Parlamentul European 2019-2024

Comisia pentru afaceri externe Comisia pentru dezvoltare Subcomisia pentru drepturile omului

23.9.2020

COMUNICARE CĂTRE MEMBRI

Subiect: PREMIUL SAHAROV PENTRU LIBERTATEA DE GÂNDIRE - EDIȚIA 2020

Deputații vor găsi în anexă lista candidaților (enumerați în ordine alfabetică) care au fost nominalizați la Premiul Saharov pentru libertatea de gândire ediția 2020, conform statutului Premiului Saharov, de cel puțin 40 de deputați în Parlamentul European sau de un grup politic, precum și justificările și biografiile primite de Unitatea de acțiune în domeniul drepturilor omului.

DIRECȚIA GENERALĂ POLITICI EXTERNE

CM\1213925RO.docx PE658.278v02-00

RO Unită în diversitate RO PREMIUL SAHAROV PENTRU LIBERTATEA DE GÂNDIRE - EDIȚIA 2020 Candidații propuși de grupuri politice și de deputați (în ordine alfabetică)

Candidat Activitate Nominalizat(ă) de Activiștii polonezi pentru drepturile persoanelor LGBTI Jakub Gawron, Paulina Pajak și Paweł Preneta au creat „Atlasul urii”, un proiect în care prezintă numeroasele municipalități locale din Polonia care au adoptat, au respins sau sunt în curs de a vota „rezoluții anti-LGBTI”. Kamil Maczuga a jucat un rol important în monitorizarea 4 activiști LGBTI – dezbaterilor pe această temă din cadrul Malin Björk, Terry Jakub Gawron, Paulina guvernelor regionale și în difuzarea Reintke, Marc 1 Pajak, Paweł Preneta și Angel, Rasmus informațiilor către activiști, media și politicieni Kamil Maczuga, Andresen și alți 39 Polonia din Polonia și din afara ei. În primăvara anului de deputați în PE 2020, Jakub Gawron, Paulina Pajak și Paweł Preneta au fost dați în judecată de cinci dintre municipalitățile locale care au adoptat astfel de declarații. Acestea solicită din partea activiștilor scuze publice, atât în Polonia, cât și la Parlamentul European, precum și despăgubiri pentru „organizațiile pro-familie” din cele cinci regiuni. Opoziția democratică din Opoziția democratică din Belarus se află în reprezentată de fruntea unei mobilizări fără precedent a Consiliul de societății din această țară, unde populația coordonare, inițiativa continuă să protesteze pașnic și în număr mare unor femei curajoase pentru democrație, la multe săptămâni după printre care se numără încheierea alegerilor prezidențiale fraudate. Partidul Popular Svetlana Tihanovskaia, Opoziția a înființat un Consiliu de coordonare European, Alianța Svetlana Alexievici, pentru facilitarea transferului pașnic de putere. Progresistă a Maria Kalesnikova, Mai multe femei curajoase, printre care se Socialiștilor și 2 Olga Kovalkova, numără Tihanovskaia, Alexievici, Democraților din Veronika Țepkalo, și Kalesnikova, Kovalkova și Țepkalo, membre Parlamentul figuri proeminente ale ale Consiliului de coordonare, au devenit European, Renew scenei politice și ale simboluri ale opoziției și le dau speranță Europe societății civile, cum ar belarușilor. Ele sunt sprijinite de disidenți, fi Serghei Tihanovski, activiști politici, apărători ai drepturilor Ales Beliațki, Serghei omului, politicieni din opoziție și lideri ai Dilevski, Stepan Putsila mișcărilor de tineret, printre care Tihanovski, și Mikola Statkevici, Beliațki, Dilevski, Pistula și Statkevici. Belarus

PE658.278v02-00 2/20 CM\1213925RO.docx RO Mii de belaruși protestează în întreaga țară împotriva alegerilor falsificate din 9 august 2020. Sprijinul public reprezintă un gest de solidaritate incredibil în societatea belarusă, o renaștere a identității naționale având potențialul de a schimba cursul istoriei Opoziția democratică acestei țări. Svetlana Tihanovskaia, Grupul din Belarus conducătoarea Consiliului de coordonare, Conservatorilor și 3 reprezentată de principală oponentă a lui Lukașenko la alegeri, Reformiștilor Svetlana Tihanovskaia, este cel mai bine plasată pentru a reprezenta Europeni Belarus opoziția democratică din Belarus. Acordarea Premiului Saharov opoziției democratice al cărei simbol este Tihanovskaia ar reprezenta o recunoaștere a curajului și determinării societății belaruse și ar trimite un mesaj de sprijin și solidaritate poporului belarus. Activiștii de mediu de pe fluviul Guapinol sunt membri ai Comitetului municipal de apărare a bunurilor publice și comune din Tocoa. Ei se află de un an în închisoare, așteptând să fie judecați pentru că au participat la o tabără pașnică de protest împotriva unei companii miniere, ale cărei activități au dus la Grupul contaminarea fluviilor Guapinol și San Pedro. Verzilor/Alianța În contextul pandemiei de COVID-19, sunt Activiștii de pe fluviul Liberă Europeană, supuși unui risc clar în închisorile 4 Guapinol și Berta Grupul Stângii supraaglomerate. Cofondatoare a COPINH Cáceres, Honduras Unite (Consiliul Popoarelor Indigene din Honduras), Europene/Stânga Berta Cáceres a fost o ecologistă curajoasă și Verde Nordică o cunoscută activistă pentru drepturile funciare provenită din rândul comunității băștinașe Lenka. Timp de peste două decenii, a luptat împotriva acaparării terenurilor, a exploatărilor forestiere ilegale și a megaproiectelor, cum ar fi hidrocentrala Agua Zarca. Berta Cáceres a fost asasinată în 2016 în propria casă.

