Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018

Nicolae Iorga și Marea Unire, contribuții geoistorice și geopolitice

Nae Clara Academia de Studii Economice din Bucureşti [email protected]

1. Introducere De multe ori ne-am pus, poate, întrebarea: Ce avânt a însuflețit mișcarea din 1918? Ce spirit comun trezit în românii din toate provinciile a mișcat în ei aceeași dorință fierbinte de a- și strânge mâna peste granițe? Cum s-au unit sufletele românilor într-un ideal național comun pentru care au sperat ani de-a rândul? Desigur, mulți factori și împrejurări de evenimente au contribuit la această victorie firească a românilor la începutul secolului trecut, iar istoria și ucenicii ei le pot dovedi pe toate, rând pe rând. Suntem aici, totuși, din curiozitatea de a urmări și înțelege acel fir al întâmplărilor amintind existența unei forțe covârșitoare care a animat neobosită o audiență, o provincie, o țară, o societate, în slujba unor idealuri care l-au însoțit permanent, și care l-au frământat și i-au însuflețit toată viața: iubirea de popor, dragostea nețărmurită față de tradiția românească, dar mai ales neclintirea în apărarea independenței și suveranității naționale.1 Despre această forță spectaculoasă amintesc contemporanii săi, unii dintre ei tinerii studenți din amfiteatrele unde acesta ținea conferințe, uimiți si copleșiți, ascultând fascinați în fața acestui fenomen.

2. Contribuția academică Unul dintre studenții lui povestea despre “cele câteva sute de lecții, conferințe si cuvântări ale prof. N. Iorga pe care le-am urmărit, sub fascinația cuvântului și a științei d-sale, mi-au lăsat impresia unui spectacol intelectual unic.”2 Un altul și-l amintește pe orator într-un discurs ținut in fata unei studențimi turbulente, cu ocazia manifestației din martie 19063, criticând mania franțuzismului, împotriva aristocrației cosmopolite care manifesta dispreț fata de graiul romanesc: “un glas în care vibrau toate emoțiile, o precipitare de cuvinte, o goană de propoziții, o fantezie de fraze se dezlănțuiau în aer. O putere elementară de uragan trecea în glasul acela, omul transfigurat, ca un rătăcit din alta lume. Cuvintele lui biciuiau arzătoare, ironia își arata dinții sclipitori, duioșia găsea culori de o frăgezime minunata, și masa ceea de capete tinere, grămadă aceea de energii peste care trecea marele vânt al elocventei, se pleca asemeni unui lan de spice, se îngemăna pierzând-si propria conștiința, și făcând-se una. Un gest sa fi schițat atunci dominatorul, un singur gest de răzvrătire și toată masa aceea l-ar fi urmat pretutindeni și oriunde”.4 Nicolae Iorga a fost absorbit de-a lungul unei jumătăți de secol și a fascinat un număr impresionant de oameni, prin prezenta lui vibrantă în diferite domenii ale vieții romanești, de la catedra universitara, la tribuna politică, dar și prin pagini de ziare, reviste și cărți. “Iorga avea darul de a fascina, de a ține sub puterea cuvântului său auditoriul, de a-l face să participe. [...] capta auditoriul pentru o idee, îl însuflețea, putând chiar să declanșeze mișcări

1 V. Râpeanu, în Nicolae Iorga, Sfaturi pe întuneric, Studiu Introductiv, p.18. 2 Șerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane, Ed. Minerva, 1972, P. 323. 3 Cu referire la Campania purtata de Iorga contra stâlcirii limbii romane, si mai ales contra acelora care o desconsiderau, înlocuind-o cu limba franceza, campanie care a culminat cu manifestația publică din Piața Teatrului National, din 13 martie 1906. Printre studenții prezenți la discursul lui Iorga se afla și prozatorul Dimitrie Anghel care descrie atmosfera din sala Eintracht, unde este rostit discursul de către profesorul Iorga. 4 D. Anghel, despre Nicolaie Iorga, în Proza, ediție de Mihai Dragomirescu, Ed. Minerva, 1974, p. 142-147

