sign in sign up
<<
Home , Ion Vinea, Stephan Roll, Unu, Urmuz

ANUL IV m NR. 33 sa FEBRUARIE 1931 m LEI 5

COLABOREAZA : • • filip bmnea d ion călu găru ü paoS eluard • andre far • b. herold n rau! iulian • m. h. maxy a moldov o saşa pana • s. perahim m • a. zaremba

In supliment, tabla de materie pe cei trei ani de apariţie împlinită VOR APARE IN ACEST TRIMESTRU

IONCÂLUeÂHU

Luceafărul nopţii Omul de după uşă Povesliri quasi populare Roman

Editura Editura CIORNEI

SAŞA PANA

Echinox arbitrar fi cu desene de M. H. Maxy

Editura UNU

MOLDOV

Repertoriu cu desene de S. Perahim O

Editura UNU

A. ZAHEMBA Deschidere STUDIO POEME MAXy Desene de S. Perahim Editura UNU Interiorul S. PERAHIM

modern MIXOMICETE DESENE Calea Victoriei, 77 (vls-a-vls de Biserica Albă) anul IV k nr. 33 » februarie 1931

sub conducerea unui comitet

Contributi uni sumare la cunoaşterea mişcării moderne dela noi

in anul 1923, cînd Herwarth Walden organiză dia. Maestrul Brăncuşi admite participarea sa, cu prima msa expoziţie de pictură la Berlin, Marcel lucrări din ţară. Apoi camarazii : d-na Miliţa Petraşcu, lancu consuma primul succes al expoziţiei sale, cu Mattis Teutsch şi Victor Brauner. Cîteva mobile, măşti atât răsunet ps acea vreme în Bucureşti. Un expre- ceilaneze. D-l Eugen Filetti rosteşte cuvîntul de des- sionism brutal, în armonii fugoase de culoare, îi creiă chidere. Manifestarea a făcut destulă vîlvă, deşi criticii o arenă de simpatii. Venit imediat după Iser, terenul au surîs cu superioritate, la acele închipuiri colorate era limpezit pentru o victorie. Secoiidat de poetul şi şi s'au amuzat de comun acord cu publicul nărăvit prietenul , editează o gazetă săptămînală, din învăţătura lor estetică. Doar , a fost , care pe lângă o atitudine democratică înţelegător, subliniind importanţa manifestărei în Miş- şiyiinciaasă, propunea să înfiripeze stînga plasticei carea literară. D-l Vianu, cu un an înainte, desvoltase i a lirismului poetic. Şi s'au alăturat mai tîrziu poe- în Viaţa romînească, un studiu de adîiică înţelegere ftul Ion Barba şi Jacques Costin. După sosirea mea asupra mişcărei plastice din ultima decadă. Diverse |in ţară, am iuat loc printre ei, şi ca urmare Contimpo- manifestări şi manevre în afară de artă, hotărîse ranul apare ca revistă lunară de avangardă modernă. pentru mine la isprăvitul acestei expoziţii o atitudine Deşi ca preocupări ideologice eram la poli opuşi, de izolare. atît Marcel lancu cît şi subsemnatul am găsit pe u atunci o punte de înţelegere în colaborarea noastră. In aceiaş timp, incognito printre noi, Mattis Teutsch Cu o lună şi ceva înainte de expoziţia internaţio- deschide o restrînsă expoziţie de uleiuri şi sculpturi, nală, în Octombrie 1924, apare ca răspuns la ostra- pentru care n'a găsit decît un infim interes, chiar în cismul lui Marcel lancu şi ion Vinea, bomba lui Ilarie cercurile mai avansate. In aceiaş iarnă, vernisez prima Voronca: „75 H. P.". Pentru desfăşurarea unui nou mea expoziţie pur constructivă înir'o atmosferă de steag de luptă. Pentru afişarea unei credinţe. O pilulă ostilitate. (Criticii mă invitau să părăsesc ţara întrucît nouă: pictopoezia, reminiscenţe dadaiste. Şi cei por- nu găsisem cu ea nici o afinitate sufletească. Brăncuşi niţi cu surle şi tobe, s'au resemnat într'o admiraţie realizase aceasta, fără intervenţia nimănui). Doar pentru primul născut din seria ce trebuia să conti- Filip Brunea, Ion Călugăru, B. Florian şi Sandu nue. Şi a continuai din mîna d-lui Scarlat Calimachi, Eliad, s'au declarai prieteni acestei mişcări. Marcel care ie-a deschis paginile revistei „Punct" timp de 3 lancu consideră expoziţia prematură pentru Bucureşti, luni şi jumătate. Şi în ale cărui pagini, protagoniştii şi mai ales în afară de artă. Totuşi mai tîrziu încercă lui „75 H. P." au depăşit prima lor manieră, şi „Punct" aceleaş probleme abstracte, expuse în prima expozi- le-a rezolvat ucenicia. ^Hţie internaţională, alături de o sumă întreagă de Izolat de aceste frămîntări, propun editarea unei colegi străini, invitaţi special să demonstreze aceiaş reviste mai cuprinzătoare de adevăruri şi preocupări teorie. noui. Apare la 1 Martie 1925, şi cuprinde în alcătuirea ei pe d-nii : F. Brunea, Ion Călugăru, Ilarie Voronca Şi pînă la acea manifestare ce a hotărît pentru şi subsemnatul ca redactori la Bucureşti; B. Fondane mai tîrziu un drum desluşit avangardei noastre, au şi Mattis Teutsch, la Paris. Colaborează d-nii : Stephan apărut la graniţa republicii ideologice, o seamă de Roll, Victor Brauner, Ernest Cosma, Mihalovici, B. tineret, voios şi hotărît de luptă. Printre cei de atunci, Florian, Corneliu Mihăilescu etc. Din conciliabule poetul Restriştilor, Ilarie Voronca, pictorul Victor Brau- comune, Ion Călugăru stenografiază manifestul revistei ner, Mihail Cosma şi . Călăuziţi la înce- „Integral" : „sintetizăm voinţa vieţei din totdeauna, de pretu- puturile lor, de o curiozitate tinerească şi un neas- tindeni şi eforturilor tuturor experienţelor moderne. Cufun- tîmpăr firesc, s'au alăturat mişcărei dela Contimpo- daţi în colectivitate, îi creiăm stilul după instinctele pe cari ranul, în grup strîns. Şi cînd primele lor manifestări şi le bănuieşte". E pentru prima oară, la noi, cînd o promiteau acea izbîndă de care s'au învrednicit pînă revistă promovează o directivă, impunîndu-şi o revi- la urmă, cu această credinţă am propus să le facem zuire a tuturor experimentelor de artă. cinstea unei colaborări. Şi n'am admis altfel decît Astăzi după atîţia ani de cercetări şi efuziuni prin uşa mare. Şi nu în monom cu intervale mari de creiatoare manifestul primului număr din Integral, timp şi spaţiu, cum o doreau ceilalţi. Şi pentru aceasta, trăieşte intact, promotor pentru orice faptă de artă şi pentru cele ce bănuiam că vor isvorî din aseme- nouă. Studii diverse despre mişcările în formaţie şi nea controverse, am preferat să mă'nlătur unui mediu adaptarea lor la noi, formează sinteza de artă a inte- cu mentalităţi mai mult burgheze şi în contradicţie cu gralismului iscălite de Ion Călugăru, F. Brunea, Ilarie arta lor. Voronca şi Mihail Cosma. Consecvenţa continuă a co- Această ruptură de Contimporanul sa produs laboratorilor, lipsa de infiltrare a elementelor dubioase, după Expoziţia internaţională din str. Corăbiei, care sau de faţadă, au dat revistei o alură de strînsă soli- la 30 Decembrie 1924, întruneşte sub organizarea lui daritate şi de curat aspect ideologic. Colaborări eu- Ion Vinea, Marcel lancu şi a mea, o primă manifes- ropene ca , René Crevel, Ribemont Des- tare de plastică europeană. Iau parte pictorii din Po- saignes, Marinetti, Herwarth Walden, C. Brăncuşi, va- lonia, Ungaria, Belgia, Cehoslovacia, Germania şi Sue- riază şi întregesc cuprinsul revistei. Un număr întreg e dedicat prin munca şi prietenia lui Ernest Cosma, aplicată, în mobile, covoare, lămpi etc. O serie de futurismului italian. cursuri în ateliere de îndemn profesional, le inaugu- rez pentru desvoltarea tineretului în acest domeniu, • de înfrăţire între spiritualismul nou şi technică. Ne- Concomitent cu noi, Contimporanul îşi duce o exis- voile pecuniare curmă tot elanul meu didactic şi tenţă firavă cu toată continua colaborare a lui Marcel mă găsesc obligat de a lichida academia de artă deco- Iancu. După plecarea lui , ii iau locul Romulus rativă din str. Cîtnpineanu. Astfel s'au sfărămat toate ja- Dianu şi Sergiu Dan. Agenţi străini îşi manifestă loanele, pentru realizarea unei şcoli similare celei a spleenul în paginile revistei: d-1 Mutius şi Camil Pe- lui Gropius la Dessau! trescu, Principesa Bibescu şi N. D. Cocea. B £ Studioul meu de astăzi e o continuare a aceluiaş Expoziţiile anuale ale d-lui Marcel Iancu, suscită efort, minus şcoala. Şi prezintă dovada pentru cei ce interese, tot mai izbînditoare. In tovărăşia d-nei M. Pe- au fost obtuzi acelei idei că mina şi technică romî- traşcu, a d-rei Merica Rîmniceanu şi apoi a d-rei Co- nească în contact cu noua însufleţire colectivă poate dreanu, reuşesc să aducă dovada unei preocupări mai da viaţă materialului, transformîndu-1 în adevărate serioase, şi mai cinstite, decît în manifestarea din realizări de artă. Şi sunt mîndru că pot mărturisi Contimporanul. aceasta. Cu toate diferendele, reuşim acum trei ani sa înjghebarea unei expoziţii colective, cu aportul în plus Şi „Integral", martor ocular al tuturor năzuinţelor a lui Mattis Teutsch, Victor Brauner şi a mea. Cu acea- noastre, ne-a fost prieten de zile bune şi de cele rele. stă ocazie, Victor Brauner aduce pentru prima oară Şi cînd colaboratorii săi s'au risipit care'ncotro i-a dovada unei frumoase sensibilităţi. dus viaţa şi studiile, a încetat să mai apară. ^ Deasemeni, concomitent cu revistele de propa- gandă şi manifestările plastice, acţiunea modernistă ® Sj îşi imprimă caracterul şi în alte domeniu. In acest timp, poetul Ilarie Voronca tipărise la In arhitectură, aportul lui Marcel Iancu e incon- Paris, cu un desăvîrrit lux grafic colecţia „Integral1 testabil de mare preţ. Cît priveşte ideologia nouă şi cuprinzînd volumele sale „Colomba", „Ulise" şi „Plante propagarea ei, cele cîteva lucrări sunt printre pri- şi animale", „Poeme în aer liber" de Stephan Roii, mele realizări de cutezanţă estetică. Totuşi arhitectura „Jurnal de sex" de Geo Bogza, — cu ilustraţii de De- d-lui Marcel Iancu nu planează la nivelul operei sale launay, Chagall, Brăncuşi, V. Brauner. In ţară: „Para- picturale. E aproape o contradicţie între spiritul ce se vrea static în arhitectură şi aportul atît de dina- disul Statistic" de Ion Călugăru cu desene de sub- mic şi tempsramentos al picturei d-sale. semnatul. Cîteva personagii pivotau mai departe cu simpa- Dotat, dar mai puţin apostolic, d-1 Horia Creangă tia lor pentru noi, incercînd editoriale în provincie reuşeşte un cub ai cărui interior e tratat cu o adîncă („" la Cîmpina). evlavie arhitectonică. E poate singurul din arhitecţii noştri cari emoţionează. Alţii pe aceiaş traectorie, In 1928, poetul Saşa Pană creiază şi reu- îmboldiţi dintr'o necesitate a timpului, urmăresc o şeşte a grupa în jurul lui „Unu" pe Ilarie Voronca, evoluţie în afara voinţei şi puterii lor de creiaţie. Ion Călugăru, Stephan Roii, Victor Brauner, B. Fon- Si dane, Claude Sernet (Mihail Cosma) dela „Integrai" şi alţii noi printre cari Moldov, apoi Geo Bogza (dela In teatru, după prima încercare a chinuitului „Urmuz"), dela „XX" pe Râul Iulian, Al. Dimitriu- Armând Pascal cu Insula, pînă la apariţia trupei din Păuşeşti, A. Zaremba (mort anui trecut). Acum în urmă Wilna, prin intermediul regisorului Daniel şi al poe- de tot pe promiţătorii pictori S. Perahim şi B. Herol^N, tului Sternberg, reuşesc să infiltrez zi de zi o direc- Revista a fost mai mult contemplativă decît acti- tivă spirituală nouă. Mi se alătură treptat actorii celei vistă. Deunde poem şi desen. O atitudine de rezervă mai perfecte unităţi scenice. Chiar şi poetul Sternberg, poetică în cîmp circumscris de aceiaş ideologie. In protivnic la început. Şi montez trei piese. O interven- editura „Unu" apar la rînd în volum poemele tuturor ţie inimoasă şi financiară, n a fost suficient chibzuită, protagoniştilor săi ri in plus editează întreaga operă pentru noi victorii în anul următor. Intervertirea rolu- a premergătorului „Urmuz". In toamna trecută, revista lui direcţional şi impunerea de piese cu succese aiurea berlineză „" consacră un număr acestei de altă natură, au fărâmiţat entuziasmul şi banii s'au mişcări, cuprinzînd dări de seamă şi traduceri. prăpădit în încercări iluzorii şi trupa din Wilna s'a descompus după trei ani de succese tari. D-na Dida Solomon a crezut că va putea duce Am fost întotdeauna pentru o depăşire a atitudi- mai departe trena; dar cu procedeie sfioase şi codeli nei sale pur contemplative şi diversele mele insistenţe estetice. Şi a înmormîntat un capital de făgăduieli şi reuşesc să aducă revistei cu acest număr un nou promisiuni poate reale, cu toată sîrguinţa regiso'rului plan de preocupări. Eliad... De atunci, după cîteva încercări de tensiune pură „Deaceia necesitatea integrării noastre în natură; nece- ale lui Sternberg, s'a pus capăt mişcării teatrale moderne. sitatea înălţării noastre sensibile la o altitudine nouă. De- m aceia vrem contactul vehement cu ultimele vestigii ale amur- gului unei lumi neconsumate. Propriile invenţii ne-au covîrşit. In arta aplicată, începuturile lui Andrei Vespre- Gîndul trebuie să depăşească însăşi viteza... moleşiţi de mie, aduc o notă de un uşor şi stilizat expresionism beatitudini şi autocompasiuni romantice"... german. Deşi perseverent, realizările lui într'o technică Această strînsă schiţă a istoriei mişcărei mo- admirabilă, nu dovedesc o alăturare echitabilă nouă. derne la noi, fie că va folosi celui ce îşi va lua rolul Lipsa unei subvenţiuni serioase, amărăsc şi alungă pe s'o desvolte ulterior, fie că va stabili acest moment primul cutezător al artei aplicate la noi. de unde pornim să ducem năzuinţele noastre, începute Preiau eu, continuarea operii lui Vespremie, evi- cu „Integral", prin UNU mai departe. denţiend în prim plan isbînzile constructivismului arhi- tectonic. Şi vernisez o primă manifestare de artă m. h. maxy DEDICAŢIE STRIGĂT IN VEŞNICIE! —

