RECOMMENDATIONS FOR TEACHING AND LEARNING ABOUT THE HOLOCAUST
INTERNATIONAL HOLOCAUST REMEMBRANCE ALLIANCE
RECOMANDĂRI PRIVIND PREDAREA ŞI ÎNVĂȚAREA
DESPRE HOLOCAUST
Cover image: Participants at Salzburg Global Seminar’s Holocaust Education and Genocide Prevention Session discuss IHRA teaching guidelines in 2015. Credit: Salzburg Global Seminar.
Copertă: Participanţi la sesiunea referitoare la educaţia privind Holocaustul şi prevenirea genocidului, a Seminarului Global de la Salzburg, discută liniile directoare ale IHRA în 2015. Sursa: Salzburg Global Seminar
RECOMMENDATIONS FOR TEACHING AND LEARNING ABOUT THE HOLOCAUST
INTERNATIONAL HOLOCAUST REMEMBRANCE ALLIANCE
RECOMANDĂRI PRIVIND PREDAREA ŞI ÎNVĂȚAREA
DESPRE HOLOCAUST
First edition published in 2019 by the International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA)
© 2019 IHRA
All rights reserved. The contents of this publication may be freely used and copied for educational and other non-commercial purposes, provided that any such reproduction is accompanied by an acknowledgement of the IHRA as the source.
Prima ediție a fost publicată în 2019 de către Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA)
© 2019 IHRA
Toate drepturile rezervate. Conținutul acestei publicații poate fi utilizat în mod liber și multiplicat/copiat în scopuri educaționale și alte scopuri ne-comerciale, cu condiția ca orice astfel de multiplicări să fie însoțite de indicarea IHRA ca sursă.
ABOUT THE IHRA
The International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA) unites governments and experts to strengthen, advance and promote Holocaust education, research and remembrance and to uphold the commitments of the 2000 Stockholm Declaration.
The IHRA (formerly the Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research, or ITF) was initiated in 1998 by former Swedish Prime Minister Göran Persson. Today the IHRA network consists of over 40 countries as well as key international partner organizations with a mandate to deal with Holocaust-related issues.
The IHRA’s network of experts includes representatives from the world’s foremost institutions which specialize in education, remembrance and research about the Holocaust. From 2019 to 2023, IHRA’s experts and political representatives are focusing their efforts on safeguarding the historical record and countering distortion.
ABOUT THIS PUBLICATION
This publication draws on earlier guidelines for educators and educational policymakers created by IHRA’s experts and would not have been possible without the many contributions offered by the delegates throughout the IHRA representing all delegations. Special gratitude to the following experts: Jennifer Ciardelli (USA), Niels Weitkamp (Netherlands), Andrea Szőnyi (Hungary), Benjamin Geissert (Norway), Wolf Kaiser (Germany), Paula Cowan (UK), Lena Casiez (France), and Yessica San Roman (Spain).
Despre IHRA IHRA reunește Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) reunește guverne și experți în scopul consolidării, dezvoltării și promovăriiguverne educației, șicercetării şi comemorării Holocaustului, precum și pentru implementarea angajamentelor cuprinse în Declarația de la Stockholm din anul 2000. experți în IHRA (cunoscută anterior drept Grupul de Lucru pentru Cooperare Internațională în domeniul Educației, Cercetării și Comemorăriiscopul Holocaustului sau ITF) a fost lansată în 1998 de către fostul prim-ministru suedez Göran Persson.consolidării, Astăzi, rețeaua IHRA cuprinde peste 40 de țări, precum și organizații internaționale-partenere de maximă importanță, care au drept scop abordarea aspectelor legate de Holocaust. progresului și
Rețeaua de experți IHRA cuprindepromovării reprezentanți ai celor mai proeminente instituții la nivel mondial, specializate în educația, comemorarea și cercetarea în domeniul Holocaustului. Între 2019 și 2023, experții și reprezentanțiieducației politici ai IHRA își concentrează eforturile în direcția protejării înscrisurilor istorice și a contracarării distorsiunilor. despre Holocaust, precum și a cercetării și a comemorării Holocaustului, DESPRE ACEASTĂ precumPUBLICAȚIE și pentru Această publicație se bazează pe liniile directoare anterioare pentru educatori și factori de decizie în domeniul politicilor educaționaleimplementarea, elaborate de experții IHRA și nu ar fi fost posibilă fără numeroasele contribuții oferite deangajamentelor delegați din toate delegațiile statelor membre IHRA. Mulțumiri speciale următorilor experți: Jennifer Ciardelli (SUA), Niels Weitkamp (Olanda), Andrea Szonyi (Ungaria), Benjamin Geissertcuprinse (Norvegia), înWolf Kaiser (Germania), Paula Cowan (Marea Britanie), Lena Casiez (Franța) și DeclarațiaYessica San Roman de (Spania). la Stockholm din anul 2000. IHRA (cunoscută anterior drept Grupul de Lucru pentru Cooperare Internațională în domeniul Educației, Cercetării și Comemorării Holocaustului
PREFACE
Dr. Kathrin Meyer IHRA Executive Secretary
“It happened once. It should not have happened, but it did. It must not happen again, but it could. That is why education about the Holocaust is fundamental.”
It was with these powerful words that Göran Persson opened The Stockholm International Forum on the Holocaust back in 2000. Over the three days of the Forum, education was highlighted in the messages of Heads of State, educators, historians and survivors. It seemed clear to all those gathered in Stockholm, half a century after the end of the Holocaust, that the international community shared a responsibility to support the next generation in reflecting on the history of the Holocaust and its consequences. Education was and remains the cornerstone of IHRA’s work to ensure that the memory of the Holocaust is never forgotten.
When I look around at the over 300 delegates who form the IHRA network, I am inspired by the passion and depth of knowledge that each of our delegates brings to the table. But something I have learned throughout my career is that passion and knowledge alone are not enough. Excellent civil society initiatives are not enough. We also need the political commitment of governments, whose responsibility it is to ensure the broad education of their societies. Teachers and educators count on this political support to strengthen and encourage the excellent work that is being done.
Throughout our member countries, a variety of institutions – including our international partner organizations – are working tirelessly to teach students, and train and empower teachers and educators. Thanks to these institutions, a variety of high-quality educational resources exists in our member countries and beyond. And thanks to our delegates, I am pleased to present these IHRA Recommendations for Teaching and Learning about the Holocaust to complement and take their place amongst these resources. I am delighted that this volume is published in partnership with UNESCO and I hope that other organizations will support our dissemination efforts. These Recommendations mark a great achievement on behalf of all our experts and I thank each and every one of them for their expertise and thoughtful input.
The Stockholm Declaration states “We will promote education about the Holocaust in our schools and universities, in our communities and encourage it in other institutions.” These Recommendations for Teaching and Learning about the Holocaust bring us one step closer to honoring this commitment.
PREFAȚĂ
Dr. Kathrin Meyer, Secretar Executiv al IHRA
„S-a întâmplat o dată. Ar fi trebuit sa nu se întâmple, dar s-a întâmplat. Trebuie să nu se mai întâmple vreodată, dar s-ar putea întâmpla. De aceea educația despre Holocaust este fundamentală.”
Cu aceste cuvinte puternice a deschis Göran Persson, în anul 2000, Forumul Internațional de la Stockholm privind Holocaustul. Pe parcursul celor trei zile ale Forumului, rolul educației a fost evidenţiat în mesajele transmise de șefi de stat, profesori, istorici și supraviețuitori. Părea clar pentru toți cei adunați la Stockholm, la o jumătate de secol după finalul Holocaustului, că întreaga comunitate internaţională are responsabilitatea de a sprijini următoarea generație să reflecteze asupra istoriei și consecințelor Holocaustului. Educația a fost și rămâne piatra de temelie a eforturilor IHRA pentru a se asigura că memoria Holocaustului nu va fi uitată niciodată.
Atunci când îi privesc pe cei peste 300 de delegați, care alcătuiesc rețeaua IHRA, mă simt inspirată de pasiunea și de profunzimea cunoașterii pe care fiecare dintre delegații noștri le aduc la masa discuțiilor. Dar un lucru pe care l-am învățat de-a lungul carierei mele este acela că pasiunea și cunoașterea, singure, nu sunt suficiente. Inițiativele excelente ale societății civile nu sunt de ajuns. Avem nevoie şi de angajamentul politic al guvernelor, care au responsabilitatea de a asigura educația pe scară largă a societăților lor. Profesorii și cei implicați în domeniul educației contează pe acest sprijin politic pentru a consolida și a încuraja munca excelentă care se face.
În toate ţările membre IHRA, o varietate de instituții – incluzând organizaţiile noastre partenere internaționale – muncesc neobosit pentru a educa elevi, precum și pentru formarea şi creşterea competenţelor profesorilor. Mulţumită acestor instituții, dispunem de o varietate de resurse educaționale de înaltă calitate în ţările membre IHRA și dincolo de acestea. Totodată, mulțumită delegaților noștri, am plăcerea de a vă prezenta aceste Recomandări IHRA privind Predarea și Învățarea despre Holocaust, pentru a completa și a ocupa locul care le revine printre aceste resurse. Sunt încântată că acest volum este publicat în parteneriat cu UNESCO și am speranța că și alte organizații vor sprijini eforturile noastre privind promovarea acestora. Aceste Recomandări reprezintă o realizare deosebită a tuturor experților noștri și îi felicit pe toţi şi pe fiecare dintre ei în parte pentru expertiza și contribuția lor deosebită.
În Declarația de la Stockholm se afirmă că „Vom promova educația despre Holocaust în școlile și universitățile noastre, în comunitățile noastre și o vom încuraja în alte instituții”. Aceste Recomandări privind Predarea și Învățarea despre Holocaust ne aduc cu un pas mai aproape de onorarea acestui angajament.
TABLE OF CONTENTS
4 EXECUTIVE SUMMARY 6 INTRODUCTION 10 WHY TEACH ABOUT THE HOLOCAUST 14 WHAT TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST 22 HOW TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST 44 LIST OF KEY TERMS 48 STOCKHOLM DECLARATION AND IHRA WORKING DEFINITIONS 52 ADDITIONAL RESOURCES
CUPRINS
4 REZUMAT
6 INTRODUCERE
10 DE CE SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
14 CE SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
22 CUM SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST? LISTA TERMENILOR CHEIE 44 DECLARAŢIA DE LA STOCKHOLM ŞI DEFINIŢII DE LUCRU 48 IHRA
52 SURSE SUPLIMENTARE WHY TEACH 1 ABOUT THE HOLOCAUST?
18 KEY ARGUMENTS FOR TEACHING ABOUT THE HOLOCAUST
WHAT TO TEACH 2 ABOUT THE HOLOCAUST?
23 SCOPE AND SCALE OF THE HOLOCAUST 23 WHY AND HOW DID IT HAPPEN 23 CONTEXTS AND DEVELOPMENTS 25 CONCEPTUAL UNDERSTANDING
HOW TO TEACH 3 ABOUT THE HOLOCAUST?
30 OVERARCHING PRINCIPLES 33 LEARNING ACTIVITIES AND COMPREHENSIVE APPROACHES 38 CRITICAL THINKING AND SELF-REFLECTION 42 SOURCES AND RESOURCES FOR EFFECTIVE TEACHING AND LEARNING
47 RELATING HISTORY TO THE PRESENT: THE HOLOCAUST, GENOCIDES AND HUMAN RIGHTS VIOLATIONS
DE CE SĂ PREDĂM 1 DESPRE HOLOCAUST?
18 ARGUMENTE CHEIE PENTRU A PREDA DESPRE HOLOCAUST
CE SĂ PREDĂM 2 DESPRE HOLOCAUST?
23 ARIA DE EXTINDERE ŞI SCARA HOLOCAUSTULUI
23 DE CE ŞI CUM S-A ÎNTÂMPLAT?
23 CONTEXTE ŞI EVOLUŢII
25 ÎNŢELEGEREA CONCEPTELOR
3 CUM SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
30 PRINCIPII GENERALE
33 ACTIVITĂŢI EDUCATIVE ŞI ABORDĂRI CUPRINZĂTOARE
GÂNDIRE CRITICĂ ŞI REFLECŢIE 38 SURSE ŞI RESURSE PENTRU A PREDA ŞI ÎNVĂŢA EFICIENT 42 CONECTAREA ISTORIEI CU PREZENTUL: HOLOCAUSTUL, 47 GENOCIDURILE ŞI ÎNCĂLCĂRILE DREPTURILOR OMULUI
EXECUTIVE SUMMARY
The Holocaust was the state-sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi Germany and its collaborators between 1933 and 1945. A continent-wide genocide, it destroyed not only individuals and families but also communities and cultures that had developed over centuries. The Holocaust occurred in the context of Nazi-led persecution and murder that targeted many additional groups. Sessions and activities should always help learners to advance their knowledge about this unprecedented destruction and preserve the memory of persecuted and murdered individuals and groups.. Educators and learners should be encouraged and empowered to reflect upon the moral, political and social questions raised by the Holocaust and their relevance today.
Benefiting from the expertise of delegates from more than 30 member countries, the IHRA Recommendations for Teaching and Learning about the Holocaust are intended to provide a basis for policymakers, practitioners, and educators that will help them:
1. Develop knowledge of the Holocaust, ensuring accuracy in individual understanding and knowledge and raising awareness about the possible consequences of antisemitism; 2. Create engaging teaching environments for learning about the Holocaust; 3. Promote critical and reflective thinking about the Holocaust including the ability to counter Holocaust denial and distortion; 4. Contribute to Human Rights and genocide prevention education.
WHY TEACH ABOUT THE HOLOCAUST?
In addition to equipping learners with knowledge about an event that fundamentally challenged human values, teaching and learning about the Holocaust gives learners the opportunity to understand some of the mechanisms and processes that lead to genocide and the choices people made to accelerate, accept or resist the process of persecution and murder, acknowledging that these choices were sometimes made under extreme circumstances.
The “Why teach about the Holocaust” section articulates a number of these deeper understandings. Educational stakeholders can use these to frame the study of this past event with consideration about how it shapes the present. Teaching and learning about the Holocaust provides an essential opportunity to inspire critical thinking, societal awareness, and personal growth.
REZUMAT
Holocaustul a reprezentat persecutarea sistematică și uciderea, organizată de stat, a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii acesteia, între 1933 și 1945. Un genocid care s-a extins pe un întreg continent, care a distrus nu doar indivizi și familii, ci și comunități și culturi care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor. Holocaustul a avut loc în contextul persecuțiilor și crimelor naziste, care au vizat multe grupuri adiționale. Sesiunile de lucru și activitățile ar trebui întotdeauna să-i ajute pe cei care învață să perceapă mai bine această distrugere fără precedent și să păstreze memoria indivizilor și a grupurilor persecutate și asasinate. Profesorii și elevii ar trebui încurajați să mediteze asupra întrebărilor de natură morală, politică și socială, pe care Holocaustul le ridică și asupra relevanței acestora la momentul actual.
Beneficiind de expertiza delegaților din peste 30 de țări membre, Recomandările IHRA privind Predarea și Învățarea despre Holocaust sunt menite să ofere o bază pentru cei care elaborează politici publice, practicieni și actori în domeniul educației, care îi va ajuta să:
1. Dezvolte cunoașterea despre Holocaust, asigurând acuratețe în ceea ce privește înțelegerea și cunoștințele individuale, precum și creșterea nivelului de conștientizare a posibilelor consecințe ale antisemitismului.
2. Creeze medii educaționale potrivite pentru a învăța despre Holocaust.
3. Promoveze gândirea critică și reflexivă cu privire la Holocaust, inclusiv abilitatea de a contracara negarea și distorsionarea Holocaustului.
4. Contribuie la educația privind drepturile omului și prevenirea genocidului.
DE CE SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST? Pe lângă comunicarea către cei care învață a unor cunoștințe despre un eveniment care a constituit o provocare fundamentală la adresa valorilor umane, educația despre Holocaust le oferă elevilor oportunitatea de a înțelege unele mecanisme și procese care duc la genocid, precum și alegerile pe care oamenii le-au făcut pentru a grăbi, a accepta sau pentru a se opune procesului de persecutare și asasinare, recunoscând că aceste alegeri au fost, câteodată, făcute în condiții extreme.
Secțiunea privind „De ce să predăm despre Holocaust?” prezintă câteva dintre aceste rațiuni profunde. Actorii relevanți din domeniul educației le pot folosi pentru a crea cadrul necesar studierii acestui eveniment din trecut luând în considerare maniera în care acest eveniment modelează prezentul. Predarea și învățarea despre Holocaust oferă o șansă esențială pentru a inspira gândirea critică, conștientizarea socială și dezvoltarea personală.
WHAT TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST?
The Recommendations aim to deepen the understanding of the Holocaust by asking crucial questions concerning the historical context of the Holocaust, its scope and scale and why and how it happened. The section presents a series of critical questions that educators can use to frame their examination of the Holocaust. Four essential questions are suggested:
● What were the historical conditions and key stages in the process of this genocide?
● Why and how did people participate or become complicit in these crimes?
● How did Jews respond to persecution and mass murder?
● Why and how did some people resist these crimes?
More detailed questions are offered to help learners explore how and why the Holocaust happened through a variety of perspectives. Questions prompt examination of conditions and behaviors before, during, and after the Second World War. They encourage study of the relations between the Holocaust and other mass atrocities committed by the Nazis and their collaborators, such as the genocide against the Roma and Sinti. They encourage educators to explore who was responsible and complicit and what motivated the behavior of perpetrators, collaborators, bystanders, and rescuers. They emphasize the great variety of responses by the victims. They also suggest discussing the relevance of the history of the Holocaust for contemporary questions such as the policy towards refugees, the consequences of human rights violations not only for the concerned individuals, but for societies as a whole, and the efforts for genocide prevention.
HOW TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST?
Above all, educators should be confident that the Holocaust can be taught effectively and successfully with careful preparation and appropriate materials. The section “How to teach about the Holocaust” discusses possibilities and challenges for teaching and learning about the Holocaust by presenting practical approaches and methods to apply in both formal and informal educational settings. The importance of accuracy and precision with regard to historical facts, historical comparisons, and use of language is emphasized. The section encourages the use of learner-centered approaches that support critical thinking and reflection. Attention is paid to the importance of carefully selecting primary and secondary sources appropriate for the learners which make clear the individuality and agency of historical actors. The section also discusses the importance of including a nuanced historical context and avoiding ahistorical comparisons when exploring the Holocaust in the context of other fields such as genocide prevention and human rights.
CE SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
Recomandările au drept scop aprofundarea înțelegerii Holocaustului prin formularea unor întrebări cruciale privind contextul istoric al Holocaustului, scopul și dimensiunile sale, precum și de ce și cum s-a petrecut. Secțiunea prezintă o serie de întrebări critice pe care profesorii pot sa le utilizeze pentru a crea un cadru pentru examinarea Holocaustului. Sunt sugerate patru întrebări esențiale:
Care au fost condițiile istorice și etapele cheie ale acestui genocid?
De ce și cum au participat sau au devenit complici oameni la aceste crime?
Cum au răspuns evreii la persecuție și ucidere în masă?
De ce și cum s-au opus unii oameni acestor crime?
Sunt oferite întrebări mai detaliate pentru a-i sprijini pe elevi să descopere, din mai multe perspective, cum și de ce a putut avea loc Holocaustul. Întrebările stimulează examinarea condițiilor și a comportamentelor înainte, în timpul și după cel de-al II-lea Război Mondial; încurajează studierea legăturilor dintre Holocaust și alte atrocități în masă, comise de către naziști și colaboratorii lor, cum ar fi genocidul împotriva comunităților roma și sinti; îi încurajează pe profesori să exploreze cine a fost responsabil și complice și ce anume a motivat comportamentul făptașilor, colaboratorilor, martorilor tăcuți și al salvatorilor; evidențiază marea varietate a răspunsurilor victimelor; sugerează, de asemenea, discutarea relevanței istoriei Holocaustului pentru chestiuni actuale precum politica față de refugiați, consecințele încălcării drepturilor omului, nu doar pentru indivizii în cauză, ci pentru societăți ca întreg și eforturile pentru prevenirea genocidului.
CUM SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
Profesorii ar trebui să fie, mai presus de toate, încrezători că despre Holocaust se poate preda eficient și cu succes, în condițiile unei pregătiri atente și utilizând materiale adecvate. Secțiunea „Cum să predăm despre Holocaust?” tratează posibilitățile și provocările predării și învățării despre Holocaust, prezentând abordări și metode practice de aplicat atât în mediul educațional formal, cât și în cel informal. Este accentuată importanța exactității și preciziei în ceea ce privește faptele istorice, comparațiile istorice și limbajul utilizat. Secțiunea încurajează utilizarea unor abordări centrate pe elev, care stimulează gândirea critică și reflecția. Se acordă atenție importanței selectării unor surse primare și secundare adecvate pentru cursanți, care să clarifice individualitatea și instituționalitatea actorilor istorici. Secțiunea tratează, de asemenea, importanța includerii unui context istoric nuanțat și a evitării comparațiilor scoase din contextul istoric corect atunci când se cercetează Holocaustul în cadrul altor domenii precum prevenirea genocidului și drepturile omului.
INTRODUCTION
“We share a commitment to encourage the study of the Holocaust in all its dimensions. We will promote education about the Holocaust in our schools and universities, in our communities and encourage it in other institutions.” – Article 5 of the Stockholm Declaration, 2000.
RATIONALE AND JUSTIFICATION
The Holocaust was a watershed event in world history, spanning geographic boundaries and affecting all segments of the societies it touched. Decades later, societies continue to wrestle with the memory and historical record of the Holocaust in ways that intersect with our contemporary realities. Teaching and learning about the Holocaust is an essential opportunity to inspire critical thinking, societal awareness, and personal growth. Yet this massive topic can also pose challenges to educators due to its traumatic nature, broad expanse, and intersection with challenging human dynamics including racism and antisemitism.
The International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA) brings together governments and experts from more than 30 member countries to strengthen, advance and promote Holocaust education, remembrance and research worldwide. The IHRA is in a unique position to Commented [JB1]: https://www.holocaustremembrance. offer comprehensive recommendations on teaching and learning about the Holocaust com/stockholm-declaration based on the expertise of its international delegates. The scope of teaching and learning about the Holocaust has expanded in terms of professionalization, institutionalization, and globalization. IHRA members bring new historical discoveries and increased engagement with Holocaust education, remembrance and research.
Even so, the IHRA’s review of empirical research into Teaching and Learning about the Holocaust revealed a number of concerns. Significant gaps in knowledge and understanding Commented [JB2]: https://www.holocaustremembrance. about the Holocaust, widespread myths and misconceptions and a tendency to avoid difficult com/index.php/publications/research-teaching-and- questions about national histories were all identified as challenges to teaching and learning learning-about-holocaust-dialogue-beyond-borders about the Holocaust. Additionally, nations have different histories and legitimate narratives about the Holocaust, as well as different educational settings, pedagogies and traditions that must be taken into consideration.
Based on the shared experiences and views of experts, as well as on feedback from educators from IHRA member countries, the following updated Recommendations provide policymakers, practitioners, and educators with a framework for teaching and learning about the Holocaust. These Recommendations are not intended as immediate targets to be implemented and achieved wholesale, but rather as framing and approaches that practitioners, educators, and policymakers can work from together.
