capat pe vütor unor asemenea prae- tici. In completarea acestei dorinte se plasa propunerea privind reglernen- tarea hotarului de la Dunke i Marea Neagrá cu Imperiul Otoman, ve- nitá in dezbaterea Adunkii la 9/21 decembrie 57. Raportul cornisiei, elaborat tot de C.Hurmuzachi, definitivat in urma modiricárilor aduse printr-un arnendament al lui M.Kogälniceanu, V.Mälinescu ii altor deputati58 aprobat de unanimitatea Adunkii, se incheia cu rugämintea adresatgi Puterilor garante de a incuviinta reetificarea noului hotar dintre Prin- cipatele Unite *i Imperiul otoman prin o comisie europeana" 59. Intre altele, cererea era sustinuta pe faptul - i6totice§te exact, pus in lumina

Se invoca In acest sens art. 431 a Regulamentului organic al Moldovei care sta- -bilea: Marginea Principatufui Moldovei despre 13ucovina si Transilvania giisindu-se pe alo- curi Imprestrati, Domnul Impreunii cu Obsteasca Obicinuità Adunare vor lua In timp cuvenit snAsurile trebuincioase spre ladreptarea si pizirea vechilor hotare. www.dacoromanica.ro 16 GRIGORE CHIRITA 10 printr-o bogati concludentg documentatie - cin timpurile vechi" Moldova si Valahia se Intindeau de ambele pgrti ale Dungrii ping la Marea Neagrg" iar pämintul mgrginit intre bratele Dungriii Marea Nea- pi, a fost proprietate necontestabilg a Principatului Moldovei" 60 in atara .dreptului istoric erau invocate interesele de navigatie si de comert garantate Principatelor Române prin tratatul de la Paris. O alt5, problemä dezbgtutg a fost aceea - definitä pe scurt -a statornicirii relatiilor Principatelor cu Puterile garante fu caz de allearea drepturilor Romtiniei" (a se retine cä, incg de atunci, Adunarea Moldovei - organism reprezentativ oficial - folosea in mod curent denumirea de România pentru noul stat). Raportul infltisat Adungrii de An. Panu la 20 decemnrie 1857/2 ianuarie 1858, constatind eg orice cglcare a drepturilor Principatelor din orice parte ar veni" constituia o inalcare a garan- ieicolectivea Puterilor semnatare ale tratatului de la Paris, admitea, totusi, posibilitatea ca in viitor pot a se infltisa neintelegeri care sg cearg interventia Puterilor garante". Intr-un asemenea caz, pentru ca garantia Puteliilor ag fie folositoare Principatelor trebuie a se da acestora un mijloc regulati neatirnat", prin care- sg poatg cerei dobindi sprijinul fgggduit". Un astfel de mijloc" 11 constituia exercitarea vechiului drept - decurgind din deplina suveranitate a Principatelor consemnatgi conser- vatä de capitulatii exercitat in multe perioade in trecut, de a trimite

21solii agenti politicii comerciali la Puterile sträine" care sg fie numiti numai de cgtre guvernele locale si dintre pgminteni"J Totusi, avind in vedere eS, agentii diplomatici nu puteau solutiona situatii complexe, era necesar sä se precizeze calea legalg i permanentg prin care Principatele, la orice cglcare a drepturilor lor, sS, poatg liber reclama sprijinul Puteri- lor". De aceea, Adunarea solicita viitoarei Conferinte a prevedea si a statornici calea prin care Principatele Unite, la orice cglcare a drepturilor lor din orice parte ar proveni, sä poatg cerei dobindi puternicul sprijin al marelui areopagiu" 61 In unanimitate, Adunarea a subscris Sr& discutie la 21 decembrie 1857/3 ianuarie 1858 aceastg revendicare pe temeiul cgreia, ping la cucerirea independentei de stat a României, s-a putut trimite - Incepind din 1860 - agenti diplomatici pe lîngprinci- palele Puteri europene, afirmindu-se astfel, in context international, o politicg româneasa de-sine-stätgtoare. In 23 noiembrie/4 decembrie, M. Kogglniceanu, prezentind raportul comisiei privitor la darea Prineipatelor clitre Inalta Poartd", Adunarea a hotgrit sl se ia in discutie in sedinta urmätoare 63 Raportul, cuprin- Aid o analia, a modului cum, in succesiunea etapelor istorice, darea a sporit necontenit desi Principatele pururea ori s-au impotrivit, ori au protestat",i avind in vedere pe de o parte eg in nrma tratatului de la Adrianopol din 1829 darea anualä a ambelor Principate s-a stabilit la trei milioane lei (sumg inscrisg, si in Regulamentul organic) iar pe de altg parte datg fiind tendinta Portii de a cgata s-o mgreascg, propunea in incheiere ea Puterile garante sl hotgraseg in problema dgrii Principatelor eltre Inalta Poartä intr-un chip potrivit cu necontestabilul lor drept" ". Ideea de bazg, formulatg ea atare, fiind Insg implicatg i subintelegindu-se fgrA, echivoc, era aceea de a se glsi o solutie corespunzgtoare aeestei problem& din perspectiva noilor conditii - fundamental schimbate -ale infgp- tuirii Unirii Principatelor sub domnia ereditarg a unui principestráin.. www.dacoromanica.ro 11 MODERNIZAREA STATULUI SI SOCIETATII ROMANESTI 17 i5i aceastä incheiere a fost incuviintatg in unanimitate de Adunare la 29 noiembrie/10 decembrie 65, o prop-mere a lui L. Catargiu de a se constata c'g pe lingg dare s-au mai luat de cátre mai multi functionari si comisari turcesti, veniti in Principate cu osebite misii, insemnate sume de bani" (daruri, peschesuri, etc.) räminind in afara actului oficial insg inserisg in procesul-verbal al sedintei !36 Un alt punct" luat in discutie avea in-\ edere supunerea sträinilor din Principatele Unite la jurisdietia litrii". De*i acesta tinea de fapt si de drept sferei problemelor de naturg politicg interng ocrotite prin respectarea autonomiei si suveranitgtii Principatelor, totusi, in practicg a avut, in toate timpurile, mari si grave consecinte in planul relatiilor cu alte state, favorizind (ping la, un grad chiar legalizind), imixtiunea abuzivg a Puteri- lor strgine, cu deosebire a Austriei, in treburile noastre in propriul lor profit. Raportul comisiei, prezentat de An. Panu, punind in evidentg realita ea cä strgirdi se bucurg in Principate de privilegii numeroase" in ban, capitulatiilor incheiat de-a lungul timpurilor de Poartg cu Pute- rile crestine, afirma cg stipulatiile acestora nu ar fi trebuit extinse si asupra Tärilor Romgne deoarece prin tratatele dintre Domnitorii romgni *i Poartg (incepind de la Mircea cel Bätrin si continuind cu Petru Rare*, Mihai -Viteazul s.a.) Principatele si-au pgstrat un guvern national si neatirnat si o depling libertate de legislatie". Ca atare, aplicarea dispozitiilor acelor capitulatii este necompatibilg cu deosebita stare a lucrurilor si cu asezgrnintele si obiceiurile acestor tári", fiind jignitoare a drepturilor Principatelor". In continuare se aräta cg éxistenta jurisdictiei consulare dädea loc la nenumgrate abuzuri, la privilegii de ordin fiscal, färg ca, in fapt. statele crestine sg aibg mari avantaje si interese, cáci strginii nu erau impiedicati SI' incheie tranzactii economice cu romhnii iar legile in fiintä dupg care se judecau procesele de aceastá facturg erau acele in vigoare in toatg Europa contra% si occidentalg. Tinindu-se seama de toate acestea, precum si de faptul &A o conditie esentialg a existentei si dezvoltgrii unui stat - imanim admisg si practicatg -cerea ca toti petrecgtorii pe teritoriul sgu sg-i respecteze legile lui si sl nu aibg in perspectivg putinta nepedepsirii", se conchidea cg Adunarea doreste ca strginii petrecgtori in Principate Os fie supusi jurisdictiei tärii" 97. In aceeasi sedintg din 6/18 noiembrie Adunarea a primit fárá nici un vot impotrivg raportul, incheierea fiind completatg - potrivit unui amendament propus de D. Grigoriu - or cuvintele färg interventia consulatelor" 68. Pentru a se avea o imagine completá a hotgririlor Adungrii in aceastg problemg este necesar BA, se consemneze cg in sedinta din 21 decembrie 1857/2 ianuarie 1858 Adunarea, luind cunostintg de propunerile comitetului orkenilor, a aprobat cu o majoritate absolutá un amendament subscris de V. Mglinescu, D. Cozadini s.a. in urmgtoareacuprindere : Toti acei care vor exersa comert sau indus- trie in România sg fie fgrá osebire supusi la toate indatoririle cAtre stat" 69. Solutionarea in sens national (printr-o mäsurg radicalg) a incilcitei probleme a jurisdictiei consulare se va dovedi - in rástimpul dintre Unire 0 cucerirea independentei - extrem de dificilá 0 complexä (0 nu relativ usor de dezlegat cum pare a sugera raportul), pentru eá de fiecare datá and a venit, intr-un fel sau altul, la ordinea zilei, Puterile garante au agionat solidar pentru a o men-tine ea mijloc de presiune asupra Princi- patelor In dauna intereselor legitime ale titrii.

1 - a. 2104 www.dacoromanica.ro 18 GRIGORE CHIRITA 12

0 ultima problema ce se incadreaza, de asemenea, relatiilor internationale a avut ca obiect sloboda intemeiere a legelmintelor comerciale ale Prinef,patelor". In sedinta din 9/21 noiembrie Adunarea a adoptat cii votul tuturor celor prezenti (carora Ji s-au adaugat in sedinta urmatoarei cei care lipsisera 70) urmatoarea incheiere : Puterile garante sbinevoiasca a recunoaste vechiuli neprescriptibilul drept al Principatelor Unite de a regula ele singure relatiile lor comerciale au alte staturi" 71 In raportul care o motiva - prezentat in numele comisiei de C. Hurmuzachi i definitivat prin acceptarea unui amendament subscris de M. Kogalniceanu Impreuna cu alti patru deputati - facindu-se iari referiri la vechile .capitulatii care asigurasera Principatelor toate drepturile care compun suveranitatea din launtrui cea din afarg", inclusiv relatiile lor comerciale cu alte staturi", se argumenta c rile Române niciodata n-au fost supuse legislatiei comerciale a Turciei". Ca dovada peremptorie erau aduse tratatele comerciale incheiate de Moldova cu Polonia si Anglia in secolul XVI 72. Totodata, se reaminteau o seama de dispozitii cuprinse In Regulamentul organic ce vadeau neatirnareai autonomia comer- ciall a Principatelor", precumi libertatea de comert si de navigatie garantata de tratatul de la Paris 73. In incheierea acestei succinte prezentari trebuie re,tinute doul con- statari esentiale : 1) al statutul international al Principatelor stabilit prin tratatul de la Paris nu putea fi pus in disantie in nici, un caz si sub nici oforma, indiferent daca corespundea sau nu imperativelor natiunii romä- ne, iar cererea de a se respecta autonomiai neutrahtatea tarii ineorpo- ratä programului unionist dejar adoptat era inutil sg, fie adusa din nou in atentia Adunarii ; 2) el propunerile infatisate mai sus vor fi ignorate sau nesocotite de Puterile garante. Daca, totusi, in anumite privinte, s-au .obtinut unele rezultate - cum ar fi, de pildä, acreditarea agentilor diplomatici romäni pe linga diverse state ori semnarea unor conventii comerciale- acestea s-au datorat abiiitáiii perseverentei cu care tinara diplo- matie romänä a stiut sa astepte momentul favorabili sa gaseascä mijloacele cele mai potrivite pentru a actiona in interesul statului national ce aspira puternic spre independenta.

NOTE

1In sedinta din 9/17 decembrie 1857 a comitetului proprietarilor mari din cadrul .Adunärii Moldovei, P. Mavrogheni preciza: La alegeri chestia politicä. a absorbit pe toti; alegAtorii nostti ne-au ales In aceastä privire..., ei nau desbätut chestia social,i nof prin urmare nu-i putem da o solutie". (Dimitrie A. Sturdza si. C. Colescu-Vartic, Actei documente relative la istoria rendsterii Romdniei, volumul VI, partea I, Bucuresti, 1896, p. 515; In continuare se va cita Acte st documente . ..). Acelasi argument completat cu alte idei era free- vent invocat de deputati ai Adunärii Munteniei pentru a nu intra In dezbaterea programului de reforme (Ibidem, vol. VI, partea II, p. 61), a M. Kogslniceanu, Opere. Editie comentatá dd N. Cartojan, Scrisul rominesc, Cra- lova, p. 130-131. 3 A se vedea mai ales: A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice In Romdnia. Volumul I. Partea II. De la 1848 pind la 1866, Bueuresti, 1910, p. 301-3761 N. Iorga, Istoria, romdnilor, volumul IX, Unificatorii, Bucuresti, 1938, p. 312-327; Istoria Rometniei, vol. IV, Edit. Academiei R.13.11., 1964, p. 277-286 (autor: Dan Berindei); I. Vintu si G. G. Flo- -rescu, Unirea Principatelor in lumina actelor fundamentalei constitufionale, Edit. Stiintificá, Bueuresti, 1965, p. 93-119; -Dan Berindei, Locul istoric al Adundrilor ad-hoc, In Studii. www.dacoromanica.ro 13 MODERNIZAREA STATULIJI $1 SOCIETATII ROMANESTI

Revista de istorie", tom. 19, 1966, nr. 1, p. 23-31; idcm, Epoca Unirii, Edit. Academiei R.S.R., 13ucuresti, 1979, p. 51-68; Rolla rnaselor populare in ftituitea Unirii Principaldor Rormine (1859), Edit. Politica, Bucuresti, 1979, p. 216-270 (autor al capitolului: Nicolae Copoiu); Istoria Parlamentului si a viclii parlamentare dirt Romania pind la 19I8, Edit. Aca- demici R.S.R., Bucuresti, 1983, p. 7890 (autor: Valeriu Stan); Damian 1 lurezeanu,Pe- ltas! nalionald - fenomen constitutio «1 formdrii Romdniei moderne(.1diuutrile ad-hoc - 1857 - i problemele civilizafici romdne moderne), in lieNista de istorie", tom 42, 1989, nr. 1, p. 9-30. 4 In afara referirilor continute in lucrarilesistudiile amintite in nota precedentd, a se consulta indeosebi: Radu Rosetti, Pentru ce s-uu rdsculat faranii, Bucuresti, 1907, p. 284- 317; Dan Berindei,Problema agrard in dezbaleria Divano, ilor ad-hoc Ni a Adundrilor Tdrii Romdnesti(1857-1862), in Studii. Revistd de isLoric", tom 11, 1958, nr. 1, p. 29-52, text revazut si completat la N. Adaniloaie, Dan Berindei, Reforma ograla din 1864, Edit. Academiei R.S.R.,Bucuresti,1967,p.79-107; N. Addniloaie, rantm«, si Unirea, in Studii privind Unirea Principatelor, Edit. Academiei R.P.R., 1960, p. 225-280: Constantin Corbu, Bolid frdnimii inisloria Romemiei(sec. XI X ), Edit. t)tiintificasiEnciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 256-271; Grigore Chiri, Condifia politica a litrammti in el oca Unirii. Contribufia ei la crearea Romdniei moderne (1856-1666), in IteNista de istorie",torn 37, 1984, nr. 1, p. 18-24. 5 Studiul lui Valerian Popovici, Probleme sociale in de:balerile Divanului ad-hoc al Mol- dovei, in Studiii cercetari stiintifice, Istorie", Iasi, X(1959), fase. 1-2, p. 1-30 este de- pdsit in multe privinte. Informatii documentare iinterpretari pc tema reformelor social- economice si politice se aflá risipite in cercetarile istorice amintite mai sus; aceasta proble- rnaticd nu si-a gasit, asadar, o analiza adeevata, sistematicd, intr-un cadru unitar. 6 C. D. Aricescu, Memoriile mele (Arhivele Statului Bucuresti, mss. nr. 807), f. 126. 7 Ibidem, f. 129. 8 Ibidem, f. 133. 9 Ibidem, f. 134. 10 Actei documenle..., vol. VI, partea II, P. 84-85. 11 Ibidem, p. 86, 91-92. 12 Ibidcm, p. 101 -102. 19I.Roates, un alt subscriitor, declara cd dacil se intelege de toattl Adunarea cá sitdranii vor lua parte la Adunarile obstesti viltoare, apoi toi li retrag amendamentul" (Ibidem, p. 103). Abtinlndu-se sadea nulcarastfeldeasigurdri, Adunarea li dadea pe fatd adevaratul ei cuget in aceasta chestiune. Ibidem (Procesul verbal al sedintei nu cuprinde detalii asupra votului). 18 Ibidem, p. 141. 16 Ibidem, p. 323; DocumenteprioindUnireaPrincipatelor,volumul I. Documente interne (1854-1857 ). Volum intocmit de Dan Berindei (responsabilul volumului), Eleonora Alexiu, Trifu Selea si Apostol Stan, Edit. Academiei R.P.R., Bucuresti, 1961, p. 607. Pen- tru problema daca era sau nu oportuna luarea in dezbatere a principiilor de organizare in- ternd, precumsipentru analizaraportuluide forte dintre grupdrilei curentele politice reprezentate in Adunare, a se vedea Dan Berindei, Introducere la volumul mai sus mentionat p. XL- XL IV. 17 In problema: Adunarea trebuia sa-si continue luerarile sau SS astepte hotaririle Conferintei de la Paris? Romanul" arata cd opiniile stilt impartite" si nu putem sti ee hotárfri va lua Adunarea" (Romanur, an I, nr. 27, 9/21 noiembrie 1857, p. 1). 18 Acte si documente..., vol. VI, partea II, p. 522-523. 19 Ibidem, p. 525. 29 Documente privind Unirea Principatclor, vol.I, p. 619. . 55Dimitrie A. Sturdza, InsemneitaleaDivanurilor ad-hoc din Iasi si BucureSti tn is- torta renasterii .Romdniei, Bucuresti, 1912, p. 473. 22 Ibidem, p. 474. 28 Ibidem, p. 476. 24 Ibidem. 25 Ibidem, p. 478. 28Ibidem, p. 480. 27 Aclei documente..., vol. VI, partea II, p. 346. 28 D. A. Sturdza, Insemndtatea Divanuritor ad-hoc p.481. Rezumind discutiile din intrunirea pregátitoare, C. D. Aricescu in memoriile sale ardta eS tot" cei prezenti fu- seserd de acord cu principiile enuntate, deosebiri existind numai in privinla redactril raportului cornisiei. In sedinta Adunbrii din 25 noiembrie/7 decembrie el pretindea CS Dim Chien ar ficitit tin raport al comisiunii care diferea de cc] aprobat de adunarea preparatorie":

www.dacoromanica.ro 2') GRIGORE CM-RITA 14 din aceasid pricin s-au iseat dezbalerile care au avut loc (C. D. Aricescu, Memoriile niele, f. 143-145). "Vezi discursul acestuia in Documente privind Unirea Principatelor, vol. I, p. 628-631. 99Acte jdocumente . .., vol. VI, partea II, p. 339-349. 31Pentru repartitia nominal a voturilor, vezi Documente privind Unirea Principa- iclor, vol. 1, p. 633 - 634. 32 D. A. Sturdza, Jnsenmlalea Divanwilor ad-hoc . p. 485; Actei documenle. vol. VI, partea II, p. 349-360. " Ibidem, p. 490-491. " Ibidem, p. 491. in !,edinta Adunrii din 2/14 decembrie 1857 clnd a venit, In discutie problema respectildi autonomiei si a drepturilor natiunii, Ion C. Brtianudeclara cu accente polemice evidente la adresa conservatohlor: Tot ce vroesc este ca autonomia s nu mai fie violatii, ca legea electoral s nu mai emane de la strini, ci de la noi. Dife- renta dintre noi consistil In accasta, eä unii recunosc acest drept natiunii, dar nu totodat riacestei Adunri. Noi recunoastem acest drept si Adundrii, care 11 tine de la natiune [ ...] Dacti nu vorn face noi legea electoral, Intreb cine o va face? Care este corpul constituit care poate reprezenta naliunca mai bine decit noi? Oricare ar fi fost misiunea ce ni s-ar fi dat de Putcrile garante, este o necesitate absolutd pentru noi de 'a face noi legea dec- torald; este totodatá un drept care ni s-a acordat de natiunea" (D. A. Sturdza, Insemnalatea Divanurilor ad-hoc.. p. 489). 35Pentru cunoaslerea coordonatelor esentiale ale autonomiei românesti in prima jum- tate a secolului al XIX-lca, vezi Anastasie lordachei Apostol Stan, Apdrarea autonomiei Principatelor Romdne, 1821-1859, Edit. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1987. 36Informatiile continute in rapoartele inaintate In acele ziIe de consulul Frantei la Iasi V. Place ambasadorului francez de la Constantinopol Ed. Thouvenel referitoare la ezi- *Wile deputatilor de a intra in dezbaterea problemelor reorganizdrii Principatelor, urmind astfel atitudinea adoptatfr de Adunarea Munteniei, nu corespund realitätii, dupd curn apare evident exagerat rolul su de sffituitori indrumtor al fruntasilor politici moldoveni (Docu- mente privind Unirea Principatelor, vol. VI, Bucuresti, 1980, p. 98101). 37Actejdocumente ..., vol. VI, parteaI,p. 82-83. 38Ibidem. 39Ibidem, p. 83. 49Ibidem. 41Ibidem, p. 84. 42Ibidem, p. 86. 43Ibidem. 44Ibidem, p. 91. " Ibidem. 44 Ibidem. 47 Ibidem, p. 92. 46Ibidem, p. 94. 41)Ibidem, p. 96. " Ibidem, p. 97. 51Comisia I Insärcinatd cu dezvoltarea primelor sase puncte era formatli din An. Panu, L. Catargiu, M. Costachi, P. Mavrogheni, D. Rallet, V. Sturdza si C. Hurmuzachi. Comisia a II-a, ce urma sal se ocupe de celelalte sase puncte, avea urmátoarea componentd: M. Ko- gdlniceanu, D. Cozadini, D. MIclescu, V. Málineseu, C. Rolla, I. Fotea, I. Hrisanti (Ibidem, p. 98). Se remand lipsa din ambele comisii a reprezentantilor trdnimii si ai clerului. 62 Mideln;p. 267. 48Ibidem. " Ibidem, p. 271-274. Pentru motivarea noilor propuneri s-a ales o cornisie de ur- gentli compusä din P. Mavrogheni, M. Kogillniceann si An. Panu (Ibidem, p. 274). " Ibidem, p.324. 56 Ibidem,p. 211 -218. 57 Ibidera,p. 314-323. Ibidem, p. 324 -325. 59 Ibidem,p. 333. 1/11Jbidem, p. 327, 328. 41Ibidem, p. 425-427. 62Ibidem, p. 467-468. 44Ibidem, p. 301, " Ibidem, p. 303-307. 415 Ibidem, p. 308-312.

www.dacoromanica.ro 15 MODERNIZAREA STATULUII SOCIETATH ROMANETI 21

66Ibidem, p. 307. 67Ibidem, p. 183-186. 66Ibidem, p. 187 -191. 60Ibidem, p. 481, 484. A se vedeai lucrarea Stelei Maries, Supusii sträini din Mol- dova in perioada 1781-1862,Iasi, Universitatea AL I. Cuza", 1985. 72Actei documente ..., vol. ,VI, artea I, p. 209. 71Ibidem, p. 207-208. 72Imprejurarile incheierii tratatului comercial cu Anglia si senrnilicatiile acestui document in privinta autonomiei Trilor lion-lane au fost analizate de Paul Cernovodeanu, i- vilegiul comercial acordat negustorilor enelezi in Moldova la 1588 si rasunetul politic (re anii Unirii Principatelor, in Revista de istorie" torn 31, 1978, nr. 6, p. 1041-1049. 73Actesidocumente ...,vol.VI, parteaI, p. 202-207. Pentru dezbaterea proble- rnelor de natura externa a se vedea si Dan Berindei, Din inceruturile diplomatiei romaneqli moderne, Edit. Politica, Bucuresti, 1965, p. 126-133. PROR LIMES DE LA MODERNISATION DE L'ETAT ET DE LA SOCIRTle ROUMAINE DANS LES DR BATS DES ASSEMBLEES AD-HOC (I) Résumé Instituées par le traité de paix de Patis du 18/30 mars 1856, .les Assemblées ad-hoc de Valachie et de Moldavie, par lesquelles les Rou- mains avaient la possibilité d'exprimer leurs desiderata concernant l'organisation définitive des Principautés", étaient des institutions délibéra- fives, composées de députés élus qui provenaient de toutes les classes et couches sociales. Aprs avoir adopté en octobre 1857 le programme unioniste, relatif t la création de l'Etat national, identique dans les deux Prin- cipautés, elles ont obtenu le mandat qui leur permettait d'exprimer des opinions concernant la révision de lois en vigueur, la réforme des institutions politiques et la rénovation des structures socio-économiques. Les deux Assemblées ont abordé ces problmes en adoptant des positions diffé- rentes. L'Assemblée de la Valachie décida de s'abstenir de débattre les questions d'organisation intérieure en se réservant le droit - vu Panto- nomie du pays - d'élaborer elle-méme la constitution de l'Etat aprés que le Congrés de Paris se felt prononcé sur le programme unioniste. En échange, l'Assemblée de la Moldavie, faisant fond sur la prémisse que sont devoir n'était pas de donner des lois, mais de formuler des idées et des normes qui constituent le fondement de l'organisation future des Principautés, a préparé, débattu et adopté pendant deux mois les prin- cipes essentiels de l'organisation et du fonctionnement de l'Etat roumain en cours d'édification, les directions de modernisation de la société. L'historiographie roumaine plus ancienne ou contemporaine n'ayant pas analy- sé dans un cadre unitaire et d'une manière systématique ce programme de réformes, l'auteur essaie dans la présente étude de combler cette lacune. Dans ce but, il a réuni et analysé d'abord les problémes soulevés par les relations avec d'autres stats (parmi lesquels la correction des frontiéres des Principautés, le droit d'accréditer des agents diplomatiques auprés d'autrestats et de signer des conventions commerciales, l'obligation des citoyens &rangers d'observer la juridiction du pays, la réglementation du tribut payé it la Porte etc.), pour aborder, dans la seconde partie de l'étude, les aspects de la restructuration et de la modernisation des institutions de Pntat, des relations socio-économiques et politiques spécifi- ques de la' société roumaine.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro MISIUNI MILITARE ROMÂNESTI TRIMISE PESTE HOTARE IN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA PAUL C ERNO VODEANU

Odatä implinit, la 1859, obiectivul Unirii Principatelor prin dubla alegerc la cirma tärii a dornnitorului Alexandru loan Cuza, procesul de emancipare a societätii românesti pe plan social si national, trebuia continuat si adincit prin infiintareai buna functionare a institutiilor statale moderne, reclamate de reforme adecvate de ordin economic si adminis- trativ. Una din preocupärile permanente ce a stat in fata lui Cuza si a cola- boratorilor sli, a fost aceea a creärii unei armate capabile sä apere interesele tinärului stat român, sä slujeascä operei sale de refacere si moderni- zarei mai ales, sä apere fruntariile tärii impotriva oriekei incercAri de interventie strgnä 1. Desi puse, In urma Congresului de la Paris, din 1856, sub garantia colectivä a celor sapte mari puteri europene, Principatele Unite trebuiau sä vegheze in permanentä la respectarea drepturilor kr de autonomie, recunoscute pe plan international, apärindu-le de amestecul nedorit al Portii otomane, puterea suzeranä nominalä sau de veleitátile de expansiune, prea putin ascunse, ale Irnperiului habsburgic. Iar intr-o perspectivä mai indepärtatä, armata romänä trebuia sä contribuie la desä- vigirea procesului inceput prin unirea de la 1859 si anume la obtinerea meatirnärii depline. Din ratiunile mai sus expuse, Alexandru Ioan Cuza i factorii de rls- pundere ai statului au decis, prin modificarea structurilori organizarea corespunzätoare, ä doteze tinära noasträ ostire- nu numai cu echipamen- tuli instructia militarä necesarä, dar sä-i asigure totodatä cadre de ofiteri bine pregätiti. Desi in Principate au functionat, atit la Bucuresti cit si la Iasi, scoli militare la un nivel satisfäcätor pentru instruirea cadre- lor de conducere a ostirii, totusi in conditiile de prefaceri accelerate prin .care treceau toate statele europene, angajate intens pe calea dezvoltärii capitaliste, s-au inregistrat o serie de evolutii importantei in arta mili- tarä, modernizindu-se armamentul i tehnica de luptä, realizindu-se pro- grese in instruirea trupelor, in diversificarea genurilor de arme i mai ales, in perfectionarea artileriei si. a rolului ei crescind pe cimpurile de luptä 2. Tinind seama de acest ansamblu de factori, domnitorul Cuza8i minitrii säi de räzboi - in rindul cärora s-au evidentiat Ioan Emanuel Florescui Savel Mann. -au hotärit, in cadrul until intreg sir de mäsuri bine chibzuite, adoptate pentru imbunätätirea organizäriii sporirii efi- cacitätii in luptä a tinerei noastre otiri, sä procedeze la trimiterea peste hotare a unor ofiteri români, in scopul instruirii lori a dobindirii cunostintelor necesare pe care sä le poatä pune in aplicare la inapoirea lor in patrie. Franta lui Napoleon al III-lea era in acea vreme, tara de care Principatele Unite se simteau cel mai strins legate ; ea le acordase un spriji efectiv In recunoasterea Unirii pe plan internationali constituia Re-vista istorici", tom 1, nr. 1, p. 23 - 40, 1990

www.dacoromanica.ro 24 PAUL dERNOVIDDEANU 2

in conjunctura politica de moment,prin-cipala putere pe plan militar din Europa, aureolata de victoriile obtinute in timpul räzboiului Orimeii si a celui pentru unificarea Italiei. Data' fiind natura intensei cooperäri politice romäno-franceze in piing desfasurare, un mqre numar de elemente din cadrele noastre ofiteresti - numar depasind cifra de o suta, dupa cum mentionau documente oficiale din anii 1859-1866- au fost trimise la specializare Indiferite institutii militare din tara prietena ; era vorba de scoala de stat major din Paris, de cele de cavalerie de la Saumur 0 Saint-Cyr, de cea de artileriei geniu de la Metz, de tir de la Vincennes si chiar si de scoala navala de la Brest 3. Totodata, in 1861, sosea la Bucuresti, o misiune militara alcatuita din ofiteri francezi care a activat 'Ana in 1869 ; ea era menitä sä, contribuie la instruireai organizarea pe baze moderne a ostirii noastr@ 4. Exceptind Franta, majoritatea ofiterilor romani au mers la instruirei in Italia, Ora de care Principatele Unite se simteau deosebit dc strins legate prin aspiratiile comune la libertate, reunificarei independenta ; aici ei au activat in cadrul unor regimente de cavalerie, in batalioane de bersaglieri precum si la scoala de artilerie din Torino 5.La sfirsit, im numar mai restrins de gradati, prove- nind mai ales din corpurile auxiliare (medicale, graniceresti s.a.) si-au desavirsit pregatirea in scoli din Vienai St. Petersburg 6. Dar in afara acestor militari trimii, pentru instruire în, institutii specializate de invätämint peste hotare, autoritatile in drept din tara noastra au considerat necesar sá permita ofiterilor románi sá profite de experienta acumulatä, direct pe cimpuri de lupta, spre a imbina astfel cunostintele teoretice dobindite in scoli cu punerea lor in practica in caz de razboi. De aceea, Inca de la inceputurile doraniei sale, Alexandru loan Cuza - la sugestia inspiratä a ministrului de razboi de la Bucuresti, generalul I. Em. Florescu-si-a dat consimtamintul la aleatuirea unor misiuni militare compuse din ofiteri tineri, apartinind diferitelor genuri de arme, in special de infanterie, cavalerie, artilerie si de stat major, care sá participe in calitate de observatori la desfasurarea unor operatii de faz- boi pe diferite teatre de lupta din lume. Deoarece la inceputul anului 1860 &bad Ministerul de Razboi a propus Consiliului de Ministrii domnitorului trimiterea de astfel de misiuni pentru a asista la operatii militare, nu exista cleat unsingur conflict armat mai insemnat si mai apropiat continentului european, anume cel din nordul Africii, intre spaniolii maro- cani, domnitorul Cuza a aprobat la 11 februarie (st.v.) prin ordinul de zi no. 30 dat peintreaga ostire, ca doi ofiteri romani sa fie atasati pe Rugg, comandamentul spaniol, urraind sa li se asigure pentru acoperirea eheltuie- lilor de drum si intretinere o suma de 700 de galbeni 7. Tinind searaa de exigentele care trebuiau Indeplinite de catre ofiterii solicitanti,i anume de a figura printre primii absolventi aicolii militare cu cele mai bune calificativei, totodata, sá posede o experienta de serviciu in armata de cel putin 5 ani, ministrul Florescu a inaintat domnitorului un raport cu no. 555 din februarie 1860 in care era specificat di au fost alesi : din Tara Romaneasel - locotenentii Gheorghe Slániceanui Grigore Bola- nescu, ambii din batalionul de geniu, iar din Moldova - capitanul Dimi- trio Lecca din batalionul de vînatorii aublocotenentul Constantin Jores- cu din regimul 1 de artilerie. Acestora li s-a alaturat ulterior 0 locotenentul Alexandru Plesoianu din al 4-lea regiment de linie (infanterie) 8.

www.dacoromanica.ro 3 MISIUNI MILITARE ROMANESTI 25

Ofiterii intruniti la 27 februarie/9 martie 1860 la resedinta ministrului de razboi din Ilucuresti, au participat la o scurtä cerernonie oferitil in cinstea plecäni lor, cu care prilej generalul Florescu a toastatin sänä- tatea acelora care merg sä reprezinte armata noasträ, inxi sträineei sä le arate cisi aicea este o armatä care sä sileste cu orice chip sä se pue pe calea celorlalte natii civilizate ; beau in sänätatea acelora care se due la atrtea leghe departe de tara lor ca sä adune pe cimpul de bätae cunostintele trebuincioaseunor buni ofiteri 0 a veni sä le imprästie apoi printre camarazii lor" 9.Multumind pentru indemnurile primite,a ráspunsapoieimandantul niisiuriiicàp.tanul Dimitrie Lecca, ca ofiterulcel mai Malt in grad. In aceeasi zi, misiunea pánisea capitala indreptindu-se spre Maroc. Trebuie precizat eil, desi de importantä localä, constituind unul din acele numeroase conflicte coloniale alp:Irate mai ales in a doua junatate a secolului al XIX-lea din agresivitatea puterilor emopene dornice sit aeapareze tell" orii in continentul african si in alte regiuni ale lumii,riz- boiul hispano-marocan izbucnit in anul 1859, la 22 octombrie, si care a durat sase hmi, pinä in primivara lui 1860, la 26 aprilie, s-a caracterizat prin rezistentä direct opusi de trupele marocane, desi slab dotatei inferi- oare numeric, corpului expedi(donar spaniol aflat sub comanda celor mai proeminente figuri militare ale regatului iberic din acel timp : generalul conte Leopoldo O'Donnell y Jofis in calitate de comandant suprem si generalul Juan Prim y Prats, viitor presedinte al Consiliului de Ministri de la Madrid. Presa românä a vremii(in special Itomanul"lui O. A. Itosetti si oficiosul militar Monitorul Oastei") a reflectat in coloanele ei un anumit interes manifestat fatä de ostilitátire concentrate in extremul nord al Africii, in apropierea strimtorii Gibraltar, in zona Tanger, Ceuta si Tetuan, unde trupele spaniole au suferit numeroase esecuri agravate si de dificultitile terenului si ale climatului, dupà cum avea sä o recunoascä mnsui generalul Prim cu prilejul interpelirilor ce au. avut loc un an mai tirziu îii. Parlamentul de la Madrid lo. Totusi, in urma depunerii unui mare .efort, a concentririi unei divizii de cavalerie, a opt batalioane din corpul de infanterie si a unui regiment de artilerie, geueralul O'Donnell a izbutit sä repurteze la 23 ianuarie/4 februarie 1860 o victorie hotäritoare la Tetuan asupra trupelor marocane conduse de principii Mulay Ahmad si Mulay el Abassi, care a gräbit sfirsitul räzboiului. Acest succes a avut unoarecare risunet in intreaga Europä i presa timpului a relevat faptul in numeroase articole. La rindul säu, Monitorul Oastei" din Bucuresti, publica in numärul sin din 19 martie (st.v.) 1860 raportul comandantnlui O'Donnell, datat din 28 ianuarie/8 februarie 1860 asupra izbinzii de la Tetuan, in urma eireia a fost inältat la gradul de maresal ; era reprodus chiar si un plan al bätäliei spre a fi studiat de ofiterii noastri 11. Din datele aritate mai sus se poate lesne vedea ci misiunea militarä români condu- .si de cäpitanul Dimitrie Lecca a ajuns prea tirziu in zona ostilitätilor pentru a mai putea unnäri operatiile militare, deoarece räzboiul era pe sfirsite. In aceste condiii, ofiterii nostri au fost deplasati in Algeria in .scopul de a se initia in modul de organizare al arrnatei franceze din acea regiune si mai ales a corpurilor de vinitori. Nu ni se pare lipsit de interes .sä semnalärn eä in acea vreme, activa In rindurile regimentului al II-lea al Legiunii Sträine de pe liner annata francezi stationat in Algeria, un

www.dacoromanica.ro 26 PAUL CERNOVODEANU 4

tinar roman pe nume Constantin Pruncu 12 In decursul a 5 ani de serviciu, din 1856 ping, in 1861, el a participat la 5 carnpanii, a fost angajat in 17 ci§tigind gradul de caporal de voltijori, doua medaliii, binein- tales,o temeinica experienta militara De aceea, chid Pruncu §i-a manifestat dorinta sserveasca in armata romanä, cererea sa a fost aprobata prin inaltul ordin de zi al domnitorului Cuza, purtind no. 318 din 19 octombrie (st.v.) 1861 §i i s-a dat gradul de sergent cu dragon de aur", fiind repartizat batalionului 1 de vinatori13. Mai tirzin a trecut In regimentul, al 2-lea de linie, apoi in regimentul al 8-lea. Constantin Pruncu a facut o frumoasa cariera miIitarti s-a distins in timpul rgzboiului pentru In- dependenta, avind gradul de capitani fiind citat pe ordin de zi de cgtre generalul Cernat la 2/14 octombrie 1877 pentru vitejia dovedita in luptele pentru cucerirea redutei Grivita I 14. Dar sa revenim acum la misiunea de ofiteri romani, aflata in prima- vara anului 1860 in Algeria. Urrnarind o completare cit mai utilg, a instruirii ei, ministrul de razboi Florescu s-a adresat la 22 aprilie/4 mai omologului säu francez, marqalul conte Randon, solicitind sa se ingaduie militarilor no§tri sá asiste pe teritoriul metropolitan la organizarea taberei de la Chalons precumi la manevre ale armatei teritoriale 12. Ras- punsul favorabil a fost acordat la 17/29 mai, datala care unul din membrii misiunii române, locotenentul Boränescu, se 0 afla la Paris 16Ministrul de afacori externe al Frantei, Thouvenel, confirma la rindul sau,prin demo, expediata la 19/31 mai consulului Hory de la Bucure§ti, aprobarea. ministerului de razboi precumi dispozitide date comandamentului superior al fortelor terestrei navale din Algeria, pentru detmarea membrilor misiunii militare rcimâne in tabara metropolitana de la Chalons". Despre activitatea dc pusg, acolo de ofiterii noOri sintem informati printr-o scrisoare a locotenentului Slaniceanu, publicata in nr. 22 din 18 iunie (st.v.) 1860 al Monitorului Oastei", unde se aratä primirea cordial& Morita lor de catre comandantul taberei, vestitul maresal Mac Mahon, veteran al razboaielor Crimeiii Italiei, care i-a repartizat pe fiecare dupg, specialitatea armeii anurne pe locotenentii Slaniceanu §i Boränescula. reg. 6 de linie al diviziei I-a d'Autemare d'Erville, pe locotenentul Ple- §oianu al divizia a 3-a, iar pe sublocotenentul Jorescu la cea de-a 2-a, spre a lua eano*tintä de functionarea tuturor armelor, infanterie, cavaleriei artilerie. Se spunea, in aceemi scrisoare, cä batrinul rnarqal a tinut sa impartkeasca ofiterilor romani cite ceva din experienta acumulata pe cimpurile de lupta precum i ea' acetia 0-au exprirnat speranta ca la Ina- poierea lor acasa vor aduce un folos netagaduit oastei Principatelor- Unite"12.Poate surprinde faptul cá despre comandantul rnisiunii,cá- pitanul Dimitrie Lecca, nu este data nici o relatie. Acela0 locotenent Gheorghe Släniceanu a mai triads Monitorului Oastei" rin articol deosebit dc interesant intitulat Tabára de la $alon (!) 16 august 1860, publicat in nr. 37 din 8 octombrie (st.v.) 1860 al periodi- cului, in care poveste§te vizita efectuata In tabgra la 4/16 august de catre imparatul Napoleon al III-lea, oil care prilej au tost executate manevre militare cu intregul efectiv atlat acolo (regimente de cavalerie, infanterie,

