REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) – noiembrie-decembrie 2016 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte Moartea creatoare

În urmã cu 60 de ani, pe 22 decembrie 1956, la orele 2, trecea în nefiinþã, la numai 21 de ani, Nicolae Labiº. Fusese lovit, în noaptea de 9 spre 10 decembrie, în jurul orei 2:30, de remorca unui tramvai în care încercase sã se urce sau sub care fusese împins. În cursul zilei, în ciuda faptului cã suferise o fracturã a coloanei vertebrale în zona cervicalã, cu secþionare de mãduvã, poetul, rãmas lucid o perioadã, a dictat cuiva ultima sa poezie: „Pasãrea cu clonþ de rubin/ S-a rãzbunat, iat-o, s-a rãzbunat.// Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasãrea cu clonþ de rubin, // Iar mâine/ Puii pãsãrii cu clonþ de rubin,/ Ciugulind prin þãrânã,/ Vor gãsi poate/ Urmele poetului Nicolae Labiº/ Care va rãmâne o amintire frumoasã...”. Sfârºitul sãu a tulburat adânc lumea culturalã ºi l-a proiectat în mit. Un mit care împiedicã adesea analiza cumpãnitã, ca ºi lectura lipsitã de prejudecãþi. Este ºi motivul pentru care, cu deosebire în ultimul sfert de veac, Nicolae Labiº este, pe de o parte, negat, fiind socotit un autor aliniat cu iresponsabil entuziasm oportunist exigenþelor ideologice ale comunismului, pe de alta, remitizat, fiind prezentat ca o victimã a regimului (ºi a regimurilor) ºi, nu mai puþin, ca un foarte mare poet (azi absent din manuale). Talent precoce ºi extrem de productiv, elevul liceului din Fãlticenii lui Creangã, nãscut pe 2 decembrie 1935 într-o familie de învãþãtori din satul Mãlini, judeþul Suceava, scrie pe bandã rulantã poeme în stilul cliºeizant-propagandistic al epocii, e prezent la festivaluri de literaturã ºi în presa ieºeanã, devenind o glorie localã despre care se aude la centru ºi ajungând cursant al primei serii (1952- 1954) a ªcolii de Literaturã (unde, la cursul de deschidere, Sadoveanu întreabã dacã e în salã). Este o fire energicã ºi pozitivã ºi se afirmã în chip exploziv, ca odinioarã Arthur Rimbaud, pe care-l ºi citeºte, împotriva restricþiilor vremii (ca ºi pe Baudelaire, Verlaine, Esenin, Maiakovski ori vechiul Villon, dar ºi pe Arghezi), dar îl înþelege sau cel puþin aºa lasã, strategic, impresia, cam pe deasupra, simplificându-i condiþia prin tragerea sa cãtre epoca în care însuºi retorizeazã deloc rimbaldian. Pânã astãzi, criticii literari socotesc cã meritul acestui tânãr poet este de a fi tratat altfel temele curente ale epocii, scoþându-le din schematismul lor uscat ºi conferindu-le suflu liric. Numai cã, pe aceastã cale, el a furnizat cel mai potrivit material agitatorilor cultural-politici, care fãceau sã bubuie sãlile de spectacole sau megafoanele instalate pe stadioane, la manifestãrile în cinstea partidului comunist ºi a Conducãtorului iubit, de aceste versuri pe care mulþi i le atribuiau lui Adrian Pãunescu: „Trãim în miezul unui ev aprins/ ªi-i dãm a-nsufleþirii noastre vamã./ Cei ce nu ard dezlãnþuit ca noi/ În flãcãrile noastre se destramã”. Sau de acestea, din poezia „Comunistului”, vehiculate pânã la nebunie în montajele literar-artistice: „Vibraþie – pentru zidiri de granit,/ Vibraþie pentru un om obidit,/ Vibraþie pentru visare,/ Inimã, lacrimã, floare,/ Pentru greºealã ºi pentru pãcat,/ Pentru copil ºi bãrbat,/ Pentru speranþã, vibraþie,/ Pentru ale dansului ritmuri ºi graþie,/ Pentru dansul de flãcãri ºi roþi –/ Nimic pentru tine, tot pentru toþi”. Existã, însã, ºi un alt Labiº, poetul discret al unor tonalitãþi minore, „intimiste”, elegiace. Un poet al melancoliilor autumnale, al dorului de iubire ritmat muzical ºi sensibil. De obicei, textele acestui poet ascuns, oarecum subversiv, sunt fragmentare ºi, nu o datã, simple notaþii de stãri fulgurante: „Crâmpeie de idei neterminate,/ ªi-un zbor de pãsãri albe ºi un vis/ ªi cântecul sunat pe jumãtate/ Despre-un tãrâm ce încã nu-i descris.// Iar liniºtea, în cadenþare finã,/ S-a mlãdiat smeritã peste burg/ ªi te topeºti ºi curgi fãrã pricinã,/ felinã cearã, dragoste-n amurg.” Este greu, totuºi, dacã nu chiar imposibil, de imaginat cãtre ce ar fi mers poetul, trãind... Îi va fi fost greu chiar lui însuºi, de unde ideea care poate nu e cu desãvârºire absurdã cã, de fapt, în noaptea fatidicã, Nicolae Labiº n-a cãzut sub tramvai din neatenþie, nici n-a fost împins de cineva, ci s-a sinucis!... Pentru poezia românã sfârºitul sãu a fost, însã, o mioritic㠄moarte creatoare”. Izbãvitoare! Tudor Cristea REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Dorina Grãsoiu Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Niculae Ionel Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Agnes Erich Florentin Popescu Margareta Bineaþã Ana Dobre Liviu Grãsoiu Victor Petrescu Emil Lungeanu George Anca George Coandã Alexandru Pompiliu Ioan Adam Nicolae Scurtu Manole Neagoe Radu Cârneci Emil Stãnescu Savian Mur Iordan Datcu Corin Bianu Sultana Craia George Toma Veseliu SUBREDACÞIA CHIªINÃU Marian Popa Ion Mãrculescu Iulian Filip Dan Gîju In memoriam: Nicolae Dabija Petre Gheorghe Bârlea Vasile Romanciuc Mircea Horia Simionescu Mihai Miron Ianoº Þurcanu Mihai Gabriel Popescu Aurelian Silvestru Mircea Constantinescu Henri Zalis TEHNOREDACTOR GRAFICà – Iulian Filip Gheorghe Buluþã Ioan Alexandru Muscalu Alexandru Coman

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii). Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere LA MULTI, ANI 2017!

Bibliotheca Editura ureazã la mulþi ani partenerilor ºi cititorilor. LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni La mulþi ani 2017!

Anul care a trecut (2016) a fost pentru cele trei entitãþi care reprezintã în fapt Târgoviºtea culturalã, unul al aniversãrilor: Editura Bibliotheca (19 ani), Litere. Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (17 ani) alãturi de Societatea Scriitorilor Târgoviºteni (11 ani). Sunt „vârste” remarcabile pentru epoca tehnicistã pe care o traversãm în care, material, cultura scrisã ocupã un nemeritat ultim loc. Pentru noi, familia SST, anul 2016 a fost unul încãrcat de satisfacþii ºi împliniri pe care le-am trãit împreunã cu cititorii ºi colaboratorii noºtri. Cu prilejul acestor aniversãri, al Crãciunului ºi al Anului Nou, Consiliul director al SST (Mihai Stan, George Coandã, Victor Petrescu, acad. Mihai Cimpoi, Tudor Cristea, Petre Gheorghe Bârlea,Emil Stãnescu, Vali Niþu, Dan Gîju, Iulian Filip, Constantin Voicu, Ion Mãrculescu, Ioan Alexandru Muscalu, Corin Bianu, Grigore Grigore, Florea Turiac, Dan Þop, Lucian Penescu, George D. Piteº) alãturi de redacþia revistei „Litere” ureazã pentru 2017 cãrþi de succes, satisfacþii alãturi de cei dragi, sãnãtate ºi zile îmbelºugate membrilor SST: Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu, Florentin Popescu, Corneliu Popescu, Sultana Craia, Emil Vasilescu, Ianoº Þurcanu, George Anca, Marin Ioniþã, George Corbu, Mircea Anghelescu, Liviu Grãsoiu, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Mihaela Ciocodeicã, Ion Bratu, Victor Davidoiu, Alexandrina Dinu, Christian Crãciun, Sebastian Drãgan, Daniela-Olguþa Iordache, Ion Gavrilã, Victor Mihalache, Kotzbacher Erich, Alexandru Nicolescu, Ion Gh. Dumitru, Victor Negulescu, ªtefania Viorica Rujan, George Sânpetrean, Dumitru Ungureanu, Virgil Voinescu-Orãºanu, Ion Iancu Vale, Andrei Gheorghe, Alexandra Tomºa, Andreea Mihaela Gluh, Ioan N. Radu, Ion Sorin Ivaºcu, Nicoleta Cojoianu, Nicolae Petrescu, Mihaela Doina Dimitriu, George Cãlin, Alin Zaharia, Mircea Bãdoiu, Nicolae Iºtoc, Alex Vâlcu, Anatol Covali, Niculae Ionel, Moise Paul Cristian Ioniþã, Constantin Predescu, Vasile Oneaþã, Dan Viºinescu, Adrian Georgescu, Cristian Buzãþel, Ivan Vasile Ivanoff, Niculae Nãbârjoiu, Manina Cerasela Leaºu, Horaþiu Radu Maniþi, Viorica Pop, Marin Petre Constantin, Dumitru Radu Luca, Ana Baity, Ioan Viºan, Ioan George Canache, Flavia Stoica, Valeria Arsene, Titi Damian, Emanoil Toma, Mihai Antonescu, George Ioniþã, Vasile Barbu, Pavel Gãtãianþu, Ionel Stoiþ, Petru Onciu, Ioþa Bulic, Dãnuþ Drãghici, Tiberiu Popovici, Dimitrie Acea, Nicolae Gheyu, Ana Hâncu, Alin Vrãbiescu, Carmen Duvalmã, Gheorghe Râmboiu-Bursucani, Geo Olteanu, Lucian Drãgoi, Florin Oprea Sãlceanu, Iulian Moreanu, Alexandru Bulandra, Nicolae Puiu Iliescu, Maria Mirea, Igor ªarov, Aurelian Silvestru, Dumitru Copilu-Copillin, Constantin P. Popescu, Costel Agache-Ram, Laurenþiu Ciprian Tudor, Vasile Groza, Adrian Melicovici, Iuliana Paloda- Popescu, Dorina Grãsoiu, Margareta Bineaþã, Rodica Anca, Radu Cârneci, Nicolae Vasile, ªtefan Neagu, Marian Nicolescu, Adrian Lucian Scãrlãtescu, Corneliu Berbente, Iordan Datcu, Ion Hadârcã, Mihai Miron, Nicolae Rãdulescu, Mihail Octavian Sachelarie, Ioan ªerban Fãlculete, Marin Neagu, Ana Dobre, Marius Adrian Culiþã, Alexandru Coman, Ecaterina Bazilescu-Chiriþã, Mihail Constantin Alexandru, Adrian Munþiu, Florea Iordache, Gheorghe Manole, Ioan Adam, Zaharia Potârniche, Savian Mur, Vilia Banþa, Constanþa Popescu, Dorin N. Uritescu, Emil Lungeanu, Vasile Bardan, Carmen Georgeta Popescu, Rãzvan Davidescu, Ecaterina Botoncea, Nicolae Ioan Dragu, Adrian Stângã, Ioan Burdulea. Colegiul de redacþie al revistei „Litere”, care apare sub egida Consiliului Local Munici- pal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte, mulþumeºte primarului Daniel Cristian Stan, viceprimarilor Georgeta-Carmen Holban, Cosmin Petruþ Bozieru, secretarul ui municipiului Cãtãlin Cristea Chiru, directorului economic Daniela Elena Popa ºi consilierilor municipali: Dumitru Barbu, Adrian-Gheorghe Bercu, Alexandru Bugyi, Ion Cucui, Agnes-Terezia Erich, Constantin Gherghescu, Adrian Ghinescu, Georgeta-Carmen Holban, Monica Cezarina Ilie, Neli Ion, Nicolae Mîndrilã, Livia Mocanu, Honorius Moþoc, Laurenþiu-Adrian Neculaescu, Ana-Maria Nicolae, Virgil Ciprian Oprescu, Mihai-Andrei Pãunescu, Cãtãlin Rãdulescu, Silviu-Gabriel Tãnase, Oana-Silvia Vlãducã pentru implicarea în realizarea acestui act de culturã, urându-le la mulþi ani ºi implinirea tuturor proiectelor în anul 2017. 3 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

1.XI.1936 – S-a nãscut Nicolae Petrescu 3.XI.1929 – S-a nãscut Ion Enescu-Pietroºiþa (m. 2012) 3.XI.1942 – S-a nãscut Mircea Bãdoiu 3.XI.1962 – S-a nãscut Valentin Eugen Ciocºan 5.XI.1857 – S-a nãscut Maica Smara (m. 1944) 5.XI.1951 – A murit I.C. Vissarion (n. 1879) 5.XI.1979 – A murit Matei Alexandrescu (n.1906) 7.XI.1922 – S-a nãscut Veronica Crãciunoiu 10.XI.1975 – A murit Aurel Iordache (n. 1919) 10.XI.1980 – A murit Alexandru Popescu-Runcu (n. 1905) 11.XI.1952 – S-a nãscut Florin Rotaru 12.XI.1944 – S-a nãscut Ion Mãrculescu 12.XI.1952 – S-a nãscut Valericã Niþu 12.XI.1999 – A murit Alexandru Ciorãnescu (n. 1911) 14.XI.1953 – S-a nãscut Nicolae ªtefan Drãghici (m. 2000) 14.XI.1984 – A murit ªtefania Stâncã (n. 1919) 15.XI.1911 – S-a nãscut Alexandru Ciorãnescu (m. 19.XI.1999) 17.XI.1977 – S-a nãscut Alin Zaharia 18.XI.1939 – S-a nãscut Gloria Gabriela Radu 19.XI.1945 – S-a nãscut Ion Ruºeþ (m. 1989) 19.XI.2002 – A murit Cezar Florescu (n. 1940) 21.XI.1818 – S-a nãscut Ioan D. Petrescu (m.1903) 22.XI.1924 – S-a nãscut Ioan Alexandru Durac (m. 1998) 23.XI.1925 – S-a nãscut Cornelia Vissarion-Mãnuceanu 24.XI.1951 – S-a nãscut Vasile Preda (m. 2003) 24.XI.1942 – S-a nãscut Lucian Grigorescu 24.XI.1946 – S-a nãscut Dumitru Stancu 24.XI.1956 – S-a nãscut Marin Neagu 24.XI.1957 – S-a nãscut Doru Mareº 25.XI.1885 – A murit Grigore Alexandrescu (n. 1810) 25.XI.1954 – S-a nãscut Emil Stãnescu 26.XI.1936 – S-a nãscut Ion Bratu 26.XI.1956 – S-a nãscut Dãnuþ Cristian Þop 26.XI.1970 – A murit Vladimir Streinu (n. 1902) 27.XI.1964 – S-a nãscut Dan Gîju 27.XI.2000 – A murit Nicolae ªtefan Drãghici (n. 1953) 28.XI.1952 – S-a nãscut Ecaterina Botoncea 29.XI.1917 – S-a nãscut Nicolae Hârsescu (m.1993) 29.XI.1944 – S-a nãscut Alexandru Nicolescu

1.XII.1874 – S-a nãscut Ion Ciorãnescu (m.1948) 2.XII.1972 – A murit Nicolae Untãrescu (n.1903) 2.XII.1944 – S-a nãscut Neculae Alexandru Boriga (m. 2016) 5.XII.1952 – S-a nãscut Ioana Pãuºescu 6.XII.1875 – S-a nãscut Radu Cosmin (m.1959) 6.XII.1931 – S-a nãscut Alexandru Stark (m.1992) 7.XII.1967 – S-a nãscut Mircea Dinu 10.XII.1924 – S-a nãscut Virgil Necula (m.2011) 10.XII.1945 – S-a nãscut Tudor Cristea 11.XII.1954 – S-a nãscut Gheorghe Manole 12.XII.1929 – S-a nãscut Marin Bucur (m.1994) 13.XII.1887 – S-a nãscut Mihail Cruceanu (m.1988) 13.XII.1953 – S-a nãscut Christian Crãciun 14.XII.1946 – A murit Ioan Al. Brãtescu-Voineºti (n.1868) 17.XII.1940 – S-a nãscut Draga Zoica Cega 18.XII.1950 – S-a nãscut Steliana Soare 18.XII.2012 – A murit Marius Bãdiþescu (n.1958) 19.XII.1927 – S-a nãscut Grigore Diculescu (m.1989) 20.XII.1935 – S-a nãscut Daniel Drãgan 21.XII.1935 – S-a nãscut Constantin Manolescu (m.1990) 22.XII.1935 – S-a nãscut Eugen Fructer (m.2009) 23.XII.1923 – S-a nãscut Sandu David (m.2003) 23.XII.1985 – A murit George Colfescu (n.1920) 24.XII.1941 – S-a nãscut Eugen Marinescu 24.XII.1987 – S-a nãscut Ana Baity 25.XII.1923 – S-a nãscut Spiridon Stãnel (m.2002) 26.XII.2006 – A murit Mihail Vlad (n.1947) 29.XII.1907 – S-a nãscut Petre Iosif (m.1978)

Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea – Moartea creatoare ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – Oracolele unui centenar ...... 4 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Ion G. Sbiera: cãutarea „fântânelor” ...... 6 POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Români, dacã nu, ce? (1) ...... 12 POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Tinereþe fãrã tineri ...... 16 CONSEMNÃRI: Tudor Cristea – Ioan Alexandru – 75 ...... 18 REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Nicolae Constantinescu ºi cultura antropologicã ...... 20 PANTEON REGÃSIT: Ioan Adam – Omul între douã lumi ...... 22 O VIZIUNE A POEZIEI: Maria Octavian Pavnotescu – Nichita Stãnescu ...... 26 ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – Alexandru Ciorãnescu ºi José de Viera y Clavijo, iluminist canarian ...... 29 IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea, Roxana-Magdalena Bârlea – Clasicism ºi postmodernism în proza lui Matei Viºniec (3) ...... 31 ISTORIE LITERARÃ: Marin Iancu – Posteritatea unui poet. Nicolae Labiº ...... 35 LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Diagonalele unui roman – reflexii ºi reflectãri la confluenþa ficþiunii cu nonficþiunea. Din dosarul Delirului (2) ...... 38 PORTRETE ÎN MIªCARE: ªerban Tomºa – Ioan Alexandru ...... 41 LECTURI FIDELE: Niculae Ionel – Jurnalul lui M.H. Simionescu, o epopee subiectivã (1) ...... 43 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – Un înger cu chip de pisicã ...... 46 COMENTARII CRITICE: Margareta Bineaþ㠖 Privirea cãrþilor: empatie ºi rigoare ...... 47 EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Actualitate, biografism ºi romanesc ...... 50 INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Antropologia, un cãpcãun al ºtiinþelor umaniste? ...... 52 LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Un crash course de artã contemporanã ...... 55 ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – Cont(r)actul cu realul ...... 57 LECTURI: Cornel Vasile – Ion Vinea, redutabil gazetar interbelic ...... 60 ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu – O carte remarcabilã ...... 61 CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Despre „Omul necontaminat” ...... 62 LECTURI: Paula Romanescu – Lucrul acela viu ºi adevãrat ...... 66 CITITOR DE POEZIE: Titi Damian – Îngemãnare fericitã a sentimentului ºi a talentului cu limba românã ...... 67 LECTURI CRITICE: Lucian Gruia – Marga-Rita Popeli Tatu. O altfel de carte de cãlãtorie ...... 70 ARS LONGA...: Dan Gîju – Soldatul tuturor fronturilor. Nicolae Grigore Cvaci (2) ...... 71 ESEU: Dumitru Velea – Rilke ºi Orfeu...... 74 ROSTIRI: George Anca – Educaþia terþiarã în India. Cazul limbii române (2) ...... 78 EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal. Receptarea operei în publicaþii editate în limbile unor þãri din Orientul Îndepãrtat (4) ...... 80 NOTES: Simona Cioculescu – 2008 ...... 84 POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Vasile Romanciuc. Pietrele rotunde ºi cuvintele nucleare ale poetului ...... 86 POEZIE: Silvia Bitere – Grupaj liric ...... 89 POEZIE: Constantin Voicu – Clopoþel cu abecedar ...... 90 RIDENDO: Vasile Rãvescu – Grupaj de epigrame ...... 92 PROZÃ: Dumitru Augustin Doman – Douã schiþe ...... 93 PROZÃ: Cornelius Ioan Drãgan – Iubire 48 ...... 94 DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Echilibrul ...... 97 PROZÃ: Ion Mãrculescu – Note de lecturã ...... 98 PROZÃ: George Ioan Canache – În garã ...... 101 PROZÃ: George Toma Veseliu – Floare de crâng ...... 103 DICÞIONAR: Victor Petrescu – Alexandrina Dinu. Frumuseþea ºi nobleþea unei vieþi ...... 106 REMEMBER: Ion C. Hiru – Gh. N. Dragomirescu, dascãlul multor generaþii ...... 108 ESEU: ªtefan Dorgoºan – Paparudele (un Crãciun modificat genetic) ...... 110 ESEU: Savian Mur – Perfecþionãri în arta dezgustului existenþial ...... 112 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Scurt-circuit politic ...... 115 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Sãrbãtori ...... 117 OPINII DE CITITOR: Corin Bianu – Electoralele par anormale? ...... 118 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Unde erau românii la rãcrucea antichitãþii ºi lumii medievale. Un miracol de dãinuire etnicã (5) ...... 120 LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Istoricii români ºi lumea comunistã ...... 123 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ...... 126 GALERII: Alexandru Pompiliu – Fred Deux ºi Cécile Reims, ultimii suprarealiºti ...... 131 5 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 BREVIAR Barbu Cioculescu

ORACOLELE UNUI CENTENAR

Nu e uºor sã ajungi centenar într-o lume Neagu Djuvara se va vorbi, deci, ºi de zbuciumatã ºi sã-þi pãstrezi luciditatea, buna profilul sãu de efigie. dispoziþia, încrederea în factorii existenþiali, Nãscut la 31 august 1916, la trei zile de în þara ta sau în exil, când ajutat de noroc, la intrarea României în primul rãzboi mondial, când uitat de acesta. Dar gata oricând sã-l are parte dintru bun început de lungi cãlãtorii, corectezi. Când ai dat fiecãrei vârste ceea spre a ajunge la Paris, unde se afla tatãl sãu, ce-i datorai, luptãtor pe front, la chemãrile ministru plenipotenþiar al þãrii la Bruxelles. O patriei, în tinereþe, diplomat, la începuturile fotografie de epocã îl înfãþiºeazã pe pãrinte, maturitãþii, purtãtor de cuvânt al exilului inginerul Marcel Djuvara, ºi pe mamã, românesc, consilier al unui nãscutã Grãdiºteanu, dintr-o ºef de stat african, istoric ºi strãveche familie boiereascã filozof al istoriei, martor al din Þara Româneascã. unor majore evenimente ºi Macedon, dupã tatã, legat de apropiat al unor mari glie, dupã mamã, noul nãscut personalitãþi, nimeni nu-þi moºtenea virtuþi, pe care, în poate nega locul în chiar timp, avea sã le fructifice, în categoria acestora. aluatul unei puternice Tânãr diplomat, trimis de personalitãþi. Rod al unei cãtre Ministerul de Externe al mezalianþe, totuºi, dacã ne þãrii într-o delegaþie la gândim cã Grãdiºtenii, mari Stockholm, în chiar dimineaþa boieri, aveau un arbore zilei de 23 august 1944, genealogic de mai multe Neagu Djuvara aflã de dispariþia obiectului veacuri, iar „prin nu ºtiu ce alianþe, prin Ghica activitãþii sale ºi decide a lua calea exilului. sau Vãcãrescu ajungea de douãsprezece ori Va reveni în patrie dupã aproape jumãtate la Basarab întemeietorul”. de secol, încurajat de evenimentele din O altã fotografie ni le aratã pe cele cinci decembrie 1989. Cele între timp petrecute surori Grãdiºteanu pe terasa închisã a de cãtre cel care activase o vreme în forurile conacului de la Gãeºti – pe la 1900. conducãtoare ale exilului românesc þin de Aºadar, dacã pe linie paternã, familia venea destin, în aceeaºi mãsurã ca ºi de aventurã din munþii Pindului, cea a Grãdiºtenilor – aceea care-l duce sã fie timp de douã numãra printre înaintaºi pe Bunea, mare decenii consilier al unui preºedinte de stat vistiernic sub Matei Basarab ºi mare african – se pot citi în volumul, recent dregãtor sub Constantin Basarab – îi vedem apãrut la editura bucureºtean㠄Humanitas” chipul pe fresca schitului Bunea. Din ºi prefaþat de dl. Gabriel Liiceanu, intitulat pruncie, Neagu a avut parte de aventuri. „444 de fragmente memorabile ale lui Spre a ajunge la Paris, mama a trebuit, în Neagu Djuvara”. Volum jubiliar la plin rãzboi, sã fugã din Rusia. A trecut din împlinirea unui secol de existenþã a Petrograd în Finlanda în chiar ziua Marei autorului, dar ºi ocazia în care acesta apare Revoluþii de la 25 octombrie 1917. Când parcã în carne ºi oase, în formidabila-i familia revine în þarã ºi se stabileºte în oralitate ºi dezinvolturã, cu înnãscutul Bucureºti, copilul Neagu începe studiile umor, cu contaminanta-i vioiciune ºi ºcolare, iar de la vârsta de zece ani începe splendida-i autenticitate – termenii aparþin sã se cufunde în studii de istorie. prefaþatorului, altfel zgârcit în a acorda Din nou în strãinãtate, licean la Nissa, diplome. În portretul care i se face dlui are coleg un nepot al sultanului, iar fratele

LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni lui, pe tânãrul Khan, viitorul rege al Providenþa, dragostea, cunoscuþi – Cioran, Afganistanului. La Paris, obþine un premiu Eliade. Cu precizarea cã, în fiecare paginã de excelenþã la limba francezã. „Dupã ani vorbeºte ºi despre sine. Un norocos, o de zile am aflat de la Cioran cã ºi el folosise recunoaºte: „A fost întâmplarea ca la un aceeaºi metod㠖 de a citi în fiecare searã an sã scap de revoluþia bolºevicã, ca la 23 câte o jumãtate de paginã din Flaubert – august 1944 sã iau avionul cãtre dar cu un rafinament în plus”. Student Stockholm. Deja, într-o singurã viaþã douã sorbonard, la cursuri de istorie medievalã, salvãri aºa de extraordinare. Astea n-au de- îºi cunoaºte viitoarea soþie, în anul 1937. a face cu alegerea, înseamnã cã sunt iubit Licenþiat în Istorie ºi în Drept, se gândeºte de Cel de Sus”. Cred într-o forþã care la un doctorat în Drept – pe a cãrui bazã a coordoneazã, care mã vede ºi la care mã ºi fost în câmpul muncii timp de jumãtate rog”. de veac. Pe când Istoria a rãmas „un Ca unul care l-a cunoscut îndeaproape exerciþiu de vacanþã”. În 1940 revine în pe Cioran ne-am fi aºteptat la mai multe de patrie, spre a-ºi face serviciul militar. De la memorialist – douã pagini, rupte de o altfel, afirma c㠄în acea vreme nici nu-þi fotografie carte-poºtalã: „Ne plimbam de trecea prin minte sã emigrezi. Era o obicei seara târziu, cu orele, în jurul grãdinii chestiune de onoare sã nu-þi renegi patria”. Luxembourg, uneori pânã la 2 noaptea. Dupã În rãzboiul de redobândire a Basarabiei ce va fi citit eseul meu de filozofie a istoriei, participã, în regimentul ªase Mihai Viteazul complicitatea noastrã intelectualã va fi din Bucureºti, la cucerirea Odesei – unde, întãritã de acelaºi pesimism profund asupra din o mie ºi opt sute de luptãtori regimentul viitorului civilizaþiei noastre. Voi avea chiar rãmâne cu mai puþin de o sut㠖, apoi intrã impresia de a fi adus un fel de confirmare în cadrele Ministerului de Externe, ca diplo- ºtiinþificã a intuiþiilor sale, prin teoria mea mat. În dimineaþa zilei de 23 august 1944 despre progresiva retragere într-o civilizaþie se afla la Berlin în drum spre Stockholm, decadentã «elementelor centrale» ºi unde primul ministru al þãrii, Mihai ridicarea concomitentã a «elementelor Antonescu îl trimisese, spre a lua legãtura periferice» – confirmare ºtiinþificã gen Karl cu Anna Kolontai, ambasadoarea Uniunii Marx, „dar fãrã «viitor de aur»”. Sovietice, spre a relua tratativele unui Altfel, o spune pe ºleau: „În opinia mea, armistiþiu. O prea târzie iniþiativ㠖 tânãrul Cioran este de 200 de ani cel mai inteligent diplomat rãmâne un timp în cadrele român pe care l-am fabricat în aceastã profesiei, la Stockholm, apoi alege calea þarã”. Sincer, pânã la þipãt: „Pe Cioran exilului, spre a nu se întoarce în þara l-am iubit, ce mai tura-vura! Tipul e genial! care-ºi pierduse independenþa. Se va De aceea mã supãrã cã în România este reîntoarce în patrie dupã prãbuºirea mai puþin venerat decât Mircea Eliade, comunismului, unde, zilele acestea îºi Cioran era mult mai autentic, în timp ce sãrbãtoreºte centenarul... Eliade era, în primul rând, un egocentric. Simpla enumerare a activitãþilor sale, Cioran, cu toate cã sunt convins cã îºi dupã dl. Liiceanu, aratã bogãþia unei dãdea seama de valoarea lui, o sfida”. Cât existenþe: „doctor în Drept (Paris, 1960), priveºte cele ce se petrec în þarã, îl elev-ofiþer în rezervã, ºi artilerist pe frontul preocupã problema demograficã, cãderea din Est (1941-1943), angajat la Ministerul naºterilor în Europa, de asemenea. Situaþie de Externe, la Direcþia Cifrului (1942), în care majoritari în România vor fi romii, secretar de legaþie, la Stockholm (1944- în Germania turcii, în Franþa arabii, în 1947) activist în exilul român (1948-1960), Anglia pakistanezii ºi jamaicanii. Când s-ar jurnalist la Europa Liberã (1960), consilier restabili o situaþie economicã valabilã, am diplomatic ºi juridic al preºedintelui începe sã avem ºi noi, normal, copii. ªi Republicii Niger, profesor de Drept iatã-ne ºi mai în acord cu opiniile internaþional la Universitatea din Niomey gânditorului: „În ochii mei, erorile majore (1961-1984), în fine profesor – asociat de în opþiunile economice, care sunt la originea Istorie la Universitatea din Bucureºti (1991- crizei dramatice prin care trecem acum, 1997) – un ameþitor parcurs, sã nu sunt moºtenirea cea mai tragicã a recunoaºtem”. Chiar pentru un centenar. regimului comunist. Moºtenirea cea mai Pe capitole, cele 444 de fragmente din tragicã constã în faptul cã acea jumãtate volum privesc. Africa, Basarabia, de secol ne-a stricat sufletul”. Cadrilaterul, China, nu mai puþin civilizaþia Punctul de vedere al unui om care a europeanã, comunismul ºi sechelele lui, vãzut multe. 7 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

ION G. SBIERA: CÃUTAREA „FÂNTÂNELOR”

Ion al lui Gheorghe Sbiera rãspunde ºi ale „întemeierii ca întemeire- în mod statutar (deontologic, precum justificativ㔠(în sens heideggerian). Un spunem astãzi) figurii de pionier al culturii. atare progres, Ion al lui Gheorghe Sbiera Pionieratul cultural se produce, îl întrevede în cel de-al doilea rãstimp pe bineînþeles, într-un climat al începuturilor care-l trece în revistã (1504-1714) dupã formative, lipsite de principii, metode, perioada de firave momente afirmative din modele cãlãuzitoare. Ca ºi descoperitorul perioada dintre 1184-1504: „Aceastã de Americi, ca ºi astronautul ajuns pe Lunã culturã ºtiinþificã ºi umanisticã a înviorat el face paºi timizi, neîncrezãtori încã, de simþul naþional tot din ce în ce mai tare ºi a verificare a terenului, gândindu-se sã deºteptat în Români gustul pentru literatura deprindã siguranþa mersului. Esenþa naþionalã, ba pre mulþi i-a împins pe calea întemeierii constã, dupã Heidegger, aºa cum activitãþii intelectuale ºi a productivitãþii am invocat ºi în cartea noastrã despre literare, astfeliu încât în rãstimpul acesta începuturile literaturii române la Târgoviºte literatura româneascã din neînsemnate în: 1. Întemeierea ca ctitorire (Stigten). 2. începuturi ce avea, a sporit foarte mult ºi Întemeierea ca dobândire-de-teren ferm s-a dat lãþit de pe un teren pe altul, pregãtind (Bodennehmen). 3. Întemeierea ca ºi întemeind pretutindenea o culturã întemeiere-justificativã Begriinden) (Mar- adevãrat româneascã, cu tendinþã ºi tin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, aspiraþiuni naþionale româneºti” (Miºcãri Bucureºti, 1988, p. 166). În domeniul culturale ºi literare la Românii din stânga culturii aceste trei principii ale întemeierii Dunãrii în rãstimpul de la 1504-1714, sunt supuse unei relativizãri propice Cernãuþi, 1897, p. 8). producerii ºi estimãrii valorilor. „Faþã de o Întreaga lucrare culturalã naþionalã din cunoaºtere teoreticã a situaþiei, postuleazã stânga Dunãrii a fost îndreptatã împotriva Blaga, conºtiinþa continuã sã vadã «valorile» impunerii graiului bulgaroslavic ca grai ce se declarã în ea, de o lume obiectivã, oficial în ambele domniate româneºti ºi sau chiar autonomã sau chiar absolutã, ca „prejudeþelor timpului”, care necurate ºi o lume care trebuie realizatã pentru ea însãºi. spurcate „proscrise”, graiul latinesc În conºtiinþã are deci loc un proces de (dimpreunã cu biserica catolicã) ºi graiul iluzionare finalist㔠(Blaga. Opere, 10. poporan. Aerul profesoral al expunerii Trilogia valorilor, Bucureºti, 1987, p. 627). cursului dispare, intervenind o notã Urmãrind miºcãrile culturale româneºti pateticã, tradusã ºi în valute baroce: pe parcursul a câtorva secole, Ion al lui „Aceste vederi pe de-o parte, iar pe de alta, Gheorghe Sbiera dã dovadã constantã de puterea deprinderii seculare, a datinilor aceastã iluzionare finalistã, conform unui învechite, a prejudeþelor ruginite, au program teoretic, cãci are un asemenea mãnþinut timp îndelungat graiul program: cultura este o manifestare a bulgaroslavic ca graiu exclusiv în biserica identitãþii naþionale. Progresul, în cultura ºi în domniatele Românilor, precând cel noastrã, e conceput, ca o afirmare continuã românesc trecea ca un apendice umilit, a acesteia, ca o punere pe temeiuri solide nedeoseamã ºi neîndreptãþit, întrebuinþat ale „întemeierii ca dobândire-de-teren ferm” numai de aceia în care nu predomniau prejudeþele mulþumit ºi în care se deºteptase * Comunicare þinutã în cadrul Simpozionului consacrat Centenarului „Ion G. Sbiera”, care a simþul demnitãþii naþionale ºi-i tot îmboldea avut loc la Cernãuþi în ziua de 28 octombrie 2016. LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni spre lucrãri, în carile sã se vadã ºi sã se letopiseþ, respingând versiunea mai multor cunoascã acest simþ”. Urmeazã o „fântâne”, ºi cã nu s-ar fi folosit de constatare a faptului cã un atare simþ a fost „condicuþa slavoanã-moldoveneascã”, permanent: „Acest simþ deºi þinut în frâu precum pretinde Hasdeu (cf. aceluiaºi ºi nãduºit de puternicii zilei ºi de Marin Bucur). prejudeþelor mulþimii, totuºi niciodatã n-a Cea de-a doua este Apostolul, pe care dispãrut din pieptul Românilor, ci îl editeazã la Cernãuþi, în 1885, ºi necontenit a fost cultivat ºi întreþinut, pe „Ediþiunea cu specificarea Academiei ascuns chiar, ca un foc sacru, ca un izvor Române” (Gr. Creþu îl editeazã la Bucureºti viu din carele avea sã rãsarã râul mândru în 1886 sub titlul Codicele Voroneþean. Cu ºi falnic al literaturii româneºti. Acest simþ, un vocabular ºi studiu asupra lui, de Ion al dacã nu s-a putut manifesta îndeajuns pe lui Sbiera). Autorul studiului crede cã este terenul intelectual literar în rãstimpul pre- „cel mai vechiu monument al literaturii cedent (1184-1504) din cauza prejudeþelor româneºti, cunoscut pânã acum”, lansând timpului, apoi el, în rãstimpul acesta, a ºi o altã ipotezã: obiectul aºa-numit chirilic fãcut progrese ºi a prins a se manifesta în nu a aparþinut vreunui bulgaro-slav, ci a stat, în bisericã, ºi în producþiuni literare” fost inventat de un român pentru uzul (Ibidem, p. 9). românilor, trecând apoi la bulgaro-slavi în Este firesc ca întregul curs al modul în care „s-a încuibat” graiul bulgaro- profesorului Ion al lui Gheorghe Sbiera sã slavonesc prin bisericile ºi în administraþia fie axat pe urmãrirea modului în care sfaturilor româneºti. („Noi presupunem, se „simþul naþional” „s-a lãþit” în cronici, spune în studiu, un feliu de schimb sãvârºit traduceri de Evanghelii ºi texte religioase, între români ºi bulgaro-slavi. Aceºtia au scrisori private ºi publice dregãtoreºti, dat românilor graiul bulgaro-slavonesc, iar urice domneºti, în înscrisuri, scrisori românii, le-au dat obiceiul greco- circulare ale mitropoliþilor, ºi acte de românesc”). autoritate bisericeascã, în producþiunile Acceptând datarea Codicelui în literare profane, psaltirile, liturghierele ºi secolul al XV-lea, aceasta respectând catehismele istorii ale þãrilor circumvecine, rotacismul care exprimã graiul cãrturãresc, dicþionare ºi gramatici etc. cãci românii nu mai vorbeau cu rotacism Cele douã volume în care urmãreºte în secolul al XVI-lea, fapt care-l determinã miºcãrile culturale din amândouã pe Sbiera sã presupunã o datare cu trei dominantele româneºti constituie, în patru secole mai înainte (traducerea ar ansamblu, un masiv fiºier bibliografic, aparþine unei secte a paulicienelor- dominat de datarea scrierii/ tipãririi, bogomilelor). prezentarea documentarã riguroasã a Ion al lui Gheorghe Sbiera are o viziune biografiilor, „repovestirea” în extenso a modernã asupra literaturii, pe care el nu o conþinutului (modului compunerii), considerã o reproducere fidelã a realitãþii, trecerea în revistã a aprecierilor critice, ci o înfãþiºare idealizatã a ei, în funcþie de citarea „fântânelor”, consideraþii asupra imaginaþia autorului. Subiectul intervine cu paternitãþii (uneori cu note polemici) stilului sensibilitatea ºi modul sãu de a vedea ºi valorii. Expunerea se face în registru sau lumea, actul scrierii (scriiturii, cum o va didactic informativ, fãrã aprofundare trata noua criticã), þine de un cod literar analiticã personalã. anume, de o transformare subiectivã ºi Mai importante sunt considerate esteticã, fiindcã aceasta e sensul noþiunii Grigore Ureche. Contribuiri pentru o idealizare, folositã în prezentarea biografie a lui (extras din Analele miºcãrilor culturale ºi a producþiunii literare Academiei Române, Bucureºti, 1884) ºi care le reprezintã: „Terenul literaturii Codicele Voroneþean (Cernãuþi, 1885). Prima frumoase sau al beletristicii nu este aºadarã lucrare este o reconstituire genealogicã a realitatea precum ni-o prezintã viaþa de familiei Ureche ºi a cronicarului însuºi, taxatã toate zilele, ci o realitate mai pe sus decât drept „o bunã lucrare” de Marin Bucur în aceasta, o realitate potenþialã, superioarã, Istoriografie literarã româneascã (1973), dusã la deplinãtate, o realitate plinã de fiind însoþitã ºi de unele ipoteze: cã frumuseþã ºi de farmec, o realitate idealizatã Letopiseþul... nu ar fi scris în prima jumãtate aºa precum numai inima nobilã a omului a secolului al XVI-lea, ci pe la mijlocul ºi-o doreºte, ºi precum numai fantezia lui secolului, cã datarea lui trebuie fãcutã cu cea vioaie ºi-o poate închipui. Când aceste un secol mai târziu, cã e vorba de un singur lucruri frumoase, fãrmãcãtoare, ideale sunt 9 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 înfãþiºate omului prin scrisoare într-un grai individualitate ºi se manifestã, ca atare, abia înflorit, ritmic ºi armonios, cãpãtãm aceea dupã ce au prins la putere ºi dupã ce ºi-au ce numim literaturã poeticã sau beletristicã, creat toate condiþiunile necesare pentru o adicã belã ºi frumoasã ºi artisticã totodat㔠existenþã proprie particularã. De aice vine (p. 270-271). cã începuturile popoarelor sunt, de regulã, Cât priveºte evoluþia unui popor în o cimiliturã nedezlegabilã chiar pentru ele împrejurãri vitrege sau prielnice, ea înseºi. Precum omul individ nu ºtie nimicã presupune neapãrat un proces de lungã nici despre concepþiunea sa, nici despre duratã cu momente de afirmare ºi de nãscutul ºi traiul sãu din primii ani ai vieþii, înflorire, dar ºi cu goluri, etape de stagnare tot aºa ºi popoarele n-au conºtiinþã, nu-ºi ºi realizãri modeste. Cultura marcatã aduc aminte nimicã din primele secole ale profund de aceste momente favorabile ºi închegãrii ºi existenþei lor; totul este un nefavorabile, miºcarea culturalã fiind întuneric, un misteriu pentru ele” (p. 1). determinatã de miºcarea soþialã: Scrierile despre existenþa poporului „Activitatea literarã, citim la un moment roman sunt foarte târzii, noteazã Sbiera, dat în Cursul lui Sbiera, este condiþionatã cele strãine datând din secolul al zecelea, nu numai prin dispoziþiuni naturale poetice, adicã cam cu nouã, respectiv cu ci mai ales ºi cu deosebire prin douãsprezece sute de la primele lui statornicirea lucrurilor în organismul începuturi „de diferenþare”; scrierile indi- poporal social ºi prin o culturã aleasã ºi gene sunt ºi mai târzii, începând „a licuri” naþionalã de care se bucurã membrii unui abia de prin secolul al cincisprezecelea, popor.” (p. 271). Aceste douã condiþiuni mult timp dupã fondarea staturilor au lipsit Românilor care n-au avut ca grai naþionale. Acestea devin mai sigure ºi mai cultural pe cel propriu naþional, ci graiuri luminoase abia din secolul al strãine. Prin acestea se pot importa ºi ºaptesprezecelea încoace. Singurele notiþe naturaliza ºtiinþele la un popor, opineaz㠄sarbede ºi întunecoase” sunt, de exemplu, autorul Cursului, nu ºi beletristica, „fiindcã diploma regelui unguresc Bela al IV (1235- aceasta este reflexul vieþii intelectuale a 1270) din 1247 pentru Românii din þara poporului în dorurile, aspiraþiunile ºi Româneascã sau acelea ale istoriografilor idealurile sale particulare, ºi aceastã viaþã din secolul al 17-lea ºi al 18-lea Miron ºi nu se poate manifesta astfeliu decât în Nicolae Costin sau Dimitrie Cantemir care graiul propriu naþional, de unde acest ram vorbeºte despre trei republici separate pe de literaturã poartã cu deosebire de teritoriul Moldovei: de Câmpul-lung, de literaturã naþional㔠(subl. în text – n. n.). Vrancea ºi de Codrenii din codrul Menþionând celebra spusã a lui Tigheciului. Alecsandri c㠄românul e nãscut poet”, Sbiera se referã, apoi, la cea mai veche Sbiera e de pãrere cã de la un caracter po- cronicã naþionalã cunoscutã pânã acum, etic nu trebuie s㠄conchidem numaidecât cronica lui Hurul, „în foarma sa actualã ºi la o activitate mare ºi strãordinarã pe datatã de la fineu secolului al terenul literar”. În rãstimpul de care se cincisprezecelea, din anul 1495. „Ea este ocupã profesorul „a înflorit numai singura care leagã într-un mod cam beletristica... cea aºa numitã poporanã”, lipsicios, darã destul de precis ºi limpede, „nescrisã de mai înainte” (Ibidem). ºirul istoriei Românilor de la pãrãsirea Daciei Revenind la pãrerile lui Sbiera despre Traiane de cãtre legiunile romane ºi pânã la stat, constatãm cã ele sunt hegeliene, fundarea staturilor naþionale, de când apoi apãrând, astfel, aºa cum ºi le-a însuºit istoria lor devine mai bogatã ºi mai lãmurit㔠audiind cursurile profesorilor universitari (p. 8). Totuºi ºi aceastã cronicã este foarte vienezi, pe care le-a ascultat ºi Eminescu. nesigurã, mulþi critici considerând-o Detectãm, de aceea, vãdite similaritãþi „apocrifã”, ba chiar ºi un falsificat neruºinat, cu însemnãrile studenþeºti din conþinutul ei „corespundând, în cea mai Fragmentarium-ul eminescian. mare parte, cu adevãrul istoric”. „Popoarele nu se nasc deodatã, Textul continuã cu o întâmplare consemneazã Sbiera în Traiul Românilor petrecutã cu academicianul Simion Fl. înainte de fondarea straturilor naþionale, Marian, venit sã studieze „Drumul nu se ivesc momentan gata nici dupã Tãtarilor”, în casa pãrintelui Modest Avram individualitatea lor, nici dupã condiþiunile la Suceava, când un tânãr îi povesteºte o de existenþã; ele se încheagã pe încetul, în „interesantã tradiþiune” din care reiese cã decurs de secole; devin pe neºtiute o românii nu aveau domnitori, ci îºi alegeau

LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni câte trei bãrbaþi dintre cei mai deºtepþi, „ca pânã când sã se realizeze îmbinarea niºte filosofi”. Povestirea tânãrului e despre amintit㔠(Ibidem, p. 27). o stratagemã folositã de români, cãrora ºi Raþiunea conduce lumea, ea fiind o la nevoie le place sã glumeascã: puneau entitate generalã ºi substanþialã, care prin stufuri unde de obicei se ascundeau, subordoneazã toate celelalte: indivizii ºi dar erau vânaþi ºi acolo, multe cãciuli, ei popoarele se agitã pentru a-ºi cãuta ºi a-ºi retrãgându-se la culmile munþilor. Erau satisface particularitãþile. urmãriþi, însã, ºi acolo. Atunci gândirã alt „Scopul statului este deci ca vicleºug. Puse un copil mic într-un copac substanþialul, prezent sã se conserve pe ºi când Tãtarii auzea þipãtul lui credeau sine însuºi, în comportarea realã a cã acolo sunt românii, dar ei erau ascunºi oamenilor ºi în cugetarea lor” eroi au în alte pãrþi ºi nãvãleau de acolo asupra întemeiat state prin totalitatea eticã; e lor. Pe un han care a scãpat ºi care cerea justificarea ºi meritul lor. „În istoria apã l-au îndreptat înspre un poloboc cu universalã nu se poate vorbi decât de acele moare de curechi, l-au cufundat într-însul popoare care au existenþa statalã”. ºi l-au înecat. (Ibidem, p. 41). Din astfel de tradiþiuni, de mare Postulatele hegeliene subliniate importanþã, Sbiera deduce cã 1. Românii constituie ºi conceptul pe care-ºi au trãit prin þinuturi deosebite, nu într-un structureazã lucrarea Ion al lui Gheorghe singur stat mare ºi puternic; 2. Cã îºi Sbiera. Contribuiri pentru o istorie alegeau din mijlocul lor câte trei bãrbaþi statalã cetãþeneascã, religionarã deºtepþi ºi înþelepþi pentru dregerea bisericeascã ºi culturalã a românilor, de afacerilor comune þinutale, – numiþi de la originea lor încoace pânã în iuliu povestitor filosofi în loc de consuli; 3. Cã 1504 (Cernãuþi, 1906). aceºtia erau aleºi pe câte trei ani. Astfel de Istoriograful rãmâne în umbra imaginii tradiþiuni fac credibilã cronica lui Hurul ºi sale mai cunoscute de animator cultural în aduce aminte de apriga nãvãlire a Tãtarilor calitate de suplinitor al lui Aron Pumnul la din primãvara anului 1241. gimnaziul din Cernãuþi (el renunþând la Din aceastã tradiþiune se vede, lãmurit, hotãrârea de a ocupa o funcþie în guvern), deduce el, cât de multã ºi mare dreptate de organizator al Reuniunii române de avea Vasile Alecsandri, care la 1848 legãturã, redenumitã, dupã trei ani, în îndemna pe cei ce „denegau” dreptul Societatea pentru Cultura ºi Literatura românilor la o existenþã proprie sã se ducã Românã din Bucovina, întemeietor ºi la þarã sã studieze acolo ceremoniile colaborator activ la „Foaia...” acestei nunþilor ºi ale înmormântãrilor, credinþele Societãþi ºi la alte câteva reviste superstiþioase ale þãranilor, poveºtile ºi („Almanahul Societãþii Academice Social- cântecele populare ºi cu deosebire Literare „România Junã”, „Arhiva”, „Can- tradiþiunile istorice ale þãrii etc., etc., etc. dela”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, Sbierea îndemna la construirea „Vatra”). În 1866 este ales membru al pietricicã cu pietricicã a „istoriei vieþiei Societãþii Literare Române, precursoarea externe ºi interne a poporului nostru. Academiei Române. Ani îndelungaþi a fost Esenþialul în scrierea unei Istorii în funcþia de custode al Bibliotecii generale constã, dupã Hegel, „în Bucovinei, din 1875 pânã în 1900 fiind prelucrarea materialului istoric, de care profesor de limba ºi literatura românã la autorul se apropie cu spiritul sãu propriu, Universitatea din Cernãuþi. diferit de spiritul conþinutului” (Hegel, Se numãrã printre cei mai importanþi Prelegeri de filosofie a istoriei, Bucureºti, folcloriºti români, adunând ºi tipãrind 1988, p. 8). culegerea Poveºti populare româneºti Statul ca organizare ce îmbinã scopul (1886) ºi Colinde, cântece de stea ºi urãri sãu general cu interesul particular al la nunþi (1888) însoþite de studii profunde cetãþenilor, are „nevoie de numeroase asupra unor motive folclorice în spiritul instituþii, de gãsirea unor orânduiri lui B. P. Hasdeu. potrivite, însoþite de îndelungate bãtãlii Activitatea sa, intersectatã cu cea a lui purtate de inteligenþã, pentru a aduce în Aron Pumnul ºi fraþilor Alecu ºi Gheorghe conºtiinþã ceea ce corespunde scopului; de Hurmuzachi poartã pecetea pioneratului asemenea este nevoie de luptã împotriva cultural, stimulator ºi deschizãtor de noi intereselor particulare ºi pasiunilor, de o „zãri ºi etape” pe traiectul modern al dificilã ºi îndelungatã disciplinare a acestora, valorilor vii ale culturii. 11 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 POSTDECEMBRISM Marian Popa

ROMÂNI, DACÃ NU, CE? (1)

Notele etnice, rasiale/genetice ºi genetic colectiv este naiv ºi absurd. Gena culturale generatoare de diferenþe, relevanþe inteligenþei e recesivã în copilãrie ºi sau contradicþii greu ignorabile ºi greu dominantã la maturitate, când câºtigul rezolubile au definit ºi vor defini încã educaþional îºi pierde eficienþa. De unde planeta. Ele devin, în mod ironic, ºi mai deosebiri: musulmanii sunt, sub acest as- nete în condiþiile procesului de pect, precari, balcanicii (grecii, albanezii, turboglobalizare. Strategi cu motivaþii lo- bulgarii, sîrbii, românii) mediocri. cale sau planetare, dar ºi demagogi exaltã Distrugerea unei etnii e mai întâi Drepturile Omului, omul fiind gen ºi evidentã ca acþiune de negativare complexã. specie, dar nu individ propriu, ºi pe acelea În cazul specific, pentru negativare este ale minoritãþilor, dar nu neapãrat ale celor responsabil 1. Românul ca popor (dotat majoritare omogene sau compacte izolate cu un eu colectiv), clasa politicã ºi independente cumva dintr-un atol din (structuratã în grupuri cu interese opuse) Pacific sau Amazonia, ci ale unora impuse ºi indivizii, ca artiºti, cetãþeni ai lumii, spirite chiar ºi prin transplant sau insinuate în solitare, agenþi tarifaþi ai propagandei unitãþile etnice stabilizate dificil în secole, politice; 2. Adversarii din þarã, vecinii în care genereazã teamã, urã, dispreþ, teritoriali ºi cei din restul lumii, motivaþi de neplãcere, accidente ºi incidente anume interese, din ignoranþã sau din infracþionale valorificate extraregional. Se inconºtienþã. Lichidarea unui Nicolae concep deci acþiuni de dezintegare a Ceauºescu prin putchul pregãtit de KGB, marilor entitãþi ºi a structurii indivizilor ce CIA & etc., este o etapã ºi un model dintr- o compun într-un mod sau altul. „Cea mai un proces inevitabil de exterminare etnicã, teribilã ameninþare este cea direcþionatã de altfel, tipic pentru oricare altã structurã contra proprietãþii identitare a indivizilor similarã a planetei. ºi a popoarelor însele. Modernitatea a Negativarea apare ca efect al activitãþii declanºat un masiv proces de unor forþe externe prin agenþi proprii sau desproprietãrire identitarã, ceea ce indirect, prin autohtoni dispuºi la agraveazã criza mondialã actual㔠(Ilie parteneriat ºi slugãrnicie creativã, prin Bãdescu, interviu, Cotidianul, 15.4.13) În teoretizãri ºtiinþifice ºi histrioni comici cu acelaºi timp se ignorã sau se respinge platformã de exhibare audiovizualã. În relevantul localului neuniversalizabil, fie el acest scop se fac campanii propagandistice ºi biologic. A fost marginalizat pãrintele ºi se susþin indivizi charismatici sau abil biologiei moleculare James Watson, dupã popularizaþi. ce a afirmat cã africanii sunt inferiori ca În activitatea disolutivã, dezvoltabilã fie inteligenþã: fie ºi ºtiinþific susþinutã, doar ºi teoretic pânã la etnocid, se recurge afirmaþia sfideazã o tezã unanimizantã a la trucuri tot mai subtil bazate pe opinii Chartei Drepturilor Omului ºi politica general umaniste. Lideri politici ºi socialã occidentalã, deopotrivã formalã ºi teoreticieni locali îºi asumã principiul pragmaticã. Încearcã totuºi reabilitarea ideii integrãrii, uneori pe acelea ale rasiale un Dieter E. Zimmer (Ist transplantului ºi asimilãrii. Etniile sunt Intelligenz erblich? Eine Klarstellung, echivalate cu culturile, la rându-le 2014), preluând ce-i posibil din ideile echivalabile cu religiile ºi, indiferent de biologiei naziste: inteligenþa e o trãsãturã compatibilitãþi, se promoveazã de grup ºi nu individualã, iar cine crede cã multiculturalismul, de la pseudorealitatea prin educaþie poate fi suprimat factorul globalã la spaþiul statal. Se produc jocuri

LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi tensiuni complexe prin raportarea unor vreme când Absurdistan este la modã, azi unitãþi etnice la realitãþi geografice ºi ºi Abistan (Boualem Sansal, 2084, 2015). versiuni istorice ale geografiei, de unii ºi la Etnonimul e relativizat prin þigani, care unii atestate scriptic ºi cartografic. În opteazã pentru vesticul roma, susþinut prin studiul capital Volk ohne Buch Rudolf turcul romani, actualizat acum ca rroma Schenda a cercetat prezenþa textului ºi ºi rrom. Pe aceeaºi bazã e creat Românica. activitatea lecturii în epoca umanistã ºi a Sunt jucaþi variat între pozitiv ºi evidenþiat faptul cã cititul a fost descurajat negativ termenii naþional, naþiune, în straturile de jos ale societãþii franceze naþionalism. Un Decalog Naþionalist pentru a se bloca un proces de propune Vlad Hogea, concentrabil ºi el: conºtientizare colectivã; lucrurile decurg naþiunea e diviziune naturalã, ºi mai drastic cu unele populaþii locale care nesuprimabilã, sacrã, eternã a umanitãþii trãiesc sub ocupanþi stabilizaþi, în ale cãror cu statut special, are monopolul formãrii hãrþi ºi texte ele abia dacã existã în relatãri statului naþional în care nu pot exista pasagere. Pe baze relativ similare, ungurii teritorii deþinute de alte entitãþi, este arogã Ardealul, sîrbii Banatul, ucrainienii culturalã (definitã prin etnie, limbã, Bucovina, Moldova, chiar pe Eminescu. istorie) sau politicã (solidaritate statalã Conform unor atari proceduri, ºi astãzi, prin principii civice), un individ aparþinând dacã un european se va duce pe vreo în mod organic unei naþiuni ºi nimeni nu insulã din Pacific cu aborigeni fãrã rutina poate pretinde cã nu depinde de o naþiune, scrisului, va putea impune realitatea lui, un rol având, desigur, ºi opþiunea. afirmând scriptic pentru restul lumii ºi Se confundã la nevoie etnicul ºi istoriei cã spaþiul în care s-a aºezat a fost naþionalul. Dacã este cazul, naþionalul e nelocuit sau a avut barbari aneantizaþi de evaluat ca naþionalism tipizat prin el prin lupte eroice. Este drept cã, în ce- dispãrutele regimuri fasciste cãrora li se i priveºte pe români, o mare vinã au avut cautã în prezent urme ºi imitaþii, ºi reprezentanþii locali ai minþii. Înainte de recrudescenþe, copii, clone. „Der Spiegel” a li se reproºa preoþilor poltroneria, curvia (10.8.12) oferã un top al celor mai sau lãcomia ar trebui acuzaþi pentru periculoºi 10 politicieni europeni, care este absenþa unei preocupãri obstinate privind compus exclusiv din naþionaliºti ºi înregistrarea datelor ºi faptelor esenþiale stângiºti. În þarã, e rareori condamnat dras- pentru indivizii ºi aºezãrile în care au tic antiromânismul verbal ºi faptic al unor fiinþat. Sate germane, chiar ºi din alohtoni sau al autohtonilor, dar dacã s-ar Transilvania, au de secole atari registre închega o asociaþie sau o organizaþie în funcþie de care se pot fundamenta studii eficientã în acest scop, ea ar fi prompt variate ºi formula pretenþii. incriminatã ca naþionalistã, xenofobã ºi Valorificarea etnicului în sens populistã. În genere, se evitã sã se releve negativant sau pozitiv e posibilã prin faptul cã stabilitatea internã în state ca USA jonglerii categoriale ºi prin tipologiile ºi Germania a fost obþinutã iniþial prin antitezei ideologice. Rãzboiul Rece, de naþionalism cultural, apoi ºi politic. pildã, este declarat închis în 1990, dar cu Desigur, s-a prevãzut prevenirea unor victoria taberei conduse de USA; ar fi nor- opinii dezagreate; de unde, impuneri de legi mal ca tabãra învinsã sã fie lãsatã sã-ºi ºi pedepse justificate de pregãtirea þãrii doarmã somnul local de veci. Dar nu e pentru asimilarea ei în structurile lãsatã, fiind încã exploatabilã artistic, deci euroatlantice. Ordonanþa de urgenþã nr. 31/ politic, pentru discriminãri naþionale, 13.3.02, redactatã pentru guvern, copiatã conversii ºi obversii. Conform dupã modele vestice, interzice organizaþii raþionamentelor specifice, comunismul ºi simboluri cu caracter fascist, rasist ºi instituit statal a dispãrut, dar nu ruºii ºi xenofob, precum ºi cultul personalitãþilor, unii ex-parteneri sau subordonaþi organizaþiilor ºi manifestãrilor cu conþinut configurabili etnic. Iar dacã n-au murit rasist ºi xenofob din prezent ºi trecut. total odatã cu doctrina lor teroristã, atunci Legea 107/2006 aduce alte precizãri, n-a murit nici comportamentul vechi, de Hotãrârea de guvern nr. 217/22.7.15, acum atribuit etniei. aprobatã de parlament ºi preºedinte e încã Începe sã fie jucat în tot felul, dar mai îmbogãþitã cu indicarea nominalã a ales negativant, etnonimul. Prin interdicþiilor privind Miºcarea Legionarã cu valorificarea unui sufix folosit pentru niºte antecedentele ei, înlesnind pedeapsa cu state asiatice apar Românistan, într-o închisoare ºi amenzi a celor care susþin ºi 13 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 propagã principii, personalitãþi, idei ºi valori ºi Probleme Speciale (ANRSPS, deci), cumva relaþionate sau relaþionabile cu ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Ad- aceastã direcþie socotitã fascistã. ministrative, Autoritatea Naþionalã Sanitarã Legislatorii sunt români sau indivizi ºi Veterinarã ºi pt. Siguranþa Alimentelor instituþii care-ºi arogã drepturi de (ANSVSA), Agenþia Naþionalã pentru monitorizare extraetnicã: de unde, Administraþie Fiscalã, Administraþia posibilitatea facilã de a ataca românescul, Naþionalã de Meteorologie, ANOFM sau automat evaluabil ca xenofob pornind chiar Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei ºi doar de la un detaliu. Aceasta în mãsura de Muncã, Autoritatea Naþionalã de în care un naþionalism pur, idempotent, nu Protecþie a Comunicaþiilor Guverna- este imaginabil, el definindu-se prin mentale, Muzeul Naþional al Literaturii raporturile cu alte etnii, raporturi adesea Române (altfel, eliminat în 2014 din sediul conflictuale, mai ales când existã de acum lui ctitorit comunist), Oficiul Naþional de etnii vasalizate globalizate, altele având Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor dreptul de a decide, ca globalizatori. În – ONPCSB, Blocul Naþional al acest sens, un Radu Ioanid evocã Revoluþionarilor din România, Federaþia intervenþia unor instituþii israeliene ºi Naþionalã a Revoluþionarilor din România, usamericane în Þãrile Baltice, România ºi Opera Naþionalã, Universitatea Naþionalã de Bulgaria în vederea blocãrii actualizãrii unor Muzicã, Universitatea Naþionalã de Apãrare personalitãþi considerate antisemite. „Carol I”, Consiliul Naþional pentru Exact în aceastã perioadã de Combaterea Discriminãrii (condus de destabilizare practicã a naþiunii ºi teoreticã ungurul Csaba Asztalos), Orchestra a naþionalismului, când se ignorã sau se Naþionalã Radio, Fondul Naþional pentru iau uºor probleme esenþiale ca sãrãcia, Garantarea Creditelor, Alianþa Naþionalã a corupþia, conduita socialã, sãnãtatea, Uniunii de Creatori din România – ANUC, educaþia, erupe inflaþia determinãrilor Universitatea Naþionalã de Educaþie Fizicã superflui sau pleonastice, îndeosebi dupã ºi Sport (care nu are condiþii concrete modele americane, ale naþionalismului poli- demne de existenþã), Consiliul Naþional de tic ºi nu cultural. O nouã etapã a formelor Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi fãrã fond analizate de Maiorescu. În Certificatelor Universitare, mai clar, legãturã cu mai orice instituþie (numite ºi CNATDCU. ªi, CNIPMMR. Culmi pot fi ele specific – Agenþii, Autoritãþi, Oficii, considerate Administraþia Naþionalã Administraþii, Consilii, Centre, Fonduri „Apele Române”, Societatea Naþionalã de etc.) se precizeazã nota „naþionalã”: Închidere a Minelor, Institutul Naþional Consiliul Naþional al Frontului Salvãrii pentru Studierea Holocaustului din Naþionale (sic!), Compania Naþionalã de România „Elie Wiesel” , Agenþia Autostrãzi ºi Drumuri Naþionale din Români Naþionalã pentru Integritate, Muzeul (CNADNR – oricum, România face 500 naþional al totalitarismului comunist (lege km. autostrãzi într-un sfert de secol ºi se trecutã de Parlament, 22.9.15), Premiul aflã pe locul 142 din 144 þãri ale planetei în Naþional de Poezie „Mihai Eminescu”. privinþa calitãþii drumurilor în 2012), Liceele cu pretenþii devin Colegii Agenþia Naþionalã pentru Restituirea Naþionale. National Stadion sau Naþional Proprietãþilor, Agenþia Naþionalã pentru Arena e obþinut prin refacerea catastroficã Ocuparea Forþei de Muncã, Conferinþa a celui numit anterior „23 August” ºi „Lia Naþionalã a Scriitorilor, Consiliul Naþional Manoliu”. Apar Jurnalul Naþional, Curierul pentru Studierea Arhivelor Securitãþii Naþional, ziarul Naþional; Puterea este (CNSAS – dotat cu Colegiul Consiliului „Cotidian Naþional”, Atac un Ziar Naþional!), Ministerul Educaþiei Naþionale, Naþional, o emisiune Tv este „Starea Strategia Naþionalã de Apãrare a Þãrii, Naþiei”. Determinantul e speculat în firme Fondul Naþional de Garantare a Creditelor politice. În era „retrocedãrilor” ilicite de pentru IMM, Biblioteca Naþionalã (cu o bunuri imobile concrete, o retrocedare reclamã Samsung pentru personalizare), politicã e posibilã fãrã justificarea unei Ministerul Apãrãrii Naþionale, Universitatea substanþe doctrinare: Partidul Naþional Lib- Naþionalã pentru Arta Teatralã ºi eral, o formaþie eclecticã, de strânsurã Cinematograficã, Centrul Naþional al Cãrþii oportunã, uzurpã numele unei instituþii din cadrul Institutului Cultural Român, politice fondatoare. Somptuozitatea Autoritatea Naþionalã pentru Turism, burlescã defineºte o înjghebare de partid Administraþia Naþionalã a Rezervelor de Stat tutelatã de Traian Bãsescu: Colegiul

LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Naþional al Partidului Miºcãrii Populare. isteriei provocate de stres ºi al stresului Într-o serie reformantã se aflã Legea provocat de isterie.” Existã o Românie în educaþiei naþionale bazatã pe un set de care Cãrtãrescu se miºcã, fãrã a intra în principii din care lipseºte cunoaºterea contact cu cei mulþi ºi la locul lor, dupã istoriei ºi culturii române, unele minoritãþi cum existã ºi o planetã civilizatã prin care având în schimb avantaje bizare. «De ce a umblat fãrã a-i reþine negativitãþile de tot „Legea educaþiei naþionale e intitulatã felul: dar, odatã, acceptã ºi mulþumeºte aºa? întreabã Dinu C. Giurescu. Ce este României, poporului ei fãrã specific ºi, „naþional” în ea? Ea preconizeazã o personal, preºedintelui ei care-l distinge cu educaþie în care nu se aflã sentimentul ºi un ordin în grad de cavaler. identitatea României. O putem numi, cu Convenþia vesticã actualã, care temei, Legea educaþiei fãrã patrie.» antitetizeazã naþiunea (practic, termen (19.5.11) relativ gol de realitate) ºi naþionalismul Alt cliºeu nou cu sursã usamericanã, (termen concret, precizabil în timp ºi dar fãrã raþiunea pragmaticã a sursei: spaþiu, dar relativ prin evaluator), Interesul naþional. În absenþa unui temei, succedând celei comuniste, contribuie ºi antiteza este reflexã: Partidele ea la declasarea culturii locale. Formal doar, dezinteresului naþional (Daniela Raþiu, a existat o unitate a literaturii socialiste în Adevãrul, 25.8.15). «Nimic mai derizoriu statele sovietizate în baza unei teze în România decât sã spui „interesul staliniste: dacã problema naþionalã a fost naþional”. Golitã de conþinut, ca orice are definitiv rezolvatã prin constituirea unui legãturã cu politica româneascã, expresia monolit comunist, atunci existã o singurã e astãzi asociatã cu generalul Oprea, literaturã având ca temei marxism- preºedintele partidului-balama, partidul- leninismul de partid ºi de stat, cu variante cocotã, patidul-bãtãuº, partidul-bâtã.» Cu de ilustrare lingvisticã ºi culoare localã. cât naþionalul e mai inflaþionar, cu atât mai Aceastã unitate dictatã de Putere n-a evidentã apare lipsa lui de valoare ºi de funcþionat, de fapt, niciodatã; conflictele realitate ºi mai fatalã eºuarea în au existat, subterane, mocnite, uneori au pompierism. S-ar putea afirma cã atari rãbufnit, ca în timpul revoluþiei ungare din denominãri ar fi fost necesare ºi pentru 1956 ºi spre sfârºitul Dictaturii Ceauºescu, detaºarea de instituþiile comuniste: dar fiind atestabile în acest sens contribuþii diferenþierea e radical coruptivã în raport ruse, maghiare, germane, ucrainiene, cu ceea ce a fost în comunism. Nu trebuie sârbeºti. Din decembrie 1989, ignorat totuºi, cã asumãrile extreme sunt pseudounitatea dispare. Între literaturile urente ºi aiurea. Partidul pozitivat al românã, maghiarã ºi germanã, de exemplu, gruzinului infractor transfug Saakaºvili e se mai relevã în special diferenþe istorice, „Miºcarea Naþionalã Unitã”. În Franþa nu uneori critic, alteori prin ignorare convine „Frontul Naþional” condus de ostentativã. Dar remarcabilã devine lupta Marine Le Pen. Dar existã ONG-uri românilor cu românii, unii fiind mai români usamericanizane ale globalizãrii care-ºi ca alþii, românismul fiind ºi o profesie, asumã determinantul: National Endowment uneori accentuatã cu roluri parlamentare for Democracy, National Democratic In- europene bine salarizate. Postdecembrist, stitute. literatura românã va exista formal naþional Nu lipsesc negativãrile. Preºedintele chiar în interior prin selecþii de detalii Bãsescu e „Pilangiul Naþional”, absolutizabile omologate exterior, „Pacientul Naþional” , Amiralul reimportate ºi axiomatizate. ªi aºa, Dezastrului Naþional (ªerban Cionoff), C. „Românii sunt prizonierii unor dezbateri Vadim Tudor, „Tomberonul Naþional”. O naþionale care se desfãºoarã în altã þar㔠performanþã a negativãrii e contestarea (Titus Corlãþean, ministru de externe: titlului tradiþionalizat de poet naþional, dat 12.10.13). Uneori se alerteazã: „Vine fãrã decrete oficiale lui Eminescu. Se tãvãlugul ãsta al Uniunii Europene, ne refuzã naþionalul ºi ca Leitlinie. Mircea rostogoleºte, ne face zob. Suntem în prag Cãrtãrescu: «n-am crezut niciodatã în sã ne pierdem mândria cã suntem specificul naþional, în „sentimentul români.”Mândria: sinonim pentru românesc al fiinþei”, în tot ceea ce filozofii demnitate, în genere prea puþin asumatã, culturii ºi psihologii maselor ne-au atribuit observa Ion Cristoiu (O dezbatere ca sã ne distingã de alte popoare.» Spe- necesarã: starea demnitãþii noastre cific român ar fi totuºi, „cercul vicios al naþionale, Naþional, 17.8.1997). 15 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 POVESTEA DINTRE VORBE Liviu Grãsoiu

TINEREÞE FÃRÃ TINERI

I-a fost dat acestei þãri ca, de aproape dovedit a fi impunerea unei alte percepþii a douã secole, sã se tot afle în perioade de realitãþilor ºi, implicit, a noilor adevãruri în început, de trecere de la anumite structuri plan estetic. ªtim prea bine la ce vârstã s-au social-politice ºi economice, la altele care, manifestat, cu urmãrile cruciale pentru inevitabil, fãceau primii paºi pe un drum nu cultura noastrã ºi Eminescu, ºi Caragiale, întotdeauna uºor de parcurs ori trasat cu ºi Slavici, ºi Conta, ºi Xenopol, ºi Lambrior limpezime de minþile luminate ale ºi câþi mulþi alþii, meniþi a muta accentele în respectivelor epoci. Reflectarea în culturã, evoluþia vieþii româneºti privitã în ansamblul implicit în literaturã, s-a simþit imediat ºi a ei. Iar dupã sinteza epocii marilor clasici, avut, printre principalele caracteristici, epocã de stabilitate ºi cimentare a prezenþa decisivã a generaþiilor tinere, cãrora fundamentelor care sã permitã le-a revenit rolul de locomotivã a noului, de imprevizibilele zboruri ale inteligenþei impunere a unor formule artistice radical creatoare, au venit cãutãrile, stârnite iarãºi deosebite de cele anterioare. Era, se de generaþia tânãrã. Ele au cuprins înþelege, contribuþia altor sensibilitãþi, a unor orientãrile de coloraturã naþionalã (scopul alte capacitãþi de înþelegere a factorilor declarat era înfãptuirea unirii depline), în extraliterari definitorii pentru mereu noua paralel cu acelea exclusiv estetice, în Românie. Nu doresc sã cad în didacticism consonanþã cu miºcarea de idei europeanã, plictisitor, dar e bine sã ne reamintim de dominatã de efervescenþa înregistratã în aportul, în momente cheie, al tineretului ce Franþa. Campionii erau din nou tineri aflaþi cuteza sã o rupã cu trecutul. Mentalitãþile la debutul artistic ce ºi-i voiau cu orice preþ feudale ºi fanariote au fost dizlocate de original, spre a se defini pe ei înºiºi ca activitatea complexã a lui Ioan Heliade receptori ai tendinþelor de înnoire specifice Rãdulescu ºi a celor de care s-a înconjurat. realitãþilor în transformare. Literatura nou Heliade Rãdulescu ºi preromanticii noºtri apãrutã, chiar negatã, respinsã conform aveau pe atunci cam 30 de ani... „Dacia obiceiului, aparþinea emulilor macedonskieni literarã”, revistã-fanion în cultura românã în principal, iar din marele lor numãr s-au prin ceea ce ºi-a propus ºi prin ceea ce a desprins individualitãþi de rasã, repere ale reuºit, a pornit la drum datoritã unor tineri literaturii veacului al XX-lea. Mã gândesc ce abia depãºiserã 20 de ani, dar al cãror la G. Bacovia, la I. Pillat, la A. Maniu, la I. mesianism avea suportul maturitãþii Vinea, la T. Vianu, la Ov. Densusianu, la E. incredibile ºi al vizionarismului deloc utopic. Lovinescu, sprijiniþi de nume rãsunãtoare Pe atunci, tânãrul Kogãlniceanu era ale muzicii ºi artelor frumoase, toþi respirând preocupat de Letopiseþurile cronicarilor ºi, acelaºi aer al prospeþimii ce trebuie sã nici el, nici ceilalþi n-aveau timp pentru pãtrundã în spiritualitatea naþionalã. Erau „Letopizdeþ”. Dupã vreun sfert de veac s-a tineri care aveau ceva de spus, urmare atât nãscut Direcþia nouã, rãspunzând etapei de a unei culturi temeinice, cât ºi a talentului dupã reformele lui Cuza, când s-au pus indubitabil ce le sporea credibilitatea. temeinic bazele statului român modern, prin În pragul unei previzibile ºi aºteptate contribuþia politicienilor de talia Brãtienilor, tinereþi s-a gãsit România dupã Marea Unire. a lui C.A. Rosetti, a lui Petre Carp º.a.m.d., ªi iarãºi artiºtii s-au situat în prim-plan. Când al cãror simbol s-a dovedit a fi, prin s-a nãscut o revistã ce avea sã aibã viaþã înþelepciune, echilibru ºi clarviziune, Carol îndelungatã, am numit „Gândirea”, cei ce I. Dar Direcþia nouã a sintetizat, ideologic au întemeiat-o nu împliniserã 30 de ani, iar ºi artistic, neaºteptatele mutaþii valorice, misionarismul naþional le-a dictat acþiunea. aduse de intelectuali ce nu împliniserã nici Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Gib I. 30 de ani. Lângã Titu Maiorescu s-au gãsit Mihãescu, încurajaþi de sprijinul lui L. Blaga, savanþi, artiºti, gazetari al cãror rost s-a cel mai frumos cadou al Ardealului (dupã o LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni expresie celebrã) ºi al congenerilor ce se interioare proprii artiºtilor de excepþie (M. vor împlini în perioada interbelicã, erau Ursachi, Ileana Mãlãncioiu, Adrian conduºi de idealuri (iatã un cuvânt aproape Popescu), a intrat destul de zgomotos în demonetizat...) înalte, vizând ansamblul scenã la generaþia ’80. Importantã ca unei societãþi visate de înaintaºi. reacþie colectivã ºi mai puþin la nivel indi- Dezinteresul lor material a ajuns notoriu, vidual, deºi câteva nume s-au detaºat prin câºtigul financiar neintrând în calculele mediatizare sau din întâmplare. Acestei scriitorilor amintiþi, strãini politicianismului. generaþii i-ar fi revenit ºansa de a proba Iar în plan literar, parcã Rusoaica se tinereþea întrezãritã la nivel naþional dupã deosebea serios de Bãgãu. decembrie ’89. Parþial cam aºa s-a Deosebit de juni se prezentau la întâmplat, la 15 ani de la „revoluþie”, întâlnirea cu publicul avangardiºtii de toate optzeciºtii conducând (acum la vârstã nuanþele, intenþiile þinând cu precãdere de maturã) marea majoritate a revistelor ºi inovaþiile formale, dar ºi de tatonarea chiar a editurilor, deºi în cazul acestora se propice abordãrii subiectelor evitate pânã constatã monopolizarea lor de cãtre atunci. Antologiile vremii sunt grãitoare oamenii vechiului regim, probabil graþie pentru cãutãrile ºi obsesia tineretului de a acumulãrilor bine chivernisite ºi a relaþiilor se contopi cu tinereþea naþionalã inteligent cultivate. Cert este însã cã tinerii româneascã, chiar dacã programele nu se prea vãd. Din pãcate. Sau ceea ce se anunþate se abþineau de la declaraþii vede nu prea pare încurajator. Manevraþi lozincarde. Acestea au venit ºi ele, în alt cu gândul de a obþine funcþii ºi avantaje moment, de rãscruce, cu valuri seismice, imediate, câþiva reprezentanþi ai noului val provocate de rãzboiul al doilea, de ocupaþia oferã spectacolul penibil al inculturii crase sovieticã ºi de comunismul importat de ºi al retragerii în pornografie agresivã. tancurile rãsãritene spre a aduce „lumina”. „Liderii” tinerilor aparþin generaþiilor Aºa au fost înãbuºite vocile unor mari epuizate, ce nu reuºesc sã se menþinã în talente, aºa s-a putut vorbi (dupã decenii) atenþie decât coborând în subliteraturã. de generaþia rãzboiului, cea pierdutã ºi apoi Nici pomenealã de viziuni ample sau respect regãsitã. Despre curmarea destinului al bunului simþ, ci o cultivare fãrã rezerve tinerilor de la „Albatros”, sau al cerchiºtilor a contemplãrii sexului ºi a cãutãrii (vã amintiþi la ce vârstã ºi-au scris baladele expresiilor de maximã vulgaritate. R. Stanca ori ªt. Aug. Doinaº?), despre Încurajarea celor ce n-au nimic de cum au înfundat puºcãriile cei mai dotaþi comunicat þine de o iresponsabilitate spe- dintre ei s-a vorbit, s-a scris, dar parcã nu cific naþionalã care, la porþile Orientului, ia s-a subliniat îndeajuns cã furia cu care ei totul în uºor. Reþeta nu-i chiar originalã, au fost pedepsiþi þinea de intuiþia ºefilor de dar acum întrece suportabilitatea. Mândria dupã 1947 privind decapitarea elitelor. S-au de a produce câte un Cassanova autohton trezit ca exponenþi ai vremurilor noi indivizi se înscrie în derizoriu ºi rizibil. Fenomenul cu vagi preocupãri artistice, dar bine dirijaþi n-a trecut neobservat, atâta doar cã ceea din afarã ºi din interior spre a distruge cu ce încurajeazã Uniunea Scriitorilor ºi perseverenþã fiinþa naþionalã. A existat o Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti, prin tânãrã generaþie ce nu s-a mai dovedit premiile acordate, nu poate fi beneficã, acþionând în favoarea intereselor contrabalansat de o reacþie izolatã a unei repugnate, în final, de istorie. Dar tinereþea reviste precum „Oglinda literarã”. Ce-i creatorilor nu putea fi þinutã sub lacãt la drept, destule publicaþii refuzã sã intre în nesfârºit, astfel cã am asistat la ceea ce s- hora vulgaritãþii, lãsând iubitorului de a numit generaþia ’60. Tineri ce-ºi literaturã buruienoas㠄plãcerea” de a se propuneau sã reia firul istoriei întrerupte, delecta cu expresiile tari din pieþe, de pe chiar dacã societatea dãdea semne de stadioane, din faþa liceelor bucureºtene sau anomalie, chiar dacã naþionalismul ascultând posturile de radio particulare. comunist promovat dupã 1965 dovedea o Oricum, ceea ce se poate auzi acolo îmbãtrânire a resurselor economice, depãºeºte inventivitatea autorilor ale cãror politice ºi sociale, în regim de cenzurã au titluri nu meritã a fi reþinute. Se poate ieºit totuºi la ivealã opere ºi talente constata fãrã efort cum o societate a cãrei remarcabile, unii acceptând tinereþe nu trebuie pusã sub semnul compromisurile cu puterea, alþii (puþini) întrebãrii, încãputã pe mâinile activiºtilor refuzându-le. Beneficiind de abilitatea ºi de rangul doi de altãdatã ºi a îmbogãþiþilor competenþa unor critici ºi profesori ce ºi-au de datã recentã, a renunþat, deliberat, la înþeles menirea (N. Manolescu, Mircea tineri. Contribuþia lor rãmâne o datorie de Martin, Ov. S. Crohmãlniceanu – caz spe- onoare. Lipsesc deocamdatã faptele, cial ºi greu calificabil), dar ºi de resursele argumentele care sã mã contrazicã. 17 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 CONSEMNÃRI Tudor Cristea

