Anul 1917 În Evoluția Primului Război Mondial

SUMAR

• Anul 1917 în evoluția Primului Război Mondial. Centenarul REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz – SORIN CRISTESCU – Luptele din Moldova în iulie și august Publicaţia este editată de 1917 – într-o lucrare sinteză din 1925: Der grosse Krieg 1914 -1918 .... 1 Ministerul Apărării Naţionale, – MANUEL STĂNESCU – România și Rusia în 1917. prin Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie O alianță nesigură ...... 7 Militară, membru al Consorţiului – CERASELA MOLDOVEANU – Regimul de ocupație din Dobrogea Academiilor de Apărare şi In în perioada 1916-1918, reflectat în memorialistică și în documente stitutelor pentru Studii de Se curitate din cadrul Partene germane din epocă ...... 18 riatului pentru Pace, coordo – DRAGOȘ ILINCA – Din Ierusalim în Bagdad. Campaniile anului 1917 nator naţional al Proiectului de în Orientul Mijlociu ...... 31 Istorie Paralelă: NATO – Tratatul de la Varşovia – ALEXANDRU MADGEARU – Observațiile colonelului american F. L. Parker despre armata și societatea românească în vremea retra- COLEGIUL DE REDACŢIE gerii în Moldova ...... 42 • General-maior (r) dr. MIHAIL – SERGIU IOSIPESCU – Regina Maria – un soldat în Marele Război E. IONESCU, direc torul Institu – mărturii și confesiuni din iulie-august 1917 ...... 47 tului pentru Studii Politice de – SORIN NEGOIȚĂ – Problematica Primului Război Mondial în Apărare şi Istorie Militară • Academician DINU C. „Revista de Istorie Militară” editată de Centrul pentru istorie G I U R E S C U , A c a d e m i a și științe sociale al Bundeswehr-ului (2) ...... 55 Română – LIVIU CORCIU – Contribuții la studiul asupra luptelor de la • D r. J A N H O F F E N A A R , Preşedintele Comisiei Olandeze Mărășești-Răzoare, din 6 august 1917 ...... 65 de Istorie Militară • Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, London Univer • Diplomație românească sity – CARMEN RÎJNOVEANU – The Decolonization Process • Colonel (r) dr. PETRE OTU, and Romania’s Diplomatic Agenda at the United Nations: Between directorul ştiinţific al Institutului pentru Studii Politice de Apărare Ambitions, Expectations and Practical Results ...... 82 şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. MIHAI • Viața științifică RETEGAN, Universitatea Bucureşti – Conferinţa anuală a Grupului de Lucru privind Studierea • Conferenţiar univ. IULIAN Conflictelor, Bucureşti, 29 mai – 2 iunie 2017 FOTA, Academia Naţională de – CARMEN RÎJNOVEANU...... 95 Informaţii • Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc. şt., Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară • Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU, Universitatea „Spiru Haret” • Prof. univ. dr. MARIA GEORGESCU, Universitatea • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice Piteşti în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. • Comandor (r) GHEORGHE VARTIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS

• The Year of 1917 in the Evolution of the First World War. The Centenary of the Battles of Mărăști, Mărășești and Oituz – SORIN CRISTESCU – The Battles of July and August 1917 in Moldova in a Work of Synthesis Published in 1925: Der Grosse Krieg 1914-1918 ...... 1 – MANUEL STĂNESCU – Romania and Russia in 1917. An Uneasy Alliance...... 7 – CERASELA MOLDOVEANU – The Occupation of Dobruja in 1916-1918 According to Memoirs and German Documents ...... 18 – DRAGOȘ ILINCA – From Jerusalem to Baghdad. The Campaigns of 1917 in the Middle East..... 31 – ALEXANDRU MADGEARU – The Observations by American Colonel F. L. Parker Regarding the Romanian Army and Society during the Retreat to Moldova ...... 42 – SERGIU IOSIPESCU – Queen Marie – a Soldier in the Great War – Testimonies and Confessions of July-August 1917...... 47 – SORIN NEGOIȚĂ – World War 1 in the “Review of Military History” Published by the Center for Military History and Social Sciences of the Bundeswehr (2) ...... 55 – LIVIU CORCIU – Contributions to the Study of the Battles from Mărășești-Răzoare of August 6, 1917 ...... 65

• Romanian Diplomacy – CARMEN RÎJNOVEANU – The Decolonization Process and Romania’s Diplomatic Agenda at the United Nations: Between Ambitions, Expectations and Practical Results ...... 82

• Scientific Life – The Annual Conference of the Conflict Studies Working Group, Bucharest, May 29 – June 2, 2017 – CARMEN RÎJNOVEANU ...... 95

• Responsabil de număr: PETRE OTU • ALEXANDRU VOICU – redactor • ADRIAN PANDEA – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88

B 00136/15.11.2017 Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Luptele din Moldova în iulie şi august 1917 – într-o lucrare sinteză din 1925: Der grosse Krieg 1914 -1918

Dr. SORIN CRISTESCU *

Abstract

German historiography between wars was very reticent about the campaign in Moldavia in 1917. In the largest work of the period, the battles from Mărăști, Mărășești and Oituz are scarcely described and did not recognize the real scale of the confrontations.

Keywords: battle, division, allies, offensive, defense

Momentul de glorie al armatei române din „La scurtă vreme după obţinerea victoriei războiul de reîntregire îl reprezintă categoric decisive din Galiţia2, a început ofensiva inami- bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din cului pe frontul românesc. vara anului 1917. Este însă interesant de văzut Aici se afla grupul de armate Mackensen cum în majoritatea lucrărilor de istorie germa- din care făcea parte: Armata a 3-a bulgară ne din epoca interbelică consacrate Marelui dislocată în Dobrogea, pe cursul inferior al Război – Der grosse Krieg – amploarea con- Dunării, Armata a 9-a [germană] pe cursul in- fruntărilor din Moldova este fie trecută sub tă- ferior al Siretului şi pe râul Putna până la ma- cere, fie menţionată în câteva rânduri. sivul Măgura Odobeşti. După ce generalul von Am cercetat cea mai amplă istorie milita- Falkenhayn a fost numit la comanda grupului ră, opera unui colectiv de 70 de ofiţeri supe- de armate turceşti din Palestina, comanda Ar- riori conduşi de generalul-locotenent Max matei a 9-a fost încredinţată generalului von Schwarte1, publicată în Germania, la Leipzig, Eben3. În afară de formaţiunile Landsturm4, în 1925; în volumul III, partea a III-a, capitolul Armata a 9-a dispunea de 8 divizii germane, 7, intitulat Der Krieg im Osten 1917/18, redac- două divizii şi jumătate austro-ungare, o divi- tat de lt. colonelul Hans Garcke, subcapitolul zie bulgară şi două divizii turceşti. La stânga 5, paginile 311-315, este consacrat luptelor din Armatei a 9-a se afla Armata 1 austro-unga- Moldova în iulie şi august 1917. Acolo citim: ră, de fapt cu grupul de armate5 comandat de

* Cercetător ştiinţific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  1 generalul prusian Gerok care făcea parte din grupul de armate comandat de arhiducele Jo- seph6. Acesta străjuia marginea de est a bazi- nului Soveja împreună cu trupele comandate de feldmareşalulul-locotenent7 von Ruiz8 – Di- vizia 218 de Infanterie germană şi Divizia 1 de Cavalerie9 austro-ungară, împreună cu Corpul VIII austro-ungar de ambele părţi ale văii Oi- tuzului în faţa oraşului [Târgu] Ocna. Trupele inamicului se aflau sub comanda generalului Şcerbacev10 : Armata a 6 rusă de la Marea Neagră până în zona Tecuciului, la vest urma nou formata Armata I română11, pe urmă Armata a 4-a rusă şi Armata a 2-a română până la Oneşti, şi apoi până în Bucovina, Armata a 9-a rusă. Unităţile româneşti, la fel ca şi cele sârbe la vremea lor, fuseseră treptat reorganizate în spatele frontului după înfrângerile suferite, de către ofiţeri ai Antantei, deprinse cu şcoa- Generalul arhiduce Joseph August de Austria la războiului şi înzestrate din plin cu cele mai 12 (1872-1962), comandantul trupelor austro- moderne mijloace de luptă . ungare în campania din România din 1916 Înaltul Comandament German avea inten- şi în bătălia de la Mărăşeşti ţia ca după respingerea aşteptatei ofensive a

inamicului să treacă la ofensivă şi în România, coordonându-se cu operaţiunile care se desfă- şurau cu rapiditate în Galiţia şi să spargă în- tregul front de sud-vest al inamicului, care se clătina deja, şi să treacă peste cursul inferior al Siretului. De mai multă vreme, în faţa frontului Ar- matei a 9-a [germane] şi a grupului Gerok, se observaseră pregătirile de ofensivă ale inamicului. Artileria [germană] le combătea conform planului. Ruşii au intercalat unităţi româneşti pe linia frontului şi au format treptat o puternică grupare de izbire între locul de vărsare al râului Buzău în Siret şi localitatea Fundeni13. Între 22 şi 25 iulie poziţiile apără- torilor acestei zone s-au aflat sub tirul puternic al artileriei inamice, care de mai multe ori pe zi ajungea la nivelul unui foc de baraj. Ar- tileria relativ slabă a Armatei a 9-a [germane] răspundea după puterile ei. Deseori infanteria inamică a fost pregătită pentru atac în tranşee- le ei, dar numai parţial a putut fi convinsă să-şi Generalul Johannes von Eben (1855-1924), părăsească adăposturile, şi pretutindeni a fost cel care de la 10 iunie 1917 a fost comandantul respinsă cu uşurinţă. Încercarea de ofensivă la Armatei a 9-a germane în bătălia de la Mărăşeşti 2  Revista de istorie militară  care au participat 12 divizii de infanterie şi trei de cavalerie a eşuat cu totul. La Aripa dreaptă a grupului Gerok, încă de la 18 iulie o ofensivă inamică nu s-a mai realizat, se pare că în urma refuzului trupelor de a porni la luptă. La 23 iulie, însă, românii şi ru- şii, după o nouă pregătire cu artileria şi arun- cătoarele de mine, cu puteri sporite, au reuşit o străpungere spre vest între râurile Putna şi Şuşiţa. Aici raportul de forţe era prea defavorabil apărătorilor, iar aducerea la timp a unor întăriri suficiente nu s-a putut realiza din cauza stării precare a drumurilor. În luptele care au durat mai multe zile, tot grupul Gerok a fost silit să se retragă peste bazinul Sovejei până în apropierea frontierei cu Transilvania14. În urma acestei străpungeri de la aripa ei stângă, Armata a 9-a a trebuit să se retragă şi să ocupe un aliniamentul pe râul Putna şi satul Tulnici. Graţie măsurilor luate la timp s-a reu- şit să se evite pierderea Măgurii Odobeşti şi o retragere înspre sud a frontului. Contralovitura a fost declanşată de la Foc- şani. Intenţia era ca mai întâi să fie cucerită linia de cale ferată Mărăşeşti – Panciu şi apoi, Generalul Curt von Morgen (1858-1929), simultan cu un atac al Armatei 1 austro-un- comandantul Corpului I de Rezervă german gare realizat printr-o lovitură asupra localităţi în bătălia de la Mărăşeşti Răcoasa, să fie izolaţii românii şi ruşii care pă- trunseseră în munţii din zonă. Executarea a fost încredinţată coman- Între timp comandamentul general al Cor- dantului Corpului I de Rezervă, generalului 15 pului XVIII de rezervă – generalul bavarez von Morgen . În afară de trupele sale proprii Wenniger16 – şi Divizia 13 de puşcaşi austro- (Diviziile 216, 12 bavareză şi 89) i-au fost sub- ungari au fost aduse acolo împreună cu Cor- ordonate: Divizia 62 austro-ungară, aflată la pul Alpin care luase parte cu succes la primele stânga, diviziile ţinute până atunci la dispoziţia operaţiuni împotriva României17. Generalul generalului von Eben 76 de Rezervă şi Divizia Wenniger avusese mai întâi comanda Diviziei 115 de Infanterie, devenită disponibilă prin 62 austro-ungare şi a Diviziei 217; misiunea sa aducerea trupelor din Landsturm şi alte uni- era acea de a sprijini cu artileria de pe malul de tăţi. Ca trupă de rezervă a fost adusă la Focşani sud al râului Putna aripa stângă a Corpului 1 Divizia 212. de rezervă şi apoi cu aripa dreaptă să se alăture La 6 august, după o pregătire de trei ore şi acţiunii acestui corp. după ce bateriile inamice au fost bombardate În timp ce trupele [germane] se regrupau, cu gaze toxice, trupele [germane] au pornit la inamicul a atacat la 10 august, după o puterni- atac, au străpuns poziţiile românilor la est de că pregătire de artilerie, tot aliniamentul nou şoseaua Focşani – Adjud şi în aceeaşi zi au for- câştigat al Armatei a 9-a. A fost respins pretu- ţat trecerea peste râul Şuşiţa la sud-est de Mă- tindeni cu pierderi grele, în unele locuri prin răşeşti. S-a declanşat o puternică contraofen- contraatac. În zilele următoare ofensiva ger- sivă a inamicului. In decursul mai multor zile mană a continuat după introducerea în luptă de luptă de atac şi respingere s-a reuşit treptat a noilor rezerve. Corpul I de Rezervă a ajuns consolidarea succesului şi să se treacă şi la vest până în imediata apropiere a gării Mărăşeşti de şoseaua menţionată peste Şuşiţa. (dinspre sud), Corpul XVIII a ocupat după  Revista de istorie militară  3 lupte grele Panciu şi localităţile învecinate. Şi fi trebuit să ajungă în valea râului Trotuş. La înspre vest inamicul a început să-şi părăsească primul atac, la 8 august, au fost cucerite prime- poziţiile. Aripa stângă a Armatei a 9-a l-a ur- le poziţii ale inamicului. Dar, la fel ca la Arma- mărit şi s-a apropiat de Răcoasa. ta a 9-a, şi aici apărarea înverşunată şi tenace La 19 august a început atacul planificat şi a românilor a făcut ca atacatorul să plătească pregătit de Corpul de armată al generalului scump pentru fiecare palmă de pământ. Ori- von Morgen împotriva aliniamentului Mără- cum, ofensiva a avut succes pentru că la 14 şeşti-Diocheţi18 sprijinit de toate bateriile dis- august inamicul a evacuat şi dinspre sud po- ponibile ale corpului de armată al generalului ziţiile câştigate de la generalul Ruiz. Germanii Wenniger. Partea de sud a gării Mărăşeşti a şi aliaţii lor i-au urmărit şi în zilele următoare fost luată printr-un asalt rapid. Şi în spre vest au luat din nou în stăpânire înălţimile de la est poziţiile inamicului au fost străpunse şi cuce- de bazinul Soveja. Şi la aripa de nord a grupu- rite. În cursul luptelor a apărut însă o breşă lui Gerok au fost cucerite o serie de teritorii; în cadrul Diviziei a 12 bavareze, care cu ari- fireşte însă că oraşul [Târgu] Ocna nu a putut pa ei dreaptă s-a oprit la partea de nord a gării fi cucerit21. Mărăşeşti, apărată cu înverşunare de inamic, Situaţia grea a rezervelor şi luptele grele iar cu aripa ei stângă şi-a continuat atacul la îndelungate din Franţa nu au permis Înaltu- nord-vest de Mărăşeşti. În această breşă s-a lui Comandament German să mai trimită pe produs o contralovitură surprinzătoare pe care frontul românesc alte forţe neapărat necesare inamicul a executat-o cu forţe puternice şi fa- pentru o continuare stăruitoare a ofensivei. vorizat de teren, dinspre nord-est, din lunca Mai mult, la scurtă vreme, câteva divizii au Siretului. Puşcaşii bavarezi tocmai străbăteau trebui să fie trimise pe frontul italian22. un câmp cu porumb înalt cât un stat de om şi Înainte însă de trecerea inevitabilă la răz- din acest motiv nu au văzut ce se întâmplă pe boiul de poziţii, era necesar ca inamicului să i părţile laterale. Nici artileriştii nu au observat se smulgă măcar înălţimile pe care le stăpâna pătrunderea inamicului în acest teren lipsit de în zona de la nord-vest de Panciu. Executarea vizibilitate. Detaşamentele rămase în mişcare acestei operaţiuni a fost încredinţată genera- de înaintare din Divizia a 12 a bavareză s-au lului Wenniger; la aripa stângă a trupelor sale văzut dintr-o dată atacate din imediată apro- s-au concentrat unităţi puternice de arilerie şi piere dinspre flancul drept şi au trebuit să se aruncătoare de mine. La 28 august a început 19 retragă . Mai departe, înspre vest, atacurile atacul Corpului Alpin şi al Diviziei 216, la care inamice au fost respinse. ulterior s-a adăugat şi Divizia 76 de Rezervă. Începând de la 6 august trupele de atac În luptele grele care au durat mai multe zile, [germane] s-au aflat în lupte grele neîncetate uneori întrerupte de averse de ploaie torenţi- purtate în cele mai multe zile pe o arşiţă chi- ală şi de furtuni, a fost cucerit dealul Muncelu nuitoare. Capacitatea lor de luptă a scăzut (imediat la nord-vest de Panciu), înălţimile de considerabil din cauza focului inamic şi a boli- la nord-vest şi localitatea Ireşti, plus înălţimi- lor. Înainte de a se relua ofensiva era neapărat le de la nord-vest şi apărate de contraatacurile necesară o împrospătare şi o regrupare a uni- dinspre nord-vest ale inamicului. După ce s-au tăţilor. Cum însă deocamdată nu se mai putea atins obiectivele luptei, s-a dispus, la 3 septem- conta pe aducerea unor forţe de înlocuire, ge- brie, oprirea atacului şi trecerea la război de neralul von Eben a luat hotărârea de a se opri poziţii. pentru un moment atacul şi de a păstra poziţi- Din Grupul Gerok, divizia de la aripa ile câştigate20. dreaptă s-a alăturat atacului trupelor genera- Între timp s-au dat lupte grele şi pe frontul lului Wenniger şi l-a împins pe inamicul care, Armatei 1 austro-ungare. Când generalul von favorizat de teren, s-a apărat cu înverşunare în Morgen, a început atacul său din zona Focşani direcţia Răcoasa. Aproape toate vechile poziţii, înspre nord, generalul von Gerok a pregătit cu aşa cum erau ele înainte de ofensiva româno- trupele germane şi austro-ungare disponibile rusă, au fost acum recâştigate. ale armatei de rezervă o lovitură pe ambele La începutul lui septembrie s-a aşternut părţi ale văilor râurilor Oituz şi Slănic, care ar treptat liniştea pe întregul front românesc. La 4  Revista de istorie militară  fel ca în Galiţia şi Bucovina, ambele tabere au „Cercetarea războiului cu evenimentele sale adevă- construit poziţii de apărare şi s-au limitat la rate pe baza documentelor şi actelor oficiale.” 2 acţiuni mai reduse. A fost reluată propaganda Este vorba despre eşecul ofesivei ruseşti din de front.” Galiţia începută la 1 iulie şi au înaintat la sud-vest Vedem aşadar o prezentare mai mult decât şi est de Stanislav (8 iulie), la care austro- germanii restrânsă a unor confruntări despre care ştim au răspuns trecând la contraofensivă, la 19 iulie, în sectorul Brzezany-Tarnopol iar frontul rus a cedat că au fost pe cât de ample pe atât de dramatice, rapid până în ziua de 22 iulie (toate datele sunt pe şi istoricul german consideră ca un mare suc- stilul nou). ces al Puterilor Centrale revenirea la « aproape 3 Generalul Falkenhayn, care deţinuse comanda toate vechile poziţii, aşa cum erau ele înainte Armatei a 9-a de la 6 septembrie 1916 a plecat la de ofensiva româno-rusă.» Se recunoaşte pre- Istanbul la 7 mai 1917 şi a preluat comanda grupului gătirea remarcabilă şi «înzestrarea din plin cu de armate turceşti Ilderim la 5 iunie, iar generalul cele mai moderne mijloace de luptă» a armatei Johannes von Eben (1855-1924) a preluat comanda române pe parcursul celor şase luni care au ur- Armatei a 9-a la 10 iunie 1917, pe care o va deţine mat înfrângerii din noiembrie-decembrie 1916 până la 18 iunie 1918, când i-a succedat generalul şi la fel faptul că « apărarea înverşunată şi tena- Fritz von Below. 4 ce a românilor a făcut ca atacatorul să plăteas- Formaţiuni de luptă încadrate cu bărbaţi în că scump pentru fiecare palmă de pământ.» vârstă de la 39 la 45 de ani. 5 Nu se recunoaşte însă amploarea refuzului Numit şi Corpul XXIV de rezervă sau Corpul de a lupta al multor unităţi ruse şi amploarea Gerok, după numele celui care l-a comandant – pe ambele fronturi – de la 12 septembrie 1914 la 19 fe- eşecului tactic suferit – cu toată defecţiunea bruarie 1918. ruşilor – de către trupele germane în încerca- 6 Joseph August von Habsburg (1872 -1962), gerea lor de a cuceri restul teritoriului românesc, neral austro-ungar. menită, aşa cum arăta generalul von Morgen, 7 Grad militar în armata austro-ungară echiva- tocmai de «a termina odată cu ruşii şi cu româ- lent cu cel de general-locotenent. nii şi de a elibera forţele germane şi austriece 8 Eugen Chevalier Ruiz de Roxas (1857-1944), pentru teatrele de operaţiuni din vest respectiv general austro-ungar. din sud-vest [italian]23. 9 Comandată iniţial de generalul Ruiz. Nerecunoaşterea învăţăturilor Marelui 10 Dmitri Grigorievici Şcerbacev (1857-1932), Război este caracteristica istoriografiei germa- din aprilie 1917 adjunct al regelui Ferdinand la con- ne din perioada 1920 -1932, aşadar din epoca ducerea frontului românesc care avea în compune- de libertate şi democraţie a republicii de la rea sa trei armate ruseşti şi două româneşti. 11 Weimar, când nu ar fi trebuit să existe oprelişti Comandată între 11/24 iunie şi 30 iulie/12 serioase în rostirea adevărului. Categoric soci- august 1917 de către generalul Constatin Cristescu, ulterior de generalul Eremia Grigorescu până la etatea germană era cea care voia să vadă lucru- 1/14 iulie 1918. rile astfel, iar după venirea lui Hitler la putere, 12 Recunoaştere a succesului misiunii generalu- la 30 ianuarie 1933, ceea ce putea fi considerat lui Berthelot. o opţiune va deveni o «îndatorire patriotică». 13 În apropiere de locul de vărsare al râului Râm- nic în Siret. 14 Este evident vorba de ofensiva românească de NOTE la Mărăşti a trupelor comandate de generalul Ave- 1 Max Schwarte (1860 – 1945), general german rescu. (din 1912) şi istoric militar, participant la campani- 15 Curt von Morgen (1858-1928), general ger- ile din anii 1914 -1916 pe frontul de vest la coman- man, memorialist: Meiner Truppen Heldenkämpfe, da diviziei 10 de Infanterie. Trecut în rezervă la 30 Berlin, 1920, la pp. 122-126, în cap. Vorstoss nördli- aprilie 1917. Autor sau coordonator a numeroase ch Focşani sunt descrise luptele de la Mărăşeşti. lucrări despre Primul Război Mondial. Cea mai 16 Karl Ritter von Wenniger (1861 – 8 septem- amplă a apărut în două ediţii cu titluri diferite: Der brie 1917), general bavarez, după ce trupele sale au Weltkampf um Ehre und Recht (1921 -1933) şi Der cucerit dealul Muuncelul, a căzut la datorie pe dea- grosse Krieg (10 volume) publicată între anii 1921- lul Secuiului. 1927. Fiecare are zece volume, în total 6.700 pagini, 17 Din acest Corp Alpin a făcut parte şi locoten- cântărind între 14 şi 16 kg. În subtitlu se precizează: tul Erwin Rommel, viitorul feldmareşal, care a de-  Revista de istorie militară  5 scris luptele la care a participat în memoriile sale scăzut, pentru că o punere în ordine a unităţilor şi din 1937, Infanterie greift an! (1937). un repaus pentru trupe erau absolut necesare, con- 18 Azi Diocheţi-Rediu, judeţul Vrancea. tinuarea ofensivei nu mai era posibilă şi în consecin- 19 Este chiar raportul pe care generalul von Eben ţă am ordonat ca deocamdată să se păstreze şi să se îl scrie feldmareşalului Mackensen în seara zilei de fortifice poziţiile cucerite. Trebuie ţinut seama că 6/19 august 1917: «Infanteria noastră străbătea în inamicul, favorizat de teren, continuă să opună cea acest timp un teren acoperit cu porumb înalt cât mai desăvârşită rezistenţă atacurilor Armatei a 9-a.” omul. Deodată ea a fost atacată de inamic în flanc (ibidem, p. 340). La rândul său, generalul Eremia de la mică distanţă. Unităţile diviziei 115 infante- Grigorescu a fost informat că pe şoseaua Focşani- rie au fost nevoite să se retragă treptat până la calea Mărăşeşti, pe la km 15, se semnalaseră coloane ina- ferată. Din cauza pierderilor mari de ofiţeri şi din mice înaintând spre nord (în realitate erau coloane cauza terenului care era complet acoperit şi nu per- de trăsuri). „Pentru a nu epuiza rezervele Corpului mitea vederea, influenţa comandanţilor subalterni V” armata [română] ordonă ca contraatacul să nu s-a putut face simţită numai treptat. Contraatacuri- se aventureze în interiorul poziţiei inamice, ci să fie le [românilor] au lovit Divizia 115 şi aripa dreaptă a oprit, organizându-se terenul cucerit. (ibidem, p. Diviziei 12. În această situaţie critică, intervenţia ar- 339). tileriei proprii nu a fost posibilă, pentru că în acest 21 Este descrierea bătăliei de la Oituz 8 – 22 au- teren acoperit liniile de trăgători se vedeau numai gust 1917. din când în când şi nu puteau fi deosebite.” Cf. Al. 22 Pentru pregătirea ofensivei germano-austro- Ioaniţiu, Războiul României, f. a., p. 339. ungare de la Caporetto din 24 octombrie – 19 no- 20 Generalul Eben a scris în acelaşi raport: „Pen- iembrie 1917. tru că în urma luptelor grele efectivul infanteriei a 23 Curt von Morgen, op. cit., p. 122.

6  Revista de istorie militară  Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

România și Rusia în 1917. O alianță nesigură

MANUEL STĂNESCU *

Abstract

Both in the historiography of the last decades as well as in the Romanian collective mentality, the year 1917 (with its climax, battles of Mărăști, Mărășești, Oituz) is almost exclusively an Romanian success, the Russian ally being presented in a vague light, which rather suggests a discreet influence of the political situation on the front and the territory under the Romanian state. In reality, over 1 million Russian soldiers on the Romanian territory represented a permanent source of hope mingled with fear, and the two revolutions (from March and October) and the profound transformations they have generated have greatly influenced relations between the allies.

Keywords: Romania in WWI, Russia in WWI, Eastern Front, Battles of 1917, Russian Revolution

Atât în istoriografia ultimelor decenii, cât și în mentalul colectiv românesc, anul 1917 (cu punctul său culminant, bătăliile de la Mărăști, Mărășești, Oituz) reprezintă o reușită aproape exclusiv românească, aliatul rus fiind prezentat într-o lumină vagă, ce sugerează o influențare mai degrabă discretă a situației militare și politice de pe front și din teritoriul aflat sub autoritatea guvernului român. În realitate, cei peste 1 milion de soldați ruși aflați pe frontul românesc au reprezentat o sursă permanentă de speranță amestecată cu teamă, iar cele două revoluții (din martie și din octombrie) și transformările profunde pe care le-au generat au influențat în mare măsură relațiile dintre aliați.

De la armata țarului... estompase în 1914, an în care guvernul de la Există tendința, atunci când se vorbește de Petersburg cheltuia mai mulți bani pentru intrarea Rusiei în Primul Război Mondial, de a forțele armate decât cel de la Berlin: mai bine considera că armata țarului era nepregătită de de o treime din totalul cheltuielilor publice1. conflict. Din punct de vedere psihologic, nici Ca efective și înzestrări materiale, trupele im- unul dintre beligeranți nu era pregătit de car- periale nu erau departe de armata germană. nagiul ce avea să urmeze. Amintirea rușinoasei Îmbunătățirile aduse căilor ferate din vestul înfrângeri suferite în fața Japoniei în 1905 se Rusiei au ajutat armata rusă să mobilizeze cu

* Asistent de cercetare, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  7 doar trei zile mai târziu decât inamicul, în rări civile. Între 1883 și 1903, s-a făcut apel la condițiile în care celebrul plan „Schlieffen” trupe de aproape 1500 de ori. Când armata a miza pe faptul că Rusia va avea nevoie de trei fost chemată să înăbușe răscoalele țărănești săptămâni; Germania a fost astfel nevoită să din 1905-1906, multe dintre unitățile milita- lupte pe două fronturi. re, îndeosebi cele de infanterie dominate de Pe de altă parte, dacă armata era capabilă să țărani, au refuzat să se supună ordinelor și susțină o campanie scurtă, de maximum șase s-au revoltat, susținând revoluția; astfel, între luni, nu exista niciun plan pentru un război toamna anului 1905 și vara lui 1906 au avut loc de uzură, iar birocrația țaristă era mult prea peste 400 de revolte3. Armata imperială se do- rigidă și încremenită în propria rutină pentru vedea o instituție șubredă cu mult înainte de a se putea adapta ulterior. Dezastrul armate- declanșarea Primului Război Mondial. lor țariste din Prusia Orientală a clătinat teribil Instrucția, departe de a ține pasul cu moralul trupei; din acel moment, slăbiciunea evoluția tehnologică de la începutul secolului, Rusiei a devenit evidentă. Singurul ei avantaj era o reflectare a societății ruse imobilizată de considerabil, numărul aparent inepuizabil de absolutism. În 1914, 87% dintre generali și 63% soldați-țărani, nu era atât de important într- dintre colonei aveau origine nobiliară4, iar per- un conflict industrial, unde rata pierderilor a petuarea feudalismului în armată era evidentă depășit capacitatea demografică inclusiv a unui prin formulele de adresare. Primul lucru pe colos precum imperiul rus. În plus, o analiză care îl făcea un recrut în armată era să învețe amănunțită a efectivelor militare demonstrea- diferitele moduri de adresare către ofițerii lui: ză că Rusia nu era avantajată de populația mult „înălțimea voastră” până la rangul de colonel; mai numeroasă. Din pricina natalității cres- „excelența voastră” pentru generali; „luminăția cute, o proporție considerabilă a populației voastră” sau „luminăția voastră preaînaltă” era mai tânără decât vârsta minimă pentru pentru ofițerii cu titluri nobiliare. Pentru aba- înrolare. Numărul de bărbați înrolabili era de teri, soldații erau loviți, umiliți verbal și, în ge- numai 27 de milioane, iar 48% dintre aceștia neral, erau aproape complet lipsiți de drepturi. erau scutiți pentru că erau fii unici sau singurii Parcurile aveau pancarte pe care scria: „intra- bărbați adulți capabili de muncă din familia lor rea interzisă câinilor și soldaților”. Dorința de ori pe temeiul originii lor etnice (musulmanii, a fi considerat cetățean, nu iobag, a fost una de exemplu, erau scutiți). În timp ce 12% din dintre temele esențiale a revoluției5. populația Germaniei și 16% din cea a Franței Felul în care guvernul trata armata a provo- era mobilizată pentru serviciul militar, în cazul cat resentimente tot mai mari în rândul elitei Rusiei cifra era de doar 5%2. militare rusești. Opoziția cea mai acerbă a ve- „Făgăduiesc și jur în fața lui Dumnezeu nit din partea noii generații de așa-numiți mi- Atotputernicul și pe sfintele lui Scripturi să-l litari de profesie, apăruți în ultimele decenii ale slujesc sincer și cu credință pe Majestatea Sa vechiului regim. Mulți dintre ei erau absolvenți Imperială, Autocratul Suprem, să mă supun în ai școlilor militare de cadeți, care în urma în- orice privință și să apăr dinastia sa, fără să-mi frângerii din Crimeea își deschiseseră porțile cruț ființa, până la ultima picătură de sânge”. și se reînnoiseră pentru a da posibilitatea ca și Acest jurământ de credință demonstrează că copiii proveniți din alte stări decât aristocrația armata rusă era un bun personal al țarului; mi- să poată accede la rangurile superioare. Ofițeri litarii nu jurau credință națiunii sau statului, de carieră dedicați modernizării armatei, ceea ce în mod evident nu putea decât eroda aceștia au devenit critici acerbi ai doctrinelor capacitatea soldaților de a intra pregătiți men- militare arhaice din Academii și din Marele tal într-un conflict de proporții. Demoraliza- Stat Major. rea accentuată a trupelor avea legătură și cu Un reprezentant tipic al acestui nou val rolul din ce în ce mai mare pe jucat de armată „revoluționar” a fost Aleksei Brusilov (1853- în reprimarea protestelor civile. Rețeaua de 1926). Poate cel mai talentat comandant al garnizoane cu care era împânzită Rusia avea generației sale, după 1917 a îmbrățișat cau- rolul de a oferi guvernatorilor de provincii și za bolșevică, fiind înfierat drept un „trădător poliției asistență militară în cazul unor tulbu- al Rusiei” de către emigrația „albă”. Prove- 8  Revista de istorie militară  Deși era un monarhist și naționalist convins, un credincios plin de devoțiune, chiar un mistic al religiei ortodoxe și un adept al disciplinei de fier față de soldații săi, era suficient de inteligent pentru a înțelege că un eventual război se va purta sub coordonate diferite. Ofițer de cavalerie, a admis importanța tot mai scăzută a calului într-un război modern, dominat de căi ferate, artilerie, transmisiuni și mo- torizare. Mai târziu avea să admită că armata rusă avea prea multă cavalerie când tranșeele au luat locul războiului în câmp deschis. Pe măsură ce a observat influența dăunătoare a curții imperiale asupra reformelor din armată, devotamentul său față de țar a slăbit, în 1917 trecând de partea revoluției. Dar originea acestei convertiri data din anii 1900, când, asemenea altor militari de profesie, a considerat Curtea ca fiind obstacolul major în reformarea și modernizarea armatei. Inițierea dezastroasei campanii militare îm- potriva Japoniei de către o mică facțiune de la curtea țarului l-a contrariat pe Brusilov. Ajuns comandant al Armatei XIV în zona Varșoviei în 1909, o regiune crucială într-un eventual război cu Puterile Centrale, Brusilov s-a lovit Aleksei Brusilov de refuzul generalilor mai vârstnici de a adapta instrucția necesităților unui război modern. Majoritatea acestora continua să creadă că așa cum fusese timp de secole, cavaleria avea nea dintr-o veche familie nobiliară rusă, cu o să poarte rolul esențial. Au respins ideile lui lungă tradiție în serviciul militar. Unul dintre Brusilov de a organiza atacuri simulate de ar- strămoșii săi din secolul al XVIII-lea s-a distins tilerie, pe motiv că se irosea inutil muniția; în în luptele împotriva polonezilor pentru apăra- loc de asta, îi puneau pe soldați să bată pas de rea Ucrainei – o victorie pe care va încerca el defilare la parade și treceri în revistă, care dă- însuși să o repete în 1920 – motiv pentru care deau impresia de precizie și disciplină militară primise o mare suprafață de pământ fertil, în și erau plăcute ochiului. Brusilov considera că timp ce străbunicul său luptase în 1812 împo- astfel de practici arhaice se datorau faptului triva invaziei lui Napoleon. Rămas orfan după că majoritatea statului-major era dominat de ce tatăl său, ajuns la gradul de general-locote- aristocrația de curte, care părea să creadă că o nent, a murit de TBC în 1856 (pe când avea 3 divizie putea fi comandată de orice incapabil ani) iar mama sa la scurt timp după, fiind cres- câtă vreme era absolvent al uneia dintre școlile cut de rude, la 19 ani a absolvit Corpul Pajilor, militare de elită rezervate nobilimii. Militarii o Academie Militară de elită, unde ofițerii erau de carieră din școlile militare, care avansau pregătiți pentru a intra în Garda Imperială. A în carieră doar datorită competenței, erau participat la războiul ruso-turc din 1877-1878 descurajați de numirile arbitrare în funcții, și pe frontul din Caucaz, fiind distins cu mai nu întâmplător mulți dintre ei se vor alătura multe medalii, după care s-a întors la Sankt Armatei Roșii7. Petersburg și a intrat la Școala de Subofițeri de În anii Primului Război Mondial, compo Gardă și Cadeți de Cavalerie, unde a avansat ziția socială a corpului de ofițeri s-a schimbat rapid, devenind un expert în cavalerie6. dramatic. Între aprilie 1914 și ianuarie 1917,  Revista de istorie militară  9 armata rusă s-a extins de la 1,2 milioane la de ofițeri în rezervă, spre deosebire de armata 6,6 milioane, timp în care numărul ofițerilor a prusacă (parte a armatei germane) care la un crescut de la 40 590 la 145 916. În campanii- număr de 22 112 ofițeri de carieră mobilizase le extrem de costisitoare în oameni ale anilor și 29 230 de rezerviști10. 1914 și 1915, Înaltul Comandament nu a sesizat Ca și în cazul corpului ofițeresc al armatei valoarea ofițerilor bine pregătiți profesional și austro-ungare, unde loialitatea față de împărat mânați de un înalt spirit patriotic, fapt pentru se manifesta pregnant în rândul ofițerilor de care erau dispuși să se sacrifice; în consecință, carieră, spre deosebire de rezerviști (vorbind până în ianuarie 1917 armata pierduse 62 847 inclusiv de cei de origine română), aceleași ofițeri. Aceste statistici demonstrează că, pe diferențe erau valabile și în cazul armatei im- parcursul războiului, numărul ofițerilor a atins periale ruse. În timpul evenimentelor din 1905, cifra de circa 170 000 până în timpul revoluției spre deosebire de casta ofițerilor de carieră, din februarie 1917, dintre care mai puțin de ofițerii rezerviști nutreau simpatii mai mult sau 10% erau ofițeri activi8. mai puțin evidente față de cauza revoluționară. Pe lângă criza acută de muniții, cea mai La începutul războiului mondial, când războ- mare problemă a liderilor armatei a fost asi- iul era încă popular în rândul intelighenției, gurarea constantă a unui număr suficient de ofițerii de rezervă s-au dovedit loiali; în 1917 ofițeri. Imediat după declanșarea ostilităților în însă, când armata se dezintegra, Înaltul Co- 1914 a devenit limpede că numărul ofițerilor de mandament nu mai putea conta pe aceștia. rezervă nu acoperea necesarul, iar cei existenți Dintre puținii ofițeri implicați în agitațiile fuseseră insuficient instruiți. Legea armatei din revoluționare, aproape toți erau rezerviști11. 1874 permitea tinerilor cu 4 ani de școală medie Mobilizarea din 1914 a obligat armata să să devină ofițeri de rezervă după doi ani de ser- folosească toate mijloacele pentru a suplini ne- viciu activ; cei care absolveau șase ani, după un cesarul de ofițeri. Peste 1 000 de oameni au fost singur an de serviciu activ. Voluntarii se bucurau rechemați din retragere, s-au încurajat înrolă- de mai multe privilegii: nu erau obligați să locurile cetățenilor din țările aliate sau cu origini iască în barăci, se puteau înrola la 17 ani, erau slave, Academia Înaltului Comandament a fost obligați doar la 12 în loc de 17 ani în rezervă. închisă, studenții din primul an trimiși înapoi În ciuda acestor avantaje substanțiale, numărul la unitățile lor, în timp ce anii doi și trei au pri- voluntarilor a rămas extrem de redus (0,2% din mit diferite însărcinări pe linie de stat major, iar rândul contingentelor de recrutare)9. Din cauza peste 3 000 de soldați care aveau educația ne- sistemului educațional rudimentar al societății cesară au fost imediat promovați. Toate aceste ruse, segmentul de populație din rândul căro- măsuri nu puteau însă rezolva decât pe mo- ra se puteau recruta ofițeri de rezervă a rămas ment problema deficitului de ofițeri. Cursurile în permanență extrem de redus; avea să devină la școlile de infanterie au fost limitate la doar 4 din ce în ce mai mic pe măsură ce intelighenția luni, pentru alte arme durata cursurilor fiind primilor ani ai secolului al XX-lea era atrasă mai de 8 luni. Guvernul era însă îngrijorat de lo- degrabă de stânga antimilitaristă. ialitatea acestor viitori ofițeri: fiecare cursant În timpul războiului ruso-japonez, capa avea obligația de a semna un document care citățile ofițerilor rezerviști au fost îndelung atesta faptul că nu a făcut parte din organizații criticate, numeroși specialiști atrăgând atenția subversive și de a obține un certificat de la că un singur an de serviciu activ nu era sufici- autoritățile locale de domiciliu prin care era ent pentru a transforma un civil într-un ofițer. absolvit de orice implicare în activități politice În urma criticilor, sistemul rezerviștilor a fost antiguvernamentale12. În ciuda acestor măsuri, reorganizat în 1912. Noile prevederi stabileau numeroși viitori comandanți ai Armatei Roșii un minim de șase ani de educație secundară au fost instruiți în cadrul acestor instituții. pentru un voluntar și doi ani de serviciu ac- O singură cale de a obține noi contingente tiv. Cum reforma a fost efectiv implementată de ofițeri nu a fost luată în considerare nici mă- în 1913, ea nu putea evident produce efecte car în perioadele de mare nevoie. Prejudecățile înainte de declanșarea conflictului, în 1914, împotriva evreilor erau deopotrivă de ordin când armata rusă a putut mobiliza doar 20 740 rasial și religios. În 1917, singurii soldați cu 10  Revista de istorie militară  educație erau evreii, și nu e surprinzător faptul sentimentul că ar fi „ruși” era foarte puțin dez- că, atunci când s-au creat consiliile soldaților, voltat, existând mai degrabă un patriotism lo- au fost aleși cei cu educație superioară; astfel, e cal. Brusilov se plângea că „recruții care sosesc de înțeles de ce numeroși soldați evrei au făcut din interiorul Rusiei nu pricep ce legătură au parte din sovietele soldaților. ei cu războiul. I-am întrebat pe oamenii mei din tranșee, iar și iar, de ce suntem în război; ...La armata revoluției răspunsul inevitabil și fără noimă a fost că un În ianuarie 1917, autoritățile reușiseră să oarecare arhiduce și nevasta lui au fost uciși acopere în mare parte necesarul de ofițeri, doar și că, drept urmare, austriecii au încercat să-i 226 de posturi nefiind încadrate (la sfârșitul umilească pe sârbi. Practic, nimeni nu știa cine anului 1915, deficitul de ofițeri atinsese cifra sunt sârbii ăștia; nici slav nu știau prea sigur ce 13 de 15 777) . Dacă instruirea acestor zeci de înseamnă. De ce ar fi vrut Germania să între mii de ofițeri fusese în sine o reușită, prețul în război cu noi din cauza sârbilor acestora, plătit a fost drastica coborâre a standardelor de nimeni nu știa să spună... Nu auziseră nicio- performanță, corpul ofițeresc din armata rusă dată despre ambițiile Germaniei; nici măcar fiind la nivelul cel mai coborât de educație de nu știau că există o astfel de țară”16. În 1917, specialitate în comparație cu toate celelalte ar- această armată avea nevoie doar de o scânteie mate europene implicate în conflict. Era de al- pentru a se dezintegra. tfel firesc ca un om cu o educație totuși precară Ordinul nr. 1, adoptat imediat după revo și cu doar 4 luni de instrucție să nu se ridice la luția din februarie, a reprezentat o răsturnare nivelul unui ofițer de carieră, cu ani de studii dramatică a stării de spirit în rândul armatei de specialitate în spate. ruse. Acest document stipula că soldații aveau Problema cea mai mare era dată de slaba drepturile permise oricărui cetățean, legate pregătire a rezerviștilor. Rusia adaptase mode- de participarea la viața politică fie personal, lul german; după trei ani de serviciu activ, înce- fie prin reprezentanți17. Dublul standard, de pând cu vârsta de 21 de ani, recruții rămâneau combatant și cetățean, reiese foarte clar din șapte ani ca rezerviști la prima recrutare, urmați de 8 ani în a doua recrutare și alți cinci în miliția aceste documente ale revoluției, care demon- națională. Cu toate astea, numărul pierderilor strează și o dorință de afirmare a minorităților din 1914 a fost atât de mare (circa 1,8 milioa- naționale. Armata a jucat un rol crucial în eve- ne), încât armata a fost obligată să cheme sub nimentele anului 1917, ofițerii fiind (deliberat arme bărbați neinstruiți din a doua recrutare14. sau involuntar) prinși în mijlocul evenimen- Brusilov mărturisea că luptele de la Przemsyl telor și obligați să-și asume și o răspundere din octombrie au fost ultimele purtate cu „o politică. Dacă o minoritate, ofițerii de carieră, armată instruită și pregătită adecvat, înainte de s-au opus Guvernului Provizoriu și apoi au re- război”: „după numai trei luni de război, dis- prezentat grosul armatelor albe, majoritatea a păruseră cea mai mare parte a ofițerilor noștri fost indiferentă și chiar ostilă contrarevoluției, 18 profesioniști și a soldaților instruiți, rămânând mulți intrând în rândurile Armatei Roșii . doar un minimum de trupe care au trebuit să Felul în care conceptele de ierarhie și auto- fie rapid completate cu oameni slab instruiți, ritate a superiorilor s-au diluat după Revoluția trimiși direct la mine din centrele de recrutare. din Martie reiese cu claritate din documente- Din acel moment, caracterul profesional al tru- le întocmite cu ocazia trimiterii în fața curții pelor noastre a dispărut, iar armata a devenit marțiale a 67 de ofițeri din Divizia 2 cantona- tot mai mult un fel de miliție prost instruită... tă în Krasno, care au refuzat, la 20 iunie 1917, bărbații trimiși să-i înlocuiască pe cei căzuți nu să ia parte la ofensiva „Kerenski”. În martie, la știau în general decât să mărșăluiască. Mulți nu nivelul fiecărei companii s-au format comite- știau nici măcar cum să-și încarce puștile, iar te de soldați și ofițeri. Una dintre acestea avea despre felul în care trăgeau, cu cât spunem mai drept președinte pe un oarecare locotenent puțin, cu atât mai bine”15. Dzevaltovski, numit delegat al regimentului În privința sentimentului patriotic, sol la Petrograd și despre care raportul de trimi- dații-țărani aveau foarte puține cunoștințe tere în judecată preciza: „Până atunci fusese directe despre lumea din afara satului lor, iar un excelent ofițer, dar după revenirea de la  Revista de istorie militară  11 Petrograd a avut loc o schimbare dramatică a mâniei, redusă la un teritoriu din Moldova comportamentului său. A considerat alegerea pe care se găseau peste un milion de soldați comitetului profund nedemocratică, cerând un ruși. „Din Rusia vești foarte rele”, nota regina nou vot cu reprezentanți separați ai soldaților Maria la 1 martie (14, stil nou) 1917. „Trupe- și ofițerilor. Noile alegeri l-au readus în pos- le din Petrograd sunt în plină răzvrătire, ba tura de președinte; la cererea sa, comitetul a chiar se zvonește că ar fi pornit spre Țarskoe- luat denumirea de soviet. Din acel moment, Selo și că s-au trimis trupe de pe front ca să comitetul a început să se implice inclusiv în înăbușe revoluția. Rămâne de văzut dacă aces- chestiuni militare, chiar probleme operative. te trupe se vor arăta credincioase sau dacă Influența lui Dzevaltovski a crescut până când ideile revoluționare s-au răspândit în armata comandantul regimentului nu a mai putut da întreagă; atunci, de bună seamă, ar fi ceva ne- un ordin cât de mic fără a-l consulta”19. spus de primejdios. Ce s-ar întâmpla cu noi Această democratizare și, în egală mă- dacă s-ar nărui toate din Rusia, nici nu poate sură, radicalizare a trupelor a avut loc în în- fi gândit! Ar însemna un dezastru deplin și fără treaga armată, devenind un fenomen general seamăn, ar fi sfârșitul tuturor lucrurilor!”20. după revoluția din martie. În acest context, Pentru publicistul Virgiliu N. Drăghiceanu, era firesc ca propaganda „maximaliștilor”, a vestea revoluției în Rusia reprezenta „o glumă bolșevicilor conduși de Vladimir Lenin, care grotească”21; ea însă avea să devină realitate fluturau în permanență stindardul păcii, nu pe și să complice relațiile și așa încordate dintre cel al victoriei, să găsească un teren deosebit autoritățile și armata română și armata rusă. de fertil printre milioanele de militari epuizați La 22 mai 1917 (stil vechi), locotenent- de război. colonelul Manu transmitea de la Petrograd Marelui Cartier General impresiile sale, mai Armata rusă pe frontul românesc, între degrabă optimiste, după ce asistase la o întru- lașitate și eroism nire prilejuită de sărbătorirea zilei de 1 mai: Revoluția din martie și abdicarea țarului „Nota generală a cuvântărilor ținute atât de Nicolae au produs stupoare la Iași, unde elita ofițeri cât și de soldați și delegații miniștrilor politică românească a realizat tragedia Ro- la întrunirea de la 1 Mai, precum și din cele

Soldați ruși savurând ceaiul, undeva pe frontul românesc 12  Revista de istorie militară  ce am aflat din cuvântările ținute la întruniri- [Regele Ferdinand n.n.] a sosit pe neașteptate le parțiale ale comitetelor, arată tendințele de la micul dejun – a fost chemat înapoi noaptea constituire în Rusia a unei republici democra- trecută de Cartierul General, care a oprit ofen- tice și hotărârea de a continua războiul până siva fiindcă în Rusia pare să se petreacă ceva la victorie”. Ulterior, preciza că „despre guvern teribil – cedează aproape peste tot în fața unui sau despre Coroana României nu s-a vorbit la dușman ale cărui trupe sunt pe sfert cât ale lor, întrunire, iar dacă s-au emis păreri izolate, ele pur și simplu se retrag în masă fără luptă. E o nu au avut până acum un caracter de propa- veste cumplită, o veste dezastruoasă și a venit gandă”. În privința indisciplinei sesizată la ni- atât de repede, încât mă simt amețită. Încă mă velul trupelor, ea se manifesta prin „neglijența agăț de speranță, cum îmi e obiceiul – dar mă ținutei, purtarea cocardelor, neglijență în salut, tem că de data aceasta e sfârșitul sfârșitului – fumatul și cititul ziarelor pe stradă și chiar în de fapt, dezastrul pentru noi e nemăsurat, nici front”. În privința dorinței de a lupta, „oricare măcar nu am cuvinte, nu pot nici măcar încer- ar fi declarațiile războinice proclamate în în- ca să-l cuprind cu mintea”23. truniri și manifeste, mulți soldați ruși nu se sfi- Numărul mare de soldați ruși aflat pe teri- esc arătând în conversații particulare convin- toriul României provoca fiori reci autorităților gerea lor într-o pace foarte apropiată, aceasta române. S-au luat măsuri de prevenire a ori- fiind întreținută de agenții inamici. După spu- căror conflicte între soldații români și cei ruși, sele ofițerilor ruși, disciplina ar fi mai bună la iar generalul Alexandru Averescu a emis un unitățile aflate pe front”. În finalul raportului, ordin general în care făcea apel la calm. Al- ofițerul considera că „slăbirea disciplinei nu tfel, aprecia el, se puteau comite „erori grave, e datorită revoluțiunii în sine, ci desființării care ar putea afecta interesele noastre comune, pedepselor prin șefii direcți și instituției comi- dacă tolerăm fie și cea mai neînsemnată lipsă tetelor în armată și această stare de lucruri e de cordialitate față de aliații noștri.. Am oprit îngrijorătoare pentru viitor”22. inamicul și ne-am salvat țara numai datorită Îngrijorarea referitoare la aliatul rus a rămas sprijinului rusesc, iar teritoriul ni-l vom recu- o constantă în jurnalul Reginei Maria. La 13/26 ceri numai cu ajutorul aliaților noștri. Orice iulie 1917, spre sfârșitul bătăliei de la Mărăști, alte considerații, oricât de evidente ar fi, trebu- ea scria: „Zi de tot mai mare îngrijorare. Nando ie lăsate deoparte”24.