*ILartilerie) ; unul din exercitii, precizeaza aut orul articolului, a constat in repetarea taoticei adoptate de armata franceza in marea batalie de la

www.dacoromanica.ro 5 MISflINI MILITARE ROMANE$TI 27

Austerlitz (2 decembrie 1805), ci§tigatä de Napoleon I asupra armatelor austro-ru se12. Dupä evacuarea taberei de la Ch Mons s-a Incheiati misiunea gru- pului de 5 ofiteri români care s-a inapoiat in curind in patrie. Faptul era consemnat de Monitorul Oastei" in mmärul säu 32 din 11 septembrie (st.v.), subliniind satisfactia acestora de a reveni In tark' dupä o absentä de 6 luni aducind - dupä felul in care s-au exprimat - fructele ce au . putut cuiege...cit au fost in contact cu cea dintii armatá din lume"2°. Destinul ulterior al unora din membrii primei misiuni militare ro- mâne trimisá peste hotar in timpul domniei lui Cuza-vodä este cunoscut, dacá ar ii doar sä, amintim de numele lui Gh.Släniceanu iallui Gr.Bor4.- nescu figuri de prim plan ale armatei române in timpul räzboiului pentru independentä. In schimb, am don sá insistäm numai in treacät, asupra figurii sublocotenentului Constantin Jorescu, destul de putin cu- noscutä literaturii noastre militare de specialitate, unde a fost confun- dat, rind pe rind, cu un oarecare locotenent Tänase Florescu, ori cu un inexistent Forescu, ba chiar cu maiorul erou Dimitrie Giurescu, cäzut la Rahova. De fapt, Constantin Jorescu, näscut in 1836, publicist unionist care a avut de suterit de pe urma articolelor curajoase publicate in Steaua Dunärii" in cursul anului 1856, a intrat in armatä, absolvind cu succes cursurile *co lii de ofiteri din Iasi 0 obtinind gradul de sublocote- ment in regimentul 1 de artilerie. Pentru meritele sale a fost selectionat sil facg parte din membrii misiunii militare, trimisä in Maroc22.Duprt intoarcerea in tará, impreunä ou camarazii sái, Sorescu, ridicat intre timp la gradul de locotenent, dorind 0, se pertectioneze in continuare In arta artileriei 0 a fabricärii gurilor de tun, a obtinut prin halt ordin domneso mr. 121 din 16 aprilie (st.v.) 1861, invoirea, pe termen de 2 ani sil meargl 77in una din fonderiile statelor europene pentru a studia atit organizarea lor cit 0 arta vársárii (adicä a turnärii) tunurilor ?'23La inceput, a fost ata§at capsuläriei de rázboi din Paris, dar nesimtindu-se in stricta sa specialitate,otiterul romän a obtinut de la Ministerul de Rázboi din Bucuresti, in septembrie 1861, invoirea de a fi detmat pe IMO* fonderia" de tunuri din Torino. Ajuns la destinatie, in octombrie 1861, locotenentul Jorescu a urmärit procesul de fabricare al tunurilor la arsenalul din ora§, urmind i cursuri libere de mineralogiei chimie. Rechemat in tará prin ordin primit In septembrie 1862, tinärul ofiter a inaintat la intoarcere, superiorului säu, colonelul Gherghel, doul memorii foarte apreciate privind organizarea artileriei italiene, modul de turnare al tunurilor pre- cam idesenele ma0ni1ori instrumentelor folosite in procesul de pro- Auctie24. Conaulul Italiei la Bucuresti, Annibale Strambio, comuniea Minis- terului de Räzboi al Principatelor Unite la 11/23 octombrie 1862satis- iactia guvernului säu pentru modul in care locotenentul Jorescu se achi- tase de indatoririle sale la arsenalul regal din Torino 0 de invätämintele -trase acolo in folosul dotkiiarmatei române. Diplomatul insista chiar pentru ca tinärul otiter sä, fie retrimis in Italia. Pe timpul cind se atla la Torino, el achizitionase o bibliotecI de specialitate militará care, dupä -tragiculi timpuriul säu sfir0t, a fost donatä de mama sa, regimentuhii 1 de artilerie, in care slujise fiul ei 25. Prin ordinul de zi pe Wire nr. 153 din 26 iunie (st.v.) 1863 al domnitortilui, locotenentul Jorescu, mutat de

www.dacoromanica.ro 28 PAUL CERNOVODEANU 6 la 15 aprihe la Directia stabilimentelor de artikrie, a tost numit comandant al bateriei pedestre nr.1 a regimentului 1 de artilerie 26 Tinärul, otiter, a cärui carierä devenise atit de promitätoare, a Incetat insä din viatá la virsta de nurnai 27 de ani, la 5/17-august 1863, in urma unui duel stupid. Presa a deplins stirsitul tragic si neasteptat al lui Jorescu, care a fost inmormintat cu onoruri militare dupä ce represintase armia noasträ atit de bine in Italia04Meu onoare cu purtarea sa in toate pärtile" 27. A doua misiunemilitadromânä, trimisä pEste hotare in timpul domniei lui Akxandiu loan Cuza, compusä dntr-un mai mare numär de ofiteri si care au putut urrnaiii intr adevär operatii pe cimpuri de luptä,. a fost aeeea atasatä pe lîngarmata piemontezä in cursulräzboiului pentiu desävirsirEat unitätii Italki din anii 1860-1861. Dorind instruo- tia ofiterilor in conducereai administralea trupelor in camparlie", in timpul operatiilor militare Eta se urmeazO, in Italia",..Märia Sa a ho- tärit trimiterea unei misii de ofiteti din tote armele" -toscria. in nr. 41 din 22 octombrie (st.v.) 1860 al Monitorului Oastei" 28 Consiliul de Ministri aprobase ilia, de la 14 iulie trimiterea unui grup de 6 otiteri in misiune in Piemont, nmnärul lor hind ridicat apoi la 8 29. Componenta misiunii militare române, care a päräsit tara la 22 oci ombrie 3 noiembrie 1860 cu destinatia Torino (prin, Pesta, Viena,Yonelie Milano) era ur- mAtoarea :Iuliu Dunca, apitaa in regimentulidatilci ie si comandantul ei, apoi cäpitanul Pavel Cernovodeanu, din teientul 2 de ran- cieri, cäpitanul Nicolae Holban din regimentul ö de linie, locotenentii Gheorghe Anghelescu si Ion Algiu din corpul det t majcr, sublocote- mentii Atanasie Dimitrescu din regimentul 1 de art ieiie, Teodosie Paleo- logu din regimentul 4 de linie si Al. Crupenschi dim ,regimentul 1 de Mu- cieri 2°. Trimiterea acestiei n ,8iuni a provocat nenmltumiri in rindul puterilor garante, dintre care -allele nu vedeau eu ochi huni ridicarea pe plan militar a tinärului stat român541ascundeau criticile sub pretextul pocritlviolärii constante de cadre Principatele Unite a prevedeiilor Con- ventiei de la Paris din 1858 care le limitau autonomia, Astfel, consulul Busiei la Bucuresti, Nikoh i Karlovici Giers, plimea la 22 noiembrie/4- decembrie 1860, ca räsputs la informarea fäcutä cabinetului imperial de la St. Petersburg la 4/16 noiembiie, o notá din partea cancelaruhri Gar- ceakov pin care ii aducea la cunostintä. nemultumirea tarului Alexandru al II-lea la auzul vestii trirniterii unei misiuni de otiteri români, spreai urmäri operatiile de räzboi din Italia. Tarul considera inoportunä actiunea lui Cuza si se aräta nelinistit si latiti de alte manifcstari de independerrtá ale domnitorului 21. Dar op ozitia guTernelor sträine nu a influentat cu Burnie hotärirea adoptatä de Ilinisterul de Räzboi din, Bucurestii apro- batá de principe. Ajuns la Torino imjrcunä cu camarazii shi de atme, comandantul misiunii, cApitanul Dunca, se gräbea sä, ral orteze domnitorului Clara la 1/13 . noiembrie, despie infätisarea lor la MinistErul de rilzboi al cabinetului piemontez, de made cápätaserá permisia de a se deplasa pe teatrul de liptä din sudul tärii, unde Era infrintä rezistenta trupelor regatului celor Doug, Sicilii, ultim obstacol reautionar in calea desävirsirii unificärii Ita- liei 32 Dunca preciza calâturi de trupele regulate piemonteze luptau voluntarii lui Garibaldi, in rindurile cärora se call-a fi;iträini, revolutionari

www.dacoromanica.ro 7 MISITJNI MILITARE ROMANESTI 2E+

maghiari exilati la 1848-1849 si eitiva englezi. Lt. Generalul Al liaud din Ministerul de razboi de la Torino, contirma cele raportate de Dunca intr-o scrisoare expediata generalului I.Em.Florescu la 12 noiembrie In care preciza ca ofiterii români fuseserä Indreptati eatre statul major al trupelor piemonteze stabilit la Neapole, pe IMO generalul Manfredo Fanti, spre a ti atasati fiecare dupä arma lor la diferitele corpuri ce se atlä In campanie". In orasul de la poalele Vezuviului, misiunea militarä romanä a poposit la Hotel de la Grande Bretagne" si a fost primita in audientä solemnä, a doua zi, de regele Victor Emanuel al II-lea, aflat la palatul Capo di Monte 33. Dup'a aceea militarii nostri s-au deplasat cu trenul la sfirsitul lunii noiembrie la cartierul general de la Mola di Gaeta intiucit mcdiul importantei cetati Gaeta de cAtre piernontezi, comandati de generalul Cialdini, incepuse mcit de la 26 octombrie/7 noiembrie 1860. Ga- eta, asezatä Intr-o peninsubi bine apärata din toate pärtile, nu era vul-- nerabili cleat pe o porthme de o jumatate de kilometru. in cetate se afla insusi regele Francisc la II-lea, ultimul Bourbon atlat pe tronul celor Dona Sicilii, care, aläturi de trupele sale comandate efeetiv de generalul Bosco, opuneau o rezistentä disperatä. Devre luptele inversunatede la Gaeta, cu un istoric alfortäretei,locotenentul Enstatie Pencovici, editor al Monitorului Oastei", a publicat un interesant atticol in ziarul sin purtind numarul 6 din 26 ianuarie (st.v.) 3861, insotindu-I si de un plan de situatie al cetätii 34. Dupil päräsirea Gaetei de cätre regele Franciscsi escorta sa, imbareati la bordul unei salupe franceze, citadela a capitulat in tata piemontezilor la 1/13 februarie 1861, dupä o rezistenti de douä luni jumitate. La luptele de la, Gaeta au fost prezenti toti otiterü ro- minitrimisiin misiune, in vreme ce la asediul fortäretei Messina care a atzut exact cu o luni mai tirziu, adici la 1/13 martie, au. asistat doar locotenentii de stat major Gheorgbe Anghelescn si Ion Algiu 36. Pentra activitatea lor melitorief acestia doi din urmi au fost decorati de dare regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei cu ordinul militar al Casei de Savoia, in gradul de cavaler. La 1/13 aprilie 1861 locotenentii Anghelescu siAlgiu erau primiti särbätoreste in tarä iar 3,Monitorul Oastt i" publica in nr. 22 din 27 aprilie (st.v.), o scrisoare prirnitä de gentrabil I.Em.Florescu, din partea omologului sin italian generalul Fanti, pin care acesta elogia comportatrea celor doi militari români 36 Restul otitcrilor s-a inapoiat la Bucuresti, citeva siptämini mai tirziu, fiind distinsi la rindul lor, en diterite ordinei decoratii italiene pentru destoinicia arätati pe trontul de la Gaeta.. Astfel, cipitanului Pavel Cernovodeanu i s-a conterit ordinul St.Mauriciu si Lazar ip gradul de cavaler precum i Medalia comemo- rativä a razboiului pentru independentai unitatea ltabei 1860-1861, pe chid cäpitanilor Duncai Holbani locotenentilor Crupenschi si Du- rnitrcscu, doar amintita medalie comemorativä 37 Ficînd bilantul pozitiv al iczuli atelor obt innt e de cele donä misiuni militare tonanesti trimise in Maroc, icspectiv Algeriai Plant& in 1860 si in Italia in 1860-1861, ministrul de räzboi, generalul Flores= consemna urmätoarele in Espunere de imbuniitcifirile cele mai insemnii- toare introduce in armata Principatelor Unite de la 24 ianuarie 1859-1 iunie 1861: Sunt staturi puternici ajunse la un grad destul de insemnä- tor si care trimit cu toate acestea in 1oli anii oficieri din cei mai capabili spre a studia imbunitätirile ce ze introduc in armatele celorlalte staturi ;

www.dacoromanica.ro : 3 0 PAUL CERNOVODEANII 8 cu cit mai cu seamg aceastg, mäsurg era de mare trebnintg la noi, care abia ne punem pe calea reorganizgrei. In doug rinduri se trimise oficieri in misii ; ,intii cu ocasia resbelului din Maroc, cinci oficieri studiarg pe pgmintul Africei organisareai administrarea trupelor ispaniolei franceze in campanie si al duoilea eu ocasia resbelului independentei italiene, unde o misie compusg, din opt lineri oficieri, ne aduse idei precise atit asupi a operatiilor armatei studiate chiar pe cimpul de bgtae, citi despre administratia sa in acest limp. Mai multe scrisori ce mi-au adresat atit generalul Cialdini, cornandantul trupelor, citi generalul Fanti, ministrul de resbel al Italiei, este dovada cea mai -vie si mai multumitoare pentru orice roman despre conduita, activitateai singele rece cu care oficieri nostri sciurg a infrunta pentru intiia oarg focurile Gaetei i Messinei" 38 Ca si in cazul primei misiuni, multi ofiteri ce se clistinseserg in Italia, au devenit luptAtori de seamg ai räzboiuluinostru pentru Independentg din 1877-1878, cum au fost Dunca, Anghelescu, Algiu, Cernovodeanu Holban 38. Un alt teatru indepgrtat de rázboi, in care s-a evidentiat un ofiter roman, a fosti cel din Mexic. Acolo, Napoleon al III-lea al Frantei, asistat la, inceput de Marea Britaniei Spania, a cgutat BA rástoarne guvernul revolutionar republican al lui Benito Juarez si sá creeze un imperin latin" aliat europenilor, sub conducerea lui Maximilian, fratele impgra- tului Franz Iosif al Austriei, in intentia de a extinde influenta puterilor continentale in Lumea Noug si a contrabalansa pe aceea a Statelor Unite. Profitind de rgzboiul de secesiune, izbucnit in republica americang, In 1861 si de imposibilitatea Washington-ului de a replica in spiritul doctri- nei Monroe, ajutindu-1 pe Juarez impotriva mt ervetionist ilor strgini, corpul expeditionar francez debarcat la Vera Cruz la 22 februarie/16 martie, 1862, sub comanda generalului conte Charles de Lorencez,ei-aInceput marsul spre Mexico, capitala tgrii, la 7/19 aprilie. Acestui corp expeditionar al lui Lorencez ii era ataF,4at, ca locotenent stagiar de stat major, George Bibescu (1834-1902), fiul fostului domnitor omonim al Tgrii Romgnesti, si care intrase in armata francezI. Intr-o lucrare publicatg, la Paris, citiva ani mai tirziu48 si care a cunoscut mai multe editii precum 43i o traduGere in limba romgng 41, tingrul Bibescu fgcea o relatare destnl de amanuntitg a primei campanii din Mexic condusg de generalul Loren- cez care, biruitor in lupta de la Cumbres (16/28 aprilie 1862) avea sg fie infrint categoric de trupele republicane mexicane la Puebla (23 aprilie/ 5 mai)i silit sg se retragg spre Vera Cruz, baricadindu-se in fortgreata de la Orizabava 42 inlocuit de Napoleon al III-lea de la conducerea corpului expeditionar francez, Lorencez, impreung, cu statul säu major din care facea parte si locotenentul Bibescu, a pgrgsit Mexicul la 13/25 octombrie 1862 43. Un alt ofiter, ce a apartinut de astgdatg, chiar armatei române care a luar parte, cu autorizatia autoritgtilor de la Buburesti, la operatiunile desfilsurate de trupele franceze in Mexic, a fost Aristide Iarca (1835 -1874). Intrat in Koala militarg din Bucuresti, in anul 1852, el a absol- vit-o cu distinctie in 1856. Nu mult dupg aceea, ca tinIr ofiter de cavalerie, Iarca a prima ineuviintarea Ministerului de Rázboi sg-si pefectio- neze cunostintele urmind cursurile scolii de ca-valerie de la Saumur din Franta. Intr-un raport al comandantului acestei institutii, datat din 20

www.dacoromanica.ro 9 MISIIINI MILITARE ROMANE*TI 31 octombrie/1 noiembrie 1861, publicat in Monitorul Oastei" nr. 1 din 3 ianuarie (st.y.) 1862, se fäceau aprecieri pozitive asupra lui Iarea, con- siderät ca un ofiter foarte capabil"cu calificative superioare" obtinute la examene ". Dupä absolvirea cursurilor la Saumur, ofiterul roman a cerut sä fie detasat pe lîngarmata francez5, din Algeria, fiind admis in rindurile corpului 3 de vinätori aflat sub comanda colonelului François- Charles du Barail 45. In Africa, datoritä activitätii sale meritorii, Iarca a fost inaintat la gradul de cäpitau al armatei române, trimitind totodatä de acolo o interesantä corespondentä redactiei Monitorului Oastei" si care a fost publicatä intre 30 ianuarie si 23 februarie (st.v.) 1863, sub forma unei suite de articole eu titlul .Felurimi Algeriane - Viniitorul de Africa°. In primävara anului 1863, cäpitanul Iarea a insotit corpul 3 de vinätori de Africa, trimis sä lupte in Mexic in cadrul corpului expeditionar francez, aflat acum sub comanda supremä a generalului de divizie nlie Forey. Aici ofiterul romän s-a distins in bätälia de la Atlisco (2/14 aprilie 1863), impotriva trupelor generalului republican Uraga. Intr-o cioc- nire cu regimentele de husari Iturbide, cäpitanul Iarca aflat in fruntea unei sarje de cavalerie, a fost ränit la coaste de o lance si la cap de un foc de pistol tras din apropiere de generalul Porfirio Garcia de Leon pe care ofiterul român a. reusit, totusi, sá-l. ucid.A. Pentru faptele sale de arme iesite din comun, el a fost citat prin ordin de zi de generalul Forey si de- aorat cu crucea de cavaler aLegiunii de onoare. In ordinul de zi se specifi- can urmátoarele: InIarca, cäpitan din armata românä, servind cu acest grad in regimentul nr. 3 de vinátori de Africa, a fost mereu in fruntea sarjelor, ataeul au a produs admiratia tuturor prin avintulFgbravura sa, distingindu-se prin sustinerea mai multor lupte corp la corp in bätä- lia de la Atlisco"47.Conferirea inaltei distinctii franceze a fost adusäFA la cunostinta armatei române prin inaltul ordin de zi al domnitorului Cuza purtind nr. 519 din 8 iunie (st.v.) 186348.Monitorul Oastei" in nr. 36 din 6 iulie reproducea chiar un articol apärut in ziarul francez La Pa- trie" cu privire la desfásurarea bätäliei de la Atlisao F,Si la bravura de care dIduse dovadä cäpitanul Iarca49.In numele domnitorului, agentul diplomatic al Principatelor Unite la Paris,maiorul Iancu Alecsandri, a trimis o depesä de felicitare lui Iarca; in Mexic, la 17/29 iunie 1863. Drept räspuns, Alecsandri a primit la 14/26 august din partea comandantului regimentului 3 de vinätori de Africa, du Barail (inaintat intre timp la gradul de general), o scrisoare plinä de aprecieri eälduroase la adresa dis- tinsului ofiter român care, dupä succesul expeditieii inträrii trupelor franceze in Mexico, capitalaärii, s-a inapoiat in patrie 5°. La revenirea la Bucuresti, Aristide Iarca a e5pätat, prin inalt ordin de zi nr. 809 din 21 august (st.v.) 1863, al donmitorului, permisiunea de a purta ordinul Legiunii de onoare franceze si totodatä s5, aibá gravat pe epoleticifrul principelui Cuza; peste citeva zile, printr-un alt ordin domnesc, cu nr. 846 din 26 august (st.v.), cäpitanul Iarca a fost inaintat la gradul de maior, urmind sä activeze in cadrul regimentului 2 de läncieri52. Prin calitätile sale, Aristide Iarea a urcat treptele ierarhiei militare pinä la gradul de colonel care i-a fost decernat la 23 august/4 septembrie 1869, fiind numit in acelasi timpi comandant al scolii speciale de cavalerie53... La moartea sa prematurá survenitá la 15/27 februarie 1874, marele patriot t4i. ora de stat Mihail Kogälniceanu a rostit un discura

www.dacoromanica.ro 32 PAUL CERNOVODEANU lo emotionant in, Camera deputatilorla18 februarie/2martie,cea fost reprezentati printr-o importanti delegatie la funeraliile regretatului ofiter 54. La ceremonie a asistat §i consulul Frantei, Schefer, care a înaintat apoi un raport mkcitoy Min'Aerului Afacerilor Externe de la Quai d'Orsay la 19 februarie/3 nut's te, seliefind meritele defunctuluii mend si fie adus §i la cuno§tinta generalului du Barail, lost comandant al lui Iarea in Algeriai Mexiu, case in acea vreme detinea portofoliul räz- boiului in guvernul de la Patis 55. In sfir0t, ultima misiune militari incredintati unui -ofiter romin peste hotare, in timpul domniei lui Cuza, a fost aeeea a cipitanului de stat major _Emanuel Boteanu, trimis pe hngi armata nordisti (unionisti), si urmireasci desfaurarea rizboiului ciAl din Statele Unite care preocu- pa de multi vreme cabinetelei opinia publici europeanä. Chiar §i in presa noasträ, in ziarele Românul", NationaluPi Dimbovita", precum §i in artieolele de specialitate publicate in Monitorul Oastei"i Ro- mania militari", erau analizate circumstantele in care izbucnise acest conflict, mijloacele uria,e puse In lupti, noile tehnici aplicate, amploarea cioenirilor armate 56 ete. Opinia publiei din Principatele Unite simpatiza cu unionktii, reprezentanti ai statelor industrializate din nord, conduse de guvernul legitim de la Washington, care luptau Impotriva sudistilor (confederatii) striski in jurul autoritätilor rebele secesioniste de la Rich- mond (Virginia) ee apärau interesele mat ilor proprietas i de bumbac folo- sind mina de lueru gratuiti a sclavilor negri 57. In uria§a înelestare -de- terminatä, in partei de dorinta de a extirpa flagelul sclaviei negrilor in Statele Unite--xarmatelor nordiste li s-au aliturat numero0 voluntari, veniti din Europa si lupte pe indepirtatele eirnpuri de bitilie din Ame- rica, in numele idealurilor de libertate si de apirare a demnititii umane. In rindul acestor voluntari s-au numärati eitiva romini, printre care ardeleanul Gheorghe Pomut, un emigrant revolutionar plecat in urma evenimentelor de la 1848-1849 din Transilvaniai Ungaria, naturalizat cetitean americani ridicat chiar, dupä incheierea räzboiului, la gradul de general brigadier 58. La fel, un maramuresan, pe nume Nicolae Dunea, cipitan, vechi combatant in rindurile osta0lor lui Garibaldi, luptind pentru unificarea Italiei si care, ata.,;at mai intii brigizii I-a din divizia Blan- ker-New York, a generalului Julius Stahl-Szanvald in 1861, 0 numit apoi aghiotant la, statul major al generalului maior John Freinont, in martie 1862, a participat la intreaga campanie desfkurati in sud-estul Vir- giniei, cizind eroic in bitilia de la Crosskeys (27 mai/8 iunie 1862) 58. In stirsit, moldoveanul Eugen Ghica, cipitan In regimentul 5 de voluntari din Statele Unite, de sub comanda colonelului Ladislas Zulavsky, in brigada I-a condusi de generalul brigadier Daniel Ullmann, a ficut apoi parte, de la 18/30 aprilie 1863 din compania I-a de infanterie a trupelor de culoare (Corps d'Afrique") eonstituite din negri eliberati luptind Impotriva fostilor lor opresori ; Ghica a luat parte la eampania generalului maior Nathaniel Banks in Louisiana, fiind succesiv detmat in garnizoanele din Baton -Rouge, New Orleans si Port Hudson pini la 19/31 decembrie 1863, data la care a fost eliberat la cererei s-a inapoiat In patrie O. In fine, convins de necesitatea de a delega un ofiter romin de stat major pe lingi armata unionista, noul min istru de rizboi alrineipatelor Unite, generalul Savel Manu, ficea domnitorului Cum urnatoarea ex-

www.dacoromanica.ro 11 MISIUNI ILLILITARE ROMANESTI 3J punere de motive in cuprinsul trIportului säu din 10/22 octombhe 1865 : Proportiile colosale ee resbelul Statelor Unite din America a luat in timp de 3 ani, inventiile masinilor de resbel, perfectionate cu aceastg ocasie, au atlas privirea lumei ; astfel cti nu e stat astazi in Euröpa care sä nu fi tinnis ofiveri pent] u a urmgri indeaproape operatiile lor ; am crezutt dar neeesaa a ruga pe Ingltimea Voasträ a incuviinta trimiterea egpitartului Boteanu din corpul de Stat Major pentru un an de zile in Statele Federale de la Nordul Ameiicii, dupg ce va urmgri mai intii operatiile armatei franceze din Sudu Algerii" 61 Prin inaltul ordin de zi cu nr. 1344, dat peste doug zile, la 12/24 octombrie 1864, Alexandru Ioan Cuza incuviinta trimiterea capitanului Emanuel Boteanu In Algeria 0 Statele Unite,asi- gurindu-i o diurng de 1 galben pe zii alti 150 de galbeni pentru cheltu- ieli de Intretinere 62. Alegerea facutg de generalul Manu era foarte feri- citä, ; tingrul ofiter roman urmase cu Sucees cursurile )5co1ii de Stat Major de la Paris sub comanda generalului de Vaudrimey, incg din 1861, distingindu-se prin ealitä'tile si rivna sa la Invatäturg. Capitanul Boteanusi-a inceput misiunea intreptindu-se spre Paris, de uncle, conform ordinului primit, ar fi trebuit sá meargg in Africa spre a urmgri operatiunile militare din Algeria. Deoarece campania francezg in aceasta colonie luase sfirsit, ofiterul roman si-a modificat planurile 0 a hotárit sä se indrepte direct spre Statele Unite. Prin intermediul maiorului Iancu Alecsandri, agentul diplomatic al Principatelor Unite la Paris, el a primit o serisoare de recomandare din partea ambasadorului american in Franta, Dayton, catre secrei arul de stat William Seward. Marmot cu aeest document, Boteanu s-a imbarcat spre America la 9/21 noiembrie 186463dupä ce fäcuse un scurt papas la, Liverpool (11/23 noiembrie). Frecventele furtu- ni si un cumplit uragan care a bintuit peste ocean In timpul traversgrii au fgeut ca In loc de 12 zile sä trebuiascg 24 de zile pentru a sosi la New York, abia la 5/17 decembrie, unde capitanul Boteanu a rgmas yin 5, la 17/29 ale lunii pentru -aa cum seria el in targ - a mg prepara de o campanie de iarng la care mä asteptam foarte putin, sperind a petrece iarna ill Africa" 64. Ofiterul roman a plecat apoi la Washington, fiind primit eu amabilitate la Departamentul de Stat care l-a indrumat spre De- partamentul de Räzboi ;aici a avut loc la 30 dec.1864/11 ianuarie 1865 o intrevedere intre Boteanui secretarul-adjunct Dana, cäruia trimisul nostru i-a explicat cg scopul rnisiunii sale era acela de a studia arta rgzboiului, sperind cá observarea operatiilor militare sg-i aducg mult profit in perfeciiouarea cunostintelor dobindite pe plan teoretic In Franta"66. In cele din urmg, cäpitanul roman a fost atasat pe Bugg statul major al generalului major George Meade, comandant al armatei Potomacului, care, impreung cu trupele cunoscutului general Ulysses Grant, responsabilul operatiilor, urmau sg dea lovitura de gratie armatelor sudiste In Virginia de Est. Intre 23-25 ianuarie/4-6 februarie 1865, Emanuel Boteanu a putut urmäri una din grelele bátálii angajate de armata Poto- rnacului sle-a lungul rlului Hatchers Run. Adgugind numeroase detalii îni legáturg cu luptele in care trupele unioniste au rezistat cu dirzenie atacurilor disperate ale armatei generalului Robert Lee, comandantul su- suprem al fortelor sudiste, capitanul roman îi incheia, raportul Inaintat superiorilor sgi de la Bucuresti la 26 ianuarie/7 februarie 1865, apreciind favorabil calitatile soldatiloriofiterilor nord-americani. Acest raport, www.dacoromanica.ro 34 PAUL CERNOVODEANII 12 insotit si de o hartä indicind pozitiile ocupate de eele douä armate, a ap5,- rut in Monitorul Oastei" nr.8 din 16 martie (sty.) 66; in aceeasi gazet5, apärea Innr.12din 28 aprilie(st.v.)un al doilearaportallui Boteanu, datat din 3/15 martie i intocmit de asemenea in cantonamentul din apropierea orasului asediat de unionisti si care purta numele de Pe- tersburg. Cäpitanul Boteanu avea acum prilejul sä faemai bine cunoscute pozitiile beligerantilor in urma incursiunii victoiioase efectuate de generalul maior William Sherman in Sud, fiind in acelasi timp si martor al pregátirilor pentru atacul final impotriva confederatilor pe frontul. Potomacului. Cea mai mare parte a acestui raport adresat generalului Manu era consacratä, insä, observatiilor fácute eu privire la felul cum era or- ganizatá armata nordistä ; mai figurau de asemenea numeroase comentarii asupra originii conflictuluii aprecieri asupra zdrobitoarei superioritäti a unionistilor prin care el vedea o evidentá explicatie a victoriilor dobindite. Ii retinuserä desigur atentiai unele detalii prin valoarea lor prac- ticá, ca de pildä, sistemul de recrutare, structura unitätilor combatante, eficienta retelei de aprovizionare a frontului 67. Ba era sehitat-chiar - - cum aráta un sac de campanie, la a eärei primä experimentare fusese invitat sä asiste, de cátre seful de stat major, geheralul major Webb 68- Cercurile militare din tara noastrá au mai putut lua, cumostintá si de alte noi detalii in legáturä cu misiunea cäpitanului Boteanu pe teatrele de de lupt5, din nordul continentului american si din alte douá mesaje trimise de el In cursul gptäminilor ce au. urmat. Astfel,unul din acestea ak fost publicat in Monitorul Oastei" nr.14 din 17 mai (st.v.)i constituia reproducerea unei scrisori adresatá tot din imprejurimile acelui Petersburg american, la 15/27 martie 1865, tatälui säu, colonelul Emanuel Boteanu"' Entuziasmul tinärului ofiter îi gäsea aici prilejul sit se manifeste nestin- gherit in descrierea luptelor la care asistase in urma atacurilor furibunde ale sudistilor 1ntr-o supremä incercare de a sträpunge frontul de pe Po- tomac si clestele din jurul orasului Petersburg. Se poate vedea c5, observatorul roman nu a pregetat BA se expun5, primejdiflor si - dornicsi urmáreasc5, cit mai de aproape trupele angajate in luptä - sä se depla- seze piná in hnia Intlia pentru a examina transeelei sä poatä urmár- inversunata inclestare dintre cei doi beligeranti. Cu multä emotie, el mári turisea cä socoteste mai bine sä vád moartea i primejdia aici, färä nici o räsplätire, cleat 85, fi fost in altä parte a lumii unde nu pateam face nimic, cäci da,c5, aceste imi vor permite a mä Intoaree in tali', voi avea neapárat o mare experientä militará". Asupra atacului neasteptat pe care confederatii l-au lansat la Fort Stadman In ziva de 33/25 martie precumi viguroasei reacttuni initiate de generalul Grant, Emanuel Boteanu va mai revenii In ultimul säu raport Intocmit la 4/16 aprilie 1865, chid se alla de pe acum, imprelmä cui statul major al acestuia, In localiatea Burksville (Va.) dupä capitularea lui Lee la Appomattox (28 martie/9 aprilie). Ca si cele precedente, acest raport a fost reprodus In Monitorul Oastei" din 2 iunie (st.v.) avindi numärul 16." Asa cum apreeia ofiterul-räzbotal era mum virtual cis- tigat de Nord - dar rapiditatea cu care avuseserä loc ultimele operatiuni militare pe frontul Potomacului si care au determinat präbusirea rezistentei trupelor confederate, n impresionaserä adinc pe observatorul ro- mân care avea s5, le consacre uncle comentarii. Despre deznodämintui www.dacoromanica.ro 13 MISIUNIMILITARE ROMANE.5TI 35 de la Appomattox el scria in concluzie cA aceastä campanie, una dintre cele mai bine combinate si din cele mai riguros executate pe acest conti- nent, face cea mai mare onoare generalului Grant". Misiunea ofiterului ro- mkt avea sä se incheie asadar, mai curind decit se preväzuse ;resimtea 'MO, o mare satisfatie din faptul cä fusese martorul a atitor momente hotäritoe re in ultimele hmi de campanie. Astepta acum un ordin de re- chemare in tarä sau hotärirea de la Bucuresti prin care &A i se indice o mi- ' siune nouä, In Africa de Nord sau in Mexic, unde - atirma el - desi nu e un resbel regulat, luptele de guerilero dau malt de lucru" trupelor impkatului Maximilian si corpului expeditionar francez aflat pe atunci sub comanda maresalului Bazaine, mai Inainte ca el sä fie retras definitiv, asa cá Boteanu a mai rámas citeva hmi in Statele Unite, dupá cum reiese din Inaltul ordin domnesc nr. 1588 din 19 noiembrie/1 decembrie 1865, interval in care a vizitat o serie de manufacturi militare, arsenale si fortificatii, dupà, care s-a inapoiat in 01.1 71 intre timp, prin incheierea ell succes a misiunei Indeplinite, el fusese inältat in gradul de maior prin inalt ordin de zi nr.1153, la data de 4/16 septembrie 72 Ca si majoritatea camarazilor lui de arme trimisi anterior peste hotare in misiuni militare, Emanuel Boteanu avea, la rindul sän, sä se distingá in räzboiul pentru In- dependentä In luptele de la Grivita, Rahova si. Smirdan 73. Este firesc co, In concluzie, sä ne putem intreba care au fost avantajele obtinute de armata noasträ prin trimiterea unor ofiteri români in misiuni pe diferite cimpuri de luptá din Fume, rind pe rind, in Maroc, Al- geria, Italia ba chiar si dincolo de Atlantic, in Mexic si Statele Unite ale Americii? Nu incape indoialá cá d'scernämintul de care au dat dovadá dornnitorul Alexandru Joan Cuza si colaboratorii säi militari, generalii Joan Emanuel Florescu si Savel Mann, a fost just. Tinerii ofiteri instruiti in tarä, apoi, in cea mai mare mäsurá, in scoli de specialitate din Franta, au avut posibilitatea sä studieze - pe diterite teatre de rkboi de pe trei continente, in conditii variate de climä, teren, pregkire tehnicá, genuri de arme tolosite, efectivele aruncate in foc etc. - noile metode de luptä, ,echipamentul, armamentul, serviciile de aprovizionare si dotare a multor armate sträine pentru a ajunge sä inteleagä, si sä, familiarizeze cu evolu- -Oa strategiei si a tacticii in räzboiul modern. Aceastä veriticare a cunostintelor teoretice pe cimpurile de luptá a tost extrem de folositoare pentru cadrele noastre oftteresti, care, odatä Inapoiate in patrie, au perfectionat instruirea trupei si a gradatillor In scolile militare din Bucuresti si Iasi, au elaborat lucrki de specialitate si au actionat hotklt pentru dotarea tehnicá si modernizarea armatei noastre, pentru dezvoltarea artileriei si a altor arme, pentru täurirea unei ostiri capabile sä räspundä la marile necesitki ale tkii. Si intr-adefär, acest nucleu al armatei noastre moderne f ganit in timpul domniei lui Alexandru Joan Cuza a stat la baza propä- sirii ulterioare a ostirii care si-a trecut cu atita succes greul examen de f oc constituit de räzboiul pentru Independentá prin care fiii Várii, vár- sindu-0 cu bravurä singele, i-au asigurat neatirnarea si dezvoltarea intlo- ritoare de mat tirziu.

www.dacoromanica.ro 36 pAUL CERNOVODEANII lt

NO T E

e.N. Iorga, Istoria românilor, vol. IX Unificatorii, Bucuresti, 1938, p. 373-379. 2 Vezi In special Teodor Popescu, Modernizarea forfelor armale romdnesti in timpul dom- nieiluiAlexandra loan Cuza, In Revista de istorie", 32 (1979), nr. I,p. 79-102, cu bibBografia problemei intre p. 80-82. 3 General I. Em. Florescu., Espunere de imbunallifirile cele mai trisemtultoare introduse in armata PrincipatelorUnite de la 24 ianuarie 1859 - I iunie 1861, Bucuresti, 1861, p. 10-12; Monitorul Oaster ziar oficial al Principatelor Unite", (citat ulterior M.O.) 1(1860). vol. II, nr. 23 (29 tunic), p. 354-355; nr. 26 (23iulie) p. 402-403; II (1861), vol. I, nr. 13 (27 februarie), p. 203 si nr. 26 (28 mai), p. 395-396; III (18(12), vol. 5, nr. 1 (3 ianuarie), p. 11-13; nr. 18 (22 martie), p. 310-311; nr 20 (3 aprilie), p. 355-356; IV (1863) vol. I, nr. 9 (11 ianuarie), p. 124; nr. 11 (26 ianuarie), p. 155; nr. 14 (8 februarie), p. 196- 197; nr. 21 (18 martie), p. 400; V (1864), vol. II, nr. 2 (14 ianuarie), p. 39-40; nr. 30, (12 august), p. 467; nr. 31 (19 august), p. 473; VI (1865), vol. II, nr. 4 (9 februarie), p. 50-51; nr. 6 (25 februarie), p. 82; RomâniamilitarA. Stiint9,Arta si istoriemilitant", an I, vol. I, ian.-febr. 1864, P. 3-4 si p. 115-118; Ulysse de Marsillac, Histoire de l'armée roumaine, Bucarest, 1871, p. 105-106; A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodd, vol. I,Iasi, 1903, p. 168; Col. Laurentiu Barzotescu, Armata romand in trecut si prezent, Bucuresti, 1926, p. 9-10; Lt. col. V. INAclejde, Centenarul .Renasterii armatei romdne (1830-1930), Iasi, 1930, p. 124; Constantin C. Giurescu, Viafa ;I: opera lui Cara Vodei (ed. a II-a), Bucuresti, 1970, p. 426 si Alexandra loan Cuza, Bucuresti, 1973, p. 108; Elena Palánceanu, Cu privire la md- .surile luate de Alexandra Ioan Cara In anii 1859-1861 pentru unifirarea si organizarea armatei in Studii simateriale de muzeografie si istorie militarti" (citat ulterior SMMIM), tom. 4-5 (1971-1972), p. 126-141; Ion Fetcu, Armata romtlnii in timpul lui Alexandra -loan Cuza (1859-1866), in ibidem, tom. 7-8 (1974-1975), p. 216-217; Dumitru Preda, Contribufii privind corpul ofiferilor din armata romdnei In timpul domniei lui Alexandra Joan Cuza (1859-1866), in ibidem, tom. 12 (1979), p. 212-213, etc. 4 General Radu Rosetti, Relations entre l'armée française et Parmée roumaine in Hom- mage et M. de Saint-Aulaire, Bucarest, 1930, p. 95; R. V. Bossy, Agentia diplomaticei a Ito- mtlniei in Paris si legdturile politice franco-romelne sub Cara Vodd, Bucuresti, 1931, p. 121- 122 si Marcel Emerit, Le dossier de la première mission militaire frangaise en Roumanie In Revue Boumaine d'Histoire", V (1966), nr. 4, p. 575-586. 6 M. O., III (1862), nr. 13 (24 februarie), p. 195-196; V (1864), vol. II, nr. 22 (4 iunie),p, 336-337; VI (1865), vol.IT,nr. 33 (25 sept.), p. 467; Andrei Otetea Risorgi- menial iUnireaPrincipatelor In Analele Academiei R.P.R.", XI (1961), p. 367-375; Dan Berindei, Presa din Principatei lupta pentru unitate a poporului Italian in anii 1859- 1860 In ibidem, p. 393-394: V. Maciu - T. Bugnariu, Lupta poporului român si unirea Italia in Studii. Revistä de istorie", XIV (1961), nr. 1, p. 129-150; cf. si studiile citate la la ta3. 6 M. O., VI (1865), vol. II, nr. 14 (17 mai), p. 194; nr. 36 (11 ottombrie), P. 509- 510 s.a. 7 M. O.,I (1860), vol.I,nr. 2 (13 februarie), p. 18. 8 Ibidem, nr. 4 (27 februarie), p. 56-57. 9 Ibidem, nr. 6 (5 martie), p. 93. 1° Românul', IV (18E0, nr.6(6ianuaric), p. 10; nr. 38 (8/20 februarie), p. 117; M.O.,I (1860), vol.I,nr. 2 (13 februarie), p. 18; nr. 4 (27 februarie), p. 56-57; nr. 6 (5 martie), p. 93; II (1861), vol. I, nr. 7 (31 ianuarie), p. 107-109. Vezi asupra acestui conflict, In special, Ricardo Pieltain de la Pea, Panorama de la guerra de Africa (1859-60), In Revista de Historia Militar", Madrid, IV (1960), nr, 6, p. 89-151 -1- il. -F 1 hartk cu toatä bibliografia aferent. 11 M.O., nr. 8 (19 Inartie), p. 114-115, 120 iar plasm] la p. 120-121. 18 Maior C. Pruncu, Din campaniile mele. Crimeia (1865 ) - Algeria (1856-1857 ), Italia-Maroc (1859), Birlad, 1900, 134 p. Date biografice la Valentin Borda, Ceildlori si exploratori romOni, Bucuresti, 1985, p. 366-368. 13 M.O., II (1861), vol. II, nr. 60 (1 noiembrie), p. 907. 14 Dan Berindei, Leonida Loghin, Gh. Stoean, Rdzboiulpentru independenfd nafionald 1877-1878. Documente militare, Bucuresti, 1971, p. 281, doc. 227; p. 409, doc. 384. .Biblioteca Academiei Române Arliiva Cara, mapa X, f. 121. 16 Ibidem. 17 Ibidem, mapa X, f. 123-123 v0; R. V. Bossy, op. cit., p. 121. 18 M.O., I (1860), vol. II, nr. 22 (18 iunie), p. 348-349.

www.dacoromanica.ro 15 MISIUNI MILITARE ROMANRIITI 37

13Ibidem, nr. 37 (8 octombrie), p. 588-592. 20Ibidem, nr. 32 (11 septembric), p. 509. °XCol. dr. Florian Tue.% Mircea Cociu, Dr. F. Chirea, Bcirbati art daloriei 1877-187g. Mie diclionar, Bucuresti, 1979, p. 23-24, 242-243. 22G. Misail,Locatenentul Constantin Jorescu,Iasi,1864, p. 7-18. 23M.O.. H, (1861), vol.I, nr. 23 (29aprilie),p. 364. 24G. Misail, op. cil., p. 31-35. AIbidem, p. 36-37. 20 M.0 , IV (1863), vol.I,nr. 25 (18 aprilie), p. 443 si nr. 35 (28 iunie). p. 593. 27Ibidem, nr. 43 (23 august) p. 717-718 si G. Misail, op. cit.,p. 1-2. 23 M.O., I(1860), vol. IL nr. 41 (22 oct.), p. 712. 26Principatele Unite - Monitorul. Ziar oficial alTáriiRomânesti, 1860, nr. 256 (28 octombrie),p.241.VezisiL. Barzotescu,op. cit., p. 11 si V. Nadejde, op. cit., p. 125. 3° M.O.,I(1860), vol.II,nr. 41 (22 oct.), p. 712. In Amintiri din vial& Memorii (Bibl. Acad. Rom., fond Arhivii, A. 642), cap. 4 si 5, relative la campania din Italia, scrise de Gheorghe Anghelescu (1839-1915), devcnit mai tirziu general de divizie, autorul omlte in mod surprinzator prezenta capitanului Cernovodeami sia sublocotenentului Crupenschi din rindurile misiunii militare trimise in Piemont, cf.Col. dr. Niculae Niculae, Din memoriile generalului Gheorglze Angelescu cu plivire la participarea misiunii militare romôneIi contribufia acesteia la .,luptele pentlu unificarea inheanii 1860-18611n SMMIM, nr. 14-15, 1981-1982, p. 152. 31Copia clepesiilui Giers, anexata raportului nr. 10 din 23 noiembrie 1860 al consulului francez Tinos din Bucuresti catre Ministrul Afacerilor Exlerne, Thouvenel, la Paris, cf. Ministre des Affaires Etrangeres - Archives diplomatiques, PC - Turquie - Bucharest, vol. 21, f. 104 ap. Arhivele Statului Bucuresti, Microfilme Fran/a, rola 9. Biblioteca Academiei Romane Arhiva Cuza, mapa X, f. 1:J3-133 v°. 33M.O., an I (1860),vol.II,nr. 48 (2decembrie), p. 867-868; Col. dr. Niculae Niculae, op. cit., p. 152-153. 34 M.O. 11 (1861), vol.III, nr. 6(26 ianuarie),p. 84-91 iar planul intre p. 88- 89. Mai vezi si R. di Laura, L'assedio e la resa di Gaeta (1860-1861) (ed. a 2-a), Caserta, 1925; L. Mondini, Gaeta, Fine dei Eurboni di Napoli in Nuova Antologia",aprilie 1961, p. 439-454; Piero Pieri, Storia militcre del Risorgimento. Guerre i insurezioni, Torino, 1962, p. 722-725 etc. 35 Teodor Popescu, In acele zile pe f on/wile GaeteiiMesinei, in Magazin istoric", IV (1970), nr. 12, p. 80; P. Pieri, op. cit., p. 725-726. Lt. Gh. Anghelescu fusese tot timpul atasat companiei a III-a de geniu, comandata de capitanul Brunetti, lucrind la fortificatii cf. Col. dr. Niculae Niculae, op. cit., p. 153-154. 36 M.O., II(1861), vol.III,nr. 22 (27 aprilie, p. 351-352; Romanul", V (1861), nr. 120 (18/30 aprilie), p. 391; T. Popescu, op. cit., p. 80-81; Col. Niculae Niculae, op. cit., p. 154-155. 37 M.O., VI(1865),vol.II,nr.37 (22 octombrie), p. 251; nr. 40 (17 noiembrie), p. 571-572. Gh. Angelescu sustine cari capitanilor Dunce si Holban precum isubloco- ternntului Paleologu li s-au conferit ordinulf. Mauriciu si Lazar in gradul de cavaler, cf. Col. Nieulae Niculae, op. cit., p.104. 36GeneralI. Em. Florescu, Espunere de fmbunatafirile introduse in armata Prin- cipalelor Unite ..., p. 10-11. 3° F. Tuck M. Cociu, F. Chirea, op. cit., p. 2-3, 7-9, 59-60, 94-95, 143-144. 4° Le Prince Georges Bibesco, Le corps Lorencez devant Puebla 6 Mai 1862. Retraits des cing milles, Paris, 1872, 32 p. si Au Mexigue. Combats el relraits des six milles, Paris, 1887, 287 p. 41G. Bibescu, Retragerea celor cinci mii. Räzboiul Mexicului, Bucuresti, 1885, 31 p. Asupra interventiei franceze in Mexic vezi si Etienne Micard, La France au Mexigue, Paris, 1927: C. Schefer, La grande pensée de Napoléon III. Les origines de l'expédition du Mexigue (1858-1862), Paris, 1939 etc. 42Le Prince Georges Bibesco, op.cit.,p. 112, 150-169; vezi planurile batähilor de la Cumbres (28 aprilie 1862), (p. 120-121) si Puebla (5 mai 1862) (p. 150). 43Ibidem, p. 253-255. Alte aspecte si ecouri din presa româna privitoare la eveni- menteledin MexiclaI. D. Suciu,Apuntes Rumunos dc la época dela guerra mexicana (1862-1867), in Revue roumaine d'histoire", VI (1967), nr. 5, p. 789-804. 44 M.O., III(1862), vol.5, nr. 1(3 ianuarie), p. 13. 46Ibidem, IV (1863), vol. I, nr. 52 (29 octombrie), p. 868. 46'Ibidem, nr. 13 (20 ianuarie),p. 187-192); nr. 14 (8 februarie), p. 202-208; nr. 16 (21 februarie), p. 229-232; nr. 17 (23 februarie), p. 241-244.

www.dacoromanica.ro 38 PAUL CERNOVODEANU 16

47 Ibidem, 1874, nr. 5 (4 martie), p. 153. 48 Ibidem, IV (1863),nr. 33 (17 iunie ,p.552. In ziarul Romdnul", VII (1863), 10-11 iunie, p. 310-511 se publica chiar un articol destinat publiculu, larg cititor, popu- larizind faptele de arme ale cdpitanului romän: DI. Iarca, locotenent in al 2-lea regiment de läncieri, a fost trimis in Franta spre a urma cursurile scorn de cavalerie din Saumur. Dui:a absolvired.Iarca a dobindit permisiunea de a servi doi ani in rindul vInätorilor de Africa.In toamna anului trecut regimentul la care era atasa t d. larca fu rinduit pentru expeditia mexicand iDomnitorul a Incuviintat plecarea lui. Jurnalele au descris contributia strälucitd a cavaleriei franceze In luptele din Mexic. D. locotenent larcasi-atinut cu demnitate locallpurtarea sa vitejeascä a fost semnalatil printr-un raport al colonelului regimentului de vindtori din Africa, comunicatá la timp guvernului princiar de Ex. Sa Ma- resal Randon, ministrul de rázboi alFrantci. La 24 ianaarie Maria Sa Alexandru loan I la propunerea generalului Florescu l-a indltat pe locoteneitul Iarca la rang de cdpitan. Eri o depe5ä telegraficdde lad. I. Alecsandri, agentul Principatelor Unite la Paris, anunta Exc. Sale general Florescu, cd d. cdpitan larca, In urma unei isprávi stralucite a fost numit cavaler al legiunii de onoare de care M. Sa impdratul Napoleon al III-lea. Cdpitanul Iarca a fost usor ränit la obraz. Demn apreciator al conduitei cdpitanului Iarca, Maria Sa Alexandru Joan I a dat ordin ca depesa telegraficd care relata acest fapt atit de onorabil pentru armata romând, sä fie cititá dinaintea brigäzii de cavalerie de la lagilrul de Cotro- ceni din care face parte regimentul de care apartine cdpitanul si osebit sa se aducil la cu- nostiinta Intregei armate printr-un ordin de zi general". 49 M.O., nr. 36 (6 iulic), p. 608-612. 5° lbidem, nr. 52 (29 oetombriel, p. 867-868 51lbidem, nr. 44 (31 august), p. 732. 52 Ibidem, nr. 45 (5 septembrie), p. 742. Vc7i 5i L. Bdrzotescu, op. cit., p. 10 si V. Ndej de, op. cit., p. 125. 5" M.O., 1874, n. 5 (4 martie), p. 1E3 si 154. 54 Monitorul Oficial al .Romdniei, nr. 47 (27 februarie/11 martic 1874), p. 299, coloana 4. Cf.si Mihail Kogälniceanu, Ope,e, IV, Oratorie, II, 1864-1878, partea III-a (1870 - 1874), (ed. Georgeta Penelea), Bucuresti, 192, p. 392-393. Vezii Necrologul publicat in M.O., 1874, nr. 5 (4 martie), p. 153-154. 55 Ministère des Affaires ttrangères, France, Archives Diplomatigues, C.P.C., Turguie, Bucharest, 1874,vol.38,f.130-132 ap. Arhivele Statului Bucuresli, Microfilme Franla, rola 17. " Pentru care vezi in specialI. D. Suciu, The Echo in Romania of the U.S.Civil War in Revue roumained'histoire",IV (1965), nr. 4, p. 739-763 si Dumitru Almas, Romtini in rdzboiul civil din Statele Unite in Analele Universitii Bucuresti", Islorie, XV (1966), p. 109-120. 57 Din enorma bibliografie referitoare la acest subject a se retine in prhnul rind publicatia oficiald War of the Rebelion. Official Records of the Union and Confederate Armies. War Department, Government Printing Office, Washington 1880-1901 si lucrdrile clasice ale col. G. J. Fieberger, Campaigns of the American Civil War, West Point, U.S. Military Academy Printing Office, 1914 $ i John C. Ropes, The Story or the Civil War (Completed by Col. William R. Livermore), New York, 1933 etc. 58 Cf. Paul Cernovodeanu - Ion Stanciu,The Romanians and the American Civil War In Revue roumaine d'histoire", XIX (1980), nr. 4, p. 602-607. 59 Ibidem, p. 608-616. 6 Ibidem, p. 616-620. Mai vezi pentru Pomut, Duncai Ghica si Stelian Popescu- Boteni,RelafiitntreRometnia iS.U.A. pi-1d in 1814, Cluj-Napoca, 1980, p. 170-177 si Adrian-Silvan Ionescu, Images of Romanians in the American Civil War, in Revue roumaine d'histoire", XXII (1983), nr. 1, p. 71-78; idem, Doi moldoveni pe frontul rdzboiului de Secesiune In Memoria Antiquitatis", Muzeul de Istorie - Piatra Neamt, IX-XI (1977- 1979), p. 363-378. 61 M.O., V (1864), vol. II, nr. 38 (15 octombrie), p. 603. 62 Ibidem, p. 604. 63 Ministerul Afacerilor Externe, arhiva istoricd,dosar 234/1863-1864, f. 205. 64 M.O. , VI (1865), vol. II, nr. 8 (16 martie), p. 123. 65 Ibidem, p. 123-124. 66 Ibidem, p. 120 (hartä cu asediul orasului Petersburg). 67 Ibidem, nr. 12 (28 aprilie), p. 168-176. 68 Ibidem, p. 175-176. Schita cu Infälisarea sacului de campanie si harta marsului armatei generalului Philip H. Sheridan, in ibidem, vol. I, nr. 9 (29 aprilie), p. 174. 69 lbidem, vol. II, nr. 14 (17 mai), p. 203-208. www.dacoromanica.ro 17 MISIUNI MILITARE ROMANESTI 39

7° Ibidem, nr. 16 (2 iunie), p. 235-240. 71 Ibidem, nr. 41 (27 noiembrie), p. 588. Boteanu a avut prilejul sá studieze dotarea tehnied superioarA a armatei nordiste, in special a tipului perfectionat de pusca Peabody, comunicind aceste observatii forurilor militare române competente la intoarcerea sa in tark cf.Cornel Scafes, Din istoricul doldriiarmalei románe - pufca Peabody, in SMMIM, nr. 10. (1977), p. 187-195. 72 M.O., VI (1865),vol.II,nr. 30 (11 septembrie), p. 434. Pentru activitatea lui Boteanu in S.U.A. In afara studiilor si lucrárilor anterior citate ale lui D. Almas, P. Cerno- vodeanu,I. Stanciu siSt.Popescu-Boteni mai vezi si Adrian-Silvan Ionescu, Un obser- valor román al Rdzboiului Civil american, In SMMIM", nr. 14-15 (1981-1982), p. 142-148. 73 Fl. Tuck M. Cociu, F. Chirea, Bárbafi ai daloriei, 1877- 1878, p. 27.