...Un toast, doamna, pentru vara care a trecut şi m'a femeile aduse din provincie se declarau sosite de peste frun- păsuit, să pot isprăvi confesiunea. Am sfîrşit aventurile tarii, fetele aveau o isbucnire de frumuseţe care dăinuia altora care au fost ale mele, pentrucă am sîngerat, suferit cîţiva ani —ce puţini!—şi se urîţiau. Mai aveau o isbucnire şi urmărit cu respiraţia mea, respiraţia altora. Şi acum după măritiş şi se stingeau ca felinarele, ca feştilele şi cred în morală cred într'un drept la compensaţie care, vulcanii. Tinerii îşi umflau nările, benchetuiau, se luau dacă nu-mi va reveni mie, va reveni altuia. Toamna apropiată la întrecere care e mai tare. Cîţiva se retrăgeau în singură- insinuează meditaţii de eclesiast. Un soare convalescent tate, se căzniau, să dea un tîlc petrecerii. Ce bal, pe atunci (care vine regulat Ia slujbă ca bătrînii maniaci) se ascunde cînd oamenii se mai nutriau cu roadele pămîntului, fabrícele pe după norii de pîslă, îşi ia temperatura şi pulsul — şi se de conserve nu erau preţuite şi alimentaţia sintetică necu- plimbă găfiind pe moşii de azur. Peste tristeţea strugurilor noscută! de August, peste neastîmpărul unei Salomei beţivite, de Mare e beatitudinea de a nu te naşte poet. Să nu vezi gura roşie umplute cu lăcuste şi aguridă a lui Jokhanan, baluri, să nu rămâi cu gustul sălciu al nopţilor pierdute... se aşterne un zaimf de aramă peste coline limpezi iar peste Nopţi albe ? de-arn trăit şi mă întreb cine ă mai scornit oraşe febrile scînteie o lumină fosforescenta. Sîngele pod- nerozia? Nopţile cari te tărîie ca valurile pe înnecat şi lumi- goriei fierbe în butii, miresmele pămîntului se înalţă în nile aprinse care filează în vineţeala beznelor, nopţi albe ?... ăzduhul clătinat de curenţi, ogoarele îşi achită poliţele Unii pretind, doamnă, că vara femeile sunt frumoase. Şi f ătre stăpîni; stăpînii amînă scadenţa. Nopţile de florile. Am auzit pe doctorul meu fredonînd—ca să mă liniş- toamnă plutesc pe un ocean de orchestre sub ploaia rece tească înainte de a-mi practica o puncţie lombară — un cîn- 'a stelelor, în unduirea răcoroasă a vînturilor... Să îi vie- tec în care nu se vorbia decît de flori şi femei. Cu siguranţă ţuit într'un timp cînd massele pricep politică, economie, că micul chirurg era imbecil. Dealminteri, bărbaţii trecuţi în care dela o vîrstă toată făptura renunţă benevol la de 35 de ani încep să se imbecilizeze lent, să laude tinere- copilăria ei şi, dacă nu plodeşte, simulează — să fi vieţuit ţea, să ştie de le place sau nu ceva. cînd misterul e o nuntă şi mirii toţi pămîntenii! Diaphorus, contaminat de poezie, pretindea că femeile Doamnă, nu mi-au plăcut întotdeauna icrele negre; şi florile s'au învrednicit de o liturghie. Ceiace înseamnă că găsesc totuşi, că face bine pe masă, o farfurie cu boabe sunt deopotrivă de frumoase. Se vede că nu v'a surprins negre, o sticlă de vin rubiniu şi femeia alături, aştep- pe voi, femei evanghelizate, circulînd pe plajă, diforme şi tînd să-i serveşti friandize verbale. Te-am poftit la un maimuţărind graţia adolescenţilor simpli şi puternici. (Poeţii festin de amintiri şi înalţ în chip de cupă călimara. îmi per- care v'au cîntat, deşi n'au ajuns în clipa inspiraţiei la vîrsta mit să te întreb: te-ai gîndit că şi la anul 3000 vor vieţui critică, erau de timpuriu bătrîni, de timpuriu inutili pe pămînt. oameni pe pămînt, încredinţaţi că au depăşit înţelepciunea Cei care comentează şi nu îndeplinesc fapta). Intrucît pri- Bibliei, a Vedelor, pe Budha, pe Platon, pe Iisus, pe noi, veşte florile—bietele!—nu se mărită decît cu bondari şi gîze dela sine înţeles? Ne vor privi de sus, dintr'o eternitate cu nume necunoscut şi nu cuvîntă niciodată. Deşi practică provizorie ca şi a noastră. Vor rîde de moda noastră, de nă- baletul în luncă n'au salariu pentru truda lor. Vînturile sunt «kivurile noastre. Găsesc că pe măsură ce trece un anotimp, desigur convinse că florile nu s'ar undui fără ajutorul lor. nvăţăm să ne îmbrăcăm mai simplu, mai aproape de trup. Vîntul e un maestru de balet şi pentru pomii bătrîni... Nu isbutim, totuşi să ne schimbăm, să ne întrecem, deşi ne Doamnă, te asigur că această vară nu va mai reveni; pare. La 3000, poate că femeile vor şti să simuleze senti- nu ştim s'o poftim. Nimeni nu vine fără invitaţie pe pămînt. mentalitatea, să livreze cu mai multă uşurinţă mîngîierea Am distribuit după plan timpul şi el nu vrea să se supună (vîrsta rassei, vîrsta lor, li se va acorda privilegiul unei rutine) ceasornicului. Ne închipuim c'am supus munţii, apele, văz- Poate că atunci vor rîde de acest sentiment—dragostea — duhul şi totul pare adevărat. Dacă printr'o întîmplare afli însă care a stîrnit pasiuni şi drame. Se va spune, poate, de că nimic nu e adevărat clin ce te-au învăţat alţii, din ce ai către acei ce vor înţelege senzul tragic, deşertăciunea în învăţat tu—'dacă te mai crezi şi demn — demisionezi din care ne statem — ca şi astăzi ca şi eri: (comentăm viitorul existenţă; de nu, rămâi... ca pe un trecut răpus). August e un comentariu al verii. O păsuire acordată —Pe atunci, pe toată planeta şi în Europa, bal mare. Pri- de vînturi şi ploi oraşelor, restaurantelor-grădini, teatrelor mele căi aieriene s'au trasat, pe străzi se îmbuiziau idei, oameni, în aer liber şi vagabonzilor pămîntului. vehicule şi construcţii. (Atunci s'au pus bazele marei case de Mai sunt aprinse luminile după miezul nopţii. Maşini pensii pentru animale). Au trecut străbunii prin revoluţii, răs- plutesc prin cetate, întîmpinate de miresmele pietrelor încinse boaie civile, foamete, epidemii. Au fost cîteva cetăţi renumite: şi plînsul orchestrelor tocmite să distreze pe cei care îşi aş- New-York, Londra, Paris, Berlin. Stăruia pe malul unui pă- teaptă ceasul greu. Luminile sunt mereu aprinse, scumpă rîiaş uscat, Dîmboviţa, un orăşel: Bucureşti. Unde dease- doamnă, dar ce bal sumbru, ce deşerte cupele, ce rînjite meni trăiau oameni (deşi mai mult pe bază de expediente) femeile şi deşerte închipuirile! unde viaţa era un expedient. Străzile, parcurile, amorurile ...Am început să cred în morală. Poate, e o mîngîiere se construiau în mod provizoriu. Tinereţea avea farmec dacă să te vinzi unei idei, cum vinzi un cal... era veselă. Erau bîlciuri unde se adunau cheflii, marchitanii, ion călugăru neguţătorii din toate ungherele ţării; erau cabarete unde Din Don Juan Cocoşalul. (1925—1930). INVENTAR DE CONFESIUNI

