Încredere În Binele Necesar * 75 Ani De La Naşterea Lui Oblemenco
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Săptămânal (serie nouă) * Anul XX * Nr. 17-18 (945-946) 8-14 mai 2020 * 24 pagini * 3 lei re ta s în ţă a en ur rg lt u Pcu Ăde MÂNTUL ÎN FORMĂ DE RANĂ Un 30 de ani de la •î Andriacn aPăusneasctu or PODUL DE FLORI Mai trec zece ani sau trei ani, mai trec o mie de nopţi, mai îmbătrânim şi noi cu un an, mai îmbătrâneşte şi călăul cu un an, şi dintr-o dată bate cineva la poartă, cineva de la întreprinderea de gaz metan şi până să-l recunoaştem, ne îmbrăţişăm, el intră în casă, îşi pune hainele în cuier, noi aprindem lumina, încercăm să ne aducem aminte, da, da, parcă, da, s-au mai văzut cazuri în care oglinzile s-au tăiat în triunghiul cocorilor, da, da, da şi din gura lui începe să iasă gaz metan, ca printr-o oglindă spartă, atunci simţim că ne asfixiem şi urlăm şi fugim şi scăpăm sau nu scăpăm şi dintr-o dată bate cineva la poartă. Încredere în binele necesar * 75 ani de la naşterea lui Oblemenco Cititori dintotdeauna ne întreabă dacă vom reveni la tipar . Vom reveni! Atunci când va fi posibil, tehnic. Ne e dor şi nouă de mirosul hârtiei de ziar şi de „Mi-e dor de tine amprenta care rămâne în urma sa. Cititori noi ne întreabă dacă vom abandona online-ul.. Dacă tot ne-au forţat vremurile să începem să stăpânim şi această formulă, vom încerca să rămânem şi în literă virtuală alături de cei care cred când ești aici.” în noi. Căutăm soluţii,, comparăm variante, mergem înainte, credem în Alexandra Păunescu-Șerban, 3 ani și 8 luni dumneavoastră,, în libertate, în adevăr şi în noi înşine. Să ne apere Dumnezeu! www.apaunescu.ro - FLACĂRA DUCE MAI DEPARTE OPINIA. MOMENTAN, ONLINE 2 flacăra lui Adrian Păunescu 8-14 mai 2020 trospectiv (redactându-și, concomi - school , cum s-ar exprima fandosiții tent, romanul Vară fără sfârșit ): „Am maneliști ai rom-glezei de azi): „O să- început să țin un jurnal în care notam ncercăm să ne descurcăm și așa…, să Conform cu MARIANA TOMESCU cu minuție fiecare impresie legată de creăm, adică, un echilibru între prezența lui Pascal. Încercam să-l asi - ignoranța dumitale, care nu știi deloc – romanciera de top milez universului meu, dar ceva inex - ce e viața, și între ignoranța mea, care originalul plicabil mă împiedica. Mă străduiam habar n-am de muzică, adăugă Pascal și să-i fac loc între mine și Georgi, însă el trecu cu mâna peste clapele pianului (II) părea să se abstragă mereu, refuzând deschis. să ne fie părtaș, iar eu nu pricepeam ce Nu le-atingeți, domnule Pascal, • Ana-Maria Păunescu anume îl nemulțumea, de ce se oprea sări Georgi. Vă rog! Nici nu vă dați mereu șovăielnic în urma noastră, când seama cât de răzbunătoare sunt sune - • Dan Lupescu mai avea puțin, un singur pas de făcut, tele sub mâna unui profan! Rezonează Pentru că dacă scriem cu - până la hotarul ce despărțea lumea din oribil! Îți fac timpanele praf și-ți zgârie vintele legat, fie că sunt noi de cea din afară .”