MISSIONS MILITAIRES ROUMAINES ENVOYES A L'ETRANGER SOUS LE RÈGNE D'ALEXANDRIT IOAN CUZA Résumé - La création d'une arméei, môme de deféndre les intéréts du jeune tat roumain, de soutenir l'oeuvre de reconstruction et de modernisation et surtout de défendre les frontières du pays contre n'importe quelle ten- tative d'intervention étrangère a été l'un des objectifs majeurs qui ont préoccupé la prince régnant Alexandru Ioan Cuza et ses collaborateurs après l'Union des Principautés en 1859. Pour des raisons Up, exposées, Cuza et les éléments responsabl es de l'Ptat ont décidé, par la modification des structures et une organisation adéquate, non seulement de doter notre jeune armée de l'équipement et de l'instruction militaire n4,cessaires, mais aussi d'assurer un nombre cor- respondant d'ofticiers bien instruits ;c'est pour cela qu'on a envoyé â l' étranger, notamment en France et en Italie, de jeunes cadres qui deva- ient acquérir l'instruction et les connaisances nécessaires pour ôtre mises en pratique a leur retour dans le pays. En môme temps, le prince régnant et ses ministres de la guerre - parmi lesquels se sont distingués Ioan Emanuel Florescu et Savel Mann - ont consenti a la création de missions militaires formées d'officiers doués, ayant diverses spécialités militaires, comme l'infanterie, lacavalerie, l'artillerie et l'état-major, qui partici- pérent en qualité d'observateurs aux opérations qui avaient lieu sur divers théatres de guerre dans le monde. La. première mission, qui comptait parMi autres les lieutenants Gheorghe SlIniceanu et Grigore BorAnescu du bataillon du génie, a été envoyée au Maroc, en Algérie et au camp militaire de Chalons en France le 27 février/9 mars 1860. La deuxième mission, formée de 8 of ficiers commandés par le capitaine Iuliu Dunca, du Ier régiment d'artillerie, a été attachée auprès de l'armée piémontaise opendant la guerre menée pour le parachèvement de l'unité de l'Italie en 1860-1861. Un autre théâtre de guerre, où s'est distigué un officier roumain, le capitaine de cavalerie Aristide Iarca, a été celui du Mexique (1863) ; pour la bravoure dont il a fait preuve dams la bataille d'Atlisco (2/14 avril), le capitaine Iarca a été décoré par le commandant du corp expé- ditionnaire frangais, le général Élie Forey, avec la Croix de chevalier de la Légion d'honneur. www.dacoromanica.ro 90 PAUL CERNOVODEANU 18

Enfin, la derniére mission assigne à un cadre militaire pendant le régne de Cuza a 6.0 celle du capitaine d'état-major Emanuel Boteanu, envoyé auprés de l'armée unioniste pour assister en tant qu'observateur 4 la fin de la guerre civile des Atats-Unis, qui avait préoccupé d'une maniére peu commune l'opinion publique et les cabinets européens. La verification des connaissances theoriques sur les champs de bataille a été extremement utile pour nos ofticiers qui, dés leur retour dans le pays, ont perfectionné l'instruction des soldats et des grades dans les écoles militaires de BuParest et de Ia,i, ont élaboré des ouvrages de spé- cialité, ont agi avec decision poar la dotation technique et la modernisation d'une armie nation ale en état de répondre aux grandes nécessités du pays.

www.dacoromanica.ro CONTRIBUTII LA INCEPUTURILE TELEGRAFIEI SI 130STEI MODERNE TN ROMÂNIA

NICOLAE PERCIUN

In 1853 liniile telegrafice europene se extind pina aproape de hotarele Tärii Romanestii Moldovei. Pe linia Viena-Sibiu la 20 apr./2 mai 1,853 au fost deschise statiile : Lovrin, Timisoara si Sibiu 1. Pe o alta linie, citeva saptamini mai tirziu, era stabilita comunicatia : Viena-Cernäuti. Anul urmator la 2/14 septembrie intra in serviciu statia Brasov. In 1854, la propunerea Austriei, Incepea. introducerea telegrafului in Principate. Construirea liniilori asezarea statiilor revenea in sarcina Tärii Romanestii Moldovei. Personalul de specialitate trebuia insa dat de Austria care nazuia, Intirziind formarea de personal roman, sa detinä vreme mai indelungatä controlul Comunicatia telegraficaBucuresti-Brasov-Viena a fostdes- chisa la 20 nov.12 dec. 1854 iar comunicatia Iasi -Cernauti-Viena la 14/26 februarie 1855 2. Pina la. finele anului 1855 au mai intrat In serviciu statiile : Giurgiu Galati, Braila,Timis,Ploiesti, Birlad, TecucisiFocsani. La statia fasi, odata eu deschiderea acesteia, a fost numit In functie de conducere, pe linga personalul austriac, Leopold Librecht. Obiectiuni asupra numirii sale nu. se puteau formula, poseda cu prisosintä aptitu- dinilei cunostintele necesare. Ferdinand Teirich, directorul telegrafului din Moldova a putut usor ocoli directivele guvernuhii sau si la 19 feb./3' martie 1855 intr-un cadru solemn Librecht era instalat in noul post. Des- pre acest eveniment, cu totul remarcabil pentru vremea accea, Gazeta de Moldavia" relata : 3

"77Cu scopul de a. hasusi Moldovei nu numai exploatatia. acestei institutii ci si ale ei pnostiinte tehnice Plea I. Domn incl de mai inainte s-a Ingrijit, de a forma intru aceasta elevi päminteni. Acel intiiu a carui cunostiinte s-a recunoscut de a putea folosi acest ram este d. Leopold Librecht de mai inainte amploaiat la Departamentul lucrarilor publice si care a facut in partei studii la biroul telegrafic din Viena. si care pe EDO aceasta cunoastelimbs: Roman,ä, France* Italianä, Germanä Engleza. Dupa recomandarea D. Teirich....Depart. 1-a numit amploaiat la acest biroU". s-a. Mcut eri in fiinta Eks. Al Vornicu K.Negri nainistrul Depart.',Instalareasi aVomic. Ralet ministrul cultului si conform cu statutele institutiei telegraticeL. Librecht a depus juramintul de credintäi d is- cretie Cu numirea lui Librecht, se deschidea calea promovarii persona,. lului localnic, actiune care a continuat apoi sustinut. Cu intelegerea si" sprijinul lui F. Teirich s-a organizat scolarizarea noilor cadre.Tip luna

,,Revista istoricA", tom 1, nr. 1, p .41-60, 1990

www.dacoromanica.ro 42 NICOLAE PERCIUN 2

mai 4 au fost autorizati 7 telegrafisti 5 pentru statiile care luau fiintä pe liniile in constructie : Iai - Tecuci- Galati si Tecuci - Focsani. In iunie 1855, Librecht a fost numit directorul biroului telegrafie din Galati 6 deschis la sfirsitul lunii. Unul din telegrafistii autorizati lua conducerea statiei Focsani. Acestea au nemultumit peste mäsurä guvernul Austriei 7 A.Teirish, care s-a dovedit prieten sincer al românilor, a fost inlocuit rechemat la Viena 8. Dar formarea personalului localnic nu mai putea fi stävilitä. In Tara RomâneascA, unde comunicatia telegraficä Bucuresti-Viena a fost deschisä la 20 nov./2 dec. 1854 8, primii telegrafisti români au intrat in serviciu in primrwara anului 1856 ; austriecii au pitsti at insä con- dueerea in toate statiile 1° ping la plecarea lor in 1858, invocind incapa- citatea românilor de a indeplini munci de asemenea complexitatei räs- pundere. C. Librecht a condus statia Galati pinä la 15 decembrie 1856, dupä cum se aratä in atestatul eliberat la 20 ian. 1857 de Minist.rucrärilor publice i semnat de P. Domici n. Aetul poartä mentiunea : .. .au meld- tat totdeauna multumirile Guvernului". A trecut apoi inspector al telegrafului 12. La Comisia europeanit a Dunärii care si-a inceput activitatea la 23 oct./4 nov.1856 en sediul la Galati. Cult, inteligent, 13 energic cutezätor, cu simt al mäsuriii realitätii excelent, cunoscgtor al profesiunii, extrem de activ 14, cu o mare putere de muncl 14, s-a impus ca un foarte bun bun organizatori conducätor. Avea acum un rost in taräi putea privi eu incredere viitorul. Ii plAceau oameniii locurile. S-a cAsätorit cu o roinân- cä.16Pe la 1858 s-a ngscut fiul säu Alexandru. Gindea sit nitmîuä aici pentru totdeauna. Unireai independenta, propäsireaibuna stare a poporului erau acum i näzuintele sale. Asa l-a cunoscut Alex.I.Cuza la Galati, l-a apreciati intre ei s-au stabilit strinsei trainice relatii. Intelegeaui sinrteau la fel nevoia pre- facerilor adinci care trebuiau infilptuite in tarä pentru us,urareai ridicarea vietii celor multi impotriva minoritätii care detinea pamintulsi putereai lupta cu inversunare pentrua-sipästra privilegiile. Dui:4 alegerea lui Alex.I.Cuza domn, telegraful devenea de cea mai mare nevoie pentru guvernarea tärilor, pentru apärareai desävirsirea Unirii. In lipsa drumurilor bune it cäilor ferate era singurul mijloc in m5,- surä sä facl legAtura repede intre cele doul Principate care s-au aflat atita vreme despärtitei continuau sä rämlnä fiecare cu guverni adunare legiuitoare aparte. Pentru a räspunde acestei cerinte, telegraful trebuia dezvoltati temeinic reorganizat in cea mai scurtä vreme, Comunicatiile extinse in toate localitätile importante, trebuiau sä se constituie Intr-o retea unieäi sä devinä sigure, operative si ferite de uneltirile adversa- rilor. Departe de a räspunde acestor nevoi, telegraful trecea atunci prin mari prefacerii Intimpina insemnate deficultäti. Spre sfirsitul anului 1858, in ambele Principate intregul personal austriac a fost silit sä päräseascl tara. In Moldova, in locul directorului A .Strigel, demis 17 in noiembrie 1858, a fost numit A. Lupascu 18 in Tara RomâneascI prof.Simion Marcovici 19, la 3 dec.1858, lua locul inspecto- rului h. Hinterholzer indepärtat pentru incapacitate. Personalul se re- dusese la mai putin de jumätate 2°. Numai cu mari eforturii sacrificii

www.dacoromanica.ro 3 INCEPUTURILE TELEGRAFIEI $1 PO$TEI IN ROMANIA 43 lucrindu-se apr cape fiíi, odihng se Mcea fatg, românii dovedind capacitatea de a duce aceste servicii singuri chiar în asemeneasituatii. Liniile telegrafice construite in mare parte in grabgi prost intre- tinute provocau frecvente i prelungite intreruperi a comunicatiilor 21 Re- telele erau insuficiente, rgminind in afarg multe centre importante. In Moldova, pentru 15 judete erau 14 statii telegrafice. In Tara Româneaseä pentru 17 judete erau numai 5. Nici o linie nu se construise, la vest de Bucuresti. Regulamentele erau incomplete. Lipseau atributii de serviciu clare si precise. Taxarea depeselor se fgcea dupg aprecierea personalului statiilor. Controlul unitgtilor era practic inexistent22. O situatie cu totul anormalg däinuia de mai multg Vreme in serviciul international. In 1854 Tara Româneascg iar in 1855 Moldova, cu sprijinul Austriei, au aderat la Uniunea telegraficg germano-austriacg 3ceea. oe le conferea, in serviciul telegrafic, drepturi egale cu cel al statelor fä- cind parte din Uniune. Aceasta, se petrecea la intrarea trupelor austriece in Principate. Silitin 1857 sg-si retragg trupele, Austria Incheie cu. Turcia o conventie telegraficg24,in prevederile cgreia Principatele erau considerate fäcind parte integrantä din teritoriul otoman. Autonomiale- era nesocotitg iar statutul de membre al Uniunii abolit. Turcia nu mai plä- tea tranzitarea corespondentei sale pe liniile Principatelor. Reglarea con- turilor in trafic international, care ping atunci se fgcea direct cu tgrile vecine, trebuia sg se faeg de administratia otomang. Turcia trata cu intirzieri atit de mari aceste operatii, inch Austria ajunsese sg ameninte- cu intreruperea comunicatiilor. 25 Rezolvarea acestor probleme implica o muncg sgvirsitg cu stgruinitg, autoritatei competentg. A.Lupascui S.Marcovici erau oameni price- puti in treburile lor dar putin cunoscgtori ai telegrafului. In febr. 1859- d omnitorul apeleazg la C.Librecht. Acesta lasg serviciul sgu comod de la comisia europeang a Dungrii si vine la Iasi pentru a prelua de la A.Lupascu conducerea telegrafului. °La scurtg vrnc C.Librecht, sergent în armata belgiang, 27 a fost luat in evidentele ostirei. 28 Tot atunci, in urma raportului Depart. din Nguntru al Tgrii Romftnesti a fost emis decretul nr.54 din 31 martie 1859, prin care se fgcea o dublä numire :23Librecht care era deja director central al telegrafului din Moldova a fost numit inspector de telegraf in Tara Româneascg, in locul lui S.Marcovici totodatg : Inspector general si seful responsabil al administratiilor de telegraf din Tara Româneascg si Moldova". In acest fel cele doug admi- nistratii erau de fapt unificate desi formal si-au pgstrat existenta de sine stgtátoare ping la 1 august 1862. Cu aceste másuri incepea o vastg 0 rod- nicg activitate incununatg eu succese remarcabile. La inceputul lunii aprilie 1859 au fost deschise cursuri speciale de telegrafie pentru formareai specializarea personalului. S-a elaboratsi pus in aplicare de la 1 mai statutul pentru organizareai functionarea institutiei. S-au intocmit tabele complete de tarife interne si externe. Au foststabilite ierarhia functiunilori atributii precise de serviciu in- troducindu-se o riguroasä discipling asemenea celei militare. S-au in- stituit examene de concurs pentru angajareai promovarea personalului. Din luna iunie 1859 a devenit obligatoriu pentru toti salariatii, portul uniforniei. 320noug salarizare asigura renumerarea bung pe mgsura exi-

www.dacoromanica.ro 44 NICOLAE PERCIUN 4

gentelor impuse. Librecht exigent si sever era drepti intelegätor, tinea la personal..i se preocupasa-iasigure couditii bune de inunci trai. La Turnu Severin, austriecii aveau un birou telegrafic pentru navigatie, care functiona in temeiul unei concesii acordate de Barbu Stirbei Domnitorul nu a mai admis tolerarea unui birou stritin pe teritoriul tärii si in urma t rat at ivelor purtate a fost preluat, in prima jumätate a anului 1859, de administratia romänä 34 pitistrindu-se legâtura cu liniile Austriei prin Orsova. RUA' intirziere au fost incepute lucritirile de extindere a ret elelor, esalonate pe trei ani. In 1859 s-au construit 452 km. linii. Cu prioritate s-a realizat linia Craiova-Turnul Severin si la 10/22 iulie 1839 era deschis biroul telegrafic Craiova, comunicatia cu Principatele fcindu-se prin Orsova -Brasov 35. Spre sfirsitul anului a fost terminatil si Iii iPloiesti- TirgovisteCraiova. Au fost date In functiune statiile : Doi ohoi, Bolgrad, Tirgoviste, Rimnicu-Särat, Pitesti, Cimpulungi Slatina. 36 Din iunie ping, in sept. 1859 a functionat un birou telegrafic si la Tabitira militarä Floresti. 37 S-a stabilit comunicatia cu liniile otomane prin Israail-Tul- cea afarit de cea prin Giurgiu-Ruse. In 1860 au fost construite 447 km. liniii infiintate statiile : Oltenita, Cälârasi, Turnu Mägurele, Caracal, Calafat, Rimnicu Vilceai Tirgu Jiu. S-a realizat comunicatia cu Rusia prin Husi -CArpienii încä o legAturl en Austria prin Milaileni. Au fost reconstruite 384 km linii aflate in stare precarä. 38 A fost editatä :Charta telegraficäi postalä a Principatelor Unite alcitituitä de Administratia generalä a Telegrafelor Bucui (sti". Charta cuprinde schema liniilori statiilor telegiafice si de post â cu arä- tarea datelor mai importante privind instalatiili serviciile. In 1861 au fost construite 496 km. lini iar 404 km. reconstruite. Pentru comunicatia cu vestul tärii s-a realizat linia directiti Bucuresti-. Pitesti, care dubla legâtura de pinä atunci pun Ploiesti-Tirgoviste. Au fost deschise statiile : Calmi, Reni, Coiroceni - resedinta domnitorului, Tirgu Oena, Curtea de Arges, Gäiestii Mizil .39 De la 19 jam. 1862, s-a trecut la organizarel exploatärii dupä regle- mentärile cuprinse in conventia telegraficä incheiatä Intre Franta, Bel- giai Prusia la Bruxelles la 30 iunie 185840 si care inlocuiau reglemen- tärile austriece iniigoare pinä atunci. Totodatä, au fost reduse tarifele spre a face telegraful mai accesibil populatiei. Traficul intern a crescut apreciabil. Demersuri energice au fost intreprinse pentru abolirea conventiei austro-turce din 1857 si incheierea unei noi conventii privind serviciul telegrafic international, care sä" Ora seama de autonomia Principatelor, intereSele i drepturile lor legitime. In mai 1860, s-a reusit sä se intruneascä in acest scop la Timisoara o comisie cu participarea Austriei, Turciei, Serbieii Principatelor Unite. Nu s-a putut ajunge insä la vreo intelegere din cauza pozitiei intransigentei a delegatilor Austrieii Turciei care in- vocau puterea de lege pentru Principate, prevederilor conventiei din 1857 41 C. Librecht investit cu depline puteri pentru incherea noii conventii, nu cedeazä. 42 Demersurile au continuat cu o si mai mare stäruintä sihotärire. Austria si Turcia nu se mai puteau opune i comisia s-a intru- nit din nou la Timisoara. De aceastä datä cererile Principatelor au fost in intregime acceptate.43 La 4/16 iunie s-a incheiat :Conventia de la

www.dacoromanica.ro 5 INCEPUTURILE TELEGRAFIEII PO$TEI IN ROMANIA 45

Timisoara 'hare Austiia, Turcia. Serbia si Romania pentru reglarea serviciului telegi afic international". " in preambul se prevedea : Retelele liniilor telegrafiee ale tärilor reprezentate de plenipotentiarii sus zisi constituind teritorii telegrafice cu totul independente ...Guvernele sus zise îi rezervä facultatea de a incheia conventiuni telegrafiee Intre elei cu alte state". Autonomia Principatelor era deplin recunoscutäi ele obti- neau drepturi egale in serviciul telegrafic cu cele ale Austrieii Turciei. Buna organizarei functionare a serviciului telegrafic a sporit autoritatea Principatelor la tratative. Opinia creeatä ne era atit de favorabilä incit in docum,mtul incheiat s-a trecut - Romania" iar Librecht semna delegat roman". Era pentu Principate o strâlucitâ afirmare peste hotare. In tarä a fost primitä cu fireascI multumireimindrie. Nu erau ,deloc neglijabile nici avantajele bänesti pe care avea sâ le aducä. Turciei ji revenea obligatia spläteaseä tranzistarea corespondentei sale prin teritoriul Principatelor, la fel cum trebuiau sit pläteasa, celelalte täri. Dupä patru luni conturile restante cu Austria si Serbia au fostli- diidate. Turcia refuza insä aplicarea conventiei, pretinzind valabilitatea in continuare pentru Principate a eonventiei austro-turce din 1857.49 Semnase conventia la Timisoara, dar socotea sä impunä apoi Principa- telor interesele sale cum ii.va conveni. Procedase asain multe rinduri pinä atunci, Domnitorul nu admitea basil acceptarea unor asemeneain- calcgri.Alte lungi negocieni atitudinea intransigentá a Romaniei au f6,- cut Turcia sit consimtä in cele din urmä aplicarea noii conventii. Se ivi insä o altä dificultate. Administratia otomanä nu avea evidente pentru traficul cu Piincipatele. Un delegat a fost trimis la Constantinopole cu documentele necesare i dupä o mime./ de trei luni au fost lichidatei aceste conturi, rezultind o datorie a Turciei cätre Principate de 800000 franci 4°. Din 1860 au fost purtate tratative Cu Ensiai in dec. 1860 s-a incheiat in prima versiune un aranjament telegrafic menit sä lnlesneas- eä corespondenta si sit reglementeze problemele de contabilitate. 47 Era prima conventie incheiatä de Principate. 4° Cu inaltul ordin de zi din 28 martie 1860 sergentul din Bate- ria de Artilerie Librekt" a fost avansat sublocotenenti trecut la Sta- tul Major General. 49 Devenea militar de cariert. Era acesta o pasiune a sa. Alex.I.Cuza 1-a luat adjutant domnesc cum era si C.Davila. In 1861 a fost avansat locotenent, in 1863 cäpitan iar in 1864 maior. 9° Versiunea mult rtspinditä dupt care domnitorul 1-a inältat pe Librecht de la gradul de soldat la eel de sublocotenent in trei zile 51 nu are temei. Si anul 1863 a fost bogat in realizäri. A fost stabilitä comunicatia cu Serbia prin Turnu Severin-Cladova. 52S-au deschissta- tiile Tirgu Frumos iFälciu.S-aInfiintatbiroultelegraficde stat separat de cel privat prin scindarea biroului telegrafic din Bucuresti. In baza prevederilor conventiei colective de la Timisoara din 1862, la 4/16 iunie 1863 a fost incheiatä conventia telegraficä cu Serbia. 5 3 Preocuparea domnitorului de a inzebtra tara cu institutii moderne bine organizatei prospere se incununa cu cele mai bune rezultate. Telegraful îi ducea activitatea la nivelul institutiilor din tärile avansate ale Europei. " Serviciul se fäcea corect, prompt si acurat. Starea tehnicä a instajatiilor se ptstra bung. Liniile noastre aträgeau un important trafic international. Biroul din Galati bungoarä tranzita lu-

www.dacoromanica.ro 46 NICOLAE PERCIUN 6

nar mai bine de 1400 depeae internationale,Un volum mult mai marea tranzita biroul din Bucureati. Corespondenta Angliei cu Indiile trecea pe la noi prin Huai -Cärpineni.66Veniturile sporeau an de an. Tele- graful îi acoperea cheltuielile iar un excedent din venit revenea via teriei. Personalul era adinc devotat domnitoruluii inaccesibil or cg- ror uneltiri. Telegraful constituia un sprijin insemnat in guvernarea tgriii infgptuirea marilor reforme initiate de domnitor. In impreju- rgri exceptionale telegrafiatii rgspundeau cu mare intelegere, nepre- cupetind nici un efort pentru a duce la bun sflrait munca ce le revenea. Alex.I.Cuza putea conta deplin pe aefii de statii prin care era informat de ce se petrecea îrt ljari cum erau primiteiindeplinite hotáririle sale. Conducgtorilor de statiilise incredintau importante misiuni confidentiale, cum a fost bung'oarg dispozitia telegraficä datg in preajma decretgrii legii rurale.67Laaefii de statii din Romania". Raferiti secret d-lui insp. gen.a telegrafelor limbajulai atitudinea prefectilori subprefectilor in cestiunea ruralg. Ministru Cogglnicianu". M. Kogglniceanu a petrecut in multe rinduri bung parte din zile §inopti la biroul telegrafului de stat de unde urmgrea, indruma i conducea operativ mari actimii care se desfgaurau in targ pecondat cu insufle- tirei sirguintg de telegrafiatii intregii retele.58 Aaa a fost bungoarg la plebiscitul din mai 1864. Rezultatele scrutinului au fost colectate la sta- Ville telegrafice, care le-au transmis in timp extrem de scurt la Bucureati.66' Telegrafiatii au lucrat fgrg intrerupere zilei nopti. La 21 mai/l iunie situatia era incheiatg ai in cadra solemn prezentatg domnitorului. In aceea§i zi, drept multumire din partea guvernului, a fost oferittele- grafiatilor aflati in Bucureati un banchet.6° Ifn tablou cu fotografiile participantilor se pgstra la Muzeul P.T.T. din Palatul Poatelor. Pentru sim- tämintul inalt al datoriei, spiritul de sacrificiui munca ireproaabilg, intregul personal de telegraf a fost gratificat, cu o sumg egalg unui salar pe anul 1864. 61 Dincolo de uluireai fascinatia on care a fost primitg noua mimme a tehnicii, M. KogMniceanu vedea clar de la inceput aaa cum foarte putini o sesizau atunci, prefacerile profunde ai de amploare pe care le va aduce, aceastg revolutionare a comunicatiilor, in viata popoarelor. Cu -tm entu- ziasm nestins el acorda telegrafului marea importantg care i se cuvenea. Folosea mult telegraful in corespondenta oficia1i particularg ai a sprijinit prin toate mijloacele dezvoltareai ridicarea instituiei. Pretuia munca lui Librecht i trata cu el problemele de serviciu in bung intelegere. Aceasta spre deosebire de C. Davila care D. nemultumea prin stilul sgu de lucru. 62 In cglgtoria pe care a fäcut-o in Olteniael a vizitatsista- tiile telegrafice, intilnindu-se cu vredniciisidevotátii sli colaboratori. La 21 aug./3 sept. 1864 trimitea din Craiova aceastg telegramg, publicatg pe prima paging a Monitorului Oficial.63 D-lui Major Librecht Inspector general al telegrafelor" /In toate judetele ce am vizitat m'am convins cu plAcere cä functionarii telegrafici se deosebesc dintre toti ftmctionarii prin inteligentg, onorabilitatei devotamentul cgtre Ingltimea Sa Domnul". Registrelei casele lor am ggsit in bung' regulg. Telegrafiatii au atiut a-ai atrage in toate oraaele stima orkenilor ca functionari demnisi

www.dacoromanica.ro 7 INCEPUTURILE TELEGRAFIEI $1 PO$TEI IN ROMANIA 47

caoameni debuna societate. Pentru acest bun rezultat nu pot dar decit a va exprirna cea mai desavirsiti1 a mea multumire sirecunostinta f}i va autoviza comunica aceasta deosebil ilor sefi de statiuni Telegrafice M.Cogalniceanu". Domnitorul putea fi multumit. Masurile hotärite de el s-au dovedit cit se poate de bune. Meritul mare era de a fi stiut ce s. cear is'a aleaga omul potrivit caruiaOAincredinteze munca acordindu-i increderea, sprijinul si libertatea de actiune. Asa cum 1-a lasat pe C. Davila s5 se ocupe de serviciul sanitar, lui C. Librecht i-a dat in seama telegraful apoi si posta. Si nu i-a fost usor : - Lumea vedea cu ochi 1.51 un belgianînM- lat la demnitatea de aghiotant domnesci numit director general al postelor si telegrafelor, pe un francez doctorul Davila pus in capul tuturor serviciilor medicale . . ."." Trecuti in rindul favorililori nesocotin- du-se realizarile muncii lor li se aduceau critici de buna seama exagerate 65 : .Erau din acesti favoriti directori peste asezaminte publice, Librecht si Davila, mai ales acolo unde erau, asezamintul reprezenta Stat in Stat, ministrul nu putea sa" se amestece. Astfel era Telegrafuli Scoala de Medi- cina scoase din or ce control al guvernului. Uu ministru nu putea numi un medic in asezamint". Prin firea sa C. Davila intra usor in conflict cu autoritatile sau mernbrii guvernului. Domnitorul in toate Imprejurarile i-a tinut partea si 1-a apArat. De la Librecht nu ne-am lamas cunoscute asemenea conflicte, iar de or fi fost le-a purtat singur de grije. El avea insa o activitate politica insemnata. A servit pe Alex. I. Cuza cu credinta F,d a sprijinit infaptuirea reformelor sale. Detestsi trata cu necrutare ad- versarii domnitorului. I-a supravegheat, le-a stat in cale, le-a zädarnicit uneltirile66. Cind de partea lor a trecut puterea, i-a adus multei grele acuzatii in mare parte exagerate peutru al defaimai osindi invinuindsi defaimind pe aceasta cale pe domnitor. in vreme ce telegraful era o institutie bine organizata, in plina dezvoltare, care in afara de serviciul bun aducea si insemnate venituri, posta era ramasa nmlt in urma. Trimiterile postale se faceau neregulat, odata pina la cel mult trei ori pe sapt2Unina numai in interiorul troll cu mijloace rudimentare far5, un orar precis 671}ilajungeau la destinatie cu mari intirzieri sau chiar deloc. 68 Serviciiledeposta functionau numai in orase si nu eran extinse in localit4ile rurale unde tria mai bine de 80% din populatie. Locuitorii satelor erau nevoiti sfaca drum de zeci de km. pentru a trimite o scrisoare si sa recurga la diferite aranjamente pentru a primi raspuns. Lipsa acestor servicii constituia, dupa cum spunea Li- brecht : " Una din necuviintele cele mai grele pentru comune ...prin- cipala stavila a Infloririi lor". Posta cu strainatatea se facea de Austria t?iRusia in baza incuviintarii date de Turcia. Birourile de posta custrii- natatea, austriecei rusesti, se aflau mai in toate orasele tarii. 70 Acesto birouri dupa ce erau mijloace de patrundere in viata Principatelor, aduceau apreciabile venituri incit Austria si Rusia se opuneau indirjit la desfiintarea lor, pretextind neputinta românilor de a face acest serviciu cu pricepereai raspunderea necesarri. " Lipseau reglementari precise peutru fuuctionarea serviciilor de posta. Atributiile personaluluisi ierarhia functiilor nu erau riguros stabilite. Chel- tuielile depaseauveniturile trebuind acoperite din buget. Calificarea personalului era insuficienta, iar disciplina redusa. Se obisnuia in vremea aceea sa se spuna72 : un tinar de la oras de nu era pentru invatatura era bun pentru posta.

www.dacoromanica.ro 48 NICOLAE PERCIUN a Domitorul voia sit se inLroducj in aceastg institut,ie simtul rgs- punderii, ordinea, competenta, punctualitatea. Au fost incercate mgsurigi s-au obtinut oarecari rezuhate, dar departe de ce trebuia. Era nevoie d e un om priceput i energic care Bg-si asume aceastg munci sá o ducgla bun sfirsit. De mai multg vrerne se pusese la noi in discutie unificar ea postei cu telegraful. Ministerul de finante al Moldovei propunea in noiembrie 1859 7 3 : elaborarea unei legi a postelor, din cele dougPrincipatei "...st se Intruneascg birourile postale cu cele telegrafice spre a se cruta guvernul de un indoit numgr de amploaiati si de case postale". Asemenea organizare o sustinea C. Librecht. Punctionarea acestor servicii impreung, ceea ce in conceptia sa se impunea de la sine datg fiind inrudirea lor mare, trebuia sg aducg numeroase avantaje printre carei importante economii. Dar o intreprindere de asemenea proportii implica riscuri iar o nereusitg ar fi adus grele prejudicii. Nicgieri in Europa si nici in altg parte nu erau intrunite posta eu telegraful 74 si oamenii se Intrebau de ce tocmai noi ne- am glsit sg facem ceea ce nu se mai incercase de nimeni ping atunci. Apoi Librecht nu lucrase la postg si trecea drept necunoscittor. De aceea solutia a fost primitg cu îndoiaJi neincredere, unii socotind-o chiar in- eercare nesgbuitg. O puternicg opozitie venea de la personalul de te1egraf78 din teama de a nu fi coborit la nivelul celui de la postg. Librecht era insg ferm convins de utilitatea solutiei. Charta pe care a editat-o in 1860 si purta sernngtura sa prezenta deopotrivg date atit despre serviciul telegrafic cît si cel postal de parcg ar fi fost o singurg institutie. La 1 august 1862 postele din Principate au fost unificate dar guvernul a ocolit s tread, la unificarea cu telegrafuL Din oct.1863 prim ministru i ministru de interne, lucrgri publicei agriculturg era M. Kogalniceanu. El cunoastea bine serviciile de telegrafi postg, in tinerete a fosti antreprenor de drumuri postale.Cunosteai pe Librecht. La indemnul domnitorului el va rezolva si aceastä problemg. in sedinta Consiliului de Ministri din 29 aug.1864, prezidatä de domnitor, M. Kogálniceanu a prezentat raportul, intocmit in temeiul unui studiu amgnuntit, cu propunerea de a se unifica telegraful cu posta. 78 Avantajele scontate erau marl. Utilizarea mai bung a personaluluisi localurilor trebuiau sá aducg o economie anualg estirnatg la 500 000 lei. Dar ce era eel putin tot atit de important se urmgrea o bung organizare .si irnbungtiltirea serviciilor de postg. 77Raportul a fost aprobat.In aceeasi zi au fost emise dung deerete : 78nr. 1093 care prevedea : ...Ser- viciul Telegrafeloricel al Postelor se intrunesc sub denumirea de Di- rectiunea Generalg a Telegrafelor siPostelor"i nr. 1904 prin care : ...D.Maior Libreeht este numit Director General al Telegrafelor Postelor". La 1/13 sept. 1864 noua directie generalg îi incepea activitatea instalatg in hotelul Hilel 79 aflat in str.Coltei-Bulevard 1848 de acum, peste drum de grädina bisericii Sf. Gheorghe Nou. Rornânia a fost prima tarA in care s-a introdus aceastg formg de organizare. 8° Unificarea, ur- mgritg cu atentie si interes in Europa, a inceput curind sl se extindg. In anii urmgtori fuziunea postei cu telegraful, la care mai tirziu s-a adiiugat telefonia creindu-se administratiile P.T.T., s-a fgcut 81 in:Spania (prin 1866), Anglia (1868), Germania (1876), Franta (1878), Rusia (1884) Ungaria (1887), Italia (1889). In Wile avansate ale E'uropei, posta cu vechimea de secole, bine organizatá cu puternice traditii, a preluat telegrafuli institutiile s-au numit - postg si telegraf". La noi precum-

www.dacoromanica.ro 9 INCEPIITuRILE TELEGRAFIEIX PC:oTEI IN ROMANIA 49 pänitor a fost telegrafuli Directiunea generalä creatä s-a munit, la in- fiintare, a telegrafelor si postelor" - D.G.T.P. care s-a pitistrat pinil la 1 ian. 1901 cind a intrat co.nplet in exploatare noul Palat al Telegrafelor §iPostelor, 82 devenit si el de atunci - Palatul Postelor. Cu infiintarea D.G.T.P. s-a trecut deodatil la rezolvarea tutm or problemelor importante. Mäsin i bine gindite, elaborate cu gi ij, corelate hare ele, concepute pentru a dura, veneau sä se aplice in termene scurte, cu cele mai bune rezultate. La 5 dec. 1864 era deja promulgata legea telegrafo-postalä. Era cea dintii lege caie stabilea principiile de bazä ale organizäriii functionäxii serviciilor reunite de telegrafi postä. Legea in- stituia monopolul statului pentru serviciile telegrafo-po;tale creind temeiul legal pentru actiunea care se intreprindea tot atunci in scopul pre- luärii de cutre D.G.T.P. a postei cu struinätatea. Legea, a intrat in vigoare de la 1 ian.1865. 83 Noi instructiuni si regulamente puse in aplicare la aceeasi datä asigurau indeplinirea coreetä a prevederilor legale. " Posta a fost organizaU asemenea telegrafului. Intregul personal a fost cuprins in corpul telegrafo-postal. Stabilindu-se atributii amnuntite si precise de serviciu si ierarhia functiilor, s-a introdus o disciplinä rigmoasä si in unitätile de postä. Din luna febr. 1865 a devenit obligatoriu portul uni- fmmei. 89 Renumerarea bunä de la telegraf a fost extinsili pet sonalului postal. Pentru desävirsirea fuziuni, personalul de postä a fost obligat sä-si insuseascä cunostiintele serviciului de telegraf, iar eel de telegraf - serviciului de postli. O luptä grea a trebuit dusil cu antreprenorii de drumuri postale pentru a le impune indeplinirea corect a obligatiilor contractuale privind efectuarea regulati in bune conditiia curselor. 87 Asigurindui sprijinul oamenilor politici cu influenta, antreprenorii isi sporeau apreciabil veniturile, incillcind prevederile contractuale. Pentlu licitatia care s-a tinut la 1 martie 1865 contractele de arendare a serviciului de postä cu cai au fost modificate. Cu toatil opunerea indirjitä a antrepienorilor, noile contracte s-au incheiat la preturi mai scuzute rezultind o economie de 277 410 lei 88 eare s-a folosit pentru crearea de noi statii releui spori- rea nurnärului cailor. In toiul acestei munci, Librecht gäsea iieme pintrufree\ ente controale inopinante a curselor postale in drummile lor si a unitiltilor de postä. Acorda operativ sprijin uncle erau Intimpinate greutätii trata cu mare exigentä abaterile constante. Intimpliiri petrecute eu prilejul acestor controale au rämas in amintirea personalului i reme Indclungatä devenind legendale. Personalul de postä isi Insusea cu repeziciune disciplina, simtul räs- punderii si datoriei. Cadrul in care se desfä,ura Munca, bine organizat, indemna la indeplinirea corectl a indatoririlor de serviciu. Serviciul pres- tat devenea corect, acurat si punctual. Odatu cu fuziunea a fost initiatä si actiunea pentru preluarea postei cu sträinätatea despre care Librecht aräta intr-o dare de seamä :68 Aceste poste functioneazä pe temeiul unor tratate incheiate de Austria si Rusia cu Inalta Poartä. Punerea lor in aplicatie in tara noastru putea fi admisä in trecut cäci eram Intr-o stare anormall politicu si nu ne pu- team opune la nici o incillcare a drepturilor noastre autonome decit prin protestäri care nu se tineau in seamä or chid interesul celor alte state

4 - c. 2104 www.dacoromanica.ro 50 NICOLAE PERCIUN 10

putea fi viltilmat prin exercitilll acestor drepturi. Astäzi WA, dnd Conven- t iunea de la 7/19 aug. 1838 vine prin Art. 2 a recunoaste dreptul nostru : ,,de a ne administra in libertate si in afar/ de or ce amestec al Sublimei Porti" si pin Art.9 ca : tratatele internationale ce Curtea Supremä le va fi incheiat sau va incheia cu puterile sträine vor fi aplicabile Principa- telor In totul ce nu vor atinge a lor imunitate" astäzi s'ar fi considerat o mare culpit din partea Guvernului LS. a mai tolera exercitarea unor asemenea servicii in lard". C. Librecht era hotitrit sit rezolve cit mai repede aceastä problemit. La 12 oct.1864 inainta Ministerului de interne, agriculturä si lucrári pu- Mice raportul nr.2394 din care reproducem : "...Másurile si inabunit- tiWrile ce succesiv s'au luat, regularea serviciului postal de scrisori si cai, unificarea serviciului postal cu cel telegrafic, imi dau certitudinea cä in curind vom avea toga precizia si exaciatea doritä si färä nici un obstacol s'ar putea face, sunt incredintat, posta si pentru sträinittate si vice-versa cu atat mai mult cit legea postalit, temeiul acestui serviciu, se afla in studiul Consiliului de Stat". in aceastä privinta fiind o indelungatä coresondentit intre guvernul României cu cabinetele M.M.L.L. Impitratul rusilor si al Austriei, pentru incetarea postelor internationale, sunt de opiniune atat din punct de vedere politic cät si material, ca serviciul postal international cu incepere de la 1 ianuarie viitor sit inceteze definitiv, rämänänd a se face de posta romana, luand subsemnatul toatä responsabilitatea si acestui serviciu cu cuvenita regularitate si precizie". Dacit si d-strit impartilsiti opiniunea mea, vä rog d-le ministru pe de o parte sa faceti a se comunica de indatá intr-un mod decisiv prin d. ministru de externe, guvernamentelor Statelor limitrofe ce an asemenea servicii in tarit, iar pe de altit parte, sia mil autorizati a mä ocupa fárá amanare cu pre- gittirea instructiunilor si tarifelor necesare astfel ca la 1 ianuarie sä potincepe functionarea oprind cu desitvirsire trecerea curierilor sträini". Raportul a fost aporobat cu rezolutia : Aprob cu plitcere o asemenea propunere .care de mult se urmitrea a se raliza, se va face o nortificare cuvenitä agent0 or Rusiei si Austriei prin ministerul de externe. Cogälniceanu". Librecht era pentru aceasta mitsurä de autoritate care sä punä marile puteri, de la care nu astepta nici buniivointá nici Intelegere, in fata faptului implinit. Posta cu str5Anfitatea ar fi fost neindoielnic preluatá la 1 ian.1865. Ar fi intervenit Insl complicatii si poate contra m5isuri pe care guvernul a voit 0, le evite preferind o solutie negociatL De aceea s-a cerut Rusiei si Austriei incheerea de conventii postale. Librecht a fost numit comisar deplin lmputernicit pentru lncheerea conventiilor. 92 Cum 'MA rIspunsurile nu veneau, Consiliului de Ministri in sedinta din 8 aprilie a fost nevoit s5, ia hotArirea de a se face de atre administratia românil posta cu strlinatatea cu incepere de la 1 mai 1865. 93 S-a emis si creditul de 616 680 lei pentru infiintarea si functionarea serviciului." Devenind evident cI pinä la urmä hotärirea va fi aplicatä, atitudinea Rusiei si Austriei se schimbä. Consimt sit due& tratative. Soliftia ne- gociatit fiind preferabilit, va fi acceptatä dupä cmn aräta Librecht : 95 ...Pe asemenea baze tratându-se chestiunea Guvernele statelor vecine ...au aderat la suprimarea citatelor servicii dispensAnd in acest mod pe Guvern de la suprima mai intii postele si in urmA, a incheia conventiile".

www.dacoromanica.ro 11 INCEPUTURILE TELEGRAFIEI $1 PO$TEI IN ROMANIA 51

Guvernul ritininind ferm decis sä aplice la nevoie milsura la care se an- gajase, anul 1866 trebuia saduca rezolvarea definitiva a problemei. Evenimentele de dupl 11 feb. au intrerupt ffirrt termen tratativele. Ac- tiunea odatä inceputa trebuia basil solutionata si serviciul va fi preluat de la straini dar abia la 19 mart./1 apr. 1869. 96 Pentru organizal ea serviciului vor fi adusi, la 15 nov.1868 din Elvetia, trei functionari superiori pentru o perioadit de 6 luni care s-a prelungit pe im an, apoi pe hied, unul. 97 C.Librecht nu avusese nevoie de vre-o asistentä strilinä si voia sit rezolve problema la nurnai patru luni de la infiintarea D.C.T.P. Oanieni de specialitate care au cunoscut bine activitatea lui Librecht apreciau astfel actiunea pe care o initiase : , ...Dar ceea ce dit dreptul la un titlu de glo- rie lui Librecht care era strain de tara noasträ este stitruinta ce a depu- s-o pentru desfiintarea postelor sträine ee functionau in tarit." 98 La 1 ian.1865 intra in vigoare 99 Begulamental Pentru hem] ea taxelor telegrafo-postale a corespondentei interioare din Romania". Ta- rifele erau radical modificate in incercarea, nu lipsitä de riscuri, de a spori veniturile prin accesul cit mai larg al populatiei la servicii. Tariful telegrafic, diferentiat pinä atunci dupa clistantil, a devenit acelasi pentru intreg teritoriu al tkii. O telegramä de 20 euvinte costa 4 lei 20 parale (doi sfanti) fata de un galben (aproximativ 33 lei :) cit costa o depesa de la Bucuresti la Iasi si doi galbeni - de la Turnu Severin la Dorohoi. Ta- riful postal a fost redus aproape la o treime. O scrisoare loco" costa 5 parale iar pentru tot cuprinsul tkii 20 parale. Noile tarife au fost o mare inlesnire pentru populatie si guvernul primea numeroase scrisori de multumire. Corespondenta a sporit mult. Cea telegrafica s-a intreit incit cu firele existente nu se putea face fao. De acea Consiliul de Ministri In sedinta din 14/26 apr.1865 a hotärit infiintarea a :...inca o sirmii generala in toati tara" pe stilpii existenti. lUsura reducerii tarifelor a fost incunu- nati cu deplin succes. Veniturile au crescut apreciabil.1°° Cu inceperea anului 1865, calendarul Gregorian (stil nou), introdus de mai inainte la telegraf, a devenit obligatoriu pentru toate unitittile telegrafo-postale. '91 Era cu 12 zile inaintea calendarului Iulian (stil vechi) folosit de administratiile de stati populatie. De la 3 ian. 1865 îi incepea aparitia Buletinul Telegrafo-Postal" editat de citre D.G.T.P. Apirea in medie de dona ori pe luni. Era o publicatie de inalt nivel profesional si servea pentru difuzarea largä si cunoasterea de intregul corp telegrafo-postal a dispozitiilor, ordinelor, legilor si mäsurilor care priveau domeniul de activitate al acestuia. Mem- brii corpului beneficiau de reducere la costul abonamentului. O reálfZare de mare insemnAtate, rod al unei deosebite stkuinte, a lost infiintarea serviciului de posta ruralä. La 26 fev.1865 era publieat decretul nr.357 pentru organizareai funtionarea serviciului 102, iar in imlie luau deja fiinta oficiile de postä rurala 103 In judetele : Botosani, Prahova, Dlinbovita, Dolj, Gorj, Ialomita, Olt apoi Illov, Mused, Buzäu, Iasi si Teleorman. Celelalte judete nu au prevkut fondurile necesare pentru anul in curs. Se implinea astfel o nizuinta a lui Librecht 104 ca un lo- cuitor gal...agiparasi vatra ci chiar din comunä si poati adresasi primi rispuns, de la un capit la altul al tärii". Locuitorii satelor care tit- iserä pina atunci in izolare, puteau acum comunicai afla vesti zilnic din tarä si din intreaga lume. Màsura a fost primitä cu mare multumire.