sini oglinzi care nn se vad ilarie voronca Ai împlinit, domnişoară imaginară, nouăsprezece ca funte pentru păpuşi mari cît unghia şi fiecare amin- ani şi eşti mai frumoasă decît piersica de care dege- tire întoarce spre tine gîtul de lebădă, gîtul alb ca tele se tem să se apropie să o desprindă depe creangă. doliul japonezilor, gîtul de lebădă alb ca şi cîntecul Mi-aşi vrea degetele de onix şi imateriale. Ţi-am adus degetelor de tristeţă la clapele ecoului. Sînt pe strada în dar o carte, o carte în care cuvintele se surpă Lăpuşneanu şi-mi trece printre coaste şi piele o ver- într'o cavalcadă de privighetori, comete şi anotimpuri gea de ghiaţă şi mă înăbuşă. Mă gînaesc ia tine Aurel şi la fiecare rînd un film îţi opreşte respiraţia, un Zaremba, pe care nu te mai simt umbră la stingă film de zăpadă dizolvîndu-se în artere. O felie de mea, la corpul tău devenit o radiografie de beţe, un soare se desprinde parcă să te arză, e o inimă sigiliu arbore în iarnă, la versul tău: „baghetele florilor men- de insomnii, o nelinişte urmărită de alta şi ascunzîn- ţin orchestraţia cîmpului"şi la creierul schimbat pen- du-se în închieturi, o veşnică hărţuială între lilieci şi tru un bulgăre de noroi. pocnete, e „Zodiac", e Ilarie Voronca. Poetul alhimist ¡3 al imaginii: ca o săgeată a aruncat poemul dincolo de Nici cînd scriu, nici cînd mănînc, nu încerc vreo orizontul — şi orice orizont e strimt — tradiţiei perfectei dorinţă de transformare în mai bine (?) sau mai rău miopii şi a rămas singur cu neliniştea şi tinereţea. a lumii. Mi-e indiferent fiecare moment al ei de im- Poemele Zodiacului le trăieşti ca anotimpuri. Fiecare perfecţie şi-1 primesc ca pe un cărbune pe care mk cuvînt e o pasăre vie prinsă în sbor iar universul lui trece în palme cineva şi-1 trec altuia. Şi în palmţ) Ilarie Voronca nu e universul dumitale cetitor sau mi-a rămas o cicatrice indelibilă şi un fir de cenuşă „scriitor" care în pupila poetului cauţi un sens ascuns. Mă înţeleg adesea căzut subit, dintr'o planetă unde n eram singurul ins, într'un cazan cu smoală. Şi totuşi am cunoscuţi şi prieteni şi bulevarde pe cari le iubesc. O coală de hîrtie acoperă străzile şi îmbrăţişează Dacă din disperări o pelerină de lavă îmi acoperă un peisaj în care iarna ridică un catarg de ghiaţă. umerii, mă încălzeşte cu întrebări, toiul se întîmplă Mai dansează sub bagheta crivăţului fulgii de zăpadă fără lacrimi, fără strigăte. Totul se volatilizează pen- tru moneda fără curs la nici o bursă a poemului; poemul inutil şi dureros ca o zi „frumoasă" de pri- măvară cu plimbări şi odihne în cimitir; poemul o mantie de hermină sau oxigen, plutind pe catastrofe; poemul frînghie pentru un dans al torţelor în vid; poemul ca fiorul hipnotizorului trezind cu o suflare ochii adormitei. Şi trecutul care sîniem chiar noi cu fiecare clipă adăugată în spate să fie mereu ucis cu unghia, uşor precum o gînganie. Spre fluviu sau băltoacă, un izv|k pornit dintr'o aţă de mătasă incoloră destinul te duce de mînă. Dar este egal. H Cartea mă trece prin acel izvor în care mă bă- lăcesc, în care mă prăvălesc sub o hipnoză de ace şi în singurătatea celor doisprezece ani de cameră mo- bilată unde fiecare ecou al paşilor şi al spiritului se ciocneşte de scîndurile cu cărţi. E camera în care am pierdut de bunăvoie necesitatea dialogului iubind inu- tilitatea discuţiei. Deaceia te-am înţeles şi iubit dela 100 kilometri în scrisori cît tomuri, fără obligativitatea replicelor ca taxa coletelor cu ramburs. Au fost scri- sori ca eprubetele pentru autoclav, în cari fermenţii rămîn nedescifraţi ochiului ore şi zile şi cari închid vaiete şi viscolele spiritului într'un mediu de sînge. Dar şi glasul tău, al vostru, mi-e drag ca şi o bătaie de flori, ca un bal sub policandre pendulînd pe un vapor în care apa a răzbit în sala maşinilor şi urcă. Adesea îmi încerc vocea şi ştiu o zi în care gîtlejul îmi va răspunde cu sunete de lut. Schimbul se face, cu buzele lipite, între ochi şi furnicile omorîte de plumb în tuş Aici, unde nu cîntă nici o pasăre, unde focul şi-a şi ca o pleoapă întrerupătorul închide lumina din sublimat flacăra în aburul caloriferului şi unde lipsa ochii girafelor, iar reverberele se culcă în umbra lor. flacărei iţi place fiindcă îi suferi lipsa. Lingă masa Rămîne o panoplie de anxietăţi din cari însufleţite albastră cuvintul scris trece ca o secure de licurici, baionete cobor ca peşti, iatagane din şalvari şi stilete un cuvînt porneşte ca o picătură izvorul şi îi urmează din coarnele cerbilor. Căprioarele au adormit; cîmpia altul altul, cu fiecare clipă se amestecă încolăcin- o oglindă verde căzută din cer e încuiată în ochii lor du-se într'o procesiune de dantelă dusă de alizeie şi de escursionişti. Mă svîrcolesc prin poteci cari por- furtună de-avalma. Sunetele cresc în fibră de alge nesc din meduza trupului meu. In ureche ca într'un minerale pînă la fluviul în odăjdii al poemului. Fiecare abis vrăjit iauie păsări cu stigmatele rănilor colier. cuvînt ridică un alt pavilion, goarnele anunţă alaiul Mereu valurile mării se despletesc în bucle de de maci sălbatici şi fruntea creşte amară pînă la bolta spumă şi nimeni nu le înţelege chemarea; iar ruperea legendei, pală, nudă — o cortină între tine şi specta- şi întoarcerea asupra lor însăşi în convulsiunile cup- tori. (Acei spectatori compromişi de prostie iremedia- lurilor, vilegiaiuris'ul mulţămit le crede iscate anume bilă vor deveni autori de volume şi îşi vor proteja pentru dînsul, anume pentru exclamaţia de satisfacţie portretul pe pagina treia cu o hîrtie foarte higienică cretină: „vai, ce frumos!". care-i suprapreţuieşte ca un plastron amidonat '). saşa pană

