Anul VI, nr. 9(68), septembrie 2016 o revistã nouã, 24 pagini Gellu NAUM Domeniul presim þirilor Existã vaduri uitate niºte locuri în noi ºi un drum care duce prin apã sã ne jucãm cu mingea ca fraþii gemeni cineva mã strigã ar vrea sã mã atragã într-acolo noi ne uitãm unul la altul dãm din cap vine o amãrâtã de fatã cu faþa plinã sã dea cu o plantã în mine ºi ce vinã am eu pe lumea asta cu porþi de aramã de funingine apoi se face liniºte cântã privighetorile nu s-a mai spãlat pe ochi de când cu potopul ºi ne urcãm în maºinã (ea e foarte frig ºi în noi sunt niºte castele lângã noi) gonim pe autostradã niºte câmpuri cu flori albastre ºi galbene acolo se aud ºtirile dar nu le mai înþelegem râdem pe furiº ca la ºi le strãbatem pe caii noºtri de plastic înmormântare ni se face ºi fricã înþelegeþi cã trãim într-o pasãre imensã care ne poartã în ea câte nu se întâmplã în noi ºi le uitãm acolo ca într-un ghiozdan ºi mergem la întâlnire curãþãm omizile de pe crengi ne iese înainte o fatã ºi fiecare crede cã numai el ºtie lucrul acela pe care îl ºtiu foarte bine ºi alþii dar nu mai poate nici ea sãraca e ostenitã a înghiþit toatã pânza pe care a þesut-o aºteptându-ne dar eu am în vedere perioada fericitã când locuiam în mama zice hai sã ne sãrutãm sã fim fericiþi stãteam acolo mã gândeam ce mi-o fi trebuind sã te servesc cu linguriþa de argint sã-þi dau o dulceaþã afarã ploua ea dormea goalã cu mine în burtã mãcar de ar fi lângã sobã ªi vine King Kong dã cu praºtia ne murdãreºte se întorcea pe-o parte ºi pe alta îmi descânta în somn cãmaºa ne rupe cravata cunoºtea legea aceea asprã vroia sã mã apere vine pârlitul ãla de profesor cu ºapte capete ne pune note de parcã n-am ºti destulã materie deasupra patului se legãna sora mea luna ne duce în laborator sã facem experienþa singurãtãþii Coperta ediþiei Nicholas ROWE (1709) “MISTERELE ONOMASTICE” ALE IAª ILOR SINGURÃTATEA POATE FI UN HAR (pag. 5) * (pag. 11) TEATRUL ROMÂNESC 200 SPIRITUL ELEN - SINTEZE EUROPENE (pag. 14) * (pag. 19-20) CRONICA ACTUALITÃÞI Reversul insulei. Ce iei cu tine/ la ce n-ai renunþa, în polis-ul aglomerat? Cu insulele e de acum relativ simplu. "Naufragiem" benevol ºi perfect organizat, prin girul vreunei agenþii de turism sau alteia. E drept cã ºi oazele acestea, ocolite cândva de civilizaþie ºi senzaþie, s-au, între timp, schimbat. Nu-s tocmai pustii ºi nici orizontul privit de pe ele la fel de paradisiac. Sau clar. N-o sã te cuprindã foamea, aºadar. Nici de gustare, nici de anturaj. Acum spaima de singuratate e (la pachet cu alte tare emoþionale) ea însãºi tematicã motivaþionalã de voiaj, cât despre fast food-uri sigur gãseºti unul care ºi-a deschis recent o sucursalã, taman prin ocean. ªi totusi, v-aþi întrebat cumva, dacã inversãm dilema, focusându-ne pe oraº, la un calcul simplu, spontan, nu foarte studiat, cum v-ar da? Cu plus(uri), cu minus, cu virgulã cumva? Sã fie oraºele conglomerate de afecþiune ºi creuzete de succes, în care dogmele competiþionale acerbe nu dau greº ºi-n care tehnologia e acel "ºut favorabil în..." orânduitor de aripi ºi ghes, sau dimpotrivã vulnerabile agore prin care te poþi rãtãci, evident fãrã plãcere, dar musai la vedere ºi uneori fãrã ºansa subredã de a pleda, în favoarea ta? Existã o cale de mijloc? Iatã o ipotezã prin a cãrei ape reci se poate, la fel de eficient, înota. Stil fluture sau (în) vitezã. Provocarea în asta a constat. Sã aflãm la ceas estival, când poate aþi evadat deja prin locuri cu trafic diminuat ºi aveþi activatã pe retinã imaginea "subiectului" în perspectivã, Fãrã de ce n-aþi rezista/ De ce nu v-aþi putea lipsi în polisul aglomerat? Ne-au fost deconspirate pe rând sau compactate , obiecte concrete, refugii, ritualuri zilnice, note principiale, vise fugitive, realitãþi palpabile sau uºor fictive, energice sau potolite. Cã s-au dovedit a fi bântuite de pragmatism sau nostalgie, de sarcasm ºi finã ironie, vreo pledoarie tactilã, de umor sau alta vinã au fost expuse, iatã!, în...vitrinã. ( Raluca SOFIAN-OLTEANU ) bani. Aveai - þin minte! - poºetã albã din pvc ºi Nici nu mai trec aici fireºtile adicþii pe care le mã rup de viaþa cotidianã îmi verific agenda ºi Darie LÃZÃRESCU: mãrgele din gablonz de la Romarta. Aveai unghii avem cu toþii (cum, nu?): navigarea excesivã pe revin cu picioarele pe pãmînt. Da, realitatea strãzii lãcuite transparent ºi ciorapi cu dungã. Iar eu te internet, verificarea facebookului, a adreselor de e altceva decît lucrurile pe care mi le imaginez ºi la Fundãtura Tourette iubeam aºa cum erai... email ºi a telefonului - unde este, l-am uitat care þin: respect ºi bunãtate, prietenie adevãratã ºi Veþi spune cã nu am reuºit sã mã cumva acasã? - de nenumãrate ori pe zi. ªi mai altruism. adaptez...Trebuie sã vã contrazic: sunt la curent cu (Scriu - precum se vede - despre unul din este ceva ce nu poþi aprecia într-un mare oraº Seara îmi adun gîndurile, unde altundeva, tot ce e nou - muzicã, modã, ritualuri culturale de ochii minþii mele care ºi azi se deschide decât dacã ai locuit cândva într-un loc în care nu decît pe hîrtia care se prelinge pe masa de lucru. import. Nici nostalgic nu sunt. În orice caz, nu obrãzniceºte, cu tot efortul meu de a-i controla aveai biserica deschisã în fiecare duminicã: faptul Aceasta devine o fortãreaþã de unde nu lipsesc peste mãsurã. Dar nu mã pot abþine, când trec în miºcãrile. Suntem, spunea cineva, posesorii unei cã Bucureºtiul are atâtea biserici ºi pot sã intru telefonul cu alarmã, laptopul ºi toate lucrurile din lungul marilor bulevarde sufocate de furnicarul multitudini de ochi... Globi oculari, negri, verzi, oricând în oricare dintre ele nu îl consider o geantã. "Serviciul portabil" care declinã elaborat uman, sã nu privesc în sus - da, peste capul albaºtri, cãprui - deschizându-se, închizându-se, dependenþã, ci o mare binecuvântare. orice senzaþie pasagerã c-aº putea fi vreun mulþimii - sã nu scrutez acoperiºurile cu într-o aparentã adormire, într-o latenþã naufragiat, un singuratic la apusul soarelui de frumoasele lor stucaturi, siruºii, gorgonele ºi Raluca Daria DIACONIUC: înºelãtoare. Îmi vin în minte tablourile lui iulie, la Iaºi. cariatidele de altãdatã. Aþi observat? Toatã lumea Þuculescu - desfãºurãri cromatice demente - priveºte înainte. În stânga ºi-n dreapta doar când e