Anul VI, nr. 9(68), septembrie 2016 o revistã nouã, 24 pagini
Gellu NAUM
Domeniul presim þirilor
Existã vaduri uitate niºte locuri în noi ºi un drum care duce prin apã sã ne jucãm cu mingea ca fraþii gemeni cineva mã strigã ar vrea sã mã atragã într-acolo noi ne uitãm unul la altul dãm din cap vine o amãrâtã de fatã cu faþa plinã sã dea cu o plantã în mine ºi ce vinã am eu pe lumea asta cu porþi de aramã de funingine apoi se face liniºte cântã privighetorile nu s-a mai spãlat pe ochi de când cu potopul ºi ne urcãm în maºinã (ea e foarte frig ºi în noi sunt niºte castele lângã noi) gonim pe autostradã niºte câmpuri cu flori albastre ºi galbene acolo se aud ºtirile dar nu le mai înþelegem râdem pe furiº ca la ºi le strãbatem pe caii noºtri de plastic înmormântare ni se face ºi fricã
înþelegeþi cã trãim într-o pasãre imensã care ne poartã în ea câte nu se întâmplã în noi ºi le uitãm acolo ca într-un ghiozdan ºi mergem la întâlnire curãþãm omizile de pe crengi ne iese înainte o fatã ºi fiecare crede cã numai el ºtie lucrul acela pe care îl ºtiu foarte bine ºi alþii dar nu mai poate nici ea sãraca e ostenitã a înghiþit toatã pânza pe care a þesut-o aºteptându-ne dar eu am în vedere perioada fericitã când locuiam în mama zice hai sã ne sãrutãm sã fim fericiþi stãteam acolo mã gândeam ce mi-o fi trebuind sã te servesc cu linguriþa de argint sã-þi dau o dulceaþã afarã ploua ea dormea goalã cu mine în burtã mãcar de ar fi lângã sobã ªi vine King Kong dã cu praºtia ne murdãreºte se întorcea pe-o parte ºi pe alta îmi descânta în somn cãmaºa ne rupe cravata cunoºtea legea aceea asprã vroia sã mã apere vine pârlitul ãla de profesor cu ºapte capete ne pune note de parcã n-am ºti destulã materie deasupra patului se legãna sora mea luna ne duce în laborator sã facem experienþa singurãtãþii Coperta ediþiei Nicholas ROWE (1709) “MISTERELE ONOMASTICE” ALE IAª ILOR SINGURÃTATEA POATE FI UN HAR (pag. 5) * (pag. 11) TEATRUL ROMÂNESC 200 SPIRITUL ELEN - SINTEZE EUROPENE (pag. 14) * (pag. 19-20) CRONICA ACTUALITÃÞI Reversul insulei. Ce iei cu tine/ la ce n-ai renunþa, în polis-ul aglomerat?
Cu insulele e de acum relativ simplu. "Naufragiem" benevol ºi perfect organizat, prin girul vreunei agenþii de turism sau alteia. E drept cã ºi oazele acestea, ocolite cândva de civilizaþie ºi senzaþie, s-au, între timp, schimbat. Nu-s tocmai pustii ºi nici orizontul privit de pe ele la fel de paradisiac. Sau clar. N-o sã te cuprindã foamea, aºadar. Nici de gustare, nici de anturaj. Acum spaima de singuratate e (la pachet cu alte tare emoþionale) ea însãºi tematicã motivaþionalã de voiaj, cât despre fast food-uri sigur gãseºti unul care ºi-a deschis recent o sucursalã, taman prin ocean. ªi totusi, v-aþi întrebat cumva, dacã inversãm dilema, focusându-ne pe oraº, la un calcul simplu, spontan, nu foarte studiat, cum v-ar da? Cu plus(uri), cu minus, cu virgulã cumva? Sã fie oraºele conglomerate de afecþiune ºi creuzete de succes, în care dogmele competiþionale acerbe nu dau greº ºi-n care tehnologia e acel "ºut favorabil în..." orânduitor de aripi ºi ghes, sau dimpotrivã vulnerabile agore prin care te poþi rãtãci, evident fãrã plãcere, dar musai la vedere ºi uneori fãrã ºansa subredã de a pleda, în favoarea ta? Existã o cale de mijloc? Iatã o ipotezã prin a cãrei ape reci se poate, la fel de eficient, înota. Stil fluture sau (în) vitezã. Provocarea în asta a constat. Sã aflãm la ceas estival, când poate aþi evadat deja prin locuri cu trafic diminuat ºi aveþi activatã pe retinã imaginea "subiectului" în perspectivã, Fãrã de ce n-aþi rezista/ De ce nu v-aþi putea lipsi în polisul aglomerat? Ne-au fost deconspirate pe rând sau compactate , obiecte concrete, refugii, ritualuri zilnice, note principiale, vise fugitive, realitãþi palpabile sau uºor fictive, energice sau potolite. Cã s-au dovedit a fi bântuite de pragmatism sau nostalgie, de sarcasm ºi finã ironie, vreo pledoarie tactilã, de umor sau alta vinã au fost expuse, iatã!, în...vitrinã. ( Raluca SOFIAN-OLTEANU )
bani. Aveai - þin minte! - poºetã albã din pvc ºi Nici nu mai trec aici fireºtile adicþii pe care le mã rup de viaþa cotidianã îmi verific agenda ºi Darie LÃZÃRESCU: mãrgele din gablonz de la Romarta. Aveai unghii avem cu toþii (cum, nu?): navigarea excesivã pe revin cu picioarele pe pãmînt. Da, realitatea strãzii lãcuite transparent ºi ciorapi cu dungã. Iar eu te internet, verificarea facebookului, a adreselor de e altceva decît lucrurile pe care mi le imaginez ºi la Fundãtura Tourette iubeam aºa cum erai... email ºi a telefonului - unde este, l-am uitat care þin: respect ºi bunãtate, prietenie adevãratã ºi Veþi spune cã nu am reuºit sã mã cumva acasã? - de nenumãrate ori pe zi. ªi mai altruism. adaptez...Trebuie sã vã contrazic: sunt la curent cu (Scriu - precum se vede - despre unul din este ceva ce nu poþi aprecia într-un mare oraº Seara îmi adun gîndurile, unde altundeva, tot ce e nou - muzicã, modã, ritualuri culturale de ochii minþii mele care ºi azi se deschide decât dacã ai locuit cândva într-un loc în care nu decît pe hîrtia care se prelinge pe masa de lucru. import. Nici nostalgic nu sunt. În orice caz, nu obrãzniceºte, cu tot efortul meu de a-i controla aveai biserica deschisã în fiecare duminicã: faptul Aceasta devine o fortãreaþã de unde nu lipsesc peste mãsurã. Dar nu mã pot abþine, când trec în miºcãrile. Suntem, spunea cineva, posesorii unei cã Bucureºtiul are atâtea biserici ºi pot sã intru telefonul cu alarmã, laptopul ºi toate lucrurile din lungul marilor bulevarde sufocate de furnicarul multitudini de ochi... Globi oculari, negri, verzi, oricând în oricare dintre ele nu îl consider o geantã. "Serviciul portabil" care declinã elaborat uman, sã nu privesc în sus - da, peste capul albaºtri, cãprui - deschizându-se, închizându-se, dependenþã, ci o mare binecuvântare. orice senzaþie pasagerã c-aº putea fi vreun mulþimii - sã nu scrutez acoperiºurile cu într-o aparentã adormire, într-o latenþã naufragiat, un singuratic la apusul soarelui de frumoasele lor stucaturi, siruºii, gorgonele ºi Raluca Daria DIACONIUC: înºelãtoare. Îmi vin în minte tablourile lui iulie, la Iaºi. cariatidele de altãdatã. Aþi observat? Toatã lumea Þuculescu - desfãºurãri cromatice demente - priveºte înainte. În stânga ºi-n dreapta doar când e pr. Alexandru COMAN : care ne avertizeazã cã, de fapt, fiecare stã sub un Gînduri la zi sã traverseze strada. Toþi scruteazã un orizont obiectiv magic douãzeci ºi patru de ore din imaginar. Fãrã sã vadã mare lucru. Mie daþi-mi douãzeci ºi patru...) Psaltiri & miriade voie sã cercetez ºi cerul de deasupra clãdirilor. ntr-o lume nebunã, nebunã de tot mi-e Nu existã singurãtate mai mare decât în Poate gãsesc ceva, un semn de exclamare frumos, imposibil sã stau fãrã tehnologie. Aºa cã epicentrul unei aglomerãri urbane. Credeþi-mã, e un rãspuns... trezirea matinalã e fãcutã cu ajutorul unei spaþii urbane aglomerate. Slavã desãvârºitã! Dupã aventura cotidianã a “bãii de Î alarme presetate. De la un gaget. De telefon. Nu Domnului cã nu e de scris despre mulþime”, nimeni nu-ºi mai aduce aminte de eºueazã niciodatã ºi mã simt în siguranþã, aºa spaþiile rurale aglomerate, asta ar fi nimeni. Nu vorbesc de ºuetele în derulare Daniela ªONTICÃ: A trezitã la timp. Nici un stres. Da, ºtiu, noþiunea de fost o problema pentru mine, cred. În fine. nesfârºitã la terasele arhipline vara. Nici de timp este relativã, dar încerc sã o mãsor în Nu cred cã se poate pune problema întâlnirile întâmplãtoare cu vreun amic. Nici de Nerenunþãrile din cetate activitãþi bifate, în fapte ºi nu în ore sau în minute supravieþuirii obligatoriu chinuite în ºi din cauza cele douã-trei vorbe schimbate cu vânzãtorul de studiate cu premeditare. Ziua pare insuficientã în aglomeraþiei urbane. În pustiu, în singuratate, cred ziare. Memoria, oricât de prodigioasã, reþine doar nteresantã ideea de a ne provoca la comparaþie cu volumul de muncã preconizat iar cã e de neºtiut de multe ori mai greu sã-þi duci viaþa. superficii, pe care, prudentã, le ºterge rapid. Treci destãinuirea asta care priveºte tehnica ºi tehnologia îmi salveazã deficitul de Deºi, am vãzut în “Ispitirea Sfântului Anton”, a lui singur prin mulþimea pestriþã- funcþionari, Inerenunþãrile care ne fac posibilã viaþa în timp, salutar. Ce (mai) pot face sã salvez fiecare Dali, cã ºi în pustiu poate fi destul de aglomerat. E studenþi, gospodine, picioare nervoase - o ne- cetate. clipã? O închid în agenda pe care o þin, acolo unde lãmuritoare ºi acea pildã a pustnicului din deºert bunie! - sandale, pantofi-sport, ortopedici, papuci Cum s-ar spune, ce dependenþe avem noi pe cuvintele curg cu repeziciune ºi nimic nu pare care avea la uºa chiliei sale legiuni întregi de de la obor; treci singur, uneori fãrã vreun scop, aici, prin mormanul de confort ºi civilizaþie. dificil. demoni, iar la poarta oraºului era un singur diavol alteori grãbit sã ajungi undeva!- undeva, pe strada Recunosc, n-aº putea renunþa la obiceiul atât de Mã simt adesea dusã de valul admiraþiei adormit, neavând ce face. INIMILOR SFÃRÂMATE, ori în fundãtura banal de a bea cafea dimneaþa. Nimic nu se pentru diverse lucruri ºi sunetul telefonului, Cauþi liniºte ºi puþinã însingurare în bisericã, TOURETTE, naiba ºtie cum s-o fi numind! comparã cu începutul zilei, când îmi iau cafeaua ºi alarma ceasului, zgomotul laptopului mã readuc dar acolo sunt mulþimi de sfinþi pe pereþi, ºi alte ªtiu, îmi lipsea o vitrinã. O vitrinã de librãrie, merg pe balcon ºi, în funcþie de starea interioarã, fie la realitatea zilnicã. Simt cã fãrã ele nimic nu e la mulþimi de îngeri ºi zugrãviþi ºi prezenþi din eter la cu cãrþi. E varã ºi librarii încã nu au acoperit citesc ceva, fie nu fac nimic deosebit, doar mã uit fel ºi cã treburile merg astfel mai eficient. Nu slujire... cãrþile cu hârtie albã, coperþile se decoloreazã în printre crengile arþarilor ºi ale nucului dintre renunþ însã la agendã ºi la pix, douã dintre Creºtinismul a apãrut la oraº, în aglomeraþie. soarele lui iulie. Librarii sunt astãzi tinere (nu-i blocuri, punându-mi gândurile în ordine. De multe instrumentele ce nu îmi vor lipsi din geantã. Pãgânul (paganus) era ruralul, cel care nu trãia rãu deloc!) ofilindu-se între rafturile ce miros a ori visez cum o sã-l amenajez (balconul) dupã un Uneori am impresia cã aceasta e un birou în între mulþi oameni, care era departe de civilizaþia alizarinã, a livre de poche. Cu mulþi ani în urmã, model vãzut cândva pe blogul unei arhitecte ruse miniaturã iar fiecare compartiment al genþii " de oraºelor aglomerate. Creºtinul iese din aglomeraþie în librãria LA PAPAGAL vindea cãrþi, caiete, (!), adicã într-un capãt o sã aºez o canapea pentru serviciu" devine cumva un mic raft. Toate au când le lasã pe toate spre a se aseza la rugãciune dar creioane, un tip aproape pitic - pãr alb-alb, citit, cu perne ºi tot dichisul, cu o mãsuþã rabatabilã rostul lor în viaþa mea care, nu e, credeþi-mã, deloc nici atunci nu e singur, are Interlocutor. ªi încã ce sprâncene negre-negre. Bine cã ai venit, tovarãºu` pe un perete, pe care ar urma sã-mi pun ceºtile, plictisitoare. Sunt un om activ ºi în permanenþã Interlocutor! ªi lumea Cerului se deschide la elev, tocmai am primit POVESTEA UNUI OM fructele, cartea de citit ºi ochelarii când aº lua o curios. Dar cum altfel ar putea fi un jurnalist cu rugãciune, întreagã, bogat populatã, deasupra sa. ADEVÃRAT de Boris Polevoi, o minune! Despre pauzã de lecturã. Banca asta s-ar transforma la rost? Noaptea, dacã poþi vedea bine stelele, dacã nu e aviatorul care pilota - fãrã picioare! - un avion de nevoie într-un pat pe care aº dormi vara. La celãlalt Nici o zi nu seamãnã cu cealaltã ºi nici o nor, dacã nu împiedicã nimic privirea, vezi cã e o vânãtoare... Sã tremure duºmanii... capãt ar fi un dulap cu tot felul de chestii mãrunte amintire nu e identicã alteia. Îmi imaginez în infinitate de stele, nori de stele, aglomeraþie de Pe urmã, vãzând cã nu prea eram încântat, îmi care nu ar avea loc în apartament. Iar afarã ar atârna fiecare dimineaþã un fir al zilei (care însã se poate stele aºezate fãrã sã fie evidentã vreo ordine. ªi întindea pe furiº un Jules Verne. Uitam sã mai jardinere cu flori. Dar staþi aºa, ce e asta? schimba) ºi mã simt pregãtitã sã-l parcurg asumat. dacã te gândeºti cã e o muzicã a sferelor, cu merg ºi la ºcoalã... Soarele pârjoleºte vitrina, Compunere despre cum transformi un balcon de Tehnica care îmi limpezeºte mintea, îmi satisface siguranþã muzica asta are ceva instrumente... Stai librãresele au acoperit cu hârtie albã coperþile trei metri într-o grãdinã englezeascã? Ce vreþi? Am curiozitatea, îmi oferã rãspunsurile cãutate. E în noaptea lângã un lac, cãutand liniºtea? Mii de frumos colorate... copilãrit la þarã ºi încã mai visez cai verzi ºi dealuri ea ceva fascinant. Kilometrii pot fi "strãbãtuþi" în broaºte sunt acolo cu zgomot dens, bogat, tare, pe Pe urmã... îmi mai lipseºte Calea Regalã, înflorate. secunde sau în minute. Un simplu telefon mã care oraºul cu greu îl poate egala. Îmi vine în minte adevãrata Cale Regalã, cu hotelul Bristol; duc Fãrã ce n-aº mai putea trãi, chiar între oameni scuteºte de a merge într-un loc sau în altul ºi liniºtea mea de acasã, din blocul în care am crescut. dorul domnilor cu gambete, monoclu ºi baston de fiind ºi nicidecum naufragiatã pe o insulã pustie? valorific fiecare clipã în mod eficient. Pânã pe la începutul anilor '90, eram o mulþime de abanos cu mãciulie de argint. ªi duc dorul Fãrã speranþa cã într-o bunã zi o sã am atâþia bani Mã întreb cum eram înainte, cum arãta viaþa copii ºi tineri acolo, un balamuc permanent. S-a doamnelor cu pãlãrii involte ºi umbreluþã. încât n-o sã mai fiu nevoitã sã pierd timpul preþios mea? Primul rãspuns care îmi vine în minte este cã spart gaºca, au plecat toþi, când revin acasã gãsesc Îmi lipseºte salutul fiecãruia adresat al vieþii mele mergând la serviciu, ci fãcând tot ce reuºeam sã aflu mai puþine lucruri, cã ajungeam în un bloc liniºtit de pensionari, din care, dealtfel, o fiecãruia, fiindcã toatã lumea se cunoºtea. Mi-e mi-ar trece prin cap, dar nu de dragul lenei, ci de mai puþine locuri ºi cã nu aveam ºansa de a bunã parte s-au dus deja la Domnul. Deci e liniºte. dor de terasele unde se bea - elegant - bere dragul de a trãi, ºi încã atâta vreme cât încã mai cunoaºte, în schimb, un numãr mare de oameni ªi vin acasã, ºi dimineaþa, imediat dupã rãsãrit, mã Gambrinus. Prieteni, aº mai avea nevoie de simt cã am resurse de creativitate ºi aº putea interesanþi. Pendulez între lumi diferite, între trezesc miile de vrãbii din plopii din faþa magazinul de blãnãrie ºi pãlãrii Goldstein&fiii. transforma într-un roman extraordinar povestea mentalitãþi schimbate, între caractere în formare ºi geamurilor mele, cu ciripitul amplificat fantastic De banca Mar-morosch Blank. De o clipã de vieþii mele (nu a vieþii personale, ci cea mai bunã mã întreb firesc unde mi-e locul. Simt cã de blocul de dincolo de plopi. Miriade, în fiecare rãgaz în Platz des Heil, Erzengel (Piaþa Sfinþii din câte aº putea scrie eu), cât încã aº putea sã rãdãcinile sunt cele care mã þin într-un loc ºi care dimineaþã. Asta e liniºtea mea. Arhangheli). ªi de Scoala de bãieþi No.8...ªi de cãlãtoresc sau sã mã stabilesc într-un oraº care ºi-a nu îmi dau pace. Caut ºi tot caut cîte ceva. Nu toate Dar þin minte ºi aglomeraþia aia gri, ucigãtoare Istrati, de Haricleea Darclee, de Fãnuº... pãstrat partea de arhiecturã medievalã, undeva pe rãspunsurile sunt cele dorite dar unde într-o viaþã a sufletului, din comunism. Patruzeci ºi ceva de Toate acestea pot fi considerate nostalgii de un mal de mare limpede ca apa dintr-un lighean, ºi tumultoasã existã perfecþiune? Nici mãcar ele, copii în fiecare clasã, strãzi aglomerate cu ponosiþi, doi bani, frustrãri bãtrâneºti. Mai ºtii? Poate cã ºi sã devin acolo o pictoriþã de succes (cã tot simt cã gaget-urile nu sînt perfecte. cozi imense peste tot, trenuri ºi autobuze în care se sunt. Lumea e vie, prieteni! Navigãm prin ar fi fost o a doua posibilitate a mea de a mã Internetul este refugiul la care apelez zilnic ºi mergea ciotcã pe scãri iar înãuntrul lor nu puteai mulþime, ne lovim de unul, de altul, ne cerem exprima prin artã dacã nu alegeam scrisul). simt cã am cãlãtorit în locuri deosebite cu atinge pãmântul cu ambele picioare, pur ºi simplu scuze, nimeni nu ne-aude, mergem mai departe. ªi cred cã viaþa mi-ar fi mult mai tristã dacã n- repeziciunea gîndului. Aºa, totul e uimitor, nu era loc pentru asta. În campania agricolã, în Asfaltul bulevardului se topeºte sub tãlpile aº putea sã merg din când în când la un concert de niciodatã nu ajungi sã spui “ ce-aº putea sã fac fiecare toamnã, ratele ºi autobuzele (care oricum noastre; miroase a bitum, melanj de bitum cu muzicã clasicã, cu toate cã am nenumãrate discuri astãzi?”. Parcurg continente ºi aflu ce mã erau aglomerate la modul grav pakistanez) se adieri fragrante, parfumuri exotice... cu muzica mea preferatã. Bucuria de a asculta pe intereseazã la orice orã din zi sau din noapte. Cum rãreau, dar erau folosite de acelaºi numãr imens de Tu exalai un zefir de sãpun Cheia amestecat viu o orchestrã este printre puþinele benificii care sã mã simt singurã cînd am atîtea informaþii în nefericiþi de dinainte de campanie... cu restul de FA pãstrat cu sfinþenie pentru ocazii decurg din sacrificiul de a lua zilnic de la capãt jurul meu, cînd mã pot conecta la mijloace despre Strada, iarna, între blocuri, cu toþi copiii acolo speciale. Tu purtai un sutien Triumph, orbitor de traiul într-un oraº aglomerat, cu mizerii de toate care strãmoºii noºtrii nu-ºi închipuiau cã ar putea grãmadã, la joacã, când se lua lumina. Strada seara, alb ºi portjartier cu clame din plastic care, uneori, felurile, cu termene presante ºi stres împachetat exista. ªtiinþa e o putere în sine iar eu mã las prinsã cu flashuri de la flamele alb-albastre ale aparatelor în situaþii limitã, se rupeau, fiind înlocuite, vorba seducãtor. în mrejele ei pentru a vedea cum e sã lansezi de sudurã, ºi cu ploaia de luminiþe roºii sãrite din poetului, cu douã monede însumând treizeci de ancora în realitãþi paralele. Cînd am impresia cã 2 cronica veche CRONICA ACTUALITÃÞI fiarele sudate ale celor care închideau balcoane, ca Într-o lume total strãinã, aglomeratã ºi Florentina NIÞà : La Shatti-al Qurum, pe plajã, sã câºtige puþinã izolaþie iarna. Strada plinã cu labirinticã, eºti absolut liber dacã-þi iei traiul în când ziua îºi stinge culorile în mare oameni care mergeau la fabricã, apoi cãtre cozi la mâini ºi lumea în cap. De ce zâmbiþi? Unii uitã sã- Soartã de navetist ºi nãscoceºte o noapte nouã, orice, lungi, pe multe rânduri, strada athanor al ºi ia propriile mâini când trec vama. Se trezesc liniºtea este mai consistentã ca vãzduhul, urii, spaþiu dintr-un lagãr, unde aveai nerostit dar dupã, ciungi, orbi, surzi, buni de întins mâna. Cine cade grea peste lume, un adevãrat primordial. prezent în minte cã dacã vrei sã supravieþuieºti nu cerºeºte la trecãtori, cerºeºte la patron ºi se acã e sã vorbim de un spaþiu urban Glasurile se topesc fãrã amintire, trebuie sã calci pe ceilalþi, fie ei vii, zdraveni, crede nemuritor, pe cai mari, liber precum în aglomerat, gândul mã duce imediat la nici firele de nisip de sub paºi bolnavi, sau rãposaþi întru Domnul. Ajuta mult ºi telenovela lui kunta kinte sau mai ceva. Deci una la DMilano. Agitaþie mai mare decât nu se aud, propaganda ateistã care spunea cã asta e tot ce mânã, în Babiloanele postmoderne sã vã luaþi dimineaþa, între 8 ºi 9, în Stazione Centrale ºi în eºti singurul locuitor de pe Terra, eºti primul”. avem, dupã care murim ºi punct! mâinile. E musai. Iar ºi iar. Se va dovedi un obicei staþiile liniilor de metrou care duc cãlãtorii grãbiþi Nicolae TURTUREANU: ªi atunci, ºi acum, rugãciunea te þinea zdravãn bun, încercat. Pentru cerºit, muncã sau pilot înspre cele patru puncte cardinale metropolitane, la minte ºi te þinea întãrit ºi echilibrat în mulþime. automat, totuna. Altfel le aºteaptã gratii ºi cãtuºe nu cred sã fie. O frenezie, dar dacã devreme te-ai Psaltire, rugaciune ºi poezie! de metal. Doi, spiritul pozitiv trebuie ºi el bifat. Nu sculat, mersul trenurilor este regulat ºi nu ieºi din Tu nici nu ºtii ce bine-i... În Bucuresti e ceva - din aglomeraþia Pieþei poþi gândi negativ într-o lume care merge în ritm, ai ºanse sã ajungi la timp la ºcoalã, la servici, Unirii ai de urcat la Mitropolie ºi eºti în altã lume, a direcþii "pline de entuziasm" fãrã sã dai în gropi. sau unde ai treabã. Totul fãcut în mare grabã, te liniºtii harului. Ei, ºi aºa cum aglomeraþia poate fi Sau sã intri pe contrasens. ªi e, cred, o gravã miºti ca un robot teleghidat, purtat de puhoiul olega noastrã, Raluca Sofian-Olteanu, ºi bunã ºi rea, la fel ºi cu liniºtea. Liniºtea fizicã prostie pânã ºi sã dai dreptate unuia care se plânge, zumzãitor, colorat ºi etnic variat, orientat de zor a inventat o anchetã pe o temã ce se absolutã, privarea severã de stimuli senzoriali nu doar sã gândeºti depresiv. Laºii cu laºii. spre ieºire. Pânã sã prinzi de ºtire ai ºi ajuns afarã, Cdorea ”de vacanþã”: Reversul insulei. mutileazã, tâmpeºte, ucide. O fi o prefigurare a Luptãtorii ºtiu dinainte cã vor întâmpina probleme la soare. Care nu se vede prea bine, nici astãzi, din Ce iei cu tine/la ce n-ai renunþa, în polis-ul iadului. Poftim, de pe pagina BBC - “We may ºi trãi dileme fãrã sã se axeze prea mult pe pierderi. motive clare, de poluare. N-are importanþã acum, aglomerat? Aºadar, ceva invers cliºeului: ce-ai crave solitude occasionally, but in the long term it's Din pierderi se învaþã cum sã ieºi la suprafaþã. dar oricum, ochelarii de soare îmi prind bine sã îi lua cu tine ºi, mai ales: ce carte/cãrþi ai lua cu not good for us physically or mentally.” Fiecare zi pierdutã (sau nu) e un motiv suficient sã am mereu cu mine. Mã ajutã sã vãd la distanþã ºi tine, pe o insulã pustie? Cînd lansezi o astfel de ªtiu cã sunt câteva teste bune care confirmã câºtigi încã una. Doar sã-þi numeri binecuvântãrile îmi protejeazã vederea de luminã, de praf, de fum provocare, nu ºtii dacã ºi cîþi dintre cei solicitaþi îþi asta. ºi zici ptiu drãcie câte lucruri faine am împachetat: ºi alte pericole iminente care pot apãrea pe drum. vor rãspunde. Spre suprema satisfacþie, dar ºi ªi pentru liniºtea asta periculos de chinuitoare sãnãtate, prieteni, familie, loc de muncã, þarã Cum ar fi, de pildã, o furtunã. Nici nu ºtii cum, din spre... disperarea reporteriþei (de aleasã viþã, tot rugãciunea e medicamentul. Bun, ºi muzica e frumoasã, alea, alea. ªi nici nu e nevoie sã le iei pe senin, poate sã vinã. Drept care, pentru intemperii, dumneaei), au venit vreo 15 rãspunsuri, de la necesarã. Poftim, scris-am asta ascultând “Shine toate, la Babilon, în spate. Nimeni pe lume nu þi le am cu mine totdeauna, în poºetã, ºi o umbrelã oameni cu ”deschidere” spre o (virtualã) lume mai on you crazy diamond”. poate fura. Ele sunt mâinile tale bune de tras. Iar de micã, discretã. La o adicã, în zece minute de mers bunã. când lumea amprentele pozitive au rãmas. Dupã Lucian PARFENE: pe jos, mã ajutã sã nu mã ud de tot. Dacã stau sã Am avut ce citi toatã dimineaþa. În interval mâna Fiului Omului, de pildã, se vede câte o socot, de multe ori mi-a trecut prin gând, în sala de (pe-o temperaturã în continuã creºtere), am fãcut minune ºi azi. Dupã mâna lui Stalin ba. Doar aºteptare stând, pe peron sau în vagon, cã aº fi un duº, m-am bãrbierit, am fumat trei þigãri (s-ar O cascã, vã rog! dezastre reconstruite de mâini priceput-pozitive. chiar un naufragiat de val aruncat aici, la mal pãrea cã n-am abuzat...) la geamul de la bucãtãrie, Ultimii judecãtori ai lumii, copiii, tot pe acelea strãin ºi îndepãrtat. am privit, am ascultat oraºul. Era duminicã ºi era um am deschis ochii mi-am dat seama pozitive ºi parþial anonime le apreciazã. Sentimentul ãsta mã încearcã, mai ales, de liniºte, doar cîte o maºinã, din cînd în cînd, pe cã nu mai locuiesc pe o insulã pustie. La final ce ar mai fi de luat? Drumul, frate! stres, când sunt întârzieri, greve ori deraieri de stradã, sau vreun pieton - întîrziat ori.... prea Eram în mijlocul unui oraº mare, Drumul de întoarcere. Dacã uiþi adresa lui înapoi e trenuri. Dupã vremuri. Cã doar în Elveþia matinal. Nu se deosebeau între ei, fiind la fel de C grav, nu vei avea parte nici de înainte. Doar aglomerat, un oraº pe care nu îl cunoºteam ºi de ceasurile ºi trenurile au un orar precis. Aici, peste adormiþi... Parcã ceva nu era-n regulã, deºi care îmi era teamã. Am deschis fereastra ºi dintr-o rãscruci anapoda. Numai pe drumul de întoarcere drum, nicidecum. Într-un cuvânt, viaþã de turturelele veneau, ca de obicei, la fereastra mea, datã un bîzîit strident ºi agresiv s-a infiltrat peste scrie clar într-o limbã pe care o înþelege cãlãtorul navetist! Când însã mã grãbesc, nici nu mai am fãceau volute, scoteau sunete disperate, fiind inocenþa mea. Oraºul e asemenea unui stup de oriunde s-ar afla Mama. Ia-þi cu tine drumul cãtre timp sã mã lamentez. gata-gata sã aterizeze pe pervaz. Sau în capul meu. albine. Fiecare (crede cã) face ce trebuie, produce mama ºi nu te vei pierde în Babilonul lui Peºte Ah, uitasem un amãnunt prezent, dar element Nu ºtiam ce se-ntîmplã, ce le-a apucat decibeli, neliniºte, spaimã. Am închis fereastra ºi Prãjit oricât ai încerca. E ºtanþat. Mama e bãtrânã, esenþial în tot ce v-am spus. Anume, cã port cu (întotdeauna, cînd vãd pãsãri în devãlmãºie, mai mi-am spus: am nevoie de amintirile din copilãrie, suferindã ºi departe poate, dar ea nu te-a mine, oriunde m-aº duce, un abonament ce are ales ciori, mã fulgerã secvenþe hitchcockiene). am nevoie de imaginaþia mea. ªi am nevoie de o abandonat. Ia-o cu tine ºi nu vei fi fiul ploii în inclus transportul în comun pe orice mijloace Pînã mi-a picat fisa: ah, da, furat de... gînduri, cascã de astronaut. mijlocul celei mai blestemate furtuni, garantat. În (terestre, navale, aeriene ori subterane) din uitasem sã le dau tainul! Am luat un rest de Sã motivez, elementar. Copilãria este o pasãre rest... La Babilon, birjar! regiune. Altfel zis, sunt liberã sã mã urc ºi sã mãmãligã (grozav le place mãmãliga!), l-am pe care nu o mai poþi prinde. Doar te uiþi la ea ºi îi cobor, pe teritoriul lor, de câte ori vreau, zi de zi. fãrîmiþat ºi le-am aruncat, firimiturile, jos, pe un admiri frumuseþea. Imaginaþia e o plaja nesfîrºitã Parol! Chiar ºi fãrã loc, pe coridor, stând într-un postament de ciment, numai bun de masã , pentru pe care alergi. Casca de astronaut e... Ea e cît se Traian PINTILIE: picior sau cu geamul spart, un simplu abonament, un mic dejun, un prînz, chiar ºi pentru o cinã - poate de concretã. Oraºul e cel mai simpatic haos. cum spuneam, mi-a redat libertatea la care de/fãrã tainã . Acolo îºi dau întîlnire, deseori, junii Aici nu îþi trebuie nimic pentru a supravieþui. Paginã de jurnal râvneam sã mã miºc relativ independent ºi mi-a îndrãgostiþi, crezîndu-se feriþi de priviri indiscrete. Exiºti ºi atît. Nimãnui nu îi pasã de tine ºi n-o sã asigurat, de la început, un statut oarecum mai ªi tot acolo, ”oamenii strãzii” cautã resturi - de dea doi bani pe ce faci tu. echilibrat, în soarta mea de cotidian naufragiat. mîncare, de bãuturã, dar mai ales chiºtoace... O datã la cîteva luni - fie caniculã sau ger, ploaie sau criu în jurnal, pe corabia mea pornitã : Blocurile cenuºii ºi-au facut valiza ºi au plecat... anume spre larg pentru acest naufragiu. Virginia BURDUJA ninsoare - îºi instaleazã ”cortul”, complet E o searã banalã pe facebook SCa ºi voi, am fost sortit pentru indiferentã la starea vremii, o femeie - ”a strãzii”? Fotografiile nu au nevoie de cuvinte. implacabila plecare de la þãrm, spre tãrâmuri Varianta Murakami a unui azil de bãtrîni? a stabilimentului de la Oraºul cu cea mai mare vitezã la net neºtiute, ascunse dupã dunga miºcãtoare a zãrilor. Socola? Impresionant e calabalîcul pe care-l carã asteaptã online confirmarea Pântecul generos al corabiei mele, la plecare, cu ea, mã ºi întreb cum îl duce, deºi - sau tocmai Mîine e zi de shopping. ursitoarele biciuind hamalii portului l-au umplut aci parte din clasa de mijloc, pentru cã e obezã... Cît stã acolo, citeºte, toatã ziua asemeni personajelor din proza citeºte - pagini de ziar, foi rupte din cine ºtie ce : cu de toate. Nimic nu-mi lipsea, poate de aceea i- / George G. ASZTALOS am ºi spus sufletului meu: ia de te bucurã, toate Frealistã melancolicã/oniricã a carte... Are lumea ei, nu bagã pe nimeni în samã, nu sunt ale tale, ºi m-am aºezat încrezãtor la cârmã pe japonezului refuzat, repetat, din loja Nobel? cerºeºte - ºi nici n-o ia nimeni în samã. În afarã de La Babilon vreme de zi, cu soare de aur desenând drum Respecþi adicã tradiþia, în genere, dar saluþi cu lucrãtorii de la Salubris, care, a doua zi, trebuie sã strãlucitor înaintea corabiei mele. Muzici de moderat entuziasm, lucid neapãrat, noul strîngã tot calabalîcul. Pentru cã, la plecare, femeia hiar aºa, ce ºi-ar putea alege ca minim alãmuri îmi sunau în ureche ºi am dãnþuit îndelung veacului în care se întâmplã sã trãieºti? Atunci, nu ia niciodatã nimic, totul rãmîne acolo, vraiºte. necesar pentru supravieþuire un cu fãpturi fierbinþi ale mãrii, uitând de nordul te grãbeºti încet. Festina lente. Pentru cã toþi în ªi totuºi, cînd revine, peste cîteva luni, aduce naufragiat modern într-o metropolã cãlãuzitor. Am rãtãcit la întâmplare prin fiorduri ºi jur aleargã zi luminã dupã mai bine, mai mult ºi aceeaºi uriaºã cantitate de zdrenþe. De unde le-o fi C adunat? ultraaglomeratã ºi pustiitã totodatã? Pãi asta e strâmtori pãtimaºe mi-au îmbrãþiºat corabia cu mai mult, te mulþumeºti cu relativul agonisit ºi "toobee doobee doo"-ul românului postmodern, lascive braþe de femeie mincinoasã. La vreme de îþi vezi de viaþa sufletului tãu. De-atâtea ori Gîndindu-mã la acea femeie, hrãnind pãsãrile al zilelor noastre emigrant ºi aventurier scãpat de furtunã am aruncat peste bord amintiri ºi o parte rãnit, el trebuie vindecat, chiar dacã respiri într- cerului ºi ale pãmîntului, realizez (a cîta oarã?) pe fix-ul raþional. Ce poþi sã iei cu tine ca strict din mine, sã nu-mi sfãrâme corabia stâncile o foarte aglomeratã urbe. Ce faci? Îl laºi sã faptul cã trãim/trãiesc în plin absurd. ªi cã m-am necesar? Pita, slana ºi þuica bãtrânã ar conta dupã inchizitorii ale visului spre care navigam. Cele mai vagabondeze prin zeci de poveºti ale altor acomodat cu absurdul - cum zicea poetul? - astei unii mai mult decât orice altceva. Simplu. lungi au fost nopþile cu fantasme care-mi suflete. ªi ele hotãrâte sã reziste asaltului vieþii vieþi cu care lupt. Dar ce luptã-i asta, cînd eu citesc Tradiþional. Da' pe naiba cã mai oriunde ai pleca mãrgineau tâmplele ºi îmi izbeau fruntea cu stele „de-afarã”. Sau te refugiezi luni întregi în anchete filosofico-poetice despre megapolisul acaparator/strivitor, hrãnesc porumbei, fac duºuri lucruri gãseºti cu nemiluita ºi bani de-l doare stinse. Am urât întunericul, mereu mi-a ascuns muzicã. Dar numai dupã respectarea micilor - însã înainte de toate, ºi între ele, zapez mintea pe cel din urmã supãrat. conturul femeii care plecase cu mine din port spre tale tabieturi, dupã îndeplinirea urgentelor telecomanda televizorului, caut ºtiri ºi comentarii Când hitleriºtii te luau la miºto ”arbait maht mirarea dorinþelor. îndeletniciri casnice. Îþi cauþi sufletul pereche frai” ºi te munceau cu direcþia gazat, nu ºtiau cã Acum nu mai e cale de întoarcere, orizontul pe internet, vãd tancuri pe strãzile Ankarei, (re)vãd îndelung. Când îl gãseºti, acesta prea curând morþi, rãniþi, disperaþi la Nisa ºi la Istanbul, ascult urmau sa tragã ca sclavii vreo jumatate de veac sã care mereu mã ademenea îmi aratã capãtul dispare. Porneºti în cãutarea lui, un periplu drumului, stã lipit de înaltele ziduri ale oraºului relatãri de la faþa locului , sau domni puºi la costum îºi afle libertatea iar. Da' noi cum am procedat? Ce eliberator, în care scapi de obositoarea care mã va devora. Scriu, poate ultima filã a ºi cravatã, care-ºi dau cu presupusul despre versul am muncit sub Ceauºescu în afara unor blocuri în metropolã. Pe care, de fapt, o iubeºti, în afara ei pãtrat? Patriotic hei rup ºi Trãiascã Partidul! La jurnalului meu de bord, pânã la apusul soarelui voi ºi reversul evenimentelor? Trãim într-o lume ajunge la þãrm. Din toatã avuþia cu care am plecat viaþa pãrând searbãdã, lipsitã de sens sau rost. evenimenþialã ºi cam demenþialã. Cînd hrãneºti asta ne-am rezumat. Asta am muncit, ca pe urmã ªi totuºi, prea adesea îþi doreºti liniºtea sã þi-o sã vindem totul la fiare vechi ºi sã trecem la pe mãri nu mi-au mai rãmas decât puþine lucruri, porumbei, te vaiþi de disconfort termic, te rãcoreºti cauþi în valuri de albã dantelã spãrgând þãrmul defriºat. Iar dacã nu ne convine regimul, o roim în am risipit argintãrii, damascuri, rãcoroase sub duº, sau citind/scriind poezii, ori alte þãrile calde fãrã (re)sentimente ºi bãtaie de cap. mirodenii, parfumuri de santal, mãtãsuri ºi lemn de din faþa ochilor tãi. ªi mai citeºti o poezie. gogomãnii, te întrebi dacã nu cumva tu eºti cel Adicã de ce, nene? Asta am câºtigat? De asta acaju.Voi mai pluti în derivã un timp ºi apoi voi Scrisã de Iuliana Radu: atins de paranoia ( paranoica , ziceam mai de mult), revoluþia? Sã ne roim eºalonat? Pãi cam da, dacã naufragia cu biata corabie rãnitã pânã la poarta iar dincolo, în spaþiile acelea, care pentru tine sînt nu ºtim munci în asemenea hal încât munca marelui oraº cosmopolit. De mâine voi fi un om al „Cum sã te fac sã înþelegi, prietene, ca ºi virtuale, e a/normalul. noastrã sã ne elibereze cu adevãrat. Uite cã strãzilor aglomerate, înþesate de lume buimacã, liniºtea nopþii la malul mãrii, Oraºul nu, nu mã striveºte, nu mã boicoteazã, împuºcarea unui tiran n-a fãcut nici cât o ceapã coborâtã la þãrm ºi ea de pe alte ºi alte corabii cu în Shatti-al Qurum? nici nu mã acapareazã. Mã simt la fel de liber, ºi de degeratã ºi libertatea e întotdeauna altundeva! E busola spartã, naufragiate înaintea mea. Va trebui dimineaþa te trezeºti în huruit de maºini îngrãdit, cum altãdatã în casa ºi pe natala vîlcioarã ºi adormi traversat de scrâºnetul tramvaielor, acolo unde îþi permiþi sã-þi pasezi munca în chirie sã supravieþuiesc. Îmi voi trage adânc ºapca pe a copilãriei. ªi oricum, ceea ce trãiesc, ceea ce poþi oare sã îþi imaginezi o lume fãrã trenuri, altora, iar ei sã te plãteascã pentru cã stai. Stai ochi, voi strãbate la rând mahalalele, în sân cu ce simt, starea mea de spirit, aici, în oraº, sau oriunde, trolee, motociclete, fãrã zumzetul mecanic pentru cã munca ta se autosusþine. Munceºte mi-a mai rãmas din amintiri, voi sãruta rãsãritul îºi aflã mai uºor cuvîntul în vers decît în prozã. Aºa al oraºului, fãrã angoasã ºi stres? singurã pentru tine. E pe pilot automat. Cam acolo soarelui, mã voi îndrãgosti ºi poate voi fi fericit. încît, mã trezesc scriind... e libertatea. Reversul insulei. Ce iei cu tine/ la ce n-ai renunþa, în polis-ul aglomerat? cronica veche 3 CRONICA VECHE
Alexandru ZUB întâlniri de destin Nicolae PANAITE intersec þii
Poveste cu Alma Gabriel Bãdãrãu: Secvenþe memoriale ºi Old Shep