INTRODUCERE
„Ne asumăm angajamentul de a încuraja studierea Holocaustului în toate dimensiunile sale. Vom promova educația despre Holocaust în școlile și universitățile noastre, în comunitățile noastre și o vom încuraja în alte instituții”
- Articolul 5 al Declarației de la Stockholm, 2000
RAŢIONAMENT ŞI JUSTIFICARE
Holocaustul a fost un eveniment hotărâtor în istoria mondială, care a depășit granițele geografice și a afectat toate segmentele societăților pe care le-a atins. După zeci de ani, societățile continuă să se lupte cu memoria și istoria Holocaustului, în modalități care se intersectează cu realitățile noastre contemporane. Educația cu privire la Holocaust reprezintă o ocazie fundamentală pentru a inspira gândirea critică, conștientizarea socială și dezvoltarea personală. Totuși, această temă vastă poate, de asemenea, ridica probleme profesorilor, ca urmare a naturii sale traumatice, a proporțiilor sale și a intersectării cu provocări ale dinamicii umane precum rasismul și antisemitismul.
Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) reunește guverne și experți din peste 30 de țări membre, cu scopul de a consolida, dezvolta și promova educația, comemorarea și cercetarea despre Holocaust, în întreaga lume. IHRA se află într-o poziție unică în ceea ce privește oferirea unor recomandări cuprinzătoare privind predarea și învățarea despre Holocaust, pe baza expertizei internaționale a delegaților săi. Domeniul predării și învățării despre Holocaust s-a extins din punctul de vedere al profesionalizării, instituționalizării și globalizării. Membrii IHRA realizează noi descoperiri istorice și promovează un angajament sporit privind educația, comemorarea și cercetarea despre Holocaust.
Totuși, analiza privind cercetarea empirică efectuată de IHRA cu privire la predarea și învățarea despre Holocaust a dezvăluit o serie de aspecte îngrijorătoare. Au fost identificate mai multe obstacole în calea predării și învățării despre Holocaust, precum ar fi existența unor lacune semnificative privind cunoașterea și înțelegerea Holocaustului, răspândirea extinsă a miturilor și prejudecăților, precum și o tendință de a evita întrebările dificile privind istoriile naționale. În plus, statele au istorii și narațiuni legitime despre Holocaust care diferă, precum și formate educaționale, pedagogii și tradiții distincte, de care trebuie să se țină cont.
Pe baza experiențelor împărtășite și a părerilor experților, precum și a răspunsurilor practicienilor din țările membre IHRA, Recomandările actualizate, prezentate aici, oferă decidenților politici, practicienilor și profesorilor, un cadru pentru predarea și învățarea despre Holocaust. Aceste Recomandări nu sunt gândite drept obiective imediate, care trebuie să fie implementate și atinse integral, ci, mai degrabă, drept structuri și abordări, pornind de la care practicienii, profesorii și decidenții politici pot să lucreze împreună.
AIMS OF THE RECOMMENDATIONS
An update to the IHRA’s original guidelines for teaching about the Holocaust, these refreshed Recommendations contribute to an ongoing conversation between academics, policymakers, practitioners and wider society about the relevance and importance of teaching and learning about the Holocaust today. The Recommendations are intended to provide a basis for policy makers, practitioners, and educators that will help them:
1. Develop their knowledge of the Holocaust, ensuring accuracy in individual understanding and knowledge and raising awareness about the possible consequences of antisemitism; Commented [JB3]: https://www.holocaustremembrance.com/working- 2. Create engaging teaching environments for learning about the Holocaust; definition-antisemitism 3. Promote critical and reflective thinking about the Holocaust including the ability to counter Holocaust denial and distortion; Commented [JB4]: https://www.holocaustremembrance. com/working-definition-holocaust-denial-and-distortion 4. Contribute to Human Rights and genocide prevention education. Commented [NH5R4]: https://www.holocaustremembra nce.com/resources/working-definitions-charters/working- definition-holocaust-denial-and-distortion
DEFINING THE HOLOCAUST
As identified in Section 3.1, meaningful education about the Holocaust requires consistent and accurate use of terms. The terms “Holocaust” and “Shoah” refer to a specific genocidal event in twentieth-century history: the state-sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi Germany and its collaborators between 1933 and 1945. The height of the persecution and murders occurred during the context of the Second World War. This genocide occurred in the context of Nazi-led persecution and murder that targeted additional groups as well, including the genocide of the Roma and Sinti.
Teaching and learning about the Holocaust takes the discrimination, persecution, murder, and genocide of the Jews by the National Socialist regime and its collaborators as its focus, and considers the understanding of Nazi crimes against non-Jewish victims essential to understanding the Holocaust. Since the reach of Nazi aggression and persecution extended beyond continental Europe to North Africa, teaching about the Holocaust can also include an understanding of the treatment of North African Jewry.
OBIECTIVELE RECOMANDĂRILOR
Reprezentând o actualizare a liniilor directoare inițiale pentru predarea despre Holocaust, aceste Recomandări revizuite contribuie la dialogul în desfășurare între membrii comunității academice, decidenții politici, practicienii și societate, cu privire la relevanța și importanța predării și învățării despre Holocaust în prezent. Recomandările sunt menite să ofere o bază pentru a sprijini decidenți politici, practicieni și profesori să:
1. Își dezvolte cunoștințele despre Holocaust, asigurând acuratețe în ceea ce privește înțelegerea și cunoștințele individuale, precum și creșterea nivelului de conștientizare a posibilelor consecințe ale antisemitismului. 2. Creeze medii educaționale potrivite pentru a învăța despre Holocaust. 3. Promoveze gândirea critică și reflexivă cu privire la Holocaust, inclusiv abilitatea de a contracara negarea și distorsionarea Holocaustului. 4. Contribuie la educația privind drepturile omului și prevenirea genocidului.
DEFINIREA HOLOCAUSTULUI
Așa cum se arată în Secțiunea 3.1, educația relevantă cu privire la Holocaust implică folosirea consecventă și riguroasă a termenilor. Termenii “Holocaust” și “Shoah” se referă la un genocid specific din istoria secolului al XX-lea, și anume: la persecutarea și uciderea sistematică, organizată de stat, a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii săi, între anii 1933 și 1945. Punctul culminant al persecuțiilor și asasinatelor a fost atins în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Acest genocid s-a petrecut în contextul în care persecuțiile și asasinatele naziste au vizat și alte grupuri, inclusiv genocidul romilor și sinti.
Predarea și învățarea despre Holocaust se concentrează asupra discriminării, persecutării, asasinării și genocidul evreilor, comise de regimul național-socialist și colaboratorii săi, și consideră, de asemenea, că înțelegerea crimelor naziste împotriva victimelor de origine non-evreiască este esențială pentru înțelegerea Holocaustului. Având în vedere că agresiunea și persecuția nazistă s-au extins dincolo de granițele Europei continentale, până în Africa de Nord, predarea despre Holocaust poate să includă și înțelegerea manierei în care a fost tratată comunitatea evreiască din Africa de Nord.
In general the following recommendations also apply to teaching and learning about the genocide of the Roma and Sinti even as this study requires specific knowledge about the minority’s history and the basics of antigypsyism as well as the Nazi persecution and annihilation policy (a policy rooted in racial ideology). It is important to understand that an attitude of prejudice and resentment towards the Sinti and Roma is deeply rooted in European history and that the genocide of Sinti and Roma was neglected and denied after the war, only officially being recognized in 1982. The IHRA Committee on the Genocide of the Roma aims to raise awareness about the genocide of the Roma under National Socialism and increase the commitment of the IHRA to inform, educate, research and remember the genocide of the Roma (see additional resources).
TEACHING
In general, teaching and learning about the Holocaust should:
● Advance knowledge about this unprecedented destruction;
● Preserve the memory of those individuals and specific groups who were persecuted and murdered;
● Encourage reflection by educators and learners on the moral, political and spiritual questions raised by the events of the Holocaust and their relevance today.
OUTLINE
Recommendations are divided into the following sections: 1. Justification and Rationale: Why teach about the Holocaust? 2. Content: What to teach about the Holocaust? 3. Pedagogy: How to teach about the Holocaust? 4. Additional Resources: Further information from other organizations that provide materials for teaching and learning about the Holocaust and a list of key terms.
WHO CAN BENEFIT FROM THESE RECOMMENDATIONS?
The Recommendations are meant to support educational policymakers, school leadership, educators, and other educational stakeholders in both formal and informal educational settings. While professionals play different roles in their educational environments, all can benefit from thinking critically about “why, what, and how” to teach about the Holocaust.
Educators are advised to read Sections 1 and 2 before planning the content of their lesson(s), and to read Section 3 as they decide on their teaching approach(es). Educators may also find it useful to use Section 3 as a tool to support their reflection on and evaluation of their teaching after they have delivered their lesson(s). By doing so, the following Recommendations will be of use to both experienced Holocaust educators and educators who are new to teaching and learning about the Holocaust. The diagram below represents a model process.
În general, Recomandările de față se aplică și predării și învățării despre genocidul împotriva romilor și sinti, chiar dacă acest studiu presupune cunoștințe specifice despre istoria acestei minorități, noțiuni de bază despre discriminarea împotriva romilor, precum și despre politica de persecutare și anihilare nazistă (o politică înrădăcinată în ideologia rasială). Este important să se înțeleagă că atitudinea de prejudecată și resentiment împotriva comunităților sinti și roma este profund înrădăcinată în istoria europeană și că genocidul comunităților sinti și roma a fost neglijat și negat după război, fiind recunoscut în mod oficial abia în anul 1982. Comitetul IHRA privind genocidul romilor își propune să crească gradul de conștientizare a genocidului romilor în perioada național-socialismului și să sporească angajamentul IHRA de a informa, educa, cerceta și comemora genocidul romilor (a se vedea resurse suplimentare).
PREDAREA
În general, predarea și învățarea despre Holocaust ar trebui să:
Dezvolte înțelegerea nivelului fără precedent al distrugerilor.
Păstreze memoria indivizilor și grupurilor specifice care au fost persecutate și asasinate.
Încurajeze reflecția, atât a profesorilor cât și a elevilor, asupra chestiunilor morale, politice și spirituale pe care le ridică evenimentele Holocaustului și relevanța lor în prezent.
STRUCTURA
Recomandările sunt împărțite în următoarele secțiuni: 1. Justificare și raționament: De ce predăm despre Holocaust? 2. Conținut: Ce predăm despre Holocaust? 3. Pedagogie: Cum predăm despre Holocaust? 4. Resurse suplimentare: Mai multe informații de la alte organizații care oferă materiale pentru a preda și învăța despre Holocaust și o listă de termeni cheie.
CINE POATE SĂ BENEFICIEZE DE ACESTE RECOMANDĂRI?
Recomandările sunt menite să vină în sprijinul decidenților politici din învățământ, conducerilor școlilor, profesorilor și altor părți interesate în educație, atât în mediul educațional formal, cât și în cel informal. Deși profesioniștii joacă roluri diferite în mediile lor educaționale, toți pot beneficia de pe urma gândirii critice cu privire la „de ce, ce și cum” să predăm despre Holocaust.
Profesorii sunt sfătuiți să citească Secțiunile 1 și 2 înainte să planifice conținutul lecțiilor, iar pentru a lua decizii legate de abordările didactice să parcurgă Secțiunea 3. Profesorii ar putea găsi util să folosească Secțiunea 3 drept un instrument care să vină în sprijinul reflecției și al evaluării predării lor, după ce au oferit aceste lecții. Procedând astfel, Recomandările de față vor fi utile atât pentru profesorii experimentați, cât și pentru cei debutanți în privința predării și învățării despre Holocaust. Diagrama de mai jos reprezintă o machetă a acestui proces.
How to use these recommendations
Planning Teaching
Section 1: Why teach In what ways can students articulate about the Holocaust? the relevance of this study?
Section 2: What to teach In what ways have students’ knowledge about the Holocaust? and understanding increased?
Section 3: How to teach How could my practice be about the Holocaust? improved in the future?
Figure 1. How to use these recommendations
Cum să folosim aceste recomandări?
Planificare Predare
Secțiunea 1: De ce să predăm despre Holocaust? Care sunt modalitățile prin care elevii pot explica relevanța acestor studii?
Secțiunea 2: Ce să predăm despre Holocaust? În ce măsură a crescut nivelul de cunoaștere și înțelegere al elevilor?
Secțiunea 3: Cum să predăm Cum am putea să ne îmbunătățim despre Holocaust? performanța în viitor?
Figura 1. Cum să folosim aceste recomandări?
1
WHY TEACH
ABOUT THE HOLOCAUST?
1
DE CE SĂ PREDĂM
DESPRE HOLOCAUST?
Considering how best to make any examination of the Holocaust meaningful and relevant for learners in their national contexts is essential. This section is meant to help policymakers, school leadership, educators, and other educational stakeholders formulate rationales for teaching and learning about the Holocaust by sharing a variety of objectives that examining the Holocaust can address. This is of special importance for the IHRA member countries who have committed to teaching and learning about the Holocaust in their countries.
Teaching and learning about the Holocaust provides an essential opportunity to inspire critical thinking, societal awareness, and personal growth. The Holocaust, a watershed event in world history, spanned geographic boundaries, affected all segments of societies, and occurred in the context of the Second World War. Decades later, societies continue to wrestle with both the memory and historical record of the Holocaust in the midst of contemporary challenges. These include persistent antisemitism and xenophobia, unfolding genocides in the world, the ongoing refugee crisis, and threats to many democratic norms and values. This is particularly relevant with the rise of authoritarian-style governments as well as by populist or extreme movements within (liberal) democracies.
Educators in formal settings (such as schools) and informal settings (such as museums and other such entities) can engage learners through responsible, fact- based historical approaches informed by other disciplines. Although unique in time and place, the Holocaust was nonetheless a human event that raises challenging questions: about individual and collective responsibility, the meaning of active citizenship, and about the structures and societal norms that can become dangerous for certain groups and society as a whole.
Este esențial să se ia în considerare cea mai bună modalitate de a face ca orice analiză a Holocaustului să fie semnificativă și relevantă pentru elevi în contextele lor naționale. Această secțiune caută să sprijine decidenții politici, conducerile școlilor, profesorii și alte părți interesate în învățământ, prin elaborarea unor raționamente pentru a preda și învăța despre Holocaust pe baza unor obiective comune care pot fi atinse prin analizarea Holocaustului. Acest aspect este de o importanță deosebită pentru țările membre IHRA, care s-au angajat să promoveze predarea și învățarea despre Holocaust în țările lor.
Educația despre Holocaust oferă o oportunitate majoră pentru a stimula gândirea critică, conștientizarea socială și dezvoltarea personală. Holocaustul, un eveniment hotărâtor al istoriei mondiale, s-a întins dincolo de granițele geografice, a afectat toate segmentele societăților și a avut loc în contextul celui de al II-lea Război Mondial. După zeci de ani, societățile continuă să se lupte atât cu memoria cât și cu istoria Holocaustului în contextul unor provocări contemporane precum sunt persistența antisemitismului și xenofobiei, genociduri în desfășurare în diverse puncte de pe glob, actuala criză a refugiaților și amenințările la adresa multor norme și valori democratice. Acest aspect este cu atât mai relevant cu cât asistăm la o proliferare a guvernelor autoritare, precum și a mișcărilor populiste și extremiste în cadrul democrațiilor (liberale).
Profesorii - indiferent dacă activează în structuri formale (precum școlile) sau informale (precum muzeele și alte entități asemănătoare) - pot interacționa cu elevii folosind abordări responsabile, bazate pe fapte istorice, dezvoltate de alte discipline. Deși Holocaustul a fost unic, din punct de vedere temporal și geografic, a fost un eveniment generat de oameni care ridică întrebări dificile despre responsabilitatea colectivă și individuală, semnificația cetățeniei active, precum și despre structurile și normele sociale care pot deveni periculoase pentru anumite grupuri și pentru societate în ansamblul său.
KEY ARGUMENTS FOR TEACHING ABOUT THE HOLOCAUST
● The Holocaust was an unprecedented attempt to murder all European Jews and thus to extinguish their culture; it fundamentally challenged the foundations of human values.
● Study of the Holocaust underlines that genocide is a process which can be challenged or perhaps stopped rather than a spontaneous or inevitable event. The Holocaust demonstrated how a nation can utilize its bureaucratic structures, processes and technical expertise while enlisting multiple segments of society to implement policies over time ranging from exclusion and discrimination to genocide.
● Examination of the history of the Holocaust can illustrate the roles of historical, social, religious, political, and economic factors in the erosion and disintegration of democratic values and human rights. This study can prompt learners to develop an understanding of the mechanisms and processes that lead to genocide, in turn leading to reflection on the importance of the rule of law and democratic institutions. This can enable learners to identify circumstances that can threaten or erode these structures, and reflect on their own role and responsibility in safeguarding these principles in order to prevent human rights violations that are liable to explode into mass atrocities.
● Teaching and learning about the Holocaust is an opportunity to unpack and analyze the decisions and actions taken (or not taken) by a range of people in an emerging time of crisis. This should be a reminder that decisions have consequences, regardless of the complexity of the situations in which they are taken. The Holocaust involved a range of individuals, institutions, organizations, and government agencies at the local, national, regional and global levels. Analyzing and understanding actions taken or not taken at different levels during the Holocaust raises complicated questions about how individuals and groups responded to the events of the Holocaust. Whether the focus is on the political calculations of nations or the daily concerns of individuals (including fear, peer pressure, greed or indifference, for example), it is clear that dynamics that felt familiar and ordinary led to extraordinary outcomes.
ARGUMENTE CHEIE PENTRU A PREDA DESPRE HOLOCAUST
Holocaustul a fost o încercare fără precedent de asasinare a tuturor evreilor europeni și, astfel, de nimicire a culturii lor. A fost o provocare fundamentală la adresa temeliilor valorilor umane.
Studierea Holocaustului subliniază faptul că genocidul este, mai degrabă, un proces care poate fi contracarat și chiar oprit, decât un eveniment spontan sau inevitabil. Holocaustul a demonstrat cum o națiune poate utiliza structurile sale birocratice, procedurile și expertiza tehnică, pentru a implica mai multe segmente ale societății în implementarea unor politici care, în timp, au evoluat de la excludere și discriminare la genocid.
Cercetarea istoriei Holocaustului poate ilustra rolurile factorilor istorici, sociali, religioși, politici și economici în procesul de erodare și dezintegrare a valorilor democratice și a drepturilor omului. Studierea Holocaustului îi poate ajuta pe elevi să înțeleagă mecanismele și procesele care conduc la genocid, ceea ce, la rândul său, poate încuraja o reflecție cu privire la importanța statului de drept și a instituțiilor democratice. Astfel, elevii vor putea să recunoască circumstanțe care pot amenința sau eroda aceste structuri și să mediteze asupra propriului rol și responsabilității lor în apărarea acestor principii și în prevenirea unor încălcări ale drepturilor omului care ar putea escalada până la atrocități în masă.
Educația despre Holocaust reprezintă o oportunitate de a descoperi și analiza acțiunile și deciziile luate (sau care nu au fost luate) de un spectru larg de persoane în perioada prefigurării crizei. Acest aspect trebuie să ne reamintească de faptul că deciziile au consecințe, indiferent de complexitatea situațiilor în contextul cărora sunt luate. Holocaustul a implicat o gamă largă de indivizi, instituții, organizații și agenții guvernamentale, la nivel local, național, regional și global. Analizarea și înțelegerea acțiunilor întreprinse sau nu, la diferite nivele, în timpul Holocaustului, ridică întrebări complicate cu privire la maniera în care indivizi și grupuri au reacționat la evenimentele Holocaustului. Fie că ne concentrăm atenția asupra calculelor politice ale statelor, fie că ne concentrăm asupra grijilor cotidiene ale indivizilor (incluzând, de exemplu, frica, presiunea semenilor, lăcomia sau indiferența), este clar că activități care păreau familiare sau obișnuite au dus la rezultate neobișnuite.
● Teaching and learning about the Holocaust may equip learners to more critically interpret and evaluate cultural manifestations and representations of this event and thereby minimize the risk of manipulation. In many countries, the Holocaust has become a theme or motif commonly reflected in both popular culture and in political discourse, often through media representation. Teaching and learning about the Holocaust can help learners to identify distortion and inaccuracy when the Holocaust is used as a rhetorical device in the service of social, political and moral agendas.
● Studying antisemitism in the context of Nazi ideology illuminates the manifestations and ramifications of prejudice, stereotyping, xenophobia, and racism. Antisemitism persists in the aftermath of the Holocaust and evidence demonstrates it is on the rise. Teaching and learning about the Holocaust creates a forum for examining the history and evolution of antisemitism – an essential factor that made the Holocaust possible. Examination of different tools used to promote antisemitism and hatred, including dangerous speech, propaganda, manipulation of the media, and group-targeted violence, can help learners to understand the mechanisms employed to divide communities.
● Teaching and learning about the Holocaust can also support learners in commemorating Holocaust victims, which has in many countries become part of cultural practice. As part of their school curriculum learners are often invited to participate in international and local memorial days and commemoration events. Commemoration cannot replace learning, but study of the Holocaust is essential to help learners build the necessary knowledge and understanding for meaningful present-day commemorations and to continue this cultural practice in the future. Similarly, commemoration can help participants to engage with the emotional labor that forms a part of studying sensitive or traumatic history, creating space for philosophical, religious or political reflection that the academic curriculum may struggle to accommodate.
Educația cu privire la Holocaust poate să le ofere elevilor competențele necesare pentru a interpreta și evalua critic manifestările culturale și reprezentările acestui eveniment, reducând, astfel, riscul de a fi manipulați. În multe țări, Holocaustul a devenit o temă sau motiv reflectat atât în cultura populară cât și în discursul politic, deseori prin reprezentare în media. Educația cu privire la Holocaust îi poate ajuta pe elevi să identifice distorsiunile și inexactitățile atunci când referirile la Holocaust sunt folosite retoric pentru a promova o agendă socială, politică sau morală.
Studierea antisemitismului, în contextul ideologiei naziste, pune în lumină manifestările și ramificațiile prejudecăților, stereotipurilor, xenofobiei și ale rasismului. Antisemitismul persistă, chiar și în urma Holocaustului, iar realitatea demonstrează că se află în creștere. Educația cu privire la Holocaust oferă un for pentru examinarea istoriei și evoluției antisemitismului – un factor esențial care a făcut Holocaustul posibil. Examinarea diferitelor instrumente folosite pentru a promova antisemitismul și ura, precum discursul periculos, propaganda, manipularea media și violența împotriva unui grup, poate ajuta elevii să înțeleagă mecanismele folosite pentru a diviza comunități.
Educația despre Holocaust poate sprijini elevii și pentru a comemora victimele Holocaustului, manifestare care a devenit parte a practicii culturale din multe țări. În cadrul programelor lor școlare, elevii sunt deseori invitați să participe la zile memoriale locale și internaționale și la evenimente comemorative. Comemorarea nu poate înlocui învățarea, dar studierea Holocaustului este esențială pentru a ajuta elevii să-și structureze cunoașterea și înțelegerea necesară unei comemorări semnificative în prezent și pentru a menține această practică de ordin cultural în viitor. În același mod, comemorarea poate ajuta participanții să se implice emoțional în studierea istoriei sensibile sau traumatizante, creând spațiu pentru reflecția filozofică, religioasă sau politică pe care programele academice se străduiesc să le integreze.
