Iii. Literatura Tânără: Scriitori Din Generaţiile ’90 Şi 2000
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
sincronizare durabilitate FONDUL SOCIAL EUROPEAN Investeşte în Modele culturale OAMENI EUROPENE Evoluţia şi direcţiile prozei româneşti după 1990 Autor: Adina Gabriela I. DINIŢOIU Lucrare realizată în cadrul proiectului "Cultura română şi modele culturale europene - cercetare, sincronizare, durabilitate", cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Contract nr. POSDRU/159/1.5/S/136077. Titlurile şi drepturile de proprietate intelectuală şi industrial ă asupra rezultatelor obţinute în cadrul stagiului de cercetare postdoctorală aparţinAcademiei Române. * * * Punctele de vedere exprimate în lucrare aparţin autorului şi nu angajează Comisia Europeană şi Academia Română, beneficiara proiectului. DTP, complexul editorial/ redacţional, traducerea şi corectura aparţin autorului. Descărcare gratuită pentru uz personal, în scopuri didactice sau ştiinţifice. Reproducerea publică, fie şi parţială şi pe orice suport, este posibilă numai cu acordul prealabil al Academiei Române. ISBN 978-973-167-307-3 CUPRINS I. INTRODUCERE........................................................................................................4 II. SCRIITORI DIN GENERAŢIILE ’70 ŞI ’80 ÎN POSTCOMUNISM.............................................................................................................12 1. Femeia în roşu (1990) de Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieş şi Adriana Babeţi – primul roman românesc postmodern........................................................................................................................................13 2. Trei optzecişti de prim rang din grupul bucureştean: Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu – evoluţii postdecembriste..............................................................................................................16 3. Provizorat (2010) de Gabriela Adameşteanu şi Cartea şoaptelor (2009) de Varujan Vosganian – recuperarea trecutului traumatic......................................................................................................................24 4. Trei optzecişti clujeni de prim rang: Alexandru Vlad, Marta Petreu, Radu Mareş – rural versus urban în proza lor postdecembristă..................................................................................................................32 III. LITERATURA TÂNĂRĂ: SCRIITORI DIN GENERAŢIILE ’90 ŞI 2000.....................................................................................................................................45 1. România postrevoluţionară la Petre Barbu, Bogdan Suceavă şi Florina Ilis...........................................45 2. Prozatori din Grupul de la Braşov: Simona Popescu, Marius Daniel Popescu........................................51 3. Prozatori afirmaţi la Cenaclul Litere din Bucureşti: Răzvan Rădulescu, T.O. Bobe, Cecilia Ştefănescu, Ana Maria Sandu, Cezar-Paul Bădescu, Angelo Mitchievici..........................................................................58 4. Ficţionari şi estetizanţi: Filip Florian, Matei Florian, Simona Sora..........................................................82 5. Grupul de la Bistriţa: Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman..................................................................96 6. Prozatorii ieşeni: Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Dan Lungu............................................102 7. Prezentism şi mizerabilism în proza douămiiştilor: Ionuţ Chiva, Dan Sociu, Adrian Schiop, M. Duţescu...............................................................................................................................................................109 IV. CONCLUZII............................................................................................................124 3 V. BIBLIOGRAFIE......................................................................................................126 VI. ADDENDA...............................................................................................................132 1. Rezumat..................................................................................................................................................132 2. Résumé…………………………………………………………………………………………………134 3. Sommaire………………………………………………………………………………………………136 4 SOMMAIRE I. INTRODUCTION......................................................................................................4 II. LES ÉCRIVAINS DES GÉNÉRATIONS ’70 ET ’80 APRÈS LA CHUTE DU COMMUNISME................................................................................................................12 1. La Femme en rouge/ Femeia în roşu (1990) de Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieş et Adriana Babeţi – le