CM\1213925RO.docx 3/20 PE658.278v02-00 RO Monseniorul Najeeb Moussa Michaeel a ajutat numeroși creștini, siriaci și caldeeni să fugă din Mosul în Kurdistanul irakian atunci când Statul Islamic a preluat controlul orașului, la 6 august 2014. El le-a oferit, de asemenea, ajutor și alinare refugiaților creștini din câmpia Ninive și comunității yazidite, Monsenior Najeeb fiind un specialist renumit al acesteia. Pe Moussa Michaeel, lângă ajutorul acordat minorităților Identitate și 5 arhiepiscopului persecutate, a salvat el însuși și a digitalizat un Democrație Mosulului, Irak număr uriaș de documente istorice, scrise în aramaică, siriacă, arabă și armeană, o resursă inestimabilă de cunoștințe despre culturile și religiile din Orientul Mijlociu. Monseniorul Najeeb se ocupă de conservarea acestui patrimoniu cultural, împărțind, în același timp, cu refugiații condițiile lor dificile de trai și ajutându-i pe cât îi stă în putință.

PE658.278v02-00 4/20 CM\1213925RO.docx RO Biografii

4 activiști LGBTI – Jakub Gawron, Paulina Pajak, Paweł Preneta și Kamil Maczuga, Polonia

Nominalizați de Malin Björk, Terry Reintke, Marc Angel, Rasmus Andresen și alți 39 de deputați în PE

Kamil, Jakub, Paulina și Pawel.

În toamna anului 2019, activiștii polonezi pentru drepturile persoanelor LGBTI Jakub Gawron, Paulina Pajak și Paweł Preneta au creat „Atlasul urii” (https://atlasnienawisci.pl), un proiect în care prezintă numeroasele municipalități locale din Polonia care au adoptat, au respins sau sunt în curs de a vota „rezoluții anti-LGBTI”. Site-ul conține și o bază de date online cu linkuri către documente oficiale și studii statistice. Un al patrulea activist, Kamil Maczuga, a jucat un rol important în monitorizarea dezbaterilor pe această temă din cadrul guvernelor regionale și în difuzarea către activiști, mass-media și politicieni din Polonia și din afara ei a informațiilor despre răspândirea „declarațiilor anti-LGBTI”.

CM\1213925RO.docx 5/20 PE658.278v02-00 RO Atlasul a luat naștere ca reacție la numărul tot mai mare de municipalități sau de autorități locale din Polonia care au adoptat așa-numitele „declarații anti-LGBTI”. În prezent, peste 100 de municipalități sau autorități locale din Polonia s-au declarat „zone fără LGBTI” sau au adoptat așa-numite „Carte regionale ale valorilor de familie”.

În octombrie 2019, înaintea votării în Parlamentul European a rezoluției care condamnă așa- zisele „zone fără LGBTI” din Polonia, activiștii au fost invitați la Parlamentul European din Strasbourg, unde au ținut o conferință de presă despre situația gravă și în curs de înrăutățire a persoanelor LGBTI din Polonia.

În primăvara anului 2020, Jakub Gawron, Paulina Pajak și Paweł Preneta au fost dați în judecată de cinci dintre municipalitățile locale care au adoptat astfel de declarații. Administrațiile locale, reprezentate de organizația conservatoare Ordu Iouris (autoarea „Cartelor regionale ale valorilor de familie”), susțin că activiștii, prin Atlasul urii pe care l-au publicat, le-au adus atingere reputației. Ele solicită scuze publice, atât în Polonia, cât și în Parlamentul European, și despăgubiri pentru „organizațiile pro-familie” din cele cinci regiuni.

Nominalizarea lui Jakub Gawron, a Paulinei Pajak, a lui Paweł Preneta și a lui Kamil Maczuga la Premiul Saharov reprezintă o dovadă de sprijin și o recunoaștere a muncii lor asidue, curajoase și creative în apărarea drepturilor omului ale persoanelor LGBTI, nu doar în Polonia, ci peste tot unde sunt atacate.

PE658.278v02-00 6/20 CM\1213925RO.docx RO Opoziția democratică din Belarus reprezentată de Consiliul de coordonare, inițiativa unor femei curajoase printre care se numără Svetlana Tihanovskaia, Svetlana Alexievici, Maria Kalesnikova, Olga Kovalkova, Veronika Țepkalo, și figuri proeminente ale scenei politice și ale societății civile, cum ar fi Serghei Tihanovski, Ales Beliațki, Serghei Dilevski, Stepan Putsila și Mikola Statkevici, Belarus

Nominalizați de Partidul Popular European, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Renew Europe

Argumentele prezentate de PPE:

În Belarus, în imediata vecinătate a UE, are loc o revoluție pașnică. După multe decenii de tăcere, s-a născut o nouă națiune civică belarusă, care cere schimbări democratice în această țară. După cum a afirmat Svetlana Tihanovskaia în discursul ținut în fața Comisiei AFET a Parlamentului European, este o revoluție democratică, o națiune își cere dreptul de a decide pentru ea însăși, de a-și alege liber și corect liderii și de a-și lua soarta în mâini.

