Munich Personal RePEc Archive Higher Education at the Western Border of Great Romania: Oradea Academy of Law (1919 – 1934) Chirodea, Florentina University of Oradea 2011 Online at https://mpra.ub.uni-muenchen.de/62801/ MPRA Paper No. 62801, posted 18 Sep 2015 06:06 UTC FLORENTINA CHIRODEA ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR LA GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI MARI ACADEMIA DE DREPT DIN ORADEA (1919-1934) Cuvânt înainte de prof.univ.dr. MIHAI D. DRECIN (Oradea) Oradea, 2011 CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE ……………………………………………… 7 INTRODUCERE ………………………………………………..... 11 CAPITOLUL I Organizarea Academiei de Drept din Oradea în perioada 1919-1934 ......................................................... 29 I.1 Tranziția de la autoritățile maghiare la cele românești (1919 – 1921) ……………………………………........... 35 I.2 Academia de Drept din Oradea în perioada consolidării statului național unitar român (1921 – 1928) .................. 41 I.3 Efecte ale crizelor interbelice asupra activității Academiei de Drept din Oradea (1929 - 1933) ………........................ 49 I.4 Proiectul de înființare a Universității „Regele Mihai I” la Oradea …............................................................................ 68 I.5 Desființarea Facultății de Drept „Regele Carol al II-lea” din Oradea (1934) ……………………………………….. 75 CAPITOLUL II Profesorii Academiei …………………………. 87 II.1 Colectivul profesoral al Academiei de Drept din Oradea în primii trei ani de guvernare românească …………….. 89 II.2 Consolidarea corpului academic ……………………….... 92 II.3 Stil de viață și statut social ……………………………..... 107 II.4 Afirmarea națională și internațională a universitarilor orădeni …………………………………………………. 112 II.4.1 Activitatea științifică ……………………………... 112 II.4.2 Prezențe ale profesorilor Academiei de Drept din Oradea în viața culturală locală și națională …..... 125 II.4.3 Implicarea profesorilor orădeni în viața politică românească ……………………………………… 136 CAPITOLUL III Studenții Academiei de Drept din Oradea ….. 145 III.1 Dinamica studenților în perioada românească a Academiei de Drept din Oradea .................................... 146 III.1.1 Aria de proveniență și evoluția numărulu i de studenți ………………………………………. 146 III.1.2 Studente la Academia de Drept din Oradea …… 155 III.1.3 Examene și promovabilitate …………………… 157 III.1.4 Structura etnică și confesională a corpului studențesc ……………………………………. 161 III.1.5 Originea socială a studenților …………………. 168 III.2 Aspecte sociale ale vieții studențești…………………... 171 III.3 Participarea tineretului studios orădean la Mișcarea Națională Studențească ………………………………. 177 III.4 Valențe culturale și politice ale studenților orădeni ….... 188 CONCLUZII ……………………………………………………… 197 REZUMAT / SUMARY ………………………………………….. 205 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………….. 219 ANEXE ……………………………………………………………. 229 Trăim vremuri extraordinare care ne îndreptățesc la măsuri excepționale! (Iuliu Hovanyi, 7 august 1920) CUVÂNT ÎNAINTE În orice epocă istorică, afirmarea individului, a unui popor sau naţ iune modernă, presupune împliniri în trei planuri ale vieţ ii. Este vorba de cel economic, cultural şi politic. Împletirea acestor trei factori este atât de puternică şi necesară încât stagnarea ori rămânerea în urmă a uneia atrage după sine stări anormale de manifestare în concernul confruntărilor pentru existenţ ă, echilibru în atitudini şi bunăstare. La prima vedere, în opinia pragmaticilor, starea, forţ a economică este hotărâtoare în impunerea în societate la un moment istoric dat, fie că este vorba de o persoană, o familie sau o comunitate. Dacă eşti puternic economic te poţ i impune într-o poziţ ie identică şi în sfera politicului local, zonal sau mondial. Totuşi, relaţ ia economic – politic nu poate subzista la cota împlinirilor benefice şi pe termen lung, fără un grad de cultură ridicat, racordat permanent la nivelul necesităţ ilor momentului. Cu alte cuvinte, gradul de cultură al cetăţ eanului de rând, capacitatea naţ iunii de-a crea o elită majoră care să o conducă cu luciditate şi fermitate – legă „economicul” de „politic”, dă valoare forţ ei economice şi rafinamentului politic. Astfel văzute lucrurile, prezenta lucrare aprofundează un eşantion din viaţ a culturală a României interbelice, mai exact din istoria învăţ ământului superior românesc. Acesta se va manifesta într-o zonă geografică în care forţ a economică o deţ ineau încă minorităţ ile naţ ionale (evrei şi maghiari), în timp ce structurile politice româneşti erau în faza aşezării şi maturizării după modelul democratic vest – european, îndeobşte francez, de după primul război mondial. Coabitarea dintre economicul neromânesc şi politicul românesc, armonizarea lor, s-a datorat într-o bună măsură, activităţ ii Academiei de Drept din Oradea. Iată o nouă mostră, din