www.dacoromanica.ro 52 NICOLAE PERCIUN 12

Pentru desfa5urarea buna a noultii serviciu. a fost intoemit 105 ,,Nomen- elatorulloralitätilorrarale" care usureaza munca de cartare si reduce du- _rata ajungerii la destinatie a trimiterilor. Astfel odatâ cu apliearea unei masud se rezolva 5i tot ce Îera auxiliar. De la 20 ian. 1865 lua fiinta serviciul de abonamente la jurnalelo din Writ iar de hi imai si pentru cele din strainatate. 106 La J. niartie 1865 se cleschidea la Paris Conferinta intrnationala de telegrafie avind ea obiect adoptarea unor tarife uniforme. Româniaa primit invitatia de partieipare. 107Devenise eunoseuta in Europa prin buna organizare a serviciului 5i mai eu searna prin unificarea postei CU telegraful. Se stia ea Librecht se va bucura de atentia participantilor 5i i5i va impune cu autoritate punetele de vedere in eventualitatea parti- ciparii la Conferinta. Pentru a evita o asemenea situatie Turcia a impus ea delegatul roman sa fie asistentul delagatiei otomane 5i cu drept de vot doar consultativ. 1°8 Era un nou abuz. Librecht a refuzat participalea.10 Roirrânia a aderat insa la Conventia telegrafica internationala ineheiata in eadrul Conferintei, eu data de 27 iunie 1865 110 netinind seama de opunerea Tareiei care voia ca aceasta aderare sa se faca coordonat cu guvernul otoman. Ill Spre a se inlesni loeuitorilor capitalei folosirea serviciilor, la 1 aug. 1865 au fost desellise birourile sueursale telegrafo-postale :112 Podul Mo- go5oaiei (Calea Vietoriei), Podul de Pilmint (Calea Plevnei), Podul Cali- eilor (Calea Rahovei) 5i Podul Tirgului de Afaril (Calea Mosilor) care func(ionau in afaradebiroul central din str.Biserica Enei. Birourile au fost infiintate faril a fi sporit numarul salariatilor din capitala. 113 Atunei s-a introdus 5i taxa pentra corespondenta telegrafieit loco" de 2 lei 10 parale pentru o telegrama de 20 euvinte".114 Drumul de parcurs pina la biroul telegrafo-po5tal devenea in medic aeelasi pentru toate zonele orasului.. Pen tru inlesnirea celor afalti la tratament in statiuni au fost infiin- late bironri po5tale balneare de semi la : Slanic, Balta Alba, Calimane5ti 5i Stefilne5ti. 115 Noua direetie generala angajata in rezolvarea atitor probleme trebuit sí infruntei mari calamitali care s-au abatut asupra liniilor telegrafice. La 17 dec.1864 depuneri de polei insotite de lint au produs ruperi masive a conductoarelor de cuprui intreruperea comunicatiilor pe multe unii. 116 Repunerea in functie a liniilor a implicat un mare volum de lueru. Pentru a se evita lucrari provizorii 5i cheltuielei suplimentare, restabilirea comunicatiilor sa Mcut prin inloeuirea conductoarelor de cupru avariate eu conductoare de fier. 117 Rezistenta la rupere a noilor condue- toare era de peste 8 ori mai mare. S-a luat de asemeni hotarirea de a se Inlocui conductoarele de cupru de pe toate liniile cu conductoare de fier in cadrul lucrarilor de reconstructie. Toate lirmiile construite pina in 1859 aveau conductoare de cupru moale de 2 mm diametru en rezistenta la rupere de 25 kg.f/mm.p. iar conductibilitatea electrica aproximativ 50% din cea a cuprului pun I" Acesta era sistemul austriac de constructie care in conditiile climaterice ale Europei centrale putea da rezultate satisfacatoare, dar s-a dovedit eu totul necorespunzator pentru taranoastra, unde se produc depuneri mari de polei pe conductoare aeriene sibintuie vinturi puternice, mai cu seama in partea de sud-est a terito- -riului. Conductoarele din fier galvanizat s-au introdus in Principate, dupa

www.dacoromanica.ro 13 INCEPUTURILE TELEGRAFIEII POSTE IN ROMANIA 53 sisternul francez, la construirea liniei Ploiesti -Tirgoviste-Craiova-Turnu Severin, dupa proiecte partial intocrnite in 1858. 119 In 1856 au fost desehise statiile telegrafice : Leova, Bechet, Chn- pina, VälenideMunteiUrzieeni. Fata de'r'1 ian.1859, la sfirsitul aiuiui 1865 nuniarul statiilor telegrafice a crescut de la 19120 la 57 121 iar hmgirnea liniilor de stilpi de la 1605 km.la 2907 km. Lungimea firelor a sporit insa de peste trei ori. Au fost Infiintate noi curse de cariole si diligente. Au intrat in serviciu noi statii releu si a fost sporit numa'rul canon Au fost emise marei postale cu efigia dornnitorului. 122 De la 1 ian.1866 s-a introdus evidenta statistia pentru trimiterile posta1e.123 Obtinindu-se o apreciabila imbunatatire in siguranta, regularitatea gipromptituclinea serviciului postal, Turcia in iunie 1865 Isi facea cunos- cuta intentia de a inebeia cu Romania o conventie postala. 124 La 12/24 iunie 1865 a fost ineheiata conventia telegrafiea cu Austria 125 iar la 16/28 dec. 1865 eu Rusia. 126 0 nona conventie eu Seriba, 127 care inlocuia pe cea din 1863, s-a incheiat la 18/30 dec.1865. Noua administratie bine inchegata, In continua dezvoltare si progres venea ssatisfaeä in cea mai larga masurit nevoile administratiilor de stati populatiei. Era o mindrie a tarii. In memoriile regelui Carol I se ala aceasta Insemnare Mcuta la 27 iuniie 1866 : 128 In Romania ce e drept serviciul postal si telegrafic e foarte bine intocrnit ; cai ferate insa nu exista pina acurn si caile de cornunicatie sunt foarte defeetuoase". Intr-o intreprindere chiar bine organizata, pentru a mentine acelasi nivel al activitatii tot trebuie depusa, cu competentk o munca sustinuta pentru a compensa degradare inerenta oricarui proces lasat in voie. Dar, pentru a creste nivelul aotivitii pe cal cu totul noi de organizare si Inca' eu mijloace restrinse e nevoie de talent, pasiunei muneairnensa. Asa s-a obtinut intocrnirea foarte bunk' a serviciului postal si telegrafic, iar contributia au adus-o :domnitorul, guvernul, conducatorul institutiei.i totusi aceste realizari 'Amini acum aproape necunoseute. Const.Minescu intrat in serviciu la D.G.T.P. in 1872, fost subdi- rector general, In lucrarea : Istoria potelor romecne face aceasta caracteri- zare : 129 Librecht orn inteligent, energic activ, bun organizator a desfk- surat in timpul directoratului sau una dincele mai rodnice activitätigi a remit spuna noii solide baze pentru organizareai dezvoltarea ad- ministratiei postelori telegrafelor in toatedireetfile". Despre serviciul de posta si telegraf din aceea vreme avemi alte marturii. La dezbaterile parlamentare cu prilejul alcatuirii bugetului pe 1867 s-a luat masura reducerii salariilor impuse de econornii. In luarile de cuvint in sedinta Camerei Deputatilor din 23 ian.1867 cu privire la salariile personalului telegrafo-postal s-au facut referiri si la starea acestor servicii.13° M.Kogalniceanu care cunostea cel mai bine intreaga situatie arata: ...functionarii telegrafisti sunt mult mai invatati decit in uncle state si statiunile noastre pot corespunde la toate trebuintele mai bine decit in tarile vecine ...Asa dar serviciul nostru telegrafic e foarte bun si tocmai pentru aceasta am putut incheia conventiuni cu statele sträine si dad, nu am putut incheia si in privintapostelor causa erareaua organizatie alor caei chid le-ampropus ni s-azis : organizati serviciul postal bine, garantati-ne pentru bani si trimiteri prin posta caci am garantati noi...si vom incheia o asemenea conventie si 'Ana' nu s-a unit postele cu telegraful

www.dacoromanica.ro 54 NICOLAE PERCION 14

n'am putut veni la o intelegere". Iar C.I.BrAtianu afirma :"...stili ed. telegraful nostru comunica, cu telegraful din toatA lumea i dacá serviciul nostru ar fi rAu organizat ar fi cea mai rea recomandare pentru noi Serviciul nostru telegrafic e mai presus chiar cleat serviciului telegrafic din Austria". Ridicarea institutiei la un asemenea nivel era in cele din urmá rodul muncii Intregului colectiv de salariatitelegrafo-postali. Domnitorul, M.Kogálniceanu, C.Librecht au initiat, Indrumat, organizati condus munca, au avut Incredere In acesti oameni, le-au descAtusat si mobilizat energiile oferindu-le cadrul pentru remarcabile realizàri. Dar munca au stivir§it-o cei multi ridicati din popor. Oameni de rind s-au vázut deodatá Indeplinind activitMi cu aceeasi pricepere, Indeminare, hárnicie si räspundere cu aceleai rezultatebune cum le ráceau colegiilor din tári mari cu vechi traditii. Erau deci la fel de, inzestratii vrednici. Acestea constituiau dovezi evidente desobit de convinOtoare care veneau sá Infringsá îrnloielile In propiile puteri care stápineauincIpe multi. 131 Ele insuflau Incredere cutezaritil. Crestea cu putere convingerea in dreptul si nevoia de a nilzui si lupta pentru a ne conducei gospodilri tara singuri, de sine stiltiltor. Institutia Insäsi fänfinea pe de alt5, parte Indemn si model pentru creerea ridicarea altora la fel de utile si prospere. In pragul anului 1866 Librecht îi d'Adea bine searna de cursul evenimentelor. Cunostea intentia domnitorului de a renunta la domnie, dupit cum îi erau bine cunoscute uneltiffle Coalitiei care se formase pentru a-1 inlItura. Se astepta la prefacerile mari care aveau sá vin'A. Continua insä nealAtut munca care ii absorbea &duffle, energia si timpul. Erau atîtea de filcut. *tia bine ce a realizat si ce contributie puta aduce. Gindeacä vor trage cum se cuvine in cumpán'.1 realizárile muncii sale. Se bizuia pe ratiunei judecata dreaptá care vor birui, stávilind patirnele. Ar fi putut trece din vreme de partea Coalitiei, cum au facut-o altii. De buna, seamá serviciile sale ar fi fost bucuros primite. Nu va Calca WO, In nici o imprejurare fidelitatea fatá de domnitor. ' Deodatá se prä'busi însä totul. In noaptea de 10/11 feb.1866 maiorul C. Librecht a fost arestat. Reformat din armat6,i destituit din functie, averea i-a fost confiscat'l. 132 Rtrá intlrziere a Inceput desfiintarea a tot ce era cu putinp din cele ce realizase, de real folos, cu priceperei trud5, másuri asupra citrora se va reveni doar in anii urmittori. A fost supri- mat Buletinul Telegrafo-Postal. sistatá extinderea serviciilor de postá ruralá pentru a se desfiinta mai tîrziui unitátile ce luaser5, fiint'd, 133 inchis biroul telegrafului de stat, desfiintIndu-se cele patru birouri sucur- sale din capitalil. 134 Spre surprindereai satisfactia guvernelor Austriei íi Rusiei nu s-a mai urgentat preluareapostei cu strilimItatea. Se Indep5,rtau din servicu numerosi salariati, socotiti apropiati lui. Erau actiuni sc'äpate controlului. In asemenea stare i-a fost porniti procesul. Se fitceau atunci mare viavá de multe si grave nereguli ce s-ar fi sitvir§dt sub doinnia lui Alex. I. Cuza : mari delapidrbri, Inalciiiri a legilor, secittuirea visteriei, grave abuzuri, proast5, gospodArie si altele. Era firesc surmeze tragerea la ráspundere a vinovatilor. A fost arestat insà. numai C.Librecht. 13a Era sträini singurul nelnrudit cu vreunul din membrii Coalitiei. Romilnul" remarca intr-un editorial : 136 Plai-va Librecht pentru toti f Este drept, este moral ca numai unul s'a, fie lovit pe cînd cul-

www.dacoromanica.ro 15 INCEPTJTURILE TELEGRAFIEI I PO,STEI IN ROMANIA 55 pabilii cei mai numerosi i insemnati de o rgspundere mult mai grea stau nesupgrati?" Asupra lui trebuiau scadä acum toate acuzatiile drepte sineclrepte. Era fäcut : dezertor, trädätor, spion, provocator, delapida- tor, desfrinati altele. Osindirea lui grea ar fi dat temei campaniei duse Importiva dornnitorului.i guvernhl se silea sobtinä aceastä osindire. La 12 febr. a inceput perchezitia la locuinta lui C.Librecht.Ro- mânul" relata sä s-ar fi gäsit o avere de doug, milioane promitind publicarea senzationalelor documente care sä-i dezväluie provenienta, pentru a nu mai pomeni apoi nimic de toate acestea.1" La 14/26 febr. Locote- neap, Domneascg, a numit comisia care sà, cerceteze socotelile telegrafului postei cit s-au administrat de Librecht.138 Cu data de 12/24 martie rezultatul cercetärilor a fost inaintat ministerului de interne. 139 Investi- gatiile care trebuiau scuprindä perioada anilor 1859-1866 s-au limitat la anul 1865 si parte din 1864. Pentru ceilalti ani dosarele se aflau depuse la Inalta Curte de Conturi peste care comisia nu a trecut..Dari asa s-a ajuns sg, i se pung, in cont 3 303 148 lei 37 parale. Exprimatg, cu precizie contabilg, fabuloasa sumg, a fost stabilitä prin aprecieri. Toate eheltuielile socotite de comisie nejustificate s-au trecut la delapidäri. Acuzatiile aveau in parte temei, dar dimensiunile lor au fost exagerate. Procesul a fost judecat la 14/26 martie 1866. Curtea din Bucuresti Il condamng, la 10 ani recluziune si plata a 1 567 880 lei despägubiri.140 Face recurs. Rämas in stare de arest îl viziteazg, C. A. Rosetti.141Librecht nu cere clementä, nu oferg, supunere. In august, Curtea de Casatie a ca- sat sentinta.142 Procesul urma sg, se judece in sept. la Focsani. Guvernul îi urmäreste indeaproape desfkurarea.143 Procurorul Curtii din Focsani a fost inlocuit. 1" Mäsura pärea 'MA insuficientg, Librecht era bine cunoscut in Moldova. Procesul se transferg, la Craiova. Condamnarea devine tot mai indoielnicä. bleep amingrile pentru a fi mentinut cit mai mult in detentie. Vor veni alte guverne si nu se va mai ti bine cine sä de-a socotealä pentru cele petrecute. Dupg, mai bine de un an, la 3 mai 1867 se judecä procesul. La ora 2 noaptea juratii Curtii din Craiova in numär de 12, cu exceptia unuia singur, îl declarä pe Librecht nevinovat. 145 La pronuntarea verdictului a fost organizatá o puternicá manifestare de simpatiei solidaritate. Santinella romang" relate. :148 ..In- datä Librecht cu muzica regimentului In cap impreung, cu mai multi ofiteri din reg.I cu graduri de la colonel kd ping, la sublocotenent ii câtva juratii avocati si admiratorii &Ai au mers in grgdina Neron unde s-a dat un banchet care a tinut ping. la 8 ore dimnieata". Era in aceasta expresia opinieii setimentelor ofiterillor garnizoanei i prin ei a bunei pärti din populatia orasului pentru Librecht dar maimult era exprimarea ad- miratieii devotamentului fatg, de Alex.I. Cuza, disocierea de guvernsi printul sträinä. In fate, acestei situatii penibile guvernul a trecut la másuri care má- -car aparent sgri lase mai putin stirbite autoritateai prestigiul. In grabá Sint trimise comisii de cercetare, rapoartele arora sg, fie temeiul sancti- unilor drastice care se vor aplica. Cum insä dovezi de vinovkie nu se puteau gäsi concluziile se intemeiau doar pe opinia publicä"i indignarea orkenil or". Ministrui justitiei C. A.Cretulescu Inainta printului Carol raportul care se incheia astfel : 147 Deosebit de juriul care a judecat acea ca-

www.dacoromanica.ro 56 NICOLAE PERCIUN 16 usä si-a pronuntat verdictul de achitare, doi membri ai curtii Constantin Otnescui Barbu Bälcescu precumi procurorul general D. Scarlat Mur- gescu erau acuzati de opinia publicä ca prin influenta lor ar fi adus acel rezultat". Cu decretul regal nr. 992 din 14 iulie 1867C. Otnescui B.Bäl- ce:cuu tost destituiti. 148 La rindul säu ministrul de räzboi G. Adrian arata in raport : 146 Indatä ce am fost instiintat Ccu ocasiunea procesului Librecht oficicrii din garnizoana Crai,ova au tinut o conduitä nepotri- vitä... any si trimis la fata localui... care cercetind cu deamänuntulsi cu nepärtinire sä-mi inainteze rezultatul investigatiilor...A doua zi dupl nenorocita achitare au impins curtosia pänä a preumbla pe Librecht in tikurä aläturi de sotia domniei sale, in chiar träsura in care M. V.atifá- cut intrarea solemnä in Craiova ceea ce a provocat indignarea generalä a orkenilor". Din corpul garnizoanei au fost alesi zece ofiteri In frunte cu colonelul N.Lupascu comandantul diviziei III teritorialei colonelul Bogonos comand. reg. I inf toti pusi in stare de inactivitate.15° Era cu neputintä sä fie sanctionati toti. Inversunare impotriva jui C. Librecht se Intetea. Nu mai puteaa- minein tará. In plinä putere de muncil se avintä hi actiuni care vor ui- mi o lume". 151 in 1868 era in Spania. Cunoscut peste horate prin ceea ce fácuse in tarä, gerteralul Prim conducätorul revolutiei, care a izbucnit atunci, 11 numeste cu gradul de colonel in Statul Major 152 al armatei sale. in sept. se distinge in bätälia de la Albeca contra armatei lui Don Carlos. Pentru fapte strälucite de arme i se conferä titlul de comite d'Albeca".153 in 1870 revine pentru scurtä vreme In tarä. Se judeca procesul. ce îl avea cu statul pentru despkubiri bänesti. 154 Revine la Paris si îni timpul ráz- boiului franco-german se inroleazä. In Legiunea sträinä" a lui Garibaldi 155 pentru apärarea Frantei,. In luptele purtate ar fi ckut ränit. Spre sfirsitul vietii a publicat lucrarea 156 : Les vues de la guerre moderve. A murit la Londra prin, 1890 in mare säräcie.157 In 1898 a muriti fiul säu Alex- andru Librecht d'Albeca. Bra guvernatorul posesiurtii tranceze Dahomey. 152

N 0E

1 N. Perciun, Les premiers lijnes telegraphique dans lesPrincipautes- Rounfaines, In Noesis", vol. VI, Bucuresti, 19?0, p. 72 2Ibidem. 3 Gazeta de Moldavia", an XXVII, nr. 15, 21 febr. 1855, p. 57. Cezar Libsecht era belgian de origine. A venit In Moldova prin 1853 (Fredenic Damé Jstoria.Romaniet contemporane Bucuresti 1901, p 72) stabilit la Iasi a intrat In serviciu la Departamentul lu- crIrilor puMice. Elanul, aptitudinile, puterea de Muncé 11 indemnau laInféptuiri mari iar in tara totul era de fiicut : 4 Idem, nr. 36, 9 mai 1855, p. 143. 5 Idem, nr. 43, 2 iunie 1855, P. 167. 6lbidem. Spre sfirsitul secohilui trecut, dupá cc Librecht murise, au Inceput sá se puné In circulatie diverse versiuni despre el cum e bungoará cea pe care o dá D. R. Rosetti In Diefionarul contemporanilor din 1897, p. 116:..ta Inceput prin a fi servitor in casa unui boier din Moldova care i-a dat crestere si apoi 1-a bägat In serviciul telegrafic din Galati". 7 Leonid Boicu, Introducerea telegrafiet in Moldova in Studiiicercetaristlintifice. Istorie - Iasi", an VIII (1957) fasc. 2 p. 298. Gazeta de Moldavia", an XXVII, nr. 43, 2 iunie 1855, p. 167. 9 Constantin Minescu, Istoria posklor romane, Bucuresti, 1916, p. 208-209 lo Revista Telegrafelor, Telefoanelori Postelor", an 8, nr. 4, ian. 1915, p. 11. nArhiva Cuza Vodá" mapa XLIII, f. 74. 12 Rev. Telegrafelor, Telefoanelori Postelor" an IV, nr. 4, apr. 1929, p. 148.

www.dacoromanica.ro 17 INCEPUTURILE TELEGRAFIEII PLWTEI IN ROMANIA 57

13 F. Dan* Istoria Romdniei conlemporane, Bucuresti, 1901, p. 72. 14 D. R. Rosetti, Dictionarul conlemporanilor, Bucuresti, 1897, p. 116. Bulet. Soc. pensionarilor P.T.T." an. VII, nr. 1--3 1944, P. 9. 16 Resboiul" an 20, nr. 6335, 13 mart. 1898. Stcaoa Dundrii" nr. 69-70, 1 nov. 1858, p. 192. 18 Rev. Telegrafelor, Telefoanelori Postelor", an 9, nr. 4 ian. 1916, p. 177. Reforma", an 9, nr. 6 (713), 12 febr. 1867, p. 17. " Rev. Telegrafelor, Telefoanelori Postelor," an 8, nr. 4, ian. 1915, p. 13. 21 Gustav Nether, Evolufia telegrafelor 4 lc Velar In Romdnia, in ArhiN a Ort,anul Soc. stiintifice si literare din Iasi, an XV, nr. 3, mart. 1901, p. 122. IIArhiva Cuza Vodä", LIII, f. 210. 23 La Voix de la Roumanic" nr. 25, 3 iulie 18'2, p. 98. 24 D. A. Sturdza, Insemneitatea divanurilorad-hoc, Bucuresti 1911, 101. IV,p. 171 25 Arhiva Cuza Vodit" LIII, f. 210. 26 Const. Minescu, Op. cit. P. 255. 27Ibidem. 28 D. R. Rosetti, op. cil., p. 116. 29 Monitorul oficial", nr. 48, mai 1 1859, p. 189. 3° Arhiva Cuza Vodá", LIU, f. 211. 31 Gustav Nether, op. cit., p. 123. 32 Bulet. Telegrafo-postal" an I, nr. 7, 14 febr. 1865, p. 49 33 G. Nether, op. cil ,P. 123. 34 Arhiva Cuza Vodä" LIU, f. 210. "Monitorul oficial", nr. 79, iulie 10 1859, p. 314. 36 Arhiva Cuza Vodd" LIII, f. 213. 37 Monitorul oficial", nr. 74, iunie 29 1859, p. 293. 92Arhiva Cuza VocIA", LIII, f. 213. Ibidem. 49 Monitorul oficial", nr. 15, 19 ian. 1862, p. 57. 41 Arhiva Cuza Vodd", LIII, f. 223. 42 Apostol Stan, Les Thincipautes unies el les conferences felegraphigues de TirnWiara In Revue roumaine d'Histoire", tom. X, nr. 1, 1971, p. 64. 43 Arhiva Cuza Vocld", LIII, f. 224. 44 Monitorul oficiii", nr. 267, 4 dec. 1862, p. 1105-1106. 45 Arhiva Cuza Vodä", LIN` f. 224. 46 Ibidem, p. 225. 47 Dan Berindei, Un moment din legälurile romdno-ruse in timpul lui Cuza Vodd. Aran- jamenlul telegrafic dirt1860, in Analele Româno-Sovieticeseria istorie", nr. 1-2, 1958, p. 77-80. 48 Dan Berindei,Dinfricepuiwile dipiomafiei romdnelti ircdrInc, Eucuresti,15, p. 164. 49 loan Popovici, Organizarea Armatei Romdne, Roman, 1902, part. HT, vol. I, p. 207 59 D. R. Rosetti, op. cit., p. 116. 51 Ibidem. 52 Arhiva Cuza Voclá", LIU, f. 213. 53 F. C. Nanu, Condica Iratatelori ollor legdminle ale Romdnici Bucuresti, 1937, vol. II, P. 668. 54 Rev. Postelor TelegrafelorItTelefoanelor", an. III, nr. 1 ian. 1915, p. 19. 55 Arhiva Cuza Vodá", XLIV, f. 279. Monitorul oficial", nr. 22, 27 ian. 7 febr. 1867, p. 141. 57 Arbiva Cuza Vod", XXIV, f. 79. 52 Rev. Telegrafelor, Telefoanelor i Postelor", an 3, nr. 6 15 mart. 1910, p. 200. 59 G. Nether, op.cit.,p. 118. 69 Rev. Telegrafelor, Telefoanelor si Postelor", an. 3, nr. 6, 15 mart. 1910, p. 200. 61 G. Nether,op. cit.,p. 123. 62 Dan Berindei, Despre relaliile dinlre Carol Davilai Mihail kogdIniceanuIn Ocro- tirea sämitätii In R.P.R.", nr. 3 1956, p. 275. 63 Monitorul oficial", nr. 187, 22 aug. /3 sept. 1864, p. 843. 64 F. Dain.,op.cit.,p. 72-73. 65 D. Bolintincanu, Viafa lui Cuza Vocki, Editia a III-a, Bucuresti, 1869, p. 63. 66 Erulet. Soc. Pensionarilor P.T.T.", an VII, nr. 1-3 1944, p. 9-11. 67 G. Nether, op. cit., p. 118. 68 Monitorul oficlal", nr. 22, 27 ian./8 feb. 1867, p. 141. www.dacoromanica.ro 58 NICCLAE PERCIUN 18.

69 Bulet. Telegrafo-postal", an I, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 210. 79 Aurora electricd", an I, nr. 6, nov. 1889, p. 397. 71 Ion Ghica, Scrisori catre Alexandri, Bucure5ti, 1940, p. 26. 72 G. Nether, op. cit., p. 118. 73 C. Minescu, op. ciL, p. 219. 74 G. Nether, op. cit., p. 118. 75 Ibidem. 76 Monitorul oficial", nr. 194, 31 aug./12 sept. 1864, p. 869. 77 La Voix de la Roumanie", an IV, nr. 44, 22 sept. 1864, p. 1. 78 Monitorul oficial", nr. 194, 31 aug./12 sept. 1864, p. 869. In numärulfestiv al ziarului Universul" din 1909, Alex. G. Baca login publica aceastä versiune despre cariera lui Librecht: Acest Librecht a fost adus in tail de un proprietar din Moldova ...vine la Galati si inträ In serviciul telegrafic mai Intl! ca funclionar inferior apoi la crizil de oarneni tehnici ajunge §ef de static. Cuza fiind pärclabul judetului in 1856, Librecht, prin maniera lui insi- nuantä, leagá prietenie cu pärcalabul. Cuza ajunge Vodi aducindu-si aminte de Librecht Il cheamá la Bucuresti si it numeste Inspector ge. al telegrafelor - maxima funci,ie". Dupä putin timp cind postele se unesc cu telegraful acest obscur orn de vremuri ajunge deodatä director general" (apud Revista Telegraficä Telefonicäi Postalä" an VIII, nr. 5 febr. 1915, p. 29). In 1897 i se recunosteau incä merite:...bárbat de activitatei desteptáciune netägá- duite Librecht se poate considera ca organizatorul serviciului nostru telegrafo-postal".(D.R. Rosetti, op. cit., p.116). Acum nu mai avea nimic vrednic de luat in seamä. Era versiunea. definitivá. 79 Monitorul oficial", nr. 234, 20 oct./1 nov. 1864, p. 1100. 80 G. Nether, op. cit., p. 124. 81 N. Perciun, L'unificalion des seroices des telegraphes et posies en Roumanie, Noesis",. vol. X, Bucuresti 1984, p. 50. 82 Ibidem, p. 51. 83 Bulet. Telegrafo-postal", nr. 1 3 ian. 1865, p. 1. " Idem, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 209. 85 Idem, nr. 7, 14 febr. 1865, p. 49. 86 Monitorul oficial", nr. 205, 15/27 sept. 1864, p. 929. 87 Bulet. Soc. pensionarilor P.T.T.", an VII, nr. 1-3, 1944, p. 9. " C. Minescu, op. cit., p. 244. 89 Ibidem, p. 231. 99 Bulet. Telegrafozpostal", an 1, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 209-210. 91 Monitorul oficial", nr. 229, 13/25 oct. 1864, p. 1071. 92 Bulet. Telegrafo-postal", an 1, nr. 1, 3 ian. 1865, p. 6. 93 Monitorul oficial", nr. 80, 14/26 apr. 1865, P. 365. 94 Idem, nr. 82, 16/28 apr. 1865, p. 373. 99 Bulet. Telegrafo-postal", an I, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 210. 96 Telegraful si Posta", an II, nr. 7, apr. 1, 1869, p.99. 97 Gh. Enciu, Posta telecomunicaf We in Romania, Bucuresti, 1984, p. 47. 98 Bulet. Soc. pensionarilor P.T.T." an, VII, nr. 1-3, 1944, p. 9. 99 Bulet. Telegrafopostal", an I, nr. 1, 3 ian. 1865, p. 4. 1" Idem, nr. 26, 31dec. 1865, p. 209. 191 Idem, nr. 1, 3 ian. 1865, p. 6. 1132 Idem, nr. 10, 7 mart. 1865,, p. 73. 103Idem, nr. 15, 4 iulie 1865, p. 116-117. 1" Bulet. Telegrafo-postal", an I, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 210. 10 Idem, nr. 21, 30 sept. 1865, p. 172. 196 Idem, nr. 3, 20 ian. 1865, p. 17. 107 Idem, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 210. 108 Ibidem. 199 Ibidem. 119 Bulet. Telegrafo-postal", an I, nr. 16, 18 iulie 1865, p. 125. 111 Istoria Romdniei In date, Bucuresti, 1972, p. 217. 112 Bulet. Telegrafo-postal", anI, nr. 18, 11 aug. 1865, p. 141. 113 Idem, nr. 26, 31 dec. 1865, p. 210. 114 mein,nr. 20, 3 sept. 1865, p. 161. 116 Idem, nr. 18, 11 aug. 1865, p. 142. 116 Bulet. Telegrafo-Postal, an I, nr. 3, 20 ian. 1865, p. 24. 117 Ibidem. www.dacoromanica.ro 19 INCEPUTURILE TELEGRAFIEI I PO$TEI IN ROMANIA 59

11a Bulet. Telegrafo-postars an I nr. 18, 15 sept. 1908, p. 289. 119l3ulet. oficial", nr. 93, Bqcuresti 21 nov, 18580 p. 369. 120 Rev. Soc. Corpului P.T.T.", an II, nr. 6-8, 1920, p. 36. 121 Bulet. Telegrafo-postal", an I, nr. 20, 3 sept. 1865, p. 162 si nr. 24, 14 nov. 1865, p. 194. 122 Th. Asian, Studiu asupra monopolurilor in Romdnia, Bucuresti, 1906, p. 61. 123Billet. Telegrafo-postal", an I, nr. 25, 23 dec. 1865, p. 206. 124 M. Mitilineu,Colectiune de tratatcle siconvenfiunile RomdnieiCliputerile strdine, "Bucuresti, 1874, p. 118. 125Ibidem, p. 114-116. 126 Bulet. Telegrafo-postal", an II, nr. 1, 8 febr. 1866, p. 1-2. 127 M. Mitilineu, op. cit., p. 121-123. 125 Mer,oriile Regelui Carol I al Romilniei, Bucuresti, 1892, Part.I, p. 119. 129C. Minescu, op. cit., p. 231. 13° Monitorul oficial", nr. 22, 27 ian, /18 febr. 1867, p. 141. Dupä 1866 serviciile de postai telegraf se deterioreazá pentru vreme de mai multi ani. M. Kogälniceanu venit la conducerea ministerului de interne in nov. 1868, in: Espunerea despre situatia României" prezentaté Corpurilor legiuitoare spre sfirsitul anului 1869, arilta despre telegraf:...deplorabila stare in care am gäsit liniilei aparatelei imposibilitatea ma- teriald, in care am fost pus prin bugetul votat de fosta Adunare pentru a le putea restabilisi inmulti astfel incit sä poatä corespunde dezvoltärii ce ia din zi in zi acest serviciu d'o influentä atât de mare asupra civiiizaiunii popoarelor"(TelegrafulsiPasta", an II, nr. 24, 15 dec. 1869, p. 370). Starea nesatisfácätoare In care se aflau aceste servicii a fost expusä iIn articolul: Mijloacele de comunicatie" apärut in Trornpeta Carpatilor", an VI, nr. 673, 13/25 oct. 1868, p. 2269..Iatä douä fragrr ente: Serviciul telegrafic se face sub regimul d-strä cel moral cu promtitatea, exactitateationestitatea cu care se fâcea sub regimul cel imoral?"...Pleca posta din Bucuresti in toate directiile pe toatá ziva sub regimul rästurnat de d-sträiastázi abia pleacä din cind in cind, numai pentru uncle locuri, câte o cariolä, cu câte douä treimar- -toage" 131Pressa", an II, nr. 96, 5 iunie 1869, p. 383. 132 D. R. Rosetti, op. cit., p. 116. 133Telegrafuli Posta", an II, nr. 24, dec. 15 1869, p. 372. 134Monitorul oficial", nr. 36, 16/28 febr. 1866, P. 166. nrs D. Bolintineanu, Cum Vodiii oamenii säi, editia IV, Bucuresti, 1870, p. 153. 136Rornânul", 17 martie 1866, p. 101. 137Românul" 14 si 15 feb. 1866, p. 5. 138Monitorul oficial", nr. 36, 16/28 febr. 1866, p. 161. 139Idem, nr. 61, 17/29 martie 1866, p. 272. 140Reforma", an VIII, nr. 19, 17 martie 1866 prima pag. 141Constitutionalu", an 8, nr. 32, 30 iulie 1866, p. 10. 142Reforma", an VIII, nr. 41, 11 sept. 1866, p. 48. 143Ibidem. 144Reforma" an VIII, nr. 39, 4 sept. 1866, p. 33. 145 Sentinella romänä", an IV, nr. 60 22 mai 1867, p. 279. Librecht rämine insä vinovat de greseli sävirsite in activitatea sa de adjutant domnesci obtinerea unor venituri pe cal ilicite.Vinovatia i-a fost ins mult exageratä. Cei raspunzatori de actul de la 11 feb. 1866 au lásatdespre Librecht doar imaginea unui orn corupt, färä a avea meritei vrc-o activitate pro- fesionalä remarcabilä, pus numai pe afacerisi capátuialá. 146Sentinella românä", an IV, nr. 60, 22 mai 1867, p. 279. 147 Monitorul oficial", nr. 159, 16/28 iulie 1867, p. 883. 148Ibidem. 149Monitorul oficial", nr. 169, 29 iul. /10 aug. 1867, p. 923. 1" Ibidem. 151Rev. postelor telegrafelori telefoanelor", an III, nr. 1 ian. 1928, p. 19. 152 D. R. Rosetti,op. cit.,p. 116, Dupá F. Dame, op. cit.,p. 73 ar fi fost seful Statului Major. 153D. R. Rosati, op. cit., p. 116. 154Ibidem, p. 117. 155Ibidem. 156Lucian Ppedescu, Enciclopedia Cugetarea", Bucuresti 1940, p. 489. 157Ibidem. 155 Resboiul", an 20, nr. 6335, 13 mart. 1898.

www.dacoromanica.ro 60 NICOLAE PERCIUN 20

LES DEBUTS DE LA TÉLEGRAPHIE ET DE LA POSTE MODERNE ROTIMAINES Risum4 Dès l'élection du prince régnant Alexandru Joan Cuza1 le télégraphe, qui devenait toujours plus urgent pour le gouvernenwnt des Principautés, pour la défense et le parachèvement de l'Union, devait ôtre réorganisé et soumis a im processus de développement continu. Le prince régnant assigna cette tâche, au début de l'année 1859, a C.Librecht. Bientôt ton- tes les localités importantes bénéficiérent d'un service télégraphique dont la qualité égalait eelle des services européens. Le prince régnant désirait amélioier de la môme manike la poste, qui n'avait point progressé. L'unification du telégraphe avec la poste, solution envisagée dés 1859, a môme de résoudre ce problème, etait ajo- urnée d'une année a l'autre a cause du grand nombre d'opposants. C'est M.Kogillniceanu qui réalisera cette union. Le ler/13 F-eptembre 1864, on créait la Direction Générale des Télégraphes et des Pr ates, dont la direc- thn fut assignée a C.Librecht. Ainsi, cette action fut couronnée de succs.

www.dacoromanica.ro ANWERSAREA SEMICENTENARULUI UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE (1909)

CONSTANTIN J. STAN

Eveniment de o importanta deosebitä, in istoria noastr'.1 nationalä,, Unirea Principatelor a avut ample reverberatii in constiinta românilor. Cind se impilneau 23 de ani de la acest mitret act istoric, la 24 ianuarie 1882, un. grup de intelectuali transilväneni in frunte cu Gheorghe Seaanui Gheorghe Ockeauu au pus bazele societätii rarpati". Ea avea drept scop dezvoltarea constiinteiiculturii nationale in rindurile românilor de pretutindeni, iniftptuirea unittii nationale depline, cresterea prestigiuhii românilor pe plan international. Adoptarea acestei de- numiri are o valoare de simbol deoarece exprima idealul Muririi unitä- tii nationale românestil. Solemnitatea intemeierii societW, care a avut loc inisala Orfeu" din Capitalâ a constituit un nou prilej pentru organizarea unei puternice rnauifestri a solidaritii nationale. Ea s-a desfkurat sub presedintia bä,n'ateanului Vasile Maniu, membru al Academiei Române, care a rostit cu aceastä ocazie o emotionantiti cuvintare, evidentiind scopul nobil al societkii, caracterul Wan profund patriotic 2 Prin statute s-a hotilrit ca ziva de 24 ianuarie s.g, se serbeze de cAtre societatei sectiuni, ca zi de aniversare a infiintitirii sale 3. Peste aproape un deceniu se puneau bazele Ligii pentru 10iitatea oulturalii a rometnilor, iar intemeierea oficialä, a avut loe la 24 ianuarie 1891, cu prilejul sä,rbâtoririi UniriiPrincipatelor in Aula Universititta din Bum- resti. La crearea ligii" un rol important 1-a jucat studentimea bucures- teanä 11 studenti intrind n comitetul acestei societititi. intro acestia se remarcä, studentii ardeleni Ion Lupulescu, Sitnion C. Mândrescu si Ion Buzan, veniti la studii îni capitala Rornâniei 4. Scopul fundamental al Ligii Culturale, asa dup5, cum reiese din statutele ei, era acela de a intretine pe baza culturii nationale constiinta de solidaritate in intreg neamul românese, pentru ca fratii români de pretutindeni saibg depliniti libertate in materie de Invititämint, limh naio- nalsi culturalä," 5. Ea a jucat un rol deosebit de important In stringerea legsâtmilor culturale Intre românii de pe arnbele versante ale Carpatilor, egtitind astfel realizarea unit5tii spirituale intre toti fiii patriei stritibune. La inceputul secohilui XX, Unirea Moldovei cu Muntenia apärea tot mai mult ca o prima, si necesaiä, etapiti, in calea Muririi României Mari, ca un moment de afirmare si Inältare a natiunii române. Pe aceastä, linie seinscrie aniversarea In 1909 de dare toti românii a semicentenarului Unirii din 24 ianuarie 1859. Cu aeeastil, ocazie a fost emisiti o medalie co- memorativä si a fost organizatä, o expozitie istoria in care se gkeau urna in care a fost ales si hainele lui ALI. Cuza de domn 6. Tot acum a fost editat un volum omagial intitulat Unirea - 24 tianuarie 1859 eu pri-

Revista istorica, tom 1, or. 1, p. 61-71, 1990

www.dacoromanica.ro 62 CONSTANTIN I. STAN 2

Zejul "implinirii a 50 de ani de la Claire, Bucuresti, 1909, iar Nicolae Iorga apublicat dual' lucräri aniversaré In ziva de 24 ianuarie 1909 erau prezenti in Iasi si reprezentanti aistudentilor din Bucuresti, Bucovina si Transilvania.Dup'a,araiaza a-a deschis expozitia din Sala elefantului", iar seara, la Teatrul Natio- nal, au luat cuvintul istoricii N.Iorga si A.D. Xenopol. Cel dintii a ur- märit srestituie meritele deosebite ale lui Alexandru Joan Cuza si ale prin- cipalului säu sfetnic, Mihail Kogälniceanu. Relevind rolul domnului Uni- rii", marele istoric aprecia cä," el a fost orn nou" care a. venit la vremuri noi ca sä indeplineascä hotärit fapte noi". Intreaga. sa activitate a fost subordonatä unui scop unic, el avind insusirea de a intrebuintafiecare elip5, care trece, ca sä nu piardá nici un singur prilej prielnic si aintre- buintat mijioacele sale proprii, mijloa.cele unei generatii intregi, a Intré- buintat tot sprijinul ce-i putea veni din afarä ca sä intenaeieze un adevkat neam Intr-o tarä adeváratä". Cuza a fost secondat magistral de &are Mihail Kogälniceanu. Pe baza ideilor sale Rationale s-a intemeiat Rom5,- nia de la 1840 piná la 1859, deci in decurs de aproape douäzeci de ani. Ele s-au räspindit si au alcätuit crezul unei generatii intregi". Eviden- Vind caracterul logic, practic al acestor idei, Iorga preciza in continuare : Niciodat5, minte de român n-a, cuprins atitea cunostinte bine rinduite, atita intelepciune de caracter practic, n-a cuprins atita spontaneitate ge- nialá, atita avint al cuvintului, ca si al ideii, n-a cuprins atita cavalerisrn, gata sá alunge orice scrupuli mice prejudeati dad, era vorba de marile interese Rationale, ca Mihail Kogälniceanu". In final, celebrul istoric îi situa pe cei doi in galeria marilor bkbati politici ai Europei : Au si alte popoare oarneni mari, poate mai mari decit noi, cu toate c5, greu ar cl- uta- cineva in rindurile suveranilor din a doua jumätate a veacului al XIX-lea o &tit de frumoas5, figurä ca a lui Cuza, cu toate c5, greu ar ab- uts, cineva in rindurile oamenilor de stat din Europa veacului aI XIX-lea o ma de trumoasä minte cum a fost a lui Mihail Kogälniceanu" 8 In monografia de popularizare dedicatä Unirii Principatelor, N.Iorga reliefa c5, actul din 24 ianuarie 1859 nu are un caracter nepregätit, pro- vidential, &kilt din ceruri", nu este rezultatul bunávointei marilor puteri europene, ci este indelung pregätit pentru indeplinirea lui, s-au dat multe lupte, s-au dkuit multe suferinte, acelea a cáror realizare a stat multá vrerne in crezul unui popor, In rugäciunea lui de dirnineatá si de sear6". 9 Al doilea vorbitor de la Teatrul National din Iasi, Alexandru D. Xenopol, evidentia c5, Unirea tärilor române a räskit dintr-o nepilduitä indräzneall a oarnenilor ce au ind3pliait-o si care au pus la cumpänä intreaga noasträ tiint5, ca stati popor". Renumitul istoric sublinia c5, actul din 24 ianuarie 1859 a fost o adeväratá redesteptare a românilor, deoarece a scos neamul românesc din lincezealai amorteala in care träia si a-1 aduce to rindul celor sl5vite pe pämint". Xenopol aräta., in continuare, cä prin dabla alegere a lui Al.I.Cuza in Moldova si Muntenia, românii au Inc5lcat tätis prevederile Conventiei de la Paris, considerat de vorbitor drept actul nostril de nastere ca stat in puterea lui, noi cistigam dreptul de a träi, scäpind de urgisitul protectorat indoit al Turciei si al Rusieii dobindind voia de a cugeta româneste, de a ne dezvolta fireasi a ne ingriji interesele dup5, cum credem noi c5, ar ti mai bine (... )". Pro-

www.dacoromanica.ro 3 SEMICENTENARUL UNIRTI PRINCIPATELOR 63 fesorul iesean afirma pe bung elreptate cg pe atunci eram slabi, Mr1 ar- nnatg, fgrg bani, Mrg organizare". Cu toate acestea am indráznit sg in- fruntäm vointa a sapte mari puterii am trecut algturi de actul international Intrunind voturile ambelor adungri asupra alesului partidului national". Actiunea indrgzneatä a romgnilor era determinatg de justetea cauzei lor : Eram slabi ca putere materialg - argta A.D.Xenopol - dar eram maxi i puternici ca idee, aveam credintä in dreptatea cauzei noastre ; aveam incredere In steaua ce ne cglguzea". Tingrul stat avea sg conso- lideze prin domnia lui Cuza, om vrednici iubitor de neam", care a dus la indeplinire Unirea desgvirsitg a tgrilor surori" Evidentiind rolul maselor populare, al oamenilor simpli, Xenopol declara intr-un interviu acordat mmi reporter al ziarului Dimineata", in acele zUe aniversare, cg Este cunoscut cum oamenii märunti din Iasi främintau pgmintul cu picioarele In Piata Unirii, jucind din rgsputeri hora Unirii". Acest atasament deplin la actul Unirii clezvgluie totodatg satisfactia, entuziasmul delirant am putea spune al maselor la actul Unirii, deziderat de veacuri al românilor. Asa se face cii autorul interviuluiii considera un moment de uitare de sine ( ), dar färg de acest moment de nebunie patrioticg, Unirea n-ar ti fost ir. A doua zi, 25 ianuarie, la Teatrul National, au avut loc alte serbgri., in Aula Universitgtii iesene au vorbit din nou Iorgai Xenopol, iar dintre studenti a fost mult aplaudat tingrul ardelean Silviu Dragomir, cunoscutul istoric de mai tirziu, deoarec,e a pus multg simtiresi patrio- tism in vorbire" 12. in paralel c,u actiunile de la Iasi au fost organizate ample serbgri si la Bucuresti. Cu acest prqej, Cornitetul executiv al Clubului central al meseriasilor a hotärit ca semicentenarul Unirii Principatelor sg fie sgr- bgtorit in mod cu totul deosebit. in acest scop a Yost lansat un apel care amintea cg la 24 ianuarie 1909 se irnplinesc 50 de ani de dud, s-a sgvirsit marele act national Unirea Principatelor cgreia i se datoreste existenta Romgniei de astäzi". Autorii documentului aträgeau atentia cä toti romgnii trebuie sg sgrbgtoreascg acest mare evenimenti pe marii patrioti pe care 1-au sgvirsit". Din acest motiv, manifestul cherna pe toti meseriasii sä participe la aceastg mare särbgtoare nationalg, ca irnpreung sg striggm Trgiascg Unirea Principatelor" 13 La rindul ei, societatea stu- denteascg Lumina" a editat si räspindit un manifest consacrat aniver- sgrii Unirii Principatelor. Documentul aprecia acest eveniment drept eel mai mare act national si piaträ fundamentalg a regatului de astgzi".Sem- natarii apelului chemau pe toti patriotii ca impreung, sub drapelul Li- rei, säsgrbgtorim cu totii reinvierea constiintei nationale românesti". Studentii propuneau, de asemenea, ca mormintul domnului Unirii sä fie mutat din ruginituli indepgrtatul sat in inima tgrii, in Capitala tgrii gomânesti. Si ca o amintire scumpg noug sg-1 reinviem in bronz ca simbol al cinsteii credintei românesti" 14. Academia Românä a salutat evenimentul a.niversar printr-o sesiune solemng. In cuvintul sgu, istdricul Dirnitrie Onciul a precizat cii win actul de la 24 ianuarie s-a implinit cea mai vie dorintg a românilor". El a argtat, totodatg, cá ideea Unirii a mai fost conceputg err mult Wain- te de 1859, mai intii de Mihai Viteazul de Tudor Vladimirescu si de generatia revolutionarilor pasoptisti, irnplinindu-se prin domnia lui Cuza15. www.dacoromanica.ro 84 CONSTANTIN L STAN 4