IOAN ALEXANDRU – 75

În mediile literare studenþeºti descindea, Dar ºi sã exprime reflexul ei tragic în în primãvara de la de Bucureºti a anilor ’60, conºtiinþã. Desenul e mai mereu întunecat, care, spre deosebire de cea de la Praga, a din linii puternice, accentuate ºi deplasate fost una liricã, un personaj straniu în felul în stil expresionist. Viaþa este, deocamdatã, lui, prin vestimentaþia pe jumãtate rusticã, o luptã surdã a omului cu cu propria-i pe jumãtate urbanã, ca ºi prin felul patetic- condiþie de fiinþã disputatã ºi torturatã avântat sau monoton somnambulic în care-ºi deopotrivã de forþe contrare: „Pe arãtura rostea poemele. Sosea, însoþit de legenda neagrã, coborând în jos – / de-o parte cerul talentului sãu frizând genialitatea, ca un soi întunecat la apus/ ºi negru de piatrã la de avatar al tragic dispãrutului Labiº, de la rãsãrit./ În groapa aceea de nord,/ unde Universitatea din Cluj, ajungi frânt de obosealã ºi transferat la Facultatea de plângând,/ trãieºce casa Limba ºi Literatura Românã noastrã/ împrejmuitã cu din Bucureºti, unde, dupã sânge.” Uneori poemele sunt absolvire, avea sã rãmânã construite metodic ºi li ze asistent. Venise pe lume în zãreºte schelãria retoricã, dar noaptea de Crãciun a anului aproape de fiecare datã 1941, în Tompa Micã, sat din metoda este anulatã de judeþul Cluj cãzut sub þâºnirea câte unei imagini de ghilotina Diktatului, dar mare forþã: „În cumpãna pãrinþii aveau sã-l declare ca fântânii/ tatãl meu rãstignit,/ fiind nãscut pe 1 ianuarie pârghia subþire e mama 1942. La naºtere (ºi în acte, tânãrã/ înºurubatã în braþele pânã în decembrie 1966, lui noduroase de lemn./ ªi când a devenit Ioan izvorãsc din pieptul Alexandru) a purtat numele Ion (Ianoº) strãmoºilor/ izvoarele eterne. ªi vremea/ ne ªandor, toate documentele în care aceasta face una cu pãmântul./ În lumina lãmpii, la a fost înregistratã la Primãrie fiind în grindã,/ noaptea, cei trei prunci în cãmãºi maghiarã. Avea sã moarã prematur, pe 16 albe/ ard prin geamurile de piele umflatã./ septembrie 2000, la Bonn, ºi sã fie ªi, într-un colþ,/ o ladã stranie,/ cu zile ºi înmormântat la Mãnãstirea Nicula. nopþi/ ce ni le bate o secure cosmicã în cap/ Ion (mai apoi Ioan) Alexandru descindea ca pe niºte piroane ruginite.” (Coborând). în poezie impetuos, cu biografia sa integratã Cartea cea mai bunã a acestei prime condiþiei satului natal ºi Ardealului tragic, etape (ºi una dintre marile cãrþi postbelice cu tradiþia lui Coºbuc, Goga, Cotruº, Blaga, de poezie, apãrutã în acelaºi an ci 11 Elegii Beniuc, cu vizibile influenþe din Labiº ori de Nichita Stãnescu, dar atât de diferitã ca din Esenin, dar ºi cu o mare capacitate de a viziune ºi ca stil) rãmâne Infernul discutabil transpune rusticitatea în imagini puternice, (1966). Aici poetul atinge treapta cu în care se îmbinã mai mereu cosmicitatea adevãrat vizionarã, prin imaginea damnãrii ºi telurismul. Pe aceste coordonate, primul unei lumi ºi prin conºtiinþa propriei volum, intitulat Cum sã vã spun (1964), damnãri. Versurile configureazã o umanitate adaugã prospeþimea simþirii, puritatea privirii atemporalã bântuitã de o cosmicã ºi chiar naivitatea uimitã în faþa miracolelor suferinþã. O spaimã obsesivã de simple ale existenþei. Cu Viaþa deocamdatã materialitate, de tumefierea ei monstruoasã, (1965) ne aflãm în faþa unui poet deja matur, ori de sterilitate ºi mineralizare te întâmpinã puternic ºi original, ale cãrui versuri peste tot: „În aceste þinuturi dupã doi ani,/ bolovãnoase, fruste ºi aspre, urmãresc sã orice pom roditor se sãlbãticeºte./ Pe pielea reveleze drama unui fragment de umanitate apei goalã se-ndeasã/ un fel de pãr (satul natal) ºi a unui colþ de lume (Ardealul). mãtreþos./ Frunzele se chircesc/ ca ºi cum

LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni o oalã fierbinte/ le-ar opãri tot timpul. [...] ei în urmãtoarele douã, spre a se smulge Oglinzile-n pereþi/ prind rãdãcini de din material ºi a începe, prin suferinþã, o putregai/ ºi noaptea-nãduºe copiii-n ascensiune spre spiritual ºi spre divinitate aºternuturi [...] pãsãrile se umflã noaptea în cel de-al patrulea. Cu Imnele bucuriei în cuiburi [...]. În aceste þinuturi,/ o, cum (1973) asistãm la un soi de exod al îmbãtrânesc dintr-odatã;/ mã trage întregului sãu univers cãtre împlinirea unui pãmântul, cad pe brânci/ ºi ploile toamnei destin, la o miºcare venind, parcã, din pãtrund în mine/ pânã la sãmânþã.” (Þinut). adâncurile timpului, o migraþie de la noapte Ca ºi alþi autori, însã, Ioan Alexandru ºi-a la zi, din umbra deasã a materiei la lumina alcãtuit antologiile din propria creaþie din blândã a împãcãrii... Un filon creºtin începe perspectiva ultimelor volume, sã se facã tot mai simþit de la un volum la defavorizând, aºadar, partea cea mai altul – notã particularã deloc comodã autenticã, literar vorbind, a creaþiei sale. pentru autoritãþile epocii, care o tolereazã, Astfel, din toate culegerile selective antume totuºi, probabil strategic, aºa cum tolereazã lipseºte (ceea ce poate fi ºi o contribuþie a ºi seminarul de interpretare a Bibliei þinut cenzurii, mai vigilentã dupã ce s-a desfiinþat de poet la Universitate, sub pretextul formal) aceastã halucinantã viziune: predãrii limbii ebraice. Imnele Transilvaniei „Pregãtesc femeile mâncarea de amiazã;/ (1976), Imnele Moldovei (1979), Imnele o fierb cu plãmânii, o-nãcresc cu sudoare. Þãrii Româneºti (1981), Imnele iubirii (..) oasele scârþâie-n holdã pe deal [...] Iulie (1983), Imnele Putnei (1985) ºi Imnele gol, puturos, se scaldã în toate fântânile. Maramureºului (1988) aduc o poezie [...] pãmântul în cimitir e crãpat pânã-n abundentã, despletitã, pierdutã în hãþiºuri moarte,/ caiii fac viermi în bãlegar [...] retorice ºi doctrinare, plinã de teze sau de Omizile pe crengi ajung la rãdãcina frunzei/ utopii, uneori excesiv conceptualizatã, laptele-n þâþã miroase a opincã arsã,/ pãrul excesiv moralizatoare, dar mai ales inegalã de pe câini se adunã în straturi/ la uºa (ca ºi a lui Adrian Pãunescu din ultima sa bisericii. [...] Lentilele colorate vãd în locul perioadã de creaþie). Cele douã volume ochilor:/ Pezentul e mereu confundat cu editate în 2015 de Academia Românã viitorul,/ crima cu pedeapsa, norul cu oferã, în cadrul celor peste 3.300 de pagini, grindina,/ prostia cu vrabia/ ºi tot aºa pânã în integralitatea ei aceastã operã devenitã, la capãtul pãmântului.” (Iulie). treptat, stufoasã. ªi totuºi, în inegalitatea O schimbare doar în aparenþã ei, poezia imnicã, în care poetul evocã surprinzãtoare, având în vedere cã ideea obstinat destinul dramatic al unui neam a predestinãrii tragice era prefiguratã în toate cãrui existenþã a stat sub semnul credinþei, volumele anterioare, o aduce Vãmile pustiei ca ºi al unui comportanent care l-a fãcut din 1969. Edificator pentru noua posturã sã prefere (dupã opinia oarecum tezistã a a poetului este amplul (ºi inegalul) poem poetului), întotdeauna „fluierul, nu Ascensiunea, cu ecouri din Hölderlin ºi toporul”, oferã numeroase insule de chiar Dante. Din implicitã, metafizica luminã. Unele sunt poeme de sine poetului devine explicitã, iar uneori stãtãtoare, precum acesta, plasticizând discursul se conceptualizeazã. Faþã de sensibil morala creºtinã a suferinþei ºi a chinul material din Infernul discutabil, nobilei resemnãri: „Între sãmânþa moartã aflãm aici o tragicã seninãtate/ înseninare, ºi crengile în vânt / Spre care fructul pleacã pe fondul unui mesianism exprimat în chip din morminte,/ Ce uriaºe lemne pe pãmânt,/ solemn ºi patetic: „Poetului i-a fost Ce descãrnate oseminte!// Pânã în vârful încredinþat/ Pustia s-o iubeascã ºi strãbatã/ pomului s-ajungi/ Cu câteva seminþe-ntru Întemeind din vãmi în vãmi/ Albastru câte-un pãstrare/ De trãsnete câþi vor rãmâne ochi de piatrã.// De la-nceputul lumilor ciuingi,/ Încremeniþi cu hãul la picioare!// pornit/ Se face cã întreabã ºi nu ºtie/ Cum Sãmânþa moartã-nalþã-aceste schele/ se cufundã totul ne-ncetat/ Împãrãþie Ce-aduc de sine fruct într-un târziu;/ Când dupã-mpãrãþie.// Poetul ºi Pustia pururi da-voi roadã dincolo de stele/ Va trebui de fraþi/ Porniþi în cãutare prin Pustie/ Maica mult sã nu mai fiu!” (Lemn). Altele lor e Pustia ºi ei sunt îmbarcaþi/ Pe-o navã strãlucesc, asemenea insule de luminã, împotmolitã în Pustie.” (Ce e Pustia). aproape surprinzãtor, pe fondul unui întreg Dupã Vãmile pustiei, urmeazã etapa amorf, ezoteric ºi, în ultimã instanþ㠄imnelor”, cu mai curând vagi influenþe din fastidios. Tocmai din aceastã pricinã Pindar sau din omiliile lirico-dramatice ori monumentala ediþie de la Academie nu va ditirambii unor poeþi bizantini de felul lui resuscita neapãrat interesul pentru creaþia Romanos Melodos. Evoluþia poeziei lui poetului, fiind destinatã mai ales Ioan Alexandru dã impresia unui plan specialiºtilor. Dar ea este o imagine urmat cu fidelitate. De la descoperirea relevantã a felului în care acest poet major uimitã a lumii în primul volum, poetul trece îºi înfruntã destinul într-o vreme dominatã la sesizarea ºi apoi la asumarea tragismului de lirismul minor. 19 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 REVELAÞIILE LECTURII Iordan Datcu

NICOLAE CONSTANTINESCU ªI CULTURA ANTROPOLOGICÃ

Ne amintim cu tristeþe cã, odatã cu eºuat; probabil cã, vreodatã, a regretat el numãrul 46(544) din 26 noiembrie 2015, însuºi aceastã atitudine retractilã pe care seria nouã a revistei „Cultura” ºi-a încetat ºi-o impunea chiar ºi în discuþiile strict apariþia prin sistarea sponsorizãrii de cãtre particulare, când, în toiul evocãrii (era un Ministerul Culturii. Peste puþin timp revista povestitor fermecãtor), se oprea, zicând, urma sã-ºi sãrbãtoreascã zece ani de apariþie. dupã caz, fie «sã lãsam asta», fie «dã-i Augustin Buzura a semnat, pe prima paginã dracului pe ãºtia». Aºa se face cã mici a numãrului amintit, articolul Punct, iar fragmente din biografia sa ºi, mai larg, din Emilia Martin, redactor-ºef, pe pagina a treia, istoria zbuciumatã a folcloristicii româneºti articolul Chiar ultimul numãr. Avem ºi un din ultimii 60 de ani vor rãmâne pe veci motiv special sã regretãm faptul cã revista obscure.” Când s-au împlinit o sutã de ani nu mai apare: alãturi de rubrici precum de la naºterea lui Romulus Vulcãnescu, a „cultura economicã”, „cultura politicã”, fost preocupat sã lãmureascã unele „cultura ideilor”, „cultura istoriei”, „culturã obscuritãþi din biografia ºi bibliografia ºi societate”, „cultura literarã”, „cultura psi”, acestuia, ºi a fãcut slalom printre „cultura spectacolului”, „cultura cinema”, autobiografiile acestuia, demers în urma „cultura polemicã”, „cultura sunetelor”, ca cãruia a aflat între altele, cã acesta nu-ºi ºi de altele pe care nu le mai amintim, a trecea în lista lucrãrilor personale ºi apãrut ºi „cultura antropologicã”, aceasta Chestionar mitologic (1938). Autorul lui îl susþinutã cu deosebire de antropologul ºi omitea intenþionat pentru cã pe el exista profesorul universitar bucureºtean Nicolae urmãtoarea dedicaþie: „Þãrii mele iubite ºi Constantinescu. Regelui meu, închin fiecare clipã a vieþii Ultima carte pe care a tipãrit-o el preia mele.” O surprizã de altã naturã a avut titulatura rubricii amintite: Cultura Nicolae Constantinescu în legãturã cu antropologicã, Studii, cronici, comentarii, opera profesorului sãu Mihai Pop, pe care apãrute în revista „Cultura” editatã de a editat-o în trei volume, crezând cã nu se Fundaþia Culturalã Românã, 2010-2015, mai poate descoperi ceva în plus. ªi totuºi, ediþie, prefaþã, note de Cãtãlin D. ºi el ºi noi ceilalþi am avut surpriza sã aflãm Constantin (Editura Etnologicã, Bucureºti, în 2010, când a apãrut volumul Mihai Pop 2016, 316 p.). „Vreau ºi eu sã fiu revizuit”. Publicistica Prima secþiune a cãrþii sugereazã prin din anii 1937-1940, Antologie de Zoltán titlu, Precursori, continuatori, anticipãri, cã Rostás, care conþine cele 153 de articole aceia despre care scrie sunt din generaþii publicate de Mihai Pop, sub pseudonimul diferite: Mihai Pop (1907-2000), Romulus Petre Buga, în „Lumea româneasc㔠ºi Vulcãnescu (1912-1999), Ovidiu Bârlea „Azi”, publicaþii conduse de Zaharia Stancu, (1917-1990), Petru Ursache (1931-2013), cã Mihai Pop are ºi o publicisticã politicã. în fine personalitãþi care fac parte din Pentru etnologi care le-au urmat celor generaþia sa: A.Gh Olteanu (n. 1939), I. amintiþi, Nicolae Constantinescu gãseºte Opriºan (n. 1940) ºi Ion Ghinoiu (n. 1941). formule adecvate pentru a le caracteriza Interesul pentru câþiva precursori trece contribuþiile. În legãturã cu Petru Ursache, dincolo de opera lor. Ar fi dorit sã ºtie mai se referã la întregul demers al acestuia, multe despre biografia lui Al.I. Amzulescu, dupã ce îi recenzeazã cartea Bucãtãria vie. dar „acesta era foarte rezervat în ceea ce File de antropologie alimentarã (2011): priveºte propria viaþ㠖 toate încercãrile, nu „Cu cele mai recente cãrþi ale sale, Petru numai ale mele, de a-l face sã se Ursache se dovedeºte a fi mai tânãr ºi mai «spovedeascã» în faþa microfonului au updatat decât confraþii sãi nãscuþi cu un LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni deceniu în urmã sau chiar mai târziu, oraºelor lumii de azi (2003) ºi Cerbul din încremeniþi în proiecte reverenþioase, dar Cadillac. Folclor urban contemporan mai puþin fructuoase ºi în atitudini (2010), predilecþie justificatã la cel care este iconoclaste.” Lui A.Gh. Olteanu, care doar membru al Societãþii Internaþionale de printr-o maºinaþiune murdarã a cuiva n-a Studiere a Naraþiunilor Populare ºi al putut sã rãmânã la catedra condusã de Societãþii Internaþionale de Studiere a Mihai Pop, îi laudã, la un moment aniversar, Legendei Contemporane. În egalã mãsurã atât cãrþile publicate, între ele Structurile se aratã interesat de opiniile unor retorice ale liricii populare româneºti etnomuzicologi, precum Marin Marian (1985), Folclor ºi literaturã cultã (1994), Bãlaºa, despre a cãrui carte, Muzicologii, Reflexe folclorice în literatura scrisã etnologii, subiectivitãþi, politici (2011), (2000), Perenitatea textului literar. scrie: „Poþi sã fii sau nu de acord, în totalitate Analize, sinteze, comentarii de literaturã sau parþial, cu aserþiunile comentatorului, românã (2013), cât ºi activitatea didacticã dar nu poþi sã ignori discursul patetic ºi la Liceul „Dimitrie Cantemir”: „De fapt, scriitura polemicã.” În acelaºi context, A.Gh. Olteanu are profesoratul în sânge, consemneazã CD-urile cuprinzând Cinci ºcoala, catedra sunt o vocaþie, locul, veacuri din istoria cântecului popular mediul în care s-a simþit cel mai bine ºi românesc, operã a interpretului de muzicã profesia pe care a onorat-o cu desãvârºire.” popularã ºi profesorului Alexandru Mica. Despre Ion Ghinoiu, care a coordonat cele Este profund surprins cã un eveniment care cinci volume ale Atlasului etnografic ar fi trebuit sã mãguleascã sentimentul Român scrie c㠄încununeazã, cu aceastã naþional, ºi anume ºtirea cã doina a fost realizare, o carierã ºtiinþificã de excepþie”. inclusã, la 1 octombrie 2009, pe Lista Lui I. Opriºan îi recenzeazã atât studiul Mitul Reprezentativã a Patrimoniului Cultural Brâncoveanu în creaþia popularã Imaterial a UNESCO, a avut un slab ecou româneascã, Studiu monografic ºi corpus în þarã la noi. Interesul sãu merge, de texte (2014), pe care îl apreciazã ca „un deopotrivã, spre scrierile nonficþionale. Alt adjuvant credibil, de data aceasta, în procesul domeniu asupra cãruia stãruie în articole mitizãrii unui personaj istoric real”, cât ºi precum Eternizarea clipei: fotografia în lucrarea Infernul prizonierilor români în etnologie ºi Fotografia în etnologie – Rusia sovieticã (I-II, 2014), alcãtuitã din „retuºuri” ºi „developãri”, îi prilejuieºte tulburãtoare mãrturii ale celor care au observaþii asupra unor realizãri mai vechi, supravieþuit prizonieratului în spaþiul amintit. româneºti ºi strãine, pentru ca dupã aceea Interes constant aratã pentru opera lui sã semnaleze realizãri contemporane. Constantin Eretescu, de etnologie ºi de O mai veche preocupare a publicisticã. De asemenea, pentru scrierile antropologului Nicolae Constantinescu, doamnei Sanda Golopenþia. În cazul uneia prezentã, spre exemplu în mai vechile sale dintre cãrþile publicate de aceasta, cãrþi Citite de mine... Folclor, Etnologie, semnatarul recenziei renunþã la modul sobru, Antropologie. Repere ale cercetãrii (1967- reþinut din alte pagini ale cãrþii ºi exclamã: 2007) (I, 2008, II, 2011) este aceea pentru „Rar mi-a fost dat sã citesc, în vremea din „noua gard㔠sau „noul val”, în acest seg- urmã, o carte mai pasionantã, mai captivantã ment al cãrþii semnalând, spre exemplu, ºi mai tristã, în acelaºi timp, decât aceastã Nereju – patrimoniu viu (2014), de Ioana- reconstituire a vieþii unei familii de intelectuali Ruxandra Fruntelatã, Cãtãlin D. Constantin români din Bucureºtii anilor 1948-1950, ºi Cãtãlin Stoian, care au instruit ºapte realizatã de Sanda Golopenþia (Viaþa noastrã studenþi masteranzi în etnologie – Silvia cea de toate zilele, Editura Curtea Veche, Caraiman, Andrea Natalia Crãciun, Iulia 2009, 422 p....), care transcrie cu o Cristina Divoiu, Dana Niþu, Melania Oprea, fidelitate de etnolog/dialectolog, notele in- Raluca Penu-Tomescu ºi Daniela ªtefan. formative, de fapt rapoartele de filaj, ca ºi Aceºtia au realizat o cercetare în echipã, înregistrãrile convorbirilor telefonice din „un volum de studiu de o remarcabilã perioada 20 octombrie 1949 – 19 ianuarie acurateþã ºtiinþificã, scris cu maturitate ºi 1950, întocmite de agenþi ai securitãþii, tatãlui eleganþã.” Tot sub coordonarea Ioanei- sãu, sociologul Anton Golopenþia, la vremea Ruxandra Fruntelatã au fost înfãptuite respectivã director al Institutului Central cercetãrile Starchiojd. Moºtenirea de Statisticã, apoi ºomer.” culturalã (partea întâi) Locuire, ocupaþii, Se remarcã predilecþia comentatorului meºteºuguri (2014) ºi Râmniceni Vrancea. pentru basme ºi legende, româneºti ºi Instantanee monografice, la care a fost co- strãine, între acestea din urmã figurând editor Adrian Stoicescu (2013). volumul lui Constantin Eretescu Vrãjitoarea familiei ºi alte legende ale (continuare la pagina 25) 21 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 PANTEON REGÃSIT Ioan Adam

OMUL ÎNTRE DOUÃ LUMI

„Sã ºtim sã nu fim sclavi ai patimilor noastre dacã nu vrem sã fim sclavi la o putere streinã”. (Dimitrie Bolintineanu)

• Viitorul din trecut • Falanga suflul etniei sale e în regres. Dacã a existat macedonean㠕 Vocea „poporului în secolul al nouãsprezecelea un român care suveran” • Europa ºi noi • Sfetnicul lui a trãit „pe culmile disperãrii”, atunci acesta Cuza • Pe culmile disperãrii a fost Bolintineanu. Dar deznãdejdea lui nu Cu DIMITRIE BOLINTINEANU (n. era jucatã, nu era un exerciþiu de stil!... E în 1819?–m. 20 aug. 1872) se întâmplã încã fiinþa acestui român onest atâta silã de de acum un secol ºi jumãtate expediente, de compromis, ceea ce se va întâmpla ºi cu servilism, nedreptate ºi alþi scriitori români: reuºita minciunã încât capãtã staturã într-un gen sau printr-o operã de erou tragic. E, într-un fel, întunecã restul creaþiei, Timon mizantropul ce îºi plasând pânã ºi viaþa autorului rosteºte cu un ultim freamãt în penumbra misterului. al demnitãþii profesiunea de Legendele istorice au canalizat credinþã: „Fericit e cel ce-n practic într-o singurã direcþie lume / Fãrã de a fi roºit/Poate atenþia posteritãþii. Nici mãcar însã a ne spune / Cu mândrie: specialiºtii nu depãºesc sunt cinstit!” bucuroºi aceste limite impuse Cinstea e în cazul lui de tradiþie ºi e suficient sã Bolintineanu ºi o chestiune Dimitrie Bolintineanu rãsfoim monografiile apãrute de ereditate. Poetul era în ultimii patruzeci-cincizeci de ani pentru a macedonean de origine, pãrintele lui, vedea cât de înrãdãcinatã este vechea lenache Cosmad, fiind venit în þarã perspectivã mitizantã, bazatã concomitent pe dinspre Ohrida. Când se va reface, fãrã admiraþie ºi comoditate. complexe, harta spiritului românesc, se În fapt, a trebuit sã aºteptãm anul 1988 va vedea cât de multe datorãm acestor pentru a avea în sfârºit, graþie lui Teodor munteni harnici, probi ºi rãzbãtãtori, Vârgolici, o ediþie a publicisticii sale, sosiþi 1a noi de la extremele primejduite completatã în 1989 de un volum de ale românismului. Vasile Lupu, Grigore corespondenþã ºi în 1992 de un altul Ghica, Dimitrie Bolintineanu, Marcu consacrat scrierilor ideologice. Într-o lume Beja, Mihail Sadoveanu, dupã unii obsedatã de alte probleme, ecoul lor a fost cercetãtori chiar ºi Eminescu, erau la minim, poate ºi din cauza indiferenþei – reale origine „albanezi” ori aromâni din Balcani sau stimulate! – pentru trecut. Evident, acest ºi aduceau de acolo neîmpãcarea în lupta dezinteres se va rãzbuna într-o zi! cu destinul, proprie celor aflaþi în Pânã atunci sã reþinem însã cã gândirea continuu rãzboi cu natura. (Ceva din politicã a lui Bolintineanu nu s-a „istorizat”; aceastã mentalitate eroicã stãruie în schimbând datele ºi numele de atunci, þãranii noºtri din Apuseni!) În puþini ani, curãþind zgura unor stângãcii, amendând mohorâtul lenache îºi fãcu în Valahia o verdictele pripite, plonjãm în plinã situaþie acceptabilã. Arendaº, mic actualitate. Cu alte cuvinte, Bolintineanu e proprietar, apoi subprefect, cu reºedinþa contemporanul nostru, omul care a trãit în la Bolintin, el nu apucã sã-i lase celui de- avanpremierã incertitudinile, speranþele ºi al doilea nãscut, Dimitrie, o avere care disperãrile noastre de azi. Frãmântarea lui sã-l scuteascã de griji. tragicã e proprie omului cinstit care vede Orfan de ambii pãrinþi încã din 1831, cã vechi stâlpi de moralitate se clatinã, cã tânãrul crescu din mila unor rude mai avute. LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Se susþinu de timpuriu, precum Alexandrescu, Curios lucru, redactorul-ºef nu cântã în Caragiale, Eminescu, prin slujbe struna guvernului, ci-i arãtã neînduplecat funcþionãreºti. În 1841 era copist la erorile. Bolintineanu lanseazã întrebãri Secretariatul de Stat, în 1843 – secretar la incomode, ce vor fi displãcut mult departamentul „pricinilor sudiþeºti”. Printr-un alunecosului Eliade: „... pentru ce misterios concurs de împrejurãri, e ridicat, Solomon, Odobescu ºi ceilalþi, ca niºte în 1844, la rangul de pitar. Faptul cã inimici ai românilor, nu sunt daþi încã în publicase în 1842 admirabila poemã O fatã judecatã? Pentru ce întârzie a destitua capii tânãrã pe patul morþii, prezentatã elogios armiii în care poporul nu are încredere? de Eliade (ºi invocatã mai târziu de [...] N-are el [guvernul – n.m.] oare curajul Eminescu în Epigonii), va fi jucat probabil conºtiinþei sale pe care ne place a o crede un rol decisiv. Ca atâþi alþi paºoptiºti, tânãrul încã seninã ºi necomprometatã?” nu se trudi prea mult sã intre în graþiile În gazetã mai era ºi o rubricã incisivã, principelui. Inima îl trãgea mai curând spre Urzici; una dintre notele publicate aici ne lumea care „va sã vinã”. Cooptat în Frãþia pune pe gânduri: „Se zice cã banii din Þara ºi în Asociaþia literarã, îºi însuºi rapid Româneascã se ascund sau trec frontiera. mentalitatea de carbonar. Banii totdeauna au fost poltroni în astfel Plecat la Paris în 1845, cu o bursã de timpuri”. Dupã ce iritase lumea veche, din partea Asociaþiei literare, audiazã ºi poetul risca sã o supere ºi pe cea nouã, el cursurile lui Michelet, Quinet ºi pornitã pe afaceri. Nici guvernanþii Mickiewicz. Nu trãieºte decât pentru revoluþionari nu prea fãceau casã bunã cu Revoluþia pe care o presimte. Când a patra putere în stat. Unii dintre ei sunt aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, puºi pe violenþe ºi ameninþãri, precum face tinerii studioºi hotãrârã se se întoarcã în – la 4 august 1848 – un amic al lui Dimitrie þarã. Conjuraþii îi dãdurã un rol de prim Ghica, de la care ne-au rãmas aceste ordin, acela de a stabili contacte cu rânduri simptomatice: „... nu te ocupa de revoluþionarii din Bucovina, ceea ce poetul ceea ce se scrie în jurnale. Þara noastrã nu putu sã facã. Aga poliþiei, Ion Manu, are nevoie de oameni de afaceri pentru a îl „mirosise” ºi, refuzându-i paºaportul ieºi din aceastã crizã. Toþi cei care te pentru Moldova, îl ameninþase cu un arest sfãtuiesc sã nu ieºi sunt duºmanii dumitale, la „mãnãstire”. Ar fi avut, poate, parte de cãci dacã d. Bolintineanu te atacã, cu douã el, dacã nu izbucnea revoluþia... palme e pus la respect. l-am ºi spus indi- ªi la 1848 revoluþia a adus o explozie rect cã se expune a se vedea cu capul gazetãreascã. Dacã Rosetti scosese, imediat spart!” Avea deci dreptate Bolintineanu dupã izbândã, Pruncul român, Bolintineanu când scria: „Guvernul Provizoriu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) rãsplãteºte cu bine celor ce fac rãu; [...] Poporul suveran. Era o foaie micã, de dar cum va rãsplãti celor ce fac bine?” Va patru pagini, cu doar douã coloane pe constata singur, mai târziu, din partea altor fiecare faþã, dar redactorul-ºef avea guverne, conduse chiar de comilitonii sãi proiecte mari. Ar fi vrut sã tipãreascã un de la ’48... „jurnal al intereselor democratice ºi al Când turcii lui Fuad Paºa arestarã progresului social”, pe potriva modelului deputãþia revoluþionarã venitã sã-i salute, francez – Le Peuple souverain. Bolintineanu intrã în lotul celor Concordante în linii mari, obiectivele nenorocoºi. În þinutã de galã, colonelul nu puteau fi totuºi aceleaºi, pentru cã nici Ion Voinescu I eliberã o parte dintre realitãþile nu erau identice. În Principate „arestanþi”; poetul nu fu printre ei. 22 istoria rãmãsese în urmã. Oamenii înºiºi (simbolic numãr!) dintre revoluþionari se desprindeau greu din inerþii. Pânã ºi erau meniþi exilului. Printre ei, Guvernul Provizoriu, al revoluþionarilor Bolintineanu! Cu Bãlcescu, C. A. Rosetti, deci, era ezitant, oarecum conservator. C. Aristia, ªtefan, Alecu ºi Radu Golescu, Mitropolitul Neofit prezida, cu un zel cu pitorescul arhimandrit Snagoveanu ºi revoluþionar de circumstanþã, ºedinþele alþii, el luã calea exilului. La Paris, unde guvernului, iar coloneii Solomon ºi ajunse în primãvara lui ’49, atmosfera se Odobescu (vechi învãþãcei la ºcoala schimbase. Discordii grozave îi separau ruseascã a forþei ºi a arbitrariului) pe cãuzaºi, o pricinã fiind – parcã înainte conduceau oºtirea. Armele date iniþial de toate – lipsa de bani. Erau cãutate revoluþionarilor furã confiscate de potere fondurile secrete ale Miºcãrii, dispãrute „democratice”, fiindcã guvernanþii de la misterios, iar incoruptibilul Bolintineanu Bucureºti voiau acum ordine, stabilitate, fu unul dintre cei aleºi sã facã luminã... concordie socialã. Când armata încercã o Pânã la urmã, el lãsã pe seama altora micã, dar sângeroasã loviturã de stat, detectivismul financiar ºi se întoarse la ceea Bolintineanu se numãrã printre radicali. ce îi plãcea mai mult: gazetãria. Semneazã 23 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 o Protestaþie a românilor din Valahia, dezinteresat încã de la primii sãi paºi pe adresatã guvernelor Franþei, Angliei, Prusiei scena politicii europene. Efor al spitalelor ºi Austriei, care toleraserã intervenþia (1860), membru în Comisia Europeanã a militarã ruso-turcã. Scoate trei numere din Dunãrii (post bine retribuit prin care domnul Albumul pelerinilor români. Colaboreazã voia sã-i asigure o condiþie materialã la România viitoare. Occidentalilor convenabilã în toate privinþele), titular la neiniþiaþi în realitãþile româneºti le pune la Externe (douã luni, în 1861), Bolintineanu dispoziþie o preþioasã punere în temã: Les lasã în urmã amintiri frumoase mai ales Principautés Roumaines (1854). O face prin ceea ce a fãcut în calitatea sa de exact, succint, neidilizând nimic, dar nici ministru al Cultelor ºi Instrucþiunii Publice deformând. Altã scriere propagandisticã, în vestitul cabinet Kogãlniceanu. A fost de mare ecou în Occident, L’Autriche, La ministru doar nouã luni (12 oct. 1863 – 19 Turquie et Les Moldo-Valaques (1856) iulie 1864), dar a sãvârºit fapte mari. Istoria este o fascinantã radiografie a clasei politice Universitãþii din Bucureºti îi reþine numele româneºti, comparabilã în dezvãluirile ei printre cele ale ctitorilor. necruþãtoare cu notaþiile din Jurnalul lui În secularizarea averilor mãnãstireºti Maiorescu ori cu scânteietoarele Portrete rolul sãu fu esenþial. Date în proprietate aºternute de Duiliu Zamfirescu în deplinã mãnãstirilor athonite, moºiile memorialul sãu secret. închinate din þarã acopereau un sfert din Pe mãsurã ce trec anii, Bolintineanu, suprafaþa arabilã a statului. Sfinþii pãrinþi potrivnicul boierilor, devine ºi adversarul mai deþineau 4.000 de prãvãlii ºi 1.555 „ciocoilor noi”. Suferea de orgoliu, era de hectare de pãdure. Sprijiniþi fãþiº de Rusia, o demnitate naþionalã ieºitã din comun. Nu care poza (pe banii românilor) în accepta temenelile în faþa Europei, mai ales protectoarea creºtinilor din Balcani, clericii când se vãdeau sterile în planul câºtigurilor de la Sfântul Munte aveau un tupeu concrete. Refuza însã ºi un naþionalism fenomenal. Un egumen revendicase cândva închistat à la Caþavencu. Când aude pânã ºi Mitropolia cu „dealul” ei cu tot, refrenul (cu oarecare circulaþie atunci plus câteva cartiere bucureºtene, care s-ar printre români) „Europa n-a fãcut nimic fi aflat pe proprietatea „cuviosului” Panã pentru noi!” – restabileºte calm adevãrul Vistieru... Se punea apoi ºi problema ºi preconizeazã singura conduitã fertilã: „patrimoniului”. Icoane, aere, potire cu „Nu, decât sã stãm a plânge cele ce nu s-au nestemate, documente de o valoare fãcut de strein, sã facem noi cele bune ce inestimabilã se topeau ºi atunci misterios putem ºi sã arãtãm Europei cã suntem peste graniþã într-un climat de corupþie demni de libertate ºi de a forma o naþie. Sã generalizatã. Când un misterios colonel S. facem noi bine, ca de aici înainte sã nu îi oferi mitã 20.000 de galbeni pentru a mai facã alþii pentru noi. Cãci de-au fãcut întârzia secularizarea, reacþia ministrului a alþii pentru noi, dovedeºte cã noi nu am fost teribilã. „Mesagerul” a fost dat afarã fãcut bine”. ºi gonit în ocãri pe scãrile ministerului... În 1858, când scria aceste rânduri, Dacã ministrul era onest, subalternii Bolintineanu era iarãºi redactor-ºef, de astã dornici de cãpãtuialã îl expuneau unor datã la Dâmboviþa, publicaþie unionistã prin decizii injuste ce-i puteau pãta numele. excelenþã. Dacã ne uitãm la titlurile ori la Când da de urma unor sforãrii pe care le temele articolelor lui, ele ni se par neaºteptat aprobase în neºtiinþã de cauzã, sfetnicul de familiare. Intimidarea alegãtorilor, tronului se repezea intempestiv la Palat Actele de împroprietãrire, Program de pentru a-l opri pe domnitor sã-ºi aºtearnã reforme, Subsidiele deputaþilor, Iarã la rându-i apostila favorabilã. Unul dintre legea electoralã, Libertatea presei, admiratorii sãi, Duiliu Zamfirescu (printr- Strãinii în funcþiuni, Cumulul de funcþii un curios joc al destinului autorul Vieþii la publice, Inamovibilitatea judecãtorilor, þarã a fost ºi el membru în Comisia Independenþa Bisericii Române sunt doar Europeanã a Dunãrii), istoriseºte, într-unul câteva dintre ele. Languros ºi senzual, cu din articolele lui de tinereþe, una dintre o mireasmã molatecã de Bosfor în isprãvile ministrului Bolintineanu: versurile sale, Bolintineanu e în gazetãrie „Sub domnia lui Cuza, Bolintineanu fu cu totul altfel: dur, tãios, inflexibil. Dacã numit ministru al Învãþãmântului. Atunci ar fi trãit la noi, trei sferturi de veac mai se putu cunoaºte cât era de drept ºi de târziu, Saint-Just ar fi folosit, poate, neclintit în pãrerile sale. Se povesteºte, acelaºi limbaj... între altele, cã fiind indus în eroare de unul Soarta i-a dat lui Bolintineanu ºi din subalternii sãi, trimese la vodã sã posibilitatea de a acþiona, nu doar de a iscãleascã un decret, prin care se fãcea o teoretiza reforma. Cuza l-a copleºit o vreme mare nedreptate. Câteva minute mai târziu cu onoruri pe omul care-l sprijinise veni un prieten, ºi, dintr-o vorbã într-alta, LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni îi spuse despre miºelia care era gata sã se fãrã idei, exersându-se sub egida sancþioneze de domn. Bolintineanu tocmai ministerului în serviciul destrucþiunii. se îmbrãca. Fãrã sã mai asculte de niciun Cãderea în spiritul public, pericolul în cuvânt, sãri în trãsurã cum se afla ºi þintã finanþe, corupþiunea introducându-se în la Palat. Vodã era gata sã iscãleascã. toate clasele; orice instituþiune lovitã, – Stãi, mãria-ta! ministerul fiind legea; þãranii nemulþumiþi, Vodã, mirat, se opri. Când ºi-aruncã cu tot sacrificiul fãcut de proprietari, clerul ochii la el, ministru era numai în ciorapi. lovit, comerþul paralizat, orice favorit cu Cuza râse cu plãcere ºi nu iscãli”. douã ºi trei posturi; agricultura sãlbãticitã; (Palabras. Duminecã, 18 decemvrie), în limba o deriziune; ºtiinþele pãrãsite, artele Opere, V, Ediþie îngrijitã de Minai Gafiþa dispreþuite, literele degradate; în scurt, ºi Ioan Adam, argument, note ºi indici de anarhia, decompoziþiunea, putrifacþiunea; Ioan Adam, col. Scriitori Români, Editura libertatea cugetãrii zdrobitã sub furia Minerva, 1982, pp. 274-275). Pânã la bandelor în numele libertãþii! ªi nu voim urmã cinstea sa ieºitã din comun iritã sã acuzãm pe nimeni pentru aceastã stare camarila ce se formase ºi în jurul lui Cuza, de lucruri, nici pe naþiune, nici pe partide, iar Bolintineanu trebui sã demisioneze. nici pe indivizi. Ea este poate o consecuinþã Prinþul pe care îl sprijinise nu-l mai numi fatalã a unei stãri creatã de mai multe decât în funcþia onorificã de mebru în generaþiuni. Tot ce se poate imputa Consiliul de Stat. guvernului este cã nu a ºtiut sã scape vasul Cât a mai trãit, a scris întruna, gonit de naufragiu, cã nu a fost la înãlþimea din urmã de sãrãcie ºi boalã. Memorii, evenimentelor. Am confundat anarhia cu istorii, drame, poeme, articole se adaugã libertatea, tirania cu ordinea”. (Cronica într-un ritm aiuritor. Cufundat în urã ºi sãptãmânii (III), în Eumenidele, I, 9, repulsie ca într-un fluviu mitic, poetul 1866, p.1.) Florilor Bosforului renaºte rãzbunãtor ºi Jocurile bizantine ale marilor puteri necruþãtor ca Nemesis. Vedea pretutindeni europene îi înteþeau ºi ele pesimismul. primejdii, þara însãºi i se pãrea „o corabie Dorind sã frâneze ascensiunea Prusiei, fãrã vele, fãrã cârmã, fãrã busolã, aruncatã Napoleon al III-lea, cel care ne sprijinise pe o mare între stânci”. (Domnii hotãrâtor în realizarea Unirii, cãuta atunci regulamentari ºi istoria celor trei ani de alianþa Austriei, preþul oferit în 1867 fiind la 11 februariu pânã astãzi, 1869.) încuviinþarea anexãrii României la Imperiul Alungarea lui Cuza (ale cãrui greºeli Habsburgic. Bolintineanu, vechi prieten al Ie-a semnalat totuºi cu obiectivitate!) ºi Franþei, incrimineazã aceastã nefireascã evoluþiile de pe scena politicã româneasc㠄axã”, exprimându-ºi dezaprobarea ºi ulterioare „revoluþiei” din 11 februarie 1866 revolta în 1869 într-un vehement eseu îi stârnesc verva pamfletarã ºi mânia. politic – România roabã la austro- Tabloul nefericirilor þãrii e apocaliptic ºi, maghiari? de ce n-am recunoaºte, asemãnãtor relelor A murit sãrac, delirând, cum o va face de care suferim ºi azi: „Disoluþiunea în peste 17 ani ºi Eminescu, fãrã a bãnui cã datine, dezorganizarea în administraþiune; ameninþata „corabie beat㔠va gãsi totuºi terorismul unei partide fãrã convincþiuni, drumul spre un þãrm ospitalier...

(urmare de la pagina 21) cronicari ai cãrþii de culturã antropologicã, demers în care pune multã ºtiinþã ºi Nicolae Constantinescu formuleazã aprecieri pe care se poate conta. ºi cultura antropologicã O scurtã menþiune fac atenþiei cu care a urmãrit activitatea mea ºi a scris despre În fine, în acelaºi cadru de preocupãri ea pagini mãgulitoare pentru mine. Îi este semnalatã cartea tinerilor etnologi Iulia mulþumesc ºi pe aceastã cale. Wisoºenschi, Emil Þârcomnicu, Cãtãlin Ediþia este îngrijitã de Cãtãlin D. Alexa ºi Nistor Bradu, „Lecturi vizuale Constantin, cadru didactic universitar, etnologice” la aromânii din Albania. cercetãtor ºtiinþific, „unul dintre cei mai Memorie, tradiþie, patrimoniu (2014). De dotaþi din generaþia sa”, cu douã doctorate asemenea, ca semnificative sunt studiile în Filologie ºi în Arhitecturã. Mai vechea asupra mentalitãþilor, ilustrativ în acest constatare a profesorului Nicolae sens fiind volumul Viaþa de zi cu zi în Constantinescu, în anii când cel amintit mai documente de familie (2012), teza de sus era student, s-a confirmat: „gândeºte doctorat a lui Cãtãlin D. Constantin. etnologic”. Sã mai amintim cã îngrijitorul Relaþionând cartea de acum cu cele douã ediþiei este cel care a propus ca revista volume amintite mai sus, constatãm c㠄Cultura” sã aibã o rubricã intitulatã Nicolae Constantinescu este unul din puþinii „cultura antropologicã”. Un merit în plus. 25 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 O VIZIUNE A POEZIEI Maria Octavian Pavnotescu

NICHITA STÃNESCU

„Sensul iubirii”, „O viziune a miºcare, apare ideea cã centrul universului sentimentelor”, „Dreptul la timp”, primele poate fi oriunde ºi, în concluzie, lumea de creaþii ale poetului, îl prezintã ca un liric obiecte se poate raporta la el, poetul prin excelenþã, lirismul sãu fiind generat demiurg, alephul, cum se va numi mai de stãri inefabile de „transparenþã”, de o târziu în „Laus Ptolemaei”. anumitã materie „invizibilã”, de o lume fizicã rarefiatã, în care obiectele îºi pierd Arta poeticã ºi drama cuvintelor consistenþa; de aici ºi sentimentul de plutire, Dacã în poemele „manifest literar”, de zbor, pe care atât Ion Negoiþescu, cât Nichita Stãnescu se defineºte deschis ºi Eugen Simion l-au semnalat. înþelegerii ºi receptãrii noastre, în cele cu Dematerializarea lumii concrete ºi altã tematicã este mai abstract, uneori pro- materializarea lumii abstracte, procedee lix, încãrcat, poate prea dens în idei ºi prea cunoscute liricii interbelice prin L. Blaga, puþin elaborat. Nichita Stãnescu îºi dezvoltã T. Arghezi, suprarealiºti, stau la Nichita arta poeticã în limitele celei blagiene ºi Stãnescu sub semnul lui Eros. argheziene; ipostaza creatorului este Spaþiul ºi timpul devin categorii supuse expresionistã, este cea a tãcerii – „gurã cu unor esenþe concretizate într-un univers limba smulsã, mutã”/ („Luptele”). Versurile osteologic: oase, vertebre, genunchi, braþe, ne trimit la Blaga: „Lucian Blaga e mut ca coaste. Umerii devin viaducte ºi poduri, o lebãdã”. ºi harul este divin, poetul va pieptul terasamente ºi diguri, genunchii întârzia sub aripa protectoare („La tine, acoperiºuri, iar el, poetul, Amfion, Doamne sub aripã”) ºi va cere dreptul la constructorul subþire ca licãrirea, porc, la câne, la ocarã, la cultul dematerializat, îºi sacrificã esenþa cu strãmoºilor, dar ºi la perlã, smarald, înger, generozitate. De fapt, la Nichita Stãnescu, ºarpe, otravã, elemente cunoscute în lirica universul acesta de esenþe, reprezentat prin arghezianã. oase, presupune organizare, cristalizare, la O primã ipostazã este similitudinea cu care ajungi dupã ce dai la o parte lumea de divinul: „toþi mã credeau el, chiar ºi eu pãpãdie, de aer, de cântec firav al materiei; însumi” („Odã bucuriei”, „Necuvintele”). procedeul se extinde pânã în volumul „Laus Aceeaºi idee apare ºi în poemul Ptolemaei”: „oasele sunt cârji interioare/ ele „Construcþie” în care contempl㠄Marea susþin carnea ºi nervii/ dar sunt mai prietene trecere”: „Eu sunt un domn care dorm/ Tu ºi mai aproape pietrei” – („Câteva eºti o stea care A/ Degeaba curgeþi voi le-am generaþii”, „Laus Ptolemaei’). Poetul vine spus/ celor care erau” („Mãreþia frigului”). cu o lume în care: „copacii rãmân Iconoclast ºi contradictoriu, înfometat suspendaþi, fluviul este strãveziu, sub lunã de perfecþiunea unei lumi de vis, iatã-l divin, caii rãtãcesc cu timpul”, însuºi poetul, dacã arghezian ca atitudine, compunând o ar face un salt, „ar pluti în aer”. Totul intrã muzicã rafaelitã: „Deci în visul visului/ în stare de imponderabilitate ºi ceea ce dã doarme lupul Cristului/ creeru-ametistului,/ echilibru, consistenþã, formã, volum ºi ºi ninsoarea tristului/ El mãnâncã/ numai culoare sunt abstracþiunile care vor cãpãta stânc㔠(„Lupul singuratic”). relieful lumii concrete: „tãcerea se face de Izolat, cu un anume sentiment de nisip, somnul are mascã de sticlã, liniºtea singurãtate, plângându-ºi propria absenþã fulgerã ca un tigru, visele devin peºti într-o lume mereu schimbatã, apare ºi în zburãtori.” În acest context, de permanentã poemul „Andru plângând”. Poetul devine

LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni întruchipare de cer ºi pãmânt, iar singurele concretizãri sunt cuvintele, ele întrebãrile lui sunt de fapt esenþa fiinþei lui. sunt fiinþe palpabile, sunt mãºti grimasate Problema artei ºi-o pune poetul însã încã ale lumii, de aici foamea teribilã dupã real, din primele volume, în poemele „Cãtre dupã reprezentãrile realului cunoscute ºi Galateea” ºi „Enchidu”, implicând teorii în „Elegii”: „Sunt mâncat/ simt/ foamea ºi-a estetice sau fragmente de filozofie veche fãcut patul în existenþa mea” („Cãderea ºi mai nouã. Încercarea de a atinge oamenilor în pãmânt”). Alteori, lumea este absolutul, de autocunoaºtere, de depãºire de fapt dematerializatã prin cuvânt; a condiþiei se zbate neputincioasã. cuvântul devine un fel de oglindã barbianã Gigantizarea individului în sensul prin care lucrurile îºi pierd materialitatea, cunoaºterii ºi realizãrii în artã o va supune se curãþã de contingent, dar în acelaºi timp totuºi timpului ºi morþii, aºa cum apare în sunt esenþele la care poetul vrea sã ajungã; ipostaza lui Enchidu, dar poetul este în de aici ºi aparenta contradicþie între foamea acelaºi timp ºi Ghilgameº înþeleptul, de cuvinte, ca o expresie e dorinþei de a creatorul, pentru cã lasã în urma lui opera, stãpâni realul ºi de a-l domina, ºi ideea din zidul care îi va dura numele peste veacuri versul: „cuvântul îmi dã fiinþa,/ dar mi-o (Enchidu). Sau, urmând acelaºi procedeu, dã lipsitã de fiinþã”. Dematerializarea lumii poetul devine un personaj într-o fascinantã concrete ºi materializarea lumii abstracte, trecere de la concret la abstract ºi de la aflatã în primele volume sub semnul lui abstract la concret; de la o lãrgire Eros, se supune în acest context oglinzii progresivã a spaþiului de cunoaºtere, la cuvântului. Dar când cuvintele sunt îngustarea lui, pentru coborârea în reprezentãri ale lumii acesteia, în care adâncuri; aºa se explicã reluarea familiarei obiectele ºi fiinþele îl sufocã, cautã un loc reprezentãri a lui Viºnu, exploatându-i în pustiu, un refugiu: „Gândesc un loc pustiu” sens uman ºi valenþele: „Când eram tânãr, („Elogiu”). Cauza acestei dorinþe de mã comparam cu un zeu indic,/ zeu cu evadare este timpul ºi spaþiul care-l foarte multe braþe, foarte multe picioare/ limiteazã. De aceea simbolistica vocalelor îmi place sã spun cã braþele ºi picioarele/ ºi a consoanelor este sensibilizatã de ideea mi-au fost rupte ºi cã/ mi-au lãsat numai de timp: „Ce tragedie cuvântul iubito/ dupã douã braþe, dinspre partea dreaptã/ ºi numai litera I urmeazã U,/ dupã litera E litera I/ douã picioare/ tot dinspre partea dreaptã.” apoi O.../ ªi asta-i ca ºi cum ar trece un Drama cuvintelor este drama timp între I ºi O”. neputinþei atingerii absolutului în artã, a Desfãcut în sunete, „a” dintr-un anume luãrii în stãpânire a realului, a aneantizãrii cuvânt, înseamnã, ca ºi Alephul, infinitul, prin cuvinte, a materializãrii abstracþiunilor. în sensul cã alephul este ultimul cardinal Universul spre care tinde devine un per- infinit, în timp ce litera „A” marcheazã manent miraj, pentru cã el, Dedal, artistul, începutul creaþiei. Cu litera „e” începe este acoperit ºi sufocat de teluric: „De ce starea de inefabil, ea nu mai poate fi te îndepãrtezi de mine/ i-am strigat/ De ce reprezentatã, atingând universul pleci, de ce/ fãrã pricinã/ Mi-a rãspuns, „Necuvintelor” sau împotriva cuvintelor, fãrã pricin㔠(Al meu suflet, Psychée”). în care clameazã ideea de a fi liber de Condiþia poetului este de nemulþumire vorbire; din nou revine la sunetul „a”, el perpetuã: „E fãcut sã mã domine neîntregul/ reprezentând geneza, fãrã el omenirea ar melodie bãtutã doar pe o parte”. Ea, condiþia fi liberã de vorbirea atât de imperfectã: „Cu poetului, este torturatã de foamea de tine mã culc, numai pe tine te vreau/ târfã cuvinte, de aceea, poetul muºcã din cuvinte, fermecãtoare/ disperatã zeiþ㔠ºi sunetul pentru cã ele reprezintã lumea realului: este un semn al morþilor, „vaginul imaginar „cuvintele/ nu au loc decât în centrul al lumii, muzica ce târãºte trupul deasupra lucrurilor/ numai înconjurate de lucruri./ cuvintelor”. Poetul defineºte naºterea fizicã Numele lucrurilor/ nu e niciodatã afarã”. a sunetului, trecerea lui prin cerul gurii, Drama cuvintelor este sugeratã de dinþi, buze, ca apoi sã devinã cuvânt ºi sã ideea devorãrii insului, cuvintele sunt oase pluteascã asemeni unei pãsãri cuprinzând ale foºtilor pãrinþi vãrsaþi în el („ideea de lumea: „sus tot mai sus” („Excelsior”). gurã”). Lumea ºi manifestãrile ei presupun Într-o interpretare a „Necuvintelor”, Edgar o organizare riguros noþionalã: „Cad în Papu spunea cã Nichita Stãnescu încearcã noþiunea de genunchi/ ºi mã rog de voi/ nu sã schimbe limbajul poetic. De fapt, cum mã lãsaþi singur/ ºi pradã...” Deci, remarcã ºi Ion Pop în „Poezia unei 27 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 generaþii”, „autorul «Necuvintelor» preia Stãnescu o anumitã þinutã clasicã, mai degrabã o experienþã avangardistã, contemplativã; alteori este sentimental ºi integrând-o sistemului sãu liric personal”. liric, mimând jocul arghezian sau pe Geo Joc al genezelor, poezia propune un cuvânt Dumitrescu din „Libertatea de-a trage cu tentat în permanenþã sã se întoarcã spre puºca”: „Doamne, ce zile curate,/ Doamne condiþia sa primarã”. Încã din volumul „Oul ce respect putea sã-ncapã/ în vocile ºi sfera”, poetul încearcã un nou limbaj noastre de puþoi cu glasu-n schimbare” poetic, fãrã sã uite cã-n rama lui „mureau („Bruscã vorbire”). un ºir de luptãtori”, de atunci el ne asigur㠄Necuvintele” vin cu o problematicã cã opera sa este un sublimat, un efort de cunoscutã: raportarea insului la arhetip, generaþie, la care se adaugã harul: „El îmi identificarea cu divinul („Bufonul ºi spuse/ scrisul este un mod de-a încetini moartea”), „inscripþie nedefinitã”. Se gândirea,/ de-a desena primitiv/... Eu i-am recepteazã universul cu toate simþurile, dar spus: sunt multe pãduri ºi mi-e foame/ de mai ales ochiul este organul teribil, care rãsturnãri de tipare” („Arta scrisului”). simbolizeazã conºtiinþa ºi pe retina cãruia „Un motiv pentru «Necuvintele» lui N. se miºcã un întreg univers. Ochiul întoarce Stãnescu ar putea fi luat dintr-o cugetare lucrurile spre interior, le dezbracã de a lui Yeats, ori poate din T. S. Eliot, dacã materie; ochiul, ca ºi cuvântul, devine un nu din versurile lui N. Stãnescu” însuºi: fel de „oglind㔠a lui I. Barbu. Astfel, poezia «veniþi ºi ne urmaþi pe noi care n-avem de este an act de conºtiinþã prin multiplicarea spus cuvinte». Invocã primul: «nu mai am de ochi, ca într-o pânzã de Þuculescu: limbaj, numai imagini, analogii, simboluri», „poezia este ochiul care plânge/ ochiul scrie cel de-al doilea, alþii vorbesc de limbã umãrului care plânge.../ ochiul cãlcâiului fãrã cuvânt, ºi de cuvânt fãrã limbã, iar care plânge”. Ideea se reia în ciclul autorul «Necuvintelor» clameazã el însuºi „Unsprezece feluri de a-þi pierde lumea” obsesia de a fi liber de vorbire» (Vlad din volumul „În dulcele stil clasic”. Nucleul Surianu, „Contrapunct critic”, Editura îl constituie ochiul divinitãþii împrãºtiat în Junimea, 1971 pag. 74). univers, provocând ridicarea în cuvinte În ciclul „Necuvintelor”, arta poeticã („Copilul buimac”). Pentru descoperirea descoperã din nou muzica simbolistã ºi sensurilor ºi a esenþei, poetul preamãreºte culoarea parnasienilor, într-o nouã vibraþie, cãderea în cuvinte; cert este cã ochiul vede pentru cã necuvintele topesc sunetul de un întreg univers de umbrã ºi luminã, corn ºi culoarea luminii. Tot ciclul reprezentat prin cuvinte care au „Necuvintelor” pare a fi un lung manifest abstractizat lumea, de aceea ca ºi în primul literar; cu fiecare poezie se adaugã an nou poem din „Necuvintele”, poetul reînvie element în universul spiritual ºi de expresie. trecerea la ipostaza blagianã: „-Eii, ce vezi? Cuvântul este neputincios, el nu poate defini spune-ne, spune-ne!/ – Vãd cuvinte/ – absolutul, lumea este o imensã scenã ºi Spune-le, spune-le!/ (Eu tac sub ciocârlii comunicarea se realizeazã dincolo de ca ºi înainte)/ Vine mutu la mine, mã- cuvânt („Scenã”). ntreabã:/ – Ce?/ – Ceapã!/ Ce?/ – Cecsina!”. Altãdatã, poetul opineazã cã este Ce aduce nou Nichita Stãnescu, în arta posibilã o armonizare a cuvintelor cu lui poeticã, în raport cu tot ce s-a scris, în obiectele pe care le reprezintã acest sens, pânã acum? Poeziile-manifest („Armonizare”). Naºterea omului este un literar sunt multe; poeziile în care îºi cântec divin („Miraj”) ºi zicerea devine „de propune alte cãutãri, ajung în cele din urmã cai, de hai, de haide, de sã nu fim, sã nu sa-i fixeze condiþia de creator în raport cu fie”; orice este posibil, repetã obsesiv lumea de cuvinte: când neputincioase, poetul, atâta vreme cât harul este divin când esenþe supreme, când forme perfecte, („Coboarã Doamne stelele joase/ pe coasta când embrionare, informe. Formula mea de colivie”). Nichita Stãnescu încearcã esteticã variazã de la volum la volum, în o resacralizare a universului, totul cuprins ele simþim jocul arghezian, sfâºierea într-o unitate: floare, frunzã, iarbã. lãuntricã din psalmul lui Blaga într-o Universul metamorfozat pe plan fizic ºi meditaþie sobrã, fãrã ostentaþie, chemãri spiritual dã sentimentul pierderii avangardiste ºi totuºi, dincolo de ele, echilibrului, generând desprinderi ºi rãmâne Nichita Stãnescu care a continuat întrupãri, împerecheri concretizate în di- procesul de modernizare al limbajului po- verse atitudini poetice. Distingem la N. etic, într-un fel propriu. LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ISTORIE LITERARà Emilia Motoranu

ALEXANDRU CIORÃNESCU ªI JOSÉ DE VIERA Y CLAVIJO, ILUMINIST CANARIAN

Contactul cu Elìas Serra Ráfols, decan sub acuzare de Sfântul Oficiu al Inchiziþiei al Facultãþii de Litere, profesor de istorie pentru ideile sale considerate „liberale, universalã, cel care îl invitase pe Alexandru rebele”, în raport cu tradiþia ºi autoritatea. Ciorãnescu în Tenerife a fost hotãrâtor În 1756, istoricul José de Viera y Clavijo pentru cariera ºi stabilirea sa în Canare. pleacã împreunã cu familia sa în La La- Încã din primele discuþii ale celor doi guna, slujind la Catedrala de Nuestra Señora intelectuali, Don Elìas reuþise sã trezeascã de los Remedios. În Tenerife, liberalismul în sufletul profesorului român curiozitatea ideilor, cunoaºterea limbii franceze, spiritul pentru investigarea trecutului local: „Don critic ºi enciclopedic îl ajutã sã pãtrundã Elìas þtiuse sã mã întãrâte. Un articol în înalta societate prin intermediul lui despre cronica francezã a fost de altfel Tomás de Nava Grimón, marchiz de primul meu articol publicat în Revista de Villanueva del Prado, un reformator þi un Historia Canaria [este vorba despre filantrop: „había recibido una educación de articolul José de Viera y Clavijo y la cultura cuño rousseauniano y se define a sí mismo francesa, publicat în 1949] pe care o como un filántropo, o sea, amigo del conducea Don Elìas, þi cu el pot sã afirm hombre” (Alejandro Cioranescu, cã a început o epocã nouã în istoria Villanueva del Prado, entre la tradición y medievalã a Canarelor” (Alexandru el reformismo, în Homenaje a Antonio de Ciorãnescu, De la Paris la Laguna, în Bethencourt Massieu, Seminario de Revista de Istorie ºi Teorie Literarã, Anul Humanidades Agustin Millares Carlo, Las XLII, 1994, nr. 2, p. 184). Din aceste Palmas de Gran Canaria, 1995, p. 439), discuþii cu Elìas Serra, Ciorãnescu aflã un admirator al modelelor europene în plan pentru prima datã de istoricul José de Viera cultural, în casa cãruia se organiza un y Clavijo (28 decembrie 1731, Los Realejos, cenaclu, la care participau scriitorii: Tenerife – 21 februarie 1813, Las Palmas Cristóbal del Hoyo Solórzano, Fernando de Gran Canaria), cel care îi va deveni y Lope de la Guerra ºi Juan Antonio de model mai târziu. Oscilând între cercetarea Urtusáustegui. În cadrul aristocraticului europenismului lui Viera y Clavijo ºi cenaclu, promotor al Iluminismului americanismul columbian, Ciorãnescu canarian, tânãrul cleric era considerat realizeazã idealul umanismului atlantic. „pionul central”: „La Ilustración canaria, Referitor la aceastã idee, Viera susþinea cã de la que la tertulia de Nava es la mejor prin aceastã poziþionare geograficã, în representación y Viera el mejor exponente, Oceanul Atlantic, din punct de vedere es el momento histórico en el cual lo que antropologic ºi cultural, canarienii sunt tendremos que llamar el canarismo o el mito europenii ºi considera cucerirea insulelor canario” (Alejandro Cioranescu, Don José „conchista” o „reîntregire dupã o separare de Viera y Clavijo y el precio de la milenarã”. José de Viera y Clavijo este insularidad, în Gaceta de Canarias, no 2, cunoscut ca preot catolic, istoric, biolog 1982, p. 10). Accesul la excepþionala ºi scriitor, reprezentant al Iluminismului bibliotecã a marchizului i-a permis lui Viera canarian. În oraºul La Orotava, Viera a sã intre contact cu operele unor clasicii studiat filosofía scolasticã în cadrul francezi: Fontenelle , Voltaire, ordinului ecleziastic dominican, unde Montesquieu, Pierre Bayle ºi Jean-Jacques personalitatea lui Toma d’Aquino era Rousseau. Deºi cleric, Viera nu a ezitat sã centralã. În 1750, José de Viera este pus citeascã multe dintre cãrþile interzise de 29 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Inchiziþie, cunoscând limba latinã ºi un talento menor, de un poeta que escribe desigur franceza: „Viera no se privó del para distraerse y para distraer a los salones placer de leer un gran número de obras que frecuenta” (Alejandro Ciorãnescu, proscritas” (Alejandro Ciorãnescu, Viera y Clavijo, escritor, separata, sin Formación intelectual de Viera y Clavijo, cambio de páginas, de la Introducción a la separata, sin cambio de páginas, de la Historia de Canarias de José de Viera y Introducción a la Historia de Canarias de Clavijo, Goya Ediciones, Santa Cruz de José de Viera y Clavijo, Goya Ediciones, Tenerife, 1950, p. LXXVIII-LXXIX). Santa Cruz de Tenerife, 1950, p. XLVIII). Prin studiul Viera y Clavijo y la Dupã cum José de Viera însuºi mãrturisea, filosofía de la historia, Alexandru în Memoriile sale a fost influenþat de Benito Ciorãnescu a introdus în literatura localã, Jerónimo Feijóo y Montenegro (1676 – dimensiunea miticã, ca o cheie de 1764), preluând de la acesta spiritul critic interpretare a creaþiei unor scriitori ºi metoda în ceea ce priveºte cercetarea canarieni: „No me resisto, sin embargo, a istoricã. Astfel, activitatea lui Viera ca subrayar cuánto deben los estudios istoric este limitatã la spaþiul canarian: „la literarios insulares a la introducción por actividad de Viera como historiador no es Cioranescu de la dimensión mítica como más que la aplicación estricta, al problema clave de interpretación del pensamiento y definido y limitado de la historia de la creación de algunos escritores canarios” Canarias, de un método inaugurado en la (Andrés Sanchez Robayna, Los estudios Península por Feijóo y cuyo canarios de Alejandro Cioranescu, în descubrimiento había sido para nuestro Alexandru Cioranescu – L’ homme et l’ autor una verdadera revelación” (Ibidem, oeuvre, Fundación Cultural Rumana, p. XLVI). Cu o curiozitate greu de stãvilit, Madrid, 1991, p. 136). José de Viera între 1777-1778, Viera pleacã împreunã cu respecta antichitatea ºi miturile ei, de aceea prietenul sãu, ilustrul biolog, Antonio José el considera c㠄vechii locuitori ai Cavanilles (1745 – 1804) la Paris, unde Canarelor erau ca fiii zeilor, o naþiune studiazã chimia ºi ºtiinþele naturale; originalã, cu obiceiuri simple, la fel cu eroii experienþã care îl va inspira sã scrie ºi patriarhii. Studiind existenþa lor, istoricul Diccionario de Historia Natural de las Islas simte satisfacþia de a întâlni natura în toatã Canarias. În aceastã perioadã, consideratã simplicitatea ei” (Alexandru Ciorãnescu, cea mai fericitã din viaþa sa, în Oraºul Mitul Atlantidei, în Eseuri europene, luminilor, Viera îl va cunoaþte pe artistul þi Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009, p. omul de litere francez, Mammès-Claude- 92-93). Din punct de vedere al istoriei, Catherine Pahin-Champlain de la Blancherie Alexandru Ciorãnescu susþinea cã Viera y (1752 – 1811), cel care publica revista Clavijo nu este un martor, o sursã de literarã Les Nouvelles de la République des informaþii, ci lucrãrile sale sunt compilaþii Lettres (apãrutã în 1684 sub îndrumarea inteligente de surse: „Viera no es un lui Pierre Bayle): „Entre los personajes con testimonio [...] Viera, en efecto, no es una que había establecido relaciones fue el fuente, sino una compilación de fuentes, pintoresco La Blancheria [...] especie de ejecutada con inteligencia y con sentido aventurero y especulante de la literatura” común” (Alejandro Cioranescu, La obra (José Cavanilles, Cartas a José de Viera y histórica de Elías Serra Ráfols, în Revista Clavijo, introducción y notas Alejandro de Historia Canaria, 1971-1972, p. 40). Cioranescu, Aula de cultura de Tenerife, Profesorul Ciorãnescu evidenþia faptul cã Homenaje del Excmo. Cabildo insular de Viera povesteºte realitãþi pe care nu le-a Tenerife, 1981, p. 9). Descoperirea vãzut sau trãit, dar pe care ºi le-a imaginat, capitalei franceze a avut o importanþã pornind de la ceea ce a auzit sau citit; este decisivã asupra orientãrii sale culturale ºi dificil de ºtiut dacã imaginaþia sa a literare. Aºa cum mai târziu, Viera vedea interpretat într-un mod fidel aceea realitate în cultura francezã un instrument destinat ireversibil pierdutã: „Viera narra cosas que sã contribuie la progresul Spaniei. nunca ha visto y que, por lo tanto, debe Fiind considerat cel mai important imaginar, partiendo de lo que ha oído y scriitor canarian, datoritã creaþiei sale leído: ¿ debo admitir que su imaginación, istorice, enciclopedice, Viera y Clavijo a diferente sin duda del guanche, testigo fost mai puþin cunoscut pentru poezia ocular, es fiel intérprete de una realidad didacticã (Ayres fixos, inspiratã de irremediablemente perdida?” (Alejandro profesorul de ºtiinþe Sigaud-Lafond), dar Ciorãnescu, Santa Cruz, primavera y ºi pentru poezia de salon: „La producción poesía, Santa Cruz, 1986, p. 11). poética de Viera, hasta el momento de su marcha a Madrid, da muy bien la idea de (continuare la pagina 37) LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni IDENTITATE ªI DIVERSITATE Petre Gheorghe Bârlea Roxana-Magdalena Bârlea

CLASICISM ªI POSTMODERNISM ÎN PROZA LUI MATEI VIªNIEC (3)

Evocãrile întâlnirilor reale cu rezidenþii îngroºând rândurile scriitorilor rataþi. Cele români din Paris, mai vechi sau mai recenþi douã sintagme revin frecvent în romanul (Geta Dimisianu, Sanda Stolojan, Paul lui Matei Viºniec, cum am spus-o deja. Goma, Constantin Abãluþã, Damian Unele dintre „firele narative” din ceea ce Necula), sunt completate cu discuþiile fic- înseamn㠄desfãºurarea acþiunii” se tive cu tiranicul îndrumãtor literar concretizeazã tocmai în zugrãvirea evoluþiei Cambreleng. Scriitorii români, îi spune (involuþiei, de fapt) acestor scriitori acesta, sunt paralizaþi de cele trei modele: desãvârºiþi, eºuaþi în înºelãtorul Rai artis- Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade. tic din Oraºul Luminilor. Capitolul 28 redã Pe de o parte, sunt terorizaþi cã nu au dat biografia domnului Pantelis, „scriitor ratat culturii mondiale decât aceste trei nume; pe de origine multipl㔠(grec, armean, arab, de altã parte, refuzã sã iasã din captivitatea rus, evreu – prin capriciile ascendenþelor celor trei. Desigur, Brâncuºi nu este luat în pãrinteºti). Era nimeni altul decât nefericitul considerare, cãci el nu a lucrat cu cuvintele „domn cu lavalierã”, victima incidentului (p. 53). În general, scriitorii din Est, fie ei din capitolul al doilea, care completa scena ruºi, bulgari, albanezi, sârbi etc., se pierd în iniþialã a romanului. Povestea lui continuã anonimat, odatã ajunºi la Paris. Motivele în capitolul 29, unul dintre cele care au un sunt diverse. În primul rând, Parisul titlu, din care aflãm numele adevãrat al absoarbe prea mulþi scriitori ºi artiºti din toate scriitorului pe cât de prolific, pe atât de domeniile, astfel încât concurenþa este nefericit: „29 (din notele lui Pantelis acerbã. Cuvintele se rãzbunã pe cei care nu Vassilikioti)”. Însemnãrile conþineau pagini ºtiu sã-ºi trãiascã viaþa ºi altfel decât prin despre o fiinþã stranie – un cocoºat care îl scris ºi care nu reuºesc sã umple de viaþã urmãreºte peste tot. Era vorba despre un paginile scrise. Rãzbunarea perversã a personaj secundar din proza d-lui Pantelis, alfabetizãrii, spune un personaj, este cã toatã care se oferã sã fie paznic al bestiilor de lumea vrea sã scrie ºi sã publice, în timp ce cuvinte, cãci aºa dobândea mãcar statutul nimeni nu mai citeºte. de personaj secundar interesant. Pe de altã parte, Parisul nu mai Hung Fao este un alt „scriitor ratat”, reuºeºte sã stimuleze, ca altãdatã, spiritul deºi primele patru volume publicate dupã creator. Modernitatea a distrus boema din evadarea din China i-au adus Premiul Nobel. anii ‘950, ca ºi pe cea dinainte, din anii Reconstituirea trecutului sãu extrem de trist 1900-1918; 1918-1938. În sfârºit, esticilor în universul concentraþionar maoist este le picã prost disciplina ºi compromisul din completatã cu povestea, la fel de tristã, a lumea occidentalã. Improvizaþia care le cãderii lui în totalã uitare ºi indiferenþã aici, coordona viaþa, se poate spune, în þãrile în lumea liberã... lor de origine, spontaneitatea în miºcãri le Jaroslava, documentarista de film de lipsesc aici – ºi acest lucru se vede în origine cehã, refugiatã în Austria ºi apoi la scrisul lor. Dupã o primã sau, în cel mai Paris, ca urmare a invaziei în Cehoslovacia fericit caz, dupã primele câteva cãrþi, în (în 21-22 august 1968, trupele sovietice ºi care ºi-au clamat durerea suferitã în iadul ale aliaþilor din cadrul Pactului militar de la comunist, nu mai prizeazã nimeni cãrþile Varºovia – cu excepþia României, care a lor. Ei devin creatorii unora dintre refuzat invadarea unei þãri care nu era în milioanele de cãrþi moarte existente în lume, conflict cu cineva anume – au ocupat Praga 31 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ºi o mare parte din teritoriul Cehoslovaciei; farse reprezintã o mostrã de sintezã a motivul era cã la Praga se pregãtea comicului ºi tragicului în literatura lui Matei instaurarea oficialã a unui „regim comunist Viºniec. Paginile 245-247 din ediþia 2012 cu faþã umanã”, dar cu dovezi clare de a romanului ar merita citate în întregime... abdicare încã mai pronunþatã decât cele Dar nu toþi scriitorii ajung sã se declarate de la principiile socialismului; ca resemneze. În primul rând cã, dacã au avut urmare a invaziei, Austria ºi-a deschis luciditatea sã vadã la timp aceste scene, sã graniþele pentru cetãþenii din þara vecinã, ºi le analizeze pe cele din propria lor de unde au fugit imediat spre Occident experienþã, unii sunt mai feriþi de asemenea 60.000 de locuitori, iar apoi încã circa chinuri. Mulþi dintre cei din grupul care 250.000; erau, în principiu, persoane cu înscenase succesul de moment al înaltã calificare profesionalã, care au fost scriitorului de la S.I.C. trãiserã ei înºiºi cele foarte bine integrate social în þãrile europene douã etape – la modul real, se înþelege din apusene), are un mare succes cu romanul text. Ceea ce se întâmpla ulterior reprezenta Cizmele, scris în „stil poetic ºi infantil”. o expiere a lor însele, o vindecare de orgolii. Urmãtoarele cãrþi nu au mai fost acceptate Matei Viºniec insistã în felul sãu asupra de vreo editurã, aºa încât aceasta a devenit primului termen din ecuaþie „grandoare- baby-sitter într-un cartier al Parisului. În decãdere” care poate defini existenþa unui vremea relatãrii faptelor din romanul lui scriitor. Un alt fir al naraþiunii sale reia, Viºniec, ea era deja un membru marcant pentru a treia oarã, evocarea grandomanã al marelui grup de „scriitori rataþi”, a succeselor atribuite propriului sãu poem, transformându-se, treptat, din autor în Corabia, dupã ce lãsase impresia cã nu personaj, cunoscut sub numele de „Femeia este posibil sã hiperbolizeze faptele mai cu pãlãrie galbenã”... mult decât o fãcuse deja. Toatã lumea scrie în universul creat Ca în atâtea alte scrieri, romancierul de Viºniec. Bãtrânul rus alb, de pildã, imprimã dimensiuni paranoice personajului aristocratul devenit paznic de hotel la Nisa, care îl reprezintã în paginile de acum bolnav de cancer, retras în casa autoreferenþialitate ficþionalã. Aflãm cã fiicei sale, Lucie Detambel, scrie cu versurile sale au fost citite la Hollywood de ultimele puteri o monografie a familiei de cãtre marele regizor Bernardo Bertolucci, mecenaþi ruºi Savva Morozov – o carte în faþa celor 3000 de invitaþi care au cu puþine ºanse de a rãmâne vie, evident... participat la festivitatea acordãrii premiului Totuºi, scriitorii autentici, magicieni ai Oscar pentru filmul sãu, Ultimul împãrat. cuvintelor, nu au murit cu toþii. De asemenea, la semnarea Tratatului de Nu este de mirare cã numeroºi autori neproliferare a armelor atomice de cãtre care frecventeazã cafeneaua Saint Médard Mihail Gorbaciov ºi Ronald Reagan, poetul ºi alte locuri de întâlnire a profesioniºtilor însuºi a fost invitat sã-ºi citeascã versurile, condeiului par niºte figuri de cearã expuse la recepþia organizatã de Casa Albã. într-un muzeu trist. Cafeneaua respectivã În sfârºit, (dar, de fapt, alte exemple însãºi este deseori vãzutã ca un loc date aratã cã succesul nu pare sã aibã vreun blestemat. Dar scriitorii disperaþi se sfârºit), în confruntarea electoralã televizatã întâlnesc peste tot. Printre paginile dintre François Mitterand ºi Jacques Chirac antologice din romanul Sindromul de – confruntarea finalã care decide, de obicei, panicã în Oraºul Luminilor trebuie rezultatele alegerilor pentru funcþia de menþionate acelea în care domnul preºedinte – cel dintâi „a sacrificat” trei Cambreleng îºi conduce emulii la Salonul minute din timpul sãu, ca sã citeascã poemul Internaþional al Cãrþii (SIC), în vederea pe care-l auzise recitat, cu puþin înainte, de sãvârºirii unui ritual de mântuire temporarã autorul ce fusese invitat la Palatul Elysée. a câte unui „suflet de scriitor schingiuit”. Alegãtorii au apreciat un preºedinte care Obligaþi de edituri sã vinã la standurile lor, gãseºte timp ºi pentru poezie, aºa cã l-au în vederea acordãrii autografelor, aceºtia ales pe „bãtrânul vulpoi” pentru înalta aºteaptã disperaþi un eventual cumpãrãtor. funcþie. „Soarta Republicii Franceze ar fi Comandoul de la Saint-Médard viza câte fost alta”, fãrã citirea acelui poem, va un asemenea nefericit, ghemuit ca un câine confirma ºi omniscientul domn Cambreleng. bãtut, conºtient de ridicolul situaþiei ºi umilit Pe de altã parte, acesta însuºi provoacã de indiferenþa rarilor vizitatori ai standului, o discuþie despre megalomania scriitorilor, ºi înscena interesul de grup pentru cartea parcã ghicind gândurile ucenicului venit din celui în cauzã. Detaliile acestei nevinovate România. Cã cei mai mulþi scriitori suferã LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de grandomanie este adevãrat ºi naratorul Matei Viºniec, în episodul culegerii de pe îºi aminteºte, cu fraternã duioºie, despre drum a lui François, dupã rãtãcirile care scriitorii care perorau despre valoarea lor pun capãt existenþei sale reale ºi literarã, în postura de mari învingãtori, la transformãrii în personaj, precum ºi în alte restaurantul scriitorilor din Bucureºti. Mega- câteva contexte. Naratorul însuºi este lomania scriitoriceascã este de mai multe protagonistul unei astfel de scene – urcarea feluri. Din loc în loc, apare în roman în maºina care culege... autori sau confratele Z., un scriitor relativ realizat în personaje aflate în dificultate. România. Deþinãtor al unui post destul de Domnul Cambreleng decreteazã important în redacþia unei reviste ºi publicat moartea subiectivismului ºi a prezenþei fãrã probleme de editurile comuniste, acesta autorului în textul literar. Furia sa din scena face imprudenþa sã se angajeze ºi el în marea iniþialã fusese provocatã de textul cu aventurã a cuceririi Parisului, prin scrisul caracter de jurnal personal inseratã în sãu. Abia sosit, îi spune cu mândrie lui uriaºul manuscris al domnului Pantelis. Viºniec, naratorul din roman „Mi-am gãsit Episodul din capitolul 2 este explicat în un editor!”. Se pare c㠄editorul” era bizarul capitolul al 14-lea, unde Cambreleng domn Cambreleng, „prietenul” tuturor declarã cã un jurnal sincer nu foloseºte la refugiaþilor din Sud-Est, cu fantomatica sa nimic, devenind doar o aventurã editurã. Dupã douãzeci de ani, povestitorul sinucigaºã, o formã de narcisism. îl regãseºte în postura de portar la sediul Neinteresante pentru alþii, asemenea pagini UNESCO. Nu reuºise sã publice nici mãcar produc riscul ca respectivul autor sã o carte, dar vorbea cu acelaºi aplomb „de rãmânã singurul sãu cititor. Dimpotrivã, om reuºit în viaþã”, cãci lucra la UNESCO. un jurnal mincinos sau un jurnal þãcãnit La seara literarã organizatã în apartamentul pot deveni interesante. Maestrul le cere doamnei Detambel, unde par sã se adune ucenicilor, în cadrul exerciþiilor de toate personajele romanului, cei doi români scriiturã, sã-ºi citeascã reciproc jurnalele se întâlnesc din nou. Domnul Z. întreabã: ºi sã redacteze pagini din aceastã specie „Nu cunoºti un editor?”. Tot atât de adevãrat pe teme ca: însemnãrile unei pisici, este cã marile spirite sunt conºtiente de însemnãrile unui megaloman (modest la valoarea lor ºi orgoliul stimuleazã creaþia, început, sinistrul ºi indigest, la final). când valoarea existã în stratul de profunzime. Acum înþelegem raþiunea paginilor În paginile despre grandomanie este evocat despre ºirul interminabil de succese Victor Hugo, care obiºnuia sã se prezinte incredibile ale naratorului însuºi, autor al „Ego Hugo” ºi care viza universalismul, cãci poemului Corabia¸ inserate în capitolele 3, ºi-a intitulat principala scriere Legenda 5, 10 ºi în altele din þesãtura romanului. secolelor. ªi Balzac suferea de aceeaºi boalã. Tot aºa se explicã ºi capitolul 17, intitulat Printre altele, ºi el ºi-a intitulat opera cu un „Jurnalul unei pisici”. Transformatã din titlu holistic: Comedia Umanã. personaj în autor, pisica povesteºte cum a Un lucru este sigur: Matei Viºniec ºtie contribuit decisiv la alungarea lui François bine ce înseamnã grijile unui scriitor. Comte din locuinþa acestuia. Felina trãia Personajul sãu, dincolo de hiperbolizarea în armonie cu alte vieþuitoare ironicã a propriilor succese, se pãstreazã necuvântãtoare din apartament – colonia în limitele unui echilibru stabil între de bacterii din covor, un ºoarece din scriitorul grandoman, cu sau fãrã justificare balcon ºi un pãianjen din colþul bãii, dar fapticã, ºi scriitorul umilit de absenþa mai ales cu fiinþa non-spaþialã omniprezentã, oricãrui semn de receptare din partea care a condus întreaga operaþiune a bizarei cititorilor. „exproprieri”. Aceasta din urm㠕 Scriitura este unul dintre subiectele redacteazã, de fapt, jurnalul, cãci era centrale ale dezbaterilor cercului de la singura dotatã cu simþul timpului ºi, foarte Cafeneaua Saint-Médard, aºa cum este de important, cu darul utilizãrii cuvintelor. aºteptat. La un moment dat, înþelegem cã Fabulosul apare frecvent aici, ca în multe autorii strânºi erau consemnaþi, timp de texte viºnieciene, de altfel. Animalele ºi câteva zile ºi nopþi, la un exerciþiu de obiectele povestesc despre chinurile la care scriiturã, ca la marile ºcoli de literaturã, le supun fiinþele umane, conform cf. Cap. 25, p. 131. Tema exerciþiului era modelelor celebre, de tipul Mãgarul de aur, dezvoltarea unei fraze precum: „o maºinã al lui Apuleius, sau ca în strãvechea se apropie de el, portiera se deschise ºi...”. culegere orientalo-europeanã valorificatã de Regãsim aceastã frazã chiar în textul lui V. Alexandri în Istoria unui galbân. În 33 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 sfârºit, Jurnalul unei cocoaºe (Cap. 38) þine sã-i mulþumeascã autorului, în felul ei, încununeazã seria acestor exerciþii de pentru aceastã onoare (cf. Cap. 53). scriiturã suprarealistã, tradiþionalã ºi • Cuvintele reprezintã, cum era de modernã, în acelaºi timp, deci etern aºteptat, preocuparea centralã a tuturor valabilã. Interdicþia de a folosi persoana I acestor „eroi” ai romanului – autori, în textele epice, decretatã de atotºtiutorul personaje, editori, cititori. Aparent, ele sunt domn Cambreleng, poate fi ignoratã aici, un dat al societãþii ºi oamenii le folosesc cât timp autorul-personaj valorificã cum pot, fiecare în felul sãu. În realitate, în imaginarul prin transgresarea limitelor lumea rãsturnatã zugrãvitã de M. Viºniec, realitãþilor imediate. În acest context, este cuvintele sunt cele care creeazã personajele discutat succesul literaturii sud-americane, ºi chiar autorii, dacã nu chiar întreaga care a impus acel inconfundabil „realism realitate, palpabilã sau... imaginarã. Fiinþa magic”. ªi scriitorii din Balcani au acest fãrã materialitate ºi nenumitã din potenþial, spune domnul Cambreleng, dar, apartamentul lui François se pare cã era din pãcate, au prea multe complexe. În plus, Cuvântul, pretabil la multiplicare infinitã ºi, adaugã naratorul, ei vin dintr-o zonã deja pe de altã parte, capabil „sã rãstoarne etichetatã, în plan social, politic ºi cultural: lumea”, sã schimbe destine º.a.m.d. din Balcani spre Occident, aceºtia ºi-au Omenirea este dependentã de cuvinte mai schimbat modelele: din haiduci ºi bandiþi, mult decât pare sã creadã. În clãdirea Casei s-au transformat în muschetari ºi corsari... Radio din Paris se creeazã imaginea despre • Personajele au aceeaºi polivalenþã ca lume în proporþie de 40%. Dar asemenea ºi scriitorii, ca ºi tipurile de scriiturã, în fabrici de iluzii, care folosesc cuvintele ca „romanul despre roman” al lui Matei materie primã, obþinând ºtirile, altfel spus, Viºniec. „Studiul de caz” reprezentativ pare cunoaºterea umanã despre lumea a fi François Comte. În capitolul 8 acesta înconjurãtoare, existã în multe locuri de pe este prezentat ca o fiinþã realã, cu identitate mapamond, unele mult mai dezvoltate decât pe cât de anostã, aparent, pe atât de complexul de la Paris. Nu numai Georges, credibilã: era funcþionar bine cotat ºi cu patronul-chelner de la Cafeneaua „Manhat- frumoase perspective la o bancã. Omul îºi tan”, ci ºi câinele sãu, Madox, devin parcurgea zilnic drumul obiºnuit spre casã, dependenþi de ºtiri. Ca ei sunt milioane de cu popasurile plãcute la cafeneaua fiinþe pe pãmânt. Personajele care discutã preferatã, la chioºcul de ziare, la despre puterea cuvintelor susþin cã ºtiau bulangerie, înainte de a se instala dinainte despre atacul terorist din confortabil în frumosul sãu apartament 11.11.2011, cãci învãþaserã sã descifreze situat într-un cartier select din apropierea ºtirile implicite, care creau realitatea... În Pãdurii Boulogne. În dupã-amiaza zilei de deplin acord cu stilul fabulatoriu, bazat pe 17 octombrie 2008, acest parcurs este tehnicile personificãrii, pe mecanismele presãrat cu întâmplãri bizare, care îl imaginarului ºi ale fantasticului, naratorul deposedeazã de tot ce deþinea, ca persoanã evocã scene în care cuvintele îºi au viaþa realã, ºi îl transformã în personaj literar. lor, întru totul comparabilã cu a oamenilor. Rãtãcind derutat pe strãzile Parisului, avea Cuvintele se luptã între ele, sã fie cules de enigmatica maºinã în care comportându-se ca niºte bestii, atât unele se aflau doi necunoscuþi care discutau cu altele, cât ºi toate cu scriitorii ºi cu alþi despre tehnicile romanului... ªi Georges, aºa-ziºi utilizatori ai lor. Se pot ºi alia, pe patronul Cafenelei „Manhattan”, aceea la bazã de contrast: este cazul unor cuvinte care obiºnuia sã poposeascã François, avea antonimice (ca viaþa ºi moartea, binele ºi sã treacã prin aceleaºi stranii metamorfoze rãul etc.) sau al unor sinonime etc. În de tip kafkian (Cap. 22). Unele persoane capitolul 32, „Jurnalul erotic al domniºoarei reale doresc sã devinã personaje. Naratorul Fabiola”, cuvintele sunt considerate niºte nu-ºi dã seama cum au aflat diverºi inºi, prostituate, cãci se culcã cu toatã lumea. total necunoscuþi lui, cã scrie un roman, Cuvintele ajung sã se revolte ºi sã ocupe dar unii, inclusiv negustorii de fructe de librãria L’Arbre à Lettres, a aceleiaºi Fabiola pe strada Moufetard, îi cer sã-i includã, (Cap. 50), nemulþumite cã au fost zãvorâte cumva, cu un rol cât de mic, în textul aflat în cãrþi moarte. Acestea din urmã, însele, în curs de redactare. Doamna Faissy, alcãtuite din cuvinte, plâng din cauza menþionatã într-un singur rând, ca martor singurãtãþii ºi a desconsiderãrii de care au întâmplãtor în episodul defenestrãrii parte. Spre finalul istorisirii sale, autorul lucrurilor din apartamentul lui François, afirmã cã vede cuvintele. LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ISTORIE LITERARà Marin Iancu