157

Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice colective. [...] răscolea straturile cele mai adânci ale trecutului și aducea la iveală fața acoperită pe care o releva cu forța unui mag.5” În ochii unui alt discipol, care i-a dedicat lui Iorga un capitol substanțial in Istoria literaturii române, “oratorul era tot timpul în ofensivă, se afla pe baricadele unei lupte care n-a cunoscut de-a lungul vieții nici o clipa de răgaz.”6 Așa cum afirma George Călinescu, Iorga nu urmărea să agite auditoriul său, deși deseori contemporanii l-au asociat cu liderii demonstrațiilor. Oratorul se adresa publicului din dorința de a transmite un sens moral tinerilor, contribuind la răspândirea unor valori străvechi și a unor idei nobile de reformare a societății romanești. Pentru Nicolaie Iorga, profesoratul a simbolizat o valoare constanta a vieții lui, însuflețit de complexul mesianic de a transmite neîntrerupt valori noilor generații de români. Prezența lui ca profesor nu cunoaște fisuri, dedicând-se numeroaselor instituții romanești precum Academia Comerciala (astăzi Academia de Studii Economice din București), Scoală de Război, Universitatea București, si poate cu cele mai interesante valențe, Instituțiile de la Vălenii de Munte, prin cursurile Universității de vară. Prima Universitate populară apărută cu peste un secol în urmă, curând profetic numită Universitatea Neamului, a luat ființa într-un moment în care acest spațiu românesc simțea nevoia de consolidare a românimii într-o năzuința comună, aceea a realizării spiritualității naționale ce avea sa pregătească mai intens evenimentul Marii Uniri. După cum afirmă profesorul Gheorghe Sbârnă, “...în micul târg de la poalele munților, s-a stabilit, prin inițiativa si grija stăruitoare a marelui cărturar, postul de difuzare si receptare a ideilor si simțirii romanești de dincolo si dincoace de Carpați, pe deasupra cărora s-a țesut frățeasca unificare naționala. [...] prin întemeierea acestui locaș cultural, la Vălenii de Munte s-a pregătit ziua cea mare a Unirii, sădind în sufletele mulțimilor de tineri veniți an de an aici, din toate colțurile pământului romanesc, [...] credința izbândirii visului milenar a destinului națiunii române.”7 În 1907, orășelul de munte îl atrage prin farmecul și tihna pe care o emană, pe profesorul Nicolaie Iorga, care își va cumpăra aici o locuința, ce avea să-i servească drept adăpost pentru familia sa, și viitoarei sale activități de înviorare si promovare a virtuților românești. Curând, în 1908 Iorga reușește să inaugureze tipografia Neamul Românesc și cursurile de vară de la Vălenii de Munte. Inițiativa acestor cursuri de vară a pornit si grație influenței pe care Iorga a avut-o asupra unui grup de intelectuali bucovineni, tineri aflați in provinciile de sub stăpânire străină, care participau într-o excursie organizată de profesor la Iași. În urma excursiei de la Iași, unul dintre studenți îi trimitea profesorului o telegramă într-un spirit de mulțumire și respect, numindu-l “inauguratorul naționalismului curat si adevărat, printre toți romanii de pretutindeni, (...) credem cu nestrămutata încredere ca acest curent inaugurat de Dumneavoastră va ajunge la izbânda sigură. Trăiască sfântul ideal al tuturor românilor adevărați!”8 Ideea înființării unui Institut pentru tinerii din provinciile aflate încă sub stăpânire străină, e sprijinită cu entuziasm și de românii din nordul si vestul Carpaților. Propunerile venite din partea grupului de tineri bucovineni si transilvăneni în frunte cu George Tofan, de a organiza cursuri la care sa poată participa si ei pentru a cunoaște mai profund istoria poporului roman au grăbit materializarea acestei idei care dăinuia în mintea și în sufletul profesorului de ceva vreme 9. Așa s-a materializat propunerea insistentă a lui Tofan pentru cursurile universitare de la Vălenii de Munte – care s-au deschis oficial pe data de 2 iunie 1908, cu temele: Romanitatea noastră,

5 V. Râpeanu, Nicolae Iorga, Sfaturi pe întuneric, Studiu Introductiv, p.8 6 G. Călinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura: Minerva, 1985 7 G. Sbârnă, Nicolae Iorga despre condițiile adevăratei culturi, in Nicolaie Iorga – Studii si documente III, p.495, Editura Universității din București. 8 George Tofan, scrisoare către Nicolae Iorga, Neamul Romanesc, an III nr. 49/24 aprilie 1908, p. 761. 9 Daniela Moraru, Începuturile Universitarii Populare de vara, Ziarul Văii Teleajănului, Nr. 22, august 2008.

158

Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018

Persistenta noastră in Dacia si Formarea limbii române – Iorga recunoscând oficial că acestea sunt opera îndemnului lui Tofan”.10

Figura 1. Nicolae Iorga, primindu-i pe cursanți la gara din Vălenii de Munte

Sursa: Ziarul Văii Teleajenului, Nr. 22, august 2008.

Despre motivația și scopul acestei frumoase inițiative, amintește chiar Nicolaie Iorga la câțiva ani mai târziu, după Marea Unire din 1918: “Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul romanesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet, chiar formele de stat in care trăia poporul nostru. Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și unul pentru ridicarea sufletească a sufletelor oropsite.”11 În memoriile sale despre primul an al cursurilor de vara, unul dintre studenții bucovineni amintește participarea unui număr impresionant de români de pretutindeni, “10 bucovineni și 10 ardeleni și bănățeni, printre care preotul Gh. Turbure, alături de elevi, studenți și militari, localnici și cetățeni prahoveni. În memoriile sale, Iorga reține de asemenea un mare număr de preoți și dascăli din toate provinciile.12 Începând cu 1909, numărul participanților la cursurile de vară sporește de la an la an, iar programul prelegerilor se diversifică prin participarea numeroasa a oamenilor de știința din diferite ramuri. La inaugurarea sălii de cursuri in 1912, prezența la cursuri amintește si reprezentanți ai familii regale, Principele Carol, Principesei Elisabeta și peste 6.000 de participanți. Activitățile culturale au atras de asemenea atenția autorităților de la București, care temându-se de o eventuala propaganda si proteste împotriva imperiilor străine dar și convinse că ceea ce se petrecea la Vălenii de Munte avea să aibă consecințe politice sub curentul național- democrat format in jurul lui Iorga, care ar fi distrus echilibrul politic de la București, trimit “în teren” agenți de informare pentru a supraveghea totul. Scrisorile trimise la București de acest student semnat Agentul 25 care observa și raporta cu o minuțiozitate deosebită toata activitatea profesorului, descoperă nuanțe subiective ale unui spectator care devine în timp absorbit și el