2
WHAT TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST?
2
CE SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
Teaching and learning about the Holocaust will vary depending on national and local contexts. These contexts will inform decisions regarding which questions are explored more deeply and which are addressed more concisely.
The time allocated for teaching about the Holocaust must, however, be sufficient for learners to be able to answer the following questions in significant rather than superficial ways:
● What were the historical conditions and key stages in the process of this genocide?
● Why and how did people participate or become complicit in these crimes?
● How did Jews respond to persecution and mass murder?
● Why and how did some people resist these crimes?
The issues and questions raised in this section are not intended to be exhaustive, but rather a set of core learning goals and content. Bear in mind that concerns about the Holocaust will change over time; questions that do not seem relevant today may become very important in the future. With these important caveats in mind, educators are encouraged to enable learners to explore the issues and questions which follow.
Educația cu privire la Holocaust variază în funcție de contextele naționale și locale. Pornind de la aceste contexte se vor stabili chestiunile care trebuie să fie explorate în mai mare profunzime și cele care vor fi abordate mai concis.
Timpul alocat predării despre Holocaust trebuie, totuși, să fie suficient pentru ca elevii să fie în măsură să răspundă, mai degrabă semnificativ decât superficial, la următoarele întrebări:
Care au fost condițiile istorice și etapele cheie în derularea acestui genocid?
De ce și cum au participat sau au devenit complici oameni la aceste crime?
Cum au răspuns evreii la persecuție și ucidere în masă?
De ce și cum s-au opus unii oameni acestor crime i?
Problemele și întrebările evidențiate în această secțiune nu epuizează tema ci, mai degrabă, reprezintă un set de obiective principale de învățare și conținut. Trebuie avut în vedere că preocupările cu privire la Holocaust se vor schimba în timp, iar întrebări care nu par relevante în prezent pot deveni foarte importante în viitor. Ținând cont de acest aspect, profesorii sunt încurajați să le permită elevilor să exploreze problemele și întrebările care urmează.
What to teach: core historical content
The Holocaust was the state-sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi
Germany and its collaborators between 1933 and 1945. A continent-wide genocide, it destroyed not
only individuals and families but also communities and cultures that had developed over centuries.
Precursors The rise of the Nazis The Second World War Post-war: Immediate Aftermath
– European anti- – Jews in Nazi ideology – The impact of war on the – Situation of Judaism and propaganda persecution of the Jews survivors after liberation – The development – The response of German – Resistance and rescue of antisemitism society to the Nazis, – Transitional and racism before and following the – The Einsatzgruppen killing justice seizure of power operations – The impact of the First World War – World response to Nazi – The timing of the decision to rule and policy exterminate European Jewry
– The role of the camps in the “Final Solution”
– The impact of the end of the Second World War
Figure 2. What to teach: core historical content
Ce să predăm? Noțiunile istorice de bază
Prin Holocaust înțelegem persecutarea sistematică și uciderea, organizată de stat, a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii acesteia, între 1933 și 1945. Un genocid care s-a extins pe un întreg continent, care a distrus nu doar indivizi și familii, ci și comunități și culturi care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor. Care au fost etapele, momentele cruciale și deciziile cheie în derularea genocidului? Cum și de ce au devenit făptași / participanți / complici oameni la aceste crime? Cum au răspuns evreii la persecuție și uciderea în masă?
Precursori Ascensiunea naziștilor Al II-lea Război Mondial Contextul postbelic: consecințele imediate
– Anti-iudaismul – Evreii în ideologia și – Impactul războiului asupra – Situația european propaganda nazistă persecutării evreilor supraviețuitorilor după eliberare – Dezvoltarea – Răspunsul societății – Rezistență și salvare antisemitismului germane la adresa – Justiția de și rasismului naziștilor, înainte și după – Operațiunile de ucidere tranziție preluarea puterii ale Einsatzgruppen – Impactul Primului Război Mondial – Răspunsul comunității – Momentul deciziei de a internaționale în fața extermina evreimea guvernării și politicilor europeană naziste – Rolul lagărelor în cadrul „Soluției finale”
– Impactul sfârșitului celui de al II-lea Război Mondial
Figura 2. Ce să predăm? Noțiunile istorice de bază
2.1 SCOPE AND SCALE OF THE HOLOCAUST
Learners should know and understand that the Holocaust was a continent-wide genocide that destroyed not only individuals and families but entire communities and cultures that had developed in Europe over centuries.
2.2 WHY AND HOW DID IT HAPPEN
Learners should be given opportunities to explore why and how the Holocaust happened, including:
● What were the key stages, turning points and decisions in the process of genocide?
● How and why did people participate/ perpetrate/ become complicit in these crimes?
● How did Jews respond to persecution and mass murder?
2.3 CONTEXTS AND DEVELOPMENTS
In order to understand how the Holocaust was possible, one needs consider it from a number of perspectives and in the context of a variety of processes, taking the following questions as a starting-point. Incorporating connections to and examination of the national and local contexts is essential throughout.
2.3.1 Precursors to the Holocaust
● What was European anti-Judaism and how was it related to Christian teachings?
● How did antisemitism and racial thinking develop in the nineteenth century and how was it related to nationalist ideologies?
● What was the impact of the First World War and political developments in Europe in the interwar period on Jewish/Non-Jewish Relations?
2. 1 ARIA DE EXTINDERE ŞI SCARA HOLOCAUSTULUI
Elevii ar trebui să cunoască și să înțeleagă că Holocaustul a fost un genocid care s-a extins pe un întreg continent, care a distrus nu doar indivizi și familii, ci întregi comunități și culturi care s- au dezvoltat în Europa de-a lungul secolelor.
2.2 DE CE ŞI CUM S-A ÎNTÂMPLAT?
Elevilor ar trebui să le fie oferite oportunități de a explora de ce și cum s-a întâmplat Holocaustul, inclusiv:
Care au fost etapele, momentele cruciale și deciziile cheie în derularea genocidului?
Cum și de ce au participat / au făptuit / au devenit complici oameni la aceste crime?
Cum au răspuns evreii la persecuție și ucidere în masă?
2.3 CONTEXTE ŞI EVOLUŢII
Pentru a înțelege cum a fost posibil Holocaustul, trebuie să-l analizăm din mai multe perspective și în contextul unei varietăți de procese, pornind de la întrebările care urmează. Realizarea conexiunilor cu contextele naționale și locale, precum și analiza acestora, este esențială de la început și până la sfârșit.
2.3.1 Precursorii Holocaustului
Ce a fost anti-iudaismul european și cum a fost asociat învățăturilor creștine?
Cum s-au dezvoltat antisemitismul și gândirea rasistă în secolul al XIX-lea și cum au fost asociate ideologiilor naționaliste?
Care a fost impactul Primului Război Mondial și al evoluțiilor politice în Europa, în perioada interbelică, asupra relațiilor dintre evrei și neevrei?
2.3.2 The rise of the Nazis, their worldview, their racial ideology and political practice
● How and why did the Nazis target Jews and others in their propaganda and politics?
● How did the establishment of the National Socialist dictatorship, in particular the abolition of fundamental rights and the perversion of the rule of law, pave the way to the Holocaust and how did German society respond to this process?
● How did the Nazis particularly target the rights and property of Jews in the prewar period?
● How did the world respond to Nazi rule and policies?
2.3.3 The course and development of the Holocaust in the context of the Second World War
● How did the Nazis radicalize the persecution of Jews after Nazi Germany had started the Second World War, and how was this influenced by the course of the war?
● How and why did the Nazis organize the expropriation of Jews and how did this impact their chances to survive?
● What were the different types of ghettos and how were they used to segregate, concentrate and persecute communities?
● How were the mobile killing squads (Einsatzgruppen) able to murder hundreds of thousands of Jews within half a year after the German invasion of the Soviet Union?
● At what stage did the Nazis take the decision to attempt the murder of all European Jews?
● How did the mass murder of people with disabilities pave the way for the systematic killing of Jews? Commented [JB6]: https://www.holocaustremembrance. com/publications/mass-murder-people-disabilities-and- ● How did the Nazis use death camps and other camps to realize the intended “Final holocaust Solution of the European Jewish question”?
● What was the influence of collaboration or resistance in countries allied with Germany and in the occupied countries on the persecution?
● What role did the defeat of Nazi Germany and its allies play in bringing the Holocaust to an end?
2.3.2 Ascensiunea naziștilor, viziunea lor globală, ideologia rasială și practica lor politică
Cum și de ce i-au vizat naziștii pe evrei, și pe alții, prin propaganda și politicile lor?
Cum a pregătit drumul spre Holocaust instaurarea dictaturii național-socialiste, în special abolirea drepturilor fundamentale și denaturarea statului de drept și cum a răspuns societatea germană la acest proces?
Cum au vizat naziștii, în mod special, drepturile și proprietățile evreilor, în perioada de dinainte de război?
Cum a răspuns comunitatea internațională la guvernarea și politicile naziste?
2.3.3 Desfășurarea și evoluția Holocaustului în contextul celui de al II-lea Război Mondial
Cum au radicalizat naziștii persecutarea evreilor după ce Germania nazistă a declanșat cel de al II-lea Război Mondial și cum a fost influențată persecutarea evreilor de desfășurarea războiului?
Cum și de ce au organizat naziștii exproprierea evreilor și cum a influențat acest lucru șansa acestora de a supraviețui?
Care au fost diferitele tipuri de ghetouri și cum au fost folosite pentru a segrega, concentra și persecuta comunități?
Cum au putut echipele mobile de ucidere (Einsatzgruppen) să omoare sute de mii de evrei în cursul a jumătate de an după invadarea germană a Uniunii Sovietice?
În ce etapă au luat naziștii decizia de a încerca să ucidă toți evreii europeni?
Cum a pregătit terenul pentru omorârea sistematică a evreilor, uciderea în masă a persoanelor cu dizabilități?
Cum au folosit naziștii lagărele de exterminare și alte lagăre pentru a implementa preconizata „Soluție finală a chestiunii evreiești europene”?
Care a fost influenta colaborării sau rezistenței asupra persecuției, în țările aliate ale Germaniei și în țările ocupate?
Care a fost rolul jucat de înfrângerea Germaniei și a aliaților săi în oprirea Holocaustului?
2.3.4 Post-War: Immediate aftermath
● What challenges were faced by survivors of the Holocaust after liberation? How did the situation of surviving Jews after liberation differ from the situation of non-Jewish victims of persecution and warfare?
● What elements of transitional justice were provided after the end of the Nazi regime and the war in Europe? In what way were they successful? What was not achieved?
2.4 CONCEPTUAL UNDERSTANDING
Learners should be able to differentiate between different mass atrocities committed by the Nazis and their collaborators, each with their own causes and outcomes.
Questions to consider might include:
● Which groups became victims of Nazi persecution and mass murder, out of which motivations, and with what outcomes?
● How does the genocide of the Jews relate to the other atrocities committed by the Nazis and their collaborators including the genocide against the Roma and Sinti?
2.4.1 Responsibility
If learners are to begin to understand how the Holocaust was possible, and to consider what questions this raises for societies today, then they need to recognize that it is not sufficient to limit responsibility for these crimes to Hitler and the Nazis.
Questions to consider might include:
● Who was responsible and complicit and what were their motivations? What are the differences between responsibility and complicity?
● Men were overwhelmingly involved in the killing actions, but what supporting roles did women play, and what responsibility did women also bear for these crimes?
● What were the roles of local non-Jewish and Jewish populations (including rescue and collaboration)?
● What attitudes did the majority of the population in occupied countries adopt toward the persecution and murder of the Jews?
2.3.4 Perioada postbelică: Consecințele imediate
Cu ce provocări s-au confruntat supraviețuitorii Holocaustului după eliberare? Cum s-a diferențiat situația supraviețuitorilor evrei de cea a neevreilor care au fost victime ale persecuțiilor și războiului?
Ce elemente ale justiției de tranziție au fost asigurate după sfârșitul regimului nazist și încheierea războiului în Europa? În ce măsură au avut succes? Ce anume nu a fost obținut?
2.4 ÎNŢELEGEREA CONCEPTELOR
Elevii ar trebui să fie în măsură să facă diferența între diferitele atrocități în masă comise de naziști și colaboratorii lor, fiecare având propriile cauze și rezultate.
Întrebările luate în considerare ar putea include:
Ce grupuri au devenit victime ale persecuției naziste și ale uciderii în masă, din ce motive și cu ce rezultate?
Care este legătura dintre genocidul împotriva evreilor și celelalte atrocități comise de naziști și colaboratorii lor, inclusiv genocidul împotriva romilor și sinti? 2.4.1 Responsabilitatea
Pentru ca elevii să înceapă să înțeleagă cum a fost posibil Holocaustul și să aibă în vedere problemele pe care aceste aspecte le ridică pentru societatea contemporană, este necesar ca ei să realizeze că nu este suficient să limităm responsabilitatea pentru aceste crime la Hitler și naziști.
Întrebările luate în considerare ar putea include:
Cine a fost responsabil și cine a fost complice și care au fost motivațiile lor? Care sunt diferențele între responsabilitate și complicitate?
În acțiunile de ucidere au fost implicați, într-o proporție copleșitoare, bărbați, dar ce roluri de susținere au jucat femeile și ce răspundere le revine femeilor pentru aceste crime?
Care au fost rolurile jucate de populațiile locale de non-evrei și evrei (inclusiv în privința salvării și colaborării)?
Care au fost atitudinile adoptate de majoritatea populației din țările ocupate față de persecutarea și uciderea evreilor?
● Who were the individuals and groups who took the risk to help and rescue Jews? What motivated them? What prevented or discouraged others from taking similar action?
● What was known about the persecution and murder of the Jews and when?
● How did the world respond to information about the persecution and murder of the Jews?
● What was known about the genocide of the Roma and why did it not receive attention outside the Nazi-dominated region?
● What did the Allies, neutral countries, the Churches and others do to rescue victims of Nazi crimes, and could they have done more?
2.4.2 Agency of the victims
It is essential that the Holocaust is not seen only from the perspective of the perpetrators’ sources, actions or narratives. Jews and additional targeted victims must appear on the historical stage as individuals and communities with their own contexts and histories rather than as passive objects to be murdered en masse. As such, educators need to ensure that learners recognize that the victims had agency, and responded to the unfolding crimes as best they could, in light of their previous understanding of the world and their place in it, and the information available at the time. This might include an examination of:
Pre-war life
● How did Jews live in their home countries and how were their lives affected by the persecution initiated by the Nazis, their allies and collaborators?
Responses and resistance
● How did the Nazis isolate Jews from the rest of their societies? How did Jews respond to this isolation?
● What characterized Jewish leadership, education, community, religious practice and culture during the Holocaust?
● To what degree and in what ways could Jews offer resistance? To what extent did they do so? What constrained or empowered them in these decisions and actions?
● How were men, women and children affected differently by Nazi persecution and how did they respond?
● Cine au fost indivizii și care au fost grupurile care și-au asumat riscul de a ajuta și salva evrei? Ce i-a motivat? Ce i-a împiedicat sau descurajat pe alții să facă la fel?
● Ce s-a știut despre persecutarea și asasinarea evreilor și când?
● Cum a răspuns comunitatea internațională la informațiile despre persecutarea și asasinarea evreilor?
● Ce s-a știut despre genocidul romilor și de ce nu i s-a acordat atenție dincolo de regiunea dominată de naziști?
● Ce au făcut aliații, țările neutre, bisericile și alții pentru a salva victime ale crimelor naziste? Ar fi putut face mai mult?
2.4.2 Comunitatea victimelor
Este foarte important ca Holocaustul să nu fie văzut doar din perspectiva surselor, acțiunilor și narațiunilor făptuitorilor. Evreii și celelalte victime vizate trebuie să fie prezentate pe scena istoriei ca indivizi și comunități, cu propriile lor contexte și istorii, și nu ca obiecte pasive ucise în masă. Astfel, educatorii trebuie să se asigure că elevii înțeleg că victimele făceau parte din comunități organizate și că acestea au răspuns la crimele în desfășurare cât de bine au putut, pe baza a ceea ce credeau despre lume și locul lor în lume și a informațiilor la care au avut acces la momentul respectiv. În acest context, ar putea fi utilă examinarea următoarelor aspecte:
Viața antebelică
● Cum trăiau evreii în țările lor de baștină și cum au fost afectate viețile lor de persecuțiile inițiate de naziști și aliații și colaboratorii acestora?
Răspunsuri și rezistență
● Cum i-au izolat naziștii pe evrei de restul societății? Cum au răspuns evreii la această izolare?
● Ce a caracterizat conducerea, educația, comunitatea, practica religioasă și cultura evreilor în timpul Holocaustului?
● În ce limite și cum puteau oferi rezistență evreii? În ce măsură au făcut acest lucru? Ce i-a constrâns sau încurajat să ia aceste decizii și acțiuni?
● Cât de diferit au fost afectați bărbații, femeile și copiii de persecuțiile naziste și cum au răspuns?
2.4.3 Relevance of the Holocaust for contemporary questions
Learners should be given the opportunity to discuss the relevance of the historical experience of the Holocaust for today. Questions to be addressed may include:
● How can the study of the persecution of the victims of Nazi ideology advance the understanding of the impact of human rights violations on societies today? In particular, what can it tell us about the relationships between stereotypes, prejudices, scapegoating, discrimination, persecution, and genocide?
● How can knowledge about Jewish refugees before, during and after the Holocaust be relevant for understanding contemporary refugee crises?
● What can learning about the Holocaust tell us about the process of genocide, its warning signs, and possibilities for intervention that might strengthen contemporary efforts at genocide prevention?
● Are there contexts where the use of Holocaust imagery and discourse are unhelpful or actively problematic? Are there representations of the Holocaust which are particularly problematic?
2.4.3 Relevanța Holocaustului pentru chestiuni contemporane
Elevilor trebuie să li se dea posibilitatea de a discuta despre relevanța experienței istorice a
Holocaustului pentru lumea contemporană. Printre întrebările care ar trebui să fie abordate ar putea fi incluse următoarele:
● Cum poate studierea persecuției victimelor ideologiei naziste să ajute la înțelegerea impactului
încălcării drepturilor omului asupra societăților contemporane? În mod concret, ce ne poate spune despre legăturile dintre stereotipuri, prejudecăți, căutarea de țapi ispășitori, discriminare, persecuție și genocid?
● Cum poate cunoașterea despre refugiații evrei înainte, în timpul și după Holocaust să fie relevantă pentru a înțelege criza contemporană a refugiaților?
● Ce poate să ne spună învățarea despre Holocaust despre procesul genocidului, semnalele de avertisment și posibilitățile de intervenție care pot sprijini eforturile contemporane de prevenire a genocidului?
● Există contexte în care folosirea imaginilor și discursului despre Holocaust este inutilă sau chiar problematică? Există reprezentări ale Holocaustului care sunt deosebit de problematice?
3
HOW TO TEACH ABOUT THE HOLOCAUST?
3
CUM SĂ PREDĂM DESPRE HOLOCAUST?
No single “correct” way of teaching, no ideal methodology appropriate for all educators and their learners exists for any subject. The recommendations offered here are, however, based on practical experiences and intended to be useful to schoolteachers and other educators in constructing their own schemes of work, taking into account the learning needs of individuals.
Nu există o singură modalitate „corectă” de a preda sau o metodologie ideală potrivită pentru orice subiect și pentru toți educatorii și elevii lor. Totuși, aceste Recomandări se bazează pe experiențe practice și sunt menite să ajute profesorii și alți educatori în construirea propriilor lor scheme de lucru, luând în considerare nevoile individuale de învățare.
3.1 OVERARCHING PRINCIPLES
3.1.1 The Holocaust can be successfully taught; do not be afraid to approach this subject
Some educators are hesitant to explore the history of the Holocaust because of the perceived difficulties and sensitivities in teaching the subject. Some educators wonder how to convey the scale of the tragedy, the enormity of the numbers involved, and the depths to which humanity can sink. Some wonder how to engage their learners without traumatizing them or worry about possible reactions to the subject. In particular, educators want to be prepared for a range of behaviors and responses that can be prompted by the intensity of the content.
Learners of different ages can be introduced to the history of the Holocaust when method and content is age-appropriate. Keeping the focus on individual stories concerning victims, escape, and rescue can be appropriate for younger audiences. Older learners can be asked to engage with more complex and challenging material with greater use of appropriate primary sources. The selection of sources and textbooks should be undertaken with reference to these recommendations, as well as with sensitivity to the emotional needs and particular circumstances of the learners.
Overall, do not be afraid to approach this subject. While it may appear daunting, experience has shown that the Holocaust can be taught to learners successfully and with positive results. Investigate and use the wide range of material describing methods, best practice and specific teaching strategies which can be used to assist in the planning, design and delivery of sessions.
3.1.2 Be precise in use of language and define the term Holocaust
● Precision with language when describing terms and activities can help learners avoid generalizations that blur distinctions and understandings. For example, the term “camp” is used to describe a wide range of sites and locations. Although people died and were murdered at many camps created by the Nazis and their collaborators, not all camps were intentionally built as killing centers or death camps. Different camps functioned in different ways at different times and included concentration camps, slave labor camps, and transit camps, to name a few. Precise definitions help avoid misunderstandings by providing specificity.
3.1 PRINCIPII GENERALE
3.1.1 Despre Holocaust se poate preda cu succes; nu vă fie teamă să abordați acest subiect
Unii educatori ezită să exploreze istoria Holocaustului din cauza dificultăților și sensibilităților pe care le percep în legătură cu predarea acestei teme. Unii educatori se întreabă cum anume pot transmite dimensiunea tragediei, imensitatea cifrelor implicate, adâncimea până la care se poate scufunda umanitatea. Unii se întreabă cum să-și abordeze elevii fără a-i traumatiza sau sunt îngrijorați de posibilele reacții față de subiect. În mod concret, educatorii vor să fie pregătiți pentru un spectru larg de comportamente și răspunsuri care pot fi determinate de intensitatea conținutului.
Elevi de vârste diferite pot fi inițiați în învățarea despre istoria Holocaustului atunci când metoda și conținutul sunt adaptate vârstei acestora. Concentrarea asupra unor povești individuale privind victime, fugă și salvare pot fi potrivite pentru publicul mai tânăr. Elevi de vârste mai mari pot să intre în contact cu materiale mai complexe și solicitante și să folosească mai multe surse primare potrivite. Selecția surselor și a manualelor școlare ar trebui făcută ținând cont de aceste recomandări, precum și de nevoile emoționale și circumstanțele particulare ale elevilor.
Per ansamblu, nu vă fie frică să abordați această temă. Deși poate părea descurajator, experiența a arătat că istoria Holocaustului poate fi predată elevilor cu succes și rezultate pozitive. Cercetați și folosiți un spectru larg de materiale descriind metode, bune practici și strategii pedagogice specifice care pot fi folosite pentru a ajuta la planificarea, proiectarea și predarea lecțiilor.