POSTERITATEA UNUI POET. NICOLAE LABIª

Se spune c㠄orice istorie creeazã mituri” de conºtient de fenomenul Labiº, îl gãsea „un (Ion Pop), contribuind în acest fel la afirmarea poet care a intrat în mitologia naþiei sale”, un anumitor forme ºi idei literare, un scriitor copil genial ºi, în plus, cu o existenþã nefiind cunoscut în general pentru virtuþile charismaticã, devenit „centrul de interes” al sale artistice, ci prin legendele ce-l iau în unei „ºcoli de literaturã”, un nume notoriu la stãpânire. Privit dintr-o astfel de perspectivã, numai cei douãzeci de ani ai sãi, un reper, o se cuvine sã precizãm cã, dintre scriitorii personalitate controversatã, o figurã ultimelor ºapte decenii supuºi unui ºir incomodã pentru oficialitãþi. „Labiº – scria ºi succesiv de reevaluãri, Nicolae Laurenþiu Ulici în 1972 – mi se Labiº se menþine printre cei care pare principiul moral al poeziei au avut echilibrul maturitãþii de azi. Ca atare, în el se implicã menite sã-i defineascã suficient nu condiþia axiologicã a poeziei de coerent un teritoriu propriu noi, dar condiþia ei de al ideilor sale, astfel încât, în existenþã”. Pentru Nicolae afara creaþiilor a cãror referen- Manolescu, cel care ne-a dat þialitate e vizibil contaminatã de Moartea cãprioarei a fost ºi suflul epocii, creaþiile sale a rãmas un „copil minune al conþin indici ale unei febrile poeziei, ca ºi Rimbaud”, „o cãutãri de sine. Fiecare paginã voce liricã de o puritate ºi de o din tot ce s-a scris între timp gravitate extraordinarã. El este despre tânãrul poet de la pentru mulþi, Poetul; ºi va Mãlini a avut darul de a-i lu- rãmâne Poetul, indiferent de mina ºi mai profund elementele chipul pe care-l va lua de aici viabile, consolidând valoarea ºi accentuând înainte poezia.” Sunt surprinse marile bãtãlii actualitatea unui poet aflat în cãutarea în care se angaja poetul, confruntãrile dure puritãþii, „ascunsã-n miezuri ori prea topitã-n cu sine ºi cu canoanele esteticii dogmatice spaþiu”, o „redescoperire” pe cont propriu a atât de funeste spiritelor creatoare. Dincolo adâncurilor, care ar constitui, în viziunea lui de orice conjuncturi subiective, biografia lui Edgar Papu, „fenomenul originar” al adâncimii Nicolae Labiº pregãteºte ºi afirmã, ca în puþine sale. Aºa, de pildã, G. Cãlinescu a intuit de la alte cazuri de la noi, traiectoria unui destin bun început permanenta stare de vrajã sub aºezat sub semnul genialitãþii. Continuitatea pecetea cãreia se desfãºoarã discursul po- peste timp a poetului atestã viabilitatea operei etic al tânãrului Nicolae Labiº. Pentru Tudor ºi pãstreazã mãrturiile genezei sale. Vianu, poetul „a ars scurt ºi orbitor, rãscolind Beneficiind de un astfel de orizont favorabil miresmele pãmântului, ºi s-a prãbuºit în de receptare, cititorul de astãzi se considerã genune”. Pentru colegii sãi de la ªcoala de tot mai îndreptãþit sã-ºi formeze imaginea Literaturã (Gheorghe Tomozei, Lucian Raicu, exactã a unui vizionar echilibrat, aflat într-o Doina Sãlãjan, Elena Dragoº, Rusalim înfriguratã cãutare de sine ºi capabil sã-ºi Mureºanu, Ion Gheorghe, Alexandru defineascã, în ciuda tinereþii sale, un teritoriu Andriþoiu º.a.), acesta a fost „primul poet propriu al ideilor poetice destul de coerent. tânãr care a propus confraþilor o aplecare spre Perspectiva din care îºi construise primele mit, spre miracolul folclorului” (Gheorghe douã volume de poezii, Puiul de cerb (Bun Tomozei), conservând prin întreaga sa creaþie, de tipar: 11. IV. 1956) ºi Primele iubiri (b. t.: de o pregnantã tradiþie folcloricã, un fond de 20. VIII. 1956), sugereazã maturitatea prin umanitate arhaicã, o „geografie magic㔠(J.P. care poetul de la Mãlini îºi evalua oferta ºi Richard). Nu mai departe, Al. Andriþoiu, la fel promisiunea pe care o face editorilor sãi, de 35 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 fapt un deziderat al poeziei proprii, de a faþã de modernitatea expresiei ºi pentru „permite un joc mai frumos de idei” expresiei menþinerea propriei sale sensibilitãþi poetice poetice. Suntem cu doar câteva luni înainte în continuã miºcare, ideea existenþei unui ca Pasãrea cu clonþ de rubin sã-ºi punã în Labiº reformator, foarte aproape de intenþia aplicare „diabolica misiune de rãzbunare”. La de elaborare a unei filosofii a spiritului poetic 23 iulie 1956 Nicolae Labiº semneazã un nou surprinzând necontenita aspiraþie a sinelui contract cu Editura Tineretului pentru un poetic spre restabilirea legãturilor cu filoanele volum de Poezii (2000 de versuri; tiraj 2500 mitologiei populare ale ritmurilor sempiterne de exemplare al cãrui titlu, în versiunea ale mithosului arhaic. Dacã am cita la definitivã, urma sã fie Lupta cu inerþia. întâmplare texte care sã susþinã problema „Lucrez acum, se confesa poetul într-o valorii în sine a creaþiei lui Nicolae Labiº, conferinþã radiofonicã, la un nou volum, tablourile, evocãrile ºi faptele unor balade sau Lupta cu inerþia, în care versurile mele ideo- poeme, precum seceta apocalipticã din logic s-au maturizat. Pe lângã contemplaþiile Moartea cãprioarei, stau alãturi de versurile umaniste, în numele cãrora lupt, în acest nou din Rapsodia pãdurii ºi din „schiþa de poem” stoc de poezii se va ivi mult mai ascuþit tãiºul Sarea pãmântului sau, în aceeaºi mãsurã, din polemic, îndreptat împotriva viciilor care Vãrsta de bronz, imagini ale suferinþelor frâneazã progresul. Evident, birocratizarea ºi „oamenilor sãrmani”, „umiliþi ºi obidiþi”, dar sinuciderea eticã formeazã întâile mele þinte. ºi ale pãdurii asasinate de bombe din Pe În aceastã direcþie depun un nou fanatism obcinele Stãniºoarei, un fel de pascalian mai puþin juvenil.” (Vezi Nicolae Cârlan, „Plâns de neputinþã-n infinit”, dupã cum Dincolo de fruntariile poeziei, I (prozã, poezii compuse ca adevãrate arte poetice, dramaturgie), ediþie îngrijitã ºi cuvânt înainte precum versurile din Poezia, scrisã cu puþinã de Nicolae Cârlan, Suceava, vreme înaintea morþii sale Editura Muºatinii, 2005, p. 115). fulgerãtoare, ºi celebrul Greu de spus dacã poetul ar fi Albatros ucis, ar putea avut de pe atunci conturatã cuprinde o anume pendulare definitiv conºtiinþa elaborãrii a sinelui poetic între vitalitatea unei filosofii a spiritului poetic, expansiv romanticã, covârºitã fiind însã destul de limpede cã de elanuri iniþiatice, ºi tânãrul poet trãia nevoia unei metamorfoza acestor energii la schimbãri de atitudine în faþa nivelul versului ºi al epocii poeziei. Plasate sub semnul sale. Istovit de o vitalitate capodoperei Moartea cãpri- neîncãpãtoare, în Confesiuni oarei ºi al poemului în prozã poetul nu-ºi mai poate stãpâni Mihail Sadoveanu, un „eseu energiile acumulate: „Ce larg poetic despre spiritul culturii mã simt ºi lacom ºi niciodatã româneºti”, versurile din plin / Sorb prin pupile lumea ºi Primele iubiri ar putea semnifica nu doar ºi-n tainã cu auzul, / Nepotolit ca-n faþa maturitatea debutului lui Nicolae Labiº, ci ºi paharelor de vin / Ce-mi scapãrã-n mustaþã caracterul decisiv pe care poemele din acest stropi limpezi ca hurmuzul.” Foarte important volum l-au avut pentru evoluþia creaþiei lirice în privinþa spiritului ludic pe care îl dezvãluie, româneºti postbelice. Se contureazã aici poemul-confesiune Sunt spiritul adâncurilor specificul surselor de inspiraþie a poeziei sale, este construit în planul unui joc adânc între de la efortul redescoperiri dintr-un alt punct vertical ºi orizontal, între coborârea ºi a tradiþiei pânã la tot mai resimþitele influenþe ascensiunea evident iniþiatice: „Din când în dinspre Baudelaire, Tudor Arghezi, Mateiu când / Mai urc în lumea voastrã / În nopþi Caragiale ºi Ion Barbu, nefiind deloc întâmplãtor grozav de liniºtite ºi senine, / ªi-atunci aprind cã poeziile Odihna lãutarului ºi ªtefãniþã-Vodã mari focuri / ªi zãmislesc comori / Uimindu-vã se deschid cu motto-uri din creaþia ultimilor doi pe cei ce mã-nþelegeþi.” scriitori citaþi. Raportându-se la imaturitatea Demn de reþinut, dupã o perioadã în care epocii ºi la climatul politico-cultural al se credea cã posteritatea lui Nicolae Labiº ar deceniului, cu totul defavorabil formãrii trece printr-un impas, bibliografia de la an la poetului, existenþa unui contact cu adevãrata an tot mai bogatã a vieþii ºi operei lui Nicolae literaturã reuºeºte, în acest fel, sã sugereze Labiº s-a îmbogãþit recent cu douã ediþii posibilul impuls pe care, într-o intimã datorate vajnicului truditor printre simbiozã cu tradiþia, le-ar fi putut da asemenea manuscrisele poetului, istoricul ºi criticul surse de inspiraþie. Pe de altã parte, cum literar Nicolae Cârlan, sigur cel mai constant posibilitatea unor contacte cu poezia unui T. ºi pasionat exeget ºi editor de azi al poetului S. Eliot sau Valéry, de exemplu, nu putea sã o din Mãlinii Bucovinei, care, dupã aproape aibã, e vrednic de reþinut interesul poetului patru decenii de cercetãri, ne oferã douã LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni impresionante ediþii din opera lui Nicolae sale componente fenomenul Labiº, aºa cum Labiº, prima, datând din 2013, reprezentând l-au vãzut contemporanii ºi, în aceeaºi mãsurã, o ediþie criticã de „opere complete”, intitulatã cum a fost înþeles de critica literarã. Faþã de o Opera magna (Suceava, Editura Lidiana, asemenea ipotezã, Nicolae Cârlan îºi asumã 2013), un corpus cuprinzãtor ºi impresionant riscul de a identifica resorturile intime ale din „(aproape) tot ce a aºternut pe hãrtie, cu devenirii spirituale a poetului în lupta sa de bunã intenþie creativã ºi cu marele-i talent afirmare a originalitãþii demonstrând cã incontestabil, Nicolae Labiº”, de la opera aventura creaþiei se însoþeºte cu aventura poeticã la celelalte domenii de creaþie, prozã, cunoaºterii. El ºi poezia sa s-au impus dramaturgie, criticã literarã, traduceri, definitiv prin forþa vocaþiei sale emblematice folcloristicã, ºi cea de a doua, publicatã în ca un reper esenþial al conºtiinþei poetice, 2015, o ediþie de Poezii inedite (Addenda la chiar ºi al conºtiinþei politice, relevându-ºi, Opera Magna, 2013), publicatã în 2015, în acest mod, amploarea ºi însemnãtatea în cuprinzând „alte texte labiºiene, poate ultimile epocã. Prin toate consideraþiile asupra operei din aceastã speþã”, neincluse pânã acum în poetului reproduse de cercetãtorul Nicolae circuitul public. Cu mult mai concis ºi mai ferm Cârlan în volumul Poezii inedite (Suceava, de aceastã datã, vrednicul de laudã Nicolae 2015), se contureazã un orizont exact ºi sigur Cârlan susþine, cu argumente de o al receptãrii, fãrã conotaþii incitante în limitele excepþionalã forþã, cã poetul a cãrui vocaþie pateticului, obþinând în final suficiente explicaþii era intrarea în ritmul universal ºi integrarea ale forþei de iradiere a poeziei ºi personalitãþii „la mãrile uitãrii, cu sloiuri, de la nord” „este o lui Labiº, toate aceste aprecieri propunându- valoare clasicizatã deja”. Menþinând cultul ºi, în esenþã, o fixare coerentã a reperelor în pentru tânãrul autor, acesta este însã integrat care a evoluat creaþia poetului, ajungând sã ansamblului artei sale poetice, aceste douã defineascã în pãrþile sale componente ediþii propunându-ºi, în esenþã, o fixare fenomenul Labiº, aºa cum l-au vãzut coerentã a reperelor în care a evoluat creaþia contemporanii ºi, într-o oarecare mãsurã, cum poetului, ajungând sã defineascã în pãrþile a fost înþeles cu timpul ºi de critica literarã.

(urmare de la pagina 30) convertido en un verdadero fracaso” (Alejandro Cioranescu, Don José de Viera Alexandru Ciorãnescu y Clavijo y el precio de la insularidad, în Gaceta de Canarias, Santa Cruz de ºi José de Viera y Clavijo, o Tenerife, n 2, 1982, p. 12-13). iluminist canarian Pasiunea lui Viera pentru botanicã a fost înþeleasã ºi apreciatã de posterioritate, La sfârºitul secolului al XVIII-lea, astfel cã astãzi, pe insula Gran Canaria condiþiile materiale pentru activitatea existã o grãdinã botanicã care îi poartã literarã ºi ºtiinþificã în Arhipelagul Canare numele „Jardin Botánico Canario Viera y erau precare, iar singurul tipar din aceastã Clavijo”. Spiritul sãu liberal, deschis regiune se afla în oraºul La Laguna. Deºi, influenþelor europene ºi inovaþiilor, iniþial Cabildo Insular de La Laguna îºi luase opunându-se rutinei a determinat interesul angajamentul cã va plãti cheltuielile pentru ºtiinþific ºi experimental pentru aeronauticã, tipãrirea lucrãrii sale fundamentale, Noticias Viera fiind primul care a reuºit sã zboare de la historia general de las Islas de deasupra cerului Spaniei. Canaria, la redactarea cãreia Viera ºi Din punct de vedere ideologic, ca colaboratorii sãi au folosit documente din admirator al lui Voltaire, José de Viera y arhivele locale canariene, acest lucru nu Clavijo a fost în total dezacord cu se întâmplã ºi astfel întreg proiectul acestei contemporanii sãi, dorind sã combatã istorii se dovedeºte a fi extrem de prejudecãþile ºi intoleranþa: „notamos en costisitor: „había trabajado mucho en el Viera un espíritu libre y tolerante, animado tema, tenía asegurada la colaboración de por el permanente propósito de combatir algunos amigos seguros, buenos los prejuicios y la intolerancia; y esto más conocedores de los archivos locales, y el que todo nos hace reconocer en él el Cabildo de La Laguna le había prometido discípulo de Voltaire” (Alejandro una subvención sustancionsa, para cubrir Cioranescu, José de Viera y Clavijo y la al menos parcialmente los gastos de la cultura francesa, în Revista de Historia publicación [...] su Historia de Canarias Canaria, La Laguna, XV, 1949, p. 326). que le había costado años de trabajo e Prin intermediul lui José de Viera y importantes sacrificios económicos, que Clavijo, unul dintre reformatorii spaþiului había sido aplaudida con entusiasmo y canarian, Alexandru Ciorãnescu a pãtruns esperada con impaciencia, se había în sursele istoriei Arhipelagului. 37 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 LITERE ªI SENSURI Ana Dobre

DIAGONALELE UNUI ROMAN – reflexii ºi reflectãri la confluenþa ficþiunii cu nonficþiunea. Din dosarul Delirului (2)

Istoria, crede Marin Preda, „nu e o evenimentelor istorice ºi sã sugereze o zeiþã fãrã patã în faþa cãreia sã ne raþiune misterioasã. [...] În ceea ce închinãm cu smerenie, din moment ce priveºte filosofia istoriei din Delirul, ºi-a ales ca erou un singur om ºi a dat o trebuie sã spun cã problema m-a astfel de putere încât sã miºte mari împiedicat sã scriu aceastã carte mai popoare unele împotriva altora ºi sã-l demult, pânã în clipa când am descoperit favorizeze în aºa mãsurã încât, aºa cum cã Tolstoi [...] nu acordã personalitãþii în ne dezvãluie documentele sã-l fereascã istorie niciun rol în evenimentul istoric. de toate atentatele...” (Marin Preda, Or, dupã experienþa noastrã de Delirul, p. 310). Dincolo de fatalismul contemporani [...] dacã ne punem istoriei, acþioneazã implacabil un deter- întrebarea ce rol a jucat Hitler asupra minism ce înlãnþuie evenimente ºi istoriei, de pildã, vedem cã a jucat un rol oameni, ºi care aduce la vedere pe omul nefast [...] Cu alte cuvinte, am gãsit o care, în bine sau în rãu, face istorie. „În replicã de dat romanului Rãzboi ºi pace istorie, un gest poate fi fãcut ºi de cãtre ºi în felul acesta am putut sã scriu un om care nu s-a nãscut sã-l facã?”, se Delirul” (apud, Marin Preda, Jurnal întreabã retoric naratorul din Delirul intim, p. 289). A doua conflagraþie (vocea lui corespunde, însã, vocii mondialã þine de domeniul absurdului, fiind autorului, cãci Marin Preda mãrturisea „o cãdere a umanitãþii”, al cãrei þel nu se cã a gãsit, cu acest roman, tema vede nici dupã finalizarea lui, cãci povestitorului). Un rãspuns gãsim în caracterul unei personalitãþi „nu se poate carnetele de atelier din Jurnal intim: „În modela pe evenimentul istoric”. Excedat istorie, un gest care poate sã aibã drept de excesul istoricilor care explicau epoca consecinþã pentru un neam îndepãrtarea napoleonianã exclusiv prin gestul ºi unui anumit pericol sau, dimpotrivã, cuvântul lui Napoleon, Tolstoi, crede angajarea acelui neam pe drumul Marin Preda, „era îndreptãþit sã afirme cã nenorocirii nu poate fi fãcut decât de un viaþa de roi a omenirii se conduce dupã om care s-a nãscut sã-l facã. Acest gest legi cãrora li se supun populaþii ºi ºefi în nu e totdeauna spectaculos ºi nu mod egal” (Marin Preda, Delirul, p. 311). presupune neapãrat scoaterea sabiei, mai Situaþia s-a schimbat, însã, în secolul al ales când ºansa unei victorii cu ajutorul XX-lea, când oamenii au descoperit rolul armelor este pentru moment exclus㔠copleºitor al personalitãþii, al unui singur (Marin Preda, Jurnal intim, p.305). om de a influenþa viaþa miilor de alte fiinþe În relaþia dintre personalitate ºi mase, umane, descoperind c㠄roiul poate fi dus polemizând cu fatalismul tolstoian, Marin într-o vãgãunã ºi asta nu prin voinþa lui Preda mergea mai departe, în profunzimea colectivã, ci a unuia singur sau a câtorva” relaþiilor intrinseci ale determinismului din (idem, p.311). schema personalitate–eveniment–mase. În acest context, introduce parabola Tolstoi, mediteazã el, „are perfectã pãsãrii care se autodevoreazã, parabolã dreptate sã sublinieze caracterul iraþional, prin care explicã rolul lui Hitler în viaþa din punctul de vedere al oamenilor, al poporului german: „Ornitologii români au LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni descoperit în Delta Dunãrii o pasãre cu conºtiinþei umane ºi despre credinþa în penaj roºu ºi cu comportament bizar: valorile umanitãþii: „Eu m-am format într- vulpea îi mânca în fiecare an ouãle ºi îi un anumit spirit ºi am trãit încã din punea, în lipsa ei, pietre în cuib, pe care adolescenþã cu ideea cã existã o limitã pe ea, apoi, le clocea toatã vara fãrã sã simtã care omul nu o poate trece: în mistificare, cã sunt pietre. Ca sã salveze specia, în josnicie, chiar în trãdare, în nenumãrate ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasãrea, alte acþiuni care mãsoarã mizeria umnaã. spre uluirea acestor specialiºti care o Dar ceea ce s-a fãcut în secolul nostru în supravegheau de departe cu binoclurile, a materie de mistificãri, de ticãloºii, de început sã þipe cuprinsã de o stranie isterie trãdãri, înjosirile la care a fost supusã ºi spart ouãle cu ciocul, bãtând din aripi ºi fiinþa omeneascã de cãtre alte fiinþe dansând demenþial. Ce era cu ea? Ce in- omeneºti naºte în conºtiinþele noastre stinct obscur o împingea astfel spre îndoiala: se pare cã aceastã limitã nu dispariþie? De ce voia ea sã nu-ºi mai existã, nu sunt bariere spre infern pe care supravieþuiascã? Cine putea ºti? Natura omul sã nu le treacã: le trece. S-a dovedit voia s-o elimine ºi nimeni nu putea interveni cã le poate trece” (Convorbiri cu Marin ca aceastã poruncã a ei sã nu se Preda de Florin Mugur, apud Eugen înfãptuiascã...” (idem, p.311). Simion, Scriitori români de azi, I, p. 449). Seria de întrebãri retorice – „Putem Modul sãu de a se raporta la istorie, la noi sã spunem astãzi cã înclinaþiile contemporaneitate este influenþat de rãzboinice ale poporului german ºi-au gãsit adevãr – un adevãr istoric ºi omenesc. un exponent în acest personaj satanic? De Destinul poporului român în condiþiile ce trebuia sã se sinucidã cu poporul tragice ale celui de-al Doilea Rãzboi german, care de altfel i-a supravieþuit, ºi Mondial este legat, la nivel macro, de nu s-a sinucis singur, ca atâþia alþii?” –, destinul Europei, iar la nivel micro, de urmãreºte sã expliciteze, în acest deter- acþiunile mareºalului Ion Antonescu: minism complex, modul în care „Istoria marilor mase umane, vãzutã de funcþioneazã relaþia dintre personalitate ºi sus ºi supusã unor legi misterioase, care popor ºi, mai ales, modul în care atrag în vârtejul lor pe ºefi, simple paiaþe personalitatea se foloseºte de slãbiciunile care au iluzia cã decid ceva, nu face maselor pentru a-ºi atinge scopul chiar cu obiectul acelor pagini de istorie care vor riscul anihilãrii totale, al autodevorãrii, ca- mai fi descrise în cartea de faþã. Paiaþa n parabola pãsãrii cu penaj roºu: „Mai aceea intereseazã cel mai mult, fiindcã ea degrabã putem spune cã acest om ºi-a gãsit ne-a acaparat sau paralizat voinþa ºi în sânul poporului german elemente pe care acþioneazã în numele nostru ºi cu toate le-a selecþionat ºi cu ajutorul cãrora a pus cã dorinþa generalã a fost sã scãpãm cât stãpânire pe alþii ºi nu i-a lãsat din mâini mai repede de ea, cum a fost cazul lui pânã nu i-a dus la înfrângerea totalã, dupã Hitler, faptele au arãtat cã acest lucru n-a ce i-a biciuit mai întâi sã obþinã strãlucitoare fost posibil decât cu preþul a nesfârºite victorii ºi sã comitã nesfârºite crime” suferinþe ºi dezastre umane. N-o sã spunã (Marin Preda, Delirul, p.312). Convulsiile nimeni cã aceste suferinþe ºi dezastre absurde ale istoriei aduc, în Franþa umane au modificat cu o iotã mersul într- pãrbuºitã, un trãdãtor, pe mareºalul Pétain, adevãr implacabil al istoriei. Dacã acest ºi un salvator, pe mareºalul de Gaulle. Prin mers are un sens, ºi aparþine istoriei, în ce jocuri misterioase, istoria unui popor schimb suferinþa e a noastrã ºi ne aparþine îºi naºte învingãtorii, istoria altora învinºii, numai nouã; istoria n-are ce face cu ea. iar istoria altora eroii respinºi de istorie? Cine ne-o provoacã?” (Marin Preda, Un posibil rãspuns s-ar putea decela din Delirul, p. 324). Suferinþa uman㠖 mãrturisirea scriitorului referitoare la teza umilirea omului, decãderea lui din care a stat la baza interpretãrii istorice în demnitate, intrã în aceastã meditaþie Delirul – „istoria poate fi ºi bolnavã ºi asupra istoriei, ca efect al necesitãþii fireºte cã aduce în fruntea evenimentelor istorice. Absurditatea unei asemenea indivizi bolnavi, care dau naºtere la necesitãþi transpare din aceste interogaþii evenimente sângeroase” (Marin Preda, retorice: „Dar exterminarea populaþiei, Creaþie ºi moralã, p. 486). care ar fi urmat, ar fi intrat ºi ea în sânul În Convorbirile realizate cu Florin necesitãþii istorice? Suferinþele? Tragediile Mugur, Marin Preda vorbea despre limita fãrã nume? Umilirea omului ca specie? 39 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Cine, în istorie, are nevoie sã ne a-ºi „alimenta” romanul, Marin Preda umileascã?” prefer㠄sã umple biografia lui Paul Ideea acestui determinism social-poli- ªtefan cu fapte senzaþionale”, „toatã tic, ca ºi aceea a interdependenþei istoriilor mica lui istorie” stând pe cutia de în cadrul istoriei timpurilor moderne, a rezonanþã a guvernãrii ºi rebeliunii „contagiunii” care face ca un fenomen legionare, plan în care se petrec lucruri apãrut într-un loc sã tindã sã se „mai degrabã neverosimile ºi, în orice universalizeze, o subliniazã Eugen Simion caz, foarte naive literar”. Concluzia: (în Scriitori români de azi, I, p. 451), „Atât formula, cât ºi faptul de a se referi afirmând cã delirul este „romanul unui la o perioadã necunoscutã generaþiilor destin colectiv într-o epocã tulbure ºi noi, redusã în tratatele de specialitate la tragic㔠(Al Doilea Rãzboi Mondial), ro- o frazeologie ideologicã fãrã miez, au man în care „ficþiunea nu tinde sã fãcut succesul de librãrie al romanului, transfigureze istoria realã, ci sã se insereze altminteri mediocru” (idem, p. 960). în ea”. „Istoria dominã ficþiunea”, faptele, Disproporþia dintre succesul evenimentele reale devanseazã imaginaþia, romanului ºi realizarea lui esteticã vine din documentul are prioritate. Malraux, Michel proporþia dintre document ºi ficþiune, din Déon, Y. Perrault, J.F. Steiner, P. Joffroy, modul în care scriitorul a integrat enumeraþi de Eugen Simion, procedeazã documentul în ficþiune. Într-o perioadã în la fel în cazul „epocilor de traumã care adevãrul istoric era fie camuflat, fie colectiv㔠în care se relevã precaritatea disimulat, Delirul miza tocmai pe acest condiþiei umane. „Invenþia romanescã se adevãr. Aºa cum o spune Eugen Simion, dovedeºte în multe cazuri inferioarã Marin Preda scrie „istoria celor ce decid posibilitãþii de invenþie a istoriei”, iar în istorie, apoi istoria celor ce suportã prozatorul care vrea sã reconstituie presiunea istoriei”, între aceste dou㠄adevãrul moral al unei epoci nu poate planuri fixând destinul tânãrului ziarist Paul ignora documentele de arhivã pline de fapte ªtefan, animat de o mare curiozitate ºi de spaim㔠(idem, p. 451). cu o dorinþã remarcabilã de a trãi Partea de ficþiune urmãreºte destinul evenimentul în sensul eroilor lui Malraux. lui Paul ªtefan, tânãrul plecat din sat În legãturã cu „soarta istoriei în roman”, pentru a-ºi face un rost în lume. Pentru Eugen Simion ridicã întrebarea „dacã Eugen Simion, romanul ar putea fi citit, romancierul trebuie sã concureze un din acest punct de vedere, ca „istorie a istoric”, altfel spus, dacã romanul este trei tineri care iubesc aceeaºi femeie în apreciat pentru latura istoricã sau pentru timpuri grele”. Deosebit de exigent cu cea esteticã, literarã. Faþã de istoric, acest roman, vãzut în contextul romancierul are avantajul „talentului de a revizuirilor de dupã 1990, Nicolae epiciza istoria” (Eugen Simion, op.cit., p. Manolescu subapreciazã Delirul, 453). De aceea, nu se poate obiecta considerat o „istorie romanþatã”, prozatorului cã a adus istoria în roman”, considerând c㠄revizitarea” lumii lui ci faptul c㠄istoria tinde sã domine, într- Moromete oferã (ºi în Delirul ºi în un chip copleºitor, uneori, ficþiunea” Marele singuratic, n.n.), „singurele (idem, p. 453). În plus, nefiind terminat, pagini artistic valabile” (Nicolae exista posibilitatea ca în volumul al doilea, Manolescu, Istoria..., p. 959). „Veritabil Marin Preda sã echilibreze faptele, mutând Rastignac”, deci un arivist, Paul ªtefan accentul pe ficþiune. (care ca ºi Niculae în Marele singuratic, Drumul din ficþiune în istorie este „nu pare în stare sã susþinã un întreg simbolic, „penetraþia în noua istorie se roman”) este nerealizat ºi neviabil estetic: face în prezent ºi sub semnul lui Ilie „cucereºte rapid capitala jurnalisticã ºi Moromete. Conducând la porþile mondenã”, iar „puerilele lui aventuri oraºuluipe Paul ªtefan, el devine profesionale ºi sentimentale par scoase involuntar un agent al timpului din recuzita romanelor de mistere din nerãbdãtor (s.n.) ºi tot el îi tulburã ritmul secolul XIX, în care nu existã bariere încercând sã-ºi recupereze fiii, sã-i sociale ºi mezalianþele sunt de rigoare” readucã în spaþiul securizant de la (idem, p. 959). Curios i se pare lui Siliºtea-Gumeºti” (idem, p. 455). Nicolae Manolescu faptul cã, deºi avea la îndemânã experienþa proprie, pentru (continuare la pagina 42) LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PORTRETE ÎN MIªCARE ªerban Tomºa

IOAN ALEXANDRU

Am avut ºansa de a trãi o vreme în porþiile de mâncare. Ziua, în vie, mã preajma unor mari oameni. Printre ei, grãbeam sã fac împovãrãtoarele lãdiþe ºi poetul Ioan Alexandru, care era lector nu mai culegeam boabele de struguri care universitar la catedra de literaturã rãmâneau pe cãrare, în urma mea. El a comparatã din Facultatea de Limba ºi trecut, a vãzut ce fãceam, dar nu a spus Literatura Românã a Universitãþii Bucureºti. nimic ºi a dispãrut. A reapãrut imediat cu o Era în toamna anului 1977, când fãceam lãdiþã goalã în braþe, a îngenuncheat pe „practic㔠la o fermã viticolã din Dobrogea. rândul de vie ºi a început sã culeagã bobiþele Acolo i-am vãzut prima datã pe Nicolae de struguri lãsate de mine de izbeliºte. Vã Manolescu, Eugen Simion, daþi seama cã nu am mai lãsat, ªtefan Cazimir, Mihai Marta, dupã aceea, un singur bob în Alexandru Sincu, Ion Vasile urmã. Peste douã zile s-a ªerban, Gheorghe Frâncu, întâmplat miracolul. Omul Petre Nicolau, Traian vorbea. S-a apropiat de mine Podgoreanu, Ion Rotaru, ºi a început sã-mi spunã ceva Antoaneta Tãnãsescu ºi alþi despre vikingi, despre vântul universitari prestigioºi. Pe care ne influenþeazã stãrile eminentul Paul Cornea, sufleteºti, despre faptul cã în profesorul profesorilor, fiecare ceas al zilei, lumina aveam sã-l întâlnesc peste un are altã culoare, despre an. La fel s-au petrecut frumuseþe ºi rostul existenþei lucrurile cu Crohmãlniceanu, noastre în lume ºi în cosmos. Piru, Florin Manolescu. Îmi aduc aminte A continuat sã-mi vorbeascã dimineaþa, în cã Eugen Simion venise direct de la Paris, autobuzul care ne ducea la podgorie, la iar noi, în frunte cu Cãlin-Andrei amiazã, în aceeaºi maºinã ºi dupã-amiaza, Mihãilescu, am nãvãlit în camera lui pentru când ne plimbam pe dealurile din jur, niºte a-i afla opinia în diferite probleme literare coline albe, prãfoase, care mã fãceau sã ºi sociale. Simion era greoi, stângaci, lipsit cred cã mã aflu pe Lunã. Într-un rând, în de spontaneitate. Printre cei care participau vie se adunaserã toþi studenþii ºi-l ascultau cu ardoare la discuþie, dar spuneau numai uluiþi: a fost primul om care m-a impresionat tâmpenii, era un bãiat slab, uºor antipatic puternic prin talentul sãu oratoric, susþinut prin insistenþa cu care se bãga în vorbã ºi de un evident talent literar. Þin minte uimirea prin nepriceperea lui în ale literaturii. Dorea mea, când l-am vãzut pe Nicolae Manolescu, din tot sufletul sã iasã în evidenþã, sã-ºi care a trecut pe lângã noi, zâmbind afirme punctul de vedere. Pueril, de fiecare mefistofelic, în timp ce trãgea cu urechea, datã. Am întrebat pe cineva cine este ºi mi amuzat, la cuvintele lui Alexandru. ªi mai s-a rãspuns cã e unul... Patapievici, stu- mirat am fost când, la sfârºitul sublimei dent la fizicã. Dar sã revin la Ioan predici, Manolescu s-a apropiat de orator Alexandru. Poetul se comporta cu totul ºi i-a întins mâna. Alexandru a surâs chinuit diferit de ceilalþi profesori. Nu ne certa ºi i-a rãspuns cu... mâna stângã. Nu se niciodatã cã nu reuºeam sã facem norma iubeau unul pe celãlalt, dar, ca niºte cãrturari de 40 de lãdiþe cu struguri pe zi, ne vorbea civilizaþi, se suportau. Am înþeles mai târziu frumos, iar la cantinã stãtea cuminte la cã Ioan Alexandru îºi alegea, în fiecare an, coadã, în spatele studenþilor. Bineînþeles un student din anul I, pe care cãuta sã-l cã îl luam pe sus ºi îl duceam, înaintea îndrume pe cãile luminii ºi ale cunoaºterii. În tuturor, la ghiºeul de unde ne ridicam anul acela, eu eram alesul. Într-o dupã-amiazã 41 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 mergeam, cu câþiva colegi (printre ei, Marin În acel moment, pe lângã noi trecea Neagu, Doru Mareº, ªtefan Cârje), pe un un ins cu o figurã abrutizatã, de beþivan, drum construit chiar pe malul Dunãrii, lovit pe faþã, nebãrbierit, într-o droaºcã ducându-ne în sat (se numea, ca ºi ferma, amãrâtã, trasã de un mãgar. Cochirleni), unde aflasem cã la o cârcium㠖 Cât de frumos este omul acela, cât existã, în afarã de bãuturã, multe ºi de frumos este mãgarul acela! a exclamat nepreþuite cãrþi care erau de negãsit în poetul. Bucureºti. Pe malul fluviului bãtea vântul ºi Colegii mei n-au mai rezistat ºi au se fãcuse rãcoare, deºi era încã soare. Din izbucnit în râs. sens opus se apropia un adolescent, cu gluga Se ºtie cã mulþi oameni de culturã sunt hanoracului trasã pe cap, pentru a se apãra supãrãcioºi ºi resentimentari. Nicolae Iorga de aerul rece. Am încremenit când mi-am nu mai vorbea niciodatã cu prietenii pe dat seama cã tânãrul era Ioan Alexandru în care-i zãrea discutând cu vreun duºman al persoanã. S-a apropiat de noi ºi a început lui. ªi avea mulþi duºmani. O surprizã mã sã-mi vorbeascã. aºtepta ºi din partea lui Ioan Alexandru. Mi-a spus cã fusese în cãtun sã Într-o dimineaþã am vrut sã aflu ce pãrere telefoneze acasã pentru a afla ce-i fac are despre Marin Preda. Aºteptam opinia pruncii. Apoi a continuat ceea ce începuse unui mare poet despre un mare prozator. sã-mi spunã de dimineaþã. ªi l-am întrebat cam abrupt: – În jurul nostru este numai frumuseþe. – Ce pãrere aveþi despre Marin Preda? Priveºte, frate, mi-a zis el, punându-mi Alexandru m-a privit ciudat, ºi-a întors mâna pe umãr. ochii cãtre dealurile care acopereau Soarele apunea direct în Dunãre, ca orizontul, s-a scãrpinat în cap ºi mi-a spus, într-un vulcan roºu ºi leneº. jenat parcã el însuºi de ceea ce-mi – Ia aminte cât de frumos este soarele, comunica: cât de frumos este fluviul, cât de frumos – Frate Ioane, ãsta e un om fãrã niciun este pescarul acela care traverseazã apa Dumnezeu! cu barca. Priveºte cât de frumoase sunt ªi a plecat de lângã mine, lãsându-mã miºcãrile lui! pradã unei teribile nedumeriri.

(urmare de la pagina 40) lungind zeci de pagini reportajul reprimãrii rebeliunii, parcã luat dintr-un izvor istoric, Diagonalele unui roman ºi pentru cã nu poate face din Paul ªtefan un protagonist veridic oricât s-ar strãdui. Evaluat mai ales pentru aprtea de istorie Pe umerii prea înguºti ai ambiþiosului june ºi de document, judecata criticã a lui Nicolae stã o istorie copleºitoare” (idem, p. 961). Manolescu sancþioneazã minusurile estetice, Astãzi, Delirul spune mai mult ca acelea care þin de realizarea artisticã a literaturã, ca ficþiune, decât ca istorie, personajelor, de viabilitatea lor literarã documentul fiind devansat de viziunea intrinsecã. Acuzaþia lui S. Damian din artisticã. Interesat mai puþin de document, Replici din burta lupului, de neconformitate de reconstituire istoricã, de adevãrul istoric cu adevãrul istoric a scenei confruntãrii abstract, Marin Preda este preocupat de dintre Antonescu ºi Hitler ar fi greu de adevãrul fiinþei umane. Istoria se reflectã combãtut (Eugen Simion a fãcut-o, însã, în viaþa omului, vine peste el, îl sustrage în O lungã ºi plicticoasã persiflare inclusã unui destin ºi-l proiecteazã în altul în care în Fragmente critice, I, pp. 239 ºi urm.), se resimte teroarea, fãcând copleºitor deoarece, crede Nicolae Manolescu, „nu sentimentul rãtãcirii în istorie, în destin simpla credibilitate psihologicã a lui prin absenþa reperelor – libertate, liber Antonescu faþã în faþã cu Dictatorul, era în arbitru, iniþiativã. Dincolo de adevãrul chestiune, ci însãºi filosofia politicã a istoric, abstract stã adevãrul omenesc, scriitorului (s.n.) care pãrea sã se facã ecoul concret, iar scriitorul descifreazã ºi doctrinei ceauºiste asupra capacitãþii statelor interpreteazã acest adevãr într-un moment mici de a sfida marile puteri” (Nicolae de convulsie, de delir al istoriei. Manolescu, Istoria..., p. 960). Delirul nu este nici roman istoric, nici Dincolo de disputele în planul politic; marile evenimente istorice sunt rama ideologicului, romanul este sancþionat unui tablou de epocã în care intrã ca pentru „naivitatea artisticã”: „Caduc personaje figuri civile reale, ziariºti, studenþi, romanul nu este pentru cã îl mai condamnã oameni ai periferiei, lumea bunã a oraºului, o datã (pe Antonescu, n.n.), ci pentru cã opina ºi Mihai Ungheanu care considera lasã nedigerat documentul în ficþiune, romanul „cartea unei identitãþi recuperate”. LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI FIDELE Niculae Ionel

JURNALUL LUI M.H. SIMIONESCU, O EPOPEE SUBIECTIVÃ (1)

Pentru Mircea Horia Simionescu, a în lucru – aceasta, o permanentã obsesie, scrie prozã, în înþelesul ei valoric de poezie gânditã ºi realizatã pas cu pas. Atmosfera înaltã, nu înseamnã relaxare, reverie, joc jurnalului intim este întreþinutã de proteismul gratuit mai ales, cum s-ar crede la o vedere vocii auctoriale, o trinitate foarte atractivã la pripitã, ºi nici plãcere sau lux în marginea lecturã a eului artistic: autor, narator, existenþei, ci act fundamental, înfãptuit dra- personaj. Curgând peste fragmentãri, matic, de dezvãluire într-un fel particular narativitatea relevã nu atât senzaþionalul, cât a acesteia. Cãci spune el: „înainte de a te încãrcãtura de sens. Notaþia îºi restrânge, aºeza sã faci însemnare despre de regulã, dimensiunile în cele ce ai gândit, ai visat ºi ai jurul personajelor sale, dar îºi vãzut, cautã sã-þi formezi o revarsã bogãþia înþelesurilor imagine cât mai „bine înteme- nemãsurat. Fragmentar, iatã, severã, dar încurajatoare, cuvânt de trecere cãtre despre tine ºi idealurile tale de modernitate, nu monumen- viaþã ºi de artã”. Aºa îºi începe tal. M.H. Simionescu, ca ºi aventura spiritului un scriitor Radu Petrescu ºi Costache care ºtie sã-ºi cucereascã Olãreanu, este scindat între înþelepciunea ºi detaºarea în incompletitudine ºi însumarea faþa a ceea ce îl solicitã prin arhitecturalã care aparþine toate fibrele fiinþei sale. trecutului, clasicitãþii. O „Pasiunea freneticã a artei – scindare rezolvatã însã prin afirmã Baudelaire – e o plagã liantul unui „poiesis” ce nu ce devorã restul”. E nevoie deci de poate fi, într-un mod mai ascuns la el, decât temperanþã, de cultivarea aºezatã a talen- teologic. Cãci, în literaturã, cum ºi în tului, fãrã excese. Jurnalele de existenþã ºi filosofie, muzicã, ºi artã, nu pot exista opere de creaþie ale lui M.H. Simionescu conþin de seamã de provenienþã atee. Într-un singur nenumãrate însemnãri prin care artistul loc din carte, gãsim un angajament explicit cãuta soluþii de îndrumare a imaginaþiei al scriitorului cu transcendenþa divinã: proprii, astfel încât sã poatã întãri cele trãite „Vrednicia unui om se dovedeºte ºi prin de el cu autoritatea ficþiunii. Natura sa du- ºtiinþa de a-ºi construi – pentru a stabili blã, de trãitor obiºnuit ºi de creator, obligat raporturi fireºti ºi adânci cu Divinitatea ºi sã nu-ºi ignore nici-una din laturile sale cu creaþia ei neasemuit㠖 propria formã a duale, nu 1-a scutit totuºi de un tribut greu religiei. Despre realizarea, ca ºi despre – cea de-a treia carte în care se confeseazã eºecurile acestei lucrãri, e preferabil sã nu pe larg, într-o perioadã crucialã pentru sine, pãlãvrãgeºti: chiar ºi cel mai neînsemnat e intitulat㠄Febra, file de jurnal (1963- merit al tãu, pe care îl semnalezi semenului, 1971)”, Ed. Vitruviu, Bucureºti, 1998. este o fãþãrnicie. În chestiunile de-o Cãrþile-jurnal anterioare – „Trei oglinzi” asemenea fineþe, nu accept amestecul nici (1987) ºi „Jurnal de atelier” (1997) – sunt unui intermediar, fie el filosof sau sfânt (în trepte, începând din 1946, de înregistrare a general pretinzându-se)”. Suferinþa ºi unei activitãþi literare tot mai decise. moartea Jeanetei (sora mamei) îl pãtrunde Confesiunea din „Febra” cuprinde douã de o durere culpabilã, semn de profunzime miºcãri fundamentale: cea pe linia vieþii de zi misticã ce se dãruie unui Dumnezeu cu zi ºi cea de evaluare a existenþei ºi a operei necunoscut, dar cãutat. 43 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Existã în aceste file de jurnal atâta pentru a acoperi totul, pânã la ultima filã, tristeþe ºi exaltare laolaltã, ceva în stare de cu scrisul sãu. Dezordinea îºi aduce, 3, pune inefabil presiune pe limbaj sã devinã pentru unii artiºti, partea ei de contribuþie literaturã. însingurat în gândirea ºi la destindere, dar ºi la creaþie – „pe întinsul imaginaþia lui, scriitorul se aratã un discret baroc al mesei de scris, unde stau oponent al colectivitãþilor populiste ºi al grãmãdite triburi de ustensilei grãmãjoare regulii majoritãþii. Dupã cum recunoaºte, de peniþe, flacoane cu cerneluri, topuri de are firea maleabilã, politeþea înnãscutã, iar hârtie, ascuþitori, pachete de þigãri, mape dorinþa de comunicare cu semenii îi este cu însemnãri de tot felul, un stingher mai întotdeauna vie. Simte uneori lehamitea pantof cu talpa dezlipitã, o vazã cu flori de scris, dar nu dupã mult timp revine la ofilite, un «presse papiers», un ghem de „poziþia vicioasã”, fiind încredinþat cã sfoarã. Privirea unificatoare a lui Braque, numai datoritã ei poate continua jurnalul, a lui Pallady, impresia cã aceste obiecte deºi se îndoieºte cã strãdania sa ar interesa scandalos de diferite formeazã o familie, pe cineva. Râvneºte la adevãrul literaturii pentru cã toate par dispuse sã colaboreze ºi al vieþii spre a intra în posesia unei la compoziþia ºcolarã pe care o pregãtesc”. formule de a trãi în demnitate ca om, „Sunt Însã, nicãieri, o maºinã de scris! intelectuali care nu vãd dincolo de Notaþiile jurnalului sunt elaborate paravanele cuvintelor: cuvintele spun ceea îngrijit, fãrã scrisul acela plicticos, în stare ce e de spus, un matematician le pricepe brutã, al unor moderniºti. Pentru „Dicþi- imediat dupã semnul lor, dar poetul (s-a onarul onomastic”, la care trudeºte din nimerit sã fie Sadoveanu, Cãlinescu, Radu 1958 (printre picãturi lucreazã ºi la a doua Petrescu),. culegând din silabe sonoritãþi, carte – „Bibliografia generalã”), nu materia- poziþie, ritm, o mulþime de inefabile, lul uman îi lipseºte (modelul, tipologia vie), capteazã mai mult – tot ce se desprinde ca ci expresia, pe care o cautã cu înfrigurare. o transpiraþie a îngerilor din alãturãri ºi Se verificã cu ocazia lecturilor în faþa îmbinãri”. Dincoace ºi dincolo de cuvânt, prietenilor: Radu Petrescu (riguros ºi sobru literatura începe abia dupã ce lanþurile într-ale prozei), Costache Olãreanu (un stil adecvãrii la datul realitãþii au fost sfãrâmate format ºi matur), Radu Cãplescu (un – un paradox. A asculta de propria-þi rafinat literat), Didel Pole (un tip prag- înclinaþie, din care izvorãºte toatã uºurinþa matic), Maria-Luiza Cristescu (co- ºi harul meºteºugului. Nu aflãm, în paginile laboratoare la „Scânteia”, spirit acestui jurnal, oricât am cãuta, o strãduinþã pãtrunzãtor), dar ºi Ligia ºi Cezar Micu expresã de a da iluzia autenticitãþii, ci numai (inºi cu vederi mic-burgheze). Apare însã sinceritatea unui suflet din care nu s-a stins ºi un moment de culme – „Dicþionarul” emoþia noutãþii. aflat la a treia versiune confruntat cu opi- M.H. Simionescu, aºa cum s-a socotit nia lui Geo Bogza. De la acesta, care i-a în atâtea rânduri, este un caligraf pentru citit entuziasmat primele „litere”, aºteaptã care linia scrierii conferã expresie gândirii, autorul verdictul – prin telefon, cu magne- îngãduind cuvintelor sã-ºi primeascã rostul tofonul pregãtit de imprimare, cãci e lor de forþã activã. Pentru acest scriitor- cuprins de febrã ºi emoþie peste mãsurã. caligraf, scrierea rivalizeazã cu pictura. Su- A rezultat pânã la urmã un material pentru portul de scris (coala, cartonul, caietul...), arhiva sentimentalã a scriitorului, cu prezintã calitãþi materiale cãutate ºi trebuie exclamaþiile ºi obiecþiile conservate fidel. pregãtit aºa cum pictorul îºi preparã pânza. De reþinut aceastã cucerire tehnicã de care La fel ºi celelalte materiale ºi instrumente: M.H. Simionescu, iatã, este ataºat încã de cerneluri, tocuri ºi peniþe... Toate acestea pe atunci, nu numai pentru înregistrãri la un loc fac atmosferã de atelier, deschid muzicale (avea de altfel o bogatã colecþie dispoziþia ºi stimuleazã lucrul, înaripeazã de discuri, din care audia pe alese muzicã gândul. Îi plac acestui scriitor lucrurile mai clasicã, dar ºi jaz). Magnetofonul, instru- vechi, cu patinã, cele care ºi-au probat ment al memoriei care ne oferã toate rezistenþa, reciclate (suportul de scris în garanþiile exactitãþii, ca într-altfel aparatul accepþiunea simbolicã de palimpsest), nu fotografic ºi derivatele lui tehnice. O reali- cele proaspete, nefolosite, care îl deprimã tate verbalã, lipsitã de expresia gestualã, ca însãºi ideea de perfecþiune. prezenþã tulburãtoare, la dorinþã, a unei „Papirofagie”, depozit de hârtie de toate voci, material brut totuºi. Se ºtie cã felurile peste tot (în sertare, pe rafturi, pe prozatorul se exersa foarte de tânãr, în dulapuri, pânã ºi sub pat) – o viaþã întinsã poezia suprarealistã, practicând, mai bine (ºi atinsã, din fericire) la 80 de ani, un vis zis, dicteul automat. Peste ani, în 2010,

LITERE 44 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni tipãreºte la Editura Bibliotheca un volum imaginativul ºi analiticul par a fi inse- intitulat „Versete de unicã folosinþã”, parabile, lumea cãrþii, a literaturii în gene- poeme dictate pe bandã de magnetofon, ral existã deja în lumea noastrã, dar în considerate, în cuvântul introductiv al forme foarte diferite, care trebuie iscodite cãrþii, „zãcãminte ale unei realitãþi secunde ºi relevate. Ce fapt tulburãtor! – arta cãrora cu dificultate le recunoaºtem bogãþia posedã trãsãturi ale eternitãþii aflate în ºi le aflãm expresia convenabilã stãrii de vecinãtatea existenþei noastre. veghe ºi comunicãrii”. Jurnalul spune ºi el Dupã trei sãptãmâni, admiratorul lui ceva despre acest mister al lãuntrului Neculce se întreabã dacã ar fi gustat cu nostru: „Pus (lãsat) în stare de istovire aceeaºi bucurie pasajul transcris în jurnal fizicã precum cea de asearã, sprijinit numai neºtiind al cui e. Se gândeºte cã numai de subþirele baston al inteligenþei „cârligul” oferit de manualele de istorie ºi asociative, poþi înºira la infinit asemenea de literaturã românã a contat greu, faima jocuri «calamburgice». Intri ºi te adânceºti numelui deci – de aceea „Dicþionarul” care tot mai mult în numitul «dicteu automat», „ascute atenþia ºi pune lupa”. Numele mari care este «o realitate»”. Poate fi vorba de ale culturii, eroii civilizatori ai omenirii, o respingere categoricã a acelui „imitatio”, comprimate din praful stelar, materie întâlnit, de pildã, la unii neoclasici ori luminoasã. Numele, cuvântul salvat din realiºti radicali, care se rezumã la un „mi- oceanul uitãrii ºi trezit iarãºi la viaþã. Prin mesis”, la un mod de „re-creaþie”. 1945-1946 se gândea cã, în înþelegere cu Preocupat sã-ºi termine „Dicþionarul”, Radu Petrescu ºi Costache Olãreanu, ar scriitorul cautã pretutindeni soluþii, fiind putea recupera, din textele cronicarilor, mereu nemulþumit, frãmântat. Liber fãrã cuvintele ieºite pe nedrept din vocabularul limite, îºi inventeazã singur problemele, curent. „Încercarea unuia singur poate fi dificultãþile, care nu-i mai vin din afarã. taxatã ca nãzdrãvãnie ºi cititã la cheia Dincolo de „paravanele cuvintelor”, ironicã: însã utilizatã de trei, s-ar putea sã descoperã cu surprindere, în stilul convingã, cuvintele condamnate sã-ºi reia cronicãresc al lui Neculce, nu numai „abu- rolul pierdut”. Iatã sãmânþa unui gând din rii transpiraþiei îngerilor”, ci ºi o robustã care trebuie sã se fi nãscut eficacitatea elocinþã: „Text splendid, de pus în ramã. triadei – ªcoala de la Târgoviºte. Cu excepþia unor puþine (foarte puþine) M.H. Simionescu se luptã cu limbajul, cuvinte ce au dobândit un alt sens, nu care nu îngãduie puritatea. De aici insistenta departe de cel folosit ºi azi (strâmbãtate, lui invocare a muzicii. Prozatorul, asemenea gâlceava, greimea, samã, puscele), totul poetului, e obsedat de tentaþiile infinitului, lesne de înþeles. Topica, diferitã de cea a pare a visa la o prozã ajunsã cumva, pe lui Cantemir sau Heliade Rãdulescu, culmile poeziei. Însã înfrângerea îi este aproape de cea uzitatã de noi. Farmecul, predestinatã, întrucât limbajul nu are acces transpiraþia ºirelor, însã, copleºitoare prin la puritate. Spre deosebire de el, Mihail puterea concentratã exact acolo unde Sadoveanu aparþine altui timp, având ºi altã atenþia cititorului ar fi ispititã sã leneveascã. croialã a firii. „Radu îmi relata, cum se aºazã Noutate strict verbalã. Accidentele ºi cum scrie Sadoveanu – cu liniºtea unui cuvintelor, parcã distribuite la distanþe cal- copil în faþa jucãriilor de pe covor. Stil culate, au rolul de a colora spusele sedentar. Dacã nu l-ar fi vãzut prin fereastra dimprejur (e sigur cã nimic voit, probabil de vizavi întorcând paginile, cercetându-le cã Neculce ignora legile retoricii: aºa pe cele cãzute pe podea, ar fi crezut ori cã vorbea). [...] Omul dracului, acest somnoleazã, ori cã ºi-a dat obºtescul sfârºit. dumnezeiesc de Neculce!”. Marea izbândã În cocheta vilã Franasovici, ca pe trunchiul a bãtrânului cronicar, ca orice operã unui copac doborât în Valea Frumoasei. literarã veritabilã, îºi dezvãluie, iatã, geneza Pentru bãtrân (dar aºa trebuie sã fi lucrat propriei sale înfãptuiri. Iluminat de ºi-n tinereþe) – ore de petrecere. Nici Radu, sentimentul admirãrii, M.H. Simionescu nici eu, nu ni-l putem închipui febril, vede cã nu se poate porni de la un joc de neastâmpãrat, furios”. A lãsa la cheremul cuvinte, de la un lucru asupra frazei, oricât posteritãþii intimitatea atelierului sãu de de laborios, ci de la o modificare de gândire creaþie (jurnalul), nu implicã nicidecum ºi exprimare a autorului. Textul lui pentru M.H. Simionescu riscurile unei Neculce, predat în ºcoalã ca o naraþie, e o indiscreþii de proporþii, ci o consistenþã efigie prin construcþie ºi concizie, o definiþie spiritualã a scrisului propriu mai la vedere, într-un fel, un „articol de enciclopedie, de un gest compensatoriu, pânã la urmã, al dicþionar”. Pentru autorul jurnalului agitaþiei creatoare prea mari. 45 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE Sultana Craia

UN ÎNGER CU CHIP DE PISICÃ

La începutul lunii noiembrie, la Londra Purtând pe umeri motanul roºcovan cu al a avut loc premiera filmului A street cat sãu fular distinctiv, ori þinându-l pe Bob în named Bob, eveniment la care toþi ochii nu lesã, James devine popular în zona atât de s-au aþintit asupra actorului principal, nici vie ºi diversã de lângã Covent Garden. asupra prinþesei Kate, nãscutã Midleton Locul, ºtie orice turist, e aglomerat ºi (deºi de obicei ea focalizeazã interesul plin de spectacole stradale, statui vii, cântãreþi oriunde apare), ci asupra unui motan roºcat, stradali, ceea ce se numeºte street perform- cu un fular colorat la gât. ªi pe bunã ers. Cu revista la vânzare, cu Bob alãturi de dreptate. Motanul Bob este adevãratul pro- el sau pe umeri, cu chitara lui, James atrage tagonist ºi era normal sã fie interesul, simpatia, bunãvoinþa, în centrul atenþiei la premiera dar ºi oprobriul unora care îl filmului realizat dupã cele reclamã sub diverse motive. douã cãrþi care l-au fãcut Este monitorizat de autoritãþi, celebru. Iar filmul realizat îi în legãturã cu protecþia va spori, fireºte, faima. animalelor, iar Bob este peri- Cele douã cãrþi au fost odic examinat de veterinari traduse ºi la noi la Editura care se asigurã de buna lui Polirom. Prima (2015) se condiþie. numea Un motan pe nume Comportamentul mota- Bob. A doua (2016) Viaþa nului este atât de special, vãzutã de Bob. încât animalul ºi stãpânul lui Fãrã roºcatul vãrgat, ajung la televiziuni ºi se fac autorul, James Bowen, ar fi recunoscuþi pânã în Japonia. rãmas ceea ce era: un tânãr Turiºtii îi fotografiazã, îi englez ratat. Marcat de divorþul pãrinþilor, filmeazã, fac poze cu pisica ºi rãspândesc dus de mama sa, în adolescenþã, spre noul în lume poveºti despre cuplul londonez. ei cãmin ºi noul ei soþ, în Australia, James Ca urmare, o editoare propune ºefilor a fost deturnat de la existenþa banalã. ei ºi lui James o carte cu istoria lor. Se Rãzvrãtit, a fugit de acasã, s-a întors face un studiu de marketing, rezultã cã ar în Anglia, cu studii neterminate ºi a ajuns fi posibil succesul, James este ajutat de om al strãzii la Londra, pradã violenþei ºi editurã ºi apare prima carte. Care nu drogurilor. întârzie sã devinã un bestseller, sã fie Frustrat afectiv, fãrã a avea pe nimeni tradusã în multe limbi ºi, iatã, dupã a doua, alãturi, întrucât nici relaþia cu tatãl aflat în sã ajungã la baza unui scenariu de film Anglia nu era bunã, James este preluat de care, ºi el, va aduce cu siguranþã profit o organizaþie într-un program de (cu destinaþie caritabilã). recuperare. În acest rãstimp, de Legãtura dintre Bob ºi James este dezintoxicare ºi relativã reinserþie socialã, beneficã pentru amândoi, dar pentru omul gãseºte o pisicã rãnitã. O îngrijeºte ºi, om pe care pisica rãnitã ºi abandonatã îl ºi animal, formeazã o pereche în care responsabilizeazã, îl echilibreazã, îl ajutã fiecare îl salveazã pe celãlalt. afectiv, ºi pânã la urmã îl scoate din Eliberat de dependenþa de droguri, mlaºtina ratãrii, din decãderea fizicã ºi James Bowen trãieºte precar din vânzarea psihicã, motanul joacã rolul unui înger unei reviste a oamenilor strãzii „The Big trimis de Providenþã. Issue”, în puncte urbane stabilite de organizatorii acestui sistem de ajutor social. (continuare la pagina 49) LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni COMENTARII CRITICE Margareta Bineaþã

PRIVIREA CÃRÞILOR: EMPATIE ªI RIGOARE*

O interesantã coincidenþã a fãcut ca, scrisului sãu. Discursul nu este însã nici pe la începutul lunii septembrie, pe când pompos-academic, nici sfios-cuminte, la citeam volumul de eseuri critice „Cãrþi umbra argumentelor bine documentate, dar privite în ochi”, sã o întâlnesc la aride; în ciuda discretei reprimãri a elanului Târgoviºte pe autoarea acestuia, doamna de a da o notã mult prea personalã analizei, Ana Dobre, cu ocazia desfãºurãrii Ana Dobre este un critic care citeºte nu Simpozionul Naþional „ªcoala de la doar cu mintea, ci ºi cu sufletul, iar cãrþile Târgoviºte. Receptarea pe care „le priveºte în ochi” criticã a operei lui Radu sunt pentru ea tot atâtea Petrescu”. provocãri cãrora le rãspunde Fãcând cunoºtinþã cu cu eleganþã ºi cu o caldã omul din spatele cãrþii, mi-am empatie care vizeazã completat ºi nuanþat impre- deopotrivã scriitorul ºi opera siile de lecturã provocate de lui. Este crezul mãrturisit al amintitul volum. Discursul autoarei, care deschide critic concis, simplu ºi „Cuvântul înainte” al limpede din articole este al recentului volum: „ Mã unei doamne deopotrivã regãsesc în multe dintre modeste ºi rafinate, pentru cãrþile pe care destinul mi le care lectura ºi scrisul sunt pune sub ochi, cred cã ele un modus vivendi. Dupã nu ajung întâmplãtor la mine, propria-i mãrturisire, Ana cred în omul din spatele lor Dobre este animatã de „imaginaþia ideilor”, ºi mã strãduiesc sã-l privesc pe fiecare pe care o fructificã în excursuri analitice cu sinceritate în ochi. Cãrþile lor îi punctuale, condensate, fãrã a fi prin reprezintã în tot ceea ce au ca frumuseþe, aceasta incomplete sau superficiale. Ea este armonie, ideal, aspiraþie spre o finã cunoscãtoare a literaturii româneºti transcenderea clipei”. ºi universale, autoare a numeroase cronici, Dorinþa de a analiza opera literar㠄la articole de opinie ºi recenzii, publicate în tensiunea ideilor” ºi cu multã cãldur㠄Litere”, „Luceafãrul”, „Ramuri”, „Viaþa sufleteascã se manifestã în toate scrierile româneascã”, „Literatorul”, acestea fiind Anei Dobre, de la „Rinocerii ºi Don Quijote” rodul unui spirit critic echidistant, echilibrat ori „Utopiile realului” (2007) pânã la „ªtefan ºi pãtrunzãtor, uneori prea riguros- Mitroi, optzecistul fãrã generaþie” sau disciplinat în argumentaþie în detrimentul „Miron Radu Paraschivescu, eternul eretic” elanului expresiv personal, discret auto- (2011). Pasionatã deopotrivã de lecturã ºi cenzurat. Ana Dobre mizeazã cu succes de scris, actul critic este pentru autoarea pe eseisticã, într-o abordare de o limpezime „Cãrþilor privite în ochi” o incursiune cartezianã, în care documentarea temeinicã fascinantã în intimitatea creaþiei, o plonjare este literã de lege, iar obiectivarea plinã de provocãri în „ochii himerici” ai demersului ºi validarea operelor supuse operelor literare, o comuniune de credinþe analizei pe criterii strict valorice, fãrã parti- ºi valori cu aceia care le-au zãmislit. Iatã pris-uri, sunt coordonatele esenþiale ale de ce Ana Dobre nu opteazã niciodatã pentru demersul analitic demolator, iar * Ana Dobre, Cãrþi privite în ochi, Editura Tracus neajunsurile pe care le evidenþiazã, atunci Arte, 2014, 351 pag. 47 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 când este cazul, sunt relevate cu fineþe ºi Grazia Dima priveºte opera din afarã, înþelegere, fãrã a face însã concesii obiectiv ºi dinãuntru, subiectiv. ªi dacã valorice. nu teoretizeazã o metodã anume, are, însã, Volumul de eseuri critice „Cãrþi privite o concepþie originalã despre statutul în ochi” cuprinde 59 de titluri, iar unii dintre criticului, teorie care o individualizeazã ca autorii recenzaþi apar în mai multe studii: poet ºi critic”. Pe Ion Mãrculescu îl vede Liviu Ioan Stoiciu, Horia Gârbea, Mihai ca „pe un creator implicat în lumea sa, Stan, ªtefan Mitroi. Sunt articole nu prea chiar dacã, ostentativ, el îºi construieºte ample, dar elocvente, condensate ideatic, imaginea unui negator, a unui contestatar. vãdind o capacitate aparte de concentrare El opune lumii celei aievea propria lui lume intelectualã, dar ºi o cunoaºtere în de fantasme ºi mediteazã dureros la profunzime a scriitorului supus analizei condiþia creatorului în contempora- critice. Ana Dobre ºtie (ºi poate) sã spunã neitate.[...] Dincolo de prestidigitaþiile sale multe în fraze puþine, pentru cã fiecare stilistice ºi narative, spumoase prin nota dintre ele este purtãtoarea unui argument accentuat umoristicã, se aflã o meditaþie dublat de o documentare riguroasã. La gravã asupra lumii cãreia autorul îi aceasta se adaugã faptul cã în majoritatea identificã tarele ºi pe care le supune criticii analizelor sale critice, autoarea realizeazã sarcastice, satirei, unei critici constructive, paralele care trãdeazã bogate lecturi în s-ar putea zice”. Deschizându-ºi articolul domeniu ºi o viziune sigurã, suplã ºi despre ªtefan Mitroi cu o scurtã trimitere integratoare. Adrian Marino, de pildã, la Jean-Paul Sartre ºi la definiþia pe care o „claustratul în ideal”, este comparat cu dã acesta conceptului de antiroman, Ana Constantin Noica prin modul în care se Dobre îl vede pe scriitorul autohton ca pe raporteazã la singurãtate ºi izolare, ºi cu un spirit „preocupat mereu de Mircea Eliade prin felul în care îºi asumã diversificarea, de nuanþarea subiectelor destinul cultural ºi nu pe cel politic; tot mari care pun în ecuaþii inedite viaþa astfel, Ana Dobre încearcã sã stabileascã transfiguratã de propria viziune artisticã”, filiaþii între critica lui G. Cãlinescu ºi cea a posesorul unui „stil febricitant, necesar unei lui Nicolae Manolescu; infernul comunist teme de a cãrei gravitate existenþialã din „Paradisurile” lui Mihai Stan este naratorul se lasã înfiorat”. apropiat ca viziune de cel dantesc, iar Autoarea încearcã sã situeze pe autorul lor este vãzut ca „un narator fiecare dintre scriitorii recenzaþi în implicat” în descendenþa aceluia teoretizat panoplia istorico-literarã din care fac de E.M. Forster; perspectiva lui Eugen parte, stabilind deopotrivã asemãnãri, Negrici asupra miturilor este pusã în paralel diferenþe, filiaþii care transcend cu cea a lui Roger Bastide. cronologia. Astfel, Ana Dobre nu uitã sã Condusã de spiritul analitic ºi sintetic puncteze faptul cã Mircea Horia deopotrivã, Ana Dobre realizeazã la Simionescu, membru marcant al ªcolii de începutul fiecãrui articol o imagine de la Târgoviºte, alãturi de Radu Petrescu, ansamblu, caracterizatoare, cu rol diagnos- Costache Olãreanu, Tudor Þopa, este tic, asupra autorului recenzat ºi a revendicat ca „afin spiritual ºi principalelor coordonate ale scrisului sãu. premergãtor” de optzeciºti, ocupând locul Iatã, de pildã, o prezentare succintã, dar de „întemeietor în genealogia curentului”; edificatoare, a volumului Martei Petreu, ªtefan Mitroi este situat, alãturi de Milan „Filosofia lui Caragiale”: „Chiar dacã Marta Kundera, Vladimir Nabokov, Julio Petreu ajunge la concluzii care nu sunt Cortazar, André Malraux, în galeria împãrtãºite de toþi, nu poþi rãmâne scriitorilor care au adoptat tehnica indiferent la toatã desfãºurarea de antiromanului; tot astfel de filiaþii argumente susþinute de lectura detaliatã a îndrãzneþe stabileºte Ana Dobre între unui numãr impresionant de materiale ªerban Tomºa ºi nume sonore din documentare, la viaþa ideilor pe care le literatura universalã: „Ceva din atmosfera pune în circulaþie animate ºi stârnite de stranie a muntelui vrãjit al lui Thomas focul dãruirii sale. Scriind, ea se Mann, ceva din atmosfera halucinantã a abandoneazã cu totul unui subiect. Nu scrie Deºertului Tãtarilor lui Dino Buzzati, ceva la întâmplare, ci profund, implicat, într-o din realismul magic al lui Gabriel Garcia tratare care tinde exhaustivitatea”. În Marquez, altceva din utopia unei lumi aceeaºi manierã este radiografiat tipul de perfecte visate de un Voltaire sau Swift demers critic practicat de Simona-Grazia þin romanul lui ªerban Tomºa la tensiunea Dima: „În actul receptãrii critice, Simona- marilor aºteptãri”.

LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Cu toat㠄disciplina” evident Un plastic ºi reuºit portret al lui Horia autoimpusã a analizei, Ana Dobre este un Gârbea deschide articolul despre volumul critic eminamente empatic ºi elanurile ei de poezie al acestuia, „Pantera sus, pe sufleºti animã uneori receptarea (ºi clavecin”: „Flamboiant ca un prestidigita- discursul), conferindu-i acestuia o agreabilã tor, spumos ca o ºampanie, nãstruºnic ca notã personalã. Iatã, de exemplu, un adolescent teribil, sclipitor ca un consideraþiile ei asupra unuia dintre causeur, ironic, aforistic, afectuos ºi cald, capitolele foarte apreciate ale „Istoriei maliþios cu bonomie, incapabil de rãutãþi critice a literaturii române”a lui Nicolae de orice naturã, Horia Gârbea surprinde Manolescu: „Capitolul despre romantism cu fiecare apariþie, deºi n-ar trebui sã o este una dintre cele mai frumoase pagini facã”. Astfel de efuziuni pe care autoarea critice din întreaga literaturã criticã ºi le permite relativ rar nu afecteazã româneascã. Spiritul sprinþar al autorului nicidecum nici sobrietatea expunerii, nici evolueazã de la criticã la istorie ºi de la justeþea actului critic, ea ferindu-se pe cât ambele la eseisticã într-o viziune de posibil sã alunece pe panta atitudinii indul- ansamblu în care epoca prinde contur ºi gent-permisive. palpitã de viaþã”. Vorbind despre cartea lui Ana Dobre ar trebui sã mizeze mai mult Sorin Preda, „Moromeþii – ultimul capi- pe acest gen de spontaneitate ºi de elan tol”, autoarea puncteazã faptul c㠄la expresiv care-i animã aserþiunile. Practic, sfârºitul lecturii rãmâi cu o tristeþe, cu o discursul ei este un melanj între rigoarea amãrãciune. Ai sentimentul unei zãdãrnicii ºtiinþificã, dublatã de o documentare a zbaterii noastre, ai tristeþea trecerii datã metodicã ºi minuþioasã, ºi vioiciunea, de trecerea ºi petrecerea în timp a pitorescul chiar, al unui mod personal de generaþiilor. Gândul luminos care se ridicã a-ºi articula ideile care animã din când în peste aceste tristeþi, ca un curcubeu pe când pasajele analitice. Aºa cã ar putea sã poarta cãruia aspiri sã treci, vine din opteze mai des pentru o astfel de abordare frumuseþea ºi dãinuirea creaþiei”. Uneori, deschisã ºi personalã, în detrimentul Ana Dobre poposeºte deopotrivã asupra explorãrilor savant-ºtiinþifice. Altminteri, cãrþii ºi a omului din spatele ei, în fraze ferm încredinþat㠄de capacitatea elegante, în care acuitatea analizei este cuvântului de a construi”, ea priveºte în dublatã de ineditul punctului de vedere per- ochi nu doar scriitorii ºi operele lor, ci ºi sonal. Florea Burtan este vãzut ca „un om pe potenþialii cititori ai excursurilor sale cald, plãcut, cu sentimentul prieteniei”, „un analitice, oferind propria ei viziune cu o sentimental cu aplecãri romantice, un asumatã sinceritate ºi cu speranþa cã eseninian purtând în sânge nostalgia Literatura va fi cea care va dãinui într-o locurilor din care a pornit în lume, precum realitate schimbãtoare, „ce va trece ca toate ºi a cãrþilor care i-au influenþat devenirea”. ale lumii”.