Există dovezi clare că Svetlana Tihanovskaia a câștigat alegerile din 9 august, primind între 60 și 80 la sută din voturi, dar regimul Lukașenko a falsificat rezultatele. Poporul belarus a ieșit în număr mare pe străzi pentru a-și apăra victoria revoluției democratice.

În ciuda violențelor, a intimidărilor și a torturii la care regimul Lukașenko a supus demonstranții pașnici, poporul belarus arată că nu se teme. Svetlana Tihanovskaia, poziția ei curajoasă în favoarea democrației, abilitatea ei de a uni întreaga opoziție împotriva regimului Lukașenko înainte și după alegeri sunt o sursă de inspirație pentru belaruși, încurajându-i să nu renunțe la lupta pentru democrație. Svetlana Tihanovskaia și curajosul popor belarus au devenit, la rândul lor, o sursă de inspirație pentru numeroși militanți pentru democrație și drepturile omului din întreaga lume.

Svetlana Tihanovskaia a devenit simbolul acestei revoluții pașnice și liderul național al țării. Rolul ei unic necesită un curaj și o determinare fără precedent. Deși nu avea nicio experiență politică, ea s-a prezentat la alegerile prezidențiale în calitate de candidat independent în locul soțului ei, bloggerul și disidentul Serghei Tihanovski, care a fost arestat pe baza unor acuzații nefondate și este ținut în închisoare de regimul Lukașenko. Campania electorală a Svetlanei a

CM\1213925RO.docx 7/20 PE658.278v02-00 RO fost marcată de o unitate fără precedent, toate forțele politice majore ale opoziției unindu-se pentru a o susține. Trioul alcătuit din cele trei femei, Svetlana Tihanovskaia, Maria Kalesnikava și Veronika Țepkalo, a devenit un simbol puternic al unității națiunii. Svetlana Tihanovskaia a câștigat alegerile, dar, la două zile după scrutin, a fost forțată de regimul Lukașenko să fugă din Belarus. Aflată în prezent în exil în Lituania învecinată, alături de copiii ei, în timp ce soțul său este în continuare ținut ostatic de Lukașenko, ea continuă să fie vocea națiunii civice belaruse și să ceară o schimbare democratică.

Consiliul de coordonare, care reprezintă națiunea civică din Belarus, a fost înființat de Svetlana Tihanovskaia la 18 august, la nouă zile după alegeri, pentru a găsi o soluționare pașnică a crizei. Însă în loc să înceapă un dialog constructiv cu Consiliul de coordonare, Lukașenko și acoliții săi îi intimidează și îi arestează ilegal pe membrii acestuia.

......

PE658.278v02-00 8/20 CM\1213925RO.docx RO Argumentele prezentate de S&D:

Svetlana Tihanovskaia este profesoară, activistă pentru drepturile omului și principala candidată a opoziției la alegerile prezidențiale din 2020. Este soția activistului și popularului blogger Serghei Tihanovski, care a candidat la aceleași alegeri înainte de a fi arestat în mai; în acel moment, Svetlana și-a anunțat intenția de a candida în locul lui. Maria Kalesnikava este muziciană, activistă politică și membră a prezidiului consiliului de tranziție. Ea a fost șefa de campanie a candidatului la președinție Viktor Babarika. După ce acestuia i-a fost refuzată candidatura, fiind ulterior arestat, Maria și-a exprimat sprijinul pentru campania Svetlanei Tihanovskaia. Veronika Țepkalo este manager și activist politic. Soțului ei, Valeri Țepkalo, i-a fost refuzată înscrierea în cursa pentru alegerile prezidențiale. După ce Valeri și copiii lor au părăsit țara, Veronika a devenit reprezentanta soțului ei la mitingurile de campanie organizate de Tihanovskaia.

Înaintea alegerilor prezidențiale din 2020, Aleksandr Lukașenko insistase că Belarusul nu este pregătit pentru a avea o femeie președintă, dar trioul Tihanovskaia, Kalesnikava și Țepkalo i-a dovedit că se înșală.

La 17 iulie, cele trei femei care îi reprezentau pe principalii trei candidați ai opoziției și-au unit campaniile, sub sloganul „Solidaritate feminină”, hotărâte să îl învingă pe Lukașenko.

Împreună, au reușit o mobilizare fără precedent a societății belaruse și au devenit principalul simbol al opoziției, luptând împotriva unui dictator aflat la putere de 26 de ani. Ele sunt imaginea luptei împotriva regimului, sensibilizând opinia publică și dând speranțe cetățenilor de rând, iar la mitingurile pe care le organizează în întreaga țară participă de fiecare dată mii de susținători.

După ce Aleksandr Lukașenko a fost declarat oficial câștigător într-o cursă marcată de acuzații de fraude electorale pe scară largă, opoziția unită a anunțat că Tihanovskaia a repurtat o victorie decisivă în prima rundă, obținând cel puțin 60 % dintre voturi, și i-a cerut lui Lukașenko să înceapă negocierile pentru transferul de putere.

Ca răspuns la alegerile recunoscute pe scară largă ca fiind fraudate, în întreaga țară au izbucnit proteste masive, dar pașnice. Regimul a reacționat cu o violență și represiuni fără precedent, dar societatea belarusă nu renunță.