In Bucuresti, in ziva de 24 ianuarie T909 domneao atmosferg sgrbgtoreascg. Institutiile de stati particulare au fost pavoazate cu brad. sidrapele tricolore. Magazine le au fost inchise, cetgtenii au lmbrgcat haine de särbätoare. A fost aleätuit un cortegiu, in fall aflindu-se bustul domnitorului Cuza. Cortegiul a pornit cgtre Biserica Sfintu Gheorghe unde s-a oficiat un Te Devm, iar dupg aceea cei prezenti s-au Indreptat spre Palatul Regal. Aici, Carol a organizat un dineu la care au participat : familia regalä, minitri, parlamentart, alti oameni politici. La aceastg festivitate, regele Carol a afirmat cg este o datorie ssärbgtorim aniversarea celor 50 de ani ai Unirii cu toatg dragosteai cinstea. Suveranul aducea un omagiu lui Al. I. Cuza, Mrä, a-i aminti nu.mele, spunind kg trebuie sä ne Indreptam &duffle cu adincg recunostintä atit cätre luptgtorii Unirii, eiti cgtre acela care a fost sortit sg fie Alesul Tgrilor surori, cAci prin jertfai Indelungata lor luptg s-a fäptuit una din cele mai scumpe dorinte a neamului românesc" 16 Seara a avut loc o impung- toare solemnitate in sala Ateneului Ronagn. Profesorul Gh. Bogdan Duicg a vorbit despre Insemnätatea Unirii Principatelor, arätind cg ea este una din cele mai insemnate evenimente ale istoriei noastre". Gh. Stgnescu, delegatul Clubului meseria01or, a evidentiat importanta actului de la 24 ianuarie, fAcind leggtura Intre 1821 - revolutia de la 1848 0 1859, spunind. cit cele doug evenimente 1-au preggtit pe cel din urmä. In final, vorbitorul a precizat cit meseria0i au luat initiativa ridicärii unei statui a lui Cuza, lansindu-se 'ha acest scop o listä, de subscriplie 17 . tin rol important in aniversarea Unirii Principatelor 1-a avut Doatnna Elena Cuza, ajunsä la virsta de 84 de ani. Ea träia retrasg la Piatra Neamt. N. lorga a Insotit doug studente ale Universitgtii din Bucuresti, carea veneau sg-i infät*ze o adresg de omagiu din partea colegelor lor. Marele istoric se a§tepta, dupg cum avea sä, relateze mai tirziu, sä, gäseascä in persoana fostei Doamne aTärii,o umbrä din acelea care multg vreme încá fluturg in jurul rnormintelor mari %IA plins, färg, grai". Dar previziu- nea lui Iorga nu s-a adeverit, cad a deslwit intr-un fotoliu dintr-o sgracg rochie de doliu vesnic, subt un coc de cgluggritä acoperit cu un vgl simplu", dezvgluind o figurg märuntg sgpatg fin In fildq palid". Intilnirea cu Doamna Elena Cuza a fost deosebit de emotionantä. Dupg ce i-au fost citite rindurile din inchinare - relateazg in continuare N. Iorga - Doam- na .se ridicg, sprijinindu-se greu pe bietele naiini latrine, care Mcuserg odatit atita binei care tremurau släbite in minecile de ling neagrg.0 vedeam acum limpede, era o femeie micutä de stat, foarte delicatá, pe care o simteam bash' eg putuse sta odinioarg algturi de un Domn i ce Domn". Rememorarea evenimentelor derulate cu cincizeci de ani in urmg i-au creat interlocutoarei o profundd stare de melancolie. Acelasi martor al evenimentelor scria mai departe cit se auzi pomenindu-se numelesi faptele aceluia pentru care avuse toatä iubirea femeii §i o iertare pe care putini o pot da, acest ochi privi undeva, departe, wade mergeai eindul tuturor celor de fatä. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrimg mare se strecurä Meet. Dupg patruzeci ae ani, ea putea sit plhagg încá pentru dinsul". Doamna Elena Cuza a infittipt profilul moral al sotului, lipsit de toatg iubirea pentru pompg, simplu ca orice om de rind dintre supu0i7/ Fad ; nu mai simplu, mult mai simplu, strgbátind stradele, pierdut in multime". Iar cirmuirea - releva ea cu o adincit cunoasttere a oamenilor www.dacoromanica.ro 5 SEMICENTENARUL UNIB1I PRINCIPATELOR 65

intelegere a situatiilor - era grea pentru dinsul, nu ea pentru altii care se trezese deodatg mari si cgrora toti li se inching". Pentru el el avea cunostintg, rudenii prieteni. §i, oricum, m putea sg se poarte cu dînii numai ca domn" 18. Ziaristul Vespasian I. Pella a avut, de asemenea, o convorbire cu Doamna Initiatorul interviului remarcavitalitatea i luciditatea Elenei Cuza : Vai ce frumoasg figurg, ee infittisare distinsg, ce trgsäturi caracteriktice de nobletesimindrre, de blingtate si blindete". Ea declara gazetarului bucurestean, care s-a deplasat special la donuiiIiul ei din Piatra Neamt, csint fericitg chid aud cg tara s5rbg1oreste Unireasi pe Cuza, deoarece slgvindu-se de cei de azi actele marii frumoase ale celor de ieri" atunci faptele lor vor fi slgvite de cei de miine". Fosta doamng a tgrii a rememorat actul istoric petrecut la 24 ianuarie 1859. Desi trecuserg 50 de ani de atunci, evenimentele se derulau in mintea ei, anii insirindu-se inaintea mea cu tpate durerilei bucuriile Mr", Potrivit sotiei lui Cuza, acesta a fost surprins de dubla sa alegere, indoindu-se pe moment de capacitatea sa de a se ridica la ingltimea sarcinilor impuse de noua calitate. Cuza - relata Doamna Elena- era alb ea hirtia la fata sicum a intrat in casg s-a trintit pe un fotoliui mi-a zis oftind : - Fi-va oare bine de noiIFi-vom oare la inältimea nevoilor tärei si ale neamului ?".. Sint relatate apoi principalele momente ale domniei lui Cuza, dificultäile domniei, miscarea polonilor din 1863, iar in final detronareai moartea 19. Semicentenarul Unirii Principatelor a fost primit, de asemenea, cu satisfactie de seriitorii români. Astfel, Emil Ggrleanu seria in mod metaforic cg cincizeci de ani s-au scuturat ca niste fulgi din mult incerca- tele aripi ale vremii rind pe rind s-au dus odatg cu ei, si acei oameni c5rora le datorgm alcittuirea noastrg de astäzi, acei mari vizionari care intr-o clipg au stiut da frintä visului lor de aur, sävirsind cel mai insemnat act din istoria noastrg nationalg". Vorbind despre Cuza, cunoscutul scriitor infätisa pet sonalitatea sa deosebitä, calitgtile sale alese de condu- egtorde domn cetitteanInimä largg, privire scrutätoare, caracter deschisi cavaleresc, falnici mai presus de toate îndrznei dezinteresat, Cuza Vodit a intrupat pe luptätorul eel mai desgvirsit pe care singele de vita al neamului nostril il putea da ( ...). Dar printre atitea figuri, Cuza Vodg a fost o mgreat5, o strälucitoare, o unicg figurg istoricg". Emil GAr- leanu aducea, in continuare, un profund ornagiu celui mai apropiat sfetnic al domnului - Mihail Kogtilniceanu, care intrupa o serie de calitgti specifice romänilor: minte genial5, vointá de fier, suflet larg si plecat ndlei ( .. .),expresia cea mai adincl si mai luminoasg a gindirii si siminii romanesti". Acesti doi oameni politici erau ehemati sä se intregeaseg reciproc,

17unul fgrg altul n-ar fi putut indeplini acel sir de alegtuiri milrete care au pus temelia României de astAzi". Drumul parcurs de Cuza secondat de M. liogglniceanu a fost greu, pätrm3s de stinci. Ei au ureat muntele sipe virful lui inalt au strins in oglinda sufletului lor razele soarelui libe- rator si muret, le-au rgsfrint, seinteietoare deasupra neamului românesc". Relevind altruismul celor doi, modestiai patriotismul de care au dat dovadä : autorul scria Au luptatj o singurg lozincg au avut in viatg, totul pentrt targ, nimic pentru ei zo" La rindul säu, Ion Luca Caragiale readucea in memorie personalitatea lui Cuza prin interesanta povestire 5-c. 2108 www.dacoromanica.ro 66 CONSTANTIN L STAN 6 intituIati Peste 50 de ani. Autorul infittisa o emotionantilintilnireintre Domnul Uniriii dasalul sau, onorat peste miisur5, de Malta vizitä 21 Socialistii romlni au intimpinat la rindul lor, cu bucurie, aniversarea Unirii Principatelor. Gazeta Romänia muncitoare" scria in aceste zile de skbätoare cä. aidoma anului 1859 si acum UNIREA este singura arm5, de luptä in contra asupritorilor", numai astfel se poate obtine o schimbare a lucrurilor. Aceastä unitate era necesar5, deoarece clasa con- duatoaresi-aintkit aparatul represiv, s-a Ingrädit atit de bine prin politie,armati justitie, inch orice cerere dreapt5, a poporului e inecatä in singe, sau in cazul eel mai bun, se infundä temnitele cu cei care au ere- zut c5, ar avea dreptulsipretind5, ceva" 22 Mihail G.Bujor evidentia in paginile aceleiasi publicatii din 1 tebruarie 1909 personalitatea lui Cuza, care a devenit un simbol. El reprezint5, acum, pentrugeneratiile ce-i urmeaz5,, toate marile acte sävirsite in timpul domniei luii, mai ales, actul Unirii fostelor Principate". Autorul aträgea insä atentiaciiar fi o gresealä dacil am afirma cá Unirea se datoreste lui : Adinci cauze econornice, sociale si politice - ee s-au format cu incetul - au determina- t-o . El poate fi numai acela care a usurat realizarea ei. Insá Cuza nu e numai un simbol. El nu s-a multumit numai ea istoria s5, lucreze prin el, dar a lucrat el insusi". Fruntasul socialist scotea in relief caracterul demo- cratic al domniei lui Cuza. Democratismul säu - potrivit lui M.G.Bujor culmineazä in marele act al dezrobiriitäranilor". Acest moment important al domniei sale, conjugat cu celelalte reforme, ne demonstreazil c5, Domnul Unirii era un orndaft,un democrat hotärit". Din aceste motive, cu ocazia aniverzarii semicentenarului Unirii s-a scos la iveal5, atitudinea dusmänoasä a regelui Carol, care reprezenta curentul reactionar.Anta- gonismu! dintre Cuza si Carol nu este rezultatul unei uri personale, el este intruparea antagonismului a doul curente sociale potrivnice".23 Ad- versitatea lui Carol se explicA0i prin faptui c5, el a ocupat tronul României prin detronarea domnului Cuza. Socialitii transivälneni au primit cu vie satisfactie jubileul de 50 de ani al Unirii Principatelor. Ziarul ion Lupta" scria in numärul din 28 ianuarie 1909 cá prin acest act a renilscut un stat care s-a dezvoltat necontenit si a ajmis România de azi". Evenimentul din 24 ianuarie 1859 a fost un moment mare pentru neamul româneic 0 la Riptuirea Uniunei au fost oameni la ináltirnea imprejurkilor". Dintre acestia se desprinde figura luminoasä a lui M.Kogálniceanu. Au fost sävirsite intr-un timp foarte scurt aete pe temeiul cárora Romänia s-a dezvoltat cum poate n-au izbutit s5, se dezvolte alte state, formate in conditiuni cu mult mai prielnice ca statul nostru". Ziarul evidentieaz5, personalitatea deogebitä a Domnului Cuza, socotit o ininte agerá si un mare suflet de patriot, care unite cu extraordinarä priceperei energie a lui Kogálniceanu, au invins greutkile de neinchipuit si au deschis urmasilor orizonturi largii ciii sigure. De aceea - conchide ziarul socialistilor transilváneni - multirnea, ea si oarneniialei,nestäpiniti de patimi, dau lui Cuza Vodä si lui Kogäl- niceanu admiratia lor neconditionatá" 24. Presa transilväneanä a salutat, la rindul ei, semieentenarul Unirii Principatelor. Ziarul Tribuna" din Arad scria in numkul din 24 ianuarie 1909 cá Unirea fusese cea mai indrázneatäi cea mai inteleaptà, faptä a natiunii rorranesti. Inclräzneatä pentru c5, s-a sávirsit irnpotriva voin- www.dacoromanica.ro 7 SEMICENTENARUL UNIRII PRINCIPATELOR 67

teii dorintei tuturor marilor puteri etropenei inteleapta pentru Cdupa veacuri de zbuciumari parintii patriei prevazura, in sfirsit c numai Uni- rea poate sa fie pirghia de inaltare a neamului rornanesc ( )". Publica- tia banateana inratiseaza marile realizari ale domnului Cuza punind ac- cent pe secularizarea averilor manastiresti si improprietárirea taranilor. Ea îi exprima milmirea c vitregia vremurilor si inaltimeaCarpatilor fac sa fim departe de sarbatoarea ce se va desfasura in Bucuresti si la Iasi, N cugei simfii uniti sintemi fratilor in depling sarbatoare trimitem sincere urdri de binei fericire" 25. Era exprimata astfel dorinta romanilor din monarhia austro-ungara de g se uni cu fratii din Romanialiberl, desavirsind in felul acesta actul istöric de la 24 ianuarie 1859. Aceasta idee era sustinuta si de Octavian C'. Taslauann in paginile revistei Lncea- farul". El sublinia ci prin cea dintii Unire s-a pus numai o piatra de temelie Romaniei de Milne". Acest eveniment a fost realizat prin mari sacrificii, el creind de aceea o enorma satisfactie in rindurile maselor populare. Pe acest temei, Taslauanu afirma : un neam care a dat &wan, ea e hi stare sit traiasca clipe de înalari intinerire sufleteasca ( ...) are dreptul s1 n5clajduiasca intr-uri riitor mare, care-i va cere Intreaga lui putere de viata pentru a putea fi o podoabd a omenirii §i a natiunii ce 1-gb creat". Unirea statala se contopea Insa, In conceptia sa, cu unirea intre egoismul claselor stapinitoarei taranimea lui Mos Ion Roata", binefa- cerile acesteia urmind sä se faca simtite de catre too cei care vorbesc

17aceea0limba".Aceasta a doug unire care va fi poate cea mai mare opera a zilelor noastre" era asteptata eu nerabdare si emotie si de romanii aflati sub stapinirea tnonarhiei dualiste : Noi eei ce ne numaram zilele sub sceptrul altor impärati, vom fi mindri chid Romania va ajunge spraz- nuiasca si aceasta sarbatoare" 2 6 . Si pentru Taslamann, ea si pentru Geor- ge Baritiu, Ioan Slavicii Iosif Vulcan, una din cele mai sigurei eficiente arme a fost aceea a stringerii legaturilor culturale intre too romanii, a soli- daritatiilor. Ecouri ale Unirii Principatelor apari in constiinta romanilor americani cu prilejul celei de a 50-a aniversári. Ziarul lor America" publica la sfirsitul lunii februarie 1909 un articol omagial in care se preciza semnificatia deosebitä a acestui eveniment. In conceptia acestei publicatii zing de 24 ianuarie va rámine i e vrednic sa ramina neuitata, caci din douil tari mici, osindite sa fie slabei in primejdie, s-a facut una singurai nedes- partita". Consolidarea statului roman i-a permis sa-si adune destule puteri spre a-si cuceri neatirnarea politica si a fi pe calea cea buna de a o ea- pata. pe cea economica". Unirea. tárilor surori a fost , in conceptia romanilor americani, pasul de care toate celelalte te am facut de atunci, ce facem gice sintem pe cale a mai face, erau, daca nu cu desavirsire peste putinta, dar de bunä seama, nemasurat mai anevoioase". Acest pas deosebit de important in evolutia Romaniei moderne a fost realizat dupa ce au fost intruntate greutati in launtrui in afar& si a trebuit toata intelepciturea, toata iubirea de neam, toata jertfa de sine partidului Unirii spre a birui prigonirile" 27 Aniversarea in 1909 a Unirii Principatelor a fost priviea" cu deosebita satisfactie de romanii de pretutindeni. Ea era socotita pasta necesar in realizarea deplinei reintregiri nationale. Guvernantii nu au acordat ins/ atentia cuvenita aniversdrii acestui maret moment al istoriei nationale. www.dacoromanica.ro 68 CONSTANTIN I. STAN 8

Dealtfel, inca de la mijlocul lunii ianuarie 1909, N.Iorga a criticat In Par la- ment guvernuli tronul deoarece incearcg sa treaca peste serbarea Uni- rii", infierind modul cum Romania oficialä cauta streaca peste Cuza si Kogalniceanu". Ion LC.Bratianu i-a raspuns, motivind ca niei Cuza, nici Kogalniceanu n-au intrat in domeniul istoriei" 28. De asemenea, atitudinea potrivnica a cabinetului liberal si a monarhiei a fost dezväluita si in problema ridicarii unui monument inchinat Domnului Unirii. Hotg- rirea pentru ridicarea statuii lui Cuza se luase irreg., din 1903, spre a putea fi inaugurata la Implinirea unei jumä'tati de secol de la Unire, adica in 1909. In acest scop a fost creat un cornitet de actiune. Seulptorul german Boermel a realizat un proiect al statuii. Lucrurile au fost tergiversate deoarece in rindurile partidului liberal, eondus de Dimitrie A.Sturdza, erau si glasuri, in special al presedintelui sau, care gä'seau inoportunai chiar primejdi- oasil aceasta initiativa pentru dinastiei pentru linistea tare 29 ACV- unile in vederea ridicarii statuii lui Cuza au continuati anii urmatori. Gheorghe Marculescu evidentia in paginile României muncitoare" la 21 octombrie 1910 personalitatea lui Cuza Yoda, aratind ca in persoana lui este intiparita Unirea Principatelor Române". Autorul reliefa citi toti românii recunose intr-un glas mgrelia acestui fapt", ei tintesc insä spre realizarea desävirsirii unitatii nationale românesti, pentru ea mai grit bra, români si in afara de sfera celor uniti". Semnatarul articolului îi exprima mirarea ca nu s-a ridicat ping, acurn o statuie a lui Cuza, condam- nind punetele de vedere diferite in aceasta problema, caci astazi unii vor sli-o ridice, altii vor sa-i Intunece memoria". Gh.Marculeseu explica goa- na impotriva memoriei lui" prin faptul cA.I.Cuza a fost un democrat in toga puterea cuvintului", care a facut un act revolutionar, expropiind pe latifundatir nostrii impamintenind pe Várani" '°. La 8 aprilie 1911, profesorii A.D.Xenopol i N.Iorga au inaintat primariei din Iasi un memo- vin infatisind argumente istorice, esteticei legale prin care au demonstrat cimonumentul lui Cuza nu putea fi asezat cleat in Piga Unirii deoarece in acest loc s-a jucat pentru prima data celebra hora a lui Alecsandri in 1857 si 1859 si administrgia comunalg i-a dat, in consecinta, acest nume 31. In anul 1912 odiseea" ridicarii monumentului se incheiase dupa a- proape un deceniu de la alnsarea proiectului 32 Acesta a fost realizat de talentatul sculptor florentin Raffaello Romanelli. Statuia, in mgrime naturala, turnata in bronz, are inaltimea de trei metri. Domnitorul este prezentat in uniforma rnilitarg, in picioare, cu capul descoperit, sprijinindu-se cu ambele rani pe garda sabiei. Statuia este montatg pe un pedestal de plan patrat, din piaträ, tratat in stil neoclasic, care se sprijina pe un so- clumasiv din beton, de plan dreptunghiular. Pe soclu sint montate pentru statui din bronz in marime naturala, care infatiseaza pe principalii colaboratori ai lui Cuza M.Kogalniceanu, C.Negri, Nicolae Kretulescui generalul Ion Emanoil Florescu 33. La 27 mai 1912, in prezenta suveranului, a ministrilor, a unui nu- meros i entuziast public, monumentul a fost dezvelit, la cererea monarhului, de TeodorRosetti, cumnatullui Cuza Irodg. La solemnitate a vorbit mitropo- litul Pimen, Gr. Ghica, Deleni, Gh.Botez, Cristea Dascalescu, A. D. Xenopol, N.Torga, C.C.Arioni regele Carol. Atmosfera era entuziasta. Martor al e- venimentelor, Mihail Sadoveanu scria in paginile ziarului Universul" articolul Donvnia poporulvi ca in Iasi a fost o Imbulzeala nemaipomenita www.dacoromanica.ro 9 SEMICENTENARUL UNIRII PRTNCIPATELOR 6 9

de lume. Iesenii spun el nici la dezvelirea statuii luitefan eel Mare n-a nlvAlit in Capitala Moldovei atita norod. Strlzile din centru erau intesa- sate, abia puteai rlzbate, in unele locuri, in preajma monumentului, mai ales, n-aveau unde zvirli un ac. Din toate colturile tArii au venit %rani de la Turnu Severin sau Dorohoi, oameni liberi sl ineunune bronzul dez- robitorului lor". Festivitatile au prilejuit defilarea scolilor militare F,:i armata veteranilor, osteni de la 1877, aporoape toti erau Mrani - nota in continuare Sadoveanu - unii eärunti, altii cu inceput de girbovire, unii dirzi mnc, altii umbriti de tristetli suferinti". Aeest fapt l-a emotionat profund pe autor, cari scria mai departe : and i-am vg.zut trecind in su- netele muzicelor, mi-au fulgerat prin minte ieoanele räzboiului vechi, fur- tunilei suferintele mai noi si am simtit un fior dureros, mi-au venit in ochi laerimile". Desi Piata Unirii era piing de lume cAci nu mai putea räzbate nimeni, nu mai puteau trece tramvaie,i träsuri, poporul pusese pe ea stlpinire deplinä, nimeni nu voia sä, se clinteaseä de acolo ( ...), af- cultind euvintlretii", injghebind o boil mare a unirii, au r6mas apoili- nistitiin cäldura nAprasniel si nu s-au urnit din piatä mulM vreme. Stl- teaui priveau pe Cuza Vodä". Satisfactia celor multi era asa de mare incit Noaptea cei mai truditi au dormit pe treptele soelului, in pieteSi prin tribune ( ...). In dragostea pentru domnitorul pc care-I slrbiitoreau era ceva fanatic ( ...)". De aeeea, sltenii au venit la seibarea lui Cuza cu emotiei evlavie. In serblrile, luminatiile si frumusetile Iaului grait ei n-au avut un gind de petrecere ; inima lor era numai pentin Cuza". Din Iasi,multimea s-a deplasat spre singuratieul mormint de la Ruginoasa". Aici au adus un pios omagiu lui Alexandru Ioan Cuza 34. Presa muneitoreascA a pritnit eu satisfactie festivitätile de la Iasi, infltisind,totodatl, caraeterul de elasä al acestei särbiltori, deoarece nu au fost amintite reformele dernocratice ale lui Cuza, doinnia sa luminoasä. Alexandru Stelian scria in paginile României muneitoare", la ineeputul lunii iunie 1912, cl Nu puteau reactionarii voibi despre democratul" Cuza, nu putea regele reactionar, piedica cea mai mare a demoeratiei ro- mânesti, distrugItorul de caraetere, sä, permitä, un diseurs in care s-ar fi vorbit despre Cuza demoeratul". Articolul, care capittä, dupit cum se vede, un prof und caraeter antidinastic, dezväluia motivele care i-au determinat pe guvernanti sá 1l prezinte pe Cuza in adevárata lui luminá, deoai ece Nu putea permite VodI Carol, ea in fata lui sl se vorbeaseit de iubirea pe care si azi táranii i-o pIstreazl lui Cuza, cáci i s-ar fi ureat tot singele in obraz, amintindu-si cá dinsul nu are nici o legitturá cu acest popor, el niciodatl nu s-a interesat de nevoile lui( ...), cionii care il särbiltoreau pe Cuza si-ar fi reamintit eä,i dînsii astázi, ea si boierii de pe atunci, îi bat joc de tärani, îi furl si lihinuiesc" 35. Ridicarea statuii lui Cuza era un act de dreptate Molt de posteritate memoriei marelui domnitor. Ea intregea astfel un efort intreprins de-a lungul a aproape unui deceniu de patriotii tilrii. Festivitätile prilejuite de semicentenarul Unirii Prineipatelor se implineau acum armonios cu cele legate de dezvelirea statuii lui Al.I.Cuza. Asezat in loeul euvenit, aeest edificiu va fi martor unor evenimente epocale, cum a fost acel din 8 iunie 1917 cind 1 500 de ofiterii soldati voluntari români transilväneni pi ove- niti din fosta armatá austro-ungarl, dup/ ce au depus jurämintul de ere-

www.dacoromanica.ro 70 CONSTANTIN Z. STAN 10 dinta fatil de Romitnia, angajindu-se de a face mice sacrificii pentru de- savirsirea unitAtii sale national-statale, s-au prins simbolic cu mine de localnici ieseni intr-o imenssi impresionantil borg, fräteascl în jurul statuii Domnitorului care in 1859 din nrizuintelei prin vointa unui intreg popor pusese bazele Unirii, ale statului national rornân modern.

NOTE 1 Al. Lapedatu, Un episod revolufionar in luptele nafionale ale romdnilor de peste munfi acum o jumatate de veac, in Memoriile sectiei istorice" Academia Romfiná, seria a III-a, tom. XVIII, Bucuresti, 1936-1937, p. 3-4. .Victor Neumann, Vasile Mania, Edit. Fada, Timisoara, 1984. 2Vezi C. Ch. Marinescu, A porlul socieldfii Carpafi" la dezvollarea constiinfei nafionale, la lupla poporului romdn penlru Unirea Transilvaniei cu Tara, In Ccrcettiri istorice", (serie nou5), IX-X, Iasi, 1978-1979, p. 440. Adev Arul",III, nr. 726 din 26 ianuarie 1891; Bailin Tcodorescu, l?olul lineretului universilar in intemeterca LigiiCulturale, in Anuarul UniversitatiidinBucuresti", 1931, p. 323-328; Constantin L Stan, Parliciparea studenfilor bucurcsteni la miscarea memorandista, in Acta Musei Napocensis", XX/1983, p. 257. 6 Stalutele Ligii pentru unitalea cultural a tuluror romdnilor, Bucuresli, 1897, p. 3-10; Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Liga culturalajUnirea Transilvaniei cu Romania, Edit. Junimea, Iasi, 1978, p. 46-47. 6 Virginia Isac, Sárbatorirea zilei de g4 Ianuarie la lasi. Cileva stiri dintre anii 1860 si 1909, In Cercetúri istorice", 1/1970, p. 54. 7 N. Iorga,Unirect Principatelor (1859 )povestilä romanilor cu prilejulimplinirii a cincizeci de ant de la 1nterneierea skdului roman, Vgleni de Munte, 1909; Idem, Scrisori ialte ack priviloare la Untrea Principatelor, ti 011ie in aminlirca semicentenarului din 1909, Bucuresti, 1910. N. lorga, Discurs fined la Iasi, In Nea.mul Ronianesc", IV, nr. 11, din 1 februarie 1909, p. 166. Idem, Unirey Princi patelor ( 1859 ) . . p. 117,-118. 10 A. D. Xenopol, Unirea, In Arhiva", Iai, nr. 1, ianuarie 1909, p. 13. 11 Dimineata", V, nr. 1773, din 25 ianuaric 1909. 12Gh. Buzatu, A. Karetchi, . Vitcu (coord.), Aspecte ale luplei pentru unikde nalio- Pala Iasi: 1600- 1859- 1918, Editura Junimea, Iasi, 1983, p. 179. " MeseriasiiiUnirea Principatelor, In Adevartil", XXI, nr. 6964, din 22 ianuarie 1909. ltManifestul Socieldlii studenfilor Lumina" consacral aniversárii Unirii Princi patelor, In Ibidem, nr. 6967, din 25 ianuarie. 15 Academia Romand si 24 lanuarie, In Dimineata", V, nr. 1773, din 25 ianuarie 1909. 16 Adevärur, XXI, nr. 6968, -din 27 ianuarie 1909. 17 Dimineata", V, nr. 1773 bis, din 26 ianuarie 1909. 18 N. lorga, Oamenicare au fog, vol. I, Bucuresti, 1934, p. 308-311. 19 Vespasian I. Pella, Convorbire cu M-sa Doamna Elena Cuza, In Adevarul", XXI. nr. 6967 din 25 ianuarie 1909, reprodusi In Opinia", Iasi, VI, nr. 637, din 25 ianuarie 1909, 20 Emil Garleanu, l'odá CulaiMihail Kogalniceanu. Cu prilejulimplinirii a 50 de ani dc la Unire, in Convorbiri critice", III, nr. 1, din 25 lanuarie 1909, p. 33-35. "Vezi I. L. Caragiale, Opere, vol. 3, Bucuresti, 1962, p. 412-413. 22 Unirea0imuncitorimea, In Romania muncitoare", V, scria a 1I-a,nr. 71, din 25 la nuarie 1909; 26 Mihai G. Bujor, Cuza si Carol, In Romania muncitoare", V, scria a II-a, nr. 73, din 1 februarie 1909; vezi si In volumul Transilvania En istoriai consliinfa romanitor, Iasi, 1985, p. 194. 24 Gindirea social-politica despre Unire (18j9 ). Culegere aparula subIngrijireaacad. Petre Constantincscu Iasi slâlui Dan Berindci, Edit. Politica, Bucuresti, 1966, p. 336-337. 25 Tribuna", (Arad), nr. 18, din 24 ianuaric/t6 februaric 1909; Articolul a fost reprodus partial de Mircea Musat, Ion Ardeleanu, In De la statul gelo-dac la stalut roman unitar, Edit. Stiintificai Enciclopedica, 1983, p. 289.

www.dacoromanica.ro 11 SEMICENTENARUL UNIRII PRINCIPATELOR 71

28 Octavian C. slauanu, Unirea, in luceafarul", VIII,nr. 4,din 4/16 februarie 1909, p. 75;vezi si Vasile Netea, O. C. Tnslduanu in lupin pentru desdvirsirea unhlâllina- lionalein volumulOctavian C. ((Mann, Miercurea-Ciuc, 1978, p. 134. 27 A 50-a anivelsare a Unirii Principatelor 1859- 1909, in America" (Cleveland- Ohio), IV, nr. 17, din 26 februarie 1909. 28 Adeviirul", XXI, nr. 6958, din 16 ianuarie 1909. 29 Constantin C. Giurescu, Fiala si opera lui Cuza-Vodd, ed a II-a, Edit.1.iintifica, Bucu- resti, 1970, p. 466. 39 Ch. Marculescu, Staluia lui Cum Vodd, in Romania muncitoare", VI, seria a II-a, nr. 65, din 21 octombric 1910. 111Neamul Romanesc", VI, nr. 42, din 9 aprilie1911,p. 667,cf.siCh. Blualu, A. KareIchi, D. Vitcu, op. cit., p. 184-185. 32 Vezi Al. Zub, Posteritalea lui Cuza Vodd, In Cu:a Vodd in memoriam, Edit. Junimea, Iasi, 1973, p. 595-625. 33 cf. Florian Tuca, Mircea Cociu, 3Ionumente ale anilor de lupin si jellfd, Edit.Militara, Bucuresti, 1983, p. 236. 34 Glas al liberldfii, glas al Unirii, Antologiei prefga de Florentin Popescu, Edit. Minerva, Bucuresti, 1988, p. 247-251; vezii Marin Mihalache, Cuza Vockl, Edit. Tineretului, Bucuresti, 1967, p. 245. 35 Alexandru Stelian, Serbdrile de la Iasi, in Romania muncitoare", VIII, seria a II-a, nr. 43, din 3 iunie 1912; vezi si Constantin I. Stan, Unirea Moldovei cu Muntenia in constiinla poporului ronutn, in Forum", XXXI, nr. 1/1989, p. 34.

L'ANNIVERSAIRE D'UN DEMI-SIÈCLE DEPUIS L'UNION DES PRINCIPAUTS ROUMAINES (1909) Résumé L'auteur présente les festivités de ranniversaire d'un derni-siécle depuis l'Union des Principautés Roumaines en 1909, qui eui ent lieuit Iasi et Bucarest, la position des personnalités culturelles et leur partici- pation aux meetings organises t cette occasion. L'étude metnéN idence aussi Pattitude des gouvernants, de la monarchie vis-à-vis de cet événement et insiste sur les causes pui ont déterminé leur position. En même temps, on présente la position des socialistes roumains, $on caractère réaliste et progressiste. On ne néglige pas non plus récho que ranniversaire d'un demi-siècle depuis l'Union du 24 janvier 1859 eut dans la conscience des Roumains de Transylvanie et des 2tats-Unis. Vers la fin de l'étude on présente les circonstances et le moment de rinauguration de la statue d'Alexandru Joan CuzaàIasi, le 27 mai 1912, aprés dix ans de tergiversations et d'ajournements. L'étude met en relief le caractèle profondément patri- otique des actions de 1909 et 1912, qui ont précédé et prépaié la réali- sation de runité nationale roumanie. Le 1"Décembre 1918, lors de la Grande Assemblée d'Alba Iulia, racte du 24 janvier 1839 était parachevé.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro INTERFERENTE EUROPENE IN GINDIREA ISTORICI ROM:iNEASCA. DE LA 1848

FLORIAN R0ATE5

Revolutia de la 1848 a antrenat largi si diverse clasei categorii sociale care s-au infruntat ideologic In lumina imperativelor modernia- rii societgtii românesti. Cum mice fenomen social de anvergurg - cu atit mai mult un proces atit de complex si radical cum este orevolutie - isi sprijing revendicg- rile social-politice pe o platformä ideologicg, revolutia de la 1848 a fost sus- tinutg si a elaborat o miscare de idei proprie, cuprinsg in programele adoptate in miezul evenimentelordin epocg. Ideologia pasoptistg poartg amprenta conditiilor specifice societ- iiromgnestide la mijlocul secolului trecutnivelul de dezvoltare social- economicl, caracterul transformgrilor vizate, raportul de forte etc., ea in- corporind totodatä, in chip original, idei si teze din curentcle ideologice ale vremii care puteau servi scopului revolutionar :eliberarea nationalg gireorganizarea democraticg a societAtii noastre. Necesitatea ligitimizrii filosofieo-ideologice a acestor doug mari o- biective a determinat orientarea preferenlialg a pasoptistilor romani, spre istorie si aspectele ei teoretico-filosofice, pe terenul cgrora îi propuneau sg fundamenteze lupta revolutionarg. De aceea, In acest domeniu au da- borat lucrgrile cele mai reprezentative. Faptul nu trebuie si surprindl, cici se inscrie in traditiile perene ale gindirii social-politice românesti. Mai pronuntat decit predecesorii, pasoptistii au avut preocupgri tin- tind spre sensurile si semnificatia dezvoltgrii istorice, spre aspectele care surprind logicai caracteristicile acesteia. Generatia lui Kogälniceanusi Bglcescu a recurs la istorie dintr-o profunda nevoie de ordin existential : aceea ca luminati" de filosofia ei, sä probeze existent a milenarg a poporului romän si sg-i defineascg identitatea specificg" in mar ele tot al uma- nitAtii. Meditatia teoreticg asupra istoriei a generatiei romane de la 1848 nu s-a format In afarai in lipsa contactelori influentelor cu si din gindirea europeang a epocii. Reprezentantii ei trliesc si creeazg intr-o epocg deosbit de dinamicg pe plan intelectual in coinparatie cu cele ce au precedat-o, chid ideile, ternelei conceptele aveau o largg circulatie, rostul acestor altoiri intelectuale hind sg, serveascg actiunii practice, politice. De aceea, opera lor nu poate fi inteleasä corect dacg este ruptg de ambitia miscarea spiritualg a epocii in care ei s-au incadrat perfect, fgrg sg-si piardg ins/ timbrul propriu, specific. Investigarea climatului istoriografic in care s-a format si a evoluat gindirea teoretico-istoric6 pasoptistä este de naturg sg reliefeze nu numai

Revista istoricV, tom 1, nr. 1, p. 73-82, 1990

www.dacoromanica.ro 74 FLORIAN ROATE$ 2 izvoarele si modelele la care se raporteazii aeestea, eii oi iginalitafeac- incisuluiprop iiin aeest domeniu. Dominantg se relevg a fi la noi, mai ales in deceniul einei al seeo- lului trecut, chid se desitvirseste formatia intelectualg a celor mai multi pasoptisti, influent a istoiiogiafiei romantice fianceze. Aflati la studii la Paris, ei au fost maleati e istorismult;colit iomantice care stilpinea eu autoritate in eultui a apuseang. Cu im mai putin orgoliu decit seeolul care 1-a precedat, seeolul al XIX-lea s-a eonsiderati pe bung dreptate, drept secolulistoi iei",dupil apreciel ea lui Augustin Thierry, initiatmul istoriografiei romantice fran- ceze1. Istorismul impiegneazg atit teoriile politice, eit si serierile sociale, cereetiirile filosofice sau operele literare. Noua istoriografie, cu accentpe viat a pat ioiiali, ia locul istoriografiei rationaliste elasice intemeiate de Voltaire, constituindu-se in opozitie eu universalismul iaionalist al Luminilor". Si Voltaire pledase, nemultumit de istoria dinastieg, pentru o istorie mai larga in cale sg-si oeupe locul meritat masele, dar reaîizrile istoriografice ale Luminilor n-au mateiializat si aeest proiect. Abia eu istoriografia romantieit franeezit, (WO ee masele îsi pro- baserit in aetivitatea revolutionarg rolul de prim ordin in meisul istoriei ele an intrat si in istoriasci isa. Observind critic istoriografia de ping la el, Thierry eonstata eg a- deviliata istorie a titrii, istoria nationalit, istoria populai este inch' ingropaig in praful cronicelor contemporane"2. Coneluzia la care ajunge istoricul franeez exprimg directia in care urma sit evolueze noua istoriografie in locul unni mic numitr de persoane privilegiate - iegi, printi, conduegtori de osti s.a. - eu care au oeupat ping atunei scena istoriei, trebuia introdus un nou personaj :poporul. Este ceea ee va face Thierry eu care pentru, prima oarg in noua istoriografie, poporul devine eroul istoriei 3. Cerinta aceasta a extensiunii cimpului istoric, completatil eu exi- genta de a prezenta viata poporului, este exprimatg convinggtor in istoriografia româng pasoptistg, cu deosebhe de Bitleeseui Kogglniceanu. Consensual en Thierry si aproape in aceiasi termeni, Billeescu re- marea, in prima sa lucrare, lipsa unei istorii eu adevgrat nationale intrucit inaintasii in serierea istoriei nu ne-au dat decit biogiafia stàpini- torilor. Nimeni nu ne-a repropus cu aeuratetg institutiile sociale, ideile, sim- timentele, obieeiurile, comertul si cultura intelectualg a viemilor tiecute" 4. Desi nu intr-o formiti ait deelarg ea la Kogillniceanui Billceseu, aceastg idee se reggseste si la George 13aritiu, care se detaseazg si el de o istorie desi prea adevgratit, dar prea seurtit, uscatit si fläminditi, compusg numai din nume si din numgrul anilor, din citeva sehimbitri la tron si din bultitlii singeroase"fitpledini in spiritul epocii pentru o istorie a poporului, singura de folos pentru romni. Intentia de-a lgrgi continutul istoriei apare si la Alexandru Papiu Tlai ian, August Trebordu Laurian si Ion Heliade Ititduleseu, acesta din urrng militind pentru o istorie nu numaipolitick ci si soeialg si culturalg. Statuarea poporului ea object al istoriei - realizatil de pasoptisti pe urmele lui Thierry - se completeazg, la atestia eu intelegerea poporului si ea subiect al istoriei, forta motrice a dezvoltgrii sari, cu expresia lui Ko- anieeanu izvorul tuturor miscgrilor si ispritvilor si filrg care stilpinitora n-ar fi nimieg"6 . www.dacoromanica.ro G/NDIREA ISTORICA ROKANEASCA DE LA 1848 7 5

Pledind pentru o istorie care sä consemneze viatai creatia poporului, iar nu pentru una a doinnitorilor, pasoptistii in frunte cu Kogälniceanu tiBälcescu se detaseazä de conceptia rationalistä a istoriei care rasa in afarä poporul, atribuind un rol de prim ordin indivizilori hazardului. Chiari la Voltaire, vietii colective a poporului i se substituieactivita- tea oamenilor mari, ceea ce i-a atras reprosul indreptatit al romantis- mului. De altfel, intent ia lui Voltaire fusese aceea de a ridica istoria deasupra contingentului si a singular ului absolut, avind pretentia de a descrie spiritul timpului"i spiritul natiunilor" deplasind astfel centrul de greu- tate al istoriei de la politicit spre istoria spiritului" 7. Conceptia pasoptistä despre popor ea subjectiobiect al istoriei este cu adevitrat modernä, depäsind caracterul abstract al intentiei vol- tairiene de a scrie istoria spiritului omenesc. Afirmind necesitatea transcenderii, in dublu sens, a eadrului strimt al istoriei scrise pinä atunciti anume deplasarea interesului de la biogra- fia personalitätilor la viata poporului si de la istoria, provincialä la cea nationalä, pasoptistii n-au putut materializa aeest deziderat, din lipsa documentelor originale precum si a unor lucräri pregAtitoare, lipsä acut resimtitä si invocatit de pasoptisti, de la Kogälniceanu si Bäleescu la Papiu IlarianiBaritiu. Constienti e, adevärata istorie", sinteza mult asteptatä, nu era posibilä datoritä insufieientei instrumentului de lucru, a studiilor pre- gätitoare, precumi nivelului redus de institutionalizare a cercetärilor istorice la noi in acea vreme, pasoptistii si-au concentrat eforturile, atunci cind lupta revolutionarä, politic,i diplomaticä le-a permis, strin- genii documentelor risipite cu trecerea timpului, sistematizärii si criticii lor, elaborärii de biografii si lueríri monografice, pregätind astfel calea viitoarei sinteze. Pasoptistii români nu slut sträini nici de spiritulsi viziunea istoriografiei clasiee a Luminilor.- eu atit mai mult cu eit luminile s-au interferat la noi rodnic cu romantisinul dar ei au stiut sit selecteze ceea ce convenea scopului militant al istoriografiei si de aceea s-au orientat cu precädere spre curentul romantic. 0 altä cerintä metodologicä a istoriografiei romantice, pe lîngä aceea a restituirii vietii poporului in cele mai concrete detaliii tocmai in legä- turl cu aceasta, este cea a redärii culorii locale, care a fäcut carierä in epoch, nu numai in istorie, ci si in literaturh. Prin Bälcescu si Baritiu ea a pätruns ii in istoriografia pasoptistä unde a fost inteleasä - concordant cu Thierry - ea o modalitate de a fixa atentia pe ceea ce este caracteristic, original poporului romän. Procedeu specific discursului romantic, redarea culorii locale vi- zeazil, in prim plan restaurarea adevihulni istoric in realitatea sa conereta si in toate particularitätile sale dar, in subsidiar, este si o opozitie fatil de cultul Lurninilor pen tru univer salism si atemporal. Restituireaculorii locale, adicI a detaliilor concrete prin care ne apropiem de adevär nu se poate realiza, considera Thierry, prin recursul la categorii logice, ci prin imagini poetiee si prin naratiune. De aceea, el isi propunea renuntarea la abstractiuni si coborirea la concret, avind ambitia de a face artä si stiintä in acelasi timp, dupä cum nu färä orgoliu, märturiseste8 .

www.dacoromanica.ro 76 TIAMAN dATE* 4

Pentru a fi utilä, o istorie - serie 1361ceseu, ratio/rind in spiritul lui Thierry -, nu trebuie sit fie numai ca un sir de oarecare intimpläri politice sau militare uscate, Mkt niei o coloare, Ma nici un adevär local" 9, intelegind-o ca o adecvare la o anumitä realitate concreta, de ordin istoric, supusä deci devenirii, schimbArii. A reda culoarea si adevärul local reclamä talent din partea istoricului de a zugrävi viu si nuantat epocai, asupra eäreia se aplead de a resuscita - insufletindu-1, trecutul, idee la care va subscrie, färä rezerve, si Nicolae Iorga. Inaintea lui Michelet, Thierry a introdus in lucrärile sale materiale inedite pentru istorici :poeziile populare, tradithle, cronicile scrise in limbile de mult dispärute, prin care isi propunea srt evidentieze träsätu- rile originale ale poporului, figura sa etnografiel 10, initiativä pentru care pledase convingittor si Herder in Germania. Pasoptistii români nu au putut ramine sträini de o asemenea initiativa. Programul Daciei literare" cu orientarea sa spre literatura na- tionalä si folclor se inscrie In certa prelungire a ecoului herderian in cultura noastrl. De asemenea, Herder era cunoscut F;li apreciat si de Al. Papiu Ilarian si C.A. Rosetti, care fac apel, pentru a-si argumenta ideile, la autoritatea spiritualä, a acestuia C.A. Rosetti märturiseste in jurnalul Eau emotia pe care a avut-o la lectura ideilor herderiene despre limbaj11. 0 altä, trasâturä, a istoriografiei romantice regäsibill la toti pasoptistii nostri este cea privind atitudinea fatä, de Evul mediu national. Se cunoaste optica ingastä si deformaa prin care iluministii, de la Voltaire la Condorcet au abordat Evul mediu. Voltaire, spre exemplu, nu vede in secolele gotice" - reprezentind o epoeä plinä, de barbarie itenebre, cleat erori de combâtut. Ca atare, elneagä vehement utilitatea unei istorii a Evului mediu : ,.Nu trebuie cunoseutä istoria acelor timpuri - sci ie el in Essai sur les moeurs... cleat pentiu a odispretui" 12. Nimic din aceastl viziune aberantä nu mai intilnim la romantici. Dimpotrivä, ei se orienteaza preferential spre epoca medievalä, in care descoperil virtuti pe care le exaltä in fata contemporanilor. Paoptistii nostri adoptä de la inceput o atitudine poxitivä, compre- hensivä fatä, de evul mediu românesc, spre care se indreaptä si ei cu pre- dilectie pentru a face cunoscute vitejia si gloria de care au dat dovadä,' românii in acele timpuri, de /rating, a intiiri pe contemporani in patrio- tism. Aceaqa era, de fapt, F,t i pozitia iluminismului nostiu, in prelungirea eilruia se plaseazA pasoptistii. In acest fel, la noi nu s-a mai pus - ca in Apus - problema reabilitärii evului de rnijloc, care indeobste a fost re- cimoseutii drept opera romanticilor. Indirect insä, prin teoria sa privind umanitatea ea totalitate, Her- der - critic recunoscut al spiritului Luminilor" si in acelasi timp anim- tind romantismul,asupra cgruia a avut o mare influentä -, a rcilat Evului mediu valoarea si locul distinct in evolutia urnanitälii. El a fost primul care a co nceput eivilizatia unui popor ca o unitate ol ganicä. Po- trivit lui Herder, fiecare epoch' isi are luminile si mnbiele sale, granclorile si släbiciunile ei. Criteriile dupà care o epocä este decretatä drept superioarä altora, Milt fragile si criticabile. Fiecare epoeä are valoarea sa intrinsecä. specificul siadevärul Mu, deci sicelestigmatizate, cum este Evul mediu. Este apoi, crede Herder, nu numai gresit,ciehiar absurd a judeca perioada medievalä, potrivit normelor de la 1750 13, cum fäcuse Voltaire. www.dacoromanica.ro 5 GINDIREA ISTORICA ROMANEASCA DE LA 1848 77

0 temä care a pasionat in epocI pe istoricii francezi ai Restaura- tiei, cea a raportului dintre libertate 0 fatalitate, o descoperim §i la unii dintre pasoptistii romäni, cu deosebire la Nicolae BA1cescu. '*coala narativä, in frunte en Prosper de Barante, rezolvä, intr-o manierá specificá acest raport. Actiunile omului nu apar ca predeterminate, ci el are libertatea de a opta, de a alege, urmind in ultimg instantá cáile Providentei. Dar aceastä, providentá care apare la istoricii francezi nu Incá- tu§eazá vointa omului 0 nu-1 absolvä, astfel de orice responsabilitate. Providenta care dirijeazá omenirea nu este totuna cu destinul orb sau cu fatalitatea, dici propune omului scopuri morale §i rationale. Ideea providentei care guverneazá 0 dirijeazá destinul umanitätii era curentä in epocá. Färä aceastä idee, istoria Intreagá nu ar fi decit un labirint M./ ie0re 0 o mare tragedie, afirma romanticul german Friede- rich Schlegel '4. Acelmi ginditor considera permisiunea rilului din partea divinitätii drept eel mai mare mister al istoriei. Schlegel o explicá prin natura indeterminatái prin conditia liberá a omului. Lupta dintre prin- cipiul bun, divin 0 eel räu ostil, rezumä viata individualä ,,i istoria generala de la aparitia omului15. 0 atare problematia, o abordeazái Nicolae Bälcescu. Rezolvarea ei o face asociind puncte de vedere din istoriografia romanticg francea, (Barante, Guizot.a.) cu altele din Schlegeli mai ales Cesare Cantu. Ofnul are libertatea de a alege Intre bine 0 räu, afirmä Bälceseu. Alegerea ráului este Insä sanctionatä do divinitate prin suferintä, iar societatea este opritä din mersul säu progresiv 0 constrInsä a sta pe loc sau chiar aregresa. Faptul acesta nu este Insä de naturä s5-1 demobili- zeze pe orn cäci, scrie in spirit hegelian istoricul romän, mai adesea su- terinta este un bold mai mult cátre perfeetionare 0 din excesul raulu i iese binele''"6. Ideea dialecticit a Impletirii indestructibile dintre pozitiv 0 negativ in istorie, exprimatä pentru prima datä de Hegel, a fost Imprumutatá, probabil, de gInditorul nostru din opera lui Cesare Cantu, istoric italian de descendentil, hegelianá. Pentru prima datil, la noi MO, aceastä idee a pozitivitätii räuhli" in istorie se intilne0e Intr-o scrisoare adresatá de Ion Heliade Ráduleseu lui Petrache Poenaru, in 1839. Reluatä, intr-un context mai explicit In lu- carile ulterioare revolutiei, cu deosebire In Echilibruintre antituze,i- deea provine de la Hegel prin intermedi al probabil a lui Saint-Simon, des 0 substantial citat de Heliade. Regásibill 0 la Sogälniceanu, ideea respectivä, nu constituie un enunt ocazional, ci concentreazä o convingere mai profundä, constitu- tivil, optimismului robust al ginditorilor români de la 1848. Afirmatá de Braceseui Hehade mai ales In timpul exiluhii, in conditiile refluxului revolutionar, teza de mai sus exprimä dialecticain- ternä a progresului, certificind credinta eä, progresul se realizeazä ascen- dent 0 contradictoriu, cu toate intermitentele inerente lui. Rául, sufe- rinta, nedreptatea etc., se transformá treptat in contrariile lor, fiind in ultimä instantä, pa0 spre progres. in intelegerea raportului dintre necesitate 0 libertate, pasoptistii de- prqesc limitele impuse de materialismul mecanicist.