(urmare de la pagina 46) Dar existã, se vede în cãrþile lui James Bowen, ºi altã Londrã, a locuinþelor Un înger cu chip sociale, a declasaþilor, a contoarelor de de pisicã gaz ºi curent alimentate parcimonios (când se poate), a magazinelor de o lirã, Relaþia lor îi umanizeazã deopotrivã. a celor care trãiesc cu nesiguranþa zilei Trec prin lipsuri, umilinþe, momente vesele de mâine. Nu ei sunt, din fericire, (multe ºi diverse) situaþii de cumpãnã, boli, categoria dominantã, cãci Londra practic insecuritate ºi acum faimã. nu cunoaºte ºomajul, dar aceastã lume Turiºtii percep Londra aºa cum de din care Bob (ºi sistemele de securitate altfel în principal ºi este: o metropolã socialã) l-a smuls pe James, lume prosperã, cu cea mai mare densitate de dispreþuitã ºi privitã cu ostilitate, este miliardari ºi milionari, centru financiar adusã acum la luminã, în conºtiinþa al lumii, cu o culturã vie, cu zeci de publicã, ºi acest merit este esenþial în muzee, teatre, cu Harrods ºi Fortum & cazul celor douã volume. Al doilea se Masson, cu un lux exorbitant, cu palate gãseºte încã în librãriile noastre ºi poate vechi ºi construcþii ale viitorului, cu cã ºi filmul va ajunge în mallurile din parcuri pline de pãsãret de apã ºi veveriþe România. ªi poate unii dintre noi, trecând dolofane, atât de multe, încât concureazã pe lângã un om al strãzii se vor întreba porumbeii, cu zone de lux ºi zone cum ºi mai ales de ce ajunge cineva în burgheze, cu multe flori ºi trafic intens. asemenea stare ºi ce ar trebui fãcut. 49 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 EU Và CITESC PE TOÞI! Florentin Popescu

ACTUALITATE, BIOGRAFISM ªI ROMANESC

Practicând cu dezinvolturã ºi cu real în care remarcãm cel puþin douã aspecte succes o specie narativã mai rarã la prozatorii prezente ºi în volumul de acum: plãcerea de azi, nuvela, dna. Mariana Petrescu ni se descrierii unor medii scociale în care se miºcã pare a fi, de departe, scriitoarea care ºi-a aflat personajele, talentul ºi vocaþia indiscutabilã cea mai potrivitã formulã de exprimare. A a evocãrilor din trecut. Un trecut asumat ca dovedit încã de la volumul „Sub zãpezile din trãire deopotrivã biologicã ºi sentimentalã. Est” (1997), un fel de amarã panoramã a vieþii Puternic ancoratã într-un remember al întunecate a unei pãrþi din propriei biografii, prozatoarea intelectualitatea româneascã aflã ºi aici, ca ºi în scrierile trãitoare în ultimele decenii ale anterioare, suficiente subiecte trecutului veac – cele mai ºi teme ce printr-o abil㠄tratare” sumbre din întreaga dictaturã pot deveni (ºi au devenit!) a lui Nicolae Ceauºescu. literaturã. Fie cã sunt inspirate Încântat de lecturã (ca ºi de fapte, scene, întâmplãri ce Mircea Sântimbreanu, autorul par a se fi petrecut cu o zi-douã unei entuziaste prezentãri de pe în urmã („Paranghelie literarã”) coperta a patra a cãrþii) sau cu douãzeci-treizeci sau gândeam cã, în adevãr, în chiar mai mulþi ani („Strada cu persoana profesoarei de nume de basm”), povestirile francezã de atunci se afl㠄un dnei. Mariana Petrescu, prozator de prima linie”. pulseazã de viaþã, au ritm ºi Observaþia psihologicã, ironia culoare, în mai tot locul amarã, sarcasmul ºi nu în ultimul rând acel „haz scriitoarea ºtiind sã creeze, între altele, ceea ce de necaz” pe care-l fãceau personajele se cheamã o ramã, un cadru, un spaþiu în care volumului erau virtuþi certe. ªi dacã vom mai se deruleazã acþiunea/ acþiunile. adãuga la acestea rafinamentul scriiturii, o Pentru aceastã autoare, ca ºi pentru mulþi anume ºtiinþã a construcþiei, spontaneitatea ºi alþi scriitori de la noi sau de aiurea, întoarcerea firescul relatãrilor ni se ofereau toate care sã în amintire, la vârstele inocenþei, ale copilãriei se îndrituiascã speranþa într-un destin literar ºi adolescenþei reprezintã un nesecat ºi fertil foarte interesant ºi, indiscutabil, original. izvor de inspiraþie. Nu e de mirare, în acest În timpul scurs de atunci ºi pânã azi, dna. context, ca una dintre cele mai întinse ºi reuºite Mariana Petrescu a mai tipãrit încã cinci cãrþi proze („Strada cu nume de basm”) sã fie ºi cea de prozã (trei romane: Pe aripile vestului, 2001; mai impresionantã, cu mare impact la cititor. Casa de la malul mãrii, 2005; Rande-vous la Este, de altfel, ceea ce dna. Mariana Petrescu Moulin Rouge, 2007; O altã viaþã, 2013 ºi o mãrturiseºte în preambulul cãrþii: „Nu ne-am carte de povestiri: Paharul cu sifon, 2011), cãrora nãscut toþi pe Calea Victoriei. Lumea din li se adaugã, proaspãt ieºitã de sub tipar margine de Bucureºti, lumea mahalalei de culegerea de povestiri „Seminþe prãjite ºi altãdatã, când oamenii nu trãiau în blocuri, este Brânzeturi franþuzeºti” (Editura Semne, 2016). evocatã cu nostalgie. Acolo ne-am petrecut Lectura recentei cãrþi ne-a impus – spre copilãria mulþi dintre noi ºi am învãþat sã trãim a contura cât mai exact traiectoriile ºi maniera alãturi de semenii noºtri. Mahalaua pitoreascã, scriiturii – o întoarcere în timp, mai exact spus plinã de culoare ºi savoare o purtãm în suflet, la romanul „Rande-vous la Moulin Rouge”, ne-o amintim vie cum sãlta în ritmul clapelor LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni de acordeon, jucând geamparaua ºi lãutãresca, asistenþã sufleteascã aproapelui”. clãnþãnind la poartã seminþe prãjite, Pe canavaua memoriei se înscrie ºi nos- bucurându-se de viaþã aºa cum se percepea, talgia adolescenþei ºi tinereþii: „Ei, da, la nivelul oamenilor simpli. Oameni cu bãtãturi generaþia mea a avut parte de o tinereþe în palmã de la muncã cinstitã ºi de o mare romanticã, frumoasã cu plimbãri pe aleile bogãþie sufleteascã”. Iar ceva mai la vale, parcului, cu atingeri timide la cinematograf contrapunând lumea amintirii cu cea de azi, pe întuneric, cu întâlniri la ceas la adaugã: „Ne dau târcoale niºte lupi, niºte fiare Universitate, cu evadãri la munte la ski, cu dezlãnþuite în slujba acumulãrilor, gata sã punã blatul cu naºul, cu ceaiurile de sâmbãtã seara, laba, sã sfâºie. Demnitarii, lipsiþi de scrupule, celebrele ceaiuri bucureºtene din casele mari, îºi înfundã în buzunare banii publici, în timp ce ce aparþinuserã burgheziei cândva...” („Grade oamenii de rând suferã. Lor li se spune, ca o care nu conteazã”). scuzã, cã trebuie sã strângã cureaua. Li s-a Prozatoare, cu porniri pamfletare nu ezitã luat totul, li s-au topit uzinele, fabricile, s-au sã arunce un arc peste timp (timpul amintirii închis minele, li s-a luat aerul pãdurilor, ºi timpul de azi) ºi atunci scrisul dsale devine sãnãtatea, pânã ºi bancurile, zâmbetul de pe vitriolant: „Vine un bãieþandru sã se angajeze faþã”. De aceea, mai spune dna. Mariana la o firmã ºi este condiþionat de patron sã Petrescu, justificându-ºi demersul literar: semneze niºte hârtii de bancã. Patronul ia „Privirea întoarsã spre lumea copilãriei, spre banii ºi tânãrul rãmâne bun de platã. Clanuri atmosfera mahalalei, plinã de culoare ºi de de biºniþari pãcãlesc bãtrâni cu împrumuturi oameni de bine, dovedeºte cã ne este dor de ºi le iau în schimb terenurile, casele. O mafie curãþenie, de oamenii aceia simpli care ºtiau imobiliarã întinsã, o caracatiþã feroce merge ce-i omenia”. ca o suveicã între avocaþi, cadastriºti, ªi, fireºte, fidelã acestei mãrturisiri, pãgubiþi. Epoca retrocedãrilor se dovedeºte prozatoare reuºeºte sã ne dea un tablou plin un taifun ucigãtor. Munþi împãduriþi sunt luaþi de viaþã, cu oameni sãraci ºi cinstiþi, cu japca de la vechi familii nobiliare ºi jefuiþi”. cunoscându-ºi fiecare statutul ºi respectând Dar în cartea dnei Mariana Petrescu comuniunea cartierului, calendar moºtenit de existã ºi o altã categorie de povestiri – cele în la cei dinaintea lor: „Se duceau, se întorceau care a fost/ este „turnat㔠în haine literare de la lucru cu o precizie de ceasornic CFR. La experienþa proprie de ghid turistic în þarã ºi în ora 1 se întorceau cu pas mãrunt de la ºcoalã strãinãtate, cu întâmplãri ce þin de o anecdoticã doamna învãþãtoare Ioniþã, mama lui Virgil, insolitã, proze nu mai puþin interesante decât prietenul meu de joacã. La douã pleca la lucru cele vizând retrospectiva biograficã. „Croazierã tata lui Fana, muzicantul, pe la douã jumate pe Nil”, „Pãþanie în Marea Egee”, „Jocuri trecea þeapãn, cãlcând mândru, cu un cap mai olimpice de varã”, „Dans în noapte” sunt înalt decât gardul, dl. Fântânaru, trombonistul relatãri ale unor pãþanii pe meleaguri strãine, de la operetã. Spre searã venea beat turtã Licã cum ar fi, de pildã, deposedarea povestitoarei a lui Paleologu, un þigan scandalagiu care de paºaport ºi de toate celelalte acte din cauza împroºca toatã strada cu o salvã de înjurãturi. unui furt pe aeroport. Necruþãtoare ºi totodatã Un foc de paie care se stingea repede. Alãturi finã observatoare a celor pe care i-a fost dat era casa dl. Bratu, care avea o familie liniºtitã sã-i ghideze, conducãtoarea de grup nu se ºi muncitoare, venitã de undeva din Oltenia. dezminte nici aici ca prozatoare, reþinând, ca ...Deºi stãteau gard în gard cu þiganii pe o peliculã cinematograficã, obiceiurile ºi scandalagii, niciodatã familiei Bratu nu le-a ifosele de prost gust ale unor miliardari de car- lipsit nimic, ei nu au încuiat uºile la casã... ton care, odatã ajunºi în Egiptul piramidelor ºi Exista o diviziune a activitãþilor bine ºtiute de al faraonilor, sunt preocupaþi de cumpãrãturi, toþi din aceastã comunitate. ªchiopa din capul rãmânând reci la monumentele milenare ale strãzii fãcea injecþii, baba Ivana descânta locului/ locurilor. copiilor de deochi. Strãchiasa scãlda morþii, Elaborate cu o vãditã plãcere de a scrie, Mariþa punea ventuze, baba Zinca fãcea borº, prozele din acest volum reuºesc sã capteze tot ea pisa grâul de colivã într-o piuã fãcutã atenþia ºi sã convingã, între altele, prin dintr-o þeavã de tun din Primul Rãzboi naturaleþea ºi firescul povestirilor, prin vervã, Mondial. Când era cazul se mobilizau cu toþii, culoare, ironie, ºi umor. Ele atestã, dacã mai se într-ajutorau...în momentele esenþiale ale era nevoie, un talent ºi o experienþã scripturalã vieþii, naºtere, botez, nuntã, boalã, moarte, mai mult decât remarcabile – ceea ce ne nimeni nu era singur. Oameni aºa de sãraci îndrituie sã aºteptãm cu nerãbdare scrierile erau bogaþi sufleteºte, sãritori, gata sã acorde viitoare ale acestei autoare. 51 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

ANTROPOLOGIA, UN CÃPCÃUN AL ªTIINÞELOR UMANISTE?

„Culturile nu se uniformizeazã. κi pãstreazã identitatea sau mor.” (Petru Ursache)

O ºtiinþã altãdatã modestã, prelua comanda în chip dictatorial, antropologia, ne surprinde astãzi prin forþa îndreptându-le la comandã, într-o direcþie ºi repeziciunea cu care ia locul paleografiei, de neînþeles.” folcloristicii, etnologiei, muzicologiei, Aceste afirmaþii grave au fost fãcute medicinii, esteticii etc. E atât de autoritarã de un profesor care a predat antropologia în atitudini, încât pare o altã ºtiinþã, cu totul la Facultatea de Litere Al. Ioan Cuza din nouã, croitã anume pentru subcultura de Iaºi. Amãrãciunea constatãrilor sale este computer ºi tabletã sau pentru o tranziþie mai mult decât evidentã: „[...] am depins impusã þãrilor din Est (sau numai unora). de planurile fluctuante, nesigure ºi Unii zic cã tranziþia ar fi de fapt o eliminatorii ale „universitarilor” ºi colonizare forþatã ºi cã, în urma ei, tradiþiile „ministeriabililor” noºtri în ton cu „tranziþia” statornicite de milenii s-ar volatiliza, iar în [...] Diversitatea de opinii determinatã de locul lor ar fi avansate altele rescrise la existenþa grupurilor umane, naturale ºi comandã. Este ºi pãrerea Profesorului compacte, circulaþia vie a ideilor, respectul universitar Petru Ursache de la Iaºi, pentru adevãr ºi pentru om au rãmas de exprimatã într-o carte publicatã iniþial în domeniul legendei, fãrã ºansa de revenire 2006, revãzutã în 2014 ºi intitulatã în timpurile noastre hipertehnicizate ºi „Antropologia, o ºtiinþã neocolonialã”, Editura tendenþios mediatizate [...].” Eikon, Cluj-Napoca. Ca „Professor Emeri- Unele dintre textele reunite în carte tus” al Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” prezintã personalitatea unor specialiºti din Iaºi, Petru Ursache este competent preferaþi de autor. De exemplu, Iordan într-un numãr mare de domenii. Iatã numai Datcu ºi lucrarea sa în trei volume câteva titluri ale cãrþilor sale: „Prolegomene „Dicþionarul etnologilor români” o la o esteticã a folclorului” (1980); „Eseuri „oglind㔠a cercetãtorilor etnologi începând etnologice” (1986); „Etnoestetica” (1998, cu Dimitrie Cantemir (1716) ºi sfârºind cu 2013); „Mic tratat de esteticã teologic㔠ultimul val. Ajuns la vârsta venerabilã de (1999); „Moartea formei” (2014). 70 de ani (ca ºi autorul), Iordan Datcu a Împãtimit de munca sa la catedrã, devenit un reper (vezi cartea sa din 2002 profesorul nu scrie o astfel de carte pentru „Repere în etnologia româneascã”. a obþine un succes „de scandal” ci, De asemenea, Mihai Pop ºi Pavel dimpotrivã, cu durere în inimã: „Nu mi-am Ruxãndoiu de la Universitatea din Bucureºti dorit un asemenea titlu pe vreo carte [...]. se aflã la rândul lor pe lista excelenþei, Nu puteam sã-mi imaginez, cu ani în urmã, lucrarea celui din urm㠄Folclorul literar când începeau sã mã preocupe probleme în contextul culturii populare româneºti” de folcloristicã, de etnologie, de filosofie a fiind prezentatã ca „un tratat de severã culturii, cã antropologia, materie strict þinutã universitarã, elaborat cu maximã descriptivã la origine ºi restrânsã ca rãspundere ºi competenþ㔠dar puþin cam domeniu (cu „antropos” la bazã, în prea înclinat, pentru gustul autorului, spre rãdãcinã ºi în tulpinã), ar fi în stare sã teza de inspiraþie etno-psihologicã a lui detroneze toate ºtiinþele umanului, de la Ovid Densusianu referitoare la „cum simte paleografie la muzicologie, de la medicinã ºi gândeºte omul de la þarã”. la esteticã; sã le acapareze teritoriile, în fond Nu se ºtie cum, folcloristica, ale cãrei bine delimitate ºi inconfundabile, pentru a baze fuseserã puse mai temeinic abia în LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 1949 de cãtre Institutul de Folclor înfiinþat europenilor va duce la depopularea satelor de G. Cãlinescu, a ajuns la „magazia de ºi la dereglarea comportamentalã a vechituri”. Mulþi au aderat la „Antropologia oamenilor, de care eu una mã îndoiesc, cultural㔠de tip american în care aceasta fiind una dintre manevrele de antropologia s-a combinat cu sociologia. dezinformare ºi de umilire moralã a (Vezi Achim Mihu de la Cluj-Napoca ºi românilor, practicatã azi în Europa. volumul sãu „Antropologia culturalã”.) La realitatea cumplitã de azi, când Constantin Eretescu, la rândul sãu, în valorile spiritului se afla în derivã, concurã lucrarea „Folclorul literar al românilor” a ºi faptul cã apusenii au întemeiat adãugat folclorului multimilenar al antropologia ºi ºtiinþele de ramurã pe ma- românilor ºi folclorul urban, dupã modelul terial extra-european (cel din colonii). În american adoptat. Se remarcã în primul zona antropologiei comparate, ceata de rând contradicþia în termeni (folclor, feciori, veri ºi surate din Carpaþi ar putea termen impus în cultura europeanã dupã fi cel mult comparatã cu niscai culegãtori 1800 însemnând cultura poporului cu de rãdãcini de pe Amazon sau ceva referire strictã la mediul rural iar nu la aborigeni din Australia. Restul populaþiilor mediul orãºenesc) ºi desigur faptul cã din Europa s-au nãscut gata civilizaþi! termenul este „opus ca funcþie ºi ideaþie Introducerea în cadrul antropologiei a vieþii tradiþionale”. E limpede cã folclorul politicului, socialului ºi economicului a oraºului nu-l continuã pe cel tradiþional dus la stagnarea ºi chiar la extirparea (zvonuri, bancuri, legende urbane). tradiþiei din gândirea popoarelor. Francezii ªi-n privinþa „folclorului nou”, Petru remarcã ºi ei prin câþiva curajoºi oameni Ursache are un punct de vedere foarte clar de ºtiinþã acest fapt. Jean Copain: „Chiar la care subscriem. Acesta n-a existat decât metaphoric vorbind, etnologia are oarecare în mintea celor care l-au inventat din mo- legãturã cu dominaþia exercitatã de culturã tive ideologice, el neputând fiinþa în occidental, de la comerþul cu sclavi pânã condiþiile alfabetizãrii generalizate unde nu la cuceririle coloniale, de la impunerea mai erau condiþii pentru o culturã oralã. culturii scrise pânã la etnocid pur ºi Se poate spune doar cã folclorul s-a simplu” (pag. 52). François Laplantine aratã perpetuat ºi s-a istoricizat, temele antice cã pentru civilizat (înþelege cel puternic dovedindu-se perene ºi universale, chiar din punct de vedere economic) sãracul este dacã au îmbrãcat o hainã de Ev Mediu sau bestial ºi nici mãcar om: „Pentru cã nu de epoca modernã. De exemplu, dacã un crede în Dumnezeu, nu are suflet, nu ºtie personaj antic, Eros, este prezentat dupã sã vorbeascã, este înfricoºãtor de urât ºi cum urmeazã: „Dar degetul lui strãlucea se hrãneºte ca un animal, sãlbaticul este ca toate becurile din Bucureºti”, aceastã vãzut sub semnul bestialitãþii.” adaptare nu înseamnã deloc cã basmul ar Dar aceasta este antropologia veche, fi nou. În timp ce antropologia nouã se colonialã. Cea nouã este una neocoloniala, confruntã cu mimetismul, sãrãcia tematicã celãlalt, sãlbaticul, încã necivilizatul, fiind ºi împrumutul slugarnic ºi fãrã mãsurã, adus în interiorul comunitãþii civilizate, ca continua sã aparã lucrãri unde tradiþia se un adevãrat frate. Pe noi ne civilizeazã, de întâlnea cu „contextul contemporaneitãþii”. exemplu, televiziunile direcþionate din afarã. Este vorba despre cartea lui Rusalin În acest scop unii români au fost Isfanoni „Pãdurenii Hunedoarei” Editura instruiþi unde trebuie „cu scopul de a le spune fundaþiei Mirabilis, Bucureºti 2004. conaþionalilor lor cã ei nu conteazã ºi cã Zona intens cercetatã de literaþi ºi sunt necivilizaþi, nu ca restul europenilor. muzicologi (vezi ºi Bela Bartok) se situeazã, Aceiaºi au fost instruiþi sã boicoteze cultura cu aproximaþie între cele douã de orice fel din aceastã þarã pentru a ajunge Sarmisegetuze (vezi siturile datând mãcar la analfabetism, aculturaþie ºi înapoiere (ca din 5500 î. de Ch.) ºi unde pãdurenii aborigenii din colonii). Ce-i drept nu pentru practicau intens mineritul încã din asta s-au bãtut românii sã intre în Europa, antichitate (vezi minele de fier de la Ghelar vorba vine! În planul etnologiei ºi ºi Teliuc, azi închise ºi furnalele de la antropologiei noþiuni ca familie, rudenie, Hunedoara azi oprite). neam, cultura tradiþionalã, rit, Ce s-a întâmplat cu marea masã a sãrbãtoare, religie, datina sunt prezentate locuitorilor? Au devenit culegãtori de în maniera defavorizantã, sunt rãmâneri în ciuperci, pentru ei ºi pentru fraþii lor italieni, urmã, dar celãlalt, alteritate, globalizare, asta probabil pânã se vor vinde ºi pãdurile comunitar, identitar, grup de interese unde cresc bureþii. sunt viu solicitate. Destinul nãpraznic al acestor români Globaliºtii sunt prin urmare interesaþi sacrificaþi pentru a nu face concurenþã de deconstruirea familiei ºi rudeniei ºi, în 53 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 compensaþie, de homosexualitate ºi chiar Mediteranã”. Lucrarea lui Gheorghe I. de clonare (soluþie americanã). Brãtianu, mort în închisorile comuniste „Un concept care nu a fost înc㠄Marea Neagr㔠a rãmas încã în manuscris. deconstruit pânã la capãt este acela de Alta e însã întrebarea: De ce îi rudenie, foarte rezistent ºi pãgubos pe preocupã Creangã pe mentiºti? Rãspunsul toate planurile de existent. Se iveºte o ar fi: din cauza copilãriei, care ar cam soluþie: clonarea. În acest caz, individual trebui sã disparã. Creangã este tratat cu n-ar mai ºti de rude, de pãrinþi, de fraþi, de un „nou” profesionalism. (E vorba despre moºi, de strãmoºi.” Un alt obiectiv al antropologia neocolonialã). Noilor destructurãrii vizeazã þãrile. Ele nu mai antropologi G. Cãlinescu le apare ca un au graniþe „decât geografice” ºi se vor „neprofesionist” cãci nu înþelege „copilãria dizolva în regiuni prin descentralizare. comunitarã”. Este, prin urmare, „depãºit Fãrâmiþarea va fi atât de mare încât va de vreme ºi de informaþie”. duce la dispariþia statelor naþionale. Nicolae Iorga nu e nici el de soi cãci Dar cine necinsteºte naþia românilor, cei „decontextualizeazã”. ªirul detractorilor lui mai vechi locuitori de pe pãmânt? Creangã este completat de Luca Piþu care Bineînþeles cã fraþii lor, care primesc e leºinat efectiv dup㠄Povestea stipendii grase de la europeni în acest scop. poveºtilor”, singura sa lecturã mai serioasã Iatã-l, de exemplu, pe Daniel Barbu, autorul din Creangã. Îl fascineazã mai cu seamã cãrþii „Firea românilor”, tipãritã la Editura Baba, dar ºi rãsadul miraculos primit în Nemira în 2000. Acesta citeazã inchizitorial dar de la Dumnezeu.” N.B. (Petru Ursache) texte antiromâneºti din Evul Mediu produse Mereu îl vãd pe Luca Piþu cu un sac în de unii agenþi ai Papei din acele timpuri: spate, fãcând naveta esenþialã pe ogorul „Românul e aplecat spre beþie ºi la lãcomie. literelor. Atenþie! Nu” ºuieraþi” când treceþi Spiritul poporului este grosolan ºi necioplit, pe lângã el!) ei/sunt/deopotrivã cu vitele: nu se îngrijesc Singurã carte care ne mai salveazã ºi nici de slujba ostãºeasca ºi nici de treburi pe noi, românii, de marea bãlãcãreala este ostãºeºti.” (Michael Bocignoli din Raguza, cartea în patru volume „despre om” având 1524). „Oamenii din aceastã þarã (Moldova) ca subtitlu „Tratat de antropologie sunt rãi, necredincioºi domnilor lor. creºtin㔠a lui Petre Tutea. (Bartolomeu Paprocki, 1574). Daniel Barbu Fãrã sã se piardã în spaþiul oricãror însuºi se asociazã cu oamenii papei care speculaþii, Petre Tutea ia ca punct de plecare urmãreau sã umileascã Biserica din Rãsãrit, al investigaþiei sale adevãrul, aºa cum ar fi fãrã nici o mustrare de cuget, tratându-ºi fãcut ºi Aristotel sau Hegel: „Adevãr conaþionalii ca pe sãlbaticii din colonii: „Dacã înseamnã însuºi Dumnezeu, mai precis, locuitorii din Þãrile Române sunt ortodocºi, Dumnezeul creºtinilor”. Fiind adevãrul se nasc îndoieli privind religiozitatea lor; primordial, unic ºi absolut, începutul dacã n-au avut scriere ºi universitãþi în tuturor începuturilor, Dumnezeu nu este aceeaºi vreme cu vest-europenii, înseamnã numai adevãrul ci ºi realul. cã nu au nici limbã, nici culturã. Istoria Petre Þuþea rezolvã, printre altele, ºi nu-i cunoaºte, de vreme ce n-au participat „Problema fundamentalã a antropologiei”. la campanii militare comune” etc. Aceasta este:” Se poate omul autocunoaºte Pentru aceste merite, Daniel Barbu ºi deci, autosalva?” a fost numit ministrul Culturii în Omul întrebãtor este autonom ºi România. inventiv. De partea lui se aflã ºtiinþa, arta Un alt detractor, Mircea Bãlan, a ºi tehnica. De fapt, el se înºealã cãci, fiind publicat la Timiºoara douã cãrþi o creaturã a lui Dumnezeu nu poate avea denigratoare: „Istoria trãdãrii la români” acces la adevãr. Mai existã ºi omul religios. (cu care suntem de acord, având în vedere Antropologia îi studiazã atât pe omul cã ºi autorul este unul dintre ei) ºi „Istoria natural cât ºi pe omul religios, regãsiþi beþiei la români”, unde apar ºi alte defecte amândoi sub cupola antropologiei capitale ale acestora: lenea, hoþia, violenþa, teocentrice. Lângã tripticul axiologic fun- sãlbãticia tribalã, urâþenia.” damental: adevãr, bine ºi frumos se mai Cel mai concertat atac se dã însã adaugã sacrul. Oricând omul natural poate contra marii treimi scriitoriceºti a transforma întrebarea în revelaþie, românilor. Eminescu ºi Caragiale sunt depãºindu-ºi condiþia ºi înfrãþindu-se cu atacaþi în fiecare an, dar, iatã cã a venit ºi omul religios. rândul lui Creangã. Aflat în exil, Petre Tutea a fost întrebat De când s-a lansat curentul mentist, a ce ar da el patriei sale. fost tradusã în limba româna lucrarea fun- „– Sufletul din mine”, a rãspuns damental a lui Fernand Brandel „Marea marele român, cãci e tot ce mi-a mai rãmas.” LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LIT(ER)OGRAFII Magda Grigore

UN CRASH COURSE DE ARTÃ CONTEMPORANÃ

Rucsandra Pop a oferit cititorilor expoziþia The third mind a lui Ugo interesaþi, printr-un proiect finanþat de cãtre Rondinone, inspiratã de cartea artistului Brion Administraþia Fondului Cultural Naþional, în Gysin ºi a poetului William S. Burroughs, 2016, cartea Oracol – un produs multimedia caietele semnate de artiºtii Sherwood Forlee inedit ºi entuziast, despre care ni se spune cu ºi Doogie Horner, fotografiile iconice ale umor cã nu conþine conservanþi sau elemente francezului Robert Doisneau). toxice, prin urmare este uºor digerabil ºi O particularitate structuralã a volumului recomandabil oricui. Mai mult, accesând cu este emulaþia de grup. O întreagã echipã s-a dezinvolturã registrul ludic, autoarea afirmã dedicat acestui proiect, împãrþind despre carte cã a fost testatã pe oameni ºi pe responsabilitãþile: au pompat sânge în tot felul de fiinþe vii, ca o garanþie cã nu organismul proiectului ºi au conectat dãuneazã în niciun fel sãnãtãþii. Beneficiazã neuronii între ei; au controlat constant ºi de instrucþiuni, ca orice bun material bãtãile inimii, ca sã se asigure cã Oracolul destinat folosirii, pentru cã totul este o e viu ºi e în formã; au îmblânzit/ tuns/ frezat/ invitaþie la jocul activ, cãlãtoria (destinatã machiat ºi fezandat cuvintele, ca sã ni se maturilor) fiind o incursiune virtualã în arate nouã, cititorilor, ca niºte oiþe sãnãtoase experimentarea tinereþii ºi a mobilitãþii ºi bucãlate; au imaginat, proiectat, desenat, spirituale. Anexat se aflã ºi un memory stick, fotografiat ºi curãþat pielea de hârtie a el conþine audiobook-ul Oracol (în douã Oracolului; s-au suit pe tocuri, au aºteptat, variante, studio ºi live), precum ºi mai multe au performat, s-au plimbat cu autobuze montaje video cu reprezentãri scenice teatrale, au oracolit spectatorii ºi apoi ºi-au înregistrate de-a lungul timpului, toate venind amintit; au ascuþit limba oracolului ºi i-au atât în sprijinul ideii de produs multimedia, pilit dinþii, i-au dat lecþii de canto ºi de cât ºi în susþinerea substanþei livreºti dicþie, i-au reglat volumul, i-au mângâiat (umanizate simbolic prin personajele veridice), frame-urile ºi i-au colat cadrele; au susþinut, cãreia îi ataºeazã, graþie tehnologiei partici- sfãtuit, gãzduit, moºit, nãºit ºi îmbrãcat pative, un plus de memorie electronicã. Oracolul. I-au cãlcat batistuþa ºi i-au Oracolul este un amestec de teatru/ îndreptat cutele.). dans/ colaje/ repere culturale/ poze/ elemente Geneza proiectului este mai veche, de de-construcþie a unui spectacol/ începe pe la sfârºitul anului 2010 (cu poezii recuperare antropologicã a trecutului apropiat chiar mai vechi, scrise la începutul anilor – multã dragoste ºi antren. Este vorba, prin 2000), traseul a fost sinuos (dovadã stã chiar urmare, de o literaturã altfel, care plaseazã hard disk-ul istoriei), iar cartea se produsul artistic în trend-ul cãrþilor atipice, materializeazã în 2016 ca o reconstituire – un avangardiste ºi nonconformiste – mixaje me- caiet de amintiri al Oracolului care înseamnã dia contemporane, cãrþi homemade (în care deopotrivã text, spectacol ºi colaje. Este elementele autobiografice sunt inserate în arta istoria unui spectacol care se lasã propriu-zisã) etc. – disponibile receptãrii ºi (trans)scrisã la fel de uºor ºi cu pasiune, aºa asimilãrii diferenþiate. Rucsandra Pop chiar cum s-a desfãºurat spectacolul în sine, fie cu face referire de-a lungul paginilor la câteva mai multe personaje, fie one-woman-show, nume care au creat evenimente culturale însumând laolaltã peste 50 de reprezentaþii în frapante pentru public, care i-au stimulat Bucureºti ºi în þarã. Este o istorie vie nu doar creativitatea, precum ºi la sintagma oarecum prin genezã, ci ºi prin manifestare neobiºnuitã pentru publicul românesc, dar nonconformistã a materializãrii scenice: în potrivitã proiectului de acest gen – un crash autobuze, pe plajã, în apartamente, în birouri, course de artã contemporanã: japoneza în festivaluri de teatru etc. Oracolul existã ca Yayoi Kusama, britanica Tracey Emin, o respiraþie, vine dintr-un corpus de idei ºi

55 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 planuri, din toate proiectele colaterale, inter- amestec inedit ºi inspirat al cuvintelor, cu calate, amânate, prin surse de inspiraþie ºi joc de imagini simbolice care însoþesc motivaþii diverse. Avem mãrturisiri adunate poeziile ºi creeazã senzaþii. Lava de cuvinte, în Caietul roz ºi A treia minte; Cartea gânduri, imagini, amintiri, descrieri, poezii, posibilitãþilor; Caietul negru; Caietul cu colaje genereazã o carte care are multiple ziduri....; Caietul Doisneau; Caietul Oracol calitãþi: creativitatea individualã ºi Fashion; Carte-obiect; Dicþionar de semen; creativitatea de grup, libertatea de exprimare, Epilogul – toate menite sã cãlãuzeascã pe interrelaþionarea ºi socializarea artisticã, culoarele acestui labirint artistic. promovarea experimentului, toleranþa Personajele Oracolului sunt afluenþii punctului de vedere diferit, pasiunea, refuzul umani ai proiectului, sortiþi sã transporte solitudinii, acþiunea ºi energia, atragerea mesajele cãtre interlocutori. Sunt personaje cititorului în jocul textual. feminine care aduc în scenã câte o poveste Dincolo de efectele ei imediate asupra de viaþã proprie, câte o variantã personalizatã cititorului (devenit de bunã voie un interlocu- a destinului. Devin viabile prin identitãþi ºi tor), ºi care þin de bucuria lecturii, Rucsandra biografii construite cu abilitate ºi sunt Pop realizeazã o carte care se poate încadra afectiv-ataºabile prin povestea de iubire care cu succes în douã coordonate/ concepte le face vulnerabile. Scena devine viaþã pur ºi atemporale: textul infinit ºi opera deschisã. simplu, dar ºi intermediar abil care împrumutã Ca orice altã scriere, Oracolul se ataºeazã povestea ºi o proiecteazã cu uºurinþã altcuiva. perfect textului infinit (hipertextul) despre Liantul între personaje ºi public este un care au vorbit în repetate rânduri semiologii, amestec liric, din fragmente de poezie filologii ºi hermeneuticii vizând ºi modernã. Aspectele memorabile ale (re)cunoscând în el textul lumii. Orice Oracolului se desfãºoarã în cascadã: dansul încercare de descifrare a lui se sfârºeºte cu incitant (nebun) al fetelor (neapãrat pe tocuri, un text remanent (un text care rãmâne incubat, ca o aspiraþie spre înalt), armonia gravã a nu se perimeazã, nu se degradeazã). Textul corului antic, textul ºi prezentarea Rucsandrei Pop se naºte undeva în memoria personajelor (în intrare de catwalk). Ele s-au individualã dupã aceleaºi coordonate dupã repetat în multiple spaþii neconvenþionale ºi care se naºte textul infinit în memoria lumii, în locuri improvizate, culminând cu perfor- iar el nu are propriu-zis un final. Este un inter- mance-ul de la Centrul Naþional al Dansului text. ªi nu este o unitate închisã, el lucreazã Bucureºti care i-a adunat laolaltã pe Paul asupra cititorului – cartea devine o Dunca (Barmanul), Maria Mora (japoneza), transfigurare a senzaþiilor, a viselor ºi a Anca Chiciu (turcoaica), Iulia Macavei dramelor generale. Textul devine al tãu ºi se (grecoaica), Alexandra Pirici (evreica), umple parcã de amintiri personale. Autoarea Graþiela Bãdescu (arãboaica): „Voiam sã lasã chiar un spaþiu deschis, simbolic, în arãtãm – un pic tezist –, mãrturiseºte autoarea, finalul prezentãrii, unde cititorul poate sã-ºi cã indiferent în ce colþ al planetei s-a nãscut cazeze propriile iubiri – vii sau moarte, ºi în ce religie a fost crescut㠖 orice femeie trecute sau viitoare, reale sau imaginare – trãieºte dragostea la fel ºi cã între femeile continuând astfel jocul infinit al textului. îndrãgostite se creeazã o legãturã intimã.” Aºadar, un proiect AFCN reuºit, un bun Rucsandra Pop imagineazã un spectacol material original ºi în acelaºi timp este un cosmopolit, un spectacol despre feminitate produs cultural atipic, având un conþinut ºi despre drama aºteptãrii: „Erau la vremea maleabil, demn sã-ºi cunoascã cititorul aia adunate-n oraº/ femei din toate spiþele: / implicat. Oracolul poate sta cu cãldurã în Grecoaice cu ºolduri late ºi cu sânii plini, / inima acestuia, în bibliotecã sau pe noptierã, atârnându-le ca sacii cu merinde, / Arãboaice menit sã transmitã energie. Se poate muta în închise la piele ºi cu ochii zâmbitori. sufletul oricui, ca sã-i aminteascã de ªeherezade – gata sã spunã poveºti dragoste – dragostea de care avem cu toþii nesfârºite, / Evreice cu pãrul roºu ºi furoul atâta nevoie ºi pe care o uitãm în desele ploi dantelat, / Tãtãroaice cu gura cãrnoasã ºi cu ale îndoielilor, rãtãcirilor, dramelor. Ea este glezne de invidiat, / Asiatice mici ºi chintesenþa, ea este aºa cum spuneau grecii: ascultãtoare./ Femei pentru care bãrbaþii de/ dorinþa noastrã pãtimaºã de a fi din nou altãdatã din oraº s-ar fi tãiat”. Un spectacol întregi. În ideea lui Lucian Blaga cã orice despre sâmburele tragic al existenþei. Despre carte este de fapt o boalã învinsã, destine, vise ºi eºecuri, despre familie ºi Rucsandra Pop se poate considera singurãtate: „Penelopa o chema pe cea mai/ vindecatã de/prin acest volum. Poate tocmai priceputã dintre þesãtoare.// Se zvonea cã acest lucru o determinã sã afirme detaºatã nimeni în tot oraºul nu fãcea pânzã ca ea. cã Oracolul poate sã fie folosit ºi în mod Secretul ei, spuneau femeile care o/ pragmatic: dupã rãsfoire cartea poate fi datã cunoºteau mai bine, era seninãtatea.” Este mai departe sau poate fi folositã la un conþinut al contrastelor, al asemãnãrilor, împachetat cadouri... Desigur cu aceeaºi al unicitãþii ºi al general umanului – un adresabilitate – cãtre inimi sensibile. LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANGAJÃM PERSONAJE Vasile Bardan

CONT(R)ACTUL CU REALUL

„Cine posedã ºtiinþa ºi arta, are ºi Religia; cine nu le posedã pe cele douã, acela are religia” (Goethe – în „Zahmen Xenien”)

Fiecare om îºi scrie cartea propriei sale ºi ale tale / aceste pagini grele ºi letale/ toatã vieþi. Fiecare dintre noi, luat în parte ºi arhiva existenþei noastre/ pagini mai privindu-se mai atent, de aproape, ar putea modeste sau mai vaste/ ale vieþii atât de spune, la un moment dat, cã este o carte nebune ºi vane/ pagini care-ncep sã se în care-i vorba despre felurite arte. Arta destrame/ din dulapul alb pe care-i scris de a trãi, de a iubi, de a clãdi ceva, arte, INTRARE/ din dulapul negru pe care-i felurite meserii, multe poveºti ºi poezii. Câþi scris IEªIRE/ mulþi ani dulapul negru sta artiºti rataþi sau rasaþi, mai mult sau mai gol pe coridor/ iar cel alb devenise puþin realizaþi, aflaþi ori neaflaþi, afiliaþi sau neîncãpãtor/ pânã într-o zi când am neafiliaþi, nu poartã fiecare în paginile constatat/ cã dulapurile s-au amestecat/ adevãratei cãrþi a vieþii lor ºtiute sau zilele ºi nopþile/ întregii mele vieþi s-au neºtiute. Viaþa se scrie paginã cu paginã, amestecat/într-o zi când cãutam prin zi luminã dupã zi luminã, la fel ca o carte, hârþoage/ câteva sentimente au venit sã mã de care posesorul nu se mai desparte, roage/ sã nu le uit – sã nu le-arunc la coº/ decât atunci când ajunge la ultimul cuvânt, susþinând cã n-au sã-mi facã vreun reproº/ cel al concluziei revelatoare ºi definitive. pentru felul cum le-am pãstrat/ într-un Vine momentul pentru fiecare posesor al colþiºor cât mai curat/ unul îmi spunea cât acestei cãrþi unicat, când înþelege cã ea face e de rar/ precum un fluture din insectar/ parte dintr-o infinit㠄carte de nisip”, cum cã va rãmâne într-un ungher cât un atom/ spunea Borges. Vine momentul integrãrii din creierul marelui Arhivar numit OM/ definitive în marele mister, când se fãceam o verificare de rutinã/ ºtergeam transferã biblioteca ºi toatã arhiva în cer, praful de pe vechi sentimente/ ajunse-n top la loc veºnic ºi sigur. Acesta este ºi cam impertinente/ cum ar fi vinovat – cont(r)actul cu realul, semnat de fiecare, vinovãþie – vinã/ analizãm cu toatã atenþia/ personal, din clipa alfabetizãrii ºi învãtãrii viaþa petrecutã ºi detenþia/ din Fosa Paradis/ scrierii propriului nume ºi prenume. Când petrecutã în iluzia marelui vis/ verificãm se depune semnãtura ºi candidatura pe sentimentele de ruºine – de creaþie/ dupã primele pagini ale cont(r)actului miraculos ce-am observat o stranie migraþie/ a unor ºi nebulos cu viaþa. Cu mica ºi marea sentimente – altãdatã integre/ cãtre realitate pe care o ia în posesie, semnând dulapurile negre/ devenite mai multe ºi mai pentru conformitate niºte... hârtii. Avem pline/ decât cele albe/ în care-mi agonizau aici un tribunal de sentimente/ arhiva e plinã dosarele cu jalbe./ Mi-a revenit curajul – de amintiri ºi documente/ de iluzii ºi spaime/ lucru rar – sã mã privesc pe mine, cel viu, trecutul – ca un dulap cu prãfuite haine/ din insectar, sã mã citesc alene ca pe un încã ne mai chinuie în semn/ trecutul – semn bizar, din cartea marelui bazar.// Aºa acest sumbru Domn/ încercând câte ceva cã mã privesc în insectar/, mai înainte de sã-ngaime/ miroase-a vorbe ºi a multe a o face «agitatorii literari»:/ sau cine ºtie taine/ le alungãm/ dar nu-i deloc uºor/ sã ce inventatori de insecticid funerar./ ne salvãm de acest drog otrãvitor.// Trãim Adevãrul meu e în mâinile mele/ ºi el numai o singurã viaþã/ cãreia-i suntem trebuie comunicat integral,/ aºa cum a fost, unicii locuitori/ atât de reali de rari ºi pânã la ultimul amãnunt.” trecãtori/ viaþa-i o arhivã de lucruri frag- Nu cred cã e o întâmplare faptul cã ile/ depozitate în inimã, în creier ºi pupile/ Nichita Stãnescu ºi-a intitulat un volum de simþim cum se depune în sânge ºi în oase/ poeme „Noduri ºi semne” (1980), spre minereul vieþii dureroase/ sunt faptele mele finalul previzibil ºi prematur al vieþii sale 57 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 dedicatã în totalitate numai poeziei. Orice psihologie a poporului român: „Eu ºtiu un existenþã umanã cunoaºte în desfãºurarea schit în peºtera Nirvanii/ Mã trag acolo ºi ei un ºir de noduri ºi semne, asemenea unei mã-nchid”. Mi-am permis sã fac o micã þesãturi complicate a unui covor, cu ajustare esteticã la primul vers pentru nodurile pe partea nevãzutã ºi semnele – efectul de percutanþã ºi rezonanþã a rimei. (de)se(m)nelor pe faþã, pe partea vizibilã a „În peºtera Nirvanii ºtiu un schit/ Mã trag þesãturii unei vieþi. Fiecare om înþelege la acolo ºi mã-nchid”. E o realitate dureroasã un moment dat cã viaþa, în totalitatea a zilelor noastre, aceea cã românii, tot mai manifestãrilor ei, este un lego al semnelor, numeroºi din pãcate, au început sã se al unor infinite semne. Termenul lego, retragã pe la schituri, prin jurul bisericilor provenit din latinã, înseamnã a citi, dar ºi mergând sã se roage sau prãbuºiþi în a culege. Aºadar fiecare trebuie sã înveþe genunchi ºi-n coate, bulucindu-se la a-ºi citi semnele propriei vieþi ºi totodatã puparea moaºtelor ºi a icoanelor fãcãtoare sã culeagã ce a învãþat din tot ce-a reuºit de minuni. Spuneam cã psihologia sã citeascã. Omul e definit de Einstein ca specificã a noastrã, ca societate care-i „o iluzie a conºtiinþei sale”, în timp ce socotitã laicã, este vizibilã în cele douã filozoful american Peirce (1838-1914), în versuri tragice ale lui Vasile Voiculescu: eseul „Conºtiinþa ºi limba”, susþine cã aceea de a ne retrage în noi înºine ca ariciul, „omul este un simbol”, argumentând apoi sau ca melcul în cochilia sa. Este actual ºi c㠄omul este un semn, prin faptul cã orice foarte vizibil pânã ºi-n zilele noastre, acel gând este un semn, conjugat cu faptul cã aspect relatat ºi de G. Cãlinescu într-un viaþa e o înlãnþuire de gânduri”. Grafurile articol: „Bizanþul ne-a lãsat în sânge plãcerea existenþiale referitoare la semnele iconice de a ne pune capul în pulbere ºi de-a sãruta ale filozofului Charles Sanders Peirce sunt urmele tãlpilor celor mari”. Dar numai uluitoare. „All thought is in signs” (Toatã Bizanþul sã fie responsabil de toatã aceastã gândirea se exprimã prin semne), susþine prosternare a noastrã? Nu cumva aceastã el, avansând ideea cã specia umanã e un stare e întreþinutã ºi promovatã cu bunã sistem iconic evolutiv, perfecþiopnându-se ºtiinþã printr-o susþinutã politicã de stat? din mers. Datoritã lui Peirce, teoria În timpul mandatului „magnificul” Bãse, semioticã a cunoaºterii a evoluat ca o ºtiinþã au fost închise numeroase ºcoli ºi fundamentalã, o ºtiinþã a ºtiinþelor. De aici desfiinþate spitalele, dar proliferarea ºi conceptul de iconicitate. Pentru Peirce, bisericilor era la cote maxime. Cifrele spun semiotica devine un studiu de referinþã: totul despre starea deplorabilã a naþiei: „N-am putut niciodatã sã studiez ceva, 18.300 de biserici, 4.700 de ºcoli generale, orice ar fi fost acel ceva – matematicã, 425 de spitale, la nivelul anului 2016, an moralã, metafizicã, gravitaþie, în care se spunea cã în ultimii 10 ani termodinamicã, opticã, chimie, anatomie România a pierdut 12% din populaþia ei comparatã, astronomie, psihologie, activã. Ne-au plecat medicii, cercetãtorii foneticã, economie, istoria ºtiinþelor, whist, valoroºi, specialiºti, meseriaºii de clasã. Au relaþia bãrbat-femeie, vinuri, metrologia – proliferat însã preoþii, care nu s-au altfel decât ca un studiu de semioticã”. Nu mulþumit cu lãcaºurile de cult, dar au ºtiu cum aratã semiotica degustãrii vinurilor invadat ºi ºcolile în care-ºi susþin orele de în viziunea lui Peirce, dar ºtiu cã o doctrinã dogme religioase, inutile pentru formarea asemãnãtoare cu a lui a dezvoltat ºi conºtiinþei unui om evoluat al secolului lingvistul Ferdinand de Saussure, numind-o XXI. Sã ne mai mirãm cã un fost ministru semiologie, pornind de la grecescul demis în timpul revoltelor antibãsiste din sèmeion (semn), consideratã de el ca „o ianuarie 2012, Theodor Baconschi, fost ºi ºtiinþã care sã studieze viaþa semnelor în ambasador la Vatican, folosea pe blogul cadrul vieþii sociale”. E o realitate faptul personal la adresa concetãþenilor sãi cã omul zeificã cu uºurinþã cuvântul, fãrã calificative de genul: „mahala ineptã, a fi întotdeauna curios ce se poate ascunde incultã ºi violentã”, „ciumpalaci”, sau dupã el. Plutim într-o lume plinã de „viermi”? S-a vãzut câte parale face religia conformisme, de iluzii vizuale, cu oameni imediat dupã tragedia de la Clubul Colectiv. conformaþi majoritãþii, trãind sub presiunea A fost momentul din 30 octombrie 2015, grupului etnic, generaþionalist sau în care propovãduita mântuire a neamului profesional. În România predominã nu a fost altceva decât o foarte naturalã ºi triumful zeului imaginar. E colosala amãgire tristã împãmântuire, dupã ce Patriarhia a a mântuirii neamului, indusã de clericii celor reacþionat tardiv ºi inadecvat, dupã 4-5 zile aproape 20.000 de biserici. E marea de la tragedie. Extrem de iritat în faþa refugiere în imaginar, trista seducþie ºi jurnaliºtilor, Patriarhul Daniel a rãspuns autonomie a eternei noastre înapoieri ºi creºtineºte: „Tinerii sã meargã la bisericã stagnãri milenare. Douã versuri memorabile ºi nu la cluburi”. Dar se pot intoxica ºi ale lui Vasile Voiculescu rezumã întreaga acolo pãrinte. Din acelaºi an, 2012, LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Ministerul Educaþiei a decis introducerea semnãturi pentru modificarea Constituþiei studierii religiei ºi la clasa pregãtitoare, României prin introducerea interdicþiei pentru ca intoxicarea sã fie durabilã ºi cãsãtoriei partenerilor de acelaºi sex, desãvârºitã. Consider o agresiune asupra amintindu-le cã chipurile „Grecia a fost conºtiinþei noilor generaþii aceastã îngenunchiatã, aprobând astfel de iresponsabilã îndoctrinare religioasã parteneriate sociale”. Preafericitul cãlãuzitor naþionalã. ªi nu mai putem da vina pe Bizanþ al enoriaºilor sãi pe drumul cel bun al acum. Ca om normal, cu creierul la târâºului în genunchi ºi coate în jurul purtãtor ºi în calitate de cetãþean bisericilor ºi moaºtelor, nu suflã o vorbã responsabil, consider cã religia ºi presupusa despre clericii preacu(r)vioºi, hoþi, educaþie religioasã nu au ce cãuta în ºcoli, homosexuali, pedofili, preocupându-l locul lor fiind în lãcaºurile de cult, care ºi exclusiv modul cum îºi folosesc orificiile ºi aºa au proliferat în detrimentul ºcolilor. organele lor de reproducere numiþi cetãþeni Majoritatea ºcolilor sunt dãrãpãnate, cu rãtãciþi ºi anonimi. Nu e mult pânã când dotãri aproape medievale ºi profesori umiliþi, biserica ne va dicta ce fel de viaþã sexualã desconsideraþi ºi prost remuneraþi. Noile sã avem, nemulþumindu-se numai cu generaþii ale secolului XXI au nevoie sã fie salvarea sufletului cel nemuritor. Ea ne vrea educate pentru viaþã ºi nu pentru moarte, ºi trupul, adicã þãrâna din braþele mamelor iar acest lucru se poate face doar printr-o care-ºi nasc fiii pentru cer ºi numai pentru educaþie ºtiinþificã, adecvatã. Bisericile sunt cer. În lãcomia ei nemãsuratã, aceastã pentru morþi ºi nu pentru oamenii vii, instituþie sterilã atacã nu doar sistemul de responsabili de conºtiinþa lor în timpul unei învãþãmânt, dar ºi constituþia statului laic vieþi demne, raþionale, pe care o au de trãit românesc, dreptul omului la intimitate ºi aici, fãrã a fi manipulatã de nu ºtiu ce chiar dreptul la sãnãtate. Am vãzut la un pãpuºar ceresc, aºa cum învaþã popii copiii post de televiziune un preot cu o faþã la ºcoalã. Nicio dogmã din aceastã lume nu flocoasã de nu i se putea bãnui existenþa a generat progres ºi evoluþia civilizatã a unui creier funcþional în dosul ei, traducând omului spre cunoaºtere. Ba din contra. cuvântul CARD prin DRAC, indiferent dacã Europa e atacatã cu ferocitate de e un card bancar sau de sãnãtate. Niºte vorbe fundamentaliºtii islamici radicalizaþi, pe un populare înþelepte spun c㠄pânã la tot mai acut fond religios, de naturã Dumnezeu te mãnâncã sfinþii”. Iar sfinþii religioasã, cu rãdãcini istorice adânci. Pentru ascunºi în dosarul bãrbilor sfinte de trai bun a ieºi din fundãtura în care se aflã acum, ºi suferinþã, ne sfinþesc viaþa sãpând de zor cred cã România are nevoie acutã de o la rãdãcina ei. Vor sã ia viaþa pruncilor noºtri educaþie ecologicã ºi civicã. Avem nevoie încã din stadiul de firave rãsaduri stropind-o de educaþie spiritualã, fãrã imixtiunea religiei cu agheasmã, ca s-o strãmute în cer, cã în ºcolile care-s infestate de dogme ºi doar acolo, la Domnul, e mai bine ºi frumos obscurantism. Eu ºtiu încã de pe la 18 ani ºi curat decât aici, în þãrâna cea urât cã religia nu face parte din ecosistemul meu mirositoare, þãrânã plinã de sudoare ºi spiritual. Religia a fost ºi este o negustorie saturatã de duhoare. Dupã tragedia din 30 mondialã de când e lumea lume. La fel ca ºi octombrie 2015 de la „Clubul Colectiv” din aceea cu arme. Nu existã nici o divinitate Bucureºti, aflat la doi paºi de patriarhie, imaculatã, perfectã. Religia a fost ºi a rãmas am vãzut faþa realã a religiei, ºi am decis un risc asumat al întregii umanitãþi, sã scriu acest pamflet, având ca personaje rãzboaiele religioase ºi intolerante de tot felul clericii noºtri, cei care se roagã zi ºi noapte fiind dovezi concludente. Ea a fost ºi a rãmas (nu-i aºa?) pentru mântuirea neamului þinut pretext ºi cauzã a unor rãzboaie nemiloase mai mult cu fruntea în þãrânã, decât cu înfiorãtoare. Azi avem islamismul cu ochii cãtre cerul prin care omul evoluat a fundamentaliºtii sãi, cu extremiºtii ºi toþi început sã zboare deja în nave jihadiºtii sãi radicalizaþi, care fac ravagii prin interplanitare, cu sau fãrã voia Domnului, oraºele credincioasei noastre Europe. De ce a Tatãlui ceresc, cel care-i aºteaptã ca sã-i oare? Spre sfârºitul anului trecut, un mântuiascã. Esenþial e sã nu-ºi care preafericit patriarh, adresându-se enoriaºilor nãravurile ºi pãcatele cu ei, cele iertate ºi supuºi ca oile la muls, le-a spus c㠄mamele neiertate de clericii rãmaºi acasã, rugându-se nasc copii pentru cer ºi nu pentru þãrânã”. pentru ei ºi eventual, aºteptându-i cu veºti Cum ar veni, copiii mamelor noastre nasc proaspete despre Domnul, despre care, aici copiii ºi-i cresc cu mari sacrificii pentru pe Terra, cineva a spus odatã ºi dupã el au moarte (adicã o presupusã viaþã veºnicã) ºi repetat toatã lumea: „încurcate sunt cãile nu pentru singura viaþã de aici. Dacã aºa Domnului”. Dar ºi mai încurcate sunt cele stau lucrurile preafericite, de ce nu vã mutaþi ale omului, cã doar el le-a fãcut pe toate bisericile în cer, cã doar acolo e tatãl ºi fiul de la Adam încoace, cum ne zice scriptura, cãrora vã închinaþi? Domnia sa vroia sã scrisã tot de mâna lui. Cã doar omul e cel strângã prin enoriaºii sãi creduli 500.000 de ce-ºi scrie viaþa, cât ºi moartea. 59 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 LECTURI Cornel Vasile

ION VINEA, REDUTABIL GAZETAR INTERBELIC*

Apãrutã sub egida Academiei Române Autoarele menþioneazã faptul cã nu au ºi a Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, inclus aici texte literare, reluate de Ion aceastã lucrare ºtiinþificã în mai multe vol- Vinea din anii anteriori, precum proza ume, apãrute de-a lungul anilor, la iniþiativa poetic㠄Dintr-al ºaptelea cer”, iniþial doamnei prof.univ.dr. Elena Zaharia-Filipaº, „Jocuri ºi jucãrii”, (publicatã în volumul cu colaborarea doamnei Magdalena Rãduþã, VIII de „Opere”), proza satiric㠄Corabia de asemenea cadru didactic universitar, cu guzgani (Manuscris gãsit într-un fixeazã repere ale vieþii ºi activitãþii complexe, clondir)” (publicatã în volumul VII), de scriitor ºi gazetar, care îl poemul „Adam” ºi proza aºazã pe Ion Vinea la un „Cariera lui Vidran”. binemeritat loc de important O precizare, care este cu cãrturar al perioadei interbelice. consecvenþã fãcutã cu Autoarele acestui op fiecare volum, este aceea precizeazã, într-o „Notã referitoare la respectarea asupra volumului X”, cã aici grafiei lui Ion Vinea ºi la se continuã editarea modul cum sunt tratate unele publicisticii, alegerea inter- omisiuni din texte. Astfel, au valului 1935-1940 fiind fost pãstrate formele convenþionalã, din motive morfologice ºi fonetice, editoriale, iar acesta este al grafia ºi punctuaþia care ºaptelea volum de publicisticã. exprimã realitatea lingvisticã Ion Vinea a editat a vremii: deosibi, pântecile, publicaþia „Facla”, ziar poli- rezolvi, spaþiuri, tandreþã, tic, social ºi cultural de cari, adecuat, anahronism, stânga, preluat de la N.D. Cocea în anul avantgardã, biurocratic, bohem, falºifica, 1930, asupra cãruia se concentreazã, pânã histeric, massã, match, ºampion º.a., iar la suspendarea ziarului, în anul 1940, când grafia prescurtãrilor d. ºi dlui a a fost se încheie ºi o etapã din activitatea unificatã. publicisticã a scriitorului. Un singur articol Sunt înregistrate pseudonimele ºi a semnat autorul, în publicaþia „Reporter”, iniþialele cu care a semnat Ion Vinea: I.V., în anul 1937, iar câteva articole, semnate Doctorul Caligari, Dr.C., B.Iova, I.Iova etc. Facla sau Fcl, inclusiv nesemnate, în care Notele ºi comentariile de la sfârºitul se recunoaºte stilul sãu, au fost cuprinse volumului sunt de primã importanþã pentru în aceastã culegere de articole de presã. înþelegerea rolului scriitorului ca om de Articolele publicate sunt, cele mai presã. Astfel, aflãm cã gazetarul urmãreºte multe, cu caracter politic, într-o perioadã cu atenþie evoluþia situaþiei din þarã ºi din premergãtoare ºi prevestitoare a celui de Europa, scriind ºi în pagina de informaþii al Doilea Rãzboi Mondial, fie cã se referã culturale. La sfârºitul fiecãrui an, la bilanþul la politica internã, fie la politica externã, situaþiei generale, Ion Vinea se aratã puþine articole având caracter cultural, pesimist, chiar dacã nu înþelege în totalitate literar ºi artistic: câteva cronici dramatice miºcãrile marilor puteri, sperã, în mod sau plastice. exagerat de optimist, cu naivitate, într-o atitudine similarã, de colaborare, a vecinilor * Ion Vinea, Opere, vol. X. Publicistica (1935-1940), de peste Nistru ºi are mare încredere în Ediþie criticã, note ºi comentarii de Elena Zaharia- domnia regelui Carol al II-lea. Filipaº ºi Magdalena Rãduþã, Editura Muzeul Naþional al Literaturii Române, colecþia Scriitori (continuare la pagina 65) români, Bucureºti, 2016. LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ALAMBICOTHECA Dumitru Ungureanu

O CARTE REMARCABILÃ

Aproape toþi poeþii importanþi ai Dacã George tace din motive „obiective”, generaþiei 80 au simþit nevoia la un moment privindu-ne poate de acolo, de sus, cu dat sã scrie un roman. Ba, unii s-au dedicat zâmbetul sãu impenetrabil, atâþia dintre cei complet prozei, considerând probabil cã în rãmaºi în urmã tac, fiindcã sentimentul cã acest fel pot exprima mult mai bine ce le vorbesc în pustiu e tot mai greu, aproape frãmântã creierul ºi inima, sau le dicteazã insuportabil... conºtiinþa esteticã. Rezultatele sunt notabile Scriind „George”, ºi nu „George Geacãr”, în majoritatea cazurilor. se poate deduce, cred, cã l-am cunoscut, l-am Sigur, trecerea nu s-a manifestat exclusiv apreciat, i-am fost comiliton în câteva rânduri, la optzeciºti, este prezentã dintotdeauna în ocazionate de manifestãrile nesãbuite ale literaturã, atât a noastrã, cât ºi-n altele. puterii trecãtoare prin scaune guverna- Prezentã este ºi gelozia prozatorilor „pur- mentale. Nu m-am numãrat între amicii sânge”. Destui romancieri, ºi nu dintre cei apropiaþi, ca sã ºtiu despre el chestii ce fac minori, au scãpat opinii critice la adresa câte farmecul ºi dau consistenþa prieteniilor unei reuºite de poet care „a dat lovitura” cu clasice, literare sau ba. Când l-am întâlnit, prin o carte de prozã. Inclasificabile într-un gen ianuarie 1990, în redacþia ziarului Dâmboviþa anume, textele poeþilor etaleazã o stilisticã liberã, alãturi de Marius Bãdiþescu ºi Mirel singularã, scânteietoare. Indiscutabil, acolo Lazãr, toþi aveam impresia cã putem schimba îºi rãstignesc talentul, cuprinzând Universul mentalitãþile curente, scriind furioºi despre într-o nucã, dacã pot comite un calc dupã orice ni se pãrea nedrept. Ne-am lãmurit destul expresia consacratã. Este ºi cazul poetului de repede cum stã treaba, iar cuvântul care George Geacãr, a cãrui ultimã carte se mi se impune este chiar titlul cãrþii lui George: numeºte „acumva”, ºi se subintituleazã acumva. Aºa era situaþia atunci, aºa pare s㠄poem, deci roman” (casa de pariuri fie dintotdeauna pe plaiurile noastre... literare, 2016). Cartea, prozaic vorbind, este un fel de Mi-ar trebui calitãþi de critic literar sã autobiografie, începând cu primele amintiri. vorbesc la obiect, coerent ºi comprehensiv Nu e un roman obiºnuit, adicã nu urmãreºte despre cartea lui George Geacãr. Cum nu le liniar un destin. Anii de formare sunt expuºi am, sunt nevoit sã improvizez un discurs prin fragmentar, privirea naratorului e permanent care sã exprim plãcerea lecturii ºi empatia însoþitã de reflecþia omului care scrie ºi e completã cu substanþa poemului (deci ºi-a conºtient de actul scrisului. Micile sau marile romanului). Utile erau ºi oarecari abilitãþi de- întâmplãri ale vieþii de copil dintr-un sat a putea concepe mãcar un poem în versuri muntenesc pãstreazã culoarea localã (oho, ºi- albe, nu doar rime ocazionale. Fiindcã scrisul ncã în ce mãsurã!), dar trec dincolo de lui George Geacãr e provocator, învãluie ºi pitoresc prin evaluãrile scriitorului conectat iritã în egalã mãsurã, ºi în cartea de faþã, ºi în la pulsul lumii: „creierul e sedus de toate astea cãrþile de poezie care i-au adus un binemeritat ºi se rãsfaþã, se simte bine, dar undeva în loc în literatura noastrã. Nu mai amintesc de strãfund e neliniºte, pot gesturile astea articolele lui, sã le zic „politice”. Unele aveau familiare sã existe aºa încât sã te simþi ocrotit o mizã partinicã subtilã, autorul – profesor în de familiaritatea lor ºi totuºi ele sã premeargã exerciþiu – fiind implicat în bãtãlii electorale, ceva nasol?” (pag. 98). „distracþia” anilor 90. Altele, cât se poate de George Geacãr scria fãrã majuscule. În judicioase, erau luãri de poziþie intelectuale, poezie, amãnuntul trece neobservat. În prozã, în chestiuni de interes public, pe vremea când ºi mai ales într-un text de peste 200 de pagini, treaba asta pãrea sã conteze. Mã întreb nu trece. Ochiul este obiºnuit s㠄culeag㔠deseori ce-ar fi zis acum George Geacãr despre altfel literele. Obstinaþia devine treptat un una sau alta dintre „chestiunile la ordinea plus, conferind cursivitate cãrþii. Care, zilei”, ºi mã cuprinde, sâcâitoare, depresia. neîndoielnic, este remarcabilã.

61 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 CÃRÞILE BIBLIOTHECII Mihai Stan

DESPRE „OMUL NECONTAMINAT”

Savian Mur (pseudonimul literar al lui originalitatea demersului sãu literar, Savian Georgel Paºol) apare relativ târziu (la 53 Mur nu s-a mãrturisit încã. Comentatorii de ani), în lumea literarã târgoviºteanã, însã sãi însã evidenþiazã câteva trãsãturi ale o face, s-ar putea spune, fulminant, în trei scrierilor acestui autor care „vine tumultos ani (2014-2016) publicând la Editura ºi surprinzãtor în literaturã [...]”, cu eseuri Bibliotheca ºase cãrþi (poezie, eseu, ro- pline de „un spirit de observaþie tãios, man): „Cu ochii sparþi” (poezie, 2014), necruþãtor”, un „succesor al lui Nietzsche „Povestea unui marginal” (roman, 2014), ºi Cioran” (acad. Mihai Cimpoi în „Savian „Statuile delirului” (eseu, 2015), „Dimineþi Mur, jocul de-a fiinþa”). Oarecum aceeaºi înjunghiate” (poezie, 2015), „Pelerinaj la idee apare ºi la Barbu Cioculescu („Omul Sfânta A4” (antiroman, necontaminat”), care 2016), ºi „Lut” (roman, surprinde în meditaþiile lui 2016), în pregãtire la Editura Savian Mur din „În pelerinaj Bibliotheca pentru 2017 la Sfânta A4”, meditaþii ce antiromanul „Eu, agenþia mea nu aparþin nici unui de ºtiri”. Fãrã îndoialã c㠄credincios”, dar nici unui Savian Mur ºi-a scris cãrþile „ateu”, ci þin „mai îndatã de în timp, probabil câteva o anumitã juvenalitate a decenii, amânând sine die spiritului, cu Nietzsche ºi debutul ºi publicarea acestora Cioran sub pernã, îmbunat din motive pe care nu le-a de nostalgii rousseaniste.” dezvãluit încã, experienþe Referindu-se la scrierile nefaste – bãnuiesc din lectura lui Savian Mur, Tudor cãrþilor sale – care-i Cristea (în „Savian Mur: contureazã portretul unui certarea Omului, calitatea damnat, al unui resemnat, „agresat de forþe Scrisului”), crede cã intrarea „impetuoas㔠atentatoare atât din exterior cât ºi din inte- în literaturã (debut în „Litere” în 2014), rior” cãrora – cel puþin în lirica sa – le cu câteva volume matur structurate, gãseºte drept antidot, „momente de netrãdându-l nicicum pe debutant, s-ar manifestare a sensibilitãþii”, aºa cum datora – ºi aici ne întâlnim cu criticul de la remarcã, într-o cronicã, Liviu Grãsoiu. „Litere” – unor preocupãri literare mult mai Savian Mur este târgoviºtean get-be- vechi, o anume reþinere nedestãinuitã pânã get (studii elementare, gimnaziale ºi liceale acum, oprindu-l pe Savian Mur sã le la Târgoviºte), dupã care ajunge student la încredinþeze tiparului. Facultatea de Matematicã de la Universitatea Analizând critic scrieri ale lui Savian din Timiºoara, absolvitã în 1975. În cariera Mur („Douã cãrþi de Savian Mur”), Ana sa de profesor de liceu, a predat matematica Dobre intuieºte cã meditaþiile lui Savian Mur doi ani în Maroc ºi un an în Franþa, în limba asupra condiþiei umane în latura ei francezã desigur, în cadrul a douã contracte întunecatã (eºec existenþial, marginalizare, interguvernamentale, actualmente ratare), au ca punct de plecare/ de referinþã împrietenind cu aridul sãu obiect de studiu comentarii, glose pe care (sau de la care), elevii unui gimnaziu târgoviºtean. autorul brodeazã propriile idei, uneori în Matematician pasionat, publicã rãspãr cu cele ale „maestrului” dar fiind dintotdeauna în „Gazeta matematicã”, formulate în manierã proprie, precizând cel recompensat/ rãsplãtit fiind cu o diplomã mai adesea prin scurte citate punctul de de excelenþã acordatã cu prilejul împlinirii plecare într-o proprie ºi pe alocuri originalã unui veac de apariþie a revistei. hermeneuticã: „Catastrofa unui om decurge Cum a ajuns matematicianul pasionat din faptul cã el nu poate rãmâne solitar”, George Paºol la scriitorul apreciat pentru „Omul în chip ideal lucid, deci în chip ideal

LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni normal, nu ar trebui sã recurgã la nimic Ideea apare ºi în finalul eseului semnat altceva în afara nimicului care este în el”. de criticul Ana Dobre („Demitizare ºi Fin analist, Ana Dobre constatã cã volumul polemicã în dimensiunea pathosului”) în „Povestea unui marginal” se constituie din care disec㠄antiromanul” „Lut”: „Discurs argumentarea unor originale teze: „Omul polemic, parabolã, satirã la adresa umanitãþii nu are niciun rost, niciun scop, niciun ideal îndepãrtate de scopul ei iniþial, originar, de atins, deºi el este convins cã ar avea; lamento pe muntele insensibilitãþii, Lut de Nu sunt robul lui Dumnezeu, sunt robul Savian Mur aduce în prim-plan, mai mult fiinþãrii; Vina mea fundamentalã este aceea decât celelalte scrieri, o filosofie de viaþã de-a fi fost nãscut; Absolutul nu se poate clãditã pe valori uitate: cumpãtare, milã, compromite cu mahalaua celulei; Rãul fun- respect pentru celelalte specii, respect damental de care suferã omul este acela pentru creaþie în totalitatea ei. Stilul epic de a fiinþa; Întotdeauna a fost omul în are în el febrilitatea discursului al cãrui scop declin; Omul este fiinþa cea mai bãtutã de este crearea de convingeri, influenþând crivãþul nefericirii; Ziua când nu mai aºtepþi cititorul la nivelul modului de a gândi, de a nimic, nici de la tine, nici de la altul, e un se raporta la marile probleme existenþiale. început de evoluþie”. Scrisul nu-i este indiferent scriitorului. El Discutabil este dacã, în ceea ce scrie, îl reînvesteºte cu funcþia originarã, aceea Savian Mur a avut ca reper propria-i de a crea, de a construi o lume cu tot ceea biografie, experienþã de viaþã sau, mai ce înseamnã ea: oameni, cuvinte, gânduri. probabil, o atentã ºi îndelungatã observare Logosul trece înaintea acþiunii, din de pe poziþia mizantropului a lumii în care revelaþiile lui desprinzându-se rostul. Iar trãieºte. rostul omului este de a construi în Bine, Comentatoarea prinde Frumos ºi Adevãr, crede ºi abil specificul scrierilor lui afirmã Savian Mur. Doar aºa Savian Mur contrazicându-l lutul se reînvesteºte, subtil pe Tudor Cristea care demonstrându-ºi latenþele, vede în cãrþile acestuia doar revelându-ºi sacralitatea”. un fel de variaþiuni pe aceeaºi Prin cultivarea temã, reluãri, ce-i drept, din „romanului-eseu atipic” diverse perspective. (Florentin Popescu), Savian „Profilul naratorului – ºi Mur se înscrie între al poetului, am adãuga noi – continuatorii ªcolii de la seamãnã cu cel al lui Cãnuþã, Târgoviºte, în ceea ce Mihai om sucit, care-ºi descoperã ºi Cimpoi a numit „promoþia de investigheazã suceala, nepo- azi”, a acestei ªcoli ºtiut trivirea, de la primele contacte fiind cã emblema, blazonul cu lumea, un Cãnuþã care-ºi de nobleþe al ªcolii de la afirmã negativismul: «Mã Târgoviºte (Mihai Cimpoi trãisem atât de negativ...». Nu este un uzeazã de denumirea „ªcoala literarã ºi inadaptat de tip romantic, ci un marginal, artisticã de la Târgoviºte” a cãrei un neaderent la ordinea prestabilitã a lumii. paternitate îi aparþine), o constituie triada Viziunea predominant negativã rãsfrânge ºi jurnal-roman-eseu, Mihai Cimpoi intersecteazã idei filosofice din apropiindu-l pe acest original ºi unic între Schopenhauer, Cioran, din existenþialiºti, prozatorii de azi, Savian Mur, de Mircea sentimentul copleºitor fiind greaþa provocatã Horia Simionescu: „De la geneza de nenorocirea de a te fi nãscut. În mitologicã, (citatele biblice sunt mereu confesiunea de o liminarã sinceritate, invocate), ea (cartea lui Savian Mur – n.m. naratorul îºi recunoaºte singura vinã, vina SM), se aºazã pe o istorie a calamitãþilor de a exista, de a fiinþa, ceea ce justificã în genul cunoscutei lucrãri a lui Mircea refuzul, negarea lumii aºa cum s-a fixat în Horia Simionescu. Am putea spune cã mentalul umanitãþii, negarea lui Dumnezeu.” evoluþia umanitãþii urmãreºte un principiu Vãdind un eseist iconoclast, în rãspãr inversat al raþiunii insuficiente. Comedia cu tot ceea ce un cititor „educat”, a umanã e jucatã, sau mai potrivit ar fi sã cumulat din frecventarea filosofiei ºi spunem cã e dejucatã, cu ajutorul istoriei culturii dar ºi din contactul mediat procedeelor parodice ºi ale împingerii cu patristica sinonimã dogmatismului, calamitãþilor in extremis. Se recurge, în plan Savian Mur pare a fi, pe o cale mai generalizat, la o reductio ad absurdum, la subtilã, un demitizator, altul însã decât o golire de sens, la o invazie pe toate cãile cel impus relativ recent de „curentul a nimicului. Un fior existenþial ardent, cu Boia” cãruia i se poate imputa doar o putere destinalã irezistibilã, se strecoarã abuzul polemic ce diminueazã, pe în însãºi raþiunea ei de a fi, rãsturnat㠖 alocuri, eleganþa demonstraþiei. am putea spune iarãºi – într-o (i)raþiune 63 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 de a (nu) fi. Mai simplu zis, un anapoda a ieºit pe piaþã eleganta culegere „Cu ochii devine principiul diriguitor a tot ce se sparþi” de Savian Mur. Am parcurs cele întâmplã. E chiar principiul autodistrugerii”. circa 180 de pagini cu interesul alimentat Dacã Tudor Cristea remarcã pe lângã de reale reuºite înregistrate de Bibliotheca calitatea principalã a textelor lui Savian Mur în seria coordonatã de Tudor Cristea. Arta din „Lut” (proza fluentã, inteligentã ºi poeticã denotã un damnat, un resemnat antrenantã, scrisã cu vervã ironicã, o dupã o sumedenie de experienþe nefaste anecdoticã de la ºi revenind la textul biblic), care i-au spart miile de ochi cu care fusese faptul cã toate celorlalte volume ale lui înzestrat („Cu ochii sparþi”), forþele Savian Mur sunt „un soi de sateliþi” ai atentatoare venind atât din exterior, cât romanului – reluarea tematicã viratã spre ºi din interior. Are momente de manifestare reiterare cu efect al epuizãrii subiectului, a sensibilitãþii în remarcabilele poeme. Mihai Cimpoi descoperã în persoana lui (Liviu Grãsoiu) Savian Mur un moralist de sorginte În volumul de poezii „Cu ochii cioranian-nitzscheanã care „mediteazã sparþi”, Savian Mur scrie programatic o asupra splendorii ºi mizeriei Omului”. Temã poezie prozaicã în care „damfurile” prin care eseistul este mai actual decât mulþi realitãþii sunt resimþite acut în toatã alþi prozatori contemporani. existenþa: „Toatã existenþa mea/ se Aº adãuga cã Savian Mur nu este doar rezumã/ la un flacon cu esenþã;/ îl deschid,/ un nihilist ºi cã cititorii vor descoperi cã ºi pute zdravãn/ a baligã,/ a cireº înflorit,/ autorul gãseºte ºi soluþia pentru tragedia a demenþã...”, odatã cu ritmurile umanã contemporanã, nimic altceva decât anotimpurilor: „Melancolia toamnei,/ din Mila, sentiment prin care omul aer izvorâtã,/ starea mea fundamentalã,/ contemporan va deveni de fasole fin sleitã;/ prin pentru el însuºi „salvatorul, bruma ticãloasã/ caut alesul, mântuitorul, zeul, excremente/ de pãsãri Dumnezeul”. migratoare,/ sã pot priza, în Un „practicant” al voie,/ mireasma unei antiromanului, autorul se singurãtãþi/ totale...” Poetul autodefineºte drept a patra se simte acelaºi marginal, un voce – a comentatorului –, „desdichado”, un damnat al alãturi de Dumnezeu, Adam soartei, aflat, deci, în afara ºi Eva, restructurând norocului, atins de scenariul biblic prin „nenorocirea” de a se fi interpretãri noi, originale, nãscut, pe pãmânt ºi în cer: iconoclaste, polemice, Ana „Incapabil sã articulez ceva,/ Dobre catalogând demersul coerent,/ un palid verb al scriitorului drept un „gest zilei pãlmâindu-mã,/ vio- luciferic”. În timp ce Florentin lent,/ m-am tras pe o linie Popescu, considerând „romanul” „Lut” drept moartã,/ discret,/ spre a mã unge cu alifia unul „mitologic” remarcã structura orelor nule,/ cochet./ M-am rãbdat înc㠄ingenioasã, deopotrivã modernã ºi originalã”, din preistorie.../ ce era sã îmi fac,/ n-am sesizând ºi structura de polemist redutabil a putut scãpa de mine/ ca de râie,/ veºnicã lui Savian Mur, posturã în care Tudor Cristea belea pe cap...” Lanþul trofic e acuzat ca amendeazã subtil „vehemenþa convingerii în act criminal al unui Dumnezeu crud; chiar adevãrul personal”. ºi gestul romantic al oferirii florilor stã Cu cele ºapte cãrþi apãrute la Editura sub semnul maculãrii ucigaºe: „Mãcerie... Bibliotheca, poetul, eseistul, romancierul, florãrie.../ moarte... moarte... moarte... scriitorul matematician Savian Mur îºi moarte... –/ ce speranþe sã-þi mai pui în revendicã locul în volumul aniversar om,/ în ale lui vorbe deºarte? [...]/ Când „Bibliotheca – istoria unei edituri faci declaraþii de iubire,/ floarea þipã de târgoviºtene”, proiectat sã aparã în iunie groazã, lângã tine!/ Când înghiþi bucata 2017, când cunoscuta editurã împlineºte de fripturã,/ delicat,/ un înger, acel viþel, douã decenii de activitate, rãstimp în care urlã,/ disperat...” („Pe nenorocirea a dat la ivealã peste 1500 de titluri având altuia”). Existã o tensiune a spiritului în astfel o contribuþie remarcabilã la evoluþia poezia lui Savian Mur, viziunile sale culturii dâmboviþene ºi naþionale în mai toate racordându-se la un imaginar al laturile acesteia. Ca de obicei, vom încheia grotescului filtrat prin pesimismul aceastã evocare, pentru a nu fi acuzaþi de filosofiei lui Emil Cioran, al cãrui avatar abuz encomiastic cu câteva opinii semnate se resimte, poate. Lipsa de sens a lumii ºi de cunoscuþi comentatori ai scrisului lui reaua ei alcãtuire provoacã permanent Savian Mur. spiritul justiþiar al poetului. Ireverenþele La Editura Bibliotheca din Târgoviºte lui se traduc în ritmurile lirice ale unei LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni poezii fremãtãtoare care se constituie ca de afirmare, psihoza evidenþierii, mãrturie despre om ºi destinul lui tragic. schizofrenia gloriei, frenezia dominãrii. (Ana Dobre) Totul i se trage de la „minte”, care, În eseurile sale despre om, pe care îndepãrtându-l de „cumintea plant㔠ºi le-a intitulat sugestiv „Statuile delirului” de „seriosul animal”, îl aruncã într-un (vezi Editura Bibliotheca, Târgoviºte, „imens zãcãmânt de nebunie” ºi-l face apt 2015) Savian Mur se dovedeºte un scriitor pentru „exaltare, extaz, aiurare, modern, paradoxal ºi amar, fãrã-ndoialã halucinaþie, rãtãcire, tulburare, cioranian, învrâstat ºi cu puþin negativism întunecare, smintealã, demenþã, absurd, a la Ionesco (atunci când neagã grandomanie, infatuare, vanitate, isterie, în chip nastratinesc necesitatea existenþei þicnealã, mânie, obsesie, alienaþie, lui Caragiale). Nu întâmplãtor el îºi fanatism, mitologie, idolatrie, ficþiune, fondeazã teza despre „natura” umanã pe profeþie, cuvânt de duh, mântuire, urmãtorul citat biblic – „Domnului i-a metafizicã, eveniment, tiranie, corupþie, pãrut rãu cã l-a fãcut pe om pe pãmânt ºi mãrturie, credinþã, religie, misticism, s-a mâhnit în inima lui.” (Biblia). predicare, erezie, reformã, idealizare, Principalele defecte ale fãpturii bipede, minciunã, absolutizare, zeificare, ce s-au abãtut, ca un blestem, asupra lui, sistematizare, proslãvire etc. (Daniela sunt corect depistate ºi comentate – setea Olguþa Iordache)

(urmare de la pagina 60) care sã salveze România de dezastru, continuã sã spere cã semnele evidente ale Ion Vinea, redutabil agresiunii sunt doar simple aparenþe. Nici gazetar interbelic pactul de neagresiune ruso-german din anul 1939, cu consecinþe tragice inclusiv pentru Panait Istrati este privit cu simpatie, þara noastrã, nu îl alarmeazã, ci deapãnã, însã, dupã ce acesta îºi schimbã, în urma cronologic, istoria relaþiilor germano-ruso- unei vizite în URSS, atitudinea faþã de þara franceze, fãrã a contura un orizont de care-i înºelase speranþele, publicând cartea aºteptare. „Vers l’autre flamme”, un articol al lui Dintre personalitãþile româneºti, sunt Vinea se referã, pornind de la inteligentul prezentate în articole speciale Ion ºi talentatul Camil Petrescu, la discrepanþa Mihalache, Gheorghe Brãtianu, Nicolae dintre intelect ºi caracter. Îi gãseºte ieºirea, Titulescu, regele Carol al II-lea, Ionel fãrã a-l acuza tranºant, aºa cum face Henri Brãtianu, Armand Cãlinescu, artiºtii plastici Barbusse ulterior, în ziarul „Le Monde”. Marcel Iancu ºi Miliþa Petraºcu. Este interesant de ºtiut, aºa cum notele Cu prilejul difuzãrii unui marº al ne spun, cã, la fel ca Mihail Ralea, Renaºterii, pe muzica lui Sabin Drãgoi, Demostene Botez ºi Victor Eftimiu, compozitor de imn ºi în perioada scriitorul a candidat ºi a fost ales deputat comunistã, Ion Vinea face o interesantã pe listele þãrãniºtilor, în anul 1928. trecere în revistã a imnurilor româneºti, Trei articole se referã la „afacerea Imnul regal, „Pe-al nostru steag”, Skoda”, un scandal de corupþie privind „Deºteaptã-te române”, „La arme” ºi un cumpãrarea de armament, în care sunt marº considerat nesemnificativ, compus implicaþi fruntaºi þãrãniºti ºi liberali. de Victor Eftimiu, pentru a conchide cã Adversar al camarilei lui Carol al II-lea, un cântec reprezentativ, însufleþitor, fruntaºul þãrãnist Iuliu Maniu respinge cu valoros, e greu sã fie compus într-o tãrie acuzaþiile, cu argumente ºi documente perioadã scurtã de timp. Pe scurt, noul imn dezincriminante. nu este unul reuºit. Atitudinea hotãrâtã a scriitorului ºi Parcurgerea articolelor scrise de Ion gazetarului împotriva corupþiei din ramuri Vinea în perioada 1935-1940 reliefeazã un diferite ale economiei ºi justiþiei i-a adus gazetar activ, informat la nivel geografic multe necazuri, ameninþãri ºi chiar ºi cronologic, susþinãtor al ideilor de agresiuni. Dezvãluirile ziarului deranjau în dreptate socialã, de transformare a mod evident grupurile vizate, oricare ar fi societãþii ºi de progres pentru naþiunea fost orientarea publicaþiei. românã. Apropierea începerii rãzboiului, care se Lucrarea aduce noi date despre simþea în Europa, nu îl face pe Ion Vinea activitatea publicisticã a lui Ion Vinea, într- sã prevadã ce va urma, el rãmânând un o perioadã a României mari când lucrurile idealist care noteazã întâlnirile ºi cuvântãrile, erau tulburi, neaºezate, atât în þarã, cât ºi uneori criptate, al ºefilor de stat care se în afara ei, în preajma începerii unei mari înarmau, de exemplu Hitler ºi Mussolini. conflagraþii mondiale, care va aduce Gazetarul continuã sã creadã în niºte alianþe schimbãri esenþiale. 65 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 LECTURI Paula Romanescu