CM\1213925RO.docx 9/20 PE658.278v02-00 RO Între timp, echipa de campanie a lui Tihanovskaia a înființat un Consiliu de coordonare pentru facilitarea transferului pașnic de putere. Svetlana susține activ revoluția belarusă și drepturile fundamentale ale omului din străinătate, în timp ce Maria a devenit președinta consiliului de tranziție din . Veronika a fugit din Belarus și s-a refugiat în Polonia învecinată după ce a primit amenințări din partea guvernului că va fi arestată.

Cele trei femei continuă să lupte pentru libertate în țara lor și rămân o sursă de inspirație pentru societatea belarusă și pentru activiștii pentru drepturile omului din întreaga lume. Acordarea Premiului Saharov ar reprezenta un simbol puternic de sprijin pentru democrație și pentru mișcările femeilor care luptă pentru libertate.

Svetlana Alexievici, membră a Consiliului național de coordonare din Belarus

Laureată a Premiului Nobel în 2015, Alexievici este un critic vocal al lui Aleksandr Lukașenko. După ce Svetlana Tihanovskaia a înființat Consiliul național de coordonare din Belarus pentru facilitarea transferului pașnic de putere, Alexievici a devenit membră în prezidiul acestuia. La scurt timp a început o anchetă penală împotriva Consiliului, a cărui înființare a fost considerată ilegală, punând în pericol securitatea națională și constituind o tentativă de preluare a puterii. În pofida intimidărilor și interogatoriilor la care a fost supusă de către Comisia de anchetă din Belarus și a detenției sau expulzării tuturor membrilor Consiliului, cu excepția ei, Alexievici rămâne devotată misiunii sale.

Olka Kovalkova, cunoscută și ca Volha Kavalkova, este o activistă belarusă, membră a prezidiului Consiliului de coordonare din Belarus înființat de candidata la președinție Svetlana Tihanovskaia pentru a coordona tranziția puterii politice în urma protestelor din 2020 și a disputatelor alegeri prezidențiale. În noiembrie 2019, Kovalkova și-a anunțat intenția de a candida la alegerile prezidențiale viitoare. Ea a declarat: „Autoritățile ar trebui să vadă că numărul celor care doresc o schimbare este mai mare decât al celor care sunt de partea sistemului. Opoziția ar trebui să își asume misiunea de a uni oamenii într-un front comun vizibil, astfel încât autoritățile să știe că există persoane capabile să stabilească condițiile.” În august 2020, Kovalkova s-a alăturat prezidiului Consiliului de coordonare, care își propune să coordoneze tranziția puterii politice de la președintele Aleksandr Lukașenko, care susține că a câștigat alegerile prezidențiale din 9 august 2020 din Belarus cu un scor zdrobitor. Kovalkova a fost reprezentanta Svetlanei Tihanovskaia în timpul alcătuirii consiliului. La 20 august, Alexander Konyuk, procurorul general al Belarusului, a inițiat o acțiune penală împotriva membrilor Consiliului de coordonare, în temeiul articolului 361 din Codul penal belarus, pe motiv că ar fi încercat să preia puterea de stat, periclitând securitatea națională. La 24 august 2020, Kovalkova, alături de colegul său de prezidiu Serghei Dilevski, a fost reținută de serviciile de securitate în timp ce încerca să îi susțină pe muncitorii aflați în grevă de la Fabrica de tractoare din Minsk. Kovalkova a fost condamnată a doua zi la 10 zile de închisoare. La 5 septembrie, Kovalkova a fugit la Varșovia, în Polonia, după ce a fost eliberată din închisoare. Ea a declarat că autoritățile au avertizat-o că va fi arestată din nou dacă nu părăsește

PE658.278v02-00 10/20 CM\1213925RO.docx RO țara. În aceeași zi, autoritățile au forțat-o să plece din Belarus, expulzând-o cu forța în toiul nopții.

Serghei Tihanovski, prizonier politic, video blogger, disident, activist pentru democrație

Tihanovski a fost candidat din partea opoziției la alegerile prezidențiale din 2020 din Belarus. I s-a interzis să candideze și a fost arestat, fiind recunoscut ca deținut politic de către organizațiile pentru drepturile omului. Serghei Tihanovski este creator de conținut pe YouTube, v- blogger, disident și activist pentru democrație. Canalul său de YouTube „Country for Life”, care povestește viața cetățenilor obișnuiți din Belarus și critică regimul lui Lukașenko, a fost lansat în 2019 și a reușit să atragă 243 000 de abonați. Arestarea lui Tihanovski a făcut-o pe soția sa, Svetlana Tihanovskaia, să intre în cursa prezidențială și a dat startul protestelor pașnice care continuă și astăzi în Belarus.

Ales Beliațki, fondator al Centrului pentru drepturile omului „Viasna” Beliațki este unul dintre cei mai cunoscuți apărători ai drepturilor omului din Belarus. În 1996, el a înființat Centrul pentru drepturile omului „Viasna”. Activitatea sa este ținta constantă a represaliilor din partea regimului Lukașenko și, în perioada noiembrie 2011-iunie 2014, Bialiațki a fost supus unui regim strict de detenție pentru acuzații false. Amnesty International l-a recunoscut ca prizonier de conștiință. După alegerile din 9 august, Bialiațki a intrat în prezidiul Consiliului național de coordonare din Belarus, unde a inițiat crearea grupului de lucru pentru drepturile omului. Bialiațki a fost nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel pentru Pace, precum și pentru Premiul Saharov.