premier roman postmoderne roumain..........................................................................................................13 2. Trois grands écrivains de la génération ’80 et leurs évolutions après 1990 – le Groupe bucarestois: Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu...............................................................................16 3. Situation provisoire/ Provizorat (2010) de Gabriela Adameşteanu et Le Livre des chuchotements/ Cartea şoaptelor (2009) de Varujan Vosganian – la récupération du passé traumatique..........................................................................................................................................................24 4. Trois grands écrivains de Cluj de la génération ’80: Alexandru Vlad, Marta Petreu, Radu Mareş – rural versus urbain dans leur prose postcommuniste......................................................................................32 III. LES NOUVEAUX ÉCRIVAINS DES GÉNÉRATIONS ’90 ET 2000....................................................................................................................................45 1. La Roumanie postrévolutionnaire chez Petre Barbu, Bogdan Suceavă et Florina Ilis.............................45 2. Deux prosateurs du Groupe de Braşov: Simona Popescu, Marius Daniel Popescu..................................51 3. Les prosateurs affirmés au Cercle Litere (Lettres) de Bucarest: Răzvan Rădulescu, T.O. Bobe, Cecilia Ştefănescu, Ana Maria Sandu, Cezar-Paul Bădescu, Angelo Mitchievici......................................................58 4. Des écrivains fictionnels et esthètes: Filip Florian, Matei Florian, Simona Sora......................................82 5. Le Groupe de Bistriţa: Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman.................................................................96 6. Les prosateurs de Iaşi: Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Dan Lungu..................................102 7. Présentisme et misère sociale dans la prose des écrivains de la génération 2000: Ionuţ Chiva, Dan Sociu, Adrian Schiop, M. Duţescu...................................................................................................................109 5 IV. CONCLUSIONS......................................................................................................124 V. BIBLIOGRAPHIE………………………………………………………………………………..126 VI. ADDENDA.................................................................................................................132 1. Résumé en roumain ..............................................................................................................................134 2. Résumé en français …………………………………………………………………...........................136 6 Evoluţia şi direcţiile prozei româneşti după 1990 Rezumat În discutarea peisajului literar românesc de după 1990, am făcut apel la un concept propus de istoricul francez François Hartog, anume „regimul de istoricitate” („le régime d’historicité”) – un concept istoric, dar şi cultural, care mi se pare util şi adecvat pentru modul în care proza românească postdecembristă se raportează la temporalitate, la istorie şi memorie. Căci după 1990, fie că vor sau nu, scriitorii – tineri şi mai puţin tineri – pornesc la drum cu o „moştenire” – căderea comunismului, revoluţia din decembrie 1989 – şi cu toate manifestările unei vechi traume (comunismul), iar acestea vor trebui „acomodate” în prezentul – foarte amestecat – social şi politic al primilor ani postcomunişti (dar şi mai târziu), ca fundal al romanelor şi prozei scurte după ’90. Revoluţia din 1989 reprezintă, pentru noi, în termenii lui Hartog, o „breşă”, o „falie” în regimul de istoricitate, care conduce la o reconfigurare a raporturilor trecut-prezent-viitor (ultimul într-o mai mică măsură), ca temporalităţi ale romanului şi prozei scurte după 1990. Modul în care proza actuală se raportează la tradiţia culturală şi la trecutul istoric reprezintă un element definitoriu pentru înţelegerea ei. Se poate vorbi, grosso modo, de două categorii de proză aflate la antipozi: pe de o parte, proza care funcţionează pe dimensiunea „prezentismului”, cu termenul istoricului François Hartog , ignorând sau ocultând dimensiunea trecutului (în speţă a comunismului): proza minimalist-cotidianistă, iar pe de alta, proza aşa-zicând arheologică (cu termenul lui Michel Foucault), de recuperare explicită, chiar demonstrativă, a trecutului comunist. În proza românească actuală, relaţia trecut-prezent este însă una mobilă, există adesea un balans între cele două dimensiuni temporale, care determină, implicit, o reflecţie – prin intermediul textului literar – asupra evoluţiei culturale mai generale a societăţii româneşti postcomuniste. Scriitorii din generaţiile mai vechi (mă refer în special la optzecişti) şi-au continuat obsesiile lor