LUCRUL ACELA VIU ªI ADEVÃRAT

Ce lucru frumos ºi „cât se poate de în care se preschimbã lacrimile când viaþa adevãrat chiar dacã viu”! devine „un poem jefuindu-se singur de L-am întâlnit la o rãscruce în care metaforele costisitoare ºi rare”, despre sentimentele se aflau într-o ameþitoare deriv㠄jocul de-a viaþa” în spaþiul acela sacru, locul dupã ce, lucrul acela frumos, tocmai încerca care ne este þara, adic㠄acolo unde a fost sã negocieze o nouã derivã cu un înger cu cel mai greu ºi cel mai frumos”. paºi grei care pretindea cã ar putea sã-l scoatã Cu „Spaima trecerii prin miracol” se „din ghearele unei iubiri imposibile”. simte adiere de vers horean dintr-un sonet Dar el nu ºi nu! El prefera sã continue sã cu „ o sã-þi vinã rândul nu ai teamã / sã fii ºi scrie „cu bucurie despre tristeþe, despre tu cu cei plecaþi de-o seamã”. trecerea clipelor”, despre timpul care trece Dar miracolul trece prin mii de spaime ºi ºi petrece, luând din livada care-i este suflet, frumuseþi cu noi, prin noi, peste noi, cât þine când inima numai bunã de cules, când ochii respirarea unui poem care sã dea sufletului „numai buni de stors lacrimi dulci” pentru de luminã contur de umbrã albastrã. vinul amar al unei beþii fãrã nume când nu Ce lucru frumos ºi „cât se poate de prea ºtim bine ce ne leagã de prieteni – „vinul adevãrat chiar dacã viu”! ori sângele” pe cât timpul ne îmbãrbãteazã Seamãnã cu o carte lucrul acesta. Nu vã cu vorbe liniºtitoare, împingându-ne spre lãsaþi pãcãliþi. Seamãnã doar: este poeta fereastra deschisã a cerului în care, mincinos, Victoria Milescu. Ea este aerul care, în loc sã ne asigurã cã vom nimeri în piscinã... plângã, cântã. Mai mult de-atât nu poate fi... El continuã sã scrie despre „grãbire” – Mai mult de-atât nu poate ºti... goana aceea de fiecare zi dupã bucata de pâine ªi totuºi lucrul acesta cât se poate de „cu sângele în dezordine ºi creierii rãvãºiþi adevãrat – volumul de poeme „Deriva de vântul verde al primãverii venite iar ºi Sentimentelor” semnat de Victoria Milescu, iar prea devreme” când întâlneºti fãrã veste apãrut la Editura Betta, Bucureºti, 2016, cu o „iubirea vieþii tale”, grãbitã ºi ea spre un prefaþã de Nicolae Georgescu ºi, cu o notã ceva nevãzut, spre un cineva neºtiut ºi, biobibliograficã în mãsurã sã stârneascã un înainte de a auzi strigãtul: Sunt aici!, taifun de entuziasm printre confraþi, semn cã pierzându-se în mulþime în oraºul „îmbrãcat totul este cât se poate de bine în cea mai bunã parcã ºi el la repezealã, cu strãzile pe dos, lume dintre toate lumile posibile, este o dovada respirând sacadat” sub un cer indiferent, cã Da!, în lumea asta care mai cuvântã, se noros, „descheiat la toþi îngerii”... scrie încã poezie. ªi nu de orice fel, ci El continuã sã scrie despre „pãrinþii” adevãratã, vie. care se uitã la cer, la vãzduh, la pãmânt, cu Ce lucru frumos ºi cât se poate de iubirea nemãsuratã cu care se uitã la copilul adevãrat sufletul viu al unei fiinþe care cântã, lor ca la o ctitorie sfântã. Se simte în „privirea” ºlefuind din cuvânt, prin cuvânt, forma lor nouã, surprinsã în poem nou, ecoul lacrimii cu strãvezimi de Ne me quitte pas... scrisului sorescian. ªi, cum altfel? Poezia lumii Cum? Vi se pare cã aduce a Brel? Poate, este un cântec fãrã sfârºit îngânat rând pe dar ºtiþi voi ceva mai frumos? Nu spunea tot rând de poeþi – muritorii aceia cu viaþa lor el, tulburãtorul poet-cântãreþ-astru al puþinã. Se stinge o voce, alta duce mai departe cântecului francez de pe la mijlocul secolului firul poveºtii în viaþa niciodatã muritoare în al XX-lea „cu aproximaþie” (mulþumesc, Marin care omul doar... Sorescu!) ºi mutat în stea acolo în largul Scrie despre o insuportabilã fericire – acel oceanului la Hiva-Oa, cã Le poète est le „lucru nespus de greu”, despre destin, despre dernier enfant d’un monde qui s’entête à mãturãtorii din oraº care adunã cântând vouloir devenir grand!... fãrâme de iubiri devenite fãrã preþ ºi aruncate Victoria Milescu este un copil mare pe la nimerealã de cei care aleargã dupã iubire, care deriva sentimentelor l-a transformat într- scrie despre lacrimi ºi ploi sau despre ploaia un lucru dureros de viu ºi adevãrat: O carte! LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CITITOR DE POEZIE Titi Damian

ÎNGEMÃNARE FERICITÃ A SENTIMENTULUI ªI A TALENTULUI CU LIMBA ROMÂNÃ*

Existã în lirica lui Ion Barbu o etapã literarã pe care Tudor Vianu a numit-o ermeticã, în care poemul ce deschide volumul „Joc secund” din 1930, este considerat modelul pânã astãzi neegalat al curentului ce se nãºtea – ermetismul poetic. Ulterior, mulþi poeþi ºi-au fãcut o religie prin a-i atinge perfecþiunea, iar curentul a transmigrat pânã în literatura contemporanã. de pagini. Eu am publicat pânã acum vreo Din nefericire, niciunul dintre ei nu a 12 volume, sper ca urmãtorul sã nu fie cu mai atins perfecþiunea maestrului, aºa cã ghinion, mai prinzi un loc într-un colþiºor s-au mulþumit sã ajungã mãcar sã-ºi de revistã, te asiguri ºi de vreo câteva mascheze ermetismul prin obscuritate. Aºa comentarii binevoitoare – «binevoitori» pe cã au curs ºi curg spre cititori, câþi or mai bani se mai gãsesc, uneori te mai ºi costã, fi existând, sute de volume de aceastã numai aºa devii scriitor cu acte în regulã.” naturã, pânã s-a ajuns la maculaturã Desigur, cititorul acestor rânduri se poeticã. Fãrã sã-ºi doreascã, au ajuns la întreabã care-i logica acestui demers un alt fel de „avangardism” de-a-ndoaselea, oarecum polemic. Este, pentru cã printre adicã al fãcãtorilor de poezie. Simptomatic aceste – nu exagerez când spun – tone de este faptul cã le lipseºte chiar elementul maculaturã, descopãr ºi bijuterii lirice. Cum fundamental, ideea poeticã, adicã emoþia, s-ar zice, într-un munte de steril mai în termeni maiorescieni. Cât despre temã, scormonim ºi câte o pepitã. s-o cauþi mult ºi bine, un fel de amalgam. Volumul târgoviºteanului Vali NIÞU, Unui astfel de amic i-am mãrturisit cu „Numele tãu – floare de iris”, editura sinceritate cã eu, prozator, nu sunt în stare Bibliotheca Târgoviºte, colecþia Lirica, 150 sã scriu un vers, fie el clasic, dar nici p., având un scurt „Cuvânt-înainte” semnat modern, în accepþiunea actualã. „Este de Daniel Cristea-Enache, este menit parcã foarte simplu, dragul meu, scrie în prozã sã-i contrazicã pe contemporanii care încã cam ce-þi dã prin cap, împãneaz-o cu mai înoatã în optzecism, douãmiism ºi ce metafore, bãnuiesc cã ºtii cam ce-s alea, or mai fi... pune bara din loc în loc. Undeva te opreºti, Este un volum cu poezii de/ despre dai un titlu cât mai sofisticat, înþelegi tu iubire, în versificaþie modernã, în care despre ce-i vorba, ºi gata poezia. Compui cititorului îi strãbat în amintiri subtile ecouri astfel, când te gãseºte inspiraþia, vreo 30- din ciclul de poezii blagian, „Varã de 40 de poeme, sã nu fie prea lungi, cãci noiembrie.” În volumul lui Vali Niþu, plictisesc, le aduni într-un volum, o nimica toamna pare sã fie „personajul” ºi nu toatã, o sutã de exemplare pânã într-o sutã fundalul unei iubiri târzii, al unei iubiri mocnite, izbucnite târziu, cu statornicie. * Vali Niþu, Numele tãu – floare de iris, Târgoviºte, Este ca ºi cum ar fi vrut sã comunice cã Editura Bibliotheca, 2015. 67 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 cele douã jumãtãþi androginice care s-au emanã o floare. Numai cei aleºi sunt cãutat prea mult timp, în sfârºit s-au regãsit chemaþi sã-i savureze parfumul, un parfum în târziul vieþii ºi de-abia acum îºi trãiesc ce degajã în jur puritate ºi farmec, fãcând plenitudinea dragostei. Blaga redescoperã la modul cel mai discret, liantul între cele încã o varã a sufletului tocmai în noiembrie, douã jumãtãþi, apoi între cuplul deja sudat Vali Niþu de-abia în toamna vieþii îºi ºi lumea exterioarã. Spiritualizând iubirea, descoperã prima varã a iubirii: „cerne cuplul intrã în rezonanþã cu universul, care clepsidra un sãrut de septembrie”; se metamorfozeazã uluitor sub vraja „vremurile venite în solfegiul toamnei”; albastrului: „privire albastrã”, „timpul „simt curgerea linã a toamnei” etc. albastru”, „seri albastre”, „acorduri Aºa cã, volumul nu degajã explozie, ci albastre”, „albastrã nebunie”, „gândul savoare. Nu avem o iubitã, ci iubirea albastru”, noapte albastrã”, „valsul spiritualizatã. Instantaneu, mi s-a dus albastru”, „dimineþi albastre etc. Aþi gândul le celebrele „Sonete...”, neegalate urmãrit vreodatã gestul reflex al celui care încã prin profunzime, sensibilitate ºi trãieºte o clipã savoarea parfumului acestei perfecþiunea formei, ale lui Voiculescu. flori? Încântat, ridicã privirile spre înaltul Interesant este faptul cã, deºi în întreg albastru al cerului, iar sufletul savureazã volumul poetul construieºte admirabil un parfumul izvorât din teluric. Magicã portret spiritualizat al iubitei-iubirii, în întâlnire, într-o floare având culoarea a primul poem al volumului, prin acrostih, celestului cu parfumul teluricului. el deconspirã numele femeii, fapt explicabil La un moment dat, cititorul are prin sinceritatea trãirilor, prin nãvala impresia cã poetul amestecã verdele cu sentimentelor într-o izbucnire eliberatoare, albastrul, cãci nu puþine sunt sintagmele, ieºite de undeva dintr-o chingã a existenþei deloc gratuite, în care albastrul este încãtuºate. O lecturã atentã a poemului de substituit cu verdele, doar în priviri. În deschidere, purtând numele volumului, funcþie de trãirile interioare, albastrul dezvãluie, în afarã de acrostih, chiar ºi tema intens al irisului femeii devine un verde volumului, prin simpla alãturare a primului odihnitor, ca ºi cum un imens peisaj mon- ºi a ultimului vers al poemului: „Legãmânt tan de un verde crud se întâlneºte cu prin al vieþii pas[...] irisul iubeºte culorile albastrul infinit al cerului. Încã o ce tac.” Lectura volumului mi-a sugerat împreunare a cosmicului cu teluricul, de încã o trimitere, de data aceasta la data aceasta, în privirile iubitei. Dragostea adolescentinul Eminescu, întrucât metamorfozeazã albastrul din jur adunat descoperi cu uimire, dar ºi cu uºurinþã, în privirile verzi ale femeii. Apogeu de chiar ritualul erotic eminescian, adicã: sentiment. Dragostea trãitã intens. Ele- chemarea, aºteptarea, întâlnirea, jocul ment unic în poezia de dragoste gesturilor de tandreþe ºi visul. Însã româneascã aceastã metamorfozã a chemarea este reþinutã, trimiþând la o albastrului în verde: „asearã þi-am sorbit aºteptare de o viaþã, întâlnirea înseamnã verdele ochilor”; „ simt curgerea linã a frumuseþea gesturilor, admiraþie, încântare, înserãrii înspre verdele ochilor din timp; nicio urmã de erotism banal sau de „ochii tãi verzi, minunea mea” etc. senzualitate exacerbatã ce inundã, din Deja începe sã devinã vizibil faptul cã nefericire, poezia actualã. Jocul gesturilor specificitatea volumului este datã de de tandreþe înseamnã bucuria regãsirii, culoare. Desigur cã din acest, de acum, savoarea momentelor, iar în final, visul curcubeu erotic nu poate sã lipseascã roºul, eminescian este înlocuit cu vraja. Vraja din simplul motiv cã, dacã privirile înseamnã pasiune, iar pasiunea este îndrãgostitului s-au concentrat asupra sugeratã estetic, aici, prin culoare. privirii, de data aceasta se îndreaptã asupra Întrebarea care picã firesc acum este: buzelor, asupra pãrului iubitei. Macul roºu „De ce irisul este ales ca floare a iubirii?” al buzelor ºopteºte, pãrul de foc (metaforã Este clar cã trimiterea este fãcutã discret întâlnitã deseori) cheamã, cere mângâiere, la albastrul eminescian, simbol al infinitului. tandreþe. Roºul este focul care aprinde ºi Aici capãtã o altã semnificaþie, cãci irisul întreþine vâlvãtaia iubirii. Pãrul sporeºte încântã nu numai prin culoarea de un scânteierile ºi zvâcnirile dragostei, trezeºte albastru intens spre mov, ci prin sinestezie, simþurile adormite: „deschid ochii ºi-þi vãd purtând parfumul cel mai discret pe care-l pãrul roºu îmi e din ce în ce mai dor de LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni culoare”; „împletesc în pãrul tãu de foc Nici nu se poate altfel. Intenþia lui este de îmbrãþiºãri nesfârºite” etc. a realiza catharsisul, adicã acea voluptate Ce culoare ar trebui sã mai aparã în a lecturii ºi a trãirii ºi, alãturi de cititor, o acest evantai al iubirii? Desigur, albul. înãlþare, o detaºare de realul existenþei, în Suntem deja în plin simbolism erotic ºi viziune aristotelicã ºi, mult mai târziu, estetic. Albul din simbolistica convenþionalã maiorescianã. înseamnã înainte de toate, curãþenie Autorul îºi încheie acest vast poem sufleteascã, puritate. Ritualul dragostei închinat deopotrivã iubirii ºi femeii presupune, în acest lung poem: „trupul printr-o privire în urmã ºi lucidã alb”, „zborul alb”, „cerceii albi”, justificare pentru acest miraculos popas „vestmântul alb”, „privirile albe” etc. în care femeia devine stãpâna timpului, Deja coloristica – roºul (focul), albul oprindu-l în veºnicie: „am oprit sã-mi (puritatea), verdele (teluricul), albastrul potolesc setea/ la izvorul alb/ urcând în (celestul) sunt receptate ca simboluri spiralã/ am deschis nasturele dorinþei sã convenþionale, uºor de sesizat. Apare ºi o te pot sãruta/ am uitat cã mã curge receptare mai subtilã, sugerând unirea clepsidra/ precum nisipul/ prin al vieþii androginicã, îngemãnarea într-o horã pas/ pe geana luminii cu pãrul roºcat/ imensã a cosmicului cu teluricului, cu femeia cu chii albaºtri/ lângã mine/ în celestul spre a celebra mioritic momentul lungul popas/.” iubirii, cãpãtând dimensiuni cosmice... Nimic mai frumos în lirica româneascã Din motive stilistice, poetul schimbã actualã decât acest volum, pentru cã destinaþia modurilor ºi timpurilor verbale, valorificã o temã universalã, iubirea, într-o spiralã ce se rãsuceºte perpetuu: manifestatã în infinitele-i faþete, în funcþie prezentul (trãirea imediatã), perfectul de sensibilitatea ºi disponibilitãþile poetice ale compus (amintirea trãirilor), optativul autorului. În volumul lui Vali Niþu, (dorinþa reîntâlnirii), viitorul (speranþa cu manifestarea capãtã forme originale, în chinuitoarea aºteptare), imperativul ciuda ecourilor din lirica marilor poeþi (intensitatea sentimentului). români, care nu fac decât sã-i sporeascã Tot acest cvartet al culorilor devenite originalitatea, aceasta având ca suport eterna stilistic motive literare care susþin tema îngemãnare androginicã, îngemãnarea iubirii este învãluit într-un alt motiv literar, cosmicului cu teluricul, îngemãnarea acela al visului, ultimul moment al culorilor, metamorfozele nichitastãnesciene ritualului sentimental de care aminteam la ale cuplului la impactul cu realul, dar ºi început, având rolul de Vestalã, întreþinând metamorfozele cuplului însuºi devenit focul dragostei. centrul universului nou creat pe care doreºte Ritualul erotic împreunã cu portretul sã-l ia în stãpânire. Toate poemele au o femeii mereu dorite este realizat ºi prin curgere lentã, liniºtitã, într-o versificaþie vis, atunci când realitatea imediatã îl modernã neforþatã, asemeni unui fluviu care refuzã: „visul sculpteazã pe obrazul se pregãteºte sã se îngemãneze cu marea. dorinþei un zâmbet trãit”; „mereu alt O finalã, dar beneficã îngemãnare a talentului început viitoare trezire într-o noapte cu limba românã. curioasã cu fiecare vis” etc. Câteva amendamente. Cred cã titlul Cu certitudine, poetul trãieºte la cote ar fi rãspuns mult mai bine temei ºi maxime sentimentul. Asemenea versuri nu motivelor poetice dacã volumul s-ar fi pot þâºni decât dintr-o experienþã imediatã numit „Chipul tãu – floare de iris.” Eu aº care-ºi transferã pasiunea mistuitoare într-un fi eliminat ºi acrostihul (înþeleg delicateþea vers cu puritate de cleºtar, sincer, ivite din sentimentelor!) care trimite poemele doar puritatea sentimentului ºi seninãtatea iubirii. în zona dedicaþiilor. Volumul e prea Mã gândesc cã, dacã aº priva poeziile de frumos ca sã nu stea decât într-un prim titlurile respective ºi aº pune cap la cap raft al literaturii române contemporane, doar textele, ar ieºi un amplu poem închinat adicã acolo unde îi este locul. Eu aº fi veºniciei iubirii fãrã vârstã, în care plantat în volum mãcar o poezie având preamãreºte Mãria Sa, Femeia. versificaþie clasicã, asta pentru cã Stilistic, poetul nu face abuz de Dumnezeu a inventat limba românã doar metafore, dar izbuteºte aproape în fiecare pentru poezie. De aceea se traduce greu poem imagini de o vibrantã frumuseþe. în alte limbi ale pãmântului. 69 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 LECTURI CRITICE Lucian Gruia

MARGA-RITA POPELI TATU O ALTFEL DE CARTE DE CÃLÃTORIE

În general cãrþile de cãlãtorie descriu În sfârºit, autoarea naratoare porneºte locurile vizitate ºi ne transmit sentimentele la drum, cu avionul pânã la Atena. pe care acestea le produc în sufletul Vizitarea monumentelor de pe Acropole autorului. În Spirala ºi chiparosul – (Parthenonul, Erechteionul ºi Sanctuarul perenitate ºi rezistenþ㠖 (Ed. Paco, zeiþei Nike), precum ºi Atena veche oferã Bucureºti) Marga Rita Popeli Tatu prilejul reînvierii epocii lui Pericle ºi a procedeazã mai complex. Ea se legendelor legate de naºterea zeiþei care a documenteazã asiduu asupra dat numele oraºului. Cuprinsã þãrii vizitate, cercetându-i de reverie, autoarea ne aduce istoria, mitologiile, marile în faþa ochilor viaþa agorei valori artstice ºi ghidurile ateniene, populatã de turistice. Pe parcurdul meºteºugari, artiºti, filosofi excursiilor, la acestea se mai etc. Cartierul modern plimbã adaugã informaþiile culese la cititorul prin magazine, faþa locului (istoricul bâlciuri, restaurante monumentelor, comentariile ademenitoare. ghizilor etc). Astfel rezultã un În altã zi este vizitat roman al locurilor vizitate cu portul Pireu unde autoarea aspect enciclopedic. s-a întâlnit cu familia În cuvântul-înainte bãiatului venit din Canada (Cãtre cititor) autoarea (soþ, soþie, trei fetiþe ºi o explicã titlul ºi subtitlul cãrþii. cuscrã) ºi cu care va con- Chiparosul este arborele sacru din care s-a tinua cãlãtoria pe mare, vizitând insulele confecþionat Crucea lui Iisus Cristos ºi al importante: Rodos, Creta, Santorini etc. cãrui lemn rezistent a fost utilizat în Sunt relatate istoriile colonizãrii acestor antichitate la confecþionarea traverselor insule, întâi locuite de populaþia autohtonã dintre etaje, iar spirala simbolizeaz㠖 pelasgii, apoi de cuceritorii ahei, dorieni devenirea perenã. Spirala a fost ºi ionieni. Desigur, aflãm informaþii despre descoperitã de autoare pe discul incizat cu Colosul din Rodos, palatul din Cnossos, hieroglife aºezate sub aceastã formã aflat despre legenda minotaurului etc. Insula în muzeul din Heraclion de lângã Cnossos vulcanicã Santorini surprinde prin geologie ºi care nu a fost pânã în prezent descifrate. ºi locuinþele presãrate pe stânci. Primele capitol ale cãrþii sunt Descrierile urbane alterneazã cu autobiografice, ele se întind de la naºterea descieri de naturã. Zborul cu avionul ne autoarei în satul Cruglie, comuna Izbiºte reaminteºte de mitul lui Dedal ºi Icar, de din Basarabia ºi pânã la programarea proiectele maºinilor de zburat imaginate de excursiei în Grecia, subvenþionatã de Leonardo da Vinci, de contribuþia lui Henry bãiatul ei din Canada. Coandã la avioanele cu reacþie etc, cãlãtoria Autoarea se pregãteºte meticulous cu vaporul readucând în memorie pentru acest eveniment, recitind Legendele peregrinãrile lui Ulise, pe nimfa Calypso, Olimpului, Odiseea ºi Iliada lui Homer, sirenele, aventurile argonauþilor în cãutarea Istoria Atenei ºi ale insulelor importante lânii de aur etc. din arhipelagul helenic etc. (continuare la pagina 77) LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARS LONGA... Dan Gîju

SOLDATUL TUTUROR FRONTURILOR NICOLAE GRIGORE CVACI (2)

Ca sã nu fiu acuzat de urã ºi de sort». Uimit ºi profund nedumerit de faptul pãrtinire, n-am sã mã ocup de activitatea cum a putut ajunge un om cu o astfel de lui înainte de a veni în fruntea Academiei capacitate în funcþii atât de mari ºi sã obþinã Militare. Am sã pomenesc numai câteva ºi cel mai mare grad în armatã, am întrebat fapte ºi lucruri sãvârºite de generalul de într-o zi un colonel pensionar, un om a armatã Iacob Teclu la conducerea cãrui activitate era unanim recunoscutã ºi Academiei, care vor fi, cred, suficiente care a fost coleg cu el în ªcoala Superioarã pentru întregirea portretului de Rãzboi, cum de a putut sãu. În primul rând, acest termina ºi cum s-a ofiþer de stat-major, strateg de comportat, ca ofiþer-elev, în frunte ºi cãrturar militar, era acea ºcoalã, generalul de strãin de problemele de tacticã armatã Iacob Teclu. Acesta ºi de artã operativã precum ºi mi-a rãspuns scurt ºi foarte de problemele metodicii clar: «Teclu era un bãiat predãrii învãþãmântului; era ºi modest ºi hazliu, noi îl mai strãin de problemele de simpatizam pentru ideologie – politicã ºi militarã matrapazlâcurile lui. Era –, aºa cã nu deranja pe bufonul grupei ºi noi îl nimeni, nici cu controale le la ajutam fiecare cu ce clasã, ºi nici cu observaþii sau puteam, îi dãdeam toate constatãri personale. Doar citea cu rezolvãrile, îi arãtam toate lucrãrile, dar, entuziasm ºi cu foarte multã acurateþe, cu toatã strãdania noastrã, dânsul niciodatã respectând întocmai toate semnele de nu a luat o notã mai mare de 14.» ªi care punctuaþie, tot ce-i scriau organele din era nota de trecere? l-am întrebat. Mi-a subordine, fiind ferm convins cã aceasta rãspuns zâmbind: «12!» I-am dat crezare este prima ºi cea mai importantã obligaþie interlocutorului meu deoarece cunoºteam de serviciu a acestora. Secþia politicã, ºi urmãtorul caz. Într-una din zile, în orele Secþia de învãþãmânt, Secþia de cercetãri de meditaþie, generalul de armatã Iacob ºtiinþifice, de front ºi toate celelalte secþii Teclu a trecut pe la grupele de ofiþeri-elevi. ºi birouri din Academie îi scriau toate La una din grupe s-a oprit lângã un cãpitan bilanþurile, toate „cuvintele” de deschidere care, de la începutul anului ºi pânã atunci, sau de închidere a sesiunilor, toate nu luase nicio notã satisfãcãtoare. Cãpitanul cuvântãrile ocazionale de orice naturã, era foarte amãrât ºi necãjit ºi i-a raportat toate lucrãrile ce de drept ºi de fapt îi cã vrea sã se înapoieze în unitate, cã pentru aparþineau, dar la care dumnealui nu fãcea el învãþãtura aceasta este prea grea ºi nu-i altceva decât sã schimbe, ici ºi colo, topica poate face faþã. Drept încurajare, ºeful propoziþiilor sau a frazelor, dupã stilul sãu Academiei l-a bãtut cu mâna pe umãr ºi i-a de vorbire, ceea ce aproape întotdeauna spus: «Nu fi, tovarãºe, necãjit! Cunosc ºi schimba ºi denatura înþelesul. Ori de câte eu ofiþeri care în ªcoala de rãzboi nu au ori vedea scris «locþiitorii de resort ai ºefului luat nicio notã mai mare de satisfãcãtor, Academiei», se supãra, ºtergea imediat ºi dar care au ajuns ºi generali de armatã ºi scria: «locþiitorii ºefului Academiei de re- ºefi de Academie!» La o astfel de

71 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 intervenþie, înþeleaptã ºi educativã, ce se de rãspundere din Marele Stat Major, poate spune altceva decât... «Flasch!» direcþiile centrale sau comandamentele de Predecesorul sãu, generalul-locotenent armã. Printre acestea circula lozinca Constantin Verdeº, a luptat din rãsputeri parafrazatã a eroicilor apãrãtori ai ca sã obþinã învestirea cadrelor de bazã Stalingradului cã... dincolo de Academie, ale Academiei cu grade didactice de pentru noi nu mai este pãmânt! Dar viaþa profesor ºi conferenþiar, similar situaþiei din a infirmat radical atât pãrerea ºi propunerea învãþãmântul superior civil, dar nu a reuºit generalului de armatã Iacob Teclu, cât ºi sã obþinã o astfel de aprobare. Problema pãrerile ºefilor ierarhici ai Academiei. însã a rãmas în studiul Ministerului Forþelor Dintr-un simplu instinct de conservare, Armate ºi ceva mai târziu, în toamna anului cadrele didactice vizate de generalul Teclu 1960, ministrul Forþelor Armate s-a adresat au gãsit imediat soluþia de a-ºi îmbunãtãþi în mod strict confidenþial generalului de «datele cadristice» ºi, rând pe rând, s-au armatã Iacob Teclu, cerându-i pãrerea înscris în partid. Astfel, toþi au fost asupra acestei probleme. Pentru a nu-ºi da promovaþi în funcþii superioare, avansaþi în vileag în faþa cadrelor Academiei opinia în grad, mulþi dintre ei au obþinut chiar sa, generalul de armatã Iacob Teclu îºi gradul de general (coloneii Ion Cupºa, scrise singur raportul, chemã la el o Gheorghe Sava, Eugen Plaþi, Gheorghe dactilografa de mare încredere, îi dictã Marin, Mircea Dumitru, ªerban Lupu, Ion personal textul raportului apoi, în prezenþa Ganea ºi alþii) ºi marea lor majoritate ºi-au lui, documentul fu înregistrat, împachetat prelungit „durata în armat㔠pânã la limita ºi expediat la minister. Peste puþin timp, în de vârstã prevãzutã în statutul ofiþerilor, Academie s-a aflat conþinutul raportului ºi iar unii dintre ei au obþinut ºi titlul ºtiinþific pãrerea ºefului Academiei. Raportul era de doctor în ºtiinþe militare. Puþinii care, datat 4 noiembrie 1960 ºi era înregistrat la din anumite motive, au rãmas în afara Ministerul Forþelor Armate, Direcþia secre- partidului, au fost „mãturaþi”, dar mult mai tariat, la 12 noiembrie 1960. La pagina 2, târziu, prin anii 1972 ºi 1973, ani de la care pct. 6, era scris textual: «Avem în se poate spune cã Academia a încetat sã Academia Militarã un numãr de profesori mai fie cimitir al elefanþilor, dar, în de foarte bunã calitate profesionalã care schimb, s-a transformat în þara fãrã au vechime de cca 10 ani în învãþãmântul bãtrâni. Într-una din zile, fiind chemat la superior, dar care, din cauza datelor ºeful Academiei pentru a-l documenta în cadristice (origine socialã), nu mai au problema «dreptului de autor» prevãzut în duratã multã în armatã; îi þinem pânã se legislaþia în vigoare, am fost tratat cam dur formeazã înlocuitorii. Tocmai de aceea, de cãtre acesta ºi, dupã un schimb de aceºtia au vechime mare în profesorat, cuvinte, m-a întrebat ironic: «Poate cã te-ai pentru cã nu pot fi folosiþi în funcþiuni de sãturat, poate cã nu-þi mai place cozonacul comandã. Considerãm cã nu este practic din Academie?» Decât cozonac de ofiþer ca pe aceºtia sã-i întãrim cu titluri tolerat, i-am rãspuns eu, mai cã aº prefera superioare.» Pe acest raport, ºeful Marelui o bucatã de mãmãligã, dar sã fie curatã ºi Mtat Major, generalul de armatã Ion nu tãvãlitã prin tot felul de murdãrii! La Tutoveanu a pus rezoluþia «De acord», iar aceastã replicã, generalul de armatã Iacob ministrul Forþelor Armate, generalul de Teclu m-a întrebat tot ironic: «Dar care armatã Leontin Sãlãjan a pus rezoluþia sunt semnele distinctive ale coloneilor «Aprob», tocmai la 21 mai 1961. ªase luni toleraþi, ca sã-i ºtiu cum sã-i deosebesc de au fost necesare ca organele de resort din ceilalþi ºi cum sã le vorbesc, sã nu se umfle minister sã studieze aceastã valoroasã ºi în pene aºa cum te-ai umflat tu acuma?» justã propunere pentru a o prezenta spre Tocmai aici e ºi toatã tragedia, tovarãºe aprobare ministrului. Pãrerea ºefilor a general, i-am ripostat, cã semnele noastre produs o vie nemulþumire ºi chiar indignare distinctive nu se vãd, nu le purtãm pe în rândurile cadrelor didactice din uniformã, ci sub uniformã. E pielea noastrã Academie. Se oficializa, astfel, denumirea ciuruitã de gloanþe, oasele rupte, muºchii de „cimitirul elefanþilor” datã în derâdere sfârtecaþi de schije, nervii noºtri distruºi Academiei pentru cã aici se înmormântau în rãzboi, toate aceste sunt semnele dis- toate cadrele de valoare din armatã care, tinctive pe care le avem ºi le purtãm cu dintr-un motiv sau altul, erau îndepãrtate noi, dar pe care, din pãcate, nu le vede ºi din funcþiile de comandã sau din alte funcþii nici nu vrea sã le ºtie nimeni! Generalul LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Teclu nu se aºtepta la acest rãspuns. Se prea multã tensiune, nu-i aºa?» Aºa este, înfurie, se roºi la faþã ºi-mi spuse: «Da! îþi tovarãºe general, i-am confirmat. Pânã foarte mulþumesc pentru aceastã ilustrã sosirã cafelele, generalul Teclu îmi rezolvã documentare. Ieºi afarã!» Am salutat ºi am repede problemele ºi mã expedie, ca sã nu-i plecat. în urma mea auzeam cum trânteºte conturb cu prezenþa mea. În armatã i se pe birou mapele ºi hârtiile pe care le avea dusese faima cã era un om foarte spiritual în faþa lui. De altfel, generalul de armatã ºi glumeþ, lui i se atribuiau o serie întreagã Iacob Teclu avea o comportare foarte de glumiþe ºi bancuri, unele mai pipãrate diferitã faþã de diferitele categorii de cadre decât altele, deºi în realitatea erau din Academie. Dacã chema la dânsul pe întotdeauna foarte nereuºite ºi de prost cineva dintre cei cu «datele cadristice» gust. Uneori, mergând spre aula Academiei necorespunzãtoare sau dacã aceºtia se dinspre cabinetul sãu, se oprea deodatã prezentau singuri, pentru diverse motive, brusc, se fãcea cã a uitat ceva important la raportul ºefului Academiei, la anunþarea ºi apoi, fãcând semn cu mâna cã are lor de cãtre ofiþerul adjutant, ordona sec: crampe la intestine, fugea ºchiopãtând de «Sã aºtepte!» ªi aºteptarea aceasta în un picior la W.C., însoþit de hohotele de anticamera biroului sãu era de ordinul râs ale celor ce întâmplãtor treceau ºi ei zecilor de minute. Când, în sfârºit, acestora pe salã. Cãci în armatã aºa era obiceiul. li se permitea ca sã intre, trebuiau sã se Dacã nu te tãvãleai de râs când ºeful fãcea opreascã în poziþia drepþi în faþa biroului sau spunea un banc, mãcar cât de prost, sãu, dar nu cumva sã scoatã vreun cuvânt te puneai rãu cu stãpânirea. Acestea erau înainte de a li se da permisiunea. în acest formele ºi metodele sale de a-ºi manifesta timp, generalul Teclu fie îºi aranja hârtiile, popularitatea ºi «apropierea» faþã de fie cã-ºi scotea din fiºet mapele sau subordonaþi. Altã datã, batalionul de paradã dosarele, fie cã-ºi ascuþea nervos creionul al Academiei a fost observat de cineva sau se ocupa de vreo altã problemã. într-un dintre ºefi cã ofiþerii nu au o þinutã târziu, ordona ºi el: «Vorbeºte!» ªi ostãºeascã ºi cã stau blegi în front, cã nu niciodatã nu-l privea în ochi pe cel care-i merg bine ºi aºa mai departe. Generalul de raporta, ci se rãsucea nervos în fotoliul armatã Iacob Teclu se hotãrî sã le sãu, strâmbându-se la faþã ºi fãcând vorbeascã. Veni în faþa frontului ºi spuse: grimase ce pur ºi simplu te înfiorau. Cei «Dar ce staþi ºi voi în front ca niºte gãini cu date cadristice corespunzãtoare, dar plouate? Fiþi ºi voi mai pizdoºi!» Îmi pare mai ales cei din comitetul de partid sau de rãu cã nu cunosc numele acelui ofiþer-elev la catedrele social-economice, intrau care, dupã aceastã întâmplare, fãcu un imediat ce erau anunþaþi ºi generalul Teclu raport cerând sã plece din Academie, le ieºea în întâmpinare cu un zâmbet motivând cã de la aºa ºefi nu are de învãþat prefãcut sau cu un râs forþat, cu gura nici mãcar regulile bunei cuviinþe. Cine va deschisã pânã la urechi ºi cu o amabilitate contesta, cândva, contribuþia nefastã a de-a dreptul miºcãtoare, îºi aºeza generalului Iacob Teclu la «ridicarea» interlocutorul în fotoliu ºi, dupã caz, calitãþii corpului profesoral al Academiei comanda câte o cafea adjutantului sãu. Militare, precum ºi la munca de formare a Într-o zi, dupã o anticamerã de vreo cadrelor noi, nu are decât sã facã douã jumãtate de orã, mi s-a permis sã intru ºi, tabele: unul cu cadrele care au fost dupã ce am îndeplinit procedura primirii, îndepãrtate din Academie în cei opt ani de m-am vãzut aºezat pe scaun în faþa biroului «domnie» a acestuia ºi altul cu cadrele sãu pentru a-i prezenta nu ºtiu ce lucrare. achiziþionate pe timpul lui. O simplã În acel moment, intrã adjutantul ºi anunþã: comparare cantitativã, dar, mai ales, «Tovarãºul locotenent Duduman.» «Sã calitativã a acestora va fi suficientã pentru intre», ordonã ºeful Academiei ºi se ridicã a se convinge cã, în mod inconºtient, acest de pe scaun sã-i iasã în întâmpinare. «clarvãzãtor» ºef de Academie a desfãºurat Locotenentul Duduman era secretarul o activitate care nu se poate numi altfel U.T.C. pe Academie, ofiþer din promoþia decât sabotaj. Îndeplinindu-se cele ce i-au 1962, adicã din promoþie cu fiul meu. scris la naºtere ursitoarele, generalul Teclu Generalul Teclu îl aºezã imediat pe scaun nu a avut de suferit cu nimic de pe urma în faþa mea ºi-i comandã adjutantului: faptei sale. «Douã cafele!» Apoi, râzând ironic, îmi spuse: «Tu, ºtiu cã nu-þi place cafeaua, ai (continuare la pagina 83) 73 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ESEU Dumitru Velea

RILKE ªI ORFEU

„Operele de artã sunt de o solitudine infinitã ºi nu poþi sã le ajungi cu nimic mai puþin decât prin Criticã.” (R. M. Rilke)

1. Gestul lui Orfeu de a pãtrunde în poetului Franz Xaver Kappus – i-au infern ºi, printr-o încãlcare a convenþiei pãgubit viaþa infinit, întreaga aºa-zisã stabilite, de a pierde ceea ce câºtigase; apoi, «lume a nãlucilor», moartea, toate sfãrâmarea sa într-o lume a armoniei, ca lucrurile atât de înrudite nouã au fost pedeapsã ºi regãsire a unui alt mod de a fi, împinse din viaþã prin apãrarea zilnicã, sunt sensuri ale unui spaþiu mitic ºi poetic. încât simþurile cu care le-am putea Prin aceasta se surprind existenþa cuprinde au degenerat” (Scrisoarea a VIII- primordialã, trãirea ei intensã, originarã, a, Flädie, Suedia, 12 august 1904). E ieºitã din timp în afarã pentru a împlini omul spaþiul în care sã nu se moarã în disperare; ºi a-l reintegra lumii mitice, netulburate. dar dorind sã te incluzi ºi sã nu poþi sã te Mitul este strãbãtut de o tensiune umanã incluzi e drama încercatã de Rilke odatã ce þine de pãrþile despãrþite: centrul fiinþei cu ridicarea semenului sãu Malte. El vrea ºi ceea ce este „în afarã”, dorinþa de a-l sã-ºi câºtige fiinþa sa autenticã, sã ºi-o atinge ca unicã posibilitate de a fi. determine creând un mod de a fi, poate Încercarea de a stabili comunicarea mai intim, o nouã existenþã, neexilatã de (identitatea) cu cea ce nu rãspunde prima, dar inclusã ca proprie, fãrã sã fie niciodatã, chemare spre aceasta ºi pierdere una cu aceasta. Din aceastã necesitate, din iubire, nãruire în propria rostire, iatã fiinþa se deschide spre neantul sãu. ªi determinãri ale spaþiului orfic. Tentaþia de aceasta este „moartea proprie”, nu apropiere spre ceea ce ameninþã fiinþa, „moartea anonimã”. Malte Laurids Brigge trecerea în rostire a poetului ºi a propriei e convins de necesitatea cele proprii, „atât sale morþi. de convins – noteazã Rilke într-o scrisoare Nimic mai mult decât revãrsarea – cã el a urmat-o cu atâta perseverenþã acestora în Rilke. Miºcarea spre sfârºit instructivã, încât ea a terminat prin a i se întârzie sfârºitul pentru totdeaun: „O, ataºa pentru a nu-l mai pãrãsi”. El s-a supus Doamne, dã-I fiecãruia moartea sa deschiderii, sau cum îi zice poetul proprie, moartea care sã iasã într-adevãr „deschisului”. ªi prin privirea din „interior” din aceastã viaþã þesutã unde el va gãsi spre „afar㔠ºi din „afar㔠spre „interior”, dragoste, sens ºi apãrare”. ªi, fãrã timpul ºi spaþiul se dimensioneazã în îndoialã, Rilke se cuprinde pe sine în „deschis”, mai bine zis, fiecare devine destinul sãu prin solitudine ºi acceptarea celuilalt atribut. Fiinþa încearcã o apropiere unei morþi care sã fie numai a sa. de împlinire, de o formã a sa care o 2. Fiinþa doreºte sã învingã, ºi nu prin depãºeºte. Prin „deschis” ea se supune sfidare, acel altceva pentru a-l câºtiga, devenirii, poate sã ajungã în acel „deschis”, fãcând din legile lui legile sale, pe care s㠄Weltinnenraum” (spaþiul interior al lumii). le respecte fãrã impunerea din afarã. Acum lui Rilke i se deschide – aidoma Reuºeºte ea sã rãspundã acestei chemãri cuvintelor sale despre Rodin – „adâncul lãuntrice, sã se desfãºoare sporindu-se cu nopþilor de dragoste, interiorul întunecat, acea parte pierdutã cândva? ªi ajunsã la plin de voluptãþi ºi de chinuri, unde, ca aceastã limitã, îºi va încerca ea ultima într-o lume încã eroicã, nu existau ºansã, fãcând din limitã o depãºire a limitei? veºminte, unde feþele erau ºterse ºi numai Sunt întrebãri statornice la Rilke. „Dorinþa trupurile contau. Venea (Rodin, n.n., dar de includere într-un vast spaþiu, cândva acum înþelegem, poetul) cu simþuri al fiinþei cãreia oamenii – scrie Rilke încordate, ca un iscoditor de viaþã, în LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni marele vârtej al acestei hore, ºi ceea ce sã-ºi gãseascã înãlþimile ºi justificarea. ªi vãzu fu: viaþã”. tensiunea care sãlãºluieºte aici, între pãrþile 3. „Deschisul” e forþa care proiecteazã despãrþite („centrul fiinþei” ºi ceea ce este aventura, care refuzã oprirea ºi cere „în afarã”), se opune aventurii, miºcarea. Rilke, aceastã fiinþã orficã, desfãºurând-o. „Dar înlãuntru-i: cine-i împlineºte destinul, se supune acestei forþe respingea / cine-i stãvilea în miezul fiinþei (ea e lãuntricã) ºi pãtrunde în nepãtruns, tãlãzuirie începutului sãu dintâi?” (Elegia cum Hölderlin o fãcuse în nebunia sa. a III-a). Orfeu, despãrþitul, se supune legii Umbra paºilor a rãmas ca o inscripþie pe strãine ºi violente pentru a o afirma, pentru piatrã: „ca sã scrii un singur vers, trebuie a fi: „Cine ne-a pus la cale-aºa, cã orice / sã fi vãzut multe oraºe, oameni, lucruri; am face, suntem în postura celui / ce trebuie sã cunoºti animale, sã simþi cum pleacã? ªi pe un ultim deal, / ce-i mai zboarã pãsãrile ºi sã ºtii ce miºcare fac aratã-odatã-ntreaga vale, / el se întoarce, florile când se deschid în faptul dimineþii” stã, mai zãboveºte – / aºa trãim în (Însemnãrile lui Malte Laurids Brigge). despãrþiri mereu” (Elegia a VIII-a). Dar Dar aventura realã e acolo în neliniºtea aventura orficã sfârºeºte în a fi aventura apropierii de Euridike. Orfeu se coboarã morþii ºi creaþiei. pentru a se lipsi de sine, pentru a se regãsi 4. Fiinþa ajunsã în faþa morþii începe pe sine; e un semn pus de-a curmeziºul sã se determine în funcþie de aceasta ºi fiinþei despãrþite, înconjuratã doar de prin raporturile respective sã existe. De cãutãrile sale ce sfârºesc prin cântare. aceea se deschide perspectiva unei mutaþii Ceva imposibil de atins i se dezvãluie în ontologice. Rilke îºi contiþioneazã ontic faþã, dar fãrã sã ºtie, ºi-l încearcã precum poezia. Viaþa se subsumeazã morþii ºi moartea fiinþa. E locul spre care Rilke se moartea, vieþii. „Moartea – scrie Rilke lui îndreapt㠄ca o umbrã chinuitã ºi Witold von Anleviez, la 13 noiembrie 1925 rãtãcitoare” (Mihai Ralea, Portrete. Cãrþi. – este partea vieþii care ne este întoarsã Ideii), îndoindu-se de ajungere. Dar actul spre noi ºi pe care n-o desluºim, ne trebuie sãu, prin gravitatea sa, se cere împlinit. sã încercãm a realiza cea mai mare Rilke se apropie de ceea ce i se conºtiinþã a existenþei noastre, care este îndepãrteazã, „cãci lângã moarte, moartea acasã în ambele domenii nelimitate ºi se n-o mai vezi” (Elegia a VIII-a). Tocmai nutreºte inepuizabil din amâdouã.” A de aceea drumul sãu este posibil. El începe încercat Orfeu dintr-o iubire narcisicã, s-a din „deschis” ºi dispare într-un drum al apropiat de moarte, s-a trecut în viaþã ºi drumului. Rilke lãrgeºte mult aventura, aceasta e de nedespãrþit. Câtã distanþã de dându-i sensul chiar de metamorfozare, de gândirea eleatã! Ele nu sunt indiferente trecere dintr-o existenþã în alta, fãrã a fi o fiindcã existã funcþional ºi destinul lui Rilke, rãtãcire sau o regãsire, ci doar o regãsire a vocea sa, era o intuiþie a acesteia: „Când sensului aventurii orfice: „Orfeu e în veci arzãtoare viaþa / ne-o credem în toi, / preschimb, ºi chiar zefirul / îl ºtie în fel ºi moartea în miezul fiinþei / plânge în noi” chip. Ar fi în van / sã-i dãm alt nume: -i (Epilog). E negatã diferenþa, dar e ºi pentru totdeauna / Orfeu plecând, venind, prezentã, fiindcã sunt ºi distincte. În felul cântând cu zorii” (Sonet V, din Sonete acesta se înþelege miºcarea, capãtã o altã cãtre Orfeu, partea a doua). Aventura e profunzime aventura orficã, „deschisul”, ca o miºcare care se abate de la locul unde cât ºi includerea privirii lui Narcis în s-ar putea încheia ºi aceasta dintr-o teamã cântarea lui Orfeu. Mitul orfic, prin a eului ce vrea sã se surprindã, din acuitatea dramei sale ontice, este necesitatea determinãrii fiinþei. A refuza subzistenþa oricãrui mit poetic, creaþie ºi experienþa aceasta nu se poate fiindcã destin. Raportul dialectic dintre fiinþã ºi poetul ascultã de o voce strãinã, dar moarte, raport în care sunt una în alta, ºi profund a sa, care îi dã comprehensiune, prin aceasta separate, le dã conþinut, nu dar ºi o limitã preafericitã. Poetul rãmâne mai apar ca vide, sau în cuvintele lui Hegel, exclus ºi profund în aventura din ca „nemijlocit nedeterminat”. Rilke „Weltinnenraum”. Este oare o speranþã a surprinde cã unitatea lor e un alt spaþiu, depãºirii aventurii? „Totul era solie. Ai dus-o scãpat de limitele celor douã: viaþa ºi la capãt?” (Elegia I). Niciodatã ºi totuºi o moartea, ºi numai din acest spaþiu poate datã. Orfeu merge în infern spre cea pe sã le priveascã în adevãratele lor care o iubeºte pentru a învinge o interdicþie dimensiuni, care, altfel, rãmân mereu ridicatã ca probã dragostei sale ºi încãlcatã tãinuite. Poezia lui e o tentaþie asupra prin dragoste. Pare sã fie un eºec. E vãlurilor: „Îndrãgostiþii, dacã ar condiþia-limitã la care ajunge cel ce se înþelege, ar putea sã vorbeascã / ciudat pãrãseºte. ªi abia acum speranþa poate în aerul nopþii. Fiindcã se pare cã totul 75 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 / ne-ascunde. Uite, copacii existã; casele Invizibilului. Noi culegem nebuneºte / în care locuim au rãmas aceleaºi. Numai mierea vizibilului pentru a o strânge în noi / trecem pe lângã toate ca un schimb marele stup de aur al Invizibilului”. Sã aerian. / ªi totul se uneºte ca sã ne desluºim raporturile. Vãzutul. Rilke afirmã: împrejmuie cu tãcere, pe jumãtate / de „Lumea mea începe aproape de lucruri”. ruºine, poate, pe jumãtate dintr-o adâncã Deci, orice porneºte din „vãzut”. „Lucruri speranþã. / Îndrãgostiþilor, voi unul în altul – scria el în partea a doua a cãrþii despre mulþumiþi, pe voi vã întreb ce suntem. Vã Rodin – când rostesc acest cuvânt cuprindeþi. Aveþi vreo dovadã? / Iatã, mie (auziþi?), se aºterne o liniºte, liniºtea ce mi se întâmplã cã mâinile mele se cunosc împrejmuieºte lucrurile.” Ele preþuiesc una pe alta sau cã faþa mea vestejitã / în pentru realitatea vieþii, dar ºi pentru ele se cruþã. Aceasta dã prilejul sã mã simt realitatea morþii. Sunt ceea ce Orfeu poartã oarecum / pe mine însumi. Cine totuºi cu el, ceea ce reveleazã ºi purificã, ceea numai pentru atâta ar îndrãzni sã fie?” ce pune în miºcare ºi ridicã în cântare, în (Elegia a II-a). Un spaþiu al raporturilor ceea ce el se pierde. Orfeu trece în infern dintre douã spaþii nedespãrþite pentru a ºi-l face prezent, pentru a-ºi (Weltinnenraum) se ridicã ºi nu exclude apropia ºi apropria moartea, iubirea. „Ea nimic, cãci: „Torentul cel veºnic / smulge care atât de mult a fost iubitã / încât de vârstele toate, de pe amândouã tãrâmurile, dorul ei a izvorât / mai multã tânguire / ºi-n amândouã vuietul lui le domin㔠dintr-o lirã / decât vreodatã dintr-o (Elegia I). Acest spaþiu existã ºi se mistuie bocitoare; / atât de mult încât s-a zãmislit de o voce care se neagã pentru a se asculta, / o-ntreagã vale, / câmp, drum ºi sat ºi pentru a încerca sã intre în raporturi directe râu ºi vietate; / ºi peste aceastã lume de cu moartea ºi viaþa – punct profund de tânguiri, la fel / ca peste celãlalt pãmânt, raportare cu raporturile spaþiului: un soare / ºi-un paºnic cer cu stele atârna, „Fiecãruia i-a fost dat o orã din viaþã / / un cer de tânguire cu stelele sluþite: / ºi sau nici mãcar atât, ceva ce nu se poate totul pentru ea, cea mult iubit㔠(Orfeu. mãsura / cu mãsurãtorile vremii, ceva între Euridike. Hermes). Acum „vãzutul”, douã rãstimpuri, / ºi care a avut existenþ㔠fiindcã e un refuz al modului de a fi, ajunge (Elegia a VII-a). ªi numai în acest spaþiu „nevãzut” vãzut de Orfeu. Din clipa se moare pentru a fiinþa; numai aici întoarcerii privirii, a eºecului, acesta se „moartea proprie” este un raport de închide: „Nu mai e nimic – / chiar dacã identitate ºi totodatã de diferenþã cu „viaþa dinspre scenã vine golul / cu acel cuvânt proprie”, adicã cu destinul ºi creaþia. (Pe de aer, cenuºiu, / chiar dacã din tãcuþii mei raporturile dintre „moartea proprie” ºi strãmoºi / nici unul nu mai ºade lângã mine, fiinþã ºi pe lipsa de autenticitate a „morþii / nici o femeie, nici bãiatul cu ochii saºii: / anonime”, Maurice Blanchot îºi eu tot rãmân. Încã mai e – privitul” (Elegia întemeiazã demersul critic al studiului sãu: a IV-a). Deci, „nevãzutul” mai stãruie ca Rilke et l’éxigence de la mort, din cartea „vãzut”, el care nu mai este vãzut. Orfeu a L’espace littéraire.) fãcut „vãzutul” nevãzut ºi prin cântare, 5. Cuvântul, acea „minune a apoi, „nevãzutul”, vãzut. Câtã mãreþie! ªi minunilor”, inverseazã termenii oricãrui el exclus din ambele lumi spre propriul sãu raport, schimbã sensul, lasã fiinþei destin. „Orice schimbare-n adâncuri a posibilitatea de a se învinge, de a fi. Aproape lumii are asemenea dezmoºteniþi / cãrora de moarte licãresc ºi spaima, ºi speranþa. nu le aparþine nici ce a fost ºi nici ce e Din ele Rilke ºi-a creat „spaþiul nemãrginit”, gata sã fie” (Elegia a VII-a). Mergând spre autenticitatea, adevãrul fiinþei sale. Se moarte, Rilke ºi-a „ocolit-o”, trecând prin rânduieºte un destin ca un neînþeles înþeles, ea, i-a dat profunzime, a trecut „vãzutul” ºi gândirea îl pãtrunde pentru a-l stãpâni, în „nevãzut” ºi „nevãzutul” în „vãzut”. acest destin fiind propria faþã care se Sunt urmele lui Orfeu: „Pãmântule, oare priveºte asumând riscul îndrãgostirii. Sã nu asta e voia ta: nevãzut / în noi sã fie o necesitate a fiinþei pentru manifestarea renaºti? Pãmântule! Nevãzut! / ce alt dacã sa, o parte ce i se cuvine? o libertate nu preschimbarea, e arzãtoarea menire? întoarsã împotrivã-i? o privire faþã-n faþã? Pãmântule, dragule, eu o voiesc, o, crede- Rune, semne, sensuri orfice! ªi încã mai mã / nu-s de folos toate primãverile tale mult. Substituim termenii viaþã ºi moarte pentru a mã câºtiga, / una, ah, una, cu vãzut ºi nvãzut. Substituirea este singurã e sângelui chiar prea mult” (Elegia sugeratã chiar de Rilke ºi necesarã limpezirii a IX-a). raporturilor. În scrisoarea cãtre 6. Sã fie condiþia umanã aceastã dramã, traducãtorul sãu polonez, poetul german aceastã dramã onticã? Poate numai astfel îºi precizeazã menirea: „Noi suntem albinele se reveleazã autenticitatea morþii ºi a fiinþei LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi, numai prin aceasta, sensul aventurii obscuritatea, hermeticul, depãºeºte reale, unde exteriorul cu interiorul coincid. hermetismul, fiindcã îl presupune, îl neagã De aceea ceva va fi în afarã, dupã ce a ºi îl afirmã, împingându-l spre centul fost în interior. Sau, în termeni rilkeeni, poeziei ca o condiþionare a sa, fãrã privitul se îndepãrteazã de privitor, posibilitatea schimbãrii. Deci, o miºcare schimbându-l pe acesta în „privire” ºi, interioarã a poeziei este generatã de dublul astfel, aparþinându-ºi. Tragicul acesta chip al lui Hermes. Limita aici este bântuitor din fiinþã grecii îl simbolizau prin întoarcerea privirii, dar prin întoarcerea busturile duble (herme) ale zeului Hermes, privirii se ajunge la „privire”, la cântare. aºezate în pieþe ºi la rãscruci de drumuri, Ca Parsifal, prin întrebarea sa, Orfeu se îl venerau ca deþinãtor al secretelor din mântuie prin privirea întoarsã. Astfel, astronomie, iar mai târziu, ca patron al lucrurile îºi ºterg dimensiunile lor, chiar ºi ºtiinþelor oculte ºi al magiei. În epoca le pierd, pentru altele mai profunde, dar elenistã a fost identificat cu zeul egiptean mereu rãmâne o „res abscondita”, fiindcã al cuvântului, Toth. A fost reprezentat ca o substanþã densã învãluie totul, ºi aceasta zeu al soliei, cu caduceu ºi aripi la picioare, este continua diferenþã dintre fiinþã ºi ºi ca zeu al comunicãrii, mai ales cã drumul nefiinþã, continua interiorizare ºi pãºire în sãu se desfãºura între douã lumi esenþial acel „Weltinnenraum” (spaþiul interior al opuse. El, se observã, este zeul care lumii). Rilke a simþit aceastã dialecticã a deschide mitul orfic. El este între cele douã fiinþei: „Suntem noi oare aici ca sã spunem spaþii, al fiinþei ºi nefiinþei, singurul care se casã, / punte, fântânã, poartã, urcior, pom, poate miºca de la unul la altul ºi care poate fereastrã, / cel mult: coloanã, turn... dar sã le închidã chiar în deschiderea lor: o sã o spunem, înþelege-mã, aºa sã o lume sub semnul sãu, hermetic. A crea o spunem, cum niciodatã lucrurile, însele, / lume care sã-ºi reveleze „totul” prin „parte” n-au nãzuit sã fie înlãuntrul lor” (Elegia e un gest hermetic. Dar a revela o lume a IX-a). Sã restituie cuvintelor precizia, hermeticã, a ºi-o apropia ºi a ºi-o face a identitatea lor, sã aibã valoarea unor sa, ca Orfeu, e o situare într-un spaþiu „universalia in re”, lumea sã fie numitã? obscur, hermetic. Rilke este poetul acestui Rilke ne reveleazã o lume, în aventura sa spaþiu. „Ce vor de la mine? Sã înlãtur încet orficã însoþindu-se de Hermes, luminându-se aparenþa / celor nedrepte, ce stinghereºte ºi umbrindu-se, întorcându-se în sine. puþin, uneori / a spiritelor purã miºcare” „Oricât de amplã ar fi miºcarea unei statui (Elegia I). Hermes pare pecetea lãsatã pe – afirmã el în cartea despre Rodin, ca un lucruri în lume. Rilke a celebrat-o: „Puteri principiu estetic – venitã din nesfârºitul ne pândesc, cum tainice oºti. / ªi multe le zãrii ºi din adâncul cerurilor, ea trebuie simþi... Pe morþi îi cunoºti. / Descântecul sã se întoarcã în satuie, marele cerc însã cum te înspãimântã!” (Sonet XVI, din trebuie sã se închidã, cercul singurãtãþii Sonete cãtre Orfeu, partea întâi). ªi în care vieþuieºte obiectul – artã.” Este poetul doar îºi ridicã glasul a invocare. condiþia fiinþei sale poetice, o lege intimã Rilke e poetul invocãrii, el încearcã sã se creaþiei, a vieþii sale, ºi, în acelaºi timp, a comunice, pe când poeþii hermetici, doar unui destin ajuns creaþie. O transformare sã comunice prin iniþiere. Astfel în cântare – ºi sub ochii lui Hermes!

(urmare de la pagina 70) ciudatã cã în fiecare rosãturã a stâncilor, logodite cu apa în care se reflectã, cãsuþele Marga-Rita Popeli Tatu în miniaturã par cã aºteaptã clipa O altfel de carte sinuciderii odatã cu rostogolirea în de cãlãtorie adânc.” Stilul este direct, limpede, colocvial. O sfãtoºenie moldoveneascã se detecteazã Talentul de povestitor se remarcã în timpul povestirilor istorice ºi mitologice pretutindeni. Iatã o descriere a insulei care prind viaþa în faþa ochilor noºtri. vulcanice binecunoscute: „Insula Umorul cu care comenteazã unele Santorini, într-un moment de visare, îþi aspecte din viaþa zeilor, împreunã cu ghidul apare ca o prinþesã în mijlocul unei Irene, la Atena ne descreþeºte frunþile. pinacoteci acvarice. Întreaga naturã, Seninãtatea trãirilor, în rezonanþã cu îmbibatã cu albul caselor ºi basilicilor soarele, limpezimea apei mãrii, casele albe agãþate de rocile marginale ale insulei, îþi recreeazã atmosfera mediteraneeanã. oferã de la prima întâlnire un spectacol Autoarea naratoare ºi eroinã ne invitã de zile tari. Întreg peisajul dã impresia la o lecturã agreabilã. 77 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ROSTIRI

Traducere de George Anca

EDUCAÞIA TERÞIARÃ ÎN INDIA Cazul limbii române (2)

Începând din 1993, RICA a lansat uerba proferuntur, aut scire, nos quid dezbateri culturale având în centru significent, aut nescire: si scimus, personalitãþi româneºti – Mihai Eminescu, commemorari potius quam discere: si Constantin Brâncuºi, Lucian Blaga – ºi autem nescimus, ne commemorari quidem, indiene – Walmiki, Tulsidas, Tagore etc. sed fortasse ad quaerendum admoneri. Pe Ministerul indian al Culturii ne-a sugerat ºi drept se raþioneazã ºi se spune cã, în clipa prezentarea religiilor indiene. Acum, ªcoala când se rostesc cuvinte, noi sau ºtim ce indianisticã româneascã, având pe înseamnã ele, sau nu ºtim; dacã ºtim, ne-o frontispiciu numele lui Eminescu ºi Eliade, reamintim mai curând decât o învãþãm; se extinde ºi îºi completeazã orizontul cu îndemnaþi s-o cãutãm. (Traducere de Mihai abordarea multidisciplinarã a mesajelor Rãdulescu ºi Constantin Noica). ºtiinþei ºi tehnicii, de la rãdãcinile lor din Continuitatea studiilor româneºti, sã scripturile antice la apocalipsa tehnologicã zicem, la Universitatea din Turku ar putea din prezent. Tradiþionala „percepþie fi sugeratã poetic astfel: „Când înveþi sã fabuloasã”, timp de 18 secole, a Indiei (Ch. înoþi/ Învaþã într-un râu care se varsã în Le Goff), ca ºi cvasiinadaptarea la mare” (Kamala Das); „Suntem diferiþi prin ameninþãrile realitãþii tehnice globale se pot toate ale/ Acestei lumi în care existã o comuta, simplu, într-un concept româno- singurã cale de sosire/ Dar atât de multe indian, liber de ideologiile „indo-europene”, pentru a o pãrãsi” (Paavo Haavikko), dupã ca ºi de panindianismul la modã. cum studiile româno sanscrite ar putea fi, Se recitã din Vede: „Nikhilam tehnic-spiritual, în continuitate cu studiile navatascaraman dasath / Toate din nouã româno-chineze. ºi ultimul din zece” (Rig Veda); „Aum bhur bhuvah Încã douã doctorate swah. Tatsavitur varenyam româno-indiene asupra lui bhargo devasya dhimahi. Eminescu (studiu de caz) Dhiyo yo nah prachodayat / Doamna (n-am O, Doamne (AUM) dãtãtor cunoscut-o) Zricha Vaswani de viaþã (bhur), alungãtor al ºi-a luat nu demult doctoratul durerilor ºi al suferinþelor la Universitatea „Dr. Bhim (bhuvah), dãruitor de fericire Ambedkar” cu teza „Effect (swah) ºi creator al of Indian Thought on Mihai universului (tatsavitur), tu Eminescu” (apãrutã la Editura eºti cel mai luminos Bibliotheca din Târgoviºte). (devasya), pur (bhargo) ºi Mi-a trimis, colegial, capitole adorabil (varenyam). ºi traduceri. Entuziasmului Meditãm la tine (dimahi). Fie ca tu (yo) sã iniþial i se vor alãtura trimiteri, post-festum, inspiri ºi sã îndrumi (prachodayat) al nostru la biblio-eminescologie, indo- intelect (dhiyo) în direcþia bunã.” (Gayatri eminescologie. În fapt, dr. Vaswani ºi-a Mantra) trãit anii de adolescenþã în Bucureºti ºi Poate aºa cum monseniorul Vladimir hipnozã i-a fost, în Biblioteca Universitarã Ghica recita din Sfântul Augustin: Verisima din Iaºi, manuscrisul traducerii gramaticii quippe ratio est, et uerissime dicitur, cum sanscrite al lui Eminescu. LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Înapoi pe pãmânt indian, a deschis, lucrarea creºte spre a fi citititã ca o parcã altfel, ochii asupra scripturilor su- povestire (katha), sau o conferinþã amplã preme ale vechii-noii Indii, aºternând un þinutã în faþa unui public indian, ca pentru du-te-vino între Od㠖 Katha Upanishad, a-l româniza la rându-i, dupã cum, iatã, Glossa – Sutta Nipata, Rugãciunea unui literatura românã uzeazã, într-o astfel de dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda, viziune de un dialect sanscrit sau bengalez. Luceafãrul – Srimad Bhagavad Gita, Efortul lecturii ºi alãturãrii genetic- Kamadeva – Sakuntala, Mortua est – tematice este în consens cu demersul Budha-Karita. Ciudat, sau asemãnãtor, permanent comparatist româno-indian, doctoranzii români, petrecuþi hindus, se atât în tradiþia indianisticã literarã de la vãdesc mai adânc submerºi indianitãþii, noi, cât ºi, în ultimii 30 de ani îndeosebi, poate încã un argument al afinitãþilor cu traduceri afine în limbi indiene ale româno-indiene. N-am curaj sã stilizez unor scriitori români clasici sau aparenta regãsire, la ei, a românismului prin moderni, ori cu pasionatele elaborãri ale indianism (universitar). studenþilor care învaþã limba românã la Suntem pe terenul bibliotecii Universitatea din Delhi. Pentru aceºtia electronice, în recuperare. Am ratat din urmã, spre informarea interliterarã, ºansa sã fi intrat în bibliografia acestui lucrarea ar putea fi utilizatã ca o doctorat, deºi locul unde sunt cele mai introducere, dacã nu un manual. multe din cãrþile mele este anume În locul analizei – greu de fãcut Biblioteca Departamentului de Studii tocmai datoritã aglomerãrii libere a Germane ºi Romanice al Universitãþii din materiei –, vom sublinia, pe lângã Delhi. Totuºi, Ms. Zricha a aflat de titlul dificultatea, uneori sinonimã cu Indoeminescology de pe net, via Ama- imposibilitatea, unei sinteze acceptabile zon. Nu e rãu nici aºa. Regenerãm. de ambele pãrþi, temeritatea exemplarã a Deodatã bibliotecile ºi universitãþile se candidatei în tentativa de schiþare a unui bucurã sã primeascã, aparent în ocol, pe „univers”, cel indian, într-o tonalitate noi punþi, creativitãþi proaspãt romantice, literarã româneascã. Indianismul libere, îmbogãþitoare ale pãdurii de începãtor practicat de autoare este simboluri bibliografiabile. Printre referenþii adeseori o diferenþã, mai ales þinând doctorali, Dr. R. K. Shukla sesizeazã seamã de afirmarea unor tineri indianiºti deschiderea, prin aceastã cercetare, a unei redutabili chiar la nivelul doctoratelor pe întregi „new vista of orientalism”, iar care le-au susþinut sau le pregãtesc traducerile din Eminescu au „a felicity and (Carmen Negulei, Florina Dobre, Julieta an elegance”. Moleanu, Liviu Bordaº). La nivelul „Universul indian în literatura român㔠adresabilitãþii unui public nespecializat, de Amelia Dugãeºescu. Principalul merit lucrarea poate umple chiar un gol, fie ºi al tezei prezentate de candidatã este diplomatic, printre doctoratele de acest adunarea laolaltã a pasajelor reprezentative fel, nu fãrã o dimensiune de terapeuticã din literatura românã, împreunã cu literarã, conotatã mesajului indian ºi al fragmente critice-comparatiste clasice celor cel adapteazã. Emfaza sau recente, în contextul inspiraþiei/ „indianistic㔠nu este aici decât o formã influenþei indiene. Aceasta poate fi totodatã de exalatare, uneori agreabilã, a vârfurilor limita reproºabilã prin cursul expozitiv, literaturii române. urmând învârtirea bulgãrelui de zãpadã. Bogãþia deconcertantã a locurilor Redactatã dupã o metodã sui generis a comune indianistice (prezentate ca pentru amirativitãþii fiºate, lucrarea ambiþioneazã prima oarã, cum este ºi cazul pentru noii abordarea de dicþionar (cu entuziasm veniþi în „univers”), oralitatea enunþiativ) a (prea) numeroase teme, autori, sentenþioasã, chiar neglijenþa textualã nu interpretãri româno-indiene spre a se sunt de naturã sã respingã un cititor concentra enumerativ asupra „ecourilor obiºnuit, dimpotrivã, îl pot cuceri, aºa indiene” în opere majore semnate de încât scãderile academice reperabile în Cantemir, Eminescu, Blaga, Eliade. lucrare pot fi echivalent compensate de Citatele, interpretate minimal, par sã se rigurosul patos al cãutãrii ºi colajului rev- însumeze didactic sub aripa unui elator în numele unui cititor – „sahrdaya” postmodernism involuntar, sau a unui imaginar, româno-indian, chiar în româno-indianism la prima mânã, iar persoana autoarei. 79 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 EMINESCIANA Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCU UNIVERSAL Receptarea operei în publicaþii editate în limbile unor þãri din Orientul Îndepãrtat (4)

4. În LIMBA MONGOLà (familia (Noua Zeelandã), Gaetano Longo (Italia), altaicã, ramura mongolã, Mongolia, 2,9 Yong Tae Min (Coreea de Sud), Knut milioane de locuitori, capitala Ulan Bator, Odegard (Norvegia), Sreten Perovic dar 2 mil. vorbitori existã ºi în China, (Muntenegru), Milan Richter (Slovacia), Afganistan, Rusia), publicaþia [„Cultura ºi Amadou Lamine Sall (Senegal), Veaceslav literatura”] (Ulan Bator, 1960), include Samoºkin (Federaþia Rusã), Rade Siljan Povestea codrului, în traducerea lui D. (Macedonia), Ognean Stamboliev (Bul- Gombojaev. Periodice ºi radioul din capitala garia), Juri Talvet (Estonia), Nedeljko Ulan Bator relateazã despre festivitãþile Terzic (Serbia), Istvan Turczi (Ungaria), prilejuite de „Centenarul Mihai Yu Yu (China), Peter Waugh (Anglia), Eminescu” din 1989: manifestarea Justo Jorje Padron (Spania) º.a. (apud culturalã de amploare, „Anul Eminescu” „Festival Mondial de Poezie „Mihai are loc sub egida Uniunii Scriitorilor din Eminescu” a fãcut înconjurul lumii”, în Mongolia, în cadrul cãreia publicaþia „Lupta”, 24.10.2014). Ultima vicepreºedintele D. Garmaa susþine o sursã consultatã, „Tribuna învãþãmântului” conferinþã (cf. „România literarã”, (Bucureºti, 26 noiembrie 2014) ne ofer㠄Luceafãrul”), de asemenea o emisiune traducerea poeziei „ªi dacã”, în limba specialã la radio, traduceri ºi articole în mongolã, publicatã în 1983 de revista literarã presã, recitaluri de poezie în limbile „Shu guang” („Zorii”) a Uniunii Scriitorilor românã ºi mongolã, o expoziþie de Chinezi, Filiala Regiunii Autonome Xinjiang fotografii. La solicitarea pe Google, – Uygurã, din Nord Vestul Chinei (parte „Mongolia – Eminescu”, din cele peste 400 din fostul Imperiu mongol Uygur). La data de poziþii, peste 60 îl reprezintã în diferite apariþiei traducerii eminesciene, revista era ipostaze, – înscrisuri ºi imagini. Mass- editatã în cele patru limbi, corespunzãtoare media online relateazã despre participarea etniilor majoritare din aceastã Regiune activã a lui Mend Ooyo Gombojav, Xinjiang-Uygurã: chinezã, kazahã, uigurã preºedintele Academiei de ªtiinþe din ºi mongolã. Mongolia, la Festivalul Mondial de poezie „Mihai Eminescu” (organizat, 5. În LIMBA VIETNAMEZà între 16-18 septembrie 2014, de Biblioteca (ramura mon-khmer, prima limbã 65,7 judeþeanã ºi Academia Internaþionalã milioane de vorbitori, Vietnam), încã din „Mihai Eminescu” din Craiova), alãturi de 1961, poetul a fost mai bine cunoscut prin „poeþi de renume mondial ºi renumiþi traduceri ºi conferinþe, organizate în oameni de culturã din îndepãrtata Coree, capitala Hanoi, iar în 1989 prin acþiuni de din Mongolia ºi pânã în America Latinã, popularizare a vieþii ºi operei poetului din Noua Zeelandã la Atlantic, precum: Aad român, cu prilejul „Anului Eminescu” (Liban), Adonis (Franþa), Mamta Agarwal Centenar celebrat de UNESCO. Publicaþia (India), Hai An (China), Ataol Behramoglu [„Magazin literar vietnamez de literaturã (Turcia), Vincenzo Bianchi (Italia), Vladas strãinã”] (Hanoi, 2000) dedicã un numãr Braziumas (Lituania), Nicole Brossard întreg literaturii române, în centrul atenþiei (Canada), Ding Cheng (China), Nicolae aflându-se traducerile din Eminescu ºi Dabija (Republica Moldova), Germain ecoul acestora în lume (cf. „Semne”, Droogenbroodt (Spania), Michael Harlow online, 2004). Volume apar tot la Hanoi: LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ù T Vá buôn v?ng n?o d?i (Poezii, Hanoi, limbã pentru 7 milioane de locuitori ºi limba 1992, include nota editorului în englezã ºi a doua pentru 3 milioane de locuitori, vietnamezã, note în vietnamezã, alte note engleza fiind prima limbã de comunicare biobibliografice ºi 26 traduceri de Thú interetnicã), interesul pentru Eminescu Dân, Búi Hanh Cân º.a.), de asemenea s-a manifestat odatã cu încheierea acordului Mihai Eminescu. Thó Tinh (Hanoi, dintre organismele de profil malaieziene ºi 2000, 31 texte bilingve în românã- enciclopedia internaþionalã online, vietnamezã ºi 10 texte numai în „Wikipedia”, – de a prezenta în paginile vietnamezã, eseuri finale în englezã ºi în acesteia articolul despre Eminescu, cu ac- vietnamezã de Pham Viét Dào, Nguien Huan cent pe viaþa ºi opera sa, activitatea la Sanh, Nguien Van Dan, iar prefaþa de C. „Junimea” ºi la ziarul „Timpul”, Lupeanu). Din acest ultim volum apãrut la impunându-se ca „poet, nuvelist, jurnalist, Hanoi, Corpus Eminescu, vol. IX cel mai faimos, influent, respectat în (Chiºinãu-coed. Bucureºti, 2000), repro- România ºi Republica Moldova”. duce studiul Parfumul oriental în poezia Capodoperele citate sunt „Bintang kejora à lui Eminescu de Pham Viét D o, tradus – Luceafãrul, 5 Satires, Ode in anticiem din vietnamezã ºi ilustrat cu poeziile analizate, meter, 12 surse bibliografice, majoritatea Sara pe deal, La steaua, Mai am un singur în limba englezã, oficialã în Malaiezia. dor, Pe lângã plopii fãrã soþ. Tot aici, ca Temele curente sunt „ascunse” în link-uri texte independente, în facsimil vietnamez, despre dezbaterile privind „Poetul naþional” sunt reproduse Sara pe deal, La steaua, al României; „Eminescu, o victimã Mai am un singur dor, Pe lângã plopii politicã”; „asasinarea lui Eminescu”; „164 à fãrã soþ, tr. Pham Viét D o. Enciclopedia ani de la naºterea Poetului, „Wikipedia” prezintã amplu viaþa ºi opera prozatorului, dramaturgului ºi lui Eminescu în vietnamezã ºi în alte peste jurnalistului Mihai Eminescu”; „Melodii 50 de limbi, cu posibilitatea traducerii pe versuri de Eminescu”, pe YouTube. textului dintr-o limbã în alta. Site-urile despre Malaiezia ºi Eminescu, în contextul relaþiilor bilaterale, culturale ºi 6. În LIMBA INDONEZIANà economice; de pildã, „Delegaþia malaiezianã (bahasa-indonezia, din familia astro- a fost condusã de Juhar Mahiruddin, indonezianã, ramura indonezianã, Guvernatorul Statului Sabah, care a fost indoneziana modernã, variantã a limbii însoþit de ambasadorul României în malaeze moderne, din 1928 numitã Malaiezia ºi reprezentantul Ambasadei „bahasa” Indonezia – bahasa înseamnã Malaieziei în România, precum ºi oameni „limb㔠– în Indonezia ca prima limbã a de afaceri malaiezieni, o atenþie deosebitã 22,8 milioane de orbitori ºi a doua limbã a fiind acordatã promovãrii relaþiilor peste 140 milioane de locuitori, capitala bilaterale” (oraºul cultural, Iaºul a fost Jakarta) am remarcat o primã sintezã preferat mai ales „prin prisma studenþilor privind recunoaºterea valorii universale care vin sã studieze la Universitatea de a lui Mihai Eminescu, în „Ensiklopedia Medicinã ºi Farmacie”). Sunt Indonesia”, vol. I (f. l. 1955). Traduceri numeroase„ºtirile” despre actualitatea ºi comentarii publicã periodicele din internaþionalã a lui Eminescu, prin Jakarta, „Harian Rakjat” (1960, un articol acþiuni – la recomandarea UNESCO sau ºi poemul Împãrat ºi proletar, în din iniþiativã proprie – de sãrbãtorire a „Zilei traducerea lui Anantaguna ºi Warjanto), de naºtere a lui Eminescu, devenitã ºi Ziua „Merdeka Minggu” (1960, articol), „Suluh Culturii Naþionale”; despre comemorarea Indonesia” (1960, articol). „Glasul patriei” zilei „trecerii lui în eternitate”; despre (Berlin-Bucureºti, 1960), relata c㠄La „interviul ambasadorului Marii Britanii la Facultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti, – acesta a recitat versuri de ” din Jakarta a avut loc o Eminescu”; la „Invitaþia lansatã de amplã acþiune de aniversare a 110 ani de la preºedintele Asociaþiei „Mihai Eminescu” naºterea lui Eminescu”. Enciclopedia din Viena, «Marele poet naþional Mihai internaþionalã multilingv㠄Wihipedia” îi Eminescu» a fost omagiat în oraºul consacrã lui Eminescu un amplu articol. studenþiei sale, unde existã un bust, dar ºi un monument Eminescu”, la acþiune 7. În LIMBA MALAEZà (sau bahasa participând „oameni de culturã, dar ºi melayu, ramurã indonezianã, oficialã în spectatori care se regãsesc, de fiecare datã, Federaþia Malaiezã, 24,8 milioane de în versurile eminesciene”; din mass-me- locuitori, capitala Putrajaya, ca primã dia internaþionalã sunt reproduse „ºtiri” ca 81 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ceste: „Poetul naþional Mihai Eminescu este limbi, în alte 90 de limbi pe baza unui pro- sãrbãtorit în Ucraina dupã calendarul vechi. gram de traducere automatã, prin simpla Cum 28 ianuarie a picat în zi de lucru, accesare pe „Google Translate” texte, im- concursul literar itinerant din acest an, plicit amplul text din limba românã în ediþia a VIII-a se desfãºoarã sâmbãtã 1 malgaºã (pentru cunoscãtorii limbilor co- februarie”; „Poetul M. Eminescu va fi oficiale din Madagascar, franceza ºi comemorat în Parcul din Chiºinãu, pe Aleea engleza, pot apela direct la amplele texte Clasicilor Literaturii Române”; la Ierusalim, existente în aceste limbi). pe peretele unei niºte nu departe de Mormântul Mântuitorului, e harta 9. În LIMBA CAMBODGIANà României, marcarea graniþelor cu panglicã (khmerã, kampuchianã, grupul mon- tricolor, la mijlocul þãrii Maica Domnului khmer, Cambodgia, 13 milioane de cu pruncu-n braþe, iar în partea de jos locuitori) agenþiile internaþionale de presã versuri eminesciene din poeziile au difuzat informaþii, potrivit cãrora eminesciene „Ce-þi doresc eu, þie, dulce mijloacele mass-media (presa, radioul, Românie „ ºi „Rugãciune”; „Imagini televiziunea) din capitala Phnom Penh au pentru Eminescu în Malaiezia”, 83 din realizat emisiuni speciale, consacrate câteva sute; „Ediþie Eminescu bi ºi trilingvã festivitãþilor care au marcat 75 ºi 100 de electronicã la Bruxelles”; poetul turc Ali ani de la stingerea din viaþã a lui Mihai Narçyn a tradus Scrisoarea III de Eminescu. În „Anul Eminescu”, 1989, la Eminescu, pe care o va include în volumul recomandarea UNESCO, s-au organizat de poezii eminesciene;” „Eminescu ºi acþiuni de omagiere, la care s-au prezentat Imperiul Otoman”, declara traducãtorul expuneri despre viaþa ºi opera lui, recitaluri agenþiilor de presã, „în ciuda criticilor pe de poezie eminescianã, în limbile românã care Eminescu le aduce în poezie ºi cambodgianã. Pe canalele online ºi în Imperiului Otoman, poporul turc are Cambodgia circul㠄stirile” despre aspecte dreptul de a cunoaºte opera privind destinul actual – consacrarea eminescianã”; „Ziua lui Eminescu ºi a universalã a operei poetului naþional al Culturii Române sãrbãtoritã la ªcoala României. numãrul 1 din Beijing”; „Album 2012. Mihai Eminescu în grafica mondialã”, 10. În LIMBA THAI (familia sino- 2000 desene, 1500 de graficieni din 141 tibetanã, ramura kam-tai/siameza/ de þãri, inclusiv din Malaiezia. thailandezã, Thailanda, 65 milioane de vorbitori, capitala Bangkok) se publicã 8. În LIMBA MALGAªÃ (malagasy, [Luceafãrul-]-Hyperion (Bangkok, familia austronezianã, ramura indonezianã 1989, cuprinde Luceafãrul ºi La steaua, de Vest, grupul hesperonesian, Madagas- prefaþã ºi text paralel în limbile englezã, car, capitala Antananarivo, stat insular din traducere Leon Leviþchi ºi thai-thailandezã, S. V. Oceanului Indian – S. E. Africii, a traducere Montri Umavijani, Thanpuyng patra insulã ca mãrime a Globului, peste Somroj Swasdikul na Ayudhya, Uuthai 19 mil. locuitori; conform Constituþiei din Sindhusarn, iar prefaþa de Montri 2007, în Madagascar limba naþionalã este Umavijani). Acelaºi Montri Umavijani mai malgaºa, iar limbile oficiale sunt malgaºa, public㠄A long, old Roman Road” franceza ºi engleza; limba malgaºã se mai (Bangkok, 1989, o cronicã a cãlãtoriei sale vorbeºte în insulele Comore, sistemul de prin România, care cuprinde ºi un capitol scriere este alfabetul latin) o prezentare despre festivitãþile prilejuite de Centenarul sumarã a vieþii ºi operei lui Mihai Eminescu Eminescu, ilustrat cu versuri proprii, dedi- realizeazã, începând din februarie 2010, cate lui Mihai Eminescu). În acest volum enciclopedia internaþionalã online autorul mai relateazã despre o searã Wikipedia, – date sumare: scriitor, poet culturalã din 25 aprilie 1989, în capitala naþional al României, nãscut la 15 ianuarie Bangkok, cu ocazia Centenarului 1850, moare la 15 iunie 1889 la Bucureºti. Eminescu, la care dintre cei aproape 50 de O indicaþie expresã trimite la un text scriitori din Thailanda prezenþi, 15 au „ascuns” mai amplu despre „Mihai susþinut scurte intervenþii, printre care ºi Eminescu poetul, prozatorul, ziaristul...”. Montri Umavijani. Poeziile recitate, La Existã posibilitatea ca textul despre steaua, Criticilor mei, Lacul, Stelele-n Eminescu în cele 51 de limbi din cer, Mai am un singur dor, Povestea „Wikipedia”, în care este prezentat codrului, ªi dacã, Despãrþire, Când Eminescu, sã fie tradus, în ºi din aceste amintirile, Odã în metru antic, O, mamã, LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Kamadeva, ulterior au apãrut în volumul sediul ‘’Siam Society’’ din Bangkok. La „Thai Romanian cultural night, April prestigioasa fundaþie culturalã thailandezã, 25 1991”). Volumul Poems (Bangkok, sub patronaj regal, a fost prezentat㠄o 1991, ediþie bilingvã thay/tailandezã ºi conferinþã referitoare la viaþa ºi opera englezã) cuprinde mesajul ambasadorului marelui poet român Mihai Eminescu, în Petru Mateescu, prefaþã ºi 12 traduceri de faþa unei audienþe alcãtuite din Montri Umavijani. Ecourile acestui volum reprezentanþi ai cercurilor academice eminescian au avut o semnificaþie aparte, ºi universitare, ai societãþii civile, prelungitã în timp ºi spaþiu geografic. precum ºi ai Corpului Diplomatic Amintim doar „Anul Eminescu”, 2000, acreditat la Bangkok. Dupã expunerea cu care prilej Corpus Eminescu, vol. IX ambasadorului român, cunoscutul poet (co-editat la Chiºinãu-Bucureºti) a thailandez, Montri Umavijani, traducãtor al reprodus Luceafãrul ºi La steaua, în operei eminesciene, a fãcut scurte traducerea lui Montri Umavijani. Conform comentarii ºi a recitat fragmente din agenþiei de presã, „Amos Nevs”, marcarea „Luceafãrul” în limba thai. Seara culturalã Zilei Naþionale a României a fost româneascã s-a încheiat cu proiectarea sãrbãtoritã, începând din 20.11.2003, la video a unor imagini din România.