5 1). De pildă „Dan Faur: BUST". In josul căruia scîrnăvia a în- Deschide cuierele depe apa circulară, liniştită, scris prin fraudă stsagul editurii „Unu*. Şi dacă mi-a trimis o scri- soare în care îmi comunică moartea pseudonimului Dan Faur şi din basmul sfintei Vineri, rînd pe rînd. Lăzile cu şerpi, supravieţuirea lui Alfred Fechner cu creierul şi sufletul din brînză ^«îalamandre năruite într'o sarabandă. Dincolo se înalţă (de Brăila), nu o pot publica, deoarece tustrei înoată de mult în imondicele canalelor, spre haznaua Dîmboviţei bineprimitoare. -din freamăt palate de auroră ca stalagmite şi domni- ţele înramate de fereastră apar cu miere în păr şi inimile albastre în braţe. Dansatorii încă dorm unde peluza e din catifea; de sus le cad pe buze picături de rouă. In somn, sbuciumul ior e invizibil ca razele ultraviolete şi atunci simt între vis şi trezvie odgoane cum îi leagă. Şi ca o oglindă oceanul îi înghite. Liane cresc în braţe multiple şi înghirlandează coastele cu o tăcere verde şi oamenii sînt lipiţi de mijloc ca în cărţile de joc şi, ca şi ele, se mişcă ori- zontal. Scriu. încep o frază care o trăiesc noaptea lu- necînd prin triaje: gîtul de girafă ai reverberelor —

¡H Rînduri dintr'un memoriu sentimental jm I n valoare de lei una mie d-lui M. H. Maxy ...Nu eu sunt cel chemat să croiesc altă albie unor instincte ce curg mai mult subteran decît la suprafaţă...... 0 inegalanţă, o gafă, nu constitue un cataclism... am înţeles să-mi pun totdeauna la adăpost prietenia, ca seis- mografele în cavouri. Chiar cînd înregistram o depresiune, eram sigur că edificiul nu va suferi, atîta vreme cît nu se va atenta voit la soliditatea lui... socotit însă, că simplele estocade, şocurile benine, nu pot experimenta tăria unor sentimente... şi iată fatal, edificiul aruncat în aier, cu seis- mograf cu tot...... Aflu că tu eşti autorul punerii mele sub inter- dicţie... Baltazar a redevenit peste noapte un om cu care se corespunde urban... Rîndurile mele prieteneşti (chiar după indignarea „ta") ar fi trebuit să apară ca o „repa- raţie" a unei „greşeli" săvîrşite de mine... Cu regret, cu durere, constat că mă oglindeam în iluzii... Suport deci sin- gur vindicta unui sentimentalism ce n'a isbutit să rodească decît omizi...... Romantismul meu e de pajişte, nu de cabinet. ...Şi fiindcă prefer Omul, revin la mine... f. brunea P. S. Inutilă orice explicaţie. Cu peisagiul păstrat în ochi ca într'o sticlă, Sîngele unui viitor apropiat prin spuma dimineţii, Cu păsările ca nişte rochii ale aierului sfîşiate în cordaje, In vreme ce catargul a atins buza viziunii nordice, S'auzi cum cîntă ghiaţa'n stridentele-altitudini, Cum se vestesc în trîmbiţi oglinzile ucise, O vioară de-apă trece prin sumbrele cristaluri, Şi-orchestrele'n cascade sub bagheta furtunii, Cu dansatorii căzuţi într'o tristeţe bruscă Şi un alai de aurore prin fulgerele nupţiale, Cu somnul transparent prin lumina perpetuă, Anunţă nouilor spaţii saltul semeţ al zilei, Aruncă sacii cu stele în galopul cailor lacomi, Şi frenezia zării spălate'n răceala clară, Sticlind în diamantul din foamea lupoaicelor la pîndă, Rînjeşte'n focul ca o şopîrlă sărind prin ierburile vocii, Se regăseşte'n fructul cu sîmbure şi vierme, Şi sună o oră a minţii prin clopotul de astre, Âsvîrle'n cuşca uitării trupul ca pe-o mănuşă Şi spiritul ca un rege îşi pune coroana supremă Bătută'n nestemata miraculoas'a morţii, Cu-o revelaţie ruptă dintr'un colier de bufniţe Cînd sîngele-i dublura în haina unei inimi, Cînd prin munţii respiraţiei înalte trece o corabie, fantastică, Şi o recoltă nouă se revarsă pe şesurile cunoscute. ilarie voronca „ZODIAC" m. li. maxy