www.dacoromanica.ro .78 FLORIAN R0ATE.5 t3

Implicarea conOientl a individului uman in textura procesului is- tonic restringe sensibil sfera de actiune a providentei, mgrind corespun- eitor gradul de libertate. Dar pentru cä este o providentä care pgstreazg ordinea creatieii care dirigeazg faptele omului - scrie Bglcescu - prin aceea nu urmeaz5, cä omul este un instrument orb al fatalitátii, prin aceea nu se stinge libera lui vointä". 17 Este in acest text bglcescian o respingere tgrg echivoc a fatalis- mului in favoarea libertgtii umane. Actiunile omuluii ale popoarelor se realizeazil poate sub ochiul providentei", dar färä determinare transcen- dentil, pentru cä divinitatea nu intervine in mersul natural al lucrurilor läsind omului - inzestrat cu rathmei vointg - posibilitatea optiunii. Termenul de providentä" are la pasoptisti, ca 0 la istoricii tran- cezi, Intelesul de necesitate 0 nu un Bens mistic. Pentru toti ace5tia providenta este imanentg lumii, este 1ns/0 rationalitatea intrinsecg a istoriei. Providenta nu fixeazg decit punctele de plecare 0 de sosire, respectiv fazele esentiale ale mersului istoriei, consider/ Balcescui Kogglniceanu, concordant cu Barante. In rest omul- cgruia providenta nu i-a Inläntuit nici faptei nici vointa alege din evantaiul de posibilitgti, aflate in sferg de mice determinare transcendentä. Istoricii francezi ai Restauratiei (Guizot, Cousin s.a.) considerg providenta care guverneazg umanitatea drept suma legilor istoricei. naturale" 18 Cu o asemenea semnificatie, ideea de providentäidelirniteazg trankant de ideile de soartgi destin cu care opereazg conceptiile fataliste. Fatalitatea este o fortg oarbg, irationalg care predeterming evenimentelei actioneazg implacabil asupra omului neputincios in fata ei. Dimpotrivg, providenta dirijeazá omenirea spre un scop rational. Fata- litatea se distinge apoi prin aceea cá actioneazá ca o vointá metafizicg, incognoscibilg pe chid omul, dupg cum afirmä Bálcescu citindu-1 pe Cantu, poate pätrunde cu ratiunea (mintea) sa secretele providentei.18. Determinismul istoric este insotit la pawptifAi, ca 0 la istoricii francezi amintiti mai sus, cu ideea responsabilitAtii morale a omuluii popoarelor. In vrerne ce fatalitatea conduce inevitabil la resemnarei pasivita- te, providenta indeamnä la actiune in consens cu misia" pe care a re- zervat-o fiecgrui orai popor. Mai mult, dacg providenta dá o misie, a- cordgi mijloace adecvate pentru realizarea ei, cred pa*opt4tiinostri. Cercetgtorii pmoptismului (P.Cornea, V.Cristian,P. Teodor, Al. Zub *.a.), au remarcat faptul cá nothmea de misie" respectiv de solie", de0 de facturg providentialistg, a jucat un rol pozitiv In acea vreme, insufletind lupta fortelor progresiste din tgrilor romane. Acest apriorism is- tonic, care decurge din conceperea cu mult optimism a evolutiei progre- sive a omenirii -in cazul nostru a poporului roman-,ca Irnplinire i- nexplicabill a unei misii" (Bálcescu, D.Brátianu, C.A.Rosetti etc.) sau solii" (Kogglniceanu), este una din trgsgturile conceptiei istoriografice paprtiste. Mit fundamental al gindirii romantice, conceptul de misie", desem- nind punctul de incident/ dintre uman i divin, a fost preluat de ginditorii romani din diverse curente filosoficei ideologice de mare influentási rgspindire In epocg, indeosebi din contactul cu operele lui Lamennais, Michelet i Mazzini.

www.dacoromanica.ro 7 G/NDIREA ISTORICA ROMANEASCA DE LA 1848 79

Ideea de misie (solie), adica de dezvoltare preordonata, de providenta, nu epeaza, la nici unul din ginditorii no§tri in spiritualism, ci apare cu sensuri perfect rationaliste. Fiecare natie, ca i orice ma, are de indeplinit pe pamint - cred pa§opti*tii - , o misie, o solie, fixate pe providenta sub forma unei vocatii originare fA prefigurind un destin care se realizeaza prin activitatea umana continui tenace. Principiu transcendental, misia se obiectiveaza deci in viziunea pappti§tilor fárá interventia providentei, umanitatea Mad §i la ei, ca §i la G. Vico, opera ei însei, fiecare natiune creinduli propria istorie. Recursul ginditorilor pmopti§ti, in frunte cu Kogalniceanu FA Bal- cescu, la providenta, distonind de cele mai multe ori cu sensul rational al ideilor expuse, se explica prin influentele unui limbaj mesianic, impregnat cu un colorit mistic, propriu marilor istorici ai epocii precum J. Michelet §i F. Quinet sau lui Lamennais, pe care pa4optiOii i-au acceptat in atmosfera exploziva care a precedat revolutia, dar i prin traditiile spirituale ale poporului roman care, fará a fi servit religiei -in sensul deplin al terme- nului - , dovedea o mare sensibilitate pentru categoriile sacruluii bibli- cului. In acest fel, invocarea divinitatii de catre pa§opti§tii romani famine in esenta la un nivel declarativ, avind mai mult rolul de a ci§tiga audienta la masele largi, ghidate in viltoare evenimentelor revolutionare prioritar de acel instinct simplu, elogiat de Balcescu pe urmele lui Michelet, iar nu de intelesul abstract al conceptelor, destul de vagi in terminologia saracá a epoch. De aici predilectia pentru imagini, personificare i alegorie care caracterizeaza limbajul pa§optist, cu deosebire la Heliade §i C. A. Rosetti. Pa§opti§tii, care au cunoscut misticismul revolutionar la Bursa, l-au incorporat firesc, ideologiei bor. Proclamatia de la Islaz", act fundamental al revolutiei române de la 1848, este puternic strabatuta de mesianismul providentialist caracteristic nu numai stilului lui Heliade, cii celorlalti pa4optisti. Apropierea lui Balcescu de stilul mazzinian, factura lamennaisiana a Mil-aril Roma- niei", atribuita, in posteritate cind lui Balcescu, and lui Alecu Russo, re- torismul romantic a lui C. A. Rosetti iata numai citeva aspecte ale influ,- entei stilistice exercitate dinspre isotriografia romantica, asupra istoris- mului papptist. Din spatiul istoriografiei germane, Inriuriri directe la unii, medi- ate la altii din pa§opti§ti, au venit de la Savignyi Ranke, operind indeosebi asupra lui Simion Barnutiui Al.Papiu Ilarian - explicabil prin contactul pa§opti§tilor transilváneni cu spatiul de cultura german - ,dar nu l-au ocolit nici pe Kogálniceanu, aflat in deceniul patru al secolului trecut la studii, in Germania, in mediul dominat de personalitatea celor doi ginditori. In ace1a0 timp, slut detectabile influents indirecte hege- liene prin intermediul lui Gans, editorul operei lui Hegel. Se afirma indeob§te cá Kogalniceanu a imprumutat crezul au istoriografic de la Ranke, recunoscut fiind ca preocupat prioritar de au- tenticitatea reconstructiei istorice, impunind istoricului, ca norma, obligatia de a reda faptele a§a cura au fost"a. kcercarea istoricului roman de a pune in acord imperativul obiec- tivitatii cu railitantismul demonstreaza realismul politic al acestuia, pozitia sa mai adecvata cu evolutia practicii istoriograf ice, in care cerinta

www.dacoromanica.ro so FLORIAN ROATE,

preconizata de Ranke se dovedeste iluzorie. In practica Kogitilniceanu este mai apropiat de istoricul rus Karamzin deck de Ranke, dupa cum pe buna dreptate au relevat D.Popovicii Al.Zub. De altfel, Karamzin se dovedea in lucrarile sale mai concordant cu preocuparile istoricilor nostri deck istoricul german adept al fidelitatii tratarii factologice, fapt evidentiat si de circulatia unor parti din cea mai importanta lucrare a sa Istoria statului rus (12 volume, 1816-1829) in cultura româna a epocii, din Pare Balcescu si A.T.Laurian au tradusi publicat fragmente in Ma- gazin istoric pentru Dacia" (1846). Mai aproape de Ranke, care cere in mod explicit concentrarea tra- valiului istoric pe expunerea nuda a faptelor, evitind mice comentariu sau interpretare, se situeaza istoricii transilväneni Al.Papiu Ilariansi A.T.Laurian.Iluzia cá remmtarea la judecatile evaluative, la criticagi interpretare, asigura prin ea insasi obiectivitatea, au nutrit-o uneoriti acestia, crezind ca faptele vorbesc de la sine. Declartiile de principii ale eelor doi istorici sint revelatoare in acest sens. Prezentind metoda pe care a adaptat-o pentruscriereaistoriei sale, Papiu Dalian considera ca opera sa intruneste calitatea obiectivi- tatii, intrucit a prezentat faptele asa cum s-au intimplat, fará sá adauge nimici MIA sá critice, exceptind cazurile in care a fost absolutil nevoie :

77Dar...am lásat pretutindeni ca faptele sä, vorbeasca ele de la sine .0 am produs in tot locul documente spre intárirea lor"21 . Aceeasi metodI si-o revendicai A.T.Laurian : In toatit aceastä lucrare ne-am ¡exitintradins d-a amesteca subiectivitatea noastra am lasat mai mult sá vorbeasca faptele, care iarási in respectul expozi- tiunei, un sint deck o excerptiune din documentele vulgate" 22. Tot din spatiul culturii germane - de data aceasta dinfilosotia lui Kant - ,este preluata de catre pasoptistii transilváneniideea o- mului ca valoare suprema. Afirmatia se sustine prin cerinta proclamatä cu tarie de acestia, aceea de a privi omul oriunde si intotdeauna, numai ca scop si nu ca mijloc. 0 spune explicit Baritiu Inca in 1839 :Niciodata nu apasa pe om spre a-1 face numai unealtiti masina oarba. Acela nu e vrednic a se numi om, carele mai mult vrea a se folosi cu oarnenii deck a folosi el altora"23 . Istoriografia pasoptista s-a structurat, deci, sub inriurirea unor ide- ologi straine. Dar aceste ideologii nu au fost preluate numai in spatiul culturii noastre, ci in aproape Intreaga Europa, cad prin ceea ce au avut ele mai valoros corespundeau tendintclor logice ale dezvoltárii inepoca respectiva. Actionind in sensul determinismului istoric - cum binea observat Eugen Lovinescu pasoptistii au pus transformarile ce trebuiau realizate sub scutul unei autoritati spirituale de tip universal. Ei au asimilati incorporat in conceptia lor doar acele idei, tendintei valori potrivite necesitatilorli realiatilor autohtone, care concordau cu par- ticulariatile nationale specifice, concret-istorice de la noi. Contactul pasoptistilor cu istoriografia romantica franceza indeosebi, dari cu germana si italiana, a contribuit la cristalizareai amplificarea unor tendinte i atitudini care existau in constiinta epocii, izvorite din cealitatile nationale românesti. Receptivi la valorile pentru care pleda e- poca, pasoptistii le-au asimilat de pretutindeni trecindu-le printr-un fil- tru propriu, national. Ca ei au preluat conceptii argumentatei chiar

www.dacoromanica.ro GINDIREA ISTORICA ROMANEASCA DE LA 1848 81 forme de expresie .este, desigur, tiresc eäci, asa cum afirmä Paul Cornea, cereetätor avizat al pasoptismului, adevärata originalitate creste numai pe un sol irigat de o profundä culturä, nici o creatie nu se poate realiza in izolare de curentele spirituale ale remiii färil sii absoarbl din experienta anterioarä, a omenirii" 24 Ceea ce G.Zane - renumit exegct aloperei bälcesciene - spunea despre Bälcescu 25, este valabil pentru toti pasoptistii nostri. Ei nu au intrat si nu s-au infundat nici unui model, descoperindu-si in istoriografia occidentalä propria &dire, izvorind din realitätile romänesti. Pe de altä parte, pasoptistii nu au receptat doar, ci au si dat epocii, contributiile lor de filosotie a istoriei situindu-se la nivelul teoretic posibil la noi i in cultura europeanä. Prin Bälcescu, Kogälniceanu,Bärnutiu- atit de adecvat numit europeanul Bärnutiu" de dare D.D.Rosca- siAl.Papiu Ilarian, istoriografia romlnil a intrat decis in dialog cu istoriografiai teoria sociahii europeanä, francezä, si germanä mai ales. CA, acest dialog n-a ost unilateral, ci profitabil pentru ambele pärti, ne-o dovedeste preluarea unui substantial material taptic privitor la dezvoltarea social-economieä a fárilor romane de Care istoricii stritini care ne- au cunoscut tara si indeosebi Elias Regnault, prin intermediul cäruiai- deile ginditorilor nostri cunoscute de dare Karl Marx. Datoritä faptului el la noi exista un material inedit de viatä social-economieä, ce a putut genera interpretäri originale in plan istoriografici filosofic,structurile socio-economice romänesti au devenit, prin intermediul celor mai valoroase lueräri ale pasoptistilor, obiect de reflectie pentru gindirea euro- peaniL din domeniu. In acelasi timp, elaborind, in urma unei aprofundate studieri a relatiilor de proprietate la romanii teza aparitiei serbiei pe cale pur economieä, Nicolae Bilcescu, si cu el istoriograf ia romänä, iese de sub impactul doctrinelor europene care explicau serbia prin teza ceririi, aducind astfel un element de certä originalitate in teoria sociart european6..

NO TE

2 Augustin Thierry, Dix ans d'études historiques, Paris, s. a. p. 18; 2 Ibidem p. 302; 3 B. 1-16izov, L'historiographie romantique française 1815-1830, Moscou, s. a.p. 130; 4 Nicolae Balcescu, Puterea (=aid si arta milliardde laIntemeierea Principcdului Valahiei grid acum, In Opere, I, Serial istorice, politicei economice 1844- 1847, Editie critica de G. Zane si Elena G. Zane, Edit. Academiei, Bucuresti, 1974, p. 45; 5 George Baritiu, Istoria, In Scrieri social-politice. Studiupantologie de Victor Cheres- tesiu, Camil Muresan, George Em. Marica, Edit. politica, Bucuresti, 1962, p. 88; °Mihail Kogalniceanu; Cuaint pentru deschiderea cursului de istorie nationahl, In Opere, II, Scrieri istorice, Text stabilit, studiu introductivi comentarii de Alexandru Zub, Edit. Academiei R.S.11., Bucuresti, 1976, p. 394; 7 Ernst Cassirer, La philosophie des Lumieres, Fayard, Paris, 1970, pp. 223-224; 8 Apud B. Réizov, op. cit. pp. 126-127; 9 Nicolae Balcescu, Cuvint preliminariu despre izvoarele istoriei romdnilor, In op. cit., p. 95; 1° Cf. B. Réizov, op. cit. p. 174; 11 C. A. Rosetti, Jurnalul meu, Editie Ingrijitai prefatata de MarinBucur,Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p. 395; 32 Apud Jean Erhard,L'Ilistorie, Armand Collin, Paris, 1964, p. 36.

www.dacoromanica.ro 82 FLORIAN ROATE. 10

" Cf. Georges Gusdorf, Les sciences humaines etla conscience occidentale,tom VI: L'aanement des sciences humaines au siede des lumières, Payot, Paris, 1973 p. 427; " Frederic Schlegel, Philosophie de l'histoire, torn II, Paris, 1836, p. 226; Ibidem Nicolae BAlcescu, Românii supt Mihai Voeood Vileazul, in Opere, II, Edit. Academlei, Bucuresti, 1986, p. 12; Ibidem 28 Cf. B. Rélzov, op. cit.p. 479; 18 Cf. Nicolae BAlcescu, op. cit; " Apud Adam Schaff, Istoriei adevdr, Edit. politicA, Bucuresti, 1982, p. 121; 21 Alesandru Papiu Ilarian, Istoria romemilor din Dacia Superioard, ed. II, Viena, 1858, tom II, pp XIV-XV 22 August Treboniu Laurian, Istoria Romdnilor din timpurile celc mai vechi pia In zilel e noastre, ed. IV, Bucuresti, 1873, p. 3; 23 George Baritiu, Omul, in op. cit., p. 101; 24 Paul Cornea, Nicolae Beilcescui problemele filosofiei istoriei, in Oameniiinceputului de drum, Edit. Cartea RomAneascA, Bucuresti, 1974, pp. 115-116; 28 G. Zane, PrefatA la N. BAlcescu, Opere vol. I, Ed. cit. pp. 8-9.

INTERFÉRENCES EITROPeENNE3 DANS LA PENSÉE HISTORIQUE ROIIMAINE DE 1818 Ré,sumé L'étude se propose l'investigation du climat historiographique dans lequel s'est constituée la pensée philosophico-historique des penseurs roumains 'de 1848, mettant en evidence tant les sources et les méthodes auxquelles se rapportent ceux-ci, que Poriginalité de leur démarche dans ce domaine. - Pendant la cinquime décennie du siècle passé, guand la forma- tion intellectuelle de la plupart des penseurs roumains se perfectionne, chez nous l'influence romantique française était dominantel L'auteur analyse plusieurs interferences entre la conception de Thi- erry, Michelet, Qainet etc. et celle des penseurs roumains, nottament de 135Acescu. De môme, on reléve l'influence de Herder, Hegel, Schlegel, Ranke, Canti sur nos penseurs de l'époque en question concernant des questions comme la place du Moyen Age dans l'histoire, le rôle de laProvidence , l'objectivité de la connaissance historique, etc. L'auteur souligne le fait que le rapport des penseurs roumains de 1848 avec l'historiographie française, allemande et italienne a côntribué A, la cristallisation et au développement de certaines tendences et attitudes qui subsistaient dans la conscience de l'époque, résultées des réalités na- tionales roumaines. La conclusion de l'45tude relve le fait que les penseurs roumains de 1848 n'ont pas imité et gulls ne se sont pas subordonnés aux modèles étrangers en découvrant dans l'historiographie occidentale leur propre pensée. Ainsi, l'identification des sources et des influences ne réduit pas la valeur et l'originalité de l'oeuvre des penseurs roumains de 1848, elle la met en evidence d'une manière sasissante.

www.dacoromanica.ro DOCUMENTAR

CONTRIBUTIA BIROULITI PENTRU SERVICII STRATEGICE (0.5.5.) AL S.U.A. LA VICTORIA NATIUNILOR UNITE (1941-1945)

I. O.S.S. 51 MI5CARILE DE BEZISTENTA. DIN BALCANI (1941-1945)

NICOLAE DA SCALU

Un rol deosebit In obtinerea victoriei Natiunilor Unite In anii celui de-al doilea räzbói mondial 1-au avut serviciile secrete, Instircinate cu purtarea rzboiului invizibil". In rindul acestor organisme s-a aflatelBiroul pentru Servicii Strategice (Office of Strategic Services, 0.S.S.) care a lost creat In iulie 1941 de ctre administratia Roosevelt cu scopul de a organiza actiuni de spionaj, contra-spionaj, sabotaji propagand subversivä pe teatrele de rAzboi In care se alien trupe americane: In Europa, In Africa, in Orientul Apropiati In Extremul Orient. Referindu-se la activitatea de ansamblu a 0.S.S., generalul Donovan, care a lost In Intreaga perioad directorul organismului aprecia ca actiunile specifice deshIsurate au grábit victoria militaráImpotrivaputerilor Axeisi au contribuit la dezvoltarea conceptului de rzbol subversiv". Crearea 0.S.S. a generat gelozia" organismelor americane de spionaji contra-spionaj deja existente: Biroul Federal de Investigatii (F.B.I.), serviciul de informatii al armatei (Mili- tary Intelligence Division si cel al marinei (Office of Naval Intelligence). Dar In special F.B.I. a ridicat o serie de obiectiuni legate de atributiilei competenta 0.S.S., asa incit activitatea acestuia din urmá a fost lirnitat la. anumite zone geografice. O directivá prezidentialA inter- zicea anume actiuni de spionaj sau contra-spionaj ale O.S.S. In emisfera vestica. Raporturile O.S.S. cu serviciile de informatii militare americane au evoluat Insit In termeni pozitivi. Un curs similar a urmat relatia cu serviciile secrete britanicei In special cu Special Operations Executive (S.O.E.). Cu sprijinul direct al presedintelui Roosevelt, Biroul pentru Servicii Strategice a devenit treptat un organism putemic, capabil ssi Indeplineascá misiuni foarte complexe. Cresterea efectivelor reflecta pregnant acest curs: In iulie 1942 O.S.S. avea 2.000 de oameni, cu cartierul general la Washiagtoni cu baze la Londra, la Cairo si In China; dupli doi anii jumAtate, In decembrie 1944, O.S.S. dispunea de 13.000 de oameni dintre care 5.500 activau la cartierul general sau la diversele centre din S.U.A. De precizat faptul cif personalul ce se afla pe teritoriul national se ocupa de pregAtirea diverselor actiuni, majoritatea flind anaIiti, instructori si cadre de comandll. Dui:a o perioad destul de lungá de cAutare a formelor organizationale adecvate cerin- telor rzboiului total, in ianuarie 1943 structurile O.S. S. s-aucristalizati s-au mentinut, doer cu mici modificAri, piná la dizolvarea organismului, In octombric 1945. DupS lunaianuarie 1943 asadar, O.S.S. a avut cinci mari sectiuni: 1. Biroul directorului si Serviciul tehnic central; 2. Serviciul de informatii, condus de un director-adjunct, si care Ingloba mai multe sectii: Cercetare si analizá; Contra-spionaj( X-2); Nationalitilti strine; Cenzurá sidocumente; 3. Operatiile rzboiului psihologic, coordonate, de asemenea, de un director adjunct formau un alt mare serviciuce Inglobasectiile: Operatii speciale; Operatii moralepropaganda subversivá ;Grupuri operationale (unitilti de comando); Unitatca maritim (organizainfil- trarea agentfor pe calea apei, pe teritoriul inamic); Biroul proiectelor speciale (pregátea arme specifice rzboiului rem et) si Unitatea de experiente pc teren (verifica si testa asemenea arme specialc). Ultimele doua mari sectiuni erau: 4.colii antrenament; 5. Serviciile administrative. Aceastá structura, care a lost rodul unor Indelungate cAutri si care reflecta necesi- tdtilerázboiului total, relevá pe deplin complexitatea atributiilor 0.S.S.: spionaj, contra- spionaj, sabotaj, propagandá subversiv ("black propagandá"). Istoria oficial a 0.S.S., elaboratá In 1949 In urma unci directive prezidentiale, consacrá mai multe sute de pagini evolutiei structurilor organizaliei1. Alte sute de pagini din acest amplu Revista istorica", tom 1, nr. 1, P. 83-88, 1990 www.dacoromanica.ro 84 DOCUMENTAR 2 document depozitat la Arhivele Nationale din Washington, reconstituie activitatea propriu- zisil a organizatiei de-a lungul celui de-al doilea rázboi mondial. In acest context se inscriu actiunile organizate de O.S.S. in Balcani In strinsii cooperare cu miscarile de rezistenta locale. Adesea in cooperare si cu S.O.E. britanic, Biroul pentru Servicil Strategice al S.U.A. a furnizat misc./idle de rezistenta din Albania, Grecia1 Iugoslavia arme, munlil 1 echipamente diverse, a organizat multiple actiuni de sabotaj sau de propaganda subversiva ce viza moralul trupelor germane din zona 2 De asemenea, imediat dupa declansarea eliberarii Balcanilor de sub ocupatia germana, O.S.S. a trimis echipe complexe in unele capitale balcanice (Atena, Bucuresti, Sofia, TiranasiBelgrad) pentru indeplinirea unor multiple misiuni 3. In cele ce urmeaza vorn schita tabloul actiunilor O.S.S. in Balcani In baza istoriel oficiale a organizatiei.

Ocupatia inam ica a generat in ALBANIA o puternicä miscare de rezistent care insa era divi- zatä ln mai multe grupari. Un rol deosebit in organizarea luptei dc liberare nationaM a poporului albanez 1-a avut Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) ale carui baze au fost puse la Con- ferinta de la Peza din septembrie 1942 initiata de Partidul Comunist Albanez. Sub conducerea F.E.N. s-au creat detasamente de partizani In intreaga aräi a inceput eliberarea unor zone aflate plait atunci sub controlul Axel. La sfirsitul anului 1942 guvernele Statelor Unite, Uniunii Sovieticei Marii Britanii, au recunoscut de facto Frontul de EliberareNationalä. Imediat dupa aceasta O.S.S. a stabilit contacte cu conducerea F.E.N. dupa care a urmat furni- zarea de armament si munitii cai trimiterea, consecutiva, a cinci echipe de agenti pentru culegerea de informatii militare. In luna noiembrie 1943 baza O.S.S.de la Cairo a trimis In Albania prima dintre cele cinci echipe care a inceput a activa in cooperare cu unitatile Armatei de Eliberare Na- tionala organizatä de F.E.N. Echipa, cu numele de cod Tank", a debarcat pc coasta si s-a instalat intr-o pester din apropierea litoralului. Cu ajutorul rczistentei locale a fost creata o retea de informatii iar datele culese erau transmise prin radio la noua baza O.S.S. creata la Bari imediat dupa capitularea Italieisiinaintarea trupelor aliate in peninsula. Aceeasi echipa O.S.S. a organizati cvacuarea a 26 de aviator! aliati camp pe teritoriul albanez in timpul executarii unor misiuni de bombardament. In luna februarie 1944, in urma unui raid german .In zona, echipa Tank" a fost nevoita sa se retrag. Locul a fost luat de o alta echipa (mime codificat Bird") care a actionat pecoasta :albaneza in lunile martie-iulie 1944. Avind sprijinul unitatilor de partizani,aceastä echipa a cules multiple informatii cu caracter militar si economic si a asigurat primirca altor trei echipe O.S.S. (una in martie 1944 iar celelalte doua in iulie 1944) care s-au instalat in alte zone. Imediat dupii inceperea retragerii germane, In octombrie 1944, una din aceste echipe O.S.S. a intrat in Tirana. Celelalte doul echipe au actionat in nord-estul Albaniei, pinä in februarie 1945, culegind informatii militare. Asadar, tir intervalul noiembrie 1943 - februarie 1945, O.S.S.a organizat in Albania actiuni de spionaj si a furnizat armament rezistentei locale. Actiunile nu au avut o amploare prea mare din douà cauze: dificultatea de a gasi agenti cunoscatori ai limbii albaneze (in final s-au recrutat asemenea agenti din rindul americanilor de origine albaneza) cai datorita ca- rentei mijloacelor de transport: exista o lunga lista de prioritati pentru transporturile aeriene, cele maritime durau mult, iar britanicii, care In baza unui acord furnizau navele necesare, ridicau tot fclul de- piedici in dorinta de a avea controlul asupra tuturor actiunilor O.S.S. In Balcani. De o mai mare amploarei complexitate au fost actiunile O.S.S. In GRECIA. De la prima echipa O.S.S. debarcata In Grecia cu ajutorul unui submarin britanic (august 1943) si pina in noiembrie 1944, la declansarea razboiului civil, O.S.S. a trimis pe teritoriul clen peste 300 de agenti secreti. Marca majoritate a acestora au fost parasutati, pornind de la bazele din Italia, sau transportati pe cale maritima (plecind din Italia sau din Turcia, cu aceasta din urma existind un acord secret In acest sens). Toate actiunile americane din Grecia au fost pregatite In strinsa coperare cu britanicii in baza unui acord Inchciat in luna noiembrie 1942. In sfera spionajului s-a ajuns la o strInsa coordonare cu actiunile initiate de faimosul Intelli- gence Service britanic care a furnizat arme, bani si documente pcntru agentii americani. Dar in ccea ce priveste realizarea efectiva a unor operatii, americanii au refuzat orice control englez. Prin urmare, agentii americani au putut actiona eficace in zone ca Evros, Tcsalia de est, Corfu sau Eubeca, in care britanicii nu erau prezenti. De asemenca, pentru aceste actiuni O.S.S. a cooperat eu serviciul de informatii al guvernului elen aflat in exil. In acest fel a fost posibila recrutarca personalului pentru Biroul Grecia al bazei O.S.S. de la Cairo, care a organizat toate actiunile, precumi recrutarea de agent".

www.dacoromanica.ro '3 DOCUMENTAR 85

In schimb, O.S.S. a furnizat guvemului elen In exil informatii selective privind situatia din Grecia. Marea majoritate a agentilor 0.S.S. care au actionat In Grecia au fast recrutati din Egipt doar cltiva au fost adusi direct din S.U.A. Pregtirea celor selectionati s-a fcut mat ales la Scoala de antrenament a S.O.E de la Ras el Kanayas (aflat 11ngCairo). Prograrnul de instruire includea: un curs de englezä, de noml zile, pentru agentii greci; cunoasterea organizrii militare inamice; tehnica elaborArii rapoartelor; acoperirea In cursul misiunilor;codificarea mesajelor; orientarea pe hartii; metode de evadarei securitate; lupta corp la corp; instructia focului etc. Un numiir de 68 agenti O.S.S. au fost pregtititi la Scoala de antrenament de la Ramat David, In Palestina, unde se efectuai antrenamentul pentru lansarea cu parasuta In timp de noapte. Dupá terminarea stagiului de instruire intensiv se efectua o scurtii perioad de antrenament radio In diverse orase egiptene In conditiile unei rnisiuni reale. Agentii erau apoi instruiti pentru o misiune anurnei asteptau ivirea posibilitätii de transport. Ca $ i In cazul Albaniei, actiunile O.S.S. din Grecia au fost serios handicapate de ca- renta mijloacelor de transport. 0.S.S./ Cairo a incercat, Mrä succes, s creeze o Imitate de transport proprie. In absenta acesteia trebuia asteptat rindul pe listaServiciului balcanic al Fortelor Aeriene Britanice sau se pregáteau curse pe cale maritimä. Au fostachizitionate o serie de mici nave grecesti, cu motor, care fáceau circa 40 de zile de la Alexandria pinii In insulele grecesti. Calea era mai scurtä din Italia iar drip 1944 s-a ajuns la un acord cu politia secreta turc pentru infiltrarea de agenti americani pe uscat sau pe mare, pornind din diverse orase turcesti. Peste 80 de agenti 0.S.S., grupati In 30 de echipe speciale, s-au ocupat de culegerea de informatii secrete pe teritoriul Greciei. La un moment dat, pe teritoriul elen actionau in jur de 20 de echipe dintre care 5 funclionau ca puncte de sprijin pentru operatiile rezistentilor greci. 2110 din septembrie 1941, din initiative partidului comunist, a fost constituit Frontul National de Eliberare (E.A.M.). In anul urmAtor, 1942, s-au crcati Uniunea Nationalá Democratia Greacá (E.D.E.S.)i Miscarea de Eliberare Nationaliii Socialá (E.K.K.A.). Sub conducerea directá a E.A.M. s-a format Armata Populará Greacä de Eliberare (E.L.A.S.) care a declansat o serie de actiuni Impotriva ocupantilor. Prin urmare, patru (din cele cinci) echipe O.S.S. de sprijin era atasate pe ling4 detasamentele E.L.A.S. cc activau in Tracia, Peloponezi Eubeea. Alte 18 echipe americane se ocupau de culegerea de informatii militare in Atena si Salonic, precumi In Dodccanez, In Corfu si In citeva insule din Egee. Dintrc echipele americane Insärcinate cu spionajul, un mare sums 1-a inregistrat cea stabilitä In zona portuhri Volos (echipá cu numele codificat Horsebreeders"). In scurt timp a fost creatä o retea locard ce Ingloba peste 500 de membri care actionau In toatd Tesallia de nord. Intre altele a fost urmäriti traficul naval german pe ruta Pireu-Salonic iar informatiile transmise prin radio au fost utilizate de bombardierele aliate pentru blocarea circulatiei in Egee. Succesele echipei Horsebreeders" au demonstrat eficacitatea cooperarii O.S.S. cu rezistenta localá. In domenful propagandei subversive, sectia Operatii morale a bazei O.S.S. din Cairo a urmArit si In Grecia terorizarea psihic a garnizoanclor germane, descurajareacolaboriirii unor greci cu inamiculi desigur stimularea miscarii de rezistentä. Un rol important a revenit postului de radio al O.S.S., de la Cairo, care transmitea pentru Balcani, inclusiv in greacii, de patru ori pe noapte. lar In august 1944, In cadrul programului de cooperare cu politia secret5 turc.4, s-a instalat la Izmir un alt post de radio, denumit Boston", care a fost folosit pentru intoxicarea" serviciilor secrete germane. Acestea au locali7at de altfel postuli In cadrul unei actiuni speciale au Incercat sä-1 distrug5, dar fárá succes. Prin urmare, germanii au initiat apoi bruierea sistematicá a acestui post care a transmis piná In octombrie 1944 cite Vise emisiuni pe zi dedicate special Greciei. Serviciul Operatii morale a mai trimis diverse misiuni pe teritoriul elen pentru a distribui materiale de propagandä: un ziar redactat, In greac5, special pentru miscarea de rezistenta; manifeste; scrisori falsificate, In gerrnan5, cu adrese reale, cu tUri demoralizante etc.Rrispindirea de zvonuri false a fost o al-CA modalitate de actiunc. Asa de exemplu, dupà rripirea generalului german Kreipe de Care Intelligence Service, agenti americani au lansat zvonul cA acesta s-a predat de fapt ca un samn de protest fatá de continuarea luptelor in Greta. Iar asasinarca generalului german Krech a fost prezentatá ca fiind opera Gestapoului care 1-ar fi prins In timp ce Incerca sä ajungá la un submarin britanic. Si In sfera opera tiilor speciale s-au Inregistrat uncle rezult ate semnificative. .Astfel se poate cita aruncarea In aer a douA poduri pc bnia feratil pc care trcceau transporturile de crom din Turcia spre Reich. Este vorba de podul de la Alexandropolis, atacati aruncat in aer In mai 1944 de 2 agenti americani ajutati de 50 de partizani greci si dc podul de la Svilengrad (pe teritoriul bulgar) distrus de 3 agenti americani cu sprijinul a 170 partizani eleni. Sectia Operatii speciale a trimis In Grecia 25 de agenti In perioada septcrnbric 1943 - octombrie 1944.

www.dacoromanica.ro 80, DOCUMENTAR 4

Toti acestia au actionat in strInsil legúturA cu detasarnentele E.A.M. In timp cc britanicii cooperau mai ales cu unitatile create de E.D.E.S. In paralel s-a organizat aprovizionarea cu armament a rezistentei cleric. In octombrie 1943 ateriza pe o pistA improvizatA primul avion cu armament, descArcat imediat de patrioti. Cu ajutorul partizanilor s-au organizat patru asemenea piste secrete folosite pentru aprovizio- nare1ievacuare a aviatorilor aliati. Din primävara anului 1944, clnd retragerca germana din Grecia era evidentA, O.S.S. a organizat cca mai amphi actiune de sabotaj: impiedicarea evacuärii unitAtilor din Wehrmacht. Operatia, denumitA Smashem", a reunit 190 de agenti americani grupati in echipe de 3 pina la 15 oarneni si a fost declansatä In septembrie 1944. In strInsil kW-aura cu partizanii greci, agentii americani au aruncat In aer peste 7 km. din linia de cale ferata ce lega Salonicul de Atena, au atacat 14 trcnuri germane, au distrus 15 poduri si 61 camioane, au scos din luptA circa 2.000 de soldati inamici. Un aspect incdit al actiunilor O.S.S. pe teritoriul clen 1-a constituit crearca unui spital al partizanilor sub conducerea unui medic stomatolog american. Acestspital avea in primilvara lui 1944 echipament, in bunii parteparasutat,care era transportat pc 134 catini reunca 4 medici americani, 4 sovietici, 5 greci si 1 italian. Extrem de complexA a fost si activitatea O.S.S. in IUGOSLAVIA unde, sc aflau 15 divizii germane. Pentru Aliati era de maxima' importantA ca aceste mad unitäti germane sä fie mentinute pe loc si nu dislocate pe frontul din Italia. Echipe O.S.S. apartinind de serviciile Operatii speciale, Informatii secrete si Operatii morale au fost atasate pe lIngti diverse unitAti de partizani cu misiunea de a culege informatii privind dislocarca trupelor germane, de a organiza actiuni dc sabotaj etc. Initial O.S.S. a avut echipe atit pe lingá partizanii lui Tito citsi pe llngií cetnicii lui Mihailovie. Chiar primii americani ajunsi in Iugoslavia au realizat eä parti- zanü erau mai bine organizati si mai eficienti In lupta antigermanä. Partizanii nu au fost dispusi sá accepte cadre de comandA americane dar insistau in cereri de armament si cooperau In actiuni efective de luptA cu agentii O.S.S. In consecintä, conducerea 0.S.S./ Cairo a decis ca actiunile din Iugoslavia sA fie limitate In esentä la culegerea de informatii. In august 1943 prima agenti americani crau trimisi la diverse unitAti ale rczistentei iugoslave, In timp ce englezii crau prezenti Inca- din 1941. De altfcl mult timp echipele O.S.S. au fast subordonate misiunii militarc engleze. Era vorba doar de echipele trimise de sectia Operatii speciale In vreme ce altelc pregAtite de Informatii secrete au actionat independent. Gencralul Donovan, sosit In Inspectic la Cairo In noiembrie 1944, a perfectat un acord cu britanicii care au acccptat idcea unor comunicatii complet independente ale agentilor americani din Iugoslavia. De altfcl, IncA din luna septembrie a aceluiasi an a fost creatii Misiunca militarä americanä pelingä maresalul Tito, Misiune care avea In subordine tot personalullitar american aflat In lugoslavia. Cele dintii echipe O.S.S. independente, avind statil de radio proprii siapartinind de Informatii secrete, au fost lansate pe calea aerului In scara zilei de 26-27 decembrie 1943 In conditii dramatice. Echipa Alum", formatA din 7 oamcni, a fost parasutatä din croare peste o tabdrä ustasA si a scApat cu mare dificultate doar In conditiile in care fascistii sloveni au crezut cii este vorba de o veritabilA actiune aeropurtatä aliatä. Impreunii Amazon" -cea- laltaechipA lansatA tot atunci - , Alum" a cules un mare numär de informatii cu caracter militar: a localizat mai multe baterii antieacriene germane, a identificat citeva statii de radar din Slovenia, a depistat prezenta unor unitäti de artilerie grea iar de la cltiva prizonieri a cules informatii prctioase privind sistemul de radar german din Austria de sud. In lunile iunie-august 1944 un membru al echipei Alum" insotit de doi partizani au trecut front:era germanAi s-au instalat In apropierea liniei de cale feratA Zidani Most-Lubljana, transraitind prin radio informatii privind traficul militar. Emisiunile au Incetat brusc la 5 august, grupul fiind probabil descoperit si lichidat de germani. Echipele O.S.S. pregAtite de sectia Operatii speciale, aflate In irnposibilitate de a deski- fAsura actiuni specifice ca urmare a opozitiei partizanilor, s-au ocupat doar de aprovizionarea cu armament a acestora. In aceastä directie situatia s-a ameliorat mai ales dupit capitularea Italici (septembrie 1943) ca urmare a ocupärii Dalmatiei de ciitre unitAtile de partizani. In acest fel a fost posibil ca In locul unor transporturi ocazionale sA se organizeze aprovizionarca fluentA pe cale maritimä. Intre Italia si Insula Vis, din apropierea coastei dalmatc, a fost organizatii o linie de transport de mare eficientA. Operatia a fost condusä de 0.S.S./Bari pinA in ianuarie 1944 clnd britanicii au preluat controlul actiunii. In intervalul octombrie 1943 - ianuarie 1944 O.S.S. a organizat 155 de transporturi pe cale manitimá ceea ce a permis aduccrea a 11.637 tone de armament si munitie, transportarea a 2.000 de partizani In Italia pentru instruire si evacuarea a 700 de rAniti, preculn si a 20.000 de civili din rinclul rudelor. partizanilor. Se apreciazA ca armamentul furnizat de O.S.S. a permis Inarmarea a 30.000 de partizani la care se adaugil cei 2.000 instruitii cchipati in Italia.

www.dacoromanica.ro 5 DOCUMENTAR 87

De aiciI importanta deosebita a bazei din Insula Via aparata chiar cu pretul unor marl sacrificii: tn decembrie 1943 efectivele a trei divizil germane (1 de munte 11114 si 755 de infanterie) au inceput operatia de ocupare a Dalmatiei dar insula a fost apärata de o brigadit de partizani, de comandouri engleze, precum si de 211 agenti O.S.S. Avindlisprijinul aviatiei strategice americane, insula Vis a lost mentinuta de fortele mentionate. De asemenea, grupuri operationale americane, cu sprijinul unor unitati de partizani, au atacatI nimicit garnizoanele germane din clteva insule situate in apropierea coastei dalmate (Solta, Brac, Havar si Koren la) si au efectuat raiduri in insulele MljetsiLagosta. La actiunea din Insula So Ida, de exemplu, au participat 450 de partizani $ i 150 agenti americani. Tn luna octombrie 1944 pe Jlngá unitatile de partizani actionau 15 echipe O.S.S. care grupau peste 50 de agenti care se ocupau cu culegerea de informatii. In afara acestei misluni, din martie 1944 echipele respective au inceput sa asigurei coordonarea cu escadrilele de born- bardament din 15 U.S. Air Force care-si aveau bazele In Italia. Interventia directa a aviatiei americane a avut un efect moral deosebit pentru partizani. Un exernplu in acest sens: la 25 mai 1944 marl forte germane au atacat Cartierul general al rnaresalului Tito de la Drvar; cum situatia devenea tot mai critica, la 27 mai Tito a solicitat sprijinul aerian aliat iar la 28 mai si In zilele urmatoare escadrile de B-17 si B-24 au bembardat intens gruparea gerrnana. In acest fel a fost facilitata ofensiva partizanilor care, la 30 mai, au rupt Incercuirea germana. Mici echipe O.S.S. specializate all creat pe teritoriul controlat de partizani statii meteo iar datele Inregistrate erau comunicate la Cairo de unde erau preluate de marea unitate de aviatie 15 U.S. Air Force. In functie de prognoza astfel realizata se trecea la indeplinirea unor rnisiuni de lupla. In strInsa legaturil cu unitatea de salvare a personalului din cadrul aceleiasi maxi unitati acriene s-a realizat o filiera de evacuare a aviatorilor allay ajunsi pe teritoriul controlat de partizani. In acest fel pina la victoric au lost salvati circa 1.600 de aviatori aliati. Sectia Operatii morale a utilizat in Iugoslavia metodele obisnuite de actiune: difuzarea de Oise 1 manifeste (In peste 3 milioane de exemplare In final); emisiuni radio etc. In cursul anului 1943 echipe O.S.S. au fost mentinute pc linga partizani ca si pc Jlngá cetnici dar de la inceputul anului 1944 situatias-a schimbat; au fost mentinute doar cele de pe lingá unitatile de partizani, singurele care luptau efcctiv si eficace contra germanilor. Abia In lunile august-ocotnnbrie 1944 o mica echipa O.S.S. (cu numele de cod Ho lyard") a lost trirnisä pe linga cetnici pentru a se ocupa de evacuarea aviatorilor aliati ajunsi pe teritoriul controlat de adeptii lui Mibailovi. Misiunea militará americana independents a preluat In octombrie 1944 controlul tuturor echipelor O.S.S. aflate in lugoslaviaGImpreuns cu unitatile de partizani a intrat si s-a instalat In Belgradul eliberat. Aici a functionat pina la sosirea misiunii trimise de Departamentul de Stat. In acest fel Incetai activitatea 0.5.5. In Iugoslaviai Un alt aspect al activitatii O.S.S. in Balcani este legat de actiunile echipelor de oral', care au intrat In capitalele din zond imediat dupa evacuarea lor de ea tretrupele germane La Atena, Sofia, Bucuresti st Tirana ageMii americani au fost primil aliati sositi iar la Belgrad au intrat simultan cu unitati sovictice. Ajunsi Inorasele mentionate, agentii O.S.S.au trecut imediat la actiune, culegind informatii militare sau politice, realizInd diverse actiuni de contra-informatii pentru anihilarea retelelor de spionaj lasate pe loc de germeni, adunind diverse documente inamice abandonate (numai de la Bucuresti au fost adunate peste 400 tone de documente germane, trimise imediat, pe calea aerului, in Italia uncle au fost interpretate de specialisti din sectia Cercetare si analiza). De asemenea, au fost repatriati aviatorii aJial aflati pinit atunci In prizonierat In %rile respective (1.200 de aviatori din Romania). Pe de altä parte, experti au analizat In zona Vaii Prahovei, la fata locului, rezultatele concrete ale bom- bardamentelor aeriene asupra instalatiilor petroliere 4.

Biroul pentru Servicii Strategice al S.U.A. a avut si legaturi complexe cu misciirile de rezistenta din Balcani, ell cele din Grecia, IugoslaNia si Albania mat ales. In accstetart,prin numeroase echipe specializate, 0.S.S. a cules informatii militare, economice sau politice, a organizat multiple actiuni de sabotaj a desfasurat actiuni specificerazboiuluipsibologic,a realizat evacuarea aviatorilor aliati czuti In zona si altele. Deosebit de strins a fost colaborarea cu rezistenta greacai cu cea iugoslava, lima urmatil fiMd cea a colaborärii cu toate fortele antifasciste, indiferent de orientarea lor politicS. Pentru aceasta tendintilestesemnificativá poziia fat de fortele comuniste din Grecia si Iugoslavia. In ce prhcste Romania5Bulgaria, prezenta 0.S.S. este legata de activitatea misiunilor trimise In capitalelecelorcloud PA imediat dupa eliberare.

www.dacoromanica.ro 88 DOCUMENTAR 0

Leg Muffle O.S.S. cu misçArile de rezistentii din Balcani reprezinti un capitol important din istoria acestui organismi pune in evidentii complexitatea actiunii pe care a desfásurat-o In anii celui de-al doilea riizboi mondial.