10 Mihai Iacobescu, Iorga si Bucovina, in Nicolaie Iorga – Studii si documente III, p.235, Editura Universității din București. 11 Nicolae Iorga, Neamul Romanesc pentru Popor, nr 18, 1934, in Daniela Moraru, Începuturile Universitarii Populare de vara, Ziarul Văii Teleajănului, Nr. 22, august 2008. 12 Radu Petrescu, Intelectuali Musceleni la Vălenii de Munte, in Magazin Istoric, Nr. 11(524) noiembrie 2010.

159

Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice de farmecul cuvântărilor, în admirația profesorului Iorga. Caracterul acestor cursuri va fi mai mult educativ, dl. Iorga ținând să formeze pe studenți în sensul vederilor naționaliste si pregătindu-i pentru mișcările viitoare. [...] e netăgăduit că se lucrează mult in direcția naționalista, al cărei factor de căpetenie e dl. Iorga.13 Scrisorile amintesc un deosebit interes de care s-a bucurat prelegerea despre Istoria românilor din Transilvania, despre caldele ovațiuni pe care audienta cucerită le manifesta față de orator. Agentul descria cum profesorul afirma cu multă și splendidă energie, că direcția culturii si politicei noastre de azi înainte va fi naționalismul, care se va înfige cat mai adânc in pieptul tineretului – oricâte stavile i s-ar pune de guverne. Scânteia aprinsă acum 2 ani in Piața Teatrului din Capitala prea a orbit de lumina ochii oamenilor de bine, pentru a mai fi vreodată stinsă 14. Într-un alt raport, agentul scria: Verva si entuziasmul fără margini cu care vorbește [profesorul], înlănțuirea in care pune evenimentele cu actualitatea si mai cu seamă biciuirea moravurilor politice și sociale îl face foarte simpatic tuturora. E primit cu aplauze, e întrerupt de aplauze. [...] aproape nu exista locuitor in localitate, care sa nu-l privească cu un respect si o dragoste nesfârșita.15 Cursurile de la Vălenii de Munte din anii precursori marelui eveniment din 1918, au avut un rol prețios în consolidarea conștiinței naționale si crearea unei solidarități a intelectualității române de pretutindeni în vederea idealului comun al Marii Uniri prin „adunarea și legarea laolaltă a fărâmelor trupului național“ 16. Chemarea cursurilor de fata, e sa împrăștie anumite elemente de cultura îmbinate cu un anumit spirit, pentru a grăbi ridicarea neamului nostru din starea de azi...cu alte cuvinte caracterul cursurilor sta in tendința lor de a împrăștia cultura in vederea celor mai grabnice necesitați morale ale sufletului nostru național” 17 În viziunea lui Iorga, cea dintâi datorie a timpului pe care îl trăiau atunci, era insuflarea unui spirit de cultură comun, ca singura licoare vindecătoare a unui neam fărâmițat. Așa cum afirma Petre Țurlea, scopul Cursurilor de vară a fost de multe ori exprimat de Nicolaie Iorga, reafirmat în fiecare an ca o constanta a obiectivelor urmărite. Totuși, “pentru a evita protestul imperiilor vecine, dezideratul suprem – Unirea cu Romania a Transilvaniei, Banatului, Bucovinei si Basarabiei nu era deschis redat, deși era evidentă urmărirea lui prin tot ceea ce se realiza și se spunea la Vălenii de Munte. [...] Unitatea spirituala, unitatea conștienta a culturii erau pași spre unitatea politica statala”.

3. Contribuții geopolitice 3.1 Contribuția în plan intern Profesorul Nicolae Iorga a desfășurat o activitate stăruitoare îndreptata spre același țel al realizării solidarității naționale, și in planuri complementare vieții academice. Dintre acestea, amintim activitatea politică și influența lui Nicolaie Iorga care conturează profilul său de luptător în marea bătălie pentru înfăptuirea idealului național, dar și activitatea științifica desfășurata pentru recunoașterea pe scena internaționala, a drepturilor romanești asupra tuturor teritoriilor locuite de români. Evenimentele din preajma Primului Război Mondial18 marcau pentru românii de pretutindeni semnalul ca se apropia un timp de care ar putea depinde viitorul lor si al fraților lor

13 A.N.I.C., fond D.P.S.G., dosar 39/1906, f.10., citat in Cursurile de vara de la Vălenii de Munte in 1908, Petre Țurlea 14 Cu referire la manifestația studențeasca din 13 martie 1906, in frunte cu profesorul Iorga, amintita anterior 15 A.N.I.C., fond D.P.S.G., dosar 39/1906, f.61-62., citat in Cursurile de vara de la Vălenii de Munte in 1908, Petre Țurlea. 16 N. Iorga, citat din discursul universitar din 1 iulie 1911, în Daniela Moraru, Începuturile Universității populare de vară, Ziarul Valea Teleajănului, Nr. 22, August 2008, Vălenii de Munte 17 N. Iorga, citat din discursul universitar din 1 iulie 1912 cu ocazia inaugurării noii Sali de curs in prezenta a 6000 de ascultători, în Daniela Moraru, Începuturile Universității populare de vară, Ziarul Valea Teleajănului, Nr. 22, August 2008, Vălenii de Munte,. 18 Cu referire la Războaiele Balcanice