— Eşti mart înalt, astăzi, decit în toate zilele ! Stau în picioare, cu Iopeţile în mînă, aplecat ca de-o — Mi-e azi dor de steaua mea mai mult ca întot- povară. deauna. Barca lunecă'n gol pe panglica de apă încercuind — Figura ta e mai albă şi glasul mai subţire! cîmpia. — Visul mă pregăteşte pentru ospăţul lui. Mersul ei e strîmb. (Ironia a fost numai pentru mine). Cine-i în spatele meu? jg Liniştea bolboroseşte tăceri de pâpur'ş. ^ In bruma serii m'am trezit numai cu bruma şi atunci am simţit că a fost cineva lîngă mine, care mi-a vorbit. Apa lucie curge ca o lava. (Cuvintele şi răspunsul s'au oprit ca becurile nemişcate, Copacul pustiului îşi face cruce. pe când bruma se apropie să le înăbuşe), Fruct galben ca o candelă de bronz suspendată'n Dar glasul se desface ca o iederă şi trupul încolăcit spaţiu. se întoarce, caută disperat ca un om ce cade în mare la Am muşcat cu furie din mărul în care erau încrustaţi începutul somnului. dinţii ei. Şi iată glasul se întregeşte, din aier se desprinde cati- Seva lui m'a ameţit. feaua braţului, a feţii, a hainei, şoapte... Cu capul vîjîind am lunecat mai departe. Nemărginirea-i a cîmpiel sau a timpului? Oamenii trec şi se pierd în bruma serii. Nimeni nu-i Brusc, barca s'a oprit. mai caută. Gară mică, melancolică şi curată ca un closet burghez. Şi oamenii, deaceia, trec din ce în ce mai mulţi. Tăcuţi, ca nişte păpuşi de lemn, oamenii stau pe 0 singură pereche e în faţa mea ca într'o oglindă, două rînduri în faţa ghişeului de bilete. şi fiindcă sunt asemenea brumii, ea trece prin mine şi Portarul hîd deschide uşa automat. nu ştie. Cu barca în braţe am trecut prin gară şi-am popo- Ghidările stau ca o jucărie într'o magazie. Născute sit în partea cealaltă. din lemn şi hîrtie, n'au fost niciodată vii. Iată mă întorc spre mine şi mă întreb cine sunt. La un geam, ca un dos de găină jumulită, un zîmbet Pietrele şi gardul, vîntul şi cinele, nourii şi stîlpii şi trist de fată. oamenii din aceasta nimic nu e despărţit de mine Cerul e învelit în piei murdare de bivol. şi zadarnic cerc să mă pipăi pe mine, numai pe mine. Am privit disperat înainte să văd dacă voiu putea Căci toţi suntem o născocire a brumii. ajunge înainte de deslănţuirea furtunii. Sufletul atîrnă ca o rufă umedă. Mai aveam de mers trei sferturi de oră. râul iulian a. zaremba EXASPERAREA CREIATOARE