Mărășești, 1917: prizonieri ruși (cu căști franceze) folosiți pentru transportul rațiilor  Revista de istorie militară  13 Situația deja încordată dintre Iași și Petro- mari speranțe legate de continuarea operațiilor, grad a degenerat la 18 aprilie (1 mai, stil nou). cu condiția ca rușii noștri să nu fie cuprinși În timpul unei demonstrații a soldaților ruși iarăși de dorința de a se pune la adăpost de ținută în capitala Modovei, participanții l-au gloanțele și de obuzele care le-ar putea desfi- eliberat din arestul la domiciliul pe Cristian gura frumoasele lor chipuri...”27. La 20 august Rakovski, cunoscut agitator socialist, reținut 1917, într-o altă depeșă, Berthelot mărturisea: sub suspiciunea de legături cu spionajul ger- „Nu pomenesc nimic de ruși, din motive bine man. Un raport al Serviciului Siguranței din întemeiate. Sunt, desigur, printre ei și oameni Marele Cartier General a detaliat împrejurări- de ispravă, dar ce de pleavă în rest! Iată o nouă le: „Manifestanții au parcurs străzile orașului întâmplare. Direcția serviciului român de sănă- până la domiciliul doctorului Racovski, în tate și-a împachetat toate materialele de labo- strada Apeduct nr. 30, unde se găsea reținut rator și vagonul se afla în gara Iași, încărcat cu sub pază polițienească, l-au luat cu forța în- flacoane diverse, culturi microbiene, borcane tr-un automobil și, cu toții, s-au îndreptat cu alcool, conținând tot felul de monstruozități spre Piața Unirii. [...] A vorbit apoi și doctorul chirurgicale etc. O bandă de ruși trece, câțiva Racovski, care a mulțumit rușilor că l-au scă- simt mirosul de alcool, așa cum muștele simt pat din închisoarea românească, arătând că parfumul de trandafir; pradă vagonul, smulg el este deputatul proletariatului român și că capacele cutiilor, beau tot ce găsesc. Cei mai numai prin revoluție se poate dobândi liber- matoliți adorm pe loc, așteptând să se risipeas- tatea popoarelor balcanice și a României”25. În că aburii beției; un fumător dă foc vagonului și consecință, autoritățile române au luat măsuri toată lumea se prăjește precum cotletele”28. de precauție, discrete; ambele tabere doreau să La 8 iulie 1917, locotenentul C. Mavrocordat, evite orice confruntare, iar ordinul generalului atașat pe lângă Corpul IV rus, raporta mărturi- Șcerbacev, comandantul frontului românesc, ile unor ofițeri ruși referitoare la comitetele de de a interzice alte demonstrații la Iași, a fost soldați ale fiecărui regiment care ceruseră ca respectat. La 22 aprilie 1917, printr-un Ordin orice viitoare operațiune să fie supusă votului Circular, ministrul de război Vintilă Brătianu în cadrul acestora. „Locotenentul Rokalinski preciza că „la 18 aprilie, nu fără a fi împinși s-a întors ieri din Rusia din concediu”, preciza de persoane ce lucrează pentru Germania, un Mavrocordat, „și spune că anarhia domnește grup a eliberat pe dr. Racovski și în ultimele zile peste tot, la Moscova toată lumea, soldați și s-a răspândit zvonul că Rusia vrea pace. Astfel civili, cer pacea. I-am spus că ar fi mai bine de acte și zvonuri nu au decât o singură țintă: să nu vorbească aceste lucruri, mi-a răspuns: de a semăna vrajba între aliați. Guvernul rus vorbesc între ofițeri, rămâne între noi; dar este își îndeplinește sincer toate făgăduielile luate ordonanța mea care a fost cu mine, care evi- și armata sa eroică continuă a lupta vitejește dent are să vorbească printre soldați ce a văzut alături de bravele noastre trupe. Întreg popo- și ce a auzit”. Ulterior, Mavrocordat amintea de rul rus dorește biruința – biruință care va sili discuția cu un ofițer de la divizia 40 rusă: „ro- pe dușmani să libereze țările subjugate și a da mân basarabean, îmi spunea că crede că trupe- fiecărui popor dreptul de a se dezvolta în mod le care sunt aici vor înainta dacă înaintarea se independent”26. va face ușor, dar că primul eșec sau primul pas În perioada marilor bătălii din vara anului mai greu, nu mai faci nimic cu ele”29. 1917, trupele ruse au avut un comportament Pe de altă parte, au existat și situații când contradictoriu, trecând de la rezistență acer- trupele ruse au rezistat cu îndârjire. În bătălia bă la fugă de pe câmpul de luptă. Generalul de la Muncelu, la jumătatea lunii august, ela- Berthelot mărturisea într-o scrisoare datată nul luptătorilor români a avut un efect bene- 16 august că „bravii noștri români continuă să fic asupra unora dintre trupele rusești. Atunci lupte cu multă însuflețire [...] Într-o primă fază când, la 28 august, Corpul Alpin a atacat un și sub efectul surprizei, curajoșii noștri ruși au sector de 1.5 kilometri la joncțiunea Diviziei început prin a-și lua tălpășița. Dar aveam la în- 14 române cu Divizia 124 rusă, primul val de demână diviziile române și datorită lor situația asalt a fost decimat de grenadele de mână și a putut fi echilibrată [...] Prin urmare, nutresc mitralierele apărătorilor ruși. Atacurile conti- 14  Revista de istorie militară  nue ale germanilor i-au silit în cele din urmă loase, demisionează și nu-și mai asumă nicio pe ruși să se retragă, dar Muncelu a fost apărat răspundere”34. În cadrul mitingurilor organi- cu mult eroism: „a trebuit să fie luată cu asalt zate de așa-zisele comitete, în conformitate cu prin luptă crâncenă casă cu casă, curte cu cur- rapoartele autorităților române, soldații ple- te”. Pe 29 august, elemente ale Diviziei 15 ruse dau pentru abolirea monarhiei și instaurarea au atacat spre Muncelu; Martin Breitenacher, republicii. În atare condiții, autoritățile româ- din Corpul Alpin, afirma ulterior că ei au îna- ne au cerut în mod expres evacuarea mai mul- intat „val după val cu o admirabilă disciplină și tor unități rusești care „fac propagandă ideilor precizie ca pe un teren de exercițiu”30. Într-una revoluției”35. din bătălii, românii au primit sprijinul unui re- Informări asupra refuzului trupelor ruse giment rusesc, care părea „animat de dorința de a lupta apar constant în rapoartele trimise de a intra din nou în luptă”, după ce și-au dat către eșaloanele superioare, iar revoluția „ma- seama că trupele române redresaseră situația. ximalistă” din octombrie a transformat arma- Regele Ferdinand i-a decorat pe ruși pentru ta rusă într-o masă amorfă, aproape imposibil contribuția lor, iar generalul Pogovski, care de controlat. Corpul 4 armată român raporta murise pe câmpul de luptă, a primit onoruri către Armata 2 un incident în care au fost im- speciale31. Prin Ordinul de Zi numărul 39 din plicate două regimente rusești. „Ieri 27.10 a.c. 12/25 august 1917, regele Ferdinand aprecia că ora 17”, informa martorul ocular, „regimentul „luptele crâncene ce s-au dat pe timpul ultime- 283 rus se găsea în marș cu direcția spre front. lor săptămâni de către trupele ruso-române La trecerea lui prin acest sat (Prăjoaia), soldații puse sub comanda Mea, au dat din nou la ivea- regimentului 281 care sunt cantonați aici le-au lă însușirile ostășești ale armatelor aliate de pe ieșit înainte, spunându-le să nu plece pe front frontul român[...] Voința voastră, vitejia copi- și că vor pacea. La acestea regimentul s-a oprit; ilor țărilor noastre aliate a pus o stavilă poto- după vreo 20 de minute de staționare, prima pului vrăjmășesc ce a vrut să se reverse asupra companie din capul coloanei care era constitu- câmpiilor Moldovei, pentru a purta valurile ită din voluntari și cu ofițerii au plecat înainte sale și mai departe în sânul Rusiei”32. spre pozițiune, făcându-și loc cu armele prin În ciuda comportamentului contradictoriu mulțimea care barase drumul. Restul regimen- de pe câmpul de luptă, soldații ruși au avut o tului a rămas pe loc împreună cu trenul de contribuție esențială îndeosebi în timpul bătă- luptă; în acest timp apare un ofițer în mijlocul liei de la Mărășești. Generalul Prezan, adresân- lor care le vorbi povățuindu-i să plece pe front. du-se ofițerilor săi, le-a reamintit prețul greu La aceasta soldații ruși l-au huiduit lovindu-l plătit de aliați pentru apărarea pământului cu pumnii în cap și cu armele în spate și el a românesc: „este știut că numai corpurile VII scăpat cu fuga. Informându-mă asupra aces- și VIII au pierdut aproape 30 000 de oameni tui ofițer, aflu că este comisar al frontului din morți și răniți... dovedind astfel valoarea mili- Corpul 30 armată, din care face parte acest re- tară și sinceritatea cu care ei au cooperat”33. giment. După aceasta regimentul 283 s-a îna- poiat în satul de unde plecase”36. Dispariția unei armate La sfârșitul lunii noiembrie 1917, locote- În toamna anului 1917, pe măsură ce nent-colonelul Ioan Sichitiu, ofițer delegat pe disoluția armatei ruse se accentua, comitete- lângă Armata 9 rusă, informa Biroul Operații le revoluționare protestau frecvent împotriva din cadrul Marelui Cartier General despre vi- „presiunii exercitate de poliție și controlului zita făcută, alături de un maior francez, la Car- părții române asupra serviciului de operații”, tierul General al Corpului 29 armată rus și la așa cum sugera comitetul revoluționar de pe Divizia 3, din cadrul aceluiași corp de armată. lângă Divizia 30 rusă. În continuare, comite- Sichitiu redă opinia șefului de stat major, care tul avertiza că „nu-și asumă răspunderea și considera Corpul 29 „o bandă de briganzi, în nici nu a luat vreun angajament față de guver- mijlocul căreia trebuie să trăiască nenorociții nul român. Comitetul aduce la cunoștință că lor ofițeri. De două ori a fost amenințat cu în cazul în care românii se amestecă în viața moartea și numai grație revolverului său a diviziei, ceea ce poate duce la excese pericu- putut să scape. [...] Ofițerii sunt toți armați și  Revista de istorie militară  15 hotărâți să-și plătească scump viața. Uciderea era însă aproape nulă, iar apropierea sa de ca- comandantului Diviziei 7 i-a îngrozit și fac im- uza națională ucraineană îl făcea indezirabil presia că trăiesc sub groaza ce le-a inspirat acel pentru noua putere de la Petrograd. În mod asasinat”. Colegul francez „a fost privit ca un ironic, nu pacea, ci un devastator război civil ofițer austriac venit să trateze pacea. Acesta avea să urmeze și în care aveau să fie implicați este cuvântul care stă pe buzele tuturor, „pa- mulți dintre soldații ce refuzaseră să lupte pe cea cu orice preț” și în orice condițiuni, chiar front. În ceea ce îl privește pe generalul Dmitri dacă ar fi să fie stăpâniți de împăratul Wilhelm. Șcerbacev, acesta a demisionat după ce Ucraina Soldații nu vor decât pace, indiferent ce va fi pe și-a declarat independența la 22 ianuarie 1918 și urmă; să meargă acasă, să nu mai lupte, indife- s-a refugiat la Odessa, unde s-a alăturat armatei rent cine îi va guverna”37. albe. A făcut parte, pentru scurt timp, din gu- Situațiile tragice s-au înmulțit după ce pute- vernul generalului Wranghel. În 1919 a plecat 40 rea la Petrograd a fost preluată de „maximaliști”. în Franța unde a încetat din viață în 1932 . În noaptea de 26 spre 27 noiembrie, soldații În ciuda temerii autorităților române și a ruși cantonați în Băleni au atacat cu arme și regelui Ferdinand, care a anunțat o amplă re- grenade de mână conacul Ibești, proprietatea formă agrară în 1917 de teama unor consecințe fraților Fulger, care au scăpat cu fuga. Informa- nefaste ale revoluției din Rusia asupra Româ- torul care a raportat cazul preciza că „soldații niei, propaganda antidinastică a rușilor nu a ar fi spus că vor face o revoluție în România pe avut efectul scontat. Dimpotrivă, popularita- tot frontul și vor încerca să-l ucidă pe regele tea regelui a crescut, iar apărarea monarhului Ferdinand care nu dorește să încheie pace”38. și a dinastiei a devenit parte a ideii naționale ce Părăsirea în masă a frontului de către tru- anima marea majoritate a populației. Cu flerul pele ruse la finalul anului 1917 l-a forțat pe ge- său, generalul Berthelot a înțeles imediat avan- neralul Șcerbacev să emită, la 15 decembrie, un tajul situației, el scriind imediat după amplele demonstrații din mai: „Problema dinastică a ordin în care preciza că „demobilizarea gene- 41 rală nu a fost decretată nici de guvernul Ucrai- fost rezolvată de agitatorii ruși” . nei, nici de guvernul Comisarilor Naționali, Haosul lăsat în urmă de armata rusă a cre- dar nici nu putea să aibă loc așa ceva, deoare- at premisele pentru intrarea trupelor române ce aceasta ar fi însemnat ca să se predea țara în Basarabia, iar divergențele din 1917, după fără apărare în mâinile inamicului”. Generalul apropierea din 1914 și alianța din 1916, aveau a încercat să facă apel la sentimentele patrioti- să dea naștere unei relații româno-ruso-sovie- ce ale militarilor: „noi am încheiat deocamdată tice extrem de încordate pe parcursul întregu- armistițiu temporar, cu condiția ca pe front să lui secol. rămână aceleași forțe armate, care-l ocupau în momentul încheierii armistițiului. Dacă însă noi începem să plecăm de pe front, pentru a NOTE 1 Norman Stone, The Eastern Front 1914-1917, trece în spate, aceasta înseamnă că noi violăm Penguin Books, 1998, p. 78. convenția de armistițiu și deci faptul acesta va 2 Orlando Figes, Revoluția rusă 1891-1924. Tra- provoca pe inamic să întrerupă armistițiul și să gedia unui popor, București, Editura Polirom, 2016, continue războiul. Va fi prea târziu a mai vor- p. 255. bi de păstrarea libertăților cucerite, când ina- 3 Ibidem, pp. 80-81. micul va putea avea posibilitatea să intre fără 4 Matthew Rendle, The Officer Corps, Professi- niciun obstacol în interiorul Patriei”. După ce onalism and Democracy in the Russian Revolution, făcea apel la „încetarea prădării transporturilor, The Historical Journal, vol. 51, no 4 (dec. 2008), p. 923. hoțiilor și furturilor”, Șcerbacev sublinia faptul 5 că „nu trebuie să uităm și aceia că ne găsim pe Ibidem, pp. 81-82. 6 http://www.firstworldwar.com/bio/brusilov. teritoriul unui stat aliat, care ia toate măsuri- htm, accesat la 13 iulie 2017. le pentru paza bunurilor sale în contra devas- 7 Orlando Figes, op.cit., pp. 83-84. tărilor”. „Noi trebuie să încheiem pacea, însă 8 Peter Kenez, Changes in the Social Composi- părăsind frontul, noi pierdem această pace și tion of the Officer Corps during World War I, „The ne vindem patria”39. Autoritatea lui Șcerbacev Russian Review”, vol. 31, no 4 (Oct. 1972), p. 369. 16  Revista de istorie militară  9 Ibidem, pp. 369-370. 26 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, 10 Ibidem, p. 370. rola II 1.2491, cd. 15. 11 Robert S. Feldman, The Russian General Staff 27 Generalul Henri Berthelot, Memorii și cores and the June 1917 Offensive, „Soviet Studies”, vol. pondență (1916-1919), introducere de Glenn E. 19, no 4 (April. 1968), p. 526. Torrey, traducere din limba franceză de Mona Iosif, 12 Peter Kenez, op. cit., pp. 370-371. București, Editura Militară, 2012, pp. 230-231. 13 Ibidem, p. 374. 28 Ibidem, p. 232. 14 Orlando Figes, op. cit., p. 255. 29 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, 15 Aleksei Brusilov, A Soldier`s Note-Book, rola II 1.2491, cd. 523. Greenwood Press, 1971, pp. 93-94. 30 Glenn E. Torrey, România în Primul Război 16 Louise Erwin Heenan, Russian Democracy`s Mondial, Meteor Publishing, București, 2014, Fateful Blunder: The Summer Offensive of 1917, pp. 249-250. Praeger, New York, 1987, p. 90. 31 Glenn E. Torrey, Armata revoluționară..., 17 Detalii în Marc Ferro, The Russian Soldier in pp. 65-66. 1917: Undisciplined, Patriotic and Revolutionary, 32 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, Slavic Review, vol. 30, no 3 (sept. 1971), pp. 483- rola II 1.2491, cd. 455. 512. 33 Apud Glenn E. Torrey, România în Primul..., 18 Peter Kenez, op. cit., pp. 369-370. p. 253. 19 Marc Ferro, op. cit., p. 497. 34 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, 20 Florian Tănăsescu, Dumitru Costea, Ion rola II 1.2406, cd. 269. Iacoș, Gheorghe Neacșu, Marin C. Stănescu, Ni- 35 Glenn E. Torrey, Armata revoluționară..., pp. 38- colae Tănăsescu, Ideologie și structuri comuniste 39. în România 1917-1918, Institutul Național pentru 36 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, Studiul Totalitarismului, București, 1995, p. 200. rola II 1.2597, cd.535. 21 Ibidem, p. 203. 37 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, 22 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, rola II 1.2532, cd. 347-349. rola II 1.2493, cd. 201. 38 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, 23 Maria Regina României, Jurnal de război 1917- rola II 1.2523, cd. 515. 1918, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, 39 Arhivele Militare Române, fond Microfilme, ediție îngrijită și prefață de Lucian Boia, București, rola II 1.2509, cd. 241-242. Humanitas, 2015, pp. 89-90. 40 http://www.firstworldwar.com/bio/shcherbachev. 24 Glenn E. Torrey, Armata revoluționară rusă și htm, accesat la 11 iulie 2017. România, București, Editura Militară, 2005, p. 21. 41 Glenn E. Torrey, Armata revoluționară..., 25 Ideologie și structuri…, p. 223. p. 109.

 Revista de istorie militară  17 Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Regimul de ocupație din Dobrogea în perioada 1916-1918, reflectat în memorialistică și în documente germane din epocă

CERASELA MOLDOVEANU *

Abstract

Foreign occupation in Dobruja manifested through an initial regime of Bulgarian occu- pants, marked by terror and insecurity. The exodus of the Romanian population was significant. Since February 1917, when German authorities have established their own occupation regime in most of Dobruja territory, many of the economic, political and social problems have faded. As a result, a large number of refugees returned home. Testimonies edited at that time prove to be of real use in the present. In the process of spoliation of the local population, the German military administration has developed a number of various economic plans, some of which have been preserved until now. Two of the important documents that refer to these plans are: The Report of the German Administration of Dobruja in April 1917, with rich information of an economic, administrative and social issues and report on the conversations between the stage commanders and the officers charged with exploitation and supply. The major interest of the occupation authorities in the economic opportunities of Dobrogea is noted. It is worth noting the extremely complex, well-thought-out and well-implemented exploitation plans of the region.

Keywords: Dobruja, Central Powers, The German Stage Administration of Dobruja, Eco- nomic Staff, Administrative Staff

Eșecurile militare ale armatelor române de forțelor Puterilor Centrale de a cuceri spațiul pe frontul balcanic, cu dureroasa înfrângere de dobrogean. Rând pe rând, toate punctele stra- la Turtucaia (19 august/1sept. – 24 august/6 tegice au fost cucerite, principalele orașe din septembrie 1916), au deschis drum liber Dobrogea intrând sub stăpânirea trupelor ger-

* Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 18  Revista de istorie militară  mano-bulgaro-turce. Inamicul era superior în trupelor aliate3. Până spre sfârșitul anului 1916, armament, avea blindate și, mai ales, avioane întreaga Dobroge intra sub stăpânirea militară a care bombardau frontul, formațiunile din spa- Puterilor Centrale, fiind ocupate și alte orașe im- tele lui și țărmul Mării Negre1. La 20 august/2 portante precum Medgidia, Babadag și Tulcea. septembrie 1916, bulgarii au ocupat Mangalia. Trupele româno-ruse au fost silite să se Mangalia a fost bombardată de pe mare cu retragă pentru o perioadă pe linia Hârșova- aproape 200 de obuze, fiind din nou distrusă, Babadag, iar în continuare spre extremitatea aproape în întregime (singura fotografie cu- nordică a Dobrogei, pe linia de apărare4. Mare noscută a vremii este cea a bisericii românești parte dintre militarii români rămași în zone- aflate în constru ție în centrul orașului, cu le ocupate au fost fie uciși, fie luați prizonieri, urma obuzelor). Populația s-a refugiat în gra- așa cum s-a întâmplat la Cernavodă – „în Cer- bă, lăsându-și gospodăriile pe mâna năvălito- navodă s-au ciocnit de bulgarii ce înaintau, rilor, așa cum descria căpitanul portului, Ni- câteva batalioane românești, care fără habar colae Șerbănescu, în timp ce armata română se mărșăluiau spre cazărmile lor. A urmat o luptă retrăgea spre linia Rasova-Cobadin-Tuzla2. În de stradă de două ore în care majoritatea ro- 6/19 octombrie, trupele germano-bulgaro-tur- mânilor a pierit. 700 au fost luați prizonieri”5. ce au dezlănțuit o nouă acțiune ofensivă, folo- Ocupația străină a produs în Dobrogea sind din plin artileria grea și bombardamentele o adevărată dramă, resimțită la dimensiuni aeriene. Au fost ocupate, pe rând, Agigea, Te- uriașe, în primul rând de populația civilă. chirghiol, Topraisar, Cobadin. La 9/22 octom- Această tragică experiență a fost asimilată și brie, în plină zi, germanii și bulgarii au intrat în redată apoi prin memoriile și mărturiile celor Constanța, iar o zi mai târziu în Medgidia. În care au supraviețuit regimului de ocupație, pofida încercărilor făcute de SMG român de a populație și autorități deopotrivă. În acest sens, opri înaintarea armatelor lui Mackensen, câ- fostul prefect al județului Constanța, George teva zile mai târziu era ocupată și Cernavodă Mumuianu, declara într-o epistolă scrisă la câ- (12/25 octombrie 1916). Astfel, prin căderea teva zile după părăsirea Constanței (ocupată Cernavodei, întreaga cale ferată era în mâinile între timp) că „mulți din noi am plecat, luând

Bulgarii în Tulcea, 1917  Revista de istorie militară  19 Constanta sub ocupație germană, 1917

numai un mic geamantan, alții nici atât, deoa- tec decât cele nemțești, care au arătat chiar o rece ne-am îngrijit înainte de toate să evacuăm leacă de bunăvoință față de prizonierii români răniții, apoi actele secrete, arhivele consiliului care lucrau la „Aquila”, „Steaua Română” și și populația ce a voit să plece”6. „Astra”. La ocuparea Constanței aproape toată Semnificativă este și declarația cetățeanului populația fugise. Rămăseseră bulgari și turci olandez Johann de Jong asupra ocupării ora care au furat foarte mult. Încetul cu încetul lo- șului Constanța și a comportamentului autori cuitorii au început să se întoarcă, și până la 13 tăților de ocupație7: „... Constanța a fost ocupa- februarie (1917 - n .n.) veniseră 40-50000. De tă la 22 octombrie (1916 – n.n.) după amiaza, mâncare nu se găsea ... Era introdusă cartela de trupe germane și bulgare. O mare cantitate de pâine, pe care se căpăta și fasole ... Banul ro- de cereale și benzină a căzut pradă dușmanilor mânesc scăzuse foarte mult. Un leu românesc (...). Imediat s-a început transportul spre Bul- valora numai 65 centime bulgărești; mai tîrziu garia ... la lucru au fost întrebuințați prizonie- însă leul românesc valora un leu bulgăresc. În rii români... Constanța a fost furată în modul oraș firmele românești au fost distruse și înlo- cel mai nerușinat. Oriunde soldații nemți și cuite prin firme bulgărești ...”. bulgari au găsit o casă încuiată al cărei stăpân Pentru a contura o imagine cât mai amplă fugise, au scos afară toată mobila, toată ave- și obiectivă a situației populației în vremea rea casei, o parte au distrus-o și cealaltă au ocupației, redau și fragmente din documente trimis-o în Bulgaria. Statuia lui Ovidiu fuse- bazate pe declarațiile unor localnici sau mili- se dată jos de trupele bulgare, și era cât pe ce tari români luați prizonieri și evadați ulterior să fie trimisă în Bulgaria dacă nu interveneau din captivitate8. autoritățile germane care au făcut ca statuia să Săteanul Ivan Olteanu din Luncavița (jud. fie pusă din nou la loc. În schimb, statuia din Tulcea) declara că: „...îndată ce inamicul a ve- fața Prefecturii, în amintirea evenimentelor nit în sat a început să adune de pe la locuitori din 1913, a fost dusă în Bulgaria. În general, păsări, vite, căruțe, cereale și apoi alimentele, trupele bulgărești s-au purtat mult mai sălba- astfel că toată lumea a rămas muritoare de foa- 20  Revista de istorie militară  me. După aceea a început să adune și lucrurile tăbăcărie... de asemenea și grâul Biroului bri- din casă, ca velințe, plăpumi, saltele, îmbrăcă- tanic... s-au luat copii de la 3 la 8 ani și duși în minte și încălțămintea care era mai bună. Au Germania. S-au trimis în Bulgaria bărbații de fost cazuri când dezbrăcau oamenii și pe stra- la 14 ani în sus. Populația refugiată când s-a dă și le luau îmbrăcămintea, iar la femei le luau întors în Constanța a fost jefuită pe drum ... în broboadele și scurteicile și se îmbrăcau soldații Dobrogea armata bulgară și turcă au luat de la turci și bulgari cu ele ... în iarnă au ars toate populația română bani, haine, vite și tot avutul, ulucile de pe la locuințe și la aproape majori- lăsând puțin porumb”11. tatea caselor au luat ușile și ferestrele și le-au Pentru Mangalia, informații despre perioa- ars.”9 da ocupației sunt puține, provenind doar din Mărturia sergentului Sava Nicolae din re- rapoartele căpitanului portului Mangalia12, și gimentul 78 infanterie, evadat din prizonierat se referă la bombardamentele la care era su- și datată 28 august 1917, completează acest pus orașul, la jafurilor asupra clădirilor la care tablou; „ ...germanii au rechiziționat totul în s-au dedat armatele germano-bulgare, dar și Constanța, lăsând populației numai porumb. o parte a populației nerefugiate, alcătuită din Nevoiașii care nu aveau nici porumb primeau turci, bulgari, țigani și găgăuzi. În memoriile câte o pâine de 800 gr și un kilogram de mă- sale, Stephan Eleutheriades13 oferă un tablou al lai pe patru zile de persoană. Germanii au acelor vremuri: „Când a izbucnit Primul Răz- rechiziționat și toată fierăria, mașinile de treie- boi Mondial, Mangalia a fost bombardată de rat și cusut, ca și clopotele de la biserici”.10 un submarin german. Populația s-a speriat și Ample informații aflăm din declarațiile a început să evacueze orașul (…) Cum bulgarii datate 11 iulie 1917, aparținând caporalului erau aliații nemților, frontul din Dobrogea, sub Cardon Lazariu, din regimentul 78 infanterie: comanda nemților, avea majoritatea trupelor „La Constanța germanii au scos de prin case alcătuită din bulgari, care înaintau din sud, scaune, pături, plăpumi, tablouri, lăsând numai ocupând teritoriul dobrogean. Populația, for- pereții. Aceste obiecte erau încărcate în vagoa- mată din români și greci, a început să se retra- ne și trimise (în Germania și Bulgaria – n.n.). gă, împreună cu trupele românești, spre nord, Din magaziile din port au luat ghinda pentru fără nici o țintă și fără nici o orientare. (…)

Refugiați români din Dobrogea  Revista de istorie militară  21 Bulgarii, în furia războiului, cu spirit răz- 60, și vai de acela care nu-și termina porțiunea bunător, odată intrați în orășelele și satele din de lucru! Era bătut până murea”16. Dobrogea, jefuiau ce puteau. În Constanța, au Dar mărturiile comportamentului abuziv, aruncat la pământ, de pe soclul ei, statuia lui chiar crud și nemilos al ocupanților, în special Ovidiu, voind parcă să nege originea latină a bulgari, față de militari și de populația civilă, in- românilor, și au incendiat instituții. Nemții diferent de sex și vârstă, nu constituie aspectul însă, ordonați și civilizați (pe acea vreme) i-au primordial în acest demers istoriografic. Do- obligat pe aliații lor slavi să o repună pe soclu și resc să aduc în prim-plan modul cum a fost ad- să respecte avuția teritoriilor ocupate”14. ministrată economic și politic Dobrogea, prin Și în Tulcea, ocupanții, în special cei bulgari, prisma documentelor elaborate de ocupanții s-au dedat la acte de violență și distrugeri, mai germani. Din păcate, circumstanțele deosebite ales a ceea ce însemnau simboluri românești. care au definit această perioadă dramatică, de Au distrus Monumentul Independenței, statu- refugiu a populației, a administrațiilor și jude- ia lui Mircea cel Bătrân și bustul fostului pre- cătoriilor locale, a centrelor de jandarmerie și fect Ioan Nenițescu. Despre ce s-a întâmplat poliție etc au dus la o pierdere consistentă de acolo după invazie, colonelul Marin Iones- documente, ce nu a mai putut fi reconstituită. cu-Dobrogianu15 face o descriere dramatică: Explicația unei astfel de situații o regăsim în „Orașul Tulcea a fost ocupat de armata bulga- puținele documente de arhivă ce recompune ră în ziua de 22 Decembrie 1916, la orele 3.20. starea de spirit a vremii, cu puțin timp înainte Prima patrulă era comandată de locot. Nanof. de apariția invadatorilor: „Panica în populația Comandant militar al orașului a fost numit civilă a ajuns la apogeu, toți se gândesc la pleca- colonelul Mihailof, care lucra sub ordinele ge- re și fiecare luând din casă câte un cufăr, caută neralului Colef. (…) Numaidecât administrația să plece cu trenul (...) De aceeași panică au fost noastră a fost înlocuită cu cea bulgară. (…) cuprinse și autoritățile noastre deoarece multe S-au internat nu numai bărbații, ci și femeile și din ele, ca de exemplu Primăria, Administrația copiii, cari erau supuși la lucrări peste puterile locală, Tribunalul, Judecătoria etc s-au închis lor. Munciau numai pentru o hrană mizerabilă deoarece toți funcționarii respectivi au fugit de 17 și insuficientă, iar în caz de refuz, li se suprima la datoria lor” . mâncarea și erau bătuți până la sânge. Încă de la început, România, prin resurse- În tot județul sunt săpate tranșee, nu în sco- le sale naturale, a devenit o țintă economică pul unei apărări, cât mai ales de a pune la mun- principală în vederea asigurării aprovizionării că populația românească istovită de foame și a atât pentru front cât și a populației din țările distruge clădirile. Fiecare persoană, fără deo- invadatoare. sebire de sex și etate, era obligată să sape zilnic Înfrângerile repetate suportate de trupele un șanț lung de 2 m., lat de 1 m, și adânc de 1 m române și ruse pe frontul sud-estic au determi-

Trupe de ocupaţie în Constanţa, 1916

22  Revista de istorie militară  nat reprezentanții Puterilor Centrale să orga- administrativ, condus de la centru de consili- nizeze o serie de întâlniri care au avut ca prin- erul Welser, un apreciat specialist în probleme cipal scop elaborarea planurilor de acaparare a administrative, ambele fiind sub autoritatea di- resurselor din teritoriile ocupate, printre care și rectă a guvernatorului administrației militare România. Într-una din aceste conferințe, care a germane și mai departe, a comandamentului avut loc la Berlin în perioada 28-29 octombrie militar21. 1916, reprezentanți ai Germaniei, Austro-Un- Încă de la 1 ianuarie 1917, a fost tipărită la gariei și Bulgariei au luat măsuri pentru ex- Berlin lucrarea „Economia Națională Româ- ploatarea economică a produselor din Româ- nească” [Die Rumanische Volkswirtschaft] în nia, viitoarea administrație și adoptarea unui care se regăseau informații despre elementele nou sistem fiscal. Discuții ulterioare au avut economice ce urmau a fi folosite pentru conti- loc la Viena, unde s-a pus problema repartiză- nuarea războiului22. A fost tipărit, de asemenea, rii materiilor prime și a rolului pe care urma sub îndrumarea băncii Diskontogessellachaft să-l joace viitorul organ economic și adminis- din Berlin, un dicționar cu profil economic, trativ desemnat, în teritoriile respective18. administrativ și politic al României, în 4 vo- Odată cu ocuparea a două treimi din teri- lume, corespunzător celor patru provincii ale toriul României, a fost instalată o administrație țării (Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldo- militară prin intermediul căreia Puterile Cen- va) ca instrument de lucru pentru personalul trale au jalonat planul de acțiune referitor la german însărcinat cu exploatarea teritoriului exploatarea economică a teritoriilor ocupate și ocupat. În această broșură se furnizau elemen- l-au pus în aplicare rapid. În scurt timp, a fost te prețioase despre capacitatea economică a pus la punct un aparat birocratic administra- localităților urbane sau rurale, împărțirea ad- tiv stufos, stabilit cu o rigoare și precizie tipic ministrativă, mijloace de transport, situația fa- germană, care și-a dovedit din plin utilitatea în bricilor din teritoriu și locul acestora, depozite sprijinul satisfacerii intereselor economice ger- existente etc.23 mane, ce au îmbrăcat forma unui adevărat jaf, În perioada de ocupație propriu-zisă, în în care principalul instrument administrativ a special din februarie 1917, situația teritoriului fost Statul Major Economic (Wirtschaftstab). dintre Dunăre și Marea Neagră a fost orga- În scurt timp, acesta a ajuns la performanța de nizată și monitorizată strict de administrația a prinde în ramificațiile sale (avea 17 secții) în- germană. De un real folos pentru cunoașterea treaga viață economică a României, fiind con- a variate aspecte din evoluția acestei provincii ceput și adaptat din mers la cerințele de acțiune românești din acea perioadă au fost sursele is- rapidă și de eficiență maximă pentru acapararea torice elaborate și difuzate de Administrația bunurilor materiale din țară19. Scopul său prio- Germană de Etape din Dobrogea. Ordinul de ritar era acela de a exploata resurselor țării prin constituire al Etapei a fost dat de guvernul orice mijloc posibil: rechiziții forțate, discrimi- german pe 24 octombrie 1916, iar pe 5 decem- nări și privațiuni în privința consumului la orice brie 1916, printr-un ordin venit de la Berlin, fel de produse, cartelare a alimentelor de bază se preciza că șeful Administrației Etapelor etc și de a trimite în timp util toată materia pri- purta titulatura de Inspector al Administrației mă și produsele cerute, în zonele de front nece- de Etapă din Dobrogea24. Structurile și orga- sare sau spre țările ocupanților. Primele măsuri nigrama noului organism administrativ au la care au recurs au fost o serie de ordonanțe fost realizate în perioada 3 noiembrie 1916 care obligau populația civilă și comercianții să – 5 ianuarie 1917. La 13 decembrie 1916 era își declare rezervele de produse, precum za- definitivată delimitarea teritorială a Dobrogei hărul, cerealele, băuturile spirtoase, păsările, ce intra sub controlul administrației germane, animalele domestice și obiectele de cauciuc20. aproximativ 7.700 km2 din regiunea transdu- Au urmat apoi și alte măsuri abuzive, care au năreană, în timp ce limita sudică a fost fixată transformat, în scurt timp, teritoriul României aproximativ pe vechea frontieră româno-bul- într-o reală colonie a Puterilor Centrale. gară, stabilită în baza Tratatului de la Berlin Statul major economic a fost susținut în re- din 13 iulie 187825, iar cea nordică „pornea de alizarea atribuțiilor sale de către Statul major la Capul Doloșman, trecea prin Jurilovca, se  Revista de istorie militară  23 prelungea, mai departe spre Slava-Rusă și de brogei a fost încredințată prefectului de So- aici până la cariera Ostrov. Teritoriul tulcean fia, numit și prefect al Dobrogei, cu sediul la de la această limită spre nord până la Dună- Constanța. re a rămas sub controlul armatei bulgare și ca Pe teritoriul Dobrogei sau cel al zonei de atare fu încredințat administrației bulgare”26. operații militare au existat, de asemenea, și Inspector al Administrației de Etapă Germană cinci comandaturi de etapă și economice cu din Dobrogea a fost numit gl.lt. de cavalerie un statut aparte, ce erau subordonate direct Kurt von Unger. Zona dobrogeană a etapelor Administrației germane de etape Dobrogea29. împreună cu Administrația militară din Ro- În Constanța, imediat după invazie, admi mânia, care controla și Muntenia, se subordo- nistrația comunală a fost în primele trei luni nau „Înaltului Comandament (OKM), de sub bulgărească, în continuare timp de șapte luni feldmareșalul Mackensen”, care avea reședința austro-ungară, după care germano-bulgară la Hotelul Athene Palace din București27. și turcă până în luna noiembrie 1918, când a Pentru a ușura procesul de spoliere forțată venit din nou o administrație bulgară ce s-a a teritoriului românesc, după ocupație, Româ- menținut până la 2 decembrie 191830. nia a fost împărțită administrativ în patru zone Luate în ansamblul lor, cele trei provincii distincte, conform Convenției de la Sofia din 2 românești invadate (Oltenia, Muntenia și Do- decembrie 191628: brogea), însumau în anul 1916 un număr de 21 1. Teritoriul Administrației militare (Ge- de județe cu 156 de plăși și aproximativ 2304 biet der Militar Verwaltung), sub conducerea comune, cu o populație de peste 71,84%, con- guvernatorului Tulff Weidenbach, cuprindea form statisticilor anului 191231. cea mai mare parte din suprafața cotropită a Documentele epocii atestă că populația țării – cca. 65.000 kmp, incluzând județele: Dobrogei a scăzut dramatic în perioada 1916- Argeș, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Ialomița, Il- 1918, ca urmare a invaziei inamice, mulți lo- fov, Mehedinți, Muscel, Olt, Prahova, Vâlcea, cuitori refugiindu-se în alte zone ale țării și Romanați, Teleorman și Vlașca. chiar în afară (Basarabia), în timp ce alții au 2. Zona etapelor (Etappengebiet), cuprin- murit ca urmare a tifosului și altor boli, sau zând o fâșie de teren de-a lungul râului Buzău, crimelor și violurilor înfăptuite de ocupanți. din Carpați până la Dunăre. Această zonă a Din februarie 1917, după preluarea de către fost folosită în principal ca bază de aprovizi- germani a teritoriului aflat sub autoritatea bul- onare a trupelor de front cu alimente și alte gară, parte dintre refugiați au revenit la gos- articole necesare ducerii luptei. Surplusul era podăriile lor. Autoritățile germane, caracteri- transportat în țările invadatoare. Comanda zo- zate prin rigoare și organizare minuțioasă, au nei a fost atribuită Inspectoratului 15 Etape. elaborat pe lângă diverse planuri economice 3. Zona Armatei a 9-a de operații (Opera- menite a ține sub control situația bunurilor și tionsgebiet), cuprinzând teritoriul unde s-au produselor și situații demografice ale regiunii, desfășurat operațiile militare, era formată din fluctuația de populație existentă în diferite județele: Buzău, Râmnicul Sărat, Putna și Bră- etape ale perioadei de ocupație. S-au realizat ila. Atât conducerea militară cât și adminis- astfel mai multe statistici ale locuitorilor din trarea județelor respective au revenit direct zona administrației etapelor germane din Do- șefului suprem al armatei de ocupație. brogea, care au fost difuzate în teritoriu. Una 4. Dobrogea cu județele sale avea o or- dintre ele, este o situație din 15 mai 191732: o ganizare proprie. Inițial această zonă a fost statistică românească datată 1 ianuarie 1913, administrată de autoritatea bulgară, apoi s-a arăta că în județul Constanța locuiau 15.663 instituit un condominium exercitat de către de români. Prin comparație, se constata astfel, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia. că după numai patru ani, numărul lor scăzuse Din februarie 1917, județul Constanța și sudul substanțial, și dacă statistica germană era la fel județului Tulcea au trecut sub administrația de exactă ca și celelalte documente emanate comandamentului Etapei a 262-a germane. de Administrația Etapelor, exista un deficit de Județele Durostor și Caliacra au fost anexate peste 6.000 de persoane, ce demonstra, con- Bulgariei. Conducerea administrativă a Do- form autorului, care și publică această statistică 24  Revista de istorie militară  Nr. Localitatea Germani Bulgari Turci Români Ruși Alții Total 1. Constanța 1.503 1.515 10.780 9.457 516 2.937 27.708 2. Medgidia 1.528 311 9.299 19.171 6 1.149 31.464