3.1.2 Fiți exact în folosirea limbajului potrivit și definiți termenul de Holocaust
● Precizia în folosirea limbajului potrivit atunci când se descriu termeni și activități poate ajuta elevii să evite generalizări care estompează diferențele și interpretările. De exemplu, termenul „lagăr” este folosit pentru a descrie un spectru larg de situri și locuri. Deși au murit oameni și s-au comis asasinate în multe lagăre înființate de naziști și colaboratorii lor, nu toate lagărele au fost construite cu intenția de a fi folosite ca centre de execuție sau lagăre de exterminare. Lagăre diferite au funcționat în modalități diferite în perioade diferite și au inclus, de exemplu, lagăre de concentrare, lagăre de muncă forțată și lagăre de tranzit. Definițiile precise ajută la evitarea unor neînțelegeri prin oferirea specificității necesare.
● Using a clear definition for the term “Holocaust” (or “Shoah”) can minimize confusions from the start. The IHRA uses the term “Holocaust” to describe the state-sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi Germany and its collaborators between 1933 and 1945. The height of the persecution and murders occurred during the context of the Second World War. Some organizations - even some authoritative institutions - apply the term “Holocaust” in a very broad sense to encompass all victims of Nazi persecution. Yet most historians of the period use a more precise definition which recognizes that Jews were targeted for systematic persecution and murder in a manner which sets their fate apart from others, with the possible exception of Sinti and Roma (victim groups for whom infants to elderly were also targeted for annihilation). Be aware of the different ways in which various source materials may understand and employ the term. Ensure use of terms is consistent and accurate.
● Share that for many people the term “Holocaust” is problematic. A composite of two Greek words, “Holocaust” suggests the offering of a sacrifice by burning. The term can mistakenly imply that the mass murder of the Jews was a form of martyrdom rather than the result of genocide. For this reason, many prefer to use the Hebrew word “Shoah” which means “catastrophe.”
● Provide learners the opportunity to critically discuss terminology. Make explicit, for example, that terms such as “Final Solution” or “Jewish Problem” were euphemisms created and used by the perpetrators in the historical moment to articulate their worldview as opposed to existing as neutral language to impartially describe past events. Similarly, terms such as “ghetto” should be deconstructed to reveal the distinct meanings employed by the Nazis versus pre- and post-Nazi applications.
● Educators are encouraged to consider the ways in which society and culture speak about the Holocaust as these societal notions can influence learners’ understandings. Popular culture and discourse may perpetuate myths and misconceptions about the history. Modeling consistency, accuracy, and precision of language can help to unpack preconceived notions.
● Folosirea unei definiții clare a termenului „Holocaust” (sau „Shoah”) poate reduce confuziile încă de la început. IHRA folosește termenul de „Holocaust” pentru a descrie persecuția și asasinarea sistematică și instituționalizată a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii săi, între 1933 și 1945. Vârful persecuțiilor și a asasinatelor a fost atins în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Unele organizații – inclusiv unele instituții cu autoritate în domeniu – folosesc termenul de „Holocaust” într-un sens foarte larg, incluzând toate victimele persecuțiilor naziste. Totuși, majoritatea istoricilor care acoperă perioada respectivă folosesc o definiție mai precisă care recunoaște că evreii au fost vizați de persecuții și asasinate sistematice de o manieră care face ca soarta lor să fi fost diferită de a altora, cu posibila excepție a romilor și sinti (grupuri victime ale căror copii și bătrâni au fost vizați, la rândul lor, de anihilare). Fiți atenți la manierele diferite în care diversele surse înțeleg și folosesc acest termen. Asigurați-vă că folosiți termenii de o manieră exactă și consecventă.
● Explicați că, pentru multe persoane, termenul de „Holocaust” este problematic. Fiind compus din două cuvinte grecești, cuvântul „Holocaust” sugerează oferirea unui sacrificiu prin ardere. Termenul poate fi interpretat, de o manieră greșită, ca prezentând asasinarea în masă a evreilor mai degrabă ca fiind o formă de martiriu decât ca rezultatul unui genocid. Din acest motiv, mulți preferă folosirea cuvântului ebraic „Shoah”, care înseamnă „catastrofă”.
● Oferiți elevilor posibilitatea de a discuta în mod critic despre terminologie. Explicați, de exemplu, că termeni precum „Soluția Finală” și „Problema Evreiască” au fost eufemisme create de făptași, la momentul istoric respectiv, pentru a-și articula propria viziune despre lume și că nu este vorba despre limbaj neutru folosit pentru a descrie imparțial evenimente din trecut. În mod asemănător, termene precum „gheto” trebuie să fie analizate pentru a evidenția semnificația diferită pentru naziști, în comparație cu folosirea cuvântului respectiv înainte și după naziști.
● Educatorii sunt încurajați să ia în considerare manierele în care, în societate și cultură, se face referire la Holocaust, deoarece aceste noțiuni societale pot influența interpretările elevilor. Cultura și discursul popular pot perpetua mituri și concepții greșite despre istorie. Modelarea coerentă, acuratețea și precizia limbajului pot ajuta la dezvăluirea unor noțiuni preconcepute.
3.1.3 Give broad coverage to this subject and contextualize the history
The Holocaust was a series of linked events that occurred across national boundaries over time in the context of war. Thus, the events continue to be a part of many different European and global histories and historical processes. Learners should be able to identify that the Holocaust was carried out in different ways from country to country. Additionally, various short, medium, and long-term factors in European and global history made genocide possible. Create opportunities to unpack these by considering broader contexts within which the events of the Holocaust occurred.
These dimensions have been researched extensively by scholars. Try and make use of authoritative and recent academic studies that encompass different aspects of the genocide and its evolution when designing schemes of work and planning individual sessions.
3.1.3 Oferiți o abordare extinsă acestui subiect și contextualizați istoria
Holocaustul include o serie de evenimente conectate între ele, transfrontaliere, care s-au derulat în timp, în contextul războiului. Astfel, aceste evenimente continuă să facă parte din multe și diferite istorii europene și globale și procese istorice. Elevii trebuie să fie în măsură să înțeleagă că Holocaustul a fost implementat diferit de la o țară la alta. Totodată, mai mulți factori din istoria europeană și mondială au făcut posibil, pe termen scurt, mediu și lung, genocidul. Creați oportunități de a le evidenția prin luarea în considerare a unor contexte mai extinse, în cadrul cărora s-au întâmplat evenimentele Holocaustului.
Aceste dimensiuni au fost cercetate pe larg de către savanți. Atunci când proiectați schemele de lucru și planificații lecțiile individuale, verificați și folosiți cercetări academice recente de referință, care cuprind diferite aspecte ale genocidului și evoluției acestuia.
3.2 LEARNING ACTIVITIES AND COMPREHENSIVE APPROACHES
3.2.1 Create a positive learning environment, with an active pedagogy and a learner-centered approach
Try to create an open and safe learning environment where learners are given space and time to reflect, where they are encouraged to ask questions, to discuss their thoughts and fears, and to share ideas, opinions, and concerns.
The Holocaust challenges many assumptions that young people may have about the nature of society, progress, civilization, and human behavior. Learners may have defensive reactions, negative feelings, or an unwillingness to go deeper into the history of the Nazi period or the Holocaust. In addition, alternative views and attitudes can be part of their reactions. A positive and trusting learning environment is important in order that such issues may be openly addressed and discussed.
Learners build understanding of the world predominantly through their own discovery and communication with others, and not simply by transmission of knowledge from educator to learner. Adopt a learner-centered approach in which the educator’s role is to facilitate discovery rather than solely imparting knowledge and encourage learners to take an active role in their own learning.
3.2.2 Be responsive to the background, emotions and concerns of the learners
Classrooms are rarely homogeneous, whether in terms of religious, cultural, social or ethnic origin. Individual learners bring their own backgrounds, preconceptions, personal emotions, and concerns. Additionally, public debate and current political issues will affect how learners approach the topic. The diverse nature of each classroom and ongoing public debates offer multiple possibilities to make the Holocaust relevant for learners and engage them in the topic.
Be sensitive to the feelings and opinions of learners, especially on issues of real concern to them. Create opportunities to discuss these issues openly. Be prepared to examine other histories of genocide, racism, enslavement, persecution, or colonialism in the modern world. Take care to clearly distinguish between different cases including the causes and nature of each. Discuss the difference between “comparing” and “equating.”
Some learners who feel that the historical or contemporary suffering and persecution of groups they identify with has not been addressed may be resistant to learning about the persecution and murder of others. Ensure learners have the opportunity to learn about other such issues, in different learning contexts and ensure that such considerations avoid becoming exercises in weighing relative suffering (see 3.5.2).
3.2 ACTIVITĂȚI EDUCATIVE ȘI ABORDĂRI CUPRINZĂTOARE
3.2.1 Creați un mediu educațional pozitiv, cu o pedagogie activă și o abordare centrată pe elev
Încercați să creați un mediu educațional deschis și sigur, unde elevilor li se oferă spațiu și timp pentru a reflecta și în care sunt încurajați să pună întrebări, să discute despre gândurile și fricile lor, precum și să-și împărtășească ideile, opiniile și preocupările.
Holocaustul pune sub semnul întrebării multe dintre percepțiile pe care tinerii le-ar putea avea despre natura societății, progresului, civilizației și comportamentului uman. Elevii ar putea avea reacții defensive, sentimente negative sau o lipsă de interes pentru a aprofunda istoria perioadei naziste sau a Holocaustului. De asemenea, viziunile și atitudinile alternative ar putea deveni parte a reacțiilor lor. Un mediu educațional pozitiv și de încredere este important pentru ca astfel de chestiuni să fie abordate și discutate deschis.
Elevii își dezvoltă înțelegerea despre lume în principal prin propriile lor descoperiri și comunicare cu alții și nu printr-o simplă transmitere de cunoștințe de la educatori la elevi. Adoptați o abordare centrată pe elevi, în care rolul educatorului este mai degrabă cel de a facilita descoperirea și nu unul limitat la a împărtăși cunoștințe, unul în care rolul educatorului este cel de a-și încuraja elevii să joace un rol activ în propriul lor proces de învățare.
3.2.2 Fiți receptiv la contextul, emoțiile și preocupările elevilor
Clasele de elevi sunt rareori omogene din punct de vedere religios, cultural, social sau al originii etnice. Fiecare elev are caracter, prejudecăți, emoții personale și preocupări proprii. Totodată, dezbaterea publică și chestiunile politice actuale vor influența maniera în care elevii vor aborda acest subiect. Natura diversă a fiecărei clase de elevi și a dezbaterilor publice în desfășurare oferă posibilități multiple de a face Holocaustul relevant pentru elevi și de a-i implica în abordarea subiectului.
Fiți atent la sentimentele și opiniile elevilor, în special la cele cu privire la temele care îi preocupă cu adevărat. Creați ocazii pentru a discuta deschis despre aceste chestiuni. Fiți pregătit pentru a analiza alte narațiuni despre genocid, rasism, sclavie, persecuție sau colonialism din lumea modernă. Aveți grijă să faceți distincțiile cuvenite între diversele cazuri, inclusiv în privința cauzelor și specificului fiecăruia. Discutați despre diferența dintre a „compara” și a „echivala”.
Unii elevi, care consideră că suferințele și persecuțiile istorice sau contemporane ale unor grupuri cu care se identifică nu au fost abordate, s-ar putea să aibă rezerve la a învăța despre persecuția și asasinarea altora. Asigurați-vă că elevii au oportunitatea de a învăța despre alte subiecte asemănătoare, în contexte educaționale diferite și asigurați-vă că acest demers nu se va transforma într-un exercițiu de relativizare a suferințelor (vezi 3.5.2).
3.2.3 Be reflective about purpose and rationale when using written and visual materials – especially those of a graphic nature.
Images and text should be selected with care and for intentional educational benefits. Respect for both the victims of the Holocaust and for the learners in the educational setting demands a sensitive approach and careful thought as to what constitutes appropriate material. Using graphic images with the intent to shock and horrify is degrading to the victims and can reinforce stereotypes of Jews as victims. Images can also be insensitive to the sensibilities of learners in the room regarding human trauma or modesty. The Holocaust can be taught effectively without using graphic photographs or film footage.
As with the use of terminology (see 3.1.2), be aware of the source of the materials selected. The perpetrators generated many photographs, films, and documents that can be useful educational resources, provided that the context is made explicit. Educators should constantly question their use of sources and ask themselves what educational outcomes are served by using particular materials.
3.2.4 Individualize the history by translating statistics into personal stories
Give learners opportunities to see those persecuted by the Nazis as individuals. Educators can find methods to make the scale of the Holocaust and the numbers involved real to their learners. Many people will find it difficult to relate to the tragedy of the Holocaust if it is presented only in statistical terms. Repeated references to “the six million” risk subsuming communities and individuals into a faceless mass and attempts to envision the enormity of numbers can further depersonalize and dehumanize.
Instead, wherever possible use case studies, survivor testimony, and letters and diaries from the period to show human experience. Learners should be able to give examples of how each “statistic” was a real person, with a life before the Holocaust, existing in a context of family, friends and community. Emphasize the dignity and humanity of the victims at all times.
3.2.5 Create an opportunity to examine the complicated nature of roles people played rather than reinforcing stereotypes
Focusing on the stories of individuals, of moral dilemmas faced and choices made, can make the history of the Holocaust more immediate and interesting to learners and more relevant to their lives today.
3.2.3 Gândiți-vă la scop și argumente atunci când selectați materialele scrise și vizuale – în special a celor grafice.
Imaginile și textele trebuie să fie selectate cu grijă pentru a genera rezultatele educaționale dorite. Respectul pentru victimele Holocaustului și elevi, în context educațional, presupune o abordare și o gândire atentă cu privire la ceea ce poate constitui un material potrivit. Folosirea de imagini grafice cu intenția de a șoca sau îngrozi este echivalentă cu degradarea victimelor și poate întări prejudecățile despre evrei ca victime. Imaginile pot fi, de asemenea, nepotrivite pentru sensibilitatea elevilor din sală față de trauma și decența umană. Holocaustul poate fi predat de o manieră eficientă fără a utiliza fotografii explicite sau imagini filmate.
Ca și în cazul terminologiei folosite (vezi 3.1.2), asigurați-vă că cunoașteți sursele materialelor selectate. Făptașii au generat numeroase fotografii, filme și documente care pot fi resurse educaționale utile, cu condiția explicării clare a contextului. Educatorii trebuie să-și verifice mereu sursele folosite și să se întrebe cu privire la rezultatele educaționale facilitate de folosirea unor materiale anume.
3.2.4 Individualizați istoria prin transformarea statisticilor în istorii personale
Oferiți elevilor posibilități de a-i vedea pe cei persecutați de naziști ca pe niște persoane. Educatorii pot găsi metode de a face ca scara Holocaustului și numerele implicate să fie inteligibile și reale pentru elevii lor. Multe persoane vor avea dificultăți în a se raporta la tragedia Holocaustului dacă acesta este prezentat doar în termeni statistici. Referirile repetate la „șase milioane” riscă să includă comunități și indivizi într-o masă amorfă, iar încercările de a imagina dimensiunea numerelor pot duce la o depersonalizare și dezumanizare adițională.
În schimb, folosiți, oriunde este posibil, studii de caz, mărturii ale supraviețuitorilor, scrisori și jurnale din perioada respectivă pentru a arăta experiențe umane. Elevii trebuie să fie în măsură să ofere exemple despre faptul că fiecare „statistică” a fost o persoană reală, cu o viață proprie înainte de Holocaust, care a avut familie, prieteni și o comunitate. Subliniați în permanență demnitatea și umanitatea victimelor.
3.2.5 Creați, mai degrabă, o oportunitate de a examina caracterul complicat al rolurilor jucate de persoane, decât să întăriți stereotipurile
Concentrarea asupra poveștilor despre persoane, dileme morale întâmpinate și alegeri făcute, poate face ca istoria Holocaustului să fie mai actuală și interesantă pentru elevi, precum și mai relevantă pentru viața lor de astăzi.
Provide historical resources that enable learners to unpack the complex factors influencing human action. Show how real people made choices that contributed to the events that happened, by discussing that people’s actions were influenced by a wide range of factors such as societal structures, economics, ideology and personal conviction and motivational factors. Terms such as “perpetrator,” “bystander,” “victim” and “rescuer” have developed over time in Holocaust studies to classify and analyze particular types of historical actors. Ensure learners understand that these categories are imposed on the past rather than derived directly from it. Human behavior is usually overlapping and fluid: A person described as a “bystander” in one context may have been a “perpetrator” in another situation or even a “victim” in yet another.
Take care to avoid reinforcing stereotypes that suggest that all rescuers were heroic, good, and kind, all bystanders were apathetic and all perpetrators were sadistic. Above all, underline that “victims” were not powerless but rather responding to difficult and stressful situations in ways conditioned by age, background and context. Particular care should be taken to ensure that easy generalizations about “national character” are avoided and are challenged if they arise.
3.2.6 Do not attempt to explain away the perpetrators as “inhuman monsters”
The motivations of the perpetrators need to be studied in depth: Learners can use primary sources, case studies, and individual biographies to weigh the relative importance of factors. Societal structures, economics, ideology, prejudice, propaganda, xenophobia, dehumanization, peer pressure, criminal psychopathology and motivational factors such as fear, power or greed all played roles in decisions made by individuals to participate or become complicit in the Holocaust. The intent is not to normalize but to understand how humans came to do what they did. Understanding is not condoning.
The Holocaust was a human event with human causes. Even as perpetrators committed inhuman acts, the majority were not sadistic psychopaths; labeling them as “evil” is not a sufficient explanation for the Holocaust. Instead, educators should try and help learners pose a different and more challenging question altogether. How was it humanly possible that ordinary individuals who committed cruel acts and murder against others including women and children could also be loving fathers and husbands, devoted wives or mothers?
3.2.7 Exercise caution when using simulations and role play
Beware of simulation, creative writing or role play exercises that encourage learners to imagine they were directly involved in the Holocaust. Attempts “to relate” can lead to false equivalencies or trivialization as learners try to find comparisons with their own lives. Some young people may over-identify with the events of the Holocaust and become excited by the power and even the “glamour” of the Nazis. Some may demonstrate a morbid fascination with the suffering of the victims. Learners with traumatic life experiences or family histories can also experience intense stress as they reconnect with those episodes through the historical exploration.
Oferiți surse istorice care permit elevilor să descopere factorii complecși care au influențat acțiunile umane. Arătați cum persoane reale au făcut alegeri care au contribuit la evenimentele care au avut loc, prin discutarea faptului că acțiunile persoanelor au fost influențate de un spectru larg de elemente precum structurile societale, economia, ideologia, convingerile personale și factorii motivaționali. Termeni precum „făptaș”, „spectator tăcut”, „victimă” și „salvator” au fost dezvoltate în timp, în studii despre Holocaust, pentru a clasifica și analiza anumite tipare comportamentale ale actorilor istorici. Asigurați-vă că elevii înțeleg că aceste categorii sunt mai degrabă impuse asupra trecutului decât derivate direct din acesta. Comportamentul uman este, în mod obișnuit, fluid și plin de suprapuneri. Astfel, o persoană descrisă ca fiind un „spectator tăcut” într- un context, ar fi putut fi un „făptaș” într-o altă situație sau chiar o „victimă” în alt caz.
Aveți grijă să evitați consolidarea unor stereotipuri care sugerează că toți salvatorii au fost eroici, buni și amabili, toți spectatorii tăcuți au fost apatici și toți făptașii au fost sadici. Subliniați, mai presus de toate, că „victimele” nu erau neputincioase ci au răspuns la situații dificile și stresante prin modalități condiționate de vârstă, trecut și context. O atenție specială trebuie acordată evitării unor generalizări simpliste despre „caracterul național” și contracarării acestora dacă apar.
3.2.6 Nu încercați să diminuați responsabilitatea făptașilor prin înfățișarea lor ca „monștri inumani”
Motivațiile făptașilor trebuie să fie analizate în profunzime. Elevii pot folosi surse primare, studii de caz și biografii individuale pentru a cântări importanța relativă a factorilor care au determinat comportamentul lor. Structurile societale, economia, ideologia, prejudecățile, propaganda, xenofobia, dezumanizarea, presiunea semenilor, psihopatologia criminală și factori motivaționali precum frica, puterea sau lăcomia au jucat un rol în alegerile făcute de indivizi care au participat sau au devenit complici ai Holocaustului. Intenția nu este de a justifica aceste comportamente ci de a înțelege cum ființe umane au ajuns să facă ceea ce au făcut. A înțelege nu înseamnă a scuza.
Holocaustul a fost un eveniment uman cu cauze umane. Chiar dacă făptașii au comis acte inumane, majoritatea lor nu au fost psihopați sadici, iar etichetarea lor ca „diabolici” nu explică suficient Holocaustul. În schimb, educatorii trebuie să încerce să-i ajute pe elevi să pună o întrebare mai diferită și provocatoare în același timp. Cum a fost omenesc posibil ca indivizi obișnuiți care au comis acte de cruzime și asasinate împotriva altora, inclusiv femei și copii, să fi putut fi, în același timp, părinți și soți iubitori, soții și mame devotate?
3.2.7 Manifestați precauție atunci când folosiți simulări sau jocuri de rol
Aveți grijă cu simulările, scrierile creative sau jocurile de rol care încurajează elevii să-și imagineze că au fost implicați direct în Holocaust. Încercările de a se „asocia/identifica” pot duce la echivalențe false sau trivializare pe măsură de elevii caută să găsească comparații cu propriile lor vieți. Unii tineri s-ar putea identifica excesiv cu evenimentele Holocaustului și să fie atrași de puterea și chiar „farmecul” naziștilor. Unii ar putea dezvolta o fascinație morbidă față de suferințele victimelor. Elevii care au trecut prin propriile experiențe traumatice sau au astfel de povești în familie pot experimenta un stres intens pe măsură ce se reconectează cu episoadele respective prin explorarea istoriei.
Consider implementing activities employing “observer positions” that more accurately reflect our position in relation to the past. For example, learners could be asked to take on the role of someone from a neutral country, responding to these events: perhaps a journalist writing an article for her newspaper about the persecution of the Jews; a concerned citizen writing to her political representative; or a campaigner trying to mobilize public opinion. Such activities can be good motivators for learning and also highlight possible courses of action that learners may take about events that concern them in the world today. Educators can foster genuine empathy through personal stories, case studies, and survivor testimony.
Be sure to engage learners in debriefing sessions after any role play, simulation or imaginative exercise. It is essential to gain an understanding of how learners have responded to and processed such material.
3.2.8 Encourage the study of local, regional, national, and global history and memory
In countries where events of the Holocaust took place, emphasize those specific events in the context of the national history of that period, without disregarding the European dimension of the Holocaust. This investigation might include the experience of victims, rescuers, perpetrators, collaborators, resisters, and bystanders. Educators should encourage and facilitate re-examination of common “national” narratives of the period.