160

Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018 aflați sub stăpânirea imperiului Austro-Ungar. Îndrăzneala sârbilor fata de Austro-Ungaria cu privire la teritoriile aflate sub imperiul habsburgic, dovedea Europei faptul ca națiunile asuprite priveau acum cu mai mult curaj la ziua eliberării lor. In toata perioada neutralității, dar mai ales influențata de intrarea Italiei in război in 1915, opoziția din Romania manifesta o puternica ofensiva împotriva guvernului cu scopul de a scoate tara din neutralitate. Iorga primea numeroase îndemnuri pentru a se alătura oamenilor politici din opoziție, “numeroasele scrisori dovedind faptul ca opinia publica îl privea ca pe un principal orientator al ei: In acest an, toți stăteam cu privirile ațintite la d-voastră [...] Toți ne întrebam ce face Iorga? majoritatea refugiaților transilvăneni exprimau aceeași părere.”19 Orientarea diplomației romanești spre Austria era socotita de Iorga drept o greșeala catastrofala, când Romania avea sub stăpânirea imperiului importante teritorii naționale, totuși nu participa la manifestațiile sonore, considerând ca intrarea României in război viza in primul rând păstrarea forțelor romanești pentru ceasul care va trebui sa-l aștepte si care se apropie. “Daca soarta rea a omenirii va da, ca urmare a conflictului provocat de Austro-Ungaria, oribilul război general, naționaliștii democrați nu pot înțelege ca forțele cu greu adunate ale României sa fie risipite in aventuri lângă un stat a cărui politica interna a fost totdeauna dominate de tendința scăderii si slăbirii elementului romanesc cuprins in el, precum e Austro-Ungaria, si lângă un popor pe care fatalitatea l-a opus silințelor noastre de dezvoltare. [...] Eu cred ca guvernul roman va fi in stare sa păstreze României o neutralitate demna, rezervându-i puterile pentru locul si momentul in care s-ar pune in vecinătatea noastră probleme de transformare politica in care calitatea noastră etnica ne da dreptul de a ne amesteca, fără ca din partea noastră sa fi contribuit pana atunci la nenorocirile ce amenințau umanitatea si civilizația.”20 In același discurs, Iorga încheia cu un apel stăruitor la solidaritate intre partide si încetarea rivalităților dintre acestea. “Sunteți condamnați toți sa voiți. Toți, solidar. Caci nu va este permis sa va mai luptați intre dumneavoastră. [...] Trebuie sa înlocuiți acum printr-o munca însutita, toata neglijarea intereselor diplomatice. Cu sabia de dreptatea vom izbândi [...], vom face un stat național si popular, cuprinzând cu aceleași drepturi pe romanii din toate tarile.”21 După cum se știe, neutralitatea României lua sfârșit in anul 1916, anul in care Romania avea sa sacrifice mii de suflete pentru apărarea intereselor naționale ale unui suflet comun.

3.2 Contribuția pe plan extern De o importanță majoră în pregătirea Marii Uniri au fost de asemeni lucrările științifice publicate de Nicolae Iorga în anii precursori evenimentelor din 1918. Pe lângă un număr considerabil de articole publicate in revista Academiei, “Buletinul Institutului de studii sud–est europene”22, au fost publicate și lucrări ce tratau exclusiv problema naționala, printre care amintim volumele cu semnificative valențe geopolitice: Dreptul la viață al statelor mici, La question roumaine en Austrich et Hongrie, Istoria romanilor din Ardeal si Ungaria (1915), (lucrare apăruta și în limba franceza sub titlul Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongire) cuprinzând de asemeni o harta a drepturilor teritoriale ale poporului român. Ediția franceză dispunea de motivația autorului de a traduce lucrarea într-o limba de circulație internaționala: “Azi, mai ales, cred ca e nevoie sa se știe de toți, ca n-am fost nici acolo o plebe fără trecut si fără aspirații ca, in fundul celor mai adânci temnițe, peste dărâmăturile edificiului

19 P. Țurlea, Nicolae Iorga in viața politică a României, p. 94, Editura Enciclopedica 20 N. Iorga, Nimic nu e mai respectabil decât mișcarea spontana a mulțimilor..., 14 decembrie 1915, discurs rostit in sesiunea ordinara 1915-1916, in cadrul discuțiilor la mesajul regal din Noiembrie 1915, in N. Iorga, Discursuri politice, p.327, Editura Enciclopedica. 21 Idem, p 346. 22 In franceză Bulletin de l’Institut pour l’Étude du Sud-Est européen, periodic științific românesc de incontestabil prestigiu internațional, in paginile căruia contribuția lui Nicolaie Iorga era covârșitoare (Nicolae-Şerban TANAŞOCA)

