Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018 Nicolae Iorga și Marea Unire, contribuții geoistorice și geopolitice Nae Clara Academia de Studii Economice din Bucureşti [email protected] 1. Introducere De multe ori ne-am pus, poate, întrebarea: Ce avânt a însuflețit mișcarea din 1918? Ce spirit comun trezit în românii din toate provinciile a mișcat în ei aceeași dorință fierbinte de a- și strânge mâna peste granițe? Cum s-au unit sufletele românilor într-un ideal național comun pentru care au sperat ani de-a rândul? Desigur, mulți factori și împrejurări de evenimente au contribuit la această victorie firească a românilor la începutul secolului trecut, iar istoria și ucenicii ei le pot dovedi pe toate, rând pe rând. Suntem aici, totuși, din curiozitatea de a urmări și înțelege acel fir al întâmplărilor amintind existența unei forțe covârșitoare care a animat neobosită o audiență, o provincie, o țară, o societate, în slujba unor idealuri care l-au însoțit permanent, și care l-au frământat și i-au însuflețit toată viața: iubirea de popor, dragostea nețărmurită față de tradiția românească, dar mai ales neclintirea în apărarea independenței și suveranității naționale.1 Despre această forță spectaculoasă amintesc contemporanii săi, unii dintre ei tinerii studenți din amfiteatrele unde acesta ținea conferințe, uimiți si copleșiți, ascultând fascinați în fața acestui fenomen. 2. Contribuția academică Unul dintre studenții lui povestea despre “cele câteva sute de lecții, conferințe si cuvântări ale prof. N. Iorga pe care le-am urmărit, sub fascinația cuvântului și a științei d-sale, mi-au lăsat impresia unui spectacol intelectual unic.”2 Un altul și-l amintește pe orator într-un discurs ținut in fata unei studențimi turbulente, cu ocazia manifestației din martie 19063, criticând mania franțuzismului, împotriva aristocrației cosmopolite care manifesta dispreț fata de graiul romanesc: “un glas în care vibrau toate emoțiile, o precipitare de cuvinte, o goană de propoziții, o fantezie de fraze se dezlănțuiau în aer. O putere elementară de uragan trecea în glasul acela, omul transfigurat, ca un rătăcit din alta lume. Cuvintele lui biciuiau arzătoare, ironia își arata dinții sclipitori, duioșia găsea culori de o frăgezime minunata, și masa ceea de capete tinere, grămadă aceea de energii peste care trecea marele vânt al elocventei, se pleca asemeni unui lan de spice, se îngemăna pierzând-si propria conștiința, și făcând-se una. Un gest sa fi schițat atunci dominatorul, un singur gest de răzvrătire și toată masa aceea l-ar fi urmat pretutindeni și oriunde”.4 Nicolae Iorga a fost absorbit de-a lungul unei jumătăți de secol și a fascinat un număr impresionant de oameni, prin prezenta lui vibrantă în diferite domenii ale vieții romanești, de la catedra universitara, la tribuna politică, dar și prin pagini de ziare, reviste și cărți. “Iorga avea darul de a fascina, de a ține sub puterea cuvântului său auditoriul, de a-l face să participe. [...] capta auditoriul pentru o idee, îl însuflețea, putând chiar să declanșeze mișcări 1 V. Râpeanu, în Nicolae Iorga, Sfaturi pe întuneric, Studiu Introductiv, p.18. 2 Șerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane, Ed. Minerva, 1972, P. 323. 3 Cu referire la Campania purtata de Iorga contra stâlcirii limbii romane, si mai ales contra acelora care o desconsiderau, înlocuind-o cu limba franceza, campanie care a culminat cu manifestația publică din Piața Teatrului National, din 13 martie 1906. Printre studenții prezenți la discursul lui Iorga se afla și prozatorul Dimitrie Anghel care descrie atmosfera din sala Eintracht, unde este rostit discursul de către profesorul Iorga. 4 D. Anghel, despre Nicolaie Iorga, în Proza, ediție de Mihai Dragomirescu, Ed. Minerva, 1974, p. 142-147 157 Nae Clara Nicolae Iorga și Marea Unire. Contribuții geoistorice și geopolitice colective. [...] răscolea straturile cele mai adânci ale trecutului și aducea la iveală fața acoperită pe care o releva cu forța unui mag.5” În ochii unui alt discipol, care i-a dedicat lui Iorga un capitol substanțial in Istoria literaturii române, “oratorul era tot timpul în ofensivă, se afla pe baricadele unei lupte care n-a cunoscut de-a lungul vieții nici o clipa de răgaz.”6 Așa cum afirma George Călinescu, Iorga nu urmărea să agite auditoriul său, deși deseori contemporanii l-au asociat cu liderii demonstrațiilor. Oratorul se adresa publicului din dorința de a transmite un sens moral tinerilor, contribuind la răspândirea unor valori străvechi și a unor idei nobile de reformare a societății romanești. Pentru Nicolaie Iorga, profesoratul a simbolizat o valoare constanta a vieții lui, însuflețit de complexul mesianic de a transmite neîntrerupt valori noilor generații de români. Prezența lui ca profesor nu cunoaște fisuri, dedicând-se numeroaselor instituții romanești precum Academia Comerciala (astăzi Academia de Studii Economice din București), Scoală de Război, Universitatea București, si poate cu cele mai interesante valențe, Instituțiile de la Vălenii de Munte, prin cursurile Universității de vară. Prima Universitate populară apărută cu peste un secol în urmă, curând profetic numită Universitatea Neamului, a luat ființa într-un moment în care acest spațiu românesc simțea nevoia de consolidare a românimii într-o năzuința comună, aceea a realizării spiritualității naționale ce avea sa pregătească mai intens evenimentul Marii Uniri. După cum afirmă profesorul Gheorghe Sbârnă, “...