NO TE

oNational Archives of the U.S.A. Washington D.C., O.S.S.file, War Report of the 0.S.S., preparatcd by History Project, Strategic Services Unit, Office of the Assistant Secretary of war, G.P.O., Washington, 1949, vol. I, 456 p. 2 Ibidem, vol. II, p. 117-127. aIbidem, p. 327-338. oPentru activitatea cchipei venitii la Bucuresti (Operatiunea Bughouse" vczi: Nicolae Dascalu, line mission de l'O.S.S. en Roumanie, in Revue Roumaine d'Ilistoire",1978, no. 1, p. 153-164.

www.dacoromanica.ro VIATA STIINTIFICA

A X-A SESIUNE TIINIFICÁ Valori bibliofile DIN PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL -CERCETARE VALORIFICARE"

Manifestare de amploarenationald, cea de-a X-a Sesiune de comuniciiri stiintifice Valori bibliofile din patritnoniul cultural national - cercetare si valorificare" a avut loc In zilele de 2 si 3 iunie 1989 la Piatra Neamt. La organizarea eia contribuit Complexul Muzeal Judetean, locul ales pentru gazduirea lucrArilor impus fiind de bogatelc traditii culturale care guverneazd spiritualitatea spatiului nemtean. Astäzi, relatia dintre o intreagii pleiadd de oameni ai cdrtiii linutul de sub Ceahldu e privitd ca un lucru firesc, ca un fapt lntemeiati validat de istorie. De la Gavril Uric (copist din secolul XV, al cdrui manuscris Innobileazd biblioteca Oxfordului)i pind la genialul humu- lestean, de la neobositul calátor Calistrat Hogai Old la prozatorul de oimpresionantd anvergurd care a fost Mihail Sadoveanu, numele Inscrise In tabloul culturii romfinesti se situ- eazd pc dimensiunea ei majord. A le reaminti acum Inseamnd doar o introducerc In cadrul realitAtii.Astfel motivatii, sesiunea de la Piatra Neamt a fost un prilej In plus pentru cerce- tiltoriidinnumeroaseinstitutiidecultura - Universliti,InstitutealeAcademiei, biblioteci, muzee, oficii judetene pentru patrimoniul cultural national, filiale ale Arhivelor Statului -sd-siexpund rezultatele unui an de fructuoase investigatii In domeniul bibliofiliei. Cu aceastä ocazie au iesit la iveald noi date tinind de istoria culturii, prin care romfinii au contribuit la dezvoltarea fondului european devalori umaniste.Indreptárilei completärile la datarca sau apartenenta unor tipdrituri, restituirea corespondentei Intre marl personalitti ale culturii, reconstituirea unor biblioteci celebre, semnalarea cltorva aspecte necunoscute din activitatea vechilor tipografii, urmärirea circulatiei crilor prin intermediul Insemndrilor pristrate pe ele slut tot atitea directii de cercetare care au fost relevate In cele cinci sectiuni de bazd ale sesiunii (carte româneascd, cArtii manuscrise rare,bibliofilie,comunicare-restaurare). 0 altd sectiune, Eminescu - Creangii", a fost dedicatá omagierii celor doi marl scriitori, la un veac de la intrarea lor in posteritate. Deschiderea sesiunii a avut loc In sala Teatrului Tineretuluicu acest prilej au prezentat comunicdri dr. Alexandru Dutu, Cartea romdneascd veche - expresiea untiálii de limbdIt culturd nafionald; dr. Gabriel Strempel, Institufiii personalaft nemlene; dr. Mihai Moraru, Eminescui cultura veche romdneascd. in cele cloud zile ale simpozionului au fost prezentate urmátoarele comunicari: Sectia Carte romäneasc: prof. dr. doc. I. C. Chitimia -0 sintagmd streivechei ilustrd de limba romilnd scrisd fn reluarea seculard a literaturii noastre vechi ; Victor V. Grecu-Conlribufia cdrfii vechi ronutnesti la unitatea de limbd fn perspectiva unificrii politice; Aurelia Florescu - Doud noicárlididactice dirt prima jumdtate a secolului al XI X-lea descoperite In judejul Dolj; dr. Aurora Elena flies - Proloagele, cea mai citild cartedintre tipäriturile lui Dosoftei; Dan Jumard- Tipdrituri vechi romdnesti In fondul documentar al Arhivelor Statului Iasi; Adrian Silvan Ionescu - Albumele armatei romdne din secolul al XI X-lea; Ana Grama, Zoe Apostolache- Stoicescu - Evidenfe de cdrii vechi romdnesti (1855-1864); TerezaSinigalia, - Noi puncte de vedere privind origineai semnificafia celor mai vechi miniaturi votive din Tdrile Romdne; Lizica Papoiu - Prenumerafie"ilutniai unei traduceri de la fnceputul secolului al XI X-lea; Mariana Mihdilescu - Carte si tipar In Tiirile Romline In fimpul lui Grigore Ghica al II-lea; Mihal Mitu - Crestomaticul romdnesc" primarevistdliterardromtlneascd (1820); Stefan Andrecscu - Despre Faza Maki Basarab" din cronica TdriiRomitnesti ; Doina Dreghiciu, Eva Mfirza - Cartea romdneascd veche din judeful Alba (sec. XVI- XVI II ); Titus Furdui - Pot fi considerate lipdrituri románesti vechi Mineele imprimate la Neamf la Inceputul deceniului al patrulea al secolului alXIX-lea?; Ioana Cristache Panait - Mesajul cárjii brancovenesti fnTransilvania; PetruConstantinescu -Un moment semnificatit,Informarea limbajului dramatic; Violeta Barba - Noi ;Uri despre prima tipdriturd In limba románd (Sibiu 1544); Olimpiu Mitric - Carlea veche din fondurile bibliotecii Muzeului judefean Suceava; Secfia Manu- scrisecidocumente; Mihai Gherman - Date noi In interpretarca diclionaruluii gramaticti lui Grigore Maior (1765 ); Emil Paunescu - Contribucii la corpusulnalional de manuscrise -

Revista isto;lcd", tom 1, nr. 1, p. 89-94, 1990

www.dacoromanica.ro 90 VIATA $TI1NTIFICA 2 judejul Giurgiu; Eva Catrinescu - Istoria lui PlutarhiTitus Livius ca pretext al unet pre- lucrdri dramatice tradusd In romdnote de la 1846 de G. Paskova; Eugen Pavel - Meirturit lingoistice de vechi Insemndri manuscrise; Mariana Pascu -Un manuscris privind activitatea lui Petrache Poenaru de gramdlic i secretar al lui Tudor Vladimirescu ; Gabrielai loan Mircea - Mdrturit documentare privind vechimea unui manuscris de arid romtineascd din secolul al XVIII- lea; Silvia Dumitru - Mdrturit istorice inedite trt corespondenja cdrturarului G. Sion; Gheorghe MlhiI - Cronica evenimenlelor din Peninsula Balcanied (1296-1413) In tradifia manuscrisd Tamil:teased; Zamfira Mihail - Foile volanle " In limba romtInd In primele decenii ale secolului al XI X-lea; Radu lonescu - Izvoare insuficient cercelate: Liber Amicorum; Elena MariaSchatz - File de jurnal din primul rdzboi mondial; Eva Märza, Vasile Popp; Disertafie despre tipografiile romdnesti - de la tnsemndri" la manuscris"; Paul PAltânea - Scrisori felibriste In colecna bibliotecii V. A. Urechia"; Ionel Cândea: Diplome si scrisori domnesti In colecjiile Muzeulut judefean Brdila; loana Zmeu -0 scrisoare inedild a lui .$1efan Scarlat Ddsalescu (1841-1878) loachim Lazar - Beniamin Densusianu, autor de manuale scolare In manuscrise, pentru prepa- randia de la Haley (1854 -1857). CArtiI manuscrise rare: Daniel Barbu -0 tntregire a catalogului manuscriselor gre- colt dinBibliotecaAcademiciRomdne; Ana Selejan - Luptele daco-gefilor Intr-oeditie rard a Epitomelor" lui I.A. Florus; Elena Damian - Cartea francezd de medicind In perioada Renasterii, In colectilleI3ibliotecii Academiei Filiala Cluj-Napoca; Luana Troia: Con- tribuni la cunoasterea literaturit gcografice a secolului al XVII-lea; Mihai Moraru - Identi- ficdri epigrafice dupd surse likrare; Mihaela Voineagu - Edini Lessing In fondul de carte al Bibliotecii jade fene Arad; Alexandrina Ionitá - Impresit de cdldlorie despre romdni din 1805 ale unui cdlätor strain; Adriana *tefânescu Mitu - Considerafii asupra Cugetdrilor lui Oxens- hem" gi a traduedlorului lor In limba románd; Mariana Gutavenco - Edifit autume din opera tut Honore de Balzac In fondul de carte al Bibliotecti judefene Arad; Emil Nadler - Marius Alexianu - Referiri la istoria gelo-dacilor Intr-o carte strdind vechepublicatd la 1640; Adrian Silvan-Ionescu - Tinutul Neamfului acum 200 de ani Intr-un memorial de cdlidorie ilustrat; Ion Sptan - Note contemporane (1777-1779 ) pe marginea Istoriei MoldoveiiValahiei" si a autorulut ei Jean-Louis Carra; Irina CAlin, Doru Bädärä - Relatdri spaniole despre pi- rile Romdne Intr-un manuscris din colectia BiblioteciiCentrale Universitare Bucuresti. Circulatia cärtii - Insemnári: Iacob MArza - Mobilul cultural 0 politic al unei earn romdnesti lipdritd la Alba-Iulia, la mijlocul secolului al XVII-lea; Marieta Chiper - Insem- ndri cu caracter economic pc cart ivechi romdnesti; Elena Rodica Colta - Difuzarea cdrfit tipdrite In Moldova irt jinuturile vestice ale fdrii; Ion Stoica - Patrimonial cultural din biblioteci - izvori obiectiv educational; Elena Mihau -Un jurnal" al anilor 1848 pe o carte veche romdneased din judeful Muro; Cätälinai Anca Voica Veleulescu - Forme literare - reprezentdri mentale, evenimente geologice pe manuscrisei ccIrti vechi; Eva Isac - Ccirti vechi romdnesti lipdrite la Neamt, ciliate In patrimoniul judefului Gorj; Elena Dima - Insemndri pe earn rometnesti vechi recent depistale tn patrimoniul Rirnnicului. Bibliofile: Vasile Pärvánescu - Madura bibliofile despre localitatea Cornet, judeful Me- hedinfi ; Maria Basarab - Scrieri vechi romidnesti aflate Intr-o colecjie din judetul Hunedoara; Dalia Lucia Aramä - Imagini pietrene dintr-o donafie a lui Daniil Rat; Elisabeta Mucken- haupt -0 carte de valoare patrimoniald deosebitei in colecnile Muzeului judetean Ilarghita; lleana Roman - Ex-libris-uni officine" celebre in fondul I.G. Bibicescu al Bibliotecii jude- lene Mchedinfi; Alexandrina Bostan -Un album cu versuri autografe de Calistrat Hogas. Mihai Eminescu - Ion Creangä: Nicolae Carlan - MiliatEminescui Lepturartul" lui Aron Pumnul; Sanda lonescu - Edilii din opera didacticd a lui Ion Creangd in Biblio- teca Centrald Pedagogicd; Andrei Nestorescu -Un document literar junimist din anal 1869; Liviu Papus - Noi manuscrise eminesciene tn B.C.U. - Iasi; Gabriela Dumitrescu - Cores- pondentil pe marginea manuscriselor luiIon Creangd peistrate tn Colecnile Bibliolecii Aca- derniei; Florin Rotaru - Gencza primei edifit a scrierilor luiIon Creangii; Emilia Enache Eminescui muzica. Conservare-restaurare: Sofia Stiriban - Ctleva informant privind localizarea, atribuirea si datarca unui codice din secolul al XVI-lea, obfinute prin investigani de laborator; Adriana lonuc -0 noud metodd folositil la reslaurarea unui manuscris eminescian; Ana Maria Vlad - Maria Geba - Metode de analizd a pielit folosite In legdtura de carte veche; Maria Rafailä - Folosirea laser-ului gi a spectoscopiet Roman In studierca manuscriselor vechi miniate; Elena Plräu - Doina Manea - Problematica restaurdrit unei diplome aparfintnd tutPetru Pont; Doina Birov - Tehnica de albirei neutralizare a hirtiet aplicald la o picsd textild din seco lul al XVIII-Iea; Geba Maria - Vlad Ana Maria - Investigarea materialelor utilizate In orna- mentarea documentelor,manuscriselorilipdriturilor medievale; Mariana Mustatä - Bioeco- logia unor coleoptere ddundloare cdrfilor.

www.dacoromanica.ro VIATA $T1INTIFICA: 91

In cele peste 80 de interventii, participantii la sesiunea de la Piatra Neamt au ilustrat preocupArile speciale fatA de unitatea culturii noastre, fatd de argumentrea siclarificarea multor aspecte legate de diversitatea, profunzimea si caracterul ei particular. Aceastd ten- dintd a reprezentat, de altfel, o orientare constantA pe parcursul celor zece editil de pinA acum, obiectivele atinse fiind dintre cele mai importante. Retinem In acest sens opinia prof. univ. dr. doc. I. G. Chitimia (de la Institutul de Istoriei Teorie LiterarA G. CAlinescu"): Colocviile noastre au arAtat, pe parcursul lor, cd sint de o importantA considerabild, atit prin punerea In circuit a unor valori lnsemnate din patrimoniul cultural national, pe zone, cit§i In cc priveste dezvoltarea culturii romAne de-a lungul secolelor. In plus, se poate adAuga cd aceste Intilniri au reusit sti demonstreze cd Inceputurile scrisului In limba romfind sint mai vechi decit s-a crezut pind la un moment dat si au prccedat scrisul in limba sla- vond, pe care cultura noastril a adoptat-o mai tirzin. DacA pe parcurs s-a pierdut contactul cu Inceputurile, mai tlrziu s-a revenit masiv la scrisul In limba romAnd vie, a momentului, In epoca lui Coresi, cum nu s-a Intimplat In nici una din literaturile sud-est europene. Lite- ratura romAnd este una din cele mai vechi in acest spatiui faptul s-a dovedit si se va dovedi din ce In ce mai mult". Tot cu aceastA ocazie au fost vernisate cloud interesante expozitii menite sA valorifice fondul bibliofil existent pe teritoriul judetului Neamt. Sub genericul Cartea romtineascd veche - expresie a unildlii de limbdi culturd nalionald, la Muzeul de istorie din Piatra Neamt au fost reunite mai mult de 50 exemplare din tirajul prim al unor momente de limb icul- turd romilneascA, Intr-o conceptic originald, cxpozitia oferind o imagine pregnantd a legd- turilor care au existat dintotdeauna Intre diferitele centre culturale de pe teritoriultdril noastre.Pentru un interval de treisecole - XVII, XVIII si XIX - acestc imprimate reprezintA aproape tot ce aiesit mai valoros de sub teascurile a 12 tipografii (din Iasi, Blaj, Rädäui, Timisoara, Bucuresti, Snagov, Alba Iulia, Tirgoviste, Buzdu, Brasov, Rim- nicu Vilcea,Sibiu), de la Cartea romdneascd de invdtalurd, 1643 a lui Varlaam, la Biblia de la Bucuresti, 1688, de la Psaltirea slavo-romllnd, 1680, a lui Dosoftei, la Indreptarea Legii, 1652s.a. Lorlise adaugd atelierulde la Neamt, In primul rind cu celebraScrisoarea Moldovei (1825) de D. Cantemir, cea dintli editie In limba romAnd (dupd Descriptio Moldaviae). Structura expozitiei a urmArit sA transmitd tocmaiideea provenienteivalorilor bibliofile din cele mai importante colectii locale. Pe de altd parte, expozitia Eminescu qiCreangd tn Fondul G.T. Kirileanu, organizatA la Biblioteca Judeteand, a constituit o selectie din fondul documentar respectiv, oglindind pasiunea constantd a ilustrului dirturarsieditor al operei celor doi mari clasici.lntre exponatelede un real interes au figurateditiladnotate de G. T. Kirileanu, precumi exemplare din editiile Maiorescu ale Poeziilor lui Eminescu, sau editia Gruber-Xenopol a scrierilor lui Creangd. Alexandrina Bostan, Emil Nadler

TIBI NOI PRIVIND ORGANIZAREA PROVINCIEI DACIA In 1986, prof. Miroslava Mirkovid (Belgrad) identifica Intr-o colectie particulard din Ranovad (R. S. F. Iugoslavia) (la 30 km sud de anticul Viminacium) o tAblitd de bronz (tabella II ; 16,2 x 12,2 cm) a unei diplome militare romane,publicatA InciatA de autoarea citatA In revista Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik" (Bonn), 70 (1987), p. 189- 194. 0 altd pliícuií, reprezentlnd tabella I aaceleiasi diplome, a ajuns (prin comertul de antichitiiti) In R.F.G.; textul eia fost comunicat aproape simultan, In septembrie 1989, de J. Garbsch (München) la al XV-lea Congres international al fronticrelor romane (Can- terbury) si de K. Wachtel (Berlin) la Congresul de studii sud-est europene de la Sofia. Noi am luat cunostintA de acest important document epigrafic,interesind istoria noastrA veche, printr-o copie-desen a diplomci,difuzatA de J. Garbsch participantilor la congressipusd la dispozitia noastrA de colegul Liviu Petculescu (Muzeul National deIstoric);vezi acum Bayerische \ orgeschichtsblätter", 54, 1989, p. 137-151. In a5teptarea publicArii diplomei cu toate datele, ne multumim a nota cd decretul imperial (constitutio) dateaz:1 din 14 octombrie 109 5i mentioneazA ldsarea la vatrA(dimissio honesta missione) unor veterani din 19 unitAti auxiliare romane (3 aim - unitAti de cavalerie si 16 cohortes - unitilti de infanterie) din armata de ocupatie a Dacici. Spre comparatie amintim cA in diploma din 17 februarie 110 (CIL, XVI, 57 = IDR, I, 2) apar 12 unitAti (2 alae qi 10 cohortes), iar In cca din 2 iulie 110 (CIL, XVI, 163 = IDR, I, 3) nu mai putin de 22 (4 alae, 17 cohortesi o formatiune de pedites Britannic°.

www.dacoromanica.ro 92 V1ATA $T1INTIFICA 4

Noutatea adusa de aceasta diploma consta In mentiunea: et sunt in Dacia sub D. Terentio Scauriano, quints el vicents pluribusve stipendiis emeritis dimissis honesta missione a Iulio Sabino (si se aflá In Dacia sub comanda lui Decimus Terentius Scaurianus, Lisati cu cinste la vatra dupa 25 de anii mai multi de serviciu militar de lulius Sabinus"). Asadar, soldatii fusesera liberati de lulius Sabinus, dar decretul imperial de acordare a ceta- teniei a IntIrziat pina la 14 octombrie 109, chid guvernator al Daciei era D. Terentius Scau- rianus; formula ne aminteste de diploma militará din 10 august 123 descoperita la Gherla (IDR, I, 7), acordata veteranilor unor unitati quae sunt in [Dacia Polrolis(s)ensi sub Livio Grapo, dar dimissis honesta missione per M(arcium) Turbonem (deci lasarea la vatra" avusese loc prin anul 118, clnd Q. Marcius Turbo Fronto Publicius Severus se afla la cirma Daciei). Oricit ar parea de curios, lulius Sabinus cste abia acum cunoscut In prosopografia imperiului roman. Dar noi nu ezitam In identificarca lui cu anonimul din inscriptia (ace- falS) CIL, VI, 1444 (= ILS, 1022) de la Roma: [...cum] Imp(erator ) Caesar Nerva Traia- n[us Aug (ustus) Germ(anicus)] Dacicus gentem Dacor (um) et regem Decebalum bello supera- vit, subeodemduceleg (do)propr(aelore), ab eodem donato hastis punts VIII, vexillis VIII,coronis muralib(us)II,vallarib(us)II,classicisII, auratis II etc. Asadar, Iulius Sabinus a participat la rzboiul Imparatului Traian cu dacii, cu rangul de leg (atus) pro pr(aelore),fiind decorat pentru bravura (in dour' rinduri); din faptul ea legatia mentionata nu este asociata cu numele unei provincii, pare sa rezulte ea acest ignotus a fost comandantul unui corp expeditionar, In cursul celui de-al doilea razboi dacic (105-106 e.n.). El a succedat probabil lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus (despre acesta, vez1 B.E. Thomasson, Laterculi praesidum, Göteborg, 1984, col. 125-126, nr. 31), identic probabil cu generalul Longinus capturat de regeleDecebalus (Cassius Dio, LXVIII, 12, 1-5). Din analiza datelor diplornei, rezulta ca Iulius Sabinus a ramas In Dacia pina prin 107-108. Abia dupa aceea a fost numit la cirma Daciei D. Terentius Scaurianus - eel mentionat de diplomele militare din anul 110 (GIL, XVI, 57, 160 si 163 = IDR, I, 1-3), In- temeietorul capitalei provinciei, Colonia Dacica (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) (CIL, III, 1443 -= MR, 111/2, 1). Constantin C. Pctolescu

CÁLÄTORIE DE DOCUMENTABE INII.B.S.S.

In perioada 4-25 octombrie 1989 In cadrul acordurilor de cooperare stiintifica dintre forurileacademicedinRomaniasiU.R.S.S.am efectuatunstagiu dedocumen- tarede 3saptiiminiIn Uniunca Sovictica.Obiectivul principalaldeplasariiI-are- prezentat complectarea documentarii la tema de plan Cdleitoristrdini despre Tarite I?omdne (Serie nou5). Sec. XIX relatarilecalatorilor rust, precum si depistareadenoi informatii, cu caracter inedit, In izvoarele ruse ale epocii. Prima etapa a stagiului s-a desfasurat In Moscova, unde activitatea de investigatie stiintifica s-a derulat In Biblioteca I.N.I.O.N. (Institut naucoi informatii po obscestvennih naukah) si in lstoriceskii Bibliotec R.S.F.S.R. Cercetarea atenta si sistematica a fondurilorcelordouil biblioteci amintitc nc-a prl- lejuit depistarea unor izvoare putin cunoscute istoriografici romanesti si care nadajduim ea-0 vor gsi locul clivenit in periodicele sau volumele de tdocumente din Ora noastra. Avem alci In primul rind In vedere volumul Kpalkoe obozrenje knkajestv Moldavii iValahii u politiceskon otnosenij ot obrazovania onilt u knoajestv do polovini 1831, apiíruta la Moscova In Tipografia Universita tit din acest oras In anul 1862. In urma transcrierli si traducerii sale, precum si a inzestrarii sale cu adnotatiastiin- tiller' corespunzatoare, ízvorul respectiv va gasi locul corespunzator in noua serie a Cdliitoritor strdini. La Bibliotecaistoricade stat a R.S.F.S.R.activitatea de cercetare stiintifica ne-a prilejuit depistarea unei surse pina in prezent necunoscutil In literaturadespecialitate.Este vorba de insemnarile negustorului rus Piotr Nikiforov surprins de evenimentcle razboiului Crimeii in prizonierat la Bucuresti; uncle din adnotarile sale au o valoareparticularil pentru istoria moderna româneasci12. Activitatea In bibliotecile sovietice ne-a prilejuit In acelasi timp familiarizarea cu pu- blicatiile editate de Institutul pentru informatie stiintifica in stiintelc sociale (I.N.I.O.N.) din

www.dacoromanica.ro 5 wATA vraNTIFICA 93

Moscova 0 de modul in care istoriografia romAneased este reprezentat In periodicele amintite. Astfel indicatorul bibliografic nr.7/1989 din seria"Novaia Soviestkaiaiinnostrannaia literatura po obscestuenntm naukam"(literaturacontemporand sovieticdi strAind In domeniul stiintelorsociale) este consacrat Romfiniei. Selectia titlurilor inserate dupd cum infor- meaz realizatorii Indicatorului a fost efectuatä cu ajutorul computerului. Pentru ilustrare au fost repertoriate ca fiind considerate mai semnificative contributiile din nr-7/1988 (sem- nate de M.Holban, N.Munteanu-Breastd, A.Pippidi, P.Cernovodeanu,G.Penelea)si 8/1988 apartinlnd lui Fl.Constantiniu si M.Opritescu) ale Revistei de istoric". O alt categorie de publicatii o reprezintá seria Obscestuennienauki za rubejom(Stlin- telespeciale peste hotare) editatä de asemenea de I.N.I.O.N. cu aparitie bilunard.Fascicula amintitd contine prezentdri destul de detaliate ale continutului unor aparitiieditorialedin numeroase tdri ale lumii, fárá a se lua insa pozitie critica. Amintim aici cd seria mentionatä au fost prezentatei cloud cárti românestil anume Eugen Comp, Neoliticulpe teritoriul Romdniei. Considerafii apárutá In 1987 in Editura Academiei(innr.1/1988,p.176-178) respectiv $tefan Lachel Gh.Tutui, La .Roumanie et laconference de lapaixde Paris 1946, apárutd de asemenea In 1987 in aceeasi editurd, in nr. 2/1988, p. 134-135, ultima prezentare fiind semnatá de O.L.Aleksandri. Stagiul de documentare a cuprins de asemeneai o deplasare de 6 zile (16-21 octombrie) la Leningrad, in cuprinsul cdreia cea mai mare parte a activitätii am desfäsurat-o la Biblioteca publicd de stat Saltikov-Scedrin". Desi institutia de culturd leningrdeand dis- pune de un fond de carte mai restrins cleat cele din Moscova totusi explordrilein bogatul sari tezaur s-au dovedit a fi nu mai putin benefice. A rezultat astfel Inca o prezentá indelun- gati pc teritoriul Principatelor române In primul deceniu alsecolului XIX, cca a cunoscutului orn politic 0 conducdtor militar generalul P.LBagration, care in perioada 1809-1810 a detinut functia de comandant sef al armatei ruse din Principatele dundrene. Numeroasele rapoartei márturii din aceastá perioadd a activitritii sale au fost grupate Intr-o culegere de documente, aflatá din pdcate intr-un numár extrem de restrins de exem- plare2. Timpul scurt aflat la dispozitie nu ne-a permis transcrierea decit a unui numár insuficient de documente din bogatul sumar al volumului in mud. O eventuald solicitarest obtinere a acestuia In cadrul legal al schimbului interbiblioteci România-URSS ar completa In mod indiscutabil prin prelucrarea intreguluimaterial fondul dc informatii extrem de valoroase pc care il reprezintd documentele rdmase de la P.I.Bagration. In cadrul contactelor cu colegii de specialitate sovictici, In ziva de 9octombrie 1989 a avut loc o fructuoasá Intilnire cu un grup de cercetrItoridin Institulul de balcanisticfi slavisticd din Moscova al Academiei de stiinte a U.R.S.S. Discutillepurtate au privit probleme actuale care stau In fata sectiei de istorie modernd a tárilor din centruli Sud - Estul Europei. Din partea Institutului au participat L.E. Semionova,T. A. Pokivailova, M.P. Erescenko, N.Kalasnikova s-au discutat de asemenea aspecte ale preocupärilor comune celor doud istorio- grafii. In ansamblu sedinta de lucru s-a dovedit rodnicdifertild in viitoarc directii de cercetare. In cadrul stagiului, la arnabila invitatie a conduceriiInstitutul de sociologic al Acade- miei detoiinie, am luat parte In calitate de invitat la desfasurarea simpozionului cu parti- cipare internationala Mobilitatei stratificare social& Cercelare sociologiai si kndinle de uiitor. Desfásurat In ambiinta ospitalierd a complexului de odihnd Uzkoe" al Academiei de stiinte a U.R.S.S. manifestarea respectivá a pus in evidenta rezultatelei tendintele actuale pc care dezvoltarea proceselor econornice le implica in sfera vietii sociale, cu accentdcosebit pus pe situatia din U.R.S.S.i R.D.G. cu particularitati specifice dar si elemente comune. Gratie bunavointei organizatorilor sovietici, una din zilele stagin lui a fost consacrata famfliarizárii cu complexul resedintelor imperiale de la Petrodvoret (din apropierea Leniugra- dului) multora din personalitatile cc si-au avut resedinta acolo (Petru ccl Mare, Ecaterina a I I-a sau Alexandru I) avind nurneroase tangente cu istoria medievald a poporului noastru. Prin bilantul stiintific pozitiv, prin contactele stiintificesicolegiale inregistrate,prin mai buna cunoastere a realitatilor sovietice contemporane, apreciem ea deplasarea de specialitate in tam vecina si prietend si-a atins obiectivele initial prcvazute si a avut un efi- cient caracter de lucru, oferind totodata noi premize pentru o investiga tie ulterioara. Marian Stroia

O Sobranie istinnth suedenii vet Bucharest vo uremia plena nikolaevskoi go ICu pia Petra Nikiforova (1854"-1855), Sankt Petersburg b g (p. 538-54. 543). 3 Bagrotion u DUnaiskih knojestvah sobranie Dokumentov, Chipindu, 1949.

www.dacoromanica.ro 94 VIATA$T1INTIFICA.- 6

CRONICA

In ziva de 17 octombrie 1989 a avut loc sedinta plenará de comunleari stiintifice a Institutului de Istorie N. Iorga", in cadrul caruia capitanul Ilie Schipor aprezentat comunicarea Impactal revoluliei romane din august asupra desfeisurdrii celui de-al doileardzboi mondial (- estimári preliminare -). Rezultatá din valorificareapartialá a cercetariiaura- nuntite si sub o multime de aspecte a desfasunlrilor militare din anii celui de-al cloaca rázboi mondial, comunicarea Si-a propus sá evidentieze - cu ajutorulargumentelori marimilor cuantificabile, a clementelor spatio-temporale de analiza - impactul pe care Actul de la 23 august 1944 1-a avut asupra evolutieii Incheierii conflictului planetar inceput In urma cu jumatate de secol. Luind In considerare toate cele 250 de batalli si operatii de amploare inregistrate pe frontul de est In anii 1941-1945, implementind caracteristicile lor pe un sistem unitar de fise .- ce permit punerea In evidenta a interferentelor ce au dat dirnensiuni masurabile angajdrii celor doull tabere beligerante ce s-au confruntat In Europa orientalai centralä - cornunicarea a aratat convingator ca sectiunile militare romanesti din !intervalul 23-31 august 1944 au dus la scurtarea cu aproximativ 240 de zile a pustiitorului rilzboi. S-a demonstrat - cu ajutorul informatiilor prelucrate statistic - ca, In timpul evenimentelor din august 1944, armata romana (ce avea elective si structuri militare de patru ori mai mici decit media grupärilor sovietice angajate intr-o operatic de nivel strategic de sine stätätoare si care insumau echivalentul a 7,5 armate de arme intrunite), actionind Intr-o perioada de timp (9 zile) de patru ori mai mica cleat durata medie (36 de zile) a celor 15 operatii consemnate Intre 23 August si 25 Octombrie 1944, a eliberat o suprafata (aprox. 159.000 km2) de trel ori mai mare decit media Operatiilor desfasurate in estul continentului In cele 55 de zile luate In calcul (50.500 km2). Adincimea teritoriului In care au actionat trupele romane (800 km Intre Marca Neagra si frontiera de vest) a lost de aproape patru ori mai mare decit pátrunderea in celelalte operatii (210 km). Ca urrnare a actiunilor eliberatoare desfasurate in august, 1944, trupele române au obt.inut - pentru cele noua zile - un ritm mecliu (89 km/24 ore) de zece ori mai mare decit cel lnregistrat, in toamna anului 1944, In cadrul celorlalte operatii aliate (8,9 km/zi). Prelucrarea datelor pe calculator - actiune allata in curs de definitivare - va permite desprinlerea unor noi concluzii privincl rolul decisiv pe care Romlnia 1-a avut In scurtarea celui de-al doilea rilzboimondial. La discutii au luat parte Traian Udrea, Emil Lazea, rnaior Mihail E. Ionescu, Mihai Retegan, Florin Constantiniu, care au facut observatii si au subliniat InsemaRatea problemei precumginoutatea abordarii ei de care autor.

www.dacoromanica.ro RECENZII

CONSTANTIN REZACKETICI, Constantin Bnincoveanu-Zeirmsti 1690, Edit. Militarä, Bucure§ti, 1989, 258 p.-F 3 hgrti

Implinirea a 300 de ani de la InscAunarea lui Constantin Brâncoveanu ca domn al Tarn Românesti a prilejuit aparitia a numeroase studiii articole consacrate marelui voievod, care au pus in luminA, cu deosebire, opera lui culturalA si marele säu talentdiplomatic.Calit militare ale domnului muntean - care, date fiind ImprejurArile, nu s-au putut manifesta decit la inceputul cirmuirii sale - au fost iele relevate, dar, evident, intr-o másurA mai micA. Efortul de a le infAtisa in deplina lor manifestare si l-a asumat Constantin Rezachevici, unul dintre cei mai buni cunoscAtori ai istoriet militare a poporului roman in evul-mediu. Titlul cArtii sale reflectA corect continutul; reconstituirea bAtáliei de la ZArnesti (11021 august 1690) este fAcutA intr-un larg cadru de istorie politicd, diplomaticA si militarA, axat pe activitatea - In toate aceste trei domenii -a voicvodului Tárii Românesti. Constantin Rezachevici ne-a obisnuit cu folosirea unei bibliografiicopioase,i lucrarea de fatA nu se dezminte: dacA ar fi hazardat sA spunem cA intreaga bibliografie a problemei a fost utilizatA de autor, este sigur a nu gre*im, afirmind cA nimic din ceea ce prezenta interes pentru investigatia sa nu a scApat autorului. Constantin Rezachevici se aratA deopotrivA de interesat de politica marilor puteri in Europa de sud-est ca si de chestiuni mArunte de geografie istoricA precum localizarea mo§iei de la Rusii de Saac (p. 68), a resedintei lui Staico Bucsan la Ohaba din FAgAras (p. 82) si multe altele. El a utilizat nu numai sursele tipArite, ci a fAcut apella documente de arhivä, a strábAtut cu piciorul itinerariile strilbâtute de Constantin Brâncoveanu, a cules informatii de la localnici, pc care le-a confruntat cu toponimia §i legendele istorice. Pe terneiul acestei bogate documentAri, Constantin Rezachevici a urmâriti analizat primii ani de domnie ai lui Constantin Brâncoveanu, punind in luminA dificultAtilei abilitatea politicii de echilibru a domnului muntean, prins intre douä imperii - otomani habsburgic - angajate In efortul de a pAstrai, respectiv, doblndi dominatia asupra celor trei tAri române. Primele doug capitole ale cArtii (Imprejurdri strategice europene la inceputdedomnie §i hire imperialii otomani. Probleme politico-militare romdnesti in cadru international ) of erA o foarte bunti introducere la intelegerea deciziei lui Constantin Brancoveanu de a angaja campania din vara anului 1690. Relatind amanuntit negocierile dintre imperialii solii munteni precum si amenintArilei presiunile militare ale Curtii din Viena asupra Tara Românesti, autorul pune in luminA maturitateasiresponsabilitatea politicA a lui Constantin Brancoveanu, care a inteles câ eliberatorii" crestini stilt tot atlt de primejdiosi pentruindependenta tâni sale, ea si páginii" de la Constantinopol. Autorul are dreptate sáconsidere ca,inhotärirea lui Brâncoveanu de a organiza campania din 1690, a eIntArit mult campania imperialilor din noiembrie 1689 - februaric 1690, condusA de LudovicWilhelmde Baden;comportarea brutalAi rapace a imperiarlor l-a IntArit pe domnul român in convingereacii balanta dintre cele dou tmpánäii - pentru a relua formula lui Del Chiaro (p. 40) - poatefirecchilibratA printr-o distantare pronuntatA fatA de imperiali. De subliniat cii paginile consacrate actiunilor Intreprinse de fortele lui Ludovic Wilhelmde Baden in Tara RomâneascA, gilseseacum, pentru prima data, o tratare amplAsicorectA, care eliminA multe confuzii ale predecesorilor sit istoriografici. DiscutInd In cel de al treilea capitol Pregillirea si declansarea campanici din 1690, cauzele acesteia, Constantin Rezachevici enumerA explicatiile oferite anterior - replicA launeitirile lui Constantin alâceanu, ordinul sultanului, InlAturarea presiunii exercitate de fortele hive- riale din Transilvania , restabilirea statutului international al Transilvaniei - pentru a conchidc cA Din toate era, desigur, cite ceva. Dar In ultimA instantA, rolul holdritor in luarea deciziei de organizare a campaniei a revenit lui Constantin Brdncoveanu" (p. 76). Capitolul Oastea lui Constantin Brdncoveanu oferA o prezentare sinteticA a structurilor militare ale Tärii Românesti in timpul lui Constantin BrAncoveanu (ea este deIntregit cu paginile lui Constantin Rezachevici despre Elemente noiIn oastea lui Constantin Brdncoveanu din volumul Constantin Brâncoveanu, Edit. Academiei, Bucuresti, 1989, p. 95-112). Autorul

Revista istorid.", tom 1, nr. 1, p. 95-106, 1990

www.dacoromanica.ro 96 RECENZII 2

inlaturd imaginea unui Brancoveanu angajat in lichidarea fortelor militare ale tdrii (p. 132-133), pcntru a stdrui asupra potentialului militar insemnat al Tdrii Romanesti, a reformei militare a domnului si a demonstra cd Brancoveanu nu numai cii nu a neglijat si nu a desfiintat categoriile oastei tdrii, ci dimpotrivd a reorganizat I breslevechisichiar a organizat corpuri noi de oaste" (p. 134). De retinut observatia autorului cd domnul muntean a folositintentionat efective reduse, care reprezentau, de obicci, mai putin de un sfcrt din potentialul militar al tárii evaluat la 20 000 de militari. Preliminariile bätAlici de la Zdrnesti sint urmdrite In capitolul O altd cede neob isnuitä pentru osti peste Carpafi, In cuprinsul cdruia autorul diseutd controversata problemitaRine- rariului urmat de Brancoveanu, Thökölyi turco-tdtari pentru a ajunge dincolo de Carpati. Problema a fost abordatd In acelasi timp de Paul Binder, Cronologia campaniel din 1690 In vol. Constantin Brâncoveanu, p. 116-118 care oferd o solutie diferitA, cunoscutil dar neimpArtd- sitd de Constantin Rezachcvici (p. 174-176). /n imporsibilitate de a ne pronunta sA ubliniem efortul meritoriu al lui Constantin Rezachevici de a corobora datcle oferite de surse si de ne- mijlocita cunoastere a terenului. Ultimele doud capitole (Balcilia de la Zárnesti 11121 august 1690 si Continuarea i urmarile campaniilor ) cuprind o minutioasd relatare a confruntdrii din cimpia Zdrnesti-Tohan si exami- narea consecintelor Infringerii suferite de imperiali: csecul planurilor Curtii din Viena de a-si extinde autoritatca asupra Tara Romanesti, InlAturarea primejdiei unei expeditil Heissler - Constantin BAlAceanui cistigarea Increderii Portii, ceea ce a avut drept urmare consolidarea autoritAtii domnului roman. In anexa, autorul a dat itinerariilecampaniilor din 1689 - 1690, precizind cd ele au fost Intocmite dupd datcle sigure ale izvoarelor vremii" (p. 236). Dispunem acurn de cloud prepoase cAlduze pentru evcnimente rclatate confuz In lucrdrile mai vechi. O ilustratie bogatd, bine aleasd, trei utile larti precumi un indice de persoane si locuri Intregesc aceastd carte care reprezintA o contributie valoroasd la cunoasterea perioadei de inceput a domniei brancovenesti. Ce bine-ar fi dacd toatc batAliile istoriei romanesti ar cunoaste investigatori atit de eruditi siconstiinciosi I Florin Constantiniu

PAUL E. MICHELSON, Conflict and Crisis. Romanian Political Develop- ment, 1861 - 1871, Garland. Publishing, Inc., New York and London, 1987, 327 p.

Publicatd in editura Garland, In seria sa de Istorie europeand modernd, dizertatii remarcabile", aceastA carte, care nc-a parvenit recent, reprezintd textui ImbundtAtit al tezei de doctorat sustinute de autor in 1975 laUniversitatea din Indiana, sub directia profe- soarei Barbara Jelavich. ModificArile In raport cu textui original al tezei sint, cum afldm, rezultatul a cloud ImprejurAri: al investigatiilor intreprinse in Romania, pentru a doua oard, In anii 1982-1983, indomeniul vietii politice in Romania modernd si a istoriografiei romAne in aceiasi perioadd, pe de o parte iar pe de and parte al reconsiderdrilor care,de la distanta celor 10 ani care au despArtit claborarea tezei de cea a ciírtii. Ei au permis autorului sA vadA mai clar unele din aspectele tratatei sd reformuleze uncle concluzii. A intervenit, intre timp,i noutatea ultimelor contributii asupra istoriei anilor 1859 - 1877 publicate In Romania si in Statele Unite. Nu ni se pare surprinzdtor, de aceca, cd lucrarca reuseste cu mult mai mult decit atingerea obiectivului ei initial, de a fi cea dintii descrierei analizd in limba englezA a culturii politice romanesti asa cum s-a dezvoltat ea in deceniul ce a urmat Unirii complete a principatelor dundrene ale Moldoveii Munteniei". Intr-adevAr, aplecindu-se asupra acestei cArti, nu numai cititorul anglo-saxon ci oricare altul, odatAatras de problemele Inceputurilor statului roman modern, va gdsi, in lectura ci, numeroase motive de reflectie si inevitabil intcres. In cercetarea ce std la baza lucrdrii, Paul Michelson a fost evident incurajat de constatarea cd In vreme ce evenimentelei situatiile internationale legqte de afirmarea statului national roman, la mijlocul secolului trecut, s-au bucurat de o mai mare atentie din partea istorio- grand pind acum - lucru de altfel indreptiltit de semnificatia deosebitd a subiectului si de relativa abundentd a surselor - cu evolutia internA, parale1A, lucrurile se prezinta altfel.

www.dacoromanica.ro 3 RECENzu 97

Mai putin dramatica, ea a fost, comparativ, mai neglijata, in ciuda importantei sale usor de observat si ea. Accasta datorita faptului, remarca autorul, ea aspecteleevolutieiinterne genereazd controverse mai aprinse, studiul lor este relativ mai dificil &cit al dimensiunii internationale, inclusiv din cauza surselor, care conduc spre interpretari mai diverse. Ori, In cazul Ronulniei, succesul Unirii pe plan extern a fost urmat de o reorientare a energiilor spre dezbatercai actiunea interna. Cu aceasta trecere a inceputi viata politica a noului %tat iar in intensele confruntäri ce au urmat s-au pus bazele institutiilori practicii politice, a structurilor care au dominat ulterior viata politicd aárii, observá autorul. E o remand in care este vizat de la Inceput rolul formativ al perioadei respective si insenmatatea cunoasterii eidinacest unghi de vedere. Autorul mai adauga, ca punct de plecarei conside- ratiile sale privind elementele care motiveaza, in opinia sa, o analiza intemeiatd pe teoria starii dc conflict si criz, care guverneazd schimbarea In viatapolitica. Pe aceasta bazet, Paul Michelson intreprinde o analiza sistematica a evolutici vietil politice romanesti In anii 1861-1871, analiza cuprinsa In principal in doud din cele patru pári cite are lucrareai anume in partea a doua, Romania sub principeleCuza, 1861-1866 si a treia, intitulatá Romcinift sub principele Carol, 1866- 1871. Prima parte, cu rolul de introducere, include si un capitol destinat s dca cadrul general (Romania In anii 60), incluzind date geografico-demografice, economice, socialei politice, referitoare la situatia si statutul principatelor in preajma Unirii. Concluzia ca la 1859 românii facusera un serios pas inainte pe calea implinirii aspiratiilor lor nationale, prin infaptuirea dublei alegeri a principelui Cuza, survine firesc pe fundalul evocat In acest capitol: In procesul crearii propriului lor stat national romanii au demonstrat ce poate Infaptui un popor mic, in ciuda pretentiilori agresiunii vecinilor lui mai mari", subliniaza autorul (p. 33). El observii cd la fel de natural era Insá ca pe plan intern dezvoltarea societatii romanesti sit fie dominatii, din 1859, de contradictia dintre unire, ca aspiratie departe de a fi epuizatäi unirea realizata in fapt, ci limitele impuse de circumstantele externeIisolidaritatea initiala, impusä de crearea partidei unioniste. Afirmarea diferitelor forte politice, constituind o parte componentá a procesului formarii statului national, si luptele dintrc ele dadusera deja nastere unor numeroase sciziunii reorien- tad intre anii 1859-1861, observa autorul. 0 clarificare a situatiei se produce Insá doar de la sfirsitul lui 1861, dupii recunoasterea oficial, la 11 decembrie, a Principatelor Unite Romfine prin declaratia lui Cuza. Odatii realizate intelegerile internationale care garantau existenta Romaniei ca entitate politica, se poate spune ca incepe sa functioneze si sistemul politicmo- dern roman, subliniazd autorul, gásind aicii cel mai nimerit punct din care sa porneasca analiza ce o intreprinde. Caci daca in timpul luptei pentru unire diversitatea scopurilor politice susti- flute de diferiti lideri politici trecusera pe planul al doilea in fata nevoii unei actiuni comune, din decembrie 1861 aceste scopuri Incep sä iasa la lumina, cu toatá gama nuantelor. Al treilea capitol al lucrilrii, intitulat Scena politica sub principele Cuza ne ofer un tablou detaliat tocmai in acest sens, cu o ampla prezentare a tuturor factorilor activi In evolutia politicd imediat dupa 1861: structura electoratului, principalii liderii grupárile politice existente,aspi- ratiileprogramatice si de reformare, interesele socialei politice aflate in joc, cadrul cónstitu- tional. Yri complexul acestor factori, absenta unor partide politice propriu-zise era o realitate pe cit de evidenta pe atit de decisiva pentru nivelul confruntarii politice, remarcaautorul Inainte de a insista mai pe larg asupra lui, In capitolul urnultor: Prima faza. Conflict si criza. Pe firul evenimentelor, prea cunoscute pentru a le relua aici, autorul surprinde In capitolul amintit conditiile In care conflictul politic nu a ajuns sa produca, Intre 1862 si 1864, nici o formula capabil sa mentind In stare de functionarc sistemul parlamentar rezultat din Unirc, chemat sa dea reforme esentiale. Lovitura" din 2 mai 1864 aparea ca o soluUe a crizei iscate, si &Rica o confirmarc finala a faptului ca Al. I. Cuza nu dorea sa guverneze tam cu nici una din factiuni" (p. 70). Din acel moment, cursul conflictului politic si-a schimbat Infútisarea remand autorul, caci daca Old atunci lupta se purtase in mare parte in cadrul parlamentului, dupa plebiscitul organizat de noul regim personal al principelui Cuza, care izbutise sa exclud opozitia din parlament, aceasta din urma s-a vázut fortata sA lupte rctransata mai mult ca oricind In presa, pe strazi si in umbra" (p. 71). Cum si in ce directie a evoluat conflictul politic dupa 2 mai 1864 constituie obiectivul analizei ce se face In capitolul urmator, A doua faza: razboi intern si revolta. Autorul insista aici nu numai asupra situatiilor noi, intervenite in urma schimbarilor si reformelor intreprinse de regimul lui Cuza, ci mai ales asupra setului de factori adversi, subliniind actiunea lor, care a pregatit caleaeconflictului deschis si violent cu puterea. Se acorda atentiesimijloacelor de combatere a starii de razboi intern" Intretinuta de opozitia raliatá Impotriva domnitorulul.

www.dacoromanica.ro 98 RECENZII 4

Cuza nu a izbutit, cum se stie,sd-siasigure sprijinul necesar din partea elementelor armatei. .Citdespre monstruoasa coalitie" ce a pus la cale abdicarea lui Cuza la 11 februarie 1866, autorul opineazil argumentat cA termenul nu este nici deosebit de adecvat si nici nu ajutil anallza istorical explicarea a ceea ce s-a Intimplat In Romania intre 1864 si 1866" (p. 75). Evolutia politica inceputi in 1861 continua $ i se incheie, In analiza lui Paul Michelson, cu o a treia faza, a guvernului interimar, intre 11 februarie 1866 si 10 mai 1866, sub conducerea lid Ion Ghica. Modul in care acest guvern al coalitiei a rezolvat problemele urgente, intr-o situatie politica precarli, inclusiv problema aducerii printului strain, evitInd cu succes atit izbucnirea unei crize politice interne eft si a unei crize externe, a inaugurat un nou ciclu evo- lutiv. Procesul politic intra si el intr-o nowl era in istoria moderna romaneasca" (p. 129), in care prima faza a fost cea a Coaliliei nalionale, cum se intituleaza cel dintii capitol al partii a III-a a earth, la care ne-am referit ceva mai sus. Guvernul de coalitie nationala in frunte cu Lascar Catargiu (10 mai - 15 iulie 1866) a reusit sa faca pasi hotaritori in directia instituirii unei ordini noii ferme In sistemul politic si de guvernare a tarii, observa autorul,i aceasta In primul rind prinadoptarea constitutiei liberale, de compromis, din 1866. Atinglndu-si principalele obiectivei supravietuind unui mi- nimar de crize, guvernul coalitiei nu a rezistat, plat la urma, prea marilor presiuniexercitate asupra sa din toate directiile, In perspectiva primelor alegeri pe baza noiiconstitutii. Evolutia politica sub domnia principelui Carol a intrat astfel Intr-o a doua faza, a guvernarii nepartizane, reprezentata de cabinetul lui Ion Ghica (15 iulie 1866 - 1 martic 1867) dar ea se dovedeste tranzitorie. insusi procesul guvernariis-a artat a fidificil datorita nu numai problemelor urgente ce-si asteptau solutia si In parte doar si-au gasit-o ci mai ales ca urmare a noii situatii create de alegerile din toamna lui 1867, subliniaza autorul. Nearanjate" de care guvern, dar desfasurate intr-o atmosfera foarte incordata, acestea nu au dat majoritatea ne- cesará nici unei grupari politice, nemultumindu-le pe toate dar permitind totusi elementelor liberale speranta ca printr-o formula de concentrare sá obtina singure puterea. Cu instalarea guvernului Constantin Cretzulescu, la 1 martie 1867, autorul distinge a treia fazil a procesului politic inceput la 1866, a Liberalilor la putere. Ascensiunea la guvernare a gruparii liberale Bratianu - Rosetti a marcat, se va observa, o evolutie semnificativain viata politica româneasca: pentru prima data frinele puterii reveneau unei formatiuni politice cu un program coerent, capabila sá urmareascai sa realizeze un larg program legislativi, In acelasitimp,stiasigure o perioada de continuitatei eficacitate administrativa binevenita In istoria Romaniei moderne. Bazele puterii, cu toate succesele certe ale guvernarii liberale, au Inceput a fi subminate, dupa cum se stie, de actiunile politice care au stirnit ostilitatea guvernelor straine. Sub presiunea ei, principele Carol, ffirá a renunta la increderea ce o artita acurn gruparii liberale, a trebuit sá recurga totusi la o noua formula ministeriala, a cabinetului condus de Stefan Golescu, incepind din 3 august 1867. Acesta a permis continuitatea operei de guvernare a grupárii liberale Bratianu-Rosetti, dar autorul intrevede deja, in aceasta perioada, indiciile consumarii unei alte faze, a patra, a PräbuOrii liberalismului ca solutie de guvernare. Aceeasi nesocotire a rcactillor externe au pus capäti cooperarii lui Carol cu liberalii radicali, In vreme cepe planul vietii parlamentare lucrurile inregistreaza, de asemenea, o tumuli% semnificativa :prin manipularea alegerilor clstigate de ei,in toamna lui 1867, liberalii, datorita folosirii violentei si fraudei, au creat un precedent extrem de rau", subliniaza autorul, atent la mobilurile meca- nismului politic. Alarmata, intreaga opozitie a rcdevenit, cum se cunoaste, foarte activaiardemisia ultimului cabinet liberal condus de Nicolse Golescu, la 10 noiembrie 1868, a rnarcati sfirsitul guvernarii printr-o singura grupare politicá. Cabinetul ce a succedat' In frunte cu Dimitrie Ghica, a avut, de asemenca, semnificalia unci reveniri a principelui Carol la solutia conducerii prin guvernarea de coalitic, dar care a marcat intrarea intr-o nouti faza de conflict si criza, a cincea in evolutia politica de dupa 1866. Sint analizate aici conditiile in care evolutia politica reaminteste, in alte circumstante, de situatia din 1864-1866. Autorul sesizeaza clar modul in care In 1868 adincirca sciziunii dintrc liberalii moderati cei radicali a declansat starca de conflict politic, ultimii alunecind In intransigent:1 si subver- siune. De o considerabili Insemnatate au fost, in acest context, subliniaza din nou autorul, evenimentele legate de dizolvarea camerei liberale, In 1869. Ele demonstrau ca ,,dezvoltarea politica româneasca nu atinsese Inca stadiul in care putea sa continue o evolutie parlamentara. ordonata. Continua inversiunea practicii normale - un vot de neincredere sau lipsa de sprijin parlamentar nu conducea la formarca unui nou guvern ci, dimpotriva, la elhninarea camerei", prin manipularea alegerilor (p. 193), cum a procedat in 1869 si guvernul D. Ghica - Ko- glniceanu.

www.dacoromanica.ro 5 RECENzli 99

In imprejurArile date, Mal remarcA autorul, principele Carol a devenit, 1n chip evident, elementul cheie al ecuatiei politice", nici o grupare nefiind in stare sA guverneze singuril fArA acordul sAu (p. 200). O etapd de conflict acut se poate detecta odatA ca numirea cabinetului Alexandru G. Golescu, la 2 februarie 1870, cum remarcA autorul In capitolul A sasea fazd: din nou abdicarea. Pe fondul unel vddite slAbiciuni guvernamentale, se acumuleazA elementele unel noicrize dinastice, ajungindu-se, in 1870-1871 la un conflict deschis si tot mai intens Intre opozitiesi principele Carol. AmAnuntele acestei evolutii snit cunoscute si nu considerAm necesar a insista aici asupra lor. Mai interesant ne pare a mentiona faptul cA autorul luerArii la care ne referim distinge, in 1870, nu numai asemAnAri cu preconditiile si cu deznodAmintul conflictului politic din 1866 cii deseori esentiale: La 1870 conditiile internationale erau diferite, din opozitie lipseau conservatorii iar principele Carol a izbutit sA-si asigure simpatiilel sprijinul armatei. Chemarea la putere a guvernului conservator In frunte cu LascAr Catargiu, la 11 martie 1871, a marcat astfel stAvilirea ciclului turburArilor politice Incepute In 1870, sfirsitul crizei dinastice odatA cu acestea, intrarca vietii politice românesti intr-o altA etapA a evolutiei sale moderne. Privind importanta anilor 1861-1871, autorul conchidea cA totusi In aceastA decadA de conflict si crizA au cApätat conturul lor initial tipurile de bazA ale culturii politice romAne moderne" (p. 213). In ultimul capitol al lucrArii, rezcrvat unei priviri de ansamblui concluziilor, Paul Michelson, revine, intre allele, asupra importantei acestui prim deceniu din experienta pollticä a RomAniei moderne cu precizarea, si ea interesanta, cA luptele politice care au mentinut Romfinia intr-o continuA turburare intre 1861 si 1871 au fost hotAritoare pentru modclul politic care, In cele din urmA, a rezultat abia dupA 1871 romAnii au putut sA se adapteze la viata de conflict si crizA", caracteristicA evolutici politice In epoca modernA, observA autorul (p. 225). Partea de note si comentarii bibliografice a lucrArii pune In lumina, In chipul eel mai grAitor, excelenta bazA documentard a studiului intreprins. Foarte numeroase, sursele utilizate, atit edite citi inedite, prezintA bogate si frecvente adnotAri, dovedind cA autorul stApineste cu autoritate ant informatia citi detaliile analizei. InteresantA deci, de naturA sA incite la o mai adincA Intelegere a fenomenelor evolutiei politice moderne romAnesti, lucrarea de fatA imbogAteste sensibil istoriografia dedicatA istoriei Inceputurilor RomAniei moderne. Originalitatea metodel si a multora din concluziile cu care ne confruntA cartea lui Paul Michelson ne face sd vedem In ea un text de referintA In domeniu. IonStarwiu

***Elementa ad fontium editiones, vol. LXVIIL Documenta ex Archivo Regiomontano ad Poloniam Spectantia, XXXV pars, ecliderunt Carolina Lanckoroúska et Lucianus Olech, Roma, 1988, 185 p.