161

Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice nostru național, am văzut o stea, totdeauna aceeași – care ne cheamă si astăzi [...]23” După cum afirma Petre Țurlea, lucrarea a fost scrisa din prisma unei motivații a intrării României în război împotriva Austro-Ungariei, “fiind conceputa ca o argumentație științifica a cererilor teritoriale, ca un instrument de consolidarea a credinței romanilor in dreptul cauzei lor.” 24 Primită cu mare interes în epocă, au fost trimise exemplare reprezentanților guvernelor Antantei, și unei serii întregi de oameni de știința, inclusiv din țările Triplei Alianțe, primind înapoi numeroase răspunsuri de mulțumire și apreciere la adresa autorului. În Franța cu precădere, activitatea publicistică a lui Nicolaie Iorga era urmărita cu interes de intelectualitatea Franceză, de asemeni autori francezi publicau volume ce tratau relațiile romano-franceze, ca o atitudine de susținere.25 În urma celebrei cuvântări din 14 decembrie 191626, discurs cunoscut si peste granițe care a trezit numeroase simpatii României în acea vreme, istoricul american Herbert Adams Gibbons, îi scria din Paris lui Nicolaie Iorga următoarea apreciere, cu atât mai importantă cu cât venea din partea unui viitor consilier al Delegației Statelor Unite la Conferința de pace de la Paris, cu posibilitatea de a influenta tratativele în favoarea României: “Vreau sa știți ca cuvintele dumneavoastră au fost larg citite in Franța si au făcut mult bine aici. Mulți dintre noi ne dam seama cat a suferit Romania si ca aceste nenorociri nu se datorează nicicum lipsei de curaj sau de pricepere a armatei romane. Cuvintele dumneavoastră respira spiritul unei speranțe de neînfrânt, si ați câștigat o uriașa simpatie si înțelegere departe de tara dumneavoastră, in Franța”.

3.3. Teoria vitalității a lui Nicolae Iorga, în contrast cu Teoria Spațiului Vital (Lebensraum) a școlii geopolitice germane. Începutul secolului XX suprapune, și prin vocea savantului Nicolae Iorga, consolidarea suveranității naționale a României, cu formarea si formularea geopoliticii României interbelice - ca o ripostă la adresa tezelor imperialiste ale școlii geopolitice germane, promovate de reprezentanții săi in epoca, Friedrich Ratzel si mai târziu Karl Haushofer. Influentele gândirii determinismului naturalist (opus determinismului religios, ideea că esența si originea umana sunt pur “naturale”, nu de origine divină) stau la baza paradigmelor antropogeografiei lui Friedrich Ratzel. Interioritatea si exterioritatea umană sunt inseparabile, iar această legătură a omului cu mediul înconjurător determină anumite trăsături specifice, ce deosebesc popoarele între ele. Conform lui Raztel, “înfrățirea cu natura” capătă un impact interior sufletesc, această influență fiind mai departe preluată în caracterul național. Legătura spirituală cu un anumit teritoriu definește evoluția si deci gradul de cultură a unui popor. Un alt indicator al nivelului de evoluție culturala este densitatea populației in teritoriul spiritual ocupat. Dacă numărul populației crește, trebuie să crească deci, și pământul pe care aceasta viețuiește. Astfel se creează o legătura vitala între popor și spațiu (prin sintagma bine cunoscută “sângele si pământul”) care condiționează evoluția culturală și prestigiul poporului. Acest spațiul geografic și politic este deci condiția esențială pentru susținerea și evoluția unui popor. Spațiul nou in care un popor prinde rădăcini este ca un izvor din care se reînnoiește sentimentul național.27 Astfel goana după spațiul vital (Lebensraum), devine prin urmare îndreptățita. Prin conceptul asupra Lebensraum, și in contextul epocii, Ratzel îndreptățea statele mari să încalce dreptul la “spațiul vital” al statelor mici. In lucrarea intitulata Gesetze des räumlichen Wachstums der Staaten (Legi ale creșterii spațiale a statelor), Ratzel descria un număr de legi

23 N. Iorga, citat in Petre Țurlea, Nicolae Iorga in viața politică a României, p. 103, Editura Enciclopedica 24 Idem 25 In anul 1918 apare volumul Histoire des relations entre la France et les Roumains, cu o prefața semnată de Charles Bémont, iar in acelasi an directorul departamentului imprimeriilor statului francez, îl anunța pe Iorga despre tipărirea volumului Pages Roumaines. 26 Discursul intitulat “Pentru a căpăta dreptul nostru întreg...”, ținut de Nicolaie Iorga in Camera deputaților, in 14 decembrie 1916, de la Tribuna Parlamentului României, aflat in refugiu la Iași. 27 F. Ratzel, Politische Geographic, editia 1897, p. 346.