3. Cara-Omer 555 697 7.125 6.896 21 94 15.388

4. Cuzgun 9 7.218 4.907 19.110 6 914 32.164

5. Cogealac 1.738 18.243 813 2.448 3.932 742 27.916

6. Hârșova ---- 926 2.142 30.908 1.584 122 35.684 7. Total 5.333 28.910 35.066 87.990 6.065 5.928 169.322

în 1919, „ce exod grozav însoțit de mortalitate a pentru toată Dobrogea administrată de eta- îndurat martira populație românească...”33. pele germane, observăm un deficit enorm, de Dacă comparăm aceeași statistică din ia- aproape 40% în privința populației românești, nuarie 1913, cu cea germană din mai 1917, în comparație cu alte etnii34:

Recensământul român Recensământul german Naționalitățile Diferența de la 1 ianuarie 1913 de la 15 mai 1913

Români 147.042 87.990 - 59.052

Bulgari 27.123 28.910 + 1.787

Turci-tătari 36.099 35.066 - 1.033

Ruși 7.190 6.065 - 1.125

Germani 5.840 5.333 - 507

Comparativ cu această perioadă, în situația au apărut cu titlul „Dobrudscha Bond” și pot din 15 februarie 1918, realizată tot de admi fi găsite în fondurile Bibliotecii Academiei Ro- nistrația germană, se constatau lipsuri majore, mâne36. de până la 9000 de români pentru zona Hârșova Al doilea document, care a apărut pen- și de aproximativ 870 pentru Constanța. Se re- tru prima dată într-o prezentare bilingvă ro- marcă o creștere de câteva sute sau chiar mii de mâno-germană, tradus în limba română în persoane în alte localități, precum Medgidia35. 2011, este Memoriul Administrației Germane Pe lângă aceste documente oficiale germa- de Etapă din Dobrogea, întocmit la mijlocul ne din perioada de ocupație, revelatoare pentru lunii aprilie 191737, un document important situația administrativ-politică și economică din pentru semnificația sa intrinsecă. Structurat acea perioadă, cele mai importante surse isto- pe șase capitole și o anexă, cu un total de 124 rice, cu valoare științifică, în număr de cinci, de pagini, conține în paginile sale informații au fost realizate de Administrația Germană de de natură administrativă, economică și socială Etape din Dobrogea. Primul ca apariție, este care defineau spațiul de ocupație dobrogean și un periodic realizat și tipărit cu două titluri: dețineau informații de interes imediat în rezol- primele trei numere se numeau „Deutsche varea problemelor de aprovizionare și export Etappen Verwaltung in der Dobrudscha”, și au ale ocupanților. Primele două capitole se referă început să fie difuzate din 21 noiembrie 1916. la Autoritatea Administrației Etapelor și Admi- Următoarele numere, din 24 noiembrie 1916, nistrarea ținutului, unde s-a abordat organiza-  Revista de istorie militară  25 rea și organigrama instituției, limitele geogra- cu caracter academic, este deosebită prin na- fice ale etapei, situația populației, a industriei, tura și valoarea documentară a studiilor și fo- agriculturii, pescuitului, în general, consecințe tografiilor. Acestea din urmă reproduc imagini ale războiului asupra zonei și comportamentul de epocă ale unor clădiri, biserici, locuitori din populației în contact cu trupele de ocupație. diverse comunități dobrogene, dar și lucrări Capitolul trei, cel mai substanțial, referitor la ale pictorului H. von R. Conifius. Lucrarea a situația economică în ansamblul ei, încearcă să apărut tradusă în lb. română în 2011 la Editura surprindă cât mai concentrat toate elementele ExPonto din Constanța, fiind, ca și Memoriul constitutive ale principalelor ramuri ale econo- anterior, parte a proiectului inițiat în cadrul miei, detalii despre acestea, precum cantitățile Centrului de Studii și Cercetări ale Istoriei și de produse petroliere inventariate la Constanța Civilizației Zonei Mării Negre (sec. XIX-XXI) și Cernavodă, evaluarea rezervelor cerealiere și a din cadrul Facultății de Istorie și Științe Politi- șeptelului, situația colectărilor de materii prime ce, Universitatea „Ovidius”, Constanța. sau alimentare (produse oleaginoase, metale, Cei șapte autori de notorietate în diverse piei, lână etc), a transporturilor efectuate în be- domenii care au redactat volumul sunt: ge- neficiul ocupanților etc. Un subcapitol se referă ologul Friedrich Freiherr von Huene, profe- la situația agriculturii, pescuitului, silviculturii sor la Universitatea Tübingen și locotenent și vânătorii, dar și la starea minei de la Altân- în trupele de geniu, cu articolul Privire asu- Tepe. Capitolul patru aduce în atenție situația pra geologiei Dobrogei; biologul Robert Ritter transporturilor și a circulației, ce cuprinde date von Dombrowski, cu lucrarea Mamiferele și generale despre căile ferate și exploatarea lor, păsările Dobrogei; alt biolog, dr. R. Marcus, transportul naval pe linia Constanța-Istanbul cu două studii – Dunărea și Marea Neagră și și navigația pe Dunăre, situația portului Cer- Pescuitul în Dobrogea; dr. H. Südhof, direc- navodă, dificultățile întâmpinate de ocupanți tor al Liceului Economic din București, care în fluidizarea traficului, în special spre țările a analizat importanța economică a Dobrogei; aparținând Puterilor Centrale etc. prof. și arheologul Carl Schuchhardt, cu două Starea de sănătate, a populației în special, contribuții importante Cercetări arheologice în este subiectul capitolului cinci, unde sunt eva- Dobrogea și O călătorie de Crăciun în Dobro- luate condițiile generale de sănătate și măsurile gea acum 32 de ani; Paul Traeger, cu o amplă adoptate pentru îmbunătățirea condițiilor de lucrare referitoare la populația din zona Eta- igienă a populației, organizarea de centre me- pei, cu observații extrem de interesante pen- dicale și de prevenire a bolilor, situația veteri- nară din zona Etapei. Ultimul capitol, prezintă tru cercetările demografice și antropologice situația monetară și dispozițiile privind emite- actuale, în lucrarea Studii dobrogene. Ultimul rea și circulația banilor. Anexa atașată la final studiu, nesemnat, probabil al unui militar de reprezenta Convenția din 2 decembrie 1916 de carieră, cu titlul Campania din Dobrogea. Ra- la Sofia, ce stabilea principiile de împărțire a poarte de război din Marele Cartier German, reda o imagine asupra confruntărilor militare bogățiilor țării existente pe teritoriul Dobrogei 39 între Germania, Bulgaria și Turcia. din perspectiva învingătorului . Un alt document de o mare contribuție Un alt document emis de Administrația de la cunoașterea Etapei dobrogene, reunit într- Etape germană este o broșură de aprox. 52 de un valoros volum în care șapte personalități pagini cu titlul: Referat asupra convorbirilor științifice germane au cercetat și redactat stu- ce au avut loc între comandanții de etape și dii pe teme diverse de interes științific privind comandanții însărcinați cu exploatarea, ofițerii Dobrogea, a fost tipărit în grabă, în toamna cu aprovizionarea și comandanții de regimente anului 1918, cu puțin timp înainte de a părăsi și batalioane – un fel de rezumat al unei întru- provincia. Lucrarea, de 333 pagini, cu 328 de niri lărgite ce a avut loc la 16 iunie 1917. Do- fotografii impresionante, se intituleazăImagini cumentul nu s-a păstrat în original, el fiind cu- din Dobrogea („Bilder aus der Dobrudscha”) – noscut doar prin analiza lui realizată în 1919 de editată de Etapele germane din Dobrogea38. prof. Constantin Brătescu și publicat în revista Manuscrisul original, deși nu beneficiază de „Arhiva Dobrogei”40. Este un raport atotcuprin- aparatul critic necesar unei lucrări obișnuite, zător, punctual, asupra unor subiecte de inte- 26  Revista de istorie militară  res major ce cuprindea majoritatea domeniilor bulgare”44. În opinia autorităților germane era – economic, social și juridic – administrate de necesară intervenția lor în teritoriu, părerea lor Germania, dificultățile cu care se confruntau în unanimă fiind: „după experiența noastră turcii teritoriu, modul de rezolvare al acestora și lini- n-ar fi obținut nimic de la o administrație bul- ile de acțiune pentru viitorul apropiat. Fiecărui gărească iar pe de altă parte, bulgarii, din cauza sector de activitate i-a fost desemnat un ofițer, incapacității de organizare economică a lor, n-ar care a și prezentat situația existentă. fi fost în stare să conducă cum trebuie aprovizi- Pe ordinea de zi a reuniunii au fost consem- onarea și să exploateze provincia cu folos”45. 41 nate 16 puncte : 1. „Sarcinile administrației Punctul al 3-lea din program privind pro- etapelor germane față de aliați; 2. Starea eco- blemele agricole a fost prezentat de șeful nomică a Germaniei și datoriile administrației secțiunii agricole din Comisia economică a etapelor germane; 3. Pregătirea secerișului, Administrației Etapei, cpt. Von Lösch. El a vor- arăturilor de toamnă, arendarea ogoarelor, bit despre pregătirea secerișului, funcționarea procurarea lemnelor; 4. Pescuitul; 5. Chesti- atelierelor de reparații unelte și mașini agri- unea alimentării; 6. Problemele secțiunii teh- cole, despre procurarea de coase și mașini nice; 7. Uleiuri minerale; 8. Materiile brute de populației, prin participarea „oamenilor ca- război; 9. Administrația comunală, finanțele, pabili de muncă precum și a orășenilor fără dările; 10. Căile de comunicații; 11. Dreptul ci- ocupație”46. Pentru că Germania resimțea o vil și penal, plata despăgubirilor; 12. Serviciul lipsă majoră de uleiuri și grăsimi, s-a mărit cu sanitar; 13. Combaterea epizootiilor; 14. Re- 2% producția de rapiță în cadrul arăturilor de glementarea circulației persoanelor civile; 15. toamnă. Ogoarele părăsite de refugiați erau Plata țiganilor; 16. Diverse”. arendate cu cel puțin 20 de lei/hectar țăranilor Discuțiile și situațiile prezentate au o deo- rămași, împărțite de preferință germanilor, sebită relevanță asupra scopului și a mijloace- turcilor și bulgarilor. Furnizarea de lemne și lor folosite în exploatarea eficientă a regiunii. cărbuni de lemn urmau să fie asigurate prin Lt.col. Van den Bergh, șeful statului major 47 munca obligatorie a românilor și rromilor . al Administrației de Etape, cel care se ocupa El a cerut concursul asistenței și a recomandat de pct. 1 și 2 și apropiat colaborator al gl.lt. „întrebuințarea toate energiilor pentru spori- von Unger, a subliniat importanța economică rea producției și exploatarea provinciei, deoa- a Dobrogei pentru Puterile Centrale, făcând rece durata războiului nu se poate prevedea”48. următoarele precizări: „Intrarea României în Lt.col. Van der Bergh a expus și situația război a fost un noroc pentru noi. Fără aceasta, cu greu ne putem închipui cum ar fi scăpat semănăturilor de toamnă și primăvară, iden- anul acesta Austro-Ungaria, în ce privește ce- tificând trei cauze ale rezultatelor slabe înre- realele, Germania în ce privește uleiurile (pro- gistrate: întârzierea lucrărilor specifice, refu- dusele petroliere n.n.) și toți aliații laolaltă în giul populației, distrugerea satelor, uneltelor și ce privește materiile prime de război”42. El a mașinilor agricole, excesele făcute de bulgari. motivat în continuare că „scopul principal al Ofițerii responsabili ai subetapelor au prezen- prezenței etapelor germane în Dobrogea era tat rapoarte asupra semănăturilor, aprovizionă- 49 procurarea de cereale și materii prime pentru rii cu lemne, situației mașinilor agricole etc. industrie, mai ales pentru cea de război”43. Lup- Exasperat de lipsa de eficiență resimțită în re- ta pentru supremație administrativă și econo- alizările subordonaților săi, ofițerul german a mică prin deținerea a cât mai mult din materiile lansat un discurs mobilizator în care arăta că: prime ale provinciei românești a declanșat un „Selbst helfen! – Trebuie să ne ajutăm singuri! conflict latent între germani și bulgari în spe- În Dobrogea nu curge miere și lapte! Cu puține cial, care doreau o mai mare autonomie de ex- mijloace trebuie să se realizeze mult. Deci mun- ploatare și mișcare în teritoriu. În acest sens, la că, pentru onoare. Prin organizare se va putea 15 mai 1917, administrația Etapelor germane face față și lipsei de brațe. Nu cereți mașini și dădea dispoziții prin care „fixa linia de con- coase în ultimul timp! Prevedere în toate! Lem- duită” a germanilor față de „atacurile trupe- nele de iarnă să fie adunate de cu primăvară; lor bulgare”, iar la 21 mai 1917, noi dispoziții arăturile de toamnă trebuiesc puse la cale de cu cu privire la raporturile cu „oficiile și trupele vară!. Soldații n-au venit aici pentru desfătare  Revista de istorie militară  27 (...) Fiecărui soldat să i se dea câte o însărcinare. blănuri și piei de animale, lână etc., rechiziția de Cei care se disting să capete răsplată. Să se toc- clopote, fără compensații materiale56. mească tabele grafice ale muncii...”50. De starea administrației, finanțelor și a Chestiunea alimentării cu produse de larg școlilor se ocupa cpt. de cavalerie Cuntze, care, consum a trupelor și populației a fost prezen- în raportul său, a precizat că, înainte de invazia tată de ofițerul de intendență Presting. Aprovi- trupelor Puterilor Centrale, toți funcționarii de zionarea se făcea pe Dunăre, navele erau des- stat, în special primarii cu personalul acestora cărcate la Cernavodă, iar de aici mărfurile erau au fugit, luând cu aceștia și ștampilele și actele transportate pe calea ferată la Constanța. Din de valoare. În urma acestui vid administrativ, cauza greutăților de transport se aplica „princi- se constata o grabă a autorităților bulgare de piul suprem” de a procura produsele necesare a înlocui pe predecesorii săi români: „Bulgarii, din Dobrogea. El a constatat că din cauza mo- cu o grabă suspectă, se consacră acestei sar- dului defectuos de a se păstra făina, în special în cini, introducând în zona etapelor un întreg zona Constanței, „nu se va putea trimite făină și aparat administrativ, cu prefecți, subprefecți, 51 fasole în Germania” . Exista însă o abundență primari și comisii de câte trei membri”. Această de fructe (zarzăre, prune, mere, pere), astfel că administrație bulgară a fost înlăturată parțial în Constanța s-a deschis o fabrică de marme- la 5 ianuarie 1917, dar raportul lui Cuntze îi ladă. „Populației însă i se va da numai făină de aprecia pe cei rămași ca „element supărător în porumb” pentru hrană, iar brânza ar putea s-o provincie”, ce le îngreuna munca administrati- obțină contra cost de la o firmă contractată de 57 52 vă prin „agitațiile și activitatea lor secretă” . germani, cu 2,70 lei kg.” În viziunea sa, o reinstalare a administrației Situația secțiunii tehnice, a capacităților in- românești era imposibilă, prin lipsa fizică a dustriale a fost prezentată de cpt. Alisch, șeful slujbașilor români dar și pentru că „funcționarul secțiunii, care s-a plâns de dezastrul existent: român, după cerințele și concepțiile noastre, instalațiile industriale „sunt sau complet inutili- este cel mai rău și moralicește cel mai inferior zabile sau parțial distruse”, „lipsesc specialiștii și 58 din câți se poate închipui” . uneltele”, dar s-a reușit reamenajarea unor ateli- În privința finanțelor, a sistemului de taxa- ere mecanice și a unei turnătorii unde se făceau re s-a observat că acesta era ineficient și dez- reparațiile53. organizat. Lipsa funcționarilor și a serviciului Evaluarea stocurilor de „uleiuri” minerale de cadastru a dus la o întârziere și lentoare a (benzină, petrol, păcură) a fost făcută de sblt. procesului. S-a stabilit ca dările să se plăteas- Brabant, șeful secției materiale industriale. El a că pe localități, la intervale de trei luni, „după raportat existența inițială a 232.000 tone de ast- capacitatea financiară a fiecăruia”. Cheltuielile fel de produse din care s-au pierdut 20.000 tone trebuiau acoperite din veniturile provinciei, în urma bombardamentului flotei rusești la 4 59 noiembrie 1916. Din întreaga cantitate, 70.000 sub nicio formă din finanțele statelor aliate . de tone intrau în folosința întreprinderilor ger- Raportul privind activitatea școlară a scos mane, restul se distribuiau aliaților, conform în evidență existența anterioară a școlilor și înțelegerilor stipulate în Tratatul de la Sofia din grădiniței în localitățile rurale dobrogene, 2 decembrie 1916. Germania a preferat să intre comunitățile de turci, tătari și ruși beneficiind în posesia benzinei ușoare pentru aeroplane și a de școli subvenționate de statul român. Regi- uleiului mineral pentru submarine54. După acest mul de ocupație a dus la încetarea activității referat, lt.col.van den Bergh a comunicat că în școlare, cauzele fiind multiple: clădirile școlilor România funcționau la acea dată, iunie 1917, au fost dărâmate sau întrebuințate în scopuri 99 de sonde și 15 puțuri de mână, cu un total militare; învățătorii lipseau, cei străini erau de 30.000 tone zilnic, considerate ca suficiente mobilizați sau internați, cei români fugise- pentru satisfacerea nevoilor aliaților55. ră în mare parte; materialul didactic era dis- Cu procurarea materiilor prime se ocupa trus. Prin măsurile adoptate se dorea reluarea cpt. Werner, acestea erau furnizate în special de procesului de învățământ, astfel în satele cu intermediari civili, mai ales prin „firma Michel”, populație majoritar românească, se puteau cu un tarif de obicei fix. S-au stabilit măsuri pen- redeschide, fără a fi obligatoriu, „grădinile” tru achiziționarea de oleaginoase, turte uleioase, (grădinițele), „pentru a-i despovăra pe părinți”, 28  Revista de istorie militară  utilizați de autoritățile germane la munci obli- lui superior din București o serie de dispoziții, gatorii, în timp ce redeschiderea școlilor ger- precum restrângerea libertății de schimbare mane era apreciată ca o necesitate politică în de domiciliu și de migrare a muncitorilor, în- „înălțarea și sprijinirea germanismului”. S-a tocmirea unor tabele și liste pe profesii, vârste, subliniat în continuare că autoritățile bulgare sex și capacitate de muncă, precum și tabele au înființat școli în toate localitățile unde exis- cu prețuri fixe pentru muncă. Pentru muncile ta populație bulgară, aducând învățători din agricole erau incluși pe tabele tinerele de la 18 armată, după ce i-au demobilizat. În privința ani în sus și băieții între 12 și 16 ani. Au exis- școlilor românești, turcești, tătărești, rusești tat și comentarii privind reglarea și controlul se recomandau comandanților de subetape să muncii forțate în Germania, Belgia și Franța: nu se grăbească cu deschiderea lor, pentru a „În Germania orice energie liberă este folosită se avea în vedere utilizarea copiilor la muncile pentru un scop de utilitate generală. În Belgia obligatorii. Pe timpul secerișului și al treieratu- și Franța întreaga populație e supusă controlului, școlile trebuiau închise60. lui și muncii forțate. Aceste măsuri aspre tre- A urmat raportul arhitectului Sopparth, buie să se introducă și în România”64. șeful căilor de transport și construcțiilor care Deși publicate parțial și la intervale mari de a criticat cei 512 km de drumuri de pe raza timp, 1919, respectiv 2011, aceste documente Etapei, făcuți după modelul românesc. Se întocmite de autoritățile germane din Dobro- recomanda înlăturarea noroiului și uscarea gea reprezintă un valoros aport științific și tes- drumurilor, evitarea calcarului în construcții, timonial la redarea unor aspecte importante folosirea femeilor la spargerea pietrelor din din istoria românească, de natură economică, carierele de pe marginea drumurilor, necesita- administrativă și socială. Acesta umple practic tea reparării a 200 km de drumuri pentru care un vid documentar al perioadei 1916-1918, de erau necesare „6 luni de lucru cu 2000 lucră- care cercetătorii aveau imperios nevoie. Evi- 61 tori și 700 de căruțe”. dent că natura problemelor politice, econo- Chestiunea despăgubirilor „supușilor Pu- mice și sociale ale acestei provincii erau mult terilor Centrale” pentru pagubele produse de mai numeroase și mai dramatice. Ele nu pot fi război, a rechizițiilor și starea sănătății locui- redate sau rezolvate doar din surse unilaterale, torilor, au fost discutate în cadrul reuniunii dar în pofida modului amplu, minuțios și bine or- nu au fost redate de Constantin Brătescu. ganizat de redactare, dar sunt un instrument Un alt subiect important, prezentat de cpt. prețios de evaluare a situației generale a terito- Cuntze a fost reglementarea circulației în cu- riului aflat sub ocupația străină în acea epocă. prinsul zonelor comandaturilor. El s-a referit la necesitatea aplicării unor restricții „pentru NOTE a se evita spionajul”. Permisele de deplasare se 1 Silvana Cojocărașu, Primul Război Mondial acordau pe termen de șase luni doar lucrători- la Mangalia (XI), din studiul „Callatis, legenda Mă- lor agricoli în timp ce negustorii primeau apro- rii Negre”, în „Alternativa”, Canada, anul 9, nr. 102, bări doar dacă specificau mărfurile. Pentru că aprilie 2012, rubrica „Studii Pontice” (http://www. suspectau populația că „iubește puțin munca, alternativaonline.ca/index.html). 2 Ibidem. în schimb iubește mult drumurile”, autoritățile 3 Complexul de poduri construit de Anghel germane aveau reticențe în a acorda libertate de Saligny a fost minat, pentru a opri înaintarea inami- circulație. S-a stabilit că nu se acordau permise cului. Cel de pe brașul Borcea a fost distrus, celălalt, pentru comerțul cu băuturi spirtoase și alimen- de pe Dunăre, nu s-a reușit. În final, s-a renunțat la te, a căror comercializare era interzisă62. distrugerea lui totală. Pentru evitarea imigrărilor s-a stabilit ca 4 Emil Răcilă, Contribuții privind lupta români- permisele să fie date numai de autoritățile ger- lor pentru apărarea patriei în Primul Război Mon- mane, nu și de cele bulgare care au făcut exces, dial. 1916-1918, Ed. Științifică și Enciclopedică , București, 1981, p. 87. eliberând o cantitate mare de permise. Multe 5 Imagini din Dobrogea 1916-1918 („Bilder aus permise au intrat, în opinia sa, „în mâini străi- der Dobrudscha 1916-1918”) – „Rapoartele de Răz- ne”, multe au fost declarate pierdute, dar în re- boi din Marele Cartier General German”, tradus în 63 alitate ele au fost vândute sau înstrăinate . românește de editura Ex Ponto, 2011, sub îndruma- În privința organizării muncii forțate, cpt. rea și comentariul lui Valentin Ciorbea și Constantin Cuntze a primit din partea Comandamentu- Cheramidoglu, p. 330.  Revista de istorie militară  29 6 ANIC, Arhive Personale și Familiale, George Război Mondial, 1916-1918, Ed. Științifică și Enci- Mumuianu (1873-1932), dos. F.n., f. 19-20. clopedică, București, 1981; Stoica, Lascu, Marturii 7 Vezi pe larg: Adrian Stănescu, Stoica Lascu, de epoca privind istoria Dobrogei, Constanța, Mu- Mărturii documentare privind ocupația Puterilor zeul de Istorie Națională si Arheologie, 1999 etc. Centrale (1916-1918), în „Pontica” nr. 17/1984, 29 Emil Răcilă, op.cit., p. 94. pp. 179-180. 30 Emil Răcilă, op.cit., p. 94, apud Arhivele Sta- 8 Ibidem. 9 Ibidem. tului Constanța, fond Primăria orașului Constanța, 10 Ibidem. dosar nr.64/1919, f. 237. 31 11 Ibidem. Emil Răcilă, op.cit., p. 81. 12 Silvana Cojocărașu, op.cit. 32 Constantin Brăescu, Două statistici etnogra- 13 Stephan Eleutheriades, arhitect și pictor fice germane în Dobrogea, în ”Arhiva Dobrogei”, brazilian, originar din România, născut la Manga- vol. 2, 1919, p. 60. lia în 1922. Absolvent al școlii de Arhitectură din 33 Ibidem. București (1948). 34 Ibidem. 14 Stephpan Eleutheriades, Fiul ceasornicarului, 35 Ibidem. Ed. Ominia, 2011, p. 123. 36 Dumitru Constantin-Zamfir, Octavian Geor- 15 Marin Ionescu-Dobrogianu, Invazia barbară gescu, Presa dobrogeană.(1879-1980). Bibliografie din 1916-1919 din Județul Tulcea, în „Arhiva Do- brogei”, volumul II din 1919, p. 184. comentată și adnotată, Constanța, 1985, p. 113. 37 16 Ibidem. Vezi pe larg Memoriu al administrației ger- 17 Arhivele Militare Române (AMR), fond Divi- mane în Dobrogea... 123 pag. zia de Mare, dosar nr. 29, f. 32. 38 Ibidem, p. VIII. 18 Vezi Cristian Tudor Șerban, Contribuții la ro- 39 Ibidem, p. IX. lul economiei din România la eforturile militare ale 40 Memoriu al administrației germane în Dobro- Germaniei în timpul celor două războaie mondiale gea...pp. V-IX, apud Constantin Brătescu, De sub în „STUDIUM”, Vol. 8, 2015, Supplement 1 – The ocupația germană în Dobrogea , în ”Arhiva Dobro- Economic and Social Development of South-Eastern gei”, vol. 2, pp. 116-133. Europe and the Black Sea Area (from the Antiquity 41 Ibidem. to the Present Day), pp.59-72. 42 19 Emil Răcilă, op.cit., p. 98. Ibidem. 43 20 Bacalbașa, Constantin (1921), Capitala sub ocu Ibidem. 44 pația dușmanului 1916-1918, Brăila, Editura Ancora. Constantin Brătescu, De sub ocupația germa- 21 Emil Răcilă, op.cit., p. 100. nă în Dobrogea , în ”Arhiva Dobrogei”, vol. 2, p. 119. 22 Cristian Tudor Șerban, op.cit. 45 Ibidem. 23 Emil Răcilă, op.cit., p. 119. 46 Ibidem. 24 Memoriu al administrației germane în Do- 47 Ibidem. brogea. Întocmit la mijlocul lui aprilie 1917, editori 48 Ibidem, p. 120. Valentin Ciorbea, Constantin Cheramidoglu, Walter, 49 Memoriu al administrației germane în Rastätter, Ed. ExPonto, Constanța, 2012, p. II. 25 Dobrogea...p. V. Ibidem. 50 26 Constantin Brătescu, op.cit., p. 121. E. Ludendorff, Memoriile generalului 51 Ludendorff despre războiul mondial și prăbușirea Ibidem, p. 122. 52 Germaniei, București, 1919-1920, p. 437. Ibidem. 27 Memoriu al administrației germane în Dobro 53 Ibidem, p. 124. gea....p. III. 54 Ibidem, p. 125. 28 Vezi C. Kirițescu, Istoria războiului pentru 55 Ibidem. reîntregirea României, ed. a II-a, București, f.a., vol. 56 Ibidem, p.126. III; Mircea Popa, Primul război mondial (1914- 57 Ibidem, p. 126-127. 1918), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 58 Ibidem, p. 127. 1979; România în războiul mondial, 1916-1919, vol. 59 Ibidem, p. 128. I-IV, Marele Stat Major, Serviciul Istoric, București, 60 Ibidem, p.128-129. Imprimeria Națională, 1934-1940; A. Rădulescu, 61 I. Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și Ibidem, p. 129. 62 Mare. Dobrogea, Editura științifică și enciclopedi- Ibidem, p. 130. că, București. 1979; Emil Răcilă, Contribuții privind 63 Ibidem, p. 131. lupta românilor pentru apărarea patriei în Primul 64 Ibidem, p. 132. 30  Revista de istorie militară  Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Din Ierusalim în Bagdad. Campaniile anului 1917 în Orientul Mijlociu

DRAGOŞ ILINCA *

Abstract

Researching on the First World War in the Middle East is still in the initial stages in spite of the shared opinion on the particular relevance of this event for the future development of Modern Middle East. The reasons of this situation are multiple and complex in their nature. Nevertheless, the events that occurred in the Middle East during the entire period of First World War correspond with the patterns of the most intense operational theaters. To a similar extent, the military sequences opened in the Middle East should be seen through the same lens of the dramatic confrontations erupted in Europe after the assassination in Sarajevo. From this perspective, the events occurred during 1917 should be analyzed in conjunction with the evolutions developed in the relative distant areas like France, Caucasus and the Balkans. Seen from the belligerents’ perspective, the operational record of this period is one of the most intensive one, including fierce fighting as was the case of those occurred in Southern Palestine and Mesopotamia. Although, it was treated as one of the secondary fronts, the events occurred during this period had a strategic impact for the overall war effort of the involved countries.

Keywords: Middle East, Edmund Allenby, Arab Revolt, Ottoman Empire, Palestine, Meso- potamian Campaign, Egyptian Expeditionary Force, Kut, Basra, Jerusalem

Primul Război Mondial a reprezentat prin- unui perimetru extins din această regiune, in- cipalul eveniment care a contribuit la apariţia cluzând teritoriile aparţinând în prezent unor Orientul Mijlociu modern, a cărui configuraţie state precum: Irak, Arabia Saudită, Iordania, corespunde, în linii generale, paradigmei poli- Siria, Liban şi Israel. tico-teritoriale contemporane. Analiza evolu- Deși apreciat ca fiind un teatru de operaţii ţiilor din această zonă geografică este intrinsec relativ periferic în raport cu cele din Europa, legată de participarea Imperiului Otoman în Orientul Mijlociu a consemnat pe întreaga du- cadrul conflagraţiei mondiale. În momentul rată a conflictului mondial succesiuni de acţi- izbucnirii războiului, Constantinopolul îşi uni militare, concretizate într-o serie de cam- exercita autoritatea, cel puţin formală, asupra panii angrenând efective şi mijloace militare

* Doctor în istorie, şeful secţiei Programe studii de istorie militare.  Revista de istorie militară  31 semnificative. Practic, se poate afirma, cu un Germaniei lui Wilhelm al II-lea. Ipostaza de temei considerabil, faptul că acest perimetru maximă vizibilitate acestei stări de lucruri era geografic a adăugat propria valenţă globalistă consemnată în intervalul octombrie-noiem- conflictului izbucnit în urma asasinatului de brie 1898 când Kaiserul făcea o vizită istorică la Sarajevo. Această evaluare este cu atât mai în Palestina, prilej de afirmare a interesului relevantă în condiţiile prezenţei în cadrul ope- german pentru această regiune și, implicit, raţiilor derulate în diferite puncte ale regiunii pentru o relație consistentă cu Imperiul Oto- a unui număr însemnat de actori proveniţi din man. Crearea alianței dintre cele două puteri cele două tabere angrenate în încleştarea pri- a fost facilitată de ascensiunea la Constantin- mului deceniu al secolului XX. Dintr-o astfel opole a regimului Junilor Turci, adept al unei de perspectivă, vorbim de o premieră absolută politici centraliste, grefată pe ideea recuperării prin prezenţa în Orientul Mijlociu a trupelor prestigiului Imperiului Otoman, puternic afec- ale căror origini excedau cu mult acest perime- tat în ultimele două secole. Pe aceste coordo- tru geografic după cum este cazul celor germa- nate, la mijlocul anului 1914 cronica dialogului ne, austro-ungare şi, nu în ultimul rând, a celor germano-otoman se intensifică. Iminența răz- din India, Australia şi Noua Zeelandă. În egală boiului a netezit drumul către încheierea unei măsură, extinderea confruntărilor în Orientul alianțe militare care s-a concretizat în 2 august Mijlociu a adâncit tendinţa iniţiată în a doua 1914 prin intermediul unui Tratat de alianță1 jumătate a secolului al XIX-lea privind desci- care putea fi activat în condițiile unei agresiuni frarea ecuaţiei socio-culturală a acestei regiuni. rusești la adresa vreunuia dintre semnatari. Practic, războiul a contribuit din plin la depă- Din perspectivă militară, formalizarea şirea perspectivei eurocentrice prin care peri- alianței oferea temeiul pentru funcționarea metrul oriental era în mod tradițional privit și, unei Misiuni Militare germane, având ca prin- subsecvent, consolidarea percepțiilor avizate cipal rol derularea unui proces substanţial de asupra realităților zonei. Mirajul mistic și, în reformă a armatei otomane precum şi acela de egală măsură, romantic, caracteristic perioa- a coordona asistenţa logistică şi donaţiile de dei antebelice, a lăsat locul unor circumstanțe armament derulate de Puterile Centrale pen- locale de o complexitate neașteptată, ale cărei tru Imperiul Otoman. În acest context, coman- resorturi Europa nu a reșit să le descifreze. da principalelor entităţi ale structurii de forţe otomane a fost preluată de ofiţeri germani. La Planuri și strategii sfârşitul lunii august 1914, şeful Misiunii germane, generalul Liman von Sanders (1855- Trasabilitatea organizatorică a conglome- 1929), era numit comandantul Armatei I oto- ratului extrem de divers al trupelor implicate mane, staţionată la Constantinopole, în timp în confruntările consemnate în Orientul Mijlo- ce amiralul Wilhelm Souchon (1864-1946) şi ciu poate fi mai ușor descifrat prin raportare la viceamiralul Guido von Usedom (1854-1925), cele două entități globale angrenate în conflict. preiau comanda forţelor navale, respectiv a Elementul de particularitate a fost reprezen- sistemului defensiv de pe litoralul otoman. tat de rolul Imperiului Otoman în economia De menţionat faptul că în debutul războiului generală a conflictului. Întreaga literatură de trupele otomane erau organizate în cadrul a specialitate dedicată Primului Război Mondi- patru armate, având, însă, deficite majore de al este consonantă asupra stării de degradare încadrare, pregătire şi înzestrare. Contribuţia accentuată în care aceasta se afla. În context se germană la remodelarea de facto a forţelor oto- plasează contribuția Puterilor Centrale și, în mane s-a dovedit esenţială, prezenţa ofiţerilor special, a Germaniei la depășirea deficiențelor germani extinsă la eşaloanele inferioare şi pe o majore pe care armata otomană le înregistra arie geografică semnificativă a contribuit2 din în momentul implicării în război. Preceden- plin la îmbunătăţirea capacităţii operaţionale tele relației germano-otomane datează încă şi a moralului trupelor. de la sfârșitul secolului al XIX-lea, politica de Contribuția operațională anticipată de Ger- apropiere față de Imperiul Otoman fiind unul mania pentru noul său aliat viza mai cu seamă dintre vectorii principali ai politicii externe a prezenţa militară britanică din Egipt. Tranşa- 32  Revista de istorie militară  rea acestei orientări nu s-a făcut, însă, foarte rilor Centrale reprezenta o direcţie de acţiune uşor. Disputa între planificatorii germani şi cei pe care rolul Imperiului Otoman putea fi, cel otomani faţă de modul în care ar fi urmat să se puţin din perspectivă teoretică, unul determi- deruleze participarea Imperiului Otoman era nant. Pe aceste coordonate, intrarea Imperiului accentuată de dorinţa de revanşă a elitei mili- Otoman în război a fost dublată de emiterea, la tare de la Contantinopole, resimţită în special 14 noiembrie 1914, în numele sultanului Meh- faţă de Rusia ţaristă ca urmare a pierderilor med al V-lea (1844-1918), a unei fatwa5 prin succesive suferite în ultimele confruntări. Pe care lumea musulmană era chemată la „Răz- acest fond, punctul de vedere german, bazat boiul Sfânt” împotriva Rusiei, Marii Britanii, pe planul3 elaborat de şeful Statului Major al Franţei şi aliaţilor acestora. Misiunii germane de la Constantinopole, colo- Pe linii relativ similare s-au regăsit şi stra- nelul Bronsart von Schellendorf (1864-1942), tegiile britanice6 pentru etapa de început răz- opta pentru concentrarea acţiunilor otomane boiului, în cadrul cărora Orientul Mijlociu nu asupra Peninsulei Sinai şi a Canalului de Suez, urma să aibă un rol operaţional în economia în scopul eliminării canalelor de aproviziona- generală a războiului. Şi pentru Londra facto- re şi a rutelor de transport şi comunicaţii între rul determinant era reprezentat de capacitatea Londra şi restul imperiului britanic, în special operaţională a forţelor otomane, apreciată ca cu India şi Australia. Angajarea forţelor oto- fiind extrem de redusă pentru a derula acţiuni mane împotriva Rusiei prezenta riscuri majore care să prezinte o ameninţare serioasă la adre- având în vedere nivelul scăzut de pregătire al sa poziţiilor britanice. acestora dar şi experienţa ultimelor confrun- tări dintre cele două imperii, tranşate în favoa- Primele salve rea trupelor ţariste. Se poate opina asupra faptului că viziunea O primă acțiune a forţelor otomane a fost germană nu acorda, la acest moment, o impor- consemnată împotriva Aden (Protectorat bri- tanţă deosebită teatrului de operaţii care ar fi tanic încă din 1839), punct strategic pentru putut fi deschis în Orientul Mijlociu. Atenţia controlul traficului în Canalul Suez. Atacul a şi resursele Puterilor Centrale erau dedicate fost respins de forţele indiene (Brigada india- fronturilor din Europa şi Caucaz. În această lo- nă) staționate în zonă, dar britanicii nu au pu- gică, strategia germană viza, la această etapă, tut împiedica extinderea prezenţei otomane în mai degrabă un rol de sprijin din partea trupe- vecinătatea Protectoratului. În ciuda acestui lor otomane prin intermediul Armatei a IV-a succes, evaluările iniţiale privind capacitatea având principalele garnizoane la Bagdad şi Da- forţelor otomane s-au demonstrat printr-o se- masc. Demersul otoman urma să contribuie rie de eşecuri înregistrate în perioada imediat la securizarea flancului sudic şi iniţierea unor următoare intrării în război. În acest context formule ofensive modeste împotriva trupelor se plasează retragerea din Basra şi Qurna, în britanice din vecinătatea Canalului de Suez. Mesopotamia (21 noiembrie – 19 decembrie Cu toate acestea, dimensiunea militară 1914), din faţa trupelor britanice alcătuite în a contribuţiei otomane în sprijinul efortului majoritate din contingente provenind din In- de război german era depăşită ca relevanţă dia. Acestor evoluţii se adaugă dezastrul suferit strategică de rolul acestuia în contextul lumii de Armatei a III-a în Caucaz (ianuarie 1915), musulmane. Valorificarea4 combinaţiei unice pierderile atingând proporţii uriaşe, în jur de între prerogativele politice şi spirituale ale au- 80% din totalul efectivelor. torităţii de Calif (deţinută de sultanii Imperiu- Prima ofensivă de anvergură lansată de lui Otoman de la sfârşitul secolului al XVI-lea) Armata a IV-a având ca scop capturarea sau reprezenta o miză majoră pentru echilibrul scoaterea din folosinţă a Canalului de Suez nu de forţe al celor două tabere. Capacitarea co- avea să aducă, de asemenea, progrese semnifi- munităţilor musulmane din teritoriile aflate în cative. Trupele otomane, conduse de genera- imperiile coloniale ale Marii Britanii şi Franţei lul german Friederich Kress von Kressenstein (atât în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, In- (1870-1948) reuşesc să traverseze Peninsula dia, Rusia şi Asia Centrală) în susţinerea Pute- Sinai, acţiune favorizată şi de decizia britanică  Revista de istorie militară  33 de concentrare a efortului de apărare în imedi- Eșecul înregistrat în Gallipoli a condus la ata vecinătate a Canalului. Cu toate acestea, di- translatarea operaţiilor în interiorul Orien- ficultăţile logistice7 grevează asupra ofensivei tului Mijlociu, declanşând, practic, o serie de otomană care nu-şi atinge obiectivul, forţele eşecuri ale trupelor britanice în perimetrul britanice reuşind să respingă atacul. Prezenţa oriental. În încercarea de contrabalansare a re- Armatei a IV-a se menţine în Peninsula Sinai zultatului defavorabil din Peninsulă, britanicii de unde organizează sporadic acţiuni de hăr- lansează, la începutul lunii decembrie 1915, o ţuire a trupelor britanice din vecinătatea Ca- nouă ofensivă în Mesopotamia având ca obiec- nalului de Suez. tiv ocuparea Bagdadului. Postura otomană în Decizia britanică de a extinde zona de zonă se consolidase semnificativ prin aducerea operaţii printr-o ofensivă vizând ocuparea de noi trupe disponibilizate ca urmare a victo- Constantinopolelui avea să schimbe cu totul riei înregistrate în Gallipoli de forţele otomane paradigma conflagraţiei mondiale. Lansarea dar şi a intrării în război a Bulgariei de partea campaniei din Gallipoli (aprilie 1915 – ianua- Puterilor Centrale. Forţele otomane reunite, rie 1916) a reprezentat principala decizie care, din septembrie 1915, în cadrul Armatei a VI-a în ciuda intenţiilor iniţiale, a condus la dina- condusă de mareşalul german Colmar von der mizarea tabloului operaţional al Orientului Goltz (1843-1916), reuşesc să ofere o reacţie Mijlociu. Egiptul devine artera vitală a fluxului adecvată. În aceste condiţii, bătălia de la Cte- de forţe şi echipament militar către frontul din siphon (22-26 noiembrie 1915) se soldează cu Peninsula Gallipoli. Aproape simultan cu iniţi- un rezultat indecis. Forţele britanice conduse erea luptelor în această zonă, diplomaţia brita- de generalul Charles Tonwshend (1861-1924) nică lansează procesul de refecţie asupra sta- se retrag cu pierderi însemnate în perimetrul bilirii intereselor în ipostaza postbelică. Con- Kut al-Amara. Contraofensiva otomană reu- cluziile Comitetului Bunsen, reunind întreaga şeşte să instituie asediul total al forţelor bri- expertiză de care Imperiul britanic dispunea în tanice (aprox. 13.000 de militari)10. Încercările ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, recoman- repetate de despresurare a trupelor britanice da extinderea controlului britanic în această eşuează lamentabil, ceea ce determină capitu- zonă, pe axa Egipt-Palestina-Mesopotamia8. Pe larea acestora la 29 aprilie 1916. aceste coordonate, în a doua jumătate a anului Victoria evidentă repurtată în faţa trupelor 1915 britanicii reuşesc să securizeze intrarea în britanice a condus la consolidarea moralului Golful Persic şi elimină ameninţarea atacurilor forţelor otomane de pe toate fronturile. În triburilor libiene asupra Egiptului. Frontul di- plan imediat, experienţa de luptă acumulată în plomatic avea să fie consolidat printr-o rundă Peninsulă avea să fie diseminată mai cu seamă de negocieri febrile derulate între statele alia- în rândurile trupelor din Siria, Peninsula Ara- te, urmate de încheierea unor înţegeri privind bia şi Mesopotamia, efectivele garnizoanelor împărţirea controlului şi influenţei în acest pe- din aceste zone fiind întărite considerabil. De rimetru geografic. Astfel, Acordul Sykes-Picot cealaltă parte, Forţa Expediţionară Meditera- încheiat în 9 mai 1916 între Franţa şi Marea neană reuşeşte să se retragă în Egipt (ianuarie Britanie prevedea modalitatea de împărţire a 1916), unde începe pregătirea unei ofensive zonelor de influenţă ale celor două puteri după de-a lungul Peninsulei Sinai, sub conducerea terminarea războiului. De asemenea, pe dura- generalului Archibald Murray (1860-1945). ta războiului, inventarul înţelegerilor privind În vederea susţinerii acestei acţiuni, trupele situaţia postbelică a Orientului Mijlociu a in- britanice au iniţiat ample lucrări de extinde- clus angajamentul britanic asumat în cadrul re a liniilor de aprovizionare prin construirea corespondenţei9 cu şariful Hussein bin Ali (iu- unei linii de cale ferată şi a unei conducte de lie 1915 – ianuarie 1916) vizând crearea unui aprovizionare cu apă în Sinai, ceea ce urma să stat arab în Orientul Mijlociu după terminarea permită deplasarea contingentelor britanice în războiului. De asemenea, la începutul lunii no- apropierea fortificaţiilor otomane din Gaza. iembrie 1917, guvernul britanic a adoptat De- Din 10 martie 1916, procesul de reorganizare a claraţia Balfour vizând crearea în Palestina a trupelor britanice din Egipt se finalizează prin unui Cămin Naţional pentru poporul evreu. crearea Forței Expediționare Egiptene (FEE), 34  Revista de istorie militară  Trupe indiene în timpul asediului din Kut, ianuarie 1916

alcătuită preponderent din unităţi australiene, britanici a dispozitivelor inamice la care s-au neozeelandeze şi indiene. Acestora s-au adău- adăugat sincope majore în asigurarea spriji- gat trupe franceze şi, din iunie 1916, contin- nului logistic adaptat la condiţiile extrem de gente neregulate arabe conduse de fiii şarifului dificile ale zonei. Trebuie menţionat faptul că Hussein bin Ali (1854-1931). În paralel, forţele acţiunile britanice din această zonă aveau să fie arabe angrenate sub stindardul Revoltei Arabe trecute în plan secund, efortul de război al ta- atacă garnizoana otomană din Medina reuşind berei aliate concentrându-se asupra pregătirii să ocupe o serie de porturi de la Marea Roşie ofensivei din regiunea de nord a Franţei (Ofen- (Jeddah, Yanbu, Rabegh). siva Nivelle, aprilie-mai 1917), concentrată în perimetrul Arras-St.Quentin. Pe acest fond, Revanșa solicitările repetate ale comandamentului britanic din Egipt privind consolidarea mijloace- După cum se observă, la începutul anului lor de luptă aeriene şi a puterii de foc aveau 1917 situaţia fronturilor din Orientul Mijlociu să rămână în mare parte fără răspuns. Com- putea fi considerată a fi indecisă, marcată de binaţia acestor elemente avea să se influenţeze un regres cu potențial negativ al trupelor britanice. Paradoxal, această situație nu poate fi major pregătirea ofensivei din Sinai, lansată pusă doar pe seama capacităţii forţelor oto- de Murray în a doua jumătate a anului 1916. mane de a articula un răspuns consistent. Nu După o înaintare rapidă punctată de victorii poate fi exclus discuţiei impactul major resim- facile împotriva trupelor otomane din Sinai, ţit de britanici în urma dezastrului suferit de după cum este cazul bătăliilor din Romani (3-5 Townshend în Mesopotamia în urma căruia august 1916) și Rafa (9 ianuarie 1917), acțiunea moralul forţelor aliate din Orientul Mijlociu britanică s-a poticnit în faţa fortificaţiilor din avea să sufere. Era nevoie mai mult decât ori- sudul Gaza. De menţionat faptul că ofensiva când de reluarea iniţiativei care să conducă la britanică pierduse factorul surpriză, intenţiile obţinerea unor victorii de substanţă care să lui Murray fiind descifrate suficient de devre- asigure recăpătarea prestigiului grav afectat. me pentru a permite trupelor otomane conso- În mare măsură, campaniile anului 1916 au lidarea, sub coordonarea lui von Kressenstein, relevat deficienţe majore în evaluarea de către a sistemului de fortificaţii pe aliniamentul Ga-  Revista de istorie militară  35 za-Beersheba. Primul atac lansat la 26 martie mari semne de întrebare faţă de viabilitatea 1917 avea să se soldeze cu un eşec major, ac- sistemului defensiv britanic din zonă. Aceasta centuat de numărul mare de victime înregistrat în condiţiile creşterii efectivelor trupelor oto- de britanici (aprox. 4000). Dificultatea de a de- mane din regiunile de nord ale Mesopotamiei păşi apărarea otomană părea la acest moment reprezentând un puternic factor de presiune în insurmontabilă. Cu toate acestea, Murray reia primul rând pentru perimetrul Basra. În aces- luptele în 17 aprilie utilizând tancuri şi gaze de te condiţii, se trece la reorganizarea rapidă a luptă. Dificultăţile sprijinului de artilerie, asi- forțelor din zonă, contingentul indian servind gurat parţial prin intermediul flotei franceze ca nucleu pentru crearea Forţei Expediţionare din Mediterana, aveau să se vădească încă o Mesopotamiene (FEM). Conducerea acesteia dată în faţa fortificaţiilor otomane. Numărul este împrospătată cu ofiţeri având experienţă victimelor britanice ajunge la 6.444, morţi, ră- de luptă substanţială dobândită în luptele din niţi sau dispăruţi fără a fi înregistrate progrese Gallipoli. Pe acest fond, în august 1916, ge- semnificative. Pierderile otomane s-au ridicat neralul Frederick Stanley Maude (1864-1917) la aproximativ 2000 de oameni dintre care mai este numit la comanda FEM având ca mandat puţin de 400 morţi11. În faţa acestor realităţi, imediat menţinerea poziţiilor britanice din su- comandamentul britanic ordonă retragerea. dul Mesopotamiei şi securizarea zăcămintelor Noul eşec avea să conducă la destituiri la ni- de petrol. Dincolo de aceste aspecte, semnifi- velul eşaloanelor superioare ale forţelor brita- caţia creării FEM este cu atât mai importantă nice, inclusiv Murray fiind înlocuit la sfârşitul în economia efortului de război britanic din lunii iunie 1917 de generalul Edmund Allenby Orientul Mijlociu, în special din perspectiva (1861-1936). reconsiderării rolului administraţiei din India Concomitent cu acțiunile lui Murray în în favoarea Cabinetului de Război. Experienţa12 Sinai şi Gaza, preocuparea britanică majoră eşecului din Kut, dublată de nevoia unei mai viza menţinerea controlului asupra regiunilor bune sincronizări a acţiunilor ofensive pe dife- petrolifere din sudul Persiei şi în Golful Persic. rite teatre de operaţii au reprezentat principalii Capitularea forţelor britanice din Kut ridica factori care au condus la diminuarea rolului de