Luați în considerare implementarea unor activități care folosesc „poziții de observator”, care reflectă mai corect poziția noastră față de trecut. De exemplu, elevii pot fi solicitați să-și asume rolul cuiva dintr-o țară neutră, răspunzând la aceste evenimente, și anume, ar putea fi un jurnalist scriind un articol pentru ziarul său cu privire la persecutarea evreilor, un cetățean interesat care îi scrie reprezentantului său politic sau un activist încercând să mobilizeze opinia publică. Astfel de activități pot constitui instrumente motivaționale eficiente pentru învățare și pot evidenția acțiunile posibile pe care elevii le-ar putea întreprinde cu privire la evenimente contemporane de interes pentru ei. Educatorii pot genera empatie autentică prin intermediul unor povești personale, studii de caz și mărturisiri ale supraviețuitorilor.
Asigurați-vă de implicarea elevilor în sesiuni de descriere și evaluare după orice joc de rol, simulare sau exercițiu de imaginație. Este esențial să se înțeleagă maniera în care elevii au răspuns sau au procesat astfel de materiale.
3.2.8 Încurajați studierea istoriei și memoriei locale, regionale, naționale și mondiale
În țări în care au avut loc evenimente ale Holocaustului, puneți accentul pe acele evenimente specifice, în contextul istoriei naționale a perioadei respective, fără a ignora dimensiunea europeană a Holocaustului. Această investigație ar putea include experiențe ale victimelor, salvatorilor, făptașilor, colaboratorilor, ale celor care au opus rezistență și ale spectatorilor tăcuți. Profesorii trebuie să încurajeze și să faciliteze reexaminarea unor narațiuni „naționale” comune pentru perioada respectivă.
3.2.9 An interdisciplinary approach can enrich understanding of the Holocaust
The events of the Holocaust reveal extremes of human behavior that cut across many fields of human experience. As a result, the topic is relevant to educators across a range of subject disciplines. An interdisciplinary approach can enrich learners’ understanding of the Holocaust by drawing on different areas of expertise, approaching the Holocaust from multiple perspectives, and building upon ideas and knowledge gained in multiple fields of study.
Learning about the Holocaust through history evokes powerful emotions that poetry, art, and music can help learners express creatively and imaginatively. The Holocaust raises important moral, theological, and ethical questions that learners can explore in their religious studies, citizenship classes, or citizenship or civics classes. Learning projects and programs, both nationally and internationally, that bring learners together to study with peers from other parts of the nation or other countries can contribute to a better understanding of local, regional and global histories of the Holocaust.
This requires dialogue and cooperation between educators in different subject areas and perhaps locations to devise manageable learning objectives and complementary activities on a schedule which ensures logical development of knowledge and understanding. Digital learning platforms and communication tools can support learning activities for learners in different fields and locations.
3.2.9 O abordare interdisciplinară poate lărgi înțelegerea despre Holocaust
Evenimentele Holocaustului evidențiază extreme ale comportamentului uman în multe domenii ale experienței umane. Drept urmare, tema este relevantă pentru profesorii multor discipline. O abordare interdisciplinară poate lărgi înțelegerea despre Holocaust a elevilor, prin apelarea la diferite zone de expertiză, abordarea
Holocaustului din perspective multiple și valorificarea ideilor și cunoștințelor dobândite în multiple domenii de studiu.
Învățarea despre Holocaust, prin istorie, evocă emoții puternice pe care elevii le pot exprima creativ și cu imaginație cu ajutorul poeziei, artei și muzicii. Holocaustul ridică importante întrebări morale, teologice și etice, pe care elevii le pot analiza în orele lor de religie, cetățenie sau educație civică. Proiectele și programele educaționale, naționale și internaționale, care oferă elevilor posibilitatea de a studia împreună cu elevi din alte regiuni ale țării sau din alte țări, pot contribui la o mai bună înțelegere a versiunilor locale, regionale și mondiale ale istoriei Holocaustului.
Aceasta presupune dialog și cooperare între profesorii mai multor discipline și, poate, din mai multe localități, pentru a proiecta obiective educaționale gestionabile și activități complementare, cu un calendar de activități care asigură dezvoltarea logică a cunoașterii și înțelegerii. Platformele digitale de învățământ și instrumentele de comunicații pot sprijini activitățile de învățământ ale elevilor în domenii și localități diferite.
3.3 CRITICAL THINKING AND SELF-REFLECTION
3.3.1 Indicate that the Holocaust was not inevitable
The fact that a historical event took place and has been documented does not mean that it had to happen. The Holocaust took place because individuals, groups, and nations made decisions to act or not to act. Focusing on those decisions lends insight into history and human nature as well as better helping learners to think critically on the subject.
3.3.2 Discuss the complexity of history
Remind learners that complex events such as the Holocaust often generate more questions than provide simple answers. The desire to “learn lessons” from the Holocaust risks simplification to straightforward conclusions about right and wrong – the Holocaust happened because people failed to make the correct moral choices – and leads to a superficial reading of history. Rather, examination of the Holocaust raises questions about the nature of individual choice, the “problem of evil,” and the ways in which individuals come to terms - or not - with the past.
Allow learners the opportunity to study and investigate the Holocaust in depth, including the questions outlined in the “What to teach” section that address the dilemmas of victims, rescuers, persecutors and bystanders.
Additionally, discuss with learners the provisional nature – due to emerging or lost source material, for example – of historical “answers.” Encourage learners to see their work on the Holocaust as leading toward provisional understanding rather than a definitive answer.
Finally, although commemoration and education should remain distinct, commemorative practices can be a valuable way to address learners’ emotional needs after undertaking a demanding course of study.
3.3.3 Help learners to develop historical consciousness by studying interpretations and remembrance of the Holocaust
● Encourage your learners to critically analyze different interpretations of the Holocaust
Classroom learning and our understanding of the past is always influenced by broader cultural contexts. Academic and popular representations of the Holocaust through feature films, the mass media, documentaries, art, theatre, novels, memorials, and museums shape collective memory. Each interpretation or representation is influenced by the circumstances in which it was produced and may say as much about the time and place in which it was made as it does about the events it is portraying.
3.3 GÂNDIRE CRITICĂ ȘI REFLECȚIE
3.3.1 Arătați că Holocaustul nu a fost inevitabil
Faptul că un eveniment istoric a avut loc și a fost documentat nu înseamnă că trebuia obligatoriu să se întâmple. Holocaustul a avut loc pentru că indivizi, grupuri și națiuni au luat decizii de a acționa sau de a nu acționa. Concentrându-ne asupra acestor decizii putem înțelege mai bine istoria și natura umană și ajută elevii să gândească critic asupra subiectului.
3.3.2 Discutați despre complexitatea istoriei
Reamintiți elevilor că evenimente complexe precum Holocaustul generează deseori mai multe întrebări decât răspunsuri simple. Dorința de a „învăța lecțiile” Holocaustului riscă să ducă la o simplificare directă a concluziilor despre bine și rău – Holocaustul a avut loc pentru că persoane au eșuat în a lua deciziile corecte din punct de vedere moral – și duce la o înțelegere superficială a istoriei. Analizarea Holocaustului generează, mai degrabă, întrebări despre natura alegerilor individuale, „problema răului” și modalitățile în care persoane s-au împăcat sau nu cu trecutul.
Oferiți elevilor oportunitatea de a studia și analiza în profunzime Holocaustul, inclusiv întrebările subliniate în secțiunea „Ce să predăm?” care se referă la dilemele victimelor, salvatorilor, prigonitorilor și spectatorilor tăcuți.
Totodată, discutați cu elevii despre natura efemeră a „răspunsurilor” istorice, datorită, de exemplu, apariției unor surse noi sau pierderii unor surse materiale. Încurajați elevii să privească activitatea lor referitoare la Holocaust ca fiind una care îi conduce spre o înțelegere mai degrabă provizorie decât spre un răspuns definitiv.
În final, chiar dacă educația și comemorarea trebuie să rămână distincte, practicile comemorative pot fi o modalitate utilă de a aborda nevoile emoționale ale elevilor, după ce au parcurs un curs solicitant.
3.3.3 Ajutați elevii să-și dezvolte conștiința istorică prin studierea interpretărilor și comemorarea Holocaustului
● Încurajați-vă elevii să analizeze critic interpretări diferite ale Holocaustului
Învățarea în clasă și înțelegerea noastră despre trecut este întotdeauna influențată de contexte culturale mai largi. Reprezentările academice sau populare ale Holocaustului, prin filme artistice, mass media, documentare, artă, teatru, nuvele, memoriale și muzee, dau formă memoriei colective. Fiecare interpretare sau reprezentare este influențată de circumstanțele în care a fost produsă și poate spune despre timpul și locul în care a fost produsă tot atâtea pe cât spune despre evenimentele pe care le descrie.
Create opportunities for learners to consider how and why such interpretations and representations of the past are produced, the selection of the evidence upon which they are based, and the intentions of those who have made them. Help learners to understand that, while legitimate areas of historical debate exist, not all interpretations are equally valid.
● Invite learners to participate in and reflect upon national and local traditions of commemoration and remembrance
Events such as Holocaust Memorial Days provide opportunities for intergenerational projects, encourage discussion among family members on related contemporary issues, and facilitate other forms of community learning.
As well as enabling learning about the Holocaust to move from the classroom into the wider community, such occasions can themselves be the subject of investigation and learning. Learners might be asked to consider how cultural influences shape memory and memorials, how their local community chooses to reflect on its past, how different groups select from history to construct their own narratives, whether their nation addresses difficult aspects of its national history, and how such commemorations differ from those in other countries.
● Create the opportunity to reflect on the role of history for the constitution of meaning and identity in the present
“Historical consciousness” acknowledges that every narrative of past events is shaped by the context in which the narrative is produced. Historical consciousness recognizes that our understanding of the past has meaning for individuals and groups in the present and will shape expectations for the future.
“Collective memory” is how a group of people remember a historical experience, often reflecting that society’s values, and pass that memory from one generation to the next. A collective memory is embodied, for example, in public remembrance days, museums and memorials, and other kinds of established national narratives. Enable learners to examine the ways in which they are part of a collective memory through public institutions and social bonds such as school, media, and family.
As learners encounter different historical narratives about the Holocaust, encourage them to ask questions such as:
1. Why do key aspects of these narratives vary? 2. What elements are present and absent in different narratives of the Holocaust? 3. What could be the reason for differences in emphasis between the different narratives?
Recognizing how our understanding of the past is influenced by cultural, political, and temporal contexts and identities today can empower learners to develop their historical consciousness.
Oferiți-le elevilor posibilitatea de a analiza cum și de ce sunt produse astfel de interpretări și reprezentări ale trecutului, selecția dovezilor pe care se bazează și intențiile celor care le-au produs. Ajutați elevii să înțeleagă că, deși există zone legitime ale dezbaterii istorice, nu toate interpretările sunt la fel de valabile.
● Invitați elevii să participe și să reflecteze asupra tradițiilor locale și naționale de comemorare și amintire
Evenimente precum Zilele de Comemorare a Holocaustului oferă oportunități pentru derularea unor proiecte cu participarea mai multor generații, încurajează discuții între membri de familie cu privire la chestiuni contemporane conexe și facilitează alte modalități de învățare comună.
Pe lângă faptul că permite mutarea procesului de învățare despre Holocaust din sălile de clase în comunitatea extinsă, astfel de ocazii pot fi, la rândul lor, subiect de analiză și învățare. Elevii pot fi solicitați să analizeze maniera în care influențele culturale definesc memoria și memorialele, maniera în care comunitatea locală alege să mediteze asupra propriului trecut, maniera în care diferite grupuri selecționează din istorie elementele pe care le folosesc pentru a-și construi propriile narațiuni, dacă propria țară abordează aspectele dificile ale propriei istorii naționale, precum și cu privire la maniera în care comemorările locale se deosebesc de cele din alte țări.
● Oferiți posibilitatea de a reflecta asupra rolului istoriei în constituirea semnificației și identității în prezent.
„Conștiința istorică” recunoaște că fiecare narațiune despre evenimente din trecut este determinată de contextul în care narațiunea respectivă este produsă. „Conștiința istorică” recunoaște că maniera în care înțelegem trecutul are semnificație pentru indivizi și grupuri în prezent și că determină așteptările cu privire la viitor.
„Memoria colectivă” este maniera în care un grup de persoane își aduce aminte de o experiență istorică, reflectând deseori valorile societății respective, și transferă acea memorie de la o generație la alta. O „memorie colectivă” se întruchipează, de exemplu, în zile publice de comemorare, muzee și memoriale, precum și în alte tipuri de narațiuni naționale consacrate. Permiteți-le elevilor să examineze modalitățile prin care fac parte dintr-o „memorie colectivă”, datorită instituțiilor publice și legăturilor sociale precum școala, media și familia.
Pe măsură ce elevii întâlnesc diferite narațiuni istorice despre Holocaust, încurajații să pună întrebări precum:
1. De ce diferă aspecte cheie ale acestor narațiuni?
2. Ce elemente sunt prezente și absente în diferite narațiuni despre Holocaust?
3. Care ar putea fi motivul pentru diferențele între ceea ce se accentuează în diferite narațiuni?
Recunoașterea modului în care înțelegerea noastră cu privire la trecut este influențată de contexte și identități culturale, politice și vremelnice contemporane, poate oferi elevilor posibilitatea de a-și dezvolta propria „conștiința istorică”.
3.3.4 Represent the Jewish people beyond the terms of the Holocaust
The Jewish people have a long history and rich cultural heritage. Ensure that the Jewish experience during the Holocaust is placed in historical context by showing life before and after. Enable learners to appreciate Jews to be more than dehumanized and degraded victims of Nazi persecution (see 2.4.2). Ensure learners understand the enormous loss to contemporary world culture that resulted from the destruction of rich and vibrant Jewish communities in Europe.
3.3.5 Avoid legitimizing distortion and denial of the past
Outright denial of the Holocaust might be rare, but distortion is a more widespread phenomenon. Both distortion and denial undermine critical thinking by ignoring and degrading historical evidence and a fact-based understanding of history.
Holocaust denial – defined by the IHRA as “discourse and propaganda that deny the historical reality and the extent of the extermination of the Jews” – is often ideologically motivated and part of a conspiratorial theory that is an integral part of modern antisemitism. The conspiratorial element in Holocaust denial is characterized by the allegation that Jews exaggerate or even manufacture the Holocaust as an historical event in order to gain financial advantage, influence or power. Deniers attempt to sow seeds of doubt through deliberate distortion and misrepresentation of historical evidence. Be careful not to unwittingly legitimize the deniers through engaging in false debate. Care must be taken not to give a platform for ideologically motivated deniers. Do not treat the denial of the Holocaust as a legitimate historical argument or seek to disprove the deniers’ position through normal historical debate and rational argument.
3.3.4 Înfățișați poporul evreu în termeni care depășesc Holocaustul
Poporul evreu are o istorie lungă și o moștenire culturală bogată. Asigurați-vă că experiența evreilor în timpul Holocaustului este plasată în context istoric, prezentând viața de dinainte și de după Holocaust. Oferiți-le elevilor posibilitatea de a aprecia că evreii sunt mai mult decât victime dezumanizate și înjosite ale naziștilor (vezi 2.4.2). Asigurați-vă că elevii înțeleg pierderile enorme pentru cultura contemporană mondială rezultate din distrugerea unor comunități evreiești bogate și vibrante în Europa.
3.3.5 Evitați legitimarea distorsionării și negării trecutului
Negarea directă a Holocaustului poate fi rară, dar distorsionarea este un fenomen mai răspândit. Atât distorsionarea cât și negarea subminează gândirea critică prin ignorarea și disprețuirea evidenței istorice și a înțelegerii istoriei pe bază de fapte.
Negarea Holocaustului – definită de IHRA ca fiind un „discurs sau element de propagandă care neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor” – este deseori motivată ideologic și face parte dintr-o teorie conspiraționistă care este parte integrantă a antisemitismului modern. Elementul conspiraționist din negarea Holocaustului este definit de alegația conform căreia evreii exagerează sau chiar fabrică Holocaustul, ca eveniment istoric, pentru a dobândi avantaje financiare, influență sau putere. Negaționiștii caută să genereze dubii prin distorsionarea deliberată și falsificarea dovezilor istorice. Fiți atenți să nu legitimați involuntar negaționiștii prin angajarea în dezbateri false. Trebuie avut grijă să nu se ofere o platformă pentru negaționiști motivați ideologic. Nu tratați negarea Holocaustului ca fiind un raționament istoric legitim și nu încercați să demonstrați falsitatea poziției negaționiștilor prin dezbateri istorice normale sau raționamente logice.
In common with many other theories of conspiracy, Holocaust denial can trigger interest and curiosity amongst learners because these theories challenge established and widely accepted factual positions perceived to be held by those in authority. In this case, critical questions about the Holocaust are not necessarily based on ideological conviction, but can be motivated by an attempt to challenge established positions and test reactions from teachers or other authorities. In this case, try to ascertain the motivation for comments tending towards denial, either in a classroom discussion or a one-to-one conversation. Asking why these perspectives are important for learners can be a very useful starting-point for such discussions.
Holocaust distortion – “intentional efforts to excuse or minimize the impact of the Holocaust or its principal elements” – can be motivated by various factors. It includes but is not limited to minimizing the impact of the Holocaust and obfuscating Nazi Germany’s responsibility for the Holocaust by blaming other nations or groups. This also applies to denial and distortion related to the genocide of the Roma and Sinti which often depict the victim group as a criminal element deserving their persecution.
Distortion can be countered with reference to historical facts based on the historical evidence provided in primary sources and research literature. Reflection and curiosity about where the learners acquired misinformation and what motivated them to make use of it can help educators devise an appropriate reaction and strategize effective ways to handle incidences of distortion in the classroom.
In-depth exploration of Holocaust distortion and denial can and should be treated separately from the history of the Holocaust. It might be relevant to a separate unit on how forms of antisemitism have evolved over time or as a media studies project exploring the manipulation, misrepresentation, and distortion employed by groups for political, social, or economic ends. The IHRA Working Definition of Holocaust Denial and Distortion can be used in conjunction Commented [JB7]: https://www.holocaustremembrance. with the definitions in this section and the glossary at the end of this document. com/working-definition-holocaust-denial-and-distortion Commented [NH8R7]: https://www.holocaustremembra nce.com/resources/working-definitions-charters/working- definition-holocaust-denial-and-distortion
La fel ca multe alte teorii conspiraționiste, negarea Holocaustului poate genera interes și curiozitate printre elevi din cauză că aceste teorii contrazic poziții reale consacrate și acceptate pe scară largă, percepute a fi susținute de cei aflați la putere. În acest caz, întrebările critice despre Holocaust nu se bazează neapărat pe convingeri ideologice ci pot fi motivate de o dorință de a provoca poziții consacrate și a testa reacții ale profesorilor și ale altor autorități. În acest caz, încercați să determinați motivația comentariilor care tind spre negaționism, fie printr-o discuție în sala de clasă fie printr-o conversație privată. Să întrebi despre motivele pentru care aceste abordări sunt importante pentru elevi poate fi un punct de plecare foarte util pentru astfel de discuții.
Distorsionarea Holocaustului – „eforturi intenționate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a elementelor sale principale” – poate fi motivată de numeroși factori. Aceasta include, printre altele, minimalizarea impactului Holocaustului și acoperirea responsabilității Germaniei naziste pentru Holocaust prin învinovățirea altor națiuni sau grupuri. Această logică se aplică și în cazul negării și distorsionării genocidului romilor și sinti, care prezintă deseori grupul victimă ca pe un element criminal care și-a meritat persecuția.
Distorsionarea poate fi contracarată cu ajutorul referirilor la fapte istorice pe baza dovezilor istorice oferite de surse primare și literatura științifică. Înțelegerea și interesul față de sursele informațiilor false primite de elevi și a motivațiilor care îi determină să le folosească pot ajuta profesorii să dezvolte o reacție corespunzătoare și modalități strategice eficiente de a gestiona în sala de clasă incidente asociate distorsionării.
Analizarea profundă a distorsionării și negării Holocaustului poate și trebuie să fie tratată separat de istoria Holocaustului. Poate fi relevantă pentru un curs distinct cu privire la maniera în care formele de antisemitism au evoluat în timp sau pentru un proiect de analiză media care explorează manipularea, inducerea în eroare și distorsiunea folosită de grupuri cu scopuri politice, sociale sau economice. Definiția de lucru IHRA a negării și distorsionării Holocaustului poate fi folosită împreună cu definițiile din această secțiune și glosarul din finalul acestui document.
3.4 SOURCES AND RESOURCES FOR EFFECTIVE TEACHING AND LEARNING
3.4.1 Provide learners with access to primary sources
Give learners the opportunity to critically analyze original source material and to understand that analysis, interpretation, and judgement must be based on a sound reading of the historical evidence.
It is in the letters, diaries, newspapers, speeches, works of art, orders, and official documents of the time that the perpetrators, victims, rescuers, and bystanders reveal themselves. Primary source material is essential for any meaningful exploration of the motivation, thoughts, feelings, and actions of people in the past, and any serious attempt to understand why people made the choices they did or why events happened in the way they did.
3.4.2 Use witness testimony to create a unique link to the past
In addition to learning about history, incorporating first-hand witness testimonies help learners understand how events impacted the individual. Recalling events from a personal perspective gives the opportunity to differentiate between facts and reflections and also allows learners the opportunity to reflect on the nature of memory.
Some countries still have Holocaust survivors living within their communities. If possible, make contact with a survivor and invite her or him to speak. This provides a special educational experience. Other individuals who were directly involved in the Holocaust or who witnessed events firsthand (rescuers, liberators and others) also have powerful testimonies to give. Being in the presence of someone who experienced the historical events first hand can bring an understanding of the history not always achieved through other sources.
When inviting a survivor or witness to the learning environment, be thoughtful about preparation before, during, and after the experience in order to maximize the potential for learners to have a positive dialogue with the guest. Ensure that learners have a secure grounding in the historical events through additional primary and secondary resources. Remember that meeting with witnesses exists as only one means of transmitting historical knowledge. Consider studying the life-story of the individual in advance to ensure that enough context exists for a respectful and receptive exchange. Help learners to understand that although much time has elapsed since these events, the speaker can still find it painful to relate such intensely personal experiences. Encourage those meeting the survivor to ask not only about what happened to him or her during the Holocaust but also about his or her life before and after, so that they get a sense of the whole person and of how the survivor has tried to live with his or her experiences.
3.4 SURSE ȘI RESURSE PENTRU A PREDA ȘI ÎNVĂȚA EFICIENT
3.4.1 Oferiți elevilor acces la surse primare
Oferiți elevilor șansa de a analiza critic sursele materiale originale și de a înțelege că analiza, interpretarea și evaluarea trebuie să se bazeze pe o citire riguroasă a faptelor istorice.
Făptașii, victimele, salvatorii și spectatorii tăcuți se dezvăluie în scrisorile, jurnalele, ziarele, discursurile, lucrările de artă, ordinele și documentele oficiale din perioada respectivă. Sursa materială primară este esențială pentru orice analiză semnificativă a motivațiilor, gândurilor, sentimentelor și acțiunilor unor oameni în trecut, precum și pentru orice încercare serioasă de a înțelege de ce oamenii au luat deciziile pe care le-au luat sau de ce evenimentele s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat.