Serghei A. Dilevski este un inginer din Belarus și, din 22 august 2020, este membru al prezidiului Consiliului de coordonare, al cărui obiectiv este coordonarea tranziției puterii politice în Belarus, în contextul protestelor și al alegerilor prezidențiale care au avut loc în această țară în 2020. Dilevski s-a născut la 1 septembrie 1989 la Minsk, din părinți muncitori, care erau, la 21 august 2020, încă angajați la Fabrica de tractoare din Minsk (MTZ). Dilevski a studiat construcția mașinilor la școala tehnică din Minsk și a decis să se angajeze în sectorul călirii oțelului. În urma alegerilor prezidențiale din 2020 din Belarus și a protestelor care continuau, la începutul lui august, Dilevski a fost revoltat de atacurile violente ale forțelor de securitate asupra protestatarilor. I-a condus pe mai mulți protestatari la spital și a lansat un apel la grevă la Fabrica de tractoare din Minsk (MTZ). Greva s-a extins și muncitorii au cerut eliberarea deținuților politici și organizarea de noi alegeri. Un marș de o mie de muncitori a pornit spre centrul Minskului. La 17 august, Dilevski a condus un marș de 5 000 de greviști de la MTZ. La 18 august, a anunțat că 50 de persoane care demonstrau în fața MTZ pentru a-i susține pe lucrători au fost reținute pentru scurt timp în arest. La 19 august, Dilevski a fost ales membru al prezidiului Consiliului de coordonare, care își propune să coordoneze tranziția puterii politice de la președintele Aleksandr Lukașenko, care

CM\1213925RO.docx 11/20 PE658.278v02-00 RO susține că a câștigat alegerile prezidențiale din 9 august 2020 din Belarus. La 20 august, Alexander Konyuk, procurorul general al Belarusului, a inițiat o acțiune penală împotriva membrilor Consiliului de coordonare, în temeiul articolului 361 din Codul penal belarus, pe motiv că ar fi încercat să preia puterea de stat, periclitând securitatea națională. La 21 august Dilevski devenise deja „un star politic” - scria New York Times. Dilevski susține că sistemul industrial din Belarus este ineficient și că lipsa oligarhilor în țară e „departe de a fi o realizare”, pentru că asta înseamnă că oamenii de afaceri „de bun simț” nu doresc să investească în Belarus. Dilevski a declarat că politica este „ultimul lucru [pe care] ar dori să-l facă”, dar vrea ca Lukașenko să fie îndepărtat de la putere. El consideră că președintele legitim al Belarusului este Svetlana Tihanovskaia. „Lukașenko se teme mai mult decât orice de protestele muncitorilor din fabrică, așa că încearcă să-i sperie pe organizatori și să oprească grevele” - a spus Dilevski. La 21 august 2020, Dilevski și colegul său din prezidiu, , au intrat în incinta Comitetului de anchetă al Agenției pentru securitatea statului a Republicii Belarus (KGB) pentru a fi interogați; ulterior au fost eliberați. La 24 august 2020, Dilevski a fost reținut de serviciile de securitate împreună cu Olga Kovalkova, și ea membră a prezidiului, în timp ce încercau să îi sprijine pe muncitorii aflați în grevă la Fabrica de tractoare din Minsk. A doua zi, Dilevski a fost condamnat la 10 zile de închisoare. Începând cu 27 august 2020, avocatul lui Dilevski nu a putut să se întâlnească cu clientul său, iar locul în care este deținut este necunoscut.

Stsiapan Putsila, fondatorul

La cei 22 ani ai săi, Putsila, reprezintă cea mai tânără generație a opoziției împotriva lui Lukașenko. În 2015, când era încă la școală, a înființat NEXTA, un canal pe Telegram cu aproximativ 3 milioane de abonați. Cu sprijinul Telegram, NEXTA poate evita întreruperea internetului de către autoritățile din Belarus și joacă un rol fundamental în mobilizarea societății civile și în schimbul de informații, fotografii și înregistrări video ale protestelor pașnice din țară și ale violențelor săvârșite împotriva lor de serviciile de aplicare a legii. A fost lansată o acțiune penală împotriva NEXTA, iar Putsila riscă până la 15 ani în închisoare pentru organizarea de „revolte în masă”. Acum se află în Polonia.

Mikola Statkevici, prizonier politic

Statkevici este un proeminent politician belarus și un veteran al opoziției față de Lukașenko, încarcerat de mai multe ori și considerat prizonier de conștiință. În 2010, a fost unul dintre candidații opoziției democratice la alegerile prezidențiale împotriva lui Lukașenko. În mai 2020, a fost arestat din nou în timp ce participa la colectarea de semnături pentru candidatura Svetlanei Tihanovskaia la alegerile prezidențiale. În prezent se numără printre cele peste 40 de persoane aflate în închisoare din motive politice în Belarus.

PE658.278v02-00 12/20 CM\1213925RO.docx RO ......

CM\1213925RO.docx 13/20 PE658.278v02-00 RO Argumentele prezentate de Renew Europe:

Grupul Renew Europe nominalizează opoziția democratică din Belarus pentru Premiul Saharov 2020, reprezentată, printre mulți alții, de Svetlana Tihanovskaia, președintele ales al Belarus, Serghei Tihanovski, v-blogger și prizonier politic, Ales Beliațki, fondatorul organizației belaruse pentru drepturile omului „Viasna”, Stsiapan Putsila, fondatorul canalului Telegram NEXTA, Mikola Statkevici, prizonier politic și candidat la președinție la alegerile din 2010, și Svetlana Alexievici, membră a Consiliului național de coordonare din Belarus și laureată a Premiului Nobel.