Generalul Allenby în Ierusalim, Generalul Frederick Maude, decembrie 1917 arhitectul ofensivei din Mesopotamia, 1917 36  Revista de istorie militară  control operaţional al administraţiei indiene în sudul Palestinei. În lunile următoare, trupele raport cu trupele din Mesopotamia şi limitarea britanice din Mesopotamia lansează o nouă rolului acesteia la asigurarea suportului logistic. ofensivă (Ofensiva Samarrah) împotriva aglo- În aceste condiţii, ultimele luni ale anului 1916 merărilor de forţe otomane de la nord de Bag- au consemnat pregătiri febrile pentru reluarea dad, consolidate şi prin sosirea contingentelor iniţiativei. Chiar şi în absenţa unor întăriri sem- retrase din Persia, sub presiunea acţiunilor nificative, Maude reușește să consolideze pozi- ruseşti. Până la sfârşitul lunii aprilie 1917, bri- ţiile din jurul Basrei, lansând, la mijlocul lunii tanicii reuşesc să ocupe Fallujah şi Samarrah, decembrie primele acţiuni ofensive de curăţare victorii plătite foarte scump, numărul victime- a perimetrului învecinat. Începutul anului 1917 lor înregistrate de forțele lui Maude depășind este marcat de pregătirea unei ofensive împo- 18.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi13. triva Bagdadului, coordonată din Basra, unde După acest moment, acțiunile britanice pe Maude își mută cartierul general. Se remarcă frontul din Mesopotamia se opresc pentru a încercarea de sincronizare a acţiunilor cu ofen- permite reluarea iniţiativei dinspre Egipt. Ca- siva lansată în Sinai şi Gaza de Forţa Expediţio- racterul ofensiv al acţiunilor pe acest teatru nară Egipteană, condusă de Murray. avea să fie afectat semnificativ de evoluţiile Într-o primă etapă, Maude reuşeşte să eli- nefavorabile înregistrate prin izbucnirea Re- mine prezenţa otomană din Hai şi Sanaiyaat voluţiei din Imperiul ţarist care conduce, în (ianuarie – februarie 1917), succesul înregis- primă etapă, la diminuarea voinţei de luptă trat fiind capitalizat prin traversarea Tigrului şi a forţelor ruse. Incapacitarea contingentelor preluarea controlului în regiunea Kut al-Ama- ruseşti generează necesitatea de suplimentare ra (25 februarie 1917). O săptămână mai târziu, a contribuţiilor celorlalți aliați pe frontul eu- Maude primeşte aprobarea pentru lansarea ac- ropean în detrimentul acțiunilor din Orientul ţiunii finale către Bagdad, pe care-l ocupă în 11 Mijlociu, care sunt amânate până în toamna martie 1917. Victoria înregistrată, şi pe fondul anului 1917. retragerii accelerate a trupelor otomane, avea Intervalul este utilizat de Allenby pentru să compenseze eşecul înregistrat de Murray în consolidarea dispozitivului de luptă din Sinai

Trupele britanice intră în Bagdad, martie 1917  Revista de istorie militară  37 şi reluarea iniţiativei. În primă instanţă, acesta mută comandamentul FEE de la Cairo în Ra- fah, în apropierea graniţei cu Gaza. În ciuda aşteptărilor iniţiale şi a promisiunilor establi- shmentului politic britanic, solicitările sale de a primi întăriri şi de suplimentare a pieselor de artilerie grea se lasă aşteptate. Singurele forțe sosite în zonă pe parcursul anului 1917 au provenit din cadrul uneia dintre diviziile britanice care acţiona pe teatrul de operaţii din Salonic. În acelaşi timp, sub comanda sa, corpul aerian al FEE se consolidează semnificativ contribuind la obţinerea supremaţiei aeriene. Spre deosebire de abordarea fostei linii de comandă britanice, Allenby a căutat să valo- rifice la maxim oportunităţile participării triburilor arabe la campania britanică din zonă. În acest sens, a sprijinit substanţial, financiar şi logisitc, acţiunea Armatei Nordice Arabe care va contribui la susţinerea flancului stâng al viitoarei ofensive. În acelaşi spirit, s-a plasat şi atitudinea sa faţă de activitatea colonelului Generalul Erich von Falkenhayn, T.E. Lawrence (1888-1935) în pregătirea şi coa- comandant al Grupului Yildirim, 1917 gularea triburilor arabe împotriva forţelor otomane. Pe aceste coordonate se plasează succesul major înregistrat de acestea în eliminarea și unităţi retrase de pe fronturile din România, prezenţei otomane de pe litoralul Mării Roşii Galiţia şi Tracia. Efectivelor otomane se adă- prin ocuparea portului Aqaba (6 iulie 1917). ugau contingente germane şi austro-ungare, De asemenea, forţele arabe lansează raiduri obiectivul principal al grupării de forţe fiind constante împotriva liniei de cale ferată Hejaz, lansarea unei contraofensive în Mesopotamia. afectând semnificativ sistemul de aproviziona- Ameninţarea pe care Grupul Yildirim o prezen- re a forţelor otomane din Peninsula Arabia. ta pentru forţele din Mesopotamia reclama un Planurile lui Allenby vizau lansarea, în cur- răspuns urgent. Beneficiind de aprobarea Lon- sul lunii septembrie, a unei noi ofensive în su- drei, la sfârşitul lunii octombrie 1917 Allenby dul Palestinei care să conducă la ocuparea Ie- lansează atacul împotriva Beersheba, dublat rusalim14-Jaffa până la sfârșitul anului. Punctul de bombardamente intense asupra Gaza. Se- ales pentru direcționarea ofensivei era diferit curizarea factorului surpriză pentru acţiunea de strategia utilizată de Murray, opţiunea no- forţelor terestre s-a realizat optim ceea ce a ului comandant britanic vizând concentrarea facilitat înfrângerea rapidă a garnizoanei oto- atacului asupra Beersheba, mult mai slab forti- mane. În mai puţin de o săptămână, Allenby ficată, şi, ulterior, executarea unei manevre de a reuşit să întoarcă dispozitivul de forţe către învăluire în vederea încercuirii Gaza. vest, izolând forţele din Gaza pe care o ocu- Ofensiva proiectată de Allenby putea, de pă în 6 noiembrie 1917. Rapiditatea acţiunilor asemenea, să deturneze planurile otomano- britanice precum şi maniera nonconformis- germane de coagulare a unor noi forţe în pe- tă de aplicare a planului strategic a luat prin rimetrul Damasc-Ierusalim. În august 1917 surprindere comandamentele german, respec- comandamentele Puterilor Centrale au decis tiv otoman, ceea ce nu a permis angajarea de crearea unei noi structuri de forţe, „Grupul substanţă a Grupului Yildirim pe aliniamentul Yildirim”, condusă de mareşalul Erich von Beersheba-Gaza. Falkenhayn (1861-1922), având centrul de co- Victoriile din sudul Palestinei au deschis mandă în Alep. În cadrul acesteia se regăseau noi oportunităţi pentru continuarea ofensivei 38  Revista de istorie militară  Trupe din Australia și Noua Zeelandă înaintea ofensivei împotriva Beersheba, octombrie 1917 lui Allenby către Ierusalim. Reacţia otomană Allenby va continua până în februarie 1918, avea să se articuleze în zilele următoare, după când evoluțiile de pe teatrul de operaţii din depăşirea momentelor de confuzie create în vestul Europei impun din nou reajustarea urma acţiunilor rapide ale trupelor britani- posturii ofensive a forțelor britanice. O parte ce. Rezistenţa forţelor Yildirim s-a dovedit a a contingentelor Forței Expediționare Egip- fi înverşunată, în cursul lunii noiembrie 1917 tene sunt dislocate în Europa pentru a întări fiind consemnate cel puţin patru confruntări poziţiile britanice în faţa ofensivei germane de amploare, soldate cu pierderi importante (Ofensiva Luddendorf, martie 1918) asupra de ambele părţi. Retragerea, deşi ordonată, a poziţiilor aliate din Franţa. După respingerea forţelor combinate germano-otomane era însă acesteia, Allenby reia ofensiva, reuşind să în- definitivă. Apărarea Ierusalimului este ridicată frângă zdrobitor trupele otomane în bătălia de la începutul lunii decembrie ceea ce permite la Megiddo 19-25 septembrie 1918. În susţi- ocuparea oraşului de către trupele britanice nerea acţiunilor britanice participă și efective la 11 decembrie 1917. În proclamația sa către evreieşti aparţinând Batalionului 38 infanterie, populația Ierusalimului, Allenby sublinia ire- apărut în contextul iniţiativei sioniste de crea- versibilitatea victoriei britanice și, subsecvent, re a Legiunii Evreieşti. Aceste efective au fost sfârșitul ocupației otomane în acest perimetru implicate în operaţii de hărţuire a forţelor oto- al Orientului Mijlociu. mane din valea Iordanului. De asemenea, înaintarea britanică este ur- Epilog mată, pe flancul drept, de acţiunea simultană a forțelor arabe, care reușesc să intre în Damasc Victoria majoră înregistrată prin ocupa- la începutul lunii octombrie 1918. Câteva săp- rea Ierusalimului a reprezentat, practic, etapa tămâni mai târziu este ocupat Alep iar la 30 decisivă în declinul iremediabil al autorității octombrie este semnat armistiţiul cu Impe- otomane în Orientul Mijlociu. Campania lui riul Otoman în urma căruia luptele din Ori-  Revista de istorie militară  39 entul Mijlociu încetează. Configuraţia post- strategiilor utilizate. În acest context se pla- belică a acestei zone nu a corespuns realităţii sează, fără îndoială, Imperiul Otoman pentru operaţionale, Orientul Mijlociu reprezentând care anul 1917 a reprezentat, practic, înfrân- unul dintre principalele subiecte ale negoci- gerea de facto în Orientul Mijlociu. Cu toate erilor internaţionale ce au urmat finalizării acestea, eroarea strategică făcută de regimul conflictului mondial. Locul armelor este luat militarist de la Constantinopole prin intrarea de diplomație, paradigma împărțirii sferelor în război a fost compensată, parțial, prin con- de influență între marile puteri învingătoare centrarea efortului de război în Orientul Mij- aplicându-se și acestui perimetru geografic. lociu și modalitatea de asumare a realităților Negocierile derulate la Versailles, urmate de conflictului mondial. Depășită numeric, tehnic consensul întrunit la nivelul puterilor aliate în și moral, acțiunile armatei otomane reprezintă Conferința de la San Remo (aprilie 1920) aveau unul dintre aspectele care reclamă aprofunda- să conducă la introducerea unei noi formule rea cercetării istorice, fiind unul dintre subiec- de guvernare în această zonă. Pe aceste coor- tele al căror potențial nu a fost încă pe deplin donate, introducerea sistemului mandatelor a epuizat. condus la apariția unor diviziuni teritorial-administrative care vor fi transpuse, în linii ge- NOTE nerale, în cadrul viitoarelor state din Orientul 1 Textul Tratatului germano-otoman semnat de Mijlociu. Cu toate acestea, maniera și logica marele vizir Salim Paşa (1865-1921) și baronul Hans de implementare a intereselor asociate formu- von Wagenheim (1859-1915), ambasadorul german lelor de împărțire a moștenirii otomane nu au la Constantinopole, disponibil în format electronic la adresa http://avalon.law.yale.edu/20th_century/ corespuns realităților acestui areal, generând turkgerm.asp. un set de probleme a căror rezolvare nu a fost 2 Asupra rolului pe care Misiunea Militară ger- identificată nici astăzi. mană l-a avut la îmbunătăţirea posturii generale a Revenind la evaluarea campaniilor desfășu forţelor otomane se menţin opinii divergente faţă de rate în Orientul Mijlociu al anului 1917 se eficienţa demersurilor germane. Cu toate acestea, poate afirma pe deplin faptul că acestea au re- prestaţia trupelor otomane, atât în contextul cam- prezentat unele dintre principalele momente paniei din Gallipoli, cât şi cele din Mesopotamia în ale Primului Război Mondial. Deși apreciat în cursul anului următor, atestă realitatea unor progre- mod tradițional ca fiind un teatru de operații se evidente dificil de anticipat în absenţa sprijinului relativ periferic în raport cu cele din Europa, extern. Edward J. Erickson. Ottoman Army Effecti- intensitatea confruntărilor precum și atenția veness in World War I: A Comparative Study, Rou- acordată planificării și conducerii acțiunilor de tledge, Londra-New York, 2007, p.10-11. 3 Edward J.Erickson. Orderd to Die:A Histo- luptă incumbă necesitatea unei reevaluări asu- ry of the Ottoman Army in the First World War, pra semnificației Orientului Mijlociu în eco- Greenwood Press, Westport-Connecticut-Londra, nomia generală a conflictului. De asemenea, 2001, p.37. nu lipsit de importanță este rolul pe care pe- 4 Eurgene Rogan. The Fall of the Ottomans. The rimetrul oriental l-a îndeplinit în momentele Great War in the Middle East, Basic Books, New de maximă intensitate consemnate pe durata York, 2015, p. 34-35. războiului, după cum este cazul Campaniei din 5 Jeffrey M. Shaw,Timothy J. Demy (ed.). War Gallipoli. Fără îndoială, evaluarea cantitativă a and Religion. An Encyclopedia of War and Conflict, forțelor angrenate în numeroasele confruntări ABC-CLIO, Santa Barbara, p.927-928. 6 consemnate pe cele două axe operaționale, David Fromkin. The Fall of the Ottoman Em- Mesopotamia și Suez, atestă disparități evi- pire and the Creation of the Modern Middle East, Phoenix Press, Londra, 2000, p.119-120. dente în raport cu teatrele din Europa. Cu 7 În ciuda numărului semnificativ de soldaţi oto- toate acestea, criteriul numeric reprezintă mani (25.000) care reuşesc să traverseze Peninsula doar una dintre fațetele problemei. Relevanța Sinai, lipsa capacităţilor de traversare a Canalu- acțiunilor din Orientul Mijlociu trebuie privită lui de Suez a afectat drastic acţiunea condusă de și din perspectiva modului în care acestea au Kressenstein. Numprul mare de victime înregistrat reușit să capaciteze resursele statelor implicate (aprox. 2.000 de morţi) conduce la retragerea oto- în conflict și, uneori, să prevaleze în ansamblul mană. Pentru detalii privind acţiunea de la înce- 40  Revista de istorie militară  putul anului 2015 a se vedea memoriile guvernato- otomană. Rafael de Nogales, Memoirs of A Soldier rului otoman Djemal Paşa. Memories of a Turkish of Fortune, Kessinger Publ. Londra, 2006. Statesman – 1913-1919, Hutchinson, Londra, 1922, 12 Analiza eşecurilor din Gallipoli şi Kut a fost p.154. încredinţată unei Comisii speciale de anchetă con- 8 John Fisher. Curzon and British Imperialism stituită la Londra. Raportul acesteia a fost finalizat in the Middle East, 1916-1919, Frank Cass, Londra- în mai 1917. În ciuda faptului că apariţia fusese Portland, 1999, p.21-22. devansată de ocuparea Bagdadului, criticile aduse 9 Textul corespondenței Hussein – McMahon, capacităţii de planificare şi conducere a acţiunilor alcătuită din 10 scrisori, disponibio în format elec- de luptă a condus la demisia secretarului de stat tronic la adresa http://www.jewishvirtuallibrary. pentru India, Austen Chamberlain, şi a generalului org/the-hussein-mcmahon-correspondence-july- Beauchamp Duff, comandantul forţelor britanice 1915-august-1916. din India. Pentru detalii privind concluziile comisi- 10 Capitularea trupelor britanice în Mesopota- ei de anchetă, Kristian Ulrichsen, The logistics and mia reprezintă cea mai mare pierdere din istoria politics of the British campaigns in the Middle East, britanică înregistrată în urma unei capitulări. Pen- 1914-21, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2010. tru detalii privind dezastrul suferit de trupele brita- 13 O prezentare detaliată a acţiunilor derula- nice asediate la Kut, Robert Millar. Kut: Death of An te de trupele britanice după ocuparea Bagdadului Army, Pen&Sword Military, Barnsley, 2017. în A.J.Barker. The Bastard War. The Mesopotami- 11 Dudley Ward. History of the 53rd (Welsh) an Campaign of 1914-1918, Dial Press, New York, Division, Naval&Military Press, Uckfield, 2006, 1967, p. 333-357. p. 108. O expunere detaliată în ceea ce priveşte 14 Pentru a răspunde şi solicitării personale a pre- intensitatea luptelor din Gaza se regăseşte în me- mierului britanic David Lloyd George (1863-1945) moriile lui Rafael de Nogales (1879-1937), de ori- vizând intrarea trupelor britanice în Ierusalim până gine venezueleană, înrolat ca voluntar în armata la data sărbătorilor de Crăciun ale anului 1917.

 Revista de istorie militară  41 Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Observaţiile colonelului american F. L. Parker despre armata şi societatea românească în vremea retragerii în Moldova

ALEXANDRU MADGEARU *

Abstract

The observatory mission sent to Romania by the US War College arrived there on 14 No- vember. The officers Parker and Kerth retired soon in Moldavia, together with the army and authorities. Being representatives of a neutral power, their wish to visit the front was for some time denied by the Romanian General Headquarters. Even after these visits were allowed (in January 1917), they were restricted to headquarters. Only in May 1917 King Ferdinand gave the permission to inspect a front sector (Oituz-Putna) and then two cavalry divisions near Botoşani. The mission ended on 30 May. Afterwards, Parker wrote a report which argued the necessity of supporting the Romanian army with all kind of materials, emphasizing that the survival of Romania is crucial for the future evolution of the war in Europe.

Keywords: Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Constantin Cristescu, Charles Vopicka, Romanian General Headquarters, 2nd Romanian Army

Reorganizarea armatei române şi restabili- un interesant raport de misiune redactat de un rea capacităţii ei combative în prima parte a ofiţer american. Documentul1 a fost utilizat în anului 1917 au fost evidenţiate şi în rapoartele monografia dedicată relaţiilor româno-amer- întocmite de membrii Misiunii Militare fran icane din timpul primului război mondial2, ceze, precum şi de alţi ataşaţi militari sau dar a rămas inedit ca atare. El va fi reprodus observatori trimişi la Bucureşti şi apoi la integral în volumul de documente referitoare Iaşi. Desigur, cele mai numeroase şi mai bine la anul 1917 care urmează a fi editat de IS- cunoscute sunt cele ale generalului Berthelot PAIM. Autorul său este ofiţerul de cavalerie şi ale subordonaţilor săi (şeful de stat major, Francis LeJau Parker, a cărui îndelungată şi colonelul Victor Petin, şeful misiunii navale, variată carieră militară este consemnată în mai căpitanul Hubert de Belloy etc.). Există însă şi multe site-uri3, pe baza cărora i-o schiţăm aici.

* Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 42  Revista de istorie militară  Născut la 24 iunie 1873 în Abbeville (South Stavka, până la 1 februarie 19184. La 12 octo- Carolina), a absolvit Academia Militară a SUA mbrie 1916, cei doi ofiţeri au plecat din New în 1894; acolo a fost şi instructor în anii 1897- York, şi după o călătorie anevoioasă prin Nor- 1898. În timpul războiului cu Spania din 1898 vegia, Suedia şi Rusia, au ajuns la Bucureşti a luptat în Cuba, Porto Rico şi Filipine. Fiind la 14 noiembrie (datele sunt pe stil nou). La cunoscător al limbii spaniole, a fost numit in- Bucureşti exista o legaţie americană, condusă structor pentru această limbă la Fort Leaven- de Charles Vopicka. Ataşatul militar, căpitanul worth (Kansas), iar apoi trimis din nou în Fil- Halsey E. Yates, se afla la Bucureşti din data de ipine în mai multe rânduri între 1901 şi 1912. 25 martie 19165. Parker a ajuns pe când înce- În 1908 a urmat cursurile de la Army Staff puse bombardarea Bucureştilor: „The city was College, iar înainte de a fi trimis în România a bombarded by hostile aeroplanes the morning făcut parte din comisia de revizuire a regula- of our arrival and on several subsequent occa- mentului de instrucţie a cavaleriei din General sions during our ten days’ stay. The Dobroudja Staff. La 2 septembrie 1916 a fost însărcinat had already largely passed into hostile occu- cu misiunea de observator militar în România pation, Constantza having fallen about three (fiind pe parcursul ei avansat colonel), iar după weeks before our arrival, and the reports from aceea a fost ataşat militar la Petrograd între iu- the passes of the Carpathians suggested the nie şi august 1917. După întoarcerea în SUA a possibility of a collapse of the Roumanian re- fost avansat general de brigadă în iunie 1918 sistance at any time”. După câteva zile, însoţiţi şi numit comandant al brigăzii 171. După ter- de C. Vopicka, cei doi ofiţeri americani au fost minarea războiului a urmat şi General Staff primiţi la Ministerul de Externe şi Ministerul College, fiind apoi numit mai ales în posturi de Război, dar nu a mai fost timp şi pentru din străinătate (Mexic, Nicaragua, Filipine). A o întrevedere cu Regele Ferdinand, ori pen- trecut în retragere în 1936. A decedat la 16 mai tru o vizită la Marele Cartier General. La 25 1966 la Charleston, fiind îngropat în cimitirul noiembrie, împreună cu ataşaţii militari de la din oraşul natal. Bucureşti, au fost evacuaţi la Iaşi. Ministrul În misiunea din România, Francis LeJau Vopicka a rămas la Bucureşti6, la Iaşi fiind tri- Parker a fost însoţit de maiorul de infante- mis ca însărcinat cu afaceri secretarul Legaţiei rie Monroe C. Kerth, provenit tot din General W. W. Andrews, care „not having yet been ac- Staff. Acesta i-a urmat la Petrograd în funcţia credited as chargé d’affaires, was considered de ataşat militar şi apoi de reprezentant la by the Roumanian Government as having no

Placa funerară a generalului de brigadă Francis LeJau Parker

 Revista de istorie militară  43 official diplomatic status as head of our Lega- confined largely to the occupancy of a succes- tion in Roumania, and recognized only to the sion of temporary positions, that his present extent that it was found convenient to do so”. advanced line was of that character and not Timp de câteva zile, statutul celor doi ofiţeri intrenched, but that a line was being prepared americani a rămas incert, până când, la 30 noi- somewhat in rear, upon which he hoped to ef- embrie, ei au aflat că la Iaşi a ajuns şi ofiţerul din fect a stand. (The intrenched line referred to Marele Stat Major care se ocupa de legăturile by him, extending substantially from the Oituz cu ataşaţii militari: locotenent-colonelul Tran- to the Putna Rivers near the western bound- tomir7. Primele zile petrecute la Iaşi au fost un ary of Moldavia, was actually held by the Rou- şoc pentru Parker: „The period from the end of manians up to the time of the offensive in July November to the latter part of December was 1917, and was in some places even advanced that corresponding to, and immediately follow- somewhat in the meantime).” De acolo s-a ing the almost complete collapse of the Rou- plecat la punctul de comandă al Diviziei 15 de manian resistence to invasion. Confusion and la Oneşti, care era comandată de generalul Er- demoralization reigned and the Government emia Grigorescu. and army almost ceased to exist for a time as Problema participării ca observatori ataşaţi organized forces”. Starea de haos care domnea la o unitate militară de pe front a rămas în sus- la Iaşi a făcut ca abia la 22 decembrie să poată pensie până când, la 6 februarie, regele a decis fi aranjată de către Andrews o scurtă întâlnire că este inoportună. Situaţia a tot trenat şi s-a cu regele. Ofiţerii americani doreau să poată schimbat abia la câtva timp după ce SUA au vizita frontul, dar Marele Stat Major decisese declarat război Germaniei la 6 aprilie. La Iaşi că reprezentanţii statelor neutre nu o pot face nici măcar nu se ştia ceva precis despre starea până la stabilizarea acestuia. Ceea ce s-a admis de beligeranţă („On April 18 I learned that the doar a fost o vizită la Marele Cartier General chargé d’affaires had decided some days before de la Bârlad, la care a participat şi ataşatul mili- to accept as authoritative the current unoffi- tar al altui stat neutru, Spania (colonelul Sola). cial information that a state of war existed be- Ea s-a desfăşurat între 1 şi 3 ianuarie 1917, sub tween the United States and Germany”). Lipsa conducerea locotenent-colonelului Trantomir. de activitate i-a determinat pe Parker şi Kerth Militarii străini au fost primiţi de generalii să ceară întoarcerea (telegrame din 6 aprilie, Constantin Prezan şi Constantin Cristescu, 20 aprilie şi 1 mai), mai ales că generalul Con- „with a shortness that was nothing less than stantin Cristescu continua să obstrucţioneze discourtesy. We were not shown so much as a prezenţa lor pe front. „On April 29, I decided map or ordinary communiqué, and all indica- that in case no communication with the War tions suggested a lack of any intention to per- College was established by May 4 (practically mit us real opportunities for observations in a month after the dispatch sent by me on April the near future”. 6), I should leave for Petrograd and endeavor Abia ca urmare a presiunilor exercitate de to establish communication from there. It was un ministru care îi cunoştea, Parker şi Kerth considered very unlikely that it was desired that au putut merge în zona frontului. S-a plecat în Major Kerth being in accord with this view, a aceeaşi formaţie în noaptea de 9 spre 10 ianu- telegram was sent April 30, notifying Lieuten- arie 1917, cu destinaţia Bacău, unde era am- ant Riggs of our intention, and that afternoon plasat cartierul general al Armatei II. În ziua Major Kerth and I called in company with Mr. de 11 ianuarie 1917, delegaţia a fost primită de Andrews upon the acting Minister of Foreign generalul Alexandru Averescu. „He received us Affairs to acquaint him with our decision.” A pleasantly and his attitude was in every respect intervenit însă Take Ionescu, care s-a arătat in- much more frank and cordial than that of the dignat de situaţia creată, astfel că în ziua de 1 officers at General Staff Headquarters, and mai cei doi au fost chemaţi la Marele Stat Ma- this attitude was reflected in that of the officers jor, unde subşeful acestuia, colonelul Nicolae of his staff and mess. The General explained Alevra, a avut cu ei „a lengthy explanation and briefly that the task of his army had hitherto, expression of regrets regarding our past expe- due to the enemy’s superior strength, been riences and premises for very complete and 44  Revista de istorie militară  immediate opportunities for information and Război din cadrul War Deparment, intitulat: observation in the future, but once again delay „Impressions and recommendations regarding was interposed as regarding visits to the front. present conditions of Roumanian Army”. Ra- Colonel Alevra stating that General Prezan portul lui Parker a fost primit la War College în was absent and that General Cristescu desired data de 29 septembrie 1917. Documentarul ex- General Prezan’s personal approval before our pune mai întâi rolul misiunii militare franceze actual departure for the front. I told Colonel în reorganizarea şi refacerea armatei române. Alevra that we should be glad to profit by later Parker se referă şi la perioada ulterioară plecă- opportunities if we were still in Roumania, but rii sale, iulie-august 1917 (informaţiile au fost Major Kerth and I had received, the previous furnizate de un memorandum trimis de Mare- evening, intimation that our transfer to duty le Stat Major la Petrograd, precum şi de către in Russia was under consideration. As a result generalul Constantin Coandă, reprezentan- of this interview, I was assured the following tul României la Stavka). O apreciere de ordin day that the requests contained in my letter of general inclusă în documentar risipea dubiile April 18 would be acceded to without further asupra capacităţii de luptă a armatei române: delay.” „The Roumanian forces have done good work Abia în ziua de 10 mai s-a primit autorizaţia for the Allies under exceedingly trying con- regelui de a se organiza vizite pe front. Între ditions. The officers, although not first-class, 11 şi 17 mai a fost inspectat sectorul Oituz- have markedly improved under the training Putna: „Kerth and I visited Roumanian second they have received during the last six months. army of six divisions holding front about 22 The soldiers have shown themselves to possess miles between Oituz and Putna Rivers includ- not only resisting qualities of a high order, but ing 82 infantry battalions, about 350 machine the intelligence to keep their discipline and co- guns, 216 field guns, about 120 heavy artil- hesion, although surrounded by several times lery of all kinds. Estimate effective strength their numbers of disorganized Russian revo- infantry about 40.000, cavalry 1.000, artillery lutionists. If this Roumanian force is to retain 12.000. Total strength Second Army probably any effectiveness and be able to maintain itself of two to three times as large as estimated ef- as an organized unit throughout the coming fective strength. Position well intrenched, mo- winter, it must be given very material outside rale good, health is fairly good and improving, assistance in funds, supplies of a general na- equipment fair clothing and shoes poor. Hors- ture, and military equipment. Supplies can, of es for artillery and transport very deficient in course, be furnished from the outside only by number and bad condition, total rounds of way of Russia. The situation in Russia shows field artillery ammunition in country about clearly that Roumania can not depend upon 1000 per piece. Enemy in front Second Army the initiative of Russia alone to supply even her believed outnumbered about 3 to one. Strongly most vital needs.” intrenched, well supplied with artillery. Believe De aceea, Parker a făcut o serie de propu- Second Army could force back temporarily en- neri de ajutorare a armatei române, de către emy in its front but offensive no value without SUA. Acestea erau, în ordinea importanţei: Russian cooperation. No sustained offensive hrana, îmbrăcămintea, combustibilul, echipa- by Roumanian army possible without better mentul militar. El recomanda constituirea unei transportation.” Între 18 şi 20 mai Parker a in- echipe de ofiţeri americani care să se ocupe spectat două divizii de cavalerie româneşti dis- doar de aceste probleme, care comportau nu locate la vest de Botoşani, în timp ce Kerth a doar procurarea materialelor, ci şi transpor- rămas la Iaşi. A urmat o vizită a celor doi între tul prin Rusia. Parker arăta că „The views of 21 şi 23 mai pe frontul armatelor ruse 4 şi 9. the Chief of the American Military Mission După o ultimă întrevedere cu regele, Parker in Russia should therefore be given great wei- şi Kerth au plecat spre Petrograd în ziua de 30 ght in this connection; and in general, if any mai. Observaţiile colonelului Parker asupra a prompt and effective result is to be obtained, ceea ce a văzut în România au fost sintetizate it must be largely done through the efforts of într-un raport separat, adresat Colegiului de competent men on the ground with power to  Revista de istorie militară  45 act immediately within reasonable scope, and militară condusă de generalul Hughes Scott with the assurance that their recommendati- (trimis de la Washington pentru a evalua situ- ons in matters beyond their scope of action aţia din Rusia), care a vizitat România în ziua can be given undivided attention by some one de 3 iulie 1917.8 Informațiile sale au fost desi- charged with that duty”. În încheiere, el atră- gur esenţiale în pregătirea acestei vizite, care la gea atenţia că supravieţuirea României este rândul ei a lămurit autorităţile politice şi mi- vitală pentru soarta războiului în Europa: “It litare americane asupra necesităţii ajutorării is believed that the factor which will ultimate- României. ly determine what the United States sends to Europe, is the capacity of the available ship’s tonnage; and if sentimental considerations be NOTE set aside for the moment, it is further believed 1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Mi- that in no part of the western front can a given crofilme SUA, inv. 1737, rola 647, cadre 7-19. amount of tonnage be so advantageously ap- 2 I. Stanciu, Aliaţi fără alianţă. România şi SUA plied for the purposes of ending the war as in (1914-1920), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2010, p. 69-70, 117. completing the necessary supplied and equip- 3 ment for the Roumanian army. The personnel http://www.militaryhallofhonor.com/honoree -record.php?id=2935; http://prabook.com/web/per- there is trained, ready and experienced in the son-view.html?profileId=1093040;http://socialar- present war; the officers and men have stood chive.iath.virginia.edu/ark:/99166/w6tn4ztp. wall under most discouraging difficulties, and 4 G. F. Kennan, Soviet American Relations 1917- failure to help them now may easily result in 1920. Russia Leaves The War, Faber and Faber, Lon- the collapse of Roumania; the capture by the don, 1956, p. 93-94; D. E. Davis, E. P. Trani, The First Germans of important localities and railroad Cold War. The Legacy of Woodrow Wilson in U.S.- connections in Southwestern Russia, and the Soviet Relations, University of Missouri Press, Co- giving of a great impetus to the movements to- lumbia and London, 2002, p. 70-72, 81, 90. ward a separate peace that are being pressed 5 I. Stanciu, Aliaţi..., p. 69. 6 by certain elements in Russia. It is not seen El nu menţionează în memoriile sale (Secrets of how will be possible for Roumania to remain the Balkans. Seven years of a diplomatist’s life in the in the war throughout another winter without storm centre of Europe, Chicago, 1921) scurta pre- zenţă la Bucureşti a celor doi ofiţeri. assured and material outside help; and if such 7 Lucian Trantomir, care în perioada anterioară help is to arrive in time to be of any use, it must fusese el însuşi ataşat militar la Istanbul. Pentru el, be started without any further prolonged con- vezi Arhivele Naţionale ale României. Serviciul jude- ferences or other delays.” ţean Iaşi al Arhivelor Naţionale. Colecţia „Documen- Pe când era ataşat militar la Petrograd, te”, Pachetele nr. 1041-1060, Iaşi, 2010, p. 111-118. Francis LeJau Parker a participat la delegaţia 8 I. Stanciu, Aliaţi..., p. 117-124.

46  Revista de istorie militară  Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Regina Maria – un soldat în Marele Război – mărturii și confesiuni din iulie-august 1917

SERGIU IOSIPESCU *

Résumée Evoquer la reine Marie de Roumanie à propos de la Grande Guerre est un devoir pour tout historien, même militaire. Car la reine de la Roumanie «entra dans la guerre comme on entre en religion; elle s’y est cloitrée, renonçant a tout le reste pour le salut de sa patrie, de sa dynas- tie et des causes sacrées qui unissaient alors les allies» (Comte de Saint-Aulaire, Confession). L’étude présente à côté des extraits du Journal de guerre de la reine du temps des grandes batailles de Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, les témoignages de Maurice Paléologue, général Radu R. Rosetti, du comte de Saint-Aulaire, le ministre de la République française auprès le roi Ferdinand Ier de Roumanie et même celui du feld-maréchal August von Mackensen, le commandant en chef des troupes ennemies pendant les batailles des Portes de la Moldavie, des mois Juillet-Septembre 1917. La reine fut non seulement la mère des blésées, l’organisatrice des plusieurs hôpitaux et du service des ambulances automobiles «Reine Marie», mais le se- cours de tous les nécessiteux, sans aucune discrimination. Elle fit des visites au front pour en- courager ses braves soldats sans se soucier des périls ce qui faisait l’admiration de Mackensen lui-même. La reine Marie a été pendant toute la guerre «le ministre de la confiance nationale» (Comte de Saint-Aulaire, Confession). Keywords: WW I, Queen Mary of Roumania, Roumanian Front, Count of Saint-Aulaire, general Radu R. Rosetti, fieldmarshal August von Mackensen

Evocarea reginei Maria din vremea marilor fericit să mă aflu în preajmă, să am înaintea bătălii de la Porțile Moldovei din vara anului ochilor, vreme de câteva ceasuri, pe majesta- 1917 de către un medievist și arheolog poate tea sa regina Maria și pe mai toți dintre actorii avea o dublă îndreptățire. marilor evenimente din prima jumătate a se- Întâmplător, de mai bine de un secol și colului al XX-lea. Din sute, poate mii de metri jumătate, familia mea este legată de locurile de peliculă, jurnale de actualități, reportaje de marilor bătălii de la Porțile Moldovei, al căror front, multe abia mai conservându-se, care se centenar îl serbăm chiar anul acesta. Curțile desfășurau la masa mea de montaj de la Arhiva răs-străbunicului meu de deasupra apei Put- națională de filme de la fortul Jilava, și apoi cele nei, de la Țifești, au fost spulberate atunci de de la Service Historique de la Defense, s-au ivit, focul artileriilor inamice și de pe locul unde au sacadat, chipurile oamenilor care au fost, între fost aceste curți, tocmai am revenit. ei regina Maria și regele Ferdinand I ai Româ- Apoi, în lucrul la tratatul de Istorie militară niei, neasemuit de vii. Dincolo de instantanee- a poporului român, în anii 1986-1989, am fost le cinematografice pe care voiam să le selectez

* Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  47 pentru a ilustra Primul Război Mondial pentru răniți, bolnavi de tifos, muribunzi. Acest «cu- Istoria militară a poporului român, lumea de raj nebun», cum spunea cinicul memorialist acum o sută de ani a retrăit pentru câteva ore Constantin Argetoianu, despre o altă eroină a în fața mea. războiului românesc, Yvonne Blondel, regina Pe drumurile desfundate ale Moldovei re- Maria îl arătase neîncetat, cu o simplitate și fugiului și a ultimei părți a regatului României grație într-adevăr regească. rămasă liberă în fața formidabilei mașini de Să nu se creadă că regina a trecut indemnă război germane și a auxiliarilor ei, austro-ma- printre aceste încercări ale războiului. A con- ghiari, bulgari și otomani, – la Iași, Bicaz, sub tactat și tifosul exantematic și gripa spaniolă, cetatea Neamțului, dar mai ales pe frontul de și, asemeni regelui Ferdinand I, a avut o viață la Porțile Moldovei, mi-au apărut alături de scurtă, urmare a privațiunilor, eforturilor și soldații cu precădere țărani și ofițerii lor de emoțiilor acelor ani. trupă, regele Ferdinand, regina Maria, jovia- lul dar deopotrivă tenacele general Berthelot, * cu membrii misiunii sale, generalii Averes- cu și Presan, ceilalți comandanți de armate și Regina Maria avusese un rol însemnat corpuri de armată, Ion I. C. Brătianu, Alexan- în intrarea României în Marele Război. Îl dru Marghiloman, Albert Thomas, ministrul presimțise, încă de la moartea regelui Carol francez al Armamentului, membrii Sfatului I, ambasadorul Republicii franceze la Curtea Țării și unitățile de voluntari din Basarabia și, țarului Nicolae al II-lea, Maurice Paléologue: firește, conducătorii țărilor și armatelor ina- «Noul rege, Ferdinand I, va avea spiritul și mice, în frunte cu Kaiserul Wilhelm al II-lea și mâinile mai libere. Mai mult, soția sa, regina feldmareșalul von Mackensen. Maria, este nepoata reginei Victoria prin tatăl Încât privește înfățișarea reginei Maria, pa- ei, ducele de Edinburg,/…/. Mama sa este ma- ginile de o mare subtilitate și sensibilitate scrise rea ducesă Maria, fiica împăratului Alexandru de I. G. Duca, împreună cu minunata expoziție al II-lea și sora sa este Victoria, soția marelui de fotografii1, înfățișată recent la Universitatea duce Chiril Vladimirovici. Regina Maria păs- de vară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte trează relații de familie și încă foarte afectuoa- mă dispensează de zăbava unei noi descrieri. se cu Curțile Angliei și Rusiei.»2. Ceea ce observam în jurnalele cinemato- Despre acțiunea reginei în război caracte- grafice de război, într-o epocă totuși de seve- rizarea completă aparține unui sever memo- ră etichetă, erau mâinile reginei Maria, fără rialist, generalul Radu R. Rosetti: „Deși regina mănuși, întinse soldaților gata de luptă, sau Maria nu avea rost să se amestece în chestiuni- le militare și pe cât știu, nici nu s-a amestecat /…/ ea a avut totuși influență prin energia și dârzenia ei firească. Pe atât de hotărâtă și în- zestrată cu energie pe cât regele nu avea aceste însușiri, ea a fost mereu o pildă de dârzenie și a creat o atmosferă de acțiune. Nu este lipsită de adevăr afirmațiunea contelui de Saint-Au- laire că regina Maria a intrat în război cu o stare de spirit asemănătoare aceleia cu care se călugărește un credincios și că a fost « ministrul încrederii naționale»”3. De fapt contele de Saint-Aulaire, ministrul Republicii franceze în România (1916-1920), oferă în Confesiunea sa un tablou complex și remarcabil al acestei personalități: «Cât despre regina Maria, – scrie el într-un rând –, nu este cazul să vorbim despre curajul ei. Curajul Regina Maria în uniforma de soră de caritate presupune teama și energia pentru a o învinge. 48  Revista de istorie militară  Sentiment necunoscut de o suverană a cărei cutezanță se aseamănă invulnerabilității prin optimismul pe care îl răspândește și spectaco- lul unui neîncetat miracol. „Regina este mas- cota noastră, spunea una dintre infirmierele sale. Prezența sa ne imunizează mai abitir decât orice vaccin”»4. În cursul anului 1917 ministrul francez a avut prilejul să fie în preajma și să ur- mărească uimitoarea activitate a reginei, acum consemnând și comparația reținută de generalul Rosetti: «Regina Maria a intrat în război precum alții se consacră religiei. S-a „călugărit” Regina Maria la Oneşti în vizită la Armata a renunțând la toate pentru salvarea patriei sale, II-a, Oneşti, septembrie 1917 a dinastiei și a cauzei sfinte care unea atunci pe aliați. În vremea acestei claustrări care nu ex- cludea ci dimpotrivă presupunea conducerea spitalelor și parcurgerea frontului, ea a păstrat și a impus în jurul ei perceptele ei de stoicism, depinzând de acest tronson de cale ferată și de de milostenie, de devotament și de speranță pod –, cât și pentru inamic, al cărui plan de mai presus de orice. Până în ziua victoriei nu campanie ar fi fost din plin avantajat. am văzut-o altfel decât cu uniforma de infirmi- La rândul său, comandamentul Frontului eră sau, în fruntea regimentului ei, 4 Roșiori, românesc, dispunând de o armată cu totul recu dolman albastru, mantou garnisit cu blană, organizată, după înaltele standarde franceze, de prins cu agrafă pe umăr, tocă de blană surmon- misiunea militară condusă de generalul Henri tată de egretă»5. Mathias Berthelot, pregătise o ofensivă din bazinul superior al Șușiței spre SSE cu Armata * II (general Averescu), și cu Armata I (general Cristescu) în zona Muncelu-Mărășești spre Valea Putnei a fost câmpul de luptă al crân- spargerea frontului inamic. Cu toate amânări- cenei înfruntări de la Porțile Moldovei din vara le și apoi eșecul oricăror acțiuni de luptă ruse anului 1917. Înaltul comandament inamic pre- în Galiția, ofensiva Armatei a II-a pe direcția gătise un ambițios plan de operații care prin- Mărăști-Tulnici a început, conform planificării tr-o ofensivă din nord-vest dezvoltată spre sud la 10 iulie 1917, dar aceea a Armatei I, anunțată pe cursurile Siretului, Prutului și Nistrului, de o pregătire de artilerie, a fost devansată de combinată cu o străpungere a frontului ruso- atacul inamicului. Acesta, schimbându-și pla- român la sud, și pe direcția Galați, trebuia să nul, a preconizat o clasică bătălie de învăluire a scoată din război ceea ce se mai salvase din Armatei a II-a, ce înainta. Dar flancul drept al România, continuând acțiunea în sudul Rusi- inamicului în mișcare spre NNE a avut în față ei, obiectivul final fiind ocuparea grânarului Armata I care a oprit pătrunderea, rezistând pe nord-pontic și, mai departe, câmpurile petro- aliniamentul Panciu – sud Mărășești – Doaga. lifere învecinate. Acum s-a produs legendarul contraatac al Regi- Obiectivul imediat și de maximă însemnă mentului 32 Mircea care a respins inamicul din tate al ofensivei era, în concepția coman satul Moara Roșie. Întrucât generalul Ragoza, dantului suprem al armatelor inamice, feld comandantul Armatei a IV-a rusă, incapabil mareșalul August von Mackensen, capturarea să-și mai domine trupele, a propus retragerea prin surprindere a podului de la Cosmești. frontului pe Trotuș iar generalul Christescu s-a Obiectivul – în fapt linia ferată Mărășești- opus, amenințând chiar că va respinge orice Cosmești și podul – era esențial atât pen- încercare de părăsire a pozițiilor, spre salvarea tru aliații româno-ruși, – întregul sistem de cooperării româno-ruse, Consiliul de război, comunicație feroviară în Moldova dintre Prut prezidat de regele Ferdinand, a trecut coman- și Carpații orientali și aprovizionarea frontului da Armatei I generalului Eremia Grigorescu.  Revista de istorie militară  49 Pagină din manuscrisul jurnalului reginei Maria

50  Revista de istorie militară  Acesta avea să rostească, pentru a doua bune, prea am primit numai și numai din cele oară la Porțile Moldovei, celebra sentință „Pe rele încă de la început, așa că încă nu-mi vine aici nu se trece!”. să cred că norocul și-a întors fața către noi.