(urmare de la pagina 73) mãsurã a trecut în eternitate cu convingerea cã va mai veni vreodatã vremea sã ºi vadã Soldatul tuturor lumina tiparului... În orice caz, reþinem cã, fronturilor. Nicolae încã din prima zi a campaniei de pe Frontul Grigore Cvaci de Est (vara anului 1941), ba chiar mai dinainte, ºi-a notat întâmplãrile mai importante pe o agendã cât o cutie de I-a mers din plin pânã când, la aproape chibrituri, pe care ulterior a folosit-o ca 75 de ani, a fost lãsat ºi el sã se odihneascã reper în creionarea mai largã a amintirilor... acasã. I-a pãrut, desigur, nespus de rãu ºi Aºa se face cã azi existã aproape cinci caiete s-a amãrât mult bãtrânul strateg, dar ºi studenþeºti pline cu scrisul sãu mãrunt ºi aceastã amãrãciune i-a adus un noroc. A ordonat, de ofiþer de stat-major ºi de dascãl, murit foarte uºor ºi repede, de «inimã rea», prin subiectele abordate neavând cum sã fãrã a se chinui câtuºi de puþin ºi fãrã a-ºi fie publicate în perioada comunistã, când chinui familia. La Cimitirul militar Ghencea, au fost scrise, fapt pentru care odatã cea mai frumoasã ºi cred cã cea mai amintirile încredinþate hârtiei, le-a lãsat scumpã lucrare funerarã este mormântul moºtenire fiilor sãi. ªi totuºi, intenþia de a în care se odihneºte acum generalul de publica o micã parte din acele amentiri încã armatã Iacob Teclu. Lucratã frumos de din timpul vieþii l-a bântuit o vreme pe N. cãtre un sculptor talentat, are printre alte Cvaci, asta e clar, cãci în „arhiva” sa se piese o carte deschisã, o cascã de soldat regãseºte ºi un caiet, unul singur, doar, ºi o frunzã de laur care simbolizeazã dactilografiat (celelalte trei ºi jumatate fiind glorificarea celor douã mari calitãþi: de scrise în creion), intitulat Din însemnarile cãrturar erudit ºi de strateg militar pe care, unui infanterist. Pe drumul de luptã al din pãcate, nu le-a avut nici pe una, nici pe Regimentului VI de linie Tecuci nr. 24 alta. Iar pentru a fi consecvent ºi dupã Infanterie, în rãzboiul antihitlerist, localizat moarte cu felul sãu de a face glume ºi de a ºi datat Bucuresti, 1976. Era unicul subiect induce în eroare pe toatã lumea, pe pasibil de publicare atunci, în comunism, lespedea de marmurã de pe mormântul lui „ca o pioasa datorie” pentru soldaþii pe care este dãltuit un semn echivoc, astfel ca i-a comandat la pace, dar, mai ales, în nimeni, niciodatã, la o adicã, sã nu poatã rãzboi. Soarta a fãcut ca ºi soldaþii sãi spune cã n-ar fi o cruce. Dar nici cã este comandaþi pe Frontul de Est, pentru aºa ceva.” (N. Cvaci, Zile de sudoare ºi eliberarea þinuturilor natale basarabene, ºi de sânge, Editura „Tipografia Intact”, cei de pe Frontul de Vest sã fie omagiaþi în Bucureºti, 2010, p. 191-198) una ºi aceeaºi carte, antihitleristã, * antibolºevicã, antiimposturã º.a.m.d., chit În fine, sã mai precizãm cã Nicolae cã tipãritã în regie proprie, prin grija fiilor Cvaci este scriitorul tipic, din perspectiva sãi, la multe decenii de la evenimentele noastrã, care a lãsat ceva texte valabile descrise ºi de la redactarea lor. Oricum, pentru sertar, chiar dacã nu ºtim în ce mai bine de atât, nici cã se putea. 83 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 NOTES Simona Cioculescu

2008

6 noiembrie. Ieri a fost ales preºedinte care are acum 14 ani (ºi care seamãnã bine al S.U.A. Barak Obama. A fost un mare cu Toader, doar cã e mai înalt ca el) nu entuziasm în America ºi nu numai. Primul l-am mai vãzut de când avea 5 ani. E în preºedinte american de culoare! McCain, clasa a zecea, la ºcoala francezã. Toader îl adversarul lui, a avut un discurs elegant ºi ia cu el peste tot, îl ajutã în campanie (dã patriotic. Americanii s-au prezentat în telefoane, duce invitaþii etc.). A intrat deja, „numãr istoric” la vot. Titlu din „Cotidianul” într-un fel, în viaþa politicã. Când am ajuns – „Planeta la momentul 0”. acasã am dat telefoane de felicitãri lui Gabriel 7 noiembrie. Vremea s-a rãcit mult ºi Dimisianu, Micaelei Ghiþescu, Mihai e noroasã. Pe strada noastrã continuã Dinculescu, Gabi Drãgan. reparaþiile, se taseazã nisipul ºi pietriºul. Mai 10 noiembrie. Luni – zi perfect seninã, dureazã vreo douã zile, cred. Telefon de la dar rece 8o. Prima zi la Muzeu, dupã Pavel Chihaia. Mã întreab㠄eu cu cine am concediu. Colegii afectaþi, la ora 10 începea votat în America”. El cu McCain, Barbu la o sesiune de comunicãri ºi vernisajul fel. Eu cu Barack Obama. În Germania, expoziþiei de carte veche ºi rarã la Biblioteca cam toþi au votat cu Obama. M-a rugat sã- Academiei. Ne-am dus cu toþii. Lume multã i spun Nunuþei Flueraºu cã vrea sã facã mici cunoscutã: G. ªtrempel, Eugen Simion, Gh. modificãri de cuvinte în scrisorile lui cãtre Mihãilã, Milenea Gheorghiu, Andrei Petru Comarnescu ºi cã-i va trimite curând Nestorescu, Mihai Moraru etc. Întâi a fost varianta definitivã, pentru volumul în vernisajul expoziþiei plinã de liturghiere, pregãtire la Muzeu. Voia sã vinã la octoihuri. De altfel, pretextul a fost chiar Bucureºti, dar au fost suferinzi ba el, la sãrbãtorirea a 500 de ani de la publicarea Mussy. Are o inflamaþie la ochi. Barbu a liturghierului lui Macarie (la Târgoviºte) ºi fost la Uniunea Scriitorilor la lansarea cãrþii 320 de la apariþia primei traduceri a Bibliei doamnei Margareta Amuza. Au vorbit el ºi în româneºte: Biblia de la Bucureºti (1688). Livius Ciocârlie. Careta – de memorii – se A urmat susþinerea comunicãrilor în aulã. numeºte „De mult, ca ºi ieri”. A fost lume Au venit ºi Patriarhul ºi Mitropolitul distinsã, doamne în vârstã, colege de ºcoalã, Târgoviºtei, Nifon (au susþinut comunicãri). dar destul de puþinã. Eu nu m-am putut duce, La ora 13 s-a terminat prima parte ºi dupã aºteptam un specialist sã verifice centrala o pauzã, în partea a doua, au urmat de gaze. A venit pe la ora 19. Seara a dat comunicãrile prezentate de cercetãtori de telefon doamna Amuza sã-i mulþumeascã la Institutul de studii S-E europene (în noua lui Barbu, care a vorbit foarte bine. clãdire a Bibliotecii Academiei). Au rãmas 8 noiembrie. Sfinþii arhangheli Mihail de la noi specialiºtii în carte veche (Vali ºi Gavril. Am fost la biserica de lemn din Pituþ, de exemplu). Eu m-am întors la curtea Facultãþii de Medicinã, am aprins Muzeu, unde aveam de corectat textele lumânãri ºi m-am rugat. Seara, la ora 19, (poezii din 12 poeþi) din calendarul pe 2009 am ajuns la Ateneu la concertul cvartetului al Muzeului. M-au ajutat alþi doi colegi (Rica Belcea, unde am fost invitaþi de I.C.R. Sala Ulici ºi Daniel, care au gãsit cãrþile respec- plinã. Au cântat cvartete de Hayden, tive în bibliotecã ºi pe internet). Seara, Beethoven, B. Britten. Ne-am întâlnit cu telefon de la Pavel Chihaia – nu-i dã voie avocatul Mihai Gliga, fost coleg de facultate Nunuþei Flueraºu sã publice scrisorile lui cu Barbu. Am stat cu el în loja 4. În pauzã, cãtre Petru Comarnescu. Le va publica el am dat de Toader ºi Mihai Paleologu, plus întâi, apoi Muzeul. I se par naive, ºi îi e secretara lui Toader, o fatã drãguþã, genul fricã cã se va face de râs. Mie mi se pare serios. Toader aferat, candideaz㠖 pe listele cã aºa sunt mult mai interesante. PDL – la alegerile parlamentare. În sectorul 11 noiembrie. La 12.30 a venit Barbu 2, evident, unde locuieºte. Ne-a spus cã e la Muzeu, am luat un taxi ºi la ora 13 am foarte admirat de pensionari. Pe Mihalache, ajuns la familia Mateescu Constantin.

LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Mateescu, romancierul, pe strada Albã, în biroul directorului la un pahar de vorbã, apropiere de Piaþa Coºbuc. A mai venit ºi vorba vine, cãci Pucu adusese o sticlã de familia Negrici, cu care suntem prieteni. whisky ºi una de palincã. Discuþii aprinse Discuþii despre iminentele alegeri, dar ºi ºi simpatice despre tinerele generaþii de despre istoriile literare. A lui Eugen (zis scriitori, care vor sã-ºi anuleze predecesorii, Pucu) are mare, mare succes, aproape ca sã rãmânã ei vedete. zilnic dã interviuri, apoi comentarii, vineri 15 noiembrie. Zi închisã, rece. Pe la va fi o dezbatere ºi la Muzeu. Dl. Mateescu 10,30 a venit în vizitã neanunþatã Alexandru e foarte blând, gentil, doamna fostã George, cu douã sacoºe mari ºi dotat cu o chimist㠖 dacã nu mã înºel – e o excelentã cãciulã neagrã, de lânã, dublã, cu fular dublu, gospodinã, ne-a rãsfãþat cu tot felul de trenci îmblãnit. Urma sã se ducã într-o vizitã bunãtãþi de casã. Am vorbit mult despre ºi era dezolat cã uitase ce-l rugase gazda Râmnicu-Vâlcea, de unde sunt amândoi. sã-i ia. I-a dar telefon, dar n-a rãspuns Tatãl dlui Mateescu a fost colonel, iar tatãl nimeni. Sãptãmâna viitoare, ne-a spus, cã lui Pucu (mai tânãr) i-a fost o vreme va lua unul din premiile Asociaþiei Scriitorilor subordonat. Poate cã de la tatãl sãu i se din Bucureºti. Ne-a invitat insistent sã venim trage lui Pucu plãcerea vânãtorii. A auzit la urmãtoarea Rotondã, pe care o va modera cã ºi Radu Cãlin Cristea ar fi vânãtor, ar el. Are dureri de coloanã, se aºazã ºi se vrea sã-l capteze în echipa lui. Am plecat scoalã cu greu. Vrea sã întrerupã pe la ora patru fãrã un sfert tot cu taxiul. colaborarea la „Litere”, zice cã nu mai are Pe ei i-am lãsat la Piaþa Unirii, unde ce spune, iar cronici la cãrþi nu mai face de locuiesc, Barbu a rãmas în Piaþa Romanã, câþiva ani. Vrea sã fie doar romancier. De iar eu m-am dus la Muzeu sã semneze în altfel, vorbeºte mereu despre „capodopera condicã de plecare. Ioana tocmai voia sã mea” sau „capodoperele mele”. Pune temelia plece ºi ea. viitoarei lui statui, n-o lasã în grija altora, 13 noiembrie. Azi am ajuns mai târziu cãci se ºtie ce ingratã e câteodatã la Muzeu, pe la 12, cãci dupã-masã e posteritatea. În þarã s-a renunþat la grevele lansarea volumului coordonat de Mircea anunþate pentru mãrirea salariilor (mai ales Martin, de fapt o antologie a cenaclului ale profesorilor ºi cadrelor medicale). Vor Universitas, condus ani la rând, de el. E avea loc dupã alegeri. Încep sã se vadã vorba de generaþia optzecistã (Simona efectele crizei financiare, serii, serii de Popescu, Horia Gârbea, Paul Vinicius s.a.). disponibilizãri, „cãpºunarii” încep sã se Sala era deja arhiplinã, veniserã ºi mulþi elevi întoarcã în þarã. De-abia în 2009 se va atinge ºi studenþi, invitaþi speciali – cãci unii – se pare – vârful crizei. dintre optzeciºti sunt ºi profesori. De la 18 noiembrie. M-a chemat directorul Muzeu am fost prezenþi directorul, Vali ºi mi-a spus despre colocviul de la Sinaia Pituþ ºi cu mine. În prezidiu au luat loc (între 27 ºi 29 noiembrie) organizat de Mircea Martin, Radu Cãlin Cristea, Simona revista „Amfiteatru” ºi Muzeul Literaturii Popescu ºi Paul Vinicius. Discuþii destul Române. El crede cã nu poate veni, s-a ivit de anodine. Voiam sã plec când, chiar o altã Conferinþã, ºi m-a rugat pe mine sã lângã mine ºi lângã uºa de interiorul în mã duc ºi sã fiu, vineri, moderatorul Rotondã, a duduie (de 18-20 de ani) s-a colocviului. Am acceptat. La zece ºi prãbuºit cu zgomot pe ciment. Îi venise jumãtate am plecat de la Muzeu spre Primãria rãu. Agitaþie, a fost scoasã pe braþe afarã, sectorului 2, unde urmeazã sã se decerneze i s-a dat apã, un baton de ciocolatã ºi ºi-a premiile Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. mai revenit. Am profitat de incident ºi am La intrare, ne-au primit zâmbitori: H. Gârbea plecat, dupã ce am ajutat-o sã se scoale. ºi Ruxandra Garofeanu. Mulþi cunoscuºi: 14 noiembrie. La prânz, la Muzeu Radu Costinescu, Radu Voinescu, Olga discuþii despre cartea de mare succes a lui Mãrgineanu etc. Am urcat în sala de Eugen Negrici (Iluziile literaturii române). conferinþe, unde am dat de Alexandru Evenimentul a fost organizat de Aura Christi, George, aºezat lângã Tudorel Urian. În Nic. Breban ºi revista „Contemporanul – prezidiu se aflau N. Onþanu, Nicolae Ideea europeanã”. Vorbitorii au fost: Livius Manolescu, Eugen Simion. Alexandru Ciocârlie, Paul Cornea, Barbu Cioculescu, George a luat premiul pentru criticã pe 2007 R.C. Cristea, Daniel Cristea Enache, Paul (pentru „Litere ºi semne”). Pentru teatru i Cernat. Cartea apreciatã de toþi ca fiind s-a acordat lui Emil Mladin, iar pentru poezie incitantã. În schimb, a fost criticat㠄Istoria” lui Petre Got. Premiile de Excelenþã ºi Opera lui Cãlinescu. Breban, prezentat favorabil în Omnia le-au luat Nic. Manolescu ºi Augustin cartea lui Negrici, ca plin de vervã, Aura Buzura. A urmat, apoi, ca de obicei – la Christi de obicei agresivã ca o profesoarã parter – trataþia cu bunãtãþi. Alãturi, în autoritarã, era ºi ea încântatã de carte. Din galeria Dialog, plinã cu tablouri de Radu salã a vorbit admirativ Ileana Mãlãncioiu. Costinescu, a cântat la pian jumãtate de orã Dupã ce s-a terminat am fost invitaþi în Johnny Rãducanu. 85 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 POEZIA ACASà Iulian Filip

VASILE ROMANCIUC (17.XII.1947, Badragii Noi, Edineþ) Pietrele rotunde ºi cuvintele nucleare ale poetului

Îmi rãmâne uimirea permanentã în faþa Jules Renard). O întregire mai largã a lumii ruinurilor Târgoviºtei, în care constat fiecãruia e necesarã, ca sã rezistãm/ dominanta pietrelor rotunde, ovaloide, replicãm machiavelicului mecanism de sferice, ºlefuite, verificate de ape ºi vremi. divizare a lumii în Canelumi tot mai Limbajul poeziei lui Vasile Romanciuc e indiferente. înrudit cu aceastã piatrã, dar ºi cu straiele Poate existã deja, iar eu n-am ºtire ºi armele vechi ale împãratului-tatã, cãruia ºi mi se pare o idee deosebitã, care mi-a i le cere al treilea fecior, mezinul – ca sã apãrut acum, când am ajuns cu recetirile porneascã la drum. Cuvintele îi sunt din pe la Badragii Noi: o carte cu poeþii de pe fondul nuclear al limbii române, cuvinte malurile Prutului – de la izvoare pânã la cu mesaje expres comunicante, liante Dunãre! instantanee, fãrã cãderea din ritm (ca sã Între ei, Vasile Romanciuc, cu consulþi dicþionarele de neologisme ori memoria unui bunel pescar, cunoscut în regionalisme). Cetirea ºi recetirea tot lungul Prutului (ce somni mai pescuia!), proverbelor e din ºantierul complex al e mereu tensionat în relaþia cu acest liant poetului, unde mai lesne e de înþeles esenþial, metamorfozat: din apã cu izvoare relaþia cu materialul de construcþie. în apã despãrþitoare. Prut - /trup / rupt Pietrele, straiele, armele vechi ºi drumul constituie ex-libris-ul autorului pentru un mereu reluat – din tatã în fiu... Drumul... posibil volum cu poeziile doar de aceastã Calea... Continuitatea... trecere (strãpungere?) a Prutului de-a Poetul insistã ºi dezghioacã rostul lungul, de-a latul, de-a curmeziºul, de-a cuvântului, cãrþii, bibliotecii, tãcerii dintre adâncul amar al unui râu ajuns hotar. cuvinte ºi din jurul cuvintelor, pregãtindu-ºi Motivul anormalitãþii acestei metamorfoze, cititorul-adept pentru purcederea iniþiaticã generate de lucoarea rãsãriteanã în la drum. Recitiþi poeziile Cad din litere, poligonul basarabean de experienþe, l-a Cuvintele, Variantã posibilã, Lucruri ºtiute împrumutat pe poet cu o vedere focalizatã despre carte ºi cãrþi... cãtre lumile pe dos, refãcute de Nu e numai problema ºcolii ori a binefãcãtorii universali. În Canelumea,/cei familiei ieºirea/intrarea în lume a copilului, mai mari sunt piticii a omului în devenire. Lumea fiecãruia Deschiderea comunicantã a poate numãra... câte degete avem la discursului sãu e în douã adrese – în dispoziþie? Aici face bine, pentru lumea copiilor ºi în lumea foºtilor copii. înþelegerea lumilor ºi a rãzboaielor Spiritul jocului faciliteazã asimilarea lumilor, remarca/definiþia lui Jules Renard: mesajului în ambele lumi, dar alarma Iubim una sau douã femei, avem canelumii e de aceeaºi frecvenþã ºi în sentimente de prietenie pentru doi sau poezia pentru copii, ºi în poezia pentru trei prieteni, urâm un singur duºman, ne maturi. Nu e disperare – e spunerea este milã de câþiva sãraci; iar ceilalþi francã a câte ni s-au întâmplat, a câte ni oameni ne sunt indiferenþi (Jurnal, se întâmplã, nouã ºi celorlalte lumi. Cum Bucureºti, Univers, 1979, p.258). În care minimalizãm canelumile? lume îºi duce veacul ºi devine omul? În Antidotul e adevãrul ºi dragostea. cercul îngust al cumãtrilor, neamului? În Revãrsarea acestora din poeziile poetului gaºca de cartier? Într-un partid? Într-un de pe malul Prutului e copleºitoare, caldã, colectiv de muncã ºi în familie? Într-un de echilibrare a cumpenelor, iar legãtura sindicat dubios? Lumile cu malurile acasei e pe toate cãile, prin Vasile Romanciuc e poetul cãutãrii toþi conductorii. Dragul de basarabean echilibrului pierdut, pierdere generatã de Valeriu Rusu, profesorul miraculosului larga indiferenþã (apropo de remarca lui Seminar de romanisticã ºi românisticã LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Mihai Eminescu de la Universitatea din Romanciuc îºi poartã lumea bogatã de Aix-en-Provence, îi remarca la fiece fiinþe ºi icoane dragi – pãrinþii, soþia, ocazie poezia În loc de scrisoare, în care fiul, prietenii, colegii, adepþii, cititorii de viþa-de-vie îi bãtea poetului la fereastra de toate vârstele ºi gusturile, rãdãcinile, la etajul trei, sã-I spunã cã totul e bine/ temeliile, ruinurile ºi urmele înainte acasã în sat //Dar tu -/ce faci aici,/aºa mergãtorilor – ºi o ocroteºte de departe/de pãmânt? canelumi cu cel mai eficient scut: Între cer ºi pãmânt, între malurile spunerea inconfundabilã a adevãrului ºi Prutului ºi cele ale Bâcului, Vasile a dragostei.

Un ochi Luminaþi de-un mac

Rãtãceºte, trist ºi înlãcrimat, un ochi prin oraº. Ne privim tãcuþi, O lume amãrâtã trece pe lângã el Luminaþi de-un mac. prefãcându-se cã nu-l vede. Te cunosc de-o zi, Nimeni, nimeni nu-l întreabã: Te iubesc de-un veac... ochiule, vrei sã fii al meu? 1975 Nimeni, nimeni nu-i zice: ochiule, ce mult îmi lipseºti! Flori pentru florãreasã Orbii nu vor sã mai vadã. Vãzãtorii nu vor sã vadã mai mult decât vãd. La târgul de flori Lumea se teme de ochiul acesta un chipeº flãcãu care mai ºtie ce-i plânsul: cumpãrând i-ar putea schimba punctul de vedere buchetul cel mai frumos asupra propriei sale orbiri. de la cea mai frumoasã Rãtãceºte, trist ºi înlãcrimat, un ochi prin oraº. florãreasã: „Pentru tine-i buchetul acesta, Temã (teamã) basarabeanã þie þi-l dãruiesc, florãreasã frumoasã.” Râul în care se scaldã strãinul Ca floarea de albã, peste noapte ca floarea de roºie, s-ar putea transforma prima datã în viaþã în graniþã. nu ºtie ce sã facã cu florile Arta compãtimirii florãreasa frumoasã. 1979 Dacã nu mai pot de mâini, de picioare, sunt compãtimit, Cuvintele sunt tratat cu doctorii alese. Dacã mã vindec ºi zburd ca un mânz, Lãcaºuri sfinte sunt tratat cu indiferenþã. ne sunt cuvintele. Dacã am cancer, Ca-ntr-o bisericã sunt þinut pe palmã. intru-n cuvânt. Dacã n-am cancer, De-aici, ajung cu sufletul sunt pãlmuit. pânã la Tatãl nostru Dacã mor, carele este în ceruri, mã îneacã în lacrimi. pânã la tatãl meu Dacã nu mor, care este-n pãmânt. mã îneacã în lac. M-au înnebunit de-a binelea Rana compãtimitorii... Pentru orice eventualitate, Sã nu se vadã rana, fereºte-mã, Doamne, mi-am pus pe ea o floare, de cei care se oferã dar rana ºi sub floare sã mã jeleascã: rãmâne ran㠖 doare. mi-e teamã cã, Mi-am pus o floare albã, nedorind sã-i dezamãgesc, mi-am pus o floare vie, aº putea muri dar ea s-a prins în ranã din politeþe. ºi creºte, sângerie. Aº putea muri Lucreazã-albina-n floare, din politeþe... albina strânge miere, depozitând în faguri luminã ºi durere. 1988 87 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Busuioc Biblioteca noaptea Rafturi lungi Busuioc la naºtere, cât un vers de Whitman. Busuioc la moarte, Cãrþi aºteptând dimineaþa. Floare de tristeþe, Floare de noroc... Recitind Doina, 2005 Viaþa noastrã, toatã, Oh, Doamne, cum încape din Quebec pânã la Nisa, Între douã fire tot românul plânsu-ni-s-a... Mici de busuioc! 1976 Un vis ciudat Gâdilam, în vis, un mort Femeia pe care-o iubesc la talpã, Pentru Valentina ºi mortul murea de râs. Femeia pe care-o iubesc seamãnã Secolul vitezei Grãbit, nici nu observi: cu toate celelalte femei, sufletu-a rãmas dar, departe-n urma ta. niciuna din toate femeile lumii nu-i seamãnã Ei... Ea ªcoalã Mulþumesc Timpului: este cel mai vechi m-a învãþat ºi cel mai nou poem sã citesc printre riduri care, sfânt, mã-nfioar㠖 nu-l voi ºti pe de rost niciodatã, Apa care trece, chiar dacã-l învãþ pietrele care rãmân dintr-o viaþã anterioarã... La senectute, câþi se cred Seneca! Oricum te-ntorci, azi dai de-un filozof, Oglinda Care – vai-vai, ah-ah ºi of-of-of! – În memoria pãrinþilor mei, Olga ºi Alexei N-a vizitat nicicând biblioteca... De dor, de aducere-aminte, ochii mei Nerozi ca Nero? Mulþi, cât spuma mãrii... au slobozit rãdãcini în Cer. Micu’-mpãrat e-un mare saltimbanc, Neuitaþii mei, unde Care îºi are tronul într-un banc – v-aº mai putea cãuta? L-ai ascultat, ai râs, l-ai dat uitãrii... Cerul este singura oglindã care pãstreazã Proverbul vechi (cu piatra ºi cu apa) toate chipurile ce s-au uitat vreodatã în ea. Ne-nºalã uneori, ne trage clapa – ªi ridicãm în slãvi te miri ce fleac... Flori ºi lumânãri ªi ce-ncântare tâmpo-idolatrã, Când trece apa vie, cea de leac, Scurt poem japonez: ªi ne rãmâne epoca de piatrã... din pãmântul arat cu tancul, cresc lumânãri; Eu am visat de-atâtea în sufletul cultivat cu tanka, ori oraºul Nice... cresc flori. Pentru Florin ºi Edith Amprente Eu am visat de-atâtea ori oraºul Nice (Inima în 17 silabe) (Deºi n-am fost acolo niciodat’), Tristã constatare Încât, de l-aº vedea cu-adevãrat, Ce urâtã-i, Doamne, Aº crede cã, din nou, m-afund în vis... frumuseþea De secole, azurul luminat pre frumuseþe cãlcând... L-admirã cu-al sãu ochi mereu deschis: E un tablou magnific de Matisse? Tu Ori însuºi Dumnezeu l-o fi pictat? Ai plantat, râzând, ªi visul neuitat cu Marc Chagall! – o floare de hârtie. El se plimba la Nice, pe litoral, ªi... floarea s-a prins. Ca un copil prin Þara lui Alice... El culegea culori – din cer, din val... Soartã Eu cãutam... chiar acest vers final: Lanþ greu. ªi nu pot sã-l rup. Am fost – pânã-a muri! – în Paradis... Cain ºi Abel februarie 2008 în acelaºi trup.

LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIE Silvia Bitere

* pe post de bocitoare Doamne, i-am spus poetului de la înmormântarea unei lãcuste este adevãrat cã tu ne iubeºti pe toate la fel este adevãrat cã mâinile tale când iubesc * de fapt iubirea curge din pieptul tãu bun Doamne poþi sã mã cerþi tu cât vrei peste pãrul ei din aur din abanos peste câmpii cã uneori minte nu am dacã þi-aº spune cã eu vãd toate astea puþin altfel ºi nici la cap nu-mi vine lucrurile cereºti altfel însã tot Doamne mai ºtii cã am luciditate te-ai supãra pe sfinþii tãi? pentru semenii tãi cã sunt în toate facultãþile mintale * când nu fac poezie dacã de tine depinde soarta celor triºti mãrturisesc am rãu de înãlþime cheamã-i frumos lângã umãrul tãu ºi avioanele sosesc cu întârziere ca pe miei culcã-i în iarbã pe aeroportul meu dar sunt eu vinovatã? de trezire mã voi ocupa eu vezi bine am ajuns într-un punct pe care dacã pun degetul * mã doare Doamne dacã vreodatã o sã mã vedeþi mã doare pânã la coastã dacã vreodatã voi copia vreun gest al cuiva de ce mi-ai fãcut coastã ºi mai cu seamã dacã vreodatã voi copia vreun gest al cuiva drag de ce m-ai trimis aici se datoreazã inimii mele deosebit de slabe ca sã fac poezie când ºtii bine ºi dacã tot vreodatã o sã fiu certatã de mamã cã ea nu existã decât în mintea dar ºi de tatãl meu semenilor tãi chiar din pãmânt sã mã certe ei aici se trãieºte din amintiri din altã viaþã voi ridica o punte între umerii mei mici ºi nu mai ºtim dacã tu chiar trãieºti acolo în amintirea noastrã sau dacã o persoanã Lazãr o fi trecut pe la noi cã nu mi s-a arãtat niciodatã mulþumit * de salvarea lui de la moarte eu nu mai ºtiu copile cum apar zilele ºi nopþile în viaþa noastrã * focul când se aprinde prin unirea gleznelor când tot ce ai visat nu þi s-a-mplinit aievea de parcã-s pietre umblãtoare prin lume nu ai dreptul sã-þi plângi de milã cum se ciocnesc zorile de tâmplã într-o cãci visul este un dar pentru cel care poate visa nemaipomenitã uimire fãrã sã spere la întâmplare ºi alb dacã mi-aº duce peste ochi sã mi-l acopãr în nemãrginirea orelor orbirea nu ar fi suficientã în nemãrginirea durerilor tot aº vedea firul de iarbã în nemãrginirea ochilor cum mi se culcã sub talpã istovit a buzelor ºi a lacrimilor care-þi udã buza * mai sus sau poate cã mai jos; acum pot rosti cuvântul domnule o câmpie maron cu animalul maron nu mai sunt acel autist de versuri pe care-l ºtiai se ascunde sub carnea trupului viu am învãþat cã tot ce vine din mine iatã-l cum zboarã ca o pasãre prin sânge sufletul! trebuie sã iasã ºi în afara mea ca sã potolesc apele un schimb de gaze în respiraþie... sã nu mai creadã omul cã sunt doar o încãpere nu mai e timp fãrã ferestre copilul din tine aleargã pânã la ultima lui talpã iatã zidul pe care a crescut buruiana ar fi strigat cu un mãnunchi de flori în braþe ºi ce mare scofalã ai realizat prin tãcere þi-l pune la piept însã eu în timp am învãþat despre om în semn de împãcare ºtiu sã resuscitez sentimente cortina este trasã particip la înmormântãri ºi iau cuvântul oamenii izbucnesc în lacrimi tocmai ce m-am întors ca la final 89 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 POEZIE Constantin Voicu

CLOPOÞEL CU ABECEDAR

Prima de la catalog În Târgoviºtea strãveche, (Carinei Maria) Unde calci, ne strigã versul, Cã poeþii nepereche Eu, la catalog, sunt prima. Au sfinþit tot universul. Prima la pregãtitoare. Creºte-n vatra cu eroi M-a condus la ºcoalã rima Cartea lor ºi Testamentu’ Dintre cãrþile ºcolare. Cã ºi-acum trãieºte-n noi Mã iubesc, de bunãseamã, Ienãchiþã Vãcãrescu. ªi bunicul, ºi bunica, Multe lucruri minunate Dar cea care mi-este mamã, ªtie doamna-nvãþãtoare, Cea mai scumpã, rândunica, Iar noi le-nvãþãm pe toate M-a adus la cea mai veche, La o ºcoalã ca o floare. Cea mai veche ºcoalã sfântã, Unde floarea, la ureche, Învãþãtorul Îmi ºopteºte, îmi ºi cântã Despre Cârlova Vasile, Sunt de profesie copil, De oastea Mãriei sale Dar unul ce-a crescut mai mare. Care a cuprins în file Prin viaþã mã strecor tiptil, Marºul lui din deal în vale. Ca un bondar bãtrân pe-o floare. ªi când vã voi da ºi vestea ªi apa rece din izvoare Codrilor cuprinºi de-aramã, O sorb în cel mai tainic stil, Vã voi spune, atunci, povestea Cãci printre cãrþile ºcolare, Poeziei ce ne cheamã. Mereu, mereu voi fi copil. Dar acum, numai lumina ªi chiar învãþãtorul care, De la doamna-nvãþãtoare, Copil fiind, în banca-ntâi, Eu, prinþesa, bat-o vina, Va trebui sã-nalþe soare Din clasa pregãtitoare. ªcolarilor, la cãpãtâi. Trãiesc în oricare cetate La o ºcoalã ca o floare A limbii noastre româneºti, În care inima îmi bate La „Doi Brazi” e ºcoala mea Ca un poem de Vãcãreºti. ªi, în fiecare zi, Deasupra unui deal cu flori La „Vasile Cârlova” De veghe stã Mihai Viteazul Sosesc cei mai mulþi copii. Zidind o mãnãstire-n nori Cu bunicii lor de mânã, Cu lacrima-i brãzdând obrazul. Ori cu dragii lor pãrinþi, Copiii care-l duc la ºcoalã Se salutã ºi se-ngânã ªi ies din ochii lui frumoºi, Ca-n icoanele cu sfinþi. Au forþa-n ei voit egalã Iar în clasã când intrãm, Cu cei ce urcã din strãmoºi. Cei de la pregãtitoare, Doar în copii îmi stã secretul, Liniºtiþi în bancã stãm Cã-n vatra cu abecedar, ªi atenþi la-nvãþãtoare. Rostim eroic alfabetul De la Mircea cel Bãtrân Prefigurat ºi legendar. Pânã la Mihai Viteazul, Cu cât mai plin îmi e izvorul, Românul a fost român Cu-atât mã las îngenuncheat Împãcat ºi cu necazul. De-ai mei copii, cãci viitorul Patru-ºi unu voievozi E-al lor, cum nici nu l-am visat. Au fost la „Curtea Domneascã”, De-aceea eu, copilul vieþii Lãsând nouã, la nepoþi, ªi-al ºcolii noastre de-o fiinþã, Vatra lor cea strãmoºeascã. LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Mã lupt sã schimb cu brazda feþii Iar de-acuma, cu credinþã, Profesiunea în credinþã. Ce-nvãþa-voi cu mult har, Nu vreau în rând cu militanþii, Este-ntâia mea ºtiinþã Prin viaþã mã strecor tiptil, Ce se cheamã-Abecedar! Cãci nu-s învãþãtor. Ca alþii. Sunt de profesie copil. Cântãm la pietricele ªi nu umblaþi, copii, ca mine, Aºa bãtrân bondar pe-o floare, Cântãm la pietricele Daþi patriei ce se cuvine, Cu sunetul din ele, ªi limbii româneºti culoare. Cu litere din gând, ªi tainã din cuvânt. Oºtirea limbii române La pietricele care Sunt vesele-n cãrare, În ruinele cetãþii Cã ºlefuiesc mereu Dorm ca bolþile-n fântâne O stea din minereu. Voievozii ºi poeþii – ªi dãm mereu culoare Oºtirea limbii române. Sfinþitelor izvoare Vãcãreºtii cu-a lor panã Cu limpezimea lor S-au retras demult în astre, La poala munþilor. Dar o limbã suveranã Pãmântul le cuprinde Curge-n gândurile noastre. ªi-n zarea lui le-ntinde Rãsfoiascã-ni-se-n file Cum ar cuprinde-n vis Ienãchiþã Vãcãrescu, Cuvântul pentru scris. De la Cârlova Vasile Cântãm la pietricele Pânã sus, la Eminescu. ªi ne jucãm cu ele ªi atât le-a fost lãsatã Pânã ce creºtem mari Pana lor de neam ºi þarã, Soldaþi sau cãrturari. Cã poeþii niciodatã N-au un timp, al lor, sã moarã. Citire fãrã de noroc Mereu sunã clopoþelul („Citire”, ºi-apoi „Comunicare”!) La ºcoalã ºi, cu iubire, Cândva am fost „Citire”, Dupã cum le este felul Acum – „Comunicare”. De-a-i urma la nemurire. Dar când eram iubire, ªcoala de limbã a lui Cârlova La ºcoalã eram floare. Dar ce mai e „Citirea” Nu sunt ramuri, nu e lunã De tot ce ne-nconjoarã? Care sã n-aºeze-n Deal O umbrã ca iubirea Capul unui neam, cununã, Ce nu mai e ºcolarã. Oriºicãrui ideal. Acum, pierduþi în turmã Cã Mihai, Mihai Viteazul, ªi fãrã de noroc, Ne-a dus veacul cât mai sus, Noi am rãmas în urmã Dezvelindu-ne obrazul Cu cel mai tainic foc. Soarelui fãrã de-apus. ªi-ajunºi în clas-a-patra, Cârlova ce-n trãsãturã Nu ºtim nici alfabetul, Eminescului i-a dat Dar ºtim ce ºtie piatra Geniala lui fãpturã ªi aºteptãm poetul. De poet ºi de soldat. Litera vieþii Cãci ºi azi oºtirea cheamã De din Deal ori de din Vale, „a”-ceva desãvârºit Luna-n codrii lui de-aramã ºi cu care m-am iubit ªi-apoi ºcoala limbii sale. ani în ºir, ºi-un ºir de ani, Copil de-abecedar la o vatrã cu þãrani. multe am mai strãbãtut ªcoala mea abecedarã, litere cu împrumut, Cu mulþimi de flori în piept, toate din oraºul meu Chipul tãu e-o primãvarã cu un dascãl, cu un zeu... Cãtre care mã îndrept. cã sfârºind cu începutul, Sunt un pic, un pic mai mare, mi-a fost aerul ºi scutul Sunt ºcolar în clasa-ntâi, cerului – un gol imens Care creºte într-o floare cã mai am ceva de mers Chipul anilor dintâi. pânã unde-aº da de „a” ºi mi-e tare inima. 91 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 RIDENDO Vasile Rãvescu

Epigrama Nu gãsesc, fir-ar sã fie, E o mânã de cuvinte, Pentru dânºii un spital! Care se preface-n pumn, De revoltã ºi cu minte, Tratarea sãrãciei Cum se-ntâmplã... ºi acum! De o bunã vreme-ncoace, Cum stã scris în protocol, Prim-ministrul candideazã Sãnãtatea nu se face, la Electorale Decât pe stomacul gol! De la Tisa pân-la Nistru E acelaºi prim-ministru, Politicieni cu rãspunderi restante Ce se vrea tot la palat, Þara este vlãguitã Sã fie primul la... stat?! ªi rãmâne-o datorie, Cã mai trebuie plãtitã Ajutor de la Bruxelles Lipsa lor de... energie! Ca sã meargã România, Ni i-a dat pe tehnocraþi; Guvernul prioritizeazã Noi ne ducem sãrãcia, „Legea fumatului” Ei o duc, ca ºi... ceilalþi! Nu ne trage iar în piept Un guvernul de tehnocraþi, Sponsor Dar ne suflã fumul, drept Spre binele României – Între ochii bulbucaþi... Interes naþional – Statul este-al sãrãciei... Noua mascotã a Justiþiei Sponsor principal! Justiþia privire are ªi cumpãna nu-i mai e frântã, Slobod la defriºãri Cu languroasa infractoare Ne-au plecat pãdurile Care pozeazã azi în sfântã! Cu parfum de „toporaºi” ªi-au rãmas în urmã-le, Soluþie Munþii tunºi ºi urºii raºi... Frate ne-am fãcut cu dracul, Ca sã depãºim urgia; Miniºtrii de la „Transporturi” A rãmas tot el, sãracul, Construiesc de ani de zile Sã plãteascã datoria! O ciudatã-autostradã: La ivealã ies doar... vile, Unui clan de interlopi De stau mâþele în coadã! Au jurat ca sã rãmânã Toatã viaþa împreunã, Sechestru pe averea Elenei Dacã sunt la puºcãrie, Sã-i facã iar un pocinog Sunt legaþi pe veºnicie?! La ce avere are, Spre drasticã evaluare, Cuplu de afaceriºti Au angajat... ginecolog! Împreunã la contracte, Ei au mers doar parte-n parte Eva ªi la timpul potrivit Credincioasã, cum se ºtie, D.N.A. i-a logodit! ªi din mãr trãgându-ºi seva, Prima la religie La meci E... ispititoarea Eva! Sã-l protejeze, antrenorul L-a scos afarã, spre peluze; ªansa absolvenþilor Drept mulþumire, jucãtorul Doctor în economie – Îi arãta mãrunt din buze! Tinerii au ideal, LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà Dumitru Augustin Doman

DOUÃ SCHIÞE

Revoluþia din sala paºilor pierduþi Porcãiala generalã Pe ecranul televizorului este el, un Cel mai discret bar al municipiului depanator de aparate electrocasnice, pe capitalã de judeþ se aflã chiar în buricul numele sãu Cornel, originar din Suceava, oraºului, într-un subsol al Prefecturii. din Suºeava, bre! E tânãr, înalt, cu o jachetã Subterana Tosca se numeºte. Acolo, descheiatã, purtând sub braþ un teanc de scriitorii George Trifon, Petru Simion ºi hârtii. E în sala paºilor pierduþi. Tocmai a Silviu Avraam îºi beau spre prânz cafeaua, ieºit de la primul termen în procesul pe coniacul, vodca ºi ce-or mai bea ei. Acolo, care l-a intentat Senatului, Camerei într-o zi de iarnã, în semiîntunericul Deputaþilor, Preºedinþiei, Guvernului. Ei, tavernei i-a venit ideea lui George: dar ce-l mânã pe el în luptã? Pãi, cicã el „Mãi bãieþi, cicã oraºul nostru n-ar fi este prinþul moºtenitor al lui ªtefan cel unul cultural, cã nu poþi cita la nivel naþional Mare. Pe scurt, vrea Moldova, þinutul cinci scriitori ºi trei actori de aci, cã suntem Moldovei. Nu spune dacã Moldova de pânã provincia întruchipatã. Eu vã propun o la Prut sau cea de pânã la Nistru. Cum chestie. Hai sã atragem atenþia asupra dovedeºte el cã e urmaºul ales al lui ªtefan? noastrã. Hai sã ne atacãm pe bloguri, pe îl întreabã reporterul. Pãi, el sã facebook, în ziarele noastre judeþene, dar demonstreze? Cei daþi în judecatã de el sã ºi în cele centrale, sã ne înjurãm de soacrã, dovedeascã faptul cã nu e el alesul... Hm! de nevastã, de mamã. Sã n-avem nimic Pe ecran e ºi data: 7 noiembrie 2007, la sfânt. Sã ne porcãim la marea artã, cã nu exact 90 de ani de la revoluþia bolºevicã. se poate sã supravieþuim aºa, ºi fãrã Bãiatul e încrezãtor, senin, departe de orice caracter, ºi fãrã faimã. ªi, dupã ce ne angoasã. Va lua ºi miile de hectare de facem suficient cunoscuþi, putem deveni pãdure ale arhiepiscopului Pimen? Va fi ºi ºi academici ºi moraliºti convinºi, ce sã stãpânul zânei surprizelor, Andreea Marin facem, dacã la un moment dat e musai sã Bãnicã jr. din Roman? Dar ºi al Mihaelei fim ºi oameni de caracter, treacã de la noi Rãdulescu, zâna brunetã din Piatra Neamþ? ºi compromisul ãsta”. Atâtea întrebãri îmi trec prin cap cã mã ia Au mai comandat cafea ºi coniac ºi ameþeala. Mã uit în oglindã ºi încep ºi eu atunci ºi acolo au început porcãiala la marea sã mã cred urmaºul cel ales de Neagoe artã. ªi-au scos tableta ºi telefoanele, s-au Basarab. Aºtept sentinþa în procesul conectat la facebook ºi-au trecut la rãzboi depanatorului Cornel din Suceava (din pe faþã. Suºeava, bre!) versus Statul Român. Odatã George a început subtil ºi ºovãielnic, precedentul creat, eu îmi ºi revendic cum începe orice proiect: Muntenia, de la Turnu Severin pânã la „Existã în oraºul nostru un scriitor cu Târgoviºte ºi la Brãila ºi marea cea mare nume biblic ºi oarecum pleonastic, Petru ºi de la Curtea de Argeº pânã la Turnu Simion, vezi bine. Omul e un ticãlos fãrã Mãgurele. Cine vrea Ardealul? Ei, cine pereche. Se vorbeºte în târg cã ºi-a dus se-nscrie? Nu mã refer la secuii lui Marko nevasta la produs în Italia, cã de unde ar Bela, desigur. avea el euro sã trãiascã pe picior mare, el Ce vã ziceam eu? România nu existã. care din plachetele lui de poezii de doi bani România e o þarã inventatã de nenea Iancu nu câºtigã nimic. E un porc ordinar...” Caragiale la o halbã de bere ºi-o tacla! Iar „Nu e cam dur?” întreabã Silviu Avraam. revoluþia antibolºevicã se tine paºnic în sala paºilor pierduþi. (continuare la pagina 100)

93 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 PROZà Cornelius Ioan Drãgan*

„Natura ne aseamãnã, educaþia ne deosebeºte” IUBIRE 48 (pentru cã 48 are vibraþia cea mai înaltã)

Vibreazã o pasãre în ultimul ei zbor. se agaþã de ce mai poate sã se salveze. Vibreazã simplu, arcuit, apatic. Aºa eram Atât. Liniºte totalã. Eu eram acolo singur eu la etajul ºase al spitalul Sfântului Ioan al nimãnui. Eram MIC. din Bucureºti: un tânãr provincial Mamã de ce sunt tot timpul prin condamnat la tãierea aripilor. Diagnostic spitale? De ce m-ai lãsat aici? DE CE? dur – ruptura de ligament încruciºat ante- Mi-am amintit. Era spitalul Fundeni iar rior, cartilaj distrus, meniscuri rupte... Era vederea salonului în care stãteam dãdea în searã, era trist. Prin ferestruica micã ca spate. ªtiu sigur cã-mi era foarte cald, abia de penitenciar, vedeam luminile aprinse ale adormeam noaptea. Bucureºtilor. Sincer, nu mai ºtiu ce Acum mare eram tot mic. Nu ºtiu de eveniment era, da Bucureºtiu’ mi se pãrea ce dar simþeam cum pentru mine timpu’ a al dracului de kool, iar eu mã uscam ca un stat fix în loc, da locu’ nu era bun deloc, orfan, uitându-mã cu ochii apoºi, din era chiar amar pentru mine. Aºa mi-a fost salonul vechi al spitalului, acaparat de jocul dat sã duc, cruce-cruci-coxartroxe. de lumini ºi freamãt al oraºului. Acum eram mare dar eram mic, Vibreazã o pasãre, dar pasãrea din mine pentru cã eram singur, ºi pentru cã nu nu ºtiu de ce nu mai vibra. Eram slãbit, mai aveam nici o scãpare. La fel ca vorba pulpa mea era arsã, ochiul meu era scos. lu’ bunicã-mea înainte cu câteva zile sã se Nimic nu mã mai consola. Doctorii care stingã: „Da pentru mine maicã, nu se mai mi-au dat speranþã la început, pânã la sfârºit poate face nimic? Chiar nimic?” au reuºit sã mã ardã de tot – ºi cu banii Ea ne ajutase pe toþi, fusese pilonul, luaþi (80 de bule) ºi cu genunchiu’ buºit. motorul, sufletul familiei, mergãtorul. Apoi Mama mea unde eºti? Unde eºti tu sãraca, cu trupuºorul ei uscat s-a dus sã mãicuþa mea? De ce m-ai lãsat, de ce m- se culce de-a dreapta Tatãlui, vlãguitã de ai uitat? Întotdeauna mã uiþi mãicuþa mea lupta cu cancerul. când mi-e mai greu, aºa cum m-ai mai uitat Soldatul meu, îngerul meu s-a dus sã când eram mic tot într-un spital din se odihneascã un pic cã nu mai putea. În Bucureºti, nu mai ºtiu care, cã aveam doar fiece searã mi-aduc aminte cum o ardeau vreo 10 aniºori. ªi plângeam ºi iar era pietrele de la fiere ºi abia dormea, cum o noapte. ªi acum când scriu mã usturã dureau pulpele grele dupã munca pe care sufletul ºi stã sã-mi plezneascã de tristeþe, o fãcea la Confecþii Vaslui, adormind doar de singurãtate, de izolare, de pãrãsire. într-o anumitã pozitie, altfel se trezea de Parcã aº fi din nou mic! propriul ei sforãit. Uneori sforãitul ei era Era varã târzie. Obrazul meu tremura mai tare decat huruitul frigiderului vechi, de plâns iar ochii mei cãprui se agãþau de care trona ca un rege fix în sufragerie (nu grilajul ferestrei spitalului aºa cum un înecat am întrebat niciodatã de ce îl pusese acolo, nu mã întrebaþi), nu e de râs, dar cred cã * Cornelius Ioan Drãgan (Vaslui) – Premiul „Mircea era bolnavã ºi de polipi. Horia Simionescu” oferit de Societatea Scriitorilor Pentru ea nu se mai putea face nimic. Târgoviºteni la Festivalul-Concurs Naþional „Moºtenirea Vãcãreºtilor”, ediþia a XLVIII-a. Nimic, nimic. Eu atunci mã simþeam gol, LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni atât de gol ca un nesimþit de-al lui Adam în aproape pe furiº, nici chiar când l-am vãzut faþa lu’ Dumnezeu care-mi zicea strident întins pe laiþa casei pãrinteºti în sicriu, – „Mã ºtii cât te-a iubit femeia asta? CE parcã dormind. AI FÃCUT TU, MÃ, Sà O AJUÞI? Nu l-am cunoscut deloc pe tata deºi NIMIC! DOBITOCULE!” ar fi trebuit, deºi ar fost normal sã îmi Dobitoc eram, da nu numai eu. În fine. cunosc pãrintele, aºa cum majoritatea Dacã aº fi ºtiut cuvântul magic Iubire copiilor îºi cunosc pãrinþii ºi îi catalogheazã 48 l-aº fi zis atunci, n-aº fi stat pe gânduri într-un tipar. Nu. Pe el nu. Într-adevãr, deloc. Dar n-am ºtiu incantaþia magicã. avea un fel al sãu de a trãi, un fel al sãu de Dacã aº fi ºtiut, aº fi zis ºi scãpam de a privi lucrurile, un fel al sãu de a respira. nenorocitul de spital, de drumuri, de Îmi aduc aminte firimituri din copilãrie – vulturii Diaconeºti (sã ºtie lumea!) de pe când eram mic îl aºteptam sã vinã acasã doctorii avizi doar dupã bani, nimic uman, sã mã joc neîncetat cu el, îmi aduc aminte nimic inimã. Poate ºi ei trebuiau sã le fi zis cã îl cunoºteam dupã paºi, dupã tusea cineva Iubire 48 ºi redeveneau oameni. bãrbãteascã, dupã miros. Dar presupun cã nu le-a spus nimeni. Uneori tremuram când îl vedeam. Eu devenisem un fel de pãpuºã cu Alteori mã rugam sã nu ajungã decât târziu ochi. Cãutam o scãpare dar ea nu mai era. acasã. Alteori atunci când simþeam cã nu Devenisem foarte atent la mâinile mele care îl vreau lângã mine, când simþeam cã e se loveau una de alta într-un tremur nervos. întors de la fire. Am fãcut-o ºi pe asta mi-am zis. Mã Mi-am dat seama târziu cã nu l-am încurajam auzind în urechi aievea „‘om trãi cunoscut deloc pe tata oricât am încercat, ºi ‘om vedea” – vorba lu’ tata. aºa alunecos, ca un peste, mi-e greu sã-l Mama mea e bunã totuºi. Mama mea fixez în vreo poziþie. e dragostea mea. Dar câteodatã vorbeºte Tata era singurul om de care mã prin mine acea singurãtate primarã, acel temeam ºi pe care îl iubeam fãrã sã ºtiu. copil cu ochii stinºi de atâta plâns, de Tata avea fler. Tata avea voce, vorba multele injecþii cu penicilinã ºi moldamin lui era vorbã, gândirea lui avea sens. Tata fãcut prin atâtea spitale. era într-adevãr imens. Nu mã condamnaþi, nu mã judecaþi, În dimineaþa în care mi-am luat rãmas spuneþi mai întâi uºor, încet pe buze Iubire bun de la el, tata pãrea mic în sicriul atât 48 ºi veþi vedea un copil mic uitat în inima de ºlefuit de parcã urma sã fie expus într- pãmântului. o galerie de artã. Nu am plâns. M-am educat tot drumul cu maºina – bã, sã nu plângi, sã nu pari muiere, te vede tot satu’! Nu l-am cunoscut deloc pe tata Tata se fãcuse mic, iar mustaþa parcã îi domina toatã faþa. Ochiul lui de crocodil Nu l-am cunoscut deloc pe tata. Dupã egiptean (atât de dens cândva, atât de atâþia ani, recunosc ruºinat cã nu l-am mistic) nu mai scruta încãperea, voce lui cunoscut deloc pe tata. nu mai tremura grinda casei. Mã uitam în Tata era imens. Tata avea mustaþã. gol – ºocul mã fãcea sã cred cã trãiesc un Tata mã sãgeta din priviri. Tata mã vis întors. Mã aºteptam sã se ridice – nu cutremura. Tata avea nerv. s-a mai ridicat. Nu l-am cunoscut deloc pe tata oricât Când am rãmas noi doi i-am pus mâna am încercat. Când simþeam cã îl ºtiu, pe creºtet, aºa cum rareori fãceam, ºi am atunci se schimba – devenea alt om. Ca plâns. Am plâns înfundat, din mine, nu mã un peºte de apã dulce. puteam abþine. Nu l-am cunoscut deloc pe tata. Acum Mi-era milã. Carnea mea suferea de dupã atâta amar de vreme simt cã nu l-am milã. Cum a murit el, singurel acolo! Atât cunoscut deloc pe tata. Nici în ultimul ceas. de mic! Parcã nu mai era el. Atât de singur! Nici atunci când îmi telefona din ce în ce Nu l-am cunoscut deloc pe tata oricât mai des, încât eu însumi devenisem am încercat. Pe dulapul vechi din camera bucuros cã lucrurile dintre noi devin din lui am gãsit scrieri cu amintirile sale; ce în ce mai calde (chiar mã miram) nici deasupra, în colþul din dreptul icoanei, atunci când mi-am luat rãmas bun de la el trona o fotografie cu mine copil naiv, ºi el pe peronul gãrii ºi am plâns amândoi, bãrbat în putere. 95 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Omul oarecare atunci rãcni: Un om oarecare, un job oarecare – Cine... cine mi-a luat cãþelul? Sã mi-l dea acum. Acum! Altfel... altfel nu ºtiu ce Într-o dimineaþã oarecare un om oarecare fac, zise cu voce tremurândã omul se duse la un job oarecare. Nimic deosebit oarecare cu câteva lacrimi în ochi. pânã aici. Omul oarecare nu avea culoare, Majoritatea izbucnirã în râs. Alþii se nu avea miros, nu avea gust, nu avea simþ, înspãimântarã. Omul oarecare avea acum omul oarecare pedala în gol sã ajungã cât voce! Cu toate astea cãþeluºul de plus nu mai repede posibil la acel job oarecare. Ba îºi fãcu apariþia. Omul oarecare mai strigã chiar se cãznea sã ajungã la timp deºi oraºul o datã ºi încã o datã pânã când cãzu în înghesuit, învolburat ºi neliniºtit ca un vulcan, genunchi ºi începu sã plângã de-a binelea. se împotrivea parcã, lãsându-l uneori pe Tânãrul se amuzã teribil. Ca un macho se dinafara timpului – orele 8 erau depãºite ºi apropie de el ºi îi spuse observaþiile ºefului de departament se – Omule oarecare ce te omori aºa dupã înmulþiserã. Omul oarecare punea capul în cãþelul de plus. E doar o jucãrie! O pãmânt iar privirea lui devenea comunã cu vechiturã! cea a unui bec mat de maºinã auto uzatã. – Dar... eu iubesc acea jucãrie... Acea Omul oarecare scotea din servietã lui vechiturã face parte din mine. Acea oarecare ustensilele cu care lucra într-o vechiturã e inima mea! tãcere pânã la terminarea programului de – Inima ta? Mã faci sã râd omule lucru. În timpul pauzei de prânz tot din oarecare. Acea jucãrie e o jucãrie oarecare servieta oarecare scotea un cãþeluº mic de nu are nimic special nimic deosebit nimic plus, uºor murdar, dar care avea o anumitã interesant, înþelegi? Mã dezguºti cum te semnificaþie pentru omul oarecare – pentru târãºti, omule oarecare. ªi cã sã nu te mai cã întotdeauna îl purta la el iar lumea îl vedea agiþi – cãþeluºul oarecare a fost aruncat la în pauzã de prânz jucându-se cu el de parcã veceu. Amin. Trasã-i apa! ar fi fost copilul lui. Dupã serviciu punea Omul oarecare începu sã tremure mai cãþeluºul de pluº în servietã alãturi de tare. Încet cu pasul mãrunt se ridicã ºi fãrã ustensilele de lucru, aºeza liniºtit scaunul sã se uite în jur se duse la biroul îºi puse sub birou, închidea lampa sub formã de încet ustensilele ca ºi cum ar fi fost ora de plantã subacvatica ºi plecã spre casã. plecare, se scuturã pe pantaloni ºi pe sacou Omul oarecare avea acelaºi ritual de de praf, închise lampã ºi în timp ce plecã ani buni astfel încât nimeni nu-l mai baga spuse cu glas aproape pentru sine în seamã. Cu el sau fãrã el le era totuna. – Acea jucãrie a fost a bãiatului meu. Omul oarecare devenise o umbrã doar A unicului meu fiu. Da, am avut ºi eu o lampa deschisã trãda prezenþa existenþei familie cã voi! Da, am fost ºi eu pãrtaº la sale. ªi omul oarecare trãia aceeaºi viaþã lumea asta. Pânã într-o zi când el ºi soþia oarecare cu aceleaºi obiceiuri oarecare. mea au dispãrut într-un accident... Dar iatã cã într-o zi un tânãr de la jobul oarecare. Atunci eu am devenit un oarecare fãcu o glumã ºi îi ascunse oarecare. Nu ºtiu de ce nu am murit atunci, cãþeluºul de plus pe care omul oarecare îl mereu am crezut cã inimã bãiatului meu a îndrãgea atât de mult. Omul oarecare dupã rãmas în jucãria aceastã de plus. Numai un timp în care fusese afundat în lucrul ea m-a fãcut sã mai trãiesc în lumea asta sãu observã absenþa cãþeluºului de plus ºi atât de oarecare. Lume oarecare! Lume... disperat îl cautã prin birou, pe sub birou, oarecare! pe scaun, prin servietã de mai multe ori. Lumea a tãcut atunci. Tânãrul se Se comportã ca un apucat încât prinsese fâstâcise un pic ºi se prefãcea cã are culoare – devenise mai vizibil. Se înroºise. treabã. Omul oarecare a plecat lãsând în Omul avea acum culoare! Dupã un timp urmã un aer trist. Lumea îl judecã din ochi în care nu gãsi jucãria de plus începu sã pe tânãrul glumeþ. priveascã cercetãtor în jur. Colegii lui Dupã câteva zile nimeni nu-ai mai aducea râdeau, ba chiar unii dintre ei îl priveau cu aminte evenimentul. Ba din contr㠖 nici nu dispreþ, alþii pãreau indiferenþi. Tânãrul care observaserã cã omul oarecare nici nu mai fãcuse gluma ºi care îi ascunsese cãþeluºul ajunsese la jobul oarecare într-un oraº de plus se simþea ca un rege – de parcã oarecare, într-o þarã oarecare, într-o lume realizase ceva extraordinar. oarecare, dintr-o zi oarecare. LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni DIN ISTORIA... Aurelian Silvestru

ECHILIBRUL

Inocent, dar trist, el se uita în jos, spre marea lui dezamãgire. Ar trebui sã mor! lumea risipitã la poalele prãpastiei. κi – Aºteaptã! l-a oprit dublura sa. Am simþea sufletul împovãrat de vorbele pe sã-þi arãt ceva. care le rostise Tatãl sãu: De nicãieri, pe stâncã a cãzut cu „Unde eºti, omule?! Unde te-ai pierdut zgomot o monedã. Îngerul disperat a ºi tu ºi îngerii pe care þi i-am dat spre cercetat-o ºi a exclamat: ocrotire? Te caut ºi nu te mai gãsesc. Cel – Îþi râzi de mine! Ambele faþete sunt care, astãzi, umblã pe Pãmânt s-a la fel... E o monedã falsã. Ce vrei sã spui îndepãrtat de Fiul Meu ºi nu are nimic din cu asta? chipul ºi asemãnarea Mea!” – Orice monedã capãtã valoare doar Erau vorbe de plumb. Întregul Univers atunci, când are douã faþete diferite, nu-i s-a gârbovit sub greutatea lor. Auzindu-le, aºa? s-a simþit cumplit de vinovat. – Fireºte. – Meritã sã mor! a rostit ca pentru sine – E adevãrul ce exprimã ºi esenþa lumii. ºi s-a apropiat de muchia abisului. Mi-ai spus odinioarã cã oamenii te-au Stãtea pe vârful celui mai înalt ºi falnic supãrat, cã sunt fãþarnici, rãi ºi egoiºti. munte. Vântul i-a mângâiat obrajii. Picãturile – Aºa este. de ploaie s-au contopit cu lacrimile lui. O – Întreabã-te atunci: ar observa ei ultimã razã de soare i-a luminat fruntea puritatea Cerului dupã o furtunã violentã, frumoasã. Pãrea cã totul îl îndeamnã sã dacã n-ar fi precedatã de o arºiþã cumplitã? renunþe, sã fugã de pãcat. Dar... Ar cunoaºte, oare, fiul bucuria mamei, dac㠖 Moartea e singura soluþie pentru cine n-ar ºti ce triºti sunt ochii ei când el o ºi-a ratat menirea. supãrã? Îndrãgostiþii ºi-ar mai duce dorul, Copleºit de remuºcãri, ºi-a rotit dacã jarul despãrþirii nu le-ar arde sufletul privirea peste lumea înconjurãtoare ºi a din când în când?... La fel ºi omenirea: ar oftat. În aceeaºi clipã însã, a zãrit un chip aluneca în haos, dacã ar renunþa la una angelic, privindu-l dintr-un ochi de apã. dintre faþetele sale diametral opuse. – Tu cine eºti? Vorbele lui picurau ca sângele din rana – Sunt Eu-l tãu. unui rãstignit. – Ah... Eu-l meu? – E cazul sã-þi amintesc cã însuºi – Da, jumãtatea ta cea luminoasã. Aº Universul e construit pe echilibru ºi vrea sã te întreb: de ce doreºti sã te desparþi contrarii? de viaþã? – Nu! Nu am nevoie ºi de alte – Am obosit... argumente. – Tu, un favorit al veºniciei, vorbeºti – Atunci, fii bun ºi cântãreºte bine de obosealã? pasul urmãtor. – Întocmai! De mii de ani, privesc la Ascultându-l, îngerul dezamãgit a lumea de sub noi. Încerc s-o schimb, s-o meditat o clipã, apoi s-a aruncat în aerul fac mai bunã, mai frumoasã. Dar ce folos? rarefiat al înserãrii. Natura a încremenit în Ea degradeazã. Oamenii devin din ce în ce aºteptarea tristului deznodãmânt... mai rãi, mai cruzi, mai egoiºti. Iubirea Dar chiar în ultimul moment (spune despre care le vorbesc în fiecare zi e legenda) aripile lui puternice s-au desfãcut înghiþitã de indiferenþã. Cum s-a ajuns aici? ºi el a zburat ca o sãgeatã peste lumea De ce speranþa într-o viaþã mai frumoasã înzestratã cu dreptul de a menþine echilibrul ºi mai bunã a rãmas un vis? dintre rãu ºi bine. Era ºi lumea lui – o lume – Chiar nu-þi dai seama? tristã, decãzutã ºi nefericitã, dar în care el – Acum... nu-mi pasã. M-am strãduit (în calitatea sa de înger) era dator sã vinã în van. L-am supãrat pe tatãl Meu. Sunt cu Speranþã ºi Luminã...

97 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 PROZà Ion Mãrculescu

NOTE DE LECTURÃ

Am citit o povestire în care personajul îndrãgosteºte pânã la nebunie. Dar nu ºi el principal este o femeie. (Uneori îmi vine de ea, pentru cã i se pare anostã ºi nu sã cred cã povestirea asta am scris-o chiar pricepe cum ar putea sã iubeascã el o eu, ceea ce nu este imposibil!) asemenea persoanã. Nici mãcar nu vine Personajul principal al povestirii a dus-o sã stea împreunã în seara de Revelion, când foarte greu în copilãrie, mama ei era femeie ea avea masa pregãtitã cu de toate. de serviciu la liceul la care ea învãþa. De Aºadar, personajul povestirii îl aºteaptã. precizat: era printre cele mai bune eleve, Dar el nu vine. dacã nu cumva cea mai bunã din liceu. Într-un târziu (nu se explicã de ce) ea În general, orice scriitor nu-ºi alege se prinde cu mâinile de marginea mesei decât personaje de excepþie. frumos încãrcatã cu bãuturi, mâncare ºi Desigur, ea se jena cã mama ei era lumânãri ºi se lasã în genunchi. femeie de serviciu. Celelalte fete erau din Povestirea (ºi-aºa cam subþire), s-ar familii mai bune. încheia aici dacã n-aº continua-o eu cu Dar ea îºi iubea mama! forþe proprii, chiar din acest moment. Vine rãzboiul. Aici, autorul povestirii Fata – femeie suferã un ºoc psihic. apeleazã la clasica reþetã scriitoriceascã: Este gãsitã dupã douã zile ce cãtre niºte personaje de excepþie puse în situaþii studenþi ai ei care veniserã s-o felicite cu excepþionale. ocazia zilei de naºtere care pica exact pe Într-o zi, are loc un bombardament. O data de douã ianuarie. Este luatã ºi dusã la bombã cade ºi distruge liceul cu directoare spital. De acolo la ospiciu. cu tot (cum altfel?) care era o femeie Craiul pe care îl aºteptase în zadar nemaipomenit de bunã, pâinea lui în seara de Revelion, aflã ce i s-a Dumnezeu, o bomboanã, nu altceva! întâmplat ºi, plin de remuºcãri, se duce Autorul povestirii n-a considerat necesar sã s-o viziteze zilnic. Dar între timp, marea se consemneze cã din aceste „pâini ale lui ei iubire pentru el i se ºtersese din minte. Dumnezeu” de la masa celor avuþi, mai cad Uitase totul. ºi fãrâmituri pentru amãrâþii ºi sãracii Lumii. Iar acum se îndrãgosteºte de Matei Era cât pe-aci ca personajul povestirii Voievod! Acesta nu era chiar voievod, ci sã fie ucis de bombe ºi atunci s-ar fi un Matei oarecare, contabil la o fermã terminat totul deºi nici nu începuse, dar agricolã unde fusese lovit de un cal cu scapã pentru cã mama ei o apãrã cu copita în timpul unui recensãmânt de propriul trup (pe cât de posibil real, pe atâta animale. Calul nu era al fermei agricole, de melodramatic!). Când vin echipele de ci al unui oarecare þãran înrãit care a salvare din oraºul aproape ras de pe faþa trebuit sã plãteascã toate pagubele pãmântului (în mod sigur, cred eu, nu este produse de potcoava de la copita calului vorba de oraºul Târgoviºte!) le gãseºte pe sãu. Când aflat cât trebuie sã plãteascã, cele douã, mamã ºi fiicã îmbrãþiºate. Mama þãranul cel rãutãcios a fost lovit, la rândul era moartã (cine îºi poate imagina lui, de o scrântealã la cap, zicea cã nu altcumva?). existã nicio lege (adevãrat este!) care Personajul cãrþii reuºeºte la facultate, spune cã trebuie sã-þi încalþi calul cu învaþã pe rupte, ajunge cadru universitar, mãnuºi de box care, de obicei, nu fãrâmã dar are o sonealã: i se pare cã lumea o þestele celor din jur. Nu se cunosc urmãreºte ºi o priveºte cu suspiciune. asemenea cazuri! Cititorului nu i se spune de ce ºi cum. Dar Mateiul era lemn în materie de Într-o bunã zi, se cupleazã cu un tip, amor. Neºtiutor. Nu înþelegea câtuºi de un fel de crai, o lichea de care se puþin ce vrea aceastã femeie de la el. Putem LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni crede cã asta se întâmpla din cauza acelei complicaþiile ei, cu urcuºuri ºi coborâºuri, lovituri cumplite primite de la cal direct în reuºite ºi nereuºite ºi aºa mai departe. frunte. Sau poate cã Matei doar se Numai cã operaþia nu poate fi fãcutã prefãcea. Orice este posibil, dacã ne deoarece organismul personajului fat㠖 gândim! Cine ºtie ce am fi fãcut noi dacã femeie nu suportã anestezia. Un caz dificil! eram în locul lui! Toþi se frãmântã ªi-atunci ea, fata – femeie din Se cautã soluþii. povestirea amintitã, deºi avea mintea Craiul este neconsolat, trist, îndurerat, zdruncinatã, îºi aduce aminte cã pe copleºit etcetera. vremuri studiase legile prozodiei. Ba chiar Un pacient din spital (care va muri le predase la facultate câtorva serii de peste douã zile, dar asta n-are nicio legãturã studenþi. ªi începe sã-ºi punã în aplicare cu cazul nostru) le spune cã la marginea cunoºtinþele tehnice, scriind versuri. oraºului, trãieºte un individ care aºa ºi aºa, În fiecare zi, nemângâiatul ei crai (cel care face anestezie prin telepatie. Nici cu seara de Revelion) îi aducea câte un mãcar nu doare! „Poate sã taie bucatã din caiet neînceput, ca ea sã aibã pe ce scrie. tine, spune pacientul care va muri peste Dar ea nu-i arunca nicio privire, deºi primea trei zile, iar tu, anesteziat fiind, nu simþi caietul din partea aducãtorului. Iar acesta, nimic. Doar sã ai aºa, un fel de gâdilãturã, din pricini pe care n-avem timp sã le de-þi vie sã râzi. Zãu! Vã rog sã mã credeþi! lãmurim acum, îºi pierduse culoarea din Eu nu mai mint de când m-am nãscut!” obraji, devenise alb ca hârtia care a stat în Este adus cetãþeanul de la marginea ploaie ºi era atât de slab încât i-ar fi cãzut oraºului, un individ suspect, aratã mai pantalonii de pe el dacã n-ar fi purtat degrabã a borfaº decât a anestezist prin bretele. Se vedea cã suferã! telepatie, are unghiile mari, netãiate ºi cu Povestirea s-ar putea termina aici, în negru pe dedesubt, pungi de beþiv sub ochi, coadã de peºte, ceva în genul: iar editurile ce sã mai vorbim, nu-þi inspirã nici cea nu mai pridideau sã punã în piaþã marea mai micã încredere. Pe deasupra, mai ºi cantitate de versuri pe care fata – femeie cere o sumã impresionantã de bani! le scria zilnic. Cererile cititorilor din þarã Dar, când n-ai ce face, accepþi orice! sau din strãinãtate, abia puteau fi Riºti ºi plãteºti! Îþi riºti chiar ºi demnitatea satisfãcute în proporþie de 50%. profesionalã, astfel nu se explicã cum de Tipografiile lucrau zi ºi noapte (cã de-aia s-a lãsat specialistul – specialiºtilor, sunt tipografii!), camioanele cãrau întruna, doctorul, pe mâna unui analfabet care iar librãriile gemeau de cumpãrãtori (evi- susþine cã el poate face ceea ce nu e în dent, librarii adunând din chestia asta, averi stare niciun medic de pe lumea asta, oricât fabuloase!) de învãþat ar fi. ªi totuºi, deºi e noapte târzie ºi mi se Culmea e cã operaþia reuºeºte! sfârºeºte cerneala din stilou, voi continua Popularul anestezist îºi încaseazã cu încrâncenare sã termin, într-un fel sau suma de bani, umblã din cârciumã în altul, povestirea asta. De exemplu: cârciumã, toacã toþi banii cu derbedeii La scurt timp dupã ce ea cãzuse în cunoscuþi sau necunoscuþi ºi, dupã vreo genunchi (cãzuse, am zis, pentru cã ea nu douã sãptãmâni, este gãsit înjunghiat ºi se lãsase de bunã voie), trãgând dupã ea mort într-un ºanþ. faþa de masã (cu pahare, farfurii, cu Craiul, beat de fericire cã iubita lui a mâncare cu tot) apare ºi craiul. Ãla de la scãpat cu zile, vine cu un buchet de flori început. Numai cã, nu se ºtie de ce, între (dãduse pe ele o grãmadã de bani, era iarnã, timp el se îndrãgostise de ea mai abitir decât florile se gãsesc mai greu în acest fusese ea îndrãgostitã de el. Vãzând-o anotimp!) se apropie de patul iubitei din prãbuºitã lângã masã, el îºi dã seama cã e sala de reanimare, aceasta îºi întoarce vorba de ceva grav ºi cheamã maºina privirea spre el, dupã care, indiferentã, îºi salvãrii. îndreaptã capul în partea cealaltã ºi Este dusã la spital. adoarme. Medicii constatã cã ea suferã de o Explicaþia acestui comportament: chiar boalã foarte gravã de inimã. Aºadar, femeia în timpul operaþiei, inima ei începuse s㠖 fatã trebuie operatã, deºi are ºanse minime batã numai pentru chirurgul specialist al de supravieþuire. specialiºtilor. Dragostea ei era fierbinte Este adus, de nu ºtiu unde, unde medic (foarte fierbinte!) inima i se zbãtea puternic renumit, specialistul – specialiºtilor ca s-o ºi riscant în piept, noroc cu firele de cat- opereze. Aici ar putea fi scris un capitol gut cu care fusese cusutã operaþia, care lung despre lumea medicilor cu toate erau de bunã calitate (chinezeºti!), altfel 99 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 s-ar fi rupt, rana i s-ar fi deschis, ceea ce Se înþelege cã povestea ar mai putea era fatal. fi continuatã ºi în alte feluri. Dar sã ne Craiul, dezamãgit, disperat ºi nebãgat în oprim aici pentru cã este noaptea târziu seamã, îºi cautã remediul în plãceri uºoare. ºi mi se închid ochii de somn. Cel puþin Dar nu ºi le gãseºte, nu le gãseºte! Mulþi zic: sã ne bucurãm de faptul cã acum, în aºa-i trebuie! Mã rog, fiecare cu pãrerea lui! camerã, este cald ºi bine, altfel decât pe În ultimele secvenþe, craiul este vremea dictatorului când dârdâiai de frig descoperit în camera iubitei fat㠖 femeie, în casã lângã caloriferul aisberg oprit din spânzurat cu fâºii din pânzã fãcute din faþa motive de economie naþionalã ºi aºteptai de masã de care ea se agãþase tristã în acea ca, din moment în moment, sã þi se searã de Revelion, cu mâinile ºi se lãsase opreascã ºi curentul electric. Sã ne în genunchi pentru cã o apucaserã niºte bucurãm, cãci la anul cine ºtie ce poveºti junghiuri atroce la inimã. vor mai fi!