scriu, fiindcă vio/a mă exasperează

La începutul acestui al patrulea an, schema exas- patronînd activităţi în perpetuă răzvrătire împotriva orică- perării creiatoare— una din cele câteva glande din a căror rei aşezări în confortabil, împotriva însăşi a întregei lite- tulburătoare secreţii porneşte toată activitatea noastră în raturi al cărui mobil este tocmai o rîvnire a confor- febră şi în contra-sens — vine, nu cu virtualitatea unui tabilului. program pe care ni l-am propune realizărei, ci de pe un Fiindcă toată această producţie literară prin care plan deja experimentat până la o identificare cu fiinţa trecem ca printr'o baltă, fără să ne ciocnim de siînca noastră, pentru a pune în lumină mecanica acţiunilor cari vreunei tării oarecare de gîndire sau de pasiune, porneşte ne animă, şi pentru a preciza raportul dintre ele şi suc- din veleităţi, din dorinţa de a face liieiatură. Din dorinţa cesiuuea de evenimente cari ne încadrează constiluindu-ne de a ajunge într'un punct învestit cu demnităţile şi privi- contimporaneitatea. legiile legate de noţiunea de „scriitor". Şi cărţile efec- Aplecarea deasupra hîrtiei ca peste o oglindă cu tuate sub o astfel de egidă, cu oricît talent ar fi scrise, apele de cositor otrăvite, fructele acestui mit de transfi- oricît de conforme esteticei lor ar fi, vor avea întotdeauna gurare cu îndirjire apărate de a nu fi socotite cumva un aer de slugi personale ale autorului, creiate numai drept literatură, refuzul de a lua cunoştinţă de existenţa pentru a-i servi o ascensiune pe care şi-a propus-o. unor scriitori cu recunoscută şi apropiată activitate, dar Frumuseţile lor, vor fi frumuseţi unse cu vaselină. In în schimb revindecarea altora fără nici o legătură apa- afară de lunecarea comodă în satisfacţii, nu vor isca nici rentă cu noi, făcîndu-i să ţişnească tocmai aici din vreun un trăsnet, nici un cataclism. Revoltele din ele nu vor ^olţ al planetei sau al timpului trecut, toate aceste ma- arde nici un creier. Vor fi doar un prilej de emoţii cu durata şi intensitatea de dinainte stabilite ca în prăvăli- nifestări consiituind ţesătura fizionomiei noastre comune, rile sistematice din montagne-russe. Nici o flacără. Nimic 'apar acum ca decurgînd dintr'un acelaş principiu care care să prăbuşească, nimic care să înal(e. Satisfacţii le activează şi le justifică. minore. Prezentarea celui mai de tensiune conflict e lite- Principiul vieţuieşte în adincimile iniţialului, în mo- ratură, adică deturnarea lui pe un plan de dulce şi scă- bilul dela baza acţiunilor noastre întru creaţie, a cărui îm- zută înţelegere în care felul comod de a-1 trata vine peste părţire într'o polaritate de cel mai strict antagonism face strălucirea lui iniţială ca o pată de grăsime. ca şi realizările să poarte sub coaje ca pe un sînge ca- Procedeul acesta nu va lăsa niciodată o ideie să racteristicele unuia din cei doi poli sub a cărui zodie au isbucnească în virtuţile ei, autorul şi o va aservi şi o va fost înfăptuite. ciopli întotdeauna în formă de fotoliu. Cartea-fotoliu. în- Sînt deoparte acţiunile pornite din dorinţa de a ac- treaga operă trebuind să aibă neapărat forma unui pie- tiva într'un domeniu ale cărui posibilităţi constituiesc un destal, pentru aceasta permijindu-se toate laşităţile şi ideal spre care se năzueşie şi pentru a cărui ajungere se mai ales laşitatea de gîndire. depun străduinţe continue, susţinute metodic cu o mes- Şi astfel literatura, o bălăceală totală în confortabil, chinărie de contabilitate a cărei acreală fatal va trece şi fiecare gînd îngrăşînd ca o friptură, fiecare gram de poe- :n realizări, dîndu-le înfăţişări de penibile suficienţe, de zie consumat cu o onctuoasă bucurie, spre nedumerirea şi Wncîntări minore, de leşinuri în satisfacţie. desgustul vieţei de risc tolal pe cari o duc cei aclivînd Dar în jurul polului opus se grupează o desfăşurare sub magnetismul polului în răzvrătire. de for(e pure, declanşate numai dintr'o inexorabilă nece- O sentinţă înscrisă în sîngele nostru, ne-a fixat pen- sitate de reacţie, dintr'o trebuinţă chinuitoare de mişcare tru totdeauna de dinamica acestui pol într'un voiaj de ca în fuga cuprinşilor de flăcări. fatalitatea şi proporţiile destinului. Realizările printr'o astfel de dinamică vor fi întot- Şi activitatea noastră prin cerneală e o tragedie de- deauna pe un plan spre care vor converge virtuţile unei parte de orice veleităţi de a face literatură. A ne realiza estetici de puritatea şi incandescenţa unui vîrf de platină în scris, nu e pentru noi un ideal spre care să ne exta- prin care s ar fi scurs un trăsnet. ziem ca înspre o aureolă. Scrisul nostru nu e căutarea Reprezentarea acestei polarităţi de mobil în literatură de a ajunge într'o lume pe care am năzui-o, ci trebuinţa împarte întreaga ei geografie în două peisaje cu aspectul implacabilă de a evada din alta care ne exasperează. în violentă opoziţie şi consistenta acestei esenţiale dife- Nu exasperarea împotriva unei lumi, unei ţări, unei cate- renţieri alimentează izolarea şi atitudinea noastră fată de gorii oarecare ci o exasperare tolală, organică. O exas- fenomenul literar care ne înconjoară şi a cărui descon- perare cosmică. siderare are un substrat mai trainic şi mai permanent Exasperarea ca substanţă a vietuirei. Exasperarea ca decît seria de intransigenţe juvenile cedînd apoi treptat o mînă de plumb trecîr.d apăsat peste existenţe, rupîn- odată cu înaintarea în vîrstă şi cu acceptarea unui loc du-le din adine fructele roşii ale febrei. Exasperarea ca printre valorile pe cari le contestase. o stea polară. Exasperarea ca un teasc pentru zdrobitul Coheziunea grupului nostru aciuai nu porneşte inimei, pentru stoarcerea din fiinţă a celor mai esenţiale din specularea diferenţierilor ideologice de şcoală, sucuri. Exasperarea ca un nimb, ca o cunună de spini. de generaţie sau ale oricărei alte doctrine, ci din Exasperarea ca un înger păzitor pentru neîmpotmolirea puternice diferenţieri organice, din situarea noastră prin în satisfacţii. Exasperarea ca un pat de tortură şi scrisul, temperament, dintr'odată în cîmpul magnetic al polului singurul nostru gîtlej. în vreo valoare oarecare. Lumea de dinafară de noi e un incendiu. Lumea de dinăuntrul nostru e alt incendiu. Şi alergăm între ele pe o culme, care e luciditatea noa- stră delirantă—toate lucidităjile neaserviie sunt delirante. Nu ne aparţinem. Suntem ai unei contimporaneităţi care ne reclamă, care ca o caracatiţă îşi întinde spre noi tentaculele unor probleme unor turmentări cărora ne abandonăm întreaga existentă. Ne aşezăm astfel ca o za'în plus Ia capul unui lanj foarte lung. Suntem modernişti numai întrucit ne menţinem într'o permanentă agitaţie, numai întrucît nu presupunem nici o anchiloză. Dar avem o tradiţie de mii de ani. Înaintaşii noştri sînt tofi cei cari dela început s'au sbătut şi s'au svîrcolit pe planetă ca şi cum coaja ei ar fi fost un gră- \iclor brauner tar prin care s'ar fi putut prelinge limbile focului de dinăuntru într'o mîngîiere de leziuni şi spaime. Scrisul, o acjiune în panică. E ca o fugă dezaspe- Acumerîndul nostru. Nu vom trişa. Ne lipseşte facul- rată după aier pe o planetă cu atmosfera rarefiată. Un tatea de a putea ignora cu candoare gustul unor ade- spasm şi un scrîşnet de fiecare clipă. 0 apari|ie cu sîn- văruri de acid sulfuric. Pleoapele noastre închise, măresc gele în flăcări, cu buzele crăpate de o sete fără elixir. mai mult aciditatea imaginilor. Masa deasupra căreia seri Imposibilitatea de a găsi un gînd care să nu ardă- e un rug. Dacă aljii îşi caută prin scris un drum şi un sfîrşit I o imagine care să nu ne fie în acelaş timp o rană pe satisfaejii noi cari ştim, cari avem conştiinţa chinuitoare a retină. Imposibilitatea ideiei de confort. Inima noastră e existenţei noastre de aici pentru o singură dată, că numai plăsmuită din pămîntul de veşnice cutremure ale Japoniei. acum în ntreaga scurgere a timpului ni se permite să vorbim, Un gînd e un cataclism, un gînd trece prin noi într'o mistuire înainte de a intra din nou în marea tăcere ne este cu ne- a oricărei posibilităţi de aşezare, într'o umplere cu nisip putinţă să ne desconsiderăm tragedia existentei, să ne arzător a oricărei intenţii de oază. muljumim cu paliative, să ne pretăm la morfolirea ace- Viata noastră e arsă de conflicte. Dinamul nostru, loraş teme variind între idilă şi adulter, vrem altceva, o o luciditate corosivă intentînd un drastic şi permanent necesitate organică poate isbucnirea în clipa asta şi proces lumii de dinafară şi nouă înşine. Exasperarea în noi, a tuturor durerilor acumulate de fiinţă în atîtea noastră e o exasperare pură O exasperai e împotriva a miliarde de ani ne face să ne răscolim în adîncuri, să tot ce există, o exasperare împotriva a toi ce nu există. spunem fotul într'o f'rîmare a lumei ca a unei oglinzi, 0 exasperare împotriva noastră. 0 exasperare împotriva tot ceiace s a ocolit, tot ceeace a fost deasupra oame- exasperării. 0 exasperare împotriva fiecărui lucru căruia n:lor ca o vraje şi ca un jug, şi gustăm din tăria lumii trebuie să ne supunem şi o exasperare împotriva fiecărui ca dintr'un sublimat, fără a ne conserva, fără a ne teme lucru pe care îl învingam şi nu i ne supunem. Totul cu că am putea sfirşi într'un fel pe care restul oamenilor o intensitate, cu un tumult făcînd ravagii. l'ar numi catastrofă. _ Şi peste scrisul pornit dintr'o astfel de mecanică geo bogza { sufletească, eticheta „literatură" ar veni ca o contrafacere ca o insultă. Formăm o lume altfel, cu totul desfăcută de orga- nizaţia literaturii. Şi nu noi suntem singurii şi nici cei îndrăgostite dintîi. Toate figurile halucinate ale trecutului, toţi cei al căror nume a fost aici pomenit cu sfinţenie: Jarry, Rim- Ele au umerii înalţi Şi aierul răutăcios baud, Lautréamont, Poë, sau alţii disparaţi, de pe alt Sau figuri cari tulbură plan, dar de sub aceeaş zodie: Wilde, Dostoewschi, încrederea este în piept Nietzche, Gide, Dessaignes, au fost cele mai desăvîrşite La înălţimea unde zorile sînilor li se ridică exemplare de exasperaţi. Pentru a desbrăca noaptea Şi revendicăm de a fi din aceiaş substanţă pe toji Ochi să spargă prundiş pictorii ale căror pînze au clătinat lumea ca nişte cutre- Surîsuri fără să gîndeşti la ele mure, delà desenele ch nuite ale vrăjitorilor şi posedaţilor Pentru fiecare vis Vijelii din ţipete de zăpadă de diavol din evul mediu, prin Goya pînă la Chagall şi Lacuri de goliciune ceilalţi cari au început să vină din ce în ce mai nume- Şi umbre dezrădăcinate roşi şi mai convulsionaţi. Şi ascendenta noastră se urcă încă mai departe Trebuie să le credem pe sărut Toate voiajurile vechi, toate salturile neprevăzute în Pe vorbe şi privire Şi să nu săruţi decît săruturile lor gîndire cari au dus la o lărgire a lumei dedinafară sau Eu nu arăt decît faţa ta de dinăuntru, au fost faptele unor exasperaţi Exaspera- Furturile mari ale gîtlejului tău rea ca o pecete a autenticităţii de turmentare. Tot ceiace cunosc şi tot ceiace nu cunosc Investiţi cu ea, formăm un grup al cărui blazon este Dragostea mea dragostea ta dragostea ta dragostea ta sbuciumul şi neliniştea noastră. Nu ne vom opri nicio- dată să tragem gard împrejurul nostru, să ne gospodărim In romîneşte de saşa pana paul eluard INVENTAR