* 26 iulie Zi de tot mai mare îngrijorare. Nando Sub semnul marilor bătălii din vara anului [regele Ferdinand] a sosit [de pe front] pe 1917, am spicuit din jurnalul reginei câteva neașteptate la micul dejun – a fost chemat însemnări făcute la Iași și în sudul Moldovei noaptea trecută de Cartierul general, care a în chiar zilele declanșării și desfășurării marii oprit ofensiva fiindcă în Rusia pare să se pe- ofensive românești, cu toate temerile dar și treacă ceva teribil – cedează peste tot în fața speranțele mărturisite sie însăși: unui dușman ale cărui trupe sunt pe sfert cât ale lor, pur și simplu se retrag în masă fără lup- «23 iulie tă. E o veste cumplită, o veste dezastruoasă și Cred că se vor petrece zilele acestea eve- a venit pe nepusă masă încât mă simt amețită. nimente militare de mare însemnătate pentru Încă mă agăț de speranță, cum îmi este obi- noi și mă simt în același timp îngrijorată și ne- ceiul – dar mă tem că de data asta e sfârșitul răbdătoare, îmi inspiră mai multe temeri de- sfârșitului – de fapt dezastrul pentru noi e de cât nădejdi; pentru noi e o chestiune de viață neînchipuit, nici măcar nu am cuvinte, nici nu și de moarte și ne-am dezobișnuit cu totul de pot încerca să-l cuprind cu mintea. întâmplări fericite și de izbândă. 30 iulie 24 iulie I-am vizitat [la Spitalul Francez] pe câțiva Veștile de pe frontul rusesc numai bune nu soldați și ofițeri răniți în bătăliile din ultimele sunt, iar noi am pornit ofensiva azi și nu sun- zile, binedispuși și încântați, în ciuda rănilor; a tem siguri de sprijinul rușilor. Mulți consideră fost o plăcere să vorbesc cu ei, iar dorința lor că atacul nostru este o nebunie primejdioasă de a lupta și de a învinge ne face situația cu atât – din păcate și eu tind să îi susțin, dar tot mai mai tragică dacă ne gândim la Rusia. Oamenii sper că există vreo combinație militară noro- noștri sunt atât de dispuși să lupte, atât de ne- coasă pe care eu nu o înțeleg și care face deci- răbdători să li se îngăduie să facă tot ce pot, cu zia noastră nu numai necesară dar și avanta- mândrie /…/ joasă; cu toate acestea mă chinuiesc niște griji de moarte și toată ziua am primit vești care se 1 august contraziceau unele pe altele, tare supărătoa- /…/ toate eforturile par inutile în fața ha- re. Lucru curios Nando [regele Ferdinand] nu osului imens din Rusia care amenință să ne 6 pare prea îngrijorat . înece în ciuda tuturor eforturilor care le depu- 24 iulie nem, în ciuda sentimentului eroic pe care ni-l Într-un loc toți bărbații din mahalaua inspiră mica armată curajoasă, atât de pregăti- Iașilor ne-au ajutat împingând mașinuța la deal tă și de nerăbdătoare să se arunce în luptă cu – erau foarte veseli și vorbăreți și au declarat că nădejdea de a-și recupera casa pierdută! speră ca în curând să intre trăgându-ne trăsura în București, fiindcă este lucru sigur că româ- 2 august nii vor învinge dușmanul! /.../ Kropotkin7 era foarte mândru de reușitele din atacul recent (se pare că s-au des- 25 iulie curcat bine) și entuziasmat de felul cum au Știrile militare au fost în general bune, mai luptat ostașii noștri – a spus: „M-am îndrăgos- puțin cele dinspre Rusia, unde într-o parte tit de armata a II-a a dumneavoastră”. anume, germanii continuă să înainteze iar rușii să dea înapoi. La noi ofensiva pare să fie încu- 5 august nunată de succes, s-au luat prizonieri și tunuri, Veștile sunt în continuare rele – rușii conti- dar inima mea nu mai poate crede în veștile nuă să se retragă fără luptă, s-a ajuns la granița  Revista de istorie militară  51 noastră; nu am cuvinte să-mi exprim indig- niște eroi – mă tem că mulți pier, îmi doresc cu narea, și apoi nu e tocmai indignare, ci ceva disperare să mă duc la spitalele mele, la răniții mai mare, mai zdrobitor – capul, mintea nu- mei, mă simt lașă fiindcă nu sunt printre ei. mi sunt destul de mari ca să cuprindă tot ce simt./.../Nu știu ce fac trupele noastre acum. 11 august Știu doar că nu avem de gând să murim fără Toată ziua am primit vești îngrijorătoare și să opunem rezistență în vreun fel. Totul este schimbătoare. Spre seară s-au înrăutățit, mai monstruos de tragic. ales dinspre Oituz./.../ Cristescu pare să fie o deziluzie (în partea dinspre Focșani); n-am 6 august înțeles deloc de ce i-a încredințat Nando o co- La prânz l-am avut invitați pe Ploklevski8 și mandă mai importantă când are un caracter generalul Candole9. Poklevski de abia îndrăz- atât de îndoielnic. /.../ Armata lui Averescu a nea să mă privească în ochi, atât de rușine îi fost și ea împinsă înapoi azi către Ocna, loc era pentru țara lui. /.../ Cerem să mergem la foarte important pentru noi, fiindcă de acolo Rostov pe Don, dacă va fi să ne refugiem în Ru- ne extragem ultimele rezerve de țiței. sia, și ca vasele românești să meargă acolo, ca să putem trăi la bord dacă vrem, fără să fie ne- 12 august Din toate părțile veștile sunt mai degra- voie să căutăm casă. /.../ Nando mi-a promis că bă rele decât bune, dar am unele licăriri de orice ar fi, voi putea rămâne alături de el și de speranță – se duc lupte groaznice pe la Oituz armată pe pământul românesc până în ultima și Focșani ! Carol pleacă pe front și am profi- clipă. Nu mă va convinge nimic să plec, cum tat de plecarea lui ca să anunț că merg și eu încearcă mulți să-mi propună. /.../ Apoi, la șase cu el luându-i cu mine doar pe Ballif11 și pe și jumătate, Nando ne-a luat pe mine și pe fete Mignon12/.../. să facem o plimbare cu automobilul, lungă și frumoasă – totul devine înduioșător, iubim fie- Ghidigeni, 13 august care palmă de pământ cu o dragoste deosebită Din nou trecând printre paturile de cruntă arzătoare, dar inima ne doare întruna. suferință, m-a lovit imensa nebunie a întregu- lui război. De ce? De ce? De ce? Și sunt atât 7 august de tineri și mutilați – brațe și picioare lipsă, 10 Carol s-a întors și are multe de povestit. plămâni și măruntaie găurite, coloane verte- Trupele noastre s-au purtat admirabil, cu o brale paralizate, cranii trepanate ... O nebunie dârzenie minunată iar germanii au fost atât de curată! uimiți, încât au dat bir cu fugiții în dezordine, cu ofițerii în frunte, ceea ce rar li se întâmplă 14 august germanilor – dacă am fi putut să mergem mai Carol /.../ ne-a dus cu automobilul pe mine departe după prima izbândă s-ar fi putut face și pe Mignon până la o poziție foarte înainta- lucruri mari, în confuzia care domnea în rân- tă pe Siret, de unde vedeam totul – de fapt nu durile dușmane. Dar vai, cum rușii au lăsat to- vedeam mare lucru în afară de obuzele care tul de izbeliște în nord, a devenit primejdios să ne explodau în față și deasupra capului. Încă înaintăm. Împrejurări crude, dureros de amare de când ne apropiam de destinație aveam în pentru soldații noștri, care luptau să-și ia îna- stânga explozii care se țineau lanț – a fost o poi casele! senzație ciudată, dar totul pare atât de simplu încât nici nu poți să-ți închipui oribila realitate 10 august – oribila realitate care se vede mult mai limpe- Se duc lupte crâncene pe frontul de la de în spitale. Ne-a tulburat foarte tare. Focșani – germanii au aruncat în luptă acolo [Spitalul româno-francez de la Coțofe forțe numeroase. Deocamdată rușii par să-și nești] facă datoria dar niciodată nu e sigur dacă vor fi statornici, ceea ce ne face poziția cumplit de 15 august nesigură de vreme ce germanii știu să profite /.../ am plecat petrecută de multe urări ca de orice slăbiciune. Bieții mei soldați luptă ca împrejurările să-mi îngăduie să mă întorc și 52  Revista de istorie militară  să-mi iau în stăpânire mica locuință alături de Iași, 24 august răniți – ca răspuns a venit bubuitul tunurilor A 52-a aniversare a lui Nando – i-am dat o de la nord și de la sud, tunuri care ne hotărăsc sticlă de parfum și un bol cu săpun – cadouri zilele acestea soarta.(subl. S. I.) de război ! Și totuși, azi suntem mai fericiți, în [Ghidigeni] ciuda dezastrelor, decât anul trecut, când trebuia făcut marele pas, iar hotărârea aproape că Apoi am mai stat puțin pe terasă, vorbind i-a frânt inima. Când au fost aruncate zarurile, cu toată lumea, dar mai ales cu Carol despre când n-a mai fost cale de întoarcere, a devenit situația militară, care e cum nu se poate mai mai ușor de suportat, în ciuda tuturor bolilor, serioasă – zilele acestea e în joc soarta țării dezamăgirilor și nenorocirilor care au urmat. noastre (subl. S. I.). Dar soldații noștri s-au ri- Iată acum, după aproape un an, țara noastră e dicat deasupra oricărei laude; totuși pierderile mai mică, în loc să fie mai mare! Dar legătura sunt teribile. dintre noi și popor e puternică și adevărată, a Generalul Grigorescu e îngrijorat fiindcă devenit o legătură întemeiată pe încredere sin- înțelege extrema gravitate a situației, dar în ceră, născută din dureri îndurate împreună, același timp încrezător mulțumită moralului fără crâcnire. În astfel de clipe, suntem atât de extraordinar al trupelor noastre. Partea pro- mândri de armata noastră și de eroismul ei mi- blematică o reprezintă, în continuare, rușii. nunat încât ni se înveselesc inimile, începem să Roman [Spitalul „Principele Mircea], credem în viitor. 21 august Din păcate au și foarte mulți amputați – Onești, 27 august peste tot moralul e bun, soldații sunt plini de Averescu ne-a dus pe o înălțime aflată față curaj, foarte interesați de jocul războiului – în față cu poziția ocupată de românii noștri dar, văzând prăpădul, îmi repetam: ce nebunie, și de boches , de unde se vede Târgul Ocna, ce nebunie! orașul pe care inamicul se străduiește să-l cu- Și peste tot aduc daruri și vorbesc și îmi cerească și-l bombardează întruna. Am mers fac datoria cu curaj, cât mai bine pot! Dar e cu automobilele cât de departe am putut, apoi obositor; totuși știu că este monstruos să te am urcat în șea și am călărit până în vârful dea- gândești la puțină oboseală când ai în față atâ- lului. Panorama era minunată, ni se întindeau ta suferință, așa că îmi înăbuș toate senzațiile la picioare toate pozițiile, uimitor de aproape. fizice și merg înainte tot înainte și nu refuz pe Nu se duceau lupte aprinse chiar atunci, doar o nimeni dacă sunt rugată să mai vizitez un loc. canonadă intermitentă de ambele părți Ni s-a Ajută moralului răniților, doctorilor și infir- alăturat generalul Văitoianu, care, împreună cu mierelor; vizitele acestea nu sunt în zadar; și Averescu, mi-a explicat pozițiile și ce speră să apoi așa pot asculta necazurile tuturor și pot reușească – au destule speranțe! Căldura era ajuta acolo unde e nevoie. mare, dar priveliștea era cu adevărat ferme- cătoare și mă simțeam adânc emoționată de Iași, 23 august apropierea de locurile unde vitejii mei soldați [Regele Ferdinand] s-a întors [de pe front] își dau viețile, clădind o pavăză măreață între cu multe laude pentru soldați și ofițeri – doar locurile care încă ne aparțin și dușmanul in- transportul trupelor este dificil fiindcă nu au vadator; am simțit mai mult ca oricând cât de destule camioane iar caii sunt în stare proastă. arzător iubesc țara aceasta!13». Una peste alta se vede o diferență uimitoare între armata noastră de astăzi și cea de ieri – e * o renaștere minunată, aproape de neînchipuit, dar e o armată atât de mică! În acele zile de august, prin eroica rezistență Ballif s-a întors și cu laude la adresa lui românească, s-a frânt nervul ofensivei ina- Averescu – e mereu alături de trupe, se ocupă mice. Pe întreaga linie a frontului din Porțile personal de tot, e calm, curajos, nu dă înapoi Moldovei, de la munte la Siret, trupele române din fața nici unei primejdii. Soldații îl adoră. au înlocuit pe acelea ruse, în descompunere.  Revista de istorie militară  53 În cursul luptelor, regele Ferdinand, regina acuzații reginei Maria. Atunci mareșalul îi răs- Maria, principele Carol și principesa Mărioara, punse: viitoarea tragică regină a Yugoslaviei, au ve- – „Domnule, în timpul bătăliei de la Mărăști nit pe front, regele și regina ajungând până în eram pe un deal de unde priveam cu ocheanul primele linii. Regina a participat la acordarea câmpul de bătaie. Ei bine, am văzut pe regina primelor ajutoare răniților, prezența ei fiind un Maria călare, alergând printre trupe, încurajând factor însemnat al înaltului moral al soldaților pe soldați și nefiindu-i frică de moarte. Unei re- români. gine care se poartă astfel, i se iartă orice !”»15. După ultimele încercări de străpungere a frontului între 13 și 17 august, feldmareșalul Mackensen a fost silit să renunța la întregul NOTE plan de ofensivă. 1 Expoziţie realizată de doamna Anca Beatrice În pofida curentului capitulard bolșevic, Todireanu de la Muzeul de Istorie al oraşului Bu- rezistența românească de la Porțile Moldovei, cureşti. 2 contrar unor afirmații ale istoriei „boite” și ale Maurice Paléologue, La Russie des Tsars pen- altor „demitizatori”, a contribuit esențial la dant la Grande Guerre, vol I, 20 Juillet 1914-2 Juin 1915, Plon, Paris, 1921, p.171. păstrarea factorului statal și militar românesc, 3 – remarcabil reprezentat de regele Ferdinand General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914- 1919), ed. Maria Georgescu, Modelism, Bucureşti, și regina Maria –, a făcut ca abia în vara anu- 1997, p. 99. lui 1918 trupele germane și austro-maghiare 4 Comte de Saint-Aulaire, Confession d’un vieux să ajungă în stepele nord-pontice, prea târziu diplomate, Flammarion, Paris, 1953, p. 360. spre a determina victoria, prea târziu față de 5 Ibidem, p. 399. intrarea efectivă în luptă a trupelor americane, 6 Trebuie elogiată consecvenţa regelui, rămas în iulie 1918. Contribuția românească la victo- ferm şi în cele mai cumplite încercări, şi explicându- ria aliată din 1918 este astfel manifestă. se celorlalţi: «eu am o rezistenţă de neamţ!». Și nu pot încheia fără o consemnare a cu- 7 Dimitrii Alekseievici Kropotkin (1867- post noscutului ziarist Constantin Bacalbașa din 1935), general maior, pe atunci comandantul Divi- zilele lui septembrie 1917: ziei 133 infanterie rusească. «Urmările bătăliilor de pe Siret și din munții 8 Stanisłław Poklevski-Koziel (1868-1939), mi- Moldovei fură mai multe. Mai întâi mareșalul nistrul Imperiului Rusiei şi guvernului provizoriu în Mackensen căzu în dizgrația Kaiserului, care România 1913-1916, 1917). 9 nu i-a putut ierta niciodată marea pierdere Generalul englez Raymond de Candolle. 10 de oameni și, mai ales, înfrângerea dureroasă. Principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea. 11 Din chiar cercurile germane am aflat – conti- Colonelul, mai apoi general, Ernest Ballif, aghiotant al reginei Maria. nuă memorialistul – că mareșalul Mackensen 12 a pierdut în bătăliile de pe frontul Moldovei Principesa Maria (Mărioara), a doua fiică a re- 40 000 de oameni.»14. gelui Ferdinand I şi a reginei Maria. 13 Maria, Regina României, Jurnal de război. Și în finalul consemnării , inclusă și din 1917-1918, trad. Anca Bărbulescu, ed. Lucian Boia, nenorocire ignorată, mărturia din tabăra in- Humanitas, Bucureşti, 2015, pp. 86- 144. amică, a însuși feldmareșalului August von 14 Constantin Bacalbaşa, Capitala sub ocupaţia Mackensen: duşmanului. 1916-1918, Editura Vremea, Bucureşti, «Întors la București, mareșalul Macken- 2017, p. 138. sen a auzit un principal germanofil aducând 15 Ibidem.

54  Revista de istorie militară  Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Problematica Primului Război Mondial în „Revista de Istorie Militară” editată de Centrul pentru istorie și științe sociale al Bundeswehr-ului (2)

SORIN NEGOIȚĂ *

Abstract

The works of the two authors present the German vision on the role played by Japan in the warfare in the Far East and the main events unfolded during the First World War in northeast Africa. Concerning the entry into war of Japan, the author emphasizes the political disputes over the national identity between the two existing orientations/camps at the state level, one pro- German, led by Emperor Assistant Yamagata Aritomo, who promoted an authoritarian state following the Prussian model, and the other pro-British, formed around Foreign Minister Kato Takaaki, an Anglo-African career diplomat who believed in state democratization following the English model. Japan’s contribution to the war was quite modest, being considered by the German Reich as a weak link in its enemy’s chain, and the results it obtained following the Ver- sailles Peace Conference and the Washington follow-up, on the one hand, and the emergence of the global economic crisis of 1920, on the other hand, have led to the emergence and deepening of tensions with China. The Northeast Africa Operation Area, with countries like Ethiopia, Darfur, Egypt and So- malia, repeatedly associated with international crises and internal conflicts, seemed to be of secondary importance to the German Reich in the First World War. However, as the author points out, the outbreak of conflict in this area and the increase in its strategic importance have generated a special interest in both the German and Turkish war plans, but also the ex- pansion of Great Britain, France and Italy, which created their colonial bases in the area. An important role in conducting actions in this area of conflict was played by both leaders of the states in the area, as well as the anti-colonial and religious movements led by several clans, such as the Senussi-Brotherhood.

Keywords: pro-German and pro-British orientation, imperialism, secret negotiations, strategic importance, anti-colonial and religious movements, Islamism

* Șef secție programe studii de apărare la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  55 Continuăm abordările din literatura de După ce, în primăvara anului 1914, Gu- specialitate germană referitoare la aniversarea vernul japonez condus de amiralul Yamamoto a 100 de ani de la Primul Război Mondial, cu Gonbei a trebuit să demisioneze, ca urmare a lucrările apărute în numerele 1 și 4 din 2016 acțiunilor de corupție ale firmei germane Sie- ale Revistei de istorie militară editată de Cen- mens, care a mituit ofițeri de marină japonezi trul pentru istorie militară și științe sociale al pentru a beneficia de noi comenzi lucrative, Bundeswehr1-ului, în care dr. Gerhard Krebs, relațiile cu Reich-ul german s-au înrăutățit, iar istoric și fost profesor invitat pentru japono- următorul Guvern condus de Okuma Shigeno- logie la Universitatea liberă din Berlin și dr. bu a avut o orientare exclusiv pro-britanică1 . Björn Opfer-Klinger, redactor de manuale pen- Autorul susține că, „atunci când Guvernul tru istorie la editura Ernst Klett din Leipzig și londonez a transmis la Tokio rugămintea jurnalist de științe independent, specializat pe de a urmări și nimici crucișătoare germane istoria modernă a Europei de sud-est și Africa auxiliare în Asia de est, tabăra susținătorilor de nord, prezintă unele particularități ale par- războiului a fost întărită și Guvernul japonez ticipării Japoniei la desfășurarea acțiunilor de a avut un pretext pentru a declara război război în zona Extremului Orient, respectiv Reich-ului german. La 15 august 1914, acesta particularitățile participării beligeranților la a dat ultimatum Berlinului, pentru a transfera desfășurarea luptelor din Primul Război Mon- Japoniei teritoriul Kiautschau2, cu scopul de a dial în Africa de nord-est. fi returnat Chinei, dar nu a fost primit niciun răspuns și Japonia a declarat război Reich-ului Japonia și Primul Război Mondial german, la 23 august.” Așa cum precizează dr. Gerhard Krebs, Totodată, autorul a remarcat că, „declarația când în Europa a început Primul Război Mon- de război japoneză a fost precedată de dispute dial, nu era foarte clar dacă Japonia ar participa politice interne privind identitatea națională.” la acesta. Pe de o parte, s-a format o tabără pro-ger- mană sub influența consilierului împăratului, Yamagata Aritomo, și ai susținătorilor acestuia din armată și din administrația civilă, care a în- cercat să păstreze baza fundamentală a structurii de stat – un stat oligarhic cu o armată mare, pregătit pentru un imperialism belicos și cu o populație afectată în autoritate, după modelul autoritar al statului prusac german. La această alianță militară cu Reich-ul german împotriva lumii anglo-saxone și Franței, urma să fie atras și Imperiul Rus, mare putere cel puțin integra- tă în lumea occidentală. De cealaltă parte, se situa tabăra pro-bri- tanică, formată, cu aprobarea deplină a prim- ministrului Okuma Shigenobu, în jurul ministrului de externe Kato Takaaki, un diplomat de carieră anglofil, fost ambasador la Londra, care credea în avantajele alianței cu Marea Britanie, pentru democratizarea statului după modelul englezesc. Astfel, a justificat participarea la război cu lupta împotriva militarismului german.

Contribuția la război a Japoniei Un astfel de „sprijin” substanțial, ca decla Militärgeschichte nr. 1/2016 rația de război împotriva Reich-ului german și 56  Revista de istorie militară  expansiunea puterii japoneze în regiunea Asia tranzacționare (comerț) în principalele orașe, de Est-Pacific asociată acesteia, nu a fost previ- precum și dreptul de achiziții, comerț, mine- zionat deloc de Guvernul britanic. rit și instalații industriale pentru japonezi în Prin urmare, arată autorul, „acesta s-a con- Manciuria de sud și Mongolia Interioară. În format planului japonez de atacare a teritoriu- plus, China nu avea voie să închirieze porturi lui german Kiautschau și, în mod evident, de la terțe puteri sau să permită investiții în anu- extindere a influenței japoneze în China. Cu mite regiuni, să încheie acorduri financiare toate că Marea Britanie a încercat în zadar sau contracte de consultanță politică sau mi- să reducă zelul excesiv al aliatului ei, acesta a litară, fără consimțământ japonez. În schimb, declanșat operațiunile sale împotriva orașului japonezii trebuiau să reacționeze cu activități Tsingtao la 27 august3 și, la 7 noiembrie, ase- de consiliere și control în domeniile de politică diul orașului și al cetății sale s-a încheiat cu chineză, finanțe, militar și de poliție.” capitularea apărătorilor germani și austro-un- În ciuda cererii japoneze de păstrare a se- gari4.” cretului, China a apelat pentru ajutor la alte Totodată, avertismentele date Guvernului puteri, în special la SUA8, care au transmis japonez de către Regatul Unit5 privind o po- avertismente Japoniei, pentru a salva principiul sibilă preluare de teritorii suplimentare, cum „ușilor deschise”, care acorda tuturor națiunilor ar fi „teritoriile protejate” germane din Marea aceleași șanse în ceea ce privește economia și de Sud, nu au fost luate în seamă și trupele ja- comerțul în China. Japonia a trebuit să cede- poneze au ocupat nestingherit, în octombrie ze temporar în anumite puncte, dar a câștigat, 1914, chipurile doar temporar și fără luptă, în anul 1916, printr-un acord secret cu Impe- arhipelagurile Mariane, Caroline și Insulele riu rus, asigurări pentru a avea în continuare Marshall. Alte zone situate în sud – Noua Gu- mână liberă în China. inee germană, Nauru și Samoa germană – au Așa cum arată autorul, „ministrul de exter- părăsit, silite de împrejurări, Australia și Noua ne Kato a trebuit să renunțe, deja în anul 1915, Zeelandă. la postul său, din cauza falsificării alegerilor, „La insistența aliaților săi, Japonia nu a suficient pentru ca următorul cabinet, condus participat cu trupe terestre la ostilitățile din de feldmareșalul Terauchi Masatake, confident Europa, însă a pus la dispoziție unele unități al adversarului său Yamagata, să încheie, în ale flotei ca escortă până în Marea Meditera- anul 1916, o alianță cu Imperiul rus9, care a nă”, astfel cum arată autorul. înlocuit principalul aliat Marea Britanie.”

Presiunea pe China, potrivit Saint Pe- Chestiunea unei păci separate tersburg Autorul prezintă faptul că, „Reich-ul ger- Contribuția Japoniei la război a fost destul man a recunoscut în mod clar în timpul răz- de modestă, însă impactul asupra participării boiului, că Japonia a constituit cea mai slabă sale la război în cadrul lumii politice, generat verigă din lanțul inamicului său și, prin nego- de imperialismul6 japonez, în special îndreptat cieri secrete desfășurate la Stockholm și Beijing, împotriva Chinei, a fost de o importanță deo- diplomații germani au încercat să scoată în sebită. afara Alianței inamice Regatul lui Tenno și, pe Astfel, autorul ne enumeră „Cele 21 cereri cât posibil, să folosească Imperiul Rus pentru exorbitante”, prezentate Chinei de ministrul a ajunge la o pace specială. Trimisul japonez de externe Kato în anul 1915, prin care Pute- în Suedia, Uchida Sadatsuchi, a dat anumite rea japoneză se extindea în spațiul est-asiatic: speranțe negociatorilor germani și a sugerat „preluarea privilegiilor germane de atunci în că Tokyo ar vrea să se reorienteze spre Reich- provincia Shantung, inclusiv construcția de ul german, după expirarea Alianței cu Marea căi ferate în Japonia, excluderea altor puteri Britanie în anul 1921. Oficial totuși, Japonia a din contractele de leasing în acest domeniu, folosit contactele și negocierile, pentru a obține extinderea drepturilor asupra Peninsulei Lia- concesii din partea aliaților săi și, mai ales, otung7 și a căilor ferate din Manciuria de sud pentru a avea mână liberă în China. Astfel, la de la 25 la 99 de ani, privilegii de personal și de începutul anului 1917, Marea Britanie, Franța  Revista de istorie militară  57 și Italia, care suferiseră pierderi militare grele, Japonia s-a dezvoltat de la țară debitoare, la au garantat, prin contracte secrete, revendică- țară creditoare. Odată cu sfârșitul războiului, rile venite de la Tokyo pentru vechile drepturi această creștere s-a încheiat brusc și a cul- germane în provincia chineză Shantung și colo- minat cu o criză economică gravă, deoarece niile din Marea de Sud, la nord de Ecuator. puterile anglo-saxone și-au protejat mult mai Totodată, SUA au recunoscut, după intra- mult piețele lor. În vara anului 1918 au apărut rea lor în război la 6 aprilie 1917, interesele spe- la nivel național așa-numitele revolte de orez, ciale japoneze în China. Când SUA au declarat când o mare parte a populației japoneze a in- război Germaniei în aprilie 1917, «Telegrama trat în conflict din cauza creșterii prețurilor și Zimmermann»10, interceptată și decriptată de a constrângerilor aprovizionării, cauzate de Marea Britanie și măcelărită propagandistic furnizarea, în situații de urgență, a Forțelor de de americani, împreună cu războiul submari- intervenție pentru conducerea de război în Si- nelor au fost citate ca motive de război.” beria împotriva Rusiei bolșevice. În august 1917 a urmat declarația de răz- Așa cum s-a prevăzut la Versailles, în anii boi chineză împotriva Germaniei, care a rămas 1921/1922 a avut loc o conferință de follow-up fără sens pentru dezvoltarea militară și, evi- la Washington, care s-a ocupat cu probleme de dent, a apărut doar preocuparea, că ar fi igno- înzestrare și situația din Asia de Est. Autorul rată astfel la Conferința de pace. prezintă faptul că, „Japonia a fost într-o poziție slabă la aceasta, pentru că se confrunta cu o Conferința de pace de la Versailles dominare a puterilor anglo-saxone asupra lu- La Conferința de pace de la Versailles, Ja- mii, care dictau acum condițiile lor: limitarea ponia a participat în calitate de super-putere armamentelor navale12, retragerea trupelor cu drepturi egale și, inițial, a înregistrat chiar japoneze din Siberia, retrocedarea Tsingtao succes, prin respingerea cererii Chinei de a Chinei, renunțarea la fostele drepturi speci- recupera Tsingtao și acordarea Japoniei, îm- ale germane în provincia chineză Shantung, potriva tergiversării Statelor Unite, a unei mari recunoașterea principiului «ușilor deschise» părți a drepturilor germane în Shantung. Ca pentru comerțul liber în China și nereînnoirea un compromis, Japonia a obținut chiar și fos- alianței cu Marea Britanie.” tele privilegii germane în China, dar a trebuit Tot mai mult, Japonia se simțea în postu- să promită să fie retrocedate mai târziu Rega- ra de perdant al Primului Război Mondial, iar tului Mijlociu. starea de spirit s-a înrăutățit mai departe, când În plus, Japoniei i-au fost promise fostele în Statele Unite, în 1924, a fost adoptată o nouă colonii germane din Marea Sudului, la nord de lege a imigrației, ce a făcut practic imposibilă ecuator, ca mandat al Ligii Națiunilor11. imigrarea asiaticilor și, prin urmare, a japone- Așa cum arată și autorul, „China a fost re- zilor, care s-au simțit umiliți. În anul următor, voltată de rezultatul Conferinței de pace, s-a Tokyo a stabilit relații diplomatice cu Uniunea privit ea însăși ca victimă și nu a semnat tra- Sovietică, în ciuda aversiunii profunde împo- tatul, dar a încheiat în schimb, în anul 1921, triva regimului comunist. un acord separat cu Reich-ul german. De ase- În acest timp, militarii japonezi au încercat menea, SUA, unde Senatul a respins ratifica- să dobândească și să învețe de la Reich-ul ger- rea Tratatului de la Versailles și care nu au de- man cunoștințe asupra conducerii războiului venit prin urmare membru al Ligii Națiunilor, în Europa în timpul Primului Război Mondi- au negociat un tratat bilateral cu adversarul al13. Totuși, nu s-a ajuns la nicio confruntare cu învins.” Vestul, pentru că, prin victoria puterilor anglo- saxone, au fost întărite partidele și parlamen- Deziluzia și abandonarea puterilor an- tarismul în Japonia, și, prin urmare, se pare că glo-saxone a fost demonstrată superioritatea sistemului În timpul războiului, Japonia a înregistrat lor politic. un boom economic enorm, generat în speci- În final, istoricul german se referă la fap- al de câștigurile din serviciile legate de război, tul că, „la sfârșitul anului 1920, Japonia a fost cum ar fi munca în șantierele navale. Astfel, greu lovită de criza economică globală, în spe- 58  Revista de istorie militară  cial pentru că națiunile anglo-saxone au blo- Partea de nord-est a continentului african, cat mai departe propriile piețe. Criza a slăbit, în care se aflau aceste țări, se situa aparent de asemenea, cabinetele democratice14. Izolată departe de zonele de operațiuni germane în- politic și economic, Japonia nu s-a putut apă- tre 1914-1918 și părea să fi fost de importanță ra, iar starea de spirit a început să se deterio- secundară pentru Imperiul german. Totuși, reze, în special în marina japoneză și chiar s-a punctul de vedere african asupra Primului radicalizat până la uciderea politicienilor ne- Război Mondial este complet diferit, conside- populari. În paralel a apărut disponibilitatea rând anul 1916 ca un punct de cotitură impor- de atentate și mai mari, dar mai ales s-a văzut tant pentru mulți dintre actorii locali, așa cum înșelată de influența în China.” afirmă autorul. Din 1937, Japonia a condus de fapt, un răz- boi nedeclarat împotriva Chinei15, care a gene- În ajunul Primului Război Mondial rat deja curând tensiuni de durată cu celelalte Autorul arată că, în anii de dinaintea iz- puteri, ce s-au ascuțit mai mult până la începu- bucnirii Primului Război Mondial, au apărut tul celui de-al Doilea Război Mondial și a erupt unele focare de conflict în nord-estul conti- din plin în anul 1941. nentului african, care au făcut ca această regiune să ajungă, în anul 1914, în câmpul vizual Africa de Nord-Est între fronturile Pri- al planurilor de război germane și turcești. El mului Război Mondial menționează aici Somalia, care, prin construi- În aprecierea dr. Björn Opfer-Klinger, „Etio- rea Canalului Suez în Egipt, a câștigat conside- pia (Abisinia), Darfur și Somalia sunt nume rabil în importanță strategică pentru puterile de țară16, care pot fi asociate în mod repetat coloniale europene. cu crizele internaționale și conflictele interne: Astfel, Marea Britanie, Franța și Italia au în perioada imperialismului european sau în început expansiunea deja la sfârșitul secolului legătură cu războaiele «proxy» (prin interme- al 19-lea, când au început amenajarea de baze diari) ale marilor puteri pe timpul războiului coloniale pe coasta somaleză. Împotriva aces- rece, dar, de cele mai multe ori, nu ca zone de tei expansiuni s-a manifestat o rezistență des- luptă în Primul Război Mondial.” tul de puternică marcată de aspecte religioase și anti-coloniale la mai multe clanuri nomade somaleze, sub conducerea șeicului Sufismu- lui17, Mohamed Abdullah Hassan, ceea ce a fă- cut ca britanicii să controleze, la începutul Pri- mului Război Mondial, doar zonele de coastă mai mari. Autorul se oprește și asupra Etiopiei, imperiu eterogen multietnic cu peste zece milioane de locuitori, aflat în vestul Somaliei, care, sub domnia lui Menelik al II-lea (1889-1913), a cunoscut o perioadă de avânt și expansiune și avea să se afirme ca putere regională africană independentă față de presiunea colonizatorilor europeni. Totodată, Menelik al II-lea a reușit păstrarea independenței Etiopiei, atât printr-o diplomație abilă de pendulare între puterile ri- vale coloniale, dar și prin succese militare îm- potriva Italiei, ba chiar prin extinderea sferei sale de influență spre est și sud-est. Deoarece, în ultimii ani de domnie, Menelik al II-lea a fost incapabil de guvernare, ca urmare a mai multor accidente vasculare cerebrale, după mai Militärgeschichte nr. 4/2016 multe lupte interne pentru putere, ca succesor  Revista de istorie militară  59 al său a fost instalat foarte tânărul său nepot nent pe două fronturi, în Reich-ul german s-au Iyasu al V-lea, care era considerat un factor de concretizat ideile unei „descompuneri interne” nesiguranță crescândă, din perspectiva puteri- forțate a Puterilor Antantei, la care se adăuga lor Antantei. posibila instrumentalizare a mișcărilor social- revoluționare sau naționaliste din Imperiul Rus Dominația britanică (Georgia, Finlanda) și Marea Britanie (Irlanda). Așa cum afirmă autorul, de la construcția Autorul prezintă realitatea din vara anului canalului Suez, Marea Britanie și-a extins con- 1914, aceea că nu au existat nici planuri continuu atât puterea în Egipt, până la un protec- crete și nici specialiști adecvați sau canale de torat de facto, cât și aria de influență până la comunicații necesare pentru o revoluție anti- granițele Etiopiei18. Administrația colonială colonială a lumii islamice, precum nici contac- britanică a aspirat la controlul cursului superi- te la fața locului între adevărații sau presupușii or etiopian al Nilului Albastru, dar a trebuit să revoluționari și mișcările anti-coloniale. Auto lupte neîncetat cu un pronunțat comerț ilicit ritățile germane au sperat că entuziasmul îm- de arme în zona de frontieră etiopiano-suda- păratul Wilhelm al II-lea, admirator al Orien- neză, ceea ce a dus la creșterea antagonismului tului, și al diverșilor diplomați va compensa britanico-etiopian. caracterul de improvizație al acestei strategii De asemenea, autorul precizează că admi revoluționare. nistrația anglo-egipteană din Sudan nu se sim Partea germană și-a pus mari speranțe în țea în siguranță în vestul țării, unde se situa Sul- Guvernul turc, care a condus Imperiul Otoman tanatul Darfur, condus de sultanul Ali Dinar, nu în război, alături de germani, și considera im- prea demn de încredere, din perspectivă brita- portant ca Aliații să dispună de relații prețioase nică, cu atât mai mult cu cât a stabilit contacte cu Frăția-Senussi și alte forțe politice în Africa cu Ordinul musulman Sufi al Frăției-Senussi19. de Nord. Autorul prezintă importanța operati- Un caz aparte, așa cum ne prezintă dr. vă pe care a avut-o organizația Teșkilât-i Ma- Björn Opfer-Klinger, l-a reprezentat Egiptul, hsusa24, care a fost întrebuințată, spre exem- formal o țară autonomă sub suzeranitatea plu, pentru operațiile sub acoperire în Libia, sultanului otoman din Istanbul, unde în mod Egipt și Arabia. Aceasta a contribuit din plin la oficial guverna Khedivul (vicerege) Abbas al desfășurarea activității „Biroului de Informații II-lea Hilmi Pașa ca reprezentant al sultanului, pentru Est”, constituit de germani special pen- dar unde, în realitate, consulul general britanic tru acest lucru din mai mulți orientaliști și cer- controla toate pozițiile cheie din țară. Având în cetători renumiți, sub conducerea savantului vedere acest lucru, precum și faptul că econo- islamist Max von Oppenheim. mia egipteană a fost reproiectată tot mai mult Așa cum arată autorul, ideile revoluționare în favoarea nevoii de importuri a Marii Bri- germano-turce au fost foarte ambițioase, dar a tanii, a luat naștere, de la începutul secolului, ieșit și aici la lumină caracterul de improvizație, opoziția politică20 a naționaliștilor egipteni îm- ceea ce a arătat lipsa de strategie, precum și lip- potriva acestui gen de dominație străină, însă sa de resurse umane25 și materiale adecvate. La Egiptul a salvat un potențial major de tulburări aceasta s-au adăugat posibilitățile de transport sociale și politice21. și de comunicare, având în vedere distanțele uriașe. Toate liniile importante de telegraf se Visurile germano-turce pentru Africa de găseau în mâinile unor companii din statele Nord ostile și chiar utilizarea noii tehnologii radio, Autorul precizează că, inițial, lumea non- prin construirea unei instalații mari de radio europeană a jucat cel mult un rol marginal în la Bosfor, în anul 1916, nu ar fi putut rezolva scenariile de război germane, dar acest lucru problema comunicațiilor. s-a schimbat într-adevăr în timpul crizei din iulie 1914, când s-a considerat că un teren fertil Realizarea planurilor revoluționare pentru destabilizarea puterilor coloniale inami- Autorul arată că, un rol central pentru place părea să fie populația islamică din Africa de nurile germano-turce l-a jucat de la început Nord22 și India. Având în vedere războiul imi- Egiptul26. La câteva săptămâni de la intrarea, 60  Revista de istorie militară  în noiembrie 1914, a Imperiului Otoman în cese la cooperarea cu forțele Senussi, care dis- conflict, Khedive Abbas al II-lea, refugiat la Is- puneau de un potențial militar de câteva mii de tanbul, a fost destituit, considerat de britanici oameni înarmați, astfel că, în noiembrie 1915, ca risc major de securitate și a fost instalat ca s-a ajuns chiar la atacuri direcționate31 ale sultan unchiul acestuia, Hussein Kamil I. După unităților Senussi împotriva bazelor britanice moartea lui Hussein Kamil, în anul 1917, a de- din vestul Egiptului. venit succesor pe tron fratele acestuia, Ahmad Pe fondul retragerii puterii coloniale itali- Fouad I. Pe fondul sărăcirii claselor sociale în ene în Libia, la sfârșitul anului 1914, la câteva Egipt și Sudan, prin transformarea economiei baze de coastă și a contraloviturilor executa- egiptene la nevoile economiei de război brita- te pe fronturile din Gallipoli și Mesopotamia, nice27, la Berlin și Istanbul se spera „o explozie Marea Britanie a trebuit să-și reducă evident a acestei dinamite sociale și politice”. În paralel prezența militară în Egipt. Chiar și sultanul însă, încercarea, prost pregătită, de înaintare a din Darfur, Ali Dinar, s-a alăturat „Războiului armatei otomane prin Canalul de Suez28, la în- sfânt” împotriva britanicilor. ceputul lunii februarie 1915, a eșuat. Astfel, așa În paralel, Departamentul colonial imperial cum prezintă autorul, „se arăta aici, că nu era german și-a intensificat planul de incitare a tri- posibil, ca alianța germano-otomană să aprin- burilor din Sudanul de Sud, cu sprijin financiar, dă în Egipt o rezistență armată semnificativă împotriva ocupației locale anglo-egiptene și, la împotriva dominației britanice”. începutul anului 1916, a fost pusă în mișcare, în Totuși, visele strategilor germano-turci de direcția Yemen, o misiune secretă32 condusă de prăbușire a dominației britanice în Egipt nu căpitanul Othmar von Stotzingen, dar revolta au fost în întregime spulberate și au continu- arabă din Hejaz împotriva Imperiului otoman, at operațiunile sub acoperire pentru a aprin- începută la 5 iunie 1916 și susținută de Marea de revoltele pe Nil. S-a încercat introducerea Britanie, a dus la întreruperea operației. de materiale de propagandă în Egipt, pentru a instiga sentimentul anti-britanic în populația Speranțe în Etiopia? musulmană, dar Jihadul29 proclamat în sep- Dr. Björn Opfer-Klinger consideră că, „la tembrie 1914, la insistențele Germaniei, de acest moment, o simplă intrare în război a Abi- către sultanul și califul otoman, prin șeicul al- siniei, a cărei putere militară a fost puternic Islam, nu a găsit în Egipt sau în alte regiuni is- supraevaluată de către partea germană, ar lamice din Africa și Asia un ecou însemnat. De fi putut, probabil, deveni periculoasă pentru asemenea, încercările de a bloca Canalul Suez poziția britanică în Egipt și la Canal Suez.” prin sabotaj, instalări de mine sau scufundări Forța de impact a forțelor etiopiene33 se de nave au eșuat în primele luni ale războiului, ridica la cel puțin 200.000 de oameni, soldați nu în ultimul rând datorită abordării neprofe- ai regatelor feudale parțiale, pe care împăratul sioniste și coordonării deficitare între actorii etiopian îi putea solicita la nevoie. Totuși, nu- germani și turci, așa cum afirmă autorul. mărul unităților militare înzestrate cu echipa- S-a încercat, prin contacte intensive, în mente de război moderne era foarte restrâns, special cu egiptenii exilați din Elveția, inclusiv iar în armatele europene lipsea o entitate pen- incitarea diasporei naționaliste egiptene din tru aprovizionarea trupelor în operațiile ofen- străinătate, dar fără succes. Totodată, Guver- sive la distanțe mari. Cu toate acestea, autorul nul turc nu se arăta pregătit să integreze po- este de părere că armata etiopiană deținea liticieni și revoluționari egipteni ca parteneri potențialul de a juca un rol din ce în ce mai se- egali30 în operațiunile lor, iar diplomația ger- rios la o intervenție militară împotriva Sudanu- mană, la rândul ei, nu se putea decide să insiste lui anglo-egiptean, coroborată cu înrăutățirea la Istanbul pe mai multă dorință de cooperare situației socio-economice a Egiptului, printr-o vis-a-vis de egipteni. blocadă a Nilului albastru. Plecând de la aceste considerente, o misi- Speranțe prin mișcarea Senussi une secretă germană34 a plecat, în noiembrie Conform autorului, operațiunile secrete 1914, spre Abisinia, pentru a-l determina pe germano-turce au obținut cele mai mari suc- tânărul monarh Iyasu al V-lea să intre în răz-  Revista de istorie militară  61 boi, însă drumul acesteia s-a încheiat în co- noul regent, Tafari Makonnen, a blocat orice lonia italiană Eritreea, unde i-a fost interzisă sondări din partea britanică privind participa- continuarea călătoriei. La scurt timp, când Ita- rea trupelor etiopiene în lupta împotriva Im- lia a intrat în război de partea Antantei, acest periului Otoman și a slăbit, treptat, condițiile drum pentru operațiuni sub acoperire a fost de detenție a cetățenilor germani în țară. complet blocat, iar comunicarea între Berlin și Ambasada Germaniei în Addis Abeba se baza Sfârșit și epilog doar pe mesageri individuali, care au reușit În concluzie, autorul arată că politica doar ocazional să traverseze Marea Roșie între revoluționară germano-turcă a eșuat la acel Yemenul otoman și Eritreea pe lângă britanici, moment, iar Berlinul a trebuit să recunoas- francezi și italieni. că eșecul atât în construirea de structuri de informații în Africa de Nord-Est, dar și pentru Cădere și vise spulberate câștigarea unei influențe semnificative acolo. În ciuda acestor dificultăți, între ambasado- La începutul anului 1917 se contura clar că rul german în Etiopia, Lorenz Jensen, și Iyasu Marea Britanie ar ieși învingătoare din con- al V-lea s-a dezvoltat o relație tot mai bună, iar flictul pentru această regiune. Astfel, Sulta- reprezentanții diplomatici ai Antantei la fața natul Darfur a fost încorporat ca provincie în locului au suspectat apropierea35 lui Iyasu al V- Sudanul anglo-egiptean, urmare a acțiunilor lea, din punct de vedere politic, spre Puterile militare desfășurate de forțele anglo-egiptene Centrale. În același timp, Marea Britanie și-a în perioada martie-noiembrie 1916, prin care intensificat eforturile36, prin donații de bani, să a fost cucerită capitala El Fashir și unde a căzut câștige de partea sa opoziția anti-regalistă în luptă sultanul Ali Dinar. Abisinia. În fața superiorității tehnice și numeri- Politica de integrare față de părțile predo- ce a trupelor anglo-egiptene, chiar și revolta minant musulmane ale țării, în estul și sud- Senussi a pierdut tot mai mult teren din vara estul Imperiului creștin, a lui Iyasu al V-lea a anului 1916. S-a ajuns la scindări ale mișcării, devenit, în cele din urmă, dezastruoasă, fapt iar șeicul Ahmad al-Sharif a fost dat tot mai amplificat de zvonul, răspândit, în anul 1916, mult la o parte39 de către tânărul său văr Seyid cu sprijinul ambasadei britanice, că Iyasu al Mohammed Idris40, care a încheiat, la 12 apri- V-lea a dorit să se convertească la Islam. Ast- lie 1917, un tratat de pace cu Marea Britanie, fel, potrivit autorului, la 27 septembrie 1916, prin care putea să păstreze o parte a influenței cei mai înalți reprezentanți ai bisericii și mai Senussi în regiune. mulți miniștri, în frunte cu ministrul de război Așa cum ne prezintă autorul, la finalul pri- Habte Giyorgis, au cerut tânărului domnitor să mului război mondial liniștea nu se așternuse abdice. în Africa de Nord-Est. Rezistența anti-coloni- Puciștii au înscăunat, ca nou domnitor, ală Derviș din Somalia a fost doborâtă până pe Zauditu, matușa fără copii a lui Iyasu și au în anul 1920, dar întreaga regiune a rămas o preamărit, ca „Regent autorizat” cu titlu provi- zonă neliniștită. Dominația britanică asupra zoriu și viitor moștenitor al tronului pe Tafari Egiptului a creat conflicte socio-economice Makonnen37, cunoscut mai târziu ca ultimul în timpul războiului și când aceștia au interzis împărat etiopian Haile Selassie I. Egiptului, în anul 1919, participarea cu pro- La 27 octombrie 1916, trupele loialiste38, pria delegație la discuțiile de pace de la Paris, care au avansat la Addis Abeba, au fost învin- protestele naționaliste au fost atât de puter- se de armata rebelilor în bătălia de la Segale, nice, încât Marea Britanie a trebuit să recu- iar Iyasu al V-lea a fugit în Sultanatul autonom noască, în anul 1922, independența extinsă a Awsa, care i-a acordat azil, de unde a condus, Egiptului și, în anul 1936, suveranitatea aces- încă ceva timp, un război de gherilă împotriva tuia. Chiar și în Abisinia, politica britanică nu noului guvern, până când a ajuns în captivitate, a putut profita de pe urma puciului din anul în anul 1921. 1916, iar speranțele unei influențe crescânde Abisinia s-a predat la sfârșitul verii anului în țară au rămas neîmplinite41, mai ales prin 1916, ca aliat militar al Puterilor Centrale, însă blocada britanico-italiană a aderării Etiopiei 62  Revista de istorie militară  la Liga Națiunilor. De asemenea, nimeni nu a 12 Au eșuat totuși eforturile japoneze, de a pre- bănuit, că aparent slabul, tânărul și lipsitul de vedea egalitatea fundamentală a tuturor raselor experiență regent Tafari Makonnen s-ar putea în Statutul Ligii Națiunilor, care a fost fondată la transforma curând într-un inteligent diplomat Conferința de pace. 13 Tonajul pentru vase de război mari a fost sta- și ambițios reformator. bilit la un raport de 5:5:3 pentru SUA, Marea Brita- nie și Japonia. Bibliografie 14  Pentru că Marea Britanie a permis să studieze Gerhard Krebs, Japonia și Primul Război la academia sa în anul 1922, după expirarea Alianței, Mondial, Potsdam, 2016  doar ofițerilor de marină din fostele țări partenere, Björn Opfer-Klinger, Africa de Nord-Est între aceștia au mers în număr mare în Reich-ul german; fronturile Primului Război Mondial, Potsdam, 2016 la fel și ofițerii trupelor de uscat, care s-au orien- tat oricum, deja înainte de 1914, în principal spre Prusia și au vrut să tragă propriile învățăminte din mobilizarea de război Ludendorff. NOTE 15 În acest context, în anul 1930, a avut loc o 1 Armata Federală Germană. conferință a flotelor la Londra, la care a fost extins 2 Potrivit unui tratat semnat în 1902 și prelungit raportul armamentelor navale către alte nave de răz- de mai multe ori, Japonia ar fi avut obligația de se boi, precum crucișătoarele, în loc să se limiteze, ca a angaja în război de partea Marii Britanii, atunci până acum, conform Acordului de la Washington, când proprietățile acesteia în Asia ar fi fost atacate numai la vasele de război mari. în mod repetat. 16 3 În anul 1931, trupele de uscat au înscenat un Pinyin Jiaozhou (cu orașul Tsingao) – alipit incident în Manciuria, pe care l-au folosit ca scuză Germaniei pe Coasta de est a Chinei („Insula verde” pentru înrobirea/cucerirea întregii regiuni de Nord- în germană). 4 Marea Britanie a participat, în cele din urmă, Est a Chinei și au declarat teritoriul ca statul independent “Manchukuo”. cu un mic contingent de trupe. 17 5 Cei aproape 5.000 de prizonieri de război au Zonă vorbitoare de limba germană. 18 O ramură mistic-ascetică a Islamului. fost aduși în lagăr în Japonia și s-au bucurat de un 19 tratament relativ bun. Prin înfrângerea militară a revoltei lui Mahdi 6 în Sudan, spre sfârșitul anului 1890. Alertat de dominioanele sale Australia și Noua 20 Zeelandă. Această mișcare reformatoare musulmană 7 Se putea desfășura aproape fără obstacole, puritană se situa în vecinătatea ideologică a waha- pentru că toate celelalte mari puteri trebuiau să se bismului arab, o ramură tradiționalist-puristă a Is- concentreze asupra câmpurilor de luptă din Europa lamului, și s-a răspândit rapid în a doua jumătate a și în mod inevitabil au neglijat interesele lor în Asia secolului al 19-lea în oazele din Sahara de Est. După de Est. ce Italia a invadat Libia, în anii 1911-1912, în război 8 Preluate de la Imperiul rus învins în anul cu Imperiul Otoman, Senussi s-au așezat în fruntea 1905. rezistenței anti-coloniale în Cirenaica, în estul țării. 21 9 La acel moment erau neutre și dețineau o rela- Mulți politicieni din opoziție ai Partidului tiv mare libertate de acțiune. Național Hizb al-Watami și ai Partidului de reformă 10 Această cooperare și-a găsit sfârșitul odată cu constituțional Hizb al-Islah au mers în exil, din cau- Revoluția din Octombrie 1917. za persecuției crescânde. 22 11 Secretarul de stat al Oficiului de Externe (ac- Cultivarea intensivă a bumbacului pe Nilul tualul ministru de externe), Arthur Zimmermann, superior pentru export, alături de barajul Aswan a avansat Guvernului mexican propunerea de a (vechiul) terminat în anul 1902, a provocat o per- trece de partea germană împotriva Statelor Unite turbare crescândă a ritmului natural al Nilului, cu și a mijloci/negocia o pace separată cu Japonia. În consecințe ecologice corespunzătoare, ce a condus compensație, Mexicul ar fi trebuit să recupereze te- în schimb, indirect, datorită creșterii declinului cul- ritoriile pierdute mai demult în favoarea vecinului turilor de cereale, la creșterea protestelor sociale în nordic – New Mexico, Arizona și Texas. Japoni- rândul țăranilor egipteni de pe Nil. ei i-ar fi fost promisă de asemenea California, fost 23 Un astfel de scenariu a schițat romanul SF teritoriu aflat în posesie mexicană. [...] După ideile „1906. Prăbușirea lumii vechi”, apărut în 1905, care lui Zimmermann, ar fi trebui de asemenea înche- s-a numărat printre cele mai bine vândute cărți iată, printr-o mediere japoneză, o pace separată cu ale timpului său. Jurnalistul din Leipzig Ferdinand Rusia, pentru o coaliție împotriva puterilor anglo- Grauthoff a descris în acesta, sub pseudonimul saxone. „Steaua de mare”, un „Mare Război”, izbucnit în anul  Revista de istorie militară  63 1906, între puterile europene, la sfârșitul căruia mai multe oaze în vestul deșertului egiptean: Siwa, s-au răsculat musulmanii din Africa de Nord, sub Bahariya, Farafra si Dakhla. conducerea Frăției-Senussi și au expulzat coloniștii 32 Acolo trebuia instalat un post de radio și diri- francezi, britanici și italieni. În același timp, șeful Bi- jate fonduri către Sudanul de Sud prin Abisinia. sericii Etiopiene a condus în Africa de sud un „răz- 33 Potrivit estimărilor din anul 1912 ale lui Walter boi de exterminare” împotriva „omului alb”. Zechlin, care a fost, înainte de război, reprezentant 24 O organizație specializată înființată de minis- german la Addis Abeba și care a condus mai târziu, trul turc de război Enver Pașa. ca consul în Tetuan, încercările revoluționare ger- 25 Reich-ul german dispunea de puțini specialiști mane în Maroc. cu experiență orientală. 34 Condusă de etnologul Leo Frobenius. 26 Prezentat ca sultanat independent sub protec- 35 Sub domnia lui Iyasu al V-lea s-a reușit din torat britanic. 27 ce în ce mai multe livrări de armament pentru Prețurile pentru bumbac au fost comprimate mișcările de rezistență anti-britanice și anti-france- în mod deliberat, în timp ce numărul în creștere al ze în Somalia, iar Puterile Antantei au reacționat cu soldaților britanici din țară, orientați spre cumpăra- un embargo asupra armelor împotriva Etiopiei. re, a făcut să crească prețurile alimentelor. 36 28 Din rapoartele ambasadei germane. Având în vedere bătălia pentru Gallipoli, în- 37 Fiul în vârstă de 18 ani al unui influent guver- cepută puțin mai târziu, și pătrunderea trupelor nator provincial și nepotul îndepărtat al lui Iyasu. britanico-indiene în Mesopotamia, nu mai era de 38 Formate din circa 80.000 de militari, sub co- asemenea posibil de acum înainte, pentru Imperiul manda tatălui lui Iyasu. Otoman, să întreprindă operațiuni ofensive mai 39 Ahmad al-Sharif a continuat să ducă, cu un mari în direcția Canalului Suez. 29 număr scăzut de adepți, un război de gherilă. În Războiul sfânt. 30 Un partener natural important ar fi fost deto- august 1918, ultimele rămășițe ale luptătorilor săi natul Khedive Abbas al II-lea, chiar dacă acesta a Senussi au fost încercuite în micul oraș de coastă fost desemnat de unii observatori ca nefiind demn tripolitan Misrata. Ahmad al-Sharif a reușit să scape de încredere. El era însă într-o relație foarte proas- datorită unui submarin german. 40 tă cu influentul Mare Vizir tânăr turc Muhammad În anul 1951, el a devenit primul rege al Libiei, Said Halim Pașa, care era un nepot al fondatorului ca Idris I. 41 dinastiei egiptene Khedive, Mehmet Ali Pașa, și, Consecințe fatale a avut de altfel acolo publi- care, pentru o vreme, a sperat la tron în Egipt. carea tratatelor secrete ale Antantei de către Guver- 31 La un punct focal de luptă s-a creat orașul nul sovietic în anul 1917, inclusiv convenția italo- de coastă Sallum, pe care Senussi l-au cucerit și de britanică ca parte a Tratatului de la Londra din 26 unde ei au atacat temporar, în direcția orașului de aprilie 1915: Prin acesta, Marea Britanie a garantat coastă egiptean Marsa Matruh. Alte ținte au fost Italiei câștigarea colonială a Abisiniei.