3.4.2 Folosiți declarațiile martorilor pentru a crea o legătură specială cu trecutul
Pe lângă învățarea despre istorie, includerea unor analize ale relatărilor directe ale unor martori îi ajută pe elevi să înțeleagă modul în care evenimentele influențează individul. Reamintirea unor evenimente, dintr-o perspectivă personală, oferă oportunitatea de a diferenția între fapte și reflecții și, de asemenea, oferă elevilor oportunitatea de a reflecta asupra naturii memoriei.
Unele țări încă au supraviețuitori ai Holocaustului care trăiesc în comunitățile lor. Dacă este posibil, contactați un supraviețuitor sau o supraviețuitoare și invitați-l sau invitați-o să vorbească. Aceasta oferă o experiență educațională specială. Alți indivizi care au fost implicați nemijlocit în Holocaust sau au fost martori oculari ai evenimentelor (salvatori, eliberatori și alții) au, la rândul lor, mărturii puternice de oferit. A fi în prezența cuiva care a trăit nemijlocit evenimentele istorice poate oferi un grad de înțelegere a istoriei care nu este întotdeauna atins prin alte surse.
Când invitați un supraviețuitor sau martor în mediul educațional, acordați atenție pregătirilor înainte, în timpul și după întâlnire, pentru a maximiza potențialul elevilor de a avea un dialog pozitiv cu oaspetele. Asigurați-vă că elevii dispun de cunoștințe solide despre evenimentele istorice cu ajutorul unor surse primare și secundare adiționale. Amintiți-vă că întâlnirea cu martori este o modalitate de a transmite cunoștințe istorice. Luați în considerare studierea prealabilă a poveștii de viață a persoanei pentru a vă asigura că există suficient context pentru un dialog respectuos și receptiv. Ajutați elevii să înțeleagă că, deși a trecut mult timp de la evenimentele respective, pentru vorbitor poate fi în continuare dureros să relateze experiențe personale de o asemenea intensitate. Încurajați-i pe cei care îl întâlnesc pe supraviețuitor să nu întrebe doar despre ceea ce i s-a întâmplat în timpul Holocaustului ci și despre viața înainte și după Holocaust, astfel încât să poată să înțeleagă mai bine persoana ca întreg și maniera în care supraviețuitorul a încercat să trăiască cu experiențele sale.
As the number of survivors and witnesses capable of telling their story to broader audiences decreases, video testimonies provide a strong alternative. Because of the complex nature of video testimony as a source, prepare lessons where testimonies are used in an interpretative way to support understanding rather than simple illustration of historical events. Instead of full-length testimonies, use clips of testimonies carefully chosen to meet the pedagogical objectives of the lesson. Take special care in choosing testimony clips that have deeper layers of meaning, so learners can explore testimonies from both cognitive and affective perspectives. Always provide historical context and the context of the interview.
One point of examination could include the time gap between the historical experience and the narration of the testimony. Learners can reflect on how the testimonial record is affected by the interview situation, by processes of historization and collective memory, and by the changing circumstances of the person testifying. The IHRA paper “Teaching about the Commented [JB9]: https://www.holocaustremembrance. Holocaust without survivors” has more detailed recommendations. com/educational-materials/teaching-about-holocaust- without-survivors
3.4.3 Be aware of the potential and also the limitations of all instructional materials
Evaluate the historical accuracy of all instructional materials and contextualize all evidence. Include personal stories, wherever possible with links to the local context or events. The use of diaries, letters, photographs, and other evidence from the victims and survivors can help to make their voices heard. Make use of case studies that challenge and subvert negative stereotypes of the victim groups that might be present in society or among the learning group. To develop critical thinking, ask learners to discuss the content and focus of textbooks and other instructional materials.
Note that much of the evidence of the Holocaust, whether written documents, photographs, or film, was produced by the Nazis. Be mindful that in reproducing Nazi propaganda, and using atrocity photographs or footage, some instructional material can reinforce negative views of the victims and objectify, degrade and dehumanize them once more.
Finally, be sure to consider learners’ cognitive and emotional development. Ensure that images and text are appropriate and that learners have been well prepared for the emotional effect they might have. Provide space for learners to reflect and to discuss their reactions afterward.
3.4.4 Use of fictional and imaginative resources
Novels, novellas, poems and feature films about the Holocaust can never replace a thorough study of the historical events, but they can offer a personal approach and specific insights into the nature and the consequences of the crime. Works about the Holocaust of high aesthetic value are likely to create empathy and understanding by focusing on the individual experience of the victims and facilitating understanding of events. However, they can only achieve this if their language and composition avoid sentimentalization and kitsch.
Pe măsură ce scade numărul de supraviețuitori și martori capabili să-și spună poveștile lor unor audiențe mai largi, mărturiile filmate oferă o alternativă solidă. Datorită caracterului complex al mărturiei filmate, ca sursă, trebuie să pregătiți lecții în care mărturiile sunt folosite de o manieră interpretativă pentru a facilita înțelegerea și nu ca o simplă ilustrare a unor evenimente istorice. În loc să folosiți mărturiile complete, folosiți pasaje ale mărturiilor (clipuri), alese cu grijă pentru a atinge obiectivele pedagogice ale lecției. Acordați o atenție specială alegerii unor clipuri care au mai multe straturi de semnificații profunde, astfel încât elevii să poată analiza mărturiile atât din punct de vedere cognitiv cât și din punct de vedere afectiv. Oferiți întotdeauna contextul istoric și contextul interviului.
Un punct de examinare poate include diferența de timp dintre experiența istorică și înregistrarea mărturiei. Elevii pot reflecta cu privire la maniera în care înregistrarea testimonială este afectată de poziția interviului, prin procese de istoricizare și memorie colectivă, precum și prin circumstanțele în schimbare ale persoanei care depune mărturie. Documentul IHRA „Predarea despre Holocaust fără supraviețuitori” are recomandări mai detaliate.
3.4.3 Fiți conștient de potențialul și limitările tuturor materialelor educaționale
Evaluați acuratețea istorică a tuturor materialelor educaționale și contextualizați toate dovezile. Includeți povești personale, oriunde este posibil, cu legături spre contexte locale sau evenimente. Folosirea de jurnale, scrisori, fotografii și alte dovezi ale victimelor și supraviețuitorilor poate ajuta la a le face auzite vocile. Folosiți studii de caz care chestionează și răstoarnă stereotipurile negative despre grupurile victimă care ar putea fi prezente în societate sau în cadrul grupului de elevi. Pentru a dezvolta gândirea critică solicitați elevilor să discute despre conținutul și abordarea manualelor și a altor materiale educaționale.
Țineți cont de faptul că multe dovezi despre Holocaust, fie că vorbim despre documente scrise, fotografii sau filme, au fost produse de naziști. Fiți conștient de faptul că, prin reproducerea propagandei naziste și folosirea de fotografii și filme despre atrocități, anumite materiale educaționale pot perpetua viziuni negative despre victime și să le umilească, dezumanizeze și transforme în obiecte încă o dată.
În final, asigurați-vă că luați în considerare dezvoltarea cognitivă și emoțională a elevilor. Asigurați-vă că imaginile și textele sunt adecvate și că elevii au fost pregătiți corespunzător pentru efectul emoțional pe care l- ar putea avea. Oferiți spațiu pentru ca elevii să reflecteze și să discute despre reacțiile lor după parcurgerea materialelor educaționale.
3.4.4 Folosirea resurselor de ficțiune și imaginative
Nuvelele, romanele, poemele și filmele artistice despre Holocaust nu vor putea înlocui vreodată studierea riguroasă a evenimentelor istorice, dar pot oferi o abordare personală și detalii specifice despre natura și consecințele crimei. Lucrările despre Holocaust cu o valoare estetică ridicată au șansa de a crea empatie și înțelegere prin concentrarea asupra experiențelor individuale ale victimelor și facilitarea înțelegerii evenimentelor. Totuși, acestea pot atinge acest nivel doar dacă limbajul și compoziția evită sentimentalizarea și kitschul.
Fictional resources should respect the specific events, facts and conditions of the Holocaust, without ahistorical manipulation and change. This principle extends to films based on biographical or memoir literature, which frequently conceal considerable liberties with the truth behind the phrase ‘Based on a true story’.
However, fictional and imaginative resources can also:
● Develop critical thinking about historical narratives and develop historical consciousness;
● Facilitate interdisciplinary learning about the Holocaust;
● Help learners identify the language of discrimination and racism.
In addition, fiction can provide younger learners with a “managed” version of the past which frames the events in age-appropriate ways while maintaining historical accuracy. Illustrations in picture books can provide younger learners with age-appropriate visual stimulus that supports their learning.
The first challenge for educators is to find and use fictional resources which meet the criteria above. This means educators must have sufficiently sound historical knowledge to confidently differentiate incorrect information or distortion (fiction) from accurate or realistic historical facts (truth). Fictional resources are supplements not replacements for factual, archival resources. Educators should consult with colleagues teaching history to help find appropriate informational texts and historical enquiry to accompany their use of fictional resources.
It is every educator’s responsibility to prevent misinformation about the Holocaust. This inevitably means that some fictional resources, despite their reputation, appeal or availability, are problematic and should not be used in teaching and learning about the Holocaust.
The novel and film The Boy in the Striped Pyjamas are frequently used in English- language classrooms. While the story may stimulate learners’ interest, the details and narrative of both book and film are not faithful to the historical facts and create false impressions of victims, perpetrators and key sites. Investigating these problems through comparison with historical sources and evidence may be the basis of stimulating critical review by advanced learners, but learners with little or no prior knowledge are likely to acquire misinformation about the Holocaust that may never be challenged, much less un-learned.
Sursele de ficțiune trebuie să respecte evenimentele, faptele și condițiile specifice Holocaustului, fără manipulare și modificare anistorică. Acest principiu se extinde și la filme bazate pe literatură biografică și memorialistică, care deseori ascund în spatele frazei „Bazat pe o poveste reală” licențe semnificative față de adevăr.
Totuși, sursele de ficțiune și imaginative pot:
● Dezvolta gândirea critică despre narațiuni istorice și dezvolta conștiința istorică;
● Facilita învățarea interdisciplinară despre Holocaust;
● Ajuta elevii să identifice limbajul discriminator și rasist.
Totodată, ficțiunea oferă tinerilor elevi o versiune „gestionată” asupra trecutului, care încadrează evenimentele în formate adaptate vârstei lor, deși menține acuratețea istorică. Ilustrațiile din cărțile cu imagini pot oferi elevilor mai tineri stimulente vizuale, corespunzătoare vârstei lor, care îi sprijină în procesul de învățare.
Prima provocare a profesorilor este să găsească și să folosească resurse ficționale care să corespundă criteriilor menționate anterior. Aceasta înseamnă că profesorii trebuie să aibă cunoștințe istorice suficient de solide încât să fie siguri pe ei în diferențierea dintre informația incorectă sau distorsiune (fictiv) și fapte istorice exacte și realiste (adevăr). Resursele de ficțiune sunt materiale suplimentare și nu înlocuiesc sursele faptice și arhivistice. Profesorii trebuie să se consulte cu colegii lor care predau istorie pentru a fi ajutați să găsească texte corespunzătoare și cercetări istorice care să însoțească folosirea surselor de ficțiune.
Este responsabilitatea fiecărui profesor să prevină dezinformarea despre Holocaust. Asta înseamnă, în mod inevitabil, că anumite surse de ficțiune, în ciuda reputației, atractivității sau disponibilității lor, sunt problematice și nu trebuie să fie folosite pentru a preda sau învăța despre Holocaust.
Nuvela și filmul „Băiatul în pijamaua vărgată” sunt folosite frecvent în clase în care se predă în engleză. Deși povestea poate simula interesul elevilor, detaliile și narațiunea cărții și filmului nu corespund faptelor istorice și creează impresii false despre victime, făptași și locuri cheie. Analizarea acestor probleme, prin compararea cu surse și dovezi istorice, poate fi baza pentru stimularea unei recenzii critice de către elevi avansați, dar elevii cu puține sau fără cunoștințe anterioare despre temă vor dobândi, probabil, informații greșite despre Holocaust, care s-ar putea să nu fie chestionate niciodată, cu atât mai puțin uitate.
3.4.5 Support learners to work critically with Internet sources
The internet is an indispensable media source influencing the knowledge, perceptions, and opinions of many learners. While it can be a valuable tool for education and research, educators and learners need to be careful and critical in their use of websites and social media. The best strategy is to recommend authoritative sites vetted with these recommendations in mind. Use the IHRA International Directory of Holocaust Organizations Commented [JB10]: https://www.holocaustremembrance to find useful sites that can support needs. The IHRA’s “Roma Genocide: Overview of .com/index.php/overview-holocaust-related-organizations international organizations working on historical and contemporary issues” can support work Commented [JB11]: https://www.holocaustremembrance on the genocide of the Roma and Sinti. .com/publications/roma-genocide-overview-international- organisations-working-historical-and-contemporary Emphasize the need to critically evaluate all sources of information. Learners should Commented [NH12R11]: https://holocaustremembrance understand the importance of considering the context in which information was produced, .com/resources/publications/roma-genocide-overview- and be given tools and training to critically assess any sources. Encourage learners to ask international-organisations-working-historical-and questions such as those in the diagram below:
Is there an agenda?
Do I agree with their How transparent is the choice Are important points linked Is there diversity in the choices and use of of sources, information, and to official references? references used? sources? references?
Do I subscribe to the What is the purpose of the website values and beliefs of Who wrote this information? or social media channel? the author/site?
Am I part of the Who is the intended audience intended audience? of the information?
Figure 3. Sample questions for the critique of internet sources
3.4.5 Sprijiniți elevii să lucreze rațional cu sursele de pe internet
Internetul este o sursă media indispensabilă care influențează cunoașterea, percepțiile și opiniile multor elevi. Deși poate fi un instrument valoros pentru educație și cercetare, profesorii și elevii trebuie să fie atenți și raționali în maniera în care folosesc site-uri web și social media. Cea mai bună strategie este recomandarea unor site-uri de referință verificate prin prisma acestor recomandări. Folosiți Registrul internațional al IHRA de adrese ale organizațiilor privind Holocaustul în vederea identificării unor site-uri utile care pot acoperi nevoile dumneavoastră. Documentul IHRA „Genocidul romilor: prezentare generală a organizațiilor internaționale care lucrează pe teme istorice și contemporane” poate sprijini activitățile cu privire la genocidul romilor și sinti.
Accentuați nevoia de a evalua critic toate sursele de informații. Elevii trebuie să înțeleagă importanța luării în considerare a contextului în care informația a fost produsă și ar trebui ca acestora să le fie oferite instrumente și pregătire pentru a evalua critic orice sursă. Încurajați elevii să pună întrebări precum cele din diagrama de mai jos:
Există o agendă?
Sunt de acord cu Cât de transparentă este sursele alese și Punctele importante au alegerea de surse, informații Există diversitate în folosirea lor? referiri la surse oficiale? și referințe? referințele folosite?
Subscriu valorilor și convingerilor Care este scopul website-ului sau Cine a scris această informație? al platformei de socializare? autorului/site-ului?
Fac parte din Care este publicul țintă al publicul țintă? informației?
Figura 3. Eșantion de întrebări pentru analiza critică a surselor de pe internet.
Another important element of critical assessment of internet sources is to discuss the origin, originality and purpose of visual material such as photographs and film. Media literacy should be assessed and reinforced rather than assumed. Young people should be informed that some websites and social media channels are produced by Holocaust deniers, antisemites and racists with the express purpose of spreading misinformation and deceiving. They should be trained to notice and question relationships between the owner of a source and its contributors or respondents.
It can also be useful to identify different categories of social media, and discuss how they work, what the audience is, and why people use them. Social media includes:
Social networks (i.e. Facebook, Twitter)
Media sharing networks (i.e. Instagram, YouTube, Snapchat)
Blogging and publishing networks (i.e. Wordpress, Tumblr)
Anonymous social networks (i.e. Whisper, AskFM
Figure 4. Some examples of social media
It should be borne in mind, however, that the popularity and market penetration of particular sites or apps needs to be monitored, as these are subject to rapid and extreme changes. Being aware (within professional boundaries) of how your learners use social media can be an important part of contemporary education.
Un alt element important al analizei critice a surselor de pe internet este discutarea provenienței, originalității și scopului unor materiale vizuale precum ar fi fotografiile și filmele. Alfabetizarea media trebuie să fie evaluată și consolidată în loc să se presupună că aceasta există. Tinerii trebuie să fie informați despre faptul că anumite website-uri și platforme sociale au fost produse de negaționiști ai Holocaustului, antisemiți și rasiști cu scopul de a difuza informații false și a induce în eroare. Ei trebuie să fie instruiți pentru a sesiza și chestiona legăturile dintre proprietarul unei surse și contribuitorii sau respondenții lor.
Poate fi util, de asemenea, să se identifice diferite categorii de social media și să se discute despre cum anume funcționează, care este publicul țintă și de ce le folosește lumea. Social media include:
Rețele sociale (Ex. Facebook, Twitter)
Rețele pentru partajarea conținuturilor media (Ex. Instagram, YouTube, Snapchat)
Blogging și rețele editoriale (Ex. Wordpress, Tumblr)
Rețele sociale anonime (Ex. Whisper, AskFM)
Figura 4. Câteva exemple de social media
Trebuie să rețineți, totuși, că popularitatea și pătrunderea pe piață a anumitor site-uri și aplicații trebuie să fie monitorizate, deoarece acestea pot deveni obiectul unor schimbări rapide și extreme. A cunoaște (în limitele profesionale) maniera în care elevii dumneavoastră folosesc social media este o parte importantă a educației contemporane.
3.5 RELATING HISTORY TO THE PRESENT: THE HOLOCAUST, GENOCIDES AND HUMAN RIGHTS VIOLATIONS
3.5.1 The dimensions of Human Rights Education and their relationship with teaching and learning about the Holocaust
The United Nations Declaration on Human Rights Education and Training (2011) defines three dimensions of Human Rights Education. These dimensions are set out in Fig. 5 below, along with an outline of how they can be related to teaching and learning about the Holocaust.
Dimension 1 Teaching about human rights: The impact of the Holocaust on the formulation, understanding norms and codification and entrenchment of human rights, principles of human rights. especially in the United Nations Declaration on Human Rights and the United Nations Genocide Convention.
Dimension 2 Teaching through human The use of active, learner-centered methods rights: using methods based which empower and enhance discovery, in ways on human rights approaches. that respect, uphold and enhance the rights of learners and educators.
Dimension 3 Teaching for human rights: Teaching and learning about the Holocaust empowering learners to apply can provide case-studies of mechanisms and and uphold human rights processes that lead to human rights violations principles. which can escalate into large-scale targeted violence such as genocide. Perspectives from peace, genocide prevention, or democratic citizenship education can also be used to analyze the events of the Holocaust.
Figure 5. Dimensions of Human Rights Education applied to teaching and learning about the Holocaust
3.5 CONECTAREA ISTORIEI CU PREZENTUL: HOLOCAUSTUL,
GENOCIDURILE ȘI ÎNCĂLCĂRILE DREPTURILOR OMULUI
3.5.1 Dimensiunile educației cu privire la drepturile omului și legătura acestora cu predarea și învățarea despre Holocaust.
Declarația ONU privind educația și instruirea în domeniul drepturilor omului (2011) definește trei dimensiuni ale educației privind drepturile omului. Aceste dimensiuni sunt prezentate în figura 5, de mai jos, împreună cu o descriere a manierei în care pot fi asociate procesului de predare și învățare despre Holocaust.
Dimensiunea 1 Predarea despre drepturile Impactul Holocaustului asupra formulării, codificării omului: înțelegerea normelor și și consolidării drepturilor omului, în special asupra principiilor drepturilor omului. Declarației universale a drepturilor omului și Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei
de genocid.
Dimensiunea 2 Predarea prin intermediul Folosirea de metode active, centrate pe elev, care drepturilor omului: folosind permit și intensifică descoperirile, prin modalități metode care se bazează pe care respectă, sprijină și consolidează drepturile abordările drepturilor omului. elevilor și profesorilor.
Dimensiunea 3 Predarea pentru drepturile Procesul de predare și învățare despre omului: abilitați elevii să aplice Holocaust poate oferi studii de caz despre și să sprijine principiile mecanisme și procese ce duc la încălcări ale drepturilor omului. drepturilor omului, care pot escalada spre violențe țintite pe scară largă, precum genocidul. Perspectivele educației despre pace, prevenirea genocidului sau cetățenie democratică, pot fi folosite și pentru a analiza evenimentele Holocaustului.
Figura 5. Dimensiunile educației despre drepturile omului aplicate procesului de predare și învățare despre Holocaust.
3.5.2 Important points to remember when combining teaching and learning about the Holocaust with Human Rights Education
While teaching and learning about the Holocaust can be a powerful and accessible tool for Human Rights Education, educators should remember the following important points:
a) All the suggestions in these recommendations about precision and accuracy of language and discourse as well as use of learner-centered methods apply to sessions incorporating elements of Human Rights Education.
b) The specificity of the Holocaust and other human rights violations should be respected, and comparisons made cautiously. Comparing events requires detailed knowledge of each element being compared or risks ahistorical comparisons that hinder understanding and impede critical thinking and analysis. Educators should be honest and clear about their level of expertise about both the Holocaust and any additional events being examined.
c) A clear distinction should be made between the Holocaust and the lessons that can be drawn from it. The past occurred in a particular way for particular reasons and oversimplification of historical facts or broader concepts to emphasize particular “lessons” serves neither learners nor educators. Educators should be especially cautious in imposing contemporary knowledge or values on those in the past. Primary sources and humanization of victims should highlight differences as well as similarities between various events.
3.5.2 Puncte importante de reținut atunci când se combină procesul de predare și
învățare despre Holocaust cu educația despre drepturile omului
Deși procesul de predare și învățare despre Holocaust poate fi un instrument puternic și accesibil pentru educația despre drepturile omului, profesorii trebuie rețină următoarele puncte importante: a) Toate sugestiile din aceste Recomandări cu privire la precizie și acuratețe în limbaj și discurs, precum și la folosirea de metode centrate pe elev se aplică sesiunilor care incorporează elemente ale educației despre drepturile omului. b) Specificitatea Holocaustului și a altor încălcări ale drepturilor omului trebuie să fie respectată, iar comparațiile trebuie să fie făcute cu precauție. Compararea unor evenimente necesită cunoștințe detaliate ale fiecărui element comparat, întrucât altfel există riscul unor comparații anistorice care stânjenesc înțelegerea și împiedică gândirea critică și analiza. Profesorii trebuie să fie onești și clari cu privire la nivelul lor de expertiză despre Holocaust și despre orice alt eveniment adițional examinat. c) O distincție clară trebuie să fie făcută între Holocaust și lecțiile care se pot învăța în urma lui. Faptele din trecut s-au întâmplat într-un anumit fel din anumite motive, iar o simplificare excesivă a faptelor istorice sau al conceptelor mai largi, cu scopul de a sublinia anumite „lecții”, nu le folosește elevilor și nici profesorilor. Profesorii ar trebui să fi foarte precauți în a impune cunoștințe și valori contemporane asupra celor din trecut. Sursele primare și umanizarea victimelor ar trebui să evidențieze diferențele și asemănările între diverse evenimente.
d) Educators should make a clear distinction between the perpetrators of the past and present-day societies. Judgments about “national character” should be avoided. For example, opportunities to study the varied responses of the German people to Nazi polices including enthusiastic support, cooperation, discontent, apathy, and active resistance are important. The same applies when collaboration is examined. Avoid using analysis about past behavior to provide simple explanations for present-day behaviors.
e) Ensure that the comparison of genocides or human rights abuses does not lead to a hierarchy of suffering, whether past or present. The suffering of those targeted by the Nazis and their collaborators was potent and real and should not be used simply to evoke sympathy in the present. Likewise, suffering experienced by human beings in different contexts also deserves acknowledgement. The motives, policies, and procedures for creating conditions of discrimination, economic exploitation, persecution, and murder are often varied and complex - in both the past and present. Educators owe victims past and present an accurate understanding of their suffering on its own terms, and not relative to others.