lungul şir de exemple posibile, când cultura, în cazul nostru o instituţ ie de învăţ ământ superior cu tradiţ ie, poate lega economicul cu politicul, 7 Florentina CHIRODEA sprijinind diversele etnii dintr-o zonă geografică să înveţ e să trăiască nu unele lângă altele, ci împreună, într-o paşnică şi rodnică colaborare*. Monografia Academiei (Facultăţ ii) de Drept din Oradea (1919 – 1934) este teza de doctorat a colegei Florentina Chirodea, cadru didactic universitar în cadrul Departamentului de Relaţ ii Internaţ ionale și Studii Europene al Universităţ ii noastre, pe care am avut ocazia să o coordonez ştiinţ ific. Bazată pe documente inedite din arhivele din Oradea şi Cluj – Napoca, pe presa locală şi centrală a vremii, anuare şi o substanţ ială bibliografie edită, lucrarea lămureşte toate aspectele legate de organizarea, activitatea şi impactul instituţ iei de învăţ ământ superior din Oradea asupra oraşului şi judeţ elor din vestul românesc, încadrarea lui perfectă în sistemul învăţ ământului superior naţ ional. Respectarea spiritului de toleranţ ă specific societăţ ii româneşti, aflat în perfectă concordanţ ă cu cel postbelic european, rezultă din păstrarea în cadrul corpului didactic universitar a unor profesori maghiari din fosta Academie de Drept maghiară dinainte de 1918, ca şi de numărul important de studenţ i evrei şi maghiari care vor frecventa cursurile după 1919, alături de un număr crescând de studenţ i români. Corpul profesoral al Academiei (Facultăţ ii din 1932) a fost unul de excepţ ie. Pe lângă universitari localnici, de cea mai bună calitate ştiinţ ifică şi morală, aici îşi vor face ucenicia tineri proveniţ i şi din alte provincii ale României Întregite, care se vor impune în viaţ a universitară, ştiinţ ifică şi politică a ţ ării. Este vorba de Eugeniu Speranţ ia, Gheorghe Sofronie, Victor G. Cădere, George Strat, Constantin Petrescu – Ercea, Tiberiu Moşoiu. Instituţ ia orădeană de învăţ ământ superior îşi va aduce un aport deosebit, prin activitatea profesorilor şi studenţ ilor săi, la viaţ a culturală, administrativă şi politică locală şi naţ ională. În toate asociaţ iile şi societăţ ile culturale româneşti din Oradea studenţ imea şi dascălii ei sunt prezenţ i, ridicând ştacheta discursului, militând pentru consolidarea ideilor naţ ionale, ripostând cu argumente istorice şi logice la propaganda revizionistă a Ungariei vecine şi adepţ ilor acesteia din fruntariile României. Unii profesori universitari au ocupat funcţ ii în administraţ ia locală (prefect, consilieri locali), au reprezentat Oradea şi Bihorul în Parlamentul României ca deputaţ i şi senatori. Un moment tragic din istoria Facultăţ ii de Drept din Oradea, ale cărei începuturi sunt documentate istoric din 1788, în plin regim iluminist al împăratului habsburg Iosif al II-lea, este anul 1934. În pofida unor demersuri lansate încă în 1927 – 1928 de oficialităţ ile locale, în vederea înfiinţ ării la Oradea a unei Universităţ i de Vest, cercurile politice din * Ideea aparţ ine universitarului şi omului politic interbelic Victor Jinga. Vezi Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Ed. Muzeului Judeţ ean de Istorie Braşov, Braşov, 1995, ediţ ia a II-a, îngrijită de Mihai D. Drecin şi Margareta Susana Spânu 8 Învăţ ământul superior la graniţ a de vest a României Mari. Academia de Drept din Oradea (1919-1934) Bucureşti hotărăsc încetarea activităţ ii Facultăţ ii de Drept de la Oradea, transferarea şi comasarea ei, profesori şi studenţ i, cu facultatea de profil a Universităţ ii din Cluj. Motivată prin efectele crizei economice din anii 1929 – 1933, lichidarea institutului superior orădean a avut urmări negative profunde pentru Oradea şi toate judeţ ele din vestul ţ ării. Se amputa factorul cultural din ecuaţ ia luptei naţ iunii române la graniţ a de vest cu o Ungarie fascistă, revizionistă, profund antiromânească. În lungul şir de cauze care vor duce la Dictatul de la Viena din 30 august 1940 putem contabiliza şi evenimentul din 1934. Repararea gafei din 1934 prin înfiinţ area Institutului Pedagogic de 3 ani din Oradea în 1963, păstrarea unei firave instituţ ii de învăţ ământ superior între 1979/83 – 1989, înfiinţ area Universităţ ii în mai 1990, sunt etape importante în lupta pentru cultura naţ ională şi europeană a Oradiei intelectuale şi politice. În perspectiva apropiată a redactării şi publicării unei sinteze dedicată istoriei învăţ ământului superior din Oradea, cu rădăcini încă în perioada iluminismului central – european, până în zilele noastre, lucrarea pe care o prefaţ ăm acoperă excelent perioada interbelică, una de referinţ ă pentru trecutul secular al interesului şi efortului de afirmare culturală a Oradiei şi vestului românesc. prof.univ.dr.Mihai D. Drecin (Universitatea din Oradea) Oradea, noiembrie 2011 9 INTRODUCERE Școala, alături de biserică, a fost de-a lungul istoriei