64  Revista de istorie militară  Anul 1917 în evolu]ia Primului R`zboi Mondial. Centenarul b`t`liilor de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz

Contribuții la studiul asupra luptelor de la Mărășești-Răzoare, din 6 august 1917

Colonel LIVIU CORCIU *

Abstract

The study focuses on a well-known personality in Romanian historiography – Captain Grigore Ignat. On August 6, 1917, while leading his machine-gun company, he managed to stop the attack of the enemy forces, allowing the commandant of Division 13 to prepare the rescue counterattack. The study highlights the military career of Grigore Ignat, with its ups and downs. The result is a truthful portrait to one of the heroes of the Battle of Mărășești and of the war of national unification.

Keywords: Battle of Mărășești, Captain Grigore Ignat, World War 1, Romania

Noaptea de 5/6 August a fost una din cele că lucrurile par a fi bătute în cuie. Definitiv și mai liniștite nopți. Trupele au lucrat toată irevocabil! noaptea la completarea lucrărilor de întărire, Așa că nu mi-am propus să contest niciu- fără a fi supărate de artileria sau focurile pa- na dintre opiniile anterior exprimate pe acest trulelor vrăjmașe. În sfârșit, nimic nu arăta că subiect, considerând fundamental dreptul fie- inamicul are intențiunea să atace.1 căruia la o opinie, de preferat cât mai obiecti- vă, adică bazată pe probe autentice și, cel mai Sunt deplin conștient că subiectul Mărășești important aspect după umila mea părere, lip- -Răzoare a fost amplu dezbătut de oameni „cu sită de „atingerea” falsului patriotism ori, mai greutate”, de istorici și cercetători, că s-au scris rău, a propagandei de orice natură, fie ea și tone de cărți, că au curs râuri de cerneală, și naționalistă.

* Divizia 2 Infanterie „Getica”.  Revista de istorie militară  65 Am încercat să scot în evidență un cumul Ordinul „Mihai Viteazul”, acționând contrar de factori subiectivi, dar și de ordin obiectiv, prevederilor regulamentelor militare, că poți care au influențat ori ar fi putut influența deci- da ordine de acțiune de importanță majoră, siv soarta bătăliei, dincolo de orice hotărâre de în faze critice ale luptei, fără să ai informații ordin tactic ce ar fi putut fi adoptată de coman- suficiente în luarea deciziei, ci bazându-te pe damentele marilor unități implicate. un simplu zvon, ori, de ce nu, că se poate să Am considerat necesar să scoatem la iveală obții unul dintre cele mai importante succese și o succesiune de situații și evenimente care militare ale campaniei de până atunci fără să fi s-au dezvoltat de individual, fără vreo legătură deținut niciun fel de informații despre inamicul aparentă, dar, cumulate, au avut o rezultantă cu care te confrunți, despre intențiile acestuia, care, privită acum, la mai mult de 100 de ani despre manevrele sale ori mișcările de trupe de la acele crâncene zile și ore, aduce a no- de-a lungul frontului. Am încercat să arăt că roc. A noroc chior și pe deplin meritat, ca o totul a fost pe muchie. De cuțit. De destin. compensație a Proniei față de noianul de frus- trări și neîmpliniri, de neajunsuri și de suferințe Pe frontul de la Mărășești, Divizia 13 de până atunci, și care-și are locul și rolul lui în ocupa un sector de circa 6 km, având limite- orice confruntare armată. le între pădurea Răzoare și șoseaua națională Am încercat să arăt că se poate obține cea Focșani, Mărășești, Adjud, cu misiunea de a mai mare decorație militară pe timp de război, apăra sectorul încredințat2, a asigura integrita- tea poziției și a opri orice atac inamic. Avea 3 regimente de infanterie în linia întâi, de la stânga la dreapta: Regimentul 50/64, Re- gimentul 51/52 (Brigada 25 Infanterie) și Re- gimentul 47/72, respectiv, Regimentul 48/49 (Brigada 26 Infanterie), ce fusese împărțit, având Batalionul II ca rezervă de divizie, iar celelalte două batalioane, I și III, ca rezervă a eșalonului superior, Corpul 5 Armată. Linia defensivă a Diviziei 13 nu era comple- tă, dar era bine susținută de artilerie. Fiecare regiment de infanterie din linia I-a avea câte un divizion de tunuri de 75 mm din compunerea Regimentului 23 Artilerie în sprijinul său direct. Divizionul III/23, poziționat în via Negroponte, sprijinea direct Regimentul 50/64 Infanterie, Divizionul I/23, poziționat în viile Rujinski și Negroponte, sprijinea direct Regimentul 51/52 Infanterie, iar Divizio- nul II/23, poziționat în via Rujinski – pădurea Creanga Babei, sprijinea direct Regimentul 47/72 Infanterie. Tot în compunerea diviziei era și Regimen- tul 28/3 Obuziere, cu misiune pe întreg frontul diviziei, cu divizionul de 105 mm în poziție la NV de Mărășești și divizionul de 127 mm în valea Zăbrăuțului Sec (Est cota 133). Celor 13 baterii românești li se adăugau 12 rusești, care rămăseseră după plecarea Corpu- lui VII rus3 – în total 25 baterii pentru un front Dări de seamă asupra operațiunilor de 5 km, care acționau în sectorul diviziei, la din data de 6 august 1917 fiecare aripă a frontului, cu acțiune pe întreg 66  Revista de istorie militară  frontul. Un divizion rus de 3 baterii a câte 6 piese, în valea Zăbrăuțului Sec și un alt divizion rus, de aceeași compoziție, între via Ru- jinski și via Negroponte; un divizion rus cu 2 baterii grele în regiunea Modruzeni-Pădureni, era poziționat în centrul dispozitivului. Regimentul 51/52 Infanterie, din care făcea parte și căpitanul Grigore Ignat, ocupa poziția centrală în dispozitivul defensiv al Diviziei 13, pe un front de 2 km și 200 m, dispus pe direcția loviturii principale, mergând de la colțul de Sud Est al pădurii La Răzoare, până la punctul unde întâlnea comunicația Mărășești-Panciu. Anticipând parcă tendința generală a comandanților din prima linie de a avea o mare densitate de luptători în linia întâi, în măsură să riposteze în cazul unui eventual atac, comandantul diviziei a emis4 un ordin expres, Crochiul nr. 1 al luptei de la 6 august 1917, nr.1726, prin care stabilea responsabilitatea tu- regim. 51/52 Infanterie, Darea de seamă turor comandaților de la nivel companie în sus: asupra luptei de la Răzoare din 6 august densitatea de oameni pe linia I nu trebuie să fie 1917 în ce privește acțiunea Regimentului mai mică de 5 pași între oameni, iar acolo unde 51/52 Infanterie existau puști mitraliere care să acționeze din flanc, intervalul trebuia mărit până la 50 m. Cu toate că poziția fusese ocupată de 5 zile, Tot prin acest ordin era stabilit imperativ mai precis în noaptea de 31 iulie către 1 august, ca fiecare subunitate, de la nivel companie în din cauza focului inamic nu se putuse lucra de- sus, să dispună de rezerve eșalonate în adân- cât noaptea, așa că abia linia I-a a tranșeelor cimea dispozitivului defensiv, în măsură a exe- era mai completă și cu profil normal, în timp cuta contraatacuri în situația în care pozițiile ce linia susținerilor (a rezervelor – s.n.), era să- ar fi fost străpunse. pată numai pe anumite porțiuni. Batalioanele I și II erau așezate în linia I-a, Terenul din fața poziției de rezistență a re- iar din cadrul batalionului al III-lea o companie gimentului era acoperit de vii și culturi de po- (a 9-a) forma rezerva de regiment, în timp ce re- rumb6, ceea ce îngreuna observarea și dădea stul batalionului III (compania a 10-a și a 11-a) 7 făceau parte din rezerva Brigăzii 25 Infanterie. inamicului, în absența avanposturilor , posibi- Aceste rezerve erau eșalonate la 1-2 km înapoia litatea de a se apropia în ascuns. liniei întâi a regimentului. Ca o trăsătură generală a acestei poziții de- Inamicul. Despre inamic nu se știau prea fensive, rezervele de batalion, situate la 5-800 multe, dar se putuse deduce cu certitudine, m înapoia liniei 1-a, după culoarea uniformelor și lipsa spiritului nu puteau interveni prin 8 foc în apărarea primei linii a poziției de combativ, că aveam în față trupe austriece . rezistență5 din cauza culturilor înalte și a te- Realitatea din teren nu corespundea cu renului ce cobora înspre Est, dinspre pădurea informațiile deținute de forțele proprii și nici Răzoare către comunicația Mărășești-Adjud. cu cele obținute de la trupele ruse, pe care Rezervele de regiment și brigadă, eșalonate unitățile diviziei le schimbaseră la începutul în spatele celor de batalion, erau dispuse în ra- lunii august în sector, astfel că, pentru ziua de 6 ioane, fără a avea organizate lucrări genistice. august, conform ordinului Armatei a I-a, Divi- Ele aveau organizate lucrări genistice sumare, zia 13 pregătise o incursiune în liniile inamice9, considerându-se că intervenția lor era bazată care ar fi trebuit să aibă loc către ora 15.00. pe contraatac, și că aveau deci nevoie nu de o Din puținele informații despre inamic poziție de rezistență, ci de o bază de plecare; deținute de Divizia 13, atât din cele ce prove- același lucru și pentru rezerva de divizie. neau de la unitățile subordonate, cât și de la  Revista de istorie militară  67 propriul birou de specialitate, nu se putuse către întreaga artilerie a Diviziei 12 germane, deduce iminența atacului planificat pentru sprijinită de artileria Diviziei 115 cu care se ziua de 6 august 1917. În raportul biroului de învecina. Efectul acestui tir încrucișat a gene- informații al diviziei se consemnează: prin aju- rat un teribil efect asupra pozițiilor românești: torul observatorilor de batalioane și al patru- artileria inamică, scria căpitanul Iliescu, co- lelor, atât din cauză că serviciul de informații mandant al unui batalion din linia întâi, era funcționa la unitățile subordonate diviziei de așezată parte la Satul Nou, bătând lucrările numai 2 săptămâni, precum și a terenului noastre de front, parte la Sud de pădure, bă- acoperit cu vii și culturi, s-au putut căpăta tând de flanc și ambele încrucișând tragerea puține informațiuni și acestea au fost referi- asupra pădurii Răzoare aproape distrusă și în toare mai mult la poziția primei linii a inami- care mersul agenților de legătură și rezervei era cului, a direcției câtorva baterii inamice și a imposibil13. 10 câtorva cuiburi de mitraliere . Pădurea Răzoare reprezenta obiectivul Re- Astfel, pentru prima oră a dimineții de 6 gimentului 171 Infanterie german (D.115), în august, comandantul Diviziei 13, generalul timp ce Regimentul 26 Infanterie german (D.12) Ioan Popescu, avea planificată o inspecție in- urma să atace pe direcția comunicației rutiere opinată în linia I, în sectoarele regimentelor și de cale ferată ce mergea de la Mărășești spre 50/64 și 51/52. În control acesta ar fi trebuit Adjud, în sectorul Regimentului 50/64, iar Re- să fie însoțit și de 2 consilieri militari francezi, 11 gimentul 27 Infanterie german (D.12) urma maiorul Pasque și căpitanul Omessa. să atace la joncțiunea Regimentului 50/64 cu Până la urmă, în dimineața acelei zile, spre 51/52 Infanterie. În rezervă, gata să intervină, pozițiile din linia întâi, au plecat numai șeful se afla Divizia 89. de stat major al Diviziei 13, colonelul Dragu, Atacul. Artileria inamică a început bom- însoțit de căpitanul francez Omessa, dar nu au bardamentul la ora 6.30, spre deosebire de zi- mai ajuns nici ei la destinație, fiind surprinși de lele anterioare14, când nu avusese nicio activi- atacul german la punctul de comandă al Brigă- tate mai devreme de ora 11.00, iar intensitatea zii 25 Infanterie. acestuia a crescut continuu, până la ora 07.30, Mai multe informațiuni pe cale aeria- când a încetat temporar. nă (avion și balon) nu am putut căpăta, se menționează în același raport, pe de-o parte La ora 07.30 observatoarele de la casa Ne- groponte și observatorul de artilerie de la Ra- din cauză că eram veniți de curând pe poziție, 15 iar pe de alta din cauza lipsei de aparate de tesul lui Haret au raportat mișcări de trupe : care a suferit armata pe tot timpul campaniei. În sectoarele R.50 și 51 patrule inamice întărite În acest timp, inamicul, conform celor se apropiaseră foarte mult de linia I, adăposti- consemnate în varianta tradusă a ordinului de te fiind de terenul accidentat și porumburile ce atac12 primit de Regimentul 28 Infanterie ba- se găseau în sectorul celor două regimente. varez (D.12), semnat von Heiden și datat 5/18 La ora 08.00, bombardamentul a reînceput august 1917, executase manevre de apropiere cu o mai mare intensitate, o adevărată tragere 16 încă din seara zilei precedente, iar, începând cu de distrugere , cu o intensitate crescândă ce a ora 04.00 a zilei de 6 august 1917, era gata de atins maximul la ora 09.00. Acest bombarda- atac. ment era îndreptat asupra pozițiilor din linia Trupele Regimentului 28 Infanterie, întări- întâi, pe care le-a distrus în mare parte, asupra tă cu subunități din Regimentul nr. 26 Infante- pozițiilor de artilerie descoperite, dar în spe- rie (D.12), plus încă 4 mitraliere și o baterie de cial asupra colțului de Sud al pădurii Răzoare, artilerie, urma să atace pe direcția principală: unde se făcea joncțiunea dintre regimentele colțul de sud vest al pădurii Răzoare – Cota 51/52 și 47/72. 100, unde ar fi trebuit, după ce neutralizau și Valurile de atac inamice au apărut în fața artileria situată dincolo de această înălțime, să sectoarelor celor 3 regimente după ora 09.00, sape șanțuri de adăpost pentru consolidarea folosind terenul accidentat17 și acoperit de cul- poziției. turi, înaintând pe direcția colțului de sud vest Regimentul 28 Infanterie bavarez urma a fi al pădurii Răzoare, la joncțiunea Batalionului I sprijinit cu foc pe sectorul de străpungere de din R. 47/72, cu Batalionul I din R. 51/52. 68  Revista de istorie militară  În centrul dispozitivului defensiv germanii au reușit să rupă linia întâi a Diviziei 13 și să pătrundă în sectorul Regimentului 51/52 pe o fâșie de 1 km adâncime și 2 km lățime. Regimentul 51/52 a luptat cu eroism și dis- perare18, cu puștile, cu baionetele sau corp la corp. Batalionul II a fost complet distrus, iar Batalionul I a avut foarte mari pierderi. Prin spărtura făcută, trupele inamice au înaintat către Cota 100, aflată spre Est, cucerirea ei oferind inamicului posibilitatea încercuirii Mărășeștilor și a unei mari părți a Armatei I.

Cum a fost posibilă pătrunderea în sectorul Regimentului 51/52? Vom încerca să prezentăm, succint câteva dintre acestea, așa cum le-am identificat în baza documentelor analizate. Cea dintâi ar fi lipsa obstacolelor de sârmă ghimpată pe o lungime de 100-150 metri, la joncțiunea dintre Regimentul 51/52 și Regi- mentul 47/72, la colțul de sud est al pădurii, La Răzoare, adică exact, și nu tocmai întâmplător, pe direcția efortului principal al Regimentului 28 bavarez. Evoluția frontului în ziua de 6 august Din lipsă de timp și de materiale, rețelele de sârmă nu se făcuseră decât în fața pozițiilor triangulație – s.n) Mărășești și se deplasase în regimentului învecinat, 47 Infanterie19, aspect pădurea Creanga Babei și Valea Zăbrăuțului foarte important, ce pare să fi influențat deci- Sec. La ora când atacul inamic a pornit, di- siv hotărârea germanilor de a stabili direcția 21 principală de efort prin sectorul Regimentul vizionul abia se instala în noile poziții. 51/52 Infanterie. Și nu în ultimul rând, putem menționa dez- În alte surse, este consemnat faptul că organizarea lanțului de comandă al Batalionu- existau rețelele de sârmă, pe 3 rânduri în fața lui I din Regimentul 47/72 Infanterie, fapt ce a poziției Regimentului 47/72 Infanterie și pe facilitat pierderea poziției și, implicit, lărgirea un singur rând în restul pozițiilor defensive, spărturii frontului de la colțul de Sud al pădurii menționându-se că, în ziua de 6 august ră- Răzoare. măsese un gol de 150-200 metri la legătura Batalionul I era dispus la flancul stâng al dintre R.47 și R.51 Infanterie pe unde s-a și poziției defensive a regimentului, cu compani- infiltrat inamicul.20 ile 2 și 3 în linia întâi, iar compania 1 în linia O altă cauză ar fi putut fi absența baraju- rezervei de batalion, în pădurea Răzoare. lui de foc al artileriei proprii în fața sectorului La momentul declanșării atacului asupra Batalionului I din Regimentul 51/52. Această pozițiilor sale, comandantul de batalion, că- lipsă de sprijin a provenit din faptul că divizi- pitanul Iliescu, fusese evacuat fiind rănit la onul de artilerie de câmp din centru, care avea ambele brațe, la piciorul stâng și la spate, înlo- misiunea de sprijin direct a regimentului, deci cuitorul acestuia, căpitanul Rădulescu, căzuse de a bara înaintarea inamicului pe această par- la rândul său rănit, comandantul companiei a te a frontului, din cauza bombardamentului 3-a, locotenentul Mirică, fusese ucis, în timp puternic executat de inamic în dimineața zilei, ce locotenentul Catina, comandantul compa- schimbase către orele 8.30 poziția ce avea în niei a 4-a mitraliere, nu se afla pe poziția din regiunea dintre via Rujinski și P.T. (punct de linia întâi, ci adăpostit într-un bordei rusesc22,  Revista de istorie militară  69 Popescu, pe atunci tânăr sublocotenent, comandant al unei baterii de artilerie din Regi- mentul 3 Obuziere Râmnicu-Sărat, aflat în acea zi în observatorul său instalat pe bazinul metalic din via Negroponte, poziție din care putea vedea foarte bine desfășurarea luptei, ca într-un film panoramic, descrie faptele24: Rezerva batalionului 1 din Regimentul 51 (compania 1 – s.n.) cu o companie de mitraliere încearcă să stopeze coloana inamică, dar fără succes căci numărul mare al atacatorilor a zdrobit contraatacul român. Și în rapoartele25 ulterioare ale Regimen- tului 51/52 este confirmată ocuparea de către inamic a pozițiilor din linia I, și de asemenea, încercarea de contraatac cu compania a 1-a: În acest timp inamicul reușise a intra în pădurea Răzoare26 și din această parte căuta a învălui aripa dreaptă a Regimentului 51/52 Infanterie. Când căpitanul Săndulescu Cristea, comandantul batalionului 1, văzând această Crochiul pozițiunei batalionului I/R.47 în lupta de la 6 august 1917, în Raport intențiune, lasă pe adversar să iasă din pădure, al căpitanului Victor Iliescu se aruncă la contraatac cu compania 1 din rezerva batalionului, susținut în mod eroic de că- pitanul Grigore Ignat, comandantul Companiei în pădure, nefiind la curent nici cu evoluția 4 mitraliere, care personal mânuia mitraliera. luptei și nici cu faptul că, în mod normal, ar fi Elementul de noutate relevat în acest ra- trebui să preia comanda batalionului. port este faptul că atacul german nu a venit din Rezultatul a fost că, odată pătruns prin față, dinspre pozițiile companiilor 2 și 3, aflate spărtură, inamicul a căzut în spatele poziției în linia I, poziții care fuseseră deja ocupate de batalionului, aflat fără elemente de comandă inamic, ci dinspre dreapta (NV), în termeni de care să fi dispus manevra de schimbare a fron- specialitate din flanc, dinspre pădurea Răzoa- tului. Deși lupta a luat caracter de individua- re, amenințând direct, în ordinea dispunerii pe litate pe plutoane și fracțiuni, batalionul fiind teren: punctul de comandă al Batalionului I, angajat și de front de către inamicul oprit în flancul drept al rezervei de batalion și dincolo fața rețelelor sale de sârmă, a fost luat prizo- de ele, la câteva sute de metri, Cota 100. Așa nier aproape în efectiv complet23, cu excepția se explică faptul că acest contraatac, de nivel unui pluton din compania a 3-a, care a reușit rezervă de batalion (companie – s.n.), a fost să se replieze la Batalionul II. condus personal de către comandantul de batalion, prilej cu care acesta a și fost rănit. Cota 100. Așa credem că a avut loc replie- După cum se poate vedea și pe schița27 nr. 1, la rea inamicului care a pornit ulterior, în valuri, momentul atacului german ce amenința punc- la atac din direcția colțului sudic al pădurii tul de comandă al Batalionului I dinspre pădu- Răzoare, pe direcția punctului de comandă rea Răzoare, căpitanul Grigore Ignat se afla în a Batalionului I din Regimentul 51/52 și, mai apropiere, dispus în flancul drept al pozițiilor departe spre Cota 100, în vecinătatea căreia se Companiei 1, aflată în rezervă, unde probabil găseau rezervele de batalion, printre care și că- că se retrăseseră și cei ce mai supraviețuiseră pitanul Grigore Ignat. în linia I a regimentului, și care rămăsese prac- Un martor ocular al episodului de la tic singura poziție de rezistență între atacatori Cota 100, generalul colonel (rtr) Constantin și Cota 100. 70  Revista de istorie militară  Analizând comparativ cele consemnate în secția elevului plutonier Spiridon Jora, pe flan- lucrare, atât cu schița nr. 3, cât și cu alte docu- cul stâng, iar secția sublocotenentului Victor mente aflate în fondul arhivistic al Regimentu- Mironescu, pe flancul drept al subunității, în lui 51/52 Infanterie, reiese că dispozitivul com- apropierea Cotei 100. paniei de mitraliere a căpitanului Grigore Ig- Cea de-a treia companie de mitraliere a re- nat nu a fost unul unitar și compact, ci secțiile gimentului a fost împărțită, de asemenea, între acesteia au fost distribuite subunităților de compania din rezerva de regiment (compania infanterie, în centrul dispozitivului și pe flan- a 9-a) și companiile ce formau rezerva de bri- curi, atât celor din linia I-a, cât și celor din linia gadă (companiile 10 și 11)28. susținerilor (a rezervelor – s.n.), care se găseau Această distribuție a secțiilor de mitraliere la 2-300 m mai în spate față de linia principală. are și criticii săi, care consideră că barajul astfel Companiile de mitraliere ale regimentului realizat, deși suficient de dens, avea o lacună, au fost distribuite, pe secții, atât companiilor și anume faptul că aproape toate armele auto- de infanterie din linia I, cât și celor eșalonate în mate, care făceau parte la alcătuirea lui, erau adâncimea dispozitivului defensiv, care formau așezate în apropierea primei tranșee sau între rezervele de batalioane și de regiment, cu misi- aceasta și linia susținerilor, așa că această linie unea de a executa sprijinul de foc în funcție de odată răsturnată de tragerea de preparație sau misiunile acestora străpunsă, atacul nu mai întâlnea foc organizat Conform ordinii de bătaie a regimentului, până la rezerve.29 adoptată în dispozitivul defensiv din acea zi, Prezența căpitanului Grigore Ignat în apro- răspândirea subunităților de mitraliere, orga- pierea Cotei 100, care se afla în adâncimea nizate pe secții, a fost următoarea: apărării regimentului era dictată de două ele- a) Compania 4 Mitraliere (cpt. Grigore Ig- mente de ordin tactic. nat) în sectorul Batalionului 1 din care făcea Pe de-o parte necesitatea de a beneficia de parte, cu secția locotenentului Ion Scorușanu, o poziție de unde să poată coordona intervenția comandantul plutonului 1 mitraliere la Com- cu foc în sprijinul Batalionului 1, și de unde să pania a 2-a, dispusă la joncțiunea cu Regimen- fi putut interveni, la rândul său, în sprijinul de- tul 47/72 Infanterie și secția locotenentului fensivei. Alexandru Mazăre, comandantul plutonului 2 Cel de-al doilea argument tactic este dat de mitraliere la Compania a 3-a. În sprijinul Companiei a 1-a, dispusă în poziția punctului de comandă al Batalionului eșalonul secund, ca rezervă a batalionului, era 1, din care făcea parte, și care era în apropiere. secția elevului plutonier Emil Ralea, pe flancul Iată cum prezintă Constantin Kirițescu drept, iar cea a elevului plutonier Mircea Pa- episodul: triciu la flancul stâng al subunității. Căpitanul O luptă sălbatecă, pe viață și pe moarte se Grigore Ignat nu a fost dispus în linia I, ci în va da pentru stăpânirea Cotei 100, pe care e sprijinul Companiei 1 Infanterie, aflată, după stabilită a doua linie de apărare română. Dar cum se poate observa pe schiță, în eșalonul compania de mitraliere a batalionului e aici, secund; ca poziție, acesta se afla în apropierea căpitanul Grigore Ignat își așezase mitralierele punctului de comandă al Batalionului 1, situat într-o tranșee, adunase în jurul său sfărâmătu- 30 înapoia colțului de sud-est al pădurii Răzoare, rile batalionului și organizase rezistența. nu departe de Cota 100. Mai departe, raportul regimentului redă b) Compania a 8-a Mitraliere (cpt. Virgil sfârșitul rezistenței eroice: Mironescu) în sectorul Batalionului 2 din care Atacul dat de inamicul organizat în pădurea făcea parte, cu secția plutonierului Jean Poitvin Răzoare și la mică distanță de liniile noastre, a în sectorul Companiei a 7-a, la flancul drept, și fost de o înverșunare fără margini.(...).31 Căpita- cea a sublocotenentului Constantin Grigoriu, nul Grigore Ignat în acest contraatac cade mort comandantul plutonului 2 mitraliere, în secto- cu mâinile încleștate pe mitraliera sa. rul Companiei a 6-a, la flancul stâng. În memoriile sale de război32, ing. Alexandru În sprijinul Companiei a 5-a, dispusă în Serescu, atunci sublocotenent în Batalionul 13 eșalonul secund, ca rezervă a batalionului, Pionieri al Diviziei 13, își amintește:  Revista de istorie militară  71 A doua zi după încetarea luptelor, noi, pio- paganda epocii: viteazul ofițer se prăbușește nierii, am primit ordin de curățire a terenului peste mitralieră, cu mâna încleștată pe tră- și îngropare a cadavrelor. L-am găsit pe căpi- gaci, și în timp ce ochii i se închid, aude în- tanul Grigore Ignat, mort, cu mîinile încleștate tr-o străfulgerare, de departe, strigătele de pe mitralieră, împrejurul lui zeci de cadavre ”Ura” ale ostașilor noștri care porniseră la germane, cu pistolul în mână sau cu armele cu contraatac35. baionete îndreptate spre el chiar. În momentul morții căpitanului Ignat, con- Căpitanul Grigore Ignat a fost decorat, traatacul, pur și simplu, încă nu pornise. post-mortem33 cu ordinul militar Mihai Vitea- zul, cls. III.: Pentru vitejia și avântul fără de Contraatacul. seamă cu care a luptat cu compania de mitra- Rezervele de diviziei erau dispuse la Rateșul liere în lupta de la Răzoare, la 6 August 1917, lui Haret și aveau misiunea de a interveni în unde aflându-se cu compania la centrul Divi- linia întâi, Batalionul II din Regimentul 48/49 ziei 13-a, pe unde trupele germane reușise a în sectorul Regimentului 47/72, iar Batalionul pătrunde, a rămas neclintit pe poziție secerând I din Regimentul 50/64 în sectorul Regimentu- valurile germane până la respingerea completă lui 51/52 ori în sectorul Regimentului 50/64. a vrăjmașului, după care a fost găsit mort cu La ora 10.00 știrile sosite la punctul de co- eroica sa companie acoperiți aproape de tru- mandă al Diviziei 13 erau foarte alarmante și purile inamicului uciși. pesimiste: Se zice36 că inamicul a ajuns aproa- Cu toată jertfa eroică a căpitanului Grigore pe de Via Rujinski, la 2 km de la colțul sud estic Ignat și a oamenilor săi, cu toată înverșunarea al pădurii La Răzoare!, că a trecut deci peste contraatacurilor date de rezervele de batali- rezistența rezervelor de regiment și brigadă. on, atacul german nu a putut fi respins. Mai Plecat de dimineață în inspecție spre sec- mult, în raportul34 comandantului Diviziei 13, torul Regimentului 51/52, șeful de stat major al se consemnează: (...) vrăjmașul care ajunsese diviziei, colonelul Dragu, se afla chiar la punc- aproape de linia rezervelor de brigadă, con- tul de comandă al Brigăzii 25 Infanterie, legă- tra atacat cu violență ne mai pomenită, este turile telefonice fuseseră de curând restabilite, respins (...). Ori, liniile rezervelor de brigadă astfel încât atunci când a fost sunat de către erau dispuse mult în spatele liniilor rezervei comandantul diviziei a fost posibil a se face o de batalion, pe aliniamentul cărora luptase că- analiză relativ obiectivă a situației. pitanul Grigore Ignat, înapoia liniilor rezervei Situația era gravă, dar nu era disperată. de regiment, aflată la câteva sute de metri în La ora 10.00 când a fost luată decizia de că- spatele acestora, astfel încât se poate deduce că tre generalul Popescu, situația se prezenta, în inamicul depășise Cota 100, în apărarea căreia termeni aproximativi, astfel: Regimentul 50/64 murise căpitanul Ignat. Infanterie și Regimentul 51/52 Infanterie (des- Nu putem pune la îndoială această afirmație completat prin desemnarea Batalionului I ca a Diviziei 13, deși, după cum se va vedea în rezervă de divizie), cedaseră în întregime linia raportul căpitanului Miclescu, comandantul întâi, în timp ce în sectorul Regimentului 47/72 unuia din cele două batalioane care au dat Infanterie, linia întâi fusese străpunsă în sec- contraatacul, lucrurile sunt prezentate diferit; torul Batalionului I, care fusese luat prizonier inamicul nu ajunsese până acolo. O eventuală aproape în întregime, în timp ce Batalionul II explicație a acestei afirmații ar putea fi aceea că rezista încă pe poziția inițială. generalul Ioan Popescu încerca, preventiv, să Inamicul ocupase tranșeele din linia întâi justifice hotărârea pe care o luase în jurul orei și forța pătrunderea pe direcția sud sud-est, 10.00, de a declanșa contaatacul cu rezervele spre Cota 100, aflându-se în contact pe alini- de divizie, fără să fi respectat regulamentul, amentul rezervelor de batalion, la aproximativ 37 un subiect despre care vom vorbi la momentul 500 m în spatele liniei întâi . Era probabil potrivit. momentul intervenției rezervei de batalion Cert este că acest raport contrazice varianta susținută de căpitanul Grigore Ignat. oficială legată de scena rezistenței căpitanului Deși neconfirmată, această informație sosi- Grigore Ignat, variantă vizibil afectată de pro- tă la punctul de comandă a avut o contribuție 72  Revista de istorie militară  decisivă în evoluția ulterioară a luptei, dusă rezerva de brigadă, probabil între această influențând decisiv hotărârea comandantului oră și ora 12.00, iar subunitatea la care face diviziei de a-și trimite imediat rezervele, re- referire căpitanul Miclescu, și care lupta împo- spectiv cele două batalioane de la Rateșul lui triva valurilor de atac inamice, era compania a Haret, pe direcția Cotei 100. Cu ordinul nr. 11-a comandată de locotenentul Chiricuță. 1778, emis la ora 10.10, aceste sunt puse în Din analiza comparativă a schiței nr. 2 cu mișcare imediat spre punctele de comandă ale raportul ofițerului reiese că acesta, conform celor două brigăzi de care aparțineau. Ne vom traseului urmat de subunitatea ce comanda, referi în cele ce urmează numai la acțiunea Ba- nu ar fi putut ieși pe „creastă” decât pe curba talionului I din Regimentul 50/64 infanterie, de nivel cu cota 100, singura formă dominantă cel care a acționat în sectorul Regimentului de teren ce oferea vizibilitate asupra colțului 51/52 Infanterie. de sud est al pădurii Răzoare, undeva în secto- Acesta era comandat de căpitanul Micles- rului companiei a 5-a, ce fusese inițial rezerva cu, și a primit ordinul de contraatac la ora Batalionului II din Regimentul 51/52 Infante- 10.30. La ora 11.00 batalionul a fost întâlnit de rie, având locul unde rezistase căpitanul Gri- șeful de stat major al diviziei, colonelul Con- gore Ignat, consemnat ulterior în istoriografia stantin Dragu, în apropierea șoselei ce duce de militară drept Cota 100, în dreapta, la aproxi- la Rateșul lui Haret către Mărășești. Trupa în- mativ 2-300 m. ainta pe două linii, cu subunitățile prin flanc, Un alt aspect demn de subliniat, nu lipsit căpitanul Miclescu era liniștit, iar trupa se de importanță, este acela că în acel moment mișca cu foarte mare ordine, prea încet chiar, al zilei, aproximativ între orele 11.40-12.00, în după părerea șefului de stat major. acea fază a luptei, rezervele de regiment (com- La ora 11.20, Brigada 25 Infanterie a primit pania a 9-a), de brigadă (companiile 10, 11 cu un nou raport38 din partea Regimentului 51: 2 secții de mitraliere) și de divizie (cele două Am fost atacați și respinși din linia întâia, re- batalioane menționate mai sus) erau angajate zerva de regiment este angajată, cea de brigadă concomitent în luptă, în aceeași formă de ma- deasemeni este gata a intra. În urmă nu mai nevră specifică defensivei, contraatacul. este nimic. Rog luați măsuri. În raportul39 citat anterior, comandantul Din darea de seamă a căpitanului Miclescu Diviziei 13 Infanterie confirmă faptul că, vă- reiese că acesta și-a deplasat subunitatea din zându-se depășite pozițiile din linia I, și nemai- raionul de la Rateșul lui Haret către Sud, pe fiind vreme a se interveni succesiv cu rezervele, lângă șoseaua Mărășești-Adjud, după care a s-au împins dintr-odată toate rezervele briga- desfășurat-o în linii de trăgători și a schimbat delor și diviziei, iar rezultatul n-a întârziat să cursul spre Sud Vest. apară. În momentul în care a oprit batalionul Între momentul luării deciziei de a con- desfășurat în trăgători pe muchea platoului, traataca cu rezerva diviziei și momentul gata să declanșeze contraatacul, inamicul, es- declanșării propriu-zise a acestuia, situația se timat de forța unui regiment, înainta în valuri înrăutățise considerabil. Regimentul 50/64 In- succesive de trăgători, în linie aproape con- fanterie pierduse Batalionul II și mitralierele tinuă, pe un front de circa 800 m, cu flancul aflate în sprijinul acestuia, care fusese capturat stâng în dreptul colțului de sud al pădurii Ră- fiind învăluit prin sectorul batalionului vecin, zoare. al Regimentului 51/52 Infanterie, iar Batalio- A mai observat că, undeva în stânga sa, îm- nul I și rezervele se repliaseră pe comunicația potriva inamicului rezista o trupă estimată a Mărășești-Panciu, Regimentul 51/52 Infante- fi de nivel companie, identificată ulterior de o rie introdusese în luptă rezervele de regiment patrulă trimisă în recunoaștere, ca fiind parte și obținuse și aprobarea Brigăzii 25 Infanterie din rezerva Brigăzii 25 Infanterie. de a utiliza rezerva de brigadă (companiile 10 Încercând să localizăm această informație și 11). Singur, Batalionul II din Regimentul în timp, în spațiu și, mai ales, în economia lup- 47/72 Infanterie, comandat de maiorul Petre tei, deducem că momentul la care se face refe- Mareș, rezista pe poziția inițială, fiind angajat rire este ulterior orei 11.40, când a fost intro- de front de inamic în fața rețelelor de sârmă, în  Revista de istorie militară  73 timp ce rezerva de batalion asigura flancul și În momentul când inamicul abia oprit, spatele, rezistând la rândul ei în fața inamicu- avea atenția îndreptată către Nord, spre bata- lui pătruns în pădurea Răzoare. Batalionul III lionul din regimentul 48 infanterie, se produce plecase în ajutorul acestei subunități cu misiu- dinspre S.E. contraatacul batalionul I din regi- nea de a curăți pădurea de inamic și de a resta- mentul 50 infanterie, care surprinde pe inamic bili situația inițială a liniei întâi. la mică distanță, îl decimează în luptă corp la Succint, desfășurarea contraatacului este corp și-l forțează să se retragă în fugă spre V. redată de generalul Dragomir40, pe atunci loco- La succesul acestui batalion a contribuit în tenent colonel, participant el însuși în calitate mare măsură și o parte din mitralierele Bat. I de comandant de unitate de artilerie, martor din 51 infanterie, care trăgând în spatele ina- ocular al luptei de la observatorul din Valea micului, i-a produs pierderi foarte mari. Zăbrăuțului, situat la 1500 m Nord pădurea Retragerea inamicului, s-a transformat Răzoare: repede în fugă dezordonată – în special la Contraatacul acestor 2 batalioane s-a pro- dreapta și centrul diviziei 13-a, unde în câteva dus astfel: minute a dispărut complect de pe câmpul de Batalionul 2 din regimentul 48 infanterie, luptă, împrăștiindu-se, ne mai putând fi lovit care se găsea în regiunea cotei 102, S.V. Rateșul nici cu proectilele artileriei. lui Haret, se îndreaptă spre N.V. de via Rujin- ski, către mijlocul și colțul S. al Pd. Răzoare. Reușita contraatacului Diviziei 13, realiza- Batalionul I din regimentul 50 infanterie, tă schematic în raportul Brigăzii 25 Infanterie, din aceiași regiune, urcă creasta cota 100 pe la a schimbat soarta luptei, a redat încrederea S. de via Rujinski (cam la jumătatea interva- soldaților și ofițerilor în ei înșiși, aceștia urmă- lului dinte această vie și via Negroponte) și se rind cu entuziasm trupele germane în retrage- îndreaptă, apoi de asemeni, către colțul S.E. al re pe alocuri chiar dincolo de fostele lor poziții, pădurei Răzoare. a arătat noua atitudine a soldatului român opi- Contraatacul primului batalion, din cauza niei publice, aliaților și mai ales inamicului. drumului mai scurt ce avea de parcurs s-a pro- Soldatul român care în toamna anului pre- dus cu câteva minute înaintea celui de al II-lea cedent fugea din fața atacului german, ori care și a lovit flancul de N. al inamicului, având ca se preda în fața unui inamic uneori inferior ca prim efect oprirea acestuia. număr, dispăruse. Cel de acum, mult mai mo-