Above all, it is important to remember that teaching and learning about the Holocaust is a discrete field of its own. Although opportunities exist in the careful and judicious merging of perspectives, when adopting a human rights-centered approach when teaching about the Holocaust educators must be mindful to avoid simplifying the historical context or indulging in ahistorical comparisons.
d) Profesorii ar trebui să facă o distincție clară între făptașii din trecut și cei din societăți contemporane. Ar trebui să se evite emiterea de judecăți despre „caracterul național”. De exemplu, sunt importante oportunitățile de a studia diferitele răspunsuri ale poporului german la politicile naziste, incluzând sprijin entuziast, cooperare, nemulțumire, apatie și rezistență activă. Același principiu se aplică atunci când se analizează colaborarea.
Evitați folosirea unor analize despre comportamente din trecut pentru a oferi explicații simpliste despre comportamente contemporane. e) Asigurați-vă că eventualele comparații între genociduri sau abuzuri ale drepturilor omului nu duc spre o ierarhie a suferințelor, fie din trecut sau din prezent. Suferința celor care au fost vizați de naziști și colaboratorii acestora a fost puternică și reală și ar trebui să nu fie folosită doar pentru a evoca compătimire în prezent. De asemenea, suferința experimentată de ființe umane în alte contexte merită, la rândul său, să fie recunoscută. Motivele, politicile și procedurile pentru crearea de condiții pentru discriminare, exploatare economică, persecuție și asasinat sunt deseori variate și complexe, atât în trecut cât și în prezent. Profesorii le datorează victimelor din trecut și prezent o înțelegere exactă a suferinței lor, în condițiile proprii și nu raportate la suferința altora.
Mai presus de toate, este important să vă amintiți că procesul de predare și învățare despre Holocaust este un domeniu distinct, de sine stătător. Deși există avantaje în îmbinarea atentă și judicioasă a perspectivelor, când se adoptă o abordare centrată pe drepturile omului pentru a preda despre Holocaust, profesorii trebuie să fie atenți și să evite simplificarea contextului istoric sau tolerarea comparațiilor anistorice.
LIST OF KEY TERMS
Antigypsyism: racism against people considered to be “gypsies” although the main targets are usually Sinti and Roma.
Anti-Judaism: Hatred and contempt towards Jews based on religious prejudices.
Antisemitism: The IHRA’s non-legally binding Working Definition of Antisemitism, which states that Commented [JB13]: https://www.holocaustremembrance “Antisemitism is a certain perception of Jews, which may be expressed as hatred toward .com/working-definition-antisemitism Jews. Rhetorical and physical manifestations of antisemitism are directed toward Jewish or non-Jewish individuals and/or their property, toward Jewish community institutions and religious facilities,” includes eleven examples of some of the ways that antisemitism appears today. During the period before and during the Holocaust, the Nazis and others targeted Jews with various forms of antisemitism. The effects of such antisemitism escalated from social prejudice, to legal restrictions, to mass incarceration, ghettoization, deportation, and murder.
Bystanders: states and individuals who were aware of the Nazi crimes and decided not to intervene, despite possessing some freedom of action, thus potentially reinforcing the perpetrators’ determination to commit their crimes.
Collaborators: non-German regimes and persons who cooperated with the Nazis and actively supported their policies and carried out actions under Nazi orders and on their own initiative.
Concentration camps: institutions developed in Nazi Germany to imprison political enemies and opponents. Often situated in suburbs of major cities, the camps were a very visible indicator of the Nazi regime’s willingness to use violence and terror. Inmates in concentration camps were held in inhumane conditions and subjected to torture, starvation, and, in certain camps, medical experimentation. After the outbreak of World War II, the German authorities expanded their concentration camp network. By the end of the war the network of camps included labor camps intended to exploit the forced labor of inmates; transit camps to assemble large numbers of victims prior to deportation, as well as camps of the pre-1939 type. The death camps were established in late 1941/early 1942 with the specialized function of mass murder.
Crimes against humanity: The definition in Article 6 of the Nuremberg Charter has been refined and completed by the Rome Statute of the International Criminal Court, adopted by the United Nations in 1998. According to Article 7, murder, extermination, enslavement, deportation or forcible transfer of population, imprisonment in violation of fundamental rules of international law, torture, rape and other grave acts intentionally causing great suffering, or serious injury to body or to mental or physical health are viewed as crimes against humanity when committed as part of a widespread or systematic attack directed against any civilian population, with knowledge of the attack.
LISTA TERMENILOR CHEIE
Antițigănism: Rasism îndreptat împotriva persoanelor considerate a fi „țigani” deși principalele ținte sunt, de obicei, romii și sinti.
Anti-iudaism: Ura și disprețul față de evrei pe baza prejudecăților religioase.
Antisemitism: Definiția de lucru IHRA a antisemitismului, care prevede că „ antisemitismul este o anumită percepție referitoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură împotriva evreilor. Manifestările retorice și fizice ale antisemitismului sunt îndreptate împotriva evreilor sau neevreilor și/sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești și lăcașurilor lor de cult”, include 11 exemple cu privire la unele modalități de manifestare a antisemitismului în prezent. În perioada de dinainte și în timpul Holocaustului, naziștii și alții au vizat evreii prin forme variante de antisemitism. Efectele unui astfel de antisemitism au escaladat de la prejudecăți sociale la restricții legale, încarcerare în masă, ghetoizare, deportare și asasinat.
Spectatori tăcuți: State și persoane care erau conștiente de crimele naziste și au hotărât să nu intervină, în ciuda faptului că dispuneau de o oarecare libertate de acțiune, întărind astfel determinarea făptașilor de a comite crimele lor.
Colaboratori: Regimuri și persoane non-germane care au cooperat cu naziștii, au sprijinit activ politicile lor și au întreprins acțiuni la comanda naziștilor sau din proprie inițiativă.
Lagăre de concentrare: Instituții dezvoltate în Germania nazistă pentru a întemnița inimici și opozanți politici. Amplasate deseori în suburbiile marilor orașe, lagărele erau un indicator foarte vizibil al voinței regimului nazist de a folosi violența și teroarea. Deținuții din lagărele de concentrare erau ținuți în condiții inumane și erau supuși torturilor, înfometării și, în anumite lagăre, experimentelor medicale. După izbucnirea celui de al II-lea Război Mondial, autoritățile germane și-au extins rețeaua de lagăre de concentrare. La sfârșitul războiului, rețeaua de lagăre includea lagăre de muncă menite să exploateze munca forțată a deținuților, lagăre de tranzit pentru strângerea unui număr mare de victime înainte de deportare, precum și lagăre de tipul celor de dinainte de 1939. Lagărele de exterminare au fost create la sfârșitul lui 1941 / începutul lui 1942, cu funcția specializată de a ucide în masă.
Crime împotriva umanității: Definiția din articolul 6 al Statutului Tribunalului Militar Internațional de la Nuernberg a fost îmbunătățită și completată prin Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, adoptat de ONU în 1998. În conformitate cu articolul 7, omorul; exterminarea; supunerea la sclavie; deportarea sau transferarea forțată de populație; întemnițarea sau altă formă de privare gravă de libertate fizică, cu violarea dispozițiilor fundamentale ale dreptului internațional; tortura; violul, sclavajul sexual, prostituția forțată, graviditatea forțată, sterilizarea forțată sau orice altă formă de violență sexuală de o gravitate comparabilă; persecutarea oricărui grup sau a oricărei colectivități identificabile din motive de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural, religios sau sexual, în sensul paragrafului 3, ori în funcție de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în dreptul internațional, în corelare cu orice act prevăzut în prezentul paragraf sau orice crimă de competența Curții; disparițiile forțate de persoane; crima de apartheid; alte fapte inumane cu caracter analog cauzând cu intenție suferințe mari sau vătămări grave ale integrității fizice ori ale sănătății fizice sau mintale; sunt considerate a fi crime împotriva umanității când sunt comise în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile și în cunoștință de acest atac.
Death camps/killing centers: camps that were established for the systematic murder of Jews and Roma. The Kulmhof (Chelmno) gas van station and the Belzec, Sobibor and Treblinka camps served this purpose exclusively. Auschwitz, Majdanek and MalyTrostinets contained facilities similar to those in the death camps as well as playing roles as concentration camps, labor camps or transit camps.
Einsatzgruppen: mobile killing squads of the Security Police and the Security Service of the SS. After the German invasion of the Soviet Union in 1941 these units - supported by Order Police units and local collaborators - began to systematically kill Jews by shooting them and using gas vans.
Holocaust: the state-sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi Germany and its collaborators between 1933 and 1945.
Holocaust denial: The IHRA’s non-legally binding Working Definition of Holocaust Denial and Distortion Commented [JB14]: https://www.holocaustremembrance reads: “Holocaust denial is discourse and propaganda that deny the historical reality and the extent of the .com/working-definition-holocaust-denial-and-distortion extermination of the Jews by the Nazis and their accomplices during World War II, known as the Commented [NH15R14]: https://www.holocaustrememb Holocaust or the Shoah. Holocaust denial refers specifically to any attempt to claim that the rance.com/resources/working-definitions-charters/working- definition-holocaust-denial-and-distortion H o l o c a u s t /Shoah did not take place. Holocaust denial may include publicly denying or calling into doubt the use of principal mechanisms of destruction (such as gas chambers, mass shooting, starvation and torture) or the intentionality of the genocide of the Jewish people.”
Holocaust distortion: T he IHRA’s non-legally binding Working Definition of Holocaust Denial and Distortion refers to a number of examples of attempts to cast doubt on the factuality of the Holocaust. Commented [JB16]: https://www.holocaustremembrance These include (but are not limited to) gross minimization of the number of the victims of the Holocaust; .com/working-definition-holocaust-denial-and-distortion attempts to blame Jews for causing their own genocide; and statements that cast the Holocaust as a Commented [NH17R16]: https://www.holocaustrememb positive historical event. rance.com/resources/working-definitions-charters/working- definition-holocaust-denial-and-distortion Genocide: Article 2 of the Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide (1948) defines genocide as “any of the following acts committed with intent to destroy, in whole or in part, a national, ethnical, racial or religious group, as such:
(a) Killing members of the group
(b) Causing serious bodily or mental harm to members of the group;
(c) Deliberately inflicting on the group conditions of life calculated to bring about its physical destruction in whole or in part;
(d) Imposing measures intended to prevent births within the group;
(e) Forcibly transferring children of the group to another group.”
The United Nations General Assembly adopted the convention on December 9, 1948. It entered into force on January 12, 1951 thus rendering the definition of genocide legally applicable. For various reasons, scholars have suggested different definitions.
Lagăre de exterminare / centre de execuție: Lagăre care au for înființate pentru asasinarea sistematică a evreilor și romilor. Stația de camioane de gazare de la Kulmhof (Chelmno) și lagărele de la Belzec, Sobibor și Treblinka au folosit exclusiv acestui scop. Auschwitz, Majdanek și Maly Trostinets au inclus facilități similare celor din lagărele de exterminare și au jucat și rolurile de lagăr de concentrare, lagăr de muncă sau lagăr de tranzit.
Einsatzgruppen: Comandouri mobile ale morții, ale Poliției Securității (SiPo) și Serviciului de Securitate (SD) al SS. După invadarea Uniunii Sovietice, de către Germania, în 1941, aceste comandouri – sprijinite de unități ale Poliției pentru Ordine (Orpo) și colaboratori locali – au început uciderea sistematică a evreilor prin împușcarea lor și folosirea de camioane de gazare.
Holocaust: Persecuția și asasinarea sistematică și instituționalizată a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii săi, între 1933 și 1945.
Negarea Holocaustului: Conform Definiției de lucru IHRA a negării și distorsionării Holocaustului, „Negarea Holocaustului este un discurs sau un element de propagandă ce neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliații acestora din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, cunoscut sub denumirea de Holocaust sau Shoah. În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a susține că Holocaustul/Shoah nu a avut loc. Negarea Holocaustului poate include negarea sau punerea sub semnul întrebării, în mod public, a principalelor mecanisme de exterminare (precum camerele de gazare, execuții în masă, înfometare și tortură) sau negarea/punerea sub semnul întrebării a intenției de a comite genocid împotriva poporului evreu.”
Distorsionarea Holocaustului: Definiția de lucru IHRA a negării și distorsionării Holocaustului se referă și la un număr de exemple de încercări de a pune sub semnul întrebării faptele Holocaustului. Acestea includ (dar nu se limitează la) minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, încercări de a susține că evreii și-au cauzat propriul genocid și declarații care prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv.
Genocid: Articolul 2 al Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid (1948) definește genocidul ca fiind „oricare dintre actele de mai jos comise cu intenția de a distruge în totalitate sau numai în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
(a) omorârea membrilor unui grup;
(b) atingerea gravă a integrității fizice sau mentale a membrilor unui grup;
(c) supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială;
(d) măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului;
(e) transferarea forțată a copiilor dintr-un grup în altul.”
Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția la data de 9 decembrie 1948. A intrat în vigoare la data de 12 ianuarie 1951, ceea ce face ca această definiție să fie una cu caracter legal. Din diverse motive, oameni de știință au sugerat diferite definiții.
Ghetto: district in which Jews were forced to live, segregated from wider society, during the Second World War. Most of the ghettos were in Central and Eastern Europe, but a few were established in territory annexed directly into the Third Reich between 1939 and 1941.
Human rights: rights inherent to all human beings, regardless of race, sex, nationality, ethnicity, language, religion, or any other status. The Universal Declaration of Human Rights, proclaimed by the United Nations General Assembly on December 10, 1948, made human rights an important element of international law.
Human rights are not, however, purely the product of the twentieth century, but are visible in legal and religious codes stressing the individuality and dignity of the individual dating back to antiquity. Human rights have been an indispensable element of democratic ideas and institutions in Europe since at least the Declaration of the Rights of Man and of the Citizen, drafted in 1789 during the French Revolution.
Jews: Orthodox and Reform Judaism define a Jew as an individual whose mother is/was Jewish, or an individual who has converted to Judaism; Liberal Judaism additionally includes in the definition an individual who has a Jewish father. The Nazis defined Jews as individuals with three or four Jewish grandparents, irrespective of the religious beliefs or affiliation of individuals or their ancestors. It should also be noted that race laws were applied at different times and in different ways in various places occupied and controlled by the Nazis and their collaborators.
To further complicate the definitions, there were also people living in Germany who were defined under the Nuremberg Laws as neither German nor Jew, that is, people having only one or two grandparents born into the Jewish religious community. These “mixed-raced” individuals were known as Mischlinge. They enjoyed the same rights as “racial” Germans, but these rights were continuously curtailed through subsequent legislation.
Liberators: individuals who participated in the release and relief of suffering of those held captive or forced into hiding by the Nazis and their collaborators. The term is particularly applied to those soldiers, doctors and religious officials who entered the captured concentration camps in 1944-45.
Nazis: Germans and Austrians who were members of the National-Socialist German Workers’ Party or actively supported Hitler’s regime.
Perpetrators: individuals who planned, organized, actively promoted and/or implemented acts of persecution and murder.
Racism: institutional and/or individual prejudice, discrimination, or antagonism directed against someone of a different race based on the belief that one’s own race is superior.
Gheto: Cartier în care evreii au fost forțați să trăiască, segregați de restul societății, în timpul celui de al II-lea Război Mondial. Majoritatea ghetourilor s-au aflat în Europa Centrală și de Est, dar câteva au fost înființate în teritorii anexate direct de al III-lea Reich între 1939 și 1941.
Drepturile omului: drepturi inerente tuturor ființelor umane, indiferent de rasă, sex, naționalitate, etnicitate, limbă, religie sau orice alt statut. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, a făcut din drepturile omului un element important al dreptului internațional.
Drepturile omului nu sunt, totuși, un produs pur al secolului al XX-lea, ele fiind prezente în coduri legale și religioase, care subliniază individualitatea și demnitatea individuală, încă din antichitate. Drepturile omului au fost un element indispensabil al ideilor și instituțiilor democratice în Europa cel puțin începând cu Declarația drepturilor omului și cetățeanului, redactată în 1789 în timpul Revoluției Franceze.
Evrei: iudaismul ortodox și reformat definesc ca fiind evreu un individ al cărui mamă este sau a fost evreică sau un individ care s-a convertit la iudaism; iudaismul liberal include în definiție, adițional, un individ care are un tată evreu. Naziștii au definit ca fiind evrei indivizii cu trei sau patru bunici evrei, indiferent de credința sau afilierea religioasă a indivizilor sau a strămoșilor lor. Trebuie ținut cont și de faptul că legi rasiale au fost aplicate, în diverse momente și prin modalități distincte, în diferite teritorii ocupate și controlate de naziști și colaboratorii lor.
Pentru a complica și mai mult definițiile, au fost și persoane care locuiau în Germania care au fost definite, conform Legilor de la Nuernberg, ca nefiind germani sau evrei, și anume, persoane care aveau doar unul sau doi bunici născuți în comunitatea religioasă evreiască. Acești indivizi ”amestecați-rasial” erau cunoscuți ca fiind Mischlinge. Au avut aceleași drepturi ca germanii „rasiali”, dar aceste drepturi le-au fost restrânse continuu prin legislație subsecventă.
Eliberatori: Indivizi care au participat la eliberarea și alinarea suferințelor celor ținuți captivi sau forțați să se ascundă de naziști și colaboratorii acestora. Termenul le este aplicat în special acelor soldați, doctori și oficiali religioși care au intrat în lagărele de concentrare capturate în 1944-1945.
Naziști: Germani și austrieci care au fost membri ai Partidului Muncitoresc Național-Socialist German sau au sprijinit activ regimul lui Hitler.
Făptași: Indivizi care au planificat, organizat, promovat activ și/sau au comis acte de persecuție și asasinate.
Rasism: Prejudecată, discriminare sau antagonism, instituționale și/sau individuale, împotriva cuiva aparținând altei rase, pe baza convingerii că rasa proprie este superioară.
Rescuers: individuals who helped victims of the Nazis in various ways with the intention to save their lives. Rescuers of Jews who helped without selfish motivations are often referred to as “Righteous (among the nations),” a title conferred by Yad Vashem, the Israeli Holocaust Museum and Memorial based on analysis of testimony and documents to affirm that rescue was conducted for altruistic purposes rather than personal gain.
Resistance: activities aimed at impeding or inhibiting the Nazi’s criminal policies and programs. Since the Nazis aimed at the murder of all European Jews, helping and rescuing Jews can be considered a form of resistance from at least early 1942 onwards. Reference to specific local conditions is essential in understanding this term.
Resisters: individuals who actively opposed Nazi policies and programs through various means.
Roma and Sinti: The Roma and Sinti settled in the countries of modern-day Europe centuries ago. The term “Sinti” designates the members of an ethnic minority that settled in Germany and neighboring countries in the early 15th century. The term “Roma” refers to the ethnic minority that has lived in eastern and south-eastern Europe since the Middle Ages. Since the early 18th century Roma migrated to western Europe and settled there. Outside German-speaking countries, the term “Roma” is also used as a collective term for the ethnic minority as a whole. Like the Jews, the Sinti and Roma were declared to be “racially foreign” and were therefore excluded from the “people’s community.” Nazis persecuted people as “gypsies” who had at least one great-grandfather identified as a “gypsy.” This persecution escalated to genocide against the Roma who lived in countries under Nazi rule.
Shoah: a Hebrew word meaning “catastrophe” or destruction. The word used in Israeli culture to denote the Holocaust; it avoids the suggestion that the victims were “sacrificed” or “martyred.” It is also commonly used in France and other parts of continental Europe, where it gained currency after the 1985 film Shoah directed by Claude Lanzmann.
Survivors: individuals who lived through the events of the Holocaust, understood as the state- sponsored, systematic persecution and murder of Jews by Nazi Germany and its collaborators between 1933 and 1945. As well as those who survived concentration camps, ghettos and Einsatzgruppen shooting operations, this category includes Jewish refugees from Germany and Austria in the 1930s and those rescued in operations such as the Kindertransport. It also includes children kept in hiding or given up for adoption to conceal their identity. Second- generation and third-generation refer respectively to the children and grandchildren of survivors.
Transitional justice: judicial and non-judicial measures implemented in order to redress legacies of repression, human rights abuses, and mass atrocities in period of political transitions, from dictatorial regimes or from civil conflicts to democracy, rule of law, and peaceful relations. Aside from criminal investigation and prosecution of perpetrators, transitional justice includes documentation of crimes, reparations, and provisions to guarantee non-recurrence.
Victims: individuals who were murdered by the Nazis or their collaborators, or who suffered severe losses because of their acts of persecution.
Salvatori: Indivizi care au ajutat în diverse forme victimele naziștilor, cu intenția de a le salva viețile. Salvatorii de evrei care au ajutat fără a avea motivații egoiste sunt deseori numiți „Drepți între popoare”, un titlu acordat de Yad Vashem, Muzeul și Memorialul israelian al Holocaustului, pe baza analizării mărturiilor și documentelor, pentru a atesta că salvarea a avut loc din motive altruiste și nu pentru a obține avantaje personale.
Rezistență: Activități menite să împiedice sau să oprească politicile și programele criminale naziste. Din moment ce naziștii au căutat să asasineze toți evreii europeni, a ajuta și salva evrei poate fi considerată a fi o formă de rezistență începând cu debutul anului 1942. Referirea la condiții locale specifice este esențială pentru a înțelege acest termen.
Cei care au opus rezistență: Indivizi care s-au opus activ politicilor și programelor naziste prin diverse mijloace.
Roma și sinti: Romii și sinti s-au stabilit în țările din Europa de astăzi în urmă cu câteva secole. Termenul „sinti” se referă la membri ai unei minorități etnice care s-a stabilit în Germania și țările învecinate la începutul secolului al XV-lea. Termenul „roma” se referă la minoritatea etnică care trăiește în Europa de Est și Sud-Vest începând cu Evul Mediu. De la începutul secolului al XVIII-lea, romi au migrat spre Europa de Vest și s-au stabilit acolo. În afara țărilor vorbitoare de germană, termenul „roma” este folosit și ca un termen colectiv pentru ansamblul minorității etnice. La fel ca și în cazul evreilor, sinti și romii au fost declarați ca fiind „străini din punct de vedere rasial” și, prin urmare, au fost excluși din „comunitatea poporului”. Naziștii au persecutat persoane pe motiv că ar fi „țigani” dacă aveau cel puțin un străbunic identificat ca fiind „țigan”. Persecuția a escaladat până la un genocid împotriva romilor care trăiau în țările conduse de naziști.