(urmare de la pagina 93) metalitoticã, hierofanicã ºi, în principiu, transmetapostmodernistã...” Douã schiþe ªi Petru Simion: „Romanele lui Silviu Avraam sunt oglinzi ale moralitãþii moderne, „Nu, mi se pare perfect, zice George, dar ºi ale moralitãþii din toate timpurile, celei despre asta e vorba; atragem sau nu atenþia inspirate din mitologia anticã sau a asupra noastrã?” Renaºterii, a iluminismului timpuriu ºi...” „Pot sã-þi rãspund la fel? întreabã ªi Silviu Avraam: „George Trifon poate oarecum timid Petru. De pildã: „Ticãlos ºi fi considerat un deschizãtor de drumuri, un împuþit eºti tu, mã domnule scriitor de creator de ºcoalã de prozã, în care, cum rahat, care te piºi pe tine când te îmbeþi! spune Einstein, „conduita moralã înseamnã Eu nu mi-am dus soþia la produs pentru cã interesul plin de solicitudine pe care-l depune eu sunt familist convins, dar tu ai fost cineva ca sã fãureascã o soartã mai bunã peºte ordinar pentru toate cele cinci neveste pentru toþi oamenii”... ªi cum la el existã ale tale, ba chiar ºi pentru amante...” moralã, desigur cã ºi principii existã, n’aºa, „E bine aºa!” convine George Trifon. cum zice un scriitor autohton, e adevãrat ªi Silviu: „George Trifon este un cãcat cã grecotei la origini ºi e adevãrat cã el zicea cu moþ!...” pe dos. Putem spune cã e un prozator de ªi Petru: „Nu ºtiu om mai infect decât Premiul Nobel...” scriitorul, aºa-zisul scriitor ºi ºef de gazetã Dupã câteva luni de moralitate ca liant ordinarã Silviu Avraam...” între cei trei, la cãderea primei zãpezi, eroii ªi George: „Silviu Avraam ºi Petru se întâlnesc ca-n fiecare zi, cu puþin timp Simion sunt niºte nenorociþi, niºte indivizi înainte de prânz, în Subterana Tosca. κi compromiºi moral, ºantajiºti de presã care scuturã la uºã zãpada de pe cãciuli, îºi vor sã revoluþioneze, cicã, literatura deschid telefoanele ºi tabletele ºi-ºi românã, inventând, vezi bine, avangarda comandã cafeaua ºi coniacul. de acum o sutã de ani. Niºte boi încãlþaþi „Mã, aºa nu mai merge, zice George ºi niºte fameni, vorba poetului!...” Trifon. Mi se strepezesc dinþii... Pânã spre varã tot aºa s-au gratulat Metafizicã, metatranspostmodernism, cei trei prieteni. Cafea ºi insulte, coniac ºi moralã, puah!, moralã ºi moralitate, injurii, petreceri la iarbã verde în trei ºi hierofanie, Premiul Nobel... A se slãbi! calomnii, mititei, cârnãciori ºi bere pe Voi nu vedeþi cã nu ne ia nimeni în seamã? pajiºte, scuipat ºi cãcat în spaþiul public. Nici noi. Nici noi pe noi. Hai sã lãsãm Speranþele lor de notorietate, având în prostiile astea pe seama elitiºtilor lu’ peºte! vedere frecvenþa zilnicã a atacurilor În oraºul nostru eminamente acultural, eu încruciºate, nãpustite cu oarece imaginaþie zic sã revenim la oile noastre: cãcat cu lexicalã, s-au confirmat, i-au scos din moþ, bou încãlþat, peºte de neveste, anonimat, e adevãrat, oricum mult mai mult ºantajist ordinar, pulã bleagã... Altã viaþã. decât tirajele cãrþilor lor de pe balcon sau Hai sã ne-apucãm de treabã! Domniºoarã, din debara. o apeleazã el pe barmaniþã, adu-ne o sticlã De-acum, au încercat sã treacã la de ºampanie!” partea a doua a proiectului, cea de varã- Cei trei muschetari îºi deschid toamnã. Editoriale ºi articole în ziarele ustensilele electronice sofisticate ºi-ºi judeþene conduse de ei, recenzii ºi cronici încruciºeazã spada injuriilor ºi calomniilor în ziarele ºi revistele centrale. ºi beau ºampanie. Cãcat ºi ºampanie. Iar George Trifon: „Poezia lui Petru afarã ninge liniºtit ca-n basmele lui Simion este orficã, metafizicã ºi Andersen. Puah! LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà George Ioan Canache

ÎN GARÃ

Vântul sufla uscat împletind fulgi de spunea el, tata, Dumnezeu sã-l ierte, zicea zãpadã peste drumul ºerpuitor ce ducea cã înainte de rãzboi se uluiserã ºi oamenii cãtre garã, Înainte de al treilea cântat al cei mari ºi uitau ce promiserã de aceea cred cocoºilor, cei doi drumeþi au plecat de la cã a venit urgia aia peste noi cãci ajunserã stânã cu noaptea în cârcã. În chimir, cel sã se comporte ca prostul satului. Dacã ar mai în vârstã dintre ei avea documentele ºi ºti badea ce nepot are sigur i-ar da câteva banii, pânã la plecarea trenului aveau sã de nici la bãtrâneþe nu l-ar uita. mai stea în compartiment cel puþin o orã. – Taie urcã în vagonul ãsta la clasa a Dacã l-am fi întrebat pe badea Miticã de doua, eu cu banii ce mi-ai dat mã duc sã ce mereu cu atâta timp înainte urca în cumpãr bilet. vagoane sigur ar fi rãspuns taicã, trenul – Du-te taicã, du-te! Sã nu uiþi, sã nu ne aºteaptã. De o sutã de ani de la plãteºti locul! Sã nu faci ca rândul trecut înfiinþarea gãrii, la 1 februarie 1912, capãtul când am pãþit ruºinea cu domnul controlor. drumului de fier urca din capitalã cãtre Acum Marin nici data trecutã, nici poale de Carpaþi. Atunci cu un veac în urmã celelalte de când se tot ducea cu bãtrânul ºef de tren era chiar bunicul acestuia Petre la Bucureºti nu plãtise biletul la tren ºi de Petrescu ºi de când se ºtie respectul pentru fiecare datã circula cu naºul, difereanþa de aceastã instituþie a Cãilor Ferate Române a bani o pãstra el. Atunci, nu s-a înþeles la rãmas neºtirbit. Pentru el, cum a plimbat preþ, controlorul, acela mai nou, cerea mai oile la poalele Bucegilor cunoscând fiecare mult ºi a fãcut ceva tam-tam pe hol, dar piatrã, fiecare pajiºte ºi mai ales mersul dupã ce, de voie – de nevoie i-a acceptat norilor astfel încât cu diferenþã de câteva pretenþiile totul a fost bine. L-a liniºtit ºi pe minute se putea înºela în privinþa bãtrân arãtându-i douã bilete pe care le începutului ploii, ºi care nu avea decât avea el de doi ani ºi pe care nu se vedea puþine certitudini într-o lume în care totul data emiterii pe verso ºi spunându-i se schimbã cu apreciabilã vitezã, sigur una totodatã cã nu plãtise locul, de aceea, s-a dintre acestea era ora de plecare a trenului. întâmplat acea neînþelegere. Alãturi de nepotul Marin, bãiatul mijlociu De ceva timp, flãcãul fuma, þigãrile al fetei lui Florica ce era cam la vârsta când fiind scumpe trebuia sã gãseascã o sursã în alte timpuri ar fi trebuit sã-ºi satisfacã de unde sã-ºi asigure necesarul pentru a stagiul militar cunoscãtor al internetului ºi procura cele câteva Kenturi pe fiecare zi. a tot ce însemna muncã puþinã ºi foloase Odatã ce a scãpat de bunic se duse la un cât mai multe, coborau în clipocitul apei vagon ceva mai în faþã ºi comod aºezat pe ce se auzea din vale. o banchetã îºi aprinse un Kent. Fumã liniºtit Bãtrânul, om aºezat ce încã mai credea fãrã a se grãbi cãci nu trebuia sã dea de în adevãrul cuvântului scris, chiar dacã, bãnuit, sosind prea devreme, cã nu a din copilãrie era cunoscutã sintagma minþi cumpãrat bilet. Dupã atâtea luni de muncã ca o gazetã americanã, a rãmas neschimbat la stânã fiind pedepsit cãci ratase ºi nu uita sã-ºi ia la sãptãmânã un vraf de bacalaureatul de douã ori, de vinã fiind ziare pe care sã le citeascã. Alexandru în opinia lui Marin, el îi spuse În toate discuþiile purtate adãuga apãsat cã are pe cineva cu care se pot aranja de taicã aºa scrie la gazetã a fost nedumerit examenele. în ultima perioadã când mai asculta la postul Bine cã acum a scãpat o zi mãcar, prin de radio câte un politician ce una spunea Bucureºti la angrosiºtii din pieþele mari, azi, altceva mâine iar poimâine în totalã pentru a negocia butoaiele cu brânzã, îºi contradicþie cu ce a spus pânã atunci. Eh, spunea tânãrul în sinea lui. 101 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 În compartiment bãtrânul dormea dus, au fost liberalii, þãrãniºtii, legionarii, cu desaga pusã pe post de pernã, plecat în rãzboiul, comuniºtii, ºi gara asta a lumea viselor ºtiind cã trenul d-abia la funcþionat ºi acum ce nu merge, ce sã se rãsãritul soarelui ajunge la destinaþie, fi întâmplat!? oricum cam de pe la Chitila sigur se va Nepotul nevrând sã supere pe bãtrân trezi cãci începe pe coridor o vânzolealã, tãcea chitic ºi care cumva sã nu-ºi de acolo urcând muncitorii ce fac naveta aminteascã de bilete sã nu-i cadã supãrarea în capitalã. pe laptopul lui, aºa cã, preventiv l-a ascuns Aºezat în faþa acestuia, dupã ce aruncã în geantã. guma de mestecat din gurã, se aºezã Pãstrând o distanþã de cel puþin trei comod pregãtit sã tragã un pui de somn. paºi în urma bunicului se îndreptã cãtre Molipsit de liniºtea ce cuprinsese totul nici peron. cã putea rezista ispitei. Geamurile Se nãruia în mintea lui badea Miticã ºi compartimentului se aburiserã complet, cei ultima certitudine a vieþii lui, trecuse cu doi dormeau de ceva timp ºi parcã nimic mâhnire peste faptul cã ziarele mint, peste nu le deranja odihna în faþa clãdirii ce era faptul cã cei aleºi uitã de promisiuni, peste strãjuitã din spate de un solitar brad. Când faptul cã din atâtea fabrici câte au fost nu soarele începu a inunda trenul, bãtrânul se au mai rãmas decât ruine, peste faptul cã trezi contrariat nevãzând þipenie de om pe biata þarã e pângãritã. hol ºi doar el cu nepotul în compartiment. Cu ochii plini de mânie ºi braþele – Mãrine, scoalã-te taicã cred cã am tremurând vãzu implacabil un mare lacãt dormit atât de mult încât, pãcatele noastre, atârnând pe clãdire. am ajuns în triaj ºi noi nu ne-am dat seama. Neputicios se aºezã pe o bancã, dac㠖 Da de unde, zise acesta dupã ce a nu ar fi fost nepotul ar fi plâns în hohote. ºters aburul de pe geam, suntem tot în garã. Un tremur îl zgudui ca ºi cum un curent – Da, cum taicã am dormit atât, încât electric l-ar fi strãbãtut din cap pânã-n ne-am dus ºi ne-am întors fãrã sã fi ºtiut picioare. de noi, atâta amar de timp!? – Cum, cum mãi nepoate, cum...! Aici – Imposibil, spuse acesta privind a lucrat taica-mare, mã lua ºi pe mine agãþat ceasul de pe telefonul mobil, este doar de geanta lui unsuroasã în care þinea câteva ºapte ºi jumãtate la ora asta trebuia sã fi chei alãturi de mãmãliga ºi brânza puse de intrat în Bucureºti! maica-mare, aici a coborât tata venit din – Ce spui, atunci cum de suntem aici? rãzboi, aici am cunoscut-o pe bunicã-ta, – Liniºteºte-te tataie, totul se rezolvã purta o rochie înfloratã. ªi, acum câtã o fi plecat alt tren ºi noi am adormit bunãstare o fi adus gara! Þine minte ce-þi într-unul staþionat, scot laptop-ul ºi spun: calea feratã, râurile ºi strãzile sunt imediat vãd când pleacã urmãtorul... precum vinele unui organism ce conduc Acum, ce sã facem, asta este... sângele, dar, dacã tu începi a le tãia cât – Crezi tu cã jucãria aia poate sã ne crezi cã mai are viaþã? Doamne- ajute Dumnezeule-Tatã al nostru ceresc, nu – Sigur, doar în câteva clipe ºi fãrã a Te-am rugat nicicând ceva, cãci ºtiam cã ne miºca de aici vom afla când pleacã tot ceea ce faci este bine, dar, acum Doamne urmãtorul tren. iartã pe pãcãtosul tãu Miticã ce te roagã s㠖 Pãi, mãi nepoate, nu era mai simplu nu-i laºi þara hãcuitã, cãci eu Doamne mai taicã sã cobori ºi sã vezi pe tãblia din sala mult decât ea, nu am nimic altceva. de aºteptare decât sã te holbezi în Deodatã, i se pãru cã aude o locomotivã parascovenia aia? mare albã ºuierând în garã, venea parc㠖 E groasã rãu de tot... trenul a fost neatingând calea feratã, din vagoanele ei desfiinþat. coborârã: tatãl lui badea Miticã ºi bunicul – Adicã! acestuia împreunã cu soþia lui Maria. – Adicã nu mai pleacã niciun tren... În acea zi clopotele au bãtut în dungã, nici acum... nici mâine... nici... plecase ºi Miticã Petrescu, spuneau – Mãi nepoate ia-þi catrafusele ºi hai cunoscuþii... de inimã rea. La o sãptãmânã în garã cã asta nu-i ºagã... adicãtelea cum copiii acestuia au înfipt o cruce puþin alãturi sã fie una ca asta, aºa-i cã la noi nici de locul unde se prãpãdise, în amintirea lui locomotiva nu urlã, ci doar fâsâie, nici badea sau în amintirea gãrii, cãci pe acel sirena de la minã nu þipã, ci ºi aia fâsâie ºi crucifix nu scria nimic. Drepte, osoase, chiar dacã peste tot ar fi tot un fâs tot nu cele douã þevi împreunate ºi vopsite în aº crede cã în atâta amar de timp în care negru priveau drumul de fier pustiu.

LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà George Toma Veseliu

FLOARE DE CRÂNG Roman de dragoste (fragment)

Din însemnãrile intime pânã la 21 de iubi? Societatea, în cutumele ei pline de ani ale tânãrului Grigoraº. prejudecãþi, a stabilit deja niºte limite prevãzute în literatura juridicã a Zburãtor cu negre plete contractului social, marital al lui Jean- Acum, dupã implacabila scurgere a Jacques Rouseau. Oare Primul Rãzboi anilor, uneori viforoasã, alteori cenuºie, Mondial, fiindcã în spaþiul lui temporal se chipul ei refuzã sã-ºi limpezeascã acele întâmplã acest fapt, le-a rãvãºit, le-a contururi care s-o individualizeze. Totuºi, abandonat definitiv, lumea fiind cuprinsã el ia înfãþiºãri ciudate, încât, dacã aº de un val uriaº de schimbãri? Dar n-am întinde pe un cadru de lemn o pânzã, mi-ar rãspuns încã la întrebarea iniþialã, aºadar, fi greu, poate chiar imposibil, de a o prinde rog pe cel care va apucã sã-mi citeascã într-un crochiu, detaliile ascunzându-se însemnãrile, sã treacã peste aceste într-o negurã adâncã din care þâºneºte o consideraþiuni de fundal istoric, deoarece, luminiþã, sufletul ei rãnit. Rãmâne. constant intenþia mea priveºte relatarea, pur ºi acel portret interior care, de regulã, simplu, nud㠖 zilele fiind-mi numãrate – oscileazã intermitent de la o situaþie de viaþã o reiterare a evenimentelor legate de o la altã situaþie.. Mã întreb acum de ce un iubire samavolnicã, stranie. Sunã ciudat lucru neplãcut s-a ascuns într-un cotlon sintagma a refuza sã fii iubit! De ce? de penumbrã al memoriei, mai cu seamã Rãspunsul nu-l poþi gãsi în identificarea cã, se ºtie cã o femeie, indiferent de oferta acestei femei, tulburatã de o pasiune ei, refuzatã aºteaptã de la bãrbatul care i-a sãlbaticã, unde sãlãºluieºte posesia cãzut ei cu tronc un rãspuns afirmativ, în iraþionalã. Ea, aceastã victimã a mea. caz contrar în ea se dezlãnþuie o furie suferea de o umilinþã pe care cei din jur o sãlbaticã de rãzbunare. N-a fãcut-o. Nu ºi luaserã în seamã. Numai eu nu luasem i-am oferit posibilitatea. Viaþa a operat altfel în calcul cerbicia ei, ignorându-i naiv protejându-mã, dar lãsându-mi o stupidã perspicacitatea de a face din negru alb. nedumerire, care opereazã asupra-mi ca Suplinitoarea, o profesoarã la început de un cuþit rãsucit de forþe oculte în sufletul carierã didacticã, se tot plimba din ºcoalã meu spre a conºtientiza o poveste nebunã în ºcoalã. ªi, deodatã, ce sã vezi, pusese de dragoste cu doi actori dintre care unul ochii pe un mascul care o tulburase pe ea, trãieºte imens sentimentele iar celãlalt e mititica ºi neajutorata fiinþã plãpândã, pe absent. Oare absenþa nu este ea înºãºi care orice om, bine educat, ar fi trebuit s-o expresia materialã a unei necunoscute din întrebe: „Spune-mi, scumpo, cu ce sã-þi aceastã puerilã ecuaþie? Probabil cã da, fiu de folos?” mãcar atât ºi nimic mai mult, devreme ce s-a pãstrat în memorie ca un pânã la pierderea controlului. Treceam pe rezidiuu. Cred cã acea absenþã s-a lângã ea ºi simula cine ºtie ce neputinþã ca materializat, deoarece am rãspuns la sã-mi smulgã acel bãrbãtesc instinct de „avansurile” ei cu o scârbã foarte greu protecþie a sexului slab ºi frumos. Eu ab- stãpânitã în limitele codului bunelor sent, îngândurat. Altãdatã, la indiferenþa maniere. De fapt, tu, lectorul meu, care mea, îmbufnatã, era gata sã îmi punã, da, înduri indirect consecinþele acestei da, chiar piedicã vârându-ºi subtil vârful întâmplãri, te întrebi, pe bunã dreptate, cine pantofului între încãlþãrile mele ca sã aibã este, dom’le, aceastã fiinþã, practic, motiv sã sarã asupra-mi încolãcindu-mã nevinovatã dacã cere sã fie iubitã, lucru cu braþele spre a-i simþi sânii ºi unduirea absolut fresc, omenesc? Ce este rãu în a voluptoasã a corpului: „Mi-era teamã, se

103 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 scuza ea râzând, cã aºa visãtor cum eºti, ce abia aºteptã sã dea pe foc, dacã eu îl chiar ai fi putut sã cazi. Ar mai fi fost doar aþâþ. În provincia asta uitatã de lume, unde un pas pânã la sâcâiala geloziei, forma doar ruinele rãsar printre bozii, buruieni supremã de posesie rãnitã ºi crunt înalte ca niºte gingii uriaºe ale unei fãpturi pedepsitã, dar eu tãceam ascunzând-mã în ascunsã în pãmânt gata sã iasã, dupã mine. Reflectând asupra celor întâmplate plecarea turcilor la suprafaþã ºi sã reînvie dar, mai cu seamã, asupra celor care puteau Cetatea de Scaun a 41 de voievozi timp de sã se întâmple, constat acum cã ea suferea patru veacuri, niºte nemernici au poftã de de un soi de masochism inconºtient spectacol fãrã sã plãteascã bilet! Sã provocându-ºi suferinþe crâncene pe care meargã dumnealor frumuºel la teatru, cã le degusta cu atât mai mult cu cât trezise o avem actori de melodrame de talie solidaritate cretinã în ºcoalã ce putea fi universalã pe Tony Bulandra par exemple, exprimatã cam aºa. „Lasã-te, fâþoiule, purtat unde pot savura comedii lacrimogene, nu de mrejele sirenei, nu te mai lega de comedii bufe, anoste. Mi-am luat inima în catargul vasului, nu-þi ascunde lacrimile dinþii ºi, chiar profitând de prezenþa unui pentru Penelopa aia a ta din vis, trebuie sã grup mai restrâns, cu sentimentul de a nu ne dai ºi nouã o micã satisfacþie! Fã ceva, inflama spiritele ºi de a o rãni, i-am spus:”Ai bleavule!”. Spre satisfacþia ãstora, grijã, eu nu sunt ºoricelul tãu, domniºoara suplinitoarea încerca, ºi reuºise deci sã Mâþã!” Reproºul meu categoric a produs insinueze o legãturã cu mine. Urma ca cei contrariul. Faþa ei s-a îmbujorat, era prima din cancelarie, tâmpiþii, idioþii, amatorii de oarã când o vedeam, a zâmbit suveranã ºi bârfe, mai ales damele, sã brodeze minciuni a tras clapeta cursei. Devenise primadona sfruntate pe seama mea, cu precãdere, unei piese de teatru, iar spectatorii erau gata cum cã eu simulez neimplicarea, femeia s-o umple de satisfacþii aplaudând-o. fiind gratulatã pentru sensibilitate ºi Învinsese. De ce? Iar trebuie sã mã abat exprimare fãþiºã a sentimentelor. Într-o zi, de la evenimente, teoriile mi se par stupide, am surprins niºte ºuºoteli, unde numele pentru cã, autorii de romane realiste sau meu rãsuna straniu. Eram judecat ca un onirice stãruiesc asupra psihologiei ins de duzinã prost crescut. M-am trezit personajelor. Eu socotesc cã aceastã cã arunc catalogul, cã ies afarã pe coridor misiune îi revine lectorului. Atunci ce rost din doi paºi uriaºi, furios trântisem uºa sã are sã-i tot explici tu cum stã chestia cu le sparg timpanele. Unul m-a ºi înjurat. Era iubirea. Iar de va face comentarii direct pe o simplã reacþie cu efect paradoxal; „Da, fila manuscrisului meu, nepunându-ºi lacãt dom’le, se vede clar, aici e ceva!” Eram gurii, te poþi aºtepta sã dovedeascã faptul capabil sã mãrturisesc public aversiunea, cã este inteligent sau cã-i neinspirat de muza scârba mea faþã de aceastã femeie. Ce s-ar personalã ºi-ºi dã în petic. Într-adevãr, sans fi întâmplat? Bien sur que tous vor doute iubirea, concept biblic existenþial, reacþiona în conformitate; „Lasã, bãi, este, în viaþa de zi cu zi a societãþii, un vrãjeala! ce nu se vede cã ieri, hodoronc- liant de fuziune a individualitãþilor, mai tronc, v-aþi sãrutat!?”. Când? Mã vãd eu simplu, un sentiment absolut nobil. Acum, uluit întrebând: „Ieri? Sunteþi nebuni. când totul s-a încheiat pentru mine, mã Nebuni de legat!” Apoi rãspundeau parºiv întreb cu oarecare temere ºi uºor regret ei în cor: „Ne contrazici tu pe toþi? Ce înainte de a pleca Dincolo dacã în relaþiile neruºinare!” ªi parcã îi vãd ieºind mahmuri mele involuntare de circumstanþã presantã ºi posaci cu feþele turtite de o beþie a voi fi fost nevoit de o anume inflexibilitate imaginaþiei. Alte chipuri înduioºate de a caracterului meu mulat pe principii sentimentele nobile ale profesoarei înþepenite sã încalc acest postulat greu de cârciumãrese (o sã citeºti mai la vale, definit: dragostea. Am vorbit pânã acum dragul meu, de ce am numit-o astfel!) o cu precãdere despre ea, dar eu, eu, acest priveau pe duduia W apãrutã din senin bãrbat înalt ºi, atrãgãtor, manierat, totuºi cum îºi ºterge cu o batistuþã finã umbra plin de defecte, unele ascunse cu dibãcie, deasã a genelor prin care se strecurase altele vizibile de la o poºtã, cum apãream parcã o firavã lacrimã. Vedeam pereþii înalþi eu? Rãspunsul: un ins indezirabil, un ins ai cancelariei cum se înãlþau ºi tremurau incapabil sã se poarte cu o femeie cu în plânsul general al acestor actori care toane, un ins nepregãtit sã intre în focul dãdeau nãvalã în scenã, înghiontindu-mã, „normalitãþii”; mai mult chiar omul care sfãrâmându-mã sub tãlpile lor. Gemeam este caracterizat nemilos de societate: un neputincios ºi ochii mei înotau în lacrimi, handicapat. Ce l-ar fi costat, nene, dacã i- nu puteam sã plâng. Apoi ea a râs ºi a ar fi fãcut pe plac acestei femei pasionale, dispãrut aºa cum ºi apãruse. útia ºi astea, poate frumoasã, afabilã, generoasã pânã mi-am spus, dupã o lungã chibzuialã, nu la pierderea elementarului orgoliu feminin? trebuie ignoraþi. Violenþa lor e ca o spumã Dar lucrurile nu pãreau a sta chiar aºa. Ce LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni însemna, de fapt, acel W cu care obiºnuia reale, încât ele îmi pun mie, nu eu, sã semneze în condicã înainte de Varvara existenþa sub semnul întrebãrii. Protopopescu? Ea era în ton cu moda Sosit acasã, habar n-am pe unde am abrevierilor W fiind consoana V repetatã. umblat toatã ziua prin Târgoviºte, mort de Un mod de „occidentalizare”. Pãi, stând obosealã, fãrã poftã de mâncare, n-am luat strâmb ºi judecând drept, una e sã spui nici cina pe care bona mea dragã mi-o Cosco de la Costel Icsulescu ºi alta e sã aºezase acoperitã cu capace metalice ºi cazi în câmpul vulgaritãþii. Emanciparea prin învelitã într-un ºervet þãrãnesc, brodat cu occidentalizare e o treabã a ambelor sexe. floricele negre, roºii: toate merindele de Una e sã zici Helene, care duce cu gândul la searã aºezate cu bun gust de franþuzoaica o împãrãteasã ºi alta e sã zici tanti Leana enigmaticã adusã, culmea! de un tip in- c’est a dire Leana lui Sulã a lui Bodârlãu. sipid, ca tata, tocmai când se reîntorcea Dar chestia asta definea doar o laturã a de la studiile fãcute la Sorbona în Paris. El personalitãþii ei. Fuga de vulgaritate avea, pesemne, cam 24 de ani, pe când ea împingând-o treptat, iremediabil în ea. Nu abia dacã împlinise 14 ani. Ce ºi cum se greºesc dacã spun cã prin tot ce fãcea întâmplase fusese explicat de tata din douã vulgariza sentimentul înalt al iubirii. Cum vorbe: „M-am gândit cã fiind copilã va este sã-þi pui sufletul în palmã ºi sã-l dai învãþa româneºte perfect ºi va fi o bunã fãrã nciun preþ unuia care nici nu tresare profesoarã acasã copiilor mei. O voi trimite când apari tu cu graþie femininã care la liceu; e harnicã, inteligentã ºi foarte loveºte ºi geamurile ferestrei? Aºa gândeam studioasã. „Bunica se convinsese de acest eu, din perspectiva unui domn care lucru. Conversau în francezã despre primeºte în schimb ceea ce dã, nu ceea ce lecturi, cãci, luat de apa culturii franceze, i se oferã cu forþa. m-am trezit vorbind fluent cu ele, chiar Abia acum, dupã circa 20 de ani, aº uimindu-l pe tata. Habar n-aveau însã ei îndrãzni sã spun cã trebuia sã las garda jos cã eu citisem deja o bunã parte din cãrþile ºi sã mã port ca mulþi bãrbaþi „cuceritori”, franþuzeºti ºi nu erau puþine, cãrþi cu sute acele licheluþe simpatice, sentimentale, care-ºi de pagini, legate în piele, aflate în bibliotecã notau victimele sexuale într-un carnet drept cine ºtie cum ºi de ce, nu numai pe cele de recorduri:” Am tivit-o ºi pe madam’ beletristicã, ci chiar pe cele de ºtiinþe ale Georgescu, înfumurata aia. Stãtea leºinatã tatãlui meu, omul, care întors acasã, studia ca o vitã!” Deci, ar fi trebuit s-o privesc pe tot timpul în bibliotecã. Bona devenise un domniºoara suplinitoare cu o dulce ameþealã, soi de sfetnicã a bunicii care o ºi jucând teatru ieftin, ori sã mã port ca un introdusese în familie cu toate drepturile, mascul dominant ºi dominat de impulsiuni pregãtindu-i chiar o dotã de mãritiº. În freudiene, instinctuale. Eu însã n-am fãcut seara aceea, zic, ma cherie bonne îmi nici una, nici alta. Dimpotrivã, am creat, pregãtise cina, ca de fiecare datã, neºtiind fãrã voia mea, un câmp al aºteptãrii pe care orele mele de întoarcere. Beneficiam, prin ea, inteligentã, cãci era cu adevãrat o comportamentul meu stabil, de libertatea inteligenþã, l-a ocupat cu trupe de asalt. ªi, tuturor acþiunilor mele. Nu aveam, în afarã deodatã, a câºtigat o victorie, nu ºi rãzboiul. de bunica, niciun alt stãpân. Tatãl meu, cu Recitind aceste însemnãri, bag de seamã o sãnãtate ºubredã, se lãsase, în afara cu stupefacþie existenþa contrarietãþii. Mã lecturilor, pradã unor tabieturi ciudate. întreb de ce funcþioneazã retroactiv Mergea normal la slujbele de l-a Mitropoilie, conºtiinþa umanã, surprinzându-mã cã mã vizita expoziþii, cãuta arhive pentru a alcãtui tot gândesc la ea? Nu este cumva chestia o istorie a Târgoviºtei. Cum de le fãcea el asta o bombã programatã sã explodeze la pe toate, nu se ºtie? Uscat ºi prãpãdit ca o un termen depãrtat de fenomenul care a lãptucã de grãdinã neudatã, de ziceai cã produs-o? Faptul, cã a devenit o obsesie mãnâncã numai miercurea ºi vinerea iar sentimentul acesta, îl resimt ºi acum, prin atunci numai hranã de post creºtin, liber presiune mediaticã, ºi cã, totul era un joc, asumat, era un introvertit de la care nu te- un mijloc de insinuare în universul intim, ai fi putut aºtepta la aºa ceva, lenevia fiind intangibil al cuiva. Pesemne, torturat de o laturã a vieþii aristrocratice unde spleenul regrete (astea de unde naiba or mai fi venit se gãsea la mare cinste. Avea un plan al ºi ele?), de reproºuri neformulate, bâlbâite lui, secret, de care numai eu era sã aflu, ca niºte limbi de flãcãri mistuite în van fãrã încerca sã strângã bani ºi sã mai facã ºi nicio acoperire a unor fapte, fiindcã m-am un împrumut la bãnci. Dorea, deºi nu era reþinut cât am putut ca nu cumva sã am inginer, ci economist de mare þinutã cea mai micã reacþie pozitivã, cãci nu i-am intelectualã, arhirecunoscut, sã dezvolte o oferit acestui demon feminin nicio industrie legatã de petrol. speranþã, am cãzut însã pradã unor gânduri care-mi produc vedenii atât de (continuare la pagina 109) 105 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 DICÞIONAR Victor Petrescu

ALEXANDRINA DINU FRUMUSEÞEA ªI NOBLEÞEA UNEI VIEÞI

Poeta, prozatoarea, publicista, (1999), „Vitralii indiscrete” (2003). De îndrumãtoarea unor tinere condeie asemenea, prozã inspiratã de numeroasele târgoviºtene, se naºte pe 14 august 1941, cãlãtorii în þarã ºi strãinãtate: „Întoarceri în Câmpina, judeþul Prahova. Dupã cursuri în necunoscut” (roman, 2000), „Cãrãrile primare ºi liceale încheiate în Bucureºti, timpului” (roman, 2002), „Timp incan- tot aici urmeazã Facultatea de Biologie descent” (2004), „De-a râsu-plânsu” (1969). Funcþioneazã ca profesor de (2008), „Rãzbunarea” (2008), „Martor biologie la ªcoala generalã indiscret” (roman, 2009), Starchiojd (judeþul Prahova), „Thessalonia” (2009),. apoi la ºcoli generale ºi licee Realizeazã antologia poeþilor din Târgoviºte. Atrasã de tineri („Din muguri cresc literaturã conduce din 1992 copaci”, 2005), majoritatea Cenaclul literar „Elena formaþi la cenaclul pe care Vãcãrescu” de la Palatul l-a condus, mai toþi aceºti copiilor din Târgoviºte, cu tineri devenind membri ai care cunoaºte numeroase Uniunii Scriitorilor la satisfacþii, prin lansarea unor Secþiunea pentru copii, iar tinere condeie în contextul unii ai Societãþii Scriitorilor literar local ºi naþional. Târgoviºteni. Evidenþiatã cu Exemplificãm cu câteva numeroase premii ºi nume: Andreea Gluh; Gheorghe Andrei; menþiuni la concursurile de poezie de la Bianca Gîju; Andrei Drãgoi; Mihaela Tulcea (1975), Dej (1994), Iaºi (1996), Ciocodeicã; Constantin Virgil Bãnescu; Chiºinãu (1998), „Odesa” (2001). Ana Baity; Andreea Stãnescu; Alexandra Membru fondator al Societãþii Scriitorilor Tomºa; Alin ªtefan Zaharia. Pe aceºtia ºi Târgoviºteni (2005). Inclusã în diverse mulþi alþii îi consider㠄copiii mei de suflet, antologii: „Caiete Litere. În cãutarea unui lumina care mi-a îmbogãþit viaþa ºi m-a topos liric” (2006); „30 de prozatori. înnobilat cu o primãvarã veºnicã”. Caietele Litere 2” (2007); „Târgoviºte- Debut literar cu poezia „Ulcioare de Chiºinãu-Sankt-Petersburg. Antologie de Oboga” în revista „Delta” din Tulcea poezie” (2012) (1975). Colaboreazã cu poezii, reportaje, Poezia poartã semnul luciditãþii, al prozã la: „Convorbiri literare”, „Tomis”, puritãþii naturii, unele versuri fiind „Delta”, „24 de ore”, „Îndrumãtorul cul- strãbãtute de o undã de ironie suavã. Nu tural”, „Astra blãjeanã”, „Talk Show”, este deloc întâmplãtoare preferinþa poetei „Concordia”, precum ºi la periodicele lo- pentru versul clasic, textele cele mai cale „Dâmboviþa”, „Glasul cetãþii”, „Legea elaborate, îndelung gândite sunt ºi cele lui Þepeº”, „Târgoviºtea”, „Realitatea mai pline de graþie ºi naturaleþe. Sugestiv dâmboviþeanã”, „Jurnal de Dâmboviþa”, este titlul „Aur ºi cenuºã” (1999) în care „Þeapa”, „Curier”, „Litere”. Mai semneazã poeta nota: „ªtiu cã naturii nu-i voi cu pseudonimele: Sandra Hera ºi Paganel. cuprinde niciodatã grãuntele de tainã, Primul volum de proz㠄Casa din cã trecerea mea va rãmâne neobservatã, vrãbii” (1996), urmat de versuri „Plânsul dar sunt conºtientã cã omului îi este dat dintre nuferi” (1997), „Aur ºi cenuºã” sã-ºi împlineascã datoria faþã de sine, LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni aceea de a reuºi sã pãºeascã liber, la o Scrieri: înãlþime suficientã pentru a-ºi Casa din vrãbii: prozã. Bucureºti, transforma acumulãrile în speranþã”. Editura Bucura Mond, 1996; Plânsul Aceasta deoarece „Mâine, / Decupând dintre nuferi: versuri. Bucureºti, o stea de sus / Bem o cupã de har sfânt Editura Bucura Mond, 1997; Aur ºi / Cãi lactee fac recurs / Zãrilor cu vara- cenuºã: versuri. Târgoviºte, Editura n vânt...”. „Vitraliile indiscrete” sunt de Macarie, 1999; Întoarceri în fapt vitralii ale sufletului sãu, „întâlnirea necunoscut. Târgoviºte, Editura dintre cuvinte” când: „Ceþuri solzoase Pandora-M, 2000; Cãrãrile timpului. încremenite funebru,/ sângerã alb,/ Târgoviºte, Editura Pandora-M, 2002; inima goalã, cadenþatã,/ ºi toaca paºilor Vitralii indiscrete. Târgoviºte, Editura murind liniºti de schit”. Aici „Lumina/ Pandora-M, 2003; Timp incandescent. curge-n rãsfrângeri spectrale,/ printre Bucureºti, Editura Pro Transilvania, cioburi de sticlã coloratã,/ pictatã de 2004; De-a râsu-plânsu, Târgoviºte, Dumnezeu.” Editura Transversal, 2008; Cãlãtoriile prin lume i-au inspirat Rãzbunarea, Târgoviºte, Editura Trans- versurile, „setea de cuvânt, aripi ale versal, 2008; Martor indiscret, sufletului ce nu pot sã vã prindã la umeri”, Târgoviºte, Editura Transversal, 2009; trãirile intense în faþa unor vestigii de Thessalonia – destinul unei femei, spiritualitate umanã, dând frâu liber Târgoviºte, Editura Transversal, 2009. fanteziei. Versuri încãrcate de sensibilitate, închinate unor meleaguri ale lumii: Nisa, Antologii: Monaco, Coasta de Azur, Veneþia, San Din muguri cresc copaci (Antologia Remo, Toledo, Creta, Dresda, Taºkent, Cenaclului literar „Elena Vãcãrescu”, din Samarkand, Tbilisi ºi multe altele. Târgoviºte), Târgoviºte, Editura Deseori proza este cantonatã în Pandora-M, 2005; Caiete Litere. În concret, reliefând viaþa þãranului cãutarea unui topos liric. Antologie a dâmboviþean în complexitatea sa, SST, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, observându-i limbajul, obiceiurile, 2006, p. 38-42; 30 de prozatori. Caietele comportamentul. Litere 2, Târgoviºte, Grupul Editorial Deosebite în concezie ºi crearea Bibliotheca&Marcona, 2007, p. 79-80; unor secvenþe parcã cinematografice, ale Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt Petersburg. existenþei umane, sunt ºi prozele scurte Antologie de poezie, Târgoviºte, Editura din volumele „Cãrãrile timpului” Bibliotheca, 2012. (2002), „De-a râsu-plânsu” (2008), „Rãzbunarea” (2008). Cu mare talent Referinþe: descrie personaje, locuri, întâmplãri, cu Popescu, Mihai Gabriel. Memoria obiectivitate dar ºi cu umor. Considerã dascãlilor noºtri, III. Târgoviºte, Editura cã: „Amintirile sunt cãrãri ale timpului Bibliotheca, 1999, p. 70-72; Petrescu, Vic- ocolite de somnul uitãrii, strãbãtute de tor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar de dureri ºi roiuri pãmântene, de arderi ºi literaturã al judeþului Dâmboviþa. 1508- punþi, de nori cãlãtori peste cer sau de 1998. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, ceruri cãlãtoare”. Trecãtori pe acest 1999, p. 82-83; Petrescu, Victor. Scriitor pãmânt suntem „programaþi pentru ºi publiciºti dâmboviþeni. 1900-2004. viaþã, trebuie sã alegem rãscrucea pe Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005, p. care se reazãmã armoniile universale”. 72-74; Coandã, George. Istoria Sintetizând asupra scrisului sãu, Târgoviºtei. Cronologie enciclopedicã, Mircea Horia Simionescu afirma cã: Ed. a II-a, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, „Scrisul prozatoarei Alexandrina Dinu se 2007, p. 412; Enciclopedia oraºului remarcã printr-o vie ºi coloratã fantezie, Târgoviºte, Ed. a II-a, Târgoviºte, Editura cu nucleu generator realitatea, Bibliotheca, 2012, p. 206; Stan, Mihai; întâmplãrile diurne, stãrile de lucruri Petrescu, Victor; Coandã, George. captate de sensibilitatea sa în continuã Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. Din veghe. Discursul epic – de reduse dar istoria unei grupãri literare. Târgoviºte, consistente proporþii – se impregneazã Editura Bibliotheca, 2013, p. 190-192; adesea de tinctura unei sincere trãiri Petrescu, Victor. Crochiuri literare. poetice, fiindcã autoarea ºi-a exersat Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni (1900- mult, de-a lungul anilor, limbajul ºi 1944). Târgoviºte, Editura Bibliotheca, celelalte instrumente ale poeziei.” 2014, p. 251-253. 107 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 REMEMBER Ion C. Hiru

GH. N. DRAGOMIRESCU, DASCÃLUL MULTOR GENERAÞII

Am pãºit în tãcere pe coridoarele ticsite înþepenind parcã, pe plãcuþa pe care scrie de liniºte ale cetãþii universitare piteºtene, „Sala Gh. N. Dragomirescu”. Câtã care peste câteva minute, adicã la la orele recunoºtinþã, câtã preþuire pentru dascãlul nouã ºi treizeci de minute, avea sã nostru de Gramaticã, cel pe care deseori, gãzduiascã cea de-a doua promoþie a în mintea ºi sufletele noastre de studenþi, Institutului Pedagogic, promoþia 1966. Era la douãzeci ºi un pic de ani, îl apostrofam, 20 august 2016, la o orã matinalã, când dându-mi seama cã de la dânsul am învãþat paºii, azi mai greoi, cãlcau spaþiile pe care sã dezleg tainele limbii noastre cea române, altãdatã, cu cinci decenii în urmã, le cã datoritã dânsului am publicat trei cãrþi strãbãteam cu vioiciune, fãcându-mi loc de gramaticã, eu, studentul domniei sale, cu greu printre studenþii anilor 1963-1964, restanþierul anului III. Îi ziceam „Barba- care, fie luau o gurã de aer, în pauzele de roza” ºi nici pânã în ziua de azi, când au la învãþat, fie aºteptau sã intre la examene. trecut cincizeci de ani de la absolvire, nu Pãºeam uºor, parcã eram într-o ºtiu de ce avea pe bãrbie o patã roºiaticã, catedralã, înconjurat de sfinþi cãrora nu din naºtere sau de altã naturã. ªtiam cã doream sã le tulbur tãcerea sacrã. Rând este fiu al Argeºului, nãscut în comuna pe rând îmi apãreau, aureolaþi cu raze Lunca Corbului, satul Siliºteni, ºi mai ºtiam sclipitoare, sfinþii noºtri de atunci, unicate cã ºi-a construit o frumoasã carierã în intelectuale, cãrora, la vârsta pe care o învãþãmântul mediu ºi universitar. ªtiam aveam, le gãseam ºi cusururi, uneori chiar cã este un bun grãmãtic ºi cã lozinca ne aruncam asupra lor veninul când, pe domniei sale era „pe aici nu se trece”, drept, eram „picaþi”. E vorba de ªerban referindu-se la colocviile ºi examenele de Cioculescu, Gabriel Þepelea, Augustin Z. LRC (limba românã contemporanã), N. Pop, M. Z. Mocanu, Gh. Vrabie. cãrora unii, printre care mã numãram ºi Cãlcam uºor, sã nu cumva sã le deranjez eu, nu le dãdeau importanþã. Am privit odihna cea veºnicã uriaºilor dascãli, tãbliþa cu numele amfiteatrului ºi, pe loc, învãþãtorilor noºtri universitari, sã nu care am hotãrât sã evoc personalitatea acestui cumva sã le întrerup prelegerile, fie despre mare cunoscãtor ºi iubitor de limb㠄limba operei lui Sadoveanu”, despre româneascã. M-am informat ºi acum a „meseriile lui Caragiale” sau despre venit timpul scrierii. „elementul predicativ suplimentar”, fie S-a nãscut la 12 februarie 1907, într-o prelegerile de psihologie ºi pedagogie, familie modestã, tatãl fiind notarul prelegerile domnului Aman, ale mult comunei. La ºase ani, Ghiþã îºi pierde apropiatului de studenþi Ion Moise, chiar ale mama, apoi, elev fiind la liceu, trãieºte domnului M. Z. Mocanu, ajuns astãzi la nouã tragedia pierderii tatãlui. Copilãria lui nu a decenii de viaþã ºi care-ºi avea cabinetul de fost una fericitã. ªcoala primarã o face în rector la parter, uºa capitonatã din stânga satul natal, continuã studiile la Liceul „I. intrãrii centrale. Cum aº fi putut deranja cu C. Brãtianu” din Piteºti, între anii 1920 ºi paºii mei zgomotoºi, cãlcând mozaicul 1928, manifestându-se ca un elev bun, coridoarelor, pe marele folclorist Gheorghe drept pentru care urmeazã, între anii 1928 Vrabie, cel care ne-a introdus în frumuseþea ºi 1931, cursurile Facultãþii de Litere ºi baladelor, doinelor, basmelor noastre Filosofie a Universitãþii Bucureºti, obþinând româneºti, cel care, privind într-un punct fix, licenþa cu Magna cum laudae. ne vorbea despre „mitul jertfei la români”. Lucreazã ca funcþionar la Ministerul M-am oprit în faþa celor douã uºi înalte, Agriculturii pânã în anul 1935, când a fost parcã mai înalte ca oricând, în aceeaºi numit profesor suplinitor la Liceul „Emanuil tãcere. Ochii umeziþi mi se pironesc, Gojdu” din Oradea. Între anii 1936-1938 LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni suplineºte la Liceul „Andrei ªaguna” din germanã ºi românã), este o lucrare Braºov apoi, pânã în 1940, predã la Liceul apreciatã de acad. Al. Graur, de lingvistul Comercial braºovean ºi este director al Henri Morier, de la Universitatea din ªcolii de Ucenici. În anul 1939 obþine Geneva, de prof. univ. Mihaela Mancaº, premiul Academiei Române, în urma cãrui de la Universiatea Bucureºti, cartea fiind fapt e titularizat, la 1 septembrie 1940, în consideratã a fi una de referinþã a stilisticii cadrul învãþãmântului muncitoresc din româneºti. Bucureºti. Premiul Academiei i-a fost Privesc, în continuare, în aceeaºi acordat în urma publicãrii lucrãrii „Sintaxa tãcere tãbliþa al cãrei înscris – „Gh. N. ºi stilistica propoziþiunilor independente”. Dragomirescu” – denumeºte amfiteatrul În anul 1941 obþine o bursã oferitã de limbii noastre cea române. Pãstrez tãcerea, Institutul Humboldt ºi astfel studiazã la pentru ca în liniºte sã ascult comunicatele München, timp de un an, filologia romanicã, ºtiinþifice ale domniei sale, în cadrul în vederea obþinerii doctoratului în filologie. Societãþii de ªtiinþe Filologice, (filiala Evenimentele din acei ani îl fac sã revinã Piteºti), al cãrei preºedinte a fost, începând în þarã, este mobilizat ºi trimis pe frontul cu anul 1960. În tãcere, citesc scrierile din de Rãsãrit. Dupã aceea, urmeazã drumul revistele Limba românã ºi Tribuna ºcolii învãþãmântului, fiind profesor de limba argeºene, tot în tãcere, acum, dupã cinci românã la diferite ºcoli profesionale din decenii de la ultimul clopoþel al studenþiei, Bucureºti, la Liceul (seral) „Grigore ascult prelegerea profesorului Gh. N. Preoteasa”, apoi la Liceul „Victor Babeº” Dragomirescu despre „dubla determinare (astãzi, „G. Cãlinescu”). Anul universitar a elementului predicativ suplimentar” ºi 1962-1963 îl gãseºte lector, apoi cred cã nu mã înºel când spun cã este conferenþiar ºi decan al Facultãþii de descoperirea gramaticalã a domniei sale. Filologie de la Institutul Pedagogic din Sosesc studenþii anilor 1963-1966 din Piteºti. În anul 1971, se pensioneazã. diferite colþuri ale hãrþii noastre. Pãcat cã Exigent cu sine ºi cu cei din jur, Gh. doar 28, mulþi dispãruþi, alþii îngreunaþi de N. Dragomirescu s-a afirmat ca un dascãl povara anilor. Împreunã, ne aducem valoros, reuºind sã se facã iubit de colegi aminte, în tãcere, cu respect ºi preþuire de ºi studenþi. Cel care publicase, în 1939, cel care a fost dascãlul nostru de „limbã”, lucrarea despre care am vorbit, lucrare Gh. N. Dragomirescu. apreciatã de Sextil Puºcariu ºi T. Capidan, Trecut de opt decenii, domnia sa ºi-a îºi publicã în anul 1949 lucrarea de licenþã, petrecut ultimii ani din viaþã la casa „Erotica eminescianã”, notatã cu bilã albã pãrinteascã din satul naºterii sale, Siliºteni, de D. Caracostea. Publicã apoi cãrþi în gospodãria ce i-a rãmas moºtenire de la ºcolare de limba românã, „Gramatica limbii pãrinþi. Aici s-a stins din viaþã, cu satisfacþia române pentru clasa a IV-a”, „Manual realizãrilor avute ºi a viselor împlinite, un preparator de limbã românã”. „Micã mare dascãl, un mare iubitor de limbã enciclopedie a figurilor de stil” (oferite corect vorbitã ºi scrisã, un împãtimit al cititorilor în patru limbi: latinã, francezã, limbii noastre române.

(urmare de la pagina 105) bunica. În pofida criticilor pe care le profera la adresa acestuia, îºi iubea fiul cu toate Floare de crâng ciudãþeniile lui. Cât mã priveºte, tata aproape cã nici nu realiza cã exist, chiar se speria uneori când dãdea cu ochii de mine pe aleea Privea mereu fascinat sondele de la vilei unde eu exersam mersul pe bicicletã. Rãzvad, Gorgota, Gura Ocniþei-Ochiuri, El trãia printre hârþoage. Aceasta era o lume Ocniþa, Schela Mare-Colonia Syrius, doar a sa. Cât priveºte viaþa conjugalã a Moreni ºi, varã-iarnã, îl punea pe Gavrilã pãrinþilor mei, ce sã spun!? Eu nu cred cã sã-i pregãteascã poºtalionul spre a inspecta am mai vãzut o astfel de nepotrivealã între zona, culegând informaþii privind necesitãþile soþi. Mama, o cucoanã þâfnoasã, care locuia de forare, pompare a þiþeiului, dar ºi la moºia pãrinþilor ei, stinºi unul câte unul amãnunte privind aºa-zisa fuºãraie, tot felul de tuberculozã, avea o personalitate de vintile, racorduri cu diferite filete accentuatã ºi pare-se ceva comun cu milimetrice sau în þoli. Gândea sã schimbe bunica, o laturã a caracterului ascunsã turlele de scândurã de brad ce erau fiindcã nu se bãga în menajul cãsãtoriei fiului dãrâmate de furtuni care rupeau cu furie ei cu drãcoaica de noru-sa. Mama rareori lemnul ce putrezea rapid cu þevi oþelite. Aºa dãdea pe acasã ºi atunci pentru a încheia arãtau adnotãrile lui. Toþi îl considerau un niºte tranzacþii cu bunica, de care nici acum om absolut normal, doar mama îl socotea nu ºtiu ceva clar. Era, în realitate, o cãsãtorie un incurabil visãtor, chiar trãznit, nu ºi „liberã”, fãrã nicio obligaþie. 109 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ESEU ªtefan Dorgoºan

PAPARUDELE (Un Crãciun modificat genetic)

Genul: pamflet! Scenariul beton! Comic de situaþie! Orice asemãnare cu realitatea este izbitoare!

Hiperbolã. Pe uºa Decanatului, un afiº Din umbra falnicilor bolþi vegetale apãrea uriaº: Nu se primesc doctorate decât în dosare stafia (holograma IT!) lui Brâncuºi care-l plastografiate ºi în douã exemplare (!) trãgea pe Cãlae de mânecã, îndemnându-l: Îmi pare rãu cã nu pot sã citesc tot ce „Aºazã lucrurile în ordinea folositoare. Mai se scrie ºi se publicã, mai ales pentru cã întâi dintr-un trunchi fã o Masã cu scaune, tot ce scriu se publicã ºi se citeºte. E un apoi pune trunchi lângã trunchi ºi fã o risc pe care mi-l asum. ªi o eroare. Nu Poartã, apoi trunchiuri unul peste altul ºi fac caz de necaz, dar fac haz când vãd fã o Coloanã, ca o scarã la cer”. Cãlae se convivii vãicãrindu-se pentru motive ob- apleca ºi îi urma sfatul, iar eu mã rugam la scure. Îndeobºte bilanþul este negativ: mai Dumnezeu sã nu-mi întrerupã visul, pentru mult efort decât rezultate! Lumea (cãrþii) cã din Coloanã, pe sub Poartã ºi pânã-n implicã sacrificii mai mari decât satisfacþii. Masã curgea un alai neîntrerupt de nuntã, Este o nedreptate. Viaþa bate filmul. cu Feciori Frumoºi ºi Ilene Cosânzene. Pierderile nu pot fi estimate. Fructe sunt Puteam sã jur cã trãiam ºi petreceam aievea, ºi ghinda, ºi stafidele, dar dacã jirul face ca primul dintre vornicei... ºi m-am trezit carnea ursului fragedã, vinul din stafide are cu zâmbetul pe buze. Pentru prea puþin gust leºios ºi te sleieºte de puteri. Sportivii timp! Realitatea nu-mi dã pace ºi nu vreau de performanþã îºi pot permite sã facã ºi sã ratez scenariul. comicãrii, în vreme ce circarii nu pot face Cãlae ºi Brâncuºi nu erau din acelaºi performanþã. Aici e durerea noastrã: avem sat, deci nu s-au cunoscut la fãcut de prea mulþi circari! Paparude! Aºa se explicã ciubere. Nici Iisus, în lumea pãmânteanã, situaþia caragialianã în care ne aflãm. N-am nu l-a cunoscut pe Tatãl Lui decât în vis. învãþat nimic din experienþa Cartaginei. Poate de aceea prima minune dumneze- Uitãm prea uºor cã selecþia naturalã este ieascã a fãcut-o la o nuntã unde a necruþãtoare. Nu iartã. Lupta pentru transformat apa din butoaie (atenþie! nu cea existenþã îºi spune cuvântul. Moartea de izvor) în vin, fapt cosiderat azi pândeºte din toate ungherele vieþii! Pãdurile reprobabil. Nici în visul meu alaiul de nuntã viguroase au mai multe uscãturi decât nu se transformã în cortegiu funerar (mitul lãstãriºurile. Noi trãim într-o mlaºtinã! mioritic pentru cine nu cunoaºte!). Superba Dupã care urmeazã faza heterotrofã... metaforã a Mioriþei nu a fost încã autodevoratoare. Bate vânt de Sahara la descifratã. Poate Horaþiu Mãlãele poalele Carpaþilor. Vinovaþi suntem toþi. completeazã cu îndestulare semnificaþii ºi Uneori îl visez pe Cãlae, bunicul din simboluri în excelenta pelicul㠄Nunta partea mamei, cu falxul în mânã, mutã”! Fapte obiºnuite de viaþã capãtã sprijinindu-se cu nãdejde de codrii dimensiuni paranormale, oculte. Marin Maramureºului. Îi ºtiam of-ul. Mi-l spusese Preda inventeazã personajul zoomorf de nenumãrate ori în copilãrie: un om Bisisica, un brend blamat, asemeni vinului sãnãtos se hrãneºte din castron ºi cu fãcut din apã. Nu mã asociez ideii. Dar lingurã de lemn! (Producenþii de veselã ºi dacã am privi mioara (nebunã) ca pe un tacâmuri din plastic ar trebui puºi la zid!) oracol (fãrã a pune în discuþie teozofia Se apleca la rãdãcina unui falnic stejar sã-l brahmanã)? De mituri false, deturnãri scurme cu tãiºul uneltei, venitã peste milenii grosolane ºi interpretãri erozive am avut din fierãriile sofisticate ale strãbunilor daci. parte cu vârf ºi îndesat în toate perioadele

LITERE 110 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni istorice. Complexitatea creaþiei populare a trebuit sã treacã prin multe ºi cumplite (confundatã eronat cu cea ruralã!) greutãþi pânã sã-ºi înfiripeascã un atelier depãºeºte cu mult ºtacheta de înþelegere unde sã poatã lucra. Am auzit, iarãºi, cã (fie ºi academicã) actualã, obsedatã de e un om hotãrât ºi mândru, cã el înþelege nihilisme disleptice. Pe acest drum (cu sã-ºi desfunde singur calea ºi sã-ºi trãiascã orizont adict, limitat de obtuzitãþi ºi viaþa ca un viteaz, în lupta aprigã între pesimism), mâine-poimâine, exegeþii new biruinþã ºi moarte”. wave vor îndrãzni sã afirme, fãrã putinþa De la predicþiile cu faþã umanã ale lui de a fi contraziºi, cã Pasãrea mãiastrã este Vlahuþã, lumea s-a înhãmat la roata istoriei o rasã de gãini arhaicã, depãºitã ca zestre ºi a rãsturnat-o într-un secol de câteva ori, ereditarã, care nu produce nici ouã, nici dar pe malurile Dâmboviþei, de fiecare datã carne la parametri de performaþã de câte ori alþii vâsleau un pas înainte, noi geneticã. La ceaun cu ea. Gãina bãtrânã am fãcut doi paºi înapoi, nedepãºind fierbe ciorba bunã! Fãrã Cãlae, un þãran, vremea evului mediu timpuriu, cu fanarioþii ºi fãrã Brâncuºi, alt þãran, câmpiile ar fi în cârcã ºi Regulamentele Organice pe post fost sterpe, iar munþii triºti. De frica de coerciþie legislativã. La Râmnicu Sãrat, nunþilor au tãiat pãdurile? „C-am avut în pichet de vamã ºi pazã grãnicereascã, nuntaºi/ Brazi ºi pãltinaºi,/ Preoþi, paharnicul Zamfirache Sihleanu, tatãl munþii mari,/ Paseri, lãutari,/ Pãsãrele poetului romantic Alexandru, zis lirã de mii/ ªi stele fãclii!” De unde sã mai argint, plãtea dãri urmaºilor împãratului stoarcã lacrimi norii de deasupra brazilor autocrat Petru cel Mare. Noroc cã Puterile defriºaþi? Cum sã auzi zvon de viaþã în Europei Centrale ºi de Vest ºi-au adus ogrãzile pustiite de orãtãnii? Beþi ºnaps aminte de apartenenþa noastrã la ginta din garduri ºi ºindrile, din nuiele ºi latinã, altfel am fi fost striviþi sub ºeaua scânduri. Musaadea! Vai de cel ce cãlãreþilor din stepã, laolaltã cu neamurile aºteaptã pomana strãinului... Am o mongoloide, ºi surghiuniþi spre Mãrile singurã speranþã: câtã vreme existã Nordului, dacã nu cumva ceva mai departe, þãrani, câmpiile nu vor rãmâne pârloagã! în Siberia. Mulþi au pãtimit-o. Eminescu ºi Când privesc codrii mã gândesc la nuntã, Creangã începuserã deja sã fie traduºi în nu la cortegii funerare. litere chirilice, alãturându-i forþat Dar pãdurea cu mai mulþi paznici transfugului Gogol ºi naturalizatului decât copaci îºi cântã singurã prohodul. Tolstoi, autori mistici în spirit dialectic. Pe coastele rase ca la frizerie, nu se aude Desfãtându-se cu vin de Pietroasele din zvon de nuntã, ci bocetele izvoarelor pocalele Tezaurului ºi ospãtându-se cu secate. Secolul nostru, vãdit antiecologic, cãpriori carpatini din tãvi de aur provenite a deturnat pânã ºi sensul cuvântului de la Alburnus Maior, literaturnicii de paparudã. E trist cã se întâmplã aºa, dar serviciu au compilat la greu în dicþionare nu vãd bine copacii din pãdurea literarã din ca sã plãsmuiascã originile limbii române cauza prea multor gardieni-critici, vajnici spre izvoare slave. Luminiþa de la capãtul vânãtori de recompense! Pãi, dupã ce am tunelului, care venea atunci de la rãsãrit, scos la licitaþie Cuminþenia pãmântului era un biet fanal energofag, alimentat cu (actul în sine este revoltãtor pentru cã, pe gaze de tundrã pe ruble valutare! aceastã cale, am mai trãit experienþa Groaznice încercãri, cu urmãri grele pânã pierderii unor manuscrise de tezaur!), de azi. Flãcãrile din turbãrii au ars degeaba ce sã nu facem acelaºi lucru ºi cu Masa pânã-n zori, pe pereþii azilului de noapte (mutã), ºi cu Poarta (miresii!), ºi cu au rãmas urme de sârmã ghimpatã. Pânã Coloana (vertebralã)? Pânã la urmã, dacã ºi locomotiva luminoasei revoluþii gãsim un cumpãrãtor bun, de ce nu am proletare a tras pe linie moartã în depoul vinde ºi Mioriþa? Alþii abia au replicat para- de ruginituri þariste al Kremlinului, acolo sexual o oaie (Dolly; fiecare cu Bisisica unde se mutase Zidul Plângerii pentru lui!), iar noi avem peste o mie cinci sute primul popor nãscut sub reverenda de „clone” (variante autentice!) cu care creºtinã a Apostolului Andrei. Roma a ne fãlim. Un asemenea scenariu este prea tãcut vinovat, dar nu a recunoscut niciodatã generos pentru a nu fi malefic. Alexandru cã înaintea tipãririi Bibliei a fost dãltuitã Vlahuþã, la 1910, spune:„Nu-l cunosc per- Columna lui Traian, exclusivã întrupare de sonal pe dl. Brancuºi. Am auzit cã e un neam nou prin compatibilitate geneticã, reper tânãr de o inteligenþa aleasã, care ºtie sã unic pe Axis Mundi. Scenarii refuzate. se exprime ºi în cuvinte tot atât de plastic Cenzurã peste cenzurã. Secrete la Vatican. ºi de miºcãtor ca ºi în piatrã. Am auzit cã Paparude! Religia se vinde ca artizanat. e fiu de þãran, cã, dupã ce a vãzut cã nu Bisericile s-au transformat în super- mai are ce învãþa la noi, a plecat pe jos la marketuri de lumânãri. Paris, cã a fãcut drumul acesta în vreo patru luni, ºi cã, în sfârºit, ajungând acolo (continuare la pagina 114) 111 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 ESEU Savian Mur

PERFECÞIONÃRI ÎN ARTA DEZGUSTULUI EXISTENÞIAL

Eternal activity without action. (Wordsworth)

Port o recunoºtinþã fãrã margini de nas, spre a mai subþia damfurile trecutului meu: oare cine mi-a veºtejit ipocriziei... seri, decapitate de entuziasmele, spre a le putea transporta la iresponsabile apusuri, îngrãmãdind groapa de gunoi? Cine mi-a dilatat organele ciorchinii tãcerii în closetul nopþii... tristeþi indiferenþei, pânã aproape de limita fabuloase, rãzuindu-mi cocleala amiezilor, fãrâmiþãrii, dezvãluindu-mi secretele translatându-le în tainice paragini, întru captãrii nulitãþii zilei, cu rãbdarea înãlþarea mãrãcinilor zãdãrniciei... filozofii bijutierului, purificându-mi singurãtãþile de semipreparate din coca absolutului, intruziunea acestei târfe, realul, iniþiindu-mã fãcându-ºi plinul din orã în orã, eºuând în tainele viguroasei plictiseli, inaccesibile în sublime combustii... târfe, în cãutarea idiotului, a cãrei magie mi-a ferit orele de clientului nemuritor, râvnind la gloria mucegãialã, conducându-mi convoiul statuii, parazitându-mi blestemele... mortuar al dorinþelor la cimitir, sã-ºi oceanice lacrimi, scurse din rezervorul doarmã somnul cel de veci, la umbra Milei, smulgând hãlci de carne, chirurg ruginitei cruci, în sunetele grandioase de experimentat... zbor de pasãre, eºuând în fanfarã... ªi cine oare mi-a violat, cu atâta mlaºtina chimiei, prostituând substanþa în cruzime, certitudinile, delectându-se cu eprubetele nimicniciei... scârbavnice stoarcerea celei mai firave ambiþii de sevã, zãmisliri de evenimente, dispãrând în insultându-mi reveriile, cu o lipsã ceaþa efemerului... batalioane de gânduri, elementarã de respect, închizându-mi zilnic trimiþându-mi instinctele în faþa plutonului fiinþa în oborul pentru animale? de execuþie... simþiri pidosnice, Trecutul meu – distinsã javrã, cu schelãlãind dupã o ºatrã a mângâierii, stomacul maltratat de hoiturile umilinþei, trãgând de funie retorica la reciclare... zilele sale, somnoroase pisici, fãcându-ºi spasme ale þesuturilor, fixând tacticos de siesta sub soarele blând al lehamitei, gât o piatrã orgoliului fiinþial, hrãnind refuzând sã mai lingã puii dolofanei idei viermii neputinþei cu stârvul deriziunii... fixe... hoinãreli, pe la periferia ideologiilor, dejecþii ale memoriei, remarcabil asasin, în cãutarea unor adãposturi sigure, þinând decuplându-te de tine tocmai pentru a-þi uºa închisã oricãrei propuneri de aderare aduce neantul pe tavã la micul dejun, cu miorlãiturilor teologale, întru izbãvire, o garniturã de proaspete iluzii, dezminþite oferindu-le acelaºi zãvor bine tras... patimi la puþin timp de cadavrul banalei rutini, de armãsar rãtãcit de herghelie, cu carnea þintirim încãpãtor, punând cafeaua morþii încinsã de un sânge rece... exasperãri bine la fiert, îndulcind-o cu un vârf de cuþit dozate sub clar de lunã, râncezind clipele din pudra viitorului... cu bacteriile îndoielii, croind ºuvoi bogat suspinelor ºi acalmie mãrii platitudinilor... * anotimpuri, jugãnite de oboseala celulei, Care este acel ins dispus sã strãbãtute transversal de o clorofilã recunoascã, într-un acces total de inclasificabilã... neliniºti, extrase cu sinceritate, cã, atunci când se aflã în excavatorul din gropile promisiunilor... compania sa, nu face nici cât o ceapã femei, cu onoarea abuzatã de hormonii degeratã, nefiind în stare sã-ºi ofere nimic, isteriei, purtând solemn belciuge agãþate nefãcând altceva decât sã îºi piardã timpul LITERE 112 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni cu sine, detestându-se profund, urându-se splendidul sãu cap mustea de idei geniale, total? „Fraþilor, a sosit vremea sã mã chiar se mira de nãvala fulminantã, ca denunþ, rãmas singur, doar cu mine pe cap, ciupercile dupã ploaie, ºi, prost docil, sã îmi vine sã fluier a pagubã... De aceea rog dea ocol casei – ce l-ar fi deosebit de o sã fie anunþatã poliþia, ori cineva de la gãinã? Domnia-sa a avut niºte vise protecþia mediului, sã vinã urgent pentru formidabile, cu acelaºi final: cioc-cioc, dezinfectarea locului – cãci altfel, scãpat cioc-cioc, cioc-cioc! Era dânsa, faima în lume, ca vulpea în ograda cu pãsãri... eternã, bãtându-i insistent la uºã... Pleacã, Mã cunosc prea bine, ºtiu de ce sunt în hai, pleacã odatã în lume, fii faimos, ai stare...”. Cum sã scape insul de aceastã contemplat suficient troaca strãmoºeascã, umilinþã, cine se face rãspunzãtor de ceea porcul poate sã rãmânã, însã dumneata, ce i se întâmplã? Cum cine, lumea asta salvatorul, alesul, eroul, geniul... Cu câtã nenorocitã, ea l-a adus în sapã de lemn! ªi neagrã invidie te uitai la fotografiile marilor el ce sã facã, sã rãmânã cu braþele oameni din ziare, din cãrþi, acum a sosit încruciºate? rândul tãu; marº pe paginã! Primii paºi sunt Aceastã funestã incapacitate a omului mai grei, pânã ajungi dincolo de gard, în de a-ºi exersa actul existenþial strict în rest, o sã meargã ºnur... Eºti copac, sã jurul persoanei sale, mulþumindu-se cu ce stai pe loc? Boule! îi oferã aceasta, avea sã contribuie decisiv ...Ce te faci însã când sentimentul la ampla decãdere moralã, la pierderea pierderii de pomanã a timpului, al scurgerii identitãþii fiinþiale, transformându-l într-un sale fãrã niciun rost – chiar dacã ai dobândit serios locatar al infernului. Rãbdãtori, mari victorii, ai avut uriaºe realizãri – te cultul religios, discursul politic ºi-au macinã fãrã pic de rãgaz? Cã îl pierzi cu aºteptat victima la colþ, asigurând-o, cu tine, ori fãrã tine – acelaºi lucru... Ai fãcut lacrimi în ochi, de marele noroc ce avea cutare descoperire – însã mori de sã dea peste ea – cerul, prosperitatea plictisealã, obþii un mare premiu, fãcând ultimele pregãtiri întru recunoaºterea internaþional㠖 ºi îþi vine sã întâmpinare... Cinicã, Istoria urma sã îi ragi... Nu te-ai acomodat cu nimic, nu te consemneze rãtãcirea, acea binefacere vei acomoda, nu te-ai împãcat cu nimic, promisã întârziind de milenii bune sã aparã. nu te vei împãca! ...De ce, pentru ce ai Cât calm ar fi adus tânãrul Hitler, dacã comite cel mai firav gest, doar pentru a picturile sale i-ar fi provocat o minimã rãmâne împotmolit în noroaiele bogate ale satisfacþie, determinându-l sã-ºi petreacã acestui timp? Totuºi, faci ceva... eventual restul zilelor cu pensula în mânã, ce liniºte în speranþa obþinerii unui petic uscat – altfel cereascã ar fi emanat acel seminarist te-ai scufunda –, mulþumindu-te cu acest georgian, viitorul Stalin, dacã ar fi rãmas profit negativ, cãci acel timp care sã îþi la stadiul de cãlugãr ºi n-ar fi fãcut convinã, sã te satisfacã, nu poate fi real, miºcarea opusã, cãtre demon! Iar este increabil. Realã este perpetua umilinþã Dumnezeu, refuzându-l, cum de n-a fãcut de a continua acest joc bizar... socoteala uriaºelor costuri, lãsând în „Nu vreau sã citesc un roman poliþist, libertate un asemenea cãlãu? ...Un Einstein, deoarece îmi pierd timpul de pomanã, mai rezolvând ecuaþii ºi doar atât, compunând bine joc ºah”. „Nu doresc o întâlnire cu milioane de banale exerciþii, spre a reuºi sã imbecilul acela, cunoscut formator de doarmã, un Mao, delectându-se cu opinii, mai bine-mi pierd timpul pe centurã, doborârea stivelor de fripturi de porc, dupã discutând politicos despre vreme cu o care era ahtiat, ºi cu dezvirginarea, marea prostituatã”. „Nu-mi pot pierde timpul cu sa specialitate... scroafa de mãtuºã-mea, mâine este ziua Când sufletul, spiritul, mintea ei, prilej sã vizitez, cu mare încântare, individului – atâta câtã este – nu gãsesc cimitirul...”. De ce capital de fericire niciun temei care sã-l opreascã de la dispune un astfel de tip!, el având o manifestarea exterioarã, când bunãstarea alternativã. ªahul, prostituata, cimitirul... interioarã se goleºte galopant, lãsând în Dezastrul începe odatã cu lipsa unei alter- urmã o uscatã pârloagã, ce-i rãmâne altceva native, mai precis cu inexistenþa de fãcut decât sã evadeze în þinuturile pline alternativei: grimase ale unui actor genial de verdeaþã ale megalomaniei, criminala ºi dement... Spiritul ºi cocina au un sete de afirmare gãsind imediat primul acoperiº comun, gânditorul îºi etaleazã adept, apoi altul, ºi-altul... Nu, fãrã nici ultimele descoperiri în incinta unui bordel, urmã de îndoialã, el nu putea rãmâne în credinciosul dã mâna cu preotul doar perimetrul natal, printre cãcãreze, lingând pentru a se spãla imediat pe mâini, banalul bolovan de sare precum oaia, când Dumnezeu, vlãguit, îºi repetã analizele, 113 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 sminteala ºi inocenþa trec la exemple de ochi: hai, fantomã, curaj! mofturi, sãrbãtoarea ºi scandalul – la simple ...Dar cine þi-a spus cã, orice ai face, e întâmplãri, extazul ia conturul unei agonii pierdere de timp? Cu tine, fãrã... Tocmai, de lucru, iar Istoria, calmã, scoate o foaie dumneata nu þi l-ai pierdut, þi l-ai identificat, de hârtie, sã mai dea un extemporal la este singurul „timp” ce þi se potriveºte, având dulcea naivitate omeneascã: de ce cracã a o inconfundabilã calitate, aceea de a fi timpului sã te agãþi, fãrã sã te prãbuºeºti inclasificabil, nemãsurabil, din moment ce pe loc în gol? este nedefinibil. Pentru ce n-ai fi mândru Eºti un cetãþean, aºadar obligat sã de aceastã ispravã? Oare nu ai pus umilinþa participi la pelteaua socialã, sã mimezi de a te afla veºnic în captivitatea acestui aderarea, mãcar, sã nu baþi prea tare la crud impostor, timpul, cu botul pe labe?

(urmare de la pagina 111) iar femeile conduc bãrbaþii! Fiecare are libertatea sã interpreteze Paparudele modificãrile genetice subtextuale. (Un Crãciun modificat genetic) P.S. În bunele maniere ale politicii Acum, la modã, prin cluburile de fiþe româneºti (Vivat Caragiale!), Tehnocraþii (Bilderberg – ar zice unii) se poartã, mai au pus mâna pe putere printr-o loviturã de nou, tehnocraþia, dar neofiþii nu ºtiu cã e stat (complot!) la palatul executiv (Victoria veche de pe vremea revoluþiei industriale secret-fashion), fãrã sã fie nevoie de vot (tot locomotiva cu aburi bat-o vina!), ceea universal ºi democratic, fãrã sã tragã un ce în esenþã are legãturi cu productivitatea glonþ, fãrã victime colaterale sau colective ºi eficienþa muncii exploatate corporatist, ºi fãrã sã apeleze la mineri sau alte mijloace mai rãu ca în sclavagism, dar nici o atingere teroriste de luptã, fãrã sprijin politic cu actul de culturã. Banii (simbol) nu au parlamentar. S-a întâmplat aºa din senin, convertibilitate în acest domeniu. „Artiºtii” pe tãcute, o revoluþie guvernamentalã care-l folosesc ca termen apreciativ sunt nonviolentã, cu efecte devastatoare. A fost doar ºuºaniºti, maneliºti, circari. Paparude! o miºcare cu complicitatea mutã a De aceea prin exercitarea unei cerºetorii locatarului flotant de la Cotroceni haus naþionale nu s-au putut strânge paraii (palatul prezidenþial), care ºi-a necesari Cuminþeniei. Propagandã obtuzã. demonstrat, prin imparþialitate, românismul Eºec garantat tvr 100% taxat. Nu faci (a cãrui cetãþenie o are, dar nu e). Cu chetã publicã printre sãrãntoci! útia merg cãmaºa în gura calului lui! Prietenii ºtiu la vot numai cu marmitele de fasole ºi de ce! O parodie impusã de Puterile cârnaþi în faþã! Altfel ar fi arãtat ratingul Garante, aceleaºi de pe vremea lui Þepeº Neprihãnitei dacã se alãtura de Crãciun un ºi Vlahuþã, strãinã crezului bãºtinaº, care discount vânzãrilor de jamboane ºi nu vrea Domn de la Stambul sau de la ciocolatã, plus brazii (de)geaba. Strasbourg, nici vlãdicã de la Kremlin sau Marketingul cultural este incompatibil cu Berlin. Putsch-ul a luat prin surprindere tehnocraþia. Orice scriitor cunoaºte regula rezidenþii palatului parlamentului (Casa de bazã a ficþiunii: începe cu o eroare, pe Poporului vegetal). Din motive de care apoi o corijeazã pe mãsura naraþiunii supraaglomeraþie, obezitate ºi obtuzitate, prin diverse simboluri agreate de public. cãpãtate în decenii de tãiat frunze la câini În esenþã, o înºiruire de mici ºi nevinovate ºi cleptocraþie, parlamentarii (mai ales cei plastografii (snoave). Este literã de lege din absenþi!) nu au miºcat (în front), fiind în Codul lui Ovidiu, precursor al acestei limbi stare de legumã. Paparude! Cineva vrea (alt secret pãstrat cu strãºnicie în cancelarii sã ne prosteascã (ºi i-a reuºit!): ghiveciul oculte), tradus pentru proºti!:„Carmen et românesc nu e brend (marcã înregistratã) error!” (Un calambur în care se comit o ca zakuska de „(com)uniune europeanã”. calomnie constituþionalã ºi o crimã de lèse- Sã nu fim pricinoºi: avem destui nostalgici majesté.) Sã nu facem pe naivii: nu poezia dupã votkã ºi castraveciori acri! Foametea este culpabilã pentru nenorocirile acestei pândeºte pe toate cardinalele ºi lumi! Carmen este nume de fatã, ca Maria, meridianele. Supa sãracului este o virtute, Ileana, Cãtãlina sau Veronica. Tatãl lui Bulã în grad de „hranã sãnãtoas㔠cu eghileþi!... l-a completat magistral pe exilatul din iubire Pardon! Am vrut sã spun tãiþei. Am ajuns vinovatã la Marea Neagrã: „(Femeile) top- sã ne fie ruºine cu codru de mãmãligã, less (sunt) numai pentru premianþi!” Na- brânzã ºi ceapã, incluse în cv. Badea poleon avea o vorbã: bãrbaþii conduc lumea, Cârþan n-are astâmpãr. LITERE 114 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

SCURT-CIRCUIT POLITIC

Mie îmi place Trump. Mult! A început rockefelleri care trag sforile, pânã la sã îmi placã efectiv imediat dupã ce a fost conspiraþii ale FBI-ului care, în cazul ãsta, ales. Înainte râdeam de el. Era un fel de au complotat la subminarea madamei în Vadim al americanilor, un om cu probleme cauzã. Cel mai cinstit politician gãsesc cã la cap, nebunul satului care se vede este ãla care o spune pe faþã ce crede el de împãrat. Nici el nu ºtie de ce a candidat. fapt, oricât de basm pare ideea. Crezi cã Nici el nu credea cã o sã iasã preºedinte. flacãra violet te-a rupt pe genunchi?! Bravo, Dar, dupã ce a câºtigat, mi-a devenit brusc domne, spune-o direct ºi în spaþiul public! simpatic. Am sucit armele. Am început sã Te prefer aºa, chiar dacã eºti amuzant poli- înþeleg ºi eu unele lucruri, altfel. Iar pe toate tic, decât sã îmi spui alte mizerii fãrã sens, aceste lucruri nu pot sã le vãd decât într-un propoziþii care se uitã în secunda urmãtoare. cadru utopic. Adicã sunt purtat doar pe Oricum, ca politician nu prea faci mare aripile science-fiction-ului politic. Mi s-a lucru de bine pentru þarã, mãcar fii simpatic cam luat rãu de realismul politic. Nu îmi ºi spune-mi tot ce îþi imaginezi tu! mai plac deloc analizele reci, predicþiile A treia loviturã. Asta este una datã ºtiinþifice, aerul sobru al politologilor. ºtiinþei sociologice. Întotdeauna am fost Gãsesc cã tabãra conspiraþioniºtilor ºi a puþin cam descumpãnit în faþa pizzelor ºi utopiºtilor este cu mult mai serioasã decât plãcintelor procentuale pe care sociologii prima. De ce? Cum? Sã o luãm pe rând. le afiºeazã cu un aer de matematicieni semi- Nebunul satului a dat zece lovituri rataþi. Au ºi ei un film al lor în care joacã. dintr-o singurã miºcare. ªtiþi vorba cã zece Se cred oameni de ºtiinþã autentici. Nu toþi, deºtepþi nu pot scoate o piatrã aruncatã în bineînþeles! Dar cei care sunt mai slabi – lac de un nebun?! Cam aºa ºi aici. ºi mai mulþi ºi mai vocali, aºadar – sunt Prima loviturã. Este cea datã cei care fac chestionare, stabilesc sobrietãþii ºi aroganþei politice. A apãrut eºantioane, apoi se apucã sã interpreteze unul care se strâmba ºi îºi lua aere teatrale date, dupã care îþi trântesc o concluzie cu de comediant, caricaturizând politicianul rol profetic. Este adevãrat cã se ascund ºi clasic, scrobit, arogant ºi serios ca o zi de în spatele unor rezerve – cã dacã nu le toamnã. Scãlâmbãiturile lui au arãtat cã au iese calculul?! Ceva de genul... „90% vor mai mult succes decât toate aerele false vota cu X, 10% vor vota cu Y. Dar chiar de pânã acum. Epoca politicii vesele a în aceste condiþii, orice se poate întâmpla, început! ºi cei 10% pot conta enorm, iar raportul A doua loviturã. Este cea datã liniei se inverseazã.” Adicã, mai pe înþelesul politice care se credea infinitã ºi invincibilã. nostru, dacã iese X, þi se spune savant... Sã pic de pe scaun când am vãzut ºtirea cu „vedeþi, calculele nu ne înºealã.” Dacã iese madame Clinton care, dupã alegeri, a cãzut Y, spun... „acum vedeþi de ce spunem cã ca o floare în pãcatul de moarte al credinþei cei 10% erau de fapt importanþi? Nu putem în teoriile conspiraþioniste! De ani de zile niciodatã fi siguri de rezultat în spaþiul so- spun cã nimic nu mi se pare mai dizgraþios cial!” Ca sã nu mai punem la socotealã în politicã decât fanfaronada ºi aerul de ºtiinþa veselã care se declanºeazã de fiecare oameni serioºi pe care îl afiºeazã politicienii, datã în prag de alegeri. Vorbim atunci deºi purceaua este moartã în coteþ ºi pute. despre sociologia amuzantã, aºa cum Toþi politicienii, fãrã excepþii, au o micã vorbeam cândva de matematica amuzantã paranoia care se rezolvã pe terenul (a apus de mult timp, elevii nu mai gãsesc conspiraþionist. Cei mai serioºi ºi raþionali nimic amuzant în matematicã astãzi). Iar politicieni, în sinea lor cred cu putere cã sociologia asta veselã este pusã la lucru în existã o conspiraþie undeva, care capãtã pragul ãsta de alegeri. Þi se spune... forme bizare – de la extratereºtri ºi „depinde de cine comandã sondajul!” ªi 115 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 apar toþi câºtigãtori, conform sondajelor valorii sale. Trump a dat lovitura fãrã sã pe care le comandã fiecare ºi pe care vrea. Este o loviturã care încã rãsunã. fiecare le mãsluieºte ca sã se autoiluzioneze Democraþia a tras un vânt puternic în piaþa pe rând. Avem o ºtiinþã care îþi prezintã publicã acum. Aratã direct care îi sunt savant niºte banalitãþi pe care le ºtii oricum limitele. Democraþia este atât de naivã încât ºi tu. Ea doar... demonstreazã ceea ce ºtii face posibil ca un nebun sã ajungã deja. Fie ºi aºa! Oricum, lovitura este preºedintele uneia dintre cele mai puternice minunatã! Cam ca la noi cu Poanta de la þãri din lume, asociat chiar cu conducãtorul ultimele alegeri. planetei. Sistemul democratic asta aratã, cã A patra loviturã. A ajuns sã fie putem fi proºti infinit. ªi încã o idolatrizãm comparat nebunul satului cu... Kennedy. Au ºi o considerãm perfecþiunea totalã. Cel mai avut discursuri asemãnãtoare, adicã unele rãu poate sã iasã la suprafaþã. Apoi, în al „contra sistem”. Vor avea ºi aceeaºi soartã? doilea rând, tara care dã lecþii planetei despre Eu am început deja sã fac pariuri. Nu va democraþie, impunând-o chiar cu forþa veni luna iunie ºi vom auzi cã s-a încercat altora, se comportã complet nedemocratic, cel puþin o singurã datã sã fie omorât nebunul dovedindu-ne cã nu ºtie de fapt absolut satului. Oricum, bravo pentru performanþa nimic. Cum reacþioneazã acum americanii aceasta. Nici sã nu te instalezi la Casa Albã ºi „perdanþi”? Cei raþionali? Cei democraþi? sã fii comparat cu Kennedy, e ceva! Se apucã sã submineze democraþia lor cãci A cincea loviturã. E în curs de nu a ieºit cine trebuia. κi dau foc la steag – desfãºurare asta. S-ar putea ca nebunul sã auzi tu, cei care îºi iubesc þara în declaraþii facã, din punct de vedere politic, mai multe de dragoste care merg pânã la a-ºi face decât au fãcut ceilalþi în zeci de ani. Dintr-o chiloþi în culorile steagului lor, acum, când miºcare a mâinii va rezolva mai multe nu le mai miroase bine, îºi dau foc la steag. lucruri pe care americanii le aºteaptã de ceva Omoarã un veteran de rãzboi cã spune sã vreme. Atunci sã te þii! ªi noi avem ceva de nu dea foc la steagul naþional doar pentru genul ãsta. Dar a durat prea puþin. De aceea cã un nebun a ieºit la suprafaþa democraþiei. PSD-ul îmi peste la fel de simpatic. Nu uitaþi Urlã o jumãtate de þarã c㠄Trump nu este cã ei au reuºit în trei zile, atunci când au preºedintele meu!” Cum? Pai nu asta era vrut, sã schimbe un întreg aparat de stat, regula jocului democratic? Sau cumva este cu tot cu legi ºi cu tot cu preºedinte. Deci, ceva putred în democraþie, cãci te întrebi... dacã vrei, poþi ºi în politicã! (sic!) oare ce facem cu jumãtatea cealaltã de þarã? A ºasea loviturã. Nebunul satului ºi-a A noua loviturã. Este cea care bãtut joc de tot ceea ce însemna tradiþie dãrâmã toate gogoriþele globalizãrii ºi politicã. Rupe bariere, rupe linii, vede uniformizãrii planetei. Nu, nu suntem deloc lucrurile nu într-o linie continuã, ci le frânge egali! Nu, nu suntem deloc cu aceleaºi în unghiuri dure. Profitã de republicani, de valori! Nu, nu împãrtãºim deloc aceleaºi electoratul propriu de care râde – îl drepturi, minoritarul cu majoritarul! Nu, considerã idiot ºi îi dã exact ceea ce are nu suntem fraþi! Nu, nu înþelegem la fel nevoie sã audã, dupã cum spunea el în anii ideea de libertate! Nu, nu tragem cu toþii 90. Nu cã alþi politicieni nu ar considera/ în aceeaºi direcþie! Homosexualul, desconsidera propriul electorat ºi ar da doi musulmanul, creºtinul, negrul, arabul, bani pe naþiune ºi pe bunãstarea ei. Dar albul, femeile, bogatul, sãracul, esticii, ãsta vine ºi spune în gura mare cã nu dã vesticii, europenii, americanii, toþi ãºtia nu doi bani pe nimic, ºtiind cã va fi ales tocmai sunt deloc de pus forþat în anumite scheme pentru asta, probabil. care sã îi împace! Nu, nu existã pace pe A ºaptea loviturã. Cu ocazia acestei aceastã planetã! Violenþa ne caracterizeazã! schimbãri, vedem cã întreaga planetã parcã Crima ºi setea de sânge sunt regula! Nu se pune la unison. Niciodatã politica sau am evoluat cu nimic faþã de perioadele reprezentanþii ei americani nu a fost atât anterioare ºi nici faþã de alte spaþii, numite de aproape de modul de gândire al ruºilor. primitive. Nu am evoluat la nivel funda- De aceea Putin a sãrit în sus de bucurie. mental. Doar la nivel cultural vedem Sunt fraþi. Fraþi în ce? Nu se ºtie... În diferenþele. Iar aceste diferenþe nu pot fi nebunie? În prostie? În diabolism? Vom unificate printr-un slogan de genul vedea curând. Pânã ºi ISIS s-a bucurat. europeanului naiv – unitate în diversitate. S-or fi bucurat de rãul altora? Dacã da, Diversul este divers pentru cã urmeazã oricum vor ajunge la acelaºi nivel. anumite logici proprii care stabilesc A opta loviturã. Aceasta este cea mai diferenþele. Nu ne place acest lucru? Ei, ºi durã ºi cu adevãrat cea mai seriosã. Este ce? Revenim mereu la Machiavelli! lovitura aplicatã democraþiei. Sau a ceea ce unii numesc astfel, din punct de vedere al (continuare la pagina 122) LITERE 116 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

SÃRBÃTORI

„Nu ºtiu alþii cum sunt...” Stop! Sã nu colindele religia este implicatã profund, cã în plagiez... copiez... nici sã parafrazez, pentru cã de cântece, mai ales, se deosebesc bãnãþenii de fapt, ºtiu: ºtiu alþii cum sunt, au spus-o ei înºiºi, moldoveni fiindcã în timp ce la unii „mândra-i au scris, au declarat, au povestit. Iar eu, cuminte, grasã ºi frumoasã”, la ceilalþi e „trasã ca prin i-am citit sau ascultat. Aºa sunt alþii, ca ºi noi, ca inel”. La fel ºi la straie, unde bãnãþenii pun mine, ca tine, pardon, ca dumneavoastrã. Dar eu ºurþ ºi de sãrbãtoare iar moldovenii pun cojocel vreau astãzi sã vã vorbesc, sã vã spun, sã scriu cu jder... ºi câte ºi mai câte. Nu am apucat sã despre altceva: despre sãrbãtori. ajung la vârsta la care sã pot intra ºi eu în ceata Originile mele, ca ale oricãrui român, sunt flãcãilor pentru cã bunicii nu au mai fost, rudele din urmã cu o generaþie, þãrãneºti, din judeþul au fost duse ºi ele pe alte pajiºti sã coseascã Caraº pe linie maternã ºi din Iaºi dinspre tatã. grâu mãºcat altora. Aºa s-a întâmplat: a dat Nãscut la Bucureºti în timpul Rãzboiului al istoria peste noi toþi. Doilea Mondial, nu am prea avut cum sã vãd Dar microbul satului, tradiþiile lui nu de foarte mic ce se întâmplã în sate, nici vara, m-au pãrãsit, ºi aºa se face cã prima mea nici iarna, nicicând. Abia dupã instaurarea specializare universitarã a fost folcloristica, armistiþiului ºi a pãcii am putut ajunge la apoi angajarea a fost într-o redacþie de folclor bunici sau la rudele din Banat ºi Moldova. ºi ani mulþi i-am petrecut pe teren printre cei Începuse foametea, erau anii grei ai trecerii ce au þinut ºi în timpul comunismului aprinsã de la „Trãiascã regele” în clasa întâi la „Te flacãra culturii populare. slãvim”... în clasa a doua... ªi atunci sãrbãtorile erau sãrbãtori. ªi totuºi, chiar ºi în acei ani, bãnãþenii Vorbim despre cele ale satului. Chiar dacã dar chiar ºi moldovenii mai aveau de unde, instructorii erau obligaþi sã dea „nuanþe mult – puþin sã ne trimitã la bucureºteni contemporane”, evitând pãrþile religioase, produse agricole, de-ale gurii, de care pe aici ceea ce nu era posibil totdeauna, pentru þãrani se gãseau cu greutate. Nu ratau niciodatã la Cãminul Cultural, acasã la ei sau pe uliþã, Crãciunul, zilele onomastice ale noastre, sãrbãtoarea era sãrbãtoare. Paºtele, Sfânta Maria Mare... ne cadoriseau ªi a venit ºi schimbarea economicã ºi de cu ce aveau ºi puteau. Apoi pe bãnãþeni i-a regim de dupã 1989 ºi a adus idei noi, investiþii dus istoria în Bãrãgan iar pe moldoveni în noi, multe renunþãri, multe importuri de colectivã. ªi nimeni nu a mai avut de unde sã obiceiuri ºi muzici chiar ºi la sat. Cultura trimitã nimic. A venit rândul nostru, al celor popularã s-a transformat ºi la noi ca ºi la alþii din Capitalã sã trimitem prin cunoºtiinþe, prin în „culturã de consum”, cãminele culturale mecanici de locomotivã sau ºoferi de de la sate în discoteci, jocul popular în nu camioane saci de pâine neagrã, de cartofi, puþine locuri în dans la barã... De cele mai marmeladã, ceva fasole... multe ori elementele de folclor care mai rezistã Între timp însã, bogaþi au sãraci rudele ne (de obicei cântecele propriu-zise) se îmbiau sã mergem la þarã ºi se mândreau prin interpreteazã doar pe scenã, costumul vecini cu surtucarii de orãºeni, deosebiþi de ei tradiþional e scos din ladã la fel, jocurile sunt care pânã la plecarea definitivã au purtat straie „coregafiate” dupã modele învãþate pe ici pe þãrãneºti. A fost momentul, ocazia prin care eu colo, mai rar prin sate. Alãturi se pun importuri am luat parte la obiceiurile din satele noastre, de pe unde nici nu te aºtepþi, confundându-se obiceiuri mai complexe în Moldova, mai vechi de multe ori cultura popularã cu cultura pop. ºi mai legate de istorie în Banat. Aºa am vãzut Avem parte de o aculturaþie masivã ºi culmea, cã ieºirea cu prapuri dar ºi Caloianul aduc nu ne-o impune nimeni, o aplicãm noi, de bãieþi ploaia, cã mersul de Paºte la morminþi hrãneºte buni ce suntem sau... de proºti. pe cei duºi de pe lume, cã de Crãciun nu se ªi aºa, pentru mine ca ºi pentru cei mai cânta doar „Dã-i Domnu, Doamne” prin mulþi dintre dumneavoastrã, „sãrbãtorile se tramwaie, ci se merge cu Steaua, de Anul Nou, transformã în serbãri”. Halal sã ne fie! Pluguºorul are rolul lui de urare, cã în toate Dar poate ne vom reveni. Mai ºtii? 117 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 OPINII DE CITITOR Corin Bianu

ELECTORALELE PAR ANORMALE?...