. nervii cu mii de ace ascuțite. declarații pe proprie răspun - Revenind la ideea de Bildungsro - Urmează un pasaj cu virtuți de S-ar putea să ai dreptate. Iartă- dere, fie că sunt declarații de poem în proză, în tonalități care au bi - mă, te rog! Să știi însă că la fel se- dragoste (aproape același man , se cuvine să precizăm că Alex, protagonista Marianei Tomescu, are, la zare miresme din Reveria lui Debussy ntâmplă și atunci când confuzi pe sinus lucru), ele, cuvintele, de - sau din aceea a lui Schumann (la care cu cosinus, pe plus infinit cu minus in - odată, prin ștergerea voită a începutul cărții, vârsta de 12 ani. Des - tinul acesteia este urmărit, în Vară se și face, în altă parte, trimitere), finit, pe alfa cu omega. spațiilor convenționale, prin amintind, paradoxal, prin cadență, de Adică? alipire, nu ne mai aparțin. Devin un fel de vo - fără sfârșit , până în anii studenției, care coincid și cu cei dintâi ai căsniciei celebrul Bolero al lui Maurice Ravel: Adică… se tulbură armoniile uni - cativ care, e drept, poate fi citit, poate fi „Imaginam nesfârșite cavalcade pe cai versale . N-ai auzit de asta?”. înțeles, poate fi folosit ca probă – neutră! – la cu profesorul Pascal. Întâmplător sau nu, gândul ne zboară spre albi cu frunțile poleite de stele, pe Iar armoniile universale se vor zgu - proces, poate fi conjugat la mii de persoane și Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș (una câmpii aprinse de mac, peste care se dui seismic, în tronsoanele din ultimele la timpuri verbale incandescente, agramatical dintre cele mai bine vândute cărți de revărsa în răsărit lumina de la patru două treimi ale romanului. Dar nu doar și fără noimă, însă nu poate fi niciodată tras beletristică românească din toate tim - sori ce răsăreau în fiecare anotimp câte în roman, ci și în România, în Europa și la răspundere. purile), dar și la insolitul roman al ma - unul și doar o dată, într-o singură zi pe toată planeta. turizării unei fetițe în vârstă de 11 ani, toți patru , când noi îi chemam să-ncu - * Pentru că dacă aruncăm în aer, virtual, Anne Shirley, publicat în 1908 de Lucy nuneze clipa cea frumoasă a anului. Mi- * * desigur, poeme cu și despre noi înșine, prin Maud Montgomery sub titlul Anne de la l închipuiam alergând alături de mine și În capitolele cele mai răvășitoare click și distribuire, ele, poemele, devin ale tu - Green Gables . de Georgi printre ierburi înalte, ude de sunt reconstituite, cu mijloacele speci - turor și scapă de sigiliul care, altfel, le-ar ține Modele de asemenea romane, ale rouă, în grădini inundate de vară, or bă - fice ficțiunii literare, grozăviile la care, prizoniere între două sau mai multe coperte creșterii și modelării personalității, din tând cu piciorul plaja de sidef a unui în anii războiului, se dedau semeni de- de carte, de vis, de viață, de moarte, de oa - anii copilăriei și ai adolescenței până la țărm de mare pe care nu-l văzusem ni - ai noștri orbiți de vanitate dictatorial- meni, de lacăte, de nimicuri, de întreguri, de maturitatea deplină, pot fi: Cum și-au ciodată, dar pe care Georgi mă-nvățase militaristă și de puterea – tsunami cenușă, de veac, de secol, de rumeguș, de pierdut accentele fetele Garcia să-l ascult. Și-n visul meu îl vedeam ră - efemer, dar cu efecte apocaliptice. acum, de atunci, de niciodată. (1991) de Julia Alvarez, Să ucizi o pa - mânând mereu un pas înapoi, ca și când Alex (alter ego narativ al Marianei To - săre cântătoare (1960) de Harper Lee, doar de dragul meu s-ar fi încumetat să mescu) realizează această reconstituire Pentru că dacă doar sorbim din paharul Invisible man (1952) de Ralph Elisson ne urmeze în această stranie aven - reproducând mai multe epistole cu - cu vin alb, sauvignon blanc – pentru o mai (așadar, nu romanul lui Welles, după tură.”