în micul târg de la poalele munților, s-a stabilit, prin inițiativa si grija stăruitoare a marelui cărturar, postul de difuzare si receptare a ideilor si simțirii romanești de dincolo si dincoace de Carpați, pe deasupra cărora s-a țesut frățeasca unificare naționala. [...] prin întemeierea acestui locaș cultural, la Vălenii de Munte s-a pregătit ziua cea mare a Unirii, sădind în sufletele mulțimilor de tineri veniți an de an aici, din toate colțurile pământului romanesc, [...] credința izbândirii visului milenar a destinului națiunii române.”7 În 1907, orășelul de munte îl atrage prin farmecul și tihna pe care o emană, pe profesorul Nicolaie Iorga, care își va cumpăra aici o locuința, ce avea să-i servească drept adăpost pentru familia sa, și viitoarei sale activități de înviorare si promovare a virtuților românești. Curând, în 1908 Iorga reușește să inaugureze tipografia Neamul Românesc și cursurile de vară de la Vălenii de Munte. Inițiativa acestor cursuri de vară a pornit si grație influenței pe care Iorga a avut-o asupra unui grup de intelectuali bucovineni, tineri aflați in provinciile de sub stăpânire străină, care participau într-o excursie organizată de profesor la Iași. În urma excursiei de la Iași, unul dintre studenți îi trimitea profesorului o telegramă într-un spirit de mulțumire și respect, numindu-l “inauguratorul naționalismului curat si adevărat, printre toți romanii de pretutindeni, (...) credem cu nestrămutata încredere ca acest curent inaugurat de Dumneavoastră va ajunge la izbânda sigură. Trăiască sfântul ideal al tuturor românilor adevărați!”8 Ideea înființării unui Institut pentru tinerii din provinciile aflate încă sub stăpânire străină, e sprijinită cu entuziasm și de românii din nordul si vestul Carpaților. Propunerile venite din partea grupului de tineri bucovineni si transilvăneni în frunte cu George Tofan, de a organiza cursuri la care sa poată participa si ei pentru a cunoaște mai profund istoria poporului roman au grăbit materializarea acestei idei care dăinuia în mintea și în sufletul profesorului de ceva vreme 9. Așa s-a materializat propunerea insistentă a lui Tofan pentru cursurile universitare de la Vălenii de Munte – care s-au deschis oficial pe data de 2 iunie 1908, cu temele: Romanitatea noastră, 5 V. Râpeanu, Nicolae Iorga, Sfaturi pe întuneric, Studiu Introductiv, p.8 6 G. Călinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura: Minerva, 1985 7 G. Sbârnă, Nicolae Iorga despre condițiile adevăratei culturi, in Nicolaie Iorga – Studii si documente III, p.495, Editura Universității din București. 8 George Tofan, scrisoare către Nicolae Iorga, Neamul Romanesc, an III nr. 49/24 aprilie 1908, p. 761. 9 Daniela Moraru, Începuturile Universitarii Populare de vara, Ziarul Văii Teleajănului, Nr. 22, august 2008. 158 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 7/2018 Persistenta noastră in Dacia si Formarea limbii române – Iorga recunoscând oficial că acestea sunt opera îndemnului lui Tofan”.10 Figura 1. Nicolae Iorga, primindu-i pe cursanți la gara din Vălenii de Munte Sursa: Ziarul Văii Teleajenului, Nr. 22, august 2008. Despre motivația și scopul acestei frumoase inițiative, amintește chiar Nicolaie Iorga la câțiva ani mai târziu, după Marea Unire din 1918: “Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul romanesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet, chiar formele de stat in care trăia poporul nostru. Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și unul pentru ridicarea sufletească a sufletelor oropsite.”11 În memoriile sale despre primul an al cursurilor de vara, unul dintre studenții bucovineni amintește participarea unui număr impresionant de români de pretutindeni, “10 bucovineni și 10 ardeleni și bănățeni, printre care preotul Gh. Turbure, alături de elevi, studenți și militari, localnici și cetățeni prahoveni. În memoriile sale, Iorga reține de asemenea un mare număr de preoți și dascăli din toate provinciile.12 Începând cu 1909, numărul participanților la cursurile de vară sporește de la an la an, iar programul prelegerilor se diversifică prin participarea numeroasa a oamenilor de știința din diferite ramuri. La inaugurarea sălii de cursuri in 1912, prezența la cursuri amintește si reprezentanți ai familii regale, Principele Carol, Principesei Elisabeta și peste 6.000 de participanți. Activitățile culturale au atras de asemenea atenția autorităților de la București, care temându-se de o eventuala propaganda si proteste împotriva imperiilor străine dar și convinse că ceea ce se petrecea la Vălenii de Munte avea să aibă consecințe politice sub curentul național- democrat format in jurul lui Iorga, care ar fi distrus echilibrul politic de la București, trimit “în teren” agenți de informare pentru a supraveghea totul.