Vom lãmuri mai întâi cã aceastã rubricã Încã mai este pânã ce vom intra în este despre paranormal, adicã se ocupã de dezbaterea propriu-zisã. Trebuie sã vorbim proximele alegeri electorale din punctul de mai întâi despre viitor, pe care nu-l putem vedere al parapsihologiei. Prezentãm iniþial despãrþi de trecut, pentru cã nu ne lasã câteva noþiuni specifice ºi abia dupã aceea prezentul. Începem cu spusele unuia dintre vom trece la dezbaterea temei propriu-zise, cei mai cunoscuþi specialiºti în domeniu, ca sã vedem ce ºi cum. Nostradamus în „Epistola” cãtre regele Henric Cercetãtorii serioºi, dar ºi ageamii (care al II-lea: „În privinþa viitorului nu existã un se cred tot serioºi) comenteazã cvasiironic: adevãr determinat pe de-a-ntregul”. Mulþi „fenomenele paranormale”, sau fenomenele exegeþi au afirmat pânã acum cã numai ei au „par anormale”? „Sunt eu paranormal, sau par explicat cu precizie ce a vrut sã spunã marele a-normal”? Ironia face ca pe jumãtate sã aibã magician, dar adevãrata ºi unica explicaþie dreptate cu toþii, deoarece ºi paranormalul se apare abia azi ºi numai la rubrica de faþã din include în anormal, se abate adicã de la revista de faþã! normalitate. Cât priveºte titlul de mai sus, el Parapsihologia preia cunoºtinþe savante se vrea doar atrãgãtor, dup㠄principiul” din toate domeniile, pentru a le da o nouã publicitãþii actuale tot mai agresive, care utilitate sau chiar mai multe. Bunãoarã, legea începe uneori cu „mesaj de interes naþional” cauzei ºi a efectului existã de când lumea, unii pentru a ne informa cã pe piaþã a fost lansatã îi spuneau „legea karmei”, pentru ca la rândul o pilulã, care etc., etc., este doar supliment sãu, Isaac Newton sã detalieze cu dovezi alimentar ºi pentru o mai bunã valorificare ºtiinþifice modul de funcþionare, numind-o... „trebuie consultat medicul sau farmacistul”, „Legea a treia a dinamicii”! sau potcovarul, pentru cã... lipsa uneia dintre Toate evenimentele de pe pãmânt se cele patru potcoave îi scoate din funcþiune întâmplã ºi se succed în timp, au cel puþin pe cal ºi pe cãlãreþ, iar dacã sunt zece cai (cu douã coordonate: spaþiul ºi timpul. Spaþiul îl perechile lor bipede) în asemenea situaþie cunoaºtem, nimerim adesea cu cotul în colþul deficitarã, interesul naþional are de suferit la câte unei mese. Dar ce este timpul?! Aceeaºi scarã planetarã. ºtiinþã a parapsihologiei susþine argumentat Dar alegerile noastre electorale din luna cã timpul este o energie, unul din argumente decembrie ce va veni repejor, sã se abatã ele fiind cã tocmai de aceea poate fi parcurs în de la normalitate?! Începutul textului de faþã sus ºi în jos, în lung ºi în lat, adicã din trecut dã notã indubitabilã cã vom rãsuci tema pe în viitor prin ecuatorul numit prezent, care toate feþele ei (cu douã feþe sau fãþarnice, ori ecuator se întinde de la est la vest, sensul în cu mai multe ca acel mitologic Ianus, adicã care rãsare soarele. Forma de existenþã a „ia, nu-s” ce se vede) numai ºi numai din punct timpului este o stare, care pãtrunde în tot ºi de vedere paranormal, mai exact, în toate, adicã dacã mai credem cã putem parapsihologic. Nici n-am îndrãzni altfel, atâta evada din spaþiul material, din timp n-o sã vreme cât avem specialiºti iluºtri în analiza ieºim niciodatã. Jumãtatea explicaþiei cã electoralelor, care demonstreazã cu viitorul nu poate fi determinat pe de-a-ntregul, profesionalism spectaculos cum vor decurge am exprimat-o. ele ºi ce rezultate vor avea, pentru ca dupã ce Iar Michel de Nostradamus... Dar, sã mai rezultatele s-au dovedit departe de facem un ocol, cã el stã bine acolo unde e! previziunile lor, sã demonstreze cu acelaºi Omenirea este constructivã prin natura ei, cã profesionalism indubitabil, cã electoratul nu altfel n-ar fi progresat continuu. Afirmaþia s-a conformat previziunilor lor ºi de aia... aceasta este o axiomã, adicã nu mai trebuie Tocmai aici, la aceastã rãscruce între da demonstratã, într-atât e de evidentã. Dar la ºi nu îºi face loc (cam insidios), parapsihicul! fel de evident este – nu însã pentru toatã

LITERE 118 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni lumea – cã e un principiu, nu o sumã, Am ajuns la momentul în care risipa de însemnând cã doar marea majoritate a faptelor judecãþi abstracte riscã sã plictiseascã pe cititorul omeneºti întruneºte calitatea aceasta, obiºnuit, tocmai când sã trecem la chestiuni de celelalte care sunt opuse, negative, sunt mai concretã ºi febrilã actualitate neaoºã, aºa cã vom mici ºi acoperite sau umbrite de majoritatea evita supãrarea sa ºi deci intenþia noastrã va beneficã, dar tot îºi fac efectul negativ pe ici rãmâne pe mai departe în categoria „faptelor pe colo. Cum ar veni realitatea aceasta? Cam pozitive”, precum ne-am dorit... aºa: luând un exemplu din antichitate, cele Printr-o întâmplare... calculatã raþional de douã rãzboaie romane de cucerire a Daciei reprezentanþii electoratului român, alegerile (101-102, 105-106) i-au dotat în final pe locale s-au desfãºurat în iunie a.c., mai înainte supravieþuitorii locali cu tehnica superioarã doar cu câteva luni decât alegerile imperialã ºi au pus bazele unui nou popor parlamentare. Partea bunã a evenimentului (român), care se zbate azi sã-ºi afirme covârºeºte eventualele neajunsuri ºi deci europenismul, dar au omorât peste suta de efectul a fost în general benefic. (Lãsãm la o mii de oameni, de ambele pãrþi (cu civili cu parte excepþiile ºi cârtitorii, cã de ce a fost tot) ºi au distrus zeci de mii de gospodãrii la reales un primar aflat în cercetare preventivã, nord de Dunãre, plus toate templele închinate cu prezumþia lui de nevinovãþie cu tot, cã de lui Zamolxe! ce biroul electoral n-a prevãzut nu ºtiu ce?). Dar de ce comite omul nãzbâtii, ori chiar Dar partea cea mai bunã a alegerilor de groaznice fapte criminale? Tot din cauza lui, anul acesta, atât a „localelor”, cât ºi a celor dar nu numai a lui; am putea spune (fie-ne „centrale” (din viitorul foarte apropiat), a fost iertatã îndrãzneala), cã rãspunderea se împarte ºi va fi cã românii au þinut seamã de în douã, fiindcã Atotcreatorul i-a dat omului deficienþele întâmplate în trecut ºi au elaborat în dotare ºi „liberul-arbitru”, posibilitatea de dinainte o nouã legislaþie pe profil, mai a alege ce ºi cum vrea sã fãptuiascã. Iar, cã adaptatã realitãþilor noastre. Ea a eliminat din gestul divin n-a fost o glumã, o dovedeºte El, start spectacolul ieftin ºi grotesc, în care trimiºi când îºi ia înapoi ce-a dat, aceasta fiind o dubioºi ai partidelor politice dãruiau lege divinã exprimatã omeneºte cam aºa: „omul alegãtorilor gãleþi de plastic goale (dar frumos face, omul trage!” Mai pe ºleau: „ai fãcut ce-ai colorate), pe fundul cãrora abia se vedea câte vrut (cu voie sau fãrã de voie), acum suportã o sticlã de ulei sau un kilogram de zahãr la consecinþele”; când sunt cam incomode, se pachet, reuºind tot la modul dubios ºi ieftin zice „trage ponoasele”, dar fiind ºi noi oameni, sã-i pãcãleascã ºi sã se caþere pe scara socialã. nu vrem sã se înþeleagã în rãu aceastã Vasãzicã, superioritatea legislaþiei noi s-a înþeleaptã filozofie de viaþã. confirmat în practica „localelor”. Avem toate Adicã omul avea posibilitatea sã facã motivele noi, românii, sã sperãm în evoluþia numai fapte bune, dar ºi-a zis sã încerce a-l curatã a urmãtoarelor alegeri, cele care ne vor pãcãli pe celãlalt (om), poate se alege cu ferici cu aleºi mai acãtãrii pentru urmãtorul ceva în plus. Culmea câte unei astfel de Parlament. Ia uitaþi-vã la candidaþi: sunt unul pãcãleli „paºnice” o constituie tocmai ºi unul! În ce mã priveºte, aº vrea sã fiu alegerile electorale, dar fiþi pe pace, nu le- convins cã la votarea în parlament a legilor, am inventat noi, care am cam ajuns ultimii toþi viitorii aleºi ne vor da „mesaje de interes la binefacerile lor. naþional” pe de-adevãratelea, iar naþiunea va În acest locºor dintre bine ºi rãu s-a fi mulþumitã în limitele omenescului. bãgat Nostradamus, cu cele mai bune intenþii ªi iatã cum, prin acest eseu (scurt) de în folosul umanitãþii: omenirea luatã în naturã paranormalã, am reuºit sã evidenþiem întregul ei, dar ºi pe grupuri mai mari sau mai cum noi, românii, facem încã un pas înainte mici, trebuie sã facã în aºa fel încât faptele pentru ajutorarea întregii omeniri sã bune sã covârºeascã pe cele rele (care sã se progreseze cãtre viitorul luminos, corectându- ºi reducã pânã spre zero), variantã de lucru l spectaculos pe infailibilul Nostradamus, în care viitorul va fi pozitiv, chiar luminos ºi care se va minuna cât de „de-a-ntregul” „determinat pe de-a-ntregul, de ce nu?! E edificãm noi viitorul umanitãþii. (Modestia de tot un principiu, pentru cã altfel, cum sã crezi discipoli ne trage de mânecã sã corectãm cã un act terorist ca acela recent din formularea, pe cum cã îi aplicãm teza în aeroportul Bruxelles ºi împrejurimi, care a premierã mondialã, ceea ce nu e de colea), îndoliat o Europã întreagã ºi ne-a þinut cu urmând ca prin exemplul nostru, omenirea sã frica-n sân pe toþi, ar putea fi eclipsat de câºtige de douã ori: o datã prin noi înºine, iar creºterea PIB-ului Germaniei pe a.c., graþie a doua oarã prin aceea cã vom fi urmaþi de unui popor harnic ºi mai numeros de mii de alte naþii. Mai rãmâne de elucidat o obsesie, ori decât acei câþiva descreieraþi?! Aproape foarte incomodã: oare adevãrurile exacte de cã nu suportã comparaþii, dar rãul sare iute la noi se pot exprima numai indirect ºi doar în sus ºi þipã tare. parapsihic?!... 119 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCà George Coandã

UNDE ERAU ROMÂNII LA RÃCRUCEA ANTICHITÃÞII ªI LUMII MEDIEVALE Un miracol de dãinuire etnicã (5)

Într-o lucrare istoriograficã, apãrutã un termen de naturã juridicã, „romani” în 2004 sub auspiciile editoriale ale Ligii (Constituþia Antoninianã). Culturale pentru Unitatea Românilor de Teritorial, procesul a implicat spaþiul Pretutindeni, semnatã de reputaþii istorici, tracic european, limitat de Carpaþii profesorii doctori Mircea Dogaru ºi Pãduroºi (N), Dunãrea Mijlocie ºi Gheorghe Zbuchea, coordonatã de alt Adriatica (V), Nipru, litoralul vest ºi nord- profesor doctor, Victor Crãciun, vest pontic (E) ºi ceea ce istoricii ºi filologii cunoscutul istoric literar ºi militant numesc „linia Jireæek-Philippide-Skok” neobosit pentru Reîntregirea patriei, ºi (S), adicã, Albania, nordul Greciei actuale prefaþatã entuziast de Adrian Pãunescu, (Macedonia) ºi Rumelia, într-un cuvânt lucrarea fiind o premierã, se pune acribic, spaþiul „României Orientale”. În timp, ºi pe larg, într-un capitol bine tratat, pot fi luat, în calcul, ca limite, secolele II problema inexistenþei „mileniului î.e.n., cu anii 148-146 î.e.n. ai cuceririi ºi întunecat”. Inedita lucrare se intituleazã transformãrii anticei Macedonii (teritoriu „O istorie a românilor de pretutindeni”. de interferenþã traco-greacã) în provincie ªi din care am prelevat câteva paradigme de cãtre legiunile romane, pentru care semnificative. Prelevãrile sunt decupate principalul obiectiv devine, din acest mo- din capitolul „Apariþia românilor în ment, Dunãrea Inferioarã ºi Maritimã, ºi spaþiul carpato-ponto-balcanic”, secolul VI e.n. când se considerã cã bazele redactat de Mircea Dogaru. Astfel aflãm limbii române vechi (protoromâna) cu privire la ivirea în orizontul istoriei a fuseserã puse, anul 587 înregistrând neamului românilor în prima etapã traco- expresia „Torna, torna, fratre”, în limba geto-dacicã (decupajul acesta din studiul „bãºtinaºã”, la nord de Balcani mirceadogarian l-am fãcut pentru a (Teophylact Simocatt ºi Teophanes releva un fapt semnificativ esenþial: Confessor). Cristalizarea odatã realizatã, neamul românilor nu este unul nou, cum fixarea noului element, cu alte cuvinte încã se mai susþine, apãrut dupã definitivarea procesului etnogenetic, s-a „retragerea aurelianã”, ci este unul produs în veacurile VII-VIII, în contextul strãvechi, plãmãdit într-un proces impactului cu mareea slavã, când marile continuu de etape etnogenetice): culturi proto-române (Brãtei, Costiºa- „Asemenea tuturor popoarelor Botoºana, Ipoteºti-Gândeºti-Ciurelu) au moderne europene, în care s-au topit evoluat contopindu-se în cultura popoarele ºi populaþiile vechi ale româneascã unitarã Dridu.” continentului ºi poporul român este, La sfârºitul acestei etape (146 î.e.n. – aºadar, rezultatul unui proces de 106 e.n.) întregul spaþiu tracic de la sud etnogenezã, implicând ofensiva de Someºuri pânã în nordul Greciei, de la economicã, militarã, interferenþele Adriatica ºi Dunãrea Mijlocie pânã în culturale, convieþuirea ºi sinteza. Iar Crimeea se aflã în graniþele Imperiului componentele definitorii ale acestei roman, spre nord continuând expansiunea sinteze, le-au constituit, în cazul sãu, economicã ºi culturalã. Simbolic, Marcus autohtonii traci convenþional numiþi de Ulpius Nerva Traianus (98-117) a istorici „geto-daci” sau „traco-geto-daci” întemeiat, marcând cucerirea, Ulpiana ºi purtãtorii civilizaþiei romane veniþi nu (Liplijan) în sud ºi Ulpia Traiana la numai din Italia, ci ºi „ex toto orbe nord de Dunãre. Generalizându-se tot Romano” (Eutropius), generic numiþi, cu treptat, convieþuirea ºi rezistenþa LITERE 120 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni comunã anti-barbar㠖 condiþii esenþiale ºi bogat argumentate. Iar argumentele ale sincretismului cultural ºi sintezei etnice istoricului, oferite de un bine ales ºi folosit în Romania Oriental㠖, au definit etapa material documentar, ne deconspirã adevãrul: 106-587, încheiatã prin declanºarea „mileniul întunecat” este, într-adevãr, un fals ofensivei generalizate împotriva istoriografic. ªi la momentul potrivit, la Imperiului Roman de Rãsãrit (Bizantin), rându-mi, îl voi demantela în concluziile a avarilor, anþilor sarmatici ºi slavilor acestui microstudiu de caz. Ca atare adaug („sclavini”). Aceasta a fost etapa în care ºi alte argumente din studiul istoricului traco-romanii s-au afirmat ca cei mai amintit ºi care au capacitatea de a aduce buni soldaþi ai Imperiului, dând ºi o lãmuriri persuadante asupra subiectului pus serie de pretendenþi ºi împãraþi, de la în discuþie. Maximin Tracul (235-238) ºi „Politic, în pofida revenirilor Regalianus (259) pretinsul strãnepot al teritoriale ale Imperiului la nord de lui Decebal, la Iustin II (565-578) ºi Dunãre, sub Constantin cel Mare (306- Tiberius (578-582). Etapã în care geto- 337) ºi Iustinian (527-565), primul – dacul romanizat Aurelianus (270-275) salvator, cel de-al doilea – restaurator al a decis retragerea legiunilor ºi unitãþii statale, acest nou conturat „neam” administraþiei imperiale, în Valea a încercat de timpuriu sã se afirme inde- Dunãrii, din considerente strategice. pendent, prin regatul „indigen” din MÃSURà FÃRà CONSECINÞE Banatul celui de-a doua jumãtãþi a MAJORE PENTRU PROCESUL veacului IV, condus de „regele” Zizas ETNOGENETIC ROMÂNESC, (nume pãgân, dacic) ºi viceregele Rumon DEOARECE S-A PRODUS ÎN (Romanul) ºi, îndeosebi, prin secesiunea INTERIORUL SPAÞIULUI DE «bãºtinaºului» Vitalian „Tracul”, din anii ETNOGENEZÃ, pentru care Dunãrea nu 513-520). a constituit niciodat㠄un hotar ci însãºi Din mimetism, invocând lipsa viaþa poporului” (Simion Mehendinþi)” izvoarelor, istoriografia româneascã s-a O bunã parte a spaþiului etnogenetic grãbit sã includã evoluþia postaurelianã românesc, între Adriatica ºi Marea a societãþii autohtone nord-dunãrene, ge- Neagrã, din Macedonia pânã în sudul ºi neric numitã, cel puþin pentru secolele III- vestul Banatului, sudul Olteniei, Muntenia V «daco-romanã», într-un aºa zis «mileniu pânã la „brazda lui Novac” Dobrogea, întunecat». «Întunecat», nu atât datoritã S.E. Moldovei cu Basarabia istoricã distrugerilor provocate de invazii ºi de (litoralul Dunãrii Maritime) ºi litoralul luptele locale în vidul de putere creat de nord-pontic pânã în Crimeea, a rãmas în retragerea armatei ºi administraþiei graniþele Imperiului, restul fiind sub con- imperiale, de prãbuºirea Imperiului de trol roman ºi supus influenþelor economice Apus (476) sau pierderea frontierei ºi culturale romane pânã la începutul dunãrene de cãtre cel de Rãsãrit (dupã veacului VII” (Op.cit., pp. 39-41). 602) cât, mai ales, datoritã lipsei de În acest microstudiu de caz, pentru informaþii. ªi, totuºi, informaþiile, atât cã de atât de multã vreme problema arheologice, cât ºi scrise, existã, fiind în „mileniului întunecat”, una falsã de fapt, mãsurã sã ofere date inclusiv despre este un caz istoriografic, am fãcut, dupã începuturile alcãtuirii statelor daco- cum s-a vãzut, apel pe larg la anumite romane ºi româneºti. O astfel de sursã o surse, aºa cum voi mai face ºi în constituie Ammianus Marcellinus care continuare, ºi asta dintr-un motiv, cred eu, descrie rezistenþa, în Banat, la jumãtatea îndreptãþit, ºi anume cã, mai convingãtoare secolului IV a unui organism statal al decât opiniile personale, sunt aceste surse „indigenilor” pe care îi numeºte, cu un (documente de epocã sau lucrãri ale unor termen corupt, dedus poate din acela de istorici de profundã introspecþie vechi apãrãtori ai limes-ului roman hermeneuticã). (limitanei) «limiganthes». Aceºti Cât priveºte citarea amplã din capitolul „indigeni” s-au ridicat sub conducerea lui Mircea Dogaru de la începutul lucrãrii unor cãpetenii cu nume încã necreºtine, „O istorie a românilor de pretutindeni” în semnificative, Zizais (nume dac) ºi sensul celor amintite mai înainte, Rumon („Romanul”) atât împotriva premeditat am procedat astfel, ºi nu pentru sarmaþilor «Argaraganthes», «stãpânii cã aº fi eludat din comoditate comentariul lor» vremelnici, cât ºi a armatelor propriu – care, de bunã seamã va exista – imperiale care vor încerca (357-359) sã , ci, pentru cã, la elucidarea inexistenþei le readucã teritoriile proaspãt eliberate în „mileniului întunecat”, contribuþiile hotarele Imperiului... cunoscutului istoric militar sunt nu numai Teama de vlahi, stimulatã de instinctul pertinente, dar, mai ales, sunt convingãtor de conservare naþionalã al „colocatarilor” 121 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 lor în Balcani, pe Tisa sau între Nistru ºi nord ºi sud-dunãreanã, acþionând în Nipru, avea o bazã realã. În pofida direcþia deznaþionalizãrii ºi asimilãrii celor deznaþionalizãrii ºi contribuþiei lor, în mai legitimi urmaºi ai vechilor romani – veacurile IX-XIV, la etnogeneza noilor ROMÂNII! De teama revendicãrilor popoare slave ºi ungare, românii sau moºtenirii lor de drept – pãmântul!” vlahii rãmãseserã încã extrem de (Op.cit., pp. 43; 57-58) numeroºi, deºi dispersat, «puternicul neam Este neîndoielnic faptul, susþinut cu al vlahilor» (diaconul Ioan din instrumentele istoricului profesionist, aºa Adrianopol, 1354) subzistând ca entitate cum am vãzut, cã mitul „mileniului distinctã în enclavele sale ºi fiind, dupã întunecat”, repet cu obstinaþie, este unul Henri de Hainaut, împãratul latin de fals, prefabricat, menit sã-i facã pierduþi Constantinopol, «oamenii... cei mai pe români, „motivaþia” inexistenþei unor puternici ºi cei mai tari ai întregului documente de epocã (mãrturii scrise cu Imperiu ºi chiar ai pãmântului»... deosebire) în stare sã le probeze existenþa Pericolul reînvierii puterii imperiale pe pãmântul lor natal ancestral fiind o romane prin români era aºadar cât se poate premeditatã gãselniþã. Cred însã cã, de real la începutul Evului Mediu clasic. dinspre partea istoriografiei oficiale Un pericol de care au þinut ºi încã þin româneºti, este vorba de un oportunism seama, papalitatea, regatele (ungar, academic, neinspirat gestionat. O spun cu polon), imperiile Evului Mediu ºi Modern curaj: antiromânesc. Neproductiv în ceea (romano-german, otoman, rus) ºi statele ce priveºte punerea în valoare a adevãrului succesoare lor, dar ºi grecii care au istoric. Altminteri ar fi obligatã sã deformat prin Bizanþ ideea imperialã recunoascã: absolutizarea nedialecticã a romanã în direcþia construirii unei Elade teoriei „noului popor” daco-roman/românii Mari, sau rudele „materne” ale românilor, mai mult roman decât geto-dacic, care ar albanezii, rupþi de tradiþia europeanã prin fi supt cu sete laptele Lupoaicei capitoline, islamizarea în masã în veacul XVI ºi aproape secãtuind-o, este o poveste popoarele slave moderne, constituite absurdã. ªi ar mai trebui sã recunoascã, printr-o contribuþie româneascã de sânge dacã ar avea responsabilitatea ºtiinþificã la ºi culturã definitorie ºi catalizatoare: care o obligã statusul sãu, cã n-a avut „ucrainienii”, polonii, cehii sau ceho- capabilitatea suficientã de a nu fi lãsat prea slovacii, bulgarii ºi slavonii („slovianii” multã vreme terenul necercetat, în pofida sau „sârbo-croato-slovenii (iugoslavii))”. unei realitãþi obiective: materie de Toþi au conspirat în diferite etape cercetat a existat ºi existã. ªi, cã aºa istorice la împiedicarea alcãtuirii stau lucrurile, voi mai aduce la judecata statelor româneºti la est de Nistru, în opiniei publice încã o lucrare de excepþie, Carpaþii Pãduroºi, pe Tisa sau la sud curajoasã, a unui istoric, octogenar acum, de Dunãre, la unificarea etno-politicã de o remarcabilã probitate ºtiinþificã.

(urmare de la pagina 116) mai târziu ajunge în punctul acesta în care se vede clar cã etica fãrã valori Scurt-circuit politic fundamentate ºi practicate, determinã aceleaºi rãsturnãri cumplite. Veþi spune cã Este o diferenþã imensã între ceea ce ºi atunci când etica religioasã era practicatã am dori sã fim ºi ceea ce suntem de fapt. larg au existat nedreptãþi, rãzboaie, Iar acum asistãm la o trezire în faþa cutremure sociale. Aºa este! Aici nu am faptelor. Printr-o nebunie, ieºim din vis. soluþie. Este doar o stare de a fi a omului. Printr-un nebun, suntem treziþi la realitate. Pot sã spun doar ca titlu ipotetic cã acum Or vrem acum sã ne întoarcem în starea cantitatea de victime este diferitã de drog. Succes! Experimentul Marinei (regimurile politice lipsite total de etica Abramovic, din 1974, aratã clar cum fundamentatã religios a fãcut pânã în suntem. A fost tratatã ca un obiect într-un prezent cele mai multe victime în cel mai muzeu. A fost iniþial gâdilatã, parfumatã, scurt timp – comunismul bate recordurile). pupatã, apoi oamenii au început sã o Dar epoca noastrã este epoca în care etica chinuiascã, sã îºi batã joc de ea. A fost la în general a fost uitatã. Este doar un un pas sã fie împuºcatã. Esenþa umanului accesoriu cultural, demnã de a ocupa o a rãbufnit în faþa „obiectului”! poziþie într-un raft dintr-o colecþie de A zecea loviturã. Este cea legatã de ciudãþenii. Este redusã la o deontologie, un cea anterioarã. Umbra umanitãþii iese la sistem de reguli. Apariþia lui Trump dã un suprafaþã. Universul fãrã o etic㠖 iar eu ºut enorm acestui aspect. Politica fãrã adaug, fãrã o eticã de tip religios; pentru Principii este nulã! Politica fãrã principii mine, religios creºtin – mai devreme sau etice nu poate sã nascã decât monºtri! LITERE 122 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LA PORÞILE EUROPEI Manole Neagoe

ISTORICII ROMÂNI ªI LUMEA COMUNISTÃ*

În varã, 1980, are loc Congresul care cauzã economia capitalistã se zbate Internaþional de Istorie. Lume multã. în contradicþii, au loc falimente etc. Vorbeºte ºi Drãgan. Mult, deºi i-am spus În 15 iulie mã duc la Sibiu. Am vrut cã lumea nu-l mai ascultã, dacã trece de o sã vãd manuscrisul lui Georgius Soterius, jumãtate de orã. El trece de o orã ºi când care cuprinde o Historia Daciae Relique sala zumzãie, ameninþã cã nu va mai vorbi. ºi De ducibus Valachiae. Este foarte Na! Un arheolog, pe salã, cu Radu Popa, interesantã preocuparea istoricilor saºi se vaitã de rãul pe care-l provoacã Drãgan. pentru istoria Daciei ºi a românilor la Îl întreb dacã pe el, personal, l-a deranjat sfârºitul secolului al XVII-lea, începând cu cu ceva, l-a împiedicat sã sape, sau sã sighiºoreanul Kraus. Saºii ne-au privit cu scrie. Îi spun: nu te obligã domnul nici sã- simpatie, ca tot ei sã devinã, peste secol, i citeºti ce scrie ºi nici sã-l asculþi, cum cei mai duri contestatari ai drepturilor pe bine faci acum. Mihnea Gheorghiu ar fi care le solicitau românii. A fost o pauzã vrut sã facã ceva pentru organizarea binevenitã, mi-a plãcut Sibiul cu turnurile congresului dar s-a opus St. St. Mihnea lui medievale de apãrare. Foarte specialã regretã cã i-a luat apãrarea atunci când strada care cobora din centru spre lunca Cornel Burticã l-a tratat „piciorul spate Cibinului. O stradã tipic medievalã cu ar- gios”. Când a discutat despre felul în care cade care legau zidurile de o parte ºi de prezenþa noastrã la Congres n-a fost cea alta a strãzii. Coborând pe aceastã stradã, doritã, St. St. s-a cãinat cã noi am abordat dupã ce treci Cibinul, imediat în stânga se teme minore, fãrã deschidere larg aflã Biserica dintre Brazi, iar lângã bisericã europeanã, temele abordate fiind locale. Ar sunt înmormântaþi marii ardeleni ca Sterca fi trebuit sã-ºi punã cenuºã în cap, vinovaþi Suluþiu, Ioan Raþiu, Al. Paiu-Ilarian, David fiind el cu Mioc. Neputând s-o facã ei, nu Urs de Marginea, George Bariþiu ºi alþii. i-au lãsat nici pe alþii s-o facã. A tras vreo Sunt în toamna anului 1980, am învãþãturã din asta? Nu! ªi nimeni nu-i ajuns cu greu pânã aici, dar mã aflu într-o spune, sau nu-i face nimic, el fiind pontiful mare dilemã. Ce-i de fãcut? De continuat istoriografiei româneºti. Drãgan reuºeºte cu programul ãsta nu se mai poate. Sunt sã obþinã o audienþã la Ceauºescu. Mi-a anihilat psihic ºi cad în nas de obosealã. spus cã va pune ºi problema colaboratorilor Existã doar douã soluþii: una, sã continui lui, sã li se îngãduie sã meargã în strãinãtate sã lucrez la Arhive, dar nemaiputând sã ca sã-l ajute. În loc sã discute problemele mai scriu un rând, nu mai pot cere sã fac serioase, neinspirat, Drãgan, pune ceea ce nu se face la arhive ºi, astfel, va problema ridicãrii unei biserici la Arad, ºi trebui sã mã încadrez în programul de aici, pe aceea a liberalizãrii comerþului. Dovadã adicã sã trec la un serviciu unde se fac cã nu prea ºtie cu cine are de a face. Nea fiºe de documente pentru alcãtuirea unor Nicu i-a arãtat cã misticismul este ghiduri, a unor volume în care sunt incompatibil cu marxismul, ºi i-a mai arãtat prezentate documentele; a doua, sã-mi dau care este deosebirea dintre economia demisia ºi sã încerc sã mã descurc cum oi capitalistã ºi cea planificatã, socialistã. Din putea. Gândul este la scris. Aº putea câºtiga anual o sumã rezonabilã dacã public o carte. Dar ce carte? Gândul îmi umblã la * Din volumul Suferinþele ºi izbânzile unui istoriograf, în pregãtire la Editura Bibliotheca. scrierea unui roman, pretenþios spus, mai 123 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 degrabã a unor povestiri istorice. Am douã Marþi vino pe aici. Secretara, sã aducã ºi o mari subiecte, Drãculeºtii ºi Movileºtii. ofertã ca sã fie toate formele îndeplinite. – Teme care se pot preta fiecare în parte ºi Sã vii cu oferta, îmi zice Cornel. – Am la alcãtuirea a douã volume cel puþin. înþeles, zic eu, ºi nu-mi vine sã cred cã Tatonez, ca sã zic aºa, piaþa. ceea ce se întâmplã este aievea sau eu 24 octombrie 1980. Mã duc la Editura visez. Un amic de la o editurã din Casa Sport-Turism. Stau de vorbã cu Scânteii îmi spune sã nu mã încred în redactorul-ºef, tov. Dicu. Îi spun cã pot nimeni. Poate cã Cornel ar vrea, dar vin sã scriu despre ce am vãzut în Italia ºi alþii ºi se opun. Sã ai încredere însã, în Spania. Dicu este de pãrere sã scriu câte o principiu, în edituri. Se vor publica cãrþi, carte pentru fiecare þarã. Sã-i fac o mai ales acum, când nu se mai dã ediþia a propunere pentru Spania. Dar sã nu fiu doua. Obiceiuri istoriografice. Stau de risipitor, adicã sã nu mã întind ca dupã vorbã cu doamna Greceanu ºi aflu cã aceea sã ajungem la amputãri sângeroase! Moisescu, fostul director al Comisiei Dicu este de pãrere cã falimentul monumentelor istorice, era un escroc. culturii noastre trebuie sã gãseascã o frânã, Furã materiale de la Stoicescu, face cartea, cãci nu se mai poate altfel. Eu ca marxistul o dã la editurã ºi se tipãreºte. Madam îl aprob, pentru cã este dialectic sã se Greceanu îl întâlneºte pe Stoicescu ºi-i întâmple aºa. spune cã l-a chizmit Moisescu. Stoicescu 29 octombrie 1980. Ducându-mã pe se face cã nu ºtie, cã n-a citit cu atenþie la Casa Scânteii, trec pe la tovarãºul Mâciu, cartea ºi cã sã se uite ca sã vadã despre ce directorul Editurii Enciclopedice, ºi cu este vorba. Pe de altã parte Madam tovarãºa Buºe, redactor. Fac o propunere Greceanu aflã cã Stoicescu fãcuse o primitã cu entuziasm de cãtre cei doi ºi întâmpinare la editurã, cartea fusese anume, o carte despre românii din secolul blocatã ºi totuºi apare. Redactorul de XI-XII ºi o alta despre românii din secolul carte, care luase hotãrârea tipãririi cãrþii, XIV-XV. Stau de vorbã cu nenea îl întreabã pe ºeful lui cum de a fost posibil Lisandru, ºef, acum, la Editura Creangã. sã se tipãreascã, încãlcând astfel legile. El este de pãrere cã este mai bine sã mã ªeful îi comunicã redactorului sã pun pe scris, decât sã-mi pierd timpul fiºând Stoicescu ºi-a retras plângerea în urma documente la Arhive. Ca sã plec de la unei vizite pe care i-o fãcuse Moisescu. Arhive ar trebui sã-mi dau demisia. Dar de Se pare cã i-a dat lui Stoicescu 10000 de la Ministerul de Interne nu se poate pleca lei ºi cum conu Nicolae era un arghirofil aºa de uºor, nu prea ai cum sã justifici, înrãit, a închis ochii. ªi iatã cum bãrbatul doar nu eºti la aprozar. Cineva mã nostru nemilos ºi intransigent s-a dovedit sfãtuieºte sã trec în altã parte ºi de acolo cã este sensibil uneori! sã demisionez. 22 noiembrie 1980. Un Simpozion la 5 noiembrie 1980. Mã duc la Cartea Botoºani. Mergem la mãnãstirea Vorona. Româneascã ca sã vorbesc cu Cornel Aºezare splendidã aºa cum au ºtiut Popescu. Am fost în relaþii foarte bune cãlugãrii sã aleagã, mâncare excelentã, iar când am fost la filologie ºi am rãmas ºi de acolo, o maºinã ne duce la Vereºti-Garã dupã ce am trecut la istorie. Îndrãznesc sã de unde iau trenul spre casã. Sunt bag nasul în biroul lui, lucreazã ºi, amabil, întâmpinat cu bucurie, mai multã ca de îmi cere sã-l aºtept. Iese. Sã-i spun ce am obicei, pentru cã veneam cu un kg de pe suflet, pe scurt. Încerc sã explic cã ceapã (de ce n-ai luat douã?), fasole albã, voiam doar sã sondez ce ºanse am... Cor- 1 kg de zahãr ºi niºte banane, pradã foarte nel mã ia direct: Vrei sã publici ceva, o pot serioasã ºi foarte rarã pe meleagurile patriei. face în 1981. Ce vrei sã publici? – Roman Cei de la Suceava, care participaserã la istoric. – Mi-l dai acum sã vãd dacã pot sã întâlnirea de la Botoºani, mã invitã la varã fac ceva pentru 1981! Îl întreb, Cornele pentru o conferinþã la ei. ce înseamnã sã-þi dau o carte în 1981? – 24 noiembrie 1980. Mã duc la Cartea Sã mi-o dai în luna mai. – Atunci pot sã þi- Româneascã. Cornel este sigur cã va o dau. – Þi-o trec în plan. Mai avem nevoie apãrea cartea mea în 1982. S-ar putea ºi de o carte. Pici tocmai la þanc. Ce titlu are? în 1981, dar e mai greu. – Testamentul, zic ei ºi regret cã am gãsit 27 noiembrie 1980. Reuºesc sã-l un titlu atât de insipid. – Câte coli? – 350- conving pe Gal sã mã lase sã plec la arhivele 400 de pagini, zic eu. – 16 coli. ªi sã trãieºti. din Sibiu. Îl întâlnesc pe aeroport pe Bucur LITERE 124 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Micu, ºeful cenzurii din þarã, care nu mai aveau 10-15 i-au reclamat. ªedinþã de înþelege rostul politicii noastre culturale. Sã partid. Cei cu oi multe le vor tãia ºi cu nu se prea vorbeascã despre Iorga. De ce? banii luaþi pe carne sã se apuce de alte Sã nu-i supãrãm pe legionari? Nici afaceri. Cel care nu are nicio oaie n-o sã Eminescu nu mai meritã mare atenþie, din aibã nici de acum încolo ºi, aºa s-au dus moment ce rabinul ºef a cerut retragerea pe apa Sâmbetei, 1500 kg de lânã, 1000 volumului IX din opera lui Eminescu! de miei ºi 5000 kg de brânzã. O sã vadã ei Nichita Hrusciov afirmase, prin 1960, cã americanii pe dracu, peste câþiva ani. URSS-ul va ajunge din urmã SUA, din 15 decembrie 1980. Zi mare. Depun punct de vedere economic. ªi, dacã se DEMISIA la Arhive. ªeful unui restaurant opinteºte puþin, ar putea sã-i întreacã pe este reclamat de ofiþerul de miliþie din zonã americani. Aveam sã aflu cã un economist cã are un plus de 64000 de lei. Se face francez a scris o carte în care demonstra inventarul, niciun leu în plus, niciunul în cã este imposibil ca ruºii sã-i ajungã din minus. Gal îmi cere sã rãmân la Arhive, urmã pe americani. Francezii, imparþiali ca ca sã nu piardã postul ºi când îl va asigura, românii, nu i-au publicat cartea fiind siguri atunci o sã plec. cã ruºii vor învinge. Te pui cu economia 16 decembrie 1980. Se fac controale planificatã, în timp ce aia capitalistã în legãturã cu operele de patrimoniu, sau evolueazã stihinic? Felul în care merge de artã, dacã ar valora ceva. Nu de alta, economia noastrã planificatã demonstreazã dar altfel pe pomeneºti cu un tovar㺠în cã le-ar trebui ruºilor niºte secole ca sã-i casã ºi-þi ia tablourile de pe pereþi. Echipa ajungã din urmã pe americani. Acum, în care vine la mine ºi controleazã este puþin 1980, când s-a vãzut care este realitatea, cam decepþionatã. În lista fãcutã de mine franþujii au catadixit ºi i-au publicat omului figura ºi o jumãtate de aer de Iza! Plenarã lor cartea ca sã se dumireascã ºi despre CC. Ni se recomandã sã sãrbãtorim 1 ce este vorba. ªi se vede cu ochiul liber. ianuarie ce vine, sub semnul marilor Ceapa de pe nu ºtiu câte ha n-a putut fi succese ale economiei naþionale, al culeasã, soldaþii au fost scoºi sã batã cu creºterii nivelului de trai! Noul sortiment ciomegile viþa de vie ca sã cadã boabele de biscuiþi „Voinicel” nu mai are niciun rãmase dupã cules, sã se are ca sã nu s gust, au scos tot ce se putea scoate, afarã evadã cum a decurs operaþiunea culegerii! de fãinã. Sã cultivãm fiecare metru pãtrat 8 noiembrie 1980. România Liberã îi de prin curþi, ºi pe lângã blocuri, cu îndeamnã pe þãrani sã adune ce a mai rãmas zarzavat. Dar vitele pe unde le vor þine pe câmp. Dar vremea, ticãloasa, nu þine þãranii, dacã mai au? Capitaliºtii o duc cu partidul, aºa cã ninge, viscoleºte ºi aºa foarte greu. Se vor dezvolta doar cu 30 au rãmas pe câmp 380000 de ha de coceni. la sutã, nu aºa cum ne minþiserã. Zile Ion Coja se întreabã în „Flacãra” „quo vadis geroase. La Arhive geamurile sunt filogiae clasica”. În schimb Ion Copoiu de îngheþate tun, de sus pânã jos. la Institutul de istorie a partidului a înfiinþat Zi de Crãciun. Trebuie sã ne bucurãm un cerc pentru studierea limbii ºi scrierii cã capitaliºtilor (sic) nu le merge. Situaþie dace”. Poetul Ion Gheorghe, bun altfel, dar dezastruoasã, nicio perspectivã de cerceteazã acum zgâriituri pe niºte pietre, dezvoltare, nici vorbã de construirea unor le considerã o scriere dacã sau tracã ºi le avioane mari, cu 1000 de pasageri ºi cu transcrie în versuri. Nichita Stãnescu, în mese bogate. Sã se treacã la post. Dar ne faþa unor articole, acum goale, este de vine ºi lumina. O paginã de ziar ne acord ºi promite cã-ºi va da concursul. informeazã despre marile realizãri ale 9 noiembrie 1980. La Alba Iulia s-a cincinalului, iar ªeful ne vesteºte cã descoperit un cimitir cu sute de morminte mâncãm 3000 de calorii zilnic, suntem din secolele V-XII. Ar putea fi, zic eu, cã printre primele zece þãri din lume. a fost precis aici, centrul unui ducat- 29 decembrie 1980. Mã cheamã Gal. voievodal, mai târziu vorbindu-se de un Sã aranjãm o lunã de concediu fãrã platã. duce Jula! Giula! Cei de la Muzeul Judeþean Eu zic una cu platã, dar la Sibiu cu n-au dat niciun ajutor celor care au fãcut subsemnatul, dupã care concediul legal sãpãturile ca sã nu se mai laude ºi alþii cã de odihnã. Dar Drãgan nu mã mai invitã? „lucreazã”. Eterna poveste cu capra Sã stau acolo cât mai mult? Sã râd, nu vecinului. Aceeaºi poveste ºi cu oile. La alta, a ajuns Gal sã mã roage sã plec în Huºi aveau unii 400-500 de oi. Cei care iadul capitalist!!! 125 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

SST LA GAUDEAMUS

De aproape un deceniu, Salonul literar al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni din luna noiembrie are ca loc de desfãºurare Târgul de Carte Gaudeamus, în faþa standului 301 al Editurii Bibliotheca. Joi, 17 noiembrie 2016, prima jumãtate a zilei (ora 12,00) a fost dedicatã cãrþii de istorie ºi monografie. Au fost lansate volumele: Mihai Stan (coord.) – ªcoala prozatorilor târgoviºteni. Receptarea Mihai Stan. Acad. Eugen Simion, prezent criticã a operei lui Radu Petrescu; Lucia- pe tot parcursul lansãrilor de carte, a gãsit Valentina Doman – Libertatea politicã în cuvinte de apreciere pentru autori dar ºi epoca modernã; Ilie I. Popescu, Aurelian pentru revista „Litere”, Societatea P. Stoicescu – Istoria învãþãmântului din Scriitorilor Târgoviºteni ºi Editura satele comunei Malu cu Flori. 1838-2008; Bibliotheca, pentru importanþa ºi valoarea George Toma Veseliu – Monografia publicaþiilor sale. comunei Gura Ocniþei (Adânca, Gura Conform unei tradiþii deja conturate, Ocniþei, Sãcuieni). Gura Ocniþei – a patra vineri 18 noiembrie 2016, ora 12:00, la localitate petroliferã din România; Ion standul Editurii Bibliotheca, au fost ªerban Fãlculete, Ioan Fãlculete – Pe prezenþi poeþi ai Societãþii Scriitorilor Dâmboviþa în sus pe urmele lui Negru- Târgoviºteni, care au lansat volumele: Vali Vodã ºi ale urmaºilor sãi. Vãlenii din plaiul Niþu – Infinitul contrastelor; Titi Turcoiu Dâmboviþei. Pagini de viaþã ºi istorie. – Pe drum dumnezeiesc; Vilia Banþa – Despre cãrþile prezentate au vorbit invitaþii Departe de Shangri-La; Maria Mirea – Nicolae Dan Fruntelatã, George Coandã, Poezii; Vasile Bardan – Intergeneza; Florea Florentin Popescu, Dan Gîju, acad. Mihai Turiac – Joc prin iarba firii; Carmen Cimpoi, Niculae Ionel, Margareta Bineaþã. Georgeta Popescu – Amintiri din clepsidrã. Dupã-amiaza, la ora 16, în secþiunea Dintre invitaþi, George Coandã, Florentin criticã ºi istorie literarã au fost lansate Popescu, Liviu Grãsoiu, George Anca, Dan volumele: Niculae Ionel – Exerciþii de Gîju, Ion C. ªtefan, Titi Damian, Ion admirare; Theodor Codreanu – Mihai Gabriel Puºca ºi editorul Mihai Stan au Cimpoi: de la mitropo(i)eticã la critica comentat volumele lansate de cei prezenþi. antologicã; Victor Petrescu – Portretisticã Dupã-amiaza, ºi-au lansat cãrþile mai literarã. De la Heliade încoace. Invitaþi: mulþi prozatori ai Societãþii Scriitorilor George Coandã, Mihai Stan, Nicolae Târgoviºteni: Constantin P. Popescu – Anul Oprea, Dumitru Augustin Doman, Dan tãcerii ºi alte povestiri; Ioan Viºan – Capcane Gîju, Corin Bianu. pentru ochi deschiºi – vol. I: Testamentul Deºi programat pentru sâmbãtã, 19 mistic; vol. 2: Noua mea capcan㠖 regretul noiembrie (autorul a solicitat o decalare în sau Neliniºtea aºteptãrii; Savian Mur – În program), tot joi a fost lansat ºi volumul pelerinaj la sfânta A4; Maria Mirea – Urletul semnat de acad. Mihai Cimpoi „Anatomia vieþii; Ioan Burdulea – În slujba adevãrului. fiinþei. Promoþia de azi a ªcolii literare ºi Despre cãrþi ºi autorii acestora au opinat artistice de la Târgoviºte. Medalioane în Florentin Popescu, Dan Gîju, Aurel Maria evantai”. Ca invitaþi, au prezentat volumul Baros, George Coandã, Nicolae Oprea, Vasile lui M. Cimpoi, Florentin Popescu, Nicolae Bardan, precum ºi editorul acestora, Georgescu, Theodor Codreanu, editorul scriitorul Mihai Stan

LITERE 126 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni S-a desprins ideea cã la Târgoviºte se scrie o prozã originalã, cu reprezentanþi ce îndreptãþesc afirmaþia lui Mihai Cimpoi, anume aceea cã se poate vorbi cu certitudine despre o „promoþie de azi a ºcolii literare ºi artistice de la Târgoviºte”. Prezenþa notabil㠖 cum de altfel ne-a obiºnuit de mai bine de un deceniu – a Editurii Bibliotheca s-a încheiat sâmbãtã cu o nouã serie de lansãri ale unor cãrþi de criticã ºi Patru sute de edituri, invitaþi de onoare istorie literarã: Nicolae Georgescu – Din ai Târgului de carte de învãþãturã misterele literaturii române. Ediþia princeps Gaudeamus scriitorii chinezi (China a avut Eminescu. II. Miºcarea pe loc a poeziei; un pavilion uriaº, interesant pentru cine Dumitru Copilu-Copilin – Eminescu în cerceteazã cultura chinezã), lume puhoi din circuitul universal; Iordan Datcu – Pagini care mai mulþi priveau decât cumpãrau, de istorie literarã ºi etnologie; Florentin cãrþi „reduse” ºi cu 80%, editori care abia- Popescu – Seniorii literaturii noastre. Vol. abia ºi-au scos cheltuielile (preþul standului II; Nicolae Oprea – revanºa postumã, e destul de piperat), politicieni ceva mai invitaþi fiind Florentin Popescu, George decenþi, câteva cãrþi decretate dar Anca, Dumitru Augustin Doman, Victor nevalidate încã drept bestselluri, volumul Petrescu, George Coandã, Mircea Bârsilã. „Pas cu pas” ad usum delphini din care Remarcabilã prezenþa lui Constantin prietenii traducãtori chinezi au expurgat Eretescu ºi a dnei Sanda Golopenþia care pasaje ce bruiau comunismul, Lume, lume! au venit din America pentru a-l însoþi pe În final, totuºi, un sentiment tonic: Iordan Datcu la lansarea cãrþii sale. „Gaudeamus existã încã!” (Observator)

UN REGAL CULTURAL: Festivalul-concurs naþional de literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” – 2016

În urmã cu 48 de ani în pitorescul parc al conacului Vãcãreºtilor din pragul Târgoviºtei debuta cel mai longeviv festival naþional de literaturã. Este vorba de „Moºtenirea Vãcãreºtilor”. ªi, înfruntând ºi vremurile ºi vremuirile a rezistat fiind onorat de nume prestigioase ale literaturii române contemporane (în juriu sau ca invitaþi de onoare), ºi a lansat, în urma concursului, care, de altfel, este „momentul de vârf” al festivalului, numeroase alte nume care, între timp, au Scriitorilor Târgoviºteni, Complexul Naþional devenit cunoscute în orizontul creaþiei literare. Muzeal „Curtea Domneascã”, Biblioteca Iar a 48-a ediþie nu s-a dezminþit fiind, prin modul Judeþean㠄I.H. Rãdulescu” Dâmboviþa în în care s-a desfãºurat, un adevãrat regal cul- parteneriat cu editurile Bibliotheca ºi tural. Iatã-i momentele ce au definit-o. Pandora ºi cu revistele „Armonia”, „Litere”, În acest an festivalul a fost organizat Bucureºtiul literar ºi artistic”, „Eroica”. sub auspiciile unor instituþii ºi asociaþii „ProArme”, „Climate literare”, „Viaþa culturale: Consiliul Judeþean Dâmboviþa – Basarabiei”, „Literatura ºi Arta” (Chiºinãu), Centrul Judeþean de Culturã, Societatea „Impact”, Proza 21” ºi „Curier”, în colaborare cu Primãria oraºului Fieni ºi bibliotecile publice din Fieni, Gãeºti, Moreni, Pucioasa, Titu ºi Vãcãreºti. Ediþia a 48-a a debutat în eleganta salã auditorium a Muzeului de Istorie, un admirabil monument istoric, din Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneasc㔠din Târgoviºte. Au rostit alocuþiuni de salut conf. univ. dr. Adrian Þuþuianu – preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa, acad. Mihai Cimpoi ºi 127 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 prof. Mihai Stan – preºedintele Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. Juriul naþional a fost alcãtuit din acad. Mihai Cimpoi – preºedinte, prof. Mihai Stan – secretar ºi membrii: George Coandã, Tudor Cristea – poezie, Corin Bianu, Aurel Maria Baros – prozã, Victor Petrescu, Nicolae Oprea – istorie literarã, ªtfeanis Lupu, Iulian Filip – teatru. Preºedinte de onoare, in memoriam – Mircea Horia Simionescu. Invitaþi de onoare scriitorii Florentin Popescu, Dumitru Augustin Doman, Titi Damina, Stan V. profesori ºi elevi din localitate au iniþiat Cenaclul Cristea, Vasile Bardan. literar „Condeie Morenare”. Academicianul Mihai Cimpoi ºi-a Un alt moment de þinutã academicã a fost recomandat excelentul volum de exegezã lansarea, la Muzeul de Istorie, a volumului literar㠄Anatomia fiinþei. ªcoala literarã ºi bilingv (românã ºi cehã) „Târgoviºte – artisticã de la Târgoviºte. Medalioane în personalitãþi culturale ºi viaþa literarã / Literárni evantai” (Editura Bibliotheca, 2016). a kulturni osobnosti sprojené s mestem Masa rotundã de la Muzeul de Istorie, Târgoviºte” al dr. Gabriela Madrova, diplomat moderatã de prof. Mihai Stan, care a stârnit consilier la Ambasada Republciii Cehe la un real interes, a avut drept tem㠄Promoþia Bucureºti. S-a remarcat faptul cã aceastã de azi a ªcolii literare ºi artistice de la lucrare monograficã are caracter de unicat, Târgoviºte” ºi a fost argumentatã de un mare fiind primul studiu de istorie culturalã, vizând numãr de prezentãri de carte semnate de Târgoviºtea literarã, publicat de un autor strãin membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. din spaþiul european occidental. Apariþia Dezbaterile acestei mese rotunde au fost acestui volum (finalizarea unui proiect care s- susþinute de redactorii-ºefi ai revistelor a întins pe o perioadã de cinci ani) se datoreaz㠄Argeº”, „Viaþa Basarabiei”, „Proza 21”, Editurii Bibliotheca, editorul acestui volum „Bucureºtiul literar ºi artistic”, „Helis” realizat în condiþii grafice europene. Autoarea, (Slobozia), „Pro Saeculum” (Focºani), care în cadrul proiectului a vizitat de câteva ori „Caligraf” (Piteºti), „Eroica” (Târgoviºte), oraºul Târgoviºte, s-a nãscut la Ploieºti ºi a „Curier” (Târgoviºte), „ProArme”(Bucureºti), urmat ciclul gimnazial la Târgoviºte (tatãl, „Impact” (Târgoviºte), „Climate literare” inginer energetician, a montat turbinele (Târgoviºte), „Armonia” (Târgoviºte). termocentralei de la Doiceºti, localitate din Un moment surprizã l-au oferit într-un apropierea oraºului). Grãitoare este dedicaþia concert de excepþie la pian elevii instruiþi de cu care acest volum bilingv se deschide: „Aº profesoara Andreea Andrei de la ªcoala vrea sã dedic aceastã lucrare mamei mele, Jana Popularã de Arte „Octav Enigãrescu” din Janeková care m-a învãþat sã iubesc România”. Târgoviºte (câþiva dintre aceºtia, laureaþi ai Tot o lansarea a fost ºi aceea a volumului unor concursuri naþionale ºi internaþionale), monografic „Festivalul-concurs Naþional de surprizã prin dificultatea partiturilor abordate Literaturã «Moºtenirea Vãcãreºtilor», ediþia cât ºi prin mãiestria interpretãrii. XLVIII, Târgoviºte, 2016”, editat de Consiliul La Clubul din Fieni, acad. Mihai Cimpoi Judeþean Dâmboviþa ºi Societatea Scriitorilor ºi scriitorii Mihai Stan, iulian Filip, George Târgoviºteni, al cincilea volum din aceastã Coandã, Florentin Popescu ºi Nicolae Oprea serie. În lectura elevilor clasei de teatru a prof. s-au întâlnit cu numeroºi iubitori de literaturã. ªtefanis Lupu de la Centrul Judeþean Aici au fost întâmpinaþi cu pâine ºi sare, iar Dâmboviþa au fost interpretate fragmente din elevii ªcolii „Coresi” au oferit un emoþionant piesele de teatru premiate la concurs. spectacol de cântece patriotice. Gala premiilor a constituit momentul mult Întâlniri cu scriitorii au avut loc ºi la aºteptat de concurenþi. Preºedintele juriului, bibliotecile publice din Gãeºti, Moreni, Pucioasa, acad. Mihai Cimpoi, preºedintele Asociaþiei Titu, Brezoaele ºi Vãcãreºti cu scriitorii Daniela Naþionale a Oamenilor de Creaþie din Olguþa-Iordache, Ion Mãrculescu, Corin Bianu, Republica Moldova, a apreciat în cuvântul Tudor Cristea, George Ioan Canache, George sãu reuºita certã a ediþiei din acest an a D. Piteº, Mircea Bãdoiu, Ion Bratu, Emil festivalului, reuºitã care a reconfirmat statutul Stãnescu, Constantin Voicu, Victor Petrescu, sãu de mare manifestare culturalã Vali Niþu, Ion Iancu Vale, Savian Mur. Prin aceste româneascã, apreciind totodatã cã este unul întâlniri publice, „Moºtenirea Vãcãreºtilor” se dintre podurile temeinice ale Reîntregirii impune drept un eveniment cultural major cu naþionale, atâta vreme cât la concurs participã benefice urmãri. Astfel, la Moreni, în urma ºi concurenþi din Basarabia, iar legãturile acestei întâlniri literare, poetul ºi prozatorul dintre Târgoviºte ºi Chiºinãu sunt puternice George Ioan Canache, împreunã cu scriitori, ºi rodnic strânse pe tãrâm cultural. (Cronicar) LITERE 128 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni UN NOU CENACLU LITERAR DÂMBOVIÞEAN

Sâmbãtã 12 noiembrie 2016, la iniþiativa turle de sondã, amintind de istoria locurilor, doamnei prof. Daniela Cãlineþ, cu sprijinul condeiul stã în cumpãnã, imprimând din emoþia Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, la Moreni s- de care se simte copleºit stãpânul sãu, în clipa a înfiinþat cenaclul literar „Condeie Morenare”, de faþã. Ne-am strâns cu convingerea cã reluându-se o veche tradiþie a cercurilor literare sãvârºim, peste veac, un act de recunoºtinþã ºi care au fiinþat cu mulþi ani în urmã. În sala de împlinire faþã de cãrturarii morenari, ctitorind festivitãþi a Clubului Copiilor din Moreni au cenaclul literar „Condeie Morenare”. Semnatarii îmbrãþiºat aceastã idee ºi au venit în actului constitutiv al cenaclului doresc sã întâmpinarea ei scriitori ºi profesori locali cât ºi contribuie la stimularea, sub toate formele ºi un grup de elevi deja membri ai diferite cercuri prin toate mijloacele, a dragostei de carte ºi artistice. Doamna prof. Viorica Vlad, ce a mai lecturã, la crearea unei miºcãri de masã în condus cenaclul „Silabe” din Moreni, a vederea dezvoltãrii spiritului creativ în rândul prezentat un eseu despre creaþia literarã, tineretului... „ Membrii fondatori semnatari ai angrenând tinerele condeie spre aºezarea în acestui document sunt: Preºedintele S.S.T. paginã a scurte poezii. Au vorbit de asemenea prof. Mihai Stan, prof. Dr. George Coandã, di- copiilor doamna prof. Daniela Cãlineþ, scriitorii: rector Clubul Copiilor prof. Daniela Cãlineþ, George D. Piteº, Ioan Viºan, George Ioan prof. Vlad Viorica, prof. Stoica Ion ºi scriitorii Canache, Adrian Stângã ºi prof. Stoica Ion. membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni: Într-o ambianþã plãcutã s-a recitat poezie, s-a George D. Piteº, Ioan Viºan, George Ioan vorbit despre literaturã ºi, cel mai important, s-a Canache ºi Adrian Stângã. Cu optimism ºi pus piatra de temelie pentru viitorul creaþiei speranþã tinerii din Moreni vor avea de acum literare locale. Aºa dupã cum aratã hrisovul ºansa îndrumãrii paºilor cãtre o creaþie literarã întocmit cu acest prilej: „ Aici printre ultimele autenticã. (George Ioan Canache)

Reviste primite la redacþie 1. Helis, revistã de culturã, editor Asociaþia 9. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã Culturalã Helis, anul XIV, nr. 9-10(161-162), lunarã, anul VI, nr. 11(62), noiembrie 2016; septembrie-octombrie 2016, Slobozia, re- nr. 12(63), decembrie 2016, Bucureºti, dactor-ºef – Gheorghe Dobre, redactor-ºef fondatori Coman ªova – director ºi adj. Titi Damian. Florentin Popescu – redactor-ºef; 2. Caiete critice, revistã editatã de Fundaþia 10. Curier, revistã de culturã ºi bibliologie, Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, nr. 3(341), editor Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade 2016, Bucureºti, director Eugen Simion; Rãdulescu” Dâmboviþa, anul XXII, nr. 3. Porto Franco, revistã de culturã a Societãþii 2(44), 2016, Târgvoiºte, redactor fondator Scriitorilor „C. Negri”, anul XXV, serie Victor Petrescu, redactor-ºef Agnes Erich; nouã, nr. 247, 2016, Galaþi, redactor-ºef 11. Apollon, revistã de culturã, artã ºi fondator Sterial Vicol; civilizaþie, anul X, nr. 11(79), noiembrie 2016, 4. Convorbiri literare, anul CL, nr. 10 (250), Urziceni, fondator George Cãlin; octombrie 2016; revistã a Uniunii 12. Apollon Junior, revistã de culturã, artã ºi Scriitorilor din România, fondatã de civilizaþie pentru elevi, anul III, nr. 11(35), Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867, noiembrie 2016, Urziceni, fondator Anca director Cassian Maria Spiridon, redactor- Elena Cãlin; ºef Mircea Platon; 13. Bucovina literarã, revistã editatã de 5. Arena literarã, revistã de literaturã, anul I, nr. Societatea Scriitorilor Bucovineni, anul 1, septembrie-octombrie 2016, Bucureºti, di- XXVII, serie nouã, nr. 9-10 (307-308), rector R.N. Carpen, redactor-ºef Aureliu Gogi; septembrie-octombrie 2016, director 6. Nord literar, anul XIV, nr. 10(161), Carmen-Veronica Steiciuc, redactor-ºef octombrie 2016; apare sub egida Alexandru Ovidiu Vintilã; Consiliului Judeþean Maramureº ºi a 14. Liter-Club, revistã de culturã, anul I, nr. 4, Uniunii Scriitorilor din România, Baia Mare, octombrie-decembrie 2016, Huºi, director director Gheorghe Glodeanu; Lina Codreanu, redactor-ºef Livia Andrei; 7. Atitudini, anul XIV, nr. 10(115), octombrie 2016; 15. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã nr. 11(116), noiembrie 2016, editor de Casa de al USR, nr. 12 (1078), decembrie 2016; revistã cultur㠄I.L. Caragiale a Municipiului Ploieºti, finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii, redactor coordonator Gelu Nicolae Ionescu; Bucureºti, redactor-ºef Dan Cristea, secretar 8. Mãrturii culturale, revistã trimestrialã de general de redacþie Horia Gârbea; culturã, anul I, nr. 3, iulie-septembrie 2016, 16. Vatra veche, lunar de culturã, serie veche Satu Mare, director fondator Aurel Pop, nouã, anul VIII, nr. 11(95), noiembrie 2016, redactor-ºef Viorel Câmpean; redactor-ºef Nicolae Bãciuþ; 129 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 PREMIILE SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI PE ANUL 2015

Sâmbãtã, 10 decembrie 2016, a avut loc decernarea premiilor Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni pe anul 2015. Juriul format din scriitorii Mihai Stan, George Coandã, Victor Petrescu, Florea Turiac, Dan Gîju a stabilit urmãtoarele premii acordate pentru cãrþi apãrute în 2015: Premiul „Alexandru Vasilescu – istorie”: Victor Negulescu pentru volumul România în luptele pentru istorie, teritoriu ºi neam (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Alexandru Vlahuþ㠖 prozã scurtã”: Iulian Moreanu pentru volumul Iarna perfectã (Editura Rafet, Râmnicu Sãrat, 2015) Premiul „Costache Olãreanu – eseisticã literarã”: Petre Gheorghe Bârlea pentru volumul Haosul ºi ordinea. Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene (1500-2000) (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Dan Simonescu – bibliologie”: Agnes Erich, Victor Petrescu, Alexandru ªtefãnescu pentru volumul Carte bibliofilã din colecþiile Bibliotecii Judeþene „Ion Heliade Rãdulescu” Dâmboviþa (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Anatol Covali pentru volumele Amurg, Dor, Tridilete (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Vali Niþu pentru volumul Numele tãu, floare de iris (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie”: Vasile Bardan pentru volumul Atomogeneze (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Ion Heliade-Rãdulescu – geocivilizaþie româneascã”: Manole Neagoe pentru volumul Mari bãtãlii pentru existenþa ca stat a Þãrilor Române în Evul Mediu (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Mircea Horia Simionescu – roman”: Corin Bianu pentru volumul Isus (Editura Herald, Bucureºti, 2015) Premiul „Nicolae Scurtescu – monografie”: Daniela-Olguþa Iordache pentru volumul Gãeºti 517. Pagini monografice. Ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Nicolae Scurtescu – monografie”: NECULAE ALEXANDRU BORIGA, GABRIEL FLORIN BORIGA pentru volumul Istoria fotbalului târgoviºtean (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Radu Petrescu – memorialisticã”: Florentin Popescu pentru volumul Redacþiile prin care am trecut (Editura RawexComs, Bucureºti, 2015) Premiul „Radu Petrescu – memorialisticã”: Ioan N. Radu, Ilinca I. Radu, Ileana Rãileanu, Geoge I. Radu pentru volumul Oameni de ieri ºi de azi din spaþiul târgoviºteano- dâmboviþean (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Radu Petrescu – memorialisticã”: Ion Mãrculescu pentru volumul Jurnalul de la Marcona. Însemnãrile (Editura Trei, Bucureºti, 2015) Premiul „Vasile Cârlova – poezie cu formã fixã”: George D. Piteº pentru volumul Destin blestemat (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Acad. Mihai Cimpoi pentru volumul Elena Vãcãrescu, poeta „neliniºtii divine” (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Mircea Bãdoiu pentru volumul Pucioasa în pagini literare (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Premiul „Vladimir Streinu – istorie literarã”: Nicolae Oprea pentru volumul Ion D. Sîrbu ºi timpul romanului (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015) Consiliul director al SST

LITERE 130 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni GALERII Alexandru Pompiliu

FRED DEUX ªI CÉCILE REIMS, ULTIMII SUPRAREALIªTI Artistului Ion Mãrculescu

Acum puþin timp am avut o discuþie ºi Cécile Reims. Primul dintre ei, în acest cu domnul Mãrculescu despre diferite moment, nu mai este. A plecat. Dar am teme care ne preocupã. Iar Moartea a putut sã asist la o ultimã expoziþie pe care revenit în centrul scenei. ªi trebuie sã Cécile a reuºit sã o organizeze pentru soþul recunosc cã în legãturã cu aceasta, unul sãu, Fred. Un adevãrat rãmas bun pe care dintre aspectele esenþiale îl constituie marea un cuplu de artiºti a reuºit sã îl facã. Fred trecere, momentul trecerii dincolo. Oare avea în jur de nouãzeci de ani, iar la scurt acele momente vor fi penibile? Oare vom timp dupã acest eveniment, a ºi murit. Dar fi lucizi? Oare ne vom chinui? Plecãm în cine sunt ei? Sã încep cu doamna. somn, dintr-un vis dãm într-altul? Sau Cécile Reims (Tsila Remz) s-a nãscut materia corpului ne va apãsa cu toate în 1927 la Paris, într-o familie de evrei durerile sale extrem de concrete? În orice tradiþionaliºti. ªi-a petrecut copilãria în caz, am convingerea cã vom ieºi storºi din Lituania, pânã când tãvãlugul rãzboiului a viaþã. Epuizaþi, cu limitele rupte, exact ca trecut peste întreaga sa familie. Rãmânând în metafora anticã a firului vieþii care se singura supravieþuitoare a familiei sale deci- taie ºi cu siguranþã se taie acolo unde este mate fie prin gazare, fie prin împuºcare, el mai subþire. Asta dacã vom muri bãtrâni, se aruncã, aproape cãutând aceastã moarte dacã nu, firul se poate tãia ºi brusc, care este destinatã familiei, în luptã. printr-o miºcare dibace a foarfecelor Porneºte prin înrolarea în armata vreunei Parce. Dar cât de storºi de viaþã clandestinã pentru eliberarea Palestinei. Nu vom putea fi? Extrem de storºi. Obosiþi rãzboiul îi potoleºte energia, ci suflul îi este cumplit, purtând o greutate a unei bãtrâneþi tãiat deoarece se îmbolnãveºte de cumplite, având în fiinþã un singur gând tuberculozã. Astfel este nevoitã sã revinã care urlã prin toþi porii corpului ºi ai la Paris, iar de aici sã se retragã în munþi, sufletului: „Nu mai pot!” Ne antrenãm la Lacoux, apropate de un sanatoriu vestit. pentru aceastã plecare în toate momentele Îl cunoaºte pe Fred în 1951. Se cãsãtoresc vieþii. De la alergatul dupã o minge care ne ulterior ºi împreunã, toatã viaþa, se taie suflarea, ºi prin care toatã fiinþa strigã: antreneazã în arta depãºirii limitelor realitãþii, „Opreºte-te!”, dar tu te arunci cu încã un a suprarealismului. Este una dintre cei mai pas ºi încã alt pas spre inutilitatea mingei, mari gravori francezi. Dar exceleazã ºi în pânã la întinderea sufletului pe masa torturii tissage (þesãturi – iar pe aceastã cale ajunge zilnice trecute prin iubiri dureroase, sau sã lucreze cu case mari de modã, Coco mãcinarea lui prin tot felul de pãcate care Chanel) ºi în arta scrisului. Fãrã sã apelez îl obosesc ºi ne fac iar sã spunem: la studiile estetice care îi sunt dedicate, ci „Opreºte-te, cã nu mai pot!” Toate acestea vorbind despre arta sa cu un ochi verde, sunt antrenamente bazate pe exerciþiul prin neinfluenþat de teorie, spun cã ar fi vorba care coarda se întinde zbârnâitor întru despre un suprarealism biologic. Ce ar fi punerea sufletului în situaþia finalã, a acesta? Privind gravurile sale, care se întinderii corzii vieþii pânã aceasta armonizeazã extrem de mult cu lucrãrile plesneºte. Iar zgomotul acela de plesnealã lui Fred, au o tentã anatomicã extrem de trebuie sã fie cât mai... artistic. puternicã. Iar viaþa biologicã pe ce poate Am asistat, într-un fel, la o astfel de sã stea în echilibru? Care este axul pe care lecþie a morþii, a întinderii ºi trãirii artistice braþele corpului material se leagãnã? a morþii în momentul în care am cunoscut Sexualitatea, desigur. Nu o vezi explicit, o pe cei pe care îi numesc eu ultimii vezi transpusã suprarealist, iar aici cuvântul suprarealiºti. Este vorba despre Fred Deux „vezi” te face sã fii nemulþumit de el, cãci 131 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 este mai mult un simþ al sexualului care îmi prezintã obiectele muzeului. Nu sunt transpare gravurilor dincolo de ceea ce ai numai tablouri sau gravuri. Sunt ºi obiecte putea sã vezi cu ochiul liber. adunate de-a lungul vieþii de prin diferite Fred Deux (1924-2015) este un locuri de pe pãmânt. Invitaþii vin, fac cerc desenator, iar Jean Douassot este scriitorul în jurul lui Fred, singurul care stã pe un care desemneazã un acelaºi individ. Este o scaun, adunat ºi gânditor, profund plecat persoanã în douã. El cu el însuºi, el cu mintea undeva, ºi încep discursurile. împreunã cu soþia sa, Cécile, sunt una, dar Cineva citeºte chiar o scrisoare a lui Fred în doi. Pânã ºi în artã, amândoi semneazã pe care a scris-o cu puþin timp înainte ca împreunã extrem de multe lucrãri. O doime- acesta sã renunþe la a mai face parte din unitate umanã. Fãrã pretenþia de a fi ºi lumea aceasta cu mintea. Doar corpul ºi l- sfântã. Numai Treimea este Sfântã! a mai lãsat un timp, ca pentru aceastã κi începe viaþa socialã ca electrician, aniversare. Cécile îl protejeazã matern, apoi trece ºi el într-o armatã clandestinã, având mereu un contact fizic cu el, de astã datã Rezistenþa francezã, apoi trece þinându-i mâna pe un umãr. Toatã lumea în rezistenþa marocanã, opunându-se pleacã, iar cuplul nostru, rãmas ultimul, colonialismului francez. Apoi, potolind dupã ce face un ultim tur al expoziþiei, puþin alergãtura tinereþii care a întins coarda porneºte spre ieºire. Mã alãtur lor ºi asist, la maximum, devine librar în Marsilia. Aici cu gura cãscatã, la o coborâre a lui Fred descoperã manifestul suprarealist al lui A. din lumea supra-realistã în lumea noastrã. Breton ºi pe Paul Klee, care îl va influenþa Se opreºte brusc în faþa unui tablou ºi decisiv. Înfiinþeazã sub-grupul suprarealist spune: „ça, c’est beau ça!” Admirã sincer din Marsilia. Apar primele „kleepatologii”, un tablou. Se uitã la el ca ºi cum ar fi al de la pictura pe biciclete la desene în altuia. Cécile îi spune cu lacrimi în ochi: culoare prin pete care invadeazã hârtia. „Da, iubitule, este frumos. Este tabloul Dupã ce se cãsãtoreºte cu Cécile ºi se mutã tãu!” Apoi Fred merge mulþumit spre ieºire. la Paris, îl cunoaºte pe A. Breton ºi Dar se opreºte în gura ultimei sãli, ca sã frecventeazã suprarealiºtii. În 1957 scrie mai arunce un ultim ochi vieþii sale, apoi La Gana, un roman autobiografic. Apoi, începe sã caute ceva. „Caut, caut...!” „Ce în 1962 realizeazã primele desene pe un anume cauþi, dragul meu?” „Caut...” ºi fond de acuarelã, Les Otages. Începând încerc ºi eu sã ghicesc ce ar putea cãuta. cu 1966, el scrie textele care însoþesc Poate ºi-a adus aminte de un anumit tablou imaginile direct pe hârtia de desen, al sãu? Nu, aratã, luminat la faþã, peretele combinând textul cu imaginea. Iar acest alb pe care este scris numele sãu. „Da, sistem de scriere-desen va fi amplu folositã iubitule, este expoziþia ta, este expoziþia ta!” de-a lungul vieþii sale. Punctul culminant îi spune Cécile ºi mai emoþionatã cãci are al acestei „tehnici” va fi atins în anii 77, acum certitudinea cã ºtie acum unde a când apar „cãrþile unice” La Malemort, La venit. ªi pleacã spre ieºire amândoi, doi Matrice ºi La Règle. bãtrâni înceþi, þinându-se de braþ. Eu Dar sã revenim la expoziþia anunþatã. privesc la numele sãu scris cu litere de-o Cea de plecare. Aceasta a avut loc în 2014, ºchioapã. Apoi vãd, undeva mai sus, titlul într-o primãvarã rece, la Issoudun, în expoziþiei: „Desenul corpului pierdut”. Ies centrul Franþei. Cécile a reuºit sã adune în ºi eu din clãdire, ºi deschid cartea acest muzeu toate operele lui Fred pentru expoziþiei, cea pe care mi-a dat-o cu o a le pune laolaltã pentru o ultimã oarã (cele sãptãmânã înainte Cécile, la ei acasã. Când mai multe lucrãri se aflã astãzi în acest eram pe punctul de a pleca, ea mi-a oferit muzeu de la Issoudun ºi la Centre aceastã carte dedicatã lui Fred, iar el, când Pompidou, la Paris). Fred are nouãzeci de a vãzut cã iau cartea, s-a ridicat deodatã, ani ºi deja se pregãteºte de marele moment. foarte lucid, ºi mi-a luat-o din mânã, cerând Gândurile sale sunt în totalitate plecate un stilou, pentru a mi-o semna. Cécile, înspre un dincolo, sau într-un supra-real- jenatã, îmi spune cã nu poate sã mai scrie, ism numai de el ºtiut, iar momentele de dar cum vede cã Fred insistã, îi dã un stilou luciditate ºi de prezenþã în realitatea noastrã ºi privim cu toþii cum acesta, precum un sunt din ce în ce mai rare. Doar zâmbetul ºcolar care acum învaþã sã scrie, se veºnic ºi aprobãrile prin oui, oui-uri îþi mai semneazã... Fred Deux. Insistã ºi trece de dau senzaþia cã este o fiinþã prezentã printre mai multe ori peste „d”-ul din Fred, cãci noi! Este adus precum un copil. Cu mult simte cã nu l-a fãcut bine. „Bravo, bravo, timp înainte de începerea vernisajului ºi dragul meu!” îi spune Cécile, uimitã ºi ea venirea invitaþiilor numeroºi de la Paris, se de reuºita lui. Ne petrec amândoi în prag; plimbã prin sãlile mari ale muzeului, la braþ amândoi închizând cadrul uºii, fiind o cu Cécile ºi priveºte uimit ºi bucuros singurã persoanã. Cécile ne spune „la expoziþia. Nu ºtie în mod exact a cui revedere”, în timp ce Fred este intrigat cã expoziþie este acolo. Merg alãturi de ei ºi nu intrãm, ca ºi cum abia acum sosiserãm. LITERE 132 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 133 Anul XVII, Nr. 11-12 (200-201) • noiembrie-decembrie 2016 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062) ºi online, comenzi la [email protected]. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Bibliotheca. din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 0722686856, e-mail: [email protected] Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte 7,00 RON