m aflat târziu, abia în ultima clipã a definirii „Xenopoliana”. Ca unul ce avea ºi competenþe juridice, Gabriel ra sfârºitul lunii august, în urmã cu vreo 18 ani. O aromã proiectului, cã unii prieteni, colegi sau discipoli ar dori Bãdãrãu s-a implicat cu fervoare în ambele direcþii. În primul de fructe ºi frunze coapte intra în bucãtãrie prin sã-i ofere istoricului Gabriel Bãdãrãu un volum menit numãr al „buletinului” se poate afla chiar statutul respectiv, la Efereastra deschisã larg. Primisem, aºadar, odatã cu A seara, botezul toamnei ce-ºi trimitea primii mesageri. Împreunã cu a-i releva cele mai de seamã contribuþii în domeniul sãu de întocmirea cãruia istoricul-jurist a contribuit esenþial. activitate, unul prin excelenþã inter-, multi- ºi chiar meta- În acest cadru, împreunã cu Leonid Boicu ºi Lucian Nastasã, el Elnora ajunsesem pe la jumãtatea cinei. Boarea autumnalã, ce se disciplinar. Neputând sã-i urmãresc, aici, numeroasele trasee a coordonat volumul Istoria ca lecturã a lumii. Profesorului furiºase prin casã cu tot arsenalul ei, ne captivase pe amândoi. Eu, curriculare, m-am gândit cã n-ar fi inutil sã evoc, succint ºi inerent Alexandru Zub la împlinirea vârstei de 60 de ani (Iaºi, 1994), iar de este ºtiut, lunec, fãrã nici un efort, în reveriile anotimpurilor; devin subiectiv, unele aspecte ale colaborãrii noastre. unul singur, cu o minuþie aparte, volumul Itinerarii istoriografice. ostatecul lor, dar dupã ce-ºi iau de la mine tributul, se retrag încet, încet, fãrã nimic vizibil, doar în suflet rãmân niºte urme pe care le Sã menþionez, mai întâi, cã angajarea tânãrului licenþiat Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani (Iaºi, descopãr ulterior. Întind mâinile ºi vãd cã-n palme îmi cad petale, Gabriel Bãdãrãu la Institutul de Istorie ºi Arheologie „A. D. 1996). Mi-am îngãduit sã observ, în textul inserat acolo, cã „ceea ce frunze policrome, stropi de apã sau fulgi... Xenopol” a avut loc pe când subsemnatul se afla în R.F. Germania, motiveazã gestul aniversativ, în sfera ºtiinþei, nu e doar vârsta Vorbeam cu Elnora, când uºa bucãtãriei se deschide lent ºi, de ca stipendiat al Fundaþiei „Alexander von Humboldt”. L-am putut rotundã la care un slujbaº al ei a putut parveni, ci mai cu seamã felul sub ea, apare un pui de pisicã de mãrimea unei jumãtãþi de palmã; se întâlni, aºadar, abia la începutul anului 1979, bucuros sã aflu cã cum sãrbãtoritul s-a impus ca personalitate reprezentativã în auzi un mieunat uºor tãrãgãnat, prietenos ºi distinct, împreunã cu echipa de „relaþii internaþionale”, condusã de eminentul istoric domeniul sãu”. Este ceea ce se poate spune, cu nuanþele impuse de primii paºi fãcuþi în casa ºi în viaþa noastrã. Parcã ne-ar fi spus: Leonid Boicu, sporise cu un nou devot, pe care se putea pune temei notele specifice, ºi în cazul profesorului Gabriel Bãdãrãu, pe care „Bunã! Eu sunt Alma, am auzit de voi, de acum vreau sã vã în cercetarea multiplã a modernitãþii noastre. Studiile despre am avut bucuria sã-l mai întâlnesc, apoi, în afarã de acþiunile însoþesc...” A fost dorinþa ºi voinþa Aianei - fãrã a ne pregãti în Academia Mihãileanã, relaþiile româno-habsburgice, între altele, programate la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, la unele prealabil - sã ne lase ceva cu suflet, în vederea atenuãrii lipsei ei, þin de aceastã orientare tematicã. Afine se pot socoti ºi cele manifestãri ºtiinþifice puse sub egida Universitãþii „Mihail prin plecarea la studii în strãinãtate. rezultând anume din iniþierea sa sistematicã în istoria dreptului, ca Kogãlniceanu”. Mogâldeaþa avea o privire jucãuºã, caldã, alinãtoare, numai ºi cele de culturologie, dacã mi se îngãduie un termen faþã de care Ar fi sã mai adaug, pentru a sugera numai un câmp de relaþii curiozitate ºi misterioase subînþelesuri. Elnora i-a dat ceva de unii istorici s-au arãtat îndeobºte mefienþi. impuse de meseria noastrã, unele participãri la comisii de doctorat mâncare. În urmãtoarele clipe hrana se evaporase... A mieunat, Dupã evenimentele din decembrie '89, asumând cumva à sau de promovare în lumea academicã. Ele mi-au întãrit impresia cã semn cã mai vrea. A fost pentru prima ºi ultima datã, când a mâncat contre coeur unele misiuni de ordin instituþional ºi academic, am era vorba de o vocaþie istoriograficã aparte, pe care distinsul meu brânzã. S-a obiºnuit brusc cu bunãtãþuri pisiceºti. Acest ornament avut, personal, ocazia de a conlucra mai insistent cu distinsul coleg, coleg a ºtiut sã o fructifice optim, punând la lucru ºi competenþele viu a intrat în viaþa noastrã cu o atractivã ºi determinantã unul dintre cei mai activi ºi mai dispuºi la munca în echipã. de jurist. personalitate. De nu-i plãcea ceva, nici mãcar nu se apropia; Douã aspecte, intim conexate, îmi par aici demne de amintit. Sã-i dorim mai departe ad multos annos , ani rodnici ºi luminoºi, adulmeca, de la distanþã, cu mirosu-i sigur ºi selectiv. Când dorea sã Unul priveºte Fundaþia Academicã A. D. Xenopol , creatã sub egida spre bucuria noastrã ºi a celor care vor avea ocazia sã-i cunoascã fie luatã în seamã ºi mângâiatã, se dãdea peste cap, atrãgându-ne Institutului omonim ºi având ca organ de expresie revista rodul ostenelilor sale cãrturãreºti ºi pedagogice! privirile ºi atenþia pentru a-ºi primi porþia de iubire! Mieunãturile Almei erau de mai multe feluri. Îi ºtiam pe de rost ce conþinea Mircea Radu IACOBAN fiecare mieunat. I-am împlinit întotdeauna dorinþele, pânã în luna august, a acestui an. A plecat din viaþa nostrã aºa cum a venit: pãºind încet, încet, doar cu pernuþele lãbuþelor. Timp de 18 ani a fost cea care ne „deschidea” uºa. Când ajungeam acasã ne aºtepta, cât mai aproape de prag, cu un mieunat ce avea în el toate ingredientele pierderii ºi „Basarabia lui Puºkin” uitãrii indispoziþiilor de peste zi. Se ºtie: nu fiecare zi este aducãtoare de satisfacþii. Indiferent de starea noastrã de spirit, dupã ce intram în casã, Alma ne „citea”, apoi ni se dãruia prin atingere cu criam într-un articol despre declaraþia lui ªolohov Jr., care, de... proaste (!) - ceea ce nu l-a împiedicat sã le înºire una câte una pe lãbuþele, coada sau cu mustãþile-i lungi, chiar mai lungi decât ale lui în 1992, ºi-a adus cazacii de pe Don sã lupte de partea rãbojul cuceririlor. Pãrãsesc aici izvorul Troyat, pentru a reproduce Dali! STiraspolului în rãzboiul de la Nistru, spre „a apãra Basarabia câteva dintre opiniile exilatului, culese din alte surse. Cum ar fi: Împrejurul picioarelor noastre fãcea cercuri, atingându-ne cu lui Puºkin”. Numele poetului mi-a reînviat o imagine din amintirile „Printr-ale þigãnimii mutre / Sunt ca un Orfeu printre cutre / Eu, mijlocul ei ca un cald ºi binefãcãtor fular. O luam în braþe ºi ne adolescenþei: coperta cãrþii „Puºkin”, din pricina cãreia am fost printre moldovence proaste (...) Mai bine zis printre maimuþe / Sunt „vorbeam”. Uitam repede de intersecþiile neguroase ale vieþii. De-i singurul licean din Suceava respins la primirea în UTM (de fapt, leu ºi cal de Amudan / Pe al mãgarilor tãpºan.” Sau: „Ce spuneam ceva, se uita la noi în semn de mirare ºi, apoi, se grãbea mi-au fost gãsite în servieta de ºcolar douã „otrãvuri burgheze”, nu moldovence-am cunoscut / Frumoase, dar atât de proaste...” Despre parcã sã ne îndeplineascã dorinþa. Jucãriile ce i le cumpãram le una: „Câinele din Baskerville” de Conan Doyle ºi „Pouchkine” de oraºul în care ºi-a petrecut patru ani din viaþã „cu fundul în sfântã cerceta ºi apoi le vãmuia cu o rapidã curiozitate, pânã intrau în Henry Troyat, editatã la „Plon” în 1946; ambele mi le împrumutase, relaxare”: „Oraº de hulã, Chiºinãu / Te-oi blestema viaþa toatã / Din patrimoniul ei. Ne-a însoþit în toate concediile, plecãrile noastre în mare tainã, profesorul de românã ªtefãnescu). Academicianul pãcãtosul cer al tãu / Spre casele duhnind mereu...” Se considera prin þarã, bucurându-se (ochii o trãdau) de frumuseþile ºi francez Troyat (rus de origine - îl chema Lev Tarasov) comenteazã, „om pãzit de Dumnezeu” ºi nu pierdea nici un prilej (relevante sunt curiozitãþile din jur. Pentru lumea ei pisiceascã ar fi putut toarce un între altele, exilul lui Puºkin la Chiºinãu - de aici neaºteptata mai ales scrisorile) sã-ºi arate dispreþul suveran pentru Moldova ºi inedit jurnal de cãlãtorie. conexiune cu isprãvile fiului celui ce a scris „Pe Donul liniºtit”. moldoveni, cãrora le meneºte „Nici o libertate turmelor / Ele sunt Când Aiana ne anunþa cã vine acasã în vacanþe sau concedii, cu Astãzi, una dintre cele mai importante strãzi ale Chiºinãului se bune de tuns ºi zugrumat / Soarta lor este din veac / Doar cnutul ºi o zi, douã, înainte de sosire, Alma se comporta într-un mod diferit. numeºte Puºkin. Bustul lui troneazã în parcul central. Trubeþkoi, jugul”. Revin la Troyat: poetul þinea evidenþa cuceririlor amoroase Pentru mine a fost ºi este un semn ºi o înfãþiºare, pe care nu ºtiu dacã vreodatã mi le va decodifica cineva. Acum, dupã trecerile ºi istoricul literar la modã pe vremea Republicii Sovietice Socialiste schiþându-le chipurile (caricaturizate) ºi îndosariindu-le în caietele petrecerile Almei prin viaþa noastrã, îmbrãþiºez inspiratul gând al Moldoveneºti, susþinea cã prezenþa exilatului Puºkin la Chiºinãu a sale, precum pãstreazã vânãtorii pozele trofeelor aliniate la „tabloul lui Leonardo Da Vinci: „Cea mai micã dintre feline este o „a luminat” Basarabia, deschizându-i „porþile culturii ruse”. Toatã vânatului”. Printre ele, ºi un desen înfãþiºând-o pe Calypso capodoperã”. preþuirea noastrã pentru autorul lui „Evghenii Oneghin”: poetul îºi Polichroni, o grecoaicã ajunsã la Chiºinãu, dupã peregrinãri ieºene, meritã statuie oriunde în lume, cu atât mai mult la Chiºinãu. Ca sã în vãlmãºagul stârnit de Eterie (vezi imaginea în „Dunãrea de Jos”, * vorbeºti despre „Basarabia lui Puºkin” s-ar cuveni însã sã se fi iulie 2016). L-a cucerit inteligenþa ºi cultura grecoaicei (care vorbea În mica staþie de cale feratã din Port Benton (Anglia), se aflã un înfiripat o cât de micã legãturã de suflet între poetul exilat ºi turca, germana, greaca, româna, araba, franceza ºi italiana), dar mai monument deosebit ridicat în memoria lui Old Shep - câinele norodul în mijlocul cãruia a fost obligat sã trãiascã, întemeiatã dacã ales vestea, pare-se întemeiatã, cã a fost amanta lui Byron („o ciobanului Tony din localitate. Tony trãia în singurãtatea nu chiar pe iubire ºi preþuire, barem pe o brumã de respect reciproc. grecoaicã ce a primit sãruturile lui Byron!”). Ceea ce nu ºtiu nici dealurilor de lângã Port Benton cu oile sale ºi cu câinile sãu Cartea lui Troyat (care avea sã mai scrie ºi despre Dostoievski, Troyat, nici biografii lui Puºkin, este faptul cã serafica Calypso, care ciobãnesc. Tony avea un suflet bun ºi un fel deosebit de a se Cehov, Tolstoi, Pasternak º.a.) depune mãrturie în celãlalt sens: a inspirat scrierea „ªalului negru”, s-a cãlugãrit în tainã ºi ºi-a sfârºit comporta cu câinele sãu. Fiind suferind, boala lui Tony, cu timpul, Puºkin i-a detestat pe moldoveni. Chiºinãul era (de altfel, ca ºi zilele la Mãnãstirea Neamþ. De câte ori treceam pe la Neamþ, s-a agravat, încât nu a mai putut rezista în coliba sa de pe deal ºi a atâtea oraºe ruseºti...) un târg glodos al contrastelor violente, în coboram în osuar pentru a vedea încã o datã craniul delicat, trebuit sã caute sã-ºi rezolve problemele sale de sãnãtate. Astfel, care protipendada îºi omora timpul cu nesfârºite partide de cãrþi, cu inscripþionat brutal pe fruntea ce a primit sãrutãrile lui Bayron ºi într-o zi, Tony a urcat în trenul care l-a dus departe de locurile ºi animalele sale îndrãgite. Câinele sãu credincios a fost prezent la baluri menite sã exhibe toaletele aduse din Apus, cu dueluri ºi Puºkin, cu vopsea neagrã, „Calypso”. La revoluþiunea din 1989, garã în ziua plecãrii lui. Câinele a privit cu atenþie miºcarea aventuri amoroase de scandal. Un oraº cu mii de analfabeþi ºi cu o care n-a ocolit nici mãnãstirile, craniul grecoaicei a dispãrut fãrã trenului urmãrindu-l pânã departe în zare. Apoi s-a aºezat în pãturã superficialã de franþuziþi parcã descinºi din „Chiriþa” lui urmã ºi, de atunci, osuarul este lãcãtuit. Unde s-o afla, cine ºi de ce acelaºi loc, în poziþia de odihnã, aºteptând reîntoarcerea Alecsandri. Poate cam aºa vedea ºi înþelegea Puºkin cele ce l-a sfeterisit? Iubita lui Byron ºi a lui Puºkin, cãlugãritã la Neamþ în stãpânului sãu. Câinele nu avea de unde sã ºtie cã stãpânul sãu era petreceau în noua gubernie (a ajuns pe malul Bâcului la opt ani travesti (abia la spãlarea ritualã a rãposatei s-a vãzut cã-i „parte plecat pentru totdeauna, întrucât boala sa fusese prea gravã pentru dupã 1812 - rusificarea încã nu se produsese decât la etajul ºi-n femeiascã”!), de ce nu s-a retras într-o mãnãstire de maici, cã-s a fi vindecatã. Au trecut zile în ºir, dar câinele aºtepta în cotloanele administraþiei þariste). Nu i-a scãpat, însã, prezenþa destule în jur? De ce s-a cãlugãrit, de ce tocmai la Neamþ, de ce atâta continuare... sumedeniei de moldovence frumoase ºi, comenta poetul, teribil tainã? Ce poveste! ªeful de garã a încercat de câteva ori sã-l ducã în sala de aºteptare dar câinele era hotãrât sã rãmânã doar acolo de unde putea sã „nemaiîntâlnit magnet“.(...) Ne-am strãduit, câtva timp, sã vadã fiecare tren care trecea prin staþie. ªeful gãrii i-a adus de descifrãm acest simbol, dupã care am renunþat. Fragola lui mâncare acolo pe peronul gãrii, unde stãtea câinele credincios Nicolae Panaite uneori apare „ca o leoaicã fãrã gheare ºi dinþi; stãpânului sãu. Despre Fragola ºi-i tare flãmândã“, þinându-l pe poet „ca sub o imensã ºi Toata vara ºi toatã iarna, câinele nu s-a miºcat din locul sãu. fierbinte ventuzã“, alteori, îl transformã în „om de zãpadã“ al Cu timpul, toþi locuitorii au aflat de fidelitatea acestui câine. ªi În ”Hyperion”(nr.4-5-6/2016), cãrui modus vivendi, dupã propria mãrturisire, „Curajos… este chiar oamenii din împrejurimi, când ajungeau în staþia Port Traian D. Lazãr încearã sã cel care, deºi îi e fricã, înainteazã“. Ei bine, tocmai cînd credea Benton, întrebau: „Aceasta este staþia în care câinele îºi aºteaptã descifreze secretele poeziei lui cã enigma va rãmâne pururi neexplicatã, ea i s-a revelat stãpânul sãu?” De fiecare datã când trecea câte un tren prin staþie, Nicolae Panaite (din recentul sãu comentatorului (colaboratorului ºi prietenului nostru TDL), la o câinele era acolo urmãrind atent vagon cu vagon. Dar stãpânul nu volum, Secetã): Nicolae Panaite a patiserie din Ploieºti, sub forma unei complicate ºi supraetajate se arãta. Aºa au trecut 6 ani de aºteptare ºi credinþã în care câinele aºtepta în staþie zi ºi noapte întoarcerea stãpânului sãu. Dar a venit îngheþate, numitã FRAGOLA. Având paternitatea/patentul inventat-o pe Fragola, entitate cãreia o zi în care câinele nu a mai vegheat. Câinele a fost gãsit mort în îi dedicã o poezie ºi un amplu poem în Fragolei, e de aºteptat ca poetul sã primeascã drepturi de autor ºi acelaºi loc în care a stat atâþia ani de zile. Locuitorii s-au întristat prozã în care autorul, când sub consistente tantieme, care-l vor scoate definitiv la aflarea acestei veºti. În acea zi de ianuarie a anului 1942, mulþi înfãþiºarea domnului Olah, când a din... secetã.(N.T.) au fost afectaþi de îngroparea credinciosului câine. unui actor, e în duet ºi duel cu Fragola, „curcubeu vorbitor“ ºi 4 cronica veche CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU ºi pãlmaºii Eforiei (ANI, EI, dos. 82/1836, f. 2 r.-10 r.). Peste trei decenii, chestiunea canalizãrii s-a reluat cu noi eforturi financiare. În 1869 s-a lucrat la mãsurãtori pentru ridicarea în plan a râului ( Ibidem, PI, dos. 162/1869, f. 1 r., 2 r.), iar în anul 1883, cu prilejul construirii Podului de Fier, s-a mai canalizat acolo o porþiune din cursul Cacainei. Un plan ozalid pãstrat „Misterele onomastice” ale Iaºilor (XXV) aratã o secþiune transversalã a canalului, cu boltã ( Ibidem, dos. 214/1882). Apoi s-a realizat nivelmentul pârâului pe tot cursul n amic adevãrat, nu un ragãm din stirpea nemuritã Argeº, Buzãu, Dâmboviþa, Cãlãraºi, Olt, Prahova ºi Teleorman. sãu de pânã la Podul Albineþului (Ibidem, dos. 122/1896, vol. I- de Iancu Nenea, îmi reproºa tocmai în zi de cãldurã La Bucureºti, denumirea veche a fostei gârle Bucureºtioara din IV, toate lipsã din arhivã; citate dupã inventarul fondului) ºi s-au Umare cã prea zãbovesc la capul podurilor ca mahalaua Scaune a fost Cãcaina. Cunoscute sunt ºi în Oltenia fãcut numeroase exproprieri de terenuri de pe ambele maluri, þiganul, cerºind brudinã de simpatie pentru dezlegarea hidronimele Cãcata (6) ºi Cãcãcioasa (2) desemnând tot începând din Þicãul de sus ºi pânã la vãrsarea în Bahlui (Ibidem, misterelor onomastice, cã serialul bãlteºte ca apa Bahluiului, el pâraie ºi bãlþi (Dicþionarul toponimic al României. Oltenia, vol. dos. 560-649/1897, toate lipsã din arhivã). Planul oraºului Iaºi voind sã afle mai repede ºtiri despre berãrii, cârciumi, cafenele, 2, 1995). Surprinzãtor, un toponim Cãcaina este înregistrat ºi în al lui Gr. Bejan (1896-1897) reprezintã cu anticipaþie hanuri ºi oteluri, dupã modelul dezvãluirilor despre Blonde, judeþul Sãlaj, desemnând însã un deal, cu loc de pãºune, iar canalizarea Cãcainei ca realizatã, cu bulevardele (C. A.) Rosetti Brunete & alte Plãceri toponimice. Nu puteam sã-i zic: Amice, etimonul este considerat o poreclã (!) ( Tezaurul toponimic al ºi (I. C.) Brãtianu (din 1947, Tudor Vladimirescu) deja eºti idiot!, preferând varianta soft a mirãrii / exclamãrii: C' eºti României. Transilvania. Judeþul Sãlaj, 2006). Denumirea deschise, dar fãrã simbolul Podului de Fier, care a rãmas totuºi copil? Stai sã vezi ce de poduri, podeþe, punþi ºi apãducuri te româneascã Cãcaina are echivalentele slave Dresleuca de la funcþional. Câþi dintre locuitorii Iaºului din prezent, circulând aºteaptã pe Cãcaina ºi Ciric! Replica îl lasã mofluz, iar eu Botoºani (atestat ca Drislive în 1430-1431, în formã coruptã, ca pe cele douã bulevarde sau traversându-le mai ºtiu de existenþa continuu imperturbabil periplul pe Bahlui la vale, din Bularga- nume de sat cu bazã hidronimicã), ºi de la Manoleasa-Prut, ºi chiar de numele Cãcainei subterane. n în gios, cu un gând frumos, preþ de încã douã scurte episoade precum ºi Drãsliviþa (1414-1419), apoi Drislaveþu (1495), Multe ºi vechi denumiri populare, toponime sau cu poduri istorice. pârâu din târgul Huºilor. antroponime, dovedesc o firavã reticenþã faþã de ceea ce Podul Metalurgiei , construit din beton în anul 1964 peste Cãcaina ieºeanã este un pârâu de cca 16 km, cu obârºia în vorbitorii instruiþi din modernitate considerã a fi cuvinte Bahluiul canalizat în zonã tot în acei ani, trebuia sã facã dealul de la est de satul Moimeºti, com. Popricani. Pe cursul sãu licenþioase, obscene sau mãcar „urâte”, cacofonice. Arhivele legãtura între str. Vasile Lupu (prelungitã pe traseele fostelor inferior, a fost din vechime hotarul natural dintre târgul Iaºi ºi oferã cercetãtorului un material generos în aceastã problemã, str. Ignat ºi Haþaºul Vitelor, de lângã Cimitirul evreiesc, pânã în satele Ciurchi, Tãtãraºi ºi Rufeni, apãrute pe moºia târgului ºi poreclele oamenilor fiind domeniul fruntaº în clasamentul str. Grãdinari) ºi noua zonã industrialã din ºesul Bahluiului, devenite mahalale ale oraºului. Cu certitudine, denumirea sa a onomasiologic „vulgar”. Numele Cãcainei ºi ale sinonimelor strãbãtutã de Bulevardul Metalurgiei. Acest pod se aflã în apãrut aici ºi s-a extins treptat spre nord, spre satul Cârligul ºi sale sunt bune exemple pentru ilustrarea comportamentului perimetrul unui vechi pod, reprezentat în Plan mai departe. Din gospodãriile încã þãrãneºti din Þicãu ºi din lingvistic popular vs. cult / oficial. Miron Costin este primul ichonographique de la ville de Jassy , ridicat de inginerul Rufeni, în veacurile XVII-XIX, se aruncau în pârâu tot felul de „pudic” dovedit, atunci când, povestind o hãrþuialã dintre oºtile Joseph de Bajardi în anul 1819. Era ºi aceasta o trecere spre gunoaie, iar din Târgul Boilor, din prãvãlii, cârciumi, mãcelãrii, lui Vasile Lupu ºi Matei Basarab lângã Focºani, „la o vale care-i izlazul târgului pentru vitele mahalagiilor din Ciurchi ºi cãsãpii, velniþe ºi dubãlãrii din coasta de est a Iaºilor veneau în dzicu Milcovul cel Mare, cu altu nume Cucata” (Miron Costin, Grãdinari. Ceva mai târziu, se vede (în Planul moºiilor din apa ºi aºa puþinã în lunile secetoase tot soiul de scursuri ºi Opere, ed. P.P. Panaitescu, 1958, p. 150), evitã sã scrie Cãcata , hotarul Iaºilor la 1840 al inginerului Vasile Pop, citat într-un dejecþii. Câteva informaþii sunt suficiente aici pentru ilustrarea denumire realã a pârâului, care apare într-una din copiile episod anterior) în acel loc o moarã de apã, care va dispãrea acestei situaþii. De pildã, în 1833, Eforia hotãra mutarea Letopiseþului sãu ( Opere complete , I, ed. V. A. Urechia, 1886, p. înainte de 1868 (când nu mai este menþionatã - 605). Apare acum dovada cã ºi Cãcaina ieºeanã vezi mai jos împrejurarea). avea în secolul al XVII-lea aceeaºi variantã Mai coborâm pe Bahlui pânã la Podul Sf. licenþioasã a denumirii, pe care o gãsim în Ioan , care dãinuie pe amplasamentul unui pod cronicã, unde se pomeneºte „valea ce sã dzice la mai bãtrân de douã secole. Prima reprezentare noi Cucata” (ed. 1958, p. 188). Un alt copist cartograficã o gãsim în planul citat al lui Bajardi, glosa marginal aici cu numele Cãcaina (ed. lângã o moarã aflatã pe moºia Mãnãstirii Sf. Ioan 1886, p. 660). Trebuie sã precizez cã în toate (Zlataust) din Iaºi, moarã atestatã la 29 iulie 1791 actele de pânã la 1800, dintre cele editate în (Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria DIOI, II-X, forma numelui este exclusiv oraºului Iaºi - DIOI, IX, p. 29). Acea moarã era Cãcaina / Cacaina, fiindcã niciun diac nu putea / atunci mai sus (în amonte) de moara pe care trebuia sã modifice un nume propriu dintr-un Mãnãstirea Dancu voia sã o facã pe Valea lui document. În schimb, dupã 1830, cinovnicii Pãtraºcu, numitã ulterior moºia Moara Dancului , Eforiei Iaºi, funcþionarii Primãriei ºi apoi pe care s-a format satul Moara Dancului (existent publiciºti ºi scriitori, militari ºi juriºti, profesori în 1803), cu numele redus Dancu din anul 1887. ºi tehnicieni, geografi ºi cartografi au evitat sã Moara Sf. Ioan apare, alãturi de pod, ºi în Planul scrie ºi sã pronunþe acest nume vulgar. Soluþia a din 1840 mai sus menþionat. A fost desfiinþatã în fost recursul la un truc lingvistic ºtiut ºi anul 1868, când s-a decis tãierea zãgazului morii productiv, anume crearea unui eufemism prin în urma repetatelor inundaþii ale Bahluiului, alterarea cuvântului jenant, fie ºi doar printr-un fiindcã iazurile împiedicau evacuarea apei râului singur sunet. Celebrul nostru Bulã ar ºti sã (ANI, Primãria Iaºi - PI, dos. 64/1868, f. 3 r., 27 explice mai bine fenomenul (ºi numele sãu), dar r.), dar podul a rãmas pânã astãzi, refãcut de nu mai iscusit decât profesorul Vasile Arvinte, câteva ori ºi reconstruit prin 1965, din beton care ne-a învãþat cum e cu adv. hãt, cu hãtãlãu ºi armat. Lângã pod se gãsea ºi o crâºmã, numitã hãtui! Aºadar, un inventiv ruºinos ºi anonim va conjunctural necanonic Sf. Ioan ( Ibidem , dos. fi zis cel dintâi Calcaina, formã cu succes 127/1877, f. 2 r.). Peste pod trece astãzi strada Sf. asigurat pânã astãzi, de aproape douã secole, Ioan, cu ieºirea în Calea Chiºinãului. cãci o gãsesc folositã în „Foaia Sãteascã” din cãsãpiilor de pe apa Cãcainei la Bahlui ºi curãþirea albiei Ca ºi în alte numeroase locuri, în vecinãtatea morii s-a 1846, p. 264, 303, ºi apoi de zeci de ori în dosarele Primãriei ºi în pârâului (ANI, Eforia Iaºi - EI, dos. 49/1833), iar peste un an se format un cãtun, atestat în 1803 ca Moara Sf. Ioan , extins ca sat numeroase alte surse consultate. decidea strãmutarea cãsãpiilor peste Bahlui (Ibidem, dos. (în 1855) cu numele mult mai vechi al unei odãi de vite, ªapte Pe cât de transparent este sensul lexical al hidronimului 23/1834). În Planul lui Joseph Raschek din 1844 vedem totuºi Oameni (1662), apoi împãrþit, partea de vest fiind azi cartier al Cãcaina, pe atât de „misterioasã” se dovedeºte a fi pentru Cãsãpia Mare pe malul stâng al Bahluiului, la vãrsarea Cãcainei oraºului Iaºi, iar partea de est constituie intrarea în satul Dancu. cercetãtor etimologia acestui nume. Rãspândirea sa din nordul în râu. Mai târziu, Primãria obliga pe hahamii jidovilor sã taie Încheind, în sfârºit, tema podurilor bahluiene, încerc sã Moldovei ºi pânã la Bucureºti ºi chiar în jud. Sãlaj nu a fost pãsãri doar pe ºesul Bahluiului ºi al Calcainei (ANI, PI, dos. desluºesc tainele ascunse în istoria denominaþiei celor trei exemplificatã aici din vreo tentaþie lingvisticã scatologicã, ci 188/1871). afluenþi de pe stânga râului, Cacaina, Ciricul ºi Pârâul Chiriþei, pentru a dovedi cã nu ne aflãm în faþa unui toponim de origine Cea mai veche atestare dateazã din 8 septembrie 1673 precum ºi a podurilor aferente. strãinã, eventual slav, cf. Cacova ºi numeroasele hidronime cu (DIOI, II, p. 373). Cam tot atunci, Miron Costin scria în Cãcaina , nume popular, cu variantele fonetice finala -na ( Coºna, Crasna, Sitna etc.). Aria ºi frecvenþa Letopiseþul Þãrii Moldovei ( Opere, ed. 1958, p. 197) despre moldoveneºti Cacaina sau Câcaina , este un hidronim denumirii dovedesc existenþa unui vechi termen comun, confruntãrile oºtilor implicate în disputa pentru domnie dintre surprinzãtor de rãspândit în Moldova ºi în Þara Româneascã, cãcainã, neînregistrat de vreun dicþionar al limbii române, Gheorghe Ghica ºi Constantin Basarab, din anul 1658, pe desemnând, fãrã excepþie, pâraie cu lungimi ºi debite relativ pãstrat însã doar ca hidronim. Pentru etimolog, dificultatea pârâul Cãcainii, mai jos de podul lui ªtefan-vodã. Menþiunile mici, toate strãbãtând teritoriile (moºia ºi vatra) unor târguri constã în inexistenþa în românã a unui model derivaþional în - pârâului sunt apoi numeroase, în legãturã cu uliþele ºi casele de vechi, dar ºi ale unor sate, cu funcþia de canal colector al apelor ainã, pentru a valorifica baza lexicalã cac- (de origine latinã). pe malurile sale, de pe Uliþa Cãcainii, cu poduri ºi punþi, cu uzate ºi dejecþiilor deversate apoi în râuri mai mari. Sunt Nici o aparentã derivare în - inã nu este posibilã, fiindcã acest inundaþiile ºi stricãciunile din primãverile ploioase, când atestate documentar, din vechime, pâraiele Cãcaina în târgurile sufix se ataºeazã la baze consonantice ºi îºi pãstreazã accentul, Bahluiul nu-i mai primea apa adunatã de pe versanþi ºi întreaga Bârlad, Suceava, Siret ºi Galaþi. La Botoºani, Cãcaina se unea ca în Bãltína ºi Oltína. Ca urmare, atunci când explicaþia albie a Cãcainii, de la vãrsare ºi pânã pe la str. Pãdure, devenea o cu pârâul Dresleuca, iar un afluent al Milcovului, canalizat prin ºtiinþificã se dovedeºte neputincioasã sau neºtiutoare, obiºnuim baltã stagnantã. Mai ales atunci se stricau podurile de lemn ºi Focºani, în 1844-1845, era numit tot Cãcaina sau Cãcata în sã invocãm... minuni ºi mistere. Mã supun ºi eu acestei probe de punþile, pe care Eforia (ºi Primãria) trebuia sã le repare mereu documente anterioare. Între satele Slobozia ºi Broscãuþi din credinþã, admiþând în cazul de faþã o creaþie spontanã, un (zeci de documente din secolul al XIX-lea probeazã aceastã jud. Botoºani, satele Albeºti ºi Brãieºti din jud. Iaºi, pe hotarul „accident” ce sfideazã constrângerile gramaticale ºi realizeazã situaþie). Planurile ºi hãrþile vechi reprezintã cursul sinuos al satelor Novaci, com. Duda-Epureni, ºi Roºieºti, jud. Vaslui, cu succes comunicarea ºi expresivitatea. Chiar ºi (sau mai ales) Cacainei în valea destul de largã de la str. Pãdure în aval. Se precum ºi Grumãzeºti, jud. Neamþ, sunt pâraie cu acelaºi nume cea indecentã. Cred cã amicul pomenit în incipit-ul acestui impunea, aºadar, canalizarea pârâului, pentru limitarea (uitat în câteva cazuri), purtat ºi de un afluent al Tecucelului, episod este acum relativ mulþumit. Eu sunt ºi mai... relativ. Pot fi pagubelor ºi cheltuielilor recurente. Urgenþa se impunea în prin com. Nicoreºti, ºi un afluent stâng al pârâului Sârca, la satisfãcuþi ºi ieºenii cãrora Eforia contemporanã a avut grijã sã 1836 la podul de piatrã din capãtul uliþei Bocºãnescului, unde nord de Târgul Frumos. În þinutul Neamþului, la sfârºitul le lase o probã-martor a ceea ce a fost pe la 1900 glorioasa uliþã Cãcaina avea ºi o matcã veche. Cunoscutul arhitect Fraivalt secolului al XVIII-lea, un pârâu din zona com. Dobreni apare cu nume scandalos, rebotezatã pe un tronson Apeducul. (Johan Freiwald) a astupat atunci cu pãmânt o parte din albia în grafie germanã cu numele Kikische ( Câcâcea). Dicþionarul Priveascã oricine din staþia de tramvai Pãdure spre sud ºi sã veche, a adâncit cu douã palme albia nouã ºi a fãcut lagum toponimic al României. Muntenia, vol. 2, 2007, înregistreazã admire peisajul dintre strãzile cu nume de oºtean (Maior (termen turcesc pentru tunel sau canal subteran) cu scânduri de douã hidronime Cãcaina în jud. Brãila, dar mult mai Ieremia Popescu) ºi de cãrturar (Profesor Paul Ion). Atunci, mai stejar, acoperit cu lut galben. A construit ºi douã poduri de lemn, numeroase sunt denumirile de bãlþi ºi pâraie Cãcata (8 cã te apucã dorul de recitit Iaºii de odinioarã. ocurenþe), Cãcãcioasa (2), Cãcãcioiu, Cãcacea (4) din jud. desfiinþând unul mai vechi. Pentru munca brutã a folosit carele cronica veche 5 CRONICA VECHE
Stelian DUMISTR cronica limbii ÃCEL Horia ZILIERU Un redutabil istoric al culturii române vechi mnemosyne ºi premoderne: N.A. URSU ECHNOCÞIU Din urmã te-am ajuns ca vârstã, tatã. ãscut la 3 august 1926, în Boroseºti - Scânteia, judeþul tezaur, prin acordarea, lui N.A. Ursu, a „Meritului Cultural” în grad Suntem în echinocþiu. O vestalã Iaºi, N. A. Ursu a trecut în lumea celor drepþi pe 14 mai de „Cavaler”. N2016, numai cu câteva luni înainte de a împlini 90 de ani. La un moment dat, din cauza stãrii sãnãtãþii, Domnul Ursu nu era fãr` de-nceput la vatra ta natalã Aºa cum l-am cunoscut, timp de aproape ºase decenii - de la sigur cã-ºi va putea încheia publicarea operei. De aceea, avea sã-mi vegheazã focul sacru întristatã. intrarea mea, în toamna lui 1958, în echipa de cercetãtori de la mãrturiseascã, în primul volum, subintitulat Studiu lingvistic ºi de Centrul de Lingvisticã, Istorie Literarã ºi Folclor - N.A. Ursu a fost istorie culturalã, a inserat, ca exemplificãri, ºi selecþii consistente din Vezi electrodul sânge la escalã? un om cãruia talentul ºi probitatea profesionalã i-au înnobilat o materialul ce avea sã facã obiectul volumelor urmãtoare, pentru a strãlucitã carierã, iar cinstea ºi omenia i-au înfrumuseþat viaþa de zi putea fi considerat, eventual, ca o operã întreagã (de altfel, acest prim Dar literele dezgropate? Iatã, cu zi. El este cel care a dat contur secþiei de lingvisticã a fostului volum nu are înscrisã pe copertã o numerotare; cifrele II ºi III apar un t+a. Rostirea lor dublatã Centru de Lingvisticã, Istorie literarã ºi Folclor al Filialei Iaºi a abia pe coperta urmãtoarelor volume). Pe de altã parte, titlul celui de cuvântul rãstignit pe verticalã Academiei, secþie pe care, practic, a condus-o mai bine de douã al II-lea volum, Repertoriu de cuvinte ºi forme, proiectat, iarãºi, ca o decenii. Nu pot continua fãrã un protest faþã posibilã încheiere (forþatã) a operei, revine în de spaþiu înghiþit întreg îl scoate. de acoperirea, nedrept de generoasã ºi tomurile urmãtoare, cu precizarea Supliment, deformatoare a situaþiei, ºi în cazul de faþã, a soluþie editorialã ce reflectã, din partea Pe noua scallã cantor este nodul zicerii De mortuis nil nisi bene! Întrucât, în autorului, efortul, dar ºi satisfacþia de a-ºi fi frânghiei între tâmple paralele. cele ce urmeazã, nu facem o selecþie, pentru putut duce la bun sfârºit publicarea a-l vorbi „de bine” pe cercetãtorul rezultatelor unei munci de jumãtate de secol. Catargul rãtãcit ridicã vele, Nicolae/Neculai Ursu - N.A. Ursu, cum era Una devenitã publicã în 1962, prin tipãrirea chiar numit în mod curent, dupã semnãturã. lucrãrii de pionierat Formarea terminologiei flux ºi reflux strãbat întunecate Nu cã, în timp, nu s-ar fi ivit ºi momente în ºtiinþifice româneºti , pe baza cãreia avea sã i un joc secund fãrã sfârºit: Exodul. care, eu sau colegi de-ai mei, sã nu fi fost în se confere titlul de doctor în filologie ºi care a total acord cu tot ce fãcea ºi hotãra, ca mânã fost distinsã cu premiul „B.P. Hasdeu” al dreaptã a decanului Gavril Istrate, „ºeful” Academiei. De altfel, în anul 2013, N.A. SLOVE nostru oficial, în ceea ce priveºte orientarea Ursu avea sã devinã membru corespondent al activitãþii de cercetare a novicilor ºi a Academiei Române. E. M. Cioran, - „encre de sang” proiectelor acestora de publicare a unor Deºi destul de puþin exteriorizat în articole în revista Centrului: la început ca ºef relaþiile cu cei din jur, din discuþii purtate la (I) de sector, iar, apoi, între 1967 ºi 1970, ca apariþia unor volume, ca editor, îþi puteai da director al acestei unitãþi de cercetare, seama cã, pentru N.A. Ursu, Alecsandri a 1. Sufletul înlãuntrul verbului aprinde athanorul cu hexametri respectiv ca secretar de redacþie al revistei reprezentat o preocupare de „rãsfãþ” bonom antiidilici. An de an, la 8 aprilie, întâmpinãm cu florile Paºtei „Studii ºi cercetãri ºtiinþifice - Filologie”. S- în contemplarea literaturii secolului al XIX- ziua de naºtere a scepticului nemântuit. Îi scuturãm cu pudoare a dovedit însã cã, întotdeauna, el avea lea, pe când faþã de Asachi ºi-a manifestat osânda polenului. dreptate ºi cã soluþiile sale erau nu doar responsabilitatea socialã privind începuturi 2. A-i încropi (aici acum) graniþele unui portret mereu în potrivite ºi utile, ci ºi binevenite. O pot ale vieþii culturale ºi ale instrucþiei ºcolare în reluare, te afli în amãgirea Cãrþii la care atemporalul nu-þi afirma, ca unul ce s-a bucurat, de altfel, de Moldova. Desigur, tot în domeniul literaturii, deschide inspiraþia þesuturilor. Cum sã ocoleºti echivocul: suiº/ generoasa îndrumare ºi de încrederea Dosoftei, temã predilectã, a însemnat coborâº? dezinteresatã a celui care l-a „promovat”, pasiunea pentru înþelegerea apariþiei marii 3. Ai avut norocul clipei sã-l vezi ºi sã contempli deschiderea cum se spune, ca urmãtor ºef de sector ºi, ochiului sãu. Mãsurã de ritm cãtre Sacrée Coeur. Memoria N.A.Ursu împreunã cu Iorgu Iordan, în 1979 literaturi ºi pentru cunoaºterea ºi de cãtre alþii paralel, ca secretar ºtiinþific de redacþie al a unor valori deosebite în ceea ce priveºte formei de viaþã repeta fraze învãþate cândva: „… dintr-odatã, „Studiilor…”. arta cuvântului, dar ºi în lumea cultului, a cuprins de tresãrire, vedeam deschizându-se sumbrele buze ale Între multe iniþiative benefice, lui N.A. Ursu îi datorãm faptul cã Bisericii (instituþie de care era el însuºi ataºat ºi ca absolvent al unei roze”. tematica de cercetare a secþiei de lingvisticã a Centrului a fost Seminarului „Veniamin Costache” din Iaºi). În cãutãrile din Îmblânzisem cerberul portar sârb cu peticite cuvinte în racordatã la proiectele fundamentale de profil ale Academiei, prin domeniul istoriei lingvisticii româneºti ºi al reconstituirii vieþii macedonã ºi cu licoarea moldocotnarã dulce ca rangul de vis al colaborarea la Dicþionarul limbii române (serie nouã), precum ºi prin culturale din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea, prin editarea de graiului lui Pann. Mi-a dat acces la mansarda ascetului asumarea realizãrii Noului Atlas lingvistic român, pe regiuni . gramatici ºi prin stabilirea paternitãþii unor opere anonime sau eronat amãrãciunii existenþiale. Moldova ºi Bucovina . ªi tot clarviziunii ºi implicãrii sale în ceea ce atribuite, filologul N.A. Ursu era deschis la confruntãri/confirmãri Intram cu energie în ficþiune, colocviind cu treptele ca pe scara priveºte afirmarea pe plan naþional a cercetãtorilor ieºeni i se din domeniul foneticii ºi al morfologiei dialectale sau regionale, lui Iacov, vorbitorul cu pietrele gânditoare. datoreazã iniþierea ºi finalizarea proiectului Dicþionarul literaturii apelând la cercetãtori ai graiurilor populare: pronunþii, forme 4. Ce brumã ºtiam eu despre omul devenit, încã din timpul române. De la origini pânã la 1900 . analogice, areologie. ªi, chiar dintr-o sumarã evocare cum este cea de vieþii sale, poveste/ legendã/ mit? Trãiam complexul insului Din perioada începuturilor, îmi amintesc împrejurarea în care l- faþã, nu poate lipsi citarea unor sinteze culturale ce înmãnuncheazã, trecut/ petrecut pe la marginile unui curs suprarealist. am cunoscut pe tatãl acestui regretat îndrumãtor ºi coleg. Prin anii metodic ºi convingãtor, bogate cunoºtinþe ºi îndrãzneþe încheieri Intram amator abstras în science fiction. La fel cum a-i înainta '70, fãceam anchete de probã, urmãrind stabilirea programului ºi a exegetice ale unui redutabil istoric al culturii române vechi ºi cu ochi închiºi curajului, doar pleoapele atingând semnale metodei de lucru pentru atlasul lingvistic al Moldovei ºi Bucovinei, premoderne: Contribuþii la istoria literaturii române (1997), luminoase, tâlcul ascuns. viitorul nostru proiect de cercetare. Din împrejurimile Iaºilor, ne-am Contribuþii la istoria culturii româneºti (2002), Contribuþii la istoria S-a spus cã filosoful „e martor al unei descompuneri a zilei de îndreptat atenþia ºi asupra locului de naºtere a lui N.A. Ursu, satul culturii româneºti în secolul al XVII-lea (2003). azi, el însuºi suferind de rãul pe care îl denunþã”. Sau: „prin Boroseºti. Voiam sã ºtim, dinainte, pe cât se putea, care este Dacã, în cuvintele de faþã, imaginea cercetãtorului N.A. Ursu este agilitatea intelectului ni-l evocã pe Valéry, cel care nu a mers specificul graiului, cine ne poate ajuta sã ne orientãm, în deplinã reflectatã prin percepþii personale, lucrul ne apare firesc: nu ne putem pânã la „depleupement de cieux”. cunoºtinþã de cauzã, în special pentru gãsirea „informatorului” erija în postura de instanþã superioarã, dincolo de fapte ºi trãiri Alþii luau în seamã transparenþa ce rãsfrânge „reflecþiile unui adecvat. „Domnul Ursu” m-a trimis la tatãl sãu, care m-a primit cu proprii. Am selectat, însã, împrejurãri de naturã sã ilustreze calitãþi foc dezasperant ºi oscilant”. Dacã la Wagner descoperim visul înþelegerea, pentru o asemenea treabã, a pãrintelui unui cercetãtor: ale omului ºi profesionistului N. A. Ursu. O asemenea posturã este ºi romantic al artei, la congenialul sãu invenþia coincide cu deci, sã fie un localnic priceput la muncile agricole ºi în ale aceea cã, apreciind preocupãrile mele privind explicarea genezei temerarul. Mallarmé aºtepta de la poezie cunoaºterea orficã a gospodãriei, aºadar potrivit pentru a rãspunde la întrebãrile din unor frazeologisme ale limbii române, îmi furniza informaþii ºi fiinþei. Kirkegaard reþinea protestul individului în faþa raþiunii. chestionarul nostru privind realitãþile rurale, dar un om cu completãri preþioase, uneori chiar soluþii etimologice. De exemplu, Moralistul înscãunat pe culmile disperãrii ne oferea ºansa personalitate, care sã nu se lase impresionat de contactul cu vreun pentru expresia „a bate mãr”, agricultorul din copilãrie ºi tinereþe mi- nonsensului, deschiderea în lupta cu monºtrii inconºtientului, „domn” de la Academie: sã „vorgheascã ca la Borosãºti”! Alexandru a adus un text redactat (pe care îl pãstrez, în vederea includerii într-o calea dreaptã a agresivitãþii. De la începuturi, a fost „un Ursu mi l-a recomandat pe un vecin, unul care îl ajuta chiar pe el la viitoare ediþie a Dicþionarului de expresii ale limbii române). specialist în problema morþii”, intrarea în moartea fizicã fiind câmp ºi pe lângã casã, dupã ce bãieþii lui plecaserã în lume, devenind Locuþiunea verbalã expresivã în discuþie se referã la „baterea” „un triumf”. Acolo se filtreazã sensibilitatea. În zonele clar- oameni de seamã. Dupã douã zile de lucru cu respectivul, l-am plãtit fructului: la vremea prãºitului, merele încã necoapte erau „frãgezite” dupã tariful permis de contabilitate pentru muncitorii folosiþi de obscure se întrevede urgenþa morþii. Crepusculul îþi rezervã de coada sapei, pentru a sorbi lichidul dulce-acriºor rezultat! spre vieþuire condiþia de om. colegii arheologi, pentru sãpãturi, pe ºantierele lor. „Cam mult!”, a Mai presus de toate, ne facem datoria moralã de a aminti mãcar 5. Exerciþiile-mi de admiraþie, mãrturisite acum, nu s-au temut apreciat Alexandru Ursu, pentru care banul trebuia câºtigat cu douã dintre marile realizãri ale acestui savant filolog, modest ºi de riscul „descurajãrii”. sudoarea frunþii! rezervat comportamental, dar pe care nimic nu l-a împiedicat în Am avut, dupã prea grãbita ieºire la pensie a lui N.A. Ursu, cãutarea ºi proclamarea adevãrului ºtiinþei, în clarificarea unor privilegiul de a mã fi vizitat ori de câte ori venea ºi pe la alþi câþiva situaþii confuze din istoria noastrã literarã ºi culturalã: paternitatea lui colegi de la Institut. Mi se confesa, prieteneºte, asupra mersului, mai Nicolae Bãlcescu asupra Cântãrii României ; demonstraþia, istoricã, încet decât ºi-l dorea, cu ardoare, al lucrãrilor la cartea reprezentativã lingvisticã ºi stilisticã, în favoarea paternitãþii mitropolitului a carierei sale de cercetãtor al neologismelor limbii române. Între Teodosie Veºtemeanul în ceea priveºte Istoria Þãrâi Rumâneºti (mss. anii 2004-2011, a definitivat ºi a publicat, împreunã cu soþia sa, anonim, de la 1716), dezvoltatã în volumul, de mare erudiþie ºi de Despina Ursu, devotatã ºi competentã colaboratoare, impresionanta înaltã þinutã polemicã, Paternitatea ISTORIEI ÞÃRÂI RUMÂNEªTI monografie Împrumutul lexical în procesul modernizãrii limbii atribuitã stolnicului Constantin Cantacuzino. Studiu filologic române literare (1760 - 1860 ) în patru volume (al treilea volum se (2009). ªi avem satisfacþia sã amintim cã un prim studiu consacrat prezintã în douã pãrþi, Literele (A - M , respectiv Literele N - Z ), cu un acestei demonstraþii a apãrut în „Cronica” (nr. 32 ºi 33/1982), revistã total de 1770 de pagini. Aceastã modalitate de valorificare a fost pusã ce i-a gãzduit, cu deosebitã preþuire, numeroase articole ºi studii sub semnãturi de autor, întrucât, anterior, fiºierile unui imens tezaur filologice de mare importanþã culturalã prin prisma istoriei literaturii de material, adunat ºi prelucrat timp de decenii, s-a aflat (pentru vechi. datarea neologismelor) la dispoziþia redactorilor Dicþionarului Întru pãstrarea unei deloc obiºnuite memorii, preluãm din limbii române (serie nouã) al Academiei ºi a celor ce redacteazã Psaltirea în versuri , a mitropolitului Dosoftei, un enunþ care, pentru Dicþionarul etimologic al limbii române . O colaborare recunoscutã omul ºi savantul N.A. Ursu, poate figura ca epitaf: Cine-ºi face zid de ºi recompensatã, la încheierea realizãrii ºi tipãririi dicþionarului- pace, / Turnuri de frãþie / Duce viaþã fãrã greaþã /'Ntr-a sa bogãþie. 6 cronica veche CRONICA VECHE