Penlru a fixa o atitudine fa|ă de o serie de nume aulohione, scrobii asupra amintirilor sale ci ar veni la redacţia noaslră, ar cere se începe publicarea acestui inventar a cărui principală caracteristică lă muriri asupra tinerejei din veacul acesla şi am face împreună o este sinceritatea. petrecere în vreo circiumă oarecare. Se va conlinua cu alte nume şi în alle domenii lrecîndu-se în EMINESCU MIHAIL. Victima profesorilor universitari cari îl plastică, în teatru, în muzică, în filozofie, în critică, în senzaţional, comentează. Poezia lui va trebui cândva descătuşată de pietrele mo- în arhitectură, vorbind despre pictorii, sculplorii, actorii, muzicienii, numentelor şi de sacîzul discursurilor oficiale cari i s'au închinat gînditorii, asasinii, criticii, monumentele, clădirile noastre. într'o batj ocorire loială a viejei lui de sbucium şi de mizerie. E aceasta o leală revizuire a unor valori adevărate sau falşe. FILIMON NICOLAE. Autorul unei cărţi substanţiale care va Tonul inventarului e în derìdere sau în gravitale, firesc, natural, trebui să se impună atunci cînd se va lermina cu Vlbhu(ă, cu Gîr- urmînd fără eforturi nuanja personajului venit spre calificare. leanu, cu Delavrancea, cu ţoală generaţia asta de palriarhali stafidi)i. ADERCA FELIX. Victima unui morb specific literaturii romî- GALACTION GALA. Vîrsta şi barba d-sale nu-1 împiedică să neşfi: căderea inevitabilă în decrepiludine după împlinirea vîrstei de scrie cu o tinereţe care lipseşte multor imberbi. treizeci de ani. Şi păcatul e cu alìt mai mare cu cîl d-1 Aderca fusese GIORGIU ION SIN. A scris piese expresioniste pe vremea singurul care dăduse dovadă de o nelinişte şi o mobilitate de spirit cînd ducea servieta d-lui lorga. Dar pe vremea aceia era deja chel. pu(in obişnuite la noi. Pentru căr|ile sale de pe atunci îl mai iubim încă, dar fără IACOBESCU D. Tofi poeţii cari mor tineri devin simpalici. nici o admiraţie, cu tristeţe. IORGA NICOLAE Se şlie precis că înfuriai, acest istoric dă cu barba în dumnezeu. ALECSANDRI VAS1LE. Un poet cu monumente şi monumentul forlului poetic. MACEDONSCHI ALEX. O reînviere şi o trecere în actualitate îl aşteaptă sau nu îl aşteaptă, r MAN1U ADRIAN. Povestea cu d-1 Aderca. Dar de data asta nu ARGHEZl TUDOR. îşi permite dela un limp compromisuri, şi împotmoliri din care nimeni dela noi nu s'ar mai putea smulge. Şi cu tristeţe ci cu dezgust D-1 Aderca n'a devenit cel pu)in „cultural" ^¡otuşi d-sa, robust, jîşneşte dintr'o chestie şi o revistă lamentabilă, aşa cum pentru a se căpătui d-1 Maniu a ţinut să o facă. fără nici o urmă de alterare, într'o carte care e o îmbogăţire incon- NANU DIMITRIE. II pomenim aici din vanilate. Să se vadă cît testabilă a limbei şi a sensibilităfei romîneşli. Dar felul d-sale de a suntem de erudiţi în materie de fosile poetice. proceda în unele împrejurări îi ullragiază caratul operei. BACOVIA G. Fără îndoială un desăvîrşit poel. Prin vocaţie. ODOBESCU AL Ne plac cărţile sale, stilul său, sinuciderea sa Dar subjugat de temperamentul său, s'a neglijat. Nici o aierisire. în- PETICĂ ŞTEFAN şi CEZAR IUL1U SĂVESCU. Acesl rînd fără chistarea în aceiaş lume. Nici o încercare a sensibililăfei în alt peisaj- adjective le este ca o pioasă candelă. Monotonie. 11 privim cu multă simpatie, dar ca pe un şcolar întîrzial' PETRESCU CAM1L. Sînl apariţii şi existente atîl de mizere BARBU ION. Victima d-lui şi a unei catedre încît în fafa lor nu te po|i opri decîl cu mila cu care priveşti un universitare la care aspiră. Aşa se nasc şi mor poeţii. cal bălrîn căzui în hamul unei sacale. BLAGA LUCIAN. Desfăşoară o activitate olimpiană, demn susţinută. PETRESCU CEZAR. In schimb acesta a şliut să-şi exploateze o insolentă crasă şi cîteva chilograme de cerneală, fabricînd romane BRĂTESCU ION VOINEŞTI. îi place să scrie şi să prindă cari i-au priiI ca un tralamenl cu tărîfe porcilor. peşte. Dar distrai, scrie cu undita şi pescuieşte cu stiloul. REBREANU LIV1U. A scris cîleva romane pe cari le-a com- BUCUŢA EMANOIL după numele de naştere, Ion Popescu. promis prin maniera de paşalîc oriental în care a căutal să le ex- CANTEMIR DIMITR1E. Ne place fiindcă a trăit de mult şi ploateze. Ciuleandra prost tradusă în franţuzeşte, cadouri de zeci de ¿^Jlr'o dimineaţă a stal ascuns sub malacoful unei auguste doamne ruse. mii trimise criticilor din Franţa, Ciuleandra realizată în film intr'un fel de care s-a sezizal şi publicul şi toluşi pentru asta, milioane- CARAGIALE ION. Singurul forte din loală literatura noastră. Opera d-lui Rebreanu neputîndu-se susţine prin virlufi esletice, ci Singurul care penlru a se sus|ine n'are nevoie de nici un alt argu- numai în numele unui apostolal naţional, aceste ultime înlîmplări au ment decît cel strict estetic. dus-o pe o pantă iremediabilă. CERNA PANAIT. Complet reloric. SADOVEANU ION MARIN. A fosl gras şi a slăbit. COŞBUC GEORGE. Cîndva, şi-a primii răsplată. Era într'o SADOVEANU MIHAIL. E atîl de mare, de virluos, de extraor- seară, într'un sal din munti. Apostolicul cînlăre) al plaiurilor noa- dinar, încîl în ziua în care n'am mai avea nimic de citit, am ieşi stre privea extaziat cetele de ţărani cari se întorceau dela muncă- în stradă să parcurgem firmele, afişele, decît să deschidem oricare Se apropie de unii şi-i întreabă aprins: şti(i voi cine sunt eu? Ţăranii dintre cărţile d-sale. «ud din umeri. — Eu suni Coşbuc". Ţăranii încă au «lat din umeri. A- SCROB CAROL. E viu comentat la Academie. junci poelul a isbucnil reloric: — Eu sunt Coşbuc mă... Coşbuc poe- SLAVICI ION. Ne gîndim la mormîntul său singuratec din lul... care v'am cîntat pe voi... pe voi mă... eu... Coşbuc poelul". mun|ii Vrancei. Ţăranii şi-au văzut de treabă. STAMATIAD ALEXANDRU TEODOR MARIA. Muslă|iie d-sale CRAINIC NICHIFOR. Născut Ion Dobre. Ajunsul fecior al unor aduc o variaţie plăcută în monotonia figurilor rase dela Capşa. săteni năpăstuiţi. Astfel activitatea d-sale n'a putut fi decîl căutarea TEODOREANU lONfcL. Dacă n'ar fi fosl aşa frumos, fetele de a se îmbuiba cu o serie de bunuri pe cari le exploatează în fo- nu far fi plăcut. Dacă fetele nu l-ar fi plăcut, s'ar fi maslurbal. Dacă losul său şi al unei bande al cărui şef este. Există undeva o sală s'ar fi masturbat, n'ar mai fi făcut-o şi în scris. luxoasă intitulată „cabinetul misticilor". Acolo, aulorii dela Gândirea TOPÎRCEANU GHEORGHE. Are un surîs ca un dos de găină cobor din automobile, se înfund în fotolii şi în medilafii profunde, jumulită. Imaginea este a lui Zaremba care a fosl sortii să Irăiască apoi, după cîteva ore, exclam extalici : singur ortodoxismul poale în aceiaş oraş. păsira neallerate virtuţile nemului nostru cu o tradiţia care... şi trec la cassă, primesc un plic cu contravaloarea meditaţiei naţionale, co- VASILfcSCU OV1D1U. Viilorul preşedinte al Academiei romîne bor în bodegă şi în fa(a mesei încărcate cu aperitive rostesc o cu- a scris toluşi cîteva cărţi pe care le-am citit cu plăcere. vioasă rugăciune. ZAR1FOPOL PAUL. Din toi ce a scris d-sa, nu e nimic care CREANGĂ ION. Dacă acest simpatic ar învia, suntem sigur să nu aibă caracterul unei discuţii de cucoane la ceai şi la menopauză. că nu s'ar duce cîluşi de pu(in la Academie să (ină vre'un discurs andre far ANDRÉ BRETON: Deuxième manifeste du surréalisme. alt scriitor cu surîs bun şi bisericească talie, care din aceiaş sfîntă ANDRÉ BRETON et PAUL ELUARD: L'imaculé conception. şi înţeleaptă înţelegere, a binevoit să afurisească memoria aceluiaş Poèmes. ce-a fost încurajatorul şi susţinătorul lui Luchian, Ressu, Tonilza, Ar- BLAISE CENDRARS: Rhum. Roman. ghezi, Galaction etc., şi care i-a oferit, pe lîngă modesta lui prietenie şi hrana cea de toate zilele, şi o casă în care şi astăzi se adăpo- COMMERCE: Revue. Janvier 1931. publie stesc ciolanele odraslelor Sfinţiei Sale. „Ulysse" (fragments inédits). Intru caracterizarea generaţiei înaintaşilor noştri, aceste con- a L ZISSU : Ereticul delà Mînăstirea Neamfu. siderente, dovedesc suficienl pentru o biografie, care probabil va fi O prezentare a acestei căr|i cu eroi animali de o preocupare scrisă altfel, dacă vom evita să preluăm noi sarcina. m. h. Im. mistică ducîndu-i la o acţiune cu o factură total suprarealistă, va fi • făcută în nr. viilor. • OT1LIA CAZIMIR SAU VICIUL IPOCRIZIEI. N'am fi găsit necesar'să vorbim serios despre D-ra Otilia Ca- Prietenul nostru pictorul CORNELIU M1HĂ1LESCU va deschide zimir dacă n'am fi citit într'un bilanţ literar următoarea sentenţioasă în cursul acestei luni expoziţia ultimelor sale lucrări în galeria libră- afirmaţie : „Cântec de comoară al D-rei Olilia Cazimir esle singurul riei Hasefer. volum de versuri care merită (sic !) să fie citit din producţia poetică a acestui an", si nu ne-am fi temut că s'ar putea găsi oameni cu totul O anticipare asupra dublei sale isbutiri in materie şi în public, străini de anumite sforării moldoveneşti cari s'o creadă şi cari să nu nu e cîluş de pufin prematură şi expoziţia o va confirma. se indigneze în ziua cînd D-l Mihail Ralea, care esle galant şi în par- lament, ar veni cu un amendament la legea premiilor naţionale de BSS poezie şi ne-am pomeni cu D-ra Otilia Cazimir înzestrată cu 100.000 de CURIOZITĂŢI. lei pentru a-şi legitima Concubinajul său spiritual cu nevinovatul de Pentru un poem şi un articol semnat Geo Bogza, numărul pre- cele poetice G. Topîrceanu care şi-a primit din timp partea. cedent al revistei „Unu" a fost confiscat. Pentru o nouă sgîndărire Dar în afară de mediocră şi de reprezentativă a unei a acestei perversiuni, semnalăm d-lui agent judiciar al prefecturii lalilă|i întelegînd poezia ca pe un fel de fleac drăguţ cu dantelSe» şi pamblicute asemeni pantalonaşilor pe cari îi poartă bunicile no™ politiei capitalei următoarele volume şi reviste în cari cuvintele aten- stre, D-ra Otilia Cazimir se mai bucură incă de un viciu : al ipo- tează la bunele moravuri : criziei. Al acelei ipocrizii burgheze care în educaţie numeşte un anu- 1. Ion Barbu : Joc secund (Edil. Cultura Naţională, 1930) mit organ „păsărică". Suntem siguri că toată candoarea şi toate „Guri cască cînd Nastralin". — pag. 88. gingăşiile din poemele D-sale nu pornesc dintr'o fire visăloare (?), 2. Mihail Eminescu : Poesii (Edi)ia Tilu Maiorescu 1889 şi ci din ipocrizia aceasta pe care cu desgusl o vedem prelungindu-se pînă în poezie. Numai în virtutea ei mai poate cineva să falsifice şi să următoarele) „Kamadeva Zeul indic". — pag. 309. dea caracterul acesta dulceag naturii de tragedie şi scrîşnet a dragostei. 3. : Poezii (Ed VI. Cartea Românească f. a.)' Femeile pe cari sexualitatea le-a făcut să trăiască efectiv, fe- „Cu păr roş ca cărămida". — pag. 88. meile cari au simţit esenţial nu pot fi decîl înjosite de felul acesta 4. Capricorn. Decembrie 1930. No. 2 „ta mijloc" D-na Hor- în care una dinlr'a lor a găsit cu cale să le cînte : minore, domestice, gala să se dea peste cap şi să facă giumbuşlucuri. Deaceia versurile tensia-Papadat Bengescu. Reproducerea interzisă —pag. 32 D-rei Cazimir merită să fie citite, iar premierea sa n'ar putea fi decît bine venită. • â- b. „Adeverul Liteisar" din 25 Ianuarie 1931 (Anul X; No 529J pu- H blică traducerea unei schi|e de umoristul Roda-Roda, intitulată ERATĂ : Rîndul al treilea de jos din poemul „îndrăgostite" a se Generalul Johann Kiefer. Am citit-o iscălită şi G. Brăescu la pag. 19 citi Furtunile mari ale gillejului tău. a volumului „Un scos din pepeni" (Ed. Ancora f. a.) sub titlul Cele trei elemente. • • COLECŢIA revistei pe trei ani de apariţie împlinită lei trei sute. Scriitorul Aureliu Cornea, cîlva timp înainte de moarte a în- credinţat D-lui manuscrisul unui roman. Se svoneşle că D-l Cezar Petrescu l'ar transcrie pentru a-1 publica pe numele Ultima orfy său, în tiparniţa unei mari edituri. Poate e chiar „Comoara regelui Dromichel". D-sa e dator o explicaţie. Cerul e un năvod cu licurici de aluminium pri- sasa p. E nşi în iazul întunericului. OAMENI SI LITERAŢI. Posesorul unui nume de mare imporlan(ă literară, pentru care Greierii au furat signalele sergenţilor pe cari le am comis un fapt de amabilitate, dedicîndu-i acum cîfiva ani un oferă - foarte muzicali - broaştelor. întreg număr de considera|iuni critice, cumulardul sentimental al alîlor Şiragurile stelelor pulsează bătaia certdui în ini- simpatii, a binevoit să dea publicităţii amintiri dintr'o cetate în care ma ochilor. numai cei certaţi cu aşa zisa anumită morală, au acces — în acest volum de amintiri, unul din colaboratorii noştri de peste gra- Luna este scuipatul cimitirului cu tuberculoşi, niţă dă prilej unei caracterizări concepute din seva pestilenţială a în batista cerului. unei deosebite personalităţi. Începătorul de 22 ani, odinioară în timi- ditatea feciorelnică, a căutat să-şi mărturisească în scris, ca nimeni Sub geamul de bordel al lunii, îngerii îşi prime- altul în acea vreme, admiraţia pentru insul tuturor adulărilor de nesc cămăşile de crini. astă-zi. O bravadă atunci şi o credinţă care s'a perpetuai pînă astăzi. Crunt, polemistul căptuşit cu osînză şi talent, îşi biciuie cu De ce dirijorul de orchestră caută, printre orche- acelaş impetuos elan adversari şi prieleni. Dinlr'un plus sufletesc, un stranţi, un colac de salvare ? anumit fel de înţelepciune; şi mai ales dintr'o stridentă diferenţă fizică. Aţi văzut reclama luminoasă a creierului mic ? Unul, cel bleslemal, sub|iratec, cu luleie blonde şi ochii verzui de văzduh şi doruri, celălalt rotund şi să)ios de sine, cu aspeclul ceiă- Nu vă jucaţi cu stele : EFECTE DIURETICE. (eanului din periferia oricărui tîrg oltenesc. moldov Şi în acelaş volum, prinlre cei ce au găsit în pana aceslui făt veninos aceiaşi atitudine scabroasă, e şi personagiul pe lîngă care polemistul de astăzi, şi-a căutat o situaţie, la începuturile carierei. apare în prima duminecă a fiecă- Şi panegiricul de acum, îşi găseşte pe aceaşi linie, o paralelă rei luni, girant responsabil: de aceiaşi calilate sufletească, în rîndurile de acum 2-3 ani ale unui unu semnatarul fiecărui articol. STUDIO GRAFIC .STEAUA ARTEI", B-DUL MARIA, 2