. prinzătoare, scrise de diverse personaje clară expunere a indicațiilor scenice, el, pa - care s-a turnat filmul de artă ce tocmai Descătușându-și până la capăt efu - ale romanului în anii 1938-1948, adică harul, redevine liber, la fel ca o cutie de nuro - a intrat pe piața cinematografelor ziunile (precum Fecioarele despletite exact în perioada în care, peste ocean, fen din care am mâncat, de voie și nevoie, românești și occidentale), De veghe în – publicat în 1924 de Hortensia Papa - în S.U.A./ U.S.A. exploda, realmente, dat-Bengescu, ori, poate din nou para - piața beletristicii provocate de numai o pastilă din douăsprezece. Redevine lanul de secară (1951) de J. D. Salin - doxal, acordurile grave din Concert din atrocitățile războiului mondial din liber, lipsit de amprentă, de voce, de negura ger, Muntele vrăjit (1924) de Thomas Mann (carte seducătoare, după cum o muzică de Bach , roman al profunzimii, urmă. care, în cele mai simple situații, ar fi spart unul dintre primele romane psihologice Secvențele epistolelor – care, cristalul și ar fi aruncat cioburile peste cap, să numește Laura Sandu, în care persona - jele trăiesc la mare altitudine, în Alpi, din literatura română – 1924, atenție!, acoperă circa o cincime (20 %) aducă noroc, să aducă înapoi ce nu a fost ni - aparținând aceleiași autoare), Alex, din numărul paginilor romanului Vară ciodată al nostru. dar într-un sanatoriu, antecameră a morții, pendulând între purgatoriu și protagonista, glosează în continuare, fără sfârșit – au un fel de antecameră/ creionându-i un portret străveziu pro - preludiu, în pag. 30-32, în care, pornind Pentru că dacă nu ne uităm la televizor și vis), Portret al artistului în tinerețe (1916) de James Joyce. fesorului Pascal – cu care se va și căsă - de la arhiva sentimentală alcătuită din avem urechile astupate cu muzică din depre - tori ceva mai târziu -, simultan cu fotografiile de familie, sunt reînviate siile trecute, adevărurile nu mai sunt nici ale Privind retrospectiv dincolo de granița secolului XX, este obligatoriu să disecarea / excavarea propriilor sale dramatismul și tragismul bombarda - lor, nici ale noastre, ele, adevărurile, plutesc trăiri din adâncuri, pe cât de lucide, pe mentului „prietenesc” asupra pe undeva, între emițător și receptor, printre amintim, din aceeași categorie a Bil - dungsroman -ului, Marile speranțe atât de puțin sau deloc dureroase: „Ce Bucureștiului, al actualilor noștri parte - limitele terenului infertil care desparte anii mi se părea ciudat e că, deși îl neri strategici: „Acesta e bunicul. Era de ceilalți ani, pandemiile de azi de pande - (1860) și David Coperfield (1850) de Charles Dickens, (1847) de cunoșteam atât de puțin – mi se releva foarte bătrân, era cu mult mai în vârstă miile celorlalte secole, doctorii buni de docto - Jane Eyre Charlotte Bronte, Suferințele tânăru - doar în răstimpul vizitelor pe care le decât bunica, dar era foarte frumos, de rii și mai buni, oamenii buni de oamenii și mai lui Werther (1774) – roman romantic, făcea tatei și atunci stăteau ceasuri în aceea îl luase bunica de bărbat (…) Asta buni, ceasurile care merg de secundarele care cu cheie - și Anii de ucenicie ai lui Wil - șir aplecați peste masa de lucru, vor - e bunica, era foarte grasă, pentru că stau – repetându-și în sinea lor că va trece.