162

Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018 aplicabile expansiunii statelor, printre care: “In acțiunea sa de expansiunea spațiala, statul se va orienta sa absoarbă regiunile mai importante pentru existenta sa. [...] Primul impuls in expansiunea spațiala a statelor vine întotdeauna din exterior, este ca o invitație din partea unei civilizații inferioare decât cea proprie. Tendința generala de asimilare si absorbție (a popoarelor mai slabe) impulsionează creșterea spațiala a statelor devenind o mișcare autoalimentară”28. Astfel, soarta si viitorul statelor mici rămâne fie a fi absorbite in ansambluri superioare, fie sa devina state “satelit” in funcție de poziția lor (die Lage)29. Pentru părintele geopoliticii germane, Karl Haushofer, consemnat pentru eforturi de a ridica geopolitica la rang de știința autonoma dar si aplicativa, indispensabila unealta a conducătorului politic, geopolitica spațiului vital capătă valenta spațiului etno-rasial, spațiul expresiei culturale germane (Deutchtum). La Haushofer, geopolitica spațiului vital este înțeleasa în conformitate cu teoriile sale despre forța culturii, capabila sa transforme prin influenta acelor pan-dei, energia dinamica a centrului (forța Mittelpunkt-ului) acelui spațiu vital, către îndepărtarea periferiilor lui. “Teoria haushoferiană a spațiului vital german este geopolitica lărgita a acelui Deutschtum”30, ținta ideologiilor germane vizând Europa de est (Răsăritul) Cum scena internațională invită mereu (elegant sau nu) la replică, răspunsul Răsăritului nu a întârziat să apară, prin vocea lui Nicolaie Iorga, care scria in 1915, împotriva expansionismului devastator și în apărarea dreptului la viață al statelor mici: “O falsă concepție națională se întoarce împotriva celei adevărate. Ea era dușmana statelor mici, evocând ideale din Evul Mediu, când imperialismul se boltea deasupra formațiunilor politice, mult si mărunte. [...] Acuma însă cei care se îmbracă in vesminte anticve, înțeleg adevărata stăpânire care veghează tot [...] si aceasta stăpânire pornita de la idei ce se afirmă ca naționale înțelege a deznaționaliza chiar a doua zi după cucerire. [...] Asemenea concepții, care denaturează principiul național pretinzând a-l aplica, vizează însă chiar în statele mici puritatea acestui principiu. [...] Națiunile mici sunt desigur, o piedica prin patriarhismul lor tradițional, ar zice filozoful culturii”31 Preocupările geopolitice ale savantului român reies subtil încă de la începutul secolului, din prelegerile sale despre Chestiunea Rinului (1912), Chestiunea Dunării (1913), Chestiunea Oceanelor (1919)32, dar în special, polemica contra expansionismului germanic, împotriva teoriilor scolii geopolitice ce rezervau spiritului germanic “inițiativa creatoare” precursoare succesului civilizației si culturii, reies încă din 1917, în prelegerile susținute la Iași, Cugetare și faptă Germană, de asemeni în prelegerile sale de la Academia de Comerț (astăzi Academia de Studii Economice) intitulate Îndreptări noi in concepția epocii moderne, sau cele ținute la Universitatea din București, Dezvoltarea Imperialismului contemporan.33 Aceleași principii, sunt mai târziu dezvoltate în cursurile din anii ’40, edificator fiind cel ținut in 1938, la Vălenii de Munte, intitulat Hotare si spatii naționale, în care combătea idea de Raum a școlii geopolitice germane: “Care este ideea greșita ce trebuie combătută nu numai ca tulburătoare a păcii, ci și ca o idee ce amenință civilizația și face antipatice națiuni ce pot fi private si prețuite altfel? E ideea necesitații de spațiu pentru o națiune. Un popor are nevoie de spațiu si toți ceilalți sunt datori să se dea înlături.34 În numeroase ocazii, Iorga, după cum bine știm un adept al curentului

28 F. Ratzel, cele 7 legi ale creșteri statelor, in I.N. Sava, Școala Geopolitica Germana, p 41, București 1997. 29 R. Ratzel, Politische Geographic, ediția 1897, pp. 326-328 30 I.N. Sava, Școala Geopolitica Germana, p 118, București 1997. 31 N. Iorga, Dreptul la viața al statelor mici, pp 290-124 32 N. Iorga, Chestiunea Rinului, Dunării, Oceanelor: (Istorie a Europei Apusene în legătura cu această chestie) : Lecții ținute la Şcoala de Război tipărite după notele stenografice ale d-lui H. Stahl, pentru folosul elevilor săi, 1912,1913, 1919 Vălenii de Munte, Editura Societăţii "Neamul Românesc 33 D. Dungaciu, Elita Interbelica: Sociologia româneasca in context European, p 244 34 N. Iorga, Hotare si spatii naționale, Conferințe la Vălenii de Munte, 1938, p 86, Editura Porto-Franco, Galați 1996