Shoah: Un cuvânt din limba ebraică semnificând „catastrofă” sau „distrugere”. Cuvântul folosit în cultura israeliană pentru a desemna Holocaustul; evită interpretarea conform căreia victimele ar fi fost „sacrificate” sau „martirizate”. Este folosit în mod curent și în Franța și alte părți ale Europei continentale, unde a devenit popular după filmul Shoah, din 1985, regizat de Claude Lanzmann.
Supraviețuitori: Persoane care au supraviețuit evenimentelor Holocaustului, înțeles ca fiind persecuția și asasinarea sistematică și instituționalizată a evreilor, de către Germania nazistă și colaboratorii săi, între 1933 și 1945. Se referă și la cei care au supraviețuit lagărelor de concentrare, ghetourilor și execuțiilor Einsatzgruppen. Această categorie îi include și pe refugiații evrei din Germania și Austria din anii ‘30 și pe cei salvați prin operațiuni precum Kindertransport. Îi include și pe copiii ținuți ascunși sau dați spre adopție pentru a le ascunde identitatea. Descendenților supraviețuitorilor, din generația a doua și a treia, li se spune copii sau nepoți de supraviețuitori.
Justiție de tranziție: măsuri judiciare și ne-judiciare implementate pentru a repara consecințe ale represiunii, încălcărilor drepturilor omului și ale atrocităților în masă, în perioadă de tranziții politice de la regimuri dictatoriale sau conflicte civile spre democrație, stat de drept și relații pașnice. Pe lângă cercetarea penală și judecarea făptașilor, justiția de tranziție include documentarea crimelor, despăgubiri și prevederi pentru a garanta că evenimentele nu se vor repeta.
Victime: Persoane care au fost ucise de naziști sau colaboratorii acestora sau care au suferit pagube majore din cauza actelor de persecuție ale acestora.
STOCKHOLM DECLARATION AND Commented [JB18]: Translations for the Stockholm Declaration and the IHRA Working Definitions may already IHRA WORKING DEFINITIONS exist on the IHRA website. If so, please copy the text.
https://holocaustremembrance.com/stockholm-declaration Stockholm Declaration https://holocaustremembrance.com/index.php/working- definitions-and-charters The Declaration of the Stockholm International Forum on the Holocaust (or “Stockholm Declaration”) is the founding document of the International Holocaust Remembrance Alliance and it continues to serve as an ongoing affirmation of each IHRA member country’s commitment to shared principles.
1. The Holocaust (Shoah) fundamentally challenged the foundations of civilization. The unprecedented character of the Holocaust will always hold universal meaning. After half a century, it remains an event close enough in time that survivors can still bear witness to the horrors that engulfed the Jewish people. The terrible suffering of the many millions of other victims of the Nazis has left an indelible scar across Europe as well. 2. The magnitude of the Holocaust, planned and carried out by the Nazis, must be forever seared in our collective memory. The selfless sacrifices of those who defied the Nazis, and sometimes gave their own lives to protect or rescue the Holocaust's victims, must also be inscribed in our hearts. The depths of that horror, and the heights of their heroism, can be touchstones in our understanding of the human capacity for evil and for good. 3. With humanity still scarred by genocide, ethnic cleansing, racism, antisemitism and xenophobia, the international community shares a solemn responsibility to fight those evils. Together we must uphold the terrible truth of the Holocaust against those who deny it. We must strengthen the moral commitment of our peoples, and the political commitment of our governments, to ensure that future generations can understand the causes of the Holocaust and reflect upon its consequences. 4. We pledge to strengthen our efforts to promote education, remembrance and research about the Holocaust, both in those of our countries that have already done much and those that choose to join this effort.
DECLARAȚIA DE LA STOCKHOLM ȘI DEFINIȚII DE LUCRU IHRA
Declarația de la Stockholm
Declarația Forumului Internațional de la Stockholm privind Holocaustul (sau „Declarația de la Stockholm”) este documentul fondator al Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA) și continuă să folosească drept o reconfirmare a angajamentului fiecărui stat membru IHRA față de principiile sale comune.
1. Holocaustul (Shoah) a afectat în mod decisiv fundamentele civilizației. Caracterul fără precedent al Holocaustului va avea mereu o semnificație universală. După jumătate de secol, acesta rămâne un eveniment suficient de apropiat în timp pentru ca supraviețuitorii să poată fi încă martori ale ororilor ce au afectat poporul evreu. Suferința extraordinară a multor altor milioane de victime ale regimului nazist a marcat profund întreaga Europă.
2. Magnitudinea Holocaustului, planificat și îndeplinit de regimul nazist trebuie să rămână pentru totdeauna în memoria noastră colectivă. Sacrificiul celor care au sfidat regimul nazist și, uneori, și-au dat viața pentru a proteja sau pentru a salva victime ale Holocaustului trebuie, de asemenea, să rămână în inimile noastre. Gravitatea acelor evenimente, dar și curajul celor care au îndrăznit să li se opună pot constitui, pentru noi, etaloane pentru a înțelege capacitatea umană de a se raporta la bine și la rău.
3. Atât timp cât umanitatea este încă marcată de genocid, purificare etnică, rasism, antisemitism și xenofobie, comunitatea internațională are o responsabilitate solemnă de a lupta împotriva acestora. Împreună trebuie să susținem adevărul cutremurător al Holocaustului față de cei ce îl neagă. Trebuie să accentuăm angajamentul moral al popoarelor noastre și angajamentul politic al guvernelor noastre pentru a ne asigura că generațiile viitoare vor înțelege cauzele Holocaustului și vor reflecta asupra consecințelor acestuia.
4. Ne angajăm să accentuăm eforturile noastre pentru a promova educația, comemorarea și cercetarea despre Holocaust, atât în acele state care s-au angajat deja pe acest parcurs, cât și în cele care aleg să se alăture acestui efort.
5. We share a commitment to encourage the study of the Holocaust in all its dimensions. We will promote education about the Holocaust in our schools and universities, in our communities and encourage it in other institutions. 6. We share a commitment to commemorate the victims of the Holocaust and to honour those who stood against it. We will encourage appropriate forms of Holocaust remembrance, including an annual Day of Holocaust Remembrance, in our countries. 7. We share a commitment to throw light on the still obscured shadows of the Holocaust. We will take all necessary steps to facilitate the opening of archives in order to ensure that all documents bearing on the Holocaust are available to researchers. 8. It is appropriate that this, the first major international conference of the new millenium, declares its commitment to plant the seeds of a better future amidst the soil of a bitter past. We empathize with the victims' suffering and draw inspiration from their struggle. Our commitment must be to remember the victims who perished, respect the survivors still with us, and reaffirm humanity's common aspiration for mutual understanding and justice.
5. Ne angajăm colectiv să încurajăm studiul despre Holocaust, în toate dimensiunile sale. Vom promova educația despre Holocaust în școlile și universitățile noastre, în comunitățile noastre, și o vom încuraja în alte instituții.
6. Ne angajăm colectiv să comemorăm victimele Holocaustului și să îi onorăm pe cei care s-au opus Holocaustului. Vom încuraja dezvoltarea unor modalități de comemorare a Holocaustului în statele noastre, inclusiv sub forma unei Zile Naționale de Comemorare a Holocaustului.
7. Ne angajăm colectiv să aducem lumină asupra acelor aspecte legate de Holocaust ce nu sunt încă pe deplin elucidate. Vom face toți pașii necesari pentru a facilita accesul la arhive și pentru a ne asigura că acele documente care au influență asupra cercetărilor privind Holocaustul sunt disponibile pentru cercetători.
8. Este potrivit ca acest eveniment, prima conferință internațională importantă a noului mileniu, să își propună să construiască un viitor mai bun, pe urmele unui trecut dureros. Ne exprimăm regretul pentru suferința victimelor și suntem inspirați de lupta pe care au dus-o. Angajamentul nostru trebuie să fie acela de a ne aminti de victimele care au pierit, de a respecta supraviețuitorii și de a reafirma aspirația comună a umanității pentru înțelegere reciprocă și dreptate.
Working Definition of Antisemitism
The non-legally binding Working Definition on Antisemitism was adopted by IHRA in 2016 and has since been adopted or endorsed by a number of countries and governmental bodies.
On 26 May 2016, the Plenary in Bucharest decided to:
Adopt the following non-legally binding working definition of antisemitism: “Antisemitism is a certain perception of Jews, which may be expressed as hatred toward Jews. Rhetorical and physical manifestations of antisemitism are directed toward Jewish or non-Jewish individuals and/or their property, toward Jewish community institutions and religious facilities.”
To guide IHRA in its work, the following examples may serve as illustrations:
Manifestations might include the targeting of the state of Israel, conceived as a Jewish collectivity. However, criticism of Israel similar to that leveled against any other country cannot be regarded as antisemitic. Antisemitism frequently charges Jews with conspiring to harm humanity, and it is often used to blame Jews for “why things go wrong.” It is expressed in speech, writing, visual forms and action, and employs sinister stereotypes and negative character traits.
Contemporary examples of antisemitism in public life, the media, schools, the workplace, and in the religious sphere could, taking into account the overall context, include, but are not limited to: Calling for, aiding, or justifying the killing or harming of Jews in the name of a radical ideology or an extremist view of religion. Making mendacious, dehumanizing, demonizing, or stereotypical allegations about Jews as such or the power of Jews as collective — such as, especially but not exclusively, the myth about a world Jewish conspiracy or of Jews controlling the media, economy, government or other societal institutions.
Definiția de lucru a antisemitismului
Definiția de lucru a antisemitismului a fost adoptată de IHRA în 2016 și de atunci a fost adoptată sau aprobată de un număr de țări și instituții guvernamentale.
La 26 mai 2016, Plenara de la București a hotărât să:
Adopte următoarea definiție de lucru a antisemitismului:
„Antisemitismul este o anumită percepție referitoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură împotriva evreilor. Manifestările retorice și fizice ale antisemitismului sunt îndreptate împotriva evreilor sau neevreilor și/sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești și lăcașurilor lor de cult.”
Pentru a orienta IHRA în activitatea sa, următoarele exemple pot fi ilustrative:
Manifestările pot include vizarea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască. Cu toate acestea, criticarea Israelului, în mod similar criticilor aduse oricărui alt stat, nu poate fi, în sine, considerat ca antisemitism. Antisemitismul, în mod frecvent, acuză evreii de conspirații pentru a face rău umanității, iar evreii sunt, de obicei, învinuiți „pentru lucrurile care merg prost”. Această idee este exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie vizuală sau acțiuni și includ stereotipuri calomnioase și însușiri cu caracter negativ.
Exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, școli, la locul de muncă și în sfera religioasă ar putea include, luând în considerare contextul general, dar fără a se limita la:
● Instigarea, complicitatea sau justificarea uciderii sau rănirii evreilor, în numele undei ideologii radicale sau al unei viziuni extremiste asupra religiei.
● Aducerea unor acuzații false, dezumanizante, care demonizează și perpetuează clișeele despre evrei, ca atare sau le atribuie puteri deosebite, atunci când acționează în mod colectiv – precum ar fi, în special dar nu exclusiv, mitul referitor la o conspirație mondială a evreilor sau al evreilor ce controlează media, economia, guvernul sau alte instituții ale societății.
Accusing Jews as a people of being responsible for real or imagined wrongdoing committed by a single Jewish person or group, or even for acts committed by non-Jews. Denying the fact, scope, mechanisms (e.g. gas chambers) or intentionality of the genocide of the Jewish people at the hands of National Socialist Germany and its supporters and accomplices during World War II (the Holocaust). Accusing the Jews as a people, or Israel as a state, of inventing or exaggerating the Holocaust. Accusing Jewish citizens of being more loyal to Israel, or to the alleged priorities of Jews worldwide, than to the interests of their own nations Denying the Jewish people their right to self-determination, e.g., by claiming that the existence of a State of Israel is a racist endeavor. Applying double standards by requiring of it a behavior not expected or demanded of any other democratic nation. Using the symbols and images associated with classic antisemitism (e.g., claims of Jews killing Jesus or blood libel) to characterize Israel or Israelis. Drawing comparisons of contemporary Israeli policy to that of the Nazis. Holding Jews collectively responsible for actions of the state of Israel.
Antisemitic acts are criminal when they are so defined by law (for example, denial of the Holocaust or distribution of antisemitic materials in some countries).
Criminal acts are antisemitic when the targets of attacks, whether they are people or property – such as buildings, schools, places of worship and cemeteries – are selected because they are, or are perceived to be, Jewish or linked to Jews.
Antisemitic discrimination is the denial to Jews of opportunities or services available to others and is illegal in many countries.
● Acuzarea evreilor, ca popor, de a fi responsabili pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar și pentru fapte comise de ne-evrei.
● Negarea evenimentului, scopului, mecanismelor (ex. camere de gazare) sau a intenției genocidului comis împotriva evreilor, de către Germania național-socialistă și susținătorii și complicii săi, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial (Holocaustul).
● Acuzarea evreilor, ca popor, sau a Israelului, ca stat, de a fi inventat sau exagerat Holocaustul.
● Acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau așa-ziselor priorități mondiale ale evreilor, decât intereselor propriilor lor țări.
● Negarea dreptului la autodeterminare a poporului evreu, pretinzând, de exemplu, că existența Statului Israel este o construcție rasistă.
● Aplicarea de standarde duble, prin solicitarea unui comportament al statului israelian, care nu este așteptat sau solicitat din partea oricărui alt stat democratic.
● Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic (ex. acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale) pentru a caracteriza statul Israel sau israelienii.
● Compararea politicii contemporane a Israelului cu cea a naziștilor.
● Impunerea unei responsabilități colective evreilor pentru acțiuni ale statului Israel.
Actele de antisemitism sunt incriminate și constituie infracțiuni, atunci când sunt astfel stabilite prin lege (de exemplu, negarea Holocaustului sau distribuirea de materiale antisemite, în anumite state).
Infracțiunile sunt antisemite atunci când țintele atacurilor, fie că sunt persoane sau bunuri - precum clădiri, școli, lăcașuri de cult sau cimitire - sunt alese fiindcă sunt, sau sunt percepute ca fiind, evreiești sau având legătură cu evreii.
Discriminarea antisemită reprezintă refuzul de a acorda evreilor oportunități sau servicii accesibile altora și este ilegală în multe state.
Working Definition of Holocaust Denial and Distortion The non-legally binding Working Definition on Holocaust Denial and Distortion was adopted at IHRA’s Plenary meeting in Toronto in 2013. The present definition is an expression of the awareness that Holocaust denial and distortion have to be challenged and denounced nationally and internationally and need examination at a global level. IHRA hereby adopts the following legally non-binding working definition as its working tool. Holocaust denial is discourse and propaganda that deny the historical reality and the extent of the extermination of the Jews by the Nazis and their accomplices during World War II, known as the Holocaust or the Shoah. Holocaust denial refers specifically to any attempt to claim that the Holocaust/Shoah did not take place. Holocaust denial may include publicly denying or calling into doubt the use of principal mechanisms of destruction (such as gas chambers, mass shooting, starvation and torture) or the intentionality of the genocide of the Jewish people. Holocaust denial in its various forms is an expression of antisemitism. The attempt to deny the genocide of the Jews is an effort to exonerate National Socialism and antisemitism from guilt or responsibility in the genocide of the Jewish people. Forms of Holocaust denial also include blaming the Jews for either exaggerating or creating the Shoah for political or financial gain as if the Shoah itself was the result of a conspiracy plotted by the Jews. In this, the goal is to make the Jews culpable and antisemitism once again legitimate. The goals of Holocaust denial often are the rehabilitation of an explicit antisemitism and the promotion of political ideologies and conditions suitable for the advent of the very type of event it denies. Distortion of the Holocaust refers, inter alia, to: 1. Intentional efforts to excuse or minimize the impact of the Holocaust or its principal elements, including collaborators and allies of Nazi Germany; 2. Gross minimization of the number of the victims of the Holocaust in contradiction to reliable sources; 3. Attempts to blame the Jews for causing their own genocide; 4. Statements that cast the Holocaust as a positive historical event. Those statements are not Holocaust denial but are closely connected to it as a radical form of antisemitism. They may suggest that the Holocaust did not go far enough in accomplishing its goal of “the Final Solution of the Jewish Question”; 5. Attempts to blur the responsibility for the establishment of concentration and death camps devised and operated by Nazi Germany by putting blame on other nations or ethnic groups.
Definiția de lucru a negării și distorsionării Holocaustului
Definiția de lucru a negării și distorsionării Holocaustului a fost adoptată la Plenara IHRA de la Toronto, din 2013.
Prezenta definiție este o expresie a conștientizării faptului că negarea și distorsionarea Holocaustului trebuie să fie combătute și denunțate la nivel național și internațional și trebuie examinate la nivel global. Prin urmare, IHRA adoptă următoarea definiție, fără valoare juridică, ce va fi utilizată ca instrument de lucru.
Negarea Holocaustului este un discurs sau un element de propagandă ce neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliații acestora din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, cunoscută sub denumirea de Holocaust sau Shoah. În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a susține că Holocaustul/Shoah nu a avut loc.
Negarea Holocaustului poate include negarea sau punerea sub semnul întrebării, în mod public, a principalelor mecanisme de exterminare (precum camerele de gazare, execuții în masă, înfometare și tortură) sau negarea/punerea sub semnul întrebării a intenției de a comite genocid împotriva poporului evreu.
Negarea Holocaustului este, în diversele sale forme, o expresie a antisemitismului. Încercarea de a nega genocidul împotriva evreilor constituie un efort de a exonera regimul național-socialist și antisemitismul de vina sau responsabilitatea pe care au avut-o în genocidul poporului evreu. Alte forme ale negării Holocaustului includ culpabilizarea evreilor pentru exagerarea sau crearea Shoah în scopuri politice sau financiare, în sensul în care Shoah ar fi fost rezultatul unei conspirații a evreilor. În această teză, obiectivul este de a responsabiliza evreii și de a relegitima antisemitismul.
Obiectivele negării Holocaustului sunt, de cele mai multe ori, reabilitarea unui antisemitism explicit și promovarea ideologiilor politice și a condițiilor ce permit tocmai repetarea tipului de eveniment pe care îl neagă.
Distorsionarea Holocaustului se referă, inter alia, la:
1. Eforturi intenționate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a elementelor sale principale, inclusiv colaboratori și aliați ai Germaniei naziste;
2. Minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, în contradicție cu informațiile ce provin din surse credibile;
3. Încercări de a susține că evreii și-au cauzat propriul genocid;
4. Declarații ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv. Aceste declarații nu sunt, în sine, negări ale Holocaustului dar sunt strâns legate de negarea Holocaustului și constituie o formă radicală de antisemitism. Aceste declarații ar putea sugera inclusiv că Holocaustul nu și-a îndeplinit obiectivul final de a oferi așa-numita „soluție finală a problemei evreiești”;
5. Încercări de a dilua responsabilitatea pentru înființarea de lagăre de concentrare și exterminare, concepute și operate de către Germania nazistă, prin învinovățirea altor țări sau grupuri etnice.
ADDITIONAL RESOURCES
In addition to the IHRA’s Recommendations for Teaching and Learning about the Holocaust, a variety of tools and resources exist to support this work. The list below identifies only a few…
For more information on how to explore the Holocaust in the context of genocide prevention, human rights education or examining violent pasts, consider reviewing UNESCO’s Education about the Holocaust and preventing genocide: A policy guide. Published in 2017, this is currently available in English, French, Spanish, Arabic, and Portuguese. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/ pf0000248071
To bolster Holocaust context and knowledge, visit the United States Holocaust Memorial Museum’s online Holocaust Encyclopedia which contains hundreds of articles that feature key facts, content, primary sources, and critical thinking questions. https://encyclopedia.ushmm.org/
For historical context about key topics to address explore the Yad Vashem’s educational videos. https://www.yadvashem.org/education/educational-videos.html
For more about teaching and learning about antisemitism, for which the Holocaust is included as an essential topic to teach, please visit ODIHR and UNESCO’s Addressing Anti-Semitism through Education: Guidelines for Policymakers. Published in May 2018, this is available in at least seven languages. https://www.osce.org/odihr/383089
For more information about the genocide of the Roma and Sinti, these two online resources provide a good introduction: romasintigenocide.eu and romasinti.eu.
For more ideas on how to engage primary-aged learners with the Holocaust, visit Memorial de la Shoah’s Pedagogical Notes: http://www.memorialdelashoah.org/en/education-training/ pedagogical-notes/primary-school.html
For more about human rights education at Holocaust memorial sites, explore the European Agency for Fundamental Rights 2010 publication Excursion to the past – teaching for the future: Handbook for teachers available in PDF format in nine different languages. https://fra.europa. eu/en/publication/2010/excursion-past-teaching-future-handbook-teachers
SURSE SUPLIMENTARE
Pe lângă Recomandările IHRA privind predarea și învățarea despre Holocaust, mai există diverse instrumente și surse care pot sprijini această activitate. Lista de mai joi identifică doar câteva.
Pentru mai multe informații despre cum să analizați Holocaustul în contextul unor programe de prevenire a genocidului, educației despre drepturile omului sau a analizării unor violențe din trecut, luați în considerare evaluarea documentului UNESCO „Educație despre Holocaust și prevenire a genocidului: Un ghid de politici”. Publicat în 2017, acesta este disponibil, în prezent, în limbile engleză, franceză, spaniolă, arabă și portugheză. https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000248071
Pentru a sprijini o înțelegere mai bună a contextului și cunoașterea despre Holocaust, vizitați varianta online a Enciclopediei Holocaustului, editată de Muzeul Memorial din SUA al Holocaustului, care conține sute de articole despre fapte cheie, conținut, surse primare și întrebări care stimulează gândirea critică. https://encyclopedia.ushmm.org/
Pentru contextul istoric al unor teme cheie pe care doriți să le abordați, puteți examina video-urile educaționale ale Yad Vashem. https://www.yadvashem.org/education/educational-videos.html
Pentru mai multe informații despre procesul de predare și învățare despre antisemitism, în cadrul căruia Holocaustul este o temă esențială care trebuie să fie predată, vă rugăm să studiați documentul „Abordarea antisemitismului prin educație: Principii pentru decidenții politici”, realizat de ODHIR și UNESCO. Publicat în mai 2018, acesta este disponibil în cel puțin șapte limbi. https://www.osce.org/odihr/383089
Pentru mai multe informații despre genocidul romilor și sinti, aceste două surse online oferă o introducere bună: romasintigenocide.eu și romasinti.eu
Pentru mai multe idei despre cum să abordați tema Holocaustului cu elevi din învățământul primar, consultați Notițele Pedagogice ale Memorial de la Shoah. http://www.memorialdelashoah.org/en/education-training/ pedagogical-notes/primary-school.html
Pentru mai multe despre educația privind drepturile omului la situri memoriale ale Holocaustului, analizați publicația din 2010 a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE „Excursie în trecut – predare despre viitor: manual pentru profesori”, disponibil în formal PDF în nouă limbi diferite. https://fra.europa. eu/en/publication/2010/excursion-past-teaching-future-handbook-teachers
INTERNATIONAL HOLOCAUST REMEMBRANCE ALLIANCE