Schiță de situația trupelor după lupta de la 6 august 1917, Darea de seamă a Brigăzii 25 Infanterie

74  Revista de istorie militară  tivat, instruit și dotat cu armament la același au cucerit primele linii ale Diviziilor 9 și 13 și nivel cu adversarul său, se putea măsura de la au avansat până la pădurea de la Răzoare și egal la egal cu oricine, ba chiar cu un plus la la cota 100. lupta corp la corp, în special la baionetă. Frumosul contraatac al (...) rezervelor Divi- Se cuvine a menționa și faptul că numai ziei 13 a respins inamicul până la Satul Nou, Batalionul I din Regimentul 50/64 a pierdut ca luând 600 de prizonieri. urmare a acestui contraatac 9 ofițeri și 316 tru- La rândul său, locotenentul colonel Genu- pă, morți, răniți și dispăruți. neanu, comandantul de regiment al căpitanu- După două zile de la bătălie, pe 8 august lui Miclescu, scria într-un raport44 înaintat 1917, la ora 16.00, regele Ferdinand, însoțit de diviziei a doua zi după bătălie: sunt informat principele Carol, generalul Eremia Grigorescu, că Batalionul I-iu (căpitan Miclescu) fost în comandantul Armatei I, și generalul Istrate, rezerva diviziei s-a purtat deasemenea eroic, comandantul Corpului 5 Armată au sosit în pierzând mai toți ofițerii și contribuind la iz- inspecție la punctul de comandă al Diviziei bânda contraatacului. 13, de la Pădureni, prilej cu atât comandantul Succesul lui pe frontul diviziei ne este mân- Diviziei 10, generalul Cihosky, cât și coman- gâiere, față de durerea că nu l-am avut în izo- dantul Diviziei 13, generalul Popescu, au fost larea și greutățile ce am avut de îndurat reduși decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a la mijloace proprii. III-a, în timp ce șeful de stat major al Diviziei 13, colonelul Dragu, a fost decorat cu Ordinul Comentarii. Studiul de față a încercat să „Steaua României”, în gradul de ofițer. răspundă mai multor întrebări firești: Cum M.S. Regele41 și-a exprimat înaltele Sale s-a ajuns la rezistența de pe Cota 100, celebră mulțumiri Diviziei 13 prin comandantul ei prin sacrificiul căpitanului Grigore Ignat? Ce pentru bravura arătată în bătălia de la 6 au- anume a mai contribuit la reușită? Cum a fost gust. restabilită situația? Am venit în persoană la voi aici pe câmpul Principala cauză a rezistenței de la Mărășești de bătălie pentru a vă mulțumi pentru bravu- – Răzoare a constituit-o curajul, puterea de ra ce a-ți dovedit în sângeroasa bătălie de la 6 rezistență și, fără a folosi cuvinte mari, erois- august. mul soldatului și ofițerului român. Nici regimentele participante nu fură uita- Am descoperit în documentarea noastră ne- te, în raportul de după bătălie42, generalul Po- numărate exemple de acest fel, și câte neștiute pescu înaintând propunerea ca toate unitățile, or mai fi, pe care am hotărât a nu le prezenta inclusiv artileria, să fie decorate, menționând numai pentru a nu nedreptăți pe cineva. Toate că divizia nu poate face o deosebire între cor- sunt remarcabile și emoționante. Toate meri- purile ce o compuneau, căci toate au luptat tă recunoștința noastră și a celor de după noi. cu același foc, probă sunt pierderile: R.47, 21 Aceste fapte de arme au fost săvârșite nu cu ofițeri și 1160 grade inferioare, R.50, 17 ofițeri gândul la decorații sau la onoruri militare, ci cu și 913 grade inferioare, R.51, 26 ofițeri și 1388 gândul la camaradul de alături cu care împărțise grade inferioare, R.48, care n-a luptat întru cât aceeași tranșee și aceeași coajă de pâine, și mai a avut două din batalioanele sale în rezervele ales fiindcă cineva trebuia să le facă. care au contraatacat și prin urmare are același Dacă la prima întrebare credem că am merit(...) 4 ofițeri și 200 grade inferioare.(...) reușit să răspundem prin argumentele do- Propunem decorarea tuturor drapelelor cumentate mai sus, considerăm necesar să corpurilor de infanterie și artilerie, iar dacă se supunem atenției cititorilor și alte elemente, găsește cu cale a se face excepție, propunem cel nu la fel de eroice, dar care au contribuit, cre- puțin decorarea regimentelor din prima linie, dem noi în egală măsură, la reușita luptei de R.47, 50 și 51. la Mărășești-Răzoare. Acestea sunt, în ordinea Cu privire la această luptă, generalul Henri documentării materialului și fără a se vrea a fi Berthelot nota în jurnalul său43: o listă exhaustivă: 20 august (stil nou – s.n). Inițiativa flexibilă. Se cuvine a face refe- (...) Ziua de ieri a fost deosebit de grea: rire la paradoxul situației, anume că, deși suc- după o pregătire intensă de artilerie, germanii cesul contraatacului a fost hotărâtor, modul în  Revista de istorie militară  75 care a fost executat contravenea regulamente- rece grupurile de artilerie aveau punctele de lor militare ale epocii. comandă la un loc cu cele ale brigăzilor. Reputați specialiști45 consideră că rezulta- Prin ordinul 1684 din 3 august 1917, le- tul nu ar fi fost același dacă s-ar fi așteptat -or găturile telefonice cu unitățile subordonate ganizarea și pregătirea acestui contraatac „ca fuseseră dublate47 printr-un sistem de legă- la carte” sau, mai precis, așa cum prevedea art. tură format din curieri, agenți de legătură pe 211 din Regulamentul Marilor Unități pentru jos și călare, detașați din cadrul divizionului contraatacurile date de rezervele diviziei. de cavalerie și din escadronul de ștafete, prin În situația prevăzută de regulament ar fi care se urgenta transmiterea fluxului știrilor, fost nevoie mai întâi de un ordin de contraatac informațiilor și rapoartelor de la regimente și dat de divizie, care să reglementeze intervenția brigăzi, către divizie. artileriei și care să determine datele necesare Se organizase și un sistem de intervenție cu acestor intervenții, o organizare de comanda- echipe de reparații a defecțiunilor pe liniile de ment a artileriei și infanteriei, apoi trebuia sta- cablu, sistem ce funcționa atât pe timp de zi cât bilită ora începerii preparației, durata ei, datele și pe timp de noapte, nefiind permis, cel puțin necesare atacului, atât pentru infanterie cât și la nivel de intenție, ca legăturile telefonice între pentru artilerie, direcția de contraatac, baza de unitățile din linia întâi și comandamente să fie plecare, baza de foc, obiective etc. nefuncționale mai mult de o jumătate de oră. Acest ordin, precum și preparativele nece- Deși divizia nu dispunea de un observator sare intervenției artileriei în mod oportun și propriu, a fost folosit observatorul Grupului eficace, ar fi luat 2-3 ore, timp în care situația de artilerie din Valea Zăbrăuțului, aflat sub co- s-ar fi putut schimba complet. Fie inamicul ar manda locotenentului colonel Dragomir48, cu fi fost întărit și ar fi continuat înaintarea, îna- o foarte bună vizibilitate asupra flancului drept inte de a se fi produs contraatacul, fie și-ar fi al dispozitivului defensiv și în special asupra organizat poziția dominantă pe care se oprise, pădurii Răzoare. în proximitatea Cotei 100, și ar fi putut primi Cert este că Divizia 13 nu a suferit la ca- contraatacul cu un foc bine pregătit și studiat pitolul echipamente de transmisiuni, ba chiar din vreme. Și într-un caz și în celălalt, cu totul această categorie exista din abundență; pe altul ar fi fost, probabil, rezultatul luptei. lângă dotarea unităților și comandamentelor Ca urmare a acestei importante victorii, au fost utilizate și cele găsite, pe care unitățile prin Înaltul Decret nr. 1137 din 3 octombrie ruse le abandonau peste tot: fiecare unitate își 1917, generalul de brigadă Popescu I. Ioan, co- adunase un material dublu (de două ori mai mandantul Diviziei 13 Infanterie a fost deco- mult –s.n.) de la unitățile ruse, care se retră- rat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, geau și îl lăsaseră pe câmp49. pentru vitejia, destoinicia și îndârjirea cu care Nu la fel au stat lucrurile după ce a început a condus operațiile diviziei sale în ziua de 6 bombardamentul: legătura telefonică cu Regi- august 1917 pe frontul de la sud de Mărășești, mentul 51 a funcționat continuu, iar aceia cu pădurea Răzoare, unde fiind atacată de Divi- Regimentul 50 a fost întreruptă pe timpul lup- ziile 12 bavareză, 115 germană și 1 brigadă tei și nu s-a restabilit de cât spre seară, rapor- din divizia 13 austriacă, după 6 ore de lupte ta comandantul Brigăzii 25 Infanterie50. Mai le-a determinat să se retragă în dezordine cu departe, același comandant: firele telefonice se imense pierderi capturând 160 prizonieri, 19 rup, cu regimentul 50 n-am putut vorbi, legă- mitraliere și alte materiale de război.46 tura telefonică fiind întreruptă din cauza bom- Legăturile telefonice. Până în seara zilei bardamentului, astfel că neștiind ce se petrece de 5 august se realizaseră legături telefoni- acolo am trimis imediat o ștafetă și apoi alta ce bune între postul de comandă al diviziei și călare spre a-mi aduce știri. unitățile de pe front, între punctul de comandă Legătura se ținea foarte greu și prin curieri, al diviziei și punctele de comandă ale brigăzi- din cauza bombardamentului inamic intens, lor existând chiar legături duble. de baraj. În sectorul Brigăzii 26 infanterie mai Mai mult, se mai putea lua legătura cu cele funcționează un singur post telefonic interme- două brigăzi și prin brigada de artilerie, deoa- diar, instalat in Via Rujinski, unde se găsea un 76  Revista de istorie militară  singur telefonist51; acesta devine unica sursă de de spital fostul comandant al Batalionului I din informații către spatele dispozitivului defensiv. Regimentul 47/72 Infanterie, căpitanul Victor De altfel, cu legăturile telefonice rupte de bom- Iliescu, care concluziona față de succesul lup- bardament, agenții de legătură și telefoniștii au telor din acea zi: îndârjirea trupei și ofițerilor dovedit devotament și curaj, circulând conti- de a brava moartea până la unul a constituit nuu pentru a transmite și retransmite ordinele elementul primordial al victoriei acelei zile. ori pentru a restabili legăturile telefonice. Deși bombardamentul inamic creștea în Artileria. Am menționat la începutul ar- intensitate, ostașii stăteau neclintiți la postu- ticolului că celor 13 baterii românești din or- rile lor, unii făcând chiar și glume, iar inamicul ganica diviziei li se adăugau 12 baterii rusești, era așteptat cu o aprigă dorință de răzbunare; care rămăseseră după plecarea Corpului VII întrebați dacă sunt gata de luptă, în zgomotul 52 rus – în total 25 baterii pentru un front de puternic al exploziilor, în iminența dezlănțuirii 5 km. atacului, răspunsul sună încurajator: Suntem Bateriile ruse de artilerie fuseseră oprite gata, îi așteptăm! 54. 53 pe poziție printr-o împrejurare norocoasă , Căpitanul Victor Iliescu mai adaugă, do- grație relației bune cu comandamentul rus: În vedind o judecată realistă55: incontestabil că ziua de 4 august, la 3 zile după ce schimbasem avântul și spiritul de sacrificiu ce însuflețea pe ruși, a venit comandantul (...) artileriei ruse, masa ofițerilor și trupei nu putea îmbrățișa anunțând că în data de 5 august artileria rusă unanimitatea (...), în același raport ofițerii aflați va fi retrasă de pe poziție. la polul opus fiind caracterizați dreptpicași (de Comandantul diviziei însă l-a rugat căldu- la a pica, în sensul de persoane cu moral slab, ros să mai amâne această hotărâre pentru cel fricoși – s.n.), iar trupa din aceeași categorie, puțin două zile, sub motiv că artileria noastră elemente de dezagregare și de neîncredere (...) mai are încă nevoie de sprijin până ce își va în vremuri critice. termina în mod complet toate lucrările tehnice, Cu siguranță că au existat și fapte mai puțin mai ales că se aștepta concursul avionului și eroice, de slăbiciune în fața inamicului ori a balonului pentru reglarea tragerii. unui iminent pericol de moarte, specifice na- Moralul. A reprezentat dintotdeauna fac 56 torul ce poate face diferența între victoria turii umane. Serviciul Jandarmeriei de cam- și înfrângerea unei armate și a avut un rol panie raporta că încă din dimineața zilei de 6 foarte important și în succesul luptelor de la august 1917 au fost luate măsuri de asigurare, Mărășești-Răzoare. Armata română refăcută, cu două secții de posturi fixe și patrule călări cea din vara anului 1917, era mult mai bine de jandarmi rurali, cu un efectiv de 34 de oa- echipată, iar cu concursul Misiunii Militare meni, pe toată întinderea frontului de luptă. Franceze mult mai bine mult mai bine instru- Cu toate aceste măsuri, pentru onoarea ită și dotată cu armament și muniții, pe scurt trupelor Diviziei 13, jandarmii nu au avut pri- mult mai bine pregătită față de ceea ce avea să lejul să-și exercite principala lor misiune, sub- urmeze, în comparație cu trupele ce intraseră liniind purtarea eroică a miilor de luptători ai în război în vara anului precedent. diviziei care, într-o bătălie cu înspăimântătoa- Noțiunilor abstracte legate de idealul de re bombardamente de artilerie, cu atacuri de uniune națională și sloganului Treceți batali- infanterie pe teren descoperit, cu succesiuni oane Carpații!, le luaseră locul o motivație re- de retrageri și înaintări, nu s-a găsit nici unul ală, mult mai practică, alături de promisiunea (subliniere în textul original – s.n.) care să-și regală, întru totul pe gustul soldatului-țăran: părăsească datoria lui, fapt care, mai scrie au- Vi se va da pământ! torul raportului, va rămâne un punct luminos Cele de mai sus, la care se mai adăuga în istoria neamului acesta. dorința de răzbunare, au avut ca rezultat un Răspunderile. moral excelent al trupei și al ofițerilor, factor ce În căutarea unei analize corect și obiectiv a contribuit decisiv la refacerea situației, ce fu- realizate cu privire la acest eveniment, fără sese considerată, la un moment dat pierdută. balastul propagandei anilor din urmă, fără Moralul trupei era la înălțimea împrejură- dorința de a prezenta eroismul cu orice preț, rilor, spune în raportul său întocmit de pe patul uneori chiar cu prețul veridicității, am găsit  Revista de istorie militară  77 un studiu asupra bătăliei de la Mărășești, în tragerile din pregătirea și sprijinul atacului, a integralitatea ei, curs ce era predat ofițerilor- fost ușor obținută, producându-se goluri mari cursanți în cadrul Școlii Superioare de Război, în baraj. în anul 194157. Organele de foc de pe linia de susținere, deși Parcurgând acest material am constatat cu nu interveneau toate în barajul principal, au plăcută surprindere că, pentru prima dată, nu fost și ele cu ușurință neutralizate de artileria era vorba decât despre tactică și istorie mili- inamică și asaltate odată cu organele de foc tară, o analiză profesionistă și imparțială, care din linia principală, deoarece depărtarea de spunea lucrurilor pe nume. 150-200 m de această linie era prea mică. Adică spunea că la Mărășești s-ar fi putut Și despre artilerie: rezista și mai bine decât s-a rezistat, că s-ar fi Nu s-au pregătit asemenea trageri în inte- putut muri și mai puțin decât s-a murit, că ar fi riorul poziției și nici trageri în vederea contra- putut curge și mai puțin sânge decât a curs… atacurilor. Și mai ales, spunea că nu numai inamicul, Nefiind cunoscută coordonarea focurilor în ura lui înverșunată împotriva României, și artileriei cu barajul infanteriei, artileria nu a nu numai lipsurile de tot felul, au contribuit la întărit prin tragerile studiate, barajul infante- străpungerea frontului în sectorul Diviziei 13, riei pe porțiunile esențiale din front sau acolo ci au mai pus umărul la asta și o oarecare de- unde infanteria nu putea trage. fectuoasă dispunere în teren a trupelor, o slabă Împrăștiindu-și focul pe întreg frontul, n-a colaborare între artilerie și infanterie, dar mai realizat decât o densitate slabă (300 m front de ales contraatacurile planificate să acționeze baterie) și o acțiune independentă de a infanteriei. izolat și cu forțe slabe, deci destinate dinain- Față de importanța sectorului din centru, te eșecului, cu sărmani tineri soldați și ofițeri de greutățile de a se organiza aci un baraj pu- trimiși la moarte sigură. ternic de focuri de infanterie, acțiunea artile- Se vorbește despre barajele din fața limitei riei ar fi trebuit fi pregătită pentru a completa dinainte a apărării: lipsurile, mărind totodată densitatea de focuri (...) în fața și interiorul zonei de oprire, nu din această zonă. s-au organizat decât: barajul principal, utili- Gruparea de ansamblu și-a împărțit focul zând organele de foc din linia principală și nu- pe întreg frontul diviziei, fără a constitui un mai în câteva locuri, unde se putea trage prin eșalon de foc care să marcheze efortul în vreo intervale și cu organele de foc din susținere. parte a sectorului.(...) Nu a existat nici baraj pregătit în fața sau Artileria de sprijin direct susține cu focuri interiorul zonei de oprire, deoarece, după cum retragerea R.47 și 50 Inf. Div. II/23 A. și III/3 am arătat, acțiunea rezervelor de batalion și Art. (din Div.10) îngreuiază mult înaintarea de regiment a fost prevăzută numai pentru inamicului pe sectorul R.47 Inf. contraatac. Acest sprijin lipsește însă pe frontul R.51 Barajul principal a avut continuitate pe în- Inf. Div. unde I/23 Art. (gr. spr. direct centru), tregul front. Densitatea a fost însă mică, deoa- găsindu-se la orele 9 când începe atacul ina- rece, deși ca trupe găsim un batalion pe 1 km., mic, în curs de deplasare din Via Rujinsky unde totuși armele automate au fost întrebuințate fusese puternic bombardat, spre V. Zabraucio- aproape exclusiv în trageri de front și nu și în rului, nu poate sprijini cu focuri apărarea R.51 flancări.(...). Inf. Durabilitatea acestui baraj a fost apoi di- Și, în sfârșit, despre contraatacuri: minuată din cauza micii (în sensul de insufici- Înaintarea inamicului nu poate fi oprită entă – s.n.) eșalonări în adâncime a organelor nici prin contraatacurile rezervelor de regi- de foc. Deși, în special pe flancuri, exista posi- ment și brigadă. bilitatea unei suficiente eșalonări, organele de Slabe ca forțe (câte o companie) interve- foc au fost totuși strânse pe o bandă de teren nind izolat, acțiunea lor nu se face simțită. La de circa 50 m adâncime (pe linia principală și dreapta R.51 Inf. are loc episodul cu comp. de dublura ei), astfel încât neutralizarea lor, prin mitr. a Bat.I/51, de sub comanda cpt. Ignat Gr., 78  Revista de istorie militară  care fu complet distrusă. Căpitanul, ofițerii și nu se aflau pe direcția principală de efort ger- trupa au murit eroic. mană, prezentând astfel un interes secundar. Bineînțeles că această analiză nu a avut vreun ecou în percepția opiniei publice, datorită În concluzie, în dispozitivul defensiv al accesului restrâns, fiind destinată, așa cum am Regimentului 51/52 Infanterie, constituit în mai spus, instruirii viitorilor comandanți. Ca dimineața zilei de 6 august 1917, compania aceștia să învețe din greșelile înaintașilor lor. căpitanului Grigore Ignat, ca structură a re- Și nu schimbă cu nimic poziția căpitanului gimentului, nu avea o poziție proprie, stabili- Grigore Ignat în galeria eroilor neamului, ba tă în mod premeditat, un dispozitiv defensiv chiar îi mai conferă, eventual, încă o calitate, propriu, alături de misiunea aferentă, cu alte aceea de victimă a propriilor comandanți. cuvinte, nu avea o poziție de apărat. Un alt factor care a contribuit la agravarea Drept consecință, expresia folosită frec- situației în sistemul defensiv au constituit-o vent, căpitanul Grigore Ignat și compania lui amenajările genistice superficiale ori chiar lip- de mitraliere au primit misiunea de a apăra, sa acestora. cu orice preț, Cota 100, nu este în conformi- La data de 20.05.1918, cu nr. 4204, coman- tate cu adevărul istoric. După cum am arătat dantul Batalionului 13 Pionieri, înainta Di- aici, nu Cota 100 a fost obiectivul principal al viziei 13 un memoriu sumar58 privind stadiul secțiilor de mitraliere din organica companiei, și starea lucrărilor de fortificații executate pe ci sprijinul cu foc al subunităților de infante- sectorul Diviziei 13 până în seara zilei de 5 au- rie, în sistemul defensiv, conform misiunilor acestora. gust 1917. Cota 100 a devenit ulterior un obiectiv Din analiza documentului poate fi realiza- de apărat, ca urmare a cursului defavorabil al tă o imagine a ceea ce ar fi trebuit să fie linia luptei și a fost apărată de ce mai rămăsese din de rezistență, comparativ cu ce s-a reușit a se compania de mitraliere, precum și de sfărâmă- materializa pe teren, fie din lipsa materialelor turile batalionului pe care căpitanul Grigore de construcție, fie din lipsa efectivelor care să Ignat le adunase în jurul său. Reiese că cei le pună în operă, fie datorită lipsei efective a care au murit alături de el pe Cota 100, în acea timpului necesar. De reținut că poziția fusese tranșee, nu aparțineau numai companiei de preluată de numai 5 zile, iar inamicul reacționa mitraliere, ci și altor subunități, probabil din cu foc ori de câte ori prindea de veste că se lu- Batalionul I. crează la amenajarea genistică, motiv pentru În al doilea rând, nu au murit toți milita- care se făceau numai noaptea. rii companiei de mitraliere, chiar dacă piesele Reiese că la Mărășești-Răzoare nu exista- de mitralieră au fost printre țintele predilec- se niciun fel de adăpost în linia întâi pe timpul te ale pregătirii de artilerie, și urmând același bombardamentului formidabil al inamicului raționament logic, nu toți militarii companiei cu care debutase atacul. Adăpost anume desti- de mitraliere au murit pe Cota 100. nat ca protecție pe timpul bombardamentelor, Avem convingerea că în acest moment as- îngropat adânc, în care trupa din linia întâi să pectele inedite scoase la iveală, precum și con- stea în siguranță. cluziile noastre, pe care sper că am reușit să Soldatul român, căruia i se cuvine, întreagă, le prezentăm într-o logică firească a lucrurilor recunoștința noastră a tuturor, s-a adăpostit și exclusiv având ca argumente documente, iar unde a putut. Pe fundul șanțurilor, în bordeie nu opinii personale, nu vor schimba percepția ori prin pădure. Acest amănunt ar putea expli- societății față de acest sacrificiu. Nu astane-am ca, cel puțin parțial, numărul mare de soldați propus și nu acesta este rostul articolului de dispăruți ca efect al bombardamentului, și, față, ci să spunem lucrurilor pe nume acum, la mai ales, străpungerea liniei întâi pe toată centenar. Să facem un simplu exercițiu de libe- lungimea sistemului defensiv al diviziei. Cu o ră exprimare, în beneficiul adevărului istoric, excepție: Batalionul II din Regimentul 47/72, cu speranța că istoria primului război mondial care a rămas până la final pe pozițiile deținute va fi rescrisă având la bază onestitatea, buna în linia întâi, cu mențiunea că acele poziții, deși credință, respectul, echidistanța, obiectivita- parte a sistemului defensiv al pădurii Răzoare, tea, profesionalismul și dreapta judecată.  Revista de istorie militară  79 Pe temelia adevărului istoric. 21 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra defensivei lupta de la „Răzoare” – 6 August 1917, NOTE Revista România Militară, nr.1 din ianuarie 1931. 22 1 Darea de seamă a comandantului Brigăzii 26 Raport al căpitanului Victor Iliescu..., Centrul Infanterie, nr.126/Octombrie 1917, Centrul de studii de studii ....., p. 59 v. 23 și păstrare a arhivelor istorice Pitești, Fond Divizia Idem, p.60. 24 13, Dări de seamă asupra operațiunilor din data de General colonel (rtr) Constantin Popescu, 6 august 1917, Dosar A1, Inv.125, p.36v. Memorii, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra 2004, p.131. 25 defensivei lupta de la „Răzoare” – 6 August 1917, Darea de seamă asupra luptei de la Răzoare Revista România Militară, nr.1 din ianuarie 1931. din 6 august 1917 în ce privește acțiunea Regimen- 3 Glenn Torrey, România în primul război mon- tului 51/52 Infanterie, Centrul de studii ...... , fila 23 dial, Ed. Meteor Publishing 2014, p. 245. și urm. 26 4 Dări de seamă asupra operațiunilor din data Idem, fila nr. 26 verso. 27 de 6 august 1917. Centrul de studii și păstrare a ar- Crochiul nr.1 a luptei de la 6 Aug.1917, hivelor istorice Pitești, Fond Divizia 13, Dosar A1, regim.51/52 Infanterie, Darea de seamă asupra Inv.125, p.126 v. luptei de la Răzoare din 6 august 1917 în ce privește 5 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra acțiunea Regimentului 51/52 Infanterie, Centrul de defensivei lupta de la „Răzoare” – 6 August 1917, studii ...... , fila 30 Revista România Militară, nr.1 din ianuarie 1931. 28 Centrul de studii și păstrare a arhivelor isto- 6 Idem. rice Pitești, fond R.51/52, inventar nr.S/1071 din 7 Idem. 1988, Ds.195, fila 24 v. 8 Raport al căpitanului Victor Iliescu, Centrul de 29 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra studii și păstrare a arhivelor istorice Pitești, Fond defensivei - lupta de la „Răzoare” – 6 august 1917. Divizia 13, Dări de seamă asupra operațiunilor din Studiu publicat în revista România Militară, nr.1 din data de 6 august 1917, Dosar A1, Inv.125, p.64, ianuarie 1931. verso. 30 C-tin Kirițescu, Istoria războiului pentru în- 9 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra tregirea României, 1916 – 1919, ed. a II-a, Editura defensivei lupta de la „Răzoare” – 6 August 1917, Casa Școalelor, 1926, p.574. Revista România Militară, nr.1 din ianuarie 1931. 31 Darea de seamă...... , fila 26 verso. 10 Idem, p.122 verso. 32 Ing. Alexandru Serescu, Memorii de război. 11 Centrul de studii și păstrare a arhivelor istori- Amintiri pentru cei de mâine, Ion Volcu (coordona- ce Pitești, Fond Divizia 13, inv.nr. S-1071, crt. 125, tor), Editura Proilavia, Brăila, 2012, p.48. Dări de seamă asupra operațiunilor din data de 6 33 Prin Înaltul Decret nr.1488 din 13.12.1917. august 1917, Dosar A1, p.125. 34 Raport nr.7772 din 08.08.1917, asupra regi- 12 Centrul de studii...., p.170. mentelor cari s-au distins în bătălia dela Răzoare în 13 Raport al căpitanului Victor Iliescu...... , ziua de 6 august 1917, Centrul de studii ...... , p.87. p. 65. 35 Maior Vasile I. Mocanu, Căpitanul Grigore 14 Raportul lt.col.Roseti, Centrul de studii..., Ignat, Editura Militară, 1967, p.6. p. 43. 36 Centrul de studii ...... , p.131 v. 15 Centrul de studii...... , p. 128. 37 Idem, p.132. 16 Centrul de studii ....., p. 127 verso. 38 Darea de seamă a Brigăzii 25 Infanterie, Cen- 17 Centrul de studii...... , p. 128 v. trul de studii ...... , p. 008. 18 Dr. Laurențiu Chiriac, Sesiunea naţională de 39 Centrul de studii ...... , fila 87. comunicări ştiinţifice a Muzeului Militar Naţional 40 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra „Ferdinand I”, Tradiţie, istorie, armată, ediţia a III-a, defensivei – lupta de la „Răzoare” – 6 august 1917. Bucureşti 2016, vol.I, p. 270. Studiu publicat în revista România Militară, nr. 1 19 General Dragomir D., Studiu aplicativ ... din ianuarie 1931. 20 Centrul de studii ...... , p.147 v. După bătălie 41 Arhivele Militare Române, Fond microfilme, P se consemna la capitolul Învățăminte pentru viitor II-2.1142, cadrul 292. sub raportul organizării pozițiilor defensive: „La 42 Raport nr. 7772 din 08.08.1917, asupra regi- Mărășești - Răzoare ne-a lipsit în primele zile chiar mentelor cari s-au distins în bătălia dela Răzoare în materialul necesar și dacă nu am fi căpătat de la ziua de 6 august 1917, Centrul de studii ...... , p.87 trupele ruse care erau înapoi și cu care ne găseam verso. în relații bune, ne-am fi găsit în mare suferință sub 43 Henri Berthelot. Memorii și corespondență. raportul rețelelor de sârmă.” 1916 – 1919, Ed.Militară 2012, p.231. 80  Revista de istorie militară  44 Raport al Regimentului 50/64, Centrul de stu- ce Pitești, Fond Divizia 13, Dări de seamă asupra dii ...... , fila 16 verso. operațiunilor din data de 6 august 1917, Dosar A1, 45 General Dragomir D., Studiu aplicativ asupra Inv.125, p.140. defensivei lupta de la „Răzoare” – 6 August 1917, 54 Raportul cpt. Victor Iliescu, comandantul B.I Revista România Militară, nr.1 din ianuarie 1931. din R.47/72, Centrul de studii și păstrare a arhivelor 46 Colonel Eugen Ichim, Ordinul militar de istorice Pitești, Fond Divizia 13, Dări de seamă asu- război ”Mihai Viteazul”, Ed.Modelism & Jertfă, pra operațiunilor din data de 6 august 1917, Dosar București, 2000, p.67. A1, Inv.125, p.65. 47 Centrul de studii și păstrare a arhivelor isto- 55 Idem, p.66 verso. rice Pitești, Fond Divizia 13, Dări de seamă asupra 56 Darea de seamă a Pretorului Diviziei 13, îna- operațiunilor din data de 6 august 1917, Dosar A1, Inv.125, p. 126 v. intată cu nr. 3490 din 30.10.1918, asupra activităților 48 Ulterior, generalul Dragomir avea să consem- Serviciului jandarmeriei de campanie, Centrul de neze această experiență în lucrarea Studiu aplicativ studii și păstrare a arhivelor istorice Pitești, Fond asupra defensivei. Lupta de la „Răzoare” – 6 August Divizia 13, Dări de seamă asupra operațiunilor din 1917, apărută în Revista România Militară, nr. 1 din data de 6 august 1917, Dosar A1, Inv.125, p.82 și ianuarie 1931, citată în articolul de față. urm. 49 Idem, p.146 verso. 57 Școala Superioară de Război, Centrul de is- 50 Centrul de studii ....., p. 07 verso. torie militară, Bătălia de la Mărășești (Lupta de la 51 Darea de seamă a comandantului Brigăzii 26 Răzoare, 6 .VIII.1917), p.6. Infanterie, nr.126/Octombrie 1917, Centrul de studii 58 Memoriu Batalionului 13 Pionieri, de sta- și păstrare a arhivelor istorice Pitești, Fond Divizia diul și starea lucrărilor de fortificații executate pe 13, Dări de seamă asupra operațiunilor din data de sectorul Diviziei 13 până în seara zilei de 5 august 6 august 1917, Dosar A1, Inv.125, p.36v. 1917. Centrul de studii și păstrare a arhivelor isto- 52 Glenn Torrey, România în primul război mon- rice Pitești, Fond Divizia 13, Dări de seamă asupra dial, Ed. Meteor Publishing 2014, p.245. 53 operațiunilor din data de 6 august 1917, Dosar A1, Darea de seamă a Regimentului 23 Artile- rie, Centrul de studii și păstrare a arhivelor istori- Inv.125, p.79 și urm.

 Revista de istorie militară  81 Diploma]ie româneasc`

The decolonization process and Romania’s diplomatic agenda at the United Nations: between ambitions, expectations and practical results *

Dr. CARMEN SORINA RÎJNOVEANU **

Introduction zation issue as major stake in the struggle for Romania has pursued a dynamic diplomacy systemic influence. at the United Nations (UN) advocating against The newly independent countries that the colonialism and imperialism and voicing emerged in the 1950s and 1960s became an support for granting independence to colonial important factor in changing the balance of countries and people1. This was to become one power within the UN and this was to further of the most salient features of Bucharest foreign encourage them to find ways to build a distinc- policy agenda during the Communist regime. tive profile on the international stage. The main The decolonization process got a new turn goal was to secure their independence which starting by 1960 when the UN General Assem- remained vulnerable in face of the systemic bly adopted, on December 14, the Declara- game played by the superpowers and growing tion of Granting Independence to the Colonial strategic uncertainty which surrounded their People and Countries through the resolution prospects of evolution as independent actors. 1514 (XV)2. This triggered not only a profound To achieve that, they looked for ways to ex- re-shaping of the world map but, especially pand their basis of international support and important, it opened a new battleground for find allies to support them to overcome their the ample ideological and geopolitical compe- weakness generated by the increasing systemic tition between the two opposing hegemonic and domestic pressures. powers. Both of them, USSR and USA, sought Within this configuration of contradictory to use the colonization/decolonization process interests, geopolitical concerns and hegemon- as an instrument of extending their own influ- ic ambitions, we integrate the diplomatic ac- ence and hegemonic pre-eminence. In this tivity carried out by Romania at the UN and regard, the UN became an important arena of its overall position regarding the dossier of geopolitical rivalry that boosted the decoloni- decolonization.