Prestigioasa colectie de documente privind istoria Polonici Etem-nta ad Fonlium Edi- tiones a ajuns la un moment important al claborArii sale: editarea celui de-al XXXV-lea volum al principalei serii a colectiei 5i anume Docum^nla ex Arclzioo Rviomontano ad Poloniam Speclantia. Urmärind reconstituirea loculuisirolului detinut de regatul polon in contextul politic european al secolelor XVI -XVII, neobositii editori au publicat sau regestat miil mii de documente din arhivele europene, punind la dispozitia cercetArii istorice un itrrmsi nepretuit material documentar. Relatiile largi si intense ale Poloniei cu statele Europei rasiritene 51 sul-estice, dar 5i cu cele din centrul ori apusul continentului au generat o bogatA corespondentA de a cAreiutilizare nu se poate dispensa nici un istoric care se apleacA asupra stulierii problemelor politice, economice sau confesionale ale zonelor amintite. Publicarea celor 7 volume de documente din arhivele aflate In Simancas (Spania), a celor 6 volume din arhivale daneze ori a documcntelor din arhivele secrete ale Vaticanului, ca sl amintim doar citeva din seriile cunoscutei colectii , vin pared in intimpinarea eforturilor acestor istorici. Cea mai importantA dintre toate seriile s-a dovedit a ficea In^hinatä publichriidocu- mentelor arhivei din Kiinigsberg. InitiatA in1973 de Carolina Lanckorofiska, eai5ipropunca editarea dommentelor fondului ducal( Herzog! ich-s Archiv) din Königsberg referitoarela regatul Poloniei $ i la du-atul vasal a^estu'a, creat In 1525 pin d33fiintarea ordinului teuton Cuo impresionantl eficienll (au fost pablicatesi cliiar 4 volume pe an!) editoriiau reu5it s'a scoatii la lumina tiparu ui peste 9311 de dozumente(celde-al XXXVI-lca volum apirut Intre timp, n-a so3it inc:i la biblioteca InstitutuZut de istorie Nicolae lorga, " singura din tar3 care pasedi a'ea,t11 colectie).

www.dacoromanica.ro 100 RECENZI/ g

Abia mai trebnie sA relevim importanta acestel serii pentru istoria spatiuluiromAnesc in secolul al XVI-lea. Relatiile politice strinse ale TArilor Rom Azle cu regatul iagelon, perseve- renta cu care acesta a urmArit promovarea intereselor lui in zonacarpato-danubiano-ponticA, atitudinea fatA de lupta antiotomanAi fatA de progresul puterii habsburgice constituicaspecte care isi gAsese necesara reflectare in izvoarele publicate. Imaginea domnieii a personalitAtii lui Petru Rams spre exemplu ar avea Inuit de suferit in lipsa celor peste 150 de documente publicate in 8 din volumele seriel. Ace last lucrus-ar putea spunesiIn cazul alter domnitort moldoveni câ de exemplu Despot-vodA,Alexandru Läpusneanu, IliaRares etc., practic nici o domnie a secolului al XVI-lea nelipsind din volumele seriei. Nu mai putin importante slut documentele referitoare la istoria Transilvaniei in secolul al XVI-Iea. Af latA la confluenta intereselor marilor puteri, Transilvania ocupa un loc important In politica externA a curtii iagelone. Lupta politicA, intensa activitatediplomaticA care au precedat crearea principatului autonom al Transilvaniei precumicomplexa situatie politicA care a urmat in timpul minorului loan Sigismund, nepotul regclui poloncz,sereflectil In, peste 100 de documente ale seriei. Imensa cantitate de informatiii numArul urias al personalitAtilor politice europene care apar In volumele colectiei i-au determinat pe editori sA punA la dispozitia cercetAtorilor un mijloc de orientare rapid si facil: un indice de nume pentru volurnele I-LX. Realizat cu aceeasi acribie alpromptitudinc, indicele formeazA volumele LXX i LXXI, znarcind $ i in acest fel o importantA In editarea colectiei fondate in anul 1960. Ultimul volum care ne-a parvenit, cel de-al LXVIII-lea, cuprinde documentele anilor 1557-1558 din fondul Ospreussische Foliarden ale arhivei ducale din Königsberg. Este vorba de 309 scrisori adresate de Albert, ducele Prusiei, regelui polon Sigismund August si altor per- sonalitAti politice din Po Ionia si din Europa. Clteva dintre scrisori se referA in mod direct la realitatile din Moldova, mai exact la viata si activitatea viitorului ei domn: Despot-vodA. Ele sint cunoscute istoriografiet noastre din publicatia lui N. Iorga Nouveaux mutériaux pour servir a l'histoire de Jacques Basilikos l'Iléraclide, dit le Despote, prince de Moldavie, I3ucuresti, 1900.Scrisorilede recomandare adresate regelui Poloniei, palatinilor Nicolae Radziwilli Nicolae Sicnianskioridomnului Moldovei, Alexandru LApusneanu, oferA date importante despre trecutul lui Despot si despre conjunctura politicA internationald in cadrul cAreia si-a pregAtit ascensiunea spre tronul Moldovei. O scrie de documente pot servi la restituirea cadrului politic general al Europei rsdritene, atit de importantA pentru Intelegerea evolutiei politice a TArilor Romilne in a doua jumlitate a secolului al XVI-lea. Ftlizboiul ruso-livonian, conflictele generate de progresele Reformei, iminenta conflictului cu Moscova au constituit evenimente care au prcocupat nu numai atentia curtilor de la Cracoviai Königsberg, dar ele au fost urmArite cu atenj ie $ i de curtea de laIasi. Iatii tot atitea motive pentru care volumul prezentat nu trebuie sá scape atentiei istoricilor nostril Antal Lukacs YAAR 117CEL, Ánadolu beylikleri hakkinda amtirmalar. XIII-XV. yilzyillarda kuzey-bati Anadolu tarihi. goban-ogullari beyligi-Candar ogullari beyligi (Cercetäri privind beylikurile din Anatolia. Istoria Anatoliei de nord-vest in veacurile XIII-XV. Beylikul Çoban- ogullari - Beylikul Candarogullari), I, ed. II, Tilrk tarih kmumu basimevi, Ankara, 1988, 224 p. In telegerea corectA a fenomenului ototnan, ca fenomen socio-cconomic euroasiatic colt- struit pe echilibrul politico-militar, deosebit de dinamic, dintre segmentul rumeliot si cel ana- tolian este conditionatA si de cunoasterea proceselor politice, economice, sociale,demografice din bazinul Asiei Minore, din veacurile XIII- XV. Aprolundarea acesteidirectii de cercetare dincolo de perimata histoire bataille" datoreazA mult studdlor initiate de prof. Yasar Yilcel 1. 1 Yasar Yücel, Candar-offlu gelebi Isfendigar Beg (1392-1439) In Tarih Arastirmalari Dergisi", 1964, vol. II, nr. 2-3; idem, Kadi Burhaneddin Ahmed ve devleti, Ankara,1970; idem, Mutalzharten ve Erzincan emirligi, in Belletcn", 1071, nr. 140; idem, Tiirki ye ve Yakin- dogu ilzerinde 139311394 Timur Tehlikesi, In Belleten", 1973, nr. 146;idem,Timur'un Tdrkige ve Yakin-dogu ililkilerine dair gözlemlar (1394- 1400 ), In Belleten", 1976, nr. 158; idem, Timur'un Türkiye ve Yakin-dqu ilikilerine dair genet gözlemler (1400-1402), In Bel- leten", 1978, nr. 166; idem, XIII-XV. gazyillarda kuzeg-bati Anadolu tarihi. Çoban-ogullari- Candar-ogullari beglikleri, ed. I, Ankara, 1980; idcm, Fatih'in Trabzon'u fetid öncesinde osmanli- rabzon-akkogunlu ili§kileri, in Belleten", 1985, nr. 194.

www.dacoromanica.ro 7 RECENZEI 101

Prezenta lucrare structuratd In patru capitole:I. Çoban-Ogullari Bey UV (Beylikul/ principatul Cobanogullarilor), p. 33-51; II. Candar - Ogullari Beyligi(Beylikul Candaro- gullarilor), p. 53-123; III. Candar -Oiz11ari Begliginin Sosgal ve Ekonomik Durumu (Si- tuatia socialdi economica a beyllkului Candarogullarilor), p. 125-142; IV. Ekler (Anexe), p. 143-201, are o importantii deosebitii pentru istoria noastrá deoarece se fac dese referiri la relatiile voievodului Mircea cu sultanii otomani si cu emirii din principalele anatoliene, ceea ce contureazd mai precis amploarea diplomatiei balcano-anatoliene promovatá devoievodul roman. Pentru aproape un vcac voievozii românii emirii anatolieni, in special cei din dinastia Candarogullar, s-au aflat de aceeasi parte a baricadei ridicate Impotriva expansiunii otomane. Primul capitol este precedat de un scurt Cuvint Inainte (Onsoz), de o Introducere (Giris), In care sint conturate directiile de investigare, importanta temei abordate si o privire de ansamblu asupra evolutiei beylikurilor anatoliene, $ i de un substantial paragraf de Izvoare (Kagnaklar) (p. 9-31). In aceastA ultim rubricd autorul clasificäi prezintá detaliat diverse categorii de izvoare: epigrafice, numismatice, documentare - de sorginteorientald (vakfige)i occiden- tald-,cronici (osmane, arabe, timuridei bizantine), jurnale de cditorie, luerdri de geografie, colectii de scrisori (mdusedl)i biografii (mendkibname). Tot aici sInt publicate pasaje inedite din citeva lucrdri elaborate In sec. XIII si XIV ce au fost dedicate unor conducatoridin Anatolia de nord-vest. In ansamblul lor aceste surse oferd informatiisuplimentare asupra unor aspecte mai putin cunoscute din domeniile mestesugurilor, artelor,culturii,genealogiei, constructiilor laicei rcligioase, institutiilor medievale, geografiei istorice, vietii cotidiene etc. 0 parte din aceste izvoare sint pc larg prezentate In capitolul IV care este de fapt o prelungire ireascd a acestei rubrici introductive. In capitolul I dupd o prezentare sinteticil a implementiírii dominatiei turce In Anatolia de nord-vest (in zona cunoscutá in izvoarele bizantine ca Paflagonia)siafirmarea la sfirsitul sec. XII si Inceputul sec. XIII a triburilor Cobanogullari sub conduccrea emiruluiI Iiisameddin Bey, este schitatä evolutia politicasimilliarda çobanizilor pind la finele sec. XIII cind prin pierderea cadtii Kastamonu au fost Inlocuiti definitiv de dinastia Candarogullari. Capitolul urmátor, cel mai substantial in economia lucrrii nareazil evolutia emiratului Candar (Kasta- monu) de la fondatorul acestei formatiuni Semseddin Yaman Candar(1291 - ?) ptná la ultimul emir Ismail Bey (1443-1461). In 1461 In Cursul cunoscutei expeditiitrapezuntine alui Mehmed Fatih, campanic care a precedat-o pe cea Impotriva lui Vlad Tepes (1462), teritoriul principatului este anexat la casa osman. Y. Yiicel acordil o atentie deosebitá persona- MAWIlactivitatii lui Isfendiyar Bey (1392-1439) (p. 83-99) care prin constiluireaunei coalitii la care participa conducdtorul din Sivas, Kadi Burhaneddin, i Timur Lenk a incercat si reusit momentan bararea expansiunii otomane In Anatolianord-vesticd. Desi, nu avem dovezi concrete putem prcsupune cu certitudine cil relatiilc voievodului Mircea cu emirii anatolieni dateazd de la inceputul ultimului deceniu al secolului al XIV-lea. Politica promovatti de Bayezid I In Rumelia dupd lupta de la Kosova (1389) - asigurarea controluluiotoman in segmentul inferior al Dundrii - , si In Anatolia nordica si centrald dupil 1390 - implantarea controlului otoman asupra centrelor dispuse pc drumul mátasii (Bursa-Tebriz) - in mod cert a favorizat cooperarea romno-anatoliand. In opinia autorului factortil declansator alexpeditiei lui Mircea In teritoriile otomane, datatá de autor In 1391-1392 (p. 84) a fost endrul Isfendiyar Bey. 13e asemenea este relevatd actiunea comund romano-candaridd, initiat in 1409, in sustinerea la tronul osman a lui Musa Çclebi ca contratandidat a lui &Heyman Çclebi (p. 90-91). Atit Mircea citi Isfendiyar Bey vor adopta aceeasi pozitiei fatá de sultanulreunificator, Mehmed I Çelebi (1413-1421) prin promovarea miscilrii de disolutie initiatá in 1415 de seyhul Bedreddin. In mod cert factori orientalii clarviziunea lui Mircea au conlucrat aldturi de fer- menti socio-economici interni la präbusirea imperiului timpuriu al lui Bayezid Tráznetulsila prelungirea perioadei de rcconstructie a unitiltii sale. Insuficienia izvoarelor sipredominanta In rindul acestora a surselor otomane I-au determinat pe autor s priveasca evolutia emiratului Çandar-oglu, In special pcntru emirii contemporani sultanilor Bayezid Yildirin (1389-1402) si Mehmed II Fatih (1451-1481), prin ferestrele casei osmane". Confruntarea cronologiei oferite de cronicarii otomani din a doua jumiltate a sec. XV si de la inceputul secolului urmtor (care in general antedateazd evenimentele din vremea lui Bayezid I, Süleyman Çelebi, Musa Çelebii Mehmed I Çelebi) cu datele din sursele documentare occidentale ar fi oferit autorului posibilitatea unor alternative mai sigurc privind deplasfirile" sultanilor osmani In cele 2 seg- mente ale imperiului. In capitolul III dupii o prezentare a pozitiei §i a specificului geografic al emiratului Candar-oglu care controla coloana vertebrald a Anatoliei sint analizatcevolutiademograficii (procesul de islamizare) si turcizare de pe coasta litoralului Mnii Negre dupd victoria de la Malazgirt - 26 august 1071)siaspecte ale vietii sociale din sate si orase (colonizareai fondarea de sate, repartizarca funciard, dezvoltarea institutiei vakufurilor, constructii de binefacere, laice

www.dacoromanica.ro 102 RECENZII 8 nireligioase etc.). Sint detaliate aspecte ale organiztirii vietii economice din orasc, rolulsocio- economic al moscheilor si al bazarurilor, structura populatiei (mestesugari, dregAtori inaltisi mArunti ai statului, diverse alte categorii de oameni care de asemenea erau plAtili din tezaurul statului, negustori, membri ai unor frAtii populatia civilA), modul de percepere al dArilor eta. Ultimul capitol cuprinde descrierea a trei categorii de izvoare.Sint prezentate emisiuni monctare ale emirilor: Silleyman Pasa (primele din 1324/1325 In numele lui Ebu Said Bahadir I Ian) - ceea cc denotil pozitia lui fatA de Ilhanizi), Adil Bey, Kötiiriim, Bayezid (1361-1385), Silleyman II Pasa (1385-1392), Isfendiyar Bey, Ibrahim H Bey (1439-1443) si Ismail Bey (1443-1461). Urmea7A un repertoriu cronologic al inscriptiilordinperioadaçobanogul- larilor si a candarogullarilor descoperite In localitAtile Kastamonu, Sinop, Cankiri,Tasköprii, Araç, Devrekan care apartin unor constructii laice (bAi, poduri,coli, hanuri,cismcle) sau religioase. In Incheiere stilt traduse din Mesalikirl - ebsar (Chile cauzelor) capitolele referitoare la beylikurHe din Anatolia aflate sub dominatie turcA (p. 181-201). Accesul la bogata informatie cuprinsA In acest volum este facilitat de o bibliografie (p. 203-208)i un indice general (dizin) (p. 209-224). AlternativA nouA la istoria beylikurilor din AnatoliaelaboratAde I. H. Uzunçarsili In urmii cu peste patru decenii, studiul prezent al profesorului Y. Yiicel este un model de urmat In rescrierea istoriei principatelor anatoliene. Nagy Pienaru

ElIGEN WEBER, Une histoire de l'Europe. Hommes, cultures et sociétés de la Renaissance 16 nos jours, vol. I, De la Renaissance au XVIII' siècle, Fayard, Paris, 1986, 522 p.

Lucrarea cunoscutului istoric Eugen Weber, lsi propune sá ráspundA la citcva din marile probleme ale existentei: existA un sens al istoriei sau lumea se invirteste in incocrentA? existA progres sau o intoarccre eternA?i dacA existA coerentA o putem Intelege? si care este ea? Compromis Intre povestirea istorica, sintezA ianalizA, acest eseu, dupA cum specificA automl, IncearcA sA surprindA In trAsAturile lui esentiale rolur principal jucat de civilizatia Europei In istoria lumii In ultimele cinci secole, civilizatie care a impulsionati colorat modul de viatA modern. Partea I a lucrAril analizeazA istoria Europei pintt la mljlocul secolului XVI, perioadA In care oamenii InvatA sA-si afirme individualismul, iar partea a II-a epoca de la 1559-1715 cind se structureazA statelel economia Europei moderne. Aspectele dezvoltAril economice sint analizate succint insistindu-se pe relatiadintre economia agraril a evului mediuinasterea orasului ca promotor al unei noi epoci. Preponde- renta economiei agrare In evul mediu corelatá cu o serie de fenomene naturale ce auloc in secolul XIV - foamete, malarie, ciumA, inundatii, recolte pierdute, valuride frig,rAcirea climei - ca si cu fenomene de naturA social-politicA - anarhia nobiliarA, rAzboaielepentru suprematie, decAderea oraselor - va arunca lumea medievalA Intr-un haos material si social, provocInd o veritabilá crizA de sistem care nu avea altA solutie de rezolvare decit disparitia societAtii medievale cu toate structurile ei economiceisociale. Deteriorarea valorilor materialei sociale va provoca si criza constiintei sociale reflectatA In cele doutt moduri de a gindi existenta: religios si laic. Valorile materiale si spiritualeperimate ale Europei medievale Isi pierduserA sensuli substanta ; ceva trebuia pus in locul lor si mai ales cineva trebuia sil provoace schimbarea. Despre acest fenomen complex care a fost Renasterea se ocupA capitolul IIal lucriirli, capitol bine structuratl sintetic, care probeazA IncA odatA nivelul profundde cunoastere de cAtre autor a civilizatiei Europei occidentale. Renasterea-epocA de schimbare, de descoperiri efectiv de re-nastere-epocA cind o mare parte din mostenirea Europei rentIscind, este adoptatA de capricioasa traditie occidentalA. O societate de tárani, preotii rilzboinici face loc unei lumi de burghezi, negustorl, oameni de legi si soldati de profesie. Profesionalismull specializarea impunindu-se ca valori vor face ca bogátia si ascensiunea socialA sA nu mai depindA de nastere si predestinare. In locul visuhii crestinAtAtii unite si universale apar state si imperiireale. Paradisul medieval este preluat de Renastere ca un paradis terestru, ca o cetate a omului paralelA cu cea a lui Dumnezeu. Mentalitatea noii epoci spre deosebire de cea medievalA, promitea o lume mai buntl aici pe pAmint, iar omul devinc centrultipreocuparea acestei lumiIncare cosmosul rAmine divin, dar incepe sA treacA pe planul secund. Noua mentalitate trebuia insA impAcatA cu religia, cAci religia era InsAsi modul de a fi al Europei medievalef cuprinzind tot ceca ce Insemna fiintarei nefiintA. Criticind interpretarea textelor religioase, revizuind

www.dacoromanica.ro 9 RECENZU 103 reformulind doctrinelei textele traditionale, umanktii au redat omuki dreptul de a cerceta; ei tindeau spre reforme, nu spre Reformii, cäutau o moralä, nu afirrnau o credintrl. Pentru Erasmus omul era Prometeu -voinäi spirit liber s piltrundá adeväruli sä-I aplice, bun prin natura sai capabil sä se dezvolte liber; pentru Luther omul era corupt si nu putea face nimic bun prin el insusi, fiind ru I plin de pacate. Conflictul deschis de Erasmus !litre Om si Dumnezeu, Luther il va transforma Intr-un räzboi intre crestini si autoritatea bisericii, In- dreptat implicit Insäi impotriva moralei umaniste. Din acest conflict, cei care au triumfat au fost profetii inarmati de care vorbise Machiavelli. Profetizind c omul se puteaImpAca singur cu Dumnezeui cu el insusi, dar numai prin Dumnezeu, Luther va reda cosmosului primordialitateai va oferi bisericii catolice ocazia unic sal rda ofensivai s repurul pe vechile pozitii biserica, ierarhia iinchizitia, crelnd un adevärat desert cultural. Protestantismul a favorizat Intr-adevär avintul mentalittii capitaliste, dar o relatie direct intre ele nuexistä. Analiza fenomenului politic si a relatiilor internationale este intreprinsä in capitolele III, V si VI ale lucrärii prezentate. Politica este in evul mediu apanaj exclusiv al unei clase: printi, nobili, servitoriii sfetnicii lor. Printul personified natiunea,siprofitind de reactia ostilä a acesteia fatá de rzboaiele civile si de haosul intern va consolida statul aliindu-se cu negustoriii bancherii. Structurile societätii europene vor rilmine insá pinä la sfirsitul secolului XVIII mai apro- piate de cele ale evului mediu decit de ale revolutiei industriale, cAci In ultim instantá nu puterea economicii, ci tot rangul determine valoarea social, chiar daca burghezia primise privilegiul de a-si cumpära nobletea; noblete nouá ce o Intárea pe cea veche. Criza nobilimii si a puterii ecleziastice, cai avintul burgheziei va pune problema reorganizarii; sint create atitudiniiinstitutii politice, religioase, sociale *si intelectuale, adecvate lumii noi. Ordinea devine noul ideal, iar bindle poporului supreme lege. Suveranul devine delegat si garant spiritual al poporului su. Autoritatea provenitd de la Dumnezeu este Incredintatá poporului si acesta o Incredinteaza printului ce o poate pästra atita timp cit respect legeadivin.Rebeliuneaat tiranicidul devin astfel legitime. Lupta pentru putere nu se desfäsoarä Insä numai la nivel national; ea se extinde pentru dominatia Europeisichiar a lumii. Prezentind raportul de forte pe plan european, autorul consider cá Franta dom in continentul, Anglia fiind slbitä de räzboiul celor dou?i roze, Spania confruntata cu grave p robleme politicesieconornice, Imperiul Romano-Germanincapabil de a se modernizasiad apta la lumea nouä, fiind ca si Italia mai mult o expresie geograficá decit o realitate politica , iar puterea militará otomanä folositá de dare francezi ca o concurentä orientalä a puterii spaniolesihabsburg ice. Conflictul principal al Europei este prezentat ca fiind cel dintre casa de Valois si cea de Habsburg, preponderenta spaniolá alternind cu cea francezá, cel putin pinä la Utrecht. Europa sud-esticáapare pe seem politicá din a 2-a jumátate a secolului XVI prin Polonia, folositá de celelalte puteri In jocul lor politic si prin Rusia, ca a treia Ron* mosteni- toare a traditiei bizantine si care va interveni ca o nouá putere in balanta echilibrului european odatá cu inceputul secolului XVIII. Autorul incearc o comparatie, palidásineadecvatä de altfel Intro Rusia1Imperiul Otoman care se opuneau inovatiilor In numele traditieisireligiei, proferind obscurantismulsipunind la index rationalismul, din aceste cauze evoluind sau involulnd Rusia cAtre un stat politienesc" iar Imperiul Otoman atre prábusire. Plecind de la afirmatia lui Eli Hecksher cá o tar% micA nu poate avea pretentia ca istoria ei sa fie studiat numai sub pretextul cá ea se desfiisoarä, autorul din lipsä de spatiu", In acest eseu de istorie a Europei ne prezintá de fapt istoria Europei occidentale, Maud abstractie de Wile marl 1 mici ale sud-estului continentului. De altfel nici in partea In care se analizeazá cultura i civilizatia europeanä (capitolul VII) sud-estul nu este reprezentat, ca si cum Bizantul cu oamenii si cultura lui, ortodoxismul si confluenta cu Orientul islamic nici n-ar fi existat. Obsedat de varianta eficientri si consumatoristá a civilizatiei, autoruluitäun simplu fapt, ca' o parte din populatiile care au creat statele occidentale au trecut mai intii prin sud- estul european si prin Bizant, are o mare semnificatiegiimportantä pentru Insási istoria civi- lizaiei Europei occidentale. Lucian Cruceanu JACQUES HEERS, Machiavd, Librairie Arthme Fayard, Paris, 1985, 459 p.

Profesor de istorie medievalá k Universitatea Paris IV si unul dintre cei mai renumiti istorici francezi contemporani, Jacques Heers of erá cititorilor o nourl si interesantd monografie despre viatasiactivitatea marelui ginditorsiteoretician al Renasterii, Niccoló Machiavelli,

www.dacoromanica.ro io4 RECENZU 10

propunindu-si, pe aceastii cale, sa arunce o noua lumina asupra personajului, sa inlature acele miturii clisee care nu corespund adevärului, dar care s-au Inrädicinat puternic In mentalitatea si cultura generatiilor succesive. Autorul 1i propune sa prezinte viata lui Machiavelli asa cum a fost ea, en micile si marile ei bucuriii necazuri, sa scoata In evidentrt calitaiile sale de glndi tor politic, ginditor militar si creator de literatura, sä rupa legatura, devenittl cliseu, dintre ginditorul florentin, 11 Principe si mechiavelism, sit pima In evidenta adevMatele coordonate ale conceptiilor sale, destul de diferitei Indepartate de cele exprimate In aceasta lucrare. Lucrarea lui Jacques Heers cuprindc 13 capitole care urmäresc cronologic viata, activitatea si evolutia conceptiilor lui Machiavelli, o cronologie a principalelor evenimente din timpul vietii sale (pp. 438-439), o listä a lucrärilor sale (pp. 440), o bogat bibliografie (pp. 441 - 445) si lin indice geografic si de nume de persoane (pp. 447-456). De asemenea trebuiesA subliniem de la inceput ca autorul Incadreaza permanent evolutia eroului sâu In evolutia istorica generala a acelei epocii ca Imbina cu o maiestrie deosebita stilul de popularizare al expunerii evenimentelor cu rigurozitatea stiintificä ce-1 caracterizeaza, ceea ce face lectura deosebit de placuta si de antrenanta. In primele cloud capitole, De la lard la Florenfa (pp. 5-38) si Inifierea (pp. 39-70) autorul prezinta cadrul familial $ i social In care s-a nriscut si a evoluat Machiavelli pina la doblndirea primelor insarcinri publice in jurul virstei de 30 de ani. Familia sa este atestata documentar Inca din 1260 si a f ost mereu foarte atalata de idealurile republicane. In momentul nasterii lui Niccoló (1469) ea este legata atit de economia rurala, avind proprietati la Sant'An- drea in Percusina,citsi de cea urbana de la Florenta, are venituri destul de modeste, dar traieste Intr-o a tmosfera culturalä umanista specifica vremii, care li va pune amprenta asupra eroului nostru. In acelasi timp miculgiapoi tinarul Niccolo are prilejul sa cunoasca atmosfera de puternic efervescenta spiritualaI culturalri de la Florenta, unul din principalele centre ale iienasterii italiene, dari convulsiilei rsturnarile politice, de multe ori tragice, care came- terizeaza istoria orasului in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, cum ar fi conjuratia familiei Pazzi (1478), alungarea familiei Medici (1494), dictatura religioasä obscurantista a lui Savonarola (1494-1498). lmediat dupa disparitia de pe scena a lui Savonarola,Machiavelli este numit secretar si a poi responsabil al celei de-a doua cancelarii a Comunei, calitate In care dii dovada de Insusiri deosebitei devine, foarte repede, indispensabil bunului mers al afacerilor curente ale orasului. Urmatoarele doua capitole, ln fine, in afaceri (pp. 71-111) si Diplomatia de tip florentin (pp. 113-162) analizeaza activitatea politicai diplomatica a lui Machiavelli In perioada sa de maxima afirmare, adica In timpul republicii florentine care s-a mentinut Oita In 1512. Sint Inftisate, pe scurt, principalele misiuni diplomatice Indeplinite In Italia, Franta si Germania, autorul aratInd cri el nu a fost niciodata ambasador (orator) ci, asa cum reiesc din corespondenta diplomatica, numai trimis sau legat, desi a avut de indeplinit misiuni mult mai importante decit cele incredintate, de obicei, ambasadorilor. El a primit, In general, misiuni dificile si care trebuiau rapid Indeplinite, de a mentine aliante, de a Impiedica rupturi, de a afla in- tentiile prietenilor si ale potentialilor inamici. Machiavelli a acordat mereu o mare importanta informatiel, trimitInd numeroase serisori superiorilor sM si Incercind mereu ca informatiile cu adevarat importante sa ajunga eft mai repede, a stint Intotdeauna sa oblina informatiile dorite, iar uneori a pus chiar pe picioare adevarate retele de informatori. Tot In aceasta perioada pe baza experientei sale politice si diplomatice, i se Intaresc convingerile siaspiratiile republicane elajunge la concluzia ca fiecai c stat, deci si Florenta, trebuie sa-si recruteze armata din proprii säi cetteni I sa renuntc la mercenari, care sint ineficienti, costisitori si periculosi. In ceea ce priveste portretul autentic al lui Machiavelli autorul aratii ca asa ceva nu exista, dar exista In schimb doua reprezentari ale sale, fiecare corespunzind unei epoci :und din secolul al XVI-lea, sociologica, a secretarului preocupat de Indeplinirea misiunilor sale, modest si sters, alta, care apare ceva mai tIrziu, si este a scriitorului, a ginditorului, a politicia- nuluislteoreticianului si are In vedere aparitia notiunii de machiavelism. Dar, dupri pärerea lui J. Heers, portretul cel mai exact a lui Machiavelli rezulta din corespondenta sa,din instruc- tiunile pe care le-a primit de la superiorii sai si din rapoartele pc care le-a trimis referitoarc la indeplinirea Mr. Capitolul al V-lea al lucrarii, Arta ril:boiului (pp. 163-205)Miia titlul de la lucrarea cu acelasi nume elaborata de ginditorul florentin in 1520-1521. Felul sat' de a concepe armata sipurtarea razboiului intr-o republica i-a marcat de fapt Intreaga viata si toate luerärile, s-a aflat in centrul teoriilor sale asupra naturii statului, a institutiilor, a notiunii de cetatean. El a Incercat sa-si pund si in practica teoriile sale cu privire la armata nationals, incepind, din 1506, sa recruteze o astfel de armatä, dar, din pacate, viziunea sa, justa, In principiu, pentru viitor, s-a dovedit inoperant in momentul decisiv, atunci cind In 1512, armatele spaniole amenintau Florenta.

www.dacoromanica.ro 11 RECENZU 105

Problema esentiald a conceptiei militare a lui Machiavelli era aceea a refuzului de a apela la serviciile mercenarilot $i de a le Mlocui cu armata nationald. La el refuzul mercenariatului provenea, in acela$i timp, din propria sa experientd, precumi dintr-o optiune intelectuald, din atapmentul faid de anumitealori morale $i civice. Mercenarii erau legati doar de bani $i de solidaritatea dintre ei, ceca ce putea duce la apatie, lipsä de hotdrire, incillcarea angaja- mentuluistchiar tradare. Pen tru Machiavelli, considerd automl, recrutarea miei armate din imprejurimile Florentei, ceca ce a $i Inceput sá faca in 1506, reprezenta de fapt unproces de elaborare a unor noi structuri, care ar fi condus la alte tipuri de raporturi intre orawl stdpiniinuturile dependente de el, ar fi cimentat anumitc solidaritAti $iar fi Insemnat o restaurare a unei dominatii oarecum zdruncinate. Armata recrutatA mimai din cetAteni ai Flo- rentei li din zonele Inconjurdtoare rdspundea clar $1 unci optiuni politice, era o modalitate de intfirire a guvernului republican, a consiliilori colegiilor, o modalitate de a crea mijloacele unei politici mai independente, bazat5 pe sprijinul unor forte militare fidelc. Dar toate aceste aspiratii reprezentau, de fapt, un ideal preluat din traditia si autorii antichitAtii, atit de fami- liar! lui Machiavelli, ideal ce venea In contradictie cu realitatea concret-istoricd din acel moment, ceea ce in practicA vd provoca un lamentabil e$ec. Capitolele VI $i VII, Timpul nenorocirilor (pp. 207-233) si Cum sd placi principilor (pp. 235-260) aduc in fatacititorilor momcntele care au marcat revenirea familiei Medici la conducerea Florentei In 1512, sf1r$itul carierei politice $i diplomaticc a lui Machiavelli, arestat $i torturat In primele luni ale anului 1513 $i inceputul incercfirilor sale disperate, imediat dupd ce a fost pus In libertate, de a recilpdta, mdcar $ipartial, pozitiile pierdute. In acest sens el s-a strdcluitsitobtind favorurile familici de Medici aträgindu-i atentia asupra calitAtilor sale de poet de curte, compunind acum mai multe poezii scurte, dcnumite Capitoli, §i aça numitcle Cintece de carnaval, dar deocamdatd fdrd nici un succes. O problematicd foarte asernAndtoare o au $i capitolele IX $1 X, Saracu Machiavelli (pp. 279-304) $i Orti Oricellari (pp. 305-336) In care este descrisii viata de familie, neplAcerile $i anonimatul in care triiic$te ginditorul florentin Intre 1512-1520, precum $i activitatea sa in cadrul cercului literar Orti Oricellari soldatd cu cel mai important succes al sdu in acest dorneniu, comedia Mandragora, jucatd la Florenta in 1518. Intercalat intre aceste patru capitole se aflA cel intitulatReflectii asupra jocului politic (pp.261 -278) In care autorul analizeazd glndirea $i aspiratiile politice adevdrate ale lui Ma- chiavelli. LucrArile cele mai semnificative In acest sens, Principele *i Disrurs asupraprimei Decade a lui Titus Livius scrise la smut interval (1513-1514) se completeazA $icorespund unor preocupdri asemAndtoare. Examinind pe de o parte forma de conducere princiard,iar pe de altA parte cea republicand-urband, Machiavelli inceara s5 alcdtuieascil un tablou general al diferitelor forme de stat, a originii $i naturii lor, a raporturilor dintre cle $isu- pu$i $i, prin urmare, a mijloacelor de a exercita $i pdstra puterea. Ele sint lucrAri In primul rind didactice $i se bazeazd pe o suitA de observatii cu caracter mai mult sau mat putin empiric, pe analiza unor exemple precise $i mai putin pe rationamente de InaltA logicA. In ambele lucrAri Machiavelli 1$i reafirmA optiunile sale In domeniul militar ca bazA a Inffiptu- irii idealurilor politice. De fapt, considerd istoricul francez, $i noi credem cd aredreptate, dintre cele cloud lucrdri Principele are mai mult un caracter de circumstantA, urmArind, In primul rind, s5 Indeplinease5 dorinta autorului de a intra In gratiile familiei Medici, aflatd la putere, pe clod Discursul exprim5 convingerile sale republicane, adinci, de nezdruncinat. In ciuda acestei evidente, numele lui Machiavelli a rdmas legat de prima, In memoria generatiilor el fiind asimilat cu acela de teoretician al conducerii princiare, absolute, de unde $i aparitia notiunii de machiavelism, ceea ce, consider automl, consituie o nedreptate fatd de adevdratele sale optiuni politice, republicane. Capitolele XI $i XII, Revenirea in gralie (pp.337-365) si Opera unei Weft: Istorille florentine (pp.367-388) analizeazd activitatea de istoric a lui Machiavelli. Printre misiunile pc care el le-a primit din partea familiei Medici, in general de micA importantA $i referitoare numai la reglementarea unor probleme financiare, cea mai imortantá a fast,fdril Indoialä, aceea primitA In 1520 $i anume de a scrie o istorie a Florentei. Daed primele sale lucrri istorice, Decenalele, Viala lui Castruccio Castracanii Discurs asupra reformarii statului Florenfa sint dc valoare redusd, In schimb Isioriile florentine, redactatA intre 1521 $i 1525, de$inetermi- nate, reprezintd Incununarea activitiitii sale In accst domeniu. Pentru Machiavelli istoria nu este o simplA rememorare a unor evenimente trecute sau o rnodalitate de a petrece plAcut timpul. Ea instruie$te in prmul rind pe oamenii de stat, ii face mai Intelepti, le dA lecii $i-i lumineazd asupra gre$elilor din trecut.Istoriile florentine se delimitcazd, din aceastdi perspectivd, foarte clar de adevArata istorie" pe care, el pretindea cd o prie. Ele nu se aseamand aproape deloc cu opera prietenului säu Fran- cesco Guicciardini. Sint plinc de fantezie $i deci de inexactitdti $i IncearcA sA impund o idee o imagine politicA. AceastA lucrare, mai bine documentatil decit ccle .anterioare, rdspunde

www.dacoromanica.ro 106 RECENZII 12 preocupAril de a prezenta portretul principelui ideal ;I al virtutllor sale, dar In acelasi tImp In ultimele capitole, atunci grid familia Medici Intrase din nou In declin, apar din nou sentimentele republicane ale hit Machiavelli care nu se sfieste sA supunA unei critid dure si reci chiar pe membril familiel care a comandat lucrarea. Prircipele, Discursul 0 Isloriile se completeazA reciproc, dupA pArerea lui J.Heers. Interesul lor principal rezidA Intr-o singurA temA,dar esentialA pentru epoca In care au lost scrise, si anume, dificultatea de a apAra virtutile republicii, virtuti pe care regimul de partide le distruge sigur, pregAtind astf el drumul tiraniei,. De fapt este vorba de refedudalizarea societAtii italiene si de impactul pe care I-a avut interventia puterilor din afarA asupra ei. In sfirsit ultimul capitol, al cArtii, Micile ocupalii 0 familia (pp.389-424) ne InfA- tiseazA ultimii ani de viatA ai lui Machiavelli, preocupArile sale, de redusA importantA, din aceastA perioadA, grija sa fatA de famille pe care incearcA sA o scuteascA de orice dificultAti materiale dupA moartea pe care o simte tot mai apropiatA. Foarte interesante slut concluziile autorului (pp.425-431) care aruna cuadevArat o nouA luminAasupra personalitAtii si operei ginditorului florentin. Deli dintr-o familie bunAMachiavellinu a lost niciodatA In avanscena vietii politice, o figurA de prim rang. DacA pentru un moment si-a lmpus vederile asupra recrutArii armatei florentinesi-a pus pe picioare militiile sale de trani - soldati, aceasta a plAtit-o cu un esec imediat si lamentabil. El a fost permanent un personaj de rang secundar, un executant si nu un stApin. In timpul vietii succesul sAu a fost asigurat, In primul rind, de activitatea literarA, mai ales de comedia Mandragora. Dar renumele sAu adevArat, considerA autorul, a venit mult mai tlrziu, nu Inainte de secolul al XIX-lea. Din pilcate despre el s-au format citeva idei - - cliseu care s-au impus din generatie In genergie si care-i denatureazA complet imaginea de umanist pi observator al timpului sAu. De numele lui a rAmas legat, In primul rind, Prin- cipele, deli aceastil lucrare nu reprezintA decit un mic moment din cariera sa si, poate,nu cel mai semnificativ. De aici 1 s-a atribuit o adevAratA doctrinA politicA, machiavelismul, simi- larA cu siretenia,egoismul, trAdarea, lipsa totalA de scrupule. Dar, de fapt adevAratasa creatie se leagA de alte opere, de valorile republicane, §i ea meritA sA fie cu adevArat desco- peritil si pretuitA la justa ei valoare. Deci adevAratulMachiavelli nu este autorul machia- velismului, ci, dimpotrivA, promotorul si sustinAtorul idealurilor republicane, exponenet de seamA al umanimului epocii in care a trAit. Un Machiavelli nou, putin cunoscut, pe care J. Heers II propune cititorilor si pentru care cartea sa meritA sA fie cititA. Eugen Denize

www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORIC A public:1 In prima partestudii,note si comunicgri originale, de nivel stiinfific superior, In domeniul istoriei vechi, medil, moderne si contemporane a României si universale. In partea a doua a revistei, de in- formare stiinfifick sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriografiei contemporane, Viola stiinfifie, Recenzii, Revista revistelor In care se publicamateriale privitoare la manifestilri stiinfifice din 1 ara si strinAtate sl sInt prezentate cele mai recente lucrriireviste de specialitate aparute In far si peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sint rugafi sä trimitá studiile, notele si comunicárile, precum si materialele ce se Incadreazd in celelalte rubrici, dactilografiate la douii rinduri, trimiterile infrapaginate fiind numerotate In continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele In limbi sträine se va anexa tra- ducerea. Dustrafiile vor fi plasate la sfirsitul textului. Numele autorilor va fi precedat de inifialá, titlurile revistelor citate In bibliografie vor fi prescurtate conform uzanfelor Internationale. Responsabilitatea asupra confinutului materialelor revine In exclusivitate autorilor. Manuscrisele ncpublicate nu se restituie. Corespondenfa privind manuscrisele, schimbul de publicafii se va trimite pe adresa Colectivului de redaclie, B-dul Aviatorilor, nr. 1,Bucuresti - 71247.

REVISTE PUBLICATE IN EDITUR A ACADEMIEI ROMANE

REVISTA ISTORICA REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE STUDIII CERCETARI DE ISTORIE VECHE $1 ARIIEOLOGIE DACIA, REVUE D'ARCHÉOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNE REVUE DES ETUDES SUD-E ST EUROPÉEN NE S STUDII $1 CERCETARI DE ISTORIA ARTEI - SERIA ARTA PLASTICA - SERIA TEATRU -MUZICA - CINEMATOGRAFIE REVUE ROUMAINE D'IIISTOIRE DE MART - SÉRIE BEAUX-ARTS - SÉRIE THEATRE - MUSIQUE - CINÉMA

www.dacoromanica.ro DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE .

Geneza ora§ului medieval fit viziunea istoriografiei romfine§ti. Invatamintulpreuniversitar In Evul medin. Miparea comunala in Europa apusean (secolele X- XIII). hnagiiii spaniole ale epopeii romilneti conduse de Mihai Viteazul. Matei Basarab fnainte de domnie. Nicolae Iorga §i Revolutia franeez5. Consideratii privind eauzele prribuOrii Venetiei. C. A. Rosetti. Marturii inedite. Problemele inviltamintului In parlamentul roman. Pe marginea criticii reformelor §colare a lui Take Ioneseu. - Invatamintul rural ln. perioada 1859 -1918. Ecoul unor evenimente istorice romane§ti In presa norvegiana. Oamenii de §tiintai viata politiefi a Romfiniei. Aspeete privind comertul exterior al Romaniei hi ajunul primului razboi mondial. Legislatia .electoral In Romania dupii Marea Unire. Cooperatia romaneasca interbelica Wire deziderat §i realitati. Tratatul de comert §i navigatie romano-englez din 6 august 1930. Pozitia statelor europene MIA de razboiul italo-etiopian vraula de dipto-. matia S.U.A.

? RM ISSO 567 - 630 °

I 43 356I UniversulC.2104 www.dacoromanica.ro Lei 15