163

Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice cultural francez35, sublinia caracterul ridicol al aplicării teoriei scolii geopolitice germane. Unul dintre exemplele cu care savantul își susține teoria, se ridica oarecum profetic, cu numeroase aplicații la situația geopolitica și economică actuală, și descria ipotetic expansiunea Chinei astfel: “Dacă chinezii vor birui, atunci primejdia va fi de partea lor, căci nici ei nu încap acasă, și deci noi, europenii, vom fi nevoiți să dam chinezilor din teritoriul nostru .[...] Când vor porni aceștia cu sutele de milioane din India, când lumea de acolo își va reclama drepturile asupra regiunilor europene, ce va fi atunci? Cate masacre nu se vor înfăptui pe baza acestei teorii a spațiului ce trebuie ocupat de cei mulți? Aceasta poate fi o primejdie pentru civilizația umana [...] caci civilizația umana este cu atât mai bogata, cu cat sunt mai multe națiuni ce se manifesta.”36 In același curs, ținut la Vălenii demente, profesorul adaugă: “Noțiunea de ocuparea necesara a Raum-ului, trebuie sa fie deci înlocuita deci cu alta noțiune care este si foarte naturala si învederata istoric, una care nu supară pe nimeni si permite oricărui popor care este într-adevăr înzestrat, si deci n-are nevoie de o invazie calcând peste cadavre, sa-si afirme drepturile in viată omeniri.”37 Care era deci, această noțiune ce avea să înlocuiască teoria pe care o combătea? Întregul discurs geopolitic al lui Nicolaie Iorga este formulat in Teoria vitalității popoarelor, unde explică factorul cultural și religios cu rol combatant împotriva agresiunii armate. Vorbind despre “cucerire fără dominație” ca o alternativa folositoare civilizațiilor, profesorul vorbea despre acele “cuceriri de vitalitate care nu încalcă hotarele materiale, și chiar daca încalcă acest hotar, nu se pleacă de la tendința de a încalcă hotarul, ci călcarea vine de la sine: hotarul se oferă, nu-l cauți d-ta cu sila, cu arma in mana.”38 In sprijinul teoriei lui, Iorga expune o serie de exemple de astfel de cuceriri pașnice, sau chiar neobservate: “Sunt state foarte mari care trăiesc cu cugetarea altora. Cate o literatura domină lumea, [...] idei care duc la înălțarea culturii sau a moralității. Este o cucerire sau ba, când trăiește cu ideile altora? Desigur ca da! Autarhia intelectuala n-o poate reclamă nimeni. Din toate părțile suntem pătrunși de idei. [...] Iei tehnica unui popor, si prin acesta ești vasalul acelui popor, si poporul care inovează mai mult in tehnica exercita fără îndoiala o mare influenta asupra altuia. Poți sa cucerești mii de kilometrii si cu toate acestea, sa fii supusul celor pe care i-ai cucerit”39 Un alt argument elocvent în valoarea acestei idei de cucerire prin spirit, este creștinismul, spune Iorga: “...eu fost epoci in care era alta valoarea umana, valoarea omului in sine si a popoarelor fata de alte popoare. [...] ultima dovada de vrednicie a unui popor mic din care a ieșit ceva capabil de a transforma lumea însăși, crearea creștinismului, repedea întinderea noii credinți fără războaie, fără revoluții pentru a aduce o interpretare a legăturilor dintre oameni si divinitate.”40 În viziunea lui Nicolaie Iorga dimensiunea spiritual a unui popor, este cel mai important factor de rezistenta societală. Dezvoltând aceeași idee, mai târziu, profesorul Mircea Malița vorbea despre limba, cultura si religie ca elemente constante în ecuația unității românilor de-a lungul timpului, dar și expresii ale continuității poporului român ca strategii de supraviețuire.41 Exemplul poporului român este aplicația detaliată a savantului român în sprijinul ideii pe care o apară. Deși nu am fost poporul care să caute ocazii de a încerca o cucerire, am știut sa rezistam, spune Iorga. “Vechea concepție a omului care este așezat pe un pământ si nu-l da, dar dincolo de dansul nu cere nimic; aceasta concepție ne-a stăpânit, am trăit in dansa”42, aceasta

35 Cele 2 curente culturale in epoca împărțeau societatea românească în 2 tabere cu afinități culturale distincte. Școala și gânditorii francezi și școala și gânditorii germani. 36 Ibidem, p. 90. 37 Ibidem, p. 105 38 N. Iorga, Hotare si spatii naționale, Conferințe la Vălenii de Munte, 1938, p 107, Editura Porto-Franco, Galați 1996. 39 Ibidem, pp 111, 112. 40 Ibidem, pp 124. 41 M. Malița, Cumințenia pământului, p. 96. 42 N. Iorga, Hotare si spatii naționale, Conferințe la Vălenii de Munte, 1938, p 161.

164

Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018 lucru izvorând din însăși intimitatea si esența poporului roman. Ce am realizat totuși prin aceasta vitalitate naturală, se întreabă mai departe Iorga? “Am fost noi osândiți fiindcă am refuzat cuceriri si nu ne-au plăcut aventurile?” Am realizat totuși ceva ce a traversat hotarele țării? “La aceasta trebuie răspuns: Da, am făcut multe lucruri dincolo de hotarele moșiei noastre, prin mersul normal al vitalității, pe căile acelea de afirmare a energiei, cu respectul a tot ceea ce este uman, care se potrivesc cu popoarele în adevăr nobile.”43 Vitalitatea neîntrerupta a poporului român a ținut de “felul cum am știut sa rezolvam, sa topim si sa adăugăm totul [...] peste tot ce a fost, noi am rămas aceiași. [....] noi am stat în drumul națiunilor, în bine și in rău prin comerț si toate influentele la care am fost supuși. Dovada de putere a unui popor este aceea de a-si însuși multe lucruri, din afara, pe care si le asimilează perfect.”44