Victor DURNEA lui Traian! // Drum bun! doba bate, / Drum bun, bravi români! / Cu sacul pe spate, / Cu armele-n mâni. / Astfel e pe Un marº ostãºesc cenzurat: lume / Romãnaºul meu! / Falnic de-al sãu nume / ªi brav drum bun! toba bate!... ca un Zmeu! ” ªtiind acum aceste lucruri, cum un an ºi ceva, maltratând o telecomandã ce cenzurii ºi nu a vãzut luminile rampei. câteva întrebãri se pun nu prea pãrea dispusã sã m-asculte, am dat peste o Conferinþa de la Paris mai hotãrâse însã ceva, ºi anume sâcâitoare. Aemisiune TV în care un rapsod popular (în ambele retrocedarea de cãtre Rusia a celor trei judeþe din sudul Cum era compoziþia sensuri) prezenta o suitã de „ cântece ce ne-au însoþit istoria” Basarabiei: Cahul, Ismail ºi Bolgrad. ªi întru celebrarea iniþialã a marºului, cea a lui în interpretarea unui grup coral de vârstnici de prin nordul acestui eveniment Vasile Alecsandri scrie „sceneta militarã” Flechtenmacher? Se mai poate Transilvaniei. Între piese, una mi-a atras atenþia, dintr-un Vivandiera , ce înfãþiºeazã tocmai sosirea într-un sat ea oare recupera? ªi ªtefan motiv - ca sã-i zic aºa - extra-muzical. Era vorba de marºul basarabean a unui batalion din oastea moldoveneascã în Nosievici a dat într-adevãr o Drum bun! Toba bate!, despre care amfitrionul afirma cã sunetele marºului al cãrui refren este: „Drum bun, doba bate!/ nouã compoziþie sau pur ºi dateazã de acum 100 de ani, din vremea Primului Rãzboi Drum bun, bravi români !”. simplu a (re)orchestrat-o pe
Mondial, iar invitatul sãu, un muzicolog (profesor de Nu ºtiu dacã ºi Vivandiera a apãrut iniþial, precum Pãcalã N.GRIGORESCU cea veche, a lui conservator), susþinea cã mai degrabã ar fi de la 1877. ºi Tândalã , în vreo gazetã. (În „Steaua Dunãrii” nu se Flechtenmacher? ªi oare a (Vãzuse, fãrã doar ºi poate, când era pionier, filmul lui Sergiu gãseºte.) În orice caz, ea este cuprinsã în volumul Salbã fãcut-o din proprie iniþiativã Nicolaescu Pentru patrie, din 1977, în care soldaþii defilau pe literarã , scos de Vasile Alecsandri în februarie-martie 1857. sau la comanda cuiva, eventual a unor organisme militare? acest marº, acolo, fãrã cuvinte!) Episodul mi-a revenit în ªi aici, pe „foaia de titlu” a „scenetei”, se precizeazã cã Rãspunsul ar trebui sã lãmureascã fie ºi în parte dacã el a decis minte recent, când am cãzut întâmplãtor peste „articolul” pe „Muzica e de D[l]. Flechtenmacher ”. În a sa Istoria eliminarea ultimelor trei strofe sau dacã asupra lor a cãzut care Wikipedia i-l consacrã marºului respectiv, „articol” care Teatrului din Moldova , T.T. Burada o menþioneazã, dar nu verdictul cenzurii. Pentru prima variantã ar pleda dorinþa de a se reduce la text ºi la trei informaþii: versurile îi aparþin lui V. precizeazã data premierei. ªi la fel Ioan Massoff, în Teatrul simplifica la maximum ºi de a îndepãrta orice element Alecsandri, compozitorul este ªtefan Nosievici ºi „a fost scris românesc (vol. I). Nici cel mai competent biograf al bardului particularizant, eventual de a elimina diminutivarea dulceagã (probabil) în timpul Primului Rãzboi Mondial ca un cântec de de la Mirceºti, G.C. Nicolescu, nu lãmureºte problema. („romãnaºul meu”) ori comparaþia nu prea fericitã, trãdând luptã”. Ciudat este cã în ediþia de autor pe care o tipãreºte Vasile tinereþea poetului („brav ca un zmeu”). Însã nu de aceastã Evident, ultima informaþie e o aberaþie. Pentru simplul Alecsandri la Socec ( Opere complete , Partea întâia, Teatru , speþã este comparaþia-metaforã din penultima strofã, motiv cã ªtefan Nosievici, nãscut în 1833, a murit în 1869! ªi vol. I, 1875, p. 149-158) „sceneta militarã” este datatã 1858 ! eliminatã ºi ea („orice oºtean vrea sã fie/Valul lui Traian”). n-ar fi exclus ca bucovineanul nici sã nu fi fost adevãratul (Simplã greºealã sau atunci a fost în fine pusã în scenã?) În Cert este cã strofa „Hai cu Domnul Sfântul/ Haideþi peste compozitor al marºului sau, cel puþin, nu el fost cel dintâi acea ediþie, sub textul marºului, dat în întregime la sfârºitul Prut,/ Sã pãzim pãmântul/ Care l-am avut!” nu era compozitor al lui. „scenetei”, sub titlul Marºul ostaºilor români în Besarabia , se „recomandabilã” în ajunul, în vremea ºi mai ales dupã Negreºit, însã, autorul versurilor este Alecsandri. ªi cum aflã urmãtoarea Notã (ce nu era în Salbã literarã , evenimentul Rãzboiului de Independenþã, adicã dupã Congresul de la viaþa ºi activitatea literarã a acestuia este bine cunoscutã, ar fiind relativ recent!): „Acest marº a fost compus înadins Berlin, unde Rusia a cerut ºi a primit înapoi sudul Basarabiei. trebui sã se ºtie când ºi în ce împrejurãri le-a scris. Din pãcate, pentru intrarea regimentului român în Besarabia dupã (Se cunosc cât de mari incidente diplomatice erau pe punctul lucrurile nu stau chiar aºa. încheierea Tratatului de Paris”. de a declanºa cuvintele lui Ion Grãdiºteanu la inaugurarea Un lucru este cert: marºul nostru s-a nãscut cam în aceeaºi Reproduc aici in extenso marºul aºa cum e în Salba statuii lui ªtefan ce Mare sau Doina lui Mihai Eminescu!) vreme cu Hora Unirii. Se ºtie bine cã aceasta a fost scrisã literarã (1857) ºi în Opere complete (1875): Marºul ostaºilor Diminuat, uºurat de „istoria” reintrãrii armatei puþin timp dupã încheierea (la 18/30 martie 1856) Conferinþei români în Besarabia: Drum bun! doba bate, / Drum bun, moldoveneºti în cele trei judeþene basarabene, marºul Drum de Paris, în care s-a hotãrât consultarea opiniei publice din bravi români! / Cu sacul pe spate, / Cu armele-n mâni, / Fie zi bun, toba bate! a avut parte de o „încãrcãturã istoricã” Principatele Danubiene cu privire la dorinþa de a se uni într-un cu soare, / Sau cer nouros, / Fie ploi, ninsoare, / Noi mergem înãlþãtoare „însoþind” pe cei ce au trãit Rãzboiul de singur stat. V. Alecsandri a publicat în gazeta „Steaua voios! // Drum bun! doba bate, / Drum bun, bravi români! / Independenþã ºi cele Douã Rãzboaie Mondiale. Dunãrii” la 9 iunie 1856 Hora Unirii , iar o sãptãmânã mai Cu sacul pe spate, / Cu armele-n mâni, / Fie la paradã, / Fie la Dupã care vreme de trei decenii (1945-1975) a cunoscut târziu, la 16 iunie 1856, „dialogul politic în versuri” Pãcalã ºi rãzboi, / Toþi în ºir, grãmadã, / Vesel mergem noi! // Drum bun! rigorile cenzurii. Tândalã, care se încheia cu Hora Unirii. Peste câteva zile doba bate, / Drum bun, bravi români! / Cu sacul pe spate, / Cu De acestea a avut parte ºi „sceneta militarã” Vivandiera , „dialogul” se punea în vânzare separat, „litografiat”, foarte armele-n mâni. / Steagul sã luceascã, / Pentru el trãim! / Þara singura creaþie teatralã a lui Alecsandri care nu fost inclusã în probabil cu partitura compoziþiei muzicale, datorate sã trãiascã,/ Pentru ea murim! // Drum bun! doba bate, / ediþia criticã ºi ºtiinþificã a operei lui Vasile Alecsandri. „capelmaistrului” Adolf Flechtenmacher, cu care Alecsandri Drum bun, bravi români! / Cu sacul pe spate, / Cu armele-n (Volumul V, cuprinzând comediile, cânticelele comice, mai colaborase înainte. Evident, cei doi (poetul dramaturg ºi mâni./ Hai cu Domnul sfântul, / Haideþi peste Prut, / Sã pãzim scenetele etc., a apãrut la Editura Minerva, 1978, sub compozitorul) se grãbiserã sã punã la dispoziþia miºcãrii pãmântul / Care l-am avut! // Drum bun! doba bate, / Drum îngrijirea Georgetei Rãdulescu Dulgheru.) ªi tãcerea unioniste o armã de luptã. Însã autoritãþile antiunioniste s-au bun, bravi români! / Cu sacul pe spate,/ Cu armele-n mâni./ desãvârºitã a durat de atunci încoace, pânã astãzi! împotrivit ºi vreme îndelungatã „sceneta” nu a primit girul Pentru Romãnie / Oricare oºtean / De-acum vra sã fie / Valul
Virginia BURDUJA treaptã în treaptã, de la preparator la profesor cu o aplicatã practicã pedagogicã. Dublatã de cea de cercetare. Debutatã prin studiile de doctorat efectuate la Paris ºi Toulouse, apoi de o vie activitate la Academia Românã - Filiala Iaºi, dar ºi de publicarea unor tratate de electronicã, participarea la diverse simpozioane sau congrese de profil. Fragmente de via þã Anii postdecembriºti i-au animat existenþa, Tokio sau SUA intersectându-se cu colaborãrile sale în cadrul programelor Erasmus -Socrates, lãrgindu-i posibilitãþile de înþelegere a ã cuprinzi o viaþã, care curge încã impetuos între generalã, nici un amãnunt nefiind omis. Mici, dar mersului istoriei, atât de mult îndrãgitã, fiecare moment biroul de la Universitate, casã ºi Grãdina botanicã semnificative întâmplãri coloreazã epic fragmentele de viaþã, important din viaþã, aflându-ºi proiecþia pe istoricul clipei Snumai în 221 de pagini, pare dificil, mai cu seamã alegerea uneia pentru ilustrare dovedindu-se anevoioasã. Iar respective. atunci când ºtii cã e vorba de un destin luminos, subtitlurile în limba latinã, traduse în finalul Memorii , o carte necesarã, ea reamintind un trecut firesc rezultat din ºansa providenþialã armonios cãrþii, conferã o anume eleganþã lucrãrii, mai prezentat needulcorat, învãþând totodatã tinerii interesaþi cum împletitã cu o capacitate intelectualã generos rar întâlnitã în zilele noastre. Dar ceea ce se poate construi o viaþã, la ce trebuie sã renunþi pentru a reuºi dãruitã de cãtre Dumnezeu. Dar, aºa cum a impresioneazã cu adevãrat este labirintul ceea ce þi-ai propus. reuºit, de-a lungul existenþei sale presãratã cu profesional parcurs într-un timp al obstacole, sã învingã, tot aºa ºi în Memorii *, încremenirilor de tot felul, când erai trimis prof. dr.ing. Dumitru D. Sandu reuºeºte sã-ºi dintr-un birou într-altul, dintr-un minister într- *Memorii, ediþia a doua, editura pim, 2015. convingã cititorii cã ºi-a construit viaþa cu altul, dintr-un oraº în altul, dintr-un an în altul, neodihnã ºi pricepere, acroºând inteligent pentru o simplã aprobare sau semnãturã, când oportunitãþile ivite în cale. cei care porneau un drum în existenþa lor aveau Scrisã cu acribie, chiar cu îndemânare nevoie de o uriaºã rãbdare ºi încãpãþânare narativã, cartea sa însumeazã fragmente de pentru a învinge viciatele meandre ale 50 / 5 „viaþã personalã ºi profesionalã”, considerate sistemului. convingãtoare în conturarea unei traiectorii E suficient sã urmãrim titlurile În Pro-saeculum (nr.5-6, a.c.), un interviu cu Nicolae existenþiale mai puþin obiºnuite. Nefiind fragmentelor ºi în faþã ni se desfãºoarã o viaþã Turtureanu , prilejuit de aniversarea 50 Cronica princeps/5 „scriere biograficã sau o cronicã de familie”, destinatã studiului ºi cercetãrii, perfect Cronica veche. Întrebat (de Dora Lazãr, alias Rodica conceputã în acelaºi timp de un martor sagace, ancoratã însã în presantul prezent. Primii ani de Lãzãrescu), Ce a adus sus-numitul în redacþia revistei foarte atent la transformãrile uriaºe suferite de societatea ºcoalã au coincis cu începutul rãzboiului, anii de liceu apoi, Cronica veche? , acesta rãspunde (între altele): Mai întîi, a româneascã pe fundalul alertelor schimbãri intervenite în însemnând Pomârla ºi Dorohoi, cei de facultate - adus ideea unei astfel de reviste. (...) Au consunat imediat Europa, în întreaga lume, tocmai în momentul formãrii Electrotehnicã -, începuþi la Iaºi în condiþii precare, lipsit de poetul Nicolae Panaite ºi patronul (fost inginer-tipograf) depline, sociale ºi profesionale, a autorului, Memorii bursã, drept de cazare, acces la cantinã, fiind considerat fiu de Mihai Pascal, un adevãrat mecena al artelor, la Iaºi. Ceilalþi, surprinde prin scriitura promptã, în tuºe nu o datã ironice, dar chiabur, în timp ce familia sãrãcise puternic în cei doi ani de vechi ºi noi cronicari, colaboratori sau simpatizanþi ai pãstratã, atunci când este nevoie, în datele unei exactitãþi care secetã consecutivã. Ani de facultate continuaþi la Odesa revistei au venit spontan (momentul era ºi un pic nostalgic)... ne reamintesc cã Dumitru D. Sandu este un om de ºtiinþã. De tocmai pentru cã obþine o bursã salvatoare, prin concurs Sfîrºitul verii i-a mai adus lui N.T., de la editura Junimea, asemenea, prin plasticitatea portretisticã realizatã cu aplomb, desigur, o diplomã definitivatã la Sankt Petersburg. Dupã o vestea (înviorãtoare) cã volumul sãu Cronice ºi... anacronice oamenii cu care s-a intersectat reînviind în paginile cãrþii sale scurtã practicã în producþie, unde primejdia plafonãrii era (vreo 600 de pagini; o cãrãmidã!) a intrat în lucru... (Cr.) ºi prin detalii semnificative de comportament, de înfãþiºare imensã, începe o excelentã carierã universitarã, urcatã din cronica veche 7 CRONICA LITERELOR
Lina CODREANU Îndoielile lui Eliahor ), dar nici îndestulãtoare omului pentru o cunoaºtere absolutã a tainelor lumii. Senzaþiile gustative au tente dulci-amãrui, limitate când e vorba Cvintetul despre roadele pãmântului ( Gustul cireºelor, Gustul pepenelui ), dar extinse prin nuanþãrile despre victorie-înfrângere, stil, dragoste, înstrãinare, fericire-despãrþire, moarte etc. Din planul perceperii senzoriale ( simþul ca instinct, senzaþie) se pãºeºte peste hotar, semnelor de cunoaºtere generos ºi cu folos cognitiv în planul neþãrmurit al sentimentelor (sentimentul ca simþire, sensibilitate). Gustul ºi miroznele otoul ales pentru aceastã carte aparþine lui Mircea romanul Paradigma deºertului , de pildã. Ca proiect artistic, armonizeazã pilduitor în peisajul geometric de trepte suitoare din Horia Simionescu, strãlucit reprezentant al ªcolii de substanþa operei este de naturã filosoficã, fiindcã, urmãrind pas cu zidirea Semiramidelor ºi completeazã în paleta simþurilor lui la Târgoviºte. Ca membru fondator al grupãrii, M pas zãmislirea fãpturii umane, „înaintarea fiinþei” ºi receptarea Eliahor ceea ce privitul ºi auzitul nu au putut cuprinde: „…lumea prozatorul huºean Costache Olãreanu a primit, în vara anului 1947, senzorialã a lumii, Ion Gh. Pricop creeazã o epopee liricã, o lui/ Dumnezeu se preface/ într-o cutie tridimensionalã,/ simplã ca vizita bunului sãu prieten, MHS, alãturi de care a colindat sentigonie . bunã ziua, cu drumuri în care obiectele/ cu miros stau armonios împrejurimile Huºilor. Iatã câteva notaþii ale lui Costache Personajul alegoric, „fratele geamãn” Eliahor , este o întrupare aºezate în amestec/ cu cele cu gust…” ( Lumea între „da“ ºi „nu“ ) Olãreanu, din Poezie ºi autobiografie (1994) despre acest periplu: artisticã nu numai a unui alter-ego, ci o multiplicare de tu: „cel în A V-a Grãdinã a Semiramidei rânduieºte în palierul superior „Dar drumul nostru la Pãhneºti? Trecând prin Corni, Duda ºi care sã te poþi vedea/ cu adevãrat, cãci privirea ta, în tine, de sine,/ tactilitatea, capacitatea de a cunoaºte prin atingere, drept cea mai Novaci, pe spinãrile unor dealuri ce ne dãdeau vertijuri ca aflându- nu-i suficientã, tu eºti tu ºi ceilalþi, tu ºi celelalte,/ ori Eliahor asta vicleanã furiºare a clipei - oarbe, amuþite, anosmice ºi fade -, însã ºi ne pe puntea unor vapoare balansate în tangaj va face: va observa pe tine / din celelalte, tu cu cea mai delicatã înfãþiºare a tandreþei. Sub imperiul Timpului, de valuri uriaºe, în stânga ºi în dreapta interiorul, el cu exteriorul […]” ( Eliahor ) creatorul-maratonist aleargã pe întortocheatele alei din grãdinile drumului cu tancuri ºi tunuri pãrãsite din De la mãrunt la ansamblu, de la aproape cãtre Semiramidelor, prin jungla simþurilor, pentru a gãsi „calea de aur”, timpul rãzboiului, invadate de vegetaþii departe, de la izvor pânã-n stâncã, de la dunga calea cãtre sine , aºa cum încercase sã rãzbeascã la „luminã” ºi luxuriante, trãiam momentele cele mai zilei pânã la aºtri lumea-i perceputã dimensional miticul Iona (din piesa omonimã a lui Marin Sorescu): „Am dorit frumoase ale prieteniei noastre, o prietenie ºi cromatic, într-o îmbulzealã a elementelor toatã viaþa /sã descopãr calea de aur, /celebra cãrare dintre /da ºi nu, proiectatã în Cosmos”. ªi încã o notaþie a lui vegetal ºi geologic, acvatic ºi astral etc. Ochiul dintre bine ºi rãu,/dintre întuneric ºi luminã […]” ( Maraton …) În M.H. S., din Dicþionar onomastic (2000): „La interior pare mai pãtrunzãtor decât „ochiul cu fapt, se contureazã mesajul estetic al Cãrþii celor cinci semne…, aºa Pãhneºti, în micul sat de sub vii, era rãcoare ºi vãzãturã” ºi-ºi târãºte stãpânul în drame cum bine stã scris în motoul volumului: „Atenta supraveghere a curat. Cât priveai spre vãi, se întindeau crudele existenþiale, fãcându-l sã-nþeleagã „cã-ntr-o înaintãrii fiinþei, a devenirii ei…” Predoslovie ºi Epilog sunt abajururi ale grãdinilor cu bogãþiile acelui frunzã-i lumea/ toatã” ºi cã-n astã fãptuire poeme-oglindã care cuprind în îmbrãþiºare varii moduri de pãmânt binecuvântat ºi, ici-acolo, turela dumnezeiascã el, fãrâmã de lut cu suflare, este (auto)cunoaºtere, prin „semnele”/ simþurile primordiale, a lumii din vânãtã a unui tanc scos din luptã, cuib al doar „ parte în alcãtuire”, ajungând la concluzia afara ºi din lãuntrul nostru. Epilog e oglinda-ntoarsã a simþurilor, gândãcimii ºuvãitoare. Aici era rãcoare ºi cã „grea-i lecþia vãzutului”. dupã principiul formei prozodice a glosei, de la cvintetul senzorial curat”. În a doua parte, Semnele urechii sau a II-a (vãz, auz, miros, gust, pipãit) cãtre unul-tot - Omul-Creatorul -, Am citat din doi scriitori de avengurã, Grãdinã a Semiramidei, demersul liric alunecã chintesenþã de întrupare ºi vis, de elan ºi desperare, de viaþã ºi pentru a înþelege cât de beneficã este aceastã tot dialectic, pe cercuri de vârstã, de la desluºirea moarte: „Iar eu cât sunt viu, ºi nu mort,/ ªi mã mai þine Dumnezeu,/ zonã - satul Duda, din Moldova de mijloc - în primului sunet în papilele urechii pânã când Întorsu-m-am, sã dau raport/ Tãtânelui, Marelui EU…” ( Epilog ) care trãieºte ºi creeazã poetul ?i prozatorul Ion „dihania ascunsã” amuþeºte percepþia sonorã: În faldurile vegetale din grãdinile Semiramidelor, se simt Gheorghe Pricop, pe a cãrui efigie stã dãltuitã „Fiindcã vãzutele ºi priceputele etajului unu/ e unduiri de epopee sumero-babilonianã, eul liric ºi „fratele” Eliahor amprenta locului natal, unic prin istorie ºi musai sã rãmânã ale etajului unu;/ dincolo, reavivând, pe alte coordonate, celebra ºi sfâºietoarea prietenie hotãrnicie, prin credinþã ºi obiceiuri, prin deasupra,// aud cã sunt auzitele”. (Scrisoare din dintre Ghilgameº ºi Enkidu, vânãtori în pãdurile cu cedri, dar pradã oamenii sãi. Cum nimic nu e întâmplãtor, firul artistic se leagã, Semiramide ). O derivã a armoniilor ar instaura haosul ºi destinului neîndurãtor. peste decenii, prin acest cârlig-moto, ales de autor pentru Cartea fundamentul artistic al poetului, artizan de sunet ºi cuvânt, n-ar mai Ion Gh. Pricop împrumutã arhitectura naturii senzoriale pentru celor cinci semne... (apãrutã în 2016, la Editura Timpul din Iaºi): avea legitimitate existenþialã: „ Eliahor , mã pregãtesc de capitulare: structura cãrþii, poemele nu sunt adunate aleatoriu, ci dispuse în „Atenta supraveghere a înaintãrii fiinþei, a devenirii ei: asta e o plaiul/ armoniilor e greu de pãzit în neîmblânzirea hienelor;/ o planuri lirice clãdite cu o ales rafinament. Totul porneºte metodic, la îndeletnicire exclusiv bãrbãteascã.” singurã margine de lume mai este în/ mélos…” ( Armonii în derivã ). început cu adieri confuze, pentru ca, ulterior, acest tot sã capete o Cartea celor cinci semne… este organizatã în cicluri lirice, Poetul nu rãmâne prizonier simþurilor, e doar grãdinarul congruenþã în care nici un cuvânt nu e rãtãcit. Variantele de fiecare corespunzând organelor senzoriale de percepere a lumii veghetor din centrul fiecãrei Grãdini a Semiramidelor, ceea ce-i dã vocabular reprezintã alesãturi regionale, ornamente estetice prin împrejmuitoare, toate rãsfrânte în oglinda magicã a Grãdinilor prilej sã cântãreascã nepãrtinitor rostul cvintetului senzorial. În care poetul pune mlada liricã în suhatul din vatra Dudei. Peste ani, suspendate din anticul Babilon, ca nivel suprem al fericirii ciclurile urmãtoare ( Semnele (au)gustului, Semnele (amâ)nãrii, fi-vor codri cu poeme. omeneºti. Aºadar, celor cinci Grãdini suspendate ale Semiramidei Semnele tactilului) , fiecare simþ e o treaptã de cunoaºtere, o terasã a ªi atunci, cum sã nu fim în acord cu gândul lui Costache le corespund: Semnul ochiului, Semnele urechii, Semnele grãdinilor suspendate, aºezatã ierarhic de la bazã spre vârf, în Olãreanu, cã „locul din care se trage un scriitor ºi locurile despre (au)gustului, Semnele (amâ)nãrii ºi Semnele tactilului. funcþie de trebuinþa lor. Întâi vãzul , auzul , apoi gustul, mirosul, care vorbeºte lasã amprente greu de ºters”? Intenþiile autorului se înfãºoarã sistemic în jurul unei idei pipãitul , nicicum încãpãtoare („cele cinci semne ale/ mele nu se pot absorbite de mytos ºi s-a vãzut aceasta în Balada vârstelor sau în întinde într-o/ piele suficientã care sã acopere copacii ºi florile”,
Traian D. LAZ ÃR nici nu o bãnuiam, despre antecesori, despre congeneri, dar ºi despre tinerii care vin din urmã”. Dotat cu un ascuþit spirit de observaþie, BLS surprinde ºi „divulgã” exigenþele de creator ale celui mai bun prieten al sãu, Printre optzeci ºti regretatul Ion Stratan: „Era extrem de sever cu propriile-i consideraþii, nelãsând nici un cuvânt s-o ia razna. Nedorind sã lase loc altor e place ºi suntem de acord cu tot ceea ce corespunde începuturile lumii”. interpretãri în afara celor pe care le gândise. Se sau coincide gusturilor ºi ideilor noastre. Aflu, în Dialogul cu fiecare dintre cei interogaþi este apleca extrem de concentrat ºi îndelung asupra Nvolumul lui Bogdan-Lucian Stoicescu, Convorbiri la precedat de consistente informaþii, prezentãri tuturor cuvintelor ºi abia dupã ce era pe deplin lumina gândului (Editura Mythos, Ploieºti, 2016), opinia lui Ion obiectiv-encomiastice asupra biografiei ºi operei, mulþumit de felul cum „sunã” ele, numai atunci Stratan privind sensul/ semnificaþia titlului unei cãrþi ºi mã citate ornante aparþinând unor personalitãþi le aºternea pe hârtie”. Tot aºa, descoperim regãsesc în ea: „pentru mine, titlul unui volum este... o metaforã celebre, ilustrative pentru opera prietenilor sãi. legãturi surprinzãtoare, dar reale, între diferite revelatorie, care aruncã o anumitã luminã asupra întregii cãrþi”. Iar la finalul fiecãrei convorbiri, ni se oferã opinia domenii ale artei, cum ar fi apropierea dintre Convorbiri la lumina gândului reprezintã materializarea unui protagonistului asupra dialogului purtat, poezia optzecistã de muzica Beatles: citind, la proiect plãnuit a fi realizat în tandem cu poetul Ion Stratan. Dar... atitudine ce probeazã, din partea lui BLS, nu doar apariþie (1982), volumul Aer cu diamante , omul propune, Domnul dispune! Trecerea lui Ion Stratan la cele generozitate, cultul prieteniei, dar ºi siguranþa de socotit manifestul optzecismului, „eram veºnice l-a lãsat pe BLS în postura de solist, ipostazã în care a simþit sine, conºtiinþa valorii proprii. Convorbirile stãpânit de strania senzaþie cã majoritatea nevoia sã adauge un subtitlu, concentrând spoturi de luminã decurg inter pares , ba chiar, uneori, întrebãrile poemelor sunt adaptãrile extrem de reuºite ale asupra metaforicului titlu: fragilitatea vieþii, iubire, prietenie ºi sunt mai ample, mai originale decât rãspunsurile. Probând solide ºi textelor cântecelor aparþinând unor mari muzicieni englezi ori de alte închipuiri . Tehnica scriitoriceascã, aranjamentul literar al extinse cunoºtinþe, BLS discutã, de pe poziþii de egalitate, poezie cu peste ocean”. convorbirilor, ni-l aratã pe autor ca pe un adevãrat maestru, el poeþii, prozã cu prozatorul, teatru cu regizorul. Opiniile sale, bine În acelaºi mod de adresare directã care este ”nanda” oricãrui reuºind sã provoace ºi sã întreþinã interesul cititorilor prin definite în problematica abordatã, sunt expuse limpede ºi susþinute interviu enunþã noutatea adusã de Mihai Vasile în activitatea utilizarea unor variate forme reportericeºti: interviu, dialog, de o argumentaþie convingãtoare. teatralã ploieºteanã: „Tipul de spectacole pe care ºi l-a propus conversaþie, controversã. Printre cele mai bune pagini, documentar ºi estetic, se numãrã „Teatrul Equinox” încã de la început, iese, fãrã doar ºi poate, din Plasându-se cu modestie în penumbrã, BLS îºi situeazã în prim cele privind apariþia generaþiei poetice 80. Martor direct la sfera convenþionalului. E clar cã prin tot ce oferiþi publicului sunteþi plan prietenii, partenerii de convorbiri: poeþii Ion Stratan, Traian T. eveniment, BLS defineºte cu acurateþe circumstanþele, ne departe de ceea ce în mod generic se numeºte
patronajul Colegiului Nicolae BUSUIOC aperto libro Naþional „Vladimir Streinu” din Gãeºti, al Primãriei Gãeºti, cu „Vladimir Streinu, aportul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi al Editurii Bibliotheca. tatãl meu” Sunt pagini scrise într-un amestec de graþie ºi vis, de arhivã sentimentalã ne prinde bine, apelãm la ea Rãdulescu-Motru, M. Ralea, ªerban Cioculescu, Tudor tristeþe ºi suferinþã, într-o ori de câte ori simþim nevoia de resuscitare a unor ªoimaru º.a.), mai târziu în Luceafãrul, România literarã, stare inefabilã toropitã Otrãiri rãmase în stratul nostru de adîncime, sau a Cronica º.a.; reprezentant permanent al României la pânã la epuizare, sunt unor oameni intraþi definitiv în arhiva noastrã sentimentalã. congresele Asociaþiei Internaþionale a Criticilor Literari, clipe trãite în inocenþã ºi ªi încã ar mai rãmâne loc de sine, de vis ºi suferinþã. Când ai acestea ºi încã multe altele dau imaginea strãlucitului literat ºi simplitate. Ileana avut un tatã cu numele de Vladimir Streinu, ca fiicã nici nu ai om de mare culturã Vladimir Streinu (1902-1970). Iordache-Streinu s-a cum sã scrii altfel decât ca într-o succesiune de învãluitoare Ileana Iordache-Streinu este o aristocratã a nãscut parcã în gingãºia efluvii ºi cu nedisimulatã bucurie a amintirilor nãvãlitoare. memorialisticii. Citim emoþionaþi, bucuroºi, triºti, tulburaþi culorilor florale dar a Ileana Iordache-Streinu, cea care avea sã devinã frumoasa ºi Vladimir Streinu, tatãl meu ºi realizãm cã Amintirile ei vin din apucat ºi diabolicele ºi talentata actriþã a Naþionalului bucureºtean, acum ajunsã la o timpul trãit, din fulgerãtoare ºi uneori apãsãtoare clipe ale imundele culori terne, vârstã venerabilã, îºi deapãnã rândurile-mãrturisiri cu vieþii, dar ºi din fantasmele lor, rãmase într-o abisalã murdare, urâte. Negrul ca de cãrbune al vremurilor de „priviri din interior a unor evenimente/momente din viaþa memorie. Aºadar, nu memoria reþine ºi redã, fie ºi lacunar, ecluziune, persecuþie ºi marginalizare, pentru pãrintele ei, a pãrintelui meu, urmãrite, trãite de copilul, de adolescenta acel ceva care duce la cunoaºterea de sine ºi la înþelegerea spulberat visul frumos, reveria a pãlit în sumbre imagini. sau de cea ajunsã la maturitate, martorã implicatã direct în sensului probei iniþiatice? „Dupã tortura ritualã vine ºi ºansa Ploile de primãvarã, reale sau imaginare, doar ele au spãlat destul de complicatul traseu al vieþii lui”. eliberãrii.” Din Naraþiunea biograficã, Anii grei, Album de culorile triste ale sufletului deznãdãjduit, al ei ºi al mamei sale. Am în faþã volumul Vladimir Streinu, tatãl meu, apãrut la familie, Supravieþuirea, Amintiri în zig-zag, Întoarcerea - ªi ce dar al portretizãrii are autoarea! Dintre multele, decupãm Editura Bibliotheca din Târgoviºte, 2014, în colecþia ieºirea la suprafaþã - sfârºitul ºi din alte capitole ale cãrþii, secvenþa dedicatã lui ªerban Cioculescu, prietenul de-o viaþã Memorialisticã. Pe coperta a IV-a, câteva aprecieri sub figura ilustrului Vladimir Streinu (Nicolae Iordache) ne apare al lui Vladimir Streinu: „ Când mã gândesc la ªerban semnãtura lui ªerban Cioculescu, din care spicuim: „Am ca a unui iluminat cu desãvârºite calitãþi intelectuale, cu Cioculescu, în primul rând îmi apar ochii. Albaºtri. Cu o asistat la una dintre ultimele lui prelegeri, în Amfiteatrul incontestabile competenþe în critica literarã ºi în esteticã, dar umezealã strãlucitoare de porþelan, aflaþi sub o frunte înaltã, Odobescu, când ºi-a exprimat oarecum testamentar credinþa ºi ca un torturat al vremurilor trãite (a fost întemniþat între largã ºi boltitã, exprimând, înaintea cuvintelor, bucuria în funcþia catharticã a poeziei ºi în menirea ei de a da vieþii un 1959-1962, cu interdicþia publicãrii ºi semnãturii mulþi ani ºi exerciþiului de inteligenþã, pe care toatã viaþa l-a slujit. Din sens ºi o finalitate […]. Vladimir Streinu a fost un vorbitor de confiscarea totalã a averii personale). Dupã cum se buzele subþiri, cu colþurile uºor sãltate ºi parcã ascunse într- mare prestigiu intelectual ºi de prestanþã deosebitã, în linia menþioneazã într-un Proces-verbal de interogatoriu, „Temele un profil destul de acuzat, urmau cuvintele clare, cu o elegantã a lui Odobescu ºi Maiorescu, ca ºi primul înflorit, ca principale ale actului de acuzare în dosarul inculpatului N. sonoritate bine timbratã - avea un mod cu totul personal de a ºi cel de al doilea, riguros logician […]. Lectura oricãreia Iordache zis Vladimir Streinu erau „Prefaþa” la antologia pedala pe consoane, care trebuiau sã susþinã parcã supleþea dintre cãrþile lui e nu numai instructivã ci ºi prilej de variatã „Poezia româneascã nouã”, apãrutã în occident, cartea vocalelor - cu inflexiuni alese, indiferent dacã ele alcãtuiau delectare...”. Sã amintim cãrþile scrise de Vladimir Streinu, „fugarului” Emil Cioran, „Ispita de a exista”, cea a fraze academice, dacã erau ironice sau sentinþe fãrã drept de importante în literatura vremii ºi nu numai: Pagini de criticã „legionarului” Mircea Eliade, „Pãdurea interzisã”, lecturile apel. Era un adevãrat ºi desãvârºit spadasin al verbului”. literarã. Marginalia, Eseuri (1938), Literatura românã scrierilor cu caracter „mistico-reacþionare”, de exemplu AmintirileMãriuca rãmânMATEI, fieclasa ºia-VI-a, ca niºteColegiul umbre “C. Negruzzi” închise între contemporanã ºi Clasicii noºtri (1943), Versificaþia modernã poezia lui Vasile Voiculescu ºi vina de a fi citit romanul „În coperþile unei cãrþi. Cele ale Ilenei Iordache-Streinu sunt vii, (1966), monografia Calistrat Hogaº (1968), aºteptarea ceasului de Apoi” de C. Pillat”. De amintit ºi faptul atât de vii încât dau consistenþã unor „umbre”, au menirea de a micromonografia Ion Creangã (postum, 1971), Ritm cã în desele momente de cumpãnã (spitalizare, fãrã serviciu, ne întoarce la exemplaritatea acelor figuri ilustre, între care în imanent, versuri (postum, 1971), Poezii (1982, volum alcãtuit sãrãcie, foame, frig) a venit un sprijin material ºi moral din prim plan este figura tatãlui, cu eminentele sale calitãþi morale, de George Muntean, reeditat în 2012). Totodatã, Streinu este partea prietenilor ºi a unor scriitori precum, Ion Petrovici, Al. literare, intelectuale. Volumul Vladimir Streinu, tatãl meu este autor a numeroase traduceri din literatura universalã, între Rosetti, T. Vianu, M. Sadoveanu, Edgar Papu, V. Voiculescu, remarcabil ºi prin subtilul amestec de confesiune ºi care În cãutarea timpului pierdut de Marcel Proust, coautor la Alice Voinescu, Al. Philippide, ªerban Cioculescu, Dan comentariu asupra unei epoci pline de orori, pãtimiri, calvar. Istoria literaturii române contemporane (împreunã cu Tudor Hãulicã. Mulþi ar trebui sã citeascã aceastã carte pentru a înþelege ºi Vianu ºi ªerban Cioculescu). Articole, studii, cronici teatrale Scrierea acestei cãrþi, mãrturiseºte autoarea, a primit un judeca un trecut care a lovit crunt în valorile neamului - publicate în Revista Fundaþiilor Regale, Timpul, Kalende imbold dupã Simpozionul dedicat lui Vladimir Streinu, românesc. (unde semnau alãturi de Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, eveniment care are loc anual, începând cu 2013, sub