Pe 25 august, Svetlana Tihanovskaia a participat la o reuniune a Comisiei AFET. În fața deputaților în PE, a declarat că „Belarusul s-a trezit. Nu mai suntem opoziția, acum suntem majoritatea. Are loc o revoluție pașnică.”

Este o revoluție a societății civile condusă de femei extraordinare de pe scena politică din Belarus, care au contribuit la crearea uneia dintre expresiile cele mai impresionante ale libertății din istoria recentă a țării. În ultima lună, străzile Minskului au fost inundate de demonstrații cu o participare record, mulțimile depășind 200 000 de persoane. Asistăm la o mișcare a poporului belarus împotriva celor 26 ani sub regimul criminal al lui Aleksandr Lukașenko. Suntem martorii luptei lor pentru libertate și speranță.

De aceea, scopul candidaturii este de a da un impuls și un semn clar de sprijin din partea Parlamentului European pentru provocarea importantă cu care se confruntă societatea civilă belarusă în lupta pentru tranziția către democrație. Este important să subliniem momentul extraordinar prin care trece această țară, dar și riscurile enorme cu care se confruntă societatea civilă într-un context în care pedeapsa cu moartea este încă în vigoare.

Evenimentele recente din Belarus au șocat întreaga lume. Cu toate acestea, încălcările drepturilor omului în „ultimă dictatură din Europa” nu sunt, din păcate, un fenomen nou.

Societatea civilă din Belarus și-a demonstrat curajul, soliditatea și reziliența în numeroase ocazii, în pofida represiunii, arestărilor arbitrare, cenzurii și limitării libertăților individuale și politice. Ultimele alegeri prezidențiale din 9 august au zdruncinat însă răbdarea a mii de cetățeni, care au manifestat pașnic pe străzile din Minsk și din alte orașe. Cetățenii protestează împotriva ilegitimității alegerilor, care nu au fost nici corecte, nici libere și, prin urmare, își exprimă nemulțumirea profundă față de regimul lui Lukașenko și dorința de libertate.

Opoziția democratică belarusă este un concept inevitabil mai larg. Această candidatură prezintă o viziune globală; care reflectă realitatea unei opoziții diverse și susține în mod clar curajul societății civile. Vă propunem candidatura unui grup condus de persoana care reprezintă în prezent schimbarea politică în această țară, Svetlana Tihanovskaia, alături atât de apărători ai drepturilor omului experimentați, cât și de tineri, care luptă în prezent pentru democrație într-o mobilizare socială fără precedent.

Asistăm la un moment istoric, la renașterea identității naționale în Belarus, care va schimba istoria acestei țări și, prin urmare, istoria acestei regiuni a Europei. Prin acest premiu, avem ocazia de a transmite poporului belarus un mesaj clar de sprijin. Un mesaj de solidaritate, de speranță și de libertate.

PE658.278v02-00 14/20 CM\1213925RO.docx RO Svetlana Tihanovskaia, președinta Belarusului, aleasă de populație

Tihanovskaia este liderul opoziției politice și președinta Belarusului, aleasă de popor. Programul electoral prezentat de Tihanovskaia a fost un pariu comun, simplu, pentru schimbare, al cărui element central este exprimat și în motto-ul campaniei sale: celebrarea unor alegeri libere și corecte. A doua zi după alegeri, ea a fost reținută și intimidată timp de câteva ore la Comisia electorală centrală din Belarus, unde depusese o cerere oficială de renumărare a voturilor. Apoi a fost escortată direct de către funcționarii din Belarus la frontiera cu Lituania. Ea își continuă în prezent lupta democratică din Vilnius.

Svetlana Alexievici, membră a Consiliului național de coordonare din Belarus

Laureată a Premiului Nobel în 2015, Alexievici este un critic vocal al lui Aleksandr Lukașenko. După ce Svetlana Tihanovskaia a înființat Consiliul național de coordonare din Belarus pentru facilitarea transferului pașnic de putere, Alexievici a devenit membră în prezidiul acestuia. La scurt timp a început o anchetă penală împotriva Consiliului, a cărui înființare a fost considerată ilegală, punând în pericol securitatea națională și constituind o tentativă de preluare a puterii. În pofida intimidărilor și interogatoriilor la care a fost supusă de către Comisia de anchetă din Belarus și a detenției sau expulzării tuturor membrilor Consiliului, cu excepția lui Alexievici, ea rămâne devotată misiunii sale.

Serghei Tihanovski , prizonier politic, video blogger, disident, activist pentru democrație

Tihanovski a fost candidat din partea opoziției la alegerile prezidențiale din 2020 din Belarus. I s-a interzis să candideze și a fost arestat, fiind recunoscut ca deținut politic de către organizațiile pentru drepturile omului. Serghei Tihanovski este creator de conținut pe YouTube, v-blogger, disident și activist pentru democrație. Canalul său de YouTube „Country for Life”, care povestește viața cetățenilor obișnuiți din Belarus și critică regimul lui Lukașenko, a fost lansat în 2019 și a reușit să atragă 243 000 de abonați. Arestarea lui Tihanovski a făcut-o pe soția sa, Svetlana Tihanovskaia, să intre în cursa prezidențială și a dat startul protestelor pașnice care continuă și astăzi în Belarus.