4. Concluzii Contemporanii savantului român au fost primii care au realizat rolul decisiv pe care acesta l-a avut în realizarea României moderne. Se povestește, cum în timpul Adunării de la Alba Iulia, un grup de tineri vin cu propunerea ca prima telegramă anunțând Unirea să-i fie trimisă lui Nicolae Iorga, cel “care a trezit sufletele românilor”.45 Am intenționat să descoperim prin cercetarea noastră, ce anume a contribuit la consolidarea sentimentului național, premergător Marii Uniri. Am aflat și noi, că în plan central, contribuția lui Nicolae Iorga s-a remarcat de la catedra universitară, unde s-a dedicat generațiilor de studenți care aveau sa primească un tezaur de valori de reformare a societății romanești, consolidând simțirea românească într-o năzuința comună, a realizării spiritualității naționale, și tot odată de la tribuna politică cu aceeași menire a înfăptuirii idealului național si apărării cauzei românimii in afara granițelor. Un plan secundar se remarcă de asemenea, suprapus favorabil, pe același spirit consacrat consolidării suveranității naționale. Contribuția geopolitică a lui Nicolaie Iorga se conturează ca o replica împotriva scolii geopolitice germane. Împotriva imperialismului promovat în epoca prin ideea de spațiu vital (Lebensraum) necesar popoarelor menite să înainteze civilizația, savantul român dezvolta teoria Vitalității popoarelor. Ca un joc de cuvinte bine intenționat, teoria apăra cauza statelor de dimensiuni mici care ar fi astfel condamnate la asimilare in ansambluri superioare. Civilizația umană, spune el, este cu atât mai bogata, cu cât sunt mai multe națiuni ce se manifestă. Argumentează mai departe că spiritualitatea unui popor (factorul cultural si religios) are rol decisiv împotriva agresiunii armate. Ca studiu de caz, teoria este aplicata pe exemplul poporului roman, care deși nu a căutat ocazii de a cuceri, a știut sa reziste prin limba, cultura si religie ca elemente constante in ecuația unității romanilor de-alunul timpului. Vorbind despre “cucerire fără dominație” care sfidează, nu modifică granițele, această noțiune naturală, care nu supară pe nimeni si permite oricărui popor care este într-adevăr înzestrat sa-și afirme drepturile în viață omeniri, oare savantul român nu face referire la ceea ce astăzi numim Soft Power? Prin literatura, religie, comerț, tehnica, ca elemente superioare cuceririi cu arma în mână, capabile să influențeze și să supună un popor, unde se plasează astăzi Romania? Poate chinezii nu vor porni cu sutele de milioane, reclamând-și drepturile asupra regiunilor europene, însă în contextul globalizării si creșterii conectivității in spațiul global, privind granițele din perspectiva Soft Power, oare nu este China vecinul Europei (implicit României) prin noile tehnologii si legături economice46? Sau nu este China prezentă în toate capitalele europene promovând cultura, comerțul și obiceiurile culinare prin faimoasele China town? Daca Romania a rezistat până în 1918, și ca dovada astăzi, încă 100 de ani, pe căile acelea

43 Ibidem, pp 164 44 N. Iorga, Afirmarea vitalității românești, Conferințe la cursurile de vara de la Vălenii de Munte, 1939, in Hotare si spatii naționale, p 270, Editura Porto-Franco, Galați 1996 45 P. Țurlea, Nicolae Iorga în viața politică a României, p. 113, Editura Enciclopedică 46 Cu referire la strategia de dezvoltare economica a guvernului chinez, One Belt One Road

165

Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice de afirmare a energiei dincolo de hotarele moșiei, secretul rețetei rămâne același: să rezolvăm, să topim și să adăugam totul, peste tot ce va fi, noi vom rămâne aceiași. Vom stat in drumul națiunilor, în bine și în rău prin comerț și toate influențele la care vom fi supuși. Dovada de putere a unui popor este aceea de a-și însuși multe lucruri, din afară, pe care și le asimilează perfect.”47

Bibliografie Bușe, C., Gaucan, C. (2007), Nicolae Iorga 1871-1940, Studii și documente III, Editura Universității din București. Dungaciu, D. (2011), Elita Interbelica: Sociologia româneasca in context European, Ed. Mica Valahie, 2011, București. Iorga. N. (1938), Poporul Românesc și marea, Editura Datina Românească, Vălenii de Munte. Iorga. N. (1981), Discursuri parlamentare 1907-1917, Editura Politică, București. Iorga. N. (1996), Hotare și spații naționale, Afirmarea vitalității românești, Editura Porto- Franco, 1996, Galați. Lemny, Ș., Rotaru, R. (1987), N. Iorga – Conferințe, idea unității românești, Editura Minerva, București. Malița, M. (2010), Cumințenia pământului. Strategii de supraviețuire in istoria poporului roman, Editura Corint, București. Moraru, D. (2008), Începuturile Universității populare de vară, Ziarul Văii Teleajănului, Vălenii, Nr. 22, August. Neguț, S. (2005), Geopolitica României, Ed. Meteor Press, București. Ratzel, F. (1897), Politische Geographie, 1897, Leipzig. Răpeanu, V. (1976), Iorga Nicolae, Sfaturi pe întuneric, Editura Militară. Răpeanu, V. (1981), Cultură și istorie II, Editura Cartea Românească. Sava, I.N. (1997), Școala geopolitică Germană, Teorii și paradigme clasice, Editura Info Team, București. Țurlea, P. (1991), Nicolaie Iorga în viața politică a României, Editura Enciclopedică, București.

47 N. Iorga, Afirmarea vitalității românești, Conferințe la cursurile de vara de la Vălenii de Munte, 1939, in Hotare si spatii naționale, p 270, Editura Porto-Franco, Galați 1996.

166