Flavius PARASCHIV surprind trãirea în realitatea imediatã ºi, mai ales, izolarea de lume. Iatã, de pildã, scenariul din În doi : „Hai sã ne prefacem cã stãm pe o bancã/ ºi luãm aminte la distrugerea clipelor,/ Rãnirea vederii cum marea tãcere va îngropa pulberea lor în adîncul/ memoriei./ Hai sã ne prefacem cã nu-i întunericul cel ce mãnîncã/ numele strãzii,/ cã nu ne e frig, nu ne e moarte -/ închizînd ochii, sã gãsim o altã inimã pentru înþelesul ce/ sau poezia cuvintelor doare”. Secþiunea a doua a volumului este alcãtuitã din poeziile ictor Munteanu (n. 1954), deºi are o experienþã de construire a discursului. Asistãm, chiar din start, la o tipãrite iniþial în Veºti la marginea acoperiºului (1993). Deºi bogatã ca jurnalist, editor ºi om de presã, a reuºit invitaþie spre zonele „ascunse” ale limbajului, unde nu schimbã semnificativ tonul, poemele tind acum spre Vsã îºi formeze o bibliografie consistentã ºi în „atmosfera” este asamblatã treptat, cu ajutorul unor elemente- abstractizarea limbajului, înglobînd, astfel, o poeticã a domeniul literaturii. Dupã ce se lanseazã cu poezie în anul simbol. Iatã, de pildã, în poemul care reia sintagma din titlu codificãrii ºi decodificãrii semnificaþiilor. Într-un text 1981, la revista „Flacãra”, versurile autorului primesc cum eul este angajat într-un permanent proces de precum Sîmbãtã cronicã , creatorul Dezvãluirilor construieºte recunoaºtere în 1988, cînd devine recunoaºtere a realitãþii în raport cu propria o atmosferã densã, apãsãtoare, în care întregul arsenal cîºtigãtorul concursului de debut în poezie identitate. Mai mult decît atît, timpul ºi lingvistic contribuie la conturarea unei puternice meditaþii organizat de Editura „Cartea Româneascã” confruntarea omului cu propria finitudine asupra unei stãri marcante: „Singurãtatea mã tace ca pe-o pentru volumul Prier . Dupã cîteva premii sînt teme care reapar pe tot parcursul armã dusã la tîmplã,/ toamna strînge copiii ºi-i rîde/ ºi-i obþinute (menþionãm, de pildã, Premiul antologiei: „Prin spãrtura din cer, dimineaþa plînge/ ºi-i zbenguie trist./ Sînt vraiºte ºi nu mai încap în Editurii „Junimea” pentru poezie la îþi curge în pumni,/ nu mai ai timp sã-þi dai niciun fel de eu -/ la capãtul luminii, ascunsã,/ bufniþa se Festivalul „Vasile Alecsandri”, 1983), cu lumina rece pe faþã,/ sã te speli de nopþile hrãneºte c-un zeu”. Moartea, inevitabilul sfîrºit ºi nimicnicia Victor Munteanu începe sã fie din ce în ce grele ca plumbul, nu mai e timp -/ pe fiinþei umane sînt elemente compoziþionale care completeazã mai activ ºi, astfel, publicã Veºti la marginea albastrul tãios o ciocîrlie înverºunînd ambianþa intensã oferitã de lirismul lui Victor Munteanu. acoperiºului (Editura Saeculum, Bucureºti, înãlþimile:/ nicio sete a ochilor n-o mai poate Lãmuritor, în aceastã privinþã, este poemul Numai acela , unde 1993), Locuinþã pentru un strigãt (Editura ajunge…”. În altã parte, aceeaºi tensiune a eul creator înfãþiºeazã o posibilã perspectivã asupra Fundaþiei Culturale Cancicov, Bacãu, 2004) scriiturii revine ºi amplificã starea de momentului final al existenþei: „ªi-þi vei duce anii pe jos/ sã te- ºi cîteva cãrþi de interviuri: Dezvãluiri (vol. neputinþã. Astfel, instanþa liricã poartã ajungã ceasul din urmã…/ În adîncul ochiului tãu/ îºi va face 1-3), între 1998-2003 ºi Personalitãþi conºtiinþa cititorului într-o aventurã care cuibul cinteza./ Iar cel ce va numi vîntul din toatã sãrãcia lui de contemporane la ora destãinuirilor (vol. 1- propune un fel de investigaþie a sinelui: „Nu cuvinte/ […]/ nesfîrºit tovar㺠de moarte va fi/ ºi frate în 2) în 2007, iar trei ani mai tîrziu îi apare mai cãuta cuvintele prin care vrei din tine sã acelaºi geamãt cu tine”. prima antologie, intitulatã Rãnirea vederii , fugi,/ ele n-au scãpat pe nimeni din zodia Partea finalã a volumului este ocupatã de poeziile din carte pentru care a primit premiul Uniunii lui!/ Aºteaptã-te singur,/ chiar dacã noaptea Locuinþã pentru un strigãt . Nu existã modificãri substanþiale Scriitorilor din România - Filiala Bacãu. îºi va gãsi culcuº în tristeþile tale” ( Albire). de viziune, dar, în schimb, memorabil este poemul A patra Prezentul demers interpretativ se va axa tot pe aceastã Existã în creaþia lui Victor Munteanu momente de maximã dimensiune , unde poetul plaseazã moartea în rîndul antologie, care, în 2016, a cunoscut o a doua ediþie, revãzutã ºi intensitate, dar ºi secvenþe în care scenariul poetic tinde sã se constructelor fundamentale, indispensabile ale universului. adãugitã. „relaxeze”. În Zile pedepsite cu om , spre exemplificare, tonul Thanaticul nu este acum înfricoºãtor Din contra: totul se aflã Rãnirea vederii este alcãtuit din versuri apãrute iniþial în este cît se poate acid, în tip ce imaginile se succed lent, ceea ce sub semnul unei înþelegeri depline a rolului pe care îl are fiinþa alte trei volume ºi reprezintã, fãrã îndoialã, un fel de duce la realizarea unui decor sumbru ºi derizoriu: „Trec pe omeneascã, muritoare în cadrul realitãþii înconjurãtoare: „Tot reactualizare a unei bune pãrþi din patrimoniul literar al stradã ºi nimeni nu mã crede cã trec./ Mã aratã vitrinele, mai mulþi sînt obsedaþi de tãcere/ ºi de sfîrºitul ce se ascunde în autorului. Prima parte a cãrþii cuprinde secþiunea ploaia,/ întreb cunoscuþii ºi vîntul,/ adun mãrturii,/ dar nimeni ea./ Fie cã-i nuntã, referendum sau zi de înec,/ moartea de vine „Deschiderea ochilor” din Prier , unde sînt adunate o serie de nu mã crede…”. o liniºte ce întrece mãsura./ Liniºtea asta din moarte, ce creºte/ poeme dificile pentru gustul publicului cititor obiºnuit cu o Nu lipseºte, desigur, imaginea cuplului, poetul urmãrind mai ales cînd o atingi cu privirea/ pentru-a fi ascultatã pînã la poezie simplã, în care alegoricul ºi metaforicul nu sînt metode transfigurarea Erosului prin intermediul unor imagini care capãt”. cronica veche 9 CRONICA LITERELOR
Angela TRAIAN Ciofu a înhãmat caii la sanie, l-a înfofolit pe Luca într-o blanã uriaºã ºi l-a culcat pe o claie de fân. Când au ajuns acasã, tata era în poartã.Aºtepta semãnãtorii. Au vorbit ei ce-au vorbit ºi au lãmurit problema. Ciofu l-a prevenit pe tata sã n-o facã pe-a nebunul ºi sã refuze banii. Gândeºte-te numai la sufleþelul lui, i-a mai spus. Cu soarele-n fa þã Îl aºtept pe Luca. E trecut de ora 10 ºi pe vale parcã se însereazã. Nori vineþi-plumburii au ocupat cerul.Abia ajunsã pe deal, Sevasta (fragment) m-a sunat sã-mi spunã cã ar trebui sã culeg niºte frunze de brustur cu âmpia pare neschimbatã. La fel ºi cele douã dealuri pe ce vrea ºi cu cine vrea, numai sã poatã avea ºi ea acelaºi regim. În care sã ne-acoperim capul ºi sã putem rezista. ªtiam cã în spatele care le uneºte. Unul dintre dealuri þine pe grumaz satul scurt timp, a reuºit sã punã în funcþii importante, la nivelul întregului troiþei voi gãsi cele mai frumoase frunze, aºa cã m-am îndreptat într- bunicilor paterni, iar celãlalt al bunicilor dinspre mamã. þinut, fel de fel de persoane, care de care mai neavenite. Aveau însã o acolo. M-am aºezat apoi pe prag sã încropesc un fel de pãlãrii. Cât C am lucrat la ele, ocheanul cu imagini multicolore s-a tot rãsucit: La poalele primului vieþuieºte o fântânã, cu o cumpãnã înaltã, calitate esenþialã: erau prieteni la cataramã cu taicã-sãu. Prieteni e un graþioasã, ca o pasãre cu gâtul lung care se pregãteºte sã cânte. De fel de-a spune. Slugi ar suna mai potrivit. Ultima obsesie a Clarei se - Nea Zeno, unde-s caii? - Dar ãºtia ce-s, mãi bãiete? útia care cealaltã parte, o troiþã cu sfinþi pictaþi pe pereþi în culori armonioase, fixase pe tata. Numai cã el se prefãcea cã nu înþelege unde bat tunurile aleargã pe-aici. -Las'cã înþelegi tu ce te întreb. - ?!? - Unde-s caii? - te îmbie sã-i treci pragul. Oamenii locului care circulã des dintr-un ei. Ai grijã mãi bãiete, ai mare grijã - îi tot zicea Ciofu. Nici nu ºtii ce-i Care cai, Luca? - Roibu, Cruciºãtorul, Demonul… - Aaaa! Asta era? sat în altul, ºtiu cine a fãcut fântâna ºi cine a fãcut troiþa. Nimeni nu poate trece prin cap unei femei în cãlduri. Cu una, cu alta, spectacolul Pãi… nu-s… Nu-s ºi gata. Ce atâta vorbãrie? - De ce-o faci pe-a ºtie însã de unde a apãrut jilþul de piatrã, exact la mijlocul drumului era în toi. Mama se rezemase de sobã, lângã Luca. Eu mã trãsesem prostu' cu mine? care leagã cele douã dealuri. Memoria mea afectivã se pãstreazã vie mai în spate, lângã Sevasta. Tata se lãsase pe un scaun ºi o dirija pe Zeno a încercat sã tragã de timp, apoi a mormãit: prin aceste puncte magice: o fântânã, un tron de piatrã ºi o troiþã. Clara în efortul ei de a fixa perdeaua. La un moment dat, Luca s-a - Vrei sã-þi spun adevãrul? Nici eu nu ºtiu… - Unde-s caii? - Of, Îl aºtept pe Luca. Soarele n-a reuºit încã sã iasã din apele întors ºi a îmbrãþiºat-o pe mama, ºoptindu-i: þie îþi place cum se uitã mitralierã ce eºti. Iaca, am sã-þi spun: i-a vândut Moºu-Mare. - Da' ce somnului, luna nu se îndurã sã plece ºi eu sunt deja aici. O luminã Clara la tata? Ce întrebare-i asta? Se uitã ºi ea cum poate. Nuuu… nu- l-a apucat? - Avea nevoie de bani. - ªi de ce i-a dat pe cei mai irealã învãluie totul ca-ntr-un hamac de mãtase. Sevasta m-a sunat la i chiar aºa. Bine puiule, bine, lasã, vorbim mai târziu, nu te mai agita frumoºi? - Aºa a fost înþelegerea. I-au pus condiþii. Altfel, târgul nu s- o orã imposibilã: sã fii fatã cuminte ºi sã nu pleci de-acasã în creierul de pomanã. Puiul însã a fãcut un fel de piruetã, s-a rãsucit cu spatele ar mai fi încheiat. ªi Moºu-Mare avea nevoie de bani. De mulþi bani. nopþii. N-are rost. Vor ajunge pe la prânz. ªi-apoi, ºtii bine cât de la mama ºi, fãrã preaviz, a sãrit pe masã. A apucat-o pe Clara de-un - Pentru ce? - Ca sã poatã acoperi toate dãrile. E-hei, Luca, sã ºtii cã pustie e valea aceea ºi cât de criminal arde soarele peste ea. Vocea picior, ºi-a înfipt dinþii în partea interioarã a genunchiului, dupã care n-a fost uºor. - ªi dacã n-avea caii? -Vai de mine! Ar fi fost rãu de tot. tabagicã ºi dizarmonicã a mãtuºii pãrea ºi mai deformatã din cauza a coborât ºi a ieºit prin antreu. Sângele a þâºnit, împroºcând masa, o Putea sã piardã casa… sau cârciuma…. sau pãmântul… sau, proastei legãturi telefonice. Aveam senzaþia cã vorbesc cu un strãin parte din covor ºi chiar poalele perdelei. Mama a sãrit cu o fâºie de Doamne fereºte, pe toate. - ªi Moºu-Mare a plâns? - Nu, Luca, s-a care încearcã sã mã convingã de ceva, fãrã sã cunoascã însã toate pânzã albã ºi a legat-o strâns. Când Clara a coborât de pe masã, a þinut tare. Dar nu-þi mai bate capul. Astea-s treburi de oameni mari. datele problemei. întins-o pe o laviþã acoperitã cu niºte scoarþe de lânã. Au pornit spre ºopronul din fundul curþii, unde era ascunsã Roza Îl aºtept pe fratele meu. N-are nici trei sãptãmâni de când a plecat - Nu vã îngrijoraþi. Sper sã nu fie grav. Cred totuºi cã ar trebui sã cu mânzul ei. Derbedeii ãia care le luaserã caii se puteau întoarce ºi eu mor de dorul lui. Ca atunci când eram copii ºi se mai întâmpla sã mã duc la dispensar. Nu ºtiu însã dacã pot merge singurã. oricând. La vederea mânzului, Luca a încremenit de uimire. Cu paºi fim separaþi pentru o zi sau douã. Acum stau în jilþul de piatrã ºi Tata s-a oferit s-o însoþeascã. Noi ne-am bulucit pe prispã, sã-l rari, ca sã nu-l sperie, s-a pornit înspre el. Când a ajuns destul de rãsucesc ocheanul amintirilor, aºa cum altãdatã, cu Luca alãturi, tot vedem cum merge la braþ cu Clara prãbuºitã toatã peste el. Seara, la aproape, mânzul a nechezat uºor. Cât au stat împreunã, Luca a ticluit învârteam ocheanele de jucãrie. Când se-ntâmpla ca fiecare dintre masã, a gândit cu glas tare, uitându-se, ca un orb, în ochii mamei: îþi un plan care sã-l apere pe mânz de toþi ºi de toate. Nu se iviserã încã noi sã susþinã, sus ºi tare, cã ocheanul lui are cele mai frumoase dai seama prin ce-am trecut? Dacã nebuna pãþea ceva mai… acum primele semne ale dimineþii, când au plecat împreunã, cu mare grijã, imagini, el cãuta o chichiþã care sã-l impunã, fãrã drept de apel, pe eram deja în puºcãrie. Cu ãºtia nu-i de glumit. sã nu fie descoperiþi. Pânã la marginea satului, drumul a fost destul primul loc. Odatã, a jucat pur ºi simplu o micã scenetã: a sãrit din jilþ A doua zi dimineaþã, Luca a anunþat cã el nu mai merge cu uratul de uºor. A urmat coborârea. Când au ajuns jos, mânzul dãdea semne ºi s-a aºezat în genunchi în faþa mea. A rupt o pãpãdie ºi, privindu-mã în miezul zilei, când merg toþi plozii. Cã s-a înþeles cu câþiva prieteni de obosealã. Pãrea cã un picior nu mai vrea sã-l asculte. Luca n-a stat ºãgalnic, m-a întrebat: vrei sã fii regina mea? Asta-i dintr-un film, nu- mai mari sã vinã pe înserate, sã-l ia cu ei. Nimeni n-a obiectat. pe gânduri ºi l-a bãgat în troiþã. Acolo erau câteva perne mici pentru i aºa? - i-am întors întrebarea. În loc de rãspuns ºi-a compus o mimicã Bãietanii s-au þinut de cuvânt. Au venit, au tras o urãturã zdravãnã ºi, cei care intrau ºi îngenuncheau, sã spunã o rugãciune. Le-a pus una aproape severã ºi a fluturat prin aer mâna dreaptã, ca ºi cum ar fi vrut cu Luca-ntre ei, s-au întins la drum. Numai cã drumul lor era plin de lângã alta ºi a încropit un fel de salteluþã pe care mânzul a adormit sã spunã: are vreo importanþã? Luca, ce-i aia o reginã? - nu m-am popasuri ºi taifasuri. Pe la casele unde erau fãtuci frumoase ºi imediat. Luca l-a vegheat ce l-a vegheat, dupã care s-a înecat ºi el în lãsat eu. S-a ridicat brusc ºi m-a privit cu un reproº abia reprimat. A zburdalnice, întârziau fãcând glume, apropouri, avansuri mascate ºi valurile somnului. A avut ºi un vis scurt, în care i s-a arãtat cã pe zâmbit apoi ºi m-a bãtut pe umãr cu oarecare condescendenþã: multe alte giumbuºlucuri. La o casã, o codanã, vãzând cã ninsoarea s- mânz îl cheamã Lord. Probabil, ceva reminiscenþe din vreun film. - Am sã-þi spun, dar nu acum. Aºteaptã sã mai creºti un pic. a îndesit rãu de tot, le-a dat un felinar gata aprins. Nu mai e mult pânã Când s-a trezit, a simþit cã nu se prea poate miºca. Hei, Lord, trezirea! Ce conta cã eram mai mare decât el? Important era cã ieºise din se lumineazã - le-a mai zis ea - dar e bine sã-l aveþi. La altã casã, un Trebuie sã plecãm cât mai repede. Altfel e de rãu. Nicio miºcare. Cu încurcãturã folosind o replicã pe care i-o dãduse tata cu ceva timp în gospodar bine…afumat, le-a pus în traistã o sticlã de rãchie în loc de mare greutate a întors capul: Lord, nicãieri. A dat sã se ridice. urmã. Luca era înnebunit dupã filme. Ar fi stat zile întregi sã vadã una colaci, nuci ºi mere. Bãietanii îºi pasau sticla de la unul la altul ºi Imposibil. Avea mâinile ºi picioarele legate. Cum stãtea aºa, ºi aceeaºi peliculã. La început mergea numai însoþit. Cu timpul, pleca înaintau din ce în ce mai greu. Deodatã, i-a fulgerat un gând: ce-ar fi nedumerit ºi destul de speriat, au nãvãlit peste el niºte tineri pe care ºi singur, pe furiº. Sala de proiecþie era aproape. Treceam drumul, sã treacã ºi pe la Ruxandra, fiica preotului? nu-i cunoºtea. Nici n-a apucat sã deschidã gura, cã i-au ºi tãiat-o: urcam un mic povârniº ºi ajungeam la Sfatul Popular. Acolo, undeva - Eu nu merg cu voi, le-a comunicat, hotãrât, Luca. - Bãi, sulicã, da' ºtii cã-mi placi? - Eu nu vreau decât sã… unde- în spate, era o magazie veche, transformatã în salã de proiecþie: un - Asta-i acum. Da' ce þi-a venit? i…- Ahaaa! Asta era. Acum e clar. Ce nu-nþelegi tu e cã trebuie sã spaþiu relativ îngust ºi foarte lung, care mirosea puternic a motorinã. - Vreau sã ajung mai repede acasã. taci. - Sã taci! Ai priceput? - a mai zisunul dintre ei, vizibil inflamat Ferestrele erau acoperite cu rogojini, ca sã se poatã viziona ºi ziua. - Singur, pe vremea asta? Poþi îngheþa pe drum! de aburii alcoolului. - Da' ce, n-am voie sã vorbesc? - Sigur cã nu. Vasile, un nepot de-al bunicului, punea prima rolã. Drãcovenia se Vãzându-i hotãrârea, i-au dat felinarul, ca sã se poatã orienta mai Cine eºti tu, ca sã vorbeºti cu noi? - Eu? Luca! - Ha, ha, ha! Îþi vine sã- pornea ºi fãcea un zgomot destul de mare, greu de suportat, mai ales uºor ºi i-au luat trãistuþa care era destul de grea. Þi-o aducem mâine, l bagi în pãmânt, nu alta…a mai adãugat aburitul, certificând cu un pentru cei care stãteau în faþã. Nimeni însã nu se plângea. Vraja când venim cu semãnatul. Bucuros nevoie mare, Luca a pornit la scuipat profesionist vizita lor intempestivã. imaginilor de pe perete era prea mare. Mai toate filmele erau ruseºti. drum. Când a ajuns la casa lui Ciofu, totul era închis. A sãrit gardul Au plecat lãlãind, urlând din toþi rãrunchii: pui de nãpârcã/ pui Doar jurnalele se dãdeau în limba românã. Subtitrarea nu-l ajuta pe printr-un loc pe care-l ºtia, s-a apropiat de uºã ºi a început o urãturã. de ciocoi/ a venit vremea/ s-a zis cu voi… Când mãtuºa Hareta a Luca, întrucât nu învãþase încã alfabetul. Întreba mereu, în stânga ºi- Era însã atât de îngheþat ºi de obosit, încât scotea niºte sunete vagi, intrat în troiþã sã ude florile din ghivece, puþin a lipsit sã nu leºine. A n dreapta, ce-a spus cutare personaj, ce înseamnã un cuvânt sau altul, un fel de mormãit, care l-a iritat pânã ºi pe Sfinx: a þâºnit din cuºcã ºi a ieºit afarã ºi a început sã strige dupã ajutor. O cãruþã care mergea ºi tot aºa. Pritocea rãspunsurile pânã ieºeau niºte combinaþii început sã latre sãlbatic, de ziceai cã se luptã cu o armatã de hoþi. domol, a început sã accelereze. Cãruþaºul învârtea biciul în aer ºi interesante, care-l fascinau pur ºi simplu. Chiar ºi atunci când era Ciofu a ieºit sã vadã despre ce-i vorba. A aprins toate felinarele ºi s-a îndemna caii cu niºte strigãte pe care numai el ºi caii le pricepeau. Au singur ºi credea cã nu-l vede ºi nu-l aude nimeni, încerca o plasare a apropiat de Luca. tãiat câmpia de-a latul. Când sã intre în pãdure, au luat bãiatul în lor în diferite contexte. Odatã l-am surprins þinând „discursuri” în - Ce-i cu tine, bãiete? Ce-ai pãþit? braþe ºi l-au purtat aºa pânã la Poiana cu Schit. Cãlugãrii trebãluiau faþa unui rând de copaci, cãrora le reproºa cã nu sunt îmbrãcaþi - Nimic, ce naiba sã pãþesc? Am venit cu uratul ºi…las' cã-þi spun care pe unde. Au înþeles repede despre ce-i vorba, ºi-au lepãdat regulamentar, nici bine aliniaþi, ca sã nu mai vorbim de faptul cã eu…vreau sã vorbesc ceva important cu tine…Nu plec de-aici pânã uneltele, au încropit un fel de targã ºi l-au dus într-o chilie rãcoroasã. habar n-aveau sã stea corect în poziþie de drepþi. Altã datã s-a postat, nu rezolv problema. Avea febrã mare ºi delira. Treptat, culoarea obrajilor s-a mai grav ºi plin de importanþã, în faþa cãþelului care-l asculta plictisit cum - Am înþeles. Deocamdatã, intrãm în casã ºi ne încãlzim. temperat. La fel ºi respiraþia. Tata Mare a ajuns primul. La scurt timp perora despre lumina care vine de la rãsãrit. Cu broscuþele era ceva Încãperea, luminatã de felinare mai mari sau mai mici, cu sticlã a venit ºi Moºu Mare. Îi anunþase cãruþaºul. S-au aºezat pe niºte mai greu, întrucât nebunaticele pãrãseau scena când te aºteptai mai albã sau fumurie, pãrea irealã. O masã lungã, încadratã de douã bãnci taburete, de-o parte ºi de alta a patului. L-au privit îndelung cu ochii puþin ºi se scufundau în apa iazului, fãrã sã mai afle cum stau, de fapt, la fel de lungi, dominau spaþiul. Lemnul galben-auriu din care erau lor îngustaþi de vârstã. Era evident cã suportau greu imaginea care li lucrurile cu miºcarea muncitoreascã internaþionalã. fãcute, emana ºi el o anume luminã. Era cald ºi bine. Din trupul se înfãþiºa. Ce vremuri trãim! Unde-am ajuns! ªi încã n-am atins Ocheanul amintirilor îºi face treaba. O poveste de demult îmi bãiatului începuserã sã iasã aburi strãvezii. marginea, sunt sigur de asta. Bunicii vorbeau în ºoaptã dar Luca, în sare pur ºi simplu în braþe. O poveste de iarnã. Aromele sãrbãtorilor - Mã duc sã-þi aduc niºte haine, i-a zis Ciofu. Pe astea le uscãm la ciuda stãrii sale, înregistra tot. Am înþeles asta dupã ce ºi-a revenit ºi pluteau în aer. Mama cam terminase pregãtirile. Îi dãdea însã de furcã sobã. Nu dureazã mult. a început sã bombardeze în stânga ºi-n dreapta cu întrebãri care de o perdea proaspãt spãlatã, care trebuia pusã la un geam foarte înalt. A La un moment dat, în camerã a intrat un fel de zânã, îmbrãcatã în care mai complicate: de ce tatãl Clarei, chiabur cunoscut, conduce tras masa aproape de locul faptei, a adus un lighean mare în care alb. S-a îndreptat, zâmbind, spre el: tu eºti Luca? Nu mi-a spus practic ºi acum zona? De ce bãrbatul ei, fiu de chiaburi, a ajuns stãtea înfoiatã perdeaua, dar tot nu se încumeta sã atace problema. De nimeni cã eºti un bãieþel atât de frumos. Þi-am adus niºte haine. Ciofu contabil, iar tata stã ºi acum pe post de paznic? De ce? De ce? N-a asta mã ocup eu, i-a zis tata care tocmai intra. Sã nu care cumva sã te l-a ajutat sã se schimbe. Cãldura hainelor l-a cam moleºit. Zâna a primit niciodatã rãspunsurile pe care le aºtepta. De fapt, nouã nu ni s- caþãri pe pereþi. Mã spãl pe mâini ºi vin imediat. Aºa a ºi fãcut. Numai intrat din nou, i-a pus în faþã o canã cu lapte cald ºi o plãcintã, dupã a explicat mai nimic în legãturã cu vremurile pe care le trãiam. cã n-a venit cu mâna goalã. Agãþatã de braþul lui, Clara, care intrase care s-a întors, evoluând lent cãtre ieºire. Cu capul lãsat pe braþul Târziu de tot am aflat cã le era fricã. O fricã paralizantã. Se temeau fãrã sã batã la uºã, chicotea, þopãia ºi se hlizea aiurea. Deodatã, þuºti întins pe masã, Luca o urmãrea, zâmbindu-ºi ºãgalnic: cuuurva! - sã nu creºtem îndârjiþi împotriva noului regim ºi sã putrezim prin pe masã: Ce-ai zis? - a sãrit Ciofu. - Cuuurva! - Ce înseamnã asta? - Hai, cine ºtie ce beciuri. Cei mai frumoºi ani i-am trecut fãrã sã înþelegem -Vã ajut eu. Numai sã-mi explicaþi cum trebuie s-o prind. Ciofule, cã eºti chiar comedios. Nu ºtii tu, pânã la vârsta asta, ce-i aia cum de suntem atât de sãraci, când tata era fiu de chiabur ºi noi, nu-i Pânã una alta, a început sã se agite ba în stânga, ba în dreapta, o curvã! Aºa ceva n-am vãzut în viaþa mea ºi, slavã Domnului, fac ºi aºa, ditai nepoþi de chiabur. pânã s-a dezechilibrat ºi era sã cadã de pe masã. Tata a prins-o din eu acuºi vreo ºapte ani.- Bine, bine, dar tot nu mi-ai spus ce Ocheanul amintirilor pare obosit. Îl tot rãsucesc, dar îmi zbor. Cu o mânã mai cã-i atinsese chiloþii. înseamnã.- Off! Iaca-þi spun: fatã frumoasã. Asta înseamnã. - ªi tu de rãspunde greu. Deodatã, iatã: serbarea! Lume multã. Elevi, mai mari - Ce-a fost asta, a întrebat-o el, încercând sã glumeascã. unde ºtii? - De la bãietanii care lucreazã la grãdinã la tine. Ei ºtiu sau mai mici, pãrinþi, profesori, învãþãtori…Luca nu era încã la - Mi s-a pãrut cã vãd o muscã ºi am vrut s-o omor. Nu le pot totul.- Aha…Buun…Acum, cã am discutat ca doi bãrbaþi ce suntem, ºcoalã, dar i s-a dat ºi lui o poezie cu care sã încheie programul. suferi. ªtiþi, eu sunt cam rea de muscã. pot sã te întreb ce treabã importantã vrei sã rezolvãm împreunã? - Poezia începea cam aºa: Cu soarele-n faþã/voioºi înaintãm/spre - ªtim, ºtim, a mormãit Sevasta, abia stãpânindu-se sã nu Sunt supãrat, Ciofule. Tare supãrat. ªi ºtii de ce? Pentru cã mama e culmile semeþe/ ºi pline de luminã…Doar cã, plictisit ºi obosit de- izbucneascã în râs. tristã. ªi când ea e tristã, eu mã-mbolnãvesc. Mã dor toate cele. Mã atâta aºteptare, Luca a atacat: cu soarele-n ochi, noi… Când ºi-a dat Clara era fiica unui chiabur care, pânã la schimbarea de regim, dor ºi unghiile ºi pãrul din cap. A trecut mai bine de un an de când seama cã-i pe arãturã, s-a oprit puþin, apoi a continuat: noi… noi… nu tãiase ºi spânzurase nu doar în sat, ci în întreaga zonã. Dupã manivela de la fântânã a lovit-o ºi a izbit-o de colacul de piatrã. mai vedem nimic. Copiii au izbucnit în hohote de râs. Adulþii, instalarea noilor stãpâni, a schimbat macazul. A simþit imediat cã ãia Atunci a pierdut niºte dinþi. Bani pentru doctor n-aveam. Anul ãsta înspãimântaþi, au devenit livizi, neºtiind cum sã reacþioneze. Nimeni noi, puºi sã conducã regiunea, pot fi manipulaþi ºi s-a pus pe treabã, mama a crescut doi porci. Unul pentru casã ºi unul pentru vânzare, ca nu îndrãznise pânã atunci sã-ºi batã joc, în gura mare, de lumina care fãcându-se util. Cu umilinþã, servilism ºi o ºiretenie înnãscutã. L-a sã facã rost de bani. Doctorul i-a spus însã cã, pentru a-i reface vine de la rãsãrit. A plâns mult Luca dupã acel moment. Se fãcuse de îmbrobodit pe unul, fost profesor de istorie, dat afarã din dantura, i-ar mai trebui încã pe-atât. ªi mama e din ce în ce mai râs ºi asta îl durea. Mai tare îl durea însã faptul cã, din cauza lui, tata învãþãmânt, sã se însoare cu fiicã-sa. Dacã m-asculþi, ai sã ajungi supãratã. Ea crede cã s-a fãcut urâtã ºi cã pe tata o sã-l fure una pe era târât prin tot felul de interogatorii. Aºa un plâns, înºirat pe mai mare - i-a spus. ªi ãla a înþeles. Deºi era ºi el fiu de chiabur, a început care o cheamã Clara. - Þi-a spus ea þie asta? - Nu…nu…da' ºtiu eu ce multe zile, avea sã-l invadeze mult mai târziu, când i s-au nãscut s-o ducã bine. Într-o zi, n-a mai apãrut la liniile de încãrcare- vorbesc. De asta am ºi venit: sã-mi împrumuþi diferenþa de bani. Am gemenii. Doar cã atunci plângea de bucurie. Nu-l mai încãpea descãrcare, unde era un fel de paznic. Se vorbea cã fusese numit mare sã muncesc la tine în grãdinã pânã mã achit. bucuria. Nu-s vrednic, repeta mereu, nu-s vrednic de un asemenea sculã pe la birouri. Odatã mãritatã, Clara l-a lãsat în voia lui, sã facã Dupã ce a fost asigurat cã va primi banii, Luca a adormit instant. dar. 10 cronica veche CRONICA LITERELOR
Gheorghe GRIGURCU * Moment negru. Îmbãtrînirea deschide o ferestruicã spre un haos încã neºtiut, care atîta aºtepta. Proiectele se-mpiedicã în aºteptãri, aºteptãrile în contraste, contrastele în sumbreþea glacialã a dubiilor care, pînã ºi ele, se sustrag formulãrii. Intrã în scenã un necunoscut agresiv. Apãsãtor e mai cu seamã nonsensul acestui „tovar㺠de „Singurãtatea poate fi un har” drum”. A. E.: „Dar altãdatã necunoscutul avea un sens?” Sensul era conþinut în sine însuºi, aidoma vieþii. Se comunica tonic, prin propria-i existenþã, acum este exterior sieºi. Dacã vrei, sensul Sinceritatea beneficã e comuniune, fraternizare misticã. Dacã e * necunoscutului era precum o culoare în raport cu obiectul ce-o sarcasticã, cinicã, brutalã, riscã a avea efectul unei agresiuni. „Prea marea tinereþe ca ºi prea multa bãtrîneþe tulburã judecata, poartã, precum muzica în raport cu undele sale… * la fel prea multa ºi prea puþina învãþãturã” (Pascal). * A. E.: „ Theatrum mundi. Nenorocirea, o tragedie, norocul, o * Moment negru. Nu cumva Infernul soseºte mai repede decît te comedie”. Dar drama nu apare? „Ei bine, drama e restul”. ªi Cãldura sufletului obiºnuim în cele din urmã a o evalua la rece. aºteptai? Aidoma unui ins care, din teama de-a nu fi punctual, vine antractele? „Somnul fãrã vise”. * la întîlnire înainte de ora stabilitã. * „Totul te face sã crezi cã existã un punct al spiritului de unde * Poetã gracilã, cuceritoare, temporizeazã cît poate împlinirea viaþa ºi moartea, realul ºi imaginarul, trecutul ºi viitorul, „Orice obiºnuinþã ne face mîna mai ingenioasã ºi geniul nostru unei promisiuni relativ modeste, lansîndu-se în schimb într-o altã comunicabilul ºi incomunicabilul, superiorul ºi inferiorul mai neîndemînatic” (Nietzsche). promisiune, feericã. Poþi avea oare tãria de-a nu o lua în serios? înceteazã de a mai fi percepute contradictoriu. Or, zadarnic am * * cãuta în activitatea suprarealistã un alt mobil decît speranþa de a „Din mãrturisirile tragi-comice ale unui medic de oraº: «Am „Profesorul Grigore Moisil, la curs (anii '70). «Mã visam într-o determina acest punct” (André Breton). avut o pacientã care mãsura febra bebeluºului ei cu ajutorul ºedinþã de partid. ªi cînd m-am trezit, chiar acolo eram»” ( Dilema * cuptorului. Punea o palmã în faþa cuptorului ºi, spre comparaþie, pe veche, 2015). Cu cît o prezumþie e mai mare, cu atît se poate întîmpla sã aibã cealaltã o plasa pe fruntea copilului. Astfel, i-a spus asistentei mele * mai multe ºanse de-a seduce. Bunãoarã: „Soarta mea a fost chiar cã bebeluºul avea o febrã de aproximativ 180 de grade»” ( Dilema, O adversitate care se uitã pe sine, rãmînînd pe loc aidoma unui opera mea” (Hermann Hesse). Magnanima putere de-a nu-i mai 2015). bolovan pe care nu-l mai ridici spre a azvîrli cu el în vrãjmaºi, peste simþi ascuþiºurile dincolo de operã. * care poþi cãlca impasibil. * Delfinii, cîinii, cimpanzeii ºi coþofenele, singurele vieþuitoare * Eleganþa amatorismului cînd se recunoaºte ca atare. Insolenþa care îºi pot recunoaºte chipul în oglindã. În Apocalipsã, pãrul alb e simbolul eternitãþii. sa cînd îºi atribuie calitatea majorã a unei persoane, caz în care prea * * adesea se dezvãluie faptul cã persoana în cauzã n-are de fapt nici o Martie 2014. La Moscova ar exista un motan vorbitor, pe nume A. E.: „Prostia obiºnuieºte a mima inteligenþa, oho ºi încã cum! calitate majorã. Barsik. Pronunþã trei cuvinte: mama ºi Ania , vstan' (Ania, scoalã- Inteligenþa se poate ºi ea prosti cu voie. Însã contrafacerea e * te). perceptibilã. Atîþia imbecili se agitã plini de ifose inclusiv livreºti, Biblioteca Universitãþii din Indiana, SUA, se scufundã în * unii ºugubeþi de bun soi se rãsfaþã prostindu-se pitoresc. Pe scenã, fiecare an cu circa 2,5 centimentri. Acest fenomen se datoreazã Ieºind neatent din sine însuºi, nu ºtie cum se poate întoarce un actor inteligent e în stare „a face pe prostul” cît pofteºte, dar unul unei erori a constructorilor care au omis sã calculeze ºi greutatea înapoi, aºa cum s-ar afla pe coridorul lung al unui hotel unde toate slab cu duhul nu poate interpreta în ruptul capului rolul unui om cãrþilor care vor fi depozitate în uriaºa clãdire. uºile sînt identice, fãrã a fi ºi numerotate. inteligent”. * * * Consubstanþierea dimensiunilor în transcendenþã. „Înaltul cel Iubirea nu e niciodatã banalã. Banal poate fi doar individul care „Dacã lucrurile care trec ne-ar lua odatã cu ele, chiar aºa rãu mai înalt al înãlþãrii va fi totuna cu adîncul cel mai adînc al smeririi. trece printr-însa, astfel cum, privind o capodoperã a picturii sau întocmite cum sînt, am muri de atîta poezie” (Louis-Ferdinand Cu cît mai afund ºi mai jos e adîncul, cu atît mai sus ºi neþãrmuritã ascultînd o simfonie celebrã, acesta n-ar realiza cuvenita emoþie Céline). va fi înãlþarea, la fel cum fîntîna cu cît e mai adîncã cu atît e mai esteticã. La porþile iubirii, degetul bont al statisticii bate zadarnic. * înaltã înãlþimea e totuna cu adîncimea. De aceea, cu cît mai mult se Iubirea þine de unicitatea miracolului inaugural, aidoma naºterii. Ea E comentatã frecvent dificultatea de-a începe o creaþie, dar mai smereºte omul, cu atît se va înãlþa el” (Dionisie Areopagitul). Dar însãºi e un soi de naºtere. puþin se vorbeºte despre alt factor nu mai puþin important ºi anume pînã la urmã nu ar putea coincide, însufleþindu-se de har, toate * puterea de-a te opri acolo unde se cuvine. Începutul are un revers, înfãþiºãrile lumii? Prin acea apoteozã a armonizãrilor care poartã Neîndoios, copiii se nasc geniali fãrã a-ºi da seama. Apoi, decisiv în acelaºi grad, care e sfîrºitul oportun. Sfîrºit care are alura numele de apocatastazã? (v. Sfîntul Grigore de Nissa). crescînd, intrã în turmã. În cazuri extrem de rare, geniul revine în Destinului. * fiinþa lor. Însã atunci e stigmatizat de autoscopie. * Astfel cum, conform recomandãrilor medicale, se cade sã te * Nu cuvintele te însufleþesc, ci viaþa enigmaticã din spatele lor scoli de la masã atunci cînd n-ai încã senzaþia saþietãþii depline, nu „Nefericirea omului rezidã în aceea cã e mai universal decît cu care vrei sã semeni, pînã cînd ajungi a crede, fulgurant, cã e se cuvine oare sã-þi închei textul atunci cînd þi se pare cã a mai necesar, dar mult mai puþin decît crede” (Valéry). realmente viaþa ta. rãmas ceva de spus? * * * Snobismul: un rafinament închiriat cum un costum sau o mascã Pe ce lume trãim: „Trei femei s-au gîndit sã-ºi uneascã destinele O dimineaþã de martie, cu o înceþoºare dulceagã, cu ramuri pentru o anumitã ocazie. ºi autoritãþile braziliene le-au împlinit dorinþa. Fernanda de 32 de golaºe, pudrate de brumã. Aer stagnant, cumva nedumerit. * ani, impresar artistic, Bianca de 32 de ani, dentist ºi Andressa, de 34 Simþãminte incerte. Nu-þi dai seama dacã din pricinã cã sînt prea Damnat prin ceea ce nu s-a întîmplat, prin ceea ce n-a putut face, de ani, director administrativ la o firmã, s-au cãsãtorit recent la Rio vechi ori prea recente. Oricum, le ocroteºti pentru cã ºi ele te prin ceea ce n-a putut trãi. A. E.: „Vasãzicã un damnat apofatic!”. ªi de Janeiro. Cele trei mirese trãiesc împreunã de 3 ani, dar au vrut sã ocrotesc pe tine. cu ce te-ar deranja acest fapt? se ia cu acte, ca sã fie recunoscute ca familie, scrie ziarul «O * * Globo». Mai mult decît atît, cea care este impresarã vrea sã rãmînã Invers decît în omenire, în lumea leilor numãrul masculilor e Pragmatism tentacular. „Termenul «consumator» de artã este însãrcinatã prin inseminare artificialã. Copilul va purta toate mai mare decît cel al femelelor. oribil ºi odios; receptor e corect; adevãrat ºi cinstit e însã numai numele de familie ale celor trei” ( Click , 2015). * termenul «contemplator». Acesta e le mot juste ” (N. Steinhardt). * „Necunoscutul presupune mult chiar prea mult cunoscut” * Mulþumeºte-I lui Dumnezeu pentru ceea ce þi-a dat ºi, (Monseniorul Ghika). Sã fie în cauzã un cunoscut anume pus sub De-o parte cuvîntul poetic, de altã parte ceea ce nu aparþine deopotrivã, pentru ceea ce nu þi-a dat, cãci Lumina Sa e mai vizibilã obroc? Ceea ce nu s-ar cãdea, întrucît a fost al nostru ºi e natural sã acestuia. Cei doi factori pot fi aduºi la confluenþã cu condiþia ca în golurile ºi în strîmbãtãþile vieþii, asemenea unei lumînãri care mai fie al nostru. Din acest motiv ne provoacã, pe o treaptã stihia a ceea ce se aflã dincolo de cuvîntul poetic sã aibã ocazional arde în beznã. superioarã, prin mister. rolul decisiv. Altminteri pur ºi simplu nu se pot întîlni. * * * Mereu aflatã în optica noastrã între grabã ºi temporizare, viaþa Un om plînge pe umãrul altuia. Cine e superior? Desigur cel Singurãtatea poate fi un har doar în împrejurarea cînd lãuntricã nu se compune în fapt din aceste ritmuri, închizîndu-se care plînge, deoarece, atingînd un absolut moral, plînsul e contacteazã un alt har. Altminteri e o stare opacã, greu suportabilã într-o egalitate a funcþiei sale. Graba ºi temporizarea sînt doar dumnezeiesc. Celãlalt are doar ºansa de-a se smeri în faþa smeririi. pentru fiinþa umanã care are o elementarã nevoie de-a se susþine în factori ai imaginii atît de inconstante pe care o avem asupra vieþii * curgerea vieþii pe semenii sãi, aºa cum un rîu are nevoie de malurile sufleteºti prin introspecþie. Un neaºteptat paralelism. „Într-un fel situaþia germanilor este sale. * asemãnãtoare cu situaþia evreilor din vechime. De la înfrîngerea * E un orgolios suficient de inteligent ºi instruit pentru a nu da suferitã în rãzboiul mondial (e vorba de primul rãzboi mondial Scrisul: o experienþã a eliberãrii pe care, fireºte, o pot face doar decît rareori frîu liber vanitãþii. Anafectiv, cu un discurs glacial însã n.n.), germanii tot aºteptau un Mesia, un Salvator. Aceasta este o cei captivi. cu pigment ironic, dã impresia unei stãpîniri de sine fãrã nici o caracteristicã a popoarelor cu complexe de inferioritate. Evreii au posibilã defectare, aidoma unei vocaþii. Atît de calm în cãpãtat ºi ei un complex de inferioritate din motive geografice ºi supravegherea de sine, încît pare abulic. Nici o tresãrire n-ar putea politice. Trãiau într-o parte a lumii care era mereu o scenã de bãtãlie fi surprinsã pe faciesul sãu pietrificat. Actele vieþii par a depinde la între cuceritori venind din ambele pãrþi ºi, dupã întoarcerea din el de-o abilitate resorbitã, devenitã reflex, aidoma performanþei primul lor exil, s-au trezit ameninþaþi cu extincþia de cãtre romani. unui chelner care duce într-o mînã, balansînd-o uºor spre a sublinia Pe acest fond au dezvoltat din nou ideea unui Mesia care urma sã efectul performanþei, o tavã cu numeroase pahare pline ochi, din vinã, sã-i salveze ºi sã-i reuneascã pe toþi într-o singurã þarã. care nu se revarsã nici o picãturã. Snobismul prezumat a devenit Cauzele complexului de inferioritate al germanilor sînt þesut organic. Narcisism? Foarte probabil, însã e un narcisism asemãnãtoare. S-au format ca naþiune mult dupã englezi ºi raþional, fãrã amestecuri sensibile care i-ar conturba desenul clar. În francezi. A fost prea tîrziu pentru ei sã devinã coloniali ºi sã stare a vorbi mult, carismatic, dar ºi a tãcea mult, cînd intuieºte cã fondeze un imperiu. Cînd au reuºit sã devinã în sfîrºit o naþiune, s- rostirea ar fi inoportunã. O gesticulaþie cum o pereche de pantofi au uitat în jur ºi au vãzut cum francezii, englezii ºi alþii aveau deja bine lustruiþi. O jovialitate atît de strîns fixatã într-o structurã rigidã, colonii, precum ºi toate mijloacele pentru a creºte ca naþiuni, ºi au încît dobîndeºte o nuanþã de pedanterie. Simþul practic, acel realism devenit geloºi, resentimentari, ca un fiu mai mic al cãrui frate mai derivînd din mentalul conceptualizat, pare somnolent, aidoma unui mare a luat deja partea leului din moºtenire” (C. G. Jüng). mare animal în poziþie culcatã. Uneori însã acesta emite un mîrîit * sau ridicã laba impunãtoare spre a ne semnala cã existã . În drumul meu, un copãcel încã desfrunzit la acest început de * primãvarã, dar, spre surpriza mea, sus, între ramuri, niºte „Personalitatea se naºte din durere. Este ca ºi focul fãcut cu ghemotoace de bãlegar. Deasupra doar cerul gol. M-am uitat atent ajutorul amnarului”. (W. B. Yeats). ºi mi-am dat seama cã nu mã înºel… * * A. E. despre senectute: „Cam toate cele ale vieþii au ajuns sã þi Moment negru. Spaima de-a fi, transferatã, iatã, de la o vreme, se parã, concomitent, în exces ºi nesatisfãcãtoare. Contrariile în spaima de-a scrie. Un nou text îþi dã fiori asemenea unui examen apasã persiflator pe spinarea ta, ce sã-i faci? Dar e totuºi o care, chiar dacã ai ºansa de a-l trece, lasã un mic gol dureros în contrapondere la pasivitatea letalã. Dinamismul unei contradicþii piept, care-þi face respiraþia anevoioasã Ai vrea ceva, altceva, nu te poate remonta, nu-i aºa? ”. ºtii bine ce, o alternativã la orele tot mai vineþii, mai stînjenitoare entre chien et loup .