CM\1213925RO.docx 15/20 PE658.278v02-00 RO Stsiapan Putsila, fondatorul NEXTA

La cei 22 ani ai săi, Putsila, reprezintă cea mai tânără generație a opoziției împotriva lui Lukașenko. În 2015, când era încă la școală, a înființat NEXTA, un canal pe Telegram cu aproximativ 3 milioane de abonați. Cu sprijinul Telegram, NEXTA poate evita întreruperea internetului de către autoritățile din Belarus și joacă un rol fundamental în mobilizarea societății civile și în schimbul de informații, fotografii și înregistrări video ale protestelor pașnice din țară și ale violențelor săvârșite împotriva lor de serviciile de aplicare a legii. A fost lansată o acțiune penală împotriva NEXTA, iar Putsila riscă până la 15 ani în închisoare pentru organizarea de „revolte în masă”. Acum se află în Polonia.

Ales Beliațki, fondator al Centrului pentru drepturile omului „Viasna”

Beliațki este unul dintre cei mai cunoscuți apărători ai drepturilor omului din Belarus. În 1996, el a înființat Centrul pentru drepturile omului „Viasna”. Activitatea sa este ținta constantă a represaliilor din partea regimului Lukașenko și, în perioada noiembrie 2011-iunie 2014, Bialiațki a fost supus unui regim strict de detenție pentru acuzații false. Amnesty International l-a recunoscut ca prizonier de conștiință. După alegerile din 9 august, Bialiațki a intrat în prezidiul Consiliului național de coordonare din Belarus, unde a inițiat crearea grupului de lucru pentru drepturile omului. Bialiațki a fost nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel pentru Pace, precum și pentru Premiul Saharov.

Mikola Statkevici, prizonier politic

Statkevici este un proeminent politician belarus și un veteran al opoziției față de Lukașenko, încarcerat de mai multe ori și considerat prizonier de conștiință. În 2010, a fost unul dintre candidații opoziției democratice la alegerile prezidențiale împotriva lui Lukașenko. În mai 2020, a fost arestat din nou în timp ce participa la colectarea de semnături pentru candidatura lui Tihanovskaya la alegerile prezidențiale. În prezent se numără printre cele peste 40 de persoane aflate în închisoare din motive politice în Belarus.

......

PE658.278v02-00 16/20 CM\1213925RO.docx RO Opoziția democratică din Belarus reprezentată de Svetlana Tihanovskaia, Belarus

Nominalizată de Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

foto: Наша Ніва

Deja de o lună, mii de cetățeni din Belarus protestează în întreaga țară împotriva alegerilor falsificate din 9 august, în urma cărora Alexander Lukașenko revendică un al șaselea mandat de președinte. Demonstranții, oameni cu diverse orizonturi și profesii - muncitori din fabrici, reprezentanți ai media, studenți și chiar foști ofițeri de poliție - îi solicită președintelui să demisioneze. Protestele și sprijinul public pentru protestatari, atitudinea societății față de demonstrații dovedesc incredibila solidaritate a societății belaruse. Asistăm la un moment istoric, la renașterea identității naționale, care va schimba istoria acestei țări și, prin urmare, istoria acestei regiuni a Europei. Prăbușirea „ultimului dictator din Europa” după 26 de ani la putere va finaliza simbolic și colapsul Uniunii Sovietice, care a fost dizolvată pe baza acordurilor semnate în Belarus în 1991. Considerăm că Premiul Saharov pentru opoziția democratică reprezentată de Svetlana Tihanovskaia ar transmite un mesaj clar de sprijin și solidaritate din partea Parlamentului European pentru poporul belarus, care a protestat pașnic pe străzile Minskului, dar și în alte localități din întreaga țară. Protestatarii dau dovadă de curaj, putere și hotărâre în fața represiunii,

CM\1213925RO.docx 17/20 PE658.278v02-00 RO torturii, pierderii locurilor de muncă sau concedierii din universități. După cum spun chiar oamenii din Belarus, aceste proteste nu au lideri. Vedem doar femei și bărbați, tineri și bătrâni, studenți și muncitori curajoși. Vedem nenumărate exemple de solidaritate, în întreg spectrul societății. Iar acest sentiment de solidaritate, lupta comună pentru drepturile fiecăruia, toate aceste emoții nu pot fi nici furate, nici însușite de nimeni. De aceea, dorim să nominalizăm opoziția democratică în Belarus, reprezentată de Svetlana Tihanovskaia, pentru Premiul Saharov. Multe figuri pot simboliza această mișcare populară: jurnaliștii sau reprezentanții presei independente persecutați, familiile protestatarilor uciși, persoanele torturate în închisori, muncitorii, organizatorii marșurilor de solidaritate ale femeilor, liderii opoziției. Considerăm însă că Svetlana Tihanovskaia, ca lideră a Consiliului de coordonare și principală oponentă a lui Lukașenko la alegeri, reprezintă cel mai bine opoziția democratică din Belarus. Suntem convinși că un astfel de gest simbolic este cel mai bun mod de a recunoaște și de a onora curajul, unitatea, puterea și hotărârea societății belaruse.

PE658.278v02-00 18/20 CM\1213925RO.docx RO Activiștii de pe fluviul Guapinol și Berta Cáceres (post mortem), Honduras

Nominalizați de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, Grupul Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică

Activiștii de mediu de pe fluviul Guapinol sunt membri ai Comitetului municipal de apărare a bunurilor publice și comune din Tocoa, în Honduras. Porfirio Sorto Cedillo, José Avelino Cedillo, Orbin Naún Hernández, Kevin Alejandro Romero, Arnold Javier Aleman, Ever Alexander Cedillo, Daniel Marquez și Jeremías Martínez Díaz.