pr. Alexandru COMAN : care ne avertizeazã cã, de fapt, fiecare stã sub un Gînduri la zi sã traverseze strada. Toþi scruteazã un orizont obiectiv magic douãzeci ºi patru de ore din imaginar. Fãrã sã vadã mare lucru. Mie daþi-mi douãzeci ºi patru...) Psaltiri & miriade voie sã cercetez ºi cerul de deasupra clãdirilor. ntr-o lume nebunã, nebunã de tot mi-e Nu existã singurãtate mai mare decât în Poate gãsesc ceva, un semn de exclamare frumos, imposibil sã stau fãrã tehnologie. Aºa cã epicentrul unei aglomerãri urbane. Credeþi-mã, e un rãspuns... trezirea matinalã e fãcutã cu ajutorul unei spaþii urbane aglomerate. Slavã desãvârºitã! Dupã aventura cotidianã a “bãii de Î alarme presetate. De la un gaget. De telefon. Nu Domnului cã nu e de scris despre mulþime”, nimeni nu-ºi mai aduce aminte de eºueazã niciodatã ºi mã simt în siguranþã, aºa spaþiile rurale aglomerate, asta ar fi nimeni. Nu vorbesc de ºuetele în derulare Daniela ªONTICÃ: A trezitã la timp. Nici un stres. Da, ºtiu, noþiunea de fost o problema pentru mine, cred. În fine. nesfârºitã la terasele arhipline vara. Nici de timp este relativã, dar încerc sã o mãsor în Nu cred cã se poate pune problema întâlnirile întâmplãtoare cu vreun amic. Nici de Nerenunþãrile din cetate activitãþi bifate, în fapte ºi nu în ore sau în minute supravieþuirii obligatoriu chinuite în ºi din cauza cele douã-trei vorbe schimbate cu vânzãtorul de studiate cu premeditare. Ziua pare insuficientã în aglomeraþiei urbane. În pustiu, în singuratate, cred ziare. Memoria, oricât de prodigioasã, reþine doar nteresantã ideea de a ne provoca la comparaþie cu volumul de muncã preconizat iar cã e de neºtiut de multe ori mai greu sã-þi duci viaþa. superficii, pe care, prudentã, le ºterge rapid. Treci destãinuirea asta care priveºte tehnica ºi tehnologia îmi salveazã deficitul de Deºi, am vãzut în “Ispitirea Sfântului Anton”, a lui singur prin mulþimea pestriþã- funcþionari, Inerenunþãrile care ne fac posibilã viaþa în timp, salutar. Ce (mai) pot face sã salvez fiecare Dali, cã ºi în pustiu poate fi destul de aglomerat. E studenþi, gospodine, picioare nervoase - o ne- cetate. clipã? O închid în agenda pe care o þin, acolo unde lãmuritoare ºi acea pildã a pustnicului din deºert bunie! - sandale, pantofi-sport, ortopedici, papuci Cum s-ar spune, ce dependenþe avem noi pe cuvintele curg cu repeziciune ºi nimic nu pare care avea la uºa chiliei sale legiuni întregi de de la obor; treci singur, uneori fãrã vreun scop, aici, prin mormanul de confort ºi civilizaþie. dificil. demoni, iar la poarta oraºului era un singur diavol alteori grãbit sã ajungi undeva!- undeva, pe strada Recunosc, n-aº putea renunþa la obiceiul atât de Mã simt adesea dusã de valul admiraþiei adormit, neavând ce face. INIMILOR SFÃRÂMATE, ori în fundãtura banal de a bea cafea dimneaþa. Nimic nu se pentru diverse lucruri ºi sunetul telefonului, Cauþi liniºte ºi puþinã însingurare în bisericã, TOURETTE, naiba ºtie cum s-o fi numind! comparã cu începutul zilei, când îmi iau cafeaua ºi alarma ceasului, zgomotul laptopului mã readuc dar acolo sunt mulþimi de sfinþi pe pereþi, ºi alte ªtiu, îmi lipsea o vitrinã.