cronica veche 11 CRONICA LITERELOR
Sarea pãmîntului ºi-a gîndului: greul, uºorul…
Zilele se aºezau cuminþi una lîngã alta, statui vineþii de sare ºi pãmînt. E drept, noaptea mai încercau sã-ºi schimbe locul între ele, doar-doar te-or putea pãcãli. Nu reuºeau niciodatã, ºi atunci se bosumflau de-a binelea, aplecîndu-se ameninþãtor înspre tine, dîndu-þi ceva din încremenirea lor voitã. Ai sã fii ca noi, bãsneau ele, în legea lor, iaca, te aºteaptã soclul numãrul opt… Dealuri pe care se tîrãºte, încãpãþînat, ºarpele drumului, de-atîtea ºi-atîtea Mihaela GR ÃDINARIU ori necãjit. Într-o bunã zi o sã te muºte sau o sã batã din coadã… Casele se sprijinã în coaste de deal, în copaci ºi fîntîni. Lumea din jur, din maºinã, * Foc în candeli cu oloi: vorbeºte fãrã oprire. Fãrã importanþã. Desigur, exteriorul te ajutã încã o datã, Pe furiº, din doi în doi, din douã-n douã, Gîndurile l-amîndoi, aprobi din cap, ca o pãpuºã cu mecanismul frînt. Ajungi, iei de la capãt O numãrãturã de greieri în rouã, Cununie rostogol gesturile repetitive, preabinecunoscute: bagaje, camerã, despãturit, împãturit, Un alfabet despicat la mijloc de miez, De pe-un deal pe cerul gol, rafturi. Liniºte. Deocamdatã. De pe balcon, dealul cu douã cãrãri. O parte din Sãrutare pãrãduitã undeva în amiezi, Rãzbunaþi de îngeri verzi... gînduri au rãmas încã la haosul de acasã. Obsesiv: meºteri, mâncare, Vino, spuse o jumãtate prãvãlitã în iarbã, materiale, cãldurã, apã mineralã, bere, apa din fîntînã care se ascunde pe zi ce Vino, ºi vara vinovatã o sã ne soarbã, Îmi cerni clopot de botez, trece, zgomote ca un tort Doboº: în straturi. Deja sunã telefonul, deja cei patru magnifici care au rãmas în locul tãu cer indicaþii preþioase. E simplu, ne oprim în cuvîntul „pereche”, Dintr-un nor pe destrãmate, Nopþile nu semãnau una cu alta decît prin coºmare. Ici o lunã prea Împãrþind pe din douã scriptura cea veche, Ursitoare însetate, O literã mie, þie un semn de-ntrebare, aproape, dincolo un cocoº certîndu-se cu neamurile din lumea de dincolo. Soare învîrtit pe fus, Ceasul o ia ºi el razna, bãtînd pas de defilare pe loc, cu inima ta de mînã. Fulger-coasã la apus, Cuvinte interzise, gînduri interzise. ªtergi a nu ºtiu cîta paginã scrisã. Nu, nu Degete îndãrãtnice scot sarea din mare... Naºtere-n sicriu de gînd, le va citi nimeni. Niciodatã. Zîmbete neafectate. În sfîrºit. Apã sãratã, în sfîrºit. Nimeni în bazin. Pe furiº, pe furate, pe tremur de mînã, Degete cãdelniþînd... Înnumeri la rînd pãtrãþele albastre ºi albe, închipuind modele fãrã cap ºi Aripi în cenuºã, niciodatã-mpreunã, coadã. Ba ºi cu una, ºi cu alta. Balauri, zgripsori, mã rog, toatã familia. Din nisipul oglinzii cu pãianjeni pe frunte * Liniºtea din jur se dezumflã deodatã, ca un balon frumos colorat þinut prea Jumãtãþi de iluzii din harpe-o sã cînte... Prin cer, oglinzi îmbãtrînesc pe rînd, mult la soare. Nãvãlesc rînduri-rînduri de oameni. Material didactic, îþi spui, Nisip pierdut la zaruri într-o doarã inevitabil. Costume de baie minuscule, þi-e fricã sã nu se topeascã în apã. Aur, Pe furiº, într-un cer erodat pîn-la oase, De îngeri orbi, cu aripa murdarã, mult aur, sclipiri indecente. Ale bijuteriilor, ale ochilor. Fond de ten, farduri, Jumãtãþi de ceasornic, spate-n spate, întoarse... Ce zilnic uitã cîte un cuvînt... rujuri, unghii de toate culorile care se iau la harþã cu sarea. Trîmbiþe de glasuri, încercînd sã atragã atenþia prin ceva, prin orice. Te agãþi cu toate puterile de bara de inox. Sunetele bat în tine, îmblãciu deloc tandru. Hei, te strigã * Cînd plouã, luciul mincinos ºi blînd cumnata, þi-e rãu? Da. Ziduri de cãrþi peste zid de privire. Se crapã alb la margine de lume, În clepsidrã, numele tãu, zugrãvealã subþire. Valurile aveau aceeaºi regulã peste tot: izbeºte ºi fugi. Dãrîmã, ºi, dacã ªi cad bucãþi împodobite-anume nu poþi din prima, revino. Dacã nu azi, mîine. Oamenii s-au luat dupã valuri, Pe trupuri goale, gata de comînd... demolînd totul în cale. „Cu cuvîntul, cu fapta, cu gîndul…” Cum era mai Zid de privire peste ziduri de pazã, departe? Era. Departele. Preadepartele. Noaptea, între noi, poemul, sabie ruginitã, vibreazã. ªi-n timpul fãrã carne, lemn de rug, Regulile cele mai simple îs fãcute special pentru a încurca pe om. Uite uºa, Alþi îngeri, înzãuaþi în mir ºi luturi, dom’le, uºile astea toate. Intri scanînd o brãþarã, ieºi apãsînd un buton. Þi se Înainte vreme, cãrãuºeam cuvinte în care: Tocmesc oglindã nouã: praf de fluturi... spune, þi se repetã, existã ºi afiºe. ªi ce dacã? Pãi uºa are clanþã, dom’le, ºi Lemne de foc, de corãbii, de cruci, de-nchisoare... balamale, tre’ sã se supunã! Tragem de ea, împingem, he-he, ºtim noi cum Tãcerea e mormîntu-n care fug, merge treaba! Dacã nu vrea, dacã nu cedeazã, parcã-i o femeie proastã, punem Acum, vorbele se-ngrãmãdesc sub praguri de case, umãru’, punem muºchiu ’! Sã se ºtie! Le cãlcãm în picioare, semne ale inimii roase. Cu paºi egali, rãsfrînþi de calp argint, În fiecare stolohan de sare dormea cîte un vers. Prizonieri de multã Cu anotimpuri arse-n focuri moarte, vreme, nimeni nu mai ºtia de cînd. Dormeau cu capul pe mîna dreaptã, Ele viseazã-un poem, un hristos de hîrtie murdarã, Cu litere orbite dintr-o parte... înghemuiþi, aºteptînd un soroc, o naºtere care nu mai venea… Sã le nascã din nou, într-un gînd, într-o doarã, Pe uºa salinei, un anunþ cu litere mari: NU Và TÃVÃLIÞI ÎN SARE !!!! Prin cer, oglinzi îmbãtrînesc pe rînd... Citeºti de vreo trei ori, poate nu vezi bine, poate e scris în altã limbã, ºi mergi Într-un zid, cãrãmidã cu oase ºi umbrã, sã întrebi pe doamna de jos care-i treaba. „Pãi, ºtiþi, a trebuit sã scriem asta… Var ºi nisip prin potirul de tainã tot umblã... * Cã ieºeau de alãturi, de la saunã, cu pielea umedã, ºi veneau ºi se tãvãleau în stratul de sare de pe jos, ca purceii, zãu aºa… ªi ieºeau aºa, cu sarea pe ei, pe Cel mai departe-aproape þinut e þinutul de mînã. holuri, ca niºte arãtãri, de se speria lumea, ºi împroºcau sarea aia peste tot…”. Ziduri de nume peste legi ºi bejenii: Geografii înnodate, hartã într-o limbã pãgînã... Brusc, þi se face frig. Îþi aminteºti de bunica, ce straºnic zolea, înainte de Slove cu muchii tocite plutind printre denii... Crãciun, animala îngrãºatã peste an… Cu sare, desigur.. (Desigur, mîna e doar un cuvînt, unul din multe, Sunetele se lipeau de noapte, unul dupã altul, îngreunînd-o. Poate nu mai * Litere somnoroase... Departele coasa ºi-ascute.) pleacã, poate rãmîne un întuneric veºnic, sã nu-þi mai foloseascã la nimic Hai sã-þi ghicesc de ursit ºi de soartã, ochii, mincinoase oglinzi… Sã-þi spun cine moartea legatã þi-o poartã, Harta atîrnã în cui, cuiul în palmã. Foame. La propriu. Mîncãri pe alese. Bunãtãþuri. Nici nu ºtii ce sã alegi. Cîte cãrãri de o zi ºi de-o varã, De braþul stîng al crucii, corãbii de hîrtie se sfarmã. Te duci la masa „ta”, oleacã mai feritã. Nu e multã lume înãuntru, oamenii se Cîte veri prin trup o sã doarã, reped pe terasã. Fetele abia mai fac faþã mofturilor, bãtutului în masã, vorbelor Haide, norocul din palmã sã-l scutur, Pe braþul drept se-ntrece-n miracole cocoºul, rãstite. Azi nu-þi ticneºte, iatã o familie care a venit de la piscinã special sã Cu lumina de lut, cu somnul din fluturi, Rãzboiul lui ne-nvaþã deplasarea spre roºu. mãnînce aici. În costume de baie, ºi ce dacã e restaurant? Capul clanului Somn în culoarea zugravului de subþire, propteºte pe masã, printre farfurii ºi pahare, o imensã burtã îmblãnitã, parcã ar avea o gurã suplimentarã, vicleanã, hulpavã, gata sã înghitã totul direct. În floarea uscatã din fotografia de mire... Încã mai plouã. Rîurile curg într-o singurã parte. Desigur, aurul nu poate lipsi: o cruce spînzuratã de un lanþ gros; ºi Hristos ar fi Harta se-apleacã ºi ea, cu Nordul dormitînd înspre Vino sã-þi torn plumb topit în fîntînã, invidios pe aºa ceva… Valoarea mea, valoarea mea, vorba nu ºtiu cui… moarte. Rãdãcinile iluziilor tot în sare adînc sunt bãgate. Sarea pãmîntului, greul, Anotimpuri rãnite de sub apã se-adunã. uºorul, sîngerul care sîngerã… Sã-þi înfloresc un mac pe sub haine ºi piele, Culorile se-amestecã, danseazã mereu indecise, Pe searã, o iau pe un drum la deal. Cãrãri în dreapta, cãrãri în stînga, Nume ne-ncepute sã punem la bune ºi rele... Azi munte, mîine cîmpie cucerind numai vise. încotro s-o apuci? Ca-n poveste… În stînga, o vãioagã, o coastã de deal, un copac rãnit ºi lãsat aºa, un hat cu cireºi ºi o rãchitã imensã. Greieri. Ierburi cu O sã cheltui o sãrutare, doar una, Cîteodatã, harta se-mpãtureºte albastrã în mine. spic. Mai încolo, douã cãsuþe, o porumbiºte mai înaltã mult ca tine. O Pentru dezlegare de nãprasna cu luna, Geografii de tãceri, fãrã cîntec, strãine... grãdinuþã cu de toate, verzele curioase nu mai încap una de alta. Niºte rugi De poezie, de miazãnoaptea din baltã... imenºi de mure curg pe dupã un gard. În capãt, o femeie obositã de treabã, cu o secerã în mînã. Nu se mirã cã ai apãrut aºa, de niciunde. Rãspunde la bineþe ºi Amîndoi, vrãjitor ºi vrajã, laolaltã. se aºterne la vorbã, de parcã v-aþi cunoaºte de-o viaþã. Luminoasã. Da, îi nevoie di ploaie. Da, buruienile istea o crescut buiace, nu sî mai poati. ªî n-ari * pi niminea s-o agiuti, soacra aiasta ºtii numa sî sî uiti di dupã gard ºî s-o ’ Îmi torni clopot de comînd vorgheascã. ªî barbatu cela, bun meºter, sapã la fîntîni, sã vîrã la patrujdemetri, da ’ numa cu stecluþa alãturea… Da, caprili îs în fundu ’ grãdinii Din nisipul din cuvînt, ’ Clopot rob, cu ochiul spart, ºî iapa la grajdi. ªî bãietu lucriazã la Suceavã, dã douãjdelei pi zî la navetî, n- ari timp di buruiene. Norã? Sî n-audã. Da ’ ci, fetili di az ’ mai ºtiu sî þîie o sapî Sfinþii toþi în tine ard, în mînuri? Faclã rãsturnatã-n cer, Dincolo de coasta dealului, înserarea. De pe cerdac, o muºcatã roºie îmi Peste sîngele stingher, face cu ochiul. Drumul se despleteºte singur pînã la o fîntînã cu lanþ. Rãcoarea Blestemat în ziuã sfîntã... adîncului tãmãduie, pentru un ceas, rana gîndului. Zilele adormeau cuminþi una lîngã alta, statui incolore de sare ºi pãmînt. Îmi þeºi clopote de nuntã, Sarea aºtepta o ploaie, una singurã. Pãmîntul mã aºtepta pe mine, Vãl de fum ºi de pelin promiþîndu-mi o îmbrãþiºare. Doar una. Pe sub numele strãin, 12 cronica veche CRONICA LITERELOR
ªtefania HÃNESCU numai eu ºtiu pe holurile proaspãt spãlate cu amoniac, cã tu îi poþi ierta pe toþi apoi s-a strecurat anevoie cã ai atîta putere, încît printre pilulele colorate sã porþi în sîngele tãu ºi buimac ºi cele douã creste, si-a propus ºi cerul pe care se sprijinã un autoexil într-o toamnã vãtãmatã grav Chiotul alb al þãrînii de furia vinului roºu motto: Tîrziu Teamã mi-e, mamã, culeg cîntecul cocoºului negru Zãdãrnicie de cearcãnele tale negre ca pe-un zeu Acum degeaba Medusa - seminþele durerilor pãlmuit de tãcerea îºi rãsuceºte ghearele ºi-ale neliniºtii din venele mele, arþarului bãtrîn ameninþînd pe unul sau pe altul de pe hat sã bea din apa mîlitã ce se spalã în fiecare dimineaþã ca pe-un pumn de zmeurã plînsul galopeazã de moarte îl mestec ca un lup trãdat de haita îl las sã-mi rãcoreascã în care-ºi adãpostea groaza bãtãile inimii ºi tot ce Piramidele timpului de parcã i-ar atîrna de pleoape nu toate bunicile ºtiu toate bolile care i se strecoarã noaptea în încã nu era pregãtit sã afle despre sine prin spaima vulturilor sã-ºi þinã mîinile în poalã aºternut. acum degeaba Sfinxul numãrã vulturii trece chiotul alb e precum ar culege o stea Mã strînge de încheietura mîinii ucigaºi al þãrînii de pe-o boltã rãsturnatã ºi mai cuminte ºi-mi ºopteºte cã-i ard tãlpile în somn cu miros de Sfîntã Mãrie cînd þin mîinile în poalã în zori viseazã cã pãºeºte pe jar, îmi apare plînsul rãsturnat într-un pahar de vorbesc mai puþin dar în ciuda arsurii cafea Furia vinului roºu pentru cã vorbele visul n-o mai înspãimîntã pe care îþi era teamã s-o mai guºti a încremenit se scurg discret sare sprinten sau într-un rãspuns scurt printre muºuroaiele care se unduiau cãtre buricele degetelor ºi clipesc de pe-un tãciune pe altul. care mi se caþãrã disperat ca niºte valuri e singura datã cînd pot sã vadã La capãtul jocului pe muchiile memoriei rãsuflarea îngerului forma lucrurilor pe care le îmbracã doctorul cu zîmbet de copil degeaba ºi luntraºul, ºi vecinii îi mai arãta calea, în rest, vesteºte sec: care mutau hatul dupã mersul norilor dar luntraºul s-a îndepãrtat în grabã, toatã ziulica în viesparul sentimentelor, de data asta, gata, acasã! jurã pe Styx, iar piciorul i s-a deºurubat dar cînd þin bunicile Obolul lui Caron: tot pare ceasul uneori ºi-a luat-o la vale cum se cuvine cea mai cumplitã luptã între Furii ca un mic vehicul pierdut de sub control mîinile în poalã Moartea e doar un fel cu bulbii ochilor chitind de unul am scãpat îºi spunea cuvintele se rostogolesc fãrã teamã de libertate mînia porþilor de adamant acum ce fac cu celãlalt de-acolo pe care nu mai apucãm eu dormeam dusã de pe bolta cu miros de busuioc . s-o înþelegem am simþit ca o adiere doar peste piramidele timpului cînd visul *** s-a holbat curios la transparenþa Doctorul cu zîmbet de copil în sîngele tãu pleoapelor Doctorul are zîmbet de copil sunt douã creste ascuþite de munþi indecise mama mea nu ºtie, ascund cãprioare ºi pãsãri ciudate doar-doar s-o ciocni e mioapã ºi nu înþelege nimeni de vreun moº crãciun ºi oricum n-are curaj sã-l priveascã, clocotul lui rãtãcit
Eliza LIÞà zeci de mine ies din matcã ºi aleargã brownian trãiesc zguduite Premiul revistei “Cronica veche” timpul trece relativ la vitezã un zero absolut ca un lasou prinde totul la concursul “Porni Luceafãrul” îl catapulteazã în big bang invers 2016, Botoºani odatã m-am sufocat în somn ne trage mai puternic înapoi nu mai vine Z pasãrea verde îºi cântã în zbor urletele lupilor ne zidesc între patru pereþi a plecat cu circul aproape halucinant trunchiurile tãiate de fricã simulãm halucinaþii se lasã dresat de lei sunt arce de cerc te-ai topit într-o pãturã mov priveºte-l aici când desenãm în aer spirale fiara nu se întoarce acasã nici dacã o sub degetele bãtrâne care încã aºteaptã devenim gãuri negre slobode pe trotuar hrãneºti mi-au trecut prin faþã ani întregi ºi niciodatã nu vom închide lãcomia câinilor sapã cu dinþii în podeaua uºa se închide dupã cine nu trebuie pe care nu îi mai simt cercul ãsta din baie iedera creºte pe clanþã nu îi mai tai din calendar ca un lan de porumb creierul deja absorbit apropie-te ºi întinde mâinile nu mai vine Z mãtasea umedã se agaþã de glezne de cafeaua vãrsatã am tãiat ºnurul de piele maro îl înlocuieºti m-am trezit cu tine - un bolovan atârnat de se dizolvã ca minþile celor torturaþi cu cu un ºarpe de companie gât picãtura fiara se încolãceºte în jurul gâtului ºi el se strecoarã chinezeascã jurnalul mi-a scris vorbim cu câinii mersul ei grãbit Z te lasã dragã Z fugim de oameni e ca o ceaºcã de cafea foarte dulce sub o sticlã de whisky de câte ori mã scrii fiecare cu sedativul lui în care ghiceºti lupii sfâºie puloverul tãu roºu îmi vine sã zgudui pãmântul am rãmas fãrã supã instant dimineaþa devreme el fluierã schiþe în cãrbune prin cele 4 incizii din abdomen are buzele întredeschise unde cum tu ºopteºti seara ºuierã golurile de aer ca un calendar vechi suntem a cincea dimensiune a spaþiu- te-ai fãcut tornadã bunica þipã din prag cã ne duce la psiholog pe care îl mai þin doar pentru poze timpului îþi curge zãpadã din tãlpi dã-i mâncare ºi tace umerii ei goi în soare niºte unde pierdute deºirate înnodate parchetul þâºneºte sub tine printre gratiile care sunt ca benzile magnetice scoase din casete elefanþii se îneacã în vopsea acrilicã dacã bagi mâna prin gardul de sârmã în loc de pereþi audio el ºi-a fãcut expoziþie o sã te muºte ceva mersul ei grãbit vibraþiile vinete din vocile balenelor te sperii de heavy metal ochii vii ca trunchiurile copacilor refluxul din portul Rotterdam scrii circular ºi invers dincolo de ferestre vreau sã o pãstrez suntem titani care duc felii de pãmânt pe blocurile înalte lupii înconjoarã blocul rece în largul mãrii pãsãri zboarã fulgerãtor ca avioanele în muºcã din ziduri albã ca scoicile flãcãri cimentul fluid alunecã printre gratii ieºitã din mare pe axa care începe ºi continuã cu veºnicia de fiecare datã când dai pagina mã scufund într-un solo de chitarã eºti un segment de naºtere viaþa ta s-a sfârºit când te chinuiai sunetul taie ca scoicile sparte sãlbatic sunt un segment de moarte sã încalþi ghetele cu fermoar argintiu din tãlpi þâºneºte apa sãratã nu mai vine Z legaþi de mâinile celuilalt fiara asta blândã rupe lanþul visezi cã staþi împreunã dezamãgirile înseamnã gãuri negre el þi-a urmãrit rândurile cu pana de chitarã îmi iese pe gurã într-un glob în care ninge cu gust de sânge ºi frisoane Thunder ne-am legat cu un ºnur de piele maro îþi concentrezi buzele sã-l cheme cu cât fugim în direcþii opuse urli la lunã cronica veche 13 CRONICA ARTELOR
ªtefan OPREA Teatrul românesc 200 „Ecouri literare ºi artistice” din care nu lipseau evenimentele teatrale, N.A. Bogdan îl evoca pe Matei Millo, Spiru Prasin semna un articol despre scriitorul francez Catulle Mendès (din dramaturgia cãruia se reprezentase la Iaºi piesa Femeia lui Tabarin, în traducerea ºi interpretarea lui Petre Sturdza-Doria acompaniat de actriþa Verona Almãgean). Mai puteau fi citite în paginile revistei traduceri de N. Reviste ie ºene de teatru (I) Livescu din Alphonse Daudet (Prima mea piesã), Hippolyte Taine (Tragedia din Studii dramatice ) º.a. Revista a avut o existenþã scurtã, dispãrând, dupã numai opt apariþii, în decembrie 1903. evenim mereu, în acest an 2016, la momentul O publicaþie purtând titlul Teatrulu , Fóia belletristica ºi literaria Asemãnãtor destin - din aceastã perspectivã a longevitãþii - a avut binecuvântat în care cãrturarul Gheorghe Asachi a gândit, apãrea la Iaºi în 1864, hebdomadar condus de I.C. Fundescu ºi ºi hebdomadarul Teatrul, publicaþie de informaþii teatrale ºi literare, a iniþiat ºi a condus din toate punctele de vedere - consacrat în special literaturii dramatice, fiind, din aceastã R apãrutã în octombrie 1912 (pânã în februarie 1913) din iniþiativa lui organizatoric ºi artistic mai ales - evenimentul teatral din 27 perspectivã, printre cele dintâi reviste româneºti. I.C. Fundescu Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Naþional, ºi coordonatã de decembrie 1816: primul spectacol în limba românã, Mirtil ºi Hloe, (1836-1904), gazetar, romancier ºi poet minor ( Flori de câmp, Poesii poetul G. Topîrceanu ajutat de M. Sevastos. Deºi printre colaboratori dupã Gessner ºi Florian, în fapt naºterea teatrului românesc. Revenim noui º.a.), îºi propunea în programul revistei „materii literare foarte se aflau mulþi scriitori, care, fireºte, semnau producþii literare (Tudor pentru a nu-l lãsa pradã uitãrii (cum lãsãm, din pãcate, multe alte interesante [...], scrieri morale ºi instructive”, cronici teatrale despre Arghezi, G. Topîrceanu, M. Sadoveanu - prozã, Demostene Botez, G. repere ale istoriei noastre - spre satisfacþia strãinilor); revenim pentru spectacole nu doar din Iaºi, ci ºi din Cernãuþi, Bucureºti, Craiova º.a., Topîrceanu, Barbu Nemþeanu, Enric Furtunã - versuri), dominanta firescul gest de cinstire a celor care l-au produs, dar ºi pentru a aminti pledând în acelaºi timp pentru crearea unui repertoriu naþional care sã teatralã a profilului revistei rãmânea mereu în vigoare datoritã noilor generaþii, tinerilor, cã teatrul nu începe cu ei, cã, pentru exacta înlocuiascã farsele jucate la Opera italianã. Se întâlneau în paginile insistentelor apariþii de articole, cronici, traduceri de piese, comentarii înþelegere a ceea ce se petrece astãzi în teatrul românesc, e nevoie sã revistei nume importante ale teatrului universal: Shakespeare, critice etc. semnate de Gala Galaction (Jocul d-rei Marioara cunoascã - pe lângã ampla solicitare ºi ofertã a prezentului, a Diderot, Marmontel, Musset, º.a. Voiculescu),, Rodion (Caragiale), Mihai Codreanu (trad. Martira de modernitãþii - ºi ceea ce a fost înaintea lor. A fost, acest eveniment de Preocupãri teatrale aflãm ºi în Gazeta naþionalã („Diaru politicu, Jean Richepin) º.a. Interesante contribuþii în acest sens aduceau G. culturã ºi de avânt naþional, o picãturã, - cum zicea Asachi - , ce a dat economicu ºi literaru”, 1871-72), administratã de G.V. Grigoriu. Ibrãileanu, C. Sãteanu, M. Sevastos, N. Davidescu ºi alþii. Protagonist naºtere râului teatrului românesc („ Picãtura, deºi micã, ce pe-o Erau comentate piesele din repertoriul Teatrului Naþional ºi se discuta rãmânea însã, mereu, G. Topîrceanu; la început, îndrãgostit doar de stâncã picureazã/ Face râului o cale care dupã ea urmeazã ”). frecvent despre rolul educativ al teatrului. Aceste aspecte ale vieþii actriþe (vezi „Sonet teatral”: Te urmãresc cu ochii toþi bãrbaþii,/ O Din noianul de întâmplãri, de evenimente, de succese ºi cãderi, de teatrale ieºene vor fi însã evaluate critic, în anii urmãtori, de Mihai ploaie de priviri sentimentale/ S-abat asupra frumuseþii tale/ ªi toate- entuziasme ºi dezamãgiri petrecute în curgerea bicentenarã a râului i fac erotice ovaþii.// Ce fericit e soþul dumitale/ El în antracte stã de teatral, am ales, de data aceasta, preocuparea pentru editarea unor conversaþii.../ De-aº fi, ca el, stãpân pe-atâtea graþii,/ Eu aº pleca la reviste de specialitate care a însoþit miºcarea teatralã, stimulând-o cele trei semnale.// Mã-întorc, frumoasa mea necunoscutã,/ ªi ochii prin contribuþia gândirii, a teoriei ºi criticii, prin aportul creator al mei din umbrã te salutã/ De câte ori se-ntunecã lumina.// Dar ochii tãi unei pãrþi a intelectualitãþii, a scriitorimii sau pur ºi simplu a n-au prea bãgat de samã/ Cã-n pieptul meu se-ncepe-o nouã dramã,/ oamenilor de bine, îndrãgostiþi ºi pasionaþi de fenomenul teatral.
Eminescu, în Curierul de Iaºi . Se afirma astfel, în paginile acestei gazete, primul critic teatral profesionist în persoana poetului, care, devenind redactor la începutul anului 1876, schimba radical programul „pãrþii neoficiale”, deplasând accentul principal asupra problemelor de culturã, educaþie, învãþãmânt ºi insistând asupra vieþii Chiar dacã nu era exclusiv teatralã, Albina româneascã a lui teatrale ieºene. Adunate mai târziu în volumul Mihai Eminescu. Când a cãzut definitiv cortina ), el îndrãgeºte definitiv teatrul, Gheorghe Asachi rãmâne pionierul absolut al promovãrii ideilor, al Scrieri de criticã teatralã (cu un studiu introductiv ºi note de Ion V. devotându-i-se ºi slujindu-l ca director interimar ºi ca inspector al stimulãrii acþiunilor ºi al comentãrii faptelor teatrale petrecute în Boeriu, Ed. Dacia, Cluj, 1972), împreunã cu alte câteva, publicate în Ministerului, dar mai ales în calitate de critic, traducãtor ºi chiar de epocã. Tot ce ºtim astãzi despre fericitele începuturi ale teatrului ziarul „Timpul”, notele, articolele ºi cronicile de spectacol din autor dramatic. În aceastã din urmã posturã se manifestase încã din românesc ºtim din paginile „Albinei româneºti”. Ne oprim la un „Curierul de Iaºi” se constituie în cea mai autoritarã contribuþie la 1909 publicând în „Sãmãnãtorul” (VIII, nr. 31, 2 aug. 1909, pp. 647- singur exemplu, pe care îl socotim edificator pentru atenþia pe care evoluþia criticii ºi teoriei teatrale româneºti. Ne-am ocupat pe larg de 650) o schiþã de tablou dramatic, Sophia - o poveste de dragoste stând revista o acorda spectacolelor de teatru ºi operã. În 1838 a fost aceastã contribuþie în cartea noastrã Eminescu, omul de teatru (Ed. sub semnul accentuat al romantismului. Nu continuã în zona prezentatã pentru prima datã în limba românã o operã - Norma de Timpul, Iaºi, 2000) unde am subliniat faptul cã poetul manifesta o dramaturgiei, ci alege un drum mai potrivit cu spiritul sãu critic: scrie Bellini, cu libretul tradus de Asachi. Stã scris în paginile „Albinei...” receptivitate funciarã faþã de fenomenul cultural în general ºi de cel cronicã teatralã în „Viaþa româneascã” (unde ajunsese între timp sub- (în „limba veche ºi înþeleaptã”): Acest singur nume Norma aratã artistic în special: ideile sale privitoare la arta teatralã atestau o secretar de redacþie), concurând cumva cu Tudor Arghezi care îi greutatea întreprinderii ºi dacã nepãrtinitorul public, prin vie remarcabilã conºtiinþã artisticã, G. Cãlinescu socotindu-l „alãturi de trimitea lui G. Ibrãileanu cronici teatrale din Bucureºti. Abia învestit îmbrãþoºare ºi aplaos, a arãtat a sa vie îndestulare, apoi aceasta este Maiorescu, cel mai de seamã estet literar al vremii”. G. Ibrãileanu în aceastã „funcþie”, poetul Topîrceanu se autopersifleazã în maniera- acea mai bunã dovadã de talentul musical a[l] Moldovenilor, de întãrea ideea apreciind cã Eminescu „dã dovadã de o mare pricepere i caracteristicã: Zadarnic luna mã petrece-n cale/ Pe bulevardul alb ºi sârguinþa profesorului, d-l Cervati, ºi a elevilor sei, precum ºi de ºi de o serioasã culturã esteticã, iar paginile sale asupra genurilor singuratic,/Cã subsemnatul „cronicar dramatic”,/ Acum e-n rolul statornicia Direcþiei de a înainta un aºezãmânt atât de folositor . dramatice nu sunt deloc mai prejos decât paginile cele mai bune din d- misiunii sale.// De-abia încerc un singur vers, o odã,/ ªi-n capul meu Urma un comentariu critic în care un membru al Comitetului teatral, nii Maiorescu ºi Gherea”. Într-adevãr, paginile sale de criticã teatralã, vin stafii inedite,/ Cu gesturi largi, cu rãcnete cumplite:/ Moþoc, Camil Barozzi (pe care l-aº socoti pionier al criticii teatrale ºi scrise cu o competenþã unicã la noi în perioada respectivã, constituie Spancioc, Ciubãr ºi Despot Vodã!// „Sînt eu?... Sînt treaz?... muzicale), aprecia reprezentaþia în termeni proprii ºi astãzi actului rezolvãri ale celor mai specifice probleme ale artei teatrale - de la Deschide-te morminte!”/ De-odatã tace ritmicul meu pas:/ În scena critic: repertoriu la jocul actoricesc ºi de la relaþia teatru-public la III-a, mi-am adus aminte,/ Madam Pruteanu a strâmbat din nas [...]// Astãzi mã fac organul compatrioþilor celor buni spre a împãrtãºi chestiunile de gândire, organizare ºi conducere a instituþiei de ªi iar pornesc... dar mã opresc de-odatã./ Ah, sînt dator sã fiu cu urmãtoarele despre elevii Conservatorului filarmonic, carii au dat spectacole. Pânã ºi Mihail Sebastian, care i-a comentat cu exagerat mintea-n patru:/ Dece nu vin ieºenii toþi la teatru?.../ O chestiune nouã dovezi de cercãrile lor cele dramatice, reprezentând în limba subiectivism ºi intenþie minimalizatoare activitatea de critic - foarte complicatã!// Aºa, mã duc ursuz prin promoroacã,/ În pacea patriei opera Norma . punând-o mai mult pe seama instinctului ºi a spiritului de aventurã nopþii albe ºi compacte,/ ªi nici nu ºtiu cã-n capul meu „se joacã”/ O Întru adevãr, cu deopotrivã mirare ºi mulþãmire, am vãzut pe D- decât a culturii ºi a teoriei teatrale - a fost obligat de evidenþã sã tragedie-n paisprezece acte! na Lang, care abia au început dramatica, înfãþoºând aºa de bine noteze: „ªi prin sensibilitatea sa artisticã, ºi prin marile ambiþii Deºi nu se desparte niciodatã de poetul meditativ ºi satiric, caracterul particular a[l] rolei sale cele grele, pãtrunzându-se de dramatice, pe care le ascundea, Mihai Eminescu era nesfârºit mai sus criticul de teatru îºi reveleazã personalitatea în paginile revistelor patima Normei, de a[le] ei suferiri, de duioºia pãrinteascã, de a ei de teatrul timpului sãu”; „Oricât de inegal acest articol de tinereþe „Viaþa româneascã” ºi „Teatrul” sau ale ziarului „Opinia” - o nehotãrâre, de urgia ºi de a ei deznãdãjduire, precum ºi de mustrãrile (Repertoriul nostru teatral , n.n. ªt.O.), el cuprinde câteva pasaje personalitate pe cât de discretã tot pe atât de profundã, un critic sever care o îndemna[u] a dezvãlui cumplitul ei secret înaintea strãlucite, din care cel privitor la Shakespeare [...] este cu adevãrat ºi aplicat, excelent cunoscãtor al teatrului, scriind cu o uºurinþã judecãtorului cugetului ei. Cuprins de acest farmec, nu i-am þinut în remarcabil”; „Tot ce spune Eminescu despre regie ºi actori este de o cuceritoare, descifrând metafora teatralã fãrã a o diminua prin analizã samã oarecari neîmpliniri de vers, din care o parte se cuvinea a se preciziune care depãºeºte cazul individual judecat. Un actor din zilele rece, ci tratând-o cu delicateþea poetului rafinat. Stilul criticului imputa rãguºelei gâtului ei, iar alta la mãreaþa melodioasã musicã noastre ar putea citi cu mare folos observaþiile cronicarului de la Topîrceanu e elegant, colorat de ironia ºi umorul atât de specifice foarte grea, ce avea sã cânte. Dl. Cervati, în rolul sãu de Polion, au 1876, care nu ºi-au pierdut nici azi justeþea [...] Critica lui este exactã autorului de balade vesele ºi triste. E la curent cu noutãþile începutului încântat prin aplicaþia metodului seu ºi prin dulce ºi armonioasã ºi nuanþat analiticã [...] Se desprinde din critica lui un ton de de secol XX în teatrul european, atât ca literaturã, cât ºi ca artã a plecare a glasului, precum ºi prin înfocata însufleþire ce o desveleºte autoritate, pe care îl îndreptãþea cunoaºterea perfectã a teatrului” (v. spectacolului ºi judecã din aceastã perspectivã spectacolele teatrului cu atâta nemerire în rolul seu. Asemenea dreptate se cuvine a se da Mihail Sebastian, Eminescu, cronicar dramatic în „Revista ieºean (mai ales). Vecinul sãu de rubricã din „Viaþa româneascã”, tinerimei care înforma horurile cu atâta rânduialã, exactitate ºi Fundaþiilor Regale” nr. 7, 1939, pp. 141-143). Tudor Arghezi, îl aprecia drept „cel mai deºtept din toatã generaþia armonie. Deºi nu a fost propriu-zis o publicaþie teatralã, „Curierul de Iaºi”, lui”, iar Eugen Lovinescu îl socotea „o inteligenþã artisticã operând Potrivirea costumurilor, frumuseþea decoraþiilor, alegerea prin activitatea de critic teatral desfãºuratã în paginile sale de Mihai nu doar la nivelul beletristicii, ci ºi în atitudinea criticã faþã de amatorilor, care au binevoit a îndeplini orchestra, ºi mulþimea Eminescu în perioada 1876-77, poate sta alãturi de orice revistã de teritoriul creativitãþii în ansamblu, deci ºi faþã de teatru”. privitorilor au dat acestei representaþii un caracter care, cu oarecare specialitate. Revenind la revista „Teatrul”, întâlnim în paginile ei câteva modificaþii, parcã s-au fost transportat la locurile unde aceastã Fãrã a mai avea un critic de autoritatea lui Eminescu, cum cronici de spectacole, dar mai ales articole (despre susceptibilitatea mãreaþã operã s-a fost minunat de o deplinã nemerire. avusese „Curierul de Iaºi”, câteva reviste din perioada urmãtoare îºi actorilor, despre relaþia actori/spectatori ºi despre public în general, ªi încheia comentatorul: asumã, totuºi, responsabilitatea tratãrii celor mai importante aspecte apoi note acide (despre mediocritate, despre inutilitatea unor De dorit este ca sã poatã urma Conservatorul îndeletnicirilor ale vieþii teatrale. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, mai exact polemici, etc.). sale cu statornicie, pentru a sa ºi a þãrei cinste ºi a se încredinþa cã în 1903, apãrea la Iaºi Scena, publicaþiune sãptãmânalã editatã de Criticul Constantin Paiu a avut o idee bunã de a aduna într-o talentul carele poate ajunge la bine, nu este departe de la mai bine , la tipografia P.M. Popovici. Semna articole despre teatru, precum ºi plachetã scrierile despre teatru ale lui Topîrceanu: Despre teatru. care au ajuns meºterii în dramaticã . cronici de spectacole un jurnalist, Victor Anestin (1875-1918), fiul Însemnãri ºi digresii (Ed. Junimea, Iaºi, 1991, 98 pp.) oferindu-ne „Albina româneascã” a avut ºi un supliment literar, „Alãuta actorului Ion Anestin. Dupã câteva numere, în noiembrie 1903, astfel o imagine completã a preocupãrilor teatrale ale poetului ºi româneascã” (1837-38), condusã tot de Asachi, apoi de revista îºi schimba subtitlul în „Revistã pentru teatru, literaturã ºi contribuþia lui al întregirea profilului unor reviste precum „Viaþa Kogãlniceanu, în paginile cãreia era promovatã ºi comentatã creaþia muzicã”, sporind contribuþiile literare (prozã de Constanþa Hodoº, româneascã” ºi „Teatrul”. Am comentat aceastã apariþie editorialã în (inclusiv cea teatralã) pusã în slujba realizãrii idealului de versuri de M. Paleologu, G. Morãrescu), fãrã însã a reduce revista „Cronica” nr. 8/1992, cu reluare în volumul Intersecþii teatrale redeºteptare naþionalã; era anticipat aici programul complex al colaborãrile teatrale. Acelaºi M. Paleologu publica un studiu despre (Ed. Junimea, Iaºi, 2012, pp. 234-236). „Daciei literare”. Între alte secvenþe teatrale se reþine apariþia unui Shakespeare, N. Vaschide se ocupa de condiþia publicului de teatru fragment din piesa lui Voltaire Alzira . („Publicul ºi operele dramatice”), Octav Minar þinea o rubricã de 14 cronica veche CRONICA ARTELOR
Dionisie VITCU Estrig de la repetiþiile ºi spectacolul Nepotul lui Rameau . Când ne venea rândul la filmare, Marin uita de supãrãri, de treburi lumeºti ºi atunci îl vedeam pe Costicã cel preocupat de viaþa ºi soarta Niculinei, copila pe care a salvat-o, a crescut-o, ºi a ocrotit-o pânã i-a gãsit rostul. Minunat partener în toate ºi peste tot. Delicat în toate împrejurãrile cu toatã lumea ºi artist ªi stelele mari sunt fulgerate acolo unde trebuia. Nu se plângea de sãnãtate deºi era evident cã suferã de ceva. Lua totul în glumã. κi amintea mereu de arcã niciodatã vara nu sfârºi mai tristã ca în acest inventate. Introducea în snoavele lui personaje hilare din alte colegi, de profesori ºi folosea numai vorbe alese despre cei pe august. Niciodatã, parcã, sufletul nostru nu fu mai neamuri ºi vorbea pe limba lor cu accent ºi nuanþe specifice. Se care îi cunoºteam de la filmãri sau din spectacole. Plovit de evenimente dureroase ca în aceastã varã. pãrea cã vorbeºte franþuzeºte, ruseºte, ovreieºte....dar nu, Rãsfoind un album Casandra 1957-2007 , Jubileul de 50 Secetã, furtuni, moarte, dezastre ºi ameninþãri care nu ne-au cuvintele inventate de el, puse în fraze alambicate erau de de ani, operã a prietenului ºi colegului sãu de generaþie, ocolit. ªi, iatã cã dupã retragerea în umbrã a marelui Radu neînþeles ºi de un haz uluitor. Cei care cunoºteau limbile artistul cãrturar, prof. univ. dr. Sandu Lazãr, am gãsit o Beligan, coboarã ºi Marin Moraru la locul unde nu e întristare, strãine folosite de Marinuº se retrãgeau ruºinaþi motivând cã paginã, care þin sã o reproduc aici: nici durere, nici suspin. Poate cã acolo, dincolo, de unde nu s-a nu cunosc dialectul. „Colegi ºi prieteni din studenþie, eram un grup vesel ºi întors nimeni sã povesteascã, era nevoie de cei doi mari Marin Moraru nu juca teatru, trãia. Teatrul era el. Firescul distinct din care fãceau parte el, Gigi Dinicã, Vasile histrioni ca sã completeze trupa lui Sicã Alexandrescu într-o din viaþã avea calitatea artei lui ºi, la fel ca Vasiliu -Birlic, se Gheorghiu, ªtefan Tapalagã (care avea magnetofon adus de integralã Caragiale. la Moscova, un fel de aragaz) ºi Cornel Poenaru. Creasem un Marin Moraru rãmas singur, fãrã Dinicã ºi Beligan, ocolit fel de axã între str. Savu Marin (casa mea) ºi Tabla Buþi (casa de mai marii zilei, s-a retras modest, cu discreþie, lãsându-ne lui). Eu ofeream grupului salatã boef cu cartofi tãiaþi ca la în lacrimi amintirea frumoasã a artistului unic ºi irepetabil salata orientalã ºi el vinul de regiune. Scopu întâlnirilor erau pentru care teatrul a fost viaþa ºi familia sa. formate din dispute, analize, comentarii ºi pregãtire pentru Strãlucit student la clasa marilor artiºti Dina Cocea ºi Ion examene. Au fost cele mai minunate dezbateri teatrale, cãci Cojar, coleg, prieten ºi partener cu Gh. Dinicã în nenumãrate aceste întâlniri aveau loc dupã ce vizionam de zeci de ori câte producþii artistice, rãmâne o figurã emblematicã în arta un spectacol. Devenisem tari în teorie. Mai târziu, grupul s-a spectacolului românesc din a doua jumãtate a secolului XX. completat cu Traian Stãnescu Jorj Voicu ºi Titi Cristescu Încã de la absolvirea IATC-ului, în 1961, este remarcat de finanþatorul nostru. critica de specialitate ºi de cei mai importanþi regizori ca una MARINUª a fost întotdeauna ‚clu-ul' nostru. Peste noi în din marile speranþe ale comediei româneºti. ªi, împotriva toate privinþele, el ne stãpânea cu farmecul ºi talentul lui regulilor ºi dispoziþiilor, Moraru ºi Dinicã, la absolvirea deosebit, dispunându-ne tot timpul. Putem oare uita facultãþii, au fost opriþi în Bucureºti. Prea mari talente sã fie vacanþele petrecute iarna la Piatra Arsã, Peºtera risipite în teatrele din þarã, ºi decizia autoritãþilor n-a fost Ialomicioara, Vîrful cu Dor, Timiºul de Sus?! Sau cele de varã contestatã de colegii de generaþie. Pe Marin Moraru îl de la Costineºti, unde toatã vara asiguram CLUBUL cu întâlnim, rând pe rând, la Teatrul Tineretului (Mic), Teatrul activitãþi artistice ºi ne bucuram de masã ºi cazare gratuitã? Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, Teatrul Ion MARINUª a dovedit tuturora marele lui talent, dar faptul Creangã ºi Teatrul Naþional. Ca invitat, a onorat mai multe supãra totdeauna când unii considerau cã ºi atunci când descoperit cu bucurie cã el avea ºi vocaþie pedagogicã ne-a scene din þarã ºi strãinãtate, în special în Germania, chemat de vorbeºte serios joacã teatru. Ar fi putut uºor sã cadã în derizoriu încântat pe toþi. El a avut în niºte vremuri tulburi cutremurul celebrul regizor David Esrig, alãturi ºi împreunã cu folosindu-se de aspectul sãu ºi de calitãþile lui fizice dãruite de din '77 pusese o amprentã peste toatã lumea o promoþie de nedespãrþitul sãu prieten. naturã. Simpla lui apariþie la arlechin stârnea hohote de râs. Nu excepþie în frunte cu Marcel Iureº, Lae Urs, Ion Colan, Dãruit de mama naturã cu un fizic special, într-o stare de se folosea de trucuri specifice unor actori de comedie, tributari Mariana Buruianã, Mirela Gorea ºi Cristina ªchiopu-Nuþu. permanentã uimire, armonios clãdit ºi expresiv, dotat anume talentului. Era pretenþios cu el ºi cu alþii. Comedia pe care o Actor ºi om de excepþie, el poartã în prietenia noastrã cele pentru a sluji teatrul ºi filmul, Marin Moraru a avut ºi mare slujea avea valenþele actului artistic studiat, avea substanþã mai nobile sentimente împrãºtiate cu generozitate, demnitate noroc. Norocul lui a constat în faptul cã talentul sãu special a dramaticã, filozofie, bun gust artistic ºi demnitate. Partiturile ºi simþ colegial. Iar din grupul nostru minunat, deºi am rãmas mai mult fost modelat pentru scenã ºi ecran de mari artiºti practicieni- pe care le-a avut s-ar fi pretat la . N-a fãcut-o. A avut puþini, pãstrãm tinereþea, voinþa ºi sentimentele, întâlnindu- profesori. mãsurã, poezie ºi demnitatea marelui artist conºtient de locul ne ca ºi atunci, la fel de importanþi ºi de activi. Declarat L-am cunoscut de aproape, încã din studenþie. Eram în pe care îl ocupã. Profesorii noºtri Ion Finteºteau, Alexandru cândva ,grup sãnãtos' mulþumim lui Dumnezeu cã aºa a anul întâi. Se pregãtea în Institutul de Teatru un spectacol Finþi, Ion Cojar, Radu Beligan, Radu Penciulescu... erau rãmas” eveniment, Poemul lui Octombrie , de Maiacovski în regia înainte de toate practicieni. Ne-au învãþat sã avem credinþã ºi tânãrului profesor Ion Cojar ºi în distribuþie era cuprins tot mãsurã în luminile rampei. De la ei, prin colegii mai mari din colectivul Universitãþii, de la anul întâi pânã la anul patru. Institut, în fruntea cãrora tronau la loc de cinste Moraru ºi Întâlneam pentru prima datã studenþii actori; erau deosebiþi Dinicã, am învãþat ºi am rãmas cu respectul ºi rigoarea muncii de noi, bobocii, cei abia intraþi în Institut. Puteau fi remarcaþi ºi studiului în arta spectacolului de comedie. foarte uºor dupã chipurile lor deosebit de expresive. Ieºeau în L-am vãzut pe Marin Moraru pe scena Municipalului în evidenþã cei din anul trei, în special, se remarcau Moraru, Crãcãnel, alãturi de Toma Caragiu, la Teatrul de Comedie în Dinicã, Dorina Lazãr, Eugen Racoþi, Traian Stãnescu, perioada fastã a marelui Radu Beligan ºi a delicatului om de Eugenia Dragomirescu, Alexandru Lazãr, Mihai Pruteanu, Al. teatru, regizorul Lucian Giurchescu. L-am admirat la Teatrul Arºinel.... Îi priveam cu admiraþie ºi mã minunam de calitãþile Naþional alãturi de marea doamnã a teatrului românesc Draga ºi uºurinþa cu care asimilau indicaþiile profesorului nostru. Olteanu în monumentalul spectacol Gaiþele realizat de Când mã uitam la Marinuº Moraru pierdeam ºirul... îmi celebrul om de teatru Horea Popescu. Ianache în interpretarea ziceam în sinea mea, doamne, oare eu am sã pot face vreodatã lui Moraru îl aºeazã pe artist în galeria celor mai mari interpreþi ca el . N-am încercat. Am fãcut ca mine, dar mã fascinau ai lui Kiriþescu. Televiziunea Românã are sute de minute spectacolele lor la Teatrul Casandra . înregistrate cu celebrul artist în compania iluºtrilor interpreþi ai Scrisoarea pierdutã , spectacolul de la Studioul Casandra , marelui Caragiale. Cinematografia reþine în filmoteca de aur pus în sceanã de Ion Finteºteanu a fost un triumf în primul rând pelicule care demonstreazã calitatea uimitoare a artistului pentru ªcoala teatrului românesc, dar în aceeaºi mãsurã ºi Marin Moraru, cu nimic mai prejos decât iluºtrii sãi înaintaºi, pentru tinerii actori care pãºeau în viaþã. Toþi interpreþii erau celebrii în galeria actorilor români. L-am întâlnit alãturi de fenomenali , dar Marin Moraru în Dandanache concura pe Draga Olteanu, Dem Rãdulescu, Rodica Popescu, ªtefan celebrii creatori de la Teatrul Naþional. Oricând putea sta Tapalagã, Miºu Fotino... în filmul Chiriþa în Iaºi regizat de alãturi de Ion Manu, Vasiliu -Birlic sau Radu Beligan, profesorul - rectorul IATC Mircea Drãgan. recunoscuþi ca interpreþi ideali ai marelui dramaturg. În Printr-o întâmplare fericitã, dupã mai mulþi ani, i-am fost Ianache din Gaiþele dãdea altã faþetã comicului sãu special. partener în serialul ProTV Aniela . Tânãrul regizor Iura Pentru noi studenþii mai mici interpretãrile lui Marin Moraru Luncaºu ne-a unit într-un cuplu, Pantelimon-Costicã , doi fraþi, erau lecþii, dincolo de admiraþie. Ziceam mai sus, cã celebrul care s-au cãpãtuit pe lângã familia unui general. În echipa de interpret a avut noroc. Noroc am avut toþi cei care am fost filmare puteau fi întâlnite, lângã Moraru ºi Dinicã, nume de ºcoliþi în perioada anilor ‘60 -’70 din secolul trecut, dacã þinem rezonanþã din filmul românesc: Dan Condurache, Maia seama cã la Catedra de arta actorului slujeau Ion Finteºteanu, Morgenstern, Florin Zamfirescu, Florina Cercel, Stela Popesu, Sanda Manu, Dina Cocea, Ion Cojar, Moni Ghelerter, Anca Sigartãu...ºi mulþi, foarte mulþi tineri talentaþi care au Costache Antoniu, Al. Finþi, Ion Olteanu... ºi peste toþi avut ce învãþa de la aceºti mari artiºti. strãlucea numele marei artiste care a fost Marietta Sadova. Lângã Moraru ºi Dinicã mi-am rãscolit amintirile din Cine reuºea sã treacã de anul doi , se putea socoti actor. studenþie în atmosfera anilor din era entuziasmului . În pauzele Studenþilor de la Teatru li se spunea cã sunt aleºi ai destinului . de filmare, cât se pregãteau cadrele ºi se puneau luminile, Eram priviþi cu admiraþie ºi invidie de studenþii altor facultãþi retraºi într-un colþ depãnam amintiri despre ºcoalã, despre Marin MORARU ºi Dionisie VITCU, ºi, poate nu se greºa când ni se atrãgea atenþia cã suntem profesorii noºtri, despre clãdirea frumoasã a Institutului de pe “fraþi” în serialul ProTV "Aniela" terminaþiile nervoase ale naþiunii, mai ales atunci când Schitu Mãgureanu nr.1. trebuiau sancþionate abaterile de la regulile sociale ale Obosiþi ºi afectaþi de starea unor lucruri din teatrele Dupã dispariþia lui Marin Moraru rãmâne un gol imens în studenþilor -artiºti. Puteai auzi adesea, drãguþã, sunt ºi alte româneºti de dupã 1989, de dictatura unor regizori care întorc Teatrul Românesc, care nu va fi acoperit niciodatã. ªi stelele meserii în care te poþi realiza . Sentinþa era drasticã ºi mulþi pe dos clasicii, descoperind sensuri noi în operele lor, se fereau mari sunt fulgerate ºi cad. Rãmâne calea luminoasã din marea trebuiau sã-ºi caute alt drum. sã facã pronosticuri ºi sã discute viitorul teatrului nostru. Nu trecere ºi urmele lor se vor pãstra neumbrite, fiindcã lumina Marin Moraru se trãgea dintr-o familie de olteni stabilitã în ezitau însã sã-ºi arate dezamãgirea faþã de pensiile, lefurile ºi stelelor nu suferã umbra sã se întindã. ªi, câtã vreme lumea va Bucureºti ºi avea hazul ºi isteþimea olteanului pus tot timpul onorariile actorilor , în comparaþie cu câºtigurile regizorilor avea nevoie de teatru, stelele artiºtilor vor licãri ºi se vor gãsi pe ºotii ºi ghiduºii, inventiv ºi jucãuº. N-a dus lipsã de care folosesc actorii dupã bunul lor plac, fãrã discernãmânt, cu povestitori, histrioni ºi cititori în stele. Lacrima stelei cãzute o prieteni nici în copilãrie ºi nici mai târziu. Când apãrea scopul vãdit de a ieºi ei în evidenþã. Cu glas tremurat ºi cu vom pãstra în inimile noastre pânã când o vor prelua cei de Marinuº, se adunau de te miri de unde cunoscuþi ºi strãini sã-l lacrimi în ochi, Marin se revolta printre altele de disparþia din dupã noi. asculte povestind cu tâlc ºi haz întâmplãri trãite, auzite sau Televiziunea românã a peliculei cu înregistrãrile lui David August, 2016 cronica veche 15 CRONICA ARTELOR
Florin FAIFER Lucrarea elaboratã de Nic Ularu este, oricât ne-am feri de cãderea în ºablon, o contribuþie. Una de substanþã, aducând în scenã, cu sinuozitãþile biografiei ºi carierei lor, fel de fel de nume, un mãnunchi de personalitãþi, tineri devotându-se teatrului alternativ, dar ºi bãieþi ºi fete la început de drum, ce îºi asumã dificultãþile, precum ºi ºansele teatrului independent, care totuºi Un fenomen teatral mai trage cu ochiul la cel de Stat ºi cautã, în ateliere, în laboratoare (á la Grotowski), sã despecetluiascã taine ale artei teatrale, la care pasiune lucidã, se vede cât de colo, îl animã pe Nic artisticã - a þãrii în care, cu un rictus nevrotic, vieþuiesc. aspirã. E ºi o tentã de pitoresc în evocarea aceasta, dar un pitoresc Ularu în exegeza pe care o consacrã unui fenomen cu De aici, repetate gesturi de nesupunere, de parcã aceºti în amalgam cu sordidul, care încã îºi cautã o explicaþie ca lumea. Osubtile conexiuni în teatrul contemporan: fenomenul burzuluiþi ar cãuta sancþiunea cu lumânarea. Cum sã-i liniºteºti? Pentru unii e o priveliºte plinã de esenþe pure decorul, graþios spus Off-Off-Broadway... Cine, dintre oamenii scenei, n-a auzit de Drogurile sunt un leac înºelãtor. Recluziunea nu calmeazã violenþa „minimalist”, sãrãcãcios adicã. Ingeniozitatea maeºtrilor aceastã miºcare cu o istorie controversatã ºi care a intrat nu rareori mocnitã. Mai degrabã, dimpotrivã... Încât, oricât s-ar plânge scenografi nu s-a ferit sã scurme prin tomberoane. Decor în plasa unor interpretãri subiective? Cât de preþioase sunt veºnicii revoltaþi (de tipul Beck ºi Malina) cã sunt victimele unor minimalist sau mizerabilist?... reverberãrile ei? persecuþii, cã niºte autoritãþi puse pe hãrþuialã îi supun unui regim Întrebãri ar mai fi. Ce e cu furia asta a dezbrãcatului pe scenã? Un subiect incitant, putând declanºa oricând polemici, ca represiv, cu bruftuluieli ºi insulte, te pune pe gânduri trena de O fi un dezbrãcat cu stridente aluzii fiziologice emoþia care ne orice moviment de avangardã. Nic Ularu îºi pãstreazã cumpãtul, promiscuitate de care nu se pot lepãda. ªi îþi ºopteºti în barbã cã trebuie? O fi fiind experienþa care ne procurã revelaþii spirituale? chiar atunci când s-ar simþi tentat sã se rãzboiascã pentru un poate mai întreceau mãsura! Ce facem cu publicul doritor de alte repere? Publicul care, dacã-i adevãr în care crede. Nu se îndurã însã sã lase lucrurile altminteri Ca un ager cãlãuz, Nic Ularu ne poartã prin locurile unde, smuls din aparenta inerþie, nu înseamnã cã e ºi pasiv. Numai cã decât socoteºte el cã sunt. Existã, sau ar trebui sã fie, o logicã în graþie investiþiei de fantezie a unor împãtimiþi de nou, se stârneºte o înþelege poate altfel implicarea. Nu oricine, cinstit vorbind, e atras toate ºi dacã n-o recuperãm ne rãtãcim printre umbroase semne de undã de magie. Ei vor sã oglindeascã viaþa aºa cum e, fãrã de abisalitãþi, dileme existenþiale ºi alte tensiuni ºi vârtejuri ale întrebare ºi alte ciudãþenii care se cer, oriºicât, lãmurite. artificiozitatea ce corupea teatrul de pe Broadway, într-o exprimare trãirii. Viaþa oricum îºi are neprielniciile ei, aºa cã puþinã Greu de înþeles de ce - ca sã ne oprim la subiectul care dã cheag de sine impregnatã de adevãr. Nebântuiþi de orgoliul capodoperei, destindere nu stricã. Puþinã distracþie pe Broadway, de ce nu? Cã acestui studiu - unii sau alþii trec cu vederea meritele companiei aceºti dramaturgi necanonici îºi unesc forþele în fuziunea ardentã a tot agitãm sloganul libertãþii de creaþie. Al libertãþii de inspiraþie. Living Theatre, fondatã în 1947 de doi inºi poate cã creaþiei colective. Ceva nou se petrecea în cluburile acestea, care Care ce înseamnã? Sfidare a oricãror norme? Un exuberant nefrecventabili ca persoane (cel puþin, aºa i-am perceput), dar nu erau, cum puteau sã parã, doar niºte trupe de gay. Putem sã le spirit de improvizaþie? Poþi sã arãþi pe scenã tot ce-þi trece prin cap? bãtãioºi ºi cu un spirit îndrãzneþ - Julian Beck ºi Judith Malina. spunem companii, ba chiar - aºa cum ºi sunt - companii fondatoare. Poþi folosi orice limbaj, oricât de licenþios? Orice amãrât cu Iubitori de scandal, sfidãtori, insolenþi, dar inventivi, abili în a Cum ar fi Caffé Cino, Theatre Genesis, Talking Band, Judson Poets probleme (ca în cutare montare a lui John Vaccaro) meritã sã-ºi atrage atenþia, chiar dacã gesturile lor de protest - cu sau fãrã iz Theatre, La MaMa, a legendarei Ellen Stewart, cãreia Nic Ularu îi spunã povestea? ªirul de dileme s-ar putea, cine ºtie cât, lungi. politic, cu sau fãrã o turnurã subversivã - îi costã din când în când închinã un „eseu personal”. Gest de preþuire, dar ºi de enormã Interesante ar fi niºte rãspunsuri, de care avem de altfel parte ºi puºcãria. ªi ar mai fi lupta, fãrã mari izbânzi, cu ispita drogurilor, recunoºtinþã. Nici vorbã, îl meritã! Cu mijloace precare, aceastã în studiul asupra cãruia am fãcut îndelungã, plãcutã zãbavã. Nu-i ca sã nu stãruim asupra altor apucãturi al cãror magnetism deviant femeie plinã de forþã a edificat, ai spune, un mic imperiu. A de colo sã-i asculþi pe Joseph Chaikin., Richard Schechner (cu strânge grupuri-grupuri împreunã. încurajat, într-o aventurã nu lipsitã de riscuri, experimentul, Performance Group), Paul Zimet (cu Talking Band), Michael Deci... Compania Living Theatre a existat? Cum sã nu! A împingând spre limite exprimarea de sine prin valenþele glasului, Townsend Smith ºi alþi protagoniºti ai miºcãrii Off-Off-Broadway, exercitat ea înrâuriri? Fireºte. Le-a ºi suportat, venind dinspre ale miºcãrii, ale plasticii corporale. apãrutã în 1958 ºi denumitã astfel, în 1960 de Jerry Tallmer. Bertolt Brecht ºi Antonin Artaud. E un stadiu izolat, un fenomen Cu destule avataruri, povestea proiectului La MaMa se Ce-i mâna pe ei în luptã, pe cei din Living Teathre, miºcare stingher în teatrul de peste Ocean, sau a fost o apariþie necesarã? desfãºoarã, ºi ea continuã ºi astãzi, când Ellen nu mai este. Dar precursoare celei, era sã spun botezate, Off-Off-Broadway? Pãi, nu Exegetul, cu o prismã pare-se de stânga, o priveºte ca pe o reacþie forþa pe care incomparabila animatoare o degaja, energia vedeau cu ochi buni (fãrã a-l exclude din câmpul vizual) teatrul la comercialismul din ce în ce mai accentuat, ce tindea, sub revigorantã pe care o rãspândea pare cã nu s-au risipit. Mama atâtor „tradiþional”, nu ºtiu dacã propriu numit „naturalist”. Nu o copie formula Broadway ºi Off-Broadway, sã blocheze elanul cu nãzdrãvani are, din fericire, vrednici continuatori. Câteva nume, dupã naturã se dorea, ci acel tip de spectacol care se profila la adevãrat artistic al tinerilor doritori de independenþã. Juni dintre atâtea, se cuvin a fi amintite, chiar dacã nu într-o impecabilã orizont ºi care îngemãna noi tehnici de interpretare, omogenizate exasperaþi de rutinã, cãutând febril cãi de evoluþie, pivotând în înºiruire: Joe Cino, un tip cu nerv creativ, însã fire depresivã, prin fervoarea unei comunitãþi actoriceºti aptã de performanþe. jurul experimentului. înclinatã spre sinucidere, pastorul Al. Cormines, cu darul lui aparte Are vioiciune captatorie discursul, ºi eseistic ºi memorialistic Nu-i mai satisfac nici spaþiile tradiþionale, mai bine spus de a atrage credincioºii sensibili la poezie, Lawrence Kornfeld, al lui Nic Ularu. Nicio paginã inertã, de scorþoºenie documentarã. convenþionale, rebelii aceºtia, dintre care unii sunt purtãtori multipremiatul, figurã de referinþã în teatrul newyorkez. ªi încã, Ne trec pe dinainte sumedenie de formaþiuni teatrale mânate de veritabili de talent, „demolând” peretele imaginar, acela dinspre într-o galerie a celebritãþilor de mare expansiune: Peter Brook, cam aceleaºi impulsuri. Luãm parte, cu gândul, la turnee de public. Publicul, la rându-i, fiind solicitat prin diverse mijloace Jerzy Grotowski, Tadeusz Kantor, Sam Shepard. Edward Albee, invidiat, hãt, în depãrtãri pe unde nu pãºeºti oricând. Sunt evocate (destule de un gust îndoielnic), sã iasã din starea de pasivitate, sã John Osborne, William Gibson. Într-un asemenea peisaj, îºi gãsesc piese din repertoriul curent, dar ºi premiere în care se pun speranþe, se implice, sã ia atitudine. cu uºurinþã locul Paul Foster, Jean Claude van Itallie, Lanford texte originale proiectate într-un context „revoluþionar”. De o Nu puþinã lume bunã, ºi o seamã de figuri ciudate în Wilson... Regizorii Robert Dahdah, Richard Smithies, Bill revoluþie artisticã e vorba, oamenii scenei având comilitoni de mansardele, cafenelele, podurile, incintele unor biserici. Mulþi- Mitchell, Marshal W. Mason, Tom O' Horgan, Paul Zimet ºi alþii, bravurã - poeþi beat , pictori expresioniºti, compozitori mulþi evrei (dacã ne luãm dupã nume), alergici la mai tot ce þine de printre care Andrei ªerban, lansat temerar cu Trilogia Anticã prin dodecafonici. Artiºti cu viziuni înnoitoare. Printre ei, Nic Ularu se „societatea capitalistã”, inaderenþi la oferta - politicã, economicã, care a ieºit în lume. simte în elementul lui.
Mircea MORARIU
ªansa desecretiz ãrii
19 mari artiºti cu care un mare critic, un mare teatrolog, s-a aflat video conservã un spectacol fatalmente numai parþial, la salvarea în în dialog. Sau, ca sã preiau un celebru joc de cuvinte, artiºti cu care totalitate nefiindu-ne acordat nici dreptul de a visa, oricât de teatrologul a fost un dialog . performantã ar fi ajuns sã fie în zilele noastre tehnica video. Ne este În cele douã propoziþii de mai sus ar putea fi concentratã, cred, tuturor extrem de clar cã aceastã imposibilitate þine de însuºi esenþa cãrþii Convorbiri teatrale , apãrutã în 2016 la editura Nemira în specificul teatrului. Cel care reclamã, în chip imperativ, participarea colaborare cu Festivalul Internaþional de Teatru de la Sibiu, sub emoþionalã a spectatorilor. Participare peste poate a fi aievea ºi semnãtura lui George Banu. O carte pe care o socotesc extrem de complet captatã. importantã tocmai fiindcã reprezintã o contribuþie decisivã la Acestei imposibilitãþi, Convorbirile teatrale le contrapun marea conservarea ºi, pânã la urmã, la salvarea memoriei nu doar a unui ºansã, concretizatã în faptã editorialã, a salvãrii unor incadescente festival, ci chiar mai mult, a unei bune pãrþi din ceea ce înseamnã gândiri teatrale, cãrora, în chip de acompaniator perfect, de shadow însuºi teatrul contemporan. partener, George Banu le-a prilejuit ºi stimulat posibilitatea Un teatru a cãrui configuraþie nu ar putea fi imaginatã fãrã concretizãrilor verbale. ªansa exprimãrii. A „desecretizãrii”. contribuþia unor imense personalitãþi aºa cum sunt Peter Stein, Lev Convorbiri care au dobândit acum atuul de fi devenit pe veci Dodin, Declan Donnellan, Krystian Luppa, Pippo Delbonno, Klaus consemnate ºi accesibile datoritã antologãrii lor. Într-o formã pe care Maria Brandauer, Mihai Mãniuþiu, Silviu Purcãrete, Dragoº „provocatorul” a ceea ce îndeobºte se cheamã confesiuni de creaþie o Buhagiar, º.a. Pe cei mai mulþi dintre ei ar fi fost cu siguranþã calificã drept „economicã”. imposibil sã-i avem în România, sã-i vedem trecând pe aceeaºi stradã Sigur, ideal ar fi fost dacã cei ce prin idei ori concepte aflate la cu noi, fãrã contribuþia lui Constantin Chiriac, la rându-i poftit la fundamentul unor mari spectacole ce au îmbogãþit ori revoluþionat dialog în carte. de-a dreptul gândirea, construcþia ºi expresia în teatru ºi-ar fi aflat ei Volumul a fructificat un avantaj intrat în protocolul însuºi al înºiºi rãgazul de a scrie articole sau cãrþi. Cum just observã George Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. Acela în conformitate Banu, lucrul acesta se petrece însã, din felurite motive, foarte rar. cu care, de foarte multe ori, spectacolele vin însoþite la Sibiu de cei ce Excepþiile de la regulã fiind proeminente (Stanislavski, Craig, împiedicat vreodatã sã plece în cãutarea spectacolelor lor, sã vrea sã le-au gândit, le-au construit. A cãror prezenþã ar fi putut trece uºor Meyerhold, GrotoWski, Brook), dar la scara istoriei teatrului foarte le vadã, sã le înþeleagã, sã ºi le explice sieºi ºi mai apoi ºi nouã. neobservatã de marele public, dacã nu ar fi fost provocaþi la puþin numeroase. Cãlãtoriile, experienþele trecute, s-au transformat în avantaj preþios, dialoguri publice, aproape instituþionalizate. Iatã cã ideea Tocmai de aceea e, poate, rostul criticului, al acompaniatorului, un avantaj ce a creat condiþiile ca acum, în cazul concret al dialogurilor live e completatã acum, în modul cel mai fericit, aº zice nu doar sã scrie ºi sã spunã ce îi pare lui a fi bun sau rãu într-o matinalelor convorbiri teatrale de la Sibiu, George Banu sã-i poatã chiar sãrbãtoresc, de o alta: aceea þinând de transcrierea convorbirilor reprezentaþie anume, ci ºi sã provoace astfel de confesiuni. Care sã nu aborda pe toþi invitaþii lui en connaisseur . Nu arareori criticul având avute de-a lungul ultimilor trei ani de George Banu mãcar cu o parte se limiteze la condiþia de simpli evidenþiatori, ba chiar de de partea sa avantajul cultivãrii, de-a lungul unei vieþi, a unei mari dintre artiºtii ale cãror opere scenice au putut fi vãzute la FITS. supraevaluatori ai unor elemente eminamente ºi, pânã la urmã, valori - aceea a prieteniei - în care George Banu crede cu fermitate. Majoritar regizori, dar ºi actori, scenografi, compozitori de muzicã plicticos biografice sau factuale, ci sã se individualizeze printr-un Prietenia fiind cea care l-a ajutat pe acompaniator sã stimuleze sau fãuritori de mãºti de teatru. grad ridicat de reflexivitate. O condiþie, o calitate ºi un statut la care dezlegarea unor limbi nu întotdeauna ºi, mai ales, nu cu oricine Convorbirile acestea riscau sã împãrtãºeascã soarta nu se poate ajunge însã în absenþa sentimentului reciproc al dornice sã facã asta. Cazul lui Silviu Purcãrete îmi este mie, cel spectacolelor pe care le-au „dublat”, le-au însoþit, uneori le-au încrederii. puþin, cel mai cunoscut. Acompaniatorul a avut astfel de partea sa un completat. Ba câteodatã chiar au contribuit la desluºirea sensurilor Convorbirile teatrale conþin o suitã de confesiuni de o valoare alt atu, acela al proximitãþii . lor. Soartã coincidentã efemerului. Cartea aceasta despre care scriu excepþionalã. Care nu s-ar fi putut concretiza ºi manifesta ca atare în Din toate aceste avantaje cei mai câºtigaþi suntem, la urma are calitatea de a fi înlãturat o atare primejdie. cazul în care autorii (mã rog, emiþãtorii ) lor nu l-ar fi creditat cu urmei, noi. Noi ºi memoria teatrului. Ne-am împãcat cu toþii, demult deja, cu gândul cã memoria maximã încredere pe intervievator. Care nu e un reporter oarecare, ci George Banu - Convorbiri teatrale - Festivalul Internaþional spectacolelor e imposibil sã fie în chip autentic salvatã. Înregistrãrile un mare, un neobosit „cãlãtor” pe care nimeni ºi nimic nu l-a de Teatru de la Sibiu; Editura Nemira, Bucureºti, 2016 16 cronica veche CRONICA ARTELOR
Maria BILAªEVSCHI unui sistem dinamic, unei deveniri continue. Cristian Diaconescu - Planul creaþiei artistului este în esenþã conceptual, sugestiile l ãuntricului ecranul senzorial care desparte eul ristian Diaconescu, un artist contemporan cunoscut Demersul pictural al artistului nu trebuie integrat într-un nematerializat de nu doar pe plan local, este dificil de asociat unui stil context istoric oarecare, ci în virtutatea unei figuraþii exaltate a posibilitãþile Cprestabilit ºi experimentat de înaintaºi. Elemente culorii, prin structuri ºi semne denumite de acesta simplu: concretizãrii neo-expresioniste se îmbinã cu cele ale artei instinctuale, „Patriarhal”, „Întâmpinare”, „Tânãr artist” º.a.m.d. Noua serie vizionare alcãtuieºte naive, într-un imaginar plastic ce poate evoca simultan atât de lucrãri apare ca o decantare, ca o esenþializare la nivel eul „cortex” de o mare sexualitate, ºi alegorie religioasã. Personajele din portretele conceptual. Portretele ºi autoportrele sale emanã vitalitate la un sensibilitate, protejat artistului, care apar fãrã nici un nume care sã le explice, par a se nivel concentrat, o descãtuºare prin culoare, fãrã distorsiuni de gestul tactil pe care uita la privitor direct în ochi, ceea ce restabileºte capacitatea inutile, îmbibate de motive si simboluri ce nu mai emerg direct îl presupune. picturii de a surprinde ºi cuprinde acel fel de poezie ºi fantezie dintr-un bestiar-imaginat, ci din analizarea ºi repoziþionarea sa Expresivitatea culorii faþã de sinele sãu artistic. Cristian Diaconescu înþelege culoarea în pânzele lui Cristian ca un fenomen interactiv, în care succesiunea straturilor (create Diaconescu se prin aglomerarea pastei) ºi spaþiul pe care culoarea îl ocupã exteriorizeazã efectiv se bucurã de o interdependenþã închegatã. Cu toate simbolic în câmpuri acestea, culorile de pe suprafaþa pânzelor prind viaþã prin purificate. Textura privirea spectatorului, privire ce permite tonurilor de culoare sã straturilor de culoare se influenþeze, sã se strãpungã, sã se împingã în faþã sau în spate transformã tenta platã pentru a forma structuri spaþiale, personaje, motive. în reverberaþii Întregul spaþiu optic este tensionat, transmiþând imaginii laborioase. Lumina create de artist o vibraþie pãtrunzãtoare a participãrii afective la concentratã sau traducerea propriului univers. Cristian Diaconescu creazã o dozatã de la galben la unitate poeticã între lumea exterioarã ºi cea lãuntricã. Se ºtie cã albastru, de la alb la expresionismul nu este doar o problematicã a formelor, ci negru - griul ca expresie a susþinerii cromatice - sunt prezenþe universul sensibil ce se contopeºte de fiecare datã cu universul materiale þesute ºi frãmântate. dat, real. Personajele din portretele artistului se uitã la privitor Arta lui Cristian Diaconescu poate fi definitã ca portret al direct în ochi, astfel restabilindu-se capacitatea picturii de a discreþiei, expresie superioarã a nostalgiei, ecou al efemerului. surprinde ºi cuprinde acel fel de poezie ºi fantezie negatã, Contextura figuralã sau informalã dicteazã ritmurile subiective reprimatã, atacând în acelaºi timp suprafaþa plasticã. Lucrãrile ale creãrii ºi receptãrii. Cristian Diaconescu reuºeºte sã impunã lui Cristian Diaconescu se îndepãrteazã voit de o lizibilitate o viziune coerentã rezultatã dintr-un efort analitic împins spre prea facilã, astfel evitând degenerarea într-o convenþie banalã. expresionism ºi investit cu noi virtuþi care se clãdesc de la icon Poate pe alocuri deranjante pentru gusturile puriste, portretele, la simbol, într-un posibil manifest al eliberãrii, al adesea executate în tuºe groase, spontane, expresive ºi resemnificãrii sineului creator. tensionate amintesc de simbolurile ºi gândurile eu-ului Ignorând un tipar universal, personajele sale sunt cerebral, dar, mai important, de capacitatea „umanã” de a vulnerabile, organice ºi contrasteazã adesea cromatica folositã negatã, reprimatã, atacând în acelaºi timp suprafaþa plasticã. ilustra drama sineului conºtientizat în tandem cu lumea prin privire, încordarea sau detensionarea buzelor ori aparenta Lucrãrile lui Cristian Diaconescu se îndepãrteazã voit de o exterioarã. miºcare a corpului. De remarcat cã lucrãrile nu îþi impun o lizibilitate prea facilã, astfel evitând degenerarea într-o Autoportretele artistului, în care acesta pare a avea ochii ca naraþiune cu un singur personaj, deºi fireºte existã trimiteri la o convenþie banalã. Poate pe alocuri deranjante pentru gusturile douã peceþi implacabile, emerg ca o întruchipare a unei posibilã autobiografie, însã tensiunea, suferinþa, apatia ori puriste, portretele, adesea executate în tuºe groase, spontane, interogaþii ancestrale. Lupta cu materia picturalã este doar mirarea pot aparþine artistului, unui sfânt ori stau drept oglindã expresive ºi tensionate amintesc de simbolurile ºi gândurile eu- rezolvarea unei acerbe lupte cu sine. Particulã din misterul a privitorului. Ceea ce este sigur, ultimul an din cariera ului cerebral, dar mai important, de capacitatea „umanã” de a lumii, artistul descoperã ritmuri ce articuleazã marele sistem artistului dovedeºte rafinarea unui stil ce este cu certitudine o ilustra drama sineului conºtientizat în tandem cu lumea cosmic. Pictura lui Cristian Diaconescu este reflexul unei marcã personalã a unui mare pictor. exterioarã. viziuni „heraclitiene” în care totul - fiinþa ºi firea - este integrat
Sorina B L NESCU Ã Ã cuvinte, rememoreazã „peste decenii” liceul legendar “Oltea Doamna” din Iaºi, spiritul unic al Lada de zestre a memoriei venerabilei ºcoli ºi câteva, emblematice figuri de
1 profesoare, dintre care se n Predoslovia cãrþii sale , autoarea ne înºtiinþeazã cã nu ca spovedanie, ca dovadã care întãreºte adevãruri bãnuite ori spuse disting profesoara de literaturã , nu spunere frumoasã, nu efecte de scriiturã bine de alþii pe jumãtate. Capitolul Mãrturii despre neamul meu, care dã o geografie, soþia actorului Îþintite pretinde sã dea, ci mãrturii, spre onestã aducere aminte, notã distinctã întregii expuneri, l-aº fi pus în deschiderea cãrþii. Din George Popovici,ºi despre oamenii pe care a avut ºansa sã-i cunoascã ori sã le stea în lada de zestre a memoriei asumate, salveazã de la neuitare elita excentrica, inimoasa preajmã, despre epoca de fracturã , în care i-a fost hãrãzit sã trãiascã, militarilor „deblocaþi” din armatã, dupã campaniile din Est, colonei profesoarã de muzicã Elza atunci cînd istoria ºi-a ieºit din matcã ºi a devenit, pentru mulþi, urgie. în retragere forþatã, foºti prizoniei la ruºi, pe care i-a cunoscut într-un Marian. Aºadar, n-ar oferi literaturã, ci reconstituire din perspectivã cerc frecventat de puþini ieºeni. Episoadele pe care le reînvie au parte Ajungem ºi la mediul subiectivã, confesiune, autoarea fiind interesatã numai de valoarea de o sensibilã putere a evocãrii. Nu sunt simple depoziþii, ci portrete universitar. Mari profesori de încredinþare ºi întãrire a probelor-document, însã la lecturã, cu semnificaþie de adevãr trãit pitoresc ºi rãscolitor. Mãrturiile ºi sunt evocaþi cu un respect precauþia anunþatã se încalcã fãrã voia mãrturisitorului. Din postura mãrturisirile despre instituþiile culturale ieºene ar trebui luate în exemplar, dacã nu cu de memorialist, iese la faþã de cortinã literarã cu pagini emoþionante, seamã de istorici - ai ºcolii, ai Universitãþii , ai Teatrului Naþional - pioºenie. E un respect care despre întâmplãrile unei lumi cu care se simte solidarã pînã la capãt, mai ales acum, când Teatrul îºi aniverseazã douã secole de producþie ar putea stârni mirarea iar literatul, urmat îndeaproape de istoricul literar, recupereazã din româneascã pe cea mai veche scenã din România. Multe dintre generaþiilor tinere, dacã nu - timpul trãirii concrete, frânturi de viaþã autenticã, pentru a le restitui „depoziþiile” martorei au valoare de unicat. Din câte ºtiu ºi din câte zeflemeaua , dacã totul istoriei recente. Sunt, repet, pagini de literaturã veritabilã, am citit, nimeni nu s-a aplecat asupra refugiului vremelnic, ce-i trebuie luat de la zero ºi mai literaritatea sporind o datã cu sinceritatea „depoziþiilor”. Mãrturiile drept, al trupei ieºene la Drãgãºani, în lungul ºi sinuosul drum al nimic nu este demn de netriºate încarcã de adevãr confesiunea, iar modestia atitudinii întoarcerii din popasurile impuse de ultimul rãzboi ºi nimeni nu a consideraþie. Cu tandreþe ºi afecþiune scrie despre profesorii pe care adoptate asigurã un plus de verosimil ºi credibilitate destãinuirii. prins atât de convingãtor contrastul dintre douã lumi. În episodul i-a admirat fãrã tãgadã ori îndoieli. „Mi-am iubit dascãlii, i-am Antoaneta Macovei dezminte falsa modestie, ca formã de orgoliu în pitoresc al întâlnirii dintre douã mentalitãþi ºi douã stiluri de viaþã - al preþuit, dar evident cã aceste sentimente s-au aºezat, în timp, pe o dezicerea de convenþii, dezminte ºi ipocrizia celor care scriu refugiaþilor din Moldova (printre care se afla ºi familia Moþoc), cei anumitã scarã nu valoricã, ci sentimentalã”. Doamnei profesor impecabil fãrã a fi oneºti. care aduceau în târgul oltenesc semne de civilizaþie ºi de trãire, altele Maria Platon îi consacrã pagini încãrcate de tandreþe ºi afecþiune; Dintre feþele confesiunii, autoarea opteazã pentru memorii , iar decât spiritul mãrginit, mercantil al bogaþilor localnici . În Drãgãºanii magistrului Al. Dima ºi tânãrului sãu discipol ºi continuator la nu pentru jurnal , dat fiind avantajul cã materialul pe care îl dezvoltã cei prosperi ºi - cam - sãlbatici, copiii refugiaþilor din Moldova se Catedra de Literaturã Comparatã, Ioan Constantinescu le creioneazã memoriile aºteaptã ceva timp sã se aºeze, înainte de a trece în scris, simþeau mai apropiaþi de copiii polonezilor refugiaþi ºi ei în Oltenia, portrete memorabile; despre Tudor Vianu , în trecerea sa marcantã dobândind un plus de limpezime ºi savoare. Grija delicatã de a lãsa decât alãturi de ºcolarii locului. pentru soarta învãþãmântului universitar ieºean din anii ‘50 , lasã o spre pãstrare unor generaþii prea grãbite mãrturia subiectivã a unui Cu ei am descoperit teatrul - declarã memorialista. În cele peste relatare demnã de luat în seamã. Profesorului provensal Louis trãitor din alte vremuri încurajeazã apelul la aceastã formã de 40 de pagini dedicate actorilor Naþionalului, spectacolelor care i-au Michel, geniul bun al ieºenilor aflãtori la Montpellier, îi dedicã o memorialisticã.Cu gingãºii ºi precauþii se apleacã asupra obiectului marcat destinul de spectator rafinat, patima pentru teatru a evocare caldã ºi plinã de recunoºtinþã. Galeria de schiþe ºi portrete evocãrii, schiþând ºi o gesticã de reverenþã elegant desenatã. În toate protagonistei-liceene din primii ani de dupã rãzboi aduce la rampã de universitari ieºeni ar fi rãmas neîmplinitã, în absenþa unor desluºim o motivaþie mai profundã - obligaþia moralã de a-ºi purta figuri alese al trupei ieºene ºi ale ºcolii de teatru, cu profesori ºi personaje , puþine la numãr, dezagreate de memorialistã, iar tabloul blazonul descendenþei boiereºti cu demnitate neºtirbitã de sãrãcie . O studenþi remarcabili. Ambianþa teatralã a Iaºului pauper, reputaþii ar fi fost idilic ºi edulcorat. Numai cã bunul simþ îi pre-dicteazã obligã sã mãrturiseascã ce ºtie - ºi ar trebui sã afle ºi alþii - despre devenite mituri - toate reînvie în tablouri pitoreºti, pline de robusteþe autoarei un ton reþinut, neresentimentar, iar personajele sînt aluziv rãdãcinile de care se cuvine sã fie mândrã: „Venim din neamul ºi dinamism tineresc. Istoricii de teatru, actorii mai vechi ºi mai noi, pomenite - ºi (numai) acolo unde firul evenimentelor care i-au Moþocilor, adicã din secolul XVI”, declarã memorialista,chiar dacã iubitorii artei spectacolului pot gãsi, în cartea Antoanetei Macovei, marcat destinul o cere neapãrat. Moþocii de la Brusturi-Neamþ au trecut din arhondologia boierimii, tablouri ºi portrete care îmbie la meditaþie ºi nostalgie. „N-a fost sã Sobru ºi emoþionant portretul profesorului Vasile Macovei, în în prima jumãtate a secolului XVII, în pãtura rãzeºimii de þarã. fie” exclamã autoarea, depãnând firul unei pasiuni pe care o dorea capitolul care încheie, cu modulaþii ºi inflexiuni elegiace, o carte Înscrisurile pãstrate cu sfinþenie de atîtea generaþii o îndreptãþesc sã cândva concretizatã într-o carierã de actriþã profesionistã, dacã importantã, de mãrturii ºi mãrturisiri exemplare pentru o viaþã trãitã, nu mintã, sã nu abdice de la adevãr, sã lase mãrturie curatã despre vrednicul Conservator ieºean nu s-ar fi desfiinþat spre uluirea tuturor, alãturi ºi pentru oameni. cele trãite ca participant direct ori numai ca martor. Aºa se face cã din niºte imbolduri administrative pe care nici astãzi nu le desluºim mãrturia trece în mãrturisirea de sine ºi de ceilalþi, unele - pe prea bine. 1 marginea fragilã care desparte destãinuirea ºoptitã de încredinþarea Cu nostalgia ºi regretul dupã anii care nu se mai întorc decît în Antoaneta Macovei , O viaþã mãrturisitã , Vasiliana `98, Iaºi, 2015. cronica veche 17 CRONICA VECHE
Duhul diversiunii
Simbolurile acestea totemice mizeazã, toate, pe sugestie iar Totuºi cu adevãrat reformatoare se dovedesc a fi chipurile, regizorul lor, plastic în acest caz, dovedeºte o imaginaþie despre care aminteam, acelea vãduvite de trãsãturi, diforme, fãrã "riscantã" ºi un arsenal de obiecte al cãror greu de intuit nod culoare sau în curs de modelare. Mesajul lor e infinit mai dur, iar gordian e, în sine, un act captivant. Ziare, lavandã, seminþe, "sonorul" pare dat mai tare. vinete uscate, un pumn de cuie, un foarfece, saci, tije metalice, Ochiul cerului e o pledoarie pentru ascultare. Când nu un vas Berzelius, o agrafã supradimensionatã fac toate parte (între)vezi o cale, când ochii tãi nu pot benefic fructifica poate dintr-o recuzitã expresivã fãrã îndoialã. Rezultatul? Aproape o evidenþa, existã întotdeauna o forþã peste îngusta zare a ta, care congregaþie a operelor de artã dispuse sã-þi simuleze frânturi de poate vedea. Nu vei dobândi trãsãturi ºi implicit o stare fãrã poveste, în ºoaptã, cu preþul unic al conºtientizãrii tale, a “a, da, ascultare ºi un set de instrucþiuni multidirecþionale. Pâlnia aceea cunosc senzaþia!". Poþi, desigur, alege sã te distanþezi cumva. Sã transparentã, de sticlã, e singurul tãu contact cu Divinitatea, iar urmezi indiciile, sã vânezi intuitiv starea ºi sã etichetezi deschiderea ta întrupeazã Ochiul panoramic, necesar. mulþumit de rezultat bustul din faþa ta. Sau, le poþi, subiectiv, Eliberarea formei e o metaforã a stãrii iniþiale. Un foarfece invada. Le împrumuþi ºi îmbraci, ca pe-o cãmaºã, conotaþia, prins în lut e, ce altceva? decât invitaþia la decupare. Avem în corelezi gândul ºi întâmplarea spre a rãsuci, într-un final, stare latentã forþa de-a stiliza, atunci când am "tãiat" deja, sau de verdictul în favoarea/ defavoarea ta. Cât eºti tu, mai exact, din tot a contura în liniºte, un tipar. Pentru cã unele stãri se construiesc, ce-ai încercat. nu-i aºa? Oricare-ar fi decizia, conversaþia aceasta e ca mersul pe sârmã, dupã un lung repaos neplanificat. Nu doar cã echilibrul e necesar, dar mai ºi jonglezi pasionat cu indicii canonice în Raluca SOFIAN-OLTEANU este varã, Gheþãria Complexului Mogoºoaia a pus, cu tact, la "pãstrat", un proiect expoziþional, cãruia, Pculmea!, epitetul de "rece" i-ar fi practic imposibil de ataºat. Ba dimpotrivã chiar, s-ar putea fãrã ocoliºuri afirma cã Ipostazele lui Gavril Zmicalã au ars. La propriu, nu la F i s e º i f i º e d u p ã A f i º e figurat.1000 de grade, 1000 ºi ceva i-au trebuit ceramicii sã devinã agilã, spre a transcende "epiderma" de simplã argilã ºi-a plãsmui chipuri cu impact metaforizat, tuºate galant de pigmenþi cromatici, subtil înfrânaþi, sau glazuri armonice oscilând cu impact între oxizii de cupru ºi cobalt. Cobori câteva trepte ºi eºti palme, multiplicate, în fiecare port de stare. Traseul e când împresurat de o suitã de chipuri care-þi imprimã substanþial armonic când derutant. Uneori, vreun suflu mai puþin amical îþi starea aceea boemã de bienvenu cordial, (pe care, apropo, doar miºcã sub tãlpi firul, pretins raþional ºi crezi c-ai sã cazi. Dar n-o un produs estetic o poate într-atât de facil iniþia) spre a te absorbi faci. Pentru cã mesajul nu þi-e strãin ºi pe alocuri îl intuiai. ulterior, treptat, într-o invitaþie fãrã leac. Dialogul se naºte Porþi, de pildã, pisica albastrã din Duhul tandreþii , dupã aproape instant, graþie jocului inteligent echilibrat, dintre umeri, în fiecare zi. Un principiu atins de feminitate fãrã doar ºi empatie ºi contrast, iar expoziþia þi se relevã, dac-o laºi, într-un poate. Îl trãdeazã forma urechii, linia buzelor, prezenþa felinei, vârtej al naraþiunilor rãstãlmãcite mimetic, fãrã glas, întrebãrilor simbol al seducþiei, fanteziilor sexuale ºi iluziilor pozitive tale suspendate-ntre paºi. reîncarnate. Practic nu existã o interpretare infailibilã, vie, cu blazon de Controversat poate pãrea Duhul ambelor capete . O supremaþie. Alegerea e poate alteratã de circumstanþã, dar, îþi reinterpretare în fond a misticului Uroboros, ºarpele care-ºi aparþine. înghite coada, arma secretã a alchimiºtilor în cãutarea elixirului De pildã, ca turist ocazional, cercetând în grabã variile veºniciei. Departe de a împlini ritualul ciclic spre atingerea încãperi ale de-altfel splendidului edificiu brâncovenesc, înþelepciunii, varianta cu douã capete e mai aproape de imaginea neaºteptatele "articole" din Gheþãrie þi se vor cuibãri în minte profeticã a viperelor egiptene, din emblema lui Hornat sau de drept busturile acelea albe, cu trãsãturi incredibil de fine. pitonul tricefal în Delphi adorat. Aºadar, ironie sau fatalitate, Excelentul rezumat, receptat pe viu, undeva în stânga mea, a omului îi revine înþelepciunea de-a afla cã nu-i lipseºte intuiþia. transgresat, mãrturisesc, cu mult, prezenþa fizicã a vizitatorului Numai cã deþine date doar despre începuturi, poate. ªi cã e Aºa cum uneori se poate dovedi îndestulãtoare O gurã de dispãrut aproape imediat. Cert e cã era perfect adevãrat, prizonierul unor tendinþe contrare, întipãrite arhetipal. Capete aer . Cu doza prezumtivã de umor (un sac pe post de totem e o delicateþea renascentistã a chipurilor fiind cea care adunã, bipolare ce se vor devora. decizie provocatoare), avem cu toþii ºansa unor provizii de prima, creditele privitorului din perspectiva impactului vizual. Apa este la rându-i un simbol incitant. Estetic vorbind, în oxigen ºi rãbdare. O pauzã, un respiro profund, te poate la o adicã Abia apoi, dacã decizi sã stai, recunoºti surprinse pe feþe, Mireasa apelor nãvodul captivitãþii ce îmbracã ceramica e salva de Duhul patimilor aflat în aºteptare. Sub semnãtura lui numeroase repere de expresie artisticã, familiare, nu demult, infiltrat într-o manierã demnã de-un decorativism nediluat. În Gavril Zmicalã, acesta din urmã are drept pecete edificatoare un mimei ºi filmului mut. Instantanee cheie, a cãror depistare în Omul apelor în schimb, accentul cade pe semnificaþia de mãnunchi de cuie în loc de buze. O viziune tranºantã, aproape sine incitã acut, pentru cã iubeºti pur ºi simplu ideea cã nu mai e regãsire, restaurare, (re)pliere a unui punct de sprijin ºi-a unui fizic chinuitoare. Cã ni se interzice sã vorbim, cã nu îndrãznim sã totul despre ce "vãd", cât despre ce "ascult". mal, punct care e, în cazul mãrii, piatra, hotarul fiecãrui val. vorbim, cã e uneori doar o diferenþã difuzã între scuzã ºi acuzã, Lipsa braþelor (instrument bazic în exprimarea non verbalã, cã ajungem sã pãtimim în contul spuselor noastre necontrolate, spectacularã) împinge centrul de interes spre privire, bunãoarã. uneori naive, uneori înveninate de invidie, nemulþumire sau Privire ce vine sã simuleze o stare, aºa cum se cuvine. E când frustrare, sunt aspecte universal valabile, succint ºi cu succes, înãlþatã, a utopie ºi visare, când joasã, întoarsã spre nostalgie ºi iatã!, sugerate. angoasã sau predicþionând tentative de ascundere sub ...mascã. Pe de altã parte, nici sã taci nu se face. Gândurile în De la seducþie, la complot sau încrâncenare e distanþã de o siguranþã sunt doar o falsã interfaþã. Duc la înstrãinare. Devii ridicare din sprâncene, sau de o încruntare ºi totul, ceramic, cel fãrã de chip. Imposibil de recunoscut. Într-atât încât transpare. Adiacent studiate, detalii ca forma urechii, linia existenþa-þi te lasã abãtut. Nu ºtiu exact ce doare mai tare. Sã fii buzelor, bãrbie, indicã picanterii fine vizavi de sexualitate. ªi invizibil þie sau mulþimii înconjurãtoare? Mã întreb dacã sã dacã meditaþia, detaºarea, simþul ajuns într-un paroxistic punct ascunzi e echivalent cu a fi ascuns ? Sunt cu dus-ºi-întors, sunt stau bine încinse, în spatele pleoapelor închise, pentru alte stãri, simultane? mixate între metaforã ºi realitate, acurateþea trãsãturilor nu e Bãnuiesc doar cã poþi pãstra un gând, douã ºi încã vreo trei deloc o prioritate. sute dacã-þi place, doar cã, la un moment dat, sistemul nu-þi va Existã stãri lecturabile. Sau lesne traductibile vizual. Stãri cu mai pãrea eficace. Vei resimþi iminent agrafa drept majusculã, stãri care au expirat, dar au lãsat o cutã expresivã neîncãpãtoare. ªi cum nu existã alta spre vânzare, pentru cã din acolo unde au stagnat, stãri cu puncte-puncte sau deturnabile acel punct încolo am vorbi de dedublare, e indicat sã laºi câte unui viitor apropiat. Stãri pentru care chipul devine ecran unul sã zboare. Cã-i mãrturisire, pamflet, stindard socializat, imaculat, pe care ruleazã pelicule anticipate deja, ce amplificã, zicere amatoare, aclamaþie, plângere de milã sau filosoficã cu sau fãrã ºtire, lipsa de împotrivire. Predictibilã ºi sustenabilã pastilã, socot cã cel puþin ele, gândurile, deþin din fabricaþie o felie, nu-i aºa?, de naivã filosofie. Dar, cã o stare poate mutila Cã nu poþi nimeri þinta, oricât te-ai focusa pe ea, atâta vreme traiectorie abilã. sau invers, cã lipsa totalã a trãsãturilor mai poate vinde cât ai pe ochi un voal sau cã uneori ochii nu sunt cel mai bun O expoziþie aºadar despre necesitatea de-a privi, asculta ºi, la emoþional, starea ce-a definit-o din start, sunt genul de "fineþuri" ghidaj, cã e de ajuns un cornet de lavandã sã simþi, graþie o adicã, filtra. Mental sau aievea. Verbal sau uzând de simþuri care m-au fascinat. parfumului tantric ce te soate din amorþire, singurãtate ºi minþi, amorþite pe care ai uitat cã le ai. Despre cum sã þii în echilibru Fiecare dintre chipurile albe arboreazã deasupra capului o cã e de ajuns un sâmbure de ceva sã te poþi, asemeni rodului cumpãna ºi despre cum sã-þi potriveºti "duhul" vital în favoarea piesã liant / matrice. Le intuieºti rolul principal fie ºi dupã pata pãmântului fertil, reinventa, cã existã o dorinþã de hãituire în ta. În fond, ce e o stare, dacã nu o sursã utilã de anticipare? de culoare ce-o aduc, într-un context aproape linear. Numiþi-o instinctul spre cochetãrie, afli deschis, nu pe ascuns, valsând O expoziþie al cãrei secret stã poate (ºi) în deloc pudica dacã vreþi simbol, aurã non-convenþionalã sau indice pe o scalã derutat printre chipurile cu duhul zugrãvit în oxid uns. tatonare a unor certe nivele de decodare. Titlul, IPOSTAZE, e spiritualã. Gavril Zmicalã le numeste "duhuri" ºi mi se pare o Împrumutate Din recuzita lui Rembrandt, trei chipuri simplu. Poate chiar blamabil- banal. ªi totuºi perfect ofertant. gãselniþã chiar principialã. Ce afirmã de fapt e cã o stare poate fi mãrturisesc pios despre tehnica ºi arta detaliului preþios. Sunt Direcþia mesajului se evidenþiazã clar ºi tot astfel transpare atât reacþia indusã de ceva exterior subiectului "posedat" sau, aproape singurele în care straiele sunt nu doar stilizate, ci amprenta unui turat apetit pentru totemicã, lesne de identificat în dimpotrivã, poate fi expresia unui fel de a fi predestinat. Cu toþii aproape cu senzualitate realizate. Linia buzelor, fluiditatea mai toate formele de creaþie ale artistului clujean. Co- avem o înclinaþie spre ceva. Fie cã-i miez de întuneric sau har, tãieturii în textura ceramicã ºi pe alocuri surplusul de culoare fraternizeazã exemplar praguri conceptuale uºor de trecut/ sâmburele acela al trãirii "în duh" ne defineºte, vrem nu vrem, sunt toate apanajul unui sublim exerciþiu de virtuozitate. perceput ºi alte câteva trepte în urcuº spre un miez (sau un exacerbat. orizont) semantic ceva mai... abrupt. 18 cronica veche CRONICA VECHE
”Cunoaºte-te pe tine însuþi” “Cine SPIRITUL ELEN - SINTEZE EUROPENE gândeºte Apare sub egida Fundaþiei pentru Promovarea Culturii liber, ã Balcanice ºi Europene “RIGAS FEREOS” - Iaºi, România, serie nou gândeºte Nr. 28-29 bine.” cu sprijinul financiar al Fundaþiei (sept. 2016) Rigas FEREOS Templul lui Apollo din Delphi “DIMITRIS ªI ELENI GRIGORIADIS” - Salonic, Grecia (1757-1798)
Andreas Rados:- Stimatã doamnã Elena Lazãr, ce v-a cu Mariora, fiica lui Nikolaos Thomas, tot din Iaºi. Mariora a fost ºi - Drumul unui manuscris de la editurã la raftul de librãrie sau determinat, dupã absolvirea liceului, sã studiaþi limbile ºi cultura naºa poetului. Alte douã mãtuºi sunt cãsãtorite cu ieºeni. Revenind blibliotecã presupune o verigã esenþialã obligatorie: identificarea anticã, greacã ºi latinã? V-au îndreptat spre acest drum lecturi din la profilul ºi…longevitatea Omoniei: dacã în momentul înfiinþãrii, de fonduri pentru acoperirea costurilor tipografice. Lucru dificil, anii de ºcoalã sau pledoariile celor din jur, mai maturi, cã acest în Europa existau mai multe case de editurã cu acelaºi profil - sã dat fiind cã am dorit ºi doresc sã ofer cititorilor români valori spaþiu lingvistic-cultural stã la baza culturii europene ºi este benefic amintesc doar de „Romiosyni” din Germania, condusã de familia consacrate ºi nu best-seller-uri de moment. Aici intervine rolul pentru crearea structurilor mentale ale omului contemporan? Nu de eleniºti Eideneier - în prezent, din pãcate, dificultãþile economice fundaþiilor ºi instituþiilor publice din Grecia ºi Cipru, a numeroase putem sã nu amintim astãzi faptul cã în plan european, nu mai puþin în primul rând, ºi nu lipsa de interes a publicului, au dus la firme greceºti care activeazã în România, dar ºi al unor persoane ºi în cel românesc, promovarea limbilor clasice se aflã în gravã închiderea porþilor acestor instituþii. Am rãmas, aºadar, singuri în care au înþeles importanþa demersului nostru. Desigur, Ministerul suferinþã, în pofida avertizãrilor permanente despre riscurile ruperii Europa… grec al Culturii sau Serviciile Culturale din cadrul Ministerului legãturilor lumii secolului XXI cu geneza lumii greco-latine. - Din bogata activitate personalã ºi îndeosebi a Editurii Educaþiei ºi Culturii din Cipru se numãrã printre sprijinitorii noºtri Elena Lazãr:- Din pãcate, rãspunsul meu e mult mai prozaic, Omonia reiese cã aþi promovat ºi editat toate genurile (roman, statornici. Audienþã am gãsit însã ºi în rândul investitorilor greci din domnule profesor. Am dat examen la secþia de limbi clasice a nuvelã, poezie, teatru, eseu), în paralel cu lucrãri despre elenismul România, care au sprijinit apariþia unor lucrãri de referinþã. Alãturi Facultãþii de Limbi Romanice, Clasice ºi Orientale la sugestia în România ºi relaþiile eleno-române. ªtim cã poezia a fost cea mai ne-au fost întotdeauna Ambasada Greciei, Ambasada Ciprului. O profesorului universitar Toma Vasilescu, latinist, membru al cultivatã de creatorii Greciei moderne de-a lungul veacurilor, dar menþiune specialã se cuvine Uniunii Elene din România, cu care comisiei de bacalaureat la Liceul Dimitrie Cantemir (azi colegiu îndeosebi în secolul XX. Aºa se explicã ºi faptul cã Grecia are douã avem o strânsã colaborare. naþional) din Bucureºti. Cum luasem nota maximã la examenul de Premii Nobel (Yorgos Seferis în 1971, Odysseas Elytis în 1980). În - Aº dori sã vã referiþi la colaboratorii constanþi ai Editurii limba latinã, m-a întrebat: „Veþi da examen la facultatea noastrã, nu-i Catalogul Omoniei figureazã mai multe volume de prozã decât de Omonia, de peste hotare ºi din þarã, stãruind, pe cît posibil, asupra aºa?” Aºa se face cã i-am urmat sugestia ºi aceasta numai pentru cã- poezie. Existã o explicaþie? relaþiei dumneavoastrã cu Iaºiul, oraº pe care cred cã l-aþi mi plãcea mult limba latinã. Abia la facultate “am fãcut cunoºtinþã” ºi - Aveþi dreptate, domnule profesor, o privire asupra celor 160 îndrãgit... cu limba elinã - am început cu alfabetul. Am fost ultima serie de de titluri publicate, aratã marea lor diversitate. Pornind de la - Colaboratori apropiaþi ai Editurii, în cei 25 de ani de existenþã, studenþi cu cinci ani de studii de limbi sunt cu zecile. Multe din cãrþile clasice, serie norocoasã, fiindcã între Omoniei au prefeþe ºi studii semnate de profesorii noºtri s-au numãrat nume de prestigioºi specialiºti, critici ºi istorici seamã ale studiilor clasice din literari din Grecia, Cipru ºi România. România. Chiar cu riscul de a-i uita ºi a- UN SFERT DE SECOL Ar fi o listã prea lungã, pentru... i nedreptãþi pe unii, nu pot sã trec peste economia acestui interviu, ca sã-i citez amintirea lãsatã de dascãli precum pe toþi. O colaborare excelentã ºi o Petru Creþia, Cicerone Poghirc, Maria PE BARICADELE comunicare permanentã a existat ºi Marinescu-Himu, Adelina Piatkowski, existã cu Lectoratul de Limbã ºi Mihai Nasta, Florea Fugariu, Eugen Literaturã Neogreacã de la Iaºi, atât Cizek, Gabriela Creþia, Francisca LOGOSULUI ELEN sub mandatul dumneavoastrã, Bãltãceanu, fiecare cu ºarmul propriu. domnule profesor - a cãrui uºã mi-a Pânã astãzi, în exercitarea meseriei de fost generos deschisã pentru întâlniri editor, am menþinut legãtura cu dascãlii Andreas RADOS în dialog cu Elena LAZÃR cu studenþii, prezentãri de carte - cât ºi care s-au succedat dupã ce am pãrãsit în ultimii ani, când în fruntea bãncile facultãþii. Cunoºtinþele Lectoratului se aflã Angheliki dobândite în cei cinci ani, pasiunea, aptitudinile de traducere din Panorama literaturii neoelene (lucrare enciclopedicã a cãrei a doua Mouzakiti. Destule volume sunt rodul colaborãrii cu neoeleniºti limbi clasice (prima mea traducere publicatã a fost din Seneca - sub ediþie, din 2001, cuprinde 800 de articole dedicate scriitorilor, ieºeni: ediþiile din Kostas Uranis, Gheorghios Vafopoulos, Nasos îndrumarea profesorului Eugen Cizek) au fost zestrea cea mai de curentelor literare, publicaþiilor de specialitate) pe care am alcãtuit- Vayenas, Ivi Meleagrou º.a., traduse de Valeriu Mardare, volumul preþ cu care am intrat în viaþã. o în urmã cu ani (prima ediþie dateazã din 1987), visul ºi intenþia mea Kazantzakis despre Dumnezeu de K. Mitsotakis, a cãrui traducere ªi pe mine mã întristeazã reculul general al studiilor clasice, au fost sã ofer publicului din România literaturã neoelenã vã aparþine, ediþia bilingvã a Iotei Partheniou, transpusã tot de trag nãdejde cã încã nu e prea târziu pentru a opri acest proces. reprezentativã din toate genurile, de la clasici la contemporani. Cu Valeriu Mardare, cu un studiu-epilog al dumneavoastrã. Nu pot sã Prioritãþile domeniului în þara noastrã sunt nenumãrate, e nevoie de atenþie specialã, desigur, ºi pentru evidenþierea capitolului cipriot al nu amintesc cele trei ediþii fundamentale pentru relaþiile româno- clasiciºti fie doar dacã ne gândim la mulþimea textelor din elenismului. Spun asta ºtiind cã ºi dumneavoastrã sunteþi un bun elene elaborate de cercetãtorul Leonidas Rados: Sub semnul acvilei, literaturile antice care aºteaptã sã fie traduse sau retraduse în limba cunoscãtor al literelor cipriote ºi v-aþi ocupat cu promovarea lor carte premiatã de Filiala Iaºi a Academiei Române, ªcolile greceºti românã sau la dorinþa de a recupera timpul irosit dupã al Doilea împreunã cu colaboratori ieºeni. Iar rolul revistelor din România sau ediþia monumentalã cu studiile neoelenistei Rãzboi Mondial ºi a reduce decalajul acumulat de secole din acest „Cronica”/”Cronica veche”, în paginile cãrora s-au perindat Ariadna Camariano-Cioran, îngrijitã de acelaºi cercetãtor al domeniu. numeroºi poeþi ºi prozatori greci ºi ciprioþi, a fost unul esenþial. Institutului ”A.D.Xenopol” din Iaºi. Doresc sã extindem - Aþi acumulat experienþã ca redactor la diverse case de editurã Revenind la a doua parte a întrebãrii dumneavoastrã, aº aminti colaborarea ºi cu comunitatea elenã din Iaºi, sã menþinem acelaºi din Bucureºti. Cum aþi hotãrât, în acele vremuri atât de aici totuºi numeroasele antologii de poezie neoelenã publicate în armonios dialog cu specialiºtii ieºeni ºi sã ne unim eforturile pentru tumultuoase, cu atâtea probleme greu de rezolvat, sã înfiinþaþi în România înainte de 1989. Nicio altã þarã nu cred cã poate arãta mai continuarea, mãcar la acelaºi nivel, a promovãrii literelor elene ºi 1991 o casã de editurã independentã - Editura Omonia? multe antologii dedicate liricii greceºti decât România. De la cipriote. - Cunoaºteþi valul de entuziasm de la începutul anilor 90 în antologia lui ªtefan Bezdechi, din 1939, care cuprindea nu mai puþin -Felicitându-vã, pe Dvs. ºi Editura Omonia, pentru rodnicul domeniul editorial. Era o asemenea sete de lecturã, cã miile de de 190 de poeþi, la cele alcãtuite de poetul Ion Brad sau la cele sfert de veac petrecut împreunã, þin, în încheiere, sã vã mulþumesc edituri fondate atunci (numãrul lor depãºise 4000) nu mai pridideau publicate de dumneavoastrã, care se adaugã antologiilor din lirica pentru colaborarea statornicã la pagina Spiritul elen - Sinteze sã facã faþã, dupã atâtea decenii de control riguros ºi cenzurã, universalã (A.E.Baconsky), unde poezia greacã ocupã locul meritat. europene, gãzduitã de revista „Cronica Veche”. exigenþelor ºi preferinþelor atâtor categorii de cititori dezlãnþuiþi. Omonia a optat pentru publicarea, în colecþia „Biblioteca de - Eu trebuie sã mulþumesc revistei „Cronica Veche”, poetului Aºa m-am gândit cã o editurã profilatã pe literatura greacã ar putea Literaturã Neoelenã”, inauguratã în 1999, a unor ediþii bilingve Nicolae Turtureanu, celorlalþi redactori ºi realizatori ai paginii sã rãspundã iubitorilor, nu puþini, ai acestei literaturi. O literaturã dedicate unor nume de seamã din lirica elenã (Kostas Uranis, Spiritul Elen - Sinteze Europene , pentru promovarea apariþiilor împãmântenitã la noi de veacuri nu numai prin traduceri (sã Yannis Ritsos, Andreas Embirikos - poetul suprarealist grec nãscut Editurii Omonia. Revista ºi pagina ei de spirit elen se înscriu ºi amintesc cã primele traduceri din greacã în românã dateazã din la Brãila, Nikos Engonopoulos º.a.) ºi cipriotã (Klairi Anghelidou, transpun în faptã aspiraþii identice cu ale Omoniei - promovarea secolul 17), dar ale cãrei începuturi îºi au în parte geneza pe pãmânt Yorgos Moleskis sau Mihalis Pieris). Pânã în prezent au apãrut 20 literaturii de calitate în general, promovarea literaturii neoelene, a românesc: primul roman al literaturii neoelene, Rãgazurile lui ediþii bilingve, cea mai recentã fiind a poetei din Ioannina Epirului, relaþiilor româno-elene într-o þarã unde elenismul se aflã de veacuri Filotheos, a fost scris de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat, Iota Partheniou, realizatã cu colaborare preponderent ieºeanã. Avem la el acasã. în timpul captivitãþii din Transilvania, din anii 1716-1718 ; multe în pregãtire o ediþie bilingvã Titos Patrikios. Ediþiile bilingve, - V-am ruga, în încheiere, sã ne dezvãluiþi, dacã e posibil, dintre textele fundamentale ale Iluminismului elen s-au nãscut la înzestrate fiecare cu prefeþe ale unor specialiºti greci sau români, cu fireºte, câteva din proiectele acestei toamne . Bucureºti sau la Iaºi. Iar din secolul 19 putem vorbi de un adevãrat tabele cronologice, pot constitui adevãrate „exerciþii de traducere” - Cu plãcere. Am pregãtit, pentru a marca aniversarea celor douã boom al traducerilor, ca sã folosim un termen la modã azi. Pe scurt, pentru studenþii sau cititorii care doresc sã aprofundeze limba decenii ºi jumãtate de activitate a editurii, douã lucrãri pe care le Editura Omonia (numele nu provine de la cunoscuta piaþã atenianã, greacã. consider emblematice pentru profilul Omoniei: un album bilingv, ci de la echivalentul grecesc al latinescului Concordia) am fondat- - Demersul dumneavoastrã a fost/este sprijinit de Grecia, de Rigas ºi Þãrile Române ºi o lucrare în limba englezã, bogat ilustratã, o cu intenþia de a publica opere care m-au impresionat, de a Cipru, de România? Instituþiile publice, fundaþiile private sau despre relaþiile româno-cipriote. Mã rezum doar sã le anunþ apariþia, fructifica traducerile la care lucrasem înainte de 1989 ºi de a societãþile comerciale din aceste þãri v-au fost aproape în toþi aceºti la momentul potrivit cititorii vor afla toate amãnuntele dorite. continua preocupãrile anterioare. Desigur, majoritatea noilor ani? „patroni” ai societãþilor comerciale apãrute atunci nu aveau alte resurse decât entuziasmul începuturilor. A fost ºi cazul Omoniei, al cãrei singur capital, în afara celui obligatoriu pentru fondare (200 de lei actuali), erau traducerile pregãtite spre publicare de traducãtorul devenit editor. Dar prima carte a Omoniei, Opera poeticã a lui Kavafis, a apãrut abia în 1993. Kavafis, cu cele nouã ediþii publicate, ar putea fi considerat o emblemã a Editurii. Este primul poet grec ale cãrei opere complete au vãzut lumina tiparului în România. ªi fiindcã acest interviu este gãzduit de o revistã ieºeanã, aº vrea sã adaug cã biografia Alexandrinului are ºi un capitol legat de Iaºi, care ar trebui elucidat într-o bunã zi de eleniºtii ieºeni împreunã cu istoricii de aici. De pildã, din arborele genealogic alcãtuit de poet aflãm cã un strãmoº al sãu, Yannis Kavafis (1701- 1762), „a condus oraºul Iaºi, în Moldova, timp de cinci ani”. Bunica sa, Fevronia, era fiica lui Mihai Scarlat Pantzou, care trãise aproape toatã viaþa la Iaºi. Unchiul sãu, Gheorghios, se cãsãtoreºte în 1834 cronica veche 19 CRONICA VECHE
”Cunoaºte-te pe tine însuþi” “Cine SPIRITUL ELEN - SINTEZE EUROPENE gândeºte Apare sub egida Fundaþiei pentru Promovarea Culturii liber, ã Balcanice ºi Europene “RIGAS FEREOS” - Iaºi, România, serie nou gândeºte Nr. 28-29 bine.” cu sprijinul financiar al Fundaþiei (sept. 2016) Rigas FEREOS Templul lui Apollo din Delphi “DIMITRIS ªI ELENI GRIGORIADIS” - Salonic, Grecia (1757-1798) Evanghelia PANOUSI Margarita
Adânc în suflet FRONIMADI - MATASTSI ceva stãtea sã înfloreascã!... ªi ai venit ºi-am navigat în trupul mãrii peste marine-ntinderi ale fericirii... sã te rostogoleºti pe þãrmul nisipos ce-aºteaptã valul - III - În a Sãgetãtorului constelaþie Udând picioarele amândoi cu-a dragostei luminã ºi picurândã lãcrimare! în a Sãgetãtorului constelaþie Pe malul celãlalt al orizontului tu ºi eu... ai fulgerat în douã Soare fierbinte În a Sãgetãtorului constelaþie ºi gheþurile iernii se topirã. primit-am erotice sãgeþi Aprilie al meu, sunt toate ale tale! - I - ploaie... Tot ce-am trãit, tot ce trãim, Mãrºãluind ce vom trãi! pe bulevardele-nstelate ªi sufla un vânt Mântui florile vegheam cu ochii... care Rânduieºti ciclurile vieþii ne zvânta întruna... cu limpezimea dimpreunã! Mergeam însã Peºte ieºit din apã pe ale degetelor vârfuri - IV - la ceasul înãlþãrii sã nu se tulbure cumva Acolo aripe scoþi mergând în vârful picioarelor a necuprinsului nerãsuflare... în valea zodiilor în nesãþioasa prãbuºire tremurând cu tot trupul sperând de la-nceput... ªi drumeþeam cãutam aripi semne punând din timp în timp spre a ne acoperi goliciunea la marginile-ndatoririi sau mãcar la bun sfârºit spre a fi dusã Crescut-am ascunzând dureri... spre a ne-ncãlzi... pe deplin. Ascunsã lirã Cãlãtorind pe-acelaºi nor! durere a singurãtãþii Vara, iubirea junduia Apoi - II - precum o rugãciune o barcã cu vâsle, la plecare ca niºte zei înaripaþi Mãrºãluind atingi ceva-n netulburare pe þãrmul egeenei mãri! din valea zodiilor Elegie a nefiinþei cu luare-aminte desprinsu-ne-am de sol... scãpat-am viaþã, viaþã a mea! N-a vrut alte limanuri de luminã. de atracþia Terrei... Mulaj al nebuniei, ªi-aveam o sete înlãuntrul meu apropiat destin... de a cãlãtori la fel ca odinioarã!... Din Volumul Buna-Vestire Apoi Cãzutã frumuseþe! ºi-avea în ea, luna lui august, o amãrãciune ne-am lepãdat de gravitaþie ... singurãtatea mea... cu ale ei necuvântãri!... Prezentare ºi traducere - Valeriu MARDARE
Varã culturalã la Ioannina
rganizat de oficialitãþile regiunii Macedonia de Vest, de municipalitatea din Voios, de Universitatea din Ioannina ºi de publicaþia „Neoi Agones”, la finele Olunii august s-au desfãºurat la Siatista/Kozani lucrãrile celui de al IV-lea Congres Internaþional de Filologie. Ca în fiecare an, coordonatorul (ºi iniþiatorul) acestei manifestãri a fost Iannis Motsios, profesor universitar ºi poet. Pornind de la evenimentele prin care au trecut Grecia ºi statele balcanice în general, precum ºi þãri ca Ungaria ºi Rusia, comunicãrile ºtiinþifice s-au concentrat pe poezia anilor 1945-1955. Comunicarea româneascã prezentatã, la congres, de Valeriu Mardare, s-a intitulat Când poeþii scriu prozã: un pamflet al lui Tudor Arghezi , cu prelungiri în perioada postbelicã. La manifestare au participat ºi poeþi greci care au citit din operele proprii.
Iota PARTHENIOU au sãdit aici Copacul Poeziei, în smaragdinul ostrov. Nu avem la cunoºtinþã dacã s-a plantat ºi altundeva un asemenea copac. "Pamvotida Liric ã” Astfel, vizitatorul va putea vedea cu proprii sãi ochi ºi sã Copacul Poeziei atingã, pe insula din apropierea Ioanninei, dincolo de frumuseþea-i naturalã, de istoria ºi de monumentele ei, a Serai, pe mirifica insulã Pamvotis din apropierea e lacul de lângã Ioannina, existã o insuliþã negrãit Ioanninei, Asociaþia Scriitorilor din Epir a organizat în Copacul Poeziei. Va putea citi, de va dori, sub ramurile acest an, pe 27 august, a zecea ediþie a Festivalului de de frumoasã, purtând numele de Pamvotis. Anual, acestuia, poezie în limbi de toate felurile, cãci poezia L Poezie „Pamvotida Liricã”, având ca temã Mediterana, din ceaþa Pîn ultima decadã a lui august, are loc aici o întâlnire anuleazã graniþele ºi-i uneºte pe oameni cu pace ºi prietenie. preistoriei pânã astãzi . Comisia organizatoricã a fost compusã din a poeþilor ºi prietenilor poeziei: o searã a stihuirilor, la Asociaþia Literaþilor din Epir nãzuieºte la acel ceas în care Iota Partheniou (preºedintã), Maria Stratsani, Spyros Ergolavos, marginea lacului, printre trestii. Locul este de o frumuseþe Pamvotis se va impune ca unicã insulã ce va gãzdui etern Alexandros Farmakis, Mihalis Arapoglou (membri). Juriul, alcãtuit rarã. Atmosfera este cu totul poeticã, cu asfinþitul care se poezia, pe poeþi ºi pe prietenii acesteia. din profesorul universitar Apostolos Benatsis (preºedinte) ºi poeþii oglindeºte în apa lacului ºi corãbioarele ce-ºi fac drum prin În acest an, Pamvotida Liricã sãrbãtoreºte pe 27 august un Margarita Fronimadi-Matatsi ºi Anastasios Kanatsis, i-a declarat apã. deceniu de la înfiinþare. Se pregãteºte o altã realizare- câºtigãtori pe Panagiota Kolleri (premiul I, pentru volumul În ceaþa Poezia, un sublim produs al spiritului, funcþie a emoþiei surprizã: construirea în spaþiul unde au loc Întâlnirea Poeþilor mãrii ), Stamatuis Portelanos (premiul II - Naufragiu în estetice, un dar al Muzelor ºi floare a rostirii, izvoditoare de Mediterana ), Giorgos Bakolas (premiul III - În trecere ). De ºi seara de poezie, pe locul cu numele Serai, o artisticã Stelã a asemenea, au fost distinºi ºi elogiaþi Antonis Efthimios (pentru suferinþi ºi mântuiri, umple de strãlucire peisajul, devenind Poeziei, operã oferitã în dar de marele sculptor Theodoros volumul Mare nostrum ), Antonis Basoukas ( Încercuita mare ) ºi nevãzutul fir ce leagã poetul de cititor, de iubitorul de poezie. Papaiannis. Astfel, un alt vis al Asociaþiei Literare ºi al Mary Moshona ( Mediterana, numele tãu ). În aceeaºi searã a fost În luna august a anului trecut, oraºul Ioannina, precum ºi semnatarei acestor rânduri, va deveni realitate. Poezia va avea dezvelitã Coloana poeziei , operã a sculptorului Theodoros trãitorii insulei, Poezia, poeþii ºi îndrãgostiþii de poezie au trãit în îndepãrtatul Epir propriul sãu monument artistic. Papagiannis ºi au evoluat în faþa publicului poeþi ai Mediteranei: la Festivalul Liric de la Pamvotida o unicã experienþã Eugenio Montale (Italia), Aurora Luque (Spania), Monica Sãvulescu încãrcatã de emoþie. Organizatorii, oficialitãþi din Voudouri (România), Haled Kampani (Palestina). circumscripþia Epirului, Centrul Cultural Municipal al Ioanninei, Asociaþia Literaþilor din Epir ºi comunitatea insulei Pagini realizate de Andreas RADOS ºi Valeriu MARDARE 20 cronica veche CRONICA MERIDIANE
Nicolae CRE ÞU Cristina HERMEZIU crochiuri din par(ad)is Spectaculo zitate epicã Furouri ºi lighene, n puzzle de ascunziºuri ºi secrete e Amantul japonez Din pãcate, romanciera nu se mulþumeºte cu atât. A reuºit, (Humanitas, Fiction, 2016) al lui Isabel Allende, foarte admirabil , sã pãstreze reflexia ficþionalã datã ruºinoaselor lagãre Uprompt tradus din spaniolã ( El Amante Japonés, 2015 ) de Isei ºi Nisei captivi în ele (revoltã, nu resentimente la Santillana del Mar de Cornelia Rãdulescu. În ciuda titlului, nu el, bãrbatul iubit, stã în antiamericane) la cota unei uimitoare asumãri de identitate prim-plan, ci ea, Alma Belasco, personaj dominator, fãrã sã fie ºi comunitarã, aºa cã moartea lui Charles, fratele mai mare al lui a Santillana del Mar, sat de pe coasta Cantabriei, am tiranic, de o „imagine” ºi un stil, ale feminitãþii ei, aparte amândouã, Ichimei, înrolat voluntar în armata americanã ºi ucis în rãzboi, sau vãzut un tânãr care cânta la Bells. E un instrument în sustrase atâtor previzibile tipare acumulate în literaturã. E ºi ea iubirea surorii lor Megumi pentru gardianul Boyd Anderson rãmân Lformã de lighean, de fapt douã lighene, unul cu gura „internatã”, din proprie iniþiativã ºi decizie, dar nu în regimul în aceeaºi linie credibilã ( reliable ) în care se înscriau ºi, „patima în jos, lipit de buza celuilalt, cu gura în sus. Tânãrul le þinea în asistaþilor de la nivelul 4 (umor negru: „cei mai aproape de cer”), pentru botanicã”, a lui Isaac, prietenia lui cu Takao, ceremonialul poalã ºi le atingea fundul, cu douã degete, din loc în loc. Din nici de la 2 ºi 3, de pe trepte mai puþin sumbre. Orgolioasã, îngropãrii secrete, la Sea-Cliff, a sabiei de samurai ( katana ), carapacea aceea metalicã ieºeau sunete ca de harfã sau ca de independentã, ea are un statut privilegiat la Lark House, graþie moºtenire de familie ºi simbol de apartenenþã identitarã, pian. Se aºezase lumea în jur, pe prispa de la Colegiata Santa banilor, dar ºi preocupãrilor ei de artistã: pictura pe mãtase, etnoculturalã, ori rolul salvator al „lecþiilor”, benevole ºi gratuite, Juliana, monument roman, de secol XII, sã asculte. produsele mult cãutate „Vera Neumann”, pseudonimul de brand. de arte marþiale, date de Ichimei-„degete verzi” timidului Azi prea locuit de vizitatori ca sã-l mai poþi numi sat, fie el ºi Apartamentul ei, în consecinþã, e un fel de „insulã”, neacaparatã de Nathaniel, la cei 13 ani ai lui, cu cinci mai mulþi decât ai medieval, Sartre ar fi spus în Greaþa cã Santillana e cel mai semnele degradãrii fizice ºi ale bolii, spre „maestrului” sãu. Cum se vede, astfel de detalii frumos orãºel spaniol din cîte existã. Caut ceva ce nu e turistic, deosebire de cea mai mare parte din ºi momente continuã sã aparã ca verosimile, dar pe strãzile pavate cu pietre largi, sub balcoanele ajurate ale „aºezãmântul geriatric” californian condus de deja efectul însumãrii lor nu trece neobservat. Se clãdirilor cu nume de ducesã ºi faþade ºtanþate cu blazoane în Hans Voigt. Ceea ce pãruse s-o compromitã pe acumuleazã tot mai multe sublinieri (nu basorelief. Purtaþi de pãrinþi pe umeri, ca niºte sãculeþi umflaþi Irina Basili, curând dupã angajarea imigrantei îngroºãri, totuºi, deocamdatã), prin astfel de de plictisealã ºi de soare, copiii încep sã caºte ochii mari, venite dintr-o þarã „greu de situat pe hartã” „nervuri” ale textului, menite sã trimitã de fapt la neºtiind ce vis ciudat o mai fi ºi ãsta, când taþii ºi mamele îi þin de (estica republicã Moldova) devine, dimpotrivã, nucleul tematic / problematic de iradiere mânã în faþa exponatelor de la Muzeul torturii: odinioarã, sub un cea mai bunã recomandare pentru ea în ochii complexã, în întreg romanul. ªi anume: taur din metal în burta cãruia era închis un om, se fãcea focul. managerului, ca ºi ai Almei, a cãrei secretarã esenþialitatea unei comuniuni umane Arta torturii umane umblã cu fineþuri: animalul a fost sculptat cu ajunge astfel. N-o interesase deloc testamentul neobstaculate de nici un soi de prejudecãþi ºi botul deschis, pentru ca rãgetele celui prãjit sã se audã ca printr- „franþuzului” Jacques Devine, „crai bãtrân ºi temeri, de fanatisme, obtuzitãþi ºi iraþionale o portavoce. libidinos”, sedus la prima vedere ºi de la distanþã orbiri. Cu certitudine, în apropierea copilãreascã ªtiu ce nu e turistic în fojgãiala de omenire în vacanþã. de „posteriorul de mulatrã” („fese epice”, sunã a Almei de Ichimei ºi mai târziu în iubirea lor au Deasupra capetelor, rufele puse la uscat. Capoate, ºorturi ºi exaltarea lui) al asistentei bãnuite iniþial, dar contat ºi dezrãdãcinarea fetiþei poloneze, cerceafuri care curg pînã taie orizontul catului inferior, absolut pe nedrept, de punerea la cale a unei conºtientizarea similitudinilor de destin prosoape ºi feþe de pernã, eºarfe, cãmãºi, maieuri, ºosete. Ce-ar „ºmecherii” profitabile. Odatã clarificat comunitar / etnic între Mendelii polonezi, fi aerul senzual al Spaniei, ce-ar fi lumina groasã de cãldurã a „litigiul” cu urmaºii care contestau testamentul familia ei, victime ale holocaustului nazist, ºi de Italiei, a Portugaliei, fãrã franjurile astea intime, fãrã petalele ºi intratã în noul rol, basarabeanca se aliazã cu cealaltã parte, soarta vitregã a familiei Fukuda, astea colorate ale rufelor puse la uscat, care spânzurã de vãzduh, nepotul Almei (atras, apoi chiar îndrãgostit de ambele pe un fond (ºi nu doar un fundal) de la fiecare colþ de clãdire patrimonialã! În Franþa nimeni nu-ºi secretara bunicii sale), sub pretextul lucrului la o simetrice forme ale injustiþiei istorice, de ambele spalã rufele în public, cel puþin nu în nord, unde, vexat, cerul nu- viitoare biografie a acesteia, aproape un pãrþi ale Atlanticului. Toate acestea sunt ºi aratã niciodatã vãlurile înalte ºi strãvezii, furourile de azur. La eufemism pentru dorinþa amândurora de a întemeiate pe adevãruri trãite, de necotestat, ale Paris bolta rãmâne joasã, lãptoasã ºi deasã, ca o plapumã pãtrunde în pliurile secretelor bine ascunse din viaþa Almei Belasco. timpurilor ºi spaþiilor evocate. umplutã cu lânã sinteticã. Deºi mai curând ar trebui deja spus cã acesta e doar un prim semn Treptat, însã, se înmulþesc semnele unei înclinãri tot mai Tânãrul care cântã la lighean se opreºte din gesticulat, de adevãrat montaj compoziþional-semantic, pentru întregul roman, pronunþate a autoarei cãtre o adevãratã „ºtafetã”, organizatã ºi ultimele note nepãmântene se evaporã sub arcul bolþii de piatrã. aºadar: sistematic, ramificat „labirintic”, cvasi-baroc, ca ritmatã compoziþional, de spectaculozitate epicã. De pildã, „Bells” sau „hang” e un instrument bizar, foarte nou. A fost arborescenþã a pomenitelor ascunziºuri, a deniºãrii adevãrurilor de aparenta „moarte” a fratelui Almei, Samuel, pilotul doborât ºi, deºi inventat în Elveþia în anul 2000 de niºte cercetãtori ai sub aparenþe înºelãtoare. crezut mort atunci, supravieþuitor ºubrezit fizic, integrat rezistenþei institutului de artã PANArt Hangbau. Fãrã sã vrea, au început sã Sigur, nu e chiar totul aºa de copleºit de vãluri ale disimulãrii ºi în Franþa („Jean Valjean”), refuzat de sioniºtii în cãutare de tineri primeascã din ce în ce mai multe comenzi din lume, ºi, ca sã ascunderii nici în viaþa personajului central, cel puþin nu în vârstele zdraveni ºi sãnãtoºi, devenit în fine, postbelic, agent al Mossadului, limiteze cererea, au condiþionat vânzarea de o vizitã obligatorie de început, copilãria, adolescenþa, zorii tinereþii. Fetiþa polonezã personajul reuºind sã rãmânã credibil în context de rãzboi, mai întâi a potenþialului cumpãrãtor la atelier. S-au oprit din fabricarea (titlu de capitol), Alma Mendel, fusese trimisã de pãrinþii ei, fierbinte, apoi „rece”. Agentul Willkins, la rându-i, e capitolul unei lighenelor cîntãtoare în 2015 iar amatorii de bells nu mai pot îngrijoraþi de ascensiunea nazismului ºi de creºterea imersiuni în trecutul Irinei Bazili, de fapt fiica chelneriþei Radmila, gãsi exemplare decît de ocazie. Povestea instrumentului, antisemitismului, peste ocean, la mãtuºa ºi unchiul Lillian ºi Isaac pe adevãratul ei nume Elisabeta, dar ºi „ Alice ”, cea abuzatã sexual asortatã sunetului sãu neverosimil, are nu ºtiu cum un aer de Belasco din San Francisco. În casa lor, la Sea-Cliff, crescuse alãturi în copilãrie de „tãticul” american-difuzor pe internet, contra-cost, fãcãturã romanescã, de abil detaliu de atmosferã, din acelea de vãrul Nathaniel, cu câþiva ani mai mare decât ea, ºi de Ichimei- de pornografie infantilã, având-o pe ea ca neºtiutor „star”, ruºine de care-þi rãmân, dintr-o carte, dupã ce ai uitat tot. „degete verzi”, fiul grãdinarului Takao Fukuda, un trio ( Alma, neºters, mãrturisitã lui Seth fãrã a pierde totuºi iubirea acestuia. Cu Când o sã auziþi cândva pe cineva cântînd la bells, dacã nu Nathaniel, Ichimei , alt titlu de capitol) de prim-plan focalizant al astfel de ramificaþii ºi meandre n-a sfârºit încã lanþul de complicaþii sunt rufe care fac balet prin aer, ºi nici balcoane medievale romanului, pentru cã unul din cei doi bãrbaþi de mai târziu i-a fost ºi mistere din aceastã „matrioºka” a secretelor care este Amantul deasupra creºtetului, nu e deloc grav. Santillana del Mar poate soþ, celãlalt-„amantul japonez”. Cuplul de biografi ai Almei, Irina japonez , apogeul fiind atins odatã cu mariajul neaºteptat al Almei cã nici nu existã. Bazili-Seth Belasco, e intrigat mai întâi de misterul frecventelor (însãrcinatã cu copilul lui Ichimei) cu Nathaniel, decizia ºi plecãri ºi reîntoarceri la Lark House ale femeii, altfel atât de „soluþia” acestuia din urmã, în locul proiectatului avort în Mexic ºi voci cum sunt doctoriþa imobilizatã în scaun cu rotile Catherine „pragmaticã, agnosticã ºi fundamental necredincioasã, nici gând de (Tijuana ), ca mai târziu sã iasã la ivealã, mãrturisitã, ºi (Cathy) Hope sau Lupita Martinez ºi, mai presus de toate, vigoarea cristale, zodii sau copaci vorbitori”, care „þinea la independenþa ei, homosexualitatea vãrului devenit „soþ” (acesta fiind ºi rostul tipologicã a Almei Belasco, credibilitatea caracterului ei puternic, era lipsitã de sentimentalisme[…], pãrea cã nu iubea pe nimeni, cu introducerii personajului Lenny Beal, ajuns ºi el la Lark House, distant ºi omenos, de o mare, atipicã, deschidere generoasã, deºi excepþia nepotului Seth”: ºi de cealaltã parte, enigmaticele partenerul gay de altãdatã a lui Nathaniel). Iatã cãtre ce fel de selectivã, cãtre „ceilalþi” a acestei protagoniste care „nu semãna cu escapade, „Pleca nerãbdãtoare ca o mireasã”... Îi vor gãsi scrisorile descoperiri, dezvãluiri ºi revelaþii duc „ancheta”, cercetãrile ºi nimeni”, doar aparent închisã ca într-o „fortãreaþã a intimitãþii” ei primite de la cel care semna „Ichi”, treptat secretul iubirii pentru scotocirile biografilor Almei, „Irina” ºi Seth. Surprinzãtoare, (singurul confident, motanul Neko: „n-avea nevoie sã se amestece Omul invizibil (iarãºi un titlu de capitol) se destramã, dar nu încã, desigur, ºi incontestabil spectaculoase, numai cã prin acumulare ºi cu oamenii […] stupizi, cruzi, sentimentali”). Calitãþi de artã nu odatã cu el, ºi altele, gravitând tot în jurul aceloraºi trei aglutinare nu chiar aºa de benefice pentru ceea ce rezultã din ele. literarã confirmate de altfel ºi în portretul complementar, al lui personaje, copiii de odinioarã de la Sea-Cliff. Universul paradisiac ªi nici aºa, „licitaþia” barocã a ascunziºurilor arborescente tot Ichimei (din text ºi din „textele” în text care sunt scrisorile ºi de armonios de acolo ºi de atunci, avându-l ca figurã tutelarã pe nu s-a încheiat cu adevãrat. Pregãtind cartea-portret al Almei, cei desenele lui), lucrat în cu totul alte dominante, bãrbatul trãindu-ºi „patriarhul” Isaac Belasco, avea sã fie lovit, afectat de istoria în doi biografi ºi iscoditori ai trecutului au descoperit 114 scrisori de iubirea ºi viaþa cu un soi de libertate totalã ( free to ºi free from ), mers, resimþitã pe trãite. Pearl Harbour crease psihoza Pericolului dragoste ale lui „Ichi” (dintre ele, 11 inserate în text), unele „scrise seninã ºi calmã, „fãrã planuri ºi þeluri, lãsându-mã dus precum galben, toþi aceºti Isei ( imigranþi japonezi la prima generaþie ) ºi ai ºi trimise” sub aceeaºi semnãturã, dar în realitate de cãtre Alma pasãrea în zbor”. Ei doi, cuplul lor neobiºnuit (din multiple lor, inclusiv mai tinerii american-born (sau Nisei ), priviþi acum, însãºi („ amor obsesiv” , poate ºi cu un rost de drog), ºi în cei câþiva perspective) sunt reuºita artisticã superioarã din acest roman, pe deodatã, dacã nu neapãrat cu duºmãnie, oricum bãnuitor, cu ani de dupã moartea bãrbatului. Totuºi, nu e vorba atât (ºi nu în care nici geometria eºafodajului de secrete artificios montate ºi, la mefienþã. primul rând) de astfel de trouvaille -uri excesiv aglomerate, momentul potrivit, demontate, dezvãluite, nu reuºeºte s-o Autoarea pune odiseea familiei Fukuda, trecutã prin lagãrele de „licitate” succesiv în economia de ansamblu a romanului, cât mai ºtirbeascã. la Tanforan (un fost hipodrom) ºi mai ales cel din deºert, Topaz, în cu seama de o inevitabilã creºtere a impresiei de fabricaþie ºi Dar o asemenea „dezinvolturã” a abordãrii de cãtre autoare în Utah, într-un contrast izbitor cu înþelegerea ºi apropierea umanã, artificiu. Protagonista nu i-a vorbit bãrbatului iubit despre materie de individualitate, traume, destine ale personajelor ºi prietenia chiar, lipsite de orice prejudecãþi, etnice, sociale, graviditatea ei accidentalã, ceea ce a dus atunci la rupturã pentru un „soluþii” în devenirea ºi raporturile lor nu sunt decât „simptome”, religioase sau culturale, proprii raporturilor familiei Belasco, de numãr de ani, agravatã ºi mai mult de mariajul ei, fie ºi „alb”, cu nu cauza. Ea a conceput ºi construit în Amantul japonez un roman evrei californieni, cu cea a grãdinarului japonez, tatãl lui Ichimei. Nathaniel. Fãtul („plodul”) a murit oportun (criza de eclampsie a pânã la urmã copleºitor invadat, încã mai bine: împovãrãtor de mai Proiectul comun (Isaac ºi Takao) de serã de plante „familiare altor mamei), rabinul a trecut peste scrupulul cãsãtoriei incestuoase, toate temele pe tapet în contemporaneitate ale ideologiilor latitudini”, zãdãrnicit de rãzboi ºi de discriminãrile lui nedrepte, nu între veri, în faþa argumentului socrului, Isaac Belasco, aruncat sec societãþii civile: de la political correctness, multiculturalitate, e numai o „metaforã” epicã, a unei, aºa zicând, ecumenice omenii, („E gravidã”), fãrã Larry, al cãrui tatã e realmente Nathaniel, antirasism, condamnarea antisemitismului ºi pânã la teme fierbinþi fãrã bariere ºi graniþe de niciun fel, el rãspunde ºi unei stratageme urmare a unei pasagere „licenþe” bisexuale, protagonista nu ar mai ale prezentului, ca fenomenul migraþiei sau problematica atitudinii abile, conceputã de avocatul american pentru a ocoli astfel fi avut un nepot aºa de iubit ca Seth ºi nici asocierea acestuia cu faþã de minoritãþile sexuale, ori cea legatã de dizabilitãþi. Amantul interdicþia prin lege a cumpãrãrii de pãmânt de cãtre Isei , urmând ca Irina Bazili, ca biografi to be ai Almei, n-ar mai fi fost posibilã. Ce japonez: un roman în care eroii de prim-plan (ºi cuplul lor) Alma ºi fiul mai mare al lui Takao, un Nisei, aºadar cu cetãþenie americanã, anume este la rãdãcina acestei paradoxale vulnerabilitãþi estetice Ichimei, nici „îngeri”, nici „demoni”, rãmân memorabili, sã-i devinã proprietar. Pe deplin convingãtoare ºi de o austerã, deloc (un exces de virtuozitate cu consecinþe contraproductive), convingãtori ºi credibili, creaþii puternice. Doar ei doi, ºi nu atât de retorizantã, punere în evidenþã a unei demnitãþi identitare, detectabilã în creaþia unei autoare realmente remarcabile (dovadã virtuoºii, toleranþii, „corecþii” Isaac Belasco ºi Lillian, sau bãrbaþi etnoculturale, adânc jignitã, inutil ºi nedrept, e imaginea unei atare nu numai Casa spiritelor ), a cãrei artã autenticã nu lipseºte de altfel de generozitatea fãrã margini a unor Nathaniel sau Seth. Involuntar comunitãþi forþate ºi vitregite istoric, politic, pragmatic ºi moral, nici din destule pagini din Amantul japonez , de exemplu cele sau nu, romanul ar putea servi foarte bine ca o ilustrare a care are de partea ei, în plus, discreþia, rafinamentul, vigoarea unui antologice ale Iseilor în lagãr, sau ale episodului Tijuana (cu problematicii de fond al ideologiilor societãþii civile contemporane stil (pânã ºi în nenorocire) ºi a unei vitalitãþi ce se afirmã ºi se atmosfera lui de neliniºte, agitaþie, nesiguranþã, în pragul deciziei - obiect predilect al „studiilor culturale”, atât de în vogã. Dar asta-i consolideazã supuse unei atare test , proces reflectat absolut eliberatoare), imaginea azilului „de lux” Lark House cu o dozã de altã poveste, despre ea, mai pe îndelete, altãdatã. nevociferant ºi fãrã urmã de ostentaþie. umor tonic în ea (ºi nu de standardul material e vorba), cu personaje cronica veche 21 CRONICA VECHE
Aurel BRUMà culturale în cadrul ºcolii. Nu separarea pe clase sau pe limbã sau pe alte categorii a anumitor elevi. Altfel spus, începând, sã spunem, de la ceea ce se numeºte Istoria românilor, ºi nu Istoria României, deja avem de-a face cu o oarecare emblematicã. Faptul cã discutãm despre români ºi despre nimic altceva. Ori Între cutume ºi realitate discuþia despre români, dupã cum ºtiþi foarte bine, ca naþiune, e oarecum purtãtoare de o eterogenitate culturalã, care face ca celelalte etnii aparþinând acestui spaþiu românesc sã se simtã rin anii 70 înotam prin noroiul celei de a treia case veselia. Romilor, cât ar fi de sãraci, cât ar fi de nevoiaºi, câte oarecum izolate ºi nevalorificate cultura sau valorile personale (douã se topiserã în pescãriile din jurul Ismailului), neajunsuri, romii sunt cei care sunt veseli. Cã plouã, cã ninge, cã cu care ei vin de acasã. În acest context , ceea ce educaþia, din Pfiecare boþ de lut fiind purtat cãtre meºteri într-un n-au lemne de foc, n-au de lucru sau n-au ce pune în ceaun ca sã punctul meu de vedere, ar trebui sã facã, e sã implementeze o ritual de regalitate þãrãneascã aparte. ªi am ridicat zidurile odatã mãnânce, ei bine, ei erau veseli. ªi dacã e sã mã întorc la oarecare strategie de diversitate culturalã, în care sã se ºi încã odatã. Cã la primii lutari, din prea mult ud ºi grabã pripitã creºtinism, veselia este prima formã de iubire faþã de Dumnezeu. regãseascã faptul cã spaþiul românesc nu e o chestiune, cum sã ajunseserã pereþii borþoºi, ceva în genul unui Picasso avortat Asta i-a ajutat ”. spun eu, de culturã româneascã, naþionalã, º.a.m.d., e o situaþiei. Pereþii trebuie sã fie pereþi, au hotãrât ºi ceilalþi Perfectul compus, un spaþiu în care prezentul gâgâie, viitorul chestiune de diversitate culturalã, de diversitate etnicã, participanþi la clacã, învãþãtori, vecini, majoritatea încã nerupþi se lamenteazã. Perfectul compus ºi în vitrina ferestrei casei º.a.m.d.” de duhul satului. ªi-au venit alþi meºteri, þigani din muntenie, din dumnealui, Ion Stãnescu din Zanea (ºapte sute de locuitori, zona Arcului de Triumf al lui Vogoride. Sã îndreptãm din bardã, fiecare ºi toþi, Stãnescu) unde, alãturi de vasele cu muºcate, cum din secure, a îndrãznit domnul Piiu, om de douã joburi (dascãl ºi anticãriile de pe fundul mãrii, plutesc câteva ibrice, cãni, toate cu tâmplar). ªeful „cãrãmidarilor”, (ºef, bulibaºã - cã avea ºi un meºteºug de volumetrii fãrã nici o lacrimã de cositor. „ De la 17 dinte de aur), s-a-ntors în cruciº, sã nu i se vadã zâmbetul, ºi aºa, ani am lucrat tot meseria asta. Tatãl meu era tot meseriaº ca cu spatele, a mãhãit: „ Dumneata vreai sã omori mama ca sã lumea. ªi am învãþat de la pãrinþii mei. Nu am umblat cu carte, nu rãmâie pruncul? Iar pruncul, la rândul lui, sã moarã din prostia am umblat la liceu, nu, nimic. De la unul, de la altul. Am învãþat dintâi? Cã, dome profesor, lutul ãsta, dacã-l scoþi din tiparul lui, meseria asta. Am 62 de ani de când sânt. La 18 ani lucram foarte din pielea în care stã acum, moare ºi el de beliturã, aºa sã ºtii. bine. Am lucrat. Mã duceam prin sat cu cazane, cu bãlii. Jos ãl vechi, ºi de la capãt! ” Câºtigam o bucatã de pâine, nu umblam încolo, nu umblam cu Lutul, acelaºi, dar altminteri domesticit ºi-n mai puþinã înºelãciuni. Fãceam lucruri cinstite ”. Meºterul Ion simte, are frãmântãturã de cal, lutul atins, mângâiat, lãsat sã se sprijine lacrima aia, cã se scufundã între ai lui, cã lucreazã, ca într-un între popii de salcâm, fiinþa casa, relaþia cu celelalte boþuri de muzeu, produse de muzeu. „ Ibrice, tigãi de aramã fãceam, cã se viu, noi, ãia mulþii de atunci, puþinii de acum. folosea. Cã nu era tigãi, nu era ibrice, nu. Nu era cum e acuma. Erau meºteri cu meºterie , dom' redactor, îºi cotloneºte Acuma au ieºit toate specialitãþile. Mai înainte luau oamenii vase vorbele prietenul meu pieþar, domnul Florin, urmaº al castei de mâncare, fãceam. Nu ne duceam la piaþã. Prin sate. Mai luam ursarilor, fost lãcãtuº la Nicolina ºi apoi, dupã capitalizarea la câte o gãinã, cartoafe, mai fãinã… De-ale mâncãrii. Luam de zero, vânzãtor la taraba anilor lipsã pentru pensie. ªi nu doar ei , toate ”. Meºterul bate din ciocan tabla de aramã, alamã, aluminã, continuã Florin, ci ºi ceilalþi þigani, fiecare cu ºatra ºi ritmul ãsta, tot mai rar la Zanea, adunã curioºii. „ Nainte datã Reþin ca termen greu declinabil realitãþii câtorva sute de ani, priceperea adusã din Indii sau Egipt, Dumnezeu ºtie precis de mergeam prin sate, aveam, fãceam corturi, fãceam corturi ºi termenul „acasã”, o teritorialitate ceþoasã, imposibil de unde, dar nu vrea sã ne spunã ºi nouã. Lutarii dumitale erau stãteam în sat o lunã, douã - trei sãptãmâni de zile, ne duceam la determinat în condiþiile refuzului permanent al asumãrii de cãtre cãrãmidari, aºa cum alþii spoitori, lingurari, argintari, altã comunã, iar la fel, ne primea. Ne duceam la poliþie, la romi, (gitani, zingari, tsigans, zigeuner, cigani, cikani) a cheptãnari ºi, uite-i ºi-n piaþã, aceia, florarii. Sunt tineri, au primãrie, ºi fãceam câte o lunã, douã. ªi câºtigam câte ceva. Nordului (cel al Indiei, desigur) ca spaþiu de origine al celor peste ºtaif, dungã la pantaloni ºi cãrare pe mijlocul frezei. Altceva, Lumea vrea altfel faþã de lumea de acum zece - douãzeci de ani. 40 de grupuri mari (determinate lingvistic) risipite prin lume încã domnule, altceva. Ar mai fi culegãtorii, vãtraºii, ãi de ºtiu tot Era lumea mai miloasã, era lumea mai aºa. Acum nu mai este de prin anul 300. ªi adaug, ca o minee dintr-un parcurs de inventarul pãdurii, plante ºi fructe ºi ciuperci ºi ce mai ºtiu ei. lumea care a fost ”. legendã povestirea lui Alex. „ Înainte de 90, unchiul meu a plecat Cã n-am auzit în viaþa mea de þigan intoxicat de ciuperci! Aºa. Bãtãtura goalã, nici o panã de pasãre. ªi cum sã fie când, cu întreaga familie, 3 copii ºi cu familia, au plecat în Germania Dar deasupra tuturor, meseriaºii. strânºi din miºcarea de altãdatã, din rosturile lucrului „pe picior”, de vest ºi au trecut înot un râu, am uitat din pãcate numele, în ªi-mi închipui o bisericã, ogivele ocupate cu sfinþi þigani, de pãmântul care nu le-a trebuit (când sã-l fi lucrat?), de alte fine, ideea este cã ajunºi acolo au fost cazaþi ca refugiaþi. ªi au fiecare þinând în mânã câte ceva, uneltele ºi însemnele castei. ªi soluþii de existenþã decât cazanele, ibricele, sunt împunºi tot mai fost cazaþi într-o camerã unde mai locuiau doi indivizi, aceºtia totul pe fondul Ciocârliei, fantastic exerciþiu de creativitate al dureros de privirile celor tineri, ºomeri ai unei meserii în ºomaj. erau din Nepal ºi cum trebuia sã se aºeze acolo, sã se organizeze, fanfarei Fraþilor Lucan, cea de la Chetriº. (Pe undeva, în cãutare Încã îi mai þine la vatrã cutumele, rigorile, obligaþiile vieþii de unchiul meu i-a spus ceva pe þigãneºte, practic, soþiei, ºi brusc de modele, mulþi, foarte mulþi dintre comentatorii etniei îl clan, de castã. ªi chiar adânci, profunde ca moralitate de grup, cei doi Nepalezi s-au blocat ºi au întrebat: Dar tu de unde eºti? desleagã pe rom de lucrarea pãmântului, redesenându-l solitar cutumele îºi pierd literele, sensul, erodate de realitatea de dincolo L-au întrebat în nepalezã, cred. ªi le-a rãspuns pe þigãneºte. Or între ceilalþi, plugarii. Uite, filosofa Constantin Lucan, acasã, la de ziguratele caselor Zanei, de încãpãþânata menþinere a unui asta , aceste douã limbi sunt atât de similare ºi atât de apropiate Cozmeºti, cum intrai în odaia mare, în stânga era un cui gros cât raport de inter-supraveghere între noi ºi ceilalþi . Vor ºcoalã cu sanscrita încât se înþelegeau aproape perfect. Deci cred cã o scoabã. De el îºi atârnau alama basului ºi bunicul, ºi tata ºi eu gimnazialã proprie (chiar dacã celelalte sunt la distanþe mici, dar toatã populaþia asta romã venitã în Europa s-a rãspândit din cât am fost acolo. Aºa cum alãturi, în altã casã, tot de un cui de au altã majoritate, ceilalþi! ), cursuri profesionale în satul/cartierul centrul acela de culturã indianã, foarte frumos acolo.” ãsta se atârna secera. Plugari amândoi, dar eu eram plugar lor, la noi, aici, dom redactor . Se cultivã încã apartenenþa, Sãrãcia, foamea, seceta arzând orizonturi biografice. Mã uit muzical). deosebirile, vinovãþiile sunt transferate cãtre ceilalþi sub semnul la tablourile lui Alex, un tânãr de talent venit la Universitatea de Doamna din faþa mea, Margareta Herþanu, preºedinta tot mai distinct al imposibilei relansãri a meºteriilor, a altor forme Arte din Iaºi din zona Dolheºtilor: foamea! De ce tocmai un Fundaþiei Pro Roma , zâmbet larg, cuvinte nelãsate sã de activitate proprii pieþii pre-capitaliste, sistemului închis de asemenea subiect întreb de-aiurea rememorând puzderia de lãstãreascã întâmplãtor: „ Creativi. Romii aºa s-au dezvoltat. Sã valori. copii din ogrãzile de la Zanea. Care sunt cãile, ºansele de nu uitãm: cei 500 de ani de sclavie ºi tot atâþia ani cât romilor le- „Meseria lor nu mai este viabilã pe piaþa muncii. Sãracii la ce recompunere a normalului? Programele? Proiectele? „Cred cã a fost interzis sã înveþe carte. ªi totuºi s-au dezvoltat în acest fel. sã apeleze? Hai sã fiu asistat social, hai sã iau un ajutor , hai sã mai degrabã aº sprijini pe cel care doreºte sã fie sprijinit. Or Au creat. Au creat bijuterii cu mâna lor: de aur, de argint, au luãm rechizite, ( o amânare - red .) da, e bine spus, o amânare. acest lucru conteazã foarte mult pentru cã asta înseamnã cã îþi sculptat, au cântat, (au o muzicã deosebitã romii), au pictat, au Mulþi dintre ei nu erau cerºetori pentru cã aveau meserii. Dar doreºti sã depui efort, eforturi de a face un lucru. Dacã vãd la fãcut tot felul de lucruri manuale de care oamenii aveau nevoie. dacã aceastã meserie nu mai e viabilã, ce sã-i ceri unui bãtrân cineva lucrul acesta, pe mine, cel puþin, mã impresioneazã. Este Vã dau un exemplu în acest sens: bunicul meu dupã mamã era care are 60 de ani, care toatã viaþa a fãcut acest lucru ? Ce sã greu sã vrei sã faci ceva ºi sã concentrezi toate forþele pe acel fierarul satului. Iar bunicul dupã tatã, printr-o colaborare facã? La 60 de ani ºi la 50 de ani este greu sã te recalifici neavând lucru. În ziua de astãzi este foarte uºor sã te pierzi în detaliu: în foarte bunã cu evreii care stãteau în Tg. Frumos, fãcea piepteni. studii, neavând calificare, neavând... Acum ca sã faci detaliul tv., în detaliul cotidianului, Internetului ºi ne pierdem Ei bine, a luat matriþele de la evrei ºi, dupã ce aceºtia au plecat recalificare trebuie sã ai minimum 4 clase? Mulþi dintre ei nu le timpul bucãþicã cu bucãþicã. Ori sã te concentrezi pe aºa ceva în Israel, a creat o micã întreprindere la el acasã. Romii necãjiþi au ”. Doamna Mirela Dinu , fratele sãu, Iulian (doctorand la necesitã o mobilizare totalã acasã ”. Exact, acasã trebuie lucrat, veneau ºi confecþionau aceºti piepteni de os iar bunicul îi Londra), alþi activiºti ai romilor încearcã sã coaguleze strategii, acasã, în mental, în cutume devenite inutile sau insuficiente ca comercializa. Spiritul antreprenorial se gãseºte, aº putea spune, forme de inserþie socialã a etnicilor declaraþi ca atare, o cale grea, cifrã octanicã pentru viteza necesarã pe autostrãzile actualitãþii. la toþi romii. Se gãseºte ºi la evrei. Din acest motiv romii ºi evreii cu personaje multiple, sãrãcia tot mai profundã fiind multietnicã De aia se ºi clatinã cele douã bulibãºii de la Ciurea. Nu mai au cooperat foarte bine. Dintotdeauna. Aceastã creativitate a în România acestui timp. Poate cã ar fi importantã o reconversie corespund „cifrei octanice”, aºa cum nici maºinile ruginite, romilor i-a ajutat sã depãºeascã momentele nefaste din istorie . atitudinalã, reducerea pericolului ca, dintr-un exces de interes pe naufragiate în inutilul unor spaþii care cer o altã istorie. Dar nu numai creativitatea i-a ajutat. Cel mai mult i-a ajutat problemele romilor, rezultatul sã fie contra-productiv. ªi-i „Foamea”, Alex Stoica? „ Ciclul l-am gândit ca fiind o serie propun consilierului de douãzeci ºi ceva de lucrãri ºi tema principalã este de fapt internaþional Iulian Dinu un foamea . Fiecare persoanã duce o luptã cu o anumitã foame. fapt: predarea limbii romani. Însã, de la om la om, aceastã foame diferã ºi chiar dacã pe „Din punctul meu de vedere parcursul vieþii se mai schimbã, mereu suntem dominaþi de este o iniþiativã lãudabilã sentimentul acesta etern de a nu avea ce ne dorim. Da, practic deoarece aduce o oarecare este vorba despre un om care doar consumã. ªi aº pune punct stimã de sine în ceea ce aici: doar consumã. Consumã tot ce i se dã ºi nu face un minim priveºte limba romani ºi efort de a selecta ceea ce consumã. Doar cã trãieºte cu credinþa participarea la educaþie a cã trebuie sã îndeplineascã scopul de a devora. ªi atât ”. Deci, copiilor romi. Ceea ce este, adaug eu o concluzie care nu este doar a mea, dincolo de culturã, din pãcate, regretabil, este de echilibrarea noimelor acestei lumi, libertatea va fi o nouã cã aceastã perspectivã formã, asumatã, a renunþãrii la libertãþile comune pentru o aduce un alt nivel de continuã explorare a drumurilor care duc cãtre legendã, (un stigmatizare ºi o oarecare teritoriu fãrã graniþe, fãrã vãmi, o patrie nomadã a nomazilor), segregare educaþionalã. În care, cum orizontul, nu va putea fi atinsã niciodatã. sensul în care, din punctul ªi revin în piaþã, comunicându-i prietenului Florin, aplecat meu de vedere, în cadrul peste roºii þuguiate, restituirea teritorialitãþii: Faci parte din sistemului educaþional ar diaspora Indiei, domnule, c-aºa a zis ministrul de externe de la ei. trebui implementat un Posibil sã primeºti ºi dublã cetãþenie. Florin se uitã-n c⺠la mine, subsistem inclusiv de la cer ºi decide: O sã plouã! Ia-þi flori de tei acum, repede, de la educaþie, ceea ce presupune þiganca aia. Peste ploi, pa, flori de tei. promovarea diversitãþii ªi chiar mã-ntreb: Or fi ºi tei pe-acolo, pe Gange? 22 cronica veche daturi biografice din viaþa unor creatori cum Arghezi, Labiº, Blaga, º.a., º.a. Multe dintre mãrturisiri ating parabola. Dumitru Micu: „tata credea cã, la a doua venire pe pãmânt, Hristos M O M E N T va pipãi palmele tuturor înviaþilor ºi pe cei fãrã bãtãturi îi va arunca direct în iad. Aºa ºi este drept, opina el. Domnii nu lucrã nimic, numai ºed. ªed ºi scriu. Ce scriu? Hãlmãºaguri.” CONCURSUL INTERNAÞIONAL Dima, dupã texte semnate Andrei Pleºu ºi Radu cum altfel? Au fost cazaþi în ºcoalã ºi au Dintre autorii de hãlmãºaguri (viclenii) de GEORGE ENESCU s-a desfãºurat între 3 ºi Paraschivescu, s-a jucat, la început de mâncat la o sãteancã. Singuri ºi-au construit un la revista bucureºteanã nu lipsesc, printre alþii, 25 septembrie, a.c., acumulând, ca de obicei, septembrie, la Bucureºti - cu un moderat duº. Vã rog, comentaþi pianissimo ultima Neagu Udroiu, Nicolae Dan Fruntelatã, Coman mari emoþii ºi surprize, concurenþi veniþi de succes, ºi la Iaºi - cu aplauze prelungite. Este a informaþie. ªova, Titus Vîjeu. Reþin din filele de jurnal pretutindeni considerându-l unul din testele treia sa montare a frumoasei operete a lui Lehar, ZIUA INTERNAÞIONALà A semnat Nicolae Balotã ( Arghezi la Mare) o importante în aprecierea virtuozitãþii lor prima oarã la opera din Cardiff, a doua oarã la ELEFANÞILOR s-a sãrbãtorit, începând cu cugetare bunã de sculptat în existenþa noului val interpretative. Unul dintre laureaþii Staatsoper din Viena. Ambele montãri l-au 2012, pe întreg mapamondul. În 12 august, de creatori septuagenari, inclusiv ieºeni: „ În Concursului George Enescu din 2011, nemulþumit pe maestru, abia aceasta de la Iaºi, elefanþii parcurilor Zoo devin vedete, jurul unui bãtrân toate se pãrãginesc. Numai violoncelistul Valentin Rãduþiu, afirma cã ultima, satisfãcându-l deplin. De ce? Pentru cã a îngrijitorii suplimentându-le hrana, mintea arã ºi seamãnã mai departe. Adevãrata „Viaþa unui muzician este aparte fiindcã îþi dã îndrãznit un scenariu adaptat la realitatea asigurându-le chiar ºi ore de înfrumuseþare, paraginã fãrã scãpare este aceea a cugetului.” posibilitatea sã te exprimi cu ceea ce este actualã a þãrii noastre, în tuºe foarte apãsate, e duºul ºi pedichiura nelipsind din program. Fericit aºezatã între „veghetorii culturali” ai aproape de suflet. Cu oþii visãm ºi, pentru adevãrat, isteþii recunoscându-se cu siguranþã, Aºtept cu nerãbdare Ziua Internaþionalã a tranziþiei, revista Bucureºtiul literar ºi artistic mine, sã fiu la Concursul George Enescu a fost asemeni burghezilor care nu puteau aplauda „O Laptopului, când fiecare pãmântean va primi are temeiuri de cronicã înþeleaptã nutrind împlinirea unui vis. Dar visurile sunt mereu la scrisoare pierdutã” în urmã cu un veac ºi mai unul. Gratis! (V.B.) arhivele vii ale marelui muzeu al culturii timpul viitor, iar muzica este în prezent. Aºa cã bine. Dupã cum apreciazã el însuºi, Andrei BUCUREªTIUL LITERAR ªI ARTISTIC. naþionale. (A.B.) acum acesta este visul meu - de a ne bucura de ªerban a realizat pe fondul unei bufonade Decupez ferestre de lecturã din revista unor DOUà REVISTE GÃLÃÞENE, una aflatã muzicã în prezent.” Excelent ar fi dacã ne-am sociopolitice principala temã, cea a dragostei seniori ai scrisului, „Bucureºtiul literar ºi în graþiile forurilor judeþene, cealaltã sprijinitã putea bucura cu toþii, dacã ar exista în fiecare autentice, transformând „Die Lustige Witwe” artistic”, anul VI. Expeditor: Florentin doar - rara avis! - de „binevoitori” însereazã în oraº care se laudã cu o orchestrã simfonicã ºi o într-o „Oglindã de care avem nevoie” ºi în care Popescu, redactor ºef, prieten recuperat dupã sumarul numãrului „vãratic” contribuþii clãdire, un templu destinat Muzicii oare câþi dintre spectatorii români au tãria de a aproape patru decenii de amiabilã tãcere. datorate condeierilor ieºeni, cronici la cãrþile tãmãduitoare de rãul zilnic. se uita cu ochii larg deschiºi ºi cu înþelegerea Reprezentând „confreria Catacombei” (un lor, mãrturisiri, amintiri, interviuri. În revista SHAKESPEARE ºi TNI . Deºi m-au treazã? altfel de Casa Dana), revista apãrutã „în orfanã de subvenþie, „Porto Franco” sunt emoþionat „Arborele nopþii”, dramatizare dupã FESTIVALUL INTERNAÞIONAL DE vremuri de restriºte pentru cultura naþionalã” publicate fragmente dintr-un interviu al Truman Capote, „În arºiþa verii”, chiar LITERATURà ªI LECTURà , ediþia prozã ºi-a propus „medicaþii la analfabetismul Blandianei: „atmosfera Iaºiului este „Damen tango”, precum ºi finalul-cununã cu scurtã , a avut loc, la sfârºit de septembrie, în pricinuit de mijloacele moderne de miraculoasã, pentru cã reinventeazã, cel puþin Marcel Iureº în „Show Goldberg”, tot nu pot Bistriþa, unde multe fapte culturale se petrec, comunicare”, intenþia preocupantã a la sãrbãtorile literare, mitul atât de tonic al scuza absenþa lui Shakespeare din stagiunea printre ele numãrându-se ºi o Societate de oficialitãþilor fiind, în accepþia editorialistului prieteniei între scriitori (...) Întotdeauna m-am 2015-2016 a Teatrului Naþional ieºean în Anul Concerte , înfiinþatã de Gavril Þãrmure întru (F.P.), „crearea unui om nou, bun doar de mânã întrebat, la Prelecþiunile Junimii ºi la atâtea Shakespeare! Pe a cãrui scenã Will al lumii a susþinerea copiilor autiºti. de lucru, calificatã sau nu, nicidecum inºi care alte evenimente care m-au adus la Casa Pogor fost jucat prima oarã în limba românã. ARHEOLOGIE DE VACANÞà . Lângã sã gândeascã cu capetele lor, sã sau la Casa cu Absidã, dacã aceastã atmosferã VÃDUVA VESELà , o operetã îndelung Scânteia, din judeþul Iaºi, a fost descoperit un creeze...”Redactori, colaboratori sunt de armonie ºi comunicare literarã, care la discutatã, pusã în scenã la ONI de Andrei sãtuc de câteva locuinþe din civilizaþia temeinic aºezaþi în istoria literaturii Bucureºti a dispãrut de mult, existã la Iaºi ªerban, într-o manierã absolut originalã, dupã Cucuteni. Un grup de studenþi germani au contemporane, alãturi de ziariºti robaci mereu ºi nu sunt atât de optimistã sau naivã sã decopertat în noul sit arheologic, cu hãrnicie, un scenariu compus împreunã cu Daniela (arhivele memoriei), recuperatori de inedite cred asta, dar ºi numai fapul cã pot sã transmitã oaspeþilor sentimentul de acasã în cronicu a de la mare Ioan Florin STANCIU þ nemþeascã, cu coadã. Mai ales cã mai avea vreo istoria literaturii dovedeºte cã scriitorii ieºeni trei-patru în poala suflecatã a fustei, laolaltã cu au un simþ al tradiþiei pentru care le sunt niºte savoniere ºi pãmãtufuri de ras. recunoscãtoare”. În acelaºi numãr, prozã de REVOLUÞIA PERMANENTà Apoi, smulseserã clanþele, tablourile, Aurel Brumã, precum ºi o recenzie la recenta jardinierele, gresia ºi ramele albe ale carte de poezie a Mihaelei Grãdinariu Eroi au fost, eroi sunt încã… ferestrelor... Astfel încât peste tot, cãlcai pe („Risipiri în alb pe alb” este mãrturia unui haine, cearºafuri ºi prosoape boþite multe, talent autentic ºi garanþia unei ascensiuni n noaptea aceea istoricã din august '44, împrejurimi, urmaºii lui Malene, Mafoame ºi-ai violent sfâºiate, pentru cã nu ieºiserã la- fulminante în cetatea literelor a acestei tinere povestea Pavel Cocoºman, când ne unor lungi generaþii de haramini veºnic flãmânzi. împãrþealã ºi pentru cã nimeni nu voia sã plece ºi promiþãtoare poete”). Un interesant ºi doct Îîntorceam din obor, urmând drumul din alge Iar asta, în forfota tropotitã, nesãþioasã ºi chirãitã a cu mâna goalã. exerciþiu eseistic dedicat Iaºiului etern tâlharilor de ocazie, care nãvãliserã-n camerele ºi scoici, de pe plajã, amândoi caii - au sãrit Admirabil instinct oportunist, întrucât („oglindã a istoriei naþionale trecute, dar ºi a hotelului pãrãsit, ca sã se-aleagã fiecare cu ce s-o prosoapele ºi orice alt obiect cu sigla hotelului deodatã în risipirea spumegatã a valurilor, atunci istoriei prezente, un adevãrat ferment cultural când, aproape simultan, s-au înãlþat peste alege: Taman ca la rivoluþie, bobocule. Te joci cu regal deveniserã, mai târziu certificate de pãmânt ºi peste mare, cele douã sau trei furia poporului! revoluþionar, atestând contribuþia entuziastã a ºi ºtiinþific, inclusiv în plan eropean”) detunãturi, prãvãlite ºi rostogolite - apoi în lungi „Mã bãiete, zisese dom' Ezarhu, dacã þi-a fost scris deþinãtorului la ceea ce avea sã se numeascã în semneazã în „Dunãrea de Jos” Cassian Maria ecouri de tunete cutremurate ºi când tot sã mori înghesuit la pomanã, atunci la pomanã-ai inestimabila gândire revoluþionarã a partidului Spiridon - învecinat, în sumar, cu articolul- orizontul dinspre Capul Midia s-a fãcut limbã de sã mori ºi… pace bunã!” lor: Marea insurecþie naþionalã armatã mãrturisire „De ce-l citesc pe Cassian Maria foc, cutreieratã de fãclii zburãtoare, de tãciuni Numai cã ãstora le fusese scris sã moarã mult mai antifascistã ºi antiimperialistã („I-auzi, bre, ce- Spiridon?”, datorat lui Nicolae Bacalbaºa rubinii ºi de stele înflãcãrate: „Gata, frate, a târziu, ca ghiftuiþi activiºti de partid ºi ca voluntari am fãcut noi pe-acolo!”). („Gãsesc în Cassian un coleg de idei ºi de strigat cineva nevãzut, dintre umbrele de luptãtori antifasciºti, dar cãrora eticheta de Armatã, desigur, deoarece Gicu Parpale, de la atitudine”). Fosta capitalã moldavã îi sãlcioarã-argintie, au trecut ruºii Prutul, iar conspiratori în ilegalitate li se potrivea atât de Gargalîc, tocmai împuºca stelele cu un superb prilejuieºte lui Doru Cãstãianu o emoþionatã nemþii din toatã Dobrogea se pregãtesc sã-o ia la bine, încât nici nu prea ºtiau ce fuseserã ºi cum pistol german, nichelat. Motiv pentru care declaraþie de credinþã: „Balansându-se pe duluþa, dându-ºi foc la valize ºi cãlcându-se pe ajunseserã sã-o merite. tovarãºul activist-propagandist Gheorghe graniþa dintre poveste ºi realitate, Iaºiul meu De fapt, eroicii muncitori antifasciºti, cum au fost Parpale, iute chemat la matcã, a colectivizat apoi jambiere, ca sã se-întoarcã mai iute la berea, este cât se poate de personal ºi unic.” Cu cartofii ºi nemþoaicele lor.” numiþi vreo jumãtate de veac, în istoria PCR, se- jumãtate din Dobrogea cu bâta sau cu pistolul ºi Aºa cã Simion a coborât între cai ºi i-a tras de adunaserã ca muºtele pe colivã, de prin toate s-a aflat, cu voia dumneavoastrã, penultimul pe prilejul aniversãrii veacului ce a trecut de la zãbale pe drumul cel bun, în vreme ce departe, localitãþile învecinate, jefuind sistematic tot ce le lista postdecembristã a FSN-ului, þinând cont cã, înfiinþarea primului Muzeu al Universitãþii spre nord, exploziile se þineau lanþ, iar cerul era o cãzuse la mânã. Spãrseserã vitrinele cu obiecte de potrivit unor mai vechi obiceiuri, a intrat, printre ieºene, Livia Ciupercã contureazã portretul mare de flãcãri în fierbere, ca la trâmbiþa lux, oglinzile grele, veneþiene, ca sã le împartã mai primii, în clãdirea Comitetului Central, abia profesorului Oreste Tafrali, care „a iubit ºi s-a apocalipsului. uºor, sfâºiaserã perdelele ºi draperiile, desfãcuserã pãrãsitã de odiosul Ceauºescu, care nici nu dãruit atât de mult Muzeului pe care l-a creat, ªi tot astfel, pânã ce-am ajuns în viesparul, podelele, paturile gravate, ventilatoarele, lãmpile fusese zãrit mãcar, pe la faþa locului, când cu l-a împodobit ºi l-a înnobilat”. Amândouã forfota ºi halimaiul de la fostul comandament mari de cristal, vesela cu chenare-aurite, ilegalista insurecþie antifascistã de la Mamaia. revistele aºeazã în paginã portrete scriitoriceºti german din Mamaia, pe cerul sângeriu dinspre dulapurile ºi ºifonierele din lemn de trandafir sau Dar acest al doilea certificat de revoluþionar, înmãnunchiate - tabloul „Junimii” în „Dunãrea Capul Midia, ºuieraserã tot felul de tiribombe ºi de nuc auriu ºi chiar pianinele Weltmeister, la care, semnat, în cadru festiv, de Iliescu ºi Bârlãdeanu, de Jos”, un grupaj de fotografii cu participanþi de ºrapnele fulgerate, umflându-se în clocotitori oricum, nu mai ºtia sã cânte nimeni. l-a pus pe tov. Parpale în situaþia oarecum la ediþia 2016 a FIE în „Porto Franco”. Cum se Tanti Piþa Tarlacu, de-o pildã, abãtutã ºi ea pe- delicatã de-a desfiinþa, cu gãlãgia ºi pixul, mai balauri de fum ºi de foc, ca la judecata din urmã, vede, urbea ieºeanã, literatura ºi literaþii ei sunt pentru cã nemþii-n retragere puseserã foc la acolo, ca noi toþi, smulsese numai ea ºtia cum, toate cooperativele agricole pe care el însuºi le priviþi în sudul dunãrean cu interes ºi preþuire. depozitele de muniþie ºi la o mare parte dintre bideul din porþelan imaculat al unui wc, pe care-l înfiinþase prin anii 50, înfãptuind astfel (din documente ºi materiale. ducea grãbitã ºi înspãimântatã înspre cãruþa lor, revoluþie, în revoluþie) ºi noua revoluþie agrarã a (M.R.I.) Dar, numai dupã ce-am pãrãsit zona Pescãriei dupã ce-ºi gãsise totuºi puþin timp ca sã-l aºeze ogoarelor destrãmate, când mai toate sediile vechi ºi ne-am abãtut cu cãruþa noastrã-înfloratã într-un colþ al gazonului ºi sã-l încerce adunându- fostelor CAP-uri au fost iute desfiinþate ºi ele, dincolo de drumul de nisip, de pe plajã, au ºi fustele de jur-împrejur: „Ehehe, altã treabã!” tot dupã metodele revoluþionare implementate, Ilustrãm prezentul numãr cu reproduceri înþeles cã, ceva mai în faþã, frumosul hotel Rex, Cãci toþi ceilalþiJean-Pierre se repeziserã MONANGE dupã pradã, prin în august 23, pe la fostul comandament german dupã lucrãri ale pictorului VLADIMIR perla Balcanilor, pãrãsit în grabã de clãdirea deja pustiitãLa maison pe jumãtate.du temps Pe când o din Mamaia - dar puternic ancorate , de data KUSH (n.1965, Moscova), al cãrui realism comandamentul german, fusese asediat ºi prãdat bãbuþã sfioasã aflase, cu chiote de groazã, cã aceasta, în sinergia faptelor ºi-n previzibilele magic, de un puternic impact emoþional, se cu lãcomie istericã, de goangele nesãþioase ale tocãtorul pentru usturoi pe care-l mângâia, sedusã meandre ale concretului. înscrie în linia suprarealismului european de perfecþiunea formelor, era, de fapt, o grenadã mahalalelor constãnþene ºi-ale satelor din contemporan.
Director: Nicolae TURTUREANU ([email protected]); Persoanle sau instituþiile care vor sã sprijine financiar revista pot depune cronica Redactor-ºef: Nicolae PANAITE ([email protected]); sumele în contul RO23BPOS24006748050RON01 - Banc Post Iaºi. veche Redactori-ºefi adjuncþi: Mircea Radu IACOBAN ([email protected]); ªtefan OPREA; Secretar-general de redacþie: Virginia BURDUJA ([email protected]) o revistã nouã Redactori: Aurel BRUMà • Mihaela GRÃDINARIU • Florentina NIÞà (Milano) Revista poate fi procuratã din reþeaua de librãrii SEDCOM LIBRIS Iaºi, • Flavius PARASCHIV • Raluca SOFIAN-OLTEANU • Gerard STAN S.C. TUTUN ªI ZIARE S.R.L., precum ºi de la sediul redacþiei din strada Trei Ierarhi, nr. 2, et.1, Iaºi, cod 700028. Rubrici: Liliana ARMAªU (Chiºinãu) • Ana-Maria CAIA • Cãlin CIOBOTARI • Mircea CIUBOTARU • Stelian DUMISTRÃCEL • Florin FAIFER • George FOCA-RODI (New-York) • Cristina HERMEZIU (Paris) • Grigore ILISEI • Traian D. LAZÃR • Bianca MARCOVICI (Haifa) • Mircea MORARIU • Claudia PARTOLE(Chiºinãu) • Angela TRAIAN • Alex VASILIU • Alexandru ZUB Abonamente Pe adresa redacþiei, prin mandat poºtal, în contul revistei. DTP: Filaret IURNIUC 84 lei / an + 24 lei taxe poºtale, 42 lei / 6 luni + 12 lei taxe poºtale. Adresa redacþiei: Iaºi, str. Trei Ierarhi, nr. 2, et. 1, e-mail: [email protected] Vã rugãm sã scrieþi pe mandatul poºtal sau pe documentul de platã adresa Responsabilitatea opiniilor revine în întregime autorilor poºtalã completã ºi perioada de abonare. Revista apare cu sprijinul par þial al Primãriei Iaºi ºi al Fundaþiilor ART 2007, C.A.V ºi Editura ALFA. cronica veche 23 rei luni rei ã i are loc la Palas Mall, Palas la loc are i n Atriumul Palas Mall, Mall, Palas Atriumul n ãþ î n luna octombrie luna n î n ultimul week-end al fiec al week-end ultimul n rg de Cariere, Cariere, de rg î â rgul de Antichit de rgul T â T ºi ºi zica zica iþie iþie a iestria ui, prin prin ui, fera va fi fi va fera unor noi lic lic foarte nal, dar ºi ºi dar nal, Moldova” Moldova” ansamblul ansamblul Cafelei. Cu Cafelei. ciazã ciazã de un Palas. Zilele Palas. a”, tineri din tineri a”, e antichitãþi, antichitãþi, e . Cercetãtorii Cercetãtorii . ibilitatea de a a de ibilitatea nii pasionaþi de de pasionaþi nii ieºeni. te în inima oraºului, la la oraºului, inima în te spunde tuturor preferinþelor în materie de petrecere a petrecere de materie în preferinþelor tuturor spunde ndrãgit ndrãgit de ieºeni, care a reunit promotori ai tradiþiilor area unor moduri inedite de destindere. destindere. de inedite moduri unor area iile de divertisment. Efervescenþa ºi atmosfera occidentalã pentru pentru orice preferinþe. Dedicate celor în cãutarea ublicului. ublicului. În luna octombrie, cei vor care ajunge în lor, ºi lor, nu numai, un eveniment impresionant, în care mu ºi de peste hotare, pentru caracterul sãu multifuncþio sãu caracterul pentru hotare, peste de ºi n compania artiºtilor de la Filarmonicã. la de artiºtilor compania n ntru ntru a-ºi exprima talentul, fiind locul în care benefi îºi gãseºte locul de relaxare în ansamblul din inima oraºul inima din ansamblul în relaxare de locul gãseºte îºi anorama Palatului Culturii, partituri celebre ºi mã impregnate cu aroma licorii negre, oferindu-le pos oferindu-le negre, licorii aroma cu impregnate moase, iubitorilor de meºteºuguri, colecþionarilor d colecþionarilor meºteºuguri, de iubitorilor moase, de lunã septembrie, o ansamblul va Palas nouã gãzdui ed etãrilor ºi varietatea repertoriului au fãcut ca ieºe ca fãcut au repertoriului varietatea ºi etãrilor e muzicã simfonicã, susþinute de Filarmonica de Stat „ Stat de Filarmonica de susþinute simfonicã, muzicã e încãrcãturã culturalã sã îºi gãseascã decorul ideal în în ideal decorul gãseascã îºi sã culturalã încãrcãturã nþi ºi bunici pot descoperi fascinanta lume ºtiinþificã lume fascinanta descoperi pot bunici ºi nþi clipe de poveste, de care s-a bucurat din plin un pub ternaþional de Folclor pentru copii ºi tineret „Cãtãlin tineret ºi copii pentru Folclor de ternaþional ve, în restaurantele ºi cafenelele din ansamblu. ansamblu. din cafenelele ºi restaurantele în ve, de a-ºi petrece timpul liber într-o manierã ineditã. Atmos ineditã. manierã într-o liber timpul petrece a-ºi de vor uimi ºi vor stârni curiozitatea publicului. publicului. curiozitatea stârni vor ºi uimi vor alte târguri se regãsesc pe lista propunerilor pentru propunerilor lista pe regãsesc se târguri alte mbrie, ansamblul Palas sãrbãtoreºte Ziua Internaþionalã a Internaþionalã Ziua sãrbãtoreºte Palas ansamblul mbrie, e inedite ºi variate fiind organizate cu periodicita cu organizate fiind variate ºi inedite e Regal al tradiþiilor al Regal Târguri pentru fiecare pentru Târguri Toamnã pe note muzicale, la Palas la muzicale, note pe Toamnã Parfum de cafea, în ansamblul Palas ansamblul în cafea, de Parfum Paletã variatã de oportunitãþi de recreere de oportunitãþi de variatã Paletã Agenda de toamnã a ansamblului Palas a fost croitã pentru a rã a pentru croitã fost a Palas ansamblului a toamnã de Agenda timpului liber. Indiferent de vârstã ºi preocupãri, fiecare fiecare preocupãri, ºi vârstã de Indiferent liber. timpului multitudinea multitudinea de evenimente organizate, dar ºi prin atracþ caracterizeazã ansamblul Palas, un magnet pentru cei în cãut în cei pentru magnet un Palas, ansamblul caracterizeazã Artiºti Artiºti din gãsesc la toate sferele Palas scena idealã pe public public entuziast. a Vara culminat la Palas cu un eveniment î iubitori de folclor deopotrivã. În cadrul Festivalului In Festivalului cadrul În deopotrivã. folclor de iubitori þãri þãri cu o bogatã moºtenire a tradiþiilor au oferit ieºeni popularã, dansul ºi meºteºugurile au fãcut spectacol. fãcut au meºteºugurile ºi dansul popularã, A devenit deja o tradiþie ca evenimente cu o puternicã o cu evenimente ca tradiþie o deja devenit A însorite de week-end le-au adus ieºenilor spectacole d spectacole ieºenilor adus le-au week-end de însorite Iaºi. Serile cãlduroase, peisajul parcului Palas, p instrumentiºtilor instrumentiºtilor au fost ingredintele cheie ale unor numeros, la fiecare reprezentaþie. Virtuozitatea interpr Virtuozitatea reprezentaþie. fiecare la numeros, muzicã bunã sã revinã de fiecare datã pentru a se relaxa î relaxa se a pentru datã fiecare de revinã sã bunã muzicã Pasionaþi de inventicã ºi inedite? de Pasionaþi La experimente inventicã final evenimentului Noaptea Cercetãtorilor. Prichindei, pãri Prichindei, Cercetãtorilor. Noaptea evenimentului din Iaºi le vor prezenta experimente captivante, care care captivante, experimente prezenta vor le Iaºi din Aºa cum ºi-a obiºnuit clienþii, la începutul lunii octo lunii începutul la clienþii, obiºnuit ºi-a cum Aºa aceastã ocazie, clienþii vor fi întâmpinaþi de evenimente de întâmpinaþi fi vor clienþii ocazie, aceastã descoperi lucruri noi despre bãutura revitalizantã ºi ºi revitalizantã bãutura despre noi lucruri descoperi condimentatã cu ritmuri muzicale ºi activitãþi interacti activitãþi ºi muzicale ritmuri cu condimentatã Palas atrage un numãr foarte mare de vizitatori din þarã þarã din vizitatori de mare foarte numãr un atrage Palas pentru pentru mixul de complex pe p evenimente le care oferã Palas Palas vor putea alege din nenumãrate târguri tematice, oportunitãþi în carierã, pasionaþilor de lecturã ºi arte fru arte ºi lecturã de pasionaþilor carierã, în oportunitãþi celor preocupaþi de un stil de viaþã sãnãtos ºi multe multe ºi sãnãtos viaþã de stil un de preocupaþi celor ªi surprizele nu se opresc aici, târguri ºi eveniment ºi târguri aici, opresc se nu surprizele ªi Palas. n n î lina” a avut loc loc avut a lina” ã Toamna la Palas, spectacol de culoare ºi energie energie ºi culoare de spectacol Palas, la Toamna t ã t ã ã mb â ntat publicul din parcul Palas, parcul din publicul ntat â n luna august luna n î nc î i a a i º n serile n s de î
ional de Folclor “C Folclor de ional þ parcul Palas, Palas, parcul Festivalul Interna Festivalul Filarmonica Ia Moldova
24