Toți sunt în arest preventiv de un an, fără nicio justificare legală, pe motivul participării lor la un protest pașnic împotriva activităților societății miniere Inversiones Los Pinares, care au condus la contaminarea cu sedimente toxice a apei râurilor Guapinol și San Pedro, făcând-o inutilizabilă pentru comunitățile care depind de ea. Având în vedere că America Centrală este acum grav afectată de pandemia de Covid-19, acești apărători ai mediului, aflați în închisori supraaglomerate, sunt expuși unui risc evident.

Acțiunea deschisă împotriva lor comportă o serie de nereguli judiciare, au fost desfășurate campanii de defăimare pentru a-i discredita, iar acuzarea nu a prezentat dovezi solide care să justifice detenția prelungită. Berta Cáceres a fost o curajoasă ecologistă și activistă cunoscută pentru drepturile funciare, provenită din comunitatea indigenă Lenca, din Honduras, care a fost asasinată în propria casă pe 3 septembrie 2016. Timp de peste două decenii, a luptat împotriva acaparării terenurilor, a exploatărilor forestiere ilegale și a megaproiectelor, cum ar fi hidrocentrala Agua Zarca.

La 30 noiembrie 2018, șapte bărbați au fost condamnați pentru asasinarea ei. Instanța a constatat că bărbații fuseseră angajați de cadrele de conducere ale Desa, compania care construia un baraj pe teritoriul pe care trăiește comunitatea Lenca. Procesul împotriva lui Roberto David Castillo Mejía, președintele Desa, pus sub acuzare ca autor moral al asasinatului, a început abia în septembrie 2020.

Conform informațiilor organizației Global Witness, în 2019 s-a înregistrat un record al asasinatelor apărătorilor mediului și terenurilor, cei care luptau împotriva proiectelor miniere fiind grupul cel mai vizat. De asemenea, Hondurasul este țara din lume cu cea mai mare rată de omucideri pe cap de locuitor. Acum mai mult decât oricând trebuie să acordăm atenție violenței și atacurilor constante cu care se confruntă apărătorii mediului și să insistăm că măsurile extraordinare nu trebuie utilizate pentru a limita drepturile fundamentale în mod permanent sau arbitrar și nici pentru a reduce la tăcere activitatea cetățenilor și a grupurilor care apără drepturile omului.

CM\1213925RO.docx 19/20 PE658.278v02-00 RO Monsenior Najeeb Moussa Michaeel, arhiepiscopul Mosulului, Irak

Nominalizat de Grupul Identitate și Democrație

Najeeb Moussa Michaeel s-a născut în 1955, într-o familie caldeeană din Mosul. A absolvit Institutul superior al petrolului din Bagdad și a devenit inginer. A intrat apoi în ordinul dominicanilor și și-a făcut noviciatul la Lille și Strasbourg, în Franța. În decembrie 1981 a depus jurământul și în mai 1987 a fost hirotonit preot de episcopul Pierre Claverie, în Oran, Algeria. Este titularul unei diplome în teologie practică și comunicare, precum și al unui master în teologie catolică. În ianuarie 1988 a devenit arhivist la Mănăstirea dominicanilor din Mosul, în Irak. În septembrie 1990 a fost numit director al centrului digital al manuscriselor orientale din Mosul. În martie 2001, el s-a alăturat comisiei ecumenice a episcopilor de Ninive. Ulterior, a studiat teologia și comunicarea la Babel College din Bagdad. În 2007, s-a refugiat în Qaraqosh, în Câmpia Ninive, din cauza persecuției creștinilor în Mosul. Când Statul Islamic a ajuns în Mosul, în noaptea de 6 august 2014, Monsenior Najeeb a asigurat evacuarea creștinilor, siriacilor și caldeenilor către Kurdistanul irakian, luând cu el în jur de 800 de manuscrise datând din secolele XII-XIX, pe care le-a transportat de la Qaraqosh la Mosul. În perioada de refugiu, a digitizat aceste manuscrise și i-a ajutat pe creștinii refugiați din Câmpia Ninive. Documentele salvate au fost expuse ulterior la arhivele naționale și la Institutul Lumii Arabe din Paris, precum și în Italia. Printre aceste manuscrise se aflau texte din spiritualitatea creștină și musulmană scrise în aramaică, siriacă, arabă și armeană. În plus, începând din 1990, Najeeb Michaeel a contribuit la protejarea a încă 8 000 de manuscrise și 35 000 de documente ale Bisericii Orientale. Monsenior Najeeb conservă și diseminează acest patrimoniu unic, în ciuda condițiilor de viață extrem de dificile pe care le împarte cu refugiații, pe care îi ajută cât de mult poate. Ajutorul său neobosit merge și către comunitatea yazidită - este unul dintre cei mai renumiți specialiști din lume în cultura yazidită - ai cărei refugiați se îndreaptă către Kurdistanul irakian. Sinodul episcopilor catolici caldeeni l-a ales pe Najeeb Moussa Michaeel arhiepiscop al Mosulului, un post care era de facto vacant de la sosirea Statului Islamic în 2014. Papa Francisc a confirmat această alegere la 22 decembrie 2018.

PE658.278v02-00 20/20 CM\1213925RO.docx RO