* The paper was presented by the author at the International Congress of Military History (ICMH) that was held in Douala, Cameroon, on September 1-9, 2017 and it will be published in the final Acta of the ICMH. ** Researcher, Institute for Political Studies of Defence and Military History. 82  Revista de istorie militară  Which were the main rationales which US hegemony, and Warsaw Treaty (1955), un- shaped Bucharest’s approach on decoloniza- der Soviet control. Romania, as all the other tion? To what extent – and, if so, how – was countries from Eastern Europe, became an Romania’s support a reflection of a particular integrated part of the Soviet-led sphere of in- agenda of interests rather than a manifestation fluence and this reality was to highly influence of Moscow’s geopolitical calculus? How the its strategic conduct and diplomatic agenda. strategy on decolonization fit the broader dy- In other words, Bucharest had to comply with namics of Bucharest’s foreign policy? Whether Moscow’s decision making centre and get in and in what ways did the decolonization pro- line with the Soviet foreign and security policy cess help Ceaușescu to achieve his foreign directions. This was the main pattern of con- policy goals and ambitions? These are some of duct during the 5th decade of the last century. the questions that I will try to decipher as to However, starting by early ‘60s, Bucharest be- provide a general perspective of analysis on a gan to develop a new approach having as the complex research dossiers which still needs a main goal to offset Moscow’s tight control and more systematic historical research and con- settle new terms in shaping Romania’s pos- sideration. ture as part of the Soviet bloc. The so-called “Declaration of Independence”, adopted on The changing typology of the Romanian- April 16-23, 1964, became the basic document Soviet dynamic which reflected the new thinking of Bucharest There is a widely assumed consensus among Communist leadership grounded in several key the Romanian diplomats, historians and spe- principles: independence, sovereignty, equal- cialists on UN affairs that the diplomatic activity among states, non-interference in domestic ity conducted by Romania at the UN remains affairs, non-use of force or threat to use force one of the most prestigious chapters of Ro- (Banu, Țăranu, 2004). mania’s foreign policy during the Communist Starting by 1965, when Nicolae Ceaușescu times. From this perspective, the issue of de- came to power, Bucharest has continued this colonization was assumed as a particularly trend seeking to take distance from Moscow important dimension of Romania’s diplomacy and even to defy the Soviet hegemon on ma- and this was to concentrate significant political, jor international dossiers. It was not a para- material, and diplomatic resources. However, digmatic change – since Bucharest leadership this approach should not prejudge questions of never raised into discussion its allegiance to whether and in what extent Bucharest was able the Soviet camp – but, nevertheless, Romania to sustain its diplomatic agenda on that impor- sought to follow its own interests and build a tant dossier having in view the logic of power distinct profile as an important player on the dynamic within the Communist camp and the international scene. Ceaușescu’s reluctance to limits and constraints imposed by the existing accept Moscow’s political control provoked strategic geography. Against this background, several mini-crises in the bilateral relations. As it is important to understand the dynamic of the most revealing examples one can mention Romania’s foreign and security policy in rela- Bucharest’s decision not to break diplomatic tion with the Soviet hegemon which was a de- relations with Israel during the Six-Day War of cisive factor in shaping a distinctive pattern of June 1967, the establishment of the diplomatic behaviour of Bucharest Communist regime in relations with West Germany in January 1967, international affairs. This would also explain the public condemnation of the intervention of the particularities of the positions adopted by the Warsaw Pact’s forces in Czechoslovakia in the Romanian delegation at the UN and the August 1968. general approach on decolonization. There is a widespread assumption that the Romania became a full-fledged member of military intervention against Czechoslovakia the UN on December 14, 1955. At the time, the had a shock-like impact on the strategic think- post-war division of the continental systemic ing of the Romanian Communist regime. Two order was completely shaped around the two important lessons were to be learned from military-political blocs: NATO (1949), under this episode as both of them have reinforced  Revista de istorie militară  83 the regime’s feeling of insecurity: first – none and lasted until the end of Communist regime of the Communist leaders are safe as they can being defined by Bucharest’s attempts of tak- be easily removed at Moscow’s will, and sec- ing distance from Moscow and projecting it- ond – the alliance with the USSR can turn into self as an independent international player. The a threat rather than a security assurance. This analysis of the two phases requires a particular reality coupled with Ceaușescu’s own political focus since it shows the dynamic of Romania’s ambitions was to provide grounds on defin- stance on the decolonization and how it fit into ing Bucharest typology of behaviour. Seen in Bucharest’s overall foreign policy strategy. this light, Bucharest main priority was to deny During the first phase, Bucharest em- Moscow the ability to intervene against Bucha- ployed the concept of decolonization put for- rest regime but, without, however, changing ward by Moscow without being concerned Romania’s status as a member of the Soviet-led with developing an articulated strategy on the alliance. To this end, Bucharest Communist issue�. The first high-level participation of the leadership pursued a twofold strategy: on one Romanian delegation at the UN took place in hand, to expand and diversify the political and September 1960 when Gheorghe Gheorghiu- economic relations needed in order to weaken Dej, secretary general of the Romanian Work- the dependence on Moscow, and, on the other ers’ Party, joined Nikita Khrushchev, along hand, to gain recognition and credibility as an other six Communist leaders, to attend the 15th important player at international level. There session of the UN General Assembly. Accord- is no less true that the East-West competition ing to the existing documents, it was a com- helped Bucharest to pursue its strategy and get monly assumed perception in the Western me- the support of the Western powers which were dia that one of the central goals of Romania’s interested, in turn, to create internal fault lines participation was to support Khrushchev’s and weaken from inside the rival Soviet bloc. plan on decolonization, namely to “capture From this perspective, Romania could have eventual control of the UN by changing the been a useful piece in the Western geopolitical composition of the UN Assembly”3. In other struggle against Moscow. The shift emerged words, a major Moscow’s interest was to free at the level of Romanian-Soviet relations, al- the colonies as to be able to extend its influ- though with its own limitations given the ence in the newly emerging countries and se- systemic power configuration, made Bucha- cure enough of their votes as to dominate the rest leadership to reconsider its international UN which was to act as an important factor in platform of action, activate its diplomacy and the overall East-West geopolitical struggle. It’s develop its own calculus regarding the issue of more than likely that Bucharest was well aware decolonization. of the Soviet intentions and shared them on behalf of Communist ideological and political The evolution of Bucharest approach on solidarity. Romania as well as the other Com- decolonization munist leaders who attended the UN summit, It may be difficult to analyse Romania’s was assigned the role of supporting the Soviet strategy on decolonization apart from the evo- position4. This scheme did not go unnoticed by lution of the relations between Bucharest and the main Western newspapers whose headlines Moscow. By this logic one can get a more accu- were revealing: “Khrushchev and his gang at rate picture of the pattern of behaviour of the the UN – when 15 dictators get together”, “Red Communist regime, its typology of action and slave states send top leaders with Khrushchev the rationales behind its overall policy regard- to attend the UN session”, “Khrushchev’s pup- ing the decolonization dossier. From this per- pets to bolster him at the UN”, etc5. The most spective, the evolution of Bucharest’s strategy important document submitted by the Soviets on decolonization developed around two major regarded the Declaration on the Granting of In- phases. The first one covered the period 1955- dependence to Colonial Countries and Peoples, 1963 when Romania acted as an obedient ally which was adopted on December 14, 1960. As and closely followed Moscow’s political direc- it was told to the author, Gheorghiu-Dej only tives. The second phase started in 1963/1964 found out about the content of the declara- 84  Revista de istorie militară  tion while traveling on the Baltika ship to New beliefs and political subordination to Mos- York together with Khrushchev and the other cow – need to be considered when explaining Communist leaders6. He was not consulted or Romania’s way of conduct on decolonization involved in any way in drafting the document. during that period. However, in the first years Nevertheless, as expected, in his speech deliv- of UN membership, Romania had a rather low ered at the UN on September 26, 1960, Gheor- profile with a weak diplomatic activity being ghe Gheorghiu-Dej strictly followed Moscow’s kept in close conformity with the Soviet-influ- official narrative and pledged support for the enced ideological pattern at that time. (Voicu, Soviet document. He emphasized that “the 2014: 513). Romanian people calls for definitive and rapid The second phase of Romania’s dynamic abolishment of this wicked system” asking the on decolonization started in 1963-1964 and UN to assume an active role in bringing the this was highly influenced by the shift emerged colonial system to an end7. The New York Her- in Bucharest’s approach towards Moscow. ald Tribune reported at the time that: “the ad- The developments started to take a new turn dresses delivered by two Soviet satellites (the with Nicolae Ceaușescu coming into power reference was at the Romanian leader Gheor- in 1965 when the trend of getting more au- ghe Gh. Dej, and the Polish leader, Władysław tonomy from Moscow became a distinctive Gomułka, a.n.) showed support for the Rus- trait of the new Bucharest political course. As sian position regarding the abolishment of a result, Romania developed its own strategy colonialism”8. Nevertheless, Bucharest’s posi- regarding the process of decolonization based tion on decolonization during that period was on specific goals and national interests lead- more complex and it should not be seen only ing to assuming initiatives outside Moscow’s as a show of obedience to Moscow. Since the control and playing its own cards against the beginning of its UN membership, Romania constraints imposed by its allegiance to the projected itself as a staunch supporter of the Communist bloc. This was to generate new decolonization movement. It should be men- practices regarding the Soviet-led mechanism tioned that as early as November 29, 1956, of coordination at the UN. It should be noted during its first participation at the UN General that even before the “Declaration of Indepen- Assembly – the 11th session of the UN General dence” of 1964, Romania began to avoid hav- Assembly –, Romania voiced its support for ing its foreign policy actions coordinated with the independence of the colonies and for tak- Moscow, but, nevertheless, it kept informing ing effective measures for the abolishment of the Soviet side on its initiatives and attend the colonial system. As the Romanian minis- the special “consultations” organized by the try of Foreign Affairs, Grigore Preoteasa, put Soviets in order to keep a certain cohesion it in his address to the UN: “Colonialism is a of action among the satellite allies10. Regular permanent cause of international tension and consultations among the Socialist countries of violation of human rights, of conflicts and were organized ahead the UN reunions as to war”9. Against this background, the Declara- coordinate their positions and harmonize their tion on decolonization answered to Romania’s views (this was rather a way to make the satel- own beliefs and ideological considerations as lites to agree with the Soviet directives). This standing in the long tradition of the indepen- pattern remained in place after 1963 but, nev- dence movements and the right of all people to ertheless, the coordination mechanism lost its gain their independence something which be- influence in shaping Romania’s position, es- came a guiding principle of Bucharest’s Com- pecially as regards the most important issues munist thinking. From this perspective, it was raised on the UN agenda11. In other words, a deep ideological solidarity between Romania Bucharest agreed to have consultations, but it and the Soviet hegemon and this was an im- sought to stay away of a possible mechanism of portant factor which explained why Dej stood coordination and keep its freedom of “move- on Khrushchev’s side during the UN debates ment” within the UN framework. As a result, on decolonization in 1960 and afterwards. In Romania questioned Moscow’s practice to is- other words, both dimensions – ideological sue statements on behalf of all Warsaw Pact  Revista de istorie militară  85 countries or to promote initiatives on behalf of Second, the issue of decolonization pro- Socialist countries especially on matters which vided Romania a double opportunity: to have did not answer to Bucharest’s interests12. its voice heard on a highly complex and impor- In a general perspective, Ceaușescu’s view tant international dossier, and to gain the con- on decolonization resulted from the interplay fidence of the newly independent states which between growing discontent/concern towards could act as important allies and partners in Moscow and his interest to secure broader in- Romania’s efforts to pursue its agenda of objec- ternational political and economic platform tives at the UN and, in a broader perspective, in of action. Ceaușescu pursued a double track the East-West competitive environment. This approach regarding decolonization. On one was also to help Bucharest to increase Western hand, he pledged for the complete elimination interest and assert a foreign policy of its own of colonialism in all its forms and this was to apart from Moscow power centre. be assumed as a major theme in his discursive Thirdly, Bucharest could not miss the likely rhetoric throughout the Communist years. On impact of changing the size and composition of the other hand, he got involved in providing the UN General Assembly once new countries support to various liberation movements and would join leading to a growing role of small establishing a network of relations with Afro- and medium size countries at the expense of Asian countries who looked for ways to get the great powers whose influence was expect- broader international support for their own ed to shrink markedly under the new circum- agendas. Under these circumstances, Roma- stances13. As Nicolae Ceaușescu put it during nia’s engagement with the UN highly increased his talks with U Thant, UN Secretary General, in substance leading to growing activism of the on July 4, 1968: “UN has a great importance for Romanian delegation in support of decoloni- Romania. It includes a big number of countries zation and national liberation fight against the – 125 – and the majority of them are small and colonial domination. medium size countries. This is why we appre- What rationales and interpretations can be ciate that the small and medium size countries identified to explain Bucharest’s support for can play an important part in UN activities decolonization after 1964? The answer to this and its agencies… In my opinion, it is encour- question provides useful insights on the fabric aging to see that the small and medium size of Bucharest’s agenda on decolonization and countries begin to understand that they can its stance at the UN on this issue. influence in a larger extent a series of decisions First, by advocating against the colonial and actions”14. We can find here the rationales rule, Romania could voice its own doctrinal behind another important objective followed approach founded on a set of fundamental by Bucharest Communist regime, namely to principles: the right of self-determination, re- push for a greater role of the UN and the par- spect for national sovereignty, national unity ticipation of small and medium-sized coun- and territorial integrity, non-interference in tries in the settlement of international issues. the domestic affairs, non-resort at force or Had the UN membership be extended with threat to use force, the right of people to use their natural wealth and resources, etc. For Bu- new small and medium size countries sharing charest regime, the international recognition similar views, it would force a reassessment of of these principles as the fundamental basis of the world power architecture dominated by building the relations among states, was espe- the great powers. This was considered a ma- cially important since it could provide a kind jor imperative in Bucharest which was deeply of deterrence against possible Moscow’s retal- concerned of a possible great power deal at the iatory moves towards Romania (which, in the expense of the small powers. context of 1968 military intervention against Forty, a major priority assumed by Bucha- Czechoslovakia, have not been completely rest regarded the association with the Third ruled out). The appeal to these principles was World movement which was to allow Roma- to become a defining feature of Bucharest’s nia to extend its influence in Asia and Africa. agenda on decolonization at the UN and other In such a way, Bucharest could strengthen its international fora. distinctive profile within the Communist bloc 86  Revista de istorie militară  and generate an important platform of action promoting a series of initiatives and measures to enable it to defy the constraints imposed by at the UN on the issue of decolonization and the bloc policy division. It should be mentioned this was to open an important chapter of the that in 1963, unlike the other Socialist coun- Romanian diplomacy19. The Romanian delega- tries, Romania assumed the status of develop- tion at the UN was especially engaged within ing country. Starting by 1964-1965, Romania the 4th Commission of the General Assembly has intensified its efforts to associate itself – the Commission on Decolonization –, the with the Group of 77 of non-aligned countries Special Committee for Decolonization and and join this format despite the opposition ex- UN Council for Namibia, as well as within the pressed by the Soviets15. As revealed by docu- UN Security Council, where Romania hold the mentary evidences, during a meeting between position of non-permanent member for two N. Ceaușescu and L. Brezhnev held in Berlin, terms, namely in 1962 and 1976-1977. the Soviet leader turned down Romania’s pro- Among the most important documents that posal to join the Group of 77 as an observer. Romania helped to draft and co-sponsored one However, a solution of compromise has been can mention the followings: the International reached so that Romania could join the group Convention on the Elimination of All Forms of having the status of “invitee”. As to give more Racial Discrimination (December 21, 1965), weight to its status, the Romanian side intro- International Bill of Human Rights (1966), the duced the term “permanent invitee”16. Having Decade for Action to Combat Racism and Ra- agreed on its status, Romania was officially -ac cial Discrimination which was inaugurated on December 10, 1973 through a special resolu- cepted to join the Group of 77 on February 7, tion of the UN General Assembly (Resolution 1976, with the support of the Latin-American 17 3057); UN Resolution regarding the Imple- group of countries . The membership in the mentation of the Declaration on the Granting Group of 77 led to a “radical change” of Roma- of Independence to the Colonial Countries and nia’s conduct as regards the system of mutual People (November 2, 1972); Resolution re- consultations and coordination of the posi- garding the Dissemination of information on tions existing among the Socialist countries on decolonization (November 2, 1972); The Inter- international economic issues (which were also national Conference of experts for the support held ahead various sessions of the UN General of the victims of colonialism and Apartheid in Assembly). As a result, Romania accepted to Southern Africa (November 2, 1972). have no more than consultations with its allies The Romanian delegation at UN was active- at the UN, while its positions were to be co- ly engaged in developing a series of initiatives ordinated with the developing countries of the and measures to condemn the colonial occu- Group of 77. (Ecobescu, 2014: 496). pation and the aggressive actions conducted Based on these considerations, one can as- by the colonialist forces. (Ecobescu, 1974: 54). sume that the second phase was shaped around Such examples were the initiatives regarding Ceaușescu’s more ambitious political agenda the condemnation of the Portuguese occupa- so that the decolonization process was inte- tion in Guinea-Bissau and the South-African grated into a different paradigm having as the occupation in Namibia, the UN Resolution core element the imperative of overcoming the 3103 on the Legal status of the combatants profile of Soviet satellite and enlarging Bucha- against the colonial and foreign domination rest foreign policy options by getting engaged and racist regimes (December 12, 1973) and closer to the Third World Movement. the UN Resolution 3117 regarding the Con- demnation of the policy pursued by the colo- Romanian initiatives on decolonization nial powers on supporting the foreign economic at the UN activities in the non-autonomous territories, Against the background of the UN Decla- activities based on exploitation of the national ration on Decolonization adopted in 1960 and, and human resources of these territories (De- especially important, the new political course cember 12, 1973). adopted by Bucharest leadership staring by During the 27th session of the UN Gen- 1964, Romania became particularly active in eral Assembly, Romania raised the proposal  Revista de istorie militară  87 of inviting the representatives of the libera- tive, the UN was assigned an important role to tion movements to attend, as observers, the play: “The United Nations must systematically debates regarding the situation of the people and continuously support… the elimination of from the Portuguese colonies. Romania also social inequalities and all forms of discrimina- co-authored the UN Resolution 2918 of No- tion, and the establishment of equal, genuine vember 14, 1972 which recognized the libera- and effective rights to work, instruction, education movements from Angola, Guinea-Bissau, tion, culture and the benefits of civilization”23. Islands of Cape Verde, Mozambique and other Among the recommendations proposed by the territories under the Portuguese domination author to be further considered by the UN, as the sole legitimate representatives of the one can mention the followings: proclaim the people from the Portuguese colonies. In a doc- total and permanent abolition of colonialism, ument submitted to the UN General Assembly neo-colonialism and racism; end all support on November 12, 1975, Romania reaffirmed its to the colonial and racist regimes; take prac- stand that the liquidation of colonialism, rac- tical action to support the movements for the ism, and apartheid needs to be considered a liberation of the people from colonialism, neo- fundamental imperative. (Popescu, 2010:81) colonialism, racism, apartheid and foreign occupation; prohibit any form of interference by During the UN General Assembly of May 24 19, 1967, Romania abstained from voting the one state in the internal affairs of other states . resolution concerning the establishment of To achieve this, the document underlined the the Committee for South-Western Africa as to need for the UN to prepare and adopt a uni- comply with the position of the other Socialist versal code of conduct to guarantee the fundamental rights and responsibilities of the states. countries who shared the Soviet concern that At the same time, the Romanian represen- the new Committee could turn into an instru- 20 tatives gave a large support to the developing ment of the Western powers . However, un- countries and constantly backed their propos- like the position supported by the Soviet del- als and initiatives within various UN special- egation, the Romanian representatives called ized committees: UN Conference on Trade for the UNSC to be engaged in forcing the and Development, UN Economic and Social withdrawal of the South Africa forces from the Committee, UNESCO, or at the ordinary and territory of South-Western Africa. Romania extraordinary sessions of the UN General As- constantly insisted that the regime of South sembly (Ecobescu, 2014: 491-492). Such an Africa is a threat to peace and it must be kept example was the decision to support the pro- accountable for their aggressive actions against 21 posal put forward by the developing countries the neighbouring countries . concerning the UN Conference on Trade and An important contribution to the UN ac- Development. The Romanian ambassador at tions with regard to the decolonization was the UNESCO, Valentin Lipatti, played an impor- document called The right to self-determina- tant role in drafting the resolution Unesco’s tion. Historical and current development on contribution to peace and its tasks with respect 22 the basis of United Nations instruments . to the elimination of colonialism, and utili- The document was elaborated by Aureliu Cris- zation of Unesco’s programme as a means of tescu, who was appointed as a special Rappor- strengthening co-operation between European teur of the sub-commission on Prevention of States in the interests of peace and security in Discrimination and Protection of Minorities, Europe. The document was adopted during the at the request of the Commission on Human 16th session of the Unesco’s General Confer- Rights. The final report was submitted to the ence held between 12 October and 14 Novem- General Assembly which adopted it through ber 1970 in Paris25. Romania’s commitment the resolution 33/24 of November 29, 1978. towards the developing countries allowed it to The document is especially important since gain their support and confidence which was it provides an articulated vision on the main to be further materialized through its admis- principles that should guide the relations sion to the Group of 77 in 1967. among states and measures to be taken at the During its two mandates as non-permanent UN to achieve that goal. From this perspec- member of the UNSC, Romania associated it- 88  Revista de istorie militară  self with important initiatives directed against tives focused on condemning the aggressive the colonial domination. During its first man- actions conducted by the regimes in Southern date, in 1962, Romania was among the coun- Rhodesia and South Africa against Botswana tries which sponsored the UNSC resolution and Mozambique and urging for multilateral being recommended to General Assembly the assistance to be provided to both countries28. admission of new countries to the UN, namely Romania co-sponsored the resolution 386 of Rwanda, Burundi, Jamaica, Trinidad and To- March 17, 1976 on the issue of Mozambique- bago, Algeria and Uganda (Popescu, 2010: 59). South Africa of condemning all provocative The second term – between 1976 and 1977 acts against Mozambique29, the resolution 388 – was marked by an intense diplomatic activ- of April 6, 1976 on extending the sanctions ity pursued by the Romanian delegation. The against Southern Rhodesia30 and the resolu- UNSC became an important platform used tion 402 of December 22, 1976 on South Af- by Romania to condemn colonialism in South rica-Lesotho31. Africa and South Rhodesia and expressed the During its mandate at UNSC, Romania solidarity with the struggle of the African and co-sponsored resolutions on the admission of Asian countries26. Romania co-sponsored the Seychelles, Angola, Western Samoa, Djibouti UNSC resolution 387, adopted on March 31, and Vietnam to membership at the United Na- 1976, which condemned South Africa’s ag- tions. gression against Namibia and the UNSC Res- The dynamism of Romanian diplomacy at olution 393, adopted on July 30, 1976, which the UN against the colonial regimes and the condemned the armed attack of South Africa support provided to Afro-Asian countries in against the Republic of Zambia. (Popescu, their quest for independence grounded the 2010: 67-68). During his speech at the UNSC, development of an important direction of on October 5, 1976, the minister of Foreign Af- Bucharest foreign policy, namely the close as- fairs, George Macovescu, took position against sociation with the Third World countries and, the colonial policy promoted by the South-Af- consequently, the strengthening of a network rican regime and called for the recognition of of allies that Bucharest needed to foster its am- the independence of Namibia and the transfer bitious foreign policy agenda. of power to the Namibian people under UN 27 mandate . On that occasion, the Romanian of- The relations with African countries ficial stated Romania’s support for the Namib- Romania’s diplomatic dynamism showed ian people and the national liberation move- at the UN in support of the decolonization ment SWAPO: “We believe that in the present and the assistance provided to various lib- circumstances there is a great need to intensify eration movements translated into an ample actions to support the realization of the vital as- opening in the relations between Romania pirations of the Namibian people to live freely and the Third World countries. However, be- in its country” (Popescu, 2010: 596). Moreover, tween 1960 and 1968, Romania did not follow the Romanian delegation admitted that Bucha- a well-articulated strategy in dealing with the rest established relations of cooperation with former colonies, its diplomatic actions being the Government created by the Popular Move- rather developed on a case-by-case basis. An ment for the Liberation of Angola (MPLA) and intensification of this course could be noticed its commitment to provide political, diplomat- after 1965, but it got a higher speed after 1968. ic and material support to Angola. It’s revealing the fact that while after 1965 the Romania used its position at the UNSC to diplomatic relations with the newly emerging initiate a series of resolutions directed against states have been established at the rate of 5-6 the apartheid regime of South Africa and called states annually, after 1968 the rate grew at 10- the UN to adopt resolute measures to stop de 12 countries per year32. “atrocities committed by the Pretoria regime” This dynamic was influenced by two im- (Popescu, 2010: 87-96). portant developments. Firstly, it was the in- In 1976-1977, the permanent representa- terest of the African countries to gain larger tive of Romania supported a series of initia- international support and, from this perspec-  Revista de istorie militară  89 tive, Romania’s active foreign policy could not August 1968. Under the impact of that epi- go unnoticed. Basically, they followed a double sode, the Romanian leadership acknowledged objective: to get Romania’s support at the UN the need to build a broad networking of rela- and secure consistent material assistance from tions -to provide it a kind of assurance in case Bucharest needed in their efforts to build their that the Soviets could attempt to act against countries or to fight against the colonial forces. Romania- and expand its economic relations In August 1969, the representative of the Liber- seeking alternatives to its dependence on the ation Front from Mozambique complained to Soviet market. Against this background, Ro- Nicolae Ceaușescu that: “although our strug- mania turned to the Third World countries. gle was legalized at the UN… so far some of the This new orientation opened a particularly im- UN decisions could not be implemented…this portant direction in Romania’s foreign policy requires that an exchange of views among the which was to last until the end of the regime. countries which support us to be held during 33 Between 1968 and 1973, Romania established each UN session” . By the same logic, the rep- diplomatic relations with 34 countries from resentative of the Popular Movement for the Africa, Asia and Latin America. Romania has Liberation of Angola informed the Romanian th developed a broad network of diplomatic mis- leader that: “next year we celebrate the 10 an- sions reaching a number of 75 such diplomatic niversary of the Declaration on Granting Inde- offices in developing countries from Asia, Af- pendence to the Colonies. I was thinking that, rica, the Middle East and Latin America. Es- if we might be able to raise this issue at the pecially important, the Romanian Communist UNSC then we would attract the attention of leader, Nicolae Ceaușescu launched a dynamic the whole world on the current situation in the policy towards Black Africa. A highly publi- Portuguese colonies”34. The answer of Nicolae cized event was the visit tour conducted by the Ceaușescu to both African leaders was that: Romanian presidential couple in 1972 which “we should think at finding ways to use more efficiently the UN and other bodies in order included eight African countries (Algeria, to increase pressures on Portugal and other the Central African Republic, Congo, Zaire, imperialist countries… Maybe you will think Zambia, Tanzania, the Sudan and Egypt). This more about and settle a closer connection as to event was to settle new terms of the relations coordinate better our actions”35. This exchange between Romania and the African countries of views showed a mutual interest in using the (Ecobescu, Celac, 1975: 39). Ceaușescu’s vis- UN as a platform of promoting their objec- its to African countries became a norm in the tives. Especially important was Ceaușescu’s coming years, his long African tours being or- expressed commitment to “provide help at po- ganized almost every year. Ceaușescu travelled litical, international and diplomatic level so far to nearly every African country – except South as our comrades would need support”36. More- Africa. Until 1988, Ceaușescu made over 50 over, Romania did not hesitate to voice its will- official visits to African states. All these visits ingness to support the liberation movements were preceded or followed by the visits of these and fight against the colonial system. From this countries’ heads of state to Romania, as well as perspective, Romania’s support was to be seen diplomatic exchanges at other institutional lev- as an important asset that could help the new els. Mixed joint commissions have been estab- independent countries to pursue their goals. lished being focused on economic, scientific As a result, they were looking to develop the and technical cooperation. From 1965 to 1989, ties with Romania and encourage the Roma- several mixed Romanian-African commis- nian engagement at political, diplomatic, and sions held joint meetings. For instance, since economic levels. its creation in 1978, the Romanian-Moroccan mixed commission held 9 meetings focused on Secondly, it was about the way in which specific bilateral issues. (Gheorghiu, Netedu, Bucharest have tried to accommodate itself to 2015: 134) the new realities emerged within the Socialist Although the political rationales played a camp following the military intervention of the decisive part in Bucharest’s overall policy con- Warsaw Pact forces against Czechoslovakia of cerning the Third World, one cannot miss the 90  Revista de istorie militară  significance of the economic dimension since the last years, Romania has greatly expanded these countries were rich in natural resources its relations with Afro-Asian countries”38. and they could provide large markets for the An important dimension of cooperation Romanian products and industrial goods. This with the Third World countries was focused is what Ceaușescu openly underscored during on educational and training exchange pro- his meeting with Kurt Waldheim, UN Secre- grams. At the beginning of the 1970s, accord- tary General, in August 1973: “…Almost all ing to existing data, an important number of countries are supporting now the liberation African managers had been schooled in Ro- movements. Of course, this is not because of manian universities. During the school year certain idealist vision. There are serious eco- 1971-1972, 181 African high-school, graduate nomic reasons. These countries are rich in and PhD students studied in Romania: 11 from wealth and resources and everybody wants to Central Africa Republic, 20 from Algeria, 43 be present”37. from Congo, 14 from Egypt, 76 from Soudan, Between 1965 and 1980, Ceaușescu signed 5 from Tanzania, 8 from Zaire, 4 from Zambia. with African leaders a series of special agree- Estimates show that 5 to 10% of foreign stu- ments and economic cooperation treaties dents in Romania at that time were of African having as the main goals to increase the trade origin. (Gheorghiu, Netedu, 2015: 136). exchange, develop industrial cooperation, ex- Having in view Romania’s political and eco- pand Romanian oil exploration and exchange nomic dynamic with the Third World coun- of oil supply, cooperation agreements on tries, one can assert the fact that the diplo- tourism, civil air transport, consular service, matic activity at UN had a major contribution research and education, geological research in building a high level of trust and confidence and mining, exploitation of associated metals. between the two sides. Romania staunch sup- Additionally, Romania was involved in provid- port for decolonization and liberation move- ing weapons, ammunition and other military ments and its actions at the UN made the new equipment to African countries and various independent countries look at Romania as a liberation movements, although this support credible ally and partner and this opened new remained rather limited. In 1972, following the opportunities of cooperation which reached long African tour conducted by Ceaușescu, it the peak in the ‘70s and ‘80s even though was established a new State Commission for Ceaușescu’s international profile started to Coordination of Economic and Technical- fade way. Scientific Cooperation with African countries, a decision which signalled the regime’s spe- Conclusions cial interest concerning Africa and the Third Undoubtedly, the overall efforts and actions World countries in general. carried out at the UN on the issue of decoloni- According to Statistic Yearbook of Socialist zation stand as an important chapter of Roma- Republic of Romania, the trade exchange be- nia’s diplomacy during the Communist times. tween Romania and Africa countries increased Still, to what extent the practical results of Ro- from 502.100.000 lei in 1970 to 2.650,1 million mania’s strategy on decolonization met the as- lei in 1977. If in 1970 the Romanian-African sumed goals and ambitions of the Communist inter-trade was about 2.2% of Romania’s total leadership remained an open question. foreign trade, in the next seven years the per- At this stage of research we can draw up centage reached about 3.8%. (Sipetean, 2012: several conclusions which still remain subject- 231). Moreover, between 1970 and 1975, more ed to further archival research. than 350 agreements, protocols and conven- First, the Romanian positions at the UN tions of economic collaboration were conclud- concerning the decolonization answered to a ed during over 250 bilateral meetings and vis- more complex foreign policy strategy devel- its of governmental delegation of Romania and oped by Bucharest Communist regime starting other developing countries from Africa, Asia by early ‘60s. The goal was to project Roma- and Latin America. (Ecobescu, Celac, 1975: nia as a distinctive actor on the international 42). In 1981, Ceaușescu acknowledged that “in stage, overcome the status of Soviet satellite  Revista de istorie militară  91 and increase the international standing of the African card and his association to the Third Romanian leader. From this perspective, the World countries as to compensate the grow- support provided to the newly independent ing international isolation and keep his hold on countries was aimed at enhancing the network power. Isolated from the West and distrusted of allies and diversify Bucharest’s strategic by Moscow, Ceaușescu was unable to manage choices thus reducing Moscow’s ability to act a geopolitical reality which left for him almost against the Romanian leadership. By this logic, no choice of survival. In other words, Romania the dynamic of the relations between Bucha- chose a political direction with little prospects rest and Moscow has played a key role in the of success and virtually impossible to handle overall Bucharest political calculus as regards in that specific hegemonic systemic configura- the issue of decolonization. tion. Second, it’s obvious that Bucharest agenda on decolonization coincided with the basic lines of the Moscow doctrinaire and ideo- Bibliography: logical approach as both of them advocated Documents: against colonialisms and called for the inde- Central Historical National Archives, Fond CC pendence of the colonies. Therefore, Moscow of RCP, Foreign Relations Section had no reason to oppose Romania’s initiatives Central Historical National Archives, Fond CC and proposed measures at the UN. The main of RCP, Chancellery Section issue in dispute was the way in which Bucha- rest understood to pursue its initiatives so that Interviews Ambassador Nicolae Ecobescu, former Ambas- to avoid being associated with the Socialist sador at the UN bloc of countries and show its independence of Ambassador Ion C. Popescu, former member of action. In Moscow’s eyes, Romania’s behaviour the Romanian delegation at the UN at the UN could have sent wrong messages Ambassador Ion Voicu, former member of the regarding the cohesion and unity of the Com- Romanian delegation at the UN munist bloc and this was to further strain the Romanian-Soviet relations. Books, articles: Third, the actions and initiatives carried Anton, Mioara, Chiper, Ion, Instaurarea regim- out at the UN – as articulated in the political ului Ceaușescu. Continuitate și ruptură în relațiile laboratories in Bucharest – were intended to româno-sovietice. București, 2003 shape a credible and reliable international pro- Banu, Florian, Țăranu, Liviu, Aprilie 1964. “Primăvara de la București”. Cum s-a adoptat file for Romania and provide Ceaușescu a plat- “Declarația de independență” a României? Bucu form of voicing his “independence”. From this rești : Enciclopedica, 2004 perspective, the Romanian delegation at the Calafeteanu, Ion, Istoria politicii externe UN achieved significant diplomatic successes românești în date. București: Enciclopedica, 2003 and played a distinctive role in implementing Croitor, Mihai, Borsa, Sanda, Triunghiul susp- Bucharest’s agenda of objectives. iciunii. Gheorghiu-Dej, Hruşciov şi Tito (1954-1964), Thirdly, the admission to the Group of 77 of Vol. 1. Cluj-Napoca: MEGA, 2014 non-aligned countries was an important diplo- Dinu, Marcel, Unele considerente referitoare matic success as it allowed Romania to confirm la extinderea relațiilor României cu statele din Af- its special status within the Warsaw Pact and rica, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu în a increase its reputation as an independent play- doua jumătate a secolului XX (Some considerations er. Nevertheless, Ceaușescu failed to grasp the concerning the development of Romania’s relations with states from Africa, Asia, Latin America and the real dynamic behind this grouping which could Middle East during the mid-20th century), http:// not escape the impact and the limitations im- www.irsea.ro/Rela--355-ii-externe-secolul-XX/, ac- posed by the greater systemic game played by cessed at 7 July 2017 the two competing power hegemonies. Ecobescu, Nicolae (coord.), România. Supra Fourth, Ceaușescu’s strategy started to fail viețuire și afirmare prin diplomație în anii once the systemic evolutions took a new turn Războiului Rece. Comunicări, articole, studii, (Ro- by mid ‘80s. He thought that he might use the mania. Survival and affirmation through diplomacy 92  Revista de istorie militară  during the Cold War. Addresses, articles, studies), 4 Central Historical National Archives (here- vol. 4. București: Fundația Europeana Titulescu, after CHNA), Fond CC of RCP-Foreign Relations, 2014 US News &World Report, September 26, 1960, File Ecobescu, Nicolae (coord), România și noua or- 47/1960, Vol. II, f. 7. dine internațională (Romania and the new interna- 5 There were also other pragmatic considerations tional order). București: Politica, 1981 that Khrushchev could not miss when he asked the Ecobescu, Nicolae (coord.), România în sistemul Romanian leader to join him. As Western media Națiunilor Unite (Romania in the UN system). Bucu noted, the Soviet leader acknowledged that the rești: Politica, 1974 close cultural ties of Romania with France and Italy, Ecobescu, Nicolae, Celac, Sergiu, Politica the economic relations with the West Germany but externă a României socialiste (The Foreign Policy also with USA (in 1959 Romania had concluded a of Soclialist Romania). București: Politica, 1975 financial settlement with the USA) could play as an Popescu, Ion C., Romania – member of the Unit- important asset providing Romania a certain con- ed Nations Security Council. Titulescu European sideration, CHNA, Fond CC of RCP-Foreign Rela- Foundation, Bucharest, 2010 tions, US News &World Report, September 26, Retegan, Mihai, Duțu, Alesandru, Război politic 1960, File 47/1960, Vol. II, f. 16. în blocul comunist. Relații româno-sovietice. Docu- 6 Ibid, ff. 4-32 mente, Vol II. București: Tritonic, 2004 7 Ambassador Nicolae Ecobescu, former Am- Scurtu, Ioan (coord), România. Retragerea tru- bassador at the UN, member of the Romanian del- pelor sovietice 1958 (Romania. The withdrawal of egation at the UNSC. Interview by the author, 11 the Soviet troops-1958). București: Didactica și July 2017. Pedagogica, R.A, 1996 8 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations- Şipeţean, Cristian-Constantin, “Economic and N. Ceaușescu, File 1 A, Speech of Gheorghe Ghe- th political relations between Romania and African orghiu-Dej at the 15 session of the UN, September countries during the totalitarian regime (1965- 27, 1960, f. 128. 9 1980)”, „Anuarul Institutului de Istorie «George CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations, th Bariţiu» din Cluj-Napoca”, tom LI, 2012 “Press bulletin”, September 27, 1960, the 20 edi- Voicu, Ioan, “Spre o diplomație multilaterală tion, f. 146. 10 inclusivă: contribuții romanești la promovarea ro- Cited by Ambassador Ion C. Popescu, repre- lului activ al țărilor mici și mijlocii în organizațiile sentative of the Romanian delegation at the UN. In- internaționale, in Ecobescu, Nicolae (coord.), terview by the author. Bucharest, 8 July 2017 . 11 România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație Ambassador Ion C. Popescu. Interview by în anii Războiului Rece. Comunicări, articole, stu- the author. Bucharest, 11 July 2017. For instance, in th dii, vol. 4. București: Fundația Europeana Titulescu, 1960, during his participation at the 15 session of 2014, pp. 507-532 the UN General Assembly, Gheorghiu-Dej put forward two proposals, without consulting the Soviet side, namely: Actions on Regional Level with a view NOTES to Improving the Good Neighborly Relations among 1 Interviews conducted by the author with European States with Different Social and Political Ambassador Nicolae Ecobescu, Ambassador Ion Systems and Measures Designed to Promote Among C. Popescu, Ambassador Ion Voicu, who were ac- Youth the Ideals of Peace, Mutual Respect and Un- tively involved in Romania diplomatic activities at derstanding among People. 12 the United Nations; see also Ambassador Marcel Dr. Ioan Voicu. Interview by the author, Bu- Dinu, Unele considerente referitoare la extinderea charest, 12 July 2017. Romania’s opposition towards relațiilor României cu statele din Africa, Asia, Amer- Moscow’s plans to strengthen the mechanism of ica Latină și Orientul Mijlociu în a doua jumătate coordination among the Warsaw Pact countries on a secolului XX , http://www.irsea.ro/Rela--355-ii- issues concerning foreign and security affairs has externe-secolul-XX/, accessed at 7 July 2017. further increase the tensions between Moscow and 2 Declaration on the Granting of Independence to Bucharest, ( Croitor, Borşa, 2014: 132-136). 13 Colonial Countries and Peoples adopted by Gener- Ambassador Ion C. Popescu. Interview by the al Assembly resolution 1514 (XV) of 14 Decem- author, Bucharest, 12 July 2017. ber 1960, http://www.un.org/en/decolonization/ 14 In 1945, the African-Asian bloc numbered declaration.shtml, accessed at July 3, 2017. only 15 nations of a total of 51. In 1960, 15 African 3 Moscow’s agenda was shaped during the Band- nations entered the UN. At the end of 1960 it was ung conference of 1955 when Moscow launched its estimated that there will be 50 out 99 – an absolute “offensive” in order to extend its influence in Asia majority, CHNA, CC of RCP –Foreign Relations, and Africa. File 47/1960, Vol. II, f. 19, 52.  Revista de istorie militară  93 15 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations, 28 The UNSC resolution 403 of January 14, 1977 File 94/1968, “Stenographic transcript of the meet- on condemning the hostile actions of South Africa ing between Nicolae Ceaușescu, Secretary General against Botswana. Romania also supported the of RCP, and U Than, UN Secretary General”, Bucha- UNSC resolution of April 14, 1977 condemning the rest, July 4, 1968, f. 3. act of armed aggression against Benin. 16 Romania’s attempt to join the Group of 77 was 29 Resolution 386 of March 17, 1976 (Mozam- met with opposition by Moscow as well as the other bique-Southern Rhodesia ) http://www.un.org/en/ Socialist countries. At the time, the groups’ mem- ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/386(1976), bership was considered an important political and accessed on July 3, 2017. 30 diplomatic achievement, result of the fruitful rela- Resolution 388 of April 6, 1976 (Southern tions developed by Romania with the other devel- Rhodesia), http://www.un.org/en/ga/search/view_ oping countries. Mircea Dinu, Unele considerente doc.asp?symbol=S/RES/388(1976), accessed on July 3, 2017. referitoare la extinderea relațiilor, http://www.ir- 31 sea.ro/Rela--355-ii-externe-secolul-XX/. Resolution 402 of December 22, 1976 (South 17 Ibidem. Africa-Lesotho) http://www.un.org/en/ga/search/ 18 In its new official capacity, Romania first- at view_doc.asp?symbol=S/RES/402(1976), accessed tended the 5th high level conference of the non- on July 3, 2017. 32 Marcel Dinu, Some considerations…, http:// aligned countries held in Colombo on August 16-22, www.irsea.ro/Rela--355-ii-externe-secolul-XX/. 1976, being represented by the minister of foreign 33 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations affairs, George Macovescu. Section, File 53/1969, “Stenographic transcript 19 Ambassador Ion C. Popescu. Interview by the of the meeting between Nicolae Ceaușescu and author, Bucharest, 8 and 17 July 2017. Agostinho Neto, head of the delegation of Popu- 20 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations lar Movement for Liberation of Angola, Amilcar Section, File 199/1968, f. 47. Cabral, representative of the Africa Party of Inde- 21 Ibidem, f. 51. 22 pendence from Guinea-Bissau and Cape Verde Is- The right to self determination. Historical and land, and Marcelino Do Santos, the representative current development on the basis of United Nations of the Liberation Front from Mozambique”, Bucha- instruments. Study prepared by Aureliu Cristescu, rest, 13 August 1969, f. 8. Special Rapporteur of the Sub-Commission on Pre- 34 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations vention of Discrimination and Protection of Minor- Section, File 53/1969, f. 9. ities, United Nations, New York, 1981, http://www. 35 Ibid, f. 10. cetim.ch/legacy/en/documents/cristescu-rap-ang. 36 Ibid, f. 8. pdf, pp. 1-132, accessed at 10 July 2017. 37 CHNA, CC of RCP, Foreign Relations, File 23 Ibidem, p. 124. 149/1973, “Stenographic transcript of the talks be- 24 Ibidem, pp. 123-125. tween Nicolae Ceaușescu, secretary general of the 25 Records of the General Conference Sixteenth RCP, and Kurt Waldheim, UN Secretary General”, Session Paris, 12 October to 14 November 1970, Mangalia, August 7, 1973, ff. 2-15. vol. I-Resolutions, http://unesdoc.unesco.org/im- 38 CHNA, Fond CC of RCP, Foreign Relations ages /0011/001140/114046E.pdf, pp. 77-79. Section, File 210/1981, “The message addressed by 26 Ambassador Ion C. Popescu. Interview by the Nicolae Ceaușescu to the participants at the 12th author, Bucharest, 8 July 2017. session of the Solidarity Council of the Afro-Asian 27 Ibid. people”, Moscow, 17 August 1975.

94  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Conferinţa anuală a Grupului de Lucru privind Studierea Conflictelor Bucureşti, 29 mai – 2 iunie 2017

În perioada 29 mai – 2 iunie a.c. au avut loc lucrările celei de 17-a conferinţe anuale a Grupu- lui de Lucru privind Studierea Conflictelor (CSWG), din cadrul Consorţiului PfP al Academiilor de Apărare şi Institutelor pentru Studii de Securitate. Tematica conferinţei a abordat problematica: „The Use of MilitaryF orces in Domestic Affairs: Lessons from theP ast, Current Issues and Future Development”. Activitatea a fost organizată în parteneriat de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şi Institutul de Istorie Militară şi Studii de Război din cadrul Colegiului Regal Danez de Apărare. La reuniune au luat parte 39 de participanţi din 20 de state din spaţiul euro-atlantic: Aus- tria, Azerbaijan, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Franţa, Germania, Georgia, Grecia, Israel, Olanda, Polonia, Republica Moldova, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Ucraina şi Ungaria. La ceremonia de deschidere a lucrărilor conferinţei au rostit alocuţiuni Secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare, Mircea Duşa, comandantul Colegiului Regal Danez de Apărare, contraamiralul Nils Wang, generalul maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, directorul Institu- tului pentru studii politice de apărare şi istorie militară şi Andre Rakoto, preşedintele CSWG. Agenda ştiinţifică a conferinţei a inclus 23 de comunicări prezentate în cadrul a şase secţiuni de lucru, fiecare abordând o problematică ştiinţifică specifică integrată problematicii generale de analiză. Lucrările susţinute au abordat o serie de subiecte şi tematici de interes care au vizat identificarea unor elemente specifice care au definit misiunile şi rolul forţelor armate în treburile interne, modificarea tipologiei de intervenţie a forţelor armate datorită schimbării mediului de securitate, explorarea şi descifrarea strategiilor utilizate în cadrul războaielor hibride, dezvoltarea şi implementarea acestor strategii, precum şi subiecte legate de migraţia populaţiei din zonele de conflict şi dinamicile asociate acesteia. Totodată, a fost abordată problematica legitimităţii intervenţiilor militare în afacerile interne, adaptarea rolului forţelor armate şi extinderea respon- sabilităţilor acestora, diversificarea misiunilor desfăşurate de forţele armate pentru a contracra o gamă largă de riscuri şi provocări la adresa securităţii. În cadrul sesiunii administrative desfăşurate la finalul reuniunii, au fost anunţate o serie de decizii privind conducerea grupului de lucru şi agenda de acţiuni viitoare a acestuia. Conform procedurilor în vigoare, a fost aprobată, prin consens, noua conducerea a Grupului de Lucru privind Studierea Conflictelor care va fi deţinută de dr. Carmen Sorina Rîjnoveanu (România) şi Jakob Rasmussen (Danemarca), pentru un mandat de doi ani. Pentru anul 2018 s-a decis ca reuniunea anuală a CSWG să se desfăşoare la Belgrad în organizarea Institutului de Studii Stategice din cadrul Ministerului Apărării al Serbiei, în parteneriat cu Muzeul de Istorie Militară din Viena, Austria. Grupul de Lucru privind Studierea Conflictelor din cadrul Consorţiului PfP al Academii- lor de Apărare şi Institutelor pentru Studii de Securitate reprezintă un forum internaţional de prestigiu având ca principale obiective realizarea şi încurajarea schimbului de idei, dialogului şi  Revista de istorie militară  95 96  Revista de istorie militară  cooperării ştiinţifice internaţionale pe teme care privesc istoria militară, studierea războiului, dinamici internaţionale şi studii de securitate îmbinând, aşadar, abordări istorice cu perspective actuale de analiză a mediului internaţional. Grupul constituie, deopotrivă, o platformă impor- tantă de consolidare a reţelelor de cooperare instituţională între statelele membre NATO şi cele partenere, incluzând întreg spaţiul euro-atlantic.

Dr. CARMEN SORINA RÎJNOVEANU *

* Cercetător ştiinţific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  97 98  Revista de